UNIVERSITATEA

“POLITEHNICA”
TIMIŞOARA
FACULTATEA DE CONSTRUCłII
DEPARTAMENTUL DE CONSTRUCłII METALICE ŞI
MECANICA CONSTRUCłIILOR
Centrul de Excelenta pentru Mecanica Materialelor
şi SiguranŃa Structurilor CEMSIG
Ioan Curea 1, 300224 Timişoara, ROMÂNIA

Telefon
Departament: ++40.256.403911
CEMSIG: ++40.256.403932
e-mail: dan.dubina@ct.upt.ro
Fax
++40.256.403917
++40.256.403932
http://cemsig.ct.upt.ro










Contract nr. 426/08.12.2009

CALCULUL ŞI PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR
STRUCTURALE DIN OłEL ÎN CONFORMITATE
CU SR-EN 1993-1-8
Recomandări, comentarii şi exemple de aplicare


Redactarea I














Timişoara, august 2010

I.2


COLECTIV DE ELABORARE





Şef Proiect

Prof. Dr. Ing. Dan DUBINĂ _____________________


Membri:

Prof. Dr. Ing.Daniel GRECEA _____________________

Conf. Dr. Ing. Adrian CIUTINA _____________________

Drd. Ing. Gelu DANKU _____________________

Drd. Ing. Cristian VULCU _____________________


I.3
Cuprins
CUPRINS I.3

CAPITOLUL I PREFAłĂ I.5

CAPITOLUL II SCOP ŞI DOMENIU DE APLICAłIE II.1

CAPITOLUL III MODELAREA NODURILOR PENTRU ANALIZĂ ŞI CERINłE
DE PROIECTARE III.1
3.1. GENERALITĂłI ŞI DEFINIłII III.2
3.2. CLASIFICAREA ÎMBINĂRILOR ÎN CONFORMITATE CU SR EN 1993-1-8 III.4
3.2.1 INTRODUCERE III.4
3.2.2 CLASIFICAREA NODURILOR DUPĂ RIGIDITATE III.6
3.2.3 CLASIFICAREA NODURILOR DUPĂ REZISTENłĂ III.7
3.2.4 CLASIFICAREA NODURILOR DUPĂ REZISTENłĂ ŞI RIGIDITATE III.8
3.3. MODELAREA ÎMBINĂRILOR ÎN CONFORMITATE CU SR EN 1993-1-8 III.9
3.3.1 INTRODUCERE III.9
3.3.2 METODE DE ANALIZĂ PENTRU NODURI III.11
3.3.3 MODELARE ŞI SURSE ALE DEFORMABILITĂłII ÎN NODURI – MODELAREA SIMPLIFICATĂ
ÎN CONCORDANłĂ CU EN 1993-1-8, 5.3 III.13
3.3.4 CONCENTRAREA DEFORMABILITĂłILOR ÎN NODURI III.13

CAPITOLUL IV ÎMBINĂRI SIMPLE IV.1
4.1. INTRODUCERE IV.2
4.2. SCOP, DOMENIU DE APLICARE ŞI SOLUłII CONSTRUCTIVE IV.3
4.2.1 TIPURI DE STRUCTURI IV.3
4.2.2 TIPURI DE ELEMENTE ÎMBINATE IV.3
4.2.3 TIPURI DE ÎMBINARE IV.3
4.2.4 MĂRCI DE OłEL IV.3
4.2.5 CONFIGURAłII DE NOD POSIBILE (ECCS 126, 2009) IV.4
4.2.6 TIPURI DE DISPOZITIVE DE ÎMBINARE (ECCS 126, 2009) IV.6
4.2.7 TIPURI DE ÎMBINĂRI IV.6
4.2.8 GEOMETRIA ŞI ALCĂTUIREA ÎMBINĂRILOR SIMPLE IV.11
4.2.9 CALCULUL ÎMBINĂRILOR CU ŞURUBURI IV.16
4.2.10 CALCULUL ÎMBINĂRILOR SUDATE IV.21
4.2.11 MODELAREA NODURILOR PENTRU ANALIZA GLOBALĂ IV.26
4.3. TABELE DE PROIECTARE (PROCEDURI DE CALCUL) (ECCS 126, 2009) IV.26
4.3.1 TABELE DE PROIECTARE PENTRU ÎMBINĂRI CU PLACĂ DE CAPĂT REDUSĂ IV.27
4.3.2 TABELE DE PROIECTARE PENTRU ÎMBINĂRI CU ECLISĂ IV.33
4.3.3 TABELE DE PROIECTARE PENTRU ÎMBINĂRI CU CORNIERE IV.41
4.4. EXEMPLE DE CALCUL IV.42
4.4.1 ÎMBINĂRI SIMPLE CU ŞURUBURI IV.42
4.4.2 ÎMBINĂRI SUDATE SIMPLE IV.51
4.4.3 ÎMBINARE CU PLACĂ DE CAPĂT REDUSĂ (ECCS 126, 2009) IV.62
4.4.4 ÎMBINARE PE INIMĂ CU ECLISE (ECCS 126, 2009) IV.70
4.4.5 ÎMBINARE PE INIMĂ CU CORNIERE IV.79
4.4.6 ÎMBINĂRI CU BOLłURI IV.92
4.4.7 ÎMBINARE ARTICULATĂ ÎNTRE STÂLP ŞI FUNDAłIE (CESTRUCO, 2003) IV.96

CAPITOLUL V ÎMBINĂRI LA ELEMENTE CU SECłIUNE TUBULARĂ V.1
5.1. INTRODUCERE V.2
5.2. CALCULUL ÎMBINĂRILOR CU SECłIUNI TUBULARE (EN1993-1-8, 7.2) V.3
5.2.1 GENERALITĂłI V.3
5.2.2 MODURI DE CEDARE ALE ÎMBINĂRILOR CU SECłIUNI TUBULARE V.3
5.3. ÎMBINĂRI SUDATE (CIDECT L13, 2009) V.8
5.3.1 ÎMBINĂRI PENTRU ELEMENTE CU SECłIUNE TUBULARĂ CIRCULARĂ (CHS) V.8
5.3.2 ÎMBINĂRI PENTRU ELEMENTE CU SECłIUNE TUBULARĂ RECTANGULARĂ (RHS) V.12
5.3.3 ÎMBINĂRI PENTRU ELEMENTE CU SECłIUNE TUBULARĂ (CHS SAU RHS) ŞI DESCHISE
V.19
5.4. ÎMBINĂRI CU ŞURUBURI (CIDECT L14, 2009) V.20
5.4.1 INTRODUCERE ÎN CALCULUL ÎMBINĂRILOR CU ŞURUBURI V.20
5.4.2 TIPURI DE ÎMBINĂRI CU ŞURUBURI V.22
I.4
5.5. EXEMPLE DE CALCUL V.26
5.5.1 ÎMBINARE SUDATĂ ÎNTRE DOUĂ PROFILE TUBULARE CIRCULARE V.26
5.5.2 ÎMBINARE SUDATĂ ÎNTRE DOUĂ PROFILE TUBULARE RECTANGULARE V.29
5.5.3 ÎMBINARE SUDATĂ ÎNTRE UN PROFIL TUBULAR CIRCULAR ŞI UN PROFIL DESCHIS V.33
5.5.4 ÎMBINARE CU ŞURUBURI ÎNTRE UN PROFIL TUBULAR ŞI UN PROFIL DESCHIS (CIDECT,
2005) V.36

CAPITOLUL VI ÎMBINĂRI CARE PREIAU MOMENT ÎNCOVOIETOR VI.1
6.1. SOLUłII CONSTRUCTIVE VI.2
6.1.1 ÎMBINĂRI CU PLACĂ DE CAPĂT ŞI ŞURUBURI VI.2
6.1.2 ÎMBINĂRI SUDATE VI.3
6.1.3 ÎMBINĂRI CU CORNIERE VI.5
6.1.4 MODALITĂłI DE ÎNTĂRIRE A PANOULUI DE INIMĂ AL STÂLPULUI VI.5
6.1.5 NODURILE LA BAZA STÂLPILOR VI.7
6.2. METODA COMPONENTELOR VI.8
6.2.1 PREZENTAREA METODEI VI.8
6.2.2 CARACTERISTICILE COMPONENTELOR VI.10
6.2.3 GRUPAREA COMPONENTELOR VI.11
6.2.4 APLICAREA METODEI COMPONENTELOR ÎN SR-EN 1993-1-8 VI.16
6.2.5 CURBA DE CALCUL MOMENT-ROTIRE A UNEI ÎMBINĂRI (6.1.2 DIN SR-EN 1993-1-8) VI.19
6.3. TABELE DE PROIECTARE VI.20
6.3.1 IDENTIFICAREA COMPONENTELOR ACTIVE VI.20
6.3.2 PROCEDURI DE CALCUL A COMPONENTELOR VI.21
6.3.3 CALCULUL ELEMENTELOR T ECHIVALENTE VI.26
6.4. EXEMPLE DE CALCUL VI.33
6.4.1 ÎMBINARE GRINDĂ-STÂLP CU ŞURUBURI VI.33
6.4.2 INFLUENłA VARIAłIEI DIFERITELOR COMPONENTE ALE UNUI NOD GRINDĂ-STÂLP CU
ŞURUBURI ŞI PLACĂ DE CAPĂT EXTINSĂ VI.56
6.4.3 ÎMBINARE SUDATĂ GRINDĂ-STÂLP VI.61
6.4.4 PRINDEREA LA BAZĂ STÂLPULUI VI.72

CAPITOLUL VII RECOMANDĂRI DE CALCUL ŞI PROIECTARE PENTRU ÎMBINĂRI
STRUCTURALE ÎN CAZUL SOLICITĂRILOR SEISMICE VII.1
7.1. CERINłE DE REZISTENłĂ ŞI DUCTILITATE CONFORM P100-1/2006 ŞI EN1998-1 VII.2
7.2. CAPACITATEA DE ROTIRE A ÎMBINĂRILOR GRINDĂ-STÂLP VII.3
7.2.1 CLASIFICAREA DUPĂ DUCTILITATE VII.3
7.2.2 EVALUAREA CAPACITĂłII DE ROTIRE VII.4
7.2.3 COMPORTAREA CICLICĂ A ÎMBINĂRILOR VII.6
7.3. SOLUłII CONSTRUCTIVE VII.9
7.3.1 ÎMBINARE CU ŞURUBURI CU PLACĂ DE CAPĂT EXTINSĂ RIGIDIZATĂ VII.10
7.3.2 ÎMBINARE SUDATĂ CU RIGIDIZĂRI ALE TĂLPILOR GRINZII VII.10
7.3.3 ÎMBINARE CU TĂLPILE GRINZII SUDATE DE PLĂCI DE CONTINUITATE SUDATE DE TALPA
STÂLPULUI ŞI CU ECLISĂ SUDATĂ PRINSĂ CU ŞURUBURI DE INIMA GRINZII VII.11
7.3.4 ÎMBINARE SUDATĂ CU GRINDĂ CU SECłIUNE REDUSĂ (DOG BONE) VII.11
7.3.5 ÎMBINARE CU ŞURUBURI CU PLACĂ DE CAPĂT ŞI VUTĂ VII.12
7.4. CRITERII DE PRECALIFICARE (AISC 2002 ŞI FEMA 350) VII.13
7.4.1 ÎMBINĂRILE PREDEFINITE INTRODUSE IN NORMA DE CALCUL AISC 2002 VII.13
7.4.2 DETERMINAREA POZIłIEI ARTICULAłIILOR PLASTICE VII.14
7.4.3 DETERMINAREA MOMENTULUI PLASTIC IN ARTICULAłIILE PLASTICE VII.14
7.4.4 DETERMINAREA REZISTENTEI NECESARE IN SECłIUNILE CRITICE VII.15
7.4.5 CONDIłII GENERALE VII.15
7.4.6 CALCULUL ÎMBINĂRILOR PREDEFINITE VII.17
7.5. PROIECTARE DUPĂ CRITERII DE PERFORMANłĂ VII.23

CAPITOLUL VIII MODELAREA STRUCTURILOR łINÂND SEAMA DE COMPORTAREA
ÎMBINĂRILOR VIII.1
8.1. INTRODUCERE VIII.2
8.2. MODELAREA NODURILOR PENTRU ANALIZA STRUCTURALĂ VIII.4

BIBLIOGRAFIE
I.5






































CAPITOLUL I
PREFAłĂ
I.6

Norma de proiectare europeană referitoare la îmbinări EN 1993-1-8 este una din
cele mai consistente părŃi ale EN 1993. Pe plan european, practic în fiecare Ńară a Uniunii
Europene, care este obligată să introducă acestă normă începând cu martie 2010, se
manifestă un interes deosebit pentru elaborarea de astfel de recomandări, deoarece
calculul şi proiectarea îmbinărilor în conformitate cu EN 1993-1-8 este destul de
complicată, greu de aplicat şi în practica curentă de proiectare pot să apară erori de
proiectare sau de interpretare a normei.
Exista manuale sau ghiduri de aplicare pentru această parte a Eurocode-ului 3
publicate încă pe baza versiunilor ENV în majoritatea Ńărilor cu activitate semnificativă în
domeniul construcŃiilor metalice (Germania, UK, Olanda, Italia, etc.); la nivelul ConvenŃiei
Europene de construcŃii metalice - ECCS s-a elaborat de curând un manual pentru calculul
îmbinărilor simple în conformitate cu EN 1993-1-8.
Tratarea de o manieră comprehensivă a calculului şi proiectării îmbinărilor este
prea amplă pentru a face parte dintr-un volum general dedicat proiectării structurilor în
conformitate cu EN 1993.
Pe plan naŃional nu există nimic în domeniu, cu excepŃia normativului GP082-03
„Ghid privind proiectarea îmbinărilor ductile la structuri metalice în zone seismice”, şi care
are mai mult un caracter calitativ.
Recomandările de proiectare şi calcul, comentariile şi aplicaŃiile vin tocmai în
sprijinul clarificării şi explicitării metodelor de calcul ale îmbinărilor structurale, pentru
norma SREN 1993-1-8 „Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. Partea 1-8: Proiectarea
îmbinărilor”, adoptată de România după EN 1993-1-8 „Eurocode 3: Design of steel
structures - Part 1-8: Design of joints”.
Lucrarea are o bază documentară care a fost validată la nivelul Uniunii Europene, şi
anume:
• SR EN 1993-1-8:2006, Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. Partea 1-8: Proiectarea
îmbinărilor
• EN 1998-1: 2003, Eurocode 8 : Design of structures for earthquake resistance, Part 1:
General rules, seismic actions and rules for buildings
• P100-1:2006, Cod de proiectare seismică. Partea I – Prevederi de proiectare pentru clădiri,
2006
• ECCS No. 126, TC10: Structural Connections, European Recommendations for the Design
of Simple Joints in Steel Structures, Eurocode 3, Part 1-8, 2009
• Leonardo Project: CESTRUCO, Questions and Answers to design of Structural Connections
according to Eurocode 3, 2003
• CIDECT Report: 5BP-4/05, Development of a full consistent design approach for bolted and
welded joints in building frames and trusses between steel members made of hollow and/or
open sections, Application of the component method, Volume 1: Practical guidelines, 2005
• CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 12: Generalities on joint design, 2009
• CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 13: Welded connections, 2009
• CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 14: Bolted connections, 2009
• COST C1 Project: Composite steel-concrete joints in frames for buildings: Design
provisions, European Commission, 1999
De asemenea, s-a Ńinut cont şi de experienŃa americană în domeniu, prin:
I.7
• ANSI/AISC 341-05, Seismic Provisions for Structural Steel Buildings, 2005
• FEMA-350:2000, Recommended Seismic Design Criteria for New Steel Moment-Frame
Buildings, 2000
Nu în ultimul rând, autorii au contribuit prin experinŃa lor, utilizând documentaŃie
proprie la care sunt autori sau co-autori:
• Stratan A., 2007, Dinamica structurilor şi inginerie seismică, Editura Orizonturi Universitare,
2007
• Grecea D. M., 2001, Calculul static şi dinamic al structurilor în cadre multietajate
necontravântuite, Editura Orizonturi Universitare, 2001
• Ciutina A., 2007, Comportarea structurilor în cadre compuse din oŃel-beton şi a îmbinărilor
acestora, Imprimeria Orizonturi Universitare, 2007





































II.1














































CAPITOLUL II
SCOP ŞI DOMENIU DE APLICAłIE
II.2

Norma de proiectare europeană referitoare la îmbinări EN 1993-1-8 este una din
cele mai consistente părŃi ale EN 1993. Pe plan european, practic în fiecare Ńară a Uniunii
Europene, care este obligată să introducă acestă normă începând cu martie 2010, se
manifestă un interes deosebit pentru elaborarea de astfel de recomandări, deoarece
calculul şi proiectarea îmbinărilor în conformitate cu EN 1993-1-8 este destul de
complicată, greu de aplicat şi în practica curentă de proiectare pot să apară erori de
proiectare sau de interpretare a normei.
Exista manuale sau ghiduri de aplicare pentru această parte a Eurocode-ului 3
publicate încă pe baza versiunilor ENV în majoritatea Ńărilor cu activitate semnificativă în
domeniul construcŃiilor metalice (Germania, UK, Olanda, Italia, etc.); la nivelul ConvenŃiei
Europene de construcŃii metalice - ECCS s-a elaborat de curând un manual pentru calculul
îmbinărilor simple în conformitate cu EN 1993-1-8.
Tratarea de o manieră comprehensivă a calculului şi proiectării îmbinărilor este
prea amplă pentru a face parte dintr-un volum general dedicat proiectării structurilor în
conformitate cu EN 1993.
Pe plan naŃional nu există nimic în domeniu, cu excepŃia normativului GP082-03
„Ghid privind proiectarea îmbinărilor ductile la structuri metalice în zone seismice”, şi care
are mai mult un caracter calitativ.
Recomandările de proiectare şi calcul, comentariile şi aplicaŃiile vin tocmai în
sprijinul clarificării şi explicitării metodelor de calcul ale îmbinărilor structurale, pentru
norma SREN 1993-1-8 „Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. Partea 1-8: Proiectarea
îmbinărilor”, adoptată de România după EN 1993-1-8 „Eurocode 3: Design of steel
structures - Part 1-8: Design of joints”.
Conceptul de semi-rigiditate şi metoda componentelor sunt concepte complet noi
pentru inginerii români, făcând ca proiectarea şi calculul îmbinărilor în conformitate cu
cerinŃele actuale să fie una din problemele cele mai dificile cu care se confruntă inginerul
proiectant.
În proiectare se folosesc programe de calcul care implementează metoda
componentelor (CoP, SteelCon) fără a fi cunoscute bazele teoretice pe baza cărora s-au
realizat aceste programe, cu riscuri foarte mari pentru proiectarea şi utilizarea corectă a
acestor programe de calcul.
Aplicarea P100-1/2006 impune caracterizarea şi verificarea îmbinărilor în termeni
de rigiditate, rezistenŃă şi ductilitate, ceea ce nu este posibil decât prin aplicarea metodei
componentelor
Elaborarea lucrării se face pornind de la prevederile EN 1993-1-8, EN 1990, EN
1991 si EN 1998-1 cu eratele/amendamentele si anexele naŃionale la acestea.
Se face o prezentare a stadiului actual al reglementarilor tehnice si standardelor
romane si internationale privind calculul, verificarea si proiectarea imbinarilor pentru
structuri metalice solicitate la actiuni statice si dinamice, inclusiv la actiunea seismica. De
asemenea, se vor face comentarii privind metodele curente de calcul al imbinarilor in
conformitate cu STAS 10108/0-78, standarde de produs nationale si europene, EN 1090
II.3
si reglementari tehnice (C 133-82, GP 016-97, GP 082-2003, NP 042-2000, C 150-99 -
dupa caz si P 100-1/2006).
In lucrare, se descrie domeniul de utilizare a lucrarii, tendintele actuale privind
proiectarea imbinarilor (conceptul de semi-rigiditate, conceptul de componente ce
alcatuiesc nodurile structurale etc.), principiile si cerintele de proiectare care stau la baza
selectarii modului de alcatuire a imbinarilor structurale din otel pentru diferite solicitari.
Pe baza sistemului de evaluare si clasificare consacrat la nivel european
(capacitate de rezistenta, rigiditate si rotire), se vor prezenta variante de modelare a
nodurilor pentru analiza structurala a diferite tipuri de imbinari (simple; care preiau moment
incovoietor; care preiau solicitari complexe din actiunea cutremurului).
De asemenea, se prezintă capitole distincte privind tipuri de imbinari curente,
principii, cerinte de proiectare si reguli de calcul insotite de exemple de aplicare, dupa cum
urmeaza:
- imbinari simple (noduri articulate de tip rigla-stalp pe axa de minima inertie sau rigla
secundara-rigla principala) realizate cu suruburi si cu placa de capat redusa/cu
suruburi sau sudura cu eclisa sau cu corniera pe inima: solutii constructive,
mecanisme de cedare, modele de calcul pentru analiza structurala, cerinte de
proiectare (rezistenta, rigiditate), mijloace de realizare a cerintelor de ductilitate si
capacitate de rotire, relatii de calcul si tabele de proiectare pentru diferite geometrii;
- imbinari care preiau moment incovoietor (noduri de cadru) realizate cu placa de
capat extinsa: solutii constructive, modele de calcul pentru analiza structurala,
componente ale nodurilor, evaluarea capacitatilor de rezistenta, rigiditate si rotire,
criterii de identificare a componentelor slabe, relatii intre proprietatile componentelor
de baza si proprietatile structurale ale nodului, relatii de calcul si tabele de
proiectare pentru diferite geometrii;
- se fac comentarii si recomandari de calcul si proiectare pentru imbinari structurale
supuse solicitarilor seismice: cerinte de rezistenta si ductilitate, capacitati de rotire
pentru imbinari de tip grinda-stalp, solutii constructive pentru realizarea de noduri cu
comportare elastica si rezistenta totala sau noduri cu deformatii/capacitati de rotire
controlate, criterii de precalificare pentru imbinari, proiectare pe baza nivelurilor de
performanta;
- se prezintă aspecte privind modelarea si comportarea structurilor in functie de
modul de alcatuire a nodurilor si de comportare a imbinarilor (structuri
disipative/slab disipative);
- se prezintă scheme logice privind proiectarea imbinarilor structurale din otel pentru
constructii metalice uzuale/deosebite supuse la diferite solicitari statice/dinamice, cu
evidentierea modului de relationare a reglementarilor tehnice/standardelor de
proiectare in domeniu pentru fiecare dintre acestea
- se utilizează notiunile de baza, terminologia, definitiile si simbolurile din EN 1993-1-
8, cu celelalte parti ale EN 1993 si EN 1998-1
- se introduce un subcapitol privind referintele normative
- se introduc comentarii si recomandari de proiectare, care facilitează intelegerea si
utilizarea prevederilor EN 1993-1-8 si EN 1998-1 pentru calculul imbinarilor supuse
solicitarilor din actiuni statice si din actiunea seismica (criterii de clasificare si
II.4
evaluare, solutii constructive, situatii de proiectare, reguli de modelare structurala
pentru componente/ansamblu de nod, relatii/tabele de calcul/proiectare, programe
de calcul specifice)
- exemplele de aplicare pun la dispozitia proiectantilor scheme de aplicare si
procedee de analiza a imbinarilor pentru cazuri curente/deosebite de proiectare
pentru structuri metalice solicitate la actiuni statice/actiunea seismica
- pentru toate tipurile de imbinari structurale din otel analizate se fac analize
comparative privind modul in care influenteaza acestea comportarea structurala, se
vor prezenta rezultatele obtinute si se vor face consideratii privind
avantajele/dezavantajele utilizarii acestor tipuri de imbinari pentru diferite
configuratii structurale/amplasamente ale constructiilor
- se fac propuneri de completare/revizuire/abrogare a reglementarilor tehnice sau
standardelor nationale, inclusiv anexele nationale la Eurocodurile specifice.
IV.1













































CAPITOLUL III
MODELAREA NODURILOR PENTRU ANALIZĂ ŞI CERINłE DE
PROIECTARE
IV.2

4.1. GENERALITĂłI ŞI DEFINIłII
Pentru cazul general al cadrelor metalice, elementele structurale liniare (grinzi şi stâlpi)
sunt solidarizate prin îmbinări. PoziŃionările posibile ale îmbinărilor sunt prezentate în Figura 1.


1 ConfiguraŃie
unilaterală de nod grindă-
stâlp
2 ConfiguraŃie bilaterală
de nod grindă-stâlp
3 ConfiguraŃie de nod de
continuitate la grindă
4 ConfiguraŃie de nod de
continuitate la stâlp
5 Nod la baza stâlpului

Figura 1: Tipuri de îmbinare pentru o structură metalică în cadre (SR-EN 1993-1-8, 2006).
Tipul 1 de îmbinare (în T) se întâlneşte în cazul îmbinării unei grinzi cu un stâlp, continuu
sau nu pe nivelul respectiv. Atunci când există o intersecŃie între două grinzi şi un singur stâlp (tipul
2), se formează un nod cruciform sau de interior, cu două îmbinări, câte una de fiecare parte a
stâlpului. În cazul structurilor cu deschideri mari (mai mari de 12-15 m), se pot întâlni şi îmbinări de
tip grindă-grindă sau de continuitate (tip 3). Tipul 4 de îmbinare reprezintă o îmbinare similară dar
pentru continuitatea stâlpilor. Tipul 5 de îmbinare este caracteristică bazei stâlpilor şi are
particularitatea că reazemă pe cuzinetul din beton fundaŃiei.
Din punct de vedere formal se poate face distincŃia între nod şi îmbinare, după cum
urmează:
- Îmbinarea este reprezentată de componentele fizice care leagă grinda şi stâlpul şi este
concentrată în locaŃia în care se efectuează prinderea propriu-zisă. Este compusă din diverse
componente care formează îmbinarea şi sunt caracteristice acestei tipologii (spre exemplu în cazul
unei îmbinări cu placă de capăt prinsă cu şuruburi, componentele sunt placa de capăt, şuruburile
etc.);
- Nodul este reprezentat de îmbinare, la care se adaugă zona de interacŃiune
corespondentă, situată între elementele îmbinate, cum ar fi panoul de inimă al stâlpului. Într-o
îmbinare acesta lucrează preponderent la forfecare, dar pot exista şi efecte locale de întindere sau
compresiune.
Figura 2 ilustrează global această distincŃie.
NOTĂ: De multe ori în practică, cei doi termeni sunt folosiŃi fără să se facă o
diferenŃiere între ei. SituaŃia este întâlnită chiar şi în unele texte normative.
IV.3

Figura 2: DefiniŃia nodului şi a îmbinării.
Există două funcŃiuni principale pe care îmbinările dintre grinzile şi stâlpii structurali trebuie
să le îndeplinească: în primul rând, ele trebuie să fie capabile să transfere încărcările gravitaŃionale
de la grinda structurală la stâlp, asigurând o bună funcŃionalitate structurală. În al doilea rând, ele
trebuie să confere rigiditate şi un transfer bun al eforturilor către stâlpi în cazul încărcărilor laterale
provenite din seisme. O îmbinare trebuie să poată realiza ambele funcŃiuni, pentru nivele credibile
de încărcare şi de combinare a încărcărilor, cum ar fi combinarea efectelor gravitaŃionale cu cele
provenite din acŃiunea seismică.
Trei caracteristici principale sunt recunoscute ca fiind esenŃiale pentru a atinge
performanŃele cerute în cazul îmbinărilor rezistente la moment, şi anume rigiditatea (notată cu S
j,ini

în Eurocode 3), rezistenŃa la momente încovoietoare (M
j,Rd
), şi capacitatea de deformare plastică
(F
u
), sau ductilitatea. Toate aceste caracteristici definesc principial performanŃele unei îmbinări, şi
pot fi uşor determinate de pe curba caracteristică de răspuns Moment (M) – Rotire (F) (vezi Figura
3). În cazul acŃiunilor seismice, unde momentele din îmbinare îşi pot schimba semnul, aceste
caracteristici pot fi diferite pentru momentele pozitive, respectiv negative.
Sj,ini
M
Mmax
Mj,Rd
el u

Figura 3: Curba caracteristică de răspuns a unei îmbinări rezistente la moment.
IV.4
Rigiditatea unei îmbinări reprezintă caracteristica acesteia de a se deforma elastic. Ea
poate juca un rol aparte în comportarea structurii şi poate influenŃa deformabilitatea acesteia,
perioada proprie de vibraŃie şi mecanismul structural de cedare. RezistenŃa unei îmbinări metalice
reprezintă momentul capabil de calcul (M
j,Rd
) pe care îl poate dezvolta o îmbinare, Ńinând cont de
toate componentele acesteia. Capacitatea de rotire cel de-al treilea parametru care poate influenŃa
semnificativ comportamentul structural şi reprezintă rotirea ultimă înregistrată în cazul unei
îmbinări. Există mai multe definiŃii ale rotirii ultime, cea mai utilizată fiind cea reprezentată de
rotirea înregistrată în cazul unei scăderi maxime a momentului cu 20%, înregistrată pe panta
descendentă a curbei caracteristice M-F.
4.2. CLASIFICAREA ÎMBINĂRILOR ÎN
CONFORMITATE CU SR EN 1993-1-8
4.2.1 Introducere
În modul tradiŃional de proiectare, nodurile grindă-stâlp au fost considerate ca fiind rigide
sau articulate. Termenul de „articulat” se referea în principal la îmbinări care nu pot prelua
momente încovoietoare. Aşa cum a fost demonstrat de testele experimentale efectuate în anii `90,
multe din îmbinările proiectate ca total rezistente şi rigide s-au dovedit a avea un comportament
parŃial rezistent şi/sau semirigid. Pe de altă parte, nodurile clasificate ca articulate din punct de
vedere al rezistenŃei, au dovedit o anumită capacitate de transfer a momentului încovoietor între
elementele îmbinate.
În general comportamentul la rotire al îmbinărilor are un comportament intermediar între
cele două cazuri limită: rigid / articulat. Considerând răspunsul M-F al unei îmbinări, putem distinge
mai multe cazuri:
- atunci când toate componentele unui nod sunt suficient de rigide (ideal rigide), îmbinarea
este rigidă şi nu există diferenŃe între rotirile de la capetele elementelor îmbinate (vezi
Figura 4a). În acest caz nodul se roteşte ca un corp rigid;
- dacă nodul nu are rigiditate la rotire, atunci elementul îmbinat este considerat articulat în
acel capăt (vezi Figura 4b);
- pentru cazurile intermediare, în care rigiditatea nodurilor nu este infinită dar nici nulă,
rezultă o diferenŃă F între rotirile absolute ale elementelor îmbinate (Figura 4c). În acest
caz nodul este semi-rigid.
Ø

a) Nod rigid b) nod articulat c) Nod semi-rigid
Figura 4: Tipuri de noduri în funcŃie de rigiditatea acestora
IV.5
Pentru modelele de analiză structurală, în cazurile în care nodurile nu sunt rigide sau
articulate, cea mai bună reprezentare este prin intermediul unui resort poziŃionat între capetele
elementelor îmbinate (spre exemplu între capătul grinzii şi stâlp) în care rigiditatea la rotire S este
parametrul care asociază momentului M
j
din îmbinare unei rotiri F a nodului (rotirea absolută dintre
elementele îmbinate). Dacă rigiditatea S este zero, nodul devine articulat. Dacă rigiditatea este
infinită, nodul este perfect rigid. Pentru cazurile intermediare devine semi-rigid. Reprezentarea
acestor cazuri este făcută în Figura 5, pentru cazul analizei liniar-elastice.
Ø
Mj
Ø
Mj
Ø
Mj

a) Nod rigid b) Nod articulat c) Nod semi-rigid
(F = 0) (M
j
= 0) (F ≠ 0; M
j
≠ 0)
Figura 5: Modelarea nodurilor pentru analiza elastică
NOTĂ: Prin această procedură este eliminat conceptul de „noduri articulate / noduri
rigide” iar proiectantul este încurajat să considere beneficiile pe care le poate avea o
îmbinare semi-rigidă.
Deşi în sine reprezintă cazuri ideale, Eurocode 3 acceptă ca nodurile cu caracteristici
apropiate de cele articulate sau rigide să fie catalogate de drept articulate respectiv rigide.
Clasificarea acestora se face practic prin comparaŃia obŃinută pentru nod, cu rigiditatea la
încovoiere a grinzii (vezi paragraful următor).
Dacă structura este analizată printr-o analiză elastic-plastică sau rigid-plastică, atunci
trebuie să existe informaŃii şi despre rezistenŃa la încovoiere îmbinării. În principal contează dacă
aceasta este mai mare sau nu decât cea a elementelor îmbinate. Prin aceasta se poate preciza
care va fi ordinea de apariŃie a articulaŃiilor plastice la încărcări extreme şi formarea mecanismului
de cedare. În funcŃie de aceste elemente se va face dimensionarea îmbinărilor în mod disipativ sau
nedisipativ (spre exemplu prin cerinŃele speciale impuse de Eurocode 8). Din acest punct de
vedere putem avea îmbinări total rezistente sau parŃial rezistente.
Termenul de total rezistent se referă la rezistenŃa îmbinării, în comparaŃie cu cea a
elementului îmbinat. Dacă rezistenŃa la încovoiere a îmbinării este mai mare decât cea a grinzii
îmbinate, atunci îmbinarea este încadrată în categoria îmbinărilor total rezistente.
În mod normal modul de comportare al îmbinărilor trebuie luat în considerare în analiza
structurală prin influenŃele pe care le pot avea asupra eforturilor interne, ale deformaŃiilor
structurale şi asupra mecanismului de cedare. Atunci când aceste efecte sunt suficient de mici,
IV.6
acestea pot fi neglijate (nodurile „cvasi-articulate” sau „cvasi-rigide”). Pentru identificarea diferitelor
tipuri de noduri, Eurocode 3-1.8 conŃine criterii de clasificare, în funcŃie de rigiditate şi rezistenŃă.
NOTĂ: Eurocode 3-1.8 permite calcularea caracteristicilor de rigiditate şi rezistenŃă a
nodurilor în funcŃie de tipologia şi componentele acestora. Clasificarea după rigiditate şi
rezistenŃă poate fi făcută doar după calcularea acestor valori.
4.2.2 Clasificarea nodurilor după rigiditate
În funcŃie de rigiditatea la rotire a nodului, acesta poate fi clasificat ca rigid, nominal articulat
sau semi-rigid, prin comparaŃia rigidităŃii iniŃiale la rotire S
j,ini
cu anumite valori limită care depind de
rigiditatea grinzii care este îmbinată şi de tipul cadrului din care face parte. ModalităŃile de
determinare a rigidităŃii nodului sunt oferite în Eurocode 3-1.8, 6.3 şi explicate în capitolul 6 al
lucrării. Clasificarea nodurilor după rigiditate şi valorile limită ale clasificărilor sunt reprezentate în
Figura 6.

M j
1
2
3
zona 1 - Rigid, daca Sj,ini > kbEIb/Lb
zona 2 - Semi-Rigid, daca 0.5 EIb/Lb < Sj,ini < kbEIb/Lb
zona 3 - Articulat, daca Sj,ini < 0.5 EIb/Lb

• k
b
= 8 pentru cadre unde sistemul
de contravântuiri reduce
deplasările orizontale cu cel puŃin
80%,
• k
b
= 25 pentru alte cadre cu
condiŃia ca la fiecare etaj
K
b
/K
c
≥ 0,1
٭)

٭) Pentru cadre la care K
b
/K
c
< 0,1
îmbinările se clasifică ca semirigide.
K
b
este valoarea medie a I
b
/L
b
pentru toate grinzile de la partea superioară a acestui etaj
K
c
este valoarea medie a I
c
/L
c
pentru toŃi stâlpii din acest etaj
I
b
este momentul de inerŃie al ariei unei grinzi
I
c
este momentul de inerŃie al ariei unui stâlp
L
b
este deschiderea grinzii (din ax în axul stâlpului)
L
c
este înălŃimea de etaj a stâlpului.
Figura 6: Clasificarea nodurilor după rigiditate
Nodurile articulate trebuie să fie capabile să transmită eforturile interne fără o dezvoltare
semnificativă a momentelor încovoietoare care să afecteze elementele structurale îmbinate sau
întreaga structură. Un nod articulat trebuie să preia rotirile rezultate din aplicarea eforturilor
calculate.
Nodurile rigide trebuie să posede suficientă rigiditate la rotire pentru a putea justifica
analiza bazată pe noduri continue.
Nodurile semi-rigide sunt nodurile care nu îndeplinesc criteriile pentru noduri rigide sau
cele articulate. Nodurile semi-rigide oferă un anumit grad de interacŃiune al elementelor îmbinate,
în funcŃie de caracteristicile componentelor. Nodurile semi-rigide trebuie să fie capabile să
transmită eforturile interne şi momentele rezultate din analizele statice.
IV.7
4.2.3 Clasificarea nodurilor după rezistenŃă
În funcŃie de rezistenŃa pe care un nod o poate dezvolta la momente încovoietoare, acesta
poate fi clasificat ca articulat, total rezistent sau parŃial rezistent.
Practic, rezistenŃa unei îmbinări metalice reprezintă momentul capabil de calcul (M
j,Rd
) pe
care îl poate dezvolta o îmbinare, Ńinând cont de toate componentele acesteia. Componentele
caracteristice joacă un rol esenŃial în proiectarea structurală, iar o dimensionare deficientă a
nodurilor poate duce la cedări structurale premature.
Încadrarea intr-una din categorii rezultă prin compararea simplă a momentului capabil cu
cel al elementelor îmbinate. Conform Eurocode 3 partea 1-8 5.2.3.3, un nod este clasificat ca fiind
cu rezistenŃă totală dacă îndeplineşte criteriile din Figura 7.

Pentru nodul superior
al stâlpului
Mj,Rd

Fie M
j,Rd
≥ M
b,pl,Rd

sau M
j,Rd
≥ M
c,pl,Rd

Pentru nodul
intermediar al stâlpului
Mj,Rd

Fie M
j,Rd
≥ M
b,pl,Rd

sau M
j,Rd
≥ 2M
c,pl,Rd

Cu: M
b,pl,Rd
- momentul capabil de calcul rezistent plastic al grinzii;
M
c,pl,Rd
- momentul capabil de calcul rezistent plastic al stâlpului.
Figura 7: Clasificarea nodurilor după rezistenŃă
Practic aceste condiŃii conduc la plastificarea celui mai slab element îmbinat înaintea
nodului. Momentul capabil al stâlpului este dublat în cazul nodului intermediar datorită prezenŃei a
două elemente de stâlp în nod (ramura superioară respectiv cea inferioară) care doar
plastificându-se împreună pot conduce la un mecanism de nod.
Conform Eurocode 3 partea 1-8 5.2.3.2, un nod reprezintă o articulaŃie formală dacă
momentul său de calcul rezistent M
j,Rd
nu este mai mare decât 0,25 ori momentul de calcul
rezistent pentru o îmbinare de totală rezistenŃă. În plus, el trebuie să posede o capacitate de rotire
suficientă pentru a prelua rotirile rezultate din efectul acŃiunilor.
Un nod care nu îndeplineşte criteriile pentru un nod de rezistenŃă totală dar nici pe cele de
articulaŃie formală reprezintă un nod cu rezistenŃă parŃială (clauza 5.2.3.4 din Eurocode 3 partea
1-8).
Aceste sistem de clasificare este prezentat în Figura 8 pe diagrama caracteristică M – F.
IV.8
M j
formal articulate
partial rezistente
total rezistente
Mj,Rd
limitele conditiilor de clasificare
dupa rezistenta
momentul capabil calculat al
nodului (exemplu)

Figura 8: CondiŃiile de clasificare în funcŃie de rezistenŃă
4.2.4 Clasificarea nodurilor după rezistenŃă şi rigiditate
În mod normal o caracterizare a nodurilor doar după rezistenŃă sau doar după rigiditate
este incompletă. O caracterizare completă trebuie să conŃină informaŃii despre ambii parametri.
Figurile de mai jos prezintă ca exemplu curbele caracteristice moment-rotire pentru diferite noduri
(aceleaşi în ambele figuri) dar caracterizate în funcŃie de cei doi parametri.
M
Mcr
1
2
3
4
5
6
total-
rezistente
partial-
rezistente
M
Mcr
1
2
3
4
5
6
articulate
0,25 Mcr
Semi-rigid
Rigid
Momentul
de calcul

a) Clasificare după rezistenŃă b) Clasificare după rigiditate
Figura 9: Exemple de curbe caracteristice pentru noduri
• În mod evident, nodurile 1,2 şi 4 sunt clasificate ca total rezistente, datorită faptului că
momentul capabil este mai mare decât cel al grinzii. Toate sunt rigide, cu menŃiunea că
nodul 4 se apropie de o îmbinare semi-rigidă.
• Momentul capabil al nodurilor 3 şi 5 este mai mic decât cel al grinzii îmbinate, iar acestea
pot fi clasificate ca noduri parŃial rezistente. Totuşi, dintre acestea nodul 3 este rigid, iar
nodul 5 semi-rigid.
• Nodul 6 reprezintă în mod net unul articulat atât din punctul de vedere al rezistenŃei cât şi
din al rigidităŃii.
Figura 10 prezintă tipologia aproximativă a nodurilor care conduc la comportamentele M-Φ
din Figura 9:
- îmbinarea sudată 1 are de obicei un comportament foarte rigid (rigiditatea panoului de
inimă a stâlpului este cel care dictează în acest caz rigiditatea nodului) şi dacă există plăcuŃe pe
tălpile grinzilor o rezistenŃă superioară grinzii;
- îmbinările de tip 2, cu profile T pe tălpile grinzii reprezintă o alternativă bună celor sudate,
cu rigidităŃi considerabile şi de cele mai multe ori sunt total rezistente;
IV.9
- îmbinările cu placă de capăt şi şuruburi de tip 3 pot avea diferite caracteristici, în funcŃie
de jocul parametrilor interni: grosimea plăcii de capăt, diametrul şuruburilor, prezenŃa diferitelor
tipuri de rigidizări, rezistenŃa componentelor etc.;
- pentru îmbinările de tip 4, cu corniere pe tălpile grinzii, este caracteristică o rigiditate
relativ mică, datorită alunecării şuruburilor în corniere, deşi în final ele pot avea un moment capabil
mai mare decât cel al grinzii (noduri total-rezistente);
- îmbinările cu placă de capăt exactă (de tip 5), sunt aproape întotdeauna de tip semi-rigid
şi parŃial rezistent. Datorită faptului că primul şurub întins se găseşte sub talpa întinsă a grinzii,
momentul dezvoltat de acest tip de îmbinare nu este mai mare decât cel al grinzii;
- îmbinările pe inima grinzii cu corniere sau plăcuŃe sudate reprezintă soluŃii clasice pentru
nodurile articulate (atât pentru momente cât şi pentru rigiditate)

1 2 3 4 5 6

Figura 10: Exemple de curbe caracteristice pentru noduri
* Notă: Nodurile din figură sunt cu titlu informativ. Comportamentul real al unui nod depinde de
caracteristicile determinate conform prevederilor din SR-EN 1993-1.8.
NOTĂ: Deşi teoretic pot exista noduri total rezistente şi articulate (după rigiditate)
sau articulate (după rezistenŃă) şi rigide, în practică acest lucru este foarte greu de realizat.
Tipologiile curente ale nodurilor pot conduce în mod uzual la următoarele tipuri de
caracterizări (prima clasificare este a rezistenŃei, a doua a rigidităŃii):
- noduri total rezistente şi rigide;
- noduri total rezistente şi semi-rigide;
- noduri parŃial rezistente şi rigide;
- noduri parŃial rezistente şi semi-rigide;
- noduri articulate şi semi-rigide;
- noduri articulate.
4.3. MODELAREA ÎMBINĂRILOR ÎN
CONFORMITATE CU SR EN 1993-1-8
4.3.1 Introducere
Pentru a putea caracteriza îmbinările prin prisma ambelor sisteme de clasificare pentru
modelarea structurală, Eurocode 3 introduce trei concepte noi, şi anume noduri de tip continue,
semi-continue respectiv simple (vezi Tabelul 1):
• Tipul continuu acoperă doar cazul nodurilor total rezistente şi rigide. În cazul nodurilor
continue, rotirea relativă dintre elementele îmbinate este relativ mică, dacă momentul
încovoietor aplicat este mai mic decât momentul rezistent al nodului;
• Tipul de noduri semi-continuu se referă la cazurile nodurilor rigide / parŃial rezistente,
semi-rigide / total rezistente şi semi-rigide / parŃial rezistente. În acest caz rigiditatea
nodurilor poate influenŃa răspunsul structural (distribuŃia eforturilor interne şi a deformaŃiilor)
şi există posibilitatea ca nodul să cedeze înaintea elementelor îmbinate. În acest caz este
de preferat ca ductilitatea nodului să fie suficientă pentru a permite redistribuirea eforturilor
în structură;
IV.10
• Nodurile simple acoperă cazul nodurilor articulate atât în privinŃa rigidităŃii cât şi a
momentului transmis. Acest tip de noduri nu pot prelua momente încovoietoare şi pot
asigura doar transferul forŃelor tăietoare între elementele îmbinate.

Tabelul 1 Tipuri de modelare a nodurilor.
RezistenŃă
Rigiditate
Total rezistente ParŃial rezistente Articulate
Rigid Continue Semi-continue *
Semi-rigid Semi-continue Semi-continue *
Articulat * *
*: Fără semnificaŃie
Interpretarea care trebui dată acestor trei concepte depinde primordial de tipul de analiză
care este efectuată:
• în cazul unei analize elastice globale doar proprietatea de rigiditate este semnificativă
pentru modelarea nodurilor structurale;
• în cazul unei analize de tip rigid-plastic, principala caracteristică a nodului este rezistenŃa;
• în toate celelalte cazuri, maniera în care nodurile sunt modelate depinde atât de rezistenŃă
cât şi de rigiditate.
PosibilităŃile de modelare a nodurilor sunt ilustrate în Tabelul 2.

Tabelul 2 Modelarea nodurilor şi tipurile de analiză.
Tip de analiză
Modelare
Analiză elastică
Analiză rigid-
plastică
Elastic-perfect plastic sau
elasto-plastică
Continuă Rigide Total rezistente Rigide/Total rezistente
Semi-continuă Semi-rigide ParŃial rezistente
Rigide/ParŃial rezistente
Semi-rigide/Total rezistente
Semi-rigide/ParŃial rezistente
Simplă Articulate Articulate Articulate
Prin urmare, calculul articulat se bazează pe ipoteza că grinzile sunt simplu rezemate şi
implică o prindere suficient de flexibilă pentru a nu dezvolta momente în noduri. Dacă este folosit
acest concept, nodurile sunt clasificate ca nominal articulate, indiferent de metoda de analiză
globală.
Dacă este adoptat conceptul continuu, tipurile de noduri folosite depind de metoda de
analiză globală. Dacă este folosită analiza elastică, îmbinarea trebuie clasificată în funcŃie de
rigiditate şi se vor utiliza îmbinări rigide. Dacă este folosită o metodă plastică, nodurile vor fi
clasificate în funcŃie de rezistenŃă şi vor fi folosite îmbinări total rezistente. Dacă metoda globală de
analiză folosită este de tip elastic-plastic, atunci nodurile trebuie clasificate atât după rigiditate cât
şi după rezistenŃă. Se vor folosi noduri rigide şi total rezistente. Acestea trebuie să fie capabile să
preia momentul încovoietor de calcul, forŃa de forfecare şi forŃa axială, cu menŃinerea rigidităŃii
globale a nodului.
Metoda semi-continuă acceptă faptul că cele mai multe din nodurile reale dezvoltă o
valoare intermediară a rigidităŃii, iar momentul capabil al nodului este limitat. În cazul în care este
folosită analiza elastică, vor fi folosite nodurile semi-rigide. Dacă este folosită analiza globală de tip
rigid-plastic, nodurile sunt clasificate numai în funcŃie de rezistenŃă.
IV.11
4.3.2 Metode de analiză pentru noduri
Analiza elastică
Pentru o analiză globală elastică nodurile trebuie clasificate numai în funcŃie de rigiditatea
acestora (vezi Eurocode 3 – 1993-1-8, 5.2.2). Se consideră că într-o analiză de tip elastic nu se
ajunge la plastificarea componentelor îmbinării sau a panoului de inimă, prin urmare nodul trebuie
să aibă suficientă rezistenŃă pentru a transmite eforturile care acŃionează în nod.
Pentru nodurile semi-rigide, în analiza globală este folosită rigiditatea la rotire S
j
,
corespunzătoare momentelor M
j,Ed
încovoietoare rezultate din analiza elastică. Dacă valoarea
momentului încovoietor M
j,Ed
nu este mai mare de 2/3 M
j,Rd
, atunci în analiză se poate folosi
valoarea întreagă a rigidităŃii nodului, notată cu S
j,ini
(vezi Figura 11 a). O valoare a momentului
M
j,Ed
mai mare de 2/3 M
j,Rd
implică o degradare a rigidităŃii nodului (vezi curba caracteristică
moment-rotire a unui nod - Figura 3) şi de aceea, în secŃiunea 5.1.2. a Eurocode 3 1-8 este
propusă folosirea unei valori a rigidităŃii iniŃiale amendată cu coeficientul η (vezi Figura 11 b).
Valoarea coeficientului de modificare a rigidităŃii η a fost determinat pe bază experimentală şi este
dat în Tabelul 3 în funcŃie de tipul îmbinărilor.

Figura 11: Rigiditatea la rotire folosită în analiza globală elastică (SR-EN 1993-1-8, 2006)
Tabelul 3 Coeficientul η de modificare a rigidităŃii.
Tip de îmbinare Noduri grindă-stâlp
Alte tipuri de noduri
(grindă-grindă, grindă-eclise, bazele stâlpilor)
Sudată 2 3
Placă de capăt cu şuruburi 2 3
Corniere pe tălpi şi şuruburi 2 3,5
Placă de bază - 3
Analiza rigid-plastică
În acest caz, clauza 5.2.3. a Eurocode 3-1-8 prevede ca nodurile să fie clasificate numai
după rezistenŃă. Prin urmare rigiditatea nodurilor este considerată infinită iar singura caracteristică
importantă este rezistenŃa la momente încovoietoare M
j,Rd
:
- Pentru noduri care îmbină profile de tip I sau H, valoarea rezistenŃei îmbinării se calculează
conform secŃiunii 6.2.
- Pentru noduri care îmbină elemente tubulare, rezistenŃa îmbinării se calculează confirm
secŃiunii 7 din partea 1-8 a Eurocode 3.
În plus faŃă de aceste prevederi, trebuie verificată ductilitatea la rotire a nodului, rotirea
acestuia trebuind să fie suficientă pentru a putea prelua rotirile rezultate din analiza structurală.
IV.12
Pentru aceasta, nodurile care îmbină profile de tip I sau H trebuie verificare la cerinŃele 6.4 din
Eurocode 3-1-8.
Analiza elastic-plastică
Analiza elastic-plastică implică clasificarea comportării nodului atât după rigiditate (pentru
definirea caracteristicilor elastice) cât şi a rezistenŃei (pentru definirea ordinei de apariŃie a
articulaŃiilor plastice). Pentru calculul elementelor caracteristice sunt folosite următoarele secŃiuni
din Eurocode 3 Partea 1-8:
- Pentru nodurile care îmbină profile de tip I sau H, valoarea rezistenŃei îmbinării M
j,Rd
se
calculează conform secŃiunii 6.2, rigiditatea este calculată conform 6.3, iar indicii despre valoarea
ultimă a rotirii nodului este dată în secŃiunea 6.4.
- Pentru noduri care îmbină elemente tubulare, elementele caracteristice sunt calculate
conform metodei oferite de secŃiunea 7 din partea 1-8 a Eurocode 3.
În cazul analizei globale de tip elastic-plastic, pentru determinarea eforturilor interne ale
elementelor trebuie folosită curba completă de răspuns caracteristică a nodului. Ca simplificare, se
poate adopta o curbă de răspuns moment-rotire biliniară, de genul celei prezentate în Figura 12.
Coeficientul de modificare a rigidităŃii η rămâne identic cu cel folosit pentru analiza elastică.

Figura 12: Curba caracteristică biliniară de modelare a caracteristicilor nodurilor
Analiza globală a grinzilor cu zăbrele
Prevederile secŃiunii 5.1.5 ale Eurocode 3 1-8 referitoare la analiza globală a grinzilor cu
zăbrele sunt valide numai dacă nodurile structurale verifică prevederile secŃiunii 7.
În cazul grinzilor cu zăbrele, se consideră faptul că nodurile de prindere ale elementelor
sunt articulate iar distribuŃia forŃelor axiale din grinzile cu zăbrele este făcută în această ipoteză.
Problema principală care se pune în cazul grinzilor cu zăbrele este axialitatea forŃelor normale. În
cazul în care există excentricităŃi, acestea introduc momente secundare în noduri şi elemente.
Preocuparea majoră în acest caz este de a identifica dacă momentele secundare au efect major
asupra eforturilor rezultate din analiza structurală sau pot fi ignorate în analiză.
În cazul în care există excentricităŃi care introduc momente secundare în noduri, acestea
pot fi neglijate atât pentru calculul nodurilor cât şi pentru cel al elementelor dacă sunt satisfăcute
următoarele două condiŃii:
- geometria nodurilor este în limitele de aplicabilitate (specificate în tabelele 7.1, 7.8, 7.9 sau
7.20 ale Eurocode 3 1-8;
- raportul dintre lungimea teoretică şi grosimea elementului în planul zăbrelelor nu este mai
mic decât valoarea minimă corespunzătoare (pentru structurile clădirilor, valoarea minimă
IV.13
corespunzătoare poate fi acceptată 6 iar valori mai mari se pot aplica pentru alte părŃi ale EN
1993).
În schimb, momentele rezultate din încărcările transversale (din plan sau din afara planului)
care sunt aplicate între punctele teoretice ale panourilor, se iau în considerare la calculul barelor
pe care ele sunt aplicate. Cu condiŃia satisfacerii condiŃiilor prevăzute în 5.1.5(3):
- zăbrelele pot fi considerate ca articulate în tălpi şi deci momentele rezultate din încărcările
transversale aplicate pe barele tălpii nu este necesar să fie distribuite în zăbrele şi invers;
- tălpile pot fi considerate ca grinzi continue simplu rezemate în noduri.
4.3.3 Modelare şi surse ale deformabilităŃii în noduri – modelarea simplificată în
concordanŃă cu EN 1993-1-8, 5.3
Atunci când se proiectează un nod grindă-stâlp, diferenŃierea dintre deformaŃia îmbinării şi
cea a panoului de inimă al stâlpului conduce la evaluarea teoretică a ambelor deformaŃii. În
practică acest lucru este posibil numai prin utilizarea unor programe de analiză sofisticate care să
fie capabile să modeleze în mod diferit ambele surse de deformabilitate.
Pentru cele mai multe programe de analiză, modelarea nodurilor trebuie să fie simplificată
prin concentrarea surselor de deformabilitate printr-un resort rotaŃional dispus la intersecŃia axelor
elementelor îmbinate.
Ca alternativă simplificată, un nod de faŃadă poate fi modelat ca o îmbinare unică, în timp
ce un nod intern poate fi modelat ca două noduri separate dar care interacŃionează, câte una de
fiecare parte a axului de stâlp. Ca o consecinŃă, un nod grindă-stâlp intern are două curbe
caracteristice moment-rotire, câte una în fiecare parte a stâlpului (vezi Figura 13).


1
3 2


Nod de faŃadă Nod intern
1 – nod simplu
2 – nod stânga pentru nodul interior
3 – nod dreapta pentru nodul interior
Figura 13: Simplificarea modelării nodurilor (SR-EN 1993-1-8, 2006)
4.3.4 Concentrarea deformabilităŃilor în noduri
Pentru a modela un nod astfel încât el să reproducă corect comportarea sa reală, panoul
de inimă solicitat la forfecare şi fiecare din prinderi, trebuie modelate separat, Ńinând seama de
momentele şi forŃele axiale din fiecare element, care acŃionează la marginea panoului de inimă.
Figura 14 prezintă valorile eforturilor interne care acŃionează la marginea panoului şi forŃele
tăietoare echivalente rezultate din acestea, care se calculează cu formula următoare:
1, 2, 1, 2,
,
2
b Ed b Ed c Ed c Ed
wp Ed
M M V V
V
z
− −
= − ( 1 )
unde z este braŃul de pârghie al panoului de inimă.
IV.14

a) Valorile eforturilor la marginea panoului de inimă b) ForŃele tăietoare echivalente pe panou
Figura 14: Eforturi interne care acŃionează pe panoul de inimă şi forŃele tăietoare echivalente (SR-EN
1993-1-8, 2006).
NOTĂ: BraŃul de pârghie z al îmbinărilor reprezintă distanŃa dintre centrul zonei
comprimate şi centrul zonei întinse. Valorile braŃului de pârghie z sunt date în Figura 6.15
din Eurocode 3 1-8. Valoarea exactă a lui z pentru nodurile cu placă de capăt şi şuruburi se
calculează conform secŃiunii 6.3 a Eurocode 3 1-8.
În practica uzuală de modelare a nodurilor nu se poate face o distincŃie între
comportamentul la încovoiere al îmbinărilor şi forfecarea panoului de inimă al stâlpului. Din contră,
pentru o modelare simplificată ambele deformaŃii trebuie concentrate într-un singur resort,
poziŃionat la intersecŃia axelor elementelor îmbinate.
Pentru nodurile de faŃadă modelarea se face printr-un singur resort. Primul pas este
transformarea curbei de deformabilitate prin forfecare a panoului de inimă a stâlpului într-o curbă
de tip M
b
-g, prin intermediul parametrului de transformare b (vezi Figura 15 – b). Acest parametru
(definit în Figura 15 - a) consideră forfecarea panoului de inimă al stâlpului prin intermediul forŃelor
de compresiune şi de întindere localizate în tălpile elementelor îmbinate.
Curba generală caracteristică M
j
-F a resortului (care reprezintă comportamentul nodului)
este prezentată în Figura 15 – c. Aceasta este obŃinută prin însumarea simplă a rotirilor din
îmbinare (F
c
) şi din panoul stâlpului (g).
Mb Mb Mb, Mj
Mb,j
Mb,j
Mb,j

(a) Îmbinare (b) Forfecarea panoului de inimă (c) Resort
Figura 15: Caracteristicile modelului tip resort la încovoiere (CIDECT, 2009).
IV.15
Mb2 Mb1 Mb
Fb
Fb
Vwp
Vwp
Vwp
Vwp
Fb2 Fb1
Fb2 Fb1

/
wp b
b b
V F
unde F M z
β =
=

1 1 2 2
1 1
2 2
/
/
wp b b
b b
b b
V F F
unde F M z
F M z
β β = =
=
=

a) configuraŃie unilaterală de nod b) configuraŃie bilaterală de nod
Figura 16: Definirea parametrului de transformare b (CIDECT, 2009).
Nodurile interne implică existenŃa a două grinzi şi în consecinŃă a două îmbinări, denumite
generic stânga respectiv dreapta. Derivarea curbelor de deformabilitate corespondente este
efectuată într-o manieră similară cu derivarea curbei caracteristice pentru îmbinarea de faŃadă, dar
în cazul de faŃă sunt folosiŃi doi parametri de transformare b
1
respectiv b
2
, câte unul pentru fiecare
îmbinare (Figura 16 – b).
NOTĂ: SoluŃiile structurale americane se bazează pe grinzi cu înălŃime înaltă şi stâlpi
compacŃi, cu tălpi groase şi secŃiune mică. Grinzile înalte au un efect benefic asupra
forfecării panoului de inimă al stâlpului datorită faptului că forŃele induse de tălpile grinzilor
sunt mai mici în cazul grinzilor mai înalte. Prin urmare, pentru nodurile rigide şi total
rezistente este de preferat să se aleagă soluŃia cu grinzi înalte sau vute în zona de îmbinare.

Datorită faptului că valorile parametrilor b pot fi determinate doar după ce sunt cunoscute
eforturile interne, determinarea corectă a acestora nu poate fi făcută decât printr-un proces iterativ
cu eforturile interne rezultate din analiza globală. În aplicaŃiile practice, în care un asemenea
proces iterativ nu este acceptabil, sunt stabilite valori conservative ale parametrului b. Aceste
valori trebuie folosite pentru modelarea nodurilor şi pe baza acestei modelări, poate fi efectuată
analiza globală în domeniul de siguranŃă în mod neiterativ.
Valorile recomandate (aproximative) ale parametrului b (pentru nodurile interne b
1
este
considerat egal cu b
2
) sunt date în Eurocode 3-1-8 tabelul 5.4. (Tabelul 4 aici).

Tabelul 4 Valori aproximative ale parametrului de transformare β (Tabelul 5.4 cf. SR-EN 1993-1-8).
Tipul configuraŃiei de nod AcŃiune
Valoarea lui
β
Mb1,Ed
Mb1,Ed

M
b1,Ed
β ≈ 1
M
b1,Ed
= M
b2,Ed

β = 0 *)
M
b1,Ed
/ M
b2,Ed
> 0
β ≈ 1
M
b1,Ed
/ M
b2,Ed
< 0
β ≈ 2
Mb1,Ed
Mb2,Ed
Mb2,Ed
Mb1,Ed

M
b1,Ed
+ M
b2,Ed
= 0
β = 2

IV.16
*)
În acest caz valoarea lui β este valoarea exactă şi nu reprezintă o aproximaŃie
Valorile parametrilor b variază de la 0 pentru momente egale pe grinzi care rotesc nodul în sensuri
diferite (care anulează practic efectul de forfecare al panoului – vezi Figura 17- a) la b = 2, în cazul
momentelor egale care rotesc nodul în acelaşi sens (Figura 17- b).
Mb
Mb
b = 0
Mb
Mb
b = 2
a) Momente încovoietoare echilibrate b) Momente încovoietoare egale şi de sens contrar
Figura 17: Cazuri extreme ale parametrului de transformare b.
Eurocode 3-1-8 oferă de asemenea posibilitatea găsirii unor valori mai exacte pentru parametri de
transformare b
1
şi b
2
, pe baza valorilor momentelor grinzilor M
j,b1,Ed
şi M
j,b2,Ed
de la intersecŃia liniilor
centrelor de greutate ale elementelor îmbinate (în cazul în care acestea sunt cunoscute):
, 2,
1
, 1,
1 2
j b Ed
j b Ed
M
M
β = − ≤ ( 2 )
, 1,
2
, 2,
1 2
j b Ed
j b Ed
M
M
β = − ≤ ( 3 )
Cu: M
j,b1,Ed
– momentul încovoietor de la extremitatea grinzii din dreapta
M
j,b2,Ed
– momentul încovoietor de la extremitatea grinzii din stânga


IV.1













































CAPITOLUL IV
ÎMBINĂRI SIMPLE
IV.2
4.1. INTRODUCERE
SoluŃiile constructive alese pentru îmbinări si proiectarea acestora depinde, in buna
măsura, de opŃiunea inginerului proiectant de metodologia pe care acesta intenŃionează sa o
aplice la proiectarea structurii. In Eurocode 3 (EN 1993-1–8:2006) se accepta trei modele pentru
considerarea comportării, cât mai aproape de realitate, in analiza globala a structurilor. Potrivit
acestor modele îmbinările pot fi simple, semi-continue sau continue. Calificarea îmbinărilor într-
unul din aceste modele se poate face prin calcul şi/sau prin încercări experimentale. Metodele de
analiza structurala premise de norma, in domeniul elastic sau plastic, de ordinal I sau II pot opera,
in funcŃie de situaŃia specifica , cu oricare din cele trei modele.
In cadrul acestui capitol se vor trata îmbinările modelate ca fiind “simple”. O îmbinare simpla
poate transfera numai forte, având o capacitate neglijabila pentru transferul momentelor
încovoietoare; altfel spus, o asemenea îmbinare nu are rigiditate la rotire. In conformitate cu
aceasta definiŃie, intr-o structura in care elementele structurale sunt conectate intre ele prin
îmbinări simple, grinzile vor fi simplu rezemate, iar stâlpii se considera solicitaŃi numai la forte
axiale, eventual si la mici momente încovoietoare datorita excentricităŃii îmbinărilor cu grinzile. In
realitate, insa, si îmbinările considerare “simple” poseda o oarecare rigiditate la rotire , cea ce in
practica face posibila montarea structurilor fără a se lua, in general, masuri de contravântuire
temporara.
Îmbinările simple trebuie să permită rotirea capetelor grinzilor atunci când acestea sunt
considerate simplu rezemate. Libertatea de rotire nu trebuie insa sa afecteze capacitatea de
preluare si transmitere a forŃelor tăietoare si, respective, forŃelor axiale. Teoretic, o grindă cu
înălŃimea secŃiunii de 475 mm, având o deschidere de 6 m, se roteşte la capete cu o.o22 radiani
(1.260) sub acŃiunea forŃei uniform distribuite capabile. In realitate , insa, unghiul de rotire este mai
mic deoarece soluŃia constructive pentru rezemări, chiar simpla, limitează capacitatea de rotire. In
cazul îmbinării grinda-stâlp, se recomanda evitarea rezemării forŃate a tălpii inferioare a grinzii pe
talpa stâlpului, ceea ce este posibil atunci când rezemarea permite rotirea capătului grinzii, întrucât
aceasta ar putea introduce solicitări excesive în îmbinare. Pentru a evita o asemenea situaŃie se va
lăsa un spaŃiu de minimum 10 mm intre capătul grinzii şi faŃa stâlpului.
În unele Ńări din Comunitatea Europeană, există deja reglementări de calcul pentru noduri
structurale simple. Din păcate, aceste recomandări nu acoperă toate tipurile de cedare şi dau
uneori reguli de proiectare semnificativ diferite pentru un mod de cedare caracteristic.
În acest capitol, se face referinŃă la diferite acte normative sau recomadări de proiectare
cum ar fi:
- EN1993-1-8:2006, Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. Partea 1-8:
Proiectarea îmbinărilor;
- ECCS No. 126, TC10: Structural Connections, European Recommendations for the
Design of Simple Joints in Steel Structures, Eurocode 3, Part 1-8, 2009
- BS5950, Partea 1 şi recomandările BCSA-SCI.
Fiecare din aceste documente posedă propriul domeniu de aplicare care favorizează
diferite moduri de cedare, aşa că o comparaŃie între ele este destul de dificilă.
În scopul stabilirii unei metode de calcul în acord cu principiile generale de calcul stabilite în
EN1993-1-8, au fost stabilite unele tabele de calcul pentru îmbinări cu placă de capăt redusă şi
eclisă, la Universitatea din Liege şi discutate la mai multe reuniuni ale Comitetului Tehnic 10
”Îmbinări structurale„ al ECCS. Acest capitol conŃine toate aceste reguli de proiectare.
IV.3
Se aşteaptă ca în câŃiva ani, recomandările de calcul prezentate în acest capitol vor înlocui,
în fiecare Ńară, recomandările şi documentele normative naŃionale.
4.2. SCOP, DOMENIU DE APLICARE ŞI SOLUłII
CONSTRUCTIVE
4.2.1 Tipuri de structuri
Nodurile structurale simple sunt întâlnite de obicei la clădiri în cadre din oŃel, dar pot fi
folosite şi la alte tipuri de structuri pentru a îmbina elemente din oŃel (de exemplu: structuri de
poduri).
4.2.2 Tipuri de elemente îmbinate
Elementele structurale considerate în acest capitol pot fi de următoarele tipuri:
- grinzi cu secŃiune I sau H;
- stâlpi cu secŃiune I sau H (cu posibilă extindere la secŃiuni tubulare RHS şi CHS).
4.2.3 Tipuri de îmbinare
Metodele de calcul sunt stabilite pentru noduri solicitate la încărcări predominant statice
sau quasi-statice. InfluenŃa efectelor din oboseală este neglijată.
RezistenŃa îmbinării este verificată la solicitări de forfecare şi axiale. ForŃele de forfecare
corespund condiŃiilor uzuale de încărcare în timpul vieŃii structurii; forŃele axiale se pot dezvolta
atunci când cadrul este supus la o explozie sau când cedează un stâlp de rezemare (Figura 4.1).

Figura 4.1: ForŃe axiale (ECCS 126, 2009)

4.2.4 Mărci de oŃel
Acest capitol se aplică mărcilor de oŃel S 235, S 275, S 355, S 420 şi S 460.
4.2.5 ConfiguraŃii de nod posibile (ECCS 126, 2009)
Toate configuraŃiile de nod posibile, sunt după cum urmează (vezi EN 1993-1-8, paragraph
1.3, Fig. 1.2):
IV.4
• ConfiguraŃie de nod grindă-stâlp (Figura 4.2):
a) ConfiguraŃie unilaterală de nod

După axa principală După axa secundară
b) ConfiguraŃie bilaterală de nod

După axa principală După axa secundară
Figura 4.2: ConfiguraŃie de nod grindă-stâlp
• ConfiguraŃie de nod grindă-grindă (Figura 4.3):
a) ConfiguraŃie unilaterală de nod

Grindă fără crestătură
rezemată pe inima grinzii
Grindă cu o crestătură
rezemată pe inima grinzii
Grindă cu două crestături
rezemată pe inima grinzii
b) ConfiguraŃie bilaterală de nod

Grindă fără crestătură
rezemată pe inima grinzii
Grindă cu o crestătură
rezemată pe inima grinzii
Grindă cu două crestături
rezemată pe inima grinzii
Figura 4.3: ConfiguraŃie de nod grindă-grindă
IV.5
• ConfiguraŃie de nod de continuitate la grindă (Figura 4.4):
LocaŃiile posibile pentru astfel de configuraŃii de noduri sunt în zonele de moment
încovoietor nul sau apropiat.

Figura 4.4: ConfiguraŃie de nod de continuitate la grindă
• ConfiguraŃie de nod de continuitate la stâlp (Figura 4.5):

Figura 4.5: ConfiguraŃie de nod de continuitate la stâlp
• ConfiguraŃie de nod cu zăbrea (contravântuire) (Figura 4.6):

Figura 4.6: ConfiguraŃie de nod cu zăbrea (contravântuire)
IV.6
• ConfiguraŃie de nod la baza stâlpului (Figura 4.7):
Column-concrete
"connection"
Concrete-ground
"connection"

Figura 4.7: ConfiguraŃie de nod la baza stâlpului
4.2.6 Tipuri de dispozitive de îmbinare (ECCS 126, 2009)
4.2.6.1 Şuruburi
Există două categorii de şuruburi: şuruburi normale şi de înaltă rezistenŃă. Cea de-a doua
categorie poate fi utilizată pentru şuruburi pretensionate care sunt caracterizate de o rezistenŃă de
tip lunecare la forfecare.
Caracteristicile de calcul, geometrice şi mecanice ale şuruburilor sunt date în Tabelul 4.5 şi
respectiv Tabelul 4.6 (conform EN1993-1-8, Paragraf 3.1.1, Tabel 3.1).

Tabelul 4.5 Arii de şuruburi
d (mm) 12 (14) 16 18 20 22 24 27 30 36
A (mm
2
) 113 154 201 254 314 380 452 573 707 1018
A
s
(mm
2
) 84 115 157 192 245 303 353 459 561 817

Unde d este diametrul nominal al şurubului,
A este aria nominală (brută) a şurubului,
A
s
este aria netă a şurubului.

Tabelul 4.6 Valori nominale pentru limita de curgere f
yb
şi rezistenŃa la rupere f
ub
a şuruburilor
Clasa şurubului 4.6 5.6 6.8 8.8 10.9
f
yb
(N/mm
2
) 240 300 480 640 900
f
ub
(N/mm
2
) 400 500 600 800 1000

4.2.6.2 Suduri (EN1993-1-8, Cap.4)
EN1993-1-8, Cap. 4 prezintă numeroase tipuri de suduri cum ar fi suduri de colŃ, suduri de
colŃ în crestături, suduri în adâncime, suduri în găuri umplute şi suduri între feŃe rotunjite. La aceste
tipuri de îmbinări sunt folosite în special sudurile de colŃ.
4.2.7 Tipuri de îmbinări
Trei tipuri de îmbinări grindă-stâlp sau grindă-grindă sunt utilizate în prezent pentru
categoria îmbinărilor simple. Acestea sunt:
Îmbinare
stâlp-beton
Îmbinare
beton-teren
IV.7
4.2.7.1 Îmbinări cu placă de capăt redusă (flexibilă)
SoluŃia de principiu pentru o îmbinare cu placă de capăt flexibilă, cu prindere pe talpă şi,
respectiv, inima stâlpului se arată în Figura 4.8: Îmbinare cu placă de capăt redusă (flexibilă).
Placa se prinde în fabrică sau atelier, prin sudare cu cordoane de sudură de colŃ de capătul grinzii;
îmbinarea de montaj, pe şantier, se realizează cu una sau două rânduri verticale duble de
şuruburi. ÎnălŃimea sa nu depăşeşte înălŃimea grinzii. Este o soluŃie ieftină, simplu de executat la
fabricaŃie, dar ridică dificultăŃi la montaj datorită toleranŃelor mici dintre gabaritul grinzii şi distanŃa
dintre stâlpi. Dacă aceste toleranŃe sunt mari este obligatorie introducerea unor plăci de adaus
pentru compensare. Deşi se practică utilizarea unor plăci de capăt extinse pe întreaga înălŃime a
grinzii, nu este insă necesar ca placa să fie sudată de tălpile grinzii.
Există însă situaŃii în care soluŃia cu placă extinsă pe întreaga înălŃime a grinzii şi sudată de
tălpile acesteia se practică pentru a stabiliza cadrele în timpul montajului, fără a se mai utiliza
contravântuiri temporare. Pentru a se asigura flexibilitatea îmbinării în acest caz, se contează pe
flexibilitatea plăcii de capăt, care trebuie să fie cât mai subŃire, precum şi pe mărirea la maximum a
distanŃei dintre şuruburi. Spre exemplu, o placă de 8 mm şi şuruburi situate la o distanŃă interax de
90 mm asigură capacitatea de rotire necesară pentru o grindă cu înălŃimea de 450 mm; pentru
grinda de 533 mm înălŃime, va fi necesară o placă de capăt de 10 mm şi şuruburi distanŃate la 140
mm. Verificarea nodului include verificarea inimii grinzii la forfecare şi, respectiv, a sudurii plăcii de
capăt de grindă, care fiind neductilă, trebuie să dispună de suprarezistenŃa necesară.
Criteriile de proiectare pentru aceste tipuri de îmbinări sunt următoarele:
1. Capacitatea portantă la forfecare a grupului de şuruburi
Capacitatea portantă a grupului de şuruburi, solicitat la forfecare (presiune pe gaură şi
forfecare în tijă) trebuie să fie mai mare decât reacŃiunea de la capătul grinzii. Se verifică
capacitatea la forfecare atât a porŃiunii filetate, cât şi a celei nefiletate a tijei şuruburilor.
2. RezistenŃa la forfecare şi compresiune a plăcii de capăt
RezistenŃa la forfecare de o parte a plăcii de capăt, trebuie să fie mai mare decât jumătate
din valoarea reacŃiunii transmise de grindă; la fel şi în cazul rezistenŃei la compresiune locală.
3. RezistenŃa la forfecare a inimii grinzii
Capacitatea portantă la forfecare a inimii grinzii trebuie să fie mai mare decât reacŃiunea de
la capătul grinzii.
4. RezistenŃa cordoanelor de sudură care prind placa de inima grinzii
Capacitatea portantă a acestor cordoane de sudură trebuie să fie mai mare decât
reacŃiunea de la capătul grinzii.
5. RezistenŃa la forfecare şi compresiune locală a inimii stâlpului
RezistenŃa la forfecare locală a inimii stâlpului, în cazul prinderii pe inima stâlpului, trebuie
să fie mai mare decât jumătate din suma reacŃiunilor grinzilor, dintr-o parte şi alta a stâlpului.
RezistenŃa la compresiune locală în inima stâlpului trebuie să fie mai mare decât jumătate din
suma reacŃiunilor grinzilor, dintr-o parte şi alta a stâlpului, împărŃită la numărul rândurilor de
şuruburi cu care se realizează prinderea.
6. CondiŃii pentru asigurarea integrităŃii structurale
IV.8
Capacitatea portantă la întindere a plăcii de capăt, a inimii grinzii şi a grupului de şuruburi
trebuie să fie mai mare decât forŃa de pretensionare din tiranŃi (daca se prevăd).
Supporting
element
Supported beam
Plate
Fillet
weld
Single-vertical
row bolt group
Double-vertical
row bolt group

Figura 4.8: Îmbinare cu placă de capăt redusă (flexibilă)

4.2.7.2 Îmbinări cu placă (eclisă) de inimă
Această soluŃie constructivă, aplicată în Australia şi SUA s-a introdus mai recent în practica
europeană. FuncŃia principală a acestui sistem de prindere, prin care inima grinzii se prinde cu
unul sau două rânduri duble de şuruburi de o eclisă dreptunghiulară, prevăzută cu găuri pentru
şuruburi, sudată pe talpa sau inima stâlpului (Figura 4.9: Îmbinare cu placă (eclisă) de inimă), este
de a transfera stâlpului reacŃiunea de la capătul grinzii. Este o soluŃie simplă, economică şi eficace.
Se poate aplica şi la prinderea grinzilor secundare de grinda principală. ToleranŃa largă existentă
între capetele grinzii care se prinde, faŃă de stâlpii sau grinzile de care se prinde, permite un
montaj foarte uşor. Debitarea şi găurirea eclisei cu burghiul sau prin ştanŃare, respectiv sudarea de
elementul suport sunt operaŃiuni care se execută în atelier sau în fabrică.
O problemă a cărei rezolvare a necesitat investigaŃii aprofundate a fost aceea de a
determina corect linia de acŃiune a forŃei tăietoare la joncŃiunea dintre grindă şi stâlp. Există două
modele posibile şi anume, forŃa tăietoare acŃionează la faŃa stâlpului sau după axa verticală a
grupului de şuruburi care prind eclisa de inima grinzii. Din acest motiv, momentul încovoietor, care
apare datorită excentricităŃii dintre cele doua axe, după care poate fi considerată acŃiunea forŃei
tăietoare, trebuie considerat împreună cu forŃa tăietoare, la verificarea acestei prinderi. Această
metodologie de calcul a fost validată prin încercări experimentale. Totodată, încercările
experimentale au pus în evidenŃă faptul că dacă se folosesc eclise lungi acestea au tendinŃa de
instabilitate prin răsucire şi încovoiere în afara planului. Sursele flexibilităŃii la rotire a îmbinării sunt
deformarea din forfecare a şuruburilor şi găurilor, respectiv încovoierea laterală a eclisei.
Criteriile de proiectare pentru aceste tipuri de îmbinări sunt următoarele:
1. Capacitatea portantă a şuruburilor
ForŃa capabilă la presiune pe gaură a şurubului trebuie să fie mai mare decât forŃa
rezultantă maximă care acŃionează, ca efect cumulat al forŃei tăietoare şi momentului încovoietor,
asupra şurubului situat la distanŃa maximă de axa grinzii.
2. RezistenŃa guseului la rupere în secŃiunea netă
Element de
rezemare
Grindă rezemată
Placă
de
capăt
Sudură
de colŃ
Rând vertical
simplu de şuruburi
Rând vertical
dublu de şuruburi
IV.9
Capacitatea portantă la forfecare a guseului trebuie să fie mai mare decât reacŃiunea de la
capătul grinzii. Momentul capabil al guseului în secŃiunea netă trebuie să fie mai mare decât
momentul încovoietor produs de reacŃiune.
3. RezistenŃa grinzii în secŃiunea netă
Se verifică capacitatea portantă la forfecare a grinzii în secŃiunea netă, care trebuie să fie
mai mică decât reacŃiunea de la capătul grinzii. Pentru gusee lungi se verifică şi capacitatea de
preluare a momentului încovoietor produs datorită excentricităŃii.
4. RezistenŃa cordoanelor de sudură
Cordoanele de sudură cu care se prinde guseul de stâlp se prelungesc, în afara guseului,
cu cel puŃin 0.8t; unde t este grosimea guseului.
5. Verificarea inimii stâlpului la forfecare locală
RezistenŃa la forfecare locală a inimii stâlpului trebuie să fie mai mare decât jumătate din
valoarea sumei dintre reacŃiunile grinzilor, dintr-o parte şi cealaltă a inimii stâlpului.
6. RezistenŃa la flambaj a guseului
Momentul critic al guseului, care îşi poate pierde stabilitatea prin încovoiere laterală cu
răsucire, trebuie să fie mai mare decât momentul încovoietor produs de reacŃiune datorită
excentricităŃii prinderii.
7. RobusteŃea şi integritatea structurii
RezistenŃele la întindere, ale guseului şi a inimii grinzii, vor fi mai mari decât forŃa de
pretensionare din tiranŃii orizontali (atunci când aceştia se dispun pentru asigurarea structurii la
colaps progresiv ca urmare a unor degradări locale produse de acŃiuni accidentale). RezistenŃa la
compresiune locală (presiune pe gaură), a inimii grinzii sau guseului va fi mai mare decât forŃa de
pretensionare din tiranŃi; inima stâlpului se verifică la întinderea introdusă de tirant (atunci când e
cazul).

Supported beam
Fillet
weld
Fin plate
Supporting
element
Single-vertical
row bolt group
Double-vertical
row bolt group

Figura 4.9: Îmbinare cu placă (eclisă) de inimă

Element de
rezemare
Grindă rezemată
Eclisă
Rând vertical
simplu de şuruburi
Rând vertical
dublu de şuruburi
Sudură de colŃ
IV.10
4.2.7.3 Îmbinări cu corniere de inimă
În Figura 4.10 se arată, în principiu, soluŃia de prindere cu şuruburi a grinzii de stâlpul unui
cadru prin intermediul a doua corniere, dispuse de o parte şi de alta a inimii grinzii, asemenea unor
eclise şi trei rânduri verticale simple sau duble de şuruburi (două pe elementul de rezemare şi unul
pe elementul rezemat). Aceasta soluŃie constructivă are avantajul că, atunci când există toleranŃe
de 2 mm între diametrul şuruburilor şi al găurilor, montajul structurii poate fi realizat cu uşurinŃă. De
regulă, se folosesc câte două corniere, dar, pentru îmbinările mai slab solicitate poate fi folosită şi
una singură. Un calcul simplu bazat pe asigurarea condiŃiei de echilibru static, poate furniza forŃele
de calcul ale unei asemenea îmbinări. Linia de acŃiune, în raport cu care se realizează transferul
forŃei tăietoare in îmbinare, se consideră conŃinută în planul feŃei stâlpului. Prin urmare, şuruburile
care se folosesc la prinderea cornierelor de inima grinzii se vor calcula nu numai la acŃiunea forŃei
tăietoare, ci şi la aceea a momentului încovoietor produs de aceasta ca urmare a excentricităŃii.
Şuruburile care fixează cornierele de talpa stâlpului, în schimb, se verifică numai la forŃa tăietoare.
În practică, dimensiunile cornierelor se aleg în aşa fel încât acestea să nu constituie componenta
critică a îmbinării; de aceea, criteriul de dimensionare este dat de capacitatea portantă la presiune
pe gaură a inimii grinzii – se presupune că şuruburile se aleg astfel încât forfecarea tijei să fie
evitată întotdeauna, acest tip de cedare fiind neductil. În consecinŃă, capacitatea de rotire a acestei
îmbinări este guvernată, în cea mai mare parte, de deformabilitatea cornierelor şi, într-o mai mică
măsură, de alunecările dintre piesele interconectate. Pentru a mări flexibiltatea îmbinării, cornierele
vor avea grosimea minim admisă, iar distanŃele dintre şuruburi vor fi cât mai mari posibil.
In cazul prinderii cornierelor de inima stâlpului (îmbinare pe direcŃia de inerŃie minimă)
poate fi necesar să se decupeze tălpile grinzii pentru a permite montajul; această operaŃie însă nu
afectează semnificativ, rezistenŃa grinzii la tăiere. La montajul grinzilor, cornierele pot fi deja
asamblate cu acestea.
Web cleat
Web
cleat
Supported beam
Supporting
element
OR OR WITH
Single-vertical
row bolt group
Double-vertical
row bolt group
Single-vertical
row bolt group
Double-vertical
row bolt group

Figura 4.10: Îmbinare cu corniere de inimă (ECCS 126, 2009)


Element de
rezemare
Grindă rezemată
Cornieră de inimă
Rând vertical simplu
de şuruburi
Rând vertical dublu
de şuruburi
Rând vertical
dublu de şuruburi
Rând vertical
simplu de
şuruburi
împreună cu sau
sau
Cornieră de
inimă
IV.11
4.2.8 Geometria şi alcătuirea îmbinărilor simple
4.2.8.1 Simboluri (EN1993-1-8, Paragraf 1.4)
a. NotaŃii generale
• Pentru şuruburi:
n Număr total de şuruburi
A Aria nominală brută a şurubului
A
s
Aria netă a şurubului
d Diametrul nominal al şurubului
d
0
Diametrul găurii pentru un şurub
f
u,b
RezistenŃa ultimă a şurubului
f
y,b
RezistenŃa de curgere a şurubului
• Pentru suduri:
a Grosimea cordonului de sudură
β
w
Coeficient de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii (cf. EN1993-1-8,
4.5.3.2(6), Tab. 4.1)
• Pentru elementele de rezemare şi cele rezemate:
t Grosimea plăcii de rezemare (t
cf
şi t
cw
pentru talpa respectiv inima stâlpului, t
bw

pentru inima grinzii)
t
w
Grosimea inimii grinzii rezemate
A
b,v
Aria brută forfecată a grinzi rezemate
A
b,v,net
Aria netă forfecată a grinzii rezemate

f
u
RezistenŃa la rupere a unui element din oŃel (index bw pentru inima stâlpului, cf şi
cw pentru talpa respectiv inima stâlpului)
f
y
Limita de curgere a unui element din oŃel (index bw pentru inima stâlpului, cf şi cw
pentru talpa respectiv inima stâlpului)
• CoeficienŃi de siguranŃă:
γ
M0
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel; este egal cu 1,0

γ
M2
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiune netă la nivelul găurilor de şuruburi,
şuruburilor, sudurilor şi plăcilor supuse la presiune pe gaură; este egal cu 1,25
• Încărcare:
V
Sd
ForŃă tăietoare aplicată pe nod
• RezistenŃă:
V
Rd
RezistenŃa la forfecare a nodului
F
v.Rd
RezistenŃa de calcul la forfecare
b. NotaŃii particulare pentru îmbinări cu placă de capăt redusă
IV.12
tp
t
a

e1
p1
e2S
p1
e1
e2 mp
p2'
e1
p1
e1
p1
p2' e2S p2
e2 mp

Figura 4.11: NotaŃii pentru placa de capăt redusă

h
p ÎnălŃimea plăcii de capăt
t
p
Grosimea plăcii de capăt
A
v
Aria brută forfecată a plăcii de capăt
A
vnet
Aria netă forfecată a plăcii de capăt
f
yp
Limita de curgere a plăcii de capăt
n
1
Număr de rânduri orizontale
n
2
Număr de rânduri verticale
e
1
DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia longitudinală
e
2
DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală
p
1
DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând, pe direcŃia
longitudinală
p
2
DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând, pe direcŃia
transversală
m
p
DistanŃa dintre coloanele de şuruburi şi piciorul sudurii care leagă placa de capăt de
inima grinzii (după EN 1993-1-8)

c. NotaŃii particulare pentru îmbinări cu eclisă
IV.13
e1b
p1
e1
p1
p1
e1
e2
a
e2 e2b
z
t
e1b
p1
p1
e1
p1
e1
z
gravity centre
of bolt group
e2b p2
t
a

Figura 4.12: NotaŃii pentru eclisă

h
p ÎnălŃimea eclisei
t
p
Grosimea eclisei
A
v
Aria brută forfecată a eclisei
A
vnet
Aria netă forfecată a eclisei
f
yp
Limita de curgere a eclisei
n
1
Număr de rânduri orizontale
n
2
Număr de rânduri verticale
e
1
DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia longitudinală
(eclisă)
e
2
DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală
(eclisă)
e
1b
DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia longitudinală
(inima grinzii)
e
2b
DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală
(inima grinzii)
p
1
DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând, pe direcŃia
longitudinală
p
2
DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând, pe direcŃia
transversală
I Momentul de inerŃie al grupului de şuruburi

d. NotaŃii particulare pentru îmbinări cu corniere
centrul de greutate
al grupului de şuruburi
IV.14
e2bb e2b
tC
e2SS
p1S
e1S
e1bb
e1bb
p1S
e1S
z
e2S e22S

tC
e2bb e2b p2b
e1bb
e1bb
e1S
p1S
p1S
e1S
e2SS
e2S p2S
z
e22S

Figura 4.13: NotaŃii pentru corniere
Pentru grinda rezemată:

d
sb
Diametrul nominal al şurubului
d
0sb
Diametrul găurii unui şurub
n
b
Număr total de şuruburi
n
1b
Număr de rânduri orizontale
n
2b
Număr de rânduri verticale
e
1b
DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia longitudinală
(cornieră)
e
2b
DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală
(cornieră)
p
1b
DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând, pe direcŃia
longitudinală
p
2b
DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând, pe direcŃia
transversală
e
2bb
DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală
(inima grinzii)
e
1bb
DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia longitudinală
(talpa grinzii)
z BraŃul de pârghie
I Momentul de inerŃie al grupului de şuruburi

Pentru elementele de rezemare:

d
s
Diametrul nominal al şurubului
d
0s
Diametrul găurii unui şurub
n
s
Număr total de şuruburi
n
1s
Număr de rânduri orizontale
n
2s
Număr de rânduri verticale
IV.15
e
1s
DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia longitudinală
(cornieră)
e
2s
DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală
(cornieră)
p
1s
DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând, pe direcŃia
longitudinală
p
2s
DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând, pe direcŃia
transversală
e
2ss
DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală
(element de rezemare)
e
22s
DistanŃa longitudinală dintre coloana interioară de şuruburi şi inima grinzii
4.2.8.2 CerinŃe geometrice
Procedeele de calcul pot fi aplicate doar dacă poziŃionarea găurilor şuruburilor respectă regulile de
spaŃiere dintre găuri sau dintre găuri şi marginile elementelor, conform EN1993-1-8, 3.5, Tab. 3.3 şi Fig. 3.1 (
Tabelul 4.7, Figura 4.14).

Tabelul 4.7 DistanŃele minime şi maxime între găuri şi distanŃele de la centrul găurii până la marginea piesei
pe direcŃia efortului şi perpendicular pe direcŃia efortului
Maxime
1) 2) 3)

Structuri executate din oŃeluri conforme EN 10025,
cu excepŃia oŃeluri conforme EN 10025-5
Structuri executate
din oŃeluri conforme
EN 10025-5 DistanŃe conform
Figurii 3.1
Minime
OŃeluri care sunt
supuse condiŃiilor
atmosferice sau altor
influenŃe corosive
OŃeluri care nu sunt
supuse condiŃiilor
atmosferice sau altor
influenŃe corosive
OŃel neprotejat
DistanŃa la centrul
găurii până la
marginea piesei pe
direcŃia efortului e1
1,2d0 4t + 40 mm
Valoarea maximă
dintre 8t şi 125 mm
DistanŃa la centrul
găurii până la
marginea piesei
perpendicular pe
direcŃia efortului e2
1,2d0 4t + 40 mm
Valoarea maximă
dintre 8t şi 125 mm
DistanŃa între găuri
p1
2,2d0
Valoarea minimă
dintre 14t şi 200 mm
Valoarea minimă dintre
14t şi 200 mm
Valoarea minimă
dintre 14tmin şi
175 mm
DistanŃa între găuri
p2
5)

2,4d0
Valoarea minimă
dintre 14t şi 200 mm
Valoarea minimă dintre
14t şi 200 mm
Valoarea minimă
dintre 14tmin şi
175 mm
1)
Valorile maxime ale distanŃelor între dispozitivele de fixare, precum şi ale distanŃelor de la dispozitivele de fixare
la marginea pieselor pe direcŃia sau perpendicular pe direcŃia de transmitere a eforturilor nu se limitează, cu
excepŃia următoarelor cazuri:
- la elemente comprimate, pentru a evita voalarea şi a preveni coroziunea elementelor expuse şi;
- la elementele întinse pentru a preveni coroziunea
2)
RezistenŃa la voalare a plăcilor comprimate între dispozitivele de prindere se va calcula conform EN 1993-1-1
folosind o lungime de flambaj de 0,6pi. Nu este necesară verificarea voalării între dispozitivele de fixare dacă p1/t
este mai mică decât 9ε. DistanŃa până la capătul piesei nu va depăşi cerinŃele de prevenire a voalării impuse
elementelor comprimate în consolă, vezi EN 1993-1-1. DistanŃa până la marginea piesei nu este afectată de
această cerinŃă.
3)
t este grosimea cea mai mică a elementelor exterioare îmbinate.

Figura 4.14: Simboluri pentru distanŃe între dispozitive de fixare

IV.16
4.2.9 Calculul îmbinărilor cu şuruburi
4.2.9.1 Introducere
Îmbinările structurale au rolul de a sigura transferul, total sau parŃial, al forŃelor de legătură
între elementele pe care le conectează. În acest scop se pot folosi atât îmbinări sudate cât şi cele
realizate cu şuruburi. Îmbinările cu şuruburi au avantajul că se realizează mai uşor, iar atunci când
se folosesc ca îmbinări de montaj, pe şantier, permit mici adaptări dimensionale, în limita
toleranŃelor admise. La realizarea unei îmbinări cu şuruburi se pot utiliza pentru prinderea pieselor
de îmbinat, pe lângă şuruburi, elemente adiŃionale cum ar fi eclise, flanşe sau plăci de capăt,
corniere de talpă, etc. În toate cazurile şuruburile au rolul de a fixa mecanic piesele interconectate.
Comportarea unei îmbinări cu şuruburi este complexă, starea de tensiune în piesele care
se îmbină, precum şi eforturile ce acŃionează în şuruburi, fiind dependente de rigiditatea şuruburilor
şi, respectiv de rigidităŃile elementelor adiŃionale care participă la transferul forŃelor de legătură. Din
acest motiv, comportarea acestor îmbinări nu poate fi reprezentată în mod exact prin modele
teoretice. Modelele de calcul utilizate pentru calculul îmbinărilor cu şuruburi au în general un
caracter semi-empiric, la baza lor stând deopotrivă, încercări experimentale, experienŃa acumulată
în decursul timpului şi cunoştinŃele teoretice. Un exemplu pentru o asemenea regulă semi-empirică
este dat în clauza 3.6.1(4) din SR-EN1993-1-8: 2006, care precizează că rezistenŃa la forfecare a
şuruburilor M12 şi M14 trebuie calculată multiplicând forŃa capabilă la forfecare cu coeficientul
0,85.
4.2.9.2 Caracteristicile şuruburilor
Caracteristicile mecanice ale şuruburilor folosite în mod curent în construcŃii metalice se
prezintă în Tabelul 4.8. Toate grupele de şuruburi pot fi utilizate pentru realizarea îmbinărilor
solicitate preponderent la acŃiuni statice. Pentru îmbinările care lucrează în regim de oboseală se
recomandă şuruburi din grupele 8.8 şi 10.9, întrucât prezintă rezistenŃă ridicată la oboseală şi se
caracterizează printr-o deformabilitate redusă.

Tabelul 4.8. Caracteristicile mecanice ale şuruburilor
Grupă şurub 4.6 5.6 6.8 8.8 10.9
f
yb
, MPa 240 300 480 640 900
f
ub
, MPa 400 500 600 800 1000
materialul de bază
oŃeluri carbon,
recoapte
oŃeluri carbon slab aliate,
călit şi revenite
Cea mai slabă secŃiune a unui şurub este porŃiunea filetată. RezistenŃa unui şurub este de
obicei calculată folosind secŃiunea care lucrează la întindere (se mai numeşte secŃiune activă),
definită ca medie între diametrul mediu măsurat la fundul filetului, d
n
şi diametrul mediu d
m
, aşa
cum se arată în Figura 4.15.
(1)
2
d d
d
m n
res
+
=
Mărimea şuruburilor se defineşte în funcŃie de diametrul lor nominal d , lungimea totală a
tijei şi lungimea filetului.
IV.17
Thread
d d d d n res m

Figura 4.15: SecŃiunea transversală a şurubului şi secŃiunea activă [Ballio, Mazzolani, 1983]
4.2.9.3 Comportarea şuruburilor în îmbinare
Capacitatea portantă a îmbinărilor cu şuruburi se determină considerând o distribuŃie
simplificată a tensiunilor în zona îmbinării, stabilită pe baza observaŃiilor experimentale. În funcŃie
de modul în care se transferă forŃele de legătură între piesele îmbinate, se disting următoarele
tipuri de îmbinări cu şuruburi (Figura 4.16):
1) îmbinări care lucrează la forfecare, la care deplasarea relativă a pieselor îmbinate
este împiedecată de tija şurubului;
2) îmbinări cu şuruburi de înaltă rezistenŃă pretensionate, care lucrează prin frecare;
piesele care se îmbină sunt strânse între ele ca urmare a forŃei de întindere introdusă în şurub
printr-o strângere controlată. Transferul forŃelor de legătură se realizează prin efectul de frecare ce
ia naştere între feŃele pieselor în contact;
3) îmbinări la care şuruburile lucrează la întindere în tijă.
3) 2) 1)
Bearing
Bearing
Bearing
Shear
Shear
Friction
Tension
Friction
Punching
Punching

Figura 4.16: Modul de lucru al îmbinărilor cu şuruburi [Trahair et al, 2001]
În practică există situaŃii în care şuruburile sunt solicitate la acŃiunea combinată a forŃelor
de forfecare şi întindere în tijă.
4.2.9.4 Şuruburi solicitate la forfecare
Şuruburile solicitate predominant în regim static sunt cu strângere normală (la cheie).
Strângerea pieselor în îmbinare este suficientă pentru a produce o forŃă mică de frecare între feŃele
în contact, astfel încât să se asigure capacitatea necesară pentru transferul unor forŃe de
intensitate reduse, fără lunecări în îmbinare. Creşterea intensităŃii forŃelor care solicită îmbinarea
conduce la depăşirea forŃelor de frecare şi va antrena lunecarea pieselor până la limita toleranŃei
dintre tija şurubului şi gaură. Odată consumată lunecarea pieselor, dacă forŃa continuă să crească,
îmbinarea va lucra în domeniul elastic, până în momentul în care se iniŃiază deformaŃii plastice, fie
în tija şurubului, fie în peretele găurii, în zona de contact dintre acestea. Este posibil ca deformaŃiile
plastice să se iniŃieze simultan în tijă şi în peretele găurii. Sunt posibile următoarele moduri de
cedare ale îmbinării:
• Forfecarea tijei şurubului
• Cedare prin presiune pe gaură (plasticizare locală asociată cu ovalizarea găurii)
IV.18
• Ruperea piesei în secŃiunea netă
NOTĂ: - Modul de calcul al forŃei capabile la presiune pe gaură a şurubului este
influenŃat în primul rând de cerinŃa de limitare a deformaŃiei găurii piesei îmbinate
(ovalizare) şi mai puŃin de condiŃia de evitare a cedării îmbinării.
- în cazul rezistenŃei la presiune pe gaură dispuse în găuri ovalizate,
perpendicular pe direcŃia solicitării, se aplică o reducere de 40% faŃă de cazul găurilor
rotunde cu o toleranŃă normală faŃă de diametrul şurubului.
Pentru şuruburi pretensionate forŃa de pretensionare de calcul, F
p,Cd
, folosită în calcule, se
determină conform:
(2)
Pentru îmbinările cu un singur plan de forfecare şi un singur rând de şuruburi, şuruburile
sunt prevăzute cu şaibe atât sub piuliŃă, cât şi sub capul şurubului. ForŃa capabilă la presiune pe
gaură pentru fiecare şurub este limitată la:
(3)
Alte valori de calcul ale rezistenŃei la forfecare în tijă şi presiune pe gaură sunt date în SR-
EN1993-1-8: 2006, Tabelul 3.4, respectiv în Clauza 3.10.2 pentru ruperea piesei în secŃiunea netă
şi reluate în tabelele de proiectare ale prezentei lucrări. Pentru determinarea capacităŃii portante la
rupere în secŃiunea netă a piesei se pot lua în considerare două mecanisme de cedare combinând
efectul de presiune pe gaură cu efectul de întindere în piesă, diferenŃierea făcându-se în funcŃie de
efectul dominant. Modul de cedare depinde de dimensiunile îmbinării şi de raportul rezistenŃelor
dintre materialul şuruburilor şi cel al pieselor conectate.
NOTĂ: În general pentru o îmbinare sunt folosite mai multe şuruburi (grupuri de
şuruburi) care preiau eforturile de forfecare. ForŃa capabilă a grupurilor de şuruburi poate fi
determinată şi ca suma forŃelor capabile la presiune pe gaură F
b,Rd
a şuruburilor de fixare
individuale, dacă forŃa capabilă la forfecare F
v,Rd
a unui şurub individual este mai mare sau
egală cu forŃa capabilă la presiune pe gaură F
v,Rd
. În caz contrar, forŃa capabilă a unui grup
de şuruburi trebuie luată egală cu numărul de şuruburi înmulŃită cu cea mai mică forŃă
capabilă a şuruburilor din grup.
În cazul îmbinărilor lungi la care distanŃa L
j
dintre centrele şuruburilor de capăt, măsurată
pe direcŃia de transmitere a forŃei (vezi Figura 4.17), este mai mare de 15d, forŃa capabilă la
forfecare F
v,Rd
a tuturor dispozitivelor de fixare se reduce prin multiplicare cu un factor de reducere
β
Lf
, determinat prin:
(4) (β
Lf
≤ 1,0 şi β
Lf
≥ 0,75)

Figura 4.17: Îmbinări lungi [SR-EN 1993-1-8]
IV.19
4.2.9.5 Îmbinări cu şuruburi de înaltă rezistenŃă pretensionate
În cazul unor încărcări alternante, şuruburile de înaltă rezistenŃă trebuie strânse la cel puŃin
70% din rezistenŃa lor la rupere. Conform acestei metode, forŃa de legătură între piesele îmbinate
se transferă prin frecarea dintre feŃele în contact ale acestora. Clauza 3.4.1 din SR-EN1993-1-8:
2006, prevede trei categorii de îmbinări cu şuruburi pretensionate, şi anume B, C şi E. ForŃa
capabilă a unui şurub depinde de coeficientul de frecare dintre suprafeŃele în contact µ, şi de forŃa
de strângere indusă în şurub F
p.C
. În Clauza 3.5 din normă se dau valori ale factorului µ, pentru
diferite categorii de suprafeŃe în contact, variind între 0,2 şi 0,5. Pentru alte tipuri de suprafeŃe
decât cele specificate în normă, coeficientul de frecare poate fi obŃinut prin încercări
experimentale. Se folosesc şaibe speciale pentru a împiedeca detensionarea şuruburilor: o singură
şaibă în cazul şuruburilor din grupa 8.8, dispusă fie sub capul şurubului fie sub piuliŃă, respectiv 2
şaibe pentru şuruburile din grupa 10.9, dispuse sub cap şi sub piuliŃă.


















F p,C

F p,C

F p,C

F p,C
µ F p,C
µ F p,C
µ F p,C
µ F p,C

Figura 4.18: Şurub de înaltă rezistenŃă pretensionat într-o îmbinare care lucrează prin frecare, [Kuzmanovic,
Willems, 1983]
ForŃa de întindere introdusă în şurub în timpul montajului poate fi controlată folosind una
din următoarele metode:
1) Controlul momentului de strângere aplicat şurubului prin intermediul unei chei
dinamometrice
2) Controlul strângerii prin intermediul unghiului de rotire aplicat piuliŃei după
strângerea normală a acesteia; unghiul de rotire depinde de grosimea pachetului de strâns
3) Măsurarea directă a efortului de întindere din şurub
4) Metoda combinată (se combină primele două metode)
RezistenŃa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat din grupa 8.8 sau 10.9 se
determină prin formula:
(5)
k
s
este un coeficient dat în funcŃie de tipul găurilor în care sunt introduse şuruburile (vezi tabelul
3.6 din SR-EN 1993-1-8).
n este numărul suprafeŃelor de frecare
µ este coeficientul de frecare obŃinut fie prin încercări specifice pentru suprafaŃa de frecare sau
conform tabelului 3.7 din SR-EN 1993-1-8. µ depinde de clasa suprafeŃei de frecare (A, B, C
sau D).
NOTĂ: ProtecŃia prin vopsire nu trebuie aplicată pe feŃele în contact ale unei îmbinări
care lucrează prin frecare, întrucât reduce coeficientul de frecare, ceea ce are ca efect
diminuarea capacităŃii portante a îmbinării.
IV.20
În conformitate cu prevederea 3.9.2 din SR-EN1993-1-8, forŃa de pretensionare din şurub
F
p.Cd
nu se reduce atunci când asupra şurubului, ca efect al solicitării îmbinării se aplică o forŃă de
întindere F
t
concomitent cu forŃa de forfecare.
ExplicaŃia acestui fenomen este următoarea (Leonardo - Cestruco, 2003): Datorită forŃei de
pretensionare introdusă în şurub la montaj, piesele în contact şi şurubul se deformează (Figura
4.38 prezintă în mod simplificat schema de lucru a îmbinării). Alungirea şurubului δ
b
depinde de
forŃa de pretensionare din şurub F
p
şi de contracŃia piesei δ
p
. Dacă se aplică o forŃă de întindere
asupra şurubului F
t
, aceasta se transmite îmbinării după cum urmează: forŃa ∆F
b
se adaugă forŃei
F
p
, iar forŃa ∆F
j
reduce forŃa de strângere a plăcilor. Corespunzător relaxării forŃei, se reduce
deformaŃia δ
p
cu δ
p,ext
(vezi Figura 4.38). Presupunând că raportul de rigiditate dintre secŃiunea
şurubului şi secŃiunea comprimată a pieselor comprimate este 1/8, rezultă că efortul maxim pe
care îl poate suporta un şurub, înainte de depărtarea pieselor în contact este:
(6)
|
|
¹
|

\
|
+ =
b
p
p b
l
l
F F
8
1
în care l
p
este lungimea pachetului de strâns, iar l
b
este lungimea şurubului.


F
b
F
p
F
b
F
t
δ
b
δ
b,ext
δ
p,ext
δ
p

F
j
F
j ∆
elongation of the bolt

bolt
plate shortening
external
total bolt force
tensile force
preload

Figura 4.19: Modul de comportare al unui şurub pretensionat supus la eforturi de întindere [Leonardo,
Cestruco, 2003]
În general se constată că creşterea pretensionării într-un şurub supus la un efort
suplimentar de întindere nu depăşeşte cu mai mult de 10% forŃa iniŃială de pretensionare.
4.2.9.6 Îmbinări cu bolŃuri
BolŃurile sunt şuruburi speciale care preiau forfecarea dintre două sau mai multe plăci, iar
lungimea elementului de conectare (bolŃul) este relativ mare (conform SR-EN 1993-1-8 dacă
lungimea bolŃului este mai mică de 3 ori diametrul său, îmbinarea se poate calcula c pentru
şuruburi obişnuite).
Îmbinările cu bolŃuri induc în elementul de îmbinare nu doar eforturi de forfecare ci şi
momente încovoietoare. Momentele dintr-un bolŃ se calculează pe baza principiului că părŃile
îmbinate formează reazeme simple. În general trebuie considerate că reacŃiunile sunt distribuite
egal între bolŃ şi elementele îmbinate de-a lungul lungimii în contact pe fiecare parte, aşa cum este
indicat în Figura 4.20.
IV.21

Figura 4.20: Diagrama de moment încovoietor într-un bolŃ (SR-EN 1993-1-8).
Modul de calcul al bolŃurilor este sintetizat în tabelul 3.13 al SR-EN 1993-1-8.
4.2.10 Calculul îmbinărilor sudate
Majoritatea îmbinărilor sudate sunt produse în ateliere. Prin proiectare trebuie asigurată
ductilitatea sudurilor. Această cerinŃă se poate rezolva prin respectarea unui set de reguli de
proiectare. Pentru îmbinări structurale se foloseşte sudarea cu arc şi adaos de metal, cu mici
excepŃii când se foloseşte sudarea prin contact. Când se foloseşte sudarea cu adaos, metalul de
adaos trebuie să fie compatibil cu metalul de bază din punct de vedere al proprietăŃilor mecanice.
Grosimea cordonului de sudură va fi de cel puŃin 4 mm (reguli speciale trebuie respectate la
sudarea elementelor din oŃel cu pereŃi subŃiri). Sudurile pot fi suduri de colŃ, suduri în crestături şi
găuri ovale, suduri cap la cap, suduri prin puncte şi suduri în crestături şi găuri evazate. EN 1993-
1-8 prevede cerinŃe pentru lungimea efectivă a unui cordon de sudură de colŃ de grosime a, vezi
Figura 4.21.
a
a

IV.22
Figura 4.21: Definirea grosimii sudurii a.
4.2.10.1 Suduri de colŃ
Sudurile de colŃ se folosesc la asamblarea pieselor a căror feŃe supuse îmbinării formează
între ele unghiuri cuprinse între 60°şi 120°. Sunt admise şi unghiuri mai mici de 60°dar în astfel
de cazuri însă sudura se consideră sudură cap la cap cu pătrundere parŃială. Conform SR-EN
1993-1-8 sunt acceptate şi sudurile de colŃ întrerupte dar ele nu se folosesc în medii corosive.
În calcul, tensiunile interne din sudura de colŃ sunt descompuse in componente paralele şi
normale la planul critic al secŃiunii cordonului de sudură, vezi Figura 4.22. Se presupune o
distribuŃie uniformă a tensiunilor pe secŃiunea critică a cordonului de sudură, conducând la
următoarele tensiuni normale şi tangenŃiale:
σ

tensiune normală perpendiculară pe secŃiunea critică a cordonului de sudură,
σ
//
tensiune normală paralelă cu axa cordonului de sudură, poate fi neglijată pentru
rezistenŃa de calcul a sudurii de colŃ,
τ

tensiune tangenŃială (în planul critic al cordonului) perpendicular pe axa sudurii,
τ
//
tensiune tangenŃială (în planul critic al cordonului) paralel cu axa sudurii.
σ

σ
//
τ

τ
//


Figura 4.22: Tensiuni în planul critic al sudurii de colŃ.
RezistenŃa sudurii de colŃ va fi suficientă dacă următoarele două condiŃii sunt satisfăcute:
(7)
|
|
¹
|

\
|
+ =
b
p
p b
l
l
F F
8
1 şi
(8)
Mw
u
f
γ
σ ≤


Factorul de corelare β
w
este prezentat în Tabelul 4.1 din SR-EN 1993-1-8.
(9)
Mw
u
f
γ
σ ≤


SR-EN 1993-1-8 include un procedeu simplificat pentru evaluarea rezistenŃei de calcul la
forfecare a sudurii de colŃ pe unitatea de lungime indiferent de direcŃia de încărcare, vezi Figura
4.23.
(10)
Mw w
u
d . vw
3
f
f
γ β
=
iar rezistenŃa sudurii pe unitate de lungime este
(11)
d , vw Rd , w
f a F =
IV.23
Fw,Rd
V//,Sd
Fw,Sd
La
N Sd
V⊥,Sd
Fw,Rd


Figura 4.23: Calculul sudurii de colŃ independent de direcŃia de încărcare.
NOTĂ: Pentru rezistenŃa sudurilor de colŃ SR-EN 1993-1-8 oferă două metode pentru
calculul sudurilor de colŃ, una exactă şi alta simplificată:
- diferenŃa dintre cele două metode este nulă în cazul cordoanelor de sudură paralele
cu forŃa, pentru care formula de calcul este
Mw w
u
Rd . w
3
f
f
γ β
= ;
- pentru o îmbinare sudată cu cordoane de colŃ dispuse perpendicular faŃă de direcŃia de
acŃiune a forŃei, diferenŃele dintre metoda exactă şi cea simplificată sunt semnificative. Tensiunile
din cordonul de sudură se calculează cu relaŃiile
2
w
σ
τ σ = =
⊥ ⊥
şi 0
//
= τ . Pentru modelul plan se
obŃine
Mw w
u
2
w
2
w
f
2
3
2 γ β
σ σ
≤ |
¹
|

\
|
+ |
¹
|

\
|
şi
Rd . end . w
Mw w
u
w
f
2
f
= ≤
γ β
σ . DiferenŃa între cele două modele
este 22 , 1 2 / 3 f / f
Rd . w Rd . end . w
= = .
Atunci când suduri foarte lungi sunt supuse pe direcŃia sudurii, tensiunile din sudură trebuie
să fie mai mici decât cele de la capete, vezi Figura 4.24 a. Aceasta rezultă din deformarea plăcilor
îmbinate. Dacă plăcile sunt bine concepute, tensiunile din suduri sunt constante, vezi Figura 4.24
b. Supraîncărcarea poate conduce la cedarea capetelor îmbinării sudate (efect de fermoar).
RezistenŃa sudurilor mai lungi de 150 a va fi redusă cu factorul β
Lw
, vezi Figura 4.24 c:
(12)
|
|
¹
|

\
|
− =
a 150
L
2 , 0 2 , 1
Lw
β
τ τ τ τ
L
w
// // // //

a) distribuŃie neuniformă a tensiunilor interne b) distribuŃie uniformă a tensiunilor interne
0
0 50 100 150 200 250 300 350 400
β
Lw
L / a
0,2
0,4
0,6
0,8
1

c) factorul de reducere β
Lw

Figura 4.24: Suduri lungi.
4.2.10.2 Suduri în crestătură
Sudurile în crestătură cuprind sudurile de colŃ executate în găuri circulare sau alungite care
se folosesc pentru a transmite forŃe tăietoare sau pentru a preveni flambarea sau depărtarea
IV.24
pieselor suprapuse. Diametrul găurii circulare sau lăŃimea găurii alungite, la sudurile în crestătură,
nu trebuie să fie mai mici decât de patru ori grosimea piesei în care este efectuată crestătura.
Capetele găurilor alungite sunt semicirculare, cu excepŃia celor care se extind până la
marginea pieselor îmbinate.
RezistenŃa de calcul a sudurilor în crestătură se determină identic cu cea a sudurilor de
colŃ.
4.2.10.3 Suduri cap la cap
O sudură cap la cap cu pătrundere totală este definită ca o sudură care asigură
pătrunderea şi topirea completă a materialelor de bază şi de adaus, pe toată grosimea îmbinării. O
sudură cap la cap, cu pătrundere parŃială, este definită ca o sudură care asigură o pătrundere în
îmbinare mai mică decât grosimea totală a materialului de bază.
RezistenŃa unei suduri cap la cap cu penetrare parŃială va fi determinată intr-un mod similar
cu cel al sudurii de colŃ cu penetrare totală. Adâncimea de penetrare va fi determinată prin
încercări. Detalii de noduri care generează tensiuni în cordoanele de sudură datorită sudurii, din
condiŃiile de rezemare vor fi evitate pe cât posibil, pentru a reduce posibilitatea de destrămare
lamelară. Acolo unde astfel de detalii nu pot fi evitate, trebuie luate măsuri de protecŃie. DistribuŃia
eforturilor într-o îmbinare sudată poate fi calculată folosind o metodă elastică sau plastică.
RezistenŃa de calcul a unei a unei îmbinări cap la cap în T, constând dintr-o pereche de
suduri cap la cap bilaterale, cu pătrundere parŃială, completate cu suduri în colŃ suprapuse, poate fi
determinată ca la o sudură cap la cap cu pătrundere completă, dacă grosimea nominală totală a
ariei de sudură, exclusiv porŃiunea nesudată, nu este mai mică decât grosimea t a inimii
ansamblului îmbinării în T, cu condiŃia ca porŃiunea nesudată să nu fie mai mare decât t/5 sau
3mm.
RezistenŃa de calcul a îmbinărilor cap la cap în T care nu îndeplinesc condiŃiile de mai sus
trebuie determinată folosind metoda pentru sudurile în colŃ sau pentru sudurile în colŃ cu
pătrundere adâncă, în funcŃie de adâncimea pătrunderii. Grosimea sudurii se determină conform
prevederilor pentru sudurile de colŃ şi pentru sudurile cap la cap cu pătrundere parŃială (vezi
paragraful 4.7.2 din SR-EN 1993-1-8).
a

c
nom
t
a
nom.2
a
nom.1
a
a
nom
nom
nom

a) suduri de adâncime cu penetrare parŃială b) îmbinare T
Figura 4.25: Pătrundere completă efectivă a sudurilor cap la cap în T.
Sudurile de adâncime cu penetrare parŃială pot fi calculate ca suduri de colŃ cu o grosime
efectivă a egală cu a = a
nom
– 2 mm. , vezi Figura 4.44.
Pentru îmbinările în T (vezi Figura 4.44 a) realizate cu suduri de adâncime, rezistenŃa totală
este asigurată dacă:
(13) t a a
. nom . nom
≥ +
2 1
;
5
t
c
nom
≤ şi mm c
nom
3 ≤
IV.25
În cazul penetrării parŃiale, vezi Figura 4.44 b, capacitatea portantă a îmbinării se determină
ca pentru o îmbinare cu cordoane de colŃ folosind grosimea efectivă a acestora, după cum
urmează:
(14) t a a
. nom . nom
< +
2 1
; mm a a
. nom
2
1 1
− = şi mm a a
. nom
2
2 2
− =
4.2.10.4 Suduri în gaură
Sudurile în gaură pot fi folosite pentru:
- transmiterea forŃelor tăietoare;
- prevenirea flambajului sau depărtarea pieselor suprapuse şi
- pentru a asigura asamblarea părŃilor componente ale unor bare cu secŃiuni compuse,
dar nu pot fi folosite pentru a rezista la forŃe de tracŃiune exterioare.
Diametrele găurilor circulare sau lăŃimile găurilor alungite, la sudurile în gaură, sunt cu cel
puŃin 8 mm mai mari decât grosimile pieselor în care sunt efectuate. Capetele găurilor alungite
sunt semicirculare sau au colŃuri rotunjite cu o rază cel puŃin egală cu grosimea piesei în care sunt
efectuate, exceptând acele capete care se extind până la marginea piesei respective.
ForŃa capabilă F
w,Rd
a sudurilor în gaură, se calculează cu:
(15)
. , w Rd vw d w
F f A =
f
vw,d
este rezistenŃa de calcul la forfecare a sudurilor;
A
w
este aria de calcul a sudurii şi (egală cu aria găurii).
4.2.10.5 Suduri între feŃe rotunjite
Pentru barele cu secŃiune circulară plină, grosimea de calcul a sudurilor din lungul
marginilor rotunjite şi suprafeŃe plane cu care acestea sunt în contact, este definită în Figura 4.26.
Grosimea cordonului de sudură în acest caz se calculează identic cu grosimea cordonului de
sudură a sudurilor cu margini răsfrânte în cazul profilelor tubulare dreptunghiulare.

Figura 4.26 Grosimea de calcul a sudurilor realizate în concavitatea dintre feŃele rotunjite pentru secŃiuni
circulare pline.
4.2.10.6 LăŃimea efectivă a tălpii stâlpului în cazul unei îmbinări sudate grindă stâlp
În cazul unei îmbinări sudate grindă-stâlp în care grinda este solicitată la încovoiere, este
necesar să se verifice sudurile dintre tălpile grinzii şi talpa stâlpului. Datorită faptului că distribuŃia
tensiunilor normale induse de momentul încovoietor în tălpile grinzii este neuniformă, în calculul
forŃei capabile la întindere a cordonului de sudură dintre talpa grinzii şi talpa stâlpului se foloseşte
lăŃimea efectivă a tălpii grinzii.
În conformitate cu Clauza 6.2.4.4 din SR-EN1993-1-8 care se referă la talpa nerigidizată
(fără plăci de continuitate) a stâlpului solicitată la încovoiere în cadrul nodului riglă-stâlp,
capacitatea portantă la întindere se calculează cu formula:
IV.26
(16) ( )
0 M
yb fb
fc wc Rd . fc . t
f t
t k 7 s 2 t F
γ
+ + = unde
|
|
¹
|

\
|
= 1 ;
t f
t f
min k
fb yb
fc yc
,
t
wc
este grosimea inimii stâlpului, t
fc
grosimea tălpii stâlpului, t
fb
grosimea tălpii grinzii iar s este raza
de racordare dintre talpă şi inimă, r
c
pentru secŃiunea stâlpului;

b
eff
t
fb
t
fc
t
wc
r
c
σ

Figura 4.27 LăŃimea efectivă a tălpii grinzii pentru o îmbinare grindă-stâlp sudată şi diagrama de tensiuni
normale în talpa grinzii.
În conformitate cu SR-EN 1993-1-8 Capitolul 4.10 lăŃimea efectivă b
eff
a cordonului de
sudură cu care se realizează prinderea tălpii grinzii de stâlp este:
(17)
fc wc eff
t 7 s 2 t b + + = dar limitată la
|
|
¹
|

\
|
|
|
¹
|

\
|
+ + =
yb
yc
fb
2
fc
wc eff
f
f
t
t
7 s 2 t b .
Substituind relaŃia lui k în formula (16) a capacităŃii portante a tălpii întinse a grinzii se
observă că lăŃimea efectivă este identică cu lăŃimea efectivă a cordonului de sudură.
4.2.11 Modelarea nodurilor pentru analiza globală
Metodologia de calcul şi proiectare a îmbinărilor simple, prezentată pe scurt în
continuare, are la bază prevederile din Eurocode 3, SecŃiunea 1.8 (EN-1993-1-8). Deşi, în practică,
în Ńări diferite din Europa se aplică, pentru acelaşi tip de îmbinare, soluŃii constructive diferite,
tradiŃionale, principiile din normă şi metodele de calcul sunt general aplicabile.
4.3. TABELE DE PROIECTARE (PROCEDURI DE
CALCUL) (ECCS 126, 2009)
Eforturile din noduri la starea limită ultimă (SLU) vor fi determinate conform principiilor din
EN 1993-1-1. Pentru calculul nodurilor se foloseşte analiza liniar-elastică.
RezistenŃa nodului este determinată pe baza rezistenŃelor elementelor de strângere
individuale, sudurilor şi altor componente ale nodului.
IV.27
4.3.1 Tabele de proiectare pentru îmbinări cu placă de capăt redusă
4.3.1.1 CerinŃe pentru a asigura aplicarea procedurii
Următoarele condiŃii trebuie îndeplinite pentru a putea aplica regulile de calcul din
paragraful următor 4.3.1.2.

(18) h
p
≤ d
b


(19)
required
e
p
h
t
φ >
(3) Dacă elementul de rezemare este o inimă de grindă sau stâlp:
p
t
d
≥ 2,8
ub
yp
f
f
sau
w
t
d
≥ 2,8
ub
yw
f
f


Dacă elementul de rezemare este o talpă de stâlp:

p
t
d
≥ 2,8
ub
yp
f
f
sau
cf
t
d
≥ 2,8
ub
ycf
f
f


(4) a > 0,4 t
bw
β
w
3
0 M
2 M
ubw
ybw
f
f
γ
γ



w
este dat în Tabelul 4.1, EN1993-1-8, 4.5.3.2(6))
4.3.1.2 RezistenŃa la forŃe tăietoare
MOD DE CEDARE VERIFICARE
Şuruburi solicitate la
forfecare
V
Rd 1
= 0,8 n F
v,Rd
2 M
ub v
Rd , v
A f
F
γ
α
=
• unde planul de forfecare trece prin porŃiunea filetată a
şurubului:
A = A
s
(aria netă la întindere a şurubului)
- pentru clase de şuruburi 4.6, 5.6 şi 8.8:
v α = 0,6
- pentru clase de şuruburi 4.8, 5.8, 6.8 şi 10.9:
IV.28
v α = 0,5
• unde planul de forfecare trece prin porŃiunea nefiletată
a şurubului:
A (aria brută a şurubului)
v α = 0,6
(conform Tabel 3.4 din EN1993-1-8)
Placă de capăt solicitată
la presiune pe gaură
V
Rd 2
= n F
b,Rd
2 M
p up b 1
Rd , b
t d f k
F
γ
α
=
Unde α
b
= min ( 0 , 1 ;
4
1
3
;
3
0
1
0
1
sau
f
f
d
p
d
e
up
ub
− )
k
1
= min ( 5 , 2 ; 7 , 1
d
p
4 , 1 ; 7 , 1
d
e
8 , 2
0
2
0
2
− − )
(conform Tabel 3.4 din EN1993-1-8)

Element de rezemare
solicitat la presiune pe
gaură
V
Rd 3
= n F
b,Rd

2 M
u b 1
Rd , b
t d f k
F
γ
α
=
• unde elementul de rezemare este talpa unui stâlp:
t = t
cf

f
u
= f
ucf
α
b
= min ( 0 , 1 sau
f
f
;
4
1
d 3
p
u
ub
0
1
− )
k
1
= min ( 5 , 2 ; 7 , 1
d
e
8 , 2 ; 7 , 1
d
p
4 , 1
0
s 2
0
2
− − )
• unde elementul de rezemare este inima unui stâlp:
t = t
cw

f
u
= f
ucw

IV.29
α
b
= min ( 0 , 1 sau
f
f
;
4
1
d 3
p
u
ub
0
1
− )
k
1
= min ( 5 , 2 ; 7 , 1
d
p
4 , 1
0
2
− )
• unde elementul de rezemare este inima unei grinzi:
t = t
bw

f
u
= f
ubw

α
b
= min ( 0 , 1 sau
f
f
;
4
1
d 3
p
u
ub
0
1
− )
k
1
= min ( 5 , 2 ; 7 , 1
d
p
4 , 1
0
2
− )
Formulele de mai sus se aplică la nodurile grindă-stâlp îmbinate
după axa principală (îmbinare pe talpa stâlpului), la nodurile
unilaterale îmbinate după axa minimă şi la configuraŃii unilaterale de
nod grindă-grindă. În celelalte cazuri, solicitările de presiune pe
gaură rezultă din ambele elemente îmbinate, din stânga şi din
dreapta, cu atenŃia că numărul de şuruburi din îmbinările din dreapta
şi stânga poate fi diferit. Procedura de calcul acoperă astfel de cazuri
fără nici o dificultate particulară.

Placă de capăt solicitată
la forfecare:
SecŃiune brută
V
Rd 4
=
0
M
yp p p
3
f
27 , 1
t h 2
γ
(2 secŃiuni)

Placă de capăt solicitată
la forfecare:
SecŃiune netă
V
Rd 5
=
2 M
up
net . v
3
f
A 2
γ
(2 secŃiuni)
cu A
v,net
= t
p
( h
p
– n
1
d
0
)

Placă de capăt solicitată
la forfecare:
Bloc forfecat
V
Rd 6
= 2 F
eff,Rd
(2 secŃiuni)
• dacă h
p
< 1,36 p
22
şi n
1
> 1 :
F
eff,Rd
=
0 M
nv
yp
2 M
nt up
Rd , 2 , eff
A
f
3
1
A f
5 , 0 F
γ
+
γ
=
• altfel:
IV.30
F
eff,Rd
=
0 M
nv
yp
2 M
nt up
Rd , 1 , eff
A
f
3
1
A f
F
γ
+
γ
=
cu p
22
= p
2
' pentru n
2
= 2
= p
2
' + p
2
pentru n
2
= 4
A
nt
= aria netă supusă la întindere
- pentru un rând vertical de şuruburi (n
2
= 2):
A
nt
= t
p
( e
2

2
d
0
)
- pentru două rânduri verticale de şuruburi (n
2
= 4):
A
nt
= t
p
( p
2
+ e
2
– 3
2
d
0
)
A
nv
= aria netă supusă la forfecare
= t
p
( h
p
– e
1
– (n
1
– 0,5) d
0
)
(vezi paragraf 3.10.2 din EN1993-1-8)





Placă de capăt solicitată
la încovoiere
• dacă h
p
≥ 1,36 p
22
:
V
Rd 7
= ∞
• altfel:
V
Rd 7
=
0
M
yp
w 22
el
f
2
) t p (
W 2
γ


cu p
22
= p
2
' pentru n
2
= 2
= p
2
' + p
2
pentru n
2
= 4

6
h t
W
2
p p
el
=

IV.31
Inima stâlpului solicitată
la forfecare
V
Rd 8
=
3
f
h t
0
M
ybw
p bw
γ

(paragraf 5.4.6 din EN1993-1-8)

RezistenŃa la
forfecare a nodului

Rdi
8
1 i
Rd
V V
min
=
=
NOTĂ:
RezistenŃa la forfecare a nodului poate fi considerată doar dacă cerinŃele de calcul din
paragraful precedent (4.3.1.1) sunt îndeplinite.
IV.32
4.3.1.3 RezistenŃa la forŃe de întindere
MOD DE CEDARE VERIFICARE

Şuruburi solicitate la
întindere


N
u 1
= n B
t,u


cu: B
t,u
=
Mu s ub
/ A f γ

Placă de capăt
solicitată la încovoiere

N
u 2
= min ( F
hp,u,1
; F
hp,u,2
)

F
hp,u,1
=
) n m ( e n m 2
m l ) e 2 n 8 (
p p w p p
p . u 1 , t . p . eff w p
+ −


F
hp,u,2
=
p p
p u . t p . u 2 , t . p . eff
n m
n B n m l 2
+
+


unde n
p
= min ( e
2
; 1,25 m
p
)
m
u.p
=
4
f t
up
2
p

l
eff.p1
= l
eff.p2
= h
p


(valoare în siguranŃă; vezi EN1993-1-8, 6.2.6.5, Tabel 6.6 –
Lungimi efective pentru o placă de capăt, cazul “Rând de
şuruburi in afara tălpii întinse a grinzii” – pentru valori mai
precise; lungimile effective date în Tabel trebuie oricum
multiplicate cu 2, înainte de a fi introduse în cele două expresii
date mai sus)


Element de reazem
solicitat la încovoiere

N
u 3
=

Vezi EN 1993-1-8, 6.2.6.4, pentru tălpile stâlpului (cu
înlocuirea B
t,Rd
cu B
t,u
şi γ
M0
cu γ
Mu
).

Inima grinzii solicitată
la întindere
N
u 4
= t
w
h
p

Mu ubw
/ f γ

Suduri

Caracterul supra-rezistent al sudurilor este asigurat de
recomandările pentru calculul sudurilor date în Tabelul de
proiectare pentru rezistenŃa la forfecare.

RezistenŃa la
întindere a nodului
i u
4
1 i
u
N N
min
=
=

IV.33
4.3.2 Tabele de proiectare pentru îmbinări cu eclisă
4.3.2.1 CerinŃe pentru a asigura capacitate de rotire suficientă

Următoarele două relaŃii trebuie îndeplinite.


(1) h
p
≤ d
b


(2)
required available
φ > φ
where :
• dacă z > ( )
2
e
p 2
h
h
2
h
g z
|
|
¹
|

\
|
+ + − :
" "
available
∞ = φ


• altfel:
( )
|
|
|
|
¹
|

\
|
+


|
|
|
|
|
|
¹
|

\
|
|
|
¹
|

\
|
+ + −
= φ
e
p
h
2
e
p 2
h
available
h
2
h
g z
arctg
h
2
h
g z
z
arcsin

4.3.2.2 CerinŃe pentru a evita cedarea prematură a sudurii

Următoarea relaŃie trebuie îndeplinită.

p
0 M
2 M
up
yp
w
t
f
f
2
a
γ
γ β



w
este dat în Tabelul 4.1, EN1993-1-8, 4.5.3.2(6))


IV.34
4.3.2.3 RezistenŃa la forŃe tăietoare
MODUL DE CEDARE VERIFICĂRI

Pentru n
2
= 1:
V
Rd 1
=
2
) 1 n (
|
|
¹
|

\
|
+
+
1
Rd v,
p
z 6
1
F n


Pentru n
2
= 2 :
V
Rd 1
=
2
1
2
2
) 1 n (
I 2 n
1

I 2
p z
|
|
¹
|

\
|
− +
|
|
¹
|

\
|
+
1
Rd v,
p z
F

unde:
I =
2
n
1

2
2
p +
6
1
n
1
(
2
1
n – 1)
2
1
p

Şuruburi solicitate
la forfecare
2 M
ub v
Rd , v
A f
F
γ
α
=

• unde planul de forfecare trece prin porŃiunea filetată a
şurubului:
A = A
s
(aria netă la întindere a şurubului)
- pentru clase de şuruburi 4.6, 5.6 şi 8.8: v α = 0,6
- pentru clase de şuruburi 4.8, 5.8, 6.8 şi 10.9: v α = 0,5

• unde planul de forfecare trece prin porŃiunea nefiletată a
şurubului:
A (aria brută a şurubului) v α = 0,6

Conform Tabel 3.4 din EN1993-1-8.

IV.35

Eclisă solicitată la
presiune pe gaură


V
Rd 2
=
2
Rd , hor , b
2
Rd , ver , b
F F
n
1
1
|
|
¹
|

\
|
β
+
|
|
|
|
¹
|

\
|
α +


pentru n
2
= 1:

- α = 0;
- β =
) 1 n ( n p
z 6
1
+
.

pentru n
2
= 2:
- α =
2
p
I
z
2
;
- β =
1
1
p
2
1 n
I
z −
.

cu I =
2
n
1 2
2
p +
6
1
n
1
(
2
1
n – 1)
2
1
p


2 M
p up b 1
Rd , ver , b
t d f k
F
γ
α
=

unde:
α
b
= min ( 0 , 1 sau
f
f
;
4
1
d 3
p
;
d 3
e
up
ub
0
1
0
1
− )
k
1
= min ( 5 , 2 ; 7 , 1
d
p
4 , 1 ; 7 , 1
d
e
8 , 2
0
2
0
2
− − )


2 M
p up b 1
Rd , hor , b
t d f k
F
γ
α
=

unde:
α
b
= min (
0 , 1 sau
f
f
;
4
1
d 3
p
;
d 3
e
up
ub
0
2
0
2

)
k
1
= min (
5 , 2 ; 7 , 1
d
p
4 , 1 ; 7 , 1
d
e
8 , 2
0
1
0
1
− −
)



(vezi Tabel 3.4 în EN1993-1-8)

Eclisă solicitată la
forfecare:
SecŃiune brută


0 M
yp p p
3 Rd
3
f
27 , 1
t h
V
γ
=



Eclisă solicitată la
forfecare:
SecŃiune netă


2 M
up
net , v 4 Rd
3
f
A V
γ
=

cu A
v,net
= t
p
( h
p
– n
1
d
0
)

IV.36

Eclisă solicitată la
forfecare:
Bloc forfecat


V
Rd 5
= F
eff,2,Rd


0 M
nv
yp
2 M
nt up
Rd , 2 , eff
A
f
3
1
A f 5 , 0
F
γ
+
γ
=

cu A
nt
= aria netă solicitată la întindere

- pentru un şir vertical de şuruburi (n
2
= 1):
A
nt
= t
p
( e
2

2
d
0
)

- pentru două şiruri verticale de şuruburi (n
2
= 2):
A
nt
= t
p
( p
2
+ e
2
– 3
2
d
0
)

A
vt
= aria netă solicitată la forfecare
= t
p
( h
p
– e
1
– (n
1
– 0,5) d
0
)
(vezi paragraf 3.10.2 în EN1993-1-8)

Eclisă solicitată la
încovoiere

• dacă h
p
≥ 2,73 z:

∞ =
6 Rd
V


• altfel:


0 M
yp
el
6 Rd
f
z
W
V
γ
=

cu
6
h t
W
2
p p
el
=


Voalarea eclisei

(formulă derivată
din BCSA-SCI,
PublicaŃia P212,
2002)

0 M
yp
p
el
1 M
pLT
el
7 Rd
f
z
W
6 . 0
f
z
W
V
γ

γ
= dacă 15 . 0 / t z
p p
>
= V
Rd 6
dacă 15 . 0 / t z
p p

unde
6
h t
W
2
p p
el
=
f
pLT
= rezistenŃa eclisei la voalare laterală cu torsiune
obŃinută din BS5950-1, Tabel 17 în funcŃie de λ
LT

după cum urmează:
2 / 1
2
p
p p
LT
t 5 . 1
h z
8 . 2
|
|
¹
|

\
|
= λ
BS5950-1 Tabel 17 este reprodus în ……….

IV.37

Inima grinzii
solicitată la
presiune pe gaură


V
Rd 8
=
2
Rd , hor , b
2
Rd , ver , b
F F
n
1
1
|
|
¹
|

\
|
β
+
|
|
|
|
¹
|

\
|
α +



pentru n
2
= 1:

- α = 0 ;
- β =
) 1 n ( n p
z 6
1
+
.

pentru n
2
= 2:
- α =
2
p
I
z
2
;
- β =
1
1
p
2
1 n
I
z −
.

cu I =
2
n
1 2
2
p +
6
1
n
1
(
2
1
n – 1)
2
1
p



2 M
bw ubw b 1
Rd , ver , b
t d f k
F
γ
α
=

unde:
α
b
= min ( 0 , 1 ou
f
f
;
4
1
d 3
p
ubw
ub
0
1
− )
k
1
= min ( 5 , 2 ; 7 , 1
d
p
4 , 1 ; 7 , 1
d
e
8 , 2
0
2
0
b 2
− − )


2 M
bw ubw b 1
Rd , hor , b
t d f k
F
γ
α
=

unde:
α
b
= min ( 0 , 1 ou
f
f
;
4
1
d 3
p
;
d 3
e
ubw
ub
0
2
0
b 2
− )
k
1
= min (
5 , 2 ; 7 , 1
d
p
4 , 1
0
1

)


Inima grinzii
solicitată la
forfecare:
SecŃiune brută



0 M
ybw
v , b 9 Rd
3
f
A V
γ
= (paragraf 5.4.6 în EN1993-1-8)

Inima grinzii
solicitată la
forfecare:
SecŃiune netă




2 M
ubw
net , v , b 10 Rd
3
f
A V
γ
=

cu A
b,v,net
= A
b,v
– n
1
d
0
t
bw


IV.38

Inima grinzii
solicitată la
forfecare:
Bloc forfecat


V
Rd 11
= F
eff,2,Rd



0 M
nv
ybw
2 M
nt ubw
Rd , 2 , eff
A
f
3
1 A f 5 , 0
F
γ
+
γ
=

Cu A
nt
= aria netă solicitată la întindere

- pentru un şir vertical de şuruburi (n
2
= 1):
A
nt
= t
bw
( e
2b

2
d
0
)

- pentru două şiruri verticale de şuruburi (n
2
= 2):
A
nt
= t
bw
( p
2
+ e
2b
– 3
2
d
0
)

A
nv
= aria netă solicitată la forfecare
= t
bw
( e
1b
+ (n
1
– 1 ) p
1
– (n
1
– 0,5) d
0
)

(vezi paragraf 3.10.2 în EN 1993-1-8)

RezistenŃa la
forfecare a
nodului


Rdi
11
1 i
Rd V V
min
=
=


NOTĂ:
RezistenŃa de calcul la forfecare a nodului poate fi luată în considerare doar dacă toate
cerinŃele de calcul din secŃiunile 4.3.2.1, 4.3.2.2 şi 4.3.2.4 sunt îndeplinite.
IV.39
4.3.2.4 CerinŃe pentru a permite o redistribuŃie plastică a eforturilor
Toate relaŃiile de mai jos trebuie îndeplinite.


(1) V
Rd
< min( V
Rd 1
; V
Rd 7
)


(2) Pentru n
2
= 1 :

F
b,hor,Rd
≤ min ( F
v,Rd
; V
Rd 7
β) pentru inima grinzii

SAU

F
b,hor,Rd
≤ min ( F
v,Rd
; V
Rd 7
β) pentru eclisă



Pentru n
2
= 2 :
max (
( )
2 2
2
Rd , v
F
1
β + α
;
2
7 Rd
V
1
) ≤
2
Rd , hor , b
2
Rd , ver , b
F F
|
|
¹
|

\
|
β
+
|
|
¹
|

\
|
α
pentru inima grinzii
SAU
max (
( )
2 2
2
Rd , v
F
1
β + α
;
2
7 Rd
V
1
) ≤
2
Rd , hor , b
2
Rd , ver , b
F F
|
|
¹
|

\
|
β
+
|
|
¹
|

\
|
α
pentru eclisă
SAU
V
Rd 6
≤ min(
2 2
3
2
β + α
F
v,Rd
;
3
2
V
Rd 7
)


(3) În plus, dacă V
Rd
= V
Rd 3
, V
Rd 4
, V
Rd 5
, V
Rd 6
, V
Rd 9
, V
Rd 10
sau V
Rd 11
, relaŃia de mai jos
trebuie verificată:

V
Rd 1
> min ( V
Rd 2
; V
Rd 8
)
IV.40
4.3.2.5 RezistenŃa la forŃe de întindere
MOD DE CEDARE VERIFICARE

Şuruburi solicitate la
forfecare


N
u 1
= n F
v,u



cu:

Mu ub v u , v
/ A f F γ α =
• unde planul de forfecare trece prin porŃiunea filetată
a şurubului:
A = A
s
(aria netă la întindere a şurubului)
- pentru clase de şuruburi 4.6, 5.6 şi 8.8:
v α = 0,6
- pentru clase de şuruburi 4.8, 5.8, 6.8 şi 10.9:
v α = 0,5

• unde planul de forfecare trece prin porŃiunea
nefiletată a şurubului:
A (aria brută a şurubului) v α = 0,6


Eclisă solicitată la
presiune pe gaură


N
u 2
= n F
b,u, hor


cu:

p up b 1 hor , u , b
t d f k F α =

unde:
α
b
= min (
0 , 1 sau
f
f
;
4
1
d 3
p
;
d 3
e
up
ub
0
2
0
2

)
k
1
= min ( 5 , 2 ; 7 , 1
d
p
4 , 1 ; 7 , 1
d
e
8 , 2
0
1
0
1
− − )


Eclisă solicitată la
întindere:
SecŃiune netă


N
u 3
= 0,9 A
net,p

up
f /γ
Mu


cu: A
net,p
= t
p
h
p
– d
0
n
1
t
p



Inima grinzii solicitată
la presiune pe gaură

N
u 4
= n F
b,u, hor



cu:
bw ubw b 1 hor , u , b
t d f k F α =

unde:
IV.41
α
b
= min (
0 , 1 sau
f
f
;
4
1
d 3
p
;
d 3
e
ubw
ub
0
2
0
b 2

)
k
1
= min (
5 , 2 ; 7 , 1
d
p
4 , 1
0
1

)


Inima grinzii solicitată
la întindere:
SecŃiune netă


N
u 5
= 0,9 A
net,bw

ubw
f / γ
Mu


cu: A
net,bw
= t
bw
h
bw
– d
0
n
1
t
bw


Element de reazem
solicitat la încovoiere

N
u 6
=

Vezi EN 1993-1-8, 6.2.6.4, pentru tălpile stâlpului (cu
înlocuirea B
t,Rd
cu B
t,u
, f
y
cu f
u
şi γ
M0
cu γ
Mu
).

Suduri

Caracterul supra-rezistent al sudurilor este asigurat de
recomandările pentru calculul sudurilor date în Tabelul de
proiectare pentru rezistenŃa la forfecare.

RezistenŃa la
întindere a nodului
i u
8
1 i
u
N N
min
=
=

4.3.3 Tabele de proiectare pentru îmbinări cu corniere
Pentru proiectarea îmbinărilor cu corniere se folosesc tabelele de proiectare prezentate
explicit mai sus pentru îmbinările cu placă de capăt şi pentru cele cu eclisă.
IV.42
4.4. EXEMPLE DE CALCUL
4.4.1 Îmbinări simple cu şuruburi
4.4.1.1 Îmbinare scurtă cu şuruburi nepretensionate
Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale

FEd
FEd FEd
0,5 FEd
0,5 FEd
e1
p1
e1
e
2
p
2
e
2
t
1
t
2
t
1

Figura 4.28 Îmbinare scurtă cu şuruburi nepretensionate

• Şuruburi:
n Numărul total de şuruburi
A Aria nominală a unui şurub
A
s
Aria rezistentă a unui şurub
d
0
Diametrul unei găuri pentru şurub
f
u,b
RezistenŃa ultimă a unui şurub
f
y,b
Limita de curgere a unui şurub

• Elementele îmbinate:
t
i
Grosimea platbenzilor
f
u
RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel
f
y
Limita de curgere a elementului din oŃel

• CoeficienŃi de siguranŃă:
γ
M0
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel; egal cu 1,0
γ
M2
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă, şuruburi, suduri şi plăci
solicitate la presiune pe gaură; egal cu 1,25

• Încărcarea:
F
Ed
ForŃa axială transmisă de îmbinare

• RezistenŃa:
F
Rd
RezistenŃa capabilă a îmbinării




















































IV.43
NotaŃii specifice îmbinării cu şuruburi

n
1
Numărul rândurilor orizontale de şuruburi
n
2
Numărul rândurilor verticale de şuruburi
e
1
DistanŃa longitudinală până la margine
e
2
DistanŃa transversală până la margine
p
1
DistanŃa între şuruburi pe direcŃie longitudinală
p
2
DistanŃa între şuruburi pe direcŃie transversală

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Îmbinare cu şuruburi
Platbandă 1 Pl 120 x 12 S235
Platbandă 2 Pl 120 x 20 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare scurtă cu şuruburi nepretensionate
Şuruburi M20 Gr 8.8

Caracteristici detaliate
Platbandă 1 Pl 120 x 12 S235
Grosimea t
1
= 12 mm
LăŃimea b
1
= 120 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm
2

Platbandă 2 Pl 120 x 20 S235
Grosimea t
1
= 20 mm
LăŃimea b
1
= 120 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm
2

DirecŃia încărcării (1)
Numărul rândurilor de şuruburi n
1
= 2
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
11
= 30 mm
DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p
1
= 60 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
1n
= 30 mm

Perpendicular pe direcŃia încărcării (2)
Numarul rândurilor de şuruburi n
2
= 2
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
21
= 30 mm
DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p
2
= 60 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
2n
= 30 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm²

Şuruburi M20 Gr 8.8
Aria rezistentă a unui şurub A
s
= 245 mm
Diametrul tijei şurubului d = 20 mm
Diametrul găurii d
0
= 22 mm
Limita de curgere f
yb
= 640 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
ub
= 800 N/mm²

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M2
= 1,25

ForŃa transmisă de îmbinare
F
Ed
= 350 kN

RezistenŃa capabilă a îmbinării

























































IV.44

PoziŃionarea găurilor pentru şuruburi

1 0
2 , 1 e d ≤ ⋅
mm e mm 30 4 , 26 22 2 , 1
1
= ≤ = ⋅
2 0
2 , 1 e d ≤ ⋅
mm e mm 30 4 , 26 22 2 , 1
2
= ≤ = ⋅
1 0
2 , 2 p d ≤ ⋅
mm p mm 60 4 , 48 22 2 , 2
1
= ≤ = ⋅
2 0
4 , 2 p d ≤ ⋅
mm p mm 60 8 , 52 22 4 , 2
2
= ≤ = ⋅

ForŃa ce revine unui şurub este:

kN
n
F
F
Ed
Ed
5 , 87
4
350
, 1
= = =

RezistenŃa la forfecare a unui şurub M20 cu doua planuri de forfecare este:

kN F kN
f A
F
Ed
M
ub v
Rd v
5 , 87 16 , 188
25 , 1
800 245 6 , 0
2 2
, 1
2
,
= > =
⋅ ⋅
⋅ =
⋅ ⋅
⋅ =
γ
α


RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub M20 pe placa de 20 mm grosime este:

kN F kN
f t d k
F
Ed
M
up b
Rd b
5 , 87 9 , 109
25 , 1
360 20 20 45 , 0 12 , 2
, 1
2
2 1
,
= > =
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
γ
α

( ) 45 , 0 0 , 1 ; 22 , 2 ; 659 , 0 ; 45 , 0 min 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
0
1
0
1
= =
|
|
¹
|

\
|
− =
up
ub
b
f
f
d
p
d
e
α
( ) 12 , 2 5 , 2 ; 118 , 2 min 5 , 2 ; 7 , 1 8 , 2 min
0
2
1
= =
|
|
¹
|

\
|
− ⋅ =
d
e
k

ForŃa capabilă a platbenzii în aria netă este:

kN F kN
f A
N
Ed
M
u net
Rd u
350 394
25 , 1
360 1520 9 , 0 9 , 0
2
,
= > =
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
γ

2
2 0
1520 20 22 2 120 20 2 mm t d A A
brut net
= ⋅ ⋅ − ⋅ = ⋅ ⋅ − =


















Tab 3.3
SR EN
1993-1-8












Tab 3.4
SR EN
1993-1-8



Tab 3.4
SR EN
1993-1-8










§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1













IV.45
4.4.1.2 Îmbinare scurtă cu şuruburi pretensionate
Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale

FEd
FEd FEd
0,5 FEd
0,5 FEd
e1
p1
e1
e
2
p
2
e
2
t
1
t
2
t
1

Figura 4.29 Îmbinare scurtă cu şuruburi pretensionate

• Şuruburi
n Numărul total de şuruburi
A Aria nominală a unui şurub
A
s
Aria rezistentă a unui şurub
d
0
Diametrul unei găuri pentru şurub
f
u,b
RezistenŃa ultimă a unui şurub
f
y,b
Limita de curgere a unui şurub

• Elementele îmbinate:
t
i
Grosimea platbenzilor
f
u
RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel
f
y
Limita de curgere a elementului din oŃel

• CoeficienŃi de siguranŃă:
γ
M0
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel; egal cu 1,0
γ
M2
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă, şuruburi, suduri şi plăci
solicitate la presiune pe gaură; egal cu 1,25

• Încărcarea:
F
Ed
ForŃa axială transmisă de îmbinare

• RezistenŃa:
F
Rd
RezistenŃa capabilă a îmbinării

NotaŃii specifice îmbinării cu şuruburi

n
1
Numărul rândurilor orizontale de şuruburi
n
2
Numărul rândurilor verticale de şuruburi
e
1
DistanŃa longitudinală până la margine
e
2
DistanŃa transversală până la margine
p
1
DistanŃa între şuruburi pe direcŃie longitudinală
p
2
DistanŃa între şuruburi pe direcŃie transversală


























































IV.46
Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Îmbinare cu şuruburi
Platbandă 1 Pl 120 x 12 S235
Platbandă 2 Pl 120 x 20 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare scurtă cu şuruburi pretensionate
Şuruburi M20 Gr 10.9

Caracteristici detaliate
Platbandă 1 Pl 120 x 12 S235
Grosimea t
1
= 12 mm
LăŃimea b
1
= 120 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm
2

Platbandă 2 Pl 120 x 20 S235
Grosimea t
1
= 20 mm
LăŃimea b
1
= 120 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm
2

DirecŃia încărcării (1)
Numărul rândurilor de şuruburi n
1
= 2
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
11
= 30 mm
DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p
1
= 60 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
1n
= 30 mm

Perpendicular pe direcŃia încărcării (2)
Numarul rândurilor de şuruburi n
2
= 2
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
21
= 30 mm
DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p
2
= 60 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
2n
= 30 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm²

Şuruburi M20 Gr 10.9
Aria rezistentă a unui şurub A
s
= 245 mm
Diametrul tijei şurubului d = 20 mm
Diametrul găurii d
0
= 22 mm
Limita de curgere f
yb
= 900 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
ub
= 1000 N/mm²

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M2
= 1,25
γ
M3
= 1,25

ForŃa transmisă de îmbinare
F
Ed
= 350 kN

RezistenŃa capabilă a îmbinării

PoziŃionarea găurilor pentru şuruburi

1 0
2 , 1 e d ≤ ⋅
mm e mm 30 4 , 26 22 2 , 1
1
= ≤ = ⋅
2 0
2 , 1 e d ≤ ⋅
mm e mm 30 4 , 26 22 2 , 1
2
= ≤ = ⋅






















































Tab 3.3
SR EN
1993-1-8
IV.47
1 0
2 , 2 p d ≤ ⋅
mm p mm 60 4 , 48 22 2 , 2
1
= ≤ = ⋅
2 0
4 , 2 p d ≤ ⋅
mm p mm 60 8 , 52 22 4 , 2
2
= ≤ = ⋅

ForŃa ce revine unui şurub este:

kN
n
F
F
Ed
Ed
5 , 87
4
350
, 1
= = =

ForŃa de pretensionare de calcul:

kN A f F
s ub C p
5 , 171 245 1000 7 , 0 7 , 0
,
= ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =

RezistenŃa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat din grupa 10.9 se determină
astfel:
kN F kN F
n k
F
Ed C p
M
s
Rd s
5 , 87 2 , 137 5 , 171
25 , 1
5 , 0 2 0 , 1
, 1 ,
3
,
= > = ⋅
⋅ ⋅
= ⋅
⋅ ⋅
=
γ
µ

0 , 1 =
s
k
n = 2 (numărul suprafeŃelor de frecare)
5 , 0 = µ (corespunzător unei suprafeŃe de frecare de clasă A)

RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub M20 pe placa de 20 mm grosime este:

kN F kN
f t d k
F
Ed
M
up b
Rd b
5 , 87 9 , 109
25 , 1
360 20 20 45 , 0 12 , 2
, 1
2
2 1
,
= > =
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
γ
α

( ) 45 , 0 0 , 1 ; 22 , 2 ; 659 , 0 ; 45 , 0 min 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
0
1
0
1
= =
|
|
¹
|

\
|
− =
up
ub
b
f
f
d
p
d
e
α
( ) 12 , 2 5 , 2 ; 118 , 2 min 5 , 2 ; 7 , 1 8 , 2 min
0
2
1
= =
|
|
¹
|

\
|
− ⋅ =
d
e
k

ForŃa capabilă a platbenzii în aria netă este:

kN F kN
f A
N
Ed
M
u net
Rd u
350 394
25 , 1
360 1520 9 , 0 9 , 0
2
,
= > =
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
γ

2
2 0
1520 20 22 2 120 20 2 mm t d A A
brut net
= ⋅ ⋅ − ⋅ = ⋅ ⋅ − =


























§3.9.1 SR
EN 1993-
1-8


§3.9.1 SR
EN 1993-
1-8






Tab 3.4
SR EN
1993-1-8









§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1














IV.48
4.4.1.3 Îmbinare lungă cu şuruburi pretensionate
Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale
FEd
FEd FEd
0,5 FEd
0,5 FEd
e1
p1 p1 p1 p1 p1 p1 p1 p1
e1
e
2
p
2
e
2
t
1
t
2
t
1

Figura 4.30 Îmbinare lungă cu şuruburi pretensionate

• Şuruburi:
n Numărul total de şuruburi
A Aria nominală a unui şurub
A
s
Aria rezistentă a unui şurub
d
0
Diametrul unei găuri pentru şurub
f
u,b
RezistenŃa ultimă a unui şurub
f
y,b
Limita de curgere a unui şurub

• Elementele îmbinate:
t
i
Grosimea platbenzilor
f
u
RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel
f
y
Limita de curgere a elementului din oŃel

• CoeficienŃi de siguranŃă:
γ
M0
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel; egal cu 1,0
γ
M2
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă, şuruburi, suduri şi plăci
solicitate la presiune pe gaură; egal cu 1,25

• Încărcarea:
F
Ed
ForŃa axială transmisă de îmbinare

• RezistenŃa:
F
Rd
RezistenŃa capabilă a îmbinării

NotaŃii specifice îmbinării cu şuruburi

n
1
Numărul rândurilor orizontale de şuruburi
n
2
Numărul rândurilor verticale de şuruburi
e
1
DistanŃa longitudinală până la margine
e
2
DistanŃa transversală până la margine
p
1
DistanŃa între şuruburi pe direcŃie longitudinală
p
2
DistanŃa între şuruburi pe direcŃie transversală

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Îmbinare cu şuruburi
Platbandă 1 Pl 200 x 16 S235
Platbandă 2 Pl 200 x 30 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare lungă cu şuruburi pretensionate

























































IV.49
Şuruburi M20 Gr 10.9

Caracteristici detaliate
Platbandă 1 Pl 200 x 16 S235
Grosimea t
1
= 16 mm
LăŃimea b
1
= 200 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm
2

Platbandă 2 Pl 200 x 30 S235
Grosimea t
1
= 30 mm
LăŃimea b
1
= 200 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm
2

DirecŃia încărcării (1)
Numărul rândurilor de şuruburi n
1
= 2
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
11
= 70 mm
DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p
1
= 60 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
1n
= 70 mm

Perpendicular pe direcŃia încărcării (2)
Numarul rândurilor de şuruburi n
2
= 2
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
21
= 70 mm
DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p
2
= 60 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
2n
= 70 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm²

Şuruburi M20 Gr 10.9
Aria rezistentă a unui şurub A
s
= 245 mm
Diametrul tijei şurubului d = 20 mm
Diametrul găurii d
0
= 22 mm
Limita de curgere f
yb
= 900 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
ub
= 1000 N/mm²

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M2
= 1,25
γ
M3
= 1,25

ForŃa transmisă de îmbinare
F
Ed
= 1200 kN

RezistenŃa capabilă a îmbinării

PoziŃionarea găurilor pentru şuruburi

1 0
2 , 1 e d ≤ ⋅
mm e mm 70 4 , 26 22 2 , 1
1
= ≤ = ⋅
2 0
2 , 1 e d ≤ ⋅
mm e mm 70 4 , 26 22 2 , 1
2
= ≤ = ⋅
1 0
2 , 2 p d ≤ ⋅
mm p mm 60 4 , 48 22 2 , 2
1
= ≤ = ⋅
2 0
4 , 2 p d ≤ ⋅




















































Tab 3.3
SR EN
1993-1-8


IV.50
mm p mm 60 8 , 52 22 4 , 2
2
= ≤ = ⋅

Factorul de reducere a forŃei capabile în cazul îmbinărilor lungi

La îmbinările la care distanŃa L
j
dintre centrele dispozitivelor de fixare de capăt, măsurată
pe direcŃia de transmitere a forŃei este mai mare de 15d, forŃa capabilă la forfecare F
v,Rd
a
tuturor dispozitivelor de fixare se reduce prin multiplicare cu un factor de reducere β
Lf
,
determinat de:

955 , 0
20 200
20 15 480
1
200
15
1 =

⋅ −
− =

⋅ −
− =
d
d L
j
Lf
β
mm d mm p L
j
300 15 480 8
1
= ⋅ > = ⋅ =

ForŃa ce revine unui şurub este:

kN
n
F
F
Ed
Ed
66 , 66
18
1200
, 1
= = =

ForŃa de pretensionare de calcul:

kN A f F
s ub C p
5 , 171 245 1000 7 , 0 7 , 0
,
= ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =

RezistenŃa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat din grupa 10.9 se determină
astfel:

kN F kN F
n k
F
Ed Lf C p
M
s
Rd s
66 , 66 131 955 , 0 5 , 171
25 , 1
5 , 0 2 0 , 1
, 1 ,
3
,
= > = ⋅ ⋅
⋅ ⋅
= ⋅ ⋅
⋅ ⋅
= β
γ
µ

0 , 1 =
s
k
n = 2 (numărul suprafeŃelor de frecare)
5 , 0 = µ (corespunzător unei suprafeŃe de frecare de clasă A)

RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub M20 pe placa de 20 mm grosime este:

Lf
M
up b
Rd b
f t d k
F β
γ
α

⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
2
2 1
,

kN F kN
Ed
66 , 66 95 , 104 955 , 0
25 , 1
360 20 20 45 , 0 12 , 2
, 1
= > = ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
( ) 45 , 0 0 , 1 ; 22 , 2 ; 659 , 0 ; 45 , 0 min 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
0
1
0
1
= =
|
|
¹
|

\
|
− =
up
ub
b
f
f
d
p
d
e
α
( ) 12 , 2 5 , 2 ; 118 , 2 min 5 , 2 ; 7 , 1 8 , 2 min
0
2
1
= =
|
|
¹
|

\
|
− ⋅ =
d
e
k

ForŃa capabilă a platbenzii în aria netă este:

kN F kN
f A
N
Ed
M
u net
Rd u
1200 1213
25 , 1
360 4680 9 , 0 9 , 0
2
,
= > =
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
γ

2
2 0
4680 20 22 2 200 30 2 mm t d A A
brut net
= ⋅ ⋅ − ⋅ = ⋅ ⋅ − =










§3.8 SR
EN 1993-
1-8








§3.9.1 SR
EN 1993-
1-8



§3.9.1 SR
EN 1993-
1-8







Tab 3.4
SR EN
1993-1-8











§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1

IV.51
4.4.2 Îmbinări sudate simple
4.4.2.1 Îmbinare sudată paralelă cu forŃa de tracŃiune
Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale
a
MEd
MEd
ls1
t
t
FEd
FEd

Figura 4.31 Îmbinare cu sudură de colŃ paralelă cu direcŃia forŃei

• Sudura:
a Grosimea cordonului de sudură
l
s
Lungimea cordonului de sudură
β
w
Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii

• Elementele îmbinate:
t Grosimea platbenzilor
f
u
RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel
f
y
Limita de curgere a elementului din oŃel

• CoeficienŃi de siguranŃă:
γ
M0
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel; egal cu 1,0
γ
M2
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă, şuruburi, suduri şi plăci
solicitate la presiune pe gaură; egal cu 1,25

• Încărcarea:
F
Ed
ForŃa axială transmisă de îmbinare
M
Ed
Momentul încovoietor ce acŃionează asupra îmbinării

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Îmbinare sudată
Platbandă 1 Pl 170 x 15 S235
Platbandă 2 Pl 120 x 15 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare cu sudură de colŃ paralelă cu direcŃia forŃei

Caracteristici detaliate
Platbandă 1 Pl 170 x 15 S235
Grosimea t
1
= 15 mm
LăŃimea b
1
= 170 mm
Limita de curgere f
yc
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
uc
= 360 N/mm
2























































IV.52

Platbandă 2 Pl 120 x 15 S235
Grosimea t
2
= 15 mm
LăŃimea b
2
= 120 mm
Limita de curgere f
yc
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
uc
= 360 N/mm
2

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M2
= 1,25

Sudura Sudură de colŃ
Grosimea cordonului de sudură a = 7 mm
Lungimea cordonului de sudură l
s1
= 120 mm

ForŃa şi momentul transmis de îmbinare
F
Ed
= 100 kN
M
Ed
= 20 kNm

RezistenŃa capabilă a îmbinării

Conform 4.5.3 SR EN 1993-1-8, rezistenta de calcul a unei suduri de colŃ trebuie să
satisfacă următoarele două condiŃii:

( )
2
2 2 2
3
M w
u
f
γ β
τ τ σ

≤ + ⋅ +
⊥ ⊥ C

2
9 , 0
M
u
f
γ
σ ⋅ ≤



Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii

Conform Tabelului 4.1 SR EN 1993-1-8, pentru oŃel S235 coeficientul de corelare este:

8 , 0 =
w
β

Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de forŃa F
Ed
sunt:

0 =

σ
0 =

τ
2
1
,
5 , 59
120 7 2
100000
2 mm
N
l a
F
s
Ed
F
Ed
=
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
C
τ

Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de momentul încovoietor M
Ed

sunt:
0 =

σ
0 =

τ
2
6
1 1 1
1
,
2 , 99
120 120 7 2
10 20
2 2 mm
N
b l a
M
l a
b
M
s
Ed
s
Ed
M
Ed
=
⋅ ⋅ ⋅

=
⋅ ⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
C
τ

Tensiunea dată de forŃă şi moment este:

























§4.5.3 SR
EN 1993-
1-8






Tab 4.1
SR EN
1993-1-8





















IV.53
2 , ,
7 , 158 2 , 99 5 , 59
mm
N
Ed Ed
M F
= + = + =
C C C
τ τ τ

Verificare

( )
2
2 2 2
3
M w
u
f
γ β
τ τ σ

≤ + ⋅ +
⊥ ⊥ C

( )
2 2
2 2 2
360
25 , 1 8 , 0
360
274 7 , 158 0 3 0
mm
N
mm
N
=

≤ = + ⋅ + Verifică




















































§4.5.3 SR
EN 1993-
1-8
















































IV.54
4.4.2.2 Îmbinare sudată perpendiculară pe forŃa de tracŃiune
4.4.2.2.1 Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale
FEd
FEd
MEd
MEd
l
s
2
t
t
a

Figura 4.32 Îmbinare cu sudură de colŃ perpendiculară forŃei

• Sudura:
a Grosimea cordonului de sudură
l
s
Lungimea cordonului de sudură
β
w
Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii

• Elementele îmbinate:
t Grosimea platbenzilor
f
u
RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel
f
y
Limita de curgere a elementului din oŃel

• CoeficienŃi de siguranŃă:
γ
M0
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel; egal cu 1,0
γ
M2
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă, şuruburi, suduri şi plăci
solicitate la presiune pe gaură; egal cu 1,25

• Încărcarea:
F
Ed
ForŃa axială transmisă de îmbinare
M
Ed
Momentul încovoietor ce acŃionează asupra îmbinării

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Îmbinare sudată
Platbandă 1 Pl 170 x 15 S235
Platbandă 2 Pl 120 x 15 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare cu sudură de colŃ perpendiculară forŃei
Caracteristici detaliate
Platbandă 1 Pl 170 x 15 S235
Grosimea t
2
= 15 mm
LăŃimea b
2
= 170 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm
2

Platbandă 2 Pl 120 x 15 S235
Grosimea t
1
= 15 mm

























































IV.55
LăŃimea b
1
= 120 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm
2

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M2
= 1,25

Sudura Sudură de colŃ
Grosimea cordonului de sudură a = 7 mm
Lungimea cordonului de sudură l
s2
= 120 mm

ForŃa şi momentul transmis de îmbinare
F
Ed
= 100 kN
M
Ed
= 20 kNm

RezistenŃa capabilă a îmbinării

Conform 4.5.3 SR EN 1993-1-8, rezistenta de calcul a unei suduri de colŃ trebuie să
satisfacă următoarele două condiŃii:

( )
2
2 2 2
3
M w
u
f
γ β
τ τ σ

≤ + ⋅ +
⊥ ⊥ C

2
9 , 0
M
u
f
γ
σ ⋅ ≤



Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii

Conform Tabelului 4.1 SR EN 1993-1-8, pentru oŃel S235 coeficientul de corelare este:

8 , 0 =
w
β

Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de forŃa F
Ed
sunt:

2
2
,
84
2 120 7
100000
2 mm
N
l a
F
s
Ed
F
Ed
=
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=

σ
2
2
,
84
2 120 7
200000
2 mm
N
l a
F
s
Ed
F
Ed
=
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=

τ
0 =
C
τ

Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de momentul încovoietor M
Ed

sunt:

2
6
,
841
2
1
2
120
1008000
10 20
2
1
mm
N
z
I
M
Ed
M
Ed
= ⋅ ⋅

= ⋅ ⋅ =

σ
2
6
,
841
2
1
2
120
1008000
10 25
2
1
mm
N
z
I
M
Ed
M
Ed
= ⋅ ⋅

= ⋅ ⋅ =

τ
0
,
=
Ed
M
C
τ
4
3
3
2
1008000
12
120 7
12
mm
l a
I
s
=

=

=























§4.5.3 SR
EN 1993-
1-8






Tab 4.1
SR EN
1993-1-8























IV.56
Tensiunea dată de forŃă şi moment este:

2
, ,
925 841 84
mm
N
Ed Ed
M F
= + = + =
⊥ ⊥ ⊥
σ σ σ
2
, ,
925 841 84
mm
N
Ed Ed
M F
= + = + =
⊥ ⊥ ⊥
τ τ τ
0 =
C
τ

Verificare

( )
2
2 2 2
3
M w
u
f
γ β
τ τ σ

≤ + ⋅ +
⊥ ⊥ C

( )
2 2
2 2 2
360
25 , 1 8 , 0
360
1850 0 925 3 925
mm
N
mm
N
=

≤ = + ⋅ +
!!! Verificare nesatisfăcută






















































§4.5.3 SR
EN 1993-
1-8






































IV.57
4.4.2.3 Îmbinare sudată pe contur
Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale
FEd
FEd
MEd
MEd
ls1
l
s
2
t
t
a
a

Figura 4.33 Îmbinare cu sudură de colŃ pe contur

• Sudura:
a Grosimea cordonului de sudură
l
s
Lungimea cordonului de sudură
β
w
Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii

• Elementele îmbinate:
t Grosimea platbenzilor
f
u
RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel
f
y
Limita de curgere a elementului din oŃel

• CoeficienŃi de siguranŃă:
γ
M0
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel; egal cu 1,0
γ
M2
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă, şuruburi, suduri şi plăci
solicitate la presiune pe gaură; egal cu 1,25

• Încărcarea:
F
Ed
ForŃa axială transmisă de îmbinare
M
Ed
Momentul încovoietor ce acŃionează asupra îmbinării

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Îmbinare sudată
Platbandă 1 Pl 170 x 15 S235
Platbandă 2 Pl 120 x 15 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare cu sudură de colŃ pe contur

Caracteristici detaliate
Platbandă 1 Pl 170 x 15 S235
Grosimea t
1
= 15 mm
LăŃimea b
1
= 170 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm
2

























































IV.58
Platbandă 2 Pl 120 x 15 S235
Grosimea t
2
= 15 mm
LăŃimea b
2
= 120 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm
2

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M2
= 1,25

Sudura Sudură de colŃ
Grosimea cordonului de sudură a = 7 mm
Lungimea cordonului de sudură l
s1
= 120 mm
Lungimea cordonului de sudură l
s2
= 120 mm

ForŃa şi momentul transmis de îmbinare
F
Ed
= 100 kN
M
Ed
= 20 kNm

RezistenŃa capabilă a îmbinării

Conform 4.5.3 SR EN 1993-1-8, rezistenta de calcul a unei suduri de colŃ trebuie să
satisfacă următoarele două condiŃii:

( )
2
2 2 2
3
M w
u
f
γ β
τ τ σ

≤ + ⋅ +
⊥ ⊥ C

2
9 , 0
M
u
f
γ
σ ⋅ ≤



Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii

Conform Tabelului 4.1 SR EN 1993-1-8, pentru oŃel S235 coeficientul de corelare este:

8 , 0 =
w
β

Sudura paralelă cu direcŃia forŃei

Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de forŃa F
Ed
sunt:

0 =

σ
0 =

τ
2
1
,
5 , 59
120 7 2
100000
2 mm
N
l a
F
s
Ed
F
Ed
=
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
C
τ

Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de momentul încovoietor M
Ed

sunt:

0 =

σ
0 =

τ
2
6
max
,
108 86 , 36 sin 100
11088000
10 20
sin
mm
N
d
I I
M
y x
Ed
M
Ed
= ⋅ ⋅

= ⋅ ⋅
+
= θ τ
C


Tensiunea dată de forŃă şi moment este:
























§4.5.3 SR
EN 1993-
1-8






Tab 4.1
SR EN
1993-1-8





















IV.59

2 , ,
5 , 167 108 5 , 59
mm
N
Ed Ed
M F
= + = + =
C C C
τ τ τ

Verificare

( )
2
2 2 2
3
M w
u
f
γ β
τ τ σ

≤ + ⋅ +
⊥ ⊥ C

( )
2 2
2 2 2
360
25 , 1 8 , 0
360
290 5 , 167 0 3 0
mm
N
mm
N
=

≤ = + ⋅ + Verifică

Sudura perpendiculară pe direcŃia forŃei

Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de forŃa F
Ed
sunt:

2
2
,
84
2 120 7
100000
2 mm
N
l a
F
s
Ed
F
Ed
=
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=

σ
2
2
,
84
2 120 7
100000
2 mm
N
l a
F
s
Ed
F
Ed
=
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=

τ
0 =
C
τ

Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de momentul încovoietor M
Ed

sunt:

2
6
min
,
76 56 sin
2
72
11088000
10 20
sin
2
mm
N d
I I
M
y x
Ed
M
Ed
= ⋅ ⋅

= ⋅ ⋅
+
=

γ σ
2
6
min
,
76 56 sin
2
72
11088000
10 20
sin
2
mm
N d
I I
M
y x
Ed
M
Ed
= ⋅ ⋅

= ⋅ ⋅
+
=

γ τ
2
6
min
,
6 , 72 56 cos 72
11088000
10 20
cos
mm
N
d
I I
M
y x
Ed
M
Ed
= ⋅ ⋅

= ⋅ ⋅
+
= γ τ
C


Tensiunea dată de forŃă şi moment este:

2
, ,
160 76 84
mm
N
Ed Ed
M F
= + = + =
⊥ ⊥ ⊥
σ σ σ
2
, ,
160 76 84
mm
N
Ed Ed
M F
= + = + =
⊥ ⊥ ⊥
τ τ τ
2
,
6 , 72
mm
N
Ed
M
= =
C C
τ τ

Verificare

( )
2
2 2 2
3
M w
u
f
γ β
τ τ σ

≤ + ⋅ +
⊥ ⊥ C

( )
2 2
2 2 2
360
25 , 1 8 , 0
360
343 6 , 72 160 3 160
mm
N
mm
N
=

≤ = + ⋅ + Verifică









§4.5.3 SR
EN 1993-
1-8








































§4.5.3 SR
EN 1993-
1-8




IV.60
4.4.2.4 Îmbinare sudată cap la cap înclinată faŃa de direcŃia forŃei
Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale
FEd
t
a
=
t
b
l
s
FEd FEd
FEd

Figura 7.1 Îmbinare cu sudură cap la cap inclinată faŃa de direcŃia forŃei

• Sudura:
a Grosimea cordonului de sudură
l
s
Lungimea cordonului de sudură
β
w
Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii

• Elementele îmbinate:
t Grosimea platbenzilor
f
y
Limita de curgere a elementului din oŃel
f
u
RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel

• CoeficienŃi de siguranŃă:
γ
M0
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel; egal cu 1,0
γ
M2
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă, şuruburi, suduri şi plăci
solicitate la presiune pe gaură; egal cu 1,25

• Încărcarea:
F
Ed
ForŃa axială transmisă de îmbinare

Principalele componente ale îmbinării
ConfiguraŃia Îmbinare sudată
Platbandă 1 Pl 120 x 20 S235
Platbandă 2 Pl 120 x 20 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare cu sudură cap la cap inclinată

Caracteristici detaliate
Platbandă 1 Pl 120 x 20 S235
Grosimea t
1
= 20 mm
LăŃimea b
1
= 120 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm
2

Platbandă 2 Pl 120 x 20 S235
Grosimea t
2
= 20 mm
LăŃimea b
2
= 120 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm
2

























































IV.61

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M0
= 1,00
γ
M2
= 1,25

Sudura Sudură cap la cap înclinată
Grosimea cordonului de sudură a = 20 mm
Lungimea cordonului de sudură l
s
= 140 mm
Unghiul θ = 60
o


ForŃa şi momentul transmis de îmbinare
F
Ed
= 500 kN

RezistenŃa capabilă a îmbinării sudate
Conform 4.7.1 SR EN 1993-1-8, rezistenŃa de calcul a sudurilor cap la cap cu pătrundere
completă se ia egală cu rezistenŃa de calcul a celei mai slabe piese îmbinatere.

FEd FEd
w

Figura 7.2 Tensiunile normale şi tangenŃiale ce iau naştere în sudură

Tensiunea normală:

2
6 , 154
140 20
60 sin 500000 sin
mm
N
l a
F
s
Ed
=


=


=

θ
σ

Tensiunea tangenŃială:

2
3 , 89
140 20
60 cos 500000 cos
mm
N
l a
F
s
Ed
II
=


=


=
θ
τ

Tensiunea rezultantă este:

2
2 2
3
M w
u
w
f
γ β
τ σ σ

≤ ⋅ + =
⊥ C

2
2
2
2 2
360
25 , 1 8 , 0
360
7 , 218 3 , 89 3 6 , 154
mm
N f
mm
N
M w
u
w
=

=

≤ = ⋅ + =
γ β
σ

Verificare în secŃiunea brută

kN F kN
f A
F
Ed
M
y
Rd
500 564
0 , 1
235 120 20
0
= > =
⋅ ⋅
=

=
γ


















§4.7.1 SR
EN 1993-
1-8
























§4.5.3 SR
EN 1993-
1-8





§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1

IV.62

4.4.3 Îmbinare cu placă de capăt redusă (ECCS 126, 2009)
Principalele elemente componente ale unei îmbinări cu placă de capăt redusă,
prezentate în Figura 4.34, sunt: placa de capăt, sudura de colŃ realizată pe ambele laturi
ale inimii grinzii şi două rânduri verticale simple sau duble de şuruburi. Placa este sudată
pe elementul rezemat (grinda) şi înşurubată pe elementul de reazem (grindă sau stâlp).

Elementul de
reazem
Elementul
rezemat
Placa
de capat
Sudura
de colt
Rand vertical
simplu de
suruburi
Rand vertical
dublu de
suruburi

Figura 4.34: Îmbinare cu placă de capăt redusă
4.4.3.1 Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale

• Şuruburi:
n Numărul total de şuruburi
A Aria nominală a unui şurub
A
s
Aria rezistentă a unui şurub
d
0
Diametrul unei găuri pentru şurub
f
u,b
RezistenŃa ultimă a unui şurub
f
y,b
Limita de curgere a unui şurub

• Sudura:
a Grosimea cordonului de sudură
β
w
Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii

• Elementul rezemat şi de reazem:
t Grosimea plăcii suport (t
cf
şi t
cw
pentru talpa şi inima stâlpului, respectiv t
bw
pentru
inima grinzii rezemate)
A
b,v
Aria brută de forfecare a grinzii rezemate
A
b,v,net
Aria de forfecare netă a grinzii rezemate
f
u
RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel
f
y
Limita de curgere a elementului din oŃel

• CoeficienŃi de siguranŃă:
γ
M0
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel; egal cu 1,0
γ
M2
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă, şuruburi, suduri şi plăci
solicitate la presiune pe gaură; egal cu 1,25

• Încărcarea:
V
Ed
ForŃa tăietoare aplicată în nod

• RezistenŃa:
V
Rd
RezistenŃa capabilă la tăiere a nodului
F
v,Rd
RezistenŃa capabilă de calcul la tăiere






















































IV.63
NotaŃii specifice îmbinării cu placă de capăt redusă
tp
a a
p2
e2,c
mp
e2
e
1
p
1
p
1
e
1
h
p
n2 = 2

Figura 4.35: NotaŃii specifice îmbinării cu placă de capăt redusă
h
p
ÎnălŃimea plăcii de capăt
t
p
Grosimea plăcii de capăt
A
v
Aria brută de forfecare a plăcii de capăt
A
v,net
Aria netă de forfecare a plăcii de capăt
f
yp
Limita de curgere pentru placa de capăt

n
1
Numărul rândurilor orizontale de şuruburi
n
2
Numărul rândurilor verticale de şuruburi
e
1
DistanŃa longitudinală până la margine
e
2
DistanŃa transversală până la margine
p
1
DistanŃa între şuruburi pe direcŃie longitudinală
p
2
DistanŃa între şuruburi pe direcŃie transversală
m
p
DistanŃa între şuruburi şi mrginea cordonului de sudură dintre placa de capăt şi
inima grinzii (conform EN 1993 – Partea 1.8)

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Îmbinare între capătul grinzii şi talpa stâlpului
Stâlpul HEA 240 S235
Grinda IPE 330 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare cu placă de capăt
Placa de capăt Pl 210 x 190 x 15 S235

Caracteristici detaliate
Stâlpul HEA 240 S235
ÎnălŃimea secŃiunii h = 230 mm
Grosimea inimii t
cw
= 7,5 mm
LăŃimea tălpii b
c
= 240 mm
Grosimea tălpii t
cf
= 12 mm
Raza de curbură r = 21 mm
Aria secŃiunii A = 7680 mm
2

Momentul de inerŃie I = 77630000 mm
4

Limita de curgere f
yc
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
uc
= 360 N/mm
2

Grinda IPE 330 S235
ÎnălŃimea secŃiunii h = 330 mm
Grosimea inimii t
bw
= 7,5 mm
LăŃimea tălpii b
b
= 160 mm

























































IV.64
Grosimea tălpii t
bf
= 11,5 mm
Raza de curbură r = 18 mm
Aria secŃiunii A = 6260 mm
2

Momentul de inerŃie I = 83560000 mm
4

Limita de curgere f
yb
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
ub
= 360 N/mm
2

Placa de capăt Pl 210 x 190 x 15 S235
ÎnălŃimea h
p
= 210 mm
LăŃimea b
p
= 190 mm
Grosimea t
p
= 15 mm
Decalajul vertical g
v
= 65 mm

DirecŃia încărcării (1)
Numărul rândurilor de şuruburi n
1
= 3
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
11
= 45 mm
DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p
1[1]
= 60 mm
DistanŃa între rândul 2 şi 3 de şuruburi p
1[2]
= 60 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
1n
= 45 mm

Perpendicular pe direcŃia încărcării (2)
Numarul rândurilor de şuruburi n
2
= 2
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
21
= 45 mm
DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p
2
= 100 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
2n
= 45 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
2c
= 70 mm
(corespunzător tălpii stâlpului)
Limita de curgere f
yp
= 235.00 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
up
= 360.00 N/mm²

Şuruburi M20 Gr 8.8
Aria rezistentă a unui şurub A
s
= 245 mm
Diametrul tijei şurubului d = 20 mm
Diametrul găurii d
0
= 22 mm
Limita de curgere f
yb
= 640 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
ub
= 800 N/mm²

Sudura
Grosimea cordonului de sudură a
w
= 5 mm
Lungimea sudurii l
w
= 210 mm

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M0
= 1.00
γ
M2
= 1.25
γ
Mu
= 1.10

ForŃa tăietoare aplicată
V
Ed
= 175 kN
4.4.3.2 CerinŃe de ductilitate şi rotire
CerinŃe de rotire

(1) h
p
≤ d
b
h
p
= 210 mm
d
b
= h – 2 t
bf
– 2 r = 330 - 2·11,5 - 2·18 = 271 mm
→ verifică

























































IV.65
(2) φ
disponibil
> φ
necesar
presupunem că cerinŃa este îndeplinită

CerinŃe de ductilitate

(1)
ub
yp
p
f
f
t
d
8 , 2 ≥
d/t
p
= 1,333
f
yp
/f
ub
= 0,293
1,333 > 0,82 → verifică

(2)
0
2
3 4 , 0
M
M
ubw
ybw
w bw
f
f
t a
γ
γ
β ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ≥ = 3,39 mm
t
bw
= 7,5 mm
f
ybw
= 235 N/mm
2

f
ubw
= 360 N/mm
2

β
w
= 0,8
a = 5 mm → verifică
4.4.3.3 RezistenŃa nodului la forfecare
Forfecarea tijei şuruburilor

V
Rd 1
= 0,8 n F
v,Rd
= 451,58 kN

n = 6 (numărul total de şuruburi)
RezistenŃa de forfecare a unui şurub, F
v,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-1-8 ca
fiind:
F
v,Rd
= α
v
·A·

f
ub
/ γ
M2
= 94,08 kN

α
v
= 0,6
A = 245 mm
2

f
ub
= 800 N/mm
2


unde A poate fi luată ca şi aria rezistentă a unui şurub A
s
, iar factorul de reducere de 0,8
ia în considerare apariŃia eforturilor de întindere în şuruburi.

Presiune pe gaură în placa de capăt

În mod conservativ (din §3.7 (1) EN1993-1-8)
V
Rd 2
= n·F
b,Rd
= 842,4 kN

Dar în cazul cand F
v,Rd
≥ F
b,Rd
, atunci:
V
Rd 2
= ∑ F
b,Rd


n = 6
RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub, F
b,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-
1-8 ca fiind:
M2
up b 1
Rd b,
f t d k
= F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
p
kN 140,4 =
25 , 1
360 15 20 65 , 0 2,5
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅

d = 20 mm
t
p
= 15 mm
f
up
= 360 N/mm²




























Tab 3.4
SR EN
1993-1-8








§3.7 (1)
SR EN
1993-1-8







Tab 3.4
SR EN
1993-1-8





IV.66
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
0
1
0
1
up
ub
b
f
f
d
p
d
e
α ( ) 0 , 1 ; 2 , 2 ; 65 , 0 ; 68 , 0 min = = 0,65
|
|
¹
|

\
|
− = 5 , 2 ; 7 , 1 8 , 2 min
0
2
1
d
e
k ( ) 5 , 2 ; 6 , 4 min = = 2,5

Presiune pe gaură în talpa stâlpului

V
Rd 3
= n F
b,Rd
= 684,3 kN

n = 6
RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub, F
b,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-
1-8 ca fiind:
M2
ucf b 1
Rd b,
f dt k
= F
γ
α
cf
kN 114,05 =
25 , 1
360 12 20 66 , 0 2,5
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅

d = 20 mm
t
p
= 12 mm
f
up
= 360.00 N/mm²
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
min
0
1
uc
ub
b
f
f
d
p
α ( ) 0 , 1 ; 2,22 ; 66 , 0 min = = 0,66
|
|
¹
|

\
|
− = 5 , 2 ; 7 , 1 8 , 2 min
0
2
1
d
e
k
c
( ) 5 , 2 ; 2 , 7 min = = 2,5

Forfecarea plăcii de capăt în secŃiunea brută

0
4 Rd
3 27 , 1
2
V
M
yp p p
f t h
γ
= kN 995 , 640
0 , 1 3
235
27 , 1
15 200 2
=

⋅ ⋅
=

Notă: Coeficientul 1,27 ia în considerare reducerea rezistenŃei la forfecare, datorită
prezenŃei momentului încovoietor.

Forfecarea plăcii de capăt în secŃiunea netă

2
, 5
3
2
M
up
net v Rd
f
A V
γ
= kN 3 , 718
25 , 1 3
360
2160 2 =

⋅ =
( )
0 1
d n h t A
p p vnet
− = ( ) 2160 22 3 210 15 = ⋅ − ⋅ = mm
2


Forfecarea plăcii de capăt în bloc

Rd eff Rd
V V
, 6
2 = = 654 kN

Din §3.10.2 EN1993-1-8:

1,36·p
2
= 136 mm → h
p
> 1,36 p
2

n
1
=3 → n
1
> 1
0 2
, 1 , ,
3
M
nv yp
M
nt up
Rd eff Rd eff
A f A f
V V
γ γ
+ = = kN 327
0 , 1 3
1650 235
25 , 1
345 360
=


+

=

A
nt
reprezintă aria netă supusă la întindere şi este dată de













Tab 3.4
SR EN
1993-1-8












§6.2.6 SR
EN 1993-
1-1






§6.2.6 SR
EN 1993-
1-1











§3.10.2
SR EN
1993-1-8



IV.67
|
¹
|

\
|
− =
2
0
2
d
e t A
p nt
2
345
2
22
45 15 mm =
|
¹
|

\
|
− =

A
nv
reprezintă aria netă supusă la forfecare şi este dată de
( ) ( )
0 1 1
5 , 0 d n e h t A
p p nv
− − − =
( ) ( )
2
1650 22 5 , 0 3 45 210 15 mm = ⋅ − − − ⋅ =

Încovoierea plăcii de capăt

V
Rd 7
= ∞
hp = 210 mm
1,36·p2 = 136 mm → hp > 1,36·p2

Forfecarea inimii grinzii

Din §6.2.6 (2) EN1993-1-1:
0
1
8
3
M
yb
v Rd
f
A V
γ
=
Pentru aria de forfecare A
v
, paragraful §6.2.6 (3) nu tratează in mod particular cazul unei
plăci rectangulare. Însă, conform cazului (c) din §6.2.6 (3), este rezonabil să se aplice
factorul 0,9 ariei inimii grinzii conectate la placa de capăt. Prin urmare:
1
9 , 0
wb p v
t h A =
2
5 , 1417 5 , 7 210 9 , 0 mm = ⋅ ⋅ =
0
1
1 8
3
9 , 0
M
yb
wb p Rd
f
t h V
γ
= kN 192
0 , 1 3
235
5 , 1417 =

=

RezistenŃa nodului la forfecare

RezistenŃa nodului la forfecare V
Rd
= 192 kN
Modul de cedare: Forfecarea inimii grinzii

4.4.3.4 Verificarea

ForŃa tăietoare de calcul: V
Sd
= 175 kN
ForŃa tăietoare capabilă: V
Rd
= 192 kN → verifică

4.4.3.5 RezistenŃa nodului la întindere
Întinderea şuruburilor

u Rd t Rd,u
nF N
, , 1
= = 6·160 = 960 kN

Conform Tabelului 3.4 din EN1993-1-8:
u M
s ub
u Rd t
A f k
F
,
2
, ,
γ
= kN 160
1 , 1
245 800 9 , 0
=
⋅ ⋅
=
n = 6 (numărul total de şuruburi)
k
2
= 0,9
γ
M,u
= 1,1

















§6.2.6 SR
EN 1993-
1-1






























Tab 3.4
SR EN
1993-1-8





IV.68
Încovoierea plăcii de capăt

N
Rd,u,2
= min(F
Rd,u,ep1
; F
Rd,u,ep2
) = 594 kN

Conform §6.2 din EN 1993-1-8

Pentru modul 1:
( )
( )
p p w p p
u Rd pl w p
Rd T ep u Rd
n m e n m
M e n
F F
+ −

= =
2
2 8
, , 1 ,
, 1 , 1 , ,
= 2271 kN
Pentru modul 2:
p p
u Rd t p u Rd pl
Rd T ep u Rd
n m
F n M
F F
+
∑ +
= =
, , , , 2 ,
, 2 , 2 , ,
2
= 594 kN

n
p
= min (e
2
; e
2,c
; 1,25m
p
) = min (45; 70; 50,74) = 45
( )
2
2 8 , 0 2 p
m
1 , 2
p
a t
b w
⋅ − −
=
( )
6 , 40
2
2 5 8 , 0 2 5 , 7 100
=
⋅ ⋅ ⋅ − −
=
4
w
w
d
e = = 37 mm
u M
p u p p
u Rd pl u Rd pl
f t h
M M
,
,
2
, , 2 , , , 1 ,
4
1
γ
= = kNm 866 , 3
1 , 1
360 15 210
4
1
2
=
⋅ ⋅
⋅ =
∑F
t,Rd,u
= N
Rd,u,1
= nF
t,Rd,u
= 960 kN

Încovoierea tălpii stâlpilui

Dacă talpa stâlpului este mai subŃire decât placa de capăt, aceasta trebuie verificată în
acelaşi mod ca şi placa de capăt.

N
Rd,u,3
= min(F
Rd,u,ep1
; F
Rd,u,ep2
) = 591 kN

Conform §6.2 din EN 1993-1-8
Pentru modul 1:
( )
( )
p p w p p
u Rd pl w p
Rd T ep u Rd
n m e n m
M e n
F F
+ −

= =
2
2 8
, , 1 ,
, 1 , 1 , ,
= 2687 kN
Pentru modul 2:
p p
u Rd t p u Rd pl
Rd T ep u Rd
n m
F n M
F F
+
∑ +
= =
, , , , 2 ,
, 2 , 2 , ,
2
= 591 kN
n
p
= min (e
2
; e
2,c
; 1,25m
p
) = min (45; 70; 45,5) = 45
( )
2
2 8 , 0 2 p
m
1 , 2
p
a t
b w
⋅ − −
=
( )
4 , 36
2
2 7 , 8 8 , 0 2 5 , 7 100
=
⋅ ⋅ ⋅ − −
=
4
w
w
d
e = = 37 mm
u M
p u p p
u Rd pl u Rd pl
f t h
M M
,
,
2
, , 2 , , , 1 ,
4
1
γ
= = kNm 4742 , 2
1 , 1
360 15 210
4
1
2
=
⋅ ⋅
⋅ =
∑F
t,Rd,u
= N
Rd,u,1
= nF
t,Rd,u
= 960 kN


Întinderea inimii grinzii

u M
bw u p w
u Rd
f h t
N
,
,
4 , ,
γ
= kN 515
1 , 1
360 210 5 , 7
=
⋅ ⋅
=
γ
M,u
=1,1







Tab 6.3
SR EN
1993-1-8























Tab 6.3
SR EN
1993-1-8
















§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1



IV.69
RezistenŃa nodului la întindere

RezistenŃa nodului la întindere N
u
= 515 kN
Modul de cedare: Întindere în inima grinzii







IV.70
4.4.4 Îmbinare pe inimă cu eclise (ECCS 126, 2009)
Principalele elemente componente ale unei îmbinări pe inimă cu eclise, prezentate în
Figura 4.36, sunt: eclisa, sudura de colŃ pe ambele părŃi ale eclisei şi un rând vertical
simplu sau dublu de şuruburi. Eclisa este sudată pe un element de reazem care poate fi
o grindă de oŃel sau un stâlp, şi înşurubată de inima grinzii rezemate.

Elementul de
reazem
Elementul
rezemat
Elementul de
reazem
Elementul
rezemat
Rand vertical
simplu de
suruburi
Rand vertical
dublu de
suruburi
Sudura
de colt
Eclisă

Figura 4.36: Îmbinare pe inimă cu eclise
4.4.4.1 Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale.
• Şuruburi:
n Numărul total de şuruburi
A Aria nominală a unui şurub
A
s
Aria rezistentă a unui şurub
d
0
Diametrul unei găuri pentru şurub
f
u,b
RezistenŃa ultimă a unui şurub
f
y,b
Limita de curgere a unui şurub

• Sudura:
a Grosimea cordonului de sudură
β
w
Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii

• Elementul rezemat şi de reazem:
t Grosimea plăcii suport (t
cf
şi t
cw
pentru talpa şi inima stâlpului, respectiv t
bw
pentru
inima grinzii rezemate)
A
b,v
Aria brută de forfecare a grinzii rezemate
A
b,v,net
Aria netă de forfecare a grinzii rezemate
f
u
RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel
f
y
Limita de curgere a elementului din oŃel

• CoeficienŃi de siguranŃă:
γ
M0
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel; egal cu 1,0
γ
M2
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă, şuruburi, suduri şi plăci
solicitate la presiune pe gaură; egal cu 1,25

• Încărcarea:
V
Ed
ForŃa tăietoare aplicată în nod

• RezistenŃa:
V
Rd
RezistenŃa capabilă la tăiere a nodului
F
v,Rd
RezistenŃa capabilă de calcul la tăiere























































IV.71
NotaŃii specifice îmbinării pe inimă cu eclise
e
1
p
1
p
1
e
1
e
1
,
b
e2 e2,b
z
h
p
h
e
g
v
bp
gh
a
n2 = 1
e
1
p
1
p
1
e
1
e
1
,
b
bp
gh
h
p
h
e
g
v
a
e2 e2,b
z
n2 = 2
p2

Figura 4.37: NotaŃii specifice îmbinării pe inimă cu eclise

h
p
ÎnălŃimea eclisei
t
p
Grosimea eclisei
A
v
Aria brută de forfecare a eclisei
A
vnet
Aria netă de forfecare a eclisei
f
yp
Limita de curgere pentru eclisă
n
1
Numărul rândurilor orizontale
n
2
Numărul rândurilor verticale
e
1
DistanŃa longitudinală până la margine
e
2
DistanŃa transversală până la margine
e
1b
DistanŃa longitudinală până la margine ( corespunzător tălpii grinzii)
e
2b
DistanŃa transversală până la margine (corespunzător inimii grinzii)
p
1
DistanŃa între şuruburi pe direcŃie longitudinală
p
2
DistanŃa între şuruburi pe direcŃie transversală
I Momentul de inerŃie al grupului de şuruburi

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Îmbinare între capătul grinzii şi talpa stâlpului
Stâlpul HEA 240 S235
Grinda IPE 330 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare pe inimă cu eclise
Eclisa 210 x 190 x 15 S235

Caracteristici detaliate
Stâlpul HEA 240 S235
ÎnălŃimea secŃiunii h = 230 mm
Grosimea inimii t
cw
= 7,5 mm
LăŃimea tălpii b
c
= 240 mm
Grosimea tălpii t
cf
= 12 mm
Raza de curbură r = 21 mm
Aria secŃiunii A = 7680 mm
2

Momentul de inerŃie I = 77630000 mm
4

Limita de curgere f
yc
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
uc
= 360 N/mm
2


























































IV.72
Grinda IPE 330 S235
ÎnălŃimea secŃiunii h = 330 mm
Grosimea inimii t
bw
= 7,5 mm
LăŃimea tălpii b
b
= 160 mm
Grosimea tălpii t
bf
= 11,5 mm
Raza de curbură r = 18 mm
Aria secŃiunii A = 6260 mm
2

Momentul de inerŃie I = 83560000 mm
4

Limita de curgere f
yb
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
ub
= 360 N/mm
2

Eclisa Pl 230 x 110 x 10 S 235
ÎnălŃimea h
p
= 200 mm
LăŃimea b
p
= 115 mm
Grosime t
p
= 15 mm

Decalajul vertical g
v
= 65 mm
Decalajul orizontal g
h
= 15 mm

Transferul încărcării pe direcŃia (1)
Numărul rândurilor de şuruburi n
1
= 3
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
11
= 40 mm
DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p
1[1]
= 60 mm
DistanŃa între rândul 2 şi 3 de şuruburi p
1[2]
= 60 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
1n
= 40 mm

Transferul încărcării pe direcŃia (2)
Numarul rândurilor de şuruburi n
2
= 1
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
21
= 50 mm
DistanŃa de la rândul de şuruburi la capătul grinzii e
2b
= 50 mm
BraŃul de pârghie z = 65 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm²

Şuruburi M20, 8.8
Aria rezistentă a unui şurub A
s
= 245 mm
Diametrul tijei şurubului d = 20 mm
Diametrul găurii d
0
= 22 mm
Limita de curgere f
yb
= 640 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
ub
= 800 N/mm²

Sudura
Grosimea cordonului de sudură a
w
= 7 mm
Lungimea sudurii l
w
= 200 mm

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M0
= 1.00
γ
M2
= 1.25
γ
Mu
= 1.10

ForŃa tăietoare aplicată
V
Ed
= 100 kN





























































IV.73
4.4.4.2 CerinŃe de ductilitate şi rotire
CerinŃe de rotire

(1) h
p
≤ d
b
h
p
= 200 mm
d
b
= h – 2 t
bf
– 2 r = 330 - 2·11,5 - 2·18 = 271 mm
→ verifică

(2) φ
disponibil
> φ
necesar
presupunem că cerinŃa este îndeplinită

CerinŃe pentru evitarea cedării premature a sudurii

0
2
3 4 , 0
M
M
up
yp
w p
f
f
t a
γ
γ
β ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ≥ 78 , 6
0 , 1
25 , 1
360
235
3 8 , 0 15 4 , 0 = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =
t
p
= 15 mm
f
yp
= 235 N/mm
2

f
up
= 360 N/mm
2

β
w
= 0,8
a = 7 mm
→ verifică
4.4.4.3 RezistenŃa nodului la forfecare
Forfecarea tijei şuruburilor

( )
2
1
,
1
1
6
1
|
|
¹
|

\
|
⋅ +

+

=
p n
z
F n
V
Rd v
Rd
( )
kN 92 , 147
60 1 3
65 6
1
08 , 94 3
2
=
|
|
¹
|

\
|
⋅ +

+

=

n = 3
RezistenŃa de forfecare a unui şurub, F
v,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-1-8 ca
fiind:
F
v,Rd
= α
v
A

f
ub
/ γ
M2
= 94,08 kN

α
v
= 0,6
A = 245 mm
2

f
ub
= 800 N/mm
2


unde A poate fi luată ca şi aria rezistentă a unui şurub A
s
, iar factorul de reducere de 0,8
permite apariŃia eforturilor de întindere în şuruburi.

Presiune pe gaură în eclisă

2
, ,
2
, ,
2 ,
1
|
|
¹
|

\
|
+
|
|
¹
|

\
|
+
=
hor Rd b ver Rd b
Rd
F
n
F
n
n
V
β α
kN 3 , 282
7 , 221
3 54 , 0
6 , 129
3 0 1
3
2 2
=
|
¹
|

\
| ⋅
+ |
¹
|

\
| ⋅ +
=
n = 3
α = 0




































Tab 3.4
SR EN
1993-1-8


















IV.74
) 1 (
6
1
+ ⋅ ⋅

=
n n p
z
β 54 . 0
) 1 3 ( 3 60
65 6
=
+ ⋅ ⋅

=

RezistenŃa la presiune pe gaura a unui şurub, F
b,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-
1-8 ca:
2
1
,
M
u b
Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
Prin urmare, rezistenŃa verticală la presiune pe gaura a unui şurub asupra eclisei, F
b,Rd,ver

este:
2
1
,
M
u b
Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= kN 6 , 129
25 , 1
15 20 360 6 , 0 5 , 2
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
0
1
0
1
up
ub
b
f
f
d
p
d
e
α ( ) 6 , 0 0 , 1 ; 2,22 ; 659 , 0 ; 6 , 0 min = =
|
|
¹
|

\
|
− − = 5 , 2 ; 7 , 1 4 , 1 ; 7 , 1 8 , 2 min
0
2
0
2
1
d
p
d
e
k ( ) 5 , 2 5 , 2 ; - ; 66 , 4 min = =
În mod similar, rezistenŃa orizontală la presiune pe gaura a unui şurub asupra eclisei,
F
b,Rd,hor
este:

2
1
,
M
u b
Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= kN 6 , 138
25 , 1
15 20 360 757 , 0 12 , 2
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
0
2
0
2
up
ub
b
f
f
d
p
d
e
α ( ) 757 , 0 0 , 1 ; 2,22 ; ; 75 , 0 min = − =
|
|
¹
|

\
|
− − = 5 , 2 ; 7 , 1 4 , 1 ; 7 , 1 8 , 2 min
0
1
0
1
1
d
p
d
e
k ( ) 12 , 2 5 , 2 ; 2,12 ; 39 , 3 min = =

Forfecarea eclisei în secŃiunea brută

0
3
3 27 , 1
M
yp v
Rd
f A
V
γ ⋅ ⋅

= kN 320
0 , 1 3 27 , 1
235 3000
=
⋅ ⋅

=
A
v
= h
p
t
p
= 200·15 = 3000 mm²
f
yp
= 235 N/mm²

Notă: Coeficientul 1,27 ia în considerare reducerea rezistenŃei la forfecare, datorită
prezenŃei momentului încovoietor.

Forfecarea eclisei în secŃiunea netă

2
,
4
3
M
up net v
Rd
f A
V
γ ⋅

= kN 2 , 334
25 , 1 3
360 2010
=


=
A
v,net
= (h
p
– n
1
d
0
) t
p
= (200

– 3·22 )·15 = 2010 mm²
h
p
= 200 mm
n
1
= 3
d
0
= 22.00 mm
t
p
= 15 mm
f
up
= 360 N/mm
2

Forfecarea eclisei în bloc






Tab 3.4
SR EN
1993-1-8


























§6.2.6 SR
EN 1993-
1-1








§6.2.6 SR
EN 1993-
1-1









IV.75
V
Rd,5
= V
eff,2,Rd
Conform § 3.10.2 (3) din EN1993-1-8

0
,
2
, 2 ,
3
1
5 , 0
M
nv
p y
M
nt up
Rd eff
A
f
A f
V
γ γ
⋅ ⋅ +
⋅ ⋅
=
kN 9 , 297
0 , 1
1575
235
3
1
25 , 1
585 360 5 , 0
= ⋅ ⋅ +
⋅ ⋅
=

unde:
A
nt
reprezintă aria netă supusă la întindere şi este dată de:
|
¹
|

\
|
− =
2
0
2
d
e t A
p nt
=585 mm
2
pentru un singur rând vertical de şuruburi (n
2
= 1)
|
¹
|

\
|
− + =
2
3
0
2 2
d
e p t A
p nt
pentru doua rânduri verticale de şuruburi (n
2
= 2)
A
nv
reprezintă aria netă supusă la forfecare şi este dată de:
( ) ( )
0 1 1
5 , 0 d n e h t A
p p nv
⋅ − − − ⋅ = = 1575mm
2


Încovoierea eclisei

Dacă h
p
≥ 2,73z atunci:
V
Rd,6
= ∞

h
p
= 200 mm
2,73z = 177,45 mm
→ verifică

Voalarea eclisei

0
7 ,
M
el
Rd
z
W
V
γ
σ
⋅ = kN 5 , 1559
0 , 1
7 , 1013
65
100000
= =
6
2
p p
el
h t
W =
3
2
100000
6
200 15
mm =

=
235 81
2

|
|
¹
|

\
|
⋅ =
z
t
p
σ
2
2
7 , 1013 235
65
15
81
mm
N
= ⋅ |
¹
|

\
|
⋅ =

Presiune pe gaura în inima grinzii

2
, ,
2
, ,
8 ,
1
|
|
¹
|

\
|
+
|
|
¹
|

\
|
+
=
hor Rd b ver Rd b
Rd
F
n
F
n
n
V
β α
kN 9 , 117
3 , 69
3 54 , 0
6 , 99
3 0 1
3
2 2
=
|
¹
|

\
| ⋅
+ |
¹
|

\
| ⋅ +
=
n = 3
α = 0
) 1 (
6
1
+ ⋅ ⋅

=
n n p
z
β 54 , 0
) 1 3 ( 3 60
65 6
=
+ ⋅ ⋅

=

RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub, F
b,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-
1-8 ca:
2
1
,
M
u b
Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
Prin urmare, rezistenta verticală la presiune pe gaură a unui singur şurub pe inima grinzii,


§3.10.2
SR EN
1993-1-8
















































Tab 3.4
SR EN
1993-1-8

IV.76
F
b,Rd,ver
este:

2
1 , 1 , 1
, ,
M
b w b u b
ver Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= kN 6 , 99
25 , 1
5 , 7 20 360 659 , 0 5 , 2
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
min
1 , 0
1
b u
ub
b
f
f
d
p
α ( ) 0 , 1 ; 22 , 2 ; 659 , 0 min = =0,659
|
|
¹
|

\
|
− − = 5 , 2 ; 7 , 1
4 , 1
; 7 , 1 8 , 2 min
0
2
0
, 2
1
d
p
d
e
k
b
( ) 5 , 2 5 , 2 ; - ; 66 , 4 min = =
In mod similar, rezistenta verticală la presiune pe gaură a unui singur şurub pe inima
grinzii, F
b,Rd,hor
este:

2
1 , 1 , 1
, ,
M
b w b u b
ver Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= kN 3 , 69
25 , 1
5 , 7 20 360 757 , 0 12 , 2
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
1 , 0
2
0
, 2
b u
ub
b
b
f
f
d
p
d
e
α ( ) 757 , 0 0 , 1 ; 22 , 2 ; - ; 76 , 0 min = =
|
|
¹
|

\
|
− = 5 , 2 ; 7 , 1 4 , 1 min
0
1
1
d
p
k ( ) 12 , 2 5 , 2 ; 12 , 2 min = =

Forfecare inimii grinzii (secŃiune brută)

Conform § 6.2.6 (2) din EN1993-1-1
0
,
, , 9
3
M
bw y
b v Rd pl Rd
f
A V V
γ ⋅
⋅ = = kN 355
0 , 1 3
235
2620 =

⋅ =

Forfecare inimii grinzii (secŃiune netă)

2
1 ,
, , 10
3
M
b u
net b v Rd
f
A V
γ ⋅
⋅ = kN 353
25 , 1 3
360
2125 =

⋅ =
1 , 0 1 , , , b w b v net b v
t d n A A ⋅ ⋅ − =
2
2125 5 , 7 22 3 2620 mm = ⋅ ⋅ − =

Forfecarea inimii grinzii în bloc

Rd eff Rd
V V
, 2 , 11
=
Conform § 3.10.2 (3) din EN1993-1-8
0
1 ,
2
1 ,
, 2 ,
3
1
5 , 0
M
nv
b y
M
nt b u
Rd eff
A
f
A f
V
γ γ
⋅ ⋅ +
⋅ ⋅
=
kN 325
0 , 1
2088
235
3
1
25 , 1
292 360 5 , 0
= ⋅ +
⋅ ⋅
=
A
nt
este aria netă supusă la întindere, si este dată de
|
¹
|

\
|
− ⋅ =
2
0
, 2 1 ,
d
e t A
b b w nt
=292 pentru un singur rând vertical de şuruburi (n
2
= 1)
|
¹
|

\
|
⋅ − + ⋅ =
2
3
0
, 2 2 2 ,
d
e p t A
b b w nt
pentru două rânduri verticale de şuruburi ( n
2
= 2)
A
nv
este aria supusă la forfecare
( ) ( ) ( )
0 1 1 1 , 1 1 ,
5 , 0 1 d n p n e t A
b b w nv
⋅ − − ⋅ − + ⋅ =



























§6.2.6 SR
EN 1993-
1-1



§6.2.6 SR
EN 1993-
1-1







§3.10.2
SR EN
1993-1-8











IV.77
( ) ( ) ( )
2
2088 22 5 , 0 3 60 1 3 5 , 93 5 , 7 mm = ⋅ − − ⋅ − + ⋅ =

RezistenŃa la forfecare nodului

RezistenŃa la forfecare nodului V
Rd
= 117,9 kN
Modul de cedare: Presiune pe gaura în inima grinzii.
4.4.4.4 Verificarea
ForŃa tăietoare de calcul: V
Sd
= 100 kN
ForŃa tăietoare capabilă: V
Rd
= 117,9 kN → verifică
4.4.4.5 RezistenŃa nodului la întindere
Forfecare in tija şuruburilor

Conform Tabelului 3.4 din EN1993-1-8
kN F n N
u Rd v u Rd
7 , 320 9 , 106 3
, , 1 , ,
= ⋅ = ⋅ =
u M
ub v
u Rd v
A f
F
,
1 , , ,
γ
α ⋅ ⋅
= kN 9 , 106
1 , 1
245 800 6 , 0
=
⋅ ⋅
=
γ
M,u
= 1,1
α
v
= 0,6 pentru şuruburi grupa 8.8
= 0,5 pentru şuruburi grupa 10.9

Presiune pe gaură în eclisă

N
Rd,u,2
= n·F
b,Rd,u,hor
= 3·157,5 = 472,5 kN

RezistenŃa la presiune pe gaură a unui singur şurub, F
b,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din
EN1993-1-8 ca:
Mu
u b
Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
1
,

Prin urmare, rezistenŃa orizontală la presiune pe gaură a unui singur şurub asupra eclisei,
F
b,Rd,u,hor
este:
Mu
p p u b
Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
, 1
,
kN 5 , 157
1 , 1
15 20 360 757 , 0 12 , 2
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
0
2
0
2
up
ub
b
f
f
d
p
d
e
α ( ) 757 , 0 0 , 1 ; 2,22 ; - ; 757 , 0 min = =
|
|
¹
|

\
|
− − = 5 , 2 ; 7 , 1
d
p
1,4 ; 7 , 1 8 , 2 min
0
1
0
1
1
d
e
k ( ) 1 , 2 5 , 2 ; 2,12 ; 4 , 3 min = =
γ
M,u
= 1,1

Întinderea eclisei (secŃiunea brută)

Mu
up p p
u
f h t
N
γ
⋅ ⋅
=
3
kN 8 , 981
1 , 1
360 200 15
=
⋅ ⋅
=

Întinderea eclisei (secŃiunea netă)

Conform § 6.2.3 (2) din EN1993-1-1




















Tab 3.4
SR EN
1993-1-8









Tab 3.4
SR EN
1993-1-8















§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1




IV.78

Mu
up p net
u
f A
N
γ
⋅ ⋅
=
,
4
9 , 0
kN 592
1 , 1
360 2010 9 , 0
=
⋅ ⋅
=
p p p p net
t n d h t A ⋅ ⋅ − ⋅ =
1 0 ,
2
2010 15 3 22 200 15 mm = ⋅ ⋅ − ⋅ =

Presiune pe gaură în inima grinzii

N
u5
= n·F
b,u,hor
= 3·78 = 236 kN

Mu
bw ubw b
hor u b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
1
, ,
kN 78
1 , 1
5 , 7 20 360 757 , 0 12 , 2
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
1 0
2
0
, 2
ub
ub
b
b
f
f
d
p
d
e
α ( ) 757 , 0 0 , 1 ; 22 , 2 ; ; 757 , 0 min = − =
|
|
¹
|

\
|
− = 5 , 2 ; 7 , 1
d
p
1,4 min
0
1
1
k ( ) 12 , 2 5 , 2 ; 2,12 min = =
γ
M,u
= 1,1

Întinderea inimii grinzii (secŃiunea brută)

Mu
ubw bw bw
u
f h t
N
γ
⋅ ⋅
=
6
kN 665
1 , 1
360 271 5 , 7
=
⋅ ⋅
=

Întinderea inimii grinzii (secŃiunea netă)

Mu
ubw bw net
u
f A
N
γ
⋅ ⋅
=
,
7
9 , 0
kN 452
1 , 1
360 1537 9 , 0
=
⋅ ⋅
=
bw bw bw p net
t n d h t A ⋅ ⋅ − ⋅ =
1 0 ,
2
1537 5 , 7 3 22 271 5 , 7 mm = ⋅ ⋅ − ⋅ =

RezistenŃa la întindere a nodului

RezistenŃa la întindere a nodului N
u
= 236 kN
Modul de cedare: Presiune pe gaură în eclisă



§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1






Tab 3.4
SR EN
1993-1-8










§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1


§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1








IV.79
4.4.5 Îmbinare pe inimă cu corniere
O îmbinare pe inimă cu corniere (vezi Figura 4.38) este alcătuită din doua corniere şi trei
rânduri verticale simple sau duble de şuruburi (doua rânduri amplasate pe elementul de
reazem, şi unul pe elementul rezemat). Cornierele sunt înşurubate pe elementul de
reazem şi pe elementul rezemat.

Corniera Rand vertical
simplu de
suruburi
Rand vertical
dublu de
suruburi
Elementul de
reazem
Elementul
rezemat
Elementul de
reazem
Elementul
rezemat
Rand vertical
simplu de
suruburi
Rand vertical
dublu de
suruburi
Corniera
SAU
CU
SAU

Figura 4.38: Îmbinare pe inimă cu corniere
4.4.5.1 Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale.
• Şuruburi:
n Numărul total de şuruburi
A Aria nominală a unui şurub
A
s
Aria rezistentă a unui şurub
d
0
Diametrul unei găuri pentru şurub
f
u,b
RezistenŃa ultimă a unui şurub
f
y,b
Limita de curgere a unui şurub

• Sudura:
a Grosimea cordonului de sudură
β
w
Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii


• Elementul rezemat şi de reazem:
t Grosimea plăcii suport (t
cf
şi t
cw
pentru talpa şi inima stâlpului, respectiv t
bw
pentru
inima grinzii)
A
b,v
Aria brută de forfecare a grinzii rezemate
A
b,v,net
Aria de forfecare netă a grinzii rezemate
f
u
RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel
f
y
Limita de curgere a elementului din oŃel























































IV.80
• CoeficienŃi de siguranŃă:
γ
M0
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel; egal cu 1,0
γ
M2
Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă, şuruburi, suduri şi plăci
solicitate la presiune pe gaură; egal cu 1,25

• Încărcarea:
V
Ed
ForŃa tăietoare aplicată în nod

• RezistenŃa:
V
Rd
RezistenŃa capabilă la tăiere a nodului
F
v,Rd
RezistenŃa capabilă de calcul la tăiere

NotaŃii specifice îmbinării pe inimă cu corniere

tc
e2bb e2b
z
e
1
b
b
e
1
b
b
e2ss
e
1
s
p
1
s
p
1
s
e
1
s
e2s e22s

Figura 4.39: NotaŃii specifice îmbinării pe inimă cu corniere cu un rând de şuruburi
tc
e2bb
p2b
e2b
z
e2ss
e22s
e
1
s
p
1
s
p
1
s
e
1
s
e2s
p2s
e
1
b
b
e
1
b
b

Figura 4.40: NotaŃii specifice îmbinării pe inimă cu corniere cu două rânduri de şuruburi

























































IV.81
h
c
ÎnălŃimea cornierei
t
c
Grosimea cornierei
A
v
Aria brută de forfecare a cornierei
A
vnet
Aria netă de forfecare a cornierei

Zona de îmbinare cu elementul rezemat:
d
sb
Diametrul nominal al tijei şurubului
d
0sb
Diametrul găurii şurubului
n
b
Numărul total de şuruburi
n
1b
Numărul rândurilor orizontale de şuruburi
n
2b
Numărul rândurilor verticale de şuruburi
e
1b
DistanŃa longitudinală între ultimul rând de şuruburi şi marginea cornierei
e
2b
DistanŃa transversală între ultimul rând de şuruburi şi marginea cornierei
p
1b
DistanŃa longitudinală între două rânduri de şuruburi
p
2b
DistanŃa transversală între două rânduri de şuruburi
e
2bb
DistanŃa transversală între ultimul rând de şuruburi şi marginea inimii grinzii
e
1bb
DistanŃa longitudinală între ultimul rând de şuruburi şi talpa grinzii
z BraŃul de pârghie
I Momentul de inerŃie al grupului de şuruburi

Zona de îmbinare cu elementul de reazem:
d
s
Diametrul nominal al tijei şurubului
d
0s
Diametrul găurii şurubului
n
s
Numărul total de şuruburi
n
1s
Numărul rândurilor orizontale de şuruburi
n
2s
Numărul rândurilor verticale de şuruburi
e
1s
DistanŃa longitudinală între ultimul rând de şuruburi şi marginea cornierei
e
2s
DistanŃa transversală între ultimul rând de şuruburi şi marginea cornierei
p
1s
DistanŃa longitudinală între două rânduri de şuruburi
p
2s
DistanŃa transversală între două rânduri de şuruburi
e
2ss
DistanŃa transversală între ultimul rând de şuruburi şi marginea stâlpului
e
22s
DistanŃa transversală între rândul interior de şuruburi şi inima grinzii

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Îmbinare între capătul grinzii şi talpa stâlpului
Stâlpul HEA 240 S235
Grinda IPE 330 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare pe inimă cu corniere
Cornieră L100x100x8 S235

Caracteristici detaliate
Stâlpul HEA 240 S235
ÎnălŃimea secŃiunii h = 230 mm
Grosimea inimii t
cw
= 7,5 mm
LăŃimea tălpii b
c
= 240 mm
Grosimea tălpii t
cf
= 12 mm
Raza de curbură r = 21 mm
Aria secŃiunii A = 7680 mm
2

Momentul de inerŃie I = 77630000 mm
4

Limita de curgere f
yc
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
uc
= 360 N/mm
2

Grinda IPE 330 S235
ÎnălŃimea secŃiunii h = 330 mm
Grosimea inimii t
bw
= 7,5 mm
LăŃimea tălpii b
b
= 160 mm
Grosimea tălpii t
bf
= 11,5 mm

























































IV.82
Raza de curbură r = 18 mm
Aria secŃiunii A = 6260 mm
2

Momentul de inerŃie I = 83560000 mm
4

Limita de curgere f
yb
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
ub
= 360 N/mm
2

Corniera L100x100x8 S235
ÎnălŃimea h
p
= 200 mm
LăŃimea b
p
= 100 mm
Grosimea t
p
= 8 mm
Decalajul vertical g
v
= 65 mm

DirecŃia încărcării (1) - prinderea pe grindă
Numărul rândurilor de şuruburi n
1
= 3
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
1s
= 45 mm
DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p
1s
= 60 mm
DistanŃa între rândul 2 şi 3 de şuruburi p
1s
= 60 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
1s
= 45 mm

Perpendicular pe direcŃia încărcării (2) - prinderea pe grindă
Numarul rândurilor de şuruburi n
2
= 2
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
2bb
= 45 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
2b
= 45 mm
BraŃul de pârghie z = 55 mm

DirecŃia încărcării (1) - prinderea pe stâlp
Numărul rândurilor de şuruburi n
1
= 3
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
1s
= 40 mm
DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p
1s
= 60 mm
DistanŃa între rândul 2 şi 3 de şuruburi p
1s
= 60 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
1s
= 40 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la talpa grinzii e
1bb
= 40 mm

Perpendicular pe direcŃia încărcării (2) - prinderea pe stâlp
Numarul rândurilor de şuruburi n
2
= 2
DistanŃa de la marginea exterioară la rândul de şuruburi e
2s
= 45 mm
DistanŃa de la rândul de şuruburi la margine e
2ss
= 75 mm
(corespunzător tălpii stâlpului)
DistanŃa de la rândul de şuruburi la marginea interioară e
2ss
= 75 mm

Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm²

Şuruburi M20, 8.8
Aria rezistentă a unui şurub A
s
= 245 mm
Diametrul tijei şurubului d = 20 mm
Diametrul găurii d
0
= 22 mm
Limita de curgere f
yb
= 640 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
ub
= 800 N/mm²

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M0
= 1.00
γ
M2
= 1.25
γ
Mu
= 1.10

ForŃa tăietoare aplicată
V
Ed
= 100 kN

























































IV.83
4.4.5.2 CerinŃe de ductilitate şi rotire
CerinŃe de rotire

(1) h
p
≤ d
b
h
p
= 200 mm
d
b
= h – 2 t
bf
– 2 r = 330 - 2·11,5 - 2·18 = 271 mm
→ verifică
(2) φ
disponibil
> φ
necesar
presupunem că cerinŃa este îndeplinită

CerinŃa de ductilitate

(1)
ub
yp
p
f
f
t
d
8 , 2 ≥
d/t
p
= 20/8 = 2,5
f
yp
/f
ub
= 0,293
2,5 > 1,51
→ verifică

(2)
0
2
3 4 , 0
M
M
ubw
ybw
w bw
f
f
t a
γ
γ
β ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ≥ presupunem că cerinŃa este îndeplinită
datorită modului de realizare a cornierei şi a racordului dintre aripile cornierei.
4.4.5.3 RezistenŃa nodului la forfecare
4.4.3.3.1 Prinderea pe stâlp

Forfecarea tijei şuruburilor

V
Rd 1
= 0,8 n F
v,Rd
= 451,58 kN

n = 6
RezistenŃa de forfecare a unui şurub, F
v,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-1-8 ca
fiind:
F
v,Rd
= α
v
A

f
ub
/ γ
M2
= 94,08 kN

α
v
= 0,6
A = 245 mm
2

f
ub
= 800 N/mm
2


unde A poate fi luată ca şi aria rezistentă a unui şurub A
s
, iar factorul de reducere de 0,8
permite apariŃia eforturilor de întindere în şuruburi.


Presiune pe gaură în aripa cornierei

În mod conservativ (din §3.7 (1) EN1993-1-8)
V
Rd 2
= n·F
b,Rd
= 6·69,8 = 418,8 kN

Dar în cazul cand F
v,Rd
≥ F
b,Rd
, atunci:
V
Rd 2
= ∑ F
b,Rd
= 418,8 kN

n = 6





































Tab 3.4
SR EN
1993-1-8










§3.7 (1)
SR EN
1993-1-8




IV.84
RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub, F
b,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-
1-8 ca fiind:
M2
up b 1
Rd b,
f t d k
= F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
p
kN 8 , 69
25 , 1
360 8 20 606 , 0 2,5
= =
⋅ ⋅ ⋅ ⋅

d = 20 mm
t
p
= 8 mm
f
up
= 360.00 N/mm²
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
0
1
0
1
up
ub s s
b
f
f
d
p
d
e
α ( ) 6 , 0 0 , 1 ; 22 , 2 ; 66 , 0 ; 6 , 0 min = =
|
|
¹
|

\
|
− = 5 , 2 ; 7 , 1 8 , 2 min
0
2
1
d
e
k
s
( ) 5 , 2 ; 03 , 4 min = = 2,5

Presiune pe gaură în talpa stâlpului

V
Rd 3
= n F
b,Rd
= 683,3 kN

n = 6
RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub, F
b,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-
1-8 ca fiind:
M2
ucf b 1
Rd b,
f t d k
= F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
cf
kN 8 , 113
25 , 1
360 12 20 659 , 0 2,5
= =
⋅ ⋅ ⋅ ⋅

|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
min
0
1
uc
ub s
b
f
f
d
p
α ( ) 0 , 1 ; 2,22 ; 659 , 0 min = = 0,659
|
|
¹
|

\
|
− = 5 , 2 ; 7 , 1 8 , 2 min
0
2
1
d
e
k
ss
( ) 5 , 2 ; 845 , 7 min = = 2,5

Forfecarea cornierei în secŃiunea brută

0
4 Rd
3 27 , 1
2
V
M
yp p p
f t h
γ ⋅

⋅ ⋅
= kN 8 , 341
0 , 1 3
235
27 , 1
8 200 2
=

⋅ ⋅
=

Notă: Coeficientul 1,27 ia în considerare reducerea rezistenŃei la forfecare, datorită
prezenŃei momentului încovoietor.

Forfecarea cornierei în secŃiunea netă

2
, 5
3
2
M
up
net v Rd
f
A V
γ ⋅
⋅ ⋅ = kN 5 , 356
25 , 1 3
360
1072 2 =

⋅ =
( )
0 1
d n h t A
p p vnet
⋅ − ⋅ = ( ) 1072 22 3 200 8 = ⋅ − ⋅ = mm
2


Forfecarea cornierei în bloc

Rd eff Rd
V V
, 6
2⋅ = = 654 kN
Din §3.10.2 EN1993-1-8:
1,36 p
2s
= 156 mm → h
p
> 1,36 p
2

n
1
=3 → n
1
> 1


Tab 3.4
SR EN
1993-1-8

















Tab 3.4
SR EN
1993-1-8









§6.2.6 SR
EN 1993-
1-1






§6.2.6 SR
EN 1993-
1-1











IV.85
0 2
, 1 , ,
3
M
nv yp
M
nt up
Rd eff Rd eff
A f A f
V V
γ γ ⋅

+

= = kN 195
0 , 1 3
840 235
25 , 1
272 360
=


+

=

A
nt
reprezintă aria netă supusă la întindere şi este dată de:
|
¹
|

\
|
− ⋅ =
2
0
2
d
e t A
s p nt
2
272
2
22
45 8 mm =
|
¹
|

\
|
− ⋅ =

A
nv
reprezintă aria netă supusă la forfecare şi este dată de:
( ) ( )
0 1 1
5 , 0 d n e h t A
s p p nv
⋅ − − − ⋅ = ( ) ( )
2
840 22 5 , 0 3 40 200 8 mm = ⋅ − − − ⋅ =

Încovoierea cornierei

În general h
p
≥1,36 p
3
(i.e. p3 ≤ hp/1,36) prin urmare:
V
Rd,7
= ∞

4.4.3.3.2.Prinderea pe grindă

Forfecarea tijei şuruburilor

( )
2
1
,
1
1
6
1
|
|
¹
|

\
|
⋅ +

+

=
s
Rd v
Rd
p n
z
F n
V
( )
kN 86 , 443
60 1 6
55 6
1
08 , 94 6
2
=
|
|
¹
|

\
|
⋅ +

+

=

n = 6 (3 şuruburi şi 6 secŃiuni de forfecare)
RezistenŃa de forfecare a unui şurub, F
v,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-1-8 ca
fiind:
F
v,Rd
= α
v
A f
ub
/ γ
M2
= 94,08 kN
α
v
= 0,6
A = 245 mm
2

f
ub
= 800 N/mm
2


Presiune pe gaură în aripa cornierei

2
, ,
2
, ,
2 ,
1
2
|
|
¹
|

\
|
+
|
|
¹
|

\
|
+
⋅ =
hor Rd b ver Rd b
Rd
F
n
F
n
n
V
β α
kN 212
6 , 66
3 54 , 0
12 , 69
3 0 1
3
2
2 2
=
|
¹
|

\
| ⋅
+ |
¹
|

\
| ⋅ +
⋅ =
n = 3
α = 0
) 1 (
6
1
+ ⋅ ⋅

=
n n p
z
s
β 458 , 0
) 1 3 ( 3 60
55 6
=
+ ⋅ ⋅

=

RezistenŃa la presiune pe gaura a unui şurub, F
b,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-
1-8 ca:
2
1
,
M
u b
Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
Prin urmare, rezistenŃa verticală la presiune pe gaură a unui şurub asupra aripii cornierei,
F
b,Rd,ver
este:
§3.10.2
SR EN
1993-1-8



























Tab 3.4
SR EN
1993-1-8

















Tab 3.4
SR EN
1993-1-8




IV.86
2
, 1
, ,
M
p p u b
ver Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= kN 12 , 69
25 , 1
8 20 360 6 , 0 5 , 2
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
0
1
0
1
up
ub s s
b
f
f
d
p
d
e
α ( ) 6 , 0 0 , 1 ; 2,22 ; 659 , 0 ; 6 , 0 min = =
|
|
¹
|

\
|
− − = 5 , 2 ; 7 , 1 4 , 1 ; 7 , 1 8 , 2 min
0
2
0
2
1
d
p
d
e
k
b
( ) 5 , 2 5 , 2 ; - ; 03 , 4 min = =
În mod similar, rezistenŃa orizontală la presiune pe gaură a unui şurub asupra aripii
cornierei, F
b,Rd,hor
este:

2
, 1
, ,
M
p p u b
ver Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= kN 6 , 66
25 , 1
8 20 360 682 , 0 12 , 2
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
0
2
0
2
up
ub b
b
f
f
d
p
d
e
α ( ) 68 , 0 0 , 1 ; 2,22 ; ; 68 , 0 min = − =
|
|
¹
|

\
|
− − = 5 , 2 ; 7 , 1 4 , 1 ; 7 , 1 8 , 2 min
0
1
0
1
1
d
p
d
e
k
s s
( ) 12 . 2 5 , 2 ; 2,12 ; 93 , 5 min = =

Forfecarea aripii cornierelor în secŃiunea brută

0
3
3 27 , 1
2
M
yp v
Rd
f A
V
γ ⋅ ⋅

⋅ = kN 8 , 341
0 , 1 3 27 , 1
235 1600
2 =
⋅ ⋅

⋅ =
A
v
= h
p
t
p
= 200·8 = 1600 mm²
f
yp
= 235 N/mm²

Notă: Coeficientul 1,27 ia în considerare reducerea rezistenŃei la forfecare, datorită
prezenŃei momentului încovoietor.

Forfecarea aripii cornierelor în secŃiunea netă

2
,
4
3
2
M
up net v
Rd
f A
V
γ ⋅

⋅ = kN 5 , 356
25 , 1 3
360 1072
2 =


⋅ =
A
v,net
= (h
p
– n
1
d
0
) t
p
= (200

– 3·22 )·8 =1072 mm²
h
p
= 200 mm
n
1
= 3
d
0
= 22.00 mm
t
p
= 8 mm
f
up
= 360 N/mm
2

Forfecarea aripii cornierelor în bloc

Conform § 3.10.2 (3) din EN1993-1-8
V
Rd,5
= 2·V
eff,2,Rd
= 306 kN

0
,
2
, 2 ,
3
1
5 , 0
M
nv
p y
M
nt up
Rd eff
A
f
A f
V
γ γ
⋅ ⋅ +
⋅ ⋅
=
kN 153
0 , 1
840
235
3
1
25 , 1
272 360 5 , 0
= ⋅ ⋅ +
⋅ ⋅
=

unde:
























§6.2.6 SR
EN 1993-
1-1








§6.2.6 SR
EN 1993-
1-1












§3.10.2
SR EN
1993-1-8




IV.87
A
nt
reprezintă aria netă supusă la întindere şi este dată de
|
¹
|

\
|
− =
2
0
2
d
e t A
b p nt
=272 mm
2
pentru un singur rând vertical de şuruburi (n
2
= 1)
|
¹
|

\
|
− + =
2
3
0
2 2
d
e p t A
p nt
pentru doua rânduri verticale de şuruburi (n
2
= 2)
A
nv
reprezintă aria netă supusă la forfecare şi este dată de
( ) ( )
0 1 1
5 , 0 d n e h t A
s p p nv
− − − = ( ) ( )
2
840 22 5 , 0 3 40 200 8 mm = − − − ⋅ =

Încovoierea aripii cornierei

Dacă h
p
≥ 2,73z atunci:
V
Rd,6
= ∞
h
p
= 200 mm
2,73z = 150 mm
→ verifică

Voalarea aripii cornierei

0
7 ,
2
M
el
Rd
z
W
V
γ
σ
⋅ ⋅ = kN 781
0 , 1
7 , 402
55
53333
2 = ⋅ =
6
2
p p
el
h t
W

=
3
2
53333
6
200 8
mm =

=
235 81
2

|
|
¹
|

\
|
⋅ =
z
t
p
σ
2
2
7 , 402 235
55
8
81
mm
N
= ⋅
|
¹
|

\
|
⋅ =

Presiune pe gaură în inima grinzii

2
, ,
2
, ,
8 ,
1
|
|
¹
|

\
|

+
|
|
¹
|

\
|
⋅ +
=
hor Rd b ver Rd b
Rd
F
n
F
n
n
V
β α
kN 124
46 , 62
3 458 , 0
6 , 99
3 0 1
3
2 2
=
|
¹
|

\
| ⋅
+ |
¹
|

\
| ⋅ +
=
n = 3
α = 0
) 1 (
6
1
+ ⋅ ⋅

=
n n p
z
s
β 458 , 0
) 1 3 ( 3 60
55 6
=
+ ⋅ ⋅

=

RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub, F
b,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-
1-8 ca:
2
1
,
M
u b
Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
Prin urmare, rezistenta verticală la presiune pe gaură a unui singur şurub pe inima grinzii,
F
b,Rd,ver
este:

2
1 , 1 , 1
, ,
M
b w b u b
ver Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= kN 6 , 99
25 , 1
5 , 7 20 360 659 , 0 5 , 2
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
min
1 , 0
1
b u
ub s
b
f
f
d
p
α ( ) 0 , 1 ; 22 , 2 ; 659 , 0 min = =0,659












































Tab 3.4
SR EN
1993-1-8










IV.88
|
|
¹
|

\
|
− − = 5 , 2 ; 7 , 1
4 , 1
; 7 , 1 8 , 2 min
0
2
0
2
1
d
p
d
e
k
bb
( ) 5 , 2 5 , 2 ; - ; 03 , 4 min = =

În mod similar, rezistenŃa verticală la presiune pe gaură a unui singur şurub pe inima
grinzii, F
b,Rd,hor
este:
2
1 , 1 , 1
, ,
M
b w b u b
ver Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= kN 46 , 62
25 , 1
5 , 7 20 360 682 , 0 12 , 2
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
1 , 0
2
0
2
b u
ub bb
b
f
f
d
p
d
e
α ( ) 68 , 0 0 , 1 ; 22 , 2 ; - ; 68 , 0 min = =
|
|
¹
|

\
|
− = 5 , 2 ; 7 , 1 4 , 1 min
0
1
1
d
p
k
s
( ) 12 , 2 5 , 2 ; 12 , 2 min = =

Forfecare în secŃiunea brută a inimii grinzii

Conform § 6.2.6 (2) din EN1993-1-1
0
,
, , 9
3
M
bw y
b v Rd pl Rd
f
A V V
γ ⋅
⋅ = = kN 355
0 , 1 3
235
2620 =

⋅ =

Forfecare în secŃiunea netă a inimii grinzii

2
1 ,
, , 10
3
M
b u
net b v Rd
f
A V
γ ⋅
⋅ = kN 353
25 , 1 3
360
2125 =

⋅ =
1 , 0 1 , , , b w b v net b v
t d n A A ⋅ ⋅ − =
2
2125 5 , 7 22 3 2620 mm = ⋅ ⋅ − =

Forfecarea inimii grinzii în bloc

Rd eff Rd
V V
, 2 , 11
=

Conform § 3.10.2 (3) din EN1993-1-8
0
1 ,
2
1 ,
, 2 ,
3
1
5 , 0
M
nv
b y
M
nt b u
Rd eff
A
f
A f
V
γ γ
⋅ ⋅ +
⋅ ⋅
= kN 8 , 331
0 , 1
2175
235
3
1
25 , 1
255 360 5 , 0
= ⋅ +
⋅ ⋅
=
unde:
A
nt
este aria netă supusă la întindere, si este dată de
|
¹
|

\
|
− =
2
0
2 1 ,
d
e t A
bb b w nt
=255 pentru un singur rând vertical de şuruburi (n
2
= 1)
|
¹
|

\
|
− + =
2
3
0
, 2 2 2 ,
d
e p t A
b b w nt
pentru două rânduri verticale de şuruburi ( n
2
= 2)
A
nv
este aria supusă la forfecare
( ) ( ) ( )
0 1 1 1 1 1 ,
5 , 0 1 d n p n e t A
s bb b w nv
− − − + =
( ) ( ) ( )
2
2175 22 5 , 0 3 60 1 3 105 5 , 7 mm = ⋅ − − ⋅ − + ⋅ =

RezistenŃa nodului la forfecare

RezistenŃa nodului la forfecare V
Rd
= 124 kN
Modul de cedare: Presiune pe gaură în inima grinzii




















§6.2.6 SR
EN 1993-
1-1



§6.2.6 SR
EN 1993-
1-1








§3.10.2
SR EN
1993-1-8


















IV.89
4.4.5.4 Verificarea

ForŃa tăietoare de calcul: V
Sd
= 100 kN
ForŃa tăietoare capabilă: V
Rd
= 124 kN → verifică

4.4.5.5 RezistenŃa nodului la întindere
4.4.3.5.1 Prinderea pe stâlp

Întinderea şuruburilor

u Rd t Rd,u
F n N
, , 1
⋅ = = 6·160 = 960 kN
Conform Tabelului 3.4 din EN1993-1-8:
u M
s ub
u Rd t
A f k
F
,
2
, ,
γ
⋅ ⋅
= kN 160
1 , 1
245 800 9 , 0
=
⋅ ⋅
=
n = 6 (numărul total de şuruburi)
k
2
= 0,9
γ
M,u
=1,1

Încovoierea aripii cornierelor

N
Rd,u,2
= min(F
Rd,u,ep1
; F
Rd,u,ep2
) = 538 kN

Conform §6.2 din EN 1993-1-8

Pentru modul 1:
( )
( )
p p w p p
u Rd pl w p
Rd T ep u Rd
n m e n m
M e n
F F
+ ⋅ − ⋅ ⋅
⋅ ⋅ − ⋅
= =
2
2 8
, , 1 ,
, 1 , 1 , ,
= 735 kN
Pentru modul 2:
p p
u Rd t p u Rd pl
Rd T ep u Rd
n m
F n M
F F
+
∑ ⋅ + ⋅
= =
, , , , 2 ,
, 2 , 2 , ,
2
= 538 kN
unde:

n
p
= min (e
2s
; e
2ss
; 1,25m
p
) = min (45; 75; 48,8) = 45
( )
2
2 8 , 0 2 2 p
m
1 , 2
p
⋅ ⋅ ⋅ − − ⋅ −
=
a t t
b w p

( )
1 , 39
2
2 3 8 , 0 2 5 , 7 8 2 110
=
⋅ ⋅ ⋅ − − ⋅ −
=
4
w
w
d
e = = 37 mm
u M
p u p p
u Rd pl u Rd pl
f t h
M M
,
,
2
, , 2 , , , 1 ,
4
1
γ
⋅ ⋅
⋅ = = kNm 047272 , 1
1 , 1
360 8 200
4
1
2
=
⋅ ⋅
⋅ =
∑F
t,Rd,u
= N
Rd,u,1
= n·F
t,Rd,u
= 960 kN

Încovoierea tălpii stâlpilui

Se verifică încovoierea tălpii stâlpului in situaŃia în care talpa stâlpului este mai subtire
decat aripa cornierei.

Întindere în inima grinzii



















Tab 3.4
SR EN
1993-1-8











Tab 6.3
SR EN
1993-1-8






















IV.90
u M
bw u p w
u Rd
f h t
N
,
,
3 , ,
γ
⋅ ⋅
= kN 9 , 490
1 , 1
360 200 5 , 7
=
⋅ ⋅
=
γ
M,u
=1,1

4.4.3.5.2 Prinderea pe grindă

Forfecare în tija şuruburilor

Conform Tabelului 3.4 din EN1993-1-8
kN F n N
u Rd v u Rd
4 , 641 9 , 106 6
, , 1 , ,
= ⋅ = ⋅ =
u M
ub v
u Rd v
A f
F
,
1 , , ,
γ
α ⋅ ⋅
= kN 9 , 106
1 , 1
245 800 6 , 0
=
⋅ ⋅
=
γ
M,u
= 1,1
α
v
= 0,6 pentru şuruburi grupa 8.8
= 0,5 pentru şuruburi grupa 10.9

Presiune pe gaură în aripa cornierei

N
Rd,u,2
= n F
b,Rd,u,hor
= 6·75,7 = 454 kN

RezistenŃa la presiune pe gaură a unui singur şurub, F
b,Rd
este dată în Tabelul 3.4 din
EN1993-1-8 ca:
Mu
u b
Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
1
,

Prin urmare, rezistenŃa orizontală la presiune pe gaură a unui singur şurub asupra aripii
cornierei, F
b,Rd,u,hor
este:
Mu
p p u b
Rd b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
, 1
,
kN 7 , 75
1 , 1
8 20 360 682 , 0 12 , 2
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
0
2
0
2
up
ub b
b
f
f
d
p
d
e
α ( ) 68 , 0 0 , 1 ; 2,22 ; - ; 68 , 0 min = =
|
|
¹
|

\
|
− − = 5 , 2 ; 7 , 1
d
p
1,4 ; 7 , 1 8 , 2 min
0
1s
0
1
1
d
e
k
s

( ) 12 , 2 5 , 2 ; 2,12 ; 39 , 3 min = =
γ
M,u
= 1,1

Întindere in secŃiunea brută a aripii cornierei

Mu
up p p
u
f h t
N
γ
⋅ ⋅
=
3
kN 6 , 523
1 , 1
360 200 8
=
⋅ ⋅
=

Întindere in secŃiunea netă a aripii cornierei

Conform § 6.2.3 (2) din EN1993-1-1
Mu
up p net
u
f A
N
γ
⋅ ⋅
=
,
4
9 , 0
kN 631
1 , 1
360 2144 9 , 0
=
⋅ ⋅
=
) ( 2
1 0 , p p p p net
t n d h t A ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ =
2
2144 ) 8 3 22 200 8 ( 2 mm = ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ =


§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1









Tab 3.4
SR EN
1993-1-8









Tab 3.4
SR EN
1993-1-8

















§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1




§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1


IV.91
Presiune pe gaură în inima grinzii

N
u5
= n·F
b,u,hor
= 3·70,9 = 212,7 kN
Mu
bw ubw b
hor u b
t d f k
F
γ
α ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
1
, ,
kN 9 , 70
1 , 1
5 , 7 20 360 682 , 0 12 , 2
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
|
|
¹
|

\
|
− = 0 , 1 ; ;
4
1
3
;
3
min
1 0
2
0
2
ub
ub bb
b
f
f
d
p
d
e
α ( ) 68 , 0 0 , 1 ; 22 , 2 ; ; 68 , 0 min = − =
|
|
¹
|

\
|
− = 5 , 2 ; 7 , 1
d
p
1,4 min
0
1s
1
k ( ) 12 , 2 5 , 2 ; 2,12 min = =
γ
M,u
= 1,1

Întindere in secŃiunea brută a inimii grinzii

Mu
ubw bw bw
u
f h t
N
γ
⋅ ⋅
=
6
kN 665
1 , 1
360 271 5 , 7
=
⋅ ⋅
=

Întindere in secŃiunea netă a inimii grinzii

Mu
ubw bw net
u
f A
N
γ
⋅ ⋅
=
,
7
9 , 0
kN 452
1 , 1
360 1537 9 , 0
=
⋅ ⋅
=
bw bw bw p net
t n d h t A ⋅ ⋅ − ⋅ =
1 0 ,
2
1537 5 , 7 3 22 271 5 , 7 mm = ⋅ ⋅ − ⋅ =

RezistenŃa nodului la întindere

RezistenŃa nodului la întindere N
u
= 212,7 kN
Modul de cedare: Presiune pe gaură în inima grinzii




Tab 3.4
SR EN
1993-1-8










§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1



§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1















IV.92
4.4.6 Îmbinări cu bolŃuri
4.4.6.1 CondiŃii geometrice pentru elemente îmbinate cu bolŃuri


Figura 4.41: Exemplu de îmbinare cu bolŃ

FEd FEd
a
c
d
0
0.5 FEd
FEd
0.5 FEd
t

Figura 4.42: Geometria îmbinării cu bolŃ

Conform Tabelului 3.9 (SR EN 1993-1-8), condiŃiile geometrice ale unei îmbinări cu bolŃ
se aplică considerând una din următoarele două situaŃii:









































Tab. 3.9
SR EN
1993-1-8












IV.93

SituaŃia când se cunoaşte grosimea t

3
2
2
0 0
d
f t
F
a
y
M Ed

+
⋅ ⋅


γ

3 2
0 0
d
f t
F
c
y
M Ed
+
⋅ ⋅


γ


SituaŃia când se cunoaşte geometria elementelor

y
M Ed
f
F
t
0
7 , 0
γ ⋅
⋅ ≥
t d ⋅ ≤ 5 , 2
0


Pentru cazul în care se cunoaşte grosimea t, dimensiunile a si c se obŃin astfel:

3
2
2
0 0
d
f t
F
a
y
M Ed

+
⋅ ⋅


γ
mm 18 , 34
3
30 2
235 15 2
0 , 1 100000
' =

+
⋅ ⋅

=
3 2
0 0
d
f t
F
c
y
M Ed
+
⋅ ⋅


γ
mm 18 , 24
3
30
235 15 2
0 , 1 100000
' = +
⋅ ⋅

=

a = 35 mm
c = 35 mm
d
o
= 30 mm
t = 15 mm
F
Ed
= 100 kN
F
Ed,ser
= 60 kN
f
y
= 235 N/mm
2

d diametrul bolŃului;
d
0

diametrul găurii bolŃului;
f
y
cea mai mică rezistenŃă de calcul dintre cea a bolŃului şi a elementului îmbinat;
f
up
rezistenŃa de rupere la tracŃiune a materialului bolŃului;
f
yp
limita de curgere bolŃului;
t grosimea elementului îmbinat;
A aria secŃiunii transversale a bolŃului.
a grosimea eclisei subŃiri
b grosimea eclisei groase
c distanŃa dintre cele două eclise
F
Ed,ser
valoarea de calcul a forŃei transferate în reazem, sub acŃiunea combinaŃiei de
încărcări la starea limită de exploatare normală.
4.4.6.2 RezistenŃa îmbinării cu bolŃ
Momentul încovoietor în tija bolŃului

( ) a c b
F
M
Ed
Ed
⋅ + ⋅ + ⋅ = 2 4
8
( ) Nmm 562500 10 2 5 , 2 4 15
8
100000
= ⋅ + ⋅ + ⋅ =
( ) a c b
F
M
ser Ed
ser Ed
⋅ + ⋅ + ⋅ = 2 4
8
,
,
( ) Nmm 337500 10 2 5 , 2 4 15
8
60000
= ⋅ + ⋅ + ⋅ =




Tab. 3.9
SR EN
1993-1-8






Tab. 3.9
SR EN
1993-1-8





Tab. 3.9
SR EN
1993-1-8





























§3.13.2
SR EN
1993-1-8


IV.94
F
Ed
= 100 kN
F
Ed,ser
= 60 kN
a = 10 mm
b = 15 mm
c = 2,5 mm

Forfecarea tijei bolŃului

kN F kN
f A
F
Ed v
M
ub
Rd v
100 592 , 542
25 , 1
800 1413 6 , 0 6 , 0
,
2
,
= ≥ =
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
γ

2
2 2
1413
4
30
2
4
2 mm
d
A =

⋅ =

⋅ =
π π

2
/ 800 mm N f
ub
=

Presiune pe gaură în placă

kN F kN
f d t
F
Ed b
M
yp
Rd b
100 625 , 158
0 , 1
235 30 15 5 , 1
5 , 1
,
0
,
= ≥ =
⋅ ⋅ ⋅
=
⋅ ⋅ ⋅
=
γ

t = 15 mm
d = 30 mm
f
yp
= 235 N/mm²

Dacă se intenŃionează ca bolŃul să fie interschimbabil, trebuie să satisfacă şi următoarea
relaŃie:
kN F kN
f d t
F
ser Ed b
ser M
yp
Rd b
60 4 , 63
0 , 1
235 30 15 6 , 0
6 , 0
, ,
, 6
,
= ≥ =
⋅ ⋅ ⋅
=
⋅ ⋅ ⋅
=
γ


Încovoiere în tija bolŃului

Nmm M Nmm
f W
M
Ed
M
yb el
Rd
562500 2544000
0 , 1
640 2650 5 , 1
5 , 1
0
= ≥ =
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
γ

3
3
2650
4
mm
r
W
el
=

=
π


Dacă se intenŃionează ca bolŃul să fie interschimbabil, trebuie să satisfacă şi următoarea
relaŃie:

Nmm M Nmm
f W
M
ser Ed
ser M
yb el
ser Rd
337500 1356800
0 , 1
640 2650 8 , 0
8 , 0
,
, 6
,
= ≥ =
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
γ


RezistenŃa combinată la forfecare şi încovoiere a bolŃului

1
2
,
,
2

+

Rd v
Ed v
Rd
Ed
F
F
M
M

1 082 , 0
542592
100000
2544000
562500
2 2
≤ =

+

4.4.6.3 Verificare tensiunii de contact pentru cazul bolŃurilor interschimbabile


§3.13.2
Fig. 3.11
SR EN
1993-1-8


Tab 3.10
SR EN
1993-1-8







Tab 3.10
SR EN
1993-1-8






Tab 3.10
SR EN
1993-1-8



Tab 3.10
SR EN
1993-1-8






Tab 3.10
SR EN
1993-1-8



Tab 3.10
SR EN
1993-1-8






IV.95
Rd h Ed h
f
, ,
≤ σ
( )
t d
d d F E
ser Ed
Ed h

− ⋅ ⋅
⋅ =
2
0 ,
,
591 , 0 σ
( )
2
2 ,
/ 570
15 30
30 31 60000 210000
591 , 0 mm N
Ed h
=

− ⋅ ⋅
⋅ = σ
ser M
yp
Ed h
f
f
, 6
,
5 , 2
γ

=
2
,
/ 5 , 587
0 , 1
235 5 , 2
mm N f
Ed h
=

=
2
,
2
,
/ 5 , 587 / 570 mm N f mm N
Rd h Ed h
= < = σ

§3.13.2
SR EN
1993-1-8












IV.96
4.4.7 Îmbinare articulată între stâlp şi fundaŃie (Cestruco, 2003)
4.4.7.1 Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale
FRd
h
t
t
p
a ar
b
b
r
a1
b
1

Figura 4.43: Îmbinare simplă între stâlp şi fundaŃie

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Îmbinare articulată între stâlp şi fundaŃie
Stâlpul HEA 240 S235
Placa de bază P30 x 400 x 400 S235
Blocul fundaŃiei 800 x 700 x 700 C30/37

Stâlpul HEA 240 S235
ÎnălŃimea secŃiunii h
c
= 230 mm
Grosimea inimii t
cw
= 7,5 mm
LăŃimea tălpii b
c
= 240 mm
Grosimea tălpii t
cf
= 12 mm
Raza de curbură r = 21 mm
Aria secŃiunii A = 7680 mm
2

Momentul de inerŃie I = 77630000 mm
4

Limita de curgere f
yc
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
uc
= 360 N/mm
2

Placa de bază P30 x 400 x 400 S235
Grosimea plăcii t
p
= 30 mm
LăŃimea plăcii a = 400 mm
Lungimea plăcii b = 400 mm
Grosimea stratului de poză t

= 30 mm
DistanŃa până la marginea blocului a
r
= 150 mm
DistanŃa până la marginea blocului b
r
= 150 mm
Limita de curgere f
yc
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
uc
= 360 N/mm
2

Blocul fundaŃiei 800 x 700 x 700 C30/37
LăŃimea blocului a
1
= 700 mm
Lungimea blocului b
1
= 700 mm
ÎnălŃimea blocului h

= 800 mm
RezistenŃa caracteristică f
ck
= 30 N/mm
2


CoeficienŃi de siguranŃă






















































IV.97
γ
M0
= 1,15
γ
C
= 1,25
4.4.7.2 Calculul bazei stâlpului
SecŃiunea efectivă a blocului fundaŃiei este dată de:

mm 700
mm 3500 700 5 b 5
mm 1200 800 400 h a
mm 2000 400 5 a 5
mm 700 150 2 400 a 2 a
min a
1
r
1
=
|
|
|
|
|
¹
|

\
|
= ⋅ = ⋅
= + = +
= ⋅ = ⋅
= ⋅ + = ⋅ +
=

iar, din condiŃii de simetrie b
1
= a
1
. Prin urmare, factorul de concentrare a eforturilor este:
75 , 1
400 400
700 700
1 1
=


=


=
b a
b a
k
j


RezistenŃa la presiune a betonului de sub placa de bază se poate calcula astfel:

2
45 , 23
5 , 1
30 75 , 1 67 , 0
67 , 0
mm
N
f k
f
c
ck j
j
=
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
γ


O placă rigidă cu o lăŃime efectivă c, situată împrejurul secŃiunii stâlpului, înlocuieşte
placa de bază flexibilă:

mm
f
f
t c
M j
y
1 , 51
15 , 1 45 , 23 3
235
30
3
0
=
⋅ ⋅
⋅ =
⋅ ⋅
⋅ =
γ


Aria efectivă (vezi Figura 4.44) este:

) 2 2 ( ) 2 2 ( ) 2 ( ) 2 ( c t h c t c b c h c b A
f c w c c c eff
⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ − − ⋅ + − ⋅ + ⋅ ⋅ + =
2
77678 ) 1 , 51 2 12 2 240 ( ) 1 , 51 2 5 , 7 1 , 51 2 230 ( ) 1 , 51 2 240 ( ) 1 , 51 2 230 ( mm A
eff
= ⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ − − ⋅ + − ⋅ + ⋅ ⋅ + =

c
h
c
c
t
f
c
c bc c
c tw

Figura 4.44: Aria efectivă
RezistenŃa de calcul a betonului de sub placa de bază este:

N f A N
j eff Rd
3
10 1821 45 , 23 77678 ⋅ = ⋅ = ⋅ =






















§6.2.5
SR EN
1993-1-8




§6.2.5
SR EN
1993-1-8






















§6.2.5
SR EN
1993-1-8

IV.98
Buloanele de ancoraj sunt dimensionate din condiŃii constructive.

90 220 90
8
5
1
1
5
1
1
5
8
5
4
0
0
80 240 80
400
2
0
0
2
0
0
200 200
400
110 110
220
7
0
3
0
3
0
5
0
0
200 200
400
HEA 240
O20
M20
P30 - 400x400
2O22
Concrete C30/37
Steel S235
5
3P30 - 40x240


Figura 4.45: Ancorarea stâlpului în fundaŃie

Notă:

· RezistenŃa de calcul a stâlpului este mai mică decât cea a bazei stâlpului:
N f A N
M y Rd pl
3
0 ,
10 4 , 1569 15 , 1 / 235 7680 / ⋅ = ⋅ = ⋅ = γ
unde A este aria secŃiunii transversale a stâlpuui.

· PlăcuŃe adiŃionale sunt folosite în timpul execuŃiei pentru a asigura nivelul plăcii
de bază (vezi Figura 4.45).


§6.2.6.12
SR EN
1993-1-8




















- V. 1 -







































CAPITOLUL V
ÎMBINĂRI LA ELEMENTE CU SECłIUNE TUBULARĂ
- V. 2 -

4.5. INTRODUCERE
Tehnologia de îmbinare joacă un rol important asupra performanŃelor structurilor cu secŃiuni
tubulare. Trebuie făcută o distincŃie între elementele cu secŃiune tubulară circulară (CHS) şi
rectangulară (RHS), deoarece comportarea nodurilor, de exemplu comportarea locală a
elementelor, este diferită. Un caz particular este reprezentat de nodurile grindă-stâlp ale clădirilor
cu stâlpi din secŃiuni tubulare umplute cu beton (CFHS). În acest caz se pot folosi atât îmbinări
sudate cât şi bulonate. Pentru noduri grindă-stâlp cu elemente cu secŃiuni tubulare, cum ar fi grinzi
şi stâlpi din RHS sau stâlp din RHS şi grindă din profile I sau H, este posibilă folosirea tehnologiei
cu şuruburi oarbe. Acest capitol prezintă principalele aspecte ale comportării şi calculului
îmbinărilor de elemente cu secŃiuni tubulare, solicitate preponderent static. Aceste îmbinări pot fi
utilizate şi la clădiri din zone seismice, atunci când acŃiunile seismice nu sunt considerate
generatoare de fenomene de oboseală. Norma europeană [EN 1993-1-8: 2006] Capitolul 7
furnizează reguli detaliate de aplicare pentru a determina rezistenŃele statice ale nodurilor
uniplanare şi multiplanare, la grinzi cu zăbrele realizate din elemente cu secŃiuni tubulare circulare,
pătrate sau rectangulare, şi ale nodurilor uniplanare, la grinzi cu zăbrele compuse din combinaŃii
de secŃiuni tubulare şi secŃiuni deschise.
RezistenŃele statice ale nodurilor sunt exprimate ca rezistenŃe de calcul maxime axiale
şi/sau momente pentru zăbrele. Regulile de aplicare sunt valabile atât pentru secŃiuni laminate
tubulare din EN 10210, cât şi pentru secŃiuni tubulare formate la rece din EN 10219, dacă
dimensiunile secŃiunilor tubulare respectă cerinŃele necesare. Grosimea nominală de perete a
secŃiunii tubulare este limitată la minimum 2,5 mm şi nu va fi mai mare decât 25 mm, dacă nu se
iau măsuri speciale care să asigure că proprietăŃile grosimii materialului vor fi adecvate. Tipurile de
noduri acoperite de standardul EN 1993-1-8 sunt indicate în Figura 5.18. regulile de aplicare date
în paragraful 7.1.2 al EN 1993-1-8 pot fi utilizate numai în cazul în care toate condiŃiile date în
paragraf sunt respectate.
ReferinŃele bibliografice utilizate sunt:
• SR EN 1993-1-8:2006, Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. Partea 1-8: Proiectarea
îmbinărilor
• Leonardo Project: CESTRUCO, Questions and Answers to design of Structural Connections
according to Eurocode 3, 2003
• CIDECT Report: 5BP-4/05, Development of a full consistent design approach for bolted and
welded joints in building frames and trusses between steel members made of hollow and/or
open sections, Application of the component method, Volume 1: Practical guidelines, 2005
• CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 12: Generalities on joint design, 2009
• CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 13: Welded connections, 2009
• CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 14: Bolted connections, 2009
- V. 3 -
4.6. CALCULUL ÎMBINĂRILOR CU SECłIUNI
TUBULARE (EN1993-1-8, 7.2)
4.6.1 GeneralităŃi
Eforturile de calcul axiale, atât zăbrele cât şi în tălpi la starea limită ultimă, nu trebuie să
depăşească rezistenŃele de calcul ale elementelor componente determinate în conformitate cu
EN1993-1-1.
Eforturile de calcul axiale în zăbrele, la starea limită ultimă trebuie de asemenea să nu
depăşească rezistenŃa de calcul a nodului dată în 7.4, 7.5 sau 7.6.
Tensiunile normale σ
0,Ed
sau σ
p,Ed
din tălpa unui nod trebuie determinate din:
σ
0,Ed
=
0 (,
, 0
0
, 0
e
Ed Ed
W
M
A
N
+ (5.1)
σ
p,Ed
=
0 (,
, 0
0
,
e
Ed Ed p
W
M
A
N
+ (5.2)
unde:
N
p,Ed
= ∑ −
>0
, , 0
cos
i
i Ed i Ed
N N θ (5.3)
4.6.2 Moduri de cedare ale îmbinărilor cu secŃiuni tubulare
RezistenŃa de calcul a nodurilor realizate între elemente cu secŃiune tubulară şi a nodurilor
realizate între elemente cu secŃiune tubulară şi deschisă, trebuie să se bazeze pe unul din
următoarele moduri de cedare:
1. Cedare la faŃa tălpii (cedare plastică a feŃei tălpii) sau plastificarea tălpii (cedare
plastică a secŃiunii tălpii);
2. Cedare a pereŃilor laterali ai tălpii (sau cedarea inimii tălpii) prin curgere,
străpungere sau instabilitate (strivire sau voalare a pereŃilor laterali ai tălpii) sub efectul
de compresiune al zabrelei;
3. Cedare prin forfecarea tălpii;
4. Cedare la forfecare prin străpungere a peretelui tălpii (iniŃierea fisurii conducând la
desprinderea zăbrelei de talpă);
5. Cedare a zăbrelei cu o lăŃime efectivă redusă (fisuri în suduri sau în zăbrele);
6. Cedare prin voalare locală a unei zăbrele, sau a unei tălpi, realizate din elemente cu
secŃiuni tubulare, în nod.
Expresiile tipărite îngroşat în lista de mai sus reprezintă diferitele moduri de cedare ale
nodurilor structurilor cu zăbrele pentru rezistenŃele de calcul date în Tabele 7.4 până la 7.6 din
EN1993-1-8.
- V. 4 -
Figurile Figura 5.19, Figura 5.20 şi Figura 5.21 ilustrează modurile de cedare (a)-(f) pentru
noduri între zăbrele şi elemente de talpă, cu secŃiuni circulare tubulare CHS, rectangulare RHS,
respectiv între zăbrele CHS sau RHS şi secŃiuni I sau H pentru tălpi.

Nod în K

Nod în KT

Nod în N

Nod în T

Nod în X

Nod în Y

Nod în DK

Nod în KK

Nod în X

Nod în TT

Nod în DY

Nod în XX

Figura 5.18: ConfiguraŃii de noduri între elemente cu secŃiuni tubulare ale grinzilor cu zăbrele
- V. 5 -



Mod de
cedare
ForŃă axială Moment încovoietor
a


b


c

d

e

f



Figura 5.19: Moduri de cedare la nodurile elementelor cu secŃiuni circulare tubulare (CHS)
- V. 6 -
Mod de
cedare
ForŃă axială Moment încovoietor
a

b

c

d

e

f


Figura 5.20: Moduri de cedare la nodurile elementelor cu secŃiuni rectangulare tubulare (RHS)

- V. 7 -
Mod de
cedare
ForŃă axială Moment încovoietor

a

- -
b

c





d




- -
e


f

Figura 5.21: Moduri de cedare la nodurile elementelor realizate între secŃiuni circulare sau rectangulare
tubulare (CHS sau RHS) ale zăbrelelor şi secŃiuni I sau H ale tălpilor
- V. 8 -

4.7. ÎMBINĂRI SUDATE (CIDECT L13, 2009)
Chiar dacă îmbinările cu şuruburi la secŃiuni tubulare sunt utilizate pentru asamblarea
elementelor prefabricate sau a structurilor spaŃiale, cea mai uitilizată metodă pentru a asambla
elemente tubulare este sudarea, mai ales pentru grinzi cu zăbrele (Figura 5.22: Diferite tipuri de
grinzi cu zăbrele).





Figura 5.22: Diferite tipuri de grinzi cu zăbrele

4.7.1 Îmbinări pentru elemente cu secŃiune tubulară circulară (CHS)
Secțiunile circulare pot fi îmbinate în moduri diferite:
• Cu conectori speciali prefabricaŃi (de ex. Mero);
• Cu piese de capăt care permit îmbinări cu şuruburi;
• Sudate de o placă;
• Sudate direct de elementul continuu (talpă).
Cea mai simplă soluŃie este să se taie corespunzător capătul elementelor care trebuie
îmbinate cu talpa şi să se sudeze elementele direct între ele.
4.7.1.1 Modele analitice pentru îmbinări cu secŃiuni CHS solicitate axial
Pentru determinarea parametrilor care influenŃează comportarea nodurilor, se folosesc trei
modele analitice pentru noduri cu secŃiuni tubulare realizate din CHS:
• Model circular;
• Model la forfecare prin străpungere;
• Model de forfecare a tălpii.
- V. 9 -
5.3.1.1.1 Model circular
Nodul este modelat de un tub de lungime efectivă B
e
, având o geometrie şi caracteristici
mecanice identice cu talpa CHS (Figura 5.23: Model circular pentru solicitări axiale).

i 0
t d −
e
i i
B 2
sin Θ N


t
0
A
A
B
t
i
A
B
A
i i
sin Θ N ⋅
i i
sin Θ N ⋅
m
p
ϕ
m
p
d
0
B
e
2
i
sin Θ
i
N ⋅
2
sin Θ N
i i

i i
t d
i i
t d
i 0
t d −
e
i i
B 2
sin Θ N


m
p
ϕ
m
p
d
0
B
e
2
i
sin Θ
i
N ⋅
2
sin Θ N
i i

i 1
d
c
i 0
t d −
e
i i
B 2
sin Θ N



i i
t d
i 1
d c ⋅

Figura 5.23: Model circular pentru solicitări axiale
Efortul N
i
din zăbrea poate fi împărŃit în două încărcări de 0,5 N
i
sinθ
i
perpendicular pe talpă
pe o distanță (d
i
- t
i
) = c
1
d
i
pe generatoare. Aceste încărcări vor fi transmise tălpii pe o lungime
efectivă B
e
. Încărcarea 0,5·N
i
·sinθ
i
este acum considerată ca o încprcare uniform distribuită liniară
pe lungimea efectivă B
e
. La cedare, capacitatea plastică m
p
va fi atinsă în punctele A şi B.
Neglijând influenŃa eforturilor axiale şi de forfecare asupra momentului plastic m
p
pe unitate
de lungime, m
p
rezultă:
2
0 0
0, 25
p y
m t f = (5.4)
Cu d
0
– t
0
≈ d
0
(neglijând t).
( )
0 1
2 0,5 sin 0,5 0, 5
p e i i i
m B N d c d θ = −
2
0 0
0
1
2
1 sin
e
y
i
i
B
t f
d
N
c β θ
= ⋅

(5.5)
Lungimea efectivă B
e
a fost determinată experimental şi depinde de raportul β. O valoare
medie este: B
e
= 2,5 d
0
– 3,0 d
0
.
Acest model furnizează rezultate bune pentru noduri T, Y şi X.Pentru noduri mai complexe
cum ar fi K şi N, trebuie luaŃi în considerare alŃi parametri cum ar fi distanŃa dintre diagonale şi
eforturile axiale.
- V. 10 -
5.3.1.1.2 Model la forfecare prin străpungere
Pentru cedarea prin forfecare cu străpungere, zăbreaua trage în afară secŃiunea tălpii.
Cedarea este produsă de componenta din zăbrea perpendiculară pe secŃiunea tălpii N
i
sinθ
i
.
RezistenŃa la forfecare prin străpungere pentru îmbinări cu un unghi de zăbrea de θ
i
= 90°
poate fi calculat folosind aria efectivă de forfecare prin străpungere π d
1
t
0
(simplificată ca
perimetrul zăbrelei multiplicat cu grosimea tălpii) şi rezistenŃa la forfecare prin străpungere 3
y
f .
Astfel:
0 0
0,58
i i y
N d t f π = (5.6)
Pentru unghiuri de zăbrele diferite de θ
i
= 90°, perimetrul îmbin ării poate fi idealizat cu o
elipsă.
Deoarece perimetrul unei elipse nu poate fi calculat analitic, raportul dintre perimetrul
elipsei (pentru θ
i
< 90°) şi cerc (pentru θ
i
= 90°) este dat simplificat de (1 + sin θ
i
) / (2 sin θ
i
). Astfel,
criteriul de forfecare prin străpungere este:
0 0 2
1 sin
0,58
2 sin
i
i i y
i
N d t f
θ
π
θ
+
=

(5.7)



Figura 5.24: Model la forfecare prin străpungere

5.3.1.1.3 Model de forfecare al tălpii
La nodurile în T, cedarea este guvernată de o combinaŃie de cedare locală a secŃiunii
transversale datorită eforturilor din zăbrea perpendiculare pe talpă şi cedarea tălpii datorită
forfecării, încovoierii şi dacă e prezentă, încărcarea axială a tălpii.
Nodurile în K cu un raport mare β pot ceda rin forfecare în porŃiunea liberă dintre zăbrele.
Modul de cedare este o plasticizare a secŃiunii transversale a tălpii datorită forfecării, forŃei axiale şi
încovoierii dacă este prezentă.
- V. 11 -
Pentru tălpi compacte, cu o analiză plastică se poate arăta că capacitatea tălpii la forfecare
este dată de:
0
0 0
2
0,58
3
y
pl v y
f
V A A f
π
= = (5.8)
Capaciatea axială a secŃiunii tălpii este dată de:
( )
0 0 0 0 0 0 pl y y
N A f d t t f π = = − (5.9)
Dacă momentele încovoietoare sunt mici, trebuie considerată doar interacŃiunea dintre
forŃele axiale şi de forfecare:
2
i i
0,gap 0 y0 0 y0
y0 V
N sin
N A f A f 1
0,58 f A
| |
⋅ Θ
≤ ⋅ − ⋅ − |
|
⋅ ⋅
\ ¹
(5.10)

Figura 5.25: Model de forfecare a tălpii

4.7.1.2 Evaluarea rezistenŃelor pentru îmbinări cu secŃiuni CHS
Cu condiŃia ca geometria nodului să fie în conformitate cu cea dată în Tabel 5.1, rezistenŃa
de calcul a nodurilor realizate prin sudură între elemente cu secŃiuni circulare tubulare poate fi
determinată folosind 7.4.2 (Noduri plane) şi 7.4.3 (Noduri spațiale) din EN1993-1-8.
În cazul nodurilor aflate în domeniul de validitate dat în Tabel 5.1, doar cedarea feŃei tălpii
şi forfecarea prin străpungere trebuie considerate. RezistenŃa de calcul a unei îmbinări va fi
valoarea minimă pentru aceste două criterii.

Tabel 5.1 Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudură între elemente cu secŃiuni circulare
tubulare (CHS)
0,2 ≤ d
i / d
0
≤ 1,0
Clasa 2 şi 10 ≤ d
0 / t
0
≤ 50 în general
dar 10 ≤ d
0 / t
0
≤ 40 pentru îmbinări în X
Clasa 2 şi 10 ≤ /
i i
d t ≤ 50
λ
ov
≥ 25%
g ≥ t
1
+ t
2

- V. 12 -
4.7.2 Îmbinări pentru elemente cu secŃiune tubulară rectangulară (RHS)
Cea mai economică şi comună cale pentru a îmbina secŃiuni tubulare rectangulare este prin
îmbinare directă fără nici o placă sau guseu; această soluŃie furnizează de asemenea cea mai
eficientă cale pentru protecŃie şi mentenanŃă.
Îmbinările dintre secŃiuni tubulare rectangulare pot fi uşor realizate, deoarece elementele
îmbinate trebuie prevăzute doar cu tăieturi de capăt drepte.
Îmbinări sudate RHS:
• Noduri T;
• Noduri Y;
• Noduri X;
• Nod K (cu spaŃiu şi suprapunere);
• Nod N (cu spaŃiu şi suprapunere);
• Nod KT (cu spaŃiu şi suprapunere).
4.7.2.1 Modele analitice pentru îmbinări cu secŃiuni RHS solicitate axial
Pentru determinarea parametrilor care influenŃează comportarea nodurilor, se folosesc cinci
modele analitice pentru noduri cu secțiuni tubulare realizate din RHS:
• Modelul linilor de plasticizare;
• Modelul de forfecare prin străpungere;
• Modelul lățimii efective a zăbrelei;
• Modelul voalării peretelui de talpă;
• Modelul de forfecare al tălpii.
5.3.2.1.1 Modelul linilor de plasticizare
Principiul metodei liniilor de plasticizare este bazat pe egalitatea dintre energia externă a
efortului N
1
pe o deplasare d şi energia internă prin sistemul de articulaŃii plastice cu lungimi de linii
plastice l
i
şi unghiuri de rotire ϕ
i
.
1
sin
i i i p
N l m θ δ ϕ = Σ (5.11)
2
0 0
0, 25
p y
m t f = (pe unitate de lungime)
Egalând suma cu lucrul mecanic extern se obŃine:
2
0 0
1
2
1
sin tan
1 tan sin
y
i
i
f t
N
β η
θ α
β α θ
| | −
= + +
|

\ ¹
(5.12)
Acesta e un minim pentru:
1
0
dN

=
β α − = 1 tan
SubstituŃia oferă capacitatea (noduri T, Y şi X):
- V. 13 -
2
0 0
1
1 1
2 1
4 1
1 sin sin
y
f t
N
η
β
β θ θ
| | ⋅
= + −
|

\ ¹
(5.13)
La acest model, unele simplificări au fost încorporate, de ex. grosimea secŃiunii a fost
neglijată (b – 2 t b).
Acelaşi lucru se aplcă şi mărimii sudurilor, care nu au fost încorporate.
Pentru nodurile K transferul încărcării este mai complicat.


Figura 5.26: Model al liniilor de plasticizare pentru noduri T, Y şi X


- V. 14 -
5.3.2.1.2 Modelul de forfecare prin străpungere
Forfecarea prin străpungere este produsă de componenta perpendiculară pe faŃa tălpii a
efortului din zăbrea, astfel criteriul de forfecare prin străpungere este dat de:
0
1
1 0
1 1
2 1
2
sin sin 3
y
ep
f
h
N t b
θ θ
| | ⋅
= +
|
\ ¹
(5.14)
Pentru noduri în K cu spaŃiu între diagonale, mărimea spaŃiului este extrem de importantă
pentru lungimea forfecării prin străpungere efectivă.
Dacă mărimea spaŃiului este aproape de zero şi valoarea lui β este mică către mediu,
porŃiunea cu spaŃiu este relativ prea rigidizată în comparaŃie cu celelalte părŃi perimetrale.
Lungimea efectivă redusă pentru forfecare cu străpungere.
0
2
2 2 0 2
2
sin 2
sin 3
y
f
h
N t b c θ
θ
| |
= +
|
\ ¹
(5.15)
Pentru un spaŃiu mare între diagonale, apare o situaŃie similară ca şi pentru nodurile T, Y
ți X, astfel:
0
2
2 2 0
2
2
sin 2
sin 3
y
ep
f
h
N t b θ
θ
| |
= +
|
\ ¹
(5.16)
Pentru un spaŃiu unde rigiditatea este aproximativ egală cu cea de partea zăbrelelor,
criteriul de forfecare prin străpungere devine:
0
2
2 2 0 2
2
2
sin
sin 3
y
ep
f
h
N t b b θ
θ
| |
= + +
|
\ ¹
(5.17)
Neglijând grosimea şi dimensiunile sudurilor, spaŃiul trebuie să satisfacă:
( )
0
0.5 0.5
i
g b b ≈ − sau
0
1 g b β ≈ −
Datorită capacităŃii de deformare a materialului, care a fost dovedit experimental, limita
poate fi extinsă la:
( ) ( )
0
0.5 1 1.5 1 g b β β − ≤ ≤ − (5.18)

- V. 15 -

Figura 5.27: Model de forfecare prin străpungere a tălpii pentru noduri T, Y şi X

Figura 5.28: Model de forfecare prin străpungere a tălpii pentru nod K cu spaŃiu între zăbrele
5.3.2.1.3 Modelul lăŃimii efective a zăbrelei
Pentru noduri T, Y şi X, criteriul lăŃimii efective poate fi dat de (Figura 5.29):
( )
1 1 1 1 1
2 2 4
y e
N f t h b t = + − (5.19)
Pentru noduri în K având un perete transversal efectiv întreg a zăbrelei la un spaŃiu (Figura
5.30), de exemplu:
a) sectiune longitudinală
b) sectiune transversală
|
|
¹
|

\
|
+
θ
=
ep
1
1
eff
b 2
sin
h
2 L
c) spatiu foarte mare
- V. 16 -
( )
2 2 2 2 2 2
2 4
y e
N f t h b b t = + + − (5.20)
Noduri T, Y şi X cu un raport mare β, cedează în general prin plasticizarea sau voalarea
peretelui tălpii.


Figura 5.29: Modelul lăŃimii efective a zăbrelei pentru noduri T, Y şi X



Figura 5.30: Modelul lăŃimii efective a zăbrelei pentru noduri cu zăbrele suprapuse
5.3.2.1.4 Modelul voalării peretelui de talpă
Nodurile T, Y şi X cu un raport β ridicat, cedează în general prin plastificarea sau voalarea
pereŃilor tălpii, după cum se arată în Figura 5.31. Modelul utilizat este similar cu acela utilizat
- V. 17 -
pentru îmbinări grindă-stâlp între secŃiuni I. Pentru noduri cu β = 1.0 capacitatea poate fi uşor
determinată cu:
1
1 0 0 0
1 1
1
2 5
sin sin
y
h
N f t t
θ θ
| |
= +
|
\ ¹
(5.21)
Pentru pereŃi zvelŃi efortul de curgere f
y0
este înlocuit de un efort de voalare f
k
care depinde
de zvelteŃea inimii tălpii h
0
/ t
0
.



Figura 5.31: Modelul voalării peretelui de talpă

5.3.2.1.5 Modelul de forfecare a tălpii
Acest model este bazat pe formulele de bază pentru calculul plastic.
Efortul de forfecare plastic este dat de:
0
3
y
pl v
f
V A = (5.22)
cu ( )
0 0 0
2
v
A h b t α = +
Bazat pe criteriul Huber Hencky-Von Mises, următoarea formulă de interacŃiune poate fi
determinată:
( ) ( )
2
0, 0 0 0 ,
1
gap v y v y Ed pl Rd
N A A f A f V V ≤ − + − (5.23)

a) Elevatie b) sectiune transversală
- V. 18 -


Figura 5.32: Modelul de forfecare a tălpii
4.7.2.2 Evaluarea rezistenŃelor pentru îmbinări cu secŃiuni RHS
Respectând condiŃia ca geometria nodului să fie în limitele prezentate în Tabel 5.2
Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudură între elemente cu secŃiuni tubulare CHS,
efortul capabil al nodurilor sudate între diagonale cu secŃiune tubulară şi tălpi realizate din Ńevi
pătrate sau rectangulare se determină conform paragrafelor 7.5.2 (Noduri plane) şi 7.5.3 (Noduri
spaŃiale) din EN1993-1-8.
Pentru nodurile care se încadrează în limitele specificate în Tabel 5.1, trebuie considerate
doar criterile de proiectate cuprinse în tabelul corespunzător. Efortul capabil al unei îmbinări este
considerat valoarea mimnimă a tuturor criterilor aplicabile.

Tabel 5.2 Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudură între elemente cu secŃiuni tubulare CHS
sau RHS şi tălpi cu secŃiuni RHS
Parametrii nodului [ i = 1 sau 2, j = diagonala pe care are loc suprapunerea ]
b
i
/t
i
şi h
i
/t
i
sau d
i
/t
i
Tipul nodului b
i
/b
0

sau
d
i
/b
0
Compresiune Întindere
h
0
/b
0

şi
h
i
/b
i

b
0
/t
0

şi
h
0
/t
0

SpaŃiu liber sau
suprapunere
b
i
/b
j

T, Y sau X b
i
/b
0
≥ 0,25
≤ 35

şi

Clasa 2

SpaŃiu liber în
K

SpaŃiu liber în
N
b
i
/b
0
≥ 0,35
şi
≥ 0,1 + 0,01 b
0
/t
0

b
i
/t
i
≤ 35

şi

h
i
/t
i
≤ 35

şi

Clasă 2
b
i
/t
i

≤ 35

şi

h
i
/t
i

≤ 35
≥ 0,5
dar
≤ 2,0
≤ 35

şi

Clasa 2
g

/b
0
≥ 0,5(1 − β)
dar ≤ 1,5(1 − β)
1)


şi ca valoare minimă
g ≥ t
1
+ t
2

- V. 19 -
Suprapunere
în K

Suprapunere
în N
b
i
/b
0
≥ 0,25 Clasă 1 Clasa 2
λ
ov
≥ 25%
dar λ
ov
≤ 100%
2)


şi b
i
/b
j
≥ 0,75
Diagonală cu
secŃiune
circulară
d
i
/b
0
≥ 0,4

dar ≤ 0,8
Clasă 1
d
i
/t
i

≤ 50
Precum în cazul precedent dar folosind d
i
în
loc de b
i

şi d
j
în loc de b
j
.
1)
Dacă g

/b
0
> 1,5(1 − β) şi g

/b
0
> t
1
+ t
2
, nodul va fi luat în considerare ca două noduri separate în T
sau Y.
2)
Este posibilă creşterea suprapunerii pentru a permite sudarea diagonalei suprapuse de talpa.

4.7.3 Îmbinări pentru elemente cu secŃiune tubulară (CHS sau RHS) şi deschise
4.7.3.1 Noduri sudate între diagonale cu secŃiune CHS sau RHS şi tălpi cu secŃiune I sau H
Cu condiŃia ca geometria nodului să fie în domeniul de validitate specificat în Tabel 5.3,
efortul capabil al nodului se va determina utilizând relaŃiile corespunzătoare din Tabelul 7.21 sau
7.22 din EN1993-1-8, paragraf 7.6.

Tabel 5.3 Domeniu de validitate pentru noduri sudate între diagonale cu secŃiune CHS sau RHS şi tălpi cu
secŃiune I sau H
Parametru nodului [ i = 1 sau 2, j = diagonala pe care are loc suprepunerea ]
b
i
/t
i
şi h
i
/t
i
or d
i
/t
i

Tipul nodului
d
w
/t
w

Compresiune Întindere
h
i
/b
i
b
0
/t
f
b
i
/b
j

X
Clasa 1

şi

d
w
≤ 400 mm
≥ 0,5
dar
≤ 2,0

T sau Y
Nod în K cu
spaŃiu liber

Nod în N cu
spaŃiu liber
1,0 –
Nod în K cu
suprapunere

Nod în N cu
suprapunere
Clasa 2

şi

d
w
≤ 400 mm
Clasa 1

şi

i
i
t
h
≤ 35

i
i
t
b
≤ 35

i
i
t
d
≤ 50


i
i
t
h
≤ 35

i
i
t
b
≤ 35

i
i
t
d
≤ 50




≥ 0,5
dar
≤ 2,0
Clasa 2
≥ 0,75

- V. 20 -
4.7.3.2 Noduri sudate între diagonale cu secŃiune CHS sau RHS şi tălpi cu secŃiune U
Cu condiŃia ca geometria nodului să fie în domeniul de validitate specificat în Tabel 5.4,
efortul capabil al nodurilor dintre diagonalele cu secŃiune tubulară şi tălpi cu secŃiune U se va
determina conform Tabelului 7.24 din EN1993-1-8, paragraf 7.7.

Tabel 5.4 Domeniu de validitate pentru noduri sudate între diagonale cu secŃiune CHS sau RHS şi tălpi cu
secŃiune U
Parametrul nodului [ i = 1 sau 2, j = diagonala pe care are loc suprapunerea ]
b
i
/t
i
şi h
i
/t
i
or d
i
/t
i

Tipul nodului
b
i
/b
0

Compresiune Întindere
h
i
/b
i
b
0
/t
0

SpaŃiu liber sau
suprapunere
b
i
/b
j

Nod în K cu
spaŃiu liber

Nod în N cu
spaŃiu liber
≥ 0,4

şi

b
0

400 mm
0,5(1-β
*
) ≤ g/b
0
*
≤ 1,5(1-β
*
)
1)


şi

g ≥ t
1
+ t
2


Nod în K cu
suprapunere

Nod în N cu
suprapunere
≥ 0,25

şi

b
0

400 mm
Clasa 1

şi

i
i
t
h
≤ 35

i
i
t
b
≤ 35

i
i
t
d
≤ 50

i
i
t
h
≤ 35

i
i
t
b
≤ 35

i
i
t
d
≤ 50

≥ 0,5
dar
≤ 2,0
Clasa 2
25% ≤ λ
ov
< 100%

b
i
/b
j
≥ 0,75
β
*
= b
1
/b
0
*

b
0
*
= b
0
- 2 (t
w
+ r
0
)
1)
Această condiŃie se aplică doar când β ≤ 0,85.
4.8. ÎMBINĂRI CU ŞURUBURI (CIDECT L14, 2009)
4.8.1 Introducere în calculul îmbinărilor cu şuruburi
Îmbinând două secŃiuni tubulare sau o secŃiune tubulară şi un profil deschis sau o placă
direct pe fiecare parte cu şuruburi poate fi dificil, doar dacă îmbinarea nu e situată aproape de
capătul deschis al unui element cu secŃiune tubulară. Altfel este necesar să se ia măsuri, cum ar fi
tăierea unei găuri de acces a mâinii în elementul structural cu secŃiune tubulară, care să permită
strângerea şuruburilor din interior sau folosind şuruburi perforante sau oarbe. Motivul pentru
această situaŃie specială este evident, deoarece secŃiunile tubulare oferă acces doar din exterior,
orice acces din interior fiind restricŃionat.
Îmbinările cu şuruburi rămân cu toate acestea de dorit în multe cazuri, în ciuda unicei
condiŃii de ne-accesibilitate în interiorul secŃiunii tubulare. Totuşi, în aceste cazuri, secŃiunile
tubulare pot fi îmbinate indirect utilizând talpa sau plăci sudate pe subansamble, metodele
descrise mai sus pot fi utilizate, ceea ce face posibil să se efectueze astfel de îmbinări cu şuruburi
într-o manieră simplă şi economică. Principalele metode de îmbinare cu şuruuri sunt descrise mai
jos.
- V. 21 -
Îmbinările cu şuruburi sunt în general demontabile. Ele sunt preferate pentru îmbinările pe
şantier pentru a evita sudurile pe şantier, care pot produce erori de sudură datorită condiŃiilor
ambientale. Sudurile de şantier sunt de asemenea mai scumpe decât îmbinările cu şuruburi.
TotuŃi, îmbinările cu şuruburi nu sunt îmbinări speciale cu şuruburi între secŃiuni tubulare, deoarece
secŃiunile tubulare nu sunt îmbinate direct de şuruburi. De fapt, aceste îmbinări sunt realizate
folosind elemente intermediare din oŃel pentru îmbinare, care sunt sudate de elementele tubulare,
îmbinările cu şuruburi fiind proiectate ca unele normale conform EN1993-1-8, Capitol 3. Pentru
acest motiv, calculul îmbinărilor cu secŃiuni tubulare nu implică cerinŃe specifice.
Următoarele figuri (Figura 5.33, Figura 5.34 şi Figura 5.35) arată diferite exemple de
îmbinări cu şuruburi.

Figura 5.33: Îmbinare de reazem bulonată pentru grindă cu zăbrele

Figura 5.34: Îmbinare bulonată de pană

- V. 22 -

Figura 5.35: Îmbinare bulonată de capăt

4.8.2 Tipuri de îmbinări cu şuruburi
Îmbinările caracteristice cu şuruburi sunt următoarele şi ele se regăsesc în EN1993-1-8 sau
în Manualele CIDECT:
4.8.2.1 Îmbinări cu flanşe



Figura 5.36: Îmbinări cu flanşe

- V. 23 -
4.8.2.2 Îmbinări cu guseu

Figura 5.37: Îmbinări cu guseu

4.8.2.3 Îmbinări semi-rigide (îmbinări grindă-stâlp)

Figura 5.38: Îmbinări de colț din elemente CHS sau RHS pentru cadre portal (CIDECT Design Guide 9,
2004)

Figura 5.39: Îmbinări cu plăci cu șuruburi între elemente RHS (CIDECT Design Guide 9)

Figura 5.40: Îmbinări continue grindă-stâlp cu șuruburi (CIDECT Design Guide 9)
a) îmbinare de forfecare simplă b) îmbinare de forfecare modificată
tăietură
pentru a
facilita
îmbinarea
sudură de-a lungul
profilului RHS cu
lungimea mai mare
decât bi
placă de adaos
dacă e necesară
talpă
placă de adaos, dacă e
necesară
Sectiunea A - A
Rigidizări
intermediare RHS
Rigidizări, dacă
sunt necesare
- V. 24 -


Figura 5.41: Îmbinări cu placă de trecere grindă-stâlp cu șuruburi (CIDECT Design Guide 9)


Figura 5.42: Îmbinări cu stâlp continuu grindă-stâlp cu șuruburi (CIDECT Design Guide 9)
4.8.2.4 Îmbinări cu diafragmă transversală

Figura 5.43: Îmbinări cu diafragmă continuă cu șuruburi (CIDECT Design Guide 9)
talpă
placă de adaos, dacă e
necesară
punct de inflexiune
(a) Sectiunea A - A
(b) Vedere laterală şi distribuŃia momentelor
- V. 25 -
4.8.2.5 Îmbinări cu şuruburi oarbe

Figura 5.44: Îmbinări cu Lindapter “HolloFast” (Wardenier 2002)

Figura 5.45: Îmbinări cu șuruburi autofilentante pentru corniere sau plăci de capăt flexibile și RHS (Wardenier
2002)


Figura 5.46: Procedeul de autofiletare (Wardenier 2002)

4.8.2.6 Îmbinări cu conectori deşi tip bolŃuri.

Figura 5.47: Îmbinare cu conectori deşi tip bolŃuri
Etapa 1
Etapa 2
- V. 26 -
4.9. EXEMPLE DE CALCUL
4.9.1 Îmbinare sudată între două profile tubulare circulare
4.9.1.1 Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale

N
1
N
2
d0
t0
2
t
1
1
g
d1
t
2
d2

Figura 5.48: Îmbinare sudată între două profile tubulare circulare

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Nod grindă cu zăbrele în K cu spaŃiu liber
Talpa grinzii CHS 244,5x10 S235
Zăbrelele CHS 159x7,1 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare sudată între două profile tubulare circulare

NotaŃii
N
i
forŃa axială transmisă de diagonala
d
0
diametrul secŃiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele
t
0
grosimea secŃiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele
d
i
diametrul secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele
t
i
grosimea secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele
g

decalajul orizontal dintre diagonalele grinzii cu zăbrele
ø
i
unghiul dintre diagonale şi talpă

Caracteristici detaliate
Talpa grinzii CHS 244,5 x 10 S235
Diametrul d
0
= 244,5 mm
Grosimea tubului t
0
= 10 mm
Aria secŃiunii A = 7357,69 mm²
Limita de curgere f
yc
= 235 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
uc
= 360 N/mm²

Diagonala CHS 159 x 7,1 S235
Diametrul d
0
= 159 mm
Grosimea tubului t
0
= 7,1 mm
Aria secŃiunii A = 3383,88 mm²


















































- V. 27 -
Limita de curgere f
yc
= 235 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
uc
= 360 N/mm²
Unghiul ø
i
= 45°

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M5
= 1,00

4.9.1.2 Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudură între zăbrele cu
secŃiune CHS şi tălpi cu secŃiune CHS

Dacă geometria nodului este în intervalul de valabilitate dat în Tabelul 7.1 din SR EN
1993-1-8, rezistenŃa de calcul a nodurilor realizate prin sudură între elemente cu secŃiuni
circulare tubulare poate fi determinată conform paragrafelor 7.4.2 şi 7.4.3 din acelaşi
standard.
De asemenea, în cazul nodurilor aflate în domeniul de validitate din Tabelul 7.1 din SR
EN 1993-1-8, numai cedarea feŃei tălpii şi forfecarea prin străpungere trebuie
considerate. RezistenŃa de calcul a îmbinării se ia ca valoarea cea mai mică dintre aceste
două criterii.

0 , 1 65 , 0
5 , 244
159
2 , 0
0
≤ = = ≤
d
d
i

Clasă 2 50 45 , 24
10
5 , 244
10
0
0
≤ = = ≤
t
d

Clasă 2 50 39 , 22
1 , 7
159
10 ≤ = = ≤
i
i
t
d

mm t t mm g 2 , 14 1 , 7 1 , 7 7 , 23
2 1
= + = + ≥ =

→ verifică

4.9.1.3 RezistenŃa axială capabilă a nodurilor sudate realizate între zăbrele CHS şi tălpi
CHS (elemente cu secŃiuni circulare tubulare)

Cedare la faŃa tălpii

5 0
1
1
2
0 0
, 1
1
2 , 10 8 , 1
sin
M
y p g
Rd
d
d
t f k k
N
γ θ

|
|
¹
|

\
|
⋅ + ⋅
⋅ ⋅ ⋅
=
kN 8 , 285
0 , 1
1
5 , 244
159
2 , 10 8 , 1
45 sin
10 235 6 , 0 7 , 1
2
= ⋅ |
¹
|

\
|
⋅ + ⋅
⋅ ⋅ ⋅
=

Factorii k
g
şi k
p
:
7 , 1
33 , 1
10
7 , 23
5 , 0 exp 1
225 , 12 024 , 0
1 225 , 12
33 , 1 5 , 0 exp 1
024 , 0
1
2 , 1
2 , 0
0
2 , 1
2 , 0
=
|
|
|
|
¹
|

\
|
|
¹
|

\
|
+ ⋅ +

+ ⋅ =
|
|
|
|
|
¹
|

\
|
|
|
¹
|

\
|
+ ⋅ +

+ ⋅ =
t
g
k
g
γ
γ
: ) ( 0 e compresiun n
p
> 0 , 1 k dar ) n (1 3 , 0 1
p p
≤ + ⋅ ⋅ − =
p p
n k























Tab 7.1
§7.4.1 SR
EN 1993-
1-8











Tab 7.2
§7.4.2 SR
EN 1993-
1-8









Tab 7.2
§7.4.2 SR
EN 1993-
1-8


- V. 28 -
75 , 0 =
p
n 0,6 ) 75 , 0 (1 75 , 0 3 , 0 1 = + ⋅ ⋅ − =
p
k
: ) ( 0 întindere n
p
≤ 0 , 1 =
p
k
225 , 12
10 2
5 , 244
2
0
0
=

=

=
t
d
γ

kN N N
Rd Rd
8 , 285 8 , 285
45 sin
45 sin
sin
sin
, 1
2
1
, 2
= ⋅ = ⋅ =
θ
θ


Cedare la forfecare prin străpungere

: 2 dacă
0 0
t d d
i
⋅ − ≤
: 5 , 224 10 2 5 , 244 2 159
0 0
= ⋅ − = ⋅ − ≤ = t d d
i

5
2
0
0
,
1
sin 2
sin 1
3
M i
i
i
y
Rd i
d t
f
N
γ θ
θ
π ⋅

+
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =
kN 95 , 1156
0 , 1
1
45 sin 2
45 sin 1
159 10
3
235
2
= ⋅

+
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = π

RezistenŃa nodului

RezistenŃa nodului N
i,Rd
= 285,8 kN
Modul de cedare: Cedare la faŃa tălpii





Tab 7.2
§7.4.2 SR
EN 1993-
1-8






Tab 7.2
§7.4.2 SR
EN 1993-
1-8


















- V. 29 -
4.9.2 Îmbinare sudată între două profile tubulare rectangulare
4.9.2.1 Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale

b0
h
0
t0
2
b
2
h
2
t
2
b
1
h
1
t
1
1
g
N
1
N
2

Figura 5.49: Îmbinare sudată între două profile tubulare rectangulare

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Nod grindă cu zăbrele în K cu spaŃiu liber
Talpa grinzii RHS 250x250x10 S235
Zăbrelele RHS 160x160x8 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare sudată a două profile tubulare rectangulare

NotaŃii
N
i
forŃa axială transmisă de diagonala
b
0
lăŃimea secŃiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele
h
0
înălŃimea secŃiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele
t
0
grosimea secŃiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele
b
i
lăŃimea secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele
h
i
înălŃimea secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele
t
i
grosimea secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele
g

decalajul orizontal dintre diagonalele grinzii cu zăbrele
ø
i
unghiul dintre diagonale şi talpă

Caracteristici detaliate
Talpa grinzii RHS 250 x 250 x 10 S235
ÎnălŃimea h
0
= 250 mm
LăŃimea b
0
= 250 mm
Grosimea tubului t
0
= 10 mm
Raza de curbură r = 15 mm
Aria secŃiunii A = 9257 mm²
Momentul de inerŃie I = 92320000 mm
4

Limita de curgere f
yc
= 235 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
uc
= 360 N/mm²

Diagonala RHS 160 x 160 x 8 S235
ÎnălŃimea h
c
= 160 mm
LăŃimea b
c
= 160 mm






















































- V. 30 -
Grosimea tubului t
c
= 8 mm
Raza de curbură r = 10 mm
Aria secŃiunii A = 4698 mm²
Momentul de inerŃie I = 28198228 mm
4

Limita de curgere f
yc
= 235 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
uc
= 360 N/mm²
Unghiul ø
i
= 45°

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M5
= 1,00
4.9.2.2 Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudură între zăbrele cu
secŃiune RHS şi tălpi cu secŃiune RHS

Dacă geometria nodului se încadrează în domeniul de validitate dat în Tabelul 7.8 din SR
EN 1993-1-8, rezistenŃa de calcul a nodurilor sudate între diagonale cu secŃiune tubulară
şi tălpi realizate din Ńevi pătrate sau dreptunghiulare se determină conform paragrafelor
7.5.2 şi 7.5.3 din acelaşi standard.
Pentru noduri care se încadrează în domeniul de validitate dat în Tabelul 7.8 din SR EN
1993-1-8, se vor considera doar criteriile de proiectare tratate in tabelul corespunzător
(Tabelul 7.12 în cazul acestui exemplu).

(conform tabelului 7.8 EN 1993 1-8)
35 , 0 64 , 0
250
160
0
≥ = =
b
b
i
→ verifică
35 , 0
10
250
01 , 0 1 , 0 01 , 0 1 , 0 64 , 0
250
160
0
0
0
= ⋅ + = ⋅ + ≥ = =
t
b
b
b
i

→ verifică

Diagonala comprimată
35 20
8
160
≤ = =
i
i
t
b
→ verifică
35 20
8
160
≤ = =
i
i
t
h
→ verifică
Clasă 1 → verifică

Diagonala întinsă
35 20
8
160
≤ = =
i
i
t
b
→ verifică
35 20
8
160
≤ = =
i
i
t
h
→ verifică

0 , 2 0 , 1
250
250
5 , 0
0
0
≤ = = ≤
b
h
→ verifică
0 , 2 0 , 1
160
160
5 , 0 ≤ = = ≤
i
i
b
h
→ verifică

35 25
10
250
0
0
≤ = =
t
b
→ verifică
























Tab 7.8
§7.5.1 SR
EN 1993-
1-8





























- V. 31 -
35 25
10
250
0
0
≤ = =
t
h
→ verifică
Clasă 1 → verifică

) 1 ( 5 , 1 ) 1 ( 5 , 0
0
β β − ⋅ ≤ ≤ − ⋅
b
g

54 , 0 ) 64 , 0 1 ( 5 , 1 09 , 0
250
7 , 23
18 , 0 ) 64 , 0 1 ( 5 , 0
0
= − ⋅ ≤ = = ≤ = − ⋅
b
g

NOK dar se acceptă în această situaŃie

64 , 0
250 4
160 160 160 160
4
0
2 1 2 1
=

+ + +
=

+ + +
=
b
h h b b
β
mm t t mm g 16 8 8 7 , 23
2 1
= + = + ≥ =

(conform tabelului 7.9 EN 1993 1-8)
3 , 1 0 , 1
160 2
160 160
2
6 , 0
1
2 1
≤ =

+
=

+

b
b b
→ verifică
15 25
10
250
0
0
≥ = =
t
b
→ verifică

4.9.2.3 ForŃa axială capabilă a nodului sudat în K între zăbrelele şi talpa RHS
Cedarea locală a tălpii

5 0
2 1 2 1
2
0 0
,
1
4 sin
9 , 8
M i
y
Rd i
b
h h b b
t f
N
γ θ
γ

|
|
¹
|

\
|

+ + +

⋅ ⋅ ⋅
=
kN 28 , 669
0 , 1
1
250 4
160 160 160 160
45 sin
5 , 12 10 235 9 , 8
2
= ⋅
|
¹
|

\
|

+ + +

⋅ ⋅ ⋅
=
5 , 12
10 2
250
2
0
=

=

=
f
t
b
γ

Forfecarea tălpii

kN
A f
N
M i
v y
Rd i
4 , 1122
0 , 1
1
45 sin 3
5850 235 1
sin 3
5
0
,
= ⋅


= ⋅


=
γ θ


( ) ( )
2
0 0 0
5850 10 250 34 , 0 250 2 2 mm t b h A
v
= ⋅ ⋅ + ⋅ = ⋅ ⋅ + ⋅ = α
34 , 0
10 3
7 , 23 4
1
1
3
4
1
1
2
2
2
0
2
=


+
=


+
=
t
g
α
( )
5
2
,
0 0 0
, 0
1
M
Rd pl
Ed
y v y v
Rd
V
V
f A f A A
N
γ
|
|
¹
|

\
|
− ⋅ ⋅ + ⋅ −
=

















Tab 7.9
§7.5.2 SR
EN 1993-
1-8








Tab 7.12
§7.5.2 SR
EN 1993-
1-8








Tab 7.12
§7.5.2 SR
EN 1993-
1-8












- V. 32 -
( )
0 , 1
1 235 5 , 58 235 5 , 58 9258
2
,
, 0
|
|
¹
|

\
|
− ⋅ ⋅ + ⋅ −
=
Rd pl
Ed
Rd
V
V
N

Cedarea diagonalei

( )
5
,
4 2
M
eff i i i i yi
Rd i
b b t h t f
N
γ
+ + ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅
=

( )
kN 64 , 992
0 , 1
80 160 8 4 160 2 8 235
=
+ + ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅
=

mm b
t f
t f
t
b
b
i
i yi
y
eff
80 160
8 235
10 235
10
250
10 10
0 0
0
0
= ⋅


⋅ = ⋅


⋅ =


Străpungerea tălpii

5
,
0 0
,
1
sin
2
sin 3
M
p e i
i
i
i
y
Rd i
b b
h
t f
N
γ θ θ

|
|
¹
|

\
|
+ +




=
kN 1176
0 , 1
1
64 , 0 160
45 sin
160 2
45 sin 3
10 235
= ⋅ |
¹
|

\
|
+ +




=

64 , 0 160
10 250
10 10
0 0
,
= ⋅

= ⋅

=
i p e
b
t b
b

RezistenŃa nodului

RezistenŃa nodului N
i,Rd
= 669 kN
Modul de cedare: Cedare la faŃa tălpii









Tab 7.12
§7.5.2 SR
EN 1993-
1-8










Tab 7.12
§7.5.2 SR
EN 1993-
1-8













- V. 33 -
4.9.3 Îmbinare sudată între un profil tubular circular şi un profil deschis

4.9.3.1 Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale.

N
1
N
2
2
t
1
1
g
d1
t
2
d2
b0
h
0
tw
t
f
r

Figura 5.50: Îmbinare sudată între un profil tubular circular şi un profil deschis

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Nod grindă cu zăbrele în K cu spaŃiu liber
Talpa grinzii IPE 330 S235
Zăbrelele CHS 159x7,1 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare sudată între un profil circular şi un profil I

NotaŃii
N
i
forŃa axială transmisă de diagonala
h
0
înălŃimea secŃiunii
t
w
grosimea inimii
b
0
lăŃimea tălpii
t
f
grosimea tălpii
r raza de curbură
d
i
diametrul secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele
t
i
grosimea secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele
g

decalajul orizontal dintre diagonalele grinzii cu zăbrele
ø
i
unghiul dintre diagonale şi talpă

Caracteristici detaliate
Talpa grinzii IPE 330 S235
ÎnălŃimea secŃiunii h
0
= 330 mm
Grosimea inimii t
w
= 7,5 mm
LăŃimea tălpii b
0
= 160 mm
Grosimea tălpii t
f
= 11,5 mm
Raza de curbură r = 18 mm
Aria secŃiunii A = 6260 mm
2

Momentul de inerŃie I = 83560000 mm
4

Limita de curgere f
yb
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
ub
= 360 N/mm
2






















































- V. 34 -

Diagonala CHS 159 x 7,1 S235
Diametrul d
0
= 159 mm
Grosimea tubului t
0
= 7,1 mm
Aria secŃiunii A = 3383,88 mm²
Limita de curgere f
yc
= 235 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
uc
= 360 N/mm²
Unghiul ø
i
= 45°

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M5
= 1.10

4.9.3.2 Domeniu de valabilitate pentru noduri sudate între zăbrele CHS şi tălpi cu
secŃiune I

Cu condiŃia ca geometria nodului să fie în domeniul de validitate specificat în Tabelul
7.20 din SR EN 1993-1-8, forŃa de calcul a nodului se determină utilizând relaŃiile
corespunzătoare din tabelul 7.21 sau tabelul 7.22.

1 36,133
7,5
271
clasă
t
d
w
w
→ = = → verifică
mm 400 271 ≤ = mm d
w
→ verifică

Diagonală comprimată
Clasă 1 → verifică
50 39 , 22
1 , 7
159
≤ = =
i
i
t
d
→ verifică

Diagonală întinsă
50 39 , 22
1 , 7
159
≤ = =
i
i
t
d
→ verifică
4.9.3.3 ForŃa capabilă a nodurilor sudate între zăbrele CHS şi tălpi cu secŃiune I
Stabilitatea inimii tălpii

5
0
,
1
sin
M i
w w y
Rd i
b t f
N
γ θ

⋅ ⋅
= kN 7 , 770
0 , 1
1
45 sin
2 , 309 5 , 7 235
= ⋅
⋅ ⋅
=
mm r t
h
b
f
i
i
w
372 ) 18 5 , 11 ( 5
45 sin
159
) ( 5
sin
= + ⋅ + = + ⋅ + =
θ
dar
mm r t t b
f i w
2 , 309 ) 18 5 , 11 ( 10 1 , 7 2 ) ( 10 2 = + ⋅ + ⋅ = + ⋅ + ⋅ ≤

Cedarea diagonalei
Cedarea zăbrelei nu se verifică dacă:
β ⋅ − ≤ 28 20
f
t
g

79 , 0 03 , 0 0 , 1 0 , 1 = ⋅ − ≤ = γ β → nu verifică




















Tab 7.20
§7.6 SR
EN 1993-
1-8















Tab 7.21
§7.6 SR
EN 1993-
1-8






Tab 7.21
§7.6 SR
EN 1993-
1-8




- V. 35 -
993 , 0
160 2
159 159
2
0
2 1
=

+
=

+
=
b
d d
β
95 , 6
5 , 11 2
160
2
0
=

=

=
f
t
b
γ
33 , 1 0 , 1 75 , 0
2
1
≤ = ≤
d
d
→ verifică
Prin urmare:
5
,
2
M
eff i yi
Rd i
p t f
N
γ
⋅ ⋅ ⋅
= kN 7 , 413
0 , 1
124 1 , 7 235 2
=
⋅ ⋅ ⋅
=
mm
f
f
t r t p
yi
y
f w eff
124
235
235
5 , 11 7 18 2 5 , 7 7 2
0
= ⋅ ⋅ + ⋅ + = ⋅ ⋅ + ⋅ + =

Forfecarea secŃiunii tălpii

5
0
,
1
sin 3
M i
v y
Rd i
A f
N
γ θ



= kN 591
0 , 1
1
45 sin 3
3080 235
= ⋅


=
( )
5
2
,
0 0 0
, 0
1
M
Rd pl
Ed
y v y v
Rd
V
V
f A f A A
N
γ
|
|
¹
|

\
|
− ⋅ ⋅ + ⋅ −
=

( )
kN 1062
0 , 1
9 , 0 1 235 3080 235 3080 6260
2
=
− ⋅ ⋅ + ⋅ −
=
f w f v
t r t t b A A ⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ − − = ) 2 ( ) 2 (
0 0
α

2
3080 5 , 11 ) 18 2 5 , 7 ( 5 , 11 160 ) 0 2 ( 6260 mm = ⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ − − =
0 = α

RezistenŃa nodului

RezistenŃa nodului N
i,Rd
= 413,7 kN
Modul de cedare: Cedare diagonalei











Tab 7.21
§7.6 SR
EN 1993-
1-8









Tab 7.21
§7.6 SR
EN 1993-
1-8












- V. 36 -
4.9.4 Îmbinare cu şuruburi între un profil tubular şi un profil deschis (CIDECT, 2005)
4.9.4.1 Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale

bp
e
1
p
1
e
1
e2
p2
e2
h
p
RHS 250 x 250 x 10
IPE 330
Placă sudată
4M20, Gr. 8.8
tp
af=5
aw=5

5.51: Îmbinare cu şuruburi între un profil tubular şi un profil deschis

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Îmbinare între un profil tubular şi un profil deschis
Stâlpul RHS 250x250x10 S235
Grinda IPE 330 S235
Tipul îmbinării Îmbinare cu placă de capăt şi 4 şuruburi
Placa de capăt 370 x 200 x 15 S235
Şuruburi M20, 8.8

Caracteristici detaliate
Stâlpul RHS 250 x 250 x 10 S235
ÎnălŃimea h
c
= 250 mm
LăŃimea b
c
= 250 mm
Grosimea tubului t
c
= 10 mm
Raza de curbură r = 15 mm
Aria secŃiunii A = 9257 mm²
Momentul de inerŃie I = 92320000 mm
4

Limita de curgere f
yc
= 235 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
uc
= 360 N/mm²


Grinda IPE 330 S235
ÎnălŃimea secŃiunii h = 330 mm
Grosimea inimii t
bw
= 7,5 mm
LăŃimea tălpii b
b
= 160 mm
Grosimea tălpii t
bf
= 11,5 mm
Raza de curbură r = 18 mm






















































- V. 37 -
Aria secŃiunii A = 6260 mm
2

Momentul de inerŃie I = 83560000 mm
4

Limita de curgere f
yb
= 235 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
ub
= 360 N/mm
2


Placa de capăt 370 x 200 x 15 S235
ÎnălŃimea h
p
= 370 mm
LăŃimea b
p
= 200 mm
Grosimea t
p
= 15 mm

DirecŃia încărcării (1)
Numărul rândurilor de şuruburi n
1
= 2
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
11
= 100 mm
DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p
1[1]
= 170 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
1n
= 100 mm

Perpendicular pe direcŃia încărcării (2)
Numarul rândurilor de şuruburi n
2
= 2
DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e
21
= 40 mm
DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p
2
= 120 mm
DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine e
2n
= 40 mm
Limita de curgere f
yp
= 235 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
up
= 360 N/mm²

Şuruburi M20, Gr. 8.8
Aria rezistentă A
s
= 245 mm
Diametrul tijei şurubului d = 20 mm
Diametrul găurii d
0
= 22 mm
LăŃimea maximă d
1
= 32,95 mm
(capul şurubului)
LăŃimea minimă d
2
= 30 mm
(capul şurubului)
ÎnălŃimea h
nut
= 13 mm
(capul şurubului)
Limita de curgere f
yb
= 640 N/mm²
RezistenŃa ultimă f
ub
= 800 N/mm²

Sudura
Grosimea cordonului de sudură a
w
= a
f
= 5 mm

CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M0
= 1,00
γ
M2
= 1,25
4.9.4.2 RezistenŃa elementelor componente ale îmbinării
Talpa grinzii în compresiune

( ) ( )
kN
t h
M
F
fb b
Rd b
Rd
6 , 373
5 , 11 330
119009697
,
1 ,
=

=

=
kNm
f W
M
M
yb b y pl
Rd b
119
0 , 1
235
165
83560000
0
, ,
,
=

=

=
γ




























































- V. 38 -
Întindere în tija şuruburilor

[ ] [ ] kN B F n F
Rd p Rd t Rd
5 , 564 37 , 320 ; 12 , 141 min 4 ; min
, , 2 ,
= ⋅ = ⋅ =
kN
A f k
F
M
s ub
Rd t
12 , 141
25 , 1
245 800 9 , 0
2
2
,
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
γ

kN
f t d
B
M
up p m
Rd p
37 , 320
25 , 1
360 15 475 , 31 6 , 0
6 , 0
2
,
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
π
γ
π

mm
d d
d
m
475 , 31
2
30 95 , 32
2
2 1
=
+
=
+
=

Încovoierea plăcii de capăt

[ ] [ ] kN F F F
Rd T Rd T Rd
6 , 214 6 , 214 ; 5 , 368 min ; min
2 , , 1 , , 3 ,
= = =
( )
( ) n m e n m
M e n
F
w
Rd pl w
Rd T
+ − ⋅
⋅ − ⋅
=
2
2 8
, 1 ,
1 , ,


( )
( )
kN 5 , 368
3 , 39 6 , 50 24 , 8 3 , 39 6 , 50 2
4003425 24 , 8 2 3 , 39 8
=
+ ⋅ − ⋅ ⋅
⋅ ⋅ − ⋅
=

( )
2
2 8 , 0 2 p
m
, 2
p
⋅ ⋅ ⋅ − −
=
w w b
a t


( )
mm 6 , 50
2
2 5 8 , 0 2 5 , 7 120
=
⋅ ⋅ ⋅ − −
=

n
p
= min(e
min
; 1,25·d
m
) = min(40; 1,25·31,475=39,3) = 39,3 mm
mm
d
e
w
24 , 8
4
95 , 32
4
1
= = =

=
0 ,
,
2
1 ,
, 1 ,
25 , 0
M
p u p eff
Rd pl
f t l
M
γ

Nmm 4003425
0 , 1
360 15 7 , 197
25 , 0
2
=
⋅ ⋅
⋅ =

n m
F n M
F
Rd t Rd pl
Rd T
+
∑ +
=
, , 2 ,
2 , ,
2

kN 6 , 214
3 , 39 6 , 50
282240 40 4003425 2
=
+
⋅ + ⋅
=


=
0 ,
,
2
2 ,
, 2 ,
25 , 0
M
p u p eff
Rd pl
f t l
M
γ

Nmm 4003425
0 , 1
360 15 7 , 197
25 , 0
2
=
⋅ ⋅
⋅ =
kN F F
Rd t Rd t
24 , 282 12 , 141 2 2
, ,
= ⋅ = ⋅ =









Tab 3.4
SR EN
1993-1-8









Tab 6.3
SR EN
1993-1-8





















Tab 6.3
SR EN
1993-1-8















- V. 39 -
Întindere în inima grinzii

kN
f t b
F
M
yb wb wb t eff
Rd
4 , 348
0 , 1
235 5 , 7 7 , 197
0
, ,
4 ,
=
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
γ

mm 7 , 197
1 , , ,
= =
eff wb t eff
l b

Întinderea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la faŃa tălpii

[ ] [ ] kN 24 , 134 134,24 ; 8 , 135 min ; min
, , 5 ,
= = =
glob pl loc pl Rd
F F F

Caracteristici geometrice:
mm d c
m
18 9 , 0 = ⋅ =
mm d d
m
20 = =
mm d p b
m
138 18 120 9 , 0
2
= + = ⋅ + =
mm e
t h h
h h
fb b p
p
25 , 244 100
2
5 , 11 330 370
370
2
11
= −
+ −
− = −
+ −
− =
mm t r b L
c c
5 , 207 10 2 15 5 , 1 250 2 5 , 1 = ⋅ − ⋅ − = ⋅ − ⋅ − =

Mecanism local

|
|
¹
|

\
|

+ + − =
2
2
2
2
8 , 2 1 1 82 , 0 1
L t
c
c
t
L b
c
c
m

mm 4 , 46
5 , 207 10
18
8 , 2 1 1
18
10
82 , 0 1 5 , 207
2
2
2
2
− =

|
|
¹
|

\
|

⋅ + + ⋅ − ⋅ =
b = 138 mm > b
m
= -46,4 mm
( )
( )

+ ⋅ ⋅
+ ⋅ ⋅
+
+
⋅ + + ⋅
⋅ ⋅ ⋅ =
x a t
x x c
x a
c x a L
m F
c
Rd pl loc pl
3
5 , 1 2
4
2
, ,
π
β

( )
( )
kN 8 , 135
16 5 , 69 10 3
16 16 18 5 , 1
16 5 , 69
18 2 16 5 , 69 5 , 207
5875 4 1
2
=

+ ⋅ ⋅
+ ⋅ ⋅
+
+
⋅ + + ⋅
⋅ ⋅ ⋅ =
π

5 , 0 75 , 0
5 , 207
18 138
> =
+
=
+
L
c b
→ β=1
mm Nmm
f t
m
M
yc c
Rd pl
/ 5875
0 , 1
235 10
25 , 0 25 , 0
2
0
2
,
=

⋅ =

⋅ =
γ

mm b L a 5 , 69 138 5 , 207 = − = − =
( ) [ ] c x a L
t
c a a a x
c
⋅ + + ⋅ ⋅ ⋅

+ ⋅ ⋅ − + − = 4
2
3
5 , 1
0
2
π
( ) [ ] mm 16 18 4 21 5 , 69 5 , 207
2
10 3
18 5 , 69 5 , 1 5 , 69 5 , 69
2
= ⋅ + + ⋅

+ ⋅ ⋅ − + − = π
|
|
¹
|

\
|


|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ + |
¹
|

\
|
⋅ =
m
m c w
b L
b b
L
t
L
c
L
t
L x
3
1
3
2
0
23 , 0


§6.2.3 SR
EN 1993-
1-1




















































- V. 40 -
mm 21
4 , 46 5 , 207
4 , 46 138
5 , 207
10
5 , 207
18
23 , 0
5 , 207
10
5 , 207
3
1
3
2
= |
¹
|

\
|
+
+

|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ + |
¹
|

\
|
=

Mecanism global

CondiŃii de aplicabilitate
ok
b L
h
: 10 51 , 3
138 5 , 207
25 , 244
7 , 0 < =

=

<
51 , 3
138 5 , 207
25 , 244
=

=

=
b L
h
ρ

ForŃa maximă

|
¹
|

\
|
⋅ + +

⋅ + = ρ π 2
2
2
,
,
,
h
b
m
F
F
Rd pl
loc pl
glob pl

kN 24 , 134 51 , 3 2
25 , 244
138 2
5875
2
135800
= |
¹
|

\
|
⋅ + +

⋅ + = π

Compresiunea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la faŃa tălpii

[ ] [ ] kN F F F
glob pl loc pl Rd
347 582 ; 347 min ; min
, , 6 ,
= = =

Caracteristici geometrice:
mm
h h
t a t c
b p
p w fb
5 , 53
2
330 370
15 5 2 5 , 11
2
2 =

+ + ⋅ + =

+ + ⋅ + =
mm b b
p
200 = =
( )
( )
mm e
t h h
h h
fb b p
p
25 , 244 100
2
5 , 11 330 370
370
2
11
= −
+ −
− = −
+ −
− =
mm t r b L
c c
5 , 207 10 2 15 5 , 1 250 2 5 , 1 = ⋅ − ⋅ − = ⋅ − ⋅ − =

Mecanism local

|
|
¹
|

\
|

⋅ + + ⋅ ⋅ − ⋅ =
2
2
2
2
8 , 2 1 1 82 , 0 1
L t
c
c
t
L b
c
c
m

mm 4 , 146
5 , 207 10
5 , 53
8 , 2 1 1
5 , 53
10
82 , 0 1 5 , 207
2
2
2
2
=

|
|
¹
|

\
|

⋅ + + ⋅ ⋅ − ⋅ =
b = 200 mm > b
m
= 146,4 mm

( )
( )

+ ⋅ ⋅
+ ⋅ ⋅
+
+
⋅ + + ⋅
⋅ ⋅ ⋅ =
x a t
x x c
x a
c x a L
m F
c
Rd pl loc pl
3
5 , 1 2
4
2
, ,
π
β

( )
( )
kN 347
7 , 37 5 , 7 10 3
7 , 37 7 , 37 5 , 53 5 , 1
7 , 37 5 , 7
5 , 53 2 7 , 37 5 , 7 5 , 207
5875 4 1
2
=

+ ⋅ ⋅
+ ⋅ ⋅
+
+
⋅ + + ⋅
⋅ ⋅ ⋅ =
π



























































- V. 41 -
5 , 0 22 , 1
5 , 207
5 , 53 200
> =
+
=
+
L
c b
→ β=1
mm Nmm m
Rd pl
/ 5875
0 , 1
235 10
25 , 0
2
,
=

⋅ =
mm b L a 5 , 7 200 5 , 207 = − = − =
( ) [ ] c x a L
t
c a a a x
c
⋅ + + ⋅ ⋅ ⋅

+ ⋅ ⋅ − + − = 4
2
3
5 , 1
0
2
π
( ) [ ] 76 , 37 5 , 7 4 28 5 , 7 5 , 207
2
10 3
5 , 53 5 , 7 5 , 1 5 , 7 5 , 7
2
= ⋅ + + ⋅ ⋅ ⋅

+ ⋅ ⋅ − + − = π
|
|
¹
|

\
|


|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ + |
¹
|

\
|
⋅ =
m
m c w
b L
b b
L
t
L
c
L
t
L x
3
1
3
2
0
23 , 0
mm 28
4 , 146 5 , 207
4 , 146 200
5 , 207
10
5 , 207
5 , 53
23 , 0
5 , 207
10
5 , 207
3
1
3
2
= |
¹
|

\
|

|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ + |
¹
|

\
|
=
Mecanism global
CondiŃii de aplicabilitate
NOK
b L
h
: 10 5 , 32
200 5 , 207
25 , 244
7 , 0 < =

=

< dar se acceptă în această situaŃie
5 , 32
200 5 , 207
25 , 244
=

=

=
b L
h
ρ

ForŃa maximă
|
¹
|

\
|
⋅ + +

⋅ + = ρ π 2
2
2
,
,
,
h
b
m
F
F
Rd pl
loc pl
glob pl

kN 582 5 , 32 2
25 , 244
200 2
5857
2
347000
= |
¹
|

\
|
⋅ + +

⋅ + = π

Întinderea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la forfecare prin străpungerea
peretelui tălpii

[ ] [ ] kN F F F
cp punch nc punch Rd
4 , 170 4 , 170 ; 423 min ; min
, , 7 ,
= = =
( ) ( ) kN c b F
Rd pl nc punch
423 1356 18 138 2 2
, ,
= ⋅ + ⋅ = ⋅ + ⋅ = ν
mm
N
f t
M
yc c
Rd pl
1356
0 , 1 3
235 10
3
0
,
=


=


=
γ
ν
kN d n F
Rd pl m cp punch
4 , 170 1356 20 2
, ,
= ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ = π ν π

Compresiunea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la forfecare prin
străpungerea peretelui tălpii

kN F F
nc punch Rd
5 , 687
, 8 ,
= =
( ) ( ) kN c b F
Rd pl nc punch
5 , 687 1356 5 , 53 200 2 2
, ,
= ⋅ + ⋅ = ⋅ + ⋅ = ν
mm
N
f t
M M
yc c
Rd pl
1356
3
235 10
3
0 0
,
=


=

=
γ γ
ν

























































- V. 42 -
RezistenŃa nodului

RezistenŃa nodului N
i,Rd
= 134,24 kN
Modul de cedare: Întinderea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la faŃa
tălpii
4.9.4.3 Rigiditatea elementelor componente
Compresiunea tălpii grinzii

∞ =
1
k

Întinderea şuruburilor

mm
L
A
k
b
s
8 , 14
5 , 26
245
6 , 1 6 , 1
2
= ⋅ = ⋅ =
mm h t t L
nut p c b
5 , 26 13 5 , 0 15 10 5 , 0 5 , 0 5 , 0 = ⋅ + + ⋅ = ⋅ + + ⋅ =

Încovoierea plăcii de capăt

mm
d
t l
k
m
p eff
7 , 19
24 , 31
15 7 , 197 9 , 0 9 , 0
3
3
3
3
3
=
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=

Întinderea inimii grinzii

∞ =
4
k

Întindere tubului pe direcŃie transversală: Cedare la faŃa tălpii

CondiŃii de aplicabilitate
50 9 , 25
10
25 , 259
10 ≤ = = ≤
c
stiff
t
L

mm r d L
stiff
25 , 259 15 25 , 244 = + = + =
75 , 0 53 , 0
25 , 259
138
08 , 0 ≤ = = ≤
stiff
L
b

2 , 0 069 , 0
25 , 259
18
05 , 0 ≤ = = ≤
stiff
L
c


Rigiditatea
2
2 1
3
25 , 1
2
2
3
5
4 , 10
1
tan 1
4 , 14
|
|
¹
|

\
|
|
|
¹
|

\
|
⋅ − ⋅
+
|
|
¹
|

\
|


|
|
¹
|

\
|
− +

|
|
¹
|

\
|


⋅ ⋅
=
c
stiff
stiff
stiff
stiff stiff
c
stiff
stiff
c
t
L
L
b
k k
L
b
L
b
L
c
t b
L
L
t
k
θ
β


























































- V. 43 -
4 , 0
10
25 , 259
25 , 259
138
6 , 1 5 , 1 4 , 10
2 , 259
138
1
67 , 29 tan
25 , 259
138
1
25 , 259
18
10 138
25 , 259
25 , 259 1 4 , 14
10
2
3
25 , 1
2
2
3
=
|
¹
|

\
|
|
¹
|

\
|
⋅ − ⋅
+ |
¹
|

\
|

⋅ |
¹
|

\
|
− +
|
|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ ⋅
=
75 , 0 53 , 0 ≤ =
stiff
L
b

67 , 29 10 35 = ⋅ − =
stiff
L
b
θ
=
1
k 1,5
=
2
k 1,6

Compresiunea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la faŃa tălpii

CondiŃii de aplicabilitate
50 9 , 25
10
25 , 259
10 ≤ = = ≤
c
stiff
t
L

mm L
stiff
25 , 259 15 25 , 244 = + =
75 , 0 77 , 0
25 , 259
200
08 , 0 ≤ = = ≤
stiff
L
b
NOK dar se acceptă în această situaŃie
2 , 0 206 , 0
25 , 259
5 , 53
05 , 0 ≤ = = ≤
stiff
L
c
NOK dar se acceptă în această situaŃie

Rigiditatea
2
2 1
3
25 , 1
2
2
3
6
4 , 10
1
tan 1
4 , 14
|
|
¹
|

\
|
|
|
¹
|

\
|

+
|
|
¹
|

\
|

|
|
¹
|

\
|
− +
|
|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ ⋅
=
c
stiff
stiff
stiff
stiff stiff
c
stiff
stiff
c
t
L
L
b
k k
L
b
L
b
L
c
t b
L
L
t
k
θ
β

mm 65 , 1
10
2 , 259
2 , 259
200
6 , 1 5 , 1 4 , 10
2 , 259
200
1
9 , 25 tan
2 , 259
200
1
2 , 259
5 , 53
10 200
2 , 259
2 , 259 1 4 , 14
10
2
3
25 , 1
2
2
3
=
|
¹
|

\
|
|
¹
|

\
|

+ |
¹
|

\
|

|
¹
|

\
|
− +
|
|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ ⋅
=
7 , 0 77 , 0 ≥ =
stiff
L
b

9 , 25 77 , 0 30 49 30 49 = ⋅ − = ⋅ − =
stiff
L
b
θ
=
1
k 1,5

























































- V. 44 -
=
2
k 1,6

Întindere tubului pe direcŃie transversală: Cedare la forfecare prin străpungerea
peretelui tălpii

∞ =
7
k

Compresiunea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la forfecare prin
străpungerea peretelui tălpii

∞ =
8
k

4.9.4.4 Rigiditatea iniŃială a nodului
Rigiditatea iniŃială

kNm
k
Eh
S
i i
init jo
3890
1 1
65 , 1
1
4 , 0
1 1
7 , 19
1
8 , 14
1 1
25 , 244 210000
1
2
8
1
2
int,
=

+

+ + +

+ + +


= =

=






- VI. 1 -










































CAPITOLUL VI
ÎMBINĂRI CARE PREIAU MOMENT ÎNCOVOIETOR
- VI. 2 -

4.4. SOLUłII CONSTRUCTIVE
În general nodurile grindă-stâlp care preiau momente încovoietoare sunt proiectate pe
principiul formării articulaŃiei plastice în grindă sau îmbinare, evitându-se plastificarea îmbinării.
Pentru acest scop există mai multe abordări de concepere a unei îmbinări, prin varierea diverselor
componente ale acesteia. Deşi există numeroase soluŃii tehnice de îmbinări rezistente la momente
încovoietoare, sunt folosite cu precădere următoarele tipologii care îmbină grinzile de stâlpi,
ambele elemente structurale având secŃiuni din profile I sau H:
- îmbinări cu placă de capăt şi şuruburi;
- îmbinări cu prindere sudată a grinzii de stâlp;
- îmbinări cu corniere.
4.4.1 Îmbinări cu placă de capăt şi şuruburi
Caracteristicile îmbinării (momentul capabil şi rigiditatea) depind în acest caz de
componente şi de variaŃia acestora. O listă cu principalele componente care pot schimba
comportamentul şi caracteristicile acestui tip de îmbinare este dată mai jos:
- tipul plăcii de capăt folosite: de tip exact, extinsă sau extinsă cu rigidizări. Aceste tipuri
de îmbinare sunt figurate în Figura 52 respectiv Figura 53;
- grosimea plăcii de capăt;
- diametrul şuruburilor;
- rigidizările de compresiune/întindere pe panoul de inimă al stâlpului;
- rigidizarea la forfecare a panoului de inimă al stâlpului.
STALP
GRINDA GRINDA
Rigidizare
la
forfecare
(daca e
necesar)
Rigidizare intindere /
compresiune (daca e necesar)
Placa de capat
Suruburi

Figura 52: Componentele principale ale unei îmbinări cu placă de capăt şi şuruburi.
Figura 52 prezintă principalele elemente care compun îmbinarea cu placă de capăt. Placa
de capăt extinsă este folosită de obicei atunci când se doreşte o rezistenŃă sporită la momente
încovoietoare, iar rezistenŃa nodului să fie apropiată de cea a grinzii metalice. Pentru a ajunge însă
la o rezistenŃă a nodului comparabilă cu cea a grinzii, placa de capăt şi şuruburile trebuie să aibă
grosimi respectiv diametre corespunzătoare.
Pentru sporirea rezistenŃei se pot folosi rigidizări orizontale pe panoul de inimă al stâlpului,
în dreptul tălpilor grinzii. Acestea preiau eforturile din zonele întinse induse de rândurile de şuruburi
din partea superioară a îmbinării, respectiv eforturile de compresiune provenite din talpa inferioară
a grinzii.
- VI. 3 -

Plăcile de dublare a inimii stâlpului se dispun atunci când nodul are rezistenŃa limitată de
forfecarea panoului de inimă al stâlpului. De multe ori aceste plăci conduc la o creştere mai
eficientă a rezistenŃei şi rigidităŃii nodului decât creşterea grosimii plăcii de capăt sau a grosimii
şuruburilor.
O soluŃie de asemenea eficace de creştere a rezistenŃei este prin intervenŃia în partea
extinsă a plăcii de capăt prin dispunerea unor rigidizări sudate pe placa de capăt şi talpa grinzii
(vezi Figura 53 a). În mod normal rezistenŃa la tracŃiune a rândului de şuruburi din partea extinsă
este limitată datorită faptului că şuruburile nu sunt rigidizate decât pe o singură direcŃie (de către
talpa grinzii), în timp ce şuruburile din rândul imediat inferior sunt dublu rigidizate (de talpa şi inima
grinzii) prin urmare ultimele pot prelua forŃe de tracŃiune superioare. Prin dispunerea rigidizărilor în
partea extinsă, rezistenŃa primului rând de şuruburi va putea fi calculată ca pentru şuruburile dublu
rigidizate.

a) îmbinare cu placă de capăt şi rigidizări b) îmbinare cu placă de capăt exactă
Figura 53: Tipuri de îmbinare cu placă de capăt şi şuruburi.
O soluŃie foarte simplă de îmbinare este prin placă de capăt exactă (vezi Figura 53 b). Deşi
din această tipologie pot rezulta foarte greu îmbinări total rezistente şi rigide, în multe cazuri acest
tip de îmbinare conduce la rezistenŃe suficiente pentru eforturile structurale rezultate. Modul de
îmbinare cu placă de capăt exactă este o alternativă bună nodurilor simple pentru echilibrarea
momentelor şi a deformaŃiilor din mijlocul grinzilor.
4.4.2 Îmbinări sudate
Îmbinările sudate pe şantier (vezi Figura 54) conferă un grad ridicat de rezistenŃă şi
rigiditate. Prin asigurarea unei suduri cu o rezistenŃă cel puŃin egală cu cea a materialului de bază,
acest tip de îmbinare poate fi considerată de rezistenŃă egală cu cea a grinzii îmbinate (cedarea
grinzii devine componenta minimă). Rigiditatea însă este dictată de flexibilitatea panoului de inimă
a stâlpului şi implicit de grosimea acestuia. Şi în acest caz se poate obŃine o rigiditate mai mare
prin dispunerea unor plăcuŃe de rigidizare a panoului stâlpului la forfecare.
Totuşi, pe lângă aceste avantaje, diverse cutremure (printre care cutremurul de la
Northridge, USA – 1994 şi cel de la Kobe, Japonia, 1995) şi mai apoi numeroasele studii
experimentale efectuate pe acest tip de îmbinări au demonstrat vulnerabilitatea îmbinărilor sudate,
care se manifestă prin cedarea fragilă şi lipsa ductilităŃii. Prin urmare, au fost recomandate diverse
tipologii de îmbinare care să îndepărteze articulaŃia plastică de sudură. Astfel, tipologiile schiŃate în
Figura 55 au ca principal scop formarea articulaŃiei plastice în grinda îmbinată şi nu în îmbinare.
Figura 55 a) reprezintă o îmbinare vutată simetric care conduce la avantajul unei îmbinări
simetrice. Probleme pot apărea datorită prezenŃei planşeului din beton armat la partea superioară.
- VI. 4 -

Îmbinarea din Figura 55 b) este o îmbinare cu o singură vută, în care evazarea grinzii se produce
doar la partea inferioară. În cazul în care se doreşte o întărire a îmbinării fără creşterea secŃiunii
grinzii se poate apela la soluŃia din Figura 55 c) în care îmbinarea este întărită de eclisele
orizontale prevăzute deasupra tălpilor grinzii şi sudate pe şantier de acestea.
Sudura
STALP
GRINDA

Figura 54: Îmbinare sudată clasică.

STALP
GRINDA
.
.
.
Rigidizari
STALP
GRINDA
.
Rigidizare
la
forfecare
(daca e
necesar)
Rigidizare
la
forfecare
(daca e
necesar)
STALP
GRINDA
Rigidizari
Rigidizare
la
forfecare
(daca e
necesar)

a) îmbinare cu vute simetrice b) îmbinare cu vută asimetrică c) îmbinare cu eclise pe tălpile grinzii
Figura 55: Tipologii de îmbinări sudate întărite la prindere.
O altă soluŃie de îndepărtare a concentrării deformaŃiilor plastice în grindă se poate realiza
prin reducerea secŃiunii grinzii ca în Figura 56. Reducerea secŃiunii grinzii se face prin
înlăturarea unei porŃiuni a tălpii grinzii. În acest mod se forŃează apariŃia articulaŃiei plastice într-o
locaŃie specificată, care posedă ductilitate înaltă. Geometria grinzii şi a secŃiunii reduse trebuie să
fie proiectată astfel încât capacitatea de rezistenŃă la moment încovoietor să fie depăşită mai întâi
în secŃiunea redusă şi apoi în secŃiunea de la faŃa stâlpului.
- VI. 5 -

GRINDA
Reducerea
sectiunii grinzii
STALP

Figura 56: Îmbinare sudată cu reducerea secŃiunii grinzii.
4.4.3 Îmbinări cu corniere
Îmbinările cu corniere pe tălpile grinzii şi cea a stâlpului predau eforturile de întindere şi
cele de compresiune prin intermediul cornierelor prinse cu şuruburi pe talpa grinzii şi cea a
stâlpului (vezi Figura 57). În plus, eforturile de forfecare din grindă pot fi si ele transmise tot prin
intermediul cornierelor prinse între inima grinzii şi talpa stâlpului. Principalele probleme înregistrate
în folosirea acestor tipuri de îmbinări sunt legate de alunecarea şuruburilor în găurile din tălpi şi
corniere şi solicitarea la încovoiere a profilului de cornier.

Figura 57: Îmbinare cu corniere între tălpile grinzii şi talpa stâlpului.
4.4.4 ModalităŃi de întărire a panoului de inimă al stâlpului.
Indiferent de tipologia de îmbinare aleasă (cu şuruburi, sudate sau cu corniere), panoul de
inimă al stâlpului poate fi componenta de rezistenŃă minimă şi poate induce deformaŃii premature
sau exagerate ale nodului. Deşi este o componentă cu ductilitate sporită, în calculul seismic
- VI. 6 -

deformaŃia panoului de inimă este limitată la 30% din deformabilitatea nodului (vezi SR-EN 1998,
cap. 6).
În proiectarea curentă există două posibilităŃi de îmbunătăŃire a capacităŃii panoului la
forfecare:
- prin alegerea unei secŃiuni de stâlp superioare cu grosime de inimă mai mare sau
- prin sudarea unor plăcuŃe suplimentare pe inima stâlpului în regiunea nodului.
Referitor la ultima alternativă, SR-EN 1993-1.8 permite dispunerea unei plăcuŃe sau a două
plăcuŃe (simetric) pe inima stâlpului (Ref. SecŃiunea 6.2.6.1 din SR-EN 1993-1.8 - vezi Figura 58),
astfel încât placa suplimentară pe inimă să se extindă cel puŃin până la baza razei de racordare iar
înălŃimea acesteia astfel ca placa suplimentară pe inimă să se extindă pe întreaga lăŃime efectivă a
inimii din zona întinsă şi comprimată. Aceste valori rezultă din calculul componentelor respective.

- ConfiguraŃie

Figura 58: Modalitatea de dispunere a plăcilor suplimentare pe inima stâlpilor (SR-EN 1993-1.8, 2006).
Cu toate că nu există o limitare în alegerea grosimii plăcuŃelor suplimentare de inimă, în
calculul componentei, aria inimii stâlpului este A
vc
poate fi majorată doar cu aria unei singure
plăcuŃe suplimentare cu grosimea egală cu cea a inimii stâlpului b
s
t
wc
.
Studii efectuate la Universitatea „Politehnica” din Timişoara (Ciutina et al, 2008) au demonstrat faptul că
sporirea rezistenŃei este direct proporŃională cu aria plăcuŃelor suplimentare, in timp ce ductilitatea nodului
rămâne ridicată (atât la încărcări monotone cât şi la încărcări oligociclice). Figura 59 prezintă sintetic
rezultatele obŃinute pe noduri pentru diverse modalităŃi de întărire a panoului de inimă a stâlpului.

Figura 60 arată un exemplu de deformaŃie ultimă pentru panoul stâlpului (încărcare
monotonă)

- VI. 7 -

CP-R

Test de referinŃă CP-R
CP-IP

O singură plăcuŃa CP-IP
-450
-300
-150
0
150
300
450
-0.1 -0.05 0 0.05 0.1
Distorsion γ γγ γ [rad]
M
o
m
e
n
t

M
c
w

[
k
N
m
]
CP-R-C

-450
-300
-150
0
150
300
450
-0.1 -0.05 0 0.05 0.1
Distorsion γ γγ γ [rad]
M
o
m
e
n
t

M
c
w

[
k
N
m
]
CP-IP-C
CP-IIPL

Două plăcuŃe largi CP-IIPL
CP-IIPD

Două plăcuŃe distanŃate CP-IIPD
-450
-300
-150
0
150
300
450
-0.1 -0.05 0 0.05 0.1
Distorsion γ γγ γ [rad]
M
o
m
e
n
t

M
c
w

[
k
N
m
]
CP-IIPL-C

-450
-300
-150
0
150
300
450
-0.1 -0.05 0 0.05 0.1
Distorsion γ γγ γ [rad]
M
o
m
e
n
t

M
c
w

[
k
N
m
]
CP-IIPD-C
Figura 59: Teste şi rezultate (curbe M-γ) pentru panoul de inimă al stâlpului (Ciutina, 2008).

Figura 60: Modul de deformare al panoului de inimă al stâlpului (Ciutina, 2008).
4.4.5 Nodurile la baza stâlpilor
Nodurile de la baza stâlpilor sunt compuse dintr-un element vertical (stâlpul), o placă de
bază şi un ansamblu de ancorare. Bazele stâlpilor pot fi calculate ca plăci de bază nerigidizate sau
rigidizate, dacă se presupune că baza stâlpului trebuie să transmită momente încovoietoare
importante. Baza stâlpului este rezemată de obicei pe un bloc de beton.
SR-EN 1993-1-8 include reguli pentru calculul rezistenŃei şi rigidităŃii bazei stâlpului.
Metoda de calcul este aplicabilă atât pentru stâlpi cu secŃiune deschisă, cât şi pentru stâlpi cu
secŃiune închisă. Alte detalii de baze de stâlpi pot fi adoptate, incluzând plăci de bază întărite prin
adăugarea unor elemente metalice şi prin înglobarea părŃii inferioare a stâlpului în fundaŃia de
- VI. 8 -

beton. InfluenŃa suportului de beton, care ar putea fi considerabilă în anumite condiŃii de teren, nu
este acoperită de SR-EN 1993, însă face referire la regulile specifice în SR-EN 1992.
Concrete in compression and bending
Column flange and web in compression
Anchor bolts in shear
Anchor bolts in tension and
bending of the base plate
of the base plate
Optional stiffener
on both sides

Figura 61: Îmbinare la baza stâlpului care preia moment încovoietor (CESTRUCO, 2003).
În multe situaŃii soluŃia prezentată în Figura 61 fără rigidizări poate asigura transferul
momentelor încovoietoare de calcul fundaŃiei, deşi tipologia conduce în aproape toate cazurile la
noduri semi-rigide şi parŃial rezistente. Pentru a asigura însă o îmbinare rigidă este nevoie de
rigidizarea plăcii de bază ca în Figura 62 b). Rigidizarea plăcii va conduce la preluarea unui efort
mai mare la tracŃiune a buloanelor de ancoraj (calculul plăcii de bază la încovoiere se va face ca
pentru un rând de şuruburi situate lângă rigidizări), iar la compresiune placa va avea
deformabilitate mai mică. Totuşi, soluŃia b) nu poate fi aplicată pentru preluarea momentelor în
direcŃia perpendiculară pe plan. Pentru realizarea unor îmbinări la baza stâlpului care să preia
momentele încovoietoare în ambele planuri se va considera soluŃia c) din Figura 62 care este
rigidă pe ambele direcŃii principale ale stâlpului.


a) SoluŃie fără rigidizări b) Îmbinări rigide în plan
c) Îmbinări rigide în ambele planuri
principale
Figura 62: ModalităŃi de rigidizare a bazei stâlpului
- VI. 9 -

4.5. METODA COMPONENTELOR
4.5.1 Prezentarea metodei
Calculul caracteristicilor nodurilor grindă-stâlp prezentat în Eurocode 3 se face pe baza
metodei componentelor. Conform acestui model, fiecare nod este împărŃit în trei zone care sunt
solicitate diferit (vezi Figura 63):
- zona solicitată la întindere;
- zona solicitată la compresiune;
- zona solicitată la forfecare.
Zona intinsa
Zona comprimata
Forfecare
M
V

Figura 63: Delimitarea zonelor de solicitare într-un nod.
În fiecare zonă de solicitare pot fi identificate câteva surse de deformabilitate care
reprezintă elemente simple (sau „componente”) care contribuie la răspunsul global al nodului. Din
punct de vedere teoretic, această metodologie poate fi aplicată oricărei configuraŃii de nod şi tip de
încărcare, cu condiŃia ca să existe o caracterizare exactă a fiecărei componente de bază.
În principiu, pentru a putea aplica metoda componentelor la noduri trebuie urmăriŃi următorii
trei paşi pentru o anumită tipologie de îmbinare:
- identificarea componentelor active;
- caracterizarea răspunsului fiecărei componente printr-un model de tip resort F-∆
(rezistenŃă-deformaŃie);
- asamblarea elementelor active într-un model mecanic realizat din resorturi liniare şi
elemente rigide. Prin asamblarea componentelor rezultă un singur element echivalent,
în care caracteristicile F-∆ sunt folosite pentru generarea unei curbe globale M-Φ a
nodului.
Metoda componentelor este ilustrată în Figura 64 pentru cazul particular al unei îmbinări cu
placă de capăt şi şuruburi, cu trei rânduri de şuruburi întinse. Pentru calculul rezistenŃei şi a
rigidităŃii sunt considerate următoarele componente:
- panoul de inimă al stâlpului la forfecare – cws;
- inima stâlpului la compresiune – cwc;
- elementele de întindere pentru fiecare rând de şuruburi:
o talpa stâlpului la încovoiere – cfb;
o placa de capăt la încovoiere – epb;
o şuruburile la întindere – bt;
o inima stâlpului la întindere – cwt;
o inima grinzii la întindere – bwt – pentru şuruburile nerigidizate.
- VI. 10 -

M

(cws) (cwc)
(cwt,1)(cfb,1)(epb,1)(bt,1)
(cwt,2)(cfb,2)(epb,2)(bt,2)
(cwt,3)
(cfb,3)
(epb,3)
(bt,3)
(bwt,3)
M

Figura 64: Metoda componentelor: componentele active şi modelul mecanic adoptat după Eurocode 3 pentru
caracterizarea rigidităŃii (adaptare după Girao A.M., 2004).
Fiecare componentă este caracterizată de un răspuns neliniar F-D, care este obŃinut în mod
analitic sau experimental. Componentele individuale sunt apoi asamblate (prin legare în serie sau
în paralel) pentru a rezulta o singură componentă cu o lege de răspuns M-F.
4.5.2 Caracteristicile componentelor
Componentele de bază ale îmbinărilor sunt modelate prin intermediul unui resort liniar, cu
caracteristici elastic-plastice. Practic, răspunsul complex al unui resort este simplificat printr-o
relaŃie biliniară elastică-perfect plastică, ca în Figura 65. Cele două caracteristici care permit
modelarea comportamentului resortului sunt rigiditatea axială – K respectiv rezistenŃa plastică (vezi
Figura 66).
În cazul modelării, caracteristicile componentelor sunt:
- rigiditatea secantă la întindere/compresiune k
e
/h;
- rezistenŃa plastică la întindere/compresiune F
Rd
;
unde k
e
reprezintă rigiditatea iniŃială a componentei iar h este un coeficient de modificare a
rigidităŃii.
ke/
F
FRd
Comportamentul real
Aproximare elastic-plastica

Figura 65: Comportamentul real şi comportamentul aproximativ biliniar al unei componente.
- VI. 11 -

F

Figura 66: Modelarea unei componente supuse la efort axial.
În concordanŃă cu modelul adoptat de Eurocode 3 1-8, ecruisarea şi efectele de
neliniaritate geometrică sunt neglijate. În ceea ce priveşte ductilitatea componentei (extinderea
platoului plastic), normativul prezintă doar principii cantitative, în care se pot regăsi doar principii
de bază pentru majoritatea componentelor. Spre exemplu panoul stâlpului la forfecare este
considerat foarte ductil, prin urmare ductilitatea poate fi considerată ca infinită; pe de altă parte
şuruburile la întindere sunt considerate elemente fragile, deci nu prezintă un platou plastic.
4.5.3 Gruparea componentelor
Primul pas în găsirea unor componente unice ale unui nod este identificarea grupurilor de
elemente care sunt legate în serie/paralel. Rigiditatea la translaŃie, rezistenŃa şi capacitatea de
deformare sunt considerate separat. Pentru fiecare componentă, rigiditatea la translaŃie c
i
este
definită de raportul dintre forŃa de deformare şi deformaŃia componentei:
C
i
=F
i
/w
i
( 4 )
CoeficienŃii de rigiditate k folosiŃi în SR-EN 1993-1-8 sunt definiŃi în funcŃie de prin:
k
i
=c
i
/E ( 5 )
unde: E este modulul de elasticitate al materialului considerat.
Dacă nodul este exclusiv metalic, atunci în calculul rigidităŃii componentelor, modulul de
elasticitate poate interveni numai în formula finală a rigidităŃii. În cazul în care într-o îmbinare sunt
prezente mai multe materiale cu module de elasticitate diferite (spre exemplu în cazul îmbinărilor
compuse oŃel-beton), devine mai convenabilă folosirea rigidităŃii c
i
. Totuşi, şi în aceste situaŃii se
preferă folosirea unor coeficienŃi de echivalenŃă, pentru folosirea coeficienŃilor de rigiditate.
4.5.3.1 Gruparea liniară
Pentru componentele care acŃionează în paralel, rezistenŃele şi rigidităŃile trebuie adunate.
Cu toate acestea, capacitatea de deformaŃie cea mai mică va determina ductilitatea întregului
ansamblu. Acest lucru este ilustrat în diagrama inferioară din Figura 67, urmărind partea verticală a
figurii.
- VI. 12 -

w
R
F
R
C1,R C2,R
C1,Rd
F1,R
Componenta 1
r
i
g
i
d
articulat
w1,R
w
1,R
C1,R
F1,Rd
semi-rigid
G
r
u
p
a
r
e

i
n

p
a
r
a
l
e
l
R
C1,R
F
R
C
w
C2,Rd
F1,R
w
2,R
C2,R
F2,Rd
=
Componenta 2
w1,Rd
w2,R
w2,Rd
F1,R
F2,R
w2,F1,Rd
CRd
F1,R
w
R
CR
Gruparea in serie
w2,R
FRd=F1,Rd
w1,Rd+w2,F1,Rd=wRd
F2,R FR=F1,R=F2,R
=w1,R+w2,R
C2,Rd
F2,R
Componenta 2
w2,R
w
C2,R
F2,Rd
w2,Rd
F2,R
F2,w1,Rd
2,R=w1,R
CRd
FR
wR
w
CR
wRd=w1,Rd
FR
FRd =F1,Rd+F2,w1,Rd
2,R=w1,R
Gruparea in paralel
=
2,R
Grupare in serie

Figura 67: Gruparea liniară a componentelor (figură adaptată după Anderson et al., 1999).
Pentru componentele care sunt legate în serie, spre exemplu un rând de şuruburi (cu
componentele placa de capăt la încovoiere, şuruburile întinse şi talpa stâlpului la încovoiere=,
rigiditatea iniŃială se obŃine printr-o ecuaŃie de reciprocitate, iar rezistenŃa este cea a componentei
minime. Capacitatea de deformaŃie este cea a componentei minime la care se adună deformaŃiile
celorlalte componente corespunzătoare nivelului respectiv de încărcare. Acest comportament este
ilustrat în partea orizontală din Figura 67.
Prin gruparea liniară a regiunilor comprimate sau forfecate rezultă un singur resort
translaŃional pentru fiecare grup cu rigiditate, rezistenŃă şi capacitate de deformaŃie proprie. Tabelul
1 oferă principial rezultantele obŃinute prin gruparea în serie şi paralel a componentelor.

Tabelul 9 Rezultantele grupării componentelor în serie şi paralel.
Grupare
Caracteristică
În paralel În serie
Rigiditatea iniŃială c
Rd
c
1,Rd
+ c
2,Rd
1/(1/c
1,Rd
+ 1/c
2,Rd
)
RezistenŃa F
Rd
F
1,Rd
+ F
2,w1,Rd
F
1,Rd

- VI. 13 -

Capacitatea de deformare w
Rd
w
1,Rd
w
1,Rd
+ w
2,F1,Rd

În general tensiunile întinse constau din mai multe rânduri de şuruburi. Acestea vor fi
grupate într-un singur resort translaŃional prin considerarea comportamentului rotaŃional al nodului.
4.5.3.2 Gruparea rotaŃională
Pentru gruparea rotaŃională a componentelor se consideră în mod simplificat faptul că
centrul de rotire pentru toate rândurile întinse se găseşte în centrul tălpii inferioare a grinzii, deşi
acest lucru este valabil numai pentru îmbinările cu o rigiditate mare a componentelor comprimate.
În acest caz, rigiditatea la rotire S
eff,i
este determinată pe baza rigidităŃii liniare prin:
S
eff,i
=c
eff,i
z
i
2
( 6 )
unde: z
i
este distanŃa de la centrul de rotire la resortul i.
CerinŃa care de rotire uniformă care trebuie satisfăcută impune ca relaŃia moment-rotire a
sistemului real şi a celui echivalent (vezi Figura 68) să fie egale. O condiŃie adiŃională este ca
echilibrul forŃelor să fie menŃinut. Având îndeplinite aceste condiŃii, rigidităŃile rândurilor întinse pot
fi înlocuite printr-o rigiditate liniară echivalentă c
eq
situată la distanŃa z (braŃul de levier echivalent)
deasupra centrului de compresiune.

Figura 68: Gruparea rotaŃională a componentelor (figură adaptată după Anderson et al., 1999).

Tabelul 10, Tabelul 11 şi Tabelul 12 arată modul în care se obŃin rezistenŃa şi capacitatea
de deformaŃie a regiunii întinse, în ipoteza în care al doilea rând de şuruburi limitează capacitatea
de deformaŃie.

Tabelul 10 Caracteristicile grupării rotaŃionale ale rândurilor întinse.
Caracteristică Rânduri i=1,2,3
Rigiditatea iniŃială S
eff,Lt,iRd
= c
eff,Lt,i,Rd
z
i
2

RezistenŃa M
Lt,i,Rd
= F
Lt,i,R
z
i

Capacitatea de deformare F
Lt,i,R
= w
Lt,i,R
/z
i


Tabelul 11 CondiŃiile de echilibru ale nodului.
1. CONDIłIA 0 M Σ =
, , , Lt i R Lt R
i
M M =


2. CONDIłIA 0 H Σ =
, , , Lt i R Lt R
i
F F =


- VI. 14 -

, ,
, ,
, ,
, , , , ,
Lt i R
Lt i R
Lt i R
M
F
w
Lt i R i eff Lt i R i
i
z c z φ =

6447448
6447448
678 }
,
,
,
, , ,
Lt R
Lt R
Lt R
M
F
w
Lt R eq Lt R
z c z φ
6447448
64748
( 7 )
, ,
, ,
, , , , ,
Lt i R
Lt i R
F
w
Lt i R i eff Lt i R
i
z c φ =

644474448
678 }
,
, ,
, , ,
Lt R
Lt i R
F
w
Lt R eq Lt R
z c φ
64748
( 8 )
Din ecuaŃiile 4 şi 5 se obŃine:
2
, , ,
, , ,
eff Lt i R i
i
eff Lt i R i
i
c z
z
c z
=


respectiv
2
, , ,
, , 2
eff Lt i R i
i
eq LT R
c z
c
z
=



Tabelul 12 Rezultantele grupării rotaŃionale a componentelor.
Caracteristică Rânduri i=1,2,3
Rigiditatea iniŃială
2
, , , , , 2
1
eq Lt Rd eff Lt i R i
i
c c z
z
= ⋅


RezistenŃa
,2,
, ,2, 2 , , ,
1,3
1
Lt Rd
Lt Rd Lt Rd Lt i w R i
i
F F z F z
z
=
| |
= + ⋅
|
\ ¹


Capacitatea de deformare
, ,2,
2
1
Lt Rd Lt Rd
w w z
z
= ⋅ ⋅
4.5.3.3 Transformarea caracteristicilor
Procedurile descrise anterior de grupare a caracteristicilor redau relaŃiile moment-rotire în
punctele S şi L după cum schematizate în Figura 69 a. În aceste modele resoartele îmbinărilor
sunt modelate la frontiera nodului (Figura 69 b). Pentru modelul simplificat din Figura 69 c, modelul
echivalent de resorturi pentru forfecare (în panou) şi cele ale îmbinărilor laterale este localizat în
intersecŃia C a axelor grinzii şi a stâlpului.

a) Nodul real b) Modelarea exactă a deformaŃiilor c) Modelarea convenŃională
(prin transformare)
Figura 69: Modelarea nodurilor.
Modul de conversie este ilustrat în Figura 74, iar formulele de transformare în Tabelul 13.
Rigiditatea efectivă a regiunii forfecate este transformată într-un resort de încovoiere prin
multiplicarea cu z
2
. Rigiditatea efectivă liniară pentru zona comprimată şi rigiditatea echivalentă
pentru zona întinsă sunt grupate în paralel. Rigiditatea resortului liniar obŃinut este transformată
apoi într-un resort de încovoiere prin multiplicarea cu braŃul echivalent z
2
.

- VI. 15 -


Figura 70: Transformarea caracteristicilor componentelor (figură adaptată după Anderson et al., 1999).

Tabelul 13 Formule de calcul pentru transformarea caracteristicilor componentelor.
Netransformată în S Netransformată în L Transformată din S în C Transformată din L în C
2
,
,
1
S Rd
eff Rd
z
S
c
=
2
,
, , , ,
1 1
L Rd
eff Lc Rd eff Lt Rd
z
S
c c
=
+

, ,
,
1/
1
SC Rd S Rd
S Rd
stalp
S S
S
S
β
=


, ,
,
1
1
LC Rd L Rd
L Rd
grinda
S S
S
S
=


R
I
G
I
D
I
T
A
T
E
A

N
e
t
r
a
n
s
f
o
r
m
a
t
ă

2 2
,
, , , , , ,
1 1 1 1
j ini
eff S Rd eff Lc Rd eff Lt Rd i
z z
S
c c c c
= =
+ +


T
r
a
n
s
f
o
r
m
a
t
ă

î
n

C

,
, ,
1
1 1
j ini
SC Rd LC Rd
S
S S
=
+

REZISTENłA DE
CALCUL
, , , , ,
1 1
j Rd r Lt r Rd r Lt r Rd
r i r i
M z F h F
= − = −
= =
∑ ∑


NOTĂ: Este evident că valoarea momentului încovoietor creşte de la faŃa stâlpului în
axa acestuia, însă acest lucru conduce la o proiectare mai conservativă. Pe de altă parte,
- VI. 16 -

mutarea centrului de rotire de la faŃa în axul stâlpului va conduce la o extra-rotire a nodului,
conducând la o supraestimare a deformaŃiei globale a cadrului.
4.5.3.4 RezistenŃa la momente încovoietoare a nodului
Considerând o distribuŃie plastică a forŃelor de întindere (permisă de Eurocode 3),
rezistenŃa la momente încovoietoare este determinată ca suma momentelor individuale ale
rândurilor întinse:
, , Rd Lt i Rd i
M F h =

( 9 )
Pentru echilibrul nodului, suma forŃelor de întindere
, , Lt i Rd
F

trebuie să fie mai mică decât
rezistenŃa grupului comprimat F
Lc,Rd
şi decât cea a rezistenŃei la forfecare V
S,Rd
/b. Dacă această
condiŃie este îndeplinită pentru rândul i întins, atunci contribuŃia tuturor rândurilor inferioare
acestuia la momentul încovoietor se neglijează.
4.5.3.5 Rigiditatea la rotire
În modul normal de modelare a rigidităŃii, deformabilitatea panoului de inimă a stâlpului este
reprezentată separat de alte surse de deformaŃie. Pentru o configuraŃie unilaterală de nod grindă-
stâlp, rigiditatea rotaŃională totală pate fi exprimată direct, prin intermediul rigidităŃilor liniare de
forfecare, compresiune şi a rigidităŃii echivalente de întindere:
2
,
1
j ini
i
S z
c
=

( 10 )
unde: c
i
sunt rigidităŃile efective sau echivalente ale regiunii i.
Pentru o configuraŃie bilaterală de nod grindă-stâlp, gradul de forfecare al panoului de inimă
al stâlpului este influenŃat de raportul momentelor încovoietoare înregistrate în cele două îmbinări
(prin intermediul parametrului b).
4.5.4 Aplicarea metodei componentelor în SR-EN 1993-1-8
4.5.4.1 RezistenŃa la momente încovoietoare
RezistenŃa la încovoiere a nodurilor (sau momentul încovoietor capabil) este derivată din
rezistenŃa la tracŃiune a componentelor întinse şi este evaluată prin intermediul formulei (vezi
paragraful 6.2.7.2 din SR-EN 1993-1-8):
, , j Rd r tr Rd
r
M h F =

( 11 )
unde: F
tr,Rd
este forŃa capabilă de întindere a şurubului pentru rândul r de şuruburi;
h
r
este distanŃa de la centrul de compresiune la rândul r de şuruburi;
r este numărul rândului de şuruburi. Rândul 1 se consideră ca fiind rândul cel mai
îndepărtat de centrul de compresiune.
NOTĂ: Formula de mai sus reprezintă cazul general al unei îmbinări cu placă de
capăt şi mai multe rânduri de şuruburi întinse. Pentru o îmbinare sudată formula se
simplifică, prin considerarea la tracŃiune doar a tălpii superioare a grinzii.
Figura 71 ilustrează modul de considerare a rândurilor de şuruburi întinse şi braŃele de
pârghie (h
r
) aferente.
- VI. 17 -

t1 F
h
h
h
F t2
F tn
n
2
1
j,Rd M

Figura 71: Modul de calcul al momentului capabil pentru un nod cu mai multe rânduri de şuruburi întinse.
Pentru fiecare rând de şuruburi întinse, rezistenŃa la tracŃiune a rândului de şuruburi
reprezintă rezistenŃa minimă a componentelor legate în serie, pe principiul verigii slabe dintr-un
lanŃ. Practic, forŃa capabilă de întindere F
tr,Rd
a rândului r, luată ca pentru un rând de şuruburi
individual, se ia egală cu valoarea cea mai mică a forŃei capabile de întindere pentru un rând de
şuruburi individual a următoarelor componente de bază (vezi secŃiunea 6.2.7.2 din SR-EN 1993-1-
8):
- inima stâlpului supusă la întindere F
t,wc,Rd
(6.2.6.3 din SR-EN 1993-1-8);
- talpa stâlpului supusă la încovoiere F
t,fc,Rd
(6.2.6.4 din SR-EN 1993-1-8);
- placa de capăt supusă la încovoiere F
t,ep,Rd
(6.2.6.5 din SR-EN 1993-1-8);
- inima grinzii supusă la întindere F
t,wb,Rd
(6.2.6.8 din SR-EN 1993-1-8)
Ft,wb,Rd
Ft,ep,Rd
Ft,fc,Rd
Ft,wc,Rd
Ft,wb,Rd
Ft,wc,Rd
Ft,ep,Rd
Ft,fc,Rd

Figura 72: Componentele întinse de un rând de şuruburi.
Figura 72 prezintă locaŃia celor patru componente (vedere laterală şi secŃiune) pentru un
rând intermediar de şuruburi în cazul unei îmbinări cu placă de capăt.
Dacă se adoptă soluŃia de îmbinare cu corniere prinse cu şuruburi pe talpa grinzii şi a
stâlpului, atunci în locul componentei placa de capăt la încovoiere se consideră componenta
corniere de îmbinare a tălpilor solicitate la încovoiere (6.2.6.6 din SR-EN 1993-1-8).
În cazul forŃei axiale nule, suma eforturilor de tracŃiune trebuie echilibrată de eforturile de
compresiune. Prin urmare, suma rezistenŃelor de întindere ∑F
t,rd
trebuie să fie inferioară sau cel
mult egală cu rezistenŃa minimă la compresiune a următoarelor componente (vezi paragraful
6.2.7.2 din SR-EN 1993-1-8):
- forŃa capabilă de compresiune a inimii stâlpului (nerigidizate) F
c,wc,Rd
(6.2.6.2 din SR-EN
1993-1-8);
- forŃa capabilă de compresiune a tălpii şi inimii grinzii F
c,fb,Rd
(6.2.6.7 din SR-EN 1993-1-
8)
- VI. 18 -

O altă limitare a sumei forŃelor de întindere se face faŃă de rezistenŃa la forfecare a panoului
de inimă al stâlpului:
∑F
t,Rd
≤ V
wp,Rd
/β ( 12 )
unde: V
wp,Rd
forŃa plastică capabilă la forfecare a panoului de inimă nerigidizat la forfecare (6.2.6.1
din SR-EN 1993-1-8);
b este parametrul de transformare;
NOTĂ: În cazul în care suma forŃelor de tracŃiune este mai mare decât rezistenŃa la
compresiune, echilibrarea forŃelor interne ale nodului se face prin reducerea forŃei capabile
a rândurilor inferioare de şuruburi până la egalarea rezistenŃei minime a nodului la
compresiune sau forfecare a panoului de stâlp.
4.5.4.2 Determinarea rigidităŃii la rotire a nodurilor (6.3 din SR-EN 1993-1-8)
Pentru o îmbinare metalică, rigiditatea iniŃială, se determină combinând rigidităŃile
individuale ale fiecărei componente. Cu condiŃia ca efortul axial să nu depăşească 10% din
rezistenŃa plastică a secŃiunii transversale, rigiditatea iniŃială S
j,ini
a curbei caracteristice moment-
rotire a unui nod este găsită prin formula:
2
,
1
j ini
i i
Ez
S
k
=

( 13 )
unde: E este modulul de elasticitate al oŃelului;
k
i
este coeficientul de rigiditate asociat componentei de bază „i” a îmbinării (Tabelul 6.11 din
SR-EN 1993-1-8); iar
z este braŃul de levier calculat în funcŃie de caracteristicile componentelor supuse la
tracŃiune, considerând centrul de compresiune la nivelul tălpii inferioare a grinzii.
Pentru panoul de inimă al stâlpului nerigidizat la forfecare, în cazul unei îmbinări cu
configuraŃie unilaterală sau bilaterală cu înălŃimi egale ale grinzilor de o parte şi de alta a panoului
de inimă, coeficientul rigidităŃii k
1
este egal cu:
1
0, 38
vc
A
k
z β
= ( 14 )
Pentru fiecare rând de şuruburi care lucrează la tracŃiune, coeficienŃii de rigiditate ai
diverselor componente care constituie acest rând pot fi regrupaŃi (prin considerarea în serie a
acŃiunii lor) astfel încât să se facă uz de un singur coeficient de rigiditate, denumit „efectiv”, pentru
fiecare rând:

=
i r i
r eff
k
k
,
,
1
1
( 15 )
unde: k
i,r
sunt coeficienŃii de rigiditate ale componentelor rândului r în tracŃiune.
Pentru fiecare rând de şuruburi solicitate la tracŃiune, într-o îmbinare compusă cu rigidizări,
avem următorii coeficienŃi de rigiditate care se combină conform formulei 12:
- coeficientul de rigiditate al inimii stâlpului la tracŃiune:
- VI. 19 -

c
wc wc c eff
d
t b
k
, ,
3
7 , 0
= ( 16 )
lăŃimea eficace b
eff,c,wc
în acest caz trebuie luată ca valoarea cea mai mică între lăŃimile eficace
l
eff,cp
ale tălpii stâlpului în tracŃiune, considerate individual sau ca făcând parte din grupuri de
rânduri de şuruburi;

- coeficientul de rigiditate al tălpii stâlpului la încovoiere:
3
3
, ,
4
85 , 0
m
t l
k
fc wc t eff
= ( 17 )
- coeficientul de rigiditate al plăcii de capăt la încovoiere:
3
3
,
5
85 , 0
m
t l
k
p ep eff
= ( 18 )
unde: t
p
este grosimea plăcii de capăt;
- coeficientul de rigiditate al şuruburilor la tracŃiune:
b s
L A k / 6 , 1
11
= ( 19 )
unde: A
s
este aria nominală a secŃiunii unui şurub iar L
s
este lungimea tijei şurubului.
Valoarea lăŃimii eficace l
eff,ep
pentru placa de capăt este calculată în mod similar cu cea
pentru l
eff,t,cp
a tălpii stâlpului, dar cu considerarea dimensiunilor omologe ale plăcii de capăt.
În cazul în care într-o îmbinare mai multe rânduri de şuruburi sunt întinse simultan,
rigidităŃile efective pentru toate rândurile întinse sunt grupate în paralel astfel încât, în formula
rigidităŃii iniŃiale, este introdus un singur coeficient de rigiditate echivalent, k
eq
:
eq
r r
eq
z
h k
k

= ( 20 )
unde: k
r
este rigiditatea eficace a rândului de şuruburi întins r;
h
r
este distanŃa dintre centrul de compresiune şi rândul de şuruburi întins r.
BraŃul de levier echivalent z
eq
, folosit dealtfel şi în formula 14 în locul lui z, este calculat în funcŃie
de braŃul de levier al componentelor întinse z
i
prin formula:


=
i i
i i
eq
z k
z k
z
2
( 21 )
4.5.5 Curba de calcul moment-rotire a unei îmbinări (6.1.2 din SR-EN 1993-1-8)
Pornind de la valorile momentului capabil M
j,Rd
şi a rigidităŃii iniŃiale S
j,ini
calculate conform
relaŃiilor prezentate anterior, se poate deduce curba moment-rotire a îmbinării, după modelul din
Figura 73.
- VI. 20 -


Figura 73: Determinarea curbei Moment – Rotire a unei îmbinări (SR-EN 1993-1-8, 2006).
Pentru o valoare fixată a momentului Mj,Sd aplicată îmbinării, inferioară sau egală cu
momentul capabil de calcul Mj,Rd, rigiditatea este oferită de:
ini j j
S S
,
= pentru
Rd j Sd j
M M
, ,
3
2
≤ ( 22 )
µ
ini j
j
S
S
,
= pentru
Rd j Sd j Rd j
M M M
, , ,
3
2
≤ < ( 23 )
Cu
Ψ
|
|
¹
|

\
|
=
Rd j
Sd j
M
M
,
,
5 , 1 µ şi Ψ = 2,7 pentru îmbinări cu şuruburi.
NOTĂ: Pentru calculul nodurilor cu ajutorul metodei componentelor se pot evidenŃia
următoarele aspecte:
- rezistenŃa îmbinării este dictată de componenta cea mai slabă. Este de preferat ca
această componentă să posede un comportament ductile, pentru a permite redistribuŃia
eforturilor în îmbinare. De obicei conectorii (şuruburi sau suduri) au un comportament
casant la cedare şi este de preferat să nu fie componenta de rezistenŃă minimă şi să posede
o anumită suprarezistenŃă pentru a permite plastificarea componentelor ductile;
- rigiditatea îmbinării reprezintă o sumă ponderată a tuturor componentelor, unele
având o influenŃă mai mare (cum ar fi panoul de inimă al stâlpului la forfecare sau
compresiune), altele mai mică;
- capacitatea de rotire a nodului este direct dependentă de ductilitatea
componentelor mai slabe din nod. Pe de altă parte, jocul de deformabilităŃi al diferitelor
componente poate genera diferite concentrări de eforturi care în mod normal trebuie evitate
(spre exemplu, o deformabilitate mare a panoului de inimă al stâlpului la forfecare conduce
la o concentrare a tensiunilor în zona cordoanelor de sudură şi la cedări a acestor zone).
4.6. TABELE DE PROIECTARE
4.6.1 Identificarea componentelor active
Avantajul metodei componentelor aşa cum este prezentată în SR-EN 1993-1-8 este că oferă inginerilor
proiectanŃi posibilitatea de a calcula proprietăŃile nodurilor, prin descompunerea acestora în diferite
componente. SecŃiunea 1-8 oferă formule de calcul pentru noduri grindă-stâlp sudate, cu placă de capăt şi
şuruburi şi noduri cu corniere.
Tabelul 14 prezintă componentele active care trebuie considerate pentru calculul
caracteristicilor nodurilor.

- VI. 21 -

Tabelul 14 Componentele active ale diferitelor tipuri de noduri.
Tip nod Placă de capăt Sudat Cu corniere Baza stâlpului
Componenta Rezist. Rigid. Rezist. Rigid. Rezist. Rigid. Rezist. Rigid.
1. Panoul inimii stâlpului solicitat la
forfecare
X X X X X X
2. Inima stâlpului solicitată la
compresiune transversală
X X X X X X
3. Inima stâlpului solicitată la
întindere transversală
X X X X X X
4. Talpa stâlpului solicitată la
încovoiere
X X X X
5. Placa de capăt solicitată la
încovoiere
X X
6. Talpă de cornier solicitată la
încovoiere
X X
7. Talpa şi inima grinzii sau stâlpului
solicitată la compresiune
X ** X ** X ** X **
8. Inima profilului I solicitată la
întindere
X ** ** **
9. Placa solicitată la întindere sau
compresiune
X **
10. Şuruburi solicitate la întindere * X * X
11. Şuruburi solicitate la forfecare X X
12 Şuruburi solicitate la presiune pe
gaură (pe tălpile grinzii, tălpile
stâlpului, placa de capăt sau cornier)
X X
13. Betonul solicitat la compresiune
inclusiv mortarul
X X
14. Placa de bază solicitată la
încovoiere datorită compresiunii
X
15. Placa de bază solicitată la
încovoiere datorită tracŃiunii
X X
16. Şurub de ancoraj solicitat la
întindere
X X
17. Şurub de ancoraj solicitat la
forfecare
X
Note:
*
Componenta este considerată în cadrul calculului pe element T echivalent

**
Componenta este considerată în deformaŃia grinzii sau a stâlpului
4.6.2 Proceduri de calcul a componentelor
Cu excepŃia notaŃiilor care vor fi definite în acest paragraf, principalele simboluri şi notaŃii folosite sunt cele
din paragraful 4.2.8 „Geometria şi alcătuirea îmbinărilor simple”. Procedurile de calcul pentru componentele
listate în Tabelul 14 pentru rezistenŃă şi rigiditate sunt detaliate în
Tabelul 15.

Tabelul 15 Formule de calcul pentru rezistenŃă şi rigiditate.
Componenta RezistenŃa Rigiditatea


1. Panoul inimii
stâlpului solicitat la
forfecare



Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.1
,
,
0
0.9
3
y wc vc
wp Rd
M
f A
V
γ
=

Avc este aria de forfecare a secŃiunii stâlpului (cf. SR-EN 1993-
1-1)
Dacă se folosesc rigidizări transversale pe panoul de inimă al
stâlpului, atunci
,
, , ,
0
0.9
3
y wc vc
wp Rd wp add Rd
M
f A
V V
γ
= +
, cu
. , . , . ,
, ,
4 2 2
pl fc Rd pl fc Rd pl st Rd
wp add Rd
s s
M M M
V
d d
+
= ≤

ds este distanŃa dintre axele mediane ale rigidizărilor
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
Pentru un panou nerigidizat
la forfecare:
1
0.38
vc
A
k
z β
=

Pentru un panou rigidizat la
forfecare:
1
k = ∞
b - parametrul de
transformare conform 5.3(7)
z este braŃul de pârghie în
funcŃie de tipologia nodului,
(vezi figura 6.15 din SR-EN
1993-1-8)
- VI. 22 -


Mpl,fc,Rd este momentul plastic capabil al tălpii stâlpului faŃă de
propria axă mediană
Mpl,st,Rd este momentul plastic capabil al unei rigidizări faŃă de
propria axă mediană.
Sporirea rezistenŃei
panoului de inimă al
stâlpului se poate face
prin plăcuŃe suplimentare
sudate pe inima stâlpului.
În acest mod, aria de
forfecare va fi sporită cu
aria plăcuŃei, vezi 6.2.6.1
(6)
Placuta
suplimentara

2. Inima stâlpului
solicitată la
compresiune
transversală



Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.2
, , , , , ,
, , , ,
0 1
wc eff c wc wc y wc wc eff c wc wc y wc
c wc Rd c wc Rd
M M
k b t f k b t f
F dar F
ω ω ρ
γ γ
= ≤
ω este un factor de reducere care Ńine seama de interacŃiunea
cu forfecarea din panoul inimii stâlpului (vezi Tabelul 6.4 din
SR-EN 1993-1-8). Valoarea factorului ω depinde în mod direct
de gradul de forfecare al panoului, prin intermediul
parametrului de transformare b şi de raportul dintre aria
antrenată în rezistenŃa la compresiune (beff,c,wc twc) şi aria de
forfecare a stâlpului Avc;
beff,c,wc lăŃimea efectivă a inimii stâlpului solicitat la
compresiune care se calculează cu formulele 6.10-6.12 din
SR-EN 1993-1-8. beff,c,wc reprezintă lăŃimea de inimă a stâlpului
antrenată de componenta comprimată (talpa grinzii);
ρ este un factor de reducere care ia în considerare flambajul
plăcii:
Dacă este necesară sporirea rezistenŃei la compresiune a
inimii stâlpului există două posibilităŃi (pot fi prezente şi
simultan):
- dispunerea plăcuŃelor suplimentare pe panoul de inimă al
stâlpului (ca pentru panoul stâlpului solicitat la forfecare), prin
sudare pe contur. În acest mod este mărită grosimea inimii
stâlpului.
- dispunerea rigidizărilor
transversale pe stâlp (vezi figura
alăturată). Acestea se dispun în
dreptul tălpii grinzii pentru
îmbinările sudate, respectiv între
şuruburi pentru cazul îmbinărilor
bulonate;
Rigidizare

Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
Pentru un panou nerigidizat
la compresiune:
, ,
2
0.7
eff c wc wc
c
b t
k
d
=

Pentru un panou rigidizat la
compresiune:
2
k = ∞
dc este înălŃimea liberă a
inimii stâlpului.

3. Inima stâlpului
solicitată la
întindere
transversală


Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.3
, , ,
, ,
0
eff t wc wc y wc
c wc Rd
M
b t f
F
ω
γ
=

ω este un factor de reducere care Ńine seama de interacŃiunea
cu forfecarea din panoul inimii stâlpului pe baza valorii beff,t,wc
(vezi Tabelul 6.4 din SR-EN 1993-1-8).
beff,t,wc lăŃimea efectivă a inimii stâlpului solicitat la întindere
care se calculează cu formulele 6.16 din SR-EN 1993-1-8
pentru îmbinările sudate, respectiv calculate conform
elementului T echivalent (secŃiunea 6.2.6.4 din SR-EN 1993-1-
8) pentru îmbinările cu şuruburi. beff,t,wc reprezintă lăŃimea de
inimă a stâlpului antrenată de componenta întinsă (talpa grinzii
pentru îmbinările sudate respectiv şuruburile întinse);
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
, ,
3
0.7
eff t wc wc
c
b t
k
d
=

Pentru o îmbinare sudată
cu panoul de inimă al
stâlpului rigidizat la
întindere:
3
k = ∞

Notă: pentru îmbinările cu
mai multe rânduri de
şuruburi întinse se va
considera câte un coeficient
k3 pentru fiecare rând de
şuruburi întinse.
- VI. 23 -

Sporirea rezistenŃei la întindere a inimii stâlpului se ace prin
aceleaşi metode ca în cazul compresiunii transversale a inimii
stâlpului.
4. Talpa stâlpului
solicitată la
încovoiere


Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.4
Pentru îmbinările sudate, forŃa capabilă Ffc,Rd a tălpii stâlpului
nerigidizată supusă la încovoiere, produsă de întinderea sau
compresiunea din talpa grinzii, se determină cu:
, , ,
,
0
eff b fc fb y fb
fc Rd
M
b t f
F
γ
=

beff,b,fc este lăŃimea efectivă caracteristică tălpilor sudate şi
calculată conform paragrafului 4.10.
Pentru îmbinările cu placă de capăt şi şuruburi, şi cele cu
corniere, rezistenŃa de calcul şi modul de cedare al tălpii
stâlpului supusă la încovoiere transversală, împreună cu
şuruburile asociate supuse la întindere, se determină identic
cu cea pentru talpa elementului T echivalent.

Notă: pentru îmbinările cu mai multe rânduri de şuruburi
întinse calculul pe elementul de tip T echivalent se va face
pentru:
- fiecare rând individual de şuruburi necesar să reziste la
întindere;
- fiecare grup de rânduri de şuruburi necesar să reziste la
întindere (fără rigidizări intermediare).
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
Numai pentru îmbinările cu
şuruburi:
3
4 3
0.9
fc
eff
l t
k
m
=

ℓeff este minimul dintre
lungimile efective (individual
sau parte a unui grup de
rânduri de şuruburi).
m distanŃa liberă dintre axul
şurubului şi inima profilului
(conform Tabelelor 6.4 şi
6.5 a SR-EN 1993-1-8).

Notă: pentru îmbinările cu
mai multe rânduri de
şuruburi întinse se va
considera câte un coeficient
k4 pentru fiecare rând de
şuruburi întinse.
5. Placa de capăt
solicitată la
încovoiere


Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.5
RezistenŃa de calcul şi modul de cedare al unei plăci de capăt
solicitată la încovoiere, împreună cu şuruburile asociate
supuse la întindere, se iau identice cu cele pentru talpa
elementului T echivalent.
Notă: pentru îmbinările cu mai multe rânduri de şuruburi
întinse calculul pe elementul de tip T echivalent se va face
pentru:
- fiecare rând individual de şuruburi necesar să reziste la
întindere;
- fiecare grup de rânduri de şuruburi necesar să reziste la
întindere (fără rigidizări intermediare).
Notă: notaŃiile pentru rândul de şuruburi întins extern grinzii,
pentru calculul elementului de tip T echivalent se regăsesc în
Figura 6.10 a SR-EN 1993-1-8.
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
3
5 3
0.9
p
eff
l t
k
m
=

ℓeff este minimul dintre
lungimile efective (individual
sau parte a unui grup de
rânduri de şuruburi).
m distanŃa liberă dintre axul
şurubului şi inima profilului
(conform Figurii 6.10 şi 6.11
a SR-EN 1993-1-8).

Notă: pentru îmbinările cu
mai multe rânduri de
şuruburi întinse se va
considera câte un coeficient
k5 pentru fiecare rând de
şuruburi întinse.
6. Talpă de cornier
solicitată la
încovoiere


Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.6
RezistenŃa de calcul şi modul de cedare al unei corniere
solicitate la încovoiere, împreună cu şuruburile asociate
supuse la întindere, se iau identice cu cele pentru talpa
elementului T echivalent.
Notă: notaŃiile caracteristice pentru rândul de şuruburi întinse
pentru calculul elementului de tip T echivalent se regăsesc în
Figurile 6.12 şi 6.13 din SR-EN 1993-1-8.
Notă: numărul rândurilor de şuruburi care prind cornierul de
talpa stâlpului este limitat la 1.
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
3
6 3
0.9
a
eff
l t
k
m
=

ℓeff este lungimea efectivă a
cornierei din talpa verticală.
m distanŃa liberă dintre axul
şurubului şi talpa orizontală,
conform Figurii 6.13 a SR-
EN 1993-1-8.
7. Talpa şi inima
grinzii sau stâlpului
solicitată la
compresiune


Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.7
,
, ,
c Rd
c fb Rd
fb
M
F
h t
=


Mc,Rd este momentul încovoietor capabil al secŃiunii
considerate.
h-tfb este distanŃa dintre axele mediane ale tălpilor profilului
(considerând momentul capabil egal cu un cuplu de forŃe ce
acŃionează în axele mediane ale tălpilor)
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2

Nu se consideră în
calculul rigidităŃii
7
k = ∞
8. Inima profilului I
solicitată la întindere
Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.8
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2

- VI. 24 -



, , ,
, ,
0
eff t wb wb y wb
t wb Rd
M
b t f
F
γ
=

beff,t,wb este lăŃimea efectivă a inimii grinzii solicitate la
întindere. Fiind caracteristică numai îmbinărilor cu şuruburi, se
ia egală cu lungimea efectivă a unui tronson T echivalent,
reprezentând încovoierea plăcii de capăt, pentru un rând de
şuruburi individual sau a unui grup de şuruburi.
Nu se consideră în
calculul rigidităŃii
8
k = ∞
9. Placa solicitată
la întindere sau
compresiune

Pentru plăcile întinse Ref. SR-EN1993-1-1 6.2.3
RezistenŃa la întindere Nt,Rd este minimul dintre:
- RezistenŃa plastică a secŃiunii brute
,
1
y
pl Rd
M
Af
N
γ
=

- RezistenŃa ultimă a secŃiunii nete
,
2
0.9
net u
u Rd
M
A f
N
γ
=

Pentru îmbinări categoria C:
,
1
net y
net Rd
M
A f
N
γ
=


Pentru plăcile comprimate Ref. SR-EN1993-1-1 6.2.9.3
,
1
y
c Rd
M
Af
N
γ
=
pentru clasele 1,2 şi 3 de secŃiune
,
1
eff y
c Rd
M
A f
N
γ
=
pentru clasa 4 de secŃiune
A (Aeff) este aria (eficace) a secŃiunii nete a plăcii.
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2

Nu se consideră în
calculul rigidităŃii
9
k = ∞
10. Şuruburi
solicitate la
întindere


Ref. SR-EN1993-1-8 3.6.1
ForŃa capabilă de întindere este dată de:
2
,
2
ub s
t Rd
M
k f A
F
γ
=

k2 = 0,63 pentru şuruburi cu cap înecat
k2 = 0,9 pentru celelalte cazuri
ForŃa capabilă de întindere este dată de:

RezistenŃa de calcul la forfecare prin străpungere:
,
2
0.6
m p u
p Rd
M
d t f
B
π
γ
=


Notă: pentru îmbinările cu şuruburi şi placă de capăt sau cu
corniere, rezistenŃa la întindere a şuruburilor este integrată în
calculul pe elementul T echivalent
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
10
1.6
s
b
A
k
L
=

Lb este lungimea şurubului,
egală cu lungimea de
strângere (grosimea totală a
materialului şi a şaibelor),
plus jumătate din suma
dintre înălŃimea capului
şurubului şi înălŃimea piuliŃei
Notă: formula este valabilă
atât pentru şuruburile
pretensionate cât şi cele
nepretensionate.
11. Şuruburi
solicitate la
forfecare


Ref. SR-EN1993-1-8 3.6

Vezi paragraful 4.3.1.2 al prezentei lucrări
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
Pentru şuruburile
nepretensionate:
2
11 17
16
16
( )
b ub
M
n d f
k sau k
Ed
=

dM16 diametrul nominal
pentru un şurub M16
nb numărul de rânduri de
şuruburi la forfecare
Pentru şuruburile
pretensionate:
11
k = ∞
12 Şuruburi solicitate
la presiune pe gaură
(pe tălpile grinzii,
tălpile stâlpului, placa
de capăt sau cornier)

Ref. SR-EN1993-1-8 3.6

Vezi paragraful 4.3.1.2 al prezentei lucrări
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
Pentru şuruburile
nepretensionate:
12 18
24
( )
b b t ub
n k k df
k sau k
E
=


- VI. 25 -


1 2 b b b
k k dar k = ≤
1 1
0.25 / 0.5 1.25
b b b
k e d dar k = + ≤
2 2
0.25 / 0.375 1.25
b b b
k p d dar k = + ≤
16
1.5 / 2.5
t j M t
k t d dar k = ≤

eb distanŃa de la rândul de
şuruburi de la marginea
liberă a plăcii pe direcŃia
încărcării
pb distanŃa dintre rândurile
de şuruburi pe direcŃia
încărcării
tj grosimea componentei
respective
Pentru şuruburile
pretensionate:
12
k = ∞
13. Betonul solicitat
la compresiune
inclusiv mortarul

Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.9
RezistenŃa de calcul a îmbinării între placa de bază şi betonul
suport, se determină Ńinând seama de proprietăŃile materialelor
şi dimensiunile atât a betonului cât şi a mortarului. Betonul
suport trebuie dimensionat în concordanŃă cu prevederile din
EN 1992.
RezistenŃa la compresiune se determină pe baza
elementului T echivalent solicitat la compresiune (Ref.
SR-EN1993-1-8 6.2.5)

Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2

13
1.275
c eff eff
E b l
k
E
=

beff lăŃimea efectivă a tălpii
elementului T, cf. 6.2.5(3);
leff lungimea efectivă a tălpii
elementului T, cf. 6.2.5(3).
14. Placa de bază
solicitată la
încovoiere datorită
compresiunii


Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.10
RezistenŃa la compresiune se determină pe baza elementului
T echivalent solicitat la compresiune (Ref. SR-EN1993-1-8
6.2.5)
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2

Nu se consideră în
calculul rigidităŃii
14
k = ∞

Notă: acest coeficient este
deja luat în considerare prin
coeficientul k13.
15. Placa de bază
solicitată la
încovoiere datorită
tracŃiunii


Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.11
RezistenŃa de calcul şi modul de cedare a plăcii de bază la
încovoiere sub întindere, împreună cu şuruburile de ancoraj
asociate solicitate la întindere Ft,pl,Rd se calculează similar cu
placa de capăt la încovoiere (Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.5).
Practic, rezistenŃa de calcul şi modul de cedare al unei plăci de
bază solicitată la încovoiere, se iau identice cu cele pentru
talpa elementului T echivalent.
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2

Cu forŃe de pârghie
3
15 3
0.85
eff p
l t
k
m
=

Fără forŃe de pârghie
3
15 3
0.425
eff p
l t
k
m
=

leff lungimea efectivă a tălpii
elementului T, cf. 6.2.5(3);
m distanŃa liberă dintre axul
şurubului şi talpa orizontală,
conform Figurii 6.8 a SR-EN
1993-1-8.
Notă: forŃele de pârghie se
pot dezvolta, dacă
3
3
8.8
s
b
eff
m A
L
m t


16. Şurub de ancoraj
solicitat la întindere

Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.12
RezistenŃa de calcul a tijelor de ancoraj se ia ca valoarea cea
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2

Cu forŃe de pârghie
- VI. 26 -


mai mică dintre:
- rezistenŃa de calcul la întindere a tijei de ancoraj (Ref. SR-
EN1993-1-8 3.6 şi paragraful 4.3.1.3 al prezentei lucrări) şi
- rezistenŃa de calcul la smulgere a tijei din blocul de beton,
(Ref. SR-EN1992-1-1).
10
1.6
s
b
A
k
L
=

Fără forŃe de pârghie
10
2.0
s
b
A
k
L
=

Lb alungirea tijei de
ancorare, care este egală
cu suma a 8 diametre
nominale de şurub, stratul
de mortar de poză,
grosimea plăcii de bază,
şaiba şi jumătate din
înălŃimea piuliŃei
17. Şurub de
ancoraj solicitat la
forfecare

Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.2
ForŃa capabilă de forfecare Fv,Rd a plăcii de bază a stâlpului:
, , , v Rd f Rd vb Rd
F F nF = +
n este numărul total de tije de ancoraj
RezistenŃa de calcul la frecare, Ff,Rd, între placa de bază şi
mortar se determină prin:
, , , f Rd f d c Ed
F C N =
Cf,d coeficientul de frecare între placa de bază şi stratul de
mortar (=0,20 pentru mortar uzual)
Nc,Ed rezistenŃa de calcul la compresiune normală a stâlpului.
RezistenŃa de calcul la forfecare Fvb,Rd se ia ca cea mai mică
dintre Fvb,Rd1 şi Fvb,Rd2:
Fvb,Rd1 este presiunea de calcul pe peretele găurii a prezonuluii
de ancorare (Ref. SR-EN1993-1-8 3.6 şi paragraful 4.3.1.2 al
prezentei lucrări)
2, ,
b ub s
vb Rd
Mb
f A
F
α
γ
=

cu 0.44 0.0003
b yb
f α = −
Nu se consideră în
calculul rigidităŃii


4.6.3 Calculul elementelor T echivalente
4.6.3.1 Element T echivalent solicitat la întindere (Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.4.1)
Un element T echivalent solicitat la întindere poate fi folosit pentru modelarea rezistenŃei de
calcul a următoarelor componente de bază prinse prin intermediul şuruburilor:
- talpa stâlpului solicitată la încovoiere;
- placa de capăt solicitată la încovoiere;
- talpă de cornier solicitată la încovoiere;
- placă de bază solicitată la încovoiere datorită efectului de tracŃiune.
RezistenŃa componentelor enumerate mai sus pot fi deduse prin intermediul elementului T
echivalent (vezi Figura 74). Elementul echivalent T poate avea trei moduri posibile de cedare a
tălpii (caracteristice unui singur rând de şuruburi sau unui grup de rânduri de şuruburi), după cum
este arătat în Figura 75.
- VI. 27 -


Figura 74: Modelarea tălpii stâlpului şi a plăcii de capăt prin intermediul elementelor T echivalente(Anderson
et al., 1999).

Modul real de cedare al
componentei
Modul de cedare pe
elementul T echivalent
Diagrama de eforturi Diagrama de momente
a) Modul 1: Plastificarea completă a tălpii



b) Modul 2: Ruperea şurubului însoŃită de plastificarea tălpii


c) Modul 3: Ruperea şuruburilor în tracŃiune



- VI. 28 -

Figura 75: Modul de cedare real al componentelor şi elementul T echivalent (Anderson et al., 1999).
Lungimea efectivă totală Σℓ
eff
a unui element T echivalent din Figura 76, se alege astfel
încât rezistenŃa de calcul a tălpii elementului T echivalent să fie egală cu cea a componentei de
bază pe care o reprezintă.


Figura 76: Modul de cedare real al componentelor şi elementul T echivalent (SR-EN 1993-1-8, 2006).
SR-EN 1993-1-8 propune o metodă simplă de calcul a forŃei capabile din şuruburi, prin
metoda momentelor de plasticizare a plăcii de capăt respectiv a forŃei capabile a şuruburilor la
tracŃiune.
Astfel, pentru talpa stâlpului sau placa de capăt la încovoiere, rezistenŃa unui anumit rând
de şuruburi la întindere este calculată ca fiind cea mai mică valoare dintre trei tipuri de cedări
posibile:
- modul 1 de cedare, (cedarea prin linii de articulaŃii plastice ale tălpii stâlpului sau ale plăcii de
capăt):
m
M
F
Rd pl
Rd T
, 1
, 1 ,
4
= ( 24 )
Dacă elementul T echivalent are şi plăci de capăt suplimentare, atunci valoarea F
T,1,Rd
devine:
1, ,
,1,
4 2
pl Rd bp Rd
T Rd
M M
F
m
+
= ( 25 )
SR-EN 1993-1-8 oferă şi posibilitatea unui calcul mai exact, prin intermediul formulelor (metoda
este denumita şi Metoda 2 - alternativă):
1,
,1,
(8 2 )
2 ( )
w pl Rd
T Rd
w
n e M
F
mn e m n

=
− +
dacă nu există plăci suplimentare de capăt sau ( 26 )
1, ,
,1,
(8 2 ) 4
2 ( )
w pl Rd bp Rd
T Rd
w
n e M nM
F
mn e m n
− +
=
− +
dacă există plăci suplimentare de capăt ( 27 )
- modul 2 de cedare, (cedarea plastică combinată a tălpii stâlpului sau plăcii de capăt la
încovoiere, împreună cu cedarea la tracŃiune a şuruburilor):
2, ,
,2,
2
pl Rd t Rd
T Rd
M n F
F
m n
+
=
+

( 28 )
- modul 3 de cedare, care corespunde cedării şuruburilor la tracŃiune prin ruperea:
,3, , T Rd t Rd
F F =

( 29 )
Formulele de mai sus pentru modului 1 şi modului 2 de cedare sunt specifice cazului în
care este posibilă dezvoltarea efectului de pârghie a elementul T echivalent (verificarea se face
prin limitarea lungimii şurubului sau a tijei de ancorare L
b
la o valoare inferioară raportului
- VI. 29 -

3
3
,1
8.8
s
eff f
m A
l t

). În cazul în care este posibilă dezvoltarea efectului de pârghie, atunci valoarea
rezistenŃei la tracŃiune a rândului respectiv de şuruburi se calculează cu relaŃia:
1,
,1 2,
2
pl Rd
T Rd
M
F
m

= ( 30 )
În formulele de mai sus:
F
T,Rd
este forŃa capabilă de întindere a tălpii elementului T
Q este forŃa de pârghie
M
pl1,Rd
momentul plastic de calcul pentru placa de capăt sau talpa stâlpului, relativ la primul mod de
cedare:
2
1, ,1 0
0, 25 /
pl Rd eff f y M
M l t f γ =


M
pl1,Rd
momentul plastic de calcul pentru placa de capăt sau talpa stâlpului, relativ la cel de-al
doilea mod de cedare:
2
2, ,2 0
0, 25 /
pl Rd eff f y M
M l t f γ =


M
bp,Rd
momentul plastic de calcul pentru placa de capăt suplimentară relativ la primul mod de
cedare:
2
, ,1 , 0
0, 25 /
bp Rd eff bp y bp M
M l t f γ =


n = e
min
dar n ≤ 1,25m (vezi Figura 77)
F
t,Rd
este forŃa capabilă de întindere a unui şurub, a se vedea tabelul 3.4;
ΣF
t,Rd
este suma forŃelor capabile F
t,Rd
pentru toate şuruburile din elementul T echivalent;
Σℓ
eff,1
este valoarea Σℓ
eff
pentru modul 1 de cedare;
Σℓ
eff,2
este valoarea Σℓ
eff
pentru modul 2 de cedare;
f
y,bp
este limita de curgere a plăcii suplimentare de capăt;
t
bp
este grosimea plăcii suplimentare de capăt;
e
w
= d
w
/ 4;
d
w
este diametrul şaibei sau lăŃimea capului sau piuliŃei, după caz.


Figura 77: DefiniŃii geometrice pentru şuruburi în elementul echivalent T (SR-EN 1993-1-8, 2006).
Figura 78 ilustrează modurile 1, 2 şi 3 de cedare ale elementului T echivalent pentru
îmbinări cu placă de capăt şi şuruburi. Testele experimentale au fost executate în Laboratorul
CEMSIG al UniversităŃii „Politehnica” din Timişoara cu scopul folosirii oŃelurilor cu rezistenŃă înaltă
în construcŃii.



- VI. 30 -


Figura 78: Moduri de cedare pentru elementul T echivalent înregistrate experimental.
Atunci când se foloseşte metoda elementului T echivalent pentru modelarea unui grup de
rânduri de şuruburi, poate fie necesară divizarea grupului în rânduri de şuruburi şi folosirea unui
element echivalent T pentru a modela separat fiecare rând de şuruburi.
Rândurile de şuruburi se consideră că lucrează singure sau în cadrul unui grup de şuruburi.
RezistenŃa finală a unui rând de şuruburi este cea care conduce la rezistenŃa minimă în tracŃiune
pentru cazul combinaŃiei cele mai defavorabile. Figura 79 ilustrează diferenŃa în mecanismul de
cedare pentru un rând individual de şuruburi şi un grup de şuruburi.
a) b)
a) b)
Figura 79: Mecanismul de cedare pentru un rând individual de şuruburi – a) respectiv un grup de rânduri de
şuruburi – b) (Anderson et al., 1999).

Rândurile de şuruburi care pot fi considerate ca acŃionând simultan în cadrul unui grup de
şuruburi nu sunt despărŃite de rigidizări sau alte elemente transversale. Spre exemplu, pentru
nodul din Figura 80, tabelul din partea dreaptă oferă modul de considerare a elementelor
echivalente de tip T (pe rânduri individuale de şuruburi respectiv grupuri de rânduri de şuruburi)
pentru talpa stâlpului respectiv placa de capăt solicitate la încovoiere.
Talpa stâlpului
Rând individual
de şuruburi
Grup de rânduri
de şuruburi
Placa de
capăt
Rând individual
de şuruburi
Grup de rânduri
de şuruburi
R1 X R1 X
R2 X R2 X
R3 X R3 X
R4 X R4 X
M
R1
R2
R3
R4
R3+R4 X R2+R3 X
- VI. 31 -

R2+R3 X R3+R4 X
R1+R2 X R2+R3+R4 X
R2+R3+R4 X
R1+R2+R3 X
R1+R2+R3+R4 X

Figura 80: Îmbinare cu placă de capăt şi şuruburi. Modul de considerarea a elementelor echivalente de tip T
pentru rânduri individuale de şuruburi respectiv grupuri de rânduri de şuruburi (exemplu).
NOTĂ: În general identificarea modului de cedare pentru un element T echivalent
poate aduce informaŃii importante despre comportamentul nodului:
- dacă pentru rândul 1 de şuruburi este caracteristic modul 1 de cedare pentru placa
de capăt, cornierele sau talpa stâlpului, atunci este puŃin probabil ca nodul să fie rigid şi
total rezistent. În schimb, capacitatea de deformare bună pe care o dezvoltă aceste
componente poate asigura o capacitate de rotire bună a nodului;
- modul 3 de cedare prin ruperea şuruburilor în tracŃiune reprezintă un mod fragil de
cedare şi prin urmare este de preferat ca acest tip de îmbinare să posede o suprarezistenŃă
corespunzătoare faŃă de elementele îmbinate (grindă, stâlp);
- modul 2 de cedare reprezintă un compromis destul de bun pentru a avea o
capacitate de rotire bună a nodului şi rezistenŃă totală sau apropiată de aceasta.
4.6.3.2 Element T echivalent solicitat la compresiune (Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.5)
Elementul T echivalent solicitat la compresiune este folosit pentru modelarea nodurilor
dintre elementele metalice şi beton:
- placa de bază metalică solicitată la încovoiere datorită presiunii asupra fundaŃiei,
- betonul şi/sau mortarul de egalizare.
ForŃa capabilă la compresiune a tălpii elementului T echivalent, F
C,Rd
este dată de:
F
C,Rd
= f
jd
b
eff
l
eff
( 31 )

b
eff
este lăŃimea efectivă a tălpii elementului T
l
eff
este lungimea efectivă a tălpii elementului T
f
jd
este rezistenŃa de calcul la presiune a nodului
LăŃimea şi lungimea efectivă a tălpii elementului T echivalent solicitat la compresiune
depinde de tipul proiecŃiei lungimii fizice a componentei de bază a nodului. Dacă proiecŃia lungimii
fizice a componentei de bază a nodului, reprezentată de elementul T, depăşeşte valoarea c pe
fiecare parte, porŃiunea proiecŃiei suplimentare peste lăŃimea c se neglijează (vezi Figura 81)

Figura 81: Aria elementului T echivalent solicitat la compresiune (SR-EN 1993-1-8, 2006).
- VI. 32 -

LăŃimea de rezemare adiŃională, c, este calculată cu formula:
0
3
y
jd M
f
c t
f γ
= ( 32 )

t este grosimea tălpii elementului T
f
y
este limita de curgere a materialului tălpii elementului T
RezistenŃa materialului de rezemare a nodului (beton sau mortar) f
jd
se determină cu
ajutorul relaŃiei:
j Rdu
jd
eff eff
F
f
b l
β
= ( 33 )
β
j
este coeficientul materialului nodului din fundaŃie. β
j
=0,67 dacă rezistenŃa caracteristică a
mortarului este mai mare de 20% din rezistenŃa caracteristică a fundaŃiei din beton iar grosimea
mortarului este mai mică de 20% din lăŃimea minimă a plăcii de bază.
F
Rdu
este forŃa rezistentă concentrată de calcul menŃionată în EN 1992. A
c0
este egal cu produsul
b
eff
l
eff
.
- VI. 33 -

4.7. EXEMPLE DE CALCUL
În mod uzual, calculul îmbinărilor în conformitate cu SR EN1993-1-8 este foarte laborios.
Calculul manual necesită foarte mult timp, însă pentru înŃelegerea tuturor fenomenelor este
recomandată parcurgerea unor exemple simple.
4.7.1 Îmbinare grindă-stâlp cu şuruburi
4.7.1.1 DATE INIłIALE ÎMBINARE GRINDĂ-STÂLP:
Stâlp: HEB300 S355
Grindă: IPE360 S235
Tipul îmbinării: cu placă de capăt extinsă
Placă de capăt: 500x220x15, S235
Şuruburi: M22, grupa10.9

Figura 82: Geometria nodului grindă-stâlp

STÂLP HEB300, S355 - valori nominale
ÎnălŃimea secŃiunii: h
c
300 := mm
LăŃimea secŃiunii: b
c
300 := mm
Grosimea inimii:

t
wc
11 := mm
Grosimea tălpii:

t
fc
19 := mm
Raza de racord:

r
c
27 := mm
Aria secŃiunii: A
c
14910 := mm
2

Moment de inerŃie: I
yc
251700000 := mm
4

DistanŃa între razele de racord: d
c
208 := mm
Limita de curgere a oŃelului: f
yc
355 :=
N
mm
2

RezistenŃa ultimă a oŃelului: f
uc
510 :=
N
mm
2




























- VI. 34 -


GRINDA IPE360, S235 - valori nominale
ÎnălŃimea secŃiunii: h
b
360 := mm
LăŃimea secŃiunii: b
b
170 := mm
Grosimea inimii: t
wb
8 := mm
Grosimea tălpii:

t
fb
12.7 := mm
Raza de racord:

r
b
18 := mm
Aria secŃiunii: A
b
7270 := mm
2

Moment de inerŃie: I
yb
162700000 := mm
4

DistanŃa între razele de racord: d
b
298.6 := mm
Limita de curgere a oŃelului: f
yb
235 :=
N
mm
2


RezistenŃa ultimă a oŃelului: f
ub
360 :=
N
mm
2


PLACA DE CAPĂT 500x220x15, S235
Lungime: h
p
500 := mm
LăŃime:

b
p
220 := mm
Grosime:

t
p
15 := mm
Limita de curgere a oŃelului: f
yp
235 :=
N
mm
2

RezistenŃa ultimă a oŃelului: f
up
360 :=
N
mm
2

Pe direcŃia aplicării încărcărilor (1)
Numărul de rânduri orizontale de şuruburi: n
1
5 :=
DistanŃa de la marginea plăcii până la
primul rând de şuruburi:

e
1
35 := mm
DistanŃa între rândurile de şuruburi:

p
11
100 := mm

p
12
115 := mm
Pe direcŃia perpendiculară aplicării încărcărilor (2)
Numărul de rânduri verticale de şuruburi: n
2
2 :=
DistanŃa de la marginea plăcii până la
primul rând de şuruburi: e
2
60 := mm
DistanŃa între rândurile de şuruburi: p
2
100 := mm

ŞURUBURI M22, 10.9
Numărul total de şuruburi: n 10 :=
Aria şurubului: A
s
380 := mm
2

Diametrul tijei: d 22 := mm
Diametrul găurii: d
0
24 := mm
Diametrul şaibei: d
w
37 := mm


































- VI. 35 -

Limita de curgere: f
ybt
900 :=
N
mm
2

RezistenŃa ultimă: f
ubt
1000 :=
N
mm
2



SUDURA ÎNTRE GRINDĂ ŞI PLACA DE CAPĂT
Sudura tălpii:
a
f
8 := mm
Sudura inimii:
a
w
6 := mm

FACTORI PARłIALI DE SIGURANłĂ
γ
M0
1.0 :=
γ
M2
1.25 :=
γ
Mu
1.1 :=


4.7.1.2 CALCULUL MOMENTULUI CAPABIL
Se vor calcula mai intâi rezistenŃele pentru fiecare rând de şuruburi.

• rândul 1 de şuruburi - adiacent unei rigidizări, din partea extinsă a plăcii de capăt:
Având în vedere că rândul 1 de şuruburi este adiacent rigidizării de pe stâlp şi
situat în partea extinsă a plăcii de capăt, rezistenŃa va fi determinată ignorând primele
două componente:
1. rezistenŃa inimii stâlpului la întindere
2. rezistenŃa inimii grinzii la întindere.
3. rezistenŃa tălpii stâlpului la încovoiere:

Se vor defini mărimile: e
min
60 := mm

e 100 := mm

n 1.25 m ⋅ 28.625 = := mm

r
c
27 = mm
calculate conform EN1993-1-8, par.6.2.6.4.1, figura 6.8

l
eff.cp1
2 π ⋅ m ⋅ 143.885 = := mm

l
eff.cp2
π m ⋅ 2 e
1
⋅ + 141.942 = := mm

l
eff.cp
min l
eff.cp1
l
eff.cp2
,
( )
141.942 = := mm
factorul α rezultă din figura 6.11, în funcŃie de λ
1
şi λ
2


λ
1
m
m e +
0.186 = :=

m
2
100 11 − ( )
2

0.8 10 ⋅ − 36.5 = := mm

λ
2
m
2
m e +
0.297 = := rezulta α 8 := (val. aproximativa)

l
eff.nc
e
1
α m ⋅ + 2 m ⋅ 0.625 e ⋅ + ( ) − 109.9 = := mm
l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
109.9 = := mm













EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.4.2


















EN1993 - 1 - 8
tabel 6.5



























m
100 11 − ( )
2






0.8 27 ⋅ − 22.9 = := mm
- VI. 36 -

l
eff.2
l
eff.nc
109.9 = := mm
Modul 1 de cedare: plastificarea completă a tălpii:


M
pl.1.Rd
0.25 Σ l
eff.1
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 3.521 10
6
× = := Nmm

F
T1.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
6.15 10
5
× = := N
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea tălpii :

M
pl.2.Rd
0.25 Σ l
eff.2
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 3.521 10
6
× = := Nmm

A
s.b
A
s
:=

F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N


F
T1.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m n +
4.407 10
5
× = := N

Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T1.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 5.472 10
5
× = := N

Pentru talpa stâlpului la primul rând de şuruburi, rezistenŃa minimă este:

F
t1.cf.Rd
min F
T1.1.Rd
F
T1.2.Rd
, F
T1.3.Rd
,
( )
4.407 10
5
× = := N
(modul 2 de cedare)

4. rezistenŃa plăcii de capăt la încovoiere
Se definesc mărimile: e
x
e
min
60 = := mm

w 100 := mm

m
x
40 0.8 a
f
⋅ − 33.6 = := mm
calculate conform EN1993-1-8: par.6.2.6.5
l
eff.cp1.p
2 π ⋅ m
x
⋅ 211.115 = := mm
l
eff.cp2.p
π m
x
⋅ w + 205.558 = := mm

l
eff.cp3.p
π m
x
⋅ 2 e ⋅ + 305.558 = := mm

l
eff.cp
min l
eff.cp1.p
l
eff.cp2.p
, l
eff.cp3.p
,
( )
205.558 = := mm

l
eff.nc1.p
4 m
x
⋅ 1.25 e
x
⋅ + 209.4 = := mm

l
eff.nc2.p
e 2 m
x
⋅ + 0.625e
x
+ 204.7 = := mm
l
eff.nc3.p
0.5 b
p
⋅ 110 = := mm

l
eff.nc4.p
0.5 w ⋅ 2 m
x
⋅ + 0.625e
x
+ 154.7 = := mm

l
eff.nc
min l
eff.nc1.p
l
eff.nc2.p
, l
eff.nc3.p
, l
eff.nc4.p
,
( )
110 = := mm
l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
110 = := mm

l
eff.2
l
eff.nc
110 = := mm
Modul 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de capăt:

M
pl.1.Rd
0.25 l
eff.1
t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 1.454 10
6
× = := Nmm

EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3




EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3

















EN1993 - 1 - 8
tabel 6.6




EN1993 - 1 - 8
tabel 6.6







EN1993 - 1 - 8
tabel 6.6






EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3
- VI. 37 -


F
T1.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
x
1.731 10
5
× = := N
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea plăcii :

M
pl.2.Rd
0.25 l
eff.2
t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 1.454 10
6
× = := Nmm

F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N

F
T1.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m
x
n +
2.985 10
5
× = := N
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T1.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 5.472 10
5
× = := N

Pentru placa de capăt la primul rând de şuruburi, rezistenŃa minimă este:
F
t1.ep.Rd
min F
T1.1.Rd
F
T1.2.Rd
, F
T1.3.Rd
,
( )
1.731 10
5
× = := N

Pentru primul rând de şuruburi rezultă:

F
t1.Rd
min F
t1.cf.Rd
F
t1.ep.Rd
,
( )
1.731 10
5
× = := N


• Rândul 2 de şuruburi - este adiacent unei rigidizări de pe stâlp şi tălpii superioare
a grinzii, prin urmare rezistenŃa se va determina ignorând primele două componente:
1. rezistenŃa inimii stâlpului la întindere
2. rezistenŃa inimii grinzii la întindere
3. rezistenŃa tălpii stâlpului la încovoiere:
se vor defini mărimile: e
min
60 := mm

e 100 := mm

m 22.9 := mm

n 1.25 m ⋅ 28.625 = := mm

r
c
27 = mm
calculate conform EN1993-1-8: par.6.2.6.4.1, figura 6.8
l
eff.cp
2 π ⋅ m ⋅ 143.885 = := mm
factorul α rezultă din EN1993-1-8, figura 6.11, în funcŃie de λ
1
şi λ
2


λ
1
m
m e +
0.186 = :=

m
2
100 11 − ( )
2

0.8 10 ⋅ − 36.5 = := mm

λ
2
m
2
m e +
0.297 = := rezulta α 8 := (valoare aproximativă)

l
eff.nc
α m ⋅ 183.2 = := mm

l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
143.885 = := mm

l
eff.2
l
eff.nc
183.2 = := mm
Modul 1 de cedare: plastificarea completă a tălpii:

M
pl.1.Rd
0.25 Σ l
eff.1
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 4.61 10
6
× = := Nmm

F
T2.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
8.052 10
5
× = := N


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3




EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3






























EN1993 - 1 - 8
tabel 6.5












EN1993 - 1 - 8
tabel 6.5






EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3
- VI. 38 -

Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea tălpii :

M
pl.2.Rd
0.25 Σ l
eff.2
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 5.869 10
6
× = := Nmm
A
s.b
A
s
:=

F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N

F
T2.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m n +
5.318 10
5
× = := N
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T2.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 5.472 10
5
× = := N
Pentru talpa stâlpului la al doilea rând de şuruburi, rezistenŃa minimă este:

F
t2.cf.Rd
min F
T2.1.Rd
F
T2.2.Rd
, F
T2.3.Rd
,
( )
5.318 10
5
× = := N

4.rezistenŃa plăcii de capăt la încovoiere

l
eff.cp
2 π ⋅ m ⋅ 143.885 = := mm
l
eff.nc
α m ⋅ 183.2 = := mm

l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
143.885 = := mm

l
eff.2
l
eff.nc
183.2 = := mm

Modul 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de capăt:

M
pl.1.Rd
0.25 l
eff.1
t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 1.902 10
6
× = := Nmm

F
T2.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
3.322 10
5
× = := N
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea plăcii :

M
pl.2.Rd
0.25 Σ l
eff.2
⋅ t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 4.843 10
6
× = := Nmm

F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N

F
T2.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m n +
4.92 10
5
× = := N
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T2.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 5.472 10
5
× = := N

Pentru placa de capăt la al doilea rând de şuruburi, rezistenŃa minimă este:

F
t2.ep.Rd
min F
T2.1.Rd
F
T2.2.Rd
, F
T2.3.Rd
,
( )
3.322 10
5
× = := N

Pentru al doilea rând de şuruburi rezultă:

F
t2.Rd
min F
t2.cf.Rd
F
t2.ep.Rd
,
( )
3.322 10
5
× = := N

• Randul 3 de suruburi - este rand intermediar de suruburi (fara rigidizari pe grinda
sau pe stalp), prin urmare rezistenta randului de suruburi va fi minimul dintre urmatoarele
componente:
1. rezistenŃa inimii stâlpului la întindere




EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3










EN1993 - 1 - 8
tabel 6.6







EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


















EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.3


- VI. 39 -


F
t.wc.Rd
ω b
eff.t.wc
⋅ t
wc
⋅ f
y.wc

( )
γ
M0
:=
ω


l
eff.cp
2π m ⋅ 143.885 = := mm

l
eff.nc
4 m ⋅ 1.25 e ⋅ + 216.6 = := mm

b
eff.t.wc
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
143.885 = := mm

A
vc
4743 := mm
2

Factorul de reducere ω rezultă conform tabelului 6.3 din EN1993-1-8:

ω
1
1
1 1.3
b
eff.t.wc
t
wc

A
vc
|

\
|
|
¹
2
⋅ +
0.935 = :=

ω ω
1
0.935 = :=

f
y.wc
f
yc
:=

F
t.wc.Rd
ω b
eff.t.wc
⋅ t
wc
⋅ f
y.wc

( )
γ
M0
5.251 10
5
× = := N
2. rezistenŃa tălpii stâlpului la încovoiere
Se vor defini mărimile: e
min
60 := mm

e 100 := mm

m 22.9 := mm

n 1.25 m ⋅ 28.625 = := mm

r
c
27 = mm
calculate conform par.6.2.6.4.1, figura 6.8.

l
eff.cp
2 π ⋅ m ⋅ 143.885 = := mm

l
eff.nc
4 m ⋅ 1.25 e ⋅ + 216.6 = := mm

l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
143.885 = := mm

l
eff.2
l
eff.nc
216.6 = := mm
Modul 1 de cedare: plastificarea completă a tălpii:

M
pl.1.Rd
0.25 Σ l
eff.1
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 4.61 10
6
× = := Nmm

F
T3.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
8.052 10
5
× = := N
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea tălpii :

M
pl.2.Rd
0.25 Σ l
eff.2
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 6.94 10
6
× = := Nmm

F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N

F
T3.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m n +
5.734 10
5
× = := N
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T3.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 5.472 10
5
× = := N

Pentru talpa stâlpului la încovoiere, la al treilea rând de şuruburi, rezistenŃa minimă este:

F
t3.cf.Rd
min F
T3.1.Rd
F
T3.2.Rd
, F
T3.3.Rd
,
( )
5.472 10
5
× = := N

EN1993 - 1 - 8
tabel 6.4


















EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.3















EN1993 - 1 - 8
tabel 6.4






EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3

EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3











- VI. 40 -

3. rezistenŃa plăcii de capăt la încovoiere

l
eff.cp
2 π ⋅ m ⋅ 143.885 = := mm

l
eff.nc
4 m ⋅ 1.25 e ⋅ + 216.6 = := mm

l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
143.885 = := mm

l
eff.2
l
eff.nc
216.6 = := mm


Modul 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de capăt:

M
pl.1.Rd
0.25 l
eff.1
t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 1.902 10
6
× = := Nmm

F
T3.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
3.322 10
5
× = := N
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea plăcii :

M
pl.2.Rd
0.25 l
eff.2
t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 2.863 10
6
× = := Nmm

F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N

F
T3.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m n +
4.151 10
5
× = := N
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T3.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 5.472 10
5
× = := N
Pentru placa de capăt la al treilea rând de şuruburi, rezistenŃa minimă este:

F
t3.ep.Rd
min F
T3.1.Rd
F
T3.2.Rd
, F
T3.3.Rd
,
( )
3.322 10
5
× = := N

4. rezistenŃa inimii grinzii solicitată la întindere

b
eff.t.wb
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
143.885 = := mm

f
y.wb
f
yb
:=

F
t3.wb.Rd
b
eff.t.wb
t
wb

f
y.wb
γ
M0
⋅ 2.705 10
5
× = := N

Pentru al treilea rând de şuruburi rezultă:

F
t3.Rd
min F
t.wc.Rd
F
t3.cf.Rd
, F
t3.ep.Rd
, F
t3.wb.Rd
,
( )
2.705 10
5
× = := N

• Rândul 4 de şuruburi - având în vedere că acest rând de şuruburi este adiacent
rigidizării de pe stâlp şi a tălpii grinzii, rezistenŃa se va determina ignorând primele două
componente:
1. rezistenŃa inimii stâlpului la întindere
2. rezistenŃa inimii grinzii la întindere
3. rezistenŃa tălpii stâlpului la încovoiere:
Se vor defini mărimile: e
min
60 := mm

e 100 := mm

m 22.9 := mm

n 1.25 m ⋅ 28.625 = := mm

r
c
27 = mm
calculate conform EN1993-1-8, par.6.2.6.4.1, figura 6.8.

l
eff.cp
2 π ⋅ m ⋅ 143.885 = := mm



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.6








EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3

EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3













EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.8


























EN1993 - 1 - 8
tabel 6.5
- VI. 41 -


l
eff.nc
α m ⋅ 183.2 = := mm
factorul α rezultă din EN1993-1-8, figura 6.11, în funcŃie de λ
1
şi λ
2


λ
1
m
m e +
0.186 = :=

m
2
36.5 = mm

λ
2
m
2
m e +
0.297 = := rezultă α 8 := (valoare aproximativă)

l
eff.nc
α m ⋅ 183.2 = := mm

l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
143.885 = := mm

l
eff.2
l
eff.nc
183.2 = := mm
Modul 1 de cedare: plastificarea completă a tălpii:

M
pl.1.Rd
0.25 Σ l
eff.1
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 4.61 10
6
× = := Nmm

F
T4.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
8.052 10
5
× = := N
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea tălpii :

M
pl.2.Rd
0.25 Σ l
eff.2
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 5.869 10
6
× = := Nmm

A
s.b
A
s
:=

F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N

F
T4.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m n +
5.318 10
5
× = := N
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T4.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 5.472 10
5
× = := N

Pentru talpa stâlpului la al patrulea rând de şuruburi, rezistenŃa minimă este:

F
t4.cf.Rd
min F
T4.1.Rd
F
T4.2.Rd
, F
T4.3.Rd
,
( )
5.318 10
5
× = := N

4. rezistenŃa plăcii de capăt la încovoiere

l
eff.cp
2 π ⋅ m ⋅ 143.885 = := mm

l
eff.nc
4 m ⋅ 1.25 e ⋅ + 216.6 = := mm

l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
143.885 = := mm

l
eff.2
l
eff.nc
216.6 = := mm
Modul 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de capăt:

M
pl.1.Rd
0.25 l
eff.1
t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 1.902 10
6
× = := Nmm

F
T4.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
3.322 10
5
× = := N
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea plăcii :

M
pl.2.Rd
0.25 Σ l
eff.2
⋅ t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 5.726 10
6
× = := Nmm









EN1993 - 1 - 8
tabel 6.5









EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3





EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3








EN1993 - 1 - 8
tabel 6.6






EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3


EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3

EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



- VI. 42 -


F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N

F
T4.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m n +
5.263 10
5
× = := N
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T4.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 5.472 10
5
× = := N

Pentru placa de capăt la al patrulea rând de şuruburi, rezistenŃa minimă este:

F
t4.ep.Rd
min F
T4.1.Rd
F
T4.2.Rd
, F
T4.3.Rd
,
( )
3.322 10
5
× = := N

Pentru al patrulea rând de şuruburi rezultă:

F
t4.Rd
min F
t4.cf.Rd
F
t4.ep.Rd
,
( )
3.322 10
5
× = := N

• Datorită faptului că rândul 1 de şuruburi este în partea extinsă a plăcii de capăt şi
lângă o rigidizare a stâlpului, acesta nu participă în grupările de şuruburi. Grupările care
se vor considera (în funcŃie de geometria particulară a îmbinării) vor fi:
- R2+R3
- R2+R3+R4
- R3+R4

Gruparea rândurilor de şuruburi 2+3:

1. rezistenŃa inimii stâlpului la întindere:

F
t.wc.Rd
ω b
eff.t.wc
⋅ t
wc
⋅ f
y.wc

( )
γ
M0
:=

p 115 := mm

l
eff.cp2
π m ⋅ p + 186.942 = := mm

l
eff.cp3
2 p ⋅ 230 = := mm
l
eff.nc2
0.5 p ⋅ α m ⋅ + 2 m ⋅ 0.625e + ( ) − 132.4 = := mm

l
eff.nc3
p 115 = := mm
b
eff.t.wc
min l
eff.cp2
l
eff.cp3
+ l
eff.nc2
l
eff.nc3
+ ,
( )
247.4 = := mm

A
vc
4743 := mm
2

Factorul de reducere ω rezultă conform EN1993-1-8, tabelul 6.3:

ω
1
1
1 1.3
b
eff.t.wc
t
wc

A
vc
|

\
|
|
¹
2
⋅ +
0.837 = :=

ω ω
1
0.837 = :=

f
y.wc
f
yc
:=

F
t23.wc.Rd
ω Σ ⋅ b
eff.t.wc
⋅ t
wc
⋅ f
y.wc

( )
γ
M0
8.085 10
5
× = := N
2. rezistenŃa tălpii stâlpului la încovoiere:
Se vor defini mărimile: e
min
60 := mm

e 100 := mm

m 22.9 := mm

n 1.25 m ⋅ 28.625 = := mm
EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3



EN1993 - 1 - 8
tabel 6.3































EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.3



EN1993 - 1 - 8
tab. 6.5













EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.3



















- VI. 43 -

r
c
27 = mm
calculate conform EN1993-1-8, par.6.2.6.4.1, figura 6.8
DistanŃa între cele 2 rânduri de şuruburi este: p 115 := mm

l
eff.cp2
π m ⋅ p + 186.942 = := mm

l
eff.cp3
2 p ⋅ 230 = := mm

Σ l
eff.cp
l
eff.cp2
l
eff.cp3
+ 416.942 = := mm

l
eff.nc2
0.5 p ⋅ α m ⋅ + 2 m ⋅ 0.625 e ⋅ + ( ) − 132.4 = := mm

l
eff.nc3
p 115 = := mm

Σ l
eff.nc
l
eff.nc2
l
eff.nc3
+ 247.4 = := mm

Σ l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
247.4 = := mm

Σ l
eff.2
l
eff.nc
247.4 = := mm
factorul α rezultă din figura 6.11, în funcŃie de λ
1
şi λ
2


λ
1
m
m e +
0.186 = :=

m
2
36.5 = mm

λ
2
m
2
m e +
0.297 = := rezultă α 8 := (valoare aproximativă)


Modul 1 de cedare: plastificarea completă a tălpii:

M
pl.1.Rd
0.25 Σ l
eff.1
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 7.926 10
6
× = := Nmm

F
T23.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
1.385 10
6
× = := N
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea tălpii :

M
pl.2.Rd
0.25 Σ l
eff.2
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 7.926 10
6
× = := Nmm

A
s.b
A
s
:=

F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N

F
T23.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m n +
9.157 10
5
× = := N
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T23.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 1.094 10
6
× = := N

Pentru talpa stâlpului la rândurile de şuruburi 2+3, rezistenŃa minimă este:

F
t23.cf.Rd
min F
T23.1.Rd
F
T23.2.Rd
, F
T23.3.Rd
,
( )
9.157 10
5
× = := N

3. rezistenŃa plăcii de capăt la încovoiere:

l
eff.cp2
π m ⋅ p + 186.942 = := mm

l
eff.cp3
2 p ⋅ 230 = := mm

Σ l
eff.cp
l
eff.cp2
l
eff.cp3
+ 416.942 = := mm

l
eff.nc2
0.5 p ⋅ α m ⋅ + 2 m ⋅ 0.625 e ⋅ + ( ) − 132.4 = := mm

l
eff.nc3
p 115 = := mm










EN1993 - 1 - 8
tab. 6.5























EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3



EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3




EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3














EN1993 - 1 - 8
tab. 6.6



- VI. 44 -


Σ l
eff.nc
l
eff.nc2
l
eff.nc3
+ 247.4 = := mm

Σ l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
247.4 = := mm
Σ l
eff.2
l
eff.nc
247.4 = := mm
Modul 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de capăt:

M
pl.1.Rd
0.25 Σ l
eff.1
⋅ t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 3.27 10
6
× = := Nmm

F
T23.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
5.712 10
5
× = := N
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea plăcii :

M
pl.2.Rd
0.25 Σ l
eff.2
⋅ t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 3.27 10
6
× = := Nmm

F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N

F
T23.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m n +
7.349 10
5
× = := N
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T23.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 1.094 10
6
× = := N

Pentru placa de capăt la gruparea de şuruburi 2+3, rezistenŃa minimă este:

F
t23.ep.Rd
min F
T23.1.Rd
F
T23.2.Rd
, F
T23.3.Rd
,
( )
5.712 10
5
× = := N

4. rezistenŃa inimii grinzii solicitată la întindere

b
eff.t.wb
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
247.4 = := mm

f
y.wb
f
yb
:=

F
t23.wb.Rd
b
eff.t.wb
t
wb

f
y.wb
γ
M0
⋅ 4.651 10
5
× = := N

Pentru gruparea de şuruburi 2+3 rezultă:

F
t23.Rd
min F
t23.wc.Rd
F
t23.cf.Rd
, F
t23.ep.Rd
, F
t23.wb.Rd
,
( )
4.651 10
5
× = := N

F
t23.Rd
F
t2.Rd
F
t3.Rd
+ < (verifică)

• Gruparea rândurilor de şuruburi 2+3+4:
1. rezistenŃa inimii stâlpului la întindere:

F
t.wc.Rd
ω b
eff.t.wc
⋅ t
wc
⋅ f
y.wc

( )
γ
M0
:=
distanŃa între 2 rânduri de şuruburi este: p 115 := mm

l
eff.cp2
π m ⋅ p + 186.942 = := mm

l
eff.cp3
2 p ⋅ 230 = := mm

l
eff.cp4
π m ⋅ p + 186.942 = := mm
Σ l
eff.cp
l
eff.cp2
l
eff.cp3
+ l
eff.cp4
+ 603.885 = := mm

l
eff.nc2
0.5 p ⋅ α m ⋅ + 2 m ⋅ 0.625 e ⋅ + ( ) − 132.4 = := mm
l
eff.nc3
p 115 = := mm

l
eff.nc4
0.5 p ⋅ α m ⋅ + 2 m ⋅ 0.625 e ⋅ + ( ) − 132.4 = := mm








EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3



EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3









EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.8


















EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.3

















- VI. 45 -


Σ l
eff.nc
l
eff.nc2
l
eff.nc3
+ l
eff.nc4
+ 379.8 = := mm

Σ l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
379.8 = := mm

Σ l
eff.2
l
eff.nc
379.8 = := mm

b
eff.t.wc
min l
eff.cp2
l
eff.cp3
+ l
eff.cp4
+ l
eff.nc2
l
eff.nc3
+ l
eff.nc4
+ ,
( )
379.8 = := mm

A
vc
4743 := mm
2


Factorul de reducere ω rezultă conform tabelului 6.3, din EN1993-1-8:

ω
1
1
1 1.3
b
eff.t.wc
t
wc

A
vc
|

\
|
|
¹
2
⋅ +
0.706 = :=

ω ω
1
0.706 = :=

f
y.wc
f
yc
:=

F
t234.wc.Rd
ω b
eff.t.wc
⋅ t
wc
⋅ f
y.wc

( )
γ
M0
1.046 10
6
× = := N
2. rezistenŃa tălpii stâlpului la încovoiere:
Se vor defini mărimile: e
min
60 := mm

e 100 := mm

m 22.9 := mm

n 1.25 m ⋅ 28.625 = := mm

r
c
27 = mm
calculate conform EN1993-1-8, par.6.2.6.4.1, figura 6.8
DistanŃa între cele 3 rânduri de şuruburi este: p 115 := mm

l
eff.cp2
π m ⋅ p + 186.942 = := mm

l
eff.cp3
2 p ⋅ 230 = := mm

l
eff.cp4
π m ⋅ p + 186.942 = := mm

Σ l
eff.cp
l
eff.cp2
l
eff.cp3
+ l
eff.cp4
+ 603.885 = := mm

l
eff.nc2
0.5 p ⋅ α m ⋅ + 2 m ⋅ 0.625 e ⋅ + ( ) − 132.4 = := mm

l
eff.nc3
p 115 = := mm

l
eff.nc4
0.5 p ⋅ α m ⋅ + 2 m ⋅ 0.625 e ⋅ + ( ) − 132.4 = := mm

Σ l
eff.nc
l
eff.nc2
l
eff.nc3
+ l
eff.nc4
+ 379.8 = := mm

Σ l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
379.8 = := mm

Σ l
eff.2
l
eff.nc
379.8 = := mm
factorul α rezultă din figura 6.11, în funcŃie de λ
1
şi λ
2


λ
1
m
m e +
0.186 = :=

m
2
36.5 = mm

λ
2
m
2
m e +
0.297 = := rezultă α 8 := (valoare aproximativă)
Modul 1 de cedare: plastificarea completă a tălpii:

M
pl.1.Rd
0.25 Σ l
eff.1
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 1.217 10
7
× = := Nmm

F
T234.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
2.125 10
6
× = := N














EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.3































EN1993 - 1 - 8
tab. 6.5























EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3

- VI. 46 -

Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea tălpii :

M
pl.2.Rd
0.25 Σ l
eff.2
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 1.217 10
7
× = := Nmm

A
s.b
A
s
:=

F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N

F
T234.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m n +
1.384 10
6
× = := N
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T234.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 1.642 10
6
× = := N

Pentru talpa stâlpului la gruparea de şuruburi 2+3+4, rezistenŃa minimă este:

F
t234.cf.Rd
min F
T234.1.Rd
F
T234.2.Rd
, F
T234.3.Rd
,
( )
1.384 10
6
× = := N

3. rezistenŃa plăcii de capăt la încovoiere:

l
eff.cp2
π m ⋅ p + 186.942 = := mm

l
eff.cp3
2 p ⋅ 230 = := mm

l
eff.cp4
π m ⋅ p + 186.942 = := mm

Σ l
eff.cp
l
eff.cp2
l
eff.cp4
+ l
eff.cp3
+ 603.885 = := mm

l
eff.nc2
0.5 p ⋅ α m ⋅ + 2 m ⋅ 0.625 e ⋅ + ( ) − 132.4 = := mm

l
eff.nc3
p 115 = := mm

l
eff.nc4
0.5 p ⋅ α m ⋅ + 2 m ⋅ 0.625 e ⋅ + ( ) − 132.4 = := mm

Σ l
eff.nc
l
eff.nc2
l
eff.nc4
+ l
eff.nc3
+ 379.8 = := mm

Σ l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
379.8 = := mm

Σ l
eff.2
l
eff.nc
379.8 = := mm
Modul 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de capăt:

M
pl.1.Rd
0.25 Σ l
eff.1
⋅ t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 5.02 10
6
× = := Nmm

F
T234.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
8.769 10
5
× = := N
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea plăcii :

M
pl.2.Rd
0.25 Σ l
eff.2
⋅ t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 5.02 10
6
× = := Nmm

F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N

F
T234.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m n +
1.107 10
6
× = := N
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T234.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 1.642 10
6
× = := N

Pentru placa de capăt la gruparea de şuruburi 2+3+4, rezistenŃa minimă este:

F
t234.ep.Rd
min F
T234.1.Rd
F
T234.2.Rd
, F
T234.3.Rd
,
( )
8.769 10
5
× = := N



EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3




EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3




EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3




EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3













EN1993 - 1 - 8
tab. 6.6







EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3



EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3



EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3







- VI. 47 -

4. rezistenŃa inimii grinzii solicitată la întindere

b
eff.t.wb
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
379.8 = := mm

f
y.wb
f
yb
:=

F
t234.wb.Rd
b
eff.t.wb
t
wb

f
y.wb
γ
M0
⋅ 7.14 10
5
× = := N



Pentru gruparea de şuruburi 2+3+4 rezultă:

F
t234.Rd
min F
t234.wc.Rd
F
t234.cf.Rd
, F
t234.ep.Rd
, F
t234.wb.Rd
,
( )
7.14 10
5
× = := N

F
t234.Rd
F
t2.Rd
F
t3.Rd
+ F
t4.Rd
+ <

(verifică)

• Gruparea rândurilor de şuruburi 3+4:
1. rezistenŃa inimii stâlpului la întindere:

F
t.wc.Rd
ω b
eff.t.wc
⋅ t
wc
⋅ f
y.wc

( )
γ
M0
:=

l
eff.cp3
2 p ⋅ 230 = := mm

l
eff.cp4
π m ⋅ p + 186.942 = := mm
Σ l
eff.cp
l
eff.cp3
l
eff.cp4
+ 416.942 = := mm

l
eff.nc3
p 115 = := mm

l
eff.nc4
0.5 p ⋅ α m ⋅ + 2 m ⋅ 0.625 e ⋅ + ( ) − 132.4 = := mm

Σ l
eff.nc
l
eff.nc3
l
eff.nc4
+ 247.4 = := mm

Σ l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
247.4 = := mm

Σ l
eff.2
l
eff.nc
247.4 = := mm

A
vc
4743 := mm
2

Factorul ω rezulta conform tabelului 6.3, din EN1993-1-8:

ω
1
1
1 1.3
b
eff.t.wc
t
wc

A
vc
|

\
|
|
¹
2
⋅ +
0.706 = :=

ω ω
1
0.706 = :=

f
y.wc
f
yc
:=

F
t34.wc.Rd
ω b
eff.t.wc
⋅ t
wc
⋅ f
y.wc

( )
γ
M0
1.046 10
6
× = := N
2.rezistenŃa tălpii stâlpului la încovoiere:
Se vor defini mărimile: e
min
60 := mm

e 100 := mm

m 22.9 := mm

n 1.25 m ⋅ 28.625 = := mm

r
c
27 = mm
calculate conform EN1993-1-8, par.6.2.6.4.1, figura 6.8.
distanŃa între cele 2 rânduri de şuruburi este: p 115 := mm

l
eff.cp4
π m ⋅ p + 186.942 = := mm

l
eff.cp3
2 p ⋅ 230 = := mm

Σ l
eff.cp
l
eff.cp3
l
eff.cp4
+ 416.942 = := mm


EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.8






















EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.3
























EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.3

























- VI. 48 -


l
eff.nc4
0.5 p ⋅ α m ⋅ + 2 m ⋅ 0.625 e ⋅ + ( ) − 132.4 = := mm

l
eff.nc3
p 115 = := mm

Σ l
eff.nc
l
eff.nc3
l
eff.nc4
+ 247.4 = := mm

Σ l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
247.4 = := mm

Σ l
eff.2
l
eff.nc
247.4 = := mm
factorul α rezultă din figura 6.11, în funcŃie de λ
1
şi λ
2


λ
1
m
m e +
0.186 = :=

m
2
36.5 = mm

λ
2
m
2
m e +
0.297 = := rezultă α 8 := (valoare aproximativă)
Modul 1 de cedare: plastificarea completă a tălpii:

M
pl.1.Rd
0.25 Σ l
eff.1
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 7.926 10
6
× = := Nmm

F
T34.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
1.385 10
6
× = := N
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea tălpii :

M
pl.2.Rd
0.25 Σ l
eff.2
⋅ t
fc
2

f
yc
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 7.926 10
6
× = := Nmm

A
s.b
A
s
:=

F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N

F
T34.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m n +
9.157 10
5
× = := N
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T34.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 1.094 10
6
× = := N

Pentru talpa stâlpului la rândurile de şuruburi 3+4, rezistenŃa minimă este:

F
t34.cf.Rd
min F
T34.1.Rd
F
T34.2.Rd
, F
T34.3.Rd
,
( )
9.157 10
5
× = := N


3. rezistenŃa plăcii de capăt la încovoiere:

l
eff.cp4
π m ⋅ p + 186.942 = := mm

l
eff.cp3
2 p ⋅ 230 = := mm

Σ l
eff.cp
l
eff.cp4
l
eff.cp3
+ 416.942 = := mm

l
eff.nc4
0.5 p ⋅ α m ⋅ + 2 m ⋅ 0.625 e ⋅ + ( ) − 132.4 = := mm

l
eff.nc3
p 115 = := mm

Σ l
eff.nc
l
eff.nc4
l
eff.nc3
+ 247.4 = := mm

Σ l
eff.1
min l
eff.cp
l
eff.nc
,
( )
247.4 = := mm

Σ l
eff.2
l
eff.nc
247.4 = := mm
Modul 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de capăt:

M
pl.1.Rd
0.25 Σ l
eff.1
⋅ t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 3.27 10
6
× = := Nmm


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.5





















EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3



EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3



EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3













EN1993 - 1 - 8
tab. 6.6











EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


- VI. 49 -


F
T34.1.Rd
4 M
pl.1.Rd

( )
m
5.712 10
5
× = := N
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea plăcii :

M
pl.2.Rd
0.25 Σ l
eff.2
⋅ t
p
2

f
yp
γ
M0

|

\
|
|
¹
⋅ 3.27 10
6
× = := Nmm

F
t.Rd
0.9 f
ubt
⋅ A
s.b

( )
γ
M2
2.736 10
5
× = := N

F
T34.2.Rd
2 M
pl.2.Rd
⋅ n Σ F
t.Rd

( )
⋅ +

m n +
7.349 10
5
× = := N
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor:

F
T34.3.Rd
Σ F
t.Rd
⋅ 1.094 10
6
× = := N


Pentru placa de capăt la gruparea de şuruburi 3+4, rezistenŃa minimă este:

F
t34.ep.Rd
min F
T34.1.Rd
F
T34.2.Rd
, F
T34.3.Rd
,
( )
5.712 10
5
× = := N


Pentru grupul de şuruburi 3+4, rezultă:

F
t34.Rd
min F
t34.wc.Rd
F
t34.cf.Rd
, F
t34.ep.Rd
,
( )
5.712 10
5
× = := N

F
t34.Rd
F
t3.Rd
F
t4.Rd
+ < (verifică)




• RezistenŃa panoului de inimă a stâlpului la forfecare:

A
vc
4743 := mm
2


V
wp.Rd
0.9 f
yc
⋅ A
vc

3 γ
M0

8.749 10
5
× = := N pt. stâlp nerigidizat
Atunci când dispunem rigidizări în zona întinsă şi în zona comprimată avem majorarea lui
V
wp,Rd
cu V
wp,add,Rd
:

V
wp.add.Rd
4 M
pl.fc.Rd

( )
d
s
:=
M
pl.fc.Rd
dar V
wp.add.Rd
2 M
pl.fc.Rd
⋅ 2 M
pl.st.Rd
⋅ +
( )
d
s

Dimensiunile rigidizării: 262x144x15, S355

a
st
262 := mm

b
st
144 := mm

t
st
15 := mm

d
s
h
b
t
st
− 345 = := mm distanŃa între axele mediane ale rigidizărilor

W
st
b
st
t
st
2

|
\
|
¹
6
5.4 10
3
× = := mm
3
modulul plastic de rezistenŃă al unei rigidizări
faŃă de axa proprie mediană.

M
pl.st.Rd
f
yc
W
st

( )
γ
M0
1.917 10
6
× = := Nmm momentul plastic al unei rigidizări

W
fc
b
c
t
fc
2

|
\
|
¹
6
1.805 10
4
× = := mm
3
modulul plastic de rezistenŃă al tălpii stâlpului
faŃă de axa proprie mediană.
EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3






EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3




EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.3
























EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.1





























- VI. 50 -


M
pl.fc.Rd
f
yc
W
fc

( )
γ
M0
6.408 10
6
× = := Nmm momentul plastic al tălpii stâlpului

V
wp.add.Rd1
4 M
pl.fc.Rd

( )
d
s
7.429 10
4
× = := N

V
wp.add.Rd2
2 M
pl.fc.Rd
⋅ 2 M
pl.st.Rd
⋅ +
( )
d
s
4.826 10
4
× = := N
aşadar V
wp.Rd.tot
V
wp.Rd
V
wp.add.Rd2
+ 9.232 10
5
× = := N


β 1 := stâlp marginal, configuraŃie unilaterală a nodului

• RezistenŃa inimii şi tălpii grinzii solicitate la compresiune:

W
pl.b
1019000 := mm
3


z
h
b
2
:=

M
c.Rd
W
pl.b
f
yb
γ
M0
⋅ 2.395 10
8
× = := Nmm

F
c.fb.Rd
M
c.Rd
z
1.33 10
6
× = := N





DistribuŃia finală de eforturi în îmbinare este:

F
t1.Rd
1.731 10
5
× = N

F
t2.Rd
3.322 10
5
× = N

F
t3.Rd
2.705 10
5
× = N

F
t4.Rd
3.322 10
5
× = N se reduce la F
t4.Rd
1.583 10
5
⋅ := N

F
T.Rd
F
t1.Rd
F
t2.Rd
+ F
t3.Rd
+ F
t4.Rd
+ 9.341 10
5
× = := N
Trebuie verificate următoarele condiŃii:

verifică


nu se ia în calcul datorită prezenŃei rigidizărilor

verifică



h
1
380 := mm


h
2
280 := mm

h
3
165 := mm
h
4
50 := mm
Momentul plastic al îmbinării se calculează cu relaŃia:

M
pl.Rd
F
t1.Rd
h
1
⋅ F
t2.Rd
h
2
⋅ + F
t3.Rd
h
3
⋅ + F
t4.Rd
h
4
⋅ + 2.113 10
8
× = := Nmm









EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.1


EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.1




EN1993 - 1 - 8
par.5.3-
tab.5.4








EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.7















































F
T.Rd
V
wp.Rd.tot

F
T.Rd
F
c.wc.Rd

F
T.Rd
F
c.fb.Rd

- VI. 51 -


M
pl.Rd
M
pl.Rd
10
6
211.35 = := kNm


4.7.1.3 RIGIDITATEA LA ROTIRE
Se determină conform EN1993 - 1 - 8, capitolul 6.3.

S
j
E z
2

( )
µ Σ ⋅
1
k
i

:=
E
, unde µ
S
j.ini
S
j
:=
S
j
conform EN1993-1-8, par. 6.3.1(6)

S
j.ini
E z
2

( )
µ Σ ⋅
1
k
i

:=
µ
, unde µ 1 :=
Având în vedere conformaŃia îmbinării (cu placă de capăt şi şuruburi), conform tabelului
6.10 din EN1993-1-8, se vor considera următoarele componente active pentru calculul
rigidităŃii:
k
1
- coeficient de rigiditate pentru panoul de inimă al stâlpului supus la forfecare
k
2
- coeficient de rigiditate pentru inima stâlpului solicitată la compresiune
k
eq
- coeficient de rigiditate echivalent pentru răndurile de şuruburi întinse

k
1
0.38 A
vc

( )
β z
eq

:=
z
eq
, având z
eq
273.591 := mm
deci, k
1
0.38 A
vc

( )
β z
eq

6.588 = := mm
Pentru panoul de inima al stalpului rigidizat la compresiune:

k
2
inf := inf

k
eq
Σ k
eff.r
⋅ h
r

( )
z
eq
:=
k
eff.r


k
eff.r
se determina conform EN1993-1-8, par.6.3.3.1(4), 6.3.3.1(5)

k
eff.r
1
Σ
1
k
i.r

:=
k
i.r
şi z
eq
Σ k
eff.r
⋅ h
r
2

|
\
|
¹
Σk
eff.r
h
r

( )
:=
k
eff.r

Pentru o îmbinare grindă-stâlp cu placă de capăt şi şuruburi, se vor considera următorii
coeficienŃi de rigiditate:

k
3
inima stalpului solicitata la intindere

k
4
talpa stalpului solicitata la incovoiere

k
5
placa de capat solicitata la incovoiere

k
10
suruburi solicitate la intindere

Pentru rândul 1 de şuruburi:

h
r1
380 := mm înălŃimea de la centrul de compresiune până la rândul de şuruburi

k
eff.r1
1
1
k
3.r1
|

\
|
|
¹
1
k
4.r1
|

\
|
|
¹
+
1
k
5.r1
|

\
|
|
¹
+
1
k
10.r1
|

\
|
|
¹
+
:=
k
3.r1





























EN1993 - 1 - 8
par. 6.3.3.1(1)

















































- VI. 52 -



k
3.r1
0.7 b
eff.t.wc
⋅ t
wc

( )
d
c
:=

b
eff.t.wc
143.885 := mm (calcul conform cu rezistenŃa inimii stâlpului la întindere)

k
3.r1
0.7 b
eff.t.wc
⋅ t
wc

( )
d
c
5.327 = := mm

k
4.r1
0.9 l
eff
⋅ t
fc
3

|
\
|
¹
m
3
:=
l
eff


l
eff
109.9 := mm (calcul conform cu rezistenŃa tălpii stâlpului la încovoiere)

k
4.r1
0.9 l
eff
⋅ t
fc
3

|
\
|
¹
m
3
56.493 = := mm

k
5.r1
0.9 l
eff
⋅ t
p
3

|
\
|
¹
m
3
:=

l
eff
110 := mm (calcul conform cu rezistenŃa plăcii de capăt la încovoiere)

k
5.r1
0.9 l
eff
⋅ t
p
3

|
\
|
¹
m
x
3
8.808 = := cu m
x
33.6 = mm

k
10.r1
1.6
A
s
L
b
|

\
|
|
¹
⋅ :=
L
b

L
b
este lungimea de elongaŃie a şurubului care poate fi luată egală cu grosimea de
strângere, plus jumătate din suma înălŃimii capului şurubului şi înălŃimea piuliŃei.

L
b
t
p
t
fc
+ 0.5 13 16 + ( ) ⋅ + 48.5 = := mm

A
s
380 = mm
2


k
10.r1
1.6
A
s
L
b
|

\
|
|
¹
⋅ 12.536 = := mm

k
eff.r1
1
1
k
3.r1
|

\
|
|
¹
1
k
4.r1
|

\
|
|
¹
+
1
k
5.r1
|

\
|
|
¹
+
1
k
10.r1
|

\
|
|
¹
+
2.508 = := mm

Pentru rândul 2 de şuruburi:

h
r2
280 := mm înălŃimea de la centrul de compresiune până la rândul de şuruburi

k
eff.r2
1
1
k
3.r2
|

\
|
|
¹
1
k
4.r2
|

\
|
|
¹
+
1
k
5.r2
|

\
|
|
¹
+
1
k
10.r2
|

\
|
|
¹
+
:=
k
3.r2



k
3.r2
0.7 b
eff.t.wc
⋅ t
wc

( )
d
c
:=

b
eff.t.wc
143.885 := mm (calcul conform cu rezistenŃa inimii stâlpului la întindere)

k
3.r2
0.7 b
eff.t.wc
⋅ t
wc

( )
d
c
5.327 = := mm


EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11
















EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11



EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11








































EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11










- VI. 53 -


k
4.r2
0.9 l
eff
⋅ t
fc
3

|
\
|
¹
m
3
:=

l
eff
143.885 := mm (calcul conform cu rezistenŃa tălpii stâlpului la încovoiere)

k
4.r2
0.9 l
eff
⋅ t
fc
3

|
\
|
¹
m
3
73.963 = := mm

k
5.r2
0.9 l
eff
⋅ t
p
3

|
\
|
¹
m
3
:=

l
eff
143.885 := mm (calcul conform cu rezistenŃa plăcii de capăt la încovoiere)

k
5.r2
0.9 l
eff
⋅ t
p
3

|
\
|
¹
m
3
36.394 = := mm

k
10.r2
1.6
A
s
L
b
|

\
|
|
¹
⋅ :=

L
b
t
p
t
fc
+ 0.5 13 16 + ( ) ⋅ + 48.5 = := mm

A
s
380 = mm
2


k
10.r2
1.6
A
s
L
b
|

\
|
|
¹
⋅ 12.536 = := mm

k
eff.r2
1
1
k
3.r2
|

\
|
|
¹
1
k
4.r2
|

\
|
|
¹
+
1
k
5.r2
|

\
|
|
¹
+
1
k
10.r2
|

\
|
|
¹
+
3.241 = := mm

Pentru rândul 3 de şuruburi:

h
r3
165 := mm înălŃimea de la centrul de compresiune până la rândul de şuruburi

k
eff.r3
1
1
k
3.r3
|

\
|
|
¹
1
k
4.r3
|

\
|
|
¹
+
1
k
5.r3
|

\
|
|
¹
+
1
k
10.r3
|

\
|
|
¹
+
:=
k
3.r3



k
3.r3
0.7 b
eff.t.wc
⋅ t
wc

( )
d
c
:=

b
eff.t.wc
143.885 := mm (calcul conform cu rezistenŃa inimii stâlpului la întindere)

k
3.r3
0.7 b
eff.t.wc
⋅ t
wc

( )
d
c
5.327 = := mm

k
4.r3
0.9 l
eff
⋅ t
fc
3

|
\
|
¹
m
3
:=

l
eff
143.885 := mm (calcul conform cu rezistenŃa tălpii stâlpului la încovoiere)

k
4.r3
0.9 l
eff
⋅ t
fc
3

|
\
|
¹
m
3
73.963 = := mm

k
5.r3
0.9 l
eff
⋅ t
p
3

|
\
|
¹
m
3
:=
EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11










EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11






































EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11









EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11








EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11




- VI. 54 -


l
eff
143.885 := mm (calcul conform cu rezistenŃa plăcii de capăt la încovoiere)

k
5.r3
0.9 l
eff
⋅ t
p
3

|
\
|
¹
m
3
36.394 = := mm

k
10.r3
1.6
A
s
L
b
|

\
|
|
¹
⋅ :=

L
b
t
p
t
fc
+ 0.5 13 16 + ( ) ⋅ + 48.5 = := mm

A
s
380 = mm
2


k
10.r3
1.6
A
s
L
b
|

\
|
|
¹
⋅ 12.536 = := mm

k
eff.r3
1
1
k
3.r3
|

\
|
|
¹
1
k
4.r3
|

\
|
|
¹
+
1
k
5.r3
|

\
|
|
¹
+
1
k
10.r3
|

\
|
|
¹
+
3.241 = := mm

Pentru rândul 4 de şuruburi:

h
r4
50 := mm înălŃimea de la centrul de compresiune până la rândul de şuruburi

k
eff.r4
1
1
k
3.r4
|

\
|
|
¹
1
k
4.r4
|

\
|
|
¹
+
1
k
5.r4
|

\
|
|
¹
+
1
k
10.r4
|

\
|
|
¹
+
:=
k
3.r4


k
3.r4
0.7 b
eff.t.wc
⋅ t
wc

( )
d
c
:=

b
eff.t.wc
143.885 := mm (calcul conform cu rezistenŃa inimii stâlpului la întindere)

k
3.r4
0.7 b
eff.t.wc
⋅ t
wc

( )
d
c
5.327 = := mm

k
4.r4
0.9 l
eff
⋅ t
fc
3

|
\
|
¹
m
3
:=

l
eff
143.885 := mm (calcul conform cu rezistenŃa tălpii stâlpului la încovoiere)

k
4.r4
0.9 l
eff
⋅ t
fc
3

|
\
|
¹
m
3
73.963 = := mm

k
5.r4
0.9 l
eff
⋅ t
p
3

|
\
|
¹
m
3
:=

l
eff
143.885 := mm (calcul conform cu rezistenŃa plăcii de capăt la încovoiere)

k
5.r4
0.9 l
eff
⋅ t
p
3

|
\
|
¹
m
3
36.394 = := mm

k
10.r4
1.6
A
s
L
b
|

\
|
|
¹
⋅ :=

L
b
t
p
t
fc
+ 0.5 13 16 + ( ) ⋅ + 48.5 = := mm

A
s
380 = mm
2






EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11


























EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11









EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11












EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11




EN1993 - 1 - 8
tab. 6.11













- VI. 55 -


k
10.r4
1.6
A
s
L
b
|

\
|
|
¹
⋅ 12.536 = := mm

k
eff.r4
1
1
k
3.r4
|

\
|
|
¹
1
k
4.r4
|

\
|
|
¹
+
1
k
5.r4
|

\
|
|
¹
+
1
k
10.r4
|

\
|
|
¹
+
3.241 = := mm


z
eq
k
eff.r1
h
r1
2
⋅ k
eff.r2
h
r2
2
⋅ + k
eff.r3
h
r3
2
⋅ + k
eff.r4
h
r4
2
⋅ +
|
\
|
¹
k
eff.r1
h
r1
⋅ k
eff.r2
h
r2
⋅ + k
eff.r3
h
r3
⋅ + k
eff.r4
h
r4
⋅ +
( )
278.639 = := mm

k
eq
k
eff.r1
h
r1
⋅ k
eff.r2
h
r2
⋅ + k
eff.r3
h
r3
⋅ + k
eff.r4
h
r4
⋅ +
( )
z
eq
9.179 = := mm

E 210000 :=
N
mm
2


S
j.ini
E z
eq
2

|
\
|
¹
µ
1
k
1
|

\
|
|
¹
1
k
eq
|

\
|
|
¹
+


6.253 10
10
× = :=
Nmm
rad


4.7.1.4 CURBA MOMENT - ROTIRE


M
j.Rd
M
pl.Rd
211.35 = := kNm

S
j.ini
6.253 10
10
× =
Nmm
rad

Rigiditatea unei îmbinări rezultă din formula:
Unde µ 1.5
M
j.Ed
M
j.Rd

|

\
|
|
¹
2.7
:=
M
j.Ed

Pentru un efort de calcul: M
j.Ed
150 := kNm
Avem µ 1.5
M
j.Ed
M
j.Rd

|

\
|
|
¹
2.7
1.184 = :=

iar S
S
j.ini
µ
5.281 10
10
× = :=
Rezultă urmatoarea curbă M-Φ:


S
S
j.ini
µ
:=
- VI. 56 -


















4.7.2 InfluenŃa variaŃiei diferitelor componente ale unui nod grindă-stâlp cu şuruburi şi placă
de capăt extinsă
În programul SteelCon s-au comparat caracteristicile de rezistenŃă, rigiditatea şi capacitatea
de rotire a nodului descris în figurile de mai jos, variindu-se câŃiva parametri, prin considerarea
următoarelor tipologii:
Nod 1: - baza de comparaŃie
Nod 2: - fără rigidizari pe inima stâlpului
Nod 3: - cu placă de capăt cu grosimea redusă la 15 mm
Nod 4: - cu placă de capăt cu grosimea mărită la 25 mm
Nod 5: - îmbinare realizată folosind şuruburi M16
Nod 6: - îmbinare realizată folosind şuruburi M24
Nod 7: - s-a adăugat o placă adiŃională pe inima stâlpului
Nod 8: - s-au adăugat două plăci adiŃionale pe inima stâlpului, câte una pe fiecare parte
Geometria nodului analizat:







Figura 83: ConfiguraŃia nodului analizat



Curba moment-rotire
0
50000000
100000000
150000000
200000000
250000000
300000000
0 0.005 0.01 0.015 0.02
Rotirea [rad]
M
o
m
e
n
t

i
n
c
o
v
o
i
e
t
o
r

[
N
m
m
]
Nod rigid
Nod Semirigid
Curba moment-rotire
- VI. 57 -






























- VI. 58 -

Mai departe se pot vedea câteva diagrame comparative, pentru tipologiile de noduri
analizate:
Curba moment-rotire
0
50000000
100000000
150000000
200000000
250000000
300000000
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035 0.04
Rotirea [rad]
M
o
m
e
n
t

i
n
c
o
v
o
i
e
t
o
r

[
N
m
m
]
Nod rigid
Nod Semirigid
Nod 1- baza comparatiei
Nod 2 - fara rigidizari
Nod 7 - plus placa supl/inima
Nod 8 - plus 2 placi supl/inima

Figura 84: VariaŃia rigidizărilor
Curba moment-rotire
0
50000000
100000000
150000000
200000000
250000000
300000000
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035 0.04
Rotirea [rad]
M
o
m
e
n
t

i
n
c
o
v
o
i
e
t
o
r

[
N
m
m
]
Nod rigid
Nod Semirigid
Nod 1- baza comparatiei
Nod 3- Ep15mm
Nod 4 - Ep25mm

Figura 85: VariaŃia grosimii plăcii de capăt
- VI. 59 -

Curba moment-rotire
0
50000000
100000000
150000000
200000000
250000000
300000000
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035 0.04
Rotirea [rad]
M
o
m
e
n
t

i
n
c
o
v
o
i
e
t
o
r

[
N
m
m
]
Nod rigid
Nod Semirigid
Nod 1- baza comparatiei
Nod 5 - M16
Nod 6 - M24

Figura 86: VariaŃia diametrului şuruburilor
În final putem observa comparaŃia între nodul de bază, cel mai slab şi cel mai tare nod
analizat:
Curba moment-rotire
0
50000000
100000000
150000000
200000000
250000000
300000000
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035 0.04
Rotirea [rad]
M
o
m
e
n
t

i
n
c
o
v
o
i
e
t
o
r

[
N
m
m
]
Nod Semirigid
Nod rigid
Nod 1- baza comparatiei
Nod 2 - fara rigidizari
Nod 7 - plus placa supl/inima

Figura 87: ComparaŃie între cel mai tare şi cel mai slab nod analizat
- VI. 60 -


- VI. 61 -

4.7.3 Îmbinare sudată grindă-stâlp
4.7.3.1 DATE INIłIALE ÎMBINARE GRINDĂ-STÂLP
Stâlp: HEA500 S235
Grindă: IPE400 S235
Tipul îmbinării: sudată
STÂLP HEA500, S235 - valori nominale
ÎnălŃimea secŃiunii: h
c
490 := mm
LăŃimea secŃiunii: b
c
300 := mm
Grosimea inimii: t
wc
12 := mm
Grosimea tălpii: t
fc
23 := mm
Raza de racord: r
c
27 := mm
Aria secŃiunii: A
c
19750 := mm
2

Moment de inerŃie: I
yc
869700000 := mm
4

DistanŃa între razele de racord: h
wc
390 := mm
Limita de curgere a oŃelului: f
yc
235 :=
N
mm
2

RezistenŃa ultimă a oŃelului: f
uc
360 :=
N
mm
2

µ
c
1970 10
3
⋅ := mm
3


GRINDA IPE400, S235 - valori nominale
InălŃimea secŃiunii: h
b
400 := mm
LăŃimea secŃiunii: b
b
180 := mm
Grosimea inimii: t
wb
8.6 := mm
Grosimea tălpii: t
fb
13.5 := mm












































































- VI. 62 -

Raza de racord: r
b
21 := mm
Aria secŃiunii: A
b
8450 := mm
2

Moment de inerŃie: I
yb
231300000 := mm
4

DistanŃa între razele de racord: h
wb
331 := mm
Limita de curgere a oŃelului: f
yb
235 :=
N
mm
2

RezistenŃa ultimă a oŃelului: f
ub
360 :=
N
mm
2

µ
b
654 10
3
⋅ := mm
3


FACTORI PARłIALI DE SIGURANłĂ
γ
M0
1.0 :=
γ
M2
1.25 :=
γ
M1
1.1 :=
γ
Mu
1.1 :=
Modulul de elasticitate al oŃelului:
E 210000 :=
N
mm
2


4.7.3.2 CALCULUL MOMENTULUI CAPABIL (fără rigidizări)
• RezistenŃa zonei întinse
1. RezistenŃa tălpii stâlpului la întindere
Pentru un stâlp din profil laminat I sau H:

b
eff
t
wc
2 s ⋅ + 7 k ⋅ t
fb
⋅ + := k dar mm
unde k
t
f
t
p
|

\
|
|
¹
f
y.f
f
y.p
|

\
|
|
¹
⋅ :=
t
f
şi k 1 ≤

t
f
t
fc
23 = := mm

t
p
t
fb
13.5 = := mm

f
y.f
f
yc
235 = :=
N
mm
2


f
y.p
f
yb
235 = :=
N
mm
2


k
e
t
f
t
p
|

\
|
|
¹
f
y.f
f
y.p
|

\
|
|
¹
⋅ 1.704 = :=

k min k
e
1 ,
( )
1 = :=

b
eff1
t
wc
2 s ⋅ + 7 k ⋅ t
fb
⋅ + 160.5 = := mm

f
y.p
235 =
N
mm
2


f
u.p
f
ub
360 = :=
N
mm
2


b
p
b
b
180 = := mm










































EN 1993-1-8
par. 4.10



































s r
c
27 = :=
- VI. 63 -


b
eff2
f
y.p
f
u.p
|

\
|
|
¹
b
p
117.5 = := mm
b
eff
max b
eff1
b
eff2
,
( )
160.5 = := mm

F
t1.Rd
ω b
eff.t.wc
⋅ t
wc
⋅ f
y.wc

( )
γ
M0
:=
ω

Dacă β 0 := atunci factorul de reducere ω 1 :=
Factorul β se consideră 0, datorită configuraŃiei bilaterale a nodului şi datorită faptului că
nodul se consideră acŃionat de câte un moment încovoietor pe fiecare parte, ambele de
aceeaşi valoare şi acelaşi semn. (conform EN-1993-1-8, par.5.3-tab.5.4)
a
b
8 := mm

b
eff.t.wc
t
fb
2 2 ⋅ a
b
⋅ + 5 t
fc
s +
( )
⋅ + 286.127 = := mm

b
eff.t.wc
b
eff
160.5 = := mm

b
eff.b.fc
b
eff
160.5 = := mm

f
y.wc
f
yc
235 = :=
N
mm
2


f
y.fb
f
yb
235 = :=
N
mm
2


F
t1.Rd
ω b
eff.t.wc
⋅ t
wc
⋅ f
y.wc

( )
γ
M0
4.526 10
5
× = := N

F
fc.Rd
b
eff.b.fc
t
fb

f
y.fb
γ
M0
⋅ 5.092 10
5
× = := N

F
t2.Rd
F
fc.Rd
5.092 10
5
× = := N

F
t.Rd
min F
t1.Rd
F
t2.Rd
,
( )
4.526 10
5
× = := N
În cazul prezenŃei rigidizărilor:

F
t.Rd
f
yb
t
fb
⋅ b
b

( )
γ
M0
5.71 10
5
× = := N rezistenŃa tălpii grinzii la întindere

• Dimensionarea sudurii între talpa grinzii şi stâlp:
- grosimea cordonului de sudură se va nota cu: a
b

a) Prin metoda direcŃionala:
Se vor nota: σ
perpendicular
σ
1
:= σ
1
şi σ
paralel
σ
2
:= σ
2
tensiuni normale

τ
perpendicular
τ
1
:= τ
1
şi τ
paralel
τ
2
:= τ
2
tensiuni tangenŃiale

σ
1
2
3 τ
1
2
τ
2
2
+
|
\
|
¹
⋅ +

1
2 f
u
β
w
γ
M2



si σ
1
f
u
γ
M2


f
u
360 :=
N
mm
2


β
w
este un factor de corelare, care pentru S235

este β
w
0.8 :=

F
fb
f
yb
b
b
⋅ t
fb
⋅ 5.71 10
5
× = := N






EN 1993-1-8
par. 6.2.6.3






















EN 1993-1-8
par. 6.2.6.3



EN 1993-1-8
par. 6.2.6.4.3

























EN 1993-1-8
par. 4.5.3.2















- VI. 64 -

τ
1
F
fb
2 a
fb
⋅ 2 b
eff

( )

:=
a
fb


τ
2
0 :=

σ
1
τ
1
:= τ
1


rezultă 4
F
fb
2 a
fb
⋅ 2 b
eff

( )

2

1
2
f
u
β
w
γ
Mw

≤ (prin înlocuire in EN1993-1-8:par.4.5.3.2)
şi
a
fb
F
fb
2 ⋅ β
w
⋅ γ
M2

( )
2 b
eff

( )
f
u

:=

γ
M2
1.25 :=

b
eff
t
wb
2 r
b
⋅ + 7 t
fb
⋅ + 145.1 = := mm

l 2 b
b
⋅ t
wb
2 r
b
⋅ +
( )
− 309.4 = := mm

a
fb1
F
fb
2 ⋅ β
w
⋅ γ
M2

( )
2 b
eff

( )
f
u

7.73 = :=
deci

a
fb
8 := mm


b) Alternativ se poate folosi metoda simplificată:
F
wRd
f
w.d
a
fb2
⋅ := f
w.d

unde f
w.d
f
u
3 β
w
γ
M2

207.846 = :=

F
wRd
F
fb
γ
M0
1 ⋅
5.71 10
5
× = := N

a
fb2
F
fb
β
w
⋅ γ
M2

γ
M0
l ⋅
f
u
3
|

\
|
|
¹

8.88 = :=

a
fb2
a
fb1
1.149 =
deci

a
fb2
1.149 a
fb1
⋅ 8.882 = := mm
rezultă

a
fb2
9 := mm


• Dimensionarea sudurii între inima grinzii şi stâlp:
- se calculeaza mai întâi aria de forfecare a porŃiunii sudate,

A
v
A
b
2 b
b
⋅ t
fb
⋅ − t
fb
t
wb
2 r
b
⋅ +
( )
⋅ + 4.273 10
3
× = := mm
2


V
pl.Rd
A
v
f
yb
3
|

\
|
|
¹
γ
M0
⋅ 5.798 10
5
× = := N

σ
1
0 :=








































EN 1993-1-8
par. 4.5.3.3





































- VI. 65 -


τ
2
V
pl.Rd
2 a
wb
⋅ h
wb

:=
a
wb


τ
1
0 :=

τ
2
3 ⋅
f
u
β
w
γ
Mw


Astfel

a
wb
3 V
pl.Rd
⋅ β
w
⋅ γ
M2

( )
2 h
wb
⋅ f
u

4.214 = :=

a
wb
5 := mm


• Inima stâlpului solicitată la forfecare - se ignora datorită configuraŃiei bilaterale a
nodului:

A
vc
7472 := mm
2


V
wp.Rd
0.9 f
yc
⋅ A
vc

( )
3 γ
M0

9.124 10
5
× = := N


• Inima stâlpului solicitată la compresiune:

F
c.wc.Rd
ω k
wc
⋅ b
eff.c.wc
⋅ t
wc
⋅ f
yc

( )
γ
M0
:=
k
wc
dar F
c.wc.Rd
ω k
wc
⋅ ρ ⋅ b
eff.c.wc
⋅ t
wc
⋅ f
yc

( )
γ
M1

LăŃimea efectivă a inimii stâlpului este:

b
eff.c.wc
t
fb
2 2 ⋅ a
fb
⋅ + 5 t
fc
r
c
+
( )
⋅ + 286.127 = := mm
Factorul de reducere ω (din tabelul 6.3) este: ω=1


Factorul de reducere ρ este determinat în funcŃie de λ
p
(zvelteŃea plăcii):

λ
p
0.932
b
eff.c.wc
d
wc
⋅ f
yc

( )
E t
wc
2

⋅ :=
d
wc


d
wc
h
c
2 t
fc
r
c
+
( )
⋅ − 390 = := mm

λ
p
0.932
b
eff.c.wc
d
wc
⋅ f
yc

( )
E t
wc
2

⋅ 0.868 = :=

Dacă λ
p
0.72 ≤ atunci ρ 1 :=
Dacă λ
p
0.72 > atunci ρ
λ
p
0.2 −
( )
λ
p
2
0.887 = :=
k
wc
este un factor de reducere, precizat în EN1993-1-8, cap.6.2.6.2(2).
k
wc
1 :=


F
c.wc.Rd1
ω k
wc
⋅ b
eff.c.wc
⋅ t
wc
⋅ f
yc

( )
γ
M0
8.069 10
5
× = := N

F
c.wc.Rd2
ω k
wc
⋅ ρ ⋅ b
eff.c.wc
⋅ t
wc
⋅ f
yc

( )
γ
M1
6.504 10
5
× = := N
F
c.wc.Rd
min F
c.wc.Rd1
F
c.wc.Rd2
,
( )
6.504 10
5
× = := N



























EN 1993-1-8
par. 6.2.6.1





EN 1993-1-8
par. 6.2.6.2













































- VI. 66 -

• Inima stâlpului solicitată la întindere:

F
t.wc.Rd
ω b
eff.t.wc
⋅ t
wc
⋅ f
yc

( )
γ
M0
:=

b
eff.t.wc
t
fb
2 2 ⋅ a
fb
⋅ + 5 t
fc
r
c
+
( )
⋅ + 286.127 = := mm
Pentruβ 0 := factorul de reducere ω 1 :=

b
eff.c.wc
b
eff.t.wc
286.127 = := mm

A
vc
7472 := mm
2


F
t.wc.Rd
ω b
eff.t.wc
⋅ t
wc
⋅ f
yc

( )
γ
M0
8.069 10
5
× = := N


• Talpa stâlpului nerigidizată solicitată la încovoiere:

F
fc.Rd
b
eff.b.fc
t
fb

f
yc
γ
M0
⋅ :=

b
eff.b.fc
t
wc
2 s ⋅ + 7 k ⋅ t
fc
⋅ + :=

k
t
fc
t
fb
|

\
|
|
¹
f
yc
f
yb
|

\
|
|
¹
⋅ 1.704 = := dar k 1 ≤

s r
c
27 = := mm

b
eff.b.fc
t
wc
2 s ⋅ + 7 k ⋅ t
fc
⋅ + 227 = := mm

F
fc.Rd
b
eff.b.fc
t
fb

f
yc
γ
M0
⋅ 7.202 10
5
× = := N


• Talpa şi inima grinzii solicitată la compresiune:

F
c.fb.Rd
M
c.Rd
h
b
t
fb

:=
M
c.Rd

M
c.Rd
este momentul încovoietor capabil al grinzii

M
c.Rd
W
pl.b
f
yb
γ
M0
⋅ := W
pl.b


W
pl.b
1307000 := mm
3


M
c.Rd
W
pl.b
f
yb
γ
M0
⋅ 3.071 10
8
× = := Nmm

F
c.fb.Rd
M
c.Rd
h
b
t
fb

7.947 10
5
× = := N

• Momentul capabil al imbinarii:

M
Rd
F
Rd
z ⋅ := F
Rd


z h
b
t
fb
− 386.5 = := mm

F
Rd
min F
c.wc.Rd
F
t.wc.Rd
, F
fc.Rd
, F
c.fb.Rd
,
( )
6.504 10
5
× = := N

M
Rd
F
Rd
z ⋅ 2.514 10
8
× = := Nmm







EN 1993-1-8
par. 6.2.6.3
















EN1993 - 1 - 8
par. 6.2.6.4.3
























































- VI. 67 -

4.7.3.3 RIGIDITATEA LA ROTIRE
Se determină conform EN1993 - 1 - 8, capitolul 6.3.

S
j
E z
2

( )
µ Σ ⋅
1
k
i

:=
µ


µ
S
j.ini
S
j
:=
S
j
conform par. 6.3.1(6)

S
j.ini
E z
2

( )
µ Σ ⋅
1
k
i

:=
µ
unde µ 1 :=
Pentru acest tip de îmbinare se vor folosi coeficienŃii k
1
, k
2
, k
3
din tabelul 6.11.

1. Panoul inimii stâlpului solicitat la forfecare - coeficientul de rigiditate k
1
:
- pentru panoul de inimă nerigidizat

k
1
0.38 A
vc

( )
β z ⋅
:=
β z ⋅

z este braŃul de pârghie, determinat conform figurii 6.15

z h
b
2
t
fb
2
|

\
|
|
¹
⋅ − 386.5 = := mm
β este parametrul de transformare conform tabelului 5.4 din EN1993-1-8

β 0 := pentru acest tip de nod cu configuraŃie bilaterală şi momente egale

A
vc
7472 := mm
2


k
1
0.38 A
vc

( )
β z ⋅
:=
β z ⋅

rezultă k
1
∞ :=

2. Inima stâlpului solicitată la compresiune - coeficientul de rigiditate k
2
:
- pentru panoul de inimă nerigidizat:

k
2
0.7 b
eff.c.wc
⋅ t
wc

( )
d
c
:=
d
c


b
eff.c.wc
t
fb
2 2 ⋅ a
fb
⋅ + 5 t
fc
r
c
+
( )
⋅ + 286.127 = := mm

d
c
390 := mm

k
2
0.7 b
eff.c.wc
⋅ t
wc

( )
d
c
6.163 = := mm


3. Inima stâlpului solicitată la întindere - coeficientul de rigiditate k
3
:
- pentru panoul de inimă nerigidizat:

b
eff.t.wc
t
fb
2 2 ⋅ a
fb
⋅ + 5 t
fc
r
c
+
( )
⋅ + 286.127 = := mm

k
3
0.7 b
eff.t.wc
⋅ t
wc

( )
d
c
6.163 = := mm




























EN1993 - 1 - 8
tab.6.11






















EN1993 - 1 - 8
tab.6.11
















EN1993 - 1 - 8
tab.6.11

- VI. 68 -


S
j.ini
E z
2

( )
µ Σ ⋅
1
k
i

:=
Σ


S
j.ini
E z
2

( )
µ
1
k
2
|

\
|
|
¹
1
k
3
|

\
|
|
¹
+


9.666 10
10
× = :=
Nmm
rad



Curba moment-rotire caracteristică îmbinării:
Curba moment-rotire
0
50000000
100000000
150000000
200000000
250000000
300000000
0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012 0.014 0.016
Rotirea [rad]
M
o
m
e
n
t

i
n
c
o
v
o
i
e
t
o
r

[
N
m
m
]
Nod rigid
Nod Semirigid
Curba moment-rotire






















- VI. 69 -

4.7.3.4 MĂSURI DE ÎMBUNĂTĂłIRE A CARACTERISTICILOR NODULUI
Dacă se dispun rigidizări orizontale pe panoul de inimă al stâlpului, în dreptul
tălpilor grinzii, ca în figura de mai jos:

Figura 88: Nod sudat grindă-stâlp
Atunci momentul capabil al îmbinarii va fi calculat după cum urmează:

M
Rd
F
Rd
z ⋅ :=

z h
b
t
fb
− 386.5 = := mm

F
Rd
min F
fc.Rd
F
c.fb.Rd
,
( )
7.202 10
5
× = := N

M
Rd
F
Rd
z ⋅ 2.783 10
8
× = := Nmm
Rigiditatea în acest caz devine teoretic infinită.
4.7.3.5 DIMENSIONAREA SECłIUNII REDUSE A GRINZII (RBS)
În cazul îmbinărilor sudate, prin anumite măsuri constructive (rigidizarea panoului
de inimă la forfecare, întindere, compresiune) caracteristicile nodului pot fi imbunatăŃite.
Limita superioară a rezistenŃei este dictată însă de capacitatea grinzii. Există situaŃii (în
special în proiectarea seismică în care trebuie asigurată o suprarezistenŃă a îmbinării în
raport cu grinda:
- realizarea vutării secŃiunii în zona de îmbinare
- adoptarea soluŃiei de slăbire a secŃiunii grinzii în proximitatea îmbinarii (prin
"dog-bone") cum se poate vedea în figura de mai jos:
- VI. 70 -


Figura 89: ModalităŃi de reducere a secŃiunii grinzii

Figura 90: Nodul grindă-stâlp cu secŃiiunea grinzii redusă


- VI. 71 -

Procedura a fost aplicată conform EN1998 - 3, Anexa B, Paragraful B.5.3.4, după
următorii paşi:


Figura 91: Geometria secŃiunii reduse a grinzii
1. a 0.6 b
f
⋅ := b
f


b 0.75 d
b
⋅ := d
b


b
f
b
b
:=

d
b
h
b
:=

a 0.6 b
f
⋅ 108 = := mm
se va lua a 110 := mm

b 0.75 d
b
⋅ 300 = := mm
2. s a
b
2
+ 260 = := mm
3. g 0.22 b
f
⋅ 39.6 = := mm
se va lua g 40 := mm

g 0.25 b
f
⋅ ≤
4. Z
RBS
Z
b
2 g ⋅ t
fb
⋅ d
b
t
fb

( )
⋅ − := Z
b


Z
b
1307000 := mm
3
este modulul de rezistenŃă plastic al grinzii

Z
RBS
Z
b
2 g ⋅ t
fb
⋅ d
b
t
fb

( )
⋅ − 8.896 10
5
× = := mm
3


M
pl.Rd.RBS
Z
RBS
f
yb
⋅ 2.091 10
8
× = := Nmm
5. V
pl.RBS
2
M
pl.Rd.RBS
L
prim

|

\
|
|
¹
w L
prim

( )
2
+ :=
L
prim


L
prim
este distanŃa între cele 2 articulaŃii plastice ale grinzii

L
prim
12000 2 s ⋅ − 1.148 10
4
× = := mm
w este încărcarea gravitaŃionala uniformă care acŃionează pe grindă, în
situaŃia de proiectare seismică
- VI. 72 -


w 25 :=
N
mm


V
pl.RBS
2
M
pl.Rd.RBS
L
prim

|

\
|
|
¹
w L
prim

( )
2
+ 1.799 10
5
× = := N
6. M
pl.Rd.b
Z
b
f
yb
⋅ 3.071 10
8
× = := Nmm
7. M
cf.Ed
M
pl.Rd.RBS
V
pl.RBS
s ⋅ + 2.558 10
8
× = := Nmm

M
cf.Ed
M
pl.Rd.b
0.833 = în mod ideal se vor accepta valori între 0.85-1
8. r
b
2
4 g
2
⋅ +
( )
8 g ⋅
301.25 = := raza de decupare a tălpii grinzii

RelaŃia de verificare:
M
cf.Ed
M
Rd
0.919 =
(verifică condiŃia ≤1)



4.7.4 Prinderea la bază stâlpului
Pentru un stâlp se va efectua calculul prinderii la bază pentru preluarea următoarelor
acŃiuni:
N
Ed
=650 kN
M
Ed
=240 kNm
Stâlpul face parte dintr-o structură care pe direcŃia transversală preia moment, iar
longitudinal este contravantuită.

Figura 92: Îmbinare încastrată între stâlp şi fundaŃie


















- VI. 73 -

4.7.4.1 GEOMETRIA TIPULUI DE ÎMBINARE. SIMBOLURI. NOTAłII GENERALE
Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Îmbinare incastrata între stâlp şi fundaŃie
Stâlpul HEB 300 S355
Placa de bază P30 x 400 x 600 S355
Blocul fundaŃiei 1000 x 800 x 800 C30/37

Stâlpul HEB 300 S355
ÎnălŃimea secŃiunii h
c
= 300 mm
Grosimea inimii t
cw
= 11 mm
LăŃimea tălpii b
c
= 300 mm
Grosimea tălpii t
cf
= 19 mm
Raza de curbură r = 27 mm
Aria secŃiunii A = 14910 mm
2

Momentul de inerŃie I = 251700000 mm
4

Limita de curgere f
yc
= 355 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
uc
= 510 N/mm
2

Placa de bază P30 x 400 x 600 S355
Grosimea plăcii t
p
= 30 mm
LăŃimea plăcii a = 400 mm
Lungimea plăcii b = 600 mm
Grosimea stratului de poză t

= 30 mm
DistanŃa până la marginea blocului a
r
= 200 mm
DistanŃa până la marginea blocului b
r
= 200 mm
Limita de curgere f
yc
= 355 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
uc
= 510 N/mm
2


Blocul fundaŃiei 1200 x 800 x 1000 C30/37
LăŃimea blocului a
1
= 800 mm
Lungimea blocului b
1
= 800 mm
ÎnălŃimea blocului h

= 1000 mm
RezistenŃa caracteristică f
ck
= 30 N/mm
2


CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M0
= 1,15
γ
C
= 1,25

ForŃa axială aplicată
N
Ed
= 650 kN

Momentul incovoietor aplicat
M
Ed
= 240 kNm
Calculul bazei stâlpului
SecŃiunea efectivă a blocului fundaŃiei este dată de:

r
1
1
a 2 a 400 2 200 800 mm
5 a 5 400 2000 mm
a min 800
a h 400 1200 1600 mm
5 b 5 800 4000 mm
mm
+ ⋅ = + ⋅ = | |
|
⋅ = ⋅ =
|
= =
|
+ = + =
|
⋅ = ⋅ =
\ ¹






























- VI. 74 -


iar, din condiŃii de simetrie b
1
= a
1
. Prin urmare, factorul de concentrare a eforturilor este:
1 1
800 800
1, 63
400 600
j
a b
k
a b
⋅ ⋅
= = =
⋅ ⋅


RezistenŃa la presiune a betonului de sub placa de bază se poate calcula astfel:

2
0, 67
0, 67 1, 63 30
21,84
1, 5
j ck
j
c
k f
N
f
mm γ
⋅ ⋅
⋅ ⋅
= = =

O placă rigidă cu o lăŃime efectivă c, situată împrejurul secŃiunii stâlpului, înlocuieşte
placa de bază flexibilă:

0
355
30 65.11
3 3 21, 84 1,15
y
j M
f
c t mm
f γ
= ⋅ = ⋅ =
⋅ ⋅ ⋅ ⋅


Aria efectivă (vezi Figura 93) este:

) 2 2 ( ) 2 2 ( ) 2 ( ) 2 ( c t h c t c b c h c b A
f c w c c c eff
⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ − − ⋅ + − ⋅ + ⋅ ⋅ + =
2
(300 2 65,11) (300 2 65.11) (300 2 65.11 11 2 65.11) (300 2 19 2 65.11) 147005
eff
A mm = + ⋅ ⋅ + ⋅ − + ⋅ − − ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ =

c
h
c
c
t
f
c
c bc c
c tw

Figura 93: Aria efectivă

RezistenŃa de calcul a betonului de sub placa de bază este:

3
147005 21.84 3210.6 10
Rd eff j
N A f N = ⋅ = ⋅ = ⋅

• Placa de bază la compresiune

3
,
21.84 149.22 430.22 1402.07 10
C Rd jd eff eff
F f b l N = ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅

2 430.22
2 149.22
eff c
eff fc
l b c mm
b t c mm
= + ⋅ =
= + ⋅ =


RezistenŃa placii de bază la încovoiere:
Se definesc mărimile: - e
min
=e
x
=75 mm
- w=250 mm
- m
x
=75 mm


EN-1993-1-8:
6.2.5


EN-1993-1-8:
6.2.5


















EN-1993-1-8:
6.2.5


EN-1993-1-8:
6.2.6.5

- VI. 75 -


, 1
2 471.239
eff cp x
l m mm π = ⋅ ⋅ =

, 2
485.62
eff cp x
l m w mm π = ⋅ + =

, 3
2 385.62
eff cp x
l m e mm π = ⋅ + ⋅ =

, , 1 , 2 , 3
min( , , ) 385.62
eff cp eff cp eff cp eff cp
l l l l mm = =

, 1
4 1.25 393.75
eff nc x x
l m e mm = ⋅ + ⋅ =

, 2
2 0.625 271.875
eff nc x x
l e m e mm = + ⋅ + ⋅ =

, 3
0.5 300
eff nc p
l b mm = ⋅ =

, 4
0.5 2 0.625 321.875
eff nc x x
l w m e mm = ⋅ + ⋅ + ⋅ =

, , 1 , 2 , 3 , 4
min( , , , ) 271.875
eff nc eff nc eff nc eff nc eff nc
l l l l l mm = =
l
eff,1
=l
eff,nc
dar l
eff,1
≤l
eff,cp

deci,
,1
271.875
eff
l mm =
si
,2 ,
271.875
eff eff nc
l l mm = =



Modul 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de bază

2 6
,1, ,1
0
,1, 3
,1,
0.25 21.7 10
4
1158.18 10
y
pl Rd eff bp
M
pl Rd
T Rd
f
M l t Nmm
M
F N
m
γ
= ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅

= = ⋅



Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea plăcii de bază

2 6
,2, ,2
0
3
,
2
,2, , 3
,2,
0.25 21.7 10
0.9
508.94 10
2 2
798.27 10
y
pl Rd eff bp
M
ubt s
T Rd
M
pl Rd T Rd
T Rd
f
M l t Nmm
f A
F N
M n F
F N
m n
γ
γ
= ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅
⋅ ⋅
= = ⋅
⋅ + ⋅ ⋅
= = ⋅
+


Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor

3
,3, ,
2 1017.88 10
T Rd t Rd
F F N = ⋅ = ⋅
Pentru placa de bază la încovoiere, rezistenŃa minimă este:

3
, , ,1, ,2, ,3,
min( , , ), 798.27 10
t bp Rd T Rd T Rd T Rd
F F F F N = = ⋅

• Talpa şi inima stâlpului solicitate la compresiune

, 3 6
, , , ,
0
3
, ,
355
, 1869 10 663.5 10
1.0
, 2361.2 10
yc c Rd
c fc Rd c Rd pl c
c fc M
c fc Rd
f M
F unde M W Nmm
h t
asadar F N
γ
= = ⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅

= ⋅


• Presiunea pe gaură în placă

,
0
1, 5
1, 5 30 30 355
479.25
1, 0
bp ybp
bp Rd
M
t d f
F kN
γ
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
= = =




EN-1993-1-8:
6.2.6.5-
tab.6.6







EN-1993-1-8:
6.2.4-tab.6.3
EN-1993-1-8:
6.2.4-tab.6.3


EN-1993-1-8:
6.2.4-tab.6.3

EN-1993-1-8:
6.2.4-tab.6.3
EN-1993-1-8:
6.2.4-tab.6.3



EN-1993-1-8:
6.2.6.7



EN-1993-1-8:
3.6.1-tab.3.4

- VI. 76 -

t
bp
= 30 mm
d = 30 mm
f
yp
= 355 N/mm²

Notă:

· RezistenŃa de calcul (la efort axial) a stâlpului este mai mare decât cea a bazei
stâlpului:
3
, 0
/ 14910 355/ 1,15 4602.6 10
pl Rd y M
N A f N γ = ⋅ = ⋅ = ⋅
unde A este aria secŃiunii transversale a stâlpuui.
· PlăcuŃe adiŃionale sunt folosite în timpul execuŃiei pentru a asigura nivelul plăcii
de bază.

• RezistenŃa de calcul la moment încovoietor:
Pentru acest caz s-a considerat stâlpul acŃionat de forŃă axială şi moment încovoietor, iar
distribuŃia eforturilor pe placa de bază, conform tabelului 6.7 din EN1993-1-8, s-a
considerat partea stangă supusă la întindere, partea dreaptă supusă la compresiune.

BraŃul de pârghie pentru acest caz este:

, ,
, 6.2.8.1:
365.5
T i C r
z z z iar conform paragrafului
z mm
= +
=

Momentul încovoietor capabil al bazei stâlpului este:

( )
,1, , ,
,
, ,1
6 6 6
,
798270 365.5 1402070 365.5
min , min ,
140.5 225
1 1
1 1
369.23 369.23
min 211.35 10 ,1311.9 10 211.35 10 ( )
240000
65
T Rd C r Rd
j Rd
C r T
j Rd
Ed Rd
Ed Rd
F z F z
M
z z
e e
M Nmm nu verifica
M M
e
N N
| |
| |
|
| ⋅ − ⋅
⋅ − ⋅
= = |
|
|
|
+ −
+ −
|
\ ¹
\ ¹
= ⋅ ⋅ = ⋅
= = =
,
,1
369.23
0
/ 2 / 2 140.5
/ 2 225
C r c fc
T c x
z h t mm
z h m mm
=
= − =
= + =

4.7.4.2 CALCULUL RIGIDITĂłII LA ROTIRE
Conform tabelului 6.10 din EN1993-1-8, rigiditatea la rotire pentru o îmbinare cu placă de
bază (cu un singur rând de şuruburi întinse), se calculează Ńinând seama de următoarele
componente: k
13
, k
15
, k
16
.
Aşadar
2
,
, 1.0 .
1
j ini
i
E z
S unde pt rigiditateainitiala
k
µ
µ

= =
⋅ Σ


2 430.22
2 149.22
eff c
eff fc
l b c mm
b t c mm
= + ⋅ =
= + ⋅ =

Conform tabelului 6.11, se calculează componentele rigidităŃii:









EN-1993-1-8:
6.2.8
EN-1993-1-8:
6.2.8-fig.6.18



EN-1993-1-8:
6.2.8.3-
tab.6.7










EN-1993-1-8:
6.3






- VI. 77 -


13
3
3
15 3 3
16
34500 149.22 430.22
32.65
1.275 1.275 210000
0.85
0.85 430.22 30
23.4
75
1.6 1.6 2827.43 304 14.88
c eff eff
eff bp
s b
E b l
k mm
E
l t
k mm
m
k A L mm
⋅ ⋅
⋅ ⋅
= = =
⋅ ⋅
⋅ ⋅
⋅ ⋅
= = =
= ⋅ = ⋅ =

L
b
este alungirea tijei de ancorare, care este egală cu suma a 8 diametre nominale de
şurub, stratul mortar de poză, grosimea plăcii de bază, şaiba şi jumătate din înălŃimea
piuliŃei.
8 30 10 30 4 20 304
b
L mm = ⋅ + + + + =

2
10
,
13 15 16
210000 375
21 10
1 1 1
1
j ini
Nmm
S
rad
k k k

= = ⋅
| |
⋅ + +
|
\ ¹

4.7.4.3 CALCULUL BAZEI STÂLPULUI CU RIGIDIZĂRI

• Pentru acelaşi stâlp se va efectua calculul prinderii la bază, în soluŃie rigidizată,
pentru preluarea următoarelor acŃiuni:
N
Ed
=650 kN
M
Ed
=240 kNm
Stâlpul face parte dintr-o structură care pe direcŃia transversală preia moment, iar
longitudinal este contravântuită.

Figura 94: Îmbinare incastrată între stâlp şi fundaŃie
4.7.4.4 GEOMETRIA TIPULUI DE ÎMBINARE. SIMBOLURI. NOTAłII GENERALE

Principalele componente ale nodului
ConfiguraŃia Îmbinare incastrata între stâlp şi fundaŃie
Stâlpul HEB 300 S355
Placa de bază P30 x 400 x 600 S355

EN-1993-1-8:
6.3.2-tab.6.11





























- VI. 78 -

Blocul fundaŃiei 1000 x 800 x 800 C30/37

Stâlpul HEB 300 S355
ÎnălŃimea secŃiunii h
c
= 300 mm
Grosimea inimii t
cw
= 11 mm
LăŃimea tălpii b
c
= 300 mm
Grosimea tălpii t
cf
= 19 mm
Raza de curbură r = 27 mm
Aria secŃiunii A = 14910 mm
2

Momentul de inerŃie I = 251700000 mm
4

Limita de curgere f
yc
= 355 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
uc
= 510 N/mm
2

Placa de bază (rigidizata) P30 x 400 x 600 S355
Grosimea plăcii t
p
= 30 mm
LăŃimea plăcii a = 400 mm
Lungimea plăcii b = 600 mm
Grosimea stratului de poză t

= 30 mm
DistanŃa până la marginea blocului a
r
= 200 mm
DistanŃa până la marginea blocului b
r
= 200 mm
Limita de curgere f
yc
= 355 N/mm
2
RezistenŃa ultimă f
uc
= 510 N/mm
2


Blocul fundaŃiei 1200 x 800 x 1000 C30/37
LăŃimea blocului a
1
= 800 mm
Lungimea blocului b
1
= 800 mm
ÎnălŃimea blocului h

= 1000 mm
RezistenŃa caracteristică f
ck
= 30 N/mm
2


CoeficienŃi de siguranŃă
γ
M0
= 1,15
γ
C
= 1,25

ForŃa axială aplicată
N
Ed
= 650 kN

Momentul incovoietor aplicat
M
Ed
= 240 kNm
Calculul bazei stâlpului
SecŃiunea efectivă a blocului fundaŃiei este dată de:

r
1
1
a 2 a 400 2 200 800 mm
5 a 5 400 2000 mm
a min 800
a h 400 1200 1600 mm
5 b 5 800 4000 mm
mm
+ ⋅ = + ⋅ = | |
|
⋅ = ⋅ =
|
= =
|
+ = + =
|
⋅ = ⋅ =
\ ¹


iar, din condiŃii de simetrie b
1
= a
1
. Prin urmare, factorul de concentrare a eforturilor este:
1 1
800 800
1, 63
400 600
j
a b
k
a b
⋅ ⋅
= = =
⋅ ⋅


RezistenŃa la presiune a betonului de sub placa de bază se poate calcula astfel:



























EN-1993-1-8:
6.2.5
- VI. 79 -


2
0, 67
0, 67 1, 63 30
21,84
1, 5
j ck
j
c
k f
N
f
mm γ
⋅ ⋅
⋅ ⋅
= = =

O placă rigidă cu o lăŃime efectivă c, situată împrejurul secŃiunii stâlpului, înlocuieşte
placa de bază flexibilă:

0
355
30 65.11
3 3 21, 84 1,15
y
j M
f
c t mm
f γ
= ⋅ = ⋅ =
⋅ ⋅ ⋅ ⋅


Aria efectivă (vezi Figura 95) este:

) 2 2 ( ) 2 2 ( ) 2 ( ) 2 ( c t h c t c b c h c b A
f c w c c c eff
⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ − − ⋅ + − ⋅ + ⋅ ⋅ + =
(300 2 65,11) (300 2 65.11) (300 2 65.11 11 2 65.11) (300 2 19 2 65.11) 147005
eff
A mm = + ⋅ ⋅ + ⋅ − + ⋅ − − ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ =

c
h
c
c
t
f
c
c bc c
c tw

Figura 95: Aria efectivă
RezistenŃa de calcul a betonului de sub placa de bază este:

3
147005 21.84 3210.6 10
Rd eff j
N A f N = ⋅ = ⋅ = ⋅

• Placa de bază la compresiune

3
,
21.84 149.22 430.22 1402.07 10
C Rd jd eff eff
F f b l N = ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅

2 430.22
2 149.22
eff c
eff fc
l b c mm
b t c mm
= + ⋅ =
= + ⋅ =


• RezistenŃa plăcii de bază la încovoiere:
Pentru determinarea marimilor l
eff,1
şi l
eff,2
se va considera cazul în care şuruburile fac
parte din primul rând de şuruburi de sub talpa întinsă a unei grinzi.
Se definesc mărimile: - e=75 mm
- m=75 mm
- m
2
=115 mm


,
2 471.239
eff cp
l m mm π = ⋅ ⋅ =

,
393.75
eff nc
l m mm α = ⋅ =
Factorul α se determină din EN1993-1-8, figura 6.11, prin aproximare.
α=5.25


















EN-1993-1-8:
6.2.5

EN-1993-1-8:
6.2.5


EN-1993-1-8:
6.2.6.5-
tab.6.6


EN-1993-1-8:
6.2.6.5-
tab.6.6
fig.6.11
- VI. 80 -


l
eff,1
=l
eff,nc
dar l
eff,1
≤l
eff,cp

deci,
,1
393.75
eff
l mm =
şi
,2 ,
393.75
eff eff nc
l l mm = =



Modul 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de bază

2 6
,1, ,1
0
,1, 3
,1,
0.25 31.4 10
4
1677.38 10
y
pl Rd eff bp
M
pl Rd
T Rd
f
M l t Nmm
M
F N
m
γ
= ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅

= = ⋅



Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoŃită de plastificarea plăcii de bază

2 6
,2, ,2
0
3
,
2
,2, , 3
,2,
0.25 31.4 10
0.9
508.94 10
2 2
927.6 10
y
pl Rd eff bp
M
ubt s
T Rd
M
pl Rd T Rd
T Rd
f
M l t Nmm
f A
F N
M n F
F N
m n
γ
γ
= ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅
⋅ ⋅
= = ⋅
⋅ + ⋅ ⋅
= = ⋅
+


Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor

3
,3, ,
2 1017.88 10
T Rd t Rd
F F N = ⋅ = ⋅
Pentru placa de bază la încovoiere, rezistenŃa minimă este:

3
, , ,1, ,2, ,3,
min( , , ), 927.6 10
t bp Rd T Rd T Rd T Rd
F F F F N = = ⋅

• Talpa şi inima stâlpului solicitată la compresiune

, 3 6
, , , ,
0
3
, ,
355
, 1869 10 663.5 10
1.0
, 2361.2 10
yc c Rd
c fc Rd c Rd pl c
c fc M
c fc Rd
f M
F unde M W Nmm
h t
asadar F N
γ
= = ⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅

= ⋅


• Presiunea pe gaură în placă

,
0
1, 5
1, 5 30 30 355
479.25
1, 0
bp ybp
bp Rd
M
t d f
F kN
γ
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
= = =
t
bp
= 30 mm
d = 30 mm
f
yp
= 355 N/mm²

Notă:

· RezistenŃa de calcul (la efort axial) a stâlpului este mai mare decât cea a bazei
stâlpului:
3
, 0
/ 14910 355/ 1,15 4602.6 10
pl Rd y M
N A f N γ = ⋅ = ⋅ = ⋅
unde A este aria secŃiunii transversale a stâlpuui.

· PlăcuŃe adiŃionale sunt folosite în timpul execuŃiei pentru a asigura nivelul plăcii
de bază.





EN-1993-1-8:
6.2.4-tab.6.3
EN-1993-1-8:
6.2.4-tab.6.3

EN-1993-1-8:
6.2.4-tab.6.3

EN-1993-1-8:
6.2.4-tab.6.3
EN-1993-1-8:
6.2.4-tab.6.3



EN-1993-1-8:
6.2.6.7



EN-1993-1-8:
3.6.1-tab.3.4










- VI. 81 -









· RezistenŃa de calcul la moment încovoietor:
Pentru acest caz s-a considerat stâlpul acŃionat de forŃă axială şi moment încovoietor, iar
distribuŃia eforturilor pe placa de bază, conform tabelului 6.7 din EN1993-1-8, s-a
considerat partea stângă supusă la întindere, partea dreaptă supusă la compresiune.

BraŃul de pârghie pentru acest caz este:

, ,
, 6.2.8.1:
365.5
T i C r
z z z iar conform paragrafului
z mm
= +
=

Momentul încovoietor capabil al bazei stâlpului este:

( )
,1, , ,
,
, ,1
6 6 6
,
927600 365.5 1402070 365.5
min , min ,
140.5 225
1 1
1 1
369.23 369.23
min 245.58 10 ,1311.9 10 245.58 10 ( )
240000
650
T Rd C r Rd
j Rd
C r T
j Rd
Ed Rd
Ed Rd
F z F z
M
z z
e e
M Nmm verifica
M M
e
N N
| |
| |
|
| ⋅ − ⋅
⋅ − ⋅
= = |
|
|
|
+ −
+ −
|
\ ¹
\ ¹
= ⋅ ⋅ = ⋅
= = = =
,
,1
369.23
/ 2 / 2 140.5
/ 2 225
C r c fc
T c x
z h t mm
z h m mm
= − =
= + =

4.7.4.5 CALCULUL RIGIDITĂłII LA ROTIRE
Conform tabelului 6.10 din EN1993-1-8, rigiditatea la rotire pentru o îmbinare cu placă de
bază (cu un singur rând de şuruburi întinse), se calculează Ńinând seama de următoarele
componente: k
13
, k
15
, k
16
.
Aşadar
2
,
, 1.0 .
1
j ini
i
E z
S unde pt rigiditateainitiala
k
µ
µ

= =
⋅ Σ


2 430.22
2 149.22
eff c
eff fc
l b c mm
b t c mm
= + ⋅ =
= + ⋅ =

Conform tabelului 6.11, se calculează componentele rigiditaŃii:

13
3
3
15 3 3
16
34500 149.22 430.22
32.65
1.275 1.275 210000
0.85
0.85 430.22 30
23.4
75
1.6 1.6 2827.43 304 14.88
c eff eff
eff bp
s b
E b l
k mm
E
l t
k mm
m
k A L mm
⋅ ⋅
⋅ ⋅
= = =
⋅ ⋅
⋅ ⋅
⋅ ⋅
= = =
= ⋅ = ⋅ =

L
b
este alungirea tijei de ancorare, care este egală cu suma a 8 diametre nominale de





EN-1993-1-8:
6.2.8
EN-1993-1-8:
6.2.8-fig.6.18



EN-1993-1-8:
6.2.8.3-
tab.6.7








EN-1993-1-8:
6.3







EN-1993-1-8:
6.3.2-tab.6.11
- VI. 82 -

şurub, stratul mortar de poză, grosimea plăcii de bază, şaiba şi jumătate din înălŃimea
piuliŃei.
8 30 10 30 4 20 304
b
L mm = ⋅ + + + + =

2
10
,
13 15 16
210000 375
21 10
1 1 1
1
j ini
Nmm
S
rad
k k k

= = ⋅
| |
⋅ + +
|
\ ¹





- VII. 1 -





































CAPITOLUL VII
RECOMANDĂRI DE CALCUL ŞI PROIECTARE PENTRU
ÎMBINĂRI STRUCTURALE ÎN CAZUL SOLICITĂRILOR SEISMICE
- VII. 2 -

4.10. CERINłE DE REZISTENłĂ ŞI DUCTILITATE
CONFORM P100-1/2006 ŞI EN1998-1
Îmbinările reprezintă un punct sensibil pentru rezistenŃa seismică de ansamblu a unei
construcŃii. Comportarea îmbinărilor este adesea mai complexă decât cea a elementelor îmbinate.
O atenŃie deosebită trebuie acordată îmbinărilor elementelor care cuprind zone disipative. În
general, îmbinările pot fi proiectate ca şi îmbinări disipative (deformaŃiile plastice au loc în
îmbinarea propriu-zisă) sau ca îmbinări nedisipative (deformaŃiile plastice au loc în elementele
îmbinate). Datorită complexităŃii comportării îmbinărilor în condiŃii seismice (solicitări ciclice în
domeniul inelastic în îmbinări sau în elementele îmbinate), detaliile constructive şi modul de calcul
al îmbinărilor folosite trebuie să fie validate prin încercări experimentale. În general, derularea unor
încercări experimentale pentru proiectarea unor construcŃii curente nu este economică. De aceea,
în practică, detalierea şi calculul îmbinărilor structurilor disipative se bazează pe informaŃii
disponibile în literatură sau prescripŃii de specialitate (de exemplu GP 082/2003 sau ANSI/AISC
358-05), elaborate pe baza unor programe de încercări experimentale.
Îmbinările disipative, pe lângă criteriile de rigiditate şi rezistenŃă trebuie să îndeplinească şi
cerinŃe de ductilitate (validate experimental), impuse de normele seismice funcŃie de tipul structurii
şi clasa de ductilitate.
F
O
R
T
A
element disipativ
comportare probabila
R
fy
γovR
fy
1.1γovR
fy
R
d
imbinare
nedisipativa
element disipativ
comportare de calcul


Figura 7.96: Principiul de dimensionare a îmbinărilor nedisipative

Îmbinările nedisipative aflate în vecinătatea zonelor disipative trebuie proiectate să rămână
în domeniul elastic, asigurând dezvoltarea deformaŃiilor inelastice în zonele disipative ale
elementelor îmbinate. În acest scop, îmbinările nedisipative trebuie proiectate la eforturi
corespunzătoare unor zone disipative plasticizate şi consolidate, şi nu pe baza eforturilor din
îmbinare determinate din analiza structurală. Acest principiu de calcul are la bază proiectarea
bazată pe capacitate.. RelaŃia de verificare se poate exprima generic sub forma:

ov
1.1
d fy
R R γ ≥
unde:
R
d
rezistenŃa îmbinării
- VII. 3 -
R
fy
rezistenŃa plastică a elementului îmbinat, determinată pe baza limitei de curgere de calcul
1.1 un factor care Ńine cont de consolidarea (ecruisarea) zonei disipative
γ
ov
un factor de suprarezistenŃă care Ńine cont de o limită de curgere reală mai mare decât cea
caracteristică a zonei disipative (valoarea normativă a suprarezistenŃei, în lipsa unor încercări
experimentale este egală cu 1.25)
Principiul de dimensionare a îmbinărilor nedisipative care îmbină elemente structurale disipative
este prezentat schematic în Figura 7.96.
4.11. CAPACITATEA DE ROTIRE A ÎMBINĂRILOR
GRINDĂ-STÂLP
4.11.1 Clasificarea după ductilitate
O clasificare amintind de cea relativă la secŃiunile elementelor referitoare la
voalarea locală a fost introdusă recent în literatură pentru îmbinări. De această dată,
clasificarea este făcută în termeni de capacitate de rotire plastică a îmbinării Φ
pl

corespunzătoare momentului rezistent plastic de calcul M
j,Rd
(Figura 7.97). Se pot distinge
trei clase de îmbinări (Figura 7.98):

• Clasa 1 : Îmbinări ductile.
O îmbinare ductilă este capabilă de a atinge momentul său
rezistent plastic dezvoltând o capacitate de rotire importantă.

• Clasa 2 : Îmbinări de ductilitate intermediară.
O îmbinare de ductilitate intermediară este capabilă de a atinge
momentul său rezistent plastic dezvoltând numai o capacitate de
rotire limitată, atunci când rezistenŃa sa este atinsă.

• Clasa 3 : Îmbinări neductile.
O cedare prematură (datorită unei instabilităŃi sau unei ruperi fragile
a uneia din componentele îmbinării) apare în îmbinare înainte ca
momentul rezistent, bazat pe o redistribuŃie plastică a eforturilor
interioare, să fie atins.
Φ ΦΦ Φpl
Φ ΦΦ Φ
M
j
M
j,Rd
M
j,u

Figura 7.97: Capacitate de rotire plastică
- VII. 4 -
Φ ΦΦ Φ
M
j
Neductile Ductile
Clasa 3
Clasa 1
Clasa 2
Φ ΦΦ Φ
M
j


Figura 7.98: Clasificarea îmbinărilor după ductilitate

4.11.2 Evaluarea capacităŃii de rotire

Capacitatea de rotire φ
Cd
a unui nod, care este dată de rotirea maximă de pe
caracteristica moment-rotire, vezi Figura 7.99(c), se determină cu 6.4 din EN1993-1-8 şi
sunt date mai jos în paragrafele 7.2.2.1 – 7.2.2.3.

1. Limita pentru S
j

a) Nod b) Model c) Caracteristica de calcul moment-rotire
Figura 7.99: Caracteristica de calcul moment-rotire a nodului
4.11.2.1 Prevederi generale
În cazul unei analize globale rigid plastice, un nod situat într-o zonă plastică trebuie
să posede suficientă capacitate de rotire.
Capacitatea de rotire a unui nod sudat sau cu şuruburi trebuie determinată folosind
prevederile date în 7.2.2.2 sau 7.2.2.3. Metodele de calcul date în aceste clauze sunt
valabile doar pentru mărcile de oŃel S235, S275 şi S355 şi pentru noduri în care forŃa
axială N
Ed
în elementul îmbinat nu depăşeşte 5% din rezistenŃa plastică de calcul N
pℓ,Rd
a
secŃiunii lui transversale.
- VII. 5 -
Ca o alternativă la 7.2.2.2 şi 7.2.2.3, nu este necesară verificarea capacităŃii de
rotire a nodului dacă momentul rezistent de calcul al nodului M
j,Rd
este cu cel puŃin 20%
mai mare decât momentul rezistent plastic M
p,Rd
al elementului îmbinat.
Pentru cazurile neacoperite de 7.2.2.2 şi 7.2.2.3 capacitatea de rotire poate fi
determinată prin încercări în conformitate cu EN1990, Anexa D. Ca o alternativă, pot fi
folosite şi modele potrivite de calcul, cu condiŃia ca ele să fie bazate pe rezultatele unor
încercări în conformitate cu EN1990.
4.11.2.2 Noduri cu şuruburi
Un nod grindă-stâlp în care momentul rezistent de calcul M
j,Rd
este determinat de
rezistenŃa de calcul a panoului inimii stâlpului la forfecare, se poate considera că are o
capacitate de rotire adecvată pentru analiza globală plastică, cu condiŃia ca d/t
w
≤ 69ε.
Un nod cu placă de capăt şi şuruburi sau cu îmbinare cu corniere de tălpi poate fi
considerat cu capacitate de rotire suficientă pentru analiza plastică, cu condiŃia ca
următoarele condiŃii să fie satisfăcute:
a) momentul rezistent de calcul este determinat de rezistenŃa de calcul a uneia din
componentele:
talpa stâlpului la încovoiere, sau
placa de capăt a grinzii sau corniera de talpă întinsă la încovoiere
b) grosimea t a tălpii stâlpului sau a plăcii de capăt a grinzii sau corniera de talpa întinsă
(nu neapărat aceeaşi componentă de bază ca în (a)) satisface condiŃia:
t ≤
y ub
f f d / 36 , 0 (7.1)
unde:
f
y
este limita de curgere a componentei de bază respective.
Un nod îmbinat cu şuruburi în care momentului rezistent de calcul M
j,Rd
este
determinat de rezistenŃa de calcul a şuruburilor lui la forfecare, nu trebuie considerat că
are o capacitate de rotire suficientă pentru analiza globală plastică.
4.11.2.3 Noduri sudate
Capacitatea de rotire φ
Cd
a unei îmbinări grindă-stâlp sudate poate fi considerată cel
puŃin egală cu valoarea următoare, cu condiŃia ca inima stâlpului să fie rigidizată la
compresiune şi nerigidizată la întindere şi momentul ei rezistent de calcul nu este
determinat de rezistenŃa panoului inimii stâlpului, vezi 7.2.2.2(1):
φ
Cd
= 0,025 h
c / h
b
(7.2)
unde:
h
b
este înălŃimea grinzii;
- VII. 6 -
h
c
este înălŃimea stâlpului.
Capacitatea de rotire a unei îmbinări grindă-stâlp sudate nerigidizate poate fi
considerată egală cu cel puŃin 0,015 rad dacă nodul a fost dimensionat în conformitate cu
prevederile acestei secŃiunii.
4.11.3 Comportarea ciclică a îmbinărilor
Ductilitatea locală este un parametru foarte important în analiza seismică a structurilor
metalice. Clasa de secŃiune sau capacitatea de rotire a elementelor joacă direct asupra
răspunsului seismic şi asupra factorului de comportare q al cadrelor.
Ca şi pentru elemente, este important să se cunoască capacitatea de rotire a
îmbinărilor. Pentru a evalua capacitatea de rotire a îmbinărilor în urma dimensionării
seismice, cel mai bine este de a o determina pe baza unor încercări experimentale sub
solicitări ciclice alternante.
Pornind de la rezultatele unor încercări ciclice, ne putem gândi la introducerea unor
coeficienŃi de reducere a capacităŃii de rotire determinată din încercări statice sau prin
modčle teoretice bazate pe mecanisme plastice, ca şi pentru elemente.
4.11.3.1 Tipuri de cicluri
În ultimii ani, o importantă activitate experimentală a fost dezvoltată asupra îmbinărilor
grindă-stâlp sub încărcări ciclice, permiŃând o mai bună înŃelegere a comportării lor şi deci
o mai bună modelizare a lor.
Din punct de vedere comportare ciclică, îmbinările pot fi considerate ca stabile atunci
când prezintă o curbă de comportare înfăşurătoare identică cu cea a comportării
monotone, odată cu creşterea numărului de cicluri ; ele sunt considerate instabile atunci
când rigiditatea lor scade cu creşterea numărului de cicluri.
Mai precis, după Mazzolani, îmbinările pot fi caracterizate prin trei categorii de
comportare (Figura 7.100):
a. În prima categorie, îmbinările prezintă o comportare stabilă, caracterizată prin curbe
histeretice având aceeaşi suprafaŃă şi formă odată cu creşterea numărului de cicluri,
pentru rotiri extreme impuse. (Figura 7.100a).
b. Îmbinările din a doua categorie prezintă o comportare instabilă datorată unor deformaŃii
permanente (Figura 7.100b) aducând o pierdere de eficacitate progresivă a legăturii (de
exemplu deformaŃiile plastice ale găurilor şi şuruburilor reducând efectul forŃei de
strângere al acestora din urmă). Panta curbelor histeretice care caracterizează
rigiditatea ciclurilor, scade deci continuu.
c. Îmbinările celei de a treia categorii prezintă o comportare instabilă datorată apariŃiei
bruşte, în cursul unui ciclu, a unei lunecări la nivelul şuruburilor. Acest fenomen de
lunecare modifică substanŃial panta curbei reducând energia disipată pentru aceleaşi
valori de rotiri extreme. Degradarea continuă poate fi accentuată de deformaŃiile
permanente ale găurilor şi tijelor şuruburilor (Figura 7.100c).
Cazurile b şi c se traduc la cedare, printr-o degradare adesea importantă a rigidităŃii la
rotire.
- VII. 7 -
(a)
F
v
(b)
F
v

(c)
F
v

Figura 7.100: Curbe histeretice tipice ale unor îmbinări structurale

Dintr-un alt punct de vedere, ne-am putea mulŃumi de a clasifica îmbinările, după
comportarea lor ciclică, în două categorii ; prima (Figura 7.100a) ar fi proprie îmbinărilor cu
rezistenŃă totală, fără degradare (de exemplu, cazul îmbinărilor sudate şi cu inima stâlpului
rigidizată) ;a doua categorie (Figura 7.100b,c) ar privi îmbinările parŃial rezistente, cu
degradare incluzând sau nu fenomenul de lunecare (de exemplu, cazul îmbinărilor
bulonate cu placă de capăt sau cu corniere).
În prezenŃa unei evoluŃii a formei buclelor histeretice, comportarea ciclică a unei
îmbinări trebuie să poată garanta un nivel dat de rezistenŃă cu o ductilitate suficientă,
coerentă cu exigenŃele dimensionării antiseismice, fără a înregistra o degradare prea
importantă după un anume număr de cicluri (legată de durata acŃiunii seismice).
4.11.3.2 Parametrii de comportare - Recomandările CECM
Alegerea parametrilor de comportare este importantă pentru interpretarea capacităŃilor
unei îmbinări la fel de bine ca şi comparaŃia diferitelor încercări. În special, aceşti
parametri trebuie să permită caracterizarea în timpul procedurii de încărcare, a evoluŃiei
ductilităŃii, a nivelului energiei absorbite la fel ca şi degradarea rigidităŃii şi a rezistenŃei
unei îmbinări.
În acest sens, Comitetul 13 al CECM a publicat recomandările de încercare pentru a
caracteriza comportarea elementelor metalice, şi deci şi a îmbinărilor, sub încărcări ciclice
cu deplasări impuse controlate.
Parametrii adimensionali, definiŃi în comparaŃie cu caracteristicile elastice ale
comportării statice (Figura 7.101a), au fost introduşi, permiŃând a compara un ciclu de
comportare real (Figura 7.101b) cu un ciclu ideal elasto-plastic de aceeaşi amplitudine
(Figura 7.101c). În figurile menŃionate, F şi v reprezintă o forŃă şi o deplasare direct legate
de momentul încovoietor M şi de rotirea φ ale îmbinării experimentate, sau eventual aceste
mărimi înseşi.
- VII. 8 -

vi
+
+ vi
-
- vy
-
vi
+
+ vi
-
- vy
+
- vy
-
αi
+
αi
+
αi
-
αi
-
vi
+
+ vi
-
- vy
+
vi
+
+ vi
-
- vy
+
- vy
-
vy
+
vy
-
Fy
+
Fy
-
Fi
+
Fi
-

vi
+

vi
-
Fmax
+
Fmax
-
Ai
+
Ai
-
αi
+
vy
Fy
(a)
(c) (b)
v
i
-
v
i
+

Figura 7.101: Caracteristicile recomandărilor CECM pentru încercări ciclice
Încercările sunt realizate în grupuri succesive de cicluri, la valori ale deplasărilor
impuse definite ca multipli ai deplasărilor limită elastice. Fiecare grup de cicluri cuprinde de
fapt trei cicluri de aceeaşi amplitudine deplasare. Considerând grupul i de cicluri,
recomandările CECM recomandă utilizarea următorilor parametri adimensionali:

a. Ductilitate parŃială
µ
i
i
y
v
v
+
+
+
= şi µ
i
i
y
v
v



= (7.3)
Acest parametru reprezintă raportul dintre deplasarea maximă pozitivă sau negativă
(considerata în valoare absolută) a unui ciclu şi valoarea elastică limită corespunzătoare
deplasării de acelaşi semn. Cu cât ductilitatea este mai mare, cu atât elementul este apt
de a suporta deplasări în afara domeniului elastic.

b. Ductilitate totală (sau ductilitate ciclică)
µ
c
i
y
i
v
v
+
+
+
=

şi µ
c
i
y
i
v
v



=

(7.4)
Acest parametru reprezintă raportul dintre amplitudinea totală a deplasării (în valoare
absolută) în cursul fiecărui semi-ciclu şi valoarea elastică limită corespunzătoare. Ne
putem gândi că această definiŃie a ductilităŃii este mult mai semnificativă decât cea
precedentă pentru a interpreta comportarea ciclică.

c. Raport de ductilităŃi totale
- VII. 9 -
Ψ

i
i
i i y
v
v v v
+
+
+ − −
=
+ −
şi Ψ

i
i
i i y
v
v v v


+ − +
=
+ −
(7.5)
Acest parametru reprezintă raportul dintre amplitudinea totală a deplasării (în valoare
absolută) şi valoarea corespunzătoare a deplasării pentru o comportare presupusă perfect
elasto-plastică. Creşterea acestui parametru înseamnă o degradare a specimenului testat.

d. Raport de rezistenŃă (sau raport de degradare a rezistenŃei)
ε
i
i
y
F
F
+
+
+
= şi ε
i
i
y
F
F



= (7.6)
Acest parametru reprezintă raportul dintre forŃa corespunzătoare deplasării maxime şi forŃa
limită elastică (definită pentru acelaşi semn de deplasare).

e. Raport de rigiditate (sau raport de degradare a rigidităŃii)
ζ
α
α
i
i
y
+
+
+
=
tan
tan
şi ζ
α
α
i
i
y



=
tan
tan
(7.7)
Acest parametru reprezintă raportul dintre rigiditatea la nivelul ciclului curent şi rigiditatea
iniŃială. Reducerea acestui raport se traduce prin degradarea rigidităŃii.

f. Raport de energie absorbită
η
i
i
y i i y y
A
F v v v v
+
+
+ + − + −
=
+ − − ( )
şi η
i
i
y i i y y
A
F v v v v


− + − + −
=
+ − − ( )
(7.8)
Acest parametru reprezintă raportul dintre energia absorbită de element într-un semi-ciclu
real şi energia aceluiaşi semi-ciclu dar corespunzând unei comportări perfect elasto-
plastice.
Se poate constata că toŃi parametrii de mai sus au fost definiŃi prin comparaŃie cu
un comportament perfect elasto-plastic, forma ciclului fiind cu atât mai bună cu cât valorile
parametrilor sunt mai apropiate de unitate.
De altfel, aceşti parametrii pot fi utilizaŃi pentru a defini starea ultimă care
corespunde unui final de încercare, unei stări ultime semnificând o degradare avansată a
rezistenŃei, a rigidităŃii sau unei diminuări importante a disipării de energie.
4.12. SOLUłII CONSTRUCTIVE
Configurarea îmbinării trebuie să fie compatibilă cu sistemul structural ales şi cu
dimensiunile elementelor structurale.
Pentru a obŃine noduri rigide şi cu rezistenŃă totală, în general trebuie împiedecate
deformaŃia inimii stâlpului, a tălpii acestuia şi a plăcii de capăt a grinzii. Acest lucru se poate realiza
- VII. 10 -
prin întărirea inimii stâlpului cu rigidizări sau plăci sudate şi a celorlalte componente printr-un raport
de grosimi ales judicios.
Cele mai uzuale soluŃii constructive sunt prezentate în continuare.
4.12.1 Îmbinare cu şuruburi cu placă de capăt extinsă rigidizată
Acest tip de nod (Figura 7.102) este utilizat foarte des în practică având o comportare
foarte bună la solicitări ciclice. Îmbinarea este considerată rigidă, cu rezistenŃă totală. De
asemenea montajul este relativ simplu de realizat pe şantier.


Figura 7.102: Îmbinare cu şuruburi cu placă de capăt extinsă rigidizată

4.12.2 Îmbinare sudată cu rigidizări ale tălpilor grinzii
Acest tip de nod (Figura 7.103) este utilizat mai puŃin în practică, deoarece realizarea pe
şantier este grea şi scumpă. Îmbinarea este considerată rigidă, cu rezistenŃă totală.



Figura 7.103: Îmbinare sudată cu rigidizări ale tălpilor grinzii

- VII. 11 -
4.12.3 Îmbinare cu tălpile grinzii sudate de plăci de continuitate sudate de talpa stâlpului şi
cu eclisă sudată prinsă cu şuruburi de inima grinzii
Acest tip de nod (Figura 7.104) este utilizat des în practică având o comportare foarte bună
la solicitări ciclice. Îmbinarea este considerată rigidă, cu rezistenŃă totală. Montajul este relativ
simplu de realizat pe şantier fiind realizat prin eclisa de pe inima grinzii prinsă cu şuruburi şi care
are doar rol de montaj.



Figura 7.104: Îmbinare cu tălpile grinzii sudate de plăci de continuitate sudate de talpa stâlpului şi cu eclisă
sudată prinsă cu şuruburi de inima grinzii
4.12.4 Îmbinare sudată cu grindă cu secŃiune redusă (dog bone)
Acest tip de nod (Figura 7.105) este recomandat a fi utilizat atunci când din proiectare, se
doreşte dirijarea articulaŃiei plastice în capătul grinzii. Acest lucru se realizează prin reducerea
secŃiunii grinzii. Montajul este relativ simplu de realizat pe şantier fiind realizat prin eclisa de pe
inima grinzii prinsă cu şuruburi şi care are doar rol de montaj.



Figura 7.105: Îmbinare sudată cu grindă cu secŃiune redusă (dog bone)
SECłIUNE REDUSĂ
A GRINZII
RAZA
- VII. 12 -
4.12.5 Îmbinare cu şuruburi cu placă de capăt şi vută
Acest tip de nod (Figura 7.106) este utilizat des în practică având o comportare foarte bună
la solicitări ciclice. Îmbinarea este utilizată de multe ori pentru a realiza o îmbinare rigidă, cu
rezistenŃă totală. Montajul este relativ simplu de realizat pe şantier.



Figura 7.106: Îmbinare cu şuruburi cu placă de capăt şi vută
O variantă des utilizată este cea cu stâlpi cu secŃiune in cruce (Figura 7.107). Avantajul
acestei soluŃii este dat de faptul că îmbinarea se poate realiza foarte bine pe ambele direcŃii iar
inima stâlpului este rigidizată. SoluŃia este foarte practică şi se pretează foarte bine şi la varianta
mixtă.



Figura 7.107: Îmbinare cu şuruburi cu placă de capăt şi vută cu stâlp cu secŃiune în cruce
- VII. 13 -
4.13. CRITERII DE PRECALIFICARE (AISC 2002 ŞI
FEMA 350)
In Statele Unite structurile metalice erau considerate ideale pentru clădirile situate in zone
seismice, datorita ductilitatii lor. MulŃi ingineri considerau chiar ca structurile metalice sunt practic
invulnerabile la acŃiunea seismica si ca in cazul producerii unor avarii, acestea se limitează la
plastificari in secŃiunile elementelor si in îmbinări. Colapsul era considerat practic imposibil.
Aceasta părere generala era data de comportarea buna a structurilor metalice sub acŃiunea
cutremurelor in comparaŃie cu soluŃiile care utilizau alte materiale (beton, zidărie, etc). Cutremurul
de la Northridge din anul 1994 a arătat ca si structurile metalice pot fi vulnerabile la acŃiunea
seismica. Îmbinările au avut cel mai mult de suferit de pe urma cutremurului. Acest lucru a făcut ca
in perioada imediat următoare cutremurului, folosirea îmbinărilor sa fie făcuta numai după ce
rezultatele obŃinute pe cale analitica erau validate prin încercări experimentale. Majoritatea
îmbinărilor rigla-stâlp folosite pana la cutremurul din 1994 de la Northridge se bazau pe rezultatele
experimentale obŃinute in anii '70 de către Popov si Stephen (Popov&Stephen, 1972). Cercetările
care au urmat cutremurului au încercat sa stabilească soluŃii constructive imbunatatite pentru
tipurile de îmbinări folosite curent in practica nord-americana, soluŃii care au condus la alcătuirea
unei baze de îmbinări considerate predefinite. Toate aceste rezultate au fost incluse in norma de
calcul seismic AISC 2002. Astfel, in conformitate cu prevederile aceste norme, îmbinările folosite la
cadrele metalice speciale trebuie sa satisfacă următoarele cerinŃe:
- driftul de nivel capabil sa fie mai mare de 0,04rad pentru cadrele speciale necontravantuite
- capacitatea portanta a îmbinării, determinata la fata stâlpului, este cel puŃin egala cu 80%
din momentul plastic capabil al grinzii adiacente la un drift de nivel aferent de 0.04rad.
Validarea acestor cerinŃe se poate face in doua moduri:
- îmbinările se încadrează intr-unul din tipurile de îmbinări predefinite, pentru care exista
garanŃia (data de folosirea lor in trecut si de încercările experimentale) unei comportări
bune la cutremur.
- încercări experimentale pe baza prescripŃiilor oferite de AISC 2002

4.13.1 Îmbinările predefinite introduse in norma de calcul AISC 2002
Pentru ca îmbinările sa se încadreze in aceasta categorie, trebuie îndeplinite o
serie de condiŃii legate de conformarea de ansamblu si de detaliu a elementelor structurii
de rezistenta. Astfel, cadrele trebuie alcătuite si detaliate astfel încât driftul de nivel
necesar sa poată fi dezvoltat ca o combinaŃie intre deformaŃiile elastice si plasticizările in
anumite zone ale cadrului (Figura 7.108). In cadrul din figura driftul inelastic este dezvoltat
prin rotirile plastice in articulaŃiile formate. Driftul total se va obŃine deci prin însumarea
acestei deformaŃii cu driftul elastic datorat încovoierii elementelor structurale. Nu sunt
incluse aici scurtările sau alungirile stâlpilor datorate forŃelor axiale. Formarea articulaŃiile
in rigle conduce la disiparea energiei induse prin deformaŃii plastice in articulaŃiile plastice
formate. Pe de alta parte, in cazul formarii articulaŃiilor plastice in stâlpi, capacitatea de
disipare este mai redusa deoarece numărul de elemente plastificate este mai redusa. De
asemenea, in cazul formarii articulaŃiilor plastice in stâlpi apare si pericolul formarii
mecanismelor plastice de nivel.
- VII. 14 -




hetaj
L
L'
Unghiul de nivel, θ
Structura nedeformata
Articulatiile plastice
Structura deformata

Figura 7.108: Comportarea inelastică a cadrelor
4.13.2 Determinarea poziŃiei articulaŃiilor plastice
Pentru calculul eforturilor maxime in secŃiunile critice, este necesara determinarea
in prealabil a poziŃiei articulaŃiilor plastice in structura. In cazul structurilor la care nivelul
incarcarilor gravitaŃionale este redus, adică ponderea eforturilor unitare este mai mica de
30% din capacitatea portanta a elementului, determinarea poziŃiei formarii articulaŃiilor
plastice se face in conformitate cu Figura 7.109. In caz contrar, aceasta se face folosind o
analiza plastica a structurii.
L
Grinda intarita
(daca este
cazul)
h
grinda
L'
Sectiunea grinzii redusa
(daca este cazul)
articulatia
plastica
S
h
S
h

Figura 7.109: PoziŃia formarii articulaŃiilor plastice pe grindă
4.13.3 Determinarea momentului plastic in articulaŃiile plastice
In cazul îmbinărilor de rezistenta completa, momentul plastic probabil in articulaŃia plastica
se determina cu relaŃia:
pr pr y e y
M = C R Z F ⋅ ⋅ ⋅ (7.9)
în care:
M
pr
- valoarea maxima probabila a momentului in articulaŃia plastica
C
pr
- factor ce ia in considerare valoarea maxima a rezistentei îmbinării, inclusiv ecruisarea
materialului, întăriri locale, alte condiŃii locale. Pentru majoritatea tipurilor de îmbinări,
C
pr
se determina cu relaŃia:
- VII. 15 -
y u
pr
y
F +F
C =
2 F ⋅
(7.10)
R
y
- coeficient care ia in considerare calitatea materialului
Z
e
- modulul de rezistenta plastic efectiv al secŃiunii (sau îmbinării)
F
y
- limita de curgere minima a materialului
F
u
- rezistenta minima la întindere a materialului
4.13.4 Determinarea rezistentei necesare in secŃiunile critice
Pentru a determina caracteristicile îmbinărilor, este necesara determinarea rezistentei
necesare la încovoiere si forfecare in secŃiunile critice. Acest lucru se poate face prin izolarea
porŃiunii din element cuprinsa intre doua articulaŃii plastice (Figura 7.110).
L
L'
articulatia
plastica
Sh
P
VA
P
VP
w
Mpr Mpr
L'
2
pr pr
M + M + P L' 2+ W L' 2
Vp=
L'
⋅ ⋅


Figura 7.110: Calculul forŃei tăietoare în articulaŃia plastică
M
pr
V
p
M
f
Articulatia
plastica
x
f pr p
M =M +V x ⋅
sectiunea critica la fata stalpului
M
pr
V
p
Articulatia
plastica
M
c
d
c
x+ d
c
/2
( )
c pr p c
M =M +V x d 2 ⋅ +
sectiunea critica in axul stalpului

Figura 7.111: Calculul eforturilor in secŃiunile critice
4.13.5 CondiŃii generale
Pentru calcul îmbinărilor este necesara verificarea unor condiŃii generale de
alcătuire. Daca aceste condiŃii sunt satisfăcute, se poate presupune ca îmbinarea va avea
o comportare similara cu cea descrisa prin calcul.
- VII. 16 -
4.13.5.1 CondiŃii referitoare la grinzi
Aceste condiŃii se refera la zvelteŃile maxime admise pentru tălpi si inimi. Astfel,
zvelteŃile maxime admise sunt următoarele:
-
f f y
b /2t 52/ F ≤ - zvelteŃea limită pentru tălpile grinzii
-
c w y
h /t 520/ F ≤ - zvelteŃea limită pentru inima grinzii
4.13.5.2 CondiŃii referitoare la îmbinările sudate
In aceasta categorii intra mai multe condiŃii, referitoare atât la calitatea materialelor
utilizate (rezistenta materialelor îmbinate, rezilienŃa materialul de baza si adaos, etc.) cât si
la executarea detaliilor de sudura (gaura de acces pentru sudura, plăcuta suport pentru
sudura, controlul calităŃii execuŃiei sudurii, etc).


1. Prelucrarea in funcŃie de procedeul de
sudura.
2. Maximul dintre t
bf
si 12.7mm
3. Valoarea cuprinsa intre ¾ t
bf
si t
bf
, minim
19mm
4. raza minima 9.5mm
5. lungimea egala cu 3⋅t
bf


Figura 7.112: Detaliu de acces pentru sudură
4.13.5.3 CondiŃii referitoare la plăcile de continuitate
In cazul îmbinărilor rigla-stâlp, dispunerea plăcilor de continuitate pe inaltimea
stâlpului este obligatorie daca talpa stâlpului are grosimea mai mica decât cea obŃinuta cu
ecuaŃiile:
yb yb
cf f f
yc yc
F R
t < 0,4 1,8b t
F R


(7.11)
f
cf
b
t <
6

în care:
- t
cf
- grosimea minimă a tălpii stâlpului pentru care nu este necesară dispunerea
plăcilor de continuitate
- b
f
- lăŃimea tălpii grinzii
- VII. 17 -
- t
f
- grosimea tălpii grinzii
- F
yb
(F
yc
) - limita de curgere minimă a tălpii grinzii (stâlpului)
- R
yb
(R
yc
) - raportul dintre limita de curgere reală si cea minimă pentru materialul
din grindă (stâlp)
În cazul în care din calcul rezultă necesitatea dispunerii plăcilor de continuitate, grosimea
acestora trebuie să satisfacă următoarele condiŃii:
- pentru îmbinările rigla-stâlp exterioare (de o singura parte a stâlpului), grosimea
plăcilor de continuitate trebuie sa fie cel puŃin egala cu jumătate din grosimea tălpilor
grinzii
- pentru îmbinările rigla-stâlp interioare (de ambele parŃi ale stâlpului), grosimea plăcilor
de continuitate trebuie sa fie cel puŃin egala cu cea mai groasa dintre tălpile grinzilor
îmbinate.
4.13.5.4 CondiŃii referitoare la rezistenŃa panoului inimii stâlpului
Îmbinările rigla-stâlp trebuie astfel configurate încât curgerea in panoul inimii stâlpului sa se
producă simultan cu curgerea in grinda sau curgerea sa se producă exclusiv in grinda. Pentru
aceasta, se va realiza un calcul in doi paşi:
- Pasul 1: se calculează grosimea t a panoului inimii stâlpului din condiŃia de apariŃie a curgerii
simultan in panoul inimii stâlpului si in grinda cu următoarea relaŃie:
b
y c
yc yc c b fb
h-d
C M
h
t
(0.9) 0,6 F R d ( d -t )
×
=
× × × × ×
(7.12)
în care:
- h - inaltimea medie a nivelului superior si inferior panoului inimii stâlpului
- R
yc
- raportul dintre limita de curgere si limita de curgere minima a materialului din stâlp

- Pasul 2: daca grosimea t astfel calculata este mai mare decât grosimea inimii stâlpului, se
dispun placi suplimentare pe inima sau se majorează grosimea inimii stâlpului pana la
satisfacerea condiŃiei anterioare
4.13.6 Calculul îmbinărilor predefinite
Îmbinările predefinite pot fi folosite pentru structurile in cadre care se încadrează in limite
prescrise pentru fiecare tip de îmbinare. Daca se utilizează îmbinări care nu se afla in baza de
îmbinări predefinite, sunt necesare încercări experimentale pentru a valida rezultatele obŃinute prin
calcul.
4.13.6.1 Îmbinări sudate
In cadrul acestei grupe de îmbinări sunt incluse 5 tipuri de îmbinări sudate si
anume:
- Îmbinări cu sudura pe tălpi si prinse cu şuruburi pe inima
- Îmbinări cu sudura pe tălpi si pe inima
- Grinzi cu secŃiune redusa
- Îmbinări cu sudura cu eclise pe tălpi
Dintre aceste îmbinări va fi exemplificat al doilea tip de îmbinare enumerat mai sus
si anume îmbinarea cu sudura pe tălpi si inima. Aceasta îmbinare este clasificata ca
- VII. 18 -
predefinita atât pentru cadrele ordinare (OMF) cat si cele speciale (SMF) daca sunt
respectate condiŃiile prezentate în Tabelul 7.16:

Tabelul 7.16 CondiŃii pentru îmbinarea predefinită cu sudură pe inimă si pe tălpi
Sistemul constructiv la care poate fi aplicat OMF, SMF
Localizarea articulaŃiei plastice
c b
d 2 d 2 +
CondiŃii referitoare la grindă
Inaltimea maxima a grinzii W36
Grosimea tălpii max. 25mm
Calitatea materialului A572, A913, A992
CondiŃii referitoare la stâlp

Tabelul 7.17 CondiŃii pentru îmbinarea predefinita cu sudura pe inima si pe tălpi (continuare)
Inaltimea secŃiunii OMF-nu este limitata; SMF-W12, W14
Calitatea materialului A572, A913, A992
Raportul dintre grinda si stâlp
Rezistenta panoului inimii stâlpului se verifica cu relaŃia prezentata mai sus
Raportul rezistentei la încovoiere a
stâlpului si a grinzii
se verifica cu relaŃia prezentata mai sus
Detalii referitoare la îmbinare
Detalii referitoare la inima se verifica cu relaŃia prezentata mai sus
Grosimea plăcilor de continuitate se verifica cu relaŃia prezentata mai sus
Sudura tălpilor se verifica cu relaŃia prezentata mai sus
Parametrii sudurii se verifica cu relaŃia prezentata mai sus
Gaura de acces pentru sudura se verifica cu relaŃia prezentata mai sus
25mm
min. 50mm
25mm

Notă:
1. Sudura cu prelucrare dintre tălpi si stâlp. La talpa de sus daca se indeparteaza plăcuta suport
se realizează un cordon de sudura de colt de grosime 8mm la partea inferioara a tălpii. Daca
nu se indeparteaza plăcuta suport se realizează un cordon de sudura de colt de grosime 8mm
intre plăcuta suport si talpa stâlpului. La talpa de jos se indeparteaza plăcuta suport si se
realizează un cordon de sudura de colt de grosime 8mm la partea inferioara a tălpii.
2. Pentru gaura de acces, vezi Figura 7.112
- VII. 19 -
3. Sudura cu prelucrare a inimii intre cele doua găuri de acces. După sudare se indeparteaza
plăcuta suport si se polizează capetele cordonului de sudura la contactul cu gaura de acces
4. Eclisa de prindere a inimii se va realiza de grosime egala cu cea a inimii. Lungimea se va
alege astfel încât sa se suprapună cu 3mm la partea de sus si de jos peste gaura de acces iar
latimea astfel încât sa depaseasca cel puŃin 50mm extremitatea găurii de acces
5. Resudarea rădăcinii sudurii cu prelucrare intre inima si eclisa
6. Sudura de colt intre colturile eclisei si inima grinzii de grosime egala cu grosimea eclisei minus
1,5mm. Sudura va depasi pe inaltime 1/3 din lungimea eclisei
7. Şuruburi de montaj
8. Placi de continuitate
Figura 7.113: Îmbinarea cu sudura pe tălpi si pe inima
Procedura de calcul a îmbinării presupune următoarele etape:
Pas 1: Se calculează M
pr
, in secŃiunea in care apare articulaŃia plastica S
h

Pas 2: Se calculează V
p
, in secŃiunea in care apare articulaŃia plastica S
h

Pas 3: Se calculează M
c
si C
y

Pas 4: Se calculează grosimea panoului inimii
Pas 5: Se determina condiŃia pentru plăcile de continuitate
Pas 6: Se detaliază îmbinarea in conformitate cu prevederile din Figura 7.113.
4.13.6.2 Îmbinări cu şuruburi
In cadrul acestei grupe de îmbinări sunt incluse mai multe tipuri de îmbinări cu
şuruburi si anume:
- Îmbinări cu şuruburi si placa de capăt
- Îmbinări cu şuruburi, placa de capăt si rigidizări pe talpa grinzii
- Îmbinări cu şuruburi prinse pe tălpi
Dintre aceste îmbinări se va prezenta primul caz si anume cel al îmbinării cu
şuruburi si placa de capăt. Acest tip de îmbinare este relativ puŃin folosit in Statele Unite
insa are o pondere mult mai însemnata in practica europeana. Îmbinarea se obŃine prin
prinderea riglei de placa de capăt cu sudura realizata in fabrica. Placa de capăt este apoi
prinsa pe şantier de talpa stâlpului cu ajutorul şuruburilor. Acest tip de îmbinare poate fi
utilizata ca îmbinare predefinita atât pentru cadre ordinare cat si cele speciale daca sunt
respectate condiŃiile exprimate in Tabelul 7.18.

Tabelul 7.18 CondiŃii pentru îmbinarea predefinita cu şuruburi si placa de capăt
Sistemul constructiv la care poate fi aplicat OMF, SMF
Localizarea articulaŃiei plastice
3 d t 2 d
b pl b
+ +
CondiŃii referitoare la grinda
Inaltimea maxima a grinzii W30 pentru OMF
W24 pentru SMF
Grosimea tălpii max. 19mm
Calitatea materialului A572, A913, A992
CondiŃii referitoare la stâlp
Inaltimea secŃiunii OMF - nu este limitata
SMF – W8, W10, W12, W14
Calitatea materialului A572, A913, A992
Raportul dintre grinda si stâlp
Rezistenta panoului inimii stâlpului se verifica cu relaŃia prezentata
mai sus
- VII. 20 -
Raportul rezistentei la încovoiere a stâlpului si a grinzii se verifica cu relaŃia prezentata
mai sus
Detalii referitoare la îmbinare
Detalii referitoare la şuruburi
diametrul şuruburilor se verifica cu relaŃia prezentata
mai sus
grupa şuruburilor A325 – A490
Tipul găurii standard
Tipul şaibei
Detalii referitoare la placa de capăt
Grosimea plăcii de capăt se verifica cu relaŃia prezentata
mai sus

Tabelul 7.19 CondiŃii pentru îmbinarea predefinita cu şuruburi si placa de capăt (continuare)
Calitatea materialului din placa de capăt A36
Detalii referitoare la sudura tălpilor


Tipul de sudura Vezi
Gaura de acces Nu este permisa
Prinderea inimii Vezi
Placi de continuitate se verifica cu relaŃia prezentata
mai sus

Notă:
1. Material A36 (echivalent OL37) pentru placa de capăt
2. Sudura cu prelucrare.
3. Sudura de colt
4. Şuruburi de înalta rezistenta pretensionate A325 sau A490.
5. Dispunerea şuruburilor este data de calculul plăcii de capăt
6. Placi de continuitate si placi suplimentare pe inima
Figura 7.114: Îmbinarea cu şuruburi si placa de capăt
Comportarea acestui tip de îmbinare poate fi dictata de mai multe componente,
cum ar fi: plastificarea grinzii, plasticizarea plăcii de capăt, plasticizarea panoului inimii
stâlpului, ruperea şuruburilor la întindere sau taiere, ruperea sudurilor. Unele din aceste
- VII. 21 -
componente conduc la cedări fragile si de aceea trebuie evitate. Plasticizarea grinzii sau a
panoului inimii stâlpului este insotita de deformaŃii plastice considerabile. Alcătuirea
îmbinării trebuie sa fie făcuta astfel încât curgerea sa apară in grinda si in panoul inimii
stâlpului sau numai in grinda. Placa de capăt, şuruburile si îmbinările cu sudura trebuie
dimensionate astfel încât sa nu se producă curgerea in aceste elemente. Procedura de
calcul a îmbinării presupune următoarele etape:
Pas 1: Se calculează M
f
si M
c

Pas 2: Se determina diametrul si grupa şuruburilor cu relaŃia următoare:
) d (d 2T M
i o ub f
+ < (7.13)
in care:
T
ub
= 90A
surub
pentru şuruburi de grupa A325
= 113A
surub
pentru şuruburi de grupa A490
d
o
si d
i
se determina din
Pas 3: Se verifica şuruburile astfel încât sa fie evitata ruperea lor la forfecare

F 3
V
d - L
2M
A
v
g
c
f
b
+
= (7.14)
Pas 4: Se calculează grosimea minima a plăcii de capăt t
p
pentru a preveni apariŃia
curgerii din încovoierea plăcii:
( ) ( )

2
1
p
d
2
b
g
2
s p
s
1
p
1
2
b
p d F 8 , 0
M
t
f
b
p
f
f
p
t b yp
f
p
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
|
|
¹
|

\
|
+ +

+ +
|
|
¹
|

\
|
+ −
= (7.15)
in care:
- g b s
p
= (7.16)
Placa de capăt se executa obligatoriu din otel A36 (echivalent OL37)
Pas 5: Se determina grosimea minima a plăcii de capăt t
p
pentru a preveni apariŃia
curgerii din forfecare:
( )
bf b p yp
f
p
t d b F 1 , 1
M
t

= (7.17)
Pas 6: Se determina grosimea minima a tălpii stâlpului din condiŃia de a reziste la
întinderea din talpa grinzii:
- VII. 22 -
c F 2
C
t d
M
t
yc
l
fb b
f
fc

= (7.18)
in care:
l l
k
2
g
C − = (7.19)
Daca grosimea tălpii stâlpului este mai mica decât cea calculate cu aceasta relaŃie,
sunt necesara placi de continuitate.
Pas 7: Daca se dispun placi de continuitate, grosimea tălpii stâlpului se verifica cu
relaŃia:
( )
c yc
fb b
f
fc
Y F 8 , 0
t d 2
M
t

= (7.20)
in care:
( )
( )
1 fc
1 2
2 1
fc
2
1 1
1 2
1 2
c
k 4 b 2
C 2 C
C C
s
2
g b
C
k
2
g
C
s
2
c
4
C C
C
2
C
1
s
2
c
Y
+
=

=
− =
|
¹
|

\
|
+ + +
|
|
¹
|

\
|
+ |
¹
|

\
|
+ =
(7.21)
Daca grosimea stâlpului este mai mica decât cea determinate cu aceasta formula,
se alege o grosime mai mare.
Pas 8: Se verifica grosimea tălpilor stâlpului din condiŃia de a rezista compresiunii
din talpa grinzii:
( )( )
yc bf pl fb b
f
fc
F t t 2 k 6 t d
M
t
+ + −
> (7.22)
Daca grosimea tălpii este mai mica decât cea determinata cu relaŃia anterioara, se
dispun placi de continuitate.
Pas 9: Se verifica rezistenta la forfecare a panoului inimii stâlpului
Pas 10: Se detaliază îmbinarea in conformitate cu Figura 7.115: Modul de alcătuire a
îmbinării cu placa de capăt si şuruburi.
- VII. 23 -
d
b
t
bf
t
pl
b
p
d
0 d
1
g
t
w

p
f

Figura 7.115: Modul de alcătuire a îmbinării cu placa de capăt si şuruburi
4.14. PROIECTARE DUPĂ CRITERII DE
PERFORMANłĂ
Un progres important în proiectarea bazată pe performanŃă a fost adus de FEMA273 si apoi
FEMA350 si FEMA 356. In conformitate cu aceste recomandări, fiecare obiectiv de performanŃă
constă în definirea unei stări limită de degradare, denumită nivel de performanŃă si a unei intensităŃi
seismice asociate, pentru care nivelul de performanŃă precizat trebuie atins. Acest lucru garantează
că, în cazul în care mişcarea seismică astfel definită solicită structura, nivelul distrugerilor nu va fi
mai mare decât cel prevăzut în nivelul de performanŃă respectiv. Pentru cutremure de intensitate
redusă, deplasările laterale vor fi reduse iar structura de rezistenŃă va fi în stadiul elastic. Deoarece
structura este solicitată în domeniul elastic şi nu se produc plasticizări în elemente şi îmbinări, nu se
produc avarii structurale. Pentru seisme de intensitate mare, deplasările laterale vor fi mari iar unele
elemente structurale vor suferi plasticizări, astfel că se produc avarii ale elementelor structurale. În
funcŃie de ductilitatea elementelor structurii, nivelul acceptabil de deplasare laterală în structură,
corespunzător fiecărui nivel de performanŃă, prezintă variaŃii foarte mari. Nivelele de performanta
ale nodurilor sunt stari discrete de degradare selectate dintre toate stările posibile de degradare pe
care un nod le poate suferi ca o consecinŃa a răspunsului seismic. De exemplu, FEMA350 prevede 3
nivele de performanta si anume:
- Ocupare imediata (IO)
- SiguranŃa vieŃii (LS)
- Prevenirea colapsului (CP)
Pentru fiecare dintre aceste nivele de performanta, este data si o descriere a starii de
degradare a elementelor si îmbinărilor acestora (Tabelul 7.20). Pentru nivelul de performanta de
Ocupare imediata (IO), de regula se considera ca structura este in domeniul elastic de aceea nu sunt
permise degradări.
- VII. 24 -
FEMA356 a făcut un pas înainte si a oferit si criterii de acceptare cantitative pentru fiecare
nivel de performanta, in funcŃie de tipul de analiza structurala (Tabelul 7.21).

Tabelul 7.20 Caracterizarea nivelelor de performanta structurala
Nivele de performanta structurala
Elemente CP IO
Nod grinda-stalp
Multe imbinari fisurate la care
capacitatea portanta este
aproape epuizata
Mai putin de 10% din imbinari
fisurate la oricare etaj. Plasticizari
locale incipiente la alte imbinari
Panoul inimii stalpului Deformatii extinse Deformatii minore
Imbinare de
continuitate stalp
Fara fisuri Fara plasticizari
Placa de baza stalp
Plasticizari extinse la suruburi
de ancoraj si placa de baza
Fara avarii sau deformatii vizibile

Tabelul 7.21 Criterii de acceptare pentru analiza neliniara – FEMA356
Tip nod Rotire plastică, rad
IO LS CP
Noduri sudate 0.128-
0.0003d
0.0284-
0.0009d
0.0337-
0.0004d
Nod sudat, gusee pe tălpi 0.0140-
0.0003d
0.0319-
0.0006d
0.0426-
0.0008d
SecŃiune redusa de grinda 0.0125-
0.0001d
0.0380-
0.0002d
0.0500-
0.0003d
Placa de capăt 0.010 0.028 0.035
Şuruburi 0.008 0.010 0.015
Nod cu şuruburi,
cu componentă
slabă în: Sudura 0.003 0.008 0.010
Notă:
d – inaltimea grinzii



- VIII. 1 -






































Timişoara, Seprembrie 2010
CAPITOLUL VIII
MODELAREA STRUCTURILOR łINÂND SEAMA DE
COMPORTAREA ÎMBINĂRILOR
- VIII. 2 -
4.8. INTRODUCERE
Analiza globală a structurilor în cadre metalice se realizează pe baza unor ipoteze, atât în
ceea ce priveşte răspunsul structurii (teoria de ordinul I/ordinul II) cât şi în ceea ce priveşte
comportarea secŃiunilor (elastică plastică respectiv a nodurilor (după rigiditate, capacitate de
rezistenŃă, capacitate de rotire).
În modul tradiŃional de proiectare, calculul unei structuri presupune două etape şi anume:
- analiza structurii, urmată de
- verificarea structurii, care constă la rândul ei din evaluarea forŃelor interne şi a
deplasărilor şi compararea cu valorile admise pentru exploatarea în siguranŃă.
Acest mod de abordare a proiectării structurilor este valabil însă doar pentru nodurile
continue sau cele simple, în conformitate cu clasificarea îmbinărilor în conformitate cu SR-EN
1993-1-8 (vezi paragraful 3.2 al prezentei lucrări). În cazul în care caracteristicile nodurilor nu se
încadrează în domeniul nodurilor continue sau simple, atunci comportamentul nodurilor trebuie
integrate în analiza structurală. Comportarea reală a nodurilor are efecte directe asupra distribuŃiei
forŃelor şi momentelor interne şi asupra deformaŃiilor totale ale unei structuri.
Nivelul real de rigiditate al nodurilor poate avea o influenŃă mare asupra răspunsului
structurilor necontravântuite cu noduri deplasabile. De aceea, procedura clasică de analiză şi
dimensionare poate fi folosită atâta timp cât nodurile sunt complet rigide sau complet articulate. În
cazul structurilor contravântuite cu noduri fixe, la care preluarea forŃelor laterale se face în principal
de către sistemul de contravântuiri, rigiditatea nodurilor nu este foarte importantă.
Norma europeană SR EN 1993-1-8 admite faptul că majoritatea nodurilor sunt semi-
continue şi de aceea recomandă integrarea în calcul a comportamentului real al nodurilor, prin
introducerea nodurilor semi-rigide şi/sau parŃial rezistente. Figura 52 evidenŃiază diferenŃele din
procesul de proiectare pentru concepŃia tradiŃională (Figura 52 a), în care dimensionarea
îmbinărilor apare doar în faza finală, în comparaŃie cu proiectarea bazată pe utilizarea comportării
reale a nodurilor (Figura 52 b) în care verificarea la stările limită includ verificarea îmbinărilor.

- VIII. 3 -
ANALIZA GLOBALA
PREDIMENSIONAREA ELEMENTELOR
Alegerea si clasificarea elementelor
DETERMINAREA INCARCARILOR
IDEALIZAREA STRUCTURII
Cadru Imbinari
(geometrie, tipul elementelor, etc) (rigid, articulat)
Stari limita
Criterii de proiectare
da
nu
Da?
Etapa 1
DIMENSIONAREA IMBINARILOR
STRUCTURII Tipul imbinarii
(rigiditate, capacitate de rotire, rezistenta)
STOP
Etapa 2
(Simplu, continuu)
RASPUNSUL STRUCTURII
Stari limita Criterii de dimensionare
(SLEN, SLU) (noduri fixe/deplabile, elastic/plastic)
Dimensionarea
imbinarilor
da
Da?
nu, alte elemente nu, alte tipuri de imbinari
a)
ANALIZA GLOBALA
PREDIMENSIONAREA ELEMENTELOR
Alegerea si clasificarea
elementelor
DETERMINAREA INCARCARILOR
IDEALIZAREA STRUCTURII
Cadru Imbinari
(geometrie, tipul elementelor, etc) (rigid, articulat, semirigid)
Stari limita
Criterii de proiectare
da
Da?
STOP
(Simplu, continuu, semi-continuu)
RASPUNSUL STRUCTURII
Stari limita Criterii de dimensionare
(SLEN, SLU) (noduri fixe/deplabile, elastic/plastic)
nu, alte elemente
alte tipuri de imbinari
Alegerea imbinarilor
DETERMINAREA PROPRIETATILOR MECANICE
(Rigiditate, capacitate de rotire, rezistenta)
b)
Figura 116: Etapele procesului de proiectare bazat pe concepŃia tradiŃională – a) respectiv pe utilizarea
comportării reale a nodurilor – b)
In Figura 117 sunt prezentate ca exemplu trei tipuri de noduri grinda-stâlp cu şuruburi, la
care proprietăŃile de rigiditate variază de la rigid (a) la articulat c).


a) b) c)
Figura 117: Exemple de noduri grinda-stâlp cu diferite nivele de rigiditate(*): a) nod continuu; b) nod semi-
continuu; c) nod simplu
* Notă: Nodurile din figură sunt cu titlu informativ. Clasificarea unui nod in funcŃie de rigiditate şi rezistenŃă se
va face după determinarea exactă a acestor caracteristici.
Pentru răspunsul structural elastic, rigiditatea îmbinărilor joacă un rol principal în deformaŃia
structurii şi în modul de distribuŃie al eforturilor interne:
- în cazul în care nodurile structurale sunt suficient de rigide (în mod ideal se consideră că
sunt infinit rigide) atunci nodul este de tip rigid şi ele nu introduc rotiri relative între elementele
îmbinate, iar nodul are o rotire de corp rigid. Exemplul din Figura 118 a) ilustrează modul de
distribuŃie al eforturilor interne pentru un cadru simplu necontravântuit supus la o încărcare
verticală uniform distribuită pe grindă;
- VIII. 4 -
- dacă nodurile unei structuri nu au nici o rigiditate la rotire (noduri articulate), atunci grinda
se va comporta ca una simplu rezemată, independent de comportamentul celorlalte elemente din
structură. DistribuŃia de momente în acest caz este dată de Figura 118 b);
- pentru cazurile intermediare, (cu rigiditate mai mare decât zero, dar finită), momentul
transmis de grindă stâlpului reprezintă o fracŃiune din cel transmis de nodurile rigide(vezi Figura
118 c). În aceste cazuri nodurile sunt de tip semi-rigid şi va rezulta o rotire relativă diferită de zero
între elementele îmbinate.


a) noduri rigide b) noduri articulate c) noduri semi-rigide
Figura 118: DistribuŃia elastică a momentelor încovoietoare în funcŃie de rigiditatea nodurilor
Introducerea în calcul a semi-rigidităŃii poate fi făcută prin intermediul unui resort la rotire
dispus la contactul dintre elemente. Rigiditatea la rotire S a resortului este parametrul care leagă
momentul M
j
transmis de îmbinare de rotirea relativă Φ dintre elementele îmbinate. În concordanŃă
cu prevederile SR-EN 1993-1-8, se acceptă ca nodurile să fie rigide chiar în condiŃiile în care
rigiditatea nu e infinită dar are valori relativ mari, respectiv să fie considerate articulate dacă
aceasta este relativ mică.
Pentru modelarea structurilor pentru alte analize decât cele elastice, nodurile trebuie
caracterizate şi în funcŃie de rezistenŃa capabilă la momente încovoietoare.
4.9. MODELAREA NODURILOR PENTRU
ANALIZA STRUCTURALĂ
Comportarea neliniară a nodurilor, reprezentate prin resorturi având o anumită rigiditate la
rotire, este destul de dificil de utilizat în practica curentă de proiectare. De aceea, curba
caracteristică reală moment-rotire a nodului poate fi modelată, fără o scădere semnificativă a
preciziei, printr-o curbă caracteristică elastic-perfect plastică (Figura 119 a). Rigiditatea nodului în
modelarea biliniara S
j
se obŃine prin împărŃirea rigidităŃii iniŃiale S
j,ini
la coeficientul η, denumit şi
coeficient de modificare a rigidităŃii. Valorile coeficientului η sunt date în Tabelul 22. Această
reprezentare are avantajul de a fi similară cu curba caracteristică de modelare a comportării
elementelor la încovoiere (Figura 119 b).
- VIII. 5 -
M
j
φ
S
j
= S
j,ini


M
j.Rd

a) nod
M
b,
M
c
φ
EI/L
M
pl.Rd

b) element
Caracteristica M-φ reală
Reprezentare idealizată
Figura 119: Curbele biliniare moment-rotire

Tabelul 22 Rezultantele grupării componentelor în serie şi paralel.
Tipul îmbinării Noduri riglă-stâlp
Alte tipuri de noduri (grindă-
grindă, bazele stâlpilor)
Sudate 2 3
Cu şuruburi si placă de capăt 2 3
Cu corniere prinse cu şuruburi 2 3,5
Plăci de bază - 3
Efectele de ecruisare a materialului sau alte efecte sunt neglijate. Acest lucru explică
diferenŃele dintre comportarea idealizată a nodului şi comportarea reală. În funcŃie de tipul de
analiză (vezi paragraful 3.2), se pot alege diferite moduri de idealizare a caracteristicii M - φ.
Modelarea elastică pentru o analiză elastică. Caracteristica principală a nodului este
rigiditatea la rotire. În acest tip de analiză, avem doua posibilităŃi de verificare:
- verificarea elastică a rezistenŃei nodului (Figura 120 a): rigiditatea constantă este egală cu
rigiditatea iniŃiala S
j,ini
. La sfârşitul analizei, trebuie să se verifice dacă momentul de calcul M
Ed
din
nod este mai mic decât momentul rezistent elastic al îmbinării având valoarea 2/3M
j,Rd
;
- verificarea plastică a rezistenŃei nodului (Figura 120 b): rigiditatea constantă este egala cu
o rigiditate având valoarea cuprinsă între rigiditatea iniŃială şi cea secantă relativă la M
j,Rd
. Această
rigiditate este definită ca S
j,ini
/η. Modelarea este valabilă pentru valori ale momentului M
Ed
mai mici
sau egale cu M
j,Rd
.

M
j
φ
S
j,ini
M
j.Rd
2/3M
j.Rd

a) Verificare elastica
M
j
φ
S
j,ini

M
j.Rd

b) Verificare plastica
Caracteristica M-φ reală
Reprezentare idealizată
Figura 120: Modelarea rigid-plastică a curbei M-φ

- VIII. 6 -
Modelarea rigid-plastică pentru o analiză rigid-plastică. În analiză este necesară doar
rezistenŃa de calcul M
j,Rd
. Pentru a permite formarea şi dezvoltarea articulaŃiilor plastice în îmbinări,
este necesară verificarea capacităŃii de rotire a îmbinărilor (Figura 121).

M
j
φ
M
j.Rd






Caracteristica M-φ reală
Reprezentare idealizată

Figura 121: Modelarea rigid-plastică a curbei M-φ
Modelarea neliniară pentru o analiză plastică de ordinul II. În calcul sunt necesare atât
rezistenŃa cât şi rigiditatea. Se pot folosi curbe biliniare, triliniare, până la curbe complet neliniare.
Pentru a permite formarea şi dezvoltarea articulaŃiilor plastice în noduri, este necesară şi în acest
caz verificarea capacităŃii de rotire a nodului (Figura 122).

M
j
φ
S
j,ini

M
j.Rd

a) Reprezentarea biliniara
M
j
φ
M
j.Rd

b) Reprezentarea triliniara
M
j
φ
S
j,ini

M
j.Rd

c) Reprezentarea neliniara





Caracteristica M-φ reală
Reprezentare idealizată

Figura 122: Modelarea neliniară a curbei M-φ
Modelul histeretic de comportament al îmbinărilor este util în cazul în care nodurile şi
elementele sunt analizate prin analize dinamice (de exemplu încărcări de tip seismic cu
accelerograme sau încărcări dinamice din vânt). De obicei în acest caz încărcările extreme produc
plastificări ale elementelor sau nodurilor în ambele sensuri. De aceea, pe lângă modelarea
neliniară a curbei înfăşurătoare M-φ a nodurilor este nevoie de definirea unor parametri care să
definească comportamentul ciclic al nodurilor:
- parametri privitori la capacitatea de rotire a nodului şi la panta descendentă a curbei;
- parametri care definesc efectul de pierdere a rigidităŃii la descărcarea pe cicluri.
- VIII. 7 -
Un model histeretic neliniar de modelare a comportamentului nodurilor este ilustrat în
Figura 123. Modelul are în acest caz trei pante ascendente, o pantă descendentă şi trei parametri
care definesc forma ciclurilor. În momentul de faŃă unele programe de calcul cu element finit permit
modelarea elasto-plastică cu histereză a curbelor M-φ pentru noduri, pe modelul Richard-Abott
(Richard and Abbott, 1975).

-300
-200
-100
0
100
200
300
-0.1 -0.08 -0.06 -0.04 -0.02 0 0.02 0.04 0.06 0.08 0.1
Rotire [rad.]
M
o
m
e
n
t

[
k
N
m
]






Caracteristica M-φ reală
Reprezentare idealizată

Figura 123: Modelarea histeretică a curbei M-φ (Ciutina, 2003).




Bibliografie


ANSI/AISC 341-05, Seismic Provisions for Structural Steel Buildings, 2005

CIDECT Report: 5BP-4/05, Development of a full consistent design approach for bolted and
welded joints in building frames and trusses between steel members made of hollow and/or open
sections, Application of the component method, Volume 1: Practical guidelines, 2005

CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 12: Generalities on joint design, 2009

CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 13: Welded connections, 2009

CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 14: Bolted connections, 2009

Ciutina A., 2003, Assemblages et comportement seismique de portiques en acier et mixtes
acier+beton: experimentation et simulation numerique, Institut National Des Sciences Appliques de
Rennes, 2003

Ciutina A., 2007, Comportarea structurilor în cadre compuse din oŃel-beton şi a îmbinărilor
acestora, Imprimeria Orizonturi Universitare, 2007

COST C1 Project: Composite steel-concrete joints in frames for buildings: Design provisions,
European Commission, 1999

ECCS No. 126, TC10: Structural Connections, European Recommendations for the Design of
Simple Joints in Steel Structures, Eurocode 3, Part 1-8, 2009

EN 1998-1: 2003, Eurocode 8 : Design of structures for earthquake resistance, Part 1: General rules,
seismic actions and rules for buildings

FEMA-350:2000, Recommended Seismic Design Criteria for New Steel Moment-Frame Buildings,
2000

Girao Coelho A. M., 2004, Characterization Of The Ductility Of Bolted End Plate Beam-to-Column
Steel Connections, Universidade de Coimbra, 2004

Grecea D. M., 2001, Calculul static şi dinamic al structurilor în cadre multietajate necontravântuite,
Editura Orizonturi Universitare, 2001

Leonardo Project: CESTRUCO, Questions and Answers to design of Structural Connections
according to Eurocode 3, 2003

Maquoi R., Chabrolin B., 1998, Frame design including joint behaviour, European Commission,
1998

P100-1:2006, Cod de proiectare seismică. Partea I – Prevederi de proiectare pentru clădiri, 2006

Richard, R., Abbott, B., 1975. Versatile elastic–plastic stress–strain formula. ASCE J. Eng. Mech.
Div., Technical Note 101, 511–515.


SR EN 1992-1-8:2006, Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. Partea 1-8: Proiectarea
îmbinărilor

SR EN 1993-1-8:2006, Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. Partea 1-8: Proiectarea
îmbinărilor

SR-EN 1992, Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton.

Stratan A., 2007, Dinamica structurilor şi inginerie seismică, Editura Orizonturi Universitare, 2007









COLECTIV DE ELABORARE

Şef Proiect Prof. Dr. Ing. Dan DUBINĂ _____________________

Membri: Prof. Dr. Ing.Daniel GRECEA Conf. Dr. Ing. Adrian CIUTINA Drd. Ing. Gelu DANKU Drd. Ing. Cristian VULCU _____________________ _____________________ _____________________ _____________________

I.2

Cuprins CUPRINS

I.3 I.5 II.1

CAPITOLUL I PREFAłĂ

CAPITOLUL II SCOP ŞI DOMENIU DE APLICAłIE

CAPITOLUL III MODELAREA NODURILOR PENTRU ANALIZĂ ŞI CERINłE DE PROIECTARE III.1
3.1. GENERALITĂłI ŞI DEFINIłII III.2 3.2. CLASIFICAREA ÎMBINĂRILOR ÎN CONFORMITATE CU SR EN 1993-1-8 III.4 3.2.1 INTRODUCERE III.4 3.2.2 CLASIFICAREA NODURILOR DUPĂ RIGIDITATE III.6 3.2.3 CLASIFICAREA NODURILOR DUPĂ REZISTENłĂ III.7 3.2.4 CLASIFICAREA NODURILOR DUPĂ REZISTENłĂ ŞI RIGIDITATE III.8 3.3. MODELAREA ÎMBINĂRILOR ÎN CONFORMITATE CU SR EN 1993-1-8 III.9 3.3.1 INTRODUCERE III.9 3.3.2 METODE DE ANALIZĂ PENTRU NODURI III.11 3.3.3 MODELARE ŞI SURSE ALE DEFORMABILITĂłII ÎN NODURI – MODELAREA SIMPLIFICATĂ ÎN CONCORDANłĂ CU EN 1993-1-8, 5.3 III.13 3.3.4 CONCENTRAREA DEFORMABILITĂłILOR ÎN NODURI III.13

CAPITOLUL IV ÎMBINĂRI SIMPLE IV.1
4.1. INTRODUCERE IV.2 4.2. SCOP, DOMENIU DE APLICARE ŞI SOLUłII CONSTRUCTIVE IV.3 4.2.1 TIPURI DE STRUCTURI IV.3 4.2.2 TIPURI DE ELEMENTE ÎMBINATE IV.3 4.2.3 TIPURI DE ÎMBINARE IV.3 4.2.4 MĂRCI DE OłEL IV.3 4.2.5 CONFIGURAłII DE NOD POSIBILE (ECCS 126, 2009) IV.4 4.2.6 TIPURI DE DISPOZITIVE DE ÎMBINARE (ECCS 126, 2009) IV.6 4.2.7 TIPURI DE ÎMBINĂRI IV.6 4.2.8 GEOMETRIA ŞI ALCĂTUIREA ÎMBINĂRILOR SIMPLE IV.11 4.2.9 CALCULUL ÎMBINĂRILOR CU ŞURUBURI IV.16 4.2.10 CALCULUL ÎMBINĂRILOR SUDATE IV.21 4.2.11 MODELAREA NODURILOR PENTRU ANALIZA GLOBALĂ IV.26 4.3. TABELE DE PROIECTARE (PROCEDURI DE CALCUL) (ECCS 126, 2009) IV.26 4.3.1 TABELE DE PROIECTARE PENTRU ÎMBINĂRI CU PLACĂ DE CAPĂT REDUSĂ IV.27 4.3.2 TABELE DE PROIECTARE PENTRU ÎMBINĂRI CU ECLISĂ IV.33 4.3.3 TABELE DE PROIECTARE PENTRU ÎMBINĂRI CU CORNIERE IV.41 4.4. EXEMPLE DE CALCUL IV.42 4.4.1 ÎMBINĂRI SIMPLE CU ŞURUBURI IV.42 4.4.2 ÎMBINĂRI SUDATE SIMPLE IV.51 4.4.3 ÎMBINARE CU PLACĂ DE CAPĂT REDUSĂ (ECCS 126, 2009) IV.62 4.4.4 ÎMBINARE PE INIMĂ CU ECLISE (ECCS 126, 2009) IV.70 4.4.5 ÎMBINARE PE INIMĂ CU CORNIERE IV.79 4.4.6 ÎMBINĂRI CU BOLłURI IV.92 4.4.7 ÎMBINARE ARTICULATĂ ÎNTRE STÂLP ŞI FUNDAłIE (CESTRUCO, 2003) IV.96

CAPITOLUL V ÎMBINĂRI LA ELEMENTE CU SECłIUNE TUBULARĂ

V.1

5.1. INTRODUCERE V.2 5.2. CALCULUL ÎMBINĂRILOR CU SECłIUNI TUBULARE (EN1993-1-8, 7.2) V.3 5.2.1 GENERALITĂłI V.3 5.2.2 MODURI DE CEDARE ALE ÎMBINĂRILOR CU SECłIUNI TUBULARE V.3 5.3. ÎMBINĂRI SUDATE (CIDECT L13, 2009) V.8 5.3.1 ÎMBINĂRI PENTRU ELEMENTE CU SECłIUNE TUBULARĂ CIRCULARĂ (CHS) V.8 5.3.2 ÎMBINĂRI PENTRU ELEMENTE CU SECłIUNE TUBULARĂ RECTANGULARĂ (RHS) V.12 5.3.3 ÎMBINĂRI PENTRU ELEMENTE CU SECłIUNE TUBULARĂ (CHS SAU RHS) ŞI DESCHISE V.19 5.4. ÎMBINĂRI CU ŞURUBURI (CIDECT L14, 2009) V.20 5.4.1 INTRODUCERE ÎN CALCULUL ÎMBINĂRILOR CU ŞURUBURI V.20 5.4.2 TIPURI DE ÎMBINĂRI CU ŞURUBURI V.22 I.3

5.5. EXEMPLE DE CALCUL V.26 5.5.1 ÎMBINARE SUDATĂ ÎNTRE DOUĂ PROFILE TUBULARE CIRCULARE V.26 5.5.2 ÎMBINARE SUDATĂ ÎNTRE DOUĂ PROFILE TUBULARE RECTANGULARE V.29 5.5.3 ÎMBINARE SUDATĂ ÎNTRE UN PROFIL TUBULAR CIRCULAR ŞI UN PROFIL DESCHIS V.33 5.5.4 ÎMBINARE CU ŞURUBURI ÎNTRE UN PROFIL TUBULAR ŞI UN PROFIL DESCHIS (CIDECT, 2005) V.36

CAPITOLUL VI ÎMBINĂRI CARE PREIAU MOMENT ÎNCOVOIETOR

VI.1

6.1. SOLUłII CONSTRUCTIVE VI.2 6.1.1 ÎMBINĂRI CU PLACĂ DE CAPĂT ŞI ŞURUBURI VI.2 6.1.2 ÎMBINĂRI SUDATE VI.3 6.1.3 ÎMBINĂRI CU CORNIERE VI.5 6.1.4 MODALITĂłI DE ÎNTĂRIRE A PANOULUI DE INIMĂ AL STÂLPULUI VI.5 6.1.5 NODURILE LA BAZA STÂLPILOR VI.7 6.2. METODA COMPONENTELOR VI.8 6.2.1 PREZENTAREA METODEI VI.8 6.2.2 CARACTERISTICILE COMPONENTELOR VI.10 6.2.3 GRUPAREA COMPONENTELOR VI.11 VI.16 6.2.4 APLICAREA METODEI COMPONENTELOR ÎN SR-EN 1993-1-8 6.2.5 CURBA DE CALCUL MOMENT-ROTIRE A UNEI ÎMBINĂRI (6.1.2 DIN SR-EN 1993-1-8) VI.19 6.3. TABELE DE PROIECTARE VI.20 6.3.1 IDENTIFICAREA COMPONENTELOR ACTIVE VI.20 6.3.2 PROCEDURI DE CALCUL A COMPONENTELOR VI.21 6.3.3 CALCULUL ELEMENTELOR T ECHIVALENTE VI.26 6.4. EXEMPLE DE CALCUL VI.33 6.4.1 ÎMBINARE GRINDĂ-STÂLP CU ŞURUBURI VI.33 6.4.2 INFLUENłA VARIAłIEI DIFERITELOR COMPONENTE ALE UNUI NOD GRINDĂ-STÂLP CU ŞURUBURI ŞI PLACĂ DE CAPĂT EXTINSĂ VI.56 6.4.3 ÎMBINARE SUDATĂ GRINDĂ-STÂLP VI.61 6.4.4 PRINDEREA LA BAZĂ STÂLPULUI VI.72

CAPITOLUL VII RECOMANDĂRI DE CALCUL ŞI PROIECTARE PENTRU ÎMBINĂRI STRUCTURALE ÎN CAZUL SOLICITĂRILOR SEISMICE VII.1
7.1. CERINłE DE REZISTENłĂ ŞI DUCTILITATE CONFORM P100-1/2006 ŞI EN1998-1 VII.2 7.2. CAPACITATEA DE ROTIRE A ÎMBINĂRILOR GRINDĂ-STÂLP VII.3 7.2.1 CLASIFICAREA DUPĂ DUCTILITATE VII.3 7.2.2 EVALUAREA CAPACITĂłII DE ROTIRE VII.4 7.2.3 COMPORTAREA CICLICĂ A ÎMBINĂRILOR VII.6 7.3. SOLUłII CONSTRUCTIVE VII.9 7.3.1 ÎMBINARE CU ŞURUBURI CU PLACĂ DE CAPĂT EXTINSĂ RIGIDIZATĂ VII.10 7.3.2 ÎMBINARE SUDATĂ CU RIGIDIZĂRI ALE TĂLPILOR GRINZII VII.10 7.3.3 ÎMBINARE CU TĂLPILE GRINZII SUDATE DE PLĂCI DE CONTINUITATE SUDATE DE TALPA STÂLPULUI ŞI CU ECLISĂ SUDATĂ PRINSĂ CU ŞURUBURI DE INIMA GRINZII VII.11 7.3.4 ÎMBINARE SUDATĂ CU GRINDĂ CU SECłIUNE REDUSĂ (DOG BONE) VII.11 7.3.5 ÎMBINARE CU ŞURUBURI CU PLACĂ DE CAPĂT ŞI VUTĂ VII.12 7.4. CRITERII DE PRECALIFICARE (AISC 2002 ŞI FEMA 350) VII.13 7.4.1 ÎMBINĂRILE PREDEFINITE INTRODUSE IN NORMA DE CALCUL AISC 2002 VII.13 7.4.2 DETERMINAREA POZIłIEI ARTICULAłIILOR PLASTICE VII.14 7.4.3 DETERMINAREA MOMENTULUI PLASTIC IN ARTICULAłIILE PLASTICE VII.14 7.4.4 DETERMINAREA REZISTENTEI NECESARE IN SECłIUNILE CRITICE VII.15 7.4.5 CONDIłII GENERALE VII.15 7.4.6 CALCULUL ÎMBINĂRILOR PREDEFINITE VII.17 7.5. PROIECTARE DUPĂ CRITERII DE PERFORMANłĂ VII.23

CAPITOLUL VIII MODELAREA STRUCTURILOR łINÂND SEAMA DE COMPORTAREA ÎMBINĂRILOR VIII.1
8.1. INTRODUCERE VIII.2 8.2. MODELAREA NODURILOR PENTRU ANALIZA STRUCTURALĂ VIII.4

BIBLIOGRAFIE

I.4

CAPITOLUL I PREFAłĂ

I.5

şi care are mai mult un caracter calitativ.Part 1-8: Design of joints”. Lecture 14: Bolted connections. Exista manuale sau ghiduri de aplicare pentru această parte a Eurocode-ului 3 publicate încă pe baza versiunilor ENV în majoritatea Ńărilor cu activitate semnificativă în domeniul construcŃiilor metalice (Germania.). TC10: Structural Connections. deoarece calculul şi proiectarea îmbinărilor în conformitate cu EN 1993-1-8 este destul de complicată. practic în fiecare Ńară a Uniunii Europene. 2005 CIDECT. etc. şi anume: • • • • • • • • • • SR EN 1993-1-8:2006. se manifestă un interes deosebit pentru elaborarea de astfel de recomandări. 2006 ECCS No. Eurocode 8 : Design of structures for earthquake resistance. Design of Tubular Steel Structures. Tratarea de o manieră comprehensivă a calculului şi proiectării îmbinărilor este prea amplă pentru a face parte dintr-un volum general dedicat proiectării structurilor în conformitate cu EN 1993. adoptată de România după EN 1993-1-8 „Eurocode 3: Design of steel structures .6 . 2009 CIDECT.Norma de proiectare europeană referitoare la îmbinări EN 1993-1-8 este una din cele mai consistente părŃi ale EN 1993. Lecture 12: Generalities on joint design. Pe plan european. Application of the component method. 126. greu de aplicat şi în practica curentă de proiectare pot să apară erori de proiectare sau de interpretare a normei. European Recommendations for the Design of Simple Joints in Steel Structures. Development of a full consistent design approach for bolted and welded joints in building frames and trusses between steel members made of hollow and/or open sections. prin: I. Partea 1-8: Proiectarea îmbinărilor EN 1998-1: 2003. Pe plan naŃional nu există nimic în domeniu. la nivelul ConvenŃiei Europene de construcŃii metalice . Design of Tubular Steel Structures. pentru norma SREN 1993-1-8 „Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. s-a Ńinut cont şi de experienŃa americană în domeniu. Cod de proiectare seismică. 2003 CIDECT Report: 5BP-4/05. European Commission. Italia. Partea I – Prevederi de proiectare pentru clădiri. seismic actions and rules for buildings P100-1:2006. Recomandările de proiectare şi calcul. Questions and Answers to design of Structural Connections according to Eurocode 3. cu excepŃia normativului GP082-03 „Ghid privind proiectarea îmbinărilor ductile la structuri metalice în zone seismice”. Eurocode 3. comentariile şi aplicaŃiile vin tocmai în sprijinul clarificării şi explicitării metodelor de calcul ale îmbinărilor structurale.ECCS s-a elaborat de curând un manual pentru calculul îmbinărilor simple în conformitate cu EN 1993-1-8. Olanda. Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. care este obligată să introducă acestă normă începând cu martie 2010. Part 1-8. Lucrarea are o bază documentară care a fost validată la nivelul Uniunii Europene. Design of Tubular Steel Structures. Partea 1-8: Proiectarea îmbinărilor”. Volume 1: Practical guidelines. 1999 De asemenea. UK. Lecture 13: Welded connections. 2009 Leonardo Project: CESTRUCO. 2009 COST C1 Project: Composite steel-concrete joints in frames for buildings: Design provisions. Part 1: General rules. 2009 CIDECT.

utilizând documentaŃie proprie la care sunt autori sau co-autori: • • • Stratan A. 2001. autorii au contribuit prin experinŃa lor. Seismic Provisions for Structural Steel Buildings.. 2007. 2001 Ciutina A. Comportarea structurilor în cadre compuse din oŃel-beton şi a îmbinărilor acestora. 2007 Grecea D. M. 2000 Nu în ultimul rând. Imprimeria Orizonturi Universitare.7 .. 2007. Editura Orizonturi Universitare. 2007 I. Calculul static şi dinamic al structurilor în cadre multietajate necontravântuite. Editura Orizonturi Universitare.• • ANSI/AISC 341-05. 2005 FEMA-350:2000.. Recommended Seismic Design Criteria for New Steel Moment-Frame Buildings. Dinamica structurilor şi inginerie seismică.

.

1 .CAPITOLUL II SCOP ŞI DOMENIU DE APLICAłIE II.

adoptată de România după EN 1993-1-8 „Eurocode 3: Design of steel structures . Aplicarea P100-1/2006 impune caracterizarea şi verificarea îmbinărilor în termeni de rigiditate. greu de aplicat şi în practica curentă de proiectare pot să apară erori de proiectare sau de interpretare a normei. Pe plan naŃional nu există nimic în domeniu. comentariile şi aplicaŃiile vin tocmai în sprijinul clarificării şi explicitării metodelor de calcul ale îmbinărilor structurale. verificarea si proiectarea imbinarilor pentru structuri metalice solicitate la actiuni statice si dinamice. UK. făcând ca proiectarea şi calculul îmbinărilor în conformitate cu cerinŃele actuale să fie una din problemele cele mai dificile cu care se confruntă inginerul proiectant. la nivelul ConvenŃiei Europene de construcŃii metalice . standarde de produs nationale si europene. EN 1991 si EN 1998-1 cu eratele/amendamentele si anexele naŃionale la acestea. Partea 1-8: Proiectarea îmbinărilor”. etc. Olanda. Conceptul de semi-rigiditate şi metoda componentelor sunt concepte complet noi pentru inginerii români. se manifestă un interes deosebit pentru elaborarea de astfel de recomandări. deoarece calculul şi proiectarea îmbinărilor în conformitate cu EN 1993-1-8 este destul de complicată.Part 1-8: Design of joints”. De asemenea. pentru norma SREN 1993-1-8 „Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel.). În proiectare se folosesc programe de calcul care implementează metoda componentelor (CoP. şi care are mai mult un caracter calitativ. cu excepŃia normativului GP082-03 „Ghid privind proiectarea îmbinărilor ductile la structuri metalice în zone seismice”. SteelCon) fără a fi cunoscute bazele teoretice pe baza cărora s-au realizat aceste programe. Tratarea de o manieră comprehensivă a calculului şi proiectării îmbinărilor este prea amplă pentru a face parte dintr-un volum general dedicat proiectării structurilor în conformitate cu EN 1993. EN 1090 II. Italia. se vor face comentarii privind metodele curente de calcul al imbinarilor in conformitate cu STAS 10108/0-78. EN 1990. ceea ce nu este posibil decât prin aplicarea metodei componentelor Elaborarea lucrării se face pornind de la prevederile EN 1993-1-8. care este obligată să introducă acestă normă începând cu martie 2010.ECCS s-a elaborat de curând un manual pentru calculul îmbinărilor simple în conformitate cu EN 1993-1-8. inclusiv la actiunea seismica. Exista manuale sau ghiduri de aplicare pentru această parte a Eurocode-ului 3 publicate încă pe baza versiunilor ENV în majoritatea Ńărilor cu activitate semnificativă în domeniul construcŃiilor metalice (Germania. practic în fiecare Ńară a Uniunii Europene.Norma de proiectare europeană referitoare la îmbinări EN 1993-1-8 este una din cele mai consistente părŃi ale EN 1993. cu riscuri foarte mari pentru proiectarea şi utilizarea corectă a acestor programe de calcul. Recomandările de proiectare şi calcul.2 . Pe plan european. rezistenŃă şi ductilitate. Se face o prezentare a stadiului actual al reglementarilor tehnice si standardelor romane si internationale privind calculul.

De asemenea.3 - - - - - . rigiditate). imbinari care preiau moment incovoietor (noduri de cadru) realizate cu placa de capat extinsa: solutii constructive. cu celelalte parti ale EN 1993 si EN 1998-1 se introduce un subcapitol privind referintele normative se introduc comentarii si recomandari de proiectare. tendintele actuale privind proiectarea imbinarilor (conceptul de semi-rigiditate. definitiile si simbolurile din EN 1993-18. GP 082-2003. se vor prezenta variante de modelare a nodurilor pentru analiza structurala a diferite tipuri de imbinari (simple. se prezintă scheme logice privind proiectarea imbinarilor structurale din otel pentru constructii metalice uzuale/deosebite supuse la diferite solicitari statice/dinamice. criterii de precalificare pentru imbinari. care preiau moment incovoietor. In lucrare. mecanisme de cedare. principii. care facilitează intelegerea si utilizarea prevederilor EN 1993-1-8 si EN 1998-1 pentru calculul imbinarilor supuse solicitarilor din actiuni statice si din actiunea seismica (criterii de clasificare si II. se descrie domeniul de utilizare a lucrarii. terminologia. modele de calcul pentru analiza structurala. proiectare pe baza nivelurilor de performanta. se prezintă aspecte privind modelarea si comportarea structurilor in functie de modul de alcatuire a nodurilor si de comportare a imbinarilor (structuri disipative/slab disipative). solutii constructive pentru realizarea de noduri cu comportare elastica si rezistenta totala sau noduri cu deformatii/capacitati de rotire controlate. capacitati de rotire pentru imbinari de tip grinda-stalp. dupa cum urmeaza: imbinari simple (noduri articulate de tip rigla-stalp pe axa de minima inertie sau rigla secundara-rigla principala) realizate cu suruburi si cu placa de capat redusa/cu suruburi sau sudura cu eclisa sau cu corniera pe inima: solutii constructive. mijloace de realizare a cerintelor de ductilitate si capacitate de rotire.). conceptul de componente ce alcatuiesc nodurile structurale etc. cu evidentierea modului de relationare a reglementarilor tehnice/standardelor de proiectare in domeniu pentru fiecare dintre acestea se utilizează notiunile de baza. rigiditate si rotire. Pe baza sistemului de evaluare si clasificare consacrat la nivel european (capacitate de rezistenta. C 150-99 dupa caz si P 100-1/2006). cerinte de proiectare (rezistenta. relatii intre proprietatile componentelor de baza si proprietatile structurale ale nodului. modele de calcul pentru analiza structurala. criterii de identificare a componentelor slabe. care preiau solicitari complexe din actiunea cutremurului). cerinte de proiectare si reguli de calcul insotite de exemple de aplicare. GP 016-97.si reglementari tehnice (C 133-82. principiile si cerintele de proiectare care stau la baza selectarii modului de alcatuire a imbinarilor structurale din otel pentru diferite solicitari. rigiditate si rotire). NP 042-2000. se prezintă capitole distincte privind tipuri de imbinari curente. relatii de calcul si tabele de proiectare pentru diferite geometrii. relatii de calcul si tabele de proiectare pentru diferite geometrii. componente ale nodurilor. evaluarea capacitatilor de rezistenta. se fac comentarii si recomandari de calcul si proiectare pentru imbinari structurale supuse solicitarilor seismice: cerinte de rezistenta si ductilitate.

4 . - - II. se vor prezenta rezultatele obtinute si se vor face consideratii privind avantajele/dezavantajele utilizarii acestor tipuri de imbinari pentru diferite configuratii structurale/amplasamente ale constructiilor se fac propuneri de completare/revizuire/abrogare a reglementarilor tehnice sau standardelor nationale.evaluare. solutii constructive. reguli de modelare structurala pentru componente/ansamblu de nod. programe de calcul specifice) exemplele de aplicare pun la dispozitia proiectantilor scheme de aplicare si procedee de analiza a imbinarilor pentru cazuri curente/deosebite de proiectare pentru structuri metalice solicitate la actiuni statice/actiunea seismica pentru toate tipurile de imbinari structurale din otel analizate se fac analize comparative privind modul in care influenteaza acestea comportarea structurala. situatii de proiectare. relatii/tabele de calcul/proiectare. inclusiv anexele nationale la Eurocodurile specifice.

1 .CAPITOLUL III MODELAREA NODURILOR PENTRU ANALIZĂ ŞI CERINłE DE PROIECTARE IV.

Figura 2 ilustrează global această distincŃie. GENERALITĂłI ŞI DEFINIłII Pentru cazul general al cadrelor metalice. după cum urmează: . NOTĂ: De multe ori în practică.Nodul este reprezentat de îmbinare. . În cazul structurilor cu deschideri mari (mai mari de 12-15 m). continuu sau nu pe nivelul respectiv. IV. cu două îmbinări. 2006). câte una de fiecare parte a stâlpului. Tipul 4 de îmbinare reprezintă o îmbinare similară dar pentru continuitatea stâlpilor. cum ar fi panoul de inimă al stâlpului. Este compusă din diverse componente care formează îmbinarea şi sunt caracteristice acestei tipologii (spre exemplu în cazul unei îmbinări cu placă de capăt prinsă cu şuruburi.). Tipul 1 de îmbinare (în T) se întâlneşte în cazul îmbinării unei grinzi cu un stâlp. 1 ConfiguraŃie unilaterală de nod grindăstâlp 2 ConfiguraŃie bilaterală de nod grindă-stâlp 3 ConfiguraŃie de nod de continuitate la grindă 4 ConfiguraŃie de nod de continuitate la stâlp 5 Nod la baza stâlpului Figura 1: Tipuri de îmbinare pentru o structură metalică în cadre (SR-EN 1993-1-8. Din punct de vedere formal se poate face distincŃia între nod şi îmbinare. Într-o îmbinare acesta lucrează preponderent la forfecare. SituaŃia este întâlnită chiar şi în unele texte normative.Îmbinarea este reprezentată de componentele fizice care leagă grinda şi stâlpul şi este concentrată în locaŃia în care se efectuează prinderea propriu-zisă. elementele structurale liniare (grinzi şi stâlpi) sunt solidarizate prin îmbinări. Tipul 5 de îmbinare este caracteristică bazei stâlpilor şi are particularitatea că reazemă pe cuzinetul din beton fundaŃiei. dar pot exista şi efecte locale de întindere sau compresiune. la care se adaugă zona de interacŃiune corespondentă.1.2 . componentele sunt placa de capăt. PoziŃionările posibile ale îmbinărilor sunt prezentate în Figura 1.4. şuruburile etc. situată între elementele îmbinate. se formează un nod cruciform sau de interior. cei doi termeni sunt folosiŃi fără să se facă o diferenŃiere între ei. Atunci când există o intersecŃie între două grinzi şi un singur stâlp (tipul 2). se pot întâlni şi îmbinări de tip grindă-grindă sau de continuitate (tip 3).

aceste caracteristici pot fi diferite pentru momentele pozitive.ini în Eurocode 3). M Mmax Mj. asigurând o bună funcŃionalitate structurală. În al doilea rând. sau ductilitatea. cum ar fi combinarea efectelor gravitaŃionale cu cele provenite din acŃiunea seismică. O îmbinare trebuie să poată realiza ambele funcŃiuni. rezistenŃa la momente încovoietoare (Mj. Figura 3: IV.3 . ele trebuie să confere rigiditate şi un transfer bun al eforturilor către stâlpi în cazul încărcărilor laterale provenite din seisme. şi anume rigiditatea (notată cu Sj. şi capacitatea de deformare plastică (Fu).Figura 2: DefiniŃia nodului şi a îmbinării. Toate aceste caracteristici definesc principial performanŃele unei îmbinări.ini el u Curba caracteristică de răspuns a unei îmbinări rezistente la moment. ele trebuie să fie capabile să transfere încărcările gravitaŃionale de la grinda structurală la stâlp. Există două funcŃiuni principale pe care îmbinările dintre grinzile şi stâlpii structurali trebuie să le îndeplinească: în primul rând. Trei caracteristici principale sunt recunoscute ca fiind esenŃiale pentru a atinge performanŃele cerute în cazul îmbinărilor rezistente la moment.Rd). pentru nivele credibile de încărcare şi de combinare a încărcărilor. În cazul acŃiunilor seismice.Rd Sj. respectiv negative. şi pot fi uşor determinate de pe curba caracteristică de răspuns Moment (M) – Rotire (F) (vezi Figura 3). unde momentele din îmbinare îşi pot schimba semnul.

Rigiditatea unei îmbinări reprezintă caracteristica acesteia de a se deforma elastic.Rd) pe care îl poate dezvolta o îmbinare. În acest caz nodul se roteşte ca un corp rigid. rezultă o diferenŃă F între rotirile absolute ale elementelor îmbinate (Figura 4c). nodurile grindă-stâlp au fost considerate ca fiind rigide sau articulate. Termenul de „articulat” se referea în principal la îmbinări care nu pot prelua momente încovoietoare. cea mai utilizată fiind cea reprezentată de rotirea înregistrată în cazul unei scăderi maxime a momentului cu 20%. Aşa cum a fost demonstrat de testele experimentale efectuate în anii `90. perioada proprie de vibraŃie şi mecanismul structural de cedare. pentru cazurile intermediare. nodurile clasificate ca articulate din punct de vedere al rezistenŃei. Ø a) Nod rigid Figura 4: b) nod articulat c) Nod semi-rigid Tipuri de noduri în funcŃie de rigiditatea acestora IV. atunci elementul îmbinat este considerat articulat în acel capăt (vezi Figura 4b). multe din îmbinările proiectate ca total rezistente şi rigide s-au dovedit a avea un comportament parŃial rezistent şi/sau semirigid. Ea poate juca un rol aparte în comportarea structurii şi poate influenŃa deformabilitatea acesteia. înregistrată pe panta descendentă a curbei caracteristice M-F.4 .1 Introducere În modul tradiŃional de proiectare.2. îmbinarea este rigidă şi nu există diferenŃe între rotirile de la capetele elementelor îmbinate (vezi Figura 4a). În acest caz nodul este semi-rigid. CLASIFICAREA ÎMBINĂRILOR ÎN CONFORMITATE CU SR EN 1993-1-8 4.2. Pe de altă parte. RezistenŃa unei îmbinări metalice reprezintă momentul capabil de calcul (Mj. Considerând răspunsul M-F al unei îmbinări. Există mai multe definiŃii ale rotirii ultime. în care rigiditatea nodurilor nu este infinită dar nici nulă. În general comportamentul la rotire al îmbinărilor are un comportament intermediar între cele două cazuri limită: rigid / articulat. Ńinând cont de toate componentele acesteia. 4. Capacitatea de rotire cel de-al treilea parametru care poate influenŃa semnificativ comportamentul structural şi reprezintă rotirea ultimă înregistrată în cazul unei îmbinări. putem distinge mai multe cazuri: atunci când toate componentele unui nod sunt suficient de rigide (ideal rigide). dacă nodul nu are rigiditate la rotire. au dovedit o anumită capacitate de transfer a momentului încovoietor între elementele îmbinate.

Din acest punct de vedere putem avea îmbinări total rezistente sau parŃial rezistente. În mod normal modul de comportare al îmbinărilor trebuie luat în considerare în analiza structurală prin influenŃele pe care le pot avea asupra eforturilor interne. atunci îmbinarea este încadrată în categoria îmbinărilor total rezistente. Reprezentarea acestor cazuri este făcută în Figura 5.Pentru modelele de analiză structurală. Mj Mj Mj Ø Ø Ø a) Nod rigid (F = 0) Figura 5: b) Nod articulat (Mj = 0) c) Nod semi-rigid (F ≠ 0. Termenul de total rezistent se referă la rezistenŃa îmbinării. în cazurile în care nodurile nu sunt rigide sau articulate.5 . Pentru cazurile intermediare devine semi-rigid. nodul devine articulat. În funcŃie de aceste elemente se va face dimensionarea îmbinărilor în mod disipativ sau nedisipativ (spre exemplu prin cerinŃele speciale impuse de Eurocode 8). nodul este perfect rigid. Deşi în sine reprezintă cazuri ideale. pentru cazul analizei liniar-elastice. Dacă structura este analizată printr-o analiză elastic-plastică sau rigid-plastică. Atunci când aceste efecte sunt suficient de mici. IV. cu rigiditatea la încovoiere a grinzii (vezi paragraful următor). în comparaŃie cu cea a elementului îmbinat. Dacă rezistenŃa la încovoiere a îmbinării este mai mare decât cea a grinzii îmbinate. atunci trebuie să existe informaŃii şi despre rezistenŃa la încovoiere îmbinării. Prin aceasta se poate preciza care va fi ordinea de apariŃie a articulaŃiilor plastice la încărcări extreme şi formarea mecanismului de cedare. Clasificarea acestora se face practic prin comparaŃia obŃinută pentru nod. ale deformaŃiilor structurale şi asupra mecanismului de cedare. Dacă rigiditatea este infinită. cea mai bună reprezentare este prin intermediul unui resort poziŃionat între capetele elementelor îmbinate (spre exemplu între capătul grinzii şi stâlp) în care rigiditatea la rotire S este parametrul care asociază momentului Mj din îmbinare unei rotiri F a nodului (rotirea absolută dintre elementele îmbinate). Dacă rigiditatea S este zero. În principal contează dacă aceasta este mai mare sau nu decât cea a elementelor îmbinate. Mj ≠ 0) Modelarea nodurilor pentru analiza elastică NOTĂ: Prin această procedură este eliminat conceptul de „noduri articulate / noduri rigide” iar proiectantul este încurajat să considere beneficiile pe care le poate avea o îmbinare semi-rigidă. Eurocode 3 acceptă ca nodurile cu caracteristici apropiate de cele articulate sau rigide să fie catalogate de drept articulate respectiv rigide.

daca Sj.ini < k bEIb/L b zona 3 . NOTĂ: Eurocode 3-1.6 .ini < 0. Nodurile rigide trebuie să posede suficientă rigiditate la rotire pentru a putea justifica analiza bazată pe noduri continue.5 EI b/L b • kb = 8 pentru cadre unde sistemul de contravântuiri reduce deplasările orizontale cu cel puŃin 80%.Rigid.2 Clasificarea nodurilor după rigiditate În funcŃie de rigiditatea la rotire a nodului.ini cu anumite valori limită care depind de rigiditatea grinzii care este îmbinată şi de tipul cadrului din care face parte. 4. Clasificarea nodurilor după rigiditate şi valorile limită ale clasificărilor sunt reprezentate în Figura 6. Mj 1 2 3 zona 1 . Nodurile semi-rigide sunt nodurile care nu îndeplinesc criteriile pentru noduri rigide sau cele articulate. Figura 6: Clasificarea nodurilor după rigiditate Nodurile articulate trebuie să fie capabile să transmită eforturile interne fără o dezvoltare semnificativă a momentelor încovoietoare care să afecteze elementele structurale îmbinate sau întreaga structură.acestea pot fi neglijate (nodurile „cvasi-articulate” sau „cvasi-rigide”). în funcŃie de rigiditate şi rezistenŃă. acesta poate fi clasificat ca rigid. daca 0. în funcŃie de caracteristicile componentelor. Pentru identificarea diferitelor tipuri de noduri. Nodurile semi-rigide trebuie să fie capabile să transmită eforturile interne şi momentele rezultate din analizele statice.8 permite calcularea caracteristicilor de rigiditate şi rezistenŃă a nodurilor în funcŃie de tipologia şi componentele acestora. Kb este valoarea medie a Ib/Lb pentru toate grinzile de la partea superioară a acestui etaj Kc este valoarea medie a Ic/Lc pentru toŃi stâlpii din acest etaj Ib este momentul de inerŃie al ariei unei grinzi Ic este momentul de inerŃie al ariei unui stâlp Lb este deschiderea grinzii (din ax în axul stâlpului) Lc este înălŃimea de etaj a stâlpului.3 şi explicate în capitolul 6 al lucrării.ini > k bEIb/L b zona 2 . Eurocode 3-1. daca Sj. ModalităŃile de determinare a rigidităŃii nodului sunt oferite în Eurocode 3-1.1‫)٭‬ ‫ )٭‬Pentru cadre la care Kb/Kc < 0. nominal articulat sau semi-rigid. Nodurile semi-rigide oferă un anumit grad de interacŃiune al elementelor îmbinate.8 conŃine criterii de clasificare.8. Un nod articulat trebuie să preia rotirile rezultate din aplicarea eforturilor calculate.2.5 EI b/L b < Sj.Articulat.1 îmbinările se clasifică ca semirigide. prin comparaŃia rigidităŃii iniŃiale la rotire Sj.Semi-Rigid. Clasificarea după rigiditate şi rezistenŃă poate fi făcută doar după calcularea acestor valori. • kb = 25 pentru alte cadre cu condiŃia ca la fiecare etaj Kb/Kc ≥ 0. IV. 6.

2.4.momentul capabil de calcul rezistent plastic al grinzii. În plus. el trebuie să posede o capacitate de rotire suficientă pentru a prelua rotirile rezultate din efectul acŃiunilor.pl. Figura 7: Clasificarea nodurilor după rezistenŃă Practic aceste condiŃii conduc la plastificarea celui mai slab element îmbinat înaintea nodului.3. Conform Eurocode 3 partea 1-8 5.pl.2.momentul capabil de calcul rezistent plastic al stâlpului.Rd ≥ Mb.3.Rd ≥ Mc. un nod reprezintă o articulaŃie formală dacă momentul său de calcul rezistent Mj.pl. Componentele caracteristice joacă un rol esenŃial în proiectarea structurală. Conform Eurocode 3 partea 1-8 5. IV.2. Momentul capabil al stâlpului este dublat în cazul nodului intermediar datorită prezenŃei a două elemente de stâlp în nod (ramura superioară respectiv cea inferioară) care doar plastificându-se împreună pot conduce la un mecanism de nod.25 ori momentul de calcul rezistent pentru o îmbinare de totală rezistenŃă. Pentru nodul superior al stâlpului Mj.Rd Pentru nodul intermediar al stâlpului Cu: Mj.Rd . un nod este clasificat ca fiind cu rezistenŃă totală dacă îndeplineşte criteriile din Figura 7.2.Rd Fie Mj.Rd ≥ 2Mc. Practic.2. total rezistent sau parŃial rezistent.3. Aceste sistem de clasificare este prezentat în Figura 8 pe diagrama caracteristică M – F.pl.Rd nu este mai mare decât 0.Rd sau Mj. Un nod care nu îndeplineşte criteriile pentru un nod de rezistenŃă totală dar nici pe cele de articulaŃie formală reprezintă un nod cu rezistenŃă parŃială (clauza 5.pl.3.Rd Fie Mj.7 .Rd ≥ Mb.Rd .pl.Rd Mb.3 Clasificarea nodurilor după rezistenŃă În funcŃie de rezistenŃa pe care un nod o poate dezvolta la momente încovoietoare. rezistenŃa unei îmbinări metalice reprezintă momentul capabil de calcul (Mj. Încadrarea intr-una din categorii rezultă prin compararea simplă a momentului capabil cu cel al elementelor îmbinate. Mc. Ńinând cont de toate componentele acesteia.4 din Eurocode 3 partea 1-8).Rd) pe care îl poate dezvolta o îmbinare.Rd sau Mj. iar o dimensionare deficientă a nodurilor poate duce la cedări structurale premature. acesta poate fi clasificat ca articulat.

2. iar nodul 5 semi-rigid. Figurile de mai jos prezintă ca exemplu curbele caracteristice moment-rotire pentru diferite noduri (aceleaşi în ambele figuri) dar caracterizate în funcŃie de cei doi parametri. iar acestea pot fi clasificate ca noduri parŃial rezistente.8 . Figura 10 prezintă tipologia aproximativă a nodurilor care conduc la comportamentele M-Φ din Figura 9: . .îmbinările de tip 2.Mj total rezistente Mj.Rd partial rezistente formal articulate Figura 8: limitele conditiilor de clasificare dupa rezistenta momentul capabil calculat al nodului (exemplu) CondiŃiile de clasificare în funcŃie de rezistenŃă 4.2 şi 4 sunt clasificate ca total rezistente. cu profile T pe tălpile grinzii reprezintă o alternativă bună celor sudate. cu rigidităŃi considerabile şi de cele mai multe ori sunt total rezistente. Nodul 6 reprezintă în mod net unul articulat atât din punctul de vedere al rezistenŃei cât şi din al rigidităŃii. cu menŃiunea că nodul 4 se apropie de o îmbinare semi-rigidă. datorită faptului că momentul capabil este mai mare decât cel al grinzii. Momentul capabil al nodurilor 3 şi 5 este mai mic decât cel al grinzii îmbinate.25 Mcr 6 articulate 4 Momentul de calcul Mcr 3 4 2 partialrezistente 6 5 a) Clasificare după rezistenŃă Figura 9: b) Clasificare după rigiditate Exemple de curbe caracteristice pentru noduri • • • În mod evident. Totuşi. O caracterizare completă trebuie să conŃină informaŃii despre ambii parametri.4 Clasificarea nodurilor după rezistenŃă şi rigiditate În mod normal o caracterizare a nodurilor doar după rezistenŃă sau doar după rigiditate este incompletă. M 1 totalrezistente M Mcr Rigid 1 2 3 Semi-rigid 5 0. dintre acestea nodul 3 este rigid. nodurile 1. IV.îmbinarea sudată 1 are de obicei un comportament foarte rigid (rigiditatea panoului de inimă a stâlpului este cel care dictează în acest caz rigiditatea nodului) şi dacă există plăcuŃe pe tălpile grinzilor o rezistenŃă superioară grinzii. Toate sunt rigide.

. NOTĂ: Deşi teoretic pot exista noduri total rezistente şi articulate (după rigiditate) sau articulate (după rezistenŃă) şi rigide. rezistenŃa componentelor etc. . dacă momentul încovoietor aplicat este mai mic decât momentul rezistent al nodului.3. prezenŃa diferitelor tipuri de rigidizări. noduri articulate. semi-rigide / total rezistente şi semi-rigide / parŃial rezistente. . şi anume noduri de tip continue. Datorită faptului că primul şurub întins se găseşte sub talpa întinsă a grinzii. sunt aproape întotdeauna de tip semi-rigid şi parŃial rezistent. În cazul nodurilor continue. deşi în final ele pot avea un moment capabil mai mare decât cel al grinzii (noduri total-rezistente). Tipologiile curente ale nodurilor pot conduce în mod uzual la următoarele tipuri de caracterizări (prima clasificare este a rezistenŃei. Eurocode 3 introduce trei concepte noi. semi-continue respectiv simple (vezi Tabelul 1): • Tipul continuu acoperă doar cazul nodurilor total rezistente şi rigide. . rotirea relativă dintre elementele îmbinate este relativ mică. noduri parŃial rezistente şi semi-rigide. MODELAREA ÎMBINĂRILOR ÎN CONFORMITATE CU SR EN 1993-1-8 4. noduri parŃial rezistente şi rigide. 4.. diametrul şuruburilor.1 Introducere Pentru a putea caracteriza îmbinările prin prisma ambelor sisteme de clasificare pentru modelarea structurală.îmbinările cu placă de capăt şi şuruburi de tip 3 pot avea diferite caracteristici. noduri total rezistente şi semi-rigide. datorită alunecării şuruburilor în corniere.9 . a doua a rigidităŃii): noduri total rezistente şi rigide. IV.îmbinările pe inima grinzii cu corniere sau plăcuŃe sudate reprezintă soluŃii clasice pentru nodurile articulate (atât pentru momente cât şi pentru rigiditate) 1 2 3 4 5 6 Figura 10: Exemple de curbe caracteristice pentru noduri * Notă: Nodurile din figură sunt cu titlu informativ. cu corniere pe tălpile grinzii. În acest caz rigiditatea nodurilor poate influenŃa răspunsul structural (distribuŃia eforturilor interne şi a deformaŃiilor) şi există posibilitatea ca nodul să cedeze înaintea elementelor îmbinate. noduri articulate şi semi-rigide.8. Comportamentul real al unui nod depinde de caracteristicile determinate conform prevederilor din SR-EN 1993-1. momentul dezvoltat de acest tip de îmbinare nu este mai mare decât cel al grinzii. în practică acest lucru este foarte greu de realizat. • Tipul de noduri semi-continuu se referă la cazurile nodurilor rigide / parŃial rezistente. În acest caz este de preferat ca ductilitatea nodului să fie suficientă pentru a permite redistribuirea eforturilor în structură. în funcŃie de jocul parametrilor interni: grosimea plăcii de capăt.pentru îmbinările de tip 4. este caracteristică o rigiditate relativ mică.îmbinările cu placă de capăt exactă (de tip 5).3.

maniera în care nodurile sunt modelate depinde atât de rezistenŃă cât şi de rigiditate. calculul articulat se bazează pe ipoteza că grinzile sunt simplu rezemate şi implică o prindere suficient de flexibilă pentru a nu dezvolta momente în noduri. nodurile vor fi clasificate în funcŃie de rezistenŃă şi vor fi folosite îmbinări total rezistente. Modelare Continuă Semi-continuă Simplă Tabelul 2 Modelarea nodurilor şi tipurile de analiză. Dacă metoda globală de analiză folosită este de tip elastic-plastic. Dacă este adoptat conceptul continuu. Se vor folosi noduri rigide şi total rezistente. IV. cu menŃinerea rigidităŃii globale a nodului. Dacă este folosit acest concept. Dacă este folosită o metodă plastică. RezistenŃă Total rezistente ParŃial rezistente Continue Semi-continue Semi-continue Semi-continue * * *: Fără semnificaŃie Rigiditate Rigid Semi-rigid Articulat Articulate * * Interpretarea care trebui dată acestor trei concepte depinde primordial de tipul de analiză care este efectuată: • în cazul unei analize elastice globale doar proprietatea de rigiditate este semnificativă pentru modelarea nodurilor structurale. tipurile de noduri folosite depind de metoda de analiză globală. nodurile sunt clasificate numai în funcŃie de rezistenŃă. vor fi folosite nodurile semi-rigide. principala caracteristică a nodului este rezistenŃa. nodurile sunt clasificate ca nominal articulate. PosibilităŃile de modelare a nodurilor sunt ilustrate în Tabelul 2. Acest tip de noduri nu pot prelua momente încovoietoare şi pot asigura doar transferul forŃelor tăietoare între elementele îmbinate. atunci nodurile trebuie clasificate atât după rigiditate cât şi după rezistenŃă.10 . În cazul în care este folosită analiza elastică. Dacă este folosită analiza globală de tip rigid-plastic. Tip de analiză Analiză rigidElastic-perfect plastic sau Analiză elastică plastică elasto-plastică Rigide Semi-rigide Articulate Total rezistente ParŃial rezistente Articulate Rigide/Total rezistente Rigide/ParŃial rezistente Semi-rigide/Total rezistente Semi-rigide/ParŃial rezistente Articulate Prin urmare.• Nodurile simple acoperă cazul nodurilor articulate atât în privinŃa rigidităŃii cât şi a momentului transmis. indiferent de metoda de analiză globală. Tabelul 1 Tipuri de modelare a nodurilor. Metoda semi-continuă acceptă faptul că cele mai multe din nodurile reale dezvoltă o valoare intermediară a rigidităŃii. • în toate celelalte cazuri. iar momentul capabil al nodului este limitat. îmbinarea trebuie clasificată în funcŃie de rigiditate şi se vor utiliza îmbinări rigide. Acestea trebuie să fie capabile să preia momentul încovoietor de calcul. • în cazul unei analize de tip rigid-plastic. forŃa de forfecare şi forŃa axială. Dacă este folosită analiza elastică.

bazele stâlpilor) 2 2 2 3 3 3. În plus faŃă de aceste prevederi. Pentru nodurile semi-rigide.Rd: .Figura 3) şi de aceea.Rd implică o degradare a rigidităŃii nodului (vezi curba caracteristică moment-rotire a unui nod . Valoarea coeficientului de modificare a rigidităŃii η a fost determinat pe bază experimentală şi este dat în Tabelul 3 în funcŃie de tipul îmbinărilor.2).1.Pentru noduri care îmbină profile de tip I sau H. Alte tipuri de noduri Noduri grindă-stâlp (grindă-grindă. Figura 11: Rigiditatea la rotire folosită în analiza globală elastică (SR-EN 1993-1-8.3.Ed încovoietoare rezultate din analiza elastică. în secŃiunea 5.2. valoarea rezistenŃei îmbinării se calculează conform secŃiunii 6. în analiza globală este folosită rigiditatea la rotire Sj.2.11 .4. rezistenŃa îmbinării se calculează confirm secŃiunii 7 din partea 1-8 a Eurocode 3. Se consideră că într-o analiză de tip elastic nu se ajunge la plastificarea componentelor îmbinării sau a panoului de inimă. rotirea acestuia trebuind să fie suficientă pentru a putea prelua rotirile rezultate din analiza structurală. notată cu Sj. grindă-eclise.ini (vezi Figura 11 a).3. 2006) Tabelul 3 Coeficientul η de modificare a rigidităŃii. prin urmare nodul trebuie să aibă suficientă rezistenŃă pentru a transmite eforturile care acŃionează în nod. O valoare a momentului Mj. 5. atunci în analiză se poate folosi valoarea întreagă a rigidităŃii nodului.2 Metode de analiză pentru noduri Analiza elastică Pentru o analiză globală elastică nodurile trebuie clasificate numai în funcŃie de rigiditatea acestora (vezi Eurocode 3 – 1993-1-8.5 3 Tip de îmbinare Sudată Placă de capăt cu şuruburi Corniere pe tălpi şi şuruburi Placă de bază Analiza rigid-plastică În acest caz.Pentru noduri care îmbină elemente tubulare.2. . Dacă valoarea momentului încovoietor Mj.Ed mai mare de 2/3 Mj.2. clauza 5.Rd . a Eurocode 3 1-8 este propusă folosirea unei valori a rigidităŃii iniŃiale amendată cu coeficientul η (vezi Figura 11 b). corespunzătoare momentelor Mj. IV. Prin urmare rigiditatea nodurilor este considerată infinită iar singura caracteristică importantă este rezistenŃa la momente încovoietoare Mj.Ed nu este mai mare de 2/3 Mj. a Eurocode 3-1-8 prevede ca nodurile să fie clasificate numai după rezistenŃă. trebuie verificată ductilitatea la rotire a nodului.

rigiditatea este calculată conform 6. acestea introduc momente secundare în noduri şi elemente. valoarea minimă IV. Coeficientul de modificare a rigidităŃii η rămâne identic cu cel folosit pentru analiza elastică. valoarea rezistenŃei îmbinării Mj. . 7. Problema principală care se pune în cazul grinzilor cu zăbrele este axialitatea forŃelor normale. pentru determinarea eforturilor interne ale elementelor trebuie folosită curba completă de răspuns caracteristică a nodului. 7.5 ale Eurocode 3 1-8 referitoare la analiza globală a grinzilor cu zăbrele sunt valide numai dacă nodurile structurale verifică prevederile secŃiunii 7.3. se consideră faptul că nodurile de prindere ale elementelor sunt articulate iar distribuŃia forŃelor axiale din grinzile cu zăbrele este făcută în această ipoteză.20 ale Eurocode 3 1-8. În cazul grinzilor cu zăbrele. nodurile care îmbină profile de tip I sau H trebuie verificare la cerinŃele 6.geometria nodurilor este în limitele de aplicabilitate (specificate în tabelele 7.1. Pentru calculul elementelor caracteristice sunt folosite următoarele secŃiuni din Eurocode 3 Partea 1-8: .4. de genul celei prezentate în Figura 12. În cazul analizei globale de tip elastic-plastic.Pentru noduri care îmbină elemente tubulare.8.raportul dintre lungimea teoretică şi grosimea elementului în planul zăbrelelor nu este mai mic decât valoarea minimă corespunzătoare (pentru structurile clădirilor. acestea pot fi neglijate atât pentru calculul nodurilor cât şi pentru cel al elementelor dacă sunt satisfăcute următoarele două condiŃii: .9 sau 7.4 din Eurocode 3-1-8.Pentru nodurile care îmbină profile de tip I sau H. se poate adopta o curbă de răspuns moment-rotire biliniară. În cazul în care există excentricităŃi care introduc momente secundare în noduri.2. . Ca simplificare. Preocuparea majoră în acest caz este de a identifica dacă momentele secundare au efect major asupra eforturilor rezultate din analiza structurală sau pot fi ignorate în analiză. iar indicii despre valoarea ultimă a rotirii nodului este dată în secŃiunea 6.1. elementele caracteristice sunt calculate conform metodei oferite de secŃiunea 7 din partea 1-8 a Eurocode 3. În cazul în care există excentricităŃi.Pentru aceasta.12 .Rd se calculează conform secŃiunii 6. Analiza elastic-plastică Analiza elastic-plastică implică clasificarea comportării nodului atât după rigiditate (pentru definirea caracteristicilor elastice) cât şi a rezistenŃei (pentru definirea ordinei de apariŃie a articulaŃiilor plastice). Figura 12: Curba caracteristică biliniară de modelare a caracteristicilor nodurilor Analiza globală a grinzilor cu zăbrele Prevederile secŃiunii 5.

Ed − Vc 2.4 Concentrarea deformabilităŃilor în noduri Pentru a modela un nod astfel încât el să reproducă corect comportarea sa reală.3 Modelare şi surse ale deformabilităŃii în noduri – modelarea simplificată în concordanŃă cu EN 1993-1-8. Ed z − Vc1. panoul de inimă solicitat la forfecare şi fiecare din prinderi. câte una de fiecare parte a axului de stâlp. un nod de faŃadă poate fi modelat ca o îmbinare unică. 5. care acŃionează la marginea panoului de inimă. 1 2 3 1 – nod simplu 2 – nod stânga pentru nodul interior 3 – nod dreapta pentru nodul interior Nod de faŃadă Figura 13: Nod intern Simplificarea modelării nodurilor (SR-EN 1993-1-8. în timp ce un nod intern poate fi modelat ca două noduri separate dar care interacŃionează. Pentru cele mai multe programe de analiză. momentele rezultate din încărcările transversale (din plan sau din afara planului) care sunt aplicate între punctele teoretice ale panourilor. Ed − M b 2. diferenŃierea dintre deformaŃia îmbinării şi cea a panoului de inimă al stâlpului conduce la evaluarea teoretică a ambelor deformaŃii.3 Atunci când se proiectează un nod grindă-stâlp.5(3): . Ed 2 (1) unde z este braŃul de pârghie al panoului de inimă. IV. Ca o consecinŃă.3. 2006) 4.13 . . modelarea nodurilor trebuie să fie simplificată prin concentrarea surselor de deformabilitate printr-un resort rotaŃional dispus la intersecŃia axelor elementelor îmbinate.3. un nod grindă-stâlp intern are două curbe caracteristice moment-rotire. În practică acest lucru este posibil numai prin utilizarea unor programe de analiză sofisticate care să fie capabile să modeleze în mod diferit ambele surse de deformabilitate. care se calculează cu formula următoare: Vwp . 4.tălpile pot fi considerate ca grinzi continue simplu rezemate în noduri. În schimb. câte una în fiecare parte a stâlpului (vezi Figura 13).zăbrelele pot fi considerate ca articulate în tălpi şi deci momentele rezultate din încărcările transversale aplicate pe barele tălpii nu este necesar să fie distribuite în zăbrele şi invers. Ed = M b1. trebuie modelate separat. se iau în considerare la calculul barelor pe care ele sunt aplicate. Ca alternativă simplificată. Ńinând seama de momentele şi forŃele axiale din fiecare element. Cu condiŃia satisfacerii condiŃiilor prevăzute în 5.1. Figura 14 prezintă valorile eforturilor interne care acŃionează la marginea panoului şi forŃele tăietoare echivalente rezultate din acestea.corespunzătoare poate fi acceptată 6 iar valori mai mari se pot aplica pentru alte părŃi ale EN 1993).

Valoarea exactă a lui z pentru nodurile cu placă de capăt şi şuruburi se calculează conform secŃiunii 6. Mj Mb. Acest parametru (definit în Figura 15 .3 a Eurocode 3 1-8. pentru o modelare simplificată ambele deformaŃii trebuie concentrate într-un singur resort. 2009). 2006).15 din Eurocode 3 1-8. Mb Mb Mb.j (a) Îmbinare (b) Forfecarea panoului de inimă (c) Resort Figura 15: Caracteristicile modelului tip resort la încovoiere (CIDECT. Din contră. Primul pas este transformarea curbei de deformabilitate prin forfecare a panoului de inimă a stâlpului într-o curbă de tip Mb-g.j Mb.a) consideră forfecarea panoului de inimă al stâlpului prin intermediul forŃelor de compresiune şi de întindere localizate în tălpile elementelor îmbinate.j Mb. prin intermediul parametrului de transformare b (vezi Figura 15 – b). poziŃionat la intersecŃia axelor elementelor îmbinate. NOTĂ: BraŃul de pârghie z al îmbinărilor reprezintă distanŃa dintre centrul zonei comprimate şi centrul zonei întinse. Aceasta este obŃinută prin însumarea simplă a rotirilor din îmbinare (Fc) şi din panoul stâlpului (g). În practica uzuală de modelare a nodurilor nu se poate face o distincŃie între comportamentul la încovoiere al îmbinărilor şi forfecarea panoului de inimă al stâlpului. Valorile braŃului de pârghie z sunt date în Figura 6. Pentru nodurile de faŃadă modelarea se face printr-un singur resort.14 . IV. Curba generală caracteristică Mj-F a resortului (care reprezintă comportamentul nodului) este prezentată în Figura 15 – c.a) Valorile eforturilor la marginea panoului de inimă Figura 14: b) ForŃele tăietoare echivalente pe panou Eforturi interne care acŃionează pe panoul de inimă şi forŃele tăietoare echivalente (SR-EN 1993-1-8.

pentru nodurile rigide şi total rezistente este de preferat să se aleagă soluŃia cu grinzi înalte sau vute în zona de îmbinare. cu tălpi groase şi secŃiune mică.Ed AcŃiune Valoarea lui β Mb1. SR-EN 1993-1-8). Prin urmare.Ed = Mb2.Ed Mb1.Ed Mb1.Ed > 0 Mb1. Tabelul 4 Valori aproximative ale parametrului de transformare β (Tabelul 5.Ed = 0 β = 2 IV. sunt stabilite valori conservative ale parametrului b. În aplicaŃiile practice. NOTĂ: SoluŃiile structurale americane se bazează pe grinzi cu înălŃime înaltă şi stâlpi compacŃi. Grinzile înalte au un efect benefic asupra forfecării panoului de inimă al stâlpului datorită faptului că forŃele induse de tălpile grinzilor sunt mai mici în cazul grinzilor mai înalte.Ed β≈1 Mb2. Tipul configuraŃiei de nod Mb1. 2009). în care un asemenea proces iterativ nu este acceptabil. Derivarea curbelor de deformabilitate corespondente este efectuată într-o manieră similară cu derivarea curbei caracteristice pentru îmbinarea de faŃadă. Aceste valori trebuie folosite pentru modelarea nodurilor şi pe baza acestei modelări.Ed < 0 β = 0 *) β≈1 β≈2 Mb1.Ed + Mb2.Ed / Mb2. denumite generic stânga respectiv dreapta. dar în cazul de faŃă sunt folosiŃi doi parametri de transformare b1 respectiv b2.Ed Mb1. Nodurile interne implică existenŃa a două grinzi şi în consecinŃă a două îmbinări.Ed Mb1.Ed / Mb2. poate fi efectuată analiza globală în domeniul de siguranŃă în mod neiterativ. Datorită faptului că valorile parametrilor b pot fi determinate doar după ce sunt cunoscute eforturile interne.Mb Vwp Vwp Fb Fb Mb2 Fb2 Fb2 Vwp Vwp Fb1 Fb1 Mb1 Vwp = β Fb unde Fb = M b / z Vwp = β1 Fb1 = β 2 Fb 2 unde Fb1 = M b1 / z Fb 2 = M b 2 / z a) configuraŃie unilaterală de nod b) configuraŃie bilaterală de nod Figura 16: Definirea parametrului de transformare b (CIDECT. câte unul pentru fiecare îmbinare (Figura 16 – b).15 . Valorile recomandate (aproximative) ale parametrului b (pentru nodurile interne b1 este considerat egal cu b2) sunt date în Eurocode 3-1-8 tabelul 5.4 cf.Ed Mb2. determinarea corectă a acestora nu poate fi făcută decât printr-un proces iterativ cu eforturile interne rezultate din analiza globală.Ed Mb1.4. (Tabelul 4 aici).

Ed de la intersecŃia liniilor centrelor de greutate ale elementelor îmbinate (în cazul în care acestea sunt cunoscute): β1 = 1 − M j . în cazul momentelor egale care rotesc nodul în acelaşi sens (Figura 17.b1. Ed ≤2 (2) β2 = 1 − Cu: ≤2 (3) Mj.b 2. pe baza valorilor momentelor grinzilor Mj.b1.b). Ed M j .Ed – momentul încovoietor de la extremitatea grinzii din stânga IV.b1.Ed – momentul încovoietor de la extremitatea grinzii din dreapta Mj.*) În acest caz valoarea lui β este valoarea exactă şi nu reprezintă o aproximaŃie Valorile parametrilor b variază de la 0 pentru momente egale pe grinzi care rotesc nodul în sensuri diferite (care anulează practic efectul de forfecare al panoului – vezi Figura 17.b2.b1. Ed M j . Eurocode 3-1-8 oferă de asemenea posibilitatea găsirii unor valori mai exacte pentru parametri de transformare b1 şi b2.Ed şi Mj.a) la b = 2.b 2. Ed M j .b2. Mb Mb Mb Mb b=0 b=2 a) Momente încovoietoare echilibrate b) Momente încovoietoare egale şi de sens contrar Figura 17: Cazuri extreme ale parametrului de transformare b.16 .

CAPITOLUL IV ÎMBINĂRI SIMPLE IV.1 .

de ordinal I sau II pot opera. In Eurocode 3 (EN 1993-1–8:2006) se accepta trei modele pentru considerarea comportării. Metodele de analiza structurala premise de norma. Calificarea îmbinărilor întrunul din aceste modele se poate face prin calcul şi/sau prin încercări experimentale. 2009 BS5950. există deja reglementări de calcul pentru noduri structurale simple. forŃelor axiale. In realitate .o22 radiani (1. semi-continue sau continue. In cazul îmbinării grinda-stâlp. Îmbinările simple trebuie să permită rotirea capetelor grinzilor atunci când acestea sunt considerate simplu rezemate. cea ce in practica face posibila montarea structurilor fără a se lua. in domeniul elastic sau plastic. Part 1-8. European Recommendations for the Design of Simple Joints in Steel Structures. se face referinŃă la diferite acte normative sau recomadări de proiectare cum ar fi: EN1993-1-8:2006. In conformitate cu aceasta definiŃie. Teoretic. In realitate. Partea 1 şi recomandările BCSA-SCI. Potrivit acestor modele îmbinările pot fi simple. o grindă cu înălŃimea secŃiunii de 475 mm. de opŃiunea inginerului proiectant de metodologia pe care acesta intenŃionează sa o aplice la proiectarea structurii. Fiecare din aceste documente posedă propriul domeniu de aplicare care favorizează diferite moduri de cedare. O îmbinare simpla poate transfera numai forte. si îmbinările considerare “simple” poseda o oarecare rigiditate la rotire . insa. chiar simpla.1. iar stâlpii se considera solicitaŃi numai la forte axiale. Din păcate. grinzile vor fi simplu rezemate. respective. se roteşte la capete cu o. TC10: Structural Connections. Pentru a evita o asemenea situaŃie se va lăsa un spaŃiu de minimum 10 mm intre capătul grinzii şi faŃa stâlpului. Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. ECCS No. in general. limitează capacitatea de rotire. In cadrul acestui capitol se vor trata îmbinările modelate ca fiind “simple”. au fost stabilite unele tabele de calcul pentru îmbinări cu placă de capăt redusă şi eclisă. la Universitatea din Liege şi discutate la mai multe reuniuni ale Comitetului Tehnic 10 ”Îmbinări structurale„ al ECCS. cât mai aproape de realitate. În unele Ńări din Comunitatea Europeană.4. având o capacitate neglijabila pentru transferul momentelor încovoietoare. altfel spus. întrucât aceasta ar putea introduce solicitări excesive în îmbinare. in buna măsura. eventual si la mici momente încovoietoare datorita excentricităŃii îmbinărilor cu grinzile. in analiza globala a structurilor. INTRODUCERE SoluŃiile constructive alese pentru îmbinări si proiectarea acestora depinde. În acest capitol. În scopul stabilirii unei metode de calcul în acord cu principiile generale de calcul stabilite în EN1993-1-8. având o deschidere de 6 m. aşa că o comparaŃie între ele este destul de dificilă. in funcŃie de situaŃia specifica . se recomanda evitarea rezemării forŃate a tălpii inferioare a grinzii pe talpa stâlpului. ceea ce este posibil atunci când rezemarea permite rotirea capătului grinzii. Eurocode 3. Libertatea de rotire nu trebuie insa sa afecteze capacitatea de preluare si transmitere a forŃelor tăietoare si. cu oricare din cele trei modele. Partea 1-8: Proiectarea îmbinărilor. 126. o asemenea îmbinare nu are rigiditate la rotire.2 . intr-o structura in care elementele structurale sunt conectate intre ele prin îmbinări simple. insa.260) sub acŃiunea forŃei uniform distribuite capabile. Acest capitol conŃine toate aceste reguli de proiectare. unghiul de rotire este mai mic deoarece soluŃia constructive pentru rezemări. aceste recomandări nu acoperă toate tipurile de cedare şi dau uneori reguli de proiectare semnificativ diferite pentru un mod de cedare caracteristic. masuri de contravântuire temporara. IV.

2009) Toate configuraŃiile de nod posibile. paragraph 1.3 Tipuri de îmbinare Metodele de calcul sunt stabilite pentru noduri solicitate la încărcări predominant statice sau quasi-statice.2.2.Se aşteaptă ca în câŃiva ani.2 Tipuri de elemente îmbinate Elementele structurale considerate în acest capitol pot fi de următoarele tipuri: grinzi cu secŃiune I sau H.5 ConfiguraŃii de nod posibile (ECCS 126. forŃele axiale se pot dezvolta atunci când cadrul este supus la o explozie sau când cedează un stâlp de rezemare (Figura 4. 4.1).2. 4. Fig. în fiecare Ńară. S 275.1 Tipuri de structuri Nodurile structurale simple sunt întâlnite de obicei la clădiri în cadre din oŃel. RezistenŃa îmbinării este verificată la solicitări de forfecare şi axiale. SCOP. recomandările de calcul prezentate în acest capitol vor înlocui.2.3. stâlpi cu secŃiune I sau H (cu posibilă extindere la secŃiuni tubulare RHS şi CHS). 1. Figura 4. 4. DOMENIU DE APLICARE ŞI SOLUłII CONSTRUCTIVE 4.3 . recomandările şi documentele normative naŃionale.1: ForŃe axiale (ECCS 126. 4. ForŃele de forfecare corespund condiŃiilor uzuale de încărcare în timpul vieŃii structurii. 2009) 4. sunt după cum urmează (vezi EN 1993-1-8. dar pot fi folosite şi la alte tipuri de structuri pentru a îmbina elemente din oŃel (de exemplu: structuri de poduri). S 355.2.2. InfluenŃa efectelor din oboseală este neglijată.2): IV.4 Mărci de oŃel Acest capitol se aplică mărcilor de oŃel S 235. S 420 şi S 460.

3): a) ConfiguraŃie unilaterală de nod După axa secundară Figura 4.2: ConfiguraŃie de nod grindă-stâlp Grindă fără crestătură rezemată pe inima grinzii Grindă cu o crestătură rezemată pe inima grinzii Grindă cu două crestături rezemată pe inima grinzii b) ConfiguraŃie bilaterală de nod Grindă fără crestătură rezemată pe inima grinzii Grindă cu o crestătură rezemată pe inima grinzii Figura 4.• ConfiguraŃie de nod grindă-stâlp (Figura 4.2): a) ConfiguraŃie unilaterală de nod După axa principală b) ConfiguraŃie bilaterală de nod După axa secundară După axa principală • ConfiguraŃie de nod grindă-grindă (Figura 4.4 .3: ConfiguraŃie de nod grindă-grindă Grindă cu două crestături rezemată pe inima grinzii IV.

Figura 4.5: ConfiguraŃie de nod de continuitate la stâlp • ConfiguraŃie de nod cu zăbrea (contravântuire) (Figura 4.6: ConfiguraŃie de nod cu zăbrea (contravântuire) IV.4: ConfiguraŃie de nod de continuitate la grindă • ConfiguraŃie de nod de continuitate la stâlp (Figura 4.• ConfiguraŃie de nod de continuitate la grindă (Figura 4.6): Figura 4.5): Figura 4.5 .4): LocaŃiile posibile pentru astfel de configuraŃii de noduri sunt în zonele de moment încovoietor nul sau apropiat.

1). As este aria netă a şurubului.• ConfiguraŃie de nod la baza stâlpului (Figura 4. 4.8 8. La aceste tipuri de îmbinări sunt folosite în special sudurile de colŃ. 2009) 4. suduri în adâncime.2. Cap.5 şi respectiv Tabelul 4.6 6. Acestea sunt: IV. suduri de colŃ în crestături. Cap.4) EN1993-1-8.6.6 5.7): Column-concrete Îmbinare "connection" stâlp-beton Concrete-ground Îmbinare "connection" beton-teren Figura 4.6.9 fyb (N/mm ) 2 fub (N/mm ) 2 240 400 300 500 480 600 640 800 900 1000 4. Tabelul 4.7 Tipuri de îmbinări Trei tipuri de îmbinări grindă-stâlp sau grindă-grindă sunt utilizate în prezent pentru categoria îmbinărilor simple. A este aria nominală (brută) a şurubului.1. Tabel 3. Paragraf 3.7: ConfiguraŃie de nod la baza stâlpului 4.1 Şuruburi Există două categorii de şuruburi: şuruburi normale şi de înaltă rezistenŃă.2.8 10.1. Caracteristicile de calcul.6 Tipuri de dispozitive de îmbinare (ECCS 126.2. geometrice şi mecanice ale şuruburilor sunt date în Tabelul 4.6 .2 Suduri (EN1993-1-8.6 Valori nominale pentru limita de curgere fyb şi rezistenŃa la rupere fub a şuruburilor Clasa şurubului 4.5 Arii de şuruburi 18 20 22 254 192 314 245 380 303 d (mm) A (mm ) 2 As (mm ) 2 12 113 84 (14) 154 115 16 201 157 24 452 353 27 573 459 30 707 561 36 1018 817 Unde d este diametrul nominal al şurubului. Tabelul 4.6 (conform EN1993-1-8.2. suduri în găuri umplute şi suduri între feŃe rotunjite. 4 prezintă numeroase tipuri de suduri cum ar fi suduri de colŃ. Cea de-a doua categorie poate fi utilizată pentru şuruburi pretensionate care sunt caracterizate de o rezistenŃă de tip lunecare la forfecare.

Există însă situaŃii în care soluŃia cu placă extinsă pe întreaga înălŃime a grinzii şi sudată de tălpile acesteia se practică pentru a stabiliza cadrele în timpul montajului. pe şantier. 2. dintr-o parte şi alta a stâlpului. 5. Spre exemplu. 3. trebuie să dispună de suprarezistenŃa necesară. la fel şi în cazul rezistenŃei la compresiune locală. îmbinarea de montaj. va fi necesară o placă de capăt de 10 mm şi şuruburi distanŃate la 140 mm. precum şi pe mărirea la maximum a distanŃei dintre şuruburi. RezistenŃa la forfecare şi compresiune locală a inimii stâlpului RezistenŃa la forfecare locală a inimii stâlpului. Pentru a se asigura flexibilitatea îmbinării în acest caz. nu este insă necesar ca placa să fie sudată de tălpile grinzii.8: Îmbinare cu placă de capăt redusă (flexibilă). Capacitatea portantă la forfecare a grupului de şuruburi Capacitatea portantă a grupului de şuruburi. respectiv. trebuie să fie mai mare decât jumătate din suma reacŃiunilor grinzilor. cu prindere pe talpă şi. trebuie să fie mai mare decât jumătate din valoarea reacŃiunii transmise de grindă. dar ridică dificultăŃi la montaj datorită toleranŃelor mici dintre gabaritul grinzii şi distanŃa dintre stâlpi. dintr-o parte şi alta a stâlpului. Se verifică capacitatea la forfecare atât a porŃiunii filetate. RezistenŃa la forfecare a inimii grinzii Capacitatea portantă la forfecare a inimii grinzii trebuie să fie mai mare decât reacŃiunea de la capătul grinzii. RezistenŃa cordoanelor de sudură care prind placa de inima grinzii Capacitatea portantă a acestor cordoane de sudură trebuie să fie mai mare decât reacŃiunea de la capătul grinzii. 6. o placă de 8 mm şi şuruburi situate la o distanŃă interax de 90 mm asigură capacitatea de rotire necesară pentru o grindă cu înălŃimea de 450 mm. Criteriile de proiectare pentru aceste tipuri de îmbinări sunt următoarele: 1. Deşi se practică utilizarea unor plăci de capăt extinse pe întreaga înălŃime a grinzii. simplu de executat la fabricaŃie. se contează pe flexibilitatea plăcii de capăt.7 . Placa se prinde în fabrică sau atelier.1 Îmbinări cu placă de capăt redusă (flexibilă) SoluŃia de principiu pentru o îmbinare cu placă de capăt flexibilă. care trebuie să fie cât mai subŃire. împărŃită la numărul rândurilor de şuruburi cu care se realizează prinderea. Verificarea nodului include verificarea inimii grinzii la forfecare şi. RezistenŃa la compresiune locală în inima stâlpului trebuie să fie mai mare decât jumătate din suma reacŃiunilor grinzilor.4. pentru grinda de 533 mm înălŃime. 4.7. prin sudare cu cordoane de sudură de colŃ de capătul grinzii. cât şi a celei nefiletate a tijei şuruburilor. RezistenŃa la forfecare şi compresiune a plăcii de capăt RezistenŃa la forfecare de o parte a plăcii de capăt. Este o soluŃie ieftină. se realizează cu una sau două rânduri verticale duble de şuruburi. Dacă aceste toleranŃe sunt mari este obligatorie introducerea unor plăci de adaus pentru compensare. respectiv. în cazul prinderii pe inima stâlpului. fără a se mai utiliza contravântuiri temporare.2. care fiind neductilă. solicitat la forfecare (presiune pe gaură şi forfecare în tijă) trebuie să fie mai mare decât reacŃiunea de la capătul grinzii. inima stâlpului se arată în Figura 4. ÎnălŃimea sa nu depăşeşte înălŃimea grinzii. a sudurii plăcii de capăt de grindă. CondiŃii pentru asigurarea integrităŃii structurale IV.

sudată pe talpa sau inima stâlpului (Figura 4. încercările experimentale au pus în evidenŃă faptul că dacă se folosesc eclise lungi acestea au tendinŃa de instabilitate prin răsucire şi încovoiere în afara planului. Criteriile de proiectare pentru aceste tipuri de îmbinări sunt următoarele: 1. forŃa tăietoare acŃionează la faŃa stâlpului sau după axa verticală a grupului de şuruburi care prind eclisa de inima grinzii. respectiv încovoierea laterală a eclisei. RezistenŃa guseului la rupere în secŃiunea netă IV. economică şi eficace. prevăzută cu găuri pentru şuruburi.9: Îmbinare cu placă (eclisă) de inimă). respectiv sudarea de elementul suport sunt operaŃiuni care se execută în atelier sau în fabrică. faŃă de stâlpii sau grinzile de care se prinde. Totodată.8: Îmbinare cu placă de capăt redusă (flexibilă) 4. Supporting Element de element rezemare Placă de capăt Plate Single-vertical Rând vertical simplu degroup row bolt şuruburi Grindă rezemată Supported beam Fillet Sudură deweld colŃ Double-vertical Rând vertical dublu de şuruburi row bolt group Figura 4. Se poate aplica şi la prinderea grinzilor secundare de grinda principală.2. Sursele flexibilităŃii la rotire a îmbinării sunt deformarea din forfecare a şuruburilor şi găurilor. Este o soluŃie simplă. la verificarea acestei prinderi.Capacitatea portantă la întindere a plăcii de capăt. după care poate fi considerată acŃiunea forŃei tăietoare. Din acest motiv. a inimii grinzii şi a grupului de şuruburi trebuie să fie mai mare decât forŃa de pretensionare din tiranŃi (daca se prevăd). Această metodologie de calcul a fost validată prin încercări experimentale. este de a transfera stâlpului reacŃiunea de la capătul grinzii. ca efect cumulat al forŃei tăietoare şi momentului încovoietor. permite un montaj foarte uşor. O problemă a cărei rezolvare a necesitat investigaŃii aprofundate a fost aceea de a determina corect linia de acŃiune a forŃei tăietoare la joncŃiunea dintre grindă şi stâlp. aplicată în Australia şi SUA s-a introdus mai recent în practica europeană. asupra şurubului situat la distanŃa maximă de axa grinzii. trebuie considerat împreună cu forŃa tăietoare. care apare datorită excentricităŃii dintre cele doua axe. ToleranŃa largă existentă între capetele grinzii care se prinde. prin care inima grinzii se prinde cu unul sau două rânduri duble de şuruburi de o eclisă dreptunghiulară. Debitarea şi găurirea eclisei cu burghiul sau prin ştanŃare. momentul încovoietor.2 Îmbinări cu placă (eclisă) de inimă Această soluŃie constructivă. Există două modele posibile şi anume.8 . FuncŃia principală a acestui sistem de prindere. Capacitatea portantă a şuruburilor ForŃa capabilă la presiune pe gaură a şurubului trebuie să fie mai mare decât forŃa rezultantă maximă care acŃionează.7. 2.

vor fi mai mari decât forŃa de pretensionare din tiranŃii orizontali (atunci când aceştia se dispun pentru asigurarea structurii la colaps progresiv ca urmare a unor degradări locale produse de acŃiuni accidentale).8t. inima stâlpului se verifică la întinderea introdusă de tirant (atunci când e cazul).9 . Momentul capabil al guseului în secŃiunea netă trebuie să fie mai mare decât momentul încovoietor produs de reacŃiune. Pentru gusee lungi se verifică şi capacitatea de preluare a momentului încovoietor produs datorită excentricităŃii. dintr-o parte şi cealaltă a inimii stâlpului. Supporting Element de element rezemare Rând vertical Single-vertical simplu group row boltde şuruburi Rând vertical Double-vertical dublu de şuruburi row bolt group Eclisă Fin plate Grindă rezemată Supported beam Fillet Sudură de colŃ weld Figura 4.Capacitatea portantă la forfecare a guseului trebuie să fie mai mare decât reacŃiunea de la capătul grinzii. Verificarea inimii stâlpului la forfecare locală RezistenŃa la forfecare locală a inimii stâlpului trebuie să fie mai mare decât jumătate din valoarea sumei dintre reacŃiunile grinzilor. trebuie să fie mai mare decât momentul încovoietor produs de reacŃiune datorită excentricităŃii prinderii.9: Îmbinare cu placă (eclisă) de inimă IV. 4. în afara guseului. RezistenŃa la compresiune locală (presiune pe gaură). RobusteŃea şi integritatea structurii RezistenŃele la întindere. 3. cu cel puŃin 0. a inimii grinzii sau guseului va fi mai mare decât forŃa de pretensionare din tiranŃi. 5. RezistenŃa la flambaj a guseului Momentul critic al guseului. RezistenŃa cordoanelor de sudură Cordoanele de sudură cu care se prinde guseul de stâlp se prelungesc. unde t este grosimea guseului. care îşi poate pierde stabilitatea prin încovoiere laterală cu răsucire. ale guseului şi a inimii grinzii. RezistenŃa grinzii în secŃiunea netă Se verifică capacitatea portantă la forfecare a grinzii în secŃiunea netă. 7. care trebuie să fie mai mică decât reacŃiunea de la capătul grinzii. 6.

de aceea. De regulă. se verifică numai la forŃa tăietoare. în schimb. dispuse de o parte şi de alta a inimii grinzii.4. în raport cu care se realizează transferul forŃei tăietoare in îmbinare. criteriul de dimensionare este dat de capacitatea portantă la presiune pe gaură a inimii grinzii – se presupune că şuruburile se aleg astfel încât forfecarea tijei să fie evitată întotdeauna. Şuruburile care fixează cornierele de talpa stâlpului. de deformabilitatea cornierelor şi. acest tip de cedare fiind neductil. cornierele vor avea grosimea minim admisă. pentru îmbinările mai slab solicitate poate fi folosită şi una singură. această operaŃie însă nu afectează semnificativ. dimensiunile cornierelor se aleg în aşa fel încât acestea să nu constituie componenta critică a îmbinării.7. În practică. de alunecările dintre piesele interconectate. Rând vertical simplu Single-vertical de şuruburi Element de Supporting rezemare element row bolt group Grindă rezemată Supported beam Cornieră de inimă Web cleat Cornieră de Web inimă cleat sau OR împreună cu WITH sau OR Rând vertical simplu de Single-vertical şuruburi Rând vertical Double-vertical dublu de şuruburi row bolt group row bolt group Rând vertical dublu Double-vertical de şuruburi row bolt group Figura 4.10 se arată. Aceasta soluŃie constructivă are avantajul că. Linia de acŃiune. rezistenŃa grinzii la tăiere. Prin urmare. în principiu. se consideră conŃinută în planul feŃei stâlpului. 2009) IV. atunci când există toleranŃe de 2 mm între diametrul şuruburilor şi al găurilor. Pentru a mări flexibiltatea îmbinării. La montajul grinzilor.10 . se folosesc câte două corniere. dar. şuruburile care se folosesc la prinderea cornierelor de inima grinzii se vor calcula nu numai la acŃiunea forŃei tăietoare. cornierele pot fi deja asamblate cu acestea. montajul structurii poate fi realizat cu uşurinŃă. asemenea unor eclise şi trei rânduri verticale simple sau duble de şuruburi (două pe elementul de rezemare şi unul pe elementul rezemat). capacitatea de rotire a acestei îmbinări este guvernată. În consecinŃă.2. iar distanŃele dintre şuruburi vor fi cât mai mari posibil. Un calcul simplu bazat pe asigurarea condiŃiei de echilibru static. în cea mai mare parte. ci şi la aceea a momentului încovoietor produs de aceasta ca urmare a excentricităŃii. soluŃia de prindere cu şuruburi a grinzii de stâlpul unui cadru prin intermediul a doua corniere. In cazul prinderii cornierelor de inima stâlpului (îmbinare pe direcŃia de inerŃie minimă) poate fi necesar să se decupeze tălpile grinzii pentru a permite montajul.3 Îmbinări cu corniere de inimă În Figura 4.10: Îmbinare cu corniere de inimă (ECCS 126. într-o mai mică măsură. poate furniza forŃele de calcul ale unei asemenea îmbinări.

este egal cu 1.b • Număr total de şuruburi Aria nominală brută a şurubului Aria netă a şurubului Diametrul nominal al şurubului Diametrul găurii pentru un şurub RezistenŃa ultimă a şurubului RezistenŃa de curgere a şurubului Pentru suduri: a Grosimea cordonului de sudură Coeficient de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii (cf.2(6).net fu fy Grosimea plăcii de rezemare (tcf şi tcw pentru talpa respectiv inima stâlpului. este egal cu 1.11 .b fy.8 Geometria şi alcătuirea îmbinărilor simple 4.1 Simboluri (EN1993-1-8.1) • Pentru elementele de rezemare şi cele rezemate: t tw Ab.5.v.Rd RezistenŃa la forfecare a nodului RezistenŃa de calcul la forfecare b. EN1993-1-8.4.2. tbw pentru inima grinzii) Grosimea inimii grinzii rezemate Aria brută forfecată a grinzi rezemate Aria netă forfecată a grinzii rezemate RezistenŃa la rupere a unui element din oŃel (index bw pentru inima stâlpului.25 • Încărcare: VSd ForŃă tăietoare aplicată pe nod • RezistenŃă: VRd Fv.0 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiune netă la nivelul găurilor de şuruburi. βw 4.8.2. cf şi cw pentru talpa respectiv inima stâlpului) • CoeficienŃi de siguranŃă: γM0 γM2 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel. şuruburilor. Tab. NotaŃii particulare pentru îmbinări cu placă de capăt redusă IV. Paragraf 1.3. sudurilor şi plăcilor supuse la presiune pe gaură. 4. cf şi cw pentru talpa respectiv inima stâlpului) Limita de curgere a unui element din oŃel (index bw pentru inima stâlpului.v Ab.4) a. NotaŃii generale • Pentru şuruburi: n A As d d0 fu.

11: NotaŃii pentru placa de capăt redusă hp tp Av Avnet fyp n1 n2 e1 e2 p1 p2 mp ÎnălŃimea plăcii de capăt Grosimea plăcii de capăt Aria brută forfecată a plăcii de capăt Aria netă forfecată a plăcii de capăt Limita de curgere a plăcii de capăt Număr de rânduri orizontale Număr de rânduri verticale DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia longitudinală DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând. pe direcŃia longitudinală DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând.12 . pe direcŃia transversală DistanŃa dintre coloanele de şuruburi şi piciorul sudurii care leagă placa de capăt de inima grinzii (după EN 1993-1-8) c.t tp a p 2' e1 p1 p1 e1 e2S e1 p1 p1 e1 mp e2 p2' p2 e2S mp e2 Figura 4. NotaŃii particulare pentru îmbinări cu eclisă IV.

NotaŃii particulare pentru îmbinări cu corniere IV.12: NotaŃii pentru eclisă hp tp Av Avnet fyp n1 n2 e1 e2 e1b e2b p1 p2 I ÎnălŃimea eclisei Grosimea eclisei Aria brută forfecată a eclisei Aria netă forfecată a eclisei Limita de curgere a eclisei Număr de rânduri orizontale Număr de rânduri verticale DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia longitudinală (eclisă) DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală (eclisă) DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia longitudinală (inima grinzii) DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală (inima grinzii) DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând. pe direcŃia transversală Momentul de inerŃie al grupului de şuruburi d.13 . pe direcŃia longitudinală DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând.t t e1b e1 p1 p1 p1 e1 e2 e2b z a e1b e1 p1 p1 p1 e1 e2 p2 e2b z gravity centre centrul de greutate of bolt şuruburi al grupului de group a Figura 4.

tC e2bb e2b e1S p1S p1S e1S z e2SS e2S e22S e1bb e1bb tC e2bb p2b e2b e1S p1S p1S e1S z e2SS Figura 4. pe direcŃia longitudinală DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând.14 . pe direcŃia transversală DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală (inima grinzii) DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia longitudinală (talpa grinzii) BraŃul de pârghie Momentul de inerŃie al grupului de şuruburi Pentru elementele de rezemare: ds d0s ns n1s n2s Diametrul nominal al şurubului Diametrul găurii unui şurub Număr total de şuruburi Număr de rânduri orizontale Număr de rânduri verticale IV.13: NotaŃii pentru corniere e2S p2S e1bb e22S e1bb Pentru grinda rezemată: dsb d0sb nb n1b n2b e1b e2b p1b p2b e2bb e1bb z I Diametrul nominal al şurubului Diametrul găurii unui şurub Număr total de şuruburi Număr de rânduri orizontale Număr de rânduri verticale DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia longitudinală (cornieră) DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală (cornieră) DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând.

8.6pi. Nu este necesară verificarea voalării între dispozitivele de fixare dacă p1/t este mai mică decât 9ε.1 ( Tabelul 4.e1s e2s p1s p2s e2ss e22s DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia longitudinală (cornieră) DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală (cornieră) DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând. Figura 4. DistanŃa până la capătul piesei nu va depăşi cerinŃele de prevenire a voalării impuse elementelor comprimate în consolă. Tabelul 4.7 DistanŃele minime şi maxime între găuri şi distanŃele de la centrul găurii până la marginea piesei pe direcŃia efortului şi perpendicular pe direcŃia efortului Maxime 1) 2) 3) DistanŃe conform Figurii 3.2d0 Valoarea minimă dintre 14t şi 200 mm Valoarea minimă dintre 14t şi 200 mm Figura 4. 2.2d0 4t + 40 mm Valoarea maximă dintre 8t şi 125 mm Valoarea minimă dintre 14tmin şi 175 mm Valoarea minimă DistanŃa între găuri Valoarea minimă Valoarea minimă dintre 2. Tab. pentru a evita voalarea şi a preveni coroziunea elementelor expuse şi.5.2 CerinŃe geometrice Procedeele de calcul pot fi aplicate doar dacă poziŃionarea găurilor şuruburilor respectă regulile de spaŃiere dintre găuri sau dintre găuri şi marginile elementelor. DistanŃa până la marginea piesei nu este afectată de această cerinŃă. conform EN1993-1-8.2.15 . 3) t este grosimea cea mai mică a elementelor exterioare îmbinate.1 Structuri executate din oŃeluri conforme EN 10025.14: Simboluri pentru distanŃe între dispozitive de fixare IV. cu excepŃia următoarelor cazuri: . pe direcŃia longitudinală DistanŃa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând.2d0 Valoarea maximă dintre 8t şi 125 mm 1.la elementele întinse pentru a preveni coroziunea 2) RezistenŃa la voalare a plăcilor comprimate între dispozitivele de prindere se va calcula conform EN 1993-1-1 folosind o lungime de flambaj de 0. pe direcŃia transversală DistanŃa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direcŃia transversală (element de rezemare) DistanŃa longitudinală dintre coloana interioară de şuruburi şi inima grinzii 4. 3. cu excepŃia oŃeluri conforme EN 10025-5 Minime OŃeluri care sunt supuse condiŃiilor atmosferice sau altor influenŃe corosive 4t + 40 mm OŃeluri care nu sunt supuse condiŃiilor atmosferice sau altor influenŃe corosive Structuri executate din oŃeluri conforme EN 10025-5 OŃel neprotejat DistanŃa la centrul găurii până la marginea piesei pe direcŃia efortului e1 DistanŃa la centrul găurii până la marginea piesei perpendicular pe direcŃia efortului e2 DistanŃa între găuri p1 1. 3.3 şi Fig.4d0 dintre 14tmin şi 5) p2 dintre 14t şi 200 mm 14t şi 200 mm 175 mm 1) Valorile maxime ale distanŃelor între dispozitivele de fixare.14).la elemente comprimate. .7. 3. vezi EN 1993-1-1. precum şi ale distanŃelor de la dispozitivele de fixare la marginea pieselor pe direcŃia sau perpendicular pe direcŃia de transmitere a eforturilor nu se limitează.

8.9.1(4) din SR-EN1993-1-8: 2006.6. starea de tensiune în piesele care se îmbină. Un exemplu pentru o asemenea regulă semi-empirică este dat în clauza 3.2 Caracteristicile şuruburilor Caracteristicile mecanice ale şuruburilor folosite în mod curent în construcŃii metalice se prezintă în Tabelul 4. În acest scop se pot folosi atât îmbinări sudate cât şi cele realizate cu şuruburi. materialul de bază recoapte călit şi revenite Grupă şurub fyb.9 240 300 480 640 900 400 500 600 800 1000 oŃeluri carbon. iar atunci când se folosesc ca îmbinări de montaj.6 5. al forŃelor de legătură între elementele pe care le conectează. care precizează că rezistenŃa la forfecare a şuruburilor M12 şi M14 trebuie calculată multiplicând forŃa capabilă la forfecare cu coeficientul 0.2. Comportarea unei îmbinări cu şuruburi este complexă.9. În toate cazurile şuruburile au rolul de a fixa mecanic piesele interconectate. 4. Tabelul 4. Îmbinările cu şuruburi au avantajul că se realizează mai uşor. d + dm (1) d res = n 2 Mărimea şuruburilor se defineşte în funcŃie de diametrul lor nominal d . Din acest motiv. IV. comportarea acestor îmbinări nu poate fi reprezentată în mod exact prin modele teoretice. oŃeluri carbon slab aliate. MPa Cea mai slabă secŃiune a unui şurub este porŃiunea filetată. permit mici adaptări dimensionale. Caracteristicile mecanice ale şuruburilor 4. în limita toleranŃelor admise.1 Introducere Îmbinările structurale au rolul de a sigura transferul. la baza lor stând deopotrivă.8 10.4. Pentru îmbinările care lucrează în regim de oboseală se recomandă şuruburi din grupele 8. lungimea totală a tijei şi lungimea filetului. definită ca medie între diametrul mediu măsurat la fundul filetului. La realizarea unei îmbinări cu şuruburi se pot utiliza pentru prinderea pieselor de îmbinat. elemente adiŃionale cum ar fi eclise. încercări experimentale. dn şi diametrul mediu dm . fiind dependente de rigiditatea şuruburilor şi. Toate grupele de şuruburi pot fi utilizate pentru realizarea îmbinărilor solicitate preponderent la acŃiuni statice. întrucât prezintă rezistenŃă ridicată la oboseală şi se caracterizează printr-o deformabilitate redusă. MPa fub. aşa cum se arată în Figura 4. precum şi eforturile ce acŃionează în şuruburi. pe şantier. corniere de talpă. RezistenŃa unui şurub este de obicei calculată folosind secŃiunea care lucrează la întindere (se mai numeşte secŃiune activă). experienŃa acumulată în decursul timpului şi cunoştinŃele teoretice.8 8. total sau parŃial.8 şi 10. flanşe sau plăci de capăt.15.85. etc.2.9. Modelele de calcul utilizate pentru calculul îmbinărilor cu şuruburi au în general un caracter semi-empiric.2. pe lângă şuruburi.8.16 .9 Calculul îmbinărilor cu şuruburi 4.6 6. respectiv de rigidităŃile elementelor adiŃionale care participă la transferul forŃelor de legătură.

3) îmbinări la care şuruburile lucrează la întindere în tijă. stabilită pe baza observaŃiilor experimentale. se disting următoarele tipuri de îmbinări cu şuruburi (Figura 4. 2) îmbinări cu şuruburi de înaltă rezistenŃă pretensionate. fără lunecări în îmbinare. piesele care se îmbină sunt strânse între ele ca urmare a forŃei de întindere introdusă în şurub printr-o strângere controlată.17 . fie în tija şurubului.4 Şuruburi solicitate la forfecare Şuruburile solicitate predominant în regim static sunt cu strângere normală (la cheie). 4. Transferul forŃelor de legătură se realizează prin efectul de frecare ce ia naştere între feŃele pieselor în contact.9. Mazzolani.2. Strângerea pieselor în îmbinare este suficientă pentru a produce o forŃă mică de frecare între feŃele în contact. îmbinarea va lucra în domeniul elastic. astfel încât să se asigure capacitatea necesară pentru transferul unor forŃe de intensitate reduse. Sunt posibile următoarele moduri de cedare ale îmbinării: • Forfecarea tijei şurubului • Cedare prin presiune pe gaură (plasticizare locală asociată cu ovalizarea găurii) IV.15: SecŃiunea transversală a şurubului şi secŃiunea activă [Ballio.3 Comportarea şuruburilor în îmbinare Capacitatea portantă a îmbinărilor cu şuruburi se determină considerând o distribuŃie simplificată a tensiunilor în zona îmbinării. care lucrează prin frecare. Creşterea intensităŃii forŃelor care solicită îmbinarea conduce la depăşirea forŃelor de frecare şi va antrena lunecarea pieselor până la limita toleranŃei dintre tija şurubului şi gaură.16: Modul de lucru al îmbinărilor cu şuruburi [Trahair et al. până în momentul în care se iniŃiază deformaŃii plastice.9. 1983] 4. dacă forŃa continuă să crească.Thread dn dres d m d Figura 4. În funcŃie de modul în care se transferă forŃele de legătură între piesele îmbinate. fie în peretele găurii. în zona de contact dintre acestea.16): 1) îmbinări care lucrează la forfecare. Este posibil ca deformaŃiile plastice să se iniŃieze simultan în tijă şi în peretele găurii. Odată consumată lunecarea pieselor.2. 2001] În practică există situaŃii în care şuruburile sunt solicitate la acŃiunea combinată a forŃelor de forfecare şi întindere în tijă. 1) 2) 3) Punching Bearing Bearing Shear Bearing Shear Friction Friction Punching Tension Figura 4. la care deplasarea relativă a pieselor îmbinate este împiedecată de tija şurubului.

se aplică o reducere de 40% faŃă de cazul găurilor rotunde cu o toleranŃă normală faŃă de diametrul şurubului. se determină conform: (2) Pentru îmbinările cu un singur plan de forfecare şi un singur rând de şuruburi.Rd a tuturor dispozitivelor de fixare se reduce prin multiplicare cu un factor de reducere βLf. Pentru determinarea capacităŃii portante la rupere în secŃiunea netă a piesei se pot lua în considerare două mecanisme de cedare combinând efectul de presiune pe gaură cu efectul de întindere în piesă. În caz contrar.Cd. determinat prin: (4) (βLf ≤ 1. ForŃa capabilă a grupurilor de şuruburi poate fi determinată şi ca suma forŃelor capabile la presiune pe gaură Fb. forŃa capabilă a unui grup de şuruburi trebuie luată egală cu numărul de şuruburi înmulŃită cu cea mai mică forŃă capabilă a şuruburilor din grup. cât şi sub capul şurubului. respectiv în Clauza 3.• Ruperea piesei în secŃiunea netă NOTĂ: . ForŃa capabilă la presiune pe gaură pentru fiecare şurub este limitată la: (3) Alte valori de calcul ale rezistenŃei la forfecare în tijă şi presiune pe gaură sunt date în SREN1993-1-8: 2006.4.Rd a şuruburilor de fixare individuale. măsurată pe direcŃia de transmitere a forŃei (vezi Figura 4. Pentru şuruburi pretensionate forŃa de pretensionare de calcul. şuruburile sunt prevăzute cu şaibe atât sub piuliŃă.75) Figura 4. Modul de cedare depinde de dimensiunile îmbinării şi de raportul rezistenŃelor dintre materialul şuruburilor şi cel al pieselor conectate. . perpendicular pe direcŃia solicitării.10.17: Îmbinări lungi [SR-EN 1993-1-8] IV. folosită în calcule.2 pentru ruperea piesei în secŃiunea netă şi reluate în tabelele de proiectare ale prezentei lucrări. În cazul îmbinărilor lungi la care distanŃa Lj dintre centrele şuruburilor de capăt.în cazul rezistenŃei la presiune pe gaură dispuse în găuri ovalizate.Rd.0 şi βLf ≥ 0. NOTĂ: În general pentru o îmbinare sunt folosite mai multe şuruburi (grupuri de şuruburi) care preiau eforturile de forfecare.Modul de calcul al forŃei capabile la presiune pe gaură a şurubului este influenŃat în primul rând de cerinŃa de limitare a deformaŃiei găurii piesei îmbinate (ovalizare) şi mai puŃin de condiŃia de evitare a cedării îmbinării. este mai mare de 15d.Rd a unui şurub individual este mai mare sau egală cu forŃa capabilă la presiune pe gaură Fv.18 . dacă forŃa capabilă la forfecare Fv. Tabelul 3. Fp. diferenŃierea făcându-se în funcŃie de efectul dominant.17). forŃa capabilă la forfecare Fv.

respectiv 2 şaibe pentru şuruburile din grupa 10.19 . În Clauza 3. Willems. şi anume B. Se folosesc şaibe speciale pentru a împiedeca detensionarea şuruburilor: o singură şaibă în cazul şuruburilor din grupa 8.C Figura 4.C µ Fp. pentru diferite categorii de suprafeŃe în contact.C µ Fp. C sau D). unghiul de rotire depinde de grosimea pachetului de strâns 3) Măsurarea directă a efortului de întindere din şurub 4) Metoda combinată (se combină primele două metode) RezistenŃa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat din grupa 8. µ depinde de clasa suprafeŃei de frecare (A. dispusă fie sub capul şurubului fie sub piuliŃă. ForŃa capabilă a unui şurub depinde de coeficientul de frecare dintre suprafeŃele în contact µ.5.7 din SR-EN 1993-1-8.9. ceea ce are ca efect diminuarea capacităŃii portante a îmbinării. 1983] ForŃa de întindere introdusă în şurub în timpul montajului poate fi controlată folosind una din următoarele metode: 1) Controlul momentului de strângere aplicat şurubului prin intermediul unei chei dinamometrice 2) Controlul strângerii prin intermediul unghiului de rotire aplicat piuliŃei după strângerea normală a acesteia.4.4.2 şi 0.C Fp. şi de forŃa de strângere indusă în şurub Fp.6 din SR-EN 1993-1-8).8.C Fp. Conform acestei metode. NOTĂ: ProtecŃia prin vopsire nu trebuie aplicată pe feŃele în contact ale unei îmbinări care lucrează prin frecare.5 din normă se dau valori ale factorului µ. Clauza 3. prevede trei categorii de îmbinări cu şuruburi pretensionate. coeficientul de frecare poate fi obŃinut prin încercări experimentale. dispuse sub cap şi sub piuliŃă. forŃa de legătură între piesele îmbinate se transferă prin frecarea dintre feŃele în contact ale acestora. C şi E. variind între 0.C µ Fp. IV. n este numărul suprafeŃelor de frecare µ este coeficientul de frecare obŃinut fie prin încercări specifice pentru suprafaŃa de frecare sau conform tabelului 3.9. Fp.C Fp. întrucât reduce coeficientul de frecare.5 Îmbinări cu şuruburi de înaltă rezistenŃă pretensionate În cazul unor încărcări alternante.9 se determină prin formula: (5) ks este un coeficient dat în funcŃie de tipul găurilor în care sunt introduse şuruburile (vezi tabelul 3.18: Şurub de înaltă rezistenŃă pretensionat într-o îmbinare care lucrează prin frecare.2. Pentru alte tipuri de suprafeŃe decât cele specificate în normă.8 sau 10.1 din SR-EN1993-1-8: 2006.C . şuruburile de înaltă rezistenŃă trebuie strânse la cel puŃin 70% din rezistenŃa lor la rupere. B.C µ Fp. [Kuzmanovic.

Corespunzător relaxării forŃei.Cd nu se reduce atunci când asupra şurubului. În general trebuie considerate că reacŃiunile sunt distribuite egal între bolŃ şi elementele îmbinate de-a lungul lungimii în contact pe fiecare parte. ∆ Fb Fb total bolt force bolt preload Fp ∆ Fj Ft external tensile force Fj δb elongation of the bolt δp δ b. Dacă se aplică o forŃă de întindere asupra şurubului Ft.19: Modul de comportare al unui şurub pretensionat supus la eforturi de întindere [Leonardo.ext (vezi Figura 4. se reduce deformaŃia δp cu δp. ExplicaŃia acestui fenomen este următoarea (Leonardo .38).În conformitate cu prevederea 3. iar forŃa ∆Fj reduce forŃa de strângere a plăcilor.ext plate shortening Figura 4. Alungirea şurubului δb depinde de forŃa de pretensionare din şurub Fp şi de contracŃia piesei δp . înainte de depărtarea pieselor în contact este: (6) l   Fb = Fp 1 + p   8l  b   în care lp este lungimea pachetului de strâns. îmbinarea se poate calcula c pentru şuruburi obişnuite).6 Îmbinări cu bolŃuri BolŃurile sunt şuruburi speciale care preiau forfecarea dintre două sau mai multe plăci. Momentele dintr-un bolŃ se calculează pe baza principiului că părŃile îmbinate formează reazeme simple.ext δ p.Cestruco. rezultă că efortul maxim pe care îl poate suporta un şurub. aceasta se transmite îmbinării după cum urmează: forŃa ∆Fb se adaugă forŃei Fp . ca efect al solicitării îmbinării se aplică o forŃă de întindere Ft concomitent cu forŃa de forfecare. Cestruco. Îmbinările cu bolŃuri induc în elementul de îmbinare nu doar eforturi de forfecare ci şi momente încovoietoare.9.20.20 . 2003): Datorită forŃei de pretensionare introdusă în şurub la montaj. 2003] În general se constată că creşterea pretensionării într-un şurub supus la un efort suplimentar de întindere nu depăşeşte cu mai mult de 10% forŃa iniŃială de pretensionare. forŃa de pretensionare din şurub Fp. 4. Presupunând că raportul de rigiditate dintre secŃiunea şurubului şi secŃiunea comprimată a pieselor comprimate este 1/8. piesele în contact şi şurubul se deformează (Figura 4.2 din SR-EN1993-1-8.38 prezintă în mod simplificat schema de lucru a îmbinării). IV. aşa cum este indicat în Figura 4. iar lb este lungimea şurubului.2. iar lungimea elementului de conectare (bolŃul) este relativ mare (conform SR-EN 1993-1-8 dacă lungimea bolŃului este mai mică de 3 ori diametrul său.9.

13 al SR-EN 1993-1-8. 4. a IV. Modul de calcul al bolŃurilor este sintetizat în tabelul 3. cu mici excepŃii când se foloseşte sudarea prin contact. metalul de adaos trebuie să fie compatibil cu metalul de bază din punct de vedere al proprietăŃilor mecanice. EN 19931-8 prevede cerinŃe pentru lungimea efectivă a unui cordon de sudură de colŃ de grosime a. Când se foloseşte sudarea cu adaos.21 a . suduri prin puncte şi suduri în crestături şi găuri evazate. Sudurile pot fi suduri de colŃ. vezi Figura 4. Această cerinŃă se poate rezolva prin respectarea unui set de reguli de proiectare.2.21. suduri cap la cap. Pentru îmbinări structurale se foloseşte sudarea cu arc şi adaos de metal. Prin proiectare trebuie asigurată ductilitatea sudurilor.20: Diagrama de moment încovoietor într-un bolŃ (SR-EN 1993-1-8). suduri în crestături şi găuri ovale.Figura 4. Grosimea cordonului de sudură va fi de cel puŃin 4 mm (reguli speciale trebuie respectate la sudarea elementelor din oŃel cu pereŃi subŃiri).10 Calculul îmbinărilor sudate Majoritatea îmbinărilor sudate sunt produse în ateliere.

1 din SR-EN 1993-1-8.22: Tensiuni în planul critic al sudurii de colŃ. RezistenŃa sudurii de colŃ va fi suficientă dacă următoarele două condiŃii sunt satisfăcute: (7) (8) l   Fb = Fp 1 + p  şi  8l  b   σ⊥ ≤ γ Mw fu Factorul de corelare βw este prezentat în Tabelul 4.d IV.d = 3 β w γ Mw iar rezistenŃa sudurii pe unitate de lungime este (11) Fw . de cazuri însă sudura se consideră sudură cap la cap cu pătrundere parŃială. τ⊥ tensiune tangenŃială (în planul critic al cordonului) perpendicular pe axa sudurii.22 . poate fi neglijată pentru rezistenŃa de calcul a sudurii de colŃ. σ// tensiune normală paralelă cu axa cordonului de sudură.1 Suduri de colŃ Sudurile de colŃ se folosesc la asamblarea pieselor a căror feŃe supuse îmbinării formează între ele unghiuri cuprinse între 60° şi 120° Sunt admise şi unghiuri mai mici de 60° dar în astfel .21: Definirea grosimii sudurii a. fu (10) f vw.23. 4. τ// tensiune tangenŃială (în planul critic al cordonului) paralel cu axa sudurii.Rd = a f vw . În calcul. vezi Figura 4.22. Se presupune o distribuŃie uniformă a tensiunilor pe secŃiunea critică a cordonului de sudură. conducând la următoarele tensiuni normale şi tangenŃiale: σ⊥ tensiune normală perpendiculară pe secŃiunea critică a cordonului de sudură.2. Conform SR-EN 1993-1-8 sunt acceptate şi sudurile de colŃ întrerupte dar ele nu se folosesc în medii corosive. f (9) σ⊥ ≤ u γ Mw SR-EN 1993-1-8 include un procedeu simplificat pentru evaluarea rezistenŃei de calcul la forfecare a sudurii de colŃ pe unitatea de lungime indiferent de direcŃia de încărcare. vezi Figura 4. tensiunile interne din sudura de colŃ sunt descompuse in componente paralele şi normale la planul critic al secŃiunii cordonului de sudură.10.Figura 4. σ⊥ τ⊥ τ// σ// Figura 4.

22 .24 c:  L  (12) β Lw = 1. Atunci când suduri foarte lungi sunt supuse pe direcŃia sudurii. Supraîncărcarea poate conduce la cedarea capetelor îmbinării sudate (efect de fermoar).Rd / f w.Rd = 3 / 2 = 1.24: Suduri lungi.Rd La V⊥ . NOTĂ: Pentru rezistenŃa sudurilor de colŃ SR-EN 1993-1-8 oferă două metode pentru calculul sudurilor de colŃ.N⊥ Sd Fw.diferenŃa dintre cele două metode este nulă în cazul cordoanelor de sudură paralele fu cu forŃa.Sd V//. 4. una exactă şi alta simplificată: .2 − 0 . tensiunile din sudură trebuie să fie mai mici decât cele de la capete.pentru o îmbinare sudată cu cordoane de colŃ dispuse perpendicular faŃă de direcŃia de acŃiune a forŃei.end .2 0 0 βLw b) distribuŃie uniformă a tensiunilor interne L/a 50 100 150 200 250 300 350 400 c) factorul de reducere βLw Figura 4.24 a. 3 β w γ Mw . tensiunile din suduri sunt constante.4 0. RezistenŃa sudurilor mai lungi de 150 a va fi redusă cu factorul βLw. vezi Figura 4.2.Rd Fw.23 . vezi Figura 4. Pentru modelul plan se obŃine fu fu  σw  σ  şi σ w ≤ = f w. DiferenŃa între cele două modele   +3  w  ≤ β w γ Mw β w γ Mw 2  2  2 este f w. Aceasta rezultă din deformarea plăcilor îmbinate.Rd .Rd = .end .6 0.23: Calculul sudurii de colŃ independent de direcŃia de încărcare.10. Tensiunile din cordonul de sudură se calculează cu relaŃiile σ ⊥ = τ ⊥ = 2 2 σw 2 şi τ // = 0 . pentru care formula de calcul este f w. Dacă plăcile sunt bine concepute.2 Suduri în crestătură Sudurile în crestătură cuprind sudurile de colŃ executate în găuri circulare sau alungite care se folosesc pentru a transmite forŃe tăietoare sau pentru a preveni flambarea sau depărtarea IV.8 0.24 b.Sd Fw.Sd Figura 4.2   150 a     τ// τ// τ// τ // Lw a) distribuŃie neuniformă a tensiunilor interne 1 0. vezi Figura 4. diferenŃele dintre metoda exactă şi cea simplificată sunt semnificative.

Diametrul găurii circulare sau lăŃimea găurii alungite. 5 IV.44 a) realizate cu suduri de adâncime. rezistenŃa totală este asigurată dacă: t c nom ≤ şi c nom ≤ 3 mm (13) a nom .1 + a nom .10.2 ≥ t . pentru a reduce posibilitatea de destrămare lamelară.2 a) suduri de adâncime cu penetrare parŃială b) îmbinare T Figura 4.pieselor suprapuse. constând dintr-o pereche de suduri cap la cap bilaterale. RezistenŃa de calcul a îmbinărilor cap la cap în T care nu îndeplinesc condiŃiile de mai sus trebuie determinată folosind metoda pentru sudurile în colŃ sau pentru sudurile în colŃ cu pătrundere adâncă. cu pătrundere parŃială. este definită ca o sudură care asigură o pătrundere în îmbinare mai mică decât grosimea totală a materialului de bază. la sudurile în crestătură. completate cu suduri în colŃ suprapuse.7. DistribuŃia eforturilor într-o îmbinare sudată poate fi calculată folosind o metodă elastică sau plastică. cu excepŃia celor care se extind până la marginea pieselor îmbinate.2. vezi Figura 4.3 Suduri cap la cap O sudură cap la cap cu pătrundere totală este definită ca o sudură care asigură pătrunderea şi topirea completă a materialelor de bază şi de adaus. nu este mai mică decât grosimea t a inimii ansamblului îmbinării în T. pe toată grosimea îmbinării. Acolo unde astfel de detalii nu pot fi evitate. trebuie luate măsuri de protecŃie.44. Capetele găurilor alungite sunt semicirculare. Pentru îmbinările în T (vezi Figura 4.1 anom anom c nom a nom. 4. Sudurile de adâncime cu penetrare parŃială pot fi calculate ca suduri de colŃ cu o grosime efectivă a egală cu a = anom – 2 mm. . O sudură cap la cap.24 . RezistenŃa de calcul a sudurilor în crestătură se determină identic cu cea a sudurilor de colŃ. dacă grosimea nominală totală a ariei de sudură. RezistenŃa unei suduri cap la cap cu penetrare parŃială va fi determinată intr-un mod similar cu cel al sudurii de colŃ cu penetrare totală. t anom a nom. RezistenŃa de calcul a unei a unei îmbinări cap la cap în T. în funcŃie de adâncimea pătrunderii. Grosimea sudurii se determină conform prevederilor pentru sudurile de colŃ şi pentru sudurile cap la cap cu pătrundere parŃială (vezi paragraful 4. nu trebuie să fie mai mici decât de patru ori grosimea piesei în care este efectuată crestătura.2 din SR-EN 1993-1-8). din condiŃiile de rezemare vor fi evitate pe cât posibil. cu pătrundere parŃială. Adâncimea de penetrare va fi determinată prin încercări. Detalii de noduri care generează tensiuni în cordoanele de sudură datorită sudurii. cu condiŃia ca porŃiunea nesudată să nu fie mai mare decât t/5 sau 3mm.25: Pătrundere completă efectivă a sudurilor cap la cap în T. exclusiv porŃiunea nesudată. poate fi determinată ca la o sudură cap la cap cu pătrundere completă.

5 Suduri între feŃe rotunjite Pentru barele cu secŃiune circulară plină.10.44 b.1 − 2 mm şi a 2 = a nom .Rd a sudurilor în gaură.transmiterea forŃelor tăietoare.prevenirea flambajului sau depărtarea pieselor suprapuse şi . dar nu pot fi folosite pentru a rezista la forŃe de tracŃiune exterioare.4 Suduri în gaură Sudurile în gaură pot fi folosite pentru: . Datorită faptului că distribuŃia tensiunilor normale induse de momentul încovoietor în tălpile grinzii este neuniformă.d este rezistenŃa de calcul la forfecare a sudurilor.10. la sudurile în gaură.6 LăŃimea efectivă a tălpii stâlpului în cazul unei îmbinări sudate grindă stâlp În cazul unei îmbinări sudate grindă-stâlp în care grinda este solicitată la încovoiere.4.26.4 din SR-EN1993-1-8 care se referă la talpa nerigidizată (fără plăci de continuitate) a stâlpului solicitată la încovoiere în cadrul nodului riglă-stâlp. capacitatea portantă la întindere se calculează cu formula: IV. 4. 4.2. după cum urmează: a1 = a nom .2. ForŃa capabilă Fw.2 − 2 mm (14) a nom . 4.2.Rd = f vw. este necesar să se verifice sudurile dintre tălpile grinzii şi talpa stâlpului.1 + a nom .10. vezi Figura 4.d Aw (15) fvw.2. se calculează cu: Fw. este definită în Figura 4. Aw este aria de calcul a sudurii şi (egală cu aria găurii). În conformitate cu Clauza 6. în calculul forŃei capabile la întindere a cordonului de sudură dintre talpa grinzii şi talpa stâlpului se foloseşte lăŃimea efectivă a tălpii grinzii. capacitatea portantă a îmbinării se determină ca pentru o îmbinare cu cordoane de colŃ folosind grosimea efectivă a acestora. Figura 4. Diametrele găurilor circulare sau lăŃimile găurilor alungite.25 . sunt cu cel puŃin 8 mm mai mari decât grosimile pieselor în care sunt efectuate. grosimea de calcul a sudurilor din lungul marginilor rotunjite şi suprafeŃe plane cu care acestea sunt în contact. . Grosimea cordonului de sudură în acest caz se calculează identic cu grosimea cordonului de sudură a sudurilor cu margini răsfrânte în cazul profilelor tubulare dreptunghiulare.26 Grosimea de calcul a sudurilor realizate în concavitatea dintre feŃele rotunjite pentru secŃiuni circulare pline.În cazul penetrării parŃiale. Capetele găurilor alungite sunt semicirculare sau au colŃuri rotunjite cu o rază cel puŃin egală cu grosimea piesei în care sunt efectuate.2 < t . exceptând acele capete care se extind până la marginea piesei respective.pentru a asigura asamblarea părŃilor componente ale unor bare cu secŃiuni compuse.

sudurilor şi altor componente ale nodului. Pentru calculul nodurilor se foloseşte analiza liniar-elastică.27 LăŃimea efectivă a tălpii grinzii pentru o îmbinare grindă-stâlp sudată şi diagrama de tensiuni normale în talpa grinzii. tfc grosimea tălpii stâlpului. În conformitate cu SR-EN 1993-1-8 Capitolul 4. 4.   f yb    Substituind relaŃia lui k în formula (16) a capacităŃii portante a tălpii întinse a grinzii se observă că lăŃimea efectivă este identică cu lăŃimea efectivă a cordonului de sudură. 2009) Eforturile din noduri la starea limită ultimă (SLU) vor fi determinate conform principiilor din EN 1993-1-1. f t  γ M0  yb fb  twc este grosimea inimii stâlpului.10 lăŃimea sudură cu care se realizează prinderea tălpii grinzii de stâlp este:  t fc 2 (17) beff = t wc + 2 s + 7 t fc dar limitată la beff = t wc + 2 s + 7   t fb  efectivă beff a cordonului de   f yc   . Deşi.11 Modelarea nodurilor pentru analiza globală Metodologia de calcul şi proiectare a îmbinărilor simple. IV. rc pentru secŃiunea stâlpului. în Ńări diferite din Europa se aplică.26 . f yc t fc  unde k = min  . prezentată pe scurt în continuare. tradiŃionale.3. are la bază prevederile din Eurocode 3. în practică. 1 . soluŃii constructive diferite.Rd = (t wc + 2 s + 7 k t fc ) t fb f yb tfb rc tfc twc beff σ Figura 4. tfb grosimea tălpii grinzii iar s este raza de racordare dintre talpă şi inimă. 4. (16) Ft .2.8 (EN-1993-1-8). TABELE DE PROIECTARE (PROCEDURI DE CALCUL) (ECCS 126. SecŃiunea 1. principiile din normă şi metodele de calcul sunt general aplicabile. pentru acelaşi tip de îmbinare. fc . RezistenŃa nodului este determinată pe baza rezistenŃelor elementelor de strângere individuale.

Rd Fv .3.1.1 CerinŃe pentru a asigura aplicarea procedurii Următoarele condiŃii trebuie îndeplinite pentru a putea aplica regulile de calcul din paragraful următor 4.8. 6.8 tw f yw f ub Dacă elementul de rezemare este o talpă de stâlp: d ≥ 2.1.8 tp f yp f ub sau d ≥ 2.Rd = • α v f ub A γ M2 unde planul de forfecare trece prin porŃiunea filetată a şurubului: A = As (aria netă la întindere a şurubului) . 5.2.4.4 tbw β w f ybw γ M 2 f ubw γ M 0 (β w este dat în Tabelul 4.8 t cf f ycf f ub a > 0.6 .2 RezistenŃa la forŃe tăietoare MOD DE CEDARE VERIFICARE Şuruburi solicitate la forfecare VRd 1 = 0.27 . (18) hp ≤ db (19) tp he > φ required (3) Dacă elementul de rezemare este o inimă de grindă sau stâlp: d ≥ 2.6.8: αv = 0.8 tp (4) f yp f ub 3 sau d ≥ 2. 5.8 şi 10.1.3.3.9: IV.8. EN1993-1-8.pentru clase de şuruburi 4.8 n Fv.3.1 Tabele de proiectare pentru îmbinări cu placă de capăt redusă 4.6 şi 8.5. 4.3.2(6)) 4.pentru clase de şuruburi 4.1.

7 . ub sau 1.Rd Fb .4 din EN1993-1-8) Placă de capăt solicitată la presiune pe gaură VRd 2 = n Fb.28 . ub 3 d0 3 d0 4 f up sau 1.4 din EN1993-1-8) Element de rezemare solicitat la presiune pe gaură VRd 3 = n Fb.8 e2 p − 1. 2.αv = 0.5 ) d0 d0 (conform Tabel 3. 2.7 .4 2 − 1.Rd = • k1 α b f u d t γ M2 unde elementul de rezemare este talpa unui stâlp: t = tcf fu = fucf αb = min ( p1 1 f − .4 • unde elementul de rezemare este inima unui stâlp: t = tcw fu = fucw IV.0 ) 3 d0 4 fu p2 e − 1.5 ) d0 d0 k1 = min ( 1.Rd = k 1 α b f up d t p γ M2 αb = min ( Unde e1 p 1 f .6 (conform Tabel 3.Rd Fb.0 ) k1 = min ( 2.8 2s − 1. 1. 1 − . 2.7 .5 • unde planul de forfecare trece prin porŃiunea nefiletată a şurubului: A (aria brută a şurubului) αv = 0.7 .

0 ) 3 d0 4 fu p2 − 1.5 ) d0 k1 = min ( 1.Rd la forfecare: • dacă hp < 1. Procedura de calcul acoperă astfel de cazuri fără nici o dificultate particulară.Rd = Feff . ub sau 1. 2.4 • unde elementul de rezemare este inima unei grinzi: t = tbw fu = fubw αb = min ( p1 1 f − .net = tp ( hp – n1 d0) (2 secŃiuni) Placă de capăt solicitată VRd 6 = 2 Feff. În celelalte cazuri. ub sau 1.27 SecŃiune brută f yp 3 γ M0 (2 secŃiuni) Placă de capăt solicitată VRd 5 = 2A v. solicitările de presiune pe gaură rezultă din ambele elemente îmbinate.7 .0 ) 3 d0 4 fu p2 − 1. la nodurile unilaterale îmbinate după axa minimă şi la configuraŃii unilaterale de nod grindă-grindă.4 Formulele de mai sus se aplică la nodurile grindă-stâlp îmbinate după axa principală (îmbinare pe talpa stâlpului).net la forfecare: SecŃiune netă cu f up 3 γ M2 Av. 2.7 . din stânga şi din dreapta.αb = min ( p1 1 f − .Rd = 0.5 • altfel: f up A nt γ M2 + 1 3 f yp A nv γ M0 IV. Placă de capăt solicitată 2 hp tp VRd 4 = la forfecare: 1.29 . cu atenŃia că numărul de şuruburi din îmbinările din dreapta şi stânga poate fi diferit.5 ) d0 k1 = min ( 1.36 p22 şi n1 > 1 : Bloc forfecat (2 secŃiuni) Feff. 2.

5) d0 ) (vezi paragraf 3.10.1.Feff.pentru un rând vertical de şuruburi (n2 = 2): Ant = tp ( e2 – d0 ) 2 .2 din EN1993-1-8) Placă de capăt solicitată la încovoiere • dacă hp ≥ 1.36 p22: VRd 7 = ∞ • altfel: VRd 7 = f yp 2 Wel (p 22 − t w ) γ M 0 2 p22 = p2' = p2' + p2 pentru n2 = 2 pentru n2 = 4 cu Wel = tp h2 p 6 IV.pentru două rânduri verticale de şuruburi (n2 = 4): Ant = tp ( p2 + e2 – 3 d0 ) 2 Anv = aria netă supusă la forfecare = tp ( hp – e1 – (n1 – 0.Rd = cu f up A nt γ M2 + 1 3 f yp A nv γ M0 p22 = p2' = p2' + p2 pentru n2 = 2 pentru n2 = 4 Ant = aria netă supusă la întindere .Rd = Feff .30 .

3.Inima stâlpului solicitată VRd 8 = t bw h p la forfecare f ybw γ M0 3 (paragraf 5.4.1.1) sunt îndeplinite. IV.6 din EN1993-1-8) RezistenŃa la forfecare a nodului VRd = min VRdi i =1 8 NOTĂ: RezistenŃa la forfecare a nodului poate fi considerată doar dacă cerinŃele de calcul din paragraful precedent (4.31 .

Tabel 6.1 = Fhp.u.t . 1.p 2 m p n p − e w (m p + n p ) 2 l eff .4.4.Rd cu Bt.25 mp) mu.u cu: Bt.32 .u.3 RezistenŃa la forŃe de întindere MOD DE CEDARE Şuruburi solicitate la întindere Nu 1 = n Bt.2.u şi γM0 cu γMu).1. 6.p = unde t 2 f up p 4 leff.p + n B t .u.p.1 .2 = (8 n p − 2 e w ) l eff .2 ) Fhp.u n p mp + np np = min ( e2 .5.2. Fhp.u.p1 = leff.6. pentru tălpile stâlpului (cu înlocuirea Bt.6 – Lungimi efective pentru o placă de capăt. înainte de a fi introduse în cele două expresii date mai sus) Element de reazem solicitat la încovoiere Nu 3 = Vezi EN 1993-1-8. Inima grinzii solicitată la întindere Suduri Nu 4 = tw hp f ubw / γ Mu Caracterul supra-rezistent al sudurilor este asigurat de recomandările pentru calculul sudurilor date în Tabelul de proiectare pentru rezistenŃa la forfecare. 4 RezistenŃa la întindere a nodului N u = min N u i i =1 IV. 6.1 m u . cazul “Rând de şuruburi in afara tălpii întinse a grinzii” – pentru valori mai precise.t .p2 = hp (valoare în siguranŃă. 2 m u .6. lungimile effective date în Tabel trebuie oricum multiplicate cu 2. vezi EN1993-1-8.p.u = f ub A s / γ Mu VERIFICARE Placă de capăt solicitată la încovoiere Nu 2 = min ( Fhp.3.

2. a≥ β w f yp γ M 2 tp 2 f up γ M 0 (β w este dat în Tabelul 4.2 CerinŃe pentru a evita cedarea prematură a sudurii Următoarea relaŃie trebuie îndeplinită.2 Tabele de proiectare pentru îmbinări cu eclisă 4. 4.2(6)) IV.5.1 CerinŃe pentru a asigura capacitate de rotire suficientă Următoarele două relaŃii trebuie îndeplinite.1. (1) hp ≤ db φ available > φ required where : • 2 (2) dacă z > (z − g h ) 2  hp  + + he  :  2    φ available = " ∞ " • altfel: φ available =    arcsin     z (z − g h ) 2  hp   +  2 + he    2       − arctg z − g h  hp  + he    2         4.3.3.3.2.33 .4. EN1993-1-8.3.

6. IV.Rd  6z 1 +   (n + 1) p 1      2 Pentru n2 = 2 : VRd 1 = Fv.8.6 Conform Tabel 3.6.8 şi 10.4 din EN1993-1-8. 5.34 .6 şi 8.8: α v = 0.2.Rd  z p2 1    2I + n    2 +  z p1   ( n1 − 1 )   2I    2 unde: I = n1 2 1 2 p2 + n ( n 2 – 1) p1 6 1 1 2 Fv.pentru clase de şuruburi 4.Rd = α v f ub A γ M2 • unde planul de forfecare trece prin porŃiunea filetată a şurubului: A = As (aria netă la întindere a şurubului) .5 • unde planul de forfecare trece prin porŃiunea nefiletată a şurubului: A (aria brută a şurubului) α v = 0.6 .3 RezistenŃa la forŃe tăietoare MODUL DE CEDARE Şuruburi solicitate la forfecare Pentru n2 = 1: VRd 1 = VERIFICĂRI n Fv.pentru clase de şuruburi 4.3.9: α v = 0. 5.8.4.

5 ) (vezi Tabel 3. β= 6z .4 în EN1993-1-8) Eclisă solicitată la forfecare: SecŃiune brută VRd 3 = hptp 1.net = tp ( hp – n1 d0) IV.0 ) 4 f up 3d 0 3d 0 e1 d0 p1 d0 k1 = min ( 2 . 2 .net cu f up 3 γ M2 Av. ver .hor .8 − 1. 4 − 1. 1. 1 − .Rd      β  +   Fb .27 f yp 3 γ M0 Eclisă solicitată la forfecare: SecŃiune netă VRd 4 = A v. 7 . 4 p2 d0 − 1. 1. I 2 z n1 − 1 β = p1 . ver .35 . I 2 α= cu I = n1 2 1 2 2 p 2 + n1 ( n 1 – 1) p1 2 6 Fb . − . 2 . 7 .hor . p 1 n (n + 1) pentru n2 = 2: - z p2 .0 ) 4 f up 3 d0 3d 0 − 1. ub sau 1. ub sau 1. 7 .8 e 2 d0 k1 = min ( 2.7 .Rd = unde: k 1 α b f up d t p γ M2 e1 p 1 f .Rd = unde: αb = min ( k 1 α b f up d t p γ M2 Fb .5 ) αb = min ( e2 p2 1 f .Eclisă solicitată la VRd 2 = presiune pe gaură 1  1  +α  n  Fb.Rd    2     2 pentru n2 = 1: - α = 0.

2.5) d0) (vezi paragraf 3.6 γ M 1 z p γ M 0 dacă z p > t p / 0. IV.8 p p   1 .15 = VRd 6 unde Wel = tp h2 p 6 fpLT = rezistenŃa eclisei la voalare laterală cu torsiune obŃinută din BS5950-1.73 z: VRd 6 • = ∞ altfel: VRd 6 = Wel z f yp γ M0 cu Wel = tp h2 p 6 Voalarea eclisei (formulă derivată din BCSA-SCI. Tabel 17 în funcŃie de λLT după cum urmează: λ LT z h  = 2.15 dacă z p ≤ t p / 0.Rd cu = 0.36 .5 f up A nt γ M2 + 1 3 f yp A nv γ M0 Ant = aria netă solicitată la întindere - pentru un şir vertical de şuruburi (n2 = 1): Ant = tp ( e2 – d0 ) 2 - pentru două şiruri verticale de şuruburi (n2 = 2): Ant = tp ( p2 + e2 – 3 d0 ) 2 Avt = aria netă solicitată la forfecare = tp ( hp – e1 – (n1 – 0.10.Rd Feff . 2002) VRd 7 = Wel f pLT W f ≤ el yp z 0 .2. PublicaŃia P212.5 t 2  p   1/ 2 BS5950-1 Tabel 17 este reprodus în ……….Eclisă solicitată la forfecare: Bloc forfecat VRd 5 = Feff.2 în EN1993-1-8) Eclisă solicitată la încovoiere • dacă hp ≥ 2.

0 ) 3d 0 3d 0 4 f ubw k1 = min ( 2 . ver . 2 . 7 . I 2 α= cu I = n1 2 1 2 2 p 2 + n1 ( n 1 – 1) p1 2 6 Fb .net = Ab. ub ou 1.net cu f ubw 3 γ M2 Ab.0 ) 3d 0 4 f ubw e2b p2 1 f . 4 2 − 1.5 ) d0 d0 k1 = min ( 1.hor . I 2 z n1 − 1 β = p1 . − . ver .4. ub ou 1. 1.Inima grinzii VRd 8 = solicitată la presiune pe gaură 1  1  +α  n  Fb.8 e2b p − 1. 7 . Rd = unde: αb = min ( k1 α b f ubw d t bw γM2 p 1 f αb = min ( 1 − .Rd    2     2 pentru n2 = 1: - α=0. p 1 n (n + 1) pentru n2 = 2: - z p2 .v – n1 d0 tbw IV. 2 .v. 4 p1 − 1. v .v f ybw 3 γ M0 (paragraf 5.37 . 7 . β= 6z .Rd      β  +   Fb . hor . 5 d0 ) Inima grinzii solicitată la forfecare: SecŃiune brută VRd 9 = A b. Rd = unde: k1 α b f ubw d t bw γM2 Fb .6 în EN1993-1-8) Inima grinzii solicitată la forfecare: SecŃiune netă VRd 10 = A b.

4 sunt îndeplinite.2.38 .2.Inima grinzii solicitată la forfecare: Bloc forfecat VRd 11 = Feff.10.3. 2.3.2.Rd Feff .5) d0 ) (vezi paragraf 3.Rd Cu = 0.3.5 f ubw A nt γ M2 + 1 3 f ybw A nv γ M0 Ant = aria netă solicitată la întindere - pentru un şir vertical de şuruburi (n2 = 1): Ant = tbw ( e2b – d0 ) 2 - pentru două şiruri verticale de şuruburi (n2 = 2): Ant = tbw ( p2 + e2b – 3 d0 ) 2 Anv = aria netă solicitată la forfecare = tbw ( e1b + (n1 – 1 ) p1 – (n1 – 0.1. IV.2 şi 4.2 în EN 1993-1-8) RezistenŃa la forfecare a nodului VRd = min VRdi i =1 11 NOTĂ: RezistenŃa de calcul la forfecare a nodului poate fi luată în considerare doar dacă toate cerinŃele de calcul din secŃiunile 4.2. 4.

Rd 2 2 (α (α 2 +β 2 ) .Rd   β  +  F   b .hor. VRd 7 β) pentru eclisă Pentru n2 = 2 : max ( SAU 1 Fv.Rd  α ) ≤  F  b .Rd ≤ min ( Fv.4 CerinŃe pentru a permite o redistribuŃie plastică a eforturilor Toate relaŃiile de mai jos trebuie îndeplinite.Rd . hor .3.Rd 2 3   β  +  F   b . VRd 8 ) IV. hor . relaŃia de mai jos trebuie verificată: VRd 1 > min ( VRd 2 .2.Rd . VRd 5.hor. VRd 10 sau VRd 11. 2 2 pentru eclisă VRd 6 ≤ min( 3 α 2 + β2 Fv.Rd .39 . (1) VRd < min( VRd 1 . ver . VRd 7 ) (3) În plus.4.Rd 2 2         2 pentru inima grinzii max ( SAU 2 +β 2 ). dacă VRd = VRd 3. VRd 7 β) SAU pentru inima grinzii Fb. VRd 4. VRd 9.Rd ≤ min ( Fv. VRd 7 ) (2) Pentru n2 = 1 : Fb. VRd 6. ver . Rd 1 Fv. 1 VRd 7 1 VRd 7 2 2  α ) ≤  F  b .

hor cu: Fb .8.8: αv = 0.u.pentru clase de şuruburi 4.0 ) 3d 0 3d 0 4 f up k1 = min ( 2. hor cu: Fb . 6.u .6 .7 .4. 4 p1 d0 − 1.u . 5.6.pentru clase de şuruburi 4.u = α v f ub A / γ Mu • unde planul de forfecare trece prin porŃiunea filetată a şurubului: A = As (aria netă la întindere a şurubului) .3.2. f ub sau 1. 5.u cu: VERIFICARE Fv . hor = k 1 α b f ubw d t bw unde: IV.u.6 şi 8.9 Anet.8.5 ) Eclisă solicitată la întindere: SecŃiune netă Nu 3 = 0.9: αv = 0.5 RezistenŃa la forŃe de întindere MOD DE CEDARE Şuruburi solicitate la forfecare Nu 1 = n Fv.p = tp hp – d0 n1 tp Inima grinzii solicitată la presiune pe gaură Nu 4 = n Fb.8 şi 10. 2.5 • unde planul de forfecare trece prin porŃiunea nefiletată a şurubului: A (aria brută a şurubului) αv = 0. 7 .8 e1 d0 − 1. hor = k 1 α b f up d t p unde: αb = min ( e 2 . 1.6 Eclisă solicitată la presiune pe gaură Nu 2 = n Fb.40 .p f up /γMu cu: Anet. p 2 − 1 .

7 . f ub sau 1.αb = min ( e 2 b . Anet. pentru tălpile stâlpului (cu înlocuirea Bt.41 .u.9 Anet. 2.bw = tbw hbw – d0 n1 tbw Element de reazem solicitat la încovoiere Suduri Caracterul supra-rezistent al sudurilor este asigurat de recomandările pentru calculul sudurilor date în Tabelul de proiectare pentru rezistenŃa la forfecare.3.Rd cu Bt. p 2 − 1 .5 ) d0 Inima grinzii solicitată la întindere: SecŃiune netă Nu 5 = 0. fy cu fu şi γM0 cu γMu). 6. 4 p 1 − 1. 8 RezistenŃa la întindere a nodului N u = min N u i i =1 4.0 ) 3d 0 3d 0 4 f ubw k1 = min ( 1.3 Tabele de proiectare pentru îmbinări cu corniere Pentru proiectarea îmbinărilor cu corniere se folosesc tabelele de proiectare prezentate explicit mai sus pentru îmbinările cu placă de capăt şi pentru cele cu eclisă.4.2. IV.6.bw f ubw / γMu cu: Nu 6 = Vezi EN 1993-1-8.

28 Îmbinare scurtă cu şuruburi nepretensionate • Şuruburi: n Numărul total de şuruburi A Aria nominală a unui şurub Aria rezistentă a unui şurub As d0 Diametrul unei găuri pentru şurub fu.b RezistenŃa ultimă a unui şurub fy. suduri şi plăci solicitate la presiune pe gaură.5 FEd Figura 4. Simboluri.b Limita de curgere a unui şurub • Elementele îmbinate: Grosimea platbenzilor ti fu RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel fy Limita de curgere a elementului din oŃel • CoeficienŃi de siguranŃă: γM0 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel.4.42 .5 FEd t1 e2 FEd t1 t2 0.1 Îmbinare scurtă cu şuruburi nepretensionate Geometria tipului de îmbinare.1. egal cu 1.25 • Încărcarea: FEd ForŃa axială transmisă de îmbinare • RezistenŃa: FRd RezistenŃa capabilă a îmbinării IV. EXEMPLE DE CALCUL 4. şuruburi. egal cu 1.1 Îmbinări simple cu şuruburi 4.0 γM2 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă.4. NotaŃii generale e1 p1 e1 e2 FEd p2 FEd 0.4.4.

8 Caracteristici detaliate Platbandă 1 Grosimea LăŃimea Limita de curgere RezistenŃa ultimă Platbandă 2 Grosimea LăŃimea Limita de curgere RezistenŃa ultimă Pl 120 x 12 S235 t1 = 12 mm b1 = 120 mm = 235 N/mm2 fyp fup = 360 N/mm2 Pl 120 x 20 S235 t1 = 20 mm b1 = 120 mm fyp = 235 N/mm2 fup = 360 N/mm2 n1 e11 p1 e1n n2 e21 p2 e2n fyp fup =2 = 30 mm = 60 mm = 30 mm DirecŃia încărcării (1) Numărul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine Perpendicular pe direcŃia încărcării (2) Numarul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine Limita de curgere RezistenŃa ultimă Şuruburi Aria rezistentă a unui şurub Diametrul tijei şurubului Diametrul găurii Limita de curgere RezistenŃa ultimă CoeficienŃi de siguranŃă γM2 = 1.43 =2 = 30 mm = 60 mm = 30 mm = 235 N/mm² = 360 N/mm² M20 Gr 8.NotaŃii specifice îmbinării cu şuruburi n1 n2 e1 e2 p1 p2 Numărul rândurilor orizontale de şuruburi Numărul rândurilor verticale de şuruburi DistanŃa longitudinală până la margine DistanŃa transversală până la margine DistanŃa între şuruburi pe direcŃie longitudinală DistanŃa între şuruburi pe direcŃie transversală Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Îmbinare cu şuruburi Platbandă 1 Pl 120 x 12 S235 Platbandă 2 Pl 120 x 20 S235 Tipul de îmbinare Îmbinare scurtă cu şuruburi nepretensionate Şuruburi M20 Gr 8.25 ForŃa transmisă de îmbinare FEd = 350 kN RezistenŃa capabilă a îmbinării IV.8 As = 245 mm d = 20 mm d0 = 22 mm fyb = 640 N/mm² fub = 800 N/mm² .

9kN > F1.8mm ≤ p 2 = 60mm ForŃa ce revine unui şurub este: Tab 3.8 ⋅ 2 − 1.4 SR EN 1993-1-8 RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub M20 pe placa de 20 mm grosime este: Fb.4 ⋅ 22 = 52.5  = min(2.PoziŃionarea găurilor pentru şuruburi 1.0 ) = 0. 2. Rd α ⋅ A ⋅ f ub 0.0  = min (0.22. .5kN 1.5) = 2.2 ⋅ d 0 ≤ p1 2.1.45. − . Ed = 87.12   d0   ForŃa capabilă a platbenzii în aria netă este: N u .9 ⋅ 1520 ⋅ 360 = 394kN > FEd = 350kN 1.25 Anet = Abrut − 2 ⋅ d 0 ⋅ t 2 = 20 ⋅ 120 − 2 ⋅ 22 ⋅ 20 = 1520mm 2 §6.5kN γ M2 1.3 SR EN 19931-1 IV.4 SR EN 1993-1-8  e1 p1 1 f ub  .4mm ≤ e2 = 30mm 2.9 ⋅ Anet ⋅ f u γ M2 = 0. 2.12 ⋅ 0.44 .2. 1.4 ⋅ d 0 ≤ p 2 2.6 ⋅ 245 ⋅ 800 = 2⋅ v = 2⋅ = 188.2 ⋅ d 0 ≤ e2 1.16kN > F1.4mm ≤ p1 = 60mm 2.118.25 Tab 3.45 ⋅ 20 ⋅ 20 ⋅ 360 = = 109.2 ⋅ 22 = 26. 0.2 ⋅ 22 = 48. Rd = 0.5kN n 4 RezistenŃa la forfecare a unui şurub M20 cu doua planuri de forfecare este: Fv . Ed = FEd 350 = = 87. Rd = k1 ⋅ α b ⋅ d ⋅ t 2 ⋅ f up γ M2 α b = min  2.4mm ≤ e1 = 30mm 1.659.7. Ed = 87.45   3d 0 3d 0 4 f up    e k1 = min 2.3 SR EN 1993-1-8 F1. 2.25 Tab 3.2 ⋅ d 0 ≤ e1 1.2 ⋅ 22 = 26.

NotaŃii generale e1 p1 e1 e2 FEd p2 FEd 0. egal cu 1.25 • Încărcarea: FEd ForŃa axială transmisă de îmbinare • RezistenŃa: FRd RezistenŃa capabilă a îmbinării NotaŃii specifice îmbinării cu şuruburi n1 n2 e1 e2 p1 p2 Numărul rândurilor orizontale de şuruburi Numărul rândurilor verticale de şuruburi DistanŃa longitudinală până la margine DistanŃa transversală până la margine DistanŃa între şuruburi pe direcŃie longitudinală DistanŃa între şuruburi pe direcŃie transversală IV.5 FEd Figura 4.4. Simboluri.5 FEd t1 e2 FEd t1 t2 0.29 Îmbinare scurtă cu şuruburi pretensionate • Şuruburi n Numărul total de şuruburi A Aria nominală a unui şurub As Aria rezistentă a unui şurub d0 Diametrul unei găuri pentru şurub RezistenŃa ultimă a unui şurub fu. egal cu 1. suduri şi plăci solicitate la presiune pe gaură. şuruburi.45 .b fy.4.b Limita de curgere a unui şurub • Elementele îmbinate: ti Grosimea platbenzilor fu RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel Limita de curgere a elementului din oŃel fy • CoeficienŃi de siguranŃă: γM0 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel.1.2 Îmbinare scurtă cu şuruburi pretensionate Geometria tipului de îmbinare.0 γM2 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă.

9 As = 245 mm d = 20 mm d0 = 22 mm fyb = 900 N/mm² fub = 1000 N/mm² =2 = 30 mm = 60 mm = 30 mm = 235 N/mm² = 360 N/mm² 1.2 ⋅ 22 = 26.2 ⋅ d 0 ≤ e2 1.Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Îmbinare cu şuruburi Platbandă 1 Pl 120 x 12 S235 Pl 120 x 20 S235 Platbandă 2 Tipul de îmbinare Îmbinare scurtă cu şuruburi pretensionate Şuruburi M20 Gr 10.3 SR EN 1993-1-8 .4mm ≤ e1 = 30mm 1.4mm ≤ e2 = 30mm IV.2 ⋅ 22 = 26.25 ForŃa transmisă de îmbinare FEd = 350 kN RezistenŃa capabilă a îmbinării PoziŃionarea găurilor pentru şuruburi M20 Gr 10.2 ⋅ d 0 ≤ e1 1.25 γM3 = 1.46 Tab 3.9 Caracteristici detaliate Platbandă 1 Grosimea LăŃimea Limita de curgere RezistenŃa ultimă Platbandă 2 Grosimea LăŃimea Limita de curgere RezistenŃa ultimă Pl 120 x 12 S235 t1 = 12 mm b1 = 120 mm fyp = 235 N/mm2 fup = 360 N/mm2 Pl 120 x 20 S235 t1 = 20 mm b1 = 120 mm fyp = 235 N/mm2 fup = 360 N/mm2 n1 e11 p1 e1n n2 e21 p2 e2n fyp fup =2 = 30 mm = 60 mm = 30 mm DirecŃia încărcării (1) Numărul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine Perpendicular pe direcŃia încărcării (2) Numarul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine Limita de curgere RezistenŃa ultimă Şuruburi Aria rezistentă a unui şurub Diametrul tijei şurubului Diametrul găurii Limita de curgere RezistenŃa ultimă CoeficienŃi de siguranŃă γM2 = 1.

2.4 SR EN 1993-1-8  e1 p1 1 f ub  .2.659.45 ⋅ 20 ⋅ 20 ⋅ 360 = 109.3 SR EN 19931-1 IV. Rd = k1 ⋅ α b ⋅ d ⋅ t 2 ⋅ f up γ M2 α b = min  = 2.25 Tab 3. Rd = 0. Ed = 87.12   d0   ForŃa capabilă a platbenzii în aria netă este: N u .0 ⋅ F p .25 Anet = Abrut − 2 ⋅ d 0 ⋅ t 2 = 20 ⋅ 120 − 2 ⋅ 22 ⋅ 20 = 1520mm 2 §6.1 SR EN 19931-8 Fs .4mm ≤ p1 = 60mm 2.2kN > F1.4 ⋅ d 0 ≤ p 2 2.2 ⋅ 22 = 48.2 ⋅ d 0 ≤ p1 2.5 ⋅ 171.25 §3.5kN 1. 2.5 = 137.9kN > F1.8 ⋅ 2 − 1.2.1 SR EN 19931-8 n = 2 (numărul suprafeŃelor de frecare) µ = 0.5kN 1.9.5kN n 4 ForŃa de pretensionare de calcul: F p .22.7 ⋅ 1000 ⋅ 245 = 171.C = 0. Rd = ks ⋅ n ⋅ µ γ M3 k s = 1.47 .9. 0.C = 1.118.1.9 ⋅ Anet ⋅ f u γ M2 = 0. 2.12 ⋅ 0.5  = min(2.7 ⋅ f ub ⋅ As = 0.5 (corespunzător unei suprafeŃe de frecare de clasă A) RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub M20 pe placa de 20 mm grosime este: Fb.7. .45.8mm ≤ p 2 = 60mm ForŃa ce revine unui şurub este: F1. − .0  = min (0.5) = 2.9 se determină astfel: §3.45   3d 0 3d 0 4 f up    e k1 = min 2. Ed = 87.0 ⋅ 2 ⋅ 0.4 ⋅ 22 = 52.0 ) = 0. 1. Ed = FEd 350 = = 87.9 ⋅ 1520 ⋅ 360 = 394kN > FEd = 350kN 1.5kN RezistenŃa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat din grupa 10.

0 γM2 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă. Simboluri.5 FEd Figura 4. şuruburi.b RezistenŃa ultimă a unui şurub fy.b Limita de curgere a unui şurub • Elementele îmbinate: Grosimea platbenzilor ti fu RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel fy Limita de curgere a elementului din oŃel • CoeficienŃi de siguranŃă: γM0 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel.4.4. egal cu 1.3 Îmbinare lungă cu şuruburi pretensionate Geometria tipului de îmbinare.1.25 • Încărcarea: FEd ForŃa axială transmisă de îmbinare • RezistenŃa: FRd RezistenŃa capabilă a îmbinării NotaŃii specifice îmbinării cu şuruburi n1 n2 e1 e2 p1 p2 Numărul rândurilor orizontale de şuruburi Numărul rândurilor verticale de şuruburi DistanŃa longitudinală până la margine DistanŃa transversală până la margine DistanŃa între şuruburi pe direcŃie longitudinală DistanŃa între şuruburi pe direcŃie transversală Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Îmbinare cu şuruburi Pl 200 x 16 S235 Platbandă 1 Platbandă 2 Pl 200 x 30 S235 Tipul de îmbinare Îmbinare lungă cu şuruburi pretensionate IV. egal cu 1. NotaŃii generale e1 p1 p1 p1 p1 p1 p1 p1 p1 e1 e2 FEd p2 FEd t1 0. suduri şi plăci solicitate la presiune pe gaură.48 .5 FEd e2 FEd t1 t2 0.30 Îmbinare lungă cu şuruburi pretensionate • Şuruburi: n Numărul total de şuruburi A Aria nominală a unui şurub As Aria rezistentă a unui şurub Diametrul unei găuri pentru şurub d0 fu.

49 Tab 3.9 As = 245 mm d = 20 mm d0 = 22 mm = 900 N/mm² fyb fub = 1000 N/mm² =2 = 70 mm = 60 mm = 70 mm = 235 N/mm² = 360 N/mm² 1.Şuruburi Caracteristici detaliate Platbandă 1 Grosimea LăŃimea Limita de curgere RezistenŃa ultimă Platbandă 2 Grosimea LăŃimea Limita de curgere RezistenŃa ultimă M20 Gr 10.4mm ≤ e2 = 70mm 2.4mm ≤ p1 = 60mm 2.2 ⋅ d 0 ≤ e1 1.4mm ≤ e1 = 70mm 1.25 γM3 = 1.2 ⋅ d 0 ≤ p1 2.2 ⋅ 22 = 48.3 SR EN 1993-1-8 .2 ⋅ 22 = 26.9 Pl 200 x 16 S235 t1 = 16 mm b1 = 200 mm = 235 N/mm2 fyp fup = 360 N/mm2 Pl 200 x 30 S235 t1 = 30 mm b1 = 200 mm fyp = 235 N/mm2 fup = 360 N/mm2 n1 e11 p1 e1n n2 e21 p2 e2n fyp fup =2 = 70 mm = 60 mm = 70 mm DirecŃia încărcării (1) Numărul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine Perpendicular pe direcŃia încărcării (2) Numarul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine Limita de curgere RezistenŃa ultimă Şuruburi Aria rezistentă a unui şurub Diametrul tijei şurubului Diametrul găurii Limita de curgere RezistenŃa ultimă CoeficienŃi de siguranŃă γM2 = 1.25 ForŃa transmisă de îmbinare FEd = 1200 kN RezistenŃa capabilă a îmbinării PoziŃionarea găurilor pentru şuruburi M20 Gr 10.2 ⋅ 22 = 26.2 ⋅ d 0 ≤ e2 1.4 ⋅ d 0 ≤ p 2 IV.

1 SR EN 19931-8 n = 2 (numărul suprafeŃelor de frecare) µ = 0. Ed = 66.2.5 = ⋅ 171.12 ⋅ 0.C ⋅ β Lf 1.3 SR EN 19931-1 Anet = Abrut − 2 ⋅ d 0 ⋅ t 2 = 30 ⋅ 200 − 2 ⋅ 22 ⋅ 20 = 4680mm 2 IV.25 §6.9.9 ⋅ 4680 ⋅ 360 = = 1213kN > FEd = 1200kN 1.1 SR EN 19931-8 ForŃa de pretensionare de calcul: F p .0) = 0.5kN RezistenŃa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat din grupa 10.1.4 SR EN 1993-1-8 ForŃa capabilă a platbenzii în aria netă este: N u . 2. Rd = ks ⋅ n ⋅ µ γ M3 k s = 1.5) = 2.7. Ed = 66. Rd = 0. 1 − . determinat de: β Lf = 1 − 480 − 15 ⋅ 20 = 0.2.8 ⋅ 2 − 1.66kN 1.5  = min(2.12   d0   Tab 3. Ed = FEd 1200 = = 66.8mm ≤ p 2 = 60mm Factorul de reducere a forŃei capabile în cazul îmbinărilor lungi La îmbinările la care distanŃa Lj dintre centrele dispozitivelor de fixare de capăt. măsurată pe direcŃia de transmitere a forŃei este mai mare de 15d. 2.0 ⋅ F p .7 ⋅ 1000 ⋅ 245 = 171.22.66kN n 18 §3. 1.66kN 1.955 = 131kN > F1.Rd a tuturor dispozitivelor de fixare se reduce prin multiplicare cu un factor de reducere βLf.4 ⋅ 22 = 52.50 .955 200 ⋅ d 200 ⋅ 20 L j = 8 ⋅ p1 = 480mm > 15 ⋅ d = 300mm = 1− L j − 15 ⋅ d §3.0  = min (0.45  3d 3d  4 f up 0  0    e k1 = min 2.5 (corespunzător unei suprafeŃe de frecare de clasă A) RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub M20 pe placa de 20 mm grosime este: Fb.9 se determină astfel: Fs . 0. 2.95kN > F1.25  e  p 1 f α b = min 1 .659.9. forŃa capabilă la forfecare Fv.7 ⋅ f ub ⋅ As = 0.45.C = 0.25 §3. ub . Rd = k1 ⋅ α b ⋅ d ⋅ t 2 ⋅ f up γ M2 ⋅ β Lf = 2.5 ⋅ 0.9 ⋅ Anet ⋅ f u γ M2 0.0 ⋅ 2 ⋅ 0.118.8 SR EN 19931-8 ForŃa ce revine unui şurub este: F1.45 ⋅ 20 ⋅ 20 ⋅ 360 ⋅ 0.955 = 104.

şuruburi.4.1 Îmbinare sudată paralelă cu forŃa de tracŃiune Geometria tipului de îmbinare.31 Îmbinare cu sudură de colŃ paralelă cu direcŃia forŃei • Sudura: a Grosimea cordonului de sudură ls Lungimea cordonului de sudură βw Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii • Elementele îmbinate: t Grosimea platbenzilor fu RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel fy Limita de curgere a elementului din oŃel • CoeficienŃi de siguranŃă: γM0 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel. NotaŃii generale ls1 a FEd MEd FEd MEd Figura 4. egal cu 1.4. suduri şi plăci solicitate la presiune pe gaură.0 γM2 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă. egal cu 1.4.51 t t .2. Simboluri.2 Îmbinări sudate simple 4.25 • Încărcarea: FEd ForŃa axială transmisă de îmbinare MEd Momentul încovoietor ce acŃionează asupra îmbinării Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Îmbinare sudată Platbandă 1 Pl 170 x 15 S235 Platbandă 2 Pl 120 x 15 S235 Tipul de îmbinare Îmbinare cu sudură de colŃ paralelă cu direcŃia forŃei Caracteristici detaliate Platbandă 1 Grosimea LăŃimea Limita de curgere RezistenŃa ultimă Pl 170 x 15 S235 t1 = 15 mm b1 = 170 mm fyc = 235 N/mm2 fuc = 360 N/mm2 IV.

rezistenta de calcul a unei suduri de colŃ trebuie să satisfacă următoarele două condiŃii: 2 2 2 σ ⊥ + 3 ⋅ (τ ⊥ + τ C ) ≤ fu βw ⋅γ M 2 σ ⊥ ≤ 0.8 Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de forŃa FEd sunt: Tab 4.5.1 SR EN 1993-1-8 σ⊥ = 0 τ⊥ = 0 τ C .9 ⋅ fu §4.5 2 ⋅ a ⋅ l s1 2 ⋅ 7 ⋅ 120 mm 2 Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de momentul încovoietor MEd sunt: σ⊥ = 0 τ⊥ = 0 τ C .3 SR EN 1993-1-8.2 2 ⋅ a ⋅ l s1 2 ⋅ a ⋅ l s1 ⋅ b1 2 ⋅ 7 ⋅ 120 ⋅ 120 mm 2 Tensiunea dată de forŃă şi moment este: IV.M Ed M Ed M Ed b1 20 ⋅ 10 6 N = = = = 99.52 .1 SR EN 1993-1-8.F = Ed F Ed 100000 N = = 59.5.Platbandă 2 Grosimea LăŃimea Limita de curgere RezistenŃa ultimă CoeficienŃi de siguranŃă γM2 = 1. pentru oŃel S235 coeficientul de corelare este: β w = 0.3 SR EN 19931-8 γM2 Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii Conform Tabelului 4.25 Sudura Grosimea cordonului de sudură Lungimea cordonului de sudură Pl 120 x 15 S235 t2 = 15 mm b2 = 120 mm fyc = 235 N/mm2 fuc = 360 N/mm2 Sudură de colŃ a = 7 mm ls1 = 120 mm ForŃa şi momentul transmis de îmbinare FEd = 100 kN MEd = 20 kNm RezistenŃa capabilă a îmbinării Conform 4.

2 = 158.F + τ C .τ C = τ C .7 2 = 274 ( ) N N 360 ≤ = 360 2 0.M Ed Ed = 59.5 + 99.7 N mm 2 Verificare 2 2 2 σ ⊥ + 3 ⋅ (τ ⊥ + τ C ) ≤ fu βw ⋅γ M2 0 2 + 3 ⋅ 0 2 + 158.5.3 SR EN 19931-8 Verifică IV.53 .8 ⋅ 1.25 mm mm 2 §4.

25 • Încărcarea: FEd ForŃa axială transmisă de îmbinare MEd Momentul încovoietor ce acŃionează asupra îmbinării Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Îmbinare sudată Platbandă 1 Pl 170 x 15 S235 Platbandă 2 Pl 120 x 15 S235 Tipul de îmbinare Îmbinare cu sudură de colŃ perpendiculară forŃei Caracteristici detaliate Platbandă 1 Pl 170 x 15 S235 Grosimea t2 = 15 mm LăŃimea b2 = 170 mm Limita de curgere fyp = 235 N/mm2 RezistenŃa ultimă fup = 360 N/mm2 Platbandă 2 Grosimea Pl 120 x 15 S235 t1 = 15 mm IV. NotaŃii generale a ls2 FEd MEd FEd t t MEd Figura 4. Simboluri. egal cu 1.2 Îmbinare sudată perpendiculară pe forŃa de tracŃiune 4.4.4. egal cu 1.2.54 . suduri şi plăci solicitate la presiune pe gaură.2.0 γM2 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă.4.2. şuruburi.1 Geometria tipului de îmbinare.32 Îmbinare cu sudură de colŃ perpendiculară forŃei • Sudura: a Grosimea cordonului de sudură Lungimea cordonului de sudură ls βw Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii • Elementele îmbinate: t Grosimea platbenzilor fu RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel Limita de curgere a elementului din oŃel fy • CoeficienŃi de siguranŃă: γM0 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel.

pentru oŃel S235 coeficientul de corelare este: β w = 0. M Ed = Ed ⋅ z ⋅ I M τ ⊥.5.1 SR EN 1993-1-8 σ ⊥.55 . F = Ed τC = 0 Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de momentul încovoietor MEd sunt: M σ ⊥ . M Ed = Ed ⋅ z ⋅ I τ C .3 SR EN 19931-8 Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii Conform Tabelului 4.M Ed = 0 20 ⋅ 10 6 120 = ⋅ ⋅ 2 1008000 2 1 25 ⋅ 10 6 120 = ⋅ ⋅ 2 1008000 2 1 N mm 2 2 N 1 = 841 mm 2 2 1 = 841 3 a ⋅ l s32 7 ⋅ 120 I= = = 1008000mm 4 12 12 IV.8 Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de forŃa FEd sunt: Tab 4.F = Ed FEd a ⋅ ls2 ⋅ 2 FEd a ⋅ ls2 ⋅ 2 = = 100000 7 ⋅ 120 ⋅ 2 200000 7 ⋅ 120 ⋅ 2 = 84 = 84 N mm 2 N mm 2 τ ⊥.25 Sudura Grosimea cordonului de sudură Lungimea cordonului de sudură Sudură de colŃ a = 7 mm ls2 = 120 mm ForŃa şi momentul transmis de îmbinare FEd = 100 kN MEd = 20 kNm RezistenŃa capabilă a îmbinării Conform 4.9 ⋅ fu γM2 §4.5.3 SR EN 1993-1-8.1 SR EN 1993-1-8. rezistenta de calcul a unei suduri de colŃ trebuie să satisfacă următoarele două condiŃii: 2 2 2 σ ⊥ + 3 ⋅ (τ ⊥ + τ C ) ≤ fu βw ⋅γ M 2 σ ⊥ ≤ 0.LăŃimea Limita de curgere RezistenŃa ultimă b1 fyp fup = 120 mm = 235 N/mm2 = 360 N/mm2 CoeficienŃi de siguranŃă γM2 = 1.

M Ed Ed τ ⊥ = τ ⊥.56 .5.M Ed Ed τC = 0 Verificare N mm 2 N = 84 + 841 = 925 mm 2 = 84 + 841 = 925 2 2 2 σ ⊥ + 3 ⋅ (τ ⊥ + τ C ) ≤ fu βw ⋅γ M2 925 2 + 3 ⋅ 925 2 + 0 2 = 1850 !!! Verificare nesatisfăcută ( ) N 360 N ≤ = 360 2 0.F + σ ⊥. F + τ ⊥ .25 mm mm 2 §4.8 ⋅ 1.3 SR EN 19931-8 IV.Tensiunea dată de forŃă şi moment este: σ ⊥ = σ ⊥.

egal cu 1. şuruburi. suduri şi plăci solicitate la presiune pe gaură.25 • Încărcarea: ForŃa axială transmisă de îmbinare FEd MEd Momentul încovoietor ce acŃionează asupra îmbinării Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Îmbinare sudată Platbandă 1 Pl 170 x 15 S235 Platbandă 2 Pl 120 x 15 S235 Tipul de îmbinare Îmbinare cu sudură de colŃ pe contur Caracteristici detaliate Platbandă 1 Grosimea LăŃimea Limita de curgere RezistenŃa ultimă Pl 170 x 15 S235 t1 = 15 mm b1 = 170 mm fyp = 235 N/mm2 fup = 360 N/mm2 IV.4. NotaŃii generale ls1 a a ls2 FEd MEd FEd t t MEd Figura 4.2.33 Îmbinare cu sudură de colŃ pe contur • Sudura: a Grosimea cordonului de sudură ls Lungimea cordonului de sudură βw Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii • Elementele îmbinate: t Grosimea platbenzilor fu RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel Limita de curgere a elementului din oŃel fy • CoeficienŃi de siguranŃă: γM0 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel.4.3 Îmbinare sudată pe contur Geometria tipului de îmbinare.0 γM2 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă.57 . egal cu 1. Simboluri.

86 = 108 Ix + Iy 11088000 mm 2 Tensiunea dată de forŃă şi moment este: IV.3 SR EN 1993-1-8.Platbandă 2 Grosimea LăŃimea Limita de curgere RezistenŃa ultimă CoeficienŃi de siguranŃă = 1.F = Ed F Ed 100000 N = = 59.25 γM2 Sudura Grosimea cordonului de sudură Lungimea cordonului de sudură Lungimea cordonului de sudură Pl 120 x 15 S235 t2 = 15 mm b2 = 120 mm = 235 N/mm2 fyp fup = 360 N/mm2 Sudură de colŃ a = 7 mm ls1 = 120 mm ls2 = 120 mm ForŃa şi momentul transmis de îmbinare FEd = 100 kN MEd = 20 kNm RezistenŃa capabilă a îmbinării Conform 4.5.1 SR EN 1993-1-8 Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de forŃa FEd sunt: σ⊥ = 0 τ⊥ = 0 τ C .9 ⋅ fu §4.58 .M Ed M Ed N 20 ⋅ 10 6 = ⋅ d max ⋅ sin θ = ⋅ 100 ⋅ sin 36.5 2 ⋅ a ⋅ l s1 2 ⋅ 7 ⋅ 120 mm 2 Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de momentul încovoietor MEd sunt: σ⊥ = 0 τ⊥ = 0 τ C .8 Sudura paralelă cu direcŃia forŃei Tab 4. pentru oŃel S235 coeficientul de corelare este: β w = 0.1 SR EN 1993-1-8.3 SR EN 19931-8 γM2 Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii Conform Tabelului 4. rezistenta de calcul a unei suduri de colŃ trebuie să satisfacă următoarele două condiŃii: 2 2 2 σ ⊥ + 3 ⋅ (τ ⊥ + τ C ) ≤ fu βw ⋅γ M 2 σ ⊥ ≤ 0.5.

5 2 = 290 ( ) N 360 N ≤ = 360 2 0.5 N mm 2 Verificare 2 2 2 σ ⊥ + 3 ⋅ (τ ⊥ + τ C ) ≤ fu βw ⋅γ M2 0 2 + 3 ⋅ 0 2 + 167.M τ ⊥. FEd + τ ⊥ .25 mm mm 2 §4.6 mm 2 σ ⊥ = σ ⊥.59 .8 ⋅ 1.M Ed = M Ed d min 20 ⋅ 10 6 72 N ⋅ ⋅ sin γ = ⋅ ⋅ sin 56 = 76 Ix + I y 11088000 2 mm 2 2 Ed M Ed d min 20 ⋅ 10 6 72 N = ⋅ ⋅ sin γ = ⋅ ⋅ sin 56 = 76 Ix + Iy 11088000 2 mm 2 2 = τ C .F + τ C .6 Ix + Iy 11088000 mm 2 Tensiunea dată de forŃă şi moment este: N mm 2 N τ ⊥ = τ ⊥ .M Ed M Ed N 20 ⋅ 10 6 ⋅ d min ⋅ cos γ = ⋅ 72 ⋅ cos 56 = 72. F = Ed τC = 0 Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de momentul încovoietor MEd sunt: σ ⊥.25 mm mm 2 2 2 2 σ ⊥ + 3 ⋅ (τ ⊥ + τ C ) ≤ §4. M Ed = 72.3 SR EN 19931-8 Verifică IV.5 + 108 = 167.τ C = τ C .M Ed Ed = 84 + 76 = 160 Verificare fu βw ⋅γ M2 N 360 N 160 2 + 3 ⋅ (160 2 + 72.6 2 ) = 343 ≤ = 360 2 0.F = Ed FEd a ⋅ ls2 ⋅ 2 FEd a ⋅ ls2 ⋅ 2 = = 100000 7 ⋅ 120 ⋅ 2 100000 7 ⋅ 120 ⋅ 2 = 84 = 84 N mm 2 N mm 2 τ ⊥. M Ed = 84 + 76 = 160 mm 2 N τ C = τ C.8 ⋅ 1.5.M Ed Ed = 59.3 SR EN 19931-8 Verifică Sudura perpendiculară pe direcŃia forŃei Tensiunile de pe aria secŃiunii sudurii de colŃ date de forŃa FEd sunt: σ ⊥.5. F + σ ⊥ .

0 γM2 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă.60 .4.4 Îmbinare sudată cap la cap înclinată faŃa de direcŃia forŃei Geometria tipului de îmbinare.25 • Încărcarea: ForŃa axială transmisă de îmbinare FEd Principalele componente ale îmbinării ConfiguraŃia Îmbinare sudată Platbandă 1 Pl 120 x 20 S235 Platbandă 2 Pl 120 x 20 S235 Tipul de îmbinare Îmbinare cu sudură cap la cap inclinată Caracteristici detaliate Platbandă 1 Grosimea LăŃimea Limita de curgere RezistenŃa ultimă Platbandă 2 Grosimea LăŃimea Limita de curgere RezistenŃa ultimă Pl 120 x 20 S235 t1 = 20 mm b1 = 120 mm fyp = 235 N/mm2 fup = 360 N/mm2 Pl 120 x 20 S235 t2 = 20 mm b2 = 120 mm fyp = 235 N/mm2 fup = 360 N/mm2 IV. Simboluri. suduri şi plăci solicitate la presiune pe gaură. şuruburi. egal cu 1. egal cu 1.1 Îmbinare cu sudură cap la cap inclinată faŃa de direcŃia forŃei • Sudura: a Grosimea cordonului de sudură ls Lungimea cordonului de sudură βw Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii • Elementele îmbinate: t Grosimea platbenzilor fy Limita de curgere a elementului din oŃel RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel fu • CoeficienŃi de siguranŃă: γM0 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel.4.2. NotaŃii generale b ls FEd FEd FEd t a=t FEd Figura 7.

8 ⋅ 1.7 Verificare în secŃiunea brută FRd = A⋅ fy γ M0 = 20 ⋅ 120 ⋅ 235 = 564kN > FEd = 500kN 1. §4.2.1 SR EN 19931-8 FEd w FEd Figura 7.7.1 SR EN 1993-1-8. rezistenŃa de calcul a sudurilor cap la cap cu pătrundere completă se ia egală cu rezistenŃa de calcul a celei mai slabe piese îmbinatere.6 2 + 3 ⋅ 89.25 Sudura Grosimea cordonului de sudură Lungimea cordonului de sudură Unghiul Sudură cap la cap înclinată a = 20 mm ls = 140 mm θ = 60o ForŃa şi momentul transmis de îmbinare FEd = 500 kN RezistenŃa capabilă a îmbinării sudate Conform 4.3 SR EN 19931-8 σ w = 154.25 mm mm 2 §4.3 SR EN 19931-1 IV.5.CoeficienŃi de siguranŃă γM0 = 1.7.3 2 = 218.2 Tensiunile normale şi tangenŃiale ce iau naştere în sudură Tensiunea normală: σ⊥ = F Ed ⋅ sin θ 500000 ⋅ sin 60 N = = 154.0 §6.6 a ⋅ ls 20 ⋅ 140 mm 2 Tensiunea tangenŃială: τ II = F Ed ⋅ cos θ 500000 ⋅ cos 60 N = = 89.00 γM2 = 1.3 a ⋅ ls 20 ⋅ 140 mm 2 Tensiunea rezultantă este: 2 2 σ w = σ ⊥ + 3 ⋅τ C ≤ fu βw ⋅γ M2 fu N 360 N ≤ = = 360 2 β w ⋅ γ M 2 0.61 .

1 Geometria tipului de îmbinare.b Limita de curgere a unui şurub • Sudura: a Grosimea cordonului de sudură βw Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii • Elementul rezemat şi de reazem: t Grosimea plăcii suport (tcf şi tcw pentru talpa şi inima stâlpului.Rd RezistenŃa capabilă de calcul la tăiere IV. prezentate în Figura 4.net Aria de forfecare netă a grinzii rezemate fu RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel fy Limita de curgere a elementului din oŃel • CoeficienŃi de siguranŃă: γM0 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel. Placa este sudată pe elementul rezemat (grinda) şi înşurubată pe elementul de reazem (grindă sau stâlp). egal cu 1.4.b RezistenŃa ultimă a unui şurub fy.v Aria brută de forfecare a grinzii rezemate Ab.4.v.25 • Încărcarea: VEd ForŃa tăietoare aplicată în nod • RezistenŃa: RezistenŃa capabilă la tăiere a nodului VRd Fv.3 Îmbinare cu placă de capăt redusă (ECCS 126.0 γM2 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă. Elementul de reazem Placa de capat Rand vertical simplu de suruburi Elementul rezemat Sudura de colt Rand vertical dublu de suruburi Figura 4. 2009) Principalele elemente componente ale unei îmbinări cu placă de capăt redusă. egal cu 1. respectiv tbw pentru inima grinzii rezemate) Ab. NotaŃii generale • Şuruburi: n Numărul total de şuruburi A Aria nominală a unui şurub Aria rezistentă a unui şurub As d0 Diametrul unei găuri pentru şurub fu. şuruburi. Simboluri. sunt: placa de capăt. suduri şi plăci solicitate la presiune pe gaură. sudura de colŃ realizată pe ambele laturi ale inimii grinzii şi două rânduri verticale simple sau duble de şuruburi.34.4.34: Îmbinare cu placă de capăt redusă 4.62 .3.

5 mm bc = 240 mm tcf = 12 mm r = 21 mm A = 7680 mm2 I = 77630000 mm4 fyc = 235 N/mm2 fuc = 360 N/mm2 IPE 330 S235 h = 330 mm tbw = 7.63 .35: NotaŃii specifice îmbinării cu placă de capăt redusă hp tp Av Av.5 mm bb = 160 mm IV.net fyp n1 n2 e1 e2 p1 p2 mp ÎnălŃimea plăcii de capăt Grosimea plăcii de capăt Aria brută de forfecare a plăcii de capăt Aria netă de forfecare a plăcii de capăt Limita de curgere pentru placa de capăt Numărul rândurilor orizontale de şuruburi Numărul rândurilor verticale de şuruburi DistanŃa longitudinală până la margine DistanŃa transversală până la margine DistanŃa între şuruburi pe direcŃie longitudinală DistanŃa între şuruburi pe direcŃie transversală DistanŃa între şuruburi şi mrginea cordonului de sudură dintre placa de capăt şi inima grinzii (conform EN 1993 – Partea 1.8) Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Îmbinare între capătul grinzii şi talpa stâlpului Stâlpul HEA 240 S235 Grinda IPE 330 S235 Tipul de îmbinare Îmbinare cu placă de capăt Placa de capăt Pl 210 x 190 x 15 S235 Caracteristici detaliate Stâlpul ÎnălŃimea secŃiunii Grosimea inimii LăŃimea tălpii Grosimea tălpii Raza de curbură Aria secŃiunii Momentul de inerŃie Limita de curgere RezistenŃa ultimă Grinda ÎnălŃimea secŃiunii Grosimea inimii LăŃimea tălpii HEA 240 S235 h = 230 mm tcw = 7.NotaŃii specifice îmbinării cu placă de capăt redusă tp p2 e2.c e1 p1 p1 e1 a hp a mp e2 n2 = 2 Figura 4.

2·11.00 γM2 = 1.00 N/mm² M20 Gr 8.Grosimea tălpii Raza de curbură Aria secŃiunii Momentul de inerŃie Limita de curgere RezistenŃa ultimă tbf r A I fyb fub = 11.3.10 ForŃa tăietoare aplicată VEd = 175 kN 4.2 CerinŃe de ductilitate şi rotire CerinŃe de rotire (1) hp ≤ db =2 = 45 mm = 100 mm = 45 mm = 70 mm = 235.4.5 .8 As = 245 mm d = 20 mm d0 = 22 mm fyb = 640 N/mm² fub = 800 N/mm² aw lw = 5 mm = 210 mm hp = 210 mm db = h – 2 tbf – 2 r = 330 .5 mm = 18 mm = 6260 mm2 = 83560000 mm4 = 235 N/mm2 = 360 N/mm2 Placa de capăt ÎnălŃimea LăŃimea Grosimea Decalajul vertical Pl 210 x 190 x 15 S235 hp = 210 mm bp = 190 mm tp = 15 mm gv = 65 mm n1 e11 p1[1] p1[2] e1n n2 e21 p2 e2n e2c fyp fup =3 = 45 mm = 60 mm = 60 mm = 45 mm DirecŃia încărcării (1) Numărul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi DistanŃa între rândul 2 şi 3 de şuruburi DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine Perpendicular pe direcŃia încărcării (2) Numarul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine (corespunzător tălpii stâlpului) Limita de curgere RezistenŃa ultimă Şuruburi Aria rezistentă a unui şurub Diametrul tijei şurubului Diametrul găurii Limita de curgere RezistenŃa ultimă Sudura Grosimea cordonului de sudură Lungimea sudurii CoeficienŃi de siguranŃă γM0 = 1.25 γMu = 1.2·18 = 271 mm → verifică IV.00 N/mm² = 360.64 .

39 mm f ubw γ M 0 = 7.4 kN 1.5 mm = 235 N/mm2 = 360 N/mm2 = 0. atunci: VRd 2 = ∑ Fb.4 ⋅ tbw ⋅ β w ⋅ 3 ⋅ tbw fybw fubw βw a f ybw γ M 2 ⋅ = 3.Rd n=6 RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub.4.(2) φdisponibil > φnecesar presupunem că cerinŃa este îndeplinită CerinŃe de ductilitate (1) f yp d ≥ 2.65 .6 = 245 mm2 = 800 N/mm2 unde A poate fi luată ca şi aria rezistentă a unui şurub As.4 din EN1993-1-8 ca fiind: Fv.8 tp f ub d/tp = 1.333 fyp/fub = 0.08 kN Tab 3.8 n Fv.4 kN Dar în cazul cand Fv.Rd = k 1 ⋅ α b ⋅ d ⋅ t p ⋅ f up γ M2 d tp fup 2.8 ia în considerare apariŃia eforturilor de întindere în şuruburi.7 (1) EN1993-1-8) VRd 2 = n·Fb.82 → verifică (2) a ≥ 0.65 ⋅ 20 ⋅ 15 ⋅ 360 = = 140.3 RezistenŃa nodului la forfecare Forfecarea tijei şuruburilor VRd 1 = 0.293 1.Rd este dată în Tabelul 3.Rd ≥ Fb.Rd = 451. iar factorul de reducere de 0.333 > 0.3.58 kN n = 6 (numărul total de şuruburi) RezistenŃa de forfecare a unui şurub.7 (1) SR EN 1993-1-8 Fb.8 → verifică = 5 mm 4.4 din EN19931-8 ca fiind: §3.5 ⋅ 0.Rd= αv ·A· fub / γM2 = 94.Rd = 842.4 SR EN 1993-1-8 = 20 mm = 15 mm = 360 N/mm² IV. Fb.25 Tab 3.Rd.4 SR EN 1993-1-8 αv A fub = 0. Fv. Presiune pe gaură în placa de capăt În mod conservativ (din §3.Rd este dată în Tabelul 3.

995 kN 1.1. 2.10.6.05 kN 1.0) = 0.65.0 Notă: Coeficientul 1.66 ⋅ 20 ⋅ 12 ⋅ 360 = 114.Rd = k1α b dt cf f ucf γ M2 d tp fup = 2.27 3 ⋅1. 1.10.0  = min(0.0 §3. Forfecarea plăcii de capăt în secŃiunea netă VRd 5 = 2 Av .5  = min(7.27 ia în considerare reducerea rezistenŃei la forfecare.65   3d 0 3d 0 4 f up    e k1 = min 2.6 SR EN 19931-1 Forfecarea plăcii de capăt în bloc VRd 6 = 2Veff .2.Rd = Veff .66.3 kN 3 ⋅1.1.5  = min(4.66   3d 0 4 f uc   e  k1 = min 2. . Rd = 654 kN Din §3.36·p2 = 136 mm n1=3 → → hp > 1.7.8 2 − 1.5   d0   Presiune pe gaură în talpa stâlpului VRd 3 = n Fb.25 3 ⋅1. 1.6 SR EN 19931-1 VRd 4 = 2h p t p 1.2.2.3 kN n=6 RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub.25 §6. 2.0) = 0.Rd este dată în Tabelul 3.α b = min   e1 p1 1 f ub  .2 SR EN 1993-1-8 Ant reprezintă aria netă supusă la întindere şi este dată de IV. datorită prezenŃei momentului încovoietor.8 2c − 1.net Avnet f up 3γ M 2 = t p (h p − n1d 0 ) = 15 ⋅ (210 − 3 ⋅ 22) = 2160 mm2 = 2 ⋅ 2160 360 = 718.7.5) = 2.4 SR EN 1993-1-8 = 20 mm = 12 mm = 360.2. − .36 p2 n1 > 1 Veff . Fb.1.22. . 0. 2.Rd = f up Ant γM2 + f yp Anv 3γ M 0 = 360 ⋅ 345 235 ⋅1650 + = 327 kN 1.66 .00 N/mm² α b = min   p1 1 f ub  − .5) = 2.0  = min(0.Rd = 684.2 EN1993-1-8: 1.2.25 Tab 3.5   d0   Forfecarea plăcii de capăt în secŃiunea brută §6. 2.5 ⋅ 0.2.27 f yp 3γ M 0 = 2 ⋅ 200 ⋅15 235 = 640.4 din EN19931-8 ca fiind: Fb.68.

u = 6·160 = 960 kN Conform Tabelului 3.2.6 (2) EN1993-1-1: §6.4.9 ⋅ 210 ⋅ 7.4 Verificarea ForŃa tăietoare de calcul: ForŃa tăietoare capabilă: VSd VRd = 175 kN = 192 kN → verifică 4.3.2.4 din EN1993-1-8: Ft .5)d 0 ) = 15 ⋅ (210 − 45 − (3 − 0.6 (3).5 RezistenŃa nodului la întindere Întinderea şuruburilor N Rd.u = 0.1 Tab 3. Însă.36·p2 = 136 mm → hp > 1.5 235 = 192kN 3 ⋅1. este rezonabil să se aplice factorul 0.9 = 1.4. Prin urmare: Av = 0.1 IV.u = 6 (numărul total de şuruburi) = 0.2.4 SR EN 1993-1-8 n k2 γM.9h p t wb1 = 0.3. Rd .9 ⋅ 800 ⋅ 245 = 160kN 1.u1 = nFt .0 RezistenŃa nodului la forfecare RezistenŃa nodului la forfecare Modul de cedare: VRd = 192 kN Forfecarea inimii grinzii 4. paragraful §6.36·p2 Forfecarea inimii grinzii Din §6.5mm 2 VRd 8 = 0.67 .5 = 1417. Rd .6 SR EN 19931-1 VRd 8 = Av f yb1 3γ M 0 Pentru aria de forfecare Av.2. conform cazului (c) din §6.9 ariei inimii grinzii conectate la placa de capăt.u = k 2 f ub As γ M .6 (3) nu tratează in mod particular cazul unei plăci rectangulare.5) ⋅ 22 ) = 1650mm 2 Încovoierea plăcii de capăt VRd 7 = ∞ hp = 210 mm 1.9h pt wb1 f yb1 3γ M 0 = 1417.d  22    Ant = t p  e2 − 0  = 15 45 −  = 345mm 2 2 2    Anv reprezintă aria netă supusă la forfecare şi este dată de Anv = t p (h p − e1 − (n1 − 0.

Rd.u np = min (e2.1. 50.1.1. 2.u.u + n p ∑ Ft .Rd .c.25mp) = min (45.b1 − 2 ⋅ 0.1 = nFt.Rd = 2m p n p − ew (m p + n p ) mp + np (8n p − 2ew )M pl .5 ⋅ 210 ⋅ 360 = 515kN 1.Rd .Rd. 2.4742kNm 4 γ M . 2.ep 2 = FT . 70.u = M pl .c.25mp) = min (45.Rd = FRd .1.3 SR EN 1993-1-8 2 M pl .u . 2.8 ⋅ 8.u 4 1.Rd = 2m p n p − ew (m p + n p ) mp + np (8n p − 2ew )M pl .u.ep1. 45.6 2 2 ) ( ) dw = 37 mm 4 2 2 1 h p t p f u . 2.2 = min(FRd.1 M pl . Rd .2 din EN 1993-1-8 Pentru modul 1: Pentru modul 2: FRd .u. 4 = t w h p f u .Rd.u + n p ∑ Ft .u . p 1 210 ⋅ 15 ⋅ 360 = = ⋅ = 2.74) = 45 mp = ew = (p 2 − t w.1.u = NRd.u.ep2) = 594 kN Conform §6.u= 960 kN Încovoierea tălpii stâlpilui Dacă talpa stâlpului este mai subŃire decât placa de capăt.u . aceasta trebuie verificată în acelaşi mod ca şi placa de capăt.Rd .ep1 = FT .ep1.5 − 2 ⋅ 0.u. e2.b1 − 2 ⋅ 0. NRd.1 2 ∑Ft.866kNm 4 γ M . e2.u Tab 6.u = 7.Rd.8 ⋅ 5 ⋅ 2 = = 40. FRd.u 1 h p t p f u .3 SR EN 19931-1 γM.u= 960 kN Întinderea inimii grinzii N Rd .u .Încovoierea plăcii de capăt NRd.u=1.u = NRd.7 ⋅ 2 = = 36. FRd.8a 2 100 − 7.bw γ M . 1.68 .4 2 2 ) ( 2 ) dw = 37 mm 4 M pl .u.u = 2271 kN = 594 kN 2 M pl .u = M pl . 2.2.u.1 §6. 70.8a 2 100 − 7.5 − 2 ⋅ 0.3 = min(FRd.u 4 1. Rd .2 din EN 1993-1-8 Pentru modul 1: Pentru modul 2: FRd .ep 2 = FT .Rd .u = 2687 kN = 591 kN Tab 6.1.Rd . Rd .1 = nFt. p 1 210 ⋅ 15 ⋅ 360 = ⋅ = 3.u.Rd . Rd .1 IV.Rd = FRd .5) = 45 mp = ew = (p 2 − t w.ep1 = FT . 1.ep2) = 591 kN Conform §6.u .3 SR EN 1993-1-8 np = min (e2.u = ∑Ft.

69 .RezistenŃa nodului la întindere RezistenŃa nodului la întindere Modul de cedare: Nu= 515 kN Întindere în inima grinzii IV.

0 γM2 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă.b Limita de curgere a unui şurub • Sudura: a Grosimea cordonului de sudură βw Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii • Elementul rezemat şi de reazem: t Grosimea plăcii suport (tcf şi tcw pentru talpa şi inima stâlpului. şuruburi. prezentate în Figura 4.4.b fy. sudura de colŃ pe ambele părŃi ale eclisei şi un rând vertical simplu sau dublu de şuruburi.4. şi înşurubată de inima grinzii rezemate.36: Îmbinare pe inimă cu eclise 4. 2009) Principalele elemente componente ale unei îmbinări pe inimă cu eclise. suduri şi plăci solicitate la presiune pe gaură.4 Îmbinare pe inimă cu eclise (ECCS 126.1 Geometria tipului de îmbinare.Rd RezistenŃa capabilă de calcul la tăiere IV.v.v Aria brută de forfecare a grinzii rezemate Ab.net Aria netă de forfecare a grinzii rezemate fu RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel fy Limita de curgere a elementului din oŃel • CoeficienŃi de siguranŃă: γM0 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel. respectiv tbw pentru inima grinzii rezemate) Ab. NotaŃii generale.4.36.70 . sunt: eclisa. • Şuruburi: n Numărul total de şuruburi A Aria nominală a unui şurub As Aria rezistentă a unui şurub Diametrul unei găuri pentru şurub d0 RezistenŃa ultimă a unui şurub fu.4.25 • Încărcarea: VEd ForŃa tăietoare aplicată în nod • RezistenŃa: RezistenŃa capabilă la tăiere a nodului VRd Fv. egal cu 1. Rand vertical simplu de suruburi Rand vertical dublu de suruburi Elementul de reazem Elementul de reazem Eclisă Elementul rezemat Sudura de colt Elementul rezemat Figura 4. Eclisa este sudată pe un element de reazem care poate fi o grindă de oŃel sau un stâlp. egal cu 1. Simboluri.

71 e1 p1 p1 e1 hp hp .37: NotaŃii specifice îmbinării pe inimă cu eclise hp tp Av Avnet fyp n1 n2 e1 e2 e1b e2b p1 p2 I ÎnălŃimea eclisei Grosimea eclisei Aria brută de forfecare a eclisei Aria netă de forfecare a eclisei Limita de curgere pentru eclisă Numărul rândurilor orizontale Numărul rândurilor verticale DistanŃa longitudinală până la margine DistanŃa transversală până la margine DistanŃa longitudinală până la margine ( corespunzător tălpii grinzii) DistanŃa transversală până la margine (corespunzător inimii grinzii) DistanŃa între şuruburi pe direcŃie longitudinală DistanŃa între şuruburi pe direcŃie transversală Momentul de inerŃie al grupului de şuruburi Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Îmbinare între capătul grinzii şi talpa stâlpului Stâlpul HEA 240 S235 Grinda IPE 330 S235 Tipul de îmbinare Îmbinare pe inimă cu eclise Eclisa 210 x 190 x 15 S235 Caracteristici detaliate Stâlpul ÎnălŃimea secŃiunii Grosimea inimii LăŃimea tălpii Grosimea tălpii Raza de curbură Aria secŃiunii Momentul de inerŃie Limita de curgere RezistenŃa ultimă HEA 240 S235 h = 230 mm tcw = 7.b p2 e2 z n2 = 2 Figura 4.NotaŃii specifice îmbinării pe inimă cu eclise bp gh gv e1.b gv a a bp gh e1.b e2 z n2 = 1 e2.5 mm bc = 240 mm tcf = 12 mm r = 21 mm A = 7680 mm2 I = 77630000 mm4 = 235 N/mm2 fyc fuc = 360 N/mm2 IV.b e1 p1 p1 e1 he he e2.

8.00 γM2 = 1.Grinda ÎnălŃimea secŃiunii Grosimea inimii LăŃimea tălpii Grosimea tălpii Raza de curbură Aria secŃiunii Momentul de inerŃie Limita de curgere RezistenŃa ultimă Eclisa ÎnălŃimea LăŃimea Grosime Decalajul vertical Decalajul orizontal IPE 330 S235 h = 330 mm tbw = 7.8 As = 245 mm d = 20 mm d0 = 22 mm fyb = 640 N/mm² fub = 800 N/mm² aw lw = 7 mm = 200 mm =1 = 50 mm = 50 mm = 65 mm = 235 N/mm² = 360 N/mm² IV.72 .5 mm bb = 160 mm tbf = 11.10 ForŃa tăietoare aplicată VEd = 100 kN M20.25 γMu = 1.5 mm r = 18 mm A = 6260 mm2 I = 83560000 mm4 fyb = 235 N/mm2 fub = 360 N/mm2 Pl 230 x 110 x 10 S 235 hp = 200 mm bp = 115 mm tp = 15 mm gv = 65 mm = 15 mm gh n1 e11 p1[1] p1[2] e1n n2 e21 e2b z fyp fup =3 = 40 mm = 60 mm = 60 mm = 40 mm Transferul încărcării pe direcŃia (1) Numărul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi DistanŃa între rândul 2 şi 3 de şuruburi DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine Transferul încărcării pe direcŃia (2) Numarul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa de la rândul de şuruburi la capătul grinzii BraŃul de pârghie Limita de curgere RezistenŃa ultimă Şuruburi Aria rezistentă a unui şurub Diametrul tijei şurubului Diametrul găurii Limita de curgere RezistenŃa ultimă Sudura Grosimea cordonului de sudură Lungimea sudurii CoeficienŃi de siguranŃă γM0 = 1.

78 f up γ M 0 360 1.0 = 15 mm = 235 N/mm2 = 360 N/mm2 = 0.4.08  6 ⋅ 65  1+   (3 + 1) ⋅ 60     2 = 147.8 permite apariŃia eforturilor de întindere în şuruburi.4 din EN1993-1-8 ca fiind: Fv.3 RezistenŃa nodului la forfecare Forfecarea tijei şuruburilor VRd 1 = n ⋅ Fv . iar factorul de reducere de 0. Presiune pe gaură în eclisă VRd .8 ⋅ 3 ⋅ ⋅ = 6.4 ⋅15 ⋅ 0.25 ⋅ = 0. Rd .6   221. 2 = n  1 + αn  F  b.4.Rd= αv A fub / γM2 = 94.4.7  2 2 = 282.ver n α =3 =0   βn  +  F   b.2·11.54 ⋅ 3    +   129.4.92kN n =3 RezistenŃa de forfecare a unui şurub.3kN IV. Rd .Rd  6⋅ z  1+   (n + 1) ⋅ p    1 2 = 3 ⋅ 94.6 = 245 mm2 = 800 N/mm2 unde A poate fi luată ca şi aria rezistentă a unui şurub As.2 CerinŃe de ductilitate şi rotire CerinŃe de rotire (1) hp ≤ db hp db (2) = 200 mm = h – 2 tbf – 2 r = 330 .hor 2     2 = 3  1 + 0 ⋅ 3   0.4 SR EN 1993-1-8 αv A fub = 0.08 kN Tab 3.73 .Rd este dată în Tabelul 3.5 .4. Fv.4 ⋅ t p ⋅ β w ⋅ 3 ⋅ tp fyp fup βw a f yp γ M 2 235 1.2·18 = 271 mm → verifică presupunem că cerinŃa este îndeplinită φdisponibil > φnecesar CerinŃe pentru evitarea cedării premature a sudurii a ≥ 0.8 = 7 mm → verifică 4.

5) = 2.ver este: Fb.6 SR EN 19931-1 Av. datorită prezenŃei momentului încovoietor.25 α b = min   e2 p 2 1 f ub  . .Rd.5  = min(4.66.39.7. Rd = k1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t γM2 Tab 3.0  = min (0. 2. 1. 0.1.2.7.1.6 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅15 = 129.7.5 ⋅ 0. .0) = 0.net ⋅ f up 3 ⋅γ M 2 = 2010 ⋅ 360 3 ⋅1.757 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 15 = 138.4 din EN19931-8 ca: Fb.75.5  = min(3.2kN §6.β= 6⋅ z 6 ⋅ 65 = = 0.00 mm tp = 15 mm fup = 360 N/mm2 Forfecarea eclisei în bloc IV. 2.4 1 − 1.6kN 1.8 1 − 1.4 2 − 1.27 ia în considerare reducerea rezistenŃei la forfecare. 2. − .2.25 α b = min   e1 p1 1 f ub  .22.54 p1 ⋅ n ⋅ (n + 1) 60 ⋅ 3 ⋅ (3 + 1) RezistenŃa la presiune pe gaura a unui şurub. − .27 ⋅ 3 ⋅1.4 SR EN 1993-1-8 Prin urmare. rezistenŃa orizontală la presiune pe gaura a unui şurub asupra eclisei.22.net = (hp – n1 d0 ) tp = (200 – 3·22 )·15 = 2010 mm² hp = 200 mm n1 =3 d0 = 22.hor este: Fb.27 ⋅ 3 ⋅ γ M 0 = 3000 ⋅ 235 1.0  = min(0. Rd = k1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t γM2 = 2.12 ⋅ 0.1.6 SR EN 19931-1 Av = hptp = 200·15 = 3000 mm² fyp = 235 N/mm² Notă: Coeficientul 1.2.8 2 − 1.0 = 320kN §6. Rd = k1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t γM2 = 2. Fb.Rd.5) = 2. Forfecarea eclisei în secŃiunea netă VRd 4 = Av .757   3d 0 3d 0 4 f up    e p k1 = min 2.2.659.74 . 2.. 2. Fb.1.0) = 0.6kN 1.6. − .12  d  d0 0   Forfecarea eclisei în secŃiunea brută VRd 3 = Av ⋅ f yp 1.5  d  d0 0   În mod similar.6   3d 0 3d 0 4 f up    e p k1 = min 2. . rezistenŃa verticală la presiune pe gaura a unui şurub asupra eclisei.12. Fb.Rd este dată în Tabelul 3.25 = 334.7. 1.

p ⋅ nv γM2 γ M0 3 0.Rd este dată în Tabelul 3.4 SR EN 1993-1-8 Prin urmare. Rd = k1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t γM2 Tab 3.2 SR EN 1993-1-8 unde: Ant reprezintă aria netă supusă la întindere şi este dată de: d   Ant = t p  e2 − 0  =585 mm2 pentru un singur rând vertical de şuruburi (n2 = 1) 2   d   pentru doua rânduri verticale de şuruburi (n2 = 2) Ant = t p  p 2 + e2 − 3 0  2   Anv reprezintă aria netă supusă la forfecare şi este dată de: Anv = t p ⋅ h p − e1 − (n1 − 0.10.6 = ∞ hp = 200 mm 2.45 mm → verifică Voalarea eclisei VRd .7  mm 2  65   Presiune pe gaura în inima grinzii VRd .9kN 1.6   69.5) ⋅ d 0 = 1575mm2 ( ) Încovoierea eclisei Dacă hp ≥ 2.2.54 ⋅ 3    +   99.5 ⋅ f up ⋅ Ant §3.25 1.7 = Wel σ 100000 1013.ver n α =3 =0   βn  +  F   b .2 (3) din EN1993-1-8 Veff .7 ⋅ = = 1559.54 p1 ⋅ n ⋅ (n + 1) 60 ⋅ 3 ⋅ (3 + 1) RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub.8 = n  1 + αn  F  b .9kN β= 6⋅ z 6 ⋅ 65 = = 0.4 din EN19931-8 ca: Fb.75 . Rd = A 1 ⋅ f y .5 ⋅ 360 ⋅ 585 1 1575 = + ⋅ 235 ⋅ = 297.VRd. rezistenta verticală la presiune pe gaură a unui singur şurub pe inima grinzii.Rd Conform § 3.5 = Veff.5kN z γ M0 65 1.73z = 177.hor 2     2 = 3  1 + 0 ⋅ 3   0.10.73z atunci: VRd. Fb. Rd .0 3 + 0. Rd .3  2 2 = 117. 2. IV.0 Wel = t p hp 2 6 t σ = 81⋅  p  z  = 2 15 ⋅ 200 2 = 100000mm 3 6 2  N  15   ⋅ 235 = 81 ⋅   ⋅ 235 = 1013.

5 = 2125mm 2 Forfecarea inimii grinzii în bloc §6.5 ⋅ 0.22.net = Av . . 2.2.ver = k1 ⋅ α b ⋅ f u .b + (n1 − 1) ⋅ p1 − (n1 − 0. .0) = 0. 2.5 = 99..5) = 2.5) = 2.b1   e  1.76.3kN 1.10. = 2.7. 2. Rd Conform § 3.b . Rd = Av . 1.5 = 69.1.4 1 − 1.0  = min(0. Fb.659 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 7. Rd .b 2 ⋅  p 2 + e2. rezistenta verticală la presiune pe gaură a unui singur şurub pe inima grinzii.b − n1 ⋅ d 0 ⋅ t w.12 ⋅ 0.659   3d 0 4 f u .66.4 p2 k1 = min 2.8 2.b1 ⋅  e2.b . si este dată de d   Ant = t w.b1 ⋅ d ⋅ t w.ver este: Fb.b1 ⋅ Ant §3.Rd.2.2. Rd = A 1 ⋅ f y .b − 1. 2.b1 ⋅ nv γM2 γ M0 3 0.b ⋅ f y . .net ⋅ f u .b1 3 ⋅γ M 2 = 2125 ⋅ 360 3 ⋅ 1.757  3d 0 4 f u .6 SR EN 19931-1 Forfecare inimii grinzii (secŃiune netă) VRd 10 = Av .b − 0  =292 pentru un singur rând vertical de şuruburi (n2 = 1) 2   d   Ant = t w. .0  = min(0.6 SR EN 19931-1 VRd 11 = Veff .b1 γM2  e 2 .ver = k1 ⋅ α b ⋅ f u . 2. − 1.b1 ⋅ (e1.76 .b1 = 2620 − 3 ⋅ 22 ⋅ 7.5 ⋅ f u .1.0 = 355kN §6..b .5) ⋅ d 0 ) IV. 2.22.2.6 (2) din EN1993-1-1 VRd 9 = V pl .0) =0.2 SR EN 1993-1-8 Ant este aria netă supusă la întindere.b1 ⋅ d ⋅ t w.25 1.b1  Forfecare inimii grinzii (secŃiune brută) Conform § 6.12.25 α b = min   p1 1 f ub  − .5 ⋅ 360 ⋅ 292 1 2088 = + ⋅ 235 = 325kN 1.25 = 353kN Av .5  = min(2. 1.12  d  0    p 2 1 f ub − .0 3 + 0.25 α b = min   3d 0  p  k1 = min1. Rd .Rd.Fb.b1 γM2 = 2.2.5  = min(4.757 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 7.2 (3) din EN1993-1-8 Veff .hor este: Fb.659.b − 3 ⋅ 0  pentru două rânduri verticale de şuruburi ( n2 = 2) 2   Anv este aria supusă la forfecare Anv = t w.10.7.bw 3 ⋅γ M 0 = 2620 ⋅ 235 3 ⋅ 1.7.5   d0 d0   In mod similar.6kN 1.

u.77 . 4.5  = min(3.4 din EN1993-1-8 N Rd .4.8 1 − 1. Fb.7.6 ⋅ 800 ⋅ 245 = = 106.12 ⋅ 0. .4 1 − 1. − .u .u αv Presiune pe gaură în eclisă Tab 3.1 Întinderea eclisei (secŃiunea brută) N u3 = t p ⋅ h p ⋅ f up γ Mu = 15 ⋅ 200 ⋅ 360 = 981.7. Rd = k1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t γ Mu Tab 3. rezistenŃa orizontală la presiune pe gaură a unui singur şurub asupra eclisei.9 = 320.9 kN Presiune pe gaura în inima grinzii.u.hor = 3·157.7 kN Fv .Rd. Rd .5) = 2.3 SR EN 19931-1 Întinderea eclisei (secŃiunea netă) Conform § 6. 1. Rd = k1 ⋅ α b ⋅ f u .5 RezistenŃa nodului la întindere Forfecare in tija şuruburilor Conform Tabelului 3.5) ⋅ 22 ) = 2088mm 2 RezistenŃa la forfecare nodului RezistenŃa la forfecare nodului Modul de cedare: VRd = 117. 2.2 = n·Fb.5 kN RezistenŃa la presiune pe gaură a unui singur şurub.1 = n ⋅ Fv .757.0) = 0.8kN 1.0  = min(0.1   d0 d0   γM. Rd .8 = 0.9kN γ M .22.4.4 SR EN 1993-1-8 NRd.= 7.5kN 1.6 pentru şuruburi grupa 8.5 + (3 − 1) ⋅ 60 − (3 − 0.u 1.2.9 γM.2.3 (2) din EN1993-1-1 IV.Rd.4 SR EN 1993-1-8 Prin urmare.u. Fb. 2.5 = 472. 1.1 §6.9 kN → verifică 4. .1 = α v ⋅ f ub ⋅ A 0.5 pentru şuruburi grupa 10.4.757   3d 0 3d 0 4 f up    e p k1 = min 2.5 ⋅ (93.u .757 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅15 = 157..u = 3 ⋅106. p ⋅ d ⋅ t p γ Mu α b = min  = 2.hor este: Fb.Rd este dată în Tabelul 3.1.4. 2.4 din EN1993-1-8 ca: Fb.1 = 0.1 = 1.4 Verificarea ForŃa tăietoare de calcul: ForŃa tăietoare capabilă: VSd VRd = 100 kN = 117. 2.u = 1.1  e2 p2 1 f ub  .12.4.

757   3d 0 3d 0 4 f ub1    p k1 = min1. .7.22.0) = 0.3 SR EN 19931-1 Anet .1 §6.9 ⋅1537 ⋅ 360 = = 452kN 1.12 ⋅ 0. 2.1 §6.1 Anet . p = t bw ⋅ hbw − d 0 ⋅ n1 ⋅ t bw = 7. 1.4 SR EN 1993-1-8 α b = min   e2.12  d  0   γM.3 SR EN 19931-1 Întinderea inimii grinzii (secŃiunea netă) Nu7 = 0. p ⋅ f up γ Mu = 0.757 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 7.Nu4 = 0.5 ⋅ 271 − 22 ⋅ 3 ⋅ 7.1 Tab 3.2.5 = 1537 mm 2 RezistenŃa la întindere a nodului RezistenŃa la întindere a nodului Modul de cedare: Nu= 236 kN Presiune pe gaură în eclisă IV.hor = k1 ⋅ α b ⋅ f ubw ⋅ d ⋅ t bw γ Mu = 2.3 SR EN 19931-1 Fb.b p2 1 f ub  .9 ⋅ 2010 ⋅ 360 = 592kN 1.2.5 ⋅ 271 ⋅ 360 = 665kN 1.1 Întinderea inimii grinzii (secŃiunea brută) Nu6 = t bw ⋅ hbw ⋅ f ubw γ Mu = 7. − . 2.9 ⋅ Anet .757.u.−.9 ⋅ Anet .12.2.u .78 .5) = 2.bw ⋅ f ubw γ Mu 0. 2.4 1 − 1.u = 1.5  = min(2.hor = 3·78 = 236 kN §6. p = t p ⋅ h p − d 0 ⋅ n1 ⋅ t p = 15 ⋅ 200 − 22 ⋅ 3 ⋅15 = 2010mm 2 Presiune pe gaură în inima grinzii Nu5 = n·Fb.5 = 78kN 1.1.0  = min(0.

Simboluri.4.38: Îmbinare pe inimă cu corniere 4. respectiv tbw pentru inima grinzii) Ab.b RezistenŃa ultimă a unui şurub fy. Cornierele sunt înşurubate pe elementul de reazem şi pe elementul rezemat.5 Îmbinare pe inimă cu corniere O îmbinare pe inimă cu corniere (vezi Figura 4.38) este alcătuită din doua corniere şi trei rânduri verticale simple sau duble de şuruburi (doua rânduri amplasate pe elementul de reazem. Rand vertical simplu de suruburi Elementul de reazem Elementul rezemat Corniera Corniera Rand vertical simplu de suruburi SAU Rand vertical dublu de suruburi CU SAU Elementul de reazem Rand vertical dublu de suruburi Elementul rezemat Figura 4.b Limita de curgere a unui şurub • Sudura: a Grosimea cordonului de sudură βw Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenŃei sudurii • Elementul rezemat şi de reazem: t Grosimea plăcii suport (tcf şi tcw pentru talpa şi inima stâlpului.4.v. NotaŃii generale.1 Geometria tipului de îmbinare.4. • Şuruburi: n Numărul total de şuruburi A Aria nominală a unui şurub As Aria rezistentă a unui şurub d0 Diametrul unei găuri pentru şurub fu.5.v Aria brută de forfecare a grinzii rezemate Ab. şi unul pe elementul rezemat).net Aria de forfecare netă a grinzii rezemate RezistenŃa ultimă a elementului din oŃel fu fy Limita de curgere a elementului din oŃel IV.79 .

80 e1s p1s p1s e1s e1bb . egal cu 1.Rd RezistenŃa capabilă de calcul la tăiere NotaŃii specifice îmbinării pe inimă cu corniere tc e2s e2bb e2b e1s p1s p1s e1s e22s e1bb e2ss p2s e1bb e22s z e2ss e1bb z Figura 4.0 γM2 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiunea netă. egal cu 1.25 • Încărcarea: ForŃa tăietoare aplicată în nod VEd • RezistenŃa: RezistenŃa capabilă la tăiere a nodului VRd Fv. şuruburi. suduri şi plăci solicitate la presiune pe gaură.39: NotaŃii specifice îmbinării pe inimă cu corniere cu un rând de şuruburi tc e2bb p2b e2b e2s Figura 4.• CoeficienŃi de siguranŃă: γM0 Coeficient parŃial de siguranŃă pentru secŃiuni din oŃel.40: NotaŃii specifice îmbinării pe inimă cu corniere cu două rânduri de şuruburi IV.

hc tc Av Avnet ÎnălŃimea cornierei Grosimea cornierei Aria brută de forfecare a cornierei Aria netă de forfecare a cornierei Zona de îmbinare cu elementul rezemat: dsb Diametrul nominal al tijei şurubului d0sb Diametrul găurii şurubului nb Numărul total de şuruburi Numărul rândurilor orizontale de şuruburi n1b n2b Numărul rândurilor verticale de şuruburi e1b DistanŃa longitudinală între ultimul rând de şuruburi şi marginea cornierei e2b DistanŃa transversală între ultimul rând de şuruburi şi marginea cornierei DistanŃa longitudinală între două rânduri de şuruburi p1b p2b DistanŃa transversală între două rânduri de şuruburi e2bb DistanŃa transversală între ultimul rând de şuruburi şi marginea inimii grinzii DistanŃa longitudinală între ultimul rând de şuruburi şi talpa grinzii e1bb z BraŃul de pârghie I Momentul de inerŃie al grupului de şuruburi Zona de îmbinare cu elementul de reazem: ds Diametrul nominal al tijei şurubului Diametrul găurii şurubului d0s Numărul total de şuruburi ns n1s Numărul rândurilor orizontale de şuruburi n2s Numărul rândurilor verticale de şuruburi e1s DistanŃa longitudinală între ultimul rând de şuruburi şi marginea cornierei e2s DistanŃa transversală între ultimul rând de şuruburi şi marginea cornierei p1s DistanŃa longitudinală între două rânduri de şuruburi DistanŃa transversală între două rânduri de şuruburi p2s e2ss DistanŃa transversală între ultimul rând de şuruburi şi marginea stâlpului e22s DistanŃa transversală între rândul interior de şuruburi şi inima grinzii Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Îmbinare între capătul grinzii şi talpa stâlpului Stâlpul HEA 240 S235 Grinda IPE 330 S235 Tipul de îmbinare Îmbinare pe inimă cu corniere Cornieră L100x100x8 S235 Caracteristici detaliate Stâlpul ÎnălŃimea secŃiunii Grosimea inimii LăŃimea tălpii Grosimea tălpii Raza de curbură Aria secŃiunii Momentul de inerŃie Limita de curgere RezistenŃa ultimă Grinda ÎnălŃimea secŃiunii Grosimea inimii LăŃimea tălpii Grosimea tălpii HEA 240 S235 h = 230 mm tcw = 7.81 .5 mm tbw bb = 160 mm tbf = 11.5 mm bc = 240 mm tcf = 12 mm r = 21 mm A = 7680 mm2 I = 77630000 mm4 fyc = 235 N/mm2 fuc = 360 N/mm2 IPE 330 S235 h = 330 mm = 7.5 mm IV.

prinderea pe stâlp Numărul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi DistanŃa între rândul 2 şi 3 de şuruburi DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la talpa grinzii Perpendicular pe direcŃia încărcării (2) .Raza de curbură Aria secŃiunii Momentul de inerŃie Limita de curgere RezistenŃa ultimă r A I fyb fub = 18 mm = 6260 mm2 = 83560000 mm4 = 235 N/mm2 = 360 N/mm2 Corniera ÎnălŃimea LăŃimea Grosimea Decalajul vertical L100x100x8 S235 hp = 200 mm bp = 100 mm = 8 mm tp gv = 65 mm n1 e1s p1s p1s e1s =3 = 45 mm = 60 mm = 60 mm = 45 mm DirecŃia încărcării (1) .00 γM2 = 1.8 As = 245 mm d = 20 mm d0 = 22 mm fyb = 640 N/mm² fub = 800 N/mm² IV.82 .prinderea pe grindă Numărul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi DistanŃa între rândul 2 şi 3 de şuruburi DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine Perpendicular pe direcŃia încărcării (2) .25 γMu = 1.10 ForŃa tăietoare aplicată VEd = 100 kN M20.prinderea pe stâlp Numarul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la marginea exterioară la rândul de şuruburi DistanŃa de la rândul de şuruburi la margine (corespunzător tălpii stâlpului) DistanŃa de la rândul de şuruburi la marginea interioară Limita de curgere RezistenŃa ultimă n1 e1s p1s p1s e1s e1bb n2 e2s e2ss e2ss fyp fup =2 = 45 mm = 45 mm = 55 mm =3 = 40 mm = 60 mm = 60 mm = 40 mm = 40 mm =2 = 45 mm = 75 mm = 75 mm = 235 N/mm² = 360 N/mm² Şuruburi Aria rezistentă a unui şurub Diametrul tijei şurubului Diametrul găurii Limita de curgere RezistenŃa ultimă CoeficienŃi de siguranŃă γM0 = 1.prinderea pe grindă Numarul rândurilor de şuruburi n2 DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi e2bb e2b DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine z BraŃul de pârghie DirecŃia încărcării (1) . 8.

2 CerinŃe de ductilitate şi rotire CerinŃe de rotire (1) hp ≤ db hp = 200 mm db = h – 2 tbf – 2 r = 330 . Presiune pe gaură în aripa cornierei În mod conservativ (din §3.2·11.7 (1) SR EN 1993-1-8 . 4.51 → verifică (2) a ≥ 0.Rd= αv A fub / γM2 = 94.3.Rd = 418.4 SR EN 1993-1-8 αv A fub = 0.4. iar factorul de reducere de 0.3 RezistenŃa nodului la forfecare 4. atunci: VRd 2 = ∑ Fb.8 n Fv.3.293 2.5.4.6 = 245 mm2 = 800 N/mm2 unde A poate fi luată ca şi aria rezistentă a unui şurub As.Rd = 6·69.5 > 1. Fv.4.5 fyp/fub = 0.Rd ≥ Fb.4 din EN1993-1-8 ca fiind: Fv.8 kN Dar în cazul cand Fv.8 kN n=6 IV.8 tp f ub d/tp = 20/8 = 2.5 .1 Prinderea pe stâlp Forfecarea tijei şuruburilor VRd 1 = 0.8 permite apariŃia eforturilor de întindere în şuruburi.7 (1) EN1993-1-8) VRd 2 = n·Fb.2·18 = 271 mm → verifică φdisponibil > φnecesar presupunem că cerinŃa este îndeplinită (2) CerinŃa de ductilitate (1) f yp d ≥ 2.58 kN n =6 RezistenŃa de forfecare a unui şurub.5.8 = 418.4.08 kN Tab 3.Rd este dată în Tabelul 3.Rd = 451.Rd.4 ⋅ tbw ⋅ β w ⋅ 3 ⋅ f ybw γ M 2 ⋅ f ubw γ M 0 presupunem că cerinŃa este îndeplinită datorită modului de realizare a cornierei şi a racordului dintre aripile cornierei.83 §3.

1.1.3 kN n=6 RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub.5 kN 3 ⋅ 1. 2.25 Tab 3. Fb.4 din EN19931-8 ca fiind: Fb. 2.6.03.net ⋅ Avnet 360 = 356.0) = 0.36 p2 n1 > 1 IV.0  = min(0.5) = 2.22.Rd = k 1 ⋅ α b ⋅ d ⋅ t p ⋅ f up γ M2 d tp fup = 2.5 ⋅ 0. datorită prezenŃei momentului încovoietor.2. Fb.7.0) = 0.2 EN1993-1-8: 1. Forfecarea cornierei în secŃiunea netă VRd 5 = 2 ⋅ Av .606 ⋅ 20 ⋅ 8 ⋅ 360 = 69.2.22.27 3 ⋅ 1. 0.4 SR EN 1993-1-8 α b = min   p1s 1 f ub  − .2.Rd = k 1 ⋅ α b ⋅ d ⋅ t cf ⋅ f ucf γ M2 = 2.Rd este dată în Tabelul 3.5  = min(7. .659.8 2 ss − 1.5) = 2.8 2 s − 1.5   d0   Presiune pe gaură în talpa stâlpului VRd 3 = n Fb.8kN 1.36 p2s = 156 mm n1=3 → → hp > 1. . − .RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub.Rd = 683.6 SR EN 19931-1 Notă: Coeficientul 1.25 Tab 3.10.84 .66.6   3d 0 3d 0 4 f up    e k1 = min 2.0 §6.4 din EN19931-8 ca fiind: Fb.7.845. Rd = 654 kN Din §3.25 3 ⋅γ M 2 = t p ⋅ (h p − n1 ⋅ d 0 ) = 8 ⋅ (200 − 3 ⋅ 22) = 1072 mm2 = 2 ⋅ 1072 f up §6.0  = min(0.5  = min(4.4 SR EN 1993-1-8 = 20 mm = 8 mm = 360. 1.00 N/mm² α b = min   e1s p1s 1 f ub  .Rd este dată în Tabelul 3.5   d0   Forfecarea cornierei în secŃiunea brută VRd 4 = 2 ⋅ hp ⋅ t p 1.659 ⋅ 20 ⋅ 12 ⋅ 360 = 113.659   3d 0 4 f uc   e  k1 = min 2.27 ⋅ f yp 3 ⋅γ M 0 = 2 ⋅ 200 ⋅ 8 235 = 341. 2.8 kN 1.6 SR EN 19931-1 Forfecarea cornierei în bloc VRd 6 = 2 ⋅ Veff .8kN 1.5 ⋅ 0.1. 2.27 ia în considerare reducerea rezistenŃei la forfecare.2.

08 kN αv = 0. Fb.5) ⋅ 22 ) = 840mm 2 Încovoierea cornierei În general hp ≥1.85 .4 din EN19931-8 ca: Fb.Rd= αv A fub / γM2 = 94. Rd = k1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t γM2 Tab 3.2 SR EN 1993-1-8 Ant reprezintă aria netă supusă la întindere şi este dată de: d  22    Ant = t p ⋅  e2 s − 0  = 8 ⋅  45 −  = 272mm 2 2  2    Anv reprezintă aria netă supusă la forfecare şi este dată de: Anv = t p ⋅ (h p − e1s − (n1 − 0. Fb. Rd = Veff .86kN n =6 (3 şuruburi şi 6 secŃiuni de forfecare) RezistenŃa de forfecare a unui şurub. Fv. rezistenŃa verticală la presiune pe gaură a unui şurub asupra aripii cornierei.Rd este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-1-8 ca fiind: Fv.6 A = 245 mm2 fub = 800 N/mm2 Tab 3.458 p1s ⋅ n ⋅ (n + 1) 60 ⋅ 3 ⋅ (3 + 1) RezistenŃa la presiune pe gaura a unui şurub.4 SR EN 1993-1-8 Presiune pe gaură în aripa cornierei VRd .1.4 SR EN 1993-1-8 Prin urmare.ver =3 =0   βn  +  F   b.36) prin urmare: VRd.0 §3.ver este: IV. hor 2     2 = 2⋅ 3  1 + 0 ⋅ 3   0. Rd = f up ⋅ Ant γM2 + f yp ⋅ Anv 3 ⋅γ M 0 = 360 ⋅ 272 235 ⋅ 840 + = 195kN 1.2.25 3 ⋅ 1.Prinderea pe grindă Forfecarea tijei şuruburilor VRd 1 = n ⋅ Fv .7 = ∞ 4.e.08  6 ⋅ 55  1+   (6 + 1) ⋅ 60     2 = 443.6  2 2 = 212kN n α β= 6⋅ z 6 ⋅ 55 = = 0.Rd este dată în Tabelul 3. Rd .3.10.36 p3 (i.4.12   66. p3 ≤ hp/1. 2 = 2 ⋅ n  1 + αn  F  b.5) ⋅ d 0 ) = 8 ⋅ (200 − 40 − (3 − 0.3.Veff .Rd  6⋅ z 1+   (n + 1) ⋅ p 1s      2 = 6 ⋅ 94.54 ⋅ 3    +   69.Rd. Rd .

Fb.5 ⋅ 0.0  = min (0.ver = k1 ⋅ α b ⋅ f u . 2.12..5  = min(4. 2. .68   3d 0 3d 0 4 f up   e  p k1 = min 2.1.6 SR EN 19931-1 Av.Rd.4 1s − 1. − .7. Rd .5 = 2·Veff. 2.7.25 α b = min   e2b p2 1 f ub  .93.25 §6.8kN 1.1.6 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 8 = 69.5 ⋅ f up ⋅ Ant §3.27 ⋅ 3 ⋅1.1.10. 2. − .22.2. − .2 (3) din EN1993-1-8 VRd.86 .Rd = 306 kN Veff . 1.net ⋅ f up 3 ⋅γ M 2 = 2⋅ 1072 ⋅ 360 = 356.2.6   3d 0 3d 0 4 f up    e p k1 = min 2.12kN 1.12 ⋅ 0.0 ) = 0.27 ia în considerare reducerea rezistenŃei la forfecare.6.5kN 3 ⋅ 1.0  = min(0.4 2 − 1.7.6kN 1.hor este: Fb.03.8 2b − 1. p ⋅ d ⋅ t p γM2 = 2.6 SR EN 19931-1 Av = hptp = 200·8 = 1600 mm² fyp = 235 N/mm² Notă: Coeficientul 1.2 SR EN 1993-1-8 unde: IV.net = (hp – n1 d0) tp = (200 – 3·22 )·8 =1072 mm² hp = 200 mm n1 =3 d0 = 22.ver = k1 ⋅ α b ⋅ f u . Rd .5 ⋅ 360 ⋅ 272 1 840 = + ⋅ 235 ⋅ = 153kN 1. 2.0 §6. 1.5) = 2.682 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 8 = 66.25 α b = min   e1s p1s 1 f ub  .22.27 ⋅ 3 ⋅ γ M 0 = 2⋅ 1600 ⋅ 235 = 341.659.8 1s − 1. Fb.5  = min(5.0) = 0.0 3 + 0. .1.2.5) = 2. Rd = A 1 ⋅ f y .7. 0. p ⋅ nv γM2 γ M0 3 0.25 1. p ⋅ d ⋅ t p γM2 = 2. 2.68.10. .2. datorită prezenŃei momentului încovoietor. rezistenŃa orizontală la presiune pe gaură a unui şurub asupra aripii cornierei. Forfecarea aripii cornierelor în secŃiunea netă VRd 4 = 2 ⋅ Av .5   d0 d0   În mod similar.12   d0 d0   Forfecarea aripii cornierelor în secŃiunea brută VRd 3 = 2 ⋅ Av ⋅ f yp 1.00 mm = 8 mm tp fup = 360 N/mm2 Forfecarea aripii cornierelor în bloc Conform § 3.2.

ver este: Fb. Rd .0) =0.0 Wel = t p ⋅ hp 2 6 t σ = 81⋅  p  z  = 2 8 ⋅ 200 2 = 53333mm 3 6 2  8 N  ⋅ 235 = 81 ⋅   ⋅ 235 = 402.458 ⋅ 3    +   99.5)d 0 ) = 8 ⋅ (200 − 40 − (3 − 0. 2.458 p1s ⋅ n ⋅ (n + 1) 60 ⋅ 3 ⋅ (3 + 1) RezistenŃa la presiune pe gaură a unui şurub. Rd . Rd = k1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t γM2 Tab 3.73z = 150 mm → verifică Voalarea aripii cornierei VRd .659   3d 0 4 f u .b1 ⋅ d ⋅ t w.7    mm 2  55   Presiune pe gaură în inima grinzii VRd .7 = 2 ⋅ Wel σ 53333 402.4 SR EN 1993-1-8 Prin urmare.659 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 7. 1. Fb. rezistenta verticală la presiune pe gaură a unui singur şurub pe inima grinzii. Rd .73z atunci: VRd.b1 γM2 = 2.8 = n  1+ α ⋅ n   β ⋅ n   + F  F b .5)22 ) = 840mm 2 Încovoierea aripii cornierei Dacă hp ≥ 2.Ant reprezintă aria netă supusă la întindere şi este dată de d   Ant = t p  e2b − 0  =272 mm2 pentru un singur rând vertical de şuruburi (n2 = 1) 2  d   pentru doua rânduri verticale de şuruburi (n2 = 2) Ant = t p  p 2 + e2 − 3 0  2   Anv reprezintă aria netă supusă la forfecare şi este dată de Anv = t p (h p − e1s − (n1 − 0.ver    b. Fb.25 α b = min   p1s 1 f ub  − .0  = min(0.46  2 2 = 124kN β= 6⋅ z 6 ⋅ 55 = = 0.1.6kN 1.659.hor n α =3 =0 2     2 = 3  1 + 0 ⋅ 3   0.Rd este dată în Tabelul 3.4 din EN19931-8 ca: Fb.6 = ∞ hp = 200 mm 2.5 ⋅ 0. .22.87 .6   62.7 ⋅ = 2⋅ = 781kN z γ M0 55 1.Rd.b1  IV.5 = 99.ver = k1 ⋅ α b ⋅ f u .

0) = 0.bw 3 ⋅γ M 0 = 2620 ⋅ 235 3 ⋅ 1. Rd . Rd Conform § 3.b1 ⋅ Ant γM2 + A 1 0.4 p2 k1 = min 2.b ⋅ f y .b − 3 0  pentru două rânduri verticale de şuruburi ( n2 = 2) 2   Anv este aria supusă la forfecare Anv = t w. Rd = Av .6 SR EN 19931-1 VRd 11 = Veff .2 SR EN 1993-1-8 d   Ant = t w.5) = 2.5 ⋅ f u . 2.5 = 2125mm 2 Forfecarea inimii grinzii în bloc §6.5 = 62.ver = k1 ⋅ α b ⋅ f u .b1  e2bb − 0  =255 pentru un singur rând vertical de şuruburi (n2 = 1) 2  d   Ant = t w. − 1.68.5 ⋅ 360 ⋅ 255 1 2175 ⋅ f y .5  = min(4.25 = 353kN Av .b1 = 2620 − 3 ⋅ 22 ⋅ 7.5  = min(2. si este dată de §3.6 SR EN 19931-1 Forfecare în secŃiunea netă a inimii grinzii VRd 10 = Av .b .b 2  p 2 + e2.b1 (e1bb + (n1 − 1) p1s − (n1 − 0.5) = 2.b − n1 ⋅ d 0 ⋅ t w.5)d 0 ) = 7.5) ⋅ 22 ) = 2175mm 2 RezistenŃa nodului la forfecare RezistenŃa nodului la forfecare Modul de cedare: VRd = 124 kN Presiune pe gaură în inima grinzii IV. 2.0 3 3 unde: Ant este aria netă supusă la întindere.8 2bb − 1.6 (2) din EN1993-1-1 VRd 9 = V pl . .b1 3 ⋅γ M 2 = 2125 ⋅ 360 3 ⋅ 1.b1 ⋅ d ⋅ t w.7.88 .12 ⋅ 0.b1 γM2  e2bb . Fb. 1.0 = 355kN §6.46kN 1.net = Av .4 1s − 1..03.7.10.net ⋅ f u . rezistenŃa verticală la presiune pe gaură a unui singur şurub pe inima grinzii.2.25 1.8kN γ M0 1.2.  e 1. . .5   d0 d0   În mod similar.68  3d 0 4 f u ..2.1.5 ⋅ (105 + (3 − 1) ⋅ 60 − (3 − 0.25 α b = min   3d 0   p k1 = min1.hor este: Fb.b1 ⋅ nv = + ⋅ 235 = 331.10. 2.12.0  = min(0.12   d0    p2 1 f ub − . 2. = 2.682 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 7. Rd = 0.b .b1  Forfecare în secŃiunea brută a inimii grinzii Conform § 6. 2.2 (3) din EN1993-1-8 Veff .2.22.2.Rd.7.

4 SR EN 1993-1-8 Încovoierea aripii cornierelor NRd.4.u + n p ⋅ ∑ Ft .25mp) = min (45.ep1 = FT .5. e2ss.8 ⋅ a ⋅ 2 2 ) = (110 − 2 ⋅ 8 − 7.u mp = ew = (p 2 − 2 ⋅ t p − t w.u=1.1 2 dw = 37 mm 4 2 2 1 h p ⋅ t p ⋅ f u .u.u = 0.9 γM.5. 48.u.u1 = n ⋅ Ft .4.u = k 2 ⋅ f ub ⋅ As γ M .1 = n·Ft.1 n = 6 (numărul total de şuruburi) k2= 0.3 SR EN 1993-1-8 2 ⋅ M pl .4.u.1 Prinderea pe stâlp Întinderea şuruburilor N Rd. FRd.u = 6·160 = 960 kN Conform Tabelului 3. Rd . Rd .u.89 .u ∑Ft.5 RezistenŃa nodului la întindere 4. 2.1. 2.5.u= 960 kN Încovoierea tălpii stâlpilui Se verifică încovoierea tălpii stâlpului in situaŃia în care talpa stâlpului este mai subtire decat aripa cornierei.9 ⋅ 800 ⋅ 245 = 160kN 1. Rd = FRd .1 M pl . Întindere în inima grinzii IV. 75.5 − 2 ⋅ 0.4. Rd .047272kNm 4 γ M .Rd.1.u = NRd.8) = 45 FRd . 1.1. p 1 200 ⋅ 8 ⋅ 360 = ⋅ = ⋅ = 1.u 4 1.u .3.u .4 din EN1993-1-8: Ft . Rd . Rd .ep2) = 538 kN Conform §6.ep 2 = FT .2 = min(FRd.Rd.ep1. 2.2 din EN 1993-1-8 Pentru modul 1: Pentru modul 2: unde: np = min (e2s.b1 − 2 ⋅ 0.u = 735 kN = 538 kN Tab 6.u = M pl .4 Verificarea ForŃa tăietoare de calcul: ForŃa tăietoare capabilă: VSd VRd = 100 kN = 124 kN → verifică 4. Rd = 2 ⋅ m p ⋅ n p − ew ⋅ (m p + n p ) mp + np (8 ⋅ n p − 2 ⋅ ew )⋅ M pl . Rd .1 Tab 3. Rd .8 ⋅ 3 ⋅ 2 ) = 39.

u=1.39.1 = 0.6 ⋅ 800 ⋅ 245 = = 106. .1. Fb.8 1s − 1..9 ⋅ 2144 ⋅ 360 = 631kN 1.1 Anet .u.0) = 0. Rd = k1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t γ Mu Tab 3.90 .9kN 1.Rd.Rd este dată în Tabelul 3.2 = n Fb. 1. Rd .3.7.1 = α v ⋅ f ub ⋅ A 0.3 SR EN 19931-1 Forfecare în tija şuruburilor Conform Tabelului 3.1  e2b p 2 1 f ub  . .u = 6 ⋅106.2.hor = 6·75.1 = n ⋅ Fv .1 = 1.2.u .3 (2) din EN1993-1-1 Nu4 = 0.4.5) = 2. 2.bw γ M .1 4. Rd .12 ⋅ 0.5 ⋅ 200 ⋅ 360 = 490.u.hor este: Fb.u 1.2 Prinderea pe grindă §6.68   3d 0 3d 0 4 f up   e  p k1 = min 2.4 din EN1993-1-8 ca: Fb.7 kN 1.4 1s − 1. 2.4 din EN1993-1-8 N Rd .9 γM.3 = t w ⋅ h p ⋅ f u . p = 2 ⋅ (t p ⋅ h p − d 0 ⋅ n1 ⋅ t p ) = 2 ⋅ (8 ⋅ 200 − 22 ⋅ 3 ⋅ 8) = 2144mm 2 §6.N Rd .12 γM.3 SR EN 19931-1 IV. rezistenŃa orizontală la presiune pe gaură a unui singur şurub asupra aripii cornierei.5 pentru şuruburi grupa 10. − .1 §6.5    d0 d0   = min(3.4 SR EN 1993-1-8 Prin urmare.7 = 454 kN RezistenŃa la presiune pe gaură a unui singur şurub.u.4kN Fv . 2.1 γM.7. 2.682 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 8 = 75.9 = 641.5. p ⋅ d ⋅ t p γ Mu α b = min  = 2.12.1 Întindere in secŃiunea brută a aripii cornierei N u3 = t p ⋅ h p ⋅ f up γ Mu = 8 ⋅ 200 ⋅ 360 = 523.8 = 0. p ⋅ f up γ Mu = 0.u = 1.u .3 SR EN 19931-1 Întindere in secŃiunea netă a aripii cornierei Conform § 6.9 ⋅ Anet .2.Rd.22.0  = min(0.2.u = 7.4 SR EN 1993-1-8 Presiune pe gaură în aripa cornierei NRd. 1.6kN 1.u . Rd = k1 ⋅ α b ⋅ f u .68. Fb.u αv Tab 3.9kN γ M .6 pentru şuruburi grupa 8.

1 Tab 3.682 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 7.9 ⋅1537 ⋅ 360 = 452kN 1.91 .68.5) = 2.−.5 = = 70.1 §6.u .2.hor = 3·70. − .3 SR EN 19931-1 Anet .5 = 1537 mm 2 RezistenŃa nodului la întindere RezistenŃa nodului la întindere Modul de cedare: Nu= 212.hor = k1 ⋅ α b ⋅ f ubw ⋅ d ⋅ t bw γ Mu 2.u.1 §6.5 ⋅ 271 ⋅ 360 = = 665kN 1.9kN 1.12.0) = 0.5  = min(2. 2.5 ⋅ 271 − 22 ⋅ 3 ⋅ 7.7 kN Presiune pe gaură în inima grinzii IV.bw ⋅ f ubw γ Mu = 0.9 ⋅ Anet .2.12   d0   γM.7. 2.4 1s − 1. 2.4 SR EN 1993-1-8 α b = min   e2bb p 2 1 f ub  . .1 Întindere in secŃiunea brută a inimii grinzii Nu6 = t bw ⋅ hbw ⋅ f ubw γ Mu 7.68   3d 0 3d 0 4 f ub1   p  k1 = min1.22.9 = 212.3 SR EN 19931-1 Întindere in secŃiunea netă a inimii grinzii Nu7 = 0. p = t bw ⋅ hbw − d 0 ⋅ n1 ⋅ t bw = 7.0  = min(0.Presiune pe gaură în inima grinzii Nu5 = n·Fb.1.u = 1.12 ⋅ 0. 1.7 kN Fb.

5 FEd Figura 4.1 CondiŃii geometrice pentru elemente îmbinate cu bolŃuri Figura 4.41: Exemplu de îmbinare cu bolŃ FEd FEd 0.4.6 Îmbinări cu bolŃuri 4.4.9 (SR EN 1993-1-8).5 FEd FEd 0.6.42: Geometria îmbinării cu bolŃ Conform Tabelului 3.9 SR EN 1993-1-8 . 3.92 d0 a c Tab.4. condiŃiile geometrice ale unei îmbinări cu bolŃ se aplică considerând una din următoarele două situaŃii: t IV.

4. grosimea eclisei subŃiri grosimea eclisei groase distanŃa dintre cele două eclise valoarea de calcul a forŃei transferate în reazem.9 SR EN 1993-1-8 d d0 fy fup fyp t A a b c FEd.9 SR EN 1993-1-8 SituaŃia când se cunoaşte geometria elementelor t ≥ 0.4. grosimea elementului îmbinat.2 RezistenŃa îmbinării cu bolŃ Momentul încovoietor în tija bolŃului M Ed = M Ed .ser diametrul bolŃului.5 + 2 ⋅10 ) = 337500 Nmm 8 8 §3. 3.2 SR EN 1993-1-8 IV.SituaŃia când se cunoaşte grosimea t a≥ c≥ FEd ⋅ γ M 0 2 ⋅ d 0 + 2⋅t ⋅ f y 3 FEd ⋅ γ M 0 d 0 + 2⋅t ⋅ fy 3 Tab.18 mm + 2⋅t ⋅ fy 3 2 ⋅ 15 ⋅ 235 3 a c do t FEd FEd.5 ⋅ t FEd ⋅ γ M 0 fy Tab.ser fy = 35 mm = 35 mm = 30 mm = 15 mm = 100 kN = 60 kN = 235 N/mm2 Tab.9 SR EN 1993-1-8 Pentru cazul în care se cunoaşte grosimea t.13. sub acŃiunea combinaŃiei de încărcări la starea limită de exploatare normală. diametrul găurii bolŃului.18 mm 2⋅t ⋅ f y 3 2 ⋅ 15 ⋅ 235 3 FEd ⋅ γ M 0 d 0 100000 ⋅ 1. cea mai mică rezistenŃă de calcul dintre cea a bolŃului şi a elementului îmbinat.6. aria secŃiunii transversale a bolŃului. limita de curgere bolŃului.0 2 ⋅ 30 + '= + = 34.ser ⋅ (b + 4 ⋅ c + 2 ⋅ a ) = ⋅ (15 + 4 ⋅ 2.0 30 '= + = 24. dimensiunile a si c se obŃin astfel: a≥ c≥ FEd ⋅ γ M 0 2 ⋅ d 0 100000 ⋅ 1. 3. rezistenŃa de rupere la tracŃiune a materialului bolŃului.7 ⋅ d 0 ≤ 2.93 . 3.ser FEd 100000 ⋅ (b + 4 ⋅ c + 2 ⋅ a ) = ⋅ (15 + 4 ⋅ 2.5 + 2 ⋅ 10 ) = 562500 Nmm 8 8 F 60000 = Ed .

3 Verificare tensiunii de contact pentru cazul bolŃurilor interschimbabile IV. trebuie să satisfacă şi următoarea relaŃie: Fb. Rd = 0.592kN ≥ Fv . Ed .6 ⋅15 ⋅ 30 ⋅ 235 = 63.5 ⋅ 15 ⋅ 30 ⋅ 235 = 158.10 SR EN 1993-1-8 Dacă se intenŃionează ca bolŃul să fie interschimbabil.10 SR EN 1993-1-8 . Ed   ≤1   +  M Rd   Fv .10 SR EN 1993-1-8 = 2650mm 3 Dacă se intenŃionează ca bolŃul să fie interschimbabil.ser = 337500 Nmm 1.5 ⋅ t ⋅ d ⋅ f yp γM0 t d fyp = 1.6 ⋅ A ⋅ f ub γM2 = 0.10 SR EN 1993-1-8 4 = 800 N / mm 2 = 1413mm 2 Presiune pe gaură în placă Fb .5 mm §3.8 ⋅ Wel ⋅ f yb γ M 6.5 ⋅ 2650 ⋅ 640 = 2544000 Nmm ≥ M Ed = 562500 Nmm 1.4kN ≥ Fb.ser = 0.25 = 2⋅ A = 2⋅ f ub π ⋅d2 π ⋅ 30 2 4 Tab 3.6.13.6 ⋅ t ⋅ d ⋅ f yp γ M 6.4.2 Fig.94 2 2 2 2 Tab 3. Rd     562500   100000   2544000  +  542592  = 0.0 Tab 3.Ed = 100kN 1.11 SR EN 1993-1-8 Forfecarea tijei bolŃului Fv . trebuie să satisfacă şi următoarea relaŃie: M Rd .0 = 15 mm = 30 mm = 235 N/mm² Tab 3.0 π ⋅r3 4 Tab 3.ser a b c = 100 kN = 60 kN = 10 mm = 15 mm = 2.10 SR EN 1993-1-8 Încovoiere în tija bolŃului M Rd = 1.Rd = 1. ser = 0.ser = 60kN 1. Ed = 100kN 1.625kN ≥ Fb.FEd FEd.5 ⋅ Wel ⋅ f yb γM0 Wel = = 1.Rd = 0.082 ≤ 1     4. 3.8 ⋅ 2650 ⋅ 640 = 1356800 Nmm ≥ M Ed .0 Tab 3.ser = 0.6 ⋅ 1413 ⋅ 800 = 542.10 SR EN 1993-1-8 RezistenŃa combinată la forfecare şi încovoiere a bolŃului  M Ed   Fv .

σ h.591 ⋅ E ⋅ FEd .5 N / mm 2 IV.5 ⋅ 235 = 587.ser σ h. Ed = 2.2 SR EN 1993-1-8 σ h. Ed = 0. Ed ≤ f h .5 ⋅ f yp 210000 ⋅ 60000 ⋅ (31 − 30) = 570 N / mm 2 30 2 ⋅15 γ M 6. Ed 2.13.95 .ser ⋅ (d 0 − d ) d2 ⋅t §3. Rd = 587. Rd σ h .591⋅ f h .5 N / mm 2 1. Ed = 0.0 = 570 N / mm 2 < f h .Ed = f h.

4. NotaŃii generale FRd tp a1 a ar br h t Figura 4.5 mm bc = 240 mm tcf = 12 mm r = 21 mm A = 7680 mm2 I = 77630000 mm4 fyc = 235 N/mm2 fuc = 360 N/mm2 tp a b t ar br fyc fuc P30 x 400 x 400 S235 = 30 mm = 400 mm = 400 mm = 30 mm = 150 mm = 150 mm = 235 N/mm2 = 360 N/mm2 800 x 700 x 700 C30/37 a1 = 700 mm b1 = 700 mm h = 800 mm fck = 30 N/mm2 b b1 . Simboluri.4.1 Geometria tipului de îmbinare.4.7 Îmbinare articulată între stâlp şi fundaŃie (Cestruco.43: Îmbinare simplă între stâlp şi fundaŃie Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Îmbinare articulată între stâlp şi fundaŃie Stâlpul HEA 240 S235 Placa de bază P30 x 400 x 400 S235 Blocul fundaŃiei 800 x 700 x 700 C30/37 Stâlpul ÎnălŃimea secŃiunii Grosimea inimii LăŃimea tălpii Grosimea tălpii Raza de curbură Aria secŃiunii Momentul de inerŃie Limita de curgere RezistenŃa ultimă Placa de bază Grosimea plăcii LăŃimea plăcii Lungimea plăcii Grosimea stratului de poză DistanŃa până la marginea blocului DistanŃa până la marginea blocului Limita de curgere RezistenŃa ultimă Blocul fundaŃiei LăŃimea blocului Lungimea blocului ÎnălŃimea blocului RezistenŃa caracteristică CoeficienŃi de siguranŃă IV.96 HEA 240 S235 hc = 230 mm tcw = 7. 2003) 4.7.

1mm 3 ⋅ 23.2 Calculul bazei stâlpului SecŃiunea efectivă a blocului fundaŃiei este dată de:  a + 2 ⋅ a r = 400 + 2 ⋅150 = 700 mm     5 ⋅ a = 5 ⋅ 400 = 2000 mm  a1 = min   = 700 mm a + h = 400 + 800 = 1200 mm     5 ⋅ b = 5 ⋅ 700 = 3500 mm 1   iar.2.5 SR EN 1993-1-8 IV.67 ⋅k j ⋅ f ck γc = 0. Prin urmare. factorul de concentrare a eforturilor este: kj = a1 ⋅ b1 700 ⋅ 700 = = 1.44) este: Aeff = (bc + 2 ⋅ c) ⋅ (hc + 2 ⋅ c) − (bc + 2 ⋅ c − t w − 2 ⋅ c) ⋅ (hc − 2 ⋅ t f − 2 ⋅ c) Aeff = (230 + 2 ⋅ 51.25 4.44: Aria efectivă RezistenŃa de calcul a betonului de sub placa de bază este: tf N Rd = Aeff ⋅ f j = 77678 ⋅ 23.45 1.2.1) = 77678mm 2 c bc c tw c c c hc c Figura 4.2.1) ⋅ (240 + 2 ⋅ 51.45 ⋅ 1.5 SR EN 1993-1-8 Aria efectivă (vezi Figura 4.5 SR EN 1993-1-8 O placă rigidă cu o lăŃime efectivă c.4.15 = 1. situată împrejurul secŃiunii stâlpului.5 mm 2 §6.45 = 1821 ⋅10 N 3 §6.15 §6.1) − (230 + 2 ⋅ 51.75 ⋅ 30 N = 23. înlocuieşte placa de bază flexibilă: c =t⋅ fy 3⋅ f j ⋅γ M 0 = 30 ⋅ 235 = 51. din condiŃii de simetrie b1 = a1.97 .7.75 400 ⋅ 400 a ⋅b RezistenŃa la presiune a betonului de sub placa de bază se poate calcula astfel: fj = 0.1) ⋅ (240 − 2 ⋅12 − 2 ⋅ 51.5 − 2 ⋅ 51.1 − 7.67 ⋅ 1.γM0 γC = 1.

Buloanele de ancoraj sunt dimensionate din condiŃii constructive.4 ⋅ 10 3 N unde A este aria secŃiunii transversale a stâlpuui.2.45).45: Ancorarea stâlpului în fundaŃie Notă: · RezistenŃa de calcul a stâlpului este mai mică decât cea a bazei stâlpului: N pl . HEA 240 80 400 240 80 §6.40x240 90 220 90 O20 M20 110 110 220 Concrete C30/37 Steel S235 Figura 4.98 85 115 P30 . IV. · PlăcuŃe adiŃionale sunt folosite în timpul execuŃiei pentru a asigura nivelul plăcii de bază (vezi Figura 4.15 = 1569.6. Rd = A ⋅ f y / γ M 0 = 7680 ⋅ 235 / 1.400x400 2O22 70 400 5 115 .12 SR EN 1993-1-8 85 200 30 30 200 200 200 200 400 500 200 400 3P30 .

V.CAPITOLUL V ÎMBINĂRI LA ELEMENTE CU SECłIUNE TUBULARĂ . 1 - .

2009 CIDECT. este posibilă folosirea tehnologiei cu şuruburi oarbe. 2 - . 2003 CIDECT Report: 5BP-4/05. Pentru noduri grindă-stâlp cu elemente cu secŃiuni tubulare. În acest caz se pot folosi atât îmbinări sudate cât şi bulonate. dacă dimensiunile secŃiunilor tubulare respectă cerinŃele necesare. deoarece comportarea nodurilor.18.2 al EN 1993-1-8 pot fi utilizate numai în cazul în care toate condiŃiile date în paragraf sunt respectate. Design of Tubular Steel Structures. Development of a full consistent design approach for bolted and welded joints in building frames and trusses between steel members made of hollow and/or open sections. Volume 1: Practical guidelines. Trebuie făcută o distincŃie între elementele cu secŃiune tubulară circulară (CHS) şi rectangulară (RHS). • • • • • • ReferinŃele bibliografice utilizate sunt: SR EN 1993-1-8:2006.5.4. Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. Questions and Answers to design of Structural Connections according to Eurocode 3. Partea 1-8: Proiectarea îmbinărilor Leonardo Project: CESTRUCO.5 mm şi nu va fi mai mare decât 25 mm. Lecture 14: Bolted connections. Norma europeană [EN 1993-1-8: 2006] Capitolul 7 furnizează reguli detaliate de aplicare pentru a determina rezistenŃele statice ale nodurilor uniplanare şi multiplanare. 2005 CIDECT. dacă nu se iau măsuri speciale care să asigure că proprietăŃile grosimii materialului vor fi adecvate. Lecture 13: Welded connections. atunci când acŃiunile seismice nu sunt considerate generatoare de fenomene de oboseală. Un caz particular este reprezentat de nodurile grindă-stâlp ale clădirilor cu stâlpi din secŃiuni tubulare umplute cu beton (CFHS). la grinzi cu zăbrele compuse din combinaŃii de secŃiuni tubulare şi secŃiuni deschise. şi ale nodurilor uniplanare. la grinzi cu zăbrele realizate din elemente cu secŃiuni tubulare circulare. Design of Tubular Steel Structures. de exemplu comportarea locală a elementelor. Lecture 12: Generalities on joint design. INTRODUCERE Tehnologia de îmbinare joacă un rol important asupra performanŃelor structurilor cu secŃiuni tubulare. Grosimea nominală de perete a secŃiunii tubulare este limitată la minimum 2. Application of the component method. Tipurile de noduri acoperite de standardul EN 1993-1-8 sunt indicate în Figura 5. pătrate sau rectangulare. solicitate preponderent static. RezistenŃele statice ale nodurilor sunt exprimate ca rezistenŃe de calcul maxime axiale şi/sau momente pentru zăbrele. 2009 CIDECT. Acest capitol prezintă principalele aspecte ale comportării şi calculului îmbinărilor de elemente cu secŃiuni tubulare. regulile de aplicare date în paragraful 7.V. Aceste îmbinări pot fi utilizate şi la clădiri din zone seismice. Regulile de aplicare sunt valabile atât pentru secŃiuni laminate tubulare din EN 10210. cât şi pentru secŃiuni tubulare formate la rece din EN 10219. 2009 .1. cum ar fi grinzi şi stâlpi din RHS sau stâlp din RHS şi grindă din profile I sau H. Design of Tubular Steel Structures. este diferită.

1 GeneralităŃi Eforturile de calcul axiale.6. 0 (5.Ed = N 0. Ed We (.2) 4.6.6 din EN1993-1-8.4 până la 7. Ed M 0. Ed A0 + M 0.4.Ed sau σp. Eforturile de calcul axiale în zăbrele. 3. CALCULUL ÎMBINĂRILOR CU SECłIUNI TUBULARE (EN1993-1-8. atât zăbrele cât şi în tălpi la starea limită ultimă.Ed = unde: (5. Cedare prin forfecarea tălpii. sau a unei tălpi. în nod.1) σp. Expresiile tipărite îngroşat în lista de mai sus reprezintă diferitele moduri de cedare ale nodurilor structurilor cu zăbrele pentru rezistenŃele de calcul date în Tabele 7. .2 Moduri de cedare ale îmbinărilor cu secŃiuni tubulare RezistenŃa de calcul a nodurilor realizate între elemente cu secŃiune tubulară şi a nodurilor realizate între elemente cu secŃiune tubulară şi deschisă. Cedare la faŃa tălpii (cedare plastică a feŃei tălpii) sau plastificarea tălpii (cedare plastică a secŃiunii tălpii). 0 N p . 7.6. nu trebuie să depăşească rezistenŃele de calcul ale elementelor componente determinate în conformitate cu EN1993-1-1.5 sau 7. 7.Ed = N 0 .V. străpungere sau instabilitate (strivire sau voalare a pereŃilor laterali ai tălpii) sub efectul de compresiune al zabrelei. 4. Tensiunile normale σ0. la starea limită ultimă trebuie de asemenea să nu depăşească rezistenŃa de calcul a nodului dată în 7. trebuie să se bazeze pe unul din următoarele moduri de cedare: 1. Cedare a pereŃilor laterali ai tălpii (sau cedarea inimii tălpii) prin curgere.2) Np. realizate din elemente cu secŃiuni tubulare.6. 2. 3 - . Cedare prin voalare locală a unei zăbrele.3) 4.4. 5. Ed + A0 We (. Ed − ∑ N i . Cedare a zăbrelei cu o lăŃime efectivă redusă (fisuri în suduri sau în zăbrele).Ed din tălpa unui nod trebuie determinate din: σ0. Ed cosθ i i >0 (5. Cedare la forfecare prin străpungere a peretelui tălpii (iniŃierea fisurii conducând la desprinderea zăbrelei de talpă). 6.

rectangulare RHS.20 şi Figura 5.18: ConfiguraŃii de noduri între elemente cu secŃiuni tubulare ale grinzilor cu zăbrele .V.Figurile Figura 5. respectiv între zăbrele CHS sau RHS şi secŃiuni I sau H pentru tălpi.19. Nod în K Nod în KT Nod în N Nod în T Nod în X Nod în Y Nod în DK Nod în KK Nod în X Nod în TT Nod în DY Nod în XX Figura 5. Figura 5. cu secŃiuni circulare tubulare CHS. 4 - .21 ilustrează modurile de cedare (a)-(f) pentru noduri între zăbrele şi elemente de talpă.

19: Moduri de cedare la nodurile elementelor cu secŃiuni circulare tubulare (CHS) .Mod de cedare ForŃă axială Moment încovoietor a b c d e f Figura 5. 5 - .V.

Mod de cedare ForŃă axială Moment încovoietor a b c d e f Figura 5. 6 - .20: Moduri de cedare la nodurile elementelor cu secŃiuni rectangulare tubulare (RHS) .V.

Mod de cedare a ForŃă axială Moment încovoietor - - b c d - - e f Figura 5.V.21: Moduri de cedare la nodurile elementelor realizate între secŃiuni circulare sau rectangulare tubulare (CHS sau RHS) ale zăbrelelor şi secŃiuni I sau H ale tălpilor . 7 - .

• Model la forfecare prin străpungere.4.22: Diferite tipuri de grinzi cu zăbrele).V. Figura 5. • Cu piese de capăt care permit îmbinări cu şuruburi.22: Diferite tipuri de grinzi cu zăbrele 4. 8 - .7.7.7. 2009) Chiar dacă îmbinările cu şuruburi la secŃiuni tubulare sunt utilizate pentru asamblarea elementelor prefabricate sau a structurilor spaŃiale. • Model de forfecare a tălpii. se folosesc trei modele analitice pentru noduri cu secŃiuni tubulare realizate din CHS: • Model circular. cea mai uitilizată metodă pentru a asambla elemente tubulare este sudarea. .1 Îmbinări pentru elemente cu secŃiune tubulară circulară (CHS) Secțiunile circulare pot fi îmbinate în moduri diferite: • Cu conectori speciali prefabricaŃi (de ex. 4. ÎMBINĂRI SUDATE (CIDECT L13.1. • Sudate de o placă. mai ales pentru grinzi cu zăbrele (Figura 5. • Sudate direct de elementul continuu (talpă). Mero).1 Modele analitice pentru îmbinări cu secŃiuni CHS solicitate axial Pentru determinarea parametrilor care influenŃează comportarea nodurilor. Cea mai simplă soluŃie este să se taie corespunzător capătul elementelor care trebuie îmbinate cu talpa şi să se sudeze elementele direct între ele.

. Acest model furnizează rezultate bune pentru noduri T.5·Ni·sinθi este acum considerată ca o încprcare uniform distribuită liniară pe lungimea efectivă Be. Ni ⋅ sinΘi ti ci d d1 ⋅ t i i N ⋅ sinΘ i i 2 Ni ⋅ sinΘi 2 ⋅ Be ϕ d0 mp mp A B A t0 A B A Ni ⋅ sinΘi 2 c 1 ⋅ tii i dii d d0 − t i Ni ⋅ sinΘi Figura 5.5 d0 – 3.5 N i sin θi ( 0. Aceste încărcări vor fi transmise tălpii pe o lungime efectivă Be.23: Model circular pentru solicitări axiale).5. având o geometrie şi caracteristici mecanice identice cu talpa CHS (Figura 5.4) Cu d0 – t0 ≈ d0 (neglijând t).3.25 t0 f y 0 (5. Neglijând influenŃa eforturilor axiale şi de forfecare asupra momentului plastic mp pe unitate de lungime.1.5) Lungimea efectivă Be a fost determinată experimental şi depinde de raportul β. Încărcarea 0.5 d 0 − 0. 2 m p Be = 0.1. La cedare.23: Model circular pentru solicitări axiale Be Efortul Ni din zăbrea poate fi împărŃit în două încărcări de 0. 9 - . trebuie luaŃi în considerare alŃi parametri cum ar fi distanŃa dintre diagonale şi eforturile axiale.Pentru noduri mai complexe cum ar fi K şi N. capacitatea plastică mp va fi atinsă în punctele A şi B.5 Ni sinθi perpendicular pe talpă pe o distanță (di . O valoare medie este: Be = 2.1 Model circular Nodul este modelat de un tub de lungime efectivă Be.5 c1 di ) 2 Be t2 f d0 Ni = ⋅ 0 y0 1 − c1β sin θ i (5.0 d0.ti) = c1 di pe generatoare. Y şi X. mp rezultă: 2 m p = 0.V.

RezistenŃa la forfecare prin străpungere pentru îmbinări cu un unghi de zăbrea de θi = 90° poate fi calculat folosind aria efectivă de forfecare prin străpungere π d1 t0 (simplificată ca perimetrul zăbrelei multiplicat cu grosimea tălpii) şi rezistenŃa la forfecare prin străpungere f y 3 .58 π d i t0 f y 0 (5.24: Model la forfecare prin străpungere 5. zăbreaua trage în afară secŃiunea tălpii. .2 Model la forfecare prin străpungere Pentru cedarea prin forfecare cu străpungere.3.5.1. cedarea este guvernată de o combinaŃie de cedare locală a secŃiunii transversale datorită eforturilor din zăbrea perpendiculare pe talpă şi cedarea tălpii datorită forfecării. încovoierii şi dacă e prezentă. ) ) criteriul de forfecare prin străpungere este: N i = 0.V.7) Figura 5.6) .3 Model de forfecare al tălpii La nodurile în T.1. Pentru unghiuri de zăbrele diferite de θi = 90° perimetrul îmbin ării poate fi idealizat cu o elipsă.1. Astfel: N i = 0. 10 - .1. Deoarece perimetrul unei elipse nu poate fi calculat analitic. raportul dintre perimetrul elipsei (pentru θi < 90° şi cerc (pentru θi = 90° este dat simplificat de (1 + sin θi) / (2 sin θi). Astfel.3. Modul de cedare este o plasticizare a secŃiunii transversale a tălpii datorită forfecării. Cedarea este produsă de componenta din zăbrea perpendiculară pe secŃiunea tălpii Ni sinθi. Nodurile în K cu un raport mare β pot ceda rin forfecare în porŃiunea liberă dintre zăbrele.58 π d i t0 f y 0 1 + sin θi 2 ⋅ sin 2 θi (5. încărcarea axială a tălpii. forŃei axiale şi încovoierii dacă este prezentă.

trebuie considerată doar interacŃiunea dintre forŃele axiale şi de forfecare: N 0.Pentru tălpi compacte.58 f y 0 (5. cu o analiză plastică se poate arăta că capacitatea tălpii la forfecare este dată de: V pl = Av f y0 3 = 2 π A0 0.0 Clasa 2 şi dar Clasa 2 şi 10 10 10 25% t1 + t2 ≤ ≤ ≤ d0 / t0 d0 / t0 di / ti ≤ ≤ ≤ 50 40 50 în general pentru îmbinări în X λov g ≥ ≥ .8) Capaciatea axială a secŃiunii tălpii este dată de: N pl = A0 f y 0 = π ( d0 − t0 ) t0 f y 0 (5.1 Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudură între elemente cu secŃiuni circulare tubulare (CHS) 0.7.gap ≤ A 0 ⋅ f y0 − A 0 ⋅ f y0  N i ⋅ sinΘi 1−   0.58 ⋅ f ⋅ A y0 V      2 (5.9) Dacă momentele încovoietoare sunt mici.V.10) Figura 5.2 (Noduri plane) şi 7.2 ≤ di / d0 ≤ 1. RezistenŃa de calcul a unei îmbinări va fi valoarea minimă pentru aceste două criterii.2 Evaluarea rezistenŃelor pentru îmbinări cu secŃiuni CHS Cu condiŃia ca geometria nodului să fie în conformitate cu cea dată în Tabel 5. rezistenŃa de calcul a nodurilor realizate prin sudură între elemente cu secŃiuni circulare tubulare poate fi determinată folosind 7.3 (Noduri spațiale) din EN1993-1-8.1.25: Model de forfecare a tălpii 4. doar cedarea feŃei tălpii şi forfecarea prin străpungere trebuie considerate.4. În cazul nodurilor aflate în domeniul de validitate dat în Tabel 5.1. 11 - .4. Tabel 5.1.

• Nod K (cu spaŃiu şi suprapunere). această soluŃie furnizează de asemenea cea mai eficientă cale pentru protecŃie şi mentenanŃă. Îmbinările dintre secŃiuni tubulare rectangulare pot fi uşor realizate.V.4.1 Modelul linilor de plasticizare Principiul metodei liniilor de plasticizare este bazat pe egalitatea dintre energia externă a efortului N1 pe o deplasare d şi energia internă prin sistemul de articulaŃii plastice cu lungimi de linii plastice li şi unghiuri de rotire ϕi. • Modelul voalării peretelui de talpă. • Nod KT (cu spaŃiu şi suprapunere). 4.25 t0 f y 0 (pe unitate de lungime) (5.11) Egalând suma cu lucrul mecanic extern se obŃine: N1 sin θi = 2 2 f y 0 t0  1− β η  +  tan α +  1− β  tan α sin θi  (5. deoarece elementele îmbinate trebuie prevăzute doar cu tăieturi de capăt drepte. 12 - . • Noduri Y. • Noduri X. • Nod N (cu spaŃiu şi suprapunere).3.2.2.1. • Modelul de forfecare al tălpii.7.2 Îmbinări pentru elemente cu secŃiune tubulară rectangulară (RHS) Cea mai economică şi comună cale pentru a îmbina secŃiuni tubulare rectangulare este prin îmbinare directă fără nici o placă sau guseu.7. Îmbinări sudate RHS: • Noduri T. se folosesc cinci modele analitice pentru noduri cu secțiuni tubulare realizate din RHS: • Modelul linilor de plasticizare. Y şi X): .1 Modele analitice pentru îmbinări cu secŃiuni RHS solicitate axial Pentru determinarea parametrilor care influenŃează comportarea nodurilor. N1 sin θ i δ = Σli ϕi m p 2 m p = 0. • Modelul lățimii efective a zăbrelei. • Modelul de forfecare prin străpungere.12) Acesta e un minim pentru: dN1 =0 dα tan α = 1 − β SubstituŃia oferă capacitatea (noduri T. 5.

Y şi X . Acelaşi lucru se aplcă şi mărimii sudurilor.V.N1 = 2 f y 0 t0  2 ⋅η + 4 1− β  1 − β  sin θ1  1   sin θ1 (5. unele simplificări au fost încorporate. grosimea secŃiunii a fost neglijată (b – 2 t b). Pentru nodurile K transferul încărcării este mai complicat. 13 - . de ex. Figura 5.13) La acest model. care nu au fost încorporate.26: Model al liniilor de plasticizare pentru noduri T.

porŃiunea cu spaŃiu este relativ prea rigidizată în comparaŃie cu celelalte părŃi perimetrale. criteriul de forfecare prin străpungere devine: N 2 sin θ 2 = f y0  2 h2  t0  + b2 + bep  3  sin θ 2  (5. astfel: N 2 sin θ 2 = f y0  2 h2  t0  + 2 bep  3  sin θ 2  (5.V.5 ( b0 − bi ) sau g b0 ≈ 1 − β Datorită capacităŃii de deformare a materialului.18) . 14 - . mărimea spaŃiului este extrem de importantă pentru lungimea forfecării prin străpungere efectivă.2 Modelul de forfecare prin străpungere Forfecarea prin străpungere este produsă de componenta perpendiculară pe faŃa tălpii a efortului din zăbrea. Lungimea efectivă redusă pentru forfecare cu străpungere. N 2 sin θ 2 = f y0  h  t0  b2 + 2 c 2  sin θ 2  3  (5.5 (1 − β ) ≤ g b0 ≤ 1. astfel criteriul de forfecare prin străpungere este dat de: N1 = f y0  2 ⋅ h1  1 + 2bep  t0  3  sin θ1  sin θ1 (5. Y ți X.5 g ≈ 0. care a fost dovedit experimental.15) Pentru un spaŃiu mare între diagonale. spaŃiul trebuie să satisfacă: 0.14) Pentru noduri în K cu spaŃiu între diagonale.16) Pentru un spaŃiu unde rigiditatea este aproximativ egală cu cea de partea zăbrelelor.5. Dacă mărimea spaŃiului este aproape de zero şi valoarea lui β este mică către mediu. limita poate fi extinsă la: 0. apare o situaŃie similară ca şi pentru nodurile T.3.17) Neglijând grosimea şi dimensiunile sudurilor.5 (1 − β ) (5.2.1.

criteriul lăŃimii efective poate fi dat de (Figura 5. 15 - . de exemplu: .29): N1 = f y1 t1 ( 2 h 1 +2 be − 4 t1 ) (5.27: Model de forfecare prin străpungere a tălpii pentru noduri T.a) sectiune longitudinală b) sectiune transversală  h  L eff = 2 1 + 2b ep   sin θ  1   Figura 5.30).3 Modelul lăŃimii efective a zăbrelei Pentru noduri T.1.3.19) Pentru noduri în K având un perete transversal efectiv întreg a zăbrelei la un spaŃiu (Figura 5.2.V. Y şi X. Y şi X c) spatiu foarte mare Figura 5.28: Model de forfecare prin străpungere a tălpii pentru nod K cu spaŃiu între zăbrele 5.

16 - .3.30: Modelul lăŃimii efective a zăbrelei pentru noduri cu zăbrele suprapuse 5.1. cedează în general prin plastificarea sau voalarea pereŃilor tălpii.N 2 = f y 2 t2 ( 2 h2 + b2 + be − 4 t2 ) (5. Y şi X cu un raport mare β. Figura 5. cedează în general prin plasticizarea sau voalarea peretelui tălpii. Y şi X cu un raport β ridicat. Y şi X Figura 5. Modelul utilizat este similar cu acela utilizat . după cum se arată în Figura 5.29: Modelul lăŃimii efective a zăbrelei pentru noduri T.4 Modelul voalării peretelui de talpă Nodurile T.31.20) Noduri T.2.V.

31: Modelul voalării peretelui de talpă 5.pentru îmbinări grindă-stâlp între secŃiuni I.V. Pentru noduri cu β = 1.5 Modelul de forfecare a tălpii Acest model este bazat pe formulele de bază pentru calculul plastic.1.3. gap ≤ ( A0 − Av ) f y 0 + Av f y 0 1 − (VEd V pl . următoarea formulă de interacŃiune poate fi determinată: N 0. Rd ) 2 (5.2.0 capacitatea poate fi uşor determinată cu:  h  1 N1 = 2 f y 0 t0  1 + 5 t0   sin θ 1  sin θ1 (5.21) Pentru pereŃi zvelŃi efortul de curgere fy0 este înlocuit de un efort de voalare fk care depinde de zvelteŃea inimii tălpii h0 / t0. 17 - .22) cu Av = ( 2 h0 + α b0 ) t0 Bazat pe criteriul Huber Hencky-Von Mises.23) . a) Elevatie b) sectiune transversală Figura 5. Efortul de forfecare plastic este dat de: V pl = f y0 3 Av (5.

7.2. Efortul capabil al unei îmbinări este considerat valoarea mimnimă a tuturor criterilor aplicabile.2 Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudură între elemente cu secŃiuni tubulare CHS. j = diagonala pe care are loc suprapunerea ] Tipul nodului bi /b0 sau di /b0 bi /ti şi hi /ti sau di /ti Compresiune Întindere h0 /b0 şi hi /bi b0 /t0 şi h0 /t0 ≤ 35 SpaŃiu liber sau suprapunere bi /bj bi /ti ≤ 35 T.5(1 − β) 1) dar ≤ 1.2 (Noduri plane) şi 7. trebuie considerate doar criterile de proiectate cuprinse în tabelul corespunzător.3 (Noduri spaŃiale) din EN1993-1-8.5.32: Modelul de forfecare a tălpii 4. 18 - . efortul capabil al nodurilor sudate între diagonale cu secŃiune tubulară şi tălpi realizate din Ńevi pătrate sau rectangulare se determină conform paragrafelor 7.25 bi /ti ≤ 35 şi hi /ti ≤ 35 şi hi /ti ≤ 35 ≥ 0.V.5.35 şi ≥ 0.0 şi Clasa 2 – SpaŃiu liber în K SpaŃiu liber în N bi /b0 ≥ 0.5(1 − β) şi ca valoare minimă g ≥ t1 + t2 .Figura 5.1.1 + 0.5 dar ≤ 2.2 Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudură între elemente cu secŃiuni tubulare CHS sau RHS şi tălpi cu secŃiuni RHS Parametrii nodului [ i = 1 sau 2.2 Evaluarea rezistenŃelor pentru îmbinări cu secŃiuni RHS Respectând condiŃia ca geometria nodului să fie în limitele prezentate în Tabel 5. Tabel 5. Y sau X bi /b0 ≥ 0. Pentru nodurile care se încadrează în limitele specificate în Tabel 5.01 b0 /t0 şi Clasă 2 ≤ 35 şi Clasa 2 g /b0 ≥ 0.

nodul va fi luat în considerare ca două noduri separate în T sau Y.3. j = diagonala pe care are loc suprepunerea ] Tipul nodului bi /ti şi hi /ti or di /ti dw /tw Compresiune Clasa 1 Întindere hi /bi b0 /tf bi /bj X şi dw ≤ 400 mm Clasa 1 şi hi ≤ 35 ti bi ≤ 35 ti di ≤ 50 ti ≥ 0.75 di /b0 ≥ 0.4 Clasă 1 dar ≤ 0.5 dar ≤ 2.75 .3 Domeniu de validitate pentru noduri sudate între diagonale cu secŃiune CHS sau RHS şi tălpi cu secŃiune I sau H Parametru nodului [ i = 1 sau 2.5(1 − β) şi g /b0 > t1 + t2 .7.3 Îmbinări pentru elemente cu secŃiune tubulară (CHS sau RHS) şi deschise 4. Este posibilă creşterea suprapunerii pentru a permite sudarea diagonalei suprapuse de talpa. 19 - .0 ≥ 0.22 din EN1993-1-8.21 sau 7.6.0 – T sau Y Nod în K cu spaŃiu liber Nod în N cu spaŃiu liber Nod în K cu suprapunere Nod în N cu suprapunere hi ≤ 35 ti Clasa 2 Clasa 2 1.8 di /ti ≤ 50 Precum în cazul precedent dar folosind di în loc de bi şi dj în loc de bj . Tabel 5. Dacă g /b0 > 1.1 Noduri sudate între diagonale cu secŃiune CHS sau RHS şi tălpi cu secŃiune I sau H Cu condiŃia ca geometria nodului să fie în domeniul de validitate specificat în Tabel 5. 2) 4.5 dar ≤ 2. paragraf 7.V.25 Suprapunere în N Diagonală cu secŃiune circulară 1) Clasă 1 Clasa 2 λov ≥ 25% 2) dar λov ≤ 100% şi bi /bj ≥ 0.0 – bi ≤ 35 ti di ≤ 50 ti şi dw ≤ 400 mm ≥ 0.7.Suprapunere în K bi /b0 ≥ 0.3. efortul capabil al nodului se va determina utilizând relaŃiile corespunzătoare din Tabelul 7.

4. secŃiunile tubulare pot fi îmbinate indirect utilizând talpa sau plăci sudate pe subansamble. j = diagonala pe care are loc suprapunerea ] Tipul nodului bi /ti şi hi /ti or di /ti bi /b0 Compresiune Întindere hi /bi Clasa 1 b0 /t0 SpaŃiu liber sau suprapunere bi /bj 0. Totuşi.24 din EN1993-1-8.1 Introducere în calculul îmbinărilor cu şuruburi Îmbinând două secŃiuni tubulare sau o secŃiune tubulară şi un profil deschis sau o placă direct pe fiecare parte cu şuruburi poate fi dificil.V.5 dar ≤ 2.7.8. ÎMBINĂRI CU ŞURUBURI (CIDECT L14.7. doar dacă îmbinarea nu e situată aproape de capătul deschis al unui element cu secŃiune tubulară. ceea ce face posibil să se efectueze astfel de îmbinări cu şuruburi într-o manieră simplă şi economică. 4. Motivul pentru această situaŃie specială este evident. Principalele metode de îmbinare cu şuruuri sunt descrise mai jos.3. Îmbinările cu şuruburi rămân cu toate acestea de dorit în multe cazuri.75 β = b1/b0 * b0 = b0 .2 (tw + r0) 1) Această condiŃie se aplică doar când β ≤ 0.4 şi b0 ≤ 400 mm ≥ 0. Tabel 5.85. în aceste cazuri.5(1-β ) ≤ g/b0 ≤ 1. efortul capabil al nodurilor dintre diagonalele cu secŃiune tubulară şi tălpi cu secŃiune U se va determina conform Tabelului 7.0 Clasa 2 şi g ≥ t1 + t2 Nod în K cu suprapunere Nod în N cu suprapunere * * şi b0 ≤ 400 mm 25% ≤ λov < 100% bi/bj ≥ 0. Altfel este necesar să se ia măsuri. care să permită strângerea şuruburilor din interior sau folosind şuruburi perforante sau oarbe. 20 - . cum ar fi tăierea unei găuri de acces a mâinii în elementul structural cu secŃiune tubulară.5(1-β ) * * * 1) Nod în K cu spaŃiu liber Nod în N cu spaŃiu liber ≥ 0. . 2009) 4.25 şi hi ≤ 35 ti bi ≤ 35 ti di ≤ 50 ti hi ≤ 35 ti bi ≤ 35 ti di ≤ 50 ti ≥ 0. în ciuda unicei condiŃii de ne-accesibilitate în interiorul secŃiunii tubulare. orice acces din interior fiind restricŃionat. deoarece secŃiunile tubulare oferă acces doar din exterior. paragraf 7.8.4.4 Domeniu de validitate pentru noduri sudate între diagonale cu secŃiune CHS sau RHS şi tălpi cu secŃiune U Parametrul nodului [ i = 1 sau 2. metodele descrise mai sus pot fi utilizate.2 Noduri sudate între diagonale cu secŃiune CHS sau RHS şi tălpi cu secŃiune U Cu condiŃia ca geometria nodului să fie în domeniul de validitate specificat în Tabel 5.

Capitol 3. TotuŃi.33. aceste îmbinări sunt realizate folosind elemente intermediare din oŃel pentru îmbinare. care pot produce erori de sudură datorită condiŃiilor ambientale. Figura 5. care sunt sudate de elementele tubulare. calculul îmbinărilor cu secŃiuni tubulare nu implică cerinŃe specifice. Următoarele figuri (Figura 5.33: Îmbinare de reazem bulonată pentru grindă cu zăbrele Figura 5. Figura 5. deoarece secŃiunile tubulare nu sunt îmbinate direct de şuruburi. 21 - . Pentru acest motiv.34: Îmbinare bulonată de pană . De fapt.34 şi Figura 5.35) arată diferite exemple de îmbinări cu şuruburi. Ele sunt preferate pentru îmbinările pe şantier pentru a evita sudurile pe şantier.V. Sudurile de şantier sunt de asemenea mai scumpe decât îmbinările cu şuruburi. îmbinările cu şuruburi fiind proiectate ca unele normale conform EN1993-1-8. îmbinările cu şuruburi nu sunt îmbinări speciale cu şuruburi între secŃiuni tubulare.Îmbinările cu şuruburi sunt în general demontabile.

35: Îmbinare bulonată de capăt 4.2. 22 - .8.36: Îmbinări cu flanşe .V.1 Îmbinări cu flanşe Figura 5.2 Tipuri de îmbinări cu şuruburi Îmbinările caracteristice cu şuruburi sunt următoarele şi ele se regăsesc în EN1993-1-8 sau în Manualele CIDECT: 4.8.Figura 5.

dacă e necesară Figura 5.40: Îmbinări continue grindă-stâlp cu șuruburi (CIDECT Design Guide 9) . 23 - .3 Îmbinări semi-rigide (îmbinări grindă-stâlp) Figura 5.A Rigidizări intermediare RHS Rigidizări.2.37: Îmbinări cu guseu 4. dacă sunt necesare Figura 5.38: Îmbinări de colț din elemente CHS sau RHS pentru cadre portal (CIDECT Design Guide 9.8.4. 2004) talpă placă de adaos.2 Îmbinări cu guseu sudură de-a lungul profilului RHS cu lungimea mai mare decât bi tăietură pentru a facilita îmbinarea placă de adaos dacă e necesară a) îmbinare de forfecare simplă b) îmbinare de forfecare modificată Figura 5.2.8.V.39: Îmbinări cu plăci cu șuruburi între elemente RHS (CIDECT Design Guide 9) Sectiunea A .

8.A punct de inflexiune (b) Vedere laterală şi distribuŃia momentelor Figura 5.42: Îmbinări cu stâlp continuu grindă-stâlp cu șuruburi (CIDECT Design Guide 9) 4. dacă e necesară Figura 5.2.V. 24 - .Figura 5.4 Îmbinări cu diafragmă transversală (a) Sectiunea A .41: Îmbinări cu placă de trecere grindă-stâlp cu șuruburi (CIDECT Design Guide 9) talpă placă de adaos.43: Îmbinări cu diafragmă continuă cu șuruburi (CIDECT Design Guide 9) .

45: Îmbinări cu șuruburi autofilentante pentru corniere sau plăci de capăt flexibile și RHS (Wardenier 2002) Etapa 1 Etapa 2 Figura 5.44: Îmbinări cu Lindapter “HolloFast” (Wardenier 2002) Figura 5.6 Îmbinări cu conectori deşi tip bolŃuri.46: Procedeul de autofiletare (Wardenier 2002) 4.5 Îmbinări cu şuruburi oarbe Figura 5.8.8. 25 - .2.47: Îmbinare cu conectori deşi tip bolŃuri .2.4.V. Figura 5.

V.1.1 Îmbinare sudată între două profile tubulare circulare 4.48: Îmbinare sudată între două profile tubulare circulare Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Nod grindă cu zăbrele în K cu spaŃiu liber Talpa grinzii CHS 244.9.9.5 x 10 S235 d0 = 244.69 mm² fyc = 235 N/mm² fuc = 360 N/mm² CHS 159 x 7.9. 26 - .88 mm² . Simboluri.1 mm A = 3383.1 S235 Tipul de îmbinare Îmbinare sudată între două profile tubulare circulare NotaŃii Ni forŃa axială transmisă de diagonala diametrul secŃiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele d0 t0 grosimea secŃiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele di diametrul secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele ti grosimea secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele g decalajul orizontal dintre diagonalele grinzii cu zăbrele øi unghiul dintre diagonale şi talpă Caracteristici detaliate Talpa grinzii Diametrul Grosimea tubului Aria secŃiunii Limita de curgere RezistenŃa ultimă Diagonala Diametrul Grosimea tubului Aria secŃiunii CHS 244.5 mm t0 = 10 mm A = 7357.5x10 S235 Zăbrelele CHS 159x7.1 S235 d0 = 159 mm t0 = 7.4. EXEMPLE DE CALCUL 4.1 Geometria tipului de îmbinare. NotaŃii generale t1 t2 N N 1 2 d1 d2 g d0 1 2 t0 Figura 5.

0  Factorii kg şi kp:         1.7mm ≥ t1 + t 2 = 7. 2  0.8 + 10.45 ≤ 50 t0 10 d 159 Clasă 2 10 ≤ i = = 22.7 ⋅ 0. De asemenea. di 159 = = 0.1.1 = 14.5  1.024 ⋅12.3 ⋅ n p ⋅ (1 + n p ) dar k p ≤ 1.8 + 10.2 ⋅ 1  ⋅  sin θ1 d0  γ M 5   1.5 ⋅ + 1.0 d 0 244.V.9. 2  0.2mm 0.3 RezistenŃa axială capabilă a nodurilor sudate realizate între zăbrele CHS şi tălpi CHS (elemente cu secŃiuni circulare tubulare) Cedare la faŃa tălpii Tab 7.1 din SR EN 1993-1-8. RezistenŃa de calcul a îmbinării se ia ca valoarea cea mai mică dintre aceste două criterii.6 ⋅ 235 ⋅ 10 2  159  1 = ⋅ 1.2 §7.5 ⋅    10   t0     n p > 0 (compresiune) : k p = 1 − 0.2 SR EN 19931-8 .33   + 1.2   = 1.1 g = 23.2 ⋅ = 285.4.00 4.9.65 ≤ 1.225 0.4.5 d 244.33    1 + exp 0.3 din acelaşi standard.1 + 7. rezistenŃa de calcul a nodurilor realizate prin sudură între elemente cu secŃiuni circulare tubulare poate fi determinată conform paragrafelor 7.7     g  1 + exp 0.Limita de curgere RezistenŃa ultimă Unghiul fyc fuc øi = 235 N/mm² = 360 N/mm² = 45° CoeficienŃi de siguranŃă γM5 = 1.5 Clasă 2 10 ≤ 0 = = 24.2 SR EN 19931-8 N1.8kN ⋅ sin 45 244.2 Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudură între zăbrele cu secŃiune CHS şi tălpi cu secŃiune CHS Dacă geometria nodului este în intervalul de valabilitate dat în Tabelul 7.4.2 şi 7. numai cedarea feŃei tălpii şi forfecarea prin străpungere trebuie considerate.2 ≤ → verifică Tab 7.1 din SR EN 1993-1-8.39 ≤ 50 ti 7.7 k g = γ ⋅ 1 + = 12.1 §7. în cazul nodurilor aflate în domeniul de validitate din Tabelul 7.0 . 2 1.1. Rd = 2 k g ⋅ k p ⋅ f y 0 ⋅ t0  d  1 ⋅ 1.225 ⋅ 1 +  23.4.4.2 §7.1 SR EN 19931-8 4.024 ⋅ γ 0. 27 - Tab 7.

3 ⋅ 0. Rd = ⋅ t0 ⋅ π ⋅ d i ⋅ ⋅ 2 ⋅ sin 2 θ i γ M 5 3 235 1 + sin 45 1 = ⋅10 ⋅ π ⋅159 ⋅ ⋅ = 1156.75 ⋅ (1 + 0.Rd = Tab 7.2 §7.0 γ= d0 244.2 SR EN 19931-8 Cedare la forfecare prin străpungere dacă d i ≤ d 0 − 2 ⋅ t0 : d i = 159 ≤ d 0 − 2 ⋅ t0 = 244.75 np ≤ 0 (întindere) : k p = 1 − 0.5 : f y0 1 + sin θ i 1 N i .95kN 2 ⋅ sin 2 45 1.Rd = 285.8 = 285.4.5 − 2 ⋅10 = 224.V.2 SR EN 19931-8 .2 §7.4. 28 - .8 kN Cedare la faŃa tălpii Tab 7.n p = 0.8kN sin θ 2 sin 45 N 2.6 k p = 1.75) = 0.Rd = ⋅ 285.0 3 RezistenŃa nodului RezistenŃa nodului Modul de cedare: Ni.5 = = 12.225 2 ⋅ t0 2 ⋅ 10 sin θ1 sin 45 ⋅ N1.

2.9.4.9. NotaŃii generale t1 t2 h2 h1 N N 1 2 g 1 b2 Figura 5. Simboluri.2 Îmbinare sudată între două profile tubulare rectangulare 4.1 Geometria tipului de îmbinare.49: Îmbinare sudată între două profile tubulare rectangulare Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Nod grindă cu zăbrele în K cu spaŃiu liber Talpa grinzii RHS 250x250x10 S235 Zăbrelele RHS 160x160x8 S235 Tipul de îmbinare Îmbinare sudată a două profile tubulare rectangulare NotaŃii Ni forŃa axială transmisă de diagonala b0 lăŃimea secŃiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele înălŃimea secŃiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele h0 grosimea secŃiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele t0 bi lăŃimea secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele hi înălŃimea secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele ti grosimea secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele decalajul orizontal dintre diagonalele grinzii cu zăbrele g øi unghiul dintre diagonale şi talpă Caracteristici detaliate Talpa grinzii ÎnălŃimea LăŃimea Grosimea tubului Raza de curbură Aria secŃiunii Momentul de inerŃie Limita de curgere RezistenŃa ultimă Diagonala ÎnălŃimea LăŃimea RHS 250 x 250 x 10 S235 h0 = 250 mm b0 = 250 mm t0 = 10 mm r = 15 mm A = 9257 mm² I = 92320000 mm4 = 235 N/mm² fyc fuc = 360 N/mm² RHS 160 x 160 x 8 S235 hc = 160 mm bc = 160 mm .V. 29 - h0 b1 b0 2 t0 .

9. rezistenŃa de calcul a nodurilor sudate între diagonale cu secŃiune tubulară şi tălpi realizate din Ńevi pătrate sau dreptunghiulare se determină conform paragrafelor 7.0 ≤ 2.8 din SR EN 1993-1-8.5.1 SR EN 19931-8 bi 160 = = 0.2 şi 7.8 din SR EN 1993-1-8.0 bi 160 b0 250 = = 25 ≤ 35 t0 10 → → verifică verifică → → verifică verifică → verifică .Grosimea tubului Raza de curbură Aria secŃiunii Momentul de inerŃie Limita de curgere RezistenŃa ultimă Unghiul tc r A I fyc fuc øi = 8 mm = 10 mm = 4698 mm² = 28198228 mm4 = 235 N/mm² = 360 N/mm² = 45° CoeficienŃi de siguranŃă = 1.2 Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudură între zăbrele cu secŃiune RHS şi tălpi cu secŃiune RHS Dacă geometria nodului se încadrează în domeniul de validitate dat în Tabelul 7. 30 - .5 ≤ h0 250 = = 1.8 EN 1993 1-8) Tab 7. se vor considera doar criteriile de proiectare tratate in tabelul corespunzător (Tabelul 7.01 ⋅ = 0.64 ≥ 0.0 b0 250 h 160 0. Pentru noduri care se încadrează în domeniul de validitate dat în Tabelul 7.2.V.0 ≤ 2.5 ≤ i = = 1.1 + 0.12 în cazul acestui exemplu).1 + 0.8 §7.01 ⋅ 0 = 0.5.35 → verifică b0 250 bi 160 b 250 = = 0.64 ≥ 0.00 γM5 4.5.3 din acelaşi standard. (conform tabelului 7.35 b0 250 t0 10 → Diagonala comprimată verifică bi 160 = = 20 ≤ 35 ti 8 hi 160 = = 20 ≤ 35 ti 8 Clasă 1 Diagonala întinsă → → → verifică verifică verifică bi 160 = = 20 ≤ 35 ti 8 hi 160 = = 20 ≤ 35 ti 8 0.

5 ⋅ (1 − 0.3 → 2 ⋅ b1 2 ⋅ 160 b0 250 = = 25 ≥ 15 → t0 10 verifică verifică Tab 7.64) = 0.5 ⋅ (1 − β ) ≤ NOK dar se acceptă în această situaŃie b1 + b2 + h1 + h2 160 + 160 + 160 + 160 = = 0.9 §7.34 ⋅ 250 ) ⋅ 10 = 5850mm 2 α= 1 1 = = 0.5.28kN ⋅ sin 45 4 ⋅ 250   1.5  160 + 160 + 160 + 160  1 = ⋅ = 669.Rd = ⋅ 3 ⋅ sin θ i γ M 5 f y 0 ⋅ Av 1 235 ⋅ 5850 1 = ⋅ = 1122.18 ≤ = = 0.9.5 2 ⋅ t f 2 ⋅ 10 Forfecarea tălpii N i .7 0.V.09 ≤ 1.3 ForŃa axială capabilă a nodului sudat în K între zăbrelele şi talpa RHS Cedarea locală a tălpii N i .12 §7. 31 - . Rd     2 ( A0 − Av ) ⋅ f y 0 N 0.64) = 0.0 Tab 7. Rd = γM5 .0 ≤ 1.h0 250 = = 25 ≤ 35 t0 10 Clasă 1 → → verifică verifică g ≤ 1.2 SR EN 19931-8 8.34 2 4⋅ g 4 ⋅ 23.5 ⋅ (1 − 0.5.Rd = 8.6 ≤ b1 + b2 160 + 160 = = 1.9 ⋅ 235 ⋅ 10 2 ⋅ 12.5 ⋅ (1 − β ) b0 g 23.54 b0 250 0.64 4 ⋅ b0 4 ⋅ 250 g = 23.2.2 SR EN 19931-8 4.2 SR EN 19931-8 Av = (2 ⋅ h0 + α ⋅ b0 ) ⋅ t 0 = (2 ⋅ 250 + 0.0 b 250 γ= 0 = = 12.4kN 3 ⋅ sin 45 1.9 EN 1993 1-8) 0.7 2 1+ 1+ 2 3 ⋅ t0 3 ⋅ 10 2  V + Av ⋅ f y 0 ⋅ 1 −  Ed V  pl .12 §7.5.7mm ≥ t1 + t 2 = 8 + 8 = 16mm β= (conform tabelului 7.9 ⋅ f y 0 ⋅ t ⋅ γ  b1 + b2 + h1 + h2  1 ⋅ ⋅   γ sin θ i 4 ⋅ b0   M5 2 0 Tab 7.

2 SR EN 19931-8 RezistenŃa nodului RezistenŃa nodului Modul de cedare: Ni.5.12 §7.Rd  (9258 − 58.5. 32 - .12 §7.Rd = 1.0 be.5 ⋅ 235 ⋅ 1 −  VEd V  pl .2 SR EN 19931-8 Străpungerea tălpii N i .V.64kN 1.Rd = 669 kN Cedare la faŃa tălpii .0     2 Cedarea diagonalei N i .0 beff = 10 f y 0 ⋅ t 0 10 235 ⋅ 10 ⋅ ⋅b = ⋅ ⋅ 160 = 80mm b0 f yi ⋅ ti i 250 235 ⋅ 8 10 t0 γ M5 Tab 7. p = 10 10 ⋅ bi = ⋅ 160 = 0.5) ⋅ 235 + 58.64 b0 ⋅ t 0 250 ⋅ 10 f y 0 ⋅ t0 Tab 7. p  ⋅ γ  3 ⋅ sin θ i  i  M5 235 ⋅10  2 ⋅160  1 = ⋅ + 160 + 0. Rd =  2 ⋅ hi  1 ⋅  sin θ + bi + be.64  ⋅ = 1176kN 3 ⋅ sin 45  sin 45  1. Rd = = f yi ⋅ ti ⋅ (2 ⋅ hi − 4 ⋅ ti + bi + beff ) 235 ⋅ 8 ⋅ (2 ⋅ 160 − 4 ⋅ 8 + 160 + 80 ) = 992.N 0.

9.1 S235 Tipul de îmbinare Îmbinare sudată între un profil circular şi un profil I NotaŃii Ni forŃa axială transmisă de diagonala h0 înălŃimea secŃiunii grosimea inimii tw b0 lăŃimea tălpii tf grosimea tălpii r raza de curbură di diametrul secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele ti grosimea secŃiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele g decalajul orizontal dintre diagonalele grinzii cu zăbrele øi unghiul dintre diagonale şi talpă Caracteristici detaliate Talpa grinzii ÎnălŃimea secŃiunii Grosimea inimii LăŃimea tălpii Grosimea tălpii Raza de curbură Aria secŃiunii Momentul de inerŃie Limita de curgere RezistenŃa ultimă IPE 330 S235 h0 = 330 mm tw = 7.3 Îmbinare sudată între un profil tubular circular şi un profil deschis 4.9. t1 t2 N N 1 2 d1 d2 g b0 1 2 r tw h0 Figura 5. 33 - tf .4.1 Geometria tipului de îmbinare. NotaŃii generale.V. Simboluri.3.5 mm r = 18 mm A = 6260 mm2 I = 83560000 mm4 fyb = 235 N/mm2 fub = 360 N/mm2 .50: Îmbinare sudată între un profil tubular circular şi un profil deschis Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Nod grindă cu zăbrele în K cu spaŃiu liber Talpa grinzii IPE 330 S235 Zăbrelele CHS 159x7.5 mm b0 = 160 mm tf = 11.

Diagonala Diametrul Grosimea tubului Aria secŃiunii Limita de curgere RezistenŃa ultimă Unghiul CoeficienŃi de siguranŃă γM5 = 1.10

CHS 159 x 7,1 S235 d0 = 159 mm = 7,1 mm t0 A = 3383,88 mm² fyc = 235 N/mm² fuc = 360 N/mm² øi = 45°

4.9.3.2 Domeniu de valabilitate pentru noduri sudate între zăbrele CHS şi tălpi cu secŃiune I
Cu condiŃia ca geometria nodului să fie în domeniul de validitate specificat în Tabelul 7.20 din SR EN 1993-1-8, forŃa de calcul a nodului se determină utilizând relaŃiile corespunzătoare din tabelul 7.21 sau tabelul 7.22.

d w 271 = = 36,133 → clasă 1 t w 7,5 d w = 271mm ≤ 400 mm
Diagonală comprimată Clasă 1

→ →

verifică verifică

Tab 7.20 §7.6 SR EN 19931-8

→ →

verifică verifică

d i 159 = = 22,39 ≤ 50 ti 7,1
Diagonală întinsă

d i 159 = = 22,39 ≤ 50 ti 7,1

verifică

4.9.3.3 ForŃa capabilă a nodurilor sudate între zăbrele CHS şi tălpi cu secŃiune I Stabilitatea inimii tălpii
Tab 7.21 §7.6 SR EN 19931-8

235 ⋅ 7,5 ⋅ 309,2 1 ⋅ = 770,7 kN sin θ i γM5 sin 45 1,0 h 159 bw = i + 5 ⋅ (t f + r ) = + 5 ⋅ (11,5 + 18) = 372mm dar sin θ i sin 45 bw ≤ 2 ⋅ ti + 10 ⋅ (t f + r ) = 2 ⋅ 7,1 + 10 ⋅ (11,5 + 18) = 309,2mm N i ,Rd = ⋅ 1 =
Cedarea diagonalei Cedarea zăbrelei nu se verifică dacă:

f y 0 ⋅ t w ⋅ bw

g ≤ 20 − 28 ⋅ β tf β = 1,0 ≤ 1,0 − 0,03 ⋅ γ = 0,79

Tab 7.21 §7.6 SR EN 19931-8

nu verifică

- V. 34 -

d1 + d 2 159 + 159 = = 0,993 2 ⋅ b0 2 ⋅ 160 b 160 γ= 0 = = 6,95 2 ⋅ t f 2 ⋅ 11,5

β=

0,75 ≤
Prin urmare:

d1 = 1,0 ≤ 1,33 d2 2 ⋅ f yi ⋅ ti ⋅ peff =

verifică Tab 7.21 §7.6 SR EN 19931-8

N i , Rd =

peff

2 ⋅ 235 ⋅ 7,1 ⋅ 124 = 413,7 kN 1,0 γM5 f y0 235 = tw + 2 ⋅ r + 7 ⋅ t f ⋅ = 7,5 + 2 ⋅ 18 + 7 ⋅ 11,5 ⋅ = 124mm f yi 235

Forfecarea secŃiunii tălpii

N i , Rd =

f y 0 ⋅ Av

3 ⋅ sin θi γ M 5

1

=

235 ⋅ 3080 1 ⋅ = 591kN 3 ⋅ sin 45 1,0    
2

( A0 − Av ) ⋅ f y 0
N 0, Rd = =

 V + Av ⋅ f y 0 ⋅ 1 −  Ed V  pl , Rd

γM5

(6260 − 3080) ⋅ 235 + 3080 ⋅ 235 ⋅

Tab 7.21 §7.6 SR EN 19931-8

1 − 0,9 2

1,0 Av = A0 − (2 − α ) ⋅ b0 ⋅ t f + (tw + 2 ⋅ r ) ⋅ t f

= 1062kN

= 6260 − (2 − 0) ⋅160 ⋅11,5 + (7,5 + 2 ⋅18) ⋅11,5 = 3080mm 2 α =0
RezistenŃa nodului
RezistenŃa nodului Modul de cedare: Ni,Rd = 413,7 kN Cedare diagonalei

- V. 35 -

4.9.4 Îmbinare cu şuruburi între un profil tubular şi un profil deschis (CIDECT, 2005)

4.9.4.1 Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. NotaŃii generale

bp

tp

af=5
e1

aw=5
hp p1

e2

p2

e1

IPE 330 Placă sudată 4M20, Gr. 8.8

e2

RHS 250 x 250 x 10

5.51: Îmbinare cu şuruburi între un profil tubular şi un profil deschis

Principalele componente ale nodului ConfiguraŃia Îmbinare între un profil tubular şi un profil deschis Stâlpul RHS 250x250x10 S235 Grinda IPE 330 S235 Tipul îmbinării Îmbinare cu placă de capăt şi 4 şuruburi Placa de capăt 370 x 200 x 15 S235 Şuruburi M20, 8.8 Caracteristici detaliate Stâlpul ÎnălŃimea LăŃimea Grosimea tubului Raza de curbură Aria secŃiunii Momentul de inerŃie Limita de curgere RezistenŃa ultimă Grinda ÎnălŃimea secŃiunii Grosimea inimii LăŃimea tălpii Grosimea tălpii Raza de curbură RHS 250 x 250 x 10 S235 hc = 250 mm bc = 250 mm tc = 10 mm r = 15 mm A = 9257 mm² I = 92320000 mm4 fyc = 235 N/mm² fuc = 360 N/mm² IPE 330 S235 h = 330 mm = 7,5 mm tbw bb = 160 mm tbf = 11,5 mm r = 18 mm
- V. 36 -

Aria secŃiunii Momentul de inerŃie Limita de curgere RezistenŃa ultimă

A I fyb fub

= 6260 mm2 = 83560000 mm4 = 235 N/mm2 = 360 N/mm2

Placa de capăt ÎnălŃimea LăŃimea Grosimea

370 x 200 x 15 S235 hp = 370 mm bp = 200 mm tp = 15 mm n1 e11 p1[1] e1n n2 e21 p2 e2n fyp fup =2 = 100 mm = 170 mm = 100 mm

DirecŃia încărcării (1) Numărul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine Perpendicular pe direcŃia încărcării (2) Numarul rândurilor de şuruburi DistanŃa de la margine la primul rând de şuruburi DistanŃa între rândul 1 şi 2 de şuruburi DistanŃa de la ultimul rând de şuruburi la margine Limita de curgere RezistenŃa ultimă Şuruburi Aria rezistentă Diametrul tijei şurubului Diametrul găurii LăŃimea maximă (capul şurubului) LăŃimea minimă (capul şurubului) ÎnălŃimea (capul şurubului) Limita de curgere RezistenŃa ultimă Sudura Grosimea cordonului de sudură CoeficienŃi de siguranŃă γM0 = 1,00 γM2 = 1,25 4.9.4.2 RezistenŃa elementelor componente ale îmbinării Talpa grinzii în compresiune M20, Gr. 8.8 As = 245 mm d = 20 mm d0 = 22 mm d1 = 32,95 mm
d2 hnut fyb fub = 30 mm = 13 mm = 640 N/mm² = 800 N/mm²

=2 = 40 mm = 120 mm = 40 mm = 235 N/mm² = 360 N/mm²

aw = af = 5 mm

FRd ,1 =

(h

M b , Rd
b

− t fb )

=

119009697 = 373,6kN (330 − 11,5) 83560000 ⋅ 235 165 = = 119kNm 1,0

M b, Rd =

W pl , y ,b ⋅ f yb

γM0

- V. 37 -

Întindere în tija şuruburilor

FRd , 2 = n ⋅ min Ft , Rd ; B p , Rd = 4 ⋅ min[141,12; 320,37 ] = 564,5 kN
0,9 ⋅ 800 ⋅ 245 Ft ,Rd = = 141,12kN γ M2 1,25 0,6 ⋅ π ⋅ d m ⋅ t p ⋅ f up 0,6 ⋅ π ⋅ 31,475 ⋅ 15 ⋅ 360 B p , Rd = = = 320,37 kN γM2 1,25 d + d 2 32,95 + 30 dm = 1 = = 31,475mm 2 2
Încovoierea plăcii de capăt

[

]

k 2 ⋅ f ub ⋅ As

Tab 3.4 SR EN 1993-1-8

FRd ,3 = min[FT , Rd ,1 ; FT ,Rd , 2 ] = min[368,5 ; 214,6 ] = 214,6kN

(8 ⋅ n − 2ew ) ⋅ M pl ,1,Rd FT , Rd ,1 = 2m ⋅ n − ew (m + n ) (8 ⋅ 39,3 − 2 ⋅ 8,24) ⋅ 4003425 = 368,5kN = 2 ⋅ 50,6 ⋅ 39,3 − 8,24 ⋅ (50,6 + 39,3)
mp =

Tab 6.3 SR EN 1993-1-8

(p
(

2

− t b,w − 2 ⋅ 0,8 ⋅ a w ⋅ 2

)
)

2 120 − 7,5 − 2 ⋅ 0,8 ⋅ 5 ⋅ 2 = = 50,6mm 2

np = min(emin; 1,25·dm) = min(40; 1,25·31,475=39,3) = 39,3 mm

ew =

d1 32,95 = = 8,24mm 4 4 2 leff ,1t p f u , p M pl ,1, Rd = 0,25∑

γ M ,0

= 0,25 ⋅

197,7 ⋅ 152 ⋅ 360 1,0

= 4003425 Nmm
Tab 6.3 SR EN 1993-1-8

FT , Rd , 2 =

2 M pl , 2, Rd + n ∑ Ft , Rd

m+n 2 ⋅ 4003425 + 40 ⋅ 282240 = = 214,6kN 50,6 + 39,3

M pl , 2,Rd = 0,25∑
= 0,25 ⋅

leff , 2t 2 f u , p p

γ M ,0
= 4003425 Nmm 1,0 = 2 ⋅ 141,12 = 282,24kN

197,7 ⋅ 152 ⋅ 360

∑F

t , Rd

= 2 ⋅ Ft ,Rd

- V. 38 -

5 ⋅ 69.8 bm = L  c2  tc ⋅ L        10 2 = 207.5 ⋅ (69.5 ⋅18 ⋅16 + 16 2  = 1 ⋅ 4 ⋅ 5875 ⋅  +  = 135.5 ⋅ 1 − 0.t .8 ⋅ 18   10 ⋅ 207.5 − 138 = 69.4 mm  π L ⋅ (a + x ) + 2 ⋅ c 1.5 ⋅ c ⋅ x + x 2  Fpl .t .8kN 69.5 ⋅ 15 − 2 ⋅ 10 = 207.7 mm = §6.5 2 − 1.9 ⋅ d m = 18mm d m = d = 20mm b = p2 + 0.82 1 + 1 + 2.82 ⋅ 2  18  2   1 + 1 + 2.1 197. 39 - . Fpl .loc .wb ⋅ t wb ⋅ f yb γM0 beff .5 = min Fpl .wb = leff .5 10 2 ⋅ 235 t c2 ⋅ f yc m pl . 4 = beff .2.5 + 16 3 ⋅10 ⋅ (69.4mm   b = 138 mm > bm = -46.9 ⋅ d m = 120 + 18 = 138mm h = hp − 370 − 330 + 11.V.4kN 1.5 → β=1 L 207. 134.24] = 134.23 ⋅ ⋅   ⋅   x0 = L ⋅  L  L  L    L − bm      [ .Rd = 0.5    2   = −46.5mm − e11 = 370 − h p − hb + t fb Mecanism local 2   tc2  c2    1 − 0.5 + 16 ) + 2 ⋅18 1.75 > 0.5 ⋅ a ⋅ c + 3 ⋅ tc ⋅ π ⋅ L ⋅ (a + x0 ) + 4 ⋅ c 2 [ ] ] = −69.24 kN Caracteristici geometrice: [ ] c = 0. Rd ⋅  +  a+x 3 ⋅ tc ⋅ (a + x )      π 207.25 ⋅ = 5875 Nmm / mm γM0 1.5 ⋅18 + 3 ⋅10 π 207.0 a = L − b = 207.5mm x = − a + a 2 − 1.5 + 69.5 + 16 )     b + c 138 + 18 = = 0.5 ⋅ (69.8.5 ⋅ 235 = 348.25 ⋅ = 0.Întindere în inima grinzii FRd .25mm 2 2 L = bc − 1.7 ⋅ 7.5 + 21) + 4 ⋅18 = 16mm 2 2 1   c  t c  3   b − bm   tw  3   + 0.5 ⋅ r − 2 ⋅ t c = 250 − 1.3 SR EN 19931-1 Întinderea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la faŃa tălpii FRd .loc = β ⋅ 4 ⋅ m pl . glob = min[135.0 = 197.5 − 100 = 244.

7 2  = 1 ⋅ 4 ⋅ 5875 ⋅  +  = 347 kN 7.7 < h 244.8 ⋅ bm = L ⋅  c2  tc ⋅ L       2   10 2  53.4   10  3  = 207.7 + 37. 40 - .5mm 2 (h p − hb + t fb ) 2 2 L = bc − 1.7 ) + 2 ⋅ 53.51 < 10 : ok L − b 207. glob =  2⋅b  + m pl .5 − 138 h 244.5 + 37.5 ⋅ 53. glob = min[347.5 + 46. Rd ⋅  +π + 2⋅ ρ  2  h  135800  2 ⋅138  = + 5875 ⋅  + π + 2 ⋅ 3.25  Fpl .82 ⋅ ⋅ 1 + 1 + 2.2 1   18  10  3  138 + 46.7 3 ⋅10 ⋅ (7. Fpl .5 ⋅ 1 − 0.7 )     .5 ⋅ (7.51 = 134.5 2  10 ⋅ 207.5 + 37.25 = = 3. 6 = min Fpl .51 L − b 207. 582] = 347 kN Caracteristici geometrice: [ ] c = t fb + 2 ⋅ a w + t p + b = b p = 200mm h = hp − h p − hb 2 = 11. Rd ⋅  +  a+x 3 ⋅ tc ⋅ (a + x )      π 207.4    Mecanism global CondiŃii de aplicabilitate 0.5 ⋅ 37.4 mm  π L ⋅ (a + x ) + 2 ⋅ c 1.24kN 2  244.4mm = 207.5 ⋅ c ⋅ x + x 2  Fpl .loc = β ⋅ 4 ⋅ m pl .5) − 100 = 244.5mm − e11 = 370 − (370 − 330 + 11.5 − 138 ForŃa maximă Fpl .loc .5 + 37.5   207.5 + 2 ⋅ 5 + 15 + 370 − 330 = 53.5  207.25mm Mecanism local 2   t c2  c2    1 − 0.5 2    = 146.23 ⋅  = 21mm  207.loc Compresiunea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la faŃa tălpii FRd .8 ⋅  53.5 1.25 ρ= = = 3.82 ⋅ ⋅ 1 + 1 + 2.5 ⋅    + 0.5       b = 200 mm > bm = 146.V.5 ⋅15 − 2 ⋅10 = 207.5 ⋅ r − 2 ⋅ t c = 250 − 1.5  207.

4] = 170.5 ⋅ 53. Fpunch.4   10  3  = 207.0 = 2 ⋅ π ⋅ 20 ⋅ 1356 = 170.5) ⋅ 1356 = 687.5  = 582kN 2   244. 41 - .5kN Fpunch .5mm x = − a + a 2 − 1.5  10  3  200 − 146.5 − 146.5 ⋅ a ⋅ c + β=1 3 ⋅ tc ⋅ π ⋅ L ⋅ (a + x0 ) + 4 ⋅ c 2 [ ] ] = −7.5 − 200 h 244.5 − 200 = 7.5 → L 207.5 ⋅ 7. Rd = 0.23 ⋅    = 28mm  207.5 + 3 ⋅10 ⋅ π ⋅ 207.52 − 1.5  207.loc Întinderea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la forfecare prin străpungerea peretelui tălpii FRd .0 a = L − b = 207.4kN Compresiunea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la forfecare prin străpungerea peretelui tălpii FRd . Rd = Fpunch .5 L − b 207.76 2 2 1   c  t c  3   b − bm   tw  3  x0 = L ⋅   + 0. Rd = 2 ⋅ (200 + 53. nc = 2 ⋅ (b + c ) ⋅ν pl .5 = 37.7 < h 244.4 kN Fpunch .V.4    [ Mecanism global CondiŃii de aplicabilitate 0.5kN ν pl .25 = = 32.5 10 2 ⋅ 235 m pl . Rd = 2 ⋅ (138 + 18) ⋅ 1356 = 423kN [ ] ν pl .5 ⋅  + 0.22 > 0. cp t c ⋅ f yc 3 ⋅γ M 0 = n ⋅ π ⋅ d m ⋅ν pl . Rd = tc ⋅ f yc 3γ M 0 = 10 ⋅ 235 N = 1356 mm 3 ⋅γ M 0 .25 ρ= = = 32. 170.8 = Fpunch .25 Fpl . nc = 687.5 + 28) + 4 ⋅ 7.5   207.5 < 10 : NOK dar se acceptă în această situaŃie L − b 207.5 ⋅ (7. 7 = min Fpunch . Rd = 10 ⋅ 235 N = 1356 mm 3 ⋅1. Rd ⋅  +π + 2⋅ ρ  2  h  347000  2 ⋅ 200  = + 5857 ⋅  + π + 2 ⋅ 32. cp = min[423. nc = 2 ⋅ (b + c ) ⋅ν pl .5 + 7.23 ⋅ ⋅   ⋅   L  L  L    L − bm      2 1   53.5 − 200 ForŃa maximă Fpl .5 = = 1. glob =  2⋅b  + m pl .b + c 200 + 53.5  207. nc .25 ⋅ = 5875 Nmm / mm 1.

069 ≤ 0.6 ⋅ = 14.24 kN Întinderea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la faŃa 4.75 Lstiff 259.3 Rigiditatea elementelor componente Compresiunea tălpii grinzii k1 = ∞ Întinderea şuruburilor k2 = 1.243 = 19.25mm 0.25 = 25.9 ⋅ leff ⋅ t 3 p dm 3 = 0.5 Lb = 0.25 + 15 = 259.7 ⋅153 31.5mm Încovoierea plăcii de capăt k3 = 0.6 ⋅ As 245 = 1.5 ⋅ tc + t p + 0.2 Lstiff 259.9 ⋅197.5 ⋅ 13 = 26. 25     .08 ≤ b 138 = = 0.9 ≤ 50 10 = d + r = 244.RezistenŃa nodului RezistenŃa nodului Modul de cedare: tălpii Ni.4 ⋅ β ⋅ L tc3 2 stiff L   ⋅  b ⋅t  c   2 stiff 1.7mm Întinderea inimii grinzii k4 = ∞ Întindere tubului pe direcŃie transversală: Cedare la faŃa tălpii CondiŃii de aplicabilitate 10 ≤ Lstiff tc = Lstiff 259.53 ≤ 0.9.05 ≤ = = 0.4 ⋅  k1 − k2 ⋅ 3    Lstiff  1 − b  + 2  L   Lstiff  stiff     t    c  c Rigiditatea k5 = 14.Rd = 134. 42 - .25 c 18 0.8mm Lb 26.5 ⋅ hnut = 0.25  b   ⋅ tan θ + 1 − Lstiff  Lstiff    ⋅  b 10.5 ⋅ 10 + 15 + 0.4.V.

V.25 + 15 = 259.2  259. 43 - .4 ⋅ 1 ⋅ 259.53 ≤ 0.4 ⋅ 1 ⋅ 259.75 Lstiff θ = 35 − 10 ⋅ k1 = 1.2 2  200 ⋅ 10    103 53.5 − 1.77 ≥ 0.25     10  b = 0.9 259.=  259.08 ≤ 200 b = = 0.05 ≤ = = 0.5 k2 = 1.6 b = 29.65mm 200   10.25mm NOK dar se acceptă în această situaŃie NOK dar se acceptă în această situaŃie 0.9 ≤ 50 10 = 244.25  = 0.25   1 −  + 2  259.25  14.6 ⋅  3 138   259.4 ⋅ 1.25 c 53.5 0.67 Lstiff Compresiunea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la faŃa tălpii CondiŃii de aplicabilitate 10 ≤ Lstiff tc = Lstiff 259.5 − 1. 25  b   tan θ + 1 − Lstiff  Lstiff     b 10.7 Lstiff b θ = 49 − 30 ⋅ = 49 − 30 ⋅ 0.77 = 25. 25      259.5 .6  3 200   259.206 ≤ 0.41.25  259.4 ⋅ β ⋅ L tc3 2 stiff L     b ⋅t   c 2 stiff 1.2   259.77 ≤ 0.75 Lstiff 259. 25 18 138   + 1 −  ⋅ tan 29.67 259.4 138   10.2  = 1.2   1 −  + 2  259.2   259.2 Lstiff 259.4 k1 − k2 3    Lstiff  1 − b  + 2    Lstiff   Lstiff    t    c  c 1.25 = 25.22    = 14.25  138 ⋅ 10  10 3 2 2     1.25 Rigiditatea k6 = 14.2     10  b = 0.9 Lstiff k1 = 1.5  200  + 1 −  tan 25.

4.7 ∞ 0.4 1.252 = 8 = = 3890kNm 1 1 1 1 1 1 1 1 1 + + + + + + + ∑ k ∞ 14.4 Rigiditatea iniŃială a nodului Rigiditatea iniŃială S jo int. 44 - .V.6 Întindere tubului pe direcŃie transversală: Cedare la forfecare prin străpungerea peretelui tălpii k7 = ∞ Compresiunea tubului pe direcŃie transversală: Cedare la forfecare prin străpungerea peretelui tălpii k8 = ∞ 4.9.65 ∞ ∞ i =1 i . init Eh 2 210000 ⋅ 244.8 19.k2 = 1.

VI.CAPITOLUL VI ÎMBINĂRI CARE PREIAU MOMENT ÎNCOVOIETOR . 1 - .

4.4. .îmbinări cu prindere sudată a grinzii de stâlp. ambele elemente structurale având secŃiuni din profile I sau H: . Figura 52 prezintă principalele elemente care compun îmbinarea cu placă de capăt.4. extinsă sau extinsă cu rigidizări. iar rezistenŃa nodului să fie apropiată de cea a grinzii metalice. Deşi există numeroase soluŃii tehnice de îmbinări rezistente la momente încovoietoare. SOLUłII CONSTRUCTIVE În general nodurile grindă-stâlp care preiau momente încovoietoare sunt proiectate pe principiul formării articulaŃiei plastice în grindă sau îmbinare. Pentru sporirea rezistenŃei se pot folosi rigidizări orizontale pe panoul de inimă al stâlpului. Aceste tipuri de îmbinare sunt figurate în Figura 52 respectiv Figura 53. O listă cu principalele componente care pot schimba comportamentul şi caracteristicile acestui tip de îmbinare este dată mai jos: .rigidizarea la forfecare a panoului de inimă al stâlpului. evitându-se plastificarea îmbinării. Pentru acest scop există mai multe abordări de concepere a unei îmbinări. prin varierea diverselor componente ale acesteia. 2 - .VI.îmbinări cu placă de capăt şi şuruburi.îmbinări cu corniere.1 Îmbinări cu placă de capăt şi şuruburi Caracteristicile îmbinării (momentul capabil şi rigiditatea) depind în acest caz de componente şi de variaŃia acestora. Acestea preiau eforturile din zonele întinse induse de rândurile de şuruburi din partea superioară a îmbinării. sunt folosite cu precădere următoarele tipologii care îmbină grinzile de stâlpi. 4.rigidizările de compresiune/întindere pe panoul de inimă al stâlpului. Pentru a ajunge însă la o rezistenŃă a nodului comparabilă cu cea a grinzii. . în dreptul tălpilor grinzii. respectiv eforturile de compresiune provenite din talpa inferioară a grinzii.diametrul şuruburilor. .grosimea plăcii de capăt.tipul plăcii de capăt folosite: de tip exact. placa de capăt şi şuruburile trebuie să aibă grosimi respectiv diametre corespunzătoare. . . . . Placa de capăt extinsă este folosită de obicei atunci când se doreşte o rezistenŃă sporită la momente încovoietoare. Placa de capat Suruburi Rigidizare la forfecare (daca e necesar) GRINDA Rigidizare intindere / compresiune (daca e necesar) STALP Figura 52: Componentele principale ale unei îmbinări cu placă de capăt şi şuruburi.

2 Îmbinări sudate Îmbinările sudate pe şantier (vezi Figura 54) conferă un grad ridicat de rezistenŃă şi rigiditate. USA – 1994 şi cel de la Kobe. tipologiile schiŃate în Figura 55 au ca principal scop formarea articulaŃiei plastice în grinda îmbinată şi nu în îmbinare.Plăcile de dublare a inimii stâlpului se dispun atunci când nodul are rezistenŃa limitată de forfecarea panoului de inimă al stâlpului.4. Deşi din această tipologie pot rezulta foarte greu îmbinări total rezistente şi rigide. acest tip de îmbinare poate fi considerată de rezistenŃă egală cu cea a grinzii îmbinate (cedarea grinzii devine componenta minimă). Totuşi. Figura 55 a) reprezintă o îmbinare vutată simetric care conduce la avantajul unei îmbinări simetrice. în timp ce şuruburile din rândul imediat inferior sunt dublu rigidizate (de talpa şi inima grinzii) prin urmare ultimele pot prelua forŃe de tracŃiune superioare. au fost recomandate diverse tipologii de îmbinare care să îndepărteze articulaŃia plastică de sudură. Prin asigurarea unei suduri cu o rezistenŃă cel puŃin egală cu cea a materialului de bază. Şi în acest caz se poate obŃine o rigiditate mai mare prin dispunerea unor plăcuŃe de rigidizare a panoului stâlpului la forfecare. Japonia. care se manifestă prin cedarea fragilă şi lipsa ductilităŃii. rezistenŃa primului rând de şuruburi va putea fi calculată ca pentru şuruburile dublu rigidizate. Probleme pot apărea datorită prezenŃei planşeului din beton armat la partea superioară. 4. în multe cazuri acest tip de îmbinare conduce la rezistenŃe suficiente pentru eforturile structurale rezultate. 3 - . diverse cutremure (printre care cutremurul de la Northridge. De multe ori aceste plăci conduc la o creştere mai eficientă a rezistenŃei şi rigidităŃii nodului decât creşterea grosimii plăcii de capăt sau a grosimii şuruburilor. Prin dispunerea rigidizărilor în partea extinsă. Modul de îmbinare cu placă de capăt exactă este o alternativă bună nodurilor simple pentru echilibrarea momentelor şi a deformaŃiilor din mijlocul grinzilor. Astfel. pe lângă aceste avantaje.VI. O soluŃie foarte simplă de îmbinare este prin placă de capăt exactă (vezi Figura 53 b). a) îmbinare cu placă de capăt şi rigidizări b) îmbinare cu placă de capăt exactă Figura 53: Tipuri de îmbinare cu placă de capăt şi şuruburi. O soluŃie de asemenea eficace de creştere a rezistenŃei este prin intervenŃia în partea extinsă a plăcii de capăt prin dispunerea unor rigidizări sudate pe placa de capăt şi talpa grinzii (vezi Figura 53 a). În mod normal rezistenŃa la tracŃiune a rândului de şuruburi din partea extinsă este limitată datorită faptului că şuruburile nu sunt rigidizate decât pe o singură direcŃie (de către talpa grinzii). Prin urmare. Rigiditatea însă este dictată de flexibilitatea panoului de inimă a stâlpului şi implicit de grosimea acestuia. 1995) şi mai apoi numeroasele studii experimentale efectuate pe acest tip de îmbinări au demonstrat vulnerabilitatea îmbinărilor sudate. .

VI. În cazul în care se doreşte o întărire a îmbinării fără creşterea secŃiunii grinzii se poate apela la soluŃia din Figura 55 c) în care îmbinarea este întărită de eclisele orizontale prevăzute deasupra tălpilor grinzii şi sudate pe şantier de acestea. care posedă ductilitate înaltă. în care evazarea grinzii se produce doar la partea inferioară. 4 - . O altă soluŃie de îndepărtare a concentrării deformaŃiilor plastice în grindă se poate realiza prin reducerea secŃiunii grinzii ca în Figura 56. . . Sudura GRINDA STALP Figura 54: Îmbinare sudată clasică. Reducerea secŃiunii grinzii se face prin înlăturarea unei porŃiuni a tălpii grinzii. În acest mod se forŃează apariŃia articulaŃiei plastice într-o locaŃie specificată. . .Îmbinarea din Figura 55 b) este o îmbinare cu o singură vută. . Geometria grinzii şi a secŃiunii reduse trebuie să fie proiectată astfel încât capacitatea de rezistenŃă la moment încovoietor să fie depăşită mai întâi în secŃiunea redusă şi apoi în secŃiunea de la faŃa stâlpului. Rigidizare la forfecare (daca e necesar) GRINDA Rigidizare la forfecare (daca e necesar) GRINDA Rigidizare la forfecare (daca e necesar) GRINDA STALP Rigidizari STALP STALP Rigidizari a) îmbinare cu vute simetrice b) îmbinare cu vută asimetrică c) îmbinare cu eclise pe tălpile grinzii Figura 55: Tipologii de îmbinări sudate întărite la prindere.

În plus.4. panoul de inimă al stâlpului poate fi componenta de rezistenŃă minimă şi poate induce deformaŃii premature sau exagerate ale nodului. 4. 4. sudate sau cu corniere). Principalele probleme înregistrate în folosirea acestor tipuri de îmbinări sunt legate de alunecarea şuruburilor în găurile din tălpi şi corniere şi solicitarea la încovoiere a profilului de cornier. Deşi este o componentă cu ductilitate sporită.VI.4.Reducerea sectiunii grinzii GRINDA STALP Figura 56: Îmbinare sudată cu reducerea secŃiunii grinzii. 5 - .4 ModalităŃi de întărire a panoului de inimă al stâlpului.3 Îmbinări cu corniere Îmbinările cu corniere pe tălpile grinzii şi cea a stâlpului predau eforturile de întindere şi cele de compresiune prin intermediul cornierelor prinse cu şuruburi pe talpa grinzii şi cea a stâlpului (vezi Figura 57). eforturile de forfecare din grindă pot fi si ele transmise tot prin intermediul cornierelor prinse între inima grinzii şi talpa stâlpului. Figura 57: Îmbinare cu corniere între tălpile grinzii şi talpa stâlpului. în calculul seismic . Indiferent de tipologia de îmbinare aleasă (cu şuruburi.

deformaŃia panoului de inimă este limitată la 30% din deformabilitatea nodului (vezi SR-EN 1998.vezi Figura 58). cap. aria inimii stâlpului este Avc poate fi majorată doar cu aria unei singure plăcuŃe suplimentare cu grosimea egală cu cea a inimii stâlpului bs twc.prin sudarea unor plăcuŃe suplimentare pe inima stâlpului în regiunea nodului.ConfiguraŃie Figura 58: Modalitatea de dispunere a plăcilor suplimentare pe inima stâlpilor (SR-EN 1993-1.6. in timp ce ductilitatea nodului rămâne ridicată (atât la încărcări monotone cât şi la încărcări oligociclice). SecŃiunea 6. Aceste valori rezultă din calculul componentelor respective. 2006). . 2008) au demonstrat faptul că sporirea rezistenŃei este direct proporŃională cu aria plăcuŃelor suplimentare. În proiectarea curentă există două posibilităŃi de îmbunătăŃire a capacităŃii panoului la forfecare: . Figura 59 prezintă sintetic rezultatele obŃinute pe noduri pentru diverse modalităŃi de întărire a panoului de inimă a stâlpului.prin alegerea unei secŃiuni de stâlp superioare cu grosime de inimă mai mare sau .8 permite dispunerea unei plăcuŃe sau a două plăcuŃe (simetric) pe inima stâlpului (Ref.VI.8 . 6 - . Cu toate că nu există o limitare în alegerea grosimii plăcuŃelor suplimentare de inimă.8. astfel încât placa suplimentară pe inimă să se extindă cel puŃin până la baza razei de racordare iar înălŃimea acesteia astfel ca placa suplimentară pe inimă să se extindă pe întreaga lăŃime efectivă a inimii din zona întinsă şi comprimată. în calculul componentei. Figura 60 arată un exemplu de deformaŃie ultimă pentru panoul stâlpului (încărcare monotonă) .2. Studii efectuate la Universitatea „Politehnica” din Timişoara (Ciutina et al. 6).1 din SR-EN 1993-1. Referitor la ultima alternativă. SR-EN 1993-1.

CP-R

CP-IP

Test de referinŃă CP-R
Moment Mcw [kNm] 450

O singură plăcuŃa CP-IP
Moment Mcw [kNm] 450

CP-R-C

CP-IP-C
300 150 0 -0.05 -150 -300 0 0.05 0.1

300 150 0

-0.1

-0.05 -150 -300

0

0.05

0.1

-0.1

-450 CP-IIPL

Distorsion γ [rad]

-450 CP-IIPD

Distorsion γ [rad]

Două plăcuŃe largi CP-IIPL

Două plăcuŃe distanŃate CP-IIPD
Moment Mcw [kNm] 450

Moment Mcw [kNm]

450

CP-IIPL-C

300 150 0

CP-IIPD-C

300 150 0

-0.1

-0.05 -150 -300

0

0.05

0.1

-0.1

-0.05 -150 -300

0

0.05

0.1

Distorsion γ [rad] -450

Distorsion γ [rad] -450

Figura 59: Teste şi rezultate (curbe M-γ) pentru panoul de inimă al stâlpului (Ciutina, 2008).

Figura 60: Modul de deformare al panoului de inimă al stâlpului (Ciutina, 2008).

4.4.5 Nodurile la baza stâlpilor
Nodurile de la baza stâlpilor sunt compuse dintr-un element vertical (stâlpul), o placă de bază şi un ansamblu de ancorare. Bazele stâlpilor pot fi calculate ca plăci de bază nerigidizate sau rigidizate, dacă se presupune că baza stâlpului trebuie să transmită momente încovoietoare importante. Baza stâlpului este rezemată de obicei pe un bloc de beton. SR-EN 1993-1-8 include reguli pentru calculul rezistenŃei şi rigidităŃii bazei stâlpului. Metoda de calcul este aplicabilă atât pentru stâlpi cu secŃiune deschisă, cât şi pentru stâlpi cu secŃiune închisă. Alte detalii de baze de stâlpi pot fi adoptate, incluzând plăci de bază întărite prin adăugarea unor elemente metalice şi prin înglobarea părŃii inferioare a stâlpului în fundaŃia de
- VI. 7 -

beton. InfluenŃa suportului de beton, care ar putea fi considerabilă în anumite condiŃii de teren, nu este acoperită de SR-EN 1993, însă face referire la regulile specifice în SR-EN 1992.
Anchor bolts in tension and bending of the base plate Column flange and web in compression Concrete in compression and bending of the base plate

Anchor bolts in shear Optional stiffener on both sides

Figura 61: Îmbinare la baza stâlpului care preia moment încovoietor (CESTRUCO, 2003).

În multe situaŃii soluŃia prezentată în Figura 61 fără rigidizări poate asigura transferul momentelor încovoietoare de calcul fundaŃiei, deşi tipologia conduce în aproape toate cazurile la noduri semi-rigide şi parŃial rezistente. Pentru a asigura însă o îmbinare rigidă este nevoie de rigidizarea plăcii de bază ca în Figura 62 b). Rigidizarea plăcii va conduce la preluarea unui efort mai mare la tracŃiune a buloanelor de ancoraj (calculul plăcii de bază la încovoiere se va face ca pentru un rând de şuruburi situate lângă rigidizări), iar la compresiune placa va avea deformabilitate mai mică. Totuşi, soluŃia b) nu poate fi aplicată pentru preluarea momentelor în direcŃia perpendiculară pe plan. Pentru realizarea unor îmbinări la baza stâlpului care să preia momentele încovoietoare în ambele planuri se va considera soluŃia c) din Figura 62 care este rigidă pe ambele direcŃii principale ale stâlpului.

a) SoluŃie fără rigidizări

b) Îmbinări rigide în plan

c) Îmbinări rigide în ambele planuri principale

Figura 62: ModalităŃi de rigidizare a bazei stâlpului

- VI. 8 -

4.5. METODA COMPONENTELOR
4.5.1 Prezentarea metodei
Calculul caracteristicilor nodurilor grindă-stâlp prezentat în Eurocode 3 se face pe baza metodei componentelor. Conform acestui model, fiecare nod este împărŃit în trei zone care sunt solicitate diferit (vezi Figura 63): - zona solicitată la întindere; - zona solicitată la compresiune; - zona solicitată la forfecare.
Zona intinsa

Forfecare

V
Zona comprimata

M

Figura 63: Delimitarea zonelor de solicitare într-un nod.

În fiecare zonă de solicitare pot fi identificate câteva surse de deformabilitate care reprezintă elemente simple (sau „componente”) care contribuie la răspunsul global al nodului. Din punct de vedere teoretic, această metodologie poate fi aplicată oricărei configuraŃii de nod şi tip de încărcare, cu condiŃia ca să existe o caracterizare exactă a fiecărei componente de bază. În principiu, pentru a putea aplica metoda componentelor la noduri trebuie urmăriŃi următorii trei paşi pentru o anumită tipologie de îmbinare: - identificarea componentelor active; - caracterizarea răspunsului fiecărei componente printr-un model de tip resort F-∆ (rezistenŃă-deformaŃie); - asamblarea elementelor active într-un model mecanic realizat din resorturi liniare şi elemente rigide. Prin asamblarea componentelor rezultă un singur element echivalent, în care caracteristicile F-∆ sunt folosite pentru generarea unei curbe globale M-Φ a nodului. Metoda componentelor este ilustrată în Figura 64 pentru cazul particular al unei îmbinări cu placă de capăt şi şuruburi, cu trei rânduri de şuruburi întinse. Pentru calculul rezistenŃei şi a rigidităŃii sunt considerate următoarele componente: - panoul de inimă al stâlpului la forfecare – cws; - inima stâlpului la compresiune – cwc; - elementele de întindere pentru fiecare rând de şuruburi: o talpa stâlpului la încovoiere – cfb; o placa de capăt la încovoiere – epb; o şuruburile la întindere – bt; o inima stâlpului la întindere – cwt; o inima grinzii la întindere – bwt – pentru şuruburile nerigidizate.

- VI. 9 -

(cwt,1)(cfb,1)(epb,1)(bt,1)

(cwt,2)(cfb,2)(epb,2)(bt,2)

M
(cws) (cwc)

(cwt,3)

(epb,3) (bwt,3) (bt,3)

(cfb,3)

M

Figura 64: Metoda componentelor: componentele active şi modelul mecanic adoptat după Eurocode 3 pentru caracterizarea rigidităŃii (adaptare după Girao A.M., 2004).

Fiecare componentă este caracterizată de un răspuns neliniar F-D, care este obŃinut în mod analitic sau experimental. Componentele individuale sunt apoi asamblate (prin legare în serie sau în paralel) pentru a rezulta o singură componentă cu o lege de răspuns M-F.

4.5.2 Caracteristicile componentelor
Componentele de bază ale îmbinărilor sunt modelate prin intermediul unui resort liniar, cu caracteristici elastic-plastice. Practic, răspunsul complex al unui resort este simplificat printr-o relaŃie biliniară elastică-perfect plastică, ca în Figura 65. Cele două caracteristici care permit modelarea comportamentului resortului sunt rigiditatea axială – K respectiv rezistenŃa plastică (vezi Figura 66). În cazul modelării, caracteristicile componentelor sunt: - rigiditatea secantă la întindere/compresiune ke/h; - rezistenŃa plastică la întindere/compresiune FRd; unde ke reprezintă rigiditatea iniŃială a componentei iar h este un coeficient de modificare a rigidităŃii.

F
Comportamentul real

FRd

Aproximare elastic-plastica

ke/

Figura 65: Comportamentul real şi comportamentul aproximativ biliniar al unei componente. - VI. 10 -

F
Figura 66: Modelarea unei componente supuse la efort axial.

În concordanŃă cu modelul adoptat de Eurocode 3 1-8, ecruisarea şi efectele de neliniaritate geometrică sunt neglijate. În ceea ce priveşte ductilitatea componentei (extinderea platoului plastic), normativul prezintă doar principii cantitative, în care se pot regăsi doar principii de bază pentru majoritatea componentelor. Spre exemplu panoul stâlpului la forfecare este considerat foarte ductil, prin urmare ductilitatea poate fi considerată ca infinită; pe de altă parte şuruburile la întindere sunt considerate elemente fragile, deci nu prezintă un platou plastic.

4.5.3 Gruparea componentelor
Primul pas în găsirea unor componente unice ale unui nod este identificarea grupurilor de elemente care sunt legate în serie/paralel. Rigiditatea la translaŃie, rezistenŃa şi capacitatea de deformare sunt considerate separat. Pentru fiecare componentă, rigiditatea la translaŃie ci este definită de raportul dintre forŃa de deformare şi deformaŃia componentei:

Ci=Fi/wi
CoeficienŃii de rigiditate k folosiŃi în SR-EN 1993-1-8 sunt definiŃi în funcŃie de prin:

(4)

ki=ci/E unde: E este modulul de elasticitate al materialului considerat.

(5)

Dacă nodul este exclusiv metalic, atunci în calculul rigidităŃii componentelor, modulul de elasticitate poate interveni numai în formula finală a rigidităŃii. În cazul în care într-o îmbinare sunt prezente mai multe materiale cu module de elasticitate diferite (spre exemplu în cazul îmbinărilor compuse oŃel-beton), devine mai convenabilă folosirea rigidităŃii ci. Totuşi, şi în aceste situaŃii se preferă folosirea unor coeficienŃi de echivalenŃă, pentru folosirea coeficienŃilor de rigiditate.

4.5.3.1 Gruparea liniară
Pentru componentele care acŃionează în paralel, rezistenŃele şi rigidităŃile trebuie adunate. Cu toate acestea, capacitatea de deformaŃie cea mai mică va determina ductilitatea întregului ansamblu. Acest lucru este ilustrat în diagrama inferioară din Figura 67, urmărind partea verticală a figurii.

- VI. 11 -

Rd w 2.Rd+ 1/c2.Rd F1. spre exemplu un rând de şuruburi (cu componentele placa de capăt la încovoiere. Prin gruparea liniară a regiunilor comprimate sau forfecate rezultă un singur resort translaŃional pentru fiecare grup cu rigiditate.R = CR CRd FR=F1.Rd = FR Gruparea in paralel Grupare in paralel w2.R=w1.R Componenta 2 wR C2. rigiditatea iniŃială se obŃine printr-o ecuaŃie de reciprocitate.R F1.w1.R F2.R C1.R w 1. Tabelul 9 Rezultantele grupării componentelor în serie şi paralel.Rd w1.R w 2.R FR FRd =F1.Rd w1.Rd F2.R C2..F1.w1.Rd wR Figura 67: Gruparea liniară a componentelor (figură adaptată după Anderson et al.R w2.F1. iar rezistenŃa este cea a componentei minime.Rd+ F2. rezistenŃă şi capacitate de deformaŃie proprie.Rd rigid FRd=F1. Capacitatea de deformaŃie este cea a componentei minime la care se adună deformaŃiile celorlalte componente corespunzătoare nivelului respectiv de încărcare.w1.Rd Gruparea in serie F1.R=F2.R=w1.R Grupare in serie F2.Rd=wRd w2.R Componenta 2 F1.R C2.R C2.F1. şuruburile întinse şi talpa stâlpului la încovoiere=. Tabelul 1 oferă principial rezultantele obŃinute prin gruparea în serie şi paralel a componentelor. 12 - 1/(1/c1.R wRd=w1.Rd articulat F2.R wR FR C1.R w1.Rd+ c2.R w R =w1.Rd) F1.R F2.Rd .Rd w 2.Rd+F2.Rd w2. Pentru componentele care sunt legate în serie.R Componenta 1 F1.Rd .VI.Rd+w2.R F2. Grupare Caracteristică În paralel În serie Rigiditatea iniŃială cRd RezistenŃa FRd c1. 1999).R CR CRd C2.R semi-rigid C1.Rd w2. Acest comportament este ilustrat în partea orizontală din Figura 67.R FR C1.R C2.Rd w2.R+w2.Rd F2.

deşi acest lucru este valabil numai pentru îmbinările cu o rigiditate mare a componentelor comprimate. 2.i.Rd w1. R .i . în ipoteza în care al doilea rând de şuruburi limitează capacitatea de deformaŃie.2. Acestea vor fi grupate într-un singur resort translaŃional prin considerarea comportamentului rotaŃional al nodului.i.3.R /zi 2 Tabelul 11 CondiŃiile de echilibru ale nodului.iRd = ceff. R = FLt . R .i. CONDIłIA ΣH 1.. Figura 68: Gruparea rotaŃională a componentelor (figură adaptată după Anderson et al.Rd zi MLt. În acest caz.R zi FLt.VI.i . Având îndeplinite aceste condiŃii. rigidităŃile rândurilor întinse pot fi înlocuite printr-o rigiditate liniară echivalentă ceq situată la distanŃa z (braŃul de levier echivalent) deasupra centrului de compresiune.Rd+ w2.Rd În general tensiunile întinse constau din mai multe rânduri de şuruburi. Tabelul 11 şi Tabelul 12 arată modul în care se obŃin rezistenŃa şi capacitatea de deformaŃie a regiunii întinse.5.F1. Tabelul 10 Caracteristicile grupării rotaŃionale ale rândurilor întinse. Tabelul 10.i.Lt. CONDIłIA ΣM = 0 ∑M i Lt . 13 - ∑F i =0 Lt . Rânduri i=1.2 Gruparea rotaŃională Pentru gruparea rotaŃională a componentelor se consideră în mod simplificat faptul că centrul de rotire pentru toate rândurile întinse se găseşte în centrul tălpii inferioare a grinzii.R = wLt. R = M Lt . O condiŃie adiŃională este ca echilibrul forŃelor să fie menŃinut.i este determinată pe baza rigidităŃii liniare prin: Seff.3 Caracteristică Rigiditatea iniŃială RezistenŃa Capacitatea de deformare Seff. 4.Lt.i=ceff.Rd= FLt. (6) CerinŃa care de rotire uniformă care trebuie satisfăcută impune ca relaŃia moment-rotire a sistemului real şi a celui echivalent (vezi Figura 68) să fie egale. rigiditatea la rotire Seff.izi2 unde: zi este distanŃa de la centrul de rotire la resortul i.i.Capacitatea de deformare wRd w1. 1999).

În aceste modele resoartele îmbinărilor sunt modelate la frontiera nodului (Figura 69 b). R zi2 ⋅ i 1 z2 RezistenŃa Capacitatea de deformare   1 FLt . R z ( 7 ) M F 644 7444 4Lt .R 8 F 64 Lt .i . Pentru modelul simplificat din Figura 69 c.3 Transformarea caracteristicilor Procedurile descrise anterior de grupare a caracteristicilor redau relaŃiile moment-rotire în punctele S şi L după cum schematizate în Figura 69 a. iar formulele de transformare în Tabelul 13. R ( 8 ) ∑ i F Din ecuaŃiile 4 şi 5 se obŃine: ∑c z= ∑c i i 2 eff . Lt .i . R 6447448 F 64 744 4Lt . Rigiditatea resortului liniar obŃinut este transformată apoi într-un resort de încovoiere prin multiplicarea cu braŃul echivalent z2. R i z eff . Lt .R 8 64 Lt . R = φLt . 14 - .i . R zi ceff .i . R i z z2 Tabelul 12 Rezultantele grupării rotaŃionale a componentelor. Caracteristică Rânduri i=1.R 748 wLt .2.i . R z ceq . Rigiditatea efectivă a regiunii forfecate este transformată într-un resort de încovoiere prin multiplicarea cu z2. Rd z2 + ∑ FLt . Lt . Lt . Rd = wLt .R 678 } φLt . Lt . Lt .i . R zi ceff .i . wLt . c) Modelarea convenŃională (prin transformare) Modul de conversie este ilustrat în Figura 74.R 678 φLt . R = ∑c i 2 eff .3   z 1 wLt . modelul echivalent de resorturi pentru forfecare (în panou) şi cele ale îmbinărilor laterale este localizat în intersecŃia C a axelor grinzii şi a stâlpului. Lt . Lt .R 748 wLt .i . Rd = ∑ ceff .VI.i .5. a) Nodul real b) Modelarea exactă a deformaŃiilor Figura 69: Modelarea nodurilor.R wLt . Rigiditatea efectivă liniară pentru zona comprimată şi rigiditatea echivalentă pentru zona întinsă sunt grupate în paralel.Rd .i . R zi = M 64 744 4 Lt .R } φLt .3.∑ i Lt . R z ceq . .i .i .i .2.3 Rigiditatea iniŃială ceq .R 8 wLt . R zi respectiv ceq . Rd =  FLt . Rd ⋅ ⋅ z z2 4. R zi  ⋅ i =1.i .i .2.2. LT . Lt .

Rd + 1 S LC . Rd = z2 1 ceff . . r . Rd = z2 1 ceff . Lt . Netransformată în S Netransformată în L Transformată din S în C Transformată din L în C RIGIDITATEA S S . Rd S L . r . Rd S grinda Netransfo rmată Transfor mată în C S j . Rd = r =1−i ∑hF r Lt . Rd + 1 ceff . Lc . Lc ..ini = 1 1 S SC . Rd = S L . Rd 1 S 1 − L . Tabelul 13 Formule de calcul pentru transformarea caracteristicilor componentelor. însă acest lucru conduce la o proiectare mai conservativă. Rd NOTĂ: Este evident că valoarea momentului încovoietor creşte de la faŃa stâlpului în axa acestuia. 15 - . Rd = S S . Rd = r =1− i ∑zF r Lt . Rd z2 1 ∑c i S SC . 1999).Figura 70: Transformarea caracteristicilor componentelor (figură adaptată după Anderson et al.VI. Pe de altă parte. Rd + 1 ceff . Lt . Rd S stalp S LC . Rd + z2 1 ceff .ini = 1 ceff . Rd 1/ β S 1 − S . Rd REZISTENłA DE CALCUL M j . Rd = S j . S .

16 - .3. Pentru o configuraŃie bilaterală de nod grindă-stâlp. Rd = ∑ hr Ftr . prin considerarea la tracŃiune doar a tălpii superioare a grinzii. hr este distanŃa de la centrul de compresiune la rândul r de şuruburi.Rd este forŃa capabilă de întindere a şurubului pentru rândul r de şuruburi.5. atunci contribuŃia tuturor rândurilor inferioare acestuia la momentul încovoietor se neglijează.7. 4.i . Figura 71 ilustrează modul de considerare a rândurilor de şuruburi întinse şi braŃele de pârghie (hr) aferente.3.5.1 RezistenŃa la momente încovoietoare RezistenŃa la încovoiere a nodurilor (sau momentul încovoietor capabil) este derivată din rezistenŃa la tracŃiune a componentelor întinse şi este evaluată prin intermediul formulei (vezi paragraful 6. Rd ∑F trebuie să fie mai mică decât rezistenŃa grupului comprimat FLc.4. .5.Rd şi decât cea a rezistenŃei la forfecare VS.5 Rigiditatea la rotire În modul normal de modelare a rigidităŃii. r este numărul rândului de şuruburi.mutarea centrului de rotire de la faŃa în axul stâlpului va conduce la o extra-rotire a nodului. Dacă această condiŃie este îndeplinită pentru rândul i întins. Pentru o configuraŃie unilaterală de nod grindăstâlp. NOTĂ: Formula de mai sus reprezintă cazul general al unei îmbinări cu placă de capăt şi mai multe rânduri de şuruburi întinse.4 RezistenŃa la momente încovoietoare a nodului Considerând o distribuŃie plastică a forŃelor de întindere (permisă de Eurocode 3).2.4 Aplicarea metodei componentelor în SR-EN 1993-1-8 4. deformabilitatea panoului de inimă a stâlpului este reprezentată separat de alte surse de deformaŃie. Rândul 1 se consideră ca fiind rândul cel mai îndepărtat de centrul de compresiune. rezistenŃa la momente încovoietoare este determinată ca suma momentelor individuale ale rândurilor întinse: M Rd = ∑ FLt .2 din SR-EN 1993-1-8): M j . 4.5. rigiditatea rotaŃională totală pate fi exprimată direct. conducând la o supraestimare a deformaŃiei globale a cadrului.i . suma forŃelor de întindere (9) Lt .Rd/b. compresiune şi a rigidităŃii echivalente de întindere: S j . Pentru o îmbinare sudată formula se simplifică. gradul de forfecare al panoului de inimă al stâlpului este influenŃat de raportul momentelor încovoietoare înregistrate în cele două îmbinări (prin intermediul parametrului b). Rd hi Pentru echilibrul nodului. 4.VI. prin intermediul rigidităŃilor liniare de forfecare. Rd r ( 11 ) unde: Ftr.ini = z 2 ∑ 1 ci ( 10 ) unde: ci sunt rigidităŃile efective sau echivalente ale regiunii i.

6 din SR-EN 1993-1-8).2 din SR-EN 1993-1-8): .2.Rd (6. 17 - .inima stâlpului supusă la întindere Ft.6.forŃa capabilă de compresiune a tălpii şi inimii grinzii Fc. În cazul forŃei axiale nule.6.wb.talpa stâlpului supusă la încovoiere Ft.Rd F t.wb.Rd F t.2.6.Rd hn F t.inima grinzii supusă la întindere Ft. atunci în locul componentei placa de capăt la încovoiere se consideră componenta corniere de îmbinare a tălpilor solicitate la încovoiere (6.2 din SR-EN 1993-1-8).Rd (6.wc.Ft1 Ft2 Ftn h2 h1 Mj.7.fc.wb.2.3 din SR-EN 1993-1-8). .Rd F t. suma eforturilor de tracŃiune trebuie echilibrată de eforturile de compresiune.ep.6. forŃa capabilă de întindere Ftr.2.ep.2. suma rezistenŃelor de întindere ∑Ft.Rd Figura 72: Componentele întinse de un rând de şuruburi.7 din SR-EN 1993-18) .Rd Figura 71: Modul de calcul al momentului capabil pentru un nod cu mai multe rânduri de şuruburi întinse. . .Rd F t.ep.Rd (6.Rd (6.Rd F t. rezistenŃa la tracŃiune a rândului de şuruburi reprezintă rezistenŃa minimă a componentelor legate în serie.7.4 din SR-EN 1993-1-8).2.Rd a rândului r. Dacă se adoptă soluŃia de îmbinare cu corniere prinse cu şuruburi pe talpa grinzii şi a stâlpului.2 din SR-EN 1993-18): . pe principiul verigii slabe dintr-un lanŃ.2. Figura 72 prezintă locaŃia celor patru componente (vedere laterală şi secŃiune) pentru un rând intermediar de şuruburi în cazul unei îmbinări cu placă de capăt.wc.VI.wc.2.wc.2. Practic. se ia egală cu valoarea cea mai mică a forŃei capabile de întindere pentru un rând de şuruburi individual a următoarelor componente de bază (vezi secŃiunea 6.forŃa capabilă de compresiune a inimii stâlpului (nerigidizate) Fc.Rd (6.Rd (6.8 din SR-EN 1993-1-8) F t. Prin urmare.Rd F t.6.placa de capăt supusă la încovoiere Ft.6. Pentru fiecare rând de şuruburi întinse.fc.fc.rd trebuie să fie inferioară sau cel mult egală cu rezistenŃa minimă la compresiune a următoarelor componente (vezi paragraful 6. .6.5 din SR-EN 1993-1-8). luată ca pentru un rând de şuruburi individual.fb.

rigiditatea iniŃială.11 din SR-EN 1993-1-8). avem următorii coeficienŃi de rigiditate care se combină conform formulei 12: .Rd forŃa plastică capabilă la forfecare a panoului de inimă nerigidizat la forfecare (6. ki este coeficientul de rigiditate asociat componentei de bază „i” a îmbinării (Tabelul 6. într-o îmbinare compusă cu rigidizări.O altă limitare a sumei forŃelor de întindere se face faŃă de rezistenŃa la forfecare a panoului de inimă al stâlpului: ∑Ft.ini Ez 2 = 1 ∑k i i ( 13 ) unde: E este modulul de elasticitate al oŃelului.1 din SR-EN 1993-1-8). Pentru fiecare rând de şuruburi solicitate la tracŃiune.Rd ≤ Vwp. considerând centrul de compresiune la nivelul tălpii inferioare a grinzii. b este parametrul de transformare. 18 - . pentru fiecare rând: k eff .r sunt coeficienŃii de rigiditate ale componentelor rândului r în tracŃiune.2 Determinarea rigidităŃii la rotire a nodurilor (6. NOTĂ: În cazul în care suma forŃelor de tracŃiune este mai mare decât rezistenŃa la compresiune.coeficientul de rigiditate al inimii stâlpului la tracŃiune: . denumit „efectiv”.r = 1 1 ∑k i i. coeficienŃii de rigiditate ai diverselor componente care constituie acest rând pot fi regrupaŃi (prin considerarea în serie a acŃiunii lor) astfel încât să se facă uz de un singur coeficient de rigiditate. rigiditatea iniŃială Sj. echilibrarea forŃelor interne ale nodului se face prin reducerea forŃei capabile a rândurilor inferioare de şuruburi până la egalarea rezistenŃei minime a nodului la compresiune sau forfecare a panoului de stâlp.6. coeficientul rigidităŃii k1 este egal cu: k1 = 0. iar z este braŃul de levier calculat în funcŃie de caracteristicile componentelor supuse la tracŃiune.ini a curbei caracteristice momentrotire a unui nod este găsită prin formula: S j .r ( 15 ) unde: ki.Rd /β ( 12 ) unde: Vwp. în cazul unei îmbinări cu configuraŃie unilaterală sau bilaterală cu înălŃimi egale ale grinzilor de o parte şi de alta a panoului de inimă. Cu condiŃia ca efortul axial să nu depăşească 10% din rezistenŃa plastică a secŃiunii transversale.2. se determină combinând rigidităŃile individuale ale fiecărei componente.38 Avc βz ( 14 ) Pentru fiecare rând de şuruburi care lucrează la tracŃiune.VI.5.3 din SR-EN 1993-1-8) Pentru o îmbinare metalică. Pentru panoul de inimă al stâlpului nerigidizat la forfecare.4. 4.

ini calculate conform relaŃiilor prezentate anterior.coeficientul de rigiditate al tălpii stâlpului la încovoiere: k4 = 0. 19 - .5 ∑k z = ∑k z i 2 i ( 21 ) i i Curba de calcul moment-rotire a unei îmbinări (6.Rd şi a rigidităŃii iniŃiale Sj.6 As / Lb unde: As este aria nominală a secŃiunii unui şurub iar Ls este lungimea tijei şurubului.coeficientul de rigiditate al şuruburilor la tracŃiune: k11 = 1. .wc t fc 3 m3 3 ( 17 ) . rigidităŃile efective pentru toate rândurile întinse sunt grupate în paralel astfel încât. dar cu considerarea dimensiunilor omologe ale plăcii de capăt.85l eff .cp a tălpii stâlpului. folosit dealtfel şi în formula 14 în locul lui z.c.5. wc t wc dc ( 16 ) lăŃimea eficace beff.t.coeficientul de rigiditate al plăcii de capăt la încovoiere: k5 = 0.1. . . BraŃul de levier echivalent zeq. se poate deduce curba moment-rotire a îmbinării.ep t p m3 ( 18 ) unde: tp este grosimea plăcii de capăt.wc în acest caz trebuie luată ca valoarea cea mai mică între lăŃimile eficace leff.7beff . considerate individual sau ca făcând parte din grupuri de rânduri de şuruburi.2 din SR-EN 1993-1-8) Pornind de la valorile momentului capabil Mj. keq: k eq = ∑k h r r z eq ( 20 ) unde: kr este rigiditatea eficace a rândului de şuruburi întins r. hr este distanŃa dintre centrul de compresiune şi rândul de şuruburi întins r.cp ale tălpii stâlpului în tracŃiune. în formula rigidităŃii iniŃiale. În cazul în care într-o îmbinare mai multe rânduri de şuruburi sunt întinse simultan.k3 = 0.85leff . ( 19 ) Valoarea lăŃimii eficace leff. este introdus un singur coeficient de rigiditate echivalent.VI.c .ep pentru placa de capăt este calculată în mod similar cu cea pentru leff. este calculat în funcŃie de braŃul de levier al componentelor întinse zi prin formula: z eq 4. după modelul din Figura 73.t .

TABELE DE PROIECTARE 4. 4. NOTĂ: Pentru calculul nodurilor cu ajutorul metodei componentelor se pot evidenŃia următoarele aspecte: . SecŃiunea 1-8 oferă formule de calcul pentru noduri grindă-stâlp sudate.5  M j .rezistenŃa îmbinării este dictată de componenta cea mai slabă. inferioară sau egală cu momentul capabil de calcul Mj.7 pentru îmbinări cu şuruburi. rigiditatea este oferită de: S j = S j . altele mai mică. jocul de deformabilităŃi al diferitelor componente poate genera diferite concentrări de eforturi care în mod normal trebuie evitate (spre exemplu. Sd Cu µ = 1.Figura 73: Determinarea curbei Moment – Rotire a unei îmbinări (SR-EN 1993-1-8.ini pentru M j . Pentru o valoare fixată a momentului Mj. Rd 3 şi Ψ = 2.VI. 2006).Sd aplicată îmbinării. De obicei conectorii (şuruburi sau suduri) au un comportament casant la cedare şi este de preferat să nu fie componenta de rezistenŃă minimă şi să posede o anumită suprarezistenŃă pentru a permite plastificarea componentelor ductile. prin descompunerea acestora în diferite componente.capacitatea de rotire a nodului este direct dependentă de ductilitatea componentelor mai slabe din nod. . Rd < M j . Este de preferat ca această componentă să posede un comportament ductile.6. Sd ≤ M j . . Rd 3 ( 22 ) ( 23 ) Sj =  M j . . unele având o influenŃă mai mare (cum ar fi panoul de inimă al stâlpului la forfecare sau compresiune).Rd. Tabelul 14 prezintă componentele active care trebuie considerate pentru calculul caracteristicilor nodurilor. o deformabilitate mare a panoului de inimă al stâlpului la forfecare conduce la o concentrare a tensiunilor în zona cordoanelor de sudură şi la cedări a acestor zone).Sd ≤ 2 M j . Rd  S j .6. cu placă de capăt şi şuruburi şi noduri cu corniere.rigiditatea îmbinării reprezintă o sumă ponderată a tuturor componentelor.1 Identificarea componentelor active Avantajul metodei componentelor aşa cum este prezentată în SR-EN 1993-1-8 este că oferă inginerilor proiectanŃi posibilitatea de a calcula proprietăŃile nodurilor. Pe de altă parte. 20 - .ini µ     Ψ pentru 2 M j . pentru a permite redistribuŃia eforturilor în îmbinare.

Rd ds ≤ 2M pl . Placă de capăt Sudat Cu corniere Rezist.6.8 „Geometria şi alcătuirea îmbinărilor simple”.1 Rigiditatea Ref. Procedurile de calcul pentru componentele listate în Tabelul 14 pentru rezistenŃă şi rigiditate sunt detaliate în Tabelul 15. Rd ds . placa de capăt sau cornier) 13.3(7) z este braŃul de pârghie în funcŃie de tipologia nodului.VI. Rigid. Talpa şi inima grinzii sau stâlpului solicitată la compresiune 8.9 f y . Rd + 2M pl . Şuruburi solicitate la forfecare 12 Şuruburi solicitate la presiune pe gaură (pe tălpile grinzii. Rigid. Rd . cu Vwp . Tabelul 15 Formule de calcul pentru rezistenŃă şi rigiditate. 21 - ds este distanŃa dintre axele mediane ale rigidizărilor b . Rigid. fc .9 f y . Inima stâlpului solicitată la compresiune transversală 3. 1.15 din SR-EN 1993-1-8) . Inima stâlpului solicitată la întindere transversală 4. Rd = 0.parametrul de transformare conform 5. Placa solicitată la întindere sau compresiune 10. SR-EN 19931-1) Dacă se folosesc rigidizări transversale pe panoul de inimă al stâlpului.3. Rd = 0.6. Rd = 4 M pl . X X X X X X X X X X X X X ** ** X * X * X X X ** X X ** ** ** X X X X X X X X X X X X X X X X X Baza stâlpului Rezist. Rezist. (vezi figura 6. Componenta RezistenŃa Ref. Betonul solicitat la compresiune inclusiv mortarul 14. Talpa stâlpului solicitată la încovoiere 5. Rezist. Placa de bază solicitată la încovoiere datorită tracŃiunii 16.st . SR-EN1993-1-8 6. Placa de bază solicitată la încovoiere datorită compresiunii 15.2. Şurub de ancoraj solicitat la forfecare X ** ** X X X X X X X X Note: * ** Componenta este considerată în cadrul calculului pe element T echivalent Componenta este considerată în deformaŃia grinzii sau a stâlpului 4.add .2 Pentru un panou nerigidizat la forfecare: Vwp . add . Inima profilului I solicitată la întindere 9. Rigid. principalele simboluri şi notaŃii folosite sunt cele din paragraful 4. Talpă de cornier solicitată la încovoiere 7. wc Avc 3γ M 0 k1 = ∞ + Vwp . Placa de capăt solicitată la încovoiere 6. Şuruburi solicitate la întindere 11. Panoul inimii stâlpului solicitat la forfecare 2.2 Proceduri de calcul a componentelor Cu excepŃia notaŃiilor care vor fi definite în acest paragraf.Tip nod Componenta Tabelul 14 Componentele active ale diferitelor tipuri de noduri. Panoul inimii stâlpului solicitat la forfecare Avc este aria de forfecare a secŃiunii stâlpului (cf. SR-EN1993-1-8 6. atunci k1 = 0. fc . wc Avc 3γ M 0 1. Şurub de ancoraj solicitat la întindere 17.38 Avc βz Pentru un panou rigidizat la forfecare: Vwp . tălpile stâlpului.2.

Rd ≤ γM0 γ M1 2. beff.16 din SR-EN 1993-1-8 pentru îmbinările sudate. vezi 6. Rigidizare Ref.3. .2. 3. wc .t. În acest mod este mărită grosimea inimii stâlpului.c. Sporirea rezistenŃei panoului de inimă al stâlpului se poate face prin plăcuŃe suplimentare sudate pe inima stâlpului.wc dar Fc .3.t. SR-EN1993-1-8 6.c.2. wc twc f y .t.VI. SR-EN1993-1-8 6. Rd ωbeff .4 din SR-EN 1993-18) pentru îmbinările cu şuruburi.3 Ref.2 Pentru un panou nerigidizat la compresiune: k2 = 0. wc twc dc k2 = ∞ Pentru un panou rigidizat la compresiune: dc este înălŃimea liberă a inimii stâlpului.Mpl.wc twc) şi aria de forfecare a stâlpului Avc.st.fc. Inima stâlpului solicitată la întindere transversală Ref.6.c . wc twc dc ω este un factor de reducere care Ńine seama de interacŃiunea cu forfecarea din panoul inimii stâlpului pe baza valorii beff.7beff .6.wc lăŃimea efectivă a inimii stâlpului solicitat la compresiune care se calculează cu formulele 6.2. beff. SR-EN1993-1-8 6.2.1 (6) Placuta suplimentara Ref.4 din SR-EN 1993-1-8). SR-EN1993-1-8 6. 22 - .4 din SR-EN 1993-1-8). Acestea se dispun în dreptul tălpii grinzii pentru îmbinările sudate.t . Inima stâlpului solicitată la compresiune transversală ω este un factor de reducere care Ńine seama de interacŃiunea cu forfecarea din panoul inimii stâlpului (vezi Tabelul 6.wc lăŃimea efectivă a inimii stâlpului solicitat la întindere care se calculează cu formulele 6.2 Fc .Rd este momentul plastic capabil al unei rigidizări faŃă de propria axă mediană.wc reprezintă lăŃimea de inimă a stâlpului antrenată de componenta întinsă (talpa grinzii pentru îmbinările sudate respectiv şuruburile întinse). wc ω k wc ρ beff .wc = γM0 k3 = 0.6. ρ este un factor de reducere care ia în considerare flambajul plăcii: Dacă este necesară sporirea rezistenŃei la compresiune a inimii stâlpului există două posibilităŃi (pot fi prezente şi simultan): . .t . respectiv calculate conform elementului T echivalent (secŃiunea 6.10-6. aria de forfecare va fi sporită cu aria plăcuŃei.wc reprezintă lăŃimea de inimă a stâlpului antrenată de componenta comprimată (talpa grinzii).c .dispunerea plăcuŃelor suplimentare pe panoul de inimă al stâlpului (ca pentru panoul stâlpului solicitat la forfecare).12 din SR-EN 1993-1-8. prin sudare pe contur.7beff . wc twc f y . wc .c.wc (vezi Tabelul 6.Rd este momentul plastic capabil al tălpii stâlpului faŃă de propria axă mediană Mpl.6. beff. Rd = ω k wc beff . prin intermediul parametrului de transformare b şi de raportul dintre aria antrenată în rezistenŃa la compresiune (beff. beff. wc t wc f y . respectiv