You are on page 1of 7

Momârlanii

Nimeni nu ştie exact de unde vine denumirea de momârlani. Unii cercetători spun că din
limba latină, de la momo (ţăran) şi lan (băştinaş). Alţii susţin că termenul derivă din
maghiară, de la „maradyany”, care în traducere înseamnă „rămăşiţă”, adică urmaşi ai
vechilor locuitori daci. Momârlanii îşi construiesc casele aproape unele de altele, cât mai
sus pe munte, la fel ca dacii. În plus, ele sunt ridicate din bârne necioplite, având forme
pătrate şi dreptunghiulare. Ei mănâncă un fel de saramură din carne de oaie, numită
„sloi” şi beau ghintură, un extract din rădăcini, pe bază de alcool. Cei mai bătrâni dintre
ei se îmbracă şi astăzi în costumul tradiţional alb – negru. Principala lor ocupaţie rămâne
oieritul. Pentru că trăiesc de foarte multă vreme pe aceste locuri, izolaţi în locuinţele lor
de pe coastele munţilor Parâng şi Vâlcan, momârlanii au păstrat intacte obiceiurile de
dinaintea creştinismului. După disponibilizările masive din minerit, începute în anul 1997,
mulţi dintre momârlani s-au întors la modul de viaţă tradiţional.
Urmaşii dacilor liberi nu au loc nici măcar în DEX. În dicţionar, explicaţia cuvântului
momârlan este: "Om prost, necioplit, bădăran". Foştii "jieni" îşi îngroapă şi astăzi morţii
în fundul curţii.
Nu se ştie exact câţi sunt. Undeva între 10.000 şi 20.000 de suflete, pentru că la
recensământ etnia lor nu figura pe formulare. Sunt oameni aspri, de munte, care nu
pierd timpul. Sunt oieri de când se ştiu şi spun despre ei că sunt urmaşii dacilor liberi. Nu
vorbesc mult şi atunci când au hotărât ceva nu o mai dau la-ntors.
Până Pă de curând, nimeni nu izbutea să se înrudească cu ei şi nici ei nu-şi părăseau
familiile sau satul natal. O tradiţie stranie le porunceşte băştinaşilor de la poalele
versantului nordic al Parângului să-şi îngroape morţii în ograda casei, nu în cimitir.

Străinilor care au venit să muncească în Valea Jiului acum 150 de ani le-au spus
"barabe" şi, tot atunci, le-a fost schimbată şi lor denumirea. Din jieni au devenit
momârlani. Ei trăiesc în lumea lor tainică, plină de legende, superstiţii şi tradiţii milenare.
Oficial, însă, ei nu există.

"Populaţia din Valea Jiului a fost denumită iniţial
«jieni», de către «poenarii » din Poiana Sibiului.
Momârlani ni se zice cam de pe la 1840, când a
început exploatarea cărbunelui, la Petrila",
explică stomatologul momârlan Mitu Gălăţan
-Jieţ.

momârlanii i-au poreclit pe nou-veniţi "barabe". Puţini dintre ei au studii superioare şi." Poate cea mai cunoscută personalitate provenită dintre momârlani e cântăreaţa de muzică populară Elena Merişoreanu. care s-a născut la Paroşeni. erau aşa- numitele «cotroane ». unde păstoreau «sterparii». O excepţie a reprezentat-o fostul decan al Facultăţii de Chimie din Bucureşti. numai în Petrila jumătate sunt momârlani. venetici. "«Momârlan» provine din maghiarul «maradvany». iar mioarele "mârzări". ţopârlan şi. dar numai în estul Văii Jiului suntem cam 12. chiar dacă au devenit intelectuali. asemenea troglodiţilor. "La 1840 erau în jur de 10. Negoiu.Doctorul de 70 de ani s-a convertit. momârlanul era definit ca un bădăran.. majoritatea s-au întors acasă. 7. la punctul 2. ciobanii de oi sterpe.000.000 de jieni. Toate dicţionarele care au urmat au preluat această explicaţie fără să mai adauge şi faptul că există un grup etnic cu acest nume! Spre exemplu. în zonele alpine înalte.000. Nu există un recensământ. "Fals!". după ce a ieşit la pensie. bordeie din piatră acoperite cu lespezi de pietre sau coajă de copac".". în etnolog amator şi a publicat deja cinci cărţi depre istoria şi tradiţiile grupului etnic căruia îi aparţine. mârlan. Despre momârlani a circulat o legendă cum că unii dintre ei ar fi locuit în peşteri sau case săpate în pământ. care înseamnă «rămăşiţă» sau oameni de vatră. Etnologul amator are un "of": "În prima ediţie a DEX-ului lui Lazăr Şăineanu. din 1896. Dumitru D.. Astăzi nu se ştie câţi momârlani mai sunt. cred. Adică rămăşiţe ale daco-romanilor!". Un exemplu de momârlan cu studii întors la vatră e chiar doctorul Mitu Jieţ: "Sunt primul medic momârlan şi prima generaţie în pantofi!". Ceilalţi ciobani de oi cu lapte se numesc "mârzărari".000-8. se mândreşte etnolgul. . ca un joc de copii. În satele din vest mai sunt. zice doctorul Gălăţan: "La munte. La rândul lor. adică oameni fără ţară.

când s-a înmulţit numărul copiilor în partea de sus (satul Hobiceni) Aşa s-a hotărât construirea latei şcoli. care a dus la înfiinţarea de şcoli primare in Sălaşul de Sus. Acesta instituise obligativitatea învătării scrisului pentru ostaşii din legiuni. guvernatorul transilvaniei. până în 1970 doar în Uricani au fost construite două şcoli generale. Împăratul Iosif II. prin decretul din 22 mai 1784 a decis că ginta valahă trebuie să infiinţeze 12 “şcoale triviale”(de trei ani). din bârne de brad în locul numit Bordul lui Vitan. Această şcoală a funcţionat până in 1956. O datare exactă nu se poate face. Mătăşti. gomilele sau «oamenii de piatră» sunt nişte ridicături de pământ sau pietre care stabilesc graniţele fie între munţi. care ţinea în mare cinste pe ştiutorii de carte. Seamănă cu movilele de pietre pe care le ridică tibetanii în Hymalaia şi unii spun că ar exista de pe timpul dacilor. Învăţământul După cum se ştie. la 19 august 1852 s-a îndreptat o rugăminte catre principele Schverzemberg. compusă din din două săli de clasă. Livadi. care era deschisa în anul 1616. Abia după construirea acestor şcoli momârlanii au început să-şi trimită ‘odraslele’ la învăţătură.O altă asociere stranie cu etnia momârlănească sunt celebrele "momâi" care împânzesc dealurile şi munţii ce împresoară Valea Jiului. Instruirea se făcea în cei 20-25 de ani de serviciu militar. Nu se poate înţelege deodată cultura lor!". s-a hotărât să se construiască o şcoală mai mare. Baru. Astfel. Cea mai apropoata instituţie de învăţământ din zona Văii Jiului a fost Şcoala Românească de la Haţeg. primul popor care avea învăţămnt obligatoriu (scris şi citit) a fost poporul roman. ( şcoala se ţinea într-o cameră ţărănească) După desfiinţarea regimentelor de graniţa la 1867. fie între locurile de păşunat! Momârlanii au pus piatră pe piatră 2. Livezeni şi Uricaniul de Jos. când datorită deschiderii câmpului minier populaţia întregii Văi s-a înmulţit. Uricani avea uuna dintre cele mai moderne şcoli din Valea Jiului.000 de ani ca să le iasă momâile. clădirea de bârne a unui pichet de grăniceri a fost adusă şi montată lângă şosea(D. Petrila.N. spune Mitu Gălăţan. Devenită neîncăpatoare şi acestă şcola. decizie care de fapt s-a şi înfăptuit pe tot cuprinsul Ardealului. . astfel întreaga Vale prosperând şi dezvoltându-se. Râul Alb. din zid. Interesul de cultură s-a perpetuat şi la poporul roman. Astfel. Această şcoală este amintită in raportul official “Musterung” din 20 mai 1777 al generalului baron Cristian Roll. că: "Momâile. pe un teren donat în acest scop de familia Călină. 66 A – Uricani) în dreptul bisericii Uricani-Mailat. Aceste şcoli fiind însă prea puţine pentru românii ardeleni. Pui. dar cert este. Această şcoală a funcţionat până în anul 1890.

ca de altfel tuturor românilor. Abia când naşa întreba ce nume să-i pună. Producţille literare populare ale momârlanilor. De multe ori. şi era descoperit adevărul. copilul născut se anunţa ca fiind băiat. din generaţie în generaţie şi sunt bine prezentate în Vale.Cănd femeia însărcinată se pregătea să nască. la naştere. Tot cu apă sfinţită era imbiat şi copilul. nu ieşe se apel la un pădurar care se punea cu pusca sub geam. ajutorul descărca arma. iar la semnul moaşei. Lirica momârlanilor. Buricul era legat la cămaşa tatălui. spaima deturnării o făcea pe lehuză să ‘lepede’. Viata spirituală Literatura populară. După naştere. Înainte de botez. femei care păzea copilul ca să nu fie furat de diavol. si de aceea până la mijlocul secolului XX nasterea si botezul nu erau însoţite de nicio petrecere. dar a crăpat când a cazut” În timp ce naşa şi moaşa mergeau să boteze copilul. iar pe altă parte de durata lui : “Eu te las mândră cu bine Că mă duc prin ţări streine Unde nu cunosc pe nime Să-I fie milă de mine Că mila streinului E c umbra spinului Şi zeama pelinului. “ Nasterea În concepţia momârlanilor. în marea majorette au fost transmise prin viu grai.(in cazul in care era fată) avea loc un schimb de replica : “Cum că mi-aţi spus că e băiat? Băiat a fost. apoi ombilicul îi era tăiat pe jugul boilor. care era ţinut totdeauna invers de cum se ţine la alăptare. copilul era păzit de o femeia care-i punea la căpătâi fier. primul lucru pe care moaşa( femeia ce o asista pe lehuză) îl făcea era acela de a alunga pisica din casa. generate pe de o parte de serviciul militar. lehuza punea mâna pe uneltele şi sculele soţului dacă era baiat. femei care dat naştere copilului nu avea voie să se spele decât cu apă sfinţită. Dacă cumva copilul. .Indiferent dacă era fată sau baiat. ţinând cont că nu dobândea cunoştinţe medicale. atât ca număr cât şi conţinutul lor. pentru ca următorii născuţi să fie băieţi. şi pe toate ustensilele femeieşti dacă era fată. şi să mănânce dor cu mânuşi pe mâine. iar cea mai mai pondere o au cântecele de înstrăinare. Treaba moaşei era destul de grea. pentru că în pisică se considera ca se putea ascunde Diavolul şi putea fura sau desfigur (“poci”) copilul. pentru ca noul botezatul să fie îndemântic si priceput. Până la botez. cu capul pe braţul drept al naşei. este în versuri. pentru ca următorul născut să dobândească sexul masculin. 3 zile moaşa avea obligaţia să întreţină lehuz cu mâncare bună. De asemenea. asculta la fereastră noaptea pentru a auzi ursitoarele ce prevestesc viitorul nou-născutului. perpetuarea speciei umane era poruncă divină.

pentru buna desfăşurare a mariajului si peste ani.B. Valea Jiului era renumită pentru “măritatul băiatului”. Când prevestirea se întâmpla. si astfel riscul contaminării era diminuat. aşa că nu erau însoţite de masă festivă. Dacă cumva. şi apoi să-l înapoieze mamei care l-a crescut. apoi preotul le dădea să muşte de 3 ori dintr-o Pogace(turtă din aluat nedospit). care după ce ospătau mergeau la casa miresei. apoi să aprindă o lumânare de la flacăra lumânării ce arde continuu la capul mortului. unde după un alt ospăt avea loc dăruirea darurilor. Inmormantarea Din batrâni se zicea că mortea unui membru al fmiliei e anunţată din timp cu anumite semne din comportamentul animalelor(vacile şi oile prevesteau prin behăit. în fiecare noapte din câte nopţi stă mortul neîngropat. Din aceeasi turtă muşcau si naşii. momârlanii celebrau căsătoria cu mare fast.După un an copilul nu mi era sugar. atunci când fata. se face priveghi. împreună cu familia ei cerrea în căsătorie baiatul. lehuza se îmbolnăvea de multe ori de T. iar prin alăptare îmbolnăvea şi copilul. care începe la casa însurăţelului.etc). Explicaţia acestor practici ar fi că după naştere. Căsătoria Fiind un act dorit de ins. Aici mirilor li se punea pe cap o cunună verde adusă de nasi. b) “Uspăţul” (masa si petrecerea). Aceste două ritualuri nu erau considerate a fi importante. Nunta avea două părţi distincte si constau în : a) Cununia care consta în formalităţile la Primărie şi serviciul religios care se desfăsura la biserică. datorită lipsei igienei şi a cunoştinţelor.. si să rostească “Să- l ierte Dumnezeu” . După moarte. înmuiată în miere. Fiecare ins care vine la priveghi trebuie să se oprească lângă sicriu.C. primii născuţi mureau. urmtorul născut viu era dat ‘de pomană’ de obicei unui bunic. Nou mamă avea obligaţia să-l crească până la 1 an. câinii prin urlat. cuscrii. Aici se strângeau naşii. muribundului i se punea o lumânare aprinsă în mână. s-o înmâneze celui ce păzeşte mortul care o stinge şi rosteşte “Dumnezeu să te audă!” . pentru avea loc în Împărăţia Cerurilor.

o stână şi o troiţă de pomenire aparţinând momârlanilor vor putea fi văzute tot la Sibiu. iar în scurt timp o gospodărie. apoi o scot şi o ard. civilizaţia momârlanilor a fost ignorată de autorităţi. Morţii sunt dezgropaţi în mare secret şi „vânătorii” le străpung inima cu o ţepuşă. 2000 Autor : Petre Gh. o femeie le toarnă apă în mâini dintr-o oala frumos împodobită cu flori . momârlanii apelează la „vânătorii de strigoi”. membrii familiei îndoliate se strâng în camera unde a stat mortul. inchid uşa iar capul familiei aruncă după uşa o oală de pâmânt. momârlanii cred că acei oameni care s-au ocupat în timpul vieţii cu vrăjitoria. pentru ca groparilor să nu le amorţească mâinile ca la mort. După ceremonia religioasă. Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA” din Dumbrava Sibiului a început o campanie de cercetare a acestei civilizaţii. groapa este acoperită cu pământ. Nici astăzi nu se ştie cât adevăr şi câtă minciună conţin unele dintre ele. Abia în toamna anului 2006. Făgaş . Ei cred că doar aşa pot alunga strigoii. Femeia pune oala cu gura în jos pe pământ. astfel spărgându-se şi relele. pentru a fi luată de cel care a început groapa. După ce mortul este băgat în groapă si deplâns de bocitoare. după moarte se fac strigoi şi vin să le ia viaţa celor pe care i-au iubit cel mai mult cât au fost vii. Deja la muzeu au fost duse mai multe obiecte aparţinând momârlanilor. Despre momârlani au apărut mai multe legende. O legendă spune că momârlanii se tem cel mai mult de strigoi. care se sparge. Bibliografie : “Localitatea Uricani din Valea Jiului – vatră de trăire românească” Editura Matinai. Scopul acestui demers este să salveze de la dispariţie. De-a lungul timpului. Potrivit acesteia. mortul este scos în curte. să includă şi să arate lumii întregi specificul pastoral al fenomenelor de cultură şi civilizaţie populară tradiţională din Valea Jiului. Atunci când unul dintre cei morţi se face strigoi. groparii pun deasupra sculele cruciş apoi intend mâinile deasupr.

Momârlanii Bunduc Andreea Macoviciuc Roxana Facultatea de Sociologie Anul I .