MORALĂ 03.11.

2010

Omul isi traieşte liberatea sub anumite exigenţe în funcţie de care se conduce pe plan
personal. Ele vin din partea a ceea ce şi-a propus, din partea societăţii şi fundamental din
partea lui Dumnezeu, sub forma poruncilor.
- porunca dumnezeiasca intra in modul alcatuirii omului real. Porunca Divina e
criteriul obiectiv al faptelor omensti. Daca porunca divina este expresia vointei lui D-zeu, deci
ea este un criteriu obiectiv, deci trebuie inteleasa motivatia acestei porunci. Porunca trebuie
intealeasa ca o necesitate ce pune ordine in viata subiectiva.
- morala laica sub multe forme prefer in locul poruncii divine ideea de dreptate
subiectiva sau sociala. Idee ce consta in cautarea a ceea ce pare corect in raportarile cu
aproapele sau cu societatea in general.
- daca intentia dreapta nu este unita cu morala implinirii poruncilor se va pierde
dialogul cu D-zeu.
- o morala ce cauta principiile in limitele naturii, va falsfica etosul profund al omului.
- de-a lungul istoriei, nominalismul si cantianismul (nominalsim curent in ev mediu –
nu exista idei generale. Se refuza ideea unei legi data de D-zeu si importanta era legea
individuala-nominalism) au exagerat absolutizand porunca si leagea. Ei si-au fundamentata
etica pe vointa suverana a lui D-zeu si nu au inteles rosturile poruncii. Legea lui D-zeu era
luata ca o porunca implacabila si nu ca o realitate ce se potriveste fiecarui individ. Legea nu
trebuie vazuta ca exterioara, ca un lucru ce te preseaza, astfel ea devine periculoasa. Kant
distruge caracterul dialogal al moralei.
- hipnotizat de valoarea universala a legii, Kant pierde ideea ca, de la fiecare, D-zeu
cere dupa puterile sale. Legea ptr. el e o autoritate generala si abstracta, dar se uita
specificitatea fiecarui om. Exigentele stabilite de ratiunea universal in etica lui Kant sunt doar
abstractiuni si ele nu pot exprima si nici tine cont de persoana umana (concreta).
 Legea divina fixeaza un minimum de exigente, dar acest minim nu este
maxima propriei noastre deveniri, ci un minimum de exigente ce ne pastreaza
in normalitate. Dar, aceasta normalitate este intr-un continuu progres in
crestinism. Formularea negativa a poruncilor ne sugereaza mentinerea in
normalitatea. (Tu nu vei fura… Tu nu vei ucide…. Tu nu vei desfrana… etc.)
 Morala crestina nu-l va pune pe om in fata unei exigenţe generale, ci in fata
chemarii lui D-zeu, chemare ce nu poate fi conceputa decat prin intermediul
situatilor concrete. Imperativul lui Kant se impune ca o forta impersonala intre
D-zeu si om. Legea este extrasa din dialogul pe care omul il are cu D-zeu.
 Legea lui Hristos este a vietii, ea nu alieneaza, caci ea ni se potriveste.

1
  Morala crestina trebuie si ramane o morala centrata pe Evanghelie si
revelatie, centrata pe Hristos si opera Sa de rascumparare. Crestinul il
urmeaza pe Hristos si de aceea el traieste o morala a mantuirii si nu a simplei
autodesavarsiri (fara D-zeu) cum isi propun eticele laice. Desavarsirea crestina
are ordine si mai ales finalitate precisa-mantuirea- sa fim sfinti din sfintenia lui
Hristos.
- a urma lui Hristos nu este o simpla modalitate de a acumula vârtuti, ci este expresia
iubirii cu care raspundem iubirii lui HR. Ptr. crestin poruncile vor fi cuvintele vietii pe
care Hristos ni le adreseaza. Vechile porunci din VT nu vor fi anulate, ci cuprinse in
marea porunca a iubirii data de Hr. Porunca inepuizabila, exigenta fara de sfarsit.
 Morala este Religioasa (Reface legatura omului cu Hristos) si este Dialogala
(intretinerea raportului cu D-zeu cel viu).