ETICA FARMACEUTICA

Elemente de comunicare Farmacia reprezintă o instituţie publică ce se înfiinţează organizat conf.legislaţiei în vigoare, în care sunt prevăzute toate normele ce privesc organizarea şi înfiinţarea precum şi profesia de farmacist şi asistent medical de farmacie, în ceea ce priveşte exercitarea profesiei acestora. Elemente de relaţii profesionale –profesia de farmacist este statuată în primul rând către colegiul farm, forul superior profesional,care girează, normează şi controlează exercitarea profesiunii de farmacist pe teritoriul României. Ministerul Sănătăţii controlează exercitarea profesia de farmacist în colaborare cu Colegiul Farmacistilor pe baza legilor în vigoare în special legea exercitării profesiei de farmacist. Ministerul Sănătaţii.este singura formă administrativă desemnată să gestioneze procesul de învăţământ, să confere titlurile de licenţiat specialist sau primar în profesia de farmacist. Conform legilor în vigoare relaţiile se stabilesc piramidal astfel: 1. Persoanele cu drept de decizie totală, indiscutabilă şi care îşi asumă responsabilitatea.totală privind munca în farmacie este farmacistul şef. 2. Se subordonează acestuia, farmacişti care sunt angajaţi în aceiaşi unitate d.p.d.v. administrativ, farmacistul nefiind personal de execuţie, nu se subordonează profesional, farmacistul şef având drept de decizie indiscutabil. 3. Asistentul medical de farmacie este personal de execuţie subordonându-se total administrativ şi profesional farmacistului şef şi farmaciştilor. 4. Alt personal de specialitate tehnică: operator PC, contabil, şoferi etc. Caracterele importante ale relaţiilor profesionale ce se regăsesc întro farmacie Gestionarea informaţiilor –reprez.un aspect deosebit de importanţă şi se referă la informaţii de natură strict profesională având ca scop desfăşurarea unui act medical optim în condiţii profesioniste. Se caracterizează prin crearea unui cadru propice luării unei decizii vis a vis de tratament, secretizarea informaţiilor privind date despre pacienţi, asigurarea unui cadru optim de informare şi instruire a personalului subordonat, gestionarea timpului de lucru. Aceste elemente sunt într-o perfectă conexiune cu informaţiile pe care o deţine medicul acesta fiind partenerul cel mai apropiat al farmacistului. De asemenea, informaţia pe care o deţine pacientul cooperant este un alt aspect al gestionării informaţiilor caracteristice muncii de farmacist. 1

Relaţia cu medicul este stipulată legal, farmacistul fiind obligat să colaboreze tot timpul cu medicul. Doar la nivelul gestionării informaţiilor medicale este interzisă colaborarea medicului cu farmacistul la nivelul asocierii juridice întrucât se consideră spre dezavantaj şi dezonorarea ambelor profesii. Conf.legislaţiei tratamentul în polipatologie se realizează de către medic împreună cu farmacistul. Gestionarea informaţiilor în cazul acesta cuprinde elemente de sensibilitate deontologică care privesc ambele profesii. Ex: este interzis total, chiar dacă există adevăr în aceasta, ca farmacistul să denigreze public medicul şi invers în faţa pacienţilor sau a altor persoane. Orice litigiu care apare de natură profesională între aceştia conform deontologiei, se va rezolva prin comunicare, la început simplă iar dacă este imposibil realizarea unui armistiţiu se va realiza o comunicare mediată de către o comisie specială propusă de colegiile farmaciştilor respectiv medicilor. În ceea ce priveşte gestionarea informaţiilor farm.–farm. acesta trebuie să se producă în baza normelor deontologice ce exclud complet interes concurenţele de natură economică. Această relaţie implică moralitate, sinceritate, respect, întrajutorare, susţinere necondiţionat atât de natură morală, profesională cât şi de natură fizică. Un farmacist este un profesionist care îşi practică meseria liber şi care în mod obligatoriu datorită poziţiei respectabile sociale ca factor de influenţare major cu statut de persoană publică să dea dovadă de moralitate, să fie un exemplu de virtute socială ca să poată onora poziţia influentă pe care o deţine. În relaţia farm-farm este complet interzis instalarea stărilor de compromis precum şi a celor de conflict întrucât prezintă risc major de subminare a autorităţii profesionale a acestuia. Starea de măsură a gestionării informaţiei este reprezentată de gradul de exigenţă. Aceasta comportă trei aspecte importante: exigenţe socio-morale; exigenţe profesionale; exigenţe inter-relaţionale. Exigenţele socio-morale –sunt bine definite în normele deontologice privind exercitarea profesiei de farmacist şi trebuie imperios respectate, orice scădere a acestora în intensitate va aduce daune serioase uneori ireparabile. În general au ca scop inspirarea încrederii şi nici un caz să nu dezamăgească vreodată încrederea pacienţilor, colegiul farmaciştilor şi medici sunt interzise total manifestării unor crize cu aspect nevrotic sau psihotic chiar dacă există provocare precum şi înclinaţii înspre aspecte vicioase cele mai grave fiind toxicomaniile.

2

Gestionarea informaţiei Un aspect important îl reprezintă relaţia cu pacientul. D.p.d.v.se consideră expresia de triunghi (medic, pacient, farmacist). Pacientul este obligatoriu consiliat de către farmacist privind posologia tratamentului precum şi privind indicaţii particulare vis a vis de administrarea medicamentelor mai ales în polipatologie unde informează modul de administrarea a mai multor medicamente este crucială în ceea ce priveşte rezultatul tratamentului. De regulă, pacientul este sfătuit de către medic cum să se administreze tratamentul, mergându-se pe schema de tratament. Acest aspect prezintă riscuri majore întrucât farmacistul cunoaşte medicamentul foarte bine putând avea o vedere de ansamblu mult mai pertinentă vis a vis de asocierea medicamentoasă mai ales despre eficacitatea lor. Consilierea pacientului de către farmacist este recomandată întrucât ajută pacientul să cunoască toate implicaţiile şi riscurile tratamentului din ambulatoriu precum şi modul de a influenţa pozitiv derularea lor. Ex: pe baza cantităţii garantate legal, dar mai ales pe baza analogiei pot fi discutate unele aspecte cu caracter de intimitate. - un pacient atins de o boală reumatică cronică este silit să îşi administreze permanent antiinflamatoare (AINS): diclofenac, ibuprofen, piroxicam, indometacin, naproxen, chetaprofen etc. Toate aceste substanţe se caracterizează printr-un grad mare de toxicitate gastrică manifestată prin coroziune, prin mucoasă, posibilitatea producerii de hemoragii digestive fatale. Pentru a diminua acest efect se practică atitudini variate: - indicaţia privind administrarea lor odată cu alimentele - administrarea .concomitent cu antibiotice din clasa anti H2 (ranitidină, famotidină, nizatidină) precum şi inhibitor de pompă de protoni PP (omeprazol, lantoprazol, pantoprazol) - indicaţia de a folosi pe durata tratamentului îndelungat forme farmaceutice injectabile ale acestora, care nu se manifestă iritând gastric. Pacientul este sfătuit de modul de administrare în funcţie de rezultatele anamnezei să apeleze la una dintre cele trei variante. Factori importanţi care apar în administrarea polimedicaţiei Dacă se folosesc antiacide pacientul trebuie consiliat astfel: - este întrebat dacă administrează şi alte medicamente cunoscute fiind faptul că anti H2 şi PP prin asocierea acidităţii sucului gastric reduc semnificativ absorbţia majorităţii medicamentelor, în special antibioticelor. În cazul acesta se va calcula timpul şi ritmul optim de administrare a medicamentelor pentru a nu influenţa semnificativ absorbţia. O variantă bună ar putea fi găsită studiind cu atenţie posologia. Ex. pacientul bolnav de poliartrită are medicamentaţie: diclofenac 50 mg, 3x40 mg se va administra şi ranitidină 150 mg 2tb seara

3

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful