baierele repaosului s-au desfăcut cotropind senzaţia şi mişcarea într-o mare de întuneric mai vâscos ca moartea mai rece ca absenţa terminaţiile nervoase ale dorinţei s-au chircit degerate iar coaja viselor a crăpat până la temelie stelele îngheţate se fărâmă spulberându-şi lumina cu o ultimă răsuflare dintre toate stadiile imaginate zămislite sub pleoapa însingurării acesta este cel mai rece cel mai greu... undeva sub torenţiala noapte iubirea îşi pâlpâie speranţa de pitică albă.