GRIGORE POSEA

GEOGRAFIA FIZICĂ A ROMÂNIEI
Partea I DATE GENERALE. POZIŢIE GEOGRAFICĂ. RELIEF EVALUARE - TESTE GRILĂ Ediţia a II-a

Universitatea SPIRU HARET

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României POSEA, GRIGORE Geografia fizică a României. / Posea Grigore. Ediţia a II-a – Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006 264 p; 24 cm ISBN (10) 973-725-711-1; (13) 978-973-725-711-6 – general (10) 973-725-712-X; (13) 978-973-725-712-3 – vol. I

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

Redactor: Constantin FLOREA Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 29.11.2006; Coli tipar: 16,5 Format: 16/70×100 Editura Fundaţiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
Universitatea SPIRU HARET

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE GEOGRAFIE

GRIGORE POSEA

GEOGRAFIA FIZICĂ A ROMÂNIEI
Partea I

DATE GENERALE. POZIŢIE GEOGRAFICĂ. RELIEF
EVALUARE – TESTE GRILĂ
Ediţia a II-a

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2006
Universitatea SPIRU HARET

Educaţia şi instrucţia prin geografie reprezintă educaţia pentru mediu a mileniului III şi pentru supravieţuirea omenirii pe Terra, deoarece Geografia este ştiinţa integratoare a Terrei ca planetă a vieţii şi a omenirii. Grigore Posea

Universitatea SPIRU HARET

CUPRINS

Prefaţă …………………………………………………………………….. Îndrumări metodice pentru învăţarea Geografiei fizice a României ……... Introducere ……………………………………………………………….. România – date generale …………………………………………………. Poziţia geografică a României – consecinţe ……………………………… Structura geografică de sistem a spaţiului românesc ……………………... Obiectul Geografiei fizice a României …………………………………… Caractere generale ale elementelor de mediu …………………………….. RELIEFUL ROMÂNIEI ……………………………………………….. Unităţile (regiunile) morfostructurale ……………………………………. Evoluţia morfotectonică şi etapele (fazele) de nivelare (Scara morfocronologică) Sistemul geomorfologic românesc ……………………………………….. Tipuri şi subtipuri majore de relief ……………………………………….. Suprafeţele şi nivelurile de eroziune ……………………………………… Piemonturile ……………………………………………………………… Glacisurile şi pedimentele ………………………………………………… Relieful structural ………………………………………………………… Relieful petrografic ……………………………………………………….. Relieful vulcanic ………………………………………………………….. Relieful fluviatil ………………………………………………………….. Condiţiile generale ale modelării reliefului în cuaternar (moştenirea cuaternară) Relieful glaciar …………………………………………………………… Relieful periglaciar ……………………………………………………….. Relieful litoral şi platforma continentală …………………………………. Procesele geomorfologice actuale ………………………………………... Regionarea geomorfologică ………………………………………………. Resursele naturale de bază şi perspectivele lor …………………………… Relieful – substrat al mediului natural şi al activităţilor umane ………….. EVALUARE – TESTE GRILĂ ………………………………………..

7 9 13 15 16 27 31 32 33 35 36 39 64 75 82 85 91 111 124 132 155 160 165 170 178 188 216 222 237

5
Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET .

Structura circular-concentrică a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic 7. Limitele şi forma Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic 5. Limanurile şi lagunele din sud-estul României 60. Schema formării teraselor Dunării între Argeş şi Călăraşi 54. Suprafeţele de nivelare din munţii Baiu – Piatra Craiului 20. pe valea Caşoca (Podu Calului) 33. Abraziunea marină la Constanţa pe timp de furtună 62. Aşezarea României în Europa şi distanţe până la diferite ţări 2. Scara morfocronologică a teritoriului României 6. Delta Dunării 61. Captarea Dunării în amonte de Feteşti la nivelul terasei I-II 50. Răspândirea vulcanitelor neogene din Munţii Apuseni 39. Tors periglaciar în Igniş 57. Evoluţia Jiului în Carpaţi 43. Evoluţia văii Oltului în defileul Turnu Roşu-Cozia 42. Raportul dintre meandrele Buzăului şi marile alunecări de teren 34. Principalele falii crustale 14. Evoluţia hidrografiei în bazinul Lăpuşului 48. Munţii Gurghiu 37. Pintenii paleogeni şi cuvetele miocene din Subcarpaţii de Curbură 29. Evoluţia văii Nera 44. Relief glaciar în Munţii Făgăraş 56. Carpaţii Vulcanici de Nord 36. Brazde periglaciare în Masivul Vlădeasa 58. Situaţia hidrografiei din sudul Transilvaniei la sfârşitul ponţianului 40. Pierderea teraselor din Dealurile de Vest în glacisurile şi sub aluviunile Câmpiei de Vest 52. Regiunile geomorfologice ale României 63.Lista figurilor 1. Suprafeţele de nivelare din Podişul Huedin-Păniceni 21. Structura în cinci plăci a teritoriului României 12. documentate de anomalii gravimetrice 11. Schema plăcilor şi microplăcilor de pe teritoriul României. Cascada Pruncea. Pedimentele din arealul Tulcea-Babadag 25. Suprafeţele de nivelare din lungul defileului Dunării 19. Structura sectorizată a cercului Carpaţilor Româneşti 13. aval de Brăieşti 55. Piemonturile din România 22. Formarea câmpurilor de glacis în Câmpia Crişurilor 23. Profil periglaciar la Floreşti (Cluj) 59. Aşezarea României pe axa de intensă populare Londra-Constantinopol-Bombay 4. Situaţia probabilă a hidrografiei din sudul Transilvaniei la începutul romanianului 46. Dispunerea conurilor piemontane în Podişul Lipovei înainte de formarea Mureşului pe actualul curs 45. Aliniamente radiare ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic 9. Relieful suprafeţei Mohorovič 8. Structura complexă a Carpaţilor 17. Aşezarea României pe istmul ponto-baltic 3. Subcarpaţii Măţăului 28. Profil schematic prin Muscelele Argeşului 27. Tipuri de munţi în România delimitaţi după indici morfometrici 16. Piemontul Şatrei (Lăpuş) – glacis-pediment 24. Profil schematic prin Subcarpaţii Vrancei 31. Terasele din Depresiunea Lăpuşului 51. Tipuri genetice de munţi 15. Profil schematic prin Subcarpaţii Moldovei 32. Evoluţia hidrografiei în bazinul Crişului Repede 47. Carpaţii Curburii 64. Evoluţia hidrografiei şi a conurilor de dejecţie în Câmpia joasă a Someşului 49. Profil schematic prin Subcarpaţii Olteniei 26. Harta geomorfologică a sectorului dunărean Burnas-Bărăgan 53. Vulcanismul paleozoic şi mezozoic din Munţii Apuseni 35. Luncă şi terase pe valea Bălăneasa. Evoluţia reţelei hidrografice la Curbura Carpaţilor 41. Aliniamente morfostructurale în bazinul subcarpatic al Buzăului 30. Structura complexă (circular-radiară) a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic 10. Regionarea Câmpiei Române 6 77 Universitatea SPIRU HARET . Câmpia Română – tipuri genetice de câmpii 18. Munţii Harghita 38.

De aceea. univ. este ţara ale cărei elemente geografice şi aşezare geopolitică. podişuri şi dealuri la Carpaţii care au un specific cu totul aparte. de la glacisuri şi pedimente la pediplene şi peneplene. încărcată de o mare şi bogată istorie şi moştenire culturală. de la peisaje de stepă şi silvostepă la pădurile de stejar. dr. specificul acesteia şi aspectele fundamentale stabilite de natură şi de către om. mai recent. săptămânal. Prof. trebuie să îi cunoaştem toate faţetele geografice pentru a ne menţine unde suntem şi a prospera pe aceste locuri. foarte divers şi armonios alcătuit. între celelalte ştiinţe. problematica generală a geografiei fizice a României. doc. Grigore Posea 7 Universitatea SPIRU HARET . de la litoral la etajul glaciar.d. este aceea de a cunoaşte bine casa omenirii – Terra şi casa fiecărei naţiuni – Ţara. în învăţământul preuniversitar ? Încercăm să redăm. pe acest pământ. nu se învaţă temeinic în şcoală. Geografia României este extrem de complexă. fac sau nu parte din patrimoniul nostru natural. de la relief de tip temperat şi periglaciar la cel deşertic. apoi multele alunecări de terenuri etc. Se reunesc. ordonat şi îmbinat. de fag şi conifere. cu întrebări şi probleme de autoevaluare pentru studenţi. a obiceiurilor şi a enorm de bogatului nostru folclor nu are ca bază tocmai legătura dintre popor şi pământ. diversitatea costumelor populare. care ne-a ţinut tot mai unitari. o gamă extinsă de reliefuri. Aşa au edificat-o evoluţia regională a ciclului alpin al scoarţei terestre. economic. tocmai această bază. a cărui sarcină de bază. în Carpaţi. nu au fost şi nu vor fi totdeauna marcate de avantaje. climatele acestui teritoriu şi. Ne întrebăm dacă toate acestea. cu diferite sublinieri în text. Am adoptat şi un stil didactic. de ce oare.a. şi multe altele neenumerate.PREFAŢĂ Moto România este ţara uneia dintre cele mai vechi naţiuni europene. Spiritul general al cursului este cel geografic. oferindu-i-se numai o singură oră. mereu aceeaşi. dar şi mereu altfel pentru fiecare colţişor al mediilor noastre geografice atât de variate ? Şi atunci. de-a lungul istoriei.m. de la câmpii. situată pe un pământ unitar. ştiinţific şi cultural ? Oare. în această lucrare. până la tundra alpină ş. la Dunăre şi Marea Neagră. analitic şi sintetic. Sau. cu teste grilă pentru examen. locuitorii săi.

8 Universitatea SPIRU HARET .

atât ca ştiinţă. cât şi de redare în scris sau oral. cât şi ca mod de însuşire. În al doilea rând. Sunt foarte multe fenomene şi probleme şi multe denumiri. structura principală a acestuia. a) Scheletul geografic al României. în structura geosistemului românesc. De altfel. desprindem cel puţin cinci concluzii în ce priveşte însuşirea geografiei: procesul de învăţare solicită o anume succesiune.ÎNDRUMĂRI METODICE PENTRU ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI FIZICE A ROMÂNIEI (NECESITATEA INTUIRII INIŢIALE A SCHELETULUI SISTEMULUI) Primul aspect de care trebuie să se convingă studentul care abordează Geografia României îl reprezintă acela că este vorba de o disciplină foarte complexă. fiecare dintre acestea găsindu-şi locul lor. cât şi cu cele din atlas şi terminând cu scheme-hartă creionate singur. Geografia României este deosebit de complexă. socotită la mărimi similare de suprafaţă. tot legic. destul de greu de asimilat la un nivel operaţional ridicat. ca punct de pornire pentru studiu şi cunoaştere. din care rezultă şi particularităţi de însuşire. când doreşti să faci o casă. elementele sale fizico-geografice şi uman-economice se interferează şi se intercondiţionează într-o structură legică şi logică. anumite particularităţi. de la început. De aceea devine greu de însuşit. pentru a viziona. este vorba de un schelet pe care se clădeşte apoi întreaga 9 Universitatea SPIRU HARET . Succesiunea învăţării. se poate trece la amănuntele regionale şi locale ale elementelor de mediu. Aşa cum s-a spus. realizarea de sinteze regionale. încălzire) şi în final îl ornamentezi într-o concepţie de ansamblu şi îl mobilezi. scheletul de bază al Geografiei României. Cu toată complexitatea geografică a României. începând cu schema sau scheletul de bază al sistemului. el trebuie să înţeleagă faptul că geografia în general şi fiecare din disciplinele sale au. pe care apoi îl finisezi. care astfel se complexează tot mai mult. necesitatea unei riguroase sistematizări a fiecărei lecţii şi evidenţierea unor legături cu aspecte din lecţiile anterioare. necesitatea învăţării cu harta. electricitate. continui cu sistemul circulator (apă. La fel se întâmplă cu Geografia României: o dată cunoscut şi înţeles acest schelet. cunoaşterea şi înţelegerea exactă a tuturor noţiunilor şi a denumirilor importante. în aşa fel încât să devină operaţionale. Pornind de la aceste convingeri. ce poate fi simplificată şi redată printr-un „schelet”. ridici mai întâi scheletul. începând de la acoperiş în jos. atât cu hărţile din manual. Aşadar. poate una dintre cele mai complexe dintre geografiile ţărilor lumii.

hărţile acestui teritoriu şi apoi texte cu descrierea lui şi a elementelor componente. 3 … sau 01. dar şi modul de dispunere etajat şi concentric-regional al celorlalte elemente de mediu (soluri. elementul de referinţă se rezumă la reţeaua oraşelor. Este ştiut că reprezentarea sintetică a oricărui teritoriu se face prin hartă. b) Urmează. pentru schema-schelet. pe grupe şi afluenţi mai importanţi. la rândul său.). sau mai precis prin diferite tipuri de hărţi. hidrosfera. Scheletul ne va ajuta ulterior să localizăm. care ne obişnuieşte să vedem fenomenele în spaţiu (dispunerea lor pe teritoriu). A-F. legăturile 10 Universitatea SPIRU HARET . câmpii). a-f. care se vor studia ulterior şi în mod singular. vegetaţie. cu mai multă uşurinţă. o citire prealabilă rapidă a întregului manual. reţeaua hidrografică. împreună cu toate fenomenele ce rezultă din întrepătrunderea pe teritoriu a celor patru învelişuri (litosfera – respectiv geologie şi relief –. în timp (evoluţia lor). Cum relieful nostru este complex. reţeaua de drumuri şi alte elemente care depind de hidrografie. 1. Cât priveşte aşezările. Aceste elemente de relief se găsesc pe harta fizico-geografică a României. soluri. Necesitatea învăţării cu harta şi după hartă provine din particularitatea că geografia are ca obiect studiul suprafeţei Pământului. interrelaţiile dintre fenomene. precum şi subregiunea sau aliniamentul de relief care i-au determinat localizarea. în harta regionării (numită şi harta unităţilor de relief) şi la capitolul „Regionarea geomorfologică” din această lucrare şi din Geomorfologia României (2002) (din care se reţin însă. spre a ne face o idee generală asupra părţilor şi capitolelor de bază şi asupra logicii întregii materii. poziţie şi asamblare taxonomică). reţeaua de drumuri etc. 2. subregiunile şi principalele lor unităţi (ca denumire. 02 …). Harta este un auxiliar al textului care ne ajută să localizăm elementele şi fenomenele în teritoriu. reţeaua de aşezări. reţinându-se râul.a. Relieful ne va servi ulterior deoarece are legături strânse cu structura geologică pe care s-a grefat. Reţeaua hidrografică serveşte ulterior fixării cunoştinţelor despre unităţile de relief. pentru început. dealuri şi podişuri. numai regiunile. căci contribuie la formarea unei aşa-zise gândiri geografice. şi chiar locul de izvor (ca unitate de relief) şi subregiunile de relief prin care trec sau pe care le delimitează râurile respective.). Este bine să fie cunoscute reţeaua râurilor principale. fiecare element sau fenomen geografic (climă. reţeaua hidrografică şi reţeaua de oraşe. după însuşirea scheletului de bază. se reţin. să observăm diversitatea acestora de la un loc la altul. drumuri ş. Care sunt elementele scheletului ? Acestea fac parte din structura de bază a geosistemului românesc şi sunt: schema reliefului. la care se adaugă şi solul). fiecare tip de industrie. dar ea reprezintă ceva mai mult decât un auxiliar. în primul rând. 2. subregiunile şi unităţile principale – notate cu I-XII. se impune a avea în faţă. depresiuni. biosfera. vegetaţie. reţeaua de aşezări.geografie a României. determină. fluviul sau ţărmul. dacă vrem să cunoaştem un teritoriu. numai regiunile. precum şi etajele sau treptele morfologico-altimetrice (munţi. Ca urmare. plus sfera activităţilor umane (raportate la mediul natural). atmosfera.

se enumeră între formele carstice şi crovurile). latitudine. ci va intui şi o serie de caractere ale râului. a teraselor etc. Este. de Grigore Posea ş. Acestea sunt nume proprii (nu noţiuni) şi ele se impun a fi memorate cu ajutorul hărţii. cu modul de folosire a apei sale. se impune nu numai pentru ca aceasta să fie însuşită logic. sub forma unei scheme sau plan. În caz contrar se fac confuzii în localizarea sau în scrierea corectă a numelui.. Baziaş (comună la intrarea Dunării în ţară) şi Buziaş (oraş în Câmpia Lugojului) etc. consultându-l ori de câte ori întâlnim o noţiune pe care nu ştim să o definim (Geografia de la A la Z. O astfel de sistematizare. în mod profund şi de mai multe ori. spre exemplu. În cazul nostru. necesar ca pe lângă hartă să lucrăm în permanenţă şi cu dicţionarul geografic. cută diapiră. Sistematizarea fiecărei lecţii. repartiţia regională a reliefului periglaciar. amplitudine. deci.a. legile de producere şi evoluţie a fenomenelor de la suprafaţa Pământului şi modul cum sunt folosite de om etc. cea fizică folosesc un număr mare de noţiuni mai mult sau mai puţin specifice. de aceea. hidrografie etc. 3. uşurează recapitularea întregului material. în loc de Munţii Dognecea se scrie Docnecea ş. O atenţie aparte trebuie să se acorde acelor denumiri care sunt identice: râul Bistriţa (afluent al Siretului şi altul.a. iar sintezele fizico-geografice.). este aceea a denumirilor geografice. se confundă crovul cu dolina (de pildă. înainte de toate. izotermă. Aceste sinteze regionale parţiale sunt obligatorii mai ales la sfârşitul studiului fiecărui element de mediu (relief. 4. se încheie cu întocmirea unui plan-schemă şi cu reţinerea legăturilor şi repercusiunilor cu/faţă de alte elemente sau fenomene (altimetria faţă de etajare. cum ar fi: carst. Cine ştie să citească o hartă. Atât Geografia României. sau sintezele regionale generale. Călmăţui ş. când operează cu ele. va judeca locul acelui râu în contextul întregii reţele hidrografice a ţării. mai ales. el le dă un alt sens. printr-o astfel de gândire geografică. de tip schemă sau plan de lecţie..). fapt ce ajută cursul de Geografia regională a României. densitate. la sfârşitul 11 Universitatea SPIRU HARET . să deducă nu numai de unde izvorăşte un râu şi unde se varsă. Conţinutul exact al acestor noţiuni este adesea necunoscut de către student şi.dintre cauze şi efecte în dispunerea lor teritorială. Studiul şi sistematizarea fiecărui capitol sau fiecărei lecţii. dar de alt ordin. harta este. sau longitudinea cu latitudinea etc. în amănunt. cu clima. 1986. De exemplu. care ne ajută să localizăm elementele şi fenomenele în teritoriu. suprafeţele de eroziune faţă de păstorit sau turism. crov. Câmpia Ploieştiului se confundă cu Câmpia Piteştiului etc. Harta este deci o sinteză a geografiei teritoriului. afluent al Oltului).a. sau denumiri. Cerna. va face corelaţia cu relieful peste care curge. un auxiliar al textului. structură. ca: Almaş (râu). În unele cazuri se execută şi sinteze regionale (de exemplu. climă. eră sau perioadă geologică etc. dar şi o metodă şi „instrument” al gândirii geografice. dom. în procesul învăţării. va înţelege de ce în anumite puncte ale sale s-au fixat oraşe sau alte aşezări (de mărimi şi densităţi variabile) etc. cât şi. O problemă oarecum similară. Cunoaşterea precisă a tuturor noţiunilor şi denumirilor folosite în manual este necesară şi trebuie făcută în aşa fel ca ele să devină operaţionale. dar şi pentru a reţine punctele esenţiale care pot fi apoi dezvoltate cu mai multă uşurinţă. trecătorile şi pasurile faţă de drumuri etc. Almăj (munte). care formează adesea subiect de examen. Încă o regulă: planul oricărei lecţii să fie întocmit în aşa fel încât să se încadreze organic în întreg.). va putea.).

Aplicarea tuturor acestor modalităţi de învăţare ajută studentul să stăpânească bine materia. În acest mod. ci pentru a ne ridica pe o treaptă superioară de percepere şi pregătire. mai ales în scris. operând cu sinteze. mai ales. Deci.). Cum o arată şi numele. „Caracterizarea fizicogeografică a Câmpiei Banatului”. Sinteza apare însă şi ca un obiectiv strategic al studentului. care urmează succesiunea capitolelor din manual. partea sa de surpriză. pregătirea este completă. de obicei. ce sprijină „jonglarea” cu materia învăţată în moduri şi stiluri variate. dar. subregiune sau unitate. dar acestea indică nivelul de însuşire şi stadiul operaţional la care a ajuns studentul respectiv. De ce ? Pentru că. Pe de altă parte. sau ale tuturor. * * Concluzii generale. anumite funcţionalităţi. grafice etc. toate noţiunile. Totuşi. dar. formulăm răspunsuri. interdependenţe între diferite elemente şi fenomene geografice. Ea prescurtează şi completează textul despre un fenomen. cu alte cuvinte. să înveţe ordonat şi logic. nu putem fi surprinşi de o eventuală „noutate” în formularea subiectelor de examen sau a grilei. acestea au rostul de a sintetiza problematica geografică pe plan regional (pe unităţi geografice). efectuat concret de către fiecare. de întretăiere. fenomenele şi mecanismele geografice şi modul lor de distribuţie în spaţiu devin operaţionale. totodată. aspecte practice ş. Pentru că. nu sinteză de dragul sintezei. pentru o regiune. Introducem. ca întreg. reprezintă partea cea mai greu de realizat. chiar dacă aceasta s-ar referi numai la stilul de formulare a subiectelor. O schiţă oferă imaginea sinoptică a unui fenomen. şi desenul geografic (schiţe. parţiale sau generale. profiluri. dacă se insistă şi se rămâne numai la această treaptă) la un studiu activ al însuşirii cunoştinţelor citite şi studiate. pune la lucru ochiul şi mâna. legături. Aici se observă în ce măsură candidatul la examen înţelege şi ştie să prezinte cauze şi efecte. este şi interesul profesorului să selecteze pe cei care. au atins un asemenea prag sau nivel. Sintezele geografice. ca o concluzie în plus. trebuie să o spunem. 12 * Universitatea SPIRU HARET . desenând cu propria mână. Ele sunt absolut necesare la Geografia României (disciplină de geografie regională). Acesta. În felul acesta învăţăm geografia cu mintea (textul citit.a. Realizarea de sinteze şi/sau caracterizări ale unui singur fenomen. ne punem întrebări. care formează o reţea mentală tot mai complexă. observăm mai clar acea structură. Sintezele la Geografia României se realizează în mod obişnuit conform unui plan. parţial. sau numai al Dobrogei Nordice. dar şi al examenului în sine. memorat şi judecat). fiecare examen are. 5. dar în sprijinul memoriei şi al logicii. cu ochiul (studiul hărţii) şi cu mâna (executarea de schiţe şi hărţi). accentuăm că surpriza surprinde numai pe cei mai puţin pregătiţi. pentru a se atinge un stadiu operaţional înalt. ca structură a elementelor şi ca funcţii specifice.cursului. Cităm câteva exemple de asemenea subiecte: „Caracterizarea specificului fizico-geo-grafic al Dobrogei”. dar. este nevoie de exerciţiile amintite mai sus. să facă trecerea de la acumularea de date (putem să-i spunem chiar dopaj. în pregătirea şi gândirea lor. iar candidatul la examen poate face faţă oricărui tip de subiect. din care rezultă specificul concret al acesteia. făcute pe parcursul învăţării. cu puncte de întâlnire. „Caracterizarea climatică a Câmpiei de Vest” etc. ne este stimulată gândirea. În felul acesta. şi la celelalte materii. hărţi. reprezintă în fapt aplicarea cu discernământ a fenomenologiei geografice teoretice la o anumită unitate teritorială. De aceea. se realizează o învăţare „încrucişată”. conexiuni.

Moto Fiecare pagină a împlinirilor noastre naţionale este adânc înrădăcinată în cutele acestui pământ armonios alcătuit. dar şi cu viaţa. apărându-l cu braţul. cu mintea. ……………………………………………… Pentru noi nu există locuri mai frumoase şi mai bine orânduite decât acelea care alcătuiesc pământul României. 1974 INTRODUCERE 13 Universitatea SPIRU HARET . pe care s-a zămislit neamul românesc. Grigore Posea. din care s-a hrănit şi pe care l-a înălţat adesea la rang de cult.

14 Universitatea SPIRU HARET .

2.181 locuitori (2002).3% germani.1%) ucraineni.5 milioane – aromâni. Forma de guvernământ: republică.085.5).4 km (273.3%) romano-catolici.A.1 + 470 + 22. macedo-români. penticostali. adventişti. 1817 km râuri.751 locuitori (2002).4 km (256. restul (13.149.4 maritimă din care cu: Bulgaria. 0. istro-români (în Peninsula Istria). slovaci.5% rromi (ţigani). Bulgaria. Albania) circa 1. 546. ruşi-lipoveni. 6. tătari. 45009’36’’ şi 29041’24’’ Vest. 46007’27’’ şi 20015’44’’ Suprafaţă: 238. bulgari. oraşul Sulina (Tulcea).a. baptişti. 193.0 loc/km2 (2002).698. Canada. (2002). Densitate: 91. Religie: 86. Naţionalităţi: 89.6 + 0) Republica Moldova. Împărţirea administrativă: judeţe (41.921. plus Municipiul Bucureşti).8 + 32. Grecia. 43037’07’’ şi 25023’32’’ Est. sau 247. din care 95 municipii).5 km terestră.7) Ungaria.9 + 31. turci. 649. în S. sârbi.8 + 289.R O M Â N I A – DATE GENERALE Poziţia geografică: paralela 450N şi meridianul 250 E Extreme: Nord.2) Serbia şi Muntenegru. în alte state europene (îndeosebi Germania).8 + 343. grecocatolici. comuna Beba Veche (Timiş). Capitala: Bucureşti – 1.U. 681. * * 15 * Universitatea SPIRU HARET . cehi. oraşe (265. circa 3-4 milioane.a. comune (2686). Români peste hotare: la Est de Prut circa 4 milioane.3 + 0) Ucraina. 48015’06’’ N şi 26042’05’’ E Sud.5% români.0 km (415.6% maghiari şi secui. la Sud de Dunăre (Peninsula Balcanică – fosta Iugoslavie.9 km. armeni.2 + 0) Marea Neagră. reformaţi.. din care 1. unitarieni.4 km (inclusiv cu Bulgaria şi Ucraina) Populaţia: 21. restul (1. greci. musulmani. satul Horodiştea (Botoşani). 247. America Latină. Australia.7% ortodocşi. polonezi.5 km (0 + 0 + 193. (2002). oraşul Zimnicea (Teleorman). mozaicani ş. 448. evrei ş. 52. croaţi.7 % urban. 631 km (139.391 km2 (a 12 în Europa) Frontiere: 3.3 km (0 + 681.

La Om (2238 m). Zmeica (5460 ha). Cei mai mici munţi (sub 1000 m): Măcin (467 m). Gugu-Godeanu (2291 m). Podişul Bârladului 300-400 m). Cele mai mici dealuri subcarpatice: Bran (333 m). Ineu (2279 m). Vârfu lui Pătru-Şureanu (2130 m). Şiclod (1028 m) – în estul Transilvaniei. Frunzaru-Olt (1280 ha). Pietrosu Rodnei (2303 m). Someş (376 km). Podişul Târnavelor 500-600 m. Înălţimile principale din dealuri: Chiciora – Muscelele Argeşului (1218 m). Iezerul (2462 m). Mihăileşti-Argeş (1013 ha). Suru (2283 m). Dealurile Vestice – 200-300 m. Prima se referă la aşezarea pe Glob (matematică) şi pe continent (sau ocean). Peleaga-Retezat (2509 m). Cârlige (871 m) – Subcarpaţi. Argeş (350 km). altitudini. Răchitaş (917 m). Runc (507 m). Dobrogea 150-300 m. Meseş (996 m). Pietrosu-Căliman (2100 m). cea de-a doua la caractere şi influenţe regional-locale (munţi. Mostiştea (1860 ha). Plopiş (918 m) (776 m). Porţile de Fier I (10.000 ha). Siutghiol (1900 ha). Dognecea (617 m). Leaota (2133 m). Câmpia Transilvaniei 500 m.150 ha). Prut (742 km). Câmpia de Vest 80-180 m. Cindrel (2244 m). Podişul Moldovei 200-688 m (Podişul Sucevei 500-600 m. POZIŢIA GEOGRAFICĂ A ROMÂNIEI – CONSECINŢE Uneori se face distincţie între poziţie (aşezare) şi localizare. Izbiceni-Olt (1095 ha). Pleşu (911 m). Podişul Getic 200-600 m. Porţile de Fier II (Ostrovu Corbului) (40. Buzău (302 km). Câmpia Moldovei 180-200 m. Locvei (735 m). Berzunţ (984 m). Şureanu (2059 m). Balta Albă-Buzău (1012 ha). Taşaul (2335 ha). Breaza – Lăpuş (976 m). Ipoteşti-Olt (1692 ha). Ţarcu (2190 m). Măgura Odobeşti (996 m). Jiu (339 km). Dranov (2170 ha). iar pe văi şi depresiuni 250-400 m (Podişul Someşan 500-700 m. Sinoe (17. Brateş (2111 ha). Podişul Mehedinţi 500-600 m. Techirghiol (1161 ha). Subcarpaţii din Est 700-1000 m). Gurbăneasa (979 m). Ialomiţa (417 km). Principalele (peste 1000 ha) lacuri (după suprafaţă): Razelm (41. artere fluviale.Bisoca – Curbură (970 m). Parângu Mare (2519 m). Corni (592 m). Izvoru Muntelui (3100 ha). Târnava Mare (246 km). Oltina (2509 ha). Oaş (824 m). Bistriţa (283 km). Zarand (836 m). Firtuşu (1061 m). Drăgăneşti-Olt (1080 ha). Gorgova (1377 ha). Dâmboviţa (286 km). Altitudinile câmpiilor: Câmpia Română 20-300 m. Timiş (244 km). Mureş (761 km). Altitudini specifice podişurilor: Podişul Transilvaniei 500-600 m pe culmi. Siret (559 km). expunere.500 ha). Măţău (1018 m). Stânca Costeşti (5900 ha). Retezat (2482 m).000 ha). Rez – estul Transilvaniei (933 m). ţări etc. Roşu-Deltă (1445 ha). Lumina (1367 ha). Jijia (275 km). dar unele măguri şi masive formate din roci dure ating şi 500-811 m. Merhei (1057 ha). Bucovel (406 m). Negoiu (2535 m). Olt (615 km). Păpuşa (2391 m). Becheci (1080 m). Bistreţ (1867 ha). inclusiv 16 Universitatea SPIRU HARET . Principalele 15 cursuri de apă (după lungimea pe teritoriul României): Dunărea (1075 km).Vârfuri montane peste 2000 m: Moldoveanu (2544 m). Omu (2505 m). Gorjului (400 m).). Strejeşti-Olt (2204 ha).

Roşiori de Vede. pe Prut. iar în America – Ottawa. În nordul ţării. la 29041’24’’ longitudine estică (până în 1946. iar în est. punctul cel mai nordic este în satul Horodiştea (Botoşani). est de Făgăraş. economice şi geopolitice (în special localizarea). Bordeaux. Insula Hokkaido. prin Crimeea. graniţa Egipt-Libia. Ca urmare. În kilometri. Târgu Jiu. vest de Câmpulung. Urmare a climatului temperat este şi favorabilitatea dezvoltării anumitor tipuri de plante sau culturi. În vestul depărtat se află Beba Veche (Timiş). România se află la întretăierea paralelei 450 N (sud de Delta Dunării. acesta apare mai devreme în est cu aproape 38 minute. nord de Ploieşti. de partea de vest a Angliei (2700 km). Pe Glob România este situată în emisfera nordică. la jumătatea distanţei dintre ecuator şi pol. ca punct de uscat. pe Dunăre. Vara. cu aproximaţie. paralela de 450 N trece. Această poziţie plasează România în climatul temperat. Oraviţa) cu meridianul 250 E (est de Turnu Măgurele. Cât priveşte răsăritul Soarelui. 1). această oră se dă în avans cu 60 minute (trecând la ora oficială a meridianului de 450 E). aşezarea şi localizarea au consecinţe geografice. suportăm patru anotimpuri şi o modificare permanentă a duratei zilelor şi nopţilor. Printre altele. dar la numai 1000 km de Capul Matapan din peninsula greacă Peloponez (fig. 17 Universitatea SPIRU HARET . Totdeauna. de Munţii Urali (2706 km) şi de Capul Nord din Norvegia (2800 km). o extindere de circa 4038’ în latitudine şi circa 9026’ pe longitudine. era Insula Şerpilor. Dakota. Fusul orar care acoperă România are ca ax meridianul de 300. peste nordul ţării trece limita nordică a viţei-de-vie (Paris-Bonn. Lacul Aral. în partea ei central-sud-estică. adică suntem la GMT + 2. la 43037’07’’ latitudine nordică. Poziţia pe continent a) România este situată în Europa Centrală. pe platforma Mării Negre. pe la Belgrad. ce trece prin estul ţării. Matematic. Zair. Consecinţe. Spre est se adaugă o lăţime de circa 22 km (12 mile) de „ape teritoriale”. 1. la 20015’44’’ longitudine estică. ziua cea mai lungă este la sfârşitul lunii iulie şi are 16 ore. vest de Cristuru Secuiesc). ocupată atunci de fosta URSS).legăturile create peste acele locuri de către om. În sudul ţării. sud de Milano. Lacurile Huron şi Michigan. Africa de Sud – lângă Port Elisabeth. În mod generalizat. Oregon. fiind de 8 ore şi 20 minute. punctul central al ţării se află la circa 20 km nord de oraşul Făgăraş. impus de intensitatea şi variaţia radiaţiei solare la această latitudine. Totuşi. la distanţe aproximativ egale de Capul Finister din Spania (2750 km). aceasta înseamnă 525 km (N-S) şi 740 km (E-V). unde se întretaie meridianul de 250 cu paralela de 460 N. iar cea mai scurtă la sfârşitul lui decembrie. peste Finlanda. valorile celor două zile sunt de 15 ore 25 minute şi 8 ore 55 minute. În exteriorul ţării. statele Wisconsin. Meridianul 250 E merge pe la Capul Nord. 2.nord de Marea Azov-nord de Marea Caspică). cel mai sudic punct aparţine oraşului Zimnicea. Insula Creta. Mongolia. Cele două coordonate se intersectează în comuna Ţiţeşti (în Gruiurile Argeşului). la 48015’06’’ latitudine nordică. Aşadar. oraşul Sulina.

18 Universitatea SPIRU HARET . inscripţionată în latină. Aceasta a fixat o bornă. Tot sub aspect regional european. Irlanda şi Urali. este vorba de continentalizarea (moderată spre excesivă) a climei temperate. În primul rând. România este fixată pe Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. deci în nordul României. ne situăm pe linia ce desparte aşa-zisa Europă peninsulară (linia Marea Baltică-Marea Neagră) de Europa continentală (fără influenţe oceanice). Satul se numeşte azi Dilove şi a trecut ulterior la Cehoslovacia şi apoi la Ucraina. dar în sens fizico-geografic. Limita geografică a Europei Centrale merge aproximativ pe Dunărea inferioară. 1. Aceasta se materializează prin vânturi de vest peste majoritatea teritoriului central-vestic şi prin vânturi uscate. Aşezarea României în Europa şi distanţe până la diferite ţări În acest cadru european. inclusiv Crivăţul. ceea ce impune climatului temperat-continental o aridizare specifică stepei. 2). Acesta a fost definit prima dată în 18751 de către Societatea de Geografie Austro-Ungară. În al doilea 1 An în care a fost înfiinţată şi Societatea Română de Geografie. în satul de români Trebuşani. ţara noastră se situează deci cam la jumătatea distanţei dintre latura atlantică a continentului şi limita convenţională cu Asia.Fig. Totodată. sau pe istmul ponto-baltic (fig. Centrul Europei se găseşte la câţiva km de vărsarea Vaserului în Tisa. Urmările acestei poziţii continentale sunt foarte importante. în est. cu distanţele până la Arctica şi Creta.

datorită poziţiei geografice: din vest vine aer mai cald şi umed (ploi). din sud stejarii. România se află la limitele extreme de influenţă climatică a principalilor centri barici care determină marile sectoare sau provincii climatice specifice Europei: climat temperat oceanic în vest. cald şi secetos vara. Din vest şi nord-vest a venit la noi pădurea de fag. nordice şi sudice. vest Atena. Toate aceste influenţe ajung şi la noi. De exemplu. Aşezarea României pe istmul ponto-baltic Urmarea directă a influenţelor climatice amintite se observă în vegetaţie. iar din est stepa. limita respectivă a fagului ar fi mult mai la vest de România. dinspre Baltica ajunge aer rece şi umed (temperaturile scad brusc). vest Varşovia. Suntem deci la confluenţe climatice vestice şi estice. est Carpaţii Orientali. limita de est a fagului trece pe la Oslo.rând. 2. vest Bucureşti. Dacă nu ar exista Carpaţii. nord-baltic (boreal) în nord şi temperat moderat în centru. mediteranean în sud. din est soseşte aer uscat şi geros iarna. temperat continental excesiv în est. iar din sud aerul aduce secetă vara şi încălziri şi ploi iarna (exemplu. Fenomenul de venire şi aclimatizare la mediile 19 Universitatea SPIRU HARET . Limitele de extindere (fitogeografice) ale acestor formaţiuni vegetale trec prin România. Fig. în ianuarie 1996).

inul şi sfecla de zahăr. Depresiunea Braşovului şi pasurile Bran.geografice de la noi a multor plante din exterior a avut ca efect formarea unui covor vegetal foarte variat şi complex. precum şi cele de la Oradea pe defileul Crişului Repede. 3). Predeal. de unde trec în Peninsula Balcanică spre Mediterana. Aşezarea României pe axa de intensă populare Londra-Constantinopol-Bombay (după S. principal. în special pe la nord de Dunăre şi peste pasuri şi trecători carpatice. din Europa de est au pătruns floarea soarelui. a trecut din Antichitate şi peste teritoriul Daciei şi al României. 3. În arealul ţării noastre. fie spre porturi ale Mării Negre. Schimburile zonale nord-sud specifice continentelor. peste Dobrogea (fig. tutunul. Oituz şi Buzău. piersicul. cartoful. ce leagă Baltica de Marea Neagră sau de Mediterana. Amintim drumurile şi căile ferate ce merg pe Culoarul Timiş-Cerna. peste Transilvania. porumbul. iar dinspre locurile mediteraneene s-au extins viţa-de-vie. care au determinat realizarea de drumuri comerciale pe această direcţie. dinspre nord (Câmpia Germano-Poloneză) au coborât secara. orezul. Acesta este drumul Siretului. unul dintre acestea. Mehedinţi) 20 Universitatea SPIRU HARET . Aceste drumuri se direcţionează fie spre porturi dunărene. sau pe Culoarul Mureşului şi defileul Oltului. asemenea drumuri s-au impus şi dinspre vest către est. soia şi cânepa. Fig. La fel s-a întâmplat şi cu plantele de cultură: dinspre Europa Centrală au venit grâul şi orzul. se găsesc şi în Europa. b) România la intersecţia unor mari drumuri europene.

bogăţii acaparate. de aceea. este şi ţară pontică. e) De asemenea. cel al Beskizilor şi cel Danubiano-Pontic sau Românesc. ortodoxă şi musulmană. Acest cerc poartă numele de Carpaţii Româneşti şi ocupă 2/3 din întregul lanţ. 7. compus din două domenii. a fost loc de desfăşurare a unor războaie imperiale etc. România este ţară carpato-danubiano-pontică. Coroana Carpaţilor Româneşti închide în interior marea Depresiune a Transilvaniei. diferite de cea latină. ridicaţi ca o cetate central-europeană în faţa stepelor nord-pontice. a pasurilor şi trecătorilor. Localizarea la trei importante componente (elemente) geografice care definesc în mod deosebit România: Carpaţii. a) România. Dunărea. 9 (Helsinki-Moscova-Kiev-Odesa-Chişinău-Albiţa (sau Kiev-Siret) Bucureşti-Giurgiu-Dimitrovgrad-Alexandropolis) şi nr. în Bucovina şi chiar la sud de Dunăre. multitudinea depresiunilor. Ca urmare. România este principala ţară dunăreană. Consecinţe de ordin economic şi geopolitic: multe ţări europene sau din restul lumii au sau pot avea „interese” faţă de poziţia ţării noastre sau faţă de cele trei elemente geografice definitorii. care este în fapt fluviul Dunărea. nr. austro-ungar.Conferinţa Pan Europeană (Helsinki. 21 Universitatea SPIRU HARET . cu interese diverse şi tendinţe acaparatoare: roman. Lanţul Carpaţilor se transformă în partea de est într-un cerc muntos pe care este situată România. Trei dintre aceste coridoare trec prin România: nr. Cât priveşte Dunărea. Deva. România este deci ţară carpatică. teritoriul românesc a fost adesea ciuntit. ţară carpatică. într-o concepţie globală şi de cooperare regională. cu 2 Pe varianta Lugoj. Pot fi amintite şi efectele embargoului dunărean în timpul războaielor din ţările ex-iugoslave). 3. care au avut repercusiuni şi în România. dar aceasta este şi porţiunea cea mai importantă ca debit şi navigaţie. adesea rivale şi cu urmări în plan social şi politic. c) Teritoriul românilor s-a localizat de-a lungul istoriei şi la margini de imperii. Marea Neagră (Pontus Euxinus). Sibiu. România se deschide pe o lăţime de 245 km şi mai departe spre tot Oceanul Planetar. 1997) a stabilit 10 coridoare prioritare de transport pentru dezvoltarea pe termen lung a reţelei europene de drumuri. rus. Aceştia fac parte din cel mai lung lanţ muntos european. făcând din ea centrul geografic şi geopolitic al României. inclusiv delta şi gurile de vărsare în mare. Întreaga structură geografică a ţării este determinată de cercul Carpaţilor Româneşti. în estul Prutului şi Nistrului. 4 (Dresda-Praga-Bratislava-Nădlac-Arad-Timişoara2-Bucureşti-Constanţa-Thesaloniki-Istanbul). Către Marea Neagră. sau pentru unii români (deznaţionalizări în anumite locuri din Transilvania şi din estul Ungariei. în jurul nostru au fost şi sunt multe etnii. otoman. părţi ale sale trecute de la unele imperii la altele. 38% din lungimea sa se află pe teritoriul României. În sinteză. cu unele izbucniri naţionaliste. Personalitatea Carpaţilor Româneşti este absolut evidentă. Piteşti. prin forma de cerc situat pe centrul României. d) Suntem situaţi şi la interferenţa a trei mari religii: catolică.

Având o singură ieşire prin Bosfor. hidroenergie şi apă pentru irigaţii. sistemul geografic carpato-dunărean. de retragere a populaţiei în locuri ferite. precum şi Canalul Dunăre-Marea Neagră. Se remarcă multitudinea spaţiilor de habitat. Aceasta este şi porţiunea cea mai importantă ca debit şi pentru navigaţie. fâşie de transhumanţă şi de urbanizare (19 oraşe. iar capitala lui Decebal a fost în inima Carpaţilor. plasată într-o depresiune intracarpatică. România este principala ţară dunăreană. Formează principala noastră cale fluviatilă şi chiar europeană. de control al Porţilor de Fier (austriecii în 1718. bazinete. Loviştea. Această personalitate s-a impus întregului sistem geografic românesc. Dar. sistemului de drumuri. În prezent.). otomanii). ţară pontică. ce se află în România. Uneori a stimulat tendinţe. sau al gurilor de vărsare în mare (Rusia în 1812 şi fosta URSS în 1940). Carpaţii impun şi cel mai accentuat complementarism geografico-economic cu celelalte regiuni ale ţării. Haţeg. care unesc porturile Rotterdam şi Constanţa. Carpaţii au menţinut astfel insula de latinitate a românilor. integrarea noastră europeano-dunăreană devine şi mai necesară şi mai benefică. ca şi cea a Daciei romane. Încrucişările de drumuri carpato-dunărene şi pontice pe centrul Câmpiei Române. au impus Bucureştiul drept capitală. pe micile platouri montane se ţineau cele mai mari şi mai fastuoase târguri (Găina. Aproximativ 38% din lungimea fluviului se află lângă sau pe teritoriul României (1075 km din 2900 km). în sud şi sud-vest. când au ocupat Oltenia). Tot cercul carpatic a determinat şi forma rotundă a Daciei şi a României. plaiuri şi văi mai largi. b) România. în Vlăsia. Braşov ş. integrarea europeană şi mondială pe calea Dunării s-a lărgit şi mai mult prin construirea canalelor Dunăre-Marea Neagră şi Dunăre-Main-Rin. au legat ţara într-o circulaţie intensă radiar-concentrică. tuturor regiunilor vecine şi chiar ţării întregi. Dunărea imprimă o vitalitate în plus Câmpiei Române. Dunărea oferă şi peşte. O dată cu apropierea României de NATO şi UE. În perioada migraţiei popoarelor. Aici s-au conturat cele mai multe ţări feudale de tip românesc (Maramureş. cu o lăţime minimă 22 Universitatea SPIRU HARET . Delimitează. transcarpatică şi circumcarpatică. majoritatea porturi). Marea Neagră este un fel de apendice al Mediteranei. Strămoşii noştri dacii au trăit „lipiţi de munţi”. din partea anumitor mari puteri. împreună cu Dunărea şi Marea Neagră. sistemului de aşezări şi multor aspecte economice. Dunărea ne formează graniţa cu Serbia-Muntenegru şi cu Bulgaria. iar păşunile persistente iarna au atras turme şi ciobani carpatici. O bună parte din cultura poporului român se leagă de Dunăre. Pe păşunile alpine ale coroanei carpatice s-a născut transhumanţa de tip românesc spre Marea Neagră. Dunăre şi Tisa. pe o mare distanţă. cu economii specifice. la noi se află Delta şi gurile Dunării. Pe de altă parte. cu nuclee prolifice de populaţie etc. ea a fost şi este o axă de polarizare economică şi umană. prin care se leagă cu Oceanul.a.climate foarte variate. cu circa 30% din suprafaţă ocupată de depresiuni. pasurile şi trecătorile carpatice. Tot sus. Pentru România (şi pentru alte câteva ţări). Colectează şi a unificat în sistem radiar-concentric aproape în exclusivitate hidrografia României (98%).). Rodna etc. Pădurile şi stuful din larga sa luncă. ţară dunăreană. de acaparare a navigaţiei (romanii. au fost adăpost pentru localnici în timpul migraţiilor. tot Dunărea a funcţionat şi funcţionează ca axă de integrare europeană. Penteleu. transport ieftin. Ca urmare. aceasta fiind şi o axă magnetică de unitate naţională. Carpaţii au avut şi rol de apărare. c) România.

pe aici au trecut cele mai multe popoare migratoare venite mai ales din est. În prezent. grecii au construit pe ţărmurile de vest şi nord cetăţi-porturi. Între altele. România este una din ţările cele mai importante din bazinul Mării Negre. Localizarea geopolitică (raportată la interesele economico-politice şi militare ale altor ţări faţă de România) decurge din punctele anterioare şi se poate rezuma la patru aspecte: România reprezintă în Europa un teritoriu deosebit de variat ca mediu (varietate impusă de Carpaţi). România este interesată în atragerea transportului petrolului şi gazelor din arealul Caspicei. nedelimitată oficial cu Ucraina. Ţările mici riverane au profitat adesea destul de puţin de vecinătatea lor cu această mare. 23 Universitatea SPIRU HARET .de 660 m. imperiile timpului. deci. şi poate redeveni. cu o poziţie strategică aparte şi cu posibilităţi de a avea legături cu aproape toate ţările lumii. prin litoralul său de 245 km şi o frontieră pe mare. pe de altă parte însă. euxino-europene.n. facilităm tranzitul Europei Centrale către Mediterana. În ea se varsă fluvii multe şi mari. Prin poziţia noastră la gurile Dunării. între ţările pontice. compus din unităţi care se asamblează într-un geosistem. pe o lăţime de circa 12 mile. prin care făceau negoţ cu băştinaşii.4 km. aparţin ţării noastre. Republica Moldova sau Albania). dar şi pe alte direcţii sosesc la Marea Neagră multe drumuri europene şi asiatice. o placă turnantă a circulaţiei între Europa şi Asia. România a reprezentat şi reprezintă o poartă deschisă a Europei către ţările balcanice. rus. cu resurse diverse. Este vorba de o structură de integrare regională cu scopul de a valorifica împreună potenţialul economic şi uman din sud-estul european. alături de Turcia. Romanii au cărat bogăţiile Daciei pe Dunăre şi mare. exceptând Rusia.. Foarte important este faptul că pe căi fluviale. Toate ţările riverane. iar în sens invers vin ceva mai mult de jumătate). în număr de 11. la aceste locuri au râvnit uneori vecinii. pe la noi.e. spre Rusia şi ţările ex-sovietice. Din vechime a stat însă sub dominaţia unor imperii: roman. de 247. Uneori a fost. Pe de altă parte. dar în prezent mai ales pentru Uniunea Europeană. Marea Neagră deschide României căi de transport pe apă către aproape toate ţările lumii. plus gurile Dunării şi Canalul transdobrogean. surplusul de nivel trecând în Mediterana (325 km3/an. au încheiat în 1992 acordul numit Cooperarea Economică la Marea Neagră (CEMN). către Europa Centrală şi de Vest. un litoral strategic. otoman. cu toate bogăţiile acvatice şi din scoarţa terestră. ţara a fost de multe ori ciuntită. 4. Orientul Apropiat şi către est. În secolele VII-VI î. poate fi socotită o mare aproape închisă. pentru multe alte ţări. Stăpânim. ca şi unele apropiate şi interesate (de exemplu. România ocupă locul trei ca număr de populaţie (după Ucraina şi Turcia) şi unul din primele locuri strategice. Să adăugăm şi faptul că platforma continentală din dreptul României. către Canalul Suez şi Orientul Apropiat.

sau nutresc. ca o insulă de romanitate într-o mare masă de popoare slave sau slavizate. economice şi politice. Dunărea. chiar în atenţia Japoniei. în ultima vreme. Pe de altă parte.A.cu toate acestea. în interesul ţării. pe Carpaţi. care le erau favorabile scopurilor lor. dar şi la Pontus Euxinus şi la gurile Dunării. aici se întretăiau căi comerciale care veneau dinspre ţările baltice şi nordul Europei către Mediterana şi Orientul Apropiat. Tot pe aici. există şi interese ale unor ţări străine care ne sunt favorabile – fie că e vorba de cooperări privind exploatarea elementelor „geopolitice” româneşti. se extinde sau se restrânge acest interes. În timpul feudalismului s-au extins către. din Europa. Elementele geopolitice principale ale României sunt următoarele: aşezarea ţării în Europa Centrală şi de Sud-Est. Dunărea ca arteră de transport a început să intre. sau indirect. tot către Orient. la anumite elemente geografice.A. şi Imperiul Otoman. Aici. Aşa. Aşezarea geopolitică a României a reprezentat o permanenţă începând cu Antichitatea (Dacia).U. şi chiar peste aceste teritorii. apar noi forme de mascare a interesului sau noi aspecte de colaborare. De aceea. prin folosirea unor grupuri etnice (subvenţii sau alte forme). Transilvania. România. prin poarta dintre Carpaţi şi Marea Neagră. deci. se ajunge la susţineri reciproce în politica externă. dar mai ales politicienii. prin propagandă internaţională potrivnică ţării noastre. iar mai apoi s-au extins căile comerciale dinspre Europa Apuseană şi Centrală. la ţărmul dobrogean s-au instalat grecii. S. dacă spre aceste 24 Universitatea SPIRU HARET . Cel mai adesea. s-a impus cu permanenţă şi unităţii de neam a românilor. S. de care are nevoie întreaga Europă. au început să curgă năvălitorii asiatici către Europa Sudică şi Central-vestică renumite prin oraşe cu fast. Probabil că. dar şi cel Rusesc şi cel Austro-Ungar. Ei şi-au păstrat individualitatea de popor latin. De aceea. unele bogăţii (cum au fost în anumite perioade aurul. prin acţiuni ce conduc la scindarea ţării în aşa-zise regiuni autonome etc. spre a concepe strategii de politică externă şi internă pe măsura necesităţilor şi urgenţelor care se pot ivi în diferite momente. spre exemplu. inclusiv bogăţii. fie că şi aceste ţări au probleme similare geopolitice şi. în secolele VII-VI. fie că interesele lor politice pe plan mondial coincid cu ale noastre.a.U. Oltenia. trebuie să cunoască principalele probleme geopolitice ale ţării. interesele negative s-au manifestat mascat. grânele). Teritoriul geografic românesc a devenit teatrul unor lupte între cele trei imperii. cu supuneri sau ocupări periodice de provincii: Dobrogea. Basarabia. Carpaţii. ridicând oraşe-cetăţi şi făcând comerţ cu dacii. Elementele respective reprezintă o permanenţă geografică (nu se schimbă de la o etapă la alta) şi fac parte din structura geografică a României. exemplu. sau a Australiei etc. faţă de care alte ţări (vecine. a fost şi a rămas un factor de mare stabilitate în regiune. unitate clădită pe Carpaţi şi în jurul acestora. ca stat naţional unitar. Bucovina. aşezarea la Marea Neagră. Se schimbă însă. prin susţinerea unor oameni sau partide politice interne. intersecţia unor căi terestre de comunicaţii ş. valoarea intereselor altor ţări pentru ele. chiar Muntenia în 1917. unitatea geografică a pământului românesc. Spre aceste locuri ale noastre s-a orientat şi Imperiul Roman. Aşezarea geopolitică şi geo-strategică se referă. Chinei. sarea. dar şi pe cele ale altor ţări care ne pot afecta. oricare cetăţean. lemnul. petrolul. Fiind situată în sud-estul Europei. sau din alte părţi ale globului) au. interese diferite. prin înţelegeri. în timp.

conturându-se ceea ce se cheamă „ţările socialiste est-europene”. singurul şi foarte importantul fluviu transversal european („regele fluviilor europene”. ocrotind permanenţa. economică. după cum şi alte bogăţii ale pământului românesc. lingvistică. unitatea (etnică. Dacă n-ar fi existat Carpaţii. ca exemplu. Unirea Principatelor). rezultate din poziţia de tranziţie şi interferenţe naturale. cu bălţile dunărene şi chiar ale Tisei. după Napoleon). trebuind să-şi rezolve interesele prin dibăcie diplomatică (vezi. când ca mare deschisă şi în interesul tuturor riveranilor. pe aceasta se interferează interese ale multor ţări europene şi nu numai. Dacă Dunărea şi Marea Neagră. Ca urmare a condiţiilor istorico-geografice. În prezent. şi un alt rol geopolitic şi geostrategic pentru români. Carpaţii Româneşti au avut. grânele. Aşezarea la Dunăre. când a fost „lac turcesc”). am fi fost ocupaţi în întregime de acesta. litoralul. axa respectivă se întâlneşte cu drumuri care vin din Extremul Orient (mai ales drumul mătăsii: China-Asia Centrală-Taşkent-Caspica-Baku-Poti-Constanţa). 25 Universitatea SPIRU HARET . ţara noastră a aderat la NATO şi este asociată la UE. Ei au fost cetatea de apărare a neamului. Acelaşi rol l-a avut şi transhumanţa românească. religioasă şi culturală) şi latinitatea poporului român. ea a fost şi poate rămâne o placă turnantă a multor drumuri şi culturi europene şi asiatice. „aşezarea” noastră geografică ne-a inclus în aşa-zisul lagăr socialist. în plus. comerciale şi politice. au atras interesul unor imperii. catolică şi musulmană. a avut şi are alte multe consecinţe geopolitice pentru România. la Constanţa (gura canalului). Cât priveşte Marea Neagră. în schimb. Există chiar intenţii de realizare a unor noi canale spre Rhon şi Adriatica (prin Sava). precum lemnul. n-ar fi persistat aici poporul român latin. Această aşezare şi ciocnirile de interese politico-economice ne-au pus în contact şi cu cele trei mari religii ale globului: ortodoxă. România a fost pusă cel mai adesea într-o dublă sau triplă polaritate politică. După al doilea război mondial. Ciobanii carpatici peregrini purtau cu ei limba. impusă de pajiştile alpine carpatice. Dar. obiceiurile. au atras interese externe. sarea. cu orientări fundamentaliste din exterior. în special interese de transport. fiecare cu conceptele sale şi alimentate adesea. A funcţionat însă când ca mare închisă pentru navigaţie (exemplu. nu totdeauna de colaborare.locuri s-ar fi extins un singur imperiu. Dunărea constituie ea însăşi o axă şi chiar o zonă geopolitică. ca elemente de interes central şi sud-est european. pe teritoriul nostru. interesele lor s-au ciocnit peste noi şi nu am fost integraţi lor. unde turmele de oi găsesc ceva mâncare şi pe timp de iarnă. la marginea sa vestică. După 1990 s-a produs o nouă orientare a intereselor marilor puteri pentru Dunăre şi gurile sale. Aspectele respective se concretizau adesea şi pe plan politic. aurul Apusenilor a impulsionat decizia romană de cucerire a Daciei. cultura şi interesele de neam. petrolul şi chiar vitele. economice şi politice. complementare cu Delta. Pe de altă parte însă. aflându-se totodată într-un nou cadru geopolitic european şi global. umane.

Care sunt urmările aşezării României în Europa ? (Continentalizarea climei temperate. Austro-Ungar. 0 26 Universitatea SPIRU HARET . Care elemente geografice ale României au şi rol geopolitic şi geostrategic ? (Aşezarea la gurile Dunării şi la Marea Neagră. Pe ce meridian este situat fusul orar al României ? (Pe 300 E = GMT + 2). ne oferă bogăţiile platformei continentale şi facilităţile unui litoral bine însorit pe timp de vară ). • *** (1983). aclimatizate la noi). respectiv inelul Carpaţilor Româneşti. De ce România este ţară dunăreană ? (Dunărea udă tot sudul României. Prin ce trecători şi pasuri carpatice trec drumuri de interes european ? (Porţile de Fier. 6. Turnu RoşuCozia. Ce mari religii se interferează în sau lângă România ? (Ortodoxă. ne leagă pe calea apei de toată Europa central-vestică. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. De ce România este ţară pontică ? (Stăpânim un litoral strategic de 245 km – gurile Dunării şi Canalul transdobrogean. Oituz). gurile fluviului şi canalul Dunăre-Marea Neagră. cu forma lor de cerc. în noul cadru geopolitic european şi global suntem plasaţi în partea de sud-est a NATO şi a UE). structura administrativă pe judeţe. de religii diferite şi la polarităţi politice. la multele trecători carpatice de interes european. cu numeroase depresiuni şi varietatea resurselor). Editura Academiei. 3. 8. Bran-Rucăr. 7. 14. confluenţe de specii vegetale şi de plante de cultură din toate părţile Europei. 9. I. Harţagu-Buzău. la noi se află cursul său inferior.Bibliografie selectivă • Posea Grigore (1999). probleme 1. Ce consecinţe rezultă din aşezarea pe Glob a României ? (Climat temperat. iar în prezent estre o axă de integrare europeană). loc central al confluenţelor climatelor extreme europene. ne leagă pe apă cu restul lumii şi ne pune în contact cu drumuri asiatice care vin spre această mare. De ce România este ţară carpatică ? (2/3 din Carpaţi sunt în România. 2. Geografia României. Otoman. 4. variaţie permanentă a duratei zilei şi nopţii). determină conturul de cerc al ţării. pe 1075 km.Pe câte grade se întinde România în latitudine şi longitudine? (4038’ = 525 km şi 9 26’ = 740 km). 10. pentru noi a fost o axă de unitate naţională. acesta a impus şi ţine sub control structura şi funcţionalităţile Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. structura sistemelor de văi. 5. • Posea Grigore (1982). Editura Fundaţiei România de Mâine. Câte ore au cea mai lungă şi cea mai scurtă zi în România ? (16 ore şi 8 ore). Ciucea.). Autoevaluare – întrebări. de naţiuni diferite. drumuri şi aşezări etc. România – geografie şi geopolitică. vol. Lainici-Merişor. Ce relief major a jucat rol de cetate de apărare şi fiinţare a neamului românesc? (Carpaţii. 12. şi în nordul Dunării. Rus (sovietic)). Prin ce este România ţară central-europeană ? (Se află în imediata apropiere a centrului geometric al Europei – confluenţa Vaser-Tisa. catolică. Care imperii au încălcat deseori teritoriile Daciei şi României? (Roman. Predeal. aşezarea la interferenţe de imperii. ca limită sudică a Europei Centrale). Culoarul Mureşului. 13. Domaşnea. varietatea de resurse şi rolul de poartă a Europei spre sud-est. Enciclopedia geografică a României. 11. musulmană). 4 anotimpuri.

al Câmpiei Ruse. În geografie. care intră în componenţa unui sistem şi mai mare – continentul Europa – şi care se învecinează cu alte macrosisteme. cum sunt: cel Balcanic. s-a născut astfel. sau o parte nouă. 27 Universitatea SPIRU HARET . spre a observa când şi unde a început să se nască. Prin această „unitate” se înţelegea un întreg geografic teritorial. dar copia şi structura circular-radiară a sistemului teritorial Carpato-Danubiano-Pontic. Concluzia este aceea că spaţiul pe care se află România şi pe care s-a zămislit neamul românesc (spaţiu mai extins decât România de azi) formează un macrosistem teritorial. prin Marea Neagră. BeskidoPanonic. Spaţiul geografic pe care se află România coincide numai în parte cu cel pe care s-a născut şi a persistat neamul românesc. Pentru cunoaşterea aprofundată a unui geosistem se încearcă reconstituirea istoriei acestuia. formarea ţărilor feudale româneşti. şi ce funcţii a determinat acest element în sistem. studiile geografice au evidenţiat noi caracteristici care indicau „unitatea pământului românesc”. sau sisteme. ţările vecine etc. Dunăre. elementele şi subsistemele). treptat.STRUCTURA GEOGRAFICĂ DE SISTEM A SPAŢIULUI ROMÂNESC Istoricul abordării. deoarece vorbeau aceeaşi limbă. care s-a impus. dar nedisociabile. iar ca înveliş de sol. funcţiilor acestuia şi mediului înconjurător cu care sistemul are interrelaţii (sistemele teritoriale vecine. Acest spaţiu este cunoscut sub numele de Domeniul (geosistemul) Carpato-Danubiano-Pontic. alcătuind un organism spaţial de tip geosistem. din centru geografic al spaţiului carpatic. O dată cu închegarea primului stat pe aceste locuri (al lui Burebista). impusă la rândul ei de către structura reliefului. românii). istoricii. călătorii străini au observat unele caracteristici ale acestui spaţiu. au ieşit în evidenţă şi alte două caractere: forma rotundă a ţării. care impuneau aici o alcătuire armonioasă şi legături strânse între pământ şi poporul ce îl locuia (dacii şi apoi urmaşii acestora. limitelor sistemului. întrepătrunse pe Carpaţi. cu alte sisteme. S-a acordat atenţie structurii (modul cum sunt organizate părţile. a condus la legături foarte strânse între ele. S-a conturat şi structurat în timpul orogenezei alpino-carpatice şi a căpătat înfăţişarea fizico-geografică de azi în cuaternar. O dată cu formarea poporului român a rezultat şi mai clar unitatea de limbă şi de neam a poporului care locuia în spaţiul carpatic şi împrejurimile sale până la Tisa. şi structura radiar-concentrică a sistemului de drumuri. Alpin şi. geografii.). vegetal şi uman numai în glaciar şi holocen. unitate rezultată dintr-o circulaţie relativ închisă pe acest spaţiu. şi în calitate de centru politic al naţiunii. pornită dominant din Transilvania. format din elemente şi părţi variate. În vremuri mai recente. Cercetările de după al doilea război mondial au aprofundat analiza geografică a spaţiului românesc. Nistru şi Marea Neagră. El reprezintă unul din marile geosisteme teritoriale ale continentului european. Din Antichitate. unde şi când s-a adăugat un nou element. inclusiv sub diferite forme statale. ideea de unitate naţională. care înconjura Carpaţii (şi care era sigur impusă de corona montium). inclusiv prin abordarea sistemică. În feudalism. aceasta înseamnă reconstituire paleogeografică. care copia forma reţelei hidrografice desfăşurate între Nistru-Tisa şi Dunăre.

Câmpia Deltaică şi de Platformă. hidrografia. dealuri plus podişuri. Toate acestea nu sunt independente. Ele joacă rol de subsisteme regionale sau locale (unităţile. solul este erodat. Podişul Dobrogei. Pe spaţii mai mari. etajat şi radiar. O concluzie se poate trage: specificul îmbinării pe verticală a elementelor de mediu în sistemul nostru teritorial îl reprezintă etajarea tipurilor de mediu impusă de relief (de Carpaţi). de conifere şi stepă alpină. câmpii (inclusiv litoralul şi platforma litorală). Principalele momente de restructurare sunt impuse de declanşarea unor orogeneze prin deplasarea plăcilor terestre şi ciocnirea lor. părţi. periodic. Câmpia de Vest a României. formând un sistem morfostructural concentric. limite). Podişul Getic. sau apariţia de rifturi şi de noi oceane şi închiderea altora. Acesta se poate schimba uneori rapid în funcţie de variaţia unor elemente – ploi. în aşa fel că fiecare schimbare a unuia conduce la reajustarea celorlalte. vegetaţia. construcţii etc. Dacă tăiem pădurea. rezultă trei trepte sau etaje: munte. Structurile principale geologice de pe teritoriul nostru sunt delimitate în cadrul unui sistem concentric şi radiar de falii. Mai putem anticipa că etajele sunt dispuse concentric (stepa şi litoralul apar însă numai ca segmente). Liniile care definesc treptele de relief sunt. Câmpia Română. Toate împreună constituie mediul geografic local. poluare. Subcarpaţii şi Dealurile Vestice. pentru cele două elemente. apele. 28 Universitatea SPIRU HARET . elementele economice pot fi deteriorate etc. solul. Podişul Moldovenesc. Podişul Mehedinţi. de fag. concentrice şi radiare. la schimbări locale sau regionale de mediu. despăduriri. Părţile care se unesc între ele pentru a realiza un macrosistem sunt reprezentate prin regiuni geografice şi structurile geologice de sub ele. caracter determinat de forma Carpaţilor Româneşti. de asemenea. schimbările se fac în timp îndelungat. de stepă şi silvostepă de tip temperat. Unirea lor în sistem este comandată de una sau mai multe cauze comune care. Elementele sunt: geologia. de exemplu. sau subregiunile care compun o regiune). la nivel topografic. elementele suport care se îmbină pe verticală sunt geologia şi relieful.Structura sistemului (elemente. relieful. pe diferite niveluri. Sub aspect peisagistic (peisajul sintetizează tipul local de mediu) există următoarele etaje: de litoral. împreună fiind cunoscute şi ca „morfostructuri”. ci au apărut în diferite momente ale structurării macrosistemului ca părţi ale acestuia. care. mişcările de ridicare a unor regiuni şi adâncirea văilor etc. schimbările de climă din cuaternar. … economia. în ordine determinantă pentru mediu. Peste aceste elemente şi trepte de suport se aşază şi se combină celelalte elemente geografice. În cazul teritoriului României. elementele umano-economice. Executând şi un profil cumulativ. Structura unui sistem teritorial geografic se realizează din îmbinarea pe verticală a elementelor geografice de bază şi îmbinarea pe orizontală a unităţilor sau regiunilor. pădure de stejar. Depresiunea Transilvaniei. se schimbă local regimul scurgerii apelor. Ele se intercondiţionează. produc remodelarea scoarţei terestre şi rearanjarea acesteia sub forma unor noi structuri. sunt: clima. Părţile sau regiunile componente ale macrosistemului spaţial românesc sunt următoarele: Carpaţii Româneşti.

Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic are o structură concentrică-etajată-radiară. ele conducând evoluţia şi impunând fizionomia acestuia. sub formă de cerc. iar Transilvania a devenit locul central al sistemului. Bibliografie selectivă • Posea Grigore (1999). ca şi la apariţia de noi raporturi şi interrelaţii cu acest mediu extern. periodic. Editura Fundaţiei România de Mâine. România – geografie şi geopolitică. rolul esenţial l-au jucat Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. de câmpie. În cazul teritoriului românesc. Ele apar marcate de falii marginale arcuite (după forma Carpaţilor). Dunărea şi Nistru (fig. în jurul său. soluri. Carpaţii Româneşti au reprezentat coloana vertebrală a închegării şi evoluţiei macrosistemului şi coloana vertebrală a structurii sale de bază. pericarpatice. s-au impus cu permanenţă şi tuturor elementelor geografice ale macrogeosistemului. Câmpia Română şi Podişul Getic (situate pe părţile pericarpatice ale Platformei Moesice şi Plăcii Mării Negre) şi Câmpia de Vest a României (suprapusă acelei părţi din Placa Panonică ce a evoluat sub influenţa carpatică). compus morfostructural din trei-patru cercuri concentrice: la mijloc o depresiune relativ rotundă. făcându-le să li se asocieze şi să evolueze. S-a născut astfel. un nou sistem teritorial european. suprapuse părţilor pericarpatice ale platformelor sau plăcilor din jur.În oricare sistem. Structurarea Carpaţilor Româneşti. născut „orogenetic” din ciocnirea mai multor plăci periferice cu cea centrală. sau de podiş. şi apoi ridicarea lor în mai multe faze au impus noi structurări şi părţilor vecine. în arealele limită ale transhumanţei de tip carpatic. o dată cu Carpaţii. ale platformelor şi „semiplatformelor” din interiorul şi din jurul lor. acestea sunt: Podişul Moldovei (situat pe partea scufundată în faţa Carpaţilor a Platformei Est-Europene). în marginile sistemului economic de tip complementar carpatic etc. Părţile respective au căpătat. Adăugarea la sistemul carpatic a părţilor amintite din platformele vecine a condus şi la conturarea limitelor macrosistemului faţă de sistemele din jur. inelul muntos carpatic. în continuare. în timpul evoluţiei sistemului carpatic. marcând limita Domeniului: Tisa. 29 Universitatea SPIRU HARET . suprapusă pe o anume microplacă. unele părţi sunt mai importante. de ape curgătoare cu dispunere circulară. 4). Podişul Dobrogei. Începând cu cuaternarul mediu. chiar în dispunerea sistemului de drumuri. Pe total. trei artere hidrografice au creat un larg cerc în jurul Carpaţilor. sub control carpatic. în extinderea spaţiului etnogenetic de bază al dacilor şi românilor. Limitele morfostructurale. la exterior s-a alipit sistemului carpatic o largă treaptă de podişuri şi câmpii. transilvană. părţi care au trecut evolutiv sub control carpatic. caracter lacustru. de areale cu limite externe tot circulare până la care se face simţită influenţa Carpaţilor în topoclimate. Transilvania. închegate în evoluţia tectono-paleomorfologică. vegetaţie.

mai ales. precum şi etajarea tipurilor de mediu). Vâlsan. 1930) Autoevaluare – întrebări. Ce rezultă din îmbinarea pe verticală a elementelor geosistemului ? (Etajarea concentrică a tuturor elementelor geosistemului. 4. Abordarea mai recentă este sistemică şi evidenţiază analitic structura. inclusiv prin reconstituirea evoluţiei paleogeografice). Care elemente geografice şi cum se îmbină pe orizontală în cadrul Domeniului ? (Regiunile şi unităţile geografice şi în mod concentric. începând cu Transilvania şi macroregiunea carpatică şi continuând cu regiunile de dealuri şi câmpii). 6. legătura strânsă a dacilor cu pământul şi mai ales cu Carpaţii. Limitele şi forma Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic (după S. Mehedinţi şi G. funcţiile şi limitele macrosistemului românesc. 30 Universitatea SPIRU HARET . O dată cu formarea poporului român şi apoi a ţărilor feudale se remarcă şi mai mult influenţa şi chiar determinismul structurii Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic în tendinţa de conturare a unui nou stat în limitele acestui geosistem teritorial. Care dintre regiunile geografice reprezintă nucleul sau coloana vertebrală a sistemului ? (Inelul Carpaţilor). 3.Fig. 2. Care este structura generală a Domeniului ? (Concentrică-etajată-radiară). probleme 1. iar o dată cu închegarea Daciei lui Burebista a rezultat şi forma de cerc a ţării. Care sunt elementele-suport ale geosistemului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Geologia şi. 5. Care sunt etapele de înţelegere şi abordare a unităţii spaţiului românesc ? (În Antichitate s-au observat unele aspecte ale varietăţii şi armoniei teritoriului locuit de daci. relieful). 4.

hidrografie. obiectul Geografiei fizice a României. dar. Sistemul fizico-geografic românesc s-a conturat. dar şi socio-uman (geosociosistemul românesc). inclusiv raporturile şi schimburile de materie şi energie cu elementele şi sistemele teritoriale vecine sau mai depărtate. Obiectul unei discipline se tratează obişnuit la începutul cursului. fără a coincide total cu acesta. dacii şi poporul român ce le-au urmat s-au înrădăcinat şi s-au format ca neam şi naţiune aproape exact în limitele Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. se transformă şi se integrează specificului acestuia. Ca urmare. cunoscut sub numele de Domeniul CarpatoDanubiano-Pontic. ca stat. iar variaţiile de debit sunt puternic influenţate de etajarea Domeniului Carpatic. Limitele României. în mare şi la origini. nucleul carpatic constituie componenta de bază a sistemului. care subordonează şi ţine sub control fiecare element şi sistemul în întregul său. dar şi de adaptările acestuia la structura şi particularităţile geosistemului. are o structură proprie şi funcţionalităţi specifice. Complexitatea Geografiei României şi situarea ţării pe un macrogeosistem teritorial european. studiul se face şi în sens istoric (paleogeografic) şi prospectiv (în special în legătură cu interacţiunile societăţii umane). prezentarea fenomenologiei şi caracteristicilor fiecărui element se face conform cu structura concentric-radiară a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. în care mai recent s-a interferat şi omul. factor nou ce a pătruns în geosistem. dar barate de Carpaţi. Abordarea Geografiei fizice a României se poate face atât pe elemente ale mediului (în sens general). acest sistem teritorial este. Elementele de bază ale acestui sistem sunt cele ale mediului geografic: relief. climă. Acest nucleu este cel care reglementează raporturile dintre elemente.OBIECTUL GEOGRAFIEI FIZICE A ROMÂNIEI 3 Geografia României (fizică şi economică) se ocupă cu studiul unei entităţi geografice de tip ţară. în principal. ne-au obligat la unele explicaţii preliminare. vegetaţie. Ca orice sistem. spre a înţelege cum s-au născut şi au evoluat acest întreg şi fiecare subsistem în parte. Pentru oricare dintre elemente. structurii şi funcţionalităţii sale. cât şi pe elemente trebuie ţinut cont şi de acţiunile omului în transformarea mediului. se dispun radiar şi se colectează circular. dar acestea în interdependenţă. cu rang de domeniu. 31 3 Universitatea SPIRU HARET . geosistemul respectiv poate fi studiat ca întreg teritorial. pentru a cunoaşte şi a menţine întregul. Primul: râurile României. Inclusiv influenţele exterioare. În cadrul lor. fără însă a diminua importanţa şi interacţiunile celorlalte elemente. acesta se compune din elemente (fizice şi socio-umane). un prezent şi un viitor. Ca urmare. faună şi soluri. Sistemul geografic românesc se compune din două mari subsisteme. dar ca elemente ale unui anume întreg. Prin acest concept. Totodată. precis localizată în spaţiul european şi al Terrei. o dată pătrunse în sistemul Carpato-Danubiano-Pontic. În acest sens cităm numai două exemple. Atât la nivel de sistem. cât şi pe regiuni şi unităţi (sens regional propriu-zis). au oscilat în timp din cauze istorico-politice. pe etaje morfoclimatice şi pe regiuni extracarpatice pendinte şi influenţate de nucleul inelului carpatic. relieful are rol de suport şi element structural conducător şi de control în sistem. în sens paleogeografic. structură care este impusă de sistemul carpatic. cu caracter de sistem teritorial. Al doilea exemplu îl constituie etajarea climatică în cercuri concentrice şi regionalizarea extracarpatică a acesteia. În lucrarea de faţă se adoptă o abordare pe elemente. precum şi pe elemente şi subsisteme (fizice şi economice). dar şi un trecut. cel fizic şi cel socio-uman (Geografia economică şi umană a României). transformate şi integrate total sistemului românesc. printre altele. care s-a suprapus primului în timp. conformă cu caracteristicile maselor de aer din exteriorul european. într-o permanentă împletire şi subordonare faţă de întreg. pe un sistem teritorial european.

Reţeaua de văi evidenţiază încă un caracter structural de bază. În stepa alpină se întâlnesc: capra neagră şi vulturul de munte.CARACTERE GENERALE ALE ELEMENTELOR DE MEDIU Aşezare.) şi chiar aşezărilor şi economiei. ca şi vegetaţia. şalău. Are trei trepte de relief major. iar în altitudine scade la 00C la 2200 m. Râurile izvorăsc în majoritate din Carpaţi şi sunt colectate aproape în exclusivitate de Dunăre (reţea carpatică şi dunăreană). iazuri. plumb. cinteză). În dealuri şi podişuri se ridică la 700 mm. 33% câmpii şi Delta (uneori se dă 35% munţi şi Subcarpaţi. în crovuri. În sud-est a existat stepă (înlocuită de culturi). Teritorial. ape etc. Meridionali. Podişul Moldovei. 35% dealuri şi podişuri. Câmpia de Vest. proporţionale. în Dobrogea sunt 400 mm. continental excesive în est. se subdivide în 17 regiuni geografice: Carpaţii Orientali. etajată (până la climat alpin inclusiv) şi cu influenţe externe: oceanice în vest.50C (1942). nord-baltice în NE şi maritime pe litoral. simetrice şi dispuse concentric faţă de cercul Carpaţilor Româneşti: 31% munţi. râs. Banatului şi Apuseni. pe Carpaţi şi la Dunărea inferioară. Dunărea curge pe 1075 km şi are un debit la Baziaş de 5560 m3/s. argint. Podişul Getic. România este situată în sud-estul Europei Centrale (centrul geometric al Europei se află în nordul României). Câmpia Română. cambisoluri (sub pădurea de fag) şi spodosoluri (podzoluri sub fag şi conifere şi alpine brune acide sub stepa alpină). de tranziţie în sud. sare (foarte multă). păstrăvul şi lostriţa. treptele de relief devenind complementare. Delta şi Platforma litorală. 32 Universitatea SPIRU HARET . plătică. Temperatura medie anuală este de 110C în sud şi 80C în nord. cerb. cum ar fi cocoşul de munte şi găinuşa de alun. viezure. 36% dealuri şi podişuri. Relief. În părţile joase şi mai ales în sud şi sud-est. iar dintre peşti. popândău. mici şi au origine diferită: glaciare. mediteraneene în sud-vest. Curburii. păsări (dropie. Se extinde pe 4038' latitudine. iar pe Dunăre urcă sturioni). Vânturile dominante sunt din vest. cărbuni. păsări (ciocănitoare. În stepă şi silvostepă sunt rozătoare (iepure. Vegetaţia este dispusă zonal-concentric şi etajat (conform influenţelor Carpaţilor şi climei). Este temperat continentală de tranziţie spre excesivă. heleştee. hidromorfe. carstice. Climă. în rest pădure de stejar. Dealurile Crişanei şi Silvaniei. Marea Neagră ne limitează pe 245 km.50C (în 1951) şi minimă de –38. prepeliţă. minereuri feroase. pe sare. la intersecţia unor drumuri europene. limanuri fluviatile şi marine. Temperatura maximă a fost de 44. iar dintre peşti domină mreana şi cleanul. care la rândul său se impune şi reţelei de drumuri. În pădurea de conifere există: urs. apoi soluri argiloiluviale (sub pădurile de stejar). animale de pradă (lup. hârciog. Reţeaua apelor curgătoare este radiar-concentrică. Subcarpaţii. vulpe. nisipoase. Podişul Mehedinţi. zonal-etajat-concentric. pisică sălbatică). Dealurile Banatului. orbete). Se dispun. Faună. caras. de conifere şi stepă alpină şi subalpină (le peste 1800 m în sud şi la peste 1600 m în nord). Resurse de subsol: petrol. Precipitaţiile anuale scad de la vest (600 mm) la est (500 mm). Caracterul concentric şi etajat al reliefului se impune şi celorlalţi factori de mediu (climă. Există multe izvoare minerale sau/şi termale. Soluri. concentric-radiar. Există şi soluri azonale (halomorfe. păsări. iar în munte se ajunge la 1000-1400 m. de fag (cam la 700-1200 m). vulcanice. gaze naturale. ştiucă. roci de construcţii. lagune. potârniche) şi peşti (crap. Podişul Dobrogei. Ape. aluvionare). În pădurea de foioase: mistreţ. sud şi sud-est. de baraj natural sau antropic. se extind molisoluri (sub stepă şi silvostepă). 30% câmpii şi lunci). bauxită). ape minerale şi termale. neferoase (aur. Lacurile sunt multe. Podişul (Depresiunea) Transilvaniei. silvostepă în est.

RELIEFUL ROMÂNIEI 33 Universitatea SPIRU HARET .

34 Universitatea SPIRU HARET .

Unităţile de platformă ∗ Podişul Moldovei (pe Platforma Rusă). de fliş. avanfosă. uneori profunde. are trei sectoare structurale: bănăţean – sud de Timişoara. cuprinde două subunităţi structurale: Podişul Someşan şi Podişul propriu-zis al Transilvaniei). respectiv un fost soclu hercinic. cu două subsectoare. şi sedimentat puternic. au două mari sectoare structurale: Subcarpaţii Moldovei şi de Curbură. Dobrogea Centrală (pe platforma şisturilor verzi – caledonică sau precambriană) şi Dobrogea Nordică (pe platforma hercinică). sedimentaro-vulcanice. ∗ Depresiunea intercarpatică a Transilvaniei (pe o unitate de tranziţie. compusă din trei segmente: Dobrogea Sudică (precambriană). de tip intermontan. ∗ Podişul Getic (pe Platforma Valahă şi pe Avanfosă). şi Subcarpaţii Getici. partea românească stând sub influenţă carpatică. ∗ Câmpia de Vest a României şi Dealurile de Vest (fac parte din Depresiunea Panonică. ∗ Câmpia Română (pe Platforma Moesică. inclusiv pe fundament dobrogean şi pe o parte a Avanfosei Carpatice. are două sectoare: vestic sau Getic şi estic – la est de Argeş). unitate de tranziţie. regenerat în orogeneza alpină prin fragmentări şi scufundări inegale.UNITĂŢILE (REGIUNILE) MORFOSTRUCTURALE Tipuri: orogen. ∗ Podişul Mehedinţi (pe fundament de orogen carpatic). 35 Universitatea SPIRU HARET . ∗ Delta Dunării (pe Platforma Scitică. crişan – sud de Oradea şi someşan). neovulcanice şi depresiuni intramontane). dar plasată între Carpaţi şi Alpi. iar cea externă pe platformă. partea internă fiind pe orogen. de tranziţie. platformă. partea numită Platforma Valahă. ∗ Subcarpaţii (pe Avanfosa Carpatică. o fostă avanfosă hercinică). cu cinci tipuri de subunităţi structurale: cristalinomezozoice. sau Depresiunea Predobrogeană. tot cu două subsectoare). ∗ Podişul Dobrogei (pe o parte specifică a Platformei Moesice. Unităţile de orogen şi de tranziţie ∗ Carpaţii (pe orogen alpin. ca şi Transilvania.

pediplena dobrogeană. Etapa cambrian-precambriană cuprinde toate ciclurile orogene precambriene şi fazele de eroziune. Delta Dunării. care au nivelat orogenele respective. specifică Dobrogei de Nord. faze. Acestea se reunesc în trei etape: 1. mai ales. (1974). în danian-eocen. cea a Mării Negre) şi. Podişul Mehedinţi).Sectoarele (subunităţile) structurale ale Carpaţilor. a etajării reliefurilor şi a mediilor geografice. Valaho-Moesică. (Carpaţii. au loc detaşarea şi depărtarea microplăcilor (Transilvană. apariţia geosinclinalelor alpine (triasic-jurasic). 3. fliş. probleme 1. Geomorfologia României. 2. Subcarpaţii. (Depresiunea Transilvaniei. II. Câmpia şi Dealurile de Vest). Dobrogea de Nord – Crimeea) şi suprafaţa posthercinică. Relieful României. (Podişul Moldovei. ce apare la zi în Dobrogea Centrală.Unităţile de tranziţie. Editura Ştiinţifică.Unităţile de platformă. • Posea Grigore (2002). reunite în ultimă instanţă în suprafaţa cambriană. I. Etapa caledonică înglobează ciclul orogen caledonic şi suprafaţa postcaledonică. Transilvania. (Cristalino-mezozoice. iar pe plan suboceanic este era Atlanticului. Podişul Getic şi Câmpia Română). 4.Bibliografie selectivă • Posea Grigore şi colab. a formării domeniilor geomorfologice existente azi. Însumează toate fazele tectonice ale ciclului alpino-carpatic (mai puţin cele kimerice) şi cuprinde două etape (perioade): 36 Universitatea SPIRU HARET . dar s-a extins şi la sud. Etapa de tranziţie (între erele Precarpatică şi Carpatică) se situează în timpul fazelor orogene alpine kimerice. deci. Autoevaluare – întrebări. Panonică. Acestea au ca efect o uşoară restructurare a Dobrogei de Nord. subfaze (fig. ce retează în principal cristalinul soclurilor. Era (epoca) Carpatică este era lanţurilor muntoase actuale. Podişul Dobrogei. EVOLUŢIA MORFOTECTONICĂ ŞI ETAPELE (FAZELE) DE NIVELARE (SCARA MORFOCRONOLOGICĂ) Scara morfocronologică: ere (epoci). Etapa hercinică cuprinde ciclul orogen hercinic (care afecta toată suprafaţa ocupată azi de Carpaţi. 5).Unităţile de orogen şi de avanfosă. dar acum. 2. Era (epoca) Precarpatică (sau Era platformelor) cuprinde ciclurile orogene prealpine (precarpatice) şi fazele de nivelare postorogene. 3. formându-se apoi. când s-au format reliefurile de tip platformă. Editura Fundaţiei România de Mâine. neovulcanic. depresiuni). sedimentaro-vulcanic. III. etape (perioade).

Fig. Scara morfocronologică a teritoriului României 37 Universitatea SPIRU HARET . 5.

În principal. g) Faza teraselor fluviatile şi a gheţarilor carpatici se declanşează în a doua parte a formării piemonturilor şi ţine în tot cuaternarul. între oligocen şi badenian (concomitent cu nivelul trei al Pediplenei Carpatice. regiunile şi limitele respective. Cuprinde următoarele faze: a) Orogeneza savică (oligocen superior – helveţian) declanşează faza inversiunilor morfotectonice (se înalţă Carpaţii şi coboară fostele blocuri Transilvan şi Panonic). după mişcările stirice şi moldavice. 120. Fiecare fază de ridicări (carpatice) conducea la formarea unor piemonturi exterioare. 200. când au luat naştere două suprafeţe: prima. mai ales în exteriorul Meridionalilor şi Curburii şi mai restrâns în vest şi Transilvania unde par a începe din dacian. 35. 150. limanurilor şi a modelării actuale şi antropice. d) Faza piemonturilor sarmaţiene. 12-20. Relieful de pe aproape tot cuprinsul ţării semăna cu un platou colinar jos. care acum şi-a definit extinderea maximă morfologică. cu 1-3 trepte. 50-70. o lungă şi puternică fază de nivelare (circa 50 milioane ani. iar glaciaţiunea se instalează după ridicările din faza pasadenă (riss-würm). b) Pediplena Carpatică (numită şi Borăscu). Au avut loc mai multe faze de ridicări generale (diferenţiate) ale întregului Domeniu Carpato-Danubiano-Pontic. şi a doua. 38 Universitatea SPIRU HARET . dar dominant în ponţian-dacian. deltei. respectiv în würm (având subfazele W1. între danian-eocen-oligocen-prebadenian). în holocen. urmate de faze de nivelare mai ales în interiorul Carpaţilor. 2. concomitent cu oscilări epirogenetice negative şi pozitive ale platformelor din exterior şi o lăsare puternică. h) Faza luncilor. Etapa Carpatică Veche (a structurării şi nivelării totale a sectoarelor carpatice cristalino-mezozoice) include: a) două faze orogene foarte importante pentru structurarea sectoarelor carpatice. f) Faza nivelurilor carpatice de vale şi a piemonturilor villafrachiene se declanşează în urma mişcărilor rodanice şi valahe. 2-7 m. În Dobrogea se formează pedimente şi inselberguri. declanşată pe alocuri de mişcările moldave şi de cele atice. Etapa Neocarpatică se caracterizează dominant prin mişcări sacadate de ridicare a Carpaţilor. 100. dar foarte diferenţiată a Transilvaniei şi Panoniei (inversiuni tectonice). altitudinile relative ale teraselor sunt: 280. cu nivelare dominantă în sarmaţian. e) Faza suprafeţelor carpatice de bordură (Gornoviţa). începe nivelarea pe alocuri la sfârşitul sarmaţianului şi poate ţine până în romanian. W3). dar plasată pe alte locuri). impuse de apropierea şi încălecarea marginilor labile ale plăcilor – fazele austrică şi laramică (plasate la sfârşitul mezozoicului). Se materializează prin două niveluri de umeri carpatici şi piemonturi în exterior.1. dar uneori şi peste „podişurile” momentane din exterior. W2. c) Faza suprafeţelor medii carpatice (Râu Şes). cu inselberguri în Carpaţi. întrerupte de fazele orogene pirenaice şi savice. cu 1-3 niveluri. b) Faza piemonturilor acvitanian-burdigaliene reprezintă urmarea ridicărilor carpatice în fazele savică şi stirică.

(1973). conceput ca întreg şi analizat pe elemente ale mediului fizico-geografic. considerate însă în împletirea şi interacţiunea lor la nivelul întregului teritorial. care formează baza sistemului. nivelurile umerilor carpatici de vale. caledonică. Structura respectivă se remarcă atât în geologie. de orogen şi platforme. 2. corespund morfologic unor regiuni geomorfologice care se leagă şi se orânduiesc în macrosistem sub formă de trepte concentrice segmentate. în centrul cărora domină „Coroana carpatică”. treptele taxonomice ale scării morfocronologice a României ? (Eră (epocă). relief glaciar şi periglaciar). Etapa de tranziţie morfotectonică face parte din orogeneza hercinică sau din cea alpină ? (Reprezintă primele faze orogene alpine – kimmerice). probleme 1. Ce etape cuprinde era Precarpatică ? (Cambrian-precambriană. trei faze de piemonturi.. lunci. Editura Ştiinţifică. şi faza Pediplenei Carpatice). Această ordonare indică în mod vizibil o structură concentrică şi radiară. (1974). etapă (perioadă). SISTEMUL GEOMORFOLOGIC ROMÂNESC (Reluare şi descriere detaliată) 1. 5. 4. România se află situată pe macrosistemul european cunoscut sub numele de Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. podişuri şi câmpii pericarpatice. subfază). în stil carpatic şi sub comandă carpatică. a) Structura generală şi limitele sistemului Regiunile amintite anterior. Carpaţii şi-au asociat şi adus sub control şi părţi din unităţile vecine de platformă şi de semiorogen hercinic. Editura Ştiinţifică. în ordine cronologică. Scara morfocronologică a evoluţiei teritoriului României. terase. marcate şi de fâşii petrografice şi structurale 39 Universitatea SPIRU HARET . Delta. De-a lungul timpului şi evoluţiei paleogeografice. 3. Popescu N. în continuare. 2. în „Realizări în geografia României”. pedimente şi inselberguri în Dobrogea de Nord. Sistemul geomorfologic al teritoriului României (Domeniul CarpatoDanubiano-Pontic). Ielenicz M. acestea s-au structurat şi au evoluat. apar falii radiare şi altele concentrice.. Acest sistem are ca nucleu cercul Carpaţilor Româneşti şi ca loc central Depresiunea Transilvaniei. fază. suprafeţele de bordură. pe care le-a transformat în dealuri. În geologie. Care sunt. Ce tipuri principale de reliefuri s-au format în fazele etapei Neocarpatice ? (Suprafeţele medii carpatice. Relieful României. Popescu N. • Posea Gr. cât şi în morfologie. Autoevaluare – întrebări.. hercinică). În mare. Obiectul geografiei fizice a României este Sistemul teritorial fizico-geografic pe care se află ţara. Ce faze cuprinde etapa Carpatică Veche ? (Două faze orogene care au structurat sectoarele carpatice – austrică şi laramică –.Bibliografie selectivă • Posea Gr.

diferite (cristalin, fliş, vulcanic etc. şi structuri cutate, în solzi, faliate, monocline, orizontale etc.). În morfologie, se disting: un cerc de munţi, o depresiune centrală şi cercuri externe de dealuri, podişuri şi câmpii. În munţi apar şiruri vulcanice, şiruri de masive cristaline sau de fliş etc. Şirurile sunt sectorizate, prin discontinuităţi, în masive sau culmi înalte, altele medii sau joase. În dealuri alternează fâşii de depresiuni subcarpatice sau intradeluroase cu fâşii înalte sau joase de dealuri etc. În cercul podişurilor şi câmpiilor s-au format sectorizări similare. Un loc important în marcarea structurii generale radiar-concentrice îl are reţeaua de văi. Acestea urmează, direct sau indirect, structura geologică şi pe cea morfologică a Domeniului amintit. Determinismul respectiv se concretizează, la modul general, printr-o reţea de văi radiare şi colectori circulari, care evidenţiază cel mai bine structura radiar-concentrică a suportului morfologic. Este important să se sublinieze că sectorizarea, uneori destul de densă, a cercurilor care formează treptele de relief conduce la o mare diversificare regională şi locală, transmisă dinspre Carpaţi spre dealuri, podişuri şi câmpii până la marginile macrogeosistemului. Ca urmare, această diversificare nu devine haotică, ci ea se produce sistemic şi în sistem, întărind şi mai puternic unitatea acestuia; este o unitate sistemică a unei mari diversităţi. Limitele sistemului teritorial fizico-geografic sunt marcate de extremităţile până la care se resimt liniile geologo-geografice ale structurii radiar-concentrice şi diversificările locale specifice spaţiului care s-a născut, a evoluat şi stă şi azi sub control carpatic, sau până acolo unde circulă materia şi energiile acestui geosistem teritorial. În mare, aceste limite sunt marcate puternic, spre sud, vest şi nord, de cercul aliniamentelor curbate pe care s-a axat Dunărea mijlociu-inferioară continuată cu Tisa de la vărsare până în nordul Carpaţilor Româneşti. În partea opusă, spre est şi nord-est, apare valea uşor circulară a Nistrului, axată pe arcuri de falii de sorginte carpatică. Către sud-est, mai precis prin sudul Dobrogei, trece falia Dâmboviţa–Fierbinţi Târg, limită a Microplăcii Mării Negre, una dintre cele cinci plăci care au concurat la formarea cercului carpatic şi a întregului sistem şi singura activă şi azi. b) Structura concentrică Este cea mai importantă, fiind formată din cel puţin şapte fâşii şi aliniamente morfologice circulare şi/sau arcuite (fig. 6). - Coroana Carpatică reprezintă cercul-nucleu sau baza macrosistemului. Forma de cerc a Carpaţilor Româneşti este absolut evidentă, cu excepţia discontinuităţii din dreptul „porţii” Someşane, unde locul Carpaţilor este luat de podişurile Someşan şi Silvaniei, în cadrul ultimului găsindu-se însă multe măguri şi chiar masive (Preluca) cristaline („Munţii ascunşi ai Transilvaniei”). Cercul se compune din 5 segmente regionale diferite ca structură: Carpaţii Orientali, ai Curburii, Meridionali, ai Banatului şi Apusenii (fig. 12). În cadrul acestei coroane carpatice se disting şi trei cercuri subordonate, din care două se evidenţiază mai ales biogeografic. Este vorba de: cercul depresiunilor şi văilor largi carpatice (cu precădere cele longitudinale), cercul pădurilor carpatice şi cercul pajiştilor alpine. Primul şi ultimul dintre aceste cercuri au determinat marea populare a Carpaţilor de către daci şi români.
40

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

41

Fig. 6. Structura circular-concentrică a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic: 1 – Aliniamente de arcuri şi cercuri; a, b, … sectoare în cadrul fâşiilor circulare; 2 – Coroana carpatică; 3 – Cercul depresiunilor şi dealurilor submontane transilvănene (a-g = sectoare); 4 – Nucleul transilvănean de podişuri; 5 – Cercul Subcarpaţilor (a-c = sectoare) şi al Dealurilor Vestice (a-d = sectoare), la care se adaugă două sectoare de podiş, Mehedinţi (e) şi Sucevei (d); 6 – Semicercul discontinuu al podişurilor externe; 7 – Cercul câmpiilor: Câmpia Panonică, Câmpia Română, Delta şi Bugeacul; 8 – Resturi de câmpii piemontane în Câmpia de Vest

- Cercul depresiunilor şi dealurilor submontane peritransilvănene s-a format imediat în interiorul inelului carpatic. Şi acest cerc se subîmparte în sectoare, impuse şi conforme cu sectoarele carpatice care le-au determinat: Subcarpaţii Transilvaniei (în dreptul Carpaţilor Orientali) împărţiţi la rândul lor în 3 subsectoare (Lăpuş-Năsăud, Bistriţa – Târnave şi Homoroade), depresiunile sudice (Făgăraş – Sălişte – Secaş) în dreptul Meridionalilor, depresiunile vestice (Alba Iulia-Turda) în dreptul Apusenilor de est, depresiunile din dreptul Apusenilor de nord-est (Vlaha-Iara-Gilău-Huedin şi Almaş-Agrij) împreună cu întregul Podiş Someşan, care aparţine şi el cercului peritransilvan (ca şi segmentul Lăpuş – Breaza – Năsăud din Subcarpaţi). - Nucleul transilvănean de podişuri se află în interiorul cercului depresionarosubcarpatic. Acest nucleu central s-a structurat deosebit faţă de cel anterior, şi anume pe blocuri cristaline de tip hercinico-carpatic scufundate diferenţiat. Aceste blocuri sunt acoperite cu sedimente care, spre suprafaţă, formează domuri, cute diapire, începuturi de anticlinale şi monoclin. Sub aspect morfologic, nucleul de podişuri s-a structurat cu precădere prin eroziune diferenţială şi prin delimitări impuse de culoare principale de văi orientate mai ales est-vest. Uneori se remarcă şi influenţele fundamentului. - Cercul Subcarpaţilor şi al Dealurilor Vestice încinge exteriorul imediat al Carpaţilor. Subcarpaţii au o structură cutată, mai rar monoclină, uneori cu influenţe carpatice. Se subîmpart structural şi ca poziţie în 3 sectoare cu rang de subregiuni, fiecare în dreptul segmentului carpatic ce l-a determinat: Moldoveneşti, de Curbură şi Getici. Dealurile de Vest formează semicercul vestic, dar sunt cu totul diferite faţă de Subcarpaţi. Şi acest arc deluros se supune legii sectorizării transversale a cercurilor pericarpatice: Podişul Silvaniei, în nord, care ia locul Carpaţilor la nord de Plopiş şi Munţii Meseş, dar evidenţiază multe măguri cristaline, apoi Dealurile şi Depresiunile Crişene, în vestul Apusenilor, şi Dealurile Banatului, mult mai înguste ca fâşie şi uneori foarte joase, situate în dreptul Munţilor Banatului şi Poienei Ruscăi. - Semicercul discontinuu al podişurilor externe este format din cele patru podişuri: Moldovei, Dobrogei, Getic şi Mehedinţi. O primă observaţie este aceea că fiecare se plasează, ca şi Subcarpaţii, în dreptul câte unui sector carpatic şi fiecare are o structură aparte influenţată oarecum şi de Carpaţi: Podişul Moldovei este localizat în dreptul Orientalilor, Dobrogea în dreptul Curburii, Geticul în dreptul Meridionalilor, iar Podişul Mehedinţi în dreptul unui subsector unde Meridionalii se înconvoaie către sud şi unde în exterior se termină Subcarpaţii. Acest control carpatic se transmite, direct sau indirect prin intermediul Subcarpaţilor, şi în alte aspecte. De exemplu, la extremităţile celor trei sectoare montane, în dreptul Obcinelor şi în dreptul Munţilor Mehedinţi, podişurile se lipesc direct de munte: Podişul Sucevei lângă Obcine, iar Podişul Mehedinţi lângă Munţii Mehedinţi. De asemenea, unele diviziuni sau sectorizări interioare reflectă influenţe carpatice tectonice sau şi de eroziune. Astfel, discontinuităţile care limitează la nord şi sud gruparea carpatică a Munţilor Moldo-Transilvani (falia Someşului Mare continuată în est prin Culoarul Moldovei şi în sud discontinuitatea Trotuşului) continuă şi peste tot Podişul Moldovei, până la Nistru. Ele separă, în nord, două areale colinar-depresionare (Câmpia Moldovei şi cea a Orheiului), pe centru un areal mai înalt cu uşor aspect de masive (Podişul Bârladului şi Colinele Codrilor), iar în sud, începând aproximativ de la est de aliniamentul Trotuşului, se află Câmpia Bugeacului, care include şi Delta Dunării. Cât priveşte Podişul Getic, el este sectorizat tot transversal prin văi tectonice care vin din Carpaţi (Dâmboviţa, Olt, Jiu), ca şi Subcarpaţii.
42

Universitatea SPIRU HARET

Podişul Mehedinţi are o structură tipic carpatică. Şi Dobrogea are legături directe şi indirecte cu Carpaţii Curburii. În principal, Dobrogea stă pe microplaca Mării Negre, cea a cărei înaintare a impus Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii, care, la rândul lor, au transmis mişcări de ridicare sau coborâre podişului. Sectorizarea sa transversală are însă mai puţine legături directe cu Carpaţii. O ultimă problemă legată de semicercul podişurilor este discontinuitatea acestuia introdusă de Câmpia Română de Est. Luând în considerare că această câmpie (până la falia Fierbinţi Târg-Călăraşi) se află pe microplaca Mării Negre, care este însă în mişcare spre nord-vest, putem admite, pentru un viitor geologic, o tendinţă de umplere a acestui spaţiu cu Podişul Dobrogei, prin apropierea sa de Subcarpaţii Curburii. - Cercul câmpiilor se întinde de la Trotuş şi Deltă până la Munţii Oaşului, cu o mică întrerupere în Defileul Dunării. Câmpia Română, din sud, este legată de Carpaţii Meridionali şi de Curbură, fiind situată pe cele două microplăci care au impus aceşti Carpaţi, Moesică şi a Mării Negre. Limita sudică a câmpiei este arcuită ca şi Carpaţii şi pe ea s-a fixat Dunărea inferioară. De la linia dunăreană a început scufundarea sectorului valah al microplăcii Moesice (şi a Mării Negre) în faţa Carpaţilor, sector pe care s-a format Câmpia Română. Estul câmpiei, care stă pe microplaca Mării Negre, cu fundament şi structură dobrogeană, este mult mai complex, având arcuri de câmpii piemontane şi de glacis, o fâşie subsidentă arcuită şi extinsă spre Deltă pe falia Galaţi – Sf. Gheorghe şi o altă fâşie predunăreană piemontan-terminală sau tabulară. Câmpia de Vest a României, ca parte a Depresiunii Panonice care stă sub influenţa a trei orogene (alpin, dinaric şi carpatic), a evoluat sub control carpatic. Influenţa Apusenilor şi a Munţilor Banatului s-a făcut simţită structural până la arcul Tisei, continuat cu Dunărea până la marele defileu. Este arcuită ca şi Carpaţii din vest şi orânduită în mare pe două trepte, de asemenea arcuite: o câmpie înaltă subdeluroasă (de glacisuri şi piemonturi) şi o alta subsidentă, cu o extindere mai mare. În ce priveşte dispunerea oarecum întrepătrunsă a cercurilor de podişuri şi câmpii s-a impus o concluzie: jocul câmpie-podiş-areal lacustru a fost o permanenţă în evoluţia unităţilor extracarpatice (Grigore Posea, 2002, p. 49). - Alte cercuri sau arcuri pericarpatice însumează linii de văi continuate cu unele limite de unităţi sau regiuni. Cităm numai trei mai evidente: Arcul Nistrului, care începe lângă unul din izvoarele Tisei şi care, după vărsarea în mare, continuă în estul Dobrogei (peste partea cea mai lată a Platformei continentale) şi, pe total, formează limita de est a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic; Arcul Siret - Subcarpaţii Curburii - limita de sud a Podişului Getic – Dunăre-Şviniţa (în defileu); Cercul PrutDunăre-Tisa, care nu trece prin defileu, ci peste râul Mlava (est de Morava) şi apoi continuă arcuit pe Dunăre (la Belgrad şi confluenţa Tisei). Toate cele trei, şi altele, indică deopotrivă structuri concentrice impuse de către inelul carpatic. Aceste arcuri şi cercuri coincid, mai mult sau mai puţin, cu linii tectono-structurale, precizate de geologi (I. Gavăţ, 1973 ş.a.). Astfel, Arcul Prutului a urmat falia numerotată G1, Siretul s-a fixat pe G2, limita sudică a Podişului Getic prelungită pe valea Timocului urmează G5 etc. În Carpaţi se evidenţiază G14, care trece prin sudul Meridionalilor, G9 care urmează vestul lanţului eruptiv şi peste Podişul Silvaniei, se arcuieşte prin vestul Munţilor Plopiş ş.a. (fig. 13). O altă corespondenţă tectonică circulară este indicată de mersul suprafeţei Mohorovici: scoarţa sub Transilvania are 29-30 km grosime, apărând aici o cupolă, iar sub Carpaţi 35-41 km (fig. 7), (M. Socolescu, I. Gavăt, 1964 şi 1973).
43

Universitatea SPIRU HARET

44

Universitatea SPIRU HARET

Fig. 7. Relieful suprafeţei Mohorovič (după M. Socolescu ş.a.); cifrele (29-41) reprezintă adâncimea la care se găseşte suprafaţa Moho, în km.

Aliniamente radiare ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic (marcate prin limite de relief sau/şi falii) .Universitatea SPIRU HARET 45 Fig. 8.

J – Limite de unităţi inferioare . I – Limite transversale (radiare) în cadrul unităţilor concentrice. 9. D – Subcarpaţii (Getici. B – Inelul peritransilvănean (a – b = Subcarpaţii transilvăneni. C – Cercul carpatic (masive. b = piemontane şi de terase. Structura complexă (circular-radiară) a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic: A – Nucleul transilvănean (podişuri deluroase). c = subsidente. F – câmpii (a = de glacis. depresiuni). d = podiş). podiş. Moldoveneşti). d = piemontan-terminale şi fluvio-lacustre). măguri cristaline de tip carpatic). c = depresiuni de contact. H – Limite de unităţi concentrice. depresiuni. Dَ – Dealurile de Vest (dealuri. E – Podişuri (cu subdiviziuni). de Curbură.46 Universitatea SPIRU HARET Fig.

dar a afectat şi o parte din aceste zone hercinice. care trec prima pe la nord de Perşani-Nemira-Berzunţ (G7) şi a doua peste Rucăr-Braşov-Oituz şi Podişul Bârladului (G6 . şi al doilea. cum a fost în parte Bazinul Getic. în cadrul uneia şi aceleiaşi plăci sau în cadrul aceluiaşi sector de orogen. 47 * Universitatea SPIRU HARET . Ambele îşi au originea în structura complexă inelarsegmentată a coroanei carpatice. d) Structura complexă a macrosistemului Aceasta rezultă din combinarea diferită regional şi local a treptelor şi fâşiilor circulare cu aliniamentele radiare. dar şi a unor părţi din platformele continentale (în special cu fundament hercinic. dar unite în sistem prin interacţiunile regionale ale microplăcii transilvane cu cele patru plăci venite spre ea din direcţii radiar-concentrice (vezi şi Structura geografică … punctul Structura sistemului …). cele două falii (G7 şi G6). compus din segmente diferenţiate structural. Evoluţia acestuia s-a făcut printr-o succesiune de faze orogenetice şi epirogenetice. 13). din exterior sau interior. 8) sau în interiorul acestora. a Zarandului. Mişcările epirogenetice negative sunt specifice pentru tot mezozoicul şi conduc la afundarea geosinclinalului propriu-zis. care formează nucleul macrosistemului. 8). geosinclinalul alpin a ocupat o poziţie mediană între hercinicul european şi cel african. direct sau ca ramură distinctă. reprezintă un cerc muntos heteroclit. • Evoluţia geosinclinalului carpatic şi formarea Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic Geosinclinalul alpino-himalaian. În Carpaţi sunt de menţionat faliile şi discontinuităţile dintre regiunile sau sectoarele şi subsectoarele carpatice cum ar fi: falia Someşului Mare.c) Structura radiară Aliniamentele radiare carpato-extracarpatice sunt cele care divizează şi diversifică prin segmentare brâurile sau treptele intra şi extracarpatice. falia Oltului (G8). falia Dâmboviţa (fig. şi cel carpatic. Gondwana în sud şi Laurasia în nord. * * e) Geneza Coroanei Carpatice şi a Domeniului A fost explicată prin două teorii: a geosinclinalului şi a plăcilor tectonice. Diversificarea are două niveluri: primul. În Europa. dar şi precambrian. Întreaga diversitate s-a unit într-o structură complexă concentric-radiară (fig. 8). Beiuşului etc. prelungită se pare şi peste Podişul Moldovei (fig.fig. El se schiţează încă din paleozoic. sau Tethys. falia Mureşului (G7). cât şi la contactul dintre plăci (fig. Ele îşi au originea atât în Carpaţi. care s-a transmis în timp şi peste părţi ale plăcilor vecine. Carpaţii Româneşti. formând „bazine” de platformă. legat de interferenţa dintre fiecare placă şi un sector de orogen. dar evoluează cu precădere în mezozoic. s-a născut între două vechi continente paleozoice. din care a făcut parte. 9). mai rar caledonic).

combinate cu procesele tectonice. devenite dealuri. ele ridică în bloc întregul edificiu alpino-carpato-himalaian care. care şi-au asociat şi asamblat evoluţia cu teritorii periferice vecine. Principalele faze de cutare sunt: austrică. cum ar fi cea Moesică. se transformă definitiv în orogen. Fazele medii ale orogenezei alpino-carpatice au mai mult efect de mişcări pe verticală sau care cutează numai zone marginale. iar depresiunile intermontane şi intramontane sunt şi ele scoase de sub ape şi aduse la nivel de podiş ori dealuri (Depresiunea Transilvaniei. Acum. Ridicările antrenează şi avanfosa pe care o transformă în lanţ de dealuri subcarpatice. Haţeg etc. O dată cu cutările savice. Geosinclinalul se exondează tot mai mult. sau de câmpie (Depresiunea Panonică). mişcările tectonice complexe au clădit un edificiu nou. au definitivat aspectele generale actuale ale sistemului alpino-carpatohimalaian. care între timp se exondaseră. dintr-un lanţ muntos. încetează depunerea flişului. podişuri sau câmpii. Panonica) sau depresiuni intramontane (Petroşani. acestea încep îndeosebi la sfârşitul mezozoicului şi se desfăşoară din plin în neozoic. ca şi cele de nivel de bază. precum şi schimbările climatice. se consumă ultimele eforturi principale de cutare. numite uneori şi neotectonice (mai ales cele valahice şi pasadene). având repercusiuni şi în depresiunile interne. Din acest mozaic de structuri şi unităţi vechi şi noi. atât spre exterior. rodanică. laramică şi savică. Aceste mişcări finale. în interiorul orogenului în ridicare. au fundament de platformă. cu Dobrogea hercinică şi precambriană. începând închiderea geosinclinalului alpino-carpato-himalaian. avanfosele antrenează în mişcarea lor subsidentă şi o parte din marginile platformelor vecine. au loc şi unele distensii locale şi scufundări. Dornelor etc.În ce priveşte mişcările de cutare sau orogeneza propriu-zisă. În asamblarea acestui edificiu un rol important l-au avut şi variatele procese de eroziune şi acumulare. este vorba de fragmente mai mari. în fazele stirică şi moldavică. Geosinclinalul (şi apoi orogenul) carpatic a fost o ramură periferică şi arcuită a celui alpin. 48 Universitatea SPIRU HARET . valahă şi pasadenă) cutează uşor numai zona avanfosei. care în partea sa sud-estică şi-a înfrăţit evoluţia cu margini din Platforma Rusă. Moldovenească şi Dobrogeană. şi care.). formând din ele podişuri (Moldova.). cu părţi din Platforma Moesică (Platforma Valahă) şi cu blocuri hercinice existente în Transilvania şi Panonica. coborât în trepte morfologice de deal. capătă aspect de lanţ muntos. cercul carpatic. În paralel însă cu exondarea geosinclinalului se extind mult avanfosele în care se va depune molasă (exemplu. Fazele finale (attică. Aşa s-a conturat şi Domeniul Carpaţilor Româneşti. dar l-au şi diferenţiat spaţial în domenii regionale geomorfologice. podiş şi câmpie. avanfosa din care se vor naşte Subcarpaţii). de obicei. iar alteori relativ mici. armonios. de la sfârşitul oligocenului. numai acum. formându-se depresiuni intermontane (Transilvania. exondează şi marginile platformelor vecine. cât şi spre interior. Dobrogea Sudică) sau câmpii (Câmpia Română).

ca acela pe care se produc cutremurele vrâncene. într-o Geologie a României (Structura geologică . care face şi o analiză critică a modelelor anterioare. deşi părerile lui contravin unor realităţi geologice (citat de M. Prin aplicarea acestui concept la teritoriul ţării noastre se lămuresc mult mai sistematic structura generală şi de amănunt. (1976). L. Evoluţia teritoriului României în concepţia tectonicii plăcilor) şi în volumul I (1983) din Geografia României.. aliniamentele de tip fliş care au fost depuse în fose de subducţie. păstrând multe din părerile anterioare sau întărindu-le. V. De asemenea. Elementele de recunoaştere a plăcilor. lanţul vulcanic din spatele Orientalilor. Herz şi H. Din studiile de până acum există un consens în ce priveşte încadrarea teritoriului României într-un sistem de plăci şi microplăci. 1976). În 1990. 1976) şi într-un articol Tectonica plăcilor şi relieful (Grigore Posea. caracterele şi funcţiile Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. 1972). Ulterior se remarcă ipotezele şi conceptele următorilor autori: D. 7) sau anomaliile gravimetrice (anomaliile de minim presupun contacte între plăci) (fig. Mutihac. Constantinescu şi colab. Ciocârdel şi M. N. dislocări tectonice de tip plan Benioff. 49 Universitatea SPIRU HARET .. Bleahu. Rădulescu şi M. 1976).). Grasu (1997) face o mică sinteză a ideilor cu privire la plăcile din România. Săndulescu (1980). M. M. La acestea se adaugă unele argumente geofizice. depresiunea de tip fosă de la exteriorul Curburii Carpaţilor unde sedimentele ating 17 km grosime. C. Bleahu (1976). aliniamentele de ofiolite care indică foste zone de fund oceanic. Tot cam din acea perioadă se pot cita o serie de idei „geodinamice” referitoare la ariile carpato-balcano-dinarice la R. Cât priveşte aplicarea teoriei plăcilor la relieful României. 10). Roman (1971. Savu (1974). Bleahu şi colab. Primul care a încercat o aplicare concretă a tectonicii de plăci la Carpaţi a fost geofizicianul american de origine română C. Socolescu (1972). Airinei (1976). M. aceasta s-a făcut prima dată într-un Tratat de geomorfologie (Grigore Posea. (1973). Se recunosc anumite aliniamente de subducţie şi resturi de magme bazice (ofiolite) care indică suturi ale unor foste funduri oceanice şi respectiv rifturi. ridică noi aspecte ale tectonicii plăcilor. Şt. apoi în 1984 (Grigore Posea.a.• Relieful României şi tectonica plăcilor Teoria tectonicii plăcilor a apărut ca o nouă paradigmă a ştiinţelor despre litosferă. cum ar fi morfologia discontinuităţii Moho (fig. cum ar fi mezogeizii sau masivele mediane ale lui Ciocârdel şi Socolescu ş. Săndulescu (1973).

gura Trotuşului. între 3-5. după unii autori. 1977). iar în est continuă şi peste Dobrogea. numită local şi Placa sau Platforma Moldovenească). 10 şi 11).Fig. Microplaca Transilvană şi Microplaca Panonică. care pătrunde prin subducţie sub Carpaţii Orientali (şi Nordici). D = Segmentul vestic al microplăcii Mării Negre Numărul plăcilor – microplăcilor. care pătrunde se pare uşor sub Meridionali şi Munţii Banatului. Există păreri şi modele geodinamice diferite în ce priveşte numărul de microplăci. Acestea sunt: Placa Est-Europeană (parte a Euroasiei. în aşa-zisa Microplacă Intraalpină (fig.Fierbinţi-Târg (est de Bucureşti şi sudul Dobrogei). în sud-est. în dreptul Curburii Carpatice. Schema plăcilor şi microplăcilor de pe teritoriul României. Microplaca (subplaca) Moesică. Microplaca Mării Negre. documentate de anomalii gravimetrice (Şt. cuprinse. în sud şi sud-est. desprinderea acestora din placa Est-Europeană sau din cea Africană. A = Partea sud-vestică a plăcii euro-asiatice. dar după alţi autori numai până la falia Dâmboviţa . sau la arii secundare. 10. în partea de est-nord-est a ţării. oarecum independente. Numărul microplăcilor care afectează teritoriul României variază. situată între falia Fierbinţi şi falia Sf. B = Segmentul nord-estic al microplăcii interalpine. Airinei. Gheorghe . C = partea nordică a microplăcii Moesice. situate în marginea plăcii Est-Europene etc. apartenenţa ariilor riftogene la Tethys. 50 Universitatea SPIRU HARET . după autori.

11. 4 = Microplaca Moesică. Săgeţile indică sensul deplasării plăcilor 51 . Structura în cinci plăci a teritoriului României: 1 = Placa Euro-Asiatică.Universitatea SPIRU HARET Fig. 3 = Microplaca Panonică. 5 = Microplaca Mării Negre. 2 = Microplaca Transilvană.

la rândul său. desprinderea unor bucăţi din marginile continentale. alteori se produc deversări de pânze în evantai peste marginile continentale etc. Aceste sectoare diverse s-au reunit. pe de o parte. Pe acest plan sunt localizate cutremurele vrâncene. producând efecte de împingere. iar între ele.În ce priveşte Microplaca Mării Negre. alături de Placa Est-Europeană. expansiunea şi închiderea Oceanului Tethis (zeiţa mării la greci). faţă de toate celelalte. în timp. cu funcţie de geosinclinal. astfel. şi altul sudic. două continente. marginile microplăcilor au devenit labile şi au fost implicate variat în orogeneză. Au apărut. Laurasia (în nord) şi Gondwana (în sud). expansiunea şi închiderea unor oceane (rifturi). Astfel. a orogenului. În procesul evoluţiei. Pangea. Apar şariaje. cu sau fără subducţie. iar „Placa” nord-atlantică împinge Eurasia către sud. o dată cu apariţia. În felul acesta. de deschiderea. cu o înclinare de 55-600. poziţia centrală a Microplăcii Transilvane. reprezintă un aspect esenţial în explicarea structurii carpato-danubiano-pontice şi justifică existenţa a patru microplăci plus Placa Moldavă. Aceste rifturi s-au unit prin Atlanticul de mijloc. formarea de fose cu sedimente de tip fliş care apoi se cutează strâns. se va plămădi orogenul sau lanţul muntos Alpino-Himalaian. Cadrul global şi regional al evoluţiei Marile domenii şi regiuni geomorfologice continentale s-au restructurat periodic în funcţie de marile cicluri geodinamice ale evoluţiei plăcilor terestre. admisă obişnuit numai de geofizicieni. „Placa” Atlanticului de Sud împinge Placa Africană spre nord. Plăcile laterale acestui rift încep să crească prin materie oceanică. devenind unul singur. a despărţit Africa de America de Sud. Oceanul Tethys. prin subducţie şi topire. ce a împărţit Laurasia în două plăci (şi continente). a plăcilor din jurul celei Transilvane cu aceasta a impus câte un sector montan. Structura generală morfotectonică a teritoriului României este strâns legată de ultimul mare ciclu evolutiv al plăcilor terestre. este absolut indicată. adică numai coliziune fără subducţie. unul nordic. prin despicarea singurului continent care exista. şi construcţia. admiterea celor 4 microplăci. ci un amalgam implicând părţi din cea Moesică şi cratoane baikaliano-hercinice. în locul său. în cercul carpatic peritransilvan. când s-au născut şi riftul Atlanticului şi cel al Oceanului Indian. Atlanticul s-a creat din două rifturi iniţiale. altfel spus. Toate acestea indică scurtarea scoarţei oceanice a Tethysului. fiecare cu altă structură. Unele porţiuni restrânse de scoarţă oceanică sunt totuşi prinse şi 52 Universitatea SPIRU HARET . Pentru explicarea structurii actuale a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic sau. restructurările sunt în funcţie de evoluţia marginilor continentale şi a microplăcilor. iar pe de alta. în formă de S. pornind de la structura sa actuală. Acest ciclu morfotectonic s-a declanşat acum circa 180-200 milioane de ani (mezozoicul inferior. De asemenea. Ciocnirea sau coliziunea. Ea nu reprezintă o placă unitară. pentru ea a fost identificat totuşi un plan Benioff activ pe care se face subducţia. Eurasia şi America de Nord. ciclul alpin. o dată cu deschiderea şi expansiunea Atlanticului. La nivel regional. Închiderea Tethysului şi naşterea orogenului alpin încep la sfârşitul jurasicului şi în cretacic. sau aproape de verticală. Tethysul intră în compresiune şi începe formarea lanţului alpino-himalaian. care a început. care. după alţi autori între triasic şi jurasic). În acesta din urmă.

Africa (plus India) şi Eurasia. funcţionând ca microplăci. Există şi părerea că plăcile Est-Europeană şi Africană au intrat totuşi în coliziune. obducţie şi coliziune. din topirea frunţii plăcii subduse a apărut lanţul vulcanic oriental. avanfosa carpatică. în faza de rift şi ocean în expansiune. tot mai noi spre est (cu excepţia lanţului vulcanic). Subducţia s-a făcut sub o microplacă (Panono-Transilvană). pe aliniamentul unui rift. Acestea s-au desprins din marginea devenită labilă a Africii şi au înaintat mai repede în interiorul Tethysului în restrângere. se pare. S-a admis totuşi că în faţa celor două mari continente au existat plăci mai mici. 53 Universitatea SPIRU HARET .obduse (încălecate peste scoarţa continentală). Au fost indicate microplăcile turcă (se deplasează şi azi către vest şi sud-vest cu 12 cm/an). exemplul de munţi creaţi prin subducţie apare în Carpaţii Orientali (şi Nordici). fie prin intermediul unor plăci şi microplăci care au impus subducţii şi fose locale şi regionale. cutat şi acesta. S-a născut. formându-se scoarţă oceanică şi acumulând sedimente. Acesta din urmă. iau parte la naşterea orogenului diferenţiat de la un loc la altul şi. iniţial. contactul continentocean este pasiv (margine pasivă). S-a emis însă şi ideea că unele microplăci s-au rupt din marginea Plăcii Est-Europene (Panonică. Moesică). respectiv pe un prim aliniament tectonic. Pe plan regional. care a intrat apoi în expansiune. încă nu s-au ciocnit. sud-vest faţă de Placa Est-Europeană).a. anume Placa Est-Europeană (parte a Plăcii Eurasiatice). sistemul carpatic este tangent arealului alpino-mediteranean. interalpină ş. sub care s-a subdus însă tot o placă de tip continental. egeeană (avansează spre sud. Dacă. Pe glob. Ea a urmat. în fapt. La modul cel mai general se pare că Placa Est-Europeană este cea care se subduce sub cea africană. În principal. conduc la formarea munţilor prin trei mecanisme: subducţie (cu topirea scoarţei oceanice). în spatele blocurilor cristaline ridicate. Europa şi Africa. procesul geodinamic de subducţie s-a oprit. După aceea. cu ridicarea şirului masivelor cristalino-mezozoice şi realizarea în estul acestora a unei fose în care s-a depus flişul cretacic. creându-se apoi sectoare montane cu orientări variate. O altă problemă care trebuie avută în vedere este aceea a marginilor continentale care limitau Tethysul. împreună cu flişul foselor. iar plăcile s-au sudat. şi fosa molasei (subcarpatice). ca rest vestic al Tethysului. microplaca Mării Negre (care s-ar deplasa spre nord). Transilvană. După aceea s-au produs compresia şi subducţia. este vorba de existenţa şi azi a Mării Mediterane. În acest ultim timp. Marginile continentale labile se fragmentează. în timpul închiderii marginea devine activă sau labilă (margine activă). care ar indica faptul că cele două plăci vecine. s-au format flişul extern. Această labilitate este impusă de compresiunea rezultată din apropierea celor două plăci continentale. astfel. Acesta s-a cutat apoi puternic în procesul subducţiei. a ridicat probleme aparte încă de la apariţia teoriei plăcilor. un lanţ muntos linear. modelul tipic de subducţie îl oferă Cordiliera vest-americană. similară actualelor margini asiatice ale Pacificului. unei prealabile desprinderi a microplăcii Panono-Transilvane din cea Est-Europeană. pe total. în cicatricele rămase azi sub formă de suturi. În România. format din fâşii paralele. ca rest al Tethysului. fie în fundament.

În jurasicul superior. Mişcările kimmerice. ci din sedimente în straturi subţiri şi facies marin puţin adânc. când le-a despărţit un rift. Pentru conturarea microplăcilor de pe teritoriul României se impune a merge înapoi în timp şi mai mult decât ciclul alpin. 54 Universitatea SPIRU HARET . are tendinţa de a se ridica. afectate mai puţin de orogeneza carpatică. crusta oceanică încalecă pe cea continentală. impunând cutarea păturii continentale şi a acoperişului său oceanic. iar spre nord suferă o fracturare majoră (falia Sf. nu au afectat însă şi Carpaţii decât prin unele falieri. Important este faptul că aceasta din urmă. poate şi a celui anterior. unităţile Niculiţel şi Tulcea devin cratoane unite. Acesta s-a cratonizat apoi şi de la el a rămas Dobrogea Nordică. Aspecte ale acestui mecanism orogenetic se găsesc şi în România. care trecea peste Dobrogea Centrală. Structurile rezultate sunt foarte complexe şi diferenţiate regional. coliziunea continentală poate duce şi la edificii de tip montan care nu provin din fund oceanic adânc. cu orogen şi erodare. Transilvană şi Panonică. de ciclul hercinic. Ea a fost unită cu cea Est-Europeană până în ciclul orogenetic baikalian (precambrian). Aici a avut loc desprinderea microplăcii TransilvanoPanonice. în cele două microplăci. cum ar fi mai ales Subcarpaţii Getici. prin obducţie (obductio = a acoperi din nou). mai mult la partea de margine activă a Plăcii Est-Europene şi nu la Tethysul în sine. Gheorghe) pe care se scufundă Depresiunea Predobrogeană. iar în România apare mai tipic în Carpaţii Meridionali. Munţii Banatului şi Apuseni. care despărţea Masivul Măcin de unitatea Tulcea. dar antrenează în mod obişnuit şi un acoperiş de crustă sau sedimente continentale. deoarece a fost reluat. fâşia despărţitoare devine un craton (Dobrogea Centrală). blochează subducţia şi determină un şariaj al fundului oceanic peste continent. suturi marcate de ofiolite care penetrează masele sedimentare. pot intra mai târziu în coliziune directă cu „continentul” opus. şariajele au lăţimi mari şi asociază ofiolite (roci bazice) cu sedimente oceanice (fliş şi radiolarite). Se produce la închiderea unui ocean. în nord. în parte şi ceilalţi subcarpaţi. apar şi subducţii şi falii majore al căror joc determină esenţial anumite structuri. cutări. Ele se referă. cu excepţia marginilor acestora. Pe aceeaşi margine labilă a avut loc apoi şi un ciclu caledonic. Extinderea iniţială a orogenului hercinic.Al doilea mecanism de producere a munţilor. Acest tip de mecanism orogenetic este adesea asociat celui de subducţie. este oarecum invers subducţiei. trecea şi peste arealul actual carpatic. Se produc şariaje. Cel de-al treilea mecanism este coliziunea continentală. Are loc o orogeneză puternică datorită tendinţei părţii continentale subduse de a se ridica. când plăcile continentale vecine se apropie. specifice şi în Alpi. baikalian. pe riftul Apusenilor de sud şi est. Începutul se face cu conturarea Microplăcii Moesice. Fenomenul se produce în areal oceanic. fiind mai puţin densă. După o evoluţie de expansiune şi apoi contracţie. care apoi s-a fragmentat şi ea. Ia naştere o structură complexă. Pe plan global se dă ca exemplu închiderea Tethysului şi apropierea Euroasiei de Africa (plus India). În timpul primelor faze orogene alpine (kimmerice). pe grosimi foarte mari. Marginile continentale devin active. întinerite. care nu ajungea până la noi. iar sedimentele lor se pot cuta. în timpul închiderii acestuia. care însă nu s-a cratonizat total. se pare. arealul nord-dobrogean a fost împărţit în două de un rift intracratonic local fixat peste unitatea Niculiţel. Mai mult. În aceste părţi apar şi blocuri hercinice sau mai vechi. iar în est se prelungea în spaţiul Mării Negre.

Structura sectorizată a cercului Carpaţilor Româneşti: 1 = Carpaţii Orientali. 5 = Carpaţii Banatului 55 .Universitatea SPIRU HARET Fig. 2 = Carpaţii Curburii. 3 = Carpaţii Meridionali. 4 = Carpaţii Apuseni. 12.

56 Universitatea SPIRU HARET Fig. 13. preluate de la alţi autori. Gavăt ş. după I. nu sunt de obicei crustale .a. Principalele falii crustale. (G1 – G14 = numerotarea faliilor după autorii citaţi). celelalte falii.

De aici. despicat în marginea labilă a Plăcii Est-Europene continuată în sud cu Microplaca Moesică. cele din fliş paleogen şi. iar în vest lanţul vulcanic. formând şirul vulcanic. urmează apoi aliniamentele de tip culmi-obcine din fliş cretacic. Carpaţii Curburii au căpătat astfel o altă structură geomorfologică şi chiar geologică. direcţia fâşiilor amintite se curbează către sud. falia G7). Între Trotuş şi Dâmboviţa se schimbă. impunând o structură în tablă de şah. orogeneza carpatică găseşte Placa Est-Europeană lipită de Microplaca Moesică prin cratoane baikaliano-hercinice. au loc închiderea. De exemplu. Subcarpaţii. fruntea subdusă a Plăcii Moldave. 97). ajunsă la adâncimi de circa 135-165 km. a stat şi la originea ulterioară a Mării Negre (V.Apariţia rifturilor baikalian şi caledonic. Aliniamentele tectonice din ambele părţi se extind şi la Curbură. Carpaţii Orientali au rezultat prin coliziunea Plăcii Est-Europene. dar asociate între ele într-un cerc (fig. mergând până la Dâmboviţa. După o perioadă de expansiune a riftului. Aşadar. litologie şi structură. precum cea Moesică şi cea Transilvană. 11). Structura aceasta liniar-paralelă suferă o mică deplasare spre est pe falia Someşului Mare (fig. Rezultatul orogenezelor carpatice a fost nu un lanţ linear şi unitar. În faţa riftului s-a desprins o Subplacă TransilvanoPanono-Rhodoppă. 13). 8 şi 12) şi se menţine ca atare până la Trotuş şi Depresiunea Braşovului. Pe de altă parte. compus din fâşii structuralpetrografice paralele. formate în raport de unele microplăci. în vestul Curburii apare pânza unităţii 57 Universitatea SPIRU HARET . 1990. în final. Fâşia masivelor cristaline este cea mai veche. un rift secundar faţă de Tethys. iar mai târziu prin cutarea flişului extern şi. a molasei din avanfosa carpatică. Mutihac. În felul acesta. în fine. deci. una din faliile crustale ale Meridionalilor trece pe la Bran-BraşovTrotuş (G6 pe fig. putând fi urmărite până la Valea Dâmboviţei. din punct de vedere tectono-structural. direcţia de aliniere a structurilor. sud-vest şi chiar vest. aliniamentul riftogen s-a împărţit în sectoare cu condiţii regionale diverse. dar diferite ca vârstă. în funcţie de modul şi locul de coliziune al microplăcilor din faţa Plăcii Est-Europene. S-a născut astfel un segment muntos destul de lat. ci sectoare montane cu structuri şi orientări diferite. În această ultimă parte (între tortonian-pliocen). apoi prin încălecarea cristalinului peste flişul intern. chiar şi structurile în sine şi mai ales structura geomorfologică. p. cu Microplaca Transilvană (iar cei Nordici. prin subducerea Plăcii Est-Europene sub părţile cristaline labile rupte din Microplaca Transilvană. care au delimitat Microplaca Moesică de cea Est-Europeană. Deplasarea plăcilor şi ramurile carpatice Lanţul carpatic s-a născut din acelaşi aliniament de rift cu Balcanii. cu Microplaca Panonică). în arc de cerc.fig. Aici. 13. în timp ce flişul de tip oriental o depăşeşte. dar şi restrângerea lungimii sale prin curburi. începe să se topească şi expulzează lave acide pe aliniamentul ruptural iniţial din spatele cristalinului oriental. se întâlneşte o interferenţă între Orientali şi Meridionali. subdivizată ulterior. Coliziunea a început cu fazele orogene austrică şi laramică. pe un aliniament nord-vest–sud-est. chiar ceva mai de la nord (pe linia înşeuărilor din nordul munţilor Perşani-BaraoltBodoc-Nemira şi Berzunţ .

Sectorul Curburii este cel mai nou segment montan carpatic. S-a format aici un plan Benioff curbat. gruparea Piatra Craiului-Bucegi-Piatra Mare aparţine Curburii. respectiv către un colţ al Microplăcii Transilvane. se deplasează spre nord-vest. O dată cu încălecarea către est. s-a lărgit apoi prin distensie. A admite Subcarpaţii Curburii până la Dâmboviţa. împreună cu depresiunea. până la latura nordică a Depresiunii Braşov. La această alcătuire tectono-structurală aparte a Curburii s-a ajuns prin deplasarea Microplăcii Moesice. Microplaca Mării Negre. aşadar. dovadă fiind cutremurele vrâncene. influenţat de ambele sectoare vecine. pe linia de fractură Dâmboviţa Fierbinţi-Târg. Acestea. geologic. Microplaca Mării Negre. unde este deplasat cu 15 km mai la sud faţă de Munţii Făgăraş. care au suferit chiar în cuaternar înălţări de circa 1000 m.Piatra Craiului-Bucegi-Piatra Mare (echivalentă cu cristalin-mezozoicul oriental). o treaptă mai joasă de munte. Despicătura braşoveană. dar poziţia şi structura geomorfologică o plasează la Curbură. Sunt formaţi din Cristalin Autohton (Danubian) şi Pânza Getică. fiind lipite de Depresiunea Braşovului (care. din spate. o dată cu începutul opririi subducţiei Plăcii Moldave sub Orientali. care separă tectonic Curbura de Meridionali. către vest-nord-vest. extins între Trotuş şi Dâmboviţa. De asemenea. face parte din Carpaţii Curburii. El se impune printr-un arc de masive montane. marginea de vest a pânzei a fost încălecată de Meridionali pe falia Iezer-Păpuşa. mai ales către Braşov. umplându-se cu sedimente în principal fluviatile. care în faza austrică a încălecat peste flişul intern. împingând şi sectorul Munţilor Meridionali al geosinclinalului carpatic în aceeaşi direcţie şi poziţionându-l est-vest. plus o Pânză Supragetică. Subducţia este funcţională şi azi. concomitent cu înălţările montane. au rămas mai puţin înalte (1000-1200 m). dovadă pietrişurile de Cândeşti din Măgura Odobeşti. Carpaţii Meridionali au o structură de mari blocuri cristaline aliniate est-vest. Ea a fost desprinsă din cea Moesică. oprită din deplasare. devenind larga Depresiune a Braşovului. Arcul Curburii este completat cu subcarpaţii săi. unitatea a suferit o cutare largă. între Trotuş şi Dâmboviţa. Clăbucetele. iar în faţă luând naştere o „fosă” subsidentă (Focşani). A rămas astfel un sector de tranziţie. este o soluţie care separă forma (Subcarpaţii dintre Prahova şi Dâmboviţa) de geneza sa. pânza respectivă este specifică Orientalilor. împinsă se pare de subplăcile Turcă şi Arabă. separate de ridicarea cristalinului în Leaota. 58 Universitatea SPIRU HARET . Influenţele Microplăcii Mării Negre se resimt. în dreptul Curburii. ca şi latura montană nordică a depresiunii (Obcinele Braşovului). Au luat naştere prin coliziunea Microplăcii Moesice cu cea Transilvană. de asemenea curbaţi. către curbura flişului oriental. Peste ea se revarsă flişul arcuit al Curburii. Totodată. a suferit şi suferă în continuare lăsări subsidente). dar Carpaţii Curburii numai până la Prahova. lăsând în spate falia profundă Bran-Braşov-Oituz. la început slab afectat de înălţări. se conturează. dar formându-şi şi caractere proprii. În această parte. în jurasic şi mezocretacic. apărând două sinclinale mari: Piatra Craiului-DâmbovicioaraCodlea-Vulcan şi Bucegi-Postăvaru-Piatra Mare. acest sector are pe margini. pe care fruntea Microplăcii Mării Negre se subduce cu o înclinare de circa 600. În faza laramică. motiv pentru care şi această latură.

cuprinde masive prealpine rupte din Microplaca Transilvană şi un areal fost al fâşiei de expansiune din care au rezultat „cutele solzi". totul e acoperit de sedimente sarmato-pliocene necutate. nordul Masivului Poiana Ruscăi. deoarece Microplaca Panonică înfrunta. În mezocretacic. dar au rezultat din coliziunea Microplăcii Moesice (frontul său vestic) cu cea Panonică. formând un prag între Depresiunea Getică şi cea ValahoMoldavă. prinse azi între Getic şi Supragetic. parte din Almăj şi arealul Reşiţa-Moldova Nouă. după structurare. Semenic. Munţii Cernei. Cindrel. sub mioplicen. Compresia de aici a fost mai mică decât la Meridionali. mai ales între Argeş şi Dâmboviţa. Totodată. În rest. Ele au impus cutarea sedimentelor Depresiunii Getice mai vechi ca sarmaţianul mediu şi încălecarea acestora (inclusiv a fundamentului carpatic al Avanfosei Getice) peste formaţiunile Platformei Valahe. Munţii Căpăţânii. iar ulterior s-a înălţat puternic (la vest de Olt). ea constituie masivele: Măgura Codlei. împingând către nord sectorul corespunzător al zonei carpatice de riftogen. Pânza Getică de pe Autohton. atunci când înaintează peste Flişul de Severin (suprapus crustei oceanice) şi s-a desăvârşit în faza laramică (sfârşitul cretacicului – paleocen). Încălecarea Pânzei Getice a început în faza austrică. a fost erodată puternic. Munţii Banatului au avut o evoluţie relativ comună cu Meridionalii. La zi. o continuare a suturii transilvane şi analogă pânzei Flişului de Severin. se pare. areale de distensie. pe care îl încalecă. şi pe cea Transilvană. Ca urmare. în jur. Autohtonul s-a rupt din marginea labilă a Microplăcii Moesice. Împreună cu pânza Getică şi Suprageticul.4 Arealul prezent al Suprageticului înglobează: Culmea Făgăraş. În rest. anticlinalul Ocnele Mari (mai la nord este sinclinalul Râmnicu Vâlcea – sud). Acestea au fost mişcările moldavice. Retazat. inclus adesea la Getic. care s-a subdus. Suprageticul. suprapus iniţial unei scoarţe şi fose oceanice. În plus. plus Dognecea şi Locva. din cea Transilvană. Sebeş. peste Autohton rămânând în prezent numai peticul de acoperire Godeanu. Almăj (din Banat) şi Podişul Mehedinţi. deschis în jurasicul mediu. Vâlcan. mai ales la nord. La est de Olt aflorează mult paleogen. Iezer-Păpuşa. se pare. aceste structuri cutate apar numai în câteva locuri din Subcarpaţii Olteniei: anticlinalul Govora-Slătioara (la nord de care este sinclinalul Horezu). din sarmaţianul inferior. Din el sunt formate masivele: Parâng. Între ele s-a interpus flişul de Severin. Muntele Mic şi sudul Munţilor Poiana Ruscăi. Munţii Banatului au rămas mai puţin înalţi decât Meridionalii. iar Geticul şi Suprageticul. sunt singurii Carpaţi care nu au o latură comună Zona de solzi este. Autohtonul s-a subdus sub Pânza Getică. dar monoclin (cu excepţia anticlinalului Măţău). când flişul şi unele ofiolite obduse intră în coliziune cu Autohtonul. 59 4 Universitatea SPIRU HARET . unde avansează mai mult spre sud. Încălecarea s-a făcut pe falia pericarpatică (identificată prin foraje). părţile de nord-vest ale Cindrelului şi Sebeşului. Ultimele mişcări de cutare au afectat numai Depresiunea Getică. s-a structurat în mezocretacic. riftogenul Metaliferilor a creat.după ce prima se deplasase mult către nord-vest. anticlinalul Săcel-Gorj. deoarece stă pe un fundament carpatic mai ridicat. devenind un element important al structurii Meridionalilor.

13) în lungul căreia Apusenii nordici s-au deplasat către est. Ulterior. Munţii Apuseni au o poziţie aparte faţă de geosinclinalul sinuos al restului Carpaţilor (Orientali – Banat). 1990. ca structuri tectonice orogene. Spre Microplaca Transilvană ei se delimitează tot printr-o falie. au similitudini tectono-structurale cu ceilalţi Carpaţi. Urmele riftului şi geosinclinalului rezultat se găsesc azi în aliniamentul numit uneori Apusenii Sudici. ofiolitele rămase au fost obduse în faza austrică spre autohtonul de Bihor pe care se mula. care s-au format din marginea labilă a Plăcii Panonice. Ei reprezintă un diverticol carpatic ce face legătura cu Balcanii. iar cea Transilvană a opus rezistenţă. Autohtonul cuprinde azi Munţii Pădurea Craiului şi Gilău-Muntele Mare. cu resturi reduse de cristalin (în Trascău şi Rapolt). au suportat numai mişcări rupturale. Sunt compuşi dintr-un Autohton (Bihor) şi două complexe de pânze de încălecare. formate din sedimentar şi cristalin. Atât Apusenii Sudici. filoane. cu o masă foarte mare de ofiolite (oceanice) întinsă între Arieş (şi afluentul său Hăjdate) şi Munţii Drocea (dominaţi de ofiolite). Codru şi Biharia. Munţii Banatului se remarcă prin banatitele laramice ca manifestare finală a structurării munţilor (Meridionalii inclusiv). apărut în jurasic. câteva corpuri magmatice (intruse. 362). fliş mai puţin tipic. apărând azi în horsturile Codru-Moma. Pânzele de Codru. cu precădere. dyke-uri). cât şi cei Nordici. către nord. consumul de scoarţă oceanică a fost mai redus. Ele mulează deci autohtonul. Banatitele (din paleocen) apar pe trei aliniamente: a) Moldova Nouă – Sasca – Oraviţa – Bocşa Română – Nădrag. c) în estul Semenicului (Lăpuşnicel – Teregova – Armeniş). înălţări şi unele lăsări în depresiunile zise posttectonice.directă cu Microplaca Transilvană. Pădurea Craiului şi Bihor. şi din coliziunea celor două plăci. cu formarea de pânze tectonice în faza austrică şi puţin în laramică. impunând fracturi ale marginii plăcii vecine. au suferit de asemenea fracturări. Mai mult. peste care încalecă. 60 Universitatea SPIRU HARET . pe aproape 200 km. care merge între faliile Plopiş (nord) şi falia Sud-Transilvană (trece în lungul Mureşului şi nordul Meridionalilor). Ei au rezultat din evoluţia unui rift intracontinental deschis între Microplăcile Transilvană şi Panonică (Apusenii Sudici). sutura vest-carpatică. sunt limitaţi la nord de falia din sudul munţilor Plopiş (G10 pe fig. În acest proces. formând Pânza de Drocea (V. b) Berzasca – Şopot – Poiana Ruscăi. îndeosebi calcarele jurasice. Această sutură vest-carpatică (situată la vest de Alba Iulia) pare a fi. cu direcţie nord-sud. sud şi est Gilău şi arealul Baia de Arieş. având în Vlădeasa un fost graben umplut apoi cu banatite laramice. Mutihac. La acestea se alătură şi sedimentar prelaramic. deoarece nu era tangent cu o placă. Pânzele de Biharia sunt numai din cristalin (pânze de soclu) şi cuprind Munţii Highiş (Zarand). domină de obicei corpuri mici intrusive (silluri. Apusenii de nord. După volumul mare de ofiolite rezultă că. p. vulcanite neogene şi sedimentar postlaramic în depresiunile intramontane. sud Bihor. ci se afla între două microplăci. adică în Munţii Metaliferi şi Trascău. la închiderea zonei riftogene. Microplaca Panonică a avansat din vest sau nordvest către est – sud-est. alunecări şi dezmembrări ale unor straturi sedimentare. mai ales în ofiolite).

care ulterior au fost erodate mai rapid. Géophysique. blocul panonic. • Ciocârdel R. aceasta s-a ciocnit. deci. avansează spre sud-est pe falia Plopiş. Géographie”. în perioada de închidere. vol. Géologie. Spre sfârşitul miocenului apar şi erupţiile neogene folosind tot falii mai vechi. Bibliografie selectivă • Airinei Şt. care şi-a impus structura sa. împărţindu-i structural în două segmente (Metaliferi şi Trascău). (1972). s-a născut câte un segment montan cu altă structură. cu Placa Est-Europeană şi cu celelalte microplăci. 20. Recent seismic information of the litosphere in Roumania. Géophysique. • Bleahu M. în Colecţia „Ştiinţa pentru toţi”. produce curbarea Apusenilor Sudici. rupte din pătura calcaroasă a Pânzei de Drocea-Trascău. Géographie”. În legătură cu aceasta din urmă se remarcă şi olistolitele calcaroase (precum cele din Vulcan şi cele din sudul Bedeleului). fenomen ce a prins la mijloc Microplaca Transilvană. radiar-concentrică. (1976). În orogeneza austrică. Almaş – Zlatna şi Roşia Montană. care sunt (în ordinea vechimii lor): Moesică. Panonică şi a Mării Negre. Pe laturile ei labile. „Revue Roumaine de Géologie. Aceste blocuri au fost apoi însedimentate în roci moi. inclusiv Pânza de Drocea cu ofiolite. (1976). „Revue Roumaine de Géologie. Din structurile menţionate mai sus şi forma curbată a fostului geosinclinal al Apusenilor Sudici (Metaliferi – Trascău) rezultă că acesta putea fi iniţial (ca rift şi perioadă de expansiune) alungit liniar între două microplăci. cu o înclinare de circa 300. 16. Géographie. „Revue Roumaine de Géologie. Sudarea segmentelor carpatice în jurul Microplăcii Transilvane a format un inel montan unitar ca formă şi în bună parte şi ca evoluţie ulterioară. 2. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Géophysique. oarecum paralel cu cel oriental. Géographie”. prin Apusenii Nordici (autohton şi pânze). • Bleahu M. Cercul carpatic s-a născut. Excepţie fac Munţii Banatului. Aspects of the Carpathian-Balkanic Dinaric and Central Mediteraneean areas geodinamics. • Constantinescu L. Socolescu M. cu rejucări de falii obişnuit mai vechi. înălţări şi unele coborâri. (1983 şi 1989).. 61 Universitatea SPIRU HARET . Panonică şi Transilvană. Tectonica globală. Teritoriul României şi tectonica plăcilor. depresiunile posttectonice Brad – Săcărâmb. din curbarea a două arii riftogene situate în marginea labilă a Plăcii Est-Europene (cea Ccarpato-Balcanică şi cea Apuseană).după Airinei (1979). Ultimele deformări tectonice au avut loc în miocen şi au fost numai de natură rupturală. şi forţează încălecări peste Autohtonul de Bihor. Aşa au luat naştere. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Géophysique. un fost plan Benioff. cel mai complex fiind sectorul Munţilor Apuseni. o dată cu închiderea şi şariajele ce au urmat. I şi II. un diverticol al Meridionalilor. născut din ciocnirea Microplăcilor Moesică şi Panonică. şi peste unităţile vecine pe care şi le-a apropiat şi subordonat ca evoluţie. (1979). Structural position of the Apuseni Montains in the Alpine system. şi colab. în Apusenii Sudici. 20. Din ciocnirea cu fiecare din aceste plăci.

• Săndulescu M. Tectonopysics. cercul depresiunilor şi dealurilor peritransilvane. Geologie structurală. Bucureşti. filiala Bucureşti. Săndulescu M. Bucureşti. 8. Geografia României. • x x x (1983). LVI. 2. semicercul discontinuu al podişurilor. Care sunt limitele externe ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (În nord. 3. • Posea Grigore (1976). în ajutorul profesorului de geografie. Evoluţia teritoriului României în concepţia tectonicii plăcilor. Editura Didactică şi Pedagogică. . est şi sud-est valea arcuită a Nistrului. Care sunt elementele concentrice ale reliefului României ? (Cercul muntos carpatic. Care este obiectul de studiu al Geografiei fizice a României ? (Sistemul teritorial fizico-geografic al României conceput ca întreg şi pe elemente. vest şi sud Tisa şi Dunărea mijlocie şi inferioară. Editura Fundaţiei România de Mâine. altitudini diferite. Structura geologică a teritoriului României. (1973). probleme 1. • Posea Grigore şi colab. (1976). Bucureşti. vol. (1980). Care este locul central al sistemului teritorial românesc ? (Depresiunea Transilvaniei). (1990). I. Depresiunea centrală a Transilvaniei. marginea platformei continentale şi sudul Dobrogei marcat de prelungirea faliei Fierbinţi-Târg). 7. • Posea Grigore (1984). nucleul transilvan de podişuri. Societatea de Ştiinţe Geografice din România. în mare.Analele Institutului de Geologie şi Geofizică”. 9. „Comunicări şi referate de geografie”. Care este nucleul Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Cercul Carpaţilor Româneşti). iar în nord-est. semicercul câmpiilor).• Grasu C. 16. Autoevaluare – întrebări. 62 Universitatea SPIRU HARET . Geomorfologia României. 4. Editura Tehnică. vol. • Mutihac V. roci. (1997). Editura Tehnică. acest întreg corespunde. The plate tectonics concept and the geological structure of the Carpathians. Amsterdam. Tectonica plăcilor şi relieful. Geomorfologie.. cercul semicontinuu al câmpiilor. Analyse geotectonique des chaines alpines situées autour de la Mere Noire Occidentale. la care se adaugă arcul Nistrului şi cercul Prut-Dunăre-Tisa). • Posea Grigore (2002). Ce structură geografică are Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic ? (Radiaretajat-concentrică). cercul sau aureola externă de dealuri şi podişuri. Ce forme de relief evidenţiază cel mai bine structura radiară a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Reţeaua radiară de văi). 5.. cercul Subcarpaţilor şi al Dealurilor de Vest. 6. cu Domeniul geografic Carpato-Danubiano-Pontic). Societatea de Ştiinţe Geografice din România. Editura Academiei R.R. • Rădulescu D. Care sunt cele 7-8 fâşii şi aliniamente circulare sau arcuite care compun structura concentrică a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Coroana carpatică.S. IV. orientare şi înclinare a pantelor etc). Care fenomen structural diversifică foarte mult morfologia României şi peisajele sale geografice ? (Sectorizarea densă transversală a treptelor concentrice de relief prin elemente radiare – văi.

aliniamentul Crişului Repede ş. culoare. Ciocnirea căror plăci a condus la formarea fiecărui segment carpatic ? (Orientalii prin subducţia Plăcii Est-Europene sub cea Transilvană. plus apropierea plăcilor Africană şi Est-Europeană. Definiţi Microplaca Mării Negre ? Cea mai tânără placă şi singura activă în prezent. apariţia şi expansiunea oceanului Tethys. Cine şi cum a impus forma de cerc a Carpaţilor ? (Poziţionarea centrală a Microplăcii Transilvane. sau numai ultimele două). Munţii Banatului. Ce tipuri de mişcări principale ale scoarţei au avut loc în fazele orogene medii şi finale carpatice ? (Dominant. 19. 63 Universitatea SPIRU HARET . închiderea Tethysului şi apariţia Atlanticului. 17. În care faze orogene s-au structurat Carpaţii ? (Austrică. dar în mod divers.). Care au fost cadrul global şi cel regional al apariţiei şi evoluţiei Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Cadrul global: ciclul geodinamic alpin. şi teoria plăcilor aplicată sectorului Tethysului de vest şi Atlanticului). 12. aliniamente de focare seismice. prin evoluţia geosinclinalului Tethys şi a celui subordonat Carpatic. cu ruperea unor microplăci care au impus rifturi şi geosinclinale locale – carpato-balcanice – şi închiderea acestora cu naşterea de segmente muntoase. planuri de discordanţă tip Benioff. care avansează sub Carpaţii de Curbură). formată dintr-un conglomerat de vârste diferite. subducţie şi coliziune: resturi de magme bazice de fund oceanic. Culoarul Rucăr-Bran-Braşov-Oituz. din subducţia Microplăcii Mării Negre sub colţul de sud-est al celei Transilvane. Panonică – în vest –. Transilvană – care stă în centru –. valahă şi pasadenă. care s-a subdus sub Carpaţii Orientali. reunite în cerc în jurul Microplăcii Transilvane. din ciocnirea oblică a Microplăcii Moesice cu cea Transilvană. falia Jiului. 15. discontinuităţi altimetrice) care indică structura radiară a Domeniului CarpatoDanubiano-Pontic. ce s-a desprins în principal din Microplaca Moesică în momentul când s-a oprit subducerea plăcii Est-Europene sub cea Transilvano-Panonică. aliniamente de sutură. Care sunt teoriile ce explică geneza Cercului Carpatic şi a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Teoria geosinclinalului. 11. aliniamente de minim gravimetric ce presupun contacte între plăci şi microplăci). 13. Apusenii din subducţia Microplăcii Transilvane sub cea Panonică. care s-a ciocnit pe rând sau concomitent. cu celelalte „plăci carpatice”). continuat cu valea inferioară a Trotuşului şi o falie peste sudul Moldovei. falia şi valea Oltului până la Dunăre. pe plan regional: evoluţia specifică a arealului mediteranean al Tethysului. Care sunt elementele de recunoaştere a plăcilor şi microplăcilor pe teritoriul României ? (Cele care indică foste rifturi. văi. Meridionalii. 18. Care faze orogene sunt numite şi „neotectonice” ? (Fazele finale – attică.10. Care sunt plăcile şi microplăcile care se extind pe teritoriul României ? (Placa Est-Europeană. şi Microplaca Mării Negre în sud-est. 14. lanţul vulcanic transilvan. Curbura. rodanică. 16. din ciocnirea mai redusă a Microplăcii Moesice cu cea Panonică). şi microplăcile: Moesică – în sudul Meridionalilor –. laramică şi mai puţin în cea savică de la sfârşitul oligocenului. (Falia şi discontinuitatea Someşului Mare împreună cu aliniamentul Bârgău-Dorna-Valea Moldovei. falia şi culoarul Mureşului. Nominalizaţi cel puţin cinci aliniamente morfologice (falii. mişcări de înălţare. mai puţin cutări şi subsidenţe).a. sau sub Orientali). 20. prinsă la mijloc). când a avut loc închiderea geosinclinalului).

Alpii. cu multe chei epigenetice.). Stabilirea limitelor locale pe verticală. delimitând patru stiluri morfotectonice: alpin. sau lanţul AlpinoHimalaian ş. descrierea oricărei unităţi trebuie încadrată în regiunea sau subregiunea tipului major de relief de care aparţine. b) Grigore Posea (1981) aprofundează ideile de mai sus. Tipizările cele mai des folosite sunt în funcţie de altitudinile relative sau şi absolute (munţi înalţi. un masiv etc. Tipurile majore de relief sunt: munţi. Pe de altă parte. Este vorba de: limita superioară a câmpiilor. sau Munţii Vulcanici de Nord). dealuri. bănăţean (cu altitudini mai joase) şi apusean (intermediar ca altitudine. Tipuri de ramuri montane Menţionăm trei criterii de tipizare. jurasic şi transilvan. de Martonne numeşte munţii noştri. dar şi marilor lanţuri muntoase (Carpaţii. munţi de tip carpatic. de Martonne (1908). structura. mixt şi vulcanic. Emm. etajarea morfoclimatică şi de vegetaţie etc.a. limita inferioară şi superioară a dealurilor. 14). fiecare cu multe subtipuri. Pe total. reducându-se astfel costurile. Orientalii sunt jurasieni (dar cu o notă proprie. Carpaţii Nordici sunt alpini. cu precădere Olimpul din Grecia). Tipuri şi subtipuri de munţi Noţiunea de munte se aplică atât unor individualităţi mici (un munte. lanţul vulcanic). Astfel. a) Primul care a observat diferenţa de stil morfotectonic din cadrul Carpaţilor a fost Emm. câmpii joase etc. până la individualităţi. cu vulcanism intern). cât şi unor grupări. dar evidenţiind şi un criteriu conducător. Ca urmare. de la lanţuri şi sectoare sau ramuri.). Criterii de clasificare: altimetria (plus densitatea şi adâncimea fragmentării şi pantele dominante). 1.TIPURI ŞI SUBTIPURI MAJORE DE RELIEF Importanţă. 64 Universitatea SPIRU HARET . aplicând fiecărora criteriile de clasificare. Acest tip transilvan se împarte în trei subtipuri: meridional (mai înalt şi cu relief glaciar). geneza. cu un masiv central din care se desprind horsturi. ramuri sau şiruri de munţi (Munţii Parângului. morfografia (în special forma ca perimetru şi în profil). tipizările trebuie să se facă gradat. plus Măcinul (fig. hercinic regenerat. podişuri. orice proiect de sistematizare şi amenajare a teritoriului se suprapune unui tip sau subtip major de relief. iar Meridionalii reprezintă un tip aparte pe care l-a numit transilvan (similar celor din estul Peninsulei Balcanice. sau pe trepte de mărime. câmpii şi depresiuni. limita inferioară a munţilor (se trasează după aproximativ aceleaşi criterii ca şi cele amintite mai sus).). care poate fi apoi aplicat şi pe alte unităţi (regiuni) compuse din aceleaşi tipuri de relief. Cunoaşterea tipurilor şi subtipurilor majore de relief are o dublă importanţă: pentru sistematizarea taxonomico-geografică şi pentru practică. care separă tipurile: alpin.

14.Fig. Tipuri genetice de munţi 65 Universitatea SPIRU HARET .

fliş cretacic. măguri de tip neck sau dyke (schelet). Piatra Mare. Întorsurii ş. la structurarea şi ridicarea mai târzie a Carpaţilor Curburii. prin restrângere. obcine cristaline (Mestecăniş. Bârgău şi Munţii Metaliferi).a. pe de altă parte.nord-vest. Baraolt. Postăvaru. Obcina Mare. Ciucaş. domină Carpaţii Orientali şi de Curbură. A urmat subducţia frontală a Plăcii Moldave. platouri de lave (Igniş).a. plus un lanţ vulcanic. Cindrel etc. Chiar flişul cretacic s-a depus tot pe substrat oceanic. a orientat către vest şi elementele structurale sudice ale Orientalilor. În general însă. mari masive (gruparea Parâng şi RetezatGodeanu). şirul sudic. urmată de coliziuni şi subducţii continentale şi uneori chiar obducţii. 66 Universitatea SPIRU HARET . În plus. horsturi (Codru-Moma. sub Orientali. Culmea Lăcăuţi).Tipul carpato-hercinic regenerat este dominat de masive cristaline. Meseş etc. Podu Calului. Au următoarele subtipuri: obcine (Feredeu. impunând alte structuri locale.a. cu acoperiş sedimentaro-mezozoic (Almăj. Iezer etc. reînălţate apoi puternic. • În Meridionali a dominat o coliziune oblică a Plăcii Moesice faţă de cea Transilvană.). A apărut astfel un segment muntos cutat în şiruri paralele – cristalin. • Carpaţii Orientali s-au născut printr-o primă subducţie a scoarţei oceanice formate după deschiderea primului rift carpatic din care.). Tipul mixt alpino-hercinic este specific Apusenilor (masive cristaline. în faze. Siriu). format din fliş puternic cutat în orogeneza alpină. şi pe alocuri esenţial. sau fără (Făgăraş. pe de o parte. care a continuat însă. Aceasta a contribuit în continuare. Perşani) ş. masive cupolare (Poiana Ruscăi şi Cozia). Subducţia Plăcii Mării Negre se face pe un plan orizontal arcuit. s-au născut pânzele transilvane.).). c) Ramuri montane formate prin subducţie.a. subdus ulterior.). medii şi joase. ceea ce a impus un şir curbat extern de masive montane. platouri de aglomerate (în sud). marcate azi de aşa-zisa sutură transilvană. • Carpaţii Curburii reprezintă un sector nodal de tranziţie între Orientali şi Meridionali. Placa Moesică. Moesică şi Transilvană. Ivăneţu ş. Penteleu). Acestea au. rezultat din interacţiunea a câte două plăci vecine. fliş şi vulcanism). Microplaca Mării Negre. Tipul carpato-alpin. începută probabil concomitent cu subducţia ultimei scoarţe oceanice. măguri-cupole epigenetice (în Ţibleş şi Bârgău). cu încălecarea Geticului (rupt din Placa Transilvană) peste Autohtonul moesic. masive structural-petrografice (Ceahlău. fliş paleogen şi subcarpaţi (molasă). creste masive (Făgăraş). ruptă din cea Moesică şi devenită acum foarte activă. masive de fliş cu altitudini diferenţiate de tectonica cristalinului de subasment (la Curbură – Penteleu. cu conuri şi cratere şi subtipul sedimentaro-vulcanic (Ţibleş. la rândul lor.) şi grabene (Culoarul TimişCerna ş. Bodoc. 13a). clăbucete (clăbucetele Predealului. obducţie şi coliziune continentală. creste structural-petrografice (Culmea Bedeleu. deplasându-se către vest . Aici. masive asimetrice (Rodna). care pot fi: înalte. până la cutarea şi ridicarea Subcarpaţilor Moldovei. în spatele căruia apar trei trepte mai joase: clăbucetele (curbate şi ele). diferite tipuri subordonate de relief: cratere. şi plăcile Moldavă. Ea a condus la o singură pânză tectonică principală. extinzându-i până la actualele falii crustale G6 şi G7 (fig. Depresiunea Rucăr-Braşov-Oituz şi obcinele Perşani-Nemira-Berzunţ. o dată cu începutul opririi subducţiei Plăcii Moldave sub Orientali. este vorba de subducţie de scoarţă oceanică. Tipul munţilor vulcanici cuprinde trei subtipuri: şirul nordic în stadiul de schelet. Fiecare dintre cele cinci ramuri carpatice a luat naştere printr-un alt mecanism. în dreptul Curburii. s-a conturat.

15. Tipuri de munţi în România delimitaţi după indici morfometrici 67 .Universitatea SPIRU HARET Fig.

cele din Munţii Cernei. Bucegi). masivele Maramureşului. dar cu cea Panonică. Badea. Hăşmaşu. sudul. în cadrul lor se remarcă subtipuri ca: platouri calcaroase (Pădurea Craiului. rezultând tot din coliziunea Plăcii Moesice. 15). Munţii medii au altitudini dominante de 1000-1400 m şi se extind mai ales pe fliş (Obcinele. 2. Giumalău. vestul şi nordul Apusenilor. Cuprind vestul Banatului. până la Ţarcu. Rodna. cele din Munţii Vâlcan. Colţii Trascăpului ş. Rarăul. Platoul Cărbunari.masive conglomeratice (Ceahlău. • Carpaţii Apuseni prezintă ca specific şi obducţia unor părţi dintr-un fost fund oceanic secundar. . Şureanu. Munţii Mehedinţi. apoi cele din Culoarul Bran. din Trascău ş. deci. medii şi joşi (Posea. Găina. singurul aliniament unde Microplaca Transilvană este încălecată de o microplacă vecină. 1980). Buila-Vânturariţa.). ca. Cât priveşte Apusenii Nordici.). Postăvaru. şi influenţe panonice. 1981) distinge următoarele subtipuri: .000 (Grigore Posea. 1981) se face în funcţie de altitudinile absolute maxime şi minime de la noi din ţară (fig. Bicaz.munţii cu suprafeţe de nivelare bine etajate şi bine păstrate (Meridionalii. .a. Culmea Bedeleu-Ciumerna. masive şi martori calcaroşi (Rarău. Piatra Mare. Munţii Dognecei). fiecare cu o altă structură. Munţii Banatului. sau Apusenii Sudici. toate între Rarău şi Bicaz. cinci ramuri carpatice. Rodna.). Iezer. Obcinele Braşovului. creste. Podu Calului ş. apoi Ţibleşul şi masivele vulcanice sudice etc.. Munţii Oaş. Frunţi.). Munţii Cernei. Aninei etc. ei s-au format din marginea labilă estică a Plăcii Panonice în interacţiune cu Microplaca Transilvană. Gilău ş.a. latura olteană a Meridionalilor şi parţial în Hăghimaş. 68 Universitatea SPIRU HARET . b) Clasificarea în funcţie de modelarea externă (Posea. bare şi culmi calcaroase (Piatra Craiului. ulterior. Bran-Rucăr.• Carpaţii Banatului au avut o evoluţie relativ comună cu Meridionalii. . Măcin etc. Bucegii. Stânişoarei. din care s-au născut Metaliferii şi Munţii Trascăului. Bâtca Arsurii ş. pe rocile predominante. Grebenul. banatitele puse în loc în faza laramică. altitudini dominante de peste 1400-1500 m (masive cristaline ca Făgăraş.munţii cu relief glaciar şi etaj alpin (Meridionalii. astfel. Ciucaş. Munţii înalţi au etaj alpin sau cel puţin subalpin. câteva masive din Vrancea. Almăj. klippe (Tarniţa. Tipizarea folosită pe harta geomorfologică 1: 400. dar cuprind şi munţi cristalini (Ghiţu.a. L. cu similitudini şi în Apuseni. Munţii joşi au altitudini dominante de 500-1000 m. remarcat îndeosebi în Apuseni. În această parte ar fi. de exemplu. Au rezultat. Giumalăul. PadişScărişoara. Clifele. Codru-Moma. într-un fel. Giurgeu şi Rodna. Mehedinţi şi Godeanu. 3. Bihor-Gilău-Vlădeasa).munţii cu relief carstic dezvoltat. culoare şi depresiuni intramontane.). Rodna). Aceasta se bazează pe două limite intermediare de altitudine (1000 şi 1500 m).a. vârstă (alpini şi hercinici). compresia ce a condus la înălţări a fost mai redusă. unele masive din fliş ca Ceahlăul.). Acest segment a suferit.a. Tipuri de individualităţi montane a) Clasificarea în munţi înalţi.

7 – Conglomerate. 9 – Limite (limita Carpaţilor. depresiuni etc. 8 – Depresiuni intracarpatice.Universitatea SPIRU HARET 69 Fig.) . limită de unităţi şi subunităţi – masive. culmi. 6 – Eruptiv în areale de fliş. Structura complexă a Carpaţilor: 1 – Areale cu şisturi cristaline. limită de sectoare sau grupări de masive. 4 – Fliş paleogen. 2 – Calcare mezozoice. 3 – Fliş cretacic. 5 – Eruptiv. 16.

Aninei. e) Munţi formaţi din roci vulcanice neogene: . Poiana Ruscăi. Goşmanu.. Culoarul Mureşului.ofiolite. Metaliferi şi Detunatelor). de podiş (Bozovici).a. Rodnei. Haţeg. carstice (Podul Dâmboviţei. Lăpuşna. Bârgău. Culoarul Mureşului. Poiana Spinului. . Petroşani. h) Depresiuni intramontane. Ivăneţu. de dealuri (Petroşani. Piatra Craiului . d) Munţi sedimentaro-vulcanici (Ţibleş.peste 1500 m (Rarău.conglomerate.calcare). c) Munţi formaţi din sedimentar (predominant fliş): . Lăpuş. . . . Nemira.peste 1500 m (Maramureş. Semenic. dealuri. Gilău). de eroziune (Oaşa. Şaua Vârfuri (între Hălmagiu şi Beiuş). Pădurea Craiului). Culoarul Bistrei. Gheorgheni). Trascău).). Maramureş).calcare.). Suhard. de baraj vulcanic (Ciucuri. Zarand. bazinet. Câmpeni. vulcanice-cratere (Sf. Siriu. Padiş ş. Almăj. glacisuri. Gurahonţ. Cernei. Postăvaru .a. Vrancei.după geneză: tectonice (Braşov. Şumuleu. Bodoc. Bozovici. . 70 Universitatea SPIRU HARET . Ciucea.măguri vulcanice (vulcani schelet): Oaş. culoar depresionar. Ciucuri. Obcina Mare.peste 1500 m (Ceahlău . Podu Calului. cu piemonturi. .după altitudine: de la 70-100 m în Defileul Dunării. . Există mai multe noţiuni cu înţeles uneori de depresiune: ţară.sub 1500 m (Obcina Feredeu. Baraolt. golf depresionar ş. Plopiş. Tarcău. f) Munţi hercinici (resturi): Măcin. Măgura Caşin. Şaua Osteana (între Plopiş şi Meseş). cu lunci şi terase largi (Brad-Hălmagiu). Berzunţ. dar şi cele citate mai sus lărgite adesea prin eroziune). Frunţi. Stânişoarei. b) Munţi cristalini cu sedimentar deasupra (fig. Munţii Aninei. Zlatna etc. Dognecei. Baiu. Giumalău. Meseş). – la confluenţă). Tipizările se fac după mai multe criterii (Grigore Posea şi Valeria Velcea. Ciuc. poliile şi padinile din Munţii Dognecei. 16): .sub 1000 m (Locva. Codru-Moma. Piatra Mare .conuri şi cratere (Căliman. Făgăraş-Retezat. până la 800-1300 m (Vatra Dornei) şi peste 2000 m circurile glaciare.platouri de aglomerate (poala transilvană a munţilor Căliman-Harghita). Bucegi . Măgureaua . Grohotiş. Hăşmaşu. Ciumatu). Muntele Mare.după relieful dominant: de câmpie şi glacisuri (Braşov).calcare.). Ghiţu. Loviştea ş.a) Munţi din roci cristaline fără cuvertură sedimentară: . Timiş-Cerna.între 200-600 m. g) Culoare montane: Bran-Rucăr. cu piemonturi şi glacisuri (Haţeg.platouri de lavă: Igniş. Lotru-Petroşani-Cerna.sub 1500 m (Perşani. Gurghiu. terase şi lunci (Maramureş).). Harghita. tectono-erozive (Întorsura Buzăului. Harghita-Mădăraş ş. Ana. glaciare (circurile glaciare). 1967): .a. Abrud ş. din Podişul Mehedinţi.conglomerate şi calcare.a. Vlădeasa). uluc. Bihor). Ciucaş . Gutin.între 1000-1500 m (Obcina Mestecăniş.a. Gheorgheni. Leaota. .conglomerate. Mehedinţi. Clăbucetele Întorsurii şi Predealului. Vâlcan. Loviştea. . cu relief montan (Vatra Dornei). Timiş-Cerna. Saca. Penteleu. Brad-Hălmagiu etc.

Poarta Orientală. Oituz. Petroşani. Cârşa Roşie. Merişor (Băniţa). Pârâul Rece. Brad-Hălmagiu. Boncuţa. Prislop. Şandru (1998) ş.a. Tipuri şi subtipuri de dealuri pre şi pericarpatice Dealuri subcarpatice Subtipuri: oltean (un uluc depresionar subcarpatic. Bixad-Turia-Plăieşi. Ana). Gheorgheni. Lainici. Padiş. Ozunca. Perişani. . deschise prin chei sau defilee (Braşov. Păduchiosul. moldav (cele mai extinse depresiuni. Trecători şi pasuri în Munţii Banat-Poiana Ruscăi. deschise prin porţi largi (Maramureş. Şetref. I. De această problemă s-au ocupat Al. plus un şir de dealuri de anticlinal. împreună cu depresiunile intramontane. Buceş. Moineşti. Trecători: Turnu Roşu-Cozia. Tulgheş. Trecători: Topliţa-Deda. Bucin.a. Neteda. Culoarul Bistrei). Bran (şi Giuvala). Moineşti. Lăpuşna. Pasuri şi trecători carpatice* Nu reprezintă forme majore. transversale (Braşov. Grigore Posea (1977 şi 1999) ş. Predeluş.a. Poarta de Fier a Transilvaniei. Cărbunari. Tarniţa. Cheile Minişului (Marila). Ivăneţu. Pasuri: Transfăgărăşanul. Trecători şi pasuri în Carpaţii Orientali. Buru (Arieş). Acestea facilitează circulaţia transcarpatică şi. Bicaz..după poziţia în cadrul lanţului montan: longitudinale (Maramureş. Rotunda. Cerna-Petroşani-Lotru ş. Predeal. Ţarova (Pârvova). Trecători şi pasuri în Munţii Apuseni. Ghimeş (Păltiniş-Ciuc). iar de rolul geopolitic al pasurilor şi depresiunilor. Trecători : Harţagu-Buzău şi Racoş. Comăneşti. apare şi în arealul Câmpulung-Muscel). culmi oblice pe munte axate pe conglomerate * Vezi şi p. Gutin (Pintea). Bucium. dar constituie o caracteristică importantă a Carpaţilor. Naideş-Pojejena.). Gurahonţ (Crişul Alb).după gradul de închidere: închise (Sf. în nord există un aliniament al pasurilor transcarpatice: Tihuţa-Mestecăniş. Pasuri: Huta. Tabla Buţii. Ciucuri. curbură (2-5 şiruri de dealuri. au facilitat habitatul şi stăpânirea interiorului Carpaţilor de către daci şi români. Zugreni. Osteana. Izvoru Ampoiului. Bran-Rucăr. Diham. 71 Universitatea SPIRU HARET . Bozovici. Bogata. La Comoară. Ciumârna. Urdele. Haţeg. Brădet (Întorsurii).a. Tihuţa. Ozunca. Ortelec. Caşin. inclusiv pinteni montani. Trecători: Ciucea. Stâna de Vale. Ursoaia. Tămaş. Bratocea. Rusca. Muşat (Lăcăuţi).. Borsec. Almaşu. Rica (Mereşti). Lotru. Ciucea). Poarta Orientală (Domaşnea). cei mai înalţi subcarpaţi). 2-7 şiruri de depresiuni pe sinclinale şi de eroziune. Savu (1972). Mestecăniş. Izvoru Mureşului. Trecători şi pasuri în Carpaţii Curburii. Trecători şi pasuri în Carpaţii Meridionali. Culoarul Mureşului ş. Oslea. Culoarul Timiş. Cristior. Vlăhiţa. 225-226. Pasuri: Vălişoara. Trecători: Defileul Dunării şi Bârzava. în principal de eroziune. Culoarul Mureşului (Zam). Ghimeş Palanca. Tărtărău. Sicaş.). TuşnadMalnaş. Uz. Pasul Romanilor. Stânişoara. Vârtop. Pasuri: Gărâna. 4. Botiza. Pasuri : Mereşti. o ramă externă de dealuri piemontane.

puternic sedimentat. cu interfluvii netede orientate nord-sud (piemonturile Cândeşti. muscele (dealuri pe monoclin şi depresiuni de eroziune atât la contactul cu muntele. Dealurile şi depresiunile vestice Dealuri joase. Dealuri subcarpatice transilvane Sunt dezvoltate dominant pe sinclinale. podiş de câmpie colinară (Câmpia Moldovei). Muscelele Năsăudului (monoclin). podiş fragmentat în culmi înguste şi paralele cu văi consecvente (Colinele Tutovei. cu inselberguri) şi chiar ca subtipuri. Podişul Transilvaniei este situat pe fundament de orogen-tranziţie. Prezintă 4 subtipuri: podiş de monoclin fragmentat în masive şi culmi deluroase şi cueste (Podişul Sucevei). pe alocuri cu măguri formate din cristalin. dealuri de tip inselberg şi pedimente (Tulcea-Cataloi-Dunavăţ şi cele din vestul Măcinului). peneplenizat. în meoţian. depresiuni marginale largi (Făgăraş. Motrului). acoperit la suprafaţă cu sedimente mio-pliocene. gruiuri piemontane (Gruiurile Argeşului şi Jiului). cât şi spre Podişul Getic). Lăpuş (culme deluroasă pe conglomerate şi depresiune de eroziune pe roci moi cutate). dar ultimul este un mozaic de alte subtipuri: podiş de platformă cu structură tabulară (Dobrogea de Sud). podiş de platformă peneplenizat pe şisturi verzi (Dobrogea Centrală). Cotmeana. 200-300 m. dealuri subcarpatice de tip transilvan (Subcarpaţii Transilvaniei). disecat în cueste şi văi structurale. pe roci moi miocene (Câmpia Transilvaniei). piemontane (Podişul Lipovei). Podişul Getic este tipic piemontan. Bistriţean (dominate de glacisuri şi depresiuni). vulcanic sau roci sedimentare mezozoice dure. care pătrund şi în golfurile depresionare vestice. Fălciului şi în parte în Podişul Covurlui). Are trei subtipuri de bază. Sibiu etc. Podişul Moldovei are fundament de platformă. fragmentat în culmi masive alungite est-vest şi culoare largi de văi (Podişul Târnavelor). Olteţului. bănăţene (relativ similare cu cele crişene). pe roci moi necutate. podiş complex (Dobrogea de Nord) compus din munţi hercinici. fosilizat în panonian şi renivelat în postponţian). podiş pe sedimente mio-pliocene. Tipuri de podişuri Fiecare podiş formează un tip aparte morfostructural. podiş cu largi suprafeţe structurale şi cueste proeminente (Podişul Central Moldovenesc). depresiune-pediplenă (Nalbant). iar depresiunile pe anticlinale.). Subtipuri: podiş uşor fragmentat cu multe măguri cristaline (Podişul Silvaniei).şi un culoar depresionar la contactul cu Podişul Moldovei – Moldova-Siret). podiş calcaros. cu creste şi masive deluroase. iar apoi înălţat şi fragmentat diferenţiat în 5 subtipuri: podiş de sedimentar paleogen şi miocen (Someşan). Podişul Dobrogei este cel mai complex ca geneză (de platformă. structural. 72 Universitatea SPIRU HARET . cu următoarele subtipuri: câmp slab fragmentat (Piemontul Bălăciţei). crişene (dealuri înguste în vestul horsturilor şi depresiuni deluroase în grabene). platouri de diabaze (Niculiţel). Subtipuri: Homoroade-Târnave-Mureş (depresiuni pe anticlinale şi dealuri pe sinclinale şi parţial acoperite cu aglomerate vulcanice). cu cueste şi inselberguri (Babadag). dealuri şi coline rotunde şi domoale. peneplenizat în mai multe rânduri (în timpul lui SII peste Podişul Someşan. cu interfluvii înguste divergente (Piemontul Topolog-Bascov). cu oarecari trăsături de platformă.

Terra”. Geomorfologia României.Podişul Mehedinţi are o structură carpatică peneplenizată. Câmpia Leu-Rotunda. Câmpia Lugojului. 3. Harta geomorfologică a R. piemontane subcarpatice (Câmpia Târgovişte-Ploieşti şi Câmpia joasă a Râmnicului). litorale (fâşiile de plaje şi grinduri). • Posea Gr. Câmpia Mostiştei. de glacis-piemontan (Câmpia Buziaş şi Bârzavei). Balta Isaccei). Balta Brăilei. dominant piemontan veche şi de terase) şi Câmpia Limanurilor sau Estică (cu dominantă piemontan-terminală. de glacis-piemontan predobrogean (Câmpul Hagieni). • Posea Grigore (1987). Câmpia Cigherului. de subsidenţă (Câmpia Someşului. 73 Universitatea SPIRU HARET . de terase (cea mai mare parte din Câmpia Olteniei. în două mari subtipuri : Câmpia Getică (până la Argeş. • Posea Grigore (1997). . de tip baltă actuală (Balta Ialomiţei. de glacisuri şi cu limanuri recente). • Posea Grigore. importanţă practică. Bibliografie selectivă • Posea Grigore (2002). Câmpia Pucheni. Tipuri de câmpii Tipurile generale genetice sunt: fluvio-lacustre (Câmpia Română şi Câmpia de Vest). Subtipurile genetice ale Câmpiei de Vest: de glacis neterasate (Câmpia Ardud şi Tăşnad.. Câmpia Mureşului în ansamblu).000. Subtipurile câmpiei deltaice: fluviatilă şi fluvio-marină. de podiş peneplenat (Câmpia Buduslăului). Editura Fundaţiei România de Mâine. de terase (Câmpia Bocsigului. Tipuri ale reliefului major în Câmpia Română. Editura Fundaţiei România de Mâine. Câmpia Arancăi). Câmpia Iancăi. de abraziune (platforma continentală) şi câmpii deluroase (Câmpia Transilvaniei şi Câmpia Moldovei. Câmpia înaltă a Râmnicului). Badea L. Câmpia Lehliului. Câmpia Barcăului). piemontan-terasate (Câmpia Vingăi. Câmpia Siretului inferior). după vechime şi aspectele actuale generale. de subsidenţă (Câmpia Titu. Câmpia de Vest a României. piemontane prebalcanice (cu straturi de Frăteşti – Câmpia Burnas). Câmpia Padinei. Valeria Velcea (1967). nr. Câmpia Timişului. 17).. de glacis subcarpatic (Câmpia Istriţei.S. care sunt dealuri). „Natura”. Câmpia Strachinei. piemonturi terminale (Câmpia Vlăsiei. Subtipurile genetice ale Câmpiei Române: piemontane getice (Câmpia Sălcuţei. 3.R. Câmpia Săratei. Clasificarea depresiunilor. compusă din două benzi cristaline între care se interpune o fâşie de calcare mezozoice carstificate.. Câmpia Joasă a Crişurilor. Câmpia Boianu). fluvio-marine (Delta). de glacis premoldav (Câmpia Covurluiului). Toate se pot reuni. de subsidenţă. nr. piemontan-terminale (Câmpia Carei. Câmpia Jimboliei. (1980). Câmpia Aradului). Câmpia Piteştiului. Câmpia Ierului. Câmpia Honoriciului. Câmpia Viziru) (fig. Câmpia Tecuciului). de tip baltă dunăreană veche (Câmpia Mărculeştiului. de glacis terasate (Câmpia Miersig şi Cermei). Câmpia Nădlac. scara 1:400. Câmpia Ţipariului). Câmpia Buzău-Călmăţui. Editura Didactică şi Pedagogică. Câmpia Găvanu-Burdea).

Câmpia Română – tipuri genetice de câmpii . 17.74 Universitatea SPIRU HARET Fig.

suprafeţe fosile (de soclu. 4. grupate în 3-4 complexe. ani (egale cu S I3. sau generalizat (Pediplena Carpatică. SI3 = 13-23 mil. ∗ Denumiri: pe ramuri muntoase sau chiar pe masive (Borăscu. ani (prebadenian). Suprafeţele din Carpaţi ∗ Sunt cele mai studiate (studii pe unităţi. Tipuri de podişuri şi specificul fiecăruia. sinteze).). notate şi S IV1 – S IV2). Meridionali. cercetări în alte regiuni. ani (danian-eocen). Râu Şes. S II1 = 13-23 mil. Paralelă între Subcarpaţii externi şi Subcarpaţii Transilvaniei. Tipuri de depresiuni intramontane . ∗ Înclinarea medie a suprafeţelor: S I = 5-7‰. niveluri de vale (umeri de eroziune). suprafeţe exhumate. 6. Pasuri şi trecători în Carpaţii Orientali. dar mai sus cu 200-400 m. Suprafeţele carpatice de bordură.Autoevaluare – întrebări. S II = 12-15% (domină flişul cretacic). probleme 1. 3 din conglomerate. obducţie şi coliziune continentală (exemplificări la ramurile carpatice). Suprafeţele medii Carpatice. S III = 8-10% şi S IV = 4-5 %. S III = 400-1100 m şi S IV = 300-900 m. ani (ponţian). suprafeţe de interfluvii. Tipuri genetice de câmpii din Câmpia Română şi din Câmpia de Vest. ani (sarmaţian-meoţian). SUPRAFEŢELE ŞI NIVELURILE DE EROZIUNE Istoricul cercetărilor: cercetări în Carpaţi. ∗ Durata perioadelor de eroziune (şi vârsta): S I1 = 30 mil. Tipuri regionale: carpatice şi subcarpatice. 9. Zarandului. 5. Tipurile de ramuri montane după stilul morfotectonic şi după procesele de subducţie. S II = 350-1600 m (după masive). 10. dar pe alte locuri). de Curbură. 8. 5 vulcanice şi 3 culoare montane. 2 sedimentaro-vulcanice. Importanţa cunoaşterii tipurilor şi subtipurilor majore de relief. suprafeţe la zi. notată şi S I1 – S I3. Tipuri: pediplene. în câmpii (fosile). Munţii Banatului şi Munţii Apuseni. Tipuri de dealuri subcarpatice. S I2 = 2-12 mil. Enumeraţi câte 5 masive cristaline. 75 Universitatea SPIRU HARET . S III = 5-20‰ şi S IV conformă cu actualele profile de râuri. ani (villafranchian). Fărcaşa. ∗ Număr: 4-5 până la 9-10 niveluri. 5 sedimentar fliş. în lacune stratigrafice). în podişuri (la zi şi fosile). 7. exemplificări. peneplene. S II = 20-30‰. S II2 = 2 – 4 mil. 5 cristalino-mezozoice. Carpaţilor Meridionali şi Oaş-Gutin? 3. ∗ Procentul extinderii actuale în Carpaţi: S I = 2% (şi dominant pe cristalinomezozoic). notate şi S III1 – S III3 şi Nivelurile carpatice de vale. Gornoviţa. ani (oligocen). S IV1-2 = 2 mil. Feneş-Deva etc. Măguri-Mărişel. ∗ Altitudinile actuale: S I = 500-2300 m (după masive). Cum oscilează limita inferioară (altitudinea) a munţilor: Banatului. S III1-3 = 4 mil. notate şi S II1 – S II2. 2. suprafeţe de eroziune.

de unde urcă apoi ca umeri. şi submodelul Banat. 18. S II2 = 700-900 m. dar în vest se comprimă toate între 300-550 m. la 800-1000 m. În masivele joase dispare S I1. S III apare ca o mică treaptă orizontală pe bordura montană nordică la 1000-1100 m. S IV1 = 650-800 m pe văile transversale şi 750-800 m pe cele secundare şi S IV2 = 550-600 m. S I2 apare rar. Suprafeţele de nivelare din lungul defileului Dunării: 1 = Suprafaţa Almăjului. S I are uneori trei niveluri situate la 2300-2200 m. S II are două niveluri situate pe culmile montane medii. 2000 m şi 1800-1900 m. iar în sud are 1-3 trepte între 650-800-1000 m. S II devine dominantă. cu 4 complexe poziţionate asimetric în Semenic şi Almăj la 300-1400 m. 6 = Abrupturi petrografice. S I2 = 1400 m. 3 = Suprafaţa de 400-450 m (de borduri). 4 = vârfuri sub formă de martori. 7 = Arii cu doline. S IV are 300 m şi apare ca un fost fund de vale (fig. S IV (umerii de vale) este formată din două rânduri de umeri. 5 = înclinarea locală a suprafeţelor. 18). b) Munţii Apuseni au un model similar. c) Munţii Banatului au două submodele: Poiana Ruscăi. dar mai deranjat tectonic şi pe alocuri cu un număr de niveluri mai redus (maxim 6 în Bihor-Vlădeasa): S I1 = 1600-1800 m. mai uniformă şi cu numărul cel mai mare de niveluri (10). la 1500-1600 (1800) m şi 1200-1400 m.Modele regionale carpatice a) Carpaţii Meridionali au scara grafică cea mai tipică. reunite în 4 complexe. 8 = Limita Văii Dunării (deasupra umerilor carpatici de vale şi a teraselor) 76 Universitatea SPIRU HARET . unde S I – S III se întrepătrund în cercuri concentrice. Fig. S II1 = 1000 m. pe defileul Dunării. S III = 600-700 m şi S IV = 300-500 m. formând o cupolă la 800-1300 m. 2 = Suprafaţa culmilor medii. iar S III şi S IV se interferează uneori la 400-500 m.

iar S II2 (1400-1600 m) trece şi în Gutin-Lăpuş. S II1 ocupă mai ales flişul cretacic (1500-1700 m). în 2001. ∗ În Subcarpaţii Getici au fost descrise niveluri numai în Muscele. iar S IV2 are 550-750 m (fig. pe culmile secundare). Martiniuc 1948. S IV1 (750-900 m) urcă în defileul Buzăului la 1000 m. S III domină flişul paleogen (800-900 m). Ielenicz (1985) deosebeşte: 1000 m (suprafaţă submontană). ambele sub formă de glacisuri). pe culmile ceva mai joase). dar ultimele trei reprezintă amfiteatre de umeri în bazinele superioare echivalente teraselor din avale. trecând în Depresiunea Braşov (pe margini. fără sectorul Muscele. S III apare pe culmile marginale şi trece în boltă de umeri spre Depresiunea Braşov (900-1200 m). Vişan (1998) aminteşte pentru restul Muscelelor: Plaiurile Muscelelor (850-1120 m. e) Carpaţii Curburii prezintă un model de tranziţie între Meridionali (în Baiu. 800 m. Gh. Badea 1966 ş. 19). M. Postăvaru. 550-450 m (între levantin şi mindel). indică: S II1 (prehelveţiană) ca urme exhumate.d) Carpaţii Orientali se remarcă prin cea mai pregnantă asimetrie a dispunerii treptelor de eroziune. dar alţii au negat total existenţa suprafeţelor de eroziune (C. într-un paralelism de fâşii tot mai joase şi mai noi spre est. sarmaţian superior-pliocen mediu. Lupaşcu (1996) susţin o singură suprafaţă de glacisare (sarmaţian-villafranchian) ruptă apoi de mişcările postvillafranchiene care au înălţat culmile Pietricica şi Pleşu şi au coborât depresiunile Tazlău şi Cracău. suprafaţa inferioară (450-750 m. David (1934) indică 3 niveluri (sarmaţian superior-meoţian. coboară pe interfluvii la 400-450 m (aval trece în piemont) şi un nivel de umeri la 500-300 m (trece şi sub nivelul piemontului). ∗ În Subcarpaţii Moldovei. iar ca specific local. dar cade la 600-700 m în Preluca). S II2 (sarmaţian-meoţian) pe bordura submontană. S II1 apare numai în vest (Bucegi-Ciucaş la 1700-1900 m). 650-620 m. Grigore Posea (1993). ∗ Pentru Subcarpaţii Curburii. ponţian şi romanian). sau S IV). două niveluri de vale (400-650 m şi 380-500 m. în arealul Câmpulung. Bucegi. M. Suprafeţele şi nivelurile de eroziune extracarpatice a) Subcarpaţii se remarcă prin prelungirea lui S IV din Carpaţi. care în sud trece în acumulări piemontane. Sunt autori care au descris 3-5 niveluri. L. dar pe valea Trotuşului urcă la 1400 m. la 800-1100 m). 77 Universitatea SPIRU HARET . pe flişul cretacic şi paleogen). autorul face şi o sinteză pentru toţi Subcarpaţii. Piatra Mare apar petice din Pediplena Carpatică) şi Orientali (domină S II2 şi S III. C. S I apare pe masivele cristaline (1800-2000 m în Rodna şi 1600-1800 m în celelalte masive. sub forma unor suprafeţe de culmi şi umeri. foarte rar pătrunde chiar S III2 (în Muscele şi în rest pe marginea muntelui). în Bârgău (1000-1200 m) şi în Ţibleş (1400-1800 m). N. S II2 (1300-1550 m) domină toate masivele situate mai la est şi prezintă o bombare transversală pe axa înălţărilor maxime. S III (ponţian-dacian) pe Culmea Groapa Oii şi nivelul romanian-villafranchian (S IV) pe interfluvii. S IV are umeri la 700-950 m şi la 550-600 m. Brânduş (1981) şi Gh. Vulcanicii Sudici nu au suprafeţe evidente.). suprafaţa superioară subcarpatică (590-850 m. ± 700 m. Popp (1939) distinge 4 niveluri: 1000 m.a. dar care se degradează la sud de Trotuş.

Suprafeţele de nivelare din munţii Baiu – Piatra Craiului (Gr. 19.78 Universitatea SPIRU HARET Fig. Posea) Pediplena Carpaţilor. Suprafeţele medii carpatice. Suprafaţa carpatică de bordură (Brăneană). Niveluri carpatice de vale .

„Studii şi Cercetări de geologie. formată. Prezintă diferenţieri petrografice şi influenţe diferite ale ramurilor carpatice vecine. 1997). g) Podişul Getic este de acumulare piemontană (echivalent cu S IV). Pentru suprafeţele la zi au fost emise păreri foarte diferite: M. lacul Câmpiei Române a format o treaptă de abraziune (în V şi N). Editura Ştiinţifică. la 700-800 m mai ales în Podişul Someşean (fig.G.. V. glacisoplena moldavă (pe rocile mai dure) şi o alta. iar măgurile şi masivele cristaline au şi suprafeţe vechi carpatice. Relieful României. Masivul Preluca. (1974) admit o singură suprafaţă policiclică. S-au identificat până la 4 trepte: Suprafaţa circumtransilvană (S II2 din sarmaţianmeoţian. ca de exemplu. Băcăuanu şi I. cu suprafeţele Pretortoniană şi Pediplena Carpatică (Grigore Posea. • * * *. Editura Fundaţiei România de Mâine. Brătescu (1928). V.geografie”. Geografie. în lacunele sedimentarului. mai joasă (100-200 m). iar în Nord în posthercinic. Popescu N. în Depresiunea Făgăraş. echivalentă cu suprafaţa Dealurilor de Vest) la 600-700 m pe cumpenele Târnavelor şi sub Munţii Făgăraş la 750-800 m (echivalentă cu S IV1).b) Dealurile de Vest reprezintă o fostă câmpie de glacis de vârstă dacianromanian (Grigore Posea 1962. e) Podişul Dobrogei. Suprafaţa Transilvană (dacian mediu-romanian. 340-450 m. În romanian. Suprafaţa de 450-500 m (postvillafranchian) în Podişul Secaşelor şi ca umeri în Podişul Târnavelor (exemplu. vol. • Posea Grigore (1997). XVIII. tot fosile. sau ca martori piemontani. după A. „Analele Universităţii Bucureşti”. Popescu. David (1923) admite două trepte (400 şi 180-200 m). acolo unde lipsesc terasele de 60-100 m apare un nivel inferior la 425-450 m (N. (1993). Mihăilescu (1930) şi V. 380-420 m. Lucrări geografice despre România. iar în villafranchian s-au format pedimentele nordice. în Dobrogea Centrală în mezozoicul inferior. S III şi S IV (nivelul Bahna la ± 350 m). (1971). Suprafeţele şi nivelurile de eroziune. Tufescu (1937) găsesc 4-5 (450-500 m. (1974). Grigore Posea şi colab. Culoarul Visei). Geografia României (1983). • Tufescu V. A. 1. „Revista de Geomorfologie”. 20). 1985). 180-200 m – romaniană şi 80-120 m – cuaternară). f) Podişul Mehedinţi păstrează resturi din trei suprafeţe carpatice: S II (miocen). XLII. Vechile suprafeţe de nivelare din Carpaţi. „Revista de Geomorfologie” nr. 1962). • Ielenicz M. Suprafeţele de nivelare din regiunile de deal şi podiş ale României. numai în Câmpia Moldovei.R. de Martonne (1983 şi 1985). • Posea Gr. 2. (2001) Problema suprafeţelor şi nivelurilor de eroziune din Subcarpaţi. în Dobrogea Sudică în precambrian. geografie . geofizică. 79 Universitatea SPIRU HARET . are trei suprafeţe (300-400 m – postsarmatică. Editura Academiei. Geomorfologia României. 3. 280-410 m şi 60-100 m). • Emm. Grigore Posea şi colab. Bibliografie selectivă • Ielenicz M. I şi II. (1974) indică două trepte (o suprafaţă a culmilor superioare şi alta a umerilor şi culoarelor de vale). Nordon (1930). c) Podişul Transilvaniei are similitudini cu Subcarpaţii şi cu Podişul Moldovei. numai două (300-450 m – sarmaţiană şi 200 m – romaniană). incipient. Ielenicz M. Editura Academiei. ori fosilizată). toate trei s-au unit şi au fost remodelate unitar în cretacicul superior (o dată cu S I) şi apoi fosilizate în sud de calcarele sarmatice. după C. d) Podişul Moldovei are o pediplenă fosilă a soclurilor şi unele niveluri. Donisă (1989) indică tot două. • Posea Grigore (2002).. I.

9 = Cueste. 6 = Suprafaţa Fertişag.Fig. prelungită uneori cu glacisuri 80 Universitatea SPIRU HARET . 8 = Glacisuri. 11 = Defileu. 12 = Cumpăna apelor în bazinul Huedin. Suprafeţele de nivelare din Podişul Huedin-Păniceni: 1 = Suprafaţa CârligataMuncelu. 3 = Interferenţa între suprafeţele Cârligata şi Vişag. 13 = Limita muntelui. 5 = Suprafaţa Zece Hotare. 15 = Luncă. 2 = Suprafaţa Vişag. 7 = Terase. 4 = Suprafaţa Traniş. 14 = Limita spre Podişul Someşan a Podişului Păniceni. 10 = Abrupt de falie. 20.

4. Fertişag). este orizontală în nord. extinsă pe interfluviile Târnavelor la 600-700 m. 6.Autoevaluare – întrebări. 2000 m şi 18001900 m. Suprafeţele medii carpatice. 10. Câte niveluri de eroziune apar în Carpaţi şi cum sunt grupate ? (Sunt între 4-10 niveluri. 7. Măguri-Mărişel. S IV apare numai ca umeri aliniaţi la două niveluri: 750-800 m şi 550-600 m). Care este modelul regional al suprafeţelor de eroziune din Carpaţii Meridionali ? (S I este orizontală şi are trei niveluri: 2300-2200 m. 81 Universitatea SPIRU HARET . Ce tipuri regionale de suprafeţe şi niveluri de eroziune se găsesc în România ? (carpatice. sau: Cârligata. o a treia la 450-500 m în Podişul Secaş. 11. Zece Hotare. Cum se prezintă suprafeţele de eroziune din Transilvania ? (O suprafaţă mai veche fosilizată de panonian. subcarpatice. VişagTraniş. S III se plasează pe bordura montană. probleme 1. Care este suprafaţa cu cea mai mare extindere în relieful de azi şi care cu cea mai mică ? (S II = 12-15% şi S I = 2%). 5. de podişuri – la zi şi fosile –. una echivalentă cu piemonturile dacian-romaniene. Suprafeţele de bordură şi Nivelurile umerilor carpatici de vale). iar următoarele se pot racorda cu nivelurile de umeri din Carpaţi. de câmpie – fosile). Ce specific au suprafeţele de eroziune în Carpaţii Curburii ? (Prezintă un model de tranziţie între Meridionali – S I şi S II1 se extind numai peste Bucegi. Feneş-Deva şi Nivelurile umerilor de vale. 1000 m. S II este înclinată şi are două niveluri: 1500-1600 m şi 1200-1400 m. grupate în patru complexe: Pediplena carpatică. Postăvaru. deoarece are o suprafaţă piemontană). Care podiş nu are suprafeţe tipice de eroziune şi de ce ? (Podişul Getic. 8. iar în sud trei niveluri la 650 m. S III1-3 şi S IV1-2). o suprafaţă restrânsă echivalentă teraselor de 60-100 m unde acestea lipsesc). iar în rest ca umeri largi de vale. prezentând şi o bombare transversală ca specific local). Câte niveluri au fost observate în Subcarpaţii de Curbură ? (4 niveluri: cel mai înalt coboară puţin din Carpaţi. 9. 2. 800 m. Care podiş păstrează resturi din ultimele trei suprafeţe carpatice (S II – S IV)? (Podişul Mehedinţi). Piatra Mare şi Ciucaş – şi Orientali – domină S II2 şi S III care se extind pe fliş cretacic şi paleogen. S II1-2. cu niveluri piemontane şi chiar cu terase superioare de pe văile mari). Cum se notează prescurtat complexele şi nivelurile de eroziune din Carpaţi ? (S I1-3. 3. situându-se la 1000-1100 m. ce apare în Podişul Someşan la 700-800 m. Baiu. Ce denumiri locale au suprafeţele de eroziune din Munţii Apuseni ? (Fărcaşa.

mişcări periodice de înălţare a unor ramuri de masive. Donisă şi I. câmpii piemontane etc. când în sudul lor funcţiona şi un extins areal subsident. Baia Mare. ∗ Piemonturile acvitanian-burdigaliene (impuse de ridicările savice şi stirice. 21). Grigore Posea (2000) ş. Oaş. resturi de piemonturi în structurile subcarpatice (cuvete. piemonturi fosile. Exemple sunt piemonturile depuse la poala unor masive hercinice (masivul transilvan) şi pietrişurile apţiene din Dobrogea de Sud (venite dinspre Munţii Măcinului). de aceea etapele (fazele) s-au ordonat după fiecare fază de mişcări de înălţare a muntelui.a. dar având un maximum în sudul Carpaţilor în villafranchian. I.). când se creau denivelări importante de relief având la bază areale de câmpii. 1962).). uneori subsidente. Trascău ş. Acum s-a format Piemontul Getic. Par a fi sinorogene mişcărilor valahice din Carpaţii Sudici şi de Curbură. Paraschiv (1965). cu două anotimpuri. Şimleu. ce cuprindea o parte din Subcarpaţii Curburii şi aproape toată Câmpia Română. ∗ Din era (epoca) posthercinică se păstrează conglomeratele cretacice de Bucegi (Ciucaş. în culmile Pietricica şi Pleşu etc)..PIEMONTURILE Istoric. Condiţii tectono-climatice de formare. rămase azi ca urme (Dealul Ciungi. Pentru relieful carpato-precarpatic de azi. depresiuni şi câmpii relativ închise. Principalele momente de referinţă: V.a. Ceahlău. Principalele etape piemontane Între cretacic şi villafranchian inclusiv. Copalnic. ∗ Piemonturile din pliocenul superior – cuaternarul inferior (zise şi villafranchiene) încep pe alocuri din dacian şi romanian (aliniamentul Lăpuş–Baia Mare–Crişuri). Popescu. Prestien). resturi de aluviuni piemontane. Beiuş etc. Climat semiumed spre arid. specifice au fost însă etapele de după Pediplena Carpatică. Grigore Posea. între care unul secetos.a. 82 Universitatea SPIRU HARET . Grigore Posea (1959. Mihăilescu (1945) cu Piemontul Getic. Cibin. declanşate de mişcările moldavice şi atice (în estul şi vestul Orientalilor). După ele urmează S II2. dealuri ca Măgura Odobeşti). sau fosilizate de vulcanism în Transilvania). Dealul Mare ş. formând un piemont prebalcanic. Ielenicz (1974). Extinse au fost şi Piemontul Braşovean (Râşnoava-SohodolZărneşti – nord de Codlea) şi piemonturile-conuri sibiene (Sadu. unde se depuneau Straturile de Frăteşti (St. pe aliniamentul Cluj-Jibou-Culmea Breaza. Hârjoabă (1974). mai puţin cel al Ampoiului (Bilag) şi ceva mai dezvoltate în depresiunile nordice şi vestice (Lăpuş. formată în Carpaţi. (fig. N. E. Bercu Roşu). Vespremeanu (1998). resturi de conuri piemontane (Sadu). rămase ca formaţiuni conglomeratice la nord de Perşani-Făgăraş-Cindrel. Fazele piemontane sunt marcate azi de formaţiuni de conglomerate sau resturi de conglomerate. mai puţin Burnasul şi sud-estul Bărăganului. M. D. ∗ Piemonturile sarmatice. După ele urmează S II1. podişuri piemontane. Maramureş. climatul a fost mereu favorabil.

Piemontul Prahova-Mislea 5. Piemontul Făgărăşan 13. Piemontul Zăbrăuţ 7. Piemonturile Ciucului 23. Piemontul Poienii (Dornelor) 83 . Piemonturile Braşovului 22. Piemontul Poiana Nicoreşti. Piemontul Budureasa 20 Piemontul Haţegului 21. Piemontul Gutinului 14. Piemontul Şatrei 17. Piemontul Sadului 12. Pintenul Măgurii (Câmpia Cricovului) 3. Piemontul Cibinului (Dumbrava-Şopa) 11. Piemontul Cărpiniş 16. Conul piemontan al Dâmboviţei şi Ialomiţei 2. Conul piemontan al Buzăului 6. Conul piemontan al Prahovei 4. Înşeuarea Osteana 19. Piemontul Şimleului 18. Piemonturile din România (după Relieful României). Piemontul Bercu Roşu (Depresiunea Săliştei) 10. 9.Universitatea SPIRU HARET Fig. Piemontul Orbenilor 8. 21. Piemontul Negreştilor 15. Piemonturile Gheorghenilor 24. 1.

În Câmpia Română.a. conuri simple. Piemontul Lipovei ş. dar şi în sudul Ignişului. ci s-au dezvoltat periodic pe 1-2 laturi: cele burdigaliene pe fâşia Cluj-Jibou-Breaza-Năsăud. mai ales în fazele glaciare. în afara resturilor piemontului villafranchian (la zi şi fosile). 3) Piemonturile din depresiunile intracarpatice. Someşul Mare şi Mic. cu îngusta deschidere estică. Corni 603 m. dar mai bine se păstrează urmele de la ultima. Brad-Hălmagiu etc. dar mai ales în depresiunile Lăpuş şi Copalnic. Câmpia joasă a Râmnicului. în depresiunile Bozovici. Oaş-Negreşti. în Haţeg. Holm – Dealu Mare ş. Piemontul Rodna-Săpânţa. Sub Căliman–Harghita s-a dezvoltat piemontul structural al aglomeratelor vulcanice. Sadu ş. Mostiştea. Padinei. Ianca şi Găvanu-Burdea). Câmpia Vinga. sarmaţiene sub Orientali şi fosilizate de vulcani. în cuaternar. Piemontul Curburii nu se păstrează ca unitate regională (ci ca dealuri şi cuvete în Subcarpaţi şi fosilizat în Câmpia Română de Est). din Câmpia Română. în pliocenul superior şi villafranchian apar conuri la gurile râurilor importante (Ampoi-Bilag. Aradului. dar au continuat şi în cuaternar. Gutinului. formate din conuri mari aplatizate. În Câmpia de Vest: Câmpia Carei. în sau lângă depresiunile golf (ŞimleuOsteana. Se compun din: Piemontul Moldav (resturi sarmatice – D. păstrate relativ bine.a. Piemonturile de sub latura montană vestică s-au dezvoltat tot în trei etape. 4) Piemonturile din câmpii au început în villafranchian. în Burnas).a. Ciungi 692 m. sunt cele villafranchiene.). Piemontul Getic (villafranchian). i se adaugă Piemontul Poiana Nicoreşti (villafranchian). care se extinde şi peste câmpiile Sălcuţa. Timiş-Săcele-Tărlung. piemonturi-glacisuri. sunt în legătură cu suspendarea Câmpiei de Vest în spatele marelui Defileu şi cu forma de fund de sac a Câmpiei Române. pe latura sudică a Depresiunii Maramureş. Sub Deltă se află un con piemontan villafranchian alcătuit de Siret. câmpiile piemontan-terminale (Vlăsia.).∗ Piemonturile fluvio-glaciare s-au format mai ales în cele trei würmuri. ∗ Piemonturile cuaternare din câmpii. aluviunile neputând fi evacuate în totalitate. piemonturi-conuri terminale). Şatrei ş. Leu-Rotunda. Unităţile şi resturile piemontane regionale Se grupează în patru areale circulare: 1) Piemonturile pericarpatice aparţin sarmaţianului şi villafranchianului. Ciuc-Gheorgheni.). sunt: Câmpia Târgovişte-Ploieşti (2-3 trepte). Depresiunea Făgăraş. Arancăi. Condiţiile de formare. Beiuş-Budureasa. Boianu. iar din sud i se adaugă Piemontul Prebalcanic (straturi de Frăteşti.). sunt şi câmpii piemontane mai noi. mai ales Piemontul Braşovean (Sohodol-Râşnoava şi fosilizat în Braşov) şi fostul Piemont Merişor (Haţeg). Piemontul Poienii în Depresiunea Dornei. Jimboliei. Cibin. chiar în Braşov (Timiş-Săcele-Tărlung). Bistriţa Bârgăului. Ultimele. 2) Piemonturile circumtransilvane nu au fost unitare în nici o etapă. Nădlacului.a. 84 Universitatea SPIRU HARET . şi glaciare (Haţeg. simple sau în trepte echivalente teraselor (piemonturi subdeluroase terasate.

studii concrete genetice încep în 1959. (1956). (Piemonturile pericarpatice. Vespremeanu. inclusiv pe văile secundare. Studii tehnico-economice. cioturi înalte stâncoase. • Donisă I. Bucegi. pedimentele apar în faza când fenomenul de glacisare (în detrimentul versanţilor) a pătruns adânc în cadrul unui podiş. Autoevaluare – întrebări. (1969). în Probleme de geografie. dar cu pantă crescândă în partea superioară. Hârjoabă I.. cele circumtransilvane. înălţări ale muntelui faţă de câmpiile alăturate sau faţă de depresiuni. cupole sau coline mici şi rotunde). Pentru glacisuri. t. „Revista de Geografie”. seria H. lunci etc. Bucureşti. Iaşi.Bibliografie selectivă • Coteţ P. GLACISURILE ŞI PEDIMENTELE Istoric.). Pot fi citaţi: Coteţ P. cercetările se extind repede. vol. • Vespremeanu E. Problema piemonturilor din Moldova. VI. piemonturile din depresiunile intracarpatice. XX. Ulterior. • Paraschiv D. • * * * Piemonturile (1973). • Posea Grigore (1959). 3. eventual subsidente). Cuza”. în Probleme de geografie. Dispunerea circumcarpatică a arealelor piemontane. Băcăuanu V. Termenii respectivi s-au folosit mult timp cu acelaşi înţeles (vezi un istoric la Grigore Posea. 2. Piemonturile de acumulare şi importanţa studiului lor. (1945). vol. I. iar pentru pedimente în 1980 (Grigore Posea). şi Donisă I. Grigore Posea defineşte diferenţele dintre glacis pediment. iar 85 Universitatea SPIRU HARET . acvitanian-burdigalian. secţia II-c. care fac racordul între un abrupt sau un versant şi o suprafaţă relativ orizontală (câmpii. (1998). În 1983 (şi 1997). Pedimentele reprezintă suprafeţe similare. 1962 (Grigore Posea). 2. nr. Care au fost principalele etape (faze) piemontane ? (Cretacic pentru Ceahlău. Care au fost condiţiile morfo-climatice determinante pentru formarea piemonturilor ? (Climat mediteranean cu un semestru arid. ca două stadii succesive în mersul spre pediplenă. definiţii şi diferenţe. netede şi uşor înclinate. şi E. Ambele tipuri se dezvoltă puternic în climate aride şi semiaride. Pedimente. piemonturile din câmpii). 1998). Piemontul Getic. fasc. villafranchian şi cuaternar – piemonturi fluvio-glaciare şi conuri piemontane în câmpii). • Mihăilescu V. Vespremeanu E. (1989). „Analele Universităţii Al. probleme 1. an II. (1965). demolând interfluviile în inselberguri. Piemontul Cândeşti. dispuse însă circular sau elipsoidal în jurul unor înălţimi izolate (inselberguri. 1968. Glacisurile reprezintă fâşii alungite de teren. I-IV. piemonturi şi glacisuri în Depresiunea Mureşului de Jos. (1973 şi 1998) ş. Ciucaş. Editura Universităţii Bucureşti. sarmaţian. Piemonturile din Ţara Lăpuşului. (1974). Centrul de multiplicare al Universităţii Bucureşti. III.a. depresiuni. terase.

sau umeri de vale. chiar şi prin alunecări). cu precădere în podişurile Transilvaniei şi Moldovei. glacisuri de front structural şi glacisuri de vale. deoarece suprafeţele lor. În prezent se întâlnesc fâşii de glacisuri dispuse sub majoritatea abrupturilor montane sau deluroase. sub straturi de conglomerate (mai ales burdigaliene) ş. iar în podişuri la contactul luncilor cu versanţii. când toate acestea şi-au început evoluţia ca glacisuri. la contactul câmpiilor cu unităţile deluroase (câmpii de glacis). dezvoltarea glacisurilor din faza anterioară. dar mai lent. mai noi. glacisuri-terase. unul dintre cele mai tipice este glacisul-pediment al masivului Şatra (Lăpuş). formându-se şi glacisurile de luncă. În plus. Se subîmpart în: glacisuri de pe rama depresiunilor. tot în acest timp s-au format şi glacisurile din câmpiile Română şi de Vest (glacisuri-câmpii. sau sub abruptul Dobrogei de Sud către Câmpia Română etc. c) în pleistocen.. uneori lăsate ca păşuni şi fâneţe. disecate şi degradate ulterior. de abrupturi structurale sau petrografice. pedimentele se păstrează tipic pe roci dure. fostele suprafeţe de glacis au devenit culmi aliniate la acelaşi nivel. de terase. la poala despădurită a unor abrupturi. dar şi glacisuri periglaciare. o dată cu piemonturile. Glacisurile din România Au o importanţă aparte. mai ales sub versanţii despăduriţi de către om. moderat înclinate. de luncă. a celor de bordură şi a nivelurilor de umeri. prispe în roci dure (pe abrupturile montane la contactul cu piemonturile) etc. Răspândirea glacisurilor pe trepte majore de relief: a) În munte există resturi din glacisurile foarte vechi (echivalente suprafeţelor medii. sub podurile de terase. Se clasifică în glacisuri: de eroziune. pomi. cu precădere în fazele glaciare (când versanţii abrupţi erau atacaţi puternic de dezagregare. au fost despădurite şi cultivate cu viţă-de-vie. Glacisurile de vale se alungesc sub frunţi de terase. la contactul muntelui cu depresiunile sau cu unităţile colinare. inclusiv cei de deasupra limbilor glaciare).incipient şi în alte climate. Fazele de formare şi dezvoltare (vârsta). formate sub diferite abrupturi. ca şi glacisurile rezultate din retragerea frunţilor de terase. b) în villafranchian. sau de-a lungul văilor scurte şi văiugilor. iar glacisurile evoluează mai rapid pe roci moi. pe multe dintre ele instalându-se şiruri de aşezări. sau chiar arate. de eroziune şi acumulare (în partea inferioară).a. Cele structurale apar deseori sub frunţi de cueste. Unele 86 Universitatea SPIRU HARET . dar şi în fazele interglaciare mai uscate şi calde (la poala versanţilor formaţi din roci mai moi. Glacisurile s-au dezvoltat mai mult în următoarele faze: a) în timpul formării suprafeţelor medii carpatice. de bordură şi nivelurilor de vale) transformate în culmi şi umeri de vale. deasupra luncilor (mai ales acolo unde lipsesc terasele). d) în holocen a continuat. b) Glacisurile din treapta depresionaro-colinară sunt mult mai variate şi mai extinse din cauza alternanţei rocilor moi cu altele mai dure pe spaţii mari de versanţi. de acumulare (proluviale). la contactul piemont-munte s-au format glacisuri înguste sau prispe de eroziune. Umerii văilor glaciare provin tot din glacisuri periglaciare. inclusiv în depresiunile intramontane. de mai multe tipuri). mai ales cele cuaternare.

A mai fost remarcat ca glacis-pediment tipic. Aşa sunt câmpiile de glacis din Câmpia Română (Câmpia înaltă a Râmnicului. c) Glacisurile de pe rama subdeluroasă a câmpiilor s-au extins în detrimentul podişului sau dealurilor vecine. urmează Dealurile Tulcei (sau Cataloi-Dunavăţ). sau de pe marginile unor depresiuni s-au dezvoltat în 2-3 trepte „îmbucate”. Ulterior. Câmpiile Miersig şi Cernei. format în timpul glaciar-periglaciarului. Câmpia Istriţei) şi mai ales din Câmpia de Vest (Câmpia Ardudului şi Tăşnadului. iar ca stadiu de pediplenă în Depresiunea Nalbant. dar pătrunzând şi pe văile interioare mai ales din sud. est şi sud ale Podişului Niculiţel. sau în Dobrogea. fiind confundate cu terase sau resturi de peneplenă. Câmpia Tăuţi.000) şi descrise de Grigore Posea (1980. În trecutul geologic însă s-a presupus că Pediplena Carpatică s-ar fi format prin pediplanare. Glacisul Şiriei. dar alungite uneori mult spre şi sub Razelm şi Deltă. până la acea dată. 22. Popescu (1988) şi mai recent de alţi autori. 22). dominate de multe aliniamente de inselberguri cu pedimente mai reduse.glacisuri de văiugi. Cele mai tipice pedimente din această regiune sunt în Depresiunea Nalbant. Posea. respectiv pleistocen (fig. Câmpia Bârzavei) (fig. În Dobrogea au fost cartografiate (1:50. în danian-eocen. FORMAREA CÂMPIEI DE GLACISURI GR. 1983). pe laturile de nord-est. Sub forma lor tipică (arealele rotunde sau elipsoidale în jurul unor inselberguri). dar izolat. 23). mai ales la Dunavăţ. Glacisul Barcăului. apoi pe laturile Munţilor Măcin. iar mai apoi de N. sau văi. ca în Depresiunea Braşov. sunt glacisuri-terase. 1980). Formarea câmpurilor de glacis în Câmpia Crişurilor Pedimentele din România Reprezintă o formă de relief intrată recent în literatura geografică a României (Gr. uneori chiar după. pare să fi domnit glacisarea şi mai puţin pedimentarea. se găsesc azi numai în Dobrogea de Nord şi în estul celei Centrale. dând impresia unor terase. POSEA Fig. cel al masivului Şatra (Lăpuş). ele trecând pe valea Teliţa în Depresiunea Nalbant. până în villafranchian. În Lacul Razelm apar şi inselberguri sub formă de insule sau 87 Universitatea SPIRU HARET .

pe de o parte. Acestea încep din estul Dealurilor Tulcei (sub colinele Cataloiului şi ale Dunavăţului). De altfel. Multe inselberguri şi pedimente apar şi în nordul şi estul Podişului Babadag. Grădiştea. imediat la nord-vest se 88 Universitatea SPIRU HARET . rar coline rotunde şi teşite. împreună cu pedimentul său elipsoidal şi foarte larg. Popineţul. care trece puţin şi la sud de Lacul Taşaul – Capul Midia. în care aflorează şisturi verzi şi care se ridică foarte puţin peste pedimente. în Dobrogea Centrală. Culoarul dintre Munţii Măcinului şi Podişul Niculiţel. Aici însă. precum şi multe inselberguri. Piemontul Şatrei (Lăpuş) – glacis-pediment Latura marină şi lacustră a Dobrogei Nordice şi Centrale prezintă pedimente foarte extinse. pe de altă parte (Cerna–Horia–Iulia). se lărgesc la Zebil (ieşirea pediplenei Nalbantului spre mare). ca şi la contactul său sudic cu Dobrogea Centrală şi în interior de-a lungul văilor Ceamurlia şi Slava. după care continuă în sud (marginea de est a Dobrogei Centrale) cu largul Pediment al Istriei. iar alte inselberguri sunt scufundate sub Deltă. şi Podişul Babadag. Cel mai impozant şi bine plasat ca poziţie este Inselbergul Dealul Mării sau Denistepe (270 m). 23. devin şi mai tipice în Pedimentul Vişinei (estul Babadagului). inselbergurile se schimbă în movile mari.popine (Popina. Bisericuţa). Depresiunea Nalbant rămâne un fel de simbol românesc pentru pedimente (ca tip de forme şi ca extindere). dar şi pentru variatele stadii de evoluţie ale inselbergurilor. este presărat cu pedimente şi glacisuri. Fig. şi Insula Şerpilor este un inselberg dobrogean.

obişnuit mult mai asimetrice ca extindere faţă de inselbergurile lor. Colina (120 m). dar acestea din urmă au forme de cioturi stâncoase (numite uneori colţani). cu un pediment la fel de oval. deschisă spre Lacul Babadag. Pe total. până la mici resturi de platou.află. Pedimentele din arealul Tulcea-Babadag 89 Universitatea SPIRU HARET . oarecum opusul său. pedimentele de aici se reunesc într-o mică pediplenă. din el rămânând o movilă. 24). Fig. 24. dar mărginită în est de şirul de inselberguri ale Colinelor Cataloi–Dunavăţ (Dealurile Tulcei). la vest de resturi ale Podişului Niculiţel. La nord. est şi vest de cele două se înşiruie alte pedimente. iar inselbergul a fost total retezat. numită local Colina. iar în sud de Culoarul văii Taiţa şi inselbergurile Babadagului (fig. dar ceva mai redus.

posterioară înălţărilor valahe.Pe latura dunăreană. Pediments in Romania. XVI. „Studii şi Cercetări de Geologie. 2. (1969). • Măhăra Gh. seria geografie. Bibliografie selectivă • Băcăuanu V. şi concomitente piemonturilor de tip getic. Terase marine în Dobrogea ?. Pedimentele din Dobrogea. 4. Vârsta pedimentelor dobrogene este villafranchiană. 1-2. „Revue Roumaine de Géologie. (1998). motiv pentru care unii autori le-au considerat terase. Chiar Dealul Monument din Tulcea este un inselberg cu pediment bine dezvoltat mai ales către sud. „Terra” XII (XXXII). • Posea Grigore (1980). • Posea Grigore (1968). Donisă I. 33. pediment. • Coteţ P.. 24. Le rôle de la glacisation dans le modèle du relief du Plateau Moldave. Geografie – Geografie”. (1988). pedimentele se termină prin altitudini diferite. Care au fost fazele de formare a glacisurilor în România ? (În timpul suprafeţelor S II-S IV din Carpaţi. Suprafeţe uşor înclinate dispuse circular sau elipsoidal în jurul unui inselberg). (Fâşii de teren uşor înclinate şi alungite sub un abrupt sau un versant. 6. 5. Géographie”. Pedimente. Géophysique. Relieful de pedimente din partea de vest a Munţilor Măcin. Care este ordonarea glacisurilor pe trepte majore de relief ? (Glacisurile din munte. Géographie. Geofizică. în volumul Sinteze geografice. care pare să fi înălţat uşor şi Dobrogea Central-Nordică. (1977). Autoevaluare – întrebări. 3. Sur la présence des glacis en Roumani. • Posea Grigore (1980). Grigore Posea). • Popescu N. • Posea Grigore (1983). Definiţia glacisurilor şi pedimentelor. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Suprafeţe geomorfologice de tip piemont. Câmpia Crişurilor. Géographie. pedimente în România ? (În 1980. probleme 1. „Analele Universităţii Bucureşti”. În ce tip de climate se dezvoltă glacisurile şi pedimentele ? (Aride şi semiaride. nordică. • Vespremeanu E. Géographie”. glacis şi studiul lor. piemonturi şi glacisuri în Depresiunea Mureşului de Jos. „Revue Roumaine de Géologie. prin studiu. Géophysique. 3. Géophysique. Géographie. în pleistocen şi în holocen). Când au fost sesizate. Editura Universităţii Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. 90 Universitatea SPIRU HARET . Unde se găsesc glacisuri în România ? (Sub majoritatea abrupturilor şi versanţilor. pe rama subdeluroasă a câmpiilor). Géographie”. cele depresionaro-colinare. şi nu o terasă. 2. inclusiv sub frunţile teraselor). „Revue Roumaine de Géologie. Formarea lor a continuat lent şi în pleistocen. iar fluviul le-a retezat aparent sub formă de frunţi de terase. (1989). în villafranchian. an XXXVII. iar glacisurile şi în climate temperate şi reci). 12.

de platformă şi de interferenţă. depresiuni tectonice. Din ce formă de relief provin Insula Şerpilor şi arealul său submers ? (Dintr-un inselberg cu pediment de tip dobrogean). 8. Cu ce erau confundate suprafeţele de pedimente până în 1980 ? (Cu terase dunărene sau marine. cutată şi înălţată. culoare tectonice etc. ca şi pintenii montani de la Curbură. podişuri şi dealuri. orizontal etc. masive sedimentaropetrografice. creste. apar însă şi structuri monocline (Muscelele Argeşului şi Năsăudului. Aceasta se explică îndeosebi prin tinereţea relativă a actualului relief al României – finisat în ciclul alpin. Munţii vulcanici formează o categorie aparte. dealuri pe sinclinale suspendate. Adoptăm tratarea pe scurt a reliefului tectono-structural la nivel de ţară şi apoi tratarea categoriilor de forme structurale pe regiuni. 91 Universitatea SPIRU HARET . cu unele moşteniri. Carpaţii au o structură de orogen. 9. abrupturi de falie. dar şi prin varietatea structurilor şi rocilor care apar la zi. monoclinul piemontan dintre Slănicul de Buzău şi Trotuş). Ca particularităţi. RELIEFUL STRUCTURAL Aspecte generale Relieful structural are o dominantă importantă în Carpaţi. regional (pe regiuni). de tip bloc sau masive de tip horst. Unde au fost identificate pedimente şi inselberguri tipice în România ? (În Dobrogea de Nord şi Centrală). uneori cu suprafeţe de eroziune fluviatilă). Relieful major tectono-structural al României Se remarcă prin treptele majore ale reliefului – munţi. cu precădere la sfârşitul pliocenului şi în cuaternar –. Prin ce proces genetic s-a nivelat Depresiunea Nalbant ? (Prin pedimentare). cutat şi înălţat în etape şi diferenţiat morfostructural în cinci ramuri principale.). Breaza. Acestea din urmă reprezintă. reprezentată în principal prin sinclinorii şi sinclinale largi şi anticlinale înguste. Pleşu. dealuri. ele însele. dispuse în cercuri concentrice – care au luat naştere prin mişcări tectonice diferenţiate şi au stiluri şi structuri geologice diferite. culmi petrografice (Pietricica. tipuri de unităţi morfostructurale de orogen. pe conglomerate) etc. pe tipuri generale de structuri (tabelul 1) sau peisaje morfostructurale (monoclin. acestea determină şiruri de dealuri impuse de anticlinale şi aliniamente depresionare de sinclinal. Acest relief poate fi tratat în trei feluri: pe două categorii de mărimi (relieful tectono-structural sau reliefurile majore şi tipurile generale corespunzătoare fiecărei structuri cu influenţă în relief). 10. Subcarpaţii au o structură de ultim val carpatic sau de avanfosă. Acestor forme tectonice li se alătură şi cele de eroziune diferenţială: butoniere. în cadrul acestora apar masive mici sau mari. culmi paralele. podişuri şi câmpii.7. ele au fost finisate în orogeneza alpină.

92 Tabelul 1 Universitatea SPIRU HARET .

Relieful structural din podişuri Este cel mai extins relief structural. sub formă de eroziune diferenţială. Câmpiile subdeluroase ş. Cuestele formează fronturi şi frunţi abrupte. pe alocuri şi înălţări (Burnasul. Câmpiile. Văile obsecvente sunt scurte. deşi sunt forme de acumulare fluvio-lacustre. Depresiunile subsecvente se întâlnesc la Rădăuţi. afectând total sau parţial toate podişurile. Prutul. Suportul: monoclinul straturilor badenian-romaniene. mai extinse în Podişul Central Moldovenesc. dar şi dure (calcare sarmatice. Podişul Moldovei Este podişul cu cel mai reprezentativ relief de cuestă. pe platforme sau intermediare (Câmpia de Vest).a. Bârladul în avale de Negreşti şi afluenţii de stânga ai Bârladului superior (Podişul Central). iar cele mici sub 100 m. depresiuni subsecvente şi înşeuări structurale. Cele mari au înălţimi de 100-400 m. Alături de cueste apar şi văi structurale. formând adevărate peisaje structurale. dominant monocline sau cvasiorizontale. Spinările cuestelor sunt destul de restrânse. fără a fi totdeauna tipice. Dealul Mare-Hârlău şi podişurile Dragomirnei şi Fălticeni. În cadrul lor se mai manifestă însă parţial şi mişcări subsidente. domină ca lungime. 93 Universitatea SPIRU HARET . intermediar. domuri. mai tipice apar pe Coasta Iaşiului. În rest sunt suprafeţe de eroziune ce retează mai multe straturi şi nu unul singur.a. cu straturi moi. forme de dom. Miletinul. uneori gresii şi conglomerate). Sitna. sau chiar de orogen (Podişul Mehedinţi şi Dealurile de Vest). sau pe orogen. Racova. Văile consecvente. chiar discontinui şi se situează lângă râuri secundare. Vasluiul ş. Bârladul superior. ca şi pe unele porţiuni ale văilor Bahluiului superior şi Jijiei. sau structuri tipice de platformă (Dobrogea de Nord şi Centrală). suprafeţe tabulare. interesează structurile de suprafaţă. Indiferent dacă stau pe platforme. Văile structurale subsecvente mai evidente sunt: Prutul (pe graniţa de nord). dar dense. au fost aduse la stadiul de câmpie şi prin mişcări reduse de ridicare până la puţin peste 0-150 m. Cuestele mici sunt impuse în mod obişnuit de straturi dure mai subţiri. chiar peneplene exhumate etc. înclinate spre sud-est. punând în evidenţă dealuri şi forme structurale specifice: cueste. Aproape la fel de mari sunt şi coastele Hârlăului şi Ibăneştiului (care au şi câte un abrupt petrografic spre Câmpia Moldovei) şi Coasta Bârladului superior şi cea a Racovei (nordul Colinelor Tutovei). sectoare din Başeu şi Jijia. Başeul. cu precădere pe structurile monocline. Dragomirna (şi pe alţi afluenţi de stânga ai Sucevei). văi structurale. cute diapire (Transilvania). Jijia. dar uneori acestea au şi cute largi. Au înclinări de 5-200.Podişurile (inclusiv Dealurile de Vest) au ajuns la altitudinile actuale prin ridicări tectonice mai reduse ale unor unităţi de platformă sau intermediare (Podişul Transilvaniei). Ridicările au condus la accelerarea eroziunii în adâncime.). Bahluiul. Exemple: văile din Colinele Tutovei. Cea mai cunoscută este Coasta Iaşului (Repedea) pe dreapta Bahlui-Bahluieţului cu o denivelare de 400 m.

impuse de gresiile oligocene. partea centralestică are straturi mai noi şi mai moi. straturile mai noi de peste placa de sare a cuvetei au suferit cutări diapire. uneori. iar la Leghia (est de Huedin. Bucecea. Colinele Tutovei şi. prin „alunecări” pe această placă. Nadeşul şi parte din Someşul Mic. dispuse în arcuri curbate către vest. cute diapire şi alte complicaţii locale. Ca relief structural. cute diapire. Podişul Sucevei. atât în sud (şirul Huedin-Păniceni-Cluj). cu Subcarpaţii Moldovei (Subcarpaţii Transilvaniei). între care domuri. Subcarpaţii Transilvaniei (anticlinale şi sinclinale nivelate în preponţian. impuse de împingeri dinspre est sau şi din vest. la contactul cu Meridionalii şi Apusenii). iar straturile cuvetei centrale resimt şi influenţele tectonice ale platoşei de sare (badeniană). cu monoclin pe margini (mai puţin în est). prezintă asemănări parţiale cu Podişul Moldovei (cueste). plus straturi foarte groase de nisipuri uşor cimentate). Someşul (Dej-Jibou) şi chiar parte din Lăpuş (în defileu) sunt văi subsecvente. Câmpia Moldovei. În relief. pe ultimul loc. cu rol de lubrifiant. se poate face următoarea clasificare: Podişul Central. Capuşul. O primă diferenţiere tectono-structurală se face între Podişul Someşan şi cuveta propriu-zisă. cute diapire pe laturile de vest. în bazinul Nadeş) s-a sculptat cea mai frumoasă butonieră de dom din România. calcarele marnoase burdigaliene şi tufurile miocene. În cuvetă s-au format benzi structurale aproape concentrice. spre Someşul Mic apare un abrupt structural la contactul cu aliniamentul diapir al Câmpiei.Podişul Boiu Gâlgău – cuesta Lăpuşului). În sens regional. deoarece petrografic domină rocile moi. apoi monoclin şi domuri. cât şi în nord (Culmea Prisnel . 94 Universitatea SPIRU HARET . vest şi nord şi domuri spre interior). vechi cursuri de râu. deoarece stă pe un fundament orogen de interferenţă şi a suportat influenţe tectonice variate ale ramurilor carpatice vecine.Şeile structurale sunt pe stânga Siretului (Lozna. diapir pe laturile de est. cu Muscelele Argeşului (Muscelele Năsăudului). Între cele două subunităţi (de sud şi nord). Către Munţii Meseş s-a format depresiunea de contact. domuri sau sinclinale largi. Podişul Târnavelor (diapir şi cute în vest. în care s-au format cueste mai reduse. Câmpia Transilvaniei (roci moi. Crişul Repede (la Huedin). ca dominantă a reliefului structural. dar are şi multe aspecte specifice. Structurile amintite plus petrografia au impus următoarele subregiuni structuralmorfologice: Podişul Someşan (monoclin eocen-miocen). est şi nord şi domuri centrale. aceste structuri nu sunt însă bine evidenţiate în forme structurale tipice. Ruginoasa). Almaş-Agrij. Podişul Transilvaniei Este mult mai complex structural. În timp ce primul şi-a finisat structura monoclină la mijlocul miocenului şi a fost exondat mai devreme. Dersca. dar şi pe un anticlinal. influenţe petrografice specifice etc. depresiuni de contact. fiind socotite. şi eroziune diferenţială după ridicări) şi aliniamentele depresionare de contact (în sud şi vest. Podişul Someşan se remarcă prin şiruri puternice de cueste pe calcare eocene.

Câmpia Transilvaniei este formată din roci moi. Culmea Şieului plasată în parte pe un anticlinal şi Cuesta Năsăudului. toate au pâraie radiar-convergente. ca la Nadeş. Mai des apar şi mici poliţe şi brâne. iar şirurile de dealuri sunt pe sinclinale (au unele similitudini cu Subcarpaţii Moldovei). uneori amplificate de om ca agroterase. 95 Universitatea SPIRU HARET . Sălişte.. Vlaha-Hăjdate. Acestea sunt depresiunile: Făgăraş. Pe planul al doilea se evidenţiază structurile specifice fiecărei subregiuni. Subcarpaţii Lăpuşului (similari celor Moldoveneşti). Pe versanţi apar şi mici umeri structurali. Relieful structural se întrevede numai prin uşoarele asimetrii ale interfluviilor. Corund-PraidSovata) şi dealurile pe sinclinale acoperite cu aglomerate vulcanice). Culoarul Gilău-Căpuş. Depresiunile marginale de contact sunt tipice sub Meridionali şi Apuseni. Cuestele secundare au o densitate mare şi sunt aliniate mai ales nord-sud. Huedin. sau nisipurile sarmaţiene uşor cimentate. Sibiu. Anumite abrupturi structurale s-au format sub straturile de tufuri. Cueste arcuite apar pe domuri (impuse de nisipurile ponţiene uşor cimentate şi cu spinările pe straturile de marne). Se diferenţiază însă destul de mult sectorial: Subcarpaţii Homoroade – Târnave – Mureş au văile depresionare săpate în anticlinale (Hoghiz-Homorod. care împart podişul în trei subregiuni. Cetatea de Baltă ş. Subcarpaţii Bistriţei au mai puţine caractere structurale subcarpatice (se impun Piemontul Călimanului. în spatele căreia este Depresiunea Dumitra). Almaş-Agrij. Apold-Secaş. Podişul Dobrogei În prim plan structural se remarcă patru falii principale: două în lungul Dunării (spre Câmpia Română şi Deltă). De aceea. şi două interioare. monoclin şi diapir (Ocna Mureş-Ocna SibiuMiercurea Sibiului). dar mai puţin tipice. Cuestele se dezvoltă mult. nord (Dej-Beclean) şi est apar cute diapire. cu excepţia celor din Podişul Secaşelor. Subcarpaţii Transilvaniei nu reprezintă forme direct tectonice (ca Subcarpaţii). cu văi similare şi foarte largi. chiar începuturi de butoniere şi de cueste mai ales în est (Teaca-Sărăţel). Odorheiu Secuiesc. opuse celor petrografice. deşi în vest (DejTurda). iar în sudul Podişului Hârtibaciului est-vest. care reduc oarecum eroziunea şi au făcut ca altitudinile să rămână mai ridicate decât în Câmpie. Hârtibaciu). ca şi Câmpia Moldovei. mai line. sub gresiile subţiri badeniene. Toate au pe una din părţi abrupturi structurale. dar mai importantă este dominarea straturilor groase de nisipuri uşor cimentate. falia Peceneaga-Camena şi Capidava-Ovidiu. În unele domuri s-au fixat bazinete de râu şi sate. iar în partea central-sudică sunt domuri. Filitelnic.a. de tip culoare (Mureş. ceea ce le conferă şi caracter de depresiuni subsecvente. Depresiunea complexă Bistriţa-Budacu. Muscelele Năsăudului (monoclin). Alba Iulia-Turda. poliţe. putând fi continuate din arealul Cuvetei Transilvane şi pe marginile dinspre Apuseni ale Podişului Someşan. ca la Deleni şi Bazna. Iara. ci de inversiune – depresiunile sculptate în anticlinale diapire. care impun abrupturi. trepte. Sunt de două tipuri: principale şi mai mari (orientate est-vest) şi secundare (cu orientări diverse). Târnave. Podişul Târnavelor are domuri. alte domuri sunt traversate de râuri. aici se remarcă câteva interfluvii principale orientate est-vest.

imprimată de platoşa carstificată a calcarelor sarmatice. falii şi cute). Nicolae Bălcescu. străpuns de polii. Relieful interfluvial este un podiş tabular. Argeş etc. Adăugând şi eroziunea acerbă.Dobrogea Sudică are structură tabulară. de Martonne (1907. mai ales în Podişul Silvaniei. ca Slava Cercheză. ca un ultim val carpatic. cum este Camena. în special în vest (Huşniţa. pe structuri semiorizontale.). Balta. văi secundare subsecvente. în faze tectonice apropiate. Ponoarele. cu unele cueste. dar diferite de la un loc la altul. dar către Subcarpaţi apare o puternică cuestă festonată. Spre mare. 96 Universitatea SPIRU HARET . în mare prezentând cinci unităţi: Munţii Măcinului (un început de relief apalaşian. Structura nu se impune evident în relief. Podişul Mehedinţi Structura de bază este dată de o bandă de calcare între două fâşii longitudinale de cristalin. 1931) fiind unicat pe glob. văi şi depresiuni subsecvente. Mihail Kogălniceanu). determinând văi consecvente (Jiu. Acestea din urmă se găsesc în stadiu incipient în tot podişul. Gălbiori. Dobrogea Centrală este o peneplenă ce retează şisturile verzi. Colinele Tulcei sau Cataloi-Dunavăţ (unele influenţe ale sinclinalelor şi anticlinalelor în alinierea şirurilor de inselberguri) şi Podişul Babadag (un sinclinoriu de calcare. după Emm. alteori numai loess. în spatele unui şir de movile calcaroase s-a format şi un şir de mici depresiuni de contact (Horia. sau de contact petrografic. Depresiunea Nalbant (situată pe un larg sinclinal. dar nivelată prin pedimentare). Cuesta Getică. Subcarpaţii reprezintă un relief structural-tectonic complex. S-au născut pe fâşia internă a avanfosei. Pe calcare se dezvoltă şi multe abrupturi şi mici suprafeţe structurale. cu mici excepţii în calcarele mezozoice ale sinclinalului Casimcea-Midia. lângă multe văi secundare. Coşuştea ş. toate au accentuat o caracteristică tectonică – varietatea pe distanţe reduse. Podişul Niculiţel (curgeri de diabaze. Pe alocuri se interferează cu muntele sau cu piemonturi externe. abruptul structural evidenţiază uneori calcarele. Crucea. un lacolit granitic.). Olt. În sud. doline şi văi cu aspect de canion miniatural. mai precis de avanfosă. În spatele barei calcaroase s-a format un şir de depresiuni de contact (Zăton. unele sinclinale suspendate şi mici platouri structurale). Cireşu). care determină aliniamente de cueste est-vest.a. dar mai ales cueste. Dealurile de Vest Au numai reliefuri structurale incipiente. Subcarpaţii au o structură marginală de orogen. Podişul Getic Pătura sa piemontană înclină către sud. cu firide de abraziune. la nord de linia Capidava-Ovidiu. Relieful structural din Subcarpaţi Ca şi Carpaţii. Nadanova. Dobrogea de Nord este foarte complexă structural. cu versanţi abrupţi şi în trepte. Stupina.

Tabelul 2 97 Universitatea SPIRU HARET .

care fac legătura cu piemontul. Apar totuşi şi complicaţii. iar la sud de Măgura Slătioarei şi până către Olt se înşiruie şi culmi orientate nord-sud. Dar. Profil schematic prin Subcarpaţii Olteniei: Cr = cristalin. mult mai înalte). Astfel. pot apărea 2-7 şiruri structurale. şi un şir de dealuri de anticlinal (fig. ambele relativ paralele cu rama montană. La acestea se adaugă stadiile diferite de evoluţie. Subcarpaţii Olteniei sunt cei mai mici subcarpaţi (333-769 m) şi cei mai puţin cutaţi. sau pinteni montani. Pl = Pliocen. se pot depărta formând cuvete. La est de Jiu. La vest de Jiu. Q1 = pietrişuri. axat pe un sinclinal. Împreună cu muscelele din nord formează Subcarpaţii Vâlcii. acestea se pot ridica sau coborî în brahianticlinale sau brahisinclinale.Modelul general porneşte de la şiruri de depresiuni impuse de sinclinale şi şiruri de dealuri determinate de anticlinale. între Tismana şi Horezu (Depresiunea Olteană). 26). între Olt (Bistriţa Vâlcii) şi Dâmboviţa (Bughea). pe Olteţ). Tipurile de forme structurale se pot grupa în două categorii: relief tectonostructural (sau iniţial) şi relief structural derivat (tabelul 2). În sudul acestor dealuri s-au format înşeuări de contact cu Podişul Getic. cuta anticlinală apare evidentă în Dealul Săcel (570 m). la sud de care se extind subcarpaţii cutaţi de la Ocnele Mari. 25. detaşat din piemont. Mc = miocen. 25). dealurile sunt joase (350-400 m). acest stil tectono-structural se complexează local şi regional foarte divers. se remarcă prin monoclin şi roci mai vechi în fâşia nordică şi o cută anticlinală între Bughea şi Dâmboviţa (Dealurile Măţăului). JiuCărbuneşti. iar în sudul lor s-a sculptat o depresiune de contact cu Podişul Getic (lărgită de râul Tismana şi de Jiu). chiar mici depresiuni (Alunu-Berbeşti. dealurile se înalţă. dar având cueste unghiulare pe cumpene (fig. Între Jiu şi Gilort mai apare ca specific Dealul Bran (333 m). Între Bistriţa Vâlcii şi Olt se produce o interferenţă cu Muscelele Argeşului (sunt Muscelele Vâlcii. Culmile (muscelele) sunt orientate nordsud (consecvente). apar falii locale sau chiar mici horsturi şi grabene. iar la nord de Bran s-a lărgit mult Depresiunea intracolinară Tg. Fig. în sudul său se află Depresiunea subsecventă Cioiana-Ţicleni. cuta anticlinală este slab evidenţiată. Într-un tratat de geografie regională este mai indicată însă diferenţierea regională complexă. se intercalează cute diapire. alteori straturile se ridică monoclin fără a fi cutate etc. În principal se compun dintr-un uluc subcarpatic. care ocupă fâşia de sub munte până la depresiunea Păuşeşti-Măglaşii (pe valea Olăneşti). care evidenţiază forme primare sau derivate. în Măgura Slătioarei (769 m) şi la Ocnele Mari-Ocniţa (o butonieră de diapir). Paralel cu 98 Universitatea SPIRU HARET . se pot lipi de marginea muntelui. Q2 = aluviuni şi terase Muscelele Argeşului.

Tot aici numărul şirurilor de bazinete depresionare se reduce la trei şi ele sunt mai largi. şirul sudic se află la contactul cu Piemontul Getic (le urmează şoseaua care pleacă de la Olt pe la Tigveni şi Curtea de Argeş. mai rar obsecvente (fig. Vâlsan. RobaiaDomneşti. Cândeşti. Bughea. e = eocen. Fig. Berevoieşti. Argeş. Albeşti-Bughea şi Câmpulung. mai puţin ordonate. marcate şi de cueste: şirul nordic este la contactul cu muntele (Jiblea-Sălătrucel. 27). he = helveţian. 99 Universitatea SPIRU HARET . cu interferenţe montane etc. Subcarpaţii Prahovei (între Dâmboviţa-Teleajen) au un relief dominant delurosmasiv. cu caracter tipic subcarpatic (Subcarpaţii Măţăului). m = meoţian. Între Prahova şi Teleajen (Subcarpaţii Teleajenului) se separă un subsector ce are şi influenţe dinspre Subcarpaţii Buzăului. Profil schematic prin Muscelele Argeşului: Cr = cristalin. de unde acestea se restrâng către est) şi un şir median la contactul miocen-pliocen (Şuici-Cepari. Slănic. d = dacian. dar în sud se termină cu un aliniament est-vest de măguri axate pe un anticlinal (Băicoi. faliate. Schitu Goleşti – toate urmate de o şosea). Văile principale sunt consecvente (Topolog. Ţintea. dar şi acestea se diferenţiază local. Arefu. Bezdead). ol = oligocen. spre Groapa Oii. Albeşti de Argeş. b = burdigalian. Culmile Sultan-Teişu). mai ales la vest de Prahova (Subcarpaţii Dâmboviţei). Cosminele. Măţău. Râul Târgului şi Argeşel). cu masive deluroase puternice. Degeraţi. uneori ajungând până în câmpie (Dealurile Vulcanei. Râul Doamnei şi. Nucşoara-Corbi. p = ponţian. culmile sunt mai netede. Q = cuaternar Între Bughea şi Dâmboviţa se ridică o cută anticlinală ce trece prin dealurile Ciocanu. în care apar şi roci cretacice şi paleogene montane.26. Sălătruc. Nordul muscelelor prezintă dealuri masive (roci mai dure). Subcarpaţii Curburii sunt cei mai complecşi structural şi ca relief şi se subîmpart în trei subsectoare (despărţite de văile Slănic-Buzău şi Teleajen-Cricovul Sărat). în parte. iar cele secundare sunt subsecvente. alungite tot nord-sud (Culmea Doftanei.muntele şi cu Podişul Getic s-au format trei şiruri de depresiuni subsecvente şi de contact. între care Chiciora (1218 m). lv = levantin. Bucovel). Plaiurile Bertei). Ciuha. Au cute mai multe. aici. care se lipesc de munte şi sunt alungite nord-sud (Bărbuleţu. ambele şi pe un sinclinal).

4 = Dealuri subcarpatice. 2 = Limita de tip cuestă.Fig. 3 = Depresiune subcarpatică (a = depresiune propriu-zisă. 7 = Culmea submontană Piatra. 6 = Muscele joase reunite sub formă de culoar intradeluros. Subcarpaţii Măţăului: 1 = Limita Subcarpaţilor Măţăului. 8 = Depresiuni de contact cu Piemontul (Gr.27. b = culmi în cadrul depresiunii). Posea) 100 Universitatea SPIRU HARET . 5 = Dealuri (muscele) de legătură spre culoarul şeilor. spre Piemontul Getic – Cuesta Getică.

28). Râul Alb. Ocniţa. de interferenţă munte-Subcarpaţi. Subcarpaţii Buzăului (Teleajen-Slănic) sunt cei mai complecşi ca tectonică şi relief. Cislău. Nişcovul. Runcu. cu un relief structural derivat foarte divers. Şirul al treilea. dar subordonată unor paralelisme evidente nord-est – sud-vest (arealul pintenilor) şi est-vest (Culmea Istriţa-Ceptura şi depresiunile Nişcov-SângeruApostolache-Podeni). Cea mai nordică este cuveta Măneciu-Ceraşu. la care au contribuit şi desele apariţii de roci mai dure (gresii. Subcarpaţii pintenilor şi ai cuvetelor. Pietroşiţa. Talea şi Comarnic. Valea Lungă. între care paralelismul culmilor şi al şirurilor de depresiuni. formate dominant pe segmente sinclinale. influenţa puternică a tectonicii şi petrografiei şi cel mai mare număr de şiruri de depresiuni intracolinare şi de culmi deluroase. Cel de-al cincilea şir de mici bazinete se află în cadrul aliniamentului dealurilor sudice axate pe un sinclinal cu romanian în ax (Şotânga. de unde trece în şirul anterior Telega-Vălenii de Munte. Mislea-Podeni. Buciumeni. Cocorăştii Caplii) şi pe un anticlinal salifer cu lărgiri locale la Aninoasa. Se diferenţiază în două subsectoare. Al patrulea şir depresionar s-a fixat în mare tot pe o cuvetă (Sângeru-Cislău) şi cuprinde depresiunile: Măgurele-Podeni. situată numai în est pe un sinclinal unde trece în şirul depresionar anterior (Sângeru-Apostolache-Podeni). Telega. plus un mic şir de butoniere în dealurile Istriţa-Dealu Mare-Ceptura. în est. Pe cuveta-sinclinal de Calvini se înşiruie trei depresiuni (Gura Vitioarei. Slănic. Bezdead. Cosminele. la sud-est de CislăuSângeru se află Culmea Ciolanu-Cerbu (pe anticlinalul Ciuta-Lapoş). Moreni. Pucioasa. Unguriu-Cerbu). mai ales pe oligocen. Cărbuneşti-Şiomari şi Pătârlage). dar apare şi o butonieră de anticlinal (Schela-Glodeni). în sudul lor fiind Culmea Salcia pe un anticlinal (se prelungeşte spre Teleajen până la cuesta Coada Malului). Brebu. dar şi prin alte cuvete intradeluroase care mai păstrează pietrişuri piemontane (Calvini. la est de Prahova continuă cu bazinetele depresionare Frăsinet. Păstrează sau au căpătat în timp multe caractere tipic subcarpatice. Urmează şirul al cincilea de depresiuni. calcare. Gorgota. se pot observa şi 4-5 şiruri de bazinete depresionare restrânse (până la Prahova). Vulcana-Băi. cei mai laţi. Ruşavăţu-Cislău.Pe acest fond deluros. Câmpina. Măneciu. Glodeni şi la est de Prahova. iar în est de Prahova apar Cornu. Edera de Jos. Şirul submontan este slab evidenţiat (pe un sinclinal şi un anticlinal ce conţin şi cretacic montan) în bazinetele depresionare de la Bărbuleşti. conglomerate) şi eroziunea diferenţială acerbă. Se remarcă mai ales prin pătrunderea a doi pinteni şi două cuvete montane în Subcarpaţi (fig. din vest. anticlinalul se pierde în golful Floreşti-Băicoi. Doiceşti. au cea mai mare complexitate din toţi Subcarpaţii. Apostolache-Sângeru. 101 Universitatea SPIRU HARET . se compune din micile depresiuni: Izvoarele (pe Dâmboviţa). mărginită la sud de pintenul de Homorâciu. În sens transversal se întâlnesc 5-7 şiruri de depresiuni. Urmează şirul depresionar al cuvetei Văleni-Drajna-Chiojdu limitată în sud de pintenul de Văleni sau Culmea Priporului. dar şi de contact petrografic şi pe anticlinale. Breaza. Al patrulea şir este pe un sinclinal pliocen. Vărbilău şi Vălenii de Munte. şi cuprinde bazinetele: Vulcana-Pandele. despărţite de valea Buzăului. Bertea. Al doilea şir de mici bazinete (intradeluroase) este axat în parte pe un sinclinal eocen: Gura Bărbuleţului.

butoniera Bucovelu. şi la vest de Cricovul Sărat. Bozioru. Pârscov şi Unguriu. între Buzău şi Slănic. Dâlma-Botanu şi Bocu). mai apar două lărgiri depresionare pe sinclinale locale. aceşti subcarpaţi se termină spre câmpie prin Culmea Istriţa-Dealul Mare-Ceptura. Sărata Monteoru. alungită est-vest pe un anticlinoriu. sunt ceva mai simpli. Călugăreni. în cadrul căreia s-au format câteva butoniere. În fine. 28. La contactul cu muntele apare un şir de înşeuări şi bazinete (Sibiciu. iar pe anticlinal. 29). Răteşti-Grabicina. 102 Universitatea SPIRU HARET . pe Valea Buzăului. pe prelungirea cuvetei de Calvini. ridicând numărul şirurilor depresionare la şapte (fig. Şi mai la sud sunt dealuri de monoclin (Dealurile Pâclelor). Rotari. în estul Dealului Ciolanu-Cerbu.Fig. 3 = Formaţiuni miocene Dar. sau subcarpaţi externi. Colţi. 2 = Fliş paleogen. Mai la sud. în cadrul cărora apare şi un anticlinal (Berca-Arbănaşi) la nord de care se înşiruie un culoar depresionar. Sfinţeşti şi Viespeşti. Brăeşti. Pintenii paleogeni şi cuvetele miocene din Subcarpaţii de Curbură: 1 = Fliş cretacic. un şir de butoniere Berca-MurătoareaPâcle-Beciu şi cuestele limitrofe. se ridică trei masive deluroase. Subcarpaţii Dâlma-Blidişel. sau subcarpaţii interni (Ursoaia-Blidişel. Lopătari).

Aliniamente morfostructurale în bazinul subcarpatic al Buzăului (Gr. 29.Universitatea SPIRU HARET Fig. Posea) 103 .

30). Plopu-Odobasca-Poiana Cristii. 31). Niculele (toate bazinete). Vidra. două culmi deluroase principale şi un larg culoar de contact cu Podişul Moldovei. axate în principal pe un sinclinal delimitat de falii. Răiuţi. Câmpuri-Răcoasa (aceste depresiuni seamănă oarecum cu cele din sudul Muscelelor la contactul cu Piemontul Getic).Subcarpaţii Vrancei sunt cei mai apropiaţi de tipul clasic de subcarpaţi. mai ales către munte: Lopătari. Şirul dealurilor externe stă pe monoclin piemontan şi are aspect de cueste: Blăjani. Qp3 = pleistocen superior Şirul de sub munte se compune din bazinete. Depresiunea Vrancei (Nereju-Năruja şi Bârseşti-TulniciNegrileşti) şi Soveja. Budei. Jitia. Bistriţa şi TazlăuTrotuş. sm = sarmaţian. Toate sunt relativ oblice pe munte şi paralele cu râurile Moldova. Fig. Qp1-2 = pleistocen inferior şi mediu. Gârbova (979 m). Dumitreşti. cei mai evoluaţi şi mai simpli. Cuprind trei depresiuni mari. Pg = paleogen. Ghergheleu. Profil schematic prin Subcarpaţii Vrancei: Ct = cretacic. Prezintă câte două aliniamente de depresiuni şi două de dealuri (fig. Subcarpaţii Moldovei sunt cei mai vechi (straturi miocene). Măgura Odobeşti (hogbac. către est aceste dealuri se lăţesc mult pe monoclin sarmato-pliocen. Răchitaşu Nerejului. Dealurile subcarpatice care închid depresiunile de mai sus sunt impuse de câteva cute dominate de un sinclinal şi delimitate de falii inverse: Bisoca-Ulmuşorul. 30. Şirul depresiunilor intracolinare subsecvente şi de contact (cu straturile piemontane) începe de la râul Râmnicul Sărat şi sunt: Buda-Deduleşti. Bisoca. Lozii. Mera (pe Milcov). 996 m). BistriţaCracău şi Neamţ-Topoliţa (fig. Pl = pliocen. Roşu. dar formate din roci dure (conglomerate şi gresii): Pietricica (plus Chicera 104 Universitatea SPIRU HARET . având şi cueste incipiente. Piemontul Zăbrăuţi. Momâia. Răchitaşu. Culmile subcarpatice principale corespund unor anticlinorii. Căpăţânii. înşeuări şi depresiuni. cu cele mai largi spaţii depresionare (circa 50%). Mc = miocen. Ouşoru. Deleanu. Depresiunile sunt pe sinclinorii nivelate prin eroziune: Tazlău-Caşin.

2002) pe trei categorii genetice (aliniamente carpatice. Q = cuaternar Relieful structural din Carpaţi Carpaţii reprezintă cele trei tipuri de orogen. (tabelul 3). ca şi în Subcarpaţi. uneori combinate. de asemenea. urmată de direcţionarea ramurilor etc. Relieful tectonostructural începe cu forma de cerc a Carpaţilor (geneza sa fiind tratată la „Sistemul geomorfologic românesc”). plus dealurile Corni-Chicera-Runcu). depresiuni şi abrupturi marginale. Fig. sau a lăsărilor şi ridicărilor unor compartimente. În esenţă. a pânzelor de şariaj şi în parte a faliilor. cât şi structural derivat. Categoriile genetice morfostructurale Aliniamentele carpatice sunt cele ordonate de factorul tectono-structural şi sunt ierarhizate pe trei niveluri: forma de cerc a Carpaţilor Româneşti. Profil schematic prin Subcarpaţii Moldovei: Pg = paleogen. lărgit prin deplasarea celor două râuri către podiş. Ambele grupe de forme au fost tratate de Grigore Posea (Geomorfologia României. dar în principal cu alte forme şi cu altă ordonare spaţială. Culoarul Moldova-Siret are caracter subcarpatic de contact cu podişul. 31. enumerate în tabel. Mc = miocen. dar şi pe trei unităţi regionale (sau peisaje carpatice morfostructurale). aliniamentele ramurilor sau principalelor sectoare (ambele tratate la „Sistemul geomorfologic …”) şi aliniamentele de masive. atât tectono-structural.Mare) şi Pleşu (911 m. sm = sarmaţian. respectiv de alinierea geosinclinalelor şi apoi a orogenelor care au determinat orientarea cutelor principale. 105 Universitatea SPIRU HARET . toate cele trei niveluri au fost impuse de aliniamentele de ciocnire ale plăcilor. culmi. văi longitudinale şi forme de amănunt). Formele structurale derivate sunt. iar relieful structural este bine reprezentat.

depresiuni şi văi longitudinale. dar cu altă origine. izvoarele Moldovei. deci. iar în Apuseni un mozaic cu multe horsturi şi grabene. Tarcăul ş.Tabelul 3 Relieful structural carpatic Relief tectono-structural Forme derivate • • • • • • • • forma de cerc segmentat a lanţului carpatic direcţionarea ramurilor carpatice. Văile longitudinale.). conforme cutelor cristalinului getic şi autohton. faliile marginale au determinat şi cele mai mari abrupturi. formate din masive. un culoar depresionar linear (Rucăr-Braşov-Oituz) şi un aliniament de obcine în nord. sau în Banat (Nera – paralelă cu falia Almăjului) şi Apuseni (Crişurile pe grabene şi Arieşul). Bistriţa. Olt. complicată cu fliş şi eruptiv intern şi. dar cu o fragmentare diferită şi mai accentuată. ca şi în Meridionali (Lotru-Jiurile-Cerna). s-au fixat pe contacte tectono-petrografice şi domină în Orientali (Vaser şi Iza.). ceea ce a dus la schimbarea structurii morfotectonice: aliniamentul extern curbat (format din masive şi clăbucete). La Curbură rămân numai trei aliniamente. Mureş-Gheorgheni. sunt reduse la Curbură (Bâsca. cu alte ordonări structurale: trei trepte altimetrice intersectate de Depresiunea Bozovici în Banat. cutele 106 Universitatea SPIRU HARET . Moldoviţa. Formele structurale derivate prezintă aspecte şi asocieri diferite în funcţie de următoarele structuri şi formaţiuni: fliş. În Meridionali s-au conturat trei masive-bloc. aliniate E-V. În Munţii Banatului şi în Apuseni apar tot structuri în blocuri.a. ca şi depresiunile corespunzătoare. brâne (pe versanţi) butoniere (resturi foarte rare) În Carpaţii Orientali. depresiuni suspendate) abrupturi de contact (detaşate prin eroziune) trepte. sedimentarul mezozoic de pe cristalin.a. poliţe. tectonica a impus cinci aliniamente paralele (NV-SE). culmi (obcine). Siriu ş. a culmilor şi masivelor relieful de horsturi şi grabene abrupturi marginale de falie cueste şi hogbacks-uri tectonice văi longitudinale aliniamente depresionare culoare tectonice • • • • • • • • • cueste şi hogbacks-uri de eroziune sinclinale suspendate suprafeţe structurale văi structurale depresiuni de contact relief discordant (chei epigenetice.

Munţii Apuseni. Peisajele structurale regionale Se grupează conform concepţiei regionale geologice în: Carpaţii Orientali şi de Curbură. până la râul Harţagu. până la orientare E-V. culmile înalte şi mai ales vârfurile sunt pe sinclinale suspendate (Nemira. Carpaţii Orientali şi de Curbură prezintă cel mai dezvoltat relief structural. mai ales calcarele.a. contacte tectonice şi petrografice etc. Pintenul de Văleni este o prelungire a Culmii Ivăneţu. Mai la sud. a) Fâşia flişului este formată din aliniamente paralele de pânze. Penteleu. Ciucaş. Sunt tipice marile cueste care formează Obcina Mare (pe pânza Tarcău) şi Feredeu (pe pânza de Audia). se extind pe aliniamentul Obcina Lucina-Rarău şi Hăşmaş-Bicaz. Pe straturile neogene din depresiuni apar îndeosebi cueste. La sud de el.). iar pe marginea Apusenilor. peste înşeuări. Aproape toate sunt orientate NV-SE şi pe ele se aliniază principalele şiruri de culmi (obcine) şi masive. mici platouri structurale. fiecare masiv fiind localizat pe un alt element structural (pânză sau sinclinale). Zârna. bombări şi lăsări locale. chei epigenetice. Carpaţii Meridionali şi Banatului. La Curbură. conglomerate). mai rar pe anticlinale (Culmea Baiu). Acestea. văi structurale. iar în cadrul acestora sunt cute solzi. depresiuni de contact. Cutele din cristalin dau praguri. pereţi abrupţi pe straturi semiverticale etc. sinclinalul marginal este localizat în Piatra Mare. poliţe. sedimentarul terţiar din depresiuni şi de pe marginea Apusenilor. circuri asimetrice şi începuturi de cueste şi văi structurale. reliefuri discordante. În Carpaţii Orientali se remarcă îndeosebi cueste şi hogbacks-uri (tectonice şi de eroziune). Bucegi şi Piatra Craiului. între ele rămânând numai petice pe un cristalin mai ridicat. ordonarea acestor formaţiuni este diferită pentru fiecare regiune carpatică. b) Sinclinalul marginal al cristalinului conţine şi straturi mezozoice. cuveta de Drajna-Chiojdu ajunge. Siriu). asimetria obcinelor este atenuată. Dar. Goru. Postăvaru. Calcarele sunt pe un sinclinal suspendat şi impun vârfuri. flişul şi terţiarul din depresiuni şi marginea Apusenilor. în rest apar masive mai mici înşirate arcuit. hagbacks-uri de eroziune. ferestre. Pe mezozoicul de pe cristalin: cueste. formele fiind ordonate pe trei fâşii (exclusiv vulcanismul). Tot la Curbură apare specificul pintenilor (un fel de obcine) şi cuvetelor care pornesc din munte spre Subcarpaţi: Cuveta de Slănic ajunge în munte până la Slon. brâne. dar în Bucegi domină conglomeratele (1000 m grosime). la Nehoiu şi Bâsca Rosilei. În Ciucaş şi Bucegi se adaugă şi straturi de gresii sau şi calcare în Piatra Craiului şi Bucegi. dar cu orientare N-S. Valea 107 Universitatea SPIRU HARET . masive ş. gresii. păstrate pe sinclinale în Ceahlău. dar continuă cu înşeuări pe un sinclinal care trece pe sub vârful Siriu. La Curbură. forme de versant (trepte. Bucegi şi mai puţin în Culoarul Branului şi Piatra Craiului. anticlinale şi sinclinale.de amănunt ale cristalinului. De la valea Trotuşului spre sud rămân însă paralele numai culmile din nordul Depresiunii Braşov. care determină cueste. cueste. rupturi de pantă. suprafeţe structurale reduse. Specifice arealului cu fliş sunt şi masivele din conglomerate cretacice. Formaţiunile generale care determină forme structurale sunt: şisturile cristaline şi sedimentarul lor mezozoic (calcare. În fliş se întâlnesc: cueste. Pintenul de Homorâciu (cu gresie de Tarcău) ajunge peste vârful Smeuretu.

sinclinale suspendate (Buila. Se remarcă dominarea horsturilor şi dispunerea lor palmată. horstul Bihorului şi Vlădeasa (un fost graben umplut cu eruptiv): spre sud-vest este horstul Zarand. în parte şi ale autohtonului se aliniază E-V şi NE-SV.Dâmbovicioarei s-a fixat pe axa sinclinalului Bucegi-Piatra Craiului. o serie de falii. sedimentarul mezozoic suprapus şi sedimentele terţiare din depresiuni. Culmea Făgăraş urmează un anticlinoriu getic asimetric. în schimb. Masivul Godeanu (getic) stă suspendat pe un sinclinal al autohtonului. Bozovici. Fâşia vulcanică este tratată la . contactul getic/autohton. flişul şi eruptivul intern al Munţilor Mureşului şi sedimentarul terţiar marginal. forme specifice flişului şi eruptivului.a. creste tip ciuceve (pe Cerna). butoniera Natra-Dobra (Banat) ş. faliile şi intercalaţiile de roci mai dure în şisturile cristaline. Pe de altă parte. fâşia sinclinoriului Reşiţa-Anina-Moldova Nouă. calcarele şi multe structuri longitudinale (vezi punctul d)). Codru-Moma şi Pădurea Craiului.a. Între horsturi. suprafeţe structurale. Plopiş şi Meseş. abrupturi etc. Haţeg-Hunedoara. a) În masivele cristaline determinante sunt: direcţionarea cutelor. La fel calcarele de pe Autohton: fâşia Polovragi-Câmpu lui Neag-Oslea-Cerna-Cazane şi fâşia de sinclinorii Sviniţa-Svinecea Mare. Aici.. Ţibleş. Culoarul Timiş-Cerna (aici apar şi chei epigenetice). grabenele au atras hidrografia. care porneşte de la un masiv central compus din Muntele Mare-Gilău. văi structurale ş.Relieful vulcanic”. c) Epigeniile marginale au rezultat din transgresiunile badenian-sarmaţianpanoniene peste un fost relief deluros al poalei Apusenilor. iar de la masivul Poiana Ruscăi se curbează spre SV până ajung N-S în Banat. marcat de arcul Metaliferi-Trascău. valea Cernei. iar în Trascău. Carpaţii Meridionali şi ai Banatului au reliefuri structurale impuse de: cutele şi faliile cristalinului.). Exemple: peticele şi barele de calcare (uneori şi gresii şi conglomerate) de pe pânza Getică: Vânturariţa-Buila. iar spre nord. b) Geosinclinalul flişului şi eruptivului Munţilor Apuseni este al doilea specific. straturile de gresii şi conglomerate ale cutelor au impus cueste. dar aici se adaugă o fragmentare mai puternică. sudul Rodnei şi Depresiunea Maramureş. este pe un anticlinal cu cristalin în ax. Cutele se grupează în anticlinorii şi sinclinorii care au impus masive diverse. culmi-bare. c) Relieful structural din depresiunile intramontane este prezent în BrezoiTiteşti. Petroşani. Similară acestor direcţii este şi despicătura văilor longitudinale Lotru-Jiuri-Cerna şi Bozovici. cu multe culmi şi măguri 108 Universitatea SPIRU HARET . către vest. b) Relieful structural al straturilor suprapuse cristalinului este mult mai evident. Oslea ş.a. contactul getic/autohton. ca şi coborârile axiale ale anticlinoriilor impun limite între masive. a) Fragmentarea mozaicată a cristalinului şi acoperişului său mezozoic a impus specificul de bază al reliefului tectono-structural al Apusenilor. Cutele geticului. Pui (Haţeg). În Munţii Metaliferi domină măgurile eruptive şi unele cueste pe straturi sedimentare. Din acest mozaic apar trei aspecte specifice: masive multe de tip horst (plus grabene). şi epigenii marginale. Munţii Apuseni au un suport structural similar Meridionalilor. Masivul Leaota. umplută cu conglomerate. Pe toate apar masive uneori izolate. Gura Văii (Podişul Mehedinţi). cueste. c) Flişul paleogen transilvano-carpatic s-a extins în Bârgău.

Subcarpaţii cu anticlinale şi sinclinale. subsidenţe locale şi unele înălţări reduse). Un fenomen aparte îl reprezintă şi clipele calcaroase însedimentate în roci mai moi care se găsesc în Trascău. Editura Fundaţiei România de Mâine. „Natura”. Brădişor ş. gresii) şi de terţiarul depresiunilor. Ampoiţa. seria Geografie. dar şi cu monoclin. Borzu (Crişul Negru). Piatra Craivii. Vălişoara (Aiud).a. Editura Ştiinţifică. discordant. Problema Subcarpaţilor în Transilvania. 4. Sibiu. cele mai extinse forme structurale sunt în Trascău şi mai puţin în Metaliferi. Geografia Carpaţilor şi Subcarpaţilor. d) Relieful structural comun cu alte ramuri carpatice este impus cu precădere de mezozoicul suprapus cristalinului (calcare. monoclinal. bloc faliat. Vad (Crişul Repede). Intregalde. Autoevaluare – întrebări. pinteni şi cute diapire. apare şi o fereastră la Briheni. Cea mai evidenţiată este Culmea Ciumerna-Bedeleu-Cheile Turzii. cristaline sau eruptive. Asemenea clipe se găsesc şi în Culoarul Rucăr-Bran şi în sudul Rarăului. apalaşian). (1982). Geografia fizică a României. Geoagiu-Râmeţi. În Podişul Padiş din Bihor şi în Pădurea Craiului sunt suprafeţe structurale şi începuturi de cueste. • x x x (1983). mai ales calcaroase. câmpiile forme fluvio-lacustre.calcaroase.a. nr. din calcare. • Posea Grigore (1968). paralele Văii Arieşului (similare structurii apalaşiene). Care sunt principalele reliefuri majore tectono-structurale din România ? (Carpaţii cu cele 5 ramuri. Dar. Piatra Cetii. înălţimile munţilor Codru-Moma sunt pe un sinclinal suspendat. Bibliografie selectivă • Posea Grigore (2002). Astfel. în domuri. înşirate pe sinclinalul marginal al cristalinului. De asemenea. Mai cunoscute sunt: Vulcanul (lângă pasul Buceş). tot aici Vârful Osoiu este un petic din pânza de Codru. sau „clife”. falii. dar şi cueste şi văi structurale. Sfredeluşul. Geografia României I. are o dublură în Culmea calcaroasă Râmeţi. Buru (Arieş). 2. s-au impus multe chei. numite adesea „bâtcă”. tabular. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. Savu Al. cutat. mai ales în bazinul Ampoiului. Zam şi Şoimuş-Lipova (Mureş). Ardeului (Geoagiu). Care sunt tipurile de reliefuri structurale ? (Tectono-structural. Editura Academiei. Marca (Barcău) ş. eruptiv vechi şi cristalin. determinate de straturile de gresii. Geomorfologia României. un sinclinal intern impune un culoar suspendat între Baia de Arieş-Sălciua-Băişoara (pe Iara) şi un mic platou la izvoarele Galdei. conglomerate şi calcare. conglomerate. podişurile – fiecare cu structurile specifice. • Velcea Valeria (2001). • Velcea Valeria. Tălagiu şi Gurahonţ (Crişul Alb). Pe această structură discordantă s-au impus depresiuni suspendate şi chei: Turzii (Hăjdate). Peste barele dure. Cutele erodate din Trascău au impus la suprafaţă aliniamente de roci mai dure. 109 Universitatea SPIRU HARET . probleme 1.

3 şiruri de depresiuni – sub munte. înşeuări de contact spre Podişul Getic. Subcarpaţii Buzăului – cei mai complecşi. Relieful structural din Podişul Moldovei se remarcă prin următoarele forme: (Cueste. 110 Universitatea SPIRU HARET . Care elemente geologice impun reliefuri structurale în Carpaţii Meridionali şi Munţii Banatului ? (Masivele cristaline împreună cu faliile şi cutele lor caracteristice. interferenţă cu muscele între Bistriţa Vâlcii şi Olt). chiar pe anticlinale. sinclinalul marginal al cristalinului. un şir de clăbucete. cele mai extinse spaţii depresionare. structură tabulară în sud. văi subsecvente. ce include şi straturi mezozoice. 12. Depresiunea Braşov continuată în sud-vest prin Culoarul Rucăr-Bran şi un şir nordic de obcine). Caracterele morfostructurale ale Subcarpaţilor Curburii. 14. cute diapire. Care este specificul structural-tectonic al Carpaţilor de Curbură ? (Un şir curbat format dominant din fliş. Subcarpaţii Transilvaniei – inversiuni de relief. masive deluroase înalte în nord. în Dobrogea Centrală – o pediplenă pe şisturi verzi. Caracterele morfostructurale ale Subcarpaţilor Moldovei.3. direcţionarea diferită a celor 5 ramuri. domuri. Câmpia Transilvaniei – uşoare asimetrii de interfluvii. trepte tectono-structurale în Munţii Banatului şi un mozaic de horsturi şi grabene în Apuseni. Care este modelul general al reliefului subcarpatic ? (Depresiuni de sinclinal şi dealuri de anticlinal). 7. butoniera Leghia. 9. la contactul cu Podişul Getic –. cuvete. abrupturi de falie. cuvete. pe contactul miocen-pliocen. falii locale. văi structurale. (Cei mai complecşi structural. dealuri de anticlinal în Subcarpaţii Măţăului). Podişul Târnavelor – domuri. butoniere. Care sunt subregiunile structural-morfologice ale Podişului Transilvaniei ? (Podişul Someşan – cueste. monoclin). mici horsturi. formele structurale derivate). cu 50% din suprafaţă. pe contacte petrografice. pinteni. cinci unităţi structurale în Dobrogea de Nord …). (2 falii interioare şi 2 exterioare. depresiuni subsecvente. sinclinalul calcaros Casimcea-Midia. trei depresiuni. aliniamentele structurale din Carpaţii flişului. cu trei subsectoare: Subcarpaţii Prahovei cu dominantă de masive deluroase lipite de munte. 4. 5-7 şiruri de depresiuni. Caracterele morfostructurale ale Muscelelor Argeşului. pinteni montani. dar cu vârfuri şi culmi de sinclinale suspendate. 5. văile longitudinale. Subcarpaţii Vrancei – două aliniamente de depresiuni şi două de dealuri. Caracterele structural-morfologice ale Dobrogei. dintre care unul pe monoclin piemontan). (Cei mai vechi. 8. Caracterele morfostructurale ale Subcarpaţilor Olteniei. depresiunile marginale de contact – subsecvente). (Culmi pe monoclin. monoclin. 11. (O cută slabă anticlinală în vest şi mai accentuată în est. Care sunt categoriile genetice morfostructurale ale Carpaţilor ? (Forma de cerc. Care sunt complicaţiile structurale din Subcarpaţi ? (Brahianticlinale. 13. masivele bloc din Meridionali. 6. diapir. 15. şei structurale). 10. cu 4-5 şiruri de bazinete depresionare dezvoltate pe sinclinale. ataşarea unui deal piemontan – Bran. Care sunt fâşiile structurale din Carpaţii Orientali şi de Curbură ? (Fâşia flişului cretacic şi paleogen având cute-solzi. două culmi principale şi un culoar larg de contact cu Podişul Moldovei). un şir de mici depresiuni suspendate în sud. flişul paleogen transilvano-carpatic şi fâşia vulcanică). cute diapire.

Geografia României. Versanţii din etajul cu pădure sunt rectilini. Perşani). Jiu. argile şi marne. Este vorba de roci dure. masive mici (Locva. epigeniile marginale. (1974). structurile sedimentarului terţiar din depresiuni). 1969).).despicătura longitudinală Loviştea-Lotru-Petroşani-Cerna-Bozovici. Airinei. obcine (Mestecăniş. granitele şi chiar eruptivul banatitic din Apuseni şi Banat. Şimleului. Văile şi versanţii sunt în formă de V. Masivele. creste alpine (Făgăraş). impunând peisaje petrografice (exemple: carstul. secete. Preluca. de obicei fosilizate. dar rupte adesea în horsturi şi grabene. pietrişuri şi nisipuri. În conturarea reliefurilor petrografice. urmate de cele metamorfice (10%) şi eruptive (5%) (Şt. se deosebesc următoarele tipuri de reliefuri petrografice: pe cristalin. fiind un relief complex structuralo-petrografic. loess. Densitatea formelor specifice anumitor roci se distribuie adesea pe suprafeţe mari. mai ales datorită tectonicii. dar mai ales inselbergurile şi pedimentele. I. vol. cristalizate. dar şi pe timp scurt (anotimpuri. Crişul Repede la Ciucea etc. alunecările de teren. 16. măguri (Morlaca.). ploi torenţiale. Relieful vulcanic îl tratăm aparte. Măcin sau măgurile din Podişul Silvaniei. Care elemente geologo-tectonice şi morfologice impun specificul structural în Apuseni ? (Fragmentarea mozaicată a cristalinului şi a acoperişului său mezozoic.). dar şi cea din Măcin. Formele de relief principale din platforme sunt suprafeţele de eroziune bine nivelate şi păstrate. Studii de amănunt şi pe suprafeţe restrânse asupra acestori tipuri de reliefuri sunt foarte multe. Ghiţu ş. fostul geosinclinal al flişului şi eruptivului. îngheţ etc. relief carstic. sinteze la nivel de ţară se găsesc la: Grigore Posea şi colab. clipele calcaroase şi reliefurile structurale comune cu alte ramuri carpatice. cum ar fi sedimentele din depresiuni).a. gneisele. duritatea rocilor şi orogeneza alpină au impus masive de diferite forme şi altitudini. Vlădeasa). mai ales calcarele şi conglomeratele. De obicei. Lăpuş. ca varietate şi extindere în suprafaţă. Cozia. care păstrează suprafeţe de eroziune dispuse în trepte. straturile mezozoice suprapuse cristalinului. dar şi de explozie şi acumulări vulcanice.). deşi foarte înclinaţi. cupole (Poiana Ruscăi. dar în etajul alpin 111 Universitatea SPIRU HARET . Dominante. sunt rocile sedimentare (85%). Relieful dezvoltat pe cristalin. Gilău-Muntele Mare). cum sunt aliniamentele de tip apalaşian.cu martori insulari de tip piramidal. relieful pe cristalin etc. I (1983). conglomerate. pe care însă s-au instalat ulterior şi reliefuri de amănunt. în masivele hercinice (sau mai vechi) din Carpaţi. sau ca defilee şi chei (Porţile de Fier. În Carpaţi. Rodna. Valeria Velcea (2001). un rol important îl au proprietăţile fizice şi chimice ale rocilor în raport de procesele şi agenţii geomorfologici pe timp îndelungat. au formă de: masivebloc (cele din Meridionali. masive ca structură. Grigore Posea (2002). Bihor. pe gresii. La zi apar numai pediplena şisturilor verzi din Dobrogea Centrală. măgurile vulcanice din munţii Almăj şi Metaliferi). Aceste roci se găsesc în soclul platformelor. Turnu Roşu-Cozia. Docnecea. RELIEFUL PETROGRAFIC Varietatea mare a rocilor care apar la zi şi condiţiile schimbătoare morfoclimatice au impus un mare număr de reliefuri petrografice. care includ şisturile cristaline. Bojoi (2000).

Podişul Mehedinţi. Hăghimaş-Bicaz. culmi şi creste calcaroase. date de calcarele în sine şi de eroziunea generală externă (masive. Formele minore s-au născut prin eroziunea dirijată de pliurile şisturilor cristaline. iar împreună cu celelalte roci se ridică la 21%. respectiv. gipsul. în care rezultă cel mai spectaculos relief petrografic. 112 Universitatea SPIRU HARET . ferestre glaciare. cele mai groase şi mai carstificate. astfel.devin mult mai variaţi şi fragmentaţi din cauza gelivităţii mari a şisturilor cristaline. şi forme carstice propriu-zise. acestea din urmă fiind exogene şi endogene. măguri sau humuri sau cornete. Apar. sau Hăghimaş. bare. Alte roci pe care apar reliefuri similare sau de pseudocarst sunt: sarea. etajul morfoclimatic şi circulaţia apei. de fisurile din rocile vulcanice sau de structura grăunţos-cristalină a granitelor sau gneiselor. În Carpaţi şi chiar în celelalte regiuni. urmate la distanţă de cele eocene şi sarmatice. loessoidele. Formele „majore” imprimă caracterul general al peisajului carstic şi sunt de trei sau patru tipuri: a) Crestele sau culmile calcaroase alpine (la peste 1700 m). în Bihor şi Pădurea Craiului se cunosc trei niveluri de carstificare. conglomeratele calcaroase. pături de alterare. Formele de relief. Suprafaţa ocupată de calcare în România este de 2%. În multe masive s-au format şi abrupturi marginale importante.. carstul apare începând de sub nivelul mării până în etajul alpin inclusiv. sau chei. Calcarele principale. grohotişuri şi mări de pietre de dimensiuni variate. Pe verticală. Sunt de două mari categorii: forme relativ majore. iar cele fosilizate se găsesc şi sub câmpiile Română. mici platouri. sau chiar în nordul Masivului Preluca. formându-se niveluri de carstificare. gradul de tectonizare. Rarău (toate pe calcare mezozoice). Podul Dâmboviţei (Rucăr). calcarele sunt fragmentate în areale mai mari sau mai mici. carstul Cărăşan (Munţii Aninei). unele situate mult sub nivelul mării şi dominate de goluri umplute cu apă. mult căutat de turişti. Ca localizare. ca în nordul Făgăraşului. circuri suspendate asimetrice. din care două fosile. procesul de carstificare a evoluat şi în legătură cu mişcările de ridicare sau de coborâre (sedimentare şi fosilizare în câmpii şi unele podişuri). La acestea trebuie adăugate formele fosile. văi. aglomeratele vulcanice calcaroase şi ghiaţa. sau de Vest şi în Dobrogea de Sud. rezultate prin dizolvare şi precipitare. văi oarbe şi văi cu trepte antitetice). Diferenţele climatice de modelare între etajul forestier şi cel alpin au impus şi două tipuri de peisaje în aceste masive. Gradul de carstificare şi multitudinea formelor specifice depind de: grosimea calcarelor. De exemplu. cum sunt unele fâşii din Făgăraş (la 2400 m. Relieful carstic. marnele şi gresiile calcaroase. Trascău. altitudinea şi. Tot în acest ultim etaj. arene şi blocuri sferoidale (Măcin). praguri. răspândite în Carpaţi şi podişuri. rocile cristaline au păstrat bine vechile forme glaciare: circuri. Se formează pe roci solubile. în principal pe calcare. sau chiar carstoplene. cele mai înalte din ţară). echivalente într-o oarecare măsură etajării suprafeţelor de eroziune. văiugi sau horjuri asimetrice. Cele mai cunoscute şi mai vizate regiuni carstice sunt: Padiş–Cetăţile Ponorului. Buila-Vânturariţa (Munţii Căpăţânii) şi chiar creste din Retezat (cu două avenuri). Platoul Vaşcău (Codru-Moma). sunt cele mezozoice. Rodnei etc.

în cadrul platourilor sau fostelor platouri. cornete sau humuri. Carstul Cărăşean.parietale . Exocarstul este reprezentant dominant prin lapiezuri. în funcţie de înălţimea platoului (înalt. Lor li se adaugă cheile şi defileele în calcare. aşa este bara Polovragi-Cernădia (străbătută de Olteţ. tectonizare etc. precum şi clippe se găsesc. în Podişul Mehedinţi. uvale. de exemplu. ca forme reziduale.tavan . Padişul–Bihor.podea terase în rocă aluviuni gheţari • avene • cristaline • mezozoice (dominante) • eocene (subţiri) • sarmaţiene (subţiri) • • • • • • • • • • • • • • lapiezuri doline. doline şi mult mai puţine uvale şi polii (tabelul 4). Tabelul 4 Relieful carstic Endocarst Vârsta calcarelor Exocarst • peşteri 1-3 niveluri concreţiuni de: . d) Măguri calcaroase. c) Platouri calcaroase. intercalarea cu alte roci impermeabile. Munţii Cernei. Boiu (nordul Podişului Someşan). polii văi dolinare văi oarbe văi cu trepte antitetice chei şi marmite depresiuni de contact litologic sohodoluri izbucuri izvoare vocluziene ponoare poduri arcade ciuceve 113 Universitatea SPIRU HARET . De aceea. jos). Vâlcanul. cu un carst interior foarte complex. Munţii Trascău. Galbenul şi afluenţi ai acestuia) şi în parte chiar fâşia calcarelor din Podişul Mehedinţi. Padiş. acest tip poate avea mai multe subtipuri.b) Barele calcaroase sunt aliniamente care stau în faţa unor râuri ce vin de pe alte roci şi le străbat prin chei. plus podişurile Mehedinţi. Cele mai conturate platouri sunt: Pădurea Craiului. Dobrogea de Sud. dar se adaugă ca subtipuri. ca. Culoarul Rucăr-Bran sau aliniamentul Rarău-Bicaz. defilee sau subteran .

a. Există peste 10. Apusenii au cele mai multe peşteri şi avenuri din ţară.a. Cel mai adânc este Stanu Foncii (320 m) din Piatra Craiului. între care Urşilor (amenajată pentru turism). izvoare vocluziene ş. Şugău din Hăghimaş ş. Lumea Pierdută. care se grupează în următoarele unităţi : Bihorul şi împrejurimile. depresiuni carstice (Ponor.. mai cunoscute. văi oarbe. Poliile sunt şi mai rare. Uvalele apar rar în Apuseni şi în Munţii Banatului. În Munţii Trascăului se remarcă Culmea calcaroasă Bedeleu-Ciumerna-Cheile Turzii.a. întinse câmpuri carstice (Padiş. Tinoasa). etc. între care domină peşterile. peşteri mici (Huda lui Papară) şi clippe. gururi. Focul Viu. Barsa. văi antitetice în Vaşcău şi Banat . la Izvarna şi alte locuri la poala Munţilor Vâlcan. Scărişoara. Daniş ş. Gaura Licaşului (Hăşmaş) ş. 114 Universitatea SPIRU HARET . avene (Corbu. Minişului. Criminiş) şi izbucul Călugări. Ţarina.). sau Zece Hotare şi bazinul Roşia). Culmea Colţii Trascăului. izvoare vocluziene. Meziad din Apuseni. Dâmboviţei. Se detaşează îndeosebi arealele carstice din Bihor şi Pădurea Craiului. cheile. Endocarstul se compune din toate golurile subterane. Şura Mare. sifoane etc. cu trei niveluri de carstificare. patru peşteri cu gheţari (Scărişoara. Ponicova în Defileul Dunării. ca. Bicazului. draperii de diferite tipuri. sorburi. ponoare. Văi oarbe apar în carstul Vaşcău. albii de râu. Olteţului. uneori şi în adâncime sau fosilizate de soluri şi loessuri (în Dobrogea de Sud). Dobrogea de Sud ş. perle de peşteră. Poiana Mare.Lapiezurile şi dolinele se găsesc pe toate rocile calcaroase la zi. plus în avenul Borţig). în care se cunosc polii (Ponor. Topolniţa din Mehedinţi. Podul Dâmboviţei (polie tectonică) etc. Peste 200 de peşteri sunt în Apuseni. Ponorici. Tecuri. uneori sunt socotite polii şi cele din spatele barei calcaroase a Podişului Mehedinţi. nenumărate chei şi întortochiate cursuri subterane.a.). stalagmite. urmat de Dosul Lăcşorului (Şureanu).a.a. sunt : Cazanele dunărene. Padiş şi Aninei .). Cheile din calcare. chiar în Dobrogea de Sud sub loess. Ponor (Vaşcău). Bolii (toate în Şureanu) etc. (vezi Regiunile carstice). Caraşului. Munţii Apuseni au cel mai dezvoltat carst. Cioclovina. Zăton ş. Se cunosc poliile Scocul şi Brădet în Munţii Aninei.). Polovragi (pe Olteţ). În Masivul Codru-Moma se conturează trei areale : Vaşcău. izbucuri. Codru-Moma şi Trascău. avenele şi hornurile ce fac legătura între peşterile etajate. Nerei. doline şi polii.000 de peşteri cu lungimi de peste 10 m şi peste 800 km de galerii. Cloşani (pe Motru). Unele peşteri sunt etajate (Vântului. 350 m (în sudul Rodnei). Avenele sau puţurile carstice sunt mai reduse ca număr. sau formele hidrocarstice (izbucuri. multe chei. Cetăţile Ponorului. Ponoraş. Turzii etc. Cea mai lungă pare a fi Peştera Vântului de 32 km. Padiş. se găsesc în platourile în care evoluţia carstică este în stadiu final (Banat. Regiunile carstice le vom aminti suprapuse regiunilor geomorfologice. În peşteri sunt şi multe concreţiuni (stalactite. cinci gheţari subterani ş. de exemplu. La exocarst se adaugă şi văile oarbe. Vârtop.a. câmpuri întinse de lapiezuri. Pădurea Craiului. Vaşcău. Ialomiţei. iar Peştera Izvorul Tăuşoarelor are cea mai mare diferenţă de nivel. la Călugări (Vaşcău) şi în Munţii Aninei .). Moneasa şi Dumbrăviţa de Codru.

În Dobrogea de Nord. mai ales cristaline. Motru.). chei (pe Cerna. aici apar doline.). Bistriţei) şi ciuceve (Munţii Cernei). Ponororici ş.Munţii Banatului ocupă locul doi ca varietate carstică şi se compun dintr-o regiune mare (Munţii Aninei – Podişul Cărbunari) şi o fâşie mai mică. izvoare carstice. Cel mai dezvoltat carst se află în Dobrogea de Sud. chiar peşteri. bazinul Vârghiş din Perşani şi calcare eocene în sudul munţilor Rodnei. Turda. 115 Universitatea SPIRU HARET . căpăţâni. Alte locuri: Lopătari-Mânzăleşti. Cel mai extins este carstul din Hăşmaş. poduri naturale (Ponoare. Dobrogea de Sud are şi un carst de mare adâncime. avenuri. Carstul din Dobrogea se dezvoltă pe calcare mezozoice (în Nord şi Casimcea şi fosilizate în Sud). chei) şi în Podişul Huedin-Păniceni. avenuri şi poduri. A doua unitate este Podişul Dacic din Şureanu. eocene (în Sud. gâlme. Formele dominante sunt lapiezurile şi dolinele. Carstul dezvoltat pe gipsuri. de la Bistriţa Vâlcii până în Munţii Cernei. În Dobrogea Centrală. Tg. Podişul Someşan are carst pe calcare eocene. pe placa sarmatică. vârfuri piramidale). mulat însă de loess . Cheiţii. chei – Dâmboviţei. Buhui ş. Retezat (Iorgovanu. Ocna Sibiului (cu lacuri helioterme). Pe valea Vârghişului sunt multe peşteri etajate. Orzei. Bucegi (cheile Urşilor. cu goluri mari umplute cu apă. extrem de restrâns. sunt şi în Făgăraş (cu peşteri şi la 2400 m). Ocnele Mari.a. peşteri – Ialomiţei şi Ursului). Cojocna. În Munţii Căliman şi Depresiunea Ciucurilor a fost semnalat şi vulcano-carst. fosilizate) şi sarmaţiene (o placă relativ orizontală.a. Calcare.a. Ocna Dejului ş.a. Sohodol. Bigăr). în Podişul Boiu (cu multe doline. Cheiul) şi multe peşteri (Cioclovina. uneori cu aspect de polii (Zăton. Carstul dezvoltat pe sare este mult mai restrâns. Carstul pe conglomerate şi gresii calcaroase prezintă începuturi de lapiezuri. Galbenul. Sovata-Praid. Bălţii). în Sud). Cel mai dezvoltat este pe Platoul şi bazinul Maledic (Slănicul de Buzău).a. Muierii pe Galbenu. ce a impus Cazanele Dunării (Sviniţa-Svinecea Mare). alveole. Zănoagei. Orăţii – clippe ş. Puţin carst apare şi în Postăvaru şi Piatra Mare. cu lapiezuri şi mici doline. chei. Tătaru Mare. Carpaţii Curburii prezintă carst pe calcarele din Piatra Craiului (avenul Stanu Foncii. Slănic-Prahova. creste. carst există pe valea Casimcea. polii. abrupturi. Depresiunea Tazlău şi în câteva locuri din Subcarpaţii Curburii. Polovragi pe Olteţ). sub Munţii Meseş. izbucuri (Caraş. nişe. Telega. unde apar peşteri (Cloşani. Nucşoara-Argeş. Ocna Mureşului. apare lângă Cheile Turzii. Carpaţii Orientali au calcare mezozoice şi dolomite în Obcina Lucina şi Rarău. Văile sunt în principal seci şi au formă de canioane în miniatură (canarale). doline şi izvoare vocluziene ca acelea de la baza Ciucaşului. Masivul Hăşmaş–Bicaz.). Piule) şi Godeanu. depresiuni de contact. Tismana. Olteţul. Carpaţii Meridionali au calcare pe latura sudică. Cleanţul Agăţat). peşteri (Topolniţa). Casa de Piatră.). Taia. Culoarul Rucăr-Bran (cornete. uneori lacuri antropice şi mai rar peşteri. Babele. Nadanova ş. unele peşteri. Ponoare. Colonovăţ. Pe sinclinalul Aninei se înşiruie multe platouri carstice (Iabalcea. carstul apare în Podişul Babadag şi mai redus în Dealurile Tulcii şi chiar în Niculiţel. cu chei (Roşia. peşteri mici (Comarnic. Dâmbovicioarei. Cărbunari). Ocna. Podişul Mehedinţi are un carst complex pe calcare mezozoice: cornete (Cerbonia.

uneori seci. Pietricica sau Breaza-Lăpuş şi cele de Brebu. Ciucaş. cornişe şi grohotişuri. văi înguste. alternanţele de straturi subţiri de gresii cu roci mai moi impun ziduri ciclopice. mai ales când este calcaros. rupturi de pantă. grohotişuri. Aceste roci se impun cu un aspect măreţ şi masiv când au grosimi foarte mari. rupturi de pantă. Cât priveste gresiile. Ele determină culmi masive uneori zimţate. Piatra Craiului. poduri. Relieful dezvoltat pe conglomerate. Pe lângă cele trei masive impozante în raport cu relieful rocilor din jur (Ceahlău. ceea ce le dă o mai mare rezistenţă la eroziune. între care se remarcă cheile de pe Bâsca Mare şi Mică. Ciucaş. cu straturi foarte groase (Tarcău.a. 32). Trascău. elemente zoomorfe etc. piramide cuafate (au şi gresii). În Carpaţi există conglomerate permiene (Bihor. ce apar în arealul flişului paleogen. Adesea. dominat de formele amintite mai sus. conglomeratele sunt mai restrânse. ulucuri. În ceilalţi Carpaţi gresiile sunt mai subţiri. babe (ambele au şi straturi de gresii). cueste cu grohotişuri reduse pe frunte (Moldova. Mâncu) În Subcarpaţi. forme aparte impun cu precădere gresiile masive. silicios. Buzău (Harţagu). Perşani.a. Bucegi. sau Dâmboviţa (Cetăţeni). tunele. Codru-Moma. cascade (fig.Relieful dezvoltat pe gresii. Bucegi). moşi etc. unde apar gresii puţin cimentate care dau coloane. praguri. feruginos sau argilos). ca în Ceahlău. Bucegi. Fusaru. chei. Un rol aparte are liantul. pe valea Caşoca (Podu Calului) (foto M. reliefuri antropomorfe (apostoli. Cascada Pruncea. ca în rezervaţia „Grădina Zmeilor” (sau Uriaşilor).). rezultă şi forme mai de amănunt: coloane. În arealele colinare. Există totuşi multe diferenţe între cele două reliefuri specifice. Cel mai extins relief pe gresii există în Carpaţii Orientali şi de Curbură. văi înguste. turnuri. acest relief este asociat cu cel pe conglomerate. Fig.). apar în straturi subţiri şi impun forme de amănunt. tigăi. Alămj) şi mezozoice (Ceahlău. În podişuri domină culmile foarte alungite (Târnavelor). Someşan) sau diferite forme dominant antropomorfe. Ciucaş. în parte Culoarul RucărBran şi Piatra Craiului ş. Hăşmaş ş. iar reliefurile alternează mult cu cele specifice altor roci. Oarecare excepţie fac conglomeratele care impun Culmile Pleşu. versanţi rectilini şi în trepte.). datorită alternanţei acestora în versanţi. Siriu ş. 32. dar şi faptului că ambele sunt permeabile şi cimentate (calcaros. şi izvoare de tip vocluzian la baza conglomeratelor (Ciucaş). Kliwa. Metaliferi. în care s-au sculptat cheile 116 Universitatea SPIRU HARET .a. măguri (numite „bâtci” în Orientali).

Rohia (Lăpuş). Conglomerate reduse apar şi în depresiunile intramontane Petroşani. dunele. Costeşti (Vâlcea). hunii. se aliniază mai ales NE-SV. la Reci. mai ales din cea a Dunării. Ostrovul Corbului ş. Topografia este ondulată. În Bărăgan se găsesc trei mari fâşii de nisipuri (sud de Buzău. Culoarul Mehadia-Cerna ş. iar în subsol apar adesea sufoziuni care elimină elementele fine şi produc prăbuşiri verticale. Câmpia Olteniei are cele mai întinse câmpuri de nisip (150.). cu desprinderi periodice de felii. pe ele activează mai ales vântul. inclusiv în versanţi.a. cu o excepţie. Deltă. curgeri de nisip supraumectat sau uscat (ciuroaie). arealele cu nisipuri eoliene sunt mult mai reduse şi se găsesc îndeosebi în Câmpia Valea lui Mihai (cu şiruri foarte lungi de dune. dar şi cu argile sau loessoide. sud de Ialomiţa) ridicate de Crivăţ din albiile celor trei râuri. câmpiile piemontane. ridicând dune până la 7-12 m. în bazinul Vărbilău (Subcarpaţii Teleajenului). sud de Călmăţui. care impun forme adesea instabile şi efemere. la sud de Curtici şi la Teremia (Câmpia Jimboliei). Ca reliefuri. interfluvii netede mărginite de abrupturi formate din pietriş. Acestea din urmă sunt modelate şi eolian. Nisipurile din marile lunci. lângă Moldova Nouă. Arealul de la Reci (Braşov) are 1700 ha (rezervaţie). şi ocupă cam 2/3 faţă de nisipurile oltene. De aceea. Sărăturile). în conurile de dejecţie. uneori uşor cimentate şi foarte permeabile. Litoralul prezintă nisip pe plaje şi în perisipuri. BrezoiTiteşti. dar formează văi largi şi interfluvii netedeondulate. sau resturi piemontane. cu excepţia cazului când sunt uşor cimentate sau umede. dar şi dune de până la 20 m pe grinduri. ca la Râpa Roşie (Sebeş). în terase şi lunci. chiar recente şi se găsesc pe areale extracarpatice. în marile conuri de dejecţie de la intrarea râurilor în câmpii sau în unele depresiuni. şi care se extind în Nord până la Craiova inclusiv. având inclusiv dune la nord de Constanţa. 102 m.Doftanei. În unele straturi de nisip marin apar sfere cimentate. dominant în câmpii şi apoi în podişuri. Nisipurile sunt de trei feluri : straturi compacte depuse marin sau lacustru. sunt de vârstă pliocen-cuaternară. sau şiroiri. se remarcă piemonturile. pluviodenudarea. iar în partea sudică. Ocupă cel mai mare areal în Piemontul Getic. Când sunt uşor cimentate. numite trovanţi sau bălătruci. tot mai lină spre sud. Delta Dunării prezintă nisipuri fluviatile pe grindurile dunărene şi fluvio-marine (Letea. Sunt nisipuri spulberate din lunca Dunării şi a Jiului. Regiunile cu relief nisipos se conturează dominant în câmpii. Relieful dezvoltat pe nisipuri şi pietrişuri. Cele două tipuri de roci apar deseori în alternanţă sau combinaţie. înalte de 5-40 m). pe interdune se formează periodic aliniamente mlăştinoase. apoi în dealurile piemontane externe dintre Slănicul de Buzău şi Trotuş. iar în unele interdune s-au amenajat lacuri alimentate din pânza freatică. litoral şi marile lunci. văi şi văiugi largi. de asemenea. Desnăţuiului şi Romanaţiului). Caraorman. Ele se extind peste toate cele trei unităţi (Blahniţei. ca la Feleac (Cluj). mai ales în Oltenia şi în arealul Făcăieni. în partea superioară. Şirurile de dune sunt orientate NV-SE (vânturile băteau din sud-vest) şi au înălţimi de 3-20 m. conurile de dejecţie. Scurgerea apei sub formă de râuri este.000 ha).a. realizate concomitent cu remanierea. Ambele sunt roci foarte friabile. Pe nisipurile umede sau aflorate în versanţi se formează versanţi abrupţi. mărunte şi cu oxizi de fier. Pietrişurile se găsesc în piemonturi. mai ales în timpul glaciaţiunii würmiene. înalte de 2-12 m. În Câmpia de Vest. fluviatile şi eoliene (remaniate din cele fluviatile sau marine de plajă). Nisipurile şi pietrişurile care apar la zi. formează ostroave în albie (Decebal. prezintă o 117 Universitatea SPIRU HARET . mai ales în SE. necimentate. efemeră. şiroirea şi torenţialitatea. Câmpia Tecuciului are dune la Hanul Conachi (rezervaţie) şi lângă Iveşti. între ele. în Depresiunea Braşov. este cultivat cu pin. sau intercalate cu alte roci moi şi aflorând în versanţi. Apar şi barcane. Cele mai tipice forme sunt dunele eoliene.

Argilele care au luat naştere prin alterări vulcanice sau depuse marin şi care conţin montmorilonit sunt cele mai predispuse alunecărilor de teren. Este vorba de roci care devin plastice în contact cu apa. coloane. cu alunecări Alte fenomene • torenţi noroioşi • izvoare rare • vulcani noroioşi • lacuri de baraj • solifluxiuni • alunecări de grohotiş • alunecări submarine şi lacustre Relieful de ravenare se compune dintr-o densitate mare de rigole. mai ales permeabile (nisipuri) sau roci mai dure (gresii. Ceva similar apare pe Valea Stăncioiului. ravene. Tabelul 5 Forme de relief create pe argile şi marne Forme de şiroire • ravene • ogaşe • torenţi • pământuri rele Forme fluviatile vezi tabelul 6 Alunecări • văi largi. prăbuşiri. dar depinde şi de pantă şi de regimul pluvial. în Subcarpaţi. ogaşe şi torenţi. două areale regionale cu altitudini mai joase decât unităţile din jur din cauza dominării argilelor. mai rar. mai ales Câmpia Transilvaniei şi Câmpia Moldovei. Moldovei. Domină alunecările care. conglomerate) cărora argilele le pot deveni pat de alunecare. pe sectoare de vale sau pe unităţi mai mari. De altfel. înşişi aceşti vulcani reprezintă înmuierea şi transformarea în noroi a unor argile din 118 Universitatea SPIRU HARET . podişurile Transilvaniei. Formele generale de relief (tabelul 5) sunt modelate prin procese de şiroire. bazinetele sau lărgirile locale de vale. Se pot cita. Relieful dezvoltat pe argile şi marne. lapiezuri. dar se contractă şi formează crăpături la uscare. dense şi mlăştinoase • interfluvii rotunde plate • versanţi lini. fluviatile. subcarpatice şi intramontane. Mehedinţi şi Dealurile de Vest. la est de Râmnicu-Vâlcea. împreună cu formele de şiroire şi torenţi. creează peisaje de alunecări. Similare sunt şi o parte din depresiunile. dezvoltate pe roci argilo-marnoase. în parte Getic. inclusiv sub forma unor deluvii argiloase groase. care uneori degradează total terenurile.feerie de rigole. ca acelea din arealul vulcanilor noroioşi Berca-Arbănaşi. alunecări şi. dând ceea ce se cheamă pământuri rele (bad-lands). pe mulţi versanţi. ca unităţi. calcare. Relieful specific la care dau naştere depinde şi de modul de combinare şi alternare cu alte roci. ravene. mici turnuri etc. Aceste roci sunt foarte răspândite în Carpaţii flişului.

Transilvaniei şi Dobrogei. cu unele înşeuări date de întâlnirea în cap a unor alunecări sau torenţi extinşi pe versanţi opuşi. Riscurile se referă la: degradarea terenurilor. Alunecările de teren. Gradul de dezastru este în funcţie de tipul de alunecare. distrugerea de şosele. inclusiv torenţii noroioşi. chiar cu nisipuri. cu pantă mică. cu coşcove şi tacâre (poligoane de crăpături) pe timp secetos . adesea subechilibru. după inundaţii. dărâmarea de faleze etc. Versanţii sunt concavi şi dominaţi de alunecări. diguri de râu. adâncimea şi volumul materialului deplasat. distrugerea de clădiri.adânc. vârste Denumiri Cauze Vârste • • • • • pornitură fugitură ruptură râpă hârtoape • holoage • coabe • vârtoape • iuzi • goarţe • delniţe • fărâmituri • borşituri • glimei • gâlmei • copârşae • ţiglăi • gruieţi pregătitoare declanşatoare • roca • apa • panta • • • • • • • structură ploi ape subterane despăduriri păşunat subsăpare neotectonică • seisme • furtuni • vechi pleistocene holocen inferior • recente • în desfăşurare 119 Universitatea SPIRU HARET . Relieful fluviatil este reprezentat prin văi largi. uşor convexe. dar şi văile scurte din toată Transilvania sau Moldova. Varietatea şi extinderea alunecărilor au condus la multe denumiri populare (tabelul 6) şi mai multe criterii de clasificare (tabelul 7). căi ferate. cu pierderi de vieţi omeneşti. ele reprezintă un fenomen important de risc. tipice sunt văile din Câmpia Transilvaniei. prezintă multe şi haotice rupturi de pantă. ca şi în arealele despădurite din Subcarpaţi şi Dealurile de Vest. Versanţii creaţi în argile care alternează cu roci dure. expulzate la exterior prin presiunea unor gaze cărora li s-a astupat deschiderea de ieşire. din care 700. uscate dar cu mlaştini. Suprafeţele afectate ating peste 1 milion ha. ca pagube. cu dese inundaţii la ploi. În România. poduri. cauze. O astfel de vale este Bâsca Rosilei. viteza şi durata alunecării.000 ha agricole (în anul 2000). iar interfluviile apar netede. Tabelul 6 Alunecări – denumiri. urmând. inclusiv pe loessoide şi pătura de alterări. sunt cele mai specifice forme create în argile. Ravenarea este extrem de răspândită în podişurile Moldovei.

se declanşează brusc (ex. glimei-valuri. limbi pe văile secundare.Tabelul 7 Tipuri de alunecări După adâncimea structurilor afectate După forma alunecării blocuri glisante solifluxiuni în pătura de alterări (superificale) în argile şi marne (puţin adânci. lineare. consecvente: (puţin adânci). • cu alunecări masive dispuse în trepte. copârşae.a.gruieţi. câmpuri de cuiburi etc. valuri mici. brazde. bazine torenţiale-alunecări-detrusiveprăbuşiri. monticoli. circuri de alunecare. prăbuşiri-alunecări. lacuri. • alunecări masive zonale de versant. delapsive. limbi. tăpşaneglacisuri de alunecare pe marginile văii principale. detrusive. delapsive (de alunecare). după despăduriri şi la averse. brazde. obsecvente: alunecări masive. ştrangulate (cu straturi de gresii). Ţibleş ş. detrusive (de împingere). • submarine (pe fruntea platformei continentale) • lacustre versanţi de alunecări alunecări complexe de vale alunecări de grohotişuri alunecări subacvatice 120 Universitatea SPIRU HARET . alunecări sectoriale şi de încălecare pe valea principală. lacuri de albie şi val de refulare. circuri de alunecare la obârşia văilor secundare. conuri la gura văii grohotişuri periglaciare fixate pe versanţi care. Voineasa. lenticulare. prăbuşiri-alunecări etc. limbi. • cu alunecări superficiale (în pătura de alterări sau pe argile şi marne). iuzi. sau cu aliniamente vechi evoluate până la stadiul de gruieţi. 3-8 m) în strate complexe cu argile sau marne în bază blocuri izolate alunecate brazde înierbate borşituri cuiburi. insecvente: limbi. de vale. în valuri. masive. ţiglăi (holoage). torenţi noroioşi (în marne). Râul Mare – baraj.

Aici au fost descrise glimei sau alunecări sub formă de valuri cu evoluţie tipică de copârşaie. Au urmat alternanţele de faze periglaciare care au creat condiţii hidro-climatice de intensificare a alunecărilor. Carpaţii prezintă multe şi mari alunecări în flişul paleogen. Toate au declanşat alunecări. Diversitatea regională se suprapune. în secolul XVIII are loc o sporire importantă a satelor şi a suprafeţelor de păşuni sau arate. în care alternează argile cu nisipuri. probabil. 121 Universitatea SPIRU HARET . mai ales în secolele XVIII-XX. Se resimt şi aici deosebiri subregionale. pietrişuri. Apar alunecări dese şi masive. inclusiv în flişul cretacic. Dar. pe frunţile de cueste. creând versanţi propice alunecărilor. cu un maximum în 1938-1942. într-o mare măsură. a declanşat alunecări ca şi. Se pare că şi preborealul postglaciar (temperat rece şi umed). ca la Ocnele Mari. În Câmpia Moldovei domină alunecările superficiale şi de adâncime medie. pe văile transversale din fliş. când râurile s-au adâncit în podişuri şi dealuri. dar şi din argile care declanşează frecvente alunecări superficiale. gresii şi nisipuri) în rest. 33). de asemenea. cum sunt valurile de La Movile (Hârtibaciu). pe suprafeţele structurale. „Optimum climatic” al „Aatlanticului”. În prima parte a secolului XX se înfiinţează multe fabrici de cherestea şi joagăre. dar nu prea mult. Podişul Sucevei şi Central Moldovenesc au multe alunecări în cuiburi şi brazde. conglomerate şi unde defrişarea a fost puternică. dominant consecvente şi obsecvente (datorită monoclinului). care stimulează periodic alunecări (fig. Podişul Transilvaniei are alunecări multe şi variate. Totuşi. recunoscut pentru multitudinea alunecărilor. se reduc. despăduririle antropice. influenţate adesea de structură. unde rocile plastice au o pondere mare şi unde s-au făcut despăduriri cu precădere pe văile principale. în Subcarpaţii Transilvaniei şi în Podişul Someşan. Cauza constă în dominarea argilelor în Câmpia Moldovei şi alternanţa acestora cu roci permeabile (conglomerate. gresii. În restul Carpaţilor. şi în valuri. regiunilor şi/sau unităţilor cu aceleaşi combinări de roci argiloase şi de alt tip. Există şi alte tipuri de ciclicităţi ale alunecărilor. au declanşat şi ele 3-4 faze de reactivări sau alunecări noi. alunecările sunt mai reduse. ca Buzăul. petrecute mai ales în secolele XVIII-XX. cu altitudini şi pante similare. în dealuri. Astfel. împăduririle aproape generale din holocen au frânat alunecările de teren. legate de anii ploioşi sau. Podişul Moldovei este. la ploi şi dezgheţ. când nu avuseseră încă loc împăduririle masive. Un prim ciclu a început după înălţările postvillafranchiene. în funcţie de convexităţile principale ale meandrelor. cu implantări de blocuri mari de gresii. Domină alunecările superficiale. Apar şi torenţi noroioşi (Buzău şi Vrancea) şi prăbuşiri în cutele diapire. Sudul Podişului Bârladului se compune dominant din roci friabile. ţiglăi şi gruieţi. Depresiunile au totuşi o mai mare densitate de alunecări. După 1829 (pacea de la Adrianopole) se intensifică exportul de lemn pe Dunăre. însoţite de o ravenare activă. impuse îndeosebi de alternanţele argilelor cu nisipuri şi de multele poziţii structurale. Subcarpaţii au roci de tip molasă.Formele de alunecare existente sau păstrate ca martori au avut mai multe cicluri mari şi faze de declanşare. Cele mai multe şi mai felurite alunecări sunt în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor.

33. 5 = Luncă neinundabilă sau terasă. Raportul dintre meandrele Buzăului şi marile alunecări de teren: 1 = Cale ferată. 8 = Alunecări principale (I-III) 122 Universitatea SPIRU HARET . 4 = Cale ferată forestieră abandonată. 3 = Cale ferată forestieră. 7 = Versanţi în gresie. 6 = Vaduri de trecere.Fig. 2 = Şosea.

din care au rezultat câmpuri). méandres et voies de communication dans la vallée de Buzău. Deplasări de teren. 123 Universitatea SPIRU HARET . dovadă a genezei periglaciare a loessului. iar ca lungime ating chiar 10 km. Editura Ştiinţifică.000 km2. Dobrogea prezintă slabe alunecări pe deluvii şi loessoide. în volumul Geomorfologie aplicată (Travaux du symposium international). Ielenicz M. sau pe miocen. Dealurile de Vest sunt afectate de alunecări superficiale mai reduse spaţial. Dobrogea şi Podişul Moldovei. Loessoide se găsesc însă şi pe unele terase şi glacisuri mai joase din dealuri şi chiar în unele depresiuni intramontane. Editura Fundaţiei România de Mâine. Versanţii sunt afectaţi de alunecări şi torenţi. Pe fâşiile de lângă maluri se dezvoltă mult sufoziunea. România – geografie fizică. (1957). dar mai importante sunt cele de pe faleză. • Posea Grigore (1969). Grosimea loessului atinge maximum 20-40 m în Bărăgan. din care aproape ¾ în Câmpia Română. (2000). Bibliografie selectivă • Bojoi V. Cuza”. Relieful dezvoltat pe depozite de loess şi loessoide se impune prin câmpuri netede perforate de procese de tasare şi sufoziune. doline. Editura Ştiinţifică. Toate aceste forme sunt foarte dese în câmpiile de la est de Olt şi cunoscute sub numele de găvane (la vest de Argeş) şi de padine (în Burnas). • Posea Grigore (2002). • Posea Gr. Milcoiu şi pe Dealul Negru.I. însoţite şi de prăbuşirile de loessuri. acolo unde apare argila roşietică villafranchiană. găvane. după care urmează Câmpia de Vest. iar în Dobrogea sunt extrem de dese ravenările de pe versanţii abrupţi şi prăbuşirile în felii (terasete). hrube şi depresiuni endoreice). Câmpia Română are puţine alunecări (şi prăbuşiri) – pe malul dunărean al Burnasului şi pe fâşia de lângă lacul Brateş. (1974). Geografia fizică a României. sau provenit prin denudare. sau până la 15 km când sunt axate pe braţe fluviatile fosilizate. Iaşi. Sibiu. Suprafaţa ocupată de aceste roci este de circa 40. forme de versant marcate de prăbuşiri şi ravenare şi forme subterane create de sufoziune. observabile îndeosebi pe văile Bascov.. • Dragoş V.. • Velcea Valeria (2001). tasare (crovuri. Podişul Mehedinţi are alunecări în deluvii şi flişul de Severin. În Bărăganul Central li se alătură depresiuni endoreice. Apar şi prăbuşiri de sufoziune. sufoziune (tuneluri. Peste tot apar şi soluri fosile. padinele se adâncesc până la 5 m. surpări de maluri (terasetele de loess) şi fluviatile – văi înguste şi seci cu aspect de microcanion. padine şi văi de crovuri). Editura Universităţii „Lucian Blaga”.Podişul Getic are lentile sau pânze argiloase în alternanţă cu pietrişuri şi nisipuri. 2003. Relieful României. Popescu N. Glissement. Editura Universităţii „Al. dar în rest poate avea 4-10 m. Specifice acestor formaţiuni sunt formele create de următoarele procese: depuneri de praf fin (eolian. Crovurile sunt adânci de 1-3 m şi au diametrul de 10-300 m. Geomorfologia României.

sectoare de munţi). forme minore). sub formă de batoline. Goudie. Relieful impus de argile şi marne. carstul. 4. masive specifice). Se găsesc în Dobrogea (un lacolit granitic în Măcin. Iacobdeal. În România.a. măguri – exemplificări).a. masive. fiecare cu forme proprii: vulcan intact. erodarea vulcanilor. extindere – localizare. în Carpaţii Orientali (gneisul de Rarău şi filoane porfirice în nordul Munţilor Bistriţei. areale. care impune Culmea Pricopan şi micile masive MeginaRomancula. carstic.a. relieful pe gresii. 2001. RELIEFUL VULCANIC Relieful vulcanic propriu-zis. relieful impus de pietrişuri. în Carpaţi. p. tăiate de cheile de la Zugreni). nisipuri. îndeosebi şisturile cristaline ale platformelor sau cele din orogenul Carpatic. Rocile vulcanice ale ciclurilor hercinice şi prehercinice străbat. 6. 43). 3. glaciar ş. Riscuri şi dezastre provocate de alunecările de teren.a. 2. trece printr-un ciclu evolutiv cu 3-4 faze. procese şi forme specifice. Piatra Roşie ş. periglaciar. Chei şi peşteri în România. bare. şi unităţi (regiuni) sau tipuri de unităţi vulcanice sau peisaje specifice (lanţuri de munţi. sau impune. conglomeratele. platouri. gresos. Vulcanismul preneogen aparţine unor cicluri vulcanice foarte vechi (hercinice şi prehercinice) şi ciclurilor mezozoice. Areale cu nisipuri şi areale cu pietrişuri. vulcan rezidual şi schelet (după A. Care sunt tipurile de relief petrografic şi tipurile care impun peisaje specifice petrografice în România ? (Cristalin. dar în diferite stadii de evoluţie) şi vulcanism preneogen (care impune mai ales forme petrografice). alunecările. până la dispariţie. filoane ş. exocarst). Totodată. relieful pe nisipuri. Relieful pe gresii şi conglomerate (de ce rocile respective se iau împreună. Vulcanismul poate realiza. tipuri de forme în cadrul platformelor. în Vulcanismul şi relieful vulcanic …. cristalinul). sau primar. lacolite. formele specifice unor agenţi şi procese (fluviatil. Areale cu carst pe sare.). forme de dizolvare şi precipitare (endocarst.). ca relief petrografico-structural. în Carpaţii 124 Universitatea SPIRU HARET . la care se adaugă modelarea ulterioară a structurilor specific vulcanice. Regiuni carstice. podişuri. Relieful dezvoltat pe roci cristaline (tipuri de roci şi areale de apariţie. depresiuni de baraj vulcanic ş. Este vorba mai ales de granite. în pietrişuri. ca intruziuni. conglomeratic. şiroiri.Autoevaluare – întrebări. regiuni cu relief argilo-marnos. argile şi marne. relieful pe conglomerate. se compune din forme de acumulare şi forme de explozie. se disting două categorii de vulcanism: neogen (de la care se păstrează forme vulcanice primare. din punct de vedere al reliefului. forme petrografice propriu-zise (culmi. probleme 1. regiuni. stadiul de planeză. Relieful carstic: roci. precum şi forme create de/şi pe corpurile subvulcanice exhumate (batolite. peisaje şi forme (alunecări.). citat de Grigore Posea. lacolite etc. fluviatile). Regiuni şi areale unde apar formaţiuni de loess şi loessoide. 5. 8. 7.

Highiş). arene şi blocuri sferoidale în Măcin. Perşani. chei epigenetice în Meridionali. puse în loc în faza laramică) se înşiruie pe un aliniament de fracturi între gura Nerei şi Vlădeasa (fig. 3 = Vulcanism mezozoic subsecvent (banatite) 125 Universitatea SPIRU HARET . plus căpăţâni de zahăr. Fig. (de exemplu. Munţii Maramureşului (unde impun vârfurile Farcău. Lor li se adaugă masivul sienitic de la Ditrău. Iuţi. Retezat. Ofiolite şi diabaze se mai păstrează dispersat în Metaliferi şi Trascău. p. diabazele sau ofiolitele. Posea.) şi în Podişul Niculiţel. Ogradena). 34). 2 = Vulcanism mezozoic iniţial (ofiolite). măguri. Rocile vulcanice mezozoice s-au pus în loc în faza de rift a orogenezelor carpatice (ofiolite şi diabaze) şi faza de subducţie (banatitele). Codru-Moma. în sinclinalul Rarău. cel de al doilea rând de chei ale Hăjdatelui sunt în ofiolite şi nu par epigenetice. Străbat cristalinul. determină înălţimi mai mari ca acelea din jur. sedimentarul mezozoic şi. Mihailec ş. 145). care se impun în masivele Parâng. 34. masive. rocile respective. Vulcanismul paleozoic şi mezozoic din Munţii Apuseni: 1 = Intruziuni granitice hercinice şi prehercinice. în Meridionali. în munţii Banatului. Mai extinse sunt în Masivul Docnecea – Ocna de Fier şi Vlădeasa. în Apuseni (Gilău-Muntele Mare. În toate cazurile. Ţarcu şi Almăj – cu micile masive Cherbelezu. uneori.Meridionali şi Banat (batolite în Autohton. Vâlcan. Sfârdinu. 2001. fiind foarte dure.a. Banatitele (roci acide.

care este un masiv sedimentaro-vulcanic. creste şi platouri. În Căliman-Harghita a fost subacvatic. Harghita şi Ciumatu (Ciomatu). formată din măguri. cea înaltă spre Maramureş. Vulcanicii Sudici (Bârgău-Căliman-Harghita) şi Munţii Metaliferi şi împrejurimi. Masivul Gutin are o creastă de tip dyke şi o măgură masivă – Mogoşa. Printre caracterele generale (comparativ cu nordul) se pot reţine: 126 Universitatea SPIRU HARET . în trei cicluri. s-a manifestat efuziv şi subvulcanic. dar au pasuri fixate între masive. foarte extins în Apuseni unde este şi metalogenetic. ciclul trei a fost foarte puternic. slab în Apuseni. în Apuseni şi Oaş-Lăpuş (poate şi Ţibleş – subvulcanic) unde este şi metalogenetic. se înalţă brusc deasupra unităţilor din jur (cu 500-1000 m). cu câteva vârfuri cupolare magmatice exhumate (1839 m). ca neck-uri. cu lave şi filoane bazaltice. celelalte reprezintă conuri vulcanice destul de bine păstrate. au mineralizări importante. o culme mai înaltă către Maramureş (Culmea Cămârzanei) şi o mare depresiune – Oaş. iar în Oaş-Lăpuş au fost numai unele curgeri de lave în nord şi dyke-uri în sud-est. Sunt grupaţi în patru masive: Căliman. Ciclul al treilea. cel mai extins ca suprafaţă vulcanică. dyke-uri. cu urme a două caldere (Săpânţa şi Mara). caldere. precum şi forme derivate prin eroziune. În afară de Bârgău. Gurghiu. prezintă totuşi câteva caracteristici comune: sunt puţin înalţi (800-1300 m. 35). 35) foarte diferite între ele şi în raport cu cei Sudici. Ciclul al doilea aparţine sarmaţian-panonianului. sedimentaro-vulcanic. Vulcanicii Nordici reprezintă un şir de cinci masive (fig.Vulcanismul neogen (şi relieful) s-a manifestat. excepţie Ţibleşul 1839 m). panoniano-cuaternar. conform majorităţii geologilor. iar cea joasă. a fost mai mult exploziv şi se remarcă prin riolite şi andezite. prezintă o asimetrie transversală în două trepte (700-900 m şi 1100-1300 m). Masivele componente prezintă următoarele diferenţieri: Munţii Oaş sunt foarte mici (400-800 m). Vulcanicii Sudici se extind de la Munţii Bârgău la Harghita inclusiv. Ciclul prim a avut loc în badenian. resturi de planeze şi barancouri.a. dar au masivitate ridicată. are depresiuni şi bazinete interioare săpate în roci sedimentare (Chiusbaia. Sub aspect regional. Masivul Igniş. lacolite. Munţii Lăpuşului reprezintă vulcani reziduali spre schelet. reliefurile respective se dispun în trei unităţi: Vulcanicii Nordici (Oaş-Ţibleş). platouri de lave şi de aglomerate vulcanice. depresiuni de baraj vulcanic şi de contact. praguri ş. Ţibleş şi chiar în Apuseni). peste lanţul eruptiv montan al Orientalilor şi în sectorul sud-estic al Apusenilor (Metaliferii). În Căliman-Harghita. din obcine. compus din conuri (în diferite stadii de evoluţie). Firiza.) (fig. este un platou de lave. cu multe măguri şi un mic platou în Muntele Văratic. cu cratere ştirbite şi resturi de planeze şi barancouri. Cavnic ş. nu au văi transversale. cu măguri de 350-600 m (vulcani schelet). cu dacite şi andezite. cueste. Relieful vulcanic format în neogen cuprinde: un lanţ montan vulcanic în vestul Orientalilor (cel mai lung din Europa). Masivul Ţibleş este dominat de sedimentar. văi epigenetice – în Bârgău. masive sedimentaro-vulcanice (cu forme de intruziuni exhumate – cupole. impunând stratovulcani şi vulcani micşti. rar măguri. cratere.a.

Universitatea SPIRU HARET Fig. Carpaţii Vulcanici de Nord 127 . 35.

Fig. 36. Munţii Gurghiu: 1 = Compartimentul superior; 2 = Compartimentul intermediar; 3 = Compartimentul inferior; 3c = Şisturi cristaline; 4 = Masiv de sare; 5a = Cratere şi caldere; 5b = Neck; 6 = Dyke; 7 = Falie majoră (după D. Rădulescu)

128

Universitatea SPIRU HARET

Fig. 37. Munţii Harghita (după W. Schreiber cu modificări): 1 = Cornuri; 2 = Cratere şi caldere; 3 = Planeze; 4 = Lave; 5 = Platou; 6 = Curgeri de lave pe platou; 7 = Aglomerate şi piroclastite; 8 = Sedimentar; 9 = Cristalin; 10 = Glacis; 11 = Depresiuni mici; 12 = Limita munţilor Harghita; 13 = Limită de formaţiuni; 14 = Defileu

129

Universitatea SPIRU HARET

înălţimi mari (1700-2100 m); sunt traversaţi de trei defilee (Mureş, Someşul Mare, Olt); au forme vulcanice primare bine păstrate; au două trepte: cea a conurilor în est şi cea a podişurilor în vest; hidrografia este convergentă în cratere şi divergentă pe conuri; Bârgăul este retezat de o suprafaţă de eroziune (circa 1200 m), străpunsă de cupole, un lacolit şi silluri vulcanice, în care s-au impus văi epigenetice. Treapta platourilor vulcanice este formată dominant din aglomerate depuse subacvatic. Se extinde în vestul masivelor, iar în Căliman şi Harghita, şi în sudul lor, inclusiv în nordul Perşanilor. Altitudinea acestor platouri este de 1600-1400 m, în nord, iar în sud de 1000-750 m, formând un abrupt către Podişul Transilvaniei. Urme de aglomerate s-au păstrat şi pe unele dealuri care închid depresiunea Sovata-Praid (Becheci, Şiclod, Firtuşu), precum şi în arealul Subcarpaţilor Homoroadelor, sau peste nordul Perşanilor, unde apar şi bazalte la Racoş. La poalele Călimanului există şi urme de lahare. Treapta înaltă este compusă din 17 conuri, cu 15 cratere (din care 6 caldere). Călimanul este un con mixt, dominant stratovulcan, având şi multe piroclastite, cu o mare calderă (10 km diametru); Munţii Gurghiu (fig. 36) sunt formaţi din 5 conuri, din care două îngemănate (Ciumani, Ferăstraie), cu 2 cratere şi 2 caldere, între care FâncelLăpuşna este cea mai mare (13 km diametru) şi Şumuleu (4 km); Munţii Harghita sunt împărţiţi în două masive de către pasul Vlăhiţa (fig. 37), respectiv Mădăraş cu 5 conuri (Răchitaş, Ostoroş, Muntele Mic, Harghita şi Arotaş) şi Cucu având 4 conuri (Luci, Cucu, Pilişca şi Murgu); aproape toate au cratere, între care şi 2 caldere (Harghita şi Luci); Masivul Ciomatu are 2 cratere gemene (Sfânta Ana, cu lac, şi Mohoş).

Fig. 38. Răspândirea vulcanitelor neogene din Munţii Apuseni (după D. Rădulescu şi M. Borcoş): 1 = Ciclul I; 2 = Ciclul II; 3 = Ciclul III 130

Universitatea SPIRU HARET

Munţii Apuseni au vulcanism nou în Metaliferi şi împrejurimi (Zarand, sud şi vest Codru-Moma, Poiana Ruscăi) şi accidental în Podişul Lipovei (Lucareţ şi Dealul Bulzei-Zam) şi Câmpia Gătaia (Măgura Şumiga) (fig. 38). În Munţii Metaliferi şi Detunatelor se remarcă urme de mari conuri vulcanice la Căraci, Barza, Săcărâmb, Almaş-Stănija, Roşia Montană ş.a. Se mai evidenţiază Depresiunile Brad-Hălmagiu şi Gurahonţ (un culoar tectonic, barat în vest de erupţii şi transformat în depresiuni intramontane) şi cele două Detunate, compuse din prisme bazaltice. Tufurile vulcanice se întâlnesc intercalate în sedimentele Depresiunii Transilvaniei, în număr de circa 7 orizonturi. Impun mici trepte şi abrupturi structurale. Manifestările postvulcanice se referă la emanaţii de gaze (de tip mofete, fumarole, solfatare), izvoare termale şi minerale (cu CO2, sulfuroase ş.a.), chiar gheizeri (într-o primă fază) şi formarea de minereuri prin circulaţia hidrotermală (fier, sulf, sulfaţi, polimetalice). Acestea apar la zi (şi în subsol) atât în rocile vulcanice, cât şi în sedimentar vecin, suprafeţele respective conturând ceea ce se cheamă aureola mofetică. Vulcanii noroioşi sunt pseudovulcani, care se formează din nămolul provenit prin înmuierea unor argile de adânc, împins către suprafaţă pe fracturi, de către gazele zăcămintelor de petrol, de gazul metan sau alte surse interne. În România există multe locuri cu vulcani noroioşi. Cei mai tipici şi mai activi sunt vulcanii noroioşi de pe fâşia anticlinală a pliocenului dintre Berca şi Arbănaşi, în special Pâclele Mici şi Pâclele Mari. Mai sunt cunoscuţi sub numele de zalţe, fierbători, bolboroşi. În arealul Pâclelor apare şi un peisaj de „pământuri rele”. În Transilvania, vulcanii noroioşi sunt legaţi de cutele diapire (linia Turda-Sibiu) şi de domurile gazeifere; majoritatea se manifestă sub formă de borboloşi sau fierbători (gropi cu apă şi noroi, din care ies periodic gaze). La Homorod, conurile sunt nisipoase şi se distrug repede la ploi. Există şi în Oltenia, pe unele anticlinale subcarpatice, iar în Moldova sunt cunoscuţi sub numele de gloduri. Bibliografie selectivă • Posea Grigore (2001), Vulcanismul şi relieful vulcanic – hazarde, riscuri, dezastre, relieful vulcanic din România, Editura Fundaţiei România de Mâine. Autoevaluare – întrebări, probleme 1. Categorii de reliefuri impuse de vulcanism şi rocile vulcanice. 2. Care este cel mai lung lanţ vulcanic din Europa ? 3. Vulcanismul preneogen şi formele de relief din România. 4. Ciclurile de erupţii ale vulcanismului neogen. 5. Caracteristicile munţilor Oaş-Ţibleş. 6. Caracteristicile munţilor Bârgău-Harghita. 7. Conuri şi cratere (caldere) vulcanice din România. 8. Vulcanii noroioşi (definiţie, mecanism de formare, repartiţie). 9. Desenaţi un profil transversal peste grupa vulcanică Harghita-Căliman şi peste depresiunile de baraj; notaţi treptele de relief !
131

Universitatea SPIRU HARET

RELIEFUL FLUVIATIL Complexitatea, extinderea şi importanţa acestui relief sunt cu totul deosebite, deoarece acţiunea apelor curgătoare cuprinde aproape totalitatea uscatului, inclusiv principalele etaje morfoclimatice. Totodată, formele fluviatile de relief reprezintă o interfaţă de bază între hidrologie şi geomorfologie, realizând sistemul morfohidrografic. Pe de altă parte, omul este în contact activ în primul rând cu aceste forme de relief. Acţiunea fluviatilă dezvoltă, în timp, următoarele tipuri de relief: bazine morfohidrografice, delimitate prin cumpene de ape; văi, interfluvii şi versanţi; terase, lunci şi albii minore; forme de acumulare: conuri de dejecţie şi delte, glacisuri de acumulare, piemonturi şi câmpii de nivel de bază. Unele dintre aceste forme sunt însă tratate în alte capitole sau formează capitole aparte (deltele, piemonturile etc.). În cele mai multe cazuri, în cadrul reliefului fluviatil sunt abordate numai terasele şi luncile. Noi vom aminti majoritatea acestor forme, însă pe scurt, detaliind văile, terasele şi luncile. Bazinele morfohidrografice. „Bazinul morfohidrografic constituie cel mai general sistem «evolutiv» geomorfologic, ca şi celulă de bază a unei reţele ce acoperă şi stăpâneşte cea mai mare parte a zonelor de uscat; această reţea funcţionează asemenea unui „sistem nervos”, ce înregistrează, autoreglează şi comandă eroziunea, conform unor legi generale sau în funcţie de condiţiile particulare ale locului şi etapei respective … Bazinul morfohidrografic înregistrează, totodată, în diferite moduri, şi formele esenţiale ale evoluţiei trecute a reliefului său” (Grigore Posea, 1976, Geomorfologie, p. 265). În România, în afară de Dunăre, toate bazinele principale morfohidrografice încep din Carpaţi şi se termină la Dunăre. Între acestea cel mai mare este bazinul Siretului (circa 43.000 km2), urmat de bazinele Mureşului (circa 28.000 km2), Oltului (circa 24.000 km2) şi Someşului (circa 15.000 km2). Ultimele trei bazine străpung Carpaţii (Oltul, Mureşul şi Someşul), venind din Orientali peste Depresiunea Transilvaniei şi trecând apoi peste alte ramuri carpatice către exterior. La Mureş şi Olt, străpungerea s-a făcut prin captări şi antecedenţă, iar la Someş prin antecedenţă. Diverticole transcarpatice au şi alte bazine, direct sau prin afluenţi ai lor (Buzăul, Prahova, Crişul Repede ş.a.). Ca orientare a scurgerii, spre vest se dirijează bazinele Tisei, Someşului, Crişurilor, Mureşului; către sud-vest, Bega, Timiş, Caraş, Nera, Cerna; spre sud, Jiu, Olt, Vedea, Argeş, Ialomiţa şi, tot către sud, se dirijează bazinele Siretului şi Prutului. Se adaugă Dobrogea, cu două areale bazinale: dunărean (către vest) şi marin (către est). Forma bazinelor morfohidrografice, respectiv mersul cumpenelor de ape, diferă de la unul la altul în funcţie de nivelurile de bază locale şi generale şi de evoluţia în timp a bazinului, extins sau restrâns prin eroziune regresivă şi captări. Oltul şi Mureşul au bazinele cele mai complexe, formate în timp prin captări; Siretul are bazinul cel mai lat şi mai asimetric; Someşul are un bazin triunghiular (pornind de la două izvoare poziţionate
132

Universitatea SPIRU HARET

4-0. 133 Universitatea SPIRU HARET .2-0. văile au 500-1000 m adâncime. Bihor ş. Densitatea fragmentării impusă de către văile de peste 5 km lungime este de 0. Adâncimea medie în câmpie este de circa 50 m. atât pe orizontală. Mureşului. unde a captat ape de la Siret.a. precipitaţii. densitatea scade la 0.a. Văile Aspecte generale. În proporţie de 70% văile au obârşia în Carpaţi. ne arată evoluţia bazinului respectiv. Aceleaşi cumpene scot în evidenţă şi suprafeţe şi niveluri de eroziune. Dunării. 1960). numai 78. de 0. Godeanu. În arealele de podişuri şi dealuri. 1983). Lungimea totală a văilor este de circa 115. Drăgan. Mureşului (761 km). Crişului Repede. extinderea acestui bazin dinspre Oradea către Iad. Ţibleş ş. Vrancea. Ciucuri) sau în unele masive ca Bihor-Vlădeasa. Amintim un exemplu: analiza cumpenelor bazinului Crişul Repede. sunt cele ale: Dunării (1075 km).000 km. 1977. Morariu şi colab. şi este chiar mai mare în unele depresiuni către care converg multe râuri (Gheorgheni.. Dispunerea generală în teritoriu a reţelei de văi a României este radiar-circulară. Aşa sunt masivele: Hăşmaşu. Ciucaş. O hartă recentă (2002) a energiei reliefului a fost publicată în Atlasul România – mediul şi reţeaua electrică de transport (Editura Academiei) în care se redau următoarele trepte: în câmpii joase 0-15 m. Retezat. pantă şi rocă. iar în Câmpii şi Dobrogea la 0. Un alt specific îl constituie şi mulţimea văilor transversal-carpatice. Aici. între care cele ale: Someşului. Dobrogea.a. ca faze morfogenetice evolutive de nivel regional.905 km. Cea mai mare densitate medie se întâlneşte în Carpaţi. Godeanu. dar oscilează între 5-150 m. în dealuri şi podişuri.6-0. Văile cele mai lungi. cu înşeuări largi care indică. Bazinul Crişului Repede). în mod excepţional depăşesc 1000 m (circa 6%) (T.6-1 km/km2. Parâng.30 km/km2. dar şi orientarea majorităţii pantelor şi a reţelei terestre de circulaţie. plus alte argumente. Mersul cumpenelor de ape. Oltului (615 km). în dealuri şi podişuri 75-250 m. în munţi 250-1000 m şi rar peste 1000 m. I. vol. incluzând numărul celor care trec de 5 km (4864). sub formă de pară. Prutului (742 km). relieful impune noduri hidrografice. Caracterele morfologice şi morfometrice ca şi cele hidrologice se supun legilor etajării concentrice morfoclimatice şi de vegetaţie.2 şi chiar 0.0 km/km2 în mai multe areale estice şi sudice din Câmpia Română. Semenic. Oltului etc. pe teritoriul României. sau Câmpiile Mureşului (vezi şi Geografia României. din care pornesc mai multe văi. cât şi în plan vertical. ele impunând adâncimea şi densitatea fragmentării teritoriului.opus). împreună cu nivelurile de umeri şi terase. iar în munţi. câmpii înalte 5-75 m. Adâncimea văilor oscilează de la 5-10 m la peste 1000 m. Jiul prezintă un bazin echilibrat.4 km/km2. cu o medie de 600 m. iar a celor codificate cadastral. Poicu şi Izvorul Crişului (Aurora Posea. iar bazinul Prutului este foarte îngust şi alungit. mai lat în Câmpia Moldovei. variaţiile sunt între 100-400 m (cu o medie de 150 m). Ea diferă însă pe unităţi morfo-structurale în funcţie de etajare. Văile reprezintă un element de bază al reliefului. ea fiind colectată de Dunăre (98%) şi are ca nivel de bază Marea Neagră. Siretului (559 km) ş.

În Subcarpaţi şi podişuri. subsecvente. ca la Olt. 0. sub denumirea de culmi. sau E-V (cel care trece prin vârfurile Siriu-CiucaşBaiu şi apoi. de podiş. văile sunt largi. Bodoc şi Nemira) inversează direcţia spre NE-SV. orientarea culmilor principale diferă după regiunile carpatice. profilul oscilează între 12-300‰ cu o medie de 60‰. prin Predeal. carstice (oarbe. transversale. Interfluviile sunt de mai multe categorii. în trepte sau sectorizate (cu pante mai mari în defilee sau pe roci dure). dealuri şi podişuri. Române. Bârlad ş. are o pantă medie de 0. Argeşul 6‰ etc. La Curbura propriu-zisă există o orientare generală radiară spre exterior. subregiuni şi unităţi de relief. iar cele cu debite mari formează culoare (Siret. respectiv. consecvente. iar în câmpii. culoare.1-0. de aici. iar Nistrul cu 50 m sub nivelul Prutului. La nivel de ţară au fost reprezentate generalizat în Harta hipsografică schematică. fiind înlocuiţi de maluri. au profiluri longitudinale foarte diferite ca altitudine.5‰. longitudinale. I. mai mică în arealele cu fliş şi în Apuseni. după structură: de falie. Se adaugă văile submerse de pe Platforma litorală. chei. versanţii obişnuit lipsesc. Panta de curgere a fiecărui sector de râu depinde însă de etajul morfologic. În Orientali. sub aspect morfografic şi genetic. după mecanismul de impunere peste un şir muntos sau o bară dură: antecedente. sunt de mai multe feluri: după punctul de izvor: carpatice. echivalente şi regional apropiate. Mureşul 1‰. după forma în profil transversal: înguste. Buzău. de către T. cele mai multe sunt consecvente. largi (cu luncă). defilee. Încă un aspect. dar şi câteva interfluvii principale dirijate NE-SV (interfluviul vrâncean. obsecvente. Controlul asupra profilurilor longitudinale este exercitat regresiv. de anticlinal. în Podişul Moldovei.). Ca formă. de sinclinal. desfăşurându-se ramificat. De exemplu. supraimpuse (epigenetice). panta variază între 1-10‰. de captare. la început mai rapid şi neuniform. de câmpie. iar în câmpie. de debit (lichid şi solid). Prutul are albia şi sistemul de terase. antitetice. interfluviile principale se dirijează NV-SE până la Trotuş. Tipurile de văi. deşi gurile lor de vărsare sunt aproape identice altimetric (0-5 m). De exemplu. Jiu etc. Siretul 0. profilurile longitudinale de vale pot fi: normale sau echilibrate (scad continuu şi uniform spre aval). Someşul 3‰. dar apar şi subsecvent-asimetrice. Dunărea. Furu-Ivăneţu şi cel din vestul Depresiunii Întorsurii). iar interfluviile îmbracă aspect de câmpuri. văile prezintă caracteristici comune pe regiuni. Interfluviile şi versanţii. După aspectul morfografic general.Panta profilului longitudinal al văilor scade de la izvor la vărsare. cu 160 m mai jos ca Siretul. după geneză: fluviatile. În munte. dar în sens invers decât reţeaua de văi. glaciare. iar apoi tot mai lent. Oltul 2‰. 134 Universitatea SPIRU HARET . subterane). Obcinele Braşovului (Perşani. Ambele categorii sunt bine reprezentate în Carpaţi. de către Marea Neagră prin Dunăre şi apoi de aceasta prin afluenţii şi colectorii săi principali. 5 Monografia geografică a R. subcarpatice. Anexa IV. Morariu (1960)5.P. În Carpaţi.065‰. important pentru morfologie: unele râuri. Editura Academiei.a. de exemplu. pe paralela Ungheni. Baraolt. în Bucegi-Leaota-izvoarele Dâmbovicioarei-Piatra Craiului). rocă. punctele principale de confluenţă.8‰.

Aceştia diferă în funcţie de tipurile majore de relief în care au fost tăiaţi. Interfluviile secundare sunt dominant radiare. versanţii sunt rectilini. au formă de custuri. În Munţii Metaliferi orientarea este E-V. mai ales pe frunţile de cueste. orientările dominante sunt perpendiculare pe munte. Domină cei în trepte (impuse de nivelurile de eroziune. dar mai ales spre sud şi nord. pe rocile vulcanice şi pe conglomerate. În Subcarpaţi. mai abrupţi şi mai diverşi versanţi. prezintă vârfuri şi înşeuări. Baza versanţilor care mărginesc văi cu lunci largi se termină cu glacisuri coluvio-proluviale pe care s-au fixat aşezări. diferenţiată pe fâşii longitudinale şi nu prea groasă. SE-NV (Codru-Moma. Şi Dobrogea are un interfluviu principal N-S. În Munţii Banatului. cu precădere în fliş şi în munţii cristalino-mezozoici). dar mai ales trepte echivalente nivelurilor de eroziune. cu ramificări diferite. sudul Parângului şi vestul Retezatului şi radiară în rest. cu multe rupturi de pantă determinate de gelivaţia diferenţiată. orientarea interfluviilor principale este NNE-SVV. Podişurile Transilvaniei şi Moldovei au interfluviile orientate diferit şi specific fiecărei subregiuni. În etajul pădurii. interfluviul principal. pe gresiile masive paleogene. În Poiana Ruscăi apare o culme centrală E-V. În profil longitudinal. cu câteva excepţii (Dealurile Pogănişului şi parte din Podişul Silvaniei). Versanţii sunt de două feluri: tectonici şi de vale. Versanţii foarte abrupţi apar pe calcarele masive mezozoice. iar în Subcarpaţii Moldovei se impun culmile orientate NV-SV (ca şi în Carpaţii Orientali). dar în special cele principale. sau. iar cele secundare se ordonează specific tot pe subregiuni. În Dobrogea. versanţii în loess sunt cel mai adesea verticali. Abrupţi sunt şi versanţii inselbergurilor şi relativ lini cei ai 135 Universitatea SPIRU HARET . în etajul cu văi glaciare. iar în Trascău SV-NE. este curbat (concav spre est) şi un altul V-E peste Gilău-Muntele Mare. ultimii fiind cei mai numeroşi. având totodată multe grohotişuri şi umeri periglaciari. ondulate.În Meridionali există o orientare E-V în Făgăraş. În Dealurile de Vest. cu coborâri în arealele depresionare. sau versanţi mai lini consecvenţi pe structură. Versanţii din etajul glaciar sunt adesea golaşi. În grupul central (Găina-Bihor-Gilău-Vlădeasa). aproape N-S în Almăj şi E-V în Locva. pe cristalin. Totdeauna. cu râpe de alunecare şi alunecări masive. dar abrupţi. mai rar sub formă de creste şi mixte. interfluviile se desfac fascicular dinspre munte către exterior. Pădurea Craiului şi Plopiş) şi SV-NE (Meseş). şi de etajul morfoclimatic şi de tipurile de roci şi structuri. pornind din vârfurile principale. bombate. interfluviile se orientează diferit pentru fiecare masiv de tip horst: E-V (Zarand). Cei cu argile şi marne prezintă alunecări şi profiluri foarte complexe. Există şi versanţi abrupţi. cu sau fără un profil liniar de legătură. În Apuseni. În dealuri şi podişuri domină versanţii convecşi-concavi. toate interfluviile. dar au şi câte 1-2 interfluvii principale orientate N-S în Moldova şi E-V în Transilvania. sunt convecşi (indică dominarea procesului de înălţare asupra eroziunii de versant). În Carpaţi există cei mai lungi. cu terasete şi multe ravene. interfluviile prezintă trepte impuse de petrografie. orientat N-S. Culmile din nordul Făgăraşului. iar în munte. iar în profil transversal sunt uşor plate. uneori şi de roci. Majoritatea au pătură de alterări. când au lungimi mari.

Bistriţa superioară (A. Rudăria. dându-i noi orientări. iar cele înalte au şi versanţi scurţi. de structura şi tectonica acestuia etc. Pentru etapa pediplenei carpatice există numai presupuneri teoretice. Donisă). Evoluţia generală a reţelei hidrografice. Dar. 39. De exemplu. Aşa sunt urmele de văi ale Râului Şes. motiv pentru care unii autori au etapizat evoluţia hidrografiei conform acestor suprafeţe. Ca niveluri de bază s-au instalat: un bazin Moldo-Getic.pedimentelor. Bersu. defileele epigenetice ale Lăpuşului şi Cavnicului (peste Masivul Preluca). Fig. Unificarea hidrografiei sub comandă dunăreană şi pontică s-a realizat însă numai în cuaternar. În acest timp s-au conturat o serie dintre actualele bazinete şi culoare tectonice care au rupt vechea hidrografie a pediplenei. Majoritatea sunt convecşi-concavi. Subcarpaţi şi Dobrogea (mai ales Dobrogea de Nord). cât şi arealele deluroase au evoluat în etape determinate de mişcări pe verticală (dominant înălţări) şi de eroziune. marcate prin suprafeţe şi niveluri de eroziune. Moldova. Ragu. dinspre Podişul Someşean peste Munţii Meseş (Poicu. Există multe aspecte specifice pe subregiuni (sau regiuni). rar prezentând abrupturi şi alunecări (Burnas. Grigore Posea (2002) marchează etapele: pediplena carpatică. Jiului. atât cercul carpatic. În panonian.a. 39). de Martone). Poniţa). condiţionată de apariţia şi extinderea paleogeografică a uscatului. peste Transilvania şi vestul panonic. Tot acum se conturează cumpăna marilor înălţimi carpatice. rezultă că şi reţeaua hidrografică a urmat aproximativ aceeaşi cale. Prigor – Grigore Posea). văile ce treceau peste Munţii Trascăului (R. de bordură (cu 3 faze). care ţineau de Marea Panonică. Urme sigure de văi au fost constatate din timpul suprafeţelor medii carpatice. Oltului ş. în special cea tributară principalelor artere. cu excepţia Dobrogei. are loc o importantă coborâre şi transgresiune ce acoperă hidrografia anterioară (fig. Câmpiile sunt dominate de maluri. unele rămase până azi. cu precădere în Transilvania. care apoi va suferi unele modificări şi care va dirija viitoarea hidrografie carpatică. Cum relieful actual al geosistemului Carpato-Danubiano-Pontic. I. Situaţia hidrografiei din sudul Transilvaniei la sfârşitul ponţianului 136 Universitatea SPIRU HARET . suprafeţele medii carpatice. Covurlui). Încatenarea reţelei hidrografice actuale s-a realizat printr-o îndelungată evoluţie. sau Topologului şi Argeşului (peste şirul masivelor Cozia-Ghiţu) ş. Nordon. Ficheux). (Emm.a. unul Transilvan (cu legături peste Curbură) şi unele bazinete şi culoare vestice (între BahnaDefileu-Haţeg şi până la Şimleul Silvaniei). s-a definitivat de la Carpaţi către periferie. piemontană (cu două faze) şi cuaternară (a teraselor). peste Culmea Almăjului venind dinspre Defileu către Bozovici (Răchita.

S-au făcut şi generalizări (Grigore Posea. Donisă ş. de noile structuri şi de asimetriile unor masive rezultate din mişcări inegale de tip basculă. extinde hidrografia şi peste câmpii. întreaga hidrografie fiind comandată de climă şi de 3-4 niveluri de bază (Getic.Etapa pliocenă postpanoniană (suprafaţa de bordură) impune o hidrografie nouă. ca de exemplu: antecedenţă pentru văile din Carpaţii flişului (cu unele excepţii locale) şi captări pentru Carpaţii dominaţi de blocuri masive cristaline (de asemenea. iar în holocen. se produce captarea prin deversare la Porţile de Fier şi începe unificarea hidrografiei prin Dunăre. fie prin impunere epigenetică şi/sau antecedenţă. Argumentele pentru unul din aceste mecanisme sunt diferite şi uneori contradictorii. Barbu). 1967. Gr. Gabor. Înălţările (pe alocuri şi clima) impun terase. de vulcanism. se formează. Ele s-au format. Fig. Nordon. Evoluţia reţelei hidrografice la Curbura Carpaţilor 137 Universitatea SPIRU HARET . Gârbacea. În Transilvania şi peste toate părţile exondate de sub panonian s-au instalat noi artere.). Dunărea exista numai în Defileu. 1969). Prahova şi Dâmboviţa cu Dâmbovicioara. Văile transversale din Carpaţii flişului izvorăsc din spatele cumpenei marilor înălţimi şi traversează în mod special aliniamentele culmilor flişului cretacic şi paleogen şi Subcarpaţii. Nordon. unde multe râuri erau divagante. N. fie prin captări. Orghidan. A. influenţată de mişcările inegale de înălţare. Bâsca Mare şi Mică. Atanasiu. Delta şi limanurile. Transilvan. 40. 40) şi Moldova (N. valea Buzăului (S. inclusiv în celelalte podişuri şi noi reţele (în Depresiunea Braşov). I. Ielenicz) (fig. şi văi glaciare. Panonic şi Moldo-Pontic?). Evoluţia principalelor văi transcarpatice. în würm. Doftana. ca văi transversale. Posea şi V. în special pe sectoare restrânse montane. Etapa cuaternară. La acestea se adaugă văile Trotuş. altele s-au întregit prin captări (cu precădere în Meridionali. M. sau a teraselor. Etapa piemonturilor pliocen-cuaternare. este importantă pentru arealele pericarpatice şi depresionare. Acestea au fost studiate de mai mulţi autori. cu unele epigenii şi antecedenţă ulterioară captării). A. dominant villafranchiană.a. Au fost studiate cu precădere: valea Bistriţei (S. având un curs invers. Munţii Banatului şi Apuseni). unde hidrografia a fost divergentă pe marile conuri piemontane.

Fig. Peste unele praguri. studiate atent de către Emm. în care s-au încastrat anumite sectoare de văi. este exclusă de existenţa lacului panonian în Transilvania. reliefurile vechi respective fiind acoperite anterior de sedimentar mai nou. sau explicaţia de bază. au folosit discontinuităţile tectono-structurale dintre masive şi rocile mai moi depuse în depresiunile posttectonice. Oltul şi Jiul. mai ales la Olt. este aceea că primele văi s-au instalat pe şirul masivelor cristalino-mezozoice. născute ulterior. Evoluţia văii Oltului în defileul Turnu Roşu-Cozia 138 Universitatea SPIRU HARET . cu excepţia Tisei. Antecedenţa iniţială.Deşi s-au emis şi păreri că unele s-ar fi format prin captări. ca în jurul Apusenilor. în Preluca. ca şi captările. dovezile pentru antecedenţă primează. După captări s-a produs şi o antecedenţă puternică. acestea sunt epigenetice. Văile transversale carpatice din vest (Olt-Maramureş) s-au format dominant prin captări. sunt formate prin captări.. Ideea. masive sau măguri dure. de Martonne ş. Primele trasee. 41. iar apoi s-au alungit şi s-au impus şi peste şirurile culmilor de fliş. 42). unde nivelul său se ridica până către 1000 m altitudine actuală (fig.a. 41. Ghiţu-Frunţi etc. 39.

Aceeaşi direcţie este indicată şi de nivelul umerilor de 300-320 m (nivelul Ciucar). P. de Martonne.Fig. Evoluţia Jiului în Carpaţi Defileul Dunărean a făcut obiectul multor cercetări. Călata. se pare. M. dar mai ales captarea (I. Mureşul din Vulcanici ş. în Depresiunea Transilvaniei. Grigore.) (fig. dintre care mai spectaculoase au fost cele care au condus la formarea bazinului Crişul Repede. după panonian. captat apoi de Timiş. Pe aici se scurgeau. iniţial: Iadul. Valea Nerei şi-a avut unul dintre izvoare. impunându-se epigenetic. Târnava Mare ş. 46). Crişul Repede. Izvoru Crişului şi Poicu. care susţin antecedenţa. care se legau într-o strâmtoare dinspre Bahna–Subcarpaţi către Baziaş. Întoarcerea cursului s-a făcut printr-o captare de tip deversare peste cumpăna şisturilor cristaline de la Porţile de Fier (unde s-a construit barajul).) şi către Olt (Secaş. valea este epigenetică şi antecedentă (fig. Mureşul a curs peste înşeuarea Holdea (321 m) către Bega actuală. R. dar. Au fost captate pe rând râuri care curgeau spre Someş (Sebeş. pe rând. prima fiind peste cumpăna ce mergea pe stânga râului Sebeş spre Apuseni (Grigore Posea. printr-o suită de captări. În cadrul Crişurilor s-au produs epigeneze şi captări. 44). 45).). Terasele mai vechi şi mai înalte (150-160 m şi 200-210 m) indică un curs invers. Drăganul. G. În defileul din Podişul Cărbunari. 1967). faptul este întărit şi de un con piemontan corelat. Secuieul (Henţul). Ampoi. Ilie. Coteţ. O a doua problemă o constituie pătrunderea Mureşului. care urma să se continue către Zam (mai sus cu 150 m faţă de Holdea) şi peste care Mureşul nu poate fi decât epigenetic (fig. N. studii şi păreri. Cartări concrete la teren au fost efectuate însă de I. Dunărea s-a instalat iniţial numai în defileu. Ficheux. s-a orientat pe actualul curs. dinspre Cerna şi Bahna către Panonica. iar mai apoi. Emm. Cvijič şi colectivul condus de Grigore Posea. în Hidegul. care iniţial izvora din Depresiunea Petroşani (Parâng). de către un râu avansat regresiv din bazinul Oradea-Vad. Din studiul şi cartarea teraselor şi a suprafeţelor de eroziune rezultă că sensul actual de curgere prin defileu s-a format numai o dată cu terasa a cincea. Cvijič. formându-se apoi. Înşeuarea Osteana (între Plopiş şi Meseş) oferă cheia reconstituirilor. Posea şi I. luat adesea drept terasa a opta. 43). Arieş. actualul defileu numit Ciucea (fig. Toate au fost captate. de panonian. O captare recentă este exclusă de înălţimea vârfului Tisa (459 m). Vâlsan. 139 Universitatea SPIRU HARET .a. Înainte de panonian. Defileul Mureşului inferior (Zam-Lipova) a folosit un culoar tectonic acoperit de miocen.a. respectiv cea de 90-115 m. Gr. prima ce trece peste Porţile de Fier şi ajunge până la Olt (cu altitudinea relativă de 90-70 m). prin impunere epigenetică şi antecedenţă. 42. pe un sistem de linii rupturale situate perpendicular pe axa Carpaţi-Balcani şi pe câteva foste bazinete tectonice miocene. existent în arealul Deliblat din fosta Iugoslavie. Popescu etc.

Dispunerea conurilor piemontane în Podişul Lipovei înainte de formarea Mureşului pe actualul curs 140 Universitatea SPIRU HARET . 44. 43. Evoluţia văii Nera Fig.Fig.

45. Situaţia probabilă a hidrografiei din sudul Transilvaniei la începutul romanianului Fig. Evoluţia hidrografiei în bazinul Crişului Repede (Aurora Posea) 141 Universitatea SPIRU HARET . 46.Fig.

iar apoi şi antecedent. Hidrografia Maramureşului se poate reconstitui. Şirul captărilor a început din amonte de Cheile Buru. Valea Lăpuşului şi Valea Cavnicului sunt epigenetice peste Masivul Preluca. după M. Călata. Ragul). Poniţa şi Ragul). 47). 142 Universitatea SPIRU HARET . Singurul argument plauzibil pentru captare îl constituie seria văilor transversale peste Culmea Henţ şi Meseş (Mărgău. înainte de bararea totală a Depresiunii Maramureş şi înălţarea lanţului vulcanic. aici s-a impus epigenetic şi apoi antecedent. În faza piemonturilor. mai veche. ponţianul a fost foarte gros şi la nord de Mureş. El colecta. peste Podişul Silvaniei (captat ulterior) sau epigeneză şi antecedenţă pe actualul curs care străbate măgura cristalină Prisaca (Ţicău sau Dealul Mare). Râurile respective veneau din Podişul Someşean. dintre râurile existente şi azi. după care s-au îndreptat spre Depresiunea Baia Mare. Râul cel mai important care s-a format primul a fost Someşul. epigenetice şi antecedente. Iniţial. Dovadă sunt resturile de văi. cu excepţia Someşului. captată ulterior prin formarea Săsarului. Deci. dar. dar erodat puternic după înălţarea sa cu circa 1000 m. Toate s-au impus epigenetic. care mai traversează şi azi această culme (Mărgăuţa. Reţeaua hidrografică este postpanoniană şi a avut o evoluţie spectaculoasă. unde Valea Iara s-a impus iniţial epigenetic. Arieşul. poate şi mai din est. se pare. la izvoarele văii Mingetului. ele împrăştiau conuri piemontane la vest de Preluca. captat spre Baia Mare când Măgura Prisaca era acoperită încă de sedimente. ce era acoperită cu sedimentar. Cavnicul a avut ca afluent şi valea Firiza. după câteva înşeuări existente pe interfluviul dintre Vişeu şi Iza. trecând peste Culmea Henţu-Meseş-Preluca. situată sub vârful Hudin din Ţibleş. unde au rămas unele înşeuări şi crâmpeie de văi vechi. Colectorul iniţial ar fi fost Iza. Defileul Someşului de la Jibou ridică problema unei direcţii iniţiale către vest. Mureşul superior (amonte de Deda). Crişul Repede. printr-o suită de captări. care curgea spre Depresiunea Copalnic. şi a continuat către Câmpeni. şi văi dinspre Făgăraş. ca evoluţie. şi urmele de captări prin care Mureşul a pătruns în Depresiunea Transilvaniei. Călata. cu afluenţi din toate cele trei ramuri carpatice. ulterior au devenit şi antecedente. primul colector al Transilvaniei. poate. Multe captări s-au produs şi în interiorul Depresiunii Lăpuş (fig. iar Vişeul s-a format ulterior. Evoluţia hidrografiei în regiunile de podiş şi câmpie Podişul Transilvaniei. plasate în dreptul afluenţilor de dreapta ai Vişeului. Poicu. Paucă (1977). râurile se orientau spre actualul podiş al Silvaniei. Un rest de vale foarte veche. la contactul depresiune-Munţii Maramureşului. Poicu. Izvorul Crişului. reţea care curgea dinspre Maramureş peste unele înşeuări situate între masivele vulcanice. Someşul a fost. în special Ampoiul. ar presupune şi o primă reţea. şi treceau peste Meseşul (inclusiv Prisaca) acoperit atunci de sedimente oligocene şi mai noi. este foarte vechi şi ar fi putut curge iniţial către vest. În plus.Valea Arieşului s-a format tot printr-o suită de captări ale unor văi care curgeau perpendicular pe Munţii Trascău. Poniţa. la capătul căreia s-ar fi aflat şi Someşul. pragul cristalin zis al Şimleului nefiind încă ridicat.

Universitatea SPIRU HARET Fig. Evoluţia hidrografiei în bazinul Lăpuşului (Grigore Posea) 143 . 47.

fenomenului rezistându-i numai Carasu. mai ales Teliţa şi Taiţa. Pe de altă parte. se remarcă şi văile submerse. Arieşul.A urmat formarea Oltului. Ultimul a pătruns în Transilvania Mureşul. Brătescu explica acest fapt printr-o altitudine iniţială a Dobrogei mai ridicată în est. Lozna. dar şi de ridicarea pragului Meseş-Şimleu-Preluca. deci cu pantă est-vest. forma arcuită a Bârladului. Un prim punct de pornire este izvorul fostului râu Carasu. ca materiale mai fine. Secaşul de Sebeş. ba chiar exista şi un Siret peste Deltă. şi un altul. Punctele de pornire în reconstituirea evoluţiei hidrografiei sunt următoarele: dominarea structurii monocline cu impunerea de văi consecvente. situat mai la nord (peste Secaş). El şi-a format cursul la contactul Meridionalilor cu Podişul Transilvaniei. impunând şi un nou curs. ca urmare. O dată cu ridicarea Podişului s-au declanşat. ca şi unele captări. la origine sarmaţiene. care izvora din amonte de Jina (izvorul Sebeşului). depuse de văile carpatice (Suceava. iar apoi şi subsecvente. Olt etc. Acesta a captat apoi Ampoiul. tot de la nord către sud. existenţa unor pietrişuri pe diferite dealuri sau şi înşeuări. A urmat fixarea unor râuri consecvente. Totuşi.) şi. Suha. Cracău. dar mai greu de reconstituit. dinspre Siretul inferior. şi apoi râurile din Colinele Tutovei. o dată cu retragerea mării. foarte aproape de Marea Neagră şi plasat mult la est de linia marilor înălţimi. C. multitudinea divagărilor în stare naturală (din cauza subsidenţelor şi a suspendării în spatele defileului) şi. Podişul Getic şi-a imprimat. Mureşul superior şi Târnava Mare. Panta s-ar fi inversat în timp datorită mişcărilor de coborâre dinspre Marea Neagră. Avansarea sa a fost favorizată de largul culoar uşor subsident din sudul Apusenilor. par a fi curs iniţial către est. paralel. iniţial. larga intervenţie antropică prin diguri şi 144 Universitatea SPIRU HARET . sau ca resturi de văi subsecvente care se scurgeau dinspre Câmpia Moldovei către Siret şi care au fost captate frontal dinspre Prut. Podişul Dobrogei are o reţea hidrografică postsarmatică. iar în partea superioară prin captări ale unor văi care. printr-o captare peste sectorul Brezoi-Turnu Roşu. printr-o captare peste o cumpănă de ape din stânga Sebeşului. existenţa unor înşeuări largi peste Culmea Siretului (Dersca. Înşeuările amintite au fost explicate ca fiind de natură structural-petrografică. Aceste formaţiuni au fost apoi preluate. dominant subsecventă sau consecventsubsecventă. Rezultă că inversarea majorităţii cursurilor din est-vest în vest-est s-a făcut probabil la începutul sau mijlocul cuaternarului. ce a defavorizat Someşul. Prundişurile sunt de tip deltaic. o reţea consecventă (Jiu. formată prin captări succesive. Bistriţa). Vorona. atrăgând şi Târnava Mare şi un râu Săliştea-Cibin. Podişul Moldovei. formate în timpul regresiunii würmiene. prin antecedenţă. Moldova. alungite pe platforma continentală. Ozana. care s-au lungit treptat către sud. începând cu sfârşitul sarmaţianului şi până în villafranchian. şi formarea văilor subsecvente. şi una secundară. Ruginoasa). Câmpia de Vest a României are drept caracteristici: lipsa văilor tipice în câmpiile joase. conform cu poziţia vestică a Munţilor Măcinului. în villafranchian. Reţeaua s-a instalat de la nord către sud. ale râurilor din Colinele Tutovei. o dată cu ridicarea la nivel de podiş. Forma de semicerc a Bârladului poate fi explicată ca o vale cu dublă subsecvenţă inversă (cursul inferior şi cel superior). probabil. iniţial. se dirijau către Prut. râurile din Dobrogea de Nord. şi transportate către sud. înainte de toate Siretul şi Prutul.

Mureşul. 48). În timpul terasei 1. fosilizate sau menţinute la zi. Evoluţia hidrografiei şi a conurilor de dejecţie în Câmpia joasă a Someşului (Gr. Fig. Posea) 145 Universitatea SPIRU HARET . Mureşul prezenta difluenţe sau chiar trifluenţe.canale. peste Bega şi Bârzava. 48. Urmele evoluţiei reţelei hidrografice sunt indicate de conurile de dejecţie imprimate cu albii. dirijate periodic spre una sau două din cele trei areale subsidente (Timişoara. Timişul a avut largi oscilări peste toată Câmpia Timişului. fie chiar ale Mureşului. NV). dar cu direcţie finală spre vest. Aceste direcţii sunt indicate de poziţia câmpiilor: Vinga. ca în Câmpiile Mureşului sau în piemontul terminal Carei-Nyr. şi-a lăsat urmele evoluţiei în dispunerea teraselor piemontane. Arad şi Aranca. Crasna a oscilat apoi către mlaştina Eccedea şi Someş. însă. cel mai mare afluent al Tisei. Szeged şi Sárrét). către direcţiile amintite (SSV. Crişurile au divagat şi ele continuu. De fiecare dată. V. Cea mai spectaculoasă evoluţie a existat în Câmpia Someşului. sau către Ier (fig. Jimbolia. ambele s-au îndreptat către subsidenţa de la Bodrog (Ungaria). Nădlac. Bega îşi însuşea periodic fie vechi cursuri ale Timişului. Someşul şi Tisa au curs unite (la nivelul teraselor 3 şi 2) peste valea Ierului către confluenţele Crişurilor (subsidenţa de la Sárrét).

la contactul pliocenului cu cretacicul prebalcanic. la est de Călăraşi. sub formă de braţe şi bălţi. Astfel. Oltul şi Argeşul. şi o alta coborâtă din Podişul Prebalcanic. o dată cu formarea Dunării ca prim şi general colector. pe Teleorman şi poate pe Câlniştea. unde se retrăsese noul lac. piemontancarpatică-villafranchiană. peste Burnas şi Bărăganul sudic (pietrişurile de Frăteşti). curgea pe mediana Bărăganului sudic şi central către Câmpia Brăilei. Argeşul pare să fi curs la nivelul terasei 4. unde se afla marginea lacului „marnelor şi argilelor”. Captarea Dunării în amonte de Feteşti la nivelul terasei I-II Începând de la Argeş spre est au existat şi multe alte schimbări sau remanieri de cursuri. La nivelul terasei 4. Dâmboviţa a avut devieri. dar şi de la vest la est şi nord-est. cu lunca ce a devenit apoi terasa cinci. Cricovul Dulce a curs pe Cricovul Sec spre Prahova. pentru un timp. respectiv la vest de Câmpia Hagieni. Dunărea intrând pe făgaşul actual (fig. 146 Universitatea SPIRU HARET . 49.Câmpia Română are o hidrografie închegată de-a lungul cuaternarului mediu şi superior. dinspre nord către sud. şi ajunge până la Mostiştea. În timpul teraselor 3 şi 2. A existat şi o hidrografie prealabilă. 49). pe diferite văi. Pătrundeau câte puţin în câmpia de azi şi Jiul. apoi a deviat continuu spre stânga în Câmpia Piteştiului. Ialomiţa a oscilat pe Snagov-Ţuianca. formându-se Dunărea până la Olt. în fâşia nordică. O dată cu terasa 1 se realizează o captare prin deversare. Fig. Dunărea s-a deplasat mai spre sud. Dunărea. în St. Prestien. între Găeşti şi Colentina. peste un bazin hidrografic al Dobrogei de Sud colectat către Carasu. În timpul terasei cinci se produce captarea peste Porţile de Fier.

Bălteni, Vlăsia, Cociovalişte; Prahova, în micul defileu de la Tinosu, este antecedentă; Buzăul s-a scurs iniţial pe Sărata, apoi spre limanul Fundata, limanul Strachina, pe Călmăţui, şi în final şi-a însuşit o vale a Râmnicului Sărat care se mutase mereu mai către est, peste actualele limanuri de pe stânga Buzăului. Limanurile fluviatile din Câmpia Română de Est (Câmpia Limanurilor) s-au format prin bararea gurilor văilor mici afluente, în timpul transgresiunii neolitice (Optimum climatic), dar adâncirea prealabilă a acestor văi a avut loc o dată cu regresiunile würmiene. Terasele fluviatile În România, terasele sunt printre cele mai studiate forme de relief, apărând chiar sinteze regionale sau la nivel de ţară, datorită folosirii lor pentru refacerea evoluţiei văilor şi a unor unităţi regionale, dar şi datorită importanţei practice, omul având un impact aproape permanent cu aceste forme. Cauzele formării teraselor sunt în legătură, în primul rând, cu mişcările generale şi/sau regionale de înălţare (neotectonice), cu oscilaţiile climatului cuaternar, care au impus o adâncire sacadată a râurilor, şi cu nivelurile de bază sau oscilaţiile eustatice, care determinau periodic formarea altor profiluri de echilibru ale râurilor. Aceste condiţii au avut efecte regionale similare, care au condus la apariţia unor sisteme relativ identice de terase, dar şi variabile, în funcţie de debitul lichid şi solid al râului, de rocile în care acestea se adânceau, de poziţia unor locuri în raport cu axele principale de înălţare etc. Terasele din munţi, dealuri şi podişuri sunt în primul rând tectonice, cele din spatele unor defilee înguste pot fi dominant climatice (şi sunt mai puţine ca număr), iar în Câmpia Română sunt şi eustatice. În munţii cu ridicări foarte active, terasele sunt reduse sau lipsesc pentru că profilurile de echilibru nu au avut timpul necesar de formare, ca, de exemplu, în majoritatea Carpaţilor de Curbură, sau în lungul râurilor montane ale Lăpuşului, unde terasele se pierd în luncă spre amonte, în ordine de la cele mai noi la cele mai vechi (fig. 50). Numărul teraselor este deci variabil. Pe râurile mari din podişuri şi dealuri se găsesc 5-8 terase, cu multiplicarea, respectiv dedublarea, unora la anumite confluenţe, la unele coturi importante sau la rupturi de pantă în profilul longitudinal. Cel mai des întâlnite sunt următoarele terase: 5-7 m (8-12 m)6, 15-25 m, 30-35 m (45-50 m), 55-60 m (70-80 m), 90-110 m. Terasele şi mai înalte sunt mai rare: 130-150 m, 200-220 m şi 270280 m. Ultimele două terase corespund cel mai adesea cu ultimul nivel de umeri din Carpaţi şi cu partea a doua a formării piemonturilor villafranchiene (terase piemontane). În sens regional, numărul teraselor este aproximativ următorul: 5-8 terase pe marile văi carpatice, 7-8 terase pe râurile principale din Podişul Moldovei şi Transilvaniei, cu reducerea treptată la 3 terase în Câmpia Română şi de Vest (fig. 51); în depresiunile Făgăraş, Sibiu-Sălişte, Copalnic ş.a. apar numai trei terase, dominant climatice, ca şi în părţile submontane ale Depresiunii Braşov (dar nici una pe centrul său); trei terase, maximum patru se găsesc în câmpiile înalte din Vest şi Câmpia Română de Est şi 5-3 terase în Câmpia Getică (fig. 52); 5-6 terase în Subcarpaţi şi cel mult 1-2 terase în Dobrogea, unde nu apar nici terase marine; în câmpiile subsidente nu s-au format terase.
6

Nu apare totdeauna. 147

Universitatea SPIRU HARET

148

Universitatea SPIRU HARET

Fig. 50. Terasele din Depresiunea Lăpuşului

Fig. 51. Pierderea teraselor din Dealurile de Vest în glacisurile şi sub aluviunile Câmpiei de Vest (Gr. Posea)

Terasele reper sunt cele care apar larg dezvoltate şi aproximativ la aceeaşi altitudine relativă peste aproape toate regiunile. Acestea sunt: terasa 3 = 30-35 m şi terasa 5 (6) = 95-110 m. Ele sunt importante pentru efectuarea de racordări regionale ale teraselor. În funcţie de aceste două terase reper, se separă trei complexe: complexul inferior cuprinde terasele de 3-7 m, 8-12 m şi 15-25 m sau similarele lor, sunt terase aluviale şi au adesea patul aluviunilor sub nivelul luncii; complexul mediu include terasele de 30-35 m până la 95-110 m inclusiv şi sunt aluvionate (strat aluvionar bine delimitat deasupra luncii); complexul superior (peste 110 m), de obicei lipsite de aluviuni şi foarte fragmentate, apărând mai mult ca niveluri de umeri. Structura teraselor este formată dintr-o pătură aluvionară, evidentă la complexul mediu, o pătură aluvionară mai groasă decât fruntea terasei la complexul inferior (dar nu exclusiv) şi lipsa acesteia sau dispersarea ei la complexul superior. Uneori, în special la Dunăre, structura este binară: pietriş grosier, chiar bolovăniş la bază (depus spre sfârşitul unui glaciar) şi apoi nisipuri şi prafuri argiloase (în interglaciar). Peste stratul aluvionar s-au putut suprapune ulterior, loessuri sau loessoide, cu soluri fosile (fig. 53).

149

Universitatea SPIRU HARET

150

Universitatea SPIRU HARET

Fig. 52. Harta geomorfologică a sectorului dunărean Burnas-Bărăgan: racordarea teraselor dunărene din Burnas peste Câmpia Mostiştei şi Bărăganul Sudic; 1) luncă; 2) terasa I; 3) terasa II; 4) terasa III; 5) terasa IV; 6) conuri deltaice ale Dunării (contopite în câmpia fluvio-lacustră din Bărăganul Sudic) şi conul Argeşului la Olteniţa; 7) racordul terasei IV a Dunării între Burnas şi Câmpia Mostiştei; 8) altitudinea frunţii de tarasă; 9) areal de crovuri; 10) văiugă de crovuri (Gr. Posea)

Fig. 53. Schema formării teraselor Dunării între Argeş şi Călăraşi (săgeţile indică ridicările patului prin aluvionare şi coborârile de nivel)

Vârsta teraselor a fost determinată pe diferite căi, între care: fosile specifice găsite în aluviunile unor terase, ca Mamuthus primigenius de vârstă würmiană (I. Bojoi, 2000) în complexul aluvial din amonte de Piatra Neamţ, în care au fost tăiate terasele de 16-20 m, 8-12 m şi 5-7 m; corelări cu pietrişurile piemontane villafranchiene în care este retezată terasa 5 (110-70 m), aceasta fiind deci mai nouă; corelări cu sedimente lacustre (lunca terasei 5 se corelează cu sedimentele lacului „marnelor şi argilelor” din Câmpia Română etc.). Se poate, astfel, realiza următoarea schemă: terasele mai înalte decât terasa de 110 m sunt din glaciarul günz şi ultima parte a villafranchianului (apar două terase piemontane în Piemontul Getic, la 150 m şi 180-240 m); terasa de 110-70 m este din pleistocenul mediu (günz-mindel sau mindel); următoarea sau următoarele (55-60 m; 45-50 m) au vârstă mindel sau şi mindel-riss; terasa de 30-35-40 m s-a format în riss-würm, probabil cu tăierea frunţii în würm I; terasele inferioare (sub 25 m) au fost plasate între würm I şi holocenul inferior.

151

Universitatea SPIRU HARET

păşuni.5-1. între 8-10 km. 3-5‰ în dealuri şi podişuri şi circa 0. cu lăţimi şi complexitate crescute şi cu pantă longitudinală tot mai mică. acestea formând adevărate unităţi regionale. Bârlad. atingând. aprovizionare cu apă. În podişuri. În câmpii. irigări ş. nivelul luncilor se prelungeşte în suprafaţa acestora. Braşov (fâşia Covasna-Feldioara). Panta longitudinală medie este de circa 5‰ în munte. de exemplu. Luncile se dezvoltă din munte până în câmpie. Siret. 54. Prut. aval de Brăieşti (umeri de terasă transformaţi în faţete triunghiulare şi hogback) (foto M. La râurile mari din câmpii. Luncă şi terase pe Valea Bălăneasa. în Ciuc. Lăţimea luncii depinde de debitul râului. Sub aspect utilitar. având funcţia de preluare a apelor de viitură. Mâncu) Caractere generale. 54). dar în depresiuni se poate lărgi foarte mult. drumuri. nu au luncă..Luncile Luncile reprezintă relieful neted cel mai tânăr din lungul râurilor.a. adesea. de exemplu la Siret. luncile ating 1-2 km sau chiar 3-4 km la râurile mari. construcţii hidrotehnice. cea mai largă luncă este a Dunării. deci pot fi inundabile cel puţin în parte. lăţimea luncii atinge până la câteva sute de metri. aşezări. Fig. ele sunt folosite pentru culturi. 22 km lăţime. confluenţe. iar în bălţile dunărene se ating 20 km. Râurile mici din munte şi dealuri.5‰ în colinele joase şi câmpii. mărimea bazinului hidrografic. ca. 152 Universitatea SPIRU HARET . Gheorgheni. motiv pentru care adesea au fost îndiguite (fig. specifică profilurilor de echilibru. În câmpiile subsidente. Petroşani etc. lunca are 4-6 km şi ocupă până la 60-90% din relieful de vale. relief şi rocile în care se încastrează. În munte.

dar şi culoarele din câmpiile înalte cum este Argeş-Sabar. Acestea din urmă se întâlnesc numai la luncile largi. Culoarul Mureşului din sudul Apusenilor. (1943). de 0. Târgu Jiu. I. racordabile cu terase din aval. Călmăţuiul ş. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. luncile sunt formate din aluviuni cu structură lenticulară. belciuge. glacisuri de contact cu versantul. • Donisă I. Cuza”. începând cu râurile principale colectoare şi avansând apoi pe afluenţi. Mureş. luncile râurilor mici din câmpiile înalte se încadrează unor văi calibrate. care se lărgesc foarte mult.).a. Culoarul Siretului. bălţile.a. Braşov. Ciuc. din cauza unor conuri submerse. şi colab. (2000). care sunt folosite adesea drept vaduri de trecere. Se deosebesc cinci tipuri: luncile în petice. luncile sub formă de culoare sunt specifice pentru Podişul Transilvaniei (Someş. Specificul regional şi local. ostroave alipite luncii ş. popine. luncile din câmpiile subsidente fac adesea corp comun de la un râu la altul. pe văile înguste din munte. Lunca Moldovei ş. Contactul cu albia minoră se face fie prin maluri. . Aici se remarcă îndeosebi grinduri înalte. (1973). Jiu. Iaşi. sectorul Isaccea. conuri de dejecţie ale afluenţilor. cu excepţia Dunării în aval de Giurgiu până în Deltă. Podişul Moldovei. Ca vârstă. (1980). ca nivel orizontal şi ca pat aluvial. Editura Universităţii „Al.Revista Geografică Română”. cu mlaştini sau bălţi sau chiar cu râuri paralele. Siret. Argeş. uneori impunând adevărate şesuri aluviale (Gheorgheni. Ialomiţa. obişnuit cultivate.5-3 m. Ca depozit. Problema defileului Jiului.). Editura Ştiinţifică. Bârladului. mai mare după confluenţe. în lunci se întâlnesc: albii şi meandre părăsite. cu luncă dominant interioară. Geografie fizică. Prut (Jijia curge 70 km în lunca Prutului). • Burileanu D. Grosimea depozitului este de 1-2 m până la 5-10 m. când albia minoră se lăţeşte mult. 153 Universitatea SPIRU HARET . cu meandre adesea compuse. uneori chiar cu aşezări (Olt. fasc. compusă din materiale mai fine care.5-2 m). ca la Olt (Sâiul). în holocen. România. • Bojoi I. Ca microforme.. Urmează o fâşie mai joasă. situate lângă albia minoră. Târnave). terase de luncă (0. adesea. I-II. cu multe bălţi laterale. compuse din elemente grosiere în bază (resturile aluviunilor de albie din timpul baleerii râului) şi nisipuri şi argile aluviale la partea superioară (depuse la inundaţii). unde grosimea aluviunilor creşte până la 60-80 m. Bibliografie selectivă • Băcăuanu V. formate din nisipuri grosiere şi care la suprafaţă sunt uscate. În munte pot exista crâmpeie de lunci şi mai vechi. fie printr-o trecere lină.. se transformă într-un uluc larg. luncile s-au format. şi colab. luncile din depresiunile intracarpatice şi subcarpatice. în volumul Realizări în Geografia României. Etapele de evoluţie ale reţelei hidrografice din Carpaţii Orientali.Microrelieful sau complexitatea morfologică a luncii se compune din forme individuale şi fâşii longitudinale. lunca Dunării prezintă trei sectoare: lunca asimetrică dintre Turnu Severin şi Călăraşi.a. Dâmboviţa în Câmpia Târgoviştei ş.a.

Ielenicz M. (1961). • Posea Aurora (1969). 1. . vale antecedentă. Editura Fundaţiei România de Mâine. „Natura”.C. 2. (1969). • Posea Grigore (1989). • Grigore M. 154 Universitatea SPIRU HARET . Văile transversale din România.R. 2. Geomorfologia României. • Ielenicz M.Analele Universităţii Bucureşti”. Gârbacea V. Terasele din Câmpia Târgovişte-Ploieşti şi raporturile lor cu Subcarpaţii. • Posea Grigore (1984). Oradea. VI. Valea Siretului şi problema şeii Ruginoasa. Cluj. • Posea Grigore (1997). Popescu N. (1960).. Câmpia de Vest a României. în volumul Lucrările Ştiinţifice ale Institutului Pedagogic. III. 1. Gârbacea V. • Posea Gr. Defileuri.Géographie – Géographie”. Editura Academiei R. Defileul Dunării. (1988). • Popescu N. 37. I.Memoriile secţiilor ştiinţifice ale Academiei”. Evoluţia reţelei hidrografice din partea de nord-est a Podişului Transilvaniei. .P. 3. II. în revista „Hidrotehnică. 6.• Gârbacea V. 1-3. Editura Academiei R..G. . Editura Fundaţiei România de Mâine. „Terra”. • Morariu T. în volumul Lucrările Ştiinţifice ale Institutului Pedagogic.. Terasele fluviatile din România.S.. • Posea Grigore (1983). nr. .R. t.. t. Seria A. în volumul Realizări în Geografia României. X.. Buzăul. în volumul Probleme de Geografie. 1. geologie-geografie. vol..R. • Velcea Valeria (2001). Câmpia Bărăganului.... • Posea Gr. Gospodărirea apelor. 3-4. XVI. VI. • Posea Grigore (1967).S. Academia R. nr.Memoriile secţiilor ştiinţifice ale Academiei”.Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. Terasele din Carpaţi. XII. chei şi văi de tip canion în România. Meteorologie”. (1955). „Studia Universitatis”. Oradea. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Le système génétique-évolutif de la Plaine Roumanie. (1959). (1946). • Tufescu V. seria IV. geologiegeografie. 1. Editura Academiei. Geografia fizică a României. Antecedenţă şi captare la văile transversale carpatice... • Posea Grigore (1964). (1963). 5. t.Revista de Geografie”. Terasele Crişului Repede. (1972). „Natura”. nr.. fasc. 28. Confluenţele şi formarea luncilor Siretului şi Prutului. I (LXXII). nr. nr. (1989). Probleme ale formării şi evoluţiei reţelei hidrografice din Depresiunea Transilvaniei.Revue Roumaine de Géologie.. Grigore M. • Posea Grigore (1969). Terasele râurilor din Transilvania. seria IV. • Sârcu I.Terra”. • Popescu N. • Orghidan N. nr. Observaţii geomorfologice asupra Defileului Dunării.. seria Ştiinţele naturii. . Sibiu. Valea Oltului între Turnu Roşu şi Cozia. Editura Ştiinţifică. Posea Grigore (1973). în . • Posea Grigore (2002). Dinamica albiei şi văii Buzăului în zona muntoasă. . • Grecu Florina (1983). în volumul Comunicări. Géophisique.

a avut variaţii: un început temperat rece şi 155 Universitatea SPIRU HARET . sectoarele de văi care au contribuit. diferenţieri regionale. În interglaciarul riss-würm. structură. în günz şi mindel. tipuri de văi). probleme 1. număr şi altitudine. Analizaţi. luncile.1. luând ca bază o hartă hidrografică a României. 11. în acest sens. păturile de dezagregare şi alterare. 7. trei: alternările climatice. Caracterizaţi pe scurt reţeaua de văi a României (lungimea reţelei. mai cald. dimensiuni etc.3. periglaciar şi temperat de diferite nuanţe (rece.) Preglaciarul ţine din villafranchian până la prima glaciaţiune care s-a instalat în Carpaţi (riss şi würm. a. a impus instalarea de gheţari în Carpaţii înalţi şi un periglaciar activ în rest. 5. Ce regulă apare în geneza văilor carpatice ? Argumentaţi (antecedenţă şi captare). Descrieţi etapele de evoluţie ale reţelei de văi din România. adâncimea şi densitatea. cu precipitaţii reduse (20-30% din cele actuale). un bazin hidrografic mic.) Glaciarul propriu-zis devine foarte rece (îndeosebi würmul). panta longitudinală. a) Clima a variat puternic între submediteranean. umed). prin captare. dispunerea în teritoriu. climatul a fost relativ similar celui actual. cald. Redactaţi o schemă cu tipurile de reliefuri fluviatile. După relieful moştenit se deosebesc trei subdiviziuni inegale ca timp: a. sub aspect morfologic.a. microrelief. formele glaciare şi periglaciare. Schiţaţi evoluţia hidrografiei în una din regiunile: Podişul Transilvaniei. un bazin hidrografic important din România. Câmpia Română. glaciar. 4. forma versanţilor ş. Buzăul superior. Vişeu şi Iza. Prima parte a preglaciarului era mai caldă. Analizaţi interfluviile şi versanţii dintr-un bazin hidrografic. a.). 2. vârstă. CONDIŢIILE GENERALE ALE MODELĂRII RELIEFULUI ÎN CUATERNAR (MOŞTENIREA CUATERNARĂ) Morfogeneza cuaternară a determinat o mare parte din elementele de relief ale peisajului geomorfologic actual al României. loessoide şi nisipuri eoliene. Câmpia de Vest. clima a fost uşor periglaciară şi temperat-rece. 6. sunt: altitudinile şi treptele majore de relief actuale. în principal. Podişul Moldovei. mod de folosinţă). Schiţaţi. terase reper. terasele.Autoevaluare – întrebări. sub aceleaşi aspecte. pantă. vârstă) ? 10. 8. Caracterele generale ale luncilor (lăţime. la formarea uneia din văile: Defileul Dunării. structură.) Postglaciarul (holocenul). Mureşul. 9. secetos. sau numai würm). Reprezentative. 3. mişcările neotectonice şi oscilaţiile eustatice. Analizaţi şi descrieţi un sector de luncă (aşezare. Condiţiile specifice au fost. dar aridă (villafranchian). Care sunt caracterele de bază ale teraselor (geneză. inclusiv uneori pe platforma continentală. Caracterizaţi.2. depunerile de loessuri. Crişul Repede.

Acesta afecta şi depresiunile Podeni-Nişcov din Subcarpaţi. dar cu trei secvenţe: faza „boreală” uscată. regiunile de câmpie şi podişuri erau acoperite de lacuri. înălţarea dealurilor şi podişurilor la altitudinile prezente şi exondarea câmpiilor. Totodată.5 mm/an. se instalase lacul „marnelor şi argilelor”. instalată aici în cuaternarul mediu. Reflexul direct al mişcărilor de ridicare. Toate aceste modificări climatice accelerau diferenţiat procesele morfogenetice.5 mm/an. echivalentă terasei 5-6 (160 m) de pe Buzău.5 mm/an. în câmpie. cam până la altitudinea actuală de 290-350 m (dar pe atunci circa 35 m). Depresiunea Braşovului minus 3-4 mm/an. Primele înălţări. În timpul cuaternarului. Ciuc. Dobrogea +1.5 mm/an. În Câmpia de Vest o excepţie a apărut imediat înainte de formarea terasei 5 (se pare. staţionează în sud-est şi coboară cu 0. formarea Subcarpaţilor. care atingeau către sud linia Dunării. apoi „atlanticul” umed şi. Gheorgheni. dar accentuate în două faze: rodano-valahă şi pasadenă. În Câmpia Română. când bilanţul hidrologic panonic a devenit pozitiv şi s-a format un lac în spatele Porţilor de Fier.3 –0. c) Eustatismul.5 mm/an. În Pleistocenul superior. Meridionalii +2 – 3 mm/an.umed şi apoi mai cald. formaţiunile piemontane villafranchiene – St. Depresiunea Transilvaniei + 0. Pe acest fond general au existat însă şi mişcări subsidente. Nu se cunosc raporturile lacului cu Marea Neagră. Câmpia Română + 1-2 mm/an în vest. holocenul mediu (Optimum climatic) a fost cel mai cald. holocenul superior începe rece şi umed. Apusenii + 1. se scufundă. care s-au dovedit însă a fi fost în fapt unităţi subsidente fluviomlăştinoase. În Câmpia Română s-au manifestat frecvente regresiuni şi transgresiuni în tot pliocenul. în acelaşi timp. cu excepţia fâşiei de litoral care coboară. la est de Olt. plus clima. El a fost secat prin deversare şi captare la Porţile de Fier. Următoarele înălţări au ridicat o parte a Carpaţilor deasupra limitei zăpezilor din würm. din nou uscată. Platforma Moldovenească +1. Depresiunea Panonică minus 1-2.5 mm/an pe o axă Bucureşti-Siret. Munţii Banatului + 2 – 3. unde se depun nisipurile de 156 Universitatea SPIRU HARET . a teraselor. Prestiene. 1979) şi se prezintă astfel: Carpaţii Orientali şi de Curbură +2 – 6 mm/an. au declanşat formarea piemonturilor villafranchiene şi apoi. Spre sfârşit acestea au început retragerea din Moldova şi Transilvania. dar nu lacuri închise.. pe timp îndelungat. oarecum şi concomitent. Gheorgheni. iar apoi (faza actuală) prezintă o aridizare stepică. Acestea au determinat colmatări de circa 300-400 m în Câmpia de Vest. iar în nord-estul Câmpiei Române au atins până la 1000 m grosime. în depresiunile Braşov. Mobilitatea verticală actuală a fost dedusă prin măsurători geodezice de precizie (Cornea I. În pliocen. lacuri au rămas numai în Câmpia Română şi absolut răzleţe în Câmpia de Vest. au fost aducerea Carpaţilor la altitudinile actuale. în final.5 mm/an. b) Mişcările neotectonice continuă înălţările generale începute la sfârşitul sarmaţianului. în glaciarul mindel I). Au existat presupuneri asupra unor lacuri şi în depresiunile Braşov. în relief. Ciuc. faza „subboreală”. lacul câmpiei se retrage spre est şi se reduce la un areal fluvio-mlăştinos.

a. marea este totuşi în uşoară extindere. mai ales datorită unor intense evaporări. iar în interglaciarul günz-mindel. se pare. transgresiunea este mai importantă.Mostiştea şi. după cei mai mulţi autori. în ultimul timp şi americani (Ross A. deoarece erau influenţate de mai multe cauze. Jaramillo la începutul mindelului şi Lashamp la începutul würmului).9 m. chiar cu ridicări sau lăsări de praguri (Bosfor) sau panouri din platforme (din cea Moesică) etc. pot fi indicate următoarele faze ale oscilărilor nivelului Mării Negre: în villafranchianul inferior (pliocen superior). riss şi würm) şi ridicându-l în interglaciare. În ultimul timp s-au făcut corelări ale oscilaţiilor planetare. Fără a fi unanim accceptate. în principal. acum 1. realizat. Întreaga evoluţie cuaternară a tins spre formarea unui nivel de bază comun. în mindel se produce o regresiune. situat în est. actuala platformă continentală în fazele glaciare (günz. care şi-au interferat efectele.D. dar fără a atinge nivelul actual. 157 Universitatea SPIRU HARET . fie din cauze tectonice. în Deltă se depune un con piemontan (azi fosilizat). fie datorită unor evaporări reduse în condiţii de mare continentală izolată. şi cu mişcări tectonice uneori importante. Dunărea ajungea la Mostiştea (terasa 4). De aceea. poziţia actuală a acestor terase a fost impusă de mişcări tectonice ulterioare. cel puţin pe litoralul românesc. nu există terase marine. S-au emis chiar păreri că unele transgresiuni s-au manifestat şi în fazele glaciare. de principiu coborându-şi nivelul şi eliberând. Studiul teraselor marine din jurul Mediteranei indică poziţii de ţărm (terase marine) în ordine descrescândă la 80-100 m. climatul se răceşte. încercările diferiţilor autori – ruşi. se pare. Dar. şi cu inversiuni megnetice ale Terrei. respectiv. mindel. în timpul günzului. o serie de conuri piemontan-terminale în regiunea Vlăsia Mostiştea – Bărăganul de vest şi de nord-est. acum 0. Gilsa la începutul interglaciarului günz-mindel. români. Ambele cauze au antrenat oscilări ale nivelului mării şi legături periodice sau întreruperi cu Caspica şi mai ales cu Mediterana. sau sfârşit de glaciar-interglaciar. de Siret. d) Oscilaţiile de nivel ale Mării Negre în cuaternar au fost foarte complexe. În raport cu Mediterana însă. Marea Neagră era un lac izolat. dar subsidente pe altele.9 milioane ani). inclusiv climatice. 25-35 m. Respectivele inversări magnetice au coincis.. Desigur.. dar ele indică. iar Marea Neagră era în regresiune. la Marea Neagră. Aceasta din urmă a avut şi ea oscilări mari de nivel şi întreruperi ale legăturilor cu Atlanticul. deducând de aici mai mult mişcări de coborâre sau de staţionare tectonică a acestui ţărm în timpul cuaternarului. Marea Neagră a urmat şi ea oscilările climatice. cel puţin în parte. 5-8 m şi 1-2 m. 50-60 m. 1975) – de a realiza o schemă a acestor oscilaţii nu coincid întotdeauna. niveluri marine interglaciare. Pe prim plan au stat schimbările climatice şi mişcările tectonice. Pentru cuaternar au fost deduse patru inversiuni (Olduwai la începutul fazei glaciare günz. 10-15 m. la cel puţin 150-200 km de actuala Dobroge. când nivelul său scădea foarte mult. pozitive pe unele locuri. aceste coborâri şi ridicări nu coincideau ca nivel cu cele ale oceanului planetar decât atunci când ea avea legătură cu Mediterana şi aceasta cu Atlanticul. în villafranchianul superior (începutul cuaternarului.

Harta mişcărilor crustale pe teritoriul R. în nordul Dobrogei. iar în lungul unor văi apar încă 1-2 rânduri de umeri de glacisuri şi nu de terase fluviatile. ce se produce cu 2 mm/an. 158 Universitatea SPIRU HARET . Terasele indicate de unii autori. datorită faptului că nivelul mării a fost în permanenţă mai jos decât cel actual. în holocen se produce aşa-numita transgresiune Marea Neagră Veche.. iar legătura Mării Negre pare că se făcea şi cu Caspica. la finele borealului (acum 7000 ani).R. dar ele sunt dominant sub nivelul actual al mării. . dar cu oscilări în 3 stadiale (WI-WIII) şi cu uşoare creşteri în interstadiale. dar cu unele stadii: a) o primă ridicare până la – 4 m.500 la + 500 ani).în mindel-riss intervine o transgresiune care afectează. Pe versantul vest-dobrogean există şi urmele unei terase lacustre de vârstă romaniană. „Studii şi cercetări de geologie. interglaciarul riss-würm (0. 1942. d) transgresiunea valahă (de la + 500 până azi).S. care ajunge până la – 130 m. Bibliografie selectivă • Brătescu C. e) Terasele marine sunt aproape inexistente pe litoralul românesc. pe platforma continentală. legătura cu Mediterana se întrerupe. la – 4 m (. Terase marine s-au format. şi Delta. LXI. cu o singură excepţie de + 5 m în Optimum climatic. Gheorghe). Există urme ale unei terase de 2-5 m. văile dobrogene. 17/1. geofizică.). Dunărea (Sf. acum circa – 5000 la – 1000 ani). geografie – geofizică”. în riss (între 0. • Cornea I. deoarece nivelul mării a oscilat pe cel puţin 130 m amplitudine. Au fost identificate urme de cordoane litorale la minus 32-34 m. b) o înălţare la + 5 m (în Optimum climatic. Oscilaţiile de nivel ale apelor şi bazinului Mării Negre în Quaternar. se depun straturile de Mostiştea în Câmpia Română şi primele formaţiuni deltaice în Deltă.1 m. (1979). deci fosilizate.000 – 9000 ani).1 m.. Nistrul.a.2-0. are loc o regresiune importantă. acum s-au format limanurile şi lagunele şi s-au depus cele mai groase aluviuni în lunca Dunării (60-80 m în bălţi şi Deltă). în Câmpia Română exista lacul „marnelor”. dar apoi aceasta se întrerupe din cauza unei prea mari evaporări (Mediterana pierduse legătura cu Atlanticul) şi a ridicării pragului Bosfor. 23-27 m şi 18-19 m. retezată de lacul Câmpiei Române. chiar până la 60-100 m. (1943). transgresiunea neolitică sau flandriană-fanagoriană.Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. În holocen se formează Delta. la 75. iar legătura cu Mediterana face să se acumuleze hidrogenul sulfurat.a. regresiunea reduce nivelul mării la cel puţin minus 30 m. cele din estul Dobrogei şi cele din sudul Basarabiei se lungesc peste platforma continentală.000 ani) este transgresiv. şi colab. se pare. marea pătrunde puţin în Deltă şi avea legătură la început cu Mediterana. în würm (acum 75. s-au dovedit a fi pedimente retezate de Dunăre sau mare la altitudini foarte variate. c) regresiunea dacică.

şi în Câmpia Română de nord-est. 3. fără litoral). relieful glaciar şi periglaciar. Editura Tehnică. (Variaţiile climatice între glaciar şi temperat. Când s-a situat în timp regresiunea de minus 130 m şi când transgresiunea neolitică ? (În würm. nr. soluri fosile.Ştiinţe tehnice şi economice”.5 mm/an ? (Apusenii şi podişurile Moldovenesc şi Dobrogea. depozitele superficiale şi suportul genetic al solurilor). 2. • Posea Grigore şi colab. loessoide. 1. 4. podişurile. Ghenea C. Ce importanţă ştiinţifică şi practică are cunoaşterea condiţiilor morfogenetice cuaternare ? (Explicaţi: altitudinile actuale. riss-würm-ul similar celui actual. depozitele: loess. la est de Olt în Câmpia Română). Comitetul de Geologie. piemonturile cuaternare din câmpii şi din unele depresiuni. glaciar. 159 Universitatea SPIRU HARET . De ce nu există terase marine pe litoralul românesc ? 12. Autoevaluare – întrebări şi probleme 1. iar würmul foarte rece şi cu gheţari carpatici). Ce faze climatice s-au succedat în timpul glaciarului carpatic ? (Riss-ul a fost rece – periglaciar. „Terra”. pături de alterare şi dezagregare). Ciuc. în Optimum climatic. Cauzele care au impus un specific aparte oscilaţiilor de nivel ale Mării Negre. dealurile. • Petrescu Iustinian (1990). legăturile periodice cu Mediterana şi chiar cu Caspica. (În depresiunile Braşov. 7.• Liteanu E. grohotişuri. mişcările tectonice litorale şi de subasment al mării. Care sunt reliefurile şi depozitele moştenite din timpul cuaternarului ? (Treptele majore actuale – munţi înalţi. Editura Ştiinţifică. Aspecte ale evoluţiei Dunării şi Câmpiei Române. terasele. periglaciar. dar se pare fără gheţari. 10. Relieful României.. Perioadele glaciare ale Pământului. seria H. relieful litoral actual. • Pană Ioana (1987). între – 5000 la – 1000 ani). tundră cu depuneri de loess. (1974). Cuaternarul din România. Tipografia Universităţii din Bucureşti. Care unităţi se înalţă în prezent cu 1. nr. Terase marine în Dobrogea ?. Gheorgheni şi câmpiile joase din vest. 1. • Posea Grigore (1984). unde s-au produs colmatări de 300-400 m. 3. • Posea Grigore (1980). 9. pădure de molid în arealul dealurilor. formarea unui nivel de bază unitar prin realizarea Dunării. litoral de climat rece). „Terra”. 6.. 5. (1966). Geologie marină. . Ce etaje morfoclimatice existau în România pe timpul glaciarului würm ? (Supraglaciar. Unde au existat subsidenţe cuaternare ? Efecte. Când şi unde s-a situat în timp lacul „marnelor şi argilelor” ? (În Q mediu. Fazele neotectonice de înălţare puternică ? (Rhodano-valahă şi pasadenă). aportul variabil de apă dulce de pe uscat). varietatea formelor de relief. cu colmatări de până la 1000 m). 8. Ce vegetaţie exista pe platforma continentală în timpul regresiunii würm ? (De tundră). nr. forma versanţilor. câmpiile actuale şi delta -. 11.

Dar. în principal. Gheţarii de circ erau mici. Sârcu (1956. limitele amintite sunt echivalente. cele mai lungi fiind în sudul Făgăraşului şi în Retezat. de până la 1000 m Limita zăpezilor veşnice în timpul glaciaţiunii carpatice se situa cam la 1800-2000 m în Meridionali şi 1600-1700 m în Munţii Maramureşului. Limbile glaciare se alungeau pe 3-8 km. 1978). Cât priveşte relieful glaciar. ce au adus o parte din culmile montane peste limita zăpezilor a unei faze reci. Existau şi limbi glaciare (văi). Sârcu. limita este mai înaltă şi coboară apoi treptat. până prin 1899 a fost numai presupus. diferite sunt şi limitele precizate de cercetători. T. Emm. Gh. s-au instalat sub vârfuri sau sub culmi înalte. Gh. mindel. de Martonne (1907) fixa limita zăpezilor pentru Meridionali la 2100 m. complexe glaciare alpine şi gheţari de platou. Sârcu la 1500-1550 m pentru Maramureş. Lotrul şi Latoriţa (Parâng). De exemplu. ci pe mici suprafeţe şi scobituri structurale cu expunere către nord-vest. sau dintr-un complex de văi convergente cu circuri reunite între limite lobate şi largi (complexe glaciare alpine). Exemple de asemenea văi sunt: Capra şi Buda (Făgăraş). aliniate la 2000-2050 m).a. Retezat. de aceea. În plus. Lala şi Cimpoieşul (Rodna). dar în Carpaţi cercetările au dovedit că gheţarii s-au instalat numai în ultimele două faze sau numai în würm (vezi „fazele glaciare”). Instalarea gheţarilor în Carpaţi a avut drept cauze răcirea climei în mai multe faze cuaternare şi mişcările de înălţare. aceasta înseamnă că altitudinile maxime actuale au fost atinse în mindel-riss. de circ şi vale (alpini). würm).). 1963. 1960). Studiile au continuat apoi şi pot fi citaţi mai mulţi autori: L. de la forme de litoral la forme glaciare. În Alpi au fost patru faze glaciare (günz. dar văile lor glaciare se inserau în suprafeţele medii carpatice (Râu-Şes). Tipurile de gheţari instalaţi în Carpaţi au fost: de circ (pirineeni). la limita zăpezilor. La începutul unui glaciar (în anaglaciar). 55). Circurile lor se întâlnesc în Munţii Făgăraş (deasupra văii glaciare Capra. Grigore Posea (1983) ş. Morariu (1940). limita urcă până dispare.a. care nu aveau obârşia într-un circ. 1907). şi nu pe bazinete de văi. sub pediplena carpatică. I. Jieţul. Sigur. 160 Universitatea SPIRU HARET . Grigore Posea (1983) la 1900-2040 m în Munţii Făgăraş. după cum în partea finală (cataglaciar). Parâng. după villafranchian. sau mai sus. între care würmul a avut trei (WI-III). Metodele de apreciere a acestei limite sunt diferite. aceste înălţări au avut o amplitudine. iar I. unele faze glaciare au avut şi 2-3 stadiale. Krautner (1929). Niculescu şi colab. aşa cum este Valea Caprei (fig. de Martonne (1899. iar limbile glaciare coborau mult sub limita zăpezilor veşnice. Sawicki (1912). Doamnei ş. Godeanu. Gheţarii de vale s-au fixat pe bazinete hidrografice preexistente. Nucşoara şi Lăpuşnic (Retezat). Valeria Velcea (1973). riss. acestea din urmă domină în Retezat. maximului glaciar. Ţarcu. chiar 726 m) în Rodna. nord sau nord-est. Limbile (văile) porneau dintr-un singur circ important (Bâlea. 1904. Th. sau numai în riss-würm (faza pasadenă). pe o suprafaţă redusă. Niculescu (1957.RELIEFUL GLACIAR Un specific al reliefului României este diversitatea acestuia. Rodna. Pietrosul. argumentarea s-a făcut prima dată de către Emm. începând în fund de sac. pe alocuri. Două concluzii sunt însă unanim admise: limita varia pe versanţii nordici faţă de cei sudici. uneori până la 1300 m în sudul Făgăraşului şi 1100 m (după I. (1960) la 1850-1900. deci cu coborâri şi urcări de limite.

18) urmele suprafeţelor carpatice medii şi umeri ai nivelelor de vale 161 Universitatea SPIRU HARET . 13) cascade pe praguri glaciare sau structurale. 14) morena glaciară. 16) bazine torenţiale la nivelul circurilor suspendate. Relief glaciar în Munţii Făgăraş: 1) creasta principală a Făgăraşului (a. fereastră). 9) văi incipiente glaciare sau circuri glaciare incipiente. 6) căldări glaciare pietroase situate la obârşia văii glaciare. de dezagregare. praguri glaciare. 17) urmele pediplenei carpatice. 2) creste glaciare secundare. 12) limbi glaciare temporare ale circurilor suspendate. 4) umeri periglaciari şi pereţii văii glaciare a Caprei. 15) şa glaciară (portiţă. 11) lacuri în circuri glaciare. b. 8) gheţari de platou. 3) abrupturi structurale. 55.Fig. de eroziune. 10) circuri suspendate. 7) vale glaciară suspendată provenită din gheţari de platou. creastă glaciară simetrică). abrupt glaciar asimetric. 5) văi glaciare şi circuri glaciare de obârşie (la văile glaciare s-a delimitat mai ales fundul acestora).

cum este Curmătura Bâlei (între circurile Bâlea şi Doamnei). circuri cu vale glaciară şi complexe de circuri cu vale glaciară. la care se adaugă şi forme dominant periglaciare. Uneori.Gheţarii de platou aveau forma unor platoşe care se suprapuneau resturilor netede ale pediplenei carpatice sau suprafeţelor structurale mai extinse. Bucegii nu au lacuri din cauza conglomeratelor. aceste circuri au mult grohotiş. 55). Deasupra văilor glaciare principale apar umeri. cărora li se spune strungi. colţi. 55). Cercetările mai noi (Grigore Posea. mai rar. ferestruite. Peste anumite custuri au trecut ramuri ale unor circuri sau limbi glaciare. care au condus şi la formarea custurilor. plasate între două văi glaciare ale căror versanţi s-au retras până la intersecţie. după tipul de gheţar care le-a creat. Godeanu 12. care au şlefuit şei glaciare de transfluenţă. Au lungimi de 2-8 km şi în lungul lor apar praguri cu contrapante. Cele mai lungi văi sunt pe versantul sudic al Făgăraşului şi în Retezat. 162 Universitatea SPIRU HARET . Făgăraşul 26. fiecare cu obârşia într-un circ de care se despart prin câte un prag. Circurile s-au dezvoltat în preajma limitei zăpezilor şi. Văile secundare (trogurile) rămân suspendate faţă de cele principale. microdepresiuni de vale glaciară şi şei de transfluenţă. Văile glaciare au formă de „U”. cum sunt custurile (karling) şi strungile. dar realizate prin avansare regresivă a obârşiilor unor văi. În prezent. Cel mai extins ca suprafaţă este Bucura cu 10 ha. cele mai mici au diametrul de 200-400 m. roci mutonate. Zănoaga. portiţe şi ferestre (fig. Ţarcu 7. pe suprafaţa Doamnele din Bucegi şi pe câteva areale din Rodna. morene. de 29 m. folosite ca poteci de tranzit. sunt: mici sau simple şi totodată suspendate (pirineene). socotiţi în trecut ca resturi ale unor văi glaciare mult mai late. lacurile de acest tip din Carpaţi sunt în număr de 175 şi se situează între 1700 şi 2300 m (I. Ei se situau la peste 2000 m. Slăveiul (Retezat). 1983) au adus dovezi că este vorba de umeri periglaciari formaţi prin retragerea versanţilor de deasupra limbii glaciare datorită dezagregării lor intense. pe calea dezagregărilor. peste cumpăna principală a crestei Făgăraşului. suprafeţele modelate de aceştia poartă uneori urme de scrijelituri glaciare şi au fost semnalate în muntele Borăscu. colmatată sau. Relieful glaciar păstrat în prezent se compune din: circuri şi văi glaciare. Cele mai multe custuri se aliniază paralel. create în glaciarul riss. praguri. Multe din circuri păstrează lacuri zise glaciare. umeri periglaciari de vale. Lala. Toate pragurile sunt scrijelite şi şlefuite (mutonate) prin modelare glaciară. Cindrel 4. Ca exemple de lacuri pot servi: Bucura. în spatele cărora se află câte o mică depresiune de vale. ace. iar cele cu vale pot depăşi 1000 m. în nordul crestei Făgăraşului. Portiţele sunt tot înşeuări. Rodna 23. Podragu. Pişota. Şureanu 3. ocupată de câte un lac pe cale de colmatare. În partea lor superioară. 1971). din care plecau limbi glaciare în direcţii opuse. Parângul 23. Custurile (karling) sunt interfluvii ascuţite. retezate în suprafeţele medii carpatice (Râu-Şes) (fig. Bâlea. Buhăescu (Rodna) ş. Lacul Negru. lângă vârful Paltinul (deasupra izvoarelor Doamnei şi Bâlei) din Făgăraş. iar spre bază se adâncesc unele despicături. Zănoaga. apar vârfuri alungite şi ascuţite numite ace sau coliţi. Avrig. dezagregările erau mai active spre bază. Urlea (Făgăraş). Retezatul are 55 lacuri. iar cel mai adânc. Împreună cu lacurile situate în spatele pragurilor de pe văile glaciare.a. Capra.

precum şi Ţarcu. În acest masiv se evidenţiază complexele de pe văile Nucşoara. Rodna şi. Pe de altă parte. erau preluate imediat de către apele curgătoare şi dispersate ca aluviuni. Văile ating lungimi de 6-8 km şi coboară spre 1300-1400 m. Culmile Meridionalilor au fost cuprinse aproape în totalitate de gheţari. dar şi circuri suspendate. Totodată. Ţarcu. dar cu largi suprafeţe de eroziune. morenele depuse. Arpaşului. Orientarea versanţilor spre N. S-au păstrat unele urme din morenele frontale. Locurile următoare sunt ocupate de Iezer. se află suspendată pe versant. de la care au rămas foarte multe circuri şi văi mari. iar Apusenii şi Munţii Banatului nu au avut gheţari. în majoritatea cazurilor. trebuie spus că altitudinea de topire a frunţii limbilor glaciare. mai rar morene laterale şi de fund de vale. 1650 m în Iezer. dar cu limbi mai scurte decât cele sudice. cu relief glaciar bine dezvoltat la obârşiile Jieţului. care sunt amestecate cu grohotişuri mai noi. pe când în Orientali numai Rodna şi puţin Munţii Maramureşului şi Călimanul. la care se poate adăuga şi valea glaciară. cu văi de 1-2 km şi. Cele mai complexe şi mai extinse forme glaciare se găsesc în Retezat. pe ramuri carpatice şi chiar pe masive. au fost afectaţi Bucegii şi foarte puţin Leaota. Ca urmare. Bucegi. la sfârşitul würmului.a. Fereastra Viştei Mari. se îngroşau şi se lungeau mai mult şi se topeau mai jos. excepţional la 762 m. complexe alpine. În schimb. Masivele cele mai înalte. Al treilea este Parângul. Morenele frontale depistate se situează. iar în Rodna la 1000-1100 m. cu mici 163 Universitatea SPIRU HARET . care are deasupra o arcadă. Călţunului ş. Lăpuşnic şi Râul Bărbat. Toate acestea s-au format în special prin avansul regresiv dominant al văilor nord-făgărăşene. şi nu la baza sa. mai ales altitudinea şi orientarea versanţilor. văile glaciare depuneau morene mult mai sus decât pe versantul sudic din cauza asimetriei masivului. până la dispariţie. Podrăgelul ş. NE. Ca portiţe amintim: Avrigului. profilul longitudinal al văilor preglaciare era aici mult mai lin către sud. unele masive cu asimetrie puternică pe direcţia N-S. cu abruptul spre nord. În Făgăraş. are forme glaciare mai reduse decât Retezatul din apropiere. 1700-1800 m în Şureanu etc. înălţări sacadate. respectiv nordul abrupt şi restrâns ca suprafaţă se remarcă prin gheţari mai denşi. mai lungă. ca. dominate de circuri. Poziţia. Ialomiţa din Bucegi.marcându-se o străpungere numită fereastră. iar limbile glaciare ce li s-au suprapus alunecau mai încet. la 800-1100 m în Rodna. la Curbură. au determinat diferenţieri ale reliefului glaciar sau lipsa acestuia.a. Fereastra Podragu. în parte. Morenele reprezintă formele de acumulare ale acţiunii glaciare. de 2000-2500 m. 1400-1700 m în Bucegi. Sunt cunoscute: Fereastra Zmeilor (în Portiţa Arpaşului). morenele carpatice nu s-au păstrat decât în parte sau deloc şi la altitudini foarte variate. Urmează culmea Făgăraş. ca în Parâng. se pare. în Făgăraş. Lotrului şi Latoriţei. Doamnei (Paltinei).. pentru toţi Carpaţii. gheţari mai mari. de exemplu. De aceea. cu forme grupate sub vârfurile Păpuşa şi Iezer. ca limită inferioară. pe versantul nordic. de principiu. Cindrel. începând de la cumpănă. deoarece linia de topire a suferit. cu altitudini mai mici. Limbile glaciare ale acestor masive coborau până spre 1300-1400 m. caracteristicile morfografice şi morfometrice. în culmea Făgăraş şi în Retezat. NV a impus. au suportat o intensă acţiune glaciară. care are peste 50 de văi glaciare lungi de 2-8 km (mai scurte spre nord) şi peste 50 de circuri. Şureanu. 1400 m în Făgăraş. Masivul Godeanu. Repartiţie şi diferenţieri regionale.

. t. indicând o singură glaciaţiune. Cuza”. . Nedelcu E. glaciaţiunea a fost bine dezvoltată. I. • Morariu T. în urma analizei glaciaţiunii din Făgăraş (Capra. Grigore Posea (1981). Sârcu (1978) au admis trei glaciaţiuni. care au adus unele culmi carpatice peste limita zăpezilor veşnice). • Niculescu Gh. 164 Universitatea SPIRU HARET . Majoritatea cercetătorilor au acceptat părerea şi argumentele lui Emm. • Posea Grigore (1981). De l’existence d’une glaciation de type Carpatique. Bâlea).. Sawicki (1912) şi I. 1. O singură glaciaţiune în Carpaţi. glaciaţiunea a fost redusă. 2. Iaşi. formele glaciare sunt grupate pe obârşiile văilor Mălăeşti. în volumul Recueil d’études géographiques concernant le teritoire de la R. de Martonne. în . Nouvelle contribution à l’étude de la morphologie glaciaire des Carpates roumaines. geofizică. Urme de gheţari în Munţii Bucegilor. mai mult incipientă. • Velcea Valeria (1973). mai ales spre nord. Contribuţiuni la glaciaţiunea din Munţii Rodnei. XXVII. de (1904). 1903.Revista Geografică Română”.. Ţigăneşti şi Ialomiţa.Analele Ştiinţifice ale Universităţii Al. Editura Academiei. La période glaciaire dans les Karpathes Méridionales. • Wachner H.. primele două cu gheţari alpini (văi şi circuri). Fazele glaciare. L. Care este limita zăpezilor veşnice în Carpaţii sudici şi nordici în timpul würmului ? (1800-2000 m în sud şi 1600 m în nord). Leaota are un circ incipient. • Urdea P. La problème de la glaciation Quaternaire dans les montagnes de Maramureş.Analles de Géographie”. Iancu Silvia (1960). a demonstrat interpretarea greşită a argumentelor pentru două-trei faze glaciare. Les études glaciaires dans les Karpathes (aperçu historique et critique).. GeologieGeografie. Bibliografie selectivă • Martonne Emm.R. unde se înşiruie 22 de circuri şi 10 văi glaciare. „Studii şi cercetări de geologie. IX. Roumaine.. . XXI. potrivit căruia Munţii Carpaţi au fost afectaţi de ultimele două glaciaţiuni.P. WI-WIII. probleme 1. În Munţii Maramureşului şi Căliman. (1940). Congrès international de Géologie de Vienne. mindel. (1963). riss şi würm..Revue de Géographie Alpine”. (1912). . iar ultima numai cu circuri suspendate.. geografie – Geografie”. Editura Academiei. cu efecte glaciare numai în riss şi würm sau numai în würm şi ultimele mişcări de înălţare. situate în faza pasadenă.gheţari de platou. III. • Sawicki L. würm cu trei stadiale.Analele Institutului de Geologie”. Autoevaluare – întrebări. În Rodna. C. Care au fost cauzele glaciaţiunii carpatice ? (Răcirea climei în mai multe faze. (1929). În Bucegi. Munţii Retezat. XI. riss şi würm. • Sârcu I. (2000).

custurile. 6. creând depozite periglaciare şi forme reziduale. Bâlea. iar în timpul retragerii gheţarilor. în Făgăraş – Bâlea. Negoiului. Lăiţa. würm. (Bucura. 7. Urlea. în Parâng. 9. în Maramureş şi Călimani. caractere şi exemple. nivaţia şi eolizaţia. 11. Lăpuşnic. 4. şeile de transfluenţă. Materialele fine. sunt preluate de vânt şi transportate la distanţe uneori foarte mari. după Emm. incipient. 165 Universitatea SPIRU HARET . complexe alpine. WIII. strungile.a. Arpaşu Mare. trei. şi procese gravitaţionale. care macină rocile. tot în regiuni periglaciare. în Rodna). Trei procese specifice acţionează în acest sistem morfogenetic: îngheţul. Circurile şi văile glaciare – dimensiuni. din depozite. şi nu un anume agent. Parâng. este îngheţ-dezgheţul apei în roci şi în formaţiunile superficiale. determinat de o temperatură medie anuală de 00C şi sub aceasta. Ialomiţa. RELIEFUL PERIGLACIAR Mediul periglaciar şi procesele. Limita inferioară a morenelor în diferite masive şi particularităţi de depunere. mediul periglaciar prezintă etaje specifice în reliefurile montane şi regiuni în arealele pericarpatice. iar Sudul în Retezat şi Făgăraş). o singură fază cu trei stadiale – WI. Definiţi şi exemplificaţi: umerii glaciari. Diferenţieri regionale ale glaciaţiunii carpatice. 8. şi specific în acelaşi timp. Capra. (În Retezat – Nucşoara. morenele se localizau tot mai sus). atunci când îngheţul pătrunde în subsol.3. Lacul Negru. în Făgăraş. cu precipitaţii puţine şi în care se evidenţiază pe prim plan unele procese. Bucegi 14001700 m. Nordul a avut mulţi gheţari în Ţarcu. WII. ce afectează întreaga suprafaţă a teritoriului. în Leaota. Râul Bărbat. Ca efecte. ca orientare. Ineu. nivoşiroirea şi nivodenudaţia. Latoriţa. Făgăraş şi Retezat 1300-1400 m. după L. Periglaciarul reprezintă. ca aluviuni. dar joase. Rodna. se depuneau pe versanţi şi erau preluate de râuri în mare parte. în mod complementar. în Rodna şi. Slăveiul. 5. riss. Complexe de văi glaciare. Podragu.a. alpin. în Retezat. forme sau depozite create. portiţele şi ferestrele glaciare. Se adaugă însă. Iezer 1650 m. Tipurile de gheţari din Carpaţi şi caracterele lor (De circ suspendat. de Martonne ş. după Grigore Posea). Câlcescu. sau în cele temperate reci. Sawicki şi I. Şureanu 1700-1800 m. Avrig. Buda – Izvorul Mircea ş. Rodna – Lala. Ţigăneşti. – riss şi würm. de platou). Orientalii. Principalul proces. Parâng – Jieţ. Până la ce altitudine coborau limbile glaciare carpatice ? (1300-1400 m în sud şi 1100 până la 726 m în Maramureş). Carpaţii Curburii numai în Bucegi şi. sau chiar din morene glaciare. Buhăescu. Dragoş-Buhăescu). 10. incipient. un mediu. Capra. Sârcu – mindel. unde sunt depuse. Exemple de lacuri glaciare pe masive. (Meridionalii au fost afectaţi aproape în întregime. inclusiv structuri periglaciare în depozite sau roci moi. Lotru. Zănoaga. Bucegi – Mălăeşti. Lala. diferite după intensitatea îngheţ-dezgheţului. obişnuit. de tip nisip şi praf. în primul rând.. Fazele glaciare şi stadiale din Carpaţi (Două. (Rodna şi Maramureş 800-1100 m.

dar din conglomerate etc. În schimb. Depozitele periglaciare au o răspândire largă mai ales în părţile joase şi netede. Parâng.a. Ichim (1973) ş. Structurile periglaciare s-au realizat prin îngheţ-dezgheţul apei în rocile şi depozitele moi: ondulări sau involuţii.). marghile. Nedelcu (1961). Din punct de vedere al reliefului periglaciar. se întâlnesc citate. Cităm: P. cu aspect mai aparte în anumite locuri. în periglaciarele mindel (?). conuri de grohotiş. Bihor ş. creste de cocoş). scochine sau nişe nivale (se formează şi azi). la Cluj şi Bucureşti şi. Şatrei. Jahn. 56). glacisuri de nivoşiroire (sub Dealul Vima etc. Acestea sunt: creste (custuri.). ace (Acul Cleopatrei din Făgăraş). până către 700 m. Vâlsan (1910). mai ales. depozitele şi structurile. Oltului. Istoricul cercetărilor.). trene deluvio-coluviale. Ciucaş etc. depresiunile cu inversiuni de temperatură. Valeria Velcea (1958).a.).. coloane (Ciucaş). interesează: formele. glacisuri de grohotiş (în Munţii Bicazului. würm I-III. • Forme în/sau pe rocile moi: solifluxiuni (fig. în sezonul rece. Carpaţii Meridionali etc.). Godeanu etc. Rodna ş. dominant.). mediu periglaciar actual se întâlneşte numai în etajul alpin. C. loessuri. dar cu unele fenomene coborând. tors-uri (Igniş. riss şi. 1907). vârfuri piramidale. blocuri glisante (Muntele Mic. în nord-estul Depresiunii Domaşnea). Morariu (1959). tigăi (Ciucaş). 166 Universitatea SPIRU HARET . trepte şi suprafeţe de altiplanaţie (Căliman. lentile solifluidale. tot teritoriul ţării. • Forme nivale: culoare de avalanşe şi potcoave nivale (funcţionale şi azi în Făgăraş. semipâlnii nivale (Ţibleş). excavaţiuni lacustre (sub abrupturile Gutinului. Căliman). gheţari de pietre (unii funcţionează parţial şi azi).). moştenit şi actual. Ca forme şi structuri periglaciare observate întâmplător. În timpul periglaciarului puternic apăreau şi pergelisol şi molisol. chiar mai jos. din două motive: conferinţe pe tema respectivă ţinute de polonezul A. pene de gheaţă. Formele periglaciare pleistocene şi actuale pot fi grupate după procesele principale şi după rocă. datorită importanţei practice a depozitelor periglaciare ca suport şi rocă-mamă a solului. pungi periglaciare. plicaţii simple. Retezat. soluri poligonale. la: Emm. Rodna. ca exemple. Măcin) (fig. Gutin. colţi (Colţii Morarului – Bucegi).a. periglaciarul pleistocen a cuprins. T. • Formele rezultate prin dezagregare criogenă apăreau ca specifice rocilor dure şi. în al doilea rând. dispersia haotică a unor pietrişuri de terasă. de Martonne (1899. Parâng. Observaţii şi cercetări de sistem au început însă numai după 1955. babe şi sfincşi (Bucegi). Jiului etc. etajat şi regionalizat. versanţi în echilibru avansat (cu pătură de dezagregări şi alterări). pături de alterare. eluvii periglaciare. Grigore Posea (1958). I. 57). măguri (măgurile din Munţii Lăpuşului. grèses litée-uri (depozite monocline stratificate ritmic). din Culoarul Bran-Rucăr etc. Gh. defileurile Mureşului. uneori şi platforma continentală. Igniş. Coteţ (1955). G. Se compun din: grohotişuri. chiar sub dealurile Breaza şi Vima din Lăpuş. Niculescu şi E.În România. altitudinilor de peste circa 500-700 m. relief antropomorf (Ceahău. Şatra. Brătescu (1933). mări de pietre (în Retezat. Pot fi amintite. Siriu. argile gălbui roşcate cu concreţiuni manganoase. la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. mari alunecări de teren. în depresiuni sau pe versanţi abrupţi. 1900. nisipuri eoliene.

În prezent.Fig. subetajul crio-nival (între 700-1500 m. Mai poate fi marcat şi un etaj subperiglaciar. ca şi de formele de acumulare (depozite). există numai etajul periglaciar detritico-nival ridicat însă la peste 1700-1800 m în Carpaţii Sudici şi peste 1600-1700 m în nord. Aceste etaje sunt: • etajele montane: – etajul criogen supraglaciar (crestele şi vârfurile rămase peste gheţari). climatic şi în funcţie de instalarea gheţarilor din würm pe un anume etaj. cu regiunile climatice actuale. respectiv la limita superioară de atunci a pădurilor de pinete şi. Diferenţierile dintre etaje sunt date de intensitatea criogenă (formele de dezagregare). 57. iar în unele locuri joase se formau şi se depuneau loessoide). – etajul periglaciar detritic (procese criogene şi nivale). • etajul periglaciar de contact (o bandă la limita morfologică a muntelui cu unităţi vecine sau cu depresiuni. Etajele periglaciare au fost motivate altimetric. dar numai ca extindere şi contur. structuri incipiente periglaciare). ele aveau însă alte caracteristici climatice şi ca mediu morfogenetic. ce afectează versanţii abrupţi şi golaşi joşi şi depresiunile cu inversiuni de temperatură. 167 Universitatea SPIRU HARET . Este deci o etajare din timpul maximului glaciar carpatic. Brazde periglaciare în Masivul Vlădeasa (foto Gr. Tors periglaciar în Igniş (foto Gr. Posea). solifluxiuni rare. Posea). aproximativ. se pare. discontinuu. – etajul glaciar (dezagregările din spaţiile etajului glaciar). şi coborî la 500 m). • etajul câmpiilor şi al platformei continentale (cu loess. compus din două subetaje: subetajul nivo-criogen (între 1500-1900 m). În aceste locuri se depuneau materialele coborâte din munte). 56. aici era şi limita pergelisolului multianual. dar uneori putea urca şi la 1700-1800 m. formarea unor structuri periglaciare. Fig. alunecări masive. Regiunile periglaciare se aseamănă. • etajul dealurilor şi podişurilor (dominau solufluxiuni. cu dezagregări provocate de îngheţ-dezgheţ.

nord-vestic. 6. grohotişuri imense etc. semipâlnii nivale. compusă dominant din argile. cu etaje morfoclimatice de munte. formarea şi extinderea de glacisuri. morene sau potcoave nivale. 8 – loessoide. atingerea unui echilibru avansat al unor versanţi. frunţile de cuestă şi alte abrupturi s-au retras foarte mult. Regiunea periglaciară transilvană. custuri. creste de cocoş. mai mult pe Nipru şi Don. blocuri glisante. 5. 3. cu mediu silvestru. coloane.sol actual. permitea. inclusiv pergelisol. cu aer rece şi uscat şi influenţe ale gheţarilor care au avansat. cu formarea multor grohotişuri. tigăi. sfincşi. 9 – pietriş de terasă Regiunea periglaciară moldavă cuprindea centrul şi nordul Moldovei. Formele periglaciare erau: vârfuri piramidale. Activ a fost şi procesul de formare a loessoidelor locale. Conform unor observaţii şi mai ales în urma analizei aşa-zisului profil periglaciar de la Floreşti (lângă Cluj) (fig. iar pe culmi exista şi o eolizaţie puternică. Fig. 58). coborând aproximativ până la limita de atunci a pădurilor de pinete. Se deosebea de Transilvania printr-un continentalism mai avansat. 2. cu instalarea de iazuri naturale şi unele structuri periglaciare. 1. fiind înconjurată de munţi. Acest fenomen a condus la procese periglaciare importante. Posea). Din aceste părţi a venit şi loess eolian. cu impunerea de glacisuri la bază. babe. Profil periglaciar la Floreşti (Cluj) (după Gr. chiar baraje aluvionare pe văile largi şi mai scurte. au avut loc solifluxiuni. 168 Universitatea SPIRU HARET .Regiunea montană carpatică se extindea pe tot spaţiul. peste care stau soluri fosile şi trei benzi de loessoide würmiene. colţi. Eroziunea periglaciaro-fluviatilă a fost şi mai activă în Câmpia Moldovei. de tundră şi de stepă rece. În acest lung interval de timp. Aici aveau loc dezagregări puternice. 58. pe calea alunecărilor periodice şi a solifluxiunilor. ace. stagnarea îndelungată a unor mase de aer arctic. se pare. Se remarcă şi aici lărgirea văilor prin retragerea versanţilor. într-un anume timp. inclusiv prin alunecări masive. 4. culoare de avalanşe. 7 – soluri fosile. pentru unele perioade. s-au presupus chiar urme importante ale periglaciarului riss (13 m de loessoide).

s-a retras şi a atins minus 130 m. mai mult un mediu silvestru şi mai rar stepă. Relieful glaciar şi crio-nival. (1960). Regiunea respectivă făcea tranziţia către zona temperată rece de atunci şi se caracteriza printr-o stepă rece şi aridă. Editura Academiei.. partea mai joasă a Subcarpaţilor limitrofi şi Dobrogea. care presupun existenţa temporară a unui pergelisol. Probleme ale cercetării periglaciarului în România. (1997). 5.. Formes de relief périglaciaire en Roumanie. remarcându-se bine însă trei orizonturi din würm. nr. Florea şi colab. geologie. în Câmpia Română.P. lespezi suprapuse şi continuarea procesului de pedimentare). lipsită de un pergelisol continuu. se depuneau loessoide. Asociaţia de Geomorfologie din România.Revista de Geomorfologie”. 169 Universitatea SPIRU HARET . Câmpia Română împreună cu Dobrogea central-sudică (dominau depunerea loessului şi nisipuri eoliene. Solurile fosile indică însă. Regiunea periglaciară vestică avea un mediu de stepă şi silvostepă rece. XXVII. în würm. Bibliografie selectivă • Cârciumaru M. transformate în argile roşii printr-o pedogeneză avansată (Ana Conea. prezintă similitudini cu cel de la Floreşti-Cluj: 3 loessuri würmiene.. geografie. • Ichim I. loessuri şi o ariditate mai accentuată) şi Dobrogea de Nord (cu loessoide. în interstadiale. iar în Măcin cu vârfuri reziduale. Dragomirescu Ş. îngheţa des şi aridiza masele de aer nord-estice care veneau spre Câmpia Română. Relieful periglaciar din Ţara Lăpuşului. • Micalevich-Velcea Valeria (1958). . Marea Neagră.P. Editura Academiei.Revue Roumaine de Géologie. (1964). X. iar în Dobrogea central-sudică. cu trecere către tundră.. Mihăilescu V. iar în würmul maxim şi platforma litorală. (1980). un loess rissian şi. Sudul Moldovei. Mediul geografic în pleistocenul superior şi culturile paleolitice din România. geofizică. 1.. Formaţiuni cuaternare în Dobrogea. Recueil d'études géographiques concernant le territoire de la R. În părţile nordice ale regiunii. Géophysique. (1980). Editura Academiei. 1970). • Conea Ana (1970). mai ales soluri poligonale. . • Morariu T. Au fost observate multe structuri periglaciare. Le stade actuel des recherches sur le périglaciaire de la R. Se extindea peste Câmpia Panonică şi Dealurile de Vest. între care în Câmpia Nădlacului (N. X. 8. precum şi inundaţii puternice. la bază. între care au rămas urme şi din riss. Posea Gr. • Coteţ P.Regiunea periglaciară sudică îngloba Câmpia Română. Roumaine. în plus. Géographie – Géographie”. În stadiu incipient se formau şi structuri periglaciare. La această regiune au fost separate trei subregiuni: a podişurilor şi dealurilor din nordul Câmpiei Române (dominau loessoidele şi o eroziune mai puternică). • Posea Grigore (1958). Câteva elemente periglaciare în morfologia Masivului Bucegi. Roumaine.. 1. geografie – geografie”. „Natura”. Peste Câmpia Română şi Dobrogea sudică s-au depus straturi de loess tipic. formarea de dezagregări. o argilă roşie. mai înalte. ce ar fi dintr-un loess mindelian transformat pedogenetic. „Natura”. „Studii şi cercetări de geologie. 3. Mai multe profiluri analizate. 1966). ceva mai puţin arid decât în regiunea sudică. • Niculescu Gh. Se pare că au existat şi loessuri din mindel. Podişul Getic. în vol.

forme nivale: culoare de avalanşe. pene …). Dacă urmărim situaţia şi ca evoluţie paleogeografică în cuaternar. suprapunerile şi interdependenţele sunt şi mai importante. probleme 1. loessuri …). • Urdea P. vârfuri piramidale …. Care sunt depozitele periglaciare ? (Grohotişuri. în timpul avansării transgresiunii neolitice (flandraină). Care sunt categoriile de elemente periglaciare ? (Formele de relief. Care sunt şi unde se găsesc principalele forme periglaciare ? (Forme rezultate prin dezagregare: creste. în partea de nord. Editura Academiei. mai ales în defilee şi chei). a început formarea Deltei. nivaţia şi eolizaţia. 2. nr.. periglaciar detritic cu două subetaje –. În stadialele glaciare ale würmului. pungi. De exemplu. 9. Autoevaluare – întrebări. Munţii Retezat. 5. 7. Între acestea există tranziţii şi chiar suprapuneri. Care erau regiunile periglaciare şi prin ce se caracterizau ? (Regiunea montană caracterizată prin …. alunecări …). litoralul mutându-se mult către est. când a afectat şi platforma continentală). existând faleză şi în vestul lagunelor Razelm şi Siutghiol. în Comunicări ale Academiei. observăm că. regiunea transilvană . glaciar. iar marea a ajuns. Care sunt procesele periglaciare ? (Îngheţ-dezgheţul. peste estul Deltei. Litoralul (în înţeles larg) şi Platforma continentală românească. fiecare se caracteriza prin …). etajul de contact. 6. şi regiunea vestică …). În schimb. care se încadrează şi ele în această evoluţie şi interdependenţă. Unde se întinde periglaciarul actual în România ? (În etajul alpin sau detritico-nival. dar coboară punctual. 1. regiunea sudică ….. XI. litoralul s-a retras spre Dobrogea. iar aceasta din urmă. trece şi în platforma continentală. Editura Academiei. Care au fost etajele periglaciare în würm ? (Montane – supraglaciar. litoralul se continuă. nivoşiroirea şi nivodenudaţia). Profil periglaciar la Floreşti. Unde s-a întins periglaciarul pleistocen ? (Pe tot teritoriul ţării. în sezonul rece. dar mai ales din würm.. morene nivale …. Care sunt structurile periglaciare ? (Involuţii. 4. Dunărea. cel de dealuri şi podişuri şi cel al câmpiilor şi platformei continentale. În cadrul reliefului litoral şi marin sunt cuprinse următoarele unităţi: Delta (cu relief fluvio-marin). 8. 10. şi în depresiuni cu inversiuni importante de temperatură şi pe versanţii abrupţi şi golaşi. custuri. existând urme din mindel şi riss. 3. Care sunt elementele principale ale mediului periglaciar ? (Temperaturi medii anuale sub 00C şi precipitaţii reduse care nu dau posibilitatea instalării de gheţari). până spre Brăila. forme în/sau pe rocile moi: solifluxiuni. t. 170 Universitatea SPIRU HARET . prin ceea ce se cheamă frontul Deltei şi prodelta. plus procesele gravitaţionale.• Posea Grigore (1961). în funcţie de oscilaţiile de nivel ale Mării Negre. depozitele periglaciare şi structurile periglaciare). ca şi alte văi ale litoralului actual s-au extins mult peste platforma continentală. la un moment dat. regiunea moldavă …. prin braţul Sf. RELIEFUL LITORAL ŞI PLATFORMA CONTINENTALĂ Unităţile şi interdependenţa lor. Gheorghe. (2000).

cu precădere. Perişor. Plajele formate de grindurile nordice sunt mai puţin căutate de turişti. compusă din uscat şi o parte submersă. la nord (în vestul lagunelor Razelm-Siutghiol). inactivă (între capurile Singol şi Dunavăţ). care limita iniţial Delta către est. se ridică deasupra nivelului mării. 15 m/an la Sulina şi 20 m/an la Sf. Include. la nord de Mangalia şi Comarova – Jupiter). Midia 22 m). plaja şi cordoanele litorale. având două sectoare distincte: faleza activă (la sud de capul Singol-Constanţa) şi faleza moartă. în sens de tip major de relief. Această faleză este mai complexă. Popineţul. în nord. care. Chituc. continuate spre nord cu complexul grindurile marine deltaice. faleza activă şi cea moartă. prin acumulări. în special în sudul gurilor dunărene (unde s-au măsurat avansări de până la 80 m/an la Chilia. Între cordoanele sau grindurile mai importante cităm: Mamaia. Din loc în loc se întrerupe în dreptul văilor (cu limanuri) sau al unor foste mici lagune. plaje şi lagune. Se extinde pe o lungime de 245 km. în faţa sa formându-se un litoral cu multe cordoane litorale. Bisericuţa 9 m. cu o structură geologică mai mozaicată şi roci mai dure. actuală. respectiv cu formarea deltei maritime şi închiderea lagunelor. iar în baza lor se află o argilă roşie villafranchiană. Ţărmul respectiv se continua spre nord prin grindul marin Jibrieni-Letea-Caraorman. sectorului nordic. dar există şi perioade de refaceri sau înaintări. Sub argile sunt straturi de calcare sarmatice. pe alocuri. Uneori se foloseşte şi termenul de câmpie litoralo-deltaică. versantul litoral (între – 7 la – 15 – 20 m) şi glacisul litoral (până la minus 25-45 m). faleza se compune din 3-4 straturi de loess şi 2-3 orizonturi de soluri fosile. Enisala-Capul Stâncii 86 m.Litoralul Reprezintă fâşia de interferenţă mare-continent. Ultimul sector a avut faleză activă în timpul transgresiunii neolitice (de 4-5 m) şi a trecut în conservare o dată cu regresiunea dacică (la minus 4 m). limanurile şi delta maritimă. se întinde pe 80 km lungime şi se retrage în prezent cu 2 mm/an (transgresiunea valahă). întins pe 65 km. Are o înălţime de 10-35 m. Iancina 62 m. sub aspect morfologic. Gheorghe). ce provoacă uneori alunecări şi prăbuşiri. azi colmatate (Hergheliei. Retragerea. având capuri care uneori avansează mult către est (Dunavăţ 56 m. mai înaltă. complexele lagunare Razelm şi Siutghiol. Adâncimile respective sunt afectate de depuneri continental-fluviatile şi de baza valurilor. poate atinge 5-30 m/an. Sectorul sudic. cu excepţia Mamaiei. a trecut în conservare o dată cu regresiunea dacică. 171 Universitatea SPIRU HARET . toate din calcare mezozoice. Cordoanele au început să se formeze o dată cu regresiunea dacică. Faleza nordică. din şisturi verzi). frontul deltei (între 0 şi minus 5-7 m) şi prodelta (până la minus 50-60 m). În lacurile din faţa falezei se pot vedea insule provenite din inselberguri înecate (Popina 47 m. Faleza se alungeşte de la capul Dunavăţ (la sud de Deltă) şi până la Vama Veche. între braţul Musura (al Chiliei) şi localitatea Vama Veche. activ. Plajele şi cordoanele litorale sunt caracteristice. Linia ţărmului actual (linia de ţărm) reprezintă însă un moment de recul (prin abraziune) început o dată cu transgresiunea valahă. submers. Partea submersă a litoralului este formată din: plaja submersă sau avantplaja (de la 0 m la minus 7-10 m). şi ciotul insular Histria. Doloşman 56 m. Grădiştea. iar în continuarea deltei se extind. Lupilor. Din punct de vedere geologic.

Limanurile şi lagunele din sud-estul României . 59.172 Universitatea SPIRU HARET Fig.

Mai există o clasificare. Venus. Costineşti (la gura văii Cilic). Mangalia. sau firide marine în calcare. Vama Veche. Sărătura. Chitai. dar în retragere. Taşaul pe Casimcea.a. ţărm lagunar şi ţărm cu faleză. cu trei tipuri importante: ţărm deltaic. cordoane. O altă clasificare este în funcţie de deplasarea liniei de ţărm: ţărm în retragere (datorită dominării abraziunii). la limanuri se adaugă o fază prealabilă. Techirghiol. partea sa sudică (între capul Midia şi Singol) face tranziţia către ţărmul cu faleză. cordoanele sunt uneori foarte late. În România. 173 Universitatea SPIRU HARET .Plajele de pe litoralul sudic (sud de Constanţa) formează petice sau fâşii foarte înguste. fluvio-lagunare (la vest de complexul Razelm) şi fluviatile (în Dobrogea de vest şi în Câmpia Română). Tipurile de ţărm se referă în mod obişnuit numai la părţile active în prezent ale litoralului şi cu precădere la linia de ţărm. Catlapug. mai ales. Aurora. Babadag ş. Lagunele şi limanurile sunt şi ele forme specifice litoralului. Costineşti. cel mai important este complexul lagunar Razelm-Sinoie. ţărm în înaintare (datorită dominării acumulărilor făcute de valuri sau aluviunilor dunărene) şi ţărm neutru. în calcare. formează o deltă secundară (Chilia). Ţărm neutru există pe sectoare extrem de mici la trecerea de la acumulare spre retragere. cel mai des se fac referiri la ţărm înalt (sud de capul Singol-Constanţa) şi ţărm jos cu cordoane litorale. prezintă multe cordoane marine (până la grindul Letea-Caraorman). Tatlageac (pe valea Gherengeni) şi Mangalia. dar mult folosite de turişti. Cele mai importante sunt: Eforie Nord şi Sud. adâncirea văilor în timpul regresiunii maxime würmiene. În retragere se află aproape întregul ţărm românesc. în Ucraina: Cahul. Ţărmul lagunar are. Pot fi adăugate şi limanurile fluviatile din nordul Deltei. cel puţin periodic. Olimp. Zmeica). este cel mai rectiliniu ţărm. se prelungeşte sub mare prin frontul deltei şi prodeltă. se adaugă o serie de limanuri lagunare (Calica. apoi Siutghiolul şi Tăbăcăria (lângă Constanţa) şi cele două colmatate de lângă Mangalia – Herghelia şi Comarova (fig. de asemenea. Acesta din urmă are caracteristic faptul că marea vine în contact direct cu baza falezei. Agigea (fost pe gura canalului Dunăre-Marea Neagră). format prin închiderea fostului golf Halmyris şi compus din patru lagune (Razelm.). Neptun. în nord are bare submerse şi periboine (portiţe). Cele fluvio-maritime sunt următoarele: Gargalâc (Corbul) pe valea Vetrei. Agighiol. 59). chiar şi cel de la nord de Constanţa pe cea mai mare parte a lui. Ialpug. Tot lagună este şi complexul Leahova-Periteasca. Sub mare se prelungeşte cu benciuri retezate. Goloviţa. În cadrul său. Ţărmul deltaic este cel mai avansat către est. adesea discontinue. Sinoie. Jupiter. producând prăbuşiri-alunecări (pe argila roşie şi loess). Între lagune. sectoarele de ţărm situate imediat în sudul celor trei guri de vărsare ale Dunării. Acest ţărm este cel mai mobil şi prezintă o mare varietate locală. adevărate câmpuri. Limanurile sunt de trei feluri: fluvio-maritime. pe latura vestică. din nordul Razelmului. când s-au format cordoanele de baraj. o bară permanent dragată (la Sulina). Avansează însă. Dacă lagunele s-au construit începând cu regresiunea dacică şi transgresiunea valahă.

panta medie 0. adâncimea medie a apei 1 m. sau al unor foste braţe (Rusca. Gheorghe. 60. Se pot distinge următoarele faze în formarea Deltei: golfliman. • Grindurile fluviatile. la ape mici 35% uscat. În delta fluviatilă există următoarele depresiuni sau câmpuri: Sireasa (un câmp dominat de grinduri şi mai puţin mlăştinos). Sacalin. el a fost străpuns ulterior de braţul Chilia. la care se poate adăuga şi complexul deltaic submarin (fig. continuate către sud şi sud-est cu: Sărăturile. Relieful este de tip câmpie deltaică. japşe şi zătoane. Câmpul Rusca (între Sulina şi Sf. având două subtipuri: fluviatilă şi marină. De aceea. ocupat de mare în transgresiunea neolitică. Gorgova (între Rusca şi grindul Caraorman) şi Câmpia Dranovului (între braţul Sf. Crasnicol. Pe grindurile mai mari. iar la aşa-zisele ape mici ea se restrânge în lacuri. Matiţa-Sahale7 (între Câmpul Chilia şi grindul Letea). Sf.34 m). În cadrul celor trei subtipuri de câmpii există alte forme mai mici: • Resturile de câmpuri continentale (aşa-zisul grind Chilia. dar adesea. Razelm şi 7 Sahalele sunt cele cinci braţe colmatate ale Chiliei. Gheorghe (-26 m) şi Sulina (-18 m). pe alocuri acoperind şi loessuri. alungit ulterior cu segmente de grind fluviatil). vântul formează dune. formate de-a lungul braţelor actuale ale Dunării. pliată la sfârşitul volumului). iar adâncimile maxime sunt pe anaforele scobite în braţele Chilia (-39 m).6 m la vârful Deltei şi 0. şi grindul Stipoc.006‰. pe Depresiunea Predunăreană. iar la ape mari numai 10%.Delta Dunării Are forma unui triunghi cu vârful la Pătlăgeanca. sau pe un fost golf. Cele mai importante au fost citate mai sus. Ele se umplu cu apă în timpul viiturilor. împărţit în sectoare (Jibrieni. bălţi. înălţimile maxime 12. Şontea ş.46 m la Sulina. o grădişte desprinsă din Podişul Bugeac. Perişor şi Chituc. • Grindurile marine au fost reprezentate într-un prim stadiu (bararea deltei) de un lung cordon litoral. S-a dezvoltat. Caraorman). Pardina (între Stipoc şi Chilia). dispuse în evantai faţă de primele. înalte de până la 7-12 m.a. deltă fluviatilă de tip Mississippi (cu multe braţe). Letea. • Câmpurile şi depresiunile mlăştinoase se întind între grindurile principale. dar 90% din topografie oscilează între minus 1 m şi plus 2 m. grinduri late şi joase formează câmpuri în cadrul lor. atunci când nivelul apei a oscilat între –8 şi +4 m. grindul Stipoc închidea iniţial un liman comun al râurilor Catlapug şi Chitai (Ucraina). geologiceşte. În aspectul său fluviatil.Relieful fosilizat de formaţiunile deltaice era fragmentat de văi (Dunărea şi cele din sudul Basarabiei) în timpul regresiunii würmiene. la niveluri medii ale apei 13-15% este uscat. Grindurile marine reprezintă vechi linii de ţărm. iar în dreptul Razelmului.4 m (pe dunele din grindul Letea) şi 7 m (în grindul Caraorman). Tulcea (. deltă barată de cordonul litoral Jibrieni-Letea-Caraorman şi deltă fluvio-maritimă. Date morfometrice: 3. ŞonteaFurtuna (între grindul Stipoc şi braţul Sulina). Direcţia de răsfirare (evantaie) a grindurilor indică uneori locurile unde gurile fluviului formau delte secundare. grosimea aluviunilor deltaice variază între 5-80 m.5% din suprafaţă.). Gheorghe). Păpădia. la care s-au adăugat ulterior grinduri mai mici. deasupra lui 0 m se află 79. 174 Universitatea SPIRU HARET .

P. respectiv. • Deltele secundare se găsesc numai pe braţul Chilia. • Frontul deltei şi prodelta.) (4 pe fig. 1957). Pe valea adâncă a Dunării (Sf. Gheorghe). redă o etapizare mai aproape de realitate. Gheorghe (Sacalin). În cadrul deltei maritime se delimitează următoarele câmpuri şi depresiuni: Câmpul Letea (la nord de braţul Sulina). I. coborând mai lin până la minus 5-7 m (sau 12-15 m în dreptul braţului Sf. barând limanurile din nordul său. Brătescu. care construieşte pe rând trei delte secundare (Pardina. cea mai nouă este Delta Chiliei (la vărsarea în mare a braţului respectiv) şi alte două în amonte. Ch. Gheorghe) şi Câmpia Zătoanelor8 (la sud de Sf. creând Delta Dranovului de Vest (între 5000-2500 î. Gheorghe. Gheorghe I (3 pe fig. Chilia) (8. 8 Fâşii înguste de grinduri despărţite de fâşii înguste de mlaştini (japşe). C. 1956. Câmpurile Caraorman şi IvanceaSărăturile plus Depresiunea Sulinei (între Sulina şi Sf. C.) scade nivelul la – 4 m şi impune Sulina ca braţ principal. redusă la început şi apoi cea mai avansată către est. Formarea şi evoluţia Deltei au constituit obiectul multor lucrări ştiinţifice. Tot acum avansează şi braţul Sf. 60). în urmă cu circa 12. clădind Delta Sulinei (5 pe fig. 60). Delta are forma unui estuar. Delta Sahalelor şi Delta Pardinei. materializate în anumite modele (Grigore Antipa. Zencovici. 60). realizând o deltă mai estică (Sf. Petrescu. Mai recent. 175 Universitatea SPIRU HARET . Ch. 60). 11 pe fig.). Ch.grindul Crasnicol). 1914. în urmă cu 8900-7200 ani. Vâlsan. G. În urmă cu 11. O ultimă fază este declanşată de transgresiunea valahă. • Bară şi insulă barieră se formează la gura Sulinei şi. la optimum climatic. când începe abraziunea deltei Sulinei. 60). Singurul braţ care ieşea în exterior era Sf. 1923). Gheorghe deviază spre Razelm. ambele forme se deplasează spre sud şi sud-est. iar braţul Sf. primul începe de la linia de ţărm şi se sfârşeşte cu un glacis fluviatil submers. 60). Gheorghe) şi pe văile învecinate începe o colmatare regresivă. prodelta este mai extinsă ca suprafaţă şi coboară la 50-60 m. 60).700 – 7500 ani se formează cordonul litoral Letea-Caraorman (1 pe fig. peste grindul Crasnicol. acum 7200 ani (sau 5200 î. în număr de trei. Gheorghe. Începutul Deltei are loc în holocen. Regresiunea dacică (acum 2000 î. 1934. Ulterior. marea atinge + 4 – 5 m.000 ani. N. Tot acum se alungeşte grindul Stipoc (2 pe fig.1‰) şi atinge adâncimea de minus 20 m în nord şi minus 35-40 m în sud. situaţia durează până către anul zero (7 pe fig. 10. la gura Sf. Sahale. se formează braţul Chilia peste limanurile nordice. Delta transformându-se în golf-liman şi apoi deltă fluviatilă cu multe braţe (de tip Mississippi). apar primele condiţii de depuneri deltaice. Gheorghe) şi apoi uşor mai înclinat (până la 0. Gheorghe II) (9 pe fig. Când nivelul mării a atins minus 10-6 m (adâncime la care se află loessul sub grindul Caraorman). V. Panin (1974). 60). bazat pe foraje şi datări de vârste absolute. care clădeşte o primă deltă externă în sud – Delta Sf. când gheţarii würmieni s-au topit şi nivelul mării creşte treptat.

în nord. În unele lucrări. iar peste ele apar şi unele conuri de dejecţie. pe paralela golfului Musura. – 25-27 m şi – 33-34 m. Are blocuri mai ridicate (horsturi) şi altele coborâte (exemplu.7% din Marea Neagră).3‰ în nord şi 0. adâncimea coboară la 180-200 m. Pe paralela Vama Veche. dar are acumulări suprapuse. prin abraziune. sau 1/10 din suprafaţa ţării. distruse ulterior sau păstrate în parte. Sf. adică de la minus 7-10 m. este mai uniformă. cum ar fi cele ale Casimcei şi Techirghiolului. Gheorghe apare un fost con dunărean. care se prelungesc sau nu din văile continentale: Nistru. Se remarcă şi resturile unor cordoane foste litorale. şi versantul litoral (– 7 la – 20 m) şi glacisul litoral (până la minus 25-45 m). iar în nord şi prodelta (până la – 55 m). acela influenţat de factorii continentali (sedimente terigene. secunda de platforma internă. alteori de la – 180 m. această parte este asimilată cu sectorul intern al şelfului. grabenul Sulina). sedimentele sunt mai fine. şi cea mai mică adâncime. salinitatea şi temperatura apei etc. uniformizate însă topografic de sedimentările mai recente. Fâşia internă. reunite uneori sub formă de glacis continental submers. de la ţărm la taluz. deci. transportul sedimentelor aluvionare. 33 m. 18 m). În dreptul Constanţei. În nord. mai argiloase. la circa 180 km în larg.1. în general colmatate. extinse peste platformă şi aparţinând. Fundamentul platformei este similar celor patru compartimente structurale ale ţărmului dobrogean. ca şi restul. Panta câmpiei de şelf este foarte mică. care începe uneori de la – 130 m. Aluviunile deltaice pătrunse în mare au creat. platforma are cea mai mare extindere. frontul deltei şi prodelta.). şi conuri aluviale würmiene. 176 Universitatea SPIRU HARET . remarcabilă fiind cea de la – 100 m. socotiţi de la linia de ţărm. prezintă unele ondulări paralele cu ţărmul. între – 7 şi – 10 m până la – 40 – 50 m. Etapele la care a stagnat ţărmul mării în timpul transgresiunilor şi regresiunilor din pleistocenul superior au fost marcate de cordoane. cu văi de tip canion şi alunecări de sedimente. primul de litoral. necoborând sub minus 70 m. circa 180 km. În faţa Deltei. platforma se îngustează la 100 km. iar în dreptul braţului Sf. la diferite niveluri (minus 100 m. la 37 km de ţărm se găseşte Insula Şerpilor. Au fost sesizate şi văi submerse. pe la – 18 m.0‰ în sud Panta taluzului creşte la 6-10‰. Mai departe urmează taluzul sau abruptul continental. Kogâlnic. În partea sa superioară (până pe la – 700 m) este mai fragmentat. Include. Techirghiol. structura şi textura sedimentelor. Întinsul platformei continentale. un fost inselberg pe care Vâlsan (1934) credea că s-a sprijinit vârful deltei Sulina la un maximum de avansare. Fâşia externă. şi este modelată de valuri şi curenţi. Gheorghe. Casimcea. Fâşia mediană. În mod obişnuit se consideră platformă continentală câmpia submersă care începe de la limita plajei submerse. între – 70 m şi – 130 m.4. extrem de rar până la 20‰. iar sub 1000 m există şi conuri de dejecţie. a fost netezită. Mangalia.700 km2 (5. ceea ce reprezintă 1/6 din totalul şelfului Mării Negre. de tip continental. între – 40 (50) la – 70 m. 25 m. acţiunea curenţilor. se împarte în trei fâşii sau sectoare.Platforma continentală românească Cuprinde 23. de numai 0.

3. . 12.Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. Black Sea stratigraphy. seria nouă. XLI.Hidrotehnică. . regresează cu 2 mm/an şi se compune din 3-4 orizonturi de loess. • Posea Gr. • Gâştescu P. geofizică. Geneza şi evoluţia sa morfologică şi cronologică. part.Bibliografie selectivă • Banu A.Terra”.. • Panin N. Rudescu C.Revue Roumaine de Géologie. 2-3 soluri fosile. • Posea Gr. (1969). Autoevaluare – întrebări. evoluţie. versantul litoral. Procese morfogenetice ale ţărmului românesc al Mării Negre. Washington. Morfological and morphodynamic aspects of the submarine relief in front of the Danube Delta. (1982). Deltă şi Platforma continentală ? (Legătura provine din oscilarea ţărmului şi litoralului către est şi vest. Şelariu O. VI (LXXVI). în . nr. 3. Morfologia litoralului românesc la sud de Constanţa. Niprului.. . • Brătescu C.Buletinul Societăţii de Geografie”. Cogâlnicului. 4.Deep. Ce unităţi şi forme genetice include litoralul ? (Faleză activă şi moartă. . (1965)... 2. 2.. sedimentologie). 29. Care sunt punctele extreme.Revista română de geologie. Popescu N. Sea Driling Project”. (1923). În plus. nr... (1982). vol. iar delta submersă.D. baza sa ia contact cu marea.. • Trufaş V. delta maritimă continuată submers cu frontul deltei şi prodelta).. Câte tipuri de faleză sunt la litoral ? (Moartă sau în conservare. Delta Dunării. Terase marine în Dobrogea?. • Posea Gr. 33. • Ross A..Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. Nistrului. LVI. . (1980). t.. I. Popescu N. Bucureşti. Géophysique. Géographie– Géographie”. Delta Dunării. Ce dependenţe reciproce există între Litoral. Gospodărirea Apelor. Modificări actuale ale ţărmului românesc între Chilia şi Capul Midia. limanuri. 177 Universitatea SPIRU HARET . nord şi sud. cu precădere în timpul würmului şi holocenului. (1935). 12. probleme 1. Delta Dunării (geneză. Ielenicz M. ale litoralului românesc ? (Braţul Musura şi localitatea Vama Veche). . Studii de geografie a Dobrogei.. XLII. şi activă la sud). la nord de capul Singol. vol.. 4. • Năstase Gh. plajă şi cordoane litorale. glacisul litoral. (1975).Terra”. 5. litoralul se suprapune estului Deltei. (1967). t.. vol.. Driga B. . Grigore M. geografie – geografie”. plajă submersă. Privire de sinteză asupra cunoaşterii genezei şi evoluţiei Deltei Dunării. Meteorologie”. un strat de argilă roşie şi calcare sarmatice în bază). prin frontul deltei şi prodeltă). Văile submarine ale Dunării. Bucureşti. Constanţa. Ce caractere are faleza activă ? (Înălţime de 10-35 m. platformei. Editura Ştiinţifică. în prezent. lagune. • Vespremeanu V.. (1989). (1984). .

Aceasta înseamnă însă că se consideră cunoscut. 15. (Este inactivă. În câte faze s-au format limanurile ? (Prima. Leahova-Periteasca. conforme cu structura geosistemului românesc. Mangalia. 10. Vama Veche). 19. 18. 20. mai ales că. Pot fi abordate însă şi în mod asociat pe etaje geomorfologice. de exemplu. Jupiter. Techirghiol. ca în tratatele de geomorfologie generală. Mangalia). Matiţa-Sahale. în avansare şi neutru. Perişor. Costineşti. 12 m. Ce insulă-barieră cunoşti ? (Sacalin). Comarova. o dată cu etajele. 7. 17. 18 m). Herghelia. Aurora. 14. 25 m. sau Grigore Posea. se fac şi unele diferenţieri regionale. Crasnicol. Sacalin. 8. Siutghiol. Neptun. Cum se clasifică ţărmurile româneşti ? (Înalt şi jos sau cu plajă largă. (3. Considerăm că prezentarea proceselor pe etaje morfoclimatice. este mai adecvată pentru un curs didactic de Geografia fizică a României. bararea gurilor de râu prin cordoane de nisip în holocen). Caracterele falezei moarte.6. 11. lagunar şi cu faleză activă).a. Care sunt grindurile maritime ? (Letea. 9. adâncirea văilor în würm şi a doua. 33 m. 16. Letea). PROCESELE GEOMORFOLOGICE ACTUALE Introducere Procesele geomorfologice pot fi abordate individual pe toată suprafaţa acolo unde ele se exercită. limanuri: cele fluviolagunare. ţărm în retragere. Chiliei). rocile componente sunt dure – calcare mezozoice şi şisturi verzi. Relieful României. ţărm deltaic. Olimp. sau pe regiuni. golf-liman. Chituc). 13-15% uscat). Venus. Caraorman. înălţime mult mai mare. 12. deltă fluviatilă tip Mississippi. Tăbăcărie. ori pe unităţi (vezi majoritatea tezelor de doctorat în geomorfologie). dar şi în unele tratate de geografie regională (vezi. Geomorfologia României. Care sunt lăţimile platformei continentale româneşti ? (180 km în nord şi 100 km în sud). Ce niveluri avea Marea Neagră când s-a format Delta ? (Minus 8 m la + 4 m).46 m. 2002 ş. Ce depresiuni-câmpuri sunt la nord de Sulina ? (Pardina. în prealabil.). Care sunt fazele prin care a trecut formarea Deltei ? (Estuar. prezintă capuri proeminente care avansează mult către est). 21. Cu ce se continuă ţărmul falezei moarte la nord de capul Dunavăţ ? (Cu cordonul litoral Letea-Caraorman). Care sunt lagunele şi limanurile maritime ? (Lagune: Razelm-Sinoie. Sahalelor. plus Gargalâc. 13. Care sunt altitudinile submerse care marchează trepte şi foste cordoane litorale ? (100 m. Ce fel de grind este Stipoc ? (Martor continental prelungit cu grind fluviatil). deltă fluvio-marină). specificul 178 Universitatea SPIRU HARET . Grigore Posea. Care sunt deltele secundare de pe braţul Chilia ? (Pardinei. Unde se găsesc plaje la sud de Constanţa ? (Eforie Nord şi Sud. Altitudini caracteristice Deltei.6 la 0. Taşaul. Şontea-Furtuna. Sărăturile. 1974. – 39 m. fost Agigea.

pe alocuri. partea a II-a. iarnă-vară. Bihor etc. care pot dura circa 9 luni pe an. pungi ş. Rezultă reliefuri ruiniforme şi acumulări mari de grohotişuri. Ceahlău. eolizaţia. În masivele conglomeratice (Ceahlău. Procesele care acţionează în acest etaj sunt: dezagregarea prin îngheţ-dezgheţ. Gutin. Geografia fizică a României. mai ales. În masivele calcaroase înalte există şi procese carstice.a. cu zăpezi bogate şi persistente peste şase luni. În masivele cristaline. cu orientări diferite. sau versanţi complet golaşi şi condiţii climatice specifice ca: temperaturi sub 2-00C. roci dominant dure. Faţă de prezentarea pe etaje. Semenic. ordonate uneori în râuri de pietre (horjuri). Etajul alpin aparţine culmilor şi vârfurilor care trec de 1600-1800 m. cu schimbări de la iarnă la vară şi cu stimulări reciproce. Siriu. solifluxiuni şi mici alunecări de teren. montan forestier şi de depresiuni intramontane. ca etaj subalpin. colţii etc. cu diferenţieri regionale) şi etajul litoralo-deltaic. Ţibleş.regional al fiecărui proces în parte. inclusiv mici peşteri (Făgăraş). tasări şi sufoziuni nivale. Ciucaş. dar omul a coborât această limită. care stă sub control carpatic şi impune etaje morfoclimatice şi trepte regionale pericarpatice. frecvenţa mare a îngheţ-dezgheţului. vânturi puternice şi o succesiune tipică a anotimpurilor. etajul de câmpie (de asemenea. cu formarea de structuri periglaciare (marghile. Exemple sunt masive ca: Igniş. prin dezagregare şi şlefuire eoliană. dar în general mai puţin pregnante. densitatea şi adâncimea mare a fragmentării. până la 1300-1400 m. amintite însă la capitolul „Hazarde naturale” (în Grigore Posea. Bucegi) se realizează. Toate acestea determină o varietate şi o intensitate mare a proceselor geomorfologice. iar în calcare. astfel. Desigur. Etajarea şi regionarea proceselor geomorfologice Structura concentric-radiară a teritoriului României. dominant în etajul alpin al Meridionalilor şi Rodnei. determină o instalare şi dispunere similară şi a proceselor geomorfologice. Pentru acest mod de abordare indicăm numai o schemă (A). următoarele etaje: montane. care îmbracă şi aspect regional. deosebirile între masivele formate din roci dure cristaline şi cele de fliş. şi imense cantităţi de grohotiş stocate ca mări de pietre pe suprafeţele de eroziune. în curs de apariţie). şi acestea cunosc unele diferenţieri regionale. Ciucaş. rămân netratate „cutremurele”. avalanşe.). dar adesea foarte variate şi cu multe tipuri de structuri care aflorează. lipsite în mod natural de pădure. Se impun. îngheţul în sol şi în pătura de alterări. dominarea versanţilor lungi şi cu pante mari. ace. apar creste. Etajele montane se subîmpart în: alpin. 179 Universitatea SPIRU HARET . sau particularităţile masivelor conglomeratice şi ale celor calcaroase. precipitaţii de peste 1000 mm. Condiţiile morfogenetice din acest etaj sunt impuse de: altitudinile amintite. reliefuri antropomorfe sau alte tipuri specifice. denudare şi fluviotorenţialitate pe timpul verii. se adaugă lipsa vegetaţiei de pădure. reliefuri carstice incipiente. completată cu una pe etaje (B). Se deosebesc. pe cele structurale şi ca grohotişuri mobile pe versanţi. Penteleu. deluroase şi de podişuri.

180 Universitatea SPIRU HARET .

181 Universitatea SPIRU HARET .

inclusiv pavaj de lespezi. îngheţ-dezgheţul provoacă solifluxiuni. cu precădere podişurile. Alunecările sunt provocate de argile şi marne. Cât priveşte densitatea fragmentării. realizând structuri periglaciare. Oaş.a. caracteristicile montane (fragmentare şi pante mari. lipsite de dealuri intermediare. cât şi. se caracterizează prin dominarea rocilor moi şi friabile. Igniş ş.). Ca urmare. a aceluiaşi tip de rocă sau roci cu dispoziţii similare faţă de procesele geomorfologice. aluviunile piemontane din Podişul Getic. dar uşor înclinate. Un fenomen aparte. care se poate declanşa după despăduriri. În acest etaj. precum şi tasarea nivală şi sufoziunea sunt foarte active.).În cadrul acestui etaj se face însă o diferenţiere între suprafeţele netede cu păşuni alpine şi cele abrupte.). 182 Universitatea SPIRU HARET . Pe păşunile alpine au loc mai puţine dezagregări. la care se adaugă şi alte presiuni umane (arături. dar ploi mai puţine (600-800 mm/an.. şi o şiroire agresivă în zilele de primăvară. care în multe cazuri sunt şi semidespădurite. Etajul montan cu pădure coboară. roci mai dure) pot începe de la circa 80 m (în defileul Dunării). Bâsca Mare şi Mică etc. care croiesc coridoare prin pădure. dar şi o torenţialitate activă. Devin active şi eroziunea laterală a râurilor. în Muntele Mic-Ţarcu). cu precădere în depresiunile Ciuc. iar în interiorul său activează îngheţ-dezgheţul. dar în unele locuri. Aceste condiţii determină o morfodinamică foarte activă. şiroire. o presiune umană mare. sau circa 200-300 m (Zarand. Un alt aspect îl constituie dominarea pe mari suprafeţe. îndeosebi. Gheorgheni. Pe unii versanţi nu sunt excluse nici avalanşele. transportul de aluviuni. lângă barajul Râului Mare. la Voineasa. argilele din Câmpia Transilvaniei sau a Moldovei etc. periglaciare. Etajul dealurilor şi podişurilor. În Carpaţii flişului apar şi alunecări masive de teren. loessurile din Dobrogea. Etajul depresiunilor intramontane are drept caracteristici morfogenetice următoarele: relief mai puţin fragmentat. o creştere a suprafeţelor ocupate de interfluvii. sau în defileul mehedinţean al Porţilor de Fier). roci moi. în special pe versanţi. uneori foarte groase. industrii poluante etc. versanţi mai puţin lungi şi mai uniformi. Braşov ş. stagnarea de aluviuni venite din munte (conuri de dejecţie şi glacisuri de acumulare).a. în Dobrogea numai 400 mm/an). 57). prin pluvio-denudare. despăduriri mult mai extinse. mai ales pe porţiunile despădurite. stâncoase. regiunile deluroase. atât altitudinile mai reduse. Abrupturile de vale sau petrografico-structurale sunt afectate iarna şi de dezagregări şi prăbuşiri (defileul Jiului. Pe prim plan trec eroziunea şi transportul fluviatil şi alterarea biochimică sub pădure. pe locuri despădurite. Tot aici acţiunea denudării şi torenţialităţii. În anotimpul rece. marghilele şi potecile sau brazdele periglaciare (fig. În contrast cu Carpaţii. inversiuni puternice de temperatură şi despăduriri uneori totale. exemple. şi inundaţii relativ frecvente. aici s-a accelerat puternic eroziunea antropică. Frecvente sunt. până la circa 700 m. dar au loc şi în deluviile. ea rămâne ridicată. Maramureş. covorul de pădure schimbă aproape fundamental procesele geomorfologice dominante. iar pe alocuri şi aluvionări. aşezări. Pe astfel de locuri. Oltului. Nu lipsesc procesele carstice în masivele calcaroase. pot apărea şi blocuri glisante (exemplu. sunt curgerile bruşte de grohotişuri periglaciare vechi (exemple. de principiu. alunecări superficiale. care rămân pe loc. torenţi şi alunecări de teren. dar impusă şi de ravenări şi văiugi. se formează şi o pătură de alterări-dezagregări pe care se înfiripează un sol sărac. adesea subregiuni.

de asemenea. care face ca 183 Universitatea SPIRU HARET . luncile formează adevărate şesuri aluviale. Pe lunci pot apărea şi procese incipiente de tasare (după viituri). dar care provoacă şi imense prăbuşiri (Ocnele Mari. malul stâng al Siretului sau cel drept al Oltului în Depresiunea Făgăraş). mai ales roca. aluvionări în albie (ostroave. În toate cazurile în care s-a menţinut pădure există şi eroziune biochimică. creeping. Subcarpaţi) intervin de asemenea dizolvări. însoţit de o intensă şiroire şi ravenare. Ocna Mureş ş. uneori şiroirea. Evoluţia. dar şi pe Suceava. procesele respective devin mai intense. în Podişurile Mehedinţi. suportă procese de tip spălare în suprafaţă. În arealele cu sare (Transilvania. dar pe care acţionează din plin pluvio-denudarea. iar structurile geologice sunt diverse.a.) şi/sau alunecări locale (Ocna Sibiului. iar echilibrul fragil al versantului se degradează. mai ales în suspensie. În Dobrogea au loc însă şi tasări mai puţin importante şi sufoziuni. Tg. conuri submerse – vaduri) şi aluvionări în lunci. particularizează şi procesele geomorfologice. Din acest punct de vedere. cu un echilibru mai avansat. apar însă şi gresii. acoperiţi cu pătură de alterări şi care sunt convecşi-concavi. ravenări şi torenţi. cute diapire. Ocna. • Unele deosebiri regionale ale condiţiilor morfogenetice. sub 30. la modul general. Procesele geomorfologice din dealuri pot fi grupate. Nu lipsesc nici alunecările superficiale. pantele mici. cutate. Sovata etc. densitatea fragmentării şi pantele sunt în general mai mari. uneori împingând cumpăna de ape în partea opusă. respectiv retragerea versanţilor este puternică. În porţiunile cu lacuri de acumulare şi iazuri antropice se produc colmatări importante şi abraziune lacustră. chiar şiroirea şi un început de ravenare. domină şi procesele carstice. renii.Condiţii mai aparte au Subcarpaţii. dar mai ales şiroiri. versanţii pot fi separaţi în două categorii: versanţi cu înclinări mari şi versanţi cu pătura de alterări relativ uniformă. pe calcare intervin dizolvări. Prima categorie este specifică frunţilor de cueste sau versanţilor subsăpaţi de râuri (exemplu. Pe aceşti versanţi se dezvoltă alunecările de teren combinate cu torenţi şi ravene şi cu prăbuşiri. tot roci moi. acolo unde rocile dure apar la zi. de eroziune de mal. cu precădere cei de Curbură. De exemplu. Babadag ş.a. procese de versanţi şi procese de albie şi luncă. se formează glacisuri coluvio-proluviale. La vulcanii noroioşi de la Berca-Arbănaşi acţionează un proces fals de tip vulcanic. Boiu (Someşan). Acestea au loc şi în limanurile fluviatile din vestul Dobrogei. uneori şi ale celor abrupţi. • Procesele de albie şi luncă sunt de tip fluviatil şi devin puternice la viituri. Ceilalţi versanţi. Turda. Este vorba de un transport masiv de aluviuni. În Subcarpaţii Moldovei (mai ales pe valea Moldovei). faliate. iar înălţimile urcă des şi la 800-1000 m. construite printr-un proces de puternică aluvionare a râului. fac să se evidenţieze pluviodenudarea. în: procese de interfluvii. care însă afectează des şi argila în loc situată sub pătura de alterări. La poalele acestor versanţi.). Când aceste suprafeţe sunt păşunate intens sau arate. aici se întâlnesc. se produc şi dezagregări-alterări. dominant. iar pe pante uşor mai crescute. • Pe interfluvii. • Procesele de versant sunt dintre cele mai intensive. Se adaugă surpări de maluri la viituri. o oarecare eroziune eoliană. în Dobrogea de Nord.

Pe timp ploios se formează înmlăştiniri. în Câmpia Brăilei. care au lacuri de acumulare (Siret. Câmpia Tecuciului. Câmpia Olteniei. fie din nisipurile periglaciare depuse pe câmpiile de lângă râuri. dar şi un început de tasare şi sufoziune. Câmpurile cu nisipuri suportă procese de deflaţie. praful rămas pe fostele mlaştini fiind îndepărtat de vânt. În unele crovuri s-au format chiar lacuri. ca suprafaţă. şiroire şi ravenare. de asemenea. precum cei din Burnas. Câmpia Carei etc. Valea Oltului. Câmpiile piemontane suportă.. Bărăganul de Mijloc şi Sudic. Pe versanţii câmpiilor înalte. de altitudinea deasupra albiilor şi de pantă. dar şi unor porţiuni de luncă. ca şi alte văi din podiş. Rezultă că în dealuri şi podişuri cea mai mare pondere. Sunt cunoscute cele din Oltenia. se produc şiroiri. Sufoziunea este mai activă lângă malurile de râuri şi sub arealele endoreice. de exemplu. produc abraziune lacustră. există deosebiri şi în ce priveşte proporţia interfluviilor şi a versanţilor: în Podişul Getic se ajunge la circa 40% interfluvii şi aproape 50% versanţi. 184 Universitatea SPIRU HARET . Nădlac (Câmpia de Vest) ş. ceva mai mult în Moldova şi mai mult în Dobrogea. sunt atacate de pluviodenudare. iar pe cei din loess au loc şi prăbuşiri sub formă de terasete. o au procesele de versant. suportă procese de tasare şi sufoziune. la rândul lor. La ape mici este vorba de transport redus în suspensie şi o eroziune lineară nesemnificativă. dominante în Câmpia Română. luncă şi bălţi dunărene sunt diferite la ape mici faţă de cele mari şi viituri. se poate spune că tipul genetic al câmpurilor respective determină. torenţialitate şi alunecări. La nivelul României. Găvanu-Burdea. pe lângă pluviodenudare. În lunci pot avea loc crăpături verticale de secetă şi. care sunt specifice în estul Câmpiei Române. Bistriţa. • Procesele de câmp sunt condiţionate. dar mai puţin în Subcarpaţi.). are ca specific şi un tip aparte de sufoziune care provoacă şi prăbuşiri „verticale”. Burnasul. Se manifestă pe alocuri şi sărăturări. Tasarea este foarte avansată acolo unde loessul este mai gros şi mai prăfos. la vânturi puternice. Câmpurile acoperite cu loess. Câmpia Tecuciului sau Câmpia Valea lui Mihai. formate la secete sau pe timpul gerurilor mari şi câmp descoperit de zăpadă. şiroire şi un început de torenţialitate. care reduc volumul de apă al lacurilor. ca. Câmpiile de glacis. Podişul Getic. În fapt. şi procesele geomorfologice specifice. eventual. alături de climă. fie din grindurile fluviatile sau din ostroave. subsidenţa şi colmatările din iazuri şi din limanurile fluviatile ale Câmpiei Române de Est (Câmpia Limanurilor). eroziune în suprafaţă. ca în Câmpia Brăilei şi Bărăganul de Mijloc. Argeş ş. • Procesele de albie. în timp ce în Transilvania interfluviile se reduc la 8-10%. care. Bărăgan. fiind mai înclinate. suportă colmatări puternice. Etajul câmpiilor condiţionează două categorii de procese: cele de câmp şi cele fluviatile sau de albie şi luncă. Ea este favorizată şi de crearea unor crăpături verticale în sol. ravenări şi alunecări.a. de tipul rocilor superficiale.a. La acestea se adaugă procese eoliene pe nisipuri. iar la secete apar crăpături în sol.albia minoră să se despletească mult şi să se confunde într-un fel cu albia majoră. Câmpiile de subsidenţă atrag aluvionări importante şi impun albiilor de râu o mare mobilitate laterală.

deflaţie a prafului şi nisipurilor din grinduri şi ostroave. urmată de prăbuşiri. au afectat arealele cu nisipuri. aluvionările şi eroziunea de mal. dar măresc aluvionările laterale din luncă. dar şi ţesăturile de plaur. sufoziunea şi tasarea pe grinduri. La ape mari se dezvoltă mult transportul fluviatil în suspensie. Colmatarea rezultă din panta foarte mică de curgere şi cantitatea mare de aluviuni cărată anual (58-66 milioane tone) de fluviu. Procesele antropice din câmpii. Prin astfel de colmatări. Prin aluvionări. biogene. Limanurile fluviatile. Crasnicol. dar tot mai restrâns. împreună cu nisipurile marine aduse de curentul litoral şi de valuri. pentru litoral. colmatând foste braţe dunărene. În arealul bălţilor dunărene. stagnarea aluviunilor în lacurile de baraj. mai redus şi în alte lunci. prin arături. Iau naştere chiar dune înalte. cordoane litorale (la nord de Constanţa) şi plaje. între care cel de la Porţile de Fier şi de la Ostrovul Mare. iar o alta rămâne în Deltă. crearea multor canale de desecare (în Câmpia de Vest) şi de legătură între râuri. la viituri. efectul eroziunii de mal se produce pe versantul dobrogean. Sacalin ş. gârle. în câmpii. cu precădere pe cele fluvio-marine (Letea. colmatarea a crescut datorită multelor desţeleniri din bazinul dunărean. se resimt şi: colmatarea biogenă. În Deltă. chiar grindurile fluviatile. depresiuni şi lacuri. gravitaţionale. Caraorman. Sporirea continuă de aluviuni a condus şi la un proces de tasare a acestora. Sulina şi Sf. Acţiunea vântului se face simţită pe nisipurile uscate.a. se creează. Începând cu secolele XVI-XVII. dar a şi scăzut după ridicarea de baraje. Din aluviunile vărsate în mare. Aceasta din urmă provoacă subsăpare.a. există şi o colmatare provocată de vegetaţia de baltă. 185 Universitatea SPIRU HARET . omul a intensificat procesele de versant şi efectele inundaţiilor. Delta avansează în mare la sud de braţele Chilia. • Procesele litoralo-deltaice specifice sunt abraziunea şi acumularea marină. Sărăturile. pe lângă colmatarea fluvio-lacustră şi eroziunea de mal. Delta s-a înălţat în ultimii circa 2000 de ani cu aproximativ 4-5 mm/an. superioare. privind procesele geomorfologice. Specificul morfo-climatic local adaugă şi alte procese: eoliene. pentru Deltă. uneori şi de alunecări (în Burnas. Dacă. rambleeri şi debleeri pentru diferite construcţii etc. Colmatarea biogenă este impusă de luxurianta vegetaţie ce creşte şi moare anual. Eroziunea de mal poate provoca şi desprinderea din câmp a unor popine. dar s-a făcut simţit şi procesul de subsidenţă. în dealuri şi podişuri. în special stuf şi papură. iar spre cel de câmpie au loc aluvionări. O parte din această cantitate ajunge în mare. şi cele fluvio-lacustre. acţiunea eoliană. care opresc în bună parte aluvionările de viitură şi accelerează uşor eroziunea liniară a râului îndiguit. fixarea unor albii în câmpiile subsidente prin îndiguiri. acţiunile sale. canaluri. canale de irigat etc.). Foarte importante sunt îndiguirile din lunci. Câmpia Covurluiului spre Prut ş. iazurile şi lacurile de acumulare suportă o intensă colmatare fluvio-lacustră. din grinduri.). Tot în bălţi. de tasare şi subsidenţă şi antropice. Se adaugă excavările de nisipuri şi pietrişuri. Gheorghe. prăbuşirile pe malurile dobrogene cu loess şi procesele antropice.

Procesele antropice de litoral sunt cele care. Acumulările marine şi formarea de cordoane litorale şi plaje se fac cu nisip şi cochilii marine. de către valuri şi vânt. Retragerea cordoanelor litorale din nord se face prin abraziune directă. diguri paralele sau transversale pe ţărm şi alte construcţii. Aici. Abraziunea marină la Constanţa.Procesele de litoral sunt provocate de valuri (fig. Fig. Pe nisipurile uscate ale plajei şi pe cordoanele litorale se produc şi procese eoliene de deflaţie. abraziunea realizează benciuri submerse (suprafeţe orizontale de abraziune) combinate cu aspecte carstice.. Procesul de abraziune. Editura Ştiinţifică. 186 Universitatea SPIRU HARET . la gura Sulinei şi la sud de aceasta şi la sud de gura Sf. 61. abraziunea. iar în complexul Razelm există şi o uşoară abraziune lacustră. dar prezentă şi pe litoralul jos nordic. este amplificat de ridicarea nivelului Mării Negre cu circa 2 mm/an. fluctuaţiile retragereavansare ale ţărmului sau staţionare-neutru sunt variate şi uneori rapide. În cadrul lagunelor şi limanurilor fluvio-marine au loc colmatări fluvio-lacustre. curenţii litorali. Abraziunea falezei provoacă prăbuşiri ale loessului şi alunecări impuse de argila roşie villafranchiană de sub loess. preponderent. efectuat dominant de către valuri. prin ziduri de faleză. Popescu N. Unele din aceste cordoane sunt submerse.. mai ales pe cele cu flux turistic mare. dinspre ţărm către lagune sau deltă. pe timp de furtună Se remarcă. altele emerse. spre vest. iar pe faleza vie apar şi procese gravitaţionale. Cele mai puternice acumulări fluvio-marine sunt în delta Chiliei. frânează abraziunea şi amplifică acumulările de nisip pe plaje. Pe calcarele sarmatice. Ielenicz M. Relieful României. 61). lângă faleza moartă. (1974). transportul fluviatil de aluviuni. vizibilă prin efecte directe pe faleza de la sud de Constanţa. dar şi de vânturi. Bibliografie selectivă • Posea Gr. dar şi de o uşoară lăsare subsidentă a litoralului. dar şi prin rotirea şi împingerea nisipului. dar mai ales cu nisip dunărean. Gheorghe.

7. • Surdeanu V. procesul de eroziune biochimică ? (Sub pădure). tasare nivală şi solifluxiuni. 5. solifluxiuni. 2.. Care sunt procesele geomorfologice din etajul alpin ? (Dezagregarea prin îngheţ-dezgheţ. versanţi alungiţi mult. pante dominant mari. Editura Ştiinţifică. blocuri glisante). (1998). precipitaţii reduse la 600-800 mm. 6. montan cu pădure. Cluj. denudare puternică şi torenţialitate. pavaj de lespezi. fluvio-torenţialitate. 9. marea densitate şi adâncime a fragmentării reliefului. la fiecare judeţ). temperaturi sub 00C. avalanşe. Ce anume diferenţiază. despăduriri totale. cu structuri periglaciare. în „Realizări în geografia României”. probleme 1. dominant. densitate mare a fragmentării). lipsa pădurii. Care sunt condiţiile morfogenetice ale proceselor geomorfologice alpine ? (Altitudini peste limita superioară a pădurii. 4. îngheţ-dezgheţ frecvent). Ce factori determină combinarea etajată şi regională a proceselor geomorfologice ? (Structura etajat-concentrică a teritoriului României. Care sunt condiţiile specifice desfăşurării proceselor geomorfologice în treapta dealurilor şi podişurilor ? (Interfluvii mai largi. fliş. glisări de blocuri). 11. stagnarea unor aluviuni venite din munte. 187 Universitatea SPIRU HARET . 10. existenţa pădurii şi clima specifică etajului). Ce specific au procesele geomorfologice pe păşunile alpine ? (Existenţa unei pături de alterări-dezagregări şi a unui sol sărac. despăduriri extinse. tasare nivală şi sufoziune. uneori şi a covorului iarbos. Până la ce altitudine coboară etajul montan în Defileul Dunării ? (La 80 m). vânturi puternice şi zăpadă multă. Ce reprezintă curgerile bruşte de grohotiş ? (Grohotişuri periglaciare fixate pe versanţi prin împăduriri şi pornite brusc şi întâmplător spre aval. clima etajatregională şi vecinătatea cu Marea Neagră). depresiunile intramontane). versanţii mai puţin lungi şi mai uniformi. îngheţ în sol. relief mai puţin fragmentat. Enciclopedia geografică a României (capitolele Procesele geomorfologice şi degradarea terenurilor. roci dure. după despăduriri). Ce condiţii specifice pentru procesele geomorfologice introduc depresiunile în etajul montan ? (Roci moi. Editura Presa Universitară Clujeană. Geografia terenurilor degradate – Alunecări. 3. precipitaţii peste 1000 m. Unde se produce. procesele geomorfologice ? (Rocile – cristaline. presiune umană puternică). orientarea versanţilor carpatici). eolizaţie. 8. Ce factori schimbă profund asocierea proceselor din etajul montan cu pădure în raport cu cel alpin ? (Altitudinile sub limita pădurii. şi colab. alunecări reduse. Procese morfologice actuale din România. • Velcea Valeria (1973). regional. sedimentar nou –. inversiuni de temperatură. 12. Care sunt etajele montane ce impun procese geomorfologice specifice ? (Alpin.• Posea Gr. roci moi. Autoevaluare – întrebări.

. fiecare regiune sau unitate are codul său propriu..0. prăbuşiri de tip terasete pe versanţi. sufoziune. care este Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. 18. Depresiunea Bixad are codul II. şiroire şi pluviodenudare). Călmăţui-Buzău şi Siretului inferior). unităţi şi subunităţi (1. 0. vulcanii noroioşi. colmatări fluvio-lacustre în limanuri şi lagune. 14. II. În total au fost separate 17 regiuni (I-XVII).3. Săratei. 3 …). sau un macrosistem teritorial. numai podiş etc. eroziune de mal şi prăbuşiri.4.0. 17.13. după o scară taxonomică valabilă la nivel de ţară. 16. depuneri de proluvii pe marginile luncilor în dealuri. s-a folosit. 62). colmatările biogene în bălţile Dunării). 15. ca o sinteză a celei apărute în harta România-unităţile de relief 1:75. grupări de unităţi de ordinul I (1. ravene. 20.1. a.1. (Colmatare fluvio-lacustră.0.) şi având o poziţionare unicat şi chiar o structură morfologică proprie (fig. gravitaţionale. Care sunt procesele de albie şi luncă din etajele de dealuri şi câmpii ? (Transport masiv de aluviuni în suspensie. acţiunea curentului circular..2.. …). proporţia proceselor de interfluvii de 8-50%).1. Sinteza respectivă reprezintă un element de bază al scheletului geografic al României. Acolo unde o grupare de unităţi sau o unitate se aliniază unei trepte superioare gradului său de mărime. C …). ridicarea nivelului mării cu circa 2 mm/an şi o uşoară subsidenţă a estului Dobrogei).1. Enumeraţi cinci procese geomorfologice local-regionale specifice. Regionarea porneşte de la un întreg geografic. sufoziunea şi tasarea specifice Piemontului Getic. Care sunt procesele de versant din dealuri şi podişuri ? (Alunecări multe. colmatări în lacurile de acumulare şi limanuri. procese eoliene pe grindurile uscate). Procesele geomorfologice din unităţile cu loess şi cele cu nisipuri.…. 2. abraziune lacustră. Badea). Posea şi L. 188 Universitatea SPIRU HARET . grupări de unităţi de ordinul II (1.000 (1984. 0. B. III. (Tasare. De ce se manifestă o puternică abraziune pe litoralul românesc ? (Pentru că se combină: acţiunea valurilor create de vânt.1. având 6-7 trepte subordonate unele altora şi codificate diferit: regiuni (I.1. colmatările din lacurile de acumulare şi limanurile vest-dobrogene. Pe care unităţi din Câmpia Română se manifestă subsidenţa ? (Câmpiile: Titu. din dealuri şi podişuri. aluvionări sub formă de ostroave în albie şi de suspensii în lunci.2. 1.2. care trebuie cunoscut de orice student-geograf. Care sunt procesele asociate abraziunii şi acumulărilor pe litoral ? (Eoliene.2. 19. …) subregiuni (A. antropice). de Gr. torenţi. fiecare cuprinzând un singur tip de relief major (numai munte. pentru treapta respectivă. În felul acesta.). Domeniul a fost subîmpărţit. 0. Procesele geomorfologice din Deltă. macroregiune europeană pe care se suprapune România. sau 0. 1.. (Procesele pe sare. cifra zero. astfel. parţial şi pietriş. colmatare biogenă. REGIONAREA GEOMORFOLOGICĂ Prezentăm în continuare regionarea geomorfologică a României. deflaţie şi acumulări). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. etc. de exemplu. 1.1. eroziune de mal cu mici prăbuşiri. pe calcare. Puchenilor.

62.Universitatea SPIRU HARET Fig. Regiunile geomorfologice ale României 189 .

Obcina Ţapului Numerotarea din acest capitol respectă numerotarea amănunţită din Grigore Posea. plus sau minus Culmea Berzunţ şi Depresiunea Dărmăneşti (areal tranzitoriu). Munţii Oaşului 0.1. ca ramă nordică a Carpaţilor de Curbură. Masivul Gutin 5. 2002.3. limita a fost dusă pe malul cel mai înalt şi mai abrupt. Ialomiţa ş. considerăm – după poziţie.4. Jiul.1.1. CARPAŢII ORIENTALI (CARPAŢII DE RĂSĂRIT)10 A. Depresiunea Oaş 3. ca noutate – în afara codificării. a fixării fiecăreia pe o anume treaptă taxonomică şi a denumirilor acordate tuturora –. 225) a. Culmea Pietrosul Maramureşului (Bardăului) 1. Munţii Toroioaga – Jupania 1. mai pot fi enunţate şi următoarele: . . Dealurile Crişanei.a. 190 9 Universitatea SPIRU HARET .1.2. REGIUNILE GEOMORFOLOGICE ŞI SUBDIVIZIUNILE LOR9 I..Masivul Igniş 0. Delta Dunării).1.3.2. Culmea Toroioaga 1.există şi unele limite sau chiar regiuni – unităţi care nu coincid cu cele întâlnite la alţi autori. care însă nu se pot subordona unei regiuni. iar multe delimitări au fost controlate în teren. Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei (vezi şi p.2. structură. Dealurile Banatului. Munţii Vulcanici de Nord (Oaş-Ţibleş) 0. Culmea Cearcănu – Zimbroslăviile 1.3. şi nu pentru o anume regiune.Între alte aspecte.2.1. cum ar fi Oltul.pe treapta regiunilor sunt aliniate şi câteva care au rang de subregiune (Podişul Mehedinţi. dar restrânsă la un strict necesar. în Câmpia Română. 10 Aşa cum am menţionat anterior.3. . care marchează mai clar discontinuitatea. a unicităţii teritoriale a unităţilor de toate mărimile. funcţionalităţi etc. – limita sudică a Orientalilor trecând prin înşeuările din nordul aliniamentului montan Perşani – Bodoc – Nemira. Munţii Ţibleş b. Munţii Ruscovei 1. Munţii Fărcău 1.separarea a cinci regiuni carpatice (şi nu trei). Culmea Pop Ivan 1.3.în cazul limitelor care cad pe văi. Munţii Maramureşului 1. Munţii Rodnei şi Maramureşului 1. Geomorfologia României. acestea se justifică prin faptul că noi am folosit criterii şi principii aplicate la întreaga ţară. . Munţii Lăpuşului 6.

Obcinele Bucovinei 1.0.5.1.0. Culoarul Moldovei-Sadova 1.0.0. Muntele Şumuleu 191 Universitatea SPIRU HARET .4. Obcina Lupcinei 0.2. Culoarul Bârgău-Dorna 1. Masivul Rodna (Munţii Rodnei) 3. Muntele Fâncel 2.4.2. Obcinele Curmăturii 3. Munţii Căliman 2.2.2.5. Depresiunea Dornelor 2. Munţii Suhard c.4.4.1.1. Piemontul Maramureşului 0.0. Obcina Bucovineşti 0. Culoarul Izei 0.3.4. Obcina Putnei 3. Obcina Săcăleşti-Cornu d.1.4.3. Munţii Bârgăului 2.2. Culoarul Vişeului e.1.3. Obcina Feredeului 3. Depresiunea Moldoviţei 3. Depresiunea Candreni B.1. Depresiunea Lucina-Fundul Moldovei 1.4.1. Depresiunea Câmpulung Moldovenesc 2. Obcina Scoruşetului 3.3. Depresiunea Maramureşului 0.0. Obcinele Brodinei 0. Depresiunea Şarul Dornei 2.2. Munţii Gurghiu 2. Obcina Mestecănişului 1.0. Depresiunea Vatra Dornei 2.1. Depresiunea Humorului 0.1.3. Culmea Tătărcii 1. Carpaţii Moldo-Transilvani a. Obcina Humorului 3. Dealurile Maramureşului 0.3.3.2. Depresiunea Vama 3. Muntele Saca 2. Obcina Mare 3. Munţii Vulcanici de Sud (Călimani-Harghita) 1.0. Culoarul Moldoviţei 3. Obcina Lucina-Muncel 1.1.2.

Masivul Budacu 2. Masivul Grinţieşul Mare 2. Muntele Frumos 3. Masivul Hăşmaş 2. Masivul Călimănel 2.3. Masivul Ceahlău 1. Munţii Giurgeului 3.2. Muntele Ciomatu (Puciosu) (la M.0.2. Depresiunea Ciucului de Sus 2.6.1.1. Depresiunea Ciucului de Jus (Tuşnad) c.1.0.5.1. Munţii Stânişoarei 3. Depresiunea Sândominic 2. Depresiunea Ciceu 2.2.1.1.1. Depresiunea Bicazului 2.8. Depresiunile Gheorgheni-Ciuc 1. Munţii Corbului 3. Munţii Neamţului d. Munţii Harghita 3. Muntele Cucu 3.1. Masivul Pietrosu 2. Masivul Omu 2.1.7. Depresiunea Tulgheş 3.8. Depresiunea Ciucului 2.3.3.0. Munţii Prisaca 3. Munţii Curmăturii 2.8.3. Munţii Sabasei 3.1.1. Culmea Racului 2.4.8.4. Depresiunea Gheorgheni (Depresiunea Giurgeului) 2. Munţii Mezoveşti 2.1. Masivul Grinţieşul Mic 2.2.0. Depresiunea Borsec 2. Muntele Mădăraş 3.3.8. Munţii Ceahlău 1. Muntele Negru 192 Universitatea SPIRU HARET .2. Depresiunea Drăgoiasa (Depresiunea Glodului) 2. Depresiunea Bilbor 2.2. Masivul Bârnaru 2.2.3. Munţii Bicazului 1. Masivul Rarău 2. Munţii Licaş 2. Bodoc ?) b.1.0. Munţii Suhei 3.2. Culoarul Bistricioarei 2.3. Munţii Bistricioarei 2.2.8.2. Masivul Giumalău 1.0. Munţii Bistriţei 1. Munţii Rarău-Giumalău 1.1.

2.3.4. Câmpul Frumos 3.1.0.0. Piemontul Turia 3.2.0.6. Munţii Baraolt 3. Munţii Tarcăului 2.2. Piemontul Săcele 2. Munţii Vârghişului (Perşanii de Nord) 2.2. Culmea Viscolului 5.4.0.2. Câmpia Câlnicului 2. Depresiunea Vlădeni 193 Universitatea SPIRU HARET . Depresiunea Braşovului 1. Depresiunea Bixad b.3.3. Depresiunea Şinca 3. Câmpia Bârsei 2.0. Culmea Gruiul Mare 5.1. Munţii Perşani 2. Depresiunea Ghimeş-Palanca 4. Depresiunea Plăieşi II. Depresiunea Prejmer 2. Perşanii de Mijloc (Munţii Cetăţii) 2.3. Depresiunea Dărmăneşti (la Curbură ?) 5. Culmea Berzunţ (la Curbură ?) 4.4. Munţii Goşmanu 0. Culmea Gura Muntelui 5. Obcina Rotundă 5.1.2. Culmea Cărunta 5. Depresiunea Aita 3. Podişul Bobişca 1. CARPAŢII DE CURBURĂ (vezi şi p.0. Munţii Codlei (Perşanii de Sud) 2.1.0.1. Obcinele Braşovului 1.0. Munţii Nemirei 1.1. Depresiunea Baraolt 4.1. Depresiunea Bârsei 1.3. Munţii Ciucului 5.0. Culmea Nemira 1. Munţii Trotuşului 1.e. Culoarul Trotuşului 4. 226) a.1. Culoarul Râşnov 1. Câmpia Covasnei 0. Plaiurile Slănicului 2. Depresiunea Lunca 4. Depresiunea Agăş (Brusturoasa) 4.4.1.1.0.1. Munţii Bodoc 4.3.2.5.2.0.0. Golful Zărneşti 1. Depresiunea Târgu Secuiesc (Râului Negru) 3.

0. Munţii Timişului 5. Culoarul Bran-Rucăr 4.2. Masivul Postăvaru 5.6. Depresiunea Timişului 194 Universitatea SPIRU HARET . Culmea Monteoru 0.0.7.0.0.2. Muntele Furu d. Muntele Zboina Frumoasă 0.0. Munţii Grohotişu 3. Clăbucetele Întorsurii Buzăului 5.3. Masivul Ciucaş 2. Depresiunea Comandău e. Muntele Gurguiatu 2.4. Culmea Lăcăuţi 2. Munţii Penteleu 2. Munţii Leaota 3.4. Muntele Mălâia 3. Munţii Buzăului 1. Muntele Coza 3. Depresiunea Întorsurii Buzăului 5. Masivul Bucegi 1.2. Culmea Piatra Craiului 5. Măgura Caşinului 0. Culmea Ivăneţul 5. Munţii Vrancei 1. Munţii Bucegi 1.5. Clăbucetele Predealului 5.1. Clăbucetele Breţcului 0. Munţii Podul Calului 3.1. Munţii Baiului (Gârbovei) f.1. Masivul Piatra Mare 5. Muntele Zboina Verde (Neagră) 0.1.0.0.0. Munţii Siriului 3. Munţii Bucegi – Piatra Craiului 1.c.4.1.3. Munţii Teleajenului 1. Culmea Tătarului 3.

11) Moineşti. 8) Aita. 9) Bixad. 17) Boncuţa 1078 m. 23) Diham. 19) Ivăneţu. 31) Românilor 195 Universitatea SPIRU HARET . 7) Vâlcele 690 m. Depresiunea Întorsurii Buzăului. 16) Brădet (Întorsura Buzăului) 838 m. 10) Turia. 28) Tămaş (Curmătura Foii) 1367 m. 5) Mereşti. 3.Fig. 20) Bratocea 1263 m. 22) Predeal 1033 m. 63. 18) Tabla Buţii 1237 m. 15) Harţagu. 21) Predeluş 1295 m. 25) Păduchiosul. 4) Racoş 460 m. 30) Rica. Depresiunea Comandău. 4. 12) Oituz 866 m. 5. 2) Vlădeni 619 m. 3) Bogata 692 m. 24) Pârâul Rece (Crăcănel) 1095 m. limita celor trei subdiviziuni ale Carpaţilor Curburii. Carpaţii Curburii. 27) Giuvala 1275 m. 2. 1. limita Carpaţilor Curburii. C. 26) Bran 1290 m. I. pasuri şi trecători: 1) Şinca (Şercaia) 765 m. limită extinsă şi peste Culmea Berzunţ. 13) Muşat 1170 m. 6) Ozunca 710 m.B. depresiuni şi culoare. 6. limită de masive şi depresiuni mici. 14) Valea Zânelor. 29) Dălghiu.

0.3. 226) a. Munţii Tulişa 1. Depresiunea Brezoi b. Munţii Căpăţânii 2. Masivele Cozia-Ghiţu 5. Munţii Cornerevei (Culmea Cerna Vâr) 5.0.0.2. Muntele Poiana Spânului 5.1. Munţii Ţarcu 3. Munţii Lotrului 5.4.0. Muntele Ghiţu 6. Depresiunea Loviştei 6.2. Munţii Cindrel 6. Munţii Latoriţei 4. Munţii Mehedinţi 5. Masivul Cozia 5. Munţii Şurean 6.1. Masivul Piule 2. Masivele Domogled – Vârful lui Stan 5. Munţii Ţaga 5. Culmea Strungari c. Masivul Retezat 1.1.3.2. Masivul Făgăraş 2.0.0.3.1. Masivul Parâng 2. Munţii Godeanu 3. Masivul Buila (Vânturariţa-Buila) 0. Munţii Retezatului 1. Munţii Parâng-Cindrel 1.III.3.1. Culmea Cernei 5.1. Muntele Mic 4. Munţii Sturului 2. Culmea Vlaşcului 4.0.2.2. Masivul Ţarcu 3.0. Culmea Ursului 2. Depresiunea Titeşti 6. Masivul Făgăraş-Iezer 1. CARPAŢII MERIDIONALI (vezi şi p. Masivul Iezer 0. Podişul Dacic 6. Munţii Retezat-Godeanu 1. Munţii Cernei 4.2. Culmea lui Pătru 6.2. Muntele Frunţi (Munticelu) 5.3.2.3.0.1.1.3. Piatra Cloşani 196 Universitatea SPIRU HARET . Masivul Loviştei 0.0.4.0.

2. Dealurile Ezerişului 0.1. Culoarul Reşiţei (Caraşova-Reşiţa) 0.4. Depresiunea Bozovici 0. Munţii Arenişului 0. Culoarul Vinţului IV. Podişul Cărbunari 2.0.6. Depresiunea Hunedoarei 2. Culmea Mare 3.2. Munţii Semenic-Almăj 1. Depresiunea Petroşani d. Culoarul Orăştiei 3. Dealurile Silvaşului 2.5.2.0.4. Dealurile Cugirului 3.1.4.1.1.0. Culmea Svinecei 2. Dealurile Bucitu 0. Depresiunea Strei 2.2.4.4.1. Munţii Aninei 2. Culoarul Deva 3.2. Masivul Neman 0.4. Depresiunea Gărâna 2.2. Depresiunea Lupac 197 Universitatea SPIRU HARET .2. Munţii Gârliştei 2.1.2.2.0. Dealurile Ţârovei b. Munţii Dognecei 3.4.2. Depresiunea Reşiţei – Câlnic 0.2. CARPAŢII BANATULUI (vezi şi p.1.2.2.0. Depresiunea Haţegului 2. Munţii Ravenscăi 1. Munţii Iabalcei 2.3. Munţii Nemanului 2.2.4. Depresiunea Aninei 3.1.1. Munţii Locvei 1.3.1.0. Munţii Almăjului 1. Masivul Oslea 6. Depresiunea Cerna-Strei (Simeriei) 2.2. Munţii Semenic 2. Munţii Caraşului 1. 227) a. Munţii Vâlcan 6.0.2. Munţii Leordiş 2. Culmea Certej-Puşcaşul Mare 2.3. Depresiunea Haţeg-Orăştie 1. Munţii Radimnei 1. Depresiunea Cernei 2.3. Culmea Vâlcan 7.1. Munţii Goznei 2.

2. Munţii Iadei 1.0. Munţii Zarandului 1.1. Depresiunea Hălmagiu b.3. CARPAŢII APUSENI (vezi şi p.2.2. 226) a.3. Culoarul Cernei d.1.1. Depresiunea Moldova Nouă 0.4. Depresiunea Orşova e.4. Defileul Pescari-Alibeg 0. Depresiunea Gurahonţ 1. Culmea Henţului 2. Culoarul Bistrei 2. Depresiunea Câmpeni 3. Munţii Arieşului (Masivul Central Apusean) 1.5.2. Depresiunea Liubcova 0.2.c.4.2.3.0.4. Depresiunea Albac 3.0. Masivul Vlădeasa 1. Depresiunea Abrud 4.3. Depresiunea Caransebeş 2. Muntele Mare 3. Depresiunea Mehadica 2. Depresiunile Arieşului 3.0.2.3. Depresiunea Greben-Plavişeviţa 0. Depresiunea Bistra-Timiş-Cerna 0.6. Masivul Highiş 1.2.0. Depresiunea Brad-Hălmagiu 4. Munţii Mureşului 1. Munţii Gilău – Muntele Mare 2. Depresiunea Brad 4.4.4. Dealurile Mădrigeşti 198 Universitatea SPIRU HARET .1.2. Munţii Gilăului 2.7. Muntele Găina 3.0.1.4. Culoarul Timiş-Cerna 2.0.4. Depresiunea Berzasca-Greben 0.1.5.1. Cazanele (şi Dubova) 0.2. Munţii Poiana Ruscăi V. Masivul Drocea 1.1.1. Podişul Padiş 3. Depresiunea Ocoliş (Ocoliş-Poşaga) 3.6. Defileul Dunării 0. Munţii Vlădesei 1. Depresiunea Lupşei 3. Depresiunea Sălciua 3. Masivul Bihor (Culmea Bihariei) 3. Munţii Bihorului 3.1.2.4.

Munţii Miseşului 0. Depresiunea Almaş-Balşa 2.0. Podişul Someşan 0.0.1.5. DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI (vezi şi p.4.2. Depresiunea Băiţa 2.1. Podişul Păniceni 8.1. 230) A. Culmea Hăjdate 3.6.0. Depresiunea Vlaha-Hăjdate 9.3. Dealurile Căpuşului 9. Munţii Metaliferi 2. Masivul Moma 0. Dealurile Agrişului 9.2. Munţii Trascăului 3. Depresiunea Pleşcuţa VI.1. Colţii Trascăului 3.3. Dealurile Ciceului 5. Munţii Detunatelor 2.3. Munţii Pădurea Craiului e.1.2. Munţii Codru 0. Dealurile Gârboului 5.2. Depresiunea Huedin 8.6.0.1. Podişul Huedinului (Huedin-Păniceni) 8. Podişul Boiului 0. Înşeuarea Osteana d.0.2. Dealurile Dejeului 6. Munţii Osteanei 1.1.3. Dealurile Bobâlnei 5.3. Culmea Bedeleului 3.1. Depresiunea Iarei 199 Universitatea SPIRU HARET .3. Dealul Feleac 9.0.2. Munţii Măgureaua 2.0. Culmea Prisnel 0. Depresiunea Zlatna 2. Depresiunea Almaş-Agrij 7. Dealurile Feleacului 9.4. Depresiunea Meteş 3.3.0. Munţii Ampoiului 2.4.3.0.2. Depresiunea Ampoiului 2.3.6.2. Munţii Husului 2. Depresiunea Trascăului c.3.1.2. Dealurile Clujului 8.2. Munţii Plopiş (Muntele Şes) 0. Munţii Meseş 2. Depresiunea Jibou (Guruslău) 4. Munţii Săcărâmbului 2.1. Munţii Codru-Moma 0.

2.4.7.4. Dealurile Nirajului 1.1. Câmpia Sărmaşului 2. Depresiunea Alba Iulia-Turda 8.3.4.5. Podişul Rotbavului 2. Culoarul Târnavei Mici 1.1. Culoarul Mureşului C. Podişul Hârtibaciului 2.5. Podişul Cergăului 4.3. Depresiunea Câmpia Turzii 8.3. Dealurile Târnavei Mici 1. Depresiunea Făgăraşului 0.1.2.3. Câmpia Fizeşului 1. Podişul Secaşelor 4.4.3. Depresiunea Slăliştei 8. Depresiunea Apoldului (Secaşului Mare) 4. Culoarul Visei 0. Culoarul Gilău – Cluj 0. Dealurile Jimborului 1.2. Culoarele Someşelor (Mic şi Mare) 0.10. Culoarul Târnavei Mari 2.2. Dealurile Sicului 1.0. Câmpia Transilvaniei 1. Dealurile Aiudului 8. Colinele Mădăraşului 0. Dealul Bilag 200 Universitatea SPIRU HARET .2.2.0. Dealurile Gârbovei 5. Podişul Blajului 1.1. Podişul Târnavelor 1.0.7. Podişul Mediaşului 2.0.3.1.6.0. Podişul Târnăveni 1. Podişul Vurpărului 2. Dealurile Lechinţei 2.0.3. Podişul Ticuşului 2.0. Culoarul Aiudului 8. Podişul Întresecaşe 4.0. Depresiunea Sibiului 0. Culoarul Someşului Mic B.0. Podişul Cincului 2.1.2.7.9.6.5.3.3. Podişul Lopadei 1.0. Depresiunea Secaşului Mic 4.4. Podişul Ghergheleu (Vânătorilor) 2.5. Podişul Amnaş 4.0. Culmea Făgetului 0.3. Podişul Amnaşului 0. Colinele Comlodului 2.1. Podişul Dumbrăveni 1.0.0. Colinele Luduşului 2.6.

Subcarpaţii Lăpuşului 1. Podişul Silvaniei 1. Dealurile Crasnei 2. Depresiunea Oradea-Borod 2. Dealurile Fertişagului 1.1. Subcarpaţii Târnavelor 5.0. Depresiunea Lăpuşului 1. Depresiunea Şimleului 3. Dealurile Băii Mari-Chioar 1. Depresiunea Oradea-Vad 2. Masivul Preluca 2.1.2.3.1.3. Dealurile Asuajului 1.0.4.0. Depresiunea Silvaniei 3. Colinele Meseşului 3. Depresiunea Baia Mare 2. Dealul Prisaca (Ţicău) b. Subcarpaţii Homoroadelor VII.1. Depresiunea Copalnicului 2. Subcarpaţii Transilvaniei 1.2. Depresiunea Zalăului c.5.4. Dealurile Codrului 1. Colinele Halmăşdului 3.0.2. Dealurile Sălajului 2.1.3.2.4. 231) a.4. Dealurile Mureşului 5.1.2.2. Colinele Codrului 1. Dealurile Lugaşului 2. Dealurile Bârsăului 2.6.1.2. Culmea Şimleului 2. Depresiunea Sovata (Sovata-Praid) 6. Podişul Besnei (la Apuseni ?) 201 Universitatea SPIRU HARET . Muscelele Năsăudului 3.1. DEALURILE CRIŞANEI (vezi şi p.3.0. Culmea Breaza 2. Dealurile Bistriţei 4. Dealurile Vulturului 2.D.3. Culmea Codrului (Făgetului) 1. Dealurile Oradei 1. Dealurile Chioarului 2. Dealurile Coşeiului 2. Dealurile Plopişului 1. Depresiunea Barcăului 3.3. Depresiunea Borod (la Apuseni ?) 2. Piemontul Şimleului 3. Dealurile Viişoarei 3. Dealurile Barcăului 1.

Depresiunea Beiuşului 2.0. DEALURILE BANATULUI a. Culoarul Mureşului 6. Dealurile Pădurii Craiului 1. Dealurile Mărăuşului 1.0. Dealurile Ciclovei 3.3.1. Dealurile Begăi 1. Dealurile Momei 2. Dealurile Tărcăiţei e.0.2.4. Dealurile Buziaşului 1.2.2.0. Dealurile Dognecei 2.3.0. Dealurile Tăşadului 1. Dealurile Poienii 1.1.1.3. Dealurile Oraviţei 3.0. Dealurile Teuzului 1.0. Dealurile Zarandului şi Momei 1. Dealurile Tirolului 2. 6.0. Dealurile Răbăgani 2.3.1.3. Dealurile Arenişului 3.2.0. Dealurile Nerei 4.2. Depresiunea Făgetului. Podişul Lipovei (Piemontul Lipovei) 0.5. Dealurile Dobreştiului 1.1. Depresiunea Ezeriş 2.1.0. Dealurile Agrijului VIII.1. Dealurile Pogănişului 1.4.0. Dealurile Bulzei 0. Depresiunea Crişului Negru (Beiuş) 2.d. Dealurile Lugojului 0. Dealurile Cuedului 2. Depresiunea Brebu 1.3. Dealurile Buduresei 2. Dealurile Nucetului 2. Depresiunea Conop 6.1. Depresiunea Vărădia 6.2. Dealurile Hidişelului 1. Dealurile Codru-Momei 1. Dealurile Cigherului 2.3.3. Dealurile Zorlenţului 1. Dealurile Lăpugiului (Holdea) 0.5.2. Dealurile Caraş-Pogăniş 1.2. Depresiunea Ilia b.1. Dealurile Beiuşului 1. Depresiunea Caraşului (Câmpia Caraşului) 202 Universitatea SPIRU HARET .2. Dealurile Ciudanoviţei 3.0.4.

Măgura Slătioarei 2.5. Culmea Teaca 0. Dealurile Călnicului 2.3.2.9.4.3.0.3.3. Dealurile Ciocadiei 1. Depresiunea Sineşti 2. Dealurile Olăneştiului 2. Dealurile Sârbeşti 2. Dealurile Slătioarei 2. Dealul lui Bran 1.0. 228-229) A. Dealurile Cârligei 2.2.1.4.6.2. Subcarpaţii Gorjului 1. Depresiunea Tismana-Stăneşti 1.2.2.1. Subcarpaţii Getici a. Dealurile Sporeşti-Bălani 1.2.3. Dealul Ciocanu 0. Dealul Rasovei 1. Dealurile Copăcioasei 1.5.7. Muscelele Argeşului 0. Depresiunea Câmpulung 203 Universitatea SPIRU HARET . Depresiunea Jiblea 3. Depresiunea Târgu Jiu 1.1. Dealul Sporeşti 1.4.1.1. Subcarpaţii Olteţului 2.1. SUBCARPAŢII (vezi şi p.4. Depresiunea Hurez 3. Depresiunea Polovragi-Hurez 2.IX. Dealul Târgului 1.2.1. Depresiunea Cărbuneşti (Câmpul Mare) 2. Depresiunea Prigoriei 2. Dealurile Săcelului 1.2.7.0.10. Subcarpaţii Vâlcii 2. Depresiunea Cioianei 1.1.4. Subcarpaţii Olteniei 1.3. Culmea Pletica 0.6.6. Dealul Brediceni 1.3.1.1.1.3.2.1.3.2.0.11. Dealul Măţău 0.0.4.0. Depresiunea Arefului 0. Culmea Mateeşti 2. Culmea Râuşorului 0. Culmea Chiciurii 0. Dealul Cernişoarei 2.1. Dealurile Govorei 2.2. Culmea Groapa Oii 0.5.0.1.8. Depresiunea Băbeni b. Depresiunea Polovragi 2.2.1.2.2.1. Culmea Tămaşului 0. Depresiunea Bumbeşti-Novaci 1. Culmea Runcului 0.

7. Depresiunea Valea Lungă 1. Dealurile Priporului 1. Culoarul Văleni 2.1. Dealurile Fusaru 1. Plaiul Bughei 2. Subcarpaţii Ialomiţei 1.1. Dealurile Salciei 1. Subcarpaţii Teleajenului 2.2.B.3.1.3. Depresiunea Vulcanei 1.9.3.2.10.1.4. Subcarpaţii de Curbură a.7.5.0.1.1. Subcarpaţii Prahovei 1.4. Dealul Bucovel 2.0.3. Depresiunea Mislea 2. Dealurile Cepturei 2. Subcarpaţii Buzăului 1.1. Dealurile Stânei 1.1.4. Dealurile Doftanei 2.6.4. Depresiunea Măgurele 2.0.5.2.1.6. Măgurile Ţintei b.5. Dealul Ciortea 2.5. Dealurile Câmpiniţei 2.0.2. Culmea Istriţa 204 Universitatea SPIRU HARET .3. Depresiunea Comarnic-Breaza 2. Depresiunea Podeni 2.2.2. Dealul Mare 2.0.3.3. Dealurile Cosminele 2.1. Culmea Runcu-Bezdead 1.6.2.0.2. Dealurile Vărbilăului 2. Dealurile Bezdeadului 1.0. Dealurile Bărbuleţului 1. Culmea Gurga 2. Dealul Pripor 1.1.8.0.1. Depresiunea Proviţei 1.1. Dealurile Cornetului 1. Dealurile Talei 1. Depresiunea Cricovului Sărat 2. Dealurile Sultanu-Teişu 1. Depresiunea Bertei 2.4.4. Plaiul Ciutei 1.0. Depresiunea Bezdead 1.2.0. Dealurile Nişcovului 2.1.5.1.2.3.2.2. Depresiunea Brebu 2.1. Depresiunea Drajna 1.0. Dealurile Ocniţei 1. Dealurile Istriţei 2.1. Dealurile Vulcanei 1. Dealurile Lazului 1.

4. Depresiunea Jitia 2. Dealurile Dâlma .0.3.0.1.7.6. Dealul Cheia 2. Dealurile Berzunţului 205 Universitatea SPIRU HARET .5.9. Subcarpaţii Moldovei a. Dealurile Bălănesei 3.3.5.0. Depresiunea Vidra 3.2. Depresiunea Pârscov c.0.1.0.3. Culmea Ciolanu 2.4.2.4. Dealurile Zăbrăuţului (Piemontul) 3.0.2. Culmea Blăjani 1.3.3.10. Depresiunea Nişcovului 3.0.2. Dealurile Dâlmei 3. Dealul Momâia 3.6.6.4.10. Culmea Budei 1.0. Subcarpaţii Tazlăului 1. Depresiunea Pătârlage 0.7.7. Depresiunea Caşinului 1.0.3.4.0.4. Depresiunea Sărăţelului 3. Dealurile Lopătari 0.2.0.0.0. Dealurile Ouşorului 3. Dealurile Milcovului 2.10. Dealul Gârbova 2.1. Depresiunea Mera 2.1.1. Depresiunea Năruja 2. Dealurile Câlnăului 1.2. Culmea Deleanu 2. Depresiunea Tazlăului 1.2. Depresiunea Nereju 2. Depresiunea Soveja 3. Culoarul Buzăului 0. Depresiunea Vizantea 3.1. Dealul Răiuţi 2.Blidişel 3. Dealurile Suşiţei 3.0. Dealurile Blidişelului 3.0.8. Dealul Ghergheleu C. Culmea Căpăţânii 2.0.0.3.5. Dealul Bocu 3. Depresiunea Dumitreşti 2. Dealurile Bisocăi 1. Depresiunea Tazlău-Caşin 1.4.4.2. Depresiunea Răcoasa 3. Măgura Odobeşti 2. Depresiunea Vrancei 2.1.2. Dealurile Pâclelor 3. Subcarpaţii Vrancei 1. Depresiunea Cislău 0.

6. Podişul Dâlma 4.0.5. Dealurile Paharnicului (Izvernei) 1.1. Depresiunea Mălini 3.2.2. Depresiunea Balta (Gornoviţa) 3.1.0.9. Depresiunea Neamţului (Ozanei) 0.4.7. Depresiunea Trebiş 2.0. 233) 1.2. Glacisul Orbeni b.6.2.0.0.2. Subcarpaţii Neamţului 1. Depresiunea Budeşti 3. Podişul Chiciora 206 Universitatea SPIRU HARET .3. Depresiunea Cracău-Bistriţa 0. Podişul Cornetelor 4. Dealurile Bahnei 3. Dealul Olaru 0. Culoarul Cireşu – Baia de Aramă 3. Depresiunea Bahna 3.9.0.5. Podişul Nevăţ 4. Dealul Pleşu 3.0.2.1. Dealul Cărunta 2. Culoarul Moldovei 5.10. Depresiunea Râşca 3. Depresiunea Izverna-Nadanova-Cerna Vârf 3.1.4.0. Depresiunea Cireşu 4. Dealul Bobeica 2.6. Dealurile Mehedinţiului 1. Dealurile Chicerii 3.0. Dealurile Bahnei 0. Depresiunea Ponorel 3.4.0.4.2.1.0. Depresiunea Baia de Aramă 3.4. Depresiunea Topoliţa 3.3. Dealurile Bodeşti 3.0.0. Depresiunea Zăton 3.2.8. Depresiunea Ponorăţ (Jupâneşti) 3.0.2.5.8. Dealul Comanac 2.1. PODIŞUL MEHEDINŢI (vezi şi p. Dealurile Solonţului 1.0.0. Dealul Căpăţâna 2.7. Glacisul Moldoveni 0. Depresiunea Ponoare 3. Depresiunea Cusacu 3.5. Culoarul Roman-Adjud (Siretul Mijlociu) X.3.0.3. Chicera Mare 2. Culmea Pietricica 2. Culmea Pleşului 3.

4.5. Culoarul Sucevei 0. Podişul (Depresiunea) Liteni 5. Piemontul Cândeşti XII. Culoarul Jiului 5. Podişul Volovăţ 0. Culoarul Drobeta-Bala 2.1.3.4. Depresiunea Cacica 0.0.4. PIEMONTUL GETIC (vezi şi p.2.1. Podişul Mitocului 1.0. Podişul Tesluiului 5.3. Podişul Pleşului 4. Piemontul Motrului (Podişul) 1. Podişul Solcăi 0.5. Dealul Negru 0.3.1. Podişul Botoşani 0.3. Podişul Şomuzului 4. Colinele Ruginoasa-Strunga 6.3.0. Dealurile Amaradiei 5. Dealurile Holm-Dealul Mare 6. 231) A.2. Gruiurile Argeşului 9.3. Depresiunea Iaslovăţ 0.3. Podişul Fălticeni 4.0. Piemontul Olteţului 5. Dealul (Poiana) Ciungilor 0. Podişul Bălcăuţi 1.2. Dealurile Coşuştei 1.7.2.1. Podişul Dragomirnei 1.4.3. Gruiurile Jiului 0. Piemontul Bălăciţei 0. Culmea Siretului (Dealul Mare-Bour) 6. Depresiunea Soloneţ 4. Dealurile Hăpăi 6. Dealurile Cernei 5.0.4. Culoarul Siretului 6. Dealurile Ilişeşti 0.6.1.4. Dealurile Bour-Ibăneşti 6. Piemontul Cotmenei 6.3.XI.0.3. Podişul Beicăi 6. PODIŞUL MOLDOVEI (vezi şi p.1. Podişul Vultureşti 4. Colinele Bucecea-Vorona 6. Podişul Tătăruşului 4.2. Podişul Sucevei 1.1.1.2.3.6.7. Culoarul Oltului 8. Podişul Mirceştiului 4.3.3. Dealurile Jilţului 1.2.3.0.1.2. Depresiunea Rădăuţi 0.3. Colinele Bârei 207 Universitatea SPIRU HARET .0.1. Podişul Siminicei 1. 233) 1.

3. Depresiunea Botoşaniului 1.2. Colinele Bahluiului 2.3. Dealurile Bourului 0. Depresiunea Parincei 0.3.1. Colinele Răcătăului 0.3.2.2. Culoarul Jijiei Inferioare 2.3.0.4.2.4. Culmea Doroşan 0. Dealurile Cozancea 1.2.0. Colinele Dumeştiului 2.3.3. Depresiunea Huşului b.0.7.0. Culoarul Bahluiului 2.1. Culmea Vulturului 1.2.2.6.2.1.2.5.4. Podişul Vasluiului 0. Culoarul Bârladului c. Colinele Bălăuşeşti 0.6. Culmea Vârlăneşti 0.1.B.1. Podişul Repedea-Zăpodeni 0. Podişul Racovei 0. Colinele Miletinului 2. Dealurile Măluşteniului 208 Universitatea SPIRU HARET . Culmea Cucueţi 0.2. Colinele Similei 0. Podişul Bârladului a.2.0. Dealurile Copălăului 1. Colinele Ibănesei 1. Colinele Sârca 2. Colinele Volovăţului 1.1. Podişul Sitnei 1.4.2.2. Câmpia Jijiei inferioare (Bahluiului) 2.4. Culoarul Prutului C.1.5.2. Câmpia Moldovei 1.2.4. Câmpia Jijiei Superioare (Başeului) 1.4. Podişul Sacovăţului 0.4. Colinele Gloduri-Coada Stâncii 2. Depresiunea Hârlău 0.5.1.3.4.2. Culmea Crasnei 0.1.3.0. Colinele Zeletinului 0. Dealurile Cetăţuia-Mireni 0.2. Colinele Pădureni-Căueşti 2. Culmea Huţanului 0. Depresiunea Dorohoiului 2. Colinele Tutovei 0.2. Podişul Central Moldovenesc 0. Depresiunea Negreşti 0.3. Colinele Viişoarei 0. Colinele Başeului 1.2. Colinele Sitnei 1. Colinele Fălciului 0.3.4.1.2.2.1.1.1.2.

3. Câmpia Crişului Alb 2.1. Câmpia înaltă a Someşului (de glacis şi podiş) 1. Câmpia Micula 2.0.0. Câmpia Bihariei 1. Câmpia Cermeiului 1.2. Colinele Bălăbăneştiului e.1. Câmpia Ardudului 1.1.1.0. Câmpia Banatului 1.1.3.4.3.3. Lunca Barcăului 1. Glacisul Barcăului 1. Câmpia Biharea-Paleu 1.0. Câmpia Tauţului (Cigherului) C. Câmpia Valea lui Mihai 4.2. Câmpia Trei Maluri 4. Câmpia Salontei 2. CÂMPIA BANATO-CRIŞANĂ (Câmpia de Vest a României) (vezi şi p.2. Câmpia Buduslăului 2.4.3. Câmpia Pişcoltului B.0.0.4. Depresiunea Elanului 0. Câmpia Parhidei 1. Câmpia Aradului 209 Universitatea SPIRU HARET .2.2.3.1. Golful Holodului 2.2.0. 235) A. Câmpia Ierului 3.1. Colinele Chinejei 0.2.2.3. Câmpia joasă a Someşului 2.1.1. Câmpia Crasna-Homorod 3.1. Culoarul Prutului XIII.2.3. Câmpia Careiului (piemontană) 4. Golful Sebiş 2.1. Câmpia Tăşnadului 1. Câmpia Cermei 1.1. Câmpiile Mureşului 1.1. Colinele Pădureni d.2. Câmpia Borşului 1.1.3. Podişul Covurluiului 0.1. Câmpia Cigului 4.3.1. Câmpia Ecedea 2.2. Câmpia Someşului 1. Câmpia Miersig 1. Câmpia Bocsigului 3. Câmpia Miersigului 1.2.4.1.2.4. Câmpia Barcăului 1. Câmpia înaltă a Crişurilor (de glacis) 1.2.4.3. Câmpia Crişului Negru 2. Câmpia Livada 2. Câmpia Gepiului 1. Câmpia Craivei 1. Câmpia joasă a Crişurilor 2. Câmpia Crişurilor 1.

1. Câmpia Arancăi 1.2. Şumiga 4. CÂMPIA ROMÂNĂ (vezi şi p. Câmpia Birdei 3.3. Câmpia Romanaţiului 3.2. Câmpia Şegarcei 2.3. Câmpia Ierului 1. Câmpia Timişanei 3. Câmpia Buziaşului 4.0.2. Câmpul Dăbuleniului 3.1. Câmpia Tormacului 4.2.1. Câmpia Lugojului 3.0. Câmpul Nedeii 3.0.2. Câmpia Lucareţului 4.1. Câmpia Caracalului 3.1.4. Câmpia Punghinei 2.4.2.5. Câmpia Timişului 2. 234) A. Câmpia Glaviţei 3. Câmpia Băileştiului 2.1. Câmpia Vingăi 2.3.3. Câmpia Jianei 1. Câmpia Moraviţei XIV.0.4. Câmpia Grabaţului 1.2. Câmpul Sălcuţei 2. Câmpia Blahniţei 1.3. Câmpia Galaţca 1.2. Câmpia Gătaiei 4.4.3.3. Câmpia Beregsăului (Bega Veche) 2.3.5. Lunca Mureşului 1.0.1.1.2. Câmpia Bârzavei 4.0. Câmpia Desnăţuiului 2.4.0.4.0.2.1.1.1.0.1.1.0.2. Câmpul Leu-Rotunda 3.1. Câmpia Olteniei 1.3. Câmpia Şiriei 1.0. Câmpia Curticiului 1.1. Câmpia Honoriciului (Sinersigului) 3.0.0. Câmpia Nădlacului 1.0. Câmpia Ţipariului 3. Câmpia Clopodiei 4.2.5.3.0.4.0. Câmpia Livadei 1. Câmpia Bega Mică 2.1.5. Lunca Olt-Sâi 210 Universitatea SPIRU HARET .2. Câmpia Jimboliei 1. Lunca Jiu-Jieţ 3. Câmpia Timişoarei 2.

1. Bărăganul Ialomiţei (de Mijloc) 2.1. Câmpia Burnas 4. Câmpul Viziru (Terasa Brăilei) 3.2.2. Câmpul Ştefan Vodă 1.1. Câmpul Roşiori 2.2.2.3. Câmpul Pogoanele 2.3. Câmpia Găvanu 3.1. Câmpia Găvanu-Burdea 3. Câmpul Călăraşiului 1. Bărăganul Mostiştei (de Sud) 1. Câmpia Urluiului 3. Câmpia Boianu 2.2. Lunca Călmăţuiului de Est 211 Universitatea SPIRU HARET . Lunca Ialomiţei 3.4. Câmpia Mărculeştiului 1. Câmpul Amara 2. Câmpul Ciulniţei 1.1. Câmpia Teleormanului 1.3. Câmpia Bărăganului 1.1. Câmpul Copuzeanca 1.2. Câmpul Făcăeniului 2.2. Câmpia Iancăi 3. Câmpul Mohreanu 2. Valea Ianca 3. Câmpia Brăilei 3.2.1. Burnasul de Vest 4.2.2. Burnasul de Est C. Câmpia Lehliului 1.3. Câmpul Argovei 1. Câmpul Nana 1.3.2.1.2.2. Câmpul Urziceniului 2. Câmpia Burdea 3.3.1. Câmpia Câlniştei 4.2. Câmpia Mostiştei 1. Câmpia Piteştiului 2.3.3.1.1.5. Câmpul Ianca 3. Câmpul Gemenele 3. Câmpia Strachinei 2.2. Câmpul Mircea Vodă 3.4.3.2.B. Câmpia Iminogului 2.3.3.1. Câmpul Hagieniului 1.2.2. Câmpia Padinei 2.1.2.1.1.1.3.

Regionarea Câmpiei Române .212 Universitatea SPIRU HARET Fig. 64.

Lunca Drobeta-Călăraşi 0.2.2.4.2.2. Lunca Argeş-Sabar E. Câmpul Maia 4.1. Glacisul Râmnicului (Câmpia Înaltă a Râmnicului) 1.1. Câmpia Ploieştiului 0.1.2. Lunca Bistreţului 0. Câmpul Colentinei 4.2.1. Câmpia Tecuciului 4.2.2.1. Câmpia Siretului 4.3.2.2.5. Câmpia Ilfovului 4. Câmpul Otopeni (Otopeni-Cernica) 4. Câmpia Puchenilor 3. Târgovişte-Ploieşti) 1.3. Câmpia Moviliţei 4.2. Câmpia Joasă a Râmnicului 0. Câmpia Titului 3. Câmpia Covurluiului 4. Câmpia Cricovului 1. Glacisul Valea Călugărească 0.3. Câmpia Buzăului (Buzău-Călmăţui) 0.4.3. Câmpul Câlnăului 4.1. Lunca Dunării a.2.2.D.1. Lunca Călmăţuiului de Vest 3. Câmpia Lozovei 4. Lunca Brateşului F. Câmpia Săratei 4. Câmpia Târgoviştei 1.2. Câmpia Piemontană a Prahovei (C.3.1. Câmpul Cotroceni (Ciorogârlei) 4. Câmpia Titu-Sărata 3. Câmpia Galaţiului 4.2.2.1. Lunca Suhaei 0. Câmpia Vlăsiei 4.1.6.5. Câmpia Snagovului 4.2.1. Conul (Câmpul) Buzăului 0.3. Câmpia Ialomiţei 1. Câmpia (Piemontană a) Râmnicului 1. Lunca Potelului 0.1.2. Lunca Salciei 0.2.3.3. Lunca Bârladului 4. Câmpia Cuca 4.1. Lunca Buzăului 0. Câmpia Buzău-Siret 1.0. Glacisul Istriţei 0.1.1.4.1.0. Lunca Pasărea 213 Universitatea SPIRU HARET . Câmpia Tecuciului de Vest 4.1.2. Câmpia Bucureştiului 4. Câmpia Tecuciului de Est 4. Glacisul Pietroasele 3.1.

Dealurile Pietrosul (Agighiol-Ortabair) 6.6. Depresiunea Mircea Vodă 3.1.2. Lunca Călăraşului b. Depresiunea Slavelor 8. Podişul Isaccei 3. Glacisul Nufărului 7. Depresiunea Horia 3. Podişul Niculiţel 3.3. Depresiunea Morilor 3. Depresiunea Alba 3. Bălţile Dunării 1.4. 232) A.4. Colinele Beştepe 5.4.2. Podişul Dobrogei de Nord 1.3.3. PODIŞUL DOBROGEI (vezi şi p.2.2. Depresiunea Nalbant 5.2. Dealurile Somovei 7.9.3.1.4. Podişul Trestenic 3. Glacisul (Depresiunea) Luncaviţei 7. Câmpia Nucarilor (Pedimentul Agighiol) 7. Podişul Coşlugea 3.7.0.1.1.3. Depresiunea Dorobanţu 8. Glacisul Isaccei 7. Depresiunea Iulia 4.1.5. Dealurile Atmagea 8. Balta Brăilei 0. Colinele Tulcei 5. Colinele Murighiol (Dunavăţ) 5. Depresiunea Nifon 3.3. Lunca Greaca 0. Munţii Măcinului 2. Depresiunea Greci 2.4.8.4.5.1. Glacisul Nord-Dobrogean 7. Balta Isaccei XV. Depresiunea Cilic 3.2.3. Balta Borcei (Ialomiţei) 2.3. Glacisul (Depresiunea) Jijilei 8.6. Podişul Slavelor 8. Dealurile Carierei 8.2. Dealurile Ciucurovei 8. Depresiunea Stupari 3. Muchia Cernei 8. Dealurile Camenei 214 Universitatea SPIRU HARET .7.1. Depresiunile Taiţei 3. Glacisul Măcinului 2. Podişul Babadag 8.1. Depresiunea Cernei 2.2. Dealurile Uzum-Malcoci 5.3.2.2. Podişul Visternei 8.4.

10. Complexul Zătoanele b.0.5. Glacisul Babadagului 9. Depresiunea Matiţa 0. Podişul Cernavodei 1. Depresiunea Sulinei (Roşu-Puiu) 0. Lacul Sinoie 0. PLATFORMA CONTINENTALĂ (vezi şi p. Complexul lagunar Razelm 1.2.2.8.7.15.3.7. Depresiunea Stupina 1. Lacul Zmeica 0. Câmpia (Pedimentul) Ciamurliei B.4. Depresiunea Crucea 1. 60 şi p. Podişul Dobrogei de Sud 1. Grindurile Ivancea-Sărăturile 0.4. Grindul Letea 0. Depresiunea Nicolae Bălcescu 1.10.0.1. Delta Dunării (vezi şi fig.12.0. Grindul Stipoc 0.9.0. Podişul Medgidiei 2. CÂMPIA DELTAICĂ ŞI LAGUNARĂ A DOBROGEI a. 235) 0. Podişul Carasu 1. Podişul Oltinei 3.0. Podişul Gârliciului C.8.2.0. Depresiunea Gorgova (Litcovul de est) 0. Grindul Chituc XVII.4.13. Lacul Razelm 0. Grindul Caraorman 0.0. Depresiunea Sireasa 0.4.0.0. Podişul Istriei 0. Depresiunea Dunavăţ 0. Podişul Cobadinului (Negru Vodă) 0.5. Podişul Dobrogei Centrale 1.0.1. Grindul Chilia 0. Depresiunea Pardina 0.0. Depresiunea Dorobanţu 1.3. 236) 215 Universitatea SPIRU HARET .6. Podişul Mangaliei XVI.6.0.6.5.3.14.1. Depresiunea Şontea-Furtuna 0.3.2. Lacul Goloviţa 0. Grindul Lupilor 0. Depresiunea Gălbiori 1.0. Depresiunea Mihail Kogălniceanu 0. Depresiunea Horia 1. Podişul Casimcei 1.0. Depresiunea Rusca (Litcovul de vest) 0.2. Depresiunea Popina 0.11.

fiind legate de cele patru geosfere externe plus energia solară. în Subcarpaţii de Curbură şi Getici. resursele de apă şi fondul funciar sub diferitele sale forme. Platforma continentală (petrol). iar multe dintre ele prezintă concentrări areale sau liniare. Resursele energetice Se încadrează în această categorie cărbunii. ca. Antracitul se găseşte numai la Schela-Gorj (poala Munţilor Vulcan) şi este extrem de puţin. În prezent. Există în cantităţi mari îndeosebi în vestul Podişului Getic. numeroasele centre de extracţie au condus la apariţia. În Depresiunea Petroşani. Cărbunii. Ticu ş. petrol şi cărbuni). După puterea calorică şi modul de folosire. de relief ş. Resursele naturale reprezintă toate elementele şi energiile utile omului. Subcarpaţii Buzăului (Ceptura). direct sau indirect. Se găseşte în depresiuni intramontane sau la poala muntelui (Meseş): Depresiunea Comăneşti (Comăneşti şi Asău). geotermală. a mai multor oraşe: Uricani. Podişul Dobrogei (cupru şi fier). de exemplu: apa. Se foloseşte pentru cocs metalurgic. Huila este localizată numai în munte. Podişul Getic (cărbuni şi petrol). Filipeştii de Pădure). Dognecei şi Gilău (fier). Cele mai multe exploatări sunt în bazinele Rovinari. În ultima categorie intră energia apelor. hidroenergia şi alte resurse (solară. Pădurea Craiului (bauxită). Principalele regiuni sau unităţi cu astfel de bogăţii sunt următoarele: Carpaţii Vulcanici de Nord. Depresiunea Almaş-Agrij (Cristolţel. Munţii Poiana Ruscăi. Podişul Moldovei (nisipuri cuarţoase). Petrila. utilizat pentru energie electrică. în 216 Universitatea SPIRU HARET . Vulcan.). dar globală. Cărbunele brun este utilizat pentru energia electrică. Dealurile de Vest (cărbuni şi petrol). Podişul Transilvaniei (sare şi gaz metan). Munţii Metaliferi şi Munţii Locvei (toţi cu neferoase).a. valurile marine). gaze de sondă). sunt mai multe tipuri. Petroşani. unele mine au fost închise şi se încearcă o modernizare şi reabilitare a producţiei de huilă. Ele pot avea şi caracter de condiţii naturale (condiţiile climatice. Depresiunea Brad (Ţebea). Vâlcan. în Dealurile de Vest şi nordul Depresiunii Braşov. dar şi în termocentrale (Paroşeni. Rezervele sunt modeste. Subcarpaţii (petrol. o sursă de energie etc.). aici. dominant în Depresiunea Petroşani şi puţin în Munţii Almăj (Cozla) şi Munţii Aninei. Lignitul este un cărbune slab caloric. zăcămintele minerale şi minereurile. depresiunile Petroşani. sare şi cărbuni). asupra resurselor naturale este necesară înainte de trecerea la Geografia economică a României. Celelalte resurse sunt concentrate areal. Resursele de bază de care dispune o ţară sunt considerate însă următoarele: resursele şi sursele energetice. dar în mod inegal. Mintia). relieful). Resursele noastre energetice sunt răspândite pe tot cuprinsul ţării. aerul. vegetaţia.). Câmpia Română (petrol.a. cum ar fi izvoarele. precum şi recalificarea unei părţi dintre mineri. energia atomică. sau de surse (locul unde se află sau se propagă ceva. Resursele fundamentale pentru om sunt cele care îi întreţin din totdeauna viaţa. inclusiv valurile marine.RESURSELE NATURALE DE BAZĂ ŞI PERSPECTIVELE LOR O privire sumară. Comăneşti şi Brad (cărbuni). Motru şi Husnicioara. Lupeni. hidrocarburile (petrolul şi gazele naturale). Câmpia şi Dealurile de Vest (ape geotermale. eoliană. apoi în Subcarpaţii Prahovei (Şotânga.

inclusiv Suplacu de Barcău (în Dealurile de Vest). de aceea importăm din Rusia. în număr mare.a. Moşoaia. Merişani. Variaş) şi foarte puţin la nord de Oradea. Oneşti. Deocamdată. Sărmaşu. dar mai reduse. Cele mai multe au fost descoperite. precum şi Cristuru Secuiesc (în Subcarpaţii Târnavelor). Copşa Mică.) şi industria petrochimică. Satchinez. câmpii şi platforma continentală. Câmpia de Vest prezintă o grupare de centre la contactul câmpiilor Arad-Vinga-Jimbolia (Biled. Zătreni. termocentrale (Luduş. unele pe cale de epuizare. la: Bucureşti. Pentru necesităţile ţării. (îndeosebi gazul metan). Luduş. Relativ importante sunt zăcămintele din Platforma continentală. Gazele asociate cu petrol se găsesc fie în combinaţie cu acesta. Sângeorgiu de Pădure ş. gazele sunt insuficiente. Brazi. Combustibilii nucleari (uraniu) se găsesc în Munţii Apuseni (Ştei sau BăiţaPlai) şi Carpaţii Orientali (Crucea – Suceava. Important este şi Podişul Târnavelor: Bazna. fie în zăcăminte separate. mai ales în Subcarpaţii Curburii (pe aliniamentul BercaSărata Monteoru-Urlaţi-Câmpina-Moreni). Zau de Câmpie. Sărmăşag). De aceea. dar în regiuni petrolifere.. Ambele tipuri de gaze sunt folosite în termoficare. Câmpia Piteştiului (Oarja). Ulmu. Mediaş ş. Bustuchin). Petrolul este folosit pentru producerea de energie şi în industria petrochimică. În Subcarpaţi au fost descoperite şi exploatate primele rezerve. Piteşti. Potcoava). Moineşti). Podişul Getic are petrol pe mai multe aliniamente între Dâmboviţa şi Jiu: Brădeşti. În viitor. Satu Mare. fire şi fibre sintetice etc. la Cernavodă. apoi Podişul Getic. Ip. lignitul s-ar putea gazeifica şi folosi ca atare. Câmpina. Timişoara. Podişul Moldovei (Găiceanca. fiind subvenţionată. Borzeşti. Gheorghe) şi în Dealurile Barcăului şi Crasnei (Popeşti. Gazul metan se transportă prin conducte şi în exteriorul Transilvaniei. Bogaţi. Capacitatea de extracţie (în funcţie de rezerve) a petrolului românesc este de 3-4 ori mai mică decât posibilităţile de rafinare. Galaţi. Câmpia Romanaţi (Teslui. Iaşi. în Depresiunea Tazlău (Tazlău. Hulubeşti. Bogate în astfel de gaze sunt unele areale din Câmpia Română: Câmpia Brăilei. Nadeş. Exploatarea lignitului este foarte costisitoare. Coşoveni). Lişcoteanca. Bicazul Ardelean şi Tulgheş-Grinţieş). Câmpia Ploieşti-Târgovişte (arealele nord de Ploieşti şi nord-vest de Târgovişte). Petrolul extras din regiunile amintite se transportă pe conducte la diferite rafinării: Ploieşti. arealul Bucureşti-Periş. Câmpia Găvanu-Burdea (arealul Cartojani-Videle-Valea Plopilor). Zăcămintele se găsesc în dealuri. Uraniul se foloseşte la centrala atomo-electrică de la Cernavodă. inclusiv Padina (în Bărăganul Central). Jugureanu). după al doilea război mondial. 217 Universitatea SPIRU HARET . Câmpia Boianu (Corbu. pentru mase plastice. Năvodari şi altele mai mici. Gazele naturale sunt de două feluri: Gazul metan formează zăcăminte în domurile din Transilvania. Glăvăneşti) şi arealul petrolifer al Câmpiei de Vest.a. Mai recent s-a descoperit petrol şi pe marginea Depresiunii Braşov (Ghelinţa). Zemeş.Depresiunea Braşov-Baraolt (Vârghiş şi Căpeni şi la Valea Crişului – nord de oraşul Sf. adesea. Ţicleni. în Subcarpaţii Getici (Băbeni. împreună cu apa grea produsă la Halânga. funcţionează un singur generator (produce 8% din energia electrică a ţării) şi se pregăteşte a doua unitate. în următoarele unităţi din Câmpia Română: Câmpia Brăilei (Oprişeneşti. Şincai. Arad. importăm petrol. În Câmpia Transilvaniei există la: Puini. Vărzari.

în Depresiunea Făgăraş pe Olt. Someşul Mic. Bucureşti. Energia eoliană a avut tradiţii în Dobrogea (morile de vânt). baritină etc. unde apa curge continuu. Ca repartiţie. din care 5900 MW pe râurile interioare (80% aparţin muntelui). Sebeşul. În afară de cele două mari hidrocentrale de pe Dunăre. hidrocentrale se găsesc numai pe Olt şi la Ostrovul Mare pe Dunăre. pe un aliniament la oarecare distanţă de ţărm. Amenajările energetice de până acum au o putere de 5700 MW. care sunt deja studiate. Construcţia de hidrocentrale aduce şi multe alte avantaje: amenajări complexe ale bazinelor hidrografice. dar cu precădere în Câmpia Română şi pe litoral. pentru hidrocentrale. ca şi hidroenergia. Sistemul central hidroenergetic. Sunt necesare tehnologii de captare şi de stocare. Bistriţa. Aceste resurse. În câmpie. potenţialul se poate ridica însă la 13. Drăgan (Valea Drăganului). în combinaţie cu cele energetice sau singure. este una din marile probleme economice şi de mediu pentru viitorul României. dar şi în Câmpia Română (de exemplu. Argeşul. în continuare a râurilor. dar costisitoare. Câmpia Brăilei ş. Hidrocentrale importante există şi pe Buzău (Siriu). ar putea fi captată cu tehnologii adecvate. cât şi. când apa lor scade sub nivelul de uzinare şi centrala nu funcţionează.Hidroenergia se referă la folosirea energiei apelor în centrale hidroenergetice. zone de agrement etc. mai ales. după informaţiile permanente pe care le are. lacurile celorlalte hidrocentrale au perioade mari. Una din greutăţile folosirii lor constă în depunerile care obstruează rapid conductele. Prin amenajări complexe. Alte resurse energetice şi nepoluante. iar în dealuri şi podişuri. Unele râuri au fost amenajate în suite de lacuri şi hidrocentrale cum sunt: Oltul (din Depresiunea Făgăraş până la vărsare). sunt folosite puţin sau deloc. Apele geotermale reprezintă o resursă energetică prea puţin folosită. Potenţialul amenajabil la debite medii anuale este de circa 8000 MW. care dau o producţie relativ ieftină. se găsesc dominant în Carpaţi şi Subcarpaţi. reducerea sau oprirea efectelor de inundaţii. Doftana (Paltinu). alimentări cu apă ale unor localităţi. Prut (Stânca Costeşti). Amenajarea hidroenergetică şi complexă.a. comandă continuu timpul şi puterea de funcţionare. Sadu.). deşi încercări şi perspective există. Lotru (LotruCiunget). dacă se vor aplica tehnologii avansate. Bârzava (Văliug). unde frecvenţa şi tăria vântului sunt mari. Resursele minerale Acestea sunt de două mari categorii: metalifere (feroase şi neferoase) şi nemetalifere (sare. Energia solară poate fi obţinută în toată ţara.). dar cu posibilităţi de construcţie a altora şi în aval. Energia valurilor marine. în special iarna. dar are condiţii şi în estul Câmpiei Române şi la munte. amenajări complexe ale bazinelor hidrografice şi o bună gospodărire. pe Siret (aval de confluenţa cu Bistriţa). am putea chiar exporta energia electrică. rezerve de apă pentru perioade secetoase. Podişul Transilvaniei (Gilău pe Someşul Mic. au fixat uneori 218 Universitatea SPIRU HARET . atât pentru termocentrale. Ca o concluzie generală se poate spune că resursele energetice ale României ar fi suficiente pentru necesităţile umane şi economice. unde Soarele străluceşte 2300-2400 ore pe an. apoi pe Sebeş). Se găsesc în cantităţi mari în Câmpia de Vest.000 MW.

wolfram ş.locul unor centre mari industriale: Hunedoara. care se exportă. obişnuit. există la Harghita-Băi şi Aghireş (în Podişul Someşan). Manganul. Metaliferi-Detunate). importăm. Cele mai mari rezerve (50%) sunt în Munţii Poiana Ruscăi (Ghelari. Baia de Arieş. Teliuc). sub formă de mineralizări complexe şi sunt legate mai ales de vulcanismul neogen (munţii Vulcanici. 219 Universitatea SPIRU HARET . Minereuri de fier s-au format mai ales în cadrul rocilor metamorfice. Munţii Hăghimaş (Bălan) şi relativ mult în Munţii Locvei (Moldova Nouă). Baia Mare. Caolin. Mai apare în Metaliferi (Roşia Poieni) şi în marginea Podişului Babadag (Altân Tepe). Munţii Lăpuşului (Cavnic. Iacobeni) şi puţin la Cârlibaba (Obcina Mestecăniş) şi Masivul Preluca (Răzoare). Resursele nemetalifere sunt dominate de marile rezerve de sare. Ocnele Mari ş. la Palazu Mare (neexploatabil). Băiţa.). Fondul funciar Înglobează totalitatea terenurilor ţării şi reprezintă resursa generală fundamentală a patriei. pentru ceramică. Foarte puţine mai apar în roci vulcanice. Ocna.a. Aceasta se găseşte în tot subsolul Podişului Transilvaniei. Niculiţel).a. Bauxita (minereu de aluminiu) există şi se exploatează în munţii Pădurea Craiului (Dobreşti. Plumb şi zinc există în special în Igniş şi Poiana Ruscăi (Muncelu Mic). Zlatna. Structura acestuia. Oţelu Roşu. în Metaliferi-Detunate (Săcărâmb. Munţii Dognecea (Ocna de Fier) şi lângă Constanţa. Minereurile neferoase există.a. în Subcarpaţi şi Podişul Sucevei (Cacica. Resursele sunt insuficiente şi. Reşiţa. Obcina Feredeu (Fundu Moldovei).a. tot din familia fierului. Cavnic). Govora-Râmnicu Vâlcea. Maramureşului (Baia Borşa).a. auroargintifere şi metale rare (mercur. Zece Hotare) şi puţină în Şureanu (Ohaba-Ponor). Carpaţii Orientali. dominant. Slănic-Prahova. Borzeşti ş. Baia Sprie).. Govora-Râmnicu Vâlcea ş. Baritină este puţină. după modul de folosinţă. aluminiu). mai rar de cristalin (Locva. de aceea. Nisipuri cuarţoase. Homoroade – Praid – Sovata – Sărăţel – Beclean). Roşia Montană ş. Zăcăminte dominant cuprifere se găsesc în Munţii Igniş (Ilba. la Lueta (Harghita) şi Iulia (Pod. constituie una din caracteristicile de bază ale României (vezi tabelul 8). plumb. se găseşte în Depresiunea Dornelor (Şarul Dornei. Tg. Minerale auroargintifere se află.) şi în munţii Gutin-Lăpuş (Şuior. Nistru. molibden. zinc.). Dobrogea). Din aceste minereuri se extrag: metale colorate (cupru. apărând la zi pe două mari aliniamente (Ocna Dej – Turda – Ocna Mureş – Ocna Sibiului şi altul în est. pentru sticlă. apoi în Munţii Gilău (Băişoara). la Miorcani (pe Prut) şi Vălenii de Munte (din Pintenul de Văleni). Din sare se realizează produse clorosodice la Borzeşti. la Ostra (sud-est de Rarău) şi Somova (nord de Depresiunea Nalbant). Băiuţ).

Agricol: 62% din care: • arabil = 63% (39. optimum în regiunile deluroase ar fi de 40%. Ape şi bălţi = 3. Dognecei. iar ca areale deluroase. hidroenergie în toţi munţii. ca o caracteristică a structurii fondului funciar.2%). 28% în deal şi 7% în câmpie.7% 4. Pădurea. Bărăganul (3. De câte feluri sunt resursele naturale ? (Resurse fundamentale pentru om şi resurse de bază pentru ţară). energia atomică. 15 parcuri naţionale. bauxită: Pădurea Craiului. Braşov şi în Munţii Almăj şi Aninei. cărbuni în depresiunile: Petroşani. Alte suprafeţe = 1. Pădure = 28% 3. Comăneşti.5%).5%*). Podişul Dobrogei (7%) şi Moldovei (12%). 2. 40 rezervaţii ştiinţifice. ha în anul 2000). Numai secetele pot cuprinde până la ½ din terenurile agricole (circa 7. hidroenergia. fier: Poiana Ruscăi.Tabelul 8 Structura fondului funciar Total = 23839. 3. Metaliferi. 573 rezervaţii de conservare a naturii şi 180 monumente ale naturii. de secetă.6%*) • vii şi livezi = 4% (16%*) 2. Drumuri şi căi ferate = 1.2 milioane ha. geotermală şi valurile marine).) şi 5838 mild. este repartizată inegal: 65% în munte. Retezatul şi Pietrosul Rodnei). Amenajările pentru irigat se extindeau pe 3. Câmpia Moldovei (4%). ape subterane. Care sunt principalele regiuni sau unităţi cu resurse naturale de bază ? (Neferoase în: Vulcanicii Nordici.5% din suprafaţă. Locvei. în anul 2000. cu 2. • păşuni şi fâneţe = 33% (5. Construcţii = 2.1 mil. în care intră: 3 rezervaţii ale biosferei (Dunărea.1 mii ha. din care: 1. probleme 1. Totodată. exces de umiditate.7% 6. combustibili nucleari în Apuseni şi Orientali). şi ariile protejate. dar din cauza degradărilor. Brad.9% ________________________ * calitate foarte bună şi bună În cadrul acestei structuri se impun a fi subliniate trei sau patru categorii. energia eoliană. din care 34234 miliarde ape de suprafaţă (Dunărea aduce 2000 mld. hidrocarburile. Terenurile agricole au soluri de categoria I şi II în proporţie relativ redusă (vezi tabelul 5). Regiunile cele mai lipsite de pădure sunt: Câmpia de Vest (3. Resursele de apă asigurate ating 40066 miliarde m3/an. sărăturare şi poluare. Care sunt resursele energetice ? (Cărbunii. Autoevaluare – întrebări. Pot fi amintite. Gilău. alunecări de terenuri. care ocupă aproape 28% din teritoriu. s-au udat numai 200 mii ha.7% 5. suprafeţe mari sunt afectate de eroziune prin apă şi vânt. 220 Universitatea SPIRU HARET .

13. Hăghimaş: Bălan. Subcarpaţi. Siriu – Buzău. Răzoare). 18. În care munţi se găsesc resurse energetice şi ce tipuri ? (Depresiunea Petroşani. Argeş. Enumeraţi 7 hidrocentrale de pe râurile interioare şi localizaţi-le ! (Vidra – Argeş. Bicazul Ardelean. zone de agrement). Cârlibaba. 12. 221 Universitatea SPIRU HARET . Munţii Lăpuşului: Cavnic. 9. 6. Aninei – huilă. Baia Sprie. Unde sunt localizate rezervele de gaz metan ? (Câmpia Transilvaniei. Subcarpaţi. Podişul Moldovei. estul Câmpiei Române şi la munte). Podişul Târnavelor şi Cristuru Secuiesc). Depresiunea Braşov-Baraolt – lignit. depresiunile Comăneşti. Câmpia Piteştiului. Romanaţi. 11. Obcina Feredeu: Fundu Moldovei. Ocna de Fier. Dealurile Barcău-Crasna. Câmpia Ploieşti-Târgovişte. reduce inundaţiile. Băiuţ. Depresiunea Comăneşti. Ce avantaje aduce construcţia de hidrocentrale ? (Energie ieftină. Care sunt râurile cu suite de hidrocentrale ? (Olt. Podişul Getic. Teliuc. Nistru. În ce treaptă de relief există cel mai mare potenţial hidroenergetic şi de ce ? (În munte se află 80% din potenţialul amenajabil la debite medii.4. lignit: vestul Podişului Getic. Dar în câmpie ? (Petrol şi gaze de sondă: câmpiile Română şi de Vest. în toţi munţii – hidroenergie. În care munţi şi centre există minereuri dominant cuprifere ? (Igniş: Ilba. Almăj. Boianu. huilă: Depresiunea Petroşani. Palazu Mare. Apuseni şi Carpaţii Orientali – uraniu. Tulgheş-Grinţieş). Munţii Aninei. eoliană). amenajările sunt complexe. hidroenergie pe râurile mari). Olt. 17. În care anotimp hidrocentralele funcţionează cel mai puţin şi de ce ? (Iarna. iar energia eoliană în Dobrogea. Someşul Mic. Brad – cărbune brun. unde soarele străluceşte 2300-2400 ore pe an. Lueta. Munţii Maramureşului: Baia Borşa. Paltinu – Doftana. mangan la: Şarul Dornei. hidroenergie pe Dunăre. Unde se găsesc minereuri feroase ? (Fier la: Ghelari. Iulia – Podişul Niculiţel. Băiţa. ape geotermale: Câmpia de Vest şi Câmpia Română. Metaliferi: Roşia Poieni). Subcarpaţii Getici şi de Curbură. Subcarpaţi. Dealurile de Vest. Locvei: Moldova Nouă. Crucea. petrol: Podişul Getic. se fac rezerve de apă pentru perioade secetoase. gaze: Podişul Transilvaniei. 16. deoarece alimentarea lacurilor este redusă). 5. Sadu V – Sadu). 8. Iacobeni. 10. Unde s-ar putea obţine mai multă energie electrică de tip solar şi eolian şi de ce ? (În Câmpia Română şi pe litoral. 7. Petrolul se găseşte în următoarele regiuni şi unităţi de relief (Câmpia Brăilei. Găvanu-Burdea. Văliug – Bârzava. cărbune brun: Depresiunea Almaş-Agrij. Care sunt tipurile de cărbuni şi unde sunt localizate ? (Antracit: Schela. 15. Vidraru – Lotru. deoarece muntele acumulează 80% din volumul de apă al ţării fără Dunăre). Podişul Getic. Cozla. Câmpia de Vest. Unde se găsesc combustibili nucleari în România ? (Uraniu se găseşte la: Băiţa-Plai. 14. Băişoara – Gilău. alimentare cu apă a localităţilor. Argeş. nordul Depresiunii Braşov). Subcarpaţii Getici şi de Curbură. Dar în podişuri (Lignit în: Podişul Getic. Bistriţa. Platforma continentală). StâncaCosteşti – Prut. Depresiunea Brad. energie solară şi eoliană în estul Câmpiei Române). Sebeşul).

25. 20. prin înălţimea lor. rezervaţii ştiinţifice. RELIEFUL – SUBSTRAT AL MEDIULUI NATURAL ŞI AL ACTIVITĂŢILOR UMANE Relieful şi mediul. iar regional joacă rol de barieră în calea circulaţiei maselor de aer extrem-europene. de versant. de la litoral la stepa alpină. drumuri. până la mediu subteran-carstic. 26. Relieful este suport. Dacă nu ar fi existat Carpaţii. Baia de Arieş. Carpaţii. iar valurile de popoare migratoare ar fi „măturat” de aici insula de latinitate daco-română. 22. cât şi regional. determinând regiuni climatice şi de mediu. 23. impunând etaje morfoclimatice. cum ar fi: „faţa” şi „dosul” muntelui.19. cu forma lor de coroană. În plus. Ca element de mediu. Activităţile umane se localizează tot pe suprafaţa reliefului şi multe dintre ele sunt influenţate direct de aceasta. în 222 Universitatea SPIRU HARET . Ce procent de împădurire au dealurile şi podişurile şi care ar fi procentul optim pentru mediu ? (28%. aer. Acesta din urmă este extrem de diversificat. Ce procente din teritoriu ocupă ariile protejate şi de câte feluri sunt acestea? (2. mediile de vale. există trei mari categorii de mediu: terestru. păşunifâneţe. dar în primul rând mediile locale. Ce procent deţin terenurile bune şi foarte bune folosite ca arabil. de depresiune. rezervaţii de conservare a naturii şi monumente ale naturii). datorită cercului carpatic. sau energie solară. structura: agricol 62%. au introdus etajarea tuturor elementelor de mediu. varietăţile de relief determină repartiţia tuturor elementelor naturale de mediu. reprezintă resursa fundamentală. dar şi unele aspecte umane şi economice. Ce este fondul funciar şi care este structura lui ? (Totalitatea terenurilor ţării. Aliniamentele cu iviri de sare din Transilvania (Aliniamentul vestic: Ocna Dej – Turda – Ocna Mureş – Ocna Sibiului. Roşia Montană. În România. au impus locuitorilor lor. Dominant este mediul terestru-temperat continental. 21.5%. 15 parcuri naţionale. vii-livezi ? (Circa 61% din agricol). stepele din nordul Mării Negre s-ar fi extins până în pusta maghiară. Comparaţi suprafaţa fondului funciar cu cea a ţării ! (Sunt egale). 24. iar în cadrul acestora determină varietăţi de orientare faţă de razele solare şi vânturi. Prin fragmentarea lor şi prin orientarea versanţilor şi a culmilor. Munţii Gutin – Lăpuş: Şuior. alte suprafeţe). Ce valori au resursele asigurate de apă ale României ? (40066 miliarde m3/an). ei diversifică şi mediile locale. Pe suprafaţa lui are loc interferenţa tuturor celorlalte elemente de mediu. cuprind: 3 rezervaţii ale biosferei. Carpaţii şi o parte din dealuri au scos la iveală şi numeroasele bogăţii ale subsolului. Acestea. pădure 28%. dar şi element primar al mediului înconjurător. Dar auroargintifere ? (Metaliferi: Săcărâmb. iar optim ar fi de 40%). relieful diversifică tipurile acestuia pe verticală. atât pe verticală. aliniamentul estic: Homoroade – Praid – Sovata – Sărăţel – Beclean). aici se întreţes circuitele de materie şi energie care structurează mediul. de la roci şi minereuri până la apă. acvatic şi subteran. ape. 10% construcţii. Cavnic).

conturându-se în mod deosebit şi un mediu agricol şi două medii de aşezări: urban şi rural. În cadrul mediului montan. Considerând mediul natural ca integrare sistemică regională şi locală a tuturor elementelor fizico-geografice. Ei erau. Microplaca Moesică. având o medie de 840 m. uneori depăşind pe cele din câmpie. Cel mai înalt grad de umanizare a mediului apare în câmpii. Activităţile din deal şi munte au făcut din oamenii locurilor multipli meseriaşi. în armonie cu natura. Curbură. de apă etc. din care 90% sunt sub 1500 m. Meridionalii. 223 Universitatea SPIRU HARET . pomicultor. păstor de oi. chiar determină. cojocari sau mineri şi lucrători ai pietrei. la munte. pe Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. deltaic. al podişurilor. complementarismul economic regional al mediilor geografice a învăţat aceşti oameni să facă schimburi şi comerţ. activităţi şi ocupaţii variate: agricultor în câmpie. Carpaţii au născut.timp. preocupări. păstori. al câmpiilor. viticultor. cu etaje climatice. de vegetaţie şi soluri şi cu trepte de dealuri. poziţia sectoarelor muntoase faţă de circulaţia maselor europene de aer şi după expunerea versanţilor. o mare insulă de latinitate. determinând cutremurele vrâncene. multe văi transversale. crescător de animale sau exploatator de sare în dealuri. subcarpatic. Sunt munţi de înălţime mijlocie şi mică. Au multe depresiuni şi bazinete interioare (23% din spaţiul carpatic).. Toate acestea determină câte un anume tip de utilizare a resurselor naturale şi un anume grad de umanizare a mediului pentru etapa dată. a rezultat din ciocnirea Microplăcii Transilvane. caracteristica de bază au constituit-o forma de cerc şi prezenţa multor locuri de habitat şi adăpost. podişuri şi în mediul litoral. uneori transhumant. trecători şi pasuri transcarpatice şi suprafeţe de eroziune care retează culmile carpatice. lucrător în lemn. un mediu natural specific. mediul urban este aproape total artificializat. litoral şi marin. în funcţie de altitudine. subtipuri şi varietăţi. în care locuitorii şi-au fixat aşezări multe şi stabile. miner. Carpaţii şi mediile carpatice Carpaţii sunt munţi formaţi în orogeneza alpină. o dată cu ei. o caracteristică unicat pe glob. impunându-i o structură radiar-concentrică. numai depresiunile şi culoarele de văi cunosc valori crescute de umanizare. cu Placa Euroasiatică. Dintre acestea. cu structuri diferite: Orientalii. în centru se află Depresiunea Transilvaniei. Aceste tipuri au fost pe alocuri intens transformate de om. ultima este activă şi în prezent. vânători. păstrându-se. Se situează în partea centralnord-estică a României şi au formă de cerc. Pe de altă parte. care impun la rândul lor trăsături ecologice diferenţiate. Influenţează. prinsă la mijloc. în acelaşi timp. pentru români. cu multe tipuri. În afara caracterelor amintite. agricultori. întregul sistem geografic românesc. Apusenii şi Munţii Banatului. podişuri şi câmpii exterioare. Fiecare tip de mediu se caracterizează prin anumite trăsături geomorfologice. unde s-au retras şi cei din jur pe timp de primejdie externă. Din aceste ciocniri au rezultat cinci sectoare carpatice. montan. pescari. astfel. identificăm pe teritoriul României următoarele tipuri de mediu: montan. climatice. Forma lor de cerc. subcarpaţi. Microplaca Panonică şi Microplaca Mării Negre. locul central geografic al României.

Se remarcă: văile Moldovei. Vlădeasa. cu predominarea agriculturii. Clima devine umedă şi rece. Bilbor. Presiunea umană în depresiuni este veche şi puternică. Leaota. rare suprafeţe agricole (Vatra Dornei. cu păduri de fag. depresiunile din defileul Dunării. Brezoi (Ţara Loviştei). energie şi fragmentări mari. Aceşti munţi sunt mai reci şi mai umezi pe versanţii nordici. chiar industrie adesea poluantă (Petroşani. aşezări dense. Depresiunile joase se găsesc. cu dealuri. iar versanţii domină ca suprafaţă. Timiş-Cerna. Acestea sunt: Maramureş. cer. Petroşani. Câmpeni). mai ceţos. relieful este accidentat. Baiu-Neamţu. Harghita. Gurahonţ. Ţibleş. Mediul alpin are stâncărie. Comăneşti. infiltraţia domină asupra scurgerii. Precipitaţiile ating 1000-1400 mm. cu păşuni şi pădure de fag şi conifere. care determină alunecări. Bozovici. dar coboară şi la 50-300 m acolo unde muntele ia contact direct cu câmpia sau cu dealuri joase: Măcin. Braşov. Altitudinea şi relieful împart mediul montan în patru subtipuri. în vest şi au un climat de dealuri joase: Oaş. Piatra Craiului. Este un mediu stabil. Văile sunt adânci şi înguste. Bucegi. Igniş. Brad-Hălmagiu. pajişti secundare şi. Borsec. Ceahlău. Ciuc. depresiunile intramontane şi culoarele de vale. Haţeg. limita pădurii a fost coborâtă prin defrişări sub cea normală (1800 m în sud şi 1600 m în nord). dar în arealele defrişate capătă caracter torenţial. Siriu. Zlatna ş. În unele masive. conifere şi foioase. apărând şi un mediu subalpin. Ciucaş. Comandău. Câmpulung Moldovenesc. Muntele mediu şi jos are două etaje de pădure. Gheorgheni. 224 Universitatea SPIRU HARET . Masivele cu mediu alpin-subalpin sunt: Munţii Maramureşului. glacisuri şi terase largi. diferenţiate prin temperaturi. chiar gorun. mai puţin în părţile joase. cu multe varietăţi locale după poziţie. Funcţionalitatea geosistemelor este în funcţie de pante şi de existenţa sau nu a pădurii. uneori terasări.a. Mediul depresiunilor are trei variante: înalte – deluroase.). Depresiunile mijlocii ca altitudine sunt obişnuit foarte extinse. Ecosistemele sunt de tip tundră alpină. cu pante mult înclinate. dominant. Presiunea umană aici este mică şi se manifestă prin suprapăşunat. cu ierni lungi şi strat de zăpadă care ţine până la 200 zile /an. dar şi carpen. Munţii Banatului. gârniţă. Penteleu. fiind însoţită de eroziunea solurilor. pajişti de tip tundră alpină. păduri de conifere. deosebit de populate. la poalele joase. acestea din urmă subdivizate în fag şi gorun (pentru munţii foarte joşi. au climat de munte. Braşov. Întorsura Buzăului. au multe păşuni şi terenuri agricole. Zarand. mai ales Defileul Dunării (la 70-80 m). Rodnei. care determină stabilitate. circulaţie umană intensă. altitudine şi orientare. Bistriţei. Oaş. turism şi arderea sau defrişarea tufărişurilor. gorun. Mediul culoarelor de vale se individualizează mai ales la văile mari. Suhard. Muntele Mare. În zonele cu pădure. Scurgerea apei de ploaie este rapidă. de amestec cu fag. cele din Orientali şi Curbură prezintă puternice inversiuni termice şi chiar molid. montan mijlociu şi jos cu pădure. tufărişuri. Căliman. relief glaciar şi periglaciar. sub 700 m). mijlocii (deluroase şi cu şesuri) şi joase (cu şesuri). Gutin. Semenic. majoritatea masivelor Meridionalilor. precipitaţii şi vegetaţie şi mod de folosire: alpin sau montan înalt. Zlatna. Ca element principal de mediu. Primele sunt mai mici. Giumalău. climatul este mai umed. iar cele vestice au în schimb stejar. Lăcăuţi. curenţi de aer schimbători. Suportă totodată uşoare influenţe oceanice spre vest şi continentale în estul Orientalilor.Mediul montan ocupă altitudini între circa 700 m şi 2544 m. de fag. Bihor. dar cu unele dereglări în pajiştile secundare şi în arealele cu argile.

Au o structură geologică şi geomorfologică în patru fâşii paralele orientate NV-SE: munţii vulcanici. Baraolt. Prahovei. Giurgeu şi Hăşmaşu). Buzăului. Ghimeş-Palanca. câte o treaptă mai joasă de clăbucete şi culmi: Clăbucetele Predealului. Tuhuţa şi Mestecăniş. Bixad-Tuşnad. şi curbate în exterior: a) şirul Curburii (Munţii Vrancei. Ciuc. până la Prahova). ca poziţie şi funcţionalităţi. Feredeu şi Obcina Mare – din fliş). Depresiunea Braşov este foarte populată. Borsec. Pasuri şi trecători: TopliţaDeda. cristaline (Maramureş. Tuşnad. dar este şi un teritoriu agricol. Culoarul Bran-Rucăr şi Piatra Craiului). Tarcău. Clăbucetele Întorsurii. Bicaz. numai până la nord de obcinele Depresiunii transversale a Braşovului. Clăbucetele Breţcului şi Măgura Caşin (în nord) şi Clăbucetele Doftanei. Printr-un culoar mai jos (Bârgău-Dorna-pasul Mestecăniş şi valea Moldovei) se subdivid în: Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei şi Carpaţii Moldo-Transilvani. • Carpaţii Moldo-Transilvani au o structură similară: masive vulcanice (Căliman. Şetref. două şiruri din fliş (Ceahlău. Rodna şi Suhard) şi obcinele (Mestecăniş – din cristalin –. NE-SV. Defileul Dunării (cel mai cald). în schimb. culoarele Oltului şi Mureşului. Bogata şi Racoş (peste Perşani). Gutin (Pintea). Bucegi şi Bran. Giurgeu (Gheorgheni). Întorsurii şi Comandău prezintă puternice inversiuni termice. Culmea Ivăneţu şi Muntele Furu (în sud). între ele se alungesc depresiuni sau văi longitudinale. Carpaţii Curburii sunt formaţi din trei aliniamente structurale direcţionate invers decât Orientalii. La contactul acestor trepte cu şirul mai înalt sunt şi patru depresiuni mici: Întorsura Buzăului. 225 Universitatea SPIRU HARET . Depresiunile principale sunt: Bilbor. Zugreni. Nehoiu şi Doftana. Şirul sudic. este invadat de aer continental. Rarău. care impun aici chiar conifere. Comăneşti. Neteda. nord-estul Curburii. Predeal. Harghita). mai are. Piatra Mare. Ciucaş. Gutin. Rucăr-Bran. curbat. Comandău. Bucegi-Postăvaru. Igniş. cristalini şi două fâşii de fliş. Maramureş. Domină coniferele şi fagul. iar latura externă sudică stă sub vânturi de tip foehn. Sunt compuşi din următoarele grupe de masive: vulcanice (Oaş. în exterior şi spre Depresiunea Braşov. Muntele Monteoru. care aduc ploi şi zăpadă multă în Postăvaru. Depresiunile Braşov. iar partea de vest (până la Obcina Mestecăniş) primeşte adesea şi aer dinspre Ocean. Baiu.Bistriţei. Nemira şi Berzunţ). Trotuşului. Câmpulung Moldovenesc. Oituz. Partea dinspre Braşov a şirului curbat sudic. Ciuc. Bistriţei. Munţii Bârgău). În nord se mai găseşte Depresiunea Baraolt. Gurghiu. ca şi obcinele nordice până la Nemira sunt afectate de mase de aer oceanic. Bratocea. Ca pasuri importante: Huta. dar structural. Pasurile şi trecătorile din şi spre Depresiunea Braşov sunt multe: Vlădeni. Penteleu. Predeal. Lăpuş. precum şi toate clăbucetele Braşovului. Buzău-Harţagu. cu multe oraşe şi industrie. Siriu. cristaline cu calcare deasupra (Giumalău. Dornei. Goşmanu – unii geografi adăugând şi Nemira şi Berzunţ). b) Depresiunea Braşovului şi c) şirul Obcinelor Braşovului (Perşani. Bran (toate peste şirul Curburii). Se adaugă depresiunile: Oaş. Bodoc. Stânişoarei. Podu Calului. Ţibleş. Prislop. Carpaţii Orientali se extind de la graniţa de nord până la Trotuş (după alţi autori. • Prima grupare de masive şi depresiuni stă oarecum sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice (climat bucovinean).

Bucin. Toate împreună compun trei grupări de masive: Făgăraş (Culmea Făgăraş. Frunţi şi Ghiţu). Mai au ca specific o despicătură longitudinală. au cele mai bogate precipitaţii (1400-1500 mm la Stâna de Vale în Vlădeasa). chiar cer şi gârniţă. au şi relief carstic (chei. Depresiunea Petroşani este ceva mai rece şi cu o poluare relativ ridicată. şi Vlădeasa). în nord-vest). cu Găina. Masivele din sudul acestei despicături. au fost declanşatorul transhumanţei de tip carpato-ponto-dunărean. Masivul Căpăţânii. Muntele Mare cu Gilău. Vârtop. la vest de Olt. Trecători şi pasuri: Ciucea. şi Retezat. la sud-vest de care sunt Munţii Detunatelor (o prelungire a Metaliferilor). iar pe versanţii mai umbriţi şi pe unele văi înalte sunt conifere. sub formă de masive. Munţii Mureşului. 226 Universitatea SPIRU HARET . formaţi din Metaliferi (până la râul Ampoi) şi Trascău. Jiu-Strei). dar care va deveni unul din traseele turistice montane dintre cele mai interesante şi superbe. în sud. Cindrel şi Şureanu. deşi abia depăşesc 1800 m. precum şi relieful glaciar. dar cu temperaturi mai scăzute şi cu precipitaţii şi păduri mai extinse pe versanţii nordici. iar spre nord: Plopiş şi Meseş. sub vârful Parâng) şi Transfăgărăşanul. despărţite prin falii şi defilee (Olt. Ampoi. Codru-Moma. Crişul Repede (Ciucea). foarte extinse. Cernei şi Ţarcului. cu o şosea încă slab modernizată. Păşunile alpine. Depresiunile sunt mai puţine: Brad-Hălmagiu. Depresiunile sunt mai mici şi mai puţine: Ţara Loviştei (pe Lotru şi în Făgăraş). Culoarele principale de vale: Arieş. Pădurea Craiului şi Trascău.). Câmpeni – Abrud. Apusenii au şi un extins relief carstic. cu mai multe pajişti secundare spre sud. Munţii Apuseni. Suprafeţele de bordură şi Nivelurile carpatice de vale). Depresiunea Haţeg se continuă la marginea muntelui cu Depresiunea Hunedoara şi Culoarul Orăştiei. Zlatna şi Borod. deoarece se află în calea vânturilor de vest. Lainici (pe Jiu). pasul Urdele (cel mai înalt din ţară. iar în vest comunică spre Culoarul Bistrei. ca şi râul. între ele pătrunzând golfuri de dealuri şi chiar de câmpie. se întâlnesc cu claritate cele patru subtipuri. Godeanu. în sud-est şi Munţii Lotrului. în nord). iar către E-SE sunt şi multe pajişti stepizate sub influenţa foehnului. la poale se găsesc păduri de gorun. Sus pe culmi apar pajişti subalpine. Vălişoara. Munţii Apuseni închid cercul carpatic în vest. est-vest. Sub aspectul mediilor geografice. care continuă cu Pasul Merişor. Jiul de Est şi de Vest şi Cerna. Codru-Moma şi Pădurea Craiului. 2141 m. au o structură geologică mozaicată (cu masive cristaline. fenomen unificator etnic şi lingvistic românesc. Buceş.Carpaţii Meridionali (Alpii Transilvaniei) au o structură liniară vest-est. în special în Bihor. Podul palmei îl formează trei masive mai înalte ce trec uşor de 1800 m (Bihor. pe care s-au axat văile Lotru. compusă din trei mari masive cristaline. De-a lungul Mureşului se alungesc curbat. „Degetele” palmei. Suprafeţele medii. Depresiunea Petroşani. Gurahonţ. Retezat (Munţii Vâlcan şi Mehedinţi. Parâng (Masivul Parâng. Sunt cei mai înalţi munţi ai noştri (vârfurile Moldoveanu 2544 m şi Negoiu 2535 m). Pe partea estică. vulcanice şi de roci sedimentare vechi şi cu roci mai noi în depresiuni şi culoare) şi una geomorfologică palmată. Depresiunea Haţeg şi bazinete mai mici ca Oaşa (pe Sebeş). se extind spre vest şi nord. Aici se păstrează cel mai bine suprafeţele şi nivelurile de eroziune carpatice (Pediplena carpatică. peşteri etc. Masivul Iezer şi masivele mai mici Cozia. prezintă fenomenul de foehn. Către vest se întind munţii: Zarand. Trecătorile sunt adânci şi pasurile înalte: Turnu Roşu-Cozia (pe Olt).

În depresiuni apar pajişti şi suprafeţe agricole. mai ales Poiana Ruscăi şi Semenic. ar fi împădurite cu gorun şi carpen. cu formă de mare cupolă. de care îl despart Culoarul Bistrei şi pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. nisipuri). iar în nord apar mai rar chiar mase de aer scandinavo-baltice. iar în părţile mai joase au fost introduse agroecosisteme. între văile Moldova şi Motru. Subcarpaţii şi mediul subcarpatic Situaţi între altitudini de 300 şi până la peste 1000 m. acesta din urmă cu două etaje. Cele mai extinse suprafeţe le ocupă dealurile. unul între 300-500 m şi altul la peste 500 m. Presiunea exercitată de om – Subcarpaţii fiind una din cele mai populate regiuni – a condus însă la extinderea pajiştilor stepizate. chiar viţă-de-vie în defileul Dunării. în Vrancea. dar şi majoritatea depresiunilor.Culmile netezite de suprafeţele şi umerii de eroziune din Gilău-Muntele Mare şi din Bihor sunt acoperite de case risipite. iar părţile joase stau sub influenţa climatului submediteranean (bănăţean). dealurile. deşi cu o masivitate relativ mare. inclusiv zăpadă bogată. înconjurată de depresiuni şi culoare largi. Poala acestor munţi coboară la 70-100 m în defileul Dunării şi la 300 m către Dealurile Vestice. păşuni şi chiar suprafeţe agricole. Subcarpaţii Moldovei stau sub influenţe continental-estice şi nord-estice. iar pe versanţii văilor înguste domină gorun şi făgete. gârniţă şi multe elemente sudice. Întregul complex muntos bănăţean primeşte multe precipitaţii. Subcarpaţii Curburii suportă. Aceste procese de degradare sunt stimulate şi de dominarea rocilor moi (argile. aici vegetând bine liliacul sălbatic şi alte plante sudice. marne. Li se adaugă şi Culoarul Timiş-Cerna. fiind cel mai lung (144 km) şi mai măreţ din Europa. dar şi cer. Munţii Banatului şi Poiana Ruscăi sunt cei mai mici dintre Carpaţi. iar în rest stau sub influenţa fenomenelor de foehn şi chiar submediteraneene. influenţe estice. Mediul de dealuri se remarcă prin pante şi fragmentări accentuate. pe pajişti secundare. Ei fac tranziţia între mediul montan şi mediile podişurilor şi Câmpiei Române. dar şi de către despăduriri. Se află cu 1000 m mai jos ca Munţii Ţarcu. păşunat intensiv. în general mai aride. Subcarpaţii Getici primesc mai multe influenţe sudice. uneori şi de arături. în părţile mai înalte se găseşte amestec de gorun şi fag sau numai fag. uneori şi stejar pedunculat (în sud). Au o structură în trei trepte. Are o temperatură medie anuală de 11˚C (ca şi sudul Câmpiei Române sau Dobrogea). Defileul Dunării este unicat. Subcarpaţii reprezintă şiruri de dealuri şi depresiuni care încing ca un semicerc exteriorul Carpaţilor Orientali. gorun şi tei spre bază. Mediul subcarpatic este influenţat şi de poziţia subregiunilor sale. Pădurea din Munţii Banatului şi Poiana Ruscăi se compune din fag şi pâlcuri de conifere (Semenic). 227 Universitatea SPIRU HARET . Relieful impune două subtipuri principale de mediu: de depresiune şi de deal. În stare naturală. Masivul Poiana Ruscăi este unitar. cu alunecări de teren şi o intensă eroziune a solurilor. Munţii Banatului apar ca o punte de legătură cu Balcanii. Pe suprafeţele sale de culme se găsesc împrăştiate sate. de Curbură şi Meridionali. Au două depresiuni importante: Bozovici şi ReşiţaCaraş şi câteva mai mici pe defileul fluviului.

conglomerate): Pleşu (911 m) şi Pietricica (740 m). între Trotuş şi Dâmboviţa. mai reci. plus Culoarul subcarpatic extern Moldova-Siret. mai multe aliniamente de anticlinale şi sinclinale. Astfel. Culoarul Moldova-Siret formează o altă unitate regională a acestor Subcarpaţi. şi de mase scandinavo-baltice. pajişti stepizate şi multe aşezări. depresiunile s-au format prin eroziune diferenţială. cu largi terase şi glacisuri. altitudini medii. Depresiunile subcarpatice moldoveneşti au un mediu de şesuri extinse. iar la est de Slănicul de Buzău li se alipesc şi dealuri cu structură piemontană (şirul Blăjani-Zăbrăuţ). sunt formaţi din trei mari depresiuni. Subcarpaţii Buzăului (cu pinteni montani 228 Universitatea SPIRU HARET . care i-au născut. precipitaţiile sunt mai reduse. agricole. formate din culmi perpendiculare pe munte şi cu straturi monocline. Structural. Şirurile de dealuri s-au conturat o dată cu formarea şi înălţarea anticlinalelor pe care se suprapun. stau sub influenţe continental-nord-estice. ca Muscelele Argeşului. Sunt cei mai complecşi. Râurile Teleajen şi Slănic separă trei sectoare cu structuri diferite: Subcarpaţii Prahovei şi Dâmboviţei (cu mai puţine depresiuni. sau către Ucraina şi Polonia. Subcarpaţii Moldovei. De asemenea. care închid depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. se găsesc mănăstirile Agapia. cu rare păduri de gorun. formate din roci mai dure (mai ales. cu lunci şi terase largi. Neamţ şi Secu. şi temperaturile mai ridicate (9-10˚C în sud şi 8-9˚C în nord). Şirurile de depresiuni se axează pe sinclinale şi sunt de două feluri: subcarpatice şi intradeluroase. Aici. Relieful Subcarpaţilor este de tip tectonic. dar şi mai umede. mai ales iarna. extinşi între văile Moldova şi Trotuş. Subcarpaţii Curburii. Există şi excepţii. în parte chiar Depresiunea Vrancei. mai ales sub munte). circa 600 mm. care îi subîmpart în trei subregiuni. la care se adaugă multitudinea de sate şi unele oraşe. fiind mai adăpostite. Există şi excepţii. iar în sudul lor sunt Subcarpaţii Tazlăului. În schimb. fiecare lipită de ramura carpatică ce i-a născut. Dealurile se dispun oblic pe munte şi se reunesc în două mari culmi. cu un climat primăvăratec. depresiunile şi culoarele de vale ocupă un spaţiu echivalent cu cel al dealurilor. Complexitatea le este dată de structură: pinteni montani. Prima culme se continuă către SE cu dealurile mai mici Corni şi Runcu. spre Transilvania şi Maramureş. au un mediu natural mai blând. arături. pajişti. care impun mai multe şiruri de depresiuni şi dealuri (cel puţin câte două). Deosebirile între ele constau în poziţie. cei mai înalţi (o medie de 700-800 m şi maximum 996 m în Măgura Odobeşti). structură. aici aflându-se şi Borzeştii lui Ştefan cel Mare. tipurile de depresiuni şi de dealuri etc.Depresiunile subcarpatice. ele aflându-se în faţa vânturilor de est. numărul şirurilor de dealuri şi depresiuni. tivesc Carpaţii Curburii. Pe sectoare. un unicat în cadrul Subcarpaţilor. Toate aceste trei unităţi formează Subcarpaţii Neamţului. vie. cei mai laţi şi singurii care în exterior ating câmpia. iar partea lor de nord este afectată. În Depresiunea Neamţ. care pătrund în interiorul lor (pintenul de Văleni şi cel de Homorâciu). aici. urmele cetăţii Neamţului şi satul lui Creangă. sunt dominate de pomi. unde pâlcuri de conifere coboară până pe marginile lor. chiar stejar pedunculat. Subcarpaţii prezintă şi alte particularităţi. Depresiunea Tazlău are sare şi petrol. plus depresiunile lărgite de râuri în lungul lor. fiind urmat de drumuri importante. ce reunesc Depresiunea TazlăuCaşin şi Culmea Pietricica. cum este Depresiunea Soveja.

Muscelele Argeşului au dealuri mai înalte sub munte (Chiciora – 1218 m). Sporeşti. În afară de dealuri. dar mai puţin decât în Subcarpaţi. cultivate. cu multe culturi şi pajişti. au şi anumite influenţe submediteraneene. Rocile friabile favorizează intense procese de eroziune şi alunecări îndeosebi pe suprafeţele despădurite sau arate. Prezintă trei şiruri de depresiuni de contact: sub munte (Jiblea. care au formă de culmi şi de coline. cei mai mici din toţi Subcarpaţii (Bran 333 m. Se extind între râurile Motru (depresiunea subcarpatică Baia de Aramă) şi Dâmboviţa. restul Subcarpaţilor sunt dominaţi de fenomene de foehn. terase extinse şi glacisuri marginale. dar mai păstrează pajişti. ele au mai mult caracter de dealuri de podiş. sub aspectul mediului. Dealurile de Vest şi Dobrogea. Cândeşti şi Câmpulung). Se subdivid în: Subcarpaţii Olteniei (până la Olt) şi Muscelele Argeşului. pajişti. Subcarpaţii Getici sunt cei mai mici. de unde şi mai multe pajişti stepizate. Subcarpaţii Vrancei (cu 2 şiruri de depresiuni şi cu dealuri externe piemontane). cu dealuri de tip muscele în nord şi de tip cutat în sud. în parte. o depresiune intradeluroasă – Târgu Jiu-Câmpul Mare.) şi sub Podişul Getic (Curtea de Argeş). Arefu. Acestea din urmă se caracterizează prin lunci largi. Subcarpaţii Vâlcii (până la Olt. Partea de est a Subcarpaţilor Vrancei stă sub influenţe continentale estice. cu înălţimi dominant peste 800 m. mai ales pe versanţii nordici. Dealurile Olteţului şi depresiuni de contact cu Podişul Getic aproape insesizabile. podişurile includ multe depresiuni şi culoare de văi. la care se adaugă. prezintă amestec de fag. un şir de contact cu Podişul Getic). Podişul Getic şi Podişul Mehedinţi. Se deosebesc. Relieful deluros al podişurilor este fragmentat dens. două tipuri generale de medii: de deal. la contactul miocen-pliocen (Cepari ş. în Depresiunea Soveja cresc şi conifere. 229 Universitatea SPIRU HARET . mai rar păşuni. de depresiuni şi de vale.şi 4-7 şiruri de depresiuni). terenuri agricole.a. au şi multe aşezări. Celelalte dealuri. cu influenţe submediteraneene. înălţimile lor aliniindu-se în vechiul plan morfologic din care au provenit prin fragmentare de către râuri. Subcarpaţii Olteţului (până la Bistriţa Vâlcii). cu păduri de fag. gorun. În Subcarpaţii Olteniei se disting trei sectoare: Subcarpaţii Gorjului (până la Gilort). Pantele versanţilor sunt variate şi divers orientate. Depresiunile au fost despădurite. între ele depresiunile Ocnele Mari şi Olăneşti). astfel. cu Depresiunea Horezu. carpen. foarte reci iarna. Săcel) – cu 3 şiruri de depresiuni (unul subcarpatic – Baia de Aramă-Tismana-Novaci. uneori şi pâlcuri de păduri. Ecosistemele naturale au fost reprezentate prin păduri de gorun. Primele posedă încă şi păduri. ca altitudine medie. Cu mici excepţii (Podişul Getic şi. dar coboară mult către Podişul Getic. Au un climat de adăpost. mai ales în Subcarpaţii Prahovei. Au un mediu de adăpost în depresiuni. Podişurile şi mediile de podiş Podişurile din România se situează în interiorul Carpaţilor (Podişul sau Depresiunea Transilvaniei) şi la exteriorul lor: Podişul Moldovei. Pintenii montani au un mediu mai rece. Aici au fost primele capitale ale Ţării Româneşti (Curtea de Argeş şi Câmpulung). Seamănă ca mediu cu Subcarpaţii Prahovei. Dobrogea).

El subînglobează şi un deal izolat. pe părţile mai joase. Secaş. păşunile şi unele arături. cu agrosisteme. Dobrogeană (sub influenţă nord-estică şi parţial pontică) şi sudică sau Getică (podişurile Getic şi Mehedinţi. Acestea sunt: Almaş-Agriş (sub Meseş). Depresiunile marginale podişurilor au caracter submontan. carpen). Sălişte-Sibiu. iar precipitaţiile sunt mai regulate. Are şi domuri cu gaze. Podişul Someşan are o altitudine de 600 m. Domină pomii fructiferi. începând de jos în sus. suportă însă din plin influenţele centrilor barici extrem-europeni. Are o climă uşor mai răcoroasă vara. mai puţine viscole. climă şi tipuri de mediu. Podişul Târnavelor este situat la sud de Mureş. sunt instabile. decât alte podişuri. Podişul Transilvaniei. mai puţin spre vest. gârniţă. Acest podiş se remarcă şi prin cele trei culoare largi de vale orientate est-vest: Mureşul. în mod deosebit pe pante. podişurile sunt mai puţin influenţate direct de Carpaţi. Podişul este larg deschis către vest. Cele cinci subregiuni ale sale prezintă diferenţieri structural-morfologice. motiv pentru care i s-a spus câmpie. Şi aici sunt domuri gazeifere. Pe centru prezintă multe alunecări. de la Harghita până sub Munţii Lăpuşului. mai rar vestică şi estică). gorun. suportând influenţe vestice. se pot contura cinci regiuni morfo-climatice de podiş: Central-Transilvană (cu influenţe oceanice şi adăpostită de Carpaţi). a fost mai erodată. cu influenţă submediteraneană. Turda-Alba Iulia. fiind înşirate sub Apuseni şi Meridionali. Huedin. Gilău-ClujIara. care stau exact în faţa vânturilor de vest. dar şi de nord-vest (mai reci). uneori şi din nord-vest (scandinavo-baltic) şi chiar dinspre vestul Mediteranei. Făgăraş. Acestea au fost înlocuite. Feleacul. are roci ceva mai dure (calcaroase). culturi. Estică-Moldavă (sub influenţa nord-estică şi nordică). Relieful se compune din coline rotunjite. în vest viţă-de-vie. dar şi uşoare deosebiri de mediu. În sud şi nord. în depresiuni şi văi. pe unde pătrund mase de aer atlantic. dealurile sale fiind arate şi în părţile superioare. văi cu lunci extrem de largi şi mlăştinoase. Aliniamentul Dej-Turda-Ocna Sibiului are şi iviri de sare. stejar pufos şi brumăriu. Suportă parţial influenţele fenomenelor de foehn ale Munţilor Apuseni. în funcţie de poziţia faţă de munţi şi faţă de circulaţia maselor de aer. influenţe foehnale şi iarnă cu geruri mai mari în depresiunile Sibiu-Făgăraş. Vestică (Dealurile de Vest. locurile respective fiind mai înalte şi păstrând ceva mai multă pădure (fag. Apare ca o mare depresiune deluroasă adăpostită de munţi către est.amestecat cu fag pe dealurile mai înalte (cu excepţia Dobrogei şi sudul Dealurilor de Vest) şi cu cer. Câmpia Transilvaniei. iar în vest se resimt mai mult influenţele foehnale (creşte bine viţa-de-vie). rămânând la altitudini mai joase (450-550 m). Sub aspect climatic. cu iazuri şi versanţi care prezintă multe alunecări. formată dominant din argile şi marne. în parte chiar Hârtibaciul. aproape fiecare formând câte o regiune climatică. iar altitudinile sale cresc de la circa 450-500 m în sud-vest (Podişul Secaşelor) la peste 700 m în Podişul Târnavei Mici şi Podişul Hârtibaciului. Toate se caracterizează prin terase largi. în raport cu Subcarpaţii. nord-est şi sud. Subcarpaţii Transilvaniei se găsesc sub lanţul vulcanic. Târnava Mică şi Mare. Are funcţionalitate de câmpie. Se evidenţiază prin şiruri de depresiuni şi şiruri de dealuri paralele 230 Universitatea SPIRU HARET . care. fiind afectate şi de mase de aer vest-mediteraneene). După structura geomorfologică.

Măgura Şimleului ş. În partea lor de vest. Înălţimile sunt de 450-500 m. trecând şi Siretul printr-o culme foarte alungită – Culmea Siretului (cu Dealul Bour. viile având condiţii bune până la Someş. sau calcare dure similare celor din Apuseni: Culmea Codrului. chiar stejar pedunculat. ele nu apar unitar. prin dealuri piemontane. Podişul Moldovei are un mediu influenţat direct de mase de aer continental estice şi nord-estice. apar iviri de sare. sub influenţa muntelui. Eroziunea mai puternică în arealul nord-estic. iar pe graniţă atinge Prutul (Dealurile Ibăneşti). 231 Universitatea SPIRU HARET . dar ating 1080 m (Dealul Becheci din Subcarpaţii Târnavelor) şi 974 m în Dealul Breaza (Subcarpaţii Lăpuşului). dar şi a maselor de aer vestice şi nord-vestice (în nord). dar mult mai joşi. formate din şisturi cristaline. de 500-800 m. ci cu două subregiuni: Dealurile Crişanei şi Silvaniei (cu două sectoare: Dealurile Crişanei şi Podişul Silvaniei) şi Dealurile Banatului. Masivul Preluca. în nord. Se subîmpart. Domină cuestele. depresiunile-golf. care impun aici un climat „bucovinean”. culoare mari de vale cu şesuri extinse (Siret. terase şi lunci largi. Ca poziţie. În afara influenţelor vestice. uneori fag. marne şi nisipuri. toate înclinate spre sud-est. Târnavelor. care stau. Dealurile şi Depresiunile Vestice sunt afectate direct de influenţe vesticeatlantice. dar se atinge 688 m în Dealul Ciungi (cea mai mare altitudine din Podişul Moldovei). climatic. în următoarele grupări de dealuri şi depresiuni: Subcarpaţii Homoroadelor. cu două mari depresiuni (Baia Mare şi Şimleului) şi cu multe măguri cristaline (500-800 m). Se compune din argile. culturi multe de cartof şi furaje şi pâlcuri de gorun. întrerupând continuitatea Dealurilor de Vest. marne şi nisipuri (Câmpia Moldovei). Acestea ţin de Dealurile Vestice. se ivesc însă şi măguri mai înalte. Înclinarea monoclină a straturilor de roci dure determină văi şi interfluvii asimetrice (cueste). mai secetoase. cu păşuni. şi nu de munte.cu muntele. Din loc în loc. care pătrund în interiorul Apusenilor şi Banatului. roci vulcanice. deşi altitudinile medii sunt de numai 200-300 m. fără depresiuni paralele muntelui şi fără o structură cutată. totuşi suprafeţele agricole domină aceste dealuri. Aici. de la râurile Homoroade până la Someşul Mare. gresii şi calcare. Şaua Bucecea şi Dealu Mare-Hârlău). Climatul său poate fi numit bucovinean. În vest de Siret prezintă şi depresiuni largi (Rădăuţi). Muscelele Năsăudului şi Subcarpaţii Lăpuşului. ca regionare. de la sud la nord. dominat de argile. Deşi au rămas multe pâlcuri de pădure cu gorun. Înălţimile medii ale dealurilor sunt de 700-800 m. Mureşului. Podişul Sucevei se află în nord-vest. Podişul Silvaniei. mai ales spre nord.a. a condus la delimitarea a trei subregiuni. care diferă şi ca mediu. În dreptul Munţilor Zarand. iar Podişul Silvaniei. precipitaţiile cresc la 700-750 mm/an. apar ca un fel de subcarpaţi. câmpia ia contact direct cu muntele. iar în nord-vest şi sud (podişurile Sucevei şi Bârladului) are şi straturi mai dure. şi pe cele baltice. dar există şi alunecări. Porţiunea de la nord de râul Barcău se lăţeşte mult. căpătând aspect net de podiş. iar mediul este mai răcoros. şi de mase nord-baltice (mai umede şi mai reci). Bistriţei. ca o singură regiune. La sud de Barcău apare o altă caracteristică. De aceea. Dealurile Banatului suportă şi influenţe submediteraneene. iar în nord. Suceava) şi două podişuri (Dragomirnei şi Fălticeni).

include: munţi joşi hercinici (Măcin). Părţile mai înalte din nord. cu 350-200 m. podişuri cu vechi curgeri de lave (Niculiţel). Colinele Tutovei (între Tutova. Niculiţelul. 150-200 m. şi pontice. mai puţin Măcinul. podişuri structurale pe calcare orizontale (Dobrogea de Sud). în medie sub 100 m). dar este mult mai joasă. gârniţă. Babadagul. uneori vegetaţie halofilă. o culme lungă pe stânga Bârladului. formate din culmi înguste şi paralele înclinate lin către sud şi sunt foarte fragmentate. geologice şi de relief. Podişul Olteniei în sud-vest (cu văi adânci. de silvostepă şi de pădure în Cozancea. Podişul Dobrogei. Dobrogea Centrală (cu şisturi verzi la suprafaţă) şi Dobrogea de Sud (cu cel mai vechi fundament. Dealurile Fălciului. Dobrogea Centrală are o parte mai înaltă – Podişul Casimcei – şi una mai joasă în est – Podişul Istriei (de 150-40 m). podişuri de peneplenă retezată în şisturi verzi (Dobrogea Centrală). domină suprafeţele agricole şi o puternică eroziune a solurilor. între Bârlad şi Prut. Depresiunea Huşi-Elan. cele mai multe terenuri sunt însă agricole. Podişul Cobadin-Negru 232 Universitatea SPIRU HARET . cu uşoare influenţe vest-mediteraneene. din centru şi chiar Podişul Oltinei din sud-vest. în sudul acestora. Podişul Babadag. Mediul său natural. Valea arcuită a Bârladului îl subîmparte în patru unităţi: Podişul Central Moldovenesc. despărţite de Dealul Cozancea. Mai este numită şi Câmpia Jijiei şi se subdivide în Câmpia Başeului (sau a Jijiei Superioare) şi Câmpia Bahluiului. Podişul Niculiţel. părţile înalte ale Dealurilor Tulcei.Câmpia Moldovei seamănă cu Câmpia Transilvaniei. şi în parte mai sunt. în parte şi alpină). cel mai complex ca geologie şi relief (mai ales în nord). sub 200 m. stejar pufos şi brumăriu şi arţar). de păduri cu stejar pufos şi brumăriu. Suprafeţele mai joase au silvostepe. dar prezintă şi altitudini sub 100 m. mai joasă. sunt delimitate de două falii importante (Peceneaga-Camena şi Hârşova-Ovidiu) în trei subregiuni: Dobrogea de Nord (cea mai complexă şi dominant hercinică. Depresiunea Nalbant şi Dealurile Tulcei – şi cel sudic. înclinate spre sud şi cu mai multă pădure. au fost acoperite. Dobrogea de Nord e cea mai înaltă (maximum 467 m). înguste şi seci cu limanuri fluviatile). 265 m. În prezent. Este dominat de cueste. inclusiv tufărişuri submediteraneene. Cu excepţia porţiunilor care trec de 400 m şi care au avut şi mai au în parte un mediu de pădure (cu gorun. a fost total transformat în agricol. cu pâlcuri restrânse de stejar pedunculat. agricolă. podişuri joase de litoral şi faleze (Podişul Istriei şi Podişul Mangaliei). şi cea de Sud. dealuri şi depresiuni cu pedimente şi inselberguri (Dealurile Tulcei şi Depresiunea Nalbant). mai jos şi mai neted. Structurile sale generale. cu multe vii. Mediul dobrogean este de tip temperat continental spre excesiv. dar cu o suprafaţă structurală determinată de placa orizontală a calcarelor sarmatice). chiar de stepă. Dobrogea sudică are patru unităţi: Podişul Carasu în nord (cel mai jos. care are către Prut o lungă depresiune deluroasă. cu un maximum în Dealul Cozancea. ca şi versantul vestic dunărean. Bârlad şi Siret). În prezent. iar în Depresiunea Elan. restul a fost un mediu de silvostepă. dar şi terenuri cu plante halofile. podişuri de calcare (Babadag). Are folosinţă de câmpie. iar în est. Podişul Bârladului scade de la circa 500 m la 200 m în sud. cu suprafeţe interfluviale largi. se află Podişul Covurlui. urmează Dobrogea Centrală. cer. tei şi alte elemente sudice. stepe. Dobrogea de Nord se compune din două aliniamente de unităţi: cel nordic – Munţii Măcinului. Altimetric.

Pădurile rămase sunt din gorun. ocupând 28% din teritoriu. favorabile proceselor de tasare. gârniţă. Ecosistemele de stepă. Dealurile Jiului. atunci mediul de câmpie se extinde şi peste „câmpiile” Moldovei şi Transilvaniei. fragmentarea relativ mare şi eroziunea puternică. Podişul Olteţului. grânarele ţării. ca şi peste sudul puţin fragmentat al Podişului Getic. 233 Universitatea SPIRU HARET . relief şi folosinţă agricolă. în funcţie de secete şi anii ploioşi. Oltul. Înălţimile sale de 500-650 m. se subîmparte în şapte unităţi: Podişul Cândeşti. cu vânturi uneori puternice şi cu multe variante impuse de relief şi poziţie. Podişul Getic este foarte extins şi de tip piemontan. Podişul Getic şi Podişul Mehedinţi. sau centrul şi sudestul Dobrogei – cu altitudini medii până la 180-300 m. este un grânar.Vodă în sud (suprafeţe netede interfluviale mai extinse) şi Podişul Mangaliei. deşi sunt alăturate şi dominate de acelaşi climat submediteranean. Pânzele freatice sunt oscilante. având deasupra o groasă pătură de pietrişuri. ca şi netezimea culmilor cristaline şi poziţia subcarpatică îl aliniază regiunilor de podiş şi dealuri. Câmpiile şi mediul de câmpie Câmpiile reprezintă cele mai joase suprafeţe majore de uscat. de deflaţie şi acumulare. clima. spre mare (mai jos. dominate de loess. Depozitele superficiale sunt foarte friabile. fiecare suportă alte influenţe climatice externe. Dealurile Argeşului. cer. Mediul de câmpie. După discontinuităţile impuse de culoarele văilor principale (Argeş plus Argeşelul. generând exces de umiditate. Solurile sunt foarte sărace. pe care s-a construit barajul actual. 80-30 m). Se desparte de Podişul Mehedinţi prin Culoarul depresionar. şi anume. cu un carst extrem de variat şi multe roci golaşe. unde pădurea se mai găseşte şi pe platouri. Agrosistemele instalate în locul pădurilor sunt dominate de livezi şi pajişti. sufoziune. între care depozitele superficiale. pe lângă relief. Ele se extind în sudul (Câmpia Română) şi vestul ţării (Câmpia de Vest a României). rar fag pe dealurile înalte de la est de Olt. ca şi în funcţie de densitatea fragmentării. vegetaţia. ca expresie a acestora. Podişul Cotmenei. argile şi nisipuri. gârniţă. Podişul Mehedinţi este foarte restrâns ca suprafaţă. Prin poziţia lor. cu pante reduse sau inexistente. În prezent. silvostepă şi pădure cu cer şi gârniţă au fost înlocuite cu agrosisteme care impun azi nota dominantă a peisajului. sunt foarte diferite prin geologie. La contactul cu Subcarpaţii Getici urcă până la 500-700 m şi coboară la 200-300 m lângă Câmpia Română. carpatică: două benzi externe din şisturi cristaline şi una la mijloc din calcare vechi şi dure. se ridicau din şisturile sale cristaline. Podişul Motrului şi Podişul Bălăciţei. Mai trebuie amintit că Porţile de Fier dunărene. care ţine mai mult de Podişul Getic. când se pot ridica la suprafaţă. Dacă ne referim la funcţionalitatea principală a câmpiilor. pânzele freatice şi. uneori fag balcanic (pe calcare) şi tufărişuri submediteraneene. dar pe versanţii văilor au rămas păduri de gorun. Jiul plus Gilortul şi Huşniţa-Motru). cer. în care domină porumbul. nisip şi aluviuni. Clima este călduroasă şi relativ uscată. mai este influenţat şi de alte elemente. bănăţean. dar are o structură aparte.deluros Drobeta-Coşuştea.

Dacă ne referim numai la cele două mari câmpii ale României, se remarcă un mediu temperat continental, dar cu influenţe oceanice în Câmpia de Vest şi dominant continentale în Câmpia Română. În cadrul acestora se mai individualizează două categorii de submedii determinate, pe de o parte, de poziţia şi extinderea fiecărei câmpii faţă de centrii barici şi, pe de altă parte, de tipul genetic al fiecărei unităţi de câmpie. În primul caz, Câmpia de Vest are un climat bănăţean în sud (cu influenţe vestmediteraneene) şi este uşor mai rece în nord (uşoare influenţe scandinave). Câmpia Română este secetoasă la est de Bucureşti (influenţe est-europene), uşor mai caldă şi cu tendinţe stepice în Oltenia (influenţe central-mediteraneene) şi ceva mai umedă în partea centrală (Câmpia Teleormanului – unde se interferează influenţele estice şi vestice cu cele sudice). După geneza reliefului, deşi se spune că uniformitatea domină câmpiile, se disting relativ multe subtipuri. De bază, pentru mediu, rămân însă următoarele: câmpiile subdeluroase (de glacis, piemontane şi uneori de terase), câmpiile subsidente (împreună cu luncile) şi câmpiile zise tabulare (care pot fi piemontan-terminale şi de terase). Primele sunt uşor înclinate, uscate, cu soluri mai erodate şi un climat ceva mai umed. Câmpiile subsidente şi luncile au pânză freatică aproape de suprafaţă, iar râurile uneori le aluvionează. Cele tabulare sunt netede, cu apă freatică adâncă, dar în anii foarte ploioşi pot avea exces de umiditate din lipsă de scurgere. Câmpia Română este a doua mare regiune a României, după Carpaţi. Are o lungime (paralelă cu Dunărea) de 600 km, cu o lăţime maximă de 140 km (între Piteşti şi Zimnicea) şi minimă de 20 km (în vestul Olteniei). Înclină uşor către sud şi est, cu excepţia arealului dintre Siret şi Prut, unde coboară spre sud. Râurile urmează aceste înclinări. Înălţimile oscilează între 5 şi 350 m. Cele mai multe suprafeţe sunt acoperite cu loess, gros de 4-40 m. Uneori apar şi nisipuri eoliene (în Oltenia, Bărăgan, Câmpia Tecuciului). Relieful neted, Dunărea, complementarismul funcţional cu alte regiuni geografice şi clima au favorizat o profundă transformare a mediului Câmpiei Române, care a devenit, din grânarul ţării, şi regiunea cu cea mai multă industrie, populaţie, concentrarea principalelor căi de comunicaţii, cele mai multe oraşe, inclusiv capitala. Tipurile genetice principale de câmpii sunt: câmpii piemontane (parte din Câmpia Romanaţi, Boianu, toate cu pietrişuri aduse din Carpaţi, apoi Burnasul - cu pietrişuri venite din sud –, Câmpia Târgovişte – Ploieşti, Câmpia joasă a Râmnicului), câmpii de glacis (Câmpia Istriţei, Câmpia înaltă a Râmnicului, Câmpia Covurluiului), câmpii de terase (cea mai mare parte a Câmpiei Olteniei, Câmpia Piteşti, Câmpia Tecuci), câmpii de subsidenţă (Titu-Pucheni-Sărata-Buzău-Călmăţui-Siretul inferior), câmpii piemontan-terminale (Găvanu-Burdea, Vlăsia şi cea mai mare parte din Bărăgan). Toate aceste câmpii, de origini diferenţiate, care, prin caracteristicile lor, impun propriul lor mediu, se reunesc în cinci subregiuni: Câmpia Olteniei, Câmpia Teleormanului, Câmpia Ialomiţei, Câmpia Bărăganului şi Câmpia Buzău-Siret. Câmpia de Vest a României se alungeşte nord-sud pe circa 500 km la graniţa de vest. Lăţimile sale variază între 120 km (în sudul Mureşului) şi 10 km (la nord de Oradea). Este de trei ori mai mică decât Câmpia Română şi mai uniformă ca înălţime (între 80-180 m) şi ca structură genetică. Lângă dealuri se găsesc variate câmpii de glacis (Ardud, Tăşnad, Barcău, Miersig, Cermei şi, în sud, câmpiile Buziaş şi
234

Universitatea SPIRU HARET

Bârzavei); urmează câmpiile de subsidenţă, zise şi joase (Someşului şi Ierului, câmpia joasă a Crişurilor, Arancăi, Timişului şi Lugojului). Al treilea tip genetic îl constituie câmpiile piemontane (Câmpia Carei, construită de Someş şi Tisa, şi Câmpiile Mureşului, separate la rândul lor după altitudine în: Vinga, Nădlac, Jimbolia, Arad şi Arancăi). Specificul, ca mediu, este impus de câmpiile joase de subsidenţă în opoziţie cu cele înalte (de glacis şi piemontane). Primele domină ca suprafaţă, au pantă foarte mică, ce impune râurilor o scurgere extrem de lentă, albii puţin adânci şi inundaţii dese. Până acum circa 250 de ani, când au început lucrările de regularizare a scurgerii apelor, suprafeţe extinse din aceste câmpii deveneau periodic o „mare albă”. Îndiguirile şi canalele, executate în timp îndelungat, au transformat aceste câmpii, din păşuni şi mlaştini, în terenuri arabile foarte fertile. Câmpiile zise înalte au avut iniţial ecosisteme de pădure de stejar; ele sunt drenate natural, inundaţiile afectează numai luncile, iar cele de glacis au soluri mai sărace. În Câmpia Carei există şi nisipuri, cu dune, în majoritate cultivate cu viţă-de-vie, plantă întâlnită şi pe multe din câmpiile de glacis. Tipurile de câmpii amintite se grupează teritorial în trei subregiuni: Câmpia Someşului în nord (până în dreapta văii Barcău), Câmpia Crişurilor (până în stânga Crişului Alb) şi Câmpia Banatului. Delta Dunării şi mediul deltaic Delta reprezintă câmpia joasă fluvio-lacustră situată la vărsarea Dunării în mare prin cele trei braţe: Chilia (transportă 58% din debitul mediu al fluviului, de 6500 m3/s), Sulina (19%) şi Sf. Gheorghe (23%). Are o altitudine medie de 0,50 m; cam 20% din suprafaţa sa este sub 0 m, iar 55% între 0-1 m. Cea mai mare altitudine se găseşte pe dunele de nisip din grindul Letea (12 m), iar cea mai joasă, - 39 m, într-o anaforă a braţului Chilia. Delta s-a născut începând de acum 11000 de ani prin aluviunile depuse de Dunăre într-un golf al mării, care concomitent a fost barat de către curentul litoral prin cordoane de nisip şi transformat în liman. S-au format, astfel, două sectoare distincte, dar unite în sistem: delta fluviatilă şi delta maritimă. Relieful sistemului deltaic se compune din următoarele elemente: albii fluviatile (active sau colmatate), gârle (funcţionale periodic), canale (create de om), grinduri fluviatile şi maritime, câmpuri continentale, depresiuni mlăştinoase-lacustre, delte secundare (Chilia), bare (la Sulina), insule paralele ţărmului (Sacalin). Elementele de bază ale sistemului sunt cele trei braţe fluviatile, grindurile şi depresiunile. Grindurile fluviatile se înalţă la 3-5 m ca nişte şosele largi din nisip de o parte şi de alta a braţelor fluviului; se citează mai des grindul Stipoc. Grindurile maritime sunt alungite perpendicular pe braţele fluviatile şi au formă de evantaie răsfirate obişnuit către sudest; ele încep cu un grind principal orientat nord-sud, care a barat golful, format din Letea şi Caraorman; la acestea s-au adăugat ulterior Sărăturile şi Crasnicol. Câmpul continental Chilia a fost desprins, o dată cu formarea braţului Chilia, din Câmpul Bugeac. Depresiunile se găsesc între braţe, ocupă circa 70% din Deltă şi se compun din mlaştini, bălţi şi lacuri adânci de până la 2-3 m; la ape mici rămân şi multe suprafeţe uscate. Lacuri mai importante sunt: Dranov, Roşu, Gorgova, Furtuna. Mediul deltaic este cel mai complex de la noi şi cel mai extins de acest tip din Europa. Se caracterizează printr-o îmbinare permanentă şi variabilă între apă şi uscatul
235

Universitatea SPIRU HARET

care se clădeşte continuu şi prin inundaţiile care spală periodic şi reglator excesul de substanţă organică şi minerală, dând o funcţionalitate intens-vitală acestui mediu. De aici, abundenţa şi marea varietate a vegetaţiei şi faunei. Subtipurile principale ale acestui mediu sunt cele de apă, dar în parte şi de uscat. Ca submedii acvatice amintim: cel al apelor curgătoare (cu o multitudine de peşti), al apelor stagnante (cu o floră submersă şi plutitoare foarte bogată şi o faună variată), mediul mlaştinilor şi al arealelor inundabile (domină stuful, apoi papura, pipirigul, plaurul plutitor, mult puiet de peşte, vidră, păsări ş.a.). Ca medii de uscat se remarcă grindurile, cu multitudinea de sălcii. Pentru grindurile marine Letea şi Caraorman, se evidenţiază în plus două aspecte: dune în nisipurile superioare neafectate de apa freatică şi pâlcurile de stejari în amestec cu liane, numite hasmace, care oferă un peisaj subtropical. Trebuie să adăugăm şi amenajările făcute de om, pentru folosinţe agricole, piscicole şi silvice. Litoralul şi platforma continentală Litoralul reprezintă fâşia îngustă de la ţărmul Mării Negre, alungită pe 245 km, unde valurile se interferează direct sau indirect cu uscatul. Cuprinde faleze, plaje, precum şi limanuri, lagune şi frontul deltei. În acest cadru au fost implantate şi elemente construite de om: diguri, porturi, aşezări, staţiuni balneoclimaterice. Litoralul se subîmparte în două sectoare, prin Capul Singol: cel nordic, cu largi grinduri maritime, cu lagune (Razelm şi Siutghiol) şi delta maritimă, şi sectorul sudic, cu faleză, mici areale de plaje şi limanuri maritime. Mediul său stă sub influenţa mării, elementele de bază fiind apa mării, plajele şi falezele, brizele de zi şi noapte, temperaturile ridicate de iarnă (+0,50C în ianuarie), verile secetoase, dar uşor mai răcoroase din cauza brizelor, precipitaţii puţine (380 mm/an), toate favorabile unui intens turism balneoclimateric de vară. Platforma continentală se extinde sub apele mării până la –130 m şi mai rar la –180 – 200 m. Se subîmparte în trei fâşii: marginală (modelată de valuri şi curenţi, până la – 40 – 50 m), mijlocie (– 50 – 70 m, cu sedimente marine argiloase şi cu unele conuri de dejecţie vechi) şi internă (– 70 – 130 m, cu sedimente foarte fine şi unele trepte, foste linii de ţărm). Mediul său este acvatic şi prezintă două tipuri: de fund marin sau bentic şi pelagic. Primul este axat direct pe relieful foarte variat, de unde rezultă multe micromedii; are lumină, apa este agitată de valuri, viaţa e foarte bogată (bentosul vegetal, care formează adevărate păşuni submarine, şi bentosul animal, în care intră uneori şi specii pelagice). Mediul pelagic este cel din apa propriu-zisă, fiind format din plancton (organisme mici care plutesc) şi necton (organisme care înoată – peşti, meduze etc.).

236

Universitatea SPIRU HARET

EVALUARE – TESTE GRILĂ *

* Întocmite de Aurora Posea 237

Universitatea SPIRU HARET

238

Universitatea SPIRU HARET

R=a 5. în vest de Beba Veche. c) Razelm. în est de Sulina. b) Mureş. Pleşu. c) Mureş.000 locuitori. Care sunt. Populaţia României. c) 1. în vest de Beba Veche. b) Măgura Odobeşti. Olt. b) Razelm. R=c 10. b) Câmpia Moldovei.400.000 locuitori. c) Moldoveanu. de: a) 1. Negoiu. Bucureştiul are o populaţie. Care sunt primele trei lacuri în ordinea suprafeţelor ? a) Porţile de Fier I.000 locuitori.400 km2. Primele cinci vârfuri ca înălţime sunt: a) Moldoveanu. Olt. în sud de Giurgiu. în vest de Nădlac.700. Măgura Odobeşti. Leaota. Izvorul Muntelui. primele trei râuri? a) Siret. ca lungime pe teritoriul României. Negoiu. Parângu Mare. c) 1850 km terestru şi 1055 km pe râuri şi Dunăre. b) 2.000 locuitori. R=b 2. Zmeica. Negoiu.România – date generale 1. b) 239. Frontierele României în lungul râurilor şi pe uscat sunt de: a) 1085 km terestru şi 1817 km pe râuri şi Dunăre.381 km2. b) Moldoveanu. R=a 3. în cifre rotunjite. R=b 7. în sud de Zimnicea. Omu. Prut. în est de Sulina. Parângu Mare.000 locuitori. c) Câmpia Transilvaniei R=c 9. în est de Chilia. Punctele extreme ale României sunt: a) în nord de Horodiştea. b) 20. în cifre rotunjite. c) 238.700. Sinoe. Olt. Sinoe. Suprafaţa României este de: a) 238.500. Care din subregiunile de mai jos este cea mai înaltă ? a) Podişul Bârladului. Siret.900. c) în nord de Horodiştea. Firtuşu. Sinoe. Cele mai înalte trei vârfuri din dealuri sunt: a) Măţău. Pleşu. Păpuşa. Parângu Mare. R=a 4. Becheci. c) Chiciora. este de: a) 21. b)1085 km terestru şi 1075 km pe râuri şi Dunăre.000 locuitori. în sud de Olteniţa.391 km2. R=a 6.600. R=c 8. Omu. Prut. R=c 239 Universitatea SPIRU HARET . Iezerul. Ostrovul Corbului. Peleaga – Retezat. Firtuşu. c) 23. b) în nord de Horodiştea.

patru anotimpuri. Capul Matapan şi Munţii Urali. b) Centrul Europei Centrale este oraşul Făgăraş. Capul Nord. iar limita sud-estică a Europei Centrale este pe Dunărea inferioară. c) Albiţa. Africa de Sud. R=b 16. fusul orar pe 450E. limita de est a fagului. Care sunt consecinţele poziţiei României în Europa ? a) Climat temperat moderat spre excesiv. Vama Veche. iar limita sudică a Europei Centrale este Dunărea. R=a 19. b) Climat temperat excesiv. Care sunt punctele extreme europene faţă de care se măsoară aşezarea României ? a) Mediterana. iar limita de est a Europei Centrale este la Urali. Cele trei mari coridoare europene vor trece pe la: a) Porţile de Fier. Paralela de 450N trece prin localităţile: a) nord de Ploieşti. insula Creta. c) Crimeea. zile mai mari decât nopţile. c) Centrul Europei este la nord de confluenţa Vaserului cu Tisa. c) Climat temperat moderat. R=b 12. Giurgiu. Timişoara. c) 14 ore R=a 14. nopţi mai lungi ca zilele. c) Climat temperat moderat spre excesiv. De ce România este ţară central-europeană ? a) Centrul Europei (Dilove. b) 300E iarna şi 400E vara. Munţii Urali. c) nord de Ploieşti. Roşiori de Vede. R=c 18. pe Glob. oceanele Atlantic şi Arctic. dominarea plantelor venite din est. Jiu. c) 450E iarna şi 350E vara. Finlanda şi Grecia. un covor vegetal complex şi variate plante de cultură. b) Capul Finister. a României ? a) Climat temperat. patru anotimpuri. vest de Egipt R = a şi b 13. Timişoara. Siret. Cluj. Meridianul de 250E trece prin: a) est de Făgăraş. R=c 240 Universitatea SPIRU HARET . b) vest de Câmpulung-Muscel. Făgăraş. Rusia. b) Climat moderat spre excesiv. Budapesta. fusul orar = GMT + 2. b) Timişoara.Poziţia geografică a României 11. R=a 15. limita de vest a fagului. Oraviţa. fost Trebuşani) este imediat la nord de România. Roşiori de Vede. Făgăraş. c) Anglia. Câte ore are cea mai lungă zi în România ? a) 16 ore. Paris. influenţe climatice venite din toate punctele cardinale. Albiţa. Bordeaux. modificarea continuă a duratei zilei şi a nopţii. R=a 17. Pe ce meridian se află fusul orar al României ? a) 300E iarna şi 450E vara. un covor vegetal foarte variat. b) Tg. Care sunt consecinţele aşezării matematice. fusul orar = GMT + 3. b) 18 ore.

R=a 28. sarea şi petrolul. gurile Dunării. Ce rezultă din îmbinarea pe verticală a elementelor de mediu ? a) Regiuni geografice. Canalul Dunăre – Marea Neagră şi diferite bogăţii de subsol. c) Domeniul Carpatic. Cum se realizează (şi se analizează) structura geosistemului românesc ? a) Din îmbinarea pe verticală a elementelor de mediu şi din îmbinarea pe orizontală a regiunilor şi unităţilor geografice. România împreună cu care alt stat sunt principalele ţări la Marea Neagră? a) cu Rusia. c) În Pactul de la Varşovia. caracterele elementelor de mediu 25. b) Din îmbinarea etajelor şi regiunilor climatice. b) Etaje de mediu. c) Cercul conturat de Nistru. R=b 23. b) cu Ucraina. Dacă nu ar fi existat Carpaţii. R=c 24. b) Silvostepă şi fag. R=b Structura de sistem a spaţiului românesc. De ce România este ţara principală dunăreană ? a) 38% din fluviu udă teritoriul României şi tot în România se află gurile Dunării şi Canalul Dunăre – Marea Neagră. iar România ar fi rămas o câmpie. posedăm gurile Dunării şi Canalul Dunăre – Marea Neagră. c) Etaje topografice. b) Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. c) Stepă şi parţial silvostepă. este asociată la UE şi membră a organizaţiei regionale Cooperarea Economică la Marea Neagră. la Marea Neagră şi lângă Peninsula Balcanică. R=b 241 Universitatea SPIRU HARET . Dunărea. b) Dunărea parcurge 1200 km prin România. Depresiunea Transilvaniei. R=b 26. obiectul. Care este denumirea spaţiului geografic românesc ca geosistem teritorial ? a) Geosistemul Carpatic. b) Ţară care a aderat la NATO. sudul Dobrogei şi văile Dunăre-Tisa. b) Frontierele României. c) Din îmbinarea regiunilor morfostructurale. R=a 21. care ar fi fost zonele de vegetaţie ? a) Pădure de fag. posedăm gurile fluviului şi Canalul Dunăre – Marea Neagră. R=c 22. Care sunt elementele geopolitice principale ale României ? a) Aşezarea României la Dunăre. În ce cadru geopolitic european şi global se află România la început de mileniu III ? a) În NATO şi UE. R=c 27. c) Dunărea parcurge 1075 km pe graniţa României. c) Carpaţii. c) cu Turcia. b) Carpaţii. marginea platformei litorale româneşti. Care sunt limitele geosistemului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Cercul văilor Tisa-Dunăre-Nistru.20.

Care este obiectul Geografiei fizice a României ? a) Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic tratat ca geosistem teritorial. 30%. c) 35%. R=b 31. b) 31%. Subcarpaţii Olteniei. Sectoarele structurale ale Subcarpaţilor sunt: a) Subcarpaţii Moldovei. fliş. R=c 39. avanfosă. b) Regiunile şi unităţile geografice. 33%. orogen. b) În etaje. fliş. R=c Unităţile (regiunile) morfostructurale 36. c) Rol de concentrare a hidrografiei. Ce rol joacă Transilvania în cadrul Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Rol de podiş. R=c 38. În ce an s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură ? a) 1942. b) Avanfosă. Subcarpaţii Getici. b) 10. dealuri-podişuri şi câmpii-lunci ? a) 33%. Câte regiuni geografice (inclusiv subregiuni cu rang de regiune) are România? a) 20. Subcarpaţii Moldovei. R=c 34. Subunităţile structurale ale Carpaţilor sunt: a) Platformă. sedimentaro-vulcanic. 36%. 33%. b) Avanfosă. b) Rol de loc central. Subcarpaţii Curburii şi Subcarpaţii Getici. R=b 33. R=c 40. Subcarpaţii sunt unitate structurală de: a) Orogen. b) Clima şi hidrografia. c) 17. Subcarpaţii Vrancei. c) Influenţele geografice externe asupra mediului nostru geografic. R=a 30. Care sunt elementele suport ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Relieful şi geologia. neovulcanic. Care este proporţia de munţi. R=a 37. R=a 32. c) 1951. b) Orogen. c) De tranziţie R=b 242 Universitatea SPIRU HARET . c) Platformă şi avanfosă. b) Subcarpaţii Getici. 35%. Podişul Getic este unitate morfostructurală de tip: a) Platformă. b) Tranziţie.29. neovulcanic şi depresiuni. c) Etajat şi zonal-concentric. c) Societatea umană. Cum se dispun asociaţiile vegetale în România ? a) În zone est-vest. 33%. c) Cristalino-mezozoic. R=c 35. c) Subcarpaţii Moldovei. c) Platformă. b) 1902. Podişul Mehedinţi este unitate morfostructurală de tip: a) Orogen.

c) Precambriană.41. Piemontul Getic s-a format în: a) Sarmaţian. Obiectul geografiei fizice generale a României este: a) Teritoriul dintre graniţele actuale. R=c 243 Universitatea SPIRU HARET . b) Dunărea şi Marea Neagră. în ordine cronologică. b) Badenian. b) Era orogenelor. subfază. c) Era avanfoselor. fază. Etapa de tranziţie morfotectonică se plasează între: a) Etapele Carpatică Veche şi Neocarpatică. Era (epoca) Precarpatică se mai numeşte şi: a) Era platformelor. c) Studiul geosistemului teritorial numit CarpatoDanubiano-Pontic. R=a 43. R=c Sistemul geomorfologic românesc 47. Pediplena Carpatică se situează în: a) Etapa Carpatică Veche. b) Etapa Neocarpatică. b) Cambriană. caledonică. R=a 45. treptele taxonomice ale scării morfocronologice ? a) Eră (epocă). etapă (perioadă). Era Precarpatică cuprinde etapele: a) Cambrian-precambriană. c) În timpul suprafeţelor medii carpatice. c) Inelul carpatic. R=b 44. hercinică. fază. Care sunt. c) Eră (epocă). Care este locul central al geosistemului teritorial al României ? a) Carpaţii. b) Etapă (perioadă). b) Erele Precarpatică şi Carpatică. fază. b) Radiară. R=a 42. Care este structura complexă a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Concentrică. etapă (perioadă). R=c 46. eră (epocă). hercinică. R=c 49. Care este nucleul şi factorul de control al Domeniului Carpato-DanubianoPontic ? a) Depresiunea Transilvaniei. c) Villafranchian. kimmerică şi neocarpatică. c) Intersecţia paralelei de 450N cu meridianul 250E. subfază. subfază. neocarpatică. R=c 48. b) Depresiunea Transilvaniei. b) Teritoriul Daciei şi al României dintre cele două războaie mondiale. c) Fazele orogene hercinică şi alpină. R=b 50. c) Concentric-radiară.

R=b 55. b) Est-europeană. Ciocnirea căror microplăci a determinat naşterea Carpaţilor Meridionali ? a) Moesică şi Panonică. Panonică. cursul arcuit mijlociu şi inferior al Dunării. arcul Nistrului. dealurile şi podişurile. falia BraşovOituz şi falia Sf. R=c Tipuri şi subtipuri majore de relief 57. b) Deoarece au rezultat din ciocnirea unor plăci diferite şi pe direcţii diferite cu placa Transilvană. a Mării Negre. R=c 52. semicercul discontinuu al podişurilor. R=a 56. De ce se produc cutremurele vrâncene? a) Pentru că Microplaca Transilvană avansează spre Microplaca Mării Negre. Panonică. Gheorghe. Care sunt limitele microplăcii Mării Negre pe teritoriul României ? a) Falia Dâmboviţa-Fierbinţi Târg spre vest. cercul semicontinuu al câmpiilor. c) Transilvană şi a Mării Negre. Moesică. c) Pentru că Microplaca Mării Negre avansează spre şi sub Curbură. R=b 53. b) Importanţă teoretică. c) Coroana carpatică. falia Sf. Dobrogeană. Care sunt fâşiile şi aliniamentele morfologice principale dispuse circular şi arcuit. c) Falia Oltului. cercul Prut-Dunăre-Tisa. cercul depresiunilor şi dealurilor peritransilvane. Panonică şi Moesică. De ce sectoarele carpatice au structuri diferite ? a) Pentru că s-au format în faze orogene diferite. b) Carpaţii şi Munţii Măcinului. c) Pentru că ulterior formării lor au evoluat foarte diferit. c) Interalpină.51. cercul Subcarpaţilor şi Dealurilor de Vest. căpătând noi structuri. R=a 244 Universitatea SPIRU HARET . b) Falia Rucăr-BranOituz. a Mării Negre. Care sunt plăcile şi microplăcile de pe teritoriul României ? a) Transilvană. Transilvană. nucleul transilvan al podişurilor. c) Importanţă practică. cercul Podişurilor. Gheorghe şi planul Beniof vrâncean. falia Sf.concentric în Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Depresiunea Transilvaniei. Gheorghe-Trotuş către estnord-est şi planul Beniof vrâncean de sub Carpaţii de Curbură. Ce importanţă are cunoaşterea tipurilor şi subtipurilor de relief ? a) Teoretică – pentru sistematizarea taxonomico-geografică a formelor de relief –. şi practică – proiecte de sistematizare şi amenajare similare. arcurile Nistrului şi Dunării. b) Deoarece Mmicroplaca Moesică avansează spre cea Transilvană. R=b 54. b) Moesică şi Transilvană. Moesică.

curbură. Ciucaş. Merişor. c) Gheorgheni. Carpaţii Orientali sunt munţi de: a) Coliziune. c) De glacis în general. curbură. Subcarpaţii Transilvaniei au următoarele caracteristici: a) Dealuri de sinclinal şi depresiuni de anticlinal. b) Şetref. Podişul Mehedinţi are următoarea structură: a) Două benzi calcaroase şi una cristalină. Vlăhiţă. Bucegi. R=b 60. Făgăraş. c) Getic. R=c 245 Universitatea SPIRU HARET . de subsidenţă. Dorna. moldav. de terase. muscele. c) Ceahlău. b) Rodna. LotruBrezoi. curbură. b) O fâşie piemontană şi câte una cristalină şi calcaroasă. R=b 64. de subsidenţă. muscele. de terase. R=a 65. getic. Masivele de mai jos sunt formate din conglomerate: a) Bucegi. Ceahlău. Muscelele Năsăudului. bistriţean.58. Ciucaş. b) Dealuri de anticlinal şi depresiuni de sinclinal. R=c 67. Vălişoara. Următoarele pasuri se găsesc în Carpaţii Orientali: a) Huta. bistriţean. Lăpuş. c) Două benzi cristaline şi una calcaroasă. Ciuc. piemontan-terasate. b) Subducţie. moldav. R=b 66. c) 80 m. piemontane. Bucegi. R=c 59. b) Ciuc. c) Prislop. Lăpuş. moldav. c) Homoroade-Mureş. Subtipurile principale ale Subcarpaţilor Transilvaniei sunt: a) Târnave. Urdele. b) De glacis în general. b) 600 m. Năsăud. de baltă actuală. R=c 62. Mestecăniş. b) Homoroade-Târnave-Mureş. Petroşani. În Câmpia de Vest există următoarele tipuri genetice de câmpii: a) De glacis subcarpatic. Gheorgheni. b) Oltean. c) Prezintă numai dealuri şi lipsesc depresiunile. R=c 63. R=c 61. Gheorgheni. c) Obducţie. Gutin. Limita inferioară a muntelui în Defileul Dunării este la: a) 200 m. piemontan-terasate. Tipurile generale de dealuri subcarpatice sunt: a) Getic. Depresiunile de mai jos sunt de tip longitudinal-carpatic: a) Braşov.

S IV 300-500 m. Care sunt altitudinile generalizate ale complexelor de eroziune din Carpaţii Medirionali ? a) S I = 1800-2300 m. Gornoviţa = Pediplena carpatică. Care sunt altitudinile nivelurilor de eroziune din Subcarpaţii Curburii ? a) 800-900 m. S IV. R=a 72. b) S III = 20%. R=c 71. b) Temperat şi periglaciar. Râu-Şes = Suprafeţele medii carpatice. b) Orizontal = S II şi S III. puţin. S IV. 700-750 m. S II = 1200-1600 m. R=c 246 Universitatea SPIRU HARET . c) S I = 2200-2500 m. S IV = 650-1100 m. Râu-Şes = suprafeţele de bordură. R=b 70. 700-800 m. Borăscu. 500-550 m. S II = 1600-2000 m. Nivelurile umerilor carpatici de vale şi Suprafeţele de bordură în interiorul Carpaţilor. 380-500 m. c) Borăscu = Suprafeţele medii carpatice. R=c 69. c) Mediteranean şi. Cine a efectuat primele studii asupra piemonturilor din România ? a) S. S III = 1000-1500 m. R=a 73. S III. S IV = 550-800 m. S III = 1000-1100 m. 450-750 m. Suprafeţele medii carpatice. Suprafeţele medii carpatice. Mihăilescu. b) V. 300-400 m. Gornoviţa. iar înclinat = S I. S II. b) Râu-Şes. Nivelurile carpatice de vale. 450-500 m. Care complexe de eroziune sunt dispuse orizontal şi care înclinat ? a) Orizontal = Pediplena carpatică şi suprafeţele de bordură dinspre Transilvania. b) 1500-1000 m. Râu-Şes şi Gornoviţa ? a) Borăscu = suprafeţele de bordură.Suprafeţele şi nivelurile de eroziune 68. Mehedinţi. Sub ce fel de climat s-au format piemonturile cele mai extinse din România ? a) Ecuatorial şi subtropical. R=b 76. S II = 1200-1600 m. Râu-Şes = Suprafeţele medii carpatice. c) 1400-1000 m. R=a 74. c) Podişul Mehedinţi. Suprafeţele medii carpatice. Nivelurile carpatice de vale. 300-400 m. c) S II = 12-15%. Care sunt denumirile generale echivalente suprafeţelor din Meridionali cunoscute sub numele de: Borăscu. periglaciar. 700 m. c) Orizontal = S III. c) Grigore Posea. Care podiş păstrează resturi din suprafeţele carpatice notate S II. iar înclinat = Suprafeţele medii carpatice. Gornoviţa = Pediplena carpatică. b) Borăscu = Pediplena carpatică. S III = 650-1100 m. b) Podişul Getic. Suprafeţele de bordură. c) Pediplena carpatică. Care sunt complexele nivelurilor de eroziune din Carpaţi ? a) Pediplena carpatică. Suprafaţa cu cea mai mare extindere în Carpaţi este: a) S I = 12-15%. S IV? a) Podişul Moldovei. R=c Piemonturile 75. iar înclinat = S I. Gornoviţa = Suprafeţele de bordură. b) S I 2000-2500 m.

semiaride. b) Dobrogea de Sud şi Câmpia Română. b) În timpul Suprafeţelor medii carpatice şi în pleistocen. Glacisurile se formează sub următoarele climate: a) Aride. sarmaţian. ele erau confundate cu: a) Terase dunărene şi marine. villafranchian. villafranchian şi mai puţin în cuaternar. b) Un inselberg. getice. c) Posea.77. Înainte de a fi cunoscută geneza suprafeţelor de pediment. c) 1980. subcarpatice. circumtransilvane. Coteţ. Coteţ. Cu studiul glacisurilor din România s-au ocupat: a) Posea. b) Carpatice. c) Aride. sarmaţian. subecuatoriale. pleistocen şi holocen. c) În timpul suprafeţelor S II – S IV. b) Cueste şi terase. Băcăuanu. villafranchian. R=b 247 Universitatea SPIRU HARET . b) Aride. Pedimentele se formează sub următoarele tipuri de climate: a) Ecuatoriale şi subtropicale. R=c 85. R=b 84. b) Aride şi semiaride. Pedimentele au fost sesizate. Fazele de formare a glacisurilor din România au fost: a) În timpul pediplenei carpatice şi în holocen. Cucu. c) Pericarpatice. R=a Glacisurile şi pedimentele 80. c) Ponţian. Care au fost principalele etape (faze) de formare a piemonturilor în Neozoic? a) Acvitania – burdigalian. Insula Şerpilor este: a) Un pediment. Gâştescu. prin studiu. R=b 82. c) În Podişul Getic. ecuatoriale. uneori şi temperate şi reci. R=a 78. Vespremeanu. Coteţ. sarmaţian. Gâştescu. periglaciare şi de glacisuri. b) 1925.. R=c 87. moldave şi subcarpatice. b) În Câmpia de Vest. c) Temperate şi periglaciare. R=c 83. Unde se păstrează cel mai extins piemont din România ? a) În Podişul Moldovei. b) Hercinic. b) Posea. R=c 79. periglaciare. în România la: a) 1900. Care sunt fâşiile circumcarpatice ale resturilor piemontane ? a) Pericarpatice. cuaternar. R=a 86. R=a 81. periglaciare. c) Dobrogea de Nord şi Centrală. c) Suprafeţe structurale şi glacisuri. Pedimente şi inselberguri tipice au fost identificate în: a) Dobrogea de Sud şi pe litoral. c) Un atol. piemonturile din depresiunile intracarpatice şi piemonturile din câmpii. Mehedinţi. Mihăilescu.

b) Trei şiruri. faţă de modelul general. R=b 93. R=b 248 Universitatea SPIRU HARET . culmi de pinteni montani şi depresiuni de sinclinal. Podişul Târnavelor şi Câmpia Transilvaniei. falii. R=c 92. Unde se găsesc reliefuri de tip bloc-faliat ? a) În Subcarpaţi. c) Culmi de tip muscele şi depresiuni de eroziune de contact. pinteni. b) Podişuri. Relieful tectono-structural cel mai important se află în: a) Carpaţi. b) Trei subsectoare. şariaje. c) Două şiruri.88. falii. cute solzi. b) Subcarpaţi. şariaje. b) În Podişul Moldovei. b) Culmi de sinclinal şi depresiuni de anticlinal. Podişul Târnavelor. b) Podişul Someşan şi Podişurile Transilvaniei. sunt: a) Brahianticlinale. Unde se găseşte cel mai extins relief de cueste şi văi subsecvente ? a) În Subcarpaţi. Relieful structural cel mai extins din România se găseşte în: a) Carpaţi. R=b 96. c) În Podişul Mehedinţi. Depresiunea Nalbant este: a) O butonieră. c) Culmi de anticlinal. inversiuni de relief. Complicaţiile structurale din Subcarpaţi. Câmpia Transilvaniei. Modelul general al Subcarpaţilor se compune din următoarele elemente: a) Culmi de anticlinal. R=c Relieful structural 89. b) O depresiune epigenetică. c) Podişul Someşan. R=b 98. b) În Podişul Moldovei. pinteni montani. brahianticlinale. c) Podişuri. Subcarpaţii Transilvaniei. Subcarpaţii Transilvaniei au ca model general următoarele elemente: a) Culmi de anticlinal şi depresiuni de sinclinal. Subcarpaţii Curburii au: a) Două subsectoare structurale. R=a 91. pinteni. Subregiunile structural-morfologice ale Podişului Transilvaniei sunt: a) Podişul Someşean. R=b 95. c) O pediplenă. culmi de monoclin şi depresiuni de eroziune. R=a 94. c) Patru subsectoare structurale. b) Culmi de anticlinal şi depresiuni de sinclinal. cute diapire. c) În Munţii Apuseni. monoclin. R=c 90. R=a 97. cuvete. c) Cuvete. Câte şiruri de depresiuni se găsesc în Muscelele Argeşului? a) Un şir. c) Dealurile de Vest. b) Cuvete.

c)Masive calcaroase. c) Lotrul. Care tipuri de reliefuri petrografice impun adevărate peisaje geomorfologice ? a) Carstul. c) Văi epigenetice. Jiul. R=c 105. b) Carstul. c) Opt. Timişul. b) 85% metamorfice. b) Trei. versanţi abrupţi. Care sunt formele petrografice specifice cristalinului din platforme ? a) Peneplene şi pediplene. R=a Relieful petrografic 104. R=a 106. Formele petrografico-cristaline specifice Carpaţilor sunt: a) Masive de diferite forme. R=a 249 Universitatea SPIRU HARET . carstul. b) Masive conglomeratice. b) Două depresiuni şi trei culmi deluroase. culmi. trei culmi principale şi un culoar de contact. R=a 100. cuestele. măguri de fliş. reliefurile cristaline. două culmi principale şi un culoar de contact. Cerna. R=a 101. carst. Câte şiruri morfostructurale au Carpaţii de Curbură? a) Două. Ce văi se dirijează pe despicătura longitudinală a Meridionalilor şi Munţilor Banatului? a) Lotrul. c) Peneplene fosile cu inselberguri şi văi antecedente. versanţi abrupţi. culmi. alunecările de teren. Cerna. Tismana. clipe calcaroase. 10% sedimentare şi 5% vulcanice. c) Patru depresiuni. c) Alunecările de teren. b) Sectoare de văi epigenetice. suprafeţe de eroziune. b) Şapte. b) Lotrul.99. Câte fâşii sau aliniamente morfostructurale au Carpaţii Orientali ? a) Patru. conuri vulcanice. 10% metamorfice şi 5% vulcanice. Subcarpaţii Moldovei au următoarele elemente morfostructurale: a) Trei depresiuni. măguri vulcanice. abrupturi marginale. c) 85% sedimentare. relieful loessian. reliefurile monocline. R=a 107. Jiul de Est. Care dintre formele structurale de mai jos sunt caracteristice pentru Apuseni? a) Sectoare de văi epigenetice. Nera. Jiul de Est. b) Horsturi şi grabene. văi antecedente. Jiul de Vest. R=b 102. suprafeţe de eroziune în trepte. R=a 103. Jiul de Vest. 1% metamorfice şi 14% vulcanice. c) Patru. relief calcaros. reliefuri faliate. Suprafeţele ocupate de tipurile principale de roci care apar la zi în România deţin următoarea pondere: a) 85% sedimentare.

Urşilor. R=b 116. b) Munţii Apuseni şi Subcarpaţii. c) Munţii Apuseni. bare. Formele principale carstice. lapiezuri. c) Vântului. c) Penteleu. chei. Ciucaş. crovuri. Focul Viu. creste. chei. Teremia şi Curtici) se găsesc în: a) Câmpia Olteniei. clippe. c) Câmpia de Vest. lapiezuri. Cheile de pe râurile Cerna. c) Sovata – Praid. b) Carpaţii Meridionali. Următoarele câmpuri carstice (Padiş. Galbenul. b) Flişul pelaogen din Orientali şi Curbură. c) Creste şi culmi. R=b 114. Ciucaş. b) Meziad. b) Slănic – Prahova. Zece Hotare şi bazinul Roşia) se găsesc în: a) Munţii Banatului. doline. Scărişoara. Cel mai dezvoltat carst pe sare se găseşte la: a) Platoul Meledic. R=a 111. Sohodol. bare. c) Bucegi. R=a 109. Scărişoara. platouri. Exocarstul se compune din: a) Lapiezuri. Următoarele câmpuri de nisipuri (Valea lui Mihai. Ceahlău. Ponicova. sunt: a) Masive calcaroase. măguri sau cornete. Carstul fosil din România se găseşte în: a) Câmpia Română. R=b 112. Cele mai întinse reliefuri pe nisipuri se găsesc în: a) Bărăgan.108. R=c 250 Universitatea SPIRU HARET . Cloşani. Izvorul Tăuşoarelor. Cel mai dezvoltat relief pe gresii se găseşte pe: a) Flişul cretacic din Orientali. c) Munţii Apuseni. Lumea Pierdută. b) Rarău. Olteţul şi Bistriţa se găsesc în: a)Munţii Banatului. b) Câmpia Bărăganului. R=a 117. doline. zise şi calcaroase. b) Munţii Codru-Moma. clippe. Podişul Someşan. Cioclovina. b) Creste şi culmi calcaroase. văi oarbe. R=b 118. c) Flişul din Apuseni. doline. Ceahlău. b) Câmpia Olteniei. polii. c) Câmpia de Vest. c) Doline. Dobrogea de Sud. b) Lapiezuri. platouri. Următoarele peşteri se găsesc în Apuseni: a) Vântului. polii. R=b 110. R=c 113. Topolniţa. stalactite. platouri. polii. R=a 115. Bucegi. Bucegi. Principalele reliefuri pe conglomerate se găsesc în: a)Bucegi.

119. filoane exhumate. fluviatil. alunecări. Câmpia Transilvaniei. granite şi andezite. c) Câmpia de Vest. b) Orogenezei austrice. b) Două faze. c) Subducţiei orogenezei laramice. b) Batolite. c) Câmpia Moldovei. b) Conuri. b) Câmpia Moldovei. Subcarpaţii Curburii. Cele mai întinse suprafeţe cu loess se găsesc în: a) Câmpia Română. vulcani noroioşi. Banatitele (roci acide) s-au pus în loc în faza: a) Rifturilor carpatice mezozoice. c) Oaş-Harghita şi Munţii Metaliferi. forme carstice. Podişul Mehedinţi. R=c 251 Universitatea SPIRU HARET . De câte categorii şi vârste sunt relieful vulcanic şi cel impus de rocile vulcano-magmatice din România? a) Preneogen (ca relief petrografic) şi neogen – ca relief vulcanic. Rocile vulcanice mezozoice s-au pus în loc în rifturile carpatice sub formă de: a) Ofiolite şi diabaze. R=b 123. b) Oaş-Gutin-Ţibleş şi în Munţii Banatului. Ce tipuri de reliefuri se dezvoltă pe argile şi marne ? a) De ravenare. cratere şi planeze. există cele mai multe alunecări ? a) În flişul paleogen şi în depresiuni. de tasare şi sufoziune. R=a 120. Dobrogea. b) În flişul cretacic şi pe formaţiuni mezozoice. vulcani noroioşi. R=c 128. R=c 121. Pe care din următoarele subregiuni se găsesc foarte multe alunecări ? a) Câmpia Transilvaniei. Dobrogea de Sud. c)Alunecări. stinşi şi reziduali. Vulcanismul neogen a realizat vulcani în următoarele unităţi: a) Căliman-Harghita şi Munţii Măcinului. b) Alunecări. platouri de aglomerate. planeze. R=a 127. R=b Relieful vulcanic 124. c) În flişul paleogen. R=a 122. Câmpia Română. c) Vulcani activi. Podişul Getic. Unde. Dealurile Crişanei. c) Trei-patru faze. b) Câmpia Română. Podişul Moldovei. R=a 125. Câmpia de Vest. Resturi ale ciclurilor vulcanice hercinice şi prehercinice se întâlnesc sub formă de: a) Conuri. c) Vulcanite neogene. lacolite. ravenări. în Carpaţi. platouri de lave. depresiuni şi pe cristalin. cratere. Câte faze de reactivare şi declanşare a alunecărilor au provocat despăduririle antropice ? a) O fază. c) Lacolite. Câmpia Moldovei. b) Banatite. Podişul Moldovei. Câmpia de Vest şi Câmpia Transilvaniei. R=b 126.

Someş. Mureş. Argeş. Brad-Hălmagiu. Bârgău. R=a 252 Universitatea SPIRU HARET . R=a 131. R=a 136.065‰. c) N-S. Bârgău. Dunărea are o pantă de curgere în România de: a) 1. Olt. Lăpuş. Ţibleş. R=a 133. Oaş. Siret.070‰. Următoarele forme (cratere. ca relief. c) Prut. dominant. Primele trei bazine hidrografice ca mărime sunt: a) Siret. c) Gutin. Gutin. Prut. astfel: a) NV-SE. Braşov. R=b 137. b) Mureş. b) Olt. c) 0. Gutin. b) Oltul. Oltul şi Prutul. Ţibleş. R=a 139. R=a 134. c) Siretul. c) Gheorgheni. planeze. Someşul şi Argeşul. Gheorgheni. sunt: a) Siretul. Căliman şi Harghita. Mureşul şi Someşul. Căliman. Lăpuş. R=c 140. Metaliferi şi Oaş. Primele patru văi ca lungime pe teritoriul României sunt: a) Mureş. c) Munţii Lăpuşului. R=b 130. Gurghiu şi Ţibleş. c) Harghita. c) 0-2000 m. Următoarele depresiuni sunt de baraj vulcanic: a) Ciuc. Mureş. Gheorgheni. Olt. Vulcanicii Nordici cuprind următoarele masive: a) Oaş.030‰. c) Siret. Prut. Igniş. b) Zalţe. b) 0-800 m. Olt. b) 2. c) Căliman. Prut.129. Ţibleş. Care dintre următoarele tipuri de vulcani noroioşi au con şi crater? a) Bolboroşi. b) Igniş. b) Ciuc. R=c 132. Argeş. R=b Relieful fluviatil 135. platouri de aglomerate) se găsesc în: a) Ţibleş. c) Gloduri. b) NE-SV. b) Muntele Igniş. Adâncimea fragmentării produse de văi oscilează între: a)0-1000 m. Gurahonţ. b) Oaş. Interfluviile principale din Carpaţii Orientali se dirijează. Unul din masivele vulcanice de mai jos este platou vulcanic: a) Igniş. Siret. Bozovici. Olt. Măguri multe de tip neck se găsesc în: a) Munţii Lăpuşului. R=b 138. Cele mai complexe bazine hidrografice. Someş. b) Gutin.

b) Mostiştea. b) Someşul. R=a 150. c) O suită de captări. b) Iza. În Carpaţii flişului. din câmpia cu acelaşi nume. Geneza teraselor din munţi şi Subcarpaţi este dominant: a) Tectonică. R=b 144. c) Eustatice. R=a 148. b) Someşul şi Tisa. c) Câmpii. R=a 253 Universitatea SPIRU HARET . până la: a) Olt. R=b 147. R=a 145. etapa villafranchiană se caracteriza prin: a) Oscilări ale râurilor pe conuri piemontane. au curs iniţial: a) Crişul Repede şi Crasna. R=a 151. R=a 143. c) Existenţa Dunării ca principal colector. c) Colţii Trascăului. Pe valea Ierului. b) Prut. Hidrografia iniţială din Câmpia Moldovei curgea dominant spre: a) Siret. b) Climatică. R=b 142. b) O captare. b) Climatice. c) Bârlad. R=c 146. c) Epigenie. b) Antecedenţă. b) Cele sub 100-130 m. Care terase corespund cu nivelurile carpatice de vale? a) Cele peste 100-130 m. Dunărea a ajuns iniţial. văile principale transversale s-au format prin: a) Captare. Arieşul superior şi văile afluente pe stânga Arieşului au curs iniţial peste: a) Munţii Metaliferi. R=b 149. c) Târnava Mare. R=a 153. c) Brăila. c) Eustatică. Care este cel mai vechi râu din Depresiunea Transilvaniei ? a) Mureşul. c) Someşul şi Barcăul. b) Formarea actualelor terase. Care din următoarele râuri actuale s-au format prin captări? a) Vaserul. c) Epigenie. c) Cele de 100-130 m. Crişul Repede s-a format prin: a) Antecedenţă. R=b 154. b) Podişuri. la terasa 5. Terasele din depresiunile Făgăraş şi Sibiu sunt dominant: a) Tectonice. c) Mara.141. b) Munţii Trascăului. Versanţii convecşi-concavi domină în: a) Munte. În evoluţia hidrografiei. b) Antecedenţă. R=b 152. Trecerea Dunării prin Defileu spre Câmpia Română s-a făcut prin: a) Captare.

c) În mindel. R=b 159. de tundră şi pădure de molid. b) Formelor glaciare. R=b 157. piemonturile. pleistocen şi holocen. glacisurile. Luncile cele mai late sunt în: a) Câmpiile piemontane. păturilor de dezagregare. c) Pliocen. marnele. Etajele morfoclimatice din Carpaţi în timpul würmului erau: a) Periglaciar. glaciar şi postglaciar. b) În günz. păturile de dezagregări. c) Supraglaciar. R=a 156. c) Gresiile. c) Formelor glaciare. periglaciare. Unde se găseşte cel mai mare număr de terase? a) În majoritatea podişurilor şi pe majoritatea văilor principale din munte. Bălţile Dunării (Ialomiţei şi Brăilei) sunt lunci: a) Dezvoltate simetric faţă de fluviu. b) Câmpiile de subsidenţă. b) Loessul. c) În câmpiile piemontane. periglaciare şi suprafeţelor de nivelare. cuaternarul se subîmparte în: a) Preglaciar. b) Supraglaciar. După relieful glaciar moştenit. argilele şi loessul. c) În Bărăgan. b) Pleistocen şi holocen. loessului. c) Câmpiile de glacis. R=b 161. R=c 254 Universitatea SPIRU HARET . R=a 158. R=c Condiţiile generale ale modelării în cuaternar 160. nisipurile eoliene. Când au existat gheţari în Carpaţi? a) În würm. b) În Dobrogea şi câmpiile de subsidenţă. Unde lipsesc terasele tipice ? a) În câmpiile piemontane. Terasele reper au următoarele altitudini: a) 30-35 m şi 95-110 m. R=a 162. loessoidele.155. petrografice şi piemonturile. de tundră şi pădure de molid. b) Dezvoltate asimetric faţă de fluviu. b) Valahă. Ce tipuri de depozite superficiale au fost moştenite din glaciar? a) Terasele. b) 30-35 m şi 55-60 m. În ce fază tectonică s-au înălţat Carpaţii peste limita zăpezilor veşnice ? a) Rhodanică. glaciar şi periglaciar. Condiţiile climatice şi tectonice cuaternare sunt importante pentru a explica geneza: a) Formelor structurale. R=b 163. b) În Subcarpaţi şi Dealurile de Vest. c) Limitate la exterior de braţe dunărene. c) Pasadenă. R=b 165. c) 15-25 m şi 130-150 m. teraselor. R=a 164.

la + 130 m (între 15. Care unităţi se înalţă în prezent cu 1. R=a Relieful glaciar 175. Burnasul. b) Depresiunea Panonică. la + 5 m. În ce fază glaciară nivelul Mării Negre coborâse la minus 130 m ? a) În würm.n.166. Podişul Getic. b) Când comunica cu Mediterana şi cu Caspica. R=a 169. c) În maximum glaciar al würmului. b) În holocen. c) În holocen.e.000 î. R=c 174.).n. c) În riss. b) Fluvio-mlăştinos subsident. R=c 255 Universitatea SPIRU HARET . b) La maximum würmian. Depresiunea Braşov. De ce nu există terase marine evidente pe litoralul românesc ? a) Pentru că nivelul mării a fost în permanenţă mai scăzut decât + 4-5 m actual. R=b 173. R=b 168. c) Pentru că Marea Neagră nu a avut legătură cu Atlanticul. (5000-1000 ani î. Câmpia Olteniei. c) De uscat în înălţare. Câmpia Siretului inferior. Care au fost cauzele instalării gheţarilor în Carpaţi ? a) Răcirea climei în cele patru faze glaciare alpine. În ce fază evolutivă.e. b) Depresiunile Transilvaniei şi Braşovului. R=a 167. R=a 172.000 – 25. În ce faze eustatice nivelul Mării Negre coincidea cu nivelul Oceanului Planetar ? a) Când comunica cu Mediterana şi aceasta cu Atlanticul. În timpul cuaternarului. c) Înălţarea Carpaţilor în faza pasadenă şi răcirea climei în würm. la + 10 m (+ 500 la 2000 ani). litoralul. Care unităţi sau regiuni sunt subsidente în prezent ? a) Depresiunea Braşovului. R=b 170.5 mm/an ? a) Apusenii şi Podişul Moldovei. următorul regim morfogenetic: a) Lacustru. În ce fază albia Dunării din Câmpia Română de Est şi din Deltă a fost cea mai adâncă ? a) În prezent. în depresiunile Gheorgheni. Dunărea inferioară a avut cea mai mare lungime ? a) Când a pătruns peste Porţile de Fier. c) Când era o mare total închisă. dominant. c) În transgresiunea würmiană.). c) Carpaţii Orientali şi de Curbură. Ciuc şi Braşov a existat. b) Pentru că au fost erodate. Când a avut loc cea mai puternică transgresiune a Mării Negre ? a) În transgresiunea neolitică. c) Câmpia Titu-PucheniSărata. R=a 171. b) Răcirea climei în holocen. b) În holocen. b) În transgresiunea valahă.

Zănoaga şi Slăveiul se găsesc în: a) Ţarcu. c) Posea. c) Rodna. Ineu şi Buhăiescu se găsesc în: a) Făgăraş. R=a 179. alaskian. Gheţari de platou au existat în: a) Muntele Borăscu. R=a 185. complexe alpine. complexe alpine. Limita morenelor frontale cobora până la: a) 1300-1400 m în sudul Carpaţilor Meridionali şi 800-1100 m în nord. R=b 180. R=b 184. b) Retezat. Bucegi. Lăpuşnic. b) Sârcu. R=b 182. b) Retezat. Niculescu. b) Sârcu. R=b 177. Complexele de văi şi circuri glaciare Lala. Bucura. Sârcu. dar nu au lacuri glaciare: a) Bucegi. c) Şureanu. în Carpaţi ? a) Martonne. Valeria Velcea. Zăvoianu. c) Suspendat. Muntele Mic. alpin. Cu studiul glaciaţiunii carpatice s-au ocupat: a) Martonne. Făgăraş. b) 1600-1700 m în S şi 1800-2000 m în N.176. c) 2000 m în Meridionali şi 1700 m în nord. R=a 178. b) Munţii Maramureş. Tipurile de gheţari instalaţi în Carpaţi erau: a) De calotă. Bihor. b) Retezat. c) Interfluvii netede. R=c 256 Universitatea SPIRU HARET . Au circuri. b) Pirinean. b) 1800 m în sudul Meridionalilor şi 1600 m în nord. b) Umeri periglaciari. Posea. Borăscu. c) 1500 m în S şi 1300 m în N. Cele mai multe lacuri glaciare sunt în: a) Făgăraş. c) Rodna. de platou. Niculescu. Mehedinţi. Custurile sunt: a) Forme glaciaro-periglaciare. pirinean. alpin. c) Făgăraş. R=a 183. c) Rodna. R=a 181. N. Ţarcu. Următoarele văi glaciare (Nucşoara. R=b 187. cu trei stadiale. c) Posea. R=c 186. c) Parâng. Sawicki. Cine a demonstrat existenţa unei singure faze glaciare. Limita zăpezilor veşnice în timpul glaciaţiunii carpatice se situa la: a) 1800-2000 m în S şi 1600-1700 m în N. b) Retezat. b) Rodna. Rădulescu. Râul Bărbat) se găsesc în: a) Munţii Făgăraş.

c) Moldavă. Care fenomene conduc la instalarea unui mediu periglaciar ? a) Temperaturi sub 00C şi precipitaţii reduse. în/sau pe roci moi. R=a 190. R=c Relieful periglaciar 189. Când au existat medii periglaciare în România ? a) În interglaciare. Care au fost regiunile extracarpatice periglaciare de pe teritoriul României? a) Moldavă. de versant. culoare de avalanşe. soluri poligonale. de vest. c) Peste toată ţara. Periglaciarul din timpul würmului s-a extins în: a) Etajul alpin actual. potcoave nivale. de alunecare. După procesele periglaciare şi după rocă. sfincşi. nivale. R=c 193. b) Babele. c) De alterare. de acumulare. de sud şi dobrogeană. c) Involuţii. R=a 196. roci mutonate. ca denumire. Structurile periglaciare păstrate ca urme sunt: a) Molisolul şi pergelisolul. nici măcar incipienţi: a) Maramureşului. R=b 191. semipâlnii nivale. de sud şi de vest. b) Etajul coniferelor. c) Înălţimi peste limita zăpezilor veşnice. c) Şei de transfluenţă. transilvană. R=a 197. mările de pietre. b)Temperaturi sub 00C şi precipitaţii multe. etajul actual alpin ? a) Cu etajul periglaciar detritico-nival. R=c 195. b) Cu etajul supraglaciar. pene. R=a 192. scochine. lentile solifluidale. b) Căliman. din etajul alpin. c) Ciucaş. c) Cu etajul periglaciar de contact. b) În toate fazele glaciare alpine. pungi. excavaţiuni lacustre. b) De dezagregare. Periglaciar actual există în: a) Etajul alpin. c) Numai în faza würm. scochine. potcoave nivale. dobrogeană. a Câmpiei Române. b) Etajul deluros şi muntos. formele periglaciare se grupează astfel: a) De dezagregare criogenă. b) Moldavă. Următoarele forme sunt de natură nivală: a) Scochine. b) Excavaţiuni lacustre. Următorii munţi nu au avut gheţari.188. sfincşii. Cu ce etaj pleistocen poate fi echivalat. R=a 194. c) Etajul conifere-foioase. R=b 257 Universitatea SPIRU HARET .

versantul litoral. complexele lagunare. plaja emersă. c) Cu regiunea de vest. b) Plaja submersă. R=c 202. R=b 200. plaja. c) Falezele. b) Cu regiunea sudică. faleza activă. frontul deltei ± prodelta. c) Prodelta şi grindurile litorale. R=c Relieful litoral şi platforma continentală 199. fluvio-lagunare şi fluviatile. b) Prezintă tranziţii. b) Capul Singol şi Vama Veche. Care dintre următoarele forme sunt submerse: a) Frontul deltei şi prodelta. plaja şi lagunele. R=c 207. cordoanele litorale.198. mediul periglaciar din regiunea transilvană ? a) Cu regiunea moldavă. R=c 204. c) Plaja submersă. b) Capul Singol şi Vama Veche. Ce formă de relief are în componenţa sa straturi de loess şi soluri fosile? a) Plajele. Limanurile sunt de următoarele tipuri: a) Fluvio-marine şi fluvio-lagunare. conform urmelor de loessuri şi loessoide. Faleza moartă sau în conservare se întinde între: a) Capul Dunavăţ şi Vama Veche. litoral şi platforma continentală există următoarele interdedependenţe: a) Au limite comune. faleza moartă şi prodelta. suprapuneri şi legături genetice impuse de oscilaţiile nivelului Mării Negre. b) Glacisul litoral şi cordoanele litorale. R=c 258 Universitatea SPIRU HARET . Litoralul submers se compune din: a) Plaja submersă. b) Fluvio-marine şi fluviatile. glacisul litoral. plaja. b) Falezei moarte. R=a 203. c) Fluvio-marine. Cele mai multe şi mai înalte capuri se găsesc în cadrul? a) Falezei active din sud. c) La sud de Constanţa. delta maritimă şi limanurile maritime. Litoralul românesc cuprinde: a) Faleza. c) Capul Dunavăţ şi Capul Singol. R=a 201. Cu cine se asemăna. c) Lacul Razelm şi Vama Veche. limanurile marine şi prodelta. c) Delta fluviatilă. prodelta şi cordoanele litorale. versantul litoral. Între Deltă. b) Cordoanele litorale. R=a 206. b) Faleza activă. Faleza românească se întinde între: a) Capul Dunavăţ şi Vama Veche. R=b 205. c) Toate trei s-au format în timpul glaciarului würm.

c) Cărbunii. deltă secundară şi deltă marină. energia solară. R=b 217. Şotânga. c) Someşul Mare. Zemeş. c) Gaz metan. minerale şi minereuri. fondul funciar. Teritoriul Deltei a trecut prin următoarele stadii: a) Estuar. c) Estuar. deltă fluviatilă. R=c 213. Prin ce se justifică împărţirea ţărmului românesc în ţărm deltaic. hidrocarburile. b) Aerul. hidroenergia. R=b 259 Universitatea SPIRU HARET . c) Berbeşti. deltă fluvio-marină. Alunu. Munţii Aninei. Siutghiolul este: a) Liman. Moşoaia. R=c 218. Următoarele localităţi se găsesc în Câmpia de Vest: a) Zătreni. Delta Dunării a început să se formeze în: a) Pleistocen. b) Deltă secundară. Huila se găseşte la: a) Petroşani. c) Holocen. ţărm lagunar şi ţărm cu faleză ? a) Prin formele de relief pe care se suprapune. deltă tip Mississippi. b) Chilia. R=b 209. c) Prin forma de relief situată în spatele liniei de ţărm. energia atomică. b) Petrol. Ţebea. R=c 210. Hulubeşti. deltă fluviatilă de tip Mississippi. b) Glaciarul Würm. b) Un grind maritim. R=b 212. b) Lagună. Resursele de bază ale ţării sunt: a) Energetice. Satchinez. La Bazna. Delta maritimă şi delta fluviatilă. c) Un grind fluviatil. Deltele formate de braţul Chilia sunt: a) Chilia. relieful. Asău. b) Biled. c) Tazlău. Moineşti. b) Comăneşti. R=a 216. Hidrocentrala de la Gilău se găseşte pe: a) Someşul Cald. R=a Resursele naturale de bază 214. b) Prin geneza liniei de ţărm.208. R=a 211. Nadeş şi Copşa Mică se extrage: a) Gaz de sondă. prodeltă. golf-liman. R=a 215. Cozla. apele. apa. Sahalelor şi Pardinei. b) Someşul Mic. Variaş. vegetaţia. „Grindul” Chilia reprezintă: a) O grădişte continentală. Dranov şi Pardinei. c) Chilia. c) Frontul deltei.

de câmpie. de munte. R=c 223. al culoarelor de vale. marin. R=c 220. b) Element de mediu. de pădure cu foioase. c) Regiuni climatice. c) Mediul de pădure. de câmpie. b) Cărbune brun. b) Stepic. subcarpatic. rural. Relieful este suport sau element primar al mediului ? a) Suport. c) Fier. În cadrul mediului terestru din România domină: a) Mediul carpatic. faţa şi dosul muntelui. Subtipurile de mediu carpatic sunt următoarele: a) Alpin. deltaic. estice şi vestice. bănăţean. R=c 227. munte jos. La Ghelari. Rolul de baraj oroclimatic al Carpaţilor impune în exterior: a) Etaje climatice. Tipurile principale de mediu natural pe teritoriul României sunt următoarele: a) Montan. Zece Hotare şi Ohaba Ponor se găseşte: a) Fier. La Săcărâmb. relieful determină: a) Etaje morfoclimatice. b) Acvatic. litoral. de conifere. b) Zone climatice. R=b 229. c) Nisip cuarţos. subteran. de deal. c) Subzone climatice. de deal. aerian. terestru. R=a 224. c) De munte. podgoriile. c) Oriental. b) Agricol. de câmpie. b) Mangan. rural. de depresiune. apusean. Mediile intens transformate de om (antropizate) din România sunt: a) Păşunile. urban. agricol. c) Stepă. de podiş. Categoriile de mediu natural din România sunt: a) Terestru. b) Bauxită. La Dobreşti. Roşia Montană şi Şuior se exploatează: a) Cupru. b) Mediul temperat-continental. meridional. c) Carpatic. R=a 230. subteran. dobrogean. transilvan. deltaic. Ca element de mediu. fâneţele. R=c 221. Teliuc şi Băişoara se găseşte: a) Cupru. b) Zone climatice. c) Minereu aurifer. b) Munte înalt. marin. R=b Relieful – substrat al mediului natural şi al activităţilor umane 222. c) Baltice şi estice. R=a 228. R=b 226. R=b 260 Universitatea SPIRU HARET . Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei stau sub influenţa maselor de aer: a) Estice şi sudice. moldav. munte mediu şi jos. de depresiune. c) Suport şi element.219. R=b 225. b) Scandinavo-baltice.

b) Sudic.231. b) De deal şi depresiune. Borsec. b) Versanţi. R=b 241. R=c 233. R=a 232. R=c 242. R=b 243. R=a 236. c) Stă sub influenţe de aer vestic. R=b 235. c) Văi. Borsec. b) Sud. b) 9-100C şi 600 mm. Subcarpaţii Moldovei sunt afectaţi de mase de aer: a) Continental-estice. În Depresiunea Soveja coboară coniferele deoarece: a) Stă sub influenţa foehnului. R=b 239. c) La Stâna de Vale. R=a 240. „faţa muntelui” se află spre: a) Nord. b) Fag şi conifere. c) Bilbor. Muntele Nemira este afectat relativ des de mase de aer: a) Vestic. c) De foehn. b) De deal jos. Depresiunile subcarpatice getice şi de curbură se caracterizează prin următoarele temperaturi şi precipitaţii anuale: a) 7-80C şi 700 mm. Vârful Chiciora din Muscelele Argeşului are un climat: a) Subcarpatic. c) Vestice şi baltice. Subcarpaţii Buzăului şi Prahovei sunt dominaţi de vânturi: a) Din est. Gheorgheni. Climat de depresiune în Carpaţii Moldo-Transilvani se găseşte în: a) Bilbor. b) Din vest. În Munţii Poiana Ruscăi. La poala Munţilor Apuseni se găsesc păduri de: a) Fag. R=c 261 Universitatea SPIRU HARET . R=c 237. Vatra Dornei. c) De depresiune şi vale. Comăneşti. cer. c) Estic. b) Depresiunea Vatra Dornei. Cea mai mare cantitate de precipitaţii cade în: a) Bihor. R=c 234. c) Vest. Ciuc. Gheorgheni. b) Continental-estice. gorun. aşezările sunt fixate pe: a) Culmi. c) Fag. Comăneşti. c) 8-90C şi 800 mm. nord-estice şi vestice. În Carpaţii Meridionali. c) De munte jos. Mediul subcarpatic are două subtipuri: a) De culme şi versant. nord-estice şi baltice. Ciuc. Inversiuni puternice de temperatură se produc în: a) Defileul Oltului. b) Gheorgheni. c) Depresiunea Braşov. b) Muntele Mare. Maramureş. R=a 238. b) Stă sub influenţa vânturilor de nord-est.

Podişul Babadag are un mediu de: a) Pădure de stejar. b) Făgăraş – Sibiu. c) Plancton şi necton. R=a 256. b) Bentos animal. R=b 251. R=c 253. Cele mai întinse suprafeţe din Deltă le reprezintă: a)Depresiunile. Depresiunea Elan are un mediu natural de: a) Pădure. de terase. piemontane. Suportă influenţe submediteraneene mediul dealurilor: a) Silvaniei. dominant. b) Câmpiile de glacis. c) Braţele fluviatile şi gârlele. c) Silvostepă. Podişul Mehedinţi are soluri: a)Foarte bune.244. c) Într-una singură. R=a 252. c) Huedin – Agriş. în două sau în mai multe? a) În mai multe. Tipurile genetice de câmpii care au influenţă în ce priveşte mediul lor local sunt: a) Câmpiile subdeluroase. b) Bune. b) De stepă şi silvostepă. b) Centrii barici externi. c) De deal şi de versant. Podişurile României se includ într-o singură regiune climatică. În mediul pelagic al platformei litorale se dezvoltă: a) Bentos vegetal. piemontane. de: a) Carpaţi. b) Pădure de fag. b) În două. b) Stepă. de glacis. R=a 254. R=b 246. c) Este o câmpie. c) Sărace. de depresiune şi vale. c) Silvostepă. b) De subsidenţă. b) Funcţia agricolă a subregiunii. c) Bănăţene. R=a 247. R=b 255. R=b 248. Mediile naturale ale podişurilor sunt de următoarele tipuri: a) De deal. b) Grindurile. R=c 262 Universitatea SPIRU HARET . Climatul şi mediile de podiş sunt influenţate. R=c 250. Numele de Câmpia Transilvaniei a fost determinat de: a) Climatul de câmpie. Care dintre aliniamentele depresionare au un mediu mai cald ? a) Secaş – Alba Iulia – Turda. b) Crişene. tabulare. c) Piemontane. R=a 249. c) De Subcarpaţi. c) Câmpiile subdeluroase. Întinderea cea mai mare în Câmpia de Vest o are unul din tipurile de câmpii următoare: a) Câmpiile de glacis. R=a 245. subsidente împreună cu luncile.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful