UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

Drept internaŃional public
Prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU

- SUPORT CURS Anul II Semestrul I

2008

CUPRINS
CAP. I. NoŃiuni generale …………………………………….................. 1. Dreptul internaŃional şi societatea internaŃională …………………... 2. Dreptul internaŃional public ca ramură de drept şi ca ştiinŃă ……….. 3. Cele trei componente ale noŃiunii de „drept internaŃional public” …. 4. Trăsăturile specifice ale dreptului internaŃional public ……………... 5. Raporturile dreptului internaŃional public cu dreptul intern ………... 6. Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public ………… 6.1. ConsideraŃii generale …………………………………………... 6.2. Trăsături caracteristice …………………………………………. 6.3. Principii fundamentale de drept internaŃional public ………….. CAP. II. Izvoarele dreptului internaŃional public ……………………. 1.1. Izvoare materiale şi formale …………………………………… 1.2. Articolul 38 din Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie (1945) 2. Izvoarele principale ………………………………………………… 2.1. Tratatul …………………………………………………………. 2.1.1. NoŃiune ……………………………………………………... 2.1.2. Structura tratatului ………………………………………….. 2.2. Cutuma …………………………………………………………. 2.2.1. NoŃiune ……………………………………………………... 2.2.2. Elementul material ………………………………………….. 2.2.3. Elementul psihologic (subiectiv) …………………………… 2.2.4. Avantaje şi dezavantaje ale tratatului în raport cu cutuma …. 3. Izvoarele subsidiare ………………………………………………... 3.1. Principiile generale de drept …………………………………… 3.2. Hotărârile judecătoreşti ………………………………………… 3.3. Doctrina ……………………………………………………...… 3.4. Echitatea ……………………………………………..………… 3.5. Actele unilaterale în dreptul internaŃional public ……………… 3.5.1. Actele organizaŃiilor internaŃionale ………………………… 3.5.2. Actele unilaterale ale statelor ………………………………. CAP. III. Subiectele dreptului internaŃional public ………………….. 1. ConsideraŃii introductive …………………………………………… 2. Statele: subiecte clasice de drept internaŃional public …………….. 2.1. NoŃiune şi elemente ……………………………………………. 2.2. Tipuri de stat …………………………………………………… 2.3. Neutralitatea ……………………………………………………. 2.3.1. Neutralitatea ocazională ……………………………………. 2.3.2. Neutralitatea permanentă …………………………………… 7 7 8 8 9 10 12 12 13 13 14 14 15 16 16 16 18 19 19 19 20 20 21 21 22 23 23 24 24 25 27 27 27 27 28 28 29 29

1.. Recunoaşterea mişcărilor de eliberare naŃională …………… 2.…… 5.4. Intrarea în vigoare a tratatelor ………………………………………. Structura instituŃională …………………………………………. Succesiunea la organizaŃiile internaŃionale …………………. Crearea de efecte juridice ……………………………………… 2.4.1.G. Clasificarea formală ……………………………………………… 5. 5. 2. OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale (O.3. a..3. Clasificarea materială ……………………………………………. Succesiunea la datorii ……………………………………….…. 5. b. 3. CAP..3.. Formele recunoaşterii ………………………………………. 2.1. SocietăŃile transnaŃionale ………………………………………. Succesiunea la tratate ……………………………………….6. 4. Clasificarea tratatelor ………………………………………………. Recunoaşterea guvernelor …………………………………. 3.5..2.4. Subiecte controversate ale dreptului internaŃional public …………. Încheierea tratatelor ………………………………………………… 6. Recunoaşterea statelor şi a guvernelor ………………………… 2.4. Neutralitatea diferenŃiată …………………………………… 2.5. 2. 2.N. 2. Recunoaşterea beligeranŃei şi insurecŃiei …………………… 2.3..5. Elemente completatorii ale definiŃiei cutumiare ……………….4. ConsideraŃii generale ……………………………………………….1.4.1.5. OrganizaŃiile interguvernamentale – subiecte derivate de drept internaŃional public …………………………………………………. Supunerea dreptului internaŃional ……………………………… 3. Sub un prim aspect individul este subiect al răspunderii penale internaŃionale ……………………………………….4.. 5. ExistenŃa unui acord de voinŃă între părŃile contractante ……… 2. 7.2. Elemente ale tratatului din definiŃia exprimată în dreptul pozitiv …. IV.5.3. 2. 29 30 30 30 31 31 32 32 32 33 33 33 34 34 34 34 35 36 37 37 38 38 39 40 40 41 41 41 41 42 42 42 43 43 43 44 45 45 2 . 4.3.4. 2. Succesiunea la bunuri şi arhive …………………………….3.2.-urile internaŃionale) ……………………………………………. Dreptul tratatelor ……………………………………………. 3.. 3. Calitate ca subiect de drept internaŃional a părŃilor ……………...5.2.. 2. PoziŃia individului în raporturile juridice internaŃionale ……. 2. 5. Popoarele şi mişcările de eliberare naŃională ………………………. Rezervele la tratat ………………………………………………….4.. Recunoaşterea statelor ……………………………………… 2. 2... Elemente definitorii ale tratatului internaŃional ……………………. 1. NoŃiune ………………………………………………………… 3.2. ConsideraŃii preliminare ……………………………………. Succesiunea statelor …………………………………………….2.1. Elemente constitutive ………………………………………….1.4..3.

CondiŃiile de formă ……………………………………….. 9... Tipuri de interpretare ………………………………………….2. Nulitatea tratatului ………………………………………………… 12..U.. Definire ………………………………………………………..1.2. 12.1.N. Principalele cauze de încetare a tratatului codificate …….2. CAP. 8.. Aplicarea tratatelor ………………………………………………….. 2.1. Efectele tratatului faŃă de părŃi ……………………………….. NoŃiunea de diferend …………………………………………. Efectele rezervelor …………………………………………. 45 46 46 46 46 47 47 47 47 48 48 48 48 49 49 50 50 50 50 51 51 51 51 52 53 53 53 55 55 55 56 56 57 57 59 3 .2.. 10. 9.. Suspendarea tratatului ………………………………………… 11. Încetarea tratatului …………………………………………….2.2...1. Efectele tratatului faŃă de părŃi ………………………………. SoluŃionarea diferendelor în cadrul organizaŃiilor internaŃionale regionale ……………………………………. 7.1.1. 8. Reguli de interpretare consacrate de practica şi jurisprudenŃa internaŃională ……………………………………………….. Cauzele de nulitate …………………………………………….1..2. 9.2. 10.. 12.1. Reguli codificate de interpretare a tratatelor internaŃionale 9. Regimul juridic al nulităŃii ……………………………………. Mijloace paşnice pentru soluŃionarea diferendelor internaŃionale ………………….2.2.. Interpretarea internă ………………………………………… 9. Aplicarea în timp a tratatelor ………………………………….. Sistemul mijloacelor paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale ………………………………………………………..2.2.2.3. 11.1.3.. CondiŃiile de fond şi de formă …………………………………. Efectele tratatului …………………………………………………. Reguli şi metode de interpretare ………………………………. Mijloace politice de soluŃionare a diferendelor în cadrul organizaŃiilor internaŃionale …………………………………. 2. 7. 8. Interpretarea internaŃională ………………………………….2. 11. CondiŃiile de fond ………………………………………….1.1. ConsideraŃii generale ………………………………………………. Cauze de încetare a valabilităŃii tratatului consacrate de practica internaŃională ……………………………………. 7. 2. 11. …. 8. 10. Aplicarea tratatelor în dreptul intern …………………………. V.………. Mijloace politico-diplomatice …………………………………. 2. 1.. Interpretarea tratatelor ……………………………………………… 9.. Suspendarea şi încetarea tratatelor ………………………. 2.1.2. 9.1.1.7. SoluŃionarea diferendelor internaŃionale în cadrul O.2.. Aplicarea tratatului în spaŃiu …………………………………..2.2..… 7.2..……………………………… 1.. 11.2.1.2..

3.1.5. Conflictele de cetăŃenie …………………………. NoŃiune ……………………………………………………. Răspunderea internaŃională a statelor …………………… 1. Dobândirea cetăŃeniei …………………………………………..1.. Acte ale autorităŃilor publice competente ……………………… 4.3.3. Frontiera de stat …………………………. VI.2. Fundamentul şi elementele răspunderii internaŃionale pentru fapte ilicite ………………………………………………………………. 4.3. 2.2. CetăŃenia …………………………………………………………….. Stabilirea frontierelor …………………………………………. NoŃiunea de „străin” …………………………………………… 3.1. RefugiaŃii ……………………………………………………….…. Cauze ce Ńin de conduita victimei ………………………. DefiniŃie ……………………………………………………….. CAP. DefiniŃie ………………………………………………………. 3.1..……….. 1.….…. 2.…………. CAP. Acte ale unor organe statale care îşi depăşesc competenta sau le exercită abuziv …………………………………………….3. 4. Delimitarea teritoriului. Componentele teritoriului de stat …………………………………… 3. 2... 3.. 4. 1..2.. 2. CAP..3. Cauzele care exclud caracterul ilicit al faptului …………….4.2.2. 3. VII. JurisdicŃia internaŃională permanentă ………………………. Dreptul de azil …………………………………………………. VIII.…... 4.. 3. Arbitrajul internaŃional ……………………………………. 3.. 2. 4.2. Mijloace cu caracter jurisdicŃional ……………………………. Gradul de ilicitate şi distincŃia dintre crime şi delicte …………. Regimul străinilor …………………………………………………. Pierderea cetăŃeniei …………………………………………….3. Teritoriul de stat în dreptul internaŃional public ………….1.... 4. 2... ModalităŃile de dobândire a teritoriului de stat ……………………. Conduita ilicită a statelor …………………………………………… 3. 4.. DefiniŃie ……………………………………………………………. 3.3..3. Acte ale particularilor …………………………………………. 2.4.………… 2. Acte ilicite săvârşite în timpul unei insurecŃii …………………..2.4... NoŃiune ……………………………………………………………. Expulzarea şi extrădarea ……………………………….. Imputabilitatea conduitei ilicite …………………………………….. 4.1.. ProtecŃia diplomatică ………………………………. 3.2.……… 2. Clasificarea frontierelor ………………………………………. PopulaŃia în dreptul internaŃional public ………………….1. Cauze independente de voinŃa victimei …………………. NoŃiune ………………………………………………………… 3.5.. 3.3. Tipuri de tratamente juridice aplicabile străinilor …………….. 60 60 61 64 64 64 65 66 66 66 67 68 68 68 68 69 69 70 71 72 72 72 73 74 75 77 77 77 78 78 78 78 79 79 80 81 81 82 82 4 .. 2.3..

2.2. Sisteme de protecŃie a drepturilor omului pe plan universal şi regional …………………….………………………………………..2. Amrica Centrală şi de Sud …………………………………. 3.. 1. Documentele cu vocaŃie universală ……………………………. Prejudiciul ……………………………………………………… 5.5. 2. Structura ConvenŃiei şi Protocoalele adiŃionale ………………. Lumea islamo-arabă ………………………………………. Continentul european ………………………….2.1. 4.2. 11 ………………… 4. 11 ….... Clasificări ale drepturilor omului …………………………………… 4. Analiză sintetică asupra sistemului de protecŃie din Cadrul Consiliului Europei modificat prin Protocol nr.. Repararea prejudiciului ………………………………………… 6.3..2...4.2. Sisteme de protecŃie la nivel regional ………………………….2.……………. IX: ProtecŃia drepturilor omului în dreptul internaŃional ……. Răspunderea statelor ca urmare a unor activităŃi neinterzise de dreptul internaŃional ………………………………………. 2. 2. 2. 2.……… CAP. 82 82 83 84 86 86 86 86 87 88 88 89 89 91 93 93 94 5 .1. 2.2. Africa ……………………………………………………….1. Trăsături ale mecanismului european de control în lumina modificărilor de formă şi de fond aduse de Protocolul nr.1. Prejudiciul element al răspândirii şi formele reparării sale ………… 5. DefiniŃia şi actualitatea protecŃiei drepturilor omului ……………….

.

.

.

Cel de-al doilea pune accentul pe ideea de solidaritate internaŃională. societăŃile transnaŃionale (persoane juridice) şi organizaŃiile internaŃionale neguvernamentale. garanŃie a coexistenŃei statelor şi punct de echilibru între aceste tendinŃe antinomice. diferenŃele între popoare nu exclud voinŃa statelor de a trai împreună. dispersate pe întreg mapamondul. în ciuda factorilor care le separă. Dacă existenŃa unei societăŃi internaŃionale a fost recunoscută unanim. numite relaŃii internaŃionale. prevalând faŃă de diferenŃele între popoare. aspiraŃia generală către pace. internă sau statală. (subiectele „clasice” în dreptul internaŃional public) cărora li s-au alăturat şi alte entităŃi: organizaŃiile interguvernamentale şi mişcările de eliberare naŃională. aceasta neputând să existe decât între statele care prezintă similitudini profunde. Convingerile comune privind preceptele morale. către o comunitate internaŃională şi tendinŃa statelor în a-şi afirma suveranitatea. factorii ideologici şi politici acŃionând mai degrabă ca factori de diviziune. Aceste argumente au fost combătute. Principalul argument a fost acela că eterogenitatea statelor. Prin intermediul ei se delimitează câmpul de aplicare a dreptului internaŃional şi a celui intern. de fapt. DiferenŃele de cultură şi de civilizaŃie contribuie la separarea şi nu la reunirea popoarelor. simŃul justiŃiei. Termenul de „societate internaŃională”. deşi similar. Alte prezenŃe în societatea internaŃională le constituie indivizii (persoanele fizice).CAPITOLUL I NoŃiuni generale 1. de colaborare în vederea realizării intereselor colective. Stabilirea unei comunităŃi ar avea la bază o legătură afectivă. . Aceasta formulă sintetică implică existenŃa unei societăŃi internaŃionale. protecŃia mediului sau dreptul la dezvoltare sunt mai intense. comunitatea internaŃională a fost pusă uneori sub semnul întrebării. dar nu trebuie confundată existenŃa unei comunităŃi internaŃionale cu gradul ei de coeziune. Dreptul internaŃional şi societatea internaŃională Dreptul internaŃional este dreptul aplicabil societăŃii internaŃionale. Din această tensiune între aspiraŃiile. arătându-se că. este incompatibilă cu existenŃa unei comunităŃi internaŃionale. iar orice sistem de drept este un produs social. Primul se referă la existenŃa unor entităŃi la nivel mondial între care există anumite raporturi. se naşte dreptul internaŃional. Această definiŃie confirmă legătura sociologică între drept şi societate: orice societate are nevoie de un sistem de drept. distincte de societatea naŃională. spirituală. dar cărora doctrina nu le-a recunoscut calitatea de subiect de drept internaŃional public. Este adevărat că solidaritatea între popoare poate fi redusă în anumite situaŃii. Societatea internaŃională este formată în primul rând de statele suverane. uneori confuze. se deosebeşte de cel de „comunitate internaŃională”.

2. Dreptul internaŃional public ca ramură de drept şi ca ştiinŃă Dreptul internaŃional public ca ramură a dreptului reprezintă acel ansamblu de norme juridice, scrise sau nescrise, create de subiectele de drept internaŃional public (în special statele), având ca scop reglementarea relaŃiilor internaŃionale ce au loc între ele. O definiŃie completă presupune luarea în considerare a tuturor elementelor sale componente: ansamblu de norme juridice, care reglementează relaŃiile dintre subiectele de drept internaŃional public în domeniile de interes reciproc; subiectele de drept internaŃional public (şi în special statele: subiectele „clasice”) sunt cele care creează acest ansamblu de norme, pe baza consimŃământului lor expres sau tacit; obligativitatea normelor dreptului internaŃional care decurge tocmai din caracterul sau consensual. În calitatea lor simultană de creatoare şi destinatare, statele au interesul să respecte norma de bună voie. În caz de nerespectare a acesteia, se poate exercita constrângerea individuală sau colectivă. Constrângerea individuală poate fi exercitată de statul care se consideră victimă a unei agresiuni (dreptul la autoapărare) şi poate consta în diferite măsuri, cum ar fi: ruperea relaŃiilor diplomatice, embargoul, retorsiunea sau represaliile. Constrângerea colectivă poate fi exercitată în cadrul organizaŃiilor interguvernamentale, internaŃionale sau regionale şi poate consta, de exemplu, în: suspendarea dreptului la vot, suspendarea calităŃii de membru sau, cel mai energic mijloc, excluderea din organizaŃie. Dreptul internaŃional public, ca ştiinŃă, se ocupă cu studiul principalelor instituŃii juridice ale ramurii de drept internaŃional public, cum ar fi: izvoarele, subiectele, teritoriul populaŃia, răspunderea internaŃională etc. 3. Cele trei componente ale noŃiunii de „drept internaŃional public” Denumirea acestei ramuri de drept este compusă din trei termeni: „drept“, „internaŃional“, „public“. Termenul de „drept“ se referă la forŃa juridică a acestui ansamblu de norme. Normele de drept internaŃional public au valoare obligatorie în raporturile dintre subiectele sale. În relaŃiile dintre state se pot aplica şi alte reguli decât cele cu caracter juridic, adică anumite reguli de curtoazie. Regulile de curtoazie (din latinescul comitas gentium) reprezintă uzanŃe fără caracter obligatoriu, practicate în raporturile internaŃionale în scopul arătării consideraŃiei reciproce. Nerespectarea lor nu atrage răspunderea internaŃională a statului respectiv (ca în cazul normelor juridice din dreptul internaŃional public), dar poate genera o stare de tensiune între state. Termenul „internaŃional” se referă la diferenŃierea faŃă de dreptul intern al statelor, în privinŃa izvoarelor, subiectelor, controlului aplicării normelor etc. Acest termen indică faptul că ansamblul de norme vizat trebuie să guverneze raporturile dintre state de pe întreg mapamondul. În perioada cuprinsă între secolul al XVI-lea şi primul război mondial, relaŃiile internaŃionale au fost dominate de un număr restrâns de state europene. Astfel, în acest interval nu a fost vorba de o veritabilă societate internaŃională,

8

ci doar de un nucleu de puteri europene care decideau, în general, în legătura cu interesele lor din diferite zone ale lumii. Termenul „public” a fost adăugat la denumirea originară de „drept internaŃional” lansată de Jeremy Bentham destul de târziu, la începutul secolului al XIX-lea. Astfel, denumirea de “drept internaŃional public” a fost folosită pentru prima oara în traducerea franceză a cărŃii lui Bentham: „Introducere în Principiile Moralei şi LegislaŃiei”, traducere apărută în ElveŃia în anul 1802. În prezent, se admite în general că dreptul internaŃional se divide în două ramuri distincte: dreptul internaŃional public şi dreptul internaŃional privat. Primul se referă la raporturile stabilite în principal între state şi organizaŃiile interguvernamentale. Cel de-al doilea reglementează raporturile dintre particulari (persoane fizice şi persoane juridice), care conŃin un element de extraneitate, având ca obiect ”soluŃionarea conflictelor de legi”, adică determinarea dreptului aplicabil, în cazul în care pentru soluŃionarea unui diferent sunt incidente două sau mai multe sisteme juridice naŃionale. De reŃinut că, de obicei, folosirea denumirii de „drept internaŃional” fără alt calificativ se referă la dreptul internaŃional public. Termenul „public” nu trebuie să conducă la ideea că acest ansamblu de norme se integrează în dreptul public intern, alături de dreptul constituŃional, administrativ, penal etc., existând atât asemănări, cât şi importante deosebiri. Pe baza distincŃiei generale între dreptul public şi cel privat, dreptul internaŃional public ar prezenta următoarele asemănări cu dreptul public intern: subiectele acŃionează ca purtătoare ale puterii de stat; prin reglementările juridice se apără prioritar interesul general; sfera de generalitate a reglementărilor este mai mare. Ca deosebiri fundamentale amintim situaŃia subiectelor de drept internaŃional public, aflate pe poziŃie de egalitate juridică (nu de subordonare) şi caracterul în principal dispozitiv şi consensual al normelor sale. În urma prezentării celor trei componente ale noŃiunii de drept internaŃional public, concluzia ce se impune este că acest ansamblu de norme aplicabil societăŃii internaŃionale reprezintă o ramură de drept autonomă, cu o metodă de reglementare şi instituŃii juridice specifice. 4. Trăsăturile specifice ale dreptului internaŃional public Aşa cum am arătat la sfârşitul secŃiunii anterioare, dreptul internaŃional public prezintă o serie de particularităŃi, care îl deosebesc fundamental de orice ramură de drept. Raportat la dreptul intern, aceste particularităŃi vizează următoarele aspecte: 4.1. Modul în care sunt create normele sale. În dreptul intern puterea parlamentară reprezintă autoritatea legislativă a Ńării, legiferarea fiind funcŃia sa fundamentală. În dreptul internaŃional public se remarcă lipsa unui organ suprastatal cu atribuŃii legislative. Normele de drept internaŃional sunt create de subiectele sale (şi în special de către state), acestea fiind atât creatoare, cât şi destinatare ale normelor amintite. 4.2. Subiectele. Subiectele consacrate în dreptul internaŃional public sunt statele, organizaŃiile interguvernamentale şi popoarele care luptă pentru independenŃă. În doctrină se discută şi calitatea de subiect de drept internaŃional public a individului, a societăŃilor transnaŃionale şi a organizaŃiilor neguvernamentale internaŃionale. Obiect

9

a numeroase controverse, aceste entităŃi reprezintă deocamdată simple prezente în cadrul relaŃiilor internaŃionale. Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca statele suverane şi independente rămân subiectele primare ale acestei ramuri de drept. 4.3. Metoda de reglementare a dreptului internaŃional public. Aceasta constă în egalitatea juridică a subiectelor participante la relaŃiile internaŃionale. Statele, ca subiecte principale ale raporturilor internaŃionale, se află pe o poziŃie de egalitate juridică, indiferent de mărimea teritoriului, numărul populaŃiei, puterea economică sau potenŃialul militar. 4.4. Calitatea dreptului internaŃional public de a fi un drept coordonator. Recunoaşterea egalităŃii juridice şi modul în care este elaborat acest ansamblu de norme presupun existenŃa unor raporturi pe orizontală între state, excluzând orice subordonare. Dreptul internaŃional public este un drept coordonator (procesul de elaborare şi aplicare a normelor având loc pe orizontală) şi nu subordonator – ca dreptul intern al statelor (unde norma emană de la o autoritate legislativă superioară, iar destinatarii trebuie să se supună). Afirmând această poziŃie de egalitate juridică, dreptul internaŃional public stimulează cooperarea şi stabilirea relaŃiilor de colaborare între state în toate domeniile relaŃiilor internaŃionale. 4.5. Dreptul internaŃional public – expresie a unor scopuri juridice superioare. Stimulând cooperarea între state, dreptul internaŃional public este expresia realizării unor scopuri juridice superioare: pacea mondială, securitatea internaŃională, respectarea drepturilor omului, protecŃia mediului. 4.6. Controlul executării normelor. În dreptul internaŃional nu există, ca în dreptul intern, un sistem de organe judecătoreşti cu competenŃa generală şi obligatorie, care să intervină şi să aplice sancŃiuni atunci când normele nu sunt respectate. CompetenŃa CurŃii InternaŃionale de JustiŃie de la Haga este una facultativă, aşa cum rezultă din art. 3.6, parag. 1 din Statutul său : “În competenŃa CurŃii intră toate cauzele pe care i le supun părŃile.” 5. Raporturile dreptului internaŃional public cu dreptul intern Dreptul internaŃional public cu trăsăturile specifice arătate anterior şi dreptul intern reprezintă două sisteme distincte de drept, fiecare având o sferă de acŃiune proprie. Deşi diferite, cele două sisteme juridice se întrepătrund prin intermediul statelor, în jurul cărora sunt organizate şi prin care acŃionează. Interesul practic al determinării raporturilor dintre dreptul internaŃional public şi cel intern rezidă în două aspecte: aplicarea normelor dreptului internaŃional în cadrul ordinii juridice interne şi rezolvarea unui eventual conflict între normele juridice interne şi cele internaŃionale. În primul rând, statele au acceptat în urma negocierilor internaŃionale să devină părŃi la anumite tratate pe care s-au angajat să le respecte, ceea ce înseamnă transpunerea anumitor măsuri în cadrul legislaŃiei interne. Statele se pot angaja să adopte anumite norme în planul legislativ intern în domenii precum: combaterea criminalităŃii şi terorismului, drepturile omului, protecŃia mediului şi reducerea poluării, transportul internaŃional terestru şi maritim, protecŃia proprietăŃii intelectuale etc.

10

Iată un exemplu ilustrativ în acest sens: o navă străină pătrunde în zona maritimă vamală a unui stat. raporturile dintre ele sunt eminamente raporturi de forŃă. 2.1. Doctrina dualistă consideră că dreptul internaŃional şi cel intern sunt două sisteme autonome. deoarece absolutizează diferenŃele dintre cele două sisteme şi nesocoteşte interacŃiunile tot mai pregnante dintre ele. indiferent dacă acestea se adresează particularilor sau statelor. Statul îşi rezervă dreptul de a decide asupra tratatelor internaŃionale în funcŃie de propriile interese naŃionale. Doctrina monistă porneşte de la ideea că dreptul este o structură unitară de norme. Erich Kaufman. subiectele şi controlul respectării normelor. Disputa doctrinară îmbracă forma conflictului între teoriile dualistă şi monistă. Ca argument în sprijinul primatului dreptului intern pot fi amintite: principiul suveranităŃii absolute a statelor. Controversele apar aşadar în momentul în care normele de drept internaŃional public şi cele de drept intern operează simultan în privinŃa aceluiaşi aspect. se aplică totdeauna norma de drept intern în dauna celei de drept internaŃional public. Aceasta concepŃie este depăşită. Aceasta teorie consideră că dreptul internaŃional public derivă din dreptul intern al statelor şi reprezintă doar o prelungire a acestuia. Pentru a-şi găsi aplicarea în dreptul intern. mai ales cele privind: izvoarele. care considera că datorită suveranităŃii depline a statelor. Cei care se apără susŃin că dreptul internaŃional public prevede o zonă vamală de: X – 4 mile şi că nava. Primatul dreptului intern este promovat de Şcoala de la Bonn. reprezentată de Anzilotti. inexistenŃa unui organ cu o competenŃă jurisdicŃională obligatorie care ar conduce la ideea că statul este singurul judecător al modului în care îşi îndeplineşte obligaŃiile internaŃionale. avându-i ca principali exponenŃi pe: fraŃii Philipp. 2. care generează şi întreŃin starea de război. Nava poate fi arestată. în cadrul căreia se pune problema primatului dreptului intern asupra dreptului internaŃional public sau invers. iar echipajul acesteia judecat în faŃa unui tribunal naŃional al statului care a efectuat arestarea. potrivit dreptului internaŃional. care acŃionează pe planuri diferite şi fără a avea puncte de contact între ele (asemenea a două linii paralele). 1. statele fiind îndreptăŃite să elaboreze şi să semneze numai acele tratate conforme interesului naŃional. Max Wenzel. Teoria dualistă a apărut în cadrul Şcolii germane de drept (avându-i ca reprezentanŃi pe Heinrich Triepel şi Karl Strupp). Albert Zorn. Argumentele lor teoretice sunt tributare concepŃiilor filozofice ale lui Hegel. norma de drept internaŃional trebuie transformată într-o normă internă. printr-o operaŃiune separată (de exemplu ratificarea sau adoptarea unei legi interne care să conŃină normele internaŃionale). inexistenŃa unei autorităŃi suprastatale legislative. Teoria dualistă evidenŃiază diferenŃele fundamentale dintre dreptul internaŃional public şi cel intern. fiind dezvoltată ulterior şi de Şcoala italiană.În al doilea rând. Dreptul intern prevede o zonă de protecŃie vamală de X mile. pentru nerespectarea unor nereguli vamale. ne interesează să aflăm cum trebuie soluŃionat un conflict între normele naŃionale şi cele internaŃionale. 11 . În caz de contradicŃie. în momentul în care a fost arestată nu intrase încă în zona în care controalele erau într-adevăr justificate. distincte.

asupra principiilor de drept internaŃional ale relaŃiilor prieteneşti şi de colaborare între state în conformitate cu Carta O.prevederile constituŃionale din unele state. . cât şi normele dreptului internaŃional public. prin care se afirmă primatul dreptului internaŃional public.1.U.N.transferul unor competente fundamentale ale suveranităŃii către un organism regional (de exemplu. În cazul în care cele două sisteme se întâlnesc. prin reprezentanŃii ei Hans Kelsen. În concluzie. ConsideraŃii generale NoŃiunea. evoluŃiile recente relevă o determinare tot mai accentuată a dreptului intern de către dreptul internaŃional public.N. în general sau în anumite domenii. 6. dând expresia unei valori internaŃionale universal acceptată şi care guvernează conduita subiectelor de drept internaŃional. care stipulează prioritatea dreptului internaŃional public faŃă de dreptul intern.U. Principiul fundamental de drept internaŃional public a fost definit ca o prescripŃie normativă. U.U. 12 .. care este superioară ordinilor juridice interne ale statelor. În problema raporturilor dintre dreptul internaŃional public şi cel intern este mai utilă o abordare pragmatică şi cazuistică. Monismul ca primatul dreptului internaŃional public a fost afirmat de Şcoala de la Viena. Alfred Verdross. în cazul Tratatelor de constituire a ComunităŃilor Europene). ce se caracterizează printr-un înalt grad de abstractizare. Carta drepturilor şi îndatoririlor economice ale statelor din anul 1974 şi Actul final al ConferinŃei pentru securitate şi cooperare în Europa din anul 1975. Există însă o serie de argumente care pledează pentru o evoluŃie treptată către supremaŃia dreptului internaŃional public: . . Dincolo de faptul că nici una din aceste tendinŃe doctrinare nu trebuie absolutizată. Kunz. identificând soluŃiile aplicabile în fiecare speŃă concretă. dreptul internaŃional public determină limitele competenŃelor dreptului intern al statelor.2. Concluzia care se impune este aceea că disputa teoretică asupra supremaŃiei unuia dintre cele două sisteme are mai degrabă o natură sterilă. natura şi individualizarea principiilor fundamentale ale dreptului internaŃional public reprezintă o chestiune controversată. Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public au fost parŃial codificate prin Carta O. DeclaraŃia Adunării Generale a O.N. Conform acestei doctrine se susŃine că există o ordine juridică universală. 2. trebuiesc studiate atât dispoziŃiile legilor interne.dispoziŃiile din unele documente internaŃionale. în cadrul ordinii juridice universale. adoptate în anul 1970. În caz de contradicŃie între normele internaŃionale şi cele interne vor avea prioritate primele.L. fiind lipsită de consecinŃe practice.perspectiva asupra istoriei dreptului arată că întâi s-a format dreptul intern al statelor şi apoi s-a resimŃit nevoia desfăşurării relaŃiilor internaŃionale între state. Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public 6.

Principii fundamentale de drept internaŃional public Fără a avea un caracter unanim.În esenŃă. interzicând ori prescriind acŃiuni ale acestora în raport cu valorile care constituie obiect al lor. în raport cu valorile fundamentale protejate.2. 13 . Trăsături caracteristice Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public se disting de celelalte principii de drept internaŃional public specifice unui anumit domeniu ori de normele de drept internaŃional prin următoarele caracteristici: Caracter universal – care constă în aplicabilitatea lor tuturor domeniilor de activitate umană. Fiecare dintre aceste principii circumscrie şi particularizează conduita statelor. sunt în curs de afirmare noi principii de drept internaŃional. În prezent. principiul neintervenŃiei. la care participă subiectele de drept internaŃional. principiul egalităŃii în drepturi a statelor. dreptul la autodeterminare. acestea făcând parte din categoria jus cogens. Caracterul fundamental al valorilor – care constituie obiectul supus apărării prin intermediul acestora: pacea. principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public constituie fundamentul sistemului de norme a acestui drept şi reprezintă criteriul de referinŃă al legalităŃii celorlalte principii şi norme de drept internaŃional public. principiul bunei vecinătăŃi. securitatea internaŃională. principiul rezolvării pe cale paşnică a diferendelor internaŃionale. principiul inviolabilităŃii frontierelor statului. 6. fiecare dintre ele având o valoare juridică egală. având o valoare juridică imperativă. ele condiŃionându-se reciproc. Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public se află într-o corelare şi întrepătrundere în privinŃa conŃinutului lor. literatura de specialitate enumără ca făcând parte din această categorie următoarele principii: principiul neagresiunii. Gama principiilor fundamentale de drept internaŃional public s-a structurat pe cale cutumiară sau convenŃională. principiul cooperării internaŃionale. principiul îndeplinirii cu bună-credinŃă a obligaŃiilor internaŃionale.3. principiul folosirii unor zone spaŃiale numai în scopuri paşnice. la nivelul unor obligaŃii erga omnes. principiul suveranităŃii statelor. principiul respectării drepturilor omului. Caracter general – care exprimă generalizarea şi abstractizarea normelor celor mai importante şi generale larg recunoscute ale dreptului internaŃional. libertatea popoarelor. ceea ce determină ca interpretarea lor să se facă în mod sistematic. expresie a caracterului dinamic al relaŃiilor internaŃionale şi a interdependenŃelor stricte ce se realizează în cadrul comunităŃii internaŃionale: principiul dezarmării generale ale statelor. 6. progresul lor.

Ca în orice ramură de drept. acestea fiind dovezi ale atitudinii statelor faŃă de anumite reguli de drept internaŃional public. Practic. Procesul de interacŃiune între state conferă acestor dovezi. De aceea. există principiul care statuează că acordul general de voinŃă al statelor creează reguli de aplicare generală. deoarece izvoarele formale au un prea marea grad de generalitate şi. iar interdependenŃele între acestea şi izvoarele formale sunt mai intense. izvoarele formale sunt formele juridice care exprimă acordul de voinŃă dintre două sau mai multe subiecte de drept internaŃional public. opinia publică. şi în dreptul internaŃional public instituŃia izvoarelor are o importanŃă deosebită.1. în consecinŃă. solidaritatea umană etc. Ca un substitut al acesteia sau ca un echivalent. Ceea ce contează în contextul relaŃiilor internaŃionale este varietatea izvoarelor materiale. Prin urmare. distincŃia dintre izvoarele formale şi cele materiale rămâne dificil de făcut în dreptul internaŃional public. ideologii privind societatea internaŃională. mărturii ale creării normelor de drept internaŃional public. Majoritatea autorilor pornesc de la distincŃia generală între izvoarele materiale şi cele formale. În contextul relaŃiilor internaŃionale folosirea termenului de „izvoare formale” este nepotrivită. istoria dreptului sau sociologia juridică. Izvoarele materiale reprezintă factorii extrajuridici care contribuie la formarea normelor de drept internaŃional public: raporturile de putere între entităŃile politice participante la relaŃiile internaŃionale. în studiul dreptului internaŃional public nu interesează izvoarele materiale. El sugerează ideea mecanismului constituŃional de creare a legilor.CAPITOLUL II Izvoarele dreptului internaŃional public 1. ce există în cadrul statelor. valoarea fiecărei norme fiind stabilită de dreptul constituŃional. Izvoare materiale şi formale. definirea lor este practic ineficientă. În sistemul dreptului intern. noŃiunea de izvoare formale se referă în primul rând la mecanismul constituŃional al creării legilor. ele sunt analizate în cadrul altor discipline precum: filosofia dreptului. un statut mai însemnat decât simplele izvoare materiale din dreptul intern. în dreptul internaŃional public izvoarele materiale au un statut superior celui recunoscut în cadrul dreptului intern. În principiu. interesele specifice ale acestor entităŃi. 14 . Constituind surse extrajudiciare. Într-un anumit sens noŃiunea de „izvoare formale” nu există în dreptul internaŃional public. Izvoarele formale reprezintă mijloacele juridice prin care se exprimă normele dreptului internaŃional public.

Prezenta dispoziŃie nu aduce atingere dreptului CurŃii de a soluŃiona o cauză „ex aequo et bono”. convenŃiile internaŃionale. anumite exigente ale societăŃii internaŃionale. se abŃine de la orice precizare privind o ierarhizare a izvoarelor enumerate. cutuma internaŃională. din 1945 reproduce. enumerarea din articolul cu acelaşi număr din Statutul fostei CurŃi Permanente InternaŃionale de JustiŃie (organul jurisdicŃional din cadrul Ligii NaŃiunilor). care stabilesc reguli recunoscute în mod expres de statele în litigiu. exprimând opinia majoritară. Opinia minoritară susŃine că regula în ceea ce priveşte izvoarele este că nu există o ierarhizare a acestora în dreptul internaŃional public. AlŃi autori. una din surse dispunea de un primat incontestabil. În mod firesc.J. Articolul 38 din Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie (1945) Articolul 38 din statutul C. încă vădit descentralizată. nu este posibil a statua într-un postulat general că tratatele sunt în mod necesar mai importante decât cutuma sau invers. S-ar fi întâmplat aşa dacă. deşi o ierarhie nu este expres stabilită. se acceptă în general că acesta cuprinde o enumerare a izvoarelor dreptului internaŃional public. Astfel. interzice o asemenea concluzie. Toate izvoarele fiind susceptibile de a exprima. dacă părŃile sunt de acord cu aceasta. Deşi articolul 38 nu face referire expresă la noŃiunea de „izvoare”.1. art. sub rezerva dispoziŃiilor articolului 59. Controversele formulate de doctrină se referă la existenŃa unei ierarhizări a izvoarelor. c. Contrar articolului 7 din ConvenŃia de la Haga din 1907 (care crea Curtea internaŃională de prize maritime). prioritatea fiind explicată prin faptul că tratatul reprezintă un izvor al anumitor drepturi şi obligaŃii stabilite printr-un acord expres. consideră că . Starea actuală a societăŃii internaŃionale. Controversele relative la acest articol pun în discuŃie în principal trei aspecte: ExistenŃa unei ierarhizări a surselor indicate.” S-a pus problema dacă acest articol reglementează într-adevăr izvoarele dreptului internaŃional public sau dacă precizează doar modalităŃile la care poate recurge Curtea InternaŃională de JustiŃie pentru soluŃionarea cauzelor supuse examinării sale de către părŃi. ca dovadă a unei politici generale. acceptată ca drept. instanŃa va studia existenŃa şi aplicabilitatea unei norme cutumiare.2. a cărei misiune este de a soluŃiona conform dreptului internaŃional diferendele care îi sunt supuse. cu mici modificări. fie generale. Curtea.I. practic aceasta există. 2. în modalităŃi specifice. principiile generale de drept recunoscute de naŃiunile civilizate. fie speciale. hotărârile judecătoreşti şi doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni. ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept. în cadrul unei proceduri centralizate. se va acorda preferinŃă cutumei în 15 . Astfel. va aplica: a. d. statut redactat în 1920. b. În lipsa acestuia.J.I. 38 din Statutul C. Articolul 38 prevede: „1. Curtea InternaŃională de JustiŃie sau tribunalele arbitrale vor aplica în primul rând dispoziŃiile tratatului.

2. Neîndoielnic. jurisprudenŃa C. susceptibile de controverse (principiile generale de drept. actele organizaŃiilor internaŃionale şi echitatea). Articolul 38. NoŃiune Tratatul este cel mai important izvor de drept internaŃional public. fiind recunoscute şi alte izvoare în dreptul internaŃional contemporan. În legătură cu acestea se ridică întrebarea dacă ele constituie veritabile izvoare. adică hotărârile judecătoreşti şi doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni. trebuie observat ca ideea unei ierarhizări a izvoarelor dreptului internaŃional public consacrată de articolul 38 se sprijină pe două argumente: ordinea în care acestea sunt amintite (de la litera a. Deşi tratatele au avut un rol semnificativ în reglementarea relaŃiilor între state încă din antichitate (cel mai vechi tratat cunoscut este “Tratatul Sublim” încheiat între faraonul egiptean Ramses al II-lea şi regele hitiŃilor Hattuşil al III-lea. şi a tribunalelor arbitrale internaŃionale.1. Exemplul cel mai ilustrativ în acest sens îl constituie noŃiunea de „naŃiuni civilizate”.1. doctrina. EvoluŃiile moderne din ultimele cinci decenii au demonstrat că enumerarea cuprinsă în articolul 38 nu este exhaustivă. Unele formulări ale articolului 38 sunt desuete. În acest capitol vom grupa izvoarele dreptului internaŃional public. în prezent fiind recunoscute şi alte izvoare ale dreptului internaŃional public. reflectând o concepŃie mai degrabă colonială decât modernă şi noŃiunea de „doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni” care este susceptibilă de controverse. consacrarea actelor juridice ale organizaŃiilor internaŃionale şi unele acte unilaterale ale statelor ca izvoare ale dreptului internaŃional public. cât şi ca frecvenŃă în raporturile juridice internaŃionale. atât ca procedeu de creare a obligaŃiilor juridice între state. .izvoarele principale (tratatul şi cutuma).raport cu „principiile generale de drept recunoscute de naŃiunile civilizate”. potrivit distincŃiei general acceptate de majoritatea doctrinei.izvoarele subsidiare sau auxiliare. în anul 1269 16 . Tratatul 2. Izvoarele principale 2. Faptul că unele formulări sunt depăşite. tratatul şi cutuma reprezintă izvoarele cele mai importante în dreptul internaŃional public. fiind neîndoielnic faptul că produc anumite efecte juridice în raporturile dintre state. De fapt. nemaifiind indicat a fi preluate în continuare. la d. Astfel.J. în mod justificat. Lista amintită este susceptibilă de completări.) şi referirea la noŃiunea de “mijloace subsidiare”. actele unilaterale ale statelor. în două categorii distincte: . se pune în discuŃie.I. litera d) face referire la „mijloacele subsidiare de determinare a regulilor de drept”.1.

gentlemen’s agreement. în mod obişnuit. cum ar fi: convenŃia. prin expresia „tratat” se înŃelege un acord internaŃional încheiat în scris între state şi guvernat de dreptul internaŃional. „prin tratat se înŃelege actul juridic. lupta contra criminalităŃii. Prin protocol se indică. ele au dobândit poziŃia esenŃială în cadrul izvoarelor de drept internaŃional abia în societatea internaŃională contemporană. financiar. termenul de tratat înglobează toate actele juridice care se circumscriu definiŃiei amintite. ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra dreptului marii din 1982). pactul. un act accesoriu la un tratat preexistent. de a modifica ori de a stinge drepturi şi obligaŃii juridice sau de altă natură. ConvenŃia reprezintă o înŃelegere. însă. comercial. Pactul este denumirea dată unor înŃelegeri cu caracter solemn. prin “tratat” se înŃelege documentul care poartă expres acest nume. Termenul de statut este folosit şi în cazul unei înŃelegeri prin care se reglementează un anumit regim juridic (de exemplu. bine definit al raporturilor internaŃionale (de exemplu: ConvenŃia privind dreptul tratatelor din 1969. drepturile omului etc. 1. cultural. reiese că termenul de „tratat” are două sensuri. buna vecinătate. carta. 23 din 12 ianuarie 2004). a din Legea nr. Statutul Dunării din 1921). Conform prevederilor legislaŃiei române. În sens larg.). militar. Pactul SocietăŃii NaŃiunilor din 1919). destinat să producă efecte juridice şi supus normelor dreptului internaŃional. având scopul de a crea. lit. modificării sau interpretării acestuia. unul larg şi unul restrâns. lit. acordul. acest termen este folosit şi pentru a desemna o înŃelegere de sine stătătoare. 1. guvernat de dreptul internaŃional public şi consemnat într-un instrument unic ori în două sau mai multe instrumente conexe”. statutul. în scopul completării. În sens restrâns. Din definiŃiile prezentate. la nivel guvernamental sau la nivel departamental. art. 2. Uneori. fie că este consemnat într-un instrument unic. prin care sunt reglementate relaŃiile dintr-un domeniu specific. pct. schimbul de note. prietenie. 17 . Termenul de acord desemnează înŃelegeri intervenite mai ales în domeniile economic. neagresiune. economic. tratatele acoperă la momentul actual întregul spectru al relaŃiilor internaŃionale. Practic. care consemnează în scris un acord la nivel de stat. Carta şi statutul desemnează acordul juridic prin care se constituie o organizaŃie internaŃională. indiferent de denumire sau formă. protocolul. cuprinzând domeniile politic. Sintetic. reglementând într-o formă solemnă un domeniu mai important al relaŃiilor internaŃionale (de exemplu: tratate de pace. Schimbul de note sau de scrisori este o înŃelegere bilaterală în formă simplificată. comerŃ şi navigaŃie). a din ConvenŃia de la Viena din 1969. Potrivit art. într-un domeniu specific al relaŃiilor politice (Pactul Briand-Kellogg din 1928. tratatul desemnează un acord de voinŃa între două sau mai multe subiecte de drept internaŃional. prin care se reglementează expeditiv o problemă specifică. protecŃia mediului.i.Chr. modus vivendi. 590/2003 (publicată în Monitorul Oficial nr. compromisul. fie în două sau mai multe instrumente conexe şi oricare ar fi denumirea sa particulară.

Clauzele finale privesc modul de intrare în vigoare şi de revizuire. specii de plante şi animale. În privinŃa anexelor. au aceeaşi forŃă obligatorie ca şi corpul tratatului. secŃiuni. Preambulul reprezintă partea preliminară a unui tratat. clauzele finale şi anexele. Modus vivendi desemnează un acord cu caracter provizoriu. Titlul precizează sintetic domeniul în care se încheie tratatul şi uneori (mai ales la tratatele bilaterale) părŃile acestuia. în consecinŃă. anumite liste specifice (cum ar fi. regula este clară. de exemplu. 2. toate actele internaŃionale care se circumscriu definiŃiilor tratatului internaŃional sunt obligatorii pentru părŃile contractante şi au. ce urmează a fi ulterior înlocuit de un acord cuprinzând clauze detaliate. semnăturile părŃilor. 18 . aceeaşi valoare juridică. capitole. Anexele pot conŃine hărŃi. reflectând consimŃământul părŃilor într-o formă verbală. de regulă: titlul. redactarea clauzelor finale a înregistrat un important progres odată cu dezvoltarea tratatelor multilaterale. termenul pe care se încheie tratatul. dispozitivul. preambulul. posibilităŃile de aderare pentru statele care n-au participat la elaborarea textului. El constituie o excepŃie de la regula formei scrise a tratatelor. În sfârşit. data şi locul semnării. În ceea ce priveşte preambulul. faŃă de care părŃile contractante îşi reafirmă ataşamentul.2 Structura tratatului PărŃile componente ale unui tratat sunt.1. acestea fiind parte integrantă la tratat şi. Încălcarea prevederilor tratatelor angajează răspunderea internaŃională a părŃii în culpă. tratatul mai poate cuprinde şi anexe. acestuia i se recunoaşte o valoare juridică numai în măsura în care anumite dispoziŃii din corpul tratatului fac expres trimitere la el sau când preambulul contribuie la interpretarea celorlalte prevederi. Dispozitivul conŃine clauzele care reglementează drepturile şi obligaŃiile care incumbă părŃilor în domeniul de interes. problema practică fiind aceea a şti dacă preambulul şi anexele au aceeaşi valoare juridică ca şi dispozitivul tratatului. Tot în preambul se pot regăsi unele principii generale care guvernează materia respectivă şi trimiteri la alte tratate anterioare (bilaterale sau multilaterale) care prezintă relevanŃă în domeniul reglementat. elemente chimice etc. ConŃinutul tratatului este structurat pe articole grupate în titluri. cuprinzând dispoziŃii tehnice sau complementare dispoziŃiilor tratatului. Ca o observaŃie. scopul şi obiectul tratatului.). Termenul de gentlemen’s agreement se referă la acordurile orale ale reprezentanŃilor subiectelor de drept internaŃional public. circumstanŃele şi motivele care au determinat încheierea lui. limba sau limbile în care se încheie. în care se indică părŃile contractante. el neavând în sine forŃă juridică obligatorie.Compromisul reprezintă un acord prin care părŃile convin să trimită un litigiu spre soluŃionare unei instanŃe arbitrale sau judiciare internaŃionale. în principiu. Indiferent de denumirea pe care o poartă. Interesul delimitării elementelor componente în structura tratatului constă în relevarea forŃei juridice a acestora. declaraŃii interpretative. etc. Dispozitivul sau corpul tratatului reprezintă componenta esenŃială a acestui izvor de drept internaŃional. separate de corpul acestuia pentru a se evita aglomerarea excesivă a textului. din punct de vedere tehnic.

care însă nu a obŃinut o recunoaştere juridică şi. un izvor de drept. 2. cu toate că există anumite similitudini între aceste noŃiuni. Având în vedere trăsăturile definitorii ale cutumei.2. Astfel. prin termenul de comportament nu trebuie înŃelese numai actele efective sau abstenŃiunile statelor. cutuma apare ca implicând reunirea în mod cumulativ a două elemente: material şi psihologic. practica judiciară internă. Ceea ce distinge în mod esenŃial cutuma de alte izvoare de drept internaŃional public (lucru aplicabil şi în cazul principiilor generale de drept şi echităŃii) este caracterul nescris.2. ocupând mult timp locul prioritar în ansamblul izvoarelor sale.2 Cutuma 2. fiind o practică respectată doar în virtutea deprinderii. obiceiul nu reprezintă o obligaŃie juridică. deşi consacră o regulă de conduită statornicită în timp. 19 . În formularea incompletă a art. Ca o observaŃie preliminară. tratate multilaterale care codifică norme cutumiare (enunŃând practic dreptul deja existent) sau cele care cuprind clauze tip (cum ar fi cele de arbitraj.). starea de neutralitate. prin urmare. Din definiŃia amintită. corespondenŃă diplomatică. etc. NoŃiune Cutuma reflecta modul de formare „spontan” al normelor de drept internaŃional. dreptul marii.2. Actele internaŃionale ce reflectă comportamentul statelor. legislative (legi interne referitoare la domenii ale dreptului internaŃional: imunităŃi. instrucŃiuni către personalul diplomatic sau militar. Elementul material Elementul material reflectă conduita uniformă în timp a subiectelor de drept internaŃional public. relativ îndelungată şi uniformă a statelor.1. 38 din Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie cutuma reprezintă „o practică generală. extrădare. acceptată ca drept”. cu rol în formarea cutumei pot fi: decizii arbitrale şi judiciare internaŃionale. relaŃia lor directă cu exigenŃele societăŃii internaŃionale şi „spontaneitatea” acestora. Comportamentul statelor reiese în principal din actele juridice interne şi cele internaŃionale. convenŃiile consulare). care determină: supleŃea şi adaptabilitatea normelor neconvenŃionale. considerată de ele ca exprimând o regulă de conduită cu forŃă juridică obligatorie. În lumina definiŃiei şi distincŃiei menŃionate. ci şi orice exprimare a unei opinii cu privire la oportunitatea sau legalitatea conduitei altor subiecte de drept internaŃional. Actele interne pot fi: acte ale organelor executive (de obicei ministere ale afacerilor externe) cum ar fi: declaraŃii. opus celui convenŃional şi este cel mai vechi izvor de drept internaŃional. aceasta poate fi definită ca o practică generală.2. cutuma internaŃională trebuie să fie deosebită în mod clar de obiceiul juridic. cuprinzând trei componente: Conduita sau comportamentul statelor. constituie doar ca excepŃie. deoarece această opinie poate prezenta un rol important în formarea cutumei.

regionale (care privesc un număr limitat de state). Astfel. Totuşi. datorită dinamicii societăŃii internaŃionale în prezent.2. constantă.2. A doua componentă a elementului material se referă la timpul necesar pentru formarea unei cutume. Curtea internaŃională de JustiŃie a stabilit în speŃă privind Platoul continental al Mării Nordului (1969) că se impune o participare largă şi reprezentativă. Elementul psihologic (subiectiv) Pentru formarea unei cutume trebuiesc întrunite cumulativ elementele material şi cel psihologic. Din acest punct de vedere. factorul timp contează mai puŃin faŃă de frecvenŃa sau densitatea actelor în cauză în relaŃiile internaŃionale. respectată în mod efectiv şi fără discordanŃe. ca şi când ar fi obligatorii pentru ele. conform conduitei prescrise de norma respectivă. Aria de răspândire a cutumei (în funcŃie de numărul subiectelor de drept internaŃional public care participă la procesul de formare a cutumei). 2. 2.Semnificativă în această materie este şi respectarea de către state a unor tratate multilaterale la care ele nu sunt părŃi.4. adică atunci când oricare din subiectele de drept internaŃional public implicate în anumite raporturi internaŃionale poate să conteze că ceilalŃi participanŃi se vor comporta. care va consfinŃi formarea unei cutume. deoarece simpla repetare a unei conduite nu este suficientă pentru formarea unei norme cutumiare. Cu toate acestea. opinio juris sive necessitatis. pentru a putea să genereze o regulă de drept internaŃional. se consideră că practica se află la originea acestei opinio juris. practica statelor trebuind să fie îndelungată şi uniformă.3. dimensiunea subiectivă asigurând distincŃia între o practică urmată în temeiul existenŃei unei cutume şi o conduită motivată de reguli de curtoazie internaŃională. În mod tradiŃional. la rândul lor. care nu interesează decât două state şi care pot să aibă prioritate asupra cutumelor universale. în anumite cazuri acest proces poate fi inversat: exprimarea unei necesităŃi privind apariŃia/existenŃa unei norme juridice (de exemplu prin intermediul unei rezoluŃii a Adunării Generale a NaŃiunilor Unite) stă la originea iniŃierii unei practici. PrezenŃa elementului psihologic indică practic momentul la care este definitivat procesul de formare a unei cutume. repetiŃia precedentelor în timp făcând să ia naştere sentimentul obligaŃiei. Continuitatea aplicării în timp. Avantaje şi dezavantaje ale tratatului în raport cu cutuma Tratatul este principalul izvor de drept internaŃional în contextul societăŃii actuale şi prezintă multiple avantaje faŃă de cutumă. Într-un anumit interval de timp. distingem cutume universale (al căror câmp de aplicare este extins datorită participării unanime la formarea lor). generate în principal de încheierea sa în formă scrisă şi în urma unor proceduri specifice. Legat de prezenŃa elementului subiectiv în procesul de formare a cutumei. Elementul psihologic constă în convingerea statelor că ele se supun unei obligaŃii juridice. tratatul: 20 . practica statelor trebuie să rămână uniformă. incluzând state ale căror interese sunt afectate în mod special şi nu o participare universală. apare întrebarea ce stă la baza convingerii statelor că ele se supun unei reguli juridice. unanimă a tuturor statelor din comunitatea internaŃională. admiŃându-se şi cutumele locale/bilaterale. odată intrat în vigoare. Relativ la a treia componentă a elementului material.

cutumele nu necesită parcurgerea unei etape cum ar fi ratificarea sau publicarea – care pot îngreuna procesul de aplicare în dreptul intern.I. şi în conŃinutul altor dispoziŃii normative. nu precizează dacă este vorba de principiile generale de drept din sistemele juridice ale statelor sau de principiile generale de drept internaŃional (ca norme de aplicare universală. linii directoare care configurează trăsăturile fundamentale ale sistemelor juridice ale statelor.exprimă în mod clar acordul de voinŃă al părŃilor contractante cu privire la obiectul său. ele influenŃând prin prisma valorii lor de model întregul proces legislativ. c la „principiile generale de drept recunoscute de naŃiunile civilizate” ca izvor auxiliar al dreptului internaŃional public.. sunt într-adevăr izvoare de drept public şi pe întrebarea dacă. înlăturând echivocul şi conferind stabilitate relaŃiilor internaŃionale.J. Izvoarele subsidiare Categoria izvoarelor subsidiare ale dreptului internaŃional reprezintă o chestiune controversată în doctrina de specialitate – discuŃiile axându-se în a stabili dacă unele din prevederile art. astfel.I. deoarece. ConŃinutul lor axiologic se reflectă. dar formularea este ambiguă şi lacunară. din punct de vedere procedural. Principiile generale de drept Principiile de drept reprezintă acele idei călăuzitoare.J. se referă în art. . În primul rând. Codificarea continuă în cadrul dreptului internaŃional (inclusiv cea a regulilor cutumiare) nu înseamnă eliminarea cutumelor din ansamblul izvoarelor acestui drept. 1. În al doilea rând. reguli generale de orientare. datorită modului de formare cutumele pot avea o longevitate şi o aplicare mult superioară unor tratate controversate. În prezent. această listă nu ar trebui completată. În sfârşit. facilitând adaptarea dreptului internaŃional la nevoile comunităŃii internaŃionale. Statutul C.poate fi uşor dovedit. acest aspect nu garantează faptul că ele vor fi şi respectate.permite adoptarea de norme de drept internaŃional public într-un timp scurt. .dă naştere în mod explicit la drepturi şi obligaŃii ale părŃilor contractante. Mai mult decât atât. care dau expresie şi protejează valori fundamentale în relaŃiile internaŃionale). ambele fiind obligatorii pentru subiectele de drept internaŃional public. având un conŃinut bine definit. societatea internaŃională se articulează în jurul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. această formulă fiind o rămăşiŃă a perioadei istorice în care aplicarea dreptului internaŃional se limita la principalele puteri europene şi la alte câteva state. în contextul evoluŃiei societăŃii internaŃionale. referindu-se la „principii generale”. . În concluzie. pct. Statutul C. deşi normele convenŃionale pot fi exprimate într-o manieră mai clară şi mai rapidă prin intermediul tratatelor. lit. lipseşte precizarea care ar fi „naŃiunile civilizate”. tratatul şi cutuma reprezintă izvoarele principale ale dreptului internaŃional şi au forŃa juridică egală.J. 3. Cu toate acestea. cutuma şi-a păstrat un rol aparte în formarea dreptului internaŃional contemporan. 3. 38 din Statutul C.1.I. 38. din care fac parte în acest moment 21 . uşurinŃa probei fiind foarte importantă în cazul apariŃiei unor litigii privitoare la tratat.

multe dintre ele avându-şi originea în dreptul roman. autoritate lucrului judecat. Unii autori consideră că principiile generale de drept nu pot constitui surse ale dreptului internaŃional public. Ca principii generale de drept.59. pct. cât şi internaŃionale. Deşi hotărârile judecătoreşti trebuie să fie emise în baza normelor deja existente. ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept”.N. unul din primele acte de politică externă ale unui nou stat este acela de a începe procedurile de aderare la O. ele reprezintă un factor important în dezvoltarea dreptului internaŃional. exercitarea jurisdicŃiei penale în apele teritoriale ale unui stat etc. Hotărârile instanŃelor internaŃionale sunt apreciate datorită calităŃii lor din punct de vedere ştiinŃific. JurisprudenŃa reprezintă ansamblul deciziilor jurisdicŃionale sau arbitrale. Ele nu pot decât să dovedească existenŃa acestora. 2. cu titlu enunciativ: abuzul de drept.. Din această perspectivă. cum ar fi: acordarea unor imunităŃi diplomatice sau consulare. la care Curtea internaŃională de JustiŃie sau alte jurisdicŃii şi tribunale arbitrale pot recurge pentru soluŃionarea diferendelor. iar dacă potrivit Cartei O. sunt acele principii comune majorităŃii sistemelor juridice naŃionale. sunt preluate şi invocate ca mijloace auxiliare de precizare a conŃinutului unor norme aplicabile în litigii cu elemente identice sau similare. amintim. nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine. O practică constantă şi uniformă a unor instanŃe 22 . nici doctrina nu pot genera reguli de drept. Formula este în mod cert căzută în desuetudine. Doctrina este unanimă în a considera că nici jurisprudenŃa. este suficient ca un principiu intern să fie verificat în cea mai mare parte a sistemelor juridice.toate statele lumii (191 de state cu statutul de membru sau de observator). hotărârile judecătoreşti şi doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni. Acestea reprezintă mijloace de determinare a regulilor convenŃionale sau cutumiare şi nu izvoare ale dreptului internaŃional public. apărute pe cale convenŃională sau cutumiară. acestea se pot întemeia pe instituŃii şi norme de drept internaŃional public. etc. pct. 1. Hotărârile judecătoreşti Art. ele constituind prin ele însele norme ale acestui drept. atât cele naŃionale.U. ea se foloseşte de jurisprudenŃă şi de doctrină.2. 3. În sens contrar s-a reŃinut că principiile generale de drept. principiul bunei credinŃe. nu neapărat în toate. dreptul de azil. 2). Autoritatea jurisprudenŃei internaŃionale se explică prin prisma garanŃiilor oferite de procedura jurisdicŃională şi prin componenta instanŃelor internaŃionale. ele neputând a fi confundate cu principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public. 38.N.U. iar în prezent toate statele trebuie să fie considerate ca făcând parte din această categorie. De obicei. toŃi membri se angajează să-şi îndeplinească cu bună-credinŃă obligaŃiile asumate (art. ca izvoare ale dreptului internaŃional. lit. apare întrebarea care nu sunt naŃiunile „civilizate”. Curtea va aplica „sub rezerva art. orice încălcare a unui angajament antrenează obligaŃia de a repara prejudiciul suferit. În ceea ce priveşte soluŃiile pronunŃate de organele de jurisdicŃii interne. d precizează că pentru soluŃionarea diferendelor care îi sunt supuse. Curtea aplică anumite norme juridice şi pentru a le descoperi pe cele mai potrivite.

hotărârile judecătoreşti aplicând dreptul deja existent şi fără a avea capacitatea de a legifera. aminteşte doar de autori individuali ale căror opinii pot să fie luate în considerare. 3. Doctrina Formularea din art.A.L. pot constitui o contribuŃie ştiinŃifică importantă la îmbogăŃirea doctrinei.1 al aceluiaşi articol) nu aduce atingere dreptului CurŃii de a soluŃiona o cauza ex aequo et bono – dacă părŃile sunt de acord cu aceasta”.U. cum sunt Institutul de Drept InternaŃional (I. Rolul acestora este mai redus decât cel al unor comisii sau foruri internaŃionale de prestigiu. doctrina nu mai ocupă în prezent acelaşi loc ca importanŃă în relaŃiile internaŃionale. 2 din Statutul C. deosebite faŃă de poziŃia majorităŃii judecătorilor care au indicat o anumită soluŃie într-un litigiu deferit CurŃii. Opinia individuală aparŃine unui judecător care acceptă dispozitivul unei hotărâri.J. este prevăzută recurgerea la echitate în vederea soluŃionării anumitor litigii ”Prezenta dispoziŃie (adică pct.I. norme şi instituŃii ale dreptului internaŃional. ci un simplu precedent.D. un mijloc de determinare a dreptului. a specialiştilor şi lucrările unor forumuri ştiinŃifice internaŃionale. 3. echitatea apare ca o posibilitate conferită de părŃile la un litigiu judecătorului internaŃional de a judeca acel diferend. ca la începutul secolului al XX-lea. În acest sens. O altă componentă importantă a doctrinei este considerată a fi alcătuită din opiniile separate şi cele individuale ale unor judecători ale CurŃii InternaŃionale de JustiŃie. la un moment dat. prin care să se răspundă necesitaŃilor din societatea internaŃională.I. AsociaŃia de Drept InternaŃional (I. Aceasta nu creează dreptul pozitiv. În mod cert. Aceste opinii minoritare. Prin doctrină înŃelegem poziŃia autorilor.N. Opinia separată sau dizidentă aparŃine unui judecător aflat în minoritate şi indică opoziŃia la dispozitivul hotărârii şi motivarea în fapt. jurisprudenŃa nu este un izvor auxiliar al dreptului internaŃional public.). 38. ci constată existenŃa anumitor principii.) sau Comisia de Drept InternaŃional a O.4. fără să recurgă propriu- 23 .3. Echitatea În redactarea art. în domenii cum ar fi cele precizate anterior. Conform dispoziŃiei amintite. care prezintă avantajul de a efectua comparaŃii mai ample şi documentate ale practicilor naŃionale şi de a prezenta un punct de vedere mai puŃin subiectiv. 38 este lacunară: „doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni”. sau în cadrul ei se fac propuneri de noi norme. Dinamica relaŃiilor internaŃionale a pus în discuŃie oportunitatea prevederii doctrinei în cadrul modalităŃilor la care poate apela Curtea pentru soluŃionarea litigiilor cu care a fost sesizată. se apreciază că instanŃele naŃionale sunt puse în situaŃia de a oferi o definiŃie obiectivă a elementelor unor raporturi internaŃionale şi astfel hotărârile lor prezintă interes practic pentru determinarea corectă a unor norme de drept internaŃional. cu valoare de „lege ferenda”. poate contribui la precizarea sau îmbogăŃirea conŃinutului normelor aplicabile într-un anumit raport juridic internaŃional. Este unanim admis că doctrina nu reprezintă o sursă a normelor de drept internaŃional. Prin urmare. pct.interne. dar nu este de acord cu motivele pe care se sprijină aceasta.

zis la lege, ci pe baza bunului simŃ şi al spiritului de dreptate. Recursul la echitate urmăreşte aplicarea principiilor unei justiŃii ideale la o speŃă dată, judecătorul sau arbitrul intuind ceea ce este just. ÎncredinŃarea soluŃionării unui diferend ex aequo et bono către un judecător sau arbitru internaŃional evidenŃiază trei ipoteze privind funcŃiile cutumei: supletivă, moderatoare şi politică (consfinŃind o folosire discreŃionară). a. Echitatea poate fi aplicată într-un domeniu al dreptului internaŃional în care nu sunt reguli precise, ea reprezentând mijlocul prin care judecătorul completează lacunele dreptului internaŃional (pronunŃând o soluŃie praeter legem). b. FuncŃia moderatoare se referă la modalitatea de a atenua aplicarea riguroasă, formală a dreptului. Din acest punct de vedere, echitatea corespunde unui bun simŃ şi unei etici comune. Ea permite înlăturarea aplicării formale, mecanice, automate a unor norme juridice, care ar duce la rezultate anormale, contrare justiŃiei. c. A treia funcŃie se referă la posibilitatea judecătorului de a reforma dreptul, în numele echitaŃii pronunŃând o soluŃie contra legii. Această facultate rămâne cea mai controversată, majoritatea autorilor subliniind faptul că în numele echităŃii nu se pot pronunŃa soluŃii contrare regulilor în vigoare şi în nici un caz o clauză nu poate atribui unui judecător puteri atât de extinse încât să denatureze complet funcŃia jurisdicŃională. Echitatea, ca modalitate de soluŃionare a unui diferend internaŃional, cu acordul părŃilor, trebuie distinsă de alte două noŃiuni similare: aplicarea principiului echităŃii (adică normele de drept internaŃional public trebuie aplicate în mod nepărtinitor şi reciproc avantajos faŃă de subiectele de drept internaŃional) şi de echitate ca metodă de interpretare şi conciliere a regulilor de drept internaŃional aplicabile într-o situaŃie concretă, în aceste două cazuri echitatea fiind considerată ca incorporată dreptului, iar aplicarea se face în interesul unei bune administrări a justiŃiei, fără a fi nevoie de consimŃământul părŃilor. Echitatea, în sensul prevăzut de art. 38, pct. 2 din Statutul C.I.J., nu este un izvor al dreptului internaŃional public, deoarece ea substituie dreptul, fiind un sistem de soluŃionare a diferendelor internaŃionale. 3.5. Actele unilaterale în dreptul internaŃional public Enumerarea prevăzută în textul art. 38 din Statutul C.I.J. este susceptibilă de completări. JurisprudenŃa internaŃională a recunoscut existenŃa şi contribuŃia la formarea dreptului internaŃional şi a altor categorii de instrumente juridice care se disting de tratate prin caracterul lor unilateral sau prin autonomia lor în raport cu dreptul tratatelor. Este vorba de anumite acte care constituie moduri de formare voluntara a dreptului internaŃional public, având o caracteristică comună, care constă în a exprima voinŃa unui subiect de drept internaŃional, care tinde să creeze efecte juridice. Actul unilateral este imputabil unui singur subiect de drept internaŃional, cel de la care emană. Creşterea numărului actelor din această categorie este în mod firesc legată de multiplicarea subiectelor de drept internaŃional public, iar în prezent se include în această categorie atât actele organizaŃiilor internaŃionale cât şi cele ale statelor.

24

3.5.1. Actele organizaŃiilor internaŃionale Organele organizaŃiilor internaŃionale pot adopta diferite acte: rezoluŃii, recomandări, decizii, avize, etc. Actele organizaŃiilor pot privi: dreptul intern al organizaŃiei (reguli privind mecanismul de funcŃionare a acestora) sau realizarea obiectivelor organizaŃiei (care se adresează statelor membre). Actele din prima categorie se referă la structura şi funcŃionarea organizaŃiilor internaŃionale (de exemplu dobândirea sau pierderea calităŃii de membru, adoptarea bugetului, corpuri subsidiare, modul de luare a deciziilor, etc.). Aceste acte au un efect obligatoriu pentru statele membre. Actele care se adresează statelor membre vizează drepturi şi obligaŃii ale acestora sau prescriu o anumită conduită în raporturile dintre statele membre şi dintre acestea şi organizaŃie. ForŃa juridică a acestor documente depinde de Statutul sau de Carta OrganizaŃiei, dar în general ele au doar un caracter de recomandare şi nu impun obligaŃii statelor. Astfel, RezoluŃiile OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite nu impun obligaŃii juridice statelor membre, acestea fiind libere de a se conforma sau nu prevederilor lor. Ele au totuşi o valoare coercitiva din punct de vedere moral şi politic pentru statele care au votat pentru adoptarea lor. În plus, chiar dacă nu constituie obligaŃii juridice, aceste recomandări trebuie respectate în lumina principiului cooperării între naŃiuni şi a îndeplinirii cu bunăcredinŃă a angajamentelor asumate prin Carta O.N.U. Actele organizaŃiilor internaŃionale nu sunt izvoare de drept, pentru transformarea acestor recomandări în obligaŃii juridice de drept internaŃional public, ele trebuie transpuse în tratate internaŃionale. 3.5.2. Actele unilaterale ale statelor În dreptul internaŃional, anumite acte emanând de la un stat sunt susceptibile de a produce efecte juridice, atât în privinŃa statului căruia îi sunt imputabile, dând însă naştere la drepturi şi obligaŃii şi pentru alte state. Principalele categorii de acte unilaterale ale statelor sunt: notificarea, declaraŃia, recunoaşterea, protestul, renunŃarea şi promisiunea. Notificarea este actul solemn prin care se aduce la cunoştinŃa unuia sau mai multor state un fapt determinat care produce efecte juridice (de exemplu: notificarea denunŃării unui tratat). Recunoaşterea, cel mai important şi frecvent dintre actele unilaterale, reprezintă o manifestare de voinŃă prin care un stat consideră ca fiind legitimă o situaŃie internaŃională sau un act juridic al unui alt subiect de drept. În acest fel, statul de la care emană recunoaşterea admite că situaŃia recunoscută sau actul juridic îi sunt opozabile (de exemplu: recunoaşterea unor noi state sau a unor mişcări de eliberare naŃională). DeclaraŃiile unilaterale desemnează anumite acte ale statelor prin care acestea fac cunoscută poziŃia lor asupra unei anumite situaŃii şi o anumită conduită pe care o vor urma (de exemplu: declaraŃie de război, de neutralitate, de acceptare a jurisdicŃiei C.I.J.).

25

Protestul reprezintă refuzul expres de a recunoaşte ca legitimă o pretenŃie sau o stare de fapt. ImportanŃa acestui act unilateral rezidă în faptul că, odată formulate, împiedică formarea unei norme cutumiare, statul respectiv nemaiparticipând la formarea cutumei. Prin renunŃare statul în cauza abandonează, de bună-voie, un drept al său, de exemplu: renunŃă la imunităŃile de jurisdicŃie sau de execuŃie, la obiecŃiunea, la rezerva formulată de alt stat, la o revendicare teritorială etc. Promisiunea este un act unilateral care se referă la acte sau fapte deja existente şi dă naştere la drepturi noi în profitul unor terŃi.

26

populaŃie. Suveranitatea reprezintă caracteristica esenŃială a statului. ca reprezentând „un subiect de drept internaŃional care posedă următoarele caracteristici: a. indispensabilă pentru existenŃa statului. c. În afară de acestea. dobândind drepturi şi asumându-şi obligaŃii în cadrul ordinii juridice internaŃionale. delimitat de frontiere şi care cuprinde teritoriul terestru. dar dobândesc ulterior o personalitate juridica distincta de a statelor care au dus la naşterea lor. Elementele constitutive ale acestei definiŃii sunt: a. populaŃia şi guvernul (autorităŃile publice). deoarece iau naştere prin acordul de voinŃa a statelor. clasic. capacitatea de a intra în relaŃii cu alte state”. teritoriul constituie baza materială. Ca fenomen juridic. tipic. cât şi la raporturile internaŃionale. În cadrul subiectelor de drept internaŃional. constituind subiect de controversă în literatura de specialitate. populaŃia: reprezintă colectivitatea umană legată permanent sau numai temporar de un teritoriu anumit. Statele: subiecte clasice de drept internaŃional public 2. având rolul primordial în societatea internaŃională. maritim şi aerian. Deşi aceste entităŃi participă activ la raporturile internaŃionale. d. statutul persoanelor ce alcătuiesc populaŃia fiind reglementat 27 . care îi conferă calitatea de subiect de drept internaŃional. În Tratatul de la Montevideo din 1933. b. organizaŃiile internaŃionale neguvernamentale şi indivizii. teritoriul: reprezintă spaŃiul în interiorul căruia se exercită suveranitatea unui anumit stat. OrganizaŃiile internaŃionale interguvernamentale constituie subiecte derivate.CAPITOLUL III Subiectele dreptului internaŃional public 1. Ca fenomen politico-social. statul este considerat subiectul originar. noŃiunea de „stat” a fost definită într-o manieră mai cuprinzătoare. Astfel sunt acceptate de doctrină ca fiind subiecte acele entităŃi care participă atât la procesul de elaborare a normelor de drept internaŃional public.1. în doctrină se discută poziŃia de subiect de drept internaŃional şi a altor entităŃi: mişcările de eliberare naŃională. noŃiunea de stat este configurată de existenŃa a trei elemente constitutive: teritoriul. teritoriu. nu se poate spune că ele întrunesc dubla calitate cerută pentru a fi subiecte de drept. Statele sunt singurele subiecte de drept care deŃin atributul suveranităŃii. ConsideraŃii introductive Subiectele de drept internaŃional public trebuie să întrunească o dublă calitate: creatoare şi destinatare ale normelor acestui drept. care reflectă caracterul suprem şi necondiŃionat al puterii de stat atât pe plan intern cât şi în raporturile cu celelalte state. b. societăŃile transnaŃionale. guvern. statul trebuie să îndeplinească o cerinŃă fundamentală: suveranitatea. NoŃiune şi elemente Statul reprezintă un fenomen politico-social şi juridic. 2.

în schimbul angajamentului de a-l apăra. în afară de acesta nemaiexistând la un moment dat o altă autoritate care să exercite controlul asupra populaŃiei şi teritoriului. 2. dar îşi păstrează sistemul de organizare internă propriu (de exemplu Imperiul Austro-Ungar). ConfederaŃia reprezintă o uniune de state independente care deleagă. Tipuri de stat În diferitele stadii ale evoluŃiei societăŃii. 2. Legătura permanentă dintre o persoană şi stat se exprimă prin cetăŃenie. c. care sunt de acord să fie conduse de acelaşi monarh. Statele componente desfăşoară aceeaşi politică în relaŃiile externe. ca formă de organizare statală. exerciŃiul anumitor competente (în materie de politică externă. fără a constitui un nou stat. care să înglobeze statele membre (exemplul Statelor Unite între 1781 – 1787.de legile interne ale statului respectiv. Germania între 1815 – 1866). prin care statul protejat dă statului protector dreptul de a administra afacerile externe şi de a interveni în administraŃia internă. Atributul exclusivităŃii se referă la unicitatea unui anumit guvern. dar şi ca expresie a diversităŃii modalităŃilor de organizare politică. care exercită prerogativele puterii de stat asupra ansamblului teritoriului şi populaŃiei. ca participant la viaŃa internaŃională. Protectoratul. Această instituŃie este caracteristica perioadei de expansiune colonială. Pentru ca acest al treilea element să existe în mod viabil se cer întrunite două condiŃii: exerciŃiul puterii de stat să fie exclusiv şi efectiv.3. încredinŃând politica externă guvernului federal. de obicei. apărare) unor organe comune. este expresia unui raport juridic convenŃional între două state. nu sunt subiecte de drept internaŃional public. care deşi păstrează anumite competente pe plan local. Cele două state rămân independente. proprii diferitelor culturi. guvernul reprezintă o structură de organe. fără a duce. Efectivitatea guvernului înseamnă că acesta îşi exercită autoritatea în mod real. între 1519 – 1556). Uniunea personală s-a constituit atunci când suveranul unui stat a devenit concomitent şi suveranul unui alt stat.2. Uniunea reală este creată prin acordul încheiat între două state. statul a cunoscut multiple forme. de obicei prin intermediul unui tratat. protectoratul dispărând odată cu dobândirea independenŃei de către statele protejate. Statul federal (federaŃia) este compus din mai multe colectivităŃi politice (state federate). d. prin jocul succesiunii sau printr-un proces electiv. Al patrulea element se referă la capacitatea unui stat de a-şi exercita atributele suveranităŃii pe plan extern. la formarea unui stat unitar (de exemplu cazul regelui Carol Quintul care a domnit în Spania şi Germania. 28 . iar legătura permanentă sau temporară a unei persoane cu teritoriul este dată de domiciliu. Neutralitatea InstituŃia neutralităŃii este una din cele mai vechi din dreptul internaŃional public şi reflectă voinŃa unor state de a sta temporar sau permanent în afara conflictelor militare.

U. Statul neutru trebuie să respecte următoarele trei cerinŃe: abŃinerea (se obliga să nu participe la ostilităŃi şi să nu ofere sprijin operaŃiunilor militare).3.). În plus. Consiliul de Securitate poate dispune măsuri de constrângere. statul neutru va respecta obligaŃiile de abŃinere şi prevenire faŃă de statul agresor. 48. În această chestiune statele au adoptat un comportament diferit: ElveŃia a considerat că statutul său de neutralitate permanentă este incompatibil cu calitatea de membru O. mergând până la folosirea forŃei armate în vederea menŃinerii sau restabilirii păcii şi securităŃii internaŃionale.1 din Carta care precizează că măsurile necesare executării hotărârilor Consiliului de Securitate pot fi luate şi doar de unii membri. un stat cu statutul de neutralitate permanentă mai poate să-şi respecte obligaŃiile decurgând din acest statut. dar şi cere sprijin militar altor state. a ridicat problema compatibilităŃii între statutul de neutralitate permanentă şi calitatea de membru al O. În sprijinul teoriei compatibilităŃii între neutralitatea permanentă şi calitatea de membru O. 2.U. prevenirea (care implica luarea de masuri pentru a evita desfăşurarea oricăror operaŃiuni pe teritoriul sau) şi imparŃialitatea ( care îi impunea să trateze în mod egal părŃile în conflict). Deşi neutru faŃă de conflictele armate. Neutralitatea permanentă S-a conturat ca statut juridic al unui stat încă din secolul al XIX-lea. nelegată de împrejurări conjuncturale de politică externă. Neutralitatea permanentă poate să rezulte în urma a două categorii de acte: interne (dispoziŃii constituŃionale. Consacrarea sistemului de acŃiune în caz de ameninŃări împotriva păcii şi de acte de agresiune în capitolul VII al Cartei O. articolul 43 al Cartei stabileşte 29 .U. s-au invocat dispoziŃiile art.U. legi speciale) şi acte internaŃionale (tratate de recunoaştere şi garantare din partea altor state).3.U. permanentă (reprezentând o opŃiune de durată a unui stat) şi diferenŃiată (odată cu definirea agresiunii armate în cadrul Adunării Generale a O.3. reprezentând o opŃiune de durată. putându-se folosi de propriile sale forŃe armate. neutralitatea a cunoscut trei forme: clasică (ocazională).N. declaraŃii.. alin.1. dar mai ales după definirea termenului de agresiune armata printr-o rezoluŃie a NaŃiunilor Unite (1974) a apărut noŃiunea de neutralitate diferenŃiată.U. statul îşi păstrează dreptul sau la autoapărare individuală şi colectivă. dar nu şi pe cea de imparŃialitate – el fiind îndreptăŃit să acorde sprijin statului victimă. Neutralitatea ocazională Reflectă poziŃia unui stat de a nu se implica în anumite conflicte militare în schimbul garantării independentei şi integrităŃii sale teritoriale. Se pune problema dacă în lumina acestor dispoziŃii ale Cartei. În temeiul capitolului amintit. Astfel. în timp ce Austria nu a văzut o incompatibilitate între cele două.N. devenind membru al O. 2.2.3. Statutul de neutralitate permanentă implică angajamentul statului de a rămâne neutru în orice conflicte ar putea interveni între state (exemplul cel mai cunoscut îl constituie ElveŃia).Odată cu etapele istorice de evoluŃie ale dreptului internaŃional. care duce un război de autoapărare în faŃa unei agresiuni. după cum stabileşte acest Consiliu.N.N. După Pactul Briand-Kellog (1928).N. 2.N.

de a recunoaşte. recunoaşterea este actul unilateral prin care un stat constată existenŃa unei situaŃii sau unui act juridic nou apărute. În literatura juridică. s-a discutat caracterul discreŃionar al acestui act. Statul care emite un act de recunoaştere dispune de o largă libertate de apreciere. Ea a apărut şi s-a dezvoltat ca urmare a dinamicii relaŃiilor internaŃionale. exercitarea protecŃiei diplomatice pentru proprii cetăŃeni. care pot avea consecinŃe asupra intereselor sale şi declară expres sau admite implicit că acestea constituie elemente pe care se vor baza relaŃiile sale juridice viitoare. ConsideraŃii preliminare În dreptul internaŃional. se admite că statele nu pot recunoaşte o situaŃie internaŃională stabilită prin încălcarea unor norme imperative (jus cogens). precizându-se că un stat are dreptul. FaŃă de statul care a efectuat recunoaşterea.că statele care vor pune la dispoziŃia Consiliului de Securitate forŃele armate. dintre care cele mai importante sunt: stabilirea de relaŃii diplomatice şi posibilitatea încheierii unor tratate cu alte state. aceasta are un efect constitutiv: numai din momentul recunoaşterii situaŃia nouă devine opozabilă. doctrina precizează că recunoaşterea are un dublu efect: constitutiv şi declarativ. obŃinerea imunităŃii de jurisdicŃie şi de execuŃie. 2. el devenind subiect de drept internaŃional ca urmare a întrunirii elementelor sale constitutive.4. inclusiv dreptul de trecere. în principiu. În acest sens. InstituŃia recunoaşterii nu a fost codificată încă şi îşi păstrează caracterul cutumiar. amintim cu titlu exemplificativ: crearea unui nou stat. Recunoaşterea statelor şi guvernelor se poate realiza prin intermediul mai multor mijloace: note diplomatice. În această materie mai apare şi problema dacă participarea unui stat la conferinŃe internaŃionale sau admiterea sa ca membru al unei organizaŃii internaŃionale echivalează cu recunoaşterea sa tacită din partea altor state. statutul de neutralitate a unui stat. Deşi există o controversă şi în această materie. nici o achiziŃie teritorială obŃinută prin ameninŃare sau folosirea forŃei nu va putea fi recunoscută ca legală. dar acest act trebuie să fie totuşi conform cu regulile dreptului internaŃional. tratate bisau multilaterale. telegrame de felicitare. o vor face doar în baza unor acorduri. instalarea unui guvern în absenŃa mijloacelor constituŃionale.2. negativ: admiterea unui stat într-o organizaŃie sau la o conferinŃă internaŃională nu presupune că 30 . Recunoaşterea statelor Recunoaşterea unui stat este actul unilateral prin care unul sau mai multe state admit ca o entitate politica îndeplineşte condiŃiile specifice ale unui stat şi îşi exprimă voinŃa de a-l considera membru al comunităŃii internaŃionale. caracterizată prin apariŃia de noi subiecte de drept internaŃional sau prin producerea unor evenimente deosebite în viaŃa statelor şi a popoarelor. Actul unilateral de recunoaştere produce o serie de efecte pentru statul recunoscut. Recunoaşterea statelor şi a guvernelor 2. iar nu obligaŃia. Efectul declarativ are în vedere că existenŃa unui stat nu e condiŃionată de actele de recunoaştere din partea celorlalte state. Dintre situaŃiile apărute în societatea internaŃională care pot reclama incidenŃa instituŃiei recunoaşterii.1.4. 2. asistenŃă şi înlesnirile. declaraŃii de recunoaştere. Astfel.4. anumite modificări teritoriale. Răspunsul este.

Recunoaşterea de jure reprezintă recunoaşterea irevocabilă. Din controversele privind recunoaşterea guvernelor. Doctrina Estrada afirmă că recunoaşterea noilor guverne ar semnifica un amestec în treburile interne ale statelor în cauză. dar dincolo de regulile dreptului internaŃional. Formele recunoaşterii Recunoaşterea poate fi: a. mesaj al şefului statului. Problema ca un guvern să fie recunoscut separat nu se pune decât în situaŃii speciale. actul de recunoaştere al unui stat implică şi recunoaşterea guvernului legitim al acestuia. expresă sau tacită şi c.4.4. Drept criterii ale recunoaşterii guvernelor. de regulă. Recunoaşterea de facto are un caracter limitativ şi provizoriu. 31 . capacitatea de a se achita de obligaŃiile sale internaŃionale. în situaŃia în care un stat membru votează în favoarea admiterii unui nou stat într-o structură organizaŃională internaŃională. majoritatea statelor abŃinându-se în a recunoaşte guvernele şi supunând recunoaşterii doar statele. au fost propuse: exercitarea efectivă a autorităŃii asupra întregului teritoriu sau asupra unei părŃi însemnate din acesta. deplină şi definitivă a unui stat. votul contra putând fi considerat un refuz de recunoaştere. de jure sau de facto. Recunoaşterea unui guvern poate fi definită ca un act unilateral prin care un stat consideră guvernul altui stat ca un organ al autorităŃii publice capabil să intermedieze relaŃiile dintre cele două state în condiŃii normale. Doctrina Tobar reiterează teza legitimismului constituŃional. prin urmare. doctrina Estrada pare a avea un rol predominant în această materie. instituŃia recunoaşterii reflectă şi raŃiuni politice. aceasta semnifică implicit şi recunoaşterea sa ca stat. Recunoaşterea expresă se face în baza unei note diplomatice. a. s-au configurat două teorii principale: Tobar (după numele unui diplomat ecuadorian) şi Estrada (ministrul de externe al Mexicului în anii ’30). 2. telegrame oficiale. b. nici un guvern neavând dreptul de a se pronunŃa asupra legitimităŃii unui alt guvern. declaraŃii de recunoaştere. Recunoaşterea guvernelor În mod normal. individuală sau colectivă. b. Totuşi. În principiu. Ea constituie. ce trebuie întrunite cumulativ. până când Ńara nu e reorganizată pe baze constituŃionale şi alegeri libere. încheierea unui tratat bilateral. o fază pregătitoare a recunoaşterii de jure. Ca o observaŃie finală. dacă aceste criterii sunt respectate guvernul în cauză trebuie să fie recunoscut.toŃi membrii/ participanŃii recunosc acea entitate ca având calitatea de stat. Recunoaşterea tacită poate fi dedusă dintr-un anumit comportament sau anumite acte juridice: stabilirea de relaŃii diplomatice. fundamentând recunoaşterea unui guvern ajuns la putere prin revoluŃie sau război.3. 2.4. şi. când puterea este preluată de un nou guvern prin alte mijloace decât cele constituŃionale sau când pe acelaşi teritoriu îşi revendică autoritatea două guverne. putând fi revocată oricând. sprijinul majorităŃii populaŃiei.

5. în urma căreia apar mai multe state independente. InstituŃia succesiunii statelor intervine atunci când au loc modificări teritoriale. c) desprinderea unui stat dintr-un alt stat. Regula o constituie recunoaşterea individuală. încheiată la Viena în 1983.4. Astfel. b) dezmembrarea unui stat.. Succesiunea poate fi definită ca substituire a unui stat în locul altui stat.N.N. în calitate de observatori şi promovarea propriilor interese în comunitatea internaŃională. ConvenŃia privind succesiunea Statelor la tratate a fost adoptată la Viena în 1978. arhive şi datorii. în ceea ce priveşte răspunderea pentru relaŃiile internaŃionale ale unui teritoriu. de pe o poziŃie de imparŃialitate.5. Succesiunea statelor Există situaŃii când prin voinŃa popoarelor sau datorită unor cauze independente de voinŃa lor. din partea unui grup de state (de exemplu. d) transferul de teritorii de la un stat la altul. pe baza unor criterii comune). participarea la lucrările organizaŃiilor internaŃionale şi mai ales în cadrul O. recunoaşterea Ńărilor din fosta Iugoslavie de către statele membre ale Uniunii Europene. Recunoaşterea mişcărilor de eliberare naŃională Recunoaşterea mişcărilor de eliberare naŃională se face prin recunoaşterea organelor lor de conducere. Recunoaşterea calităŃii de beligeranŃi din partea guvernului statului respectiv are drept principal efect faptul ca răsculaŃii nu mai sunt trataŃi ca şi criminali de drept comun. care au ales să le sprijine în lupta lor pentru constituirea unor state independente. ci li se aplică regimul prizonierilor de război din dreptul umanitar. când insurgenŃii au organe de conducere politice şi militare. datoriilor şi arhivelor de stat. intrând în vigoare în 1996 şi ConvenŃia privind succesiunea statelor la bunuri.6. existând două convenŃii internaŃionale în materie. Succesiunea statelor poate interveni în domeniul: tratatelor.c. desfăşoară în mod organizat acŃiuni militare şi deŃin controlul unei părŃi a teritoriului statului.U. expresie a încercării de codificare în cadrul Comisiei de Drept InternaŃional a O. Elementul principal al succesiunii în dreptul internaŃional îl constituie transmiterea drepturilor şi obligaŃiilor de la statul predecesor la cel succesor. Recunoaşterea beligeranŃei şi insurecŃiei Această problemă se pune în cazul existenŃei unui conflict intern prelungit (război civil).U. 2. s-au creat premisele stabilirii unor relaŃii oficiale între mişcările de eliberare naŃională şi unele state.4. dar în anumite condiŃii poate apărea situaŃia unei recunoaşteri colective. Prin recunoaşterea acestor mişcări. dar neintrată încă în vigoare. bunurilor. indiferent dacă acestea duc sau nu la apariŃia unor noi state: a) reunirea mai multor state într-unul singur. configuraŃia politică şi teritorială a unor state suferă importante transformări. 32 . 2. 2. pe calea fuziunii sau absorbŃiei. Recunoaşterea calităŃii de beligeranŃi a participanŃilor la insurecŃie din partea statelor terŃe are drept efect tratarea guvernului şi a răsculaŃilor în mod egal. Acestor mişcări li s-a facilitat astfel accesul la piaŃa internaŃională.

în timp ce tratatele încheiate de statul succesor îşi extind aplicarea şi asupra teritoriului care a devenit parte a acelui stat. unde ideea continuităŃii drepturilor şi obligaŃiilor de la un subiect de drept la altul prevalează. acumulate sau primite de statul predecesor în exercitarea funcŃiilor sale.3. statul succesor îşi va exercita ansamblul competentelor asupra teritoriului în calitate de stat suveran şi independent. erau în proprietatea acestuia.S. în mod gratuit şi integral.N. ca regulă generală operează menŃinerea tratatelor care erau în vigoare la momentul modificării teritoriale. statul succesor nu devine automat membru al unei organizaŃii internaŃionale la care era membru statul predecesor. navigaŃia pe fluviile interne. fără a fi nevoie de un tratat expres în acest sens. referitoare la stabilirea frontierelor. cele care prevăd o asistenŃă reciprocă între două state). Expresia „bunuri de stat” se referă la bunuri. succesiunea în dreptul internaŃional nu are acelaşi sens ca în dreptul privat. care la data succesiunii aparŃineau statului predecesor 33 . drepturi şi interese care la data succesiunii statelor şi conform dreptului intern al statului predecesor.5. vom prezenta cele mai importante reguli în materia succesiunii la tratate. Succesiunea la organizaŃiile internaŃionale În general. În situaŃia noilor state independente. 2.Ca o observaŃie preliminară.1. ExcepŃia de la această regulă o constituie acceptarea Rusiei drept continuatoare de drept a fostei U. Analizând definiŃia dată acestei instituŃii în cele două convenŃii amintite. în urma manifestării exprese de voinŃă şi a îndeplinirii procedurilor prevăzute de actul constitutiv relative la primirea de noi membri. reprezintă toate documentele. 2. atât statul predecesor cât şi cel succesor având o personalitate juridică internaŃională proprie. ce au aparŃinut statului predecesor. 2. indiferent de dată şi categorie.5. remarcăm faptul că elementul predominant în cadrul succesiunii statelor este reprezentat de principiul suveranităŃii. Succesiunea la bunuri şi arhive Regula aplicabilă în privinŃa bunurilor este aceea potrivit cu care se transmit statului succesor toate bunurile. convenŃiile referitoare la un statut de neutralitate. şi ca membru permanent în Consiliul de Securitate. Statul nou format poate dobândi calitatea de membru devenind parte la tratatul constitutiv al organizaŃiei. mobile sau imobile.5. ele fiind exonerate de obligaŃiile contractate de statul predecesor.R. bunuri. în raport cu alte considerente.2. formate în urma procesului de decolonizare se aplică principiul intransmisibilităŃii. organizaŃii internaŃionale.S. în redactarea ConvenŃiei de la Viena din1983.U. tratatele încheiate de statul predecesor îşi încetează aplicarea pe teritoriul respectiv. Arhivele. în schimb sunt păstrate cele tehnice. în cadrul O. În caz de transfer de teritoriu. Într-o abordare sintetică. în afara cazului când au intervenit alte înŃelegeri între părŃi sau când aplicarea ar fi incompatibilă cu scopul şi obiectul lor. Tot ca o regulă generală apare şi principiul conform căruia nu sunt transferabile tratatele politice (de exemplu: tratatele de alianŃă militară. arhive şi datorii. După intervenŃia unei anumite mutaŃii teritoriale. Succesiunea la tratate În cazul fuziunii şi dezmembrării unui stat.

adică documente necesare bunei administrări a respectivului teritoriu şi cele care privesc exclusiv sau în principal acel teritoriu. rezultă că. datoriile contractate într-un scop bine determinat (lucrări publice: canale de navigaŃie. prin crearea organizaŃiilor interguvernamentale. În situaŃia transferului de teritoriu. Ca regulă. reflectând intenŃia de coeziune şi cooperare în planul relaŃiilor internaŃionale. se aplică regula conform căreia trecerea datoriei de la un stat la altul se face prin acord.conform legislaŃiei interne şi erau păstrate direct sau sub controlul statului ca arhive.N. 3. iar în lipsa acordului transferul datoriei transferul datoriei se va face într-o proporŃie echitabilă.2. trecerea arhivelor de la un stat la altul se face prin acord. acesta nu moşteneşte în principiu datoriile statului predecesor (în afara unui acord care să stipuleze altfel).1. la nivel universal sau regional.U. pentru a fi calificată drept „organizaŃie interguvernamentală”. infrastructură etc. Articolul 2 al ConvenŃiei de la Viena privind dreptul tratatelor (1969) se referă la organizaŃiile internaŃionale ca fiind “organizaŃii interguvernamentale”.4. În ipoteza în care statul succesor este un nou stat independent. Comisia de drept internaŃional a O. NoŃiune Necesitatea realizării unor obiective de amploare şi de a găsi soluŃii la probleme importante ce transcend frontierele naŃionale determina nevoia unei organizări politice a societăŃii internaŃionale. a definit organizaŃiile internaŃionale ca fiind: „O asociere de state. În lipsa unui acord. înzestrată cu o constituŃie şi organe comune şi posedând o personalitate juridică distinctă de aceea a statelor membre”. În situaŃia statelor independente.) sunt transmisibile. punându-se accent pe calitatea membrilor dintr-o organizaŃie. Elemente constitutive Din definiŃiile prezentate. partea din arhivele de stat necesară administrării normale a teritoriului în cauză va fi pusă la dispoziŃia statului succesor. constituită prin tratat. 3. Tot ca o regulă generală. OrganizaŃiile interguvernamentale – subiecte derivate de drept internaŃional public 3. Succesiunea la datorii Datoria de stat reprezintă o obligaŃie financiară contractată de statul predecesor faŃă de un alt subiect de drept internaŃional public. acestea vor dobândi arhivele care au aparŃinut teritoriului pe care s-au constituit şi au devenit arhive ale statului predecesor în timpul dependentei. Acestea iau fiinŃă în baza exprimării acordului de voinŃă a statelor membre. Transferul arhivelor de stat este o expresie a respectării dreptului popoarelor la dezvoltare şi informare cu privire la patrimoniul lor cultural. care nu pot fi decât state şi făcându-se astfel distincŃia dintre organizaŃiile interguvernamentale şi cele neguvernamentale (ale căror membri sunt persoane fizice sau juridice de naŃionalităŃi diferite).5. indiferent de obiectul acestora. 2. o entitate trebuie să întrunească următoarele elemente constitutive: 34 .

intrând în multiple raporturi juridice cu persoane fizice sau juridice de drept intern din alte state (cumpărarea de bunuri. organizaŃiile interguvernamentale sunt subiecte limitate de drept internaŃional – competenŃele lor în relaŃiile internaŃionale fiind stabilite prin acordul de voinŃa al statelor. organele ei trebuind să fie capabile să desfăşoare în bune condiŃii activităŃile necesare îndeplinirii scopului urmărit la constituirea organizaŃiei.). capabil să dobândească drepturi şi să-şi asume obligaŃii. Structura instituŃională Membrii organizaŃiilor interguvernamentale sunt numai statele. acreditate pe lângă ele) şi activa (de a numi misiuni permanente pe lângă state şi organizaŃii internaŃionale). ce se manifestă în ordinea juridică internă şi în cea internaŃională. Statut. dreptul de legaŃie pasivă (a menŃine legături cu misiunile permanente ale statelor membre. Astfel. dar gradul de participare la luarea deciziilor este diferit. b. Personalitatea juridică de drept internaŃional a organizaŃiilor interguvernamentale le conferă acestora calitatea de subiect în cadrul raporturilor internaŃionale. acordul de voinŃa al statelor să fie cuprins într-un tratat constitutiv. în general: 35 . Personalitatea juridică de drept intern a organizaŃiilor internaŃionale se referă la capacitatea juridică necesară pentru îndeplinirea funcŃiilor şi realizarea scopurilor sale. Din acest punct de vedere. d. c. opozabilă erga omnes. În cadrul organizaŃiilor interguvernamentale. ca entităŃi suverane şi independente. organizaŃia dobândeşte o autonomie funcŃională. ConstituŃie etc. organizaŃia trebuie să dobândească o personalitate juridică proprie. care-i conferă calitatea de subiect distinct de drept internaŃional. Carta. aceasta îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unor state unde îşi are sediul. subiectele primare ale dreptului internaŃional. să fie o asociere de state. organizaŃia să dispună de o structură organizaŃională proprie. care i-au provocat prejudicii. acesta putând avea diferite denumiri: Pact. statele membre trebuie să participe la procesul decizional în vederea realizării scopului prevăzut în actul constitutiv. o personalitate juridică proprie. prestarea de servicii etc. OrganizaŃiile interguvernamentale pot avea următoarele competenŃe: dreptul de a încheia tratate. de a introduce reclamaŃii împotriva altor subiecte de drept internaŃional.a. fiind în măsură să constituie astfel de organizaŃii. Neavând un teritoriu propriu.3. Chiar dacă iniŃial ea a fost constituită pe baza voinŃei statelor membre. Deşi doar subiecte „derivate” de drept internaŃional. închirierea unor localuri. structura organizaŃiilor de acest tip cuprinde. deci. care include două dimensiuni. distinctă de cea a statelor membre. în funcŃie de scopul pentru care au fost constituite. numai cu acordul statelor. în urma acestui proces. în special de organizare proprie şi de administrare a bugetului. organizaŃiile interguvernamentale au. de a elabora norme. 3.

accesul tuturor membrilor. Alegerea şi reprezentarea statelor care vor face parte din organele restrânse ale organizaŃiei reprezintă un proces complex şi deosebit de important. religioase. dreptul de a încheia tratate internaŃionale cu alte subiecte de drept internaŃional. în cele mai variate domenii. care beneficiază. s-a ridicat problema definirii conceptului de „popor”. 4. cum ar fi congrese şi conferinŃe). de imunitate fiscală şi jurisdicŃională şi este condus de un secretar general sau preşedinte. . el reflectând de obicei aplicarea a trei principii: reprezentarea geografică echitabilă. ca subiecte de drept internaŃional. popoarelor care lupta pentru independenta li s-a recunoscut calitatea de subiect în cadrul raporturilor internaŃionale. etnice.). consiliu de securitate (în cazul O.U.. în aceste organe de conducere. în care sunt reprezentate toate statele membre. .Organe plenare.Pentru buna funcŃionare a organizaŃiei şi coordonarea eficientă în cadrul diferitelor departamente este nevoie de un Secretariat propriu.nu se confundă cu noŃiunea de „minorităŃi naŃionale”. dar cu caracter limitat şi tranzitoriu. acestea nefiind subiecte ale dreptului la autodeterminare. Popoarele şi mişcările de eliberare naŃională Problema calităŃii de subiect de drept internaŃional a acestor entităŃi s-a pus după încheierea celui de-al doilea război mondial.Organele cu caracter restrâns îndeplinesc rolul unor organe executive. lingvistice etc. cum ar fi: Adunarea generală (organul suprem al organizaŃiei). 36 . Pentru a putea circumstanŃia corespunzător această categorie. reprezentarea echitabilă a intereselor diferitelor grupuri de Ńări. Concluzionând.o entitate socială clar determinată prin trăsături distinctive proprii. de regulă.N. la organele de conducere.. Acesta este compus din funcŃionari internaŃionali. Popoarele care lupta pentru independenŃă pot avea următoarele drepturi: dreptul de a desfăşura acŃiuni de emancipare naŃională (paşnice sau implicând folosirea forŃei). organizaŃiile interguvernamentale sunt entităŃi politice complexe. chiar dacă poporul în cauza a fost înlăturat ilicit de pe acel teritoriu. numit de Adunarea generală. purtând numele de: comitet executiv. până la constituirea lor într-un stat propriu. În cadrul acestora sunt reprezentate statele care vor juca un rol preponderent în activitatea organizaŃiei.să aibă o legătură cu un teritoriu. comisiile plenare (organe cu rol în elaborarea proiectelor care să reflecte deciziile organizaŃiei în anumite domenii) şi reuniunile speciale (convocate pentru soluŃionarea unor aspecte specifice în cadrul activităŃii organizaŃiei. în contextul procesului de lichidare a colonialismului şi a afirmării principiului politic al autodeterminării ca principiu fundamental al dreptului internaŃional public. Astfel. consiliu executiv. . al căror rol în planul raporturilor internaŃionale. prin rotaŃie. este în continuă creştere. . etc. căruia i-au fost atribuite următoarele caracteristici: .

pe lângă state (subiecte originare. ca fiind mai importante: a. d. Conform unei definiŃii propuse de Institutul de Drept internaŃional în anul 1997. organizaŃiile internaŃionale neguvernamentale şi persoane fizice-indivizii. prin intermediul unor filiale coordonate printr-un sistem centralizat de decizie. în funcŃie de fiecare Ńară unde acestea îşi desfăşoară activitatea. societăŃile transnaŃionale sunt: „întreprinderi formate dintr-un centru de decizie localizat într-o Ńară şi centre de activitate. organizaŃii interguvernamentale (subiecte derivate şi limitate) şi mişcări de eliberare naŃională (calitatea de subiect fiindu-le recunoscută în mod limitat şi tranzitoriu) s-a discutat calitatea de subiect de drept internaŃional şi a altor entităŃi. generator de profit. cifra minimă de afaceri (de ordinul milioanelor de dolari). compoziŃia capitalului. 5. situate în unul sau mai multe state”. chestiune care este încă subiect de controversă în literatura de specialitate. criteriul extrateritorialităŃii. Din această ultimă categorie fac parte societăŃile transnaŃionale. Sfera de exercitare a drepturilor amintite are un caracter limitat (scopul recunoaşterii acestor drepturi fiind formarea statului independent) şi tranzitoriu (drepturile sunt exercitate până la definitivarea procesului de constituire a noului stat. Instrumentul principal de mijlocire a raporturilor între societăŃile multinaŃionale şi statele unde ele îşi desfăşoară activitatea este contractul de stat. dreptul de a primi sprijin de la state sau organizaŃii internaŃionale. naŃionalitatea conducătorilor societăŃii. c. SocietăŃile transnaŃionale Nu există o definiŃie a societăŃilor transnaŃionale în dreptul pozitiv şi nici un document care să reglementeze statutul acestora în dreptul internaŃional public.1. primare de drept internaŃional). 5. Acesta reprezintă un acord cu privire la: împrumuturi. Drept criterii pentru caracterizarea unei societăŃi ca fiind transnaŃionale reŃinem. li se aplică reglementări juridice diferite. acest lucru deosebindu-le de organizaŃiile internaŃionale neguvernamentale. Scopul acestor societăŃi este unul lucrativ. numărul şi influenŃa acestor mişcări de eliberare naŃională se află în continua scădere. văzute ca reŃele întinse în mai multe state cu o activitate coordonată de o “filială-mamă”. dar acestor entităŃi nu li s-a recunoscut calitatea de subiect de drept internaŃional public. cu sau fără personalitate juridică. b. cu personalitate juridica deplina). referitor la desfăşurarea activităŃii în mai multe state. dreptul ca forŃelor lor armate să li se aplice regulile dreptului internaŃional umanitar. Ca urmare a sfârşitului luptei anticoloniale şi a constituirii majoritarii popoarelor asuprite în state independente. SocietăŃilor transnaŃionale. Subiecte controversate ale dreptului internaŃional public În doctrină. furnizarea unor bunuri şi servicii (de exemplu asistenŃa 37 .dreptul de a participa la negocieri şi conferinŃe internaŃionale în calitate de observator.

Pe plan internaŃional.-urile sunt considerate a fi asociaŃii interne. 38 . prin intermediul ordinii juridice naŃionale.2. pe plan internaŃional.U.G. Interpol) au o influenŃă şi o contribuŃie importantă în planul relaŃiilor internaŃionale. supuse în totalitate legislaŃiei naŃionale. căreia i se aplică dreptul intern al statului pe teritoriul căruia îşi are stabilit sediul. poziŃia juridică a O. numai pe cale mediată. Green peace. cuprinzând atât elemente de drept civil sau comercial. având un statut consultativ. grupând persoane fizice sau juridice având naŃionalităŃi diferite. Argumentele pro. OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale (O. Acordurile amintite prezintă un caracter eterogen. În privinŃa raporturilor cu “statul-gazdă”. datorită anumitor drepturi şi obligaŃii pe care le are în cadrul relaŃiilor internaŃionale. cât şi de drept internaŃional. Consiliul Europei). 5..tehnică). fără scop lucrativ. cu alte organizaŃii interguvernamentale. gestionarea unor sectoare de servicii publice.N. efectuarea unor lucrări publice etc. acestea fiind invitate să ia parte la activităŃile unor importante organizaŃii interguvernamentale (cum ar fi O. ele fiind ridicate la rangul de „cvasi-tratate”. 5. la nivel universal şi regional.3. se ajunge le recunoaşterea calităŃii de subiect de drept internaŃional public a societăŃilor multinaŃionale. ele sunt doar destinatare ale unor reguli de drept internaŃional.G. OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale (dintre care amintim: Comitetul InternaŃional al Crucii Roşii. Este domeniul unde intervin şi controversele legate de calitatea de subiect de drept internaŃional a societăŃilor transnaŃionale. Prin teoria conform căreia aceste contracte sunt sustrase de sub incidenŃa dreptului naŃional al statului contractant.N. b.G.şi contra în acest domeniu pot fi analizate sintetic dintr-o dublă perspectivă: a. ele nu sunt considerate a fi subiecte de drept internaŃional.N. PoziŃia individului în raporturile juridice internaŃionale Problema care se pune este aceea de a stabili dacă.G.N. Din această perspectivă. Amnesty International. mai ales prin intermediul sistemelor de protecŃie a drepturilor omului. Problema organizaŃiilor internaŃionale neguvernamentale poate fi studiată prin prisma unei duble categorii de relaŃii: cu statele pe teritoriul cărora îşi au sediul şi. influenŃa O. Consacrarea drepturilor persoanei. Responsabilitatea persoanei fizice în dreptul internaŃional. dar datorită statutului lor juridic (reglementat de dreptul intern).-urilor internaŃionale nu diferă de cea a altor persoane juridice de drept intern. exploatarea unor resurse naturale. persoanei fizice i se poate atribui calitatea de subiect de drept internaŃional. Acest lucru nu corespunde însă realităŃii juridice: societăŃile transnaŃionale nu sunt subiecte de drept internaŃional. O.N.-urilor este în continuă creştere.-urile internaŃionale) O organizaŃie internaŃională neguvernamentală reprezintă o asociaŃie internaŃională.

39 . individului i se recunoaşte calitatea de parte în faŃa unor instanŃe internaŃionale. Tribunalul pentru responsabilii genocidului din Rwanda.5. răspunderea pentru infracŃiunile contra păcii şi omenirii a criminalilor de război.3. etc. în baza exercitării voinŃei suverane a acestora. Plecând de la dubla condiŃie pe care trebuie să o îndeplinească o entitate pentru a fi subiect de drept internaŃional public. aceste fapte sunt cuprinse în legislaŃia penală internă a statelor părŃi la convenŃiile internaŃionale ce consacră infracŃiunile respective. Deşi aparent individul este subiect de drept internaŃional – se argumentează că. dar majoritatea autorilor argumentează ca răspunderea penală a persoanei fizice nu este în măsură să îi confere acestuia calitatea de subiect de drept internaŃional: răspunderea pentru fapte considerate a fi infracŃiuni internaŃionale: pirateria. traficul de droguri. El nu este decât destinatarul anumitor norme de drept internaŃional public (în fapt. stat care a ales să fie parte contractantă la convenŃiile respective). persoanele vinovate rămânând sub jurisdicŃia internă a statelor respective. comerŃul cu sclavi. Este cazul sistemului european de protecŃie.1. majoritatea autorilor consideră că valorificarea acestei prerogative se face prin intermediul statelor. 5. iar nu creator al acestor norme.). a sistemului interamerican care operează prin Comisia şi Curtea interamericană a drepturilor omului. judecaŃi de instanŃe internaŃionale (Tribunalele internaŃionale de la Nuremberg şi Tokio. un beneficiar mediat al normelor unor convenŃii internaŃionale – ce i se aplică în baza voinŃei suverane a statului sub jurisdicŃia căruia se află. Această răspundere se activează în cazul a două categorii de infracŃiuni. Tribunalul penal internaŃional pentru fosta Iugoslavie. terorismul. individul este subiect al răspunderii penale internaŃionale. Totuşi. această răspundere penală este o consecinŃă a răspunderii statelor. trebuie concluzionat că individul nu reprezintă un subiect de drept internaŃional. în temeiul suveranităŃii lor.2. conferit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de la Strasbourg) şi de Curtea de JustiŃie a ComunităŃilor Europene (de la Luxemburg). de fapt. Sub un prim aspect.3. fiindu-i conferit dreptul de petiŃionare la nivel internaŃional. În domeniul garantării drepturilor omului prin intermediul unor convenŃii internaŃionale. Deşi individului i se recunoaşte calitatea de reclamant în faŃa instanŃelor internaŃionale amintite.

reglementat de dreptul internaŃional pentru anumite state şi având un fundament cutumiar pentru altele. Două convenŃii internaŃionale adoptate la Viena. ca în dreptul intern. Ele au valoare juridică echivalentă. Astfel. Lipsa de ierarhizare a izvoarelor dreptului este consecinŃa caracterului interstatal a dreptului internaŃional. Echivalente fiind. 40 . Se poate afirma că. există un acord general în doctrină în a defini tratatul internaŃional ca fiind un acord de voinŃă destinat să producă efecte juridice.CAPITOLUL IV Dreptul tratatelor 1. traducând în mod egal exigenŃele societăŃii internaŃionale. izvoarele formale ale dreptului internaŃional public antrenează o serie de rapoarte între ele. în ansamblul lor. Prin excepŃie. constituie sediul materiei în domeniul dreptului tratatelor: ConvenŃia privind dreptul tratatelor încheiate de state (din anul 1969) şi ConvenŃia asupra dreptului tratatelor dintre state şi organizaŃii internaŃionale sau între organizaŃii internaŃionale (din anul 1986). în cazul organizaŃiilor internaŃionale care reprezintă o structură ierarhică de organe. izvoarele de drept nu sunt ierarhizate aprioric. în mod necesar actele emanate de aceasta vor deŃine aceeaşi ierarhie corespunzătoare organelor care le-au emis. DistincŃia este importantă deoarece atât izvoarele de drept cât şi normele juridice se supun unor trăsături diferite. ConsideraŃii generale Formarea convenŃională a dreptului internaŃional este legată istoric de existenŃa comunităŃilor politice organizate. Toate izvoarele de drept reprezintă concretizarea manifestării de voinŃă directă ori indirectă a statelor. tratatele internaŃionale reprezentând. Lipsa de ierarhie între izvoarele formale de drept internaŃional nu se răsfrânge însă şi asupra normelor juridice în ipoteza conflictului între o normă imperativă şi o normă convenŃională sau cutumiară ori în cazul soluŃionării conflictelor între regulile convenŃionale şi regulile cutumiare. opozabilitatea regulilor codificate. determinate prin forŃa lucrurilor să intre în relaŃii unele cu altele şi. exprimând în esenŃă procedee tehnice diferite de elaborare a dreptului. în cazul concilierii existenŃei mai multor izvoare în stadiul de elaborare ori de probă a dreptului pozitiv cum ar fi. în prezent este inerentă dezvoltării relaŃiilor internaŃionale în toată gama lor de manifestare complexă şi diversă. sub rezerva unor diferenŃe de redactare. legislaŃia internaŃională. spre exemplu. Creşterea numerică şi funcŃională a tratatelor internaŃionale reflectă stadiul de evoluŃie şi de integrare organică a societăŃii internaŃionale.

acordurile încheiate între un stat şi o persoană fizică sau juridică sau o organizaŃie internaŃională etc. Calitate ca subiect de drept internaŃional a părŃilor PărŃile tratatului trebuie să aibă în toate cazurile calitatea de subiecte de drept internaŃional. fundamentate pe voinŃa părŃilor de a se lega ori nu pe planul dreptului. 2. Spre exemplu un tratat se poate naşte şi din declaraŃia unilaterală de voinŃă a unei părŃi urmată de acceptare ei de către altă parte ori o declaraŃie comună poate fi acceptată ulterior de către părŃi. Prin urmare. IntenŃia de a produce efecte juridice între părŃi separă tratatul internaŃional de alte documente internaŃionale. o notă verbală.3. Elementele definitorii ale tratatului internaŃional 2.I. 2. Acordul de voinŃă nu trebuie să fie simultan. Rămâne prin urmare în absenŃa formalismului juridic al drepturilor internaŃional a distinge între tratatele internaŃionale şi cele lipsite de o asemenea forŃă juridică. 41 .2. Tot astfel tratatul internaŃional nu se identifică cu actele sau documentele care au doar legături cu tratatele fără a se identifica cu ele: un memoriu. modificarea sau stingerea unor drepturi sau obligaŃii reciproce între părŃi. Efectele juridice pot consta fie în stabilirea unei norme de conduită obligatorie cu caracter general (ipoteză avută în vedere de art. Articolul 3 din ConvenŃia de la Viena din anul 1986 asupra dreptului tratatelor dintre state şi organizaŃii internaŃionale sau între organizaŃii internaŃionale delimitează precis câmpul de aplicare al dispoziŃiilor reglementatoare doar părŃilor care au calitatea de subiect de drept internaŃional.1. Regula consensualismului domină materia dreptului tratatelor şi în esenŃă rezidă în ideea că fiecare dintre subiecte se angajează în fapt de pe o poziŃie de egalitate faŃă de ceilalŃi parteneri în stricta măsură în care şi-a exprimat voinŃa în mod liber. ExistenŃa unui acord de voinŃă între părŃile contractante Tratatul presupune un acord între două sau mai multe voinŃe în vederea realizării unui scop şi obiect determinat. Au această calitate statele şi organizaŃiile internaŃionale şi orice entitate căreia i-a fost recunoscută calitatea de subiect internaŃional. fie în crearea. Crearea de efecte juridice Tratatele internaŃionale se încheie pentru a produce efecte juridice între părŃile care l-au încheiat. după criteriile furnizate de natura actului ori a tranzacŃiei încheiate.J.). DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului nu este un tratat datorită absenŃei intenŃiei părŃilor de a-şi asuma obligaŃii legale în acest domeniu şi cu toată recunoaşterea sa internaŃională. în contextul circumstanŃelor în care au fost elaborate. Spre exemplu. 38 din statutul C.2. nu vor intra în categoria tratatelor internaŃionale actele încheiate între persoane fizice sau juridice situate în state diferite. nu are caracter juridic şi în consecinŃă nu este opozabilă membrilor NaŃiunilor Unite. un proces verbal sau cu actele de politică externă cum ar fi declaraŃiile şi comunicatele comune semnate cu ocazia vizitelor la nivelul cel mai înalt la sfârşitul întâlnirilor între şefii de state şi guvern.

Articolul 3 din ConvenŃie limitează expres sfera de aplicare a convenŃiei doar la tratate. Supunerea dreptului internaŃional Ori de câte ori dreptul aplicabil convenŃiei părŃilor va fi dreptul intern al unui stat. care completează configurarea noŃiunii. cu rezerva adaptărilor specifice acestui gen de tratate.4. Într-adevăr varietatea de denumiri a tratatelor internaŃionale este 42 . 1 din ConvenŃia de la Viena din anul 1969 include în definiŃia tratatului şi alte elemente formale cu caracter complementar. licenŃe etc. b. În acest mod a confirmat existenŃa unei pluralităŃi de denumiri echivalente. Conform acestui text „prin tratat se înŃelege un acord internaŃional încheiat între state şi guvernat de dreptul internaŃional. ConvenŃia a precizat că un tratat poate fi inclus într-un singur instrument sau mai multe. fie în două sau mai multe instrumente conexe şi oricare ar fi denumirea sa particulară”. deoarece intenŃia explicită a părŃilor interesate în însuşi textul documentului este aceea de a nu se obliga juridic. actul juridic deşi încheiat între subiecte de drept internaŃional ori între acestea şi persoane juridice sau fizice. „oricare ar fi denumirea sa particulară”. excluzând din aria de reglementare acordurile verbale fără a le nega valoarea juridică ori posibilitatea aplicării acestora a regulilor enunŃate în convenŃie. Astfel. Pluralitatea de denumiri Potrivit ConvenŃiei. nu va fi considerat drept tratat internaŃional în sensul ConvenŃiei de la Viena din anul 1969 privind dreptul tratatelor.1. Elemente ale tratatului din definiŃia exprimată în dreptul pozitiv Articolul 2 paragraf. 2. termenul tratat desemnează orice acord internaŃional. contractele încheiate între state ori între acestea şi persoane juridice sau fizice străine privitoare la împrumuturi de bani. Prin urmare. ConvenŃia a definit tratatul ca un acord încheiat în formă scrisă. 3. Elemente completatorii ale definiŃiei cutumiare a. ies din sfera dreptului internaŃional public circumscriindu-se normelor de drept ale unui anumit stat. Distingând între conŃinutul acordului încheiat între părŃi şi instrumentul în care acesta s-a materializat. criteriile reŃinute sunt identice. natura tratatelor internaŃionale este interdisciplinară şi se supune atât ordinii juridice internaŃionale cât şi ordinii juridice interne căreia îi este rezervat domeniul încheierii tratatului. Aceeaşi formulare este consacrată şi pentru tratatele internaŃionale încheiate între state şi organizaŃiile internaŃionale sau între organizaŃiile internaŃionale în convenŃia din anul 1986. arendări de terenuri şi clădiri. fie că este consemnat într-un instrument unic. indiferent dacă părŃi la tratat sunt state sau organizaŃii internaŃionale. Actul juridic astfel încheiat va fi supus regulilor dreptului internaŃional privat. acorduri cu preŃ. Cu toate acestea. Forma scrisă. c.Din acest punct de vedere Actul final de la Helsinki nu are valoarea juridică a unui tratat. Numărul de instrumente. 3.

J. protocol. statut. iar concretizarea ei este împiedicată de ambiguitatea noŃiunii de tratat general. Tratate generale şi tratate speciale. care exclud această posibilitate. modus vivendi. schimb de scrisori. a din Statutul C. Cu toate că art.I. TendinŃa actuală a codificării dreptului tratatelor este aceea de a unifica regimul juridic al acestor tipuri de tratate. în timp ce tratatele constitutive de organizaŃii internaŃionale stabilesc structura şi modul de funcŃionare a acestora. . Teoretic însă. . cele încheiate în materia drepturilor omului). Clasificarea tratatelor Clasificarea tratatelor se poate face pe mai multe criterii. concordant.După numărul părŃilor. pact. 4. Tratate normative şi tratate constitutive de organizaŃii internaŃionale. fiecare dintre ele particularizând obiectul tratatului şi domeniul în care intervine. b. se referă expres la tratatele generale şi tratate speciale. .După calitatea părŃilor. Clasificarea materială Tratate legi şi tratate contract. Distingem în funcŃie de acest criteriu tratate încheiate între state. 43 . Clasificarea formală . tratate încheiate între state şi organizaŃii internaŃionale şi tratate încheiate organizaŃii internaŃionale. cu atât mai mult cu cât un tratat poate include dispoziŃii din ambele tipuri. 1 lit. DemarcaŃia între ele este dată de faptul că primele dintre ele fixează reguli de conduită. Criteriul are în vedere tratatele care permit accesul şi altor subiecte de drept internaŃional să adere la ele şi tratate închise. acord. ConvenŃia de la Viena din anul 1969 a stabilit dispoziŃii specifice doar pentru tratatele generale şi prin urmare clasificarea fundamentată pe obiectul şi scopul contractului este prea abstractă pentru a se putea materializa ca atare în practica internaŃională. a. Tratatele internaŃionale se clasifică după acest criteriu în tratate bilaterale şi tratate multilaterale.După durata valabilităŃii lor. În principiu se pot distinge ca metodă. în timp ce tratatele contracte sunt încheiate între un număr redus de state. chartă. 38 paragr. Tratatele internaŃionale se împart în tratate cu termen (care prevăd în textul lor termenul până la care produce efecte juridice) şi tratate fără termen (spre exemplu tratatele de pace. schimb de note. În mod tradiŃional acest criteriu opune tratatele solemne. tratatele legi au o valoare normativă şi prin urmare conŃin reguli generale de comportament susceptibile a fi aplicate unui număr mare de state. declaraŃie.impresionantă: convenŃii. acordurilor în formă simplificată. DistincŃia aparŃine doctrinei clasice de drept internaŃional fără însă a se putea circumscrie precis unui regim juridic distinct pentru fiecare categorie de tratat.După procedura încheierii lor. .După posibilitatea de aderare. clasificarea reprezintă o formă particulară a celei anterioare. iar obiectul lor este format dintr-o serie de prestaŃii reciproce la care s-au obligat părŃile. clasificarea formală ce vizează variabilele extrinseci ale tratatelor privite ca instrumente juridice.

Exprimarea consimŃământului de a deveni parte la tratat. . şefii guvernelor. în conformitate cu dreptul internaŃional. care sunt reglementate de legislaŃia internă a statelor. se desfăşoară un ansamblu de proceduri.. Încheierea tratatelor Pentru ca tratatul să existe juridic. Aceasta include în structura ei trei etape: a. Ambele au o valoare provizorie şi atestă doar autentificarea cu caracter provizoriu a tratatului. Deplinele puteri reprezintă acte unilaterale ale statelor prin care anumite persoane sunt împuternicite de a negocia şi încheia un tratat. tratatele regionale care produc efecte pe areale geografice limitate (spre exemplu ConvenŃia europeană a drepturilor omului din 1950).După obiectul lor. 44 . elaborarea tratatului internaŃional. Exprimarea consimŃământului statului de a fi parte la tratat se realizează prin semnare. care produc efecte asupra întregii comunităŃii internaŃionale în măsura în care statele devin părŃi contractante (spre exemplu Carta ONU). culturale etc. 5. miniştrii de externe. Această etapă finalizează practic procedura încheierii tratatului internaŃional şi se realizează prin mai multe modalităŃi. deoarece exprimă nu doar autentificarea textului. b. operaŃiune care se poartă între reprezentanŃii statelor desemnaŃi prin „deplinele puteri”. şefii misiunilor diplomatice sau şeful delegaŃiei care participă la o conferinŃă internaŃională sau la o organizaŃie internaŃională pentru negocierea şi încheierea unui tratat internaŃional. Se disting din acest punct de vedere: tratatele universale. care se distinge ca valoare juridică de semnarea tratatului inclusă în faza autentificării textului tratatului. grupate sub sintagma „încheierea tratatului internaŃional”. Tratatele se clasifică în raport cu domeniul relaŃiilor internaŃionale pe care le reglementează în tratate politice. autentificarea lui şi c. Elaborarea tratatului internaŃional se realizează în cadrul negocierii. trebuind a fi urmată de semnarea definitivă. în ipoteza în care textul tratatului prevede acest lucru ori părŃile au stabilit astfel. în funcŃie de mandatul primit din partea statelor circumscris deplinelor puteri. Autentificarea textului tratatului. exprimarea consimŃământului părŃilor contractante de a fi părŃi la tratat. militare. Această operaŃiune implică semnarea provizorie sau definitivă a tratatului de către negociatori. Semnarea tratatului. iar deplinele puteri conferă semnăturii această semnificaŃie juridică. Semnarea provizorie a tratatului se realizează în două forme: semnarea ad referendum şi parafarea. Sunt scutiŃi de a depune deplinele puteri şefii statelor. Semnarea tratatului are semnificaŃia juridică de exprimare a consimŃământului statului de a fi parte la tratat. ci şi consimŃământul statului de a fi parte la tratat.După întinderea efectelor lor. economice. Semnarea definitivă reprezintă atestarea solemnă de către statele care au participat la negocieri a finalizării acestora şi a împrejurării că textul tratatului astfel semnat reprezintă forma definitivă a tratatului exclus a mai putea fi modificat.

Semnarea tratatului ca modalitate de exprimare a consimŃământului statului de a fi parte la tratat este specifică acordurilor încheiate în formă simplificată. indiferent cum este redactată sau denumită.N. prin care urmăreşte să excludă sau să modifice efectele juridice ale anumitor prevederi ale tratatului. Ratificarea tratatului. reglementează ratificarea sau aderarea parŃială la un tratat internaŃional. Aderarea la tratat se realizează prin ratificare ori aprobare. dată în competenŃa guvernelor şi aplicabilă. aprobă sau aderă la un tratat. 7. în raport cu natura tratatului la care se referă. în aplicarea lor faŃă de statul respectiv. înainte de intrarea lui în vigoare. Această modalitate de exprimare a consimŃământului statului de a fi parte la tratat este consecinŃă intensificării relaŃiilor internaŃionale supuse reglementării prin tratate şi reprezintă o alternativă a ratificării. Definire Potrivit ConvenŃiei de la Viena din anul 1969. acceptă. făcută de un stat atunci când semnează. Toate modalităŃile de exprimare a consimŃământului statelor de a fi parte la tratat trebuie urmate de schimbul instrumentelor de ratificare ori de notificarea. în ambele situaŃii trebuind a fi realizată condiŃia prevederii lor în textul tratatului ori a acceptului celorlalte părŃi contractante. Opozabilitatea faŃă de terŃi a tratatelor este asigurată prin înregistrarea lor. 102 al Cartei O.U. tratatul intră în vigoare în momentul în care consimŃământul de a fi legat prin tratatul respectiv a fost stabilit pentru toate părŃile contractante. cu condiŃia ca această modalitate să fie prevăzută în textul tratatului ori părŃile să permită aderarea ulterioară a altor state. în ipoteza în are un stat nu a participat la negocierea şi semnarea tratatului la care doreşte să devină parte. ratifică. tratatul intră în vigoare la data şi după modalităŃile stabilite în tratat sau prin acordul părŃilor contractante. acceptare în situaŃia convenŃiilor multilaterale. Rezervele la tratat 7. aprobă angajarea statului prin tratatul semnat de negociatori. Reprezintă un act de drept intern. ConvenŃia de la Viena din anul 1969.1. prin care parlamentul sau şeful statului. 6. rezerva reprezintă „O declaraŃie unilaterală. De asemenea.” 45 . procedură reglementată prin art. tratatelor cu caracter economic şi tehnic. În lipsa acestor determinări. Intrarea în vigoare a tratatelor Potrivit ConvenŃiei de la Viena din anul 1969. în funcŃie de competenŃele stabilite în acest scop. cu efect de simplificare a procedurii de ratificare parlamentară. aderare. acceptarea sau aprobarea în cazul convenŃiilor bilaterale şi de depunerea instrumentelor de ratificare. Aderarea la tratat se aplică doar n cazul tratatelor multilaterale. în general. Aprobarea sau acceptarea. data acestora având semnificaŃia juridică de a marca intrarea în vigoare pe deplin a tratatului internaŃional. ca şi posibilitatea aplicării provizorii a unui tratat.

rezerva făcută la un tratat internaŃional prin care se creează o organizaŃie internaŃională trebuie să fie acceptată de organul competent al organizaŃiei. fără a împiedica aplicarea tratatului între statul rezervatar şi cel care face obiecŃia la rezervă. Neformularea de obiecŃiuni timp de 12 luni de la comunicarea rezervei echivalează cu o acceptare. dacă acesta din urmă se opune aplicării tratatului în raporturile dintre el şi statul care a făcut obiecŃia.2. să nu fie incompatibile cu obiectul şi scopul tratatului (exemplu: ConvenŃia privind drepturile copilului din anul 1989). momentul la care rezerva poate fi formulată. să nu privească dispoziŃiile tratatului excluse expres de la rezerve (exemplu: ConvenŃia asupra platoului continental din anul 1958 interzice expres rezervele la articolele 1 – 3 ale ConvenŃiei). Momentul formulării.rezerva la un tratat internaŃional produce efecte numai dacă este acceptată de o altă parte contractantă la acel tratat.2.Rezerva la tratat constituie o modalitate convenŃională. Formularea rezervei este determinată de unul din următoarele momente: la semnarea tratatului. ca efect al instituŃiei rezervei la tratat.2.2. CondiŃiile de fond se referă fie la conŃinutul tratatului. tratatul internaŃional nu se aplică între statul rezervatar şi cel care a făcut obiecŃia la rezervă. între statul rezervatar şi statele părŃi care au acceptat 46 . tratatul internaŃional la care s-au făcut rezerve se aplică în întregime între părŃile contractante care nu au formulat rezerve. 7. forma scrisă a rezervei şi b. CondiŃiile de formă privesc: a. Rezervele formulate la semnare trebuie reconfirmate în momentul exprimării consimŃământului de a fi legat prin tratat. 7. aplicabilă doar tratatelor multilaterale. se scindează regimul juridic al tratatului multilateral.2. şi privesc următoarele aspecte: să nu fie interzisă expres de tratat (exemplu: ConvenŃia asupra dreptului mării din anul 1982). În consecinŃă. prin conferirea posibilităŃii de a deveni parte la tratat şi a statelor care nu sunt de acord cu toate prevederile tratatului. care contribuie la universalizarea acestora. Rezerva se formulează în scris şi se comunică statelor contractante şi altor state care vor să devină părŃi la tratat.3. fie la cel al rezervei. cu ocazia ratificării unui tratat sau a acceptării lui ori la momentul aderării. 7. Astfel.1. obiecŃia împotriva unei rezerve poate fi formulată de oricare din părŃile contractante. în absenŃa manifestării de voinŃă expresă a celui din urmă stat privitoare la neaplicarea tratatului între cele două state. Forma scrisă. 7. CondiŃiile de fond şi de formă ConvenŃia de la Viena din anul 1969 a stabilit atât condiŃiile de fond cât şi pe cele de formă privitoare la formularea rezervelor. Efectele rezervelor Dreptul tratatelor stabileşte următoarele reguli privitoare la rezervă: .

În ipoteza încheierii unui nou tratat între aceleaşi părŃi. 8. 8. Aplicarea tratatului în spaŃiu A aplica un tratat internaŃional în spaŃiu. în art. ale căror prevederi nu se aplică pe teritoriul statelor membre ale organizaŃiei.2.1. care se aplică doar într-o anumită parte a statului şi tratatele prin care se creează o organizaŃie internaŃională. consacrând astfel prioritatea dreptului internaŃional public faŃă de dreptul intern. 11. aşa cum dispune ConvenŃia de la Viena din anul 1969. pe ansamblul teritoriului statelor părŃi. dacă s-a convenit astfel. însă. Prin urmare. iar prin art. Pe de altă parte. privitor la aceeaşi materie. noul tratat primeşte aplicare dacă rezultă din dispoziŃiile sale intenŃia de a înlocui 47 . fie se aplică în limitele neafectate de rezervă. astfel: „Dacă din cuprinsul tratatului nu reiese o intenŃie diferită sau aceasta nu este stabilită pe altă cale. Aplicarea tratatelor 8. înseamnă a face aplicabile prevederile lui. dacă o asemenea posibilitate rezultă din clauzele lui. iar între statul rezervatar şi cele care au formulat obiecŃiuni tratatul fie nu se aplică deloc. în sensul preluării cât mai directe a tratatelor internaŃionale în legislaŃia internă şi a tranşării în favoarea dreptului internaŃional a eventualelor conflicte între acestea şi legea internă. 8. Aplicarea tratatelor în dreptul intern Executarea tratatului implică aplicarea acestuia în dreptul intern al statelor. prevede că tratatele ratificate de parlament fac parte din dreptul intern. unele tratate internaŃionale prevăd aplicarea directă în ordinea juridică internă (exemplu: Tratatul de la Roma privind crearea ComunităŃii Economice Europene prevede că unele acte ale organelor comunitare se aplică direct în ordinea juridică internă a Ńărilor membre. deroga de la regula neretroactivităŃii tratatelor. aplicarea tratatului în dreptul intern primeşte o varietate de soluŃii. Diversitatea sistemelor juridice constituŃionale ale statelor care stabilesc modalităŃile concrete de aplicare a tratatului în ordinea juridică internă a împiedicat până în prezent elaborarea unei norme generale aplicabile în materie. Aplicarea în timp a tratatului internaŃional se circumscrie unor reguli speciale în privinŃa tratatelor succesive în timp. din momentul publicării lor în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene). 20 circumscris la tratatele încheiate în domeniul drepturilor omului conferă primatul acestora în raport cu dispoziŃiile de drept intern. SpaŃiile sau zonele geografice aflate în afara limitelor suveranităŃii statelor părŃi au un regim juridic specific (exemplu: Tratatul privind Antartica din 1959). Fac excepŃie de la această regulă tratatele localizate.3. dispoziŃiile unui tratat nu leagă o parte în ceea ce priveşte un act sau un fapt anterior datei intrării în vigoare a acestui tratat…”.rezervele se va aplica tratatul cu dispoziŃiile modificate prin rezerve. Statele pot. Aplicarea în timp a tratatelor ConvenŃia de la Viena din anul 1969 a stabilit regula neretroactivităŃii tratatelor. ConstituŃia României. în funcŃie de prevederile constituŃionale ale fiecărei Ńări (promulgarea urmată de publicare ori legi speciale pentru declararea tratatului ca lege internă) şi tendinŃa contemporană este aceea a unui monism nuanŃat.

şi de către instanŃele de judecată internaŃionale sau de către organizaŃiile internaŃionale. Interpretarea efectuată de instanŃele de judecată internaŃionale poartă denumirea de interpretare jurisdicŃională şi are forŃă juridică obligatorie doar pentru părŃile în litigiu şi speŃa dedusă judecăŃii.2. ministerele statului ori de instanŃele lor de judecată şi nu este opozabilă celorlalte părŃi la tratat. 9. se vor aplica dispoziŃiile acestuia din urmă. Aceasta îmbracă două forme: interpretarea autentică expresă – care se realizează prin includerea în textul tratatului a unor clauze interpretative ori prin acorduri separate de interpretare. Dacă toate părŃile la tratatul anterior sunt părŃi şi la tratatul posterior. tratatul anterior se aplică în măsura compatibilităŃii dispoziŃiilor sale cu cele ale tratatului posterior. Interpretarea internaŃională a tratatului mai poate fi făcută. 48 . fie pe plan intern. în afară de părŃile la tratat. DispoziŃiile particulare ale tratatelor bilaterale prevalează ca aplicaŃie faŃă de dispoziŃiile tratatelor generale. se aplică regula potrivit cu care. Dacă un tratat precizează că este subordonat unui tratat anterior sau posterior ori că nu este incompatibil cu celălalt. Interpretarea internaŃională a tratatului se face de către statele contractante. şi interpretarea autentică tacită – care rezultă din executarea concordantă de către părŃi a clauzelor tratatului. prin clarificarea clauzelor neclare ori a exprimărilor ambigui înserate într-o dispoziŃie.1. tratatul anterior se aplică numai în măsura compatibilităŃii dispoziŃiilor sale cu cele ale tratatului posterior.1. Dacă părŃile la tratatul posterior nu includ toate părŃile la tratatul anterior. 9. ori dacă dispoziŃiile noului tratat sunt incompatibile cu cele ale vechiului tratat. indiferent dacă sunt anterioare ori posterioare acestora din urmă. 9. Interpretarea internă a tratatelor internaŃionale se face de către guvernul unui stat. Interpretarea efectuată de organizaŃiile internaŃionale priveşte tratatele la care organizaŃia este parte ori cele în legătură cu care au atribuŃii de a se pronunŃa. Noul tratat prevede expres că în caz de conflict se vor aplica dispoziŃiile sale.1. 9. Interpretarea tratatelor Interpretarea tratatului internaŃional reprezintă operaŃiunea prin care se stabileşte sensul şi conŃinutul unei reguli de drept. nu este supusă nici unei contestaŃii ori revizuiri şi poartă denumirea de interpretare autentică. Tipuri de interpretare Interpretarea tratatului internaŃional se poate face fie pe plan internaŃional. Între statele părŃi la ambele trate şi un stat parte la un tratat se va aplica tratatul la care ambele sunt părŃi. în vederea stabilirii voinŃei părŃilor contractante cu privire la clauzele înserate în tratat. dacă toate părŃile la tratatul anterior sunt părŃi la tratatul posterior.1.vechiul tratat.

) sau împrejurările în care a fost încheiat tratatul. fără a se ajunge pe cale de interpretare la negarea ori deturnarea scopurilor pentru care a fost încheiat tratatul. Reguli codificate de interpretare a tratatelor internaŃionale Buna-credinŃă constă în interpretarea termenilor tratatului. Această regulă presupune că textul tratatului autentificat în două sau mai multe limbi are aceeaşi valoare în fiecare dintre aceste limbi. aplicabile tuturor tratatelor internaŃionale. codificate prin ConvenŃia de la Viena din anul 1969. 9. intervenŃiile orale sau scrise ale participanŃilor etc. Contextul tratatului include textul tratatului. legătura intrinsecă dintre acestea. 49 . În ipoteza în care aceste reguli nu au permis clarificarea înŃelesului termenilor sau clauzelor unui tratat. au avut în vedere un sens special al termenului respectiv. Această regulă presupune ca interpretarea termenilor tratatului să se facă în contextul tratatului. unul din texte să aibă precădere. Regula valorii egale a textelor în diferite limbi în care a fost autentificat tratatul. denumire mijloace complementare de interpretare a tratatelor internaŃionale. în caz de divergenŃă. ExcepŃia de la această regulă este dată de regula sensului special. care constituie întregul în care acestea reprezintă elemente supuse interpretării ca părŃi. Constituie asemenea mijloace lucrările pregătitoare pentru elaborarea tratatelor (proiectele de text prevăzute de părŃi în cursul negocierilor. are sarcina de a dovedi că părŃile contractante. Regulile expuse sunt aplicabile elementelor intrinseci ale tratatului. cât şi conform celor consacrate de practica internaŃională şi jurisprudenŃa internaŃională. la negocierea tratatului. Interpretarea în sensul obiectului şi scopului tratatului presupune luarea în considerare. Interpretarea coordonată a clauzelor tratatului. cu ocazia încheierii tratatului ori instrument stabilit de una sau mai multe părŃi ca instrumente de legătură cu tratatul. Dacă o parte a tratatului pretinde că sensul unui termen din tratat nu este cel obişnuit. Regula sensului clar presupune ca interpretarea să se facă conform cu accepŃiunea obişnuită a termenilor tratatului. anexele sale precum şi orice acord intervenit între părŃi. Termenul sau clauza tratatului supuse interpretării se face prin referire la întreg cuprins al tratatului. Reguli şi metode de interpretare Interpretarea tratatelor se face potrivit regulilor de interpretare cu caracter general. Interpretarea tratatului în lumina lucrărilor pregătitoare şi a împrejurărilor în care tratatul a fost încheiat.1. potrivit normelor de drept aplicabile în materie şi a voinŃei părŃilor exprimată la momentul încheierii tratatului. cu excepŃia cazului în care tratatul dispune altfel ori părŃile au convenit ca.2.9. Sensul obişnuit al termenilor.2. dacă s-a stabilit intenŃia părŃilor de a conferi acest sens termenilor la negocierea şi încheierea tratatului. se poate recurge la categoria elementelor intrinseci.

în sensul de drepturi şi obligaŃii. tratatele multilaterale prin care se înfiinŃează organizaŃii internaŃionale etc.9. Echilibrul dintre drepturile şi obligaŃiile părŃilor se fundamentează pe exprimarea liberă a acordului lor asupra termenilor tratatului. între părŃi şi. Efectele tratatului Tratatul internaŃional produce efecte juridice.credinŃe.2. care implică realizarea următoarelor condiŃii: • dobândirea de drepturi de către un stat care nu este parte la tratat implică acordul statelor părŃi de a-i conferi terŃului un drept şi consimŃământul statului terŃ care poate fi exprimat şi tacit. potrivit cu care interpretarea clauzei neclare dintr-un tratat se face împotriva părŃii contractante care a redactat-o sau a impus-o. consacrată de ConvenŃia de la Viena din anul 1969. De asemenea.2. faŃă de terŃi. tratatele prin care se creează regimuri juridice erga omnes sunt exceptate de la regimul relativ: tratatele prin care se stabilesc regimuri teritoriale. asociat de ConvenŃia de la Viena din anul 1969 cu cerinŃa bunei.2. este subordonată acordului statelor părŃi la tratat de a crea o astfel de obligaŃie prin dispoziŃiile tratatului şi acceptului expres formulat în scris de către statul terŃ. în mod excepŃional. 10. Aceasta se aplică în situaŃia în care clauzele tratatului privesc: limitarea suveranităŃii statelor. există situaŃii în care acestea produc efecte juridice şi faŃă de terŃi. Regula interpretării restrictive. 50 . Tratatele internaŃionale produc efecte directe doar asupra părŃilor contractante. Relativitatea efectelor tratatului se exprimă prin principiul pacta sunt servanda. pornindu-se de la premisa că orice termen sau clauză au fost înserate în tratat pentru a produce un efect. potrivit cu care termenul sau clauza susceptibile de mai multe înŃelesuri se vor interpreta în sensul cel mai puŃin oneros pentru partea contractantă care trebuie să execute prestaŃia la care se referă interpretarea. • dobândirea de obligaŃii dintr-un tratat la care statul nu este parte. 10. cu excepŃia tratatelor comunitare. Efectele tratatului faŃă de părŃi Ca regulă. Efectele tratatului faŃă de părŃi Prin excepŃie de la regula relativităŃii efectelor tratatelor.1. tratatele internaŃionale produc efecte juridice numai faŃă de părŃile contractante. Regula contra proferente. 10. în principiu. nu şi asupra persoanelor fizice sau juridice ale unui stat. astfel: „Orice tratat în vigoare leagă părŃile şi trebuie executat de către ele cu bună credinŃă”. Reguli de interpretare consacrate de practica şi jurisprudenŃa internaŃională Regula efectului util presupune ca interpretarea termenilor ori a clauzelor unui tratat trebuie să se facă în sensul în care produce efecte utile asupra aplicării tratatului şi nu în sensul în care tratatul să fie lipsit de efecte juridice. Regula in dubio quod mitius. competenŃa unui for internaŃional sau când are de obiect reglementări cu caracter excepŃional.

11. în sensul de a nu întreprinde acte de natură a împiedica repunerea tratatului în aplicare. echivalentul denunŃării îl reprezintă retragerea părŃii contractante de la acel tratat. Pe durata suspendării tratatului. Suspendarea anumitor clauze din tratat operează numai dacă clauza suspendării a fost înserată în tratat. cât şi în cazul tratatelor care cuprind norme imperative de drept internaŃional public. DenunŃarea sau retragerea dintr-un tratat internaŃional reprezintă acte suverane şi unilaterale ale statelor. Suspendarea şi încetarea tratatelor Suspendarea şi încetarea tratatului sunt modalităŃi juridice care operează în cazurile şi condiŃiile prevăzute în tratat. este un act unilateral al statului şi operează în ipoteza în care una din părŃile contractante a încălcat grav prevederile tratatului internaŃional ori ca efect al apariŃiei unei norme imperative cu care tratatul este în dezacord.2. fără a afecta relaŃia juridică reglementată prin tratat şi intervine numai în caz de ostilităŃi între părŃi ori a încălcării tratatului de către una din părŃile contractante. iar dispoziŃiile supuse suspendării pot fi separate de restul prevederilor tratatului. părŃile au obligaŃia negativă de a nu face. Ca şi denunŃarea. În cazul tratatelor multilaterale. situaŃia în care una din părŃile contractante îl respinge în condiŃii neautorizate de el sau în cazul violării unei dispoziŃii esenŃiale pentru realizarea obiectului şi scopului tratatului. care s-a ivit ca urmare a executării tratatului. Principalele cauze de încetare a tratatului codificate DenunŃarea tratatului reprezintă o cauză de încetare a tratatului specifică tratatelor bilaterale. fiind posibile numai dacă tratatul respectiv la prevede. obligaŃii sau situaŃii juridice părŃilor la tratat. 11. fără a afecta substanŃa acordului părŃilor contractante. înainte de încetarea valabilităŃii sale.1. atât în materia protecŃiei persoanei umane (exemplu: drepturile fundamentale ale omului). 51 . potrivit ConvenŃiei de la Viena din anul 1969. ca şi în privinŃa suspendării lui. Ea priveşte numai obligaŃia părŃilor de a executa prevederile din tratat. Prin violarea gravă a prevederilor unui tratat internaŃional se înŃelege. stabilite prin consimŃământul părŃilor sau ca efect al unor împrejurări ivite în cursul executării tratatului. Suspendarea temporară a tratatului operează în ipoteza în care tratatul respectiv o prevede în mod expres şi dacă părŃile au căzut de acord asupra suspendării.11. Încetarea tratatului Tratatul internaŃional încetează să mai producă efecte juridice în temeiul dispoziŃiilor sale ori ale ConvenŃiei de la Viena din anul 1969 şi are drept consecinŃă juridică eliberarea părŃilor contractante de obligaŃia de a continua executarea prevederilor tratatului. aplicabilă tratatelor bilaterale. fără a aduce atingere vreunui drept. Suspendarea tratatului internaŃional este reglementată de ConvenŃia de la Viena din anul 1969 şi priveşte fie suspendarea temporară a tratatului. 1. Referitor la încetarea tratatului. ConvenŃia de la Viena din anul 1969 exclude existenŃa acestor instituŃii. fără a impieta asupra efectelor valabile ale tratatului pentru celelalte părŃi. 11. Anularea tratatului internaŃional constituie o cauză de încetare a valabilităŃii tratatului.2. fie suspendarea anumitor clauze ale sale.

Astfel. ci şi între alte state. Tratatele multilaterale rămân în vigoare în raporturile dintre părŃile neimplicate în conflict.2.Abrogarea tratatului operează în ipoteza în care părŃile unui tratat încheie un nou tratat. Cauza de încetare a tratatului îşi are raŃionamentul în postulatul consacrat internaŃional. Dacă imposibilitatea subsecventă are un caracter temporar. cât şi între acestea şi beligeranŃi. dacă executarea tratatului implică existenŃa relaŃiilor diplomatice şi consulare. Reglementarea ei prin ConvenŃia de la Viena din anul 1969 este restrictivă. nu numai între statele beligerante părŃi la tratat. Nu se admite invocarea acestei clauze în cazul tratatelor care stabilesc frontiere de stat ori în cazul în care împrejurarea a survenit ca efect al violării de către partea care o invocă a unei obligaŃii înserate în tratat ori a altei obligaŃii internaŃionale. precum şi cele privind frontierele. Războiul afectează aplicarea tratatului internaŃional.2. poate fi invocată ca o cauză de suspendare a tratatului. Pentru a fi incidentă. În aceste situaŃii. Tratatele însă. schimbarea împrejurărilor intervenite în raport cu cele existente în momentul încheierii tratatului trebuie să fie fundamentală şi neprevăzută de părŃi şi să realizeze următoarele condiŃii: împrejurările schimbate au constituit baza esenŃială a consimŃământului părŃilor de a se lega prin tratat. toate părŃile tratatului trebuie să convină asupra acestei cauze de încetare a valabilităŃii tratatului şi poate fi expresă (în cazul în care se adoptă un tratat special de abrogare a tratatului anterior) sau tacită (în situaŃia în care tratatul posterior primează ca aplicaŃie faŃă de cel anterior. Potrivit acestei clauze. schimbarea să privească împrejurările care au existat la momentul încheierii tratatului. însă cu dispoziŃii contrare faŃă de cel anterior. IntervenŃia unei imposibilităŃi subsecvente de executare a tratatului operează numai în cazul în care obiectul sau părŃile tratatului au dispărut total şi ireversibil. care privesc regulile de purtare a războiului. între beligeranŃi tratatele bilaterale îşi încetează aplicarea. indiferent dacă sunt bilaterale sau multilaterale. Ruperea relaŃiilor diplomatice constituie o cauză de încetare a tratatului internaŃional. tratatul rămâne valabil atâta timp cât împrejurările în care s-a încheiat rămân aceleaşi. Cauze de încetare a valabilităŃii tratatului consacrate de practica internaŃională Pot fi configurate două asemenea categorii de cauze: ruperea relaŃiilor diplomatice şi războiul. însă nu poate fi invocată în situaŃia în care este consecinŃa încălcării unei obligaŃii izvorâte din tratat. iar cele multilaterale sunt suspendate. potrivit cu care nimeni nu poate să fie obligat a executa ceva imposibil. făcând imposibilă executarea lui. Schimbarea fundamentală a împrejurărilor în care a fost încheiat tratatul sau clauza rebus sic stantibus. schimbarea a transformat esenŃial natura obligaŃiilor. rămân în vigoare. cu acelaşi obiect. 11. 52 .

dol. eroare. cât şi cele care contravin unor astfel de norme adoptate ulterior încheierii tratatului respectiv. în cazul realizării următoarelor condiŃii: să fie de fapt. trebuie să privească încălcarea vădită a normelor fundamentale de drept intern privitoare la ratificarea sau aprobarea tratatelor. 12.2. pentru a atrage consecinŃa nulităŃii tratatului. Tratatul încheiat în aceste condiŃii este lipsit de efecte juridice ca urmare a excluderii ameninŃării cu forŃa sau folosirea forŃei în relaŃiile internaŃionale. Nulitatea relativă operează în următoarele cazuri: violarea dispoziŃiilor dreptului intern. Constrângerea exercitată asupra reprezentantului statului se materializează prin acte îndeplinite împotriva reprezentatului unui stat ca individ (ameninŃări privind libertatea sau integritatea fizică a persoanei) şi nu în calitate de organ al statului. Cauzele de nulitate Tratatul contravine unei norme de jus cogens. care intervine în cazul în care tratatul a fost încheiat cu nerespectarea condiŃiilor de valabilitate şi are drept consecinŃă încetarea efectelor tratatului. Regimul juridic al nulităŃii Nulitatea tratatului se distinge ca regim juridic.1. în funcŃie de tipul de nulitate incident. Coruperea reprezentantului unui stat de către alt stat participant la încheierea tratatului operează în situaŃia în care actul invocat de stat trebuie să fi exercitat o influenŃă considerabilă asupra voinŃei reprezentatului lui şi. Violarea dispoziŃiilor de drept intern privitoare la competenŃa de a încheia tratate face parte din categoria viciilor de consimŃământ şi. statul care o invocă să nu fi contribuit la producerea ei. Dolul constă în conduita frauduloasă a unui alt stat care a participat la negocieri şi care are consecinŃa. de asemenea.12. de a produce o eroare în privinŃa consimŃământului altui stat parte la tratat. Nulitatea absolută este incidentă în ipoteza constrângerii exercitate asupra statului sau a reprezentatului său. Nulitatea tratatului Nulitatea tratatului reprezintă o sancŃiune. să afecteze baza esenŃială a consimŃământului statului. în general. Sediul reglementator este prevăzut în ConvenŃia de la Viena din anul 1969. precum şi în cazul încheierii tratatului cu încălcarea normelor 53 . coruperea reprezentatului statului. Poate fi invocată numai de către statul al cărui consimŃământ a fost viciat şi poate fi acoperită prin confirmare de către acelaşi stat. Sunt sancŃionate cu nulitatea atât tratatele încheiate cu încălcarea normelor jus cogens în vigoare în momentul încheierii lui. Eroarea face parte din categoria viciilor de consimŃământ şi atrage sancŃiunea nulităŃii tratatului. trebuie să fie imputată unei persoane care a acŃionat sub controlul şi în contul unui stat. Statul victimă a dolului poate menŃine în vigoare parte din clauzele tratatului susceptibile de a fi separate de celelalte articole ori poate solicita nulitatea tratatului în întregime. 12.

Actele îndeplinite în temeiul unui tratat lovit de nulitate sunt supuse următoarelor reguli: Orice parte contractantă la un astfel de tratat poate cere altei părŃi contractante restabilirea pe cât posibil a situaŃiei care ar fi existat dacă aceste acte nu ar fi fost îndeplinite.imperative. Poate fi invocată de orice parte la tratat ori din oficiu. prin simplul fapt al invocării nulităŃii. Actele îndeplinite cu bună-credinŃă înainte de invocarea nulităŃii tratatului nu devin ilicite. 54 . de către o instanŃă internaŃională.

comisia de anchetă şi arbitrajul internaŃional) şi până la consacrarea lui exclusivă ca unică modalitate de soluŃionare a oricărui diferend sau conflict de orice natură.1. mediaŃiunea. De la codificarea parŃială a acestui principiu prin ConvenŃia I de la Haga din anul 1907 (care a statuat asupra unor mijloace paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale: bunele oficii. toate diferendele internaŃionale sunt de natură juridică. fără contestaŃii în drept. reprezintă „un dezacord asupra unei chestiuni de drept sau de fapt. deoarece la nivel jurisdicŃional internaŃional.U. o contradicŃie. 1. Diferendul poate avea o natură juridică sau politică. Această diferenŃiere între cele două categorii de diferende este relativă. potrivit CurŃii Permanente de JustiŃie InternaŃională. ci şi a situaŃiilor internaŃionale. Diferendul juridic priveşte dezacordul asupra aplicării sau interpretării dreptului existent.N. Astfel.CAPITOLUL V Mijloace paşnice pentru soluŃionarea diferendelor internaŃionale 1. Acest principiu fundamental de drept internaŃional public se corelează organic cu cel a neagresiunii. modalitatea de soluŃionare paşnică a diferendelor internaŃionale constituia o alternativă a soluŃiei militare.N. NoŃiunea de diferend Dreptul internaŃional şi Carta O. diferendele juridice 55 . din anul 1945 şi tratate regionale cum ar fi: ConvenŃia Europeană pentru reglementarea paşnică a diferendelor din anul 1957. Diferendul.U. care considera dreptul la război ca un drept fundamental al statului. constituind o modalitate subsidiară războiului (ConvenŃiile de la Haga din anii 1889 şi 1907). prevăd soluŃionarea paşnică nu numai a diferendelor internaŃionale. întemeiat pe suveranitatea etatică şi a fost reglementat. care pot duce la încălcarea păcii. Diferendul politic se referă la o opoziŃie de interese. la care statele puteau recurge. ConsideraŃii generale SoluŃionarea exclusivă a diferendelor internaŃionale prin mijloace paşnice s-a structurat ca principiu fundamental de drept internaŃional public prin Pactul BriandKellogg din anul 1928. statele având obligaŃia generală de a rezolva toate diferendele internaŃionale numai prin mijloace paşnice (Carta O. Până la acest moment. valoarea sa juridică a dobândit un caracter imperativ. RelevanŃa distincŃiei constă în posibilitatea părŃilor de a alege mijloacele de soluŃionare. Aceasta reprezenta o consecinŃă a stadiului de evoluŃie a dreptului internaŃional. adoptată de Consiliul Europei). o opoziŃie de teze juridice sau de interese”.

sunt. trebuie să realizeze următoarele condiŃii: intenŃia părŃilor implicate în diferend de a-l soluŃiona paşnic. Mijloace politico-diplomatice Categoria mijloacelor politico-diplomatice este reglementată prin convenŃii internaŃionale universale sau regionale. pentru a-şi atinge finalitatea. ci 56 . supuse soluŃionării CurŃii InternaŃionale de JustiŃie. 2. MediaŃiunea. şefi de stat) şi. arbitrajul. ca urmare a folosirii lor către părŃile aflate în diferend. iar soluŃiile adoptate. concilierea. TerŃul care oferă bunele oficii nu participă la tratative. respectarea principiilor fundamentale de drept internaŃional public în timpul negocierilor. Carta O. de către funcŃionari ai ministerelor de externe. ancheta. cu excepŃia hotărârilor adoptate de Consiliul de Securitate al O. Astfel. în general. pot fi reluate la nivele diferite de reprezentare (spre ex. în scopul de a le convinge să rezolve diferendul pe calea tratativelor. la alegerea părŃilor. enunŃă gama mijloacelor paşnice de soluŃionare a diferendelor: negocierea. Negocierile se poartă.1. nu se limitează doar la determinarea părŃilor în diferend să poarte negocieri ori să le reia în vederea soluŃionării lui. Fac parte din această categorie următoarele mijloace: Negocierile reprezintă prima procedură diplomatică de soluŃionare paşnică şi constau în demersul necesar. SituaŃia internaŃională reprezintă o stare de fapt. mijloace de soluŃionare a diferendelor în cadrul organizaŃiilor internaŃionale cu caracter universal sau regional şi mijloace jurisdicŃionale. 2.N. mijlocul paşnic la care recurg pentru soluŃionarea diferendului dintre ele. reglementarea judiciară. recurgerea la organizaŃiile internaŃionale ori la orice alt mijloc.U. spre deosebire de bunele oficii.N. membri ai guvernelor. au caracter de recomandare. din proprie iniŃiativă sau la cererea părŃilor. misiunea lui fiind aceea de a determina părŃile să înceapă negocierile ori să le reia.U. în principiu. medierea. şi care ar putea da naştere unui diferend. În principiu. în timp ce diferendele politice sunt rezolvate prin mijloace politico-diplomatice. circumscrierea precisă a obiectului său. dacă acestea au fost întrerupte. cu excepŃia cazului în care nu au stabilit în prealabil mijlocul de soluŃionare a lui. care pune în pericol pacea şi securitatea internaŃională. membri ai misiunilor diplomatice. care se particularizează prin intervenŃia unui terŃ acceptat de către părŃile implicate în diferend. Bunele oficii şi mediaŃiunea reprezintă două forme de negociere diplomatică. pe bază de acord între ele.. întreprins în scopul reglementării unui diferend. statele îşi aleg în mod liber. Sistemul mijloacelor paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale se clasifică în: mijloace politico-diplomatice. Sistemul mijloacelor paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale Dreptul internaŃional a structurat un sistem de mijloace paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale. Bunele oficii constau în acŃiunea întreprinsă de un terŃ pe lângă statele părŃi într-un diferend. conferind părŃilor implicate şi posibilitatea alegerii altor mijloace paşnice pentru soluŃionarea lui.

în scopul soluŃionării punctelor litigioase dintre părŃile aflate în diferend.U. OrganizaŃiile internaŃionale şi în mod particular O. cât şi în cazul situaŃiilor internaŃionale şi a diferendelor internaŃionale. ci face recomandări asupra modului de soluŃionare a lui. cât şi în caracterul neobligatoriu al propunerilor mediatorului pentru părŃile în diferend.I. SoluŃionarea diferendelor internaŃionale în cadrul O.I. acord în care se precizează faptele pe care trebuie să le cerceteze.N. prin procedurile prevăzute în statutele lor privitoare la soluŃionarea paşnică a diferendelor internaŃionale.. 2.1. contribuie în mod complementar la soluŃionarea paşnică a acestora. pe baza unui acord internaŃional încheiat între părŃile în litigiu ori de către O. având posibilitatea de a formula propuneri privind soluŃionarea diferendului. ConvenŃia I de la Haga din anul 1907 precizează că lucrările comisiilor de anchetă se desfăşoară într-o procedură contradictorie (se pot prezenta documente. MediaŃiunea are un caracter facultativ. Modalitatea de lucru a comisiei este identică cu cea a C. audia martori şi experŃi ori comisia se poate deplasa pe teren cu acceptul statelor pe teritoriul cărora urmează să ancheteze). 57 .C. modul şi termenul de alcătuire a ei. această comisie fiind consacrată în numeroase tratate internaŃionale.2.2.C.. fie la cererea părŃilor.U. fie din proprie iniŃiativă. prestabilită ori instituită de părŃi. precum şi la nivel regional. Mijloace politice de soluŃionare a diferendelor în cadrul organizaŃiilor internaŃionale OrganizaŃiile internaŃionale.U. C. se creează comisii internaŃionale de anchetă (ConvenŃia I de la Haga din anul 1907). fără a avea posibilitatea de a propune soluŃii ori a se pronunŃa asupra răspunderii statelor faŃă de diferend. care se aplică atât în soluŃionarea diferendelor între statele membre. nu se limitează doar la cerceta faptele care au generat diferendul respectiv. deosebindu-se astfel de mijloacele jurisdicŃionale de soluŃionare a diferendelor.U. Capitolul VI din Carta O. În acest scop. Concilierea internaŃională constă în examinarea unui diferend de către o comisie denumită Comisia InternaŃională de Conciliere. Ancheta internaŃională are ca scop stabilirea exactă a faptelor şi lămurirea împrejurărilor care au dus la apariŃia diferendului.N. ca mijloc de soluŃionare paşnică a diferendelor internaŃionale (Pactul internaŃional privitor la drepturile civile şi politice din anul 1976. prin raportul pe care îl întocmeşte. sunt competente să acŃioneze în mod direct pentru soluŃionarea unui diferend internaŃional. Recomandările nu au caracter obligatoriu pentru părŃile în diferend. ConvenŃia de la Viena din anul 1969). denumiŃi comisari.N. reglementează sistemul de soluŃionare paşnică a diferendelor internaŃionale. Prin activitatea sa.N. precum şi împuternicirea membrilor ei.implică participarea terŃului activă şi directă la negocieri. iar deliberările sunt secrete şi se finalizează printr-un raport. care constă în iniŃiativa terŃului care o oferă. Raportul nu are caracter obligatoriu pentru părŃi. ci este limitat doar la stabilirea faptelor. în poziŃia părŃilor care o pot accepta sau nu. 2.

Consiliul de Securitate poate face recomandări ori să adopte hotărâri privind măsurile de luat. Secretarul General al organizaŃiei.U. luarea în calcul a posibilităŃii deferirii C. a procedurilor sau metodelor de aplanare a acestuia.J. putând ca – prealabil acestora – să ia o serie de măsuri provizorii. care au fost invitaŃi de Consiliul de Securitate să le aplice. prevăzute de Carta O. Măsurile aplicabile statului vinovat de către Consiliul de Securitate. Dacă Consiliul de Securitate apreciază că măsurile prevăzute nu sunt adecvate pentru soluŃionarea diferendului internaŃional ori nu au fost suficiente. răspunzător pentru menŃinerea păcii şi securităŃii internaŃionale. nemembru al organizaŃiei.N. prin radio sau altor mijloace de comunicaŃie.N. poate hotărî aplicarea unor măsuri de constrângere bazate pe forŃă. VII din Cartă de către Consiliul de Securitate. în anumite situaŃii. care acŃionează sub conducerea O.N. VI. ExerciŃiul competenŃei de către Consiliul de Securitate în această materie este diferenŃiată în funcŃie de gravitatea diferendelor internaŃionale ce planează asupra păcii şi securităŃii internaŃionale şi sunt determinate de Carta O. în vederea preîntâmpinării agravării situaŃiei. În acest scop.U. iar în realizarea acestei competenŃe acŃionează în conformitate cu scopurile şi principiile Cartei.CompetenŃă în a interveni în soluŃionarea paşnică a diferendelor internaŃionale au următoarele organe principale ale organizaŃiei: Consiliul de Securitate. sens în care se ia în considerare şi procedurile iniŃiate de părŃile în diferend. XII. 58 . de către statele membre cu statul vinovat.. precum şi a prevederilor din cap. poate interveni în soluŃionarea unui diferend care ameninŃă pacea şi securitatea internaŃională. telegrafice. VI din Cartă. aeriene. întreruperea comunicaŃiilor feroviare. recomandarea părŃilor în diferend. VIII. Consiliul de Securitate al O. care nu implică folosirea forŃei. Hotărârile luate de Consiliul de Securitate în acest domeniu obligă pe toŃi membrii O.I. pe baza mandatului stabilit de acesta. Consiliul de Securitate este principalul organ al O. din proprie iniŃiativă sau la cererea oricărui membru al organizaŃiei ori a unui stat parte în diferend.N. anchetarea de către Consiliul de Securitate a situaŃiei ori a diferendului internaŃional. Diferendul internaŃional care constituie o ameninŃare mai gravă la adresa păcii şi securităŃii internaŃionale ori chiar o încălcare a lor este supus aplicării cap. maritime. poştale.N.U.N. navale sau terestre ale statelor membre. spre soluŃionare a diferendului de natură juridică.. Diferendul internaŃional care constituie o simplă ameninŃare a păcii este soluŃionat de Consiliul de Securitate în temeiul cap. având competenŃa de a întreprinde acŃiuni cu forŃe aeriene. în vederea menŃinerii ori restabilirii păcii şi securităŃii internaŃionale. VII.U. prin adoptarea uneia din următoarele măsuri: invitarea părŃilor în diferend să îl rezolve prin mijloace paşnice prevăzute în Cartă. sunt: întreruperea totală sau parŃială a relaŃiilor economice ale statelor membre ale organizaŃiei cu statul vinovat. indiferent de stadiul acestuia.U. Adunarea Generală şi. ori pe acei membri desemnaŃi prin hotărâre. dar care acceptă prevederile Cartei în această problemă.U.

J.N. are doar competenŃa de a face recomandări cu privire la soluŃionarea unui diferend.N.U.În acest scop. Tratatul de la Bogota recunoaşte jurisdicŃia obligatorie a C. prin intermediul organizaŃiilor regionale. mediaŃiunea. ambele din anul 1948.U. fără ca aceste dispoziŃii să aducă atingere competenŃei sale în materia soluŃionării paşnice a diferendelor. să încurajeze soluŃionarea paşnică a diferendelor locale.. potrivit art. la procedurile regionale de soluŃionare paşnică a diferendelor. Consiliul de Securitate este împuternicit de Carta O. OrganizaŃia UnităŃii Africane. Adunarea Generală a O. Prin Carta de la Bogota şi Tratatul american de soluŃionare paşnică a diferendelor de la Bogota. fie la iniŃiativa statelor interesate. Prin Protocolul de la Cairo din anul 1964. s-a creat Comisia de conciliere şi arbitraj. De asemenea. recurgerea la reglementarea judiciară ori arbitrală. privitoare la unităŃile militare puse la dispoziŃia O..U. SoluŃionarea diferendelor în cadrul organizaŃiilor internaŃionale regionale OrganizaŃiile regionale au abilitarea de a reglementa diferendele locale. stabilite de Cartă. ancheta internaŃională.N. fie să defere acestora spre soluŃionare diferendul.A. OrganizaŃiile internaŃionale regionale sunt obligate să informeze Consiliul de Securitate despre măsurile pe care le întreprind ori pe care le preconizează.I. prin sistemul consacrat mijloacelor paşnice de soluŃionare a lor: bune oficii. Adunarea Generală nu face nici o recomandare asupra diferendului sau asupra acestei situaŃii. ar putea pune în primejdie menŃinerea păcii şi a securităŃii internaŃionale şi poate îndeplini din proprie iniŃiativă ori în temeiul mandatului dat de Consiliul de Securitate. misiuni de bune oficii sau mediaŃiune.N. Secretarul General al O. după părerea sa. 12 din Carta O. care sunt condiŃionate de dispoziŃiile art. în unul din următoarele mijloace: mediere. Consiliul de Securitate stabileşte nominal statele membre pe care le-a solicitat să îi pună la dispoziŃie anumite contingente militare.U. Referitor la diferendele de ordin juridic. în vederea menŃinerii păcii şi securităŃii generale. care prevede că atâta timp cât „Consiliul de Securitate exercită cu privire la orice diferend sau situaŃie funcŃiile care îi sunt atribuite de prezenta Cartă.U.2. ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa. decât dacă i se cere de Consiliul de Securitate”. 59 .U. concilierea internaŃională.N. încheind cu ele acorduri speciale. în temeiul consimŃământului lor. de a întreprinde toate eforturile pentru soluŃionarea paşnică a diferendelor. ca şi cele adoptate ulterior în cadrul ei.2. are competenŃa de a sesiza Consiliul de Securitate asupra oricărei probleme care. stipulează angajamentul statelor părŃi de a rezolva paşnic diferendele dintre ele. 36 din Statutul CurŃii. OrganizaŃia statelor americane.U. conciliere şi arbitraj. 2. Carta O. Actul de la Helsinki din anul 1975. care are competenŃa de a soluŃiona diferendele ivite între statele membre ale organizaŃiei. înainte de ale supune Consiliului de Securitate.N. cuprind prevederi referitoare la soluŃionarea prin mijloace paşnice a diferendelor ivite între statele membre. fiind desemnate prin Carta O. s-a prevăzut prioritatea recurgerii de către părŃile contractante.

prin care supun soluŃionarea diferendului dintre ele unei instanŃe arbitrale (arbitru unic. printr-un acord formal. potrivit acestei convenŃii. Arbitrajul internaŃional. ci eventualele diferende ce pot interveni între statele contractante. prin intermediul altui mijloc. a cărui menire constă în a continua reducerea riscului de a se ivi conflicte între statele participante şi în a contribui la soluŃionarea paşnică a conflictelor ivite. odată intrat în vigoare. şi să continue procesul de soluŃionare a diferendului. încredinŃează soluŃionarea diferendului unui terŃ şi se supun deciziei acestuia. cu privire la tratatul respectiv. Prin Carta de la Paris pentru o Europă nouă din anul 1990. este o instanŃă de judecată internaŃională. clauză compromisorie sau tratat general de arbitraj permanent. pentru judecarea lui. prin judecători aleşi de ele şi pe baza respectării dreptului. creată de părŃile implicate într-un diferend. În oricare dintre aceste două forme.1. ca efect al Actului general de arbitraj din anul 1928. Sub aspectul competenŃei materiale.3. Arbitrajul internaŃional Arbitrajul internaŃional constituie un mijloc de soluŃionare paşnică a diferendelor internaŃionale. 2. 2. încheiat de părŃile implicate în diferend. jurisdicŃia internaŃională are o competenŃă facultativă. 60 .1.1. Compromisul (acordul de compromis) reprezintă un tratat internaŃional. arbitrajului internaŃional i se supun diferendele de natură juridică şi. Recurgerea la arbitrajul internaŃional implică obligaŃia părŃilor de a se supune hotărârii arbitrale cu bună-credinŃă”. în urma căreia se pronunŃă o hotărâre definitivă. în baza dreptului internaŃional.Statele membre au obligaŃia de a soluŃiona diferendele. moment la care îşi încetează activitatea ca instanŃă. cu sediul la Viena. în cadrul căruia părŃile la un diferend. şi cele de natură juridică. InstanŃa arbitrală funcŃionează în temeiul voinŃei părŃilor implicate în diferend. De asemenea. colegiu ad-hoc sau tribunal arbitral preconstituit). la mijloacele căruia pot recurge ori în temeiul altor mijloace paşnice. Mijloace cu caracter jurisdicŃional Din categoria mijloacelor cu caracter jurisdicŃional fac parte: arbitrajul internaŃional şi instanŃele de judecată internaŃionale permanente. caz în care se aplică tuturor diferendelor ce se pot ivi între statele respective.3. 2. Acordul de compromis dreptului tratatelor şi. Clauza compromisorie nu vizează un litigiu actual. ori poate avea un caracter general. Prima reglementare sistematică a arbitrajului internaŃional s-a realizat prin ConvenŃia I de la Haga din anul 1907. potrivit cu care „Arbitrajul internaŃional are ca obiect rezolvarea diferendelor dintre state. în ipoteza nesoluŃionării lui prin cel ales iniŃial. ca efect al unei proceduri contencioase. care pronunŃă o hotărâre obligatorie.3. reprezintă lege atât pentru părŃile în diferend. cât şi pentru tribunalul arbitral. care se materializează într-un acord de compromis. s-a instituŃionalizat Centrul pentru prevenirea conflictelor. statele au obligaŃia de a nu întreprinde acŃiuni de natură a agrava situaŃia creată prin diferend.

potrivit ConvenŃiei I de la Haga din anul 1907. îşi determină competenŃa pe baza interpretării compromisului arbitral ori a altor tratate şi a principiilor generale de drept. fără a face exces de putere.1. al cercetării ştiinŃifice marine. Curtea Europeană a Drepturilor Omului din cadrul Consiliului Europei. dacă părŃile nu dispun altfel. situaŃie în care pronunŃă hotărâri definitive şi obligatorii. care are competenŃa de a soluŃiona diferendele între părŃile contractante ale convenŃiei. 2.3. părŃile au deschisă calea recursului în corectare. JurisdicŃia internaŃională permanentă JurisdicŃia internaŃională permanentă este reprezentată de Curtea InternaŃională de JustiŃie (succesoarea CurŃii Permanente de JustiŃie InternaŃională) şi de către instanŃele internaŃionale regionale (Curtea de JustiŃie Comunitară a ComunităŃilor europene.U. Structura CurŃii. Tribunalul arbitral. Pentru faptele noi. care îndeplineşte şi funcŃia de grefă. iar în cazul în care tribunalul arbitral a comis exces de putere ori a săvârşit o eroare de drept sau de fapt. În ipoteza în care sentinŃa arbitrală constituie obiect de dezacord între părŃi cu privire la înŃelesul ei.3. SentinŃa arbitrală se motivează şi este obligatorie şi definitivă. acestea din urmă nefăcând obiect de studiu în prezentul capitol. 2. calea de atac este recursul în revizuire.3.1.N. judecători ad-hoc şi camerele CurŃii. deschisă tuturor statelor membre ale O.3. părŃile pot exercita recursul în interpretare. Tribunalul arbitral special acŃionează atât ca organ de anchetă. care sunt înscrise cu titlu de membri ai CurŃii pe o listă generală. Prin ConvenŃia asupra dreptului mării din anul 1982. arbitrajului i se supun diferendele dintre state sau alte subiecte de drept internaŃional public. care a înfiinŃat Curtea Permanentă de Arbitraj.Din punct de vedere al competenŃei personale.2. 61 . s-a prevăzut înfiinŃarea unui Arbitraj special. Curtea Interamericană din cadrul OrganizaŃiei Statelor Americane). descoperite ulterior pronunŃării sentinŃei.N.2. pentru părŃile implicate în conflict. 2.U. acesta îşi stabileşte şi procedura pe care o urmează în soluŃionarea litigiului. al navigaŃiei şi al apărării mediului marin. dar şi statelor nemembre ale O.2.1. 2. situaŃie în care – la cererea părŃilor – poate formula recomandări. privitor la interpretarea sentinŃei arbitrale ori la aplicarea ei. ivite în legătură cu interpretarea sau aplicarea convenŃiilor în domeniul pescuitului.3. care sunt părŃi ipso facto şi la Statutul CurŃii. care a pronunŃat sentinŃa. Organul judiciar principal al NaŃiunilor Unite este Curtea InternaŃională de JustiŃie. Ea este constituită din patru persoane. cât şi ca instanŃă de judecată internaŃională. Diferendul dintre părŃi.U. dacă acestea acceptă Statutul CurŃii şi au primit aprobarea generală a O. propuse de statele părŃi la convenŃie.. şi are în compunere un Birou InternaŃional. De asemenea. care are caracter permanent. protecŃiei şi conservării mediului marin. Aceasta nu este o instanŃă juridică internaŃională. Curtea se compune din judecători permanenŃi. Arbitrajul internaŃional a fost instituŃionalizat prin ConvenŃia I de la Haga din anul 1907.N. putând stabili faptele care au generat diferendul. este soluŃionat de instanŃa arbitrală. care ar exercitat o influenŃă esenŃială asupra soluŃiei dacă ar fi fost cunoscută de arbitri.

U. care se pretează unei proceduri sumare.N.I.N.J.J. în care statele includ o clauză compromisorie.. .U. dar numai pentru diferendul la a cărui judecată participă. dacă nici unul din cei 15 judecători nu este cetăŃean al său şi are aceleaşi drepturi ca şi ceilalŃi judecători. 38 din Statutul C. Acestea din urmă pot fi autorizate de Adunarea Generală a O.Camerele CurŃii pot fi constituite oricând de Curte sau la cererea părŃilor şi sunt alcătuite din 3 sau mai mulŃi judecători.N. la două categorii de cauze: cele pe care i le supun părŃile şi toate chestiunile prevăzute în mod special în Carta O. JurisdicŃia CurŃii este fundamentată pe consimŃământul statelor părŃi în litigiu.J. încheiat între state în acest scop şi care include în conŃinutul său problemele asupra cărora părŃile doresc să se pronunŃe Curtea. CompetenŃa personală (ratione personae) este dată de subiectele de drept internaŃional care se pot prezenta în faŃa sa. în cazul aplicării tratatului respectiv. la cererea acesteia. format din 15 persoane.Judecătorii ad-hoc pot fi numiŃi de orice parte la un diferend. Sub acest aspect. excluzând persoanele fizice şi organizaŃiile internaŃionale. informaŃii privind problemele pe care le examinează.I. CompetenŃa contencioasă a CurŃii este structurată la nivel personal şi material.N. pentru a judeca o anumită cauză.. examinat în capitolul II din lucrare.I.U. care se depune la Secretarul General al O. stabilite prin Statutul C. prin care statul se obligă să supună jurisdicŃiei CurŃii toate diferendele care ar apărea în raport cu alt stat care acceptă aceeaşi obligaŃie. să ceară CurŃii avize consultative şi pot oferi. ori cele nemembre al căror acces la jurisdicŃia CurŃii este stabilit de către Consiliul de Securitate). CompetenŃa materială (ratione materiae) vizează diferendele supuse judecăŃii. 62 .. prin care acceptă să supună jurisdicŃiei CurŃii eventualele diferende apărute între ele. limitează părŃile doar la statele părŃi (statele membre ale O.Judecătorii permanenŃi constituie corpul magistraŃilor. sau prin anumite tratate bilaterale sau multilaterale. .. Exprimarea consimŃământului după producerea diferendului se face prin compromis. Exprimarea consimŃământului anterior şi indiferent de producerea unui diferend se realizează prin două modalităŃi: printr-o declaraŃie unilaterală. aleşi pe 9 ani. Dreptul aplicabil este conferit de dispoziŃiile art. care reprezintă acordul special. de către Consiliul de Securitate şi Adunarea Generală O. dintre persoanele care se bucură de cea mai înaltă consideraŃie morală şi care îndeplinesc în Ńările lor de origine condiŃiile de exercitare a celor mai înalte funcŃii judiciare sau sunt jurişti cu înaltă competenŃă în materia dreptului internaŃional. Statutul C.U. adoptat în urma mai multor revizuiri în anul 1978 şi include atât faza scrisă. care poate fi exprimat anterior şi indiferent de producerea unui diferend sau după producerea lui.N. Curtea înfiinŃează anual o cameră compusă din 5 judecători. sau în tratatele şi convenŃiile în vigoare.U. indiferent de cetăŃenia lor. Procedura în faŃa CurŃii este stabilită prin Statutul CurŃii şi Regulamentul său de funcŃionare. De asemenea.

care va putea lua măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii.J. ori a unei instituŃii specializate din cadrul organizaŃiei şi nu are caracter obligatoriu. de natură a influenŃa decisiv soluŃionarea diferendului.U. CompetenŃa consultativă a C.. ca instituŃii specializate.cât şi cea orală.U.N. până la pronunŃarea hotărârii. Curtea poate dispune cu titlu provizoriu.U. Hotărârile CurŃii sunt supuse revizuirii.I. a acceptat în prealabil acest lucru. prezintă caracter definitiv şi obligatoriu. decât în cazul în care organul care l-a solicitat. Punerea în executare a hotărârii se face de către Consiliul de Securitate. cu caracter provizoriu. Curtea este abilitată să emită avize consultative în orice problemă juridică.N. 63 . dacă s-a descoperit un fapt necunoscut de Curte sau de partea care solicită revizuirea. Curtea.N. în ipoteza refuzului de executare de către statul obligat.U.N. sau a Consiliului de Securitate. luarea de măsuri conservatorii. Adunarea Generală O. Hotărârea CurŃii se pronunŃă cu majoritate de voturi. la care părŃile pot fi asistate. la sesizarea oricăreia dintre părŃi. fiind opozabilă doar părŃilor în litigiu faŃă de care se bucură de autoritate de lucru judecat.J. Avizul consultativ reprezintă un răspuns calificat al CurŃii asupra unei probleme juridice aflată în dezbaterea O.I. este motivată. Statele nu pot solicita avize C. să solicite avize în problemele privind sfera lor de activitate. dezbaterile fiind publice. poate autoriza ca şi alte organe O. la solicitarea Adunării Generale O. poate să îşi interpreteze propria hotărâre.

în condiŃii bine definite. prin propria voinŃă şi în anumite condiŃii stabilite. maritime. 2. SpaŃiul acvatic e compus din apele interioare şi marea teritorială. acesta exercită asupra lor jurisdicŃie deplină. în mod deplin şi exclusiv. în vederea stabilirii unor relaŃii de cooperare. să reglementeze relaŃiile sociale în cele mai diverse domenii. fie împotriva integrităŃii teritoriale ori independenŃei politice a vreunui stat. Astfel. drepturi precum dreptul de tranzit al mijloacelor de transport feroviar. să îşi exercite jurisdicŃia. de a iniŃia schimburi economice sau de a utiliza.CAPITOLUL VI Teritoriul de stat în dreptul internaŃional public 1. alături de populaŃie şi autorităŃile publice. Teritoriul este spaŃiul geografic asupra căruia statul îşi exercită suveranitatea sa deplină şi exclusivă. Statele sunt foarte ataşate propriei stabilităŃi teritoriale. respectul suveranităŃii teritoriale este una din bazele esenŃiale ale raporturilor internaŃionale. Exclusivitatea suveranităŃii teritoriale conferă titularului acesteia dreptul de a se opune activităŃilor unui alt stat pe teritoriul său. Drept consecinŃă. 4 al Cartei O. de a recurge la ameninŃarea cu forŃa sau la folosirea ei. să permită accesul pe propriul teritoriu şi acordarea unor drepturi. Asupra teritoriului propriu. acest principiu fiind evidenŃiat de jurisprudenŃa CurŃii InternaŃionale de JustiŃie. Componentele teritoriului de stat Teritoriul de stat este compus din: spaŃiul terestru. statele îşi pot acorda. el fiind singurul în măsură să exercite prerogativele statale specifice. râuri. să dispună asupra resurselor naturale etc. 2. lacuri. mari interioare. formând un arhipelag (în cazul statelor Filipine. în relaŃiile lor internaŃionale. instalaŃii sau fonduri proprii. acesta este îndreptăŃit să stabilească întinderea competenŃelor sale.U. de regulă. Apele interioare pot cuprinde: fluvii. Deplinătatea suveranităŃii teritoriale a unui stat se exprima prin aceea ca. Deplinătatea şi exclusivitatea ca şi trăsături ale suveranităŃii teritoriale nu exclud ca un stat. fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile NaŃiunilor Unite”. 64 . Japonia sau Indonezia). acvatic şi aerian. Teritoriul poate fi format dintr-o singură întindere terestră sau din insule separate de ape. DefiniŃie Teritoriul de stat reprezintă. SpaŃiul terestru este compus din solul şi subsolul (cu toate bogăŃiile naturale) din interiorul frontierelor de stat. prin acorduri internaŃionale. prevede: „ToŃi Membrii OrganizaŃiei se vor abŃine. canale. În cadrul societăŃii internaŃionale. ape maritime interioare. aeriene. fluviale.N. în acest sens art. rutiere. Fiind situate pe teritoriul unui stat. în propriul teritoriu. pe propriul teritoriu. pct. apele interioare se află sub suveranitatea respectivului stat. statul îşi exercită suveranitatea sa. una din premisele existenŃei statului ca subiect originar de drept internaŃional.

ModalităŃile de dobândire a teritoriului de stat Dintr-o perspectivă istorică. dreptul de a-şi exercita competenŃa jurisdicŃională. de 12 mile marine. mai întinse decât primele. 17/1990 privind regimul juridic al apelor interioare. valabil atât pentru aeronavele străine cât şi pentru cele naŃionale. acesta este în drept să exercite următoarele categorii de drepturi: dreptul de a exploata bogăŃiile solului şi subsolului. SpaŃiul aerian reprezintă coloana de aer situată deasupra teritoriului terestru şi a spaŃiului acvatic al statelor. prin intermediul legislaŃiei interne. cele împotriva inundaŃiilor etc. reflectând mai ales concepŃii proprii Evului Mediu au fost: căsătoriile între familiile regale. reguli de utilizare a spaŃiului său aerian. În baza suveranităŃii statului asupra mării teritoriale.stabilindu-le şi regimul juridic precum şi regulile de utilizare (astfel de reglementări pot viza: navigaŃia. al mării teritoriale şi al zonei contigue ale României. nu mai există spaŃii terestre aflate în afara suveranităŃii unui stat. dreptul exclusiv de pescuit. continuitatea: modalitate de dobândire a unor teritorii. având o lăŃime de 12 mile marine. măsurile de protecŃie ale mediului înconjurător. 1982). Statul are dreptul de a stabili. contiguitatea este o modalitate de dobândire asemănătoare cu continuitatea. propusă ca fiind la 100 –110 km deasupra nivelului mării.). Marea teritorială reprezintă fâşia de mare adiacentă Ńărmului. o primă modalitate de dobândire de teritorii este stăpânirea teritoriilor fără stăpân (terrae nullius). În societatea internaŃională contemporană. „Teritoriile fără stăpân” erau acele zone complet neocupate sau ocupate de o colectivitate umană organizată într-o manieră primitivă. prin care în numele suveranităŃii exercitate asupra anumitor zone. Bula papală din 1493. dată de Papa Alexandru al VI-lea după descoperirea Americii. exploatarea hidroenergetică şi a resurselor naturale. aceasta era extinsă ulterior şi la alte zone. a fost consacrată prin ConvenŃia asupra dreptului mării (Montego Bay. Aceeaşi teorie a fost invocata în cazul extinderii ocupaŃiei de la 65 . Alte modalităŃi de dobândire de teritorii. decizii pontificale (de exemplu. partajele succesorale. anumite state lărgindu-şi teritoriul fără ca prin aceasta să rezulte o micşorare a teritoriului altui stat. dreptul de control vamal şi sanitar. prin care ocuparea unor insule avea ca efect revendicarea întregului arhipelag din care acestea făceau parte. atribuind în bloc noile teritorii Spaniei şi Portugaliei şi echivalând cu un act de învestitură). deci această modalitate originară de dobândire a teritoriilor nu mai este posibilă. dreptul de a reglementa navigaŃia. dreptul de a aplica măsuri de securitate în această zonă. Această modalitate este una originară. spaŃiul aerian se întinde până la limita inferioară a spaŃiului cosmic. Pe plan vertical. fiind prevăzută şi în Legea română nr. distanŃă măsurată de la liniile de bază – considerate ca fiind liniile celui mai mare reflux de-a lungul Ńărmului sau liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale Ńărmului. 3. LăŃimea mării teritoriale.

4. reŃinând ca fiind mai importante două dintre acestea: natura lor şi elementele componente ale teritoriului pe care îl delimitează. cesiunea de teritorii între state. frontierele pot fi naturale. paza şi supravegherea acesteia.1. Acest lucru a fost confirmat şi de RezoluŃiile O.de separare. frontiera este un concept analizat atât de dreptul intern (care reglementează modul de stabilire a frontierei de stat. delimitare (stabilind unde se opresc competentele fiecărui stat).de comunicare şi cooperare (schimburile transfrontaliere facilitând dezvoltarea statelor). datorită principiilor pe care se sprijină în prezent dreptul internaŃional public. frontiera este linia reală sau imaginară trasată între diferite puncte care despart teritoriul unui stat sau. Forma de manifestare a consimŃământului populaŃiei în cauza se poate exprima în două moduri: printr-o hotărâre a organului legislativ suprem (acesta fiind expresia voinŃei poporului).unele porŃiuni ale Ńărmului la spatii din interiorul continentului sau la insulele limitrofe a căror ocupare nu era efectivă (situaŃie întâlnită în timpul colonizării Africii de către puterile europene). înălŃimi. Delimitarea teritoriului.N. . admis de dreptul internaŃional contemporan. fie alipirea unor state sau părŃi de state la teritoriul altor state. Ca şi concept juridic. în interiorul pământului. geometrice sau astronomice. Frontierele naturale se stabilesc Ńinând seama de particularităŃile geografice ale teritoriului şi pot fi situate pe albia unor fluvii sau râuri. ca urmare a unor războaie: aceasta nu mai este considerată o modalitate legală de dobândire a unor teritorii. 4. După natura lor (punctele pe care le unesc). Unicul mod de modificare a configuraŃiei teritoriale a unui stat. cucerirea de teritorii. iar în adâncime. frontiera reprezintă linia ideală care delimitează teritoriul unui stat. materializată printr-un schimb de teritorii sau transmiterea unor teritorii cu titlu oneros. Clasificarea frontierelor Frontierele pot fi clasificate după mai multe criterii. Dobândirea de teritorii aparŃinând unui alt stat nu poate fi făcută prin cucerire. Putem afirma că în dreptul internaŃional frontierele îndeplinesc o dublă funcŃie: . este acela care îşi are fundamentul în consimŃământul liber exprimat al populaŃiei care locuieşte pe teritoriul în cauză. (de exemplu.2. litoral 66 . cât şi de dreptul internaŃional public (frontiera delimitând spaŃiul în care un stat îşi exercita suveranitatea sa deplină şi exclusivă). Asemenea situaŃii pot interveni fie în cazul desprinderii unor teritorii şi formarea unor state independente. DefiniŃie Într-o formulare sintetică. după caz.). Luând în considerare componentele teritoriului. condiŃiile de trecere a frontierei. fiind ilicită. Frontiera de stat 4. etc.U. RezoluŃia 242 condamnând acŃiunea Israelului de ocupare a unor teritorii în urma războiului din 1967). prin organizarea unui referendum (plebiscit). până la limitele accesibile tehnicii moderne. de marea liberă şi care se întinde în înălŃime până la limita inferioară a spaŃiului extraatmosferic.

statele pot hotărî dacă se vor baza pe „datele naturale” ale unui teritoriu. Dintr-o perspectivă istorică şi geo-strategică. fluviale. în urma hotărârilor CurŃii Permanente de JustiŃie InternaŃională (ce a funcŃionat între 1922 – 1940). Frontiera aeriană separă spaŃiile aeriene ale statelor prin linii perpendiculare imaginare. 4. De menŃionat că aceste trei etape nu sunt rigid separate în practică şi uneori se întrepătrund. În funcŃie de interesele lor strategice. Frontierele geometrice sunt linii drepte trasate între anumite puncte. În epoca modernă. stabilirea unei frontiere trebuie să Ńină seama de existenŃa unei comunităŃi umane sedentare. fluviale şi maritime. prin intermediul unei linii imaginare. în principal. frontierele s-au stabilit. care oferă o mai mare securitate decât liniile artificiale şi care. mai exact pe existenŃa unor repere naturale sigure şi exacte. 67 . pe configuraŃia teritoriilor ce trebuie delimitate. Din punct de vedere al componentelor teritoriale. materializându-se traseul frontierei în teritoriu. a CurŃii InternaŃionale de JustiŃie – succesoarea acesteia şi a diferitelor instanŃe arbitrale internaŃionale. semne de demarcaŃie. numeroase frontiere au fost stabilite pe cale paşnică. Stabilirea frontierelor Ca observaŃie preliminară. Demarcarea: operaŃiune tehnică. în urma căreia. pe delimitări anterioare ale acestuia sau să facă abstracŃii de la cele două elemente amintite şi să delimiteze teritoriul din nou. maritime şi aeriene. cu ajutorul unor Comisii speciale cuprinzând militari. Frontiera fluvială se stabileşte. odată cu diminuarea treptată a războiului ca mod de soluŃionare a diferendelor internaŃionale. Frontiera maritimă delimitează marea teritorială a statelor vecine. Frontierele astronomice sunt fixate pe paralele sau meridiane ale globului pământesc.3. Instalarea de borne. ca fiind linia care uneşte punctele cele mai adânci ale fluviului). frontierele sunt terestre.etc. ce transpune în teren termenii înŃelegerii anterior stabilite. Dacă acestea există. repere convenite. în plus. statele iau în considerare indiciile geografice. Alegerea dintre frontierele naturale şi cele artificiale se bazează. stabilirea ei reprezentând o problemă disputată în dreptul internaŃional public. de obicei printr-un tratat. care pornesc de la frontierele terestre. prin tratate încheiate la sfârşitul unor conflicte militare de anvergură. făcându-se măsurători. legată de o entitate statală. de regulă. de cele mai multe ori. se fixează spaŃiul în care statele îşi vor exercita competenŃele şi se descrie în amănunt traseul frontierei. până la limita inferioară a spaŃiului cosmic. pe mijlocul şenalului navigabil al fluviului respectiv (pe talvegul cursului de apă. pe lângă acordurile statelor vecine. forŃe ale poliŃiei sau jandarmi. OperaŃiunile practice de delimitare convenŃionala a frontierelor cuprind în prezent trei etape: Delimitarea: operaŃiune politică şi juridică. facilitează şi operaŃiunile de demarcare. care consemnează operaŃiunile tehnice într-un raport sau proces verbal. Frontiera terestră desparte uscatul între două state. Dreptul internaŃional nu impune nici o tehnică specială pentru determinarea frontierelor.

Sintetic definită. schimbării sau pierderii ei. care din diverse motive s-au instalat în alte Ńări). Statutul juridic al fiecărei categorii ce formează populaŃia. care reglementează aceste aspecte prin legislaŃia sa 68 . în sens larg. noŃiunea de “populaŃie” reprezintă totalitatea indivizilor care au o legătură juridică cu statul de origine. DefiniŃie CetăŃenia reprezintă legătura politică şi juridică permanentă dintre o persoană fizică şi un stat. care se bucură de un statut special. persoane strămutate. protecŃia diplomatică. străini. persoanele aflate pe teritoriul unui stat pot fi clasificate în următoarele categorii: cetăŃenii sau naŃionalii statului. Astfel. asupra cărora jurisdicŃia statului este limitată: diplomaŃi sau funcŃionari internaŃionali. Din punct de vedere al statutului lor juridic. Ca element constitutiv al statului. dar acesta este dator să respecte regulile imperative ale dreptului internaŃional (ansamblul lor formând aşa numitul jus cogens) şi tratatele internaŃionale în materia drepturilor omului. Astfel. în unele condiŃii. înainte de toate.1. în baza competenŃei sale teritoriale. străinii. Acesta este sensul larg al noŃiunii de „populaŃie”. persoane aparŃinând minorităŃilor (etnice. religioase. în temeiul suveranităŃii sale. lingvistice etc. NoŃiune Statul este. faŃă de care statul îşi exercită jurisdicŃia deplină şi. adică au cetăŃenia acestuia. şi vag din punct de vedere juridic care nu acoperă totalitatea situaŃiilor de fapt (de exemplu: include şi străinii domiciliaŃi întrun stat şi exclude cetăŃenii proprii. persoane cu dublă cetăŃenie (bipatrizii) sau lipsiŃi de cetăŃenie (apatrizii). care reflectă ansamblul drepturilor şi obligaŃiilor reciproce dintre acea persoană şi statul al cărui cetăŃean este. ExcepŃia de la această regulă este constituită de existenŃa unor anumite categorii de persoane. o colectivitate umană care nu poate exista fără populaŃie. la care este parte contractantă. este stabilit prin legile interne ale statului respectiv. apatrizi) care trăiesc pe teritoriul statului. persoane ce au cetăŃenia altor state. 2. Problema cetăŃeniei. aşa cum nu poate exista fără teritoriu sau guvern. persoane care solicită dreptul de azil. cetăŃenia exprimă apartenenŃa unei persoane la un anumit stat fiind menŃinută oriunde s-ar găsi persoana în cauză. statutul juridic al populaŃiei unui stat este stabilit prin legile interne. este de competenŃa exclusivă a fiecărui stat. categorii speciale: refugiaŃi. populaŃia reprezintă totalitatea persoanelor (cetăŃeni.) şi care beneficiază de protecŃie în baza convenŃiilor internaŃionale relative la drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului. în sensul dobândirii.CAPITOLUL VII PopulaŃia în dreptul internaŃional public 1. CetăŃenia 2.

dar poate determina condiŃiile opozabilităŃii acesteia faŃă de alte state – acestea nefiind obligate să recunoască sau să accepte consecinŃele regulilor în această materie. condiŃiile opozabilităŃii acestei cetăŃenii altor state sunt reglementate. 2). indiferent de locul naşterii. ca o legătură juridică. drept care aparŃine persoanelor care locuiesc pe teritoriul transferat. rezultat din aplicarea combinată a celor două criterii anterior expuse. a fost oferită o definiŃie exhaustivă conceptului de cetăŃenie. Pierdea cetăŃeniei CetăŃenia se poate pierde prin două modalităŃi: renunŃare sau retragere. alături de o reciprocitate de drepturi şi obligaŃii. combinând criteriile anterioare. că orice persoană are dreptul la o cetăŃenie (alin. În baza criteriului jus solis.2. din această perspectivă. fictive sau acordate abuziv de unele state unor indivizi care nu manifestă o legătură efectivă cu acestea. sunt: redobândirea sau reintegrarea (în cazul în care o persoană revine la cetăŃenia avută anterior) şi opŃiunea – în cazul transferului de teritorii de la un stat la altul. Dreptul internaŃional nu limitează libertatea statului de a stabili criterii de acordare sau refuzare a cetăŃeniei sale. dreptul solului (jus solis) şi cel mixt. o legătură. decât cu alte state.J. În jurisprudenŃa C. Alte modalităŃi de dobândire.I. Prin aplicarea principiului jus sangvinis. unele state aplică un criteriu mixt.. copilul va dobândi cetăŃenia statului pe teritoriul căruia se naşte. Naturalizarea este. unele aspecte generale şi. Cu toate acestea. 2. DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului (1948) prevede. care se realizează numai la cererea persoanei interesate. Pentru a reflecta legătura efectivă dintre stat şi cetăŃean. în cazul Nottebohm (Liechtenstein c. normele dreptului internaŃional refuză să recunoască opozabilitatea cetăŃeniilor de complezenŃă. interese. ca efect al unor motive întemeiate (individul consideră că renunŃarea 69 . Guatemalei. o dovadă a legăturii mai strânse a cetăŃeanului cu statul care îi acordă cetăŃenia. Dobândirea prin naturalizare este un mod voluntar de dobândire a unei cetăŃenii. sentimente. de dreptul internaŃional. mai ales. mai rar întâlnite.24). cu îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de legea statului care o acordă. ce se întemeiază pe un fapt social. o solidaritate efectivă de existenŃă. Dobândirea cetăŃeniei CetăŃenia se poate dobândi prin două modalităŃi: prin naştere şi prin naturalizare.naŃională. urmarea căsătoriei cu un cetăŃean de o altă naŃionalitate.16) şi orice copil are dreptul de a dobândi o cetăŃenie (art.1) şi că nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăŃenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăŃenia (alin. În acest sens. stipulând că fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea sa juridică (art. indiferent de cetăŃenia părinŃilor. Pactul internaŃional privind drepturile civile şi politice (1966) confirmă această viziune. în principiu. Prin această concepŃie. 1955). 2. de regulă. şederii prelungite (rezidenŃei) pe teritoriul unui alt stat.3. copilul dobândeşte cetăŃenia părinŃilor săi. RenunŃarea reprezintă o formă amiabilă de încetare a legăturii juridice dintre o persoană şi un stat. în articolul 15. CetăŃenia trebuie să fie. Dobândirea prin naştere se realizează în baza a trei sisteme juridice: dreptul sângelui (jus sangvinis).

căsătorindu-se cu un străin. 5. lucru prevăzut de ConstituŃia României în art. persoana să fi împlinit vârsta majoratului. prin care se vatămă interesele statului roman sau se lezează prestigiul României sau la persoana care se înrolează în forŃele armate cu care România a rupt relaŃiile diplomatice sau cu care este în stare de război). Conflictele de cetăŃenie Datorită jocului combinat al diverselor reguli naŃionale privind dobândirea cetăŃeniei. după ce a dobândit o altă cetăŃenie prin căsătorie.4. Retragerea cetăŃeniei este un mod de pierdere a cetăŃeniei cu titlu de sancŃiune. În principiu. în general. 2. renunŃarea fiind un act individual. persoane fizice sau juridice din Ńară. ConvenŃia de la Haga 1930). paragraful 1. statele încheie convenŃii prin care se consacră un drept de opŃiune aparŃinând bipatrizilor sau regula conform căreia o persoană care obŃine o nouă cetăŃenie. exercitarea protecŃiei diplomatice) şi în privinŃa persoanei respective (cum ar fi exercitarea stagiului militar). Această situaŃie este generată de combinarea criteriilor jus sanguinis şi jus solis (un copil ai cărui părinŃi sunt cetăŃenii unui stat care acorda cetăŃenia după dreptul sângelui este născut pe teritoriul unui stat care acordă cetăŃenia după criteriul jus solis). legea română se referă la fapte deosebit de grave. care constau. dar el poate da naştere la complicaŃii în raporturile dintre state (de exemplu. Deşi retragerea cetăŃeniei apare ca o sancŃiune. locuieşte o perioadă îndelungată într-un alt stat sau noul stat în care se stabileşte nu admite dubla cetăŃenie). Codul civil francez în art. 2. pierderea cetăŃeniei prin renunŃare nu produce nici un efect asupra cetăŃeniei membrilor familiei sale. 25. 23 . alin. să nu fie învinuit sau inculpat într-o cauză penală şi să nu aibă de executat o pedeapsă penală. Conflictul negativ de cetăŃenie rezultă din nepotrivirile din legislaŃiile naŃionale. SituaŃiile care generează apatridia sunt: naşterea unor copii din părinŃi apatrizi. pe teritoriul unui stat care aplică jus sanguinis. Statutul de persoană cu dublă cetăŃenie nu este un handicap. pot constitui temei al retragerii cetăŃeniei de către organul competent (de exemplu. De exemplu. persoana care. în săvârşirea unor fapte grave. Conflictul pozitiv de cetăŃenie generează pluricetăŃenia. Aceste cazuri reliefează termenul de conflict de cetăŃenie. Codul belgian al naŃionalităŃii în art. de anumite cazuri de adopŃie sau de prevederile unor legislaŃii naŃionale care autorizează o persoană să îşi păstreze cetăŃenia originară.la vechea cetăŃenie îi creează o situaŃie mai favorabilă. care fac ca un anumit individ să nu intre în câmpul de aplicare al nici uneia dintre ele. care poate fi pozitiv sau negativ. întâlnită frecvent în forma dublei cetăŃenii sau bipatridiei. legea română admite renunŃarea la cetăŃenie. dar prevede anumite condiŃii pentru aprobarea cererii. cum ar fi: motive întemeiate care să stea la baza solicitării. Numai anumite împrejurări excepŃionale. 70 . aceasta nu se poate aplica persoanelor care au dobândit cetăŃenia prin naştere. Pentru a evita conflictele pozitive de cetăŃenie. persoana să nu fie urmărită pentru debite de către stat. o persoană se poate găsi în situaŃia de a avea două sau mai multe cetăŃenii sau de a-i fi negat dreptul la o cetăŃenie. o pierde în mod automat pe cea iniŃială (de exemplu.

existenta unei legături de cetăŃenie efective. 1954) şi ConvenŃia pentru reducerea cazurilor de apatridie (New York. o asemenea clauză (clauza Calvo) fiind nulă absolut.epuizarea căilor interne de soluŃionare a problemei pentru care se cere protecŃie. nu o obligaŃie).persoana solicitantă să nu fi săvârşit fapte cu caracter infracŃional împotriva intereselor statului străin reclamat sau de încălcare a dreptului internaŃional. InstituŃia protecŃiei diplomatice în dreptul internaŃional public este guvernată de anumite reguli generale. Temeiul juridic al luării măsurilor de protecŃie diplomatică rezidă în legătura juridică specială dintre un stat şi proprii cetăŃeni.asigurarea protecŃiei diplomatice este un drept suveran al statelor. 71 . din punct de vedere juridic incapabile să obŃină dezdăunarea în cadrul ordinii internaŃionale. raporturile contencioase iniŃiale dintre o persoană privată şi un stat devin raporturi contencioase între state. 2. dacă sunt îndeplinite următoarele condiŃii: . care nu este recunoscut şi organizaŃiilor internaŃionale.pierde cetăŃenia statului de origine. care a comis încălcarea. acordarea protecŃiei diplomatice reprezintă un act discreŃionar al statului (un drept.datorită dinamicii şi specificului relaŃiilor internaŃionale. . Un obiectiv esenŃial al comunităŃii internaŃionale în această materie este consacrat reducerii cazurilor de apatridie. În acest mod.individul nu poate renunŃa la protecŃia diplomatică a statului al cărui cetăŃean este. făcând aplicaŃia dreptului individului la o personalitate juridică. în sistemul juridic al statului străin. ei neputând beneficia de protecŃia diplomatică a vreunui stat. Statutul apatrizilor este unul defavorabil. expulzări abuzive etc. SituaŃia lor juridică depinde de statul pe teritoriul căruia se găsesc. ei trebuind să respecte legile statului de reşedinŃă. datorită iliceităŃii sale. Statul care o exercită îşi însuşeşte reclamaŃia naŃionalului său şi se substituie complet victimei. naŃionalizările abuzive. . SituaŃiile care pot reclama protecŃia diplomatică a statului de origine sunt diverse. Pentru ameliorarea situaŃiei apatrizilor şi în vederea elaborării unui statut juridic internaŃional al acestora au fost încheiate două convenŃii: ConvenŃia privind statutul apatrizilor (New York. refugiaŃii care au pierdut cetăŃenia statului de provenienŃă etc. în temeiul acesteia el având dreptul să-i protejeze şi atunci când se află în străinătate. ProtecŃia diplomatică este o funcŃie a suveranităŃii statelor şi o regulă cutumiară a dreptului internaŃional. 1961). . putând fi victime ale unor discriminări. cu titlu enunciativ amintim: arestările ilegale. . dacă aceştia au fost lezaŃi prin acte contrare dreptului internaŃional public comise de un stat străin şi aceştia nu au putut obŃine o reparaŃie echitabilă pe calea mijloacelor de drept intern ale acestui ultim stat. ProtecŃia diplomatică ProtecŃia diplomatică reprezintă măsurile de apărare pe care un stat le poate lua în sprijinul cetăŃenilor săi.5. ProtecŃia diplomatică poate fi exercitată în favoarea persoanelor fizice şi juridice. dintre care le enunŃăm pe cele mai importante: . fără a obŃine cetăŃenia statului soŃului.

Ca o consecinŃă a aspectelor amintite. a cetăŃenilor cu statul de origine. Statutul juridic al străinilor este stabilit prin legislaŃia internă a fiecărui stat. Practic. rezervate doar cetăŃenilor (drepturi elective. 3. Regimul clauzei naŃiunii celei mai favorizate se caracterizează prin aceea ca statul extinde asupra cetăŃenilor unui stat străin. fără a avea cetăŃenia acestuia. solidaritate. sentimente. încă nu există reguli de drept internaŃional cu aplicabilitate generală în materie şi. Astfel. Aceste inegalităŃi juridice sunt admisibile. străinii beneficiază de plenitudinea drepturilor sociale. interzise de dreptul internaŃional şi. şi statul C va beneficia de clauza naŃiunii celei mai favorizate. economice. obligaŃiile fiscale etc. recurgerea la forŃă nu îşi poate găsi justificarea nici în această instituŃie juridică. Tipuri de tratamente juridice aplicabile străinilor Reglementarea statutului juridic al străinilor reflectă practic preocuparea de a găsi un echilibru între competenŃele suverane ale statului şi necesitatea protecŃiei efective a drepturilor omului. NoŃiunea de „străin” Străinul este persoana fizică ce se află pe teritoriul unui stat. dar nu şi de unele drepturi politice. cu excepŃia drepturilor politice. un stat poate pune în practică toată gama mijloacelor de reglementare paşnică a diferendelor în dreptul internaŃional. atât prin acŃiuni ale misiunilor diplomatice şi consulare. culturale ale unei Ńări. Această clauză. dreptul de muncă. clauza naŃiunii celei mai favorizate funcŃionează în modul următor: dacă un stat A acordă un regim privilegiat cetăŃenilor statului B. în funcŃie de drepturile şi obligaŃiile ce revin străinilor într-un anumit stat. putem distinge trei regimuri juridice aplicabile: Regimul naŃional recunoaşte străinilor aceleaşi drepturi ca şi propriilor cetăŃeni.Pentru a asigura protecŃia diplomatică. Regimul străinilor 3. culturale. a particularităŃilor sociale. cât şi prin procedurile contencioase în faŃa instanŃelor arbitrale sau jurisdicŃionale.2. dar trebuie să Ńină seama de prevederile convenŃiilor internaŃionale la care este parte şi de regulile cutumiare ale dreptului internaŃional – prin care se garantează străinilor un minim de drepturi privind persoana şi bunurile lor. în consecinŃă. apatrizii şi refugiaŃii. cuprinzând prevederi referitoare la: condiŃiile de intrare şi ieşire din Ńară. care permite extinderea efectului unui tratat 72 .1. În nici un caz protecŃia diplomatică nu poate constitui un pretext al folosirii mijloacelor ilicite. faŃă de absenŃa unei asemenea legături în cazul străinilor. Categoria străinilor cuprinde cetăŃenii altor state. expulzarea străinilor care au adus atingere ordinii publice. 3. Regimurile juridice aplicabile străinilor constituie totodată expresia politicilor guvernamentale ale unui stat şi dintr-o perspectivă mai vastă. fiind considerate ca justificate în virtutea legăturii speciale de interese. accesul la unele funcŃii publice). Statul este în drept să stabilească un anume regim juridic aplicabil străinilor aflaŃi pe teritoriul său. economice. regimul cel mai avantajos acordat cetăŃenilor unor state terŃe. în baza unor acorduri internaŃionale. cetăŃenii săi se vor bucura şi ei în statul A de statutul privilegiat acordat anterior cetăŃenilor statului B.

dreptul la libertatea de gândire. Prin finalităŃile sale. statul pune capăt prezenŃei unor străini pe teritoriul său. după săvârşirea unei infracŃiuni. Extrădarea este un act juridic bilateral încheiat între două state: unul pe teritoriul căruia s-a refugiat infractorul şi căruia i se adresează cererea de extrădare (statul solicitat) şi altul care este interesat în judecarea şi pedepsirea infractorului. nu s-ar putea înfăptui aplicarea legilor penale a statelor în cazul în care. Extrădarea constă în predarea la cerere. de a părăsi teritoriul). Expulzarea şi extrădarea Expulzarea şi extrădarea sunt modalităŃi prin care. Statutul juridic al străinilor într-o Ńară trebuie să cuprindă un minim de drepturi inerente persoanei umane. Dintre drepturile minime de care un străin are dreptul să beneficieze amintim: dreptul la siguranŃă şi integritate fizică a persoanei. 13 al Pactului internaŃional privind drepturile civile şi politice (adoptat de Adunarea Generală a O. a unei persoane aflate pe teritoriul său. constituie o excepŃie de la principiul relativităŃii tratatelor din dreptul internaŃional. formulând o cerere de extrădare (statul solicitant).3. Expulzarea este o măsură dispusă prin act administrativ al statului. calitatea 73 . 3. Fără această formă de asistenŃă juridică. dacă raŃiuni imperioase de securitate naŃională nu se opun. ori de către una sau mai multe persoane special desemnate de numita autoritate. pentru săvârşirea de fapte care încalcă legile sau interesele statului de reşedinŃă. pentru ca aceasta să fie judecată sau pentru a executa o pedeapsă la care a fost deja condamnată. regula de bază fiind aceea că statul nu îşi poate expulza proprii cetăŃeni. Astfel.U. pe care doctrina l-a numit şi un „un standard moral impus statelor civilizate”. în situaŃia în care aceştia devin indezirabili. Regimul special este acela în baza căruia statul trebuie să acorde străinilor un minim de drepturi prevăzute de standardele internaŃionale.N. În timp ce calitatea de stat solicitat nu o poate avea decât un singur stat (cel pe teritoriul căruia se află individul în cauză). extrădarea reprezintă un act de asistenŃă juridică internaŃională. măsura nu trebuie să fie dispusă în mod abuziv şi discreŃionar. trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta considerentele care pledează împotriva expulzării sale şi de a obŃine examinarea cazului său de către autoritatea competentă. de opinie şi de religie. extrădarea reprezintă o expresie a cooperării internaŃionale a statelor în lupta împotriva criminalităŃii. Deşi statul este în drept să ia o asemenea decizie. Expulzarea are semnificaŃia unei sancŃiuni. cultura şi tradiŃiile. FaŃă de expulzare (ordin dat. art. de Ministerul de Interne unui străin. prin care un stat constrânge unul sau mai mulŃi străini aflaŃi pe teritoriul său să îl părăsească. în baza unor motive întemeiate. în scopul ocrotirii ordinii publice şi securităŃii naŃionale. în 1966) prevede: “Un străin care se află în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul Pact nu poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea şi. fiind reprezentat în acest scop”. dreptul de a-şi păstra limba. Prin expulzare se înŃelege obligarea străinului care a pus în pericol ordinea publică la părăsirea teritoriului unde acesta îşi avea reşedinŃă. în vederea apărării intereselor sale. de regulă. către un alt stat. făptuitorul reuşeşte să părăsească teritoriul Ńării.asupra unui stat terŃ. de a dobândi proprietăŃi.

lor li se recunoaşte 74 . RefugiaŃii RefugiaŃii reprezintă o categorie distinctă a străinilor. se găseşte în afara Ńării sale de origine şi nu poate.. sub egida O. este guvernată de două principii fundamentale: .U. de regulă. sau din cauza acestor temeri. În anul 1951 a fost adoptată la Geneva. conform căruia fapta pentru care se acordă sau se solicită extrădarea trebuie să fie prevăzută atât în legislaŃia statului solicitant.deşi unele legislaŃii interne pot prevedea că extrădarea se acordă sau poate fi solicitată în baza legilor naŃionale (de exemplu art. statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracŃiunea.în temeiul dispoziŃiilor unor convenŃii internaŃionale (bilaterale sau multilaterale). în legislaŃia penală internă a statului solicitat. nu doreşte să revină în această Ńară”. încearcă să găsească adăpost şi protecŃie într-un alt stat.N. naŃionalitate. Statutul de refugiat se acordă în mod individual şi numai în urma verificării de către autorităŃile „statului-gazdă” a temeiniciei motivelor invocate de solicitant. 3.pe bază de reciprocitate (chiar în lipsa unei convenŃii care să reglementeze expres obligaŃia extrădării infractorilor). ca instituŃie de drept internaŃional.4. În absenŃa unor convenŃii internaŃionale sau a reciprocităŃii în raporturile dintre state. Materia extrădării. Reglementarea statutului refugiaŃilor a reprezentat o preocupare importantă în societatea internaŃională. din cauza împrejurărilor dificile din Ńara de origine. Deşi ConvenŃia referitoare la statutul refugiaŃilor nu garantează dreptul persoanelor care solicită statutul de refugiat. ordinea de preferinŃă este prevăzută. 9 din Codul penal român) acest lucru nu este posibil. pe motive de rasă. deoarece extrădarea reprezintă o instituŃie de drept internaŃional şi implică acordul statelor între care operează. . . Extrădarea se acordă: . cât şi de cea a statului solicitat. care. de a fi adăpostite de anumite state. normele de drept intern nu pot constitui unic temei al extrădării. care a intrat în vigoare în anul 1954 şi a fost completată cu un Protocol adiŃional în anul 1967. ConvenŃia referitoare la statutul refugiaŃilor.Principiul specialităŃii care prevede că persoana extrădată nu poate fi judecată pentru o altă infracŃiune decât pentru aceea pentru care s-a acordat extrădarea sau să nu poată fi condamnată la executarea unei alte pedepse decât cea pentru care s-a obŃinut extrădarea. . Cele două documente internaŃionale oferă o definiŃie completă a noŃiunii de refugiat: „persoana care în urma unor temeri justificate de a fi persecutată. apartenenŃă la un anumit grup social sau opinie politică. statul al cărui cetăŃean este infractorul. În ipoteza în care toate statele interesate în sancŃionarea infractorului au adresat cereri de extrădare. religie.Principiul dublei incriminări.de stat solicitant o pot avea mai multe state: statul pe al cărui teritoriu s-a săvârşit infracŃiunea. totuşi în condiŃiile în care persoanelor în cauza li se permite şederea pe teritoriul acestora.

fiind considerat unul dintre drepturile fundamentale ale omului. aplicarea legislaŃiei muncii şi asigurărilor sociale. Statele părŃi la cele două instrumente internaŃionale amintite se angajează să acorde refugiaŃilor. Azilul poate fi: teritorial şi diplomatic. Acest drept este recunoscut în DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului. Statul acordă un statut de egalitate între refugiaŃi şi străini în următoarele materii: libertatea de asociere. 75 . fără discriminare. prevăzut în DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului şi în RezoluŃia nr. Totuşi. dreptul la învăŃământul primar.U. un drept absolut şi discreŃionar al său. RaŃiuni politice şi juridice împiedică recunoaşterea dreptului de azil diplomatic în dreptul internaŃional. Montevideo – 1933. în baza unor convenŃii regionale (cele de la Havana – 1928. dreptul la azil fiind pe deplin consacrat doar pe continentul american. într-un climat dominat de conflicte interne acordarea azilului diplomatic fiind de natură să complice relaŃiile autorităŃilor locale cu misiunile diplomatice. Sarcina monitorizării respectării ConvenŃiei referitoare la statutul refugiaŃilor şi a Protocolului său adiŃional revine. Dreptul de azil Statutul refugiaŃilor prezintă strânse conexiuni cu instituŃia azilului teritorial (care trebuie deosebit de azilul diplomatic). dreptul la azil constituie un drept al omului. urmărite în Ńara de origine pentru activităŃi politice.şi un statut privilegiat. În al doilea rând. protecŃia dreptului de autor şi a proprietăŃii intelectuale. o manifestare unilaterală de voinŃă a acestuia. dobândirea de bunuri mobile şi imobile. acelaşi tratament de care beneficiază şi proprii cetăŃeni.U.N. în art. din perspectiva individului. Înaltului Comisariat al O. tratamentul naŃional în următoarele materii: libertatea religioasă. pentru refugiaŃi. 14: “în cazul persecuŃiei. ştiinŃifice sau religioase. statul permite accesul şi stabilirea pe teritoriul său a unor persoane străine. în principal. creat prin RezoluŃie a NaŃiunilor Unite în anul 1950. Inviolabilitatea localurilor misiunilor diplomatice a dat naştere practicării azilului diplomatic. Din aspectele prezentate rezultă că instituŃia azilului (prin această formulare înŃelegându-se azilul teritorial) poate fi studiată dintr-o dublă perspectivă: a statului care îl acordă şi a indivizilor care reclamă acest statut. 2312 a Adunării Generale a O. 3. trebuie remarcat că ambele documente sunt lipsite de forŃă juridică în ordinea internaŃională.5. acordarea dreptului la azil este o expresie a suveranităŃii statului. Prin acordarea azilului. acces la instanŃele judecătoreşti. exercitarea unei profesii. Caracas – 1954). care constă în primirea şi protecŃia acordate de către misiunile diplomatice unor cetăŃeni urmăriŃi de propriile autorităŃi pentru delicte politice sau a căror viaŃă este ameninŃată ca urmare a unor războaie civile. orice persoană are dreptul să caute azil şi să beneficieze de azil în alte Ńări”.N. orice persoană persecutată având dreptul să ceară azil într-un alt stat. acest act al statului semnificând şi refuzul extrădării. libertatea de circulaŃie. În primul rând.

fiind împiedicată astfel buna administrare a justiŃiei. acordarea azilului diplomatic este considerată mai degrabă o imixtiune în afacerile interne ale altui stat. 76 . care constituie în mod evident un act umanitar.Spre deosebire de azilul teritorial. beneficiarul acestui drept putându-se sustrage aplicării legilor statului al cărui cetăŃean este.

producerea unui prejudiciu. InstituŃia răspunderii internaŃionale apare ca un mecanism esenŃial de reglementare al raporturilor lor mutuale. În realitate. exces de putere. considerăm că activarea răspunderii internaŃionale a unui stat presupune întrunirea a trei elemente constitutive: conduita ilicită. NoŃiune Orice ordine juridică presupune angajarea responsabilităŃii subiectelor de drept. Fundamentul şi elementele răspunderii internaŃionale pentru fapte ilicite Asupra fundamentului răspunderii s-au enunŃat două teorii: una „civilistă” şi cealaltă care pune accentul pe ilicitatea conduitei. Problema răspunderii statelor se pune dintr-o dublă perspectivă: răspunderea pentru acte ilicite care sunt contrare normelor de drept internaŃional public şi răspunderea pentru consecinŃe prejudiciabile decurgând din activităŃi care nu sunt interzise de dreptul internaŃional. ConcepŃia majoritară. dacă fapta internaŃională ilicită nu a cauzat nici un prejudiciu. ConcepŃia „civilistă”. fără ca aceste activităŃi să aibă caracter ilicit în dreptul internaŃional. luată în considerare şi în proiectul Comisiei de Drept InternaŃional C. prelucrarea substanŃelor chimice. în cazul în care comportamentele lor aduc atingere drepturilor şi intereselor altor subiecte de drept.D. Acest al doilea aspect constituie o dezbatere recentă în dreptul internaŃional public. fiind egal în acelaşi timp în drepturi cu celelalte state. Acest corolar este cu atât mai valabil în societatea internaŃională. constând în incompetenŃă. lansarea de obiecte în spaŃiul cosmic pot cauza daune importante mediului şi indivizilor. generată de gravitatea consecinŃelor unor activităŃi desfăşurate ca urmare a progresului tehnicii. asupra răspunderii statelor. din cadrul O. nu şi a unui prejudiciu. 2. unii raportori ai Comisiei de Drept InternaŃional considerând că este suficientă producerea unui fapt ilicit care să poată fi atribuit unui stat. Asupra acestui ultim element au existat numeroase contradicŃii.I. trebuie precizat că.CAPITOLUL VIII Răspunderea internaŃională a statelor 1. 77 . Deşi nu există o opinie unitară în materie.N. statul determină în mod liber deciziile sale. abordând o perspectivă realistă asupra problemei. Astfel. imputabilitatea acestei conduite unui subiect de drept internaŃional. deturnarea puterii etc. consacră ideea că pentru a angaja răspunderea internaŃională e suficient să se constate producerea unui fapt ilicit. statuează că la baza răspunderii statelor ar trebui să se afle culpa. unde.U. responsabilitatea rămâne pur teoretică. rezultată din comportamentul agenŃilor statului. constând în încălcarea unei norme de drept internaŃional. pentru angajarea răspunderii internaŃionale. rămasă minoritară. în temeiul suveranităŃii sale. anumite activităŃi cum ar fi cele legate de producerea energiei nucleare.

JusteŃea unei distincŃii între diversele fapte ilicite internaŃionale a condus la consacrarea a două categorii diferite de violări ale dreptului internaŃional: crime şi delicte. toate statele fiind considerate a avea un interes juridic ca drepturile fundamentale să fie respectate şi. 3. cât şi în omisiuni (de exemplu. autor al faptului ilicit. orice stat putând invoca încălcarea acestor obligaŃii erga omnes. esenŃiale pentru ocrotirea intereselor fundamentale ale comunităŃii internaŃionale. având consecinŃe similare. apare ca fiind logică şi necesară.3.2. Delictul internaŃional este definit prin raportarea la categoria crimelor internaŃionale. Comisia de Drept 78 . În cazul delictelor. acestea privesc întreaga comunitate internaŃională. Conduita ilicită a statelor poate consta atât în acŃiuni (marea majoritate a faptelor ilicite). Crima internaŃională este faptul ilicit care rezultă dintr-o încălcare a unui stat a unei obligaŃii internaŃionale erga omnes. acestea sunt fapte ilicite de o gravitate mai redusa ce interesează. numai două state şi prin urmare doar statul direct lezat este în drept să solicite tragerea la răspundere a celuilalt stat.3. Gradul de ilicitate şi distincŃia dintre crime şi delicte Intensitatea şi natura diferită a unor încălcări ale obligaŃiilor internaŃionale au pus în discuŃie existenŃa unui grad de ilicitate a diferitelor violări ce aduc atingere ordinii internaŃionale. Cauzele care exclud caracterul ilicit al faptului Cauzele ce exclud ilicitatea corespund noŃiunii de „cauze exoneratoare de răspundere” din dreptul intern. pe cale de consecinŃă. sclavia. generând regimuri juridice diferite. 3. încălcarea acesteia fiind recunoscută ca o crimă de către comunitatea internaŃională în ansamblul său. Aprecierea noŃiunii de „fapt internaŃional ilicit” se face în mod autonom faŃă de dreptul intern al statelor în cauză. stabilindu-se că orice fapt internaŃional ilicit care nu este o crimă internaŃională potrivit definiŃiei anterioare. Principiul este acela că operaŃiunea de calificare a faptului unui stat ca fiind ilicit pe plan internaŃional aparŃine dreptului internaŃional.1. În cazul crimelor internaŃionale. NoŃiune Conduita ilicită a unui stat constă în încălcarea unei obligaŃii internaŃionale. menŃinerea prin forŃă a ocupaŃiei coloniale. diferenŃierea între crime şi delicte în ordinea internaŃională. Cu toate că s-a reproşat absenŃa unor criterii precise care să stea la baza acestei distincŃii şi a consecinŃelor practice. Conduita ilicită a statelor 3. Încălcarea vizează atentatul la valorile sociale fundamentale ale comunităŃii internaŃionale. apartheid-ul. cu condiŃia ca ea să fie în vigoare pentru statul respectiv la momentul încălcării ei. fiind nerelevantă consacrarea unui fapt ca licit sau ilicit în dreptul intern. indiferent că aceasta este de origine convenŃională sau cutumiară. de regulă. constituie un delict internaŃional. omisiunea de a informa un stat asupra unei situaŃii de fapt). fiecare dintre ele având regimuri juridice distincte. deci prezentând o gravitate mai redusă ca intensitate. genocidul. poluarea masivă a mediului înconjurător. Din această categorie fac parte: agresiunea.

în funcŃie de faptul dacă decurg din conduita victimei sau sunt independente de voinŃa acesteia. Cauze independente de voinŃa victimei Anumite împrejurări exterioare atât statului victimă. 51 al Cartei O. Chiar dacă victima reală a prejudiciului a fost un particular – doar comportamentul statelor şi organizaŃiilor internaŃionale interguvernamentale poate fi luat în considerare. dat în prealabil comiterii actului ilicit. fac parte: consimŃământul victimei. legitima apărare şi contramăsurile). Ca regulă generală. 3. ce înlătură caracterul ilicit al faptelor unui subiect de drept.internaŃional din cadrul O.N. neprevăzut. 79 . ele putând genera o stare de anarhie în societatea internaŃională datorită delimitării vagi a încadrării anumitor acte neconforme cu dreptul internaŃional ca fiind contramăsuri legitime.2. Contramăsurile. legitima apărare şi contramăsurile. de art. fiind consacrat ca drept inerent al statelor de autoapărare individuală sau colectivă. dar trebuie menŃionat că mai subzistă controverse legate de unele dintre acestea (de exemplu. pot fi grupate în două categorii. trebuie menŃionat că „victima trebuie să fie un subiect de drept internaŃional”.3. Din această primă categorie a cauzelor ce exclud ilicitatea. odată cu declanşarea mecanismului protecŃiei internaŃionale diplomatice (în cazul indivizilor şi persoanelor juridice ce aparŃin unui anumit stat) sau funcŃionale (în cazul agenŃilor unei organizaŃii interguvernamentale). Fac parte din a doua categorie forŃa majoră. Unii autori adaugă şi faptul că exprimarea consimŃământului victimei nu poate avea un efect exonerator în cazul încălcării normelor de jus cojens. o forŃă irezistibilă sau un eveniment exterior. starea de primejdie şi starea de necesitate.U. ForŃa majoră reprezintă. iar acesta să fie anterior încălcării obligaŃiei internaŃionale.N. în cazul unui atac armat împotriva lor. consimŃământul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: expres şi clar exprimat. în condiŃiile justificate de legitima apărare. în definiŃia dată de Comisia de Drept InternaŃional în proiectul său privind răspunderea internaŃională. dar care devin legitime. Contramăsurile reprezintă acŃiuni care nu sunt conforme cu dreptul internaŃional. 3. în contextul în care ele constituie un răspuns la o infracŃiune comisă de un alt subiect de drept la adresa sa. şi în absenŃa oricărei constrângeri. Legitima apărare constituie un principiu tradiŃional în dreptul internaŃional public. În cazul în care un act ilicit reprezintă un răspuns la un alt act ilicit. Pentru a avea acest efect exonerator. subiectul de drept care este la originea acestui proces nu poate invoca ilicitatea comportamentului statului care s-a opus acŃiunilor sale.1. numite şi „represalii” sau „sancŃiuni”. în afara controlului statului. Aceste circumstanŃe. a reŃinut şase asemenea cauze. ConsimŃământul victimei relativ la încălcarea unei obligaŃii internaŃionale este suficient pentru a face ca actul ilicit să nu mai poate fi imputat autorului său.U. contramăsurile nu trebuie să implice forŃa sau ameninŃarea cu folosirea forŃei. fac încă obiectul controverselor în doctrină. Pentru a fi exoneratoare de răspundere. Cauze ce Ńin de conduita victimei Ca observaŃie preliminară. forŃa majoră trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să constea într-un eveniment imprevizibil şi irezistibil. cât şi autorului încălcării unei obligaŃii internaŃionale pot înlătura răspunderea internaŃională.3.

particularităŃile ordinii sale constituŃionale.N. Starea de necesitate nu poate fi invocată decât în condiŃii restrictive: să nu fi fost încălcată o normă imperativă. de jus cogens. bine definite. Statul nu poate invoca. care se află sub autoritatea sa efectivă. Imputabilitatea conduitei ilicite Responsabilitatea internaŃională a statului este angajată pentru comportamentul tuturor organelor sale. este de a circumstanŃia acest concept în cadrul unor limite stricte. Preocuparea manifestată de Comisia de Drept InternaŃional din cadrul O. statul care invocă un eveniment produs de forŃa majoră să nu fi contribuit la producerea lui. formei de guvernământ. legislative şi jurisdicŃionale).U. În legătură cu atribuirea unor acte ilicite unui stat. deci. împrejurările care să poată fi calificate ca generând o stare de primejdie. un stat decide în mod deliberat încălcarea unei obligaŃii internaŃionale. atingerile aduse suveranităŃii teritoriale sau măsurilor de protecŃie a mediului fiind considerate ca situaŃii mai puŃin grave în raport cu pericolul ce se doreşte a fi evitat. trebuind să manifeste întradevăr un caracter extrem. pentru a evita angajarea răspunderii internaŃionale. datorită unor fenomene naturale excepŃionale. sau aterizarea forŃată a unei aeronave pe un aeroport străin în aceleaşi condiŃii. Faptul că statul este considerat responsabil pentru faptele ilicite comise de organele sale este o consecinŃă firească a suveranităŃii sale şi a interdicŃiei adresate altor state de a se amesteca în afacerile sale interne. poluării masive a mediului etc. în faŃa unei primejdii care ameninŃă interesele cetăŃenilor săi. capacităŃii de apărare sau independenŃei statului. Starea de necesitate constă în împrejurarea excepŃională care pune în pericol interesele fundamentale a unui stat. a dreptului internaŃional public. distingem câteva situaŃii distincte.evenimentul să pună statul respectiv în imposibilitatea materială de a-şi îndeplini o obligaŃie internaŃională. fără autorizaŃia acestuia. 80 . o anume organizare administrativă şi judiciară sau prefacerile politice prin care trece la un moment dat. Starea de primejdie este situaŃia în care. deoarece aspectele de organizare internă nu sunt opozabile faŃă de celelalte subiecte de drept internaŃional. 4. să fi constituit singura modalitate posibilă de a proteja interesele fundamentale ale statului care o invocă. Acesta este cazul pătrunderii sau staŃionarii unor nave militare în marea teritorială sau porturile unui stat străin. Invocarea stării de necesitate ar putea fi făcută în ipoteza punerii în pericol a statutului teritorial. în funcŃie de cel care le săvârşeşte şi de legătura care există în mod concret faŃă de stat: acte ale autorităŃilor competente ale statului (administrative. să nu pună în pericol interesele vitale ale unui alt stat.

tratamentul discriminatoriu aplicat investitorilor străini. acte ale particularilor. datorită diversităŃii şi complexităŃii situaŃiilor care se pot produce. 81 . Practic. chiar dacă aceştia au acŃionat cu depăşirea atribuŃiilor fixate sau contrar instrucŃiunilor primite. indiferent de: locul lor în ierarhia structurilor interne. ambele putând să constituie fapte ilicite internaŃionale. ca persoane fizice acŃionând într-o calitate oficială (cum ar fi militari din cadrul armatei). statul e răspunzător pentru actele tuturor autorităŃilor publice. însă. Asemenea acŃiuni sunt reprezentate de iniŃiative legislative care încalcă angajamentele internaŃionale ale statului. atât printr-o acŃiune cât şi printr-o omisiune. judecătorii neavând dreptul de a se sustrage misiunii lor de a aplica dreptul) şi a pronunŃării unor hotărâri judecătoreşti ce nesocotesc angajamentele internaŃionale asumate de un stat (de exemplu. susceptibil să antreneze răspunderea sa internaŃională. În practică. încălcarea obligaŃiilor relative la protecŃia personalului diplomatic şi paza localurilor diplomatice. legile putând să impună impozite abuzive. acte săvârşite cu prilejul unei insurecŃii. nesocotind imunitatea de jurisdicŃie). emiterea unui mandat de arestare a unui diplomat. reprezintă un fapt al statului respectiv. să urmărească exproprieri inechitabile. să nesocotească drepturile minorităŃilor. având acest statut în ordinea juridică internă. Activitatea administrativă este cea care presupune contactele cele mai frecvente între stat şi indivizi.1. constituind ocazia de a antrena răspunderea unui anumit stat faŃă de cetăŃenii străini. statul răspunzând de actele organelor sale şi a agenŃilor ce exercită elemente de autoritate guvernamentală. Răspunderea statului este angajată şi atunci când puterea legislativă omite să adopte masuri interne care sunt necesare pentru executarea unor obligaŃii internaŃionale sau să abroge legi interne contrare ordinii internaŃionale. Organele legislative ale statului pot antrena răspunderea sa internaŃională.acte ale organelor care si-au depăşit competenŃele sau le-au exercitat în mod abuziv. Acte ale unor organe statale care îşi depăşesc competenta sau le exercita abuziv Problema răspunderii statului pentru actele organelor sale ce acŃionează în baza mandatului dat este clară. 4. Acte ale autorităŃilor publice competente Comportamentul oricărei autorităŃi publice. Actele ilicite ale statului pot fi reprezentate de arestări sau expulzări abuzive. Această chestiune este generată în special de actele agenŃilor săi. Problema se pune în cazul denegării de dreptate (refuzul din partea unei instanŃe de a examina un caz şi de a pronunŃa o hotărâre. 4. domeniul în care sunt competente sau caracterul colectiv sau individual (funcŃionarii statului) al acestor organe. Actele jurisdicŃionale ilicite ale organelor judiciare ale statului pot atrage răspunderea internaŃională a acestuia. Răspunsul este afirmativ. apare întrebarea dacă statul este răspunzător pentru actele organelor sale care şi-au depăşit atribuŃiile sau care au acŃionat contrar instrucŃiunilor primite.2.

J. dacă nu a luat măsurile de precauŃie pentru prevenirea unui incident. Această regulă generală comportă şi o excepŃie. 4. dacă mişcarea de insurecŃie iese victorioasă. nu antrenează răspunderea statului. guvernul legal este responsabil pentru actele agenŃilor săi. atât materială cât şi morală. statul nu este considerat a fi responsabil pentru actele particularilor. statul lezat trebuie să demonstreze o legătură de cauzalitate între prejudiciu şi conduita ilicită a altui stat. statul lezat trebuie să fi suferit el însuşi o vătămare. noul guvern instaurat e responsabil pentru toate actele comise de insurgenŃi. deoarece actele acestora nu i-ar putea fi atribuite. relativă la ocuparea Ambasadei americane la Teheran şi luarea ca ostateci a membrilor personalului diplomatic de către militanŃi islamişti). 1980. paragr. 31. Prejudiciul element al răspunderii şi formele reparării sale 5.1.4. Acte ilicite săvârşite în timpul unei insurecŃii Problema răspunderii statului pentru actele comise de guvern şi de insurgenŃi în timpul unui război civil este legată de deznodământul evenimentelor (succesul sau insuccesul mişcării de insurecŃie): dacă insurecŃia eşuează. dar nu şi pentru cele ale insurgenŃilor. care cauzează daune bunurilor sau persoanelor. protejarea victimelor şi prinderea făptuitorului. necesitatea de a decurge din faptul ilicit (direct şi indirect) şi subiectul pasiv al vătămării (mediat şi imediat). 82 . Prejudiciul poate fi clasificat după: natura vătămării (material şi moral). insurgenŃii fiind consideraŃi a acŃiona în mod retroactiv în numele statului în baza voinŃei naŃionale. atât timp cât în timpul războiului civil sunt respectate principiile dreptului internaŃional umanitar şi a conflictelor armate. 2 din proiectul elaborat de Comisia de Drept InternaŃional. Ca regulă generală. Statul este responsabil pentru faptele ilicite comise de persoanele aflate sub jurisdicŃia sa. însă doar aparent. Pentru a demonstra un interes legitim. care s-au făcut vinovate de neglijenŃă (exemplul cel mai semnificativ îl constituie speŃa Statelor Unite contra Iran. De la regula enunŃată fac excepŃie încălcările care aduc atingere interesului colectiv (crimele internaŃionale). prejudiciul reprezintă orice vătămare. rezultând din faptul material ilicit al unui stat. Această situaŃie constituie o excepŃie aparentă. dar şi pentru masurile luate de autoritatea înlăturată. deci prejudiciul trebuie să fie individualizat.4. Prejudiciul Conform art. C. Pentru a constitui un element al răspunderii.3. iar acest raport de cauzalitate apare la rândul său ca o condiŃie a angajării răspunderii. 5. ci în baza obligaŃiei de vigilenŃă ce revine propriilor organe. deoarece responsabilitatea statului nu este angajată datorită actelor particularilor care au săvârşit infracŃiunea.I. prin violarea normelor de jus cogens sau a obligaŃiilor opozabile erga omnes. operaŃiunile militare ale guvernului sau insurgenŃilor. Acte ale particularilor În principiu. care să-i permită să acŃioneze.

Doar prejudiciul direct. Prejudiciul mediat reprezintă atingerea adusă persoanelor fizice sau juridice de drept intern. ca vătămare ce decurge în mod necesar din săvârşirea actului ilicit. Prejudiciul moral este cel prin care se aduce atingere onoarei. responsabilitatea internaŃională nu poate fi angajată decât dacă vătămarea este cauzată unui subiect de drept internaŃional. calculul făcându-se potrivit regulilor dreptului internaŃional şi nu în baza normelor de drept 83 . cea prin echivalent (acordarea unei indemnizaŃii). nu şi cel indirect – care nu prezintă o legătură de cauzalitate clară de tip cauză–efect. Prejudiciul moral are un caracter abstract. pentru a-şi valorifica un drept propriu al său. Despăgubirile se acordă. dreptul internaŃional. ExistenŃa unei legături de cauzalitate directe între faptul internaŃional ilicit şi vătămarea invocată reprezintă un principiu invocat de instanŃele jurisdicŃionale internaŃionale. indemnizare sau satisfacŃie. Formele de reparare a prejudiciului depind de natura acestuia (daune materiale sau morale). Corespunzător protecŃiei diplomatice pe care o poate acorda statul. înapoierea unor proprietăŃi naŃionalizate abuziv. demnităŃii sau prestigiului unui stat (de exemplu: violarea spaŃiului aerian. 5. patrimonial cuantificabil. statul putând acŃiona în numele acestuia în baza instituŃiei protecŃiei diplomatice. în practică. Ca principiu. el constituind în raporturile dintre state un element mult mai important decât prejudiciul moral din dreptul intern. atunci intervine o altă formă de reparaŃie. arderea drapelului naŃional). statul are obligaŃia de reparare completă a prejudiciului şi obligaŃia de a respecta ceea ce a nesocotit anterior.Prejudiciul material este din punct de vedere economic. constând în restituire. Acordarea unei indemnizaŃii reprezintă. sunt posibile două forme de reparaŃie: prin restabilirea situaŃiei anterioare sau prin echivalent.2. angajând în mod clar răspunderea pentru faptul internaŃional ilicit şi făcând obiectul despăgubirilor în natură sau prin echivalent. repararea sau reconstrucŃia unei clădiri etc.) Dacă faptul ilicit a produs efecte ireversibile sau o daună definitivă şi ireparabilă. pe calea protecŃiei funcŃionale. De menŃionat că protecŃia funcŃională nu exclude protecŃia diplomatică ce poate fi exercitată de statul al cărui cetăŃean este funcŃionarul internaŃional în cauză. 30 din proiectul Comisiei de Drept InternaŃional). acestea putând interveni împreună sau în mod separat. În plus. În cazul prejudiciului material. atât pentru paguba efectiv cauzată (damnum emergens). în persoana resortisanŃilor săi. acela de a face să fie respectat. cât şi pentru beneficiul nerealizat (lucrum cessans). de regulă. intervenind în favoarea funcŃionarilor lor internaŃionali. organizaŃiile interguvernamentale îşi pot apăra interesele. Prin repunerea lucrurilor în starea anterioară faptului ilicit (restitutio in integrum) se urmăreşte înlăturarea consecinŃelor negative ale acestuia (de exemplu: eliberarea unei persoane. modalitatea de reparare a prejudiciului cea mai frecventă. Repararea prejudiciului Odată constatată răspunderea sa internaŃională. statul trebuie să pună capăt faptului ilicit şi să prezinte garanŃii că acesta nu se va repeta (art. este susceptibil de a antrena răspunderea internaŃională. Prejudiciul imediat este cel suferit de stat prin organele publice sau agenŃii săi oficiali.

6. protejând în mod eficace interesele materiale şi morale ale victimei şi oferind oamenilor o imagine clară a valorilor în numele cărora trebuie să fie solidari. Răspundea statelor ca urmare a unor activităŃi neinterzise de dreptul internaŃional Aşa cum am arătat în secŃiunea 1. accidente maritime în cazul transportului de hidrocarburi) sau spaŃiale (accidente produse la suprafaŃa pământului sau în cosmos. generate în principal de progresul ştiinŃei şi tehnicii şi susceptibile de consecinŃe extrem de grave. De menŃionat că repararea prin acordarea unei indemnizaŃii poate fi aplicabilă şi prejudiciilor morale. ConvenŃiile internaŃionale prevăd în acest sens răspunderea civilă a proprietarilor de nave sau a celor care exploatează instalaŃii de foraj maritim.intern. producerea unui prejudiciu unui alt stat este suficientă pentru a antrena răspunderea autorului şi obligativitatea reparării daunelor. radiaŃii nocive. în domenii precise: în domeniul utilizării paşnice a energiei nucleare. prezintă – aşa cum s-a arătat în doctrina franceză – avantajul că evită analiza dificilă a conduitei sau intenŃiei celui vinovat. SatisfacŃia poate fi reprezentată şi de declaraŃia judecătorilor sau arbitrilor internaŃionali. domeniul poluării maritime cu hidrocarburi (fiind vizată mai ales prevenirea şi răspunderea în cazul accidentelor tancurilor petroliere). dar forme ale răspunderii internaŃionale bazate pe risc sunt consacrate în anumite convenŃii. ca fundament al răspunderii. dar care pot genera prejudicii. Prejudiciul moral trebuie reparat prin intermediul unei căi specifice: satisfacŃia. Aceste situaŃii. decizia acestora putând să constituie prin ea însăşi o satisfacŃie suficientă şi echitabilă. problema răspunderii statelor intervine şi în cazul anumitor activităŃi care sunt compatibile cu normele dreptului internaŃional. în majoritate multilaterale. privind în special răspunderea pentru întreŃinerea şi exploatarea instalaŃiilor nucleare şi pentru transportul maritim de asemenea substanŃe. în unele cazuri intervenind şi acte simbolice – ca salutul şi onorurile acordate steagului lezat. în cazul în care acestea nu pot fi reparate altfel. Statul de pavilion al navei sau cel al naŃionalităŃii exploatantului instalaŃiei nu răspunde decât în cazul unor pagube excesive şi dacă se face dovada încălcării obligaŃiei de a verifica dacă operatorii particulari au încheiat contracte de asigurare corespunzătoare privind activităŃile pe care le desfăşoară. în absenŃa unui fapt ilicit internaŃional. Teoria riscului. fără a fi necesar să se probeze violarea unei norme a dreptului internaŃional public. SatisfacŃia poate consta în exprimarea unor scuze sau regrete oficiale din partea statului vinovat. Principiul riscului nu este recunoscut ca un temei general al răspunderii statelor. ploi acide. au favorizat admiterea unei instituŃii noi în cadrul dreptului internaŃional. cea a răspunderii pentru risc. Asemenea consecinŃe negative pot fi provocate de evenimente produse în urma unor activităŃi industriale (deversarea de deşeuri toxice. de obiecte lansate în spaŃiu) unui alt stat decât cel pe teritoriul căruia aceste activităŃi îşi au originea. 84 . Astfel.

Reglementările nu sunt unitare.răspunderea bazată pe risc se aplică şi în domeniul activităŃii spaŃiale a statelor. statul de lansare răspunzând numai dacă dauna îi este imputabilă datorită greşelii sale sau greşelii persoanelor pentru care el răspunde. este consacrată răspunderea absolută a statelor ce desfăşoară astfel de activităŃi. Dificultatea în a stabili un asemenea regim al răspunderii constă în principal în controversele asupra faptului dacă răspunderea pentru accidente trebuie să incumbe statelor sau operatorilor activităŃilor care le-au provocat. În acest sens. statul lezat nefiind Ńinut să dovedească culpa statului a cărui obiect spaŃial a provocat dauna. fie răspunderea statelor. în principal. ci doar legătura de cauzalitate dintre obiectul spaŃial şi vătămarea produsă. Răspunderea internaŃională fundamentată pe ideea de risc este aplicabilă. care să consacre răspunderea internaŃională a statelor în acest domeniu. fiind propuse şi modalităŃile intermediare care prevăd răspunderea subsidiară sau complementară a statului care îşi exercită jurisdicŃia asupra operatorului privat. principiul este cel al răspunderii obiective. fiind o instituŃie importantă în dreptul internaŃional al mediului. iar soluŃiile găsite pe cale convenŃională stabilesc fie răspunderea persoanelor responsabile în mod direct de activităŃile periculoase. Doar în cazul daunelor provocate în spaŃiul cosmic de un obiect spaŃial unui alt asemenea obiect. 85 . Prin convenŃii internaŃionale multilaterale s-au reglementat regimuri specifice ale responsabilităŃii în cele trei domenii amintite. Trebuie remarcat că preocuparea statelor se manifestă prioritar în a fixa obligaŃii precise şi ample de prevenire a acestor catastrofe ecologice. convenŃiile internaŃionale stabilind principiul răspunderii statelor pentru obiectele lansate de ele în spaŃiu cosmic. în materia protecŃiei mediului. care prezintă un risc crescut de accidente. bazată pe culpă. culpa trebuind să fie dovedită. mai degrabă decât de a configura un regim juridic cu aplicabilitate generală.

economice. Sisteme de protecŃie a drepturilor omului pe plan universal şi regional 2. esenŃiale pentru existenŃa. Cei mai mulŃi autori consideră că drepturile omului relevă concepŃia dreptului natural. culturale şi chiar religioase ale unor state sau grupuri de state. încă nu se poate vorbi de o definiŃie unanim recunoscută a acestei noŃiuni. fericirea şi libera dezvoltare a fiinŃei umane. exprimând atât solidaritatea cât şi particularităŃile ideologice. Drepturile omului. trebuie să distingem între documentele cu vocaŃie universală – care se adresează tuturor statelor – şi cele cu vocaŃie regională. putându-se adresa oamenilor în general sau unei anumite categorii particulare de indivizi (protecŃia copilului. Examinând aceste definiŃii. cel puŃin aparentă.CAPITOLUL IX ProtecŃia drepturilor omului în dreptul internaŃional 1.N.1. egalitatea.N. se aplică la un nivel global – însă consensul unanim al statelor ascunde o seamă de divergenŃe în perceperea acestei noŃiuni şi o serie de particularităŃi în privinŃa mecanismelor de protecŃie. Drepturile omului sunt acele prerogative conferite de dreptul intern şi recunoscute de dreptul internaŃional fiecărui individ în raporturile sale cu colectivitatea şi statul. cultural şi istoric al unei anumite societăŃi. se poate afirma că proclamarea şi recunoaşterea drepturilor omului trebuie să se refere la toŃi locuitorii acestei planete.U. a drepturilor omului. referitoare la drepturile omului şi libertăŃile fundamentale. ce dau expresie unor valori sociale fundamentale şi care au drept scop satisfacerea unor nevoi umane esenŃiale şi a unor aspiraŃii legitime în contextul economico-social. 86 . sunt drepturi subiective individuale. se precizează că prin ele se asigură omului condiŃiile de viaŃă de natură să-i permită a-şi dezvolta pe deplin calităŃile sale intelectuale şi ale conştiinŃei. Drepturile recunoscute individului pe plan internaŃional indică un ansamblu de prerogative bazate pe demnitatea persoanei umane. libertatea.. Paradoxal. Documente cu vocaŃie universală Acestea îşi găsesc originea în activitatea O. diplomatice sau militare declanşate în numele drepturilor omului a făcut ca în ultimii ani acest domeniu să cunoască o dezvoltare semnificativă. În documentele O. potrivit căreia omul. a căror respectare se înŃelege a fi promovată în folosul tuturor oamenilor. demnitatea. dobândind un loc primordial în ansamblul raporturilor de drept internaŃional. 2.U. posedă un ansamblu de drepturi inerente naturii sale. Luând în considerare criteriul câmpului de aplicare geografică. Recunoaşterea actuală. DefiniŃia şi actualitatea protecŃiei drepturilor omului Amploarea acŃiunilor umanitare. în virtutea faptului că este om. politic. sub aspect internaŃional. politice.

nici măcar acest din urmă mijloc de control nu apărea ameninŃător. Fenomenul de proclamare a drepturilor omului. demonstrând imposibilitatea promovării unui mecanism de protecŃie eficient la nivel mondial. datorată particularităŃilor ideologice. OrganizaŃia Statelor Americane. tratamentul prizonierilor de război.2. opuse promovării caracterului universal al drepturilor omului. ambele adoptate de Adunarea Generală a O. succesul obŃinut a fost unul minim: DeclaraŃia a fost atât de larg admisă datorită lipsei de orice forŃă juridică de constrângere. Ansamblul acestor texte constituie ceea ce în mod tradiŃional a fost numit Carta internaŃională a drepturilor omului şi care ar fi trebuit să reprezinte o unificare la nivel ideologic a concepŃiilor privind drepturile omului. iar opt se abŃin. el prezintă particularitatea de a nu-şi apropia nici o convenŃie regională cu forŃă juridică obligatorie şi nici un mecanism instituŃional destinat să protejeze drepturile omului la scară regională sau sub-regională. statele nu şi-au asumat decât un simplu angajament moral de a i se conforma. referitoare la înfiinŃarea unui Comitet al drepturilor omului şi la abolirea pedepsei cu moartea.N. Pactul internaŃional asupra drepturilor civile şi politice a fost urmat de două protocoale facultative. la 16 decembrie 1966. Liga Statelor arabe. economice şi sociale ale fiecărui continent. apoi extins şi în America de Sud. Documentul cel mai cunoscut cu un domeniu de aplicare universal este „DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului” . obiectiv care a rămas încă nerealizat. Votul exprimat de statele membre cu această ocazie (patruzeci de state se pronunŃă în sprijinul acestei declaraŃii. singura sancŃiune fiind dezaprobarea opiniei publice naŃionale. mass-media neavând în acel moment influenŃa şi puterea pe care o are astăzi. În ceea ce priveşte continentul asiatic (ne referim în special la China şi la Asia de Sud-Est). concretizate cu adoptarea DeclaraŃiei de la Bangkok în 1993. neînregistrându-se nici un vot contra) ar fi putut face să se creadă că încercarea de reconciliere a celor două concepŃii dominante la acea vreme. 2. a avut succes. Unele preocupări în domeniul drepturilor omului au existat totuşi în cadrul ASEAN (AsociaŃia NaŃiunilor din Sud Estul Asiei). lupta împotriva diferitelor forme de discriminare etc). OrganizaŃia UnităŃii Africane. la 10 decembrie 1948.U. sociale şi culturale (PIDESC) şi Pactul internaŃional asupra drepturilor civile şi politice (PIDCP). dar mai ales internaŃionale. s-au impus documente cu vocaŃie regională şi sisteme specifice de protecŃie ale drepturilor omului.U. cea occidentală şi cea marxistă. Africa şi lumea arabo-islamică este opera organizaŃiilor regionale implicate – Consiliul Europei. limitat mai întâi la Europa şi America de Nord. ce invocă anumite valori specifice spaŃiului asiatic.N. Însă. politice. Această declaraŃie a fost completată în 1966 cu două Pacte internaŃionale. În realitate.. rezultat al unei dificile munci de elaborare: Pactul internaŃional asupra drepturilor economice. având simpla valoare a unei recomandări şi nu cea a unui tratat. Votând-o.refugiaŃilor. în cazul neîndeplinirii acestuia. 87 . Sisteme de protecŃie la nivel regional Ca răspuns al lipsei de coeziune pe plan mondial. adoptată în cadrul Adunării generale a O.

în scopul de a garanta respectarea drepturilor fundamentale ale indivizilor.).2. ConvenŃia americană a drepturilor omului (C.). la 4 noiembrie 1950 şi a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. exemplul FranŃei. Biroul pentru instituŃii democratice şi drepturile omului şi Biroul Reprezentantului O. bazat pe Actul final de la Helsinki din 1975. 2. Douăzeci şi cinci de state au ratificat-o până la data de 1 iunie 1998. Trebuie menŃionat că numai apartenenŃa la Consiliul Europei deschide calea unei aderări la ConvenŃie.1.2.A.C. respectându-se diversitatea culturală. Ansamblul sistemului european de protecŃie de pe continentul european mai cuprinde şi sistemul din cadrul OrganizaŃiei pentru securitate şi cooperare în Europa (O. principalele reglementări în materie găsindu-se în ConstituŃia americană de la 1787 – mai precis în amendamentele aduse acesteia. a intrat în vigoare la 18 iulie 1978. ConvenŃia europeană a drepturilor omului.D.H. drepturile consacrate reprezentând un summum ce are ca scop libera dezvoltare a fiinŃei umane.E. ConvenŃia scoate în evidenŃa valorile comune ale statelor membre. urmărindu-se şi întărirea coeziunii sociale şi favorizarea dezvoltării unei identităŃi europene comune. a fost adoptată la Roma. făcând legătura dintre ordinea publică europeană şi un judecător european cu o competenŃă obligatorie. pe scurt.A.. Principalele obiective (conform Statutului său) sunt: promovarea democraŃiei. ConvenŃia europeană a drepturilor omului (CEDO) îşi impune superioritatea faŃă de celelalte instrumente universale şi regionale atât la nivel substanŃial. Centrală şi de Sud.D. Consiliul Europei număra la începutul anului 2005 patruzeci şi şase de state membre.S.2. ConvenŃia de ocrotire a drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale sau.A. pentru libertatea presei. chiar dacă e vorba de două momente situate diferit în timp. ConvenŃia europeană a drepturilor omului oferă modelul cel mai avansat al acestei protecŃii juridice.C. sunt: Înaltul Comisariat pentru MinorităŃile NaŃionale.E. care a ratificat ConvenŃia abia în mai 1974. adoptată la 22 noiembrie 1969 la San José.C. membru fondator al Consiliului Europei. în care se prevede ca principiu fundamental respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului. ConvenŃia europeană şi cea americană a drepturilor omului organizează un control jurisdicŃional eficient în vederea aplicării dispoziŃiilor lor. America Centrală şi de Sud Continentul american ne oferă cel de al doilea exemplu de regionalizare a drepturilor omului. 88 . organizaŃie internaŃională cu vocaŃie politică.). Statelor Unite ale Americii nu au ratificat C. cât şi la nivelul instituirii unui mecanism eficient de protecŃie. Continentul european Pe plan european.H.S.S. organizaŃie constituită la Bogota în 1948 în vederea cooperării şi reglementării problemelor statelor din America de Nord.E. ConvenŃia europeană a drepturilor omului se înscrie în cadrul de organizare a Consiliului Europei.S. a drepturilor omului şi preeminenŃa dreptului.2. în cadrul OrganizaŃiei statelor americane (O. Organele cu atribuŃii în domeniul drepturilor omului din cadrul O. Doar două convenŃii regionale. creată la Londra la 5 mai 1949 de zece state europene în vederea menŃinerii păcii şi stabilirii unei strânse cooperări între membrii săi.

Însă. bazat pe Curtea şi pe Comisia Interamericană a drepturilor omului. 2. ConsecinŃa acestei concepŃii este consacrarea unor drepturi ale omului. drepturile omului sunt protejate prin intermediul Cartei africane a drepturilor omului şi popoarelor din 27 iunie 1981.). cadrul natural al dezvoltării şi finalitatea desăvârşirii sale. consacrată în mod clar de ConvenŃia europeană a drepturilor omului (C.). Carta africană prezintă particularitatea de a face să coabiteze concepte antinomice: individ şi popor. este unul sofisticat. împreună cu mecanismul de funcŃionare al Comisiei africane a drepturilor omului şi popoarelor. Individul e de neconceput ca o fiinŃă singulară.A. ParticularităŃile amintite..D. cu materia şi spiritul. ConcepŃia europeană a drepturilor omului (drepturi invocate de către individ contra unui anumit grup sau a regimului politic) nu e compatibilă cu vechile tradiŃii şi cu valorile civilizaŃiei africane. dar şi impunerea unor obligaŃii ale acestuia faŃă de propria comunitate. mai ales în ceea ce priveşte drepturile indivizilor.2. 2. Adoptată la Nairobi (Kenya) în cadrul ConferinŃei OrganizaŃiei UnităŃii Africane (O.D.O. Africa Pe continentul african.O. care ar putea genera o contradicŃie între interzicerea muncii forŃate sau obligatorii.O. proclamarea generoasă a unor principii contrastează puternic cu situaŃia reală a drepturilor omului în America Centrală şi de Sud. aşa cum au fost consacrate în varianta occidentală. dar şi cu cei vii şi cei morŃi. iar particularităŃile religioase determină o concepŃie diferită a drepturilor omului. 8 din C.). Această Cartă evidenŃiază preocuparea autorilor contra colonialismului şi necesitatea luptei împotriva ultimelor bastioane ale acestuia.4. lucru paradoxal pentru anii ’80 când decolonizarea a fost practic terminată pe continentul african.H. fiind enunŃată o aşa numită „datorie de solidaritate socială”. sunt dominate de ideea acordului şi armoniei”. drepturi individuale şi drepturi colective. 89 . În plus. departe de a fi antagoniste. la fel ca libertatea sindicală (art. dreptul la respectarea vieŃii private (art. Una din principalele caracteristici ale acestui document este întâietatea acordată „drepturilor popoarelor”.Mecanismul de protecŃie al drepturilor garantate de C. Lumea islamo-arabă Lumea arabo-islamică este organizată în jurul Ligii Statelor arabe.E. care reprezintă şi condiŃia materială a existenŃei. fac ca acest sistem de protecŃie să fie de fapt ineficient.D.E.) nu este prevăzut de Carta africană. 11 din C.D. inspirat în principal de sistemul european. „După concepŃia socială africană.A. el există prin intermediul grupului şi se desăvârşeşte în grup. în Preambul fiind stipulat: „realitatea şi respectarea drepturilor popoarelor trebuie în mod necesar să garanteze drepturile omului”.3. drepturi din a treia generaŃie şi drepturi clasice fundamentale . grupul său etnic. individul este prins într-o reŃea densă de legături cu părinŃii săi.U.E. familia. Raporturile între individ şi grup. Carta africană constituie un aport important la dezvoltarea dreptului regional african.2.

drepturile minorităŃilor în materie culturală şi religioasă). ea nefiind încă în vigoare. deoarece statele musulmane refuză în continuare de a recunoaşte primatul normelor universale adoptate în faŃa regulilor cuprinse în Sharia. în cazul renunŃării la religia musulmană – apostazia) şi pedepse inumane (cum ar fi amputarea – în cazul furtului. Deşi cuprinde o listă generoasă de drepturi (cum ar fi: dreptul la azil. considerându-se că puterea de a edicta norme juridice aparŃine numai lui Allah. dar care nu are o valoare juridică. Dincolo de imperfecŃiunile la nivelul proclamării drepturilor şi al mecanismului de protecŃie. Carta arabă a drepturilor omului nu a fost ratificată până în prezent de nici un stat islamic.ApariŃia regimurilor politice care se declară în mod expres islamiste şi excesele prezente în privinŃa încălcării drepturilor omului alimentează întrebările şi neliniştea asupra concepŃiei pe care lumea musulmană o are asupra acestor drepturi. Ca trăsătură generală a acestei DeclaraŃii poate fi observată trecerea din planul dreptului pozitiv al drepturilor omului în planul religios. adoptată la Cairo de Consiliul Ligii Statelor arabe. Rămâne imposibil de a califica aceste dispoziŃii ale Coranului (aplicate în prezent în Arabia Saudită. ConcepŃia islamică a fost exprimată în primul rând prin intermediul a două texte care. Aceste două documente au fost urmate de Carta arabă a drepturilor omului din 1994.C. dreptul penal musulman menŃine pedeapsa cu moartea (de exemplu. deşi tratamentele inumane şi pedeapsa cu moartea sunt interzise prin textele universale (art. Libia. flagelarea – pentru consumul de alcool sau lapidarea – în situaŃia adulterului). nu au nici o valoare pe planul dreptului pozitiv: proiectul DeclaraŃiei islamice a drepturilor omului (elaborat în 1979 de către Secretariatul General al OrganizaŃiei ConferinŃei islamice) şi DeclaraŃia islamică universală a drepturilor omului (proclamată la 19 septembrie 1981 la Paris. Astfel.I. sunt puternic înrădăcinate în convingerea că Dumnezeu şi numai Dumnezeu este Autorul Legii şi sursa tuturor drepturilor omului”.). la iniŃiativa Consiliului islamic pentru Europa).P. Algeria) drept tortură sau tratamente inumane şi de a le interzice. care va adresa la rândul său un raport Comisiei permanente a drepturilor omului din cadrul Ligii Statelor arabe. examinarea acestora fiind încredinŃată unui Comitet de experŃi independenŃi. 90 . deoarece ar însemna o acŃiune în contra Legii sfinte. Exercitarea de către o persoană a drepturilor sale este strict condiŃionată de respectarea Legii divine (Sharia) . cuprinzând observaŃiile şi avizele date de statele membre. emanând de la autorităŃi morale. Mecanismul de control al respectării drepturilor omului e descris în mod sumar: controlul se va face pe calea unor rapoarte periodice. în Islam. Există o diferenŃă radicală între drepturile omului proclamate pe plan universal şi normele musulmane în acest domeniu. dreptul de a accede şi promova în funcŃiile publice. Carta prevede şi posibilitatea de a aduce acestor drepturi anumite restricŃii „prevăzute de lege”. 6 şi 7 din P. se adaugă o altă dificultate majoră. Iran. Singurul document recunoscut până în prezent de statele islamice este DeclaraŃia islamică din 1981. Sudan. considerând drepturile omului ca fondate pe voinŃa divină: „Drepturile omului.D.

ca drepturi ale omului. dorinŃă a lumii a treia de a deplasa obiectul atenŃiei de la situaŃia precară atât a drepturilor civile şi politice. libertate. la dezvoltare. Dificultatea unei clasificări riguroase este determinată atât de divergenŃele privind natura anumitor drepturi. drept cultural dar şi modalitate de realizare a libertăŃii de gândire. reclamând prin complexitatea problemei o rezolvare eficientă şi rapidă. Categoria drepturilor de solidaritate. 3. A treia generaŃie. În ceea ce priveşte a doua ipoteză. aşa numitele drepturi colective. când proclamarea drepturilor omului vizează prin excelenŃă toŃi oamenii. în sensul creării condiŃiilor materiale şi sociale în vederea realizării lor. Însă. DeclaraŃia islamică universală a drepturilor omului din 1981 nu aduce nici o contribuŃie la protecŃia efectivă a drepturilor omului (fiind estimată chiar ca reprezentând un regres în acest domeniu). A doua generaŃie e reprezentată de drepturile economice sociale şi culturale. Clasificarea cronologică rămâne una dintre cele mai cunoscute. existând numeroase opinii în literatura de specialitate. nu putem vorbi de o „DeclaraŃie islamică universală” sau de „drepturile omului musulman”. sunt drepturi cu caracter mixt.În plus. s-au încercat diferite clasificări ale lor. mai ales. integritate fizică. deoarece au un conŃinut vag şi imprecis. punând accentul pe solidaritatea internaŃională. reprezentată de drepturile civile şi politice. În privinŃa drepturilor de solidaritate de generaŃia a treia. indiferent de localizarea geografică şi. dar şi varietate a libertăŃii de adunare şi asociere – sau dreptul la educaŃie. care presupun intervenŃia „pozitivă” a statului. iar alŃii în categoria particulară a drepturilor justiŃiabililor (profesorul J-F. etc. există drepturi ale omului din prima generaŃie. protecŃia mediului şi respectul patrimoniului comun al umanităŃii. „clasice”: dreptul la viaŃă. Clasificări ale drepturilor omului Dată fiind diversitatea drepturilor omului. indiferent de apartenenŃa la o anumită religie. pe care unii autori o includ în categoria legii intangibile (de exemplu. conştiinŃă şi religie. Pentru prima ipoteză se poate da ca exemplu neretroactivitatea legii penale. 91 . libertatea sindicală – esenŃială pentru protejarea intereselor economice şi sociale. cât şi a drepturilor economice. fiind mai degrabă simple aspiraŃii decât drepturi ce pot fi garantate efectiv. sociale şi culturale. Renucci). Drepturile de solidaritate sunt drepturi de inspiraŃie „tiermondistă”. concepŃia occidentală dominantă este că acestea nu reprezintă veritabile drepturi ale omului. de solidaritate sau drepturi ale popoarelor sunt intrate mai recent în atenŃia comunităŃii internaŃionale: dreptul la pace şi securitate. ea are meritul de a pune în evidenŃă divergenŃe ideologice şi religioase de maximă importanŃă. libertatea de expresie. autorul francez Gilles Lebreton). cât şi caracterului mixt al unora dintre acestea. este una controversată. Trecând peste dificultăŃile amintite. Astfel. majoritatea autorilor au încercat o clasificare cât mai exactă a drepturilor omului.

de gândire. garantate prin tehnica protecŃiei prin ricoşeu. care trebuie să fie respectate în orice circumstanŃe şi drepturi condiŃionale. Astfel. drepturile creanŃă (dreptul la educaŃie). necesitatea protejării lor apare ca o consecinŃă logică a recunoaşterii celorlalte drepturi. respectul vieŃii private şi familiale. a sclaviei şi servituŃii. Una dintre cele mai amănunŃite clasificări a drepturilor protejate de ConvenŃia europeană a drepturilor omului este cea a profesorului francez J-F. Drepturile condiŃionale cuprind la rândul lor două sub-categorii: libertăŃile esenŃiale (libertatea de expresie. transplantul de organe. ce protejează demnitatea umană faŃă de unele abuzuri: manipulările genetice. Drepturile generale conŃin drepturile primare (dreptul la viaŃă. libertatea gândirii. şi libera circulaŃie) şi protecŃiile fundamentale: protecŃia intimităŃii (dreptul la căsătorie. 3. dar ea operează şi în situaŃia amintită. 92 . Drepturile particulare se referă la drepturile justiŃiabililor (incluzând şi drepturile persoanelor private de libertate) şi cele ale străinilor. dreptul la un proces echitabil). libertatea de întrunire şi asociere.). interzicerea tratamentelor inumane şi degradante. cel mai complex dintre sistemele regionale. s-au încercat şi alte clasificări. Aceste drepturi indirecte nu sunt prevăzute expres de ConvenŃie. a sclaviei şi servituŃii şi a discriminărilor) şi drepturile condiŃionale. În afară de această clasificare care urmăreşte evoluŃia istorică a drepturilor omului şi care are meritul clarităŃii. drepturile-garanŃii alea justiŃiabililor (dreptul la siguranŃă. La acestea se adaugă şi categoria drepturilor indirecte. unii autori au preluat clasificarea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti din dreptul constituŃional. conştiinŃei şi religiei. experimente pe embrionul uman. dreptul al un recurs efectiv. Cel mai des se invocă protecŃia indirectă în cazul străinilor şi a deŃinuŃilor (bazată pe art. Drepturile civile şi politice. Renucci. dreptul la liberă circulaŃie. se împart. categorie vizată de ConvenŃia europeană din 1950. în sistemul european. s-a stabilit ca există în ConvenŃia europeană a drepturilor omului: drepturi intangibile. dar pe calea interpretării dată de judecătorii CurŃii de la Strasbourg. principiul legalităŃii pedepselor şi neretroactivităŃii legii penale. conştiinŃă şi religie. susceptibile de unele derogări în cazul unor circumstanŃe excepŃionale şi de restricŃii în exercitarea lor. respectarea vieŃii private şi familiale. Pentru a sistematiza drepturile prevăzute de ConvenŃie. la rândul lor. drepturile-participaŃie ale cetăŃeanului (dreptul la alegeri libere). Folosindu-se jurisprudenŃa CurŃii europene a drepturilor omului în materie.Odată cu noile descoperiri în medicină şi biologie s-a pus problema apariŃiei unei a patra generaŃii de drepturi ale omului. sociale şi culturale. justificate de apărarea ordinii publice în orice societate democratică. există: drepturi-libertăŃi (dreptul la viaŃă. în două categorii: drepturi generale şi particulare. interzicerea tratamentelor inumane şi degradante. etc. care a pornit de la distincŃia între drepturile civile şi politice şi cele economice. 8 şi 13). a domiciliului şi corespondenŃei) şi protecŃia activităŃilor sociale şi politice (libertatea de reuniune şi asociere şi dreptul la alegeri libere). a persoanelor afectate de poluarea mediului.

Cea de a doua categorie de protocoale adiŃionale urmăresc perfecŃionarea mecanismului de protecŃie. iar Protocolul nr. Nimeni nu trebuie să fie judecat sau condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat”. la 3 mai 2002 şi priveşte abolirea pedepsei cu moartea în orice condiŃii. Protocoalele nr. iar la punctul 2 stipulându-se că „nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorităŃi politice. Paris) ce se referă la dreptul de proprietate. care a oferit reclamanŃilor individuali posibilitatea de a prezenta cauza lor în faŃa CurŃii. 6 (28 aprilie 1983. apartenenŃa la o minoritate naŃională. Analiză sintetică asupra sistemului de protecŃie din Cadrul Consiliului Europei modificat prin Protocolul nr. limbă. culoare. nu numai pe timp de pace. fie de a îmbunătăŃi mecanismul de protecŃie. naştere sau orice altă situaŃie”. expulzarea naŃionalilor şi expulzările colective ale naŃionalilor. dreptul la un dublu grad de jurisdicŃie în materie penală. grupate în trei titluri: „Drepturi şi libertăŃi”. Astfel. Protocolul nr. accesul la educaŃie. ConvenŃia europeană a drepturilor omului cuprinde 59 de articole. originea naŃională sau socială. 1. Protocoalele adiŃionale fiind parte integrantă a acesteia. 12 (4 noiembrie 2000. 2 (21 septembrie 1970). Structura ConvenŃiei şi Protocoalele adiŃionale În forma actuală (aşa cum a fost modificată de Protocolul adiŃional nr. Protocolul nr. în legătură cu aspecte juridice privind interpretarea ConvenŃiei şi a Protocoalelor sale. „Curtea europeană a drepturilor omului” şi „DispoziŃii diverse”. Protocolul nr. religie. 7 au adăugat noi drepturi celor consacrate anterior de ConvenŃie. rasă. 11 4. Protocolul nr. 6. fondată mai ales pe motivele menŃionate la punctul 1”. prin intermediul căruia Curtea de JustiŃie de la Strasbourg a fost abilitată să pronunŃe avize consultative. sub rezerva 93 . Completând Protocolul adiŃional nr. Strasbourg) consacră abolirea pedepsei cu moartea pe timp de pace. acest ultim protocol la ConvenŃia europeană a drepturilor omului stipulează la articolul 1: „Pedeapsa cu moartea trebuie să fie abolită. Strasbourg) recunoaşte dreptul la liberacirculaŃie şi interzice: privarea de libertate pentru neplata datoriilor. 7 (22 noiembrie 1984. De la intrarea în vigoare a ConvenŃiei (la 3 septembrie 1953) au fost elaborate încă treisprezece protocoale. avere.4. care nu excludea aplicarea pedepsei capitale pe timp de război sau în condiŃiile unui pericol iminent de război. în legătură cu primul aspect amintit. dreptul de alegeri libere. opinii politice sau de alt fel. 4 (din 16 septembrie 1963. dreptul la indemnizaŃie în urma unei erori judiciare. reafirmând în Articolul 1. Dintre acestea amintim: Protocolul nr. 11). Roma) întăreşte principiul de non-discriminare stipulat în ConvenŃia iniŃială. având scopul fie de a garanta noi drepturi şi libertăŃi. 4. 6.1 (din 20 martie 1952. de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă şi egalitatea între soŃi. Protocolul nr.1. punctul 1 interzicerea generală a discriminării bazate pe: „sex. Protocolul nr. 9 (1 octombrie 1994). Strasbourg) prevede garanŃiile procedurale în cazul expulzării străinilor. 13 a fost adoptat la Vilnius (Lituania).

11 a schimbat structura iniŃială a ConvenŃiei (5 titluri). 2 . Astfel. trebuie amintit că o observaŃie preliminară faptul că acest document reflectă compromisul dintre protejarea drepturilor omului (imperativ al societăŃilor democratice moderne) şi respectarea suveranităŃii statelor (principiu de bază în Dreptul internaŃional public). fiind incluse în aceasta şi Protocolul nr. al jurisprudenŃei instanŃei europene. s-a ajuns. Acesta se articula iniŃial în jurul a trei organe: Comisia europeană a drepturilor omului. Curtea europeană a drepturilor omului şi un organ preexistent: Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei. conŃinutul titlurilor II. 11 Cel mai cunoscut rămâne Protocolul adiŃional nr. Trăsături ale mecanismul european de control în lumina modificărilor de formă şi de fond aduse de Protocolul nr. Protocolul adiŃional nr. dar încă neintrat în vigoare la vremea respectivă). de la cele opt state membre ale Consiliului Europei care au acceptat iniŃial jurisdicŃia obligatorie a CurŃii. 4. la sfârşitul anilor ’90 devenise clar că sistemul iniŃial. abrogând Protocolul nr. ataşând angajamentele statelor semnatare de un sistem efectiv de „garanŃie colectivă”. În privinŃa modificărilor de fond. 94 . IV (articolele 19 până la 56) substituindu-li-se un nou titlu II (articolele 19-51). articolele primind o nouă numerotare. 2. din 1 noiembrie 1998. adică aproximativ patru ani şi trei luni în faŃa fostei Comisii şi cincisprezece luni în faŃa CurŃii. la 43 de state. reforma mecanismului de control a fost generată de dorinŃa de a simplifica procedurile în faŃa instanŃelor de la Strasbourg şi de a reduce termenele de rezolvare ale litigiilor . 11 a schimbat structura originară a ConvenŃiei. în faŃa instanŃelor naŃionale. ConvenŃia se diferenŃiază de tratatele internaŃionale „clasice”. modificările aduse fiind atât de formă. Datorită evoluŃiei geo-strategice de pe continentul european. iar articolelor dându-li-se o nouă numerotare. nu mai reprezenta o garanŃie eficientă pentru justiŃiabilii care doreau să-şi apere drepturile pe această cale. paragraful 1). În plus. o altă cauză fiind şi impactul mediatic în creştere. tradus în practică prin intermediul unui dispozitiv sofisticat de control. care a restructurat mecanismul de protecŃie. situaŃia de fapt apărând incompatibilă cu exigenŃele ConvenŃiei. Această sporire a numărului de state membre (prin aderarea majorităŃii statelor din Europa Centrală şi de Est) a dus implicit şi la o explozie a numărului cererilor introduse în faŃa fostei Comisii a drepturilor omului. Protocolul nr. ce cuprindea 5 titluri. care proclamă dreptul de a fi judecat într-un „termen rezonabil” (articolul 6.2. III. IV (articolele 19 până la 56) a fost modificat şi inclus într-un nou titlu II (articolele 19-51). Acestei durate i se adaugă şi cea necesitată de desfăşurarea procedurilor interne. instituit prin ConvenŃia adoptată în 1950 . durata totală a procedurii era în medie de cinci ani şi jumătate.ratificării de către statul implicat a acestui document şi a acceptării cererii de către un Comitet de filtrare. Astfel. Relativ la modificările de fond. 11. la sfârşitul anilor ’90. 9 şi lăsând fără obiect Protocolul nr. În privinŃa formei. III. conŃinuturilor titlurilor II. 10 (referitor la dreptul de recurs individual. cât şi de fond. care cuprinde şi Protocolului nr.

care are o misiune generală de interpretare şi aplicare a ConvenŃiei şi Protocoalelor sale. iar celelalte patru cu competenŃe jurisdicŃionale. statele de provenienŃă putând hotărî asupra admisibilităŃii cererilor lor. care se pronunŃă asupra cererii de retrimitere în faŃa Marii Camere. claritatea regulilor de funcŃionare ale dispozitivului de 95 . care reprezintă instanŃa ordinară de judecată şi are competenŃa de a se pronunŃa atât asupra admisibilităŃii. acest mecanism se arăta complex şi totodată ambiguu. Alături de acestea există şi Colegiul de 5 judecători. Protocolul nr. Astfel.11 se materializează în: accesul direct al justiŃiabililor în faŃa CurŃii. chiar dacă – în fapt – indivizii nu pot sesiza direct Curtea. Astfel. cuprinde cinci formaŃiuni. Acest drept oferit particularilor a deschis o primă breşă – înaintea instaurării ComunităŃilor europene – în fortăreaŃa suveranităŃii statelor. îi afecta credibilitatea. formulate de una din părŃile în litigiu. care are ca misiune „filtrarea” cererilor individuale. 11 dreptul de a sesiza direct Curtea. Reuşita reformei în urma Protocolului nr. se acordă individului un drept de acŃiune directă în faŃa unui organ internaŃional de control. Camera constituită din şapte judecători.Amestecând organe de natură jurisdicŃională cu cele de natură politică. mecanismul jurisdicŃional tripartit (Comisia. o posibilitate de a formula o rezervă la ConvenŃie) sunt interzise şi individului i se recunoaşte din momentul intrării în vigoare a Protocolului nr. semijurisdicŃional semi-politic. prima dintre ele – Adunarea plenară. iar Comitetul de Miniştri nu a păstrat decât o competenŃă reziduală. clauzele facultative ce permiteau anterior unui stat să respingă dreptul de recurs individual şi jurisdicŃia CurŃii (practic. element central al noului mecanism de control. Comisia şi Curtea au fuzionat. Rămâne remarcabil faptul că. În primul rând. pe care le-am putea structura pe două direcŃii principale: reforma structurală şi dreptul de recurs individual. iar caracterul său hibrid. care are competenŃa de a reexamina cu titlu excepŃional hotărârile date în cadrul Camerei. conform articolului 43 din ConvenŃie. limitată la a supraveghea punerea în executare de către state a hotărârilor CurŃii. dreptul de recurs individual a fost prevăzut în dispoziŃiile acesteia. expresie a voinŃei de a proteja mai eficient drepturile omului pe plan european. Astfel. Curtea de JustiŃie a drepturilor omului şi Consiliul de Miniştri) a fost înlocuit de o Curte unică şi permanentă. mecanismul originar de control manifesta încă de la început două deficienŃe majore: complexitatea sa făcea procedura de control prea puŃin „lizibilă” pentru petenŃi. În al doilea rând. Astfel. constituind principala inovaŃie a acestui mecanism regional de protecŃie. 11 aduce importante schimbări sistemului de protecŃie a drepturilor omului instituit de ConvenŃie. pentru examinarea cauzelor există: Comitetul compus din trei judecători. încă din momentul adoptării ConvenŃiei europene a drepturilor omului (1950). care are numai sarcini administrative. Curtea europeană a drepturilor omului. cât şi asupra fondului cererilor şi Marea Cameră a cărei structură este alcătuită din şaptesprezece judecători. Noul organ. instanŃa superioară de judecată. amintim o modificare semnificativă în privinŃa dreptului individului de a sesiza Curtea.

cu condiŃia de a se evita o nouă aglomerare a CurŃii Europene a drepturilor omului cu un număr prea mare de cauze supuse spre examinare. a fost citată în doctrină şi reducerea drastică a rolului Comitetului de Miniştri.control. întărirea caracterului judiciar al procedurii (prin retragerea competenŃei jurisdicŃionale a Comitetului de Miniştri – organ politic) şi mai ales reducerea duratei şi a costurilor proceselor. apare ca fiind logică şi necesară. 96 . iar cel politic are controlul punerii în aplicare a hotărârilor judecătoreşti. ar putea fi luată în considerare diminuarea garanŃiilor oferite de sistemul anterior prin examinarea completă a cauzelor de către două organe separate (Comisie şi Curte) şi dificultăŃile în calea intervenirii unei reglementări amiabile – generate de schimbarea cadrului negocierilor. putând să se pronunŃe. Totuşi. ea va avea o eficacitate sporită. statuând în drept şi un organ politic (Comitetul de Miniştri). Ca un inconvenient. complementaritatea instituită în urma reformei între un organ jurisdicŃional (noua Curte). odată instaurată o Curte permanentă. Sistemul de control din cadrul Consiliului Europei astfel modificat ar trebui să se dovedească mai eficient şi coerent decât cel originar. supraveghind executarea hotărârilor pronunŃate de către Curte. În plus. În legătură cu existenŃa anumitor dezavantaje. posibile acum numai în cadrul şi sub supravegherea CurŃii. s-a estimat că. pe fondul unui litigiu. care avea anterior competenŃe jurisdicŃionale. asupra acestui ultim aspect. judecătorii fiind chemaŃi să lucreze cu normă întreagă pentru aceasta. Mecanismul european de garanŃie a drepturilor omului dobândeşte incontestabil o mai bună omogenitate: organul judiciar are puterea de a statua în drept. organul politic amintit demonstrând în trecut dificultăŃile de a soluŃiona cu deplină imparŃialitate litigiile care i-au fost deferite. în anumite condiŃii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful