Universitatea “Babeş-Bolyai” - Facultatea de Drept

LUCRARE DE LICENŢĂ EUTANASIA

Coordonator: lector univ. VALER SUIAN

Absolvent: ŞINCA RADU-TEODOR

2006
1

“Moartea are importanţă numai în măsura în care ne face să reflectăm asupra valorii vieţii.” Andre Malraux

2

CUPRINS CAPITOLUL I - CONSIDERAŢII GENERALE…..……...…5
1.1. 1.2. 1.3.

Definiţie şi clasificări ale eutanasiei…………………..………...5 Scurt istoric....................................................................................7 Eutanasia privită din diverse perspectiva……………….……10 1.3.1. Reeligía………………………………………………….10
1.3.2. Medicina………………………………………………..13 1.3.3. Biología………………………………………………....16 1.3.4. Filosofia……………………………………………...….17

1.4. Reglementarea eutanasiei la nivel mondial................................18 1.5.

Poziţia Curţii Europene a Drepturilor Omului - cazul Pretty vs. UK……………………………………………………………....26

CAPITOLUL II – REGLEMENTAREA EUTANASIEI ÎN DREPTUL SPANIOL........................................................................28
2.1. Aspecte generale...........................................................................28 2.1.1. Determinarea sinuciderii (art.143.1 C. pen. spaniol)...30 2.1.2. Înlesnirea sinuciderii (art 143.2 C. pen. spaniol)..........31 2.1.3. Cooperarea la sinucudere sau omorul consimţit. (143.3

C. pen. spaniol)…........................................................…32
2.2. Justificarea eutanasiei….........................................................…32 2.2.1. Dreptul la viaţă, drept disponibil?.................................32 2.2.2. Întinderea disponibilităţi asupra vieţii. Sancţionarea

terţilor în cazul în care disponibilitatea este exercitată prin substituiţi.................................................................36
2.3. Eutanasia în Codul penal spaniol...............................................38 2.3.1. Elementele eutanasiei……..............................................39 3

........................... pro şi contra eutanasiei..……………….......................64 ANEXE…………………………………………………………….......3........2...66 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………..........54 CAPITOLUL III – EUTANASIA ÎN DREPTUL ROMÂN…………………………………………………………... Sancţionarea eutanasiei.............61 4................1.. 4.2.2.. posibilitatea suspendării executării pedepsei cu închisoarea…..…................ Alte argumente.........61 Concluzii...............……55 CAPITOLUL IV – CONCLUZII……………....……71 4 ........

Pe parcursul prezentei lucrări vom reveni la definiţia acestui termen. temen care a evoluat. După modul şi mijloacele de realizare: Eutanasia activă: se referă la moartea provocată (prin administrarea unei substanţe letale) altei persoane într-un mod direct pentru a o scuti de o suferinţă inutilă.html 5 . Conceptul de eutanasie pasivă este plin de capcane.euthanasie (εΰθανασϊα)1 astfel.geocities. la cererea acesteia.com/jesalgadom/eutanasia_espanol1.1. Eutanasia pasivă: se referă la o moarte naturală.CONSIDERAŢII GENERALE Definiţie şi clasificări ale eutanasiei 1. eu înseamnă bun şi thanatos . “provocată” prin omisiune sau inacţiune .CAPITOLUL I . în prezent semnificănd actul de a suprima viaţa altei persone.moarte: “moarte buna. Cuvântul eutanasie provine din limba greacă . acest concept poate obişnui opinia publică cu ideea că recunoaşterea imposibilitaţii de 1 www. moarte usoară”. moarte frumoasă. în scopul minimalizării suferinţelor. Clasificări ale eutanasiei În literatura de specialitate. eutanasia a fost clasificată în funcţie de mai multe criterii: 1.prin renunţarea la utilizarea instrumentelor medicale care ţin în viaţa persoana respectivă sau prin renunţarea subministrării de tratament medical şi medicamente pentru a se oferi pacientului o moarte “complet” naturală care nu contravine cu nimic legilor naturii. creat de susţinătorii eutanasiei.

cauzează cu intenţie directă. sau dintr-un alt motiv care trimite la compasiune .dacă moartea este privită ca şi mijloc de a elibera familia sau societatea de suportarea aşa numitelor vieţi „fără 2 http://es. ca şi efect secundar indubitabil al unei acţiuni întreprinse pentru a îndepărta durerea.a mai face ceva pentru îmbunătăţirea stării clinice a bolnavului şi imposibilitatea acceptării puctului de vedere vitalist. Moartea „cauzată” prin renunţarea la utilizarea mijloacelor extraordinare şi disproporţionate pentru a prelungi artificial viaţa unui bolnav aflat într-un proces ireversibil se numeşte adistanasie şi este în opoziţie cu distanasia care este o procedură medicală ce presupune adoptarea mijloacelor disproporţionate pentru menţinerea funcţiilor vitale ale pacientului muribund. considerată malpraxis pentru că prelungeşte agonia pacientului fără a permite nici salvarea şi nici alinarea durerilor acestuia.indirectă . va fi posibilă chiar acceptarea eutanasiei active. socială. .directă . moartea persoanei în cauză. cu respectarea demnităţii umane a pacientului şi evitând prelungirile abuzive ale vieţii acestuia (prin utilizarea mijloacelor extraordinare şi disproporţionate)2.org/wiki/Eutanasia 6 . Unii numesc ortotanasie moartea survenită „la timpul ei”.moartea este cauzată cu intenţie indirectă. fiind respinsă de către societate şi de către codurile deontologice medicale.omor din milă . economică. etc .wikipedia. . ar fi tot una cu eutanasia.eugenesică. eutanasia poate fi: . (mai ales în cazurile de moarte cerebrală). În funcţie de scopul urmărit. fără durere. eutanasia directă poate fi : . De aici.dacă moartea este provocată pentru a scuti bolnavii de dureri sau de o deformare fízică. 3. După forma intenţiei cu care este comisă. 2. cu vremea.

Cucerind Grecia. o altă persoană decide că viaţa pacientului nu mai merită trăită. 906 7 . poate chiar împotriva voinţei sale. 2. prin urmare. Această acţiune se realizează în lipsa oricărui semn că pacientul şi-ar dori acest lucru. grupuri sau etnii considerate inferioare şi nocive pentru ceilalţi indivizi). Acest obicei a continuat până în cea de-a doua jumatate a secolului 3 Platon. din cauza unui accident sau a unei boli. b) în cazul neadministrării hranei sau a tratamentului unui nou născut plurimalformat c) în cazul bolnavului aflat în comă profundă. dar întotdeauna acţionând în conformitate cu interesul pacientului. voluntară . involuntară – împotriva voinţei ( de ex. în deplinatatea facultăţilor mintale. În funcţie de consimţământul bolnavului.valoare”sau pentru a purifica rasa (priveşte unele clase. 1. 4. În Sparta antică. Scurt istoric Filosofii greci s-au exprimat în favoarea acceptării sinuciderii şi suprimării celor care deveneau o povară pentru cei din jur. Eutanasia nonvoluntară este intâlnită : a) în cazul în care. în Imperiul Roman a existat practica de a lasa să moară nou-născuţii cu malformaţii.când. eutanasia poate fi: 1. copiii handicapaţi erau lăsaţi să moară. Republica III. romanii au preluat moravurile grecilor. lucru aprobat chiar de către filosoful Platon3. în cazul condamnaţilor la moarte). pacientul ia hotărârea să i se curme viaţa. (coma profundă nu se confundă cu moartea cerebrală). 3.2. nonvoluntară: în cazul persoanelor incapabile să îşi exprime voinţa. pacientul nu mai poate lua vreo decizie. spre exemplu.

Se ştie. Aşa se explică faptul că. În secolul al XVI–lea Thomas Morus (1478–1535) a vorbit despre practica uciderii bolnavilor în imaginara sa insulă Utopia. Creştinismul. unde erau omorâţi copii nou-născuţi cu neajunsuri fizice. deopotrivă. practică pe care el o socotea (în cartea cu acelaşi nume) drept „act de înţelepciune. fără a ţine cont întotdeauna de valorile creştine promovate de către Biserică. ulterior. când – sub influenţa creştină – a fost interzis de către împăratul Valens.al IV-lea. iniţial. un alt englez. devenit primejdios sau inutil pentru societate sau curmarea unei vieţi înţeleasă ea însăşi fără sens din cauza suferinţelor cumplite. pe de o parte viaţa şi sensul acesteia. Francis Bacon (1561-1626) a creat termenul de euthanasie înţelegând prin acest termen modul de a muri mai uşor . că în Roma antică sinuciderea era considerată o moarte onorabilă. religios şi sfânt”. termenul şi-a modificat sensul. prin „moarte bună” se înţelegea moartea primită cu seninatate. Creştinismul respinge orice acţiune sau omisiune prin care s-ar încerca suprimarea vieţii cuiva şi orice modalitate prin care cineva ar încerca să-şi ia viaţa. la început numai în cazul nou-născuţilor afectaţi de deformaţii şi alte boli patologice grave. iar pe de altă parte originea suferinţei şi a rostului acesteia (îngăduit de Dumnezeu). desemnând uciderea cuiva din milă. curmarea fără durere a vieţii cuiva. bolnavii incurabili. Adolf Hitler a promulgat o lege care autoriza practicarea eugenesiei. datorită unei vieţi morale superioare sau datorită eforturilor medicului de a alina durerile şi a ridica tonusul psihic al bolnavului. Mai târziu. cu viziunea sa privind. Eutanasia a fost practicată şi în Germania hitleristă. Societatea general–umană evoluează însă. În 1939. pentru că mai târziu să îi afecteze şi pe 8 . a adus modificări radicale în ceea ce priveşte respectul faţă de viaţa omenească.moartea bună. aparând o adevarată cultură a morţii. au existat şi s-au dezvoltat şi alte atitudini faţă de viaţa umană. Se pare că în anul 1779 Napoleon a ordonat eutanasierea soldaţilor afectaţi de boli contagioase. Dacă. alături de punctul de vedere creştin cu privire la respectul faţă de viaţă şi de purtătorul acesteia. invalizii şi nu numai.

2001. prieteni. modalitatea şi eventual instrumentul prin care cineva poate fi ucis sau se poate sinucide. Necrezând în nemurirea sufletului. acest document a dus la formarea unor curente de opinie cu privire la atitudinea pe care trebuie să o aiba omul şi societatea faţă de suferinzii în stare terminală. persoanele cu incapacităţi fizice sau psihice şi alte persoane aparţinând raselor „inferioare” (evreilor. să accepti sau să impui suferinţa”. Până acum s-au format trei puncte de vedere în acest sens. Însa. Pauling şi G. să i se administreze medicaţia adecvată pentru uşurarea suferinţelor 4 părintele John Breck. Darul sacru al vieţii. o formă de idolatrie biologică care plasează valoarea abstractă a existenţei fizice mai presus de nevoile personale şi de destinul final al pacientului”. personal medical).bolnavii mintali. „este. neînfruntat şi în pace” pentru care nu este nevoie să ucizi pacientul sau să îi sugerezi sinuciderea. trebuie ca pacientului să i se garanteze libertatea de a decide cu privire la tratamentul bolii în stadiul terminal şi să i se arate solidaritate şi compasiune de către cei din jur (familie. şi anume: 1) Vitalismul. În 1974 un grup de 300 de oameni de ştiintă. curentul acesta. în dăinuirea persoanei şi dincolo de structurile biologice ale existenţei. ci să îi alini suferinţa. cautând să o înveşnicească aşa cum este ea. 257 9 . ci spre acel sfârşit (rânduit de Dumnezeu) „fără durere.. sub aparenţa că apără principiul sfinţeniei vieţii. Thanson) au semnat celebrul „Manifest privind eutanasia” (apărut în revista americană „The Humanist”) prin care cereau legiferarea eutanasiei pe motiv că „este imoral să tolerezi. printre care şi trei laureaţi ai premiului Nobel (Jacques Monet. p. homosexualilor. potrivit acestuia.). „Moartea cu demnitate” nu trebuie să ducă spre hotărârea privind timpul. va spune părintele John Breck4. 2) Al doilea punct de vedere afirma că pacienţii aflaţi în agonie trebuie lăsaţi să aleagă timpul şi modul în care vor să moară „cu demnitate”. de fapt. L. trebuie menţinută viaţa biologică cu orice preţ şi cu toate mijloacele. Patmos Cluj. Pentru aceasta. ţiganilor. Fiind amplu mediatizat. vitaliştii se „agaţă” pur şi simplu de alcătuirea temporară trupească a omului..

1957 susţinut în cadrul „Congresului Naţional al Societaţii Italiene de Anesteziologie” a atras atenţia asupra faptului că : „dacă administrarea narcoticelor ar produce două efecte distincte : alinarea durerilor şi scurtarea vieţii. arată că „ tot ce se opune vieţii. fiind vorba despre uciderea unei fiinţe umane. Pentru creştini (catolici.1.. încât pacientul să moară cu maximum de conştiinţă şi minimum de durere. oprirea tratamentului (retragerea sau oprirea sistemelor de susţinere a vieţii) poate fi acceptată din punct de vedere moral.02. etc) nu există nici o urmă de îndoială: eutanasia este inacceptabilă. http://www. Papa Ioan Paul al-II-lea. Un creştin adevărat crede în Dumnezeu şi în momentul morţii5. eutanasia şi chiar suicidul voluntar (. Tomas D’Aquino a fost printre primii care au condamnat sinuciderea şi implicit eutanasia motivând că înfrânge dorinţa naturală de a trăi şi dăunează celorlalţi6. atunci (eutanasia-lenitivă. 7 Enciclica 5 6 7 www.org/ www.muertedigna.. în discursul său din 24. adică ortotanasia) este licită”. avortul. permiţându-i astfel pacientului o moarte naturală. ortodocşi. Eutanasia privită din diverse perspective Religía 1. genocidurile. 3) Al treilea punct de vedere susţine că. ca şi omorurile de orice gen.3. în lucrarea „Evangelium Vitae” parafrazând Adunarea Consiliului Vatican II. 1.muertedigna.va/edocs/ESL0080.org/ Papa Ioan Paul al-II-lea.Papa Pius XII.fizice şi psihice (care ar putea deveni insuportabile şi chiar „dezumanizante”).HTM 10 .vatican. Referindu-se la eutanasia lenitivă -ortotanasie.3. Evangelium Vitae. într-un anumit moment din procesul morţii.) dezonorează mai mult pe cine le practică decât pe cei care suferă această injustiţie şi sunt întru-totul contrare respectului datorat Creatorului”.

rol. în ceea ce priveşte dreptul fundamental la viaţă. Sinod este împotriva oricărei forme de eutanasie. la eutanasie şi recunoscându-le legal.se atrage atenţia .2005. iar medicul care face acest lucru şi-a încălcat menirea şi comite un păcat grav.HTM . înseamnă a atribui libertăţii umane o semnificaţie pefversă şi injustă: aceea a unei puteri absolute asupra celorlalţi şi contra celorlalţi” ceea ce.va/edocs/ESL0080. nici economică. Sf. în data de 07. sau combinarea a uneia şi a alteia.htm 11 .ro/index. spre pildă. dar şi responsabilitatea de a respecta această viaţă şi de a o apăra în orice împrejurare" arată Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. (…) clerul ortodox consideră inadmisibile orice încercări de a legaliza eutanasia (…). care.php?option=com_ab_calendar&month=07&year=2005&day=08&Itemid=1 http://stiri. "Viaţa omului este de la Dumnezeu şi tot ceea ce este comis împotriva fiinţei umane este comis. http://www. http://www. Referindu-se la această cultură a morţii 9.11 8 în acest sens.vatican. Evangelium Vitae. şi asupra pericolului foarte grav şi mortal care izvorăşte din confuzia dintre bine şi rău. la infanticid. Evangelium Vitae. asupra faptului ca eutanasia este o violare gravă a legilor lui Dumnezeu. semnifică moartea adevăratei libertăţi.rgnpress. poziţia Sfântului Sinod cu privire la problema eutanasiei.Papa Ioan Paul al-II-lea. se arată faptul că nici Dumnezeu nu a lăsat nepedepsit omorul lui Cain asupra lui Abel Papa Ioan Paul al-II-lea.ro/stiri/2005/07/200589.06.HTM 9 asupra caracterului absurd şi inuman al acestei culturi a morţii. a ameninţării tuturor drepturilor umane a acestui război a celor puternici împotriva celor slabi. într-o anumită măsură împotriva voinţei divine. Biserica Ortodoxă Rusă şi-a expus poziţia vizavi de eutanasie într-o declaraţie specială în octombrie 2000.va/edocs/ESL0080.menţionată. se vrea a fi „o confirmare precisă şi fermă a valorii pe care o are viaţă umană precum şi a caracterului său inviolabil8”. „considerând că eutanasia nu poate avea justificare nici medicală. aşa cum îî spune şi titlul.vatican. a comunicat. iar omul are acest drept la viaţă. 10 11 http://2005.” Biserica Ortodoxă Română. implicit. considerând-o o formă specială de omucidere (prin decizia medicilor sau acordul rudelor). “Recunoscând valoarea vieţii fiecărui om. condamnat de Dumnezeu şi detestat de Biserică10”. se susţine că „revendicând dreptul la avort. sau sinucidere (la rugămintea pacientului).

aşadar. medicul (valorificând vocaţia şi menirea sa) este dator să aline suferinţele. Persoana nu se epuizează în viaţa sa biologică. Mântuitorul Hristos nu şi-a asumat suferinţa în mod inutil. Crestinişmul nu exclude suferinţa. este condiţia fundamentală în vederea pregătirii persoanei umane pentru Împărăţia lui Dumnezeu. aşadar. persoana chiar în suferinţa. 20. Exod. iar de viaţa persoanei umane nimeni nu poate dispune după bunul său plac.şi suferinţa noastră are rostul ei: este o experienţă cu adevărat răscumparătoare . 12 13 Biblia. ştiut fiind că „suferinţa aduce răbdare şi răbdarea încercare. participi într-un anume fel la suferinţa şi patimile lui Hristos. ci şi-a asumat-o. are o valoare inestimabilă. când va fi raportată la Hristos. 3-4 Biblia. Medicul (şi nimeni altcineva) nu are dreptul să ridice viaţa vreunei persoane. nici nu se realizează exclusiv în condiţia sa pământească. rost pe care însa nu îl putem descifra întodeauna. din viaţa Lui viaţa ta. eutanasia rămâne un act împotriva lui Dumnezeu. Ca instrument şi mijlocitor prin care Dumnezeu lucrează. nu i-l poate lua. iar viaţa în sensul biologic al cuvântului. Aceasta este o realitate pe care Mântuitorul Hristos nu a negat-o. iar încercarea. nici la viaţa vreunui semen de-al său pentru că. În absurdul ei (în mod paradoxal) ea are un rost pentru bolnav şi pentru cei din jur. dar nu are dreptul să grăbească intenţionat procesul natural al morţii. Urmând. suferinţa. aceasta înseamnă atentat la suveranitatea lui Dumnezeu. Cel care nu poate da cuiva un drept. Omul nu poate atenta nici la viaţa lui. De aceea Dumnezeu a poruncit: „Să nu ucizi!13”. Aşa cum suferinţa lui Hristos a avut sens – Învierea. Fie că este activă sau pasivă. prin suferinţa ta. în ultimă instanţa. 13 12 . Rom.Viaţa în trup este viaţa persoanei. a face din lumina Lui lumina ta. A fi creştin înseamnă a participa la viaţa în Hristos. este o realitate îngăduită de Dumnezeu. Prin urmare nu exista suferinţă inutilă. când nu este consecinţă imediată sau indepărtată a unor păcate. nădejde 12”. lui Hristos. cel care nu poate da cuiva viaţa nu i-o poate lua. Iar. 5. nu a suprimat-o.

Moartea fizică este o realitate prin care trece orice fiinţă. cu sau fără suferinţă. Cu avortul. ci a-l ajuta să suporte durerea pănă în clipa când se va preda lui Dumnezeu. aceasta trebuie privită ca mijloc de unire cu Dumnezeu. Medicina În toate Codurile Deontologige Medicale din istorie. Datoria noastră şi în special scopul medicilor este de a fi în slujba vieţii până la capătul acesteia. nici intristare. ori omul trăieşte chiar şi atunci când se afla în stadiul terminal al vieţii fizice. Biserica recomandă folosirea tuturor mijloacelor în vederea uşurării durerii provocate de boală: în primul rând a celor de natură spirituală.) spune: „şi nu voi da nici o substanţă mortală nimănui. 1. de a vindeca a medicului de funcţia de a omorî.În cazul în care sfârşitul biologic al unei persoane este iminent. nici suspin”. nu avem dreptul să îi grăbim acest sfârşit prin eutanasie. chiar dacă mi-ar cere-o. a fost aceea de a separa funcţia de a trata. moment care trebuie să rămână rezultatul unui proces natural.3.C. se indică faptul că menirea medicului este de a vindeca şi de a alina. Iubirea de aproape nu constă în curmarea vieţii cuiva din milă pentru a-l scăpa de dureri. rugăciune şi susţinere morală. medicii işi vor indeplini din nou şi funcţia de călău. a mijloacelor de natură medicală. iar în al doilea rând. care a ghidat profesia medicală timp de două milenii. ca moment solemn al trecerii noastre în Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu „ unde nu este durere. 13 . consilierea duhovnicească. În cazul bolilor incurabile. Atunci când survine în viaţa omului. Jurământul lui Hypocrates (anul 460 a. înţelegându-se prin aceasta administrarea Sfintelor Taine.” Marea contribuţie a lui Hypocrates. şi poate cu eutanasia. prin administrarea tratamentelor normale. prin asigurarea igienei corespunzătoare şi a tratamentelor paliative. nici nu o voi sugera. şi nicidecum de a provoca intenţionat moartea pacientului.2.

din momentul concepţiei14. Veneţia 1983) şi Declaraţia de la Geneva a AMM (1948) prevede.wma. în art. Eutanasia”.html 17 18 14 .net/s/policy/c8.”18 14 15 16 http://www.unav. este contrară eticii.1: „În caz de boală incurabilă şi terminală. secţiunea C intitulată „Atentarea la viaţa şi integritatea fizică. în acelaşi spirit: „Voi pastra un maxim respect faţă de viaţa umană. în art. menţinând.wma. Va asista bolnavul până la final. la cererea proprie sau a familiei acestuia. 24 defineşte eutanasia ca şi utilizarea unor substanţe sau mijloace apte de a provoca decesul. la eutanasia activă. referindu-se.).net/s/policy/e13b. Art 28.unav. Codul de Etică Medicală în vigoare în Spania. a cerut acest lucru.htm Codul de deontologie medicală http://www. nici la cererea pacientului sau a familiei acestuia. Eutanasia şi “omorul din compasiune” sunt contrare eticii medicale” 17. adică acţiunea intenţionată de a pune capăt vieţii unui pacient. Chiar dacă art. astfel.” La Madrid.”15 Codul de deontologie medicală adoptat de Adunarea Generală Naţională a Colegiului Medicilor din România.es/cdb/dhbcedmcapitulo06. indiferent de faptul că pacientul. 23 interzice orice fel de eutanasie provocată în mod deliberat.html http://www. perfect conştient.1 prevede că medicul „nu va provoca niciodată moartea unui pacient nici din proprie iniţiativă. (. inutile.es/cdb/dhbcedmcapitulo06. respectând demnitatea umană. 28. calitatea vieţii şi evitând luarea sau continuarea acţiunilor terapeutice fără speranţă. medicul trebuie să se limiteze la alinarea durerilor fizice şi morale ale pacientului. deci şi eutanasia pasivă16.2 vine în completarea art. atât cât este posibil. este indubitabil că art. cu prilejul Adunării Mondiale a Medicilor s-a adoptat o declaraţie asupra eutanasiei: „eutanasia.Codul Internaţional de Etică Medicală (Sidney 1968.. „interzice cu desăvârşire eutanasia”.. 28. 23 şi 24. indiferent de gravitatea şi prognosticul bolii.htm http://www.

de la Universitatea de Medicină din Oslo.Să fie formulate reguli lipsite de ambiguitate. uşurarea durerii şi simptomelor prin opioizi. 2. 15 . Când pacientul ia aceastã decizie trebuie sã fie bine informat. 4. 2. 3. iar dorinţa sa trebuie sã fie continuã. bolnavilor aflaţi în stadii terminale. medicii le pot administra cantităţi crescute de droguri pentru a le uşura suferinţa chiar dacă asta le scurtează (neintenţionat) viaţa – argumentul altruist. Dr. Danemarca aduce unele argumente împotriva legalizării eutanasiei. La cererea unui asemenea pacient. 4. decizia de a nu trata – argumentul empiric. unii pacienţi suferă de dureri insuportabile ce sunt mult peste puterile medicinii de a le controla. 3. . Legalizarea ei presupune 2 condiţii: . Norvegia.Eutanasia se bucura însă şi de o serie de susţineri. Un posibil ghid de asemenea reguli poate fi urmãtorul: 1. Trebuie sã existe dovada clară (ex. medicul ar trebui să se simtă obligat sa-i pună capăt suferinţei – argumentul tragic. în conceptia acestui profesor are sensul de terminare a vieţii fără cererea expresă a pacientului). Pacientul trebuie sã se afle într-o stare caracterizatã printr-o suferinţã mentalã şi fizicã foarte mare şi de nesuportat. suicid asistat medical. toată lumea ar trebui să aiba dreptul la autodeterminare în ceea ce priveşte modul în care traieşte sau işi sfârşeşte viaţa – argumentul autonomiei . Pacientul trebuie sã fie în deplinătatea facultăţilor mintale. astfel profesorul Jan Helge Solbakk. după cum urmează: 1.Cei implicaţi în ducerea la indeplinire a cererii de terminare a vieţii să respecte întotdeauna aceste reguli. neviciată şi liberã. aduce 4 argumente în favoarea eutanasiei. deciziile medicale de terminare a vieţii sunt frecvente în toate spitalele: poate fi vorba despre eutanasie (care. Mogens Skadborg din cadrul Departamentului de anestezie al Spitalului Regional din Aarhus. document) a cererii pacientului care sã nu lase nici o îndoialã asupra dorinţei acestuia de a muri.

când încetează activitatea celebrală. Legea nr. Pulsul inimii şi funcţionarea plămânilor în cazul morţii clinice nu dovedesc existenţa vieţii umane ci faptul că tehnica a avansat întratât încât activitatea inimii şi a plămânilor poate continua izolat. 59 % din medici nu respectau aceste reguli. Trebuie sã nu existe nici o alternativã de tratament medical care sã poatã îmbunãtãţi starea pacientului. menţinându-se. studiile aratã cã în Olanda. datorită unor aparatelor speciale. iar în 1991 în Olanda se efectuaserã 1000 de terminãri ale vieţii pacienţtilor fãrã cererea acestora. în scopul determinării obligaţiei morale a ortotanasiei. Despre nici una din aceste reguli nu se poate spune cã este lipsitã de ambiguitãţi. Astfel. care poate avea loc ulterior. artificial. 2 din 8 ianuarie 1998 privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane prevede că procesul morţii începe în momentul morţii clinice. 6. de moartea biologică. este necesar sa diferenţiem moartea clinică. fapt relevat de encefalogramă.5. care este adevărata moarte. Medicul trebuie sã fie foarte precaut când ia decizia efectuãrii eutanasiei şi trebuie de asemenea sã se consulte cu un alt coleg. 1. De aici rezultă faptul că omiterea sau întreruperea acestor mijloace extraordinare sau disproporţionate nu ridică problema dacă această omitere sau 16 . biologia de data aceasta. Biologia ne asigură că viaţa umană începe cu fertilizarea ovulului şi că moartea se produce când se opreşte activitatea bioelectrică a creierului. Biologia O altă ştiinţă. iar despre respectarea lor. în 1990. aceasta în ciuda comei ireversibile a pacientului al cărui creier este lipsit de orice activitate. cea respiratorie şi cea cardiacă. işi aduce contribuţia în acest domeniu. Doar medicilor să li se permită sã efectueze eutanasie activã. 7. o viaţă neviabilă prin aşa-numitul procedeu de reanimare a funcţiilor vitale.3. determinată de încetarea funcţiilor aparatului respirator şi cel circulator şi se termină în momentul morţii biologige.3. mai încolo de limitele naturale.

neutilizarea “mijloacelor proporţionate” sau retragerea acestora constituie un act criminal eutanasiatic. Exagerarea importanţei vieţii duce la pierderea respectului faţa de persoana. În aceste cazuri nu comitem un omor. şi ceea ce înţelegem prin persoană ne afecteaza percepţia asupra morţii. În cazul ortotanasiei pacientul este privat numai de mijloacele extraordinare19 despre care discutam mai sus: dacă astfel prelungim viaţa mai mult decât este rezonabil. Acelaşi Seneca este de părere că “moartea este o pedeapsă pentru unii. sensul vieţii. pentru pacient.org/ 17 . 20 www. deja se produsese. şi pentru mulţi o favoare”.întrerupere produce sau nu moartea. “mijloacele proporţionate” sunt acelea care sunt utile conservării vieţii pacientului sau vindecării fără a fi. adică moartea clinica. ne aflam într-o tentativă disperată de a amâna moartea. Platon s-a pronunţat în favoarea eutanasiei:” Vor fi lasaţi să moară cei care nu au un corp sanatos”.4. Filosofia Conceptul de demnitate umană. dar omul nu este liber să decidă asupra vieţii sale pentru că nu se poate utiliza un principiu ca şi fundament pentru distrugerea lui. apăsătoare. în comparaţie cu avantajele reportate. Din contră. Acceptarea sau nu a eutanasiei presupune un anumit concept al omului şi al destinului20. de aici importanţa stopării sau neînceperii unui tratament în anumite 19 Putem rezuma semnificaţia expresiei “mijloace disproporţionate” spunând că sunt acele mijloace care sunt inutile fie pentru conservarea vieţii pacientului fie pentru vindecare şi care constau într-o greutate prea mare. ci inseamnă a lăsa pacientul să moara în pace şi demnitate. Kant susţine că voinţa unei persoane trebuie considerate supremă. pentru ca moartea autentică. 1. lăsam Natura să işi urmeze cursul din moment ce lupta cu aceasta a fost deja pierdută. la fel şi Seneca “este preferabil să iţi iei viaţa decât să traieşti în suferinţe o viaţă fără sens”. Dimpotrivă. în ceea ce priveşte durerea şi suferinţa bolnavului.3. pentru alţii un cadou.muertedigna. libertatea. ci acceptam condiţia umană. Neutilizarea “mijloacelor disproporţionate” sau retragerea acestora nu constituie un act eutanasiatic.

cazuri (permiţând astfel pacientului să moară) şi a respectării deciziei de a refuza tratamentul. Reglementarea eutanasiei la nivel mondial De-a lungul istoriei. Aceste modele. filosofiei si dreptului.2002 şi 22.09.altele au admis suicidul asistat sau unele forme ale eutanasiei.2002 au intrat în vigoare în Olanda şi repectiv Belgia. legile care scoateau de sub incidenţa Codului Penal unele modalitaţi ale eutanasiei. eutanasia a fost obiectul unor importante dezbateri în toate societăţile. fără a se referi la eutanasia practicată asupra 18 . Nu există nici o distincţie morală intrinsecă între eutanasia activă şi cea pasivă. considerate perfectibile de către doctrină datorită faptului că legalizarea prezăvută este cel puţin incompletă (limitându-se la reglementarea cazurilor în care pacientul îşi exprima dorinţa de a muri. acelaşi ca şi acum o sută de ani: un răspuns insuficient. În 01. Unele state au recunoscut valabilitatea testamentului vital – care nu include un ajutor activ la moarte . destul de redusă. pe când în alte state se practică eutanasia. într-un model de urmat pentru o posibilă viitoare legalizare a acestor practici şi în alte sisteme de drept.04. Legislaţia relativă la acest subiect este. Exagerarea importanţei autonomiei pacientului duce la devalorizarea vieţii dar ridică totodată şi probleme legate de diferenţa dintre eutanasia pasivă şi eutanasia activă. datorită caracterului lor de pionerat.4. răspunsul oferit de către legile penale în vigoare privitor la caracterul şi la punibilitatea eutanasiei continuă să fie. care fără îndoială vor constitui un important progres cu privire la situaţia eutanasiei în alte state. sunt. în ciuda fenomenului pe care l-a stârnit problema eutanasiei. în general. legi care s-au convertit. religiei. vag si ambiguu. la nivel mondial. provocând polemici puternice pe câmpul moralei. cât şi nejustificabile de eutanasie pasivă. Există atât cazuri justificabile. 1. totuşi.

org/euthanas.typepad. Această comisie va verifica dacă au fost îndeplinite toate criteriile mai sus menţionate. oficial. oficial. În 2003 s-au înregistrat. trebuie reglementată).doctorul trebuie să aibă convingerea că această cerere are la bază o reflecţie profundă. 21 http://www.com/diario/2002/04/01/s-03701. Olanda a fost primul stat care a legalizat eutanasia. .html 22 23 19 .medicul trebuie să se consulte cel puţin cu un alt medic care să dea un diagnostic independent.1884 cazuri dintre care 1533 s-au aplicat la domiciliul pacientului23. 2113 cazuri de eutanasie. un medic şi un specialist în etică. iar în 2004 . situaţie din ce în ce mai prezentă printre aceste cazuri şi care. În încercarea de a evita abuzurile. s-a prevăzut o pedeapsă de până la 12 ani de închisoare pentru medicii care aplică eutanasia fără respectarea condiţiilor legale. Legea olandeză prevede că medicii pot aplica eutanasia dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: .com/confidencial_7d/2005/04/holanda_reconoc. Dacă această comisie consideră că nu au fost respectate condiţiile legale.religioustolerance.clarin.pacientul trebuie să se afle într-o situaţie medicală fără ieşire (ireversibilă) şi să sufere de dureri insuportabile. dându-le pacienţilor în faza terminală dreptul de a solicita să li se pună capăt vieţii prin intermediul unei injecţii letale.htm http://hebdomario. . medicii nemaintrând sub incidenţa legii penale pentru acordarea acestei morţi din compasiune (mercy killing)21.fiecare caz de eutanasia trebuie raportat unei comisii compuse dintr-un jurist. 1815 cazuri. în aprilie 2001 cu 104 voturi pentru şi 40 împotrivă. . Adoptarea prezentei legi a avut loc după ani de dezbateri şi a legalizat o practică tolerată din 1997.trebuie să existe o cerere expresă a pacientului. fără indoială. va înainta concluziile justiţiei care poate iniţia o procedură judicială împotriva medicului.htm http://www. . În 2002 au fost raportate.pacienţilor care nu îşi pot exprima voinţa. dintre care 1893 aparţineau unor bolnavi de cancer aflaţi în metastază 22.

există peste 300 de centre de tratare paliativă. . în data de 16 mai 2001. dacă aceasta există). susceptibilă de aprecieri subiective. constant şi insuportabil.trebuie consultat şi un alt medic (sau o echipă de specialitate. în Olanda nu s-au mai înregistrat progrese în tratarea paliativă de calitate a bolnavilor şi au mai ramas doar câteva centre specializate. 3 : . în termen de patru zile de la data actului eutanasiatic (poate era mai potrivit controlul comisiei înainte de acest act ireversibil). 51 contra şi 10 abţineri) legalizarea eutanasiei în anumite condiţii şi cu respectarea unei anumite proceduri.d. pacientul să sufere.m. astfel. capabil în momentul cererii. o limitare legală.a. să fie deliberată şi repetată. a fost interpretată extensiv24 . . . fizic sau psihic. compusă din 16 membrii. în timp ce în Marea Britanie (unde eutanasia este interzisă). dosarul pacientului. în privinţa caracterului grav şi incurabil al bolii. primeşte. În Belgia.com/doc.php?doc=1544 20 . independent şi specialist în materia respectivă.pacientul trebuie să fie major sau minor emancipat. .Ne întrebăm cine şi cum decide când o suferinţă devine insuportabilă. Comisia de control. de la data legalizării eutanasiei.. dacă două treimi din membrii comisiei consideră că au fost încălcate dispoziţiile legale. este oare posibilă evitarea unei valorări subiective? Tribunalul Suprem olandez deja a interpretat că aceste suferinţe pot fi şi de natură psihică. speranţa de viaţă ş.cererea trebuie să fie formulată voluntar.medicul trebuie să informeze pacientul privind starea sa. prevăzute în capitolul II (Despre condiţii şi despre procedură). deputaţii au decis (cu 86 voturi pentru.boala trebuie să fie ireversibilă. art.conoze. fără a fi rezultatul vreunei presiuni externe. dosarul este trimis procurorului. 24 http://www. Din nefericire.

stadiu de dependenţă.Legea prevede că nici un medic şi nici o persoană nu este obligată să practice respectiv să participe la o eutanasie. Consiliul Director ACLU (Uniunea Nord-americană pentru libertăţile civile) şi-a exprimat poziţia cu privire la acest subiect: “eutanasia consensuală implică un act sau o omisiune din partea unui terţ.euthanasia. din 8 noiembrie 1994 aceasta este permisă în cazul persoanelor grav bolnave. Jurisprudenţa SUA a concis: “când pacienţii nu işi mai pot procura libertatea sau fericirea şi nu mai doresc să ducă o viaţă mizeră. ACLU recunoaşte acest tip de eutanasie ca şi o extensie legitimă a dreptului fiecăruia de a decide asupra propriului corp27. O lege federală din 01. iar dacă aceştia au formulat o declaraţie de voinţă sau au numit un mandatar. În Franţa Codul penal distinge două feluri de eutanasie – activă.1991 privind autodeterminarea pacienţilor impune informarea acestora asupra drepturilor sale.com/sp-book1. în scopul morţii acestuia din urmă când suferă de o boală în fază terminală”.html 21 . se va menţiona în dosarele respective.org/euthanas.admd. Dreptul de a refuza un tratament medical şi dreptul la integritate corporală. fiind considerată omor 25 26 27 http://www. 4. incompetenţă26”.htm www. un adult suferind de o boală insuportabilă şi incurabilă. Stoparea tratamentului este admisă în masură în care voinţa pacientului poate fi stabilită inechivoc25. cu excepţia statului Oregon.religioustolerance. are tot interesul şi libertatea să aleagă o moarte umană şi demnă în loc de a se vedea redus la stadiul unui copil .12. care se află pe patul de moarte.htm http://www. validitatea aşa-numitelor testamente vitale. rigoarea statului pentru ai menţine în viaţă este mai puţin obligatorie. la solicitarea individului.sunt recunoscute în SUA. În 1977. În SUA eutanasia este înterzisă în toate statele. când moartea survine în urma intervenţiei medicilor. unde. în art. Capitolul III (Despre declaraţiile anterioare) al legii în cauză recunoaşte. O persoană în deplinătatea capacităţilor mintale. precum şi valabilitatea testamentelor vitale – aplicabile în cazul eutanasiei pasive.net/eumonde.

Parlamentul francez a aprobat legea care recunoaşte dreptul pacientului în faza terminală să refuze un tratament considerat deja inutil şi să fie lăsat să moară (ortotanasia). Admisibilitatea eutanasiei indirecte este recunoscută de către doctrina şi practica medicală şi se regaseşte şi 28 http://www.legea prevede obligaţia de a crea spaţii în centrele sanitare pentru îngrijirea paliativă. 1994. În Germania. fără a dezincrimina eutanasia. familia sau persoanele apropiate dacă s-a ajuns în situaţia de a nu se putea face altceva decât aplicarea unui tratament care ar putea accelera moartea pacientului. Aceste dispoziţii sunt menite să excludă clandestinitatea sau decizia unilaterală a medicului.validitatea documentelor (testamentul vital) în care pacientul a dispus pentru cazul în care ar fi în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa. decizia de a întrerupe tratamentul trebuie luată de către o comisie de medici după consultarea familiei sau a persoanelor apropiate şi cu respectarea dispoziţiilor anterioare.net/eumonde. bazat pe un consimţamânt informat asupra consecinţelor deciziei. . că voinţa clar exprimată a pacientului trebuie respectată de către corpul medical dacă bolnavul se află într-o situaţie ireversibilă28. adică “abţinerea terapeutică de la tratament”. . acestea sunt revocabile în orice moment. Principalele dispoziţii ale legii ar fi următoarele: . .doctorul trebuie să informeze pacientul.premeditat. Din acest moment pacientul va primi numai îngrijiri paliative. Curtea de Justiţie Federală a afirmat.în cazul în care pacientul este inconştient. în 13 sept. .este recunoscut dreptul pacientului în stare terminală de a refuza tratamentul medical. disproporţionate sau nu au alt efect decât menţinerea artificială a vieţii.când “actele medicale sunt inutile.admd. fapt calificat drept neacordarea asistenţei medicale. dar nu trebuie sa fie redactate de mai mult de trei ani. şi pasivă. . pot fi suspendate sau neutilizate”.htm 22 .

nu şi dacă suferă de o boală gravă sau dacă este invalid. În cazuri excepţionale medicii au dreptul să deconecteze aparatele pentru întreţinerea funcţiilor vitale.1992 în Danemarca îi obligă pe medici să se conformeze dispoziţiilor conţinute în declaraţiile de voinţă ale pacienţilor.htm http://www. În Marea Britanie eutanasia este interzisă.htm RECPC 01-10 (1999). tradusă de Miguel Olmedo Cardenote.net/eumonde.admd. 29 În cazul eutanasiei pasive putem întâlni neadoptarea sau întreruperea mijloacelor de prelungire a vieţii din dorinţa pacientului şi în cazul în care pacientul incurabil este incapabil să îşi declare voinţa -aceste cazuri sunt acceptate-.10. Revista electronica de ciencia penal y criminologia.admd.net/eumonde. În Suedia ajutorul la suicid nu se pedepseşte dacă acest ajutor are la bază motive de compasiune.în jurisprudenţa Tribunalului Suprem Federal.216 StGB) Austria a adoptat dispoziţii similare celor germane30. Totuşi. numai doctorii putând lua acest gen de decizii. http://www. altruiste şi cererea serioasă a pacientului. 3261. Legii 2241 (Codul Penal 29 Roxin Claus. sentinţa BGHST 42. dar în anii 1993 şi 1994 medicii aveau dreptul să întrerupă susţinerea artificială a vieţii pacienţilor incurabili. în interesul pacientului31. “apropiaţii” sau tutorele îl substituie în această privinţă32. Jurisprudenţa consideră că dreptul pacientului de a refuza un tratament constituie o libertate fundamentală şi absolută. Dacă consimţământul nu mai poate fi exprimat de către bolnavul în fază terminală.net/eumonde. mandatarii nu pot lua decizii medicale în numele pacienţilor.htm http://www. Tratamiento juridico-penal de la euthanasia.admd. neadoptarea sau întreruperea mijloacelor de prelungire a vieţii împotriva voinţei pacientului este ilicită. O lege votată în 01. Directivele exprimate de către bolnav nu se aplică decât dacă acesta este în fază terminală. 30 31 32 23 . Columbia sancţionează „omorul din compasiune” cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani conform art. eutanasia activă ramâne incriminată (acest lucru se deduce din incriminarea omorului la cerere . 301.

66 ani. a declarat “Dacă dvs. în lipsa unei legiferări.org/euthanas.htm http://www.admd. În 25 martie 1997. 2 – dacă moartea este indubitabilă şi iminentă. în Israel. spun ei.religioustolerance. eutanasia se aplică bolnavilor incurabili.htm http://www. Bob Dent. tradiţional. 33 34 35 36 37 http://www. în China.net/eumonde. sinuciderea este privită ca şi o alternativă „onorabilă” faţă de pierderea prestigiului şi a onoarei: o persoana nu ar trebui.dacă pacientul suferă o durere fizică insuportabilă. mergându-se mai departe decât in Olanda! (mai mult.religioustolerance. În decembrie 2005 s-a adoptat.net/eumonde. nu sunteţi de acord cu eutanasia voluntară.htm http://www. diagnosticat cu cancer în 1991.Columbian).org/euthanas. se pare că din 1997 Curtea Constituţională a autorizat practica eutanasiei pentru bolnavii în fază terminală care au formulat o cerere expresă33. Washington Times (22.admd. în ciuda unei politici referitoare la eutanasie…” Dată fiind populaţia numeroasă a Chinei şi dispreţul general al vieţii umane. se pare că în China s-a făcut încă un pas “spre moarte”.htm http://www. nu îmi negaţi acest drept!”. 3 – dacă s-au luat toate mijloacele posibile pentru indepărtarea durerii. 4 .admd. Astfel. o lege care permite bolnavilor în fază terminală având suferinţe insuportabile să solicite neprelungirea artificială a vieţii35. Din 1992 Canada recunoaşte legalitatea testamentului vital34. Australia. China. însă. dar.net/eumonde.htm 24 .12. fără a mai fi necesar ca aceştia să fie muribunzi!).dacă pacientul şi-a exprimat clar consimţământul36. Curtea a enunţat 4 condiţii pentru permiterea eutanasiei: 1. În Japonia. Senatul australian a respins propunerea legislativă privitoare la eutanasie. să supravieţuiască bunei sale reputaţii sau succesului.1988) a publicat un reportaj care începea astfel: “China va permite morţile din compasiune la cerere în spitale. atunci să nu o folosiţi. în ciuda opiniei publice37. vă rog.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei 38 a respins. fundamentându-se pe faptul că în ţările în care a fost legalizată eutanasia. nici în cazurile care par critice.2003. în Olanda. 74% în Canada.htm 25 . McNamura aminteşte faptul că. în 2001. Mai mult. Absenţa reglementării nu încurajează practica ascunsă a eutanasiei.es/cdb/acoerec76-779.htm http://www. acest fenomen a scăpat de sub control. voluntară şi deliberată”.unav.Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Se pare că în Belgia se întâmplă acelaşi lucru. aşa cum se credea. 81% în Australia 40). dezincriminarea eutanasiei în Olanda nu a dus.religioustolerance. în plus se ştie că se aplică eutanasia şi copiilor cu toate că legea o permite numai pacienţilor care au peste 12 ani. în punctul 7 al recomandării nr. cu această ocazie a fost prezentat de către Comisia Juridică şi de Drepturi Umane un raport (redactat de către eurodeputatul laborist Kevin McNamara) care. prevede: "Medicul (.asp?Link=/documents/workingdocs/doc05/fdoc10495. Cât despre declaraţiile opiniei publice favorabile eutanasiei (60% în SUA. 38 http://www. în data de 27. în plus “experienţa Olandei şi a Belgiei întăresc argumentul cum că este imposibilă limitarea legală a eutanasiei pentru a ne asigura că sunt eutanasiaţi numai cei care au formulat o cerere insistentă. cu o majoritate covârşitoare (138 voturi contra 26) proiectul care propunea nuanţarea poziţiei adoptate în 1999. în primul rând.) nu are dreptul.coe. 80% în Marea Britanie. fiind comunicate autorităţilor doar 54% din totalul cazurilor.org/euthanas. să acelerese intenţionat procesul natural al morţii.. la practicarea eutanasiei “la lumina zilei” şi conform legii.html . net defavorabilă eutanasiei. s-au înregistrat 900 de cazuri de eutanasie fără cererea expresă a pacienţilor39.int/main. McNamura susţine.04." 39 40 http://assembly. 779/1976 privind "drepturile bolnavilor şi ale muribunzilor". a propus reafirmarea poziţiei adoptate în 1999. că “întrebările propuse în chestionare sunt cel puţin înşelătoare”..

Reclamanta a invocat violarea dreptului de a nu fi supus torturii şi nici altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante (art. din dreptul la intimitate şi la viaţa familială (art.echr.04. în opinia reclamantei. fără a constitui vreo obligaţie pentru individ şi chiar presupune recunoaşterea dreptului de a muri.htm 42 2002-III. 2 – „legea trebuie să protejeze dreptul tuturor la viaţă”. că nu exista un drept la moarte şi că acest art. dosar nr. CEDH http://www. faţă de interpretarea forţată a reclamantei. stabileşte obligaţia statelor de a proteja viaţa.asp?sessionId=6805559&skin=hudoc-fr&action=request 43 26 .echr. invocând faptul că i s-au violat drepturile fundamentale recunoscute de art.8). 2346/02.2002 în cazul Pretty vs.catholicdoctors. autonomia persoanei nefiind un motiv întemeiat pentru a se renunţa la protejarea vieţii prin dezincriminarea cooperării la sinucidere.coe. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat că nu există „dreptul la moarte”.int/tkp197/portal. 2.coe.int/Eng/Press/2002/jan/prettyeprioritypress.uk/Special_Documents/diane_pretty_judgement. 3). 9 şi 14 din Declaraţia Europeană a Drepturilor Omului. fiind paralizată. Poziţia Curţii Europene a Drepturilor Omului . pentru că ea se afla în imposibilitate de a-şi pune capăt zilelor.5.org.htm Sentinţa nr.ar permite persoanei să facă ce 41 http://www. Reclamanta a considerat că acest drept implică protecţia vieţii în faţa terţilor şi a Statului. Principiul autodeterminării – care rezultă.43 Art.cazul Pretty vs. 3. UK. 23 a CEDO pronunţată în data de 29. cu cooperarea soţului său. Ca urmare a faptului că cererea a fost respinsă de către instanţele britanice. 8. UK Cu ocazia cazului „Dianne Pretty”41. http://cmiskp.1. Pretty a recurs la CEDO. astfel încât aceasta a cerut autorităţilor britanice să îi recunoască dreptul de a se sinucide. CEDO a recunoscut aceasta obligaţie negativă a Statului însă situaţia reclamantei nu îi este imputabilă Angliei. fără a se limita la protecţia vieţii în cazul agresiunilor ilegale. Pretty suferea de o boală incurabilă şi se temea că va muri asfixiată din cauza acestei boli. confirmând astfel decizia judecătorilor englezi42. CEDO a răspuns.

În ceea ce priveşte libertatea opiniei. protecţia vieţii este mai importantă. Reclamanta a invocat de asemenea art. Totodată Dianne Pretty nu consideră că face parte dintre persoanele „vulnerabile” pe care legea încearcă să le protejeze. CEDO. Astfel. iar în acest caz. pentru că „nu exprimă apartenenţă la o religie sau credinţă”. bunul juridic protejat de lege. în opinia CEDO. sentinţa invocă un motiv privitor la prudenţă: dificultatea diferenţierii între persoanele care sunt sau care nu sunt vulnerabile. 8 permite legii ca să limiteze libertatea individuală. În răspunsul său. astfel „Curtea nu consideră că interdicţia absolută a suicidului asistat este disproporţionată” (raţionament perfect valabil şi în cazul eutanasiei. aşa cum cere art. Pentru a justifica aplicarea identică a legii. considerându-se discriminată datorită faptului că „este tratată în acelaşi mod ca şi alte persoane care se află în situaţii diferite”. 9. 9.doreşte cu corpul său. protejată de art. pe de altă parte. aminteşte că alin 2 al art. evitându-se orice ingerinţă a statului în dorinţa persoanelor de a-şi pune capăt vieţii. CEDO „nu se îndoieşte de fermitatea opiniilor reclamantei” dar le exclude din cercul protejat de către acest art. nu i s-ar putea aplica interdicţia suicidului asistat la fel ca şi persoanelor care nu suferă de aceeaşi incapacitate şi care se pot sinucide fără a avea nevoie de ajutorul nimănui. 27 . CEDO atrage atenţia asupra faptului că interdicţia absolută a cooperării la suicid are ca şi obiectiv protejarea vieţii persoanelor vulnerabile aflate în situaţii critice. În concluzie. pentru a clarifica situaţia. 14 (care interzice discriminarea). În raţionamentul proporţionalităţii trebuie comparată importanţa dreptului la intimitate afectat prin intervenţia statului şi. CEDO nu a considerat legitimă crearea unei excepţii la protecţia vieţii. de altfel). excepţie care ar putea pune în pericol multe persoane care se află în situaţii dependente. dacă este necesar pentru o societate democratică.

şi se regăseşte ca valoare fundamentală în toate legislaţiile actuale. cât şi prin Constituţia Spaniei. 3. Înainte de a intra în subiect. iar mai apoi delictele referitoare la manipularea genetică. prin Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale. aparţinând în general grupurilor parlamentare (mai mult sau mai putin extremiste) Izguierda Unida şi Grupul Mixt. Cel care determină sinuciderea altei persoane va fi condamnat la închisoare de la 4 la 8 ani. În Spania au existat. iniţiative respinse însă de către Camera Deputaţilor. Va fi condamnat la închisoare de la 6 la 10 ani dacă participarea ajunge în punctul de a executa omorul. la titlul II delictele împotriva vieţii „dependente” (avortul cu formele lui). Se va pedepsi cu închisoarea de la 2 la 5 ani cel care înlesneşte cu acte necesare (indispensabile) sinuciderea altei persoane. prin Pactul Internaţional al Drepturilor Civile şi Politice. care au încercat o legalizare mai mult sau mai puţin amplă a eutanasiei. 2. 2002. în ultimii ani (1998. mai multe iniţiative parlamentare. 1. delictele contra vieţii „independente”. Aspecte generale Dreptul la viaţă este protejat atât prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948. este necesară prezentarea unor aspecte generale privind dreptul penal spaniol. la primul titlu. Artícolul 143 Codul Penal Spaniol. 2004). În Cartea a II-a a Codului Penal Spaniol găsim. 28 .1.CAPITOLUL II – REGLEMENTAREA EUTANASIEI ÎN DREPTUL SPANIOL 2.

În Spania. Dreptul penal îsi extinde protecţia până în momentul morţii naturale (biologice. în cazul extragerii de organe în vederea transplantului. este împarţită în ceea ce priveşte începutul vieţii. Subiect activ – C. 138 C. omorul consimţit şi eutanasia) care au în comun faptul că protejează acelaşi obiect juridic . Pentru ca să avem subiect pasiv. Doctrina.4. şi nici nu prevede vreo calitate specială pe care ar trebui să o aibă subiectul activ. cea romană şi cea spaniolă deopotrivă. iar obiectul material este corpul persoanei. în cazul în care victima ar suferi de o boală gravă care i-ar provoca indubitabil moartea. această comisie va declara moartea înainte ca aceasta să se 29 . permanente şi dificil de suportat. „înlesnirea” sinuciderii. sau care i-ar produce suferinţe grave. spaniol nu distinge între persoana fizică şi cea juridică. 143 al Codului Penal Spaniol reglementează 4 situaţii diferite (determinarea sinuciderii. la cererea expresă. Dacă.viaţa umană precum şi faptul că există consimţământul „victimei”. medicul sau moaşa l-ar ucide pe cel care se naşte tocmai în timpul naşterii. Art. După unii doctrinari avem un posibil subiect pasiv al omorului din momentul începerii naşterii iar după alţii abia dupa expulzare. pen. când are afară doar unele părti ale corpului. spaniol). spre deosebire de omor (art. certificarea decesului se face de către 3 doctori. pen. nu clinice). de ex. va fi condamnat la pedeapsa inferioară cu un grad respectiv două (grade) pedepselor semnalate în alin 2 şi 3 al acestui art. dintre care nici unul nu va putea face parte din echipa care va efectua transplantul. serioasă şi inechivocă a acestuia. Obiectul juridic protejat este viaţa umană. Răspunsul este important dacă trebuie să delimităm omorul de avort. persoana trebuie să fie în viaţă. în cazul în care. Cel care va provoca sau va coopera activ cu acte necesare (indispensabile) şi directe la moartea altei persoane. Prima variantă pare mai plauzibilă. pentru a obţine organele.

Participaţia şi pedeapsa participaţiei: În dreptul spaniol sunt posibile toate formele de participare. pen.este participantul care execută acte fără de care nu s-ar fi atins rezultatul. pe câmpul vinovăţiei. cum ar fi procurarea armei. Complicele contribuie la executare indirect. urmarea socialmente periculoasă o reprezintă moartea victimei.producă. spaniol) Viaţa este un obiect juridic indisponibil. fiind vorba de o infracţiune de rezultat.143.1.1 C. dupa caz. completând-o. Coautoratul se realizează prin acordul între două sau mai multe persoane pentru a săvârşi delictul. raportul de cauzalitate. Şi inducerea este posibilă.teoria cauzei adecvate). Se pedepseşte participarea terţilor. foloseşte teoria echivalenţei condiţiilor. Determinarea sinuciderii (art.1. în dreptul spaniol. cu o teorie a responsabilităţii . cu o pedeapsă inferioară cu 1 sau 2 grade decât pedeapsa autorului. Pentru pedeapsa inferioară cu 2 grade repetăm procedeul (ex închisoare între 2 – 5 ani. Aceşti participanţi sunt pedepsiti. Latura obiectivă: Actul de executare se poate realiza prin acţiune (de natura fizică sau psihică) sau inacţiune. doctrina spaniolă. pedeapsa inferioară cu un grad: 1an– 2 ani fără o zi ). medicii vor fi pedepsiţi ca şi coautori ai omorului sau asasinatului. 2. cu acte necesare producerii rezultatului. dacă acesta reuşeşte să îşi pună capăt zilelor nu mai 30 . spre deosebire de cea romană. chiar dacă conduitele sinucigaşe nu sunt pedepsite. trebuie dovedit (în ceea ce priveşte stabilirea raportului de cauzalitate. Cum se calculează pedeapsa inferioară cu un grad? Din limita minimă specială scădem o zi şi astfel avem noul maxim special. Noul minim special va fi jumatatea vechiului minim. nu decizia sau acţiunea sinucigaşului pentru că. Cooperatorul necesar -din dreptul spaniol.

Consimţământul trebuie să fie dat de către presupusul sinucigaş. având în vedere consimţământul subiectului pasiv. Determinarea exclude constrângerea. 2.2 C. rezultatul.2. cooperatorul necesar care contribuie cu acte necesare pentru ca rezultatul să se poată produce. Coparticipantul necesar. spre deosebire de C. Nu va fi instigare dacă sinucigaşul luase înainte această hotărâre. adică cel care participă prin executarea unor acte fără de care nu s-ar fi ajuns la acel rezultat. pedeapsa acestora va fi atenuată. Complicele nu este pedepsit. spaniol acest delict este unul de rezultat. (ex. iar dacă nu reuşeşte să se sinucidă. pe lângă sinucigaş. Dacă nu se produce decesul. În acest caz la actele de executare participă. culpa fiind exclusă. pen. dacă cooperarea ar fi fost de aşa natură încât actul de executare al subiectului pasiv ar fi rămas irelevant. nu se va răspunde penal (tentativa nu este pedepsită) decât dacă actele comise au constituit o altă infracţiune. prin orice mijloace. Este instigator la sinucidere cel care îl detemină pe altul (care nu luase această hotărâre). să fie voluntar. Trebuie avut în vedere faptul că cei care iau această decizie. ne-am fi aflat în faţa omorului consimţit reglementat de alin 3. pen. 31 . să îşi ia viaţa. prin participarea sa. spaniol) Acţiunea constă în acte care înlesnesc executarea actului sinucigaş. Se distinge de complice pentru că acesta nu decide. Înlesnirea sinuciderii (art 143. neviciat şi expres.avem pe cine pedepsi. fără a determina însă producerea acestuia. român. de cele mai multe ori au probleme psihice care le anulează sau diminuează discernământul. va fi pedepsit cu închisoarea de la 2 la 5 ani. atunci acesta trebuie tratat şi nu pedepsit. Dacă consimţământul nu este valid ne vom afla în faţa unui omor. în cazul posibilelor leziuni provocate cu această ocazie. pen.1. cel care procură otrava). În C. Latura subiectivă – pentru a se răspunde din punct de vedere penal este necesară intervenţia cu intenţie. Totuşi.

spaniol) Omorul consimţit este pedepsit în art 143. lăsându-şi viaţa în mâinile terţului pe care l-a autorizat să i-o suprime. O parte a doctrinei susţine că omorul consimţit trebuie pedepsit ca şi omorul simplu.2. Justificarea eutanasiei 2. eventual va putea invoca starea de necesitate.1. art. 2. pen. Conduita poate fi doar o acţiune săvârşită cu intenţie. Problema prezintă importanţă practică în caz de greva foamei sau în cazul martorilor lui Iehova (în ceea ce priveşte transfuzia de sânge) când medicul trebuie să aleagă între a interveni (salvând viaţa persoanei) sau între a respecta dorinţa pacientului (respectându-i libertatea de conştiinţă. 2. în ciuda consimţământului victimei: omor-sinucidere. drept disponibil? Pentru a justifica eutanasia. 21 C. spaniol.). Suntem în faţa unui omor dolosiv. spaniol cu închisoarea de la 6 la 10 ani...2.1. Cooperarea la sinucidere sau omorul consimţit. conf. Este posibil coautoratul. neadmiţându-se omisiunea.3 C. pen. se porneşte de la 32 .Subiectul pasiv trebuie să aibă în orice moment opţiunea de a se răzgândi. Medicul este dator să intervină pentru că viaţa este o valoare superioară libertăţii.3 C. chiar dacă în momentul individualizării judiciare a pedepsei se va ţine cont de consimţământul victimei care poate fi considerat o circumstanţă judiciară atenuantă. Dreptul la viaţă. Victima nu participă la producerea rezultatului.3. partizanii acesteia pornesc de la disponibilitatea asupra vieţii: dreptul la viaţă este un drept disponibil sau nu? În discuţia privitoare la disponibilitatea asupra propriei vieţi. (143. libertatea religiei. pen.

art. a drepturilor inviolabile inerente persoanelor şi libera dezvoltare a personalităţii.15 proclamă dreptul la viaţă precum şi cel de a nu fi supuşi la tratamente inumane sau degradante. art.1 şi 9. este indubitabil că subiectul poate dispune liber de viaţa sa. Astfel. (…) pentru salvgaldarea dreptului la libera dezvoltare a personalităţii. În unele cazuri. demnitatea persoanei se configurează ca şi un principiu care articulează şi sistematizează toate celelalte drepturi fundamentale (deci şi dreptul la viaţa. 2005 33 . 15 Constituţia Spaniei). ”dacă textul constituţional nu permite o interpretare a dreptului la viaţă incompatibilă cu demnitatea umană.3. următorul pas este evident: este pusă sub semnul întrebării existenţa unei obligaţii constituţionale de a proteja viaţa 44 45 Constituţia Spaniei. proclamă ca şi fundament al ordinii politice şi al păcii sociale demnitatea persoanei. este indubitabil că suicidul este expresia exerciţiului acestui drept constituţional. Libertatea este un principiu fundamental prevăzut de către Constituţia Spaniei în art.1 Constituţia Spaniei. primul din titlul privitor la drepturile şi libertăţile fundamentale.1 Muniz Valle. demnitatea. libera dezvoltare a personalităţii precum şi dreptul de a nu fi supus la tratamente degradante. editia 4. edit Thomson-Aranzadi. art.textul constituţional care în art. nu am avea o viaţa demnă însă am fi obligaţi să o trăim. aceasta ar apărea ca şi o obligaţie. Mai departe. 1. 10. Odată ce s-a demonstrat faptul că dreptul la viaţă nu este un drept absolut şi că. când viaţa şi-ar pierde calitatea. dacă am nega faptul că viaţa este un drept disponibil. materializându-se în recunoaşterea drepturilor constituţionale inviolabile tocmai pentru că sunt inerente persoanei şi demnităţii persoanei.1 face referire la demnitatea persoanei. prin urmare.” 45 Mai concret. menţinerea şi prelungirea “iraţională” a vieţii s-ar lovi de respectarea demnităţii umane. se poate dispune de el. demnitatea persoanei apare ca şi inspiraţie şi fundament al drepturilor fundamentale. În acelaşi sens. Jose Manuel şi alţii – Comentarios al nuevo codigo penal. Astfel. Dreptul la viaţă este relaţionat cu alte valori şi drepturi constituţionale: valorile fundamentale ale societăţii spaniole44 şi în special libertatea. 10. prevăzut abia în art.

împotriva voinţei titularului. Prin urmare, obligaţia de a pedepsi participarea în cazul sinuciderii asistate sau a eutanasiei, având în vedere că există consimţământul victimei, nu mai este atât de clară. Tribunalul Constituţional nu a formulat un punct de vedere foarte clar cu privire la acest subiect, într-una din speţe, pornind de la faptul că suicidului nu este interzis, a considerat posibilă recunoaşterea dreptului de a dispune de propria viaţă. Această opinie a provocat critici severe imputându-se Tribunalului că a interpretat eronat prevederile constituţionale. Plecând de la faptul ca suicidul - care ar reprezenta forma supremă de libertate- nu este pedepsit, unele voci admit “legalitatea” sinuciderii dar consideră că disponibilitatea este exercitabilă de către terţi (substituiţi) doar în cazul imposibilităţii titularului vieţii sau în alte cazuri excepţionale.46 Consider că nu putem accepta nici această opinie pentru că porneşte de la o premiză eronată: faptul că suicidul nu este pedepsit are la bază motive de politică criminală, se datorează faptului că persoana în cauza fie a decedat, fie, în cazul în care nu s-a produs acest rezultat, are nevoie de ajutor (de cele mai multe ori persoanele care recurg la astfel de acţiuni au probleme de natură psihică) şi nu faptului că viaţa ar fi un bun disponibil. Ne permitem însă să formulăm o opinie contrară, susţinând că dreptul la viaţă este un drept inalienabil. Putem spune că un principiu juridic nu poate fi exercitat pentru a-l distruge sau pentru a-l anula. În plus, conform ordiniii juridice, principiul autonomiei personale şi principiul libertăţii nu au o valoare absolută; când intră în conflict cu această valoare -viaţa-, întotdeauna are întâietate aceasta din urmă (dreptul la libertate, dreptul la autonomie şi la autodeterminare nu înseamnă un drept de a face ce vreau; aceste drepturi cunosc limitări, conform legii, şi în cazul în care intră în conflict cu bunurile patrimoniale, de ex., darmite când intră în conflict cu dreptul suprem la viaţă!). Să luăm un exemplu: în cazul unei încercări de suicid, dreptul permite unui terţ să intervină, utilizând forţa, violenţa fizică împotriva sinucigaşului (adică
46

Roda Juan Cordoba, Aran Mercedes Garcia, Marcial Pans - Comentario al Codigo Penal. Parte Especial, vol. I,

pg 42

34

împotriva autonomiei personale), şi chiar dacă îl vatămă, terţul este exonerat de la răspunderea penală, considerându-se că apărarea vieţii este mai importantă decât autonomia personală şi libertatea sinucigaşului. Mai mult, considerăm că dreptul la viaţă este unul supraindividual, aparţinând statului: individul face parte din societate, este un atom al statului, prin urmare nici o viaţa umană –nici măcar viaţa umană nedorită de către titularul ei- nu îi este indiferentă statului şi societăţii. Altfel spus, orice persoană este purtătoarea unei valori juridice intrinseci pe care Statul trebuie să o protejeze. Astfel, fără să exagerăm, putem spune că interzicerea eutanasiei este o cerinţă pentru supravieţuirea statului, a societăţii şi a dreptului. Din acelaşi motiv nici consimţământul pacientului nu poate justifica eutanasia pentru că omul nu este stăpânul său, aşa cum este stăpânul bunurilor sale, ci are numai uzul sau uzufructul facultăţilor sale, neexistând acea posibilitate de a dispune de dreptul său de a trăi. În plus, să nu uităm că cooperarea la suicid şi omorul consimţit sunt pedepsite în ciuda consimţământului, şi aceasta pentru că nu este vorba despre un delict „privat” ci de unul „public”, ceea ce se atinge prin eutanasie este ordinea juridică-obiect juridic general. Aşa cum s-a pronunţat CEDO în cazul Dianne Pretty, dreptul la viaţă proclamat în Declaraţia Europeană a Drepturilor Omului stabileşte obligaţia statelor de a proteja viaţa indivizilor împotriva oricui, chiar şi împotriva titularului său –abolirea pedepsei cu moartea este dovada faptului că nici Statul nu poate dispune de viaţa umană şi totodată este garantul dreptului la viaţă împotriva oricărei agresiuni-, fără a presupune nici un drept la moarte. În realitate, toţi vom muri, mai devreme sau mai târziu, prin urmare nu este nevoie să inventăm un „drept de a muri”; natura, cu sau fără voia noastră, are grijă de acest lucru! Chiar dacă am accepta opiniile potrivit cărora se poate dispune asupra propriei vieţi, chiar dacă am accepta că Constituţia Spaniei recunoaşte disponibilitatea asupra propriei vieţi, aceasta nu înseamnă că dreptul
35

promovează moartea consimţită şi nici că protecţia juridică a vieţii este retrasă absolut. Constituţia Spaniei nu îl opreşte pe legiuitor ca, prin intermediul altor acte normative, să interzică substituirea acestei disponibilităţi sau determinate intervenţii ale terţilor sau eutanasia.

2.2.2.

Întinderea disponibilităţi asupra vieţii. Sancţionarea terţilor în cazul în care disponibilitatea este exercitată prin substituiţi.

Am arătat că majoritatea doctrinei spaniole consideră dreptul la viaţă un drept disponibil; care este însă relevanţa pe care trebuie să o aibă această capacitate individuală de dispoziţie în cazul intervenţiei terţilor în exercitarea acestei disponibilităţi, sau, cu alte cuvinte, până unde este tolerat ca decizia celui care dispune de viaţă să fie dusă la capăt, total sau parţial, de către o altă persoană? Dacă luăm în calcul toate situaţiile conţinute în art. 143 C. pen. spaniol şi relaţia dintre ele ajungem la următoarea concluzie: există o gradare a disponibilităţii căreia îi corespunde o gradare a responsabilităţii terţilor intervenienţi. Astfel, dacă dreptul la disponibilitate se bazează pe caracterul relativ al dreptului la viaţă şi pe relaţia sa cu dreptul la o viaţă demnă şi cu dreptul de a nu fi supus la tratamente degradante, aceasta se reflectă în tratarea distinctă a sinuciderilor neeutanasiatice cuprinse în primele 3 aliniate ale art. 143 faţă de cazul eutanasiei prevăzut de alin 4. Astfel, în cazul eutanasiei se recunoaşte o mai mare disponibilitate asupra vieţii datorită gradului mai înalt de degradare al condiţiilor de viaţă ceea ce duce -aşa cum vom vedea- la impunitatea eutanasiei pasive. Eutanasia pasivă poate fi considerată nepedepsibilă chiar dacă nu există o cerere expresă a muribundului, al cărui consimţământ se poate prezuma în cazul inconştienţei; astfel, intervenţia nepedepsibilă a terţului ajunge până la substituirea consimţământului expresă a bolnavului. În cazul eutanasiei active, chiar dacă nu
36

este mai gravă decât cooperarea. în care participantul determină sinuciderea. pag. Astfel. dintre formele de participare.se ajunge la impunitatea făptuitorilor. care poate chiar să suplinească decizia expresă a subiectului pasiv în cazul eutanasiei pasive. Revista general de derecho penal. participarea sau eventuala poziţie de garant pe care se fundamentează delictele săvărşite prin omisiune trebuie abordate ţinând cont de faptul că eutanasia şi intervenţia în sinuciderea neeutanasiatică sunt situaţii diferite şi nu neapărat supuse aceloraşi criterii interpretative. 2005. în care nu întâlnim aceeaşi degradare a condiţiilor de viaţă ca şi în cazul eutanasiei. Disponibilitatea recunoscută sinucigaşului duce la impunitatea participantului când colaborarea acestuia nu poate fi considerată absolut necesară. profesor doctor al Universitaţii Pablo de Olavide47. Intervenţia terţilor în cazul sinuciderilor neeutanasiatice.1 Constituţia Spaniei) şi. susţine că art. 4 nov. în concret de către dreptul de a trăi conform principiilor. ci o protecţie a vieţii în conformitate cu valoarea fundamentală a demnităţii umane. fără a răspunde pentru aceasta. 143. fapt materializat în faptul că pedeapsa eutanasiei este mai redusă decât în cazul sinuciderii asistate. degradarea condiţiilor de viaţă – ceea ce nu considerăm că are vreo relevanţă asupra calificării vieţii ca fiind mai mult sau mai puţin demnă. pedepsele acestora sunt cele mai reduse dintre cele prevăzute de art. M. Doctrina susţine faptul că recunoaşterea acestui “drept la o moarte demnă” nu înseamnă o protecţie mai redusă a vieţii. 4 37 .determină o mai mare sau o mai mică responsabilitate a terţului intervenient.Problemática juridica actual de la eutanasia en el ordenamiento juridico espanol. instigarea. direct sau prin colaborarea cu terţe persoane: dreptul de liberă disponibilitate asupra corpului şi asupra vieţii este recunoscut implicit în principiul libertăţii (art. Jose Parejo Guzman. 1. Pentru acest motiv 47 M. este pedepsită mai aspru. cum ar fi recunoaşterea dreptului de a dispune de propria viaţă. ideilor şi convingerilor pe care le are fiecare individ în parte. Mergând mai departe. Jose Parejo Guzman . 15 Constituţia Spaniei permite unele excepţii la dreptul fundamental la viaţă.

eutanasia experimentală (pentru care provocarea morţi este realizată în scop ştinţific-experimental) şi cea solidară (eliminarea fiinţelor umane pentru a salva alte vieţi). cazurile cunoscute ca şi eugenesia (eliminarea copiilor. 2. Pedeapsa este inferioară cu 1 sau 2 grade decât cea prevazută în art. având ca rezultat moartea pacientului. spaniol. conf.4 C. eutanasia criminalilor (eliminarea persoanelor care prezintă un pericol social ridicat). la cererea expresă. spaniol “cel care va provoca sau va coopera activ cu acte necesare (indispensabile) şi directe la moartea altei persoane. a bătrânilor. art. serioasă şi inechivocă a acestuia.143. pen. pen.trebuie să excludem din conceptul de eutanasie. şi prin urmare să considerăm simple omoruri. cu o mare probabilitate. în scopul de a nu îngreuna societatea cu o cheltuială “inutilă”).2/143. eventuală) şi eutanasia pasivă (care presupune neadoptarea unor măsuri pentru a prelungi viaţa sau întreruperea tratamentului medical. provoacă moartea –intenţie indirectă.3. în cazul în care victima ar suferi de o boală gravă care i-ar provoca indubitabil moartea sau care i-ar produce suferinţe grave.3 C. eutanasia economică (eliminarea bolnavilor incurabili. În începutul acestei lucrări am prezentat diferitele tipuri de eutanasie dintre care amintim eutanasia activă directă (care presupune o acţiune realizată cu scopul de a produce moartea –intenţie directă). Eutanasia în Codul penal spaniol Este pedepsit. permanente şi dificil de suportat”. celor cu deficienţe mintale.) 38 . eutanasia activă indirectă (se utilizează tratamente terapeutice care. a indivizilor cu deficienţe fizice şi psihice în scopul îmbunatăţirii rasei). 143.

3. serioasă şi inechivocă” Consimţământul titularului vieţii supuse condiţiilor prev. astfel că în continuare vom efectua completările necesare şi vom analiza art.Eutanasia este acceptată de societatea spaniolă48 poate pentru că. spaniol. acţiunea va fi atipică pentru că textul legal cere o conduită activă savârşită cu intenţie directă.1. Prezenţa sau absenţa consimţământului pacientului. 143. serioasă şi inechivocă a bolnavului este motivul pentru care eutanasia activă directă este tratată în modul privilegiat al art. între moartea eutanasiatică şi omor: cererea expresă. Legislatorul a utilizat termenul “cerere” pentru că nu a considerat suficient simplul consimţământ al pacientului şi totodată a încercat să excludă cazurile de instigare. în primul rând. manifestat prin această cerere. se poate spune că a sensibilizat opinia publică 39 . 48 Filmul artistic “Mar Adentro”. acelaşi consimţământ al bolnavului determină impunibilitatea eutanasiei pasive şi a celei active indirecte ale căror mijloace comisive au fost excluse din textul legal. la eutanasie subiectul suferă de o boală incurabilă care îi provoacă suferinţe dificil de suportat. de art. (cum ar fi acordarea de calmante). Elementele eutanasiei -“Cerere expresă. În cazul eutanasiei pasive acţiunea medicilor nu se pedepseşte dacă se limitează la a realiza un tratament care să nu grăbească moartea. prezintă o deosebite relevanţă.4. 143. spre deosebire de omorul consimţit. pen. Ramon Sampedro. în funcţie de acest element putându-se califica fapta ca şi omor sau eutanasie. 143. regizat de către Alejandro Amenábar în care este prezentată povestea tragică a unui tetrapled. 2.4 C.4 este cel care face diferenţa. În rândurile de mai sus am prezentat elementele constitutive ale delictelor prevăzute de art. 143.

Astfel. Valencia. toţi pacienţii au. în care caz. la lit. care poate nu are nici o legătură cu pacientul înafară de faptul că sunt rude de gradul n.” 50 Jakobs Gunthet . eutanasie şi drept penal. sau împotriva acesteia. nu mai pot formula o astfel de cerere). Revista Xuridica Galega. putându-se dovedi existenţa acestuia prin alte mijloace de probă . tradusă de către Munoz Conde şi Garcia Alvarez – editorial conform Legii Generale a Sănătăţii. Această teorie a fost iniţiată de către Jakobs Gunthet 50 şi susţinută de către doctrina spaniolă pe baza principiului libertăţii care ar presupune un drept de a refuza. Manuel Maria . ridică dreptul de a refuza un tratament medical 51 la rangul de principiu. pg 58-59 şi pag 61 51 relaţia lor cu administraţia publică medicală. pentru Tirant lo Blanch libros. sau chiar împotriva intereselor pacientului. dar persoanele implicate ar trebui să işi preconstituie modalitatea de a proba voinţa pacientului prin oricare din mijloacele tehnice disponibile.” Consider eronat acest raţionament pentru că. putându-se ajunge astfel la situaţii în care un membru al familiei pacientului.“Consimţământul informat”. fără a se baza pe voinţa pacientului. exceptând cazurile: a)când neintervenţia presupune un risc pentru sănătatea publică. realizarea oricarei intervenţii. de la cele clasice. b) când pacientul nu este capabil să ia decizii. Fraga Mandian.Cu toate că art. în termeni juridico-penali. tocmai pentru a se exclude orice voinţă tacită sau prezumată. să consimtă intervenţia. de către o comisie medicală.o probă testimonială numeroasă. eventual dacă ar fi optat pentru exercitarea acestui drept al pacientului. Lamas Meilan.”. Dintre aceste excepţii ne interesează mai mult cea prev. “dreptul de a alege liber dintre opţiunile pe care le-a prezentat medicul responsabil de cazul său.04. fiind necesar consimţământul pacientului. până la cele mai moderne. analizat pretinde ca cererea pacientului să fie expresă. cum ar fi tradiţionala scriere olografă. în prealabil şi în scris. bineînţeles. Antonio. b care permite exercitarea acestui drept al pacientului de către un membru al familiei. Legiuitorul ar fi putut găsi o soluţie mai bună. ceea ce ar fi conferit o mai mare securitate juridică şi mai multe garanţii pentru pacient decât decizia unui membru de familie îndepărtat 40 . c) când urgenţa nu permite întârzieri datorită riscului unor leziuni ireversibile sau a morţii. etc. nu trebuie să înţelegem că nu există consimţământ dacă nu există un înscris constatator. despre un drept de a trata (medical) fără voia pacientului. o bandă magnetofonică sau video. de orice grad. în caz de imposibilitate de a fi exercitat de către titular. Pontevedra. acest drept va corespunde familiei sau persoanei alese de catre pacient.Suicid. Legea nr 14 din 25. în cazul martorilor lui Iehova): “nu se poate vorbi.1986. cum ar fi înregistrările audio sau video. pe lângă faptul că nu ţine cont de obligaţia de garant a medicului. uniformă si convingătoare. doctrinar se susţine vehement şi valabilitatea unei cereri prezumate în cazul bolnavilor care nu mai pot consimţi (şi.1986. 1999. pe motive ideologice. BOE 101/29. unele tratamente medicale (spre exemplu. 1999. pag 55 este de părere că “(…) în ciuda importanţei probatorii pe care o prezintă formalitatea scrisului. verbal sau în scris49. acest drept însă nu poate constitui regula în relaţia 49 Nu se cere ca cererea să fie făcută în scris.04.

52 Gomez Rivero . recomandă. nici măcar un consimţământ prezumat. viaţă care poate fi insuportabil de degradantă. fără a putea da loc celei mai mici indoieli. 41 .) nu ar mai avea şanse de viaţă. prin definiţtie. nu avem un consimiţământ al subiectului pasiv. Valencia. în care. Ponderarea gravităţii circumstanţelor concurente poate duce la situaţii de conflict de interese între continuitatea vieţii şi calitatea acesteia. Testamentul vital S-a ridicat problema dacă consimţământul trebuie să fie actual.. din orice motiv (boală gravă ireversibilă. iar dorinţa de a fi eutanasiat să fi apărut în urma unei deliberări serioase şi nu ca urmare a unor stări de spirit temporare pe care o poate suferi pacientul) şi inechivocă (formulată în termeni clari şi precişi. O menţiune aparte trebuie adusă cu privire la aşa-numita eutanasie precoce. iar voinţa acestuia trebuie să se fi format în mod liber. 41/14. Gomez Rivero52.53 ”Testamentul vital” este o declaraţie scrisă în care persoana cu deplină capacitate juridică cere să nu i se prelungească viaţa artificial dacă. 2003.11. fără a fi viciată. eutanasia aplicată nou-născutului care suferă grave deficienţe fizice sau psihice. şi prin urmare nu putem prezuma refuzul pacientului de a fi tratat. publicată în BOE 274/15.2002.pacient-medic.11. confuzii sau ambiguităţi în ceea ce priveşte voinţa reală a persoanei) cu privire la dorinţa de a muri.2002. trebuie să prezumăm că pacientul doreşte să îi fie salvată viaţa. accident. Consimţământul trebuie să fie dat în cunoştinţă de cauză.La responsabilidad penal del medico. invocarea stării de necesitate.. subiectul trebuie să fie bine informat asupra gravităţii şi prognosticului bolii. adică dacă ar avea sau nu valoare în ceea ce priveşte eutanasia voinţa manifestată expres în cadrul declaraţiei cunoscute sub numele de “testament vital”. pentru astfel de cazuri. Cererea mai trebuie să fie serioasă (adică să fie vorba despre o cerere definitivă. din contră. pg 542 şi următoarele “testamentul vital” este reglementat de Legea Cadru nr. lege 53 care reglementează autonomia pacientului şi drepturile şi obligaţiile în materie de informaţie şi documentaţie clinică.

se pot ivi probleme în legătură cu consimţământul a priori astfel încât această teorie nu este uşor de admis în primul rând pentru că. Totuşi. în ipoteza în care subiectul este inconştient. dacă ne aflam în situaţia cooperării necesare executive la fapta altuia. În 42 . Astfel.Subiectul poate. să delege decizia fie medicului. nu putem presupune ca această voinţă persistă. În consecinţă. care să îi înţeleagă cât mai bine dorinţele. acesta trebuie semnat de catre “testator” fie în faţa unui notar. practic modificăm structura articolului 143 C. În principiu. cel care decide săvârşirea sau nu a faptei este pacientul. fie familiei sau unui terţ pentru cazul în care subiectul este lipsit de capacitate juridică. de asemenea. şi asta până în ultimul moment al executării actelor. pacientul inconştient nu are o astfel de capacitate de a controla desfăşurarea acţiunii. în ciuda faptului că decizia manifestată prin intermediul “testamentul vital” poate fi expresă şi serioasă. şi nu în situaţia autoratului. o astfel de voinţă nu mai este inechivocă. fie în faţa a doi martori (care să nu facă parte din familie sau dintre persoanele care ar putea avea de câştigat din moartea persoanei în cauză). Pentru ca testamentului vital să i se recunoască valabilitatea. pen. În testamentul vital se poate numi un reprezentant care să îi substituie voinţa. spaniol. O altă critică a acestei teorii: dacă admitem faptul că nu este necesar ca acest consimţământ-cerere să fie actual. Opinia majoritară în doctrină este favorabilă manifestării voinţei pacientului prin “testamentul vital” datorită faptului că dispoziţiile legale permit fundamentarea cazurilor în care se acţionează asupra victimei inconştiente la momentul respectiv dacă aceasta şi-a exprimat dorinţa de a muri prin intermediul “testamentului vital” şi dacă. valorile şi motivele personale care stau la baza deciziilor asupra sfârşitului vieţii. astfel încât acesta ar putea oricând să se razgândească şi să renunţe la săvârşirea faptei. care să lupte pentru îndeplinirea instrucţiunilor lăsate în testamentul vital. şi. bineînţeles. această dorinţa persistă. ea nu este actuală. În mod logic. acest refuz la tratamentul medical este eficace dacă consimţământul nu a fost viciat.

ani?). ori se încalcă regulile de valabilitate ale consimţământului. pacientul în cauză ar putea trăi (şi nu supravieţui. luni. Aceste testamente vitale au apărut ca şi un instrument prin care CDF 54 promovează acceptarea eutanasiei: pentru publicul care încă nu acceptă această idee. multe cazuri de cancer). Să analizăm această armă periculoasă pentru legalizarea eutanasiei: “dacă voi suferi de o boală incurabilă şi ireversibilă…”. dacă acceptam teoria expusă mai sus. “dreptul” de a alege cum. lipsindu-ne de cerinţa actualităţii consimţământului. Acest lucru însă nu împiedică validitatea “testamentului vital” în cazul eutanasiei pasive (nesupunerea sau neprelungirea unui tratament în scopul menţinerii sau prelungirii iraţionale a vieţii persoanei sau în cazul aplicării unei terapii care indirect ar putea cauza moartea) datorită irelevanţei penale a acestui comportament care este în conformitate cu “lex artis”. în primă fază. 54 Concern for the Dying 43 . aceste “testamente” le-ar putea schimba. unde şi când să mori. acceptânduse.problemă de interpretare care se refera la “calitatea vieţii”) mulţi ani de la data diagnosticării (spre pildă. din moment ce terţul devine autor! În concluzie.consecinţă. unei stări depresive sau altor forme de incapacitate uşoară şi temporară.4 în cazul eutanasiei directe consimţite dacă nu există o cerere expresă. “…şi dacă nu sunt capabil să decid asupra tratamentului medical…” – nefiind date criteriile pentru a interpreta expresia “nu sunt capabil” ne intrebăm dacă se va putea invoca o senilitate uşoară. serioasă. 143. pas cu pas.chiar dacă multe dintre aceste boli cauzează moartea. inechivocă. sau incapacitatea de a lua decizii datorită unei traume temporare. ori se modifica structura cooperarii necesare executive şi calificăm fapta ca omor consimţit sau la cerere. părerile. nu se poate aplica art. şi în acelaşi timp actuală şi prezentă pe toată durata acţiuniilor întreprinse. săptămâni. “…care mi-ar cauza moartea într-un interval de timp relativ scurt…” – este o expresie care poate fi interpretată subiectiv (zile.

într-o singură zi de spitalizare. acesta ar putea considera ca şi tratament extraordinar ceea ce pacientul consideră un tratament ordinar (până şi alimentele. necunoscându-l pe pacient. fiind declaraţii cu un conţinut ambiguu şi definiţii vagi. în consecinţă nu va putea interpreta corect această declaraţie) sau. expres şi inechivoc al pacientului în momentul eutanasiei însă documentul este semnat. nu ar dori să îşi reconsidere poziţia ? Elena Íñigo Corroza. în deplinatatea facultăţilor mintale. stabileşte să i se pună capăt zilelor în cazul în care ar ajunge să sufere o boală ireversibilă. şi prin urmare va retrage sau va înceta administrarea tratamentului medical-. este posibil ca acelaşi pacient să fie tratat de mai multi doctori -în acest caz oricare dintre doctori ar putea decide că pacientul nu este capabil să ia decizii. dacă este vorba despre un medic pro-eutanasie. cine ne asigură că. în consecinţa să înceteze sau să nu dispună administrarea acestora. de obicei. imprecise sau pur şi simplu pro-eutanasie sunt o armă periculoasă împotriva vieţii.“…îi cer doctorului care mă tratează” – doctorul care „mă tratează” poate fi un doctor care. apa. La momentul 44 . antibioticele în cazul infecţiilor sunt mijloace care amâna procesul morţii) şi. În urma acestei scurte analize concluzionăm că aceste testamente vitale. astfel. “… să nu îmi administreze şi/sau să înceteze administrarea tratamentelor care nu fac decât să îmi amâne moartea şi care nu sunt necesare pentru confortul sau pentru alinarea durerilor mele.” – este fraza poate cea mai periculoasă din acest testament vital pentru acelaşi motiv: nu există criterii de interpretare: termenul “tratament” defineşte orice procedeu sau îngrijire medicală administrată de către medic. nu are cum să cunoască adevaratele dorinţe (şi. Să presupunem că cineva. odată ajuns în această boală şi. profesoară de Drept Penal la Universitatea din Navarra susţine că testamentul vital nu poate fi validat în cazul de faţa pentru că “se solicită un consimţământ serios. într-o stare de inconştienţă. în alte circumstanţe. prin urmare nu se distinge între tratamentele extraordinare şi cele ordinare şi.

htm Fibla Carla. “cu o mai mare sau mai mică interpretare a legii se poate valida orice caz (de eutanasie)”. la fel de problematică. nu trebuie în nici un caz să se converteasca într-un călău.adevărului pacientul şi-ar putea schimba parerea. potrivit altor păreri. Cadiz 1990. medicul nu va avea alte opţiuni decât fie alinarea durerilor cu riscul morţii. medicul nu trebuie niciodată să işi compromită profesia prin decizia de a omorâ. pag 78-79-“Pentru sectorul conservator din Sănătate.-într-o viitoare lege ar trebui detaliat acest subiect şi explicat dacă ne aflam sau nu în faţa unei eutanasii. 26. care nu işi pot manifesta astfel consimţământul. Viqueira Turnez. menţinându-se astfel durerile. de exemplu) care ar conferi a mai mare securitate juridică şi mai multe garanţii decât alte persoane (membrii de familie. Francisco. Folosirea sedativelor şi a altor medicamente analgezice în cazul bolilor terminale este conform tratamentului medical şi nu prezintă relevanţa penală în primul rând pentru că este în conformitate cu “lex artis” medicală (însă este necesar consimţământul pacientului. deciziile lor neavând de ce să fie arbitrare (aceşti experţi ar lucra în conformitate cu directive clare. cum ar fi juriştii. şi care nu au încheiat un testament vital. că. luarea deciziei asupra acţiunii ar putea reveni unei comisii de experţi şi specialişti în medicină (sau.“trebuie adăugat că în acest subiect este crucială atitudinea clasei medicale. înainte de a lua o decizie. Jose Manuel. când este posibil). de specialişti din alte domenii. nici nu trebuie să se demedicalizeze.muertedigna.”55 Acelaşi autor consideră. unei comisii de etică compusă.org/textos/euta625.56 55 56 http://www. Garcia Gil. pe lângă medici. ambele acţiuni fiind însă atipice. de a recurge la o comisie 45 . prieteni…) care ar putea decide în locul pacientului. însă nu vor putea “să se ascundă după ea”).Agustin – Entre los limites personales y penales de la eutanasia. Medicii trebuie să fie garanţia că nu se produc abuzuri. referindu-se la toate aspectele eutanasiei. ar putea sa asculte părerea familiei. Rămâne posibilitatea. fiind supuşi unui control. Pentru că subiectul nu poate. fie inactivitatea. Paniker Salvador şi alţii – “Tiempo para vivir. În cazul în care nu este posibilă obţinerea consimţământului datorită suferinţelor pacientului. pentru că aceşti experti pot cunoaşte şi înţelege mai bine situaţia medicală a pacientului şi în acelaşi timp ar putea fi obiectivi.în mod excepţional. În cazul bolnavilor în fază terminală aflaţi în situaţii de inconştienţa ireversibilă. Consideraciones acerca de la eutanasia” pag.” Cabello Mohedado. (…)Nici familia nu pare a fi potrivită pentru a decide moartea sau viaţa pacientului. tiempo para morir. Servicio de Publicaciones de la Universidad de Cadiz.

Această redactare a textului de lege a fost interpretată ca şi o sancţionare a eutanasiei active directe. cooperarea activă cu acte necesare şi directe constituie un comportament de colaborare imprescriptibilă. “a provoca” moartea eutanasiatică presupune realizarea unor acte executive îndreptate. exclude acele cazuri în care activităţile nu sunt desfăşurate în scopul producerii morţii. financiare sau familiale? Rugăminţile acestor pacienţi care uneori solicită moartea nu trebuie înţelese ca şi expresie a unei adevărate voinţe de eutanasiere. să delibereze şi să îşi exprime voinţa conştient şi liber? Apare de asemenea şi problema instigarii: cum putem ştii că voinţa pacientului nu a fost obiectul unor presiuni externe. cu acte necesare şi directe la moartea altei persoane” Eutanasia este definită ca şi comportamentul de a “provoca sau coopera activ cu acte necesare şi directe la moartea altei persoane”. “Va provoca sau va coopera activ. însărcinată cu rezolvarea continuitaţii vieţii bolnavului terminal. distincţia făcând-o faptul că pacientul nu are şi respectiv are posibilitatea de a oprii în orice moment producerea rezultatului. şi se aplică atât în cazul cooperării cât şi în cazul provocării morţii. acestea sunt de obicei cereri de ajutor. angoasa şi depresiile restrâng autonomia acestuia. în termenii cooperării necesare. spre producerea morţii. Un pacient slăbit din cauza suferinţelor este capabil să îşi analizeze propria situaţie. asistenţă şi afecţiune. economice. cu îndeplinirea celorlalte condiţii. în mod direct. rămânând în afara acestui art. chiar dacă ar putea favoriza acest rezultat (aşa cum este cazul eutanasiei active indirecte). Astfel. Este. excesiv să ne pronunţăm în privinţa cui decide şi cui execută decizia de a nu continua existenţa unui muribund” 46 . celelalte cazuri de eutanasie. per a contrario. Utilizarea unor proceduri în scopul cauzării morţii sau a cooperării la atingerea aceluiaşi scop.. în sfârşit.Putem spune că voinţa bolnavului care solicită eutanasia este un exemplu de ”consimţământ viciat”: condiţiile suferinţei. cu intenţie. Caracterul activ şi cel direct rezultă clar din redactarea articolului.

pen. se acţionează cu intenţie eventuală şi nu cu intenţie directă. dacă vreţi. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul eutanasiei pasive: textul legii pretinde ca participarea terţului la moartea pacientului să constea într-o acţiune. nu vor fi intrunite elementele necesare pentru a ne afla în faţa unui omor comisiv prin omisiune.Astfel. spaniol). atât pentru faptul că nu există nici o persoană aflată într-o situaţie disperată (care să aibă nevoie de ajutor şi să solicite acest lucru) cât şi pentru faptul că nu este posibilă acordarea nici unui ajutor (sau. şi anume acte necesare şi directe. este exclusă tipicitatea eutanasiei active indirecte datorită neîntrunirii în acest caz a tuturor elementelor constitutive ale eutanasie. În acest caz însă apare o altă problemă care se impune a fi analizată: posibila tipicitate a acestui comportament în relaţie cu omorul prin omisiune sau cu omiterea obligaţiei de ajutor. s-a ridicat însă problema posibilei 47 . în plus. Tot aşa. Dezvoltarea ştiinţei şi a tehnicii medicale permit astăzi menţinerea şi prelungirea artificială a vieţii incredibil de mult. Faptul că bolnavul nu îşi poate manifesta voinţa nu este un motiv pentru a ne constrânge să folosim iraţional aceste posibilităţi medicale pentru că în acest caz ne-am afla într-adevăr în faţa unui caz de tratamente inumane şi degradante administrate pacientului. nu este posibilă nici o acţiune salvatoare eficace). Aşa cum am arătat mai sus. În aceste condiţii. 195 şi 196 C.. în cazul eutanasiei active indirecte. conform demnităţii umane. medicul nu va răspunde penal pentru omiterea obligaţiei de a acorda ajutor (art. datorită faptului că nu putem impune doctorului obligaţia legală de a acţiona. dreptul la o moarte naturală subzistă şi atunci când bolnavul incurabil nu îşi poate manifesta voinţa. în acest caz singurul ajutor ar fi acela de a ajuta pacientul să aibă o “moarte demnă” şi nu prelungirea iraţională. eutanasia pasivă care constă în omiterea tratamentelor extraordinare în scopul prelungirii iraţionale a vieţii este exclusă din domeniul de aplicare al acestui art. inutilă şi degradantă a vieţii celui aflat în stare de agonie. Aflându-ne în faţa unei inacţiuni sau a neprelungirii tratamentului medical administrat bolnavilor incurabili şi inconştienti aflaţi în faza terminală.

acţiunea de a deconecta aparatele care îl menţin artificial în viaţă pe pacient. acţiunea desfăşurată în aceste situaţii nu întruneşte toate cerinţele necesare pentru a i se putea imputa obiectiv moartea persoanei. nu decuplarea aparatelor care îl menţin artificial în viaţă pe pacient ci imposibilitatea acestei vieţi de a fi independentă). În aceste cazuri se acceptă realitatea morţii iminente şi lasă ca boala sau trauma trupească să-şi urmeze cursul natural. trebuie calificată din punct de vedere juridic ca aparţinând conceptului de a nu prelungi viaţa 57. într-o acţiune cum ar fi. dar care constă. chiar dacă acest lucru constă într-o acţiune care. în timp ce în ipoteza povocării morţii pacientului ar fi incluse şi procedeele indirecte constând în tratarea paliativă a dureri care provoacă moartea. în al doilea rând. 2003. Relativ la eutanasia activă indirectă s-a mai formulat o opinie de către doctrină: caracterul direct al actelor eutanasiatice este cerut numai în cazul cooperării. în al treilea rând. şi . ar fi forţată o diferenţiere între comportamentele care nu prelungesc viaţa prin omiterea acordării unui tratament şi între acele comportamente care nu menţin în viaţă persoana prin întreruperea mijloacelor de care depinde această viaţă. de exemplu. pg 542 şi următoarele. acolo unde îngrijirea medicală nu mai poate reda sănătatea.La responsabilidad penal del medico. Valencia. viaţa independentă reprezentând obiectul juridic protejat de către articolul analizat. Potrivit aprecierilor medicale.relevanţe penale a comportamentului realizat în acelaşi scop. sau când el este conştient. oprirea sau retragerea tuburilor de hidratare şi hrănire artificială poate fi considerată o opţiune morală doar când pacientul este într-o stare de comă ireversibilă. la fel cum nu mareşte riscul producerii acestui rezultat (cauza morţii este. acela de a nu prelungi iraţional viaţa pacientului. Chiar şi din acest punct de vedere trebuie menţinută impunitatea 57 Gomez Rivero . în definitiv. în orice caz. Aceste îndoieli asupra impunibilităţii acestor cazuri trebuie respinse din mai multe motive: în primul rând. 48 . deşi se află evident în ultimele faze ale procesului morţii şi cere repetat ca hrana şi lichidul să fie oprite. viaţa menţinută artificial şi mecanic nu poate fi considerată ca şi viaţa independentă.

ambele având ca şi premisă existenţa unei boli grave: această boală fie provoacă indubitabil moartea pacientului. “Ar suferi o boala gravă care i-ar provoca indubitabil moartea sau care i-ar provoca suferinţe grave. conflict soluţionat în favoarea licităţii intervenţiei medicale. Parte Especial. fie îi provoacă suferinţe grave. o lege în alb. Art. Problema în cazul bolilor grave care nu se află într-o fază terminală: dacă aceste procedee indirecte îşi au aportul la cauzarea morţii. Nu este vorba despre o lege-cadru. nu exista nici o normă care să o completeze însă doctrina este de părere că expresia “boală gravă” trebuie înţeleasă lato sensu: în acest concept trebuie incluse nu numai bolile patologice ci şi problemele de sănătate derivate din orice traumatism (ex. 20. permanente şi dificil de suportat. 143 C. fiind necesară recurgerea la experţii în medicină pentru a determina ceea ce trebuie să înţelegem prin expresii ca “boală gravă”.eutanasiei active indirecte când este vorba despre un bolnav în faza terminală pentru că aceste tratamente paliative nu măresc riscul unei morţi deja apropiate într-o masură suficientă pentru a se putea imputa obiectiv moartea pacientului. ceea ce determină o anumită insecuritate juridică. În concluzie. permanente şi dificil de suportat” În acest caz legea penală nu este suficient de clară. Pentru aceste cazuri. sau boală care ar “provoca indubitabil moartea”. vol.). un accident). Diez Ripolles 58 consideră că ne aflam în faţa unui conflict între obligaţia de a salva viaţa şi cea de a garanta o viaţa demnă (art. spaniol prevede două ipoteze. permanente şi difícil de suportat”. 58 Diez Ripolles în Diez Ripolles şi Garcia Martin – Comentarios al Codigo Penal. “suferinţe grave. I.7 Codul pen. pen. pag 241 49 . nu se mai poate invoca argumentul absenţei imputării obiective. numai cooperarea necesară şi cea necesară executivă manifestate printr-o acţiune directă în scopul producerii morţii pacientului vor fi relevante din punctul de vedere al dreptului penal.

Ambele cereri au fost respinse (cea de-a doua pentru vicii de procedură). Expresia “suferinţe grave. suferind de 26 de ani de tetraplegie ireversibilă. ulterior adresându-se şi CEDO. face această situaţie insuportabilă. Ramon Sampedro. permanente şi dificil de suportat”). sprijinit de Asociaţia “Dreptul de a muri cu demnitate” prezidată de filosoful Salvador Paniker. permanente şi dificil de suportat” reprezintă “situaţia în care se află o persoană care suferă de o boală. ne trimite la cazul “Ramon Sampedro” care. se includ şi situaţii ca şi leziunile sau incapacităţile incurabile. fiind important din punct de vedere social. într-un termen relativ scurt şi relativ determinat” (totuşi. cu siguranţă sau cu o mare probabilitate. din punct de vedere subiectiv. Această interpretare este posibilă şi 59 Grupul de Studii a Politicii Criminale . o incapacitate sau o leziune cu privire la care. conform actualelor cunoştinţe medicale. interpretănd lato sensu conceptul de “boală”. 1993. Observăm din definiţiile elaborate de către Grupul de Studii a Politicii Criminale că. sau o mare probabilitate. pentru cel afectat” (Grupul de Studii a Politicii Criminale). conform definiţiei elaborate de către Grupul de Studii a Politicii Criminale59 “acea situaţie în care se găseşte o persoană care. cum ar fi situaţia de disconfort fizic sau psihic care. nu prezintă o importanţă majoră faptul că rezultatul morţii se va petrece într-un termen relativ scurt. Faptul că această interpretare extinctivă include şi suferinţele psihice. ca şi consecinţă a unei leziuni sau a unei boli. nu există posibilităţi de vindecare şi există certitudinea. fie este cunoscut faptul că boala respectivă îi va provoca moartea. p 21 50 . nu se putea bucura de viaţă. suferă. cea privitoare la “suferinţe grave. fapt care provoacă grave suferinţe (fizice sau psihice!) dificil de suportat. conform cunoştinţelor medicale.Prin expresia “boală gravă care i-ar produce indubitabil moartea” se înţelege. că vor persista pe tot parcursul vieţii acelei persoane. a adresat instanţelor spaniole o cerere solicitând eutanasia. pentru că în cazurile îndoielnice s-ar putea recurge la cea dea doua ipoteză. a fost primul spaniol care.O alternativă la tratamentul juridic al disponibilităţii asupra propriei vieţi. de o afecţiune incurabilă şi fie poate fi calificat ca şi bolnav în fază terminală (sau bolnav incurabil).

1929. profesor de medicină legală 63: “nu cred în suferinţe insuportabile căci durerile ni se dau în funcţie de capacitatea 60 61 62 Valle Muniz – Comentarii la Noul Cod Penal. consideraţii care ne îndeamnă să nu reducem situaţiile de eutanasie la limitele unui concept de boală excesiv restrâns. nr 143. etc). În aprecierea acestor caractere.62 Acelaşi raţionament în cazul "stării vegetative permanente": nu avem certitudinea că pacientul nu se va recupera. în termenii adoptaţi de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii61. Thomson-Aranzadi.chiar necesară dacă definim “boala” ca şi o lipsă a sănătăţii. sănătate înţeleasă ca şi “situaţie de confort fizic. Pe de altă parte. însă zilnic se fac progrese în acest domeniu. să provoace moartea pacientului în scurt timp sau să îi provoace suferinţe insuportabile. considerăm. S-a vazut până acum că ceea ce pare incurabil cu un tratament se poate vindeca prin alte mijloace. págs. Chiar dacă acceptăm că aceste riscuri pot fi îndepărtate prin înfinţarea unei comisii speciale care să pună diagnosticul. dreptul la demnitate şi dreptul de a nu fi supus la tratamente degradante. 151 şi 169 51 .Consimţământul în leziuni. ea ar trebui să fie incurabilă şi ireversibilă. în opinia doctrinei spaniole. Cu privire la caracterul insuportabil al durerilor provocate de boala de care suferă pacientul.El derecho a morir sin dolor. diabetul. Madrid. Note de politică Criminală. sifilisul. 147/8. în principal. pg 707 Berdugo. pag 212 S-au inregistrat sute de cazuri în care medicii au crezut că pacienţii sunt în stare de “comă ireversibilă” şi care ulterior şi-au revenit şi şi-au reluat viaţa 63 Ricardo Royo Villanueva. Trebuie să recunoaştem că atât cunoştinţele cât şi capacităţile medicale de azi sunt limitate. mental şi social”60. considerăm că există un alt obstacol: caracterul neabsolut al incurabilităţii şi al irevesibilităţii. turbarea. iată ce spune Ricardo Royo Villanueva. tuberculoza. ceea ce ieri era incurabil. 2005. Boala de care suferă pacientul ar fi o condiţie a aplicării eutanasiei. acest înţeles amplu al conceptului de boală este posibil dacă luăm în considerare fundamentul disponibilităţii asupra propriei vieţi în relaţia dintre acest drept. Edit. că pot interveni erori în diagnosticare –errare humanum est. profesor de medicină legală . suferinţe insuportabile care ar trebui să justifice eutanasia. Aguilar. poate fi vindecat azi sau mâine (spre pildă.

rezistenţei noastre. Ar fi fost mai prudent configurarea unui delict special în care să întâlnim calitatea de medic (sau personalul medical) ca şi o condiţie pentru aplicarea acestui art.” În momentul în care ne pronunţăm în favoarea sau în contra eutanasiei trebuie să avem în vedere toate aceste aspecte: eutanasia este ireversibilă. În orice caz. mai ales din moment ce putem întâlni aceste ipoteze şi în afara spaţiului medical. după cum este vorba despre un profesionist (medic) sau altă persoană fără nici o cunoştinţă medicală. prezintă relevanţă în interpretarea distinctă a posibilelor erori asupra condiţiilor vitale reale. Condiţiile speciale de garanţie care ar trebui să se aplice acestor situaţii ar fi impus restrângerea cercului subiecţilor activi la personalul medical competent. legiuitorul ar trebui să dezvolte sau să completeze acest art. faptul că Codul Penal nu a limitat aplicarea acestui privilegiu al sancţionării situaţiilor eutanasiatice membrilor profesiei medicale. iar dacă nu am exclus posibilitatea existenţei vreunei erori ca şi cele menţionate mai sus. După parerea noastră. măcar obligativitatea existenţei unor adeverinţe sau certificate medicale sau ştiinţifice şi bineînţeles personalul competent pentru eliberarea acestora. legiuitorul ar fi trebuit să prevadă mai multe garanţii. chiar dacă unele 52 . scopul medicinei nu este acesta. din momentul în care o durere este insuportabilă (cum nu o mai putem suporta) am încetat să mai trăim. nu trebuie recurs la eutanasie. De lege lata. Aşa cum am văzut în Codurile Deontologice. medicii nu trebuie să provoace niciodată moartea. din moment ce legea nu cere expres o anumită calitate: poate fi medic specialist sau un terţ. Nedeterminarea subiectului activ Se consideră că subiectul activ poate fi oricine. deşi în acest caz executantul ar avea nevoie de un certificat medical care să ateste starea bolnavului. prevăzând. şi medicul ar avea nevoie de certificarea altor medici. extinzându-o oricărei persoane. şi. dacă nu exigibilitatea calităţii speciale de medic pentru subiectul activ.

ci ar fi o condiţie obiectivă a punibilitătii. pen. 376. adică să fie săvârşită pentru ca pacientul în cauză să nu mai sufere inutil. În caz contrar. 1. numită şi intenţie specială.legi ar permite acest lucru sau chiar dacă pacientul ar solicita-o. cazurile în care sunt realizate actele executive fără a se produce moartea. în special persoanele grav bolnave.“intenţia calificată. indispensabilă pentru aplicarea sancţiunii. pag. Streteanu .3. de milă. Principala critică a acestei teorii este acea potrivit căreia. 2. considerăm că societatea.Drept penal. edit. ar mai fi de făcut o precizare : ne aflăm in faţa unei intenţii calificate64. acest delict nu se consumă dacă nu se produce moartea. vol. Cu privire la latura subiectivă.4 C. 143. admiterea faptului că moartea este o condiţie obiectivă a punibilităţii ar duce la concluzia că aceasta nu ar trebui să fie comisă cu intenţie de către cel responsabil. dacă nu acceptam această teorie şi privim moartea persoanei ca şi rezultat al delictului. posibilitatea suspendării executării pedepsei cu închisoarea 64 Florin. Sancţionarea eutanasiei. însă acest lucru nu exclude posibilitatea sancţionării tentativei. Dacă moartea ar fi o condiţie obiectivă a punibilităţii. Rosetti 2003 . ar fi impunibile. în cazul art. Printre elementele constitutive ale acestui delict se numără şi scopul special al infracţiunii: chiar dacă textul de lege un prevede expres. 143.4 trebuie să fie animată de compasiune. este acea formă a intenţiei directe caracterizate de prevederea în norma de incriminare a unui scop special” 53 . Tentativa. Din contră. Partea generală. ar putea să îşi piardă încrederea în personalul medical din moment ce medicul joacă rolul unui “călău”. este unanim acceptat că fapta prevăzută la art.2. spaniol Redactarea actualului Cod penal spaniol a exclus teoriile existente în doctrină potrivit cărora moartea persoanei în cauză nu ar fi rezultatul infracţiunii.

dacă pedeapsa aplicată în cauză este mai mică de un an. pentru ca mai apoi să apară discuţia privind întâietatea dreptului la libertate asupra dreptului la viaţă. aceasta va putea fi substituită cu pedeapsa arestului pentru sfârşitul săptămânii (fiecare săptămână de închisoare se va substitui cu două aresturi de sfârşit de săptămână) sau cu pedeapsa amenzii (fiecare zi de închisoare se va înlocui cu două cote-amendă. 88 C. pen. adică a pedepselor prevăzute pentru cazurile de cooperare necesară neexecutivă şi respectiv de cooperare necesară executivă la sinuciderea altei persoane. spaniol. aşa cum am arătat mai sus. spaniol. ceea ce ne înseamnă că comportamentele analizate aici sunt. 54 . de alin 2 şi 3 al aceluiaşi art.. CAPITOLUL III – EUTANASIA ÎN DREPTUL ROMÂN La fel ca şi în alte sisteme de drept.Sancţiunea impusă în cazul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. Fără îndoială. 143. datorită faptului că cuantumul pedepsei este inferior pragului de doi ani. 80 C. art. paralele celor prev. pen. suspendarea executării pedepsei privative de libertate conf.4 este inferioară cu 1 sau 2 grade pedepselor prevăzute de alin 2 şi 3 al aceluiaşi art. în principiu. şi de la un an şi şase luni la şase ani pentru cel de al doilea caz (cooperarea necesară executivă). Mai mult. pentru primul caz (cooperare necesară). Conform regulilor de determinare a pedepsei aplicabile în dreptul spaniol. ceea ce este important de subliniat este faptul că ne aflăm în faţa unei pedepse care permite. problema tratată are la bază caracterul disponibil sau indisponibil asupra dreptului la viaţă. în anumite cazuri. judecătorul va putea impune o pedeapsă de la şase luni la doi ani. acestea fiind determinate în funcţie de patrimoniul inculpatului) conf. art.

nu se poate susţine că îi este permis individului ceea ce Statul şi-a interzis. argumentând cu existenţa unor atingeri licite ale acestuia70. existenţa pedepsei cu moartea -considerăm că. esenţială sau fundamentală a fiinţei umane.Doctrina de drept constituţional consideră dreptul la viaţă unul absolut şi indisponibil : „dreptul la viaţă este cel mai natural drept al omului” 65. arestarea legală şi prevenirea evadării unei persoane deţinută în mod legal. 200 Nicolae Pavel. fiind „cel dintâi şi cel mai firesc fiinţei umane” 66 şi totodată că „viaţa este valoarea supremă. Totuşi. pag. în aceeaşi lucrare se opinează că „Viaţa unei persoane nu interesează doar pe aceasta. Deleanu. edit. Drept constituţional şi instituţii politice. ci este o valoare care interesează statul şi societatea în ansamblul ei datorită 55 . Dreptul nr. edit.raduchirita. în timp ce libertăţile sunt atribute ce aparţin persoanei umane pe care ea poate decide în mod liber dacă să şi le exercite sau nu”. şi faptul că nu există un drept de a muri. consideraţii teoretice referitoare la dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică. Constantin Bulai consideră de asemenea că viaţa fiinţei umane este o “valoare supremă în relaţiile sociale a căror desfăşurare normală nu poate fi concepută fără apărarea dreptului fundamental al omului la viaţă. din moment ce România 5/2003. Luminalex. http://www. izvorul sau sursa tuturor celorlalte drepturi fundamentale”67. Acelaşi autor.71 65 66 67 Ion.pdf în acest sens este invocat. cu toate că textul constituţional prevede existenţa dreptului la viaţă (art. în al doilea rând sunt invocate alte situaţii în care este permisă atigerea dreptului la viaţă: „apărarea contra unei violenţe ilegale. Acest drept are caracter absolut. edit Europa Nova. Trei. Constantin Bulai. Bucureşti 1996. Constantin Mitrache – Instituţii de drept penal.. 22). Drept constituţional şi instituţii politice. în principal. Chiriţă . reprimarea unei revolte sau insurecţii” -în aceste cazuri însă. după ce în introducerea articolului „Dreptul constituţional la viaţă şi dreptul penal” 69 admite faptul că „dreptul primordial al oricărei persoane este acela de a exista”. aşa cum se întâmplă în cazul libertăţilor. Moraru Stănescu. pag 38 68 pag 280 69 70 a abolit această pedeapsă. ridică următoarea problemă: protecţia pe care statul o acordă vieţii este un drept sau o libertate. Avram Filipas. Bucureşti 2001.ro/articole/viata. Bucureşti 2001. în cuprinsul aceleiaşi lucrări afirmă că dreptul la viaţă nu este unul absolut.”68 Există în doctrina română şi păreri contrare: Radu Chiriţă. pag 78 I.Dreptul constituţional la viaţă şi dreptul penal. Radu. recursul la forţă este licit doar dacă este absolut necesar pentru a se menţine ordinea de drept şi doar pentru că o asemenea conduită este necesară pentru apărarea ordinii de drept 71 în ideea că drepturile sunt „acele interese protejate la care persoana căreia îi aparţin nu poate renunţa.

312.importanţa obiectului juridic al infracţiunii constituie un criteriu în stabilirea limitelor legale de pedeapsă. edit. edit. Streteanu . aşa cum observă prof.” 72 73 Ioana. infracţiunile contra persoanei sunt aşezate. precum şi criteriul de ordonare a infracţiunilor în partea specială a Codului penal. economice şi familiale pe care le implică. 1 alin 3 prevede că „demnitatea omului. Rosetti 2003 pag 311. implicaţiilor deosebite sociale. Alexandru Boroi74. cap. Bucuresti 1999. libera dezvoltare a personalităţii umane (. infracţiunile contra vieţii sunt tratate primele. faptul că dreptul la viaţă primează asupra celorlalte drepturi ale individului.. vol.) reprezintă valori supreme. în consecinţă vom face o scurtă trecere în revistă a unor aspecte şi particularităţi aplicabile în dreptul român. pe parcursul prezentei lucrări. nu întâmplător. pag 1. Principii generale.Drepturile şi libertăţile fundamentale.O altă problemă discutată este „încercarea de a concilia protecţia vieţii cu respectul dorinţei pacientului de a muri cu demnitate” precum şi cu dreptul persoanei la libertate. pe când în cadrul infracţiunilor contra libertăţii persoanei. Considerăm că am arătat. Cluj-Napoca. cu toate că în cuprinsul Constituţiei. 82 Florin. Infracţiuni contra vieţii. la Titlul I.Drepturile. cu dreptul de a nu fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.. 74 Alexandru Boroi.Drept penal. familială şi privată sau libertatea conştiinţei. 1. 2005. în această categorie. O altă dovadă a faptului că legiuitorul român a considerat dreptul la viaţă mai important decât celelalte drepturi este cuantumul pedepsei aplicabile73: în cazul infracţiunilor împotriva vieţii este prevăzută pedeapsa închisorii până la 25 de ani. 56 . art. II . Şi în Codul penal român. fiind firesc ca legea penală să acorde cea mai mare însemnătate ocrotirii vieţii omului. drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Accent.. şi sunt garantate” iar dreptul la viaţă este proclamat doar în Titlul II . art. pedeapsa maximă ajunge la 25 de ani numai dacă a dus la moartea persoanei. edit. fără a insista. Partea generală. libertăţile şi îndatoririle fundamentale. All Beck. 22. Vasiu Drept penal partea specială. 72 Motivul care stă la baza acestei alegeri a legiuitorului este importanţa pe care o acordă legiuitorul vieţii. cu dreptul la viaţă intimă. pag.. imediat după infracţiunile contra statului.

H. 76 77 precizează că omorul săvărşit în urma rugăminţii stăruitoare şi repetate. edit. având în vedere neexistenţa unor prevederi speciale privind eutanasia. Librăria Socec. în expunerea de motive se precizează că art. Partea generală. Bucuresti 1999. „date fiind circumstanţele 75 Florin. Gh. Codul penal român din anul 1936 prevedea eutanasia ca şi o formă atenuantă a omorului. All Beck. Infracţiuni contra vieţii. Pop. M. Bucureşti. 174. pag 2. art. Dongoroz şi Alexandru. pag. Astfel. edit. pag 80.Euthanasia – Concept. Sub imperiul actualului cod penal. Amintim observaţia făcută în doctrină potrivit căreia. în lucrarea Eutanasia în dreptul penal român. Periţeanu (Codul Penal Carol al II-lea adnotat.În doctrină se consideră că Statul apare întotdeauna ca şi subiect pasiv general şi mediat pentru că orice infracţiune aduce atingere societăţii. 78 Alexandru. ca şi omor deosebit de grav (la fel în cazul eutanasiei asupra unei femei gravide. în funcţie de circumstanţe. T.Drept penal. vol. Bulai. Pavelescu. Aznavorian. aceasta va fi încadrată la art. partea specială. controverse şi reglementare. Boroi . Streteanu . citându-i pe C. Rosetti 2003. conservarea vieţii individuale fiind hotărâtoare pentru existenţa societăţii care nu poate fi concepută decât ca formată din indivizi în viaţă”76. 2/1995. apărută în revista Dreptul 5/2005 C. 1937. 175 sau 176. 75 Alexandru Boroi consideră că viaţa este o valoare în a cărei existenţă este interesată întreaga societate şi totodată o valoare al cărui conţinut se relevă pe deplin numai în cadrul societăţii: „legea ocroteşte nu numai interesul fiecărui individ de a trăi. V. edit. de a-şi conserva şi prelungi viaţa. 468 „urmăreşte să înlăture discuţiile din doctrină. 175 lit. Papadopolu. c) iar dacă făptuitorul a mai săvârşit deja un omor. dacă făptuitorul are calitatea de soţ sau de rudă apropiată a subiectului pasiv. pentru a curma chinurile fizice ale unei persoane care suferă de o boală incurabilă şi a cărei moarte era inevitabilă din această cauză va fi pedepsit cu închisoarea corecţională de la 1 la 5 ani. Revista de drept penal nr. infracţiunea va fi sancţionată ca şi omor calificat (conf. N. fapta va fi încadrată la art. vol. după care consimţământul victimei ar anula criminalitatea faptului”.77 Alexandru Boroi78 arată că. Dongoroz. III. Dana-Luiza Tămăşanu. 1. Boroi. 176 lit c. dacă făptuitorul a cunoscut această stare). 100) 57 . dar mai ales interesul societăţii ca viaţa fiecărui om să fie păstrată şi respectată de ceilalţi. sub impulsul unui sentiment de milă. Rătescu. pag 335 citându-i pe V.

pag 81 . Eutanasia în dreptul penal român.ro/articole/viata. controverse şi reglementare. medicul. În aceeaşi lucrare se arată că. bazat pe principiul etic al autonomiei individuale şi pe dreptul la viaţă81.raduchirita. 2/1995 80 81 art. 14 Legea Nr. http://www. 174 deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor. În lumina evoluţiei relaţiilor dintre medici şi pacienţi. ar fi nevoie de îndeplinirea a 79 Radu Chiriţă .speciale determinate de starea de sănătate a victimei.Revista de drept penal nr. potrivit legii 46/2003 este răspunzător pentru decizia sa. considerând că aceasta este soluţia pentru alinarea suferinţelor. atunci săvârşeşte infracţiunea de omor. Astfel. pag 174 58 . Dreptul nr. decizia va reveni unei comisii de specialitate. nu avem de a face cu o eutanasie. „a nu începe tratamentul şi a nu îl continua constituie conduita bolnavului” care.pdf. urmăreşte moartea pacientului. medicul va putea deduce acordul pacientului din manifestările anterioare ale acestuia. conf. depunând toate diligenţele în acest sens. Nici elementul subiectiv al eutanasiei nu este întrunit: medicul nu urmăreşte moartea pacientului ci salvarea vieţii pacientului. Euthanasia – Concept. având consimţământul pacientului. art. fapta medicului neintrând sub incidenţa art.5-2005.Dreptul constituţional la viaţă şi dreptul penal. în aceste cazuri. se pot reţine atenuante judiciare”79 Este posibilă participaţia penală (coautorat. Partizanii eutanasiei susţin de asemenea că consimţământul victimei ar exclude caracterul ilicit al faptei. din contră. acestora din urmă le-a fost recunoscut dreptul de a refuza sau opri o intervenţie 80. 17. în acelaşi sens Alexandru Boroi. orice intervenţie medicală presupune consimţământul pacientului. În cazul în care este necesară o intervenţie de urgenţă iar pacientul nu îşi poate exprima voinţa. 46 din 21 ianuarie 2003 Dana-Luiza Tămăşanu. în cazurile în care se cere acordul reprezentantului legal iar acesta se opune unei intervenţii considerate de către medici în interesul pacientului. un consimţământ informat. instigare sau complicitate) cu precizarea că circumstanţele personale nu se vor răsfrânge asupra participantului. pentru aceasta. Dacă.

(1) Nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală săvârsită cu 84 consimtământul victimei. prin urmare prima cerinţă pentru ca consimţământul să excludă caracterul ilicit al faptei nu este îndeplinită. dacă fapta la care s-a consimtit contravine legii sau bunelor moravuri. George Antoniu 83 precizează că doctrina italiană şi germană s-au pronunţat în acelaşi sens. Streteanu . (2) Dispozitiile alin. Prof. Radu Chiriţă . Nu 82 83 Florin. 4/2003 Legea nr. controverse şi reglementare. dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.două condiţii adică să privească un bun sau un interes de care persoana poate să dispună şi consimţământul să fie valabil.1 faptul că consimţământul subiectului pasiv poate acţiona ca şi cauză justificativă. 1. iar consimţământul victimei în aceste cazuri cu greu s-ar putea afirma că este pe deplin liber. am arătat mai sus faptul că considerăm acest consimţământ ca fiind viciat.Euthanasia – Concept. 301/2004. vol. prevede la art. Nici în noua reglementare dreptul la viaţă nu este considerat un drept disponibil. pag 80. 2 al aceluiaşi art.pdf 2/1995. batrâni. aşa cum s-a procedat acum câţiva ani în Olanda. Acelora care au propus nepedepsirea faptelor de omor săvârşite din compasiune şi la cererea victimei li s-a răspuns că legalizarea euthanasiei ar exercita o presiune inadmisibila asupra unor handicapaţi. Rosetti 2003. ) 85 Alexandra Boroi . s-a motivat că criteriul incurabilităţii este dificil de a fi folosit faţă de progresele ştiinţei.ro/articole/viata. George Antoniu. 25.Drept penal.Revista de drept penal nr. Partea generală. Noul Cod penal (Legea nr. Art. 301/2004)84. http://www. Consimţământul victimei . Asupra celei de a doua condiţii (consimţământul să fie valabil). . Revista de drept penal nr. De asemenea. pag 82. care ar fi culpabilizaţi. Florin Streteanu arată82 că în „majoritatea sistemelor juridice actuale (consideră) ca fiind indisponibil dreptul la viaţă”.raduchirita.85 S-a propus în doctrină86 invocarea stării de necesitate pentru excluderea răspunderii penale. edit. 86 59 . pag 444. reproşându-li-se că au devenit fiinţe inutile şi trăiesc pe seama colectivităţii. însă alin. (1) nu se aplică în cazul infractiunilor contra vietii. 25.Dreptul constituţional la viaţă şi dreptul penal. în cazul infractiunilor contra integritătii corporale sau a sănătătii acestea nu se aplică. bolnavi incurabili care au încă dorinţa de a trăi. exclude aplicarea acestei cauze justificative în cazul infracţiunilor contra vieţii.

din moment ce legea nu interzice acest lucru. Se pare că. Streteanu F. şi mai mult. edit. cerinţa proporţionalităţii. în prezent. aşa cum am susţinut şi arătat pe parcursul prezentei lucrări. 87 Florin. vol. există cazuri de eutanasie. fără însă a aduce la lumină toate cazurile de eutanasie. făptuitorul să nu fi avut obligaţia de a se sacrifica. 1. analizând starea de necesitate. Partea generală. eutanasia este un lucru bun şi licit. Rosetti 2003. este deosebit de importantă. 88 Florin. Streteanu . să nu producă o urmare vădit mai gravă decât cea pe care ar fi produs-o pericolul. chiar dacă este auxiliară. 1. sedimentarea în conştiinţa fiecăruia a faptului că. valoarea socială a vieţii fiind superioară celorlalte valori care ar putea fi invocate în acest caz. În acest caz nu trebuie să uitam că dreptul penal îndeplineşte şi o funcţie educativă 88 care. vol. Partea generală. în acest caz. edit. Streteanu . o astfel de soluţie sau o dezincriminare ar avea acelaşi efect ca şi în Olanda: vor avea loc multe cazuri de eutanasie săvârşite conform legii. pag 20 60 .Drept penal. Rosetti 2003. vorbeşte despre „condiţiile acţiunii de salvare”87. pag 434-439 starea de necesitate trebuie să fie comisă în intenţia de a înlătura pericolul.Drept penal. în cazul de faţă nu considerăm că putem vorbi despre o acţiune de salvare. ceea ce va duce la deprecierea acestei valori. în România. să fie singura cale de evitare a pericolului.considerăm că este respectată.

pro şi contra eutanasiei Pe parcursul acestei lucrări am prezentat. cu asistenţa la suicid sau cu omorul consimţit: din punct de vedere obiectiv deoarece cauza morţii nu sunt aceste îngrijiri ci acei factori care au pus în mişcare procesul morţii. crezând.). b) dacă nu se mai poate face nimic altceva. c) dacă pacientul în fază terminală suferă dureri grave. din punct de vedere subiectiv pentru că intenţia directă nu este de a accelera sau de a cauza moartea. din compasiune. în mod greşit. prezintă problema în următorul mod: fie aplicăm eutanasia pacientului. Unii dintre promotorii eutanasiei. fie îl lăsăm să moară în chinuri şi suferinţe. Se poate întampla ca aceste analgezice să aibă ca şi efect secundar pierderea conştiinţei (parţial sau total) sau apropierea morţii. totuşi. secundar şi subordonat rezultatului urmărit. la primirea tainelor bisericeşti spovedanie. Opţiunea o reprezintă tratamentele şi îngrijirile paliative: putem utiliza analgezice sau calmante pentru că ştiinţa. pentru a justifica eutanasia. împărtăşire. atât argumentele partizanilor eutanasiei cât şi opiniile contrare existente în doctrină. chiar şi atunci când accelerează moartea. nu trebuie confundată cu eutanasia. ne pune la dispoziţie aceste tratamente. În mod normal mulţi. etc. progresând continuu în lupta cu durerea fizică şi suferinţa psihică. adică alinarea suferinţelor. utilizarea acestora este licită dacă sunt îndeplinite unele condiţii: a) dacă nu există o alternativă mai bună (alte analgezice care să nu aibă aceste efecte secundare). d) dacă bolnavul a îndeplinit deja sau poate îndeplini ultimele „obligaţii” (ne referim la rezolvarea problemelor familiale. de câte ori s-a ivit ocazia. vor accepta ideea eutanasiei dacă li se prezintă problema pacientului din aceste două perspective extreme. Ar mai fi unele completări. că nu există alte opţiuni. fapt acceptat sau tolerat ca şi efect probabil.CAPITOLUL IV – CONCLUZII 4. Aplicarea acestor tratamente paliative. Alte argumente. 61 .1.

o societate în care homo hominis lupus est. să îl ajuti să moară sau să te sinucizi datorită suferinţelor şi pentru că „viaţa nu mai are calitate”. persoana umană nu are nici o valoare prin simplul fapt că este o persoana umană. ci în aceste tratamente şi îngrijiri paliative. 62 . de a fi tratat ca şi un scop în sine şi nu ca şi un mijloc pentru alt scop. “Moartea demnă” despre care se vorbeşte nu o găsim în eutanasie. când medicul ştie că aceasta va provoca moartea pacientului. ajutându-l pe pacient să îşi depăşească temerile şi incertitudinile. adică condiţionată de existenţa unor anumite calităţi sau avantaje (partizanilor eutanasiei li se datorează această subtilă nuanţare. în eliminarea suferinţelor şi nu a fiinţei care suferă. Motivul fundamental pentru care nimeni nu are „dreptul” de a se sinucide sau de a ajuta pe alţii să moară este pentru că toţi avem o demnitate. spunem că persoana umană este lipsită de o demnitate sau valoare intrinsecă şi absolută. altfel spus. Dacă spunem că este licit să omori pe cineva. atunci spunem că viaţa umană şi persoana umană are o valoare extrinsecă şi relativă. o societate în care este încălcat dreptul şi dorinţa omului de a fi tratat ca şi o persoană şi nu ca şi un obiect. în atitudinea solidară a celor apropiaţi până în ultimul moment. menită să manipuleze opinia publică: identificarea „demnităţii condiţiilor de viaţă” cu „demnitatea persoanei”). Această formă de a gândi este inumană. înseamna eutanasie). a pierdut sensul civilizaţiei şi s-a transformat într-o societate barbară. foarte periculoasă (un asemenea „control al calităţii” s-ar putea sa fie de neoprit) şi totodată contrară principiului egalităţii între fiinţele umane. greşită. valorile se protejează! O societate incapabilă de a-şi ajuta membrii mai slabi şi-a pierdut simţul umanităţii.Diferenţa o face şi administrarea unei doze adecvate durerilor în cauză (administrarea unei supradoze. această valoare fiind condiţionată de existenţa anumitor calităţi (printre care sănătatea) pe care societatea le consideră necesare pentru a merita să traieşti. adică o valoare intrinsecă şi absolută. şi valorile nu se distrug.

involuntar.. spitale. . . bolnavii) că datorită bolilor de care suferă ar putea fi. De aceea ne îngrijorează unele aspecte: . cum îi putem spune unui adolescent disperat că nu are dreptul de a-şi lua viaţa dacă fata pe care o iubeşte l-a respins? Generalizarea eutanasiei. la fel ca şi acceptarea acesteia ca şi un lucru bun contribuie la consolidarea percepţiei că o viaţă cu dificultăţi. bolnavi şi care suferă de incapacităţi. modelul Olandei a demonstrat că legalizarea eutanasiei nu duce în mod necesar la practicarea acesteia în conformitate cu legea. prin neaprecierea valorii pe care o are viaţa. şi. eutanasiaţi. Aceasta se materializează într-o înmulţire a cazurilor de eutanasie voluntară (percepţia faptului că propria viaţă nu merită trăită) şi de eutanasie nonvoluntară (convingerea că viaţa anumitor bolnavi este lipsită de valoare). creşterea presiunilor asupra muribundului (presiuni interne şi externe) sau asupra doctorului (în calitate de executant sau de persoană abilitată să certifice starea ireversibilă şi incurabilă a pacientului) din partea familiei. reşedinţe. relaţionate cu legalizarea eutanasiei ar putea mări teama unora (în special al celor slabi – bătrânii. În general societatea.). văzând că o faptă este dezincriminată o consideră un lucru bun.posibilitatea ca eutanasia să devină un stimul pentru proliferarea organizaţiilor ilegale dedicate traficului de organe. sănătos. în acelaşi timp. .posibilitatea creşterii numărului eliminărilor celor slabi. abandonul sau izolarea bătrânilor şi bolnavilor în locuri ostile (azile.posibilitatea pierderii speranţei de viaţă în cazul în care concură unii factori negativi cum ar fi îndepărtarea. limitări şi suferinţe nu merită trăită.eutanasia promovează suicidul indirect..Aşa cum am arătat în primele rânduri ale lucrării. Să nu excludem nici ipoteza în care medicii se vor arăta mai „binevoitori” eutanasiei datorită economisirii mijloacelor medicale şi pentru reducerea costurile din unităţile medicale. Creşterea numărului cazurilor de eutanasie voluntară este consecinţa 63 . . Dacă societatea acceptă eutanasia.posibilitatea existenţei unor abuzuri sociale şi omoruri simulate sub forma eutanasiei.

care a avut loc la Niza (20-23 septembrie 1984) nu a autorizat decât ortotanasia. în ignoranţa noastră. nici juridică.percepţiei faptului că propria viaţă nu merită trăită dar şi a presiunii sociale care îl poate determina pe un bolnav cronic dependent să se simtă vinovat pentru că nu a solicitat eutanasia şi nu le-a uşurat viaţa celorlalţi membrii ai familiei care trebuie să îl ingrijească.2. după negarea condiţiei lor de persoane umane. 4. din stabilirea sistemelor permisive în anumite state cu privire la eutanasia este problema “turismului morţii”. dacă optăm pentru eliminarea bolnavilor pe care nu putem. Aşa cum am vazut de-a lungul lucrării. 64 . adică la legitimarea eliminării persoanelor bolnave. cu deficienţe. Olanda şi Belgia însă au avut o altă poziţie poate datorită faptului că „nu”-ul european nu a fost foarte ferm. să îi vindecăm…de ce să mai căutăm alternative la ceea ce considerăm o opţiune licită şi extraordinar de eficace? Eutanasia şi avortul conduc la mentalitatea eugenesică. Concluzii Europa a spus „nu” eutanasiei. Este indiscutabil faptul că adoptarea eutanasiei (şi a avortului) ca şi o opţiune medicală legitimă pentru a pune capăt unor boli sau suferinţelor generate de către acestea frânează cercetarea şi avansul medicinei: ceea ce impulsionează cerecetarea şi dezvoltarea de noi tratamente sunt bolile şi simptomele pe care încă nu le putem vindeca sau alina. eutanasia (cu excepţia ortonasiei)89 nu poate avea justificare nici umană. cu incapacităţi sau “inutile”. Problema care poate izvorî din această lipsă de consens. nici medicală. 89 Nici Congresul International privind eutanasia. a demnităţii acestora şi a drepturilor de care beneficiază. Aceşti turişti sunt cei care nu îşi văd satisfăcute revendicările în propria ţară şi se decid să se deplaseze în alt stat pentru a beneficia de o legislaţie mai favorabilă care să le permită indeplinirea ultimei dorinţe.

au fost îndepărtaţi în conformitate cu dispoziţiile legale. Evangelium Vitae. “În ultimii 20 de ani a avut loc o revoluţie. Stanton - La eutanasia y el falso "derecho a morir" - http://vidahumana. fără a se trage nici un foc de armă: 27. 90 Dr. Obligaţia noastră este de a opri construcţia acestei structuri prin toate mijloacele posibile. de a o frâna şi de a o înlocui cu ceva cu adevărat animat de sentimente de compasiune.90 Suntem martorii unei construcţii la nivel naţional a uneia dintre acele „structuri ale păcatului” despre care vorbea Papa Ioan Paul al II-lea 91.html 91 Papa Ioan Paul al-II-lea.nici economică şi nici de altă natură.vatican.org/vidafam/eutanasia/falso. http://www.va/edocs/ESL0080.HTM 65 .000. O structură mică poate fi considerată insignifiantă. Joseph R. dar când capătă proporţii va fi acceptată ca şi parte din peisajul mondial.000 de copii. Medicul care o practică şi-a încălcat menirea şi comite o crimă. şi acum acest “ajutor la moarte” întră în prim plan”. nenăscuţi şi nedoriţi.

.......shtml 66 . major......monografias............ 2.. Apartado 31..... în deplinătatea facultăţilor mintale... 3......... consecinţă a unei discapacităţi fizice sau mentale.. voinţa mea inechivoca este următoarea: 1. cu suferinţele arătate la punctul 2... Să nu mi se prelungească viaţa prin mijloace artificiale. domiciliat în.. Să mi se administreze medicamentele necesare pentru alinarea maximă a stării mele.com/trabajos/eutanasia/eutanasia... liber şi după o îndelungată deliberare.. fluide intravenoase... datorită faptului că m-aş afla într-una din stările clinice enumerate la punctul 4 a acestui document........ Dacă mă aflu într-o situaţie critică... rapid şi fără dureri.... 08080 BARCELONA92 TESTAMENT VITAL (Manifestare a vointei privind sfarsitul propriei vieti) Subsemnatul.............. chiar dacă ar putea duce la scurtarea vieţii mele..... identificat prin... 1 ........... şi dacă doi medici independenţi declară că starea mea este ireversibilă..... a suferinţelor psihice sau a durerii fizice cauzate de boală sau de lipsa fluidelor sau alimentării.... DECLAR: Că. 92 http://www. dacă mă voi afla într-o situaţie în care nu voi putea decide asupra îngrijirii medicale....... medicamente sau alimentaţie artificială.......134..... cum ar fi tehnicile de asistenţă vitală.ANEXA nr.........Asociación Derecho a Morir Dignamente..... să mi se administreze medicamentele necesare pentru a sfârşi definitiv.....

................ identificat prin......... cu o importantă limitare a mobilităţii mele şi lipsă a răspunsului pozitiv la tratamentul specific.... 5....... reprezentantului: identificat Locul....... Semnătura..... Semnătura........................................................ Semnătura............................ dacă acesta există.................................................. Altele: . Data...4............ prin. Îmi rezer dreptul de a revoca prezenta declaraţie în orice moment........ pe: Numele ………....... Nume................... REPREZENTANT: Semnătura......... ......................................................... 6...... de asemenea........ Stările clinice la care fac referire mai sus sunt: afecţiune celebrală gravă şi ireversibilă.................................................. oral sau scris... Declar......................... şi să ia deciziile necesare în acest scop..................... 7.......... dacă se doreşte acest lucru) .. alte boli sau situaţii având o gravitate similară celor anterioare..................... 2........................... că eliberez pe medicii care mă vor trata de orice răspundere civilă şi penală care ar putea deriva din îndeplinirea acestei declaraţii................................... Desemnez ca şi reprezentant pentru a veghea îndeplinirea instrucţiunilor privind sfârşitul vieţii mele cuprinse în prezentul document.......................................... identificat prin...... boală degenerativă a sistemului nervos şi/sau al sistemului muscular în fază avansată........................ Nume...................... tumoare malignă aflată în metastază..... Martori: 1........... 67 (se vor putea specifica.

..........Data....... 68 .................

O. Human Life International (HLI) 4 Family Life.Página web : http://www.: (305) 260-0525 Fax: (305) 260-0595 Email: vhi@vidahumana. FL 33144 Tel.org/ www. Front Royal.htm 4. DC 20017-1106 Tel.vidahumana.ethicalhealthcare.Página web : http://www.: (540) 635-7884 Fax: (540) 636-7363 Publicatii: HLI Reports. Miami. apărând viaţa potenţialelor victime 1. Virginia.Página web: http://www.org Publicatii: Issues in Law and Medicine y The Healing Ethic . Vida Humana Internacional 45 SW 71 Avenue.org Publicatie: Escoge la Vida 2.org/prolife/issues/euthanas/index.org/ 3. National Conference of Catholic Bishops (NCCB) Secretariat for Pro-Life Activities 3211 4th Street NE. Box 451. 22630 Tel. HLI Special Reports y HLI Update . Bristol.hli. American Academy of Medical Ethics (AAME) P.soloparajovenes.: (202) 541-3070 Publicatii: Life at Risk .org 69 .nccbuscc. Washington. TN 37621 Telephone: 423-844-1095 main@ethicalhealthcare.org Páginas web: http://www.ANEXA 2 – o scurta enumerare (exemplificativă) a unor organizaţii care luptă împotriva eutanasiei.

5.8180 Fax: 847.unitedforlife.org 7. Virginia 225 Tel.8101 E-mail: info@cbhd.internationaltaskforce.Página web : http://www.cbhd.Página web : http://www.org .Página web: http://www. American Life League (ALL) Post Office Box 1350. Illinois 60604 Tel.html 9.. Suite 1804. IL 60015 USA Voice: 847.: (304) 258-LIFE Life matters .mysite. National Legal Center for the Medically Dependent and Disabled Post Office Box 441069.all. Berkeley Springs. Stafford. Indiana 46204 70 . Americans United for Life (AUL) 343 South Dearborn Street.org 6.: (540) 659-4171 FAX: (540) 658-2586 Publicatii: Celebrate Life! y Communique . Indianapolis. Steubenville.org 10.verizon.317. Citizens United Resisting Euthanasia (CURE) 303 Truman St.Página web : www. International Anti-Euthanasia Task Force (IAETF) Post Office Box 760. Ohio 43952 Tel.: (614) 282-3810 . Chicago.org 8. The Center for Bioethics and Human Dignity 2065 Half Day Road Bannockburn.317.Página web : http://www. West Virginia 25411 Tel.: (312) 786-9494 Publicatii: Studies in Law and Medicine.net/vze7zk68/index.

M.org/ 71 .Página web : http://www.. Washington.Tel. National Right to Life Committee (NRLC) 419 7th Street NW.: (503) 245-0919 . Oregon 97201 Tel.nrlc.org/nrlc 11.pccef. Physicians for Compassionate Care (PCC) William Toffler.: (317) 632-6245 Publicatii: Issues in Law and Medicine. DC 20004 Tel. Portland.D.: (202) 626-8800 FAX: (202) 737-9189 Publicatii: NRL News Página web: http://www. President 716 SW Cheltenham Street.

edit. edit Europa Nova. Dana-Luiza Tămăşanu. Servicio de Publicaciones de la Universidad de Cadiz. Luminalex.. Infracţiuni contra vieţii. Valencia.Drept penal partea specială. Trei. Consimţământul victimei . 2/1995 2.Fraga Mandian. Garcia Gil.O alternativă la tratamentul juridic al disponibilităţii asupra propriei vieţi. Valencia. Cadiz 1990. pag 241 11. Deleanu. 376. pag 80. Alexandru Boroi. edit. Note de politică Criminală.Grupul de Studii a Politicii Criminale . 5. 1999. Bulai. controverse şi reglementare. Bucureşti 1996. Pontevedra. Revista Xuridica Galega. 434-439. Bucuresti 1999. Bucureşti 2001. Jose Manuel. Codul de deontologie medicală 7. Streteanu . Manuel Maria “Consimţământul informat”.Diez Ripolles în Diez Ripolles şi Garcia Martin – Comentarios al Codigo Penal. 2005. Drept constituţional şi instituţii politice. Lamas Meilan. 26 13. edit. Vasiu. eutanasie şi drept penal. Francisco. nr 143.Agustin – Entre los limites personales y penales de la eutanasia. edit. pg 58-59 şi pag 61 72 .I.Drept penal. 444 12. Viqueira Turnez. edit. Eutanasia în dreptul penal român. I. Rosetti 2003. pag 280 8.BIBLIOGRAFIE 1. Biblia. pag. 335. 312. Rom. Constantin Mitrache – Instituţii de drept penal.Ion. Cabello Mohedado. Constantin. 2003. Constituţia Spaniei 9. 3-4 5. editorial Tirant lo Blanch libros.George Antoniu. pag 55 14. pag 1. Avram Filipas. vol.Revista de drept penal nr. pag 20. Consideraciones acerca de la eutanasia” pg. Exod. All Beck. pag 174 10. Partea generală.Suicid. 311. 1. pag 78-79 6.Ioana.Revista de drept penal nr. Berdugo. Drept constituţional şi instituţii politice.Gomez Rivero .Consimţământul în leziuni. pg 542 şi următoarele 16. 200 20. Accent. pag 212 4. Bucureşti 2001. 2 3. Fibla Carla.Jakobs Gunthet . 1999. Dreptul nr. p 21 17. 13.La responsabilidad penal del medico. 20. Alexandru Boroi. pag. Cluj-Napoca. 81 . 1993. Antonio. 82 18. 4/2003 15. Parte Especial. Biblia. tiempo para morir.Florin. vol. Paniker Salvador şi alţii – “Tiempo para vivir. pag 78 19. Moraru Stănescu.5/2005. Euthanasia – Concept.

htm 43. dosar nr. 257 22.Legii Generale a Sănătăţii. 2005 29. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.Muniz.int/tkp197/portal.2002 în cazul Pretty vs.04.html 44.typepad. 2005. http://www. Darul sacru al vieţii. UK. editia 4.Problemática juridica actual de la eutanasia en el ordenamiento juridica espanol. pag. CEDH 2002-III. Tratamiento juridico-penal de la euthanasia. http://www. Edit. Sentinţa nr. Jose Manuel şi alţii – Comentarios al nuevo codigo penal.religioustolerance.html 47.org/vidafam/eutanasia/falso. 2001.Legea Cadru nr.es/cdb/dhbcedmcapitulo06.net/s/policy/e13b.La eutanasia y el falso "derecho a morir" http://vidahumana. Aguilar.echr.htm 42.org/euthanas. Legea nr 14 din 25.http://www. Madrid. 5/2003.net/s/policy/c8.http://www.Roxin Claus.11. 2005. pg 707 28. Radu Chiriţă . Patmos Cluj. 2346/02.coe. http://hebdomario. Marcial Pans .html 73 .Comentario al Codigo Penal. BOE 101/29.04. http://es. 151 şi 169 32. 147/8.Nicolae. 779/1976.com/doc.Consideraţii teoretice referitoare la dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică.vatican.unav.es/cdb/dhbcedmcapitulo06.html 35. pag.es/cdb/acoerec76-779. 1929.Jose Parejo Guzman . vol.raduchirita. Joseph R.http://www. RECPC 01-10 (1999). I.HTM 37.wma. pg 42 33. Revista electronica de ciencia penal y criminologia. Thomson-Aranzadi. 38. Dreptul nr. Valle– Comentarii la Noul Cod Penal.htm 46. Ricardo Royo Villanueva . http://www. http://cmiskp. edit Thomson-Aranzadi. p.04.conoze.com/diario/2002/04/01/s-03701.11. 4 nov. Evangelium Vitae.John Breck.html 36. 906 31.1986 27.asp? sessionId=6805559&skin=hudoc-fr&action=request 39.21. Recomandarea nr.1986. 23 a CEDO pronunţată în data de 29. 41/14.unav.clarin. Pavel. Aran Mercedes Garcia.org/wiki/Eutanasia 40.htm 45.Legea Nr.El derecho a morir sin dolor.Dreptul constituţional la viaţă şi dreptul penal.http://www. Valle.wma. Papa Ioan Paul al-II-lea.Roda Juan Cordoba. Revista general de derecho penal.ro/articole/viata.Muniz.com/confidencial_7d/2005/04/holanda_recono c.Legea nr.wikipedia. Parte Especial. http://www.pdf. publicată în BOE 274/15. Republica III.2002 26. 4 23. pag 38 30. 46 din 21 ianuarie 2003 24.php?doc=1544 41. http://www. Platon.2002. Stanton .unav.va/edocs/ESL0080. 34. 301/2004 25. http://www.

http://www.htm 52.ro/index.htm 59.http://stiri.htm 66.htm 50.net/eumonde.htm 56.net/eumonde.shtml 67.admd.http://www. http://www.ro/bioetica/bioetica.admd.org/textos/euta625.48.http://www.admd.php? option=com_ab_calendar&month=07&year=2005&day=08&Itemid=1 49.htm 61.uk/Special_Documents/diane_pretty_judg ement.net/eumonde.net/eumonde.echr. http://www.htm 62.htm 57.admd. http://www.http://assembly.http://www.com/jesalgadom/eutanasia_espanol1.coe.religioustolerance.ro/stiri/2005/07/200589.org.net/eumonde.org/euthanas.monografias. http://www.htm 55.asp? Link=/documents/workingdocs/doc05/fdoc10495.com/sp-book1.htm 60.admd.int/main.euthanasia. http://www.org/euthanas.htm 65.religioustolerance.html 69.html 74 .org/euthanas. http://www.net/eumonde. http://www.htm 63.patriarhia.int/Eng/Press/2002/jan/prettyeprioritypress. www. http://www.religioustolerance.php 68.org/ 70.com/trabajos/eutanasia/eutanasia.geocities.coe.muertedigna.org/euthanas.http://2005.admd. http://www. www.htm 53.muertedigna.htm 64.religioustolerance.admd.htm 58. http://www.htm 54.net/eumonde. http://www.rgnpress.http://www.rol. http://www.htm 51. www.catholicdoctors.net/eumonde.admd.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful