prima pagină | prezentare | rezumat | obiective | rezultate | biogaz | galerie foto | contact

Biomasa, materia primă pentru biocombustibili

Biomasa contribuie cu 14% la consumul mondial de energie primară, iar pentru trei
sferturi din populaţia globului care trăieşte în ţările în curs de dezvoltare aceasta
reprezintă cea mai importantă sursă de energie. La nivelul Uniunii Europene se
preconizează crearea a peste 300.000 de noi locuri de muncă în mediul rural, tocmai prin
exploatarea biomasei. În prezent, în UE, 4% din necesarul de energie este asigurat din
biomasă.

Se caută surse regenerabile

Agenţia Internaţională pentru Energie estimează că în Europa, resursele de petrol se vor
epuiza în 40 de ani, cele de gaze naturale în 60 de ani, iar cele de cărbune în 200 de ani,
lucru care s-ar traduce prin faptul că, peste aproximativ 20 de ani, Europa va fi nevoită să
importe 70 la sută din necesarul de energie. Ca urmare a acestui fapt, statele uniunii au
fost nevoite să găsească surse regenerabile. Uniunea Europeană îşi doreşte ca, până în
anul 2020, 20% din consumul de energie al statelor comunitare să fie asigurat din surse
regenerabile.
O biorafinărie în Hastings, Nebraska - transformă anual 0,6 Mtone cereale în 250
milioane litri etanol

Ce sunt biocombustibilii?
Criza mondială de energie din ultimul timp a pus pe jar comunitatea ştiinţifică
internaţională. Preţul ţiţeiului este tot mai greu de controlat. De aceea, trebuie căutate noi
metode de a obţine combustibili “pe cale naturală”. Se pare că soluţia cea mai bună o
reprezintă înlocuirea combustibililor convenţionali, fosili cu combustibili obţinuţi din
surse regenerabile. Aceştia se numesc biocombustibili şi deja s-a început procesul de
substituire treptată a combustibililor convenţionali cu acest nou tip de carburant. Din ce
se pot obţin biocombustibilii? După cum o spune şi definiţia lor – din resurse
regenerabile, adică dintr-o materie primă care poate fi refăcută permanent. O sursă
permanentă de materie energetică o reprezintă plantele care conţin glucide sau
poliglucide care înmagazinează energie. O astfel de plantă este porumbul. Orice crescător
de animale ştie că porumbul conţine mult amidon, care este transformat de animalul care
îl consumă în energie, care, dacă depăşeşte necesităţile energetice ale organismului este
stocată sub formă de ţesut adipos. Amidonul poate fi transformat însă cu ajutorul
enzimelor în glucoză, care poate fi fermentată cu ajutorul microorganismelor în etanol.
Iată, deci o altă modalitate de a exploata energia înmagazinată în porumb, şi anume
transformarea ei în etanol, care poate fi amestecat cu benzina şi ars în motoare. Pe lângă
porumb, se mai folosesc şi alte produse vegetale pentru obţinerea de biocombustibili:
sfecla de zahăr, soia, rapiţa, sau chiar uleiurile rezultate de la restaurante după prăjirea
alimentelor. Grăsimile animale reprezintă o altă sursă regenerabilă de biocombustibili.

Diferite tipuri de biocombustibili:

Biocombustibil
Ce este?
Argumente Pro
Argumente Contra

Etanol din biomasă agricolă

Alcool obţinut prin fermentarea cerealelor, plantelor tehnice şi altor surse vegetale
Combustibil cu cifră octanică mare şi emisii reduse de gaze cu efect de seră
Dificultăţi în transportul prin conducte, consumă cantităţi mari de biomasă agricolă
alimentară sau furajeră

Etanol din lignoceluloză

Alcool obţinut prin conversia biomasei lignocelulozice la glucide fermentescibile urmată
de fermentarea acestora la etanol
Combustibil cu cifră octanică mare şi emisii reduse de gaze cu efect de seră. Nu
utilizează materii prime alimentare sau furajere
Dificultăţi în transportul prin conducte. Este mai scump decât etanolul din cereale.
Biogaz
Amestec de gaze ţn care predomină metanul, obţinut prin fermentarea anaerobă a
gunoiului sau altor deşeuri sau subproduse agricole, menajere sau industriale
Materia primă este nevaloroasă, rol important în managementul deşeurilor. Poate fi o
sursă de energie în comunităţi rurale, sau zone sărace ale globului.
Este greu de lichefiat şi de aceea nu poate fi folosit în transporturi. Comoziţia lui este
heterogenă, în funcţie de materia primă şi tehnologie.

Biodiesel
Un carburant asemănător motorinei, obţinut din uleiuri vegetale
Reduce emisiile şi este lubrifiant pentru motoare
Dificultăţi în transportul prin conducte. Nu este agreat de toţi constructorii de motoare şi
automobile

Motorină regenerabilă
Un carburant asemănător motorinei, obţinut din grăsimi vegetale şi hidrocarburi
Corespunde standardelor pentru motorină cu conţinut foarte scăzut de sulf, adaosul de
grăsimi animale îmbunătăţeşte proprietăţile de igniţie; poate fi transportat prin conducte
Emisiile sunt mai ridicate ca în cazul biodieselului

Biobutanol
Combustibil alcoolic, asemănător etanolului
Mai uşor de transportat, mai puţin coroziv în conducte decât etanolul
Nu se produce încă la capacitate mare

Intrări:
Cereale
Melasă
Coceni
B.L.C.
Rumeguş
Borhot
Plante energetice
Deşeuri
Ieşiri:
Alcool
CO2
Glicerol
Sustanţe chimice
Subst. solubile
Drojdie
Aditivi furajeri

Biorafinărie

Etanol din biomasă lignocelulozică

Subprodusele sau deşeurile rezultate din activităţi agricole sau industriale şi care conţin
celuloză (paie, coceni, hârtie etc) reprezintă o sursă importantă de energie nevalorificată
corespunzător. Deşeurile celulozice pot fi hidrolizate la glucide simple, fermentescibile
(glucoză, celobioză, xiloză etc), care pot fi fermentate la etanol, butanol, sau alţi compuşi
care pot fi carburanţi sau materie primă pentru industria chimică. Pentru a fi viabil din
punct de vedere economic, costul de producţie a etanolului din biomasă lignocelulozică,
trebuie să fie competitiv cu ceilaţi biocombustibili. În proiectul de cercetare cu titlul
Conversia biomasei lignocelulozice la etanol prin hidroliza si fermentare simultana, vom
încerca să elaborăm o tehnologie ieftină de conversie a biomasei lignocelulozice la
etanol. Procedeul presupune prehidroliza biomasei lignocelulozice, urmată de o etapă
comună de zaharificare enzimatică a celulozei şi cofermentarea glucidelor rezultate la
etanol. Astfel, glucoza rezultată în urma hidrolizei celulozei va fi imediat transformată în
etanol, deci nu va mai inhiba activitatea celulazelor. Biomasa lignocelulozică este mai
întâi pretratată şi detoxifiată, eliberând componentele glucidice. Tratarea cu hidroxid de
calciu va înlătura din faza lichidă compuşii eliberaţi în timpul pretratării, potenţial toxici
pentru microorganismul folosit la fermentare. Detoxifierea este aplicată doar fazei
lichide. Hidroliza enzimatică (zaharificarea) cuplată cu fermentarea este realizată în
condiţii privative de oxigen. În faza de hidroliză se adaugă preparate enzimatice
celulozolitice şi se menţine o perioadă de timp la temperatură constantă pentru
optimizarea activităţii enzimatice. Microorganismul care va reliza fermentarea glucidelor
este mai întâi multiplicat pentru a obţine inoculul. Acesta, împreună cu nutrienţii necesari
dezvoltării microorganismului producător de etanol este introdus în fermentator împreună
cu suspensia prehidrolizată şi cu enzimele celulozolitice. Amestecul de biomasă
pretratată, celulaze şi microorganisme fermentative este adus la o temperatură comună de
activitate a enzimei şi a microorganismului. În timpul fermentaţiei, hidroliza celulozei se
va face cu o intensitate mică, deoarece temperatura optimă microorganismului este mai
mică decât temperatura optimă de activitate celulozolitică. După câteva zile de
zaharificare şi fermentare, majoritatea celulozei va fi convertită la etanol.

Biotehnologiile şi biocombustibilii
Biotehnologiile găsesc soluţii acolo unde alte discipline îşi ating limitele, după cum o
spune şi definiţia biotehnologiilor, şi anume: aplicarea integrată a cunoştinţelor şi
tehnicilor de microbiologie, genetică, biochimie şi inginerie chimică, în scopul de a
produce cu ajutorul celulelor microbiene, animale şi vegetale, substanţe utile sau servicii
necesare societăţii. Soluţia găsită în acest caz este obţinerea etanolului nu din porumb, ci
din biomasă lignocelulozică. Ce este biomasa lignocelulozică? Orice subprodus, deşeu
agricol, menajer sau industrial care conţine celuloză. Biomasa lignocelulozică reprezintă
o sursă abundentă şi ieftină de resurse energetice regenerabile. De exemplu, reziduurile
de trestie de zahăr numite bagase rezultate în urma extracţiei zahărului din trestia de
zahăr sunt generate în cantităţi foarte mari în ţări ca Brazilia, Tailanda, India, Hawaii şi
sudul SUA. Teoretic, o tonă de bagase uscată poate genera circa 424 litri etanol. Alte
produse lignocelulozice care pot fi folosite ca surse de energie pot fi: reziduuri sau
subproduse agricole: coceni de porumb, paie de grâu sau orez; reziduuri forestiere;
reziduuri din industria de celuloză şi hârtie; plante ierboase energetice. Însă, spre
deosebire de amidon, care este un polimer omogen şi uşor de hidrolizat, materia
lignocelulozică vegetală conţine celuloză, hemiceluloză, lignină şi alte componente greu
de hidrolizat. Toate aceste componente trebuie iniţial tratate chimic şi enzimatic până
sunt transformate în zaharuri care pot fi fermentate la alcool. Cu toate că biomasa
lignocelulozică este disponibilă în cantităţi foarte mari, provocarea principală pentru a
face produsul competitiv din punct de vedere comercial este reducerea costurilor
procesului de conversie a biomasei la etanol. Deja sunt câteva proiecte finanţate pentru a
produce alcool ieftin din celuloză, în SUA ţelul fiind până în 2010 un cost de producţie
de 1,07 USD/galon etanol.
La Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii din cadrul USAMVB Timişoara se fac
cercetări în acest sens de câţiva ani. Cercetările efectuate de colectivul de la disciplinele
de Microbiologie Industrială şi Tehnologia Produselor de Biosinteză au ca bază Colecţia
de Microorganisme Industriale care este gestionată de personalul din cadrul acestor
discipline. Această bancă de celule microbiene conţine peste 50 de tulpini de bacterii,
drojdii şi fungi de interes industrial şi agricol. Tulpinile sunt conservate atât prin
refrigerare, cât şi prin congelare. O parte dintre tulpini sunt modificate genetic, în scopul
ameliorării capacităţii productive a unor substanţe biologic active. Cercetările efectuate
de acest colectiv, legate de domeniul biocombustibililor includ:
1. Aplicarea metodelor de ameliorare genetică prin selecţie şi mutageneză a drojdiilor
folosite în industria alcoolului şi ca probiotice. În urma acestor lucrări au fost obţinute noi
tulpini de Saccharomyces cerevisiae din următoarele tipuri morfologice: tulpini de tip
rugos, floculant, preferate de producătorii de biomasă proteică furajeră sau de
producătorii de bere; şi tulpini de tip neted, nefloculant, care sunt preferate de
producătorii de alcool.
2. Ameliorarea genetică prin selecţie şi transformare a microorganismelor producătoare
de enzime hidrolitice (proteaze, amilaze, celulaze). În acest scop au fost aplicate metode
de:
transformare directă a unor tulpini de Bacillus subtilis cu ADN cromozomal de la
Bacillus globigii, în scopul ameliorării capacităţii de producţie a amilazelor;
transformare prin electroporare, transformare de protoplaşti şi transformare directă în
prezenţă de cationi bivalenţi a unor tulpini de Bacillus licheniformis cu ADN plasmidial
în scopul ameliorării capacităţii de producţie a proteazelor.
de asemenea au fost selecţionate tulpini de Trichoderma viride şi Aspergillus niger
producătoare de enzime celulozolitice necesare pretratării enzimatice a biomasei
lignocelulozice şi transformarea ei în glucide fermentescibile.

3. Testarea tulpinilor de microorganisme la nivel de laborator şi în bioreactor micropilot

în vederea stabilirii capacităţii de biosinteză în condiţii specifice industriale urmată de
izolarea produsului de interes din mediul de biosinteză.
Fungi celulozolitici Drojdia S. cerevisiae Drojdia S. cerevisiae
Cercetările realizate în acest domeniu vor permite alinierea României la tendinţele
actuale ale cercetării ştiinţifice internaţionale în domeniul biotehnologiilor industriale
(grey biotechnologies) şi de mediu (green biotechnologies), de asemenea, vor contribui la
promovarea biotehnologiilor moderne cu aplicabilitate practică în industria şi agricultura
din ţara noastră. Cercetările noastre se încadrează în priorităţile europene de cercetare, şi
anume în aria tematică nr. 2, Alimentaţie, agricultură şi biotehnologii, subdomeniul 2.3.
Ştiinţele vieţii şi biotehnologii pentru produse şi procese ne-alimentare durabile.

Revizuirea Protocolului de la Kyoto

Toate tarile prezente la conferinta de la Bali, inclusiv SUA, au ajuns la un consens care
deschide o fereastra larga pentru un volum mare de lucru, ale carui rezultate vor fi facute
publice la Copenhaga, in 2009.
Secretarul general ONU, Ban-Ki Moon, si presedintele Indoneziei au reusit sa convinga
tarile participante ca trebuie lansate procesele pentru o mai buna implementare a
masurilor de combatere a schimbarilor climatice.
S-a stabilit ca trebuie urmate actiuni pentru prevenirea schimbarilor climatice prin
angajamente intre tarile in curs de dezvoltare, prin eficientizarea tehnologiilor, prin
cautarea furnizorilor de surse financiare si, nu in ultimul rand, prin crearea unui grup de
lucru care va trebui sa stabileasca concret viziunea de dupa anul 2009.
În urma conferintei de la Bali, care s-a incheiat în 15.12. 2007, s-a stabilit de asemenea,
ca revizuirea Protocolului de la Kyoto va avea ca scop intarirea sistemelor de
implementare a proiectelor necesare, bazandu-se, in acelasi timp, si pe o evaluare mult
mai buna a rezultatelor. Se vor crea noi elemente procedurale pentru angajamente intre
tarile dezvolate. Trebuie luata in considerare minimizarea efectelor schimbarilor
climatice asupra tarilor mici si statelor insulare.
Concret, s-a creat un cadru general in spatele caruia va urma o munca infernala care va
stabili ce se va intampla dupa anul 2009.
Desi intelegerea de sambata nu prevede obiective concrete de reducere a emisiilor de
gaze cu efect de sera, asa cum a vrut Uniunea Europeana, oficialii au salutat reusita
demararii negocierilor pentru acordul post-Kyoto.

http://www.biocombustibil-tm.ro/prezentare.html