PROCEDURA CIVILA

PCI 1/1995 În aplicarea prevederilor Legii nr. 61 din 27 septembrie 1991 pentru soluţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general şi s-a stabilit: 1. Sesizările de transformare a amenzii în închisoare contravenţională sunt admisibile atât în cazurile în care, pentru fapta săvârşită, legea prevede sancţiunea alternativă amenzii cu aceea a închisorii contravenţionale, cât şi în cazul în care sancţiunea contravenţională prevăzută de lege este numai amenda. 2. Hotărârea pronunţată de instanţa de judecată sesizată să transforme amenda, rămasă neachitată de contravenient în termenul prevăzut de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 61/1991, este supusă numai căii de atac a recursului. 3. Acţiunea de transformare a amenzii în închisoare contravenţională încetează în cazul în care contravenientul achită amenda până la pronunţarea hotărârii asupra recursului. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 2/1995 Instanţa supremă a decis în aplicarea prevederilor art. 1 pct.1 ale art. 2 pct.1 lit.a din Codul de procedură civilă că judecătoriile sunt competente să soluţioneze cererile privind autorizarea funcţionării societăţilor comerciale -------------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 4/1996 Instanţa supremă a decis că în litigiile privind aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 comisiile judeţene constituite în acest scop au calitate procesuală pasivă şi le revine răspunderea pentru activitatea de emitere, modificare sau anulare a titlurilor de proprietate. ---------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 4/1998 (art. 1718 c.civiv, art. 452, 455, 457 c.proc.civ.) Curtea a stabilit că poprirea poate fi validată chiar şi în cazul în care debitorul nu are disponibil bănesc în contul deschis la terţul poprit, executarea popririi urmând să aibă loc în măsura alimentării contului. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 5/1998 hotărârile judecătoreşti pronunţate în aplicarea art. 18 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 sunt supuse căilor de atac prevăzute de Codul de procedură civilă, respectiv apelul şi recursul. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 7/1998 (art.299 c.pr.civ) s-a stabilit că deciziile date în apel prin care se desfiinţează sentinţele pronunţate în primă instanţă şi se trimit cauzele spre rejudecare, sunt supuse recursului. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 1/1999 (executare silita prin poprire) în cadrul procedurii de executare silită, competenţa materială de a soluţiona cererile de poprire în primă instanţă revine judecătoriei, indiferent de natura şi valoarea creanţei. -------------------------------------------------------------------------------------------------------

1

2000 PCI 1 sentinţele civile pronunţate de judecătorii în temeiul art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, sunt supuse ambelor căi ordinare de atac prevăzute de Codul de procedură civilă, respectiv atât apelului, cât şi recursului. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 2 instanţa competentă să procedeze la executarea silită a bunurilor imobile este judecătoria în a cărei circumscripţie se află situat imobilul. -------------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 5 privind problema admisibilităţii acţiunilor prin care se solicită anularea deciziilor fostelor consilii populare judeţene de trecere în proprietatea statului a unor imobile în baza Decretului nr. 223/1974 S-a statuat că instanţele judecătoreşti sunt competente să judece, potrivit normelor procedurale de drept comun, acţiunile în revendicare formulate cu privire la imobilele preluate de stat în temeiul prevederilor Decretului nr. 223/1974. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 8 Indiferent de valoarea masei partajabile, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei revine judecătoriei atât în cazul în care aceste cereri au fost introduse concomitent cu acţiunea principală de desfacere a căsătoriei, cât şi atunci când sunt formulate separat. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------2003-2004 PCI 2. În aplicarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b1) din Codul de procedură civilă, stabileşte că tribunalului îi revine competenţa de a judeca, în fond, conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege specială în competenţa altor instanţe. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 3. În aplicarea dispoziţiilor art. 201 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, stabileşte: Acţiunile şi cererile adresate instanţei de lichidator sau de persoanele împuternicite de acesta în exercitarea atribuţiilor conferite prin art. 10 din Legea nr. 83/1998, inclusiv cererile ulterioare formulate în conformitate cu prevederile art. 3731 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în cadrul activităţii de executare silită şi în aplicarea art. 22, 24 şi 25 din aceeaşi lege, sunt scutite de taxe de timbru. ----------------------------------------------------------------------------------------------PCI 4. În aplicarea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b), cu referire la art. 27 alin. (1), art. 46 şi la art. 71 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, stabileşte că primarul nu are calitatea de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local. ---------------------------------------------------------------------------------------------------2005 PPE / PCI 15. În aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. 3 lit. a) din Codul de procedură penală şi a dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedură civilă, stabilesc:

2

1. În cauzele în care acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluţie de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în faţa instanţei civile acţiunea pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă. 2. În celelalte cazuri, aceeaşi acţiune aparţine părţilor. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 20. Cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă şi în condiţiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803 din Codul de procedură civilă. Hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor-interese dovedite. -------------------------------------------------------------------------------------------------------2006 PCI 9. Stabilesc că instanţa căreia îi revine competenţa de a soluţiona cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deţinătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziţie motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, este secţia civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul persoana juridică respectivă. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 11. În aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (4) şi art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, stabileşte: Cererea de învestire cu formulă executorie a ordonanţei de admitere, în tot sau în parte, a somaţiei de plată nu este admisibilă dacă aceasta nu a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 13. În aplicarea dispoziţiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, stabilesc: Contractele de credit bancar încheiate anterior intrării în vigoare a prevederilor legii menţionate au caracter de titlu executoriu. -------------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 36. În aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, stabilesc: Încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse căii de atac a recursului. -------------------------------------------------------------------------------------------------------2007

PCI 2. În aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Codul de procedură civilă stabilesc: Judecătorul care soluţionează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în anulare. --------------------------------------------------------------------------------------------3

PCI 3. În aplicarea dispoziţiilor art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, stabilesc: Competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a cererilor privind măsura de protecţie alternativă a tutelei copilului revine judecătoriei. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 13. În aplicarea dispoziţiilor art. 121 alin. 3 din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 258 alin. 2 şi ale art. 261 alin. 1 pct. 8 teza I din acelaşi cod, stabilesc: Minuta, întocmită cu ocazia deliberării, trebuie să cuprindă menţiunea că pronunţarea acesteia s-a făcut în şedinţă publică. Nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea relativă a hotărârii în condiţiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 14. În aplicarea dispoziţiilor art. 169 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc: Judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 15. În aplicarea dispoziţiilor art. 400 şi 402 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc: 1. Competenţa de soluţionare în primă instanţă a contestaţiei formulate împotriva executării silite propriu-zise şi a contestaţiei care vizează lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie revine judecătoriei. 2. Competenţa de soluţionare a contestaţiei privind înţelesul întinderii sau aplicării titlului executoriu, ce reprezintă o hotărâre judecătorească comercială sau un alt titlu comercial emis de un organ jurisdicţional, revine, după caz, instanţei comerciale sau organului jurisdicţional care a pronunţat hotărârea ce se execută. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 20. În aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, stabilesc: Instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate. --------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 32. În aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. 4 teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile
4

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, stabilesc: Hotărârea Comisiei pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform textului de lege mai sus menţionat. -----------------------------------------------------------------------------------------------PCI 33. În aplicarea dispoziţiilor art. 299 alin. 1 raportat la art. 297 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, stabilesc: Recursul declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de apel, prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum şi hotărârea apelată, cu reţinerea cauzei spre judecare, cu excepţia cazului în care instanţa de apel a constatat propria sa competenţă, este inadmisibil. Aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs numai odată cu deciziile pronunţate asupra fondului, după judecarea cauzelor în apel. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 37. Dispoziţiile art. 44 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că: Revine instanţei pe rolul căreia se află cauza competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 38. Dispoziţiile art. 7208 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că: Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare -----------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 39. Dispoziţiile art. 3021 alin. 1 lit. d), raportate la art. 316 din Codul de procedură civilă, se interpretează în sensul că: Cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părţii. Nerespectarea acestei cerinţe poate fi împlinită în condiţiile art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 62. Prevederile cuprinse în art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că ordonanţa preşedinţială prin care s-a respins cererea de suspendare a executării dispoziţiilor unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor poate fi atacată cu recurs. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 79. Dispoziţiile art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, se interpretează în sensul că imobilele dobândite în temeiul prevederilor acestui articol pot constitui obiect al executării silite. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 84. Dispoziţiile art. 907 din Codul comercial se interpretează prin trimitere la prevederile art. 591 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă, în sensul că: În materie comercială, sechestrul asigurător se poate înfiinţa şi asupra bunurilor imobile ale debitorului.
5

2008

PCI 15. Dispoziţiile art. 121 alin. 1 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că sunt aplicabile şi la judecata în primă instanţă a cererilor privitoare la procedurile necontencioase, cu excepţia cazurilor când legea dispune altfel. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 32. Dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare. -------------------------------------------------------------------------------------------------------2009

PCI 4. Dispoziţiile art. 3741 din Codul de procedură civilă, raportate la art. 61 din Legea nr. 58/1934, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, la art. 53 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că biletul la ordin, cambia şi cecul se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PCI 31. în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 30 alin. 3 teza I din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, s-a stabilit că au caracter de titlu executoriu şi contractele de asistenţă juridică încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995. În interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 30 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 51/1995, republicată, raportat la art. 3741 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că, deşi contractele de asistenţă juridică au caracter de titlu executoriu conferit prin lege, pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formulă executorie. -------------------------------------------------------------------------------------------------------

6

CIVIL
1998-1999

CIV 1/1998 în aplicarea dispoziţiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, Curtea a stabilit că de aceste dispoziţii beneficiază toţi succesorii autorului îndreptăţiţi la reconstituire, ei fiind consideraţi repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la terenurile ce au aparţinut autorului. -------------------------------------------------------------------------------------------------------CIV 8/1999 locatarul, exercitând o posesie precară, nu poate dobândi proprietatea, prin uzucapiune, asupra imobilului ce face obiectul locaţiunii. -----------------------------------------------------------------------------------------------------2000 CIV 6/2000 a stabilit că dispoziţiile Legii nr. 112/1995 referitoare la restituirea în natură a imobilelor trecute în proprietatea statului sau la acordarea de despăgubiri pentru acestea sunt aplicabile şi în cazul în care fostul proprietar nu a avut calitatea de cetăţean român ------------------------------------------------------------------------------------------------------------CIV 7/2000 Aplicarea prevederilor Legii nr. 50/1991 are prioritate în raport cu aplicarea prevederilor Legii nr. 32/1968, care constituie normă cu caracter general în materia stabilirii şi sancţionării contravenţiilor. * In cazul construcţiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârşirii faptei decât data constatării contravenţiei, iar în cazul construcţiilor finalizate data săvârşirii faptei este cea a terminării construcţiei, momente din care trebuie calculată şi curgerea termenului de prescripţie prevăzut la art. 26 din Legea nr. 50/1991. *Dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din Legea nr. 50/1991 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei, că în cazul construcţiilor în curs de executare data săvârşirii faptei este data constatării contravenţiei, iar în cazul construcţiilor finalizate fapta se consideră săvârşită la data terminării construcţiei, precum şi că obţinerea autorizaţiei de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută în vedere la individualizarea sancţiunii contravenţionale. -----------------------------------------------------------------------------------------------------2005 CIV 11. În aplicarea dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi ale art. 3 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu referire la art. 969 alin. 1 din Codul civil, stabilesc: Clauza penală prin care se stabileşte obligaţia restituirii la scadenţă a sumei împrumutate sub sancţiunea penalităţilor de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, contravine prevederilor legii. --------------------------------------------------------------------------------------------------------

7

CIV 21. Stabilesc că acţiunile de carte funciară (în prestaţie tabulară şi în rectificare tabulară), având ca obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv de Decretul-lege nr. 115/1938. -------------------------------------------------------------------------------------------------------2006 CIV 4. Stabilesc că, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, prescripţia achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestor legi, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul-lege nr. 1/1989 şi Decretul-lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanţelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective. ---------------------------------------------------------------------------------------------------CIV 10. În aplicarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003, stabilesc: Cererea de radiere a unei înmatriculări sau menţiuni din registrul comerţului este admisibilă numai în condiţiile în care persoana fizică ori juridică, ce se consideră prejudiciată ca efect al unei înmatriculări sau ca urmare a efectuării unei menţiuni în registrul comerţului, face dovada existenţei anterioare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care au fost modificate, în tot sau în parte, ori au fost anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, dacă prin acea hotărâre nu s-a dispus menţionarea ei în registrul comerţului. -----------------------------------------------------------------------------------------------CIV 22. În aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte: Cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile. ------------------------------------------------------------------------------------------------------2007 CIV 11. În aplicarea dispoziţiilor art. 8 şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, stabilesc: Beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire. -------------------------------------------------------------------------------------------------------CIV 22. În aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, stabileşte: Nerespectarea cerinţelor înscrise în art. 16 alin. (7) (dreptul de a face obiecţiuni – n. n.) din actul normativ menţionat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei.
8

------------------------------------------------------------------------------------------------------CIV 23. În aplicarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, stabilesc: Natura juridică a acţiunii în regres exercitate de asigurător (societate de asigurare) împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă. ------------------------------------------------------------------------------------------------------CIV 40. În cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens. --------------------------------------------------------------------------------------------------------CIV 52. Prevederile cuprinse în art. 16 şi următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. ------------------------------------------------------------------------------------------------------CIV 53. Dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică se interpretează în sensul că: Aceste dispoziţii nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. -----------------------------------------------------------------------------------------------------CIV 72. În cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------CIV 86. Stabilesc că, în situaţia prescripţiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acţiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv ale Decretuluilege nr. 115/1938. --------------------------------------------------------------------------------------------------------2008

CIV 5. stabilesc că dispoziţiile Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, sunt aplicabile şi în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ. --------------------------------------------------------------------------------------------------CIV 6. Dispoziţiile art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, se interpretează în sensul că: Hotărârea prin care s-a respins cererea de dizolvare a unei societăţi comerciale poate fi atacată cu recurs în condiţiile prevăzute de acest text de lege. ---------------------------------------------------------------------------------------------------9

CIV 33. Cu privire la acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi soluţionate neunitar de instanţele judecătoreşti, stabilesc: Concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. În cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, şi Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice. -------------------------------------------------------------------------------------------------------2009

CIV 6. Dispoziţiile art. 728 raportate la art. 774, art. 775, art. 777 şi art. 896 din Codul civil şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, se interpretează în sensul că: Cererile privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare şi respectarea tradiţiilor religioase ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile în termenul general de prescripţie atât în situaţiile în care sunt formulate în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune, cât şi atunci când sunt formulate pe cale separată. ‚ ---------------------------------------------------------------------------------------------------------

10

PENAL
2002 PEN 3/2002 În aplicarea prevederilor art. 147 alin. 2 şi ale art. 2151 din Codul penal, stabileşte: 1. Administratorul asociaţiei de proprietari sau de locatari are calitatea de funcţionar. 2. Fapta acestuia de însuşire, folosire sau traficare, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează constituie infracţiunea de delapidare. -------------------------------------------------------------------------------------------------------------2005

PEN 2. În aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. b) din Codul penal, referitoare la concursul de infracţiuni, stabilesc: Raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care este rudă în linie directă sau frate ori soră, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, constituie atât infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 din Codul penal şi alin. 2 lit. b1) din acelaşi articol (dacă victima locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul), cât şi infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 din Codul penal, în concurs ideal --------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 3. În aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. 1, cu referire la art. 198 şi 201 din Codul penal, stabilesc: 1. Prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 din Codul penal, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. 2. Prin acte de perversiune sexuală, în accepţiunea prevederilor art. 201 din Codul penal, se înţelege orice alte modalităţi de obţinere a unei satisfacţii sexuale decât cele arătate la pct. 1. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 4. Stabileşte că, în cazul infracţiunii de omor calificat prevăzute de art. 174 alin. 1, raportat la art. 175 alin. 1 lit. c) din Codul penal, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 75 alin. 1 lit. b) din acelaşi cod privind circumstanţa agravantă ce se referă la săvârşirea infracţiunii "prin violenţe asupra membrilor familiei". ------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 9. În aplicarea dispoziţiilor art. 215 din Codul penal, stabilesc: 1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a
11

produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal. 2. Dacă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. ---------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 10. În aplicarea dispoziţiilor art. 34, cu referire la art. 120 din Codul penal, stabilesc: 1. În caz de concurs de infracţiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidenţa graţierii, dispoziţiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul graţierii sau care au fost graţiate parţial. 2. Graţierea individuală, în cazul concursului de infracţiuni, vizează numai pedeapsa rezultantă. --------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 14. În aplicarea dispoziţiilor art. 120 alin. 2 din Codul penal, stabilesc: Efectele graţierii condiţionate asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat, constând în reducerea termenului de încercare prevăzut în art. 82 din Codul penal cu durata pedepsei graţiate, se produc imediat şi nu după împlinirea termenului condiţie prevăzut de legea de graţiere, care se referă exclusiv la pedepsele executabile. La împlinirea termenului de încercare astfel redus cel condamnat este reabilitat de drept dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86 din Codul penal. ---------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 18. În aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) din Codul penal şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracţiunii de trafic de droguri, stabilesc: Măsura de siguranţă a confiscării speciale a mijlocului de transport se va dispune, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I din Codul penal, numai în cazul în care se dovedeşte că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalităţile normative ale infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum şi în cazul în care se dovedeşte că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestor infracţiuni. ---------------------------------------------------------------------------------------------------2006

PEN 2. În aplicarea dispoziţiilor art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal, stabilesc: Fapta de însuşire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii constituie infracţiunea de furt calificat prevăzută de textul de lege menţionat numai dacă, în momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţii aflat sau nu în funcţiune. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 5. Stabilesc că actele de violenţă cu intenţia de a ucide, săvârşite în aceeaşi împrejurare asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie
12

atât infracţiunea de omor - simplu, calificat sau deosebit de grav - comisă asupra unei singure persoane, cât şi tentativa de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs. Agravanta prevăzută în art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal nu este aplicabilă în cazul faptelor menţionate. ------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 8. Fixarea termenului de reînnoire în cazul respingerii cererii sau al propunerii de liberare condiţionată se impune în toate cazurile în care soluţia se întemeiază pe neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de textele art. 59 şi următoarele din Codul penal, inclusiv în situaţia în care perioada rămasă de executat până la împlinirea fracţiunii legale este mai mică sau egală cu un an. În cazul în care cererea sau propunerea de liberare condiţionată se respinge pentru neîndeplinirea condiţiei privitoare la fracţiunea prevăzută de art. 59 şi următoarele din Codul penal, iar perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracţiuni este mai mare de un an, instanţa va stabili ca cererea sau propunerea să fie reînnoită potrivit art. 450 alin. 2 din Codul de procedură penală, în termen de un an de la data împlinirii fracţiunii prevăzute de art. 59 şi următoarele din Codul penal. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 14. În aplicarea dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, stabilesc: În cazul infracţiunii continuate, caracterul de "consecinţe deosebit de grave" se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 16. La aplicarea art. 81, 861 şi 867 din Codul penal, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, va fi avută în vedere pedeapsa stabilită în textul de încriminare, iar nu cea redusă conform art. 16 din aceeaşi lege. -------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 19. Stabilesc că fapta de folosire, cu vinovăţie, de acte vamale false la Registrul Auto Român, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării acestuia, constituie infracţiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 din Codul penal. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 20. Stabilesc că pentru infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută în art. 220 din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 2 din titlul IX al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, sesizarea instanţei se face din oficiu, prin rechizitoriu. -----------------------------------------------------------------------------------------------PEN 27. În aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b), cu referire la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedură penală, stabilesc: Încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se
13

împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 35. În aplicarea dispoziţiilor art. 181 din Codul penal, stabilesc: În cazul săvârşirii de către aceeaşi persoană a unor fapte concurente care, în accepţiunea textului de lege menţionat, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, se va aplica o singură sancţiune cu caracter administrativ, conform dispoziţiilor art. 91 din Codul penal. -------------------------------------------------------------------------------------------------2007

PEN 1. 1. Stabilesc că faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal, în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 2. Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice alt mijloc de probă, constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 3 teza a II-a din Codul penal. 3. Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar căruia nu i s-a stabilit prin alt mijloc de probă starea de ebrietate, constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 din Codul penal. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 16. În aplicarea dispoziţiilor incriminatorii ale art. 329 din Codul penal şi ale art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, stabilesc: 1. Distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 din Codul penal, apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă. 2. Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal. 3. În cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafichează persoane majore în acest scop,
14

fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. 2 tezele I şi II din Codul penal. 4. În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001. 5. În cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate la pct. 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. 1 din Codul penal sau art. 329 alin. 2 tezele I şi II din Codul penal, după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 18. Stabilesc că în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni de către o persoană condamnată definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie să se reţină că acea infracţiune a fost săvârşită atât în condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie, cât şi în cele ale stării de recidivă postexecutorie, ceea ce atrage aplicarea concomitentă a dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi b) din Codul penal. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 19. Stabilesc că fapta cetăţeanului român aflat în străinătate de a se prezenta sub o identitate falsă autorităţilor unui stat străin constituie infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută în art. 293 alin. 1 teza I din Codul penal. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 24. Stabilesc că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută în legea penală română în conţinutul art. 64 din Codul penal, se aplică în condiţiile art. 65 din acelaşi cod şi inculpaţilor cetăţeni străini. -------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 25. Stabilesc că, în cazul cererilor de liberare condiţionată formulate potrivit art. 59 şi 60 din Codul penal pentru infracţiuni comise anterior adoptării Legii nr. 140/1996, fracţiunile din pedepsele aplicate ce trebuie executate sunt cele prevăzute de dispoziţiile legale mai sus arătate, nemodificate prin actul normativ indicat. -------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 30. Stabilesc că, şi în situaţia cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 449 din Codul de procedură penală, în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative, acestea se contopesc conform art. 34 din Codul penal, în sensul aplicării sancţiunii rezultante celei mai grele. --------------------------------------------------------------------------------------------------31. 1. Fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia, urmată de săvârşirea unei tâlhării constituie un concurs real între
15

infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 din Codul penal şi infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 21 lit. c) din Codul penal. 2. Fapta de pătrundere, în orice mod, într-o curte sau într-un loc împrejmuit ce ţine de domiciliul persoanei, urmată de săvârşirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 din Codul penal şi infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 din Codul penal, cu excepţia circumstanţei incriminate în art. 211 alin. 21 lit. c) din Codul penal. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 49. Traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 50. Dispoziţiile art. 631 din Codul penal se interpretează în sensul că, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, pedeapsa ce se stabileşte de instanţă nu poate fi decât cu executare efectivă. ---------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 51. Pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) şi art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilă şi inculpaţilor minori, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 67. Dispoziţiile art. 59-61 din Codul penal, ale art. 75-77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. 450 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că: Cererea de liberare condiţionată va fi examinată de instanţă, sub aspectul îndeplinirii tuturor condiţiilor legale, la momentul judecării acesteia, şi nu la momentul introducerii ei. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 70. Instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 74. Dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 75. Dispoziţiile art. 1101 alin. 1 din Codul penal se interpretează în sensul că în cazul suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub control aplicate inculpatului minor, instanţa va stabili un termen de încercare în condiţiile art. 110 din acelaşi cod, şi nu potrivit art. 862 alin. 1 din Codul penal. -------------------------------------------------------------------------------------------------------16

PEN 81. Sintagma "pedeapsa ce se execută", conţinută în dispoziţiile art. 269 alin. 3 din Codul penal, se interpretează în sensul că se referă la pedeapsa rămasă de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla condamnatul la momentul evadării. --------------------------------------------------------------------------------------------------------2008

PEN 1. În aplicarea dispoziţiilor art. 189 alin. 1-3 din Codul penal privind lipsirea de libertate în mod ilegal, prin răpire, şi ale art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, stabilesc: 1. Fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primeşte o altă presoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării, constituie infracţiunea complexă de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente şi dispoziţiile art. 189 alin. 1-3 din Codul penal. 2. Aceeaşi faptă de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau primire a unui minor lipsit de libertate, prin răpire, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori prevăzută la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente dispoziţiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 din Codul penal. -------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 2. În situaţia existenţei unui prim act de tăinuire, urmat de o altă acţiune a aceluiaşi tăinuitor care promite că va asigura valorificarea în continuare şi a altor bunuri sustrase, sunt întrunite elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de furt în formă simplă sau continuată, după caz, în concurs real cu infracţiunea de tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor nu a fost îndeplinită. ---------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 4. Stabilesc că fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 [fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994], nefiind incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la art. 289 din Codul penal, aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 11. Măsurile preventive ale obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, luate în cursul urmăririi penale de judecător, prin aplicarea dispoziţiilor art. 146 alin. 111 din Codul de procedură penală şi, respectiv art. 1491 alin. 12 din acelaşi cod, se prelungesc de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiţiile art. 145 alin. 2 din Codul de procedură penală şi, respectiv art. 1451 alin. 2 din Codul de procedură penală. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 13. În interpretarea dispoziţiilor art. 162 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 114 din Codul penal, stabileşte că: În cazul în care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sau inculpatului, pe motiv de
17

iresponsabilitate, iar faţă de acesta, în cursul urmăririi penale, nu a fost luată în mod provizoriu măsura internării medicale, această măsură se dispune de instanţa de judecată, la sesizarea procurorului. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 17. 1. Raportul sexual săvârşit în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, atunci când victima este membru al familiei, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, atât înainte, cât şi după ce aceasta a împlinit 15 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzute de art. 197 alin. 1 raportat la alin. 2 lit. b1) şi alin. 3 teza I, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal. 2. Infracţiunea de viol, în modalitatea raportului sexual, prevăzută de art. 197 alin. 1 din Codul penal raportat la alin. 2 lit. b 1) şi alin. 3 teza I din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, se va reţine în concurs cu infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 18. Dispoziţiile art. 1402 din Codul de procedură penală corelate cu dispoziţiile art. 1403 din acelaşi cod se interpretează în sensul că: Încheierile prin care fie judecătorul, fie instanţa de judecată în cursul urmăririi penale admite plângerea împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea, prelungirea, revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 din Codul de procedură penală ori a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 din Codul de procedură penală sunt supuse căii ordinare de atac a recursului, în condiţiile art. 1403 din Codul de procedură penală. ---------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 20. Sintagma "infracţiuni săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane" conţinută în dispoziţiile art. 76 alin. 2 din Codul penal se interpretează în sensul că aceasta se referă la orice infracţiune a cărei formă de vinovăţie este praeterintenţia. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 34. În interpretarea dispoziţiilor art. 132 din Codul penal stabilesc: În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată şi asistenţa juridică este obligatorie potrivit art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, instanţa dispune încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părţilor numai în prezenţa apărătorului ales sau a apărătorului din oficiu. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 35. În ipoteza în care obiectul material al infracţiunii de profanare de morminte prevăzute la art. 319 din Codul penal este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului, urmăreşte ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor reţine în concurs real infracţiunea de omor şi infracţiunea de profanare de morminte. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 37. În interpretarea dispoziţiilor art. 306 din Codul penal stabilesc că: Infracţiunile de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 din Codul penal, vătămare corporală prevăzută de art. 181 din Codul penal şi lipsire de libertate în
18

mod ilegal prevăzută de art. 189 din Codul penal, după caz, se vor reţine în concurs ideal cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, în cazul faptei părintelui sau persoanei căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, care abuzează de autoritatea sa şi, contrar intereselor minorului, exercită acte de violenţă sau lipsire de libertate împotriva acestuia, cu intenţia de a-i produce suferinţe, vătămări fizice sau morale, şi care au pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 42. În cazul în care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 din Codul penal. Pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată astfel: - se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracţiuni deduse judecăţii; - se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei pronunţate anterior; - se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă; - pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârşită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă. --------------------------------------------------------------------------------------------------2009

PEN 25. În interpretarea dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, se stabileşte că pentru a putea beneficia de liberare condiţionată, condamnatul care nu a fost sau nu mai este folosit la muncă din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze trebuie să execute efectiv, fracţia întreagă, prevăzută de art. 59 alin. 1, respectiv art. 59 1 alin. 1 din Codul penal. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 26. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 184 alin. 41 din Codul penal şi art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, se stabileşte că: Fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai, care a produs o vătămare corporală din culpă constituie, după cum urmează: 1. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai este concomitent, atât în stare de ebrietate, cât şi cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, se va reţine concurs real între infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 41 din Codul penal şi cea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată;

19

2. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai se află în stare de ebrietate fără însă a avea o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, fapta sa constituie infracţiunea unică prevăzută de art. 184 alin. 41 din Codul penal. 3. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, există o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real între infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 3 din Codul penal şi art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 sau între art. 184 alin. 4 din Codul penal şi art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. --------------------------------------------------------------------------------------------------------

20

PROCEDURA PENALA
2003-2004

PPE 1. În aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Codul de procedură penală şi ale art. 998 din Codul civil, stabileşte că instanţa penală învestită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă săvârşite de un conducător auto, este învestită să judece acţiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât şi cu privire la pretenţiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiaşi fapte. ----------------------------------------------------------------------------------------------------2005

PPE 1. În aplicarea dispoziţiilor art. 54 alin. 4 şi ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările ulterioare, stabileşte: Societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 5. În aplicarea dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, stabilesc: 1. Infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi orice alte cauze derivate din cele prevăzute în această lege se judecă în primă instanţă, la judecătorii, tribunale şi curţile de apel, de complete formate dintr-un singur judecător. 2. În cazul infracţiunilor de corupţie săvârşite de alte persoane decât cele menţionate în Legea nr. 78/2000, completele de judecată se constituie potrivit dispoziţiilor cu caracter general cuprinse în art. 57 din Legea nr. 304/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005. -------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 8. În aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 218/2002, astfel cum a fost modificată şi completată prin art. IV din Legea nr. 281/2003, stabilesc: În cazul infracţiunilor prevăzute de art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, săvârşite de poliţişti care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, plângerea prealabilă se adresează procurorului, iar acesta, după efectuarea urmăririi penale, poate sesiza instanţa competentă prin rechizitoriu. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 12. În aplicarea dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 şi ale art. 141 din Codul de procedură penală, stabilesc: 1. Încheierea prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs.
21

2. Încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs. -------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 13. În aplicarea dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, stabilesc: Plângerea adresată direct instanţei de judecată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 din Codul de procedură penală, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă. ---------------------------------------------------------------------------------------------------PPE / PCI 15. În aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. 3 lit. a) din Codul de procedură penală şi a dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedură civilă, stabilesc: 1. În cauzele în care acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluţie de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în faţa instanţei civile acţiunea pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă. 2. În celelalte cazuri, aceeaşi acţiune aparţine părţilor. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 17. În aplicarea dispoziţiilor art. 309 din Codul de procedură penală, stabilesc: În cazurile în care judecătorul sau instanţa se pronunţă prin încheiere asupra măsurilor preventive este obligatorie întocmirea unei minute, sub sancţiunea nulităţii absolute. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 19. Stabilesc că amânarea executării pedepsei închisorii îşi produce efectele începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii. ------------------------------------------------------------------------------------------------------2006 PPE 1. În aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. 2 din Codul de procedură penală, stabilesc: Schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, prin încheiere pronunţată înainte de soluţionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 6. În aplicarea dispoziţiilor art. 52 alin. 5 din Codul de procedură penală, stabilesc: Neindicarea concretă, în cuprinsul cererii de recuzare care priveşte întreaga instanţă, a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător atrage respingerea cererii ca nefondată. ---------------------------------------------------------------------------------------------------22

PPE 7. În aplicarea dispoziţiilor art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, stabilesc: Neverificarea de către instanţă, în cursul judecăţii, a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului major înainte de împlinirea duratei de 60 de zile, la care se referă art. 160^b alin. 1 din Codul de procedură penală, a inculpatului minor cu vârsta între 14 şi 16 ani înainte de expirarea duratei de 30 de zile prevăzute în art. 160^h alin. 2 din Codul de procedură penală, iar a inculpatului minor mai mare de 16 ani înainte de expirarea duratei de 40 de zile prevăzute în art. 160^h alin. 3 din Codul de procedură penală atrage încetarea de drept a măsurii arestării preventive luate faţă de inculpaţi şi punerea lor de îndată în libertate. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 15. În aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, stabilesc: judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 18. În aplicarea dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, stabilesc: Deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în condiţiile art. 141 din Codul de procedură penală raportat la art. 160^b alin. 4 din acelaşi cod. -------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 21. Stabilesc că, în recurs, casarea cu trimitere în materia conflictelor de muncă poate fi dispusă numai în situaţiile prevăzute expres şi limitativ în art. 81 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 168/1999, precum şi în cazul în care prima instanţă nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei. -------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 24. În aplicarea prevederilor art. 310, art. 357 alin. 4 şi ale art. 358 din Codul de procedură penală, stabilesc: Dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă menţiunea că pronunţarea acesteia sa făcut în şedinţă publică. Nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile reglementate prin art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, iar anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi pentru justa soluţionare a cauzei. -------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE / PEN 27. În aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b), cu referire la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedură penală, stabilesc: Încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice. --------------------------------------------------------------------------------------------------------23

PPE 28. În aplicarea prevederilor art. 160^h alin. 1 din Codul de procedură penală, stabilesc: În cazul învinuiţilor sau inculpaţilor minori între 14 şi 16 ani, prin pedeapsă prevăzută de lege în accepţiunea reglementării din articolul menţionat se înţelege pedeapsa prevăzută în textul care incriminează fapta săvârşită în forme consumate, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 109 din Codul penal. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 29. Stabilesc că termenul de declarare a apelului şi recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, chiar dacă a fost reprezentat de apărător, curge de la comunicare. ------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 30. În aplicarea dispoziţiilor art. 401 din Codul de procedură penală, stabilesc: Instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispoziţiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenţa de a judeca fondul cauzei în primă instanţă. --------------------------------------------------------------------------------------------PPE 34. Stabilesc că instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, de revizuire şi contestaţie la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă. ------------------------------------------------------------------------------------------------------2007

PPE 7. În aplicarea dispoziţiilor art. 48 alin. 1 lit. a) teza ultimă din Codul de procedură penală, stabilesc: Judecătorul care a participat la judecarea recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive, în cursul urmăririi penale, nu devine incompatibil să judece un nou recurs, având ca obiect o altă încheiere, prin care s-a dispus în aceeaşi fază de urmărire penală cu privire la măsura arestării preventive în aceeaşi cauză. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 8. Instanţa, învestită, în baza art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultimă din Codul de procedură penală, în cadrul contestaţiei la executare în care se invocă modificarea înţelesului noţiunii de "consecinţe deosebit de grave", potrivit art. 146 din Codul penal, nu poate schimba încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi, apoi, reduce pedeapsa aplicată în cauză, întrucât modificarea înţelesului noţiunii de "consecinţe deosebit de grave", prevăzută de textul susmenţionat, nu este identică cu cerinţa de a fi intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, la care se referă textele art. 14 şi 15 din Codul penal, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 458 şi, respectiv, art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultimă din Codul de procedură penală. -----------------------------------------------------------------------------------------------------24

PPE 17. Stabilesc că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, este inadmisibilă. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 26. Stabilesc că, în cauzele ce au ca obiect infracţiunile prevăzute de art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 293/2004: a) şi înregistrate pe rolul instanţelor militare înaintea actului normativ menţionat, competenţa judecării lor revine instanţelor militare, în condiţiile art. 40 din Codul de procedură penală şi art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003; b) şi înregistrate pe rolul instanţelor ulterior intrării în vigoare a actului normativ menţionat, competenţa judecării lor revine instanţei civile. -----------------------------------------------------------------------------------------------PPE 27. Stabilesc că asistenţa juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia. ---------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 28. Stabilesc că hotărârea instanţei de fond prin care s-a dispus restituirea dosarului procurorului, în vederea refacerii actului de sesizare, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, este supusă căii ordinare de atac a recursului într-un termen de 3 zile de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă, potrivit art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. --------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 29. Stabilesc că, în cazul respingerii cererii de înlocuire a măsurii internării medicale cu obligarea la tratament medical, formulată de persoana internată, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia rămân în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 34. Dispoziţiile art. 501 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că: 1. hotărârile pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 sunt supuse atât apelului, cât şi recursului; 2. hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006 sunt supuse numai căii ordinare de atac a recursului, în condiţiile art. 3851 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală. ---------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 48. Dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că: În cazul plângerii formulate împotriva rezoluţiei, ordonanţei şi dispoziţiei din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanţa învestită nu poate pronunţa soluţia prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală. -------------------------------------------------------------------------------------------------25

PPE 57. Stabilesc că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 58. Dispoziţiile art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi pct. 2 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că: În cazul în care partea vătămată este minor, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei vor fi suportate de minorul parte vătămată, prin reprezentant legal. --------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 60. Stabilesc că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală este inadmisibilă. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 64. Dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că: Asistenţa juridică nu este obligatorie, pentru petenţi sau intimaţi, în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art. 2781 din Codul de procedură penală. ---------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 65. În interpretarea dispoziţiilor art. 332 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 159 alin. 13 ultima teză din Codul de procedură penală, stabilesc că, în situaţia restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, durata maximă a arestării preventive nu poate depăşi 180 de zile, calculată prin adiţionarea tuturor perioadelor anterioare din cursul urmăririi penale şi ulterioare restituirii cauzei la procuror. ---------------------------------------------------------------------------------------------------PEN 66. Sintagma "vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane", conţinută în dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, se interpretează în sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi la celelalte urmări prevăzute în art. 182 alin. 2 din Codul penal. -----------------------------------------------------------------------------------------------PPE 68. Hotărârile pronunţate în temeiul art. 285 teza I din Codul de procedură penală, prin care instanţa sesizată în mod greşit cu o plângere prealabilă o trimite organului competent, sunt sentinţe supuse recursului, în condiţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 69. Declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare se judecă de complete constituite în compunerea prevăzută de lege pentru soluţionarea cauzei în care a intervenit incidentul procedural, respectiv în compunerea de un judecător în cauzele în primă instanţă, de 2 judecători în apel şi de 3 judecători în recurs. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 71. Competenţa de a soluţiona plângerea formulată în temeiul art. 168 din Codul de procedură penală revine procurorului în cursul urmăririi penale şi, respectiv, instanţei de judecată în cursul judecăţii. ------------------------------------------------------------------------------------------------26

PPE 76. Dispoziţiile art. 145 şi 1451 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că: Măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara dispuse ori prelungite fie de procuror, fie de judecător, în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menţinute de către instanţa de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 82. În cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 2781 din Codul de procedură penală împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 83. Dispoziţiile art. 494 teza I din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că: În caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.
2008

PPE 3. În vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor art. 108 din Legea nr. 302/2004, stabilesc că sintagma "care se emit ulterior intrării sale în vigoare" din conţinutul acestui text de lege se referă la mandatele europene de arestare emise de autorităţile române după data de 1 ianuarie 2007, iar nu la cele emise de autorităţile străine şi transmise României spre executare. În consecinţă, cererile de executare a mandatelor europene de arestare emise de autorităţile competente ale unui stat membru solicitant şi transmise spre executare autorităţilor judiciare române sunt admisibile. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 8. În cazul faptelor săvârşite sub imperiul Legii nr. 87/1994 şi al judecării lor după intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, pot beneficia de cauzele de impunitate sau de reducere a pedepsei reglementate de art. 10 din această lege numai cei în sarcina cărora s-a reţinut, prin aplicarea art. 13 din Codul penal, săvârşirea unei infracţiuni fiscale prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 9. Dispoziţiile art. 264 alin. 3 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că, rechizitoriul trebuie să conţină menţiunea "verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei". Lipsa acestei menţiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condiţiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 10. Dispoziţiile art. 284 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că termenul de 2 luni pentru introducerea plângerii prealabile, în cazul
27

infracţiunilor continue sau continuate, curge de la data la care persoana vătămată sau persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul. --------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 19. Dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se interpretează în sensul că: Termenul de cel mult 48 de ore pentru audierea persoanei solicitate se va stabili prin aceeaşi încheiere prin care s-a dispus măsura arestării. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 22. În aplicarea dispoziţiilor art. 48 alin. 1 lit. a) teza a II-a din Codul de procedură penală, stabilesc: Judecătorul care a soluţionat în cursul urmăririi penale propunerea de arestare preventivă nu devine incompatibil să soluţioneze ulterior, în aceeaşi cauză, cereri care au ca obiect prelungirea arestării preventive. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 25. Dispoziţiile art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că: 1. sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate" are caracter imperativ, şi nu de recomandare; 2. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluţionat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate. ---------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 26. Stabilesc că, în cazul soluţiei de admitere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, menţiunile privind faptele, împrejurările ce urmează a fi constatate şi mijloacele de probă se vor indica numai în considerentele hotărârii. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 27. 1. Stabilesc că instanţa învestită cu soluţionarea plângerii formulate în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, în cazul retragerii acesteia de către persoana vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, urmează să ia act de această manifestare de voinţă. 2. Hotărârea astfel pronunţată nu este supusă niciunei căi de atac. ----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 28. În aplicarea dispoziţiilor art. 3859 din Codul de procedură penală, după abrogarea pct. 171 prin Legea nr. 356/2006, stabilesc următoarele: Judecarea recursurilor declarate cu privire la latura civilă împotriva deciziilor pronunţate în apel se va face în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. 2 din Codul de procedură penală, cazurile de casare urmând a fi analizate în concret, în funcţie de modul de rezolvare a laturii civile. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 29. În interpretarea dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 49/2006, stabilesc că: Instanţa învestită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de
28

conducere nu va soluţiona şi acţiunea civilă exercitată de proprietarul sau deţinătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârşirii infracţiunii rutiere. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 31. Dispoziţiile art. 483 alin. 3 raportat la art. 485 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că, în cazul în care inculpatul, minor la data săvârşirii faptei, a devenit major, indiferent de momentul intervenirii majoratului, judecata va avea loc în şedinţă nepublică. -------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 43. Instanţa penală învestită cu judecarea infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările şi completările ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, urmând a pronunţa respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile. -------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 44. În cazul plângerii formulate în baza art. 2781 din Codul de procedură penală de persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată şi care solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţă ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanţa poate dispune schimbarea acestuia, în condiţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală. ------------------------------------------------------------------------------------------------------2009

PPE 1. În aplicarea dispoziţiilor art. 278 alin. 2 şi 3 şi ale art. 278 1 alin. 1 şi 2 teza a II-a din Codul de procedură penală stabilesc: Organul judiciar competent să soluţioneze plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei prim-procurorului, prin care s-a infirmat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată şi s-a dat aceeaşi ori altă soluţie de netrimitere în judecată, pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior. Numai în situaţia în care, la rândul său, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plângerea şi a menţinut soluţia prim-procurorului sau nu a soluţionat plângerea în termenul legal prevăzut la art. 277 din Codul de procedură penală, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plângere instanţei de judecată. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 2. În aplicarea dispoziţiilor art. 290 alin. 1 teza I din Codul de procedură penală stabilesc că, în cazul judecării cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, şedinţa de judecată este publică. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 3. Stabilesc că termenul de reabilitare judecătorească se socoteşte în raport de pedeapsa cea mai grea ce intră în componenţa pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic. --------------------------------------------------------------------------------------------------------29

PPE 7. În aplicarea dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 teza ultimă şi ale art. 1604 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală, stabilesc: Cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune sunt admisibile în ipoteza săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat nu depăşeşte 18 ani. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 8. Dispoziţiile art. 3859 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că sunt incidente şi în ipoteza recurării hotărârilor pronunţate în apel, pentru motivul greşitei aplicări a art. 181 din Codul penal sau, dimpotrivă, al neaplicării acestei dispoziţii legale. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 9. Dispoziţiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că: Încheierea prin care instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nu este supusă căii de atac a recursului. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 10. În aplicarea dispoziţiilor art. 391 alin. 1 din Codul de procedură penală stabilesc: Examinarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, fără citarea părţilor, nu încalcă dreptul acestora la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 11. Dispoziţiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că nu există incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură penală. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 15. Interpretând dispoziţiile art. 278 alin. 3 şi art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală sub aspectul naturii juridice a termenelor, stabilesc că acestea sunt termene de decădere. -------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 17. În aplicarea dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu nu pot fi atacate cu plângere direct la instanţă. În cazul în care este sesizată cu o astfel de plângere, instanţa o va trimite organului judiciar competent, conform art. 2781 alin. 13 din Codul de procedură penală, în vederea parcurgerii etapelor prevăzute de art. 278 din acelaşi cod. ------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 21. procurorul din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism poate exercita calea ordinară de atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de judecată într-o cauză de competenţa direcţiei, în condiţiile în care, la judecată, a participat un procuror de la parchetul de pe lângă instanţa competentă. -----------------------------------------------------------------------------------------------------------30

PPE 22. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală se stabileşte că durata arestului la domiciliu, executat în străinătate, măsură preventivă privativă de libertate, în accepţiunea art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, trebuie luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi dedusă din durata închisorii aplicate de instanţele române. -------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 23. În interpretarea art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, se stabileşte că instanţa, în soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzut de Codul penal român. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 24. sentinţa prin care instanţa, sesizată direct prin cerere de revizuire, se desesizează şi trimite cauza procurorului competent conform art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală, poate fi atacată cu recurs. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 34. s-au admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizările Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, stabilindu-se următoarele: 1. Curtea de Apel Bucureşti este instanţa competentă exclusiv, teritorial şi material, să soluţioneze procedura de schimbare a condamnării, procedură care are loc după transferarea persoanei condamnate, în condiţiile art. 145 alin. 3 din Legea nr. 302/2004. 2. Instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanţele naţionale cu pedepsele aplicate de instanţele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanţa corespunzătoare instanţei de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate. În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnat. --------------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 35. Recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluţionată calea de atac a apelului, deşi recursul era singura cale de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii primei instanţe, este admisibil, potrivit dispoziţiilor art. 3851 lit. e din Codul de procedură penală, fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. 1 pct. 3 şi 11 din Codul de procedură penală. -----------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 36. Cererile repetate de revizuire şi respectiv contestaţie la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în soluţionarea acestora.
31

-------------------------------------------------------------------------------------------------------2010 PPE 1. In faza de judecată, cererea de prelungire a dreptului de circulaţie, întemeiată pe prevederile art.111 alin.6 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se va soluţiona în condiţii de publicitate, cu citarea părţilor, conform prevederilor art.290, 291 Cod procedură penală, iar instanţa de judecată se va pronunţa prin încheiere motivată care poate fi atacată odată cu sentinţa sau decizia, conform art. 361 alin. 2 şi art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală. ---------------------------------------------------------------------------------------------------PPE 2. în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 46/19 martie 2008 (Codul silvic), prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privată a persoanei fizice sau persoanei juridice, calitatea de parte vătămată ori de parte civilă o poate avea atât ocolul silvic, în calitate de reprezentant al statului, cât şi proprietarul fondului forestier, cu excepţia situaţiei în care acesta din urmă este subiect activ al infracţiunii. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------

32

ALTE MATERII
DREPTURI SALARIALE
2005

ALTE 23. În aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, stabilesc: Prima de concediu, pe lângă indemnizaţia de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizaţia brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistraţi şi personalul auxiliar, se acordă numai pentru anii 2001 şi 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziţia legală menţionată. -------------------------------------------------------------------------------------------------------2007

ALTE 36. Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 160/2000 se interpretează, în sensul că: Judecătorii, procurorii şi ceilalţi magistraţi, precum şi persoanele care au îndeplinit funcţia de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi a României beneficiau şi de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege. ----------------------------------------------------------------------------------------------------ALTE 87. Dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească se interpretează în sensul că: Magistraţii beneficiază de decontarea primelor de asigurare pentru viaţă, sănătate şi bunuri, numai în măsura în care cazul asigurat s-a produs în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea. -----------------------------------------------------------------------------------------------------2008

ALTE 14. Dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocaţia individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate şi funcţionarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanţelor şi parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocaţie, ce se poate realiza doar în condiţiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinaţie şi acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă. ----------------------------------------------------------------------------------------------------ALTE 21. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc
33

şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, şi după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 ----------------------------------------------------------------------------------------------------ALTE 23. Dispoziţiile art. 40 şi 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, ale art. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006, şi ale art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2007, se interpretează în sensul că: Funcţionarii publici din cadrul instanţelor şi parchetelor nu beneficiază de drepturile băneşti reglementate de legislaţia specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor de pe lângă acestea. --------------------------------------------------------------------------------------------------------ALTE 24. Dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, şi ale art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei se interpretează în sensul că indemnizaţia lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres şi limitativ prevăzute de normele mai sus menţionate. ------------------------------------------------------------------------------------------------------ALTE 45. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) şi (2) din Codul deontologic al magistraţilor, şi ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, modificată şi completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, constată că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidenţialitate de 15%, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
2009

ALTE 20. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 lit. „c” şi „d” din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------

34

ALTE 28. prima de concediu prevăzută de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă controlorilor financiari (în prezent auditori publici externi) şi celorlalte categorii de personal contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Curţii de Conturi. --------------------------------------------------------------------------------------------------ALTE 32. în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 lit. „a” din Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, s-a stabilit că persoanele condamnate definitiv pentru infracţiunile contra capacităţii de apărare a ţării, prevăzute de art. 334 şi 354 din Codul penal, săvârşite din motive de conştiinţă, nu pot beneficia de drepturile acordate pentru persoanele persecutate din motive politice. -----------------------------------------------------------------------------------------------------ALTE 37.Dispoziţiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 139/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii se interpretează în sensul că indemnizaţia de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în instituţiile publice din subordinea ministerului, precum şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale şi a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial şi înainte de transfer sau detaşare din cadrul fostului Minister de Interne.

35

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful