Acordul General pentru Tarife şi Comerţ este un tratat multilateral interguvernamental prin care ţările membre se obligă să respecte

anumite principii şi reguli în domeniul relaţiilor comerciale; să reducă, să elimine sau să consolideze taxele vamale şi să înlăture restricţiile cantitative sau de altă natură din calea schimburilor comerciale reciproce, trecând treptat la liberalizarea acestora. Rezultă din această definiţie că obiectivul iniţial principal al GATT-ului a fost crearea de condiţii favorabile pentru desfăşurarea schimburilor comerciale între ţările membre. Acest obiectiv îşi păstrează valabilitatea şi în prezen În ultimii 15-20 de ani însă, ca urmare a faptului că a crescut numărul ţărilor membre şi în special al ţărilor în curs de dezvoltare, atribuţiile şi obiectivele GATT-ului s-au lărgit, îndeosebi pe linia sprijinului dezvoltării comerţului exterior al acestora şi implicit a economiilor lor. Reiese aceasta din prevederile părţii a patra a GATT-ului, precum şi din faptul că au fost stabilite legături organizate cu UNCTAD-ul prin crearea de la 1 ianuarie 1968 a Centrului comun pentru comerţul internaţional GATT-UNCTAD. Condiţiile în care a fost elaborat şi a început să fie aplicat Acordul General pentru tarife şi Comerţ au determinat şi structura organizatorică iniţială deficitară a acestuia, corectată, treptat, pe parcursul activităţii sale. Deşi GATT-ul nu este o organizaţie internaţională, în practică el exercită atribuţiile unui organism internaţional, asigurând cadrul organizatoric corespunzător pentru negocierile comerciale, precum şi structura organizatorică menită să dea rezultatelor acestor negocieri forma unor instrumente legale. În prezent, activitatea GATT-ului se desfăşoară în cadrul următoarei structuri organizatorice: – Sesiunea părţilor contractante; – Consiliul reprezentanţilor; – Comitete şi grupe de lucru specializate pe probleme (permanente şi temporare); – Secretariatul. • Sesiunea părţilor contractante (membrii cu drepturi depline) este alcătuită din delegaţii tuturor ţărilor membre şi este forul suprem al GATT; se întruneşte, de regulă, odată pe an (sesiune ordinară) sau de mai multe ori pe an, la cererea părţilor contractante (sesiuni extraordinare). Are ca principale atribuţii: – dreptul şi obligaţia de a veghea la respectarea prevederilor Acordului General; – aprobă modificările şi completările aduse textului Acordului General; – aprobă prin vot (trimis prin corespondenţă) primirea de noi membri în GATT; – aprobă crearea de noi organe în structura organizatorică a GATT-ului şi le direcţionează activitatea. • Consiliul reprezentanţilor, alcătuit din reprezentanţii ţărilor membre cu drepturi depline, a început să funcţioneze în 1960 şi îşi exercită atribuţiile între sesiunile părţilor contractante, îndeplinind rolul de organ executiv. Are următoarele atribuţii mai importante: – îndrumă activitatea organelor din subordine (comitete, comisii şi grupe de lucru specializate pe probleme); – organizează negocierile pentru primirea de noi membri în GATT; – organizează consultări cu părţile contractante asupra diverselor aspecte ale evoluţiei schimburilor comerciale reciproce; – elaborează, cu sprijinul organelor din subordine, recomandări pentru Sesiunea părţilor contractante în legătură cu problemele înscrise pe ordinea de zi a acestora. • Comitetele şi grupele de lucru specializate pe probleme asigură activitatea permanentă a Acordului General, studiind problemele ce le-au fost încredinţate, fie de către Sesiunea părţilor contractante, fie de către Consiliul reprezentanţilor. Concluziile şi recomandările lor sunt supuse aprobării organelor superioare. În afara comitetelor specializate cu activitatea permanentă pot fi

în al doilea rând. în măsura în care. Singura ţară membră a GATT care acordă clauza naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional pe cale bilaterală este SUA. o serie de revizuiri şi completări impuse de condiţiile internaţionale postbelice. interdicţiile sau orice alte măsuri cu efecte similare. că părţile contractante trebuie să-şi acorde reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate în forma ei necondiţionată (artI). Comitetele pentru organizarea negocierilor comerciale din cadrul rundelor. cum sunt contingentele. în relaţiile reciproce. în continuă schimbare. El sprijină derularea rundelor de negocieri organizate de GATT şi publică rezultatele acestora. În astfel de situaţii. interesele comerciale ale celorlalte părţi contractante. Acordă asistenţă de specialitate ţărilor în curs de dezvoltare. primele sunt obligate să . c) Aplicarea nediscriminatorie a restricţiilor cantitative (sau a altor măsuri cu efecte similare) în relaţiile comerciale dintre părţile contractante. Aceasta înseamnă că părţile contractante nu trebuie să instituie sau să menţină la importul şi exportul reciproc de mărfuri restricţii de ordin cantitativ. b) Interzicerea de către părţile contractante. iar. cu sediul la Geneva. d) Eliminarea sau limitarea subvenţiilor la export în relaţiile comerciale dintre părţile contractante (aXIV). de pildă. îndeplineşte funcţii administrative ce rezultă din activitatea celorlalte organe ale GATT-ului şi este condus de un director general. De aici rezultă că. • Secretariatul GATT. părţile contractante sunt obligate să procedeze periodic la examinarea cazurilor concrete şi dacă se face dovada că practicarea unor subvenţii de export de către unele părţi contractante aduce importante prejudicii altor părţi contractante. În prezentarea principalelor prevederi ale GATT-ului se au în vedere şi aceste revizuiri şi completări. în anumite situaţii. III). XIV rezultă că părţile contractante trebuie să elimine sau să limiteze subvenţiile de export în măsura în care acestea afectează serios. în primul rând. acestea sunt admise (ca derogări de la principiul “b”) (art. ele trebuie să fie aplicate fără discriminare. De la aceste două principii sunt admise. că trebuie să-şi acorde tratament naţional în materie de impozite şi reglementări interne (art. organizate periodic de către GATT). Din 1964. licenţele de import şi export. în anumite situaţii. • Din textul Acordului General se desprind o serie de principii fundamentale care trebuie să stea la baza relaţiilor comerciale dintre părţile contractante şi care au fost statornicite în practica activităţii GATT-ului.create şi comitete cu activitatea temporară (cum sunt. Aceasta înseamnă. sunt admise restricţii de ordin cantitativ sau alte bariere netarifare. adică în aceleaşi condiţii faţă de toate părţile contractante. Acestea sunt următoarele: a) Principiul nediscriminării în relaţiile comerciale dintre părţile contractante. XI). sau a altor măsuri cu efecte similare la importul şi exportul de mărfuri (art. a căror misiune încetează odată cu terminarea acţiunii pentru care au fost create. Ambele clauze se acordă în GATT pe cale multilaterală.XIII). unele derogări. Din prevederile art. atunci când. mai face parte din structura organizatorică a GATT-ului şi Centrul de comerţ internaţional. care din 1968 a devenit Centrul comun de comerţ internaţional GATT-UNCTAD. ▀ Principalele prevederi ale Acordului General pentru Tarife şi Comerţ Textul Acordului General pentru Tarife şi Comerţ a suferit pe parcursul existenţei sale. direct sau indirect. după cum se va vedea. a restricţiilor cantitative.

retragerea din GATT Textul Acordului General pentru Tarife şi Comerţ a fost autentificat. XXII). e) Protejarea economiilor naţionale de concurenţa străină să se facă.Acestea vizau preferinţele instituie anterior de către metropole şi imperiile coloniale. de concurenţa puternică a ţărilor dezvoltate. Siria. • Membrii GATT. deciziile se supun la vot numai atunci când nu se realizează consensul general sau la cererea unei dintre părţile contractante. cu condiţia să nu fie instituite noi bariere (tarifare şi netarifare) faţă de celelalte părţi contractante. negocierea Sistemului Global de Preferinţe Comerciale între ţări în curs de dezvoltare. Ceylon. Cuba. Prevederile Acordului. Uniunea Sud-Africană şi China). Luxemburg. cu condiţia ca limitele acestor preferinţe în vigoare să nu fie extinse ulterior de către părţile contractante. e) Admiterea temporară de restricţii cantitative (sau alte măsuri netarifare cu efecte similare) în relaţiile comerciale dintre părţile contractante la importul unor produse care ar periclita producţia internă sau în scopul de a contribui la echilibrarea balanţei de plăţi. Canada. părţile contractante au dreptul să folosească consultările şi obligaţia de a răspunde la aceste consultări pentru a se rezolva pe această cale diferendele de ordin comercial dintre ele. au statornicit şi unele excepţii sau derogări de la principiile fundamentale. membre ale Grupului celor 77. în principiu. şi instituirea Sistemului generalizat de preferinţe vamale nereciproce şi nediscriminatorii în favoare ţărilor în curs de dezvoltare (ca o derogare de la clauza naţiunii celei mai favorizate).VII). cu tarife vamale externe comune. XI) şi (art. g) Adoptarea deciziilor de către părţile contractante prin consens general. la care să participe două sau mai multe părţi contractante (art. Chile. fiecare dispunând de un singur vot. Anglia. Pakistan. . Rhodezia de Sud. prevederile părţii a patra din GATT se înscriu şi ele ca derogări de la unele principii fundamentale în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare – părţi contractante la GATT. SUA. care nu trebuie să fie însă prohibite (art. Într-o anumită măsură. precum şi practica îndelungată a GATT-ului. d) Autorizarea ţărilor în curs de dezvoltare – părţi contractante la GATT – de a promova măsuri de politică comercială cu caracter protecţionist pentru apărarea economiei naţionale şi în special a industriei. f) Folosirea consultărilor de către părţile contractante pentru evitarea prejudicierii intereselor comerciale ale acestora (art. de către reprezentanţii a 23 de ţări (care l-au negociat) denumite membre fondatoare (Australia. tot ca o derogare de la clauza naţiunii celei mai favorizate. părţi contractante ale GATT. India. Cehoslovacia. Birmania. XXIV). numai cu ajutorul tarifelor vamale. mai importante sunt următoarele a) Recunoaşterea sistemului preferinţelor vamale în vigoare la data semnării acordului. Belgia. Liban. Olanda. Noua Zeelandă. accesiunea la GATT. Cu alte cuvinte. dintre care. b) Admiterea creării de zone de liber schimb şi de uniuni vamale. fiind înscrise în preambulul acordului. c) Negocierea de protocoale preferenţiale între ţările în curs de dezvoltare. Norvegia. pe calea semnării unui act final. Franţa. Aceasta reprezintă o derogare de la mai multe principii fundamentale. Brazilia.înlăture sau să limiteze aplicarea subvenţiilor respective.

România şi-a manifestat interesul faţă de activitatea desfăşurată de GATT cu mulţi ani în urmă. b) Admiterea României în GATT ca parte contractantă implică şi eliminarea treptată a restricţiilor cantitative discriminatorii la exportul de produse româneşti în ţările membre. România a obţinut pe cale multilaterală clauza naţiunii celei mai favorizate din partea ţărilor membre (cu excepţia SUA care acordă această clauză numai pe cale bilaterală şi din partea căreia a obţinut-o abia în 1975). Printre ţările contractante se numără în prezent şi foste ţări socialiste. Cererea de retragere intră în vigoare după expirarea a şase luni de la depunerea ei în Secretariat. atunci când doreşte acest lucru. ţara noastră a devenit membră cu drepturi depline la GATT. Conform practicii uzuale a GATT. Intrând în GATT ca membră cu drepturi depline. beneficiază de concesiile tarifare negociate în cadrul GATT. cu condiţia să înştiinţeze în scris despre aceasta Secretariatul GATT-ului. să devină părţi contractante după câştigarea independenţei politice. precum şi protocolul de aderare convenit. c) Ca orice parte contractantă. cu implicaţii pozitive asupra schimburilor noastre comerciale. Cât priveşte retragerea din GATT. în consecinţă. România beneficiază de o serie de avantaje. a fost stabilită o legătură cu caracter tehnic între Centrul de Comerţ Internaţional al GATT şi Camera de Comerţ şi Industrie a României. a) Prin intrarea în GATT. Drept vot au numai părţile contractante. iar din iulie 1966. numărul statelor membre la GATT a crescut de la 23 la 133 din care 111 părţi contractante şi 22 ţări membri de facto. ca urmare. între care şi România (1971). protocolul de aderare a fost semnat apoi şi de România (15 octombrie 1971) şi. Consiliul reprezentanţilor a examinat cererea României şi a hotărât crearea unui grup de lucru (format din reprezentanţii a 27 ţări membre). care a negociat cu ţara noastră condiţiile de aderare. la invitaţia Secretarului GATT. dacă doresc. • Aderarea României la GATT. în virtutea prevederilor articolului XXVI din Acord. Ea a participat în calitate de observator la GATT încă din anul 1957. au dreptul. participarea ei la activitatea GATT-ului Acordând o atenţie deosebită dezvoltării relaţiilor comerciale cu toate ţările lumii. articolul XXXI din Acord precizează că orice parte contractantă are dreptul de a se retrage din GATT. Membrii de facto sunt foste colonii pe teritoriul cărora au început să fie aplicate prevederile Acordului General pentru Tarife şi Comerţ înainte de câştigarea independenţei lor politice (prin intermediul metropolei – parte contractantă GATT) şi care. În noiembrie 1968. concesii care nu mai pot fi retrase unilateral de către părţile contractante (fără a-i acorda compensaţii echivalente). În iulie 1968 România a adresat oficial cererea de aderare la GATT ca membră cu drepturi depline. În octombrie 1971.De la semnarea acordului (octombrie 1974) şi până în septembrie 1993. România are dreptul de a invoca prevederile Acordului General pentru Tarife şi Comerţ şi de a folosi mecanismul consultărilor bi şi multilateral din cadrul GATT pentru a-şi apăra interesele comerciale în eventualitatea în care anumite măsuri de politică . Consiliul reprezentanţilor a adoptat în unanimitate raportul grupului de lucru.

România a fost primită ca membră atât la Fondul monetar Internaţional. cât şi la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. fiind în felul acesta obligată să respecte statutul celor două organizaţii financiare internaţionale şi prevederile înscrise în protocolul de aderare la aceste organizaţii cu care colaborează GATT-ul. în sensul că va acţiona în problemele valutare în conformitate cu spiritul Acordului General. În acest sens. ca ţară în curs de dezvoltare. se fac precizări în mod expres în protocolul de accesiune a României la GATT. f) În sfârşit. . în schimbul avantajelor pe care le-a obţinut sau le va obţine din partea celorlalţi membri. îi oferă posibilitatea de a beneficia de măsurile speciale adoptate de părţile contractante în favoarea acestui grup de ţări. România va putea participa direct la toate negocierile comerciale ce vor fi organizate în cadrul GATT şi va putea milita. Prezenţa României în GATT îi permite o mai mare adaptabilitate la condiţiile de desfăşurare a comerţului internaţional şi de promovare a schimburilor sale comerciale. România are posibilităţi lărgite de informare cu privire la acţiunile viitoare ale ţărilor membre în domeniul politicii comerciale. Obligaţiile (angajamentele) României ce au fost înscrise sunt: a) România s-a angajat prin protocolul de accesiune să-şi sporească şi să-şi diversifice importurile de mărfuri din ţările membre ale GATT în acelaşi ritm în care vor creşte importurile totale. apartenenţa la GATT a României. e) Datorită faptului că şi după instituţionalizarea UNCTAD-ului. în spiritul prevederilor GATT. ceea ce îi va permite să adopte la momentul oportun măsurile corespunzătoare menite să-i apere interesele. Protocolul de aderare a României la GATT a înscris şi o serie de obligaţii ce revin ţării noastre. GATT-ul a rămas principalul mecanism instituţional în care se dezbat şi se negociază facilităţile concrete în domeniul comerţului internaţional şi al politicii comerciale. b) Prin protocolul de accesiune la GATT. pentru crearea de condiţii favorabile şi reciproc avantajoase în ce priveşte desfăşurarea relaţiilor comerciale cu părţile contractante. fără a contraveni prevederilor GATT. d) Prezenţa României în cadrul GATT ca membru cu drepturi depline îi oferă posibilităţi splimentare pentru promovarea intereselor ei comerciale. potrivit prevederilor părţii a patra din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ. România şi-a sumat anumite obligaţii în ce priveşte politica valutară pe care o va urma atâta vreme cât nu va fi membră a Fondului Monetar Internaţional. În toamna anului 1972.comercială ale partenerilor din GATT i-ar aduce prejudicii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful