MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

AVRAMESCU, MONICA DELICIA
Defectologie şi logopedie /Monica Delicia Avramescu. – EdiŃia a 3-a Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-725-868-7 376(075.8) 376.36(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor

Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 9.05.2007; Coli tipar: 18,5 Format: 16/61×86 Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………… 1. DEFICIENłA MINTALĂ ………………………………… 1.1. Caracteristicile generale ale deficientului mintal ………… 1.2. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală ……... 1.3. Etiologia deficienŃei mintale ……………………………... 1.4. Tipologia handicapului mintal ……………………………. 1.5. Diagnosticarea deficienŃei mintale. Diagnosticul diferenŃial 1.6. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal . 2. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) ……. 2 .1. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale ……………. 2.2. Etiologia deficienŃelor de vedere ……………………….... 2.3. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului …. 2.4. Recuperarea deficienŃei de vedere ………………………... 3. DEFICIENłA DE AUZ ……………………………………….. 3.1. Caracterizarea generală a handicapului de auz ………….. 3.2. Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz …………... 3.3. Diagnosticarea handicapului de auz ……………………… 3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz ……………………………………….. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz ……………... 4. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII ……….… 4.1. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………….. 4.2. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii ……………… 4.3. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii ………….. 4.4. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………

7 9 10 12 21 27 35 37 48 48 54 64 80 89 89 91 96 99 100 118 118 125 127 131 5

Definirea tulburărilor de comportament ………………….. DEFICIENłELE DE LIMBAJ ………………………………..3.. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament … 5.1. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj ………………………….3. 5. 5.5.2.1. Corectarea deficienŃelor de limbaj ……………………….5. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL) …….. 6.…… 5. 5. Etiologia tulburărilor de comportament …………………..1.. Tipologizarea tulburărilor de comportament ……………. 7. 6.2. TULBURĂRI DE COMPORTAMENT ………………….4. Clasificarea deficienŃelor de limbaj ……………………… 6.5...4... Autismul …………………………………………………. 6. 7. Surdocecitatea ………………………………………………. 7.. Cauzele deficienŃelor de limbaj ………………………….. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) ……………………………………….. BIBLIOGRAFIE …………………………………………… 154 154 155 158 160 166 176 184 184 186 190 192 224 245 245 273 293 6 .. Terapia tulburărilor de comportament …………………. 5. 6. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj …………………… 6.2. 6.

psihice. incapacitatea apelează la aspectul funcŃional (activitate limitată). Realitatea este însă alta. sunt net inferioare copiilor de aceeaşi vârstă cronologică. ambiguă. catalogaŃi ca persoane „handicapate” (în sens peiorativ). handicap. Astfel. fie dobândite. el neputând fi recuperat în totalitate. Clasificarea handicapurilor este polimorfă. inadaptat. De-a lungul timpului au fost utilizaŃi diferiŃi termeni consideraŃi sinonimi: deficienŃă. confuză. prin compensare sau ameliorare. din păcate. în funcŃie de posibilităŃile sale reale. deficient. Ei sunt printre noi. Lafon vorbeşte de: • handicap lejer (când există posibilitatea de dezvoltare maximă a capacităŃilor şi de dobândire a unei autonomii totale – fără apel la ajutor extern). ci doar într-un anumit grad. existând diferite criterii de clasificare. R. toate dificultăŃile întâmpinate de o persoană cu consecinŃe directe pe plan social. sau pentru a îngloba. incapacitate. şi mai rău. consideraŃi irecuperabili. într-un termen mai general. Ce înseamnă de fapt handicap? Termenul este o noŃiune vagă. 7 . fiind introdus în literatură pentru a înlocui expresii traumatizante de genul: anormal. ai noştri şi trebuie să Ńinem seama de prezenŃa şi de potenŃialul lor. iar handicapul vizează aspectul social (consecinŃele concretizate în dificultăŃi de adaptare personală şi socială). Intre ei însă există diferenŃe. ignoraŃi sau. Aceştia din urmă sunt de multe ori. inutili pentru societate. alŃii având trăsături şi comportamente care se abat de la normalitate. dacă deficienŃa se referă la situaŃia intrinsecă ce se defineşte în termeni anatomici (aspectul medical). unii normali. În funcŃie de gradul de intensitate a handicapului. fie ele înnăscute. Handicapatul copil este persoana ale cărei aptitudini fizice.INTRODUCERE În jurul nostru există oameni.

• handicap extrinsec (cauzat de mediu. Un alt criteriu de clasificare a handicapurilor. care îi aparŃine lui A. se referă la dihotomia privind cauzele acestora: • handicap intrinsec (cauza fiind reprezentată de caracteristici personale. de prezenŃa. 8 . Minaire şi Cherpin propun o altă clasificare a handicapurilor în funcŃie de adaptarea individului la situaŃii particulare: • handicap de ambianŃă (care rezultă din necesităŃile individului de a stabili un echilibru între posibilităŃile reale ale handicapului şi solicitările mediului). Indiferent de categoria căreia îi aparŃine un handicap sau o deficienŃă. caracteristicile şi consecinŃele sale trebuie să Ńinem seama. într-un sens mai larg.). fiind necesare supravegherea permanentă şi condiŃii speciale de influenŃă pedagogică). care nu pot fi înlăturate). De ce ? Pentru că. de situaŃia socioculturală a individului – sărăcie. • handicap de situaŃie (caracteristic subiecŃilor limitaŃi în capacităŃile lor în raport cu solicitările unor situaŃii particulare). avem sau putem avea vreodată o deficienŃă anume (fizică. privare afectivă. senzorială. Agerholm.). discriminare rasială etc. toŃi am avut.• handicap mediu – moderat (caz în care vorbim de posibile şanse de readaptare şi integrare socio-profesională prin intervenŃie pedagogică specializată). • handicap sever – grav (când nu există autonomie. comportamentală etc.

DeficienŃa mintală reprezintă o deficienŃă globală care vizează întreaga personalitate a individului: structură. – handicap mental de funcŃionalitate. AAMD). Roşca. putem considera că există două tipuri mari de handicap: – handicap rezultat din organizarea mintală şi a personalităŃii. insuficienŃă mintală (OMS). Nota definitorie pentru deficienŃa mintală o constituie alterarea componentei de ansamblu. Referindu-ne la handicapul mental. Perron). R. deficienŃă intelectuală (A. R. Între formele clinice ale handicapului prin deficienŃa mentală şi cele ale normalului se distinge o zonă de forme intermediare care aparŃin handicapului prin deficienŃa mentală de funcŃionare: – disritmii de dezvoltare psiho-intelectuală. în literatura de specialitate. DEFICIENłA MINTALĂ De-a lungul vremii.1. comportamental-adaptativă. E. oligofrenie (E. Bleurer. Seguin). idioŃie. când cauza este funcŃionarea deficitară şi nu organizarea în sine. afectivă. înapoiere mintală / întârziere mintală (OMS – IX CIB. Roşca). dezvoltare intelectuală. psihomotrică. au fost uzitaŃi extrem de mulŃi termeni pentru a desemna deficienŃa mintală: arieraŃie mintală (Ed. caracterizat printr-o organizare mintală deosebită de cea statistică normală. 9 . Luria. Al. – tulburări instrumentale. subnormalitate gravă (OMS – 1958). cuprinde cele patru categorii de forme clinice atât de cunoscute: debilitate mintală. forme etiologice şi polihandicapurile din această categorie. M. retard mintal (A. Busemann. integritatea biofiziologică şi cea psihologică fiind de fapt o formă diferenŃiată de organizare a personalităŃii. Handicapul mental. Kraepelin). imbecilitate. ca reflecŃie a acesteia. organizare.

Dacă la normal. heterodezvoltare intelectuală. echivalentă mai degrabă cu un reflex de apărare al debilului mintal decât cu o eschivare intenŃionată a acestuia. Acest fenomen lasă impresia unei „fugi de efort” în faŃa solicitărilor intelectuale mai intense. construcŃia mintală se desăvârşeşte la nivelul operaŃiilor formale.– inabilităŃi de tip şcolar (debilitate de tip şcolar) – acestea fiind incluse în denumirea de handicap intelectual. deficientul mintal stagnează. Realizând o paralelă între copilul normal şi cel deficient mintal. Inhelder. la deficientul mintal – îndeosebi debilul mintal – această construcŃie se împotmoleşte. mai devreme sau mai târziu. alunecând înapoi spre reacŃii proprii stadiilor anterioare. care la copilul normal se conturează pe la 10-11 ani. Inhelder considera că deficientul mintal – în speŃă debilul mintal – regresează adesea de pe poziŃia stadiului atins la un moment dat în dezvoltare. în timp ce la copilul normal dezvoltarea se caracterizează prin fluenŃă şi dinamism susŃinut în procesul de maturizare intelectuală. rigiditate psihică. deficienŃe de comunicare. heterocronie.1. dar în ritmuri diferite. Păunescu. stagnează. se opreşte undeva în zona operaŃiilor concrete. 1. cât şi cel cu deficienŃă mintală parcurg acelaşi traseu al dezvoltării intelectuale. L. în timp ce în jurul vârstei de 14 ani copilul normal atinge stadiul operaŃiilor concrete. a studiat particularităŃile procesului dezvoltării la deficientul mintal şi a ajuns la concluzia că. deficientului mintal ajuns în faza ultimă a dezvoltării sale intelectuale îi rămâne 10 . rigiditate a conduitei. introducând termenul de vâscozitate genetică. procesul de invarianŃă a noŃiunilor. Caracteristicile generale ale deficientului mintal DeficienŃa mentală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. introdusă la noi de C. la copilul deficient mintal dezvoltarea este anevoioasă şi neterminată. B. heterogenitate. adesea rămânând neterminat.Not (1973) prezenta rezumativ asemănările şi deosebirile existente între aceşti copii: atât copilul normal. la deficientul mintal prezintă serioase întârzieri. rămânând undeva la nivelul treptelor intermediare operaŃional-concrete. O caracteristică aparte a deficientului mintal este reprezentată de infantilism. conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile.

S. Vîgotski (1960) considera că handicapatul mintal se caracterizează printr-o zonă limitată a proximei dezvoltări. între somatic şi cerebral. fiind la un nivel scăzut. cu noŃiuni abstracte. alunecările ample spre reacŃii şi comportamente specifice stadiilor anterioare. dezvoltarea uneia putând fi în detrimentul alteia. J. Autorul consideră că debilul mintal se dezvoltă psihologic diferit de la un sector la altul. schimb corespunzător vârstei cronologice. Termenul de vâscozitate genetică nu epuizează toate particularităŃile dinamicii dezvoltării la deficientul mintal. Dacă dezvoltarea handicapatului mintal se menŃine mereu sub influenŃa etapei parcurse anterior. diferitele funcŃii şi procese psihice ale debilului mintal nu se dezvoltă echilibrat. Zazzo descrie o altă caracteristică a deficientului mintal – heterocronia. cu atât mai restrânsă cu cât gravitatea handicapului mintal este mai mare. dezvoltarea copilului normal este puternic orientată spre viitor. asociindu-se cu fenomenul labilităŃii verbale. fenomenul dezvoltării trebuind să fie corelat cu particularităŃile proximei sale dezvoltări. făcând posibilă disimularea acesteia). Fragilitatea personalităŃii poate fi disociată (apărând manifestări de duritate.S. OperaŃiile logice. Deficientul mintal nu se 11 . heterocronia cea mai evidentă remarcânduse între dezvoltarea fizică şi cea mintală. Alte caracteristici ale deficientului mintal sunt: fragilitatea achiziŃiilor realizate anterior. Ca atare. nu facilitează raporturi sociale stabile şi evolutive din partea acestui deficient. din cauza rigidităŃii lor. R. caracterul limitat al perspectivelor dezvoltării ulterioare. O altă trăsătură specifică acestui deficient este reprezentată de rigiditate. deoarece predomină fragilitatea şi infantilismul în comportament. adică în legătură cu posibilităŃile de a progresa spre stadiul următor al evoluŃiei sale. Fragilitatea se poate manifesta şi în planul conduitei verbale. L.inaccesibil raŃionamentul propoziŃional bazat pe operaŃii logice formale. de impulsivitate şi de lipsă de control) sau mascată (apare la debilii care trăiesc într-un mediu securizant.Kounin subliniind faptul că la deficientul mintal „regiunile psihologice” nu permit schimbul funcŃional între ele. R. Fau arăta că atunci când solicitările exterioare depăşesc posibilităŃile de răspuns individuale ale deficientului mintal se manifestă o altă caracteristică numită „fragilitatea construcŃiei personalităŃii”.

Pe fondul coexistenŃei handicapului mintal cu alte deficienŃe (vizuale. reconstrucŃia perceptivă se realizează incomplet. 1. DificultăŃi şi mai mari întâmpină deficienŃii mintal în perceperea imaginilor. superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. Slabul activism în faŃa sarcinii şi posibilităŃile reduse de implicare în activitate ale deficientului mintal au la bază o motivaŃie deficitară (lipsa unor scopuri şi aspiraŃii reale). câmpul perceptiv al acestuia este destul de îngust. explicaŃia fiind totuşi prezentă sub forma ei naivă şi încărcată de enumerări. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate.). de existenŃa handicapului mintal. În ciuda duratei mărite a operaŃiilor de analiză şi sinteză la deficientul mintal. iar în situaŃiile cu grad ridicat de complexitate devine practic imposibilă. într-un fel sau altul. nu-şi poate adapta adecvat conduita verbală la situaŃii. Cel mai pregnant însă se manifestă carenŃele în planul proceselor cognitive. infantilism afectiv (cu o accentuată instabilitate în relaŃiile afective şi cu o frecventă trecere de la o stare afectivă la alta). acestea fiind descrise nesistematic sau „virusate” de elemente nesemnificative sau străine percepute într-o situaŃie anterioară. ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. Atunci când părŃile unui întreg sunt clar evidenŃiate (prin subliniere.2. łinând cont de faptul că şi sinteza este deficitară. CunoştinŃele şi experienŃele personale reduse îl pun pe subiect în situaŃia de a fi incapabil de ordonări şi ierarhizări menite să faciliteze o percepere adecvată a realităŃii. Astfel. Desele confuzii care apar în asemenea situaŃii sunt cauzate de activismul scăzut al debilului mintal faŃă de activitate. în planul sensorial-perceptiv se remarcă dificultăŃi de analiză. nespecificitatea percepŃiilor se accentuează. culoare. poziŃie avantajoasă – centrală etc. tactil-kinestezice).poate exprima logico-gramatical. auditive. 12 . analiza este mult uşurată. nu poate menŃine un nivel constant de progres verbal. percepŃia devenind consistentă. O trăsătură definitorie deficientului mintal este caracterul descriptiv al celor percepute.

pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. situativă. PercepŃia imbecilului are un caracter nediferenŃiat mai pronunŃat. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: – gândire concretă. fie este vorba de o labilitate exagerată în realizarea percepŃiei de la o situaŃie la alta. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. În ceea ce priveşte planul reprezentării. – incapacitate de sinteză. În plus. de structurare a formelor şi a structurilor parŃiale în ansambluri. În cazul idiotului. fără o logică însă şi fără o discriminare a esenŃialului de secundar (particular). ea limitându-se la enumerarea fără logică a elementelor percepute. fiind o percepŃie nediferenŃiată. obiectele uzuale fiind cu greu identificate. opoziŃii. operaŃii de reversibilitate sau ireversibilitate. aproape totală. similitudini. fără semnificaŃie biologică şi cu nenumărate şi pronunŃate perturbări. a limbajului interior. neclară. percepŃia este extrem de săracă în conŃinut senzorial. – lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. bazată pe clişee verbale. cu particularităŃi specifice comparativ cu individul normal. organizarea mintală a deficientului mintal se caracterizează printr-o tulburare multidimensională la nivelul releului de reprezentare. – imposibilitatea de realizare de conexiuni. Ceea ce realizează în plan perceptiv imbecilul este simpla enumerare de elemente. 13 . succesiuni. lacunară şi cu frecvente tulburări. conŃinutul tematic al imaginilor nefiind perceput. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa.De menŃionat este fenomenul distorsionării percepŃiei. La deficientul mintal fie nu apar iluzii perceptive atunci când situaŃia ar determina acest lucru. – dezordini intelectuale. în timp ce în percepŃia imbecilului nu se discriminează esenŃialul de secundar. incluziuni. PercepŃia debililor mintal se caracterizează prin inexactitate şi lipsă de precizie. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii.

fără semnificaŃie. fiind întâlnită la tipurile de deficienŃă mintală situate la limita superioară. Stereotipiile sunt o altă trăsătură definitorie a gândirii idiotului. care permite exclusiv utilizarea reflexelor condiŃionate. labilă. gândirea are la dispoziŃie doar „paleointelectul”. capacitatea de reŃinere este relativ mare. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. Imbecilii pot ajunge la nivelul „neointelectului”. care pleacă de la date parŃiale. neproductivă. se hazardează în afirmaŃii puerile. La deficientul mintal. se poate afirma că. cu convingerea subiectivă a acestuia că ele sunt reale şi caracterizează debilul vanitos. se prezintă în trei variante: mitomanie vanitoasă. lipsită de funcŃia de elaborare şi generalizare. mergând până la absenŃa ei. fiind lipsit de judecată şi de spirit autentic. de a se ridica la noŃiunea generală. care le permite folosirea experienŃei anterioare în vederea adaptării la o nouă situaŃie. bazată fiind însă pe o memorare mecanică. între gesturi şi senzaŃii dezvoltându-se o „activitate circulară”. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. însoŃită de activitatea în „echo”(reproducerea imediată a gestului sau a sunetului). Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. Imbecilul poate utiliza conceptele ca principiu de clasificare. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. însă au o gândire fragmentară. Pe fondul inexistenŃei relaŃiilor psihice. malignă şi perversă. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. deşi este incapabil să le verbalizeze. În cazul deficienŃei mintale profunde (idioŃia). subiective. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal. care. lipsită de supleŃe şi fără posibilitatea de utilizare a datelor stocate în situaŃii noi.– raŃionamente incomplete. Gândirea deficientului mintal sever (imbecil) are câteva trăsături distincte. sub forma ei patologică (mitomanie). 14 . fiind incapabili de a vedea ansamblul. acesta nu este modificat în mod evident. extravagante cu scopul de a atrage atenŃia celorlalŃi asupra sa. Minciuna. activitatea sa se reduce la „viaŃa pur vegetativă”. grave). intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. ConfabulaŃia („delirul de imaginaŃie” – Dupré sau „delirul de confabulare” – Neisser) reprezintă o trăire a unor stări aparŃinând fanteziei subiectului.

care la idiot se transformă în aprosexie. MSD. Totuşi. reducere cantitativă explicată prin degradarea calitativă a celulei nervoase şi prin funcŃionalitatea redusă a integrării la nivelul celor trei tipuri de memorie (memorie senzorială. „cărŃi de telefon”.La debilii mintal. întrucât există o puternică influenŃă afectogenă în orientarea setului operaŃional. introducerea de elemente străine. neputând urmări obiectele care se deplasează în faŃa lor. Există cazuri rare de dezvoltare monstruoasă. lipsită de tenacitate. La idioŃi. deci. inerŃie. Inactivitatea globală a acestora poate fi întreruptă uneori de accente de impulsivitate violentă sau de crize de tip coleric. aceştia nu sunt capabili de perseverenŃă. sau „hipermnezie de dicŃionar”. Această stare îi conduce la izolare. fiind imposibilă şi forma mecanică a acesteia. absenŃă totală şi nimic nu-i poate sustrage din această autoizolare. în timp ce la imbecili ea este mai puŃin activă. ea poate fi utilizată compensator în cazul deficienŃilor mintal în procesul de recuperare a acestora. C. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. Debilul mintal se caracterizează printr-o atenŃie sporită. memoria este unul dintre procesele psihice mai uşor educabile în acest handicap şi. O altă particularitate a memoriei la deficienŃii mintal este slaba fidelitate în evocarea informaŃiilor (lipsa de precizie.). omiterea de detalii etc. Prima este alterată la deficientul mintal printr-un element intrisec (structura morfofuncŃională) şi printr-o organizare aleatorie. O caracteristică aparte a deficienŃilor mintal este penuria informaŃiilor reŃinute de aceştia comparativ cu normalii. cât prin modalitatea organizării. Imbecilul prezintă fenomene de hipoproxie. MLD). forma voluntară fiind instabilă şi cu aparenŃă de normalitate. fiind evidente tulburări cantitative ale atenŃiei precum şi incapacitatea de concentrare a atenŃiei sub forma fenomenelor de neatenŃie. hipermnezică – aşa-numiŃii „calculatori de calendare”. de scurtă durată. de indiferenŃă sau falsă uitare. Păunescu (1976) analiza atenŃia ca rezultat al organizării sistemului neuro-vegetativ şi distingea două trăsături esenŃiale ale acesteia: capacitatea sistemului de filtrare a mesajului şi starea afectogenă – motivaŃională. Chiar în condiŃiile unei atenŃii spontane. Lipsa memoriei în acest caz este evidenŃiată de nerecunoaşterea obiectelor sau a persoanelor din jur de către idiot. AtenŃia se manifestă diferit în funcŃie de gravitatea deficienŃei. memoria este aproape inexistentă. memoria este dominant mecanică. 15 . mai infidelă.

în formele foarte severe (idioŃie). cortical şi gnozic – de recunoaştere auditivă şi vizuală) sunt: − sindromul de nedezvoltare a vorbirii (cu formele: alalia. Privind evoluŃia limbajului la deficientul mintal şi acest proces este mult perturbat nu numai ca durată ci şi ca organizare şi structurare. audimutitatea etc. Raportându-ne la latura expresivă a limbajului se constată că. Tulburările limbajului la deficientul mintal generate de lezarea sau de inhibiŃia nivelurilor de organizare a limbajului (periferic – instrumental. în funcŃie de gravitatea deficienŃei. Cercetările arată că decalajul în apariŃia limbajului între copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală este de 3 – 6 ani. gramatical şi atrage după sine frecvenŃa mare a tulburărilor limbajului la această categorie de deficienŃă. afectând atât momentul apariŃiei limbajului cât şi evoluŃia lui. semantic. între 5 – 7 ani. − tulburările gnozo-praxice (tulburări de percepŃie auditivă şi vizuală şi tulburări praxice ale organelor fonoarticulatorii). disgrafiei şi dislexiei. − disfonia. Dezvoltarea întârziată a limbajului priveşte toate aspectele sale: fonetic. deşi seamănă simptomatologic cu cea a copilului normal. primul cuvânt apare la 54 luni şi propoziŃia la 153 luni. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. în timp ce ultima categorie se manifestă disimulat. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii.Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. lexical. Primele trei categorii dintre tulburările menŃionate anterior apar evidente în comportamentul de comunicare a copilului. respectiv 89 luni. consecutivă unei modificări neurofiziologice. Dislalia deficientului mintal.). − dizartria (pe fondul handicapului de intelect uşor sau sever). 16 . După Weber. Se poate vorbi despre apariŃia întârziată a vorbirii şi despre dificultăŃile pe care le întâmpină copilul cu deficienŃă mintală în folosirea propoziŃiilor. în formele severe (imbecilitate) primul cuvânt este rostit la 43 luni şi propoziŃia la 93 luni. se deosebeşte prin faptul că etiopatogenia dislaliei primului este structurală. aria tulburărilor de vorbire este extrem de întinsă la deficienŃii mintal faŃă de copiii normali (între 8 – 12%). iar în formele uşoare (debilitate) la 34 luni.

O altă caracteristică a tulburărilor limbajului la copilul deficient mintal este polimorfismul acestora. Rareori la deficientul mintal de vârstă şcolară se întâlneşte o dislalie simplă (monomorfă), frecvent depistându-se forme polimorfe, alături de fenomene dizartrice şi de audimutitate. Deosebirea dintre copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală se referă şi la procesul fonetizării. Dacă în cazul primului toate procesele învăŃării limbii au loc până la 3 – 4 ani, la cel de-al doilea aceste faze debutează cu 2 – 5 ani mai târziu, dezvoltarea acestor microprocese ale învăŃării limbii având loc fără suport ideativ. O altă caracteristică a limbajului copilului deficient mintal se referă la dimensiunea (aspectul cantitativ) vocabularului acestuia, care pare mai dezvoltat decât cel al copilului normal, deşi, din punct de vedere al instrumentării şi organizării pe bază de simboluri, capacitatea primului variază între 20 – 50% din cea a copilului normal. Multe cercetări arată că deficientul mintal întâmpină serioase dificultăŃi în reprezentarea realităŃii prin simboluri şi semnificaŃii şi în înŃelegerea acestuia. Procesul de esenŃializare (conceptualizare) este în cazul acestui handicap foarte diminuat şi neorganizat, aşadar cuvântul nu capătă valenŃe operaŃionale nici în planul cunoaşterii, nici în cel al dirijării comportamentului de învăŃare şcolară şi socială. Limbajul copilului deficient mintal are puternice accente de infantilism, care apar pe fondul imaturităŃii verbale. DisoperaŃionalitatea limbajului deficientului mintal se evidenŃiază mai pregnant în tulburarea denumită agramatism, constând în erori de utilizare a cuvintelor după regulile sintaxei gramaticale. Această tulburare se manifestă atât în limbajul oral, cât şi în cel scris (pe fondul existenŃei unei organizării afazoide). Cel mai frapant fenomen este cel de discrepanŃă între capacitatea de normalizare şi cea de definire a părŃilor de vorbire, urmată de cea a disabilităŃilor în analiză, în discriminare, transformare şi operarea sa. La handicapaŃii mintal, decalajul între dezvoltarea limbajului şi celelalte funcŃii psihice este foarte evident, din cauza faptului că posibilităŃile de înŃelegere şi de ideaŃie rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese. HandicapaŃii mintal au totuşi posibilitatea de a-şi însuşi unele formule stereotipe pe care le utilizează în conversaŃii simple. Chiar dacă expresiile lingvistice de argou
17

le învaŃă fără eforturi, comunicarea acestor deficienŃi nu se desfăşoară după o logică anume. Alte deficienŃe ale limbajului asociate handicapului mintal sunt: tulburări ale vocii (slăbire a acesteia), caracter neinteligibil al vorbirii (articular defectuoasă), debit, intensitate şi timbru dezagreabile. Din punctul de vedere al afectivităŃii, structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale, fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate crescută, de puerilism şi infantilism afectiv, sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate, caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv, controlul limitat al acestora. Afectivitatea debilului mintal se caracterizează printr-o mare labilitate, irascibilitate, explozii afective. În stările conflictuale, debilul reacŃionează diferit, fie prin opoziŃie exprimată prin descărcări afective violente, fie prin demisie sau dezinteres, fie prin inhibiŃie, negativism sau încăpăŃânare. Deficitul de autonomie afectivă este marcat de nevoia evidentă a debilului de dependenŃă, de protecŃie. Este prezentă, de asemenea, şi situaŃia de blocaj afectiv, pe fondul unei frustrări afective de ordin familial sau şcolar care conduce la diminuarea, incapacitatea sau pierderea dinamismului de a reacŃiona la stimuli care, în mod normal, trebuie să declanşeze acŃiunea. În cazul imbecilului (deficienŃei mintale severe), afectivitatea se evidenŃiază prin indiferenŃă, inactivitate, apatie, izolare, egoism, uneori manifestări de răutate sau ură faŃă de cei din jur, alteori afecŃiune, ataşament exclusiv faŃă de anumite persoane. La nivelul idioŃiei (deficienŃei mintale profunde), afectivitatea este extrem de labilă, cu crize de plâns nemotivate, accese colerice subite, violenŃă paroxistică, negativism general, reacŃii imprevizibile. Rezumând simptomatologia comportamentului afectiv al deficientului mintal (pe baza lucrărilor lui J. De Ajuriaguerra, H. Ey, M. Lemay, C. Păunescu), depistăm următoarele trăsături specifice: imaturitate afectivă, organizare întârziată a formelor de comportament afectiv, intensitate exagerată a cauzelor afective primare, infantilism afectiv, insuficienŃă a controlului emoŃional, inversiune afectivă, carenŃă relaŃionalafectivă. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional, la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate, trebuinŃele momentane;
18

capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii îl fac pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. Acest fapt facilitează instalarea negativismului şi a descurajării, a lipsei aspiraŃiilor şi a efortului voliŃional în faŃa sarcinii. Putem spune, în plus, că motivaŃia existenŃială, de devenire, este similară ca intensitate cu cea a copilului normal, dar „jocul” forŃelor este modificat. Dacă, pe fondul normalităŃii intelectuale, copilul motivează un potenŃial eşec printr-o eşuare intelectuală, în cazul deficienŃei mintale, motivaŃia este oarecum mai „personală” (ex.: „nu am avut bani”, „am lipsit mult de la şcoală”). Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut, viteza diminuată a mişcărilor, imprecizia lor dublată de sincinezii, imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. Tulburările psihomotorii ce apar pe fondul deficienŃei mintale sunt cele care afectează schema corporală, lateralitatea, orientarea, organizarea şi structura spaŃială şi temporală, debilitatea motrică şi instabilitatea psihomotorie. Şi la nivelul comportamentului instinctual putem vorbi de existenŃa unor tulburări la deficientul mintal. Este afectat instinctul alimentar, observându-se cazuri de exagerare a acestuia, cum sunt cele de bulimie – caracterizată prin exagerarea senzaŃiei de foame, fără a putea fi potolită, deficientul mintal mâncând mult şi fără rost cantităŃi uriaşe de mâncare, de polifagie – creştere a apetitului însoŃită de ingerarea de materii nealimentare sau obiecte necomestibile. Apar, de asemenea, cazuri de potomanie – senzaŃie acută de sete urmată de ingerarea unor cantităŃi excesive de lichid şi de dipsomanie – nevoie imperioasă de a consuma alcool în mod periodic. Există şi tulburări ale instinctului alimentar în sensul diminuării lui – anorexie, scăderea sau lipsa totală a poftei de mâncare, aşa cum vorbim şi de cazuri de aberaŃii alimentare sau pervertiri alimentare, întâlnite la unii deficienŃi mintal – mericismul (regurgitarea voluntară a alimentelor din stomac în gură şi remestecarea lor continuă), paraorexiile şi pica (ingerarea de substanŃe nealimentare), opsomania (dorinŃa de a mânca dulciuri), coprofagia – conduită patologică exprimată prin ingerarea de materii fecale (această ultimă
19

tulburare apărând doar în cazurile de arieraŃie profundă). Mai întâlnim la deficienŃii mintal grav şi cazuri de aerofagie (înghiŃirea o dată cu alimentele şi a unei mari cantităŃi de aer) şi de geofagie (ingerare de nisip sau pământ). Un alt instinct puternic afectiv la deficienŃii mintal este cel de apărare, de conservare, fie în sensul exagerării lui – conduite de agresivitate, fie în sensul diminuării – conduite de automutilare, fie în sensul abolirii sau lipsei lui totale – conduite suicidare sau pseudosuicidare. Tulburările instinctului de reproducere (sexual) sunt şi ele prezente frecvent în cazurile de deficienŃă mintală (sub forma autoerotismului de tip autocontemplare, exhibiŃionismului, zoofiliei sau incestului), aşa cum apare perturbat şi instinctul matern (sub forma abandonării copilului – imbecili şi idioŃi – sau a infanticidului). Conduita deficientului mintal este frecvent de tip deviant, fără a putea spune că handicapul mintal generează obligatoriu o deviere comportamentală. Tulburări comportamentale frecvente în acest caz sunt cele de tipul vagabondajului sau furtului. De asemenea, copiii cu deficienŃă mintală – pe fondul sugestibilităŃii şi influenŃabilităŃii lor ridicate şi a lipsei de discernământ – se pot apuca de mici de fumat, pot începe relaŃii sexuale timpurii şi frecvent de tip aberant sau pot consuma droguri (imitând comportamentul unor „copii mai mari”). Pot exista şi tulburări comportamentale mai uşoare de tipul irascibilităŃii sau ineficienŃei şcolare (eşec şcolar). Personalitatea deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor funcŃiilor şi proceselor psihice descrise anterior, fiind accentuat caracterul imatur al acesteia, predominând forme disarmonice ce implică manifestări comportamentale instabile, de genul: frică nejustificată, antipatie sau simpatie nemotivate, nervozitate, iritabilitate, pasivitate, crize de furie, labilitate afectivă etc. Putem spune aşadar, că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. Păunescu, I. Muşu, 1997). Copilul deficient, la fel cu cel normal, se găseşte în permanenŃă sub presiunea (uneori foarte crescută) a unui sistem de solicitare, presiune care intră în consonanŃă sau în conflict cu eu-l şi cu personalitatea sa la diferite niveluri, activitatea intelectuală a deficientului mintal fiind permanent într-un raport de contrarietate cu sistemul de solicitare.
20

Simtomatologia intelectuală şi psihică a deficientului mintal prezintă o mare varietate de forme şi intensităŃi, încât decompensarea nu apare doar ca o formă simplă de denivelare eu – lume (J. Nuttin), ci este o tulburare profundă. Deficientul mintal este obligat sub acŃiunea sistemului de solicitare, să se „decidă” pentru un comportament similar modelului personalităŃii normale, el neputând însă să realizeze acest lucru decât sub influenŃă educaŃională adecvată. Cu alte cuvinte, deficientul mintal este într-o competiŃie permanentă cu un model pe care nu-l va putea realiza niciodată. Dacă forŃa de structurare şi de echilibru a factorilor organizaŃionali ai structurii mintale pe care se bazează personalitatea în general prezintă unele „puncte” conflictuale, starea sistemului fiind totuşi echilibrată, în schimb personalitatea decompensată (a deficientului mintal) este o structură bazată pe o organizare mintală în care factorii de perturbare sunt dominanŃi şi stabilizaŃi, ei fiind definitorii. 1.3. Etiologia deficienŃei mintale Etiologia (gr.„Aitia” = „cauză”, „Logos” = ştiinŃă”) reprezintă o disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speŃă, maladii), dezvăluind originile şi evoluŃia sa. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală, care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. Se pune atunci întrebarea: în ce constă etiologia deficienŃei mintale? ToŃi specialiştii care, sub un aspect sau altul, au abordat această problemă subliniază, în primul rând, caracterul complex şi variat al etiologiei deficienŃei mintale. Factorii cauzali fundamentali se situează, însă, în acele sectoare de bază, care determină, în general, evoluŃia socioumană a oricărui individ: – zestrea genetică a individului (ereditatea), adică ceea ce el a moştenit de la predecesori; – mediul şi influenŃele educative, adică ceea ce el dobândeşte în interacŃiunea multiplă dintre organismul propriu posesor al zestrei genetice şi condiŃiile de existenŃă biologică şi socială.
21

Prin cunoaşterea aprofundată a acestor fenomene sau a altora cu efecte similare asupra dezvoltării. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: a) factori biologici (ereditari. se deschide calea controlului lor într-un context de inginerie genetică. epidemiologică. Păunescu şi I. să-şi aducă o contribuŃie majoră la prevenirea unor mutaŃii negative şi aberaŃii cromozomiale generatoare de deviaŃii. De Ajuriaguerra) consideră această sistematizare pasibilă de confuzii terminologice. genetică în clasificarea cauzelor deficienŃei mintale.Cauzele care stau la baza apariŃiei deficienŃei mintale sunt extrem de variate. psihologi) tinerilor aflaŃi în preajma momentului de a-şi întemeia o familie. Luând în considerare criteriile de natură medicală. agentul patogen fiind un mozaic de factori. aptă. Muşu (1997) arată că există numeroase sistematizări ale factorilor – cauză. devine posibil sfatul genetic. 22 . inclusiv în dezvoltarea intelectuală a anumitor copii. oferit de specialişti (medici. a) Factorii genetici sunt împărŃiŃi la rândul lor în factori genetici specifici şi factori genetici nespecifici (poligenici). Tot pe baza cunoaşterii temeinice a fenomenelor la care ne referim şi în condiŃiile unui consult de specialitate a celor în cauză. genetici). Însă mulŃi autori (ex. în viitor. Aceştia din urmă. după criteriul localizării factorului patogen în interiorul sau în afara individului. Etiologia stărilor de handicap mintal se referă la problema mutaŃiilor genetice şi a aberaŃiilor cromozomiale care stau la baza unor sindroame specifice ale deficienŃei mintale. C. care include majoritatea deficienŃilor mintal lejer şi de gravitate medie. Cea mai frecventă clasificare este cea care împarte cauzele deficienŃei mintale în endogene şi exogene. Muşu (1997). b) factori ecologici. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. imposibil de individualizat clinic sau genetic. psihologică. prin interacŃiunea întâmplătoare dintre organism şi mediu.: J. asemenea fenomene pot avea loc sub influenŃa unor radiaŃii – naturale sau produse de om – sau sub influenŃa altor factori. De exemplu. c) factori psihosociali. MutaŃiile genetice şi aberaŃiile cromozomiale se pot produce spontan. Păunescu şi I. formează grupa cazurilor „aclinice” sau endogene (debilitatea endogenă subculturală sau familială).

sindromului Hunter etc. − ectodermozele congenitale (care duc la apariŃia sindromului Sturge Weber etc. Dintre factorii prenatali care cauzează deficienŃă mintală amintim: • factori infecŃioşi şi parazitari (rubeolă. • iradierea fătului. Down etc. însă rare. − anomaliile craniene familiale (microcefalia. provocând carenŃe alimentare. • lezarea sistemului nervos central al fătului ca urmare a unor traumatisme cranio-cerebrale contactate (cauzate de traumatismele fizice ale gravidei). factori perinatali (în timpul naşterii) şi factori postnatali (după naştere.). toxoplasmă provocată de un parazit care depăşeşte bariera fetoplocentară.). mai ales în primii 3 ani de viaŃă ai copilului).).). utilizarea de medicamente cu acŃiune teratogenă). malnutriŃii etc. în funcŃie de momentul (perioada) când acŃionează: factori prenatali (în timpul sarcinii). • factori de natură socio-economică (prin neasigurarea alimentaŃiei suficiente şi adecvate. intoxicaŃii profesionale acute sau cronice. • icterul nuclear. hipotiroidismul etc. intoxicaŃii alimentare.EvidenŃiind această categorie de cauze se pun în lumină corelaŃiile dintre coeficientul de inteligenŃă al deficientului mintal şi cel al rudelor sale. 23 . cu alcool. Factorii genetici specifici determină sindroame numeroase. − disendocriniile (care determină apariŃia cretinismului endemic.). • factori umorali (incompatibilitate sanguină a factorului Rh între mamă şi copil). − dismetaboliile (ce determină sindroame de genul idioŃiei amaurotice. • factorii stresanŃi şi oboseala exagerată a gravidei. sifilis. cum ar fi: − aberaŃiile cromozomiale (care stau la baza sindroamelor Turner. Klinefelter. fiind la rândul lor de trei feluri. sindromul Apertt). • factori toxici – de natură exogenă (substanŃe chimice administrate mamei. gripe repetate). b) Factorii ecologici sunt factori extrinseci.

alcool). căderi). Factorii perinatali (neonatali) sunt reprezentaŃi de: • traumatisme cerebrale ale fătului (prin intervenŃii obstretice neadecvate. direct sau 24 . • carenŃe educative şi afective accentuate (copilul fiind privat mai ales din punct de vedere afectiv. • asfixia fătului prin strangulare cu cordonul ombilical (asfixia albă şi asfixia albastră). ● traumatismele cranio-cerebrale postnatale cauzate de accidente (lovituri. • mărimea familiei (existând o mare probabilitate să apară cazuri de deficienŃă mintală în familiile cu mulŃi copii).). • îngrijirea perinatală deficitară a nou-născutului. ● infecŃiile nutritive ale copilului.• hemoragiile gravidei (mai ales în primele două luni de sarcină). • tipul mediului de apartenenŃă (există studii care arată că incidenŃa fenomenului deficienŃei mintale este mai mare în mediul rural decât în cel urban). agresive – forceps). Mediul. CO. • hemoragiile puternice. ca factor al dezvoltării umane. • prematuritatea nou-născutului (născut înainte de termen – sub 9 luni sau subponderal – sub 2. • condiŃiile socio-economice defavorabile. agresiv sau indiferent-pasiv).5 kilograme). • hipoglicemiile. fapt ce afectează dezvoltarea sa psihică ulterioară). ● vaccinurile nefăcute la timp sau nefăcute deloc. rubeola etc. • tentativele de avort. este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacŃionează. Factorii postnatali care acŃionează în primii ani de viaŃă ai copilului (mai ales în primii 3 ani) sunt: ● bolile infecŃioase grave de tipul meningitei sau encefalitei. ● intoxicaŃiile (cu plumb. ● bolile primei copilării (netratate corespunzător sau la timp – rujeola. c) Din categoria cauzelor psihosociale ale deficienŃei mintale enumerăm: • un mediu familial nefavorabil (ostil. când se produce fenomenul de hipoxie.

în cazul copiilor cu pseudodeficienŃă mintală. 25 . de regulă. pe ansamblu aleatoare. ca factor central. trebuie să se realizeze în multiple planuri: în plan fizic – prin luarea copilului în braŃe. copilul rămânând mult în urma parametrilor obişnuiŃi ai dezvoltării pentru vârsta dată. al mediului familial. iar. în primul rând ale mediului sociofamilial. O asemenea situaŃie. Deşi apare ca principal furnizor al materialului ce stimulează potenŃialul ereditar. ostil. personajul central în jurul căruia se clădesc relaŃiile de familie. prin sprijinirea la primii paşi şi conducerea de mână. catalizator. prin conversaŃie concretă. Un rol hotărâtor în procesul dezvoltării timpurii a copilului revine contactului permanent dintre acesta şi mama sa. acŃiunea mediului. datorită limitelor pe care le impune un mediu familial şi/sau instituŃional viciat – generator de stres şi frustrări afective permanente – copiii respectivi nu-şi valorifică suficient un posibil genotip favorabil. în acest proces. prin tonalitatea caldă a vocii. În astfel de situaŃii. în plan afectiv – prin răspuns la surâsul şi zâmbetele copilului. în sensul normalizării condiŃiilor de mediu. când mediul reprezintă o frână sau un blocaj în calea dezvoltării. când un eventual potenŃial ereditar pozitiv nu este valorificat la nivelul său real. insecurizant sau alienant). dar şi o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării (un mediu substimulativ. pentru a fi eficient. Mama este prezentă în viaŃa copilului şi indirect. pe parcursul dezvoltării sale.indirect. poate determina revenirea spre o stare obişnuită şi spre o adaptare eficientă a copiilor cu abateri iniŃiale de la traseul normal al acestui proces. poate fi în egală măsură o şansă a dezvoltării (un mediu favorabil).. prin răspunsuri la numeroasele întrebări puse de copil. Şi chiar dacă. prin învăŃarea unor poezioare simple. prin manifestarea corespunzătoare la adresa copilului a celor mai variate emoŃii şi sentimente. mai mult sau mai puŃin apropiată de cea pe care o determină o ereditare tarată şi/sau o afectare patologică a sistemului nervos central. frecvent. în anturajul copilului apar – şi trebuie să apară. prin povestirea unor istorioare accesibile. mai târziu. prin participarea nemijlocită la jocurile de mişcare ale copilului etc. prin hrănirea la sân.. dezvoltarea lor fiind distorsionată şi evoluând într-o direcŃie. o întâlnim. în plan verbal – prin cuvintele adresate copilului din primele zile. ea fiind. contact care. Este foarte important de ştiut că o intervenŃie timpurie. prin dirijarea verbală a activităŃii copilului etc.

mama revine. sunt internaŃi de timpuriu într-o unitate specializată de asistenŃă şi educaŃie terapeutică. mult timp persoana mamei rămâne totuşi centrală. la un moment dat. la şcoală etc. în momentul naşterii sau în primii ani de viaŃă. chiar dacă cu trecerea primilor ani se produce o anumită îndepărtare (pur fizică). datorită unor afecŃiuni suferite în perioada prenatală. casa părintească. inclusiv cu deficienŃe mintale accentuate.în perspectiva unei dezvoltări normale – o serie de alte persoane. la accentuarea manifestărilor negative specifice deficienŃei respective. care dinamizează. fie din motive obiective – deces. adesea. Patul în care doarme copilul. În mod obişnuit. ea îngrijindu-l când este bolnav. fie din motive subiective – abandon. Aceasta mai ales atunci. surse complementare (dacă nu chiar determinante) de handicapare. indiferenŃa mamei. Alte cauze ale deficienŃei mintale sunt reprezentate de vârsta prea fragedă sau prea înaintată a părinŃilor şi de scăderea funcŃiei de procreaŃie a tatălui. în primele zile. instrucŃia concepută în afara dezideratului şi a individualizării pot deveni. O educaŃie precară – înŃelegând prin aceasta şi o instruire prost concepută – poate perturba activitatea psihică. nu numai prin sine. 26 . mama este cea care asigură copilului un sentiment de securitate. ea conducându-l la grădiniŃă sau. lipsa influenŃelor pozitive exercitate de mamă va duce. în prim plan şi în contact direct cu copilul pe tot parcursul dezvoltării acestuia. Practic. Privarea copilului de contactul sistematic cu mama sa. ea reprezentând elementul activ. educaŃia precară. educaŃia nu poate fi izolată de condiŃiile de mediu. despărŃire forŃată. dar şi prin tot ce-l înconjoară pe copil. camera sa. împrejurimile acesteia. primele deplasări mai îndepărtate şi multe altele sunt toate strâns legate de prezenŃa mamei. suprasolicitarea acesteia în activităŃi profesionale sau de alt gen – poate avea consecinŃe nefaste asupra dezvoltării copilului în continuare. un echilibru afectiv. fraŃii şi surorile. copilul este expus pericolului unei dezvoltări anormale. mai ales tatăl. În cazul în care unii copii cu deficienŃe. Cel de al treilea factor care influenŃează dezvoltarea este educaŃia. când. organizează şi orientează acŃiunea mediului asupra individului în cauză. Prin prezenŃa sa directă. bunicii. inevitabil. Cu alte cuvinte.

debilitate mintală. E. Muşu. DeficienŃa mintală moderată (de gradul I) – debilitatea mintală Este cea mai frecventă formă de handicap mintal. I. cu un IQ care variază între 80 – 90 şi marchează graniŃa dintre normalitate şi handicap. Debilitatea mintală este definită diferit.). Proba şcolară rămâne până-n zilele noastre un criteriu de selecŃie şi triere pentru învăŃământul special a subiecŃilor (copiilor) suspectaŃi de deficienŃă mintală. cu un IQ sub 20. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. cu un IQ între 50 – 70/80. perfectibili. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. – handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea. adaptabili pe planul instrucŃiei. Păunescu. termenul este echivalent cu insuficienŃa mintală (vârsta mintală de 8 – 12 ani). Tipologia handicapului mintal Putem împărŃi tipurile de handicap mintal. Putem conchide (C. debilitatea mintală include toate formele de arieraŃie mintală: idioŃie. educabili. Astfel. În Germania. iar alŃi autori presupun că deficitul de bază şi organizarea psihologică a debilului sunt consecinŃele unei dezordini relaŃionale precoce. Séguin este cel care a introdus acest termen pentru a-l deosebi de idiot şi de fenomenul de demenŃă. alŃii pe deficitul psihosocial (care poate sau nu să fie implicat în deficitul de bază). în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă) în: – intelect de limită sau liminar. a. Dupré. imbecilitate. 1997) că debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. fiind întâlnită şi sub titulatura de debilitate intelectuală sau întârziere mintală uşoară (OMS. sau imbecilitatea ). după E. DSM IV). 27 . cu un IQ între 20 – 50. – debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată.1. social. de gradul I. – handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). unii autori bazându-se în definiŃie pe deficitul intelectual (deficit de bază).4. Termenul însă nu are acelaşi conŃinut în toate Ńările. recuperabili pe plan şcolar. profesional.

de calcul aritmetic. pe ansamblu.. printr-o sărăcie a reprezentărilor şi lipsă de detalii. Se poate întâmpla. Totuşi. debilul mintal se caracterizează şi printr-un deficit de atenŃie. noi). fără a-şi putea asuma total responsabilitatea faptelor sale. un debil cu vârstă mintală de 10 ani este diferit de un copil normal de 10 ani chiar dacă ei au un nivel mintal identic).Debilul mintal se caracterizează printr-o insuficienŃă a dezvoltării intelectuale. de asemenea. lipsa (sau diminuarea) motivaŃiei de a avea grijă de propria persoană. profesională şi socială diferite. Debilului mintal îi sunt afectate operaŃiile gândirii (maximum de performanŃă fiind reprezentat de stadiul operaŃiilor concrete în dezvoltarea intelectului). influenŃabilitatea (sunt uşor de angrenat în acte ilegale). dar. debilii mintal ajung să-şi însuşească deprinderile de scriscitit. iar memoria se dovedeşte fundamental mecanică. de 28 . Însă trebuie bine înŃeles faptul că dezvoltarea mintală maximă la care poate ajunge un debil mintal nu este echivalentă cu aceeaşi vârstă mintală a unui copil normal (de ex. care-i lasă posibilitatea să ajungă la autonomie socială. timizi. Cu un slab activism în faŃa sarcinilor pe care le are de rezolvat şi cu o motivaŃie deficitară. sau pot trece neobservaŃi. naivitatea. capacitatea de adaptare la condiŃiile de viaŃă şi de muncă ale acestora depinzând de experienŃa lor în primii ani de viaŃă. pot manifesta o memorie excelentă (în speŃă mecanică). ca debilii mintal de acelaşi nivel intelectual (stabilit pe baza IQ) să aibă o dezvoltare şcolară. existând serioase deficienŃe pe linia înregistrării logice a informaŃiilor şi a sesizării cauzalităŃii fenomenelor. lipsa de discernământ (distincŃie între bine şi rău). Trăsături definitorii pentru debilitate sunt: inadaptarea socială. nivelul dezvoltării psihice şi al adaptării lor rămâne limitat. de operare elementară în plan mintal. fiind şterşi în comportament. cu superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. întrucât este incapabil să prevadă implicaŃiile (consecinŃele) acŃiunilor sale. întrucât pot avea un comportament docil. Debilii mintal sunt greu de depistat. fără însă să atingă nivelul gândirii formale. Ei pot achiziŃiona unele cunoştinŃe în activitate şi în viaŃa socială. Gândirea presupune inerŃie în rezolvarea de probleme (acestea neputând fi rezolvate pe căi originale. o fluenŃă verbală bună. infantilism în planul afectivităŃii şi instabilitate relaŃională.

(A. Copiii cu această formă de debilitate sunt educabili. Debilitatea profundă presupune un IQ sub 20 şi este cea mai dramatică formă de deficienŃă mintală. funcŃională (cauza fiind subnutriŃia) sau culturală (întârzierea fiind în planul achiziŃionării informaŃiilor şi posibil de depăşit). lejeră (criteriu ce include în debilitatea mintală şi celelalte forme ale deficienŃei mintale). ● factori cauzali s-au evidenŃiat: debilitatea exogenă (dobândită) şi debilitatea endogenă (înnăscută). ● mecanismele de producere – diferenŃiem: debilitate patologică şi debilitate normală. a şcolii. dar putând ajunge şi buni executanŃi în profesii nu foarte complicate. Debilitatea uşoară se caracterizează printr-un IQ între 50 – 85. mijlocie. au anumite anormalităŃi fizice care afectează coordonarea mişcărilor sau comportamentul. severă. făcând faŃă exigenŃelor şcolare obişnuite până la vârsta de 10 ani. putând fi repede recrutaŃi în grupuri delincvente. ● criteriul determinării în timp – avem: debilitate primară şi secundară. Debilitatea severă cu un IQ între 20 – 35 nu depăşeşte nivelul intelectual de 3 – 5 ani.tratamentul administrat. de atitudinea familiei. Ei se împart în două categorii: unii la care există o reală debilitate şi alŃii la care debilitatea este uşoară. nedând posibilitatea nici măcar învăŃării de mişcări simple şi necesitând o supraveghere şi o îngrijire permanente din partea celorlalŃi. după: ● gradul gravităŃii insuficienŃei mintale – distingem debilitatea mintală: profundă. de eşecurile din primii ani din viaŃă. Debilii mintal uşor sunt sugestionabili. Depistarea copiilor cu această formă de deficienŃă mintală se face uşor. stabilesc cu dificultate relaŃii sociale. întrucât ei învaŃă să vorbească foarte greu. Debilitatea mintală se poate prezenta sub mai multe forme în funcŃie de mai multe criterii luate în clasificare. Werner). A. sunt dependenŃi de o persoană din anturaj. Strauss şi N. Un astfel de copil învaŃă să vorbească la un nivel foarte simplu. Astfel. 29 . cu caracter accentuat repetitiv. are defecte fizice şi este foarte dependent de prezenŃa cuiva din anturajul său. Debilitatea moderată se exprimă printr-un IQ de 35 – 50 şi un nivel mintal de 5 – 7 ani la vârsta adultă.

agresivitate. Alături de aceste forme de debilitate mintală. deficit vizual. dar un nivel intelectual superior primilor. Simon. prostul. Astfel. adaptabilităŃii. lateralitate de ritm. Debilitatea endogenă include acele debilităŃi considerate „normale”. Asemenea debili mintal sunt caracterizaŃi prin hiperactivitate. debilul dizarmonic instabil se caracterizează prin incapacitatea de concentrare. Debilul dizarmonic – sau „debilul complet” – se caracterizează prin preponderenŃa tulburărilor de comportament şi a celor afective la care se pot adăuga şi tulburări în plan psihomotor.O altă clasificare a debilităŃii presupune împărŃirea ei în exogenă şi endogenă. debilul epileptoid. fiind posibilă educarea. Vermeylen) – sinonim cu „debilul ponderat” sau „utilizabil” sau „simplu pasiv” – marchează cazurile la care deficitul intelectual constituie elementul fundamental. în timp ce debilul dizarmonic emotiv se evidenŃiază printr-o instabilitate afectivă mai pronunŃată. incoerenŃă. pasivităŃii. manierism. din punct de vedere clinic se pot distinge două forme mari: debilul armonic. inconştienŃă etc. Vermeylen. anxietate. conceptual şi comportamental. la care tulburările intelectuale sunt asociate cu cele afective. la care E. la care insuficienŃa intelectuală este primordială şi debilul dizarmonic. Acest deficit este posibil de compensat datorită calităŃilor afective. de auz. în timp ce leneşul 30 . de exemplu. labilitate. G. Doll adăuga dificultăŃi de limbaj. Formele de debilitate mintală primară şi secundară au la bază criteriul apariŃiei în timp.înnăscute. fiecare formă având anumite trăsături specifice. o aparentă uşurinŃă verbală.. pervertit sau pervers. Astfel. docilităŃii. apaticul. în timp ce forma secundară înscrie acele cazuri determinate de anomalii de dezvoltare sau de accidente şi boli. agitaŃie. mai multe forme de manifestare a debilităŃii dizarmonice: debil instabil. Prostul – „debilitatea mintală camuflată” – se caracterizează printr-o bună capacitate mnezică. A. sugestibilitate. instabilitate a dispoziŃiei. Există. excitat. debilitatea primară include toate cazurile care au drept cauză o transmisie familială. după Simon şi G. în timp ce debilitatea exogenă se referă (după A. emotiv şi hipermotor. Debilul armonic (Th. Strauss) la acei copii care au suferit înainte sau în timpul naşterii de o infecŃie a sistemului nervos central cu consecinŃe negative în plan perceptiv. randament şcolar mediocru.

Viitorul social al acestui deficient mintal depinde. în condiŃii de plasare în instituŃii de asistenŃă şi protecŃie psihopedagogică de tip cămine-şcoală. imbecilul fiind capabil de adaptabilitate la activităŃi simple. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. dificultăŃi stradale). dar cu o capacitate normală de autoprotecŃie. capabil să achiziŃioneze un volum minim de cunoştinŃe. lipsă de dinamism. imbecilul este o persoană incapabilă de a se întreŃine singură. În urma unor influenŃe medico-pedagogice. sau motrice etc. rutiniere. nefiind necesară o asistenŃă permanentă. Este capabil să se apere împotriva pericolelor obişnuite (apă.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. b. dar o fac la nivelul silabelor şi al cuvintelor. incapacitate decizională (lenea fiind din naştere sau ocazională). Din punctul de vedere al capacităŃii. Imbecilul. Imbecilul stabil se va putea încadra într-o disciplină socială elementară. insuficiente însă pentru o şcolarizare corespunzătoare şi pentru realizarea independentă a unei activităŃi. Ritmul său de dezvoltare fizică şi psihică nu-i permite decât o adaptare socială relativă. reprezentând un procent de 18 – 20% din totalul deficienŃilor mintal. acesta va fi instituŃionalizat. foc. de mediul de viaŃă şi de afectivitate.(alt tip de debilitate dizarmonică) manifestă indolenŃă. situată între nivelul deficienŃei profunde şi cel al debilităŃii mintale. De asemenea. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. de idiot. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. Imbecilitatea. fără a putea însă achiziŃiona conceptul de număr şi a-şi forma o reprezentare clară despre numere şi componenŃa lor. în mare măsură. auditive. DeficienŃa mintală severă (de gradul II) – imbecilitatea Imbecilitatea este cea de-a doua formă de deficienŃă mintală. Această capacitate a imbecilului (de autoprotecŃie) îl deosebeşte. de fapt. el este în stare de unele calcule elementare. 31 . imbecilii pot totuşi să ajungă să citească şi să scrie. iar dacă vorbim de imbecilul cu manifestări psihopatice. este instruibil până la un punct. stare mintală deficitară ireversibilă.

neliniştiŃi.M. putem spune că imbecilii formează acea grupă de deficienŃi mintal cu un IQ de 30-50. Doll afirmă existenŃa a trei grade de imbecilitate: inferior. incapabil de a sta locului. 32 .F. iar E. educabili şi perfectibili. formată din cei dezinhibaŃi. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. previzibilă din copilărie. Seguin împarte imbecilitatea în: superioară (debilitate profundă) şi inferioară. c. adaptabili la procesul de instrucŃie. cu un anumit grad de relativitate însă. S. recuperabili din punct de vedere profesional şi social. agitat. imbecilii prodigioşi (caracterizaŃi printr-o dizarmonie de dezvoltare intelectuală şi prezenŃa unei hipermnezii mecanice fantastice). fără agresivitate manifestată. idioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. După gradul de deficit. În funcŃie de afectivitate. După comportament. DeficienŃa mintală profundă (de gradul al III-lea) – idioŃia IdioŃia reprezintă forma cea mai gravă. capabil doar de automatisme şi de comportamente condiŃionate). din fericire rar întâlnită (5% din totalul deficienŃilor mintal). fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. excitabili. mijlociu şi superior. mai dramatică de deficienŃă mintală. Tredgold susŃine o clasificare de tip binar: imbecil stabil (apatic) – liniştit. inofensiv. apaticilor.A. indiferenŃilor şi a doua. cu o afecŃiune preponderent paternă şi imbecil instabil (excitat) – agresiv. vorbind fără întrerupere. educaŃie. clasificate în funcŃie de diferite criterii. A. Pevzner găseşte două grupe de imbecili: a nepăsătorilor.Sintetic. activitate voluntară şi particularităŃile neurodinamicii. agresivi. inhibaŃilor. Contemporan. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. somnolenŃilor. senzorio-motrice şi instinctive. Există şi forme clinice aparte de imbecibilitate având la bază o etiologie necunoscută: arieraŃia autistică (deficit intelectual pronunŃat. absenŃa comunicării cu posibilităŃi de educare reduse. integrabili în comunitate în condiŃii protejate. E. Există mai multe forme clinice de imbecilitate.

al activităŃii rudimentare. FuncŃiile sale vegetative sunt 33 . urechi malformate. idiotul la care articularea se limitează la cuvinte monosilabice. J. Kohler. impulsive. idioŃia asociată cu întârziere în dezvoltarea cerebrală. astfel că şansele sale de a supravieŃui sunt reduse. deşi unii autori consideră că nu există idioŃie. Seguin) există trei forme de idioŃie: idiotul a cărui comunicare se rezumă doar la cuvinte şi propoziŃii scurte. frecvent acesta manifestând o afecŃiune narcisică pentru propriul corp. După criteriul anatomic (Bourneville) se disting şapte tipuri de idioŃie: idioŃia cu microcefalie. reflexe. Idiotul complet are afectată cronic o parte sau tot sistemul nervos. idioŃia asociată cu scleroză atrofică. cu tulburări neurologice serioase. IdioŃia completă este tipul de idioŃie rar întâlnită. pe fondul unui IQ situat sub 20. Şi din punct de vedere somatic există în cazul acestei deficienŃe mintale anumite caracteristici: o stagnare a dezvoltării fizice. masturbaŃie). ViaŃa sa este pur „vegetativă”. După criteriul gradului de gravitate (F. ale limbii sau ale craniului. al comportamentelor instinctive. Afectivitatea idiotului este puternic marcată de primitivism. rămânând la nivelul vârstei mintale de 1 an. idioŃia cu hidrocefalie. Există forme clinice distincte ale idioŃiei. idiotul cu această formă trăieşte foarte puŃin.Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. fără posibilităŃi de comunicare. bulimie. fiind fixată la nivelul automatismelor. Cl. În general. După criteriul limbajului (E. ci idioŃi. idioŃia mixodermatoasă. de Ajuriaguerra) există două tipuri mari de idioŃie: idioŃia completă şi idioŃia incompletă (parŃială). RezistenŃa la infecŃii a idiotului este extrem de scăzută şi de aceea mortalitatea în rândul acestor deficienŃi mintal este destul de frecventă. fiind posibil de plasat doar în condiŃii de muncă protejată. Voisin. fie de natură sexuală – ex. idiotul la care limbajul lipseşte total. un „facies” aparte – frunte îngustă. dezordonate (fie de natură alimentară – ex. acŃiunile sale sunt instinctive. Idiotul este recuperabil doar într-un grad foarte mare de relativitate în plan profesional. în funcŃie de variate criterii de clasificare. idioŃia asociată cu scleroză hipertrofică. idioŃia asociată cu agenezie cerebrală. frecvente anomalii dentare.

balansări ale trunchiului sau ale capului. Spre deosebire de idiotul complet. cu tremurături. dând posibilitatea achiziŃiei unui număr de mecanisme motorii elementare. această formă de idioŃie este una cu un oarecare grad de dezvoltare. sugere de degete etc. În plus. placid. de relaŃii afective simple şi a unor posibilităŃi de dresaj. Idiotul incomplet (parŃial) se caracterizează prin afectarea parŃială a sistemului nervos. Ajuriaguerra distinge alte două tipuri de idioŃie: idioŃia automatico-reflexă – la nivel neo-natal. PercepŃiile lui sunt slab dezvoltate. planul motric este grav afectat în această formă de deficienŃă mintală: paralizii ale membrelor inferioare. ritmice. cu tendinŃe distructive de autorănire. din această cauză apărând frecvent fenomene de diaree sau de ocluzii intestinale. Această formă de deficienŃă mintală se întâlneşte când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. el având dificultăŃi de înŃelegere chiar şi a comenzilor simple. Handicapul de intelect liminar (de limită) În afara celor trei forme clinice ale deficienŃei mintale descrise anterior (debilitate. 2 ani şi jumătate la 10 ani. Acelaşi autor împarte idioŃia în mai multe tipuri. În general. nu distinge ce este şi ce nu este comestibil. mâncând orice îi apare în cale. printr-o vârstă mintală de trei ani şi deficite senzoriale destul de accentuate. imbecilitate şi idioŃie). indiferent. PosibilităŃile de comunicare ale idiotului incomplet sunt reprezentate de cuvinte de tip monosilabic. cu sau fără perturbarea gustului. anchilozări etc. De asemenea. foarte rar agitat sau turbulent. relativ maniabil şi idiotul excitabil. stereotipe. în funcŃie de criteriul afectiv: idiot apatic. Mişcările idiotului incomplet sunt anormale. există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi este reprezentată de handicapul de intelect liminar. a unor date concrete şi simple referitoare la experienŃa sa de viaŃă. echivalentă cu idioŃia incompletă. d. corespunzătoare idioŃiei complete şi idioŃia cu un anumit grad de dezvoltare. memoria îi este relativ dezvoltată la nivelul recunoaşterii obiectelor şi a persoanelor din jur. deşi prezintă tendinŃe primitive de foame şi de sete. După posibilităŃile de dezvoltare.limitate la o lăcomie evidentă. acest idiot este inert. automutilare. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani 34 .

de întrebări suplimentare şi de o atitudine încurajatoare din partea învăŃătoarei în acest sens).la 15 ani. Diagnosticarea deficienŃei mintale. În planul lexicografic pot întâmpina dificultăŃi. aceşti copii pot abandona brusc o activitate (aparent fără un motiv anume). Ei sunt capabili să rezolve probleme cu un anumit grad de dificultate (complexitate). dincolo de care însă se lovesc de insucces şcolar. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). fenomene hipoacuzice etc. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. aşa cum şi în plan relaŃional există unele greutăŃi. modificarea psihometriei (care nu este suficientă pentru a stabili cu certitudine starea de deficienŃă. formulează un răspuns în etape (având nevoie de ajutor. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. întrucât starea de deficienŃă mintală este dificil de diagnosticat din cauza unui complex de factori: mijloacele de diagnosticare sunt insuficient de perfecŃionate. Diagnosticul diferenŃial Până în prezent. solicită timp pentru a răspunde unei întrebări. tulburări de echilibru. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. consecinŃa unor deficite informaŃionale şi a faptului că se raportează la nivelul de exigenŃă sau la gradul de toleranŃă impus de mediul social. cât şi statural. în special a funcŃiilor cognitive. când incorecte).5. Din punct de vedere somatic. Labili emoŃional. În plan neurologic pot exista tulburări motorii de tip paralitic. 1. ea constituind doar un indicator ce oferă posibilitatea unei cuantificări). copilul cu acest tip de deficienŃă este subdezvoltat atât ponderal. atât pe plan naŃional cât şi internaŃional nu există criterii unice pentru diagnosticare. fără a fi stăpâni pe ei înşişi. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. având frecvent semne de rahitism şi anemie. 35 . dificultăŃi în discriminarea deficienŃei mintale veritabile de cea aparentă. copiii cu handicap liminar au anumite caracteristici definitorii: în condiŃii de sarcini şcolare dau răspunsuri inegale (când corecte. Din punct de vedere psihopatologic. cu o teamă de eşec constantă. din cauza anxietăŃii puternice şi a nesiguranŃei care îi caracterizează.

carenŃe educative etc. medie. deficienŃa mintală trebuie diferenŃiată de: – persoanele cu dezvoltare psihică normală. în funcŃie de gravitate: lejeră. profundă. – întârzierea mintală (pedagogică şcolară). dar adaptarea socială este deficitară. După C. în funcŃie de natura etiologică. Din acest punct de vedere. b) Diagnosticul diferenŃial faŃă de stările cu simptomatologie apropiată Frecvent. – tulburările de dezvoltare a personalităŃii. – alte stări deteriorate. – stările de întârziere mintală determinate de unele deficite senzoriale (de văz sau de auz). Gorgos (1991). pot depăşi plafonul cognitiv iniŃial). dar neinstruite (care supuse instruirii. trei forme de deficienŃă mintală. mediu social deficitar. – pseudodebilitatea mintală (persoana are cunoştinŃe normale. ritmul de dezvoltare etc.a) Diagnosticul diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală Formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. astfel.). de modul de organizare a personalităŃii. chiar tardive. c) Diagnosticul diferenŃial în raport cu fenomenologia psihopatologică Această problemă continuă să fie controversată. psihopatologic. din cauza unor tablouri simptomatologice apropiate de cel al deficienŃei mintale. Se disting. traumatice etc. de gravitatea deficienŃei. diagnosticul diferenŃial al deficienŃei mintale se stabileşte cu: – stările deficiente de tip psihopatoid. Aşa se explică varietatea tabloului simptomatologic în domeniul somatic. cauzată de carenŃe afective. 36 . apar confuzii cu implicaŃii privind prognoza şi depistarea posibilităŃilor de perfectibilitate. – psihozele cu evoluŃie defectuală (autism infantil).. aidoma deficientului mintal). în care dezvoltarea psihică este normală până la data îmbolnăvirii (afecŃiuni toxice. Criteriul psihometric şi cel şcolar pot constitui doi indicatori care duc la precizarea diagnosticului diferenŃial în funcŃie de anumiŃi parametri: capacitatea de adaptare la grupul social de diverse densităŃi. neurologic.

specific României. tulburări de comportament. sexul său etc. reacŃiile nevrotice şi psihopatice. secundară. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. Accentul pus pe una sau pe alta dintre cele trei componente trebuie să Ńină seama de: gravitatea handicapului. are în esenŃă. pedagogică sau medicală. Scopul recuperării constă. rezultatele cele mai bune se obŃin prin combinarea celor trei forme. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. epilepsia. nivelul dezvoltării funcŃiilor neafectate. ca urmare a unor leziuni organice sau funcŃionale ale creierului. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal Termenul de „recuperare”. evoluŃie. de posibilitatea suplinirii funcŃiilor deteriorate de către formaŃiunile sănătoase. deteriorarea mintală (un deficit mintal ireversibil. 1. a unor boli mintale sau îmbătrânirii fiziologice). temporar sau definitiv. adoptându-se astfel o acŃiune unitară concretizată în terapia complexă a recuperării. De asemenea.6. de vârsta cronologică şi mintală a subiectului. astfel. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. a) Recuperarea prin învăŃare Este o metodă de intervenŃie recuperatorie cu atât mai eficientă cu cât începe într-o formă organizată de la vârsta preşcolară.– deficite senzoriale primare care. inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. o semnificaŃie echivalentă. Principalele forme de recuperare sunt realizate prin: învăŃare. duc la întârziere mintală uşoară. trebuie făcută o distincŃie între deficienŃă mintală şi alte forme psihopatologice: demenŃa precoce (care presupune regresia funcŃiilor deja elaborate). aşadar. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. NoŃiunea pare. Recuperarea se referă la restabilirea. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. deşi e sesizabilă o anume încărcătură medicală şi socială (legată de moştenirea „recuperării” prin muncă). Se urmăreşte astfel formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. reducând posibilităŃile de comunicare. Ńinând cont de 37 .

Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. forme ce trebuie însoŃite obligatoriu de învăŃarea morală şi învăŃarea motrică. Formele de învăŃare eficiente în recuperarea handicapului mintal sunt cele de tip afectiv şi motivaŃional.). Deşi nu înlătură propriu-zis handicapul. laudă etc. înlăturând anxietatea. pentru stimularea dorinŃei şi interesului deficientului mintal pentru viaŃa de colectiv. urmărindu-se organizarea vieŃii voliŃionale şi direcŃionarea deficientului mintal spre dobândirea autocontrolului asupra funcŃiilor sale fiziologice. Deşi psihoterapia de relaxare (ex: antrenamentul autogen Schultz) uzează de sugestie. pentru formarea unor atitudini favorabile învăŃării şi activităŃii. atât pozitivi (recompensa – materială sau de tip afectiv. cât şi negativi (admonestarea. O altă formă de învăŃare utilizată în recuperarea deficienŃei mintale este învăŃarea socială. însuşirea unui aparat conceptual. empatia este fenomenul de bază în stabilirea relaŃiilor interpersonale. stimulându-se capacitatea sa de imitare spontană. prin care handicapatul este orientat spre modele comportamentale concrete.). ea o depăşeşte pe aceasta. În cazul formelor uşoare şi medii de deficienŃă mintală. Acolo unde este posibil (în funcŃie de gravitatea deficienŃei mintale) se poate realiza şi învăŃarea de tip intelectual. devenind un energizator pentru subiect. activând motivaŃia. În acest context. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. Sugestia verbală pozitivă acŃionează astfel pentru ameliorarea – înlăturarea unor comportamente aberante (de tip deviant). b) Recuperarea prin psihoterapie Deşi este o metodă de intervenŃie eficientă. ea este destul de puŃin utilizată în unităŃile pentru handicapaŃi mintal. a operării instrumentale. Utilă este folosirea de întăritori. În acest tip de învăŃare. având o dublă acŃiune: atât asupra psihicului cât şi asupra fizicului. influenŃabilitate şi dependenŃă al handicapatului mintal. metodele verbale sunt esenŃiale. sancŃionarea verbală etc.specificul handicapului. poate contribui cu succes la refacerea psihică şi socială a handicapatului. negativismul. psihoterapia acŃionează pozitiv asupra personalităŃii individului deficient mintal. stările conflictuale. 38 . având drept obiectiv acumularea de informaŃii elementare. Dintre formele psihoterapiei.

Pentru succesul acestor tehnici de relaxare este necesar un anumit grad de înŃelegere şi de participare conştient-voluntară din partea handicapatului. fiind capabilă să exercite o profesie. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. Aceste metode de recuperare au „priză” la deficienŃii mintal din cauza interesului viu manifestat de mulŃi dintre ei pentru muzică. fapt care le face viabile doar în formele uşoare de deficienŃă mintală. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. foarte eficientă este ergoterapia. arterapia. 39 . c) Recuperare prin terapie ocupaŃională Poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. joc. care contribuie la integrarea lor într-o activitate cu caracter social. câştigarea unei autonomii personale. nealterate. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia). în vederea integrării lor în colectiv şi în societate. activităŃi care sunt nu numai momente de consumare a energiei. fiind necesară asigurarea bunei dispoziŃii şi a interesului constante ale handicapatului. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. dans. formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). dansterapia. confecŃionare de obiecte etc. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. dacă poate comunica oral şi în scris. dacă are format simŃul autocontrolului etc. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. practice sau a deprinderilor profesionale. BineînŃeles că nu trebuie ignorată adaptarea solicitărilor exterioare (ale jocului. ergoterapia. ci şi ocazii de formare şi dezvoltare a abilităŃilor motrice. ale ocupaŃiei) la posibilităŃile subiectului.. pictură. dintre formele de terapie ocupaŃională semnificative enumerând: ludoterapia. La copiii mai mari.

în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. bazată pe clişee verbale. situativă. fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate 40 . heterogenitate.REZUMAT DeficienŃa mintală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. Din punctul de vedere al afectivităŃii. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. a limbajului interior. Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. într-un fel sau altul. rigiditate a conduitei. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. heterodezvoltare intelectuală. mergând până la absenŃa ei. deficienŃe de comunicare. aproape totală. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: gândire concretă. În ceea ce priveşte planul reprezentării. neproductivă. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. heterocronie. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. cât prin modalitatea organizării. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. disgrafiei şi dislexiei. se remarcă dificultăŃi de analiză. ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. în planul senzorial-perceptiv. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal se poate afirma că. acesta nu este modificat în mod evident. Astfel. rigiditate psihică. structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale. de existenŃa handicapului mintal. grave). dezordini intelectuale etc.

educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală. că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. recuperabili pe plan şcolar.crescută. educabili. trebuinŃele momentane. 1997). controlul limitat al acestora. există: intelect de limită sau liminar (la graniŃa dintre normalitate şi handicap).) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. profesional. auditive. perfectibili. care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. de puerilism şi infantilism afectiv. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă). sau motrice etc. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scriscitit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. viteza diminuată a mişcărilor. handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea sau imbecilitatea). În ce priveşte tipologia handicapului mintal. Imbecilitatea. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: factori biologici (ereditari. I. Coeficientul 41 . Muşu (1997). imprecizia lor dublată de sincinezii. Păunescu. factori ecologici. genetici).). la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate. debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. social. stare mintală deficitară ireversibilă. handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). aşadar. de gradul I. caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv. Debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate. Muşu. factori psihosociali. Putem spune. adaptabili pe planul instrucŃiei. Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii făcându-l pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. Păunescu şi I.

funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. în special a funcŃiilor cognitive. de gravitatea deficienŃei. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. Vorbim despre diagnostic diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală (formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. Se urmăreşte. în raport cu fenomenologia psihopatologică etc. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. pedagogică sau medicală. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. astfel. formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. Recuperarea ca modalitate de intervenŃie se referă la restabilirea. de modul de organizare a personalităŃii). refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3-7 ani. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. NoŃiunea pare astfel inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea.de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. în funcŃie de natura etiologică. 2 ani şi jumătate la 10 ani. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. senzorio-motrice şi instinctive. Principalele forme de recuperare folosite în cazul handicapului mintal 42 . Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. pe fondul unui IQ situat sub 20. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. Există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi ea este reprezentată de handicapul de intelect liminar. IdioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. Scopul recuperării constă aşadar în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat.

. ergoterapia. văz. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. bine adaptat la realitate (compensare senzorială = compensarea pierderii unui simŃ – ex. valori valabile pentru persoanele care aparŃin aceluiaşi grup social care a furnizat eşantionul utilizat pentru etalonarea testelor. Dintre formele psihoterapiei. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. iar inteligenŃa superioară deasupra unui IQ de 130. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. Conceptul îi aparŃine lui W.).) = raportul dintre vârsta mintală (v. în vederea integrării lui în colectiv şi în societate. sub diferite forme: ludoterapia. auz – prin dezvoltarea altui/ altor simŃuri – ex.sunt realizate prin: învăŃare. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. real sau imaginar (presupus) printr-un comportament secundar.) a unui copil (apreciată prin metoda testelor) şi vârsta sa reală.Q. arterapia. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. Se presupune că deficienŃa intelectuală începe sub 70. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia) prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. fiind capabilă să exercite o profesie. c. m / v. 43 . stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). CONCEPTE – CHEIE • Coeficient de inteligenŃă(I. Este un proces psihologic. cronologică (v. tact). nealterate. influenŃabilitate şi dependenŃă ale handicapatului mintal. dansterapia. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. • Compensare = acŃiune de contrabalansare a unei deficienŃe. adesea inconştient. dacă are format simŃul autocontrolului etc. care constă în a compensa un deficit (infirmitate). Stern (1912) şi se bazează pe formula de calcul: IQ = v. dacă poate comunica oral şi în scris. m. c. câştigarea unei autonomii personale. X 100. Recuperarea prin terapie ocupaŃională poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal.engl.

• Recuperare = modalitate de intervenŃie care se referă la restabilirea. deficienŃii cu acest grad fiind recuperabili pe plan şcolar. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80.) care pot fi diagnosticaŃi ca debili mintal dacă se iau în considerare IQ şi performanŃele şcolare ale acestora. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃe variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. perfectibili. adaptabili pe planul instrucŃiei.• Debilitate mintală = formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. faze pre şi post-critice epileptice. social. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. sau motrice etc. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. dezvoltarea sa intelectuală oprindu-se la un nivel inferior celui de 3 ani. senzorio-motrice şi instinctive. pe fondul unui IQ situat sub 20. adică al capacităŃii individului de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. lentoare patologică în gândire etc. incapabilă să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. 2 ani şi jumătate la 10 ani. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). • IdioŃie = deficienŃă mintală profundă. profesional. afective. 44 . educabili. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. Scopul recuperării constă. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. auditive. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. aşadar. • Intelect liminar = formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. • Imbecilitate = stare mintală deficitară ireversibilă. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. • Pseudodebilitate = termen aplicat unei categorii heterogene de cazuri (copii afectaŃi de masive carenŃe culturale. instabilitate psihomotorie.

2. .abdomen proeminent. cu degetul mic curbat.trăsături groteşti. Cele mai frecvent întâlnite dintre acestea sunt prezentate succint în tabelul următor: SurditateaTI Sindromul DOWN (Trisomia 21 sau Mongolism) ETIOLOGIE Anomalie cromozomială (3 cromozomi x în loc de 2) CARACTERISTICI . Toate categoriile de handicap mintal (de la uşor la profund) 45 .malformaŃii cardiace. ochi de un bleu foarte deschis) NIVEL RETARD MINTAL În general un IQ între 20 şi 50 (handicap mintal sever sau chiar profund) Se asociază cu handicapul mintal sever sau profund. 4. Oligofrenia fenil-piruvică Galactosemia Gargoilismul Eroare metabolică ereditară. .ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. RealizaŃi o paralelă între formele deficienŃei mintale privind palierele vieŃii psihice.ochi oblici. 3. TrasaŃi obiectivele recuperării în cazul debilului mintal.mâini scurte. lipsind enzima care să neutralizeze fenilalanina (extrem de toxică) Lipsa galactozei-1fosfat Afectarea depozitării mucopolizaharidelor .cap cu occiput plat. . .lipsa pigmentului (păr extrem de blond. CaracterizaŃi limbajul imbecilului.gură şi dinŃi mici. . . EnumeraŃi trăsăturile psihice generale specifice deficienŃilor mintal. EXTENSII TEORETICE Sindroame asociate deficienŃei mintale (sindroame-cauză) Există o serie de sindroame clinice care se asociază cu diferite grade de deficienŃă mintală.

Medicală. Albatros. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. 1998. LUNGU NICOLAE S. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. 1979. . Copilul deficient mintal.apatie. DicŃionar de psihologie. 1994.. 1978. Tratat de psihiatrie – Oxford. Sibiu. 1980. 46 1.. Ed. 1994. .. Bucureşti.InfecŃii ale mamei. NEVEANU POPESCU P.Medicală. . 1988. 1997.Univers Enciclopedic. Ed. CIUMĂGEANU D. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. ed. PĂUNESCU C.piele buhăită. Ed. Facla. LAROUSSE. Timişoara. 2. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate.. ENĂCHESCU C. 9. Tehnică. Terapie educaŃională integrată.Anomalii de dezvoltare ereditare.SINDROAME Hipotiroidismul (Cretinismul) Hidrocefalia Microcefalia ETIOLOGIE Deficit de iod sau (rar) tiroidă atrofică . Ed. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal. 6. 7. Bucureşti. 1994.creştere rapidă a volumului capului NIVEL RETARD MINTAL 1/5 cazuri de retard mintal instituŃionalizat (vezi 3 – bibliografie) BIBLIOGRAFIE ARCAN P.creştere deficitară. 3.. GELDER M. LUNGU NICOLAE S.Iradiere în timpul sarcinii. 10. ProHumanitate...Meningită . Bucureşti. MAYOU R. MUŞU I. Ed. GATH D. TAFLAN A. . 8. a II-a. CARACTERISTICI .. Ed. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal... 5. 1992. 4. GORGOS C. . . Bucureşti. Agresivitatea şi condiŃia umană. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic.. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate.. Ed. Geneva Initiative Publishers.. Ed. Bucureşti.

... ProHumanitate. Cunoaşterea şi educarea lui. 1998. PĂUNESCU C. DebilităŃile mintale. Ed. şcoli normale.. Ed. Ed. PĂUNESCU C. UniversităŃii Bucureşti. VERZA E. Bucureşti. vol. 1996. SIMA I. Bucureşti.. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal. PĂUNESCU C. 1979. Ed. ZAZZO R.. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. Ed. Ed. Ed. 1977. 27. Bucureşti. 1997. Ed. Copilul deficient. 1987. Didactică şi Pedagogică. 15. 1988. 1973. 1976. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 23. 13. ROŞCA M.. PĂUNESCU C. Didactică şi Pedagogică. 1997. E.. vol. Bucureşti. 1990. Bucureşti. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. Ed. 24. VERZA E. Bucureşti. 1983. PĂUNESCU C. UniversităŃii Bucureşti.. vol. 1976.8 . Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. MUŞU I. (coord. Didactică şi Pedagogică. 1994.. Ed. Trinitas. manual pentru clasa a XIII-a..11. Ed. MUŞU I. Babel. 47 .. 19. Ed. RADU GHE. Bucureşti... RADU GHE. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. 18. 12. VERZA E. VERZA E. iubindu-i. 21.. 22. 16. STOICIU M. Bucureşti. Ed.). Ed. 29. Bucureşti.. Iaşi. Bucureşti. Ed. Probleme de defectologie. 28. I. 14. Meridiane. 17. Să-i ajutăm. 1998. MUŞU I. STRĂCHINARU I. UniversităŃii Bucureşti. 1990.. Ed. Ed. Medicală. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. Didactică şi Pedagogică. Sibiu. WEIHS TH. Didactică şi Pedagogică. DAUNT P.. PĂUNESCU C. 2000. Psihopedagogie specială. 1967.. Ed. Ed. Didactică şi Pedagogică.. I. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 20. ŞCHIOPU U. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. VRĂŞMAŞ T. 1992. Psihologia deficienŃilor mintal.. Bucureşti. 25.. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. DicŃionar de psihologie.. Psihopedagogie specială. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Sibiu. Humanitas. Limbaj şi intelect. Handicap de intelect.. 26. Bucureşti. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. ProHumanitate. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei.

la care numărătorul (d) este egal cu 48 . 1. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. aşadar. Handicap vizual înseamnă. Acuitatea vizuală constituie facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. cifre. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. Clasificarea deficienŃilor vizual după acest criteriu constituie. mai precis. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) 2. semne sau imagini de mărime descrescândă. în primul rând. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele potometrice). Handicapul vizual apare. aşadar. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. verificate statistic. Un prim criteriu de împărŃire a formelor de handicap de văz constă în gradul (gravitatea ) defectului vizual. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v = d / D. clasificarea lor în funcŃie de acuitatea vizuală.1. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii. separat pentru fiecare ochi. în funcŃie de proporŃia păstrată din acuitatea vizuală.2.

deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. pe de altă parte. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii FracŃii Procenordinale zecimale te % 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 0-0. deoarece specializarea şcolilor pentru deficienŃi vizual a dus la crearea unor instituŃii şcolare separate pentru orbi şi ambliopi. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”.02-0.05-0. ci şi alte elemente ale capacităŃii vizuale. iar în procesul de predare din şcolile de ambliopi se face uz de analizatorul optic valid. Astfel. În şcolile de orbi se preconizează o metodică de predare bazată pe solicitare tactil-kinestezică şi auditivă. De asemenea. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop. DiferenŃele apar mai cu seamă în proporŃiile acuităŃii vizuale care stabilesc limitele între şcoala de ambliopi şi şcoala de orbi.02 0.005 0. deficienŃa vizuală care rezultă dintr-o reducere a câmpului vizual 49 .5 0. de cel tactil-kinestezic şi cel auditiv. presupunând lipsa completă a văzului. trebuie precizat că în determinarea gradului defectului vizual nu se ia în considerare exclusiv acuitatea vizuală.2 0-0. şcoala de ambliopi şi şcoala de masă.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie După cum rezultă din tabel. Cecitatea (orbirea) reprezintă.distanŃa examinării (5 m.005-0. se consideră echivalenta cecităŃii. aşadar.05 0.). Această delimitare între cecitate şi ambliopie este foarte necesară. Baremele existente pentru şcolarizarea deficienŃilor vizual diferă destul de mult de la o Ńară la alta. pe de o parte. un handicap major sau total de vedere.

deci vârsta la care a apărut defectul vizual. preşcolară. 2. se ştie însă că momentul survenirii defectului nu influenŃează numai sfera reprezentărilor. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. deosebim defecte congenitale. Clasificarea deficienŃilor vizuali după momentul producerii defectului Momentul. eficienŃa vizuală trebuie concepută mai larg. este mai semnificativă pentru elevii ambliopi şi pentru copiii cu resturi de vedere din şcolile speciale de orbi decât acuitatea vizuală. ca de exemplu. De fapt. în ceea ce priveşte aprecierea gradului deficienŃei şi alte defecte ale aparatului vizual. constituie o problemă pentru psihologia deficientului vizual. mai cu seamă în ceea ce priveşte bagajul de reprezentări vizuale de care dispune. precum şi asupra altor aspecte ale personalităŃii deficientului vizual. atât studiile mai vechi.binocular la mai puŃin de 20°. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. În acest sens se vorbeşte de eficienŃa vizuală sau dinamică a capacităŃii vizuale. Dacă acuitatea vizuală este prin excelenŃă o entitate fiziologică. la vârsta anteşcolară. nistagmusul etc. iar determinarea ei scapă deseori unei cuantificări precise. care este educabilă şi perfecŃionabilă. care concură la posibilităŃile de valorificare practică a restului de vedere. cât şi cele mai recente. defecte survenite (în copilăria timpurie. remarcând importanŃa 50 . şcolară) şi defecte tardive. În funcŃie de criteriul momentului instalării defectului vizual. ci are repercusiuni şi asupra nivelului dezvoltării motricităŃii copilului orb. chiar dacă acuitatea vizuală centrală este nemodificată. eficienŃa vizuală. În definirea gradului deficienŃei vizuale mai sunt implicaŃi şi alŃi factori optici şi extraoptici. cuprinzând o serie de factori psihologici de natură extraoculară. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. strabismul. care poate fi determinată cantitativ. În afară de acuitatea vizuală şi de câmpul vizual se mai iau în considerare. care diminuează capacitatea vizuală.

de asemenea. c) copiii care au orbit după vârsta de 4 ani. ci şi criteriul dinamicii acesteia (staŃionară. persoanele care fac parte din această grupă sunt lipsite de orice experienŃă optică. g) orbi cu resturi de vedere staŃionară de tipul sensibilităŃii luminoase. b) orbii la care defectul a survenit la vârsta de 2-4 ani – la aceşti deficienŃi se remarcă. Henri. deosebeşte şase grupe de orbi: e) orbi totali congenitali. la vizualizare. aceştia dispun de un bagaj însemnat de reprezentări vizuale .tiflopsihologică a reprezentărilor vizuale recomandă menŃinerea acestor imagini pe o perioadă cât mai îndelungată după instalarea defectului. care au văzut normal înainte de a surveni defectul vizual. o intervenŃie a reprezentărilor vizuale. însă dezvoltarea recepŃiei tactil-kinestezice nu are loc în mod „autonom” ca la orbii din naştere. reprezentările vizuale se sting treptat. care au dispus înainte de instalarea deficienŃei de o vedere normală. aplicând nu numai criteriul gradului şi al momentului survenirii deficienŃei. i) persoanele cu resturi de vedere de tipul sensibilităŃii la lumină. progresivă. viaŃa lor psihică nefiind influenŃată de reprezentările vizuale. care participă la „interpretarea” datelor tactil-kinestezice. T. Heller deosebeşte. Astfel. 51 . mai ales în perioada imediat instalării cecităŃii. f) orbi totali congenitali cărora li s-a recuperat parŃial vederea printr-o intervenŃie recuperatorie. datele tactil-kinestezice şi auditive le evocă întotdeauna imaginile vizuale anterioare (proces denumit vizualizare). următoarele grupe de orbi: a) orbii congenitali şi cei care au orbit în primul an de viaŃă. h) orbi totali. în funcŃie de participarea experienŃei optice la definirea profilului psihologic al deficientului vizual. precum şi valorificarea lor în procesul de învăŃământ. Astfel. P. Literatura tiflopsihologică este bogată în astfel de clasificări. fiind vorba deci de o strânsă interdependenŃă a modalităŃilor tactil-vizuale. d) copiii orbi cu resturi de vedere – chiar dacă acestea sunt minime şi permit numai perceperea luminozităŃii şi a unor raporturi spaŃiale vagi (mărimea obiectelor şi distanŃă aproximativă) – recurg. regresivă). mai mult sau mai puŃin concordante. imaginile vizuale „interpretând” imaginile tactil-kinestezice.

În categoria orbilor tardivi include persoanele care au orbit după vârsta pubertăŃii. care distinge numai cecitatea timpurie şi tardivă. Astfel. prin aplicarea la această problemă a unor periodizări de vârstă din psihologia copilului. există în literatura tiflopsihologică numeroase clasificări ale deficienŃilor vizuali după momentul instalării defectului. fără să recurgă la funcŃia optică. care deosebesc: orbii din naştere şi până la 1 an. la prima vârsta şcolară (7-10 ani) şi la vârsta adultă (peste 18 ani). specificând însă că de fapt toŃi cei care au orbit până la vârsta pubertăŃii trebuie consideraŃi ca făcând parte din această grupă. în copilăria mică (3-6 ani). Steiberg. deseori empiric. în următoarele categorii: orbii congenitali. A. După cum s-a arătat. copiii cu cecitate survenită între 1-3 ani. cecitate tardivă (18-60 ani) cecitate intervenită la bătrâneŃe (după vârsta de 60 ani). ci deductiv. Scholtyssekin aplica o clasificare în care se operează cu perioade foarte larg concepute. orbii tardivi: cu defectul survenit în copilăria timpurie (0-2 ani). H. deosebeşte: cecitatea congenitală şi timpurie (de la 0-7 ani). o a doua categorie de orbi tardivi. Ceea ce au ele în comun însă este faptul că n-au fost elaborate experimental. care citesc însă pur tactil.Wappman în studiul său utilizează o clasificare în care se deosebesc: o categorie de orbi congenitali sau deficienŃi din primul an de viaŃă. I. Janda grupează copiii. 5-7 ani şi peste 7 ani. Această clasificare coincide aproximativ cu cea preconizată de B. care reuşesc să rezolve parŃial sau în întregime o problemă dată cu ajutorul văzului. 3-5 ani. H. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. Kovalenco.j) deficienŃi vizuali cu resturi de vedere care scad progresiv. în funcŃie de momentul instalării defectului. o categorie de ambliopi gravi. cecitatea survenită (intervenită la vârsta de 7-18 ani). B. 52 . orbi totali sau cu sensibilitate luminoasă. Kovalenco şi N. O tratare mai puŃin analitică a problemei o întâlnim la W. În prima grupă include orbii congenitali şi pe cei care au orbit la vârsta de 1-3 ani.

deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. precum şi viteza evoluŃiei lui. În această ordine de idei interesează şi dinamica defectului (dacă este staŃionar. central) şi – în funcŃie de această localizare – se deosebesc deficienŃii vizual cu defecte localizate în organul vizual. localizarea şi dinamica efectului În funcŃie de criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. mintale. Astfel. de transmisie. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. 4. motrice. fără a o putea salva). Clasificarea deficienŃilor vizual după etiologia. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. pe traiectul nervului optic sau în scoarŃa cerebrală – lob occipital. 3. ale limbajului). însă subiectul vrea /crede că vede. pentru a putea Ńine cont de particularităŃile individuale ale elevilor. Pentru tiflopedagog nu este lipsit de importanŃă să studieze colectivul de elevi după acest criteriu. reversibil). În cazul acesta se pun unele probleme specifice de 53 . aşa cum se întâmplă frecvent. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. dacă este singular sau se combină. Clasificarea deficienŃilor vizuali după complexitatea defectului După criteriul complexităŃii defectului se studiază fondul pe care apare defectul considerat. chiar dacă dispune de o acuitate vizuală pe baza căreia ar putea fi cuprins într-o şcoală de ambliopi. Defectul vizual poate fi localizat în orice segment al analizatorului vizual (segmentul periferic. în vederea respectării indicaŃiilor şi contraindicaŃiilor date în cazul fiecărui defect vizual. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie.În cazul cecităŃii isterice. un copil cu o afecŃiune vizuală care progresează rapid către pierderea totală a funcŃiei optice va fi şcolarizat într-o şcoală specială de orbi. progresiv sau eventual regresiv. Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. determinate de cauza defectului şi pentru a colabora cu medicul oftalmolog. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. pentru a lua cele mai adecvate măsuri pedagogice. cu alte defecte extraoculare (de auz.

În fiecare caz dat. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. deficientul vizual care este şi surd sau hipoacuzic. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. al motricităŃii. factorii amintiŃi se îmbină într-un mod specific. de exemplu. tardiv sau numai la bătrâneŃe). sau în şcoli deosebite. La începutul secolului nostru cauzele majore ale orbirii 54 . precum şi deficientul vizual care prezintă şi o debilitate mintală se şcolarizează separat. Astfel. şi oferă tabloul imbecilităŃii. că deficienŃii vizual sunt şcolarizaŃi deseori cu întârziere şi se prezintă la şcoală cu un serios deficit de dezvoltare. al deprinderilor elementare etc. după ce au fost ŃinuŃi ani de zile în sânul familiei. Sunt cunoscute unele cazuri când aceşti copii sunt retardaŃi sub aspectul dezvoltării limbajului. 5. care n-a putut asigura condiŃiile adecvate copilului orb. aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. fapt care duce la o eterogenitate pronunŃată a colectivelor de elevi cu care ne întâlnim în cadrul instituŃiilor speciale pentru deficienŃii vizual. 2.selecŃie. Etiologia deficienŃelor de vedere Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. de la o regiune geografică a lumii la alta. Se ştie. 2. în clase speciale. În deceniile trecute au predominat alte cauze ale deficienŃei vizuale decât în prezent. În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. Criteriile de clasificare care au fost enunŃate mai sus nu trebuie privite separat unele de altele. Lipsa stimulării senzoriale şi carenŃele educative serioase au determinat o rămânere în urmă care poate fi recuperată numai printr-o muncă instructiv-educativă susŃinută. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie În funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie de care s-a bucurat deficientul vizual înainte şi după instalarea defectului există o serie de categorii de orbi şi de ambliopi de care trebuie să se Ńină seama în clasificarea deficienŃilor.

AfecŃiuni ale analizatorului vizual care produc deficienŃa de văz Aceste cauze ale deficienŃei vizuale parŃiale sau totale Ńin de leziunile şi de disfuncŃiile diferitelor segmente ale organului vizual. putem spune că tulburarea unei subfuncŃii lezează funcŃia vizuală în întregul ei. adică a elementelor refringente ale globului ocular: cornee. gliomul retinian). AfecŃiunile pot fi clasificate în raport cu efectele lor asupra capacităŃii vizuale. Un criteriu uzual îl constituie localizarea organică.2. vom încerca să urmărim complexitatea acestor factori la mai multe niveluri. promiscuităŃii şi ignoranŃei (trahomul). Considerând funcŃia vizuală ca pe o sinteză dinamică a mai multor subfuncŃii. trahomul – afecŃiuni care în prezent au dispărut în Ńările civilizate. Asia). bolile infecŃioase. glaucomul şi traumatismele oculare ca fiind cele mai frecvente cauze ale handicapului vizual. După cum s-a arătat. Tulburări ale subfuncŃiilor de formare a imaginii optice Formarea imaginii optice care se proiectează pe retină este realizată prin acŃiunea dioptrului ocular. 2. trahomul şi alte boli de ochi.1.1. continuă să constituie o problemă în alte zone ale lumii (Africa. În acelaşi timp. unele boli de ochi constituie caracteristici ale orbirii de bătrâneŃe (cataracta senilă. Aceşti factori patogeni pot fi clasificaŃi după diferite criterii. Statisticile actuale din Europa indică afecŃiunile congenitale. umoare apoasă. În spiritul abordării sistemice vom prezenta o clasificare în raport cu subsistemele acestei funcŃii.2. cristalinului. urmărind cauzele care afectează principalele subfuncŃii ale analizatorului vizual. retinei etc). au apărut alte cauze ale orbirii apreciate ca boli ale civilizaŃiei. 55 . eradicate în unele zone ale lumii. anatomică a afecŃiunii (patologia corneei. iar altele se manifestă prin excelenŃă la copii (cataracta congenitală. Dacă unele afecŃiuni oculare sunt considerate ca boli ale mizeriei. care este cauzată de supradozarea oxigenului în timpul îngrijirii cu mijloace tehnice moderne (incubatoare) a copiilor născuŃi prematur. 2.1. cristalin şi corpul vitros. ca de exemplu fibroplazia retrolentă. glaucomul).au fost: oftalmia blenoragică a nou-născuŃilor. Într-o viziune structural-funcŃională.

Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. • Hipermetropia Cauzele acestei tulburări sunt dimensiunea redusă a axului anteroposterior al globului ocular. CorecŃia optică a acestui defect de refracŃie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente (–). aşadar. ci înaintea lui. 56 . fiind neclară. are dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. fie de modificări ale axului anteroposterior al globului ocular.Acest fenomen optic normal poate fi parŃial sau total împiedicat în manifestarea lui prin două tipuri de disfuncŃii: a. care tulbură percepŃia la distanŃă (nu vede bine la distanŃă). ci doar de respectarea unor condiŃii de igienă stricte. CorecŃia optică se face cu lentile convergente (+) şi prin exerciŃii vizuale sistematice. numite în general ametropii. Ametropiile sunt cauzate de modificări ale refringenŃei mediilor optice. Subiectul. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii: • Miopia Miopia reprezintă un exces de refracŃie. În schimb. capacitatea refringentă scăzută a cristalinului sau alŃi factori care scad puterea de refracŃie. menite să readucă imaginea înapoi pe retină. Copilul cu această deficienŃă de vedere nu are nevoie de şcolarizare specială. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei. Este vorba deci de o refracŃie insuficientă. Cu cât obiectul este mai depărtat de ochiul miop. pentru că evoluŃia acestei tulburări este rapidă şi gravă. Tulburări de refracŃie ( ametropiile) Formarea corectă a imaginii optice pe retină (ochiul emetrop) poate fi împiedicată de existenŃa unor tulburări ale capacităŃii de refracŃie a ochiului. Doar în cazul miopiei maligne (de obicei de natură congenitală) este necesară şcolarizarea specială. obiectele apropiate sunt corect percepute. cu atât imaginea este mai difuză.

subnutriŃie etc. Drept urmare se produce o imagine vizuală difuză. lăcrimare. în funcŃie de gradul şi de tipul de tulburare a fiecăruia. • Anizometropia Anizometropia constă într-o diferenŃă de refracŃie între cei doi ochi. sifilis.) şi endogene (procese corneene degenerative şi distrofice). De asemenea. care trebuie purtate cât mai de timpuriu. pierderea luciului corneean. cât şi la distanŃă. Corectarea se face cu lentile diferite pentru fiecare ochi. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme. Keratitele sunt însoŃite de simptome specifice: iritaŃie. ce poate fi provocată de diverse tipuri de afecŃiuni congenitale sau dobândite. Astigmatismul are de obicei la bază o structură deficitară a corneei şi se asociază cu o ambliopie înnăscută. care duce la focalizarea imaginii optice. durere etc. modificări de formă ale corneei. vascularizaŃie. după 18 ani corecŃia fiind greu de suportat. manifestare fiziologică legată de vârsta de 45-50 ani. stări patologice generale. Ea se produce atunci când un ochi este emetrop iar celălalt suferă un viciu de refracŃie dintre cele menŃionate mai sus. estompată.Hipermetropia nu trebuie confundată cu presbiŃia. Opacifierile mediilor refringente O a doua categorie de cauze care pot împiedica subfuncŃia de formare a imaginii optice o constituie opacităŃile apărute pe parcursul razelor de lumină în drumul lor spre retină. nu într-un singur focar retinian. această anomalie este ereditară. • Opacifierile corneei Se referă la lipsa totală sau parŃială de transparenŃă a corneei. vederea fiind scăzută atât la apropiere. De obicei. dar de tipuri şi grade diferite ale tulburării refracŃiei. ci în două sau mai multe focare. herpes. 57 . vorbim de anizometropie când cei doi ochi sunt ametropi. • Astigmatismul Acest viciu de refracŃie constă într-o diferenŃă de refringenŃă a meridianelor dioptrului ocular. b. • Keratitele Sunt leziuni inflamatorii ale corneei.

• Emboliile Acestea sunt provocate de obstrucŃii ale arterelor retiniene. • Opacifierile cristalinului Tulburările parŃiale sau totale ale transparenŃei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc cataracte. • AfecŃiunile degenerative ale retinei Dintre acestea enumerăm : 58 . sub aspectul refracŃiei.O alta cauză a deficienŃei vizuale este lipsa cristalinului – afachia. Ea poate fi compensată. 2. luxaŃiile şi subluxaŃiile produse de obicei prin traumatisme fizice. care fac să dispară sensibilitatea retiniană şi vederea în zona respectivă.1. în leucomul total cecitatea fiind completă. Poate fi parŃial sau total. cataractele cu care vin elevii deficienŃi vizual la cabinet sunt congenitale. care produce miopie şi astigmatism. prin ochelari cu lentile convergente (+).2. care pot ajunge la 16-18 dioptrii. • Deplasările cristalinului Aceste afecŃiuni pot fi congenitale sau dobândite. • AfecŃiuni vasculare ale retinei DeficienŃa vizuală este provocată de periflebite retiniene. Retina neirigată suferă în câteva minute leziuni ireversibile. Tulburări ale subfuncŃiei de recepŃie retiniană a imaginii optice Imaginea optică proiectată pe retină este receptată prin excitaŃia substanŃelor fotosensibile ale celulelor senzoriale retiniene.2. În general. dar ele pot fi şi dobândite ( traumatisme sau boli ale copilăriei). care se manifestă sub forma hemoragiilor recidivate in vitros. iar dintre cele dobândite. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul Marfan.• Leucomul corneean Leucomul este o cicatrice de culoare cenuşie saturată sau intens albă (popular numită „albeaŃă”) care reduce complet transparenŃa corneei în câmpul său. putând duce la dezlipirea de retină şi la compromiterea definitivă a vederii.

ducând la o vedere tubulară (copilul vede numai drept înainte).3. în papilă. vasculară sau traumatică. cel mai adesea produse de boli infecŃioase. după o scădere treptată. poate duce la o îngustare a câmpului vizual până la cecitate. 3) tumorile maligne ale retinei sau gliomul. în cazul deficienŃelor vizuale. dar ireversibilă a capacităŃii vizuale. care are funcŃia de a transporta spre scoarŃa cerebrală (lobul occipital) impulsul nervos purtător de informaŃie. b) staza papilară este un edem al papilei care la început nu afectează prea mult vederea. 4) albinismul este o depigmentare generală de natură ereditară. c) atrofiile optice sunt afecŃiuni degenerative dintre cele mai grave care.1) retinita pigmentară este o degenerescenŃă pigmentară a retinei. care apar mai frecvent între 2 şi 4 ani. dar. 59 . De aici porneşte nervul optic. 5) dezlipirea de retină constă în separarea celor două foiŃe embrionare ale retinei. Parcurgerea acestui traseu este însă împiedicată. care au drept efect scăderea vederii centrale. 2. d) colobomul nervului optic este o malformaŃie de natură ereditară a nervului optic. alterarea simŃului luminos şi a sensibilităŃii cromatice. de afecŃiunile care lezează nervul optic. în majoritatea cazurilor. duc la cecitate. între care se poate infiltra lichid intraocular. ce avansează de la periferie spre centru. din care urmează a se construi senzaŃia vizuală. având astfel loc o strâmtare concentrică a câmpului vizual. paralizie.Tulburări ale subfuncŃiei de transmitere a excitaŃiei nervoase Fibrele nervoase ale retinei se înmănunchează în polul posterior al ochiului. în timp.2. 2) boala Tay-Sachs (idioŃie amaurotică) şi boala Spielmayer sunt afecŃiuni degenerative ale retinei asociate cu epilepsie.1. Unele afecŃiuni care provoacă deficienŃa vizuală sunt localizate chiar la nivelul papilei: a) nevritele optice (papilitele) sunt inflamaŃii ale nervului optic de natură degenerativă. idioŃie. cu un deficit irecuperabil al acuităŃii vizuale.

2. Cauza este cel mai adesea de natură vasculară inflamatorie sau tumorală. Dar afecŃiunile nervului optic şi leziunile retiniene sau afecŃiunile oculare cu efecte inegale în cei doi ochi pot împiedica realizarea legăturii funcŃionale prin care se manifestă reflexul de fuziune. adică pierde capacitatea de a vedea. care inervează aceşti muşchi. Recuperarea vederii binoculare devine din ce în ce mai puŃin posibilă în acest caz. de afecŃiuni ale muşchilor care asigură motilitatea globilor oculari. Cauze senzoriale Căile de natură senzorială sunt cele care împiedică fuziunea. printr-un proces de inhibiŃie. Ochiul nefolosit ajunge la o situaŃie de ambliopie din ce în ce mai gravă. manifestate prin lipsa unei jumătăŃi din câmpul vizual la fiecare dintre cei doi ochi. Este vorba despre afecŃiunile care duc la o refracŃie inegală. prin faptul că produc o inegalitate optică a imaginilor vizuale formate şi receptate în cei doi ochi. 2. II. corespondenŃa retiniană (stimularea punctelor retiniene corespondente) nu se mai desfăşoară normal şi imaginile nu mai fuzionează corect. neclară sau chiar o dublare a imaginii (diplopie). Cauze motorii Cauzele motorii ale disfuncŃiilor vederii binoculare sunt legate de diferite tipuri de dereglări ale motilităŃii oculare. Drept urmare se produce fenomenul de adaptare cunoscut sub numele de neutralizare. efectul fiind o percepere confuză. Ambliopia lui organică iniŃial este agravată acum de o ambliopie suplimentară funcŃională. Acum constatăm că ea însăşi devine un factor cauzal. dar poate fi şi traumatică.4. Pot fi implicaŃi şi nervii oculomotori.1.e) hemianopsiile. adică este cauzată de nefuncŃionare şi de inhibiŃie. În toate aceste cazuri. care are loc la nivelul scoarŃei occipitale. Imaginea mai slabă o tulbură pe cea mai clară. Am menŃionat mai sus anizometropia. 60 . Tulburări ale subfuncŃiei de fuziune binoculară În această categorie includem două tipuri de cauze: I.

în capacitatea lor funcŃională de a efectua mişcările oculare. greşeli de identificare. Psihastenia. în conjugarea acŃiunii muşchilor celor doi ochi. gelozie. psihozele schizofrenice pot duce la aşa-numita cecitate psihică. a imaginilor. Amintim aici şi nistagmusul. Charcot de peste un veac. Ele dovedesc adesea o lipsă a capacităŃii de fixaŃie normală. culorilor. persoanelor. cauzat de paralizia parŃială sau totală a unui muşchi ocular. Tumorile cerebrale duc adesea la slăbirea vederii. Encefalopatiile pot duce la paralizia psihică a vederii.5. M. sindrom descris de J.2. Este vorba despre o tulburare de percepŃie. pot afecta de asemenea reglarea receptorului prin nervii muşchilor oculari şi prin fibrele aferente care se găsesc în structura nervilor optici.1. frustrare. Unele cercetări de psihopatologie au încercat să stabilească anumite relaŃii – insuficient demonstrate însă – între apariŃia strabismului şi stările psihice de anxietate. Toate acestea pot fi cauze ale orbirii sau ale ambliopiei. în care este afectat reflexul de fixaŃie. care sunt fie pendulare.Tulburările motilităŃii oculare sunt cauzate de anomalii în lungimea muşchilor şi tendoanelor lor. Există o mare varietate de afecŃiuni cerebrale care pot deveni cauze ale unor deficienŃe vizuale. DisfuncŃii ale mecanismelor corticale ale vederii FuncŃia vizuală poate fi tulburată şi de afecŃiuni de la nivel cortical. fie ritmice. 61 . sentimente de culpabilitate ale individului etc. ConsecinŃe grave asupra funcŃiei vizuale au adesea afecŃiunile vasculare şi hemoragiile cerebrale. atrofiile cerebrale sau traumatismele cranio-cerebrale. isteria. Tot de natură motorie este aşa-numitul strabism paralitic. o tulburare a motilităŃii oculare caracterizată prin mişcări oscilatorii involuntare ale ochiului. 2. care face dificilă sau chiar imposibilă recunoaşterea obiectelor. Ele pot afecta propagarea impulsului nervos în nucleul central al analizatorului vizual şi în alte zone cerebrale. uneori şi la false percepŃii. În cazul în care se pot restabili vederea binoculară şi localizarea spaŃială dispare şi nistagmusul. reflectare denaturată a dimensiunilor şi a distanŃelor.

2.1. mai ales în etapele ei timpurii. rubeola. lipsa cristalinului sau a irisului. AfecŃiuni organice generale care determină deficienŃa vizuală 2. constituŃionali pot fi consideraŃi răspunzători de multe dintre afecŃiunile oculare.2. Unele cazuri de nevrită retrobulbară şi-au găsit explicaŃia în intoxicaŃia alcoolică. anomalia poziŃiei globilor oculari. care pentru mamă nu este dăunătoare. ale nervului optic au şi ele în mare parte o origine ereditară. De natură ereditară sunt diferitele anomalii şi malformaŃii ale aparatului ocular cum ar fi: anoftalmia.2. Albinismul este ereditar. Uneori ei acŃionează direct şi implacabil. Este vorba mai ales de bolile infecŃioase de care suferă mama în timpul sarcinii şi ale căror toxine trec prin placentă la embrion. Factori de natură ereditară Factorii ereditari.2. distrofia corneei. pupile aşezate excentric. rolul lor negativ. Astfel. de asemenea. alteori însă au doar caracterul unor factori predispozanŃi sau ai unor factori de risc. Unele tumori maligne. ale coroidei. ascunde un risc mare pentru făt. Conjunctivita blenoragică a nou-născutului are urmări directe asupra dezvoltării funcŃiei vizuale a fătului.2. reprezintă cauza multor cazuri de glaucom. 62 . keratită. atrofie optică. iar glaucomul are şi el factoricauză ereditari. 2. al cărui microb traversează placenta şi se transmite fătului. AfecŃiuni contractate în perioada intrauterină (factori cauzali prenatali) Printre factorii congenitali se află adesea afecŃiunile transmise de mamă fătului în timpul sarcinii.2. Subliniem mai ales pericolul pe care-l ascund bolile sexuale ale gravidei. Sunt ereditare şi diferitele defecte de conformaŃie cu care se naşte copilul: muşchii globului ocular prea lungi sau prea scurŃi. Nu putem neglija nici efectele nocive ale alcoolismului părinŃilor. anomaliile ligamentelor lor etc. acŃionând şi asupra Ńesutului ocular al acestuia.2. Sifilisul. atrofii optice ale retinei. Factorii stresanŃi şi oboseala excesivă a mamei îşi joacă. microftalmia. iridociclită etc.2.

Aceste accidente se petrec cel mai adesea în timpul jocurilor şi. scarlatina. Nefritele şi retinopatiile se asociază în unele cazuri cu boli reumatice.2. afecŃiunile endocrine ascund riscul unor repercusiuni pe plan vizual. în special în primii 3 ani de viaŃă.2.2. Despre traumatismele oculare putem spune nu numai că sunt statistic cauzele cele mai frecvente ale orbirii. pot avea urmări dramatice asupra funcŃiei vizuale. rujeola. Mai multe afecŃiuni oculare ne indică prin chiar numele lor că sunt provocate de diabet: retinopatie diabetică. DeficienŃe vizuale din ce în ce mai grave sunt provocate de meningite. Traumatismele oculare AfecŃiunile oculare care produc deficienŃa vizuală pot fi provocate şi de traumatisme oculare. dar şi cauzele care ar putea fi de cele mai multe ori evitate.2. ComplicaŃii oculare apar şi în unele boli digestive şi în avitaminoză. Factori patologici postnatali Numeroase boli generale contractate în copilărie. Dintre urmările negative pe care le pot avea bolile reumatice amintim: tumefierea pleoapelor. cataracte. encefalite şi de trombo-flebite cerebrale. 2. congestia conjuctivelor oculare.). Suntem interesaŃi în mod special de accidentele oculare ale copiilor. congestia conjunctivelor. 63 . Factori perinatali Aici se pune mai ales problema traumatismelor obstetricale care pot cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare anatomo-fiziologică a analizatorului vizual. inflamaŃii ale irisului.3. De asemenea. keratite. bolile cardiovasculare apărute în ontogeneza timpurie acŃionează negativ asupra tensiunii intraoculare şi pot duce la tromboze ale vaselor oculare şi la dezlipiri de retină.4. cataracta diabetică irita diabetică. variola.3. În general. 2. care explică afecŃiunile corneei. tusea convulsiva.2.2. herpesul etc. leziunile retinei. Cazurile de difterie pot duce la paralizia acomodaŃiei. Exoftalmia se poate datora unei tulburări în funcŃia glandei tiroide (boala Basedow). Din nou se amintesc bolile infecŃioase (gripa.

într-o oarecare măsură. raze ultraviolete). AfecŃiuni grave se pot produce şi prin acŃiunea unor medicamente oculare aplicate la o concentraŃie mai mare decât cea prevăzută prin prescripŃie medicală. • Contuziile se produc prin lovirea globului ocular. cât şi prin unele intervenŃii medicale sau de ordin psihologic. amoniacul. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului 2. 2.3. provocând de obicei o infecŃie. 64 . • Plăgile perforate sunt produse de obiecte ascuŃite şi tăioase care rănesc ochiul. dar fără o perforare a acestuia. ParticularităŃile generale ale deficientului de vedere Rolul analizatorului vizual constă şi în aceea că el furnizează cea mai mare cantitate de informaŃii care. lichide fierbinŃi. Vârful ascuŃit care pătrunde în ochi poate distruge unele organe intraoculare care sunt foarte sensibile. corectiv-recuperative. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. În zilele următoare contuziei. creionul chimic).1. poate avea loc un proces de opacifiere a corneei sau a cristalinului (cataracta traumatică). Toate aceste cauze pot fi prevenite în mare măsură. soda caustică. O contuzie poate produce dezlipirea de retină imediat după accident. de la care infecŃia se întinde în tot globul ocular. Cu atât mai gravă este situaŃia când o parte din obiectul care a produs leziunea rămâne în globul ocular. • Arsurile oculare sunt produse mai rar de agenŃi fizici (flăcări. dar foarte frecvent de agenŃi chimici (var. în activitatea şcolară şi în viaŃa de familie. Aceste plăgi penetrante devin o cauză a deficienŃei vizuale prin faptul că distrug corneea. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. Apar complicaŃii ca iridociclita toxică sau chiar glaucomul. lezează uneori irisul şi cristalinul. unde copiii pot rămâne nesupravegheaŃi. Jocurile cu pocnitori şi artificii pot produce o explozie care să rănească ochii. atât prin înlăturarea unor condiŃii negative de acŃiune patologică.3. iar corneea se opacifiază din primele minute. chiar dacă durerea sa potolit. de formare a atitudinilor de igienizare. produc hemoragii în vitros etc. apa oxigenată. Sunt lezate mai întâi pleoapa şi conjuctiva.

Desigur. faŃă de nouă calităŃi reflectate de tact) să fie mai bine adaptat cerinŃelor vieŃii umane. şi anume nota de vizualitate. imaginile formate prin ceilalŃi analizatori sunt parcă absorbite. în relaŃiile sociale şi de muncă. Aceste calităŃi noi. rememorarea unor fapte şi impresii trecute are loc tocmai prin intermediul imaginilor vizuale şi mai puŃin sau deloc prin imagini elaborate de ceilalŃi analizatori. Modalitatea analizatorului optic de a reflecta realitatea obiectivă în formă predominant simultană şi globală. la omul cu vedere. nu acelaşi fenomen se petrece la orbul congenital. în condiŃiile existenŃei vederii. în varietatea luminozităŃii şi a culorilor. mai ales dacă ele nu sunt provocate. integrarea şi organizarea specifică a mesajelor informaŃionale de la ceilalŃi analizatori. totodată şi calităŃi reflectorii specifice văzului. În procesul integrării şi sistematizării lor.Vederea la om reprezintă una dintre funcŃiile cele mai complexe. culoarea şi perspectiva spaŃiului îndepărtat). precum şi o analiză globală şi succesivă a obiectelor în mişcare şi unele calităŃi reflectorii specific vizuale ca de exemplu lumina. imaginile formate prin participarea celorlalŃi analizatori capătă o notă comună. dar desprinzându-se de obiect. care permit. văzul subordonează întreaga experienŃă senzorială a celorlalŃi analizatori şi o integrează într-un sistem cu predominanŃă vizuală. Cu toată diversitatea lor. fac ca acest analizator să ocupe locul central în procesul de integrare şi organizare a întregii experienŃe senzoriale a omului. proprii vederii (lumina. culorile şi spaŃiul tridimensional. Strecurându-se în filogeneză după analizatorul tactil. 65 . al reprezentărilor parŃiale. dominantă. la care dominanŃa integrării imaginilor este elaborată prin analizatorii existenŃi. fac ca ochiul (deşi acesta reflectă doar şapte calităŃi ale lumii obiective. în contactul direct cu obiectul. văzul şi-a adăugat noi calităŃi reflectorii care au permis omului să cunoască lumea obiectivă nu numai în modul nemijlocit. se includ în dominanŃa reprezentărilor vizuale. să cunoască spaŃiul îndepărtat în perspectivă. fapt care poate conferi analizatorului optic denumirea de analizator al reprezentărilor şi. Dezvoltându-se atât în tiflogeneză cât şi în ontogeneză ca fiind cel mai complex analizator de distanŃă. Complexitatea şi importanŃa analizatorului vizual la om este dată de faptul că în condiŃiile concrete ale existenŃei sale. îndeosebi. se dezvoltă. Caracterul dominant al analizatorului vizual în psihologia omului poate fi observat şi prin aceea că.

ci de o antrenare a acestora pe parcursul vieŃii. aşadar.2. totuşi. cum greşit se crede. de o explorare maximă şi eficientă a informaŃiilor furnizate de ei. În activitatea psihică a nevăzătorului. Au loc unele schimbări importante ale proceselor bioelectrice cerebrale. în ontogeneză. de o activitate congenitală mult mărită a analizatorilor restanŃi. compensaŃia intersistemică. Această activitate compensatorie nu este dată.3. Fără să punem semnul egalităŃii între cunoaşterea care beneficiază de informaŃii vizuale şi cea care nu beneficiază de acestea. funcŃii care reflectă calităŃile obiectelor şi ale fenomenelor nemijlocit. Modificările dinamicii corticale la deficienŃii vizual. beneficiind de o cantitate mare de informaŃii vizuale. depistate prin cercetările asupra formării reflexelor condiŃionate. prin natura sa psihologică.Cu toate acestea. Encefalograma reflectă. 66 . de natura şi de gradul deficienŃei vizuale sunt cele care se produc pe plan neurofiziologic. unde se află centrul percepŃiei tactil-kinestezice. Se constată o deplasare a focarului activităŃii electrice maxime din regiunea occipitală (unde se află centrul percepŃiei vizuale) în regiunea centrală a scoarŃei. Omul valid. lipsa vederii nu duce la o atât de mare diferenŃă în cunoaştere între un om văzător şi un nevăzător. ParticularităŃi neurofiziologice ale deficientului de vedere Astfel de urmări mai direct legate. encefalograma la orbi fiind deosebită de cea normală prin dispariŃia ritmului alfa. 2. În literatura de specialitate se apreciază că 80-85% dintre informaŃiile prelucrate de creierul uman sunt furnizate de analizatorul vizual. nu are nevoie şi deci nu solicită ceilalŃi analizatori decât într-o măsură mai mică. putem spune totuşi că nevăzătorul care beneficiază de o bună activitate compensatorie a simŃurilor restante poate ajunge la rezultate care nu sunt cu nimic mai prejos decât rezultatele oamenilor valizi. precum şi prin scăderea mărimii tuturor oscilaŃiilor electrice ale scoarŃei. vederea este mijlocită de tact şi de pipăit. iau naştere şi intră în acŃiune o serie de mecanisme neuropsihice care conduc la o activitate compensatorie ce redresează sensibil diferenŃa care i-ar putea departaja pe valizi de nevăzători. reflectă şi ele tipul de activitate adaptativă prin care se compensează lipsa sau scăderea vederii. dar nu exclusiv. prin contactul direct cu ele.

prin accelerarea respiraŃiei). la nivelul activităŃii nervoase superioare au loc modificări care reflectă nu numai infirmitatea ca atare. Binet a făcut măsurători antropometrice comparative ale craniului văzătorilor şi nevăzătorilor (diametrul transversal şi cel antero-posterior). influxurile auditive ale nervului VIII pot avea o acŃiune facilitatoare sau stimulativă asupra unor răspunsuri motrice.În activitatea copilului. Această modificare a fost interpretată în sensul că „lipsa impulsurilor de lumină din copilăria timpurie a dus la disfuncŃii hipofizare”. Tot în legătură cu adaptarea la situaŃii necunoscute. printre altele. A. la nivel bulbar. aşa numita şa turcească. cercetătorii au făcut investigaŃii radiologice ale centrului osos al hipofizei. absenŃa acestor funcŃii energetico-stimulative şi reglatorii a unor procese neurovegetative legate de energia luminoasă prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. reducând mobilitatea. nou. La declanşarea reflexelor de orientare s-a observat o inhibare a reacŃiilor motorii de orientare. teama de necunoscut inhibând mişcările. După cum vedem. în cazurile de cecitate tardivă s-a observat o reactivitate vegetativă crescută la semnale sonore (manifestată. exprimând prudenŃa sporită a deficientului vizual în faŃa situaŃiilor noi. constatând că 70% dintre nevăzătorii studiaŃi aveau un volum cranian mai redus decât 67 . dimensiuni mai mici decât în cazurile de orbire tardivă. dar şi modul în care deficientul vizual se adaptează la situaŃia existentă. În căutarea acestor fenomene. Puterea dinamogenă a muzicii a fost relevată de numeroşi cercetători. ale cărei rezultate au fost publicate în 1902. aceasta s-ar traduce prin ritmul mai lent de lucru şi o comutare mai lentă de la un tip de acŃiune la altul. În condiŃiile cecităŃii. R. considerăm că poate fi relativ compensată prin intermediul educaŃiei muzicale a nevăzătorilor. Hussen arăta că. Pentru anumite particularităŃi neurofiziologice întâlnite la unii nevăzători (afectarea metabolismului glucidic şi al lichidelor. S-a constatat că. tulburări ale somnului) s-au adus explicaŃii interesante prin descrierea funcŃiei energetice a segmentelor aferente ale nervului optic şi a rolului stimulativ al energiei luminoase asupra unor procese neurovegetative prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. Mult răsunet a avut o cercetare întreprinsă de A. în medie. Binet la începutul secolului XX. frecvenŃa relativ ridicată a stărilor de surmenaj. şaua turcească are. la orbii cu deficienŃa instalată timpuriu.

cifotic sau rotund. În momentul şcolarizării. • torace îngust. W. denumite secundare. ParticularităŃi fizice şi psihice ale deficienŃilor vizuali DeficienŃa vizuală se repercutează nu numai asupra vieŃii psihice şi asupra relaŃiilor sociale ale deficientului. În continuare prezentăm particularităŃile fizice ale mimicii.media normală. considerate ca defecte primare. Motet. pot deveni la rândul lor cauze pentru o serie de alte defecte. „Din cauza sedentarismului la copiii orbi se remarcă o dezvoltare dizarmonioasă ca urmare a dezechilibrului de forŃe între grupele musculare mai mult în repaus”. această cercetare a fost de mai multe ori reluată. sistem sau aparat. copiii orbi se prezintă deseori cu o dezvoltare fizică întârziată. fiind modificări de natură extraoptică.3. ci poate influenŃa. Defectele vizuale. şi unele aspecte morfo-funcŃionale ale organismului. • spate plan. 68 . Ionescu şi D.3. După cum arătau A. cu cât deficienŃa este instalată mai de timpuriu. • membrele superioare şi inferioare subŃiri. totodată. fenomen cu atât mai evident. Nu este singura problemă insuficient clarificată din domeniul repercusiunilor neurofiziologice ale deficienŃei vizuale. cu reliefări musculare slab dezvoltate. Ca urmare directă a cecităŃii se apreciază schimbarea expresiei feŃei. rezultatele fiind contradictorii. Ńinutei corpului. Lipsa controlului vizual asupra Ńinutei corpului poate duce la atitudini deficiente şi la defecte fizice ale întregului corp sau ale unor segmente corporale. • umerii căzuŃi şi aduşi sau ridicaŃi. Dintre deficienŃele parŃiale se întâlnesc la orbi următoarele: • capul şi gâtul aplecate înainte sau înclinate lateral. care se instalează la nivelul unui organ. Problema rămâne controversată. 2. De-a lungul secolului trecut. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată. motricităŃii deficienŃilor vizual. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. atitudinile deficiente globale mai frecvente sunt: atitudini globale rigide.

Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. încreŃirea frunŃii şi a buzelor sau mişcări stereotipe ale capului. lordoze. mişcări rapide cu degetele sau cu obiectele luminoase înaintea ochilor. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. 69 . b) o altă categorie de ticuri se caracterizează prin mimica feŃei şi se manifestă prin grimase. ca urmare a unor dificultăŃi de coordonare a mişcărilor. ci atârnă în jos. iar capul îndreptat înainte. manifestări motrice negative care se fixează şi devin deosebit de rezistente la corectare. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. şovăitoare. ticurile sau manifestările motrice negative. trunchiului şi al membrelor. Dintre acestea mai întâlnite sunt: a) o serie de ticuri se manifestă la acei copii orbi care au resturi mici de vedere. trunchiul rămâne aproape nemişcat. Este firesc că frecvenŃa ridicată a acestor particularităŃi morfofuncŃionale la deficienŃii vizual reclamă măsuri instructiv-educative speciale.• coloana vertebrală poate prezenta deviaŃii: scolioze. de tipul sensibilităŃii luminoase şi constau într-un „joc” cu acest rest de vedere. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. picioarele se ridică exagerat. legănatul corpului în faŃa geamului sau înaintea unei alte surse luminoase. fiind limitate la strictul necesar. La copiii total lipsiŃi de vedere. cifoze. ezitant. Datorită activităŃii motrice reduse şi deficienŃelor în dezvoltarea somatică. încă din copilăria timpurie. RespiraŃia este superficială. • mişcările sunt reŃinute. c) o serie de stereotipii motrice sunt localizate la nivelul capului. braŃele nu se mişcă simetric în mers. între acestea se numără: • pendularea capului stânga-dreapta. apăsări cu degetul pe globul ocular. • mersul este rigid. copilul provocându-şi senzaŃii luminoase. • mişcările comandate nu au o direcŃie precisă de execuŃie şi se remarcă o lipsă evidentă de simetrie a segmentelor într-o mişcare comună. iar talpa este aşezată cu grijă („mers de barză”). la orbii congenitali şi la cei din primii ani de viaŃă apar frecvent. nesigur. lipsită de amplitudine.

Aceste diferenŃe sunt mult mai atenuate la copiii nevăzători faŃă de care există din partea părinŃilor preocupări statornice. ignoranŃa asupra disponibilităŃlor copilului nevăzător pot duce uneori atât la instalarea unor deficienŃe fizice serioase. precum şi unele diferenŃe determinate de factorii amintiŃi mai sus. condiŃiile de bază ale unei evoluŃii cât mai normale din punct de vedere psihic. • frecatul mâinilor. reprezentate de particularităŃi psihoindividuale specifice ca şi în cazul indivizilor valizi. lipsa unei îndrumări competente şi totale. pentru o creştere sănătoasă. Aşa cum am arătat la prezentarea particularităŃilor morfofuncŃionale ale nevăzătorilor. Cea mai importantă măsură constă în antrenarea copilului în diferite activităŃi. poate. Prevenirea acestor manifestări negative nu se poate obŃine prin simpla interdicŃie verbală. MentalităŃile greşite. de la un individ la altul. am putea spune. picioarelor sau al trunchiului. egale cu preocupările faŃă de copiii valizi. Dacă la acestea adăugăm raportarea defectuoasă a adulŃilor la copiii nevăzători până în perioada şcolară. • întinderea întregului corp în direcŃia unor surse sonore. Prin munca educativă cu elevii orbi se ştie că prevenirea ticurilor este mai puŃin dificilă decât combaterea lor. înŃelegem de ce la intrarea în şcoală diferenŃele din punct de vedere al dezvoltării fizice dintre un copil nevăzător şi un copil valid pot fi semnificative. dezvoltarea fizică a acestora este puternic influenŃată de lipsa vederii. însă. ani de muncă susŃinută pentru diminuarea acestora.• legănatul braŃelor. cât şi la o întârziere socială care vor necesita. • săritul pe loc. • învârtirea pe loc. AbsenŃa vederii este. • lovirea genunchilor. cu legănarea concomitentă a capului şi a trunchiului. cu cât acestea reprezintă. 70 . Dezvoltarea fizică a copilului nevăzător ca şi asigurarea condiŃiilor de formare a unor deprinderi şi cunoştinŃe motrice sunt cu atât mai importante. jocuri şi exerciŃii fizice. EvoluŃia psihicului în ontogeneză la nevăzători cunoaşte diferenŃe.

Utilizarea reprezentărilor existente. în acelaşi timp. tot atâtea motive pentru reconsiderarea rolului educaŃiei fizice în grădiniŃele şi şcolile pentru nevăzători şi pentru asigurarea unor legături solide a profesorilor de educaŃie fizică din aceste şcoli. fapt care va determina mari dificultăŃi în structurarea experienŃei de cunoaştere. Astfel. mai defectuoase. Toate acestea reprezintă. a profundului tridimensionalităŃii obiectelor mari şi foarte mari ridică probleme insurmontabile în calea formării ansamblului de reprezentări cu efecte negative în organizarea şi manifestarea motricităŃii. dar nu de netrecut. Aceasta are consecinŃe în formarea şi însuşirea deprinderilor şi a cunoştinŃelor motrice. Trebuie să remarcăm însă că. în însuşirea experienŃei motrice a celor din jur şi în structurarea unei experienŃe motrice personale. cunoaşte nevăzătorul legat de reprezentarea mişcărilor. percepŃia se prezintă la nevăzători cu un registru mult mai restrâns. Reprezentările care iau naştere pe baza imaginilor obiectelor si fenomenelor percepute anterior reprezintă un moment nodal. a percepŃiei spaŃiale. Aspectele negative subliniate la percepŃii se vor găsi şi la nivelul formării reprezentărilor şi vor reprezenta un bagaj redus de reprezentări la nevăzători. ci doar formarea unor imagini incomplete. în multe cazuri. rolul major al limbajului în formarea şi vehicularea reprezentărilor şi sprijinul substanŃial al imaginilor permit nevăzătorilor să suplinească şi să depăşească mult dificultăŃile în structurarea şi utilizarea sistemului de reprezentări. întrucât prin gradul lor ridicat de generalizare fac trecerea de la senzorial la logic. mai puŃine şi. sărace. InformaŃiile furnizate de analizatorii restanŃi nu pot asigura formarea unor imagini complete la nivelul scoarŃei.factorul hotărâtor care marchează şi particularizează evoluŃia şi manifestarea fenomenelor psihice la nevăzători. care pot contribui într-o măsură extrem de 71 . AbsenŃa funcŃionării celui mai important analizator (cel vizual) din complexul senzorial al nevăzătorului face ca celelalte procese să prezinte o serie de mecanisme specifice de manifestări. dirijarea atentă şi competentă a intuiŃiei obiectelor şi a observaŃiei fine va diminua mult diferenŃele ce ar putea apărea între nevăzător şi valid. Lipsa percepŃiei mişcării obiectelor. DificultăŃi mari. în perioada preşcolară şi şcolară.

dar nu este atât de bogată având în vedere dificultăŃile existente în formarea de reprezentări ale mişcărilor. deşi volumul reprezentărilor ideomotorii la nevăzători nu va egala niciodată volumul acestor reprezentări la copilul valid. de limbajul bine structurat şi de o atenŃie postvoluntară bine educată.mare. sau între profesor şi elev. MenŃionăm că. sensibilitate care atunci când este cunoscută poate fi folosită atât în stabilirea de relaŃii foarte bune între membrii unei colectivităŃi. atât la formarea unui număr cât mai mare de reprezentări ale mişcării. Nevăzătorul are în general un limbaj bine dezvoltat. cât şi la stimularea elevilor în obŃinerea de rezultate 72 . În ceea ce priveşte sistematizarea şi organizarea memoriei la nevăzători. Realizări importante însă se pot obŃine cu aceşti elevi utilizând bine instructajul verbal şi activând imaginaŃia. astfel încât în orele de educaŃie fizică profesorul trebuie să urmărească permanent consolidarea experienŃei personale şi îmbogăŃirea ei. În activitatea de educaŃie fizică cu nevăzătorii. Unele diferenŃe între nevăzător şi văzător se manifestă privind memoria motorie. Reprezentările ideomotorii sunt legate întotdeauna de experienŃa personală anterioară. cât şi la îmbunătăŃirea nivelului de motricitate a copiilor nevăzători. specialiştii arată că aceasta se realizează în bune condiŃii şi nu sunt rare cazurile de nevăzători cu memorie performanŃială. o parte dintre reacŃiile vehiculate nu au acoperire în conŃinut. chiar dacă. O atenŃie cu totul specială trebuie acordată formării reprezentărilor ideomotorii la elevii nevăzători. profesorul se poate sprijini foarte bine făcând apel la limbaj şi la imaginaŃie. Acest tip de reprezentări prezintă o mare valoare formativă în ceea ce priveşte însuşirea şi efectuarea mişcărilor. mai ales la copiii până în 14-16 ani. La nevăzători. Organizarea activităŃii se prezintă foarte diferit de la un nevăzător la altul şi este puternic dependentă de modul de relaŃionare a familiei şi a adulŃilor în general cu această categorie de copii. trebuie găsite căi şi metode de formare a unor astfel de reprezentări având în vedere că numai astfel elevul nevăzător va ajunge la executarea corectă şi cu un consum minim de energie a mişcărilor. care la nevăzător are o importanŃă deosebită în orientarea spaŃială. DeficienŃa în general conduce la o creştere a sensibilităŃii emoŃionale. memoria este foarte bine servită de spiritul de observaŃie activ.

psihomotricitatea cunoaşte unele diferenŃieri la diferitele categorii de nevăzători.3. impulsuri”. Una dintre condiŃiile structurării armonioase a nevăzătorului o constituie activitatea permanentă şi variată. cât şi la regrese în activitate. atenŃia la nevăzători cunoaşte aproape în permanenŃă un nivel de acŃionare mai ridicat decât la copiii valizi. în orientarea spaŃială. maturizării sinergiei şi conjugării funcŃiilor motrice şi psihice. Unele aspecte de aşazisă rigiditate manifestate în mişcare (în general în mers). Antrenarea atentă în activitate a motivaŃiei având în vedere valoarea energetică a acesteia.4. Foarte atent trebuie supravegheate la elevul nevăzător perioadele de diminuare a intereselor şi plasarea într-un inactivism foarte păgubitor. stimularea intereselor ca şi cristalizarea convingerilor asigură nevăzătorului continuitate şi succes în activitate. Depistarea şi educarea. Rolul analizatorului vizual constă. ParticularităŃile psihomotricităŃii la nevăzători Lafon defineşte psihomotricitatea drept „rezultatul integrării interacŃiunii educaŃiei. care. Atunci când aceste aspecte negative alimentează neîncrederea putem asista la stagnări. În funcŃie de momentul survenirii cecităŃii şi de gradul de afectare a analizatorului vizual. 2. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. psihomotricitatea capătă o importanŃă deosebit de mare în structurarea şi manifestarea vieŃii psihice a omului. afectivitate. şi în aceea că el furnizează informaŃii. între altele. Contactul neîntrerupt cu copiii valizi de aceeaşi generaŃie. manifestarea aptitudinilor generale şi speciale ale nevăzătorilor ridică gradul de complexitate al personalităŃii. nevoi. DeficienŃa vizuală determină o evoluŃie şi o organizare specifice motricităŃii. În condiŃiile lipsei vederii. 73 . în general în viaŃa şi activitatea lui. sunt de fapt efecte ale unei concentrări a atenŃiei în vederea prelucrării şi utilizării maxime a informaŃiei. nu numai în ceea ce priveşte mişcările. Având în vedere condiŃiile lor de existenŃă. ci şi în ceea ce le determină şi le însoŃeste – voinŃă.bune. ca şi activităŃile comune cu aceştia duc la creşterea gradului de încredere în forŃele proprii şi la diminuarea şi ştergerea complexelor de inferioritate care se pot manifesta uneori în viaŃa nevăzătorilor.

− temperamentul. Structurarea psihomotricităŃii la nevăzători este determinată de o serie de factori precum: − momentul instalării deficienŃei. − gradul deficienŃei vizuale (cecitate absolută. precum şi unele aspecte privind reorganizarea disponibilităŃilor psihomotrice în vederea însuşirii unor profesiuni din cele mai diferite domenii. − tipul de personalitate. Mescereakov. resturi de vedere foarte slabe. deoarece tiflopsihologia nu a realizat încă studii privind evoluŃia copilului nevăzător de la naştere la adolescenŃă.Este foarte greu de realizat un tablou general al evoluŃiei psihomotricităŃii la nevăzători cu cecitate congenitală şi la cei cu cecitate dobândită foarte de timpuriu. a existat un număr relativ mare de studii şi cercetări. − posibilitatea însuşirii experienŃei motrice sociale. în special. mai puŃin pe cercetare şi aproape deloc pe experimentul psihologic formativ. Kovalenco) au abordat în special problema activităŃii compensatorii a analizatorului vizual. Zimin. medii şi bune). 74 . pe observaŃii. dar mai ales de la relatările părinŃilor. pornind de la unele observaŃii ocazionale pe copiii nevăzători mici. În literatura sovietică de specialitate. slabe. − gradul de ierarhizare şi diversificare a constelaŃiei de motive şi interese. − registrul experienŃei motrice individuale. Vom încerca să prezentăm unele aspecte ale evoluŃiei psihomotricităŃii la copilul nevăzător. − nivelul de cristalizare a afectivităŃii. − volumul şi calitatea reprezentărilor. în discuŃiile purtate cu aceştia în vederea întocmirii fişei pedagogice la intrarea copiilor în şcoală. De asemenea. la perioada şcolară şi abordează unele aspecte izolate ale evoluŃiei vieŃii psihice a nevăzătorului bazându-se. Studiile existente se referă. Numeroşi cercetători (ZemŃova. mai ales. efectuate însă pe nevăzătorii adulŃi cu cecitate survenită târziu. vom încerca o analiză comparativă a evoluŃiei psihomotricităŃii la deficientul vizual în raport cu evoluŃia acesteia la copilul văzător.

− atitudinea activă a copilului în însuşirea cunoştinŃelor motrice. întrucât jucăria este găsită adesea foarte greu. La copilul nevăzător. După primele 3-4 luni de viaŃă. acest lucru se face destul de târziu. Mâinile împreună cu picioarele vor realiza deplasarea şi vor avea un rol mai ales în investigarea unor spaŃii din ce în ce mai mari. deoarece toate aceste fenomene ale copilului nevăzător vor avea loc mult mai lent şi se vor cristaliza mai greu. pornesc de la acelaşi nivel al motricităŃii (respectiv numărul mic de mişcări. cât şi cel fără vedere. apariŃia intenŃionalităŃii. Mişcările vor deveni mai ample şi mai numeroase. aruncare. copiii în general manifestă o stare de agitaŃie atunci când se întrerupe contactul cu o jucărie prin îndepărtarea ei (cădere. asimilările şi acomodările pe care le realizează el de-a lungul celor şase stadii ale apariŃiei inteligenŃei senzorio-motorii vor accentua diferenŃa dintre un copil şi altul în evoluŃia motricităŃii. Dintr-o optică greşită a celor din jurul copilului nevăzător i se pun la îndemână prea puŃine obiecte (jucării) pentru a le manipula şi de multe ori. secundare şi terŃiare) pe care-l parcurge copilul văzător. La copilul nevăzător acest comportament apare mult mai des.− gradul de concentrare a atenŃiei în însuşirea şi executarea mişcărilor. în scurtă vreme evoluŃia motricităŃii va cunoaşte ritmuri diferite. atât copilul valid. Acesta măreşte şi mai mult decalajul motric dintre un copil văzător şi unul deficient vizual. − atitudinea celor din jur faŃă de deficient în perioada în care încep dirijarea evoluŃiei şi manifestarea psihomotricităŃii. ConsecinŃa acestui fapt este o stagnare şi o cantonare a copilului nevăzător în primul an de viaŃă într-un regim motric foarte slab. ordonarea întrucâtva a mişcărilor haotice de căutare se vor realiza pe măsura organizării coordonării auditiv-manuale. Motricitatea copilului nevăzător va intra într-o perioadă mai activă o dată cu apariŃia patrupediei. Dacă la naştere. rezultat al reacŃiilor instinctuale). datorită explorării „haotice” a spaŃiului din jurul său. scăpare). Şirul de reacŃii circulare (primare. deja în cel de-al treilea stadiu al instruirii inteligenŃei senzorio-motorii la copilul nevăzător apar primele semne de coordonare (ochi-mână). − instruirea şi manifestarea controlului voluntar al posturii şi al mişcării. copilul va 75 . activitatea mâinii.

Găsim că este normal acest lucru având în vedere că analizatorul auditiv în această perioadă este dominant la nevăzători. Şi pentru nevăzători. Explorarea tactilă se ordonează şi se organizează furnizând tot mai multe informaŃii despre obiecte. Din relatările unor mame care au crescut copii nevăzători. Cu cât canalul afectiv care ia naştere între mamă şi copil va fi mai bine întreŃinut de mamă. Copilul nevăzător va păşi Ńinându-se de obiecte ca şi copiii văzători. la copilul nevăzător. în funcŃie de atitudinea celor din jurul lui. Se pare că patrupedia. evoluŃia motricităŃii la copilul nevăzător poate fi mai rapidă sau mai lentă. şi dacă fraŃii sunt valizi sau prezintă deficienŃe. în general. treptat. se formează foarte puŃine deprinderi şi de cele mai multe ori. adesea apar 76 . aceştia simt nevoia acută de a li se vorbi. se poate solda cu achiziŃii mai numeroase. existând şi între nevăzători copii care pronunŃă primele cuvinte înainte de un an. În această privinŃă. cu atât evoluŃia vieŃii psihice a copilului nevăzător în primul an de viaŃă se va realiza în condiŃii mai bune. aflat în poziŃie bipedă şi în mers. va mirosi obiectele din jurul său şi. va începe să le recunoască pe unele dintre ele. întrucât se instalează inhibiŃia sau teama faŃă de un eveniment neplăcut.pipăi. lalaŃiunea şi apoi primele cuvinte sunt rostite cam în aceeaşi perioadă. O situaŃie mai aparte prezintă dezvoltarea verbo-motorie. se prelungeşte mai mult decât la copilul văzător. din cauza ciocnirii de anumite obiecte în timpul mersului sau alergatului pe vârfuri. evoluŃia psihomotricităŃii până la perioada şcolară este deosebit de lentă. desprinderea de acestea făcându-se. va traversa stagnări sau „amânări” pe diferite perioade de timp ale exerciŃiilor de mers. Gânguritul. Acesta. chiar in jurul vârstei de 10 luni. şi acela nevăzător. sau nu. chiar mai târziu. vârsta preşcolară este sensibilă la mişcare. va lovi. În această perioadă. Începe organizarea memoriei kinestezice care va stoca experienŃa nevăzătorului. Ridicarea la poziŃia verticală la nevăzători se face după 13-14 luni şi. În perioada preşcolară. treptat se organizează şi devine tot mai activ complexul tactil-kinestezic. mai greu la copilul nevăzător. comparativ cu copilul văzător. dar mai ales în perioada preşcolară. în multe cazuri. uneori. Este foarte important dacă în familia copilului nevăzător mai există şi alŃi fraŃi. defectuoase. numărul de cunoştinŃe motrice achiziŃionate este extrem de redus. îşi va căuta mai îndelung echilibrul şi. S-a constatat că în familiile cu un singur copil. se pare că nu există diferenŃe semnificative.

Schema corporală este „o reprezentare cvasiconştientă a diferitelor părŃi ale corpului. Capacitatea de orientare în spaŃiu este destul de strâns legată de experienŃa individuală de orientare. are un nivel motor mai scăzut. dar o va face şi singur. subsistemul proprioceptiv-kinestezic furnizează 77 . din ce în ce mai bine şi mai mult. care poate imita cu uşurinŃă numai ceea ce percepe auditiv. uneori dure. Parte din experienŃa motrică socială este însuşită şi utilizată de copilul văzător prin imitaŃie. îşi va însuşi mult mai multe deprinderi şi. Copilul nevăzător. dezordonate. Acest copil va fi antrenat în mişcare. prin asocierea repetată a impulsurilor interoceptive. În activitatea de orientare. integrată într-o imagine globală. la intrarea în şcoală. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. Se consideră însă că acestea au la bază nevoia copilului de mişcare. organizată.şi se manifestă ticuri şi mişcări haotice. În familiile în care nevăzătorul nu este singurul copil. chiar şi în perioada şcolară şi o serie de mişcări şi de deprinderi insuficient sistematizate din cauză că este obligat de mai multe ori să „refacă” şi să asimileze experienŃa motrică pe care copilul văzător o „prinde” mult mai repede şi poate mai bine prin „imitarea” ei în urma vizualizării schemei motrice. Psihomotricitatea deŃine un loc aparte în orientarea spaŃială la nevăzători. se va deplasa mai mult însoŃit. va avea o vârstă motorie apropiată de cea a copilului cu vedere. reprezentând o contracŃie temporospaŃială. fără valoare adaptativă. Sinteza părŃilor propriului corp se formează treptat în copilărie cu ajutorul unor mecanisme plurisenzoriale. proprioceptive şi exteroceptive”. evoluŃia psihomotricităŃii copilului nevăzător este net superioară faŃă de situaŃia descrisă mai sus. Schema corporală este o sinteză psihică între conştiinŃa corporalităŃii şi experienŃa subiectivă a copilului. CorecŃiile. care îndeplineşte un rol important în formarea imaginiiprogram a acŃiunii şi în asigurarea preciziei şi corectitudinii acŃiunii motrice. acesta având şi fraŃi mai mici. cu nivelul de reprezentări etc. IniŃial schema corporală la nevăzători este mai labilă şi pot interveni o serie de dezorganizări. aduse în general de fraŃi modului de execuŃie a unor mişcări vor avea în final efecte benefice. dar treptat ea se încheagă într-un construct solid.

propuse de J. Copilul nevăzător trebuie antrenat nu numai în cunoaşterea şi reprezentarea spaŃiului parcurs. 78 . În antrenarea mobilităŃii şi în învăŃarea şi consolidarea gesturilor de către copiii nevăzători sunt utile următoarele idei cu forŃă explicativă. altfel am avea o simplă mişcare. alternează perioade de activism în mişcare cu intervale în care tinde să se instaleze un inactivism cu consecinŃe nefavorabile asupra manifestărilor psihomotrice. În perioada şcolară. la elevii nevăzători. această specificare şi specificitatea parametrilor nu este în general suficientă pentru a produce gestul. Aceste tendinŃe trebuie sesizate şi corectate prin antrenare în diverse activităŃi cu caracter motric ale acestor elevi. dar credem că este într-o strânsă interacŃiune cu analizatorul proprioceptiv-kinestezic şi cu cel acustico-vestibular.permanent informaŃii despre postura şi echilibrul corpului. schema motorie trebuie să fie specificată în parametrii ei (schema de asimilare – J. o schemă motorie este o regulă care se aplică proprietăŃilor organismului. iar cel kinestezic informează despre ansamblul mişcărilor care se efectuează în timpul deplasării.). cum sunt cei din gesturile grafice implicate în scriere). Posibilitatea de a se orienta mai bine în spaŃiu a nevăzătorului este condiŃionată de deplasarea sa cât mai timpurie fără însoŃitor. de la o simplă orientare a corpului până la invarianŃi spaŃio-temporali. rapiditatea forŃei. Piaget. ci numai structura sa. fiind serios exersat în activitatea de scris-citit (ca şi sport. mai mult decât la cei văzători. 1980). de exemplu. Această sensibilitate deosebită este asigurată de pielea obrajilor şi a feŃei. lucru manual). rolul schemei motorii în producerea gestului este mai mult sau mai puŃin important (mergând.Pailhous: la baza oricărui gest se află o schemă motorie. sistem focal – Van Galen. care constă în capacitatea de a sesiza un obstacol în drumul de la o anumită distanŃă (nu mai mare de 1-2 m. Pe parcursul şcolarizării. va reprezenta o sursă a optimizării unor parametri cum sunt: coordonarea. precizia. dar şi în dezvoltarea şi utilizarea aşa numitului simŃ al obstacolelor. complexul tactil proprioceptiv-kinestezic.

Adams postulează rolul memoriei în alegerea direcŃiei gestului. Aceste reaferentaŃii – consecinŃe senzoriale ale producerii gestului – sunt comparate cu o memorie de reaferentaŃie (traseele perceptive corespunzătoare gestului dorit). J. 79 . reaferentaŃiile intervin atât în controlul derulării programului motor (al schemei motorii). să câştige mai mult control asupra mediului înconjurător. cât şi în controlul gestului. după ce s-a automatizat. Trăsăturile cele mai generale ale abilităŃilor sau ale rutinelor motorii sunt: viteza de execuŃie. AchiziŃia lanŃurilor operatorii-executive sau ale abilităŃilor motorii implică. rolul memoriei kinestezice este deosebit de mare în sfera mobilităŃii şi a acŃiunilor motorii. automatismul şi modul de control. Toate aceste caracteristici ale psihomotricităŃii nevăzătorului pun în evidenŃă necesitatea unor exerciŃii speciale a căror „predare” implică munca în echipă: psihopedagog. Se impune motivarea elevului. A. La nevăzători. Programele şi schemele motorii. În privinŃa modului de control. profesor de educaŃie fizică. Adams (1972) pune accentul pe aferentaŃiile proprio şi exteroceptive. stabilitatea programelor motorii. cel puŃin în primele faze de învăŃare. astfel încât să-l facă să aibă dorinŃa să se deplaseze în mod independent. alături de alte variabile psihice (cognitive. Profesorul şi elevul trebuie să lucreze împreună. A. afective şi perceptive). ceea ce implică o oarecare durată.specificitatea non-schematică a unui gest particular necesită utilizarea reaferentaŃiilor pentru controlul gestului. extrema organizare a conduitei motorii. predomină controlul interoceptiv asupra celui exteroceptiv. psihomotorii. sunt implicate în orientarea şi mobilitatea nevăzătorilor în mediul înconjurător. J. o intervenŃie densă a proceselor cognitive. părinŃi. Dar aceste faze corespund mai mult stabilirii proiectului acŃiunii motorii decât controlului acŃiunii. cât şi pentru a-şi îmbunătăŃi imaginea despre el însuşi. pentru a mări încrederea în sine a elevului. Organizarea conduitei motorii se caracterizează prin faptul că în cadrul ei este dificil. Deprinderile şi experienŃa dobândită prin aceste măsuri de intervenŃie în sfera motricităŃii îl ajută pe copilul şi pe tânărul nevăzător în maturizarea şi dezvoltarea sa. să se distingă net unităŃile elementare de cele în care sunt integrate în raport cu un anumit scop. În învăŃarea şi în controlul acŃiunii motorii sau a gestului.

totodată. realizată printr-o antrenare progresivă. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. gradată. încrederea în sine fiind condiŃionată de buna integrare în colectivul de copii. 4. Ei sunt. ConsecinŃele secundare pe plan afectiv. dar nivelul de aspiraŃii trebuie să fie pe măsura forŃelor sale. de a-şi cuceri un loc în viaŃă. În şcolile pentru ambliopi se acŃionează în vederea perfecŃionării funcŃiei vizuale. a memoriei vizuale. disciplinaŃi şi manifestă un autocontrol faŃă de comportamentele proprii în vederea realizării unei corelări cât mai adecvate cu cei din jur.DeficienŃii de vedere sunt consideraŃi ca „oameni ai ordinii”. a rolului gândirii. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. ca obiectiv se va urmări înlăturarea stărilor inhibitorii şi a sentimentului de inferioritate provocate de insuccese. În România. deficienŃii de vedere sunt educaŃi şi şcolarizaŃi în unităŃi speciale. prin sporirea atenŃiei vizuale. care nu este modificat sub aspect organic. în posibilitatea de a învăŃa. al imaginaŃiei etc. în primul rând. făcând ca anumite 80 . sunt pregătiŃi în şcoli profesionale şi licee şi pot urma o instituŃie de învăŃământ superior la fel ca şi o persoană validă. Nu este posibilă o restabilire funcŃională a modificărilor organice în acest caz şi se acŃionează deci asupra ameliorării segmentului cortical al analizatorului. ameliorarea se va face prin dezvoltarea funcŃiilor vizuale superioare. asupra ocrotirii vederii restante. de stimularea unor motivaŃii de valoare socială. datorită faptului că apare necesitatea aşezării şi păstrării obiectelor în locuri bine delimitate pentru a putea fi uşor găsite. Recuperarea deficienŃei de vedere În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. 2. relaŃional şi atitudinal impun ca obiectiv de maximă importanŃă cultivarea încrederii copilului slab dezvoltat în sine. Rezultatele obŃinute sunt edificatoare pentru formarea personalităŃii şi integrarea social-profesională a deficienŃilor.

iar inactivitatea diminuează capacitatea vizuală. descoperiri făcute prin forŃe proprii. Dacă ambliopii ar fi instruiŃi la fel ca şi orbii.mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. 81 . Jones lansa ideea conform căreia „rareori utilizarea vederii este dăunătoare” ci. neîncrederea în propriile posibilităŃi vizuale sunt explicaŃii ale unei eficienŃe vizuale mici mai mult decât impune leziunea oculară. Cu condiŃia examinărilor periodice ale medicului oftalmolog. a unui bagaj informaŃional care să ajute percepŃia vizuală. Trebuie să se asigure o educaŃie vizuală sistematică pentru a asigura caracterul progresiv al exercitării vederii. examinări care vor depista eventualele deteriorări. dar nu trebuie să se ajungă la excese. dimpotrivă. să se prevină suprasolicitarea. îi dezvăluie aspecte ale vieŃii sociale. dar şi supraprotecŃia vizuală. Deci. în parte. Lipsa unei experienŃe vizuale. din contră. lipsa deprinderilor de investigare. J. Se formează astfel deprinderile de muncă intelectuală. dar se urmăreşte şi incitarea curiozităŃii intelectuale. de aceea. se afirmă necesitatea ca posibilităŃile vizuale să fie mobilizate pentru a le menŃine şi a le dezvolta. înseamnă că vederea neexercitată nu s-ar păstra. dar el mai adăuga: „cu un copil ale cărui posibilităŃi de vedere sunt stabilizate. ale activităŃii umane prin care îi conturează şi orizonturile realizării lui viitoare. obişnuinŃa perceperii prin alte modalităŃi senzoriale. prima grijă a profesorului”. Procesul de învăŃământ completează şi precizează pentru elevul ambliop multe aspecte ale realităŃii înconjurătoare la care vederea slabă nu i-a permis să ajungă singur. capacitatea mică a interpretărilor. încrederea în sine de a efectua activităŃi care i se păreau imposibile. să se înlăture obstacolele de care copilul nu este conştient. lipsa diferenŃierilor vizuale. aceste piedici. utilizarea vederii sporeşte eficienŃa vizuală. graba şi neatenŃia. ci ar scădea. atitudinea de conservare a acestora ca pe un bun inutil nu se justifică deloc. un antrenament raŃional al funcŃiei vizuale ar putea înlătura. Utilizarea vederii este benefică. utilizarea acestor posibilităŃi este. Pierre Oléron scria că „principiul călăuzitor în educaŃie este a nu întreprinde nimic care să producă vreo oboseală”. să se împiedice şi să se înlăture inhibarea activităŃii vizuale spre care sunt predispuşi unii copii ambliopi.

care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. abilitarea deficienŃilor de vedere de a putea realiza o meserie adecvată handicapului existent. deci. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). de a percepe mediul ambiant. cecitatea – orbirea reprezintă aşadar un 82 . învăŃarea scriscititului specific (alfabet Braille). FuncŃia vizuală se dezvoltă ontogenetic. educaŃia trebuie făcută individual. împreună cu celelalte modalităŃi senzoriale. REZUMAT DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale.Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. Procesul se continuă şi în şcoală. vibraŃii. mărimilor. în condiŃiile vederii normale. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. în aprecierea distanŃelor. vederea căpătând rol conducător în recunoaşterea formelor. Handicap vizual înseamnă. număr de paşi. aşadar. în vederea integrării lor sociale. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. miros şi prin folosirea de repere şi mijloace auxiliare – ex. aşadar. tact. ritm biologic. are loc o diferenŃiere cât mai fină a excitanŃilor. pe baza posibilităŃilor specifice organismului uman şi a activităŃii copilului. acumulând un uriaş fond de reflexe condiŃionate pe fondul celor necondiŃionate existente. de a se orienta în spaŃiu şi timp (prin stimularea şi dezvoltarea simŃurilor existente – auz. Copilul învaŃă treptat să vadă. Handicapul vizual apare. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil.). care oferă fotostimulările necesare acestei dezvoltări. baston etc. În recuperarea nevăzătorilor trebuie să se urmărească: formarea şi dezvoltarea deprinderilor de a se autoîngriji. perfecŃionându-şi treptat vederea. existând numeroase studii psihologice care au arătat creşterea unor indici ai vederii prin realizarea de exerciŃii gradate. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii: gradul (gravitatea) defectului vizual (deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade.

În cazul cecităŃii isterice. defecte survenite în copilăria timpurie. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. traumatismele oculare etc. În ce priveşte particularităŃile deficientului vizual se constată o schimbare a expresiei feŃei. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată). aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. fără a o putea salva). Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. şcolară şi defecte tardive). Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. în funcŃie de care deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. atitudini deficiente globale (mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. însă subiectul vrea/crede că vede.handicap major sau total de vedere. tardiv sau numai la bătrâneŃe). În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. preşcolară. de la o regiune geografică a lumii la alta. Există şi criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. o dezvoltare fizică întârziată (W. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani). presupunând lipsa completă a văzului). 83 . momentul instalării defectului vizual (deosebim astfel defecte congenitale. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. la vârsta anteşcolară. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. afecŃiuni organice generale care pot determina deficienŃa vizuală. Cele mai importante cauze sunt: afecŃiunile analizatorului vizual.

făcând ca anumite mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele optometrice). 84 . prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. • Acuitate vizuală = facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. lipsită de amplitudine. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de vedere = deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). respiraŃia fiind superficială. aşadar. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. semne sau imagini de mărime descrescândă. asupra ocrotirii vederii restante. ticurile sau manifestările motrice negative. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. în primul rând. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. cifre. educaŃia trebuie făcută individual.Din cauza activităŃii motrice reduse şi a deficienŃelor în dezvoltarea somatică. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. Handicap vizual înseamnă. Deci. verificate statistic.

05 0. însă subiectul vrea /crede că vede. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie.Un tip aparte de cecitate este cecitatea isterică. presupunând lipsa completă a văzului.un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând.005 0. analizatorul vizual este evident afectat.5 0. fără a o putea salva).5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie • Cecitatea(orbirea) = un handicap major (total) de vedere. din punct de vedere fiziologic şi anatomic.). Există orbire congenitală (din naştere) şi orbire dobândită (din diferite cauze). dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. • Agnozia = incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale.005-0.05-0. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri.02 0. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v=d/D. Agnozia vizuală (cecitatea psihică) este consecinŃa distrugerii 85 . în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale. la care numărătorul (d) este egal cu distanŃa examinării (5 m. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii ordinale 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 FracŃii zecimale 0-0. Fenomenul aflat la polul opus este agnozia vizuală. separat pentru fiecare ochi.2 Procente % 0-0. caz în care.Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). când.02-0. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop.

Paraliziile cerebrale sunt însoŃite frecvent de tulburări ale mersului. Mişcările oculare în acest caz sunt haotice. Thomas – 1970) s-a constatat că cei cu boli 86 . • Miopia = un exces de refracŃie. când. A. În domeniul psihiatriei s-a încercat relevarea particularităŃilor explorării vizuale în cazul bolnavilor psihici. fiind neclară. Tasiak. cu multe « zone » de fixare a privirii care se suprapun. EXTENSII TEORETICE ParticularităŃi ale explorării vizuale în cazuri patologice (boli neurologice. În alexia agnozică sau în agnozia de simultaneitate există tulburări ale oculomotricităŃii. Un caz particular în care perturbarea oculomotrică intervine în prim plan este sindromul Balint – 1909 (paralizia psihică a privirii). în imaginea unitară a obiectului respectiv.(bilaterale) a zonelor de proiecŃie a căilor vizuale la nivelul lobului occipital. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. Agnozia este incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. Luria. neeconomice. aşadar. ele nu pot fi grupate de către individ într-un tot. R. care tulbură percepŃia la distanŃă a individului (nu vede bine la distanŃă). extrem de numeroase. Iarbus (anii ’60) au arătat că în agnozia vizuală se întâlnesc tulburări ale oculomotricităŃii. L. deşi elementele componente ale unui obiect perceput sunt recunoscute separat. în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale. mişcările oculare voluntare fiind modificate faŃă de normal atunci când bolnavul încearcă să recunoască un obiect cu privirea. ci înaintea lui. deficienŃe mintale) În multe cazuri de agnozii există tulburări de comportament oculomotor. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. A. reflexul de fixare a privirii fiind perturbat (bolnavul neputând să-şi desprindă privirea de la un obiect la care s-a fixat). Acesta are. În urma unor cercetări (S. în sine. ale organizării oculomotricităŃii. boli psihice. caracterizat prin imposibilitatea bolnavului de a percepe stimulii vizuali periferici. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei subiectului. • Hipermetropia = o refracŃie insuficientă. W. dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi.

Ed. 1973. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări.. I. vol. Davies) care arată că şi în cazul deficienŃilor mintal apar tulburări ale mişcărilor oculare. Sibiu. orbi-surdomuŃi. ProHumanitate. ambliopi. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. 2. Ambliopi. Didactică şi Pedagogică. Terapie educaŃională integrată. Copilul deficient. ProHumanitate. Ed. Defectologia. STRĂCHINARU I.R. 10. Albatros. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. Iaşi. Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Osaka... 1978. Nevăzători. Cunoaşterea şi educarea lui. Didactică şi Pedagogică. Educarea copiilor cu vedere slabă. Analele UniversităŃii Bucureşti. Ed. TAFLAN A. 11. Cum s-ar putea realiza un demers recuperator în cazul unui orb congenital? BIBLIOGRAFIE DAMASCHIN D. 9. Ed.psihice evită să exploreze vizual fotografiile de oameni.. 1997. 5. 4. 1981. Bucureşti.. 1998. Didactică şi Pedagogică. ParticularităŃile psihice ale deficientului de vedere. J. 2. LAROUSSE. 1965. 1988. precizia şi eficacitatea mişcărilor de urmărire vizuală şi a mişcărilor sacadate exploratorii tind să crească o dată cu vârsta mintală a individului deficient şi nu cu vârsta sa cronologică. 1994. 1998. îndeosebi faŃa acestora. vol. Bucureşti. SIMA I.. Bucureşti. 1998. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. Sunt studii (R.. fiind mai interesaŃi de explorarea vizuală a pozelor cu animale.. NEVEANU POPESCU P. Ed. Ed. Psihopedagogie specială. 1997. ŞCHIOPU U. Ed. ROZOREA A. 3. Bucureşti. 1983. cu obiecte etc. Bucureşti. . MUŞU I. Univers Enciclopedic.. Trinitas. 12. DAMASCHIN D. ŞTEFAN M. Bucureşti.. 6. Ed. DicŃionar de psihologie.. CaracterizaŃi prin comparaŃie ambliopia şi cecitatea. Bucureşti. I. PREDA V. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 87 1. Teoria şi practica compensaŃiei. 7. 8. PĂUNESCU C.. Bucureşti. Babel. DicŃionar de psihologie. Ed. 3. Ed.

.8. Ed. VERZA E. UniversităŃii Bucureşti. manual pentru clasa a XIII-a. 1990. şcoli normale. Meridiane. Ed. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei.. Ed. (coord. UniversităŃii Bucureşti. 18..13. 15. Didactică şi Pedagogică. 88 .. VERZA E. Ed. 1996. vol. 17.). 1998. Bucureşti. 1988. Psihopedagogie specială. 14. 1987. VRĂŞMAŞ T. Să-i ajutăm. 16.. Ed. Ed. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. WEIHS TH. VERZA E. MUŞU I. DAUNT P. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. UniversităŃii Bucureşti. Humanitas. Probleme de defectologie. Bucureşti. VERZA E.. Bucureşti. iubindu-i.. . 1992.

întrucât o întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului poate fi evitată dacă există o amplificare suficientă a sunetelor. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie).1. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii şi a limbajului în general. Putem spune că. dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. cu atât copilul va putea înŃelege lumea înconjurătoare şi se va integra mai bine în societate. se instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. Cu cât informaŃiile primite sunt mai numeroase. Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. Când se naşte.3. Caracterizarea generală a handicapului de auz Oamenii au cinci simŃuri cu ajutorul cărora experimentează lumea înconjurătoare. simŃurile fiind uneltele cu care învăŃăm şi comunicăm. copilul are mintea deschisă şi pregătită pentru recepŃionarea informaŃiilor prin toate aceste simŃuri. DEFICIENłA DE AUZ 3. Prin instalarea unui deficit auditiv. chiar regresii în plan 89 . activitatea şi relaŃiile individului cu lumea înconjurătoare sunt puternic perturbate. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. De aceea este foarte important ca pierderea de auz să fie descoperită cât mai devreme cu putinŃă.

Între 12-18 luni gânguritul începe să se transforme în cuvinte. pronunŃia şi înŃelegerea cuvintelor se îmbunătăŃesc vizibil în această perioadă. Între 0-4 luni copilul tresare la sunete bruşte şi puternice şi îndreaptă privirea sau capul spre sursa sonoră. întrebări şi sentimente. de mediul în care trăieşte acesta. O ureche cu acuitate normală poate să suplinească surditatea celeilalte. de tulburări ale auzului. de particularităŃile psihice ale individului. Atunci când există o leziune la oricare dintre părŃile componente ale analizatorului auditiv. într-o măsură mai mare sau mai mică. copilul putând folosi în jur de 20 de cuvinte şi înŃelegând circa 50. Fetusul uman posedă un auz rudimentar încă din a 20-a săptămână de sarcină. de atitudinea celor din jur etc. Din punct de vedere statistic. Experimentează auzul producând sunete. deşi este mai important de notat care este progresul natural al copilului prin diferitele stadii de dezvoltare decât să ne concentrăm pe atingerea unui reper specific pentru o vârstă specifică. Acest auz se va dezvolta şi maturiza pe tot timpul sarcinii. Efectele deficienŃei de auz sunt diferite deci în funcŃie de vârsta la care a apărut handicapul auditiv. abilităŃile auditive ale copilului pot fi compromise. La 2 ani poate vorbi în propoziŃii simple folosind un vocabular de aproximativ 200-300 de cuvinte. aparent recunoscând vocile familiare. pentru ca la 3-4 ani să folosească cuvinte şi propoziŃii pentru a-şi exprima propriile nevoi. deşi aude mult mai bine sunetele de frecvenŃă joasă decât sunetele de frecvenŃă înaltă. Numai câteva afecŃiuni ale sistemului auditiv pot fi tratate cu medicamente sau chirurgical. Putem vorbi de repere generale în dezvoltarea auzului. Fătul este apt să audă sunete din exterior. Fiecare individ se dezvoltă în felul sau în ritmul său. Vocabularul. Este foarte dificil de a defini dezvoltarea normală atunci când este vorba despre oameni. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). Îi place să i se citească şi poate identifica şi numi lucruri observate în imagini. La 6-12 luni gângureşte şi începe să înŃeleagă cuvinte simple cum ar fi „mama” şi „pa”. Între 3-6 luni devine interesat de diferite sunete. 90 . unul din zece oameni suferă.verbal (din punct de vedere al vocabularului. în timp ce majoritatea pot fi remediate cu ajutorul unei proteze auditive. fiind în stare să execute comenzi simple.

Un copil care s-a născut cu o pierdere de auz prezintă o mai mare întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului decât un copil al cărui auz a fost afectat după însuşirea limbajului. Semnele hipoacuziei Copiii cu o pierdere de auz adesea învaŃă să compenseze acest neajuns fiind mult mai atenŃi la informaŃiile pe care le primesc pe alte căi. Există date clare care arată că un copil cu o pierdere de auz îşi poate dezvolta vorbirea şi limbajul similar unui copil cu auz normal. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. Hipoacuzia poate avea. 3. Handicapul de auz parŃial (hipoacuzia) afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „ tari de ureche”). Este foarte important faptul ca pierderea de auz să fie diagnosticată şi tratată cât mai devreme posibil. la rândul ei. cu atât dezvoltarea vorbirii şi a limbajului va fi mai afectată.2. Cu cât pierderea de auz este mai mare. atât în planul şcolarizării. dacă este protezat înainte de a împlini vârsta de 6 luni. 91 . Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz Handicapul de auz se poate manifesta în anumite forme sau grade care presupun deteriorări parŃiale sau totale ale simŃului auditiv. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB ). O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. De asemenea gradul pierderii de auz are o importanŃă foarte mare. hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60.90 dB ). al exercitării profesiei.AnumiŃi factori pot influenŃa impactul pe care îl are pierderea de auz asupra dezvoltării copilului. fiind un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). Clasificarea tipurilor de deficienŃă de auz se realizează în funcŃie de mai multe criterii: a.

putem bănui că le simte înfundate sau că există o infecŃie la nivelul acestora. • Încetarea sau modificarea gânguritului (acesta devenind mai strident. este cea mai bună cale de a detecta pierderea de auz încă de la naştere. • Dacă îşi atinge frecvent urechile sau trage de ele. prin programul de screening al auzului. adesea părinŃii sunt cei care încep să suspecteze o pierdere de auz. • Fuge de contactul cu alŃi copii sau devine agresiv. nu răspunde la rostirea propriului nume după vârsta de 6 luni). • Lipsa răspunsului la comenzi simple cum ar fi „adu mingea lui tăticu” atunci când are vârsta de aproape un an (mai puŃin atunci când comanda este însoŃită de gestică). răspunsurile lor pot părea normale făcând ca pierderea de auz să fie dificil de depistat. Atunci când nu există program de screening. De aceea.cum ar fi schimbarea intensităŃii luminii la închiderea sau deschiderea unei uşi. Testarea auzului la copiii nou născuŃi. Există o serie de manifestări care apar în comportamentul copilului care ar putea să indice dacă există la acesta probleme de auz. 92 . Fiecare copil se dezvoltă într-un anume ritm de aceea nici unul dintre aceste semne nu poate indica sigur dacă există o problemă. • În general este nevoie de o amplificare a sunetelor atunci când: copilul stă prea aproape de televizor. • Nu poate localiza sursa sonoră. • Lipsa răspunsului normal la sunete (de exemplu. Aceasta indică frustrare cauzată de lipsa de înŃelegere ca urmare a pierderii de auz. Copiii cu un auz normal de obicei încearcă să întoarcă capul pentru a localiza sursa de sunet chiar de la vârsta de cinci luni. vibraŃiile podelei şi mişcările aerului. dar fiecare indică pierderea unei importante informaŃii auditive de către copil. semănând cu un Ńipăt) în jurul vârstei de 6-8 luni. de exemplu întoarce capul în direcŃia opusă zgomotului. în mod frecvent întreabă „ce?” atunci când i se vorbeşte sau nu răspunde atunci când este chemat. dă volumul foarte mare. • Dacă gânguritul nu evoluează către sunete ale vorbirii care pot fi recunoscute sau cuvinte atunci când copilul se apropie de vârsta de 2 ani. Semnele pierderii de auz: • Nu tresare la sunete puternice.

• Frecvent nu înŃelege o adresare directă. surditate Sheibe (cauzată de atrofierea nicovalei prin lezarea senzorială a canalului cohlear. După lateralitate putem întâlni: deficienŃe de auz unilaterale (localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. surditate de percepŃie (care constă în pierderea funcŃiei de recepŃie la nivelul acesteia. perinatale şi postnatale. e. al nervului auditiv sau al centrilor nervoşi ) şi surditate centrală sau mixtă (care include atât elemente ale surdităŃii de transmisie. fiind provocată de afecŃiuni ale nervului auditiv sau cerebral). putem depista cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. În funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual se vorbeşte despre: surditate ereditară Siebenmann (în care se produc leziuni ale capsulei osoase şi ale celulelor senzoriale sau ganglionare de la nivelul fibrelor nervoase). obturări sau blocări ale canalului auditiv extern). de dilatarea canalului cohlear şi a vestibulului. tulburări ale metabolismului. defecŃiuni ale timpanului. După etiologia anatomo-fiziologică. cât şi ale celei de percepŃie. cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. łinând cont de cele spuse anterior. Handicapul de auz total (surditatea sau cofoza) constă în slăbirea/pierderea mai mult sau mai puŃin totală a auzului. a ganglionilor şi a organului Corti). 93 . de atrofierea nervului cohlear. în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a. În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. a saculei. b. După momentul apariŃiei deficienŃei de auz există: deficienŃe ereditare (moştenite) şi deficienŃe dobândite (contractate). c. a organului Corti şi a vascularizării striate) şi surditate Mondini (determinată de lezarea nucleului. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator) şi deficienŃe de auz bilaterale (care afectează ambele urechi). acestea din urmă fiind la rândul lor împărŃite în deficienŃe prenatale. d. handicapul de auz total se mai poate clasifica în următoarele forme: surditate de transmisie sau de conducere (caz în care sunetul este împiedicat să ajungă la urechea internă din cauza unor malformaŃii ale urechii.

hipoacuzia este împărŃită în două categorii: hipoacuzie de transmisie şi hipoacuzie neurosenzorială. c. Un copil poate avea o hipoacuzie mixtă. hemoragii. Marea majoritate a hipoacuziilor de transmisie pot fi tratate medicamentos sau chirurgical. majoritatea pierderilor de auz au legătură cu îmbătrănirea. presiunea din urechea medie poate fi prea mare sau prea mică.afecŃiuni endocrine. accidente. În mod obişnuit. MulŃi oameni asociază pierderea de auz cu îmbătrânirea. dar mai sunt multe alte cauze ale hipoacuziei. ceea ce face ca timpanul să nu se mişte liber. Dar nu întotdeauna aceste proceduri pot restabili un auz normal. persoanele cu hipoacuzii de transmisie pot beneficia cu succes de un aparat auditiv.cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomofizilogice în timpul naşterii. ureche medie). de exemplu. blocarea sau dislocarea articulaŃiilor oscioarelor din urechea medie care duce la inflexibilitatea acestora. • Hipoacuzia de transmisie Hipoacuzia de transmisie are ca rezultat reducerea nivelului sonor de la pavilion până la urechea internă. traumatisme fizice etc. patologice (ca rezultat al unor boli). Cunoaşterea tipului hipoacuziei este necesar pentru stabilirea tratamentului adecvat. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). anoxie sau asfixie albastră etc. lovituri la nivelul urechii. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. ceea ce este. De aceea. muzică ascultată tare la căşti etc. o combinaŃie a celor două. conduct auditiv extern. Aceste cauze pot fi ereditare. cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. Într-adevăr. ingerarea de substanŃe toxice (de ex. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei.. rujeolă. idiopatice (cu origine necunoscută). de fapt. hemoragii.). fie că este total (surditate). în funcŃie de locul afecŃiunii. stări distrofice. fie că este vorba despre unul parŃial (hipoacuzie). alcool). b. Aceasta poate fi cauzată de blocarea căii de transmitere a sunetelor sau de unele leziuni ale structurilor anatomice (pavilion. Toate cauzele enumerate mai sus pot duce la apariŃia handicapului de auz. 94 . Transmiterea sunetelor poate fi împiedicată de unul sau mai mulŃi factori.

bolile contactate de către mamă înainte sau în timpul sarcinii sau complicaŃii la naştere. Un timpan sănătos în mod normal se vindecă singur închizând ruptura printr-o cicatrice. Pe deasupra. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt : Congenita. O infecŃie acută este foarte dureroasă şi trebuie tratată imediat. InfecŃiile urechii medii (otită medie) InfecŃia urechii medii este o afecŃiune des întâlnită în special la copiii mici. În acest caz copilul s-a născut cu o pierdere de auz. o altă formă de otită. dacă este ignorată pentru o perioadă lungă de timp. poate cauza complicaŃii grave cum ar fi apariŃia unei hipoacuzii neurosenzoriale. Acesta trebuie îndepărtat de către un specialist atunci când a fost identificat drept cauză a pierderii de auz. 95 . Poate fi consecinŃa unor sindroame genetice (sindromul Down). O hipoacuzie congenitală poate fi ereditar transmisă de către unul dintre părinŃi sau o rudă mai îndepărtată. Acest tip de pierdere auditivă poate fi foarte rar reversibilă prin medicamentaŃie sau prin proceduri chirurgicale. acest tip de hipoacuzie poate apărea datorită unor factori agresivi care acŃionează în timpul sarcinii cum ar fi: alcoolul. după care în mod normal auzul este în totalitate restabilit. poate cauza o hipoacuzie de transmisie care va fi mult mai dificil de redresat. o acumulare de cicatrici la nivelul timpanului. • Hipoacuzia neurosenzorială Hipoacuzia neurosenzorială este cauzată de leziuni la nivelul celulelor ciliate din urechea internă (cohlee) şi/sau la nivelul fibrelor aferente ale nervului auditiv care duc impulsul de la urechea internă la creier. O infecŃie cronică. Dacă tratamentul nu este aplicat suficient de repede.Dopul de cerumen Acumularea de cerumen în conductul auditiv poate fi una dintre cauzele hipoacuziei de transmisie. drogurile. medicamentele. O astfel de infecŃie. dar din această inflamaŃie poate rezulta o hipoacuzie de transmisie considerabilă. poate să nu fie dureroasă. Hipoacuzia neurosenzorială este de cele mai multe ori compensată cu ajutorul unui aparat auditiv. Îndepărtarea se face fără complicaŃii. poate apărea o fisură a timpanului. În orice caz. ca urmare a mai multor episoade ale infecŃiei.

dar din alte cauze). pot apărea hipoacuzii neurosenzoriale cu pierderi foarte mari. Este important să se facă distincŃie între copilul hipoacuzic şi cel deficient mintal. afazic sau cu tulburări de caracter (care şi ei pot să nu vorbească. folosind ca instrument de lucru diapazonul. indicarea unor obiecte numite de către adult etc. artificii şi pistoale).3. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. oreionul. meningita sau tusea convulsivă (tusea măgărească). DisfuncŃia auditivă poate fi depistată încă din primul an de la naştere. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută totodată. Diagnosticarea handicapului de auz O tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz este audiometria. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. cum sunt testul lui Weber. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. Depistarea şi diagnosticarea handicapului de auz cât mai de timpuriu facilitează luarea unor măsuri medicale şi psihopedagogice adecvate şi necesare pentru a asigura o dezvoltare apropiată de normal şi pentru organizarea activităŃii de formare a comunicării. prin înŃelegerea şi răspunsul la vorbire. a exersării cogniŃiei. Expunerea continuă şi excesivă la sunete puternice sau expunerea scurtă la un sunet de impact pot cauza o hipoacuzie neurosenzorială (ex. educatori care se manifestă prin tresărire.Trauma acustică. dar şi ştiinŃifice. Când diapazonul este aplicat pe linia mediană a frunŃii unui handicapat care suferă de o surditate unilaterală a urechii 96 . rude. printr-o serie de mijloace empirice. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. mişcări ale ochilor sau ale unor segmente ale corpului în direcŃia sursei de zgomot. În cazuri grave de boli cum ar fi pojarul. 3. Pentru copiii mici se iau în considerare reacŃiile de răspuns la diferite sunete depistate prin observaŃie de părinŃi. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). Testul lui Weber se bazează pe faptul că persoanele normale percep tonul diapazon ce este aplicat pe frunte. InfecŃiile.

Testele de auz nu vor 97 . în cazul când sunetul nu este perceput. Astfel. iar când nu aude sunetul prin conductibilitatea aeriană. Cu ajutorul testului Rinner se poate realiza verificarea separată a fiecărei urechi odată cu blocarea urechii opuse. cât şi prin aer. subiectul nu aude sunetul dacă este îndepărtat de os. Copiii de orice vârstă. Pentru aceasta. Există o mare varietate de metode disponibile de testare a auzului care vor fi alese în funcŃie de vârsta şi maturitatea copilului. Aceste aspecte au la bază în primul rând. iar în cofoză se impune o demutizare precoce. chiar şi cei nou-născuŃi. Procedeul constă în raportarea unor calităŃi ale auzului subiectului testat la cele ale examinatorului.medii. diapazonul se aplică pe apofiza mastoidă a examinatorului. diapazonul este plasat în apropierea urechii examinatorului. sunetul este auzit în urechea normală. sunetul diapazonului va fi perceput în urechea bolnavă. Pentru ambele forme ale testării se marchează timpul în care examinatorul continuă să audă sunetul după ce subiectul nu-l mai aude. Toate cele trei teste pun în evidenŃă faptul că afectarea urechii medii duce numai la disfuncŃionalitatea aeriană. realizarea contactului cu cei din jur se face printr-o sporire a audiŃiei şi printr-o apropiere relativă faŃă de sursa de emisie. în hipoacuzia severă încep să apară dificultăŃi ce pot fi relativ estompate prin utilizarea protezelor. timp ce se constituie ca parametru al pierderii auzului. condiŃiile mediului socio-cultural în care trăieşte etc. Când surditatea este localizată la urechea medie. Testul lui Schwabach contribuie atât la verificarea conductibilităŃii osoase. dar fără a neglija alte caracteristici. potenŃialul psihic. iar dacă auzul este normal. cât şi a celei aeriene. Comportamentele şi activitatea psihică a handicapatului de auz se manifestă şi în funcŃie de gradul pierderii auzului. sunetul poate fi auzit un timp şi după încetarea percepŃiei osoase. în hipoacuzia uşoară şi în cea medie. cum sunt cele legate de vârsta la care intervine afecŃiunea. iar în condiŃiile când surditatea este provocată de afectarea labirintului sau a nervului auditiv unilateral. diapazonul în vibraŃie se aplică pe apofiza mastoidă şi. în timp ce surditatea determinată de leziuni ale urechii interne sau ale căilor auditive determină afecŃiuni atât în transmiterea sunetului prin intermediul oaselor craniului. pot face teste de auz. diapazonul se apropie de meantul auditiv. modul în care subiectul se poate relaŃiona prin comunicare cu cei din jur. Dacă. când subiectul nu mai aude sunetul prin conductibilitatea osoasă.

fi traumatizante pentru copil. În unele Ńări testele de auz sunt o rutină în cadrul sistemul pediatric. Alte teste utilizate pentru diagnoza defectului de auz, în afara celor enunŃate anterior sunt: Anamneza, care urmăreşte obŃinerea a cât mai multor informaŃii posibile de natură să determine cauza pierderii auditive, efectele şi complicaŃiile apărute. Întrebările pot fi referitoare la familie, la mediul în care s-a dezvoltat copilul, la bolile pe care le-a avut, la felul cum a decurs sarcina şi multe altele. Otoscopia. Otoscopul este un instrument care emite lumina, special creat pentru vizualizarea clară a conductului auditiv şi a timpanulul. Cu ajutorul acestui instrument se pot observa posibilele anomalii anatomice ale urechii care contribuie la pierderea de auz. Otoemisiunile acustice. Acest test care detectează pierderea de auz fără a fi necesară participarea activă a copilului este foarte rapid şi sigur şi se poate face şi în centrele neonatale la câteva zile de la naşterea copilului. El măsoară activitatea celulelor ciliate din urechea internă ca urmare a stimulării lor acustice şi se realizează atunci când copilul este foarte liniştit sau doarme. PotenŃialele evocate auditive. Cu ajutorul acestui test se măsoară undele (impulsurile) apărute în creier în urma stimulării sonore. De asemenea, acest test se realizează fără participarea activă a copilului. Durata lui este mai mare decât în cazul otoemisiunilor, dar informaŃiile obŃinute pot fi utilizate în cazul în care copilul are nevoie de un aparat auditiv. ImpedanŃa acustică. Acest test înregistrează mişcările timpanului ca urmare a schimbării de presiune din urechea medie. Măsurarea mobilităŃii timpanului şi a presiunii din urechea medie poate oferi informaŃii despre integritatea urechii medii. Acest test este foarte util în determinarea cauzei hipoacuziei copilului şi este testul care va determina alegerea diagnosticului în cazul infecŃiilor urechii medii. Cu ajutorul imitanŃei se poate înregistra şi pragul reflexului acustic care apare ca urmare a sunetelor puternice. Acest reflex are ca efect o „încordare” a timpanului şi este o protecŃie naturală împotriva sunetelor puternice. În cazul în care nu este obŃinut un reflex acustic sau este obŃinut la intensităŃi foarte mari, acesta este un semnal de alarmă că o structură a aparatului auditiv este afectată. Testul se realizează foarte rapid şi nu necesită participare activă a copilului.
98

3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Se ştie că, prin ea însăşi, disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice; totuşi ea duce la instalarea mutităŃii, care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală, cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. C. Pufan arată, astfel, că gândirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate, analiza, sinteza, comparaŃia, abstractizarea şi generalizarea fiind realizate dominant prin vizualizare. Ca urmare, gândirea deficientului de auz se evidenŃiază prin concretism, rigiditate, şablonism, îngustime şi inerŃie, deosebindu-se astfel de gândirea persoanei auzitoare – care este predominant verbală. La copiii surzi din naştere, însuşirea comunicării verbale este blocată, la fel şi achiziŃia de experienŃe sociale, fapt ce limitează dezvoltarea capacităŃilor intelectuale, a gândirii şi a personalităŃii copilului. Pe fondul surdităŃii contractate (dobândite) după achiziŃionarea limbajului, apare diminuarea capacităŃilor intelectuale ale copilului, dacă nu se intervine compensator în mod sistematic şi organizat în direcŃia stimulării proceselor psihice. Chiar şi în hipoacuzie pot apărea fenomene de regres sau de stagnare, în lipsa unor factori stimulatori pentru comunicare. Limbajul handicapaŃilor de auz este puternic influenŃat de deficienŃa senzorială existentă, fiind afectate în planul vorbirii modul de exprimare şi calitatea discursului, neexistând feedback-ul sonor de corecŃie sau fiind diminuat. Limbajul oral al deficientului de auz este, aşadar, deficitar pe linia exprimării (nearmonioase), a intonaŃiei (stridentă sau monotonă), a ritmului, a calităŃii articulării, fapt ce perturbă inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid decât cel al surzilor, astfel că ei ajung să folosească tot mai corect exprimarea prin
99

cuvinte şi propoziŃii, să înŃeleagă mesajele verbale recepŃionate şi să se facă înŃeleşi de interlocutori. Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazal non-verbal – mimico-gestual, centrat pe utilizarea gesturilor ca mijloace de comunicare, codificând în ele cuvinte, expresii, stări, propoziŃii. Acest tip de limbaj presupune reprezentarea gândurilor, ideilor prin imagini în acŃiune. Gesturile folosite de copilul surd pot fi naturale (ce imită o acŃiune sau o caracteristică existentă în realitate), artificiale (fiind simbol – sinteză a unei idei), indicatoare (ex.: gestul de a arăta spre ceva), evocatoare (ex.: deget la ureche) etc., între gesturi şi mimică existând o concordanŃă puternică. Limbajul surdului ajunge să capete un caracter bilingv, odată cu parcurgerea procesului de demutizare, când se face trecerea la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). Există o diferenŃă vizibilă privind comportamentul şi personalitatea copiilor surzi proveniŃi din familii normale cu părinŃi auzitori şi a celor proveniŃi din familii de surzi. Aceştia din urmă, ajunşi la şcoală, vin cu un bagaj de cunoştinŃe mult mai mare şi mai variat decât ceilalŃi, folosesc o gamă bogată de gesturi extrem de expresive şi dau dovadă mai puŃin de inhibiŃie şi de timiditate. Personalitatea deficienŃilor de auz poartă amprenta handicapului existent, deşi şi aici vorbim de diferenŃe comportamentale. Astfel, sunt copii deficienŃi de auz (mai mulŃi ca număr), timizi, neîncrezători, dependenŃi de anturaj, anxioşi, negativişti, cu teamă crescută de eşec, lipsiŃi de iniŃiativă, fără interese, cu frică de respingere, aşa cum există şi deficienŃi de auz sociabili, degajaŃi, optimişti. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe, de cunoştinŃe, de cultură, imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Pentru realizarea acestor deziderate, şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea
100

comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale, care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimicogesticulaŃie, labiolectură şi, într-o oarecare măsură, pe dactileme. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare, forma principală de învăŃare trebuie să alterneze, în funcŃie de structura clasei de elevi învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. În acelaşi timp, învăŃarea motrică şi învăŃarea morală vor însoŃi întregul proces educativ, dată fiind necesitatea formării unor deprinderi de abilitare psihomotrică şi a elaborării unor habitudini psihocomportamentale. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere, la surdomutul în curs de demutizare, că metodologia învăŃării comunicării, bazată pe utilizarea exclusivă a limbajului mimicogesticular, dactil etc., oricât de perfecŃionate ar fi acestea, nu pot asigura exprimarea nuanŃată, complexă şi precisă a întregului complex al gândirii, ceea ce presupune şi dezvoltarea limbajului verbal prin intermediul căruia se realizează interrelaŃionarea de tip uman şi stimularea cogniŃiei. DificultăŃi şi limitări rezultă şi din faptul că limbajul gestual presupune transmiterea simultană a semnelor, în timp ce semnalele sonore se produc succesiv, ceea ce facilitează o mai bună discriminare a fenomenelor şi cuvintelor. Prin demutizarea surdomutului şi dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se îmbogăŃeşte continuu şi se perfecŃionează pronunŃia, astfel încât cuvintele învăŃate înlocuiesc, tot mai frecvent, exprimarea prin gesturi. Cu toate acestea, handicapul de auz va influenŃa şi în continuare modul de exprimare şi calitatea vorbirii subiectului. În aceste condiŃii, vorbirea handicapaŃilor de auz se menŃine deficitară pe linia exprimării, a intonaŃiei, a ritmului, a calităŃii articulaŃiei, ceea ce afectează inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere faptul că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid şi se ajunge la folosirea tot mai corectă a înŃelegerii prin cuvinte şi propoziŃii. Procesul de însuşire a structurilor verbale, ca şi automatizarea lor sunt dependente de structura fonetică a cuvintelor, de utilizarea acestora cât mai frecvent în diverse activităŃi, de gradul de accesibilitate a cuvintelor, de felul în care educatorul ştie să le lege de conŃinutul corect pentru a facilita la elevi surprinderea semnificaŃiei lor. Activitatea de învăŃare a limbajului atât în grădiniŃă, cât şi în şcoala specială trebuie să se bazeze pe o metodologie specifică, care să permită realizarea legăturii dintre cuvinte, imaginile
101

labiovizuale şi semnificaŃia verbală, pentru a se putea ajunge la elaborarea de stereotipii dinamice, prin intermediul cărora, receptarea succesiunii de imagini labiobucale a sunetelor vizibile să determine declanşarea articulaŃiei şi să facă posibilă înŃelegerea comunicării. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajului mimicogestual la cel verbal, la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal, pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃionalconceptuală. În aceste condiŃii, cuvântul stimulează nu numai dezvoltarea gândirii, dar şi a celorlalte procese psihice. În acest caz, noŃiunea devine integrator al treptei senzoriale şi logice, deoarece cu ajutorul cuvântului ce o exprimă, se acumulează experienŃă şi se vehiculează informaŃia necesară desfăşurării operaŃiilor gândirii: abstractizarea, generalizarea etc. Ca urmare, schemele operaŃionale se perfecŃionează în raport de parcurgerea etapelor caracteristice gândirii şi limbajului ce se modifică calitativ şi cantitativ în procesul demutizării. HandicapaŃii de auz care nu beneficiază de demutizare au tendinŃa de a se izola de auzitori, ceea ce duce la întreŃinerea unor relaŃii interumane restrânse, cu efecte negative pe linia integrării sociale şi profesionale. Prin izolare se instalează o serie de caracteristici în care copilul handicapat devine timid, dependent, neîncrezător în forŃele proprii, anxios, negativist, lipsit de iniŃiativă, nemotivat pentru activităŃi. În raport însă de cantitatea şi calitatea procesului recuperativ, asemenea neajunsuri pot fi depăşite şi se pot asigura condiŃii normale pentru socializare şi profesionalizare. Activitatea organizată de învăŃare imprimă relaŃiei dintre cognitiv şi afectiv un astfel de curs încât copilul îşi formează comportamentele ce au la bază motivaŃii asimilate prin înŃelegere şi conştientizare. De aici şi trăirea mai puŃin dramatică a deficienŃei de care suferă. În acest context, activitatea recuperativcompensatorie contribuie la reabilitarea socială a handicapaŃilor de auz. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării; – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte, litere şi stări de spirit. Fazele demutizării sunt:
102

2. adică citirea cuvintelor. 4) etapa demutizării realizate – când gândirea şi limbajul au aceleaşi posibilităŃi la auzitor. Înainte de a se pune proteza trebuie să se ştie că folosirea ei poate determina reacŃii negative de genul: refuzul organismului de a primi acest corp străin sau starea de disconfort trăită de copilul care se vede că arată altfel. apoi o oră întreagă etc. cu indicarea lor. Comunicarea mimico-gestuală (este cea mai la îndemână formă de comunicare. Comunicarea verbală – orală. Comunicarea cu ajutorul dactilemelor (are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal şi respectă anumite „reguli gramaticale” în ceea ce priveşte topica formulării limbajului). 2) etapa de început a demutizării – gândirea şi limbajul se realizează pe baza imaginaŃiei şi parŃial pe bază de cuvinte. 103 . În procesul educaŃional al copiilor cu deficienŃe de auz se utilizează anumite forme de comunicare: 1. După C. Proteza auditivă se utilizează gradat ca interval de utilizare. prima dată doar o jumătate de oră. 3) etapa demutizării concrete – predominanŃa gândirii şi a limbajului pe bază de cuvinte şi parŃial pe bază de imagini. demutizarea se produce astfel: 1) etapa premergătoare demutizării – cu predominanŃa gândirii şi limbajului concret. – proteze cu amplificare selectivă – prin selecŃia frecvenŃelor utile de cele inutile. acestea fiind de mai multe feluri: – proteze cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele. scrisă (are la bază un vocabular dirijat de reguli gramaticale şi se bazează şi pe labiolectură – suport important de înŃelegere). Demutizarea mai înseamnă şi învăŃarea labiolecturii. a frazelor de pe buzele interlocutorului.1) obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. folosită într-o manieră stereotipă şi de auzitor). 3. Se pot folosi şi protezele auditive pentru amplificarea intensităŃii sunetelor. 3) însuşirea celorlalte noŃiuni. de multe ori. 2) însuşirea noŃiunilor concrete. Pufan.

fără prejudecăŃi. O intervenŃie imediată din partea lor are un impact favorabil asupra copilului. matriŃer. tâmplar etc. • PărinŃii sunt în general primii care suspectează o pierdere de auz în cazul copilului lor. Comunicare totală (presupune folosirea tuturor tipurilor de comunicare. în ideea de a se completa reciproc şi de a ajuta la corecta înŃelegere a mesajului). mai mică sau mai mare cu care se confruntă zi de zi – vedere proastă. eficienŃa lor se vede doar în practică. Primii paşi în lucrul părintelui cu copilul hipoacuzic Părintele trebuie : • să continue să se joace. croitor. persoanele cu handicap de auz au posibilitatea să se pregătească în meserii ca: desenator tehnic. De fapt. ObservaŃii: • Educatorii sunt cei mai în măsură să decidă forma de comunicare adoptată în relaŃiile cu deficienŃii de auz. • LegislaŃia din Ńara noastră permite persoanelor cu handicap care au absolvit cursurile liceale cu diplomă de bacalaureat să se poată înscrie la cursurile învăŃământului superior cu respectarea normelor şi a metodologiilor elaborate de fiecare institut de învăŃământ superior şi cu asigurarea condiŃiilor necesare exprimării cunoştinŃelor şi competenŃelor din partea persoanei deficiente. în funcŃie de: nivelul deficienŃei. Comunicarea bilingvă (comunicare verbală + comunicare mimico-gestuală. Este valabil în cazul tuturor copiilor faptul că un contact pozitiv cu adulŃii 104 . fiecare este obişnuit să aibă o deficienŃă. constituŃie slabă. tehnician dentar. să cânte şi să vorbească copilului său. • Oamenii sunt incredibili atunci când este vorba de a-şi compensa o deficienŃă fizică sau psihică. • În Ńara noastră. frezor. nivelul inteligenŃei copilului. Copilul hipoacuzic nu se consideră a fi „handicapat” decât dacă este făcut să creadă asta. instalator. 5. important fiind ca deficientul să ştie să comunice şi să înŃeleagă mesajul. • Copiii se nasc cu o minte deschisă. irascibilitate. de particularităŃile personalităŃii deficientului. • Nu se poate spune care dintre aceste forme de comunicare este superioară.4. comunicare verbală + comunicare cu dactileme). acceptând în totalitate lumea înconjurătoare.

este indicat să se înceapă un program de reabilitare a vorbirii (logopedie) care va fi susŃinut şi cu alte tehnici cum ar fi: labiolectura (citirea după buze). specialistul care se ocupă de copil trebuie să descrie pierderea auditivă astfel încât să se poată comunica cu el cât mai eficace posibil. • să găsească un specialist care să se ocupe de problemă. mimica şi mişcările corpului aduc informaŃii suplimentare. poate face ca sunetele să fie distorsionate şi astfel înŃelegerea este mult mai dificilă. Buzele. Aşadar. În cazul în care copilul are o pierdere severă sau profundă de auz.este esenŃial pentru dezvoltarea emoŃională normală. Orele de logopedie (domeniu specializat în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului) vor îmbunătăŃi recepŃia (auzul) şi exprimarea (vorbitul) cuvintelor şi expresiilor. articulată pentru a exprima anumite sunete care ajută la îmbunătăŃirea inteligibilităŃii vorbirii. cuvinte şi propoziŃii. Un specialist în acest domeniu va crea un mediu propice pentru copil să înveŃe să recunoască şi să producă anumite sunete. • să vorbească cu voce clară şi puternică. 105 . Este posibil ca în cazul unui copil hipoacuzic nevoia de apropiere şi de comunicare să fie chiar mai mare. gestica. • să se asigure că este suficient de multă lumină pentru ca faŃa lui să fie vizibilă în momentul vorbirii. Acest lucru minimalizează nevoia de repetare a cuvintelor şi îmbunătăŃeşte comunicarea cu copilul. • să se asigure că audiologul sau medicul care se ocupă de copil este specializat în munca cu copiii. nu strigată. Ridicând foarte mult vocea. Comunicarea realizată cu copilul deficient de auz de către părinŃii lui trebuie să aibă anumite trăsături : Felul în care aude copilul depinde de specificitatea hipoacuziei lui. • să se uite la copil atunci când i se adresează. limbajul semnelor. Cu cât copilul beneficiază mai devreme de amplificare cu atât şansele unei dezvoltări a limbajului cresc. În majoritatea cazurilor este recomandat să se folosească o voce clară. • să îl protezeze cât mai curând posibil pentru a se asigura că beneficiază la maximum de posibilităŃile auditive.

cât şi dintr-o şcoală specială pentru copii cu dificultăŃi de auz. părinŃii preferă o şcoală normală mai degrabă decât o şcoală specială pentru copii hipoacuzici. Specialiştii în acest domeniu trebuie să instruiască şi părintele pentru a putea continua această pregătire şi acasă. În cazul în care copilul învaŃă la o şcoală normală este necesar ca profesorul să fie 106 . care trebuie să-i asigure copilului cu deficienŃă de auz suportul şi atenŃia necesare. de un tratament special. este bine să fie informaŃi despre necesităŃile speciale ale copilului cei în măsură să ia decizii organizatorice şi administrative. Suportul medical şi audiologic Specialistul care se ocupă de auzul copilului este responsabil ca acesta să beneficieze de ultima tehnologie în domeniu şi de toate metodele de intervenŃie disponibile. cât şi în particular. Pe lângă rolul deosebit pe care îl are suportul părinŃilor. Pentru a realiza acest lucru este nevoie de foarte multă energie. Şcoala şi rolul ei în recuperarea deficienŃei de auz Profesorii copilului deficient au un rol critic în găsirea drumului acestuia în viaŃă. este nevoie şi de sprijinul celor din echipă: medic. Suportul profesorilor. Dacă alegerea este pentru o şcoală normală. logoped. deoarece poate fi nevoie de modificări ale clasei de curs. trebuie să explice modul în care funcŃionează aparatele. este deosebit de important. Suportul şcolii Hotărârea pentru şcoala pe care o va urma copilul va fi luată în urma unei analize complexe a modului în care acesta şi-a dezvoltat vorbirea şi limbajul. Trebuie să-i asigure în mod frecvent evaluarea modului de funcŃionare a aparatelor şi a eventualelor reglaje necesare. profesor etc. Audiologul şi logopedul posedă foarte multe tehnici pentru a pregăti şi a asista copilul astfel încât acesta să-şi dezvolte bine vorbirea şi limbajul. Logopedia se poate realiza atât în cadrul şcolii. dedicare şi hotărâre. atât dintr-o şcoală normală. punând la dispoziŃie informaŃiile necesare despre pierderea de auz a copilului respectiv.Echipa de susŃinere este foarte importantă în lucrul cu copilul hipoacuzic Cel mai important membru al echipei este părintele. De asemenea. Copiii cu hipoacuzii severe de obicei urmează şcoli speciale. mai ales că acest efort poate fi frustrant. Atunci când este posibil.

Profesorii trebuie să înŃeleagă importanŃa mediului sonor pentru copilul deficient auditiv. Implantul cohlear Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde să recepŃioneze sunete. iar cu resursele şi tehnologia disponibile în zilele noastre ne putem aştepta la rezultate foarte bune. Implantul cohlear se recomandă în cazul copiilor cu hipoacuzie profundă bilaterală (la ambele urechi) care ar primi prea puŃine beneficii de la un aparat auditiv. este foarte important ca şi el să ia parte la toate activităŃile şcolare. BineînŃeles că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz să dispară ci va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. bunăstarea socială şi psihologică în şcoală depind de mediul sonor. Protezele auditive realizează amplificarea şi procesarea semnalelor sonore astfel încât să ofere o prezentare a sunetelor aşa cum se regăsesc ele în natură. Pe lângă efectul pe care îl are auzul în educaŃie. scopul este îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii. Pe scurt. a metodelor de comunicare şi a metodelor de învăŃat şi de antrenament – va fi cea care îi va oferi copilului cu deficienŃă cel mai bun sunet şi cele mai bune oportunităŃi de comunicare şi învăŃare. Amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu lumea înconjurătoare. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie copilul este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic. care implantaŃi în cohlee (ureche internă) vor genera impulsuri electrice stimulatoare pentru nervul auditiv care va transmite această informaŃie centrului auditiv din creier. Pregătirea unui copil cu hipoacuzie este o adevărată provocare. optimizând perceperea sunetelor. Strategia finală – o combinaŃie a tipurilor de amplificare. 107 . O dată ce aceste condiŃii sunt îndeplinite. Este un proces complex care implică încercări grele şi posibile erori la început până ce cea mai bună strategie este stabilită. majoritatea copiilor se vor dezvolta normal. Proteza auditivă Folosirea unei proteze auditive îi permite copilului hipoacuzic să-şi folosească auzul pe care îl posedă. Există două forme de amplificare: proteza auditivă şi implantul cohlear.specializat pentru nevoile unui copil hipoacuzic. Dispozitivul are ca principală componentă o serie de electrozi. De aceea.

Alegerea aparatului se face strict în funcŃie de caracteristica unică a hipoacuziei fiecărui copil în parte. poate să aducă beneficii reduse auzului per total. Odată realizată protezarea. Dezvoltarea fizică. Reglarea aparatelor în cazul copiilor – mai ales copiii foarte mici – este o adevărată provocare pentru audioprotezist. Protezarea unei urechi. succesul depinde în foarte mare măsură şi de motivarea şi perseverenŃa părinŃilor. Cum funcŃionează un aparat auditiv? Audioprotezistul trebuie să instruiască şi să explice părinŃilor şi copilului felul în care se manipulează şi se întreŃine un aparat auditiv. oferă o îmbunătăŃire a inteligibilităŃii vorbirii în zgomot. protezarea trebuie să se facă la ambele urechi. maturizarea psihică şi gradul de dezvoltare al limbajului implică posedarea unui grad mare de flexibilitate în ceea ce priveşte procedurile şi echipamentul. De altfel. este un amplificator de dimensiuni mici care este introdus într-o carcasă de plastic aşezată în spatele urechii. Datorită evoluŃiei tehnologiei. numită protezare bilaterală. Acesta este responsabil de amplificarea sonoră. Atitudinea pozitivă şi încurajatoare a celor din jurul copilului poate fi un bun exemplu. după o perioadă lungă de timp în care aceasta nu a fost stimulată. Copilul trebuie să înŃeleagă că aparatul auditiv trebuie purtat cât mai mult posibil pentru a asigura o interacŃiune optimă cu mediul sonor. candidaŃii pentru implant sunt selectionaŃi foarte riguros. În cazul protezelor liniare toate sunetele sunt amplificate în mod egal. ExplicaŃiile iniŃiale sunt mult mai importante decât ilustraŃiile. îl va converti într-un semnal electric şi-l va trimite mai departe amplificatorului. dar. Dacă hipoacuzia este bilaterală. la ora actuală există o mare varietate de aparate disponibile. contrar părerilor preconcepute. Audioprotezistul va informa asupra elementelor pro şi contra ale unui aparat auditiv propus sau ales.Implantul cohlear se realizează foarte rar la copiii mai mici de 18 luni. În plus. Microfonul protezei va recepŃiona semnalul sonor. Se poate crede că alegerea unui aparat este ireversibilă şi de aceea trebuie făcută cu foarte multă grijă. În 108 . ceea ce poate face ca alegerea să pară foarte dificilă. sau într-o carcasă realizată după mulajul urechii pentru aparatele în ureche. Protezarea ambelor urechi. reglarea unui aparat este un proces foarte flexibil şi adaptabil. neprotezarea uneia dintre urechi face ca fibrele nervoase care corespund acelei urechi să devină nefuncŃionale. Aparatul auditiv. în mare.

Astfel. trebuie verificate şi schimbate la intervale regulate. dacă protezarea este reglată corespunzător. dar în cazul celor intraauriculare pot exista mici probleme. sunetul este convertit din semnal electric în semnal acustic de către difuzor şi trimis în conductul auditiv. circuit. Există mai multe mărimi de aparate auditive care pot fi: retroauriculare (în spatele urechii). volumul adaptându-se automat mediului sonor. Bateriile pot Ńine de la câteva zile până la câteva săptămâni. care poate fi manevrat de către copiii mai mari sau de către adulŃi. se va strica dacă intră în contact cu apa (se va evita purtarea ei de către copil în timpul băii). deci. se fac o dată sau de două ori pe an în timpul copilăriei. Unele aparate pot avea şi un potenŃiometru de volum. iar modificările de mărime ale canalului auditiv pot face ca aparatul să nu mai stea bine în 109 . Trebuie să ne asigurăm că ele nu sunt consumate. cea mai mare amplificare este primită de sunetele foarte slabe. Majoritatea aparatelor auditive moderne nu mai au potenŃiometru. în timp ce sunetele puternice sunt amplificate foarte puŃin sau chiar deloc. Aceste reglaje. Aparatele diferă între ele în funcŃie de mai multe caracteristici: mărime. culoare etc. iar cele puternice vor fi confortabile. de obicei. Proteza este un aparat electronic şi. Aparatul auditiv trebuie curăŃat zilnic pentru a se evita stricarea acestuia din cauza cerumenuilui.cazul aparatelor neliniare. Bateriile. canalul auditiv poate fi prea mic şi să nu permită folosirea unui aparat auditiv. ceea ce înseamnă că ele pot fi reglate pentru fiecare individ în parte. Copilul hipoacuzic poate beneficia de orice formă de aparat. ale căror componente sunt montate într-o carcasă de plastic aşezată în spatele pavilionului sau intraauriculare (în ureche) ale căror componente sunt montate într-o carcasă realizată după mulajul urechii poziŃionată în interiorul conductului auditiv. PotenŃiometrul poate fi sub forma unei pârghii. care în mod normal nu sunt auzite de către copilul hipoacuzic. mai ales în cazul în care copilul este prea mic să spună că nu mai aude. copilul este în creştere. În al doilea rând. care oferă curentul necesar funcŃionării aparatului auditiv. Protezele auditive pot fi programabile. Aparatele copilului trebuie zilnic verificate. În primul rând. sunetele slabe vor fi audibile. unei rotiŃe sau poate fi controlat cu ajutorul unei telecomenzi. Odată amplificat. sau atunci când copilul sau părintele consideră că rezultatele nu sunt cele aşteptate.

realizată în urma unui mulaj şi schimbată ori de câte ori este nevoie. spre deosebire de adulŃi care doresc ca aparatul să aibă culoarea pielii sau a părului. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. disponibil de foarte mulŃi ani. În cazul protezelor digitale. În plus. majoritatea copiilor doresc culori strălucitoare. Pentru majoritatea copiilor. vor aparate drăguŃe sau interesante. este recomandabil ca până la 12 ani copiii să fie protezaŃi cu aparate retroauriculare. oferind o calitate deosebită a sunetelor. un aparat digital face ca inteligibilitatea vorbirii în zgomot să fie mult îmbunătăŃită datorită posibilităŃii de reducere a zgomotului. prin îmbunătăŃirea simŃitoare a calităŃii sunetului şi oferirea de reglaje flexibile. Microprocesorul cu ajutorul căruia funcŃionează protezele digitale este un minicomputer foarte complex. Aparatele retroauriculare rezolvă această problemă deoarece ele sunt montate pe ureche cu ajutorul unei piese anatomice (oliva). apărut de curând. şi circuitul digital. Deci. Folosind un semnal digital.ureche. defectându-l. copiii sunt predispuşi la infecŃii ale urechii. reglajul este foarte ajustabil. ceea ce creează un confort crescut utilizatorului. deoarece. De altfel. REZUMAT Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. sunt protejate mai bine. culorile clasice bej sau maron sunt plicticoase. fiind plasate departe de conduct. procesele complexe pot fi realizate în foarte scurt timp. iar secreŃiile pot pătrunde în aparat. Multe proteze auditive sunt disponibile în culori variate şi amuzante. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). se 110 . Aparatele retroauriculare. Există două tipuri de circuite utilizate în construirea aparatelor auditive: circuitul analogic. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. iar sunetele pot fi manipulate în foarte multe feluri. în cazul în care acesta este intraauricular. similar ca performanŃe cu circuitul care produce sunetul clar al CD-urilor care a revoluŃionat industria protezelor auditive.

care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. muzică ascultată tare la căşti etc.. chiar regresii în plan verbal (din punct de vedere al vocabularului. În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. hemoragii. anoxie sau asfixie albastră etc. Hipoacuzia poate avea. lovituri la nivelul urechii. rujeolă. accidente. O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). afecŃiuni endocrine. în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a) cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. tulburări ale metabolismului. în timp ce cauzele hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt: congenita.). infecŃiile urechii medii (otită medie). incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). stări distrofice. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). la rândul ei. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru 111 . hemoragii. c) cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. În diagnosticarea handicapului de auz se foloseşte o tehnică având un grad ridicat de precizie: audiometria.instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. traumatisme fizice etc.. alcool). După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB). ingerarea de substanŃe toxice (de ex. meningita sau tusea convulsivă). hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60-90 dB ). Putem spune că. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei: dopul de cerumen. oreionul. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. trauma acustică. infecŃii de diferite tipuri (pojarul. b) cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomo-fiziologice în timpul naşterii. Există cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite.

litere şi stări de spirit. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. într-o oarecare măsură. Pentru realizarea acestor deziderate. atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale. DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului. de cultură. imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare. şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. pe dactileme.fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). totuşi ea duce la instalarea mutităŃii care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimico-gesticulaŃie. în funcŃie de structura clasei de elevi. cum sunt testul lui Weber. totodată. forma principală de învăŃare trebuie să alterneze. învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. Spre deosebire 112 . de cunoştinŃe. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. labiolectură şi. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării. Se ştie că prin ea însăşi disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice. folosind ca instrument de lucru diapazonul. cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe.

la fel ca şi cea de vedere. o persoană surdă (cofotică) fiind incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. Se deosebeşte de mutismul electiv când vorbirea este nerealizată intenŃionat. • Surditatea (cofoza) = handicap de auz total constând în pierderea totală a auzului – peste 90 dB. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). Este cauzată de leziuni în zona corticală a limbajului. pe demutizare. constituind astfel un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de auz = deficienŃă senzorială. caracterizată prin imposibilitatea vorbirii. BineînŃeles.de copilul surd. reprezentând diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. aşadar. că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz a hipoacuzicului să dispară. al exercitării profesiei. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie. • Hipoacuzia = handicap de auz parŃial care presupune diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB. din diferite cauze. 113 . cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. Acest handicap poate afecta una sau ambele urechi ale unei persoane (deficienŃe de auz unilaterale – localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. ci doar va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. fiind vorba de un refuz verbal al subiectului. a cărui recuperare se bazează. este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic timpuriu. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. deşi facultăŃile verbale ale acestuia sunt intacte. • MuŃenie (mutitate) = stare defectuoasă. în funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual. atât în planul şcolarizării. Acest handicap afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „tari de ureche”). amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu hipoacuzie cu lumea înconjurătoare. asociate cu leziuni ale aparatului auditiv. surditate eredi-tară şi surditate dobândită. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator şi deficienŃe de auz bilaterale – care afectează ambele urechi). Există.

însuşirea celorlalte noŃiuni. pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃional-conceptuală. cu geneza simbolului la copil. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. FuncŃia semiotică e ea însăşi o structură şi are o geneză proprie. constând în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). presupunând utilizarea unor aparate (proteze auditive sau. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte.• Audiometria = o tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. • Demutizare = proces de intervenŃie recuperatorie în cazul persoanelor cu surditate. constând în citirea cuvintelor. litere şi stări de spirit. constând în trecerea de la folosirea limbajului mimico-gesticular la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). Limbajul surdului ajunge astfel să capete un caracter bilingv. a frazelor de pe buzele interlocutorului. Protezele pot fi de mai multe feluri: cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele şi proteze cu amplificare selectivă – care selectează frecvenŃelor utile de cele inutile. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajul mimico-gestual la cel verbal. mai nou implanturi cohleare) care au drept scop amplificarea intensităŃii sunetelor dificil de perceput de analizatorul auditiv al hipoacuzicului. • Protezare (auditivă) = proces recuperator folosit pentru persoanele cu handicap de auz parŃial (hipoacuzici). Se consideră că funcŃia semiotică e alcătuită din cinci conduite semiotice ce apar oarecum 114 . Fazele demutizării sunt: obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. EXTENSII TEORETICE ImportanŃa limbajului mimico-gestual pentru comunicarea dintre surzi Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legătură cu funcŃia semiotică. cu evoluŃia limbajului intern sau cu problema psihologică a semnificaŃiei în general. la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal. • Labiolectură = tehnică utilizată în procesul demutizării. odată cu parcurgerea procesului demutizării. cu indicarea lor însuşirea noŃiunilor concrete.

utilizarea tot mai rară a vorbirii articulate după ce elevii surzi intră în viaŃa productivă şi folosirea preponderentă a limbajului mimico-gestual pentru satisfacerea necesităŃilor de comunicare în cadrul vieŃii sociale. Mai târziu. Acest limbaj. achiziŃiile mimico-gestuale contribuie la fertilizarea învăŃării limbajului oral. la majoritatea elevilor surzi din cauza mai multor factori: motivaŃia scăzută pentru vorbirea orală. gânduri. Desigur. folosit efectiv în comunicare. condiŃia acestei dezvoltări este ca fiecare formă de limbaj să fie stimulată cu un stimulent adecvat. S-a constatat că acei copii surzi proveniŃi din părinŃi surzi. cu demutizare avansată. le-a permis copiilor surzi să cunoască mediul înconjurător şi în acelaşi timp să exprime dorinŃe. ei comunicând cu copilul lor mai ales prin labiolectură. imaginea mintală şi evocarea verbală. Limbajul verbal are un grad înalt de convenŃionalitate faŃă de 115 . la copilul normal în al doilea an de viaŃă: imitaŃia amânată. vin la şcoală cu un bagaj mai bogat de cunoştinŃe decât cel al copiilor surzi din familiile de auzitori care n-au folosit limbajul gestual în comunicarea cu ei. Trebuie subliniat că în cazul părinŃilor surdovorbitori. Este ştiut faptul că limbajul verbal se dezvoltă cu multă dificultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument eficient de comunicare şi de cunoaştere. Pentru a se realiza acest deziderat e absolut necesar ca elevii surzi să-şi formeze reprezentări interne consistente şi bine consolidate cu care să opereze pe plan interior. de obicei. opinii. acest nivel al reprezentărilor interne nu se poate realiza. Fiind familiarizaŃi cu deficienŃa lor. Copilul surd dezvoltă limbajul gestual în acelaşi mod şi în aceeaşi perioadă de timp în care copilul auzitor îşi dezvoltă limbajul verbal. jocul simbolic. mai ales a celor cu studii medii sau superioare.spontan. imaginea grafică. La copilul handicapat de auz se constituie o a şasea conduită semiotică – limbajul mimico-gestual – care tinde să compenseze conduita de evocare verbală. Dezvoltarea limbajului verbal al copiilor auzitori din cadrul familiilor de surdovorbitori urmează evoluŃia normală a copiilor din familiile de auzitori. Ori. aceşti surzi îl acceptă de timpuriu şi au mai puŃine probleme de adaptare psihologică şi socială. S-a observat o insuficienŃă a limbajului gestual în comparaŃie cu cel verbal. modalitatea de comunicare mimico-gestuală este extrem de redusă.

MUŞU I. 8.. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Ed.conŃinutul realităŃii pe care o denumeşte. Acelaşi volum de informaŃie poate fi transportat în aproximativ acelaşi volum de timp convenŃional. cu ambele forme de limbaj. EnumeraŃi cauzele deficienŃei de auz. GesticulaŃia are o mai mare libertate de expresie.) şi mai redusă în altele.. Ed. Comunicarea prin gesturi este faŃă în faŃă. MĂESCU L. GATH D. În ce constă diferenŃa dintre hipoacuzie şi cofoză? 2. GELDER M. Bucureşti. Totuşi. Ed. Analele UniversităŃii Bucureşti. Terapie educaŃională integrată. Ed. în raport cu limba sonoră. 1988. CARAMAN. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie... Sibiu. 3. ProHumanitate. 1994. Didactică şi Pedagogică. DAMASCHIN D. ProHumanitate. execuŃia gesturilor necesită mai mult timp în medie decât în cazul emiterii verbale a cuvintelor. IONESCU G.. Limbajul mimico-gestual. Ed.. MAYOU R. Tratat de psihiatrie – Oxford.. 7. Albatros. Medicală. percepându-se vizual gestul şi toate mişcările mimice şi expresive. 2. În ansamblu. DicŃionar de psihologie. 1965. Psilhologie clinică. ed. Ce este labiolectura şi în ce situaŃii se apelează la ea? BIBLIOGRAFIE 1. gestul însă este strâns legat de concret. Sibiu. Geneva Initiative Publishers. 1992. 1985. Metodologia procesului demutizării. el constituind baza de pornire pentru recuperarea deficientului de auz. Când şi cum se realizează demutizarea? 4. Academiei. 116 .. 1997. 1983. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. este mai puŃin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată. Ed. Bucureşti. limbajul gestual dă impresia unei limbi abreviate mai extinsă sub unele aspecte (bogăŃie de idei comunicate printr-un gest de ex. 1978. 4. Ed. 3. 6. Bucureşti.. Bucureşti. 5. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. În precizarea naturii raportului dintre gesturi şi cuvinte un rol mare îl joacă contextul în care se petrec evenimentele. NEVEANU POPESCU P. DRĂGUłOIU I.. TAFLAN A. GORGOS C. a II-a.

Bucureşti. Psihopedagogie specială. 1973. 1994. I şi II.. Ed. Babel. Ed. Bucureşti. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. STĂNICĂ I.. PUFAN. Labiolectura. 1973.). vol. Ed. Didactică şi Pedagogică. 117 . Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. vol. 22. DicŃionar de psihologie. 16. WEIHS TH. Bucureşti. 11. (coord.. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. 21. Ed.. UniversităŃii Bucureşti. MUŞU I. Iaşi. Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti. 1997.... 1972. Bucureşti. Psihopedagogie specială. DAUNT P. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. vol. Ed. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. UniversităŃii Bucureşti. SIMA I. 1983. Humanitas. Probleme de surdopsihologie. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură. manual pentru clasa a XIII-a. Ed. 1987. iubindu-i. Didactică şi Pedagogică. Ed. şcoli normale. 19. POPA. I. 1994. 15. Meridiane. 1998. Bucureşti. VRĂŞMAŞ T. Bucureşti. 14. Probleme de defectologie. 10. Ed.9..BENESCU C. STĂNICĂ I. Didactică şi Pedagogică. Ed.. VERZA E. 18.. VERZA E. STĂNICĂ C. 12.. 1996. STRĂCHINARU I. 1990. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz.. 20. 1965. în Cercetări asupra comunicării.. 1998.. Bucureşti. ŞCHIOPU U. Didactică şi Pedagogică. Trinitas.. Didactică şi Pedagogică.. Bucureşti. 23. 1992. vol. I.. 13. 17. Ed. Ed. Ed. 1988. VERZA E..UNGAR E. STĂNICĂ I. Să-i ajutăm. PĂUNESCU C.8.. 1982. VERZA E.

produse în forma şi structura corpului şi manifestate printr-o încetinire în creştere sau printr-o creştere excesivă. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). diabetul etc. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. Trebuie subliniat că. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. deci. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale.1. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII 4. deformaŃii sau alte defecte de structură. printr-o tulburare a dezvoltării sau o dezvoltare disproporŃionată. dar prin situaŃia lor de excepŃie şi într-un mediu nefavorabil. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. urmate sau precedate de tulburări funcŃionale. personalitatea lor poate deveni fragilă.4. cu pronunŃate note de frustrare şi de anxietate. deficienŃii fizic sunt normali din punct de vedere al capacităŃilor intelectuale. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. modifică aspectul exterior. cardiopatiile. cu 118 . DeficienŃele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglări morfo-funcŃionale care duc la instalarea unor dezechilibre şi evoluŃii nearmonioase. DeficienŃele fizice se constituie. în lipsa altor anomalii. prin deviaŃii. DeficienŃele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai puŃin accentuate.

nu atât al formei. 1994). cât mai ales al funcŃiilor şi raporturilor diferitelor părŃi ale corpului. implicând. Schema corporală. orientarea şi structura spaŃio-temporală. Imaginea corpului (reprezentarea corpului) înglobează schema corporală şi vizează cunoaşterea funcŃiilor corpului. Aceasta are o mare însemnătate în reglarea voluntară a acŃiunilor şi are drept elemente componente: schema corporală. constă în reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. participarea funcŃiei complexe numite psihomotricitate. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns” (E. b) cunoaşterea schemei corporale a altei persoane. „Psihomotricitatea este o funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. în sens larg: a) cunoaşterea de către copil a schemei corporale proprii (să cunoască denumirea diferitelor părŃi ale corpului său şi să ştie să le arate). d) orientarea în spaŃiu (în raport cu propriul corp). constituind un reper stabil pentru evoluŃia posturii şi a mobilităŃii. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp.conflicte şi tensiuni interioare. nici o entitate biologică sau fizică. Schema corporală este un model simplificat. aşadar. Psihopedagogia specială. conduitele motrice de bază. a componentelor 119 . element bazal indispensabil formării personalităŃii copilului. 1. ci şi prelucrare de informaŃii. percepŃia şi reprezentarea mişcării. organizarea. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. Verza. Realizarea oricărui act motor adecvat presupune nu doar execuŃie şi recepŃie. Cunoaşterea schemei corporale de către copil presupune. considerând că ea nu este un dat iniŃial. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. Aceste deficienŃe fizice sunt considerate – în majoritatea Ńărilor. sub controlul şi dominarea psihicului. cu dificultăŃi de relaŃionare cu cei din jur şi de integrare în viaŃa social-profesională. lateralitatea. c) situarea corectă a unor obiecte în spaŃiu în raport cu propriul corp sau cu alte obiecte. printre care şi Marea Britanie – o formă de deficienŃă în dezvoltare (din punct de vedere calitativ) alături de deficienŃa mintală şi de deficienŃele de adaptare.

în raporturile acestuia cu spaŃiul şi cu mediul înconjurător. la care principalele comenzi cerebrale „provin” de la emisfera dreaptă.corpului şi eficacitatea acestor funcŃii corporale în satisfacerea unor dorinŃe. DominaŃia funcŃională a unei părŃi a corpului asupra celeilalte determină lateralitatea (dreptacii sau stângacii). ea cuprinde şi reprezentarea limitelor corpului şi a funcŃiilor specifice şi vizează aspectul temporal al sinelui corporal. • lateralitate contrariată – când se schimbă lateralitatea prin educaŃie. neputându-se vorbi nici de dreptaci 100%. c) omogenitate: • lateralitate omogenă – (pe aceeaşi parte a corpului) copilul fiind stângaci sau dreptaci de ochi. Această dominare laterală trebuie însă percepută ca fiind o dominare funcŃională relativă. 2. • lateralitate încrucişată (neomogenă) – când la acelaşi subiect predominanŃa este diferită pentru diverse membre (ex. caz în care emisfera stângă este lezată şi cea dreaptă preia conducerea (aceeaşi situaŃie se poate întâlni şi în cazul dreptacilor). Lateralitatea se clasifică în funcŃie de: a) natura sa: • lateralitate normală – vorbim despre stângacii normali. În cadrul procesului de dobândire a permanenŃei de sine în spaŃiu. 120 .: mână sau picior) se manifestă o intensă asimetrie funcŃională. mai ales. forte. • lateralitate patologică – vorbim despre stângacii patologici. De asemenea.: dreptaci la mână şi ochi. imagine percepută în stare statică sau dinamică sau în raporturile părŃilor corpului între ele şi. copilul îşi construieşte schema corporală. respectiv imaginea pe care o are despre corpul său. b) intensitate: • lateralitate puternică. • slab conturată – identificată cu ambidextria. mână şi picior. nici de stângaci 100%. Lateralitatea se referă la cunoaşterea celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă) şi exprimă inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. dar stângaci de picior). pură – când la unul dintre organele omoloage (ex.

Conduitele motrice de bază (altă componentă a psihomotricităŃii) sunt mai mult sau mai puŃin instinctive. • omolaterală. care în realitate este mult mai complexă. Cunoaşterea stânga-dreapta decurge din dominaŃia laterală şi reprezintă generalizarea percepŃiei axei corporale şi se învaŃă cu atât mai uşor. Contrarierea lateralităŃii (când este omogenă pentru stânga) are consecinŃe în plan neurologic şi psihologic: enurezis. Coordonarea oculomotorie se dezvoltă şi se perfecŃionează treptat.: mâna dreaptă şi piciorul stâng). cu cât lateralitatea este mai afirmată şi mai omogenă. posibilitatea desenării corecte a tuturor acestor elemente fiind un semn de întărire a legăturii între câmpurile senzoriale şi cele motorii. Ele curpind: a) coordonarea oculomotorie. 121 . În mod progresiv aşadar se va realiza structurarea mediului înconjurător. copilul va reŃine că aceea este stânga sau dreapta. pătrat. mai corect fiind termenul de coordonare senzorio-motorie. Lateralitatea încrucişată provoacă dificultăŃi în recunoaşterea stângadreapta. Dezvoltarea motricităŃii şi a coordonării oculomotorii are o importanŃă majoră în învăŃarea scrisului.d) modul de participare a membrelor superioare şi inferioare: • bilaterală. deci mai mult sau mai puŃin controlate cortical. Se delimitează astfel un nou univers reprezentat de spaŃiul vizual. permiŃând controlul şi ameliorarea gesturilor individului. Dacă foloseşte în toate situaŃiile o mână. Nu trebuie confundată lateralitatea – dominanŃa unei părŃi a corpului sub raportul forŃei şi al preciziei cu cunoaşterea stânga-dreapta. la triunghi şi romb. instabilitate psihomotorie. De asemenea. copilul va ezita în folosirea membrelor şi nu va putea stabili care este membrul său drept sau stâng. Când dominanŃa nu este fixată. capacitatea de a localiza o sursă se suprapune peste impresia vizuală. 3. atunci când mâinile şi picioarele se mişcă simultan. negativism. • multilaterală. Astfel. desenul evoluează de la cerc la dreptunghi. atunci când mâna şi piciorul părŃii opuse se mişcă simultan (ex. atunci când picioarele şi mâinile se mişcă simultan şi există o coordonare. anxietate etc. sincinezii. atunci când doar piciorul şi mâna de aceeaşi parte a corpului se mişcă simultan. • încrucişată.

Atitudinea se constituie dintr-o obişnuinŃă posturală care apare progresiv în cursul dezvoltării psihomotorii a copilului. SimŃul echilibrului permite aprecierea poziŃiei capului faŃă de corp şi a corpului faŃă de mediul înconjurător. lină. În evoluŃia sa. îndemânare). Sub raport psihomotric. disponibilitate în acŃiune. echilibrul de atitudine exprimă şi comportamentul psihologic al persoanei. sunt segmente calitative ale învăŃării mişcărilor. − sunt structuri de mişcare coordonate. executată în condiŃii normale. nefiind nici conştientă.b) echilibrul static şi dinamic. Coordonarea mişcărilor apare doar prin repetări permanente şi se dezvoltă treptat. constând în integrarea în sistem motric a unităŃilor mai simple însuşite anterior. nici voluntară. 122 . Deprinderile motrice constituie activităŃi voluntare care joacă un rol deosebit în menŃinerea echilibrului dintre organism şi mediu şi au anumite particularităŃi: − sunt formate în mod conştient. Coordonarea dinamică generală se materializează prin deprinderile motrice (forŃă. − au la bază educarea capacităŃii de diferenŃiere fină şi rapidă a elementelor informaŃionale senzorial-perceptive în dirijarea acŃiunilor. − sunt specifice unei activităŃi. nu sunt aptitudini motrice generale şi reprezintă modalităŃi de comportament motric învăŃat. Se înŃelege prin coordonare o combinare a activităŃii unor grupe de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare. deschidere spre lume. viteză. − se caracterizează printr-o rapidă şi eficientă aferentaŃie. − ca aspect exterior. care permite corectarea pe moment a unor inexactităŃi ce pot apărea. copilul trebuie să îşi dezvolte simŃul echilibrului şi capacitatea de a-şi orienta mişcările în spaŃiu. Coordonarea constă în achiziŃia capacităŃii de asociere a mişcărilor în vederea asigurării unor acte motrice eficiente. adică încredere în sine. Controlul acestei activităŃi se realizează prin mecanismul de feed-back al centrilor subcorticali. deprinderile motrice se prezintă de cele mai multe ori sub formă de structuri individuale determinate de însuşirile sau aptitudinile variabile ale subiecŃilor care învaŃă aceeaşi mişcare. acestea necesitând o bună cunoaştere a schemei corporale. c) coordonarea dinamică generală. pe măsură ce copilul creşte.

SpaŃiul. Pentru a opera cu aceste relaŃii este necesar un nivel de dezvoltare mintală de cel puŃin 8-9 ani. este perceput şi construit pe plan mintal ca urmare a sesizării poziŃiilor. lipsit de forme şi dimensiuni. direcŃiilor. 4. • Organizarea spaŃială presupune cunoaşterea noŃiunilor spaŃiale şi capacitatea de orientare spaŃială şi conduce la dezvoltarea capacităŃii de a dispune fără ajutor de spaŃiul înconjurător. Între 3-7 ani copilul ajunge la „spaŃiul euclidian”. de noŃiuni spaŃiale: de situaŃii. motivaŃie. să poată situa obiectele în succesiunea dată în funcŃie de poziŃia ordinală şi să perceapă sensul grafic. să situeze adecvat obiectele. După De Meur şi A. disgrafiei.: „mergi în camera ta”. caracterizat prin raporturi de vecinătate. Factorul comun al acestor două planuri este motricitatea. nivelul pedagogic al instruirii. să le discrimineze şi să le ordoneze după criteriul mărimii (ex. SpaŃiul se organizează plecând de la nivelul senzoriomotor al percepŃiilor de acŃiune pe baza cunoaşterii schemei corporale proprii. de a-şi organiza spaŃiul 123 . de cantitate). organizarea şi structurarea spaŃială. • Orientarea spaŃială este extrem de importantă şi cu multe implicaŃii în învăŃarea şcolară. Launay) sau „tulburările de orientare”(S. Copilul trebuie să înveŃe să orienteze obiectele. recunoaşterea stânga-dreapta (la 6 ani). cantitatea şi eşalonarea exersărilor. a diverselor poziŃii între ele. de mărime. Lapierre. etapele structurării spaŃiale sunt: • Cunoaşterea noŃiunilor – etapă în care copilul trebuie să înveŃe să se deplaseze în „spaŃiul” obişnuit (de ex. Orientarea. mediul vid prin definiŃie. în care recunoaşte formele geometrice. mărimile. a schemei corporale a partenerului (8-9 ani). a elaborării noŃiunilor topologice: vecin. discalculiei. închis. a deplasărilor. aprecierea şi autocontrolul rezultatelor. de ordine şi de continuitate. să perceapă formele.− formarea deprinderilor motrice este condiŃionată de numeroşi factori: aptitudini motrice. să le poată identifica. spaŃiul organizându-se pornind de la nivelul senzoriomotor pe baza percepŃiilor legate de acŃiune.). Boul-Maisonny) conduc la perturbări de genul dislexiei. distanŃelor. spaŃiu denumit de Jean Piaget „topologic”. iar insuficienŃele de „discriminare spaŃială” (Cl. „pune pe masa profesorului această carte” etc. cantităŃile. disortografiei etc. un spaŃiu mai omogen. separare. deschis etc. de formă. Până la 3 ani spaŃiul copilului e un „spaŃiu trăit” afectiv.

fie imaginate (pentru viitor). anotimp). după. lună. de a înŃelege criteriul după care este alcătuită succesiunea cercurilor (ex. organizarea şi structurarea temporală reprezintă capacitatea de a se situa/poziŃiona în funcŃie de succesiunea evenimentelor (înainte. Acum se realizează structura spaŃială. cu parcurgere liniară (într-un singur sens). pentru a realiza o progresie armonioasă şi completă. de reluarea ciclică a unor perioade de timp (zi. ca ultimă etapă. 5. • ÎnŃelegerea relaŃiilor spaŃiale. PercepŃia mişcării obiectelor exterioare subiectului are la bază percepŃia spaŃială. copilul putând stabili ce mărime de cerc lipseşte dintr-o suită progresivă de cercuri. Deplasarea persoanelor are o valoare deosebită deoarece copilul va încerca să imite acŃiunile celor din jur. de un anumit diametru. mărimea) şi de a sesiza faptul că lipseşte un anumit cerc. corectă a structurilor perceptiv-motrice (mai ales a celei spaŃial-temporale). Toate aceste simptome sunt cauzate de un trinom de cauze: motrice. Acum copilul este capabil de a percepe tot ceea ce este „la fel” (în cazul exemplului cerc). de ritmul regulat sau neregulat. săptămână. poate fi parcurs în toate direcŃiile. inexistenŃa unui ritm regulat. raportându-şi propriile mişcări la cele percepute în anturaj. de cadenŃa rapidă sau lentă. PercepŃia propriilor mişcări reprezintă condiŃia esenŃială pentru conducerea acŃiunii 124 .) în scopul realizării unui anumit obiectiv. Orientarea. Conduita de orientare şi structurare temporală se formează lent şi cu mare dificultate. în timpul).delimitat (tabla. de durata intervalelor (timp lung sau scurt). Tulburările structurii temporale se pot manifesta în patru simptome distincte: incapacitatea copilului de a găsi ordinea şi succesiunea evenimentelor. un cadru anumit etc. Între structura spaŃială şi cea de timp există diferenŃe. PercepŃia mişcării vizează percepŃia mişcării obiectelor şi a propriilor mişcări. 6. iar relaŃiile spaŃiale pot fi percepute corect. la care se adaugă componente motrice specifice. în timp ce timpul are o direcŃie liniară. foaia de hârtie. se bazează pe raŃionamente formate în momentul perceperii anumitor relaŃii spaŃiale. psihomotrice şi psihologice. relaŃiile temporale fiind fie memorate (pentru trecut). lipsa de percepere a intervalelor. pentru că spaŃiul are trei dimensiuni. de ireversibilitatea timpului fizic (nu se mai poate reveni în timpul trecut). PercepŃia şi reprezentarea mişcării joacă un rol extrem de important în realizarea adecvată. incapacitatea de organizare a timpului. de exemplu.

când memorează succesiunea evenimentelor. după un prim criteriu. învăŃarea şi exerciŃiul. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. acesta contribuie la învăŃarea mentală a acelor exerciŃii pentru care există o experienŃă anterioară.în orice activitate motrică. organice şi psihice. cei mai importanŃi fiind: maturizarea nervoasă. 4. putând afecta tot organismul (deficienŃe globale) sau 125 . Dezvoltarea psihomotricităŃii este favorizată de o serie de factori. perioada de integrare (când copilul integrează datele) şi perioada de echilibru (care presupune o alternare a repausului cu progresul). b. care sunt urmărite cu vederea şi au un rol esenŃial în timpul activităŃilor şcolare sau profesionale de individ. Aprecierea mişcării segmentelor corporale se face mai ales pentru membrele superioare (mâini). de natura funcŃiilor somatice.2. mai ales când copilul îşi reprezintă acŃiunea ce urmează a fi executată. Pot fi sistematizate după diferite criterii în mai multe categorii. al originii cauzelor. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii prezintă o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. experienŃa şi conduita motrică. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. şi cauze indirecte. trecând prin mai multe perioade sau etape: perioada de inovaŃie (când copilul îşi testează capacităŃile). Astfel. Reprezentările mişcărilor au caracter preponderent vizual. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. a. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. Psihomotricitatea cu toate elementele ei componente (enumerate anterior) se dezvoltă. Dacă scopul activităŃii reflectat în creier întâlneşte reprezentările ideomotrice ale unei experienŃe asemănătoare. Reprezentările ideomotrice (ale mişcărilor) sunt legate totdeauna de o experienŃă personală anterioară. acestea pot fi împărŃite în interne şi externe. Datorită caracterului condiŃionat al reprezentărilor şi interacŃiunii primului sistem de semnalizare cu al doilea. pe baza engramelor senzitive controlându-se suma mişcărilor efectuate de corp sau de anumite segmente ale lui. trecerea la acŃiune se va face foarte uşor. care produc o afecŃiune sau deficienŃă morfologică sau funcŃională.

Debilitatea congenitală şi imaturitatea. anomaliile senzoriale (mai ales ale văzului şi auzului). segmente sau porŃiuni ale corpului (deficienŃe regionale sau locale). Tot în această grupă. bolile cronice. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante. convalescenŃele lungi. Acest fenomen biologic este şi mai evident atunci când tipurile constituŃionale ale înaintaşilor sunt relativ identice şi când condiŃiile de mediu şi de viaŃă prezintă asemănări. scad capacitatea funcŃională a aparatului de sprijin şi de mişcare şi diminuează rolul reglator al sistemului central. tulburările cronice (organice şi psihice). ci şi mai târziu. surorile şi rudele apropriate). putem încadra şi influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină. regimul alimentar necorespunzător. a cauzelor predispozante. îmbrăcămintea incomodă. FavorizanŃi pentru producerea deficienŃelor fizice sunt socotiŃi şi factorii care influenŃează în sens negativ starea de sănătate şi funcŃionarea normală a organelor. favorizante şi determinante (declanşatoare). cu repercusiuni în viaŃa ulterioară.limitându-se doar la anumite regiuni. naşterea prematură şi accidentele obstetricale pot constitui baza unor deficienŃe care se manifestă nu numai imediat după naştere. nivelul scăzut de aer şi de lumină în locuinŃă. asemănări morfologice şi funcŃionale cu ascendenŃii şi colateralii (fraŃii. lipsa unei educaŃii raŃionale şi un regim defectuos de viaŃă. hrana insuficientă. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii. intervenŃiile chirurgicale dificile. c. Printre aceste cauze favorizante se numără: condiŃiile inadecvate de igienă şi viaŃă. de regulă. Astfel de cauze slăbesc rezistenŃa organismului. mai ales în perioadele de creştere şi de dezvoltare activă a copilului. lipsa de organizare a activităŃii şi lipsa repausului. DescendenŃii prezintă. defectuos confecŃionată. debilitatea fizică. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. Ei pot fi împărŃiŃi în: a) factori care acŃionează în perioada intrauterină: 126 . dormitul în paturi prea moi (cu perne multe în care corpul se afundă şi se curbează exagerat) sau tari şi incomode (care nu facilitează odihna normală pentru copiii ce sunt în perioada de creştere). lipsa de supraveghere şi de control din partea părinŃilor şi a educatorilor.

• temperatura prea joasă sau prea ridicată a mediului.• infecŃii ale mamei cu caracter cronic – sifilis. acŃiunea razelor X asupra mamei (implicit asupra fătului). boli ale sângelui etc. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În unele studii. • leziunile prin arsuri şi prin degerături. • intervenŃii traumatizante care să determine congestii şi hemoragii cu urmări grave pentru copil. traumatismele fizice ale abdomenului gravidei. umiditatea excesivă. vârsta înaintată a părinŃilor (mai ales a mamei) etc. medicamente. în categoria deficienŃelor somatice sau biologice. săruri radioactive. Clasificarea deficienŃelor fizice nu este deloc o sarcină uşoară. scolioze). mai uşor sau mai greu).3. tuberculoză. • atitudinea defectuoasă a corpului copilului (necorectată de părinte sau de educator) se poate permanentiza şi determina deficienŃe ale coloanei vertebrale (cifoze. un criteriu unic de clasificare fiind greu de identificat şi de aceea se preferă tipologizarea deficienŃelor fizice în funcŃie de mai multe criterii: a) din punctul de vedere al prognosticului (evoluŃiei) deficienŃei fizice vorbim despre: deficienŃe neevolutive (statice. b) factori care acŃionează în timpul travaliului: • eforturile excesive ale mamei. foarte greu de corectat) şi despre deficienŃe evolutive (care progresează sau regresează. c) factori care acŃionează în perioada copilăriei: • bolile şi accidentele care produc anomalii morfologice şi funcŃionale (mai ales la nivelului aparatului locomotor). intoxicaŃii lente – cu alcool. carenŃe alimentare sau de vitamine. lordoze.. • tulburările de metabolism. fixate definitiv. paludism. 127 . • atrofiile musculare etc. tulburări endocrine şi neuropsihice ale mamei. • durata crescută a travaliului. alături de deficienŃele senzoriale. grele. condiŃiile neadecvate. cele hormonale. putând fi corectate. stresante de viaŃă şi de muncă ale mamei. 4. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. deficienŃele fizice sunt grupate.

cicatrici. existând însă şi deficienŃe medii globale (ex. toracelui etc. segmentare sau locale). lordoze.). articulaŃiilor sau ale vaselor de sânge. traumatisme osoase şi articulare.). de atitudine (atitudine global insuficientă.b) din punctul de vedere al gravităŃii există: • deficienŃele fizice uşoare. • deficienŃe funcŃionale (când sunt afectate structura şi funcŃionarea organismului). picioare abduse sau adduse etc. • deficienŃele de grad mediu. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere (hiposomie – nanism. a unor infecŃii ale oaselor. gâtul înclinat lateral sau înainte. care includ micile abateri de la normalitatea corporală şi sunt considerate atitudini deficiente globale sau segmentare. torace în flexiune. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate. cele mai multe deficienŃe de acest tip sunt determinate în viaŃa intrauterină (ex. hipersomie – gigantism. între înălŃime şi greutate de exemplu. de nutriŃie (obezitate.: cifoze. uscate sau umede.: hiposomii. cu pete. muşchilor. 128 .: malformaŃiile aparatului locomotor) sau ca urmare a unor paralizii. în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. cele mai multe asemenea deficienŃe sunt de tip segmentar (ex.). care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE GLOBALE E. care prin executarea de mişcări corective (de timpuriu) se pot corecta destul de uşor şi total (ex. disproporŃionalitate – între cap şi trunchi de exemplu). deficienŃe ale tegumentelor (palide sau vineŃii. umerii aduşi înainte sau asimetrici. disproporŃii între segmente etc. • deficienŃele accentuate. debilitate fizică).: deficienŃa cifotică. c) din punctul de vedere al localizării şi al efectelor deficienŃei avem: • deficienŃe morfologice (când este afectată forma corpului sau a segmentelor lui). deformaŃii ale abdomenului. de exemplu: rigidă sau global asimetrică).

: cap macrocefal – supradimensionat în raport cu corpul. ale bazinului (căzut prea mult în jos. cu umeri prea înguşti/largi. urechilor. lordotic sau scoliotic. membre care pot fi inegale. prea scurt. prea căzuŃi sau „Ńepoşi”. deficienŃe ale musculaturii (hipotonii sau hipertonii). cu hernii sau prea moale). prea bombat. gât cu relief tiroidian accentuat etc. Tot deficienŃe morfologice parŃiale sunt şi deficienŃele membrelor inferioare.). în care includem: 129 . cap hidrocefal etc. asimetrice. prea alungită. gât cifotic. ale spatelui (spate cifotic. suprapuse sau deformate etc.). asimetrice. sau ale nasului. cu hipertricoză – pilozitate pe tot corpul). în O sau în X. cu glezne strâmbe. strangulat. cu antebraŃe curbate. cu contracturi. malformaŃii.). cap microcefal – subdezvoltat în raport cu corpul. sau „aduşi”. cu cicatrici. asimetric). înclinat lateral etc. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE PARłIALE A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice – după E. plat. care pot fi inegale (în lungime sau grosime). cu gambe recurbate sau cu sechele traumatice. cap brahicefal – fără proeminenŃa occipitală. sau cu sechele traumatice. cap doliocefal – cu diametrul antero-posterior alungit şi cu o „şa” la mijloc. prea larg. deficienŃe ale oaselor. ale feŃei (faŃă prea ovală. O altă categorie de deficienŃe morfologice parŃiale sunt cele ale membrelor superioare. strangulat sau cu stern înfundat).). ale articulaŃiilor. cu pareze. cu braŃe inegale. ale abdomenului (un abdomen prea proeminent. • DEFICIENłELE FUNCłIONALE A doua mare categorie de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale. rămase în flexie/extensie. Verza – sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului (ex. cu genunchi rămaşi în flexie/extensie sau asimetrici. gât răsucit – torticolis. lăŃită. cu semne de rahitism. prea gros sau prea subŃire. îngust. deficienŃe ale trunchiului/ale toracelui (prea lung. scoliotic. faŃă cu afecŃiuni ale ochilor – strabism. cu şolduri cu relief accentuat sau asimetrice.. cu coate în flexie/entensie.eczeme. ochi înfundaŃi sau prea apropiaŃi etc. faŃă cu dinŃi vicios implantaŃi etc. în X sau scobite şi cu degete „în ciocan” – în flexie cu sprijin pe unghii – sau strâmbe. deficienŃe ale gâtului (un gât prea lung sau prea scurt. deficienŃe ale coloanei vertebrale. cu degete cu anomalii sau cu omoplaŃi asimetrici etc.

ale aparatului cardiovascular – ex. rahitism. b) deficienŃe fizice de origine neurologică care sunt reprezentate de: infirmitatea motrică de origine cerebrală (ce presupune pareze. amputaŃie congenitală. săritului. tulburărilor senzoriale. c) bolile cronice evolutive articulare (polioartritele reumatismale ale copilului şi artropatiile din hemofilie). perceperea greşită a poziŃiilor în spaŃiu. tulburările de realizare motrică (apraxia – pierderea capacităŃii de execuŃie a gesturilor. nanism.: obezitate. paralizii spastice. dispraxia – incapacitatea de coordonare a gesturilor.: execuŃia gesturilor etc. ale aparatului digestiv şi funcŃiilor de nutriŃie – ex. contrariată). În categoria tulburărilor de psihomotricitate includem toate tulburările lateralităŃii (ex: încrucişată. tulburări ale schemei corporale (presupunând necunoaşterea părŃilor corpului sau incapacitatea de folosire a lor etc. probleme de coordonare. ale controlului postural). instrumentale – ex. deformările osoase apărute în timpul procesului de creştere (inegalitatea membrelor. distrofiile neuromusculare).: insuficienŃă sexuală.: hipertensiune arterială. – deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ale aparatului respirator – ex. care împarte aceste deficienŃe în trei categorii: a) deficienŃe fizice de origine osteo-articulară – în care sunt incluse malformaŃiile congenitale (ex. bolile neuronului motor periferic (sechelele de poliomelită şi afecŃiunile neurologice evolutive-miopatiile. ale sistemului endocrin – ex. instabilitatea psihomotorie (exces de 130 . ale conduitelor motrice de bază (ex: ale mersului. deficienŃe ale organelor de simŃ). mişcări involuntare-sincinezii.: luxaŃie congenitală de şold.). lipsa memoriei spaŃiului şi ale orientării temporale). scolioze etc.: insuficienŃă respiratorie.). de coordonare a mişcărilor).) sau sechelele temporare sau definitive ale accidentelor mai ales cele de circulaŃie şi postcombustie). tulburările de mers. de echilibru. tulburări ale conduitelor perceptivmotrice (ale orientării spaŃiale – necunoaşterea termenilor spaŃiali. disgrafia motrică – afectarea vitezei şi a forŃei scrisului etc. cifoze. orientarea incorectă în spaŃiu. O altă clasificare a deficienŃelor fizice (motorii) este oferită de Robănescu (1976).– deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii.). a mişcărilor adaptate unui scop. picior strâmb congenital). tulburări de echilibru la care se adaugă şi tulburări asociate de genul epilepsiei. de ritm.

– principiul intervenŃiei de tip educaŃional precoce. perioadă în care se achiziŃionează întreg bagajul psihomotric. de acte chirurgicale esenŃiale. – principiul intervenŃiei cooperării şi al parteneriatului. aprovizionarea cu apă. ci măsuri de ordin psihologic şi social – ex. şi anume: – principiul prevenirii deficienŃei fizice. IntervenŃia educaŃională precoce asigură copilului deficient motor condiŃii optime de achiziŃie a engramelor senzitivo-motorii. – principiul intervenŃiei structurilor de sprijin. asanarea solului. Orice întârziere în evoluŃia normală în planul creşterii şi dezvoltării va determina disfuncŃionalităŃi greu de recuperat ulterior. 4. 131 . ele fiind incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu deficienŃă (programe care nu presupun tratament medical. Aşadar. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică).mişcare şi incapacitate de orientare şi urmărire a unui obiect în mişcare). demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului.: reorientare profesională). care pot asigura succesul intervenŃiei recuperatorii. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile.4. supravegherea regimului nutriŃional. La aceste măsuri preventive se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap. – principiul intervenŃiei globale şi individualizate a persoanei cu deficienŃă fizică. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În abordarea oricărei deficienŃe fizice sau psihomotorii este important să fie respectate anumite principii de bază. În evoluŃia oricărui copil. înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. context în care educaŃia poate duce la recuperarea sau compensarea deficienŃei fizice. combaterea consumului de alcool şi de droguri. tulburări ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare şi de perseverare într-o acŃiune anume). asigurarea de medicamente pentru tratarea bolilor. esenŃiali sunt primii trei ani ai existenŃei sale. de tratament recuperator).

Copilul deficient fizic trebuie să fie şcolarizat în şcoli obişnuite. alături de copiii sănătoşi. Copiii deficienŃi fizic. De o deosebită importanŃă în recuperarea deficienŃilor fizic este. reflexoterapie. Copilul reacŃionează faŃă de handicapul lui fizic în funcŃie de atitudinea părinŃilor faŃă de el. economişti sau medici. în plan psihologic. Aici intervine terapeutul – psihologul al cărui rol este de a lucra cu deficientul fizic pe linia acceptării deficienŃei fizice. întrucât baza recuperării lui este reprezentată de afecŃiunea şi de suportul oferite de familie. O familie armonioasă. în timp. EducaŃia copilului deficient fizic implică şi educaŃia familiei lui. Ca urmare a unui asemenea lanŃ de întrebări. a valorizării pozitive a personalităŃii adolescentului etc. indiferent de forma sau de nivelul deficienŃei. Există. „de ce nu sunt la fel cu celelalte”.Abordarea copilului deficient fizic trebuie să se facă şi în cunoştinŃă de cauză privind capacităŃile lui cognitive. fizioterapie. mai ales dacă intelectul lui este normal şi are aptitudini pentru învăŃătură. aşadar. la care adolescentul/adultul caută în zadar răspunsuri. numeroase exemple de copii cu deficienŃe fizice (unele grave) care au devenit muncitori. după perioada iniŃială de recuperare în instituŃii specializate. frustrării lui. se trece la continuarea terapiei în familie. Chiar dacă părinŃii încearcă să-şi 132 . în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. Totuşi. care constă în activităŃile zilnice pe care copilul trebuie să le repete. „ce pot face pentru a deveni normală?”. Fiecare copil. a recâştigării încrederii în sine. această capacitate este influenŃată de găsirea. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). funcŃionari. În plus. magistraŃi. un cadru familial cald. a resurselor necesare unei automobilizări. în tulburări de comportament. care pot fi dezvoltate şi valorificate compensator. aflaŃi la vârsta marilor transformări fiziologice. afectiv-relaŃionale. pot apărea manifestări care pot degenera. în special fetele. în sprijinul acestei idei. suportiv pot grăbi recuperarea unui copil deficient fizic. sub controlul atent şi cu susŃinerea părinŃilor. dispune de un potenŃial morfofuncŃional care îi conferă capacitatea de a se angaja în recuperare. prin kinetoterapie. a diminuării anxietăŃii. încep să conştientizeze starea de fapt legată de modificarea aspectului corporal şi apar întrebări dramatice de tipul: „de ce eu?”. consilierea psihologică şi familială. acupunctură etc.

datorită unui nivel funcŃional redus sau datorită supraprotecŃiei familiale. cu atât mai mult. Dacă nu se 133 . Uneori. ajungând să se facă înŃeles cu ajutorul mamei sau al altui copil. copilul trăieşte un sentiment puternic de insecuritate. încât părinŃii intervin. În acest domeniu. mai ales în ceea ce priveşte comunicarea verbală şi corporală. mai ales şcolare. teama că va fi abandonat de familia sa şi respins de societate. El nu are suficientă încredere în sine pentru a-şi dovedi creativitatea. el acordă o importanŃă deosebită relaŃiei cu alŃi copii. copilul cu deficienŃă fizică are nevoie de dragostea celor din jur. PărinŃii şi educatorii au probleme în a găsi calea cea mai corectă pentru rezolvarea situaŃiilor dificile. Din păcate. asigurarea de experienŃe noi constituie o reală problemă. datorită necesităŃii de a se simŃi acceptat de aceştia şi suportă greu sărăcia relaŃiilor afective cu familia şi cu mediul exterior. atunci când scopurile propuse sunt prea înalte şi pretenŃiile părinŃilor prea mari. De asemenea. De aceea. cu cât el îşi formează mai greu conştiinŃa de sine şi cercul relaŃional. Într-un mediu afectiv cu carenŃe. adulŃii sunt uimiŃi de perseverenŃa acestor copii în vederea atingerii unor performanŃe. va beneficia de experienŃe noi. copilul cu deficienŃă înŃelege că este diferit de ceilalŃi. Pentru un copil cu deficienŃă fizică. sentimentul eşecului este perceput atât de intens. Copilul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exercita propriile opŃiuni. În acest fel. care ar fi găsirea unui echilibru între situaŃia de ajutor total ce asigură copilului un succes rapid şi situaŃia de intervenŃie parŃială. Copii cu deficienŃe fizice de natură neurologică depun eforturi susŃinute pentru dobândirea unor experienŃe noi. acesta va fi insuficient pregătit pentru viaŃa de adult. Familia şi societatea trebuie să se adapteze permanent între cele două extreme: supraprotecŃia. de a-şi exprima dorinŃele şi de a vedea că adultul Ńine cont de alegerile sale. poate apărea eşecul. Uneori. persoanele cu deficienŃe fizice au nevoie de apreciere şi stimă. copilul are o mare capacitate de adaptare. care generează dependenŃă şi confruntarea permanentă cu noi scopuri. care-i vor solicita capacităŃile de adaptare şi de voinŃă. că nu este copilul „visat”. În aceste situaŃii. asigurând copilului un mediu de viaŃă supraprotejat. că este un intrus.controleze manifestările exterioare legate de reacŃia de decepŃie. Ca orice suflet uman. uneori dificil de atins. curiozitatea şi spiritul întreprinzător. Aprecierea şi stima apar atunci când activitatea copilului este încununată de succes. cu noi Ńinte. în care copilul are unele probleme de rezolvat şi unele obstacole de depăşit pentru a-şi atinge scopul.

ce trebuie susŃinute de familie. Acestea sunt reprezentate de reacŃia de imitaŃie. Autonomia personală este necesitatea fundamentală ce stă la baza construirii conştiinŃei de sine. Lipsa autonomiei duce la restrângerea câmpului de activitate. Prin această reacŃie se urmăreşte înlăturarea sentimentelor de inferioritate. Dacă familia îi refuză acest drept. de neîncredere şi apatie. simpatie. Astfel. Aceste reacŃii apar mai ales ca un răspuns la atitudinea familiei. care permite echilibrarea sentimentelor de inferioritate. de compensare. Uneori. ReacŃia de opoziŃie sau de protest exprimă nevoia de independenŃă. ReacŃia de imitaŃie presupune existenŃa unui model care se bucură de autoritate. copilul este atras către modele negative care trezesc interesul grupului şi cu care el încearcă să se identifice. DeficienŃa fizică perturbă realizarea acestei necesităŃi fundamentale. Copilul trebuie să îşi asume unele responsabilităŃi faŃă de propria persoană sau faŃă de alte persoane. la scăderea ritmului de învăŃare a unor lucruri noi. copilul dispune de un număr redus de scheme şi tipuri de reacŃie. Sentimentul de inferioritate legat de deficienŃele fizice şi senzoriale poate fi compensat prin căi care pot sau nu să contravină normelor de conduită socială. fie la o renunŃare pasivă din partea copilului. practic îi refuză inserŃia socială. Frecvent. ei recurg la droguri sau se lasă manipulaŃi cu uşurinŃă de către ceilalŃi. Milea drept o formă inconştientă de apărare. Pentru a-şi obŃine autonomia personală. de abandon. de opoziŃie. dorinŃa cunoaşterii de sine. FaŃă de solicitările mediului socio-familial. astfel că putem 134 . se ajunge fie la un comportament rapid şi agresiv. compensarea apare sub forma unor stări de reverie sau a plăcerii pentru laude exagerate. apare un sentiment de descurajare. de afirmare a personalităŃii individului. Aceste reacŃii sunt frecvent întâlnite la copiii şi adolescenŃii confruntaŃi cu eşecuri permanente.realizează o mediere între cele două extreme. ReacŃia de supracompensare stă la originea eforturilor de ambiŃie şi perseverenŃă prin care individul se va învinge pe sine şi defectele sale. copilul depune eforturi deosebite. ReacŃia de demisie implică în mod normal replierea individului cu elaborarea unui nivel de aspiraŃii în concordanŃă cu posibilităŃile sale reale. de supracompensare şi de demisie. care oferă copilului o modalitate de satisfacere a dorinŃelor neîmplinite. Alteori. ReacŃia de compensare este socotită de V. prestigiu.

în contactul cu ceilalŃi copii fiind pasiv. cu calităŃile. El este 135 . se consideră nedemn de dragostea părinŃilor. exageraŃi. lipsit de iniŃiativă. este pedepsit. astfel că el este îmbrăcat şi încălŃat chiar de alŃii şi la vârste foarte mari. o astfel de grijă excesivă are efecte negative. Familia sa preia toate problemele. izolat de lume din cauza deficienŃei sale. Îşi pune frecvent în joc imaginaŃia. cu insistenŃă pe fragilitatea lui. Tânărul este perseverent în rezolvarea obstacolelor întâlnite. de o grijă bolnăvicioasă pentru sănătatea copilului. fără a i se refuza nici un capriciu şi anticipându-i-se toate dorinŃele. dar şi cu defectele lor. fără a avea obligaŃii. Atitudinea de neglijare şi de respingere a copilului este frecvent întâlnită atunci când el nu a fost dorit. realizând activităŃi la un nivel înalt de competenŃă. refugiindu-se în visare astfel că orice contact cu realitatea este evitat. Ei se privesc aşa cum sunt. Copilul cu părinŃi exageraŃi este crescut într-un climat de seră. Această situaŃie este evidentă în cazul copiilor cu deficienŃe fizice care sunt dependenŃi de părinŃi. Prin efort propriu. frecvent fiind neîngrijit. fiind interiorizat şi neadaptat. Copilul respins de părinŃi se simte inferior şi nesigur. fără încredere în sine şi cu un autocontrol redus. leagă greu prietenii. răzbunător. permanent pus pe ceartă. Grija familiei pentru copil este axată în mod deosebit pe starea lui de sănătate. Copilul lor este complet neglijat. agresivi chiar. PărinŃii autoritari solicită din partea copilului lor o ascultare totală. autoritari şi inconsecvenŃi. PărinŃii se grupează în 5 categorii – echilibraŃi. Copiii părinŃilor echilibraŃi au o imagine obiectivă despre realitate. aceştia devenind neascultători. întrucât devine agresiv fără motiv. Pentru un copil cu deficienŃe fizice. ridiculizat. interzicându-i-se acestuia orice iniŃiativă şi asumare de răspundere.considera copilul ca fiind oglinda părinŃilor. Aceşti copii doresc să ajungă adulŃi pentru a-şi demonstra valoarea. Apare astfel un climat dominat de anxietate. demonstrând o tendinŃă vie de a se impune şi de a conduce. i se refuză cele mai elementare drepturi. PărinŃii exageraŃi favorizează apariŃia la copii a reacŃiilor de dependenŃă şi imaturitate. indiferenŃi. murdar. Este izolat frecvent de colectiv. părinŃii lui fiind tipul de părinŃi indiferenŃi. Astfel. el caută să-şi depăşească condiŃia. În relaŃiile cu ceilalŃi copii este brutal. incapabil de autoapărare. el se află în imposibilitatea de a face faŃă unor cerinŃe şi de a-şi alege căile care l-ar putea conduce spre succes.

În această situaŃie. Dacă porneşte o activitate. copilul îşi va forma această identitate în funcŃie de rolul asumat de fiecare părinte în îngrijire şi în asigurarea veniturilor. mai ales în îndeletnicirile de rutină. Copiii cu deficienŃe fizice (mai ales cei cu paralizii) au probleme legate de formarea imaginii corporale. iar angajarea în muncă este slabă. repetatele eşecuri generând neîncredere şi pesimism. copilul are o încredere redusă în forŃele sale. onest. copilul va fi supus. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. Atunci când copilul este bolnav. corect. dar îşi îngrijesc atent copilul şi-şi manifestă totuşi afecŃiunea. percepŃie şi vizualizare. În cazurile în care părinŃii nu fac acest lucru. Copiii părinŃilor inconsecvenŃi sunt profund derutaŃi. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. dar nefericit şi ostil. uşor de atras şi de influenŃat de persoane rău intenŃionate. În strânsă legătură cu identitatea sexuală se formează şi imaginea despre propriul corp. resemnat. mai ales la nivelul segmentelor afectate. Nivelul său de aspiraŃie este destul de scăzut. lipsind copilul de autonomie. 136 . Fiind lipsit de iniŃiativă. el va avea multă răbdare. Copilul exercită un control precar asupra unor funcŃii (incontinenŃa urinară de ex. deoarece părinŃii lor oscilează de la autoritate la permisivitate. În acest context. copilul este disputat de părinŃii în conflict. de la indiferenŃă la tutelă. astfel că învăŃarea este mult perturbată în situaŃia unei deficienŃe fizice. În familie. chiar îmbrăcarea şi hrănirea pot fi obositoare pentru copil. el va fi instabil. nesigur. frecvent loial. DeficienŃa fizică va determina reducerea mobilităŃii. O problemă majoră acum este legată de identitatea sexuală. Perioada de preşcolar este stadiul de dezvoltare a iniŃiativei. astfel că el trebuie ajutat de părinŃi. În formele grave de deficienŃă.). astfel că se simte jenat şi inferior. Acest impact este diferit. Uneori. Acest comportament apare atunci când părinŃii sunt autoritari. modest. imaginea sa asupra corpului este centrată pe durere şi pe anxietate. fiind solicitat să opteze pentru anumite poziŃii. CunoştinŃele copilului despre propriul corp apar prin folosire. Copilul acestor părinŃi va fi ascultător. copiii pot avea un comportament deviant şi antisocial. învăŃând să meargă şi să vorbească. La grădiniŃă se practică jocuri de imitare a activităŃilor specifice fiecărui sex. incapabil să se apere chiar atunci când are dreptate.împiedicat să-şi dezvolte capacităŃile de decizie şi acŃiune. De la 1 la 3 ani copilul îşi dezvoltă autonomia.

Prietenia joacă. Ele acceptă uşor 137 . Uneori. perfect”. În această perioadă. O afectare cât de mică a uneia dintre aceste calităŃi poate determina o respingere din grup. Fetele sunt puternic afectate de modificarea aspectului corporal. deficienŃa fizică poate fi barieră în calea creativităŃii şi competitivităŃii lui. mai ales faŃă de familie. În adolescenŃă apare dorinŃa de stabilire a propriei identităŃi. De aceea. ceea ce determină izolare şi evitarea relaŃiilor sociale. Modificările pubertale trebuie integrate în imaginea de sine. care le oferă confort. La copiii cu deficienŃe fizice. În adolescenŃă. atâta timp cât mobilitatea şi realizarea profesională sunt posibile. stima de sine şi comportamentul erau influenŃate de relaŃia cu părinŃii. are calităŃi şi abilităŃi demne de admiraŃia celor din jurul lui. cu diminuarea sentimentului de inferioritate. ÎnfăŃişarea corporală. Adolescentul este diferit. În etapele anterioare. În această perioadă. copilul se identifică din ce în ce mai mult cu grupul din care face parte şi cu liderul acestuia. Ei acceptă uşor o deficienŃă vizibilă sau un aspect corporal modificat. deşi nu este „normal. la această vârstă. aceste identificări sunt prioritare. el visează la un viitor independent. însoŃit de refuzul îngrijirii şi al tratamentelor. elevul ajunge la desăvârşirea capacităŃilor sale. Pentru a fi asemănători cu colegii lor. un rol deosebit în formarea stimei de sine. chiar dacă va trebui să se descurce singur. trebuie ajutat să înŃeleagă că. Succesul depinde de capacitatea copilului de a coopera şi de a intra în competiŃie cu ceilalŃi. imaginea de sine. deoarece „a fi diferit” înseamnă a fi exclus din grup. adolescenŃii cu deficienŃe sunt capabili de a merge până la refuzul deficienŃei. pentru a fi „ca toată lumea”. Astfel. ei pot renunŃa la ajutoarele tehnice de specialitate. impactul deficienŃei este deosebit. departe de casă. dar care-i separă de colegii sănătoşi. mai ales atunci când este vizibilă şi nu poate fi mascată prin vestimentaŃie. DeficienŃa fizică vizibilă afectează în mod deosebit relaŃiile sexuale. BăieŃii sunt foarte afectaŃi când boala nu le permite să fie independenŃi şi să se realizeze pe plan profesional. Apare astfel o tendinŃă de independenŃă. Orice apreciere cu privire la sine ca fiind „diferit” poate afecta sentimentul de apartenenŃă la grup. tânărul este deosebit de vulnerabil la stresul emoŃional produs de boală.În perioada şcolară. dar ele se desfăşoară frecvent în singurătate. măiestria şi abilităŃile reprezintă elementele de bază la această grupă de vârstă. departe de părinŃi. cu câştigarea controlului şi cunoaşterea propriilor capacităŃi fizice sau psihice.

La copilul preşcolar şi la şcolarul mic pot apărea fenomene de exploatare a bolii sau chiar dorinŃa de a fi bolnav. copilul plânge. cefalee. copilul va fi pregătit. depresia se manifestă prin tulburări afective de comportament datorită modificării aspectului corporal. mai precis din cauza efectului internării. Uneori apare o stare de relativă inerŃie manifestă prin pasivitate. ReacŃia cea mai puternică apare în copilăria timpurie. strigă după părinŃi. mai ales între 15 şi 30 luni. La adolescenŃi. din partea colegilor de sex opus. Uneori. persoanele din familie explicându-i situaŃia în termeni simpli. Lăzărescu includea anxietatea de separare. Pentru a evita reacŃiile traumatizante. copilul este total lipsit de energie. el va putea păstra unele obiecte cu care este familiarizat (jucăria preferată. În cadrul sindromului de pasivitate. pe înŃelesul său. disperare şi detaşare. insomnie. Dezvoltarea lentă se manifestă prin scăderea randamentului şcolar.limitarea mobilităŃii dacă sunt atractive în continuare şi în atenŃia persoanelor de sex masculin. considerându-le o pedeapsă meritată. pentru a fi alintat. În faŃa bolii. mai ales atunci când mama nu stă permanent cu copilul. insomnii. copiii interpretează boala şi deficienŃa ca pe o pedeapsă cauzată de un comportament necorespunzător. Aceste reacŃii apar frecvent. semnele de depresie se grupează sub forma tulburărilor afective. În spital. acceptând pasiv tot ceea ce i se întâmplă. Această modificare determină reacŃii de respingere din partea grupului. Ei acceptă pasiv toate procedurile medicale dureroase. izolare cu refuz al relaŃiei cu colegii sau prin reacŃii afective excesive şi invadante. a dezvoltării lente şi a manifestărilor somatice. de voinŃă. Un ultim aspect ce trebuie luat în considerare este reprezentat de reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. Tulburările afective se traduc prin tristeŃe. Manifestările somatice sunt reprezentate de lipsa poftei de mâncare. prin dificultăŃi de concentrare. În cazul spitalizărilor de durată. pot apărea reacŃii depresive. refuză atenŃia personalului medical şi este de 138 . dureri abdominale. de atenŃie şi de memorare. al separării de părinŃi. Această reacŃie evoluează în trei etape: protest. ca urmare a internării în spital. La copiii de vârstă şcolară. Alteori. pijamaua sau papucii favoriŃi). prin lipsa de energie a copilului. plâns. oboseală. refuzul alimentelor. În faza de protest. copilul are reacŃii negative de agitaŃie.

Rezultatele pot fi dezastruoase în faŃa eşecului unui tratament. În faza de detaşare apare o adaptare la situaŃie. plânge doar în prezenŃa părinŃilor. personalul medical are datoria de a interveni. 139 . suferă de insomnie. O reacŃie care apare frecvent. Dacă reacŃiile sunt puternice. această reacŃie este mai puŃin intensă. Problema separării apare doar datorită pierderii contactului cu grupul de prieteni. se izolează de ceilalŃi copii. cât şi la adulŃii cu deficienŃă este furia. surâde şi pare să-şi formeze relaŃii cu alte persoane. În perioada de şcolar. Această atitudine reprezintă un mecanism de adaptare care asigură o speranŃă. SperanŃa în vindecare sau în ameliorare reprezintă o necesitate universală. în funcŃie de vârsta copilului. Copilul reacŃionează cu furie la restricŃiile impuse de situaŃia sa sau de tratamentele medicale necesare (imobilizare în aparat gipsat). „nu-mi pasă” evocă furia care trebuie interpretată ca o solicitare de ajutor: „ajută-mă să înŃeleg ce mi se întâmplă”. trebuie apelat la sfatul unui specialist. atât la copii. preşcolarul refuză mâncarea. În perioada de preşcolar. O altă reacŃie emoŃională este reprezentată de negarea deficienŃei. separarea de părinŃi este un element cu efecte pozitive. copiii simŃindu-se singuri. În aceste cazuri. Totuşi. Astfel. deoarece este indiferent faŃă de părinŃi. Furia se manifestă diferit. Pentru adolescent. aceste fantezii pot fi periculoase.neconsolat. Copiii mai mari îşi exprimă furia printr-un limbaj abuziv. reacŃia este legată mai ales de despărŃirea de prieteni şi de activităŃile uzuale decât de cea de părinŃi. încercând să atenueze aceste reacŃii. În general. Frecvent. în care plânsul încetează. Urmează disperarea. nefiind un semn de mulŃumire. putându-se ajunge la pierderea speranŃei şi la depresie. mai ales atunci când sunt legate de internarea în spital şi de perspectiva unui tratament care să asigure vindecarea. deoarece la această vârstă sunt bine suportate micile perioade de separare de părinŃi. nu este atras de jucării şi se izolează. urlete şi chiar prin lovirea adversarului. Copiii mici îşi manifestă furia prin Ńipete. expresiile „nu ştiu”. Acest comportament este de resemnare. copilul se joacă. plictisiŃi sau deprimaŃi. ceea ce duce la pierderea locului său din cadrul acestui grup. Negarea handicapului şi fixarea unor obiective înalte pot avea efecte stimulative asupra copilului. se încearcă minimalizarea acestor reacŃii prin mai multe tipuri de metode. dar copilul devine inactiv. stresul generat de boală poate creşte nevoia de securitate şi de ajutor. Astfel.

supleŃea şi îndemânarea. În gimnastica corectivă. 140 . dar mai ales cu pregătirea fizică anterioară a individului. accelerând funcŃiile respiratorii şi cardiovasculare. chiar de intensitate mică. dar îndeosebi în perioada de creştere. dar mai ales corectiv. exerciŃiile fizice urmăresc nu numai exercitarea. Aceste îmbunătăŃiri funcŃionale se datoresc intervenŃiei unor factori neuromusculari. repetat metodic şi gradat. de la această exploatare a deficienŃei se ajunge la convingerea că şcoala este mai gravă decât în realitate şi deci că este mai bine să se evite orice efort fizic sau intelectual. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. absorŃia de la nivelul intestinului. sunt selecŃionate şi grupate exerciŃiile fizice care influenŃează una sau alta dintre marile funcŃiuni. care poate duce în final la reacŃie hipocondriacă. se explică pe larg mecanismele complexe care dirijează armonios aparatele şi sistemele organismului. dezvoltarea şi perfecŃionarea funcŃiilor motorii normale. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. creează nevoia unui aport crescut de substanŃe nutritive. sexul. Frecvent. nutriŃia şi excreŃia. Efortul fizic. în concordanŃă cu vârsta. îmbunătăŃeşte funcŃiile mari ale organismului. O altă abordare în cazul deficienŃilor psihomotor trebuie să vizeze recuperarea fizică. care îşi folosesc deficienŃa ca scuză. în special forŃa. Se poate afirma că exerciŃiul fizic. În tulburările şi deficienŃele aparatului locomotor. În fiziologia exerciŃiilor fizice. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. un puternic rol educativ. dozat şi gradat în concordanŃă cu posibilităŃile funcŃionale ale deficientului. care uşurează transmiterea impulsului nervos şi utilizarea completă a substanŃelor energetice. rezistenŃa. ExerciŃiul fizic are la orice vârstă. dar mai ales reeducarea şi recuperarea celor slăbite sau tulburate. exerciŃiul fizic. Cele mai evidente efecte funcŃionale se constată tot la nivelul aparatului locomotor. ExerciŃiul fizic. după principii şi reguli bine stabilite. reeducă şi perfecŃionează calităŃi motrice de bază. Această reacŃie apare la copiii supraprotejaŃi. folosit în scop profilactic.O altă reacŃie întâlnită la copilul cu defect fizic este cea de exploatare a stării de boală. pentru a nu depune eforturi susŃinute în activitatea şcolară. În gimnastica medicală.

după atitudinea corpului în timpul menŃinerii lor. 4. culcat. poziŃiile de lucru se împart în poziŃii fundamentale (stând. şezând. ExerciŃiile statice corective constau fie din poziŃii. pot fi corecte – când există o respectare a atitudinii normale. ExerciŃii aplicative cu caracter corectiv.Sistemul nervos este educabil mai ales în sectorul neuromotor. ExerciŃii de respiraŃie cu caracter corectiv. PoziŃiile. pasivo-active sau active. ExerciŃii de redresare – pasive. 2. obŃinute prin modificări ale poziŃiei capului şi gâtului. pe genunchi. ci cu precădere printr-un mai bun control psihoneuromotor. PoziŃiile sunt asigurate de contracŃii musculare statice care fixează trunchiul şi segmentele sale. PoziŃiile corective şi hipercorective sunt derivate ale poziŃiilor fundamentale simetrice sau asimetrice. fie din contracŃii izometrice. la perfecŃionarea şi corectarea mecanismelor psihoneuromotorii. 3. Mişcarea repetată şi corectată se perfecŃionează nu numai printr-o reglare mai bună a lucrului grupelor musculare. mişcările şi gesturile corpului. membre superioare şi inferioare – executate liber sau cu îngreunare. exerciŃiul fizic este folosit atât sub forma exerciŃiilor statice. ci şi realizarea aspectului invers deficienŃei. În corectarea deficienŃelor fizice. cât şi a celor dinamice. 141 . trunchi. menŃinându-le împotriva gravitaŃiei sau a altor forŃe mecanice care tind să modifice raporturile dintre ele. ExerciŃiile dinamice corective se pot sistematiza astfel: 1. atârnat) şi derivatele lor. trunchiului. Atitudinea corpului. corective – când se realizează o corectare parŃială a deficienŃei globale sau segmentare şi hipercorective – când se obŃine nu numai corectarea poziŃiei. membrelor superioare şi inferioare. ExerciŃii active de cap şi gât. globale sau segmentare. libere sau legate. În gimnastica medicală. a mişcării active cu rezistenŃă. în concordanŃă cu necesităŃile lui. ExerciŃiile dinamice se pot realiza în gimnastica medicală sub forma mişcării active. precum şi toate manifestările cu caracter motric sunt de fapt o adaptare continuă a funcŃiei psihoneuromotoare la cerinŃele permanente ale adaptării corpului. Stimularea simultană a factorilor morali şi de voinŃă contribuie substanŃial la realizarea corectării atitudinilor greşite.

mers cu genunchii îndoiŃi şi trunchiul vertical pentru corectarea lordozei (mers ghemuit) etc. În cadrul exerciŃiilor corective. Se pot executa liber sau în timpul exerciŃiilor de trunchi şi membre superioare. membrele superioare în lordoza lombară vor lucra în plan posterior. de echilibru şi suspensiuni.5. precum şi exerciŃiile cu segmentele învecinate. Dintre cele mai bune exerciŃii aplicative cu conŃinut corectiv sunt exerciŃiile de mers. ExerciŃii de mers corectiv sunt introduse în partea introductivă şi finală a lecŃiei de gimnastică medicală. ExerciŃiile aplicative cu caracter corectiv se folosesc pentru educarea sau reeducarea deprinderilor motrice de bază. după exerciŃiile corective mai grele. dar cele mai bune rezultate se obŃin atunci când se execută exerciŃii combinate. pentru a nu crea alte deficienŃe compensatorii (Exemplu: pentru corectarea lordozei lombare se vor executa mişcări de flexie ale trunchiului numai la nivelul regiunii lombare. pentru corectarea poziŃiei bazinului. 142 . pentru a evita compensarea cifotică a coloanei vertebrale dorsale. De asemenea. bastoane. coloana vertebrală toracală fiind fixată sau menŃinută în poziŃii corective). Din grupa exerciŃiilor active fac parte. Astfel. din poziŃii simetrice sau asimetrice care să nu stânjenească mişcările toracelui. în timp ce membrele inferioare vor fi duse. ExerciŃiile segmentelor învecinate deficienŃei principale vor întregi sau corecta exerciŃiul principal. care amplifică mişcările corective ale deficienŃei primare. gantere etc. În general. De exemplu: mers pe vârfuri pentru corectarea cifozei. exerciŃiile de respiraŃie se vor introduce la sfârşitul părŃii introductive şi în partea fundamentală a lecŃiei. Se vor folosi numai acele exerciŃii de mers cu structură corectivă pentru deficienŃa primară. exerciŃiile de târâre. ExerciŃiile active vor fi bine localizate numai la segmentul deficient. Aceste mişcări pot fi executate cu îngreunare – mingi medicinale. menŃinute sau fixate în plan anterior. exerciŃiile active realizate cu segmentul deficient. – sau împotriva unei rezistenŃe manuale sau opuse forŃei gravitaŃiei. ExerciŃiile de respiraŃie cu caracter corectiv se execută din poziŃii stabile. aceste exerciŃii vor fi executate liber sau cu îngreunare diferită. mişcările pot fi executate analitic. în primul rând. ExerciŃii de relaxare a grupelor musculare contractate sau scurtate.

cu purtări de obiecte uşoare. cât şi în mers. sau incomplete – pe plan oblic sau cu sprijinul membrelor inferioare. Astfel. de exemplu. Trebuie subliniată importanŃa mare a exerciŃiilor corective. executate simetric sau asimetric. la copiii perfect normali. În cazul când un copil prezintă un handicap psihomotor. de fapt. ExerciŃiile de târâre se execută din poziŃii fundamentale culcat. pe genunchi şi şezând. cu redresări pasive-active. în cazul unei dominanŃe încrucişate sau al unei ambidextrii. Suspensiunile se pot realiza pasiv prin susŃinerea greutăŃii corpului cu ajutorul diferitelor aparate sau pot fi realizate activ prin forŃa membrelor superioare. se poate asocia cu suspensiunile. Ele se pot executa pasiv sau activ. Aceste stări apar. Ele contribuie la formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. de exemplu. pot să fie complete. între ochiul stâng şi mâna dreaptă sau viceversa – să înveŃe să citească şi să scrie. determinând o solicitare simetrică a muşchilor antagonici. pot apărea dificultăŃi şi probleme considerabile de dezvoltare. imprimând şi menŃinând poziŃii corective prin încercări repetate şi insistente în faŃa oglinzii. Redresările pasive se pot însoŃi de tracŃiuni şi presiuni imprimate asupra segmentului deficient de către profesor sau de unele aparate mecanice. abordarea de tip recuperator trebuie să fie adecvată tipului de handicap şi posibilităŃilor individuale ale copilului respectiv. când se realizează pe verticală.ExerciŃii de târâre – se efectuează din poziŃii cu bază mare de susŃinere şi centrul de greutate foarte aproape de baza de sprijin care permit o localizare precisă a exerciŃiilor la nivelul segmentului deficitar şi angrenează în lucru grupe mari musculare. răsuciri). dintr-o autocorectare progresivă a atitudinii corpului. dar şi din poziŃiile derivate ale acestora. cum este aparatul Zander. PoziŃiile cele mai indicate pentru executarea acestor exerciŃii sunt poziŃiile stând şi şezând. dar 143 . atât în condiŃii de repaus. Suspensiunile active se pot executa simplu sau combinat – cu mişcări active (pendulări. Redresările active constau. într-adevăr. ExerciŃii de echilibru pot fi simple şi asociate. Cele mai bune redresări pasive se obŃin din poziŃia atârnat şi culcat. ExerciŃiile de redresare constau în luarea unor poziŃii corective sau hipercorective şi menŃinerea lor pe o perioadă de timp bine determinată. uneori. Astfel. Nu este imposibil ca un copil care are o dominanŃă încrucişată ochi-mână – cum ar fi. motiv pentru care este extrem de important să fie studiată încă din copilărie problema dominanŃei. De asemenea.

nu apare vreo dominanŃă la nici unul dintre nivelurile 144 . el trebuie să fie ajutat să-şi definitiveze a dominanŃă atât la nivelul ochiului. în cazul unui copil cu dominanŃă de dreapta. Există cazuri în care.foarte frecvent chiar şi copiii cu o dezvoltare normală şi cu o inteligenŃă superioară întâmpină dificultăŃi deosebite în cazul acestei dominanŃe încrucişate. În nici un caz nu trebuie să încercăm să modificăm dominanŃa principală a copilului. Piciorul dominant poate fi identificat cerându-i-se copilului să urce o treaptă. După cum am arătat. în ciuda unei dezvoltări normale a vorbirii. piciorul folosit putând fi socotit dominant. dar o dominanŃă de dreapta la ochi. Când dominanŃa s-a stabilit deja temeinic la nivelul mâinii. cum ar fi o cutie de chibrituri plasată vertical. dar nu numai depăşirea acestui handicap şcolar acŃionează asupra stării emoŃionale. de pildă când mănâncă. este important să stabilim dominanŃa pentru fiecare mână. înainte de a decide cum să influenŃăm sau să modificăm o dominanŃă încrucişată. De aceea. Unii copii se pot folosi de una dintre mâini când este necesară o forŃă mai mare şi de cealaltă când trebuie să execute mişcări mai precise. cât şi al mâinii. numai dacă nu există probleme vizuale. Este de la sine înŃeles că stabilirea corectă a dominanŃei îl poate scuti pe copil de greutăŃi în învăŃarea scrisului şi cititului. ochi sau ureche în parte. pentru că dominanŃa încrucişată însăşi generează o anumită nesiguranŃă emoŃională la copil. Există cazuri în care eşecul în deprinderea scrisului şi cititului este total. dar înainte de aceasta este necesară o testare a acuităŃii vizuale. sau să lovească cu piciorul un obiect de mici dimensiuni. deşi la aritmetică şi la alte discipline poate învăŃa foarte uşor. Trebuie evitată exersarea dominanŃei unui ochi care este impropriu îndeplinirii misiunii sale. să coboare de pe un scaun. aceasta din urmă fiind considerată mâna dominantă. Mâna dominantă poate fi stabilită observându-l pe copil când desenează sau când execută o activitate care presupune îndemânare. dacă observăm o dominanŃă de stânga evidentă la mână. este preferabil să o modificăm pe aceasta din urmă. este mai uşor să modificăm dominanŃa ochiului. Celelalte preferinŃe fiind egale. picior. Aspectul emoŃional al dominanŃei şi al lateralităŃii este mult mai evident la ambidextri. ureche şi picior. caz în care copilul va folosi scrierea în oglindă sau va învăŃa foarte greu cititul şi scrisul.

Pur şi simplu el va spune o poveste şi nu va ezita să o schimbe complet când va fi pus în aceeaşi situaŃie. Luni întregi şi uneori chiar ani sunt necesari pentru a-i ajuta pe aceşti copii să-şi dezvolte suficient perseverenŃa şi voinŃa care permit stabilirea unei dominanŃe clare şi definitive. Copiii încă mici. Dacă se reuşeşte. El pare că nu are nici un fel de mustrări de conştiinŃă. Dintr-un anumit punct de vedere s-ar părea că aceşti copii sunt avantajaŃi. pot fi adesea ajutaŃi să dobândească un anumit simŃ al comportamentului etic. la care dominanŃa nu s-a definitivat. drăguŃ. datele problemei rămânând mereu aceleaşi. seamănă oarecum cu aceea a unui pisoi. ceea ce este adevărat de ceea ce este fals. ceea ce este bun de ceea ce este rău. Din nefericire. îi explică consecinŃele posibile ale faptelor sale urâte şi i se aplică diverse pedepse. Fizionomia lor specifică constă într-o identitate aproape perfectă între cele două zone ale feŃei. Copilul continuă să fure tot ce doreşte. după pubertate această victorie devine aproape imposibilă. indiferent de efectul pe care îl poate avea asupra ascultătorilor. Dacă li se cere să scrie cu ambele mâini. deoarece capacitatea lor de a folosi la fel de bine ambele mâini îi dezavantajează pe adversari. Acest copil va fi acuzat că minte şi fură permanent. iar copilul o va resimŃi ca pe o victorie personală.menŃionate (mână. 145 . FaŃa lor. dar totul se dovedeşte zadarnic. distincŃia aceasta rămânând vagă şi nedeterminată. acest fenomen trece adeseori neobservat nu numai de părinŃi şi de profesori. acordându-i afecŃiune şi sprijin continuu. ochi. cu prima ocazie. Aceşti copii pot fi uneori recunoscuŃi la prima vedere. Apare aici o problemă aparent fără nici o legătură. Va promite că nu va mai fura sau nu va mai minŃi. PărinŃii şi profesorul au făcut tot posibilul să-i corecteze această înclinaŃie. cel mai adesea rotundă. Adevărata lor problemă decurge din faptul că nu pot diferenŃia dreapta de stânga. sfruntat. antrenându-i în vederea instalării unei anumite dominanŃe. deschise. De asemenea. stânga şi dreapta. dar. oriunde este posibil şi va minŃi totdeauna într-un mod inventiv. o va face din nou. picior sau ureche). deşi este un copil adorabil. transparent totuşi. izbânda este de ordin moral. se pare că nici nu-i pasă dacă minciunile sale sunt sau nu credibile. Totuşi. dar chiar şi de către copii. mai ales la tenis şi scrimă. cu anturajul său. Într-adevăr. de care adesea se vor minuna chiar şi ei. se va evidenŃia ambidextrismul lor excepŃional. care stabileşte relaŃii bune.

Membrul respectiv poate fi totuşi mişcat. O reacŃie de răspuns la un stimul se traduce prin contracŃii musculare destul de adecvate. se combină între ele. care nu-şi ating scopul. fie dreapta. Astfel. Specificitatea formei atactice constă în mişcări exagerate. ele pot şi trebuie să fie analizate separat. În ce priveşte categoriile calitative ale paraliziei. În sfârşit. dacă viteza de mişcare creşte sau dacă apare o presiune bruscă. asemănătoare unduirii plantelor sau viermilor. În cazul hemiplegiei este afectată orientarea laterală. Există o clasificare a paraliziei în: tetraplegie. dar insuficient compensate de mişcarea muşchilor antagonici. în cazul tetraplegiei sunt afectate atât braŃele cât şi membrele inferioare. atetoza. faŃă-spate este manifestat în expresia de anxietate intensă ce poate fi citită pe faŃa lui şi care arată că el este iremediabil condamnat la o orientare pe direcŃia frontală. fie stânga. mişcarea care rezultă „trece de Ńintă”.Un alt handicap psihomotor. ale cărei simptome caracteristice sunt spasticitatea. Totuşi. aceasta din urmă însemnând paralizia unei singure laturi a corpului. rigiditatea se accentuează şi sporeşte gradul de contractare a muşchilor. Totuşi. fie ambele braŃe. adesea răsucite sau spiralate. existând posibilitatea ca unul dintre ele să fie mult mai sever afectat. extrem de sever. În cazul tetraplegiei este deficitară orientarea pe direcŃia sagitală. în majoritatea cazurilor. În cazul paraplegiei sunt afectate. forma rigidă a paraliziei cerebrale 146 . Faptul că un copil nu poate avea siguranŃa unei experienŃe proprii în orientarea stânga-dreapta. În sfârşit. ducând la o formă finală de paralizie. Aceasta din urmă reprezintă un fenomen deosebit de impresionat. care se caracterizează prin înŃepenirea unui membru sau a unei articulaŃii şi prin contractarea muşchilor. În cazul paraplegiei. orientarea verticală este redusă. se caracterizează prin mişcări involuntare. Este vorba mai întâi de spasticitate. dacă se procedează cu blândeŃe şi lent. fie ambele membre inferioare. Starea spastică poate fi mai exact descrisă ca o stare de crampă şi de contracŃie musculară extremă şi permanentă. se poate vorbi despre patru elemente separate care. este paralizia cerebrală. perceperea şi integrarea spaŃială a copilului sunt implicate în mod fundamental. paraplegie şi hemiplegie. atât braŃul cât şi membrul inferior de pe aceeaşi parte putând fi paralizate. Se poate constata că. în oricare dintre aceste forme de paralizie. în aceeaşi măsură sau nu. mersul forfecat şi mişcările involuntare. A doua formă a paraliziei cerebrale.

Dacă privim cu înŃelegere situaŃia unui copil paralizat. dar ea nu apare în paralizia cerebrală. dar şi lipsit de experienŃa sinelui. se dovedesc utile exerciŃiile de auto-observare a propriilor mişcări în faŃa oglinzii. două dintre cele mai importante terapii. În acest sens au fost elaborate diverse exerciŃii ale pedagogiei curative şi fizioterapii speciale. În acest scop. nu-i vom împinge niciodată scaunul cu rotile fără a-l preveni. Acest procedeu s-a dovedit destul de util copilului mic suferind de paralizie. stimulii emoŃionali excesivi. Nu este însă mai puŃin adevărat că o abordare generală a problemelor copiilor paralitici ar avea mult de câştigat dacă s-ar înŃelege situaŃia specifică a copilului respectiv. multe din ele luând în considerare problema separării capului de procesele motorii ale corpului. precum şi modul în care el se percepe pe sine şi dacă va accepta faptul că el este prizonierul experienŃei sale senzoriale. Atunci când atingem membrele unui copil afectat de paralizie cerebrală. vom observa că el este nu numai hipersensibil. fizioterapia şi euritmia curativă. Se poate observa totuşi că simptomele paraliziei cerebrale reprezintă forme patologice ale mişcării. care presupune o incapacitate motorie absolută. Modul de abordare trebuie să fie în general delicat. iar în cazul copilului suferind de atetoză.permite numai mişcări de foarte mică amplitudine. Trebuie remarcat că nici unul din cele patru tipuri nu se conformează strict concepŃiei generale de paralizie. Incapacitatea totală de a executa vreo mişcare musculară – aşa-numita paralizie flască – este tipică pentru leziunile nervoase periferice de la nivelul măduvei spinării sau al membrelor. Trebuie mai întâi să ne facem cunoscută prezenŃa şi intenŃiile. dar care se extinde asupra întregului corp. a 147 . gradat. trebuie să procedăm cu tot atâta delicateŃe ca atunci când îi atingem faŃa. La fel. Totuşi. necesită îndrumări şi control medical. Ele permit sensibilităŃii senzoriale şi mişcării să se disocieze. Un alt avantaj curativ decurge din considerarea acelei sensibilităŃi care ar trebui să se rezume esenŃialmente la faŃă şi la cap. impresia generală fiind aceea că membrele întâmpină o rezistenŃă extrem de mare. Când ne ocupăm de aceşti copii trebuie să Ńinem seama de hipersensibilitatea lor accentuată şi să evităm stimulii senzoriali bruşti. dacă nu ne aflăm în raza lui vizuală. intenşi şi violenŃi. blând. în care mişcarea este cel mai adesea distorsionată mai curând datorită unei supraactivităŃi musculare decât din cauza lipsei acesteia.

Etiologia acestei stări patologice nu este cunoscută cu precizie. nu trebuie să uităm că acesta simte nevoia unei anumite siguranŃe în orientarea spaŃială şi a unui ajutor pentru a putea percepe imaginea propriului corp. sau chiar sub acest prag şi sunt cruciale pentru securitatea fizică. El va rămâne în poziŃia culcat. Copilul cu hipotonie nu poate fi ajutat decât printr-o stimulare perseverentă atât a activităŃii motorii. de origine cerebrală. atunci va fi nevoie de o stimulare permanentă şi destul de intensă. Toate acestea se pot realiza într-o mare diversitate de moduri. Dacă se urmăreşte dezvoltarea motorie şi dezvoltarea generală.identităŃii sale corporale pe care o persoană sănătoasă o câştigă prin simŃul tactil. Este vorba despre hipotonie. Această afecŃiune se poate combina cu o întârziere în dezvoltarea generală şi situaŃia poate fi de o gravitate extremă. în multe cazuri. chineziterapia trebuie făcută sub control medical. Un mijloc util îl reprezintă în acest caz exerciŃiul prin care copilul este pus să stea desculŃ pe un băŃ rotund. prin senzaŃia de confort şi de echilibru. uneori somnoros şi apatic. cât şi a vorbirii. Se întâmplă uneori ca nici atunci când ajunge la vârsta şcolară să nu se poată ridica în picioare. cât şi a celui planetar. În alte privinŃe copilul poate părea relativ normal. Copilul care suferă de hipotonie nu-şi va ridica capul şi nu-şi va folosi mâinile şi braŃele la timpul cuvenit. foarte diferită de paraliziile cerebrale. 148 . Şi în acest caz. dar principalul simptom este total opus spasticităŃii şi constă într-o atonie musculară. dar pare să fie şi ea. Modul în care abordăm un copil cu hipotonie trebuie să fie complet diferit de cel folosit în cazul copilului cu paralizie cerebrală. Mai există o carenŃă. o inerŃie generală şi o lipsă totală de vigoare. prin mişcare. Aceste simŃuri operează în cea mai mare parte în imediata apropiere a pragului conştient. Fenomenul mersului forfecat este deosebit de revelator în privinŃa diferenŃierii funcŃionale între cap şi corp. În cazul unui copil paralitic. Uneori pot fi remarcate simptomele unei uşoare spasticităŃi. gradul de confort şi eficienŃă. cât şi în cea educaŃională. aceste experienŃe fundamentale sunt absente. De mare importanŃă este stimularea frecventă şi continuă a reflexului primar al apucării. Atât în abordarea generală a paraliziei cerebrale la copii. care poate afecta grav dezvoltarea motorie a copilului.

de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. cu influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină etc. de vârsta persoanei respective. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea 149 . care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. REZUMAT DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante (favorizante) şi determinante (declanşatoare). cardiopatiile. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare.Aşadar. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. modifică aspectul exterior. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. cauzele pot fi împărŃite în interne şi externe. după diferite criterii. al originii. Pot fi sistematizate. Astfel. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. DeficienŃele fizice se constituie. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. după un prim criteriu. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. diabetul etc. în mai multe categorii. care produc o afecŃiune sau o deficienŃă morfologică sau funcŃională. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii se prezintă sub o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. de natura funcŃiilor somatice. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. şi cauze indirecte. deci. organice şi psihice. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare.

toracelui etc. deficienŃe de grad mediu în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. la care se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap 150 . de echilibru. gravitatea (deficienŃe fizice uşoare. E. foarte greu de corectat – şi deficienŃe evolutive – care progresează sau regresează. fixate definitiv. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate – ex. şi deficienŃe accentuate care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie – ex.deficienŃelor fizice şi psihomotorii. de coordonare a mişcărilor) şi deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ex. Ei pot acŃiona în perioada intrauterină. de nutriŃie. aprovizionarea cu apă. deficienŃe ale tegumentelor.). DeficienŃele fizice sunt grupate. A doua mare clasă de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale în care includem: deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. ale abdomenului etc. ale musculaturii.. A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului. care se pot corecta destul de uşor şi total – ex. tulburările de mers. alături de deficienŃele senzoriale. trunchiului/toracelui. în categoria deficienŃelor somatice sau biologice după mai multe criterii: prognosticul (evoluŃia) deficienŃei fizice (deficienŃe neevolutive – statice. în timpul travaliului sau în perioada copilăriei. de ritm. localizarea şi efectele deficienŃei (deficienŃe morfologice şi deficienŃe funcŃionale). mai uşor sau mai greu). malformaŃiile aparatului locomotor).: cifoze. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. lordoze. În ce priveşte recuperarea deficienŃelor fizice. de atitudine. deficienŃe ale gâtului. supravegherea regimului nutriŃional etc. segmentare sau locale). oaselor sau articulaŃiilor. ale feŃei. deformaŃii ale abdomenului. asanarea solului.: deficienŃa cifotică. trebuie avut în vedere faptul că înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere. ale aparatului respirator). gâtul înclinat lateral sau înainte etc. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. putând fi corectate.

ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. CONCEPTE – CHEIE • DeficienŃă fizică = abatere de la normalitatea corporală (formă şi funcŃii). modifică aspectul exterior. Acest impact este diferit. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. care afectează creşterea şi dezvoltarea normală a organismului. de vârsta persoanei respective. 151 . reduce puterea de adaptare la efortul fizic. acupunctură etc. Importante sunt şi reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului.(incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu defiienŃă). Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). reflexoterapie. dar mai ales corectiv. Aşadar. implicit şi educaŃia familiei lui. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. fizioterapie. • Schema corporală = reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. considerând că ea nu este un dat iniŃial. prin kinetoterapie. diminuând capacitatea de muncă a individului. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. pentru ca ulterior importantă să fie educaŃia copilului deficient fizic. Recuperarea fizică – exerciŃiul fizic – folosită în scop profilactic. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. nici o entitate biologică sau fizică. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. • Psihomotricitatea = funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp.

Masturbarea se poate prelungi excesiv în tinereŃe. apropindu-se de obsesie. Care sunt factorii-cauză ai deficienŃelor fizice şi cum putem preveni apariŃia lor? 2. Deşi facultăŃile intelectuale ale copilului 152 . înŃepenit. neinhibată sau poate fi limitată sau complet absentă. Stările convulsive de tip „petit mal” sau crizele de tip epileptiform nu sunt ceva neobişnuit la acest copil. fie el lateral. ia proporŃii care depăşesc normalul. clară. În mod obişnuit. violent.• Lateralitatea = cunoaşterea de către individ a celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă). obiceiuri bizare. exprimând inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. aşa cum pot apărea şi probleme de alimentaŃie. izolat. dar se observă o lipsă de coordonare a celor care necesită precizie. se situează la polul opus copilului paralitic. frontal. îmbrăcând variate forme. Adesea este prezent un alt simptom ciudat: accelerarea ritmului respirator. Ce obiective trebuie să urmărim în terapia de tip psihologic a deficienŃelor fizice? EXTENSII TEORETICE Sindromul hiperkinetic (hiperactiv) Simptomele acestui sindrom (exasperante şi sâcâitoare) sunt produsul unui proces inflamator la nivelul creierului copilului (encefalită). el putând fi uşor de distras de la o activitate sau preocupare. 3. zbucium fără rost. Somnul poate fi şi el tulburat. Vorbirea hiperkineticului poate fi normală. în picioare sau aşezat. O altă caracteristică prezentă este legănatul. capricii alimentare. cu aplecare până la pământ sau stând în genunchi şi pe coate şi izbindu-şi fruntea de saltea sau de podea. Copilul hiperkinetic. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui pacient cu hemiplegie. printr-o lipsă de concentrare a atenŃiei. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. de asemenea. apatic. iar stimularea senzorială. Hiperkineticul se distinge. mişcările ample ale corpului sunt bine dezvoltate. agitat.

Un exerciŃiu util şi eficient în lucrul cu copilul hiperkinetic este cel al perceperii formelor „în oglindă” (ex: copilul trebuie să meargă pe un traseu – linie – un număr de paşi într-o direcŃie şi apoi trebuie să refacă forma traseului – ca în oglindă – în direcŃia opusă) sau al vorbirii „în oglindă” (cuvinte/propoziŃii pronunŃate în ordine firească. Sibiu.. bazate pe stimulare intensă. TAFLAN A. 1996. Didactică şi Pedagogică. EsenŃiale sunt dragostea şi grija părintească. 8. VRĂŞMAŞ T. Polirom.. 153 1. FundaŃiei România de Mâine. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. cu scopul ajutării altor persoane (fiind motivat de asemenea acŃiuni). metodele educative moderne. 1976. Bucureşti. 2000. Ed.. 10. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Ed. ALBU C. 1988. care să-i ofere stabilitate. şcoli normale.). . (coord. Probleme de defectologie..8.. Meridiane. 7. 1992. Este necesar să întărim la acest copil detaşarea şi prudenŃa. MUŞU I. ROBĂNESCU N. Cum lucrăm cu un copil cu asemenea trăsături? La baza educaŃiei lui trebuie să stea ideea că acesta are nevoie de spaŃiu şi de posibilităŃi reale pentru a-şi descărca energia şi forŃa fizică. VERZA E.. BIBLIOGRAFIE ALBU A. Ed. 4. care trebuie menŃinute chiar şi atunci când situaŃia impune îndepărtarea temporară a copilului.. 1987. A.. 1998.hiperkinetic nu sunt grav afectate. VERZA E. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. UniversităŃii Bucureşti. se dovedesc dezastruoase pentru hiperkinetic). Ed. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. Ed. 5. VERZA E. 6. de situaŃii bine definite. apoi inversate).. iubindu-i. Humanitas. 1997. Bucureşti. 1990. mai ales noi (aşadar. Terapie educaŃională integrată. ProHumanitate. Ed. vol. Readaptarea copilului handicapat fizic. DAUNT P. manual pentru clasa a XIII-a. Ed. FOZZA C. Bucureşti. WEIHS TH. să nu-l expunem la foarte mulŃi stimuli. Ed. Să-i ajutăm. Ed.. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice. Ed.. UniversităŃii Bucureşti. 9. MUŞU I. constantă... UniversităŃii Bucureşti. Medicală. Bucureşti. Psihopedagogie specială. VERZA E.. El are nevoie de un mediu armonios. 3. se poate remarca totuşi un anumit grad de deteriorare cognitivă. 2. 2002.

cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. având semnificaŃie adaptativă şi întotdeauna subordonându-se unui sens (scop).5. dimpotrivă. de regulă. Definirea tulburărilor de comportament Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. Comportamentul copilului/adolescentului este puternic influenŃat de-a lungul ontogenezei lui de dezvoltarea psihogenetică a individului şi de mediul social în care acesta trăieşte şi munceşte. pot apărea comportamente adaptative. cu grupurile de prieteni.. Străchinaru. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. obiectiv-observabile. 154 . ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. sau.1. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. ci şi de la normele morale. TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT 5. aşadar. Mai putem defini comportamentul ca fiind conduita unui subiect luat în considerare într-un mediu şi timp date. sau de cunoştinŃe etc. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. se pot contura comportamente dezadaptative. cu familia. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). 1994). Aceste devieri de conduită sunt. Pe fondul interacŃiunii copilului cu şcoala. aflate în conflict cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care cultivă un tip de „comportament normal”. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu.sau post-natale. Comportamentul este. aşadar.

Lafon despre „inadaptare juvenilă” etc. iritabilitate. sistemului. pe de o parte. În Ńara noastră. modificări la nivelul relaŃiilor afective (frecvent fiind prezente atitudini de ostilitate. Răşcanu. pendulând adeseori între agresivitate. Wallon despre „copilul turbulent”.2. Astfel. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale (referindu-ne de fapt la lipsa valorilor morale sau la influenŃa negativă a celor imorale). Beaujean despre „copilul revoltat”. Răşcanu. a unor sentimente acute de injustiŃie (responsabilitatea pentru comportamentele sale fiind atribuită altor persoane. în afara termenului de „tulburare de comportament” (adoptat de Comisia de Nomenclatură a Congresului Mondial de Psihiatrie Infantilă din 1950). (R. perturbarea sentimentelor de culpabilitate (care fie nu există. de la o epocă la alta. de neîncredere sau agresivitate). La aceste particularităŃi specifice persoanei cu tulburări de comportament putem adăuga şi existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate specifice. societăŃii – „mi se face o cruntă nedreptate”). existenŃa unor puternice sentimente de devalorizare (cel în cauză autopercepându-se ca fiind o „non-valoare” – apreciere întărită frecvent atitudinal şi verbal şi de cei din jur şi continuând să repete comportamente negative tocmai pentru că nu-l crede nimeni bun de ceva sau capabil să se schimbe). În literatura de specialitate. fie iau forma unei sfidări. tendinŃe necontrolate şi necenzurate. există numeroase alte denumiri folosite pentru a desemna aceeaşi realitate. 1994). caracterizându-se printr-o slabă consistenŃă şi echilibru 155 .Criteriile de diferenŃiere ale unui comportament normal faŃă de un comportament deviant diferă foarte mult de la o cultură la alta. în 1980 a introdus termenul de „sindrom comportamental” sau „comportamentism”. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament Persoana cu tulburare de comportament se deosebeşte de cea normală prin faptul că acest tip de conduită este oscilantă. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie (din cauza egocentrismului ridicat orice renunŃare la ceva care-i produce plăcere este percepută ca agresiune asupra propriei persoane). culpabilitatea fiind puternic interiorizată). R. 5. Yonbrel vorbeşte despre „copilul rău”. acesta. lipsa stăpânirii de sine şi neevidenŃierea autocontrolului.

pe fondul tulburărilor de comportament sunt denigrate. centrate fie pe găsirea unor scuze sau a unor mijloace/căi de a scăpa de o acuzaŃie sau dintr-o situaŃie neplăcută.. cu influenŃă pozitivă puternică în grup. respectului etc. pot apărea şi tulburări de cunoaştere. minciună etc. fără nici o legătură cu experienŃa trecută. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. care indică fals puterea sau forŃa Eu-lui. de altfel. fie pe găsirea unui aliat puternic (care să-l sprijine în acŃiunile sale). mecanismele de apărare ale celor cu tulburări comportamentale sunt orientate spre găsirea de rezistenŃe la schimbare (mai ales în faŃa tentativelor de reeducare. a persoanei) şi pe de altă parte. negative la o persoană valoroasă. 156 . ridiculizându-le. „libertatea” fiind considerată în acest context sinonimă cu „hiperautonomia” (fiind de fapt o accentuată tendinŃă spre anarhie).. Semnalăm între caracteristicile ei o serie de itemi cu tendinŃa de condensare în subsisteme operaŃionale la nivel psihosocial: – operare preponderent cu pseudovalori. înŃelegerii. faptele actuale fiind percepute de sine-stătător. a oricărei exigenŃe sociale. înseamnă lipsa oricărei restricŃii. fie pe identificarea – reală sau imaginară – a unui vinovat („Ńap ispăşitor”) al actelor sale. acestea fiind frecvent de tip defensiv. În plus.intern (mascate frecvent prin manifestări perturbatoare gen mânie. în interpretarea persoanei cu asemenea comportament. inexistenŃa oricărei reguli. negativism. Tulburările de comportament produc adeseori şi deformarea conceptului de libertate. astfel că realitatea în care se înscrie persoana cu aceste tulburări este una eminamente actuală. persoana în cauză trăind exclusiv în prezent. printr-o alterare a relaŃionării cu persoanele iubite (acestea devenind doar obiect de satisfacere egoistă a nevoilor personale şi nu parteneri de comunicare sau de contopire spirituală). tulburările de comportament aduc cu ele şi perturbările de apărare. Pe acest fond. le consideră „slabe”). – precaritate şi inadecvenŃă valorică. luându-le în bătaie de joc sau atacând persoanele din jur care le manifestă în comportament (pe care. Sentimentele umanitare. persoana respectivă manifestând o opoziŃie făŃişă faŃă de sentimente de tipul milei. care. De asemenea. interpretate frecvent ca atac direct la securitatea interioară) şi spre descoperirea sau inventarea de puncte slabe.

– inconsistenŃa calitativă a conştiinŃei de sine. – imaturitatea socială exprimată în mod precar la nivel vocaŃional şi axiologic. care pot fi cotate între tendinŃa tânărului spre şocant. induce o devitalizare a câmpului de aspiraŃii. Toate acestea sunt cauzate de imposibilitatea realizării unor mesaje de feed-back autentice. elemente paroxistice la nivelul global al personalităŃii. de realizare: fuga către venit uşor (mai ales după 1990 la noi în Ńară şi în condiŃiile trecerii spre economia de piaŃă). impulsivitate. printr-un tip de neconvergenŃă faŃă de frânele voliŃionale. cât şi al patologicului fiinŃează un sistem de aspiraŃii în care sunt posibile disfuncŃionalităŃi rezultate din discrepanŃa între aspiraŃii şi performanŃe. Astfel. Marele deficit de la nivel axiologic imprimă. Această structură de personalitate a adolescenŃilor cu tulburări comportamentale se evidenŃiază printr-o slăbiciune şi o fragilitate psihoemoŃională. fapt care paralizează orizontul ascensiunii umane. al memoriei. facultăŃi. Acest mare şi grav deficit de maturizare socială generează la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. sau de desele „ricoşări” de pe orbitele funcŃionale normale. Această neconvergenŃă se traduce prin performanŃe foarte inegale la nivelul atenŃiei. faŃă de normalitate. în societate). dar şi prin hiperemotivitate. – realizarea falsă a imaginii de sine. se sesizează elemente de bruiaj comportamental. tentaŃia agonisirii banilor fără scrupule şi numai cu un calcul egoist etc. consecinŃă a disfuncŃiei prin defect psihosocial. Dispersia intereselor şi a aspiraŃiilor. de fapt. instabilitate. de încercări nereuşite la şcoli. Este ştiut şi acceptat faptul că atât în planul normalului. structurându-şi reacŃii dintre cele mai variate (faŃă de situaŃiile pe care le traversează în grup. în căsnicii etc. o necristalizare şi o disfuncŃionalitate a elementelor structurale în planul personalităŃii. o înclinare a tinerilor şi a adolescenŃilor către trasee facile de ascensiune. prezentând o imaturizare psiho-afectivă. Cel mai adesea se pot întâlni reacŃii 157 .– imaturitatea structurilor psiho-afective şi sociale ale personalităŃii. La adolescenŃii şi tinerii cu tulburări comportamentale. printr-o dinamică specială a intereselor. Pe celălalt palier al ecuaŃiei formării psihice se găseşte mediul social faŃă de care adolescenŃii devianŃi îşi comandă conduita. spectaculos în sine şi elemente de falsă reuşită. persistă.

distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. Răşcanu) care au arătat că pe sexe. cu delicvenŃa şi cel mai adesea se identifică cu dezadaptarea. care le generează. 5. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. Se ştie că la normalitate dezvoltarea psihogenetică este asimilată cu armonia. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. poate şi pentru că. o neconvergenŃă şi o inadaptare în plan socio-moral. distrugând unele valenŃe operaŃionale (la nivelul gândirii) şi determinând proiectări la nivelul întregii personalităŃi induce „derapări” ce pot coincide cu comportamentalismul. în timp ce. în tulburările de comportament. Aspectele medico-profesionale ilustrate de diferitele cercetări reliefează caracterul nestructurat al personalităŃii comportamentalilor. Ca răspândire teritorială. Străchinaru sau R. EsenŃa tulburărilor de comportament în perioada 17-25 ani constă chiar în fenomenul dispersiei psihice. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. memorie). 158 . diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). la sate. cu echilibrul. spre deosebire de mediul urban. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I.3. în devianŃă găsim o dizarmonie a conduitelor. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. continuă.nonadaptabile şi un fel de impromptitudine la stimulii din mediu („impromptitudine situaŃională”). în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). slaba lor inserare socială. vârste şi mediu social. Dispersia psihică structurală la nivelul proceselor psihice bazale (atenŃie. accentuând necesitatea efectuării expertizelor medico-legale psihiatrice până la 24-25 ani. concomitent cu inadaptarea şi dezadaptarea. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. FaŃă de acestea. Totuşi. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. pe vârste. o dispersie a structurilor psihofizice.

De obicei. astfel că ei sunt remarcaŃi. relaŃii care tind să devină tot mai tensionante şi conflictuale. de demisie (absenteism şcolar cauzat de eşec. exprimate la început prin aberaŃii minore care se pot amplifica până la manifestări antisociale. se poate ordona în funcŃie de perioadele caracteristice ale evoluŃiei vieŃii psihice – în funcŃie de vârstă: − în prima copilărie şi în preşcolaritate. se îmbogăŃesc şi din cauza facilităŃii cu care aceşti copii îşi însuşesc exemplele „rele” (de fapt. furt. aceştia putând prezenta reacŃii de opoziŃie (faŃă de atitudinea severă parentală). În timp. apoi de a frecventa cinematografele pentru a viziona filme cu conŃinut violent. sensibili la laudă. după principiul celui mai mic efort). incidenŃa şi gravitatea tulburărilor de comportament cresc datorită modificărilor în reactivitatea nervoasă şi a relaŃiilor noi cu mediul. instabilitate psihomotorie. hiperkinezie. manifestările comportamentale negative se accentuează. Aceşti şcolari devin adevărate probleme atât pentru părinŃii lor. parazitism şcolar cauzat de ratări succesive. Ca urmare. viitorul psihopat adult manifestă trăsături de comportament îngrijorătoare. parazitism social). dificultăŃi de adaptare. se accentuează în paralel cu dificultăŃile de încadrare în disciplina colectivului clasei. apărând dificultăŃi de învăŃare. impulsivitate. fiind capricioşi. care au tendinŃa de a-i trata intempensiv prin măsuri drastice. 159 . insultarea cadrelor didactice sau a adulŃilor. devenite trăsături psihopatice. alcoolism. − la vârsta şcolară. Manifestările reactive pot apărea şi la tinerii cu un comportament anterior normal. acestea sunt privite ca dificultăŃi infantile. de obicei. excese sexuale sau reacŃii de imitaŃie: fumat. consum de drog). tulburările. sugestibili. copilul cu tulburări de comportament încearcă să compenseze acest handicap prin diferite acte pe care el le consideră de bravură: turbulenŃă la ore.ApariŃia tulburărilor cu caracter dizarmonic. Aceşti copii se caracterizează premorbid prin reacŃii coleroase însoŃite de agresivitate. modalităŃi de conduită mai apropiate de cea personală. survenite din cauza preferinŃei copilului de a se juca în loc de a învăŃa. egoişti şi dornici de a se impune cu orice preŃ. de compensare (în fond supracompensare) faŃă de lipsa unor satisfacŃii în viaŃa de familie sau în cea şcolară (vagabondaj. − la pubertate. cât şi pentru educatori. manifestări deviante. ajungând la un decalaj informaŃional negativ serios în raport cu colegii.

vagabondajul. Mai semnificative sunt: a) vâscozitatea afectivă. indiferent de originea şi natura lezională a suferinŃei devenită cronică. a. Cauze genetice 4. 160 . reacŃii neurovegetative secundare activării instinctelor primare. tentaŃia distrugerii etc. Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei în mai multe categorii mari: 1. uşor de influenŃat de către alŃii (mai ales în sens negativ). mai ales temporale). Bolile organice răspunzătoare de instalarea tulburărilor de comportament sunt: epilepsia. ParticularităŃi ale mediului înconjurător (ambiant) 5. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile. dar mai ales acte de natură antisocială.4.5. Etiologia tulburărilor de comportament Unele tulburări de comportament trec neobservate (neafectând nici persoana respectivă. piromania. Boli psihice ale minorilor 3. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. minciuna. Interesant este faptul că subiecŃii cu devianŃă comportamentală. ParticularităŃi de personalitate 1. în timp. urmare a unor leziuni centrale. de variate şi de complexe. dacă rămân. manifestări coleroase. trăsături particulare personalităŃii bolnavului. globală – imprimă. ca şi consumul de alcool în exces. se permanentizează şi se transformă în tulburări de personalitate la vârsta adultă. Multe dintre tulburări de comportament se instalează la vârstă mică. nici relaŃiile ei cu cei din jur). se instalează o serie de înclinaŃii patologice: atitudini manifest ostile faŃă de anturaj (peste care se suprapun tendinŃele sadice). în timp ce altele. recrutaŃi dintre cei cu epilepsie (având crize comiŃiale. Boli organice 2. în copilărie. înclinaŃia către furt. b) adezivitate şi c) bradipsihie – pe fondul lor putând să apară manifestări agresive explozive. manifestări disforice. precum şi postcritice. În perioadele intercritice. afişează modificări comportamentale care devin trăsături de personalitate. întrucât atunci structura personalităŃii este fragilă. Epilepsia – ca suferinŃă centrală. ca şi descărcări psihomotorii.

Oligofreniile sunt înŃelese de cei mai mulŃi specialişti ai domeniului ca stări de nedezvoltare psihică sau de dezvoltare psihică incompletă. Modificările psihice apar de regulă după câŃiva ani de la traumatism şi sunt influenŃate mai puŃin de sediul leziunii cât de întinderea ei. epileptoizi ca structură. vertij. sensibilitate accentuată la zgomote. Aceste note specifice ale conduitei delincventului nedezvoltat psihic (mintal) explică existenŃa aproape obligatorie a unui debil mintal în cadrul bandei de delincvenŃi. • sindromul subiectiv traumatic – cu tulburări psihice de ordin intim. tendinŃă de violenŃă. în care coeficientul intelectual este cuprins între IQ = 0 – 69. • nevrozele. expansiv. de cauzalitate multiplă. Debilul mintal dizarmonic este instabil. în instalarea cărora traumatismului cranio-cerebral are un rol favorizant. unii înglobând aici şi liminarii cu IQ = 70 – 89 (ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12 – 14 ani).După unii autori. iritabilitate. de trăire personală. în agitaŃie permanentă (psihică şi motorie). revendicare în replică la cauze neînsemnate devine o trăsătură constantă şi reprezintă aproape 40-100 % dintre motivele pe care le constată specialistul la internarea în spitalele de profil a unor adolescenŃi. ca şi absenŃa unui discernământ al faptelor – caracteristică a determinismului devianŃei. subiectivă. Minorul oligrofen. agresivitate. b. care poate săvârşi acte de tip devianŃă comportamentală ce vizează legea penală. cu note de agresivitate şi crize de mânie. turbulent. turbulenŃi. mai ales imbecilul (oligofrenie gr. II). Sechelele psihice pot fi de tipul: cefalee. de furie. acesta fiind caracterizat printr-o sugestibilitate crescută. este faptul că descărcarea prin acte de mare agresivitate şi cruzime nu aduce după sine regretul sau sentimentul de vinovăŃie din partea acestuia. cu gesturi dezordonate. diminuarea atenŃiei şi a memoriei. Caracteristic epilepticului. poate comite infracŃiuni al căror caracter particular reiese din absurditatea actului. insomnii. predispoziŃia la crize de mânie. vorbind 161 . Se pot decela: • sindroame psihotice – cu localizare frontală. psihozele şi demenŃele cu toate implicaŃiile lor comportamentale.

2. când ele se caracterizează prin manifestări intense de violenŃă (îi lovesc nemotivat pe cei din jur).mult şi manifestându-se ca o persoană mulŃumită de sine. mai ales cel care se apropie de schizofrenie. după comiterea actului respectiv. prostituŃie. reacŃii de demisie etc. Cei depresivi (din cadrul psihozei maniaco-depresive) pot săvârşi acte antisociale. psihoticul nu manifestă nici o remuşcare. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei. DevianŃa. Acestea sunt însoŃite de o atitudine de indiferenŃă şi afectivitate tacită. putând ajunge la furturi. perversiuni sexuale şi omucideri. Deşi mai rar întâlnită şi diagnosticată ca atare. absurd sau pot fi explicate prin idei delirante. S-a constatat că. devenind ostili. Unii indivizi cu IQ liminar sunt relativ conştienŃi de infirmitatea lor – probată prin insuccesul şcolar – grupul intrând în relaŃii de opoziŃie cu anturajul. în majoritatea cazurilor îndreptate împotriva 162 . automutilări (se lovesc. rănire pe fondul unui comportament impulsiv-agresiv. Bolile psihice ale minorilor care determină tulburările de comportament sunt: schizofrenia. păstrând permanent amplitudinea şi amprenta patologicului. Gama tulburărilor comportamentale se extinde de la fapte/acte minore ca iritabilitate. alternând cu euforia. ori de altă natură discordantă: autism. au manifestări de furie pentru motive neînsemnate. incendiatori. infracŃiunile comise de schizofreni atrag atenŃia prin ferocitatea lor. în limitele agitaŃiei hipomaniacale pentru adaptarea la viaŃa cotidiană etc. Minorul cu conduite psihotice. hiperactivitate sexuală – încercând avansuri hetero sau homosexuale. privind ca un străin rezultatele propriilor sale fapte. poate veni în conflict cu legea penală. logoreea şi polipragmazia. DeviaŃii comportamentale deosebit de grave apar la oligofrenii cu defect sever (IQ apropiat de limita 20-25). mai ales la vârste tinere (pubertate şi adolescenŃă). au caracter ilogic. stări de depersonalizare etc. rămâne pasiv şi indiferent. dar motivaŃional se apreciază că actele lor aberante rămân fără mobil. ideaŃie delirantă.. se dau cu capul de pereŃi. În cadrul examinării medicale de specialitate se detectează elemente ale unui comportament de tip hebefreno-catatonic. psihoza maniacodepresivă a adolescentului se înscrie între cauzele generatoare de comportamente deviante aberante. aceşti psihotici pot comite delicte de lovire. Când sunt în plin puseu maniacal. sociabilă. se zgârie până le curge sânge). cele mai multe infracŃiuni putând fi comise în perioada iniŃială denumită „perioada medico-legală”. agresivi.

Există studii care au depistat o legătură între factorii genetici şi comportamentul deviant. la nevrotic. creându-se în acest fel o situaŃie specifică de conflict exogen. comportamentul aberant se conturează pe conflicte interioare deja existente. prietenii. Cele mai frecvente cauze Ńinând de mediul ambiant care favorizează apariŃia comportamentului deviant la minori pot îmbrăca următoarele aspecte: • NeînŃelegerile intrafamiliale şi disocierea căminului. sub forma automutilării. cărŃi etc. tentativelor de suicid. Acestea se regăsesc cu o frecvenŃă maximă: 80% dintre minorii cu probleme comportamentale provin din familii destrămate. mijloacele de transport. În cazul unor nevroze tinerii şi adolescenŃii pot avea izbucniri de tip episodic – toate cauzate de necesităŃi de rezolvare a tensiunilor interioare. Ńinem să atragem atenŃia asupra posibilităŃilor crescute de mascare în fazele premonitorii. manifestările menŃionate se află în faza larvară. etichetat drept debilitate mintală. 3. de cruzime faŃă de animale sau faŃă de persoane slabe (fizic mai ales) din anturajul lor imediat.). Întrucât din cadrul acestor conduite şi comportamente aberantdelictuale se recrutează cele mai controversate cazuri de diagnosticare şi intervenŃie psiho-medico-socială. cât şi cel extrafamilial: strada. şcoala. mai rar apărând crime de factură altruistă. cu un profund caracter absurd. 4. studii care susŃin că din părinŃi cu tulburări de comportament (de personalitate) se nasc copii cu comportamente de tip deviant (deci. luând drept punct de plecare anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). Aceste situaŃii pot 163 . situaŃie în care pot să fie semnalate manifestări distructive. La aceste cauze ale tulburărilor de comportament se adaugă şi retardul psihic congenital. Concret. având un mare potenŃial reactogen. moştenit al tulburărilor de comportament. ele fiind vizibile numai în situaŃii critice. Cele mai multe cauze ale tulburărilor de comportament sunt însă cele care Ńin de mediul înconjurător (care include atât cadrul intrafamilial. dar fatal. De regulă. S-a constatat că puberii şi adolescenŃii din medii familiale armonioase pot să devină deosebit de reactivi la apariŃia unui eveniment complet indezirabil. radio.propriei persoane. Reactivitatea este şi ea o cauză posibilă a tulburărilor comportamentale. mijloacele mass-media – TV. se susŃine caracterul transmisibil. ziare.

declanşa la copil tulburări emoŃionale şi tendinŃe patologice care se vor traduce prin devieri comportamentale. mai ales dacă în jurul său există exemple negative. Această frustrare poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de singurătate.). şi o frustrare emoŃională. pe lângă anxietatea şi insecuritatea insuflate copilului. prezintă multiple implicaŃii comportamentale cu caracter deviant şi este legată de carenŃările şi neglijenŃele educative prezente în acest mediu. pe lângă o privaŃiune economică. în lipsa supravegherii parentale directe. incapacitate de acomodare. copilul fără mamă construindu-şi la început o „reacŃie de protest”. ceea ce poate antrena tulburări comportamentale. alcoolic şi care provoacă certuri (mai adesea acesta fiind tatăl) duc la o serie de situaŃii fără echivoc din partea acestora care. despotismul. iritabilitate etc. îi pot crea acestuia unele resentimente sau pot constitui pentru el un model negativ de imitat. conduce. îl vor situa pe acesta în permanenŃă în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate. care nu poate satisface trebuinŃa de afecŃiune a copilului. Disputele premergătoare. • DivorŃul devine pentru copil un fapt iremediabil. tensiunile excesive dintre părinŃi sau un părinte brutal. la frustrarea de autoritate. reflectând tendinŃa familiilor de dezangajare faŃă de sarcinile afective şi educaŃionale. • Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea familiei. • Factorii ecologici generatori ai unei subculturi pot crea indirect condiŃii pentru dezvoltări dizarmonice ale personalităŃii copilului. 164 . • Pseudodebilitatea mentală a părinŃilor. şcoală etc. pisălogeala etc. • AbsenŃa unuia dintre părinŃi poate influenŃa negativ dezvoltarea personalităŃii copilului prin absenŃa figurii de identificare necesare în conturarea personalităŃii viitoare. apoi trece printr-o etapă „disforică” şi ajunge la final la stadiul de negare a necesităŃii de a avea mamă. • ÎncredinŃarea copilului unor „organizaŃii anonime” (grădiniŃă. • DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitatea.) determină. reacŃii de indisciplină. caracteristică mediului subcultural. la copil şi ulterior la tânăr. Rolul mamei este primordial. copilul se simte prea rapid independent şi autonom. • RelaŃiile dificile cu mama.

165 . se pot constitui într-un focar generator de delincvenŃă juvenilă şi ridică probleme chiar şi unor adolescenŃi cu dezvoltare normală. 5. incompetenŃa educativă. care dacă este promovat de şeful/liderul găştii/bandei. lipsa de pricepere. de regulă mult mai uşor la un copil/adolescent cu o strucutră de personalitate dezechilibrată. spectaculoase în sine.• Prelungirea şcolarizării obligatorii face. La aceste persoane. pentru copiii cu intelect de limită. • Transformările demografice. înlăturând reflecŃia şi meditaŃia. făcându-i vulnerabili în faŃa numeroaselor tentaŃii din noul univers care le este străin. care au o influenŃă din ce în ce mai mare şi care. la care. • InfluenŃa normei de grup (un comportament de tip negativ. dezinteresul afectiv al adulŃilor întreŃin dezvoltări aberante. imatură. Putem afirma cu tărie că aceste tulburări de comportament se instalează şi se dezvoltă pe un anumit fond psihic. de regulă. • Solicitările mass-media. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată (în sensul subestimării de sine) cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune/realizare rapidă (cu minim de efort) şi spre atitudini şi comportamente şocante. fragilă de personalitate. • Precocitatea pubertăŃii şi sexualităŃii. va fi imitat – prin contagiune şi supunere la norma de grup – de către ceilalŃi membri ai grupului respectiv). care se manifestă în condiŃiile actualei etape de explozie tehnică şi economică. paradoxal. perturbându-i mai ales pe tineri. impun stresuri inevitabile. să apară o sursă de inadaptare şi de eşec. favorizează reacŃii impulsive sau de satisfacere imediată a trebuinŃelor. legate de transferul dinamic al populaŃiei în cadrul urbanizării. • CalamităŃile (de genul războaielor) sporesc frecvenŃa şi intensitatea manifestării acestor tulburări de conduită. ieşite din comun. condiŃionarea negativă a climatului microsocial se aşează pe o structură labilă. fapt ce îl antrenează pe copil pe calea delincvenŃei. uşor sugestionabil şi influenŃabil. prin schimbarea bruscă a modului şi a ritmului de viaŃă.

o arie de simptomologie şi de evoluŃie foarte extinsă. tulburările de comportament ocupă. de exemplu.). dorinŃa de compasiune.5. cât şi de factorii de mediu. poate fi cauzată de fantezie. anticipând agresivitatea şi care nu sunt obligatoriu condiŃionate social). Între aceste extreme. Într-o succintă prezentare. insulta. manifestată psihomotor.5. alcoolismul. se interpun un număr impresionant de simptome: iritabilitate. tentativele de suicid. raŃionamentele superficiale ale adolescenŃilor sau de afecŃiuni psihice. • Instabilitatea nu este funciar o tulburare de comportament. Simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde o gamă foarte întinsă de manifestări. cerşetoria. omuciderea. fuga. de lăudăroşenie. stadiul de dezvoltare. care nu au tendinŃa cronicizării şi stabilizării. considerate a fi acte de predelincvenŃă (ex: minciuna. omuciderea.C. de intenŃia de a înşela. cât şi ca intensitate: ea pleacă de la o simplă minciună care poate avea un efect anodin. în special din cauza lipsei unui climat afectiv adecvat şi mai ales pe fondul lipsei de discernământ (acte comportamentale specifice epilepticilor. trecând prin acte paradelincvente condiŃionate socio-afectiv. irascibilitate. Tipologizarea tulburărilor de comportament De la simplele „derapaje” comportamentale. care reclamă intervenŃia legii. eşecul şi abandonul şcolar. tulburările sexuale. antisociale (specifice. putând să ajungă la acte de mare gravitate. actele impulsive. furtul. vagabondajul. Simptomatologia devianŃelor comportamentale Adolescentul cu tulburări de comportament se manifestă prin simptome caracterizate printr-un mare polimorfism. impulsivitate. ci mai mult o modalitate reacŃională a S. sau tendinŃa de alterare a adevărului. debililor mintal şi schizofrenicilor) şi ajungându-se la acte de delincvenŃă propriu-zisă. de sex. piromania. violul etc. tabloul acestor tulburări comportamentale ar cuprinde: • Minciuna. stabilite relativ. dar întâlnite şi la persoanele normale – ex: omuciderea.N.. diferitele acte de cruzime. care nu poate fi exhaustivă. fiind 166 . fără periculozitate socială. instabilitate. Manifestările clinice depind atât de vârstă. dorinŃa de a se salva dintr-o situaŃie neplăcută ca o reacŃie de apărare. prostituŃia. de simpatie sau antipatie. aşadar. atât ca număr.

40% de la 16-18 ani. mai puŃin elaborat în privinŃa diversităŃii acŃionale. Furtul nu este o manifestare izolată. iar uneori chiar cu omuciderea şi piromania. de a reacŃiona în mod conştient. cu auto şi heteroagresiune. 35% de la 13-16 ani. sub 13 ani. asociat fiind frecvent cu fuga. Opusul furtului conştient – care are o motivaŃie psihologică lucidă (furie. care apar frecvent şi asociat cu grade lejere de debilitate mintală. de opoziŃie etc. vindicaŃie. ca expresie a unei stări de încordare emotivă sau a unor simptome psihotice. reprezentând o trecere directă la actul de satisfacere a apetitului agresiv. de la obiecte de valoare mică până la sume importante de bani. variind astfel: 20% hoŃi minori. • Impulsivitatea este reacŃie specifică de scurtcircuitare. Aceste ultime trei caracteristici îmbracă un caracter paroxismal. În general. de a fixa atenŃia. este definit ca fiind atentat la proprietatea particulară sau publică.„incapacitatea de a păstra o atitudine. cel mai frecvent delict întâlnit la minori.) – este furtul patologic (cleptomania). care ar putea determina o confuzie cu epilepsia temporală. ca rezultat al unei stări conflictuale cu şcoala. a posibilităŃii sistării cu prilejul înlăturării frustraŃiei (satisfacerii dorinŃei critice). frecvenŃa lui. • Fuga şi vagabondajul reprezintă erupŃia violentă din mediul familial. În funcŃie de cauze. dar se deosebesc de aceasta prin existenŃa electivităŃii şi a motivaŃiei. furtuni motorii. de a prevedea o acŃiune”. nestăpânire şi aproape întotdeauna prezentă în comportamentul uman. iar vagabondajul este un fenomen complex având o desfăşurare în timp. Acesta se caracterizează prin existenŃa unor tulburări de conştiinŃă sau prin motivaŃii delirante. DistincŃia dintre ele este dată de durată: fuga are un caracter de criză. Se caracterizează prin caracterul său brusc. cu 167 . nervozitate. necenzurat. din necesitate. fuga are diverse forme: forma de pulsiune emotivă. iar băieŃii în grup. la sugestia unor prieteni etc. cu manifestări de tip schizofren sau cu manifestări epileptice. culminând cu mişcări spectaculoase. Furtul începe de obicei în familie şi se extinde apoi în mediul extrafamilial. • Furtul. este o reacŃie de descărcare critică (mânie. violenŃe). cu prostituŃia la fete. în funcŃie de vârstă. cu un maximum de incidenŃă la pubertate. exhibiŃionism. ci face parte din cadrul delincvenŃei juvenile. • Irascibilitatea prezintă un mecanism psihopatologic similar. fiind frecvent denumită şi furie. fetele fură singure.

Fuga poate fi şi o expresie a unei dorinŃe de aventură. Fuga ridică probleme psihiatrice medico-legale şi de asistenŃă socială. cât şi prin sfaturi demobilizatoare. epilepsie. printr-o sugestibilitate infantilă. Şcoala cu cerinŃele ei constituie un efort de adaptare. 168 . El se poate datora unor cauze ca: frecvenŃa neregulată. adolescentul alegând „nomadismul” pentru a-şi realiza libertatea. cu elemente logice. condiŃiile de mediu nefavorabile. până la marile fugi. Chazal considera că 20% dintre cauzele fugii sunt pur sociale. de 2-3 luni. o situaŃie familială deosebită generată de disocierea căminului. PărinŃii neglijenŃi induc. de lipsuri materiale. în debutul unei psihoze se observă o scădere bruscă a eficienŃei şcolare. Vagabondajul este o reacŃie organizată. deficitul şcolar este recunoscut de toŃi autorii. atât prin ignoranŃă. subdezvoltarea intelectuală se remarcă în clasele III-V. La retardaŃii mintal. moral. iar 80% psihiatrice.familia. lipsa de îndrumare a copiilor către şcoală prin lipsa de instruire a propriei familii. uneori fiind cotaŃi ca periculoşi educaŃional. în special pentru a întâlni şi a trăi o experienŃă imaginară indusă din lecturi sau din influenŃe relaŃionale. iar la aceşti copii eşecul este evident. în care subiectul se asociază cu alŃi psihopaŃi şi trăieşte o viaŃă la baza căreia stau cele mai diverse manifestări antisociale. în afara unui act delictual bine gândit. Eşecul şcolar induce o stare de tensiune şi constituie un traumatism violent manifestat tocmai în etapa pubertăŃii. hebefreniile „de orgoliu” la pubertate. ea poate reprezenta un simptom al unei boli sau al unei nedezvoltări psihice (oligofrenie. de tendinŃe revendicative. Durata lui variază de la fuga de o jumătate de zi. prin imitaŃie preluând acest tip de socializare. când programa de învăŃământ solicită progresiv dezvoltarea unei gândiri cu note de abstractizare. Fuga şi vagabondajul se asociază frecvent cu tulburările comportamentului sexual şi cu impulsivitatea. un efect dăunător. în timp ce Heuyer susŃinea că 90% din cazurile de vagabondaj juvenil şi 70% dintre delincvenŃii adolescenŃi aparŃin familiilor destrămate. schizofrenie). Spre deosebire de scăderea treptată a randamentului şcolar. în care minorul îşi formează conştiinŃa de sine. care apare din lipsă de ataşament faŃă de familie sau ca reacŃie la o constrângere rău suportată. caracteristic unei bande. fapt de care ei sunt incapabili. de evadare pentru a vedea lucruri şi locuri noi. La delincvenŃi. • Eşecul şcolar.

• Incendierile voluntare se pot observa la pubertate şi la adolescenŃă, ca urmare a unei dorinŃe de răzbunare sau a răutăŃii. Apar frecvent la debilii mintal sau la „comportamentalii-psihopaŃi” şi pot avea un caracter impulsiv (piromanie) la epileptici. • Alcoolismul şi dependenŃa de drog. Alcoolul, unul dintre principalii răspunzători pentru comportamentul antisocial (agresiune, crimă, jaf, huliganism etc.), s-a impus ca o problemă de igienă mentală socială şi la adolescenŃă. În adolescenŃă, alcoolismul (ca şi tentaŃia administrării drogurilor – haşiş, cocaină, aurolac etc.) se manifestă în majoritatea cazurilor în formă acută; cu ajutorul acestei intoxicaŃii, minorul tinde să-şi arate nonconformismul, sfidarea faŃă de autoritatea adulŃilor sau să lupte împotriva timidităŃii şi a anxietăŃii. Etilismul cronic este rar în formele sale clasice în adolescenŃă şi se instalează după câŃiva ani de consum exagerat, caz în care tânărul intră în viaŃa adultă ca un intoxicat cronic. Fenomenele caracteristice toxicomaniei alcoolice sunt: − absenŃa tendinŃei de a mări doza de lichid ingerat, alcoolicii mai vechi reducând consumul; − existenŃa unei intoleranŃe, opusă toleranŃei din drogomanie; − tulburările de sevraj sunt inconstante la alcoolici. Fazele de instalare ale alcoolismului sunt: apetitul pentru alcool, toleranŃa, obişnuinŃa, dependenŃa. ToleranŃa reprezintă relaŃia dintre concentraŃia alcoolică absorbită şi efectele toxice determinate în organism de alcool, toleranŃă care variază în funcŃie de vârstă, sex, de predispoziŃii ereditare, mod de alimentaŃie, starea organică şi psihică, de vechimea intoxicaŃiei etc. ObişnuinŃa se instalează când alcoolul devine supliment alimentar, fiind necesar în echilibrul metabolic. DependenŃa de alcool se instalează lent, la câŃiva ani după debutul alcoolismului, prin mărirea constantă a dozei de alcool ingerate. Ca forme de manifestare a dependenŃei menŃionăm: imposibilitatea abŃinerii de la consumul de alcool, incapacitatea alcoolicului de a se opri la primele pahare băute. Personalitatea alcoolicului presupune anumite perturbări cauzate de conflictualitatea intrapsihică. Ceea ce frapează la un alcoolic este fizionomia sa aparte (obraji congestionaŃi, buhăiŃi, faŃă întunecată sau cenuşie, conjunctive injectate, ochi înlăcrimaŃi, miros urât al răsuflării). Pot apărea tulburări de limbaj manifestate prin vorbire precipitată,
169

articulare nesigură, bâlbâială, combinate cu modificări neurovegetative (tremurături, transpiraŃie, nod în gât). Cele mai constante tulburări psihice ale alcoolicului sunt: iritabilitatea (stare permanentă de reacŃie la stimuli exteriori prin mânie, furie, agresivitate) şi impulsivitatea (nestăpânire). • Devierile sexuale. Instinctul sexual, în mod normal latent în copilărie, apare la pubertate, dar se definitivează în forma lui specific umană în adolescenŃa tardivă, când include totodată şi ataşamentul afectiv pentru sexul opus. La vârsta adolescenŃei trebuie deosebite relaŃiile permise, bazate pe afecŃiune mutuală, de cele fundamentate pe violenŃă (devierile sexuale). Gravitatea apare în cazurile în care relaŃiile sexuale sunt întâmplătoare, determinate de setea de aventură sau atunci când ele se caracterizează prin precocitate, caz când se pot contacta şi transmite boli sexuale foarte grave. Aceste situaŃii constituie terenul propice pentru delincvenŃa sexuală. În aceste cazuri, criza sexuală nu este expresia unei maturităŃi sexuale, ci reprezintă o deviere în cazul unui organism caracterizat prin imaturitate psihică şi fragilitate funcŃională a gonadelor, oferindu-i individului o satisfacŃie strict instictuală. Dintre devierile sexuale cele mai frecvente sunt homosexualitatea la băieŃi şi prostituŃia la fete. Precocitatea şi devierea sexuală apar de obicei în mediile de subcultură şi de dezorganizare socială, unde şi moralitatea are un grad de permisivitate mult mai coborât. La fete, prostituŃia reprezintă practicarea relaŃiilor sexuale pentru o retribuŃie, în mod liber şi constant, scopul principal fiind câştigul material. Ea exprimă o ripostă agresivă la stresuri, îndeosebi după o violenŃă sexuală (viol, incest) pe un fond de frustrare afectivă din copilărie sau este o primă consecinŃă a vagabondajului în 8-10% dintre cazuri. După clasificările internaŃionale OMS şi încadrările DSM-III, homosexualitatea reprezintă o tulburare a comportamentului sexual. Această tulburare constă în atracŃia exclusivă sau predominantă pentru persoanele de acelaşi sex, cu sau fără raporturi fizice. Ea este, totodată, o deviere sexuală care nu presupune factori patogeni ca în cazul unei boli propriu-zise (cum ar fi schizofrenia sau TBC) fiind, conform AsociaŃiei Americane de Psihiatrie, o „tulburare a orientării sexuale”. Autorii de limbă franceză consideră o perversiune în adevăratul înŃeles al cuvântului
170

doar atunci când persoana îşi caută conştient şi deliberat satisfacŃia în relaŃia sexuală. Ca deviere sexuală, homosexualitatea poate avea un caracter tranzitoriu sau accidental: masturbaŃia adolescenŃilor, homosexualitatea din perioadele de detenŃie, practicile perverse ale bolnavilor psihici, ale celor cu tulburări de dinamică sexuală etc. În aceste cazuri, devierile sexuale trebuie înŃelese ca rezultat al unei dinamici de maturizare, ca o tranziŃie spre adaptarea de „necesitate” din închisori sau ca epifenomene ale unor nevroze sau psihoze. Accentul este pus pe expresia unei instabilităŃi emoŃionale, a unei insuficiente capacităŃi frenatorii faŃă de instincte, a lipsei de maturitate psihică (conduite şi sentimente morale formate cu defect), răspunzătoare de nonadaptarea la realitatea complexă. Între cauzele care determină formarea şi structurarea cu defect a personalităŃii enumerăm: cauze genetice – incomplet elucidate de cercetările din ultimii 50 de ani şi cauze educaŃional-sociale. Cele mai multe cazuri de homosexualitate sunt la persoanele la care s-au perceput greşeli educative în copilărie, perpetuate în adolescenŃă şi devenite conduite cu condiŃionare negativă ulterior: obiceiuri proaste. Activitatea în clinica de psihiatrie, în sensul ei cel mai profund, ne-a arătat că indiferent de etiologia care generează homosexualitatea, persoanele care practică această anomalie sunt dintre cele care nu-şi recunosc propriile defecte din structura personalităŃii lor, fiind permanent nemulŃumite de condiŃiile oferite de societate. De cele mai multe ori ascunsă ca deviaŃie, homosexualitatea nu poate fi surprinsă ca frecvenŃă şi dinamică. Oricum, tulburarea este în creştere pe glob, cifrele arătând prezenŃa fenomenului în lume în proporŃie de 10% pe întreaga planetă şi de 35% în SUA. Pe lângă o cauzalitate genetică (moştenire genetică defectuoasă, cu anomalii cromozomiale XYY) există şi una de tip socio-educaŃional, care are la bază învăŃarea, deprinderea unor conduite aberante. Fie ea deviere, anomalie, boală sau viciu, homosexualitatea se află sub incidenŃă medicală, psihologică şi larg socială, interesând pentru abordare diferenŃială terapii speciale şi penetrând planul global al adaptabilităŃii şi al integrării socio-morale. Ea generează prozeliŃi mai ales între adolescenŃi şi tineri în procesul de conturare a personalităŃii, la vârsta opŃiunilor, când ar trebui să selecteze şi să defrişeze valorile.
171

Structuri dizarmonice, marea majoritate a celor ce ajung într-un impas cu falsă motivaŃie la specialiştii din Clinica de Psihiatrie, homosexualii cu „state vechi” pretind că ar fi preluat atare conduite prin imitaŃie, nefiltrând eventualele lor urmări în plan social şi medical. Ei explică, în fapt, că aceste conduite au fost fixate şi consolidate de-a lungul unor ani, astfel că, în mod excepŃional, pot încerca o conştientizare a implicaŃiilor alegerilor lor sexuale. Concret, copii cu structură de tip „idol al familiei” care pot evolua spre personalităŃi egoiste, ori fetiŃe crescute în sistemul „Cenuşăreasa familiei”, care dezinhibate au şansa să practice prostituŃia, ori copii irascibili, explozivi, brutali şi neglijaŃi afectiv devin la pubertate sub influenŃa străzii virtuoşi homosexuali. În stradă, aceste categorii de copii tentaŃi de succese rapide şi facile, la care se adaugă curiozitatea vârstei, demobilizaŃi în faŃa insucceselor, trec la acte fără a percepe „lupta motivelor” şi mărind astfel numărul „activilor”, al celor cu acte antisociale. De aceea, credem că abordarea şi tratamentul diferenŃiat al acestor deviaŃii sexuale (în cazul homosexualilor recrutaŃi dintre „copiii străzii”, dintre cei care consumă, ca drog, AUROLAC etc.) nu pot decât să vină în ajutorul celor care încearcă să cunoască amploarea, complexitatea şi implicaŃiile fenomenului pe care specialiştii îl percep ca atare, ca devianŃă şi nu ca o glorie ori bucurie. Sub numele de perversiune sexuală sunt cuprinse comportamentele sexuale regresive care se substituie cu predilecŃie condiŃiilor normale ale orgasmului sau celorlalte fenomene legate de comportamentul sexual. Perversiunea sexuală nu viciază doar raporturile sexuale, ci ea antrenează tulburări notabile în sfera caracterului, a personalităŃii şi a vieŃii sociale a individului. Voyeurismul este un comportament sexual pervers, definit prin faptul că individul respinge sau rămâne indiferent la actul sexual normal, în schimb îşi găseşte satisfacŃia prin contemplarea corpurilor goale sau fotografiate, sculptate etc. sau prin asistarea ca spectator la desfăşurarea unor acte sexuale. Voyeuristul are o deviere de interese, astfel încât pentru satisfacŃia sa vizuală adună desene, gravuri, fotografii obscene de care industria contemporană nu duce lipsă. Există, desigur, şi forme intermediare ale acestei perversiuni, ca de exemplu voyeurismul rafinat al unor artişti plastici, sau cazul adolescenŃilor timizi care, pe fondul unei refulări puternice, nu mai pot ajunge la act. De asemenea, vârsta a treia,
172

cu imposibilităŃile sale fiziologice, îşi găseşte un debuşeu sexual în datele percepŃiei vizuale. ExhibiŃionismul este o perversiune sexuală, obsedantă şi impulsivă, caracterizată prin nevoia irezistibilă de etalare în public a organelor genitale în stare flască şi în afara oricărei manevre lubrice şi provocatoare. Acest act simbolizează şi înlocuieşte apetitul sexual şi împreunarea, însemnând şi sfârşitul episodului. De reŃinut sunt atât caracterul brutal, ostentativ şi provocator al gestului, cât şi satisfacŃia sexuală resimŃită prin reacŃiile celor care asistă. Cu cât reacŃiile acestora sunt mai intense (scârbă, frică sau respingere), cu atât plăcerea exhibiŃionistului este mai mare. Comportamentele sado-masochiste constituie un caz tipic de conflictualitate intrasexuală care antrenează comportamente agresive, exprimate prin violenŃă cu dublă direcŃionare: spre partenerul sexual şi spre subiectul însuşi. Deci, este vorba despre o perversiune sexuală care caută satisfacŃia erotică prin violenŃă directă-fizică sau prin ideea de violenŃă. Când violenŃa se îndreaptă spre partener, avem de-a face cu sadismul, iar când ea este concentrată asupra propriei persoane, comportamentul este de tip masochist. Fetişismul. Fetişul este un obiect care serveşte în scopul manifestării actului sexual, el făcând parte de obicei din vestimentaŃia celuilalt sex. Violul rămâne singura crimă în care autorul se simte nevinovat şi victima scârbită; actul sexual, necesar şi inevitabil, dat prin statutul special al femeii, reprezintă pentru foarte mulŃi bărbaŃi o recompensă normală, o retribuŃie pentru un serviciu adus (angajare, promovare, o călătorie de autostop etc.). Actul sexual este pentru ei un fel de amuzament, de divertisment. Cercetările au arătat că frecvenŃa violurilor este diferită în funcŃie de câŃiva factori: a) tipul de cultură religioasă. În Ńările cu un grad ridicat de libertate morală, rata violurilor este foarte ridicată (ex. Ńările protestante) comparativ cu cele în care cultura religioasă este foarte puternică; b) incitaŃia la comportamentul de consum sexual şi răspândirea teoriei maximului de plăcere. În condiŃiile în care sexul câştigă pondere în publicitate, sex-shop-urile invadează oraşele, sexualitatea pătrunde în
173

care se simte abandonată. dar fără a-l depăşi. Din cauza mass-mediei şi a unei literaturi sexuale şi pornografice de masă. rejectantă din punct de vedere sexual faŃă de soŃ). d) revoluŃia industrială şi patologia sexuală. Formele acestui comportament. Vârsta tatălui incestuos este de obicei cuprinsă între 30-45 ani. alcoolismul. fie manifestări de homosexualitate sau de heterosexualitate. sunt variate: fie exhibiŃionism realizat într-un parc. astfel că delictele sexuale la copiii mai mici de 15 ani s-au multiplicat de 5 ori în ultimii 30 de ani. căzând victimă a segregării sexuale. Incestuoase sunt şi relaŃiile sexuale dintre bunic-nepoată. MulŃi autori au insistat asupra rolului jucat de soŃia-mamă în declanşarea situaŃiilor incestuoase. Comportamentele agresive împotriva copiilor sunt clasate sub denumirea de pedofilie. Legătura incestuoasă e mult mai frecventă în mediile în care domnesc promiscuitatea. în timp ce la adulŃi acestea aproape s-au dublat. c) depersonalizarea sexualităŃii. chiar dacă aceasta se obŃine cu folosirea agresivităŃii. se impun frecvent atitudini comune.40% din delincvenŃa juvenilă. reprezintă 0. dezrădăcinată. fără intenŃia de a provoca moartea) sau a celei voluntare (realizate cu scopul expres de suprimare a vieŃii victimei). Se poate manifesta sub forma omuciderii involuntare (în cadrul unui furt-lovire. în care obiectul manifestării perversiunii este un copil sau un adolescent. căutarea plăcerii devine prioritară. cu executarea de către adult a masturbaŃiei. unchi-nepoată.toate domeniile. 174 . fie viol acceptat (din teamă sau pentru recompense). castitatea şi virginitatea devenind motive de îngrijorare şi de dispreŃ pentru tineri. RevoluŃia industrială are efecte dezastruoase asupra populaŃiei rurale. mătuşă-nepot şi dintre verii primari. – Omuciderea este un delict foarte grav. iar a fetei între 5-14 ani. în spatele şcolii. Această criză de febră sexuală atinge mai ales adolescenŃii. fie viol agresiv. După Foutes. imoralitatea etc. Incestul este un comportament agresiv sexual care se manifestă între membrii familiei având ca autor pe unul dintre părinŃi. mergând de la mângâieri şi îmbrăŃişări libidinoase ale copilului. dar rar totodată. colective ale indivizilor. iar practica sexualităŃii obligatorie (norma de grup). aceasta având rol de complice. de multe ori în mod inconştient (fiind frigidă. putând atinge chiar 1%.

Considerate ca unele dintre cele mai frecvente reacŃii antisociale din cadrul patologiei medicale în general. ca urmare a unor greşeli reale sau imaginare. mai rar asupra globilor oculari). soŃ. automutilarea şi suicidul. în schizofrenie. ipocrit. ideile. tentativele şi reuşitele suicidale sunt de obicei expresia unor tulburări instinctivo-afective foarte profunde. Suicidul este actul prin care o persoană. Statisticile arată o curbă ascendentă a frecvenŃei lui de la vârsta de 14-15 ani până la 65 de ani. Remarcabil este faptul că sinuciderea este puŃin întâlnită printre femeile căsătorite. cu două creşteri foarte accentuate: la adolescenŃă şi la vârsta a treia. Scopul automutilării voluntare reprezintă obŃinerea unui avantaj – cerşetorie. dar niciodată nu trebuie eliminată potenŃialitatea lor. al disperării autentice. el pleacă de la lucruri minore. ca o consecinŃă directă a ideilor de autoculpabilizare şi autopuniŃie.) atrage după sine. aparent. îşi cauzează moartea. putând fi aplicată asupra oricărui segment al corpului (mai frecvent asupra organelor genitale. Mariajul joacă un rol pozitiv important atât pentru bărbaŃi. la compensaŃii. cauzele fiind de ordin psihologic. el creşte brusc ca incidenŃă în adolescenŃă. Pe 175 . de la pedepse penale sau producerea de suferinŃă în cazul crizelor de delir alcoolic. lider etc. în mod intenŃionat. evaziune de la serviciul militar. cu amprentă isterică. urmează ca pondere divorŃaŃii şi abia pe ultimul loc se situează rata sinucigaşilor căsătoriŃi. sentimente de culpabilitate şi nevoia de autopedepsire şi de corecŃie a conduitei vicioase. cât şi pentru femei. Încălcarea accidentală. Automutilarea reprezintă mutilarea voluntară sau inconştientă a propriei persoane. dar mai ales intenŃionată a unor norme sociale sau atribuŃii pe linia de rol sau statut (tată. suicidul reuşit este de 10 ori mai puŃin frecvent decât tentativele de suicid. Văduvii se sinucid mult mai frecvent decât celibatarii.– AutopuniŃia (autopedepsirea) este comportamentul voluntar de sancŃionare/pedepsire a propriei persoane. prin diverse mijloace: nesatisfacerea unor trebuinŃe prin refuz sau claustrare. Apărând sporadic la vârsta copilăriei. Din fericire. BărbaŃii sinucigaşi sunt mai frecvenŃi decât femeile sinucigaşe: 70% bărbaŃi faŃă de 40% femei. Există deosebirea între „suicidul sincer”. O formă de violentare fizică. şi „suicidulşantaj”. în care este implicată în mod deosebit responsabilitatea unei persoane. – Suicidul şi tentativa de suicid. renunŃarea la destindere. este autoflagelarea. bine motivat. la persoanele cu conştiinŃa responsabilităŃii.

– sinuciderea ca formă de autodistrugere (personalitatea acestui adolescent fiind clădită pe un nucleu de autodistrugere. neînŃelegătoare). Terapia tulburărilor de comportament Aspecte terapeutice. Ea necesită o sinteză complexă a cauzelor. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi trăind într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. subiectul vrând să declanşeze evenimente tragice cu scopul de a se pedepsi pe sine şi pe ceilalŃi). singura ieşire dintr-o realitate percepută a fi ostilă. Datorită acestui aspect de importanŃă primordială. Caracteristicile de bază ale personalităŃii adolescentului suicidar se prezintă sub două forme: – sinuciderea ca formă de mediere (ea reprezentând o modalitate de protest. 5. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei. FrecvenŃa sinuciderilor în adolescenŃă în societatea actuală constituie un semnal al disperării. sinuciderea este o ruptură între individ şi lume. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale. 6. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. Aspectele profilactice. aberantă. băieŃii sinucigaşi reprezentând un procent mai mare decât fetele. complexul de măsuri în domeniul igienei mintale şi al psiho-pedagogiei. Problema tratamentului tinerilor şi adolescenŃilor cu tulburări de comportament este dificilă şi complexă. FaŃă de dezvoltarea dizarmonică a personalităŃii. alături de mijloacele medicale.lângă mariaj. a recuperării şi a reintegrării sociale. în vederea prevenirii recidivei. fapt care. în profilaxia primară a dezvoltării dizarmonice de personalitate rămâne. existenŃa copiilor pare să contribuie la scăderea numărului de sinucideri. Profilaxia. de răzbunare sau opoziŃie. a modului în care s-au produs şi a aspectelor clinice. practic. atitudinile terapeutice pot fi sistematizate astfel: A. în primul rând. cei din populaŃia urbană având o înclinaŃie mai accentuată spre suicid comparativ cu cei din mediul rural. a problemelor generaleducative. acelaşi raport fiind valabil şi pentru grupa profesiunilor liberale (intelectuali). în scopul unor măsuri profilactice şi terapeutice. ca şi psiho-pedagogice. 176 .

Corelarea acestor măsuri în cadrul unui program de genul „promovare a sănătăŃii” (OMS). de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. Ca regulă generală. B. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. chiar dacă acesta a fost generatorul traumelor conflictuale. cu grijă şi cu răbdare. ar putea. acŃiunea psihoterapeutică având în acest caz un rol educativ. Familia va fi influenŃată (educată) să înŃeleagă necesitatea încadrării adecvate a copilului. în vederea prevenirii identificării cu aceştia şi a imitării conduitelor lor. se recomandă durata lungă a psihoterapiei. O educaŃie echilibrată. Atunci când influenŃele familiei sunt net defavorabile. însoŃită de o atmosferă echilibrată. reduce până la un punct morbiditatea prin psihopatii. oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. 177 . Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. aplicat în practică. psihotropele sporesc întotdeauna permeabilitatea psihică. a contactului terapeutului cu pacienŃii. inadecvenŃei. subliniem rolul covârşitor al educaŃiei în sensul larg al cuvântului şi al mediului social în corectarea acestei instabilităŃi. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. ambianŃă familială şi profesională în care trăsăturile lui patologice au un minim de şanse de a se exprima. Unele trăsături psihopatice şi în special reacŃiile de tip excitabil pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. despărŃind copilul de părinŃii care prezintă de obicei ei înşişi trăsături psihopatice. În procesul complex de restructurare a personalităŃii se vor indica pacientului acele condiŃii de viaŃă. În toate cazurile. constituie elemente care limitează extinderea şi agravarea trăsăturilor psihopatice ale devianŃei. atitudinea noastră va consta în scoaterea copilului din mediul respectiv. în afara acŃiunii lor propriu-zise. sedative sau tranchilizantele. în principiu. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. îmbinând armonios sancŃiunea cu recompensa. chiar dacă minorul corespunde idealurilor sale. psihoterapia trebuie să se extindă şi asupra mediului familial.Ştiind că însuşirile patologice ale personalităŃii la vârstele mici au un caracter relativ instabil şi ca atare reversibil.

sub influenŃa nefastă a adulŃilor delincvenŃi să nu poată discerne „binele” de „rău”. este posibil ca persoanele cu defect structural psihopatologic. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. au decompensări grave şi repetate. delictogene depăşesc cu uşurinŃă graniŃele comportamentului normal şi ajung la acte deviante. aberante. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. Străchinaru. de regulă. dar mai ales tehnici de modelare socio-educaŃionale. sugestionabilă şi aflate în perimetre sociale dezorganizate. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. REZUMAT Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. aşadar. cu toate că sunt numeric mai puŃini. Comportamentul este. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. antisociale. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. În acelaşi timp. obiectiv-observabile. ci şi de la normele morale. Aceste devieri de conduită sunt. În general. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. De aceea.sau post-natale.PsihopaŃii excitabili. pentru care se impun măsuri coercitive cu caracter penal sau medical. având o structură imatură. comit acte antisociale recidivante. Ne referim la cei cu responsabilitate atenuată sau păstrată şi care depăşesc graniŃa celor 18 ani până la care legea oricum îi ocroteşte. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate 178 . psiho-sociale. aşadar. 1994). Apreciem că dezvoltarea ulterioară a comportamentalilor (cei cu tulburări de comportament) poate evolua spre o „ştergere” în timp a deficitelor comportamentale doar când sunt anihilate condiŃiile majore negative din viaŃa lor. pedagogii ar trebui să ofere acestora metode. să recidiveze comportamental şi să facă obiectul acŃiunii legii penale. persoanele slab adaptate la condiŃiile unei vieŃi sociale normale. dezechilibrată. mijloace de intervenŃie psiho-clinice.

puternice sentimente de devalorizare. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile). pe sexe. Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie.). divorŃul etc. Ele pot fi grupate în mai multe categorii mari: boli organice (epilepsia. modificări la nivelul relaŃiilor afective. deformarea conceptului de libertate. continuă. spre deosebire de mediul urban. neînŃelegerile intrafamiliale. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată în sensul 179 . distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. vârste şi mediu social. Străchinaru sau R. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). de variate şi de complexe. la sate. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei). de injustiŃie. imatură. absenŃa unuia dintre părinŃi. particularităŃi ale mediului înconjurător (ex. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. denigrarea sentimentelor umanitare. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. poate şi pentru că. Ca răspândire teritorială. particularităŃi de personalitate (o structură de pesonalitate dezechilibrată. perturbarea sentimentelor de culpabilitate. disocierea grupului familial prin boli cronice grave. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. Totuşi. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. boli psihice ale minorilor (schizofrenia. Răşcanu) care au arătat că. cauze genetice (anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). pe vârste. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale. în timp ce. tulburări de cunoaştere.specifice. acest mare şi grav deficit de maturizare socială generând la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. slabă consistenŃă şi echilibru intern. egocentrism ridicat. perturbările de apărare. uşor sugestionabilă şi influenŃabilă. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. alterarea relaŃionării cu persoanele iubite.

fapt care. suicidul şi tentativa de suicid. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. irascibilitatea. ieşite din comun. alături de mijloacele medicale. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. a problemelor general-educative. cu minim de efort şi spre atitudini şi comportamente şocante. obiectivobservabile. alcoolismul şi dependenŃa de drog. autopuniŃia (autopedepsirea). se realizează cu foarte mari dificultăŃi. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei lui. În cazul majorităŃii tulburărilor de comportament se utilizează terapia de tip psihologic. sedative sau tranchilizantele. instabilitatea.subestimării de sine. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca 180 . cu atât mai eficientă. spectaculoase în sine). În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. cu cât este aplicată mai de timpuriu copilului sau adolescentului cu probleme. Tabloul acestor tulburări comportamentale cuprinde succint: minciuna. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. impulsivitatea. fuga şi vagabondajul. CONCEPTE-CHEIE • Comportament = ansamblul reacŃiilor adaptative. eşecul şcolar. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale ale copilului sau adolescentului. incendierile voluntare. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. în afara acŃiunii lor propriu-zise psihotropele sporind întotdeauna permeabilitatea psihică şi oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. Profilaxia. devierile sexuale. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi care trăiesc într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. practic. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. şi în special reacŃiile de tip excitabil. Înainte de a interveni pentru a corecta o tulburare de comportament se va urmări prevenirea instalării ei. pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. ca şi a celor psiho-pedagogice. omuciderea. Unele trăsături psihopatice. cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune realizare rapidă. furtul.

răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). existenŃa „petelor albe de conştiinŃă” (amnezii frecvente privind evenimentele din timpul stărilor de ebrietate). desfiinŃarea propriei persoane. ceea ce antrenează. aşa cum se desfăşoară ea în prezent. comportament necontrolat şi absurd în stările de ebrietate. cotidieni. Prin suicid nu se urmăreşte atât moartea. • Suicid (sinucidere) = formă specifică de conduită deviantă autodistructivă. o serie de tulburări organice şi psihice: intoxicaŃie patologică. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. 1978) sunt: consum în creştere de alcool. 1994). deficienŃe de vitamine şi de nutriŃie. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre – sau post-natale. folosire sistematică a preparatelor ce induc efecte narcotice. în cazul celei din urmă subiectul încearcă să-şi ia viaŃa. Suicidul diferă de tentative de suicid prin faptul că. tentativa fiind. Aceste devieri de conduită sunt. Goldenson apud P. de regulă. ce implică tulburări în sfera emoŃional-volitivă. Popescu Neveanu. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. Suferă de alcoolism acei băutori permanenŃi. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. care cad victime ale unui impuls nesatisfăcut şi necontrolabil de a bea. de fapt un real strigăt de ajutor. cât fuga de viaŃă. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. ApariŃia acestor simptome implică o intermitentă. • Drogomanie (narcomanie) = atracŃie vicioasă. de regulă doza mărindu-se treptat. de regulă matinal. aşadar. vulnerabilitate 181 . aşadar. halucinatorii asupra sistemului nervos. Străchinaru. ci şi abateri de la normele morale. EXTENSII TEORETICE Alcoolismul Alcoolismul reprezintă o perturbare de comportament. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. ci doar să atragă atenŃia. Comportamentul este. Simptomele alcoolismului (după R. dar ritmică drogare a creierului prin alcool. • Tulburare de comportament = formă de dezechilibru psihic. de cele mai multe ori nevrând să moară. Deprinderea consumului de drog creează fenomene de dependenŃă cronică. constând în hiperconsum de băuturi alcoolice. cu timpul.

Prin ce se remarcă în planul trăsăturilor de personalitate un adolescent cu tulburări de comportament ? 182 . psihoterapia şi socioterapia. Începutul în alcoolism pare inocent. În stadiul prodromal apar amneziile sau acŃiunile în stările conştiinŃei de scurtcircuit. Primul stadiu este prealcoolic şi se caracterizează prin faptul că subiectul găseşte alinare în alcool în faŃa oricărei probleme sau necaz. ale atenŃiei. alcoolul este excitant prin efectele lui imediate. cât şi în plan social (perturbarea relaŃiilor sociale normale. consumul devine o plăcere căutată. atât în plan somatic (tulburări digestive. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. halucinaŃii alcoolice acute. Alcoolismul necesită. când. Jelinek (1952) alcoolizarea are 4 stadii.). delirium tremens. măsuri preventive (mai ales în rândul adolescenŃilor) şi tratament de recuperare (când este deja instalat). complicaŃii neuropsihice. În stadiul al patrulea – cronic – apar intoxicaŃia sistematică şi centrarea psihotică a vieŃii subiectului pe consumul de alcool. Alcoolismul apare şi ca simptom în paralizia generală. comportament suicidar. în plan psihic (tulburări ale memoriei. sindrom Korsakoff şi sindrom Vernicke. el determină dereglări ulterior. Apoi. halucinaŃii. cu succes aplicându-se metodele răspunsurilor condiŃionate (prin asocierea alcoolului cu reacŃii repulsive). pentru ca în ultima fază să se îngusteze câmpul conştiinŃei şi să apară fenomenul somnului narcotic. În al treilea stadiu – crucial – se instalează alcoolismul. infracŃional etc. anemii.la boli. După V. Consumul de alcool are efecte nocive serioase asupra subiectului. apar manifestări impulsive. apariŃia comportamentelor de tip deviant. în epilepsie şi în psihozele maniaco-depresive. reducerea funcŃiei sexuale etc. afective. subiectul neamintindu-şi frecvent de ce a făcut sau de ce a spus ceva anume. deficienŃe vitaminice. afectarea climatului familial. ca urmare a inhibării mecanismelor de control ale individului. într-o mare cantitate şi la orice oră a zilei. subiectul bând necontrolat alcool. Care este diferenŃa dintre o conduită normală şi o tulburare de comportament ? 2. Deşi. suferind serioase prejudicii orice activitate desfăşurată de el (mai ales cea profesională). în prima fază. iraŃionale. delirante. deteriorarea personalităŃii etc. urmată de stări şi reacŃii mai puŃin inofensive.).). euforia produsă iniŃial de consumul de alcool fiind însă tranzitorie. obsesive. aşadar.

. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. 15. Ed. ŞCHIOPU U. Bucureşti. Ed. PĂUNESCU C. Bucureşti. I. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui copil cu eşec şcolar repetat. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. Bucureşti. Tratat de psihiatrie – Oxford.. 1978. I. Medicală. DicŃionar de psihologie. 1994. VRĂŞMAŞ E. Sibiu. Agresivitatea şi condiŃia umană. Trinitas. 7. Ed.. 1988.8. GELDER M. PĂUNESCU C. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. UniversităŃii Bucureşti. 1987. 19... 10. 12. Ed. IONESCU G. MUŞU I.... DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. 18. NEVEANU POPESCU P. Bucureşti. Nervozitatea copilului. 1999. DAUNT P. Iaşi. Sibiu. Geneva Initiative Publishers. Ed. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. VERZA E. 1977. GATH D. 8. vol.. 1996. 1978.). VRĂŞMAŞ T.. vol. Ed. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. Humanitas.. Albatros. 21.. Ed.Medicală.. 1998. ENĂCHESCU C. UniversităŃii Bucureşti. Să-i ajutăm. Ed. RĂŞCANU R. Bucureşti. Babel.. 4. 11... Bucureşti. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. 1994. Bucureşti. Bucureşti. Ed. vol. 1994. 1989. (coord.. 9. Bucureşti. PREDESCU V. Medicală. 3. 14. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Ed. Meridiane. Tehnică. Ed.3. 1988. 5. Ed. Psihopedagogie specială. şcoli normale. 1998. WEIHS TH. 16. Ed. a II-a.. 1985. Psihologia comportamentului deviant. Probleme de defectologie. 1997. 183 .. Ed. Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti. 1990. 1997.. TAFLAN A. BIBLIOGRAFIE 1. Didactică şi Pedagogică. Ed. Ed. 2. Bucureşti. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. 13. VERZA E. MAYOU R. 6.. Univers Enciclopedic. Care sunt factorii – cauză ai instalării handicapurilor de comportament ? 4. LAROUSSE. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1979. Ed.. iubindu-i. GORGOS C. VERZA E. 20. Psihiatrie. Psihologie clinică. Ed. ProHumanitate. ProHumanitate. 17. DicŃionar de psihologie. manual pentru clasa a XIII-a. ed. Bucureşti. Ed. Terapie educaŃională integrată. STRĂCHINARU I. 1992. Psihopedagogie specială. EducaŃia copilului preşcolar.. 1994.. Ed. VERZA E. Academiei. UniversităŃii Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Ed. KULCSAR T. MUŞU I.

la care îşi aduc o contribuŃie însemnată procesul instructiv-educativ şi experienŃa practică. presupunând un efort îndelungat din partea individului. până la învăŃarea şi formarea tuturor mecanismelor necesare vorbirii. Modul în care copilul se realizează pe linia achiziŃiilor. ca toate organele şi aparatele vorbirii să se dezvolte normal. dar nu şi suficientă. până la automatizarea acestui act complex. eficienŃa procesului instructiv-educativ. pentru a determina o dezvoltare armonioasă a limbajului. Este necesar. prin urmare. copilul face eforturi vizibile pentru a pronunŃa corect cuvintele. vorbirea este în permanenŃă supravegheată de conştiinŃă. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului. Un element esenŃial în dezvoltarea vorbirii este şi cel educativ. în decursul dezvoltării ontogenetice. ceea ce duce la perfecŃionarea comunicării verbale şi la însuşirea unor modalităŃi de gândire şi de activitate. precum mediul de viaŃă şi de activitate al copilului. preocuparea adulŃilor pentru stimularea vorbirii sale. Articularea sunetelor. În activitatea sa verbală. Ea nu apare spontan la copii. ci constituie un lung şi dificil proces de învăŃare.1. ExperienŃa de viaŃă a copilului se dezvoltă şi se îmbogăŃeşte pe baza comunicării verbale cu adulŃii. este influenŃat de o serie de factori. frazele. propoziŃiile. în planul vorbirii şi al dezvoltării psihice. Aceasta este o condiŃie necesară. O serie de caracteristici diferenŃiale din conduita verbală a copiilor sunt determinate de dezvoltarea ontogenetică. La copil. respectiv 184 . respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate la adult. capacităŃile intelectuale ale copilului. Există o inserŃie subtilă a limbajului în personalitatea umană şi în totalitatea comportamentelor dobândite ale copilului. DEFICIENłELE DE LIMBAJ 6. a capacităŃii de verbalizare. însă. afectivitatea şi personalitatea acestuia.6.

În timp ce particularităŃile individuale de limbaj dispar treptat. indiferent de forma sa.1975). Aceasta pentru că tulburările de limbaj. Necesitatea aplicării unui tratament logopedic. d.influenŃa directă a mediului social. începând cu cele mai simple. Atunci când unele dintre aceste condiŃii lipsesc. de scriere şi citire. în funcŃie de natura şi specificul fiecărei tulburări de limbaj. pe de o parte. posibilităŃilor reduse de exprimare. Succesibilitatea mărită la complicaŃii neuro-psihice – persoanele care prezintă tulburări de limbaj pot înregistra complicaŃii neuropsihice. care nu reclamă exerciŃii logopedice speciale. Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. unanim acceptate în limba uzuală. iar pe de altă parte. influenŃează negativ întregul comportament uman. datorită. c. b. tulburări de conduită şi de personalitate. NeconcordanŃa dintre modul de vorbire şi vârsta vorbitorului – dacă. se instalează tulburările de limbaj. fără un tratament logopedic. care îi împiedică să se desfăşoare la nivelul posibilităŃilor lor reale. standardizat.GuŃu. până la 4 ani. de mimică şi articulare. existenŃei unei anumite temeri şi reŃineri a handicapaŃilor de limbaj. În categoria tulburărilor de limbaj se cuprind toate deficienŃele de înŃelegere şi exprimare orală. tulburările de limbaj nu dispar de la sine. care se răsfrânge negativ asupra emisiei ori a percepŃiei limbajului face parte din categoria tulburărilor de limbaj. De aceea. Caracterul staŃionar al tulburărilor de limbaj – imperfecŃiunile care apar în procesul evoluŃiei ontogenetice a limbajului şi care în jurul vârstei de 4 ani se lichidează de la sine în procesul normal de învăŃare a vorbirii de către copii nu prezintă o semnificaŃie defectologică. sunt absolut necesare 185 . atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii. Orice tulburare. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. Tulburări de limbaj pot fi considerate numai acele deficienŃe care se menŃin după vârsta de 4 ani şi care prezintă tendinŃe de agravare în timp. pronunŃarea greşită a unor sunete constituie o manifestare în limitele fiziologice speciale ale normalului. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului şi prezintă anumite caracteristici: a. de la manifestările verbale tipizate. după acea vârstă deficienŃele de limbaj sunt de natură defectologică şi necesită un tratament logopedic.

ca fiind cea mai indicată pentru realizarea tratamentului logopedic. pentru că modifică relaŃiile lui cu oamenii. carenŃele nutritive.exerciŃii logopedice speciale. consumul de alcool. asfixierile. chiar şi după mai mulŃi ani de şcolarizare. să participe la joc şi la celelalte activităŃi comune celor mici. însuşirea cunoştinŃelor este împiedicată. cu atât este mai eficient. în timpul naşterii sau după naştere. Cu cât tratamentul logopedic se desfăşoară mai de timpuriu şi în mediul natural de viaŃă al copiilor. traumele psihice suferite de gravidă. cu vărsături şi leşinuri dese. în general. Vârsta de 4 ani este considerată. Depistarea şi înlăturarea tulburărilor de vorbire la copii contribuie. 186 . Din categoria cauzelor care acŃionează în timpul naşterii menŃionăm: naşterile grele şi prelungite. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj. în mare măsură. Cauzele deficienŃelor de limbaj Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. spaime care îşi pun pecetea asupra dezvoltării normale a fătului. ProporŃia tulburărilor de vorbire scade o dată cu vârsta. Totuşi unele dintre ele persistă. în mare măsură. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. îl singularizează. copilul devenind timid şi izolat de viaŃa colectivă a şcolii şi de colectivitate în general. traumele mecanice ale gravidei (căzături. infecŃii sifilitice. Ele se corectează. tuberculoză. Dintre cauzele care pot acŃiona în timpul sarcinii cităm: diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. îl împiedică. 6. începând cu neacceptarea psihică a sarcinii şi terminând cu trăirea unor stresuri. lovituri în abdomen) care lezează fizic organismul fătului. la asigurarea bunei desfăşurări a procesului de învăŃământ. frământările interioare. pentru prevenirea şi corectarea acestora. bolile infecŃioase ale gravidei. incompatibilitatea factorului Rh. sarcină toxică. gripă infecŃioasă. sub influenŃa procesului de învăŃare. astfel.2. hepatitele epidemice. dar şi defecŃiunile vorbirii pot produce o stagnare în dezvoltarea personalităŃii copilului. alimentaŃia nepotrivită a mamei. Gradul şi caracterul tulburărilor de vorbire se răsfrâng asupra activităŃii şi comportamentului copilului. În felul acesta.

şi în dezvoltarea vorbirii copilului. cu atât tulburările sunt mai complexe. care influenŃează negativ dezvoltarea SNC al copilului sau afectează auzul şi organele lui fono-articulatorii (cu cât zona atinsă este mai mare. pot duce la leziuni ale urechii medii şi la diferite grade de pierdere a auzului copilului. specifice primei copilării. • infecŃii şi intoxicaŃii cu substanŃe chimice medicamentoase. gripa infecŃioasă. a organismului. în general. ceea ce vatămă enorm creierul copilului este temperatura ridicată. apărute în primul an de viaŃă sau în prima jumătate a celui de-al doilea an de viaŃă.). b) cauze funcŃionale – determină tulburări ale limbajului. tuberculoza. mastoiditele. Urmările acestei boli. îmbolnăviri. bolile urechii (otitele). Cauzele funcŃionale pot afecta oricare dintre componentele 187 . netratate la timp şi complet. rujeola. localizate pe scoarŃă sau pe un alt sector din SNC. virusuri. • fragilitatea organismului copilului şi a sistemului său nervos face ca. în primii ani de viaŃă. care privesc. contagioase sau virotice. cu alcool. copilul să fie supus unor accidente sau îmbolnăviri. se manifestă prin stagnarea de lungă durată în dezvoltarea psihică. O stagnare în dezvoltarea normală a vorbirii copilului poate determina: bronho-pneumonia. cât şi pe cea motorie (efectoare). în cazul lipsei de îngrijire şi supraveghere. care produc procese inflamatorii pe meninge (pieliŃa care îmbracă creierul). au repercusiuni asupra apariŃiei şi dezvoltării vorbirii. care împiedică dezvoltarea normală a vorbirii copilului. diferiŃi microbi. lovituri în zona frontală la tâmple etc. pojarul. mai ales în cazul întârzierii tratamentului. pe timp îndelungat. • aproape toate bolile infecŃioase. • encefalitele acute sunt tot procese inflamatorii de origine microbiană sau virotică. care pot afecta organic sau funcŃional. nefrita. Există o serie de infecŃii ca: tuberculoza. copilul este expus la mai multe îmbolnăviri. în particular. atât zona senzorială (receptoare). scarlatina. cu urmări negative pentru dezvoltarea vorbirii (căzături în cap. numite meningite. pentru că sunt atinşi mulŃi centri corticali. responsabili de diferite funcŃii psihice).Cauze care acŃionează după naştere (post-natale) şi pot determina tulburări de limbaj sunt: a) cauze organice: • traume mecanice. mecanismele neurofiziologice ale limbajului.

la alienaŃii mintal. articulaŃie (ex. motivând lipsa de timp sau alte cauze. este despicătura buzei superioare. c) cauze psiho-neurologice – influenŃează mai ales pe acei subiecŃi care. de fapt. condiŃiile necesare dezvoltării psihice generale a copilului. • certurile. Atunci când această condiŃie nu există. nu se apropie de copil foarte mult 188 . a aparatului fono-articulator. O modificare congenitală şi a regiunii bucale. necesitând o intervenŃie chirurgicală este despicătura buzei şi a cerului gurii. necesare unei dezvoltări normale a vorbirii. astfel că vorbirea se dezvoltă greu şi întârzie. care împiedică pronunŃia. neînŃelegerile dintre părinŃi exercită un rol inhibitor asupra dezvoltării vorbirii copilului. iar acest lucru dăunează dezvoltării vorbirii copilului. Asemenea cauze se întâlnesc la subiecŃi cu handicap mintal. ca şi supraaprecierea propriei persoane sau infatuarea ce marchează structurarea personalităŃii şi limbajului.) poate fi o altă cauză a apariŃiei tulburărilor de limbaj. dar sub greutatea normală – 2. • vorbirea răstită. dereglări ale nutriŃiei. întârziere marcantă în dezvoltarea gândirii şi a vorbirii sau dezvoltarea deficitară a vorbirii numai pe linia articulării. sunt. Din această categorie fac parte şi subiecŃii care manifestă neîncredere exagerată în posibilităŃile proprii. cu evoluŃie relativ normală a gândirii. lipsa de afecŃiune împiedică stabilirea unor relaŃii normale între părinŃi şi copil. în aşa fel încât cavitatea bucală este unită cu cea nazală. nervozitatea. care lasă să se vadă dinŃii şi gingia. d) cauze psiho-sociale sunt: • condiŃiile de mediu şi de educaŃie (atmosfera plăcută din familie. La aceşti copii se pot întâlni: o evoluŃie normală a vorbirii. o întârziere în apariŃia şi dezvoltarea vorbirii. timiditate excesivă. dar cu întârziere în apariŃia ei. mai uşoară decât prima. la cei cu tulburări de memorie şi de atenŃie.pronunŃiei: expiraŃie. au o construcŃie anatomo-fiziologică cu implicaŃii patologice. insuficienŃe ale auzului fonematic etc. la cei cu tulburări ale reprezentărilor optice şi acustice. congenital. ale vorbirii. apar tulburări ale limbajului.).5 kg. rezultată din bunele relaŃii existente între părinŃi). Imaturitatea (copii născuŃi înainte de termen sau născuŃi la termen. fonaŃie. Sunetele pe care copilul le poate articula sunt alterate din cauza nazonaŃiei şi a timbrului nazal al vorbirii. Unii părinŃi (mai ales tatăl). O altă malformaŃie congenitală.

paralizia nervilor periferici sau a nucleilor lor de origine. trăirea unor stări conflictuale.timp. uneori este bine. infirmităŃile motorii cerebrale (leziuni piramidale.. afectivităŃii sau comportamentului. malformaŃiile organelor periferice afectate vorbirii. cerebeloase). • alcătuirea familiei: dacă numărul membrilor familiei este mare. extrapiramidale. Alteori. autismul infantil etc. de veghe.. cu ecou asupra intelectului. bilingvismul timpuriu (forŃarea copilului să înveŃe o limbă străină. e) alte cauze posibile sunt: • deficitul de ansamblu sau tulburările de personalitate. independent de instrumentul prin care se recepŃionează şi se exprimă vorbirea şi independent de ansamblul persoanei. care afectează instrumentele de recepŃie şi expresie ale vorbirii: deficitul auditiv. înainte de a-şi forma deprinderile de a vorbi în limba maternă) etc. stresante. care duce la forme de retard sau de alterare a recepŃiei. în mod secundar. nu se joacă cu el. în perioada constituirii limbajului. a celor de somn. deci de dezvoltarea vorbirii lor. obosite. rolul său în dezvoltarea vorbirii copilului creşte şi mai mult. asupra limbajului: oligofrenia. slaba stimulare a vorbirii copilului în ontogeneza timpurie. încurajarea copilului mic în folosirea unei vorbiri incorecte. fraŃii mai mari şi mai mulŃi având un rol foarte important în stimularea şi învăŃarea vorbirii de către copil. • regimul zilnic de viaŃă al copilului în familie. care nu îi stimulează. • deficitul „instrumental”. nu îi vorbeşte. părinŃii nu prea mai au timp să se ocupe de copii. este o tulburare a limbajului. • aplicarea unor metode greşite în educaŃie. • deficitul de limbaj şi de vorbire propriu-zis. uneori. Dar dacă colectivul este prea numeros. nerespectarea orelor de alimentaŃie. care influenŃează direct întreaga activitate a SNC. imitarea unor modele cu vorbire deficitară. După un an şi jumătate. care se răsfrâng. copiii sunt lăsaŃi în grija unor persoane plictisite. care duc la oboseală excesivă. 189 . pentru amuzamentul adulŃilor. nu îi solicită suficient verbal. suprasolicitările.

În al doilea rând. • perioada de dezvoltare a vorbirii (2 – 6 ani). de pildă. – criteriul structurii lingvistice afectate : • tulburări de voce. Se pot întâlni împreună. • tulburări centrale sau periferice. sau dislalia.6. • tulburări organice sau funcŃionale. GuŃu (1975) şi ia în considerare următoarele criterii: – criteriul anatomo-fiziologic: • tulburări ale analizatorului verbomotor. pediatri. îi aparŃine lui M. La cele de mai sus se adaugă lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburărilor de limbaj. 190 . • tulburări ale limbajului scris. • tulburări complexe lexico-gramaticale. tahilalia cu bâlbâiala. Pentru buna colaborare dintre logopezi. tulburările de limbaj se pot cupla la aceeaşi persoană. • devieri de conduită şi tulburări de personalitate. în primul rând. mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formării şi dezvoltării limbajului sunt foarte complexe şi pot fi afectate în cele mai diferite componente.3. • tulburări ale structurii fonetico-fonematice. ORL-işti) este necesară elaborarea unei terminologii ştiinŃifice unice. – criteriul psihologic : • gradul de dezvoltare a funcŃiei comunicative a limbajului. deoarece. în funcŃie de mai multe criterii. cât şi dintre aceştia şi alŃi specialişti (neurologi. Una dintre schemele posibile de clasificare a tulburărilor de limbaj. Aceasta. Clasificarea deficienŃelor de limbaj Clasificarea tulburărilor de limbaj este extrem de dificilă şi mult controversată în literatura de specialitate. verboauditiv . în funcŃie de apariŃia tulburărilor de limbaj: • perioada preverbală (până la doi ani). • perioada verbală (peste 6 ani). • tulburări de ritm şi fluenŃă. bâlbâiala şi disgrafia. – criteriul periodizării.

O altă schemă de clasificare este cea elaborată de E. 3. • dizartrie. • logonevroza. Tulburări de dezvoltare a limbajului • mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic. • tulburări parŃiale ( disgrafia şi dislexia). Tulburări ale limbajului citit-scris • tulburări totale ( agrafia şi alexia ). etiologic. simptomatologic şi psihologic: 1. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomofiziologic. 5. • jargonofazii. • retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii. • tahilalia. Verza (1982). bazate pe disfuncŃii psihice • dislogii. • ecolalii. • fonastenia. Tulburări ale limbajului. Tulburări polimorfe de limbaj • afazia. • alalia 6. • rinolalie. general sau electiv). 2. • tulburări pe bază de coree. • bradifazii. Tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii • bâlbâiala. 7. • bradilalia. 4. lingvistic. • disfonia. Tulburări de voce • afonia. Tulburări ale pronunŃiei • dislalie. 191 . • aftongia.

Tulburările de vorbire caracteristice dislaliei. după 3 ani şi jumătate deficienŃele se menŃin. Când se pune diagnosticul de dislalie. este bine ca copilul să aibă peste trei ani şi jumătate. deci. Tulburarea unităŃii dintre forma şi conŃinutul vorbirii constituie trăsătura caracteristică a vorbirii dislalice.4. întregul lanŃ al comunicării fono-auditive interpersonale. Până la această vârstă. Vorbirea se corectează de obicei după această vârstă. prin aceasta. în cuvinte. poate fi socotită corectă atunci când vorbitorul respectă baza de articulare a limbii în care se exprimă. • DISLALIA Dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie. Dacă. – când se manifestă incapacitatea de a emite anumite foneme. Se poate vorbi de dislalie: – când există tulburări de articulare. cât şi la cei cu handicapuri (de intelect.4. care afectează decodarea mesajelor verbale. – când există incapacitatea totală sau parŃială de articulare sau pronunŃie.6. în orice împrejurare. senzoriale). aparent asemănătoare sub aspectul exterior al 192 . silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză. substituirea. manifestate prin omiterea. adică acŃiunea motrică de a exprima verbal sunetele limbii.1. decodarea informaŃiei. deformarea. reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj şi este prezentă atât la oamenii normali. atât în vorbirea spontană. îngreunează recepŃia şi. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. avem de-a face cu o dislalie fiziologică. care are loc permanent. cât şi în cea repetată. DeficienŃele (tulburările) de pronunŃie PronunŃia. înlocuirea şi inversarea sunetelor. SituaŃia este şi mai gravă în cazul unor structuri fragile ale SNC. care le pot agrava şi transforma în obişnuinŃe negative. pronunŃie. o silabă sau un cuvânt. la baza lor stau cauze nocive. Dislalia reprezintă abaterea de la pronunŃia standard sau incapacitatea subiectului de a pronunŃa corect un sunet. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj 6. Fenomenul dislalic este diferit de la o Ńară la alta.

2) raportarea la fonemul denaturat. „catană” în loc de „castană”).simptomatologiei lor. la o analiză mai profundă a cauzelor determinante şi a mecanismelor implicate. încât acesta nu mai corespunde cu structura articulatorie a sonorităŃii sale normale. omis sau înlocuit: 3) gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie: 4) structura articulaŃiei deficitare. ceea ce presupune o examinare complexă a dislalicilor. al tulburărilor de articulaŃie a sunetelor. în special a grupelor consonantice. importante deosebiri calitative. Prin aspectele exterioare. gradul leziunii şi localizarea ei. tulburările de articulaŃie ale sunetelor vorbirii prezintă o mare diversitate şi se grupează în forme specifice: • denaturarea sonorităŃii sunetului într-o asemenea măsură. denumită moghilalie sau afonemie. Diagnosticul simptomatologic al dislaliei trebuie să fie completat pe bază de etiologie şi de mecanisme implicate: leziuni ale sistemului nervos central. Precizarea pe baza acestor deosebiri calitative a unor forme specifice de dislalie asigură cheia succesului în procesul psiho-pedagogic de corectare a dislaliei. fonetice. specifice diferitelor forme de dislalie. Diagnosticul diferenŃial al tulburărilor de articulaŃie se poate stabili numai Ńinând seama de toŃi aceşti factori. A. nu numai sub aspectul vorbirii. Clasificarea simptomatologică a dislaliei Dislalia prezintă variaŃii sub aspect simptomatologic şi se grupează după următorii factori: 1) aspectul exterior. deficienŃe ale organelor de recepŃie auditivă. al condiŃiilor de mediu social-educativ şi al personalităŃii dislalicului. greşeli şi neglijenŃe în educaŃia vorbirii copiilor. fonetic. între ele. leziuni ale organelor de articulaŃie. leziuni ale nervilor periferici. 193 . prin omisiuni de sunete sau de silabe (de exemplu. 1. Cele mai utilizate criterii de clasificare a dislaliei sunt: cel simptomatologic şi cel etiologic. prezintă. ci şi al organelor de vorbire. • pronunŃarea eliptică. pe baza cărora se realizează selecŃionarea metodelor şi a procedeelor diferenŃiate de tratament.

iar cele de înlocuire a unui fonem cu altul. defecte fonologice. • lambdacism şi paralambdacism. ”ci”. „loată” în loc de „roată”) – tulburare denumită paralalie sau parafonemie. omis sau înlocuit. „ş”. similar cu acesta sub aspect acustic sau articulator (de exemplu „zoc” în loc de „joc”. Sigmatismele sunt cele mai frecvente dislalii şi la rândul lor pot fi parŃiale şi totale în funcŃie de numărul sigmaticelor afectate: • hapacism şi parahapacism – sunetul afectat este „h” • jotacism şi parajotacism – afectarea fonemului „j” • nutacism şi paranutacism – afectarea fonemului „n” • pitacism şi parapitacism – afectarea fonemului „p” • tetacism şi paratetacism – afectarea fonemului „t” 194 . înlocuirea unui sunet din cuvânt cu un alt sunet articulat corect. Defectele de sonoritate a fonemelor se mai numesc şi defecte antropofonice. • substituirea. „ş”. iar în cazurile de înlocuire. ”Ń”. „z”. ”z”. dislalia se poate clasifica în (după E. prin adăugarea sufixului „ism” (-ismut). „ci”. pentru sunetul „l” • sigmatism şi parasigmatism pentru sunetele siflante („s”. Verza): • betacism şi parabetacism – afectarea sunetului „b” • capacism şi paracapacism – afectarea sunetului „c” • deltacism şi paradeltacism – afectarea sunetului „d” şi „t” • fitacism şi parafitacism – afectarea sunetului „f” • gamacism şi paragamacism – afectarea sunetului „g” • mutacism şi paramutacism – afectarea sunetului „m” • rotacism şi pararotacism – afectarea sunetului „r” • sigmatism şi parasigmatism – sunetele afectate sunt cele sigmatice „s”. „j”. „Ń”. 2. „ce”. „ce”) În funcŃie de sunetele afectate. „j”.• inversarea locului sunetelor în silabe şi în cuvinte (spre exemplu „crapă” în loc de „capră”. „potogan” în loc de „topogan”). a prefixului „para-” la literele corespunzătoare alfabetului elin: • rotacism. aceste tulburări de articulaŃie primesc denumiri specifice. pentru înlocuirea sa cu un alt sunet. pentru denaturarea sau omiterea sunetului „r” • pararotacism. Prin raportare la fonemul denaturat. • vorbirea nazală fonfăită denumită rinolalie.

ci multiple. Jurcău). deşi constituie un indice pozitiv în aprecierea diferitelor forme de dislalie. Fournie a denumit această dislalie hotentotism. Prin raportarea la structura articulatorie deficitară. Criteriul structurii de articulaŃie. • polimorfă sau multiplă – dacă se extinde asupra unor grupe diferite de articulare (de ex.: sigmatismul caracterizat prin denaturarea siflantelor.: lambdacismul caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului „l”). • dislalie polifonematică – sunt tulburate mai multe sunete (ex. mai frecvent cu consoana „t”. iar HvatŃev tetism. În cazurile unor denaturări extinse la 3 regiuni de articulaŃie şi de coarticulaŃie se pune diagnosticul de dislalie universală. Sub acest aspect. 3. atât consoane cât şi unele vocale. Forma tipică de dislalie totală rezidă în înlocuirea majorităŃii consoanelor şi a combinaŃiilor consonantice cu un singur sunet. limitată adeseori la un singur sunet (ex.• vitacism şi paravitacism – afectarea fonemului „v” • zitacism şi parazitacism – afectarea fonemului „z” Afectarea vocalelor nu are o denumire specială. unele forme de parasigmatism. 195 . la sunetele prelinguale şi la cele postlinguale). Dislalia multiplă apare la denaturări ale sunetelor din două regiuni diferite de articulaŃie şi coarticulaŃie.Jurcău şi N. Prin gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie (sau aspectul cantitativ) se diferenŃiază forme diferite de dislalie: • dislalie simplă sau parŃială – o tulburare restrânsă. 4. dislalia universală atinge forma cea mai gravă atunci când majoritatea sunetelor sunt substituite cu sunetul „t”. • dislalia totală sau universală – constituită din pronunŃarea defectuoasă a majorităŃii sunetelor vorbirii. prin faptul că pot afecta toate sunetele siflante (ceea ce se răsfrânge negativ asupra inteligibilităŃi vorbirii). trebuie să fie completat în practica logopedică şi prin cel al gradului de afectare a inteligibilităŃii vorbirii. numai labialele). trebuie să fie considerate nu dislalii simple. După unii autori (E. şuierătoarelor şi africatelor ). A. dislalia este: • homorganică sau monomorfă – dacă este limitată la o singură grupă de articulaŃie (de ex.

Anomaliile acestor organe împiedică fonoarticulaŃia sunetelor. leziuni organice ale analizatorului auditiv. palat dur. În funcŃie de zona afectată există: • anomaliile labiale (rigiditatea buzelor. palat moale. Ele pot fi de natură organică sau funcŃională. cu deformaŃia acustică respectivă. ci şi de multiplele tulburări de inervaŃie aferente şi eferente ale muşchilor care participă în articulaŃie şi de existenŃa unor modele corticale ale articulaŃiei sunetelor. Clasificarea etiologică a dislaliei Criteriul etiologic scoate în evidenŃă cauzele care au generat dislalia. centrală sau periferică. care este asociată cu lungimea anormală a dinŃilor incisivi superiori centrali şi cu gingii groase şi proeminente) favorizează mai degrabă o acomodare labio-dentală. • anomaliile labio-dentale (scurtarea buzei superioare. B. MalformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator Toate componentele aparatului fonoarticulator (buze. generând tulburări de articulaŃie. maxilare. Se impune cu necesitate analiza tulburărilor dislaliei şi pe baza criteriului etiologic. a. • DISLALIA ORGANICĂ Cauzele organice pot fi grupate în: malformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator. creşteri suplimentare de dinŃi sau lipsa unor dinŃi. alveole. mai ales după traumatisme) împiedică articularea fonemelor labio-dentale. despicături labio-nazo-alveolare) împiedică articularea bilabialelor şi labiodentalelor. • anomalii dento-alveolare (dinŃi rău implantaŃi. lipsa lor de mobilitate.Clasificarea tulburărilor de articulaŃie pe baza criteriului simptomatologic este numai provizorie pentru că simptomele sunt numai manifestări ale dislaliei. limbă) joacă un rol deosebit în fonaŃie şi articulaŃie. dinŃi. 196 . despicături labiale sau buza de iepure. defectuos formate. practic nerealizabilă. leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale. decât o acomodare bilabială. Unii autori sunt de părere că dislalia este cauzată nu numai de unele modificări anatomice ale aparatului articulator.

şuierătoarele. Între 40 şi 70 dB apar dificultăŃi de percepŃie. prognatismul. • anomaliile linguale (macroglosia-limbă prea mare ca volum. din care cauză aceste sunete sunt prezentate denaturat generând disfonemii. Formele de dislalie audiogenă cresc în gravitate pe măsură ce pierderile de auz sunt la frecvenŃe din ce în ce mai înalte. dincolo de care acuitatea auditivă se menŃine în limitele normalului. palatală. De exemplu. linguală. zgomotul implicat în exercitarea unei profesiuni poate traumatiza urechea. vorbirea se desfăşoară în limitele normalului. se întâlnesc mai multe tipuri de dislalie mecanică: labială. În funcŃie de localizarea malformaŃiilor sau leziunilor. Tulburările de pronunŃie determinate de leziuni organice ale analizatorului auditiv sau de traumatizarea celulelor auditive formează categoria dislaliilor audiogene. anchiloglosia – anchilozarea limbii etc. laringuală. sau 197 . muşcătura deschisă) se reflectă negativ asupra articulării bilabialelor. Vorbirea este tulburată în funcŃie de gradul de surzenie. Leziuni organice ale analizatorului auditiv Analizatorul auditiv poate avea un deficit din cauza unor leziuni la nivele diferite. Leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale Leziunile cerebrale şi afecŃiunile căilor centrale apar după o traumatizare sau hemoragie cerebrală consecutivă unei naşteri grele. dentală. ducând la pierderi auditive care se manifestă sub forma unei surdităŃi insulare. Între 70 şi 90 dB sunt cuprinse formele grave de tulburări auditive când nu sunt percepute siflantele (sunetul s). parafonemii sau moghilalie. linguo-dentalelor. c. a unei paracuzii pentru o gamă restrânsă de frecvenŃe. Tulburări de articulaŃie pot să apară şi în afara leziunilor după o traumatizare a celulelor auditive cauzată de excitanŃi sonori prelungiŃi. Dislalia cauzată de malformaŃii sau leziuni ale organelor periferice de vorbire se numeşte dislalie organică de tip mecanic. microglosia. • anomaliile labio-maxilo-palatine (despicăturile de palat de tipul palato-schizis sau cheilo-schizis – „gura de lup”) dau naştere la o vorbire rinolalică.• anomaliile maxilarelor (progenia. Între 20 şi 40 dB. b. labiodentalelor.) împiedică articularea linguo-dentalelor. de vârsta la care s-a produs aceasta şi de inteligenŃa hipoacuzicului.

În studiul acestor dislalii funcŃionale grave şi persistente trebuie luate în considerare tulburările de dezvoltare ale funcŃiilor motrice şi senzitive intrinseci actului de emisie şi 198 . În cazul leziunii acestei zone sau a căilor centrale. Păunescu pe copii preşcolari. piramidale sau extrapiramidale. în lobul frontal stâng. Semnificativ este experimentul cercetătorului C. Instalarea dislaliei centrale este favorizată de două tipuri de condiŃii: intrinseci manifestate printr-o labilitate neuro-psihică consecutivă unui factor ereditar sau dobândit şi extrinseci. părinŃi) şi al bilingvismul la vârste foarte mici. Dislalia centrală constă în incapacitatea de a formula sau pronunŃa corect anumite sunete sau grupe de sunete (Nadoleczny) şi se manifestă prin alterarea. Calificativul „de evoluŃie” arată caracterul regresiv spontan (sau după scurt tratament logopedic) al acestei tulburări de vorbire de tip dismaturativ şi se verifică prin modul în care frecvenŃa dislaliei scade invers proporŃional cu vârsta.după o encefalită din prima vârstă. Simptomele dislaliei funcŃionale dispar frecvent pe la vârsta de 5-6 ani. Limbajul îşi are sediul pe scoarŃa cerebrală. putând fi semnalată în continuare şi la adulŃi. în partea anterioară a scizurii lui Sylvius. Tulburările de articulaŃie ce însoŃesc procesele patologice centrale formează categoria dislaliilor centrale sau „de evoluŃie”. când a ajuns la concluzia că dislalia de evoluŃie nu scade numai în funcŃie de vârstă. Cauza cea mai frecventă a unei dislalii grave şi persistente o constituie întârzierea mintală. ci şi de asistenŃa pedagogică pe care o acordăm copiilor. Leziunile organice ale căilor centrale ale vorbirii survenite la o vârstă care precede dezvoltarea limbajului au. de asemenea. Dislalia funcŃională apare pe fondul dislaliei fiziologice. • DISLALIA FUNCłIONALĂ Dislalia funcŃională este determinată de o incapacitate a organelor normale de vorbire de a-şi îndeplini funcŃiile verbale. apar tulburări de pronunŃie. deşi unele forme de dislalie durabilă apar şi printre copii cu intelect normal. ori a cerebelului. ca urmare a permanentizării unui mod defectuos de vorbire. întâlnite în cazul tulburărilor de limbaj din ambianŃa copilului (soră. frate. La unii copii. ele se menŃin şi la vârsta şcolară. până la 8 ani şi chiar după această vârstă. ca urmare tulburări de articulaŃie. grupul în care se joacă. înlocuirea sau omiterea anumitor foneme sau prin inversarea locului pe care îl ocupă în alcătuirea silabelor şi cuvintelor.

lipsa atenŃiei acustice. disabilitate senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. la acei copii care sunt conştienŃi de execuŃiile pe care trebuie să le realizeze pentru a produce prin imitaŃie sunetul auzit. deficienŃă de memorie auditivă. disabilitatea motorie a organelor de vorbire. memorarea şi recunoaşterea eronată a unor foneme. dificultăŃi de coordonare a muşchilor implicaŃi în actul vorbirii.de recepŃie verbală. în mod mai general. Tabloul cel mai evident al dislaliei de tip motric îl constituie mişcările inadecvate. deosebind notele muzicale corecte de cele false atât în intonaŃia altora. în special de auz fonematic. Aceste substituiri şi inversări de sunete apar nu numai în vorbire. Dislalia senzorială se caracterizează prin substituiri şi inversări determinate de perceperea. cât şi în cea proprie. caracterizată prin incapacitatea de a executa vocal melodiile pe care le percep şi le recunosc. Dislalia senzorială Dintre cauzele senzoriale ale dislaliei menŃionăm: dificultăŃi de discriminare a sunetelor la nivelul componentei corticale a analizatorului auditiv. în special a componentei sale verbo-kinestezice. tulburările auzului fonematic. cum sunt: întârzieri ale dezvoltării motrice. viteză deficitară a mişcărilor articulatorii. dificultăŃi de coordonare şi control a mişcărilor de vorbire. cât şi în cea proprie. Ea apare datorită tulburărilor din analizatorul motor. b. o disabilitate motorie sau. Un indice caracteristic al dislaliei motorii îl constituie capacitatea dislalicului de a deosebi pronunŃarea corectă de cea eronată. La copiii cu dislalie motorie se semnalează frecvent şi o amnezie expresivă. Dislalia motorie este cauzată de debilitate musculară şi de disabilitate motorie a organelor de vorbire. stângăcia şi contrarierea acesteia. la persoane cu o motricitate articulatorie normală. dificultăŃile de control şi de coordonare a muşchilor. Aceste tulburări se grupează în două forme specifice: dislalia motorie şi dislalia senzorială. Dislalia motorie (motrică) Dintre cauzele motorii ale dislaliei menŃionăm: debilitatea musculară. aptitudine deficitară – pentru vorbire. a. atât în vorbirea altor persoane. ci şi în scris 199 . Dislalia senzorială este acea formă de dislalie funcŃională care apare pe baza unor deficienŃe ale mecanismelor verbale senzitive.

aparate). Aceste dificultăŃi de discriminare. datorită insuficientei analize şi sinteze kinestezice. spatule.(dislexie – disgrafie). Dislalicul nu sesizează cu precizie poziŃia organelor lui fonoarticulatorii. au contribuit la producerea tulburărilor de articulaŃie. în condiŃii de mediu defavorabil dezvoltării limbajului. O altă cauză care generează dislalii senzoriale este şi disabilitatea senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. Dislalia senzorială este de origine centrală. dar este tulburat auzul fonematic. componenta corticală a analizatorului auditiv nu posedă o capacitate suficientă de diferenŃiere şi ca atare ei întâmpină dificultăŃi în discriminarea unor sunete apropiate ca structură acustică. prin educaŃie deficitară şi prin bilingvism. Cauzele psihosociale ale dislaliei Tulburările de pronunŃie nu sunt legate numai de anomalii organice sau funcŃionale ale organelor de vorbire. a. prezintă un caracter fiziologic. Datele audiometriei tonale scot la iveală faptul că persoanele cu dislalie senzorială au auzul normal din punct de vedere fiziologic. independent sau în corelaŃie cu factorii organofuncŃionali. Examinarea copiilor cu tulburări de limbaj a scos la iveală factorii psihosociali care. La copiii mici. în special a celor siflante. din care cauză nu poate executa corect mişcările articulatorii necesare în emiterea unui sunet. • DISLALIA SOCIOGENĂ Formele pe care le îmbracă dislalia sociogenă sunt: prin imitaŃie. determinată de incapacitatea de a le diferenŃia precis pe bază de auz. Dislalia sociogenă ia naştere din dislalia fiziologică prelungită peste vârsta de 4 ani. până la o anumită vârstă (de 3-4 ani). fapt pentru care în literatura de specialitate o mai întâlnim şi sub denumirea de dislalie prin deficit cortical de discriminare şi memorizare a sunetelor. Dislalia prin imitaŃie Această dislalie se caracterizează printr-o labilitate articulatorie dismaturativă şi printr-o posibilitate de discriminare fono-auditivă 200 . a mişcărilor de vorbire. De aceea este necesar un control vizual sau folosirea mijloacelor auxiliare (oglinda logopedică. Cel mai frecvent dislalia senzorială reprezintă o tulburare sub aspect acustic în structura sonoră a fonemelor.

supraprotecŃia şi perfecŃionismul. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. graba unor părinŃi de a oferi copilului tot ce el nu apucase să solicite verbal. poate fi determinată de unele boli infecŃioase. sub vârsta de 4 ani. de 201 . de obicei. când încă vârsta nu-i permite. de polipi. Ea se produce ca urmare a unor malformaŃii ce sunt localizate la nivelul vălului palatin sau a unor influenŃe ale dezvoltării acestuia. Dintre factorii climatului nefavorabil care influenŃează negativ dezvoltarea la timp şi corectă a limbajului menŃionăm: tipul de voce cu care adulŃii se adresează copilului. două limbi diferite sau când copilul este forŃat să înveŃe o a doua limbă înainte de însuşirea celei materne. de vegetaŃiile adenoide. Dacă părinŃii sau persoanele din jurul copilului au tulburări de pronunŃie sau dacă acestea abuzează în dialogul cu copilul de „vorbirea infantilă”. Cunoaşterea formelor dislaliei ajută la aplicarea unei metodologii adecvate procesului de corectare a vorbirii copiilor. precum şi pretenŃia absurdă a adulŃilor de a obŃine de la copilul mic o exprimare perfectă. Vorbirea piŃigăiată utilizată de unii adulŃi în relaŃiile lor cu copilul. Bilingvismul la o vârstă fragedă. prin imitaŃie. în familie. atunci când părinŃii vorbesc curent. ea ducând treptat la fixarea tulburării de pronunŃie. Încurajarea pronunŃiei incorecte pentru amuzamentul celor din jurul copilului sau pentru ridiculizarea lui este foarte dăunătoare. ceea ce-i îngreunează vorbirea. atunci un astfel de copil are toate şansele de a-şi forma. • RINOLALIA Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. este o adevărată pedeapsă pentru copil. Dislalia prin educaŃie deficitară Această formă de dislalie sociogenă este cauzată de existenŃa – în perioada de formare a limbajului – a unui climat familial educativ necorespunzător. c. b. deprinderi durabile de pronunŃie incorectă. de atonia sau paralizia vălului palatin. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. Dislalia prin bilingvism Această dislalie se instalează. el fiind nevoit să-şi însuşească sisteme de articulare diferite. toate acestea reprezintă condiŃii nefavorabile de dezvoltare a limbajului.insuficientă. copilul imitând inconştient modelele vorbirii adulte. de despicăturile labio-maxilo-palatine.

parcurge. În rinolaliile mai accentuate e afectată. cât şi consoanele. fiind afectate mai ales vocalele. Această formă este realizată în două modalităŃi: forma anterioară – când narinele sunt 202 . n) se scurge pe traiectul bucal. s-ar înscrie în categoria dislaliei mecanice deoarece predomină deficienŃele în pronunŃarea sunetelor. în care suflul aerului necesar pronunŃării sunetelor. care. Despicăturile palatului provoacă o serie de tulburări rinolalice denumite palatolalii. care nu pot deschide traiectul nazal în timpul pronunŃării sunetelor nazale. apărând mai ales la copiii răsfăŃaŃi. ea constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. de funcŃionarea defectuoasă a muşchilor sau a vălului palatin. mai puŃin accesibil înŃelegerii şi comunicării orale. insuficienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli infecŃioase. prin modificările nazale ale aspectului sonor. Clasificarea rinonaliei Rinolalia se poate prezenta sub mai multe forme: a. când unda expiratorie necesară pronunŃării sunetelor nazale (m. prin tulburări combinate de articulaŃie şi de rezonanŃă a sunetelor. în rinolalia organică deschisă sunt afectate atât vocalele. nu numai latura estetică. ConŃinutul vorbirii rinolalicilor devine. Cauzele funcŃionale sunt incapacitatea sau mobilitatea redusă a vălului şi a muşchilor faringo-nazali. Cauzele organice ale rinolaliei deschise pot fi anomalii la nivelul vălului palatin.hipoacuzie. paralizia sau atonia vălului palatin. imitarea vorbirii unor persoane rinolalice în perioada însuşirii vorbirii de către copil. aperta (deschisă). Din punct de vedere etiologic există cauze care provoacă exclusiv rinolalia sau dislalia dar şi cauze comune celor două. despicături labio-maxilo-palatine. Există două tipuri de cauze ale rinolaliei: organice şi funcŃionale. calea nazală. clauza (închisă). b. Rinolalia se instalează frecvent pe la 2-4 ani. mai ales cele explozive şi cele surde care se înlocuiesc cu sunete nedesluşite produse prin aşa-numitul „coup de glotte”. unde sunt afectate mai ales consoanele. vegetaŃii adenoide sau polipi. ci şi inteligibilitatea vorbirii. conform opiniei unor autori. Spre deosebire de dislalie. predominant. La vârsta şcolară o astfel de tulburare formează un obstacol în frecventarea învăŃământului de masă de către copil. În rinolalie se manifestă tulburări de pronunŃie specifice dislaliei.

cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. 2) dizartria distonică şi de incoordonare (produse prin leziuni profunde ale creierului şi ale trunchiului cerebral în partea sa superioară). Tabloul manifestărilor dizartriei este în funcŃie de componenta motrică implicată în ea. deci. fenomenele sunt asemănătoare dislaliei obişnuite. consoanele orale se pronunŃă nazal sau sunt omise. Spre deosebire de dislalie. Cel mai puŃin afectate în cazul rinolaliei deschise sunt sunetele m şi n. Din punct de vedere simptomatologic. mintală. în rinolalia deschisă sunt afectate şi vocalele. La fel ca în dislalie. Ea. componentă care constituie şi un criteriu de clasificare a acestei tulburări: 1) dizartria bulbară şi pseudobulbară (în care sunt tulburaŃi neuronii motori de la nivelul bulbului) comportă diminuarea forŃei de articulare şi o deperdiŃie nazală care reduce suflul. La dizartrici apar şi o serie de complicaŃii psihice ce se produc în sfera afectivă. • DIZARTRIA Dizartria nu este o tulburare de vorbire. în care unda expiratorie trece. În palatolalie. c. indiferent de caracteristicile articulatorii ale sunetelor. 203 . mai ales i. În cazul rinolaliei funcŃionale sunt aceleaşi fenomene ca în cazul celei organice. cele mai afectate sunt siflantele. psiho-socială şi motrică.blocate. Dată fiind originea sa. fiind astfel omise sau înlocuite cu sunete „sparte”. mixa (mixtă). Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. disfonică. cât şi pe traiectul bucal. u şi mai puŃin vocala a. dizartria se mai numeşte şi dislalie centrală. dar amploarea şi gravitatea lor sunt diminuate. Consoanele fricative sunt pronunŃate prin suflu nazal accentuat (deperdiŃie nazală cum o numeşte E. dar mult mai grave. şi anume latura ei instrumentală. alternativ atât pe cale nazală. senzorială. la un nivel intermediar.Verza). deoarece ele presupun un suflu puternic şi concentrat ce nu se poate realiza din cauza scurgerii aerului pe cale nazală. ci numai de rostire. respiraŃia desfăşurându-se perturbat şi forma posterioară – când este obstrucŃionat naso-faringele. ci numai vorbirea rostită. disritmică. nu afectează vorbirea în general. între organul periferic de execuŃie şi centrul cortical de elaborare şi comandă.

nelinişte permanentă legată de vorbire. de cele mai multe ori. scandarea şi caracterul exploziv al vorbirii. negativism. Bâlbâiala constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. dizartricul pierzând controlul respiraŃiei. cu pauze între acestea. De fapt. 3) dizartria cerebeloasă (în care tulburările apar la nivelul căilor cerebeloase) se caracterizează prin bruscheŃea.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. O caracteristică importantă a dizartricului este aceea că. inversiuni în frază – pentru evitarea cuvintelor „problemă”. depune eforturi repetate pentru a-şi corecta vorbirea. monotonia vorbirii. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. izolare socială. Stănică şi E. încordare.Se instalează un debit silibar şi trunchiat. 6. al poziŃiei limbii şi buzelor în timpul articulării. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. nevoie permanentă de ocrotire. emotivitate crescută. Aşadar. omisiuni precipitate. Există o lipsă de 204 . DeficienŃele de ritm şi fluenŃă ale vorbirii • BÂLBÂIALA C. mişcări şi acŃiuni asociate – reprezentate de ticuri sau ritualuri de deblocare sau liniştire. ci. aritmie. dar aceasta duce la o încordare sporită care nu numai că nu-l ajută. bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii. Alt tip de simptom al bâlbâielii este reprezentat de anumite modificări psihice cum ar fi: activitate dezorganizată. fiind foarte vizibilă şi afectând profund înŃelegerea vorbirii de către cei din jur. Ca urmare. fără leziuni ale organelor fonoarticulatorii. sunete care „paralizează” vorbirea.2. comite greşeli mai frecvente. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. vorbire concisă – incompletă refuzul de a vorbi). tulburări ale cititului. el este conştient de handicapul pe care îl are.4. Această tulburare de vorbire se caracterizează prin: modificări de vorbire (spasme ale aparatului fono-articulator. o tensiune globală şi excesivă a muşchilor organelor fonoarticulatorii cu dificultatea de a întrerupe mişcarea începută. bâlbâiala se caracterizează prin întreruperea vocii. dimpotrivă. dar şi ale scrisului. comportament neadaptat.

constând din anumite măsuri educative greşite ale părinŃilor în legătură cu dereglările din exprimările copilului. transpiraŃie. În schimb. tulburări de somn. insistând să facă pauze mari după fiecare cuvânt. şoc. • tulburări ale respiraŃiei. acŃiuni cu caracter represiv. Cursivitatea exprimării este grav afectată. spaime. copilul cu bâlbâială manifestă particularităŃi agravante sub forma alungirii grafemelor – unirea lor chiar – sau a disparării lor accentuate. se vorbeşte în timpul inspirului. Această tulburare de limbaj poate apărea pe la 5-6 ani şi chiar mai târziu – la vârsta adolescenŃei. uneori fiind trăită dramatic prin manifestări neurovegetative. Cauzele bâlbâielii pot fi: • imitarea de către copiii mici a unor persoane adulte sau a unor copii care au un asemenea handicap. sperieturi. sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte. • traume psihice.coordonare între ceea ce gândeşte şi ceea ce spune cel bâlbâit. Această tulburare de limbaj se manifestă într-o formă mai puŃin accentuată atunci când copilul vorbeşte în şoaptă. Bâlbâiala este considerată o tulburare a controlului motor al vorbirii. o dată cu încercarea de rostire a primelor silabe din propoziŃii. prin efectuarea unor inspiraŃii adânci. respiraŃia devine scurtă şi întreruptă. cresc agitaŃia şi nervozitatea. • factori de natură ereditară. deprimare afectivă. impresia de frustrare. când trebuie să cânte (mai ales într-un cor) sau când ceea ce spune el este perturbat de un fundal zgomotos. • observaŃii dojenitoare asupra deficienŃelor de vorbire. schimbarea culorii feŃei. 205 . • presiuni. • stres determinat de emoŃii. când este pus să scrie sau să deseneze. ca efect al încordării şi suprasolicitării sistemului nervos. pentru a evita pripirea. ca urmare a unei emoŃii bruşte sau a unei spaime mari. În cazul ei apar reacŃii secundare. manifestate prin apariŃia spasmelor respiratorii şi încercarea de a sili copilul să adopte un ritm respirator total greşit. • bilingvismul. prin apariŃia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice. în care înlănŃuirea succesivă a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza după modelul firesc şi expresiv al unei limbi. de nedreptate.

atitudinea familiei faŃă de tulburarea de vorbire (ironizare. şi între părinŃi. imitaŃia. Factori declanşatori pot fi stressul. supraîncordare nervoasă. tonică şi mixtă. boli debilitante. tremur uşor. în anumite situaŃii. Bâlbâiala clonică (sau primară) este repetarea explozivă. prin luarea în râs şi imitarea bâlbâielii. Forme clinice ale bâlbâielii Bâlbâiala poate să apară sub trei forme clinice de manifestare: clonică. • observaŃii cu ton ridicat. • labilitate emotivă: treceri rapide de la o stare afectivă la alta. cursivitatea vorbirii fiind astfel întreruptă. părăsiri. răstit. 206 . mediu familial traumatizant (sufocare afectivă. copiii se bâlbâiau. jenă exagerată. • hiperprotejarea copilului. cu scopul de a sili copilul să fie atent în exprimare. Aşadar.• pedepse severe administrate de părinŃi pentru că. alimentaŃie bazată pe excitante). condiŃii favorizante şi factori declanşatori. familii dezorganizate). • dezorganizarea familială. până la Ńipăt. debilitate somatopsihică. corectare permanentă etc. • nemulŃumirea mamei (mai ales). involuntară a sunetelor sau a silabelor. în împrejurarea în care acesta se jenează. • încercarea de a-l face pe copil să vorbească în faŃa străinilor. emotivitatea crescută etc. cauzele bâlbâielii sunt de trei categorii: condiŃii agravante. • ironia. • conflicte determinate de neînŃelegeri între părinŃi şi copii. CondiŃiile favorizante sunt reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitaŃie şi inhibiŃie (în hiperexcitabilitate bâlbâiala este mai frecventă). Ea apare din cauza contracŃiilor musculare de scurtă durată.). pe de o parte. • dezaprobarea şi critica foarte severă pentru cea mai mică eroare. iar aspectul discursului dezagreabil. regim de viaŃă dezordonat (alternarea activităŃii cu somnul. când se introduc cuvinte/sunete parazite care se repetă de 2-3 ori. CondiŃiile agravante sunt: situaŃii în care trebuie să vorbească copilul. pentru toate acŃiunile copilului. pe de altă parte. Această formă de tulburare implică o serie de dificultăŃi la nivelul fonoarticulator (cele mai mari probleme ridicându-le cuvintele de legătură şi pronumele).

Logonevroza reprezintă. prin urmare. pe lângă o repetare a sunetelor. în timp ce la adolescenŃi se poate ca să apară direct logonevroza (pe fondul unor traume emoŃionale puternice. cele două forme de bâlbâială se succed. • Tahilalia Este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. mai profundă decât bâlbâiala. a anxietăŃii etc.). o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. În mod obişnuit. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). tempoul sau pauza în propoziŃie/frază). cu hiperexcitabilitate. Ea este mult mai complexă. la copii apare întâi bâlbâiala şi apoi logonevroza. urmat apoi de tipul tonic (copilul cu această deficienŃă devenind conştient de defect şi făcând eforturi mari pentru a-l corecta). Atunci când acest spasm cedează. cu tendinŃa de a vorbi în inspiraŃie). 207 . • Logonevroza Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii care presupune. silabelor şi cuvintelor. a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. intonaŃia. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. în care predomină forma clonică şi tono-clonică. Bâlbâiala tonică constă în întreruperea/blocarea cursivităŃii vorbirii printr-o încordare subită a organelor de emisie. precum şi la nivel comportamental (creşterea agresivităŃii. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. cuvintele blocate anterior erup cu o foarte mare explozie. a unui şoc afectiv recent etc. fără efort). De regulă.extralingvistic (fiind afectate ritmul. fiind vorba despre declanşarea spasmului muscular de lungă durată. cu conştiinŃa defectului ca atare. în care predomină forma tonică. încordării. în prima fază apărând tipul clonic (simptome manifestate inconştient. Bâlbâiala mixtă este. în plan psihic. de felul cum trăieşte el. fiind însoŃită de modificări comportamentale serioase. o bâlbâială trăită în mod dramatic. la nivel respirator (inversarea tipului de respiraŃie caracteristică sexului. handicapul. la rândul ei. ApariŃia ei depinde de starea psihofiziologică a subiectului. de batere a tactului pe loc. de două feluri: clono-tonică.).

cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. reprezentate de malformaŃii ale organelor fonatoare precum: – bolta palatină prea înaltă/coborâtă sau prea îngustă. • Tulburările coreice Sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatorii. 6. Cauzele organice pot fi înnăscute sau dobândite. (C.Stănică. faringelui). – polipi nazali. • Aftongia Ia naştere atunci când.3.4. forŃarea vocii. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. substituiri. – palat moale/despicat/paralizat. se produce un spasm tonic. funcŃionale ori psihogene. Apar astfel asimilări. de lungă durată. iar melodia vocii pierdută. – deviaŃii de sept. – noduli ai corzilor vocale. încetinită. 1997). care corespund unei comodităŃi în articulare. Cauzele funcŃionale pot fi: paralizii (ale corzilor vocale. calitatea fonetică fiind profund alterată. – deformări ale limbii. tendinŃa de a emite sunetele. Tulburările vocii Sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. 208 . E. mimicii. hipotonia palatului moale. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. – tumori faringiene benigne etc. în muşchii limbii.• Bradilalia Se manifestă printr-o vorbire rară. Cauzele tulburărilor de voce pot fi: organice. în condiŃiile unei motricităŃi elementare. fenomen secundar în hipoacuzii grave. dinŃilor. lentă. Tulburările de voce se referă la suprimarea sau deteriorarea anumitor foneme. înălŃimea.Vrăşmaş.

Ea poate avea caracter temporar (în răceală de ex. narator etc. dacă nu dispare complet. răceli) sau a corzilor vocale. se produce în şoaptă din cauza nevibrării corzilor vocale. Ea apare ca rezultat al folosirii incorecte şi abuzive a vocii care determină obosirea ei (ex. trac. mai ales la copiii cu hipoacuzie gravă. apărută în urma situaŃiilor de şoc emoŃional. în registrul grav. nediferenŃiat. Fonastenia este o tulburare funcŃională ce se manifestă prin slăbirea/pierderea temporară a vocii. MutaŃiile patologice ale vocii sunt cauzate de modificările hormonilor sexuali şi influenŃează structura anatomo-funcŃională a laringelui. Aceste situaŃii pot determina instabilitatea vocii. de isterii sau de nevroze etc. Disfonia este o tulburare parŃială a vocii. Vocea nazală este „refluierea” pe nas a aerului expirat în vorbire. inhibiŃia ei. Afonia constă în pierderea vocii ca urmare a lezării laringelui.Cauzele psihogene sunt reprezentate de stres mai ales (situaŃii conflictuale. care se produce la nivelul registrului înalt. Este mai frecventă la sexul feminin (tocmai datorită verbalizării excesive caracteristice acestui sex). cu rezonanŃă cefalică). Formele clinice ale tulburărilor de voce: Vocea de cap (stridentă. Efectul acestei tulburări este perturbarea expresivităŃii muzicale a vocii sau a forŃei acesteia. boli ale acestuia. traumă psihică. profesii care obosesc vocea: profesor. monotonia sau caracterul său şters. Vocea oscilantă (de falset) se produce atunci când se schimbă registrele vorbirii în emisia vocală. boli psihice şi stări reactive). Este cea mai gravă dintre tulburările vocii şi poate fi cauzată de inflamaŃii ale laringelui. şoc emotiv. tract angoasă. cântăreŃ. Vocea inspirată este caracterizată de zgomot laringian cauzat de aerul inspirat în momentul când corzile vocale sunt apropiate între ele. Vocea.) sau poate fi cronică.). Vocea gravă este produsă atunci când emisia se face din piept. 209 . însă ea este caracteristică vârstei preşcolare şi are caracter temporar (dispare o dată cu creşterea). dar şi modalităŃile de reacŃionare ale SNC. Pseudofonastenia presupune acelaşi tremur în voce ca şi în cazul tulburării anterioare. Vocea răguşită se manifestă prin îngroşarea şi slăbirea fonaŃiei din cauza inflamării laringelui (gripe.

tulburări în lexia şi grafia cifrelor şi a numerelor naturale simple şi a celor cu mai multe cifre. mai general spus toate tulburările ce intervin în achiziŃia cititului. datorită unor eşecuri şi conflicte permanente. Tulburările de limbaj scris-citit Tulburările lexico-grafice sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit.6. deformări de litere. Verza. sociale etc. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. optice şi kinestezice. în multe cazuri. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihica a individului. Tulburările de scris-citit dereglează integrarea socială. în mecanismele acestuia. adăugiri. nepăsarea. în despărŃirea cuvintelor în silabe. (E. Disgrafia. cât şi instalării unor trăsături caracteriale negative: negativism. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. constă în incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului.4. dislexia) şi totale (agrafia. descurajare. 1983. izolarea. Tulburările de scris-citit se clasifică în: parŃiale (disgrafia. chiar dacă are parte de toată educaŃia posibilă. Dislexia este dificultatea de a citi. chiar dacă condiŃiile familiale.4. chiar dacă are o inteligenŃă corespunzătoare. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. Simptomatologie În aceste tulburări de limbaj se manifestă tulburări în lexia (citirea) şi grafia (scrierea) vocalelor şi consoanelor. de a învăŃa corect şi de utiliza scrisul în condiŃii normale. etc. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. a unor comportamente antisociale. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. manifestată prin tulburări la nivelul percepŃiei auditive.58). auzului şi intelectului. alexia). prin manifestarea. 210 . inerŃia. sunt mai mult decât favorabile. p. substituiri de cuvinte. sintagme. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. inversiuni. Tulburările de limbaj scris-citit parŃiale reprezintă incapacitatea unui subiect (capacitate redusă) de a învăŃa să scrie şi să citească. teama de insucces.

fonemelor şi grafemelor. ceea ce împiedică înŃelegerea cursivă a textului. propoziŃiile. contextul şi subcontextul nu mai îndeplinesc rolul de suplinire şi întregire a unor informaŃii. • inversiuni. • scrisul servil ca şi cel în oglindă. cuvinte sau chiar propoziŃii. ritm lent al copierii şi parŃial al citirii. între litere şi grafismul lor.Există confuzii între consoanele surde şi cele sonore (p-b. f-v). grafeme. adăugiri. c-g. Manifestări ale dislexiei: • neputinŃa de a identifica şi citi cuvinte ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. • rânduri libere sau suprapuse. sintagme. • sunt înŃelese şi mai greu sintagmele. ale laturii semantice. • greutăŃi în citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate. • tulburări ale lizibilităŃii. cuvinte propoziŃii. substituiri de grafeme. 211 . omisiuni sau salturi de cuvinte/rânduri în lexie şi în grafice. lacunar. după mai multe poticniri. iar din cauza concentrării asupra unităŃilor disparate. fără unitate logică. adăugiri de cuvinte. • grafemele sunt plasate defectuos în spaŃiul paginii. redarea inegală a unor grafeme. • textul este scurt. • disortografii. • contopiri de cuvinte. • apar omisiuni de litere şi silabe. • cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un întreg. inversiuni la nivelul silabelor. frazele. care să ducă la o lectură cursivă. • nerespectarea spaŃiului paginii. omisiuni de litere şi grafeme. t-d. inegale ca mărime şi formă şi au o aşezare dezordonată. • greutăŃi în combinarea cuvintelor în unităŃi mai mari de limbaj. omisiuni de prepoziŃii sau conjuncŃii. • întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvintelor ca un întreg şi pe formă. Manifestări ale disgrafiei: • confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic.

fraŃi şi heredocolaterali (alcoolismul sau abuzul de alcool. cum ar fi blocajul emotiv. condiŃiile materiale şi culturale scăzute ale familiei. din punct de vedere auditiv. reacŃiile nevrotice. Mai pot determina asemenea tulburări incidentele survenite: 1) în antecedentele heredocolaterale. o etiologie. naşterile grele. tulburările se datorează handicapului de la nivelul auzului fonematic. tuberculoza. endocrinopatiile). starea sănătăŃii. Alte cauze ale acestor tulburări pot fi: sarcinile purtate dificil. slaba dezvoltare psihomotorie. • greutăŃi în trecerea de pe rândul citit pe următorul şi tendinŃa de a-l sări. • omiterea unor foneme sau chiar a unor cuvinte. termenii de dislexie-disgrafie sunt rezervaŃi pentru acele tulburări în deprinderea scris-cititului care au un substrat organic şi. gradul dezvoltării intelectuale. CAUZELE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ SCRIS-CITIT E.• greutăŃi în diferenŃierea cuvintelor şi literelor asemănătoare. 212 . metode şi procedee necorespunzătoare. Dintre factorii ce aparŃin subiectului putem enumera: deficienŃa de ordin senzorial. DeficienŃele dislexo-disgrafice pot fi consecinŃe ale dificultăŃilor de articulaŃie. • dificultăŃi în păstrarea formei date a textului. Verza stabileşte două tipuri de factori care pot produce tulburări ale limbajului scris-citit: factori ce aparŃin subiectului şi factori ce aparŃin mediului. la genitori. o simptomatologie şi o evoluŃie specifice. mai ales pe cuvintele polisilabice. DificultăŃile în deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune cerebrală) sau unor cauze funcŃionale. • dificultăŃi în înŃelegerea celor citite şi în reproducerea lor. nivelul scăzut socio-cultural al familiei. În neuropsihiatrie. ca atare. condiŃiile motivaŃionale. O altă cauză este slaba dezvoltare a motricităŃii sau a deficienŃelor din planul motric. Factorii de mediu sunt slaba integrare în colectiv şi în activitatea şcolară. • plasarea incorectă a accentului. bolile psihice. bolile neurologice şi organice. Când lipsesc deficienŃele de pronunŃie. care se transpun în limbajul scris-citit. locul ocupat în raport cu ceilalŃi fraŃi.

literelor. infecŃiile gravidei (bacteriene. toxicoza. Copilul prezintă dificultăŃi în înŃelegerea simbolurilor grafice. scrierea ondulată. tusea convulsivă până la 3 ani. Dislexo-disgrafia de evoluŃie sau de dezvoltare se manifestă prin incapacitatea de a realiza progrese însemnate în achiziŃia scris-cititului şi se presupune că la baza ei stă o cauză genetică. dar copilul poate copia unele grafeme şi poate silabisi la compunere. traumele fizice şi psihice. intoxicaŃiile exogene sau endogene. substituiri. cuvintelor. 3) în perioada perinatală: postmaturitatea şi excesul ponderal peste 4000 g. rigid. alaliei. Toate aceste cauze pot duce la dificultăŃi dislexo-disgrafice ca urmare a leziunilor cerebrale. în cazul din urmă malaria). Dislexo-disgrafia pură sau consecutivă apare pe fondul afaziei. În urma cercetărilor s-au stabilit mai multe forme de dislexiedisgrafie în condiŃiile intelectului normal. sărire peste unele spaŃii. lăsându-le libere. Apar omisiuni ale grafemelor. rujeola şi varicela – survenite sub vârsta de 1 an. tensionat. înlocuiri. a literelor. tremurat. DificultăŃile apar în dictare şi compunere. imaturitatea şi deficitul ponderal sub 2800 g. cuvintelor. infecŃiile repetate de căi aeriene superioare. scris-cititul fiind neglijent. hipoacuziei. suferinŃa fetală şi sindromul neurovascular. Dislexo-disgrafia motrică înregistrează tulburări de motricitate caracterizate printr-un scris ilizibil. distociile cu aplicare de forceps. prost organizat. operaŃie cezariană sau travaliu prelungit. encefalitele şi meningitele până la 5 ani. inegal. medicaŃia folosită în sarcină. Dislexo-disgrafia spaŃio-temporală se caracterizează printr-o scriere şi citire în diagonală. 4) în perioada postnatală: bronhopneumonia. Dislexo-disgrafia specifică sau propriu-zisă se manifestă printr-o incapacitate paradoxală în formarea abilităŃilor de a citi şi scrie. traumatismele craniene grave până la 7 ani. iminenŃa de avort. neregulat. tentativele de avort. Dislexo-disgrafia lineară se manifestă prin incapacitate în trecerea de la rândul parcurs la următorul. 213 . virale sau cu protozoari. propoziŃiilor şi sintagmelor. inversiuni.2) în perioada sarcinii: disgravidia (toxicoza gravidică).

împrăştiate în lăŃime. Dar traseul lasă să se vadă semne discrete de tremurături şi umflături care trădează fragilitatea grafomotorie latentă. J. literele sunt lipsite de fermitate. De Ajuriaguerra şi colaboratorii săi au desprins cinci grupe de disgrafici. retuşate. rău proporŃionate. buclele zonelor externe mult mai lungi decât late. cu dimensiuni neregulate (hipertrofiate sau atrofiate). escamotate. înaintarea de la stânga la dreapta este haotică. formele sunt imprecise. • copii care îşi dau seama de deficienŃa respectivă atât la ei cât şi la alŃii. literele corectate. Scrisul încet şi precis are o încetineală substanŃială. În urma experimentelor. trăsăturile sunt curbe. Grupa celor neîndemânatici se caracterizează prin forme greoaie. neregulate. Scrisul astenicilor este mic. barele lui t şi accentele sunt repezite şi prelungite. dar nu-şi dau seama de propriile lor dificultăŃi. Scrisul rigizilor este înclinat spre dreapta.Manifestarea acestor fenomene are un caracter constant şi tendinŃa de a se agrava. prin consolidarea deprinderilor greşite şi prin trăirea dramatică pe plan intern a eşecurilor. cu respectarea formelor şcolare (m şi n au arcade regulate). punerea în pagină este sacrificată în favoarea rapidităŃii. rândurile înghesuite. legăturile având caracter infantil. observându-se o crispare generală a ansamblului traseului. Scrisul are un aspect colŃuros. rândul este păstrat. cu direcŃia foarte regulată. Scrisul impulsivilor dă o impresie generală de precipitare. literele mult prea înalte faŃă de lăŃime. Există mai multe categorii de copii care conştientizează sau nu tulburările de scris-citit: • cei care nu conştientizează şi nici nu sesizează manifestările tipice dislexo-disgrafice la alŃii. • copii care sesizează deficienŃa respectivă la alŃii. 214 . dar manifestă incapacitatea de a se corecta . marginile respectate. Aceşti copii sunt preocupaŃi pentru punerea în pagină. literele finale ale cuvintelor. Tulburările de scris-citit au o influenŃă negativă asupra personalităŃii atunci când ele sunt conştientizate sau atunci când determină eşecuri şcolare repetate.

altele prea mari. cât şi la cei cu handicap de intelect sau tulburări psihice. Se înregistrează două faze: când copilul scrie mărunt. Scris-cititul lent. Trebuie lămurit faptul că nu vor fi luate în considerare ca erori disgrafice şi dislexice acele disortografii şi dificultăŃi caligrafice ce se datoresc necunoaşterii regulilor respective. iar din punct de vedere caligrafic scrierea disgraficului nu este dreaptă. Această tulburare este întâlnită atât la copii normali. Aceşti subiecŃi sunt bine şi foarte bine dotaŃi intelectual şi au rezultate şcolare bune. înghesuie grafemele şi când grafemele sunt inegale ca mărime şi depăşesc spaŃiul normal din pagină. grafeme şi cuvinte. rândurile se suprapun. O altă categorie de dislexo-disgrafici sunt cei care prezintă dificultăŃi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice. El poate scrie cu literă mare şi la mijlocul cuvântului sau poate începe propoziŃia sau fraza cu literă mică. linia de dialog. unele sunt prea mici. este foarte des întâlnită la cei ce prezintă tulburări de pronunŃie. se alungesc unele grafeme comparativ cu altele. 215 . S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii în funcŃie de diversele dificultăŃi pe care le întâmpină copilul. La cei mai mulŃi putem întâlni o uşoară stângăcie sau lateralitate încrucişată. „puchinos”. Cei care prezintă dificultăŃi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi în înŃelegerea sensului convenŃional al simbolurilor lexiei reprezintă altă categorie. Printre cauzele acestei dificultăŃi putem enumera: tulburări la nivelul percepŃiilor acustico-vizuale. la nivelul proceselor cognitive.• copii sensibili faŃă de deficienŃă şi care fac progrese remarcabile în îndepărtarea ei. monotonă. În citire are loc o vorbire lentă. Copilul este conştient de dificultăŃile sale şi foarte receptiv la activitatea terapeutică. semnul exclamării. virgula. Copilul este neputincios în a identifica şi citi cuvântul ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi. ceea ce împiedică asupra înŃelegerii adecvate a textului. Dislexo-disgrafia care prezintă omisiuni de litere. al întrebării. Disortograficul citeşte sau scrie fără să respecte sau să pună punctul. caracterizat prin mari dificultăŃi la scris şi o oarecare repulsie la citit. depunând un efort activ în raport cu influenŃele logopedice. pauzele sunt şterse. Întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvântului ca întreg şi pe forma care să ducă la o lectură cursivă.

înŃelege ceea ce i se spune. sărind şi suprapunând rândurile. dar nu înŃelege un text scris. psihogen sau voluntar. Tulburările de dezvoltare a limbajului Există două categorii de tulburări de dezvoltare a limbajului: • Mutismul electiv. dislexicul poate parcurge acelaşi rând ori să sară unul sau mai multe fără să-şi dea seama. dacă copiază literă cu literă. Agrafia reprezintă pierderea capacităŃii de a scrie. Subiectul cu agrafie poate scrie un cuvânt. la o persoană.4. Diagnosticul acestor tulburări de limbaj scris-citit se pune la sfârşitul clasei I. Subiectul alexic vorbeşte normal. grafemelor. poate scrie corect după dictare sau chiar spontan. Scris-cititul ca în oglindă se realizează printr-o rotire a grafemelor şi literelor în aşa fel încât se ajunge la o reflectare inversă a imaginii respective pe creier. acestea fiind executate alungit. la stângacii care scriu cu mâna dreaptă sau stângă şi în ambidextrie. răspunde corect la întrebări. 6. O astfel de tulburare poate fi pusă şi pe seama afecŃiunilor encefalului. 216 . care înainte scria normal. • Întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. Scrisul servil se manifestă prin înclinarea exagerată spre dreapta sau spre stânga a literelor.5. Cauza agrafiei este reprezentată de lezarea lobului parietal stâng. la cei cu tulburări oculo-motorii. În citire. Fenomenul nerespectării spaŃiului paginii. Fenomenul poate exista şi în lipsa acestora atunci când se formează deprinderi incorecte de scris-citit sau când apar unele tulburări la nivelul proceselor cognitive. Scrisul servil şi scris-cititul ca în oglindă sunt fenomene des întâlnite în rândul celor cu tulburări de scris-citit. Acest fenomen se manifestă mai frecvent în debilitatea mentală şi la copiii stângaci. Disgraficul nu-şi poate citi propriul scris şi nu poate respecta spaŃiul paginii. sărirea şi suprapunerea rândurilor sunt frecvente în handicapurile de vedere.În scris sunt omise grafemele de la sfârşitul cuvintelor în dictări şi compuneri. determinate de meningite sau dereglări ale emisferei drepte din regiunea parietală inferioară a creierului. Tulburările de limbaj scris-citit totale Alexia reprezintă pierderea capacităŃii de a citi şi de a înŃelege limbajul scris.

Dacă mutismul se întinde prea mult în timp. pot apărea perturbări intelectuale (rămâneri în urmă la şcoală. Această tulburare poate căpăta următoarele forme: 1) Acută: poate apărea după momente de groază. pedepse corporale mai ales. persistenŃa pe o perioadă lungă de timp poate duce la rămâneri în urmă pe linia dezvoltării verbale şi a exprimării logico-gramaticale. răutatea ocupă un loc important. refuz de a învăŃa sau de a face orice i se cere. Caracteristicile mutismului electiv: • Apare frecvent la copiii hipersensibili.1. traumatisme psihice. Copilul cu mutism electiv nu vorbeşte nu pentru că nu poate. 2) Cronică: se manifestă general sau selectiv. şoc emoŃional foarte puternic. Mutismul electiv (psihogen sau voluntar) reprezintă refuzul total sau parŃial al copilului de a comunica cu unele persoane. înŃeleg scrierea şi nu manifestă deficienŃe de ordin intelectiv. eşecuri repetate. negativismul. • Adesea o schimbare de tipul intrării în şcoală sau în grădiniŃă declanşează această tulburare. faŃă de anumite persoane. se 217 . • SituaŃii dramatice. Copiii cu mutism electiv. reducerea vocabularului. anxioşi. Etiologie (cauzalitate) • Atitudini şi metode greşite în educaŃia practicată de părinŃi sau de profesori. în care încăpăŃânarea. fără să se intervină. brutalitatea. • Este mai frecvent la fete şi începe pe la 3-5 ani. timizi şi este însoŃit de tulburări comportamentale. cu complexe de inferioritate. irascibilitatea. ostilitate). iar în forme grave acest refuz se extinde asupra întregului mediu înconjurător sau asupra unor situaŃii. • Mediul de trai impropriu (ex. frustrări. traumatizare psihologică – ameninŃări). Dar. Refuzul verbal al copilului cu mutism electiv este dublat deseori de refuz alimentar din partea lui. deşi nu comunică. care traumatizează afectiv copilul (hiperseveritate.). şocuri emotive. afectarea exprimării gramaticale etc. timiditatea. • Copiii pot fi furioşi. stres. panică. ci pentru că nu vrea. De asemenea. interiorizaŃi. MuŃenia este temporară şi poate dura de la câteva săptămâni la ani de zile.

le pronunŃă greşit. mai frecventă la băieŃi). ApariŃia cuvintelor are loc după doi-doi ani şi jumătate. Copilul cu retard verbal (întârziere în dezvoltarea limbajului) rămâne în urma copiilor de aceeaşi vârstă cu el. • factori psihogeni (mediu care nu stimulează vorbirea. nu diferenŃiază sunetele în cuvinte. Vrăşmaş şi E. însă are auzul bun şi organele fono-articulatorii normal dezvoltate. vocalele sunt prezente. exigenŃe prea mari. („inabilitate verbală” ereditară pe linie paternă. • factori constituŃionali. atitudini brutale. nu cunoaşte semnificaŃia multiplă a cuvintelor. • factori somatogeni (boli cronice îndelungate. şocuri emoŃionale puternice). 2. rezultatele să nu fie cele scontate şi copilul cu mutism să rămână în continuare „imun” la încercările celor din jur de a-l scoate din tăcere. grupurile de consoane fiind înlocuite cu consoane mai uşor de pronunŃat. Dezvoltarea intelectuală poate fi conform vârstei cronologice. vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte. diftongii reduşi la o vocală. Comportamentul 218 . În această situaŃie este de preferat ca părinŃii să schimbe şcoala. trunchiului. Retardul de limbaj poate fi cauzat de o serie de factori precum: • factori neurogeni (în perioada peri şi postnatală). silabele reducându-se spre sfârşitul cuvântului. însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite. limbă. suprasolicitare verbală. Un copil cu retard de limbaj până la vârsta de trei ani foloseşte un număr redus de cuvinte. Retardul verbal se caracterizează printr-o întârziere în dezvoltarea motricităŃii generale (statica capului. Stănică consideră retardul verbal drept blocajul ritmului de evoluŃie a limbajului. boli infecŃioase). EvoluŃia aparatului fonoarticulator stagnează după perioada lalaŃiunii. deşi s-a intervenit în sens optimizator. colectivitatea în care învaŃă copilul sau profesorul acestuia. nu formează propoziŃii simple.poate întâmpla ca. uneori are tulburări de lateralitate şi manifestă un deficit al motricităŃii fine (buze. mersul). Copilul nu formează propoziŃii. are dificultăŃi la trecerea de la limbajul intern la cel extern. Retardul verbal C. ce se abate de la normal. liminară sau întârziată din cauza absenŃei limbajului. degete).

• ALALIA E. întâlnită la copiii ce nu au vorbit niciodată.6. Apar ca majore în acest handicap dificultăŃile de realizare a motricităŃii sau de percepŃie vizuală sau auditivă. Tulburările polimorfe ale limbajului Aceste tulburări de limbaj au substrat neurologic şi sunt de două tipuri: – alalia. în care sunt afectate toate laturile vorbirii. cu predominanŃă senzorială şi cu predominanŃă senzo-motorie.psiho-afectiv este dominat de timiditate.Vrăşmaş şi C. dispraxie de limbaj etc.Stănică consideră alalia cea mai profundă tulburare de elaborare. Formele clinice ale întârzierii verbale pot fi: • Forma pură. Etiologie – sifilisul şi tuberculoza părinŃilor. – tonus psihic şi motor scăzut etc. ÎnŃelegerea limbajului este aparent normală. Alalia motorie Sinonimii: afazie motorie congenitală. – alcoolismul părinŃilor. varicelă). atunci când nu există simptome somatoneuropsihice. Simptomatologie Vorbirea spontană este redusă la trei-patru cuvinte sau este inexistentă. absenŃa dorinŃei de comunicare. rahitismul şi deficienŃele fizice. organizare şi dezvoltare a limbajului. 6. Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din naştere. – afazia. • Forma constituŃională. însă subiectul nu înŃelege în profunzime noŃiunile 219 . • Forma somatică însoŃeşte distrofia. – boli grave repetate (encefalită. afazie de expresie. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. iar vorbirea repetată este imposibilă.4. hiperkinetism şi opoziŃionism. Forme clinice sunt: cu predominanŃă motorie.

ca de exemplu: închidere/deschidere a gurii. dar poate repeta unele cuvinte (ecolalie). dar nu le poate pronunŃa. Aude bine. Este o tulburare esenŃială de exprimare şi înŃelegere a limbajului. mişcările fonoarticulatorii fiind difuze şi dezordonate. Alalia senzorială este o tulburare (disfuncŃie) de percepere a mesajelor verbale şi a înŃelegerii vorbirii. z. s. la copilul care nu a vorbit niciodată şi care nu va putea vorbi decât în urma unei învăŃări dirijate. nu reprezintă cauza imposibilităŃii însuşirii limbajului (subiectul prezintă oscilări în folosirea auzului). Copilul alalic motor nu ştie să vorbească. Alalicul cu această formă nu înŃelege sensul vorbirii. scoaterea limbii. când pronunŃia se aseamănă vag cu modelul şi nu se pot pronunŃa consoanele ocluzive (c) şi nici cuvintele întregi. chiar cu un grad de dificultate crescut în pronunŃie. nu se poate spăla pe mâini. El înŃelege sensul cuvintelor şi îl reŃine. 220 . nu se poate şterge. Vocea alalicului senzorial este sonoră. Alalia senzorială Sinonimii: surditate verbală congenitală. Prezintă o dispraxie buco-linguo-facială care există independent de actul fonator şi care determină o masticaŃie greoaie precum şi imposibilitatea realizării unor mişcări. suflare etc. îmbrăca etc. sau hipotonă. dar are dificultăŃi de percepŃie a direcŃiei sunetelor. subiectul neidentificând stimulii sonori şi neacordând o semnificaŃie mesajelor verbale. Caracteristice în alalia senzorială sunt dificultăŃile în desprinderea formelor verbale de pe fondul sonor. aproximativă şi ecolalică. agnozie auditivă. DeficienŃa auditivă. Simptomatologie Vorbirea spontană este inexistentă sau este redusă la două-trei cuvinte iar vorbirea repetată poate fi: imposibilă. Vorbirea se realizează cu dificultate. În funcŃie de gradul încordării organelor fonoarticulatorii pronunŃia poate fi: hipertonă. Nu poate realiza o mişcare la cerere.abstracte şi frazele mai lungi. deşi există la toŃi cei cu alalie senzorială. Poate emite unele sunete articulate şi chiar cuvinte mono şi bisilabice. cu tulburări consecutive de exprimare. când nu se pot pronunŃa sunetele: i. Execută ordinele verbale şi poate arăta obiectele indicate.

• Apar tulburări ale percepŃiei auditive şi vizuale. • Se manifestă pierderea abilităŃii de a folosi limbajul. vorbire lipsită de forŃă. • Vorbirea este alterată în condiŃiile păstrării mişcării automate şi voluntare a limbii. în care predomină caracteristicile uneia sau alteia dintre cele două forme. întârziere şi neîndemânare motorie. inegalitate în privinŃa duratei şi a intensităŃii sunetului. cu atacuri bruşte în momentul emiterii. la nivelul personalităŃii. 221 . • Determină modificări profunde în sfera limbajului. O altă clasificare a alaliei se realizează după gradul încordării motricităŃii. Afectează limbajul impresiv şi expresiv. sacadată. dar nu descifrează sensul propoziŃiei. Există tulburări de percepŃie. înŃeleg unele cuvinte izolate. dar pe care le folosesc foarte rar. se produc destructurări masive. Caracteristicile afaziei • Este mai frecventă la vârstele adulte sau la bătrâneŃe. • Alalici hipertoni: se constată o încordare exagerată a organelor fonatoare. • AFAZIA Afazia reprezintă incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. afonă.Vorbirea spontană este nulă sau limitată uneori la câteva sunete sau cuvinte. în momentul emiterii sunetului. dificultăŃi în diferenŃierea locului de articulare. iar. iar în pronunŃie se constată că acele cuvinte uzuale nu sunt atât de alterate. Alalicii au posibilitatea să pronunŃe unele silabe şi cuvinte. se trece uşor peste vocale. Afazicul şi-a pierdut această capacitate după ce dobândise comportamentul verbal. atenŃiei şi apar tulburări lexice. grafice şi de calcul. laxă. gândirii. pronunŃia fiind labilă. • Are loc o scădere a memoriei. Nu presupune deficienŃe de intelect. diferenŃiindu-se: • Alalici hipotoni: se constată o slăbiciune a articulării. Cuvintele nu sunt pronunŃate complet. Alalia mixtă Este cea mai gravă formă de alalie.

tulburările de înŃelegere şi se păstrează vorbirea spontană. infecŃiile. tulburări ale accentului. se manifestă stilul telegrafic. • Transcorticală motorie: nu poate vorbi spontan. • Subiectul are comportamente normale. dar nu înŃelege. alexia.• Subiectul are o tulburare a construcŃiei spaŃiale. dar poate repeta scrierea şi păstrează înŃelegerea. • Senzorială totală: apar logoreea. Formele afaziei • Motorie: afazicul nu vorbeşte. • Apar dificultăŃi în enumerarea automată. • De conducere: se manifestă tulburări ale repetării cuvintelor şi denumirii obiectelor. • Senzorială transcorticală: nu poate vorbi şi scrie spontan. nu înŃelege. ale SNC. dar păstrează limbajul interior şi înŃelegerea. traumatismele cranio-cerebrale. tumorile cerebrale (rezultate din accidente vasculare cerebrale). intoxicaŃiile cu dioxid de carbon pot determina apariŃia acestei tulburări polimorfe de limbaj. ecolalie asociată cu surditate verbală accentuată. agrafia. 222 . poate scrie şi citi. • Pot apărea. • Apar afecŃiuni ale vocii. • Senzorială pură: recunoaşte sunetele izolate. dar îşi păstrează vorbirea repetată. • Totală: manifestă tulburări expresive şi receptive de intelect. • Motorie totală: nu poate vorbi. • Apar tulburări ale inteligenŃei. agramatisme. dar se păstrează înŃelegerea. dereglări ale respiraŃiei. la unele persoane. • Se păstrează cuvintele parazite. dar se păstrează relativ înŃelegerea şi vorbirea spontană. intoxicaŃia cu cuvinte. scrie şi citi. intoxicaŃiile. diabetul. vorbirea „academică” şi un scris servil. emoŃii exagerate. interjecŃiile. Etiologia afaziei AfecŃiunile creierului.

ci segmentul intermediar între organele periferice şi centrul limbajului de pe scoarŃă Mutism electiv Dobândit Temporar. însă există diferenŃe majore faŃă de acestea: Afazie Simptome neurologice pronunŃate Tulburare dobândită Dezintegrarea limbajului Există vorbire automată. reversibil Se manifestă în funcŃie de persoane. situaŃie Refuză contactul cu mediul Este determinat de factorul educativ Alalie Tulburare înnăscută Neintegrarea limbajului Vorbire inexistentă Alalie Nu există infirmităŃi motorii cerebrale Necoordonare motorie Subiectul nu ştie să vorbească E afectat limbajul şi centrul vorbirii Alalie Înnăscut Permanent (dacă nu se face terapie) Nu se modifică comportamentul verbal în funcŃie de mediu Nu refuză contactul cu mediul Nu este determinat de factorul educativ 223 .Diagnostic diferenŃial Alalia se poate confunda din cauza absenŃei limbajului cu alte tulburări precum: afazia. repetată. mutismul electiv. locuri. telegrafică Dizartrie Apare în infirmităŃile motorii cerebrale Infirmitatea motricităŃii organelor fonatoare Subiectul nu poate vorbi Nu e afectat limbajul propriu-zis. dizartria. emoŃională. autismul sau retardul de limbaj.

verbali Alalie Comportament adecvat Ecolalie de: conŃinut intonaŃie nu există imediată nu există Alalie Nu e determinată de factori educativi şi de mediu _ Tulburare ce durează. Metode şi procedee de ordin general • Gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei Pentru îmbunătăŃirea motricităŃii generale şi a mişcărilor fonoarticulatorii se pot indica o serie de exerciŃii care au o importanŃă deosebită nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar şi pentru sănătatea 224 . 6. surdă Voce sonoră 6. 5. iar altele specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte. Corectarea deficienŃelor de limbaj În corectarea acestor deficienŃe se utilizează două categorii de metode.1. unele de ordin general.Autismul Comportament inadecvat Limbaj cu caracter reproductiv Ecolalie de: conŃinut intonaŃie înălŃime imediată întârziată Retard de limbaj E determinat de factori de educaŃie şi de mediu Blocaj în ritmul de evoluŃie În condiŃii propice se învaŃă limbajul Limbajul poate atinge nivelul corespunzător vârstei Surdomutitate Nu aude niciodată Nu reacŃionează la stimuli auditivi.5. rezistentă la învăŃare Limbajul nu poate atinge nivelul corespunzător vârstei Alalia senzorială Oscilează în folosirea auzului ReacŃionează selectiv la stimuli în funcŃie de cunoaşterea sensului şi de starea psihică Vorbirea repetată e imposibilă Vorbirea repetată e posibilă fără fără demutizare învăŃarea limbajului Voce voalată.

imobilizarea marginilor laterale ale limbii între dinŃi. ExerciŃiile de dezvoltare a expresivităŃii faciale se fac în mod diferenŃiat. în aşa fel încât să atingă cu marginile sale comisurile bucale. lipirea limbii lăŃite de palat şi desprinderea ei cu plescăit. imitarea încreŃirii şi descreŃirii frunŃii. Dintre cele mai importante exerciŃii folosite în acest scop amintim: umflarea şi retragerea simultană a obrajilor. În cazul exerciŃiilor fizice generale este indicat ca fiecare mişcare să fie executată în mod ritmic. din care nu se mai distinge vârful limbii – revenirea la loc. lopată. 225 . scoaterea alternativă a limbii: săgeată – revenire la loc – lopată – revenire la loc. se contractă. ceea ce va uşura introducerea ritmului la nivelul vorbirii. revenirea la loc.organismului. linguale. contractarea limbii în fundul cavităŃii bucale unde formează un ghem de muşchi. Aceste exerciŃii urmăresc fortificarea trunchiului. retracŃia obrazului între dinŃi spre interiorul cavităŃii bucale. mişcări antero – dorsale ale limbii: scoaterea limbii afară – retragerea ei la dinŃi. care se folosesc în special în timpul pronunŃării sunetelor surde. b) de încordare. scoaterea limbii încordate şi ascuŃite din gură sub formă de săgeată. labiale. Pentru dezvoltarea motricităŃii linguale se recomandă următoarele exerciŃii: scoaterea limbii neîncordate şi lăŃite între dinŃi şi buze. închiderea şi deschiderea ochilor concomitent cu ridicarea şi coborârea ritmică a sprâncenelor. în funcŃie de caz. mandibulare. ia forme diferite şi ocupă alte poziŃii în cavitatea bucală. alternarea formei limbii în afara gurii: săgeată. în aşa fel încât vârful ei să rămână liber pentru a se îndoi în sus şi în jos. Motricitatea linguală joacă un rol esenŃial în pronunŃia sunetelor deoarece la fiecare sunet limba se dilată. Se disting două categorii mari de exerciŃii: a) cu scopul de a relaxa organismul şi musculatura aparatului de emisie. imitarea râsului şi a surâsului. a gâtului şi a membrelor. Pentru dezvoltarea organelor fono-articulatorii se recomandă o serie de exerciŃii ce se referă la dezvoltarea mişcărilor expresivităŃii faciale. umflarea alternativă a obrajilor. Întotdeauna exerciŃiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respiraŃie. Scopul exerciŃiilor fizice generale este de a uşura desfăşurarea unor mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşchi care iau parte la activitatea de respiraŃie şi la funcŃionarea aparatului fono-articulator.

la cei care au o muşcătură deschisă. cu expirare pe gură – retragerea maxilarului îndărăt – revenire la loc. constricŃiunea limbii sub formă de jgheab. Alte exerciŃii posibile pot fi: executarea de mişcări circulare cu vârful limbii pe suprafaŃa buzelor. efectuate în afara cavităŃii bucale. „b”. „m”. imitând forăitul cailor. 226 . mişcări antero-posterioare ale mandibulei: împingerea mandibulei înainte – revenire la loc. sub buze. mişcările de lateralizare a buzelor şi de rotire a lor. Aceste mişcări se vor executa meticulos. precum şi pronunŃia cât mai rapidă în serie. spre stânga – revenire la loc. liber şi prin opunere de rezistenŃă. silabă. cu mâna. precum şi mişcări laterale cu mandibula: spre dreapta – revenire la loc. Ńinând între dinŃi un creion. prognatism şi progenie sau la cei cu traumatisme maxilo-faciale. mai ales la cei cu dislalii audiogene şi ele pot fi reprezentate de: întinderea buzelor lipite una de alta. apoi se trece la cele din interiorul ei. Alternarea mişcărilor celor două buze. urmată de retragerea ei îndărăt. plasat în faŃa cavităŃii bucale. expunând pe cât posibil gingiile (ca pentru rânjet). De preferinŃă se începe cu mişcările mai uşor controlabile. d) – revenirea la loc şi îndoirea vârfului limbii la gingia inferioară. „s”. Mişcarea de extensie a buzelor ca pentru rictus se poate intui prin întinderea unui elastic. bi. cu maxilarele strânse a silabelor ba. în direcŃia opusă mişcării de coborâre. retragerea buzelor. coborârea în jos a mandibulei relaxate. în special. care se ridică spre nas şi se lasă în jos. urmând mişcările mandibulare. Se mai poate folosi împingerea mandibulei înainte.ridicarea vârfului limbii spre gingia superioară (t. Astfel de exerciŃii sunt: coborârea şi ridicarea mandibulei. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii labiale facilitează mişcările complexe de articulaŃie a sunetelor. vibraŃia buzelor. Din această poziŃie se pronunŃă sunetele: „i”. „z”. îndoirea vârfului limbii pentru a realiza mişcări circulare pe suprafaŃa dinŃilor. care se deschid şi se depărtează cât mai mult. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii linguale trebuie să fie executate la început cu gura deschisă. pornind de la rolul important pe care-l joacă buzele în pronunŃarea fiecărui sunet. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii mandibulare se folosesc. Pentru dezvoltarea motricităŃii labiale este necesar să se folosească o serie de exerciŃii. cuvânt. fără grabă şi cu precizie. având un rol însemnat şi în perceperea vorbirii prin labiolectură. La revenirea buzelor la loc se pronunŃă sunetele: „p”. ca pentru supt.

cu rol compensator. cerinŃele igienico-sanitare (exerciŃiile să se desfăşoare în 227 . pu sunt alte tipuri de exerciŃii utilizate pentru corectarea tulburărilor de limbaj. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii laringuale sunt şi ele necesare. În desfăşurarea exerciŃiilor de respiraŃie trebuie să se respecte anumite indicaŃii metodice: particularităŃile de vârstă (cu copiii preşcolari şi parŃial cu cei din clasele I-II. Ridicarea uşoară a laringelui în sus la pronunŃia sunetelor de tonalitate înaltă (i. manifestată prin contracŃia şi relaxarea preponderentă a cutiei toracice. e. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii vălului palatin se aplică în special la cei cu pronunŃie nazală. Se disting două tipuri de respiraŃie în funcŃie de sex: la bărbaŃi o respiraŃie costo-abdominală. el modelează activ la pronunŃia sunetelor cavitatea faringiană. stimulând ridicarea automată a vălului palatin prin atingere cu spatula (sau cu o linguriŃă). Presiunea expirului şi a inspirului se modifică în funcŃie de fiecare sunet. La copiii cu tulburări de vorbire. r. Se pot folosi în acest caz următoarele exerciŃii: căscatul disimulat. musculatura necesară actului de respiraŃie nu este suficient de dezvoltată din cauza lipsei de exersare naturală. provocarea reflexului de sufocare. exceptând unele sunete vicariante. laringuale. La copii. în care rolul hotărâtor pentru realizarea expirului şi inspirului îl joacă muşchii abdominali şi costali inferiori. la cei cu despicături palatine. z) este precedată de contracŃia şi de îngustarea. pronunŃarea prelungită a vocalei „a”. pi. În timpul expirului. în timp ce la copii mai mari exerciŃiile au un caracter didactic). Pentru pronunŃarea consoanelor surde este nevoie de o presiune expiratorie mai accentuată decât la pronunŃia consoanelor sonore. Cu toate acestea. nu există nici o diferenŃiere netă între cele două tipuri de respiraŃie caracteristice sexului respectiv. suflul face să vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. • Educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir are un rol important şi în pronunŃie. iar coborârea la pronunŃia sunetelor joase (u. iar la femei predomină respiraŃia de tip toracic. l). deşi laringele nu îndeplineşte o funcŃie articulatorie directă. prin uşoarele sale deplasări şi schimbări de poziŃie. pe lângă faptul că respiraŃia nu se desfăşoară în mod ritmic.bu şi pa. de decontracŃia şi de mărirea volumului cavităŃii faringiene. exerciŃiile trebuie să se desfăşoare sub formă de joc.

228 . • Educarea auzului fonematic. expir. IndicaŃia este utilă mai ales la prevenirea spasmului diafragmatic ce se instalează la bâlbâiŃi în timpul pauzei dintre inspir şi expir. ExerciŃiile se aplică prin repetare. Exemple de exerciŃii de respiraŃie la şcolari: inspir scurt şi adânc. Se ridică braŃele rapid în sus şi se inspiră adânc. la realizarea unei pronunŃări corecte. dimpotrivă. În primul caz. inspir scurt şi expir lung întrerupt de două pauze: inspir. expir lung şi uniform pe gură şi apoi pe nas. După exersarea sunetelor se trece la pronunŃia de propoziŃii pe un singur expir. pentru a preveni instalarea oboselii. durata şi intensitatea exerciŃiilor să fie dozate în dependenŃă de rezistenŃa copiilor. concomitent cu reluarea expirului. iar în unele cazuri chiar şi a ameŃelii). pauză. cu ferestrele deschise. Tulburările auzului fonematic pot merge de la incapacitatea diferenŃierii sunetelor. intensitatea vocii este uniformă pe tot timpul fonaŃiei. adică a capacităŃii de a identifica şi diferenŃia sunetele limbii. apoi se coboară încet şi uniform. de cinci până la zece ori. Expirul aerului se produce prin pronunŃia vocalelor sau a consoanelor siflante.cabinete bine aerisite. dificultăŃile de pronunŃie nu se găsesc în organele de articulaŃie. În continuare aceste exerciŃii se realizează prin asocierea unor mişcări de braŃe. până la imposibilitatea perceperii chiar a silabelor şi cuvintelor ca unităŃi specifice limbajului. care pe o anumită treaptă a evoluŃiei ontogenice au realizat sunetele respective. sau numai a unora. expirând. alături de alte elemente. Sub această formă se sesizează mai uşor dacă dislalicul expiră uniform sau iroseşte unda respiratorie neeconomic. pauză. pe când în cel de al doilea caz se produce o slăbire a ei. În realizarea acestor exerciŃii se va urmări să nu se facă pauze între inspir şi expir. expir etc. contribuie. exerciŃiile de respiraŃie se asociază cu pronunŃia sunetelor. sau în curte. MulŃi dislalici dispun de capacitatea motrică necesară articulaŃiei corecte a sunetelor şi fără îndoială le-ar şi realiza. În timpul pauzei expiratorii. între expir şi inspir să existe o apnee de câteva secunde. ci în deficienŃe ale auzului fonematic. braŃele se opresc pe loc şi se coboară odată cu terminarea acesteia. expir. dacă auzul lor nu s-ar fi deprins cu pronunŃia defectuoasă. Treptat. Durata lor variază la începutul şedinŃelor logopedice de la 2 minute până la 5 minute. În aceste cazuri. şi.

se poate obŃine chiar un efect contrar celui scontat. cu excluderea auzului. Dislalicul articulează mai întâi. în corectarea dislaliei este necesar să se acorde o atenŃie mai mare dezvoltării auzului fonematic. şi anume se poate contribui la fixarea şi consolidarea unor defecte de articulaŃie. şi numai după ce a fost elaborată pronunŃia se asociază impresia acustică. dislalicul face eforturi de îndreptare a vorbirii pe baza motrico-kinestezică a aparatului de emisie. pronunŃate de către logoped şi de către dislalic şi reproducerea lor pentru a sesiza prin comparaŃie diferenŃa dintre el. pe de o parte. dictări de cuvinte sau de propoziŃii în care apar frecvent sunetele pronunŃate defectuos. prin diferite mijloace de mascare a sunetului. Uneori. ExerciŃiile folosite pentru emiterea corectă a sunetelor sunt de tipul reproducerii sunetelor onomatopeice (şşş – locomotiva. Dacă la început dislalicii nu-şi dau seama de pronunŃia lor defectuoasă. asupra emisiilor vocale. Printr-o corectare inadecvată. DeficienŃele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv şi. înlocuirile. gâsca. Astfel de exerciŃii pentru sesizarea propriilor greşeli de pronunŃie sunt: înregistrarea pe bandă de magnetofon a cuvintelor care conŃin sunetele ce se exersează. în corectare.În realizarea pronunŃiei corecte. imitându-le. iar apoi. dislalicul trebuie să efectueze. sss – şarpele. aud sunetele. pe măsură ce se efectuează exerciŃii pentru dezvoltarea auzului fonematic ei devin conştienŃi de tulburarea respectivă şi fac eforturi de înlăturare a ei. vjjj – vântul etc. perfecŃionându-şi treptat percepŃiile auditive şi pronunŃia. pe baza auzului. exteriorizate frecvent şi în scris şi citit.). apoi aude ceea ce pronunŃă. constituie simptome ale dezvoltării deficitare a capacităŃii de analiză şi sinteză 229 . la început. Prin urmare. inversările de sunete şi agramatismele copiilor dislalici. iar pe de altă parte. ExerciŃiile de articulaŃie se desfăşoară. Confuziile. el trebuie să realizeze un autocontrol. care nu Ńine seama de rolul auzului fonematic în perceperea şi reproducerea corectă a sunetelor. se merge pe un drum invers în comparaŃie cu cursul dezvoltării normale a pronunŃiei la copii. În munca logopedică de corectare a dislaliei trebuie să acordăm o importanŃă primordială exerciŃiilor de sesizare a propriilor greşeli de articulaŃie. o comparaŃie între propria sa pronunŃie recepŃionată de la persoanele din jurul său. care mai întâi. exerciŃii de pronunŃie a logopedului într-o ureche concomitent cu pronunŃia proprie în cealaltă. în cazul acesta. le pronunŃă.

dislalicul învaŃă să audă şi să distingă clar sunetele din cuvânt în ordinea succesiunii lor normale.Verza consideră că pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exerciŃiile în cuvinte decât pronunŃarea sunetelor izolate. Copiii mici şi chiar analfabeŃii nu pot să despartă cuvântul în elementele sale fonematice. ExerciŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi sinteză fonetică trebuie să Ńină seama de particularităŃile de vârstă ale copiilor. indiferent de vârsta logopatului. la cei care se află în perioada pubertăŃii şi adolescenŃei. necesară la copiii de vârsta şcolară şi. Copilul trebuie să înveŃe să distingă şi să reproducă precis fiecare cuvânt din propoziŃia ce se exersează. educarea personalităŃii trebuie să urmărească: a) redarea încrederii în propriile posibilităŃi. în primul rând. La apariŃia tulburărilor de personalitate contribuie adeseori. SubstanŃa sonoră a cuvântului le apare. a structurii morfologice a cuvintelor şi a aspectului gramatical al limbii. E. La dislalici sunt eficace pronunŃarea. În cadrul lecŃiilor logopedice. se aplică exerciŃii sistematice de dezvoltare a analizei şi sintezei conştiente a componentei fonematice a cuvintelor. lecŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi de sinteză fonematică trebuie să înceapă cu diferenŃierea şi separarea cuvintelor din propoziŃie.fonetică. • Educarea personalităŃii logopatului (persoanei cu tulburare de limbaj) Acest proces trebuie să înceapă o dată cu corectarea tulburării de limbaj. părinŃii şi educatorii (prin apostrofarea şi solicitarea insistentă a copiilor să vorbească corect). b) crearea convingerii că tulburarea de limbaj nu presupune un deficit intelectual. diferenŃierea şi identificarea cuvintelor sinonime şi paronime. Cuvântul fiind pentru copil cea mai mică unitate cu sens şi nu fonemul. atitudinea colegilor de ridicularizare şi ironizare determinându-i pe cei cu deficienŃă să devină retraşi şi închişi în ei înşişi. 230 . în special. ceea ce contribuie la însuşirea pronunŃiei corecte a sunetelor izolate. Prin efectuarea acestor exerciŃii. indivizibilă. Cuvintele care se folosesc pentru consolidarea sunetelor învăŃate şi a propoziŃiilor care cuprind grupuri de asemenea sunete folosesc şi la dezvoltarea auzului fonematic. pentru corectarea acestor deficienŃe. fără ca ei să-şi dea seama. pe baza percepŃiei global-structurale. În această situaŃie. dar este.

logopedul trebuie să le explice ce înseamnă tulburarea pentru copil. faptul că ea poate fi corectată. a ascultării cu ajutorul înregistrărilor a progreselor realizate în vorbire. a prezentării unor filme. încercând să şteargă din mintea subiectului cauzele care au declanşat tulburarea. e) înlăturarea negativismului şi redarea optimismului. Forma sub care se poate utiliza psihoterapia este aceea a unor discuŃii. R. de gradul de inteligenŃă. ceea ce îi dă încredere în sine şi în logoped şi optimismul că această tulburare poate fi corectată. d) crearea încrederii în logoped. profesorilor şi a colegilor faŃă de această persoană. E.Schilling foloseşte „jocul 231 . a jocurilor (la vârstele mici). Psihoterapia poate fi aplicată individual. Pentru îndeplinirea acestor obiective un rol important îl are înregistrarea vorbirii logopatului la începutul tratamentului logopedic şi apoi. a utilizării sugestiei şi a hipnozei. Astfel. chiar dacă acestea sunt numai parŃiale. dar şi în grup. mai ales la început. pe măsura obŃinerii unor rezultate pozitive în activitatea de corectare. acesta va putea să-şi asculte vorbirea din prima înregistrare şi să o compare cu înregistrările ulterioare. Un rol important îl are şi atitudinea părinŃilor. Pentru aplicarea psihoterapiei trebuie să se aibă în vedere: etiologia şi simptomatologia deficienŃei de limbaj. La constituirea grupului este foarte important să se Ńină seama de vârsta logopaŃilor. de nivelul lor de cultură. a ascultării muzicii cu caracter liniştitor. periodic. Psihoterapia are la bază o serie de metode şi tehnici psihopedagogice care se folosesc în vederea restabilirii echilibrului psihofizic al logopatului. că ei trebuie să manifeste înŃelegere şi tact. particularităŃile personalităŃii ei. nivelul său de cultură şi de dezvoltare intelectuală. condiŃii favorabile pentru acŃiunea altor procedee logopedice în cadrul unui tratament complex. Subiectul trebuie convins că poate vorbi bine şi că sensibilitatea sa exagerată este nejustificată. Verza consideră că rezultatele cele mai bune în educarea personalităŃii le are psihoterapia.c) crearea convingerii că ea este o tulburare pasageră care poate fi corectată. Prin psihoterapie se urmăreşte înlăturarea fricii patologice de a vorbi şi a sentimentului de inferioritate. conŃinând imagini liniştitoare şi semnificative. de tipul de deficienŃă şi de cauzele care au declanşat-o. să înlăture şi să prevină unele simptome. însoŃite de discuŃii. vârsta persoanei. creând în felul acesta. În acest sens.

prima condiŃie a reuşitei muncii logopedice o constituie câştigarea interesului şi a încrederii în tratamentul aplicat. există o serie de metode specifice. 6. Pentru a se realiza acest deziderat trebuie evitat formalismul. pentru ca treptat să se ajungă la sunete şi zgomote (imitarea unor animale însoŃite de mişcările corespunzătoare. rude. ci se elaborează de la început un model nou de pronunŃie a sunetului. regizorilor şi actorilor. mai ales în primele faze ale muncii logopedice. 5. Metode şi procedee specifice logopedice În funcŃie de fiecare tip de deficienŃă de limbaj în parte. Întotdeauna exersăm un sunet nou şi numai după aceea îl introducem în vorbire. apelative şi indicative. La început sunt mute. Din aceste sunete „ajutătoare” se formează treptat sunetele noi corecte. 1. surori. activitatea psihoterapeutică este continuată pe un alt plan (în cadrul familiei). Se recurge la sunetele asemănătoare. Astfel. • Un prim pas îl constituie formarea sunetului din nou. prin stabilirea unor raporturi favorabile. pe care dislalicul le pronunŃă corect. a vântului). în cadrul căruia copii se substituie poeŃilor. ci ea se extinde şi asupra persoanelor cu care logopatul vine în contact: părinŃi. rezumându-se doar la mişcare. 232 . ceea ce exercită o influenŃă favorabilă asupra subiectului şi prin aceasta. oricât de apropiate ar fi sub aspect fiziologic. Modelul greşit nu se corectează. prin neglijarea particularităŃilor de vârstă şi individuale ale persoanelor cu care se lucrează. • Formarea autocontrolului auditiv asupra pronunŃiei este următoarea etapă. Pentru corectarea dislaliei. care se manifestă. fraŃi. Jocurile de mişcare ajută la folosirea gesturilor expresive în timpul vorbirii. la cântece şi la vorbire. Sunetele se formează kinestezic şi se fixează prin autocontrol auditiv. Psihoterapia nu trebuie limitată numai la cel ce suferă de o deficienŃă. zgomotul unor maşini. 2. asupra rezultatelor finale ale psihoterapiei. • Apoi. care le înlocuiesc pe cele greşite. Sunetele formate din sunete ajutătoare. se deosebesc prin efectul lor acustic. de apropiere dintre logoped şi dislalic.curativ logopedic”. sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat.

• Psihoterapia care elimină conflictele psihice şi restructurează personalitatea subiectului (relaxare. repetate des. Pentru evitarea oboselii se recomandă să se facă exerciŃii de scurtă durată (2’ – 3’). de scris. precum cele de gimnastică generală (asociată cu pronunŃia). Pentru cruŃarea forŃelor. Pentru corectarea rinolaliei se recomandă parcurgerea mai multor etape: • Etapa pregătitoare constă în aplicarea metodelor şi procedeelor de pregătire psihică pentru activitatea logopedică.DiferenŃierea auditivă a noului sunet se sprijină până când se elaborează controlul auditiv asupra mecanismului de articulaŃie pe diferenŃierea motrico. terapia ocupaŃională). relaxat. să vorbească din când în când în şoaptă. a ritmului vorbirii. Prin pronunŃia în şoaptă. Terapia bâlbâielii Există trei tipuri de terapii care pot fi utilizate cu succes: • Terapia simptomatică. cu voce. exerciŃiile de articulaŃie a sunetelor se recomandă să fie executate la început în şoaptă şi numai apoi sonor. • Evitarea efortului neuro – muscular. de învăŃare a vorbirii expresive. ludoterapie. Prin aceasta se obŃine un triplu avantaj. socioterapie. Vocea sa nu e suprasolicitată. cu o cât mai mică încordare neuro – musculară. la lecŃiile de articulaŃie. asupra gurii logopedului. 2. • Terapia complexă care îmbină primele două tipuri de terapii. prin alternarea cu exerciŃii de atenŃie. Aude mai bine pronunŃia copilului dislalic. Mişcările articulatorii obŃinute trebuie să fie cât mai naturale. decât atunci când se pronunŃă sonor. 3. de memorie. sugestie.kinestezică. de educare a respiraŃiei. se recomandă ca logopedul. când se exersează concomitent. LecŃiile logopedice sunt obositoare atât pentru copil cât şi pentru logoped. Pentru evitarea hiperfuncŃiilor neuro – musculare şi a mişcărilor de prisos. 233 . • Crearea unui tonus afectiv favorabil corectării rinolaliei. etc. ExerciŃiile de articulaŃie trebuie să se realizeze fără exagerări. pentru ameliorarea sunetelor afectate şi consolidarea lor în cuvinte. hipnoză. care constă în reeducarea componentelor vorbirii: respiraŃie. atenŃia dislalicului se îndreaptă mai intens. • ExerciŃii logopedice după principiul corectării dislaliei. Toate exerciŃiile logopedice trebuie să fie realizate cu un minimal efort neuro – muscular. fonaŃie. printr-o serie de exerciŃii. pronunŃie.

Vocea răguşită se corectează numai după vindecarea organelor fonatoare atunci când au existat îmbolnăviri ale acestora sau după odihnirea corzilor vocale. pentru a diferenŃia vorbirea corectă de cea greşită. Hipotonia valului palatin se corectează prin exerciŃii de deglutiŃie. Vocea oscilantă se corectează prin reglarea registrului normal al vocii. demonstrarea poziŃiei corecte a capului. Vocea gravă se educă pe cale intuitivă (auditivă. Vocea de cap se corectează prin reglarea emisiei vocale pe registrul mediu. de expiraŃie cu silabe şi de expiraŃie cu vocale. învăŃarea păstrării echilibrului între aerul din plămâni şi cel din afară. tuse provocată. Terapia dislexo-disgrafiei În corectarea dislexo-disgrafiei se urmăresc ca obiective principale: a) în terapia dislexiei: 1. ExerciŃiile se fac cu voce şoptită sau de intensitate medie pentru evitarea răguşelii. cuvinte. vibro-tactilă. propoziŃii. vizuală).Logopedul trebuie să aleagă o anumită metodă de terapie în funcŃie de vechimea bâlbâielii. suflare în diferite obiecte. Etapa premergătoare • corectarea tulburărilor de schemă corporală. • corectarea tulburărilor de lateralitate. de inspirexpir. gargara cu capul dat pe spate. de expiraŃie cu vocale. Terapia tuburărilor de voce În cazul disfoniilor (afonia şi fonastenia). ridicarea şi coborârea capului. 4. 5. Educarea vocii prin exerciŃii se face după odihnirea corzilor vocale pentru o anumită perioadă de timp. de tulburările asociate acesteia şi de personalitatea logopatului. Aceste exerciŃii sunt: de expiraŃie simplă. 234 . fluierat etc. silabe. mai întâi se fortifică organismul din punct de vedere fizic (administrare de vitamine) şi psihic (psihoterapie). Vocea nazală se educă prin exerciŃii de corectare a auzului. Vocea inspirată se educă prin reglarea intensităŃii şi presiunii aerului expirat prin exerciŃii de gimnastică fono-articulatorie.

maturizarea afectivă (interes pentru scris). motricitate fină – mobilitatea mâinii. Etapa cuvintelor • analiza şi sinteza cuvântului (descompunerea cuvântului în silabele anterior învăŃate şi compunerea silabelor în cuvinte). compunere (pronunŃia silabei din două foneme diferite). perfecŃionarea semnelor scrise. b) în terapia disgrafiei: • Faza desenului (mâzgălitura. curbă. • recunoaşterea cuvântului (recunoaşterea silabelor ce alcătuiesc cuvântul). • operarea cu cuvinte. • IniŃiere în scriere – reproducerea semnelor grafice. • identificarea. identificare.• corectarea tulburărilor de organizare şi structurare spaŃiotemporală. Obiective terapeutice generale: • elaborarea. • identificarea cuvântului (citirea lui). organizarea şi dezvoltarea limbajului ca sistem fundamental al vieŃii psihice. lateralitate). Etapa literei are două planuri: fonetico-auditiv şi grafo-fonetic. a însuşirilor acestora. 5. • Pregătirea pentru scris constă în: maturizarea motorie (motricitate generală. discriminarea şi memorarea fonemelor.). 3. constând în recunoaşterea şi identificarea literei în cuvânt (fonemul şi apoi grafemul). recunoaşterea fonemului cu grafemul din carte. Etapa propoziŃiilor constă în recunoaşterea cuvintelor ce alcătuiesc propoziŃiile (analiza şi sinteza propoziŃiilor – descompunerea propoziŃiilor în cuvintele componente etc. maturizare cognitivă (noŃiunea de formă – cerc. 2. înŃelegerea lor. • dezvoltarea aptitudinilor necesare în actul lexic. desenul explicativ). descompunere. Terapia alaliei Obiectivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale şi operaŃionale. Etapa silabelor constă în: operare cu silabe. noŃiuni spaŃiotemporale – înainte/după). dreaptă. 4. a elementelor componente ale semnelor grafice. faŃă/spate. coordonare oculo-motorie. noŃiuni spaŃiale – sus/jos. 6. 235 .

• pregătirea organelor fonoarticulatorii pentru pronunŃie. familia (mama. cuvinte cu o silabă care încep cu o vocală şi se termină cu o consoană: am. minge). pronumelor personale. alimentele pe care le mănâncă. ce fac parte din viaŃa acestuia: părŃile corpului (cap. care influenŃează: disfuncŃiile motorii/de recepŃie ce stopează dezvoltarea limbajului. • formarea funcŃiei de comunicare a limbajului. obiecte de mobilier (masă. Denumirea se învaŃă cu ajutorul jucăriilor. ochi. nas. păsări (pui. dulap). ac etc. cu consecinŃe asupra proceselor psihice prin care se edifică limbajul (atenŃia. jucăriile (cub. etapa limbajului dialogat. Etapa extensiei propoziŃiei presupune învăŃarea structurii propoziŃiei: subiect-predicat-complement. Etapa denumirii presupune ca în alalia motorie să se denumescă cuvinte formate din silabe duble: mama. memoria. • pregătirea copilului pentru recepŃionarea vorbirii prin centrarea privirii asupra vorbitorului şi formarea atenŃiei auditive. tata). structură gramaticală. scaun. baba. terapia începe cu acele cuvinte care desemnează obiecte concrete. cal. imaginilor etc. pisică). vocabular. Etapa sintezei constă în structurarea vorbirii în propoziŃii (după ce copilul a învăŃat aproximativ 30 de cuvinte). organizarea şi dezvoltarea limbajului presupune o serie de etape: Etapa fonematică constă în întărirea sunetelor ce există deja. gândirea). cuvinte cu silabe duble în care consoana se repetă şi cu vocale diferite: mami. verbelor. • învăŃarea orientării în spaŃiu şi a schemei corporale. diafilme şi conversaŃia liberă fiind alte faze importante pentru recuperarea alalicilor. papa. gură). Etapa limbajului expresiv lărgit se referă la învăŃarea prepoziŃiilor. pipa. imitarea sunetelor noi. Tehnici de recuperare posibile: 236 . emiterea unor onomatopee.• activitatea logopedică. an. pupa. • învăŃarea componentelor limbii: fonetică. În alalia senzorială. substantivelor. animale (vacă. povestirea după imagini. din jurul subiectului. • dezvoltarea coordonării motorii. Obiective terapeutice operaŃionale: • deblocarea aparatului fonoarticulator. raŃă). Elaborarea. dezvoltarea psihică a copilului.

de la manifestările verbale tipizate. 237 . intensitatea. înlăturarea fixării atenŃiei copilului pe propria vorbire. persoanele irascibile. Etapele activităŃii terapeutice în retardul de limbaj: Psihoterapia care precede celelalte procedee şi care se desfăşoară pe toată durata terapiei. • Dezinhibarea şi educarea motorie constau în exerciŃii de mobilitate buco-linguo-facială. standardizat. Terapia retardului de limbaj Obiectivele principale care se urmăresc în acest caz sunt îmbogăŃirea vocabularului.). activarea vocabularului pasiv. să execute sarcini simple etc. cât şi al perceperii. obosite. • Identificarea stimulilor sonori (să recunoască după auz – stând cu spatele – sursa sonoră. dezvoltarea motivaŃiei pentru comunicare verbală. 1975). dezvoltarea expresivităŃii vorbirii. exerciŃii de gimnastică a membrelor şi a trunchiului. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. Modelul stimulării lingvistice: comunicare verbală permanentă părinŃi-copil. nervoase.• ExerciŃii de înŃelegere a semnificaŃiei vorbirii (să arate părŃile corpului. 7. claritatea. s-t etc. dezvoltarea corectitudinii şi complexităŃii vorbirii. p-f. a direcŃiei din care s-a emis un sunet). REZUMAT Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. unanim acceptate în limba uzuală. dezvoltarea capacităŃii de a povesti întâmplările prin care trece. exerciŃii de diferenŃiere a vocalelor surde de cele sonore. atât sub aspectul reproducerii. Se înlătură din jurul copilului persoanele cu tulburări de limbaj. încărcătura afectivă a vorbirii părinŃilor. vocea cuiva cunoscut. corectitudinea vorbirii. durata acestora). utile. să arate anumite obiecte. Aceasta urmăreşte: stabilirea echilibrului afectiv şi neuropsihic al copilului. Se poate folosi muzica în exerciŃiile fonetice. GuŃu. exerciŃii de diferenŃiere a sunetelor care se confundă: c-t. exerciŃii de educare a gesturilor simple. • Structurile fonetice – exerciŃii cu vocale (înălŃimea. Aceste exerciŃii se pot însoŃi de bătăi din palme sau de muzică şi se adaptează posibilităŃilor copiilor.

ecolalii. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. rinolalie. Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. C. psiho-sociale. tulburări de voce (afonia. Verza (1982). tulburări de dezvoltare a limbajului (mutismul psihogen şi retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii) şi tulburări ale limbajului bazate pe disfuncŃii psihice (dislogii. omisiuni precipitate. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. tulburări ale limbajului citit-scris (tulburări totale – agrafia şi alexia şi tulburări parŃiale – disgrafia şi dislexia).). acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului. alalia). asfixierile. bradilalia. Există cauze ale tulburărilor de limbaj care pot acŃiona în timpul sarcinii (ex. De fapt. simptomatologic şi psihologic.Stănică şi E. alte cauze). tulburări polimorfe de limbaj (afazia. funcŃionale. aftongia.). tahilalia. tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii (bâlbâiala. dintre care dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. sarcină toxică. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. tulburări pe bază de coree). în timpul naşterii (naşterile grele şi prelungite. disritmică. logonevroza.Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. bâlbâiala este o tulburare 238 . cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. în timpul naşterii sau după naştere. O clasificare a tulburărilor de limbaj este cea elaborată de E. potrivit căreia există: tulburări ale pronunŃiei (dislalie. psihoneurologice.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. disfonia. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii etc. fonastenia). bradifazii). jargonofazii. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. cu vărsături şi leşinuri dese. disfonică. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. dizartrie). bolile infecŃioase ale gravidei etc. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. etiologic. diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomo–fiziologic. cauze care acŃionează după naştere (post-natale) (organice. lingvistic. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului.

Verza. Tahilalia este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. Tulburările de limbaj scris-citit sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. timbrul şi rezonanŃa sunetelor.1997).Vrăşmaş. E. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. Tulburări de limbaj cu substrat neurologic sunt de două tipuri: alalia şi afazia. Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. încetinită. mimicii. în muşchii limbii. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. sintagme. Tulburările vocii sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. de batere a tactului pe loc. iar tulburările coreice sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. inversiuni. cu hiperexcitabilitate. înălŃimea. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. silabelor şi cuvintelor. adăugiri. 58). psihogen sau voluntar şi întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. lentă. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. (C. încordării. a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. substituiri de cuvinte. cu pauze între acestea. se produce un spasm tonic. prima presupunând imposibilitatea de a vorbi din 239 . de lungă durată. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. în timp ce bradilalia se manifestă printr-o vorbire rară. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional).de ritm a vorbirii şi constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. afonia.Stănică. p. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. vocea gravă. Aftongia ia naştere atunci când. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). vocea oscilantă.1983. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. vocea răguşită. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele si literele asemănătoare. pe lângă o repetare a sunetelor. etc. fonastenia etc. cu exagerări maxime a acestor caracteristici în oligofrenie. Tulburările de dezvoltare a limbajului sunt de două tipuri: mutismul electiv. (E. deformări de litere. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia.

iar alte metode sunt specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte. • Dislalia („pelticia” în popor) = cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. standardizat. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. omisiuni precipitate. • Dizartria = o vorbire confuză. • Tulburare de pronunŃie = orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. de la manifestările verbale tipizate.1975). repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. CONCEPTE-CHEIE • Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal. disfonică. educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir. educarea auzului fonematic şi educarea personalităŃii logopatului – persoanei cu tulburare de limbaj). batere a tactului pe loc. În corectarea acestor deficienŃe de limbaj se utilizează două categorii de metode: unele de ordin general (gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei.naştere. cât şi al perceperii. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. silabelor şi cuvintelor. • Logonevroza = tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. adică vorbire pe nas) = o formă a dislaliei. încordării. a unei preocupări 240 . începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M.GuŃu. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. iar cea de-a doua reprezentând incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. atât sub aspectul reproducerii. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. unanim acceptate în limba uzuală. pe lângă o repetare a sunetelor. urmate de dificulăŃti în articularea unor cuvinte. • Bâlbâiala = o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin dezordini intermitente ale pronunŃiei. • Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. disritmică. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire.

(C. 1997). dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. p. vocea răguşită. Stănică. cu hiperexcitabilitate. 241 . înălŃimea. • Bradilalia = o vorbire rară. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. vocea gravă. vocea oscilantă. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. E. inversiuni.exagerate faŃă de propria vorbire. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. de lungă durată. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. • Tulburările coreice = presupun ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. se produce un spasm tonic. în muşchii limbii. a nedezvoltării vorbirii. • Tulburările de limbaj scris-citit = incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. Verza. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. lentă. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. • Alalia = imposibilitatea de a vorbi din naştere. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. • Tahilalia = o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. afonia. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. substituiri de cuvinte.58). mimicii. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. adăugiri. etc. (E. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). fonastenia etc. deformări de litere. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. încetinită. care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. • Afazia = incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. • Tulburările vocii = distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. • Aftongia = ia naştere atunci când. 1983. Vrăşmaş. sintagme.

a laringelui. deşi pot avea reacŃii bruşte de a se repezi la cei din jur cu un Ńipăt intens şi ascuŃit. Nu este vorba despre o pierdere a vorbirii. Odată ce depistăm potenŃialul copilului afazic. Luni de zile pot trece fără ca persoanele din jurul copiilor afazici să sesizeze încercarea lor de a folosi singurul „cuvânt” (ex. incapacitatea de a comunica – în cazul afaziei şi incapacitatea de a gândi a deficientului mintal. percepe şi înŃelege vorbirea. alterare patologică a limbajului. Ńipăt) pe care l-au putut percepe şi pe care se străduiesc să-l reproducă. distructiv uneori al afazicului poate frecvent să determine o atitudine defensivă din partea celui care se ocupă de el. localizate în emisfera stângă la dreptaci. probabil din cauza agresivităŃii şi a negativismului lui comportamental. încât să dezvolte o reacŃie de panică similară celei autiste sau poate fi considerat de ceilalŃi ca fiind handicapat mintal. apoi de mai multe instrumente muzicale. ea putând surveni la subiecŃi cu inteligenŃă normală şi care nu prezintă tulburări de afectivitate sau deficienŃe ale funcŃiilor perceptive şi motorii. auzul fiind intact. fără succes însă. dublată de imposibilitatea lui de a pronunŃa cuvintele. se va putea face distincŃia între evitarea voită a comunicării – în cazul autismului. paralizie a musculaturii faciale. Afazia motorie presupune capacitatea individului de a auzi. Terapia în afazie presupune utilizarea de mijloace menite să-l ajute pe afazic să distingă armoniile superioare în cadrul aceluiaşi sunet redat iniŃial de vocea umană. ci despre o perturbare a capacităŃii de utilizare a regulilor prin care se produc şi se înŃeleg mesajele verbale. a corzilor vocale etc. reprezintă o infirmitate consecutivă unor leziuni cerebrale. Afazia senzorială este numită şi impercepŃie auditivă şi reprezintă incapacitatea de a percepe cuvintele sau limbajul. deşi nu există perturbări motorii ale organelor vorbirii (ex. Următoarea etapă presupune introducerea de cuvinte prin rezonanŃă 242 . Comportamentul neliniştit. Există două forme fundamentale ale afaziei: afazia senzorială (receptivă) şi afazia motorie (executivă).). această atitudine împiedicându-l să sesizeze inteligenŃa motorie manifestată chiar în actul distructiv realizat de afazic.EXTENSII TEORETICE Afazia Afazia. AlŃi afazici (mai puŃini ca număr) se manifestă ca fiind parŃial retraşi. Copilul afazic poate ajunge destul de rapid într-o stare atât de intolerabilă. hiperactiv.

Ed. CALMY S. Perioadele de terapie pot fi străbătute de stări de frustrare şi de reacŃii de agresivitate din partea afazicului. ImaginaŃi un demers de corectare a sigmatismului. 1973. AJURIAGUERRA de J. Universitatea BabeşBolyai. 1977. Didactică şi Pedagogică. în care mişcarea. Ed. mai ales copil.. abordarea unui pacient afazic. 6. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). 243 . Care este diferenŃa dintre o vorbire normală şi o tulburare de limbaj? 2. întrucât tratamentul terapeutic instituit îi zdruncină adaptarea pe care o realizase până atunci. BOŞCAIU E. răbdare multă şi o mare forŃă de empatie din partea celui care lucrează cu acest pacient. BOŞCAIU E. Orice formă de reprezentaŃie teatrală. Gesturile euritmice pentru fiecare consoană şi vocală sunt un real suport pentru dezvoltarea perceperii sunetelor şi a cuvintelor de către afazic. Care sunt cele mai frecvente tulburări ale limbajului şi prin ce se caracterizează ele? 3. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.fonetică şi învăŃarea citirii de pe buze (labiolectură). Ed. Didactică şi Pedagogică. ea necesitând tact. CASTEILLA A. 1983. Aşadar. sunt folosite chiar de la începutul terapiei. gestica şi mimica vin în sprijinul vorbirii. În ce constă deosebirea dintre mutism şi muŃenie? 5.. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. 1967. Bucureşti. are un efect terapeutic benefic pentru afazici (mai ales pentru copii). 4. Cluj-Napoca. şi colab. Scrierea cursivă modernă. 1983. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii.. BIBLIOGRAFIE 1. Aspectul fonetic al cuvintelor şi imaginile obiectelor pe care le reprezintă acestea. împreună cu forma scrisă a cuvântului. EnumeraŃi cauze posibile ale dislaliei. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Ed. 3. 4. 1980.. Ed. Scrisul copilului. Cum să facem exerciŃii grafice. 2. Didactică şi Pedagogică.. BOŞCAIU E. este extrem de dificilă.. Bucureşti. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. 5.

7. MUŞU I., TAFLAN A., Terapie educaŃională integrată, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1997. 8. NEVEANU POPESCU P., DicŃionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978. 9. PĂUNESCU C. şi alŃii, Intoducere în logopedie, vol.1, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976. 10. PĂUNESCU C., Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei, E.S.D.P., Bucureşti, 1962. 11. PĂUNESCU C., Tulburările de vorbire la copii, Ed. Medicală, Bucureşti, 1966. 12. PĂUNESCU C., Nervozitatea copilului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 13. PĂUNESCU C. şi alŃii, Tulburările limbajului scris, Bucureşti, 1967. 14. STĂNICĂ C., VRĂŞMAŞ E., Terapia tulburărilor de limbaj, Bucureşti, 1994. 15. VERZA E., Ce este logopedia?, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982. 16. VERZA E., Dislalia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 17. VERZA E., Disgrafia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983. 18. VERZA E., Psihopedagogie specială, manual pentru clasa a XIII-a, şcoli normale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998. 19. VERZA E., Conduita verbală a şcolarilor mici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973. 20. VERZA E., Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei, Ed. UniversităŃii Bucureşti, 1987.

244

7. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL)

7.1. Autismul 7.1.1. DefiniŃia autismului În 1943, Leo Kanner descria sub numele de „autism infantil precoce” un număr de cazuri de copii cu tulburări psihice delimitate pe baza a trei criterii clinice: incapacitatea de a realiza şi dezvolta relaŃii sociale reale, izolarea şi detaşarea de lumea înconjurătoare. De-a lungul timpului au fost făcute frecvent confuzii şi substituiri cu alte sindroame care, la rândul lor, sunt prea puŃin delimitate în teorie şi în practică, dar prezintă unele manifestări asemănătoare sau chiar comune cu cele ale autismului. Astfel, termenii de „psihoză infantilă”, „encefalopatie infantilă”, „tulburări emoŃionale grave”, „fond encefalopat prin dismaturitate”, ,,copil fără contact”, „schizofrenie infantilă”, „oligrofenie”, „întârziere psihică” se referă la o arie largă de fenomene, dar nu acoperă starea concretă de autism ca entitate distinctă şi reală pentru o serie de cazuri date. IniŃial, L. Kanner a făcut din autismul infantil precoce o organizare morbidă particulară autonomă. Studiile ulterioare, atât ale sale, cât şi ale multor altor autori, au venit să sublinieze atât varietatea clinico-evolutivă, cât şi diversitatea cauzelor şi mecanismelor patologice implicate. Anthony (1958) făcea o distincŃie între autismul idiopatic primar şi autismul secundar. Makita (1966) deosebea un autism schizofrenic şi un pseudoautism neschizofrenic, secundar sau simptomatic (ultimul de natură fie patogenă, fie organică), iar Treffert (1970) delimita un autism infantil precoce, un autism infantil tardiv şi un autism infantil cu substrat organic. Cu toate acestea, în 1972, Hingtgen remarca faptul că „lipseşte un acord în ceea ce priveşte faptul dacă există o singură entitate clinică sau mai multe condiŃii patologice şi similarităŃi de suprafaŃă dar cu
245

etiologii diferite”. Dacă unii autori aduc în discuŃie problema autismului autentic şi a falsului autism, pledând pentru menŃinerea purităŃii celui dintâi, cei mai mulŃi îl acceptă în toată diversitatea lui etiopatogenă şi clinico-nosologică atribuindu-i statutul de sindrom condiŃionat endogen, somatogen sau psihogen. Termenul de „autism” este derivat din cuvântul grecesc „autos”, care înseamnă „sine însuşi”. Acest termen a fost pentru prima oară introdus în psihiatrie în anul 1911 de către E. Bleuler, în lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”. În 1943, în articolul său „Autistic Disturbance of Affective Contact”, psihiatrul american L. Kanner va descrie sub termenul de „autism infantil precoce” un tablou diferit al schizofreniei infantile, caracterizat, după el, printr-o incapacitate a copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. În descrierea sa, Kanner a izolat un număr de semne clinice caracteristice psihozei autiste: a) debutul precoce al tulburărilor, în general în primii doi ani de viaŃă; b) izolarea externă, atitudinea de copil care suferă de indiferenŃă şi de un total dezinteres faŃă de persoanele şi de obiectele care îl înconjoară; c) trebuinŃa de imuabilitate, fiind vorba de trebuinŃa imperioasă de a-şi menŃine stabil mediul material obişnuit, permanenŃa şi stabilitatea reperelor făcând obiectul, din partea copilului, a unor frecvente verificări, mai mult sau mai puŃin ritualizate; d) stereotipiile gestuale, referindu-se la gesturi repetate fără încetare, dintre care unele frapează prin stranietatea lor (de ex.: mişcarea degetelor în faŃa ochilor, mersul mecanic în vârful degetelor, excesive întoarceri la stânga împrejur, balansarea ritmică înainte şi înapoi); e) tulburările de limbaj – permanente în comportamentul copilului: fie el nu posedă nici un limbaj, fie emite un jargon care are melodia limbajului, dar fără semnificaŃie, fie, în sfârşit, posedă un limbaj cu o oarecare valoare comunicativă, marcat de ecolalie (repetarea în ecou a cuvintelor sau a frazelor pronunŃate de semeni), de incapacitatea de a utiliza pronume personale („tu” în loc de „eu”), de cuvinte deformate, sau invenŃie de neologisme. În descrierea pe care o face autismului, Kanner insistă asupra memoriei remarcabile a unora dintre aceşti copii şi asupra aspectului lor
246

inteligent, caracter diferenŃial faŃă de stările de arieraŃie descrise anterior de psihiatrii clasici. Rutter, la rândul său, menŃionează ca fiind esenŃiale pentru autism trei caracteristici: a) un mod particular de insuficienŃă profundă şi generală a capacităŃii de a iniŃia şi dezvolta relaŃii sociale; b) o formă de întârziere în limbaj care implică afectarea înŃelegerii, ecolalia şi inabilitatea utilizării pronumelui la persoana întâi singular; c) prezenŃa unor variate fenomene rituale de tip compulsiv. În dorinŃa de a restrânge cadrul clinic al autismului şi de a asigura un caracter unitar, de entitate nosologică de sine stătătoare, autorul adaugă drept criteriu de diagnostic şi condiŃia ca debutul tulburărilor să se situeze înaintea vârstei de 30 de luni. Psihanalista engleză F. Tustin a propus o descriere mai aparte a autismului prin clasificarea sa în trei grupe: 1) autismul primar anormal; 2) autismul secundar cu carapace; 3) autismul secundar regresiv. Autismul primar anormal este o prelungire anormală a autismului şi se caracterizează prin faptul că la sugar nu există diferenŃiere între corpul său şi cel al mamei şi nici o delimitare a suprafeŃei sale corporale, astfel că funcŃionarea lui mentală se organizează în jurul unor senzaŃii foarte primitive. Autismul secundar cu carapace constă într-o barieră autistică („carapace”) destinată să interzică accesul la „non-eul” terifiant, copilul părând în acest caz rigid, insensibil, fugind de contactul fizic. Activitatea fantasmatică este săracă, centrată în jurul anumitor procese corporale, iar actul de gândire inhibat. Tustin califică această formă drept „crustacee” şi relevă rolul important al hipersensibilităŃii copilului la stimuli senzoriali şi la depresia mamei. Cea de-a treia grupă propusă de Tustin, şi anume autismul secundar regresiv corespunde de fapt schizofreniei infantile. În această formă, după o evoluŃie în aparenŃă normală, apar manifestări regresive, cu retragerea copilului într-o viaŃă fantasmatică centrată pe senzaŃiile corporale. Ar exista în acest caz, pentru copil, un amestec şi o confuzie între el şi mama sa, proces susŃinut de mecanismul identificării proiective cu mama descris de autorii Kleinieni.

247

7.1.2. Caracterizarea generală a autismului Pentru întregirea imaginii de complexitate a autismului trebuie să luăm în considerare şi manifestările multiple care se produc în toate palierele activităŃii psihice. Dintre acestea, cele mai importante sunt: a) dificultăŃi de limbaj şi comunicare; b) discontinuitate în dezvoltare şi învăŃare; c) deficienŃe perceptuale şi relaŃionale; d) tulburări acŃionale şi comportamentale; e) disfuncŃionalităŃi ale proceselor, însuşirilor şi funcŃiilor psihice.
a. DIFICULTĂłILE DE LIMBAJ ŞI COMUNICARE

Limbajul se poate dezvolta târziu sau poate să nu apară niciodată. Adesea, se dezvoltă normal până la doi ani, după care dispare în totalitate sau doar parŃial. Copiii cu autism infantil sunt caracterizaŃi prin lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate, prin detaşarea de lumea înconjurătoare. Nu sunt interesaŃi de discuŃiile celorlalŃi, nu arată preocupare să comunice sau să fie înŃeleşi, nu îşi exteriorizează dorinŃele. Privat de funcŃia sa de comunicare, limbajul capătă un caracter predominant solilocvic (vorbind cu sine şi pentru sine) într-o manieră stereotipă în care adesea este greu să se poată face legătura între context şi conŃinutul său. Autiştii nu răspund la comenzile verbale şi pot prezenta o reacŃie întârziată la apelul numelui lor. Când se dezvoltă, limbajul la autişti este caracterizat adesea de o structură gramaticală imatură, dar în esenŃă normală. În general, comunicarea nonverbală este şi ea deficitară. Cum sunt prezente şi dificultăŃi în planul ideaŃiei formulărilor verbale, ele devin stereotipe şi repetitive. Imaturitatea vorbirii şi a comunicării este accentuată şi de funcŃionarea redusă a asociaŃiilor ideative şi de anomaliile construcŃiilor gramaticale. Se poate remarca şi existenŃa unei bizarităŃi în alcătuirea propoziŃiilor. Sunt şi unii autişti care au o oarecare capacitate de a utiliza concepte, ceea ce le permite o raportare mai realistă la obiectele şi persoanele cu care vin în contact. Aceşti copii nu numai că reŃin simboluri, dar manifestă şi o anumită capacitate de a le manipula. La ei, vorbirea spontană este mai bine dezvoltată şi însoŃită de folosirea mai
248

în afara contextului lor îndreptăŃit. această discontinuitate în dezvoltare şi în învăŃare are un caracter paradoxal. exprimările idiosincronice („limbajul metaforic” după Kanner) constau în fraze a căror semnificaŃie este clară numai pentru cei care sunt familiarizaŃi cu experienŃele trecute ale copilului. Vocabularul sărac şi frecventele tulburări de voce determină o vorbire economicoasă. mimică. dezagreabilă. Prin conŃinutul său. o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a îl folosi ca mijloc de comunicare socială. comunicarea autistului fiind îngreunată şi de prezenŃa tulburărilor în planul recepŃiei vorbirii şi de folosirea unei gesticulaŃii relativ simplificate. b) DISCONTINUITĂłILE ÎN DEZVOLTARE ŞI ÎNVĂłARE Copilul autist. întrebări sau expresii auzite. pantomimică) şi de o înŃelegere aproximativă a comunicării în genere. redate ad literam dar pe neaşteptate. de asemenea. poate crea o impresie derutantă şi confuză în ceea ce priveşte aprecierea capacităŃilor generale şi a modalităŃilor educaŃionale în care poate fi antrenat. multe dintre cele care se petrec în jurul copilului sunt receptate şi însuşite de către acesta. la timpul lor. Verbalizările. prin felul său bizar de a se comporta. limbajul autist reflectă atât discontactul emoŃional. lipsită de intonaŃie şi flexibilitate.extinsă a limbajului nonverbal (gesturi. cât şi faptul că. în ciuda deficienŃelor şi a indiferenŃei pe care o afişează. situaŃii sau evenimente petrecute uneori cu multă vreme în urmă şi pe care. Aşadar. Alte elemente caracteristice limbajului autist sunt ecolalia întârziată şi verbalizările. Copilul autist nu poate fi capabil să numere de la unu la zece. O altă caracteristică a limbajului autist o reprezintă vorbirea prin inversarea pronumelor (foloseşte „tu” în loc de „eu”). fie răspunsuri sau explicaŃii mai mult sau mai puŃin adecvate la întrebări. Verbalizările (care apar spontan sau în condiŃii de joc) conŃin fie sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj. Ecolalia întârziată constă în reluarea ulterioară a unor cuvinte. copilul autist a lăsat impresia că nici nu le-a sesizat. Se observă. Alte însuşiri ale limbajului la copiii autişti sunt: tendinŃa lor de a schimba ordinea sunetelor în cuvânt. de a nu folosi cuvinte de legătură şi de a substitui un cuvânt cu altul apropiat ca semnificaŃie sau utilitate. în schimb poate efectua operaŃii mult mai complexe (cum ar fi înmulŃirea) 249 .

există contradicŃii şi în ceea ce priveşte atingerea obiectelor. Ńipând mai tot timpul.sau manifestă dificultăŃi în învăŃarea literelor. fără interes şi fără dorinŃa de a cunoaşte lumea înconjurătoare. copilul autist are dificultăŃi perceptuale: nu reacŃionează la un zgomot deosebit de puternic. dar are o oarecare uşurinŃă în învăŃarea cifrelor. în timp ce la alŃii se produc reacŃii negative faŃă de pipăirea lor şi chiar faŃă de mângâiere. Unii autişti manifestă un interes deosebit pentru lumină sau pentru obiecte strălucitoare. fie dimpotrivă. dar poate reacŃiona violent la ruperea unei hârtii de exemplu. indiferenŃi faŃă de fiinŃe. însoŃite de verbalizare şi de înŃelegerea legăturilor dintre obiecte. precum şi lipsa de interes pentru achiziŃia altor informaŃii denotă aberaŃii în corelarea şi evoluŃia relaŃiei învăŃare-dezvoltare. În acest context. prin crearea unui confort afectiv care să stimuleze interesele copilului autist (programe bazate pe achiziŃia unor deprinderi în care înŃelegerea acŃiunilor ocupă un loc central) se pot obŃine unele progrese pe linia învăŃării la copilul cu această polideficienŃă. DetaşaŃi. inhibat. agitat. Unii autişti trăiesc o adevărată plăcere din atingerea obiectelor. dar manifestă unele stereotipii în formarea unor comportamente cognitive. Cu toate acestea. învăŃarea prin joc şi desfăşurarea unor acŃiuni din care să rezulte un efect nemijlocit pot spori interesul subiectului pentru cunoaşterea şi achiziŃionarea unor abilităŃi informative care duc la atenuarea dizarmoniei dezvoltării cognitive. c) DEFICIENłELE PERCEPTUALE ŞI DE RELAłIONARE Încă de la naştere. în timp ce alŃii nu percep elementele componente ale obiectelor (au dificultăŃi vizuale în perceperea amănuntelor obiectelor). copilul autist se manifestă fie plângăreŃ. De asemenea. cu ajutorul unor programe educaŃionale adecvate. De asemenea. acŃiunile care se organizează trebuie legate de achiziŃiile anterioare prin realizarea unor asocieri între acŃiunea practică şi imagine. Orientarea în spaŃiu este relativ bună şi are o retenŃie exactă a obiectelor percepute anterior (chiar după ani de zile). Concomitent cu formarea noilor deprinderi. Toate acestea. copiii cu autism 250 .

) sau se referă la activităŃi repetitive (deschiderea şi închiderea uşii. denotă o semnificaŃie pentru alienarea socială. Neacceptarea schimbării şi manifestarea unei capacităŃi reduse a autiştilor de a înŃelege şi de a se raporta la complexitatea vieŃii. de îmbrăcat sau de joc). Stereotipiile pot fi gestuale (repetiŃii ale mişcărilor mâinilor. rotirea capului în jurul axului lui. copilul autist dispune de un repertoriu marcat restrâns de activităŃi şi interese. lovirea sau zgârierea unei jucării.: nasturi. manifestând o reacŃie aberantă la zgomote de intensităŃi diferite. ritualizarea activităŃii alimentare. degetelor. DorinŃa obsesivă de uniformitate se referă la comportamentul stereotip ca şi la evidenta suferinŃă ce apare atunci când ceva se schimbă în mediul înconjurător. Conform D. incapacitatea utilizării pronumelui personal la persoana I şi existenŃa unor conduite rituale şi impulsive.Rutter subliniază ca fiind esenŃiale pentru simptomatologia autismului incapacitatea de relaŃionare socială. există cazuri în care autiştii au abilităŃi muzicale. Alteori arată un interes deosebit pentru anumite sunete sau zgomote. Copilul autist poate prefera aceeaşi 251 . d) TULBURĂRILE ACłIONALE ŞI COMPORTAMENTALE Acestea sunt extrem de interesante atât prin amploarea. reacŃionând pozitiv la ritm sau manifestând abilităŃi în a cânta la instrumente muzicale sau chiar compunând melodii la un anumit nivel. braŃelor. plăcându-le muzica.dovedesc un ataşament bizar faŃă de unele obiecte. cât şi prin complexitatea lor. de care nu se mai despart nici când se culcă şi pe care le manipulează adesea nefuncŃional.S. mersul pe vârful picioarelor etc. III (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorders). cioburi. Stereotipiile constituie un element caracteristic al autismului infantil. dar nu au nici o reacŃie la un zgomot deosebit de puternic. iar Condon constată că autiştii răspund repetat la un singur semnal asemănător emiterii unui ecou. stereotip sau în manieră de ritual (ex. M. De asemenea.).M. cârpe etc. În producerea şi extinderea acestora sunt implicate toate dificultăŃile caracteristice de la nivelul întregului psihism. în sensul că devin violenŃi la căderea unui creion sau a unei gume pe jos.

ermetică şi bizară. fără sens sau scop inteligibil. Alteori. jocul colectiv fiind evitat sau lipsit de caracterul sau creativ. dorm puŃin şi prost. manipulându-le stereotip. Aceşti copii pot fi hiperactivi şi distraŃi. uimind prin uşurinŃa cu care recunoaşte anumite lucruri. frecarea cu mâna a lobului urechii). jocul. tactilă (lovirea coapsei cu dosul palmei. comportamentul copilului autist este în acelaşi timp impregnat de o constelaŃie de acŃiuni şi posturi stereotipe. Retras într-un colŃ preferat. De altfel. le duce la nas sau la gură. le priveşte într-un fel aparte. au o rezistenŃă crescută la substanŃele sedative şi hipnotizante. emiterea unui sunet neîncetat) şi vizuală (învârtirea unui obiect în faŃa ochilor. ieşite din comun sau unele trăiri subiective cu un grad de organizare şi complexitate anume în lumea sa interioară specifică. gesturi sau mişcări. poate face dovada unei memorii excepŃionale. a caracterului inutil şi ilogic. Ńopăie ritmic. Uneori. insistă să poarte aceleaşi haine sau să joace aceleaşi jocuri. a monotoniei. privirea neîncetată a degetelor). limbajul. Autostimularea se manifestă pe mai multe căi: kinestezică (legănatul înainte şi înapoi. Copilul autist poate avea preocupări suplimentare. auditivă (plesnitul din limbă. mersul. Automutilarea se produce prin acŃiuni de mişcare a unor părŃi ale corpului până la epuizare. merge pe vârful picioarelor sau păstrează poziŃii adesea foarte incomode pentru un om normal. de detaşarea de real şi de nevoia de izolare şi de refugiul în sine. cea mai importantă activitate a acestei vârste. totul amintind ritualuri cu sensuri numai de el ştiute. are anumite particularităŃi la copilul autist: stereotipie. Gesturile. 252 . copilul autist repetă la nesfârşit cuvinte. prin autolovirea cu capul de perete sau de diferite obiecte etc. preocupările lui poartă amprenta repetitivităŃii fără sens. chiar după perioade lungi de timp. agită prin aer obiecte. interesele. amănunte sau situaŃii. zgârierea cu unghia a căruciorului). Copilul autist manifestă două comportamente bizare semnificative: acŃiunea de automutilare sau de autodistrugere şi acŃiunea de autostimulare. mimica. ascultă sau provoacă sunete sau zgomote. Marcat de absenŃa curiozităŃii specific infantile. atitudinile.mâncare. folosirea de obiecte simple.

CapacităŃile gândirii lui pot fi adesea observate prin activităŃile ludice. exceptând unele aspecte parŃiale ale acesteia şi în consecinŃă. La copilul autist se poate vorbi despre faptul că îşi pune în practică această capacitate inte253 . constatăm că se produc disfuncŃionalităŃi în toate palierele activităŃii psihice. Din cele de mai sus reiese faptul că autistul dispune de o imaturitate afectivă. copilul manifestă o indiferenŃă totală faŃă de mamă. În planul afectiv-motivaŃional se manifestă de timpuriu o lipsă de interes pentru contactul social şi mai cu seamă o indiferenŃă faŃă de trăirile celor din jur. îl învârte). pe care nu o manifestă de obicei (îl leagănă. Capacitatea intelectuală a autistului nu poate fi calificată ca diminuată sau absentă ca la copilul deficient mintal. caracteristică handicapatului de intelect. În unele cazuri. De fapt. Deşi se consideră că autiştii nu mint niciodată. copilul nu va fi capabil să perceapă realitatea. de care nu se poate despărŃi nici măcar o clipă. nu plâng dacă se lovesc. nu-şi exteriorizează dorinŃele. acest obiect manipulat nu are statutul de jucărie (în sensul în care jucăria este un mijloc prin care copilul învaŃă să cunoască lumea). uneori cu o abilitate surprinzătoare. Aceşti copii sunt caracterizaŃi de lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate (părinŃi). În cazurile cele mai grave. Nu simt nevoia să fie mângâiaŃi. Dacă ia în mână un obiect. sărutaŃi. îl manipulează mereu în acelaşi fel. lăudaŃi. ei lasă impresia că ascund ceva prin faptul că nu-şi privesc interlocutorii în ochi. iar în altele o dependenŃă patologică faŃă de aceasta. Copilul autist manifestă anomalii şi în dezvoltarea aptitudinilor cognitive.e) DISFUNCłIONALITĂłILE PROCESELOR. Pornind de la efectele autismului în planul perceptualsenzorial şi în cel al comunicării. va fi în imposibilitatea de a o transforma în joc. uitându-se în gol sau la ceva ce există doar în imaginaŃia lor. ÎNSUŞIRILOR ŞI FUNCłIILOR PSIHICE La copiii autişti se observă disfuncŃionalităŃi la nivelul întregii activităŃi psihice. dar cu care în fapt nu comunică în nici un fel.

7. De fapt. senzoriale. de capacităŃile sale şi de psihicul lui în ansamblu. copiii autişti se bazează pe reprezentări primare. 1. ceea ce înseamnă că pentru fiecare copil trebuie elaborate programe individualizate în funcŃie de necesităŃile. Astfel. în timp ce copiii normali sunt capabili de metareprezentări cu mijloacele de interpretare a informaŃiilor verbale. Etiologie Etiologia autismului a dat naştere la numeroase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. geneza acestei afecŃiuni este verosimil multifactorială şi nu este posibil să se separe în mod simplist factorii organici de factorii psihologici. Cu toate acestea fiecare copil autist în parte are o simptomatologie proprie. în cele din urmă manifestând carenŃe şi insuficienŃe la nivelul unei debilităŃi profunde. 254 . În urma aplicării unor teste. se manifestă în mod diferit. atât unii. Teorii explicative ale autismului. influenŃează în mod negativ dezvoltarea personalităŃii copilului autist. teoriile organice şi teoriile comportamentale. deficienŃele de relaŃionare şi de comunicare. Sindromul autist este considerat a fi expresia unei tulburări a gândirii sau a afectului în interacŃiunile părintecopil. TEORIILE PSIHOGENE Conform teoriilor psihogene. Principalele teorii care stau la baza explicării autismului sunt teoriile psihogene. nedezvoltând-o. cât şi ceilalŃi intrând în interacŃiune permanentă în procesul de structurare şi dezvoltare psihologică a copilului. s-a ajuns la concluzia că la baza performanŃei copiilor autişti şi a copiilor normali stau mecanisme diferite de prelucrare a informaŃiilor. afective şi cognitive. 3. ToŃi aceşti factori alcătuiesc tabloul simptomatologic al sindromului autist. autismul este de fapt expresia unei retrageri a subiectului faŃă de tot ceea a fost perceput rece.lectuală numai într-un mod foarte selectiv. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător.

cauza nefiind un mister) şi o tehnică (psihoterapia trebuia să permită restabilirea unei relaŃii armonioase a copilului cu părinŃii săi şi cu mediul socio-cultural. din cauză că ar fi întâlnit prea de timpuriu o situaŃie trăită de el ca fiind extrem de ameninŃătoare. Astfel. autorul consideră că autismul infantil este o tulburare a capacităŃii de a se deschide lumii. să participe activ. explicate fie prin comportamentul paternal. intoleranŃă 255 . În ambele cazuri. ca urmare. Personalitatea tatălui este caracterizată prin absenŃă din cadrul afectiv al familiei. pentru a favoriza naşterea psihică). În paralel cu această percepŃie s-ar efectua şi o dezinvestire a lumii interioare care vizează dispariŃia tuturor afectelor. adică să aibă sentimentul că „Eu-l” propriu este potent şi că este pe măsura cerinŃelor externe. pentru adepŃii autismului psihogen cauza era unică şi evidentă provenind din carenŃele relaŃionale şi afective. el trebuie să-şi dezvolte încrederea în sine. Astfel. Rezultatul este acelaşi. rece emoŃional. mama este văzută în special rejectantă. B. se retrage în propriul sine care îi este familiar. Autorul consideră că mediul familial a distorsionat această percepere a „Eu-lui” copilului. copilul nu reuşeşte să experimenteze un sentiment de acord şi de înŃelegere între necesităŃile sale şi satisfacerea lor. fie că l-a silit să încerce prea mult iar rezultatul a fost eşecul. Conform acestei teorii. Din acest punct de vedere.În anii 1950 – 1960. Pentru ca un copil să se deschidă lumii. părându-i-se că şi lumea îl respinge pe el şi. autismul îmbogăŃind domeniul maladiilor psihice. fie prin non-coincidenŃa naşterii psihice cu naşterea biologică. distanŃare şi închidere în sine. părinŃii copiilor autişti ar fi marcaŃi de anumite trăsături de personalitate. acŃionând doar pentru satisfacerea nevoilor fizice ale copilului. s-a atribuit autismului o patologie în principiu reversibilă. În lucrarea sa Fereastra goală acesta considera că autistul ar fi pradă unei adevărate frici de moarte. Bettelheim este primul care invocă relaŃia părinte-copil şi se bazează pe observarea unor relaŃii reci ale părinŃilor copiilor autişti. copilul respingând lumea. pe această bază relaŃioniştii (psihanaliştii şi sistematicienii) dezvoltând un sistem (ei încercau să penetreze sensul comportamentului. fie că a înăbuşit încercările copilului de a manipula mediul.

ar lăsa la autist diferitele simŃuri externe şi interne să se ataşeze în mod izolat de obiectul cel mai stimulator al momentului. Mahler. Într-un asemenea climat. Rezultatul acestui proces ar fi crearea de evenimente unisenzoriale nedisponibile pentru memorie sau gândire. cercetările mai recente arată că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor. Tustin a introdus noŃiunea de depresie psihotică. valoare de generalizare. trăite ca pură suprafaŃă. de autoerotism. rezultat al slăbirii forŃei liante a atenŃiei. tulburările de comportament fiind secundare defectului cognitiv. D.faŃă de copil. ele sprijinindu-se în cea mai mare măsură pe o interpretare psihanalitică. În acest sens. aceste ipoteze neavând. copilul va deveni anxios. „Nimicirea self-ului”. Există nenumărate concepŃii psihodinamice ale genezei autismului. un fel de gaură neagră. Bick) ar sta la originea unui deficit de tensiune a self-ului. Acelaşi autor a insistat asupra absenŃei de spaŃiu interior al self-ului şi al obiectului. în stările autiste. a menŃinerii unei relaŃii simbiotice cu mama. incapabil să reŃină conŃinuturile mentale şi fizice. ca şi asupra rolului. se va retrage în sine. afectând în particular gândirea simbolică şi limbajul. autismul este rezultatul unor disfuncŃii organice de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului şi din această cauză nu se poate ajunge la parametrii normali ai activităŃii psihice. Este vorba de o trăire a rupturii în continuitatea corporală. trebuie luate în 256 . în stările simbiotice. Cu toate acestea. TEORIIILE ORGANOGENETICE Conform teoriilor organice. M. deci. a conduitelor halucinatorii negative şi a uitării sistemului paraexcitaŃie. de sistem paraexcitaŃie. insista asupra rolului. Se pare că anormalitatea principală este cea cognitivă. persecutorie care risipeşte în mod brutal iluzia continuităŃii corporale. Meltzer introduce noŃiunea unui autoerotism disociat legat de o „nimicire” a „self-ului”. în lucrarea sa Psychose infantile (1977). va elabora un comportament straniu de apărare. AbsenŃa de spaŃiu intern pentru self şi non-elaborarea funcŃiei de „piele psihică” (E. Cele mai multe cercetări introduc noŃiunile de narcisism primar.

În ceea ce priveşte factorii organici s-au făcut numeroase corelaŃii neurobiologice. alături de factorii de mediu. însă nici una nu pare a fi specifică autismului. Aceste studii au evidenŃiat unele modificări biochimice. Teoriile genetice susŃin existenŃa unei gene descendente predispozante la o integrare autistă a copilului. Anthony (1958) despre „un defect al echipamentului de bază”. 257 . Deci. incriminându-se drept cauze ale autismului anomalii ale proteinelor plasmatice sau ale metabolismului protidic. care încă din 1948 a susŃinut existenŃa unei „disfuncŃii cerebrale asemănătoare encefalopatiei infantile”.considerare. în plachetele copiilor autişti. ceea ce aduce argumente în plus în favoarea intervenŃiei posibile a unor factori genetici în anumite cazuri de autism. Anomalia cea mai frecvent întâlnită este creşterea serotoninei sanguine şi plachetare. dificultăŃile perceptuale de atenŃie şi de învăŃare. pentru a deveni autist. nu poate fi ignorat rolul posibil al organicităŃii. De asemenea. unii cercetători au constatat o diminuare a procentajului de noradrenalină. în timp ce principalul metabolit al noradrenalinei apare în procent scăzut. unii autori au pus în evidenŃă o creştere a sintezei serotoninei. van Krevelen (1952). asociată cu o creştere a acestora în plasma copiilor autişti. deşi unii autori consideră că această creştere este mai degrabă legată de întârzierea dezvoltării intelectuale decât de procesul psihotic ca atare. în primul rând. Fiind vorba de un sistem poligen. Lauretta Bander. care-l privează de acea pulsiune internă către stimulii exteriori. Recent. care vorbeşte despre „o anomalie organică a creierului”. Metoda gemenilor arată că şi concordanŃa diagnosticului este mai ridicată la gemenii dizigoŃi. astfel încât sugarul păstrează trăsături ale creierului fetal cu oprire în etape embrionare şi cu o „dismaturitate la nivelul ariilor de integrare”. Printre partizanii concepŃiei organiciste se află A. pornind de la triptofan. Deşi majoritatea ipotezelor sunt greu testabile. s-a sugerat că autismul infantil apare ca urmare a unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. Actualmente se deschide perspectiva cercetărilor biochimice. în raport cu populaŃia generală. prezente la autişti. Cercetările efectuate în domeniul genetic arată că riscul de autism este crescut în familia unui subiect autist. copilul trebuie să conŃină în genom o genă specifică. de adrenalină şi de dopamină în plachete.

Bender. Studiile privind somnul copilului autist au arătat că există modificări calitative ale acestuia. iar pe de altă parte. de integrarea motorie. iar timpii de latenŃă mai scurŃi. După L. AnumiŃi autori insistă asupra frecvenŃei asocierii la sindromul autist a unei afecŃiuni organice clinic repetabile (encefalopatie. Oprirea în dezvoltare a celui de-al doilea sistem duce la inaptitudinea de a simŃi activităŃile sale şi. deoarece el nu poate avea reprezentarea simbolului şi nici nu poate extrage esenŃialul din informaŃiile concrete. Deocamdată. geneza sindromului autist. Autorul propune drept cauză a „disfuncŃiei cognitive” a copilului o deteriorare a informaŃiei reticulare ca urmare a unui exces de oxigen în copilărie. deficit senzorial. Noica). anomalie genetică. se protejează de neliniştea şi de dezorganizarea care ar apărea la un eventual contact cu mediul suprasolicitant”. închizându-se în sine. dar pare îndoielnic că ar putea fi vorba de o legătură cauzală simplă şi echivocă. vizuali şi olfactivi. Aceste rezultate se pot explica prin slăbirea funcŃiei de filtru senzorial de unde apare tendinŃa organismului de a respinge fluxurile senzoriale. Chiar dacă nu pot explica cu exactitate originea. Copilul. copilul nu integrează informaŃiile noi pe baza experienŃei trăite cu ceilalŃi şi nu are continuitate. Alte teorii biogenice susŃin că autismul este rezultatul unei opriri în dezvoltare a celor două sisteme neurologice responsabile. cu o importantă diminuare a mişcărilor oculare rapide care însoŃesc activităŃile visului. S-a constatat că autistul are un somn agitat şi de obicei doarme foarte puŃin. suferinŃă neonatală). În relaŃiile cu alŃii. „autismul infantil nu este o deteriorare înnăscută a sistemului nervos. aceste teorii organice sunt în măsură să evidenŃieze 258 . pe de o parte. de contactul afectiv şi de experienŃa recompensei. nu se poate preciza natura legăturii care uneşte cele două afecŃiuni. a capacităŃii de „a învăŃa din propriile experienŃe”(C. ci o reacŃie defensivă la această deteriorare.Unele teorii admit existenŃa unei tulburări la copilul autist în percepŃia şi integrarea stimulilor auditivi. Din această cauză. El argumentează prin faptul că există în autismul infantil o capacitate scăzută a copilului de a asocia stimuli noi la experienŃa trăită. Se pare că amplitudinile componentelor tardive ale potenŃialelor evocate auditive şi vizuale sunt mai slabe. copilul nu poate folosi vorbirea pentru a comunica. Rimland propune ca teorie biogenică „disfuncŃia cognitivă”. deci. care a distrus acel Ńesut.

neobservabilă sau un conflict. autostimulările etc.. copiii autişti 259 . în lucrarea sa Psihopedagogie specială (1998). Cu toate acestea. regresele. scleroza tuberoasă. dar nici confirmate. fără să existe studii care să confirme ipoteza. ca şi multe altele. fenilcetonuria netratată. Emil Verza.” Wing J. existenŃa unor anomalii la copii.anumite aspecte clare cu ajutorul cărora se va ajunge la un rezultat pentru această problemă controversată. Cu toate acestea. encefalita. Tulburarea este considerată o reacŃie de respingere. Pentru Fester. Aşa se produc şi se consolidează crizele de furie. din păcate. interpretare aflată la polul opus ca modalitate de înŃelegere şi de explicitare a patogeniei modelului medical. Studiile recente nu au dovedit însă corectitudinea afirmaŃiei. care îşi dezvoltă teoria bazânduse pe studiul teoriilor formulate anterior. nici infirmate. tulburările. cu reacŃie deficitară la adaptare. susŃinea: „Aceste teorii postulează că autismul infantil ia naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate şi care se formează în urma unor serii întregi de recompensări şi pedepse ce se repetă în condiŃii relativ asemănătoare sau percepute de copil ca fiind similare. TEORIILE COMPORTAMENTALE AdepŃii teoriilor comportamentale consideră că originea problemelor copilului autist este externă fiinŃei lui. aceste teorii. o tulburare în concepŃia şi percepŃia realităŃii de către copil. cu spasmele infantile sau bronhopneumoniile severe. un dezechilibru structural. K. care prin interacŃiunea cu mediul pot deveni un fel de necesitate a manifestărilor. ce sunt exacerbate de atitudinea şi comportamentul patologic al părinŃilor. limitările care afectează capacitatea de percepŃie nu pot fi considerate un autism în sine. intervenŃii anormale în educarea copiilor. O altă teorie este cea a lui Fester. De cele mai multe ori la baza acestor simptome stau aberaŃii în structura psihică şi de viaŃă a părinŃilor. se susŃinea ideea că dezvoltarea tulburărilor autiste se face pe fondul unor anomalii de personalitate şi pe fondul unor practici de educare necorespunzătoare. nu pot fi. de evitare a mediului ostil. Conform modelului medical etiologia autismului infantil este considerată de natură internă: o tulburare emoŃională. În trecut. Aceştia nu acceptă la baza manifestării autismului o tulburare emoŃională internă.(1966) punea tulburarea autistă în legătură cu rubeola maternă. cu anoxia din timpul naşterii.

în primul rând. să cunoaştem evoluŃia şi prognosticul bolii. 7. 260 . EvoluŃie şi prognostic în autism Pentru a putea trata şi recupera copilul autist trebuie. Astfel. exagerând în comportamente simple. Din cele de mai sus rezultă că. Foarte importantă este anamneza cazului pentru a aduna toate datele referitoare la antecedentele şi la debutul afecŃiunii. un copil cu autism din naştere. după câŃiva ani sau în adolescenŃă. 1.diferă de cei normali prin frecvenŃa emiterii comportamentelor şi nu prin potenŃialul. Unul dintre cei mai importanŃi factori care determină evoluŃia autismului este geneza. Nivelul intelectual şi capacitatea de a dezvolta aptitudini socio-verbale. iar tratamentul medicamentos nu influenŃează în mod deosebit evoluŃia bolii. dezvoltarea limbajului. De aceea. este important să cunoaştem etiologia bolii pentru instituirea tratamentului şi a programului de recuperare necesare. A şasea parte dintre copiii autişti fac. natura sau calitatea comportamentelor lor. astfel încât 30% dintre subiecŃii cu autism având un IQ peste 70. crize comiŃiale. 4. iar în ceea ce priveşte IQ se susŃine ideea că acesta se menŃine stabil când este peste 50. ea putând pune în evidenŃă originea şi cauzele tulburărilor morbide. Un element foarte important în evoluŃia polihandicapului este şi IQ (coeficientul de inteligenŃă). are nevoi şi şanse de reuşită deosebite faŃă de un altul care are autism pe un fond psihogen generat de dizarmonia familială. asociate. condiŃionează prognosticul. Majoritatea copiilor rămân însă destul de greu handicapaŃi. din perspectiva etiologică. Copilul autist este deficient din punctul de vedere al comportamentelor sociale complexe. Multe studii indică apariŃia sau reapariŃia limbajului la autist în jurul vârstei de cinci ani. Deficitul intelectual este destul de marcat în acest caz. iar dacă este sub 50 tendinŃa sa este de a scădea. În majoritatea cazurilor de autism (2/3) este necesar toată viaŃa un mediu înconjurător bine structurat. în producerea autismului pot concura o varietate de factori care se subsumează oricărora dintre cele trei tipuri principale de teorii anterioare. Fester fiind de părere că educaŃia insuficientă şi neadecvată a părinŃilor este cauza care a condus la incapacitatea copilului de a-şi dezvolta un comportament social normal. cu posibile implicaŃii genetice. precum şi factorii care o influenŃează.

experienŃa sinelui este internă şi dramatică. implică un prognostic de gravitate. Copiii ale căror achiziŃii. Adesea există o exacerbare a comportamentului agresiv. procesul psihotic îmbrăcând o formă pseudodemenŃială. automutilare şi gesturi obscene. Pubertatea poate aduce modificări în orice direcŃii. fie pe fondul unei constituŃii mai vulnerabile a copilului sau a sechelelor unei maladii. sunt progresive. prognosticul va fi sumbru. a lumii externe şi a relaŃiilor obiectuale precoce ale copilului. tabloul clinic va cuprinde elemente caracteristice formei clinice respective. autismul poate determina o stare psihotică deficitară atât prin procesul psihotic în sine. Prin urmare. severitatea tulburărilor de limbaj. Dacă debutul psihozei are loc după vârsta de 4-5 ani. cu evoluŃie spre pierderea treptată a achiziŃiilor obŃinute şi spre dependenŃă totală. evoluează adesea spre un deficit mai puŃin grav. marcat de o regresie psihică generală şi profundă a copilului. Copiii cu autism mai uşor pot merge la şcolile obişnuite alături de cei normali. Dacă există circumstanŃe nefavorabile. Comportamentul turbulent. FuncŃiile cognitive şi aptitudinile sociale se pot ameliora independent unele de altele. poate dura foarte mulŃi ani atunci când el apare pe un fond schizofrenic. Astfel. dacă debutul psihozei are loc înainte de vârsta de 4 ani (când fragilitatea sistemului nervos este foarte crescută). importantă pentru evoluŃia bolii este depistarea precoce a problemelor copilului pentru a evita adâncirea rupturii între copil şi mediu şi pentru a salva cât mai mult din relaŃia acestuia cu ceilalŃi. iar prognosticul va fi diferit în funcŃie de natura şi de gravitatea procesului psihotic. uneori deviant. Prognosticul este diferit şi în funcŃie de vârsta copilului. În aceste situaŃii.Se poate observa la copilul autist o reacŃie de panică odată cu trezirea precipitată şi irezistibilă a conştiinŃei eu-lui. neinstalat până la 5-6 ani. opoziŃional. problema copilului autist nefiind ca 261 . printr-un minim de relaŃie cu anturajul. Este hotărâtoare în evoluŃia polihandicapului existenŃa unor deficienŃe asociate sau a unor boli cronice. în jurul vârstei de doi. chiar parŃiale. trei ani. însă este fundamental ca educatorul să-şi dea seama că întârzierea la învăŃătură nu poate fi compensată prin meditaŃie sau prin ore suplimentare. prin vagabondaj. cât şi prin faptul că tulbură înŃelegerea şi investirea realului. Astfel. fie din cauza unei situaŃii familiale specifice. caracterizată în primul rând prin autism şi automutilare.

Copilul trebuie sprijinit pentru a obŃine o eficienŃă maximă în domeniile în care doreşte. Este foarte important să-i lăsăm copilului autist şansa de a-şi explora posibilităŃile de autocunoaştere şi de autoexprimare atunci când manifestă talent pentru artă în general. 262 .el să aibă rezultate bune la învăŃătură. tâmplărie şi chiar gravură pe sticlă. pedagogice şi sociale care vizează copilul bolnav cu cele adresate educatorilor şi părinŃilor. în funcŃie de vârsta copilului. olărit. 5. de multe ori. O stare catatonică. s-au putut orienta în jurul vârstei de 16 ani spre diferite activităŃi manuale şi au demonstrat o pricepere deosebită pentru Ńesut. îmbinând procedurile medicale. 1. copiii cu autism avansat. ajutându-l să-şi folosească tot potenŃialul. 2) să fie cât mai complex. cu iluzii sau halucinaŃii poate fi prezentă în evoluŃia bolii autiste. psihopatică. fără a-l forŃa însă. brodat. 3) să fie un tratament de durată. Cel puŃin 1/4 dintre copiii autişti prezintă convulsii înainte de vârsta adultă. care însă au beneficiat de o terapie favorabilă. de forma clinică a bolii şi de particularităŃile lui biopsihologice. îmbinate cu măsurile cu caracter de prevenire a recidivării. O complicaŃie somatică majoră care se poate ivi este criza epileptică. La adolescenŃă şi în primii ani ai vârstei adulte subiecŃii mai puŃin afectaŃi sunt expuşi la stări depresive din cauza conştientizării handicapului lor. Metode de recuperare şi posibilităŃi de tratare a autismului • ABORDAREA PSIHOMEDICALĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului se face timp îndelungat şi urmăreşte un efect antipsihotic şi simptomatic asupra anxietăŃii şi agitaŃiei. el trebuie ajutat să-şi folosească obsesiile şi fixaŃiile în mod creator (îndepărtarea lor nu duce decât la formarea altora). de stadiul de evoluŃie a polihandicapului. Astfel. alternând cura de staŃionar şi de terapie intensivă cu tratamentul ambulator şi de menŃinere. ci să se dezvolte armonios şi să poată trăi şi munci împreună cu semenii săi. Pentru o bună evoluŃie a copilului autist. a căror dispariŃie ar permite o mai bună inserŃie socială. 7. Tratamentul curativ al bolnavului autist trebuie să întrunească următoarele condiŃii: 1) să fie individualizat. eşalonat pe întreaga copilărie.

Tratamentul psihomedical urmăreşte prevenirea apariŃiei handicapurilor secundare şi dezvoltarea funcŃiilor implicate în handicapurile 263 . în 1974.D. kinetoterapia îmbinate cu ludoterapia dau rezultate bune în cazul ameliorării agresivităŃii. Astfel. hidroterapia. aceasta fiind mai puŃin spectaculoasă la copil comparativ cu adultul. Paradoxal. Măsurile adjuvante ca: aeroterapia. dozajul urmând să fie individualizat şi urmărit cu atenŃie. Rimland arată că progresul se limitează la spectacular şi că în unele cazuri tratamentul a necesitat să fie întrerupt din cauza efectelor secundare. O tehnică revoluŃionară. stimularea funcŃiilor vitale ale circulaŃiei şi respiraŃiei tisulare. rezultatele unor studii care implicau folosirea medicamentului Deanol. folosite în tratamentul psihozelor. Insomnia poate răspunde la sedative ca Cloralhidrat sau Oxazepam cu doze strict individualizate. prin electroacupuncturĂ – folosită ca tratament în scopul normalizării distibuŃiei energetice în organism.S. Rimland şi Tobias au raportat. Vimala Schneider Mc’Clure este fondatoarea unei clinici unde se practică această terapie pentru copiii autişti. obŃinându-se rezultate uimitoare în planul afectivităŃii şi comunicării copiilor cu autism.Tratamentul propriu-zis se bazează pe folosirea chimioterapiei. Acesta îşi are originea în masajul tradiŃional indian şi a fost preluat de un medic de origine americană care a lucrat mulŃi ani în India. Wetty (1959) propunea folosirea medicamentelor rezerpinice şi a derivaŃilor fenotiazinici. Se constată că răspunsul la aceste medicamente este foarte variat. Electroşocul în autism a fost mai puŃin utilizat şi numai în cazurile care nu au beneficiat de terapie medicamentoasă. care a dat rezultate impresionante. Există multiple variante de tratament alternativ: prin regimuri alimentare care urmăresc modificarea compoziŃiei sângelui. în autism în anumite cazuri. este masajul sugarului (se practică şi la copiii mai mari). regularizarea tranzitului intestinal. De asemenea. Cooper în 1973 şi Dale în 1980 au obŃinut rezultate în combaterea agresivităŃii prin tratament cu litiu. iniŃierii contactelor umane şi dezvoltării afective. s-a constatat că administrarea de Haloperidol poate avea ca efect reducerea simptomelor comportamentale negative şi poate dezvolta funcŃia cognitivă. reducerea acidităŃii. Rimland a dovedit eficienŃa medicamentului L. În anul 1964. în timp ce Tobias a remarcat un progres la copiii autişti trataŃi cu Deanol.

O problemă majoră în evaluarea tratamentului psihodinamic este lipsa generală a sugestiilor concrete pentru teoria existentă. furnizând o mulŃumire completă. În acest fel. copilul va beneficia de un consultant disponibil şi înŃelegător. strângerea în braŃe. Odată ce baza a fost formată.primare. odată ce obiectul relaŃiei a 264 . Odată puse bazele unei relaŃii de prietenie între copil şi „mamă”. Tratamentul poate fi animat prin procesul de reactivare a stărilor latente. vizuale şi de contact ale copilului autist. El trebuie aplicat cât mai precoce. hrănirea şi aşa mai departe. Baza acestei terapii o constituie sensibilitatea permanentă faŃă de nevoile copilului a consilierilor şi a persoanelor care îl îngrijesc. Metoda psihodinamică Tratamentul psihodinamic constă în îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un loc în care îi este înlesnit tratamentul. în încercarea de a face tot ceea ce este posibil pentru necesităŃile tactile. trebuie spus că nu există un tratament care să vindece în totalitate disfuncŃiile. dar aceste probleme tind să fie eliminate. ceea ce acasă nu ar fi putut şi anume faptul că prin comunicare. „Mama” (terapeutul) trebuie să cunoască nevoile copilului la nivelul său primitiv de funcŃionare senzorio-motorie. statornic. adesea ei nefiind suficient de repede diagnosticaŃi ca „autişti”. copilul poate începe să se ataşeze emoŃional şi să-şi clădească o personalitate stabilă. Înainte de examinarea numeroaselor cauze şi tratamente care au fost propuse pentru autism. kinestezice. îmbinând chimioterapia cu psihoterapia şi cu socioterapia. de încredere cu care va putea interacŃiona. legănarea. Tratamentul constă în susŃinerea afectivă. pozitivă şi prin acceptarea „mamei”. conform teoriei psihodinamice. Ornitz şi Ritvo. antrenând comunicarea şi alte deprinderi. • ABORDAREA PSIHOLOGICĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului trebuie conceput într-o perspectivă multidimensională. sugerau că autiştii beneficiază cel mai mult de pe urma terapiilor comportamentale şi a educaŃiei speciale. copilul poate învăŃa aici. înaintea vârstei de 4-5 ani şi până la vârsta de 14 ani. în 1976. verbală şi gestuală. Aici. va putea influenŃa mediul înconjurător. Copiii autişti pot fi ajutaŃi în multe feluri.

265 . verbal şi cognitiv sărac. ei au analizat comportamentul părinŃilor. deficienŃele şi excesele acestora şi au intenŃionat să le modifice. cum ar fi stereotipiile. dacă stingerea comportamentului nu dă rezultate. Desigur. la şocuri electrice. Rapoartele indică faptul că toate aceste tehnici sunt eficiente. automutilarea sau autostimularea. a funcŃiilor. sau.: administrarea unei pedepse ca răspuns la un comportament inacceptabil). în cazuri extreme. Spre exemplu. 2) verbalizarea afectelor. deficienŃele includ un repertoriu social. de comportamente autodistructive. socialul. câŃiva părinŃi de copii autişti au fost de părere că acest tratament nu este chiar eficient. În cazul copiilor psihotici. automutilarea (cum ar fi lovitul cu capul) va fi eventual înăbuşită dacă nu i se dă atenŃie copilului atunci când se loveşte.fost fondat pe baza personalităŃii materne. însă eficienŃa lor depinde în mare măsură de comportamentul care trebuie eliminat. 3) menŃinerea şi conceptualizarea activităŃilor verbale. perceptualul şi îndemânarea cognitivă pot fi urmate prin: 1) imitarea comportamentului şi vocalizări. terapeutul poate recurge la pedepse: de obicei la pălmuire. în timp ce excesele presupun comportamentele inadecvate şi violente. controlarea impulsurilor şi rezolvarea problemelor. Recent. behavioriştii nu au avut pretenŃia să vindece condiŃiile psihozelor copilăriei. a părŃilor şi a obiectelor pe care copilul le întâlneşte. Majoritatea tehnicilor terapiei comportamentale sunt bazate pe întărire (ex: îi dai copilului o prăjitură dacă el se abŃine de la un comportament nedorit). În multe cazuri. O altă problemă privind extinderea procedurilor este aceea că anumite componente par a fi menŃinute mai curând în interior decât exteriorizate pentru recompensă. Metoda comportamentală Având la bază teoria comportamentală. Mai exact. stingere (ex: retragerea atenŃiei ca răspuns la un comportament nepotrivit) şi pedepsire (ex. caz în care retragerea atenŃiei sau recompensarea ar avea efecte foarte mici sau deloc. terapiile comportamentale au avut succes în corectarea acestor deficienŃe şi excese. 4) introducerea graduală a nevoilor de autoapărare.

Recent. se poate spune că răspunsurile învăŃate de copiii autişti la terapie. mai ales cei care se întorc în instituŃii după tratament. O altă posibilă problemă în eliminarea comportamentelor nepotrivite ar fi „simptomul substituŃiei”. recidivează complet. După eliminarea comportamentelor nedorite există probleme în menŃinerea acestor schimbări. adesea. AnumiŃi copii. Lovaas a condus cercetările cu privire la folosirea electroşocurilor în instruirea copiilor autişti şi a ajuns la conluzia că acestea sunt foarte eficiente în eliminarea automutilării. Prin urmare. incapabil să ia parte la orice alt fel de terapie. Dar oricât de imediate ar fi efectele acestei proceduri şi oricât de utilă ar fi ea în anumite cazuri. etica şi termenii legali limitează frecvent utilizarea acestei proceduri inumane. este posibilă îndepărtarea comportamentului autodistructiv în mai puŃin de câteva minute. el va fi tentat să încerce mai mult. decât dacă sunt trataŃi ca pacienŃi. Mai exact. dacă un comportament autodistructiv nu este eliminat printr-un tratament. eforturile pentru rezolvarea acestei probleme au implicat păstrarea copilului acasă şi direcŃionarea eforturilor de tratament asupra părinŃilor. În general.O. terapeuŃii comportamentali nu îşi fac iluzii că ar putea transforma un copil autist în unul normal. Răspunzând. Lovaas este de părere că. Odată ce părintele observă un mic progres la copil. Lovaas subliniază că autiştii răspund mai degrabă la terapie atunci când sunt trataŃi ca oamenii răsplătiŃi sau traşi la răspundere pentru comportamentul lor. După părerea sa. odată ce am eliminat un comportament pe care copilul îl reprimă în mod frecvent şi cât poate el de mult. oricare ar fi acela. scopul lor este acela de a da acestor copii suficiente reacŃii adaptative astfel încât ei să se poată 266 . iar prin progrese copilul va ajunge cât mai departe în recuperarea sa. nu sunt generalizate la şcoală sau acasă. Aceasta înseamnă că. morala. noi nu ne putem aştepta de la copil ca el să stea în linişte şi să aştepte pe cineva care să-l înveŃe un comportament nou pozitiv cu care să umple golul. presiunea făcută pentru suprimarea comportamentului nedorit putând da naştere la un alt comportament nepotrivit.I. Prin această metodă. părinŃii sunt instruiŃi să se poarte ca adevăraŃi terapeuŃi. Terapia de acasă poate avea mare succes. indiferent cât de gravă este automutilarea şi indiferent cât timp copilul face asta. MulŃi consideră că pedepsirea unui copil autist pentru un comportament nedorit nu face decât să mărească problemele (Belleheim – 1967). copilul autist poate petrece o mare parte din timp retras.

În ultimă instanŃă. Chiar dacă nici una dintre ele nu satisface pe deplin problema recuperării copilului autist. se îmbracă sau învaŃă. ei doar răspund cum au fost învăŃaŃi la o întrebare specifică. procedurile ei nu sunt specificate. La fel ca şi în cazul terapiei psihodinamice. În acest fel copilul este liber să stabilească relaŃii sociale şi să descopere lumea. ar fi foarte dificil pentru alŃii să iniŃieze programe similare. orice factor etiologic şi orice teorie trebuind luată în considerare pentru o explicaŃie cât mai plauzibilă a autismului. putând ajuta copilul să devină mai încrezător şi mai conştient de sine. trebuie luată în calcul orice metodă de terapie care a dat rezultate. evaluările fiind vagi şi subiective. copiii nu înŃeleg conceptul în sine. De fapt. aplicate zi de zi. mai există şi strategii de tratament aparte pentru copiii autişti. chiar şi atunci când mănâncă. au fost făcute progrese pentru eliminarea comportamentelor bizare. aceasta pare a fi cauza. Criticii terapiilor comportamentale pentru copiii autişti au invocat faptul că „produsul” nu este mai bun decât un robot performant şi în anumite cazuri. metoda existenŃial-umanistă are ca problemă principală faptul că. În afară de aceste metode. • Metoda existenŃial-umanistă – Terapia mediului înconjurător Această terapie presupune plasarea copilului autist într-un loc special. tot aşa trebuie procedat şi în cazul metodelor de recuperare propuse. a limbajului şi a relaŃiilor sociale la copilul autist. copilul are în permanenŃă posibilitatea să interacŃioneze şi să realizeze comportamente pe care adulŃii le pot recepta pe o bază individuală. unde dezvoltarea sa să fie încurajată de un personal cald şi sigur care să furnizeze resursele şi structura necesară pentru a alunga temerile copilului. Această terapie are multe puncte comune cu terapia psihodinamică. Astfel.absolvi de grija custodiei. pentru dezvoltarea autoapărării. în efortul de a obŃine aceleaşi rezultate. doarme. 267 . terapia comportamentală a dat rezultate în dezvoltarea răspunsurilor spontane. Aşa cum există mai multe teorii etiologice care se pot integra într-o concepŃie unitară. De asemenea. Cu toate acestea. pentru o mai mare utilitate şi pentru o existenŃă cât mai plină. dacă o astfel de terapie ar avea succes.

Pentru a ameliora problemele mişcării fine trebuie să plecăm. III – revizuit (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorder). mişcarea este stereotipă.: cu o prăjitură. grimase. copilul se leagănă singur ore întregi sau se învârte în jurul său. copii autişti se dezvoltă diferit. stereotipe sunt caracteristice sindromului autist. sunt dificil de întrerupt de către părinŃi. Aceste mişcări stereotipe se manifestă adesea de la o vârstă foarte mică. apoi copilul şi adultul trebuie să execute împreună exerciŃiul respectiv şi. alături de el. Adesea. dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura. Putem considera că aceste aspecte ale dezvoltării enumerate mai sus au un rol important în dezvoltarea cognitivă şi în învăŃare. putând avea caracter auto-erotic. cu o jucărie etc. copilul trebuie să execute singur exerciŃiul. dezvoltarea limbajului. ExerciŃiile trebuie repetate adesea pentru a putea fi înŃelese puŃin câte puŃin. În timpul jocului sau al exerciŃiului. ce prezintă un sistem de clasificare psihiatrică în care autismul şi dereglările înnăscute sunt aşezate în categoria tulburărilor în dezvoltare pervazive.S. Se sugerează ca metode de tratament al autismului: Stimularea dezvoltării normale Rutter relevă câteva aspecte ale dezvoltării normale care joacă un rol important în tratarea copiilor autişti: dezvoltarea socială. MulŃi învârt obiecte cu degetele prin faŃa ochilor. Putem ghida mâna copilului atunci când face activităŃi motrice dificile 268 . Anumite cântece care însoŃesc mişcările sunt foarte utile pentru ameliorarea motricităŃii. jocul şi autonomia. în sfârşit. Unii dintre aceşti copii merg pe vârfurile picioarelor cu gambele moi. Pentru a ameliora mişcarea grosieră a autistului este important să pornim de la centrele de interes şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului.). de la preocupările şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. Copilul autist face multe mişcări bizare cu braŃele şi cu mâinile. Nu trebuie să uităm să recompensăm copilul de fiecare dată când reuşeşte (ex. ExerciŃiul sau jocul trebuie introdus progresiv: mai întâi trebuie dat un exemplu (adultul execută un exerciŃiu demonstrativ). adultul trebuie să se situeze paralel cu copilul. În ceea ce priveşte motricitatea.• STRATEGII DE TRATAMENT AL AUTISMULUI ConcepŃia actuală asupra autismului este dată de D. de asemenea. Dezvoltarea motricităŃii Mişcările repetate. nu pe poziŃii adverse.M.

Jocul Copilul autist nu se interesează. chiar dacă este foarte închis în sine însuşi. Putem să îl determinăm să se joace cu plastilina. Interesul pentru ceilalŃi şi aptitudinea de a avea contact. Cu ajutorul anumitor jocuri şi jucării putem încerca să-l facem pe copilul autist să se îndrepte către lumea exterioară (şi. învârte un lanŃ în faŃa ochilor). Pentru aceasta. necesare pentru a se juca împreună cu alŃi copii. deci. spre exemplu. dorinŃa de a fi independent. însă el trebuie învăŃat cumva anumite lucruri. nu este suficientă doar instrucŃiunea verbală sau o simplă demonstraŃie. de lucrurile care atrag atenŃia tuturor copiilor cu o dezvoltare normală. energie şi răbdare. Putem să-i oferim experienŃe senzoriale care să-l incite la aceasta. copiilor le place să imite activităŃile adulŃilor. El dezvoltă un număr restrâns de activităŃi din care lipseşte cea de explorare firească. ceea ce solicită mult timp. ci este nevoie de o acompaniere psihică. repetate (spre exemplu. de pildă. de a fi ca ceilalŃi fiind aproape absentă la aceşti copii. Putem. În mod normal. Pe el îl interesează activităŃile stereotipe. adecvată şi nu utilizează jucăriile pentru a se juca cu ele. Autonomia Prin autonomie înŃelegem capacitatea de a executa de unul singur activităŃi cotidiene precum: mâncatul. sunt foarte restrânse la autişti. nu se joacă într-o manieră normală. îmbrăcatul etc. să-l provocăm la joc cu o minge sau cu un balon. ale părinŃilor. Pentru a mări posibilităŃile de joc este important să ameliorăm mai întâi contactul. lipsindu-i curiozitatea de a descoperi anturajul său.pentru el. Dar copiii autişti au oroare de a imita. sau se interesează prea puŃin. de exemplu. modelându-le după mişcările 269 . Copilul nu învaŃă prin joacă. Putem prinde membrele şi degetele copilului autist. de a fi „mare”. să-i dăm o sonerie sau un instrument muzical. În general. într-o manieră clară şi structurată. să decupeze sau să asambleze piesele unui puzzle. trebuie să Ńinem cont de interesele copilului şi să-l atragem în acŃiuni pe care le desfăşoară şi el singur (chiar aşa bizare cum par). Pentru a ameliora contactul cu copilul putem. spre alte persoane). ceea ce împiedică dezvoltarea jocului. mersul la toaletă. În timpul acestor jocuri simple este important ca terapeutul să fie privit de către copil şi să fie ascultat (strigându-l adesea pe nume).

puŃin câte puŃin. el fiind adesea cu faŃa lipsită de expresie şi cu o privire goală. Trebuie să-l învăŃăm. manifestându-se mai ales în raport cu rutina care-l leagă de o anumită persoană. Adolescentul autist. RezistenŃa la schimbare a copilului autist. în jurul vârstei de 6 – 12 ani. locul în care este capabil de a fi mai puŃin independent. el îşi va da seama. Astfel. cel mult de detalii ale acestora (ex. copilul va urma mişcările adultului până le va executa singur. ci despre relaŃii anormale privind mai ales aspectul calitativ. va învăŃa puŃin câte puŃin. de ceea ce se aşteaptă de la el. Dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura Pentru a favoriza dezvoltarea cognitivă normală sunt necesare două condiŃii: achiziŃionarea de experienŃe active semnificative şi capacitatea de a folosi experienŃa acumulată. Se cramponează de modelele învăŃate pe de rost şi pot intra în panică când un detaliu din mediul lor se schimbă. buzunarele hainelor lor). deprinzând o serie de aptitudini sociale şi o obişnuinŃă a persoanelor văzute zilnic. demonstrând o mare nevoie de previzibilitate şi de controlabilitate. Reducerea rigidităŃii Copiii autişti nu înŃeleg mare lucru din comportamentul social şi din limbaj. într-o anumită situaŃie. condiŃii care nu sunt întotdeauna existente la copiii autişti. adultul va avea impresia că face totul singur. Ataşamentul faŃă de părinŃi este straniu. ei având mari dificultăŃi de a pune în practică. El este mai degrabă foarte ataşat de obiecte. Nu este interesat de necunoscuŃi. Pe măsură ce copilul creşte. constantă pe toată durata vieŃii lui. ceea ce au învăŃat în alta. Dezvoltarea socială Copiii autişti se disting de ceilalŃi copii printr-o lipsă de interes faŃă de mediul social. mai ales dacă este recompensat. O dată ce copilul a învăŃat să execute o activitate. să mănânce etc. poate mima relaŃiile sociale. Îi arătăm ce trebuie să facă şi divizăm activitatea în mai multe etape.necesare executării unei anumite activităŃi. Încă din copilărie. dacă este suficient de inteligent. e important să-i lăsăm timp pentru a o aprofunda. de preferinŃă acasă la el.. degetele copilului părând fără putere şi el necooperând. Mai ales la început. chiar dacă acestea sunt superficiale şi egocentrice. treptat. părinŃii constată la copilul autist o lipsă a contactului social. contactul defectuos se manifestă oarecum diferit. Astfel. Nu este vorba despre o inexistenŃă a relaŃiilor sociale. să se îmbrace. pe copilul autist să se spele. se poate 270 . aşadar.

înŃepându-se etc. • Probleme de curăŃenie. de a evita situaŃiile dificile etc. Ei pot Ńipa după dulciuri.). • Accesele de furie. SoluŃia ar consta în organizarea timpului copilului astfel încât acestuia să nu-i mai rămână timp neocupat. dormind greu. Pentru terapie este necesar să facem distincŃie între formele de comportament automutilant. • Probleme de nutriŃie. fiindu-le teamă să bage în gură bucăŃi prea mari sau prea tari de mâncare. care se disting din cadrul vieŃii copilului autist (de a atrage atenŃia. de neînŃeles pentru alŃii (ex. 271 . muşcându-se. uneori fiind vorba despre o perturbare a ritmului zi – noapte (copilul fiind activ noaptea şi apatic ziua). MulŃi copii autişti au probleme cu somnul. aceste angoase se diminuează cu trecerea timpului. iar rolul părinŃilor este major. acest fapt nefăcând decât să prelungească acest comportament nedorit al copilului.: solid sau lichid). Frecvent. fiind însă îngrijiŃi de cineva. Copiii autişti au adesea accese de furie pentru că ei nu dispun de vocabularul necesar obŃinerii lucrurilor pe care le vor. trezindu-se des noaptea. Acest comportament este extrem de frecvent la copii autişti. În plus. Unii copii autişti au probleme în a controla musculatura implicată în masticaŃie. neştiind să mănânce alimente solide. putând fi o problemă şi folosirea ustensilelor pentru mâncat (din cauza ataşamentului inexplicabil al copilului pentru un anumit biberon sau pentru o anumită farfurie). Probleme de comportament non-specifice • Somnul. Aceste crize se pot declanşa dintr-o dată şi sunt frecvent folosite drept cel mai rapid mod de a obŃine ceea ce vor.: teama de cifra 5 sau de culoarea roşie).manifesta începând cu o vârstă foarte fragedă (ex.: de când este sugar – neacceptarea trecerii de la alăptatul la sân la biberon). Pentru a căpăta control asupra vezicii sau a sfincterelor este nevoie de timp. având preferinŃe puternice pentru un anumit aliment (ex. având crize de plâns sau de furie. sau din cauză că le-a fost deranjată rutina. • Automutilarea. În general. după un obiect. trecerea de la alimente solide la lichide se face greu. unii copii autişti sunt rezistenŃi la schimbările alimentare. ei lovindu-se. ei trebuind să evite orice atitudine furioasă sau de acuzare a copilului. Majoritatea copiilor sunt curaŃi până în jurul vârstei de 4 ani. • Angoasele. Angoasele copiilor autişti sunt imprevizibile. Ele se manifestă prin reacŃii de panică dublate de accese de furie sau de crize de plâns de neoprit.

repetitivă. manifestarea dorinŃelor sexuale devine o problemă pentru adolescenŃii autişti. Studiile arată că peste 50% dintre copii autişti nu vor vorbi niciodată. Există programe speciale de orientare practică şi de educaŃie pentru adolescenŃi şi tineri autişti care prezintă identificarea părŃilor corpului. ei nu ştiu să reproducă ceea ce au citit. că obiectele solide fac zgomot când sunt aruncate de pământ sau când sunt sparte. de robot). în special la băieŃi. Ei remarcă rapid că hârtia se poate rupe. Cu toate acestea.: de comunicare non-verbală: folosirea de obiecte ca mijloc de comunicare/pardesiu = plimbare. ci petrec mult timp examinând lucrurile care-i înconjoară. dificultăŃile de limbaj se manifestă de timpuriu. Deşi au un nivel tehnic bun al lecturii unui text. Un alt fenomen specific este modul bizar de enunŃare a propoziŃiilor. interesul pentru sexualitate rămânând mult timp imatur şi copilăresc. Comunicarea non-verbală cu aceşti copii (care nu vorbesc) este foarte dificilă. copilul fiind fixat pe detalii şi nu pe totalitatea obiectului. Jucăriile sunt rareori utilizate în sensul lor funcŃional. După un program de însuşire a unor gesturi simple însoŃite de cuvinte. lipsa ascultării mesajului interlocutorului. O dată cu pubertatea. lipsă de expresivitate. copiii pot fi capabili de a dezvolta aptitudini verbale (ex. furculiŃa = mâncare. De aceea. tabuurile sexualităŃii părând să joace un rol esenŃial în această situaŃie dificilă. mai ales cu copiii cu inteligenŃă ridicată. prin lipsa unor relaŃii adecvate în vorbire şi prin interesul redus pentru achiziŃionarea limbajului. este în întârziere în raport cu copiii normali. • Problemele sexuale. respingerea stimulilor). limbajul inversat („tu” în loc de „eu”). • Comportamentul distructiv. Dezvoltarea limbajului la copii autişti În autism. pentru 272 . menstruaŃia la fete. igiena personală şi comportamentul social în raport cu sexualitatea.şi alte forme cu origine în interiorul copilului (autostimularea. Comportamentul distructiv al copilului autist se desfăşoară adesea într-o manieră stereotipă. Copiii autişti nu se pot juca constructiv. fiind vorba de fapt despre o înŃelegere limitată a simbolurilor. Copiii care vorbesc târziu prezintă o serie de anomalii ale limbajului specifice: ecolalia. se pot învăŃa forme de comunicare alternativă. EvoluŃia sexuală. De asemenea. nu pot înŃelege structura limbajului şi nu pot distinge între important şi secundar. intonaŃie anormală (monotonă. utilizarea fotografiilor şi imaginilor).

Persoana cu surdocecitate se caracterizează. abia apoi mai complicate. a cuvintelor simple la asimilarea expresiilor mai complicate.2. fiind însă o deficienŃă multisenzorială. aşadar. DefiniŃie şi etiologie Surdocecitatea reprezintă un polihandicap. apoi la însuşirea şi folosirea timpurilor vorbirii în propoziŃii simple. surdă şi mută. fiecare în parte sau ambele împreună. Cauze ale deficienŃelor sezoriale pot fi: o sechelă prenatală determinată de rubeolă sau de o altă boală congenitală (cum este sindromul Usher). Pentru însuşirea şi dezvoltarea limbajului de către copilul autist este importantă imitarea verbală. Acest polihandicap constă în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două tipuri de deficienŃe de ordin senzorial: deficienŃă de văz şi deficienŃă de auz. Pasul următor constă în a învăŃa copilul să identifice. El trebuie să înveŃe vorbirea funcŃională. Copilul trebuie ajutat să folosească limbajul. Surdocecitatea 7. la fel ca şi autismul. Cele două deficienŃe senzoriale (cecitatea-orbirea şi surditatea). fiind o persoană oarbă. a silabelor. 7.a putea înŃelege ceea ce li se comunică. bazată pe contact şi pe feed-back vizual.1. trecând de la însuşirea sunetelor. Singura trăsătură comună a persoanelor incluse în grupul celor cu surdocecitate este faptul că toate au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). pot apărea concomitent sau succesiv şi pot fi însoŃite sau nu de pierderea altor funcŃii ale corpului. prin lezarea (pierderea) celor trei canale de comunicare cu mediul: văzul. să-şi utilizeze vorbirea funcŃională şi în alte locuri şi cu alte persoane şi nu doar să repete ca un ecou sunete sau cuvinte. Copilul cu surdocecitate nu este un copil surd care nu vede sau un copil orb care nu poate auzi. Nu este vorba în acest caz doar de o problemă de surditate la care se adaugă orbirea. să aleagă sau să arate obiecte prin denumirea lor. o altă boală a primei copilării. conŃinutul mesajului trebuie simplificat. Un copil cu surdocecitate prezintă o combinaŃie de deficienŃe de pe urma cărora vederea/ auzul nu pot fi folosite ca surse primare pentru învăŃare. auzul şi canalul verbal. Se trece la învăŃarea purtării unei conversaŃii.2. un accident etc. aşa cum nu este vorba 273 .

Ei trebuie învăŃaŃi să folosească acest potenŃial şi să integreze acumulările senzoriale de la simŃurile de distanŃă deficiente cu experienŃa acumulată şi cu semnalele de la alte simŃuri. Dacă această integrare nu se realizează cu succes. el putând avea probleme serioase în a mânca (a înghiŃi hrana solidă).2. fiind incapabile să-şi folosească simŃurile de distanŃă pentru a primi informaŃii nedistorsionate. • să fie catalogate ca retardate sau ca persoane cu probleme psihice. • să aibă o percepŃie distorsionată a mediului în care evoluează.despre o problemă de comunicare sau despre una de percepŃie. copiii cu acest polihandicap vor fi condamnaŃi deseori la o existenŃă sub nivelul capacităŃilor lor. fie din cauza faptului că deficienŃa multisenzorială conduce la un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor 274 . acestui copil i se pune diagnosticul de retardat profund. copilul cu surdocecitate are o combinaŃie de probleme de văz şi auz. • să fie forŃate să asimileze doar anumite metode de a învăŃa pentru a compensa multiplele lor deficienŃe. punându-şi părinŃii în faŃa unor mari dificultăŃi. în a dormi (are un program de somn absolut aparte). Caracterizarea surdocecităŃii La naştere. DeficienŃii cu surdocecitate pot: • să nu aibă capacitatea de a comunica cu mediul înconjurător întro manieră inteligibilă. Frecvent. • să fie lipsite de multe dintre motivaŃiile extrinseci de bază. • să aibă dificultăŃi majore în stabilirea şi menŃinerea relaŃiilor cu alte persoane. • să nu aibă capacitatea de a anticipa anumite evenimente sau rezultatele activităŃii lor. MulŃi copiii cu surdocecitate au vedere reziduală şi/sau auz rezidual care ar putea fi folosite în mod eficient. fie pe fondul unei hiperactivităŃi. • să aibă probleme medicale care să conducă la lacune serioase în dezvoltare. care include şi alte aspecte pe lângă cele menŃionate anterior.2. Acest polihandicap este un fenomen extrem de complex. posibile reacŃii adverse la îmbrăcat. 7. Persoanele cu surdocecitate sunt multisenzorial deficiente.

3. auz şi inteligenŃă fiind inadecvate. cea mai mare parte a testelor tradiŃionale pentru văz. MulŃi dintre copiii cu surdocecitate cu niveluri funcŃionale reduse sunt predispuşi la manifestări tipice de autostimulare: autoaccidentare. cât şi probleme de disciplină. Totuşi. rictus de îngustare a privirii. Incapacitatea de a comunica poate determina atât frustrare. 7. Copilul cu surdocecitate poate fi învăŃat să îşi folosească vederea/auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte unele deprinderi motorii esenŃiale. Necesitatea de a controla forŃa sa fizică conduce la creşterea frustrărilor copilului. fluturarea degetelor prin faŃa ochilor. să accepte stimuli externi. Unii dintre copiii cu surdocecitate suferă de afecŃiuni severe ale creierului. miros) şi de dereglările care există chiar şi în aceste canale. rezultate din rubeolă sau din alte traume prenatale şi au deci nevoie de îngrijire specializată. Printr-o adaptare gradată a copilului la mediu.2. cât şi pentru ceilalŃi. Recuperarea copilului cu surdocecitate Copilul cu surdocecitate suferă din cauza deficienŃei sale multiple din punct de vedere senzorial. iar motivaŃia de a-l explora este minimă. având ca rezultat stabilirea unui ciclu perpetuu format din acŃiuni negative şi contrareacŃii. Când copilul cu surdocecitate creşte. precum şi perturbări în sferele socio-afectivă şi a dezvoltării cognitive. fixarea intensă a sursei de lumină etc. poate deveni periculos. neputând profita din interacŃiunea cu mediul său natural cu aceeaşi uşurinŃă ca un copil normal. concepte şi 275 . Succesele acestui copil sunt aproape inexistente. rolul crucial al stimulilor externi în motivaŃia dezvoltării motorii şi în asigurarea unei baze pentru dezvoltarea cunoaşterii fiind anihilat de canalele sale limitate de acces (pipăit. Dezordinea caracteristică funcŃionării biologice determină frecvent dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. comportamentul său deviant. întrucât acest mediu este limitat doar la contacte întâmplătoare. căpătând forŃă şi putere. studii recente au relevat faptul că mulŃi dintre aceşti copii (80% după unii autori) pot beneficia de programe adecvate de recuperare. Acest decalaj în dezvoltare are urmări în cazul testării copilului. care până atunci fusese tolerat de ceilalŃi (părinŃi). atât pentru el. gust.tactile. el poate fi ajutat să trăiască.

într-un cerc mai larg de copii şi adulŃi. trebuie să fie încununate cu succes. sau chiar deloc. comportamentul copilului este deseori mai puŃin acceptat de către ceilalŃi datorită contrastului evident dintre dezvoltarea (constituŃia) corporală şi vârsta mentală. dar nu furnizează un mediu stimulativ. formarea deprinderilor de orientare. decât să îŃi consumi timpul şi eforturile „rezolvând împreună cu el”.modalităŃi eficiente de comunicare. personal medical şi de îngrijire – formează o parte importantă a mediului reacŃional. încercările de comunicare. o dată cu dezvoltarea social-afectivă. reacŃional. Ei trebuie să depună eforturi în mod constant pentru a îi furniza copilului situaŃii care să îl stimuleze pentru interacŃiunea cu mediul. DirecŃiile pe care este de dorit să se meargă în recuperarea copilului cu surdocecitate sunt. profesori. dezvoltarea socială şi afectivă a acestuia. rezolvarea problemelor. Orice program care se concentrează doar asupra creşterii interesului copilului. Unul din scopurile abordării reacŃionale este realizarea dialogului la nivel corespunzător. Este mult mai uşor să dirijezi copilul şi să execuŃi în locul lui. Mediul înconjurător al unui copil de 10-12 ani. dar cu o minte „sărmană”. Copilul cu surdocecitate are mult mai puŃine şanse de a influenŃa mediul decât copilul văzător. ToŃi intervenienŃii care lucrează cu un copil cu surdocecitate – părinŃi. trebuie structurat cu multă grijă pentru a evita un dezastru. poate duce la apariŃia unor serioase probleme afective din cauza frustrărilor copilului care trăieşte într-un mediu dirijat. mobilitate şi a celor de viaŃă propriu-zise. de doar 2 ani. dezvoltarea percepŃiei. deprinderi de viaŃă cotidiană şi mobilitatea necesare pentru a se integra şi funcŃiona în societate ca un membru responsabil. sau chiar decât cel orb. învăŃarea comunicării. surd. Este important ca unui copil cu surdocecitate să i se asigure un mediu de natură stimulativă-reacŃională şi nu unul dirijat. dezvoltarea deprinderilor motorii. În plus. Scopul oricărui program de succes este asigurarea unui mediu care să îi permită fiecărui copil să îşi dezvolte deprinderile sociale şi stabilitatea afectivă cu ajutorul unei interacŃiuni planificate. conceput pentru o viitoare dezvoltare social-afectivă. 276 . aşadar. mobilităŃii sale şi comunicării. dezvoltarea cognitivă. Toate eforturile pe care le depun copiii. în special cei de vârstă mică sau cu nivel funcŃional redus. restrictiv şi asupra căruia are un control foarte redus.

• copilul îl va conduce pe intervenient pe parcursul activităŃii. Maturizarea socială a unui copil cu o astfel de deficienŃă (sau a oricărui alt copil) depinde de capacitatea sa de a dobândi o manieră corectă de comportament. ca reacŃie la mediu. acŃiunea intervenientului. • copilul va agrea acŃiunea datorită intervenientului. la cerere. Lărgirea gradată şi planificată a relaŃiilor sale trebuie să urmărească aproximativ acelaşi tipar de dezvoltare ca în cazul copiilor fără deficienŃe. acesta va deveni frustrat şi vor apărea dereglări de comportament. după ce a primit în prealabil explicaŃii. Dacă achiziŃiile sociale şi afective nu sunt întreŃinute cu grijă şi înŃelegere.• Dezvoltarea socială şi afectivă Dacă mediul nu reacŃionează adecvat în raport cu copilul. 277 . Când este vorba de un astfel de copil. • copilul va imita. de adaptare la regulile sociale şi de dezvoltare a unor atitudini social acceptate. Trebuie avut grijă ca respectivul copil să înŃeleagă mediul în care intră. copilul cu surdocecitate care trăieşte într-un mediu reacŃional îşi va forma noi concepte şi le va întări pe cele stabilite anterior. acest proces nu poate fi lăsat la voia întâmplării. Când copilul pare incapabil să recepŃioneze limbajul sau să se exprime. frustrările şi problemele afective rezultante vor bloca dezvoltarea lui în toate domeniile. • copilul va tolera interacŃiunea. Până când copilul ajunge să câştige încredere din experienŃa proprie. bazate pe nivelul de dezvoltare al copilului. putem anticipa etapele specifice care vor apărea în fiecare nouă interacŃiune cu mediul: • copilul se opune la interacŃiune. este vital să fie încurajat şi ajutat în explorarea mediului. în co-acŃiune cu intervenientul. • copilul va răspunde cooperant la cererea intervenientului. în sensul cel mai bun şi pozitiv al termenului. • copilul va coopera pasiv cu intervenientul. Una dintre cerinŃele necesare pentru o dezvoltare sănătoasă este existenŃa unui mediu structurat. cu obiective clar definite. În orice moment al fiecărei activităŃi. • copilul va iniŃia acŃiunea independent. Dezvoltarea afectivă şi socială nu este limitată doar la domeniul specific al programei şcolare sau al unui loc anume.

într-un cadru reacŃional. PercepŃia sa asupra lumii este deseori confuză şi distorsionată din cauza deficienŃei multisenzoriale. Tipul de relaŃii care există între membrii unei familii sau între cei care lucrează într-un internat sau cadru instituŃional va începe să capete o nouă semnificaŃie. ca în cazul multor contexte instituŃionale. Dacă el nu este ajutat să interpreteze rezultatele eforturilor pe care le-a făcut. Contactele – care îl satisfac şi asigură motivaŃii pentru contacte viitoare – trebuie să fie adecvate ca tip. nu realizează motivul pentru care este ignorat. prin încercări şi greşeli. PrivaŃiunea socială – indiferent că este generată de lipsa ocaziilor. Copilul fără deficienŃe învaŃă deprinderile sociale pilotat de către părinŃi şi profesori. „prea ocupaŃi pentru a îşi pierde timpul cu el”. copilul cu surdocecitate poate folosi imitaŃia. nivel şi durată. Copilul are tendinŃa de a se cantona într-o lume egocentrică şi are nevoie de intervenŃie pentru a interpreta experienŃele sociale pe care le trăieşte. sau în mod direct. ci ca un mediator prin intermediul comunicării. de roluri sociale şi de atitudini sociale. prin imitaŃie. încercările şi erorile şi chiar un anume model doar dacă beneficiază de prezenŃa unui intervenient de încredere. depinde în mare măsură de abilitatea copilului de a percepe rezultatele încercărilor sale. problemele sale de percepŃie fac 278 . care activează ca „un mecanism de transmisie” între el şi mediu. Trebuie să fie creată şi menŃinută o atmosferă afectuoasă. neputând să vadă sau să audă. Capacitatea de a învăŃa chiar şi cele mai simple deprinderi. Contactele sale cu adulŃii şi cu cei de vârsta sa îl fac deseori să preia modele greşite de comportament. sau datorată experienŃelor nesatisfăcătoare din trecut – va duce la apariŃia unei stări de nelinişte. deci corespunzătoare nivelului său de dezvoltare. Copilul trebuie învăŃat să participe la preocupările adulŃilor şi să aştepte momentul când va deveni şi el un obiectiv important pentru aceştia. va fi expus la o gamă mai largă de influenŃe. Când copilul începe să se maturizeze. Intervenientul stabileşte o legătură vitală. prin urmarea unui model. plină de căldură şi îngăduitoare. el având rolul de a ajuta interpretarea situaŃiilor-problemă. În momentul când un copil cu deficienŃă multiplă este pregătit pentru a coopera. În etapele timpurii de dezvoltare socială.Copilul cu surdocecitate poate avea o problemă. trebuie evitate atitudinile de nepăsare-delăsare ale membrilor familiei. acŃionând nu ca model sau ca un profesor. prin încercări şi greşeli. Trebuie să fie clar că acest copil.

a neacceptării sau a unei stări de agitaŃie puternică şi constantă. Incapacitatea lui de a vedea expresiile faciale sau de a auzi vocile celor din jur îl poate conduce la repetarea unor modele de comportament enervant-plictisitor. stabilind astfel un ciclu care se perpetuează de la sine. Deseori. Alte gesturi sunt mult mai adecvate din simplul motiv că reflectă cu naturaleŃe lucrul pe care îl avem de făcut. mulŃi dintre copii se vor închista într-o carapace de singurătate sufletească. RezistenŃa sau opoziŃia pot lua forma unei stări de încordare extremă (în multe dintre primele rapoarte despre copiii cu deficienŃe severe de pe urma rubeolei. Braille-Tiprit. vorbire. a cărui existenŃă este limitată doar la viaŃa sa interioară şi care petrece ore întregi autostimulându-se prin legănare sau prin stimulări luminoase. Rezistând încercărilor prin care mama îşi exprimă afecŃiunea. Multe gesturi pot conduce la semne convenŃionale. o mişcare specifică pentru a indica „start” sau „stop”) poate constitui un mod de comunicare adecvat pentru mulŃi copiii al căror nivel senzorial este extrem de scăzut. pe care o va comunica involuntar copilului. ar putea fi abordat la acest nivel. S-ar putea ca ea să aibă o stare de teamă şi de neplăcere. SEMNAL Un semnal simplu făcut de intervenient (de exemplu. Nu trebuie să existe preocuparea dacă aceasta este modalitatea adecvată pentru 279 . gesturi. indicaŃii specifice. dactileme. a plânsului. Copiii de vârstă foarte mică sunt deseori învăŃaŃi să îşi fluture mâna în semn de „La revedere”. o fluturare a mâinii în semn de salut etc. GESTURI ToŃi folosim gesturi: o clătinare a capului pentru „Da” sau „Nu”. răspunsul de rezistenŃă nu îi oferă mamei o răsplată satisfăcătoare pentru investiŃia sa afectivă. chiar înainte de a fi capabili să articuleze cuvintele.ca această abordare să nu poată fi pusă în aplicare. semne. aceşti copii sunt numiŃi „casanŃi”). doar pentru că aceste reacŃii dau naştere la răspunsuri din partea persoanelor din mediul său. Indiferent de formă. acest copil trebuie învăŃat să recunoască şi să tolereze afecŃiunea. • ÎnvăŃarea comunicării Comunicarea cu un copil cu surdocecitate poate lua forme variate: semnal. Copilul cu surdocecitate hipoactiv.

280 . într-o manieră asemănătoare cazului unui copil normal care primeşte indicaŃii audiovizuale şi de altă natură de la mediu. DACTILEME Există două metode de a utiliza dactilemele: metoda cu două mâini şi metoda cu o mână. Limbajul prin semne. alegându-le pe acelea care nu conŃin mai mult de 3-4 litere. dactilemele sau limbajul oral pot fi introduse la momentul oportun. în funcŃie de fiecare copil. Scopul prezentării indicaŃiilor specifice este de a îi permite copilului să anticipeze o serie de evenimente. mama poate folosi un prosop mare. aspru. De exemplu. Pentru a rezolva această problemă trebuie făcute adaptări ale semnelor convenŃionale. Când copilul va simŃi prosopul. Numărul şi tipul de semne mari necesare vor varia la fiecare copil în funcŃie de gradul de vedere reziduală al acestuia. SEMNE MARI Datorită acuităŃii scăzute sau câmpului vizual limitat sau datorită faptului că deseori nivelul lor senzorial indică doar că percep lumina (iar unii sunt complet orbi). în dormitorul părinŃilor sau chiar în maşină. Scopul indicaŃiilor specifice este de a îi semnala copilului un set de acŃiuni care vor urma. Aceste adaptări sunt numite „semne mari” pentru a atrage atenŃia asupra faptului că nu este suficientă doar simpla însuşire a tehnicilor prin semne folosite de surzi. CombinaŃia dintre necesitatea de manipulare şi problemele vizuale specifice face imposibilă recunoaşterea de către acest copil a multor detalii de fineŃe care se regăsesc în limbajele convenŃionale prin semne. în acelaşi timp sau după gesturi. pentru a indica momentul îmbăierii.înŃelesul şi nivelul senzorial al copilului. Este nevoie de multă răbdare pentru că se vor prezenta de foarte multe ori literele înainte de a obŃine un răspuns cooperant din partea copilului. Ea poate să îi dea copilului prosopul când acesta se află în sufragerie. în aşa fel încât el să înceapă să anticipeze evenimentele. Se începe cu numele obiectelor şi acŃiunilor familiare copilului. va înŃelege că urmează să facă baie. în vederea cunoaşterii şi însuşirii lor. copiii cu surdocecitate trebuie să fie obişnuiŃi cu semnele. Trebuie dată semnificaŃia fiecărui cuvânt. INDICAłII SPECIFICE Asemenea indicaŃii pot fi introduse înainte. Există un paralelism strâns între introducerea dactilemelor convenŃionale şi metodele folosite pentru a învăŃa un copil să citească.

capacitatea de receptare şi integrare a informaŃiei tactile. Nu subscriem pentru nici o modalitate care impune sau alege un anumit tip de abordare pentru un copil cu surdocecitate. cât şi mediul care îl înconjoară. numai cei care au avut contact vizual direct cu mulŃi copii cu surdocecitate realizează cât de dificil le este acestora să îşi însuşească vorbirea doar prin intermediul unei abordări strict „orale”. trebuie să se ia în considerare mai mulŃi factori (de exemplu. vederea reziduală disponibilă. Cu alte cuvinte. cu excepŃia situaŃiilor de stres. cu mult înainte de a accepta un contact vizual. gradul de acuitate vizuală necesar pentru a citi scrierea braille. Unele persoane implicate în aceste activităŃi cred că există un grad ridicat de interdependenŃă între dezvoltarea deprinderilor motorii şi toate celelalte domenii ale dezvoltării: afectivă. • Dezvoltarea deprinderilor motorii Dacă un copil este surd şi orb. Etapele dezvoltării deprinderilor motorii se suprapun peste cele ale dezvoltării socio-afective. referitoare la faptul dacă este sau nu oportun să fie introdus limbajul prin semne când există posibilitatea de a vorbi. În plus. Aceşti copii preferă deseori să se uite la mâini. ActivităŃile motorii trebuie astfel planificate încât să-i furnizeze copilului ocazia de a se descoperi atât pe sine. Deşi suntem conştienŃi că există o controversă în rândul celor care lucrează cu persoanele surde. să renunŃe la semne. În funcŃie de vârsta şi de nivelul senzorial al copilului cu surdocecitate activitatea poate varia de la un anume joc ales la întâmplare 281 . BRAILLE – TIPRIT La luarea unei decizii referitoare la oportunitatea introducerii scrisului tipărit sau a scrierii braille ca mijloc de comunicare pentru copil. fără o activitate motorie adecvată. se pare că la mulŃi copii limbajul prin semne folosit ca „sprijin” ajută şi întăreşte cuvântul rostit. Nu este neobişnuit ca aceşti copii. care au o anumită vedere reziduală. stabilitatea gradului de deficit vizual şi complexitatea defectului. socială şi intelectuală.VORBIREA MulŃi copii cu surdocecitate prezintă tendinŃe de gen autist. să folosească concomitent semnele şi vorbirea pentru comunicare şi chiar. dezvoltarea copilului va fi extrem de deficitară în toate domeniile. aceasta nu înseamnă că el nu are nevoie de activitate fizică. nivelul senzorial general al copilului).

În următorul pas educatorul şi copilul se află unul lângă celălalt (mod cooperare) pentru a se rostogoli concomitent. vrem ostaşi”) • ActivităŃi competiŃionale recreative lupte îndrumare turistică judo înot • Alte activităŃi recreative bowling bicicletă fond călărie drumeŃie pescuit canotaj SiguranŃa. ExperienŃa arată că orice copil cu surdocecitate poate participa cu plăcere la diverse activităŃi. Ńară. Mişcarea în co-acŃiune este metoda prin care copiii cu surdocecitate învaŃă. săniuş „HoŃii şi vardiştii”. • ActivităŃi recreative individuale ridicare de greutăŃi înot scufundări trambulină dans clasic schi patinaj pe rotile gimnastică (inclusiv lucrul pe saltea şi la aparate) patinaj pe gheaŃă jocuri cu mingea • ActivităŃi recreative de grup dans folcloric îndrumare turistică dans modern mers pe bicicletă jocuri (gen „Leapşa”. PuŃine sunt activităŃile la care persoanele cu surdocecitate nu pot participa la un nivel recreativ. Unui copil cu surdocecitate trebuie să i se arate cum să procedeze.până la activităŃi organizate pentru individ sau grup. Pentru o rostogolire în co-acŃiune se Ńine copilul pe stomacul celui care lucrează cu el şi cei doi se rostogolesc împreună. după câteva încercări. va fi şi el în stare să repete mişcarea. I se dau copilului indicaŃiile 282 . Copilul se află în siguranŃă şi începe să simtă mişcarea şi semnificaŃia rostogolirii. „łară. dacă a beneficiat de intervenŃie şi de metode de instruire adecvate. Unui copil văzător îi este suficient să observe pe cineva rostogolindu-se şi. precum cele enumerate în continuare. înŃelegerea şi un feedback imediat constituie cheia succesului.

nivelul şi intensitatea intervenŃiei necesare pentru a îi permite persoanei cu surdocecitate să fie un membru util societăŃii sunt în raport cu capacitatea sa de a integra asemenea informaŃii. SimŃul intermediar de distanŃă (mirosul) este un înlocuitor ineficient.specifice corespunzătoare şi este încurajat. Programul trebuie să înceapă cu simŃul pe care copilul îl acceptă cel mai bine. gustul şi pipăitul. SimŃurile de apropiere. Scopul programului individual constă în a face cât mai eficientă folosirea acestui input tactil şi a introduce în mod gradat informaŃii provenind de la alte surse. Persoana respectivă prezintă limitări serioase în perceperea cu acurateŃe a mediului sau a rezultatelor interacŃiunii sale cu mediul. dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi a conceptelor mai elevate depinde de capacitatea copilului de a integra inputul senzorial. Tipul. ca vederea sau auzul. Capacitatea pe care o capătă copilul de a recepŃiona şi integra informaŃiile din mediul înconjurător va influenŃa. pipăitul (atingerea). atât nivelul său cognitiv cât şi capacitatea sa de a elabora concepte semnificative. Copilul sau adultul cu surdocecitate nu pot folosi în mod eficient cele două simŃuri de distanŃă. În ultima etapă (mod activizant-reacŃional) nu va trebui decât să i se dea indicaŃiile specifice necesare pentru începerea activităŃii. Timpul. într-o măsură hotărâtoare. iar dacă nu beneficiază de o intervenŃie adecvată nu va fi în stare să se manifeste la un potenŃial deplin. dar nu totdeauna. 283 . Trebuie identificat nivelul senzorial al copilului în momentul respectiv. nu pot compensa singure pierderea simŃurilor de distanŃă. răbdarea şi tehnicile adecvate unei activităŃi reprezintă cea mai bună investiŃie pe care o poate face un intervenient/educator. când percepe existenŃa unui input senzorial nou. Acest simŃ este deseori. • Dezvoltarea percepŃiei DeficienŃa multisenzorială înseamnă că unele canale de input senzorial au fost deteriorate sau nu funcŃionează la potenŃialul deplin în momentul respectiv. Deseori. De asemenea. Acest simŃ ajunge în situaŃia de a primi o suprasarcină de stimulare şi încetează să mai furnizeze discriminarea necesară. copilul va înceta să se manifeste în toate celelalte domenii până când nu se va simŃi confortabil şi va accepta stimulii noi.

copilul va prezenta deseori dificultăŃi în generalizarea (amplificarea) imaginii pe care o are asupra lumii. • Formarea deprinderilor de orientare şi mobilitate Deprinderile de orientare şi mobilitate încep să se dezvolte în timpul primelor luni de viaŃă. iar altele mai mici şi va începe să compare dimensiunile sale cu cele ale diferitelor obiecte şi spaŃii din lumea sa. Datorită limitărilor pe care le impune deficienŃa senzorială în formarea conceptelor primare (specifice). să îşi dezvolte capacitatea de a înŃelege semnificaŃiile de bază şi să îşi dezvolte capacitatea de a raŃiona. Pe măsură ce sugarul cu surdocecitate creşte în vârstă. de a interpreta inputul senzorial şi de a evalua alte surse de informaŃii. Chiar şi cele mai inteligente persoane cu surdocecitate trebuie să se confrunte constant cu limitarea şi distorsionarea informaŃiei. Dacă este lipsită de un aport continuu de informaŃii adecvate despre interacŃiunea sa cu mediul. Trezirea interesului faŃă de propriul trup şi înŃelegerea acestuia se vor dezvolta cu ajutorul experienŃelor. el începe să înŃeleagă că are un trup cu părŃi diferite care îndeplinesc funcŃii diverse. Copilul care este 284 . neputând avea aceleaşi norme sau direcŃii ca un copil fără deficienŃe. Imaginea pe care o are despre lume se va schiŃa în primele luni de viaŃă şi se va extinde pe măsură ce va fi implicat în activităŃi semnificative pe tot cuprinsul perioadei sale de veghe. el trebuie să fie capabil să înŃeleagă relaŃia dintre experienŃele trecute şi cele noi. Orientarea în spaŃiu nu se dezvoltă în mod automat la un astfel de copil. dar fără informaŃii adecvate creierul său va fi la fel de ineficientă ca un computer fără program. persoana cu o astfel de polideficienŃă nu va reuşi să se dezvolte cognitiv într-un ritm şi de o profunzime suficiente pentru a evita etichetarea de „retardat”. El va descoperi că unele corpuri sunt mai mari decât ale lui.• Dezvoltarea cognitivă Pentru ca un copil cu surdocecitate să îşi dezvolte şi să-şi amplifice conceptele. Cu timpul. Formarea timpurie a conceptelor se bazează pe experienŃe concrete. multe concepte vor fi dobândite sau amplificate prin experienŃele substituente. Copilul învaŃă să recunoască şi poate să localizeze diferite părŃi ale trupului şi să le compare cu cele ale altor persoane. Persoana cu surdocecitate poate să aibă un potenŃial imens.

să se îmbrace. din motive de economisire a timpului. „făcuŃi cu”. sau chiar deloc. se pot baza pe o literatură de specialitate extrem de bogată şi se pot adresa unor specialişti pentru a afla cum să îl înveŃe pe copilul lor anumite deprinderi specifice de viaŃă. va beneficia de puŃine ocazii. de exemplu cum să se îmbrace şi să mănânce. „pentru propria sa siguranŃă” şi care este purtat de adult dintr-un loc în altul. dar şi lacunele de dezvoltare în diferite domenii de comunicare şi în deprinderile motorii vor face dificil de 285 . Unii copii îşi vor dezvolta preferinŃe pentru anumite locuri (un colŃişor al Ńarcului sau al pătuŃului. nu doar deficienŃele vizuale sau auditive. să se spele. mersul în patru labe. Până când copilul nu îşi dezvoltă anumite preferinŃe pentru activităŃi şi jucării. În primele etape. dar şi rostogolirea. Nivelul de acumulare a diferitelor deprinderi de viaŃă este independent de toate celelalte domenii de dezvoltare. prin imitare şi instruire întâmplătoare obŃinute sub impulsul momentului. Pentru un copil cu surdocecitate.obligat să stea în pătuŃ sau în Ńarc. târârea. ar putea fi incluse deplasarea într-un cărucior cu rotile sau deplasarea cu ajutorul altor mijloace ajutătoare. Sfaturile şi asistenŃa sunt necesare doar când apar anumite deficienŃe. Deseori. căŃărarea. un scaun mare lângă fereastră etc. • Formarea deprinderilor de viaŃă Copilul fără deficienŃe învaŃă şi îşi dezvoltă cele mai multe dintre deprinderile de viaŃă printr-o combinaŃie de încercări şi greşeli. iar în final se aşteaptă ca ei „să facă singuri” diverse treburi – cum ar fi: să mănânce. Sugarul şi copilul fără deficienŃe sunt „făcuŃi pentru”. De asemenea. singura lui motivaŃie pentru a se deplasa o reprezentă persoana educatorului şi activităŃile în care acesta se angajează împreună cu copilul. gen bretele (dacă sunt necesare).). cea mai mare provocare pentru educator constă în a îi oferi copilului motive pentru a se deplasa şi explora. surd sau orb. mobilitatea include nu numai mersul. pentru a îşi crea baza deprinderilor viitoare. PărinŃii unui copil retardat. să aibă grijă de hainele şi lucrurile proprii – în funcŃie de motivele culturale bine stabilite şi de aşteptările familiei. Se pot fructifica aceste preferinŃe crescând gradat distanŃa până la ele şi complexitatea traseului pe care copilul trebuie să îl facă pentru a ajunge la locul dorit.

punerea în practică (în aplicare) – când copilul se desprinde treptat de sprijinul adultului-părinte. consecutive una celeilalte. În plus faŃă de nivelurile de dezvoltare a copilului. Pentru un copil cu surdocecitate. de regulă. Copilul autist se caracterizează prin lipsa nevoii de comunicare. aşadar. Autismul („autos” → gr.: pentru „îmbrăcat” dacă copilul se foloseşte pe sine – propriul corp şi nu o păpuşă). REZUMAT Polihandicapul reprezintă o asociere de două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. verbalizările şi inversarea pronumelor („tu” în loc de „eu”). cele două deficienŃe fiind. însuşirilor şi funcŃiilor psihice. Sunt prezente frecvent ecolalia întârziată. precum şi disfuncŃionalităŃi ale proceselor. un proces în patru faze: trezirea interesului copilului pentru o activitate. înseamnă „sine însuşi”) reprezintă o închidere în sine a persoanei ducând la o desprindere a acesteia de realitate şi la o intensificare a vieŃii sale imaginative.aplicat sugestiile care fuseseră concepute iniŃial pentru a asista copiii cu alte deficienŃe. existând o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a-l folosi ca 286 . Cele mai importante şi grave în acelaşi timp polihandicapuri sunt autismul şi surdocecitatea. urmată de ultima fază – cea a întreŃinerii şi a modificării (presupunând întreŃinerea deprinderii la un nivel funcŃional de competenŃă şi modificarea acestei deprinderi prin aplicarea ei în cât mai multe şi mai variate situaŃii). stilul de viaŃă. priorităŃile. Putând apărea foarte de timpuriu (înaintea vârstei de 2 ½ ani) şi fiind mai frecvent la băieŃi decât la fete (de 2 până la 4 ori mai mult). a unor discontinuităŃi în dezvoltare şi învăŃare. acest polihandicap presupune o serie de caracteristici specifice: existenŃa unor dificultăŃi de limbaj şi de comunicare. limbajul acestuia având un accentuat caracter solilocvic şi o structură gramaticală imatură. a unor deficienŃe perceptuale şi relaŃionale. Rutinele de viaŃă în familie şi învăŃarea acestor deprinderi oferă mediul cel mai natural de aplicare a deprinderilor pe care copilul le-a dobândit în alte domenii de dezvoltare. a unor tulburări acŃionale şi comportamentale. dobândirea oricărei deprinderi de viaŃă este. resursele şi speranŃele familiei vor avea o influenŃă directă asupra genului de deprinderi de viaŃă pe care se pune accent într-un anume moment. învăŃarea (care se realizează cu succes de ex.

: lipsa reacŃiilor la stimuli foarte puternici. Specifice acestui polihandicap sunt dificultăŃile perceptuale (ex. auditivă. Mahler. Bettlheim. cu origine în masajul 287 . dezvoltarea paradoxală pe diferite paliere (ex. prognosticul. depistarea precoce a semnelor specifice acestei polideficienŃe etc. Etiologia autismului a stârnit serioase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. La autist. vizuală). În abordarea recuperatorie a cazurilor de autism există mai multe modalităŃi de intervenŃie: abordarea psihomedicală (tratamentul fiind axat pe diminuarea anxietăŃii şi a agitaŃiei copilului autist şi bazat pe folosirea chimioterapiei. vârsta copilului. atracŃia pentru obiecte/stimuli nerelevanŃi pentru un copil normal). cognitiv (anomalii în dezvoltarea aptitudinilor cognitive) etc.K. Wing etc. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. Tustin etc. M. Van Krevelen. Rimland etc. a „masajului sugarului”.) analizează autismul ca rezultat al unor disfuncŃii de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului. Cercetările recente arată totuşi că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor.mijloc de comunicare socială. în fapt geneza acestui polihandicap fiind multifactorială. Teoriile comportamentale (Fester. J.) susŃin interpretarea autismului ca retragere a subiectului faŃă de tot ceea ce a fost perceput rece.). întreaga activitate psihică presupune disfuncŃionalităŃi. Bender. polihandicapul luând naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate. Potrivit acestor abordări. imaturitate afectivă). cauza fiind reprezentată de carenŃele educaŃionale şi afective ale copilului. autismul apare ca rezultat al unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. Pentru tratarea autismului trebuie cunoscute evoluŃia lui. Teoriile organogenetice (A. mediul. Teoriile psihogene (B.) iau drept origine a sindromului autist exteriorul. tulburările acŃionale şi comportamentale (stereotipii – gestuale sau sub forma activităŃilor repetitive – comportamente de automutilare şi de autostimulare – tactilă. a electroşocurilor – de către unii psihiatrii – tehnică puternic combătută astăzi. kinestezică. dar nu poate să numere până la 10). acestea manifestându-se la nivel afectiv-motivaŃional (lipsă de interes pentru contact social sau pentru trăirile celor din jur. etiologia polihandicapului.: învaŃă uşor să facă înmulŃiri. L. precum şi factorii care-l influenŃează (IQ – coeficientul de inteligenŃă al copilului. pe fondul unor recompensări şi pedepse aplicate repetitiv copilului de către adult.

indian). potenŃial furnizor de resurse pozitive pentru copil. În afara acestor abordări mari în tratarea autismului. căpătarea autonomiei personale. Pentru a atinge aceste scopuri este necesară dezvoltarea jocului la aceşti copii cu polideficienŃă. metoda comportamentală. abordarea psihologică a autismului (cu variantele ei: psihodinamică – presupunând îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un alt mediu. creşterea calităŃii relaŃiilor sale sociale. Persoanele cu acest polihandicap au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). dezvoltarea motricităŃii lui. este însă o deficienŃă multisenzorială. de nutriŃie. deprinderi de viaŃă elementare etc. Aşadar. polihandicap ca şi autismul. unde va întâlni un consultant -„mama” înŃelegător şi de încredere. Recuperarea în cazul surdocecităŃii urmăreşte învăŃarea copilului să-şi folosească vederea – auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte deprinderile motorii esenŃiale. angoase. aplicată atât copiilor autişti – sistem întărire – stingere – pedepsire. modalităŃi eficiente de comunicare. jocul fiind poate fi cel mai eficient mijloc de intervenŃie recuperatorie în cazul autismului. focalizate pe atingerea următoarelor obiective: stimularea dezvoltării normale a copilului autist. cât şi părinŃilor lor – aceştia învăŃând să fie terapeuŃi pentru proprii copii şi metoda existenŃial-umanistă. comportamentele de tip autostimulare etc. dezvoltarea cognitivă pe fondul reducerii rigidităŃii şi înlăturării sau reducerii problemelor de comportament non-specifice (de somn. sunt frecvent frustrate şi au comportamente de tip indisciplină. există şi alte strategii de tratament. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe tipuri de deficienŃe de ordin senzorial (de văz şi de auz). un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor tactile. Pentru aceasta este necesar un mediu stimulativ-reacŃional şi nu unul dirijat. dialogul cu copilul cu surdocecitate trebuind să se realizeze constant şi cât mai adecvat cu putinŃă. auzul şi canalul verbal. Surdocecitatea. deschis la nevoile copilului. comportamente distructive etc. Alte caracteristici posibile sunt: acŃiunile negative şi contrareacŃiile. surdocecitatea presupune lezarea celor trei canale de comunicare a individului cu mediul: văzul. dezvoltarea limbajului etc. dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. 288 . accese de furie. ce presupune plasarea autistului într-un mediu cald. precum şi perturbări în sfera socio-afectivă şi cea cognitivă.).

corporal) cu altă persoană. EXTENSII TEORETICE Autismul infantil Autismul infantil reprezintă. „autos” = „sine însuşi” şi introdus în psihiatrie în 1911 de E. pentru sine. a patra clasă de diagnostic pentru handicapul infantil. • Surdocecitate = polideficienŃă senzorială. o desprindere de realitate. săptămâni etc. silabe sau cuvinte. sindromul postencefalic şi sindromul Down. Bleuler. asupra etiologiei cărora s-a ajuns la un anumit consens în literatura de specialitate. Denumit iniŃial.CONCEPTE-CHEIE • Polihandicap = asocierea a două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. însă nu imediat ce au fost auzite. Se crede că problema copilului autist derivă dintr-o deficienŃă 289 . în Marea Britanie „psihoza copilăriei”. alături de paralizia cerebrală. cu o intensificare a vieŃii imaginative. o motricitate bizară şi un comportament obsesiv pot fi frecvent constatate la copiii autişti. ci la un anumit interval de timp (ce poate varia de la câteva minute până la zile. • Ecolalie întârziată = repetare a unor sunete. „Autismul infantil precoce” – Leo Kanner (1943) – se caracterizează prin incapacitatea copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. autismul infantil rămâne încă o enigmă. „în ecou”.). dependenŃa de uniformitate. testele lor de inteligenŃă prezentând variaŃii mari care merg de la eşec la succes. simptomul clasic al autismului infantil este tendinŃa de evitare a contactului (vizual. realizată în mod conştient de către o persoană. • Automutilare = vătămarea propriului corp. păstrându-se intact interesul pentru obiecte. Vorbirea copilului cu autism poate fi absentă sau afectată. auditiv. Anxietatea. • Autism = termen derivat din gr. Este un polihandicap ce presupune o excesivă închidere a persoanei în sine. adesea limitată la ecolalie sau prezentând o inversare a pronumelui personal („Eu” în loc de „Tu” şi invers). Spre deosebire de celelalte clase de diagnostic. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe deficienŃe sezoriale (de văz şi de auz). • Limbaj solilocvic = vorbire cu sine.

cu atât şansele de integrare a acestui copil sunt mai mari. Alte trăsături caracteristice autismului infantil sunt: curiozitatea vie. la întrebări care depăşesc cu mult vârsta lui cronologică dar nu poate da răspuns la întrebări situate sub nivelul vârstei sale. neobişnuite. 3. constatându-se o frecvenŃă ridicată a mediilor intelectuale ca medii de provenienŃă a copiilor autişti. coordonate şi totuşi bizare. Măsura în care copilul autist va reuşi să se integreze în societate ca persoană adultă nu depinde de inteligenŃa sau de aptitudinile sale şi nici măcar de posibilităŃile sale de comunicare. plin de înŃelegere şi căldură. Probleme mari apar la copilul autist în privinŃa comportamentului de somn şi a comportamentului alimentar (fie refuz alimentar total. CaracterizaŃi comparativ cele două forme de polihandicap prezentate în acest capitol (autismul şi surdocecitatea). executate de mâini. diversitate în planul structurilor motorii (mişcări graŃioase. mâncat din farfuria câinelui). Cu cât acest mediu este pozitiv. degete şi picioare – ex. fie moduri bizare de alimentare – ex. interesul marcat pentru mecanisme şi o îndemânare ieşită din comun privind manipularea lor. tendinŃa exagerată de a evita contactul şi comunicarea. EnumeraŃi cauzele posibile ale polihandicapurilor. El poate răspunde. Autismul infantil trebuie abordat în raport cu mediul familial al copilului.de dezvoltare a motivaŃiei şi de auto-percepŃie conform vârstei sale. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. gesturi de răsucire. 290 . tolerant. Copilul autist este altfel decât ceilalŃi copii cu handicap. spre deosebire de aceştia. armonios structurat. precum şi dintr-o deteriorare a perceperii altei persoane ca fiinŃă individuală înzestrată cu un „Eu” propriu. salt. 2. ImaginaŃi un demers recuperativ pentru un copil cu surdocecitate. rostogoliri ivite din senin). ci de mediul (caracteristicile lui) în care se formează şi creşte.

DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. GARH D.M. 7. a II-a.A. ed. GELDER M. Bucureşti. Medicală. Mcinnes J. 1996. Bucureşti. Să-i ajutăm. Geneva IniŃiative Publishers. 1998... GORGOS C. Humanitas. DicŃionar de psihologie. 2. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. Univers Enciclopedic. 4.. Bucureşti. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România.. Tipografia Semne ’94. 1988. 1992. WEIHS Th. 1944. iubindu-i. DicŃionar de psihologie.. Ed.. Ed. 1978. Univers Enciclopedic. Ed. MAYOU R. SILLAMY N. 6.. TREFFERY J. POPESCU – NEVEANU P. LAROUSSE – DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică.. Ed. 3. 291 .BIBLIOGRAFIE 1. 5. Albatros. Ed. Ed. Bucureşti. Tratat de psihiatrie – Oxford. Bucureşti..

292 .

Bucureşti. Ed. BOŞCAIU E. Didactică şi Pedagogică.. DAMASCHIN D. 1983.. Copilul deficient mintal. Ed. GATH D.. 6. Ed. BOŞCAIU E. CASTEILLA A. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. FundaŃiei România de Mâine. Timişoara.. Scrierea cursivă modernă. Universitatea Babeş-Bolyai. Tratat de psihiatrie – Oxford. 2002. CIUMĂGEANU D. 1967. orbi-surdomuŃi. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. 14. Ed. Analele UniversităŃii Bucureşti. şi colab. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). Scrisul copilului. Ed.BIBLIOGRAFIE 1. Bucureşti. 1980. 1973. CALMY S. 293 .. 1994.. Cum să facem exerciŃii grafice. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. Limbajul mimico-gestual. 2000.. 8. Ed. MĂESCU L. Bucureşti. Bucureşti. 1979. Polirom. GELDER M.a II-a. 2. BOŞCAIU E. 1965. 1983. 7. 1980. Ed.. DRĂGUłOIU I. Bucureşti. Ed. CARAMAN . 12.. Ed. DAMASCHIN D. 3.. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică.. Sibiu. 13. A.. ambliopi. 1973. Didactică şi Pedagogică. 11. Geneva Initiative Publishers. Bucureşti. Ed. Metodologia procesului demutizării. 10. Ed.. 1977. Didactică şi Pedagogică.. MAYOU R. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii.. Nevăzători. 9. FOZZA C. Ed. ed.. 1983. Ed.. ALBU C. Bucureşti. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Medicală. ENĂCHESCU C.. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. 4. Didactică şi Pedagogică. ProHumanitate. 5. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice . ALBU A. 1992. AJURIAGUERRA de J. 15. ClujNapoca. Defectologia. Facla. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. ARCAN P.. Didactică şi Pedagogică. Teoria şi practica compensaŃiei.

PĂUNESCU C. 19. şi alŃii. LAROUSSE. 25. 20. 17. LUNGU NICOLAE S. 1967.16. Bucureşti. Bucureşti. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. Nervozitatea copilului.. 1976.. 1977. 1997. PĂUNESCU C. Bucureşti. PĂUNESCU C. Ed. DicŃionar de psihologie. Ed. 1978. 29. A.. Academiei. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. 22.. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. în Cercetări asupra comunicării. PĂUNESCU C... 31. 32. 1966.P. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. Limbaj şi intelect. 1. Bucureşti... 28. Didactică şi Pedagogică. Ed. Ed. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. Ed. Cunoaşterea şi educarea lui. Ed. Ed. Bucureşti. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. 1985. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 23. Agresivitatea şi condiŃia umană. PĂUNESCU C. 33.... Tulburările de vorbire la copii. Intoducere în logopedie. 21.. Ed. Bucureşti. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare.. PĂUNESCU C. Copilul deficient. Bucureşti. Bucureşti.D. vol. 26. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. 1976. ProHumanitate. TAFLAN A. Bucureşti. Bucureşti. Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei. NEVEANU-POPESCU P. 1973. 34. MC. M. Bucureşti. 35.. şi alŃii. 1977. Bucureşti. LUNGU NICOLAE S. 24. KULCSAR T. Tipografia Semne’94. IONESCU G. Bucureşti. 30. PĂUNESCU C. PĂUNESCU C. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. Sibiu. 27. Tulburările limbajului scris. Ed. 1983. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. GORGOS C. Albatros. Bucureşti. TREFFRY J.. 1994.INNES J. 1978. 18. PĂUNESCU C. Ed. Ed. Terapie educaŃională integrată.S.. 1998. 294 . Medicală. Ed. Univers Enciclopedic. Psilhologie clinică. 1992. PĂUNESCU C. Medicală. 1973. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Didactică şi Pedagogică. 1962. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal. 1994.. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Tehnică... Ed. PĂUNESCU C. 1988. E.. MUŞU I. Ed.

ŞTEFAN M. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. STĂNICĂ I. 1967. PĂUNESCU C. Ed.. 53. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Psihopedagogie specială. Bucureşti. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. 54. ProHumanitate. UNGAR E. 47. 1994.. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. 1972. Bucureşti. 44. 51. 1998. Psihologia comportamentului deviant. Bucureşti... 1976. STĂNICĂ I.... Bucureşti. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. Ed. 38. 1997. vol. 1989. Ed. Bucureşti. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 42. Didactică şi Pedagogică. PĂUNESCU C. 1965. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. ProHumanitate. VRĂŞMAŞ E. Ed. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal.. 1994. Bucureşti.. 1981. 39. 46. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 37. Ed. Bucureşti. 1994. Ed. Trinitas. Ed. Educarea copiilor cu vedere slabă. Ed.. 50. Medicală. 1990. I. 1983.. Ed. Probleme de surdopsihologie. 55. ŞCHIOPU U. Readaptarea copilului handicapat fizic.. Handicap de intelect. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. Ed. VERZA E. Didactică şi Pedagogică. Ed. Bucureşti. STĂNICĂ C. 56. Ed.. PREDESCU V. Bucureşti. Ed. Ed. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. RĂŞCANU R.. STOICIU M. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Medicală. I. Ed. PUFAN C. 1988. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură. E. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. Ed.. Medicală. STĂNICĂ I. Babel.. Iaşi. 1982. vol. 1973. Didactică şi Pedagogică. 43. 1976. I. Ed.. 41. Bucureşti. Psihiatrie. 49. 40... 48. 1994. PREDA V.. Labiolectura. STRĂCHINARU I. MUŞU I. ProHumanitate. Sibiu. POPA. ROZOREA A. ROŞCA M. BENESCU C.. Didactică şi Pedagogică. Ambliopi. DicŃionar de psihologie. MUŞU I. Terapia tulburărilor de limbaj. 2000... Ce este logopedia?. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. ROBĂNESCU N. 45.. RADU GHE. vol. STĂNICĂ C. vol. I şi II. 1998. 1982. UniversităŃii Bucureşti. Ed... RADU GHE. 1997. SIMA I. 52.. 295 ..36. Psihologia deficienŃilor mintal.

Bucureşti. VERZA E. Ed. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale.. Să-i ajutăm. 1983. Ed.. Bucureşti. Bucureşti. Ed. Humanitas. Didactică şi Pedagogică. 67. Ed. 1977. Ed. VERZA E.57.. Bucureşti. 62. VRĂŞMAŞ T.). Ed. Disgrafia şi terapia ei. manual pentru clasa a XIII-a. 1973. Ed. Conduita verbală a şcolarilor mici... 1988. 64. 63.. ProHumanitate. UniversităŃii Bucureşti. VRĂŞMAŞ E. (coord. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Dislalia şi terapia ei. vol. 1987. 65. iubindu-i. Bucureşti. Psihopedagogie specială. VERZA E. EducaŃia copilului preşcolar. Bucureşti. 296 . Didactică şi Pedagogică. DAUNT P.. VERZA E. Ed. 1990. 1979. Didactică şi Pedagogică. Ed... 1992. Probleme de defectologie. Didactică şi Pedagogică. 66. VERZA E. Ed. WEIHS TH.. UniversităŃii Bucureşti. 1996. 61.. Didactică şi Pedagogică. Meridiane. MUŞU I. 1998. 58.8. VERZA E. VERZA E. DebilităŃile mintale. ZAZZO R. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei.. 60. 1999. UniversităŃii Bucureşti. Ed. 59. Bucureşti. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. şcoli normale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful