You are on page 1of 10

Mărăşeştiul istoric si cultural 

MĂRĂŞEŞTI – CRÂMPEIE DE ISTORIE 
Prof.Stănel Ion 

Până  la  marile  realizări  industriale  de  Măgura,  judeţul  Buzău. 6  Aceasta  este  prima 
la sfârşitul secolului al XIX­lea, locuitorii s­au  informaţie  despre  existenţa  unor  lingurari  la 
îndeletnicit  cu  muncile  agricole  pe  moşia  Mărăşeşti.  O  relatare  interesantă  despre  forţa 
Mărăşeşti,  aparţinând,  în  1811,  biv  vel  de  muncă  este  şi  prezenţa  unor  locuitori  din 
spătarului  Iordache  Catargiu. 1  Acesta  a  făcut  Soveja,  care  vin  şi  lucrează  pe  moşia  lui 
parte  din  comisia  Regulamentului  Organic  Negropontes,  unii  dintre  ei  cumpărând  mici 
pentru  Moldova,  în  1831,  fiind  ales  de  parcele  pe  această  moşie  din  timpuri  mai 
Adunarea  Obştească. 2  Mai  deţinea  ca  moşii:  vechi. 7  Aceştia  vor  fi  împroprietăriţi  prin 
Ionăşeşti,  Sclipoteşti,  în  ţinutul  Tecuci,  dar  şi  reforma  agrară    din  1919,  la  Mărăşeşti,  unii 
vii  la  Odobeşti  şi  Crucea  (Panciu). 3  Despre  construindu­şi gospodării în zona Viile Noi. 
familia Catargiu, Constantin Sion  nota că sunt  *** 
„răzăşi  de  Crucea  de  Sus,  de  Modruzăşti,  Un  rol  foarte  important  în  creşterea 
Păţăşti şi Iţăşti de la Ţinutul Putnei” şi „ridicaţi  vitelor  l­a  avut  islazul,  care    are  propria 
la  boieri  aproape  de  200  de  ani” 4  În  1827,  istorie.  După  reforma  agrară  din  1864,  sătenii 
moşia  Mărăşeşti  aparţinea  aceluiaşi  Iordache  se  înţelegeau  cu  proprietarul  moşiei  pentru 
Catargiu,  care  o  va  arenda  lui  Gheorghe  păşunatul  vitelor.  Suprafaţa  islazului  se  va 
Ianoliu. 5  micşora  de­a  lungul  timpului  de  la  1  253  de 
hectare  în  1885,  la  929  hectare  în  1897. 
***  Comunitatea  locală  a  fost  interesată  de 
problema  aceasta  din  12  august  1909,  când 
începe  să  funcţioneze  islazul  proprietate  a 
comunei,  în  suprafaţă  de  500  de  hectare, 
cumpărat  de  la  Gheorghe  Ulises  Negropontes 
cu 660 de lei/ha, în total 330 000 de lei. Banii 
îi  erau  necesari  lui  Negropontes  pentru  a  mai 
acoperi  din  suma  datorată  pentru  ipotecarea 
moşiei Mărăşeşti, în  valoare  de 1 010 000 lei. 
Fostul  proprietar  mai  păstra  un  hăţiş  pentru 
trebuinţele  moşiei,  care  ducea  până  la  apa 
Siretului. 8  Islazul era aşezat în partea de NV a 
localităţii, din marginea acesteia până la malul 
Siretului. 

*** 
Un  rol  major  în  cadrul  amenajării 
drumurilor,  îl  au  şi  podurile.  La  Mărăşeşti,  în 
1811,  se  afla  un  pod,  pe  care  sătenii  din 
Ionăşeşti  se  înţelegeau  cu  biv  vel  spătarul 
Iordache  Catargiu  să­l  îngrijească:  „Ne 
îndatorim a ţine cu toată paza şi silinţa podu de 
peste  Siret  de  la  Mărăşeşti,  să­l  dezlegăm  la 
vreme  de  sloată,  să­l  păstrăm,  să­l  păzim  şi, 
Monumentul Victoriei de la Tişiţa 
iarăşi  la  vreme  cuviincioasă  să­l  legăm  îndată 
şi  să  avem  acolo  în  peatră,  în  toată  vremea, 
Din  cei  1  411  locuitori  din  Mărăşeşti,  oameni  trebuincioşi  de  rând  pentru  pază,  [...] 
la 1885, doar 260 lucrau în agricultură, iar din  din  venitul  căruia  nu  avem  a  trage  noi  nici  o 
cele 376  de  familii, 116 aveau alte preocupări  împărtimire,  iar  cheresteaua  trebuincioasă, 
decât  muncile  agricole.  Forţa  de  muncă  va  scândurile  şi  odgoanele,  este  dator  dumnealui 
creşte  în  1910­1911,  când  pe  moşia  lui  boieriul a ni le da, noi cu aceia avem a le căra 
Gheorghe  Ulise  Negropontes  se  vor  aşeza  14  pe toate cele trebuincioase de pin’ pregiur. [...] 
lingurari  veniţi  după  muncă  din  comuna  Dacă năvălirile şi adăugirile Săretiului  va cere

22/2008  1 
Mărăşeştiul istoric şi cultural 
C L I O 
trebuinţă cu grăbire a se  dezlega podul şi a  să 
trage la mal, ca să nu să prăpădească din şăile  SE AMUZĂ 
şi  din  cherestea.[...]  La  legatul  şi  dezlegatul 
podului şi alti vremi di răceală, când să va mai  Un oarecare a încercat să­l jignească 
adăoga  osteneala  noastră  la  lucrul  podului,  să  pe  Dumas­tatăl,  numindu­l  în  public 
aibă a li da, dumnealui boieriul, câte o vadră de  negru.Scriitorul,  fără  să  se  supere,  i­a 
rachiu  sau  două­trii  vedre  de  vin  să  putem  şi  răspuns zâmbind: 
noi  a  lucra  la  vremile  greli  ce  vor  fi.”  9  Toate  ­Mă tem că aveţi dreptate, domnul meu. 
aceste măsuri demonstrează importanţa acestui  Tatăl meu a fost mulatru, bunicul meu negru, 
pod,  care  făcea  legătura,  în  primul  rând,  între  iar  străbunicul  meu  maimuţă.  Sunt  răzbunat 
două  din  moşiile  lui  Iordache  Catargiu,  prin  faptul  că  arborele  meu  genealogic 
Mărăşeşti  şi  Ionăşeşti,  dar  era  şi  principalul  începe  acolo  unde  al  dumneavoastră  se 
mijloc  de  legătură  între  Tecuci  şi  Mărăşeşti,  termină 
care aducea unele venituri boierului. Podul era 
realizat din lemn, putând fi demontat în caz de 
viitură  sau  în  sezonul  rece,  materialele 
necesare realizării lui erau puse la dispoziţie de 
boier.  De  asemenea,  acesta  necesita  o  pază 
Într.un muzeu, ghidul explica unui grup de 
permanentă, pentru ca materialele  din care  era 
turişti: 
făcut  să  nu  poată  fi  sustrase  şi  pentru  a  se  ­  Acesta este un pat celebru. În el au 
încasa eventualele taxe pentru cei care treceau 
dormit Goethe, Napoleon, Rossini, 
pe  pod.  În  ianuarie  1849,  au  fost  reparate  şi 
Balzac. 
podurile  de  la  Furceni  şi  Mărăşeşti,  pe  Siret, 
­  Cred că dormeau foarte prost, 
pentru  trecerea  trupelor  ruse  spre  Ţara 
înghesuiţi toţi patru la un loc, a 
Românească. 10 
replicat un mucalit. 
*** 
O  descriere  a  atmosferei  din  gara 
Mărăşeşti,  la  1897,  ne­a  lăsat  Nicolae  Iorga, 
care  în  numeroasele  sale  călătorii  a  trecut  şi 
prin Mărăşeşti. Iată ce relatează  marele  nostru 
istoric: „Noua fabrică de zahăr de la Mărăşeşti,  Un ziar a anunţat moartea lui Hemingway. 
gătită  ca  o  vilă;  gara  spaţioasă  prin  care  se  Scriitorul a trimis ziarului următoarea 
îmbulzesc „boieri” şi funcţionari cu  mult ifos,  replică: „ Citind în ziarul dvs. că am decedat 
cam  caraghios.  Evrei  îngânduraţi  de  grija  şi ştiind că de obicei sunteţi foarte bine 
câştigului,  ţărani  obosiţi,  slabi  şi  murdari,  informaţi, vă rog ca din acest moment să 
soldaţi  pe  care­i  aduc  şi  iau  trenurile.” 11  O  anulaţi abonamentul pe cinci ani  pe care îl 
lume  pestriţă,  reprezentând  diferite  categorii  făcusem la publicaţia  dvs. 
sociale,  poate  fi  întâlnită  în  această  gară,  prin  şi să­mi returnaţi baanii.“ 
care tranzitau zeci de călători. 
*** 
În  general,  trecerea  acestor  trupe  s­a 
făcut  fără  incidente  notabile,  cu  o  singură 
excepţie.  La  25  mai  1877,  Toma  Vlaschi, 
locuitor din Mărăşeşti, a fost chemat cu căruţa 
cu boi să care bagajele armatei ruse. Ruşii i­au  Regele  Ludovic  XV  se  plângea  medicului 
luat  boii   şi  i­au dat  alţi boi „foarte  osteniţi şi  său: 
picaţi  de  slăbăciune.”  Printr­o  petiţie  adresată  — Văd bine că nu  mai sunt  tânăr. Va trebui 
prefectului de Putna, datată 25 mai 1877, cerea  să renunţ la toate. 
voie  să  meargă  la  Râmnicu­Sărat  pentru  a­şi  — Da, sire, i­a răspuns medicul, va trebui să 
recupera  boii. 12  Toate  încercările  sale  vor  renunţaţi  la  toate,  începând  chiar  cu  tronul 
rămâne  fără  rezultat,  nereuşind  să­şi  mai  Franţei. 
recupereze  boii.  O  altă  întâmplare  cu  accente 
hazlii s­a petrecut la 8 mai 1877, când a trecut 
prin  Mărăşeşti  un  corp  de  oaste  rus,  care  a 
trebuit  să  rămână  peste  noapte  în  sat,  soldaţii 
dormind pe la casele oamenilor. Un soldat rus  care a stat în gazdă la locuitorul Marin Ursu, la 
plecare a uitat o puşcă cu baionetă. 13

2  22/2008 
Mărăşeştiul istoric si cultural 
citire. 15  După câteva luni, la 26 mai 1898, erau 
***  inspectate şi învăţătoarele de la clasele I şi a II­ 
Învăţătorii  şcolii  din  Mărăşeşti  au  fost  a,  Ana  Apostol  şi  Teodora  Marinescu:  „Am 
inspectaţi  şi  cu  alte  ocazii,  concluziile  fiind  rămas  mulţumit  de  progresul  realizat  de  la 
precizate  în  procesul­verbal,  din  care  spicuim  precedenta inspecţiune. Materiile s­au trecut în 
câteva  aspecte  observate:  „La  clasa  I,  întregime după programă. Cunoştinţele elevilor 
învăţătoare este  domnişoara Ana V. Apostol –  întemeiate.  Dicţiunea  clară  şi  convingătoare. 
despre  care  revizorul  spunea  că  –  procedeul  Frecvenţa  şcolarilor  nu  prea  regulată  din 
învăţării  este  metodic  atât  în  ce  priveşte  pricina  epidemiilor,  ori  a  muncilor  agricole. 
predarea,  cât  şi  ascultarea  lecţiilor.  La  clasa  a  Lucru manual se practică numai la fete.” 16 
II­a  învăţătoare  este  domnişoara  Teodora  *** 
Marinescu,  care  „îşi  cunoaşte  meseria.”  De  Dispunând  de  un  număr  mare  de 
clasele  a  III­a,  a  IV­a  şi  a  V­a  se  ocupa  Ilie  credincioşi,  comunitatea  din  Mărăşeşti  a  fost 
Cristescu,  care  era  şi  director,  cel  care  „nu  nevoită  să  construiască  o  a  doua  biserică. 
cruţă  nimic  pentru  a  se  achita  conştiincios  de  Aceasta  avea  hramul  „Sfântul  Gheorghe”  şi 
misiunea  sa;  aceasta  datorită  zelului  şi  fusese  construită  în  1904,  din  zid  masiv, 
cunoştinţelor  didactice.”  14  Cele  trei  cadre  dispunând de o turlă tot din zid, acoperişul era 
didactice se  dovedeau a fi cu o bună pregătire  învelit  cu  tablă.  Biserica  era  construită  la 
ştiinţifică  şi  metodică,  răspunzând  aşteptărilor  cimitirul  din  localitate,  avea  o  singură  navă 
revizorului  şcolar.  În  24  februarie  1898,  (încăpere),  lungimea  era  de  13  metri,  iar 
învăţătorul Ilie Cristescu, ce  deţinea şi  funcţia  lăţimea de 5,80  metri, cu o suprafaţă totală de 
de director, era din  nou  inspectat. Preda tot  la  75,4 m 2 . Biserica dispunea de un clopot, 24 de 
clasele  a  III­a,  a  IV­a  şi  a  V­a,  concluziile  strane, lucrate din stejar, pereţii erau pictaţi, iar 
arătând că „Citirea în toate clasele se face după  catapeteasma  era  din  lemn  de  tei  pictat.  Pe 
regulile  didactice  moderne  insistându­se  a  se  lângă biserică, mai exista şi casa intendentului 
pătrunde  bine  fondul  ştiinţific,  precum  şi  a  cimitirului,  cu  3  camere,  construită  din  zid 
masiv, învelită cu tablă. Cele două clădiri erau 
înconjurate de un gard realizat din şipci groase 
de  brad,  cu  o  înălţime  de  1,50  m. 17  Din 
nefericire  această  biserică  a  fost  distrusă  din 
temelii  în  urma  luptelor  din  vara  anului  1917, 
nemaiputând  fi  refăcută  niciodată  cu  toate 
eforturile  depuse  de  locuitori.  Astăzi,  la 
aproape 100 de ani, prin strădania locuitorilor, 
o nouă biserică s­a ridicat în  oraşul Mărăşeşti, 
având acelaşi hram ca cea distrusă. 
*** 
Localitatea  Mărăşeşti  a  beneficiat  de 
existenţa  unui  spital  constituit  la  începutul 
secolului  al  XX­lea.  Spitalul  „Sfântul  Ioan 
Botezătorul”  a  fost  înfiinţat  duminică,  11 
aprilie  1904,  dispunând  de  un  efectiv  de  15 
paturi,  reprezentând  al  doilea  spital,  care 
începe să funcţioneze în mediul rural, după cel 
din Vidra. 18  A fost construit prin subscripţiune 
publică,  prin  sume  atrase  la  serbări,  baluri  şi 
donaţii,  şi dotat cu cele necesare de Gheorghe 
Ulise  Negropontes, 19  implicat  iată  într­un  alt 
domeniu  social,  demonstrând  aceeaşi 
generozitate  care­l  caracterizează.  Baza 
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza  financiară  a  construirii  spitalului  va  fi  însă 
împrumutul  de  40  000  de  lei,  contractat  de 
comună,  în  anul  1903,  de  la  Casa  Creditului 
frumuseţii  limbii  şi  stilului.  Copiii  au  o 
Judeţean şi Comunal. 20  În 1909, comuna aloca 
dicţiune  clară,  dându­şi  asemenea  seamă  de 
40  000  de  lei  pentru  construirea  unui  spital 
tonul ce trebuie să găsească în timpul cititului, 
rural,  vechea  locaţie  fiind  o  casă  particulară, 
precum şi  de  durata pauzelor la punctuaţii. La 
care nu mai corespundea necesităţilor.
gramatică  exerciţiile  se  fac  după  cartea  de 

22/2008  3 
Mărăşeştiul istoric şi cultural  C L I O 
SCURTE ISTORII 
*** 
Cea  care  a  produs  o  vie  admiraţie  în 
rândul soldaţilor, prin devotamentul şi riscurile  Eterna poveste a câinilor vagabonzi 
la care s­a supus, a fost regina Maria. Pe 1/14 
august 1917, regina relata în jurnalul său: „Am  La  18  octombrie  1852,  a  fost  publicată 
luat  cu  mine  pe  Carol  care  ne­a  condus  în  „Anaforaua  Sfatului  cuprinzătoare  de 
automobil, pe mine şi pe Mignon, până într­un  măsurile  statornicite  pentru  stârpirea 
punct  foarte  înaintat  pe  o  înălţime  deasupra  câinilor netrebnici“din Bucureşti. Se stabilea 
Siretului,  de  unde  puteam  vedea  totul,  adică  ca, timp de şase luni, să se asigure 720 de lei 
prea puţin lucru, afară de obuzele ce explodau  leafa pentru trei oameni, care să se ocupe de 
înaintea  noastră  sau  chiar  deasupra  capetelor  stârpirea  câinilor  netrebnici  ce  umblau  pe 
noastre.  Pe  când  străbăteam  şoseaua,  obuzele  uliţele  Bucureştiului.  Câinii  fără  stăpâni 
explodau  la  stânga  noastră.” 21  Cu  altă  ocazie,  prinşi de hingheri, se păstrau la locul stabilit 
„Regina  Maria  a  venit  însăşi  până  la  liniile  timp  de  36  de  ore,  timp  în  care  proprietarul 
înaintate  şi  a  pansat  răniţii.  Când  au  văzut  putea  veni  să­i  ia  plătind  ştraf  de  un 
ostaşii  pe  regina  noastră  apărând  în  linia  sorocoveţ pe câine“ 
focului,  au  crezut  că  e  o  arătare;  credeau  că  e 
farmec,  aceea  pe  care  o  numiră  îngerul  Carol I blocat de zăpadă 
frontului.” 22  Regina  era  conştientă  de 
importanţa prezenţei sale printre soldaţii  aflaţi  La  24  octombrie  1875,  Carol  I,  la 
în suferinţă: „Am fost cu ei peste tot în spitale,  întoarcerea  din    Moldova,  unde  inspectase 
pe  front,  până  în  mijlocul  tranşeelor  [...].  trupele  de  acolo,  a  fost  surprins  de  zăpadă 
Privind  în  ochii reginei  lor, ei  juraseră să stea  mare,  viscolită,  la  Brăila,  unde  primeşte 
dârji  ca  un  zid,  să  apere  ultimul  petic  de  corpul consular şi pe prinţul Suvorov , venit 
pământ  românesc  care  mai  era  al  nostru  [...].  să  vadă  locul  în  care,  în  1811,  tatăl  său  s­a 
Rămăsesem smerită în faţa acestei minunate şi  înecat  în  râul  Râmnicu  –  Sărat.  A  doua  zi, 
simple  credinţe  [...].  Revedeam  în  minte  acea  linia  fiind  curăţată  de  genişti  chemaţi  de  la 
mulţime  de chipuri anonime, acea  mulţime  de  Bucureşti,  Carol  I  pleacă  de  la  Brăila,  dar 
ochi care priviseră într­ai mei căutând o ultimă  după  10  km  este  nevoit  să  se  transbordeze, 
îmbărbătare.  Simţeam  iar  acele  sute  de  mâini  mergând  câţiva  km  cu  trăsura,  deoarece 
tremurînde  ce  se  agăţau  de  mine  înainte  de  a  locomotiva  rămăsese  blocată  de  zăpadă. 
aluneca  în  întunericul  de  veci  şi  în  fundul  Dincolo  de  gara  Ianca,  blocată  şi  ea  de 
inimii  mele  ştiam  că  mă  pot  bizui  pe  soldaţii  zăpadă, îl aştepta o garnitură de tren care l­a 
noştri şi că  deşi aveam  o armată atât  de  mică,  dus pe Carol I până la Bucureşti. 
în  cele  din  urmă  tot  a  noastră  va  fi  izbânda! 
Pentru mine, „mama poporului meu”, aceasta a 
însemnat bătălia de la Mărăşeşti.” 23  Hei tramvai, cu etaj şi tras de cai ! 
*** 
Trupele  inamice  şi­au  recunoscut  În 1872, se dă în folosinţă prima linie de 
înfrângerea. În septembrie 1917, Wilhelm al II­  tramvai tras de cai din Bucureşti (prima linie 
lea  ajunge  din  nou  pe  Măgura  Odobeştilor,  a  tramvaiului  electric  se  dă  în  folosinţă 
primind  raportul  feldamareşalului  Mackensen,  în1893).  Concomitent,  se  mai  foloseau  în 
care afirma printre altele: „Unei armate, sire, îi  transportul  în  comun  al  bucureştenilor 
poţi  da  armament,  ofiţeri,  bravuri!  Acest  ceva  omnibuzele  şi  tramcarele    trase  de    cai,  dar 
care se cheamă dorinţa de a învinge nu i­l poţi  care nu se deplasau pe şine, ca tramvaiele, ci 
da!  Armata  şi­l  ia  singur.“ 24  Prin  aceste  direct  pe  roţi,  având  în  schimb  un  regim 
cuvinte, indirect, marele comandant recunoştea  avantajos: nu opreau doar în staţii, ci oriunde 
meritele  armatei  române,  care  şi­a  dorit  cu  dorea să coboare sau să urce un călător. Către 
orice preţ să învingă.  sfârşitul  sec.  XIX,  funcţionau  în  Bucureşti, 
***  pe  cei  75  km,  138  de  vagoane  de  tramvai 
trase  de  1000­1500  de  cai,  pentru  care  erau 
Un mijloc de transport folosit în epocă  folosiţi 650­700 de oameni. 
era  trăsura,  cei  care  deţineau  un  astfel  de 
vehicul fiind foarte puţini. În anul 1938, aveau 
trăsuri  locuitorii:  Marin  Croitoru,  Constantin 
Mogâldea,  Gheorghe  Gheorghiţă,  Nicolae  Benga,  dar  şi  fabrica  de  produse  chimice,

4  22/2008 
Mărăşeştiul istoric si cultural 
Cooperativa  „Câmpia  Dunării,”  via  „Sofia”  şi  de 4 martie 1933, cu ocazia plecării fratelui său 
administraţia moşiei Negropontes. 25  şi a mai multor tineri în armată. 27 Aceste baluri 
***  se  desfăşurau  de  cele  mai  multe  ori  în  locuri 
Diversele  sărbători  erau  organizate  cu  special amenajate în acest scop. 
tot  fastul  de  autorităţile  locale,  în  prezenţa  *** 
persoanelor de vază ale oraşului, a elevilor şi a  Primăria  avea  în  atribuţii  stabilirea 
locuitorilor.  O  astfel  de  sărbătoare  a  fost  la  1  anumitor reguli care erau obligatorii pentru toţi 
decembrie  1936,  desfăşurându­se  următoarele  cetăţenii.  În  1938,  primarul  Petre  A.  Ionescu 
activităţi:  „după  ­amiază  a  avut  loc  o  serbare  hotăra  că  se  interzice  cu  desăvârşire:  „de  a 
cu caracter naţional unde s­au recitat  poezii şi  mâna  prea  iute  un  vehicol  pe  străzi  sau 
s­au cântat  cântece  naţionale  de  către  elevii şi  drumuri,  viteza  maximă  a  automobilelor  în 
elevele  şcolii  primare  şi  tinerii  premilitari,  cu  oraş  era  de  6  km/oră;  de  a  tulbura  liniştea 
care  ocazie  a  vorbit  despre  însemnătatea  locuitorilor  noaptea,  prin  ţipete,  cântece  sau 
acestei zile preotul Constantin Vornicelu, Dinu  petreceri  cu  lăutari  sau  muzici.” 28  Primarul  nu 
Adamache, directorul Şcolii primare  de băieţi,  precizează  motivele  limitării  vitezei,  dar 
Constantin  Teodosiu  avocat,  Gheorghe  oricum, prea multe automobile nu circulau prin 
Ghimpu  institutor,  comisarul  de  poliţie  Ioan  oraş.  Singurul  cetăţean  din  Mărăşeşti  care 
Vasiliu,  dirigintele  poştei  Gheorghe  Volcu  şi  deţinea un automobile, era Ferdinand Madaraş, 
Ioan  N.  Vasiliu,  primarul  oraşului  Mărăşeşti.  având  numărul  de  înmatriculare  156  Fş. 29  A 
Serbarea s­a încheiat  cu imnul  naţional, cântat  doua  decizie  venea  în  întâmpinarea  acelor 
de elevii şi elevele şcolii primare.” 26  locuitori  care  nu  doreau  să  le  fie  tulburată 
***  liniştea  prin  aspectele  menţionate.  Aceeaşi 
Cea  mai  frecventă  distracţie  a  ordonanţă  stabilea  reguli  legate  de  sănătatea 
locuitorilor  din  Mărăşeşti  era  balul  sau  hora.  locuitorilor:  „se  interzicea  locuitorilor 
Organizarea de baluri presupunea o autorizaţie  aruncarea  gunoaielor  în  faţa  locuinţei  şi 
specială  dată  de  Prefectură,  care  solicita  aruncarea în curţi, pe străzi etc. de animale sau 
păsări moarte, ele vor fi îngropate.” 30 
*** 
Societatea  din  perioada  interbelică 
avea stabilite anumite  norme  de conduită bine 
puse  la  punct.  În  mod  surprinzător  pentru 
oamenii  din  societatea  de  astăzi,  tinerele  care 
se căsătoreau, aveau nevoie de un certificat de 
moralitate:  „Subsemnatul,  Dubac  Gheorghe, 
domiciliat  în  oraşul  Mărăşeşti,  judeţul  Putna, 
binevoiţi  a  confirma  atestarea  făcută  de  un 
număr  de  5  capi  de  familie,  pentru  eliberarea 
unui  certificat  de  moralitate  necesar  cumnatei 
mele, domnişoara Safta Vasile Dumitrescu, din 
oraşul Mărăşeşti, pentru căsătorie.” 31 Cei 5 capi 
de familie  declarau că „domnişoara respectivă 
este personal cunoscută nouă şi că se bucură de 
o bună educaţiune, precum şi de o onorabilitate 
recunoscută.” 32  Solicitarea  era  făcută  de  un 
bărbat,  de  obicei,  tatăl  fetei  sau  o  altă  rudă 
apropiată, iar recomandarea trebuia să vină de 
la capi de familie, care erau cei mai potriviţi a 
se pronunţa într­o astfel de situaţie. 

*** 
Comisariatului  de  Poliţie  să  stabilească  un 
Statuia lui Gabriel Pruncu  În  condiţiile  izbucnirii  războiului, 
poliţist  pentru  menţinerea  liniştii  publice,  în  recrutarea  tinerilor  pentru  încorporare  capătă 
timpul acesta. Cererea către Prefectură trebuia  aspecte  dramatice.  Pe  data  de  15  februarie 
făcută cu mai mult timp înainte, pentru a primi  1941,  are  loc  încorporarea  contingentului 
aprobarea  în  timp  util.  Năstase  Pleşcan,  1941, primindu­se instrucţiuni despre modul în 
consilier  comunal  din  Mărăşeşti,  solicita  o  care  trebuia  să  se  comporte  tinerii:  „În  ziua  CRO
autorizaţie  pentru  realizarea  unui  bal,  în  ziua  plecării  la  încorporare,  recruţii  să  fie  adunaţi, 

24  ma
22/2008  5  introdu
noi  vic
Mărăşeştiul istoric şi cultural 
mai întâi la primărie, după ce li se va vorbi în 
puţine cuvinte bine simţite, despre datoria care 
o au faţă de ţară, vor fi duşi la biserică pentru a 
primi binecuvântarea preotului. După aceasta li 
se va vorbi de către preot sau învăţător, despre 
vitejia  strămoşilor  noştri,  [...]  luptând  pentru 
întregirea  ţării,  toţi  ostaşii  trebuie  să­şi  facă 
serviciul  militar  cu  dragoste  şi  se  va  atrage 
atenţia  că  nu  trebuie  să  dezerteze,  făcând  de 
râs,  prin  această  urâtă  faptă,  familia  şi  satul. 
Nici un recrut  să nu intre prin cârciumi, să nu 
se  lege  de  femei  pe  drum  sau  să  facă  alte 
blestemăţii.” 33  Aceşti  tineri  vor  intra  în  linia 
întâi peste câteva luni, în  condiţiile în  care, la 
22  iunie  1941,  România  alături  de 
Germania,participă la atacul asupra U.R.S.S. În 
august  1941,  este  înregistrată  prima  victimă 
din Mărăşeşti în acest război, în persoana unui 
lingurar,  Costea  A.  Nistor,  care  avea  doar  23 
de ani. 34 

*** 
Produsele  fabricii  chimice  ajungeau 
până în S.U.A., dovada fiind un document  din 
13 aprilie 1937, care menţiona că s­au expediat 
la  Brăila  cu  destinaţia  S.U.A,  1120  saci  cu 
făină  de  oase,  cântărind  101  600  kg, 
solicitându­se aprobarea preşedintelui Camerei 
de Comerţ şi Industrie şi a medicului veterinar 
primar  al  judeţului  Putna,  pentru 
comercializarea mărfii respective. 35  După două 
zile, era expediat un transport  de 2240 saci cu 
făină  de  coarne,  în  greutate  de  203  200  kg, 
având aceeaşi destinaţie. Sacii erau marcaţi cu 
inscripţia: Made în România T.T.T. 36 
*** 
În  anumite  situaţii,  erau  menţionate  şi 
denumirile  firmelor  respective.  Astfel,  la  30 
iunie  1932,  se  înregistra  firma  lui  Faibiş 
Herşcovici,  cu  emblema  „La  cumpăna 
dreaptă,”  care  comercializa  pielărie  şi 
mărunţişuri  de  manufactură,  aflată  pe  strada 
Carol  I  nr.  41  37,  sau  la  28  februarie,  se 
înregistra  firma  lui  Teodor  Magearof, 
restaurant şi băuturi spirtoase cu amănuntul ca 
accesorii  la  restaurant,  cu  emblema  „La  zece 
butoaie,”  pe  strada  Carol  I,  nr  82. 38 Anumiţi 
comercianţi  erau  interesaţi  de  vânzarea  altor 
produse  necesare  locuitorilor,  aşa  cum  era 
cazul firmei lui Ioan Ciobotaru, înfiinţată la 15

6  22/2008 
Mărăşeştiul istoric si cultural 
septembrie  1932,  care  oferea  obiecte  de  oficiat  de  către  părintele  Gheorghe  Apostol 
librărie,  galanterie  şi  debit  de  tutun,  aflată  tot  serviciul  divin  cu  sfinţirea  apei  în  localul 
pe strada Carol I. 39  şcolii.  La  această  solemnitate  au  luat  parte 
institutorii şi elevii şcolii, Consiliul Comunal şi 
***  membrii  Comitetului  Şcolar.  După  aceasta, 
Dezvoltarea  oraşului  a  dus  la  directorul  Constantin  R.  Stoica  a  ţinut  o 
înfiinţarea  Judecătoriei  ocolului  Mărăşeşti,  cuvântare despre însemnătatea zilei şi datoriile 
mixtă,  la  1  ianuarie  1926,  jumătate  din  elevilor  şi  părinţilor.  La  sfârşit,  elevii  cu 
cheltuielile  înfiinţării  şi  întreţinerii  acestei  institutorii au trecut la clasele lor. 45 
instituţii  erau  suportate  de  judeţ  şi  cealaltă  *** 
jumătate  era  trecută  în  bugetul  comunei  Spre cinstea autorităţilor locale, în acel 
Mărăşeşti  pe  anul  1926. 40  Judecătoriei  mixte  an  greu  1932,  în  şedinţa  Comisiei  Interimare, 
Mărăşeşti, care avea sediul în Palatul Comunal,  condusă  de  Neculai  Mateescu,  preşedintele 
îi erau arondate localităţile: Mărăşeşti, Ciorani,  acesteia,  din  17  septembrie,  decidea  să  se 
Pufeşti, Pădureni, Bătineşti, Făurei şi Ciuşlea. 41  acorde  lui  Gheorghe  Dragomirescu  din 
Mărăşeşti,  student  în  anul  IV  la  Şcoala 
***  Politehnică  din  Timişoara,  un  ajutor  de  2  000 
Prin  reforma  agrară  s­a  realizat  de  lei,  pentru  a  putea  acoperi  cheltuielile 
împroprietărirea  celor  două  şcoli,  care  au  necesare  continuării  studiilor.  Tatăl  său  era 
primit în proprietate câte 4 ha de teren fiecare,  pensionar, iar familia din care provenea avea 4 
în  lanul  numit  „În  Tarbă.” 42  În  toamna  anului  membri. 46  Gestul  autorităţilor  locale  era 
1923,  agentul  agricol  N.  Th.  Nastasă  de  la  lăudabil  şi  din  fericire  nu  era  singular,  acesta 
Centrul  Agricol Mărăşeşti,  măsura lotul Şcolii  fiind doar un exemplu. 
de fete în suprafaţă de 4 ha, amplasat între lotul 
Şcolii  de  băieţi  şi  lotul  Bisericii, 43  luat  în  *** 
primire de Primărie abia la 15 mai 1924. 44  Comitetul  de  Refacere  al  localităţii 
***  istorice  „Mărăşeşti”  de  pe  lângă  Primăria 
Începutul anului şcolar era considerat o  oraşului  Mărăşeşti,  dona  bisericii  „Adormirea 
adevărată  sărbătoare,  acordându­i­se  toată  Maicii  Domnului,”  în  1933,  un  car  funebru, 
atenţia.  La  15  septembrie  1928,  cu  ocazia  construind  în  curtea  bisericii  o  remiză 
începerii  anului  şcolar,  la  Şcoala  de  băieţi  s­a  (magazie) pentru păstrarea acestuia. 47 

*** 
În  cazul  unei  epidemii,  trebuiau  luate 
anumite  măsuri.  Dacă  agentul  sanitar 
descoperea  o  boală  infecţioasă,  izola  locuinţa 
şi  punea  la  poartă  tăbliţa  cu  boli  infecţioase, 
izolând  pe  toţi  membrii  familiei  în  acelaşi 
timp. În ianuarie 1930, un  elev s­a îmbolnăvit 
de  scarlatină.  Controlându­se  Şcoala  de  fete, 
nu s­a mai găsit niciun alt caz de scarlatină, dar 
pentru  că  multe  fete  au  fost  în  contact  cu 
copilul  bolnav,  se  luau  măsuri,  văruindu­se 
clasele  până  la  înălţimea  de  2,5  m,  băncile  şi 
podelele urmând a fi spălate cu leşie fierbinte. 
Agentul  sanitar,  Ifrim  Aristide,  primea  ca 
sarcină  de  la  doctorul  Virgil  Stănescu,  să 
meargă  din  casă  în  casă,  luând  în  evidenţă 
copiii  bolnavi,  acesta  „nu  se  va  mulţumi  cu 
spusele părinţilor, ci va controla efectiv fiecare 
copil.” 48 
*** 
La 8 decembrie 1935, doctorul Ioan C. 
Rădulescu  preda  inventarul  Spitalului  din 
Mărăşeşti,  doamnei  doctor  Maria  Meran, 
Monumentul Joffre  printre bunurile acestuia se număra şi un teren 
care se arenda. 49  Medicamentele  necesare  erau

22/2008  7 
Mărăşeştiul istoric şi cultural 
oferite  de  singura  farmacie  din  oraş,  Comandamentul Militar al U.R.S.S. şi Direcţia 
proprietatea  farmacistului  Petre  A.  Ionescu,  Generală  a  C.F.R.,  unele  linii  au  fost  supuse 
primar al oraşului din 1938 până în 1944. 50  Un  lărgirii  ecartamentului.  Pe  teritoriul  U.R.S.S., 
cabinet  dentar  nu  a  existat  la  Mărăşeşti,  dar  toate liniile ferate aveau ecartamentul mai larg. 
începând  din 1935,  venea  în  oraş, de  două  ori  Pe traseul Buzău­Mărăşeşti, lucrările de lărgire 
pe  săptămână,  tehnicianul  dentist  Fişman  a  ecartamentului  au  fost  executate  între  1­20 
Mayer  din  Focşani,  care  primea  comenzi  septembrie 1944, de Regimentul I Căi Ferate. 53 
pentru lucrarea danturii şi de care populaţia era  Calea  ferată  de  la  Mărăşeşti  spre  Iaşi,  era 
foarte mulţumită. 51  întreruptă  la  Vaslui,  iar  cea  de  pe  valea 
***  Siretului,  la  Adjud,  transbordări  realizându­se 
La  10  decembrie  1944,  Primăria  la Adjud şi Bacău. 54 
oraşului  Mărăşeşti  făcea  un  raport  către  *** 
Ministerul  Afacerilor  Interne,  în  care  relata:  Şcoala  din  Mărăşeşti  a  fost  mult  afectată  de 
„Lagărul  de  prizonieri  nr.  5,  sub  presiune  şi  prezenţa  trupelor  sovietice  în  oraş,  care 
forţă,  a  impus  Primăriei  să  livreze  zarzavat,  ocupaseră mare parte a localului. În seara zilei 
pâine,  vite,  fasole  şi  porumb,  pentru  care  am  de 10 octombrie 1945, localul a fost mistuit de 
eliberat  bonuri  tip  militar  în  valoare  de  1  632  incendiu,  provocat  de  neglijenţa  „trupelor 
240  lei.  După  multe  stăruinţe,  deplasări  şi  aliate  sovietice.” 55  În  actele  oficiale  din  anii 
reclamaţiuni, am reuşit ca să fim dispensaţi de  următori,  cauzele  incendiului  sunt  puse  pe 
a  continua  livrarea  fără  să  putem  obţine  seama prizonierilor germani, care nu avuseseră 
valoarea de mai sus, am scăpat de livrări, însă  nicio  tangenţă  cu  localul  şcolii,  existând  un 
lagărul  dă  făină  şi  lucrători  prizonieri,  lagăr  în  acest  sens,  numit  „Sofia”.  Trupele 
fabricând  1  000  kg  pâine  zilnic,  fără  să  dea  sovietice  aveau  în  localul  şcolii  un  garaj, 
combustibil,  lumină,  meşter  brutar  sau  dormitor, baie, bucătărie, depozite. 56 
echivalentul  lor  în  bani.  De  la  fabrica  de  *** 
produse  chimice,  a  cărei  uzină  furnizează  La  refacerea  şcolii,  a  participat  întreaga 
curent electric comunei, in urma devastării este  comunitate, prin anumite sacrificii. Astfel, prin 
în  curs  de  refacere,  pentru  a  putea  începe  cât  ordonanţe ale Primăriei, din februarie 1947, s­a 
mai  urgent  iluminatul.  Este  în  continuare  însă  stabilit  ca  500­700  lei/kg  de  zahăr,  din  preţul 
atacată.  I  s­a  luat  motorina,  benzina,  sacii,  zahărului  vândut  de  Cooperativa  „Mărăşeşti,” 
butoaiele, etc. şi este zilnic presată a i se lua şi  să  fie  destinat  reconstrucţiei  şcolii,  acelaşi 
ce  s­a  mai  putut  salva.  Se  cer  zilnic  furaje,  lucru  fiind  stabilit  şi  pentru  vânzarea  de făină 
cereale  şi  tot  felul  de  materiale,  fără  nici  o  şi porumb. 57 Un alt caz este cel al cetăţenilor T. 
formă  sau  să  se  ţină  socoteala  de  regulile  Ignătescu şi G. Boghici, care au donat vin unor 
stabilite de Comisia de Armistiţiu. Primăria are  comercianţi,  banii  obţinuţi  fiind  daţi  pentru 
un  stoc  de  lemne  tăiate  pentru  birourile  sale.  şcoală. 58 
Zilnic ni se cer din ele pentru Comandamentul  *** 
aliat. Cetăţenii continuă să fie  dezbrăcaţi şi cu  O  intensă  activitate  o  desfăşura,  la  Mărăşeşti, 
banii  luaţi.  Se  continuă  a  se  lua  vitele  de  Uniunea  Femeilor  Democrate  din  România, 
muncă  de  la  căruţele  întâlnite  pe  drumuri,  de  care,  în  februarie  1950,  avea  83  de  membre. 
multe ori lăsându­se altele slabe sau bolnave în  Unele  femei  din  această  organizaţie  îşi  luau 
loc,  iar unităţile  ce pleacă  iau vacile  găsite pe  angajamentul  de a  duce  muncă de lămurire ca 
câmp şi pleacă cu ele. A început să se dea foc  locuitorii  să­şi  lucreze  pământul  cu  S.M.T.  şi 
la  casele  izolate,  până  azi  arzând  3  proprietăţi  să­şi facă arăturile la timp. 59  Printre activităţile 
la Viile Noi, de  militari izolaţi. Jandarmii  daţi  U.F.D.R.,  se  număra  organizarea  de  serbări, 
pentru pază şi ordine, de la 21 septembrie la 8  care  să  reflecte  noua  realitate.  Astfel, 
decembrie  1944,  au  fost  retraşi,  fără  a  se  programul artistic din 8 martie 1950, cuprindea 
trimite  trupă  în  loc.  Domnul  Comandant  aliat  cântecele „Internaţionala,” „Să prăşim voioşi,” 
local, arată bunăvoinţă, dar nu poate lua măsuri  „Imnul  Partizanilor,”  recitându­se  poezii  ca: 
din lipsă de ajutoare.” 52 „Femeia  erou,”  „Cânt  lui  Stalin  înălţăm”  sau 
***  „Ogorul  te  cheamă.” 60  Constatăm  că  erau 
Transporturile  au  deservit,  în  primul  rând,  complet  scoase  din  program  cântecele  şi 
interesele  Armatei  Roşii,  interesată  să­şi  poeziile  româneşti,  sovietizarea  realizându­se 
transporte  trupele  şi  echipamentele  către  zona  şi la nivel cultural. 
de  conflict,  dar  şi  pentru  a  transporta  în  (Fragmente din cartea Monografia istorică a 
U.R.S.S.  „prada  de  război.”  În  acest  sens,  în  localităţii Mărăşeşti, apărută la Editura 
conformitate  cu  acordul  încheiat  între  Andrew, în decembrie 2007,

8  22/2008 
Mărăşeştiul istoric si cultural 
autor prof. Ion Stănel) 
Note: 
1.  Documente  istorice  tecucene,  vol.  III,  sec.  XIX.  Identificare,  selecţie,  transcriere,  cuvânt  înainte  şi 
indice de Ştefan Andronache, Tecuci, Biblioteca Municipală „Ştefan Petică”, 2002, p. 40, doc. 31. 
2.  Octav  George  Lecca,  Familii  boiereşti  române,  istorie  şi  genealogie,  după  izvoare  autentice,  cu 
adnotări,  completări  şi  desene  de  Mateiu  Caragiale.  Editată  de  Alexandru  Condeescu,  Bucureşti, 
Editura Libra, fără an, p. 216. 
3.  Documente istorice tecucene, vol.III, sec. XIX, p. 41, doc. 31. 
4.  Apud  Georgeta  Crăciun,  Moldova  în  vremea  domniei  lui  Grigore  Alexandru  Ghica  (1849­1856). 
Structuri economice şi sociale, Iaşi, Editura „Noel”, 1996, p. 25. 
5.  Dimitrie Russu, Patrimoniul public şi starea economică a judeţului Putna în cifre şi icoane, Focşani, 
Tipografia „Cartea Putnei”, 1933, p. 93. 
6.  A.N.Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dos. 205/1929, fila 117. 
7.  A.N.Vn., fond Consilieratul Agricol al judeţului Putna, dos.1/1919, fila 223. 
8.  A.N.Vn., fond Consilieratul Agricol al Judeţului Putna, dos.8/1921, fila 2. 
9.  Documente istorice tecucene, vol.III, sec. XIX, p. 41­ 42, doc. 31. 
10.  Dimitrie Rotta,. Geografie fizică şi istorică a judeţului Putna, 1885, fără editură, fără localitate, p. 24. 
11.  Nicolae Iorga, România cum era până la 1918, vol. II, Bucureşti, Editura Minerva, 1972, p. 258. 
12.  A.N.Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dos. 19/1877, fila 182. 
13.  Ibidem, fila 206. 
14.  A.N.Vn., fond Inspectoratul Şcolar al Judeţului Putna, dos. 1/1897, fila 2 
15.  A.N.Vn., fond Inspectoratul Şcolar al Judeţului Putna, dos. 1/1898, fila 43. 
16.  Ibidem, fila 78. 
17.  A.N.Vn., fond Serviciul Tehnic al Judeţului Putna, dos. 28/1920, filele 330­333. 
18.  Virgil  Paragină,  Valeria  Paragină,  Medicina  şi  farmacia  din  ţinutul  Putnei  pe  masa  de  disecţie  a 
istoriei, vol.I, Galaţi, Editura Porto­Franco, 1993, p. 140. 
19.  A.N.Vn., fond Serviciul Sanitar al Judeţului Putna, dos. 5/1927, fila 39. 
20.  Virgil Paragină, Valeria Paragină, op. cit., p. 141. 
21.  Maria Regina României, Povestea vieţii mele, Iaşi, Editura Moldova, 1991, p. 210. 
22.  Virgiliu Ştef Serdar, Lupta de la Mărăşeşti­Oituz cu desene de A. Murnu, Bucureşti, Institutul de Arte 
Grafice „Minerva,” 1919, p. 104. 
23.  Maria Regina României, op. cit., p. 211. 
24.  Cezar  Cherciu,  Vrancea  şi  ţinutul  Putnei.  Un  secol  de  istorie  1820­1920,  Focşani,  Editura  Neuron, 
1995, p. 264. 
25.  A.N.Vn, fond Comisariatul de Poliţie Mărăşeşti, dos. 3/1938, fila 667. 
26.  A.N.Vn, fond Comisariatul de Poliţie Mărăşeşti, dos. 3/1936, fila 402. 
27.  A.N.Vn, fond Prefectura Judeţului Putna, dos. 82/1933, fila 33. 
28.  A.N.Vn, fond Primăria oraşului  Mărăşeşti, dos. 4/1938, fila 81. 
29.  A.N.Vn, fond Comisariatul de Poliţie Mărăşeşti, dos. 3/1938, fila 576. 
30.  A.N.Vn, fond Primăria oraşului  Mărăşeşti, dos. 4/1938, fila 83. 
31.  A.N.Vn, fond Prefectura Judeţului Putna, dos. 82/1933, fila 203. 
32.  Ibidem, fila 204. 
33.  A.N.Vn, fond Primăria oraşului  Mărăşeşti, dos. 2/1941, fila 48. 
34.  Ibidem, dos.2/1941, fila 1. 
35.  A.N.Vn, fond Prefectura Judeţului Putna, dos. 87/1937, fila 90. 
36.  Ibidem, fila 122. 
37.  Buletinul Camerei de Comerţ  şi Industrie, Circumscripţia Bacău, Secţiunea Focşani, Anul 44 nr. 1­12, 
ianuarie­decembrie 1934, Focşani, Tipografia „Sentinela”, 1934, p. 19. 
38.  Ibidem, p. 43. 
39.  Ibidem, p. 22. 
40.  A.N.Vn, fond Prefectura Judeţului Putna, dos. 67/1926, fila 3. 
41.  Ibidem, dos. 39/1941, fila 48. 
42.  Dimitrie R. Russu, op. cit., p. 91. 
43.  A.N.Vn, fond Inspectoratul Şcolar al Judeţului Putna, dos. 5/1924, fila 127. 
44.  Ibidem, fila 126. 
45.  A.N.Vn, fond Inspectoratul Şcolar al Judeţului Putna, dos. 4/1928, fila 13. 
46.  A.N.Vn, fond Prefectura Judeţului Putna, dos. 260/1932, fila 133. 
47.  A.N.Vn, fond Primăria oraşului  Mărăşeşti, dos. 10/1946, fila 1. 
48.  A.N.Vn, fond Serviciul Sanitar al Judeţului Putna, dos. 10/1930, filele 2 şi 4. 
49.  A.N.Vn, fond Serviciul Sanitar al Judeţului Putna, dos. 25/1935, fila 107. 
50.  Ibidem, dos. 17/1935, fila 28. 
51.  Ibidem, dos. 3/1948, fila 96. 
52.  A.N.Vn, fond Prefectura Judeţului Putna, dos. 324/1947, fila 43.

22/2008  9 
Mărăşeştiul istoric şi cultural 
53.  Radu  Bellu,  Mică  monografie  a  căilor  ferate  din  România,  vol.IV,  Regionala  de  căi  ferate  Galaţi  şi 
Constanţa, p. 90. 
54.  Gheorghe Tanasă, Economia Moldovei în anul 1944 şi sprijinirea războiului antihitlerist, în „Anuarul 
Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol,” tom XIX, 1982, Iaşi, Editura Academiei R.S.R, 
1982, p. 450. 
55.  A.N.Vn, fond Primăria oraşului Mărăşeşti, dos. 12/1946, fila 14. 
56.  A.N.Vn, fond Prefectura Judeţului Putna, dos. 245/1946, fila 5. 
57.  A.N.Vn, fond Cooperativa Agricolă Mărăşeşti, dos. 1/1939, filele 82 şi 88. 
58.  A.N.Vn, fond Primăria oraşului Mărăşeşti, dos. 12/1946, fila 244. 
59.  A.N.Vn, fond Primăria oraşului Mărăşeşti, Ibidem, dos. 61/1950, filele 11 şi 13. 
60.  Ibidem, fila 48. 

CLIO­PROFIL EDITORIAL 

*Constanti Ghiniţă, Evanghelia a V­a. Antologie de 
poezie.Editura  Valman,2007.  Ediţie  îngrijită  de 
poetul  Valeriu  Anghel  şi  prefaţată  de  poetul 
Gheorghe Istrate. 
„Lirica lui Constantin Ghiniţă  emite precum vioara lui 
Strativarius  cu  ceva  mai  mult  de  patru  coarde.El  e  un  poet 
extatic  care  îşi  înalţă  tragismul  existenţei  sub  bolţile 
reverberate ale durerii, el însuşi fiind un poet al durerii, înrudit 
cu  teologia  frigului  bacovian  de  sorginte  divină…Constantin 
Ghiniţă e un creator de evanghelii cărturăreşti, e un cetăţean al 
cerului  care  îşi  revendică  datoria  de  a  pătrunde  misterul 
nemorţii  prin  moarte  lui  Hristos,  dreptul  de  a  atinge  talpa 
Atotstăpânitorului…  Toate  cărţile  sale  au  fost  şi  rămân 
portative ale unei singure melodii de slavă: evlavia şi smerenia 
în  lumina  cea  mai  lină…  Constantin  Ghiniţă  e  un  poet  de 
duminică.  E  un  suflet  genuin  care  îşi  depăşeşte  cu  mult 
biografia.“ (Gheorghe Istrate ) 

Ion  Stănel,  Monogrfia  istoriă  a 


oraşului  Mărăşeşti,  Editura  Andrew, 
Focşani, 2007. 
O  carte  aşteptată,  de  multă  vreme,  de  un  oraş 
intrat  de  mult  în  legendă.  O  carte  pe  măsura  istoriei 
oraşului  Mărăşeşti,  scrisă  cu  profesionalism  de  Ion 
Stănel.  „Rămâne  însă,  mai  presus  de  toate,  substanţa 
exemplară  a  monografiei.  Nimic  nu  scapă  privirii 
iscoditoare  a  autorului:  demografie  şi  economie, 
structuri  sociale  comunitare  şi  fiscalitate, 
administraţie locală şi finanţe, învăţământ şi asistenţă 
sanitară,  opţiuni  ale  electoratului  în  anii  interbelici 
ori  consecinţele  dramatice  ale  Primului  Război 
Mondial  pentru  oamenii  locului.  Autorul  ne  propune 
imaginea  la  durată    lungă  a  României  tăcute  şi 
profunde,  cu  nevoile,  sacrificiile  şi  aspiraţiile  ei,  şi 
întoarce  spatele  vieţii  zgomotoase  şi  egoiste  a 
politicienilor  de  ieri  şi  de  astăzi“(prof.  univ.  dr. 
Stelean Brezeanu )

10  22/2008 

You might also like