CAPITOLUL 1 ASPECTE GENERALE PRIVIND ÎNTREPRINDEREA, MANAGEMENTUL ŞI SISTEMUL INFORMAŢIONAL

1.1. DELIMITĂRI ŞI FUNDAMENTĂRI TEORETICE PRIVIND ÎNTREPRINDEREA ŞI MANAGEMENTUL ÎNTREPRINDERII
Întreprinderea este definită ca fiind "un organism financiar independent, producând pentru piaţă bunuri şi servicii"1. Desprindem din această definiţie trei aspecte esenţiale: a. întreprinderea produce, creează sau transformă bunuri ori servicii pentru alte întreprinderi sau colectivităţi diverse; b. întreprinderea produce pentru piaţă, adică vinde bunurile sau serviciile produse; c. întreprinderea este independentă financiar, asumându-şi responsabilitatea şi riscurile pentru ceea ce produce şi vinde. Întreprinderea este denumirea generică pentru orice tip de organizaţie umană. Aşa cum aprecia profesorul Horia Cristea "Organizaţia este un grup de oameni uniţi prin scopuri comune... O organizaţie înseamnă oameni, nu (doar) imobilizări şi stocuri, adică active fizice. O clădire, o construcţie nu este o organizaţie, organizaţia înseamnă oameni care lucrează şi care împreună realizează serviciile ce le oferă comunităţii"2. Putem considera întreprinderea drept o colectivitate ierarhizată de oameni şi obiective, un ansamblu de mijloace de producţie şi mijloace de informare, o împletire a intereselor generale cu cele individuale, colectivitate ce funcţionează cu ajutorul mesajelor. Aceste mesaje, sub diferite forme, au rolul de a transmite o cantitate de informaţie necesară desfăşurării activităţii oricărei entităţi economice. Fiecare persoană din cadrul întreprinderii poate fi considerată ca reprezentând un inel al lanţului de schimburi de informaţii ce antrenează o serie de decizii pe baza cărora se desfăşoară un întreg proces de acţiuni. Întreprinderea, privită ca sistem, trebuie să se adapteze permanent influenţei factorilor perturbatori - exogeni sau endogeni - care îngreunează sau se opun chiar atingerii obiectivelor propuse. Adaptarea, autoreglarea funcţionării firmei se realizează prin intermediul activităţii manageriale - definită de J. Meleze ca fixarea obiectivelor globale, integrarea tuturor resurselor disponibile într-un sistem orientat spre îndeplinirea acestor obiective, precum şi conducerea sistemului prin vicisitudinile mediului economic - al cărui punct final îl reprezintă decizia. Procesul de management la nivelul întreprinderii constă în ansamblul procedurilor prin care se determină totalitatea obiectivelor acesteia, precum şi resursele şi procesele de muncă

Pèrochon C., Comptabilité generale, Ed. Foucher, Paris, 1992, pag.17 Cristea H., Contabilitatea ]i calcula\iile @n conducerea @ntreprinderii, Ed. Mirton, Timi]oara, 1997, pag.5
2

1

necesare realizării lor, folosindu-se o diversitate de metode şi tehnici în vederea îndeplinirii cât mai eficiente a raţiunilor ce au determinat înfiinţarea respectivei întreprinderi. În procesul de management se delimitează mai multe componente majore, cărora le corespund funcţiile sau atributele conducerii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea şi control-evaluarea. Aceste activităţi alcătuiesc conţinutul procesului tipic de management, care se regăseşte în toate sistemele social-economice, inclusiv la nivelul întreprinderii, indiferent de particularităţile acesteia. Activitatea de management se poate prezenta în diverse forme, în funcţie de modul în care sunt concepute şi exercitate atributele sale, grupate în trei faze sau etape definitorii: a. Faza previzională se caracterizează prin preponderenţa axată pe latura previziunii şi exercitarea celorlalte atribute ale managementului într-o manieră prospectivă, orientată pe anticiparea de modalităţi, metode, soluţii organizatorice, motivaşionaleşi de evaluare superioare, corespunzător evoluţiei predeterminate a întreprinderii. Managementul de tip previzional de concentreză asupra stabilirii de obiective, deciziilestrategice şi tactice fiind prioritare, ceea ce îi conferă un caracter anticipativ. b. Faza operaţională constă în găsirea unor metode optime în domeniul organizării, coordonării şi antrenării personalului la realizarea zilnică a obiectivelor din planurile şi prognozele întreprinderii. Acestei faze îi corespunde managementul operativ care se manifestă în domeniul activităţii productive, prin adoptări de decizii curente. c. Faza finală de măsurare şi interpretare a rezultatelor corespunde funcţiei de evaluare-control, avându-se în vedere obiectivele şi criteriile stabilite în prima fază. Acesteia îi corespunde managementul postoperativ, cu un puternic caracter constatativ, prin care se încheie un ciclu managerial şi se pregătesc condiţiile pentru reluarea următorului. Trebuie remarcat că materiile prime pe care se fundamentează fazele şi funcţiile proceselor de management sunt informaţiile şi resursele umane. Acestea au un rol deosebit în elaborarea deciziilor, iar de calitatea lor depinde în mod hotărâtor eficacitatea managementului întreprinderii.

1.2. STRUCTURA PROCESULUI DECIZIONAL
Procesul decizional începe, de fapt, cu apariţia unei anumite "probleme" a cărei rezolvare constă în luarea şi aplicarea unei decizii. Soluţionarea problemei şi luarea deciziei sunt două etape distincte ale acestui proces, dar totuşi strâns legate. Prima se referă la căutarea şi identificarea alternativelor la problema de rezolvat, iar cea de-a doua presupune analiza alternativelor şi alegerea celei mai bune. Altfel spus, stabilirea problemei reprezintă începutul procesului decizional, iar decizia constituie finalul său, produsul cel mai reprezentativ şi totodată instrumentul cel mai eficace al acestuia. Dacă iniţial managerul se află în faţa unui demers fără constrângeri, luarea deciziei este condiţionată de informaţiile existente, rezultatul analizei şi restricţiile impuse. 2

Prin urmare, solutia oricarei probleme decizionale o constituie decizia. Adoptarea deciziei consta in selectarea unei submultimi nedominate de variante decizionale din multimea de variante analizate de catre decident care, prin urmare, trebuie sa intreprinda un sir de actiuni prin care formuleaza problema si cauta sa identifice solutia acesteia. Procesul decizional circumscrie totalitatea procedurilor utilizate de catre decident in rezolvarea problemei decizionale cu care acesta se confrunta . Acest proces poate fi analizat ca o succesiune ordonata de actiuni intreprinse de catre decident din momentul identificarii problemei pana la obtinerea solutiei. In raport cu gradul de detaliere a etapelor pe care le implica procesul decizional, putem evidentia trei niveluri ale acestuia : nivelul organizational, nivelul informational si nivelul tehnologic. Nivelul organizational include etapele cele mai generale ale procesului decizional, si anume: pregatirea si analiza datelor, pregatirea problemei decizionale, elaborarea alternativelor, luarea deciziei. Nivelul informational detaliaza etapele nivelului anterior in subetape. Acestea au un caracter informational, deci presupun culegerea, stocarea, prelucrarea si evaluarea informatiei. Nivelul tehnologic include activitati omogene din cadrul procesului decizional. Deoarece procesul decizional este unul preponderent informational, aceste activitati se deosebesc prin tehnologia de prelucrare a informatiei. Ele pot consta din proceduri si operatii algoritmice care au loc in mintea decidentului. Activitatile incluse de catre aceste trei niveluri, precum si succesiunea lor sunt tratate sugestiv in tabelul urmator:
NIVELUL ORGANIZATIONAL NIVELUL INFORMATIONAL
Obtinerea si pregatirea datelor Obtinerea datelor Filtrarea si completarea datelor

NIVELUL TEHNOLOGIC

I

Pregatirea si analiza datelor

Formularea situatiei problema

Evaluarea situatie

Formularea problemei

Definirea situatiei problema
Structura situatiei problema Completarea datelor privind problema Pregatirea problemei Formularea oficiala a problemei Cuantificarea factorilor si conexiunilor Definirea scopurilor si criteriilor Definirea conditiilor

Corelarea si evaluarea componentelor problemei

Formularea problemei

3

chiar in detrimentul calitatii procesului decizional. procesul decizional poate fi privit ca o succesiune de activitati desfasurate de catre decident cu scopul de a alege varianta optimala din variantele posibile de a actiona. In ansamblul activitatilor ce compun procesul decizional. si alegerea procedurilor adecvate Elaborarea modelelor si a metodelor de rezolvare Elaborarea alternativelor Pregatirea alternativelor Prognoza sievaluarea realizarii altenativelor Prognoza si evaluarea consecintelor alternativelor Elaboarea alternativelor decizionale Gruparea alternativelor dupa scopuri si conditii Prognoza si evaluarea alternativelor Definirea criteriilor de alegere a alternativei optimale Definirea criteriilor si preferintelor decidentilor Ordonarea alternativelor Luarea deciziei Alegerea alternativei optimale Alegerea solutiei Interpretarea si evaluarea solutiei Implementarea solutiei Analiza solutiei Asadar. d) Activitatile decizionale paradigmice Sunt componente ale acelor procese decizionale organizate si desfasurate in maniera exemplara. considerand ca decizia luata la intamplare – conform primului instinct . pot fi identificate cateva moduri caracteristice de desfasurare a acestora intalnite mai mult sau mai putin frecvent in raport cu fiecare etapa a procesului. Sunt preferate de catre acei decidenti care in baza experientei acumulate. Acestea sunt: a) Activitati decizionale care se desfasoara la intamplare. refuzant utilizarea metodelor noi. cu rezultate deosebit de eficiente si care 4 . c) Activitati decizionale care utilizeaza invatarea. Sunt utilizate de catre acei decidenti care se bazeaza in rezolvarea diferitelor probleme decizionale doar pe experienta acumulata in situatii similare. adapteaza in permanenta metodele utilizate cu succes in trecut la noile situatii problema intalnite.Elaborarea metodelor de rezolvare a problemei Cautarea. precum si cu decidentul in cauza. generate de situatia problema cu care se confrunta. Acest tip de activitate este preferat de catre acei decidenti care utilizeaza in luarea deciziilor doar propria intuitie. b) Activitati decizionale bazate pe rutina.este mult mai eficienta decat cea luata utilizand diverse metode de analiza si optimizare. elaborarea.

combinarea in viziune sistemica a metodelor de analiza si a procedurilor continute intr-o serie de discipline ca analiza de sistem. v. dinamica sistemelor. alcatuit din punct de vedere structural din: i. o exceptie in desfasurarea proceselor decizionaleconomice. in proportii diferite neexistand procese decizionale care sa utilizeze un singur tip de activitate in toate etapele de desfasusrare. subsistemul tehnologic. cibernetica. Firma va fi privita in continuare ca un sistem complex. Sunt bazate pe analiza si modelarea sistemica si previzionala a problemelor. din fericire. reprezentat de ansamblul persoanelor din sistem si a relatiilor dintre acestea. Un prim element pe care il putem considera ca o parte a procesului decizional in baza puternicei amprente pe are si-o pune asupra desfasurarii acestuia. tehnicile de previziune s. reprezentat de cadrul legal si formal al 5 . sistem. aceste tipuri de activitati sunt intalnite impreuna. format din totalitatea mijloacelor de calcul . e) Activitati decizionale stiintifice.pentru o perioada de timp devin model pentru ceilalti decidenti confruntati cu probleme decizionale similare. subsistemul relatiilor umane. stocarea si transmiterea informatiilor catre/in/din interiorul firmei. prelucrarea. in cuprinsul acestei lucrari firma. personalului fluxurilor de informatii si a proceselor decizionale de subsitemul institutional. in contradicitie cu cele mai elementare reguli de rationalitate si eficienta. Acest tip de activitate reprezinta insa. firmei. subsistemul informational-decizional. Subscriem acestei notiuni institutia la nivelul careia decurge procesul decizional. informatica. 1. ii. subsistemul informatic . este cadrul decizional. denumita generic.a. cercetarea operationala. iv. Trebuie sa mentionam faptul ca pot exista si activitati decizionale desfasurate in mod aberant. teoria deciziei. iii. compus din reuniunea compartimentelor. a elementelor software si a specialistilor ce asigura culegerea. format din ansamblul mijlocelor materiale si de productie ale firmei. De cele mai multe ori in cadrul procesului decizional desfasurat la nivelul firmei.

intr-un fel sau altul. in continuare. ci si pe acela al grupului de decidenti precum si cazul aliantelor (asa-numitelor „coalitii”). termenul generic de decidenti.  Mediatori actori. persoane din cadrul firmei sau din exteriorul a caror interventie in cursul procesului decizional poate fi decisiva gratie cu rol bine definit in diferite segmente ale procesului decizional sau in sunt acele persoane calificate sa aplice efectiv decizia adoptata. formate intre anumiti decidenti in cursul procesului decizional.  Opozanti persoane a caror implicare in procesul decizional consta in manifestarea al caror rol este acela de a concilia actiunile contradictorii ale diferitilor tendintei de a impiedica desfasurarea acestuia. 6 . 3. In raport cu faza procesului decizional la care iau parte precum si cu rolul pe care il au incadrul acestuia. atunci cand vorbim despre „decident” vom avea in vedere nu dor cazul decidentului individual.  Consilieri. pozitiei ierarhice pe care o detin.  Promotori. Aceste vor avea ca rezultat o decizie a carei aplicare va conduce la efecte negative asupra firmei. Pentru acei participanti la procesul decizional care sunt implicati direct in adoptarea deciziilor. In cele mai multe cazuri.  Realizatori  Beneficiari aplicarii deciziei luate. actorii pot fi:  Initiatori ai procesului decizional. motiv pentru care ne limitam doar la a observa faptul ca aceasta structura influenteaza organizarea si desfasurarea fiecarui proces decizional. intr-o masura mai mare sau mai mica participa la realizarea acestui proces. Formularea problemei decizionale constituie un element deosebit de important de care depinde decisiv reusita procesului decizional. deciziile cele mai importante la nivel de firma fiind decizii de grup si nu decizii individuale. De asemenea.La nivelul fiecarei firme exista modalitati specifice de organizare pe componente functionale. vom folosi. 2. Participantii la procesul decizional sau „actorii” sunt acei indivizi care. probleme care foc obiectul acestuia. afectati intr-un fel sau altul de rezultatele acesteia. de regula. ai procesului decizional. aceste categorii de actori nu vor fi intalnite in stare „pura” unii dintre ei jucand de-a lungul procesului decizional mai multe roluri simultan sau succesiv. O intelegere aproximativa a problemei si o formulare arbritara a acesteia pot determina secvente decizionale eronate.  Actori obisnuiti fara roluri deosebite in cursul procesului decizional.

3. Consecintele sunt rezultatele caracateristice aplicarii efective a diferitelor alternative decizionale in cursul sau la finele procesului decizional. desfasurarea cu succes a acestora. Obiectivele pe care decidentul isi propune sa le atinga pentru fiecare criteriu in parte sunt acele niveluri ale consecintelor in raport cu care pentru fiecare criteriu in parte. din multimea ETAPELE DE DERULARE ALE PROCESULUI DECIZIONAL Activitatea curenta din cadrul firmei conduce in permanenta la derularea de procese decizionale de amploare si importanta diferita. depaseste prin implicatie si efecte. toate subsistemele firmei. Identificarea corecta a acestor elemente in cadrul diferitelor procese decizionale revine decidentului si ea poate conditiona. in buna masura. asupra analizei componenetei decizionale a unui astfel de ciclu. vom constata existenta unor succesiuni de cicluri procesuale cuprinzand: 1. Fiecare astfel de ciclu incepe cu un proces de decizie determinat de efectul ciclului anterior. adoptarea deciziei 2.4. In fapt. Este evident in acest caz 7 . Multimea variantelor decizionale cuprinde modurile in care decidentul poate actiona la un moment dat in vederea solutionarii problemei decizionale. conturand in acest fel o structura de bucla feedback. granitele sistemului informationaldecizional al firmei. Ne vom concentra atentia in cele ce urmeaza. Aplicarea efectiva a acesteia. Starile naturii circumscriu complexul de conditii interne si/sau externe firmei care determina consecintele corespunzatoare unei consecintelor posibile. o varianta decizionala va fi considerata mai buna sau mai putin buna. daca analizam procesul decizional in conexiune cu celelalte procese care au loc in cadrul firmei. aplicarea in practica a deciziei 3. inregistrarea efectelor in realizarea carora sunt implicate. intr-o masura mai mare sau mai mica. Finalitatea fiecarui astfel de proces consta in adoptarea deciziei. 8. angrenand majoritatea subsistemelor acesteia. Prezenta sau absenta unora sau altora dintre componenetele descrise anterior confera caracteristici proprii fiecarui proces decizional in parte. Criterii decizionale sunt punctele de vedere luate in considerare de catre decident in evaluarea variantelor decizionale si selectarea variantei optimale. identificand etapele distincte ale procesului decizional. Aparitia situatiei problema si inregistrarea ei ca atare La baza declansarii procesului decizional se afla un eveniment sau o situatie a carei aparitie este interpretata de carte decidenti drept mobil al procesului decizional. 5. 1. 6. alternative decizionale date. 7.

Inregistrarea efectelor Subsistemul functional 2. declansatoare de procese decizionale. asa cum nu intodeauna un eveniment cu o probabilitate mare de aparitie nueste declansator de proces decizional. cele posibile sunt. 8 . nu surprind. bursa . anumita probabilitatea pe care decidentul nu o poate estima. Informatii catre FPP. de la banci. Aplicarea in practica a deciziei Input-uri materiale.administratie financiara SISTEMUL SISTEMUL FIRMA FIRMA Subsistemul de conducere 1. guvern etc. Adoptarea deciziei Subsisteme reale 3. de regula. tocmai de aceea. 2 Bucla de feed-back decizie-actiune-efect • O prima categorie de evenimente sunt cele sigure. Deoarece unele evenimente declanseaza procese decizionale iar altele nu.faptul ca un anumit eveniment declanseaza un proces decizional. se impune o clasificare a lor din acest punct de vedere. FPS. umane si informationale Output-uri materiale. lucrul acesta nu se intampla intodeauna. Evenimentele probabile si. Ele apar cu probabilitate maxima si. nu declanseaza procese decizionale. Acestea pot avea loc cu o probabilitate posibil de estimat de catre decident. umane si informationale Fig. • • Evenimentele probabile sunt acele evenimente care survin cu o anumita O ultima categorie este cea a evenimentelor posibile. doar daca el primeste din partea decidentului caracterul de mobil sau “evenimentul declansator”. si in majoritatea cazurilor. Desigur. mai ales. Informatii din sistemul legislativ.

Estimarea pe baza paradigmelor este o combinare fericita a procedeelor bazate pe rutina si pe intruire. dar si marele dezavantaj al blocarii oricarei posibilitati de adaptare la noile conditii in care aprecierea trebuie facuta. sau o imbina in mod util cu noile metode decizionale. Formularea problemei decizionale si construirea modelelor descriptive individuale Dupa declansarea unui proces decizional prin aparitia unui eveniment apreciat de catre decidenti ca mobil. dar numai pe acelea cae au beneficiat de rezultate stralucite in situatii similare. Analiza independenta a acestor evenimente in locul analizei intregului grup si a relatiilor de interdepandenta din interiorul acestuia ar fi aceea o greseala. Asa cum am aratat anterior. singurul in masura sa confere evenimentului caracterul de mobil. aceasta operatie se complica decidentii trebuind sa aprecieze si sa estimeze mai intai norma. doi decidenti confruntati cu unul si acelasi eveniment pot reactiona in mod diferit. Compararea cu o norma este o operatie logica simpla atunci cand norma este cuantificata. celalat gasind oportuna declansarea unui proces de decizie.Faptul ca un anumit eveniment conduce sau nu la un proces de decizie depinde intr-o masura hotaratoare de decident. cu aparitii simultane sau succesive. Estimarea pe baza de instruire este cea care confera un plus de eficienta determinarii normei si utilizarii ei. ignorarea aparitiei unor proceduri mai eficiente de calcul si raportare. In cadrul acestei prime etape a procesului decizional. 9 . are loc o prima formulare a problemei decizionale. Acest tip de estimare nu trebuie confundat cu o estimare operativa. In caz contrar. De asemenea. fara a fi precedata de un proces de informare sistematica si de analiza a informatiilor culese. Acest procedeu are avantajul utilizarii informatiilor utile in situatii asemanatoare. si abia dupa aceea sa dimensioneze abaterea de la ea. unul dintre ei putandu-l considera un eveniment lipsit de importanta. Un alt tip de estimare este cea bazata pe rutina. prin aceea ca foloseste experienta din trecut in rezolvarea noilor situatii. Aceste atitudini sunt determinate de o comparare a evenimentului in cauza cu o situatie apreciata ca normala relativ la respectivul eveniment. Estimarea pe baza de analiza sistemica tine seama de faptul ca evenimentele ce declanseaza procese decizionale lanivelul firmei nu apar niciodata izolat ci mai degraba se constituie in grupe de evenimente intercorelate. Astfel. precum si in cele mai multe cazuri. estimarea poate fi facuta spontan. intalnim tipurile de activitati descrise anterior. caz in care avem de-a face cu o estimare la intamplare. caracteristica unui decident bine informat in masura sa decida intr-un timp foarte scurt. in activitatea de estimare a normei si de apreciere a ecartului fata de aceasta. in sensul ca decidentul aplica in determinarea normei experientele trecute ale propriei firme sau ale altora.

Aceasta prima formulare a problemei decizionale este detaliata de catre decidenti prin construirea unor modele descriptive individuale. Descompunerea trebuie efectuata numai daca ea conduce la simplificarea analizei. si anume: • Formularea la intamplare. cu atat utilitatea sa in procesul decizional creste. Aceasta observare. • • • • Formularea de rutina repeta formulari date unor probleme asemanataore intalnite in Formularea folosind invatarea utilizeaza in mod constructiv experienta acumulata. la omiterea unor elemente semnificative pentru intelegerea si solutionarea problemei decizionale. Variante decizionale CONSECINTE DECIZIONALE 10 . Intr-o prima formulare. Formularea pe baza unor paradigme. nu de putine ori conduce la concluzia ca de fapt. Atat formularea initiala cat si construirea modelului problemei decizionale se bazeaza pe observarea atenta a evenimentului declansator. conduce de cele mai multe ori. Si in cazul activitatilor de formulare putem intalni modurile de desfasurare a activitatilor prezentate in paragraful anterior. a cadrului in care acesta s-a produs precum si a efectelor imediate ale acestuia. Formularea sistemica a problemelor decizionale. Cu cat acest model este mai fidel problemei pe care o reprezinta. problema este scrisa global prin elaborarea unui model al sau. sugestive si utile enunturi concentrate ale situatiilor problema cu care se confrunta firma. In cadrul acestora. Ultimele doua metode conduc la cele mai complete. si nu pentru a complica in mod voit lucrurile. trecut si ea poate fi corecta numai daca intre aceste probleme exista puternice analogii. relativ la problema decizionala data se retin informatiile privind specificul acesteia si intentia de a completa aceste informatii de care se dispune “la prima vedere” cu scopul de a elimina eventualele efecte negative ale unei cunoasteri limitate asupra naturii si implicatiilor problemei.aceasta etapa are o importanta deosebita deoarece conditioneaza buna desfasurare a procesului decizional. problema decizionala analizata este de o complexitate deosebita necesitand o descompunere in subprobleme in vederea unei tratari cat mai riguroase. in intentia de a fundamenta cat mai riguros luarea unei decizii relative la situatia in cauza. inclusiv pentru optimizarea solutiilor aplicate in trecut. lipsita de informare si o analiza prealabila.

Vm c111. PRINCIPALELE TIPURI DE PROBLEME DECIZIONALE LA NIVELUL FIRMEI In analiza cadruluidecizional al firmei este necesara o abordare a acestuia din doua unghiuri: • • In primul rand firma in sine este un sistem cu componenete proprii si curealtii In al doilea rand. Componentele acestuia sunt : a) Decizia privind structura de fabricatie (ansamblul / tipul serviciilor) care urmeaza a fi realizata pe o anumita perioada de timp. Decizia privind factorii de productie are drept componente: a) Deciziile relative la input-urile materiale: 11 sau decizia tehnica circumscrise . in specifice de interdependenta intre acestea.Starea naturii N1 Criteriul C1… Ck…Cr V1 . 2. Vi .cijr cmn1. de fapt.. Modelul descriptiv al problemei decizionale (matricea decizionala) 1. Decizii privind interiorul sistemului firma In paragrafele anterioare am pus in evidenta o parte din activitatile firmei relativ la care factorii de raspundere adopta decizii.cmnv Figura 3.cijk. cadrul caruia se afla in realtii de conditionare reciproca cu celalalte firme Din aceasta perspectiva este firesc sa incercam a surprinde specificul deciziilor adoptate la nivel de firma.4. b) Decizia privind cantitatea care va fi fabricata din fiecare tip de produse in parte.. c) Decizia privind nivelul calitativ al produselor si defalcarea volumului total de fabricatie pe diferite categorii de calitate. . atat in ce priveste cadrul sau interior. . Le vom detalia in cadrul acestei sectiuni la un nivel care sa asigure generalitatea consideratiilor noastre. 1. un intreg sistem .c11r … Starea naturii Nj Criteriul C1…Ck… Cr … Starea naturii Nn Criteriul C1… Ck…Cr cij1. Decizia de productie decizional... cat si in ce priveste mediul sau extern.c11k. firma in sine este o componenta a sistemului ecomomic general..

activitate ce inglobeaza atat aspecte tinand de interiorul firmei (costul materiilor prime. b) Decizia privind utilizarea fondurilor financiare pentru investitii. Decizii privind mediul extern al firmei Deoarece firma nu actioneaza in mod solitar in cadrul sistemului economic general. tehnologiilor folosite. Decizia privind aspectele socio-profesionale si relatiile inter-umane: 1. climatul psiho-sociologic in cadrul compartimetelor firmei 4. ii. c) Decizia relativa la momentul utilizarii fondurilor banesti ale firmei. calificare si instruire. asigurari de sanatate si asistenta medicala 2. materialelor. protectia muncii 3. respectiv repartizarea acestora pentru consumul prezent sau viitor. Stabilirea numarului de angajati ai firmei pe diferite categorii profesionale. cu care firma trebuie sa se aprovizioneze pe o anumita perioada. b) Decizii privind personalul firmei : i. Stabilirea nivelului cantitativ si calitativ din fiecare materie prima si material in parte. Decizia privind politica salariala a firmei. Decizia de pret circumscrie activitate de stabilire a preturilor pentru produsele firmei. 4. ea trebuie sa ia in permanenta decizii care sa ii orienteze activitatea in raport si in armonie atat cu propriile obiective. amortizarile. mediu si lung). programele de educatie si perfectionare profesionala 5. nivelul calitativ al produselor de pe piata).i. iii. precum si de formele de recompensare a volumului si calitatii activitatii depuse de personalul firmei. Aceasta decizie este conditionata direct de decizia de productie. vechime. Decizia financiara poate fi la randul sau descompusa in urmatoarele segmente decizionale: a) Decizia privind sursele de finantare a activitatii firmei pe diferite termene(scurt. protectia membrilor de familie ai salariatilor 3. ii. numita si decizia de investitii atat in teoria deciziilor cat si in practica firmei. Stabilirea intervalelor la care urmeaza sa fie facuta aprovizionarea cu materii prime si materiale necesare. cat si aspecte relative la piata produselor respective (tipul pietei. de varsta. productivitatea muncii si nivelurile salariilor). mecanismele de reglare a raportului cerere/oferta. cat si cu modul de actiune (comportament) al celorlalte firme similare sau al 12 . Aceasta se refera atat la identificarea surselor. cat si la stabilirea volumului fondurilor care pot fi asigurate din aceste surse. incluzand aspecte legate de calculul salariilor.

Stabilirea furnizorilor de materii prime si materiale si a partenerilor in realizarea unor proiecte comune. potentiali). amprenta orizontului de timp luat in considerare. ne referim la dimensiunea temporala a efectelor deciziilor adoptate. Atunci cand vorbim despre orizontul de timp. cuceriri a noi segmente de piata. iii. precum si cea relativa la politica de finantare prin contractarea de credite pe pita de capital. personalului patentelor si brevetelor de fabricatie. colaborari sau fuziuni cu alte firme. Orizontul de timp decizional Toate aceste probleme in rezolvarea carora firma adopta decizii. aceste decizii sunt: 1. utilajelor.celor cu care intra in raporturi de colaborare (furnizori. infiintarea de noi filiale in diferite zone ale orasului. 4. patrunderea pe noi piete. 3. respectiv identificarea clientilor sai (traditionali. stabilirea profilului firmei 13 decizia financiara repartizarea dividendelor contractarea de imprumuturi bancare decizia de productie asigurarea resusrselor materiale unele componenete ale deciziei de personal . Stabilierea politicii promotionale in acord cu tipul si caracteristicile produselor sau serviciilor oferite de catre firma. banci). tarii. vom intalni la nivelul firmei urmatoarele categorii de decizii: Decizii pe termen scurt: a. Decizii pe termen lung: a. noi. Decizia privind raporturile cu celelalte firme de pe piata: i. 2. 6. Decizia privind banca prin intermediul careia sa isi asigure fluxurile financiare. Decizia privind segmentul de consumatori caruia i se adreseaza produsele / serviciile firmei. poarta firesc. 5. lumii. Decizii pe termen mediu: a. clienti. In principal. c. b. c. iv. ii. Decizia de asigurare a imobilului. In acest sens. b.

firmei c. J.ce depăşeşte cu mult cadrul strict al informării. d. economic şi socio-cultural. 3 14 . Bazet defineşte dematerializarea ca trecerea de la capacitatea de a organiza. în spaţiu şi timp. sunt determinate de o criză structurală. de o manieră optimă. de carteluri decizia privind de proprietate si cea organizatorica a modificarea structurii posesiunii pachetelor de actiuni decizia de crestere economica sau de expansiune in decizia privind amplasarea de filiale in zonele decizia de fuzionare sau de participare la constituirea cadrul pietei specifice sau pe noi piete 1. devenind un element motor al economiei. Problemele puse în faţa economiei.5. ci mai ales pe informaţii.L.1. exploata şi conecta cunoştinţele şi tehnicile. INFORMAREA ŞI INFORMAŢIA. iar evoluţia şi consecinţele ei vor fi luate în serios la nivel politic. această perturbare este rezultatul trecerii de la societatea industrială la societatea informaţională. e. această economie dematerializată se bazează pe o concepţie modernă inteligenţa economică . adâncită la noi de trecerea de la o economie centralizată la economia de piaţă.cât şi microeconomic. precum şi de globalizarea economiei. ROLUL LOR ÎN PROCESUL DECIZIONAL Admiţând universalitatea legii entropiei potrivit căreia "în natură ordinea tinde să se transforme în dezordine". Specialiştii consideră că trecerea de la era industrială la era informaţiei se realizează prin “economia cunoaşterii”. de la o economie bazată în principal pe obţinerea şi schimbul de produse la o economie "dematerializată"3 în care forma de producţie se bazează nu doar pe obiecte. SISTEMUL INFORMAŢIONAL ECONOMIC ŞI ROLUL SĂU ÎN MANAGEMENTUL ÎNTREPRINDERII 1. o criză de reglare socio-tehnică a unui sistem care cunoaşte o perturbare. Totodată. considerate ca fiind strategice f. putem aprecia că starea entropică este caracteristică şi sistemelor socioeconomice. la capacitatea de a memora. activele fizice.5. atât la nivel macro. Trecerea la noul tip de economie este determinată de ritmul rapid de inovare şi apariţia de noi tehnologii informaţionale. Pe de altă parte.b.

stă la baza problemelor legate de sistemul informaţional. în prezent acestea recunosc importanţa capitală a altei resurse şi anume informaţia. ca "produs" al procesului informaţional. definit prin semnificaţia. inteligenţa economică este centrată pe relaţia informaţie .decizie în care informaţia este considerată o resursă strategică. cât şi pe cel al adaptabilităţii prin schimbarea parametrilor sistemului în raport cu condiţiile concrete privind existenţa şi funcţionarea mecanismului economic. utilitatea şi funcţiile sale. iar managementul informaţiei. ca resursă. Harper. tehnicilor şi modurilor de acţiune a concurenţilor. nr. “A conduce bine o firmă înseamnă a-i asigura viitorul. afirma M. iar a asigura viitorul înseamnă a gestiona informaţia”. prelucrare. cercetare. 15 . contribuind la creşterea performanţelor în economie. Aşadar. Din această schemă se observă legătura strânsă. Calitatea activităţii manageriale în cadrul sistemului de resurse ce defineşte întreprinderea. Informaţia. sociale şi tehnice depinde în mare măsură de informaţia ca resursă. 1. aşa cum se prezintă în mod sugestiv în figura următoare: Decizia ini\ial[ Informa\ii Procesul economic Detec\ie abateri Obiectiv realizat Informa\ii de corectare Informa\ii de abateri Decizia de corec\ie Fig. de înţelegere a realităţilor pieţei. realizează atât aspectul esenţial al reglării prin identificarea abaterilor de la un mod de funcţionare aprioric şi aplicarea măsurilor de corecţie corespunzătoare. informaţia trebuie condusă şi controlată. dintre informaţie şi decizie. Ea este definită ca un ansamblu de acţiuni coordonate de colectare. resurse interconectate şi intercondiţionate prin relaţii economice. de condiţionare reciprocă. Sistemul informaţional.1. Astfel. financiare şi umane. în cadrul mecanismului de conducere şi funcţionare a firmei. reprezintă acel element de cunoaştere. Dacă în cursul timpului conducerile firmelor au acordat cea mai mare atenţie gestionării resurselor materiale. Inteligenţa economică este un instrument de cunoaştere pentru orice întreprindere. distribuţie şi protecţie a informaţiilor obţinute legal şi utile întreprinderii.1. economia actuală a devenit din ce în ce mai mult o economie a informaţiei în care decizia este dependentă de sistemul decizional.În strategia întreprinderii. ca parte integrantă a sistemului pe care îl reprezintă întreprinderea. intenţiilor.

rezultate mai puţin bune. Conceptul de informaţie este privit ca un factor de producţie. 16 . una dintre ele constituind-o.1. Pornind de la premisa că sistemul informaţional este o componentă a sistemului de management al oricărei firme. Există multe opinii în legătură cu rolul şi importanţa informaţiei pentru performanţa economică a întreprinderii. a stocurilor etc. cu dificultăţi de acest gen se confruntă firme particulare care îşi gestionează propriul capital. nu mai sunt centralizate. Aici există un număr foarte mare de birouri şi servicii unde se întocmesc diverse documente şi situaţii care. ca un factor determinant al comportamentului indivizilor etc.2. director economic). Ea serveşte atât procesului de luare a deciziei. din păcate. ducând astfel la obţinerea unor rezultate concrete. La unităţile de stat. nu îşi angajează personal calificat pentru a culege informaţia şi a-i asigura prelucrarea şi transmiterea la nivel superior. lipsa sau insuficienţa informaţiilor primare. aşa cum se poate observa din figura următoare: TRECUT Informa\ie PREZENT Decizie Ac\iune VIITOR Rezultat Fig. deciziile pot fi definite ca o transformare a informaţiilor ca urmare a prelucrării lor în cadrul sistemului informaţional-decizional. Paradoxal. informaţia constituie materia primă de bază în elaborarea şi fundamentarea deciziilor. este unanim acceptată şi recunoscută calitatea informaţiei de a fi sursă de decizii. Deciziile aplicate în viaţă se transformă în acte de conducere concretă. actul de conducere reprezintă un sistem în cadrul căruia se produc două tipuri de transformări: a informaţiei în decizie şi a deciziei în rezultate. de exemplu. problema se pune cu totul altfel. În sens cibernetic. "Pentru a învinge concurenţii voştri. ca un factor de sinergii constatându-se că o întreprindere care are în structura sa unităţi sau subunităţi performante poate înregistra. pornind de la contabilitatea primară. informaţiile nemaifiind prelucrate la nivelul de sintetizare şi sistematizare necesare unui manager.Din punct de vedere al managementului. Una din problemele cu care se confruntă agenţii economici în prezent este lipsa unor informaţii coerente şi bine structurate care să asiste decizia managerială la nivel superior (director general. precum şi la eşaloanele inferioare. 1. Aceasta se datorează faptului că nu îşi organizează un serviciu specializat cu astfel de atribuţii. nr. datorită utilităţii sale în activitatea de concepere şi lansare pe piaţă a produselor sau serviciilor cu valoare adăugată mare. se afirmă adesea şi pe deplin justificat că eficienţa unei întreprinderi este legată direct de modul în care ştie să trateze informaţia. stăpâniţi mai bine informaţia". Această situaţie are cauze multiple. De remarcat faptul că. Considerate prin prisma ciberneticii. Despre teoria informaţiei şi teoria deciziei s-a scris mult în literatura de specialitate. pe ansamblul său. afirma Porter. cât şi traducerii acesteia în viaţă prin acţiunea care se întreprinde. de la urmărirea consumurilor.

matematică etc. control). cu alte cuvinte este pus în situaţia de a lua decizii şi de a le aplica. CONCEPTUL DE SISTEM INFORMAŢIONAL ECONOMIC ŞI CARACTERISTICILE ACESTUIA Sistemul informaţional este cel care asigură legătura între conducere şi execuţie având rolul de a culege. aspect cu care numai putem fi de acord în actualele condiţii deoarece nu poate fi conceput sistemul informaţional în afara noilor tehnologii informaţionale. şi anume : “Un sistem informaţional de gestiune este un sistem om-maşină care procură Simon A. Una din primele definiţii ale sistemului informaţional a fost dată de G. Timi]oara.74 Cristea H. pag. au fost utilizate neologisme care în cele mai multe cazuri nu corespund conţinutului pe care îl reprezintă. În lipsa unor fluxuri de informaţii.De altfel. concepere. informatică. iar decizia este "acţiunea de a decide după o examinare". contabilitate. precum şi de tipul lucrărilor elaborate (informatică. a decide înseamnă "a determina ceea ce trebuie să faci". managerul este în permanenţă pus în situaţia de a înţelege.5. prelucra şi selecta informaţiile pentru diferitele trepte ierarhice ale conducerii. a alege în funcţie de anumite circumstanţe. De aceea. ambele situaţii au acelaşi rezultat şi în speţă lipsa asistenţei informaţionale necesare managementului.). care este esenţială în luarea la timp a deciziilor. a rezolva probleme de natură diferită.H.. Ed. informaţia este considerată "motorul. EPI. inginerie. acel ceva care face ca managementul să funcţioneze. fundamentarea şi adoptarea deciziilor de conducere. definiţie care a rămas ca punct de referinţă a tuturor autorilor abordărilor clasice a sistemelor informaţionale clasice. La science des systémes.7 5 4 17 .. pag. 1974. Acest sistem determină schimbări de stare în funcţie de mediul intern care depinde de performanţele sistemului condus sau operaţional precum şi de cele ale sistemului de conducere sau decizional . După Le Petit Larousse. 1. mai mult decât atâta. management ş. alegere. Science d'artificiel. decidentul are nevoie de informaţii reale şi pertinente care să-i permită totodată verificarea îndeplinirii deciziei transmise eşaloanelor inferioare. • introducerea mijloacelor automate de prelucrare a datelor a condus la separarea sistemului informaţional de sistemul informatic. Definirea sistemului informaţional şi a structurii acestuia reprezintă un demers pe deplin justificat cel puţin din următoarele considerente : • conceptul de sistem informaţional a fost definit în mod diferit în funcţie de domeniul în care a fost abordat (domeniul economic. managementul este pus în imposibilitatea de a face ceva"5.Davis.) . a se adapta la o situaţie nouă. iar funcţia decizională a sistemului informaţional ce se realizează prin asigurarea ansamblului informaţiilor pentru iniţierea. 1997.a. devine tot mai pregnantă. În acest context se poate sublinia că nevoia de informaţii este certă în toate cele patru faze ale procesului decizional (identificare. • în cele mai dese situaţii conceptul a fost preluat din literatura străină fapt pentru care traducerile nu au fost întotdeauna exacte şi.2. Contabilitatea ]i calcula\iile @n conducerea @ntreprinderii.B. Mirton. precum şi rezultatele aplicării acesteia. Pentru a lua o decizie bună " care atrage rezultate bune"4 . În condiţiile creşterii complexităţii structurale şi funcţionale a întreprinderii.

informaţiile necesare operaţiilor, managementului şi funcţiilor de decizie din organizaţie. Sistemul utilizează calculatoare şi programe, comunicaţii de date, modele de management şi de decizie şi o bază de date. Structura sistemului este fundamentată nu numai pe tehnologie, dar şi pe modelele de utilizare a informaţiilor şi de şuare a deciziilor de către indivizi şi de către organizaţie”. Bazându-ne pe afirmaţia mai sus enunţată, se poate afirma că, sistemul informaţional pentru conducerea unităţilor economice ar putea fi definit ca un ansamblu ierarhizat de procese informaţionale prin intermediul cărora se asigură conexiunile informaţionale dintre sistemul de conducere şi sistemul condus, dintre elementele componente ale acestui sistem, dintre unitatea economică şi sistemul economico-social de ansamblu, în scopul realizării de către unitate a obiectivelor proprii în concordanţă cu obiectivele generale ale societăţii, în condiţii de maximă eficienţă. În definirea sistemului informaţional se operează cu noţiunile de flux informaţional şi circuit informaţional. Fluxul informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor transmise, într-un interval de timp determinat, de la o sursă de informaţie la un receptor, printr-o mulţime de canale informaţionale. Un sistem informaţional cuprinde mai multe fluxuri informaţionale, precum şi o mulţime de conexiuni ce se stabilesc între diferitele componente ale acestora. În raport cu locul unde ele există, fluxurile informaţionale se pot clasifica în: fluxuri informaţionale la nivel macroeconomic fluxuri informaţionale la nivel microeconomic Fiecare din aceste clase de fluxuri se subîmpart în: − fluxuri orizontale, vizând compartimente ale întreprinderii sau centre de decizie de acelaşi nivel; − fluxuri verticale care pornesc de la un nivel ierarhic inferior la un nivel ierarhic superior, formînd ceea ce se numeşte piramida informaţională. Se mai pot distinge: fluxuri informaţionale pentru intrări de date, pentru ieşiri de date şi pentru prelucrarea datelor. La nivel de întreprindere, fluxurile informaţionale pot fi clasificate în conformitate cu funcţiile întreprinderii, şi anume: cercetare-dezvoltare, de producţie, de resurse umane, comercială şi financiar-contabilă. De altfel, însăşi sistemul informaţional al întreprinderii este constituit din subsisteme informaţional-decizionale în raport cu funcţiunile unităţilor economice. Circuitul informaţional reprezintă itinerariul parcurs de informaţii de la locul culegerii lor până la locul de utilizare a acestora. Această circulaţie include parcurgerea tuturor operaţiilor din momentul apariţiei datelor până în momentul declanşării unei acţiuni. Întrucât mesajul informaţional este definit de mulţimea informaţiilor transmise simultan de la sursă la receptor, printr-un canal, rezultă că circuitul informaţional reprezintă o succesiune a mesajelor informaţionale interdependente, transmise prin canale adiacente între surse şi receptori. Operativitatea circulaţiei informaţiilor este condiţionată, printre altele, de lungimea circuitelor informaţionale, lungime ce este determinată atât de structura funcţională şi organizatorică a unităţii economice cât şi de nivelul de centralizare a conducerii. În cadrul sistemului informaţional, majoritatea covârşitoare a informaţiilor sunt colectate, prelucrate şi vehiculate pe suporţi purtători de informaţii şi care formează ceea ce denumim în mod obişnuit sistemul de evidenţă al întreprinderii, ce poate fi împărţit în trei mari categorii: a) Sistemul de evidenţă tehnico-operativă prin intermediul căruia se asigură înregistrarea operativă şi sistematică a datelor care caracterizează evenimentele şi procesele ce au loc în cadrul diverselor activităţi şi care, după o primă prelucrare, se transformă în informaţii necesare conducerii operative a proceselor tehnice, de producţie, economice şi sociale. Caracteristica esenţială a sistemului de evidenţă tehnico-operativă constă în localozarea, în timp şi spaţiu, a fenomemelor şi proceselor ce se desfăşoară în cadrul diverselor activităţi ale unităţii. În forma lor primară ele nu furnizează o viziune de ansamblu unităţii economice şi din acest motiv sunt utilizate ca informaţii de control în special pentru conducerea activităţilor şi entităţilor funcţionale, precum şi ca date de intrare pentru elaborarea lucrărilor de către personalul de execuţie. Pentru asigurarea unei informări operative a conducerii unităţii este necesară o selectare şi o prelucrare a datelor primare în vederea furnizării unor informaţii sintetice, care, prin reunirea lor, să permită formarea 18

unei imagini globale asupra mersului unităţii economice, asupra perspectivelor de realizare a sarcinilor de buget şi de utilizare raţională a resurselor; b) Sistemul contabil - prelucrează datele furnizate de evidenţa tehnico-operativă pentru a prezenta rezultatele economico-financiare pe o anumită perioadă (lună, trimestru, an) fiind expresia cea mai sintetică a rezultatelor economico-financiare ale unităţii economice. Sistemul contabil furnizează informaţii deosebit de utile pentru analiza şi fundamentarea deciziilor ce se iau pe terman mediu şi lung privind obiectivele şi acţiunile viitoare ale unităţii economice, precum şi pentru elaborarea măsurilor în vederea utilizării cât mai eficiente a resurselor umane, materiale şi financiare. c) Sistemul statistic - asigură o informare postoperativă, într-o formă foarte sintetică, a rezultatelor de ansamblu ale unităţii economice. Având o sferă de cuprindere mai mare decât sistemul contabil, el constituie sursa principală de informaţii pentru conducere în vederea evaluării rezultatelor comparativ cu sarcinile din buget şi cu resursele stabilite pentru elaborarea previziunilor, stabilirea obiectivelor şi a sarcinilor viitoare. Sistemul statistic şi cel contabil furnizează principalele informaţii externe în mediul social, economic şi administrativ al unităţii. Principalele cerinţe ale proiectării, organizării şi perfecţionării sistemului informaţional-decizional într-o unitate, sunt: − determinarea precisă şi clară a obiectivului activităţii economice conduse; − structurarea sistemului informaţional-decizional în conformitate cu structura procesului economic ce urmează a fi condus; − operativitatea şi simplitatea funcţionării sistemului informaţional-decizional; − exactitatea caracteristicilor şi informaţiilor procesului economic condus; − ierarhizarea informaţiilor şi deciziilor la diferite niveluri şi trepte de organizare şi conducere; − economicitatea sistemului imformaţional-decizional (producere informaţiilor cu minimum de cheltuieli); − asigurarea structurii şi funcţionalităţii sistemului informaţional-decizional în concordanţă cu principiile conducerii prin excepţie; − asigurarea condiţiilor realizării şi introducerii prelucrării automate a datelor în vederea obţinerii informaţiilor finale necesare fundamentării şi luării deciziilor.

1.5.3. SURSELE DE INFORMAŢII ECONOMICE. CLASIFICAREA INFORMAŢIILOR ECONOMICE
Informarea economică se bazează pe o mare varietate de surse din care îşi extrage datele în scopul alimentării permanente a procesului cunoaşterii diferitelor laturi şi aspecte ale activităţii la diferite nivele organizatorice ale unităţii. 1. Dacă avem în vedere domeniul din care provin informaţiile, sursele de informaţii economice se pot grupa în trei mari categorii : a) Legislaţia economico-financiară formată din legi, ordonanţe, norme metodologice, instrucţiuni şi care trebuie cunoscută foarte bine întrucât este obligatorie de aplicat în toate domeniile de activitate pentru a asigura legalitatea, oportunitatea şi economicitatea acţiunilor. Nerespectarea legislaţiei conduce la erori care atrag răspunderi ale persoanelor vinovate. Dinamismul economico-social are drept consecinţă şi perfecţionarea continuă a legislaţiei motiv pentru care cunoaşterea ei trebuie să constituie o preocupare permanentă. În sprijinul legislaţiei vine literatura economico-financiară care prezintă diferite metode şi procedee de acţiune, cu exemple, avantaje şi dezavantaje, pe etape, în raport de anumite condiţii, inclusiv realizările pe 19

plan internaţional asigurându-se astfel o informare complexă a personalului de execuţie şi a celui de conducere ; b) Planificarea economico-financiară constituie o sursă importantă prin faptul că furnizează date informaţionale de plan sau de buget precum şi de prognoză economică ţinând seama de legislaţia şi literatura de specialitate, de datele evidenţei economice privind realizările perioadelor precedente, resursele materiale, financiare şi de forţă de muncă disponibile, precum şi de necesităţile sociale. c) Evidenţa economică constituie partea cea mai însemnată a surselor de informaţii întrucât ea reflectă şi controlează întreaga activitate desfăşurată, analitic şi sintetic, cantitativ, calitativ şi valoric, pe diferite perioade şi sub diferite aspecte. Informaţiile oferite de evidenţa economică sunt furnizate de contabilitate, statistica economico-socială şi evidenţa operativă. Circa 70% din volumul informaţiilor oferite de evidenţa economică provin din domeniul contabilităţii şi se caracterizează prin faptul că sunt foarte variate, analitice şi sintetice, valorice şi acolo unde este cazul şi cantitative, sunt reale şi exacte deoarece sunt bazate pe documente legal întocmite şi verificate periodic prin inventarieri şi balanţe de verificare şi pot fi generalizate cu uşurinţă la diferite nivele. 2. În funcţie de nivelul organizatoric la care ne situăm, sursele de informaţii economice se constituie la nivel macroeconomic şi la nivel microeconomic. a) La nivel macroeconomic, sursele de informare economică sunt în principal concentrate într-o serie de acte normative, materiale şi dări de seamă centralizate cu caracter statistico-contabil, în documentele încheiate în urma controalelor sau acţiunilor întreprinse de organele statului. Principalele surse ale informării economice la acest nivel pot fi delimitate astfel : − bugetul de stat şi raportul de execuţie al acestuia ; − dările de seamă statistice de raportare a diferiţilor indicatori cantitativi şi calitativi, centralizate la nivelul economiei, pe ramuri sau probleme ; − dările de seamă contabile, centralizate pe economie, ramuri, ministere, întocmite pe baza bilanţurilor societăţilor comerciale şi regiilor autonome ; − materialele rezultate din analizele şi controalele tematice efectuate de organele centrale de sinteză economică ; − documentările efectuate în teren de către organele de specialitate din aparatul central, în legătură cu diferite probleme ; − studiile documentare legate de prospectarea pieţei interne şi externe privind cererea şi oferta, implicit a modului de comportare al produselor exportate. b) La nivel microeconomic, respectiv al unităţii patrimoniale, sursele de informare economică se grupează în surse interne şi surse externe. Din categoria surselor interne fac parte informaţiile prin care se reflectă operaţiuni şi fenomene economice consemnate în documente, evidenţe analitice şi sintetice ale unităţii şi al căror conţinut poate fi simplu sau complex. De precizat că, suportul material al datelor informative îl reprezintă documentele sau formularele de unde acestea se preiau în contabilitate, precum şi în celelalte forme ale evidenţei economice, în vederea prelucrării sub formă de situaţii operative sau periodice necesare conducerii unităţii. “Totalitatea documentelor, formularelor, situaţiilor care constituie izvorul ansamblului de informaţii interne şi mijlocul prin care acesta circulă în cadrul unităţii, formează documentaţia tehnică de plan şi de producţie şi documentaţia primară”.6 1. Prin documentaţia tehnică de plan şi de producţie înţelegem totalitatea documentelor pe baza cărora se efectuează operaţiile de elaborare a programelor de producţie, se fixează consumurile de materiale şi de manoperă necesare fabricării structurii sortimentale a producţiei, se determină gradul de încărcare al utilajelor, se stabilesc indicaţiile tehnologice de fabricaţie, cum ar fi : desene de execuţie, reţete de fabricaţie, analize de laborator, fişe tehnologice etc.
V.V.Protopopescu, D.Stoica - Sistemul de informare economică -Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972
6

20

Datele din această documentaţie formează suportul pentru documentaţia primară şi pentru analiza comparată a programului de producţie cu realizările efective în vederea depistării eventualelor abateri şi luării deciziilor ce se impun. inventarele periodice efectuate la nivelul gestiunilor de valori materiale etc. deconturile de justificare a avansurilor spre decontare. cum ar fi aprovizionarea. materiale întocmite de organele proprii de control etc. state de plată .) Caracteristica esenţială a documentelor justificative o constituie faptul că prezintă cel mai înalt grad de certitudine deoarece nu sunt admise în circulaţie decât după o prealabilă verificare efectuată atât prin intermediul controlului financiar preventiv cât şi prin intermediul controlului concomitent. note de predare-transfer-restituire. Din categoria surselor externe de informaţii economice fac parte datele şi informaţiile care provin din afara întreprinderii. Rolul informaţiilor externe este regăsit atât în activitatea de elaborare a previziunilor pe termen lung dar şi pentru rezolvarea unor activităţi curente. cum ar fi cele provenite de la : organele centrale coordonatoare şi de sinteză economică. complexitatea pe care o îmbracă activitatea unui agent economic necesită o largă informare ale cărei izvoare depăşesc cadrul organizatoric şi funcţional în care are loc procesul de producţie. procese verbale de recepţie şi punere în funcţiune a mijloacelor fixe. 21 . desfacerea producţiei. informaţii cu privire la asistenţa tehnică). anexa la bilanţ). precum şi de evidenţa statistică în vederea elaborării unor lucrări de sinteză.). buletine de analiză. cecuri. fără o îmbinare între acestea există riscul formulării unor aprecieri incomplete şi uneori eronate. reclamaţii privind calitatea produselor livrate. deşi se bazează pe datele existente în contabilitate sau în evidenţa tehnico-operativă. facturi. fişe limită de consum. de analiză şi raportare a activităţii desfăşurate. liste de avans chenzinal) . Altfel spus. Documentaţia primară este reprezentată de ansamblul documentelor şi formularelor în care se consemnează pentru prima dată operaţiile privind fenomenele şi procesele economice în momentul şi la locul producerii acestora. realizarea programelor de investiţii ş. studii de prospectare a pieţei. Având în vedere acest aspect. O parte a documentaţiei primare este utilizată de evidenţa tehnico-operativă. de la clienţii interni şi externi (corespondenţe privind relaţiile contractuale. scrisori de trăsură. În categoria documentaţiei primare având caracter de acte justificative ale gestiunii economice ale întreprinderii. contul de profit şi pierdere. dările de seamă statistice precum şi rapoartele de gestiune ale administratorilor privind situaţia de ansamblu şi de detaliu cu privire la unele probleme legate de modul de desfăşurare al activităţii. anchete sociale). 3. informaţii cu privire la cantitatea şi calitatea bunurilor care pot fi livrate. modalităţile de decontare). Deşi între cele două categorii de surse informaţionale convenţionale există diferenţe. liste de plată a drepturilor salariale aferente colaboratorilor. Documentaţia de raportare cuprinde dările de seamă contabile (bilanţul contabil. putem exemplifica următoarele : • actele de încasări şi plăţi in numerar sau virament (ordine de plată. de la furnizorii interni şi externi (contracte. Rezultă deci că. cea mai mare parte a documentaţiei primare este destinată contabilităţii având caracter de acte justificative ale gestiunii economice. considerăm că în categoria surselor interne poate fi cuprinsă şi documentaţia de raportare. fapt pentru care. situaţii de lucrări.a. Aceste surse de informaţii pot fi completate cu o serie de materiale întocmite în urma analizelor efectuate de anumite compartimente specializate din cadrul întreprinderii şi care. de la oficiile de documentare (sondaje de opinie. conosamente. chitanţe fiscale. informarea economică are o sferă de cuprindere mult mai mare care depăşeşte cadrul evidenţei economice şi îmbracă atât aspecte cantitative cât şi calitative ale activităţii referindu-se atât la perioade trecute cât şi la cele prezente şi de perspectivă. dispoziţii de livrare. • documentele care consemnează mişcarea valorilor materiale (note de intrare recepţie şi constatare de diferenţe. bonuri de consum individuale sau colective. care nu pot veni în sprijinul luării deciziilor. prezintă elemente noi necesare conducerii şi orientării activităţii ( studii de fezabilitate. de organele bancare (extrasul de cont). 2.

care cuprind întregul complex de date primite de la organele centrale ale administraţiei. activităţile şi entităţile sale funcţionale la începutul şi sfârşitul perioadei de exerciţiu. b) Informaţii de intrare ce caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul sarcinilor de buget şi nivelul resurselor alocate unităţii patrimoniale. Exemple de astfel de informaţii pot fi : sarcini fizice şi valorice de producţie. care de fapt reprezintă o sistematizare în funcţie de diferitele puncte de vedere din care sunt privite informaţiile economice. din afara unităţii economice. 30. la lipsurile. Aceste informaţii completază materialul cifric şi faptic pe care se sprijină analiza de ansamblu şi concluziile ce se des-prind din acestea în legătură cu situaţia economico-financiară şi cu gradul de eficienţă existent la un moment dat. volumul şi structura cheltuielilor. informaţiile utilizate în conducerea şi funcţionarea unităţii economice pot fi clasificate în: a) Informaţii de stare care caracterizează cantitativ şi calitativ potenţialul tehnic de producţie. operaţie ce se desfăşoară la nivelul ministerelor şi ulterior la cel al ramurilor economice. de la unităţile de stat şi particulare cu care unitatea are relaţii şi care reflectă operaţii şi fenomene exogene. conţinutul acestora rămâne acelaşi. Acest sistem de indicatori se agregă piramidal. se poate afirma că în timp ce conţinutul informaţiilor este determinat. Ele reflectă operaţii şi fenomene endogene. 3. de la indicatorii cantitativ/valorici analitici. a veniturilor etc. primite de la organele de sinteză ale statului. în procesul de conducere a sistemelor. materiale şi financiare etc. în principal de sistemul condus. activităţile şi entităţile sale funcţionale la începutul perioadei de exerciţiu şi la diferite momente ale unui exerciţiu. Cea mai mare parte a acestor informaţii se obţin prin centralizarea datelor furnizate de unităţile economice. 2. Diversitatea proceselor ce au loc în cursul desfăşurării activităţii. b) informaţii externe. informaţiile ce se schimbă între diverse compartimente organizatorice din cadrul unităţii. După sursa de provenienţă informaţiile economice se pot clasifica în: a) Informaţii interne . 20. informaţiile transmise de organele de conducere celor subordonate sub formă de decizii. instrucţiuni etc. fiind independent de structura sistemului condus şi conducător. se pot distinge două mari categorii de informaţii. cât şi pentru raportarea la departamente şi ministere sau la organele de sinteză. Din punct de vedere funcţional. 1. informaţiile primite de conducerea unităţii de la organele subordonate sub formă de rapoarte scrise. forma lor se poate modifica în funcţie de mijloacele şi procedeele utilizate. informări sau comunicări de tot felul cu privire la modul de realizare a obiectivelor. motiv pentru care informaţiile pot fi considerate ca o proprietate obiectivă a proceselor şi fenomenelor economice. Dacă în procesul producţiei informaţiilor. . forma lor este determinată de sistemul de conducere. consumul material de resurse materiale. precum şi sursele de unde se pot culege datele referitoare la acestea. b) Informaţii la nivel microeconomic.Informaţia economică este exprimată printr-un sistem de indicatori care formează setul de date necesar în conducerea procesului economic. precum şi la diferitele momente ale unei perioade.provenite din cadrul unităţii şi folosite de aceasta. categorie din care fac parte: 10. fac ca informaţia economică să fie susceptibilă unei multiple clasificări. Pornind de la principiile generale ale funcţionării sistemelor şi ţinînd seama de rolul informaţiilor în asigurarea conexiunilor informaţionale. adică al nivelului la care se concentrează şi se folosesc. umane şi financiare. după criterii variate. situaţii operative periodice. După criteriul organizatoric. c) Informaţii de ieşire ce caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul rezultatelor şi nivelul 22 . volumul imobilizărilor corporale şi activelor circulante. până la indicatorii cantitativ valorici de sinteză. potenţialul economic şi social al unităţii economice. disponibilul de resurse umane. capacitatea de producţie. hotărâri. În această categorie de informaţii pot fi incluse: productivitatea. şi anume: a) Informaţii la nivel macroeconomic. neajunsurile şi greutăţile existente. în care se includ toate informaţiile ce se colecteză la unităţile economice şi se folosesc atât pentru conducerea activităţii.

la respectarea disciplinei de producţie. b) Informaţii de planificare operativă şi programare curentă care sunt utilizate pentru elaborarea bugetelor operative la nivelul activităţilor cu defalcarea acestora pe entităţi funcţionale precum şi pentru adoptarea sau actualizarea acestor bugete. folosindu-se atât informaţiile primare cât şi cele 23 . O analiză de fond a mulţimii informaţiilor furnizate şi vehiculate de către sistemul informaţional din punct de vedere al utilităţii lor în cadrul ciclului de realizare a proceselor operative şi activităţilor conduce la concluzia că. Printre aceste informaţii. cu o mai mare putere de redare a esenţei diferitelor laturi ale fenomenelor. necesare elaborării de prognoze asupra activităţii viitoare. informaţii tehnico-ştiinţifice. b) Informaţii derivate. Informaţiile de analiză necesită date variate şi amplu prelucrate. a activităţilor şi entităţilor sale funcţionale. aspecte. lucrărilor sau serviciilor şi care sunt utilizate atât pentru reglarea operativă a abaterilor. la livrările de produse finite etc. În practică. structura şi caracteristicile tehnico-economice ale tehnologiilor. activităţile şi entităţile sale funcţiona-le la sfârşitul perioadei de exerciţiu şi la diferite momente ale unei perioade. în mărimi absolute. norme.cantitativ şi calitativ . la întreruperile în funcţionarea utilajelor de producţie. social. operaţiilor şi a legăturilor dintre acestea. astfel de informaţii sunt regăsite sub formă de indicatori şi care se pot prezenta într-o gamă destul de variată.fenomene.consumurilor de resurse ale unităţii patrimoniale. fără nici o prelucrare. cu defalcarea acestuia pe secţiuni şi perioade. contracte. pot fi specificate: valoarea şi structura produselor. spre deosebire de cele derivate şi cele de sinteză şi analiză. a materialelor. în care se înglobează date cu conţinut mai complex. stocuri etc. la alimentarea cu materii prime şi materiale de la furnizorii interni şi externi. standarde. cum ar fi. Tot în această grupă se mai includ şi indicatorii privind productivitatea muncii în expresie naturală sau valorică. informaţiile economice se împart în următoarele trei grupe: a) Informaţii sau date primare care reflectă elementele referitoare la operaţii sau fenomene. d) Informaţii de cooperare care sunt utilizate pentru a caracteriza cantitativ şi calitativ relaţiile şi legăturile operaţionale dintre unitatea economică şi sistemul economico-social global. cele rezultate din extrapolarea informaţiilor primare. calitatea producţiei etc. indiferent de specificul şi complexitatea activităţilor sale. mărimi medii sau mărimi relative. mijloacelor de muncă. cât şi pentru adaptarea sau actualizarea bugetelor şi programelor. comenzi. c) Informaţii de analiză şi sinteză. după scopul urmărit. proceselor. de exemplu: volumul şi structura de activitate. De exemplu. normative. laturi ale activităţii economice. d) Informaţii de control şi reglare. aşa cum au fost ele cuprinse în documente în momentul şi la locul producerii lor. informaţii de evoluţie. e) Informaţii de evaluare şi raportare a rezultatelor şi consumurilor de resurse la nivelul unităţii patrimoniale. respectiv informaţii utilizate la fundamentarea bugetului general. în orice unitate economică. regăsim cinci mari grupe de informaţii: a) Informaţii de previziune. 5. c) Informaţii de pregătire-lansare utilizate în lansarea lucrărilor ce urmează a fi executate de către procesele operatorii. respectiv informaţii rezultate din urmărirea operativă a execuţiei produselor. costul de producţie. indicatorii economicofinanciari etc. precum şi cele necesare alocării resurselor. în care se folosesc date din mai multe surse şi prin care se pot caracteriza . lucrărilor sau serviciilor. după crteriul gradului de prelucrare. În literatura de specialitate. e) Informaţii de execuţie utilizate în procesele informaţionale pentru execuţia lucrărilor informaţionale şi care conţin atât informaţiile menţionate anterior. lucrărilor sau serviciilor. Din această categorie fac parte structura şi caracteristicile tehnico-economice ale produselor. prin calcule şi centralizări. a gradului de folosire a capacităţilor de producţie şi a mijloacelor fixe. care se întâlnesc şi la nivel macroeconomic. Informaţiile primare sunt caracteristice nivelului microeconomic. datele cu privire la consumul de materiale sau de manoperă. 4. structura şi caracteristicile forţei de muncă. În această grupă de informaţii intră indicatorii gradului de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe. cât şi alte informaţii cu caracter operativ pentru conducerea şi funcţionarea unităţii patrimoniale. dintre activităţile unităţii şi entităţile sale funcţionale. resursele necesare.

fiecare din ele cu avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă din punct de vedere al modului în care răspund cerinţelor conducerii. în practică se folosesc în prezent două mari procedee. caracterizând amănunţit şi concret activităţile din fiecare unitate patrimonială şi subunităţile sale organizatorice. se folosesc informaţii de analiză. În prima fază sunt informaţii brute ce apar odată cu producerea feno-menelor sau operaţiilor. calitatea slabă a reparaţiior şi întreţinerilor curente. fără a intra în cauzele lor. respectiv acele informaţii care asigură cunoaşterea generală. necesitatea obţinerii de date în mod operativ şi costul unei asemenea tehnici. precise şi cu un volum redus de forţă de muncă . constând în efectuarea tuturor operaţiunilor cu ajutorul tehnicii manuale: calcule. 6. interpretări. cu ajutorul echipamentelor electronice de calcul şi evidenţă prezintă mari avantaje în primul rând pentru satisfacerea cerinţelor unei informări complexe. prin prelucrarea tuturor datelor. Aprofundarea acestor date şi a conţinutului lor necesită folosire informaţiei derivate. În contextul enunţat putem afirma că. informaţiile economice pot fi cantitative şi valorice. Procedeul manual de prelucrare constitue unul din cele două procedee. cu ajutorul etaloanelor informaţionale corespunzătoare. După etaloanele informaţionale folosite pentru exprimarea lor. b) Informaţiile valorice exprimă aceleaşi fenomene şi procese economice în etalon bănesc. de ansamblu a activităţilor economice.derivate. După sfera de cuprindere informaţiile economice pot fi clasificate astfel: a) Informaţii sintetice. putând fi folosite la formarea unei imagini de ansamblu a acestora evidenţiind îndeosebi efectele acestora. care constitue faza de valorificare. 7. În ceea ce priveşte prelucrarea. determinări de indicatori etc. calcule. iar pentru cercetarea proceselor mai profunde şi a legăturilor cauzale ale fenomenelor respective. în funcţie de care avem: a) Informaţii transmisibile sau folosite direct. de energie electrică. se constată că ele reprezintă de fapt fazele mari parcurse de informaţie în procesul de valorificare. Complexitatea proceselor economice. Ele au un rol important în asigurarea operativităţii. fac ca acest procedeu să fie perimat într-o măsură tot mai mare. Examinând cu atenţie împărţirea informaţiilor în cele trei categorii. a efectelor produse. În această grupă se încadrează informaţiile derivate şi de analiză şi care presupun prelucrare. Prin calculele ce se efectuează pe baza acestui volum de informaţii se obţin indicatorii de exprimare ai eficienţei economice şi informaţii cu privire la influenţele exercitate asupra nivelului acesteia. Informaţiile de analiză şi sinteză mai servesc şi la aprecierea activităţii de ansamblu sau a diferitelor compartimente. b) Informaţii transmisibile sau utilizabile numai după o prealabilă prelucrare. în cunoaşterea imediată a abaterilor de la norme sau standarde şi a cauzelor ce le generează. rapide. la depistarea şi valorificarea rezervelor interne de creştere a eficienţei economice. 24 . Procedeul tehnic. adică aşa cum au fost culese în documente sau formulare întocmite la locul şi în momentul când s-au produs operaţiunile sau fenomenele respective. 8. corelări. Ele se întâlnesc la nivelul unităţilor de bază ale economiei naţionale şi la nivelul organelor de sinteză ale statului. O altă clasificare a informaţiilor economice este aceea după criteriul structurii şi a modului de folosire. b) Informaţiile analitice fac posibilă cunoaşterea dataliată a activităţilor desfăşurate. pentru analiza eficienţei economice a folosirii mijloacelor fixe se folosesc informaţii derivate privind realizarea planului de producţie pe total şi informaţii primare referitoare la valoarea mijloacelor fixe. a) Informaţiile cantitative permit cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice din punct de vedere cantitativ. mai ales în cazul unei activităţi complexe. completate cu date asupra cuantumului întreruperilor în funcţionarea utilajului pe cauzele generatoare: lipsă de materiale. Folosirea unuia sau altuia din aceste procedee este determinată de gradul de dotare al unităţii cu mijloacele necesare şi de justificarea economică pe care o prezintă alegerea lor. selectare şi aprofundare a datelor primare.

Informaţiile comensurabile care deţin ponderea în totalul informaţiilor economice. simbolurilor şi indicatorilor . În funcţie de reflectarea în timp a proceselor şi fenomenelor economice deosebim următoarele categorii de informaţii : a) Informaţii active sau dinamice care. sunt preluate de statistică în diferite situaţii şi documente de raportare . cele privitoare la respectarea ciclului de reparaţii a mijloacelor fixe. în general. în timp ce informaţiile previzionale au un rol de prevedere. Informaţiile contabile. telex etc. rapoartele statistice etc. şi care. Din această categorie fac parte informaţiile privind derularea contractelor de aprovizionare. adică acele informaţii care privesc procese care se repetă în aceeaşi formă. 10. etc. Dacă avem în vedere locul unde se află evidenţiate şi de unde se extrag datele solicitate de conducerea întreprinderii . contul de profit şi pierderi. b) Informaţii necomensurabile. c) Informaţii tehnic-operative. de exemplu : bilanţul contabil. b) Informaţii pasive denumite şi informaţii istorice şi care reflectă fenomene şi procese economice trecute. de evidenţa operativă şi de cea contabilă .9. informaţiile pot fi clasificate în trei mari categorii : a) Informaţii contabile care înglobează totalitatea datelor înregistrate în conturile contabile sintetice şi analitice şi în lucrările de postcalcul. susceptibile a fi exprimate cu ajutorul cifrelor. După criteriul posibilităţilor de culegere şi prelucrare. 25 . În această categorie pot fi cuprinse datele consemnate în formulare speciale referitoare la stagnările în funcţionarea utilajelor provocate din diferite cauze de natură tehnică sau organizatorică. la modul de utilizare a timpului de lucru etc.informaţii care se referă la fenomene şi procese economice ce se vor desfăşura în perioada viitoare de gestiune. pot fi luate în considerare din punct de vedere al ciberneticii deoarece pot fi urmărite şi organizate pe baza repetării lor în timp ce informaţiile necomensurabile sunt improprii cibernetizării . acele informaţii care privesc fenomenele legate de procesul de îndeplinire a pregramelor de activitate şi care sunt preluate de statistică în formularele şi dările de seamă periodice. motiv pentru care ele prezintă cel mai înalt grad de certitudine. respectiv informaţiile privitoare la comunicări verbale.. 11. c) Informaţii previzionale . cererea de mărfuri pe piaţă. informaţiile se pot grupa în : a) Informaţii comensurabile. Această categorie de informaţii are la bază operaţiuni efectuate numai pe bază de documente temeinic verificate din punct de vedere al exactităţii şi realităţii datelor şi sunt controlabile în orice moment cu ajutorul metodelor contabile. calitatea produselor fabricate. b) Informaţiile statistice cuprind date colectate şi prelucrate după metodele proprii statisticii şi sunt furnizate de documentaţia primară. cum ar fi de exemplu : programele de activitate.. adică. fiind culese în timpul desfăşurării proceselor şi fenomenelor economice. parţial. Informaţiile active şi informaţiile pasive au un rol constatator. telefonice. influenţează evoluţia actuală şi ulterioară a cestora. bugetele de cheltuieli elaborate pe feluri şi locuri de activitate în cadrul întreprinderii etc. Această categorie de informaţii serveşte la analiza activităţii desfăşurate. anexa la bilanţ. nu fac obiectul unei tratări electronice deşi nu sunt lipsite de utilitate în procesul luării deciziilor.

anumite restricţii economice şi politice. Aceste acţiuni presupun efectuarea operaţiilor de înregistrare şi de calcul. Prelucrarea datelor în vederea obţinerii informaţiilor se face operând cu limbajul şi mijloacele specifice sistemului contabil. Contabilitatea este un sistem de informare cu caracteristici specifice. ca subsistem al sistemului informaţional contabil. în acelaşi timp. ci un sistem de informare care a fost adaptat în mod constant nevoilor informaţionale ale întreprinderilor şi ale mediului acestora”. . Asupra sistemului informaţional contabil apasă.specificitatea principiilor pe care le aplică. Analizând contabilitatea ca instrument de descriere şi modelare a întreprinderii Bernard Colasse identifică trei aspecte şi anume: • contabilitatea este un instrument de control. colectarea. Modul de costruire a informaţiei contabile. conceptele şi principiile contabile care determină modelarea informaţiei contabile. SISTEMUL INFORMAŢIONAL CONTABIL-INSTRUMENT DE DESCRIERE ŞI MODELARE A ÎNTREPRINDERII Evoluţia contabilităţii din ultima perioadă. utilitatea ei. El se bazează pe reguli care asigură obţinerea unei informaţii contabile de calitate. 26 .. Aşa cum aprecia şi Claude Grenier. precum şi a acţiunilor de analiză. caracteristicile calitative ale informaţiei contabile şi dimensiunea socială a ofertei de informaţii contabile. . utilizarea unor proceduri care pun accentul pe control şi verificare. astfel încât acestea să răspundă nevoilor utilizatorilor. interpretare. Construirea informaţiei contabile porneşte de la observarea unei entităţi şi a activităţilor sale specifice. bazele de evaluare.specificitatea datelor tratate. sistemul informaţional contabil este o componentă a sistemului global al întreprinderii. au impus-o în prezent ca principalul model de descriere şi modelare a unei întreprinderi.CAPITOLUL 2 CONTABILITATEA . principiile contabile fiind rezultatul unor constrângerigenerale inerente ale tuturor activităţilor de modelare. B.specificitatea metodelor de tratare. date care sunt exprimate în unităţi monetare. transformarea datelor şi apoi difuzarea informaţiilor. contabilitatea reţinând doar aspectele monetare ale tranzacţiilor. al obligaţiilor juridice şi intereselor contradictorii din jurul contabilităţii. se diferenţiază de alte sisteme de informare prin următoarele aspecte: . specializat în reprezentarea şi măsurarea economică. contabilitatea financiară.. de care ne vom ocupa cu prioritate în acest capitol al lucrării.SISTEM DE INFORMARE ŞI DE ASISTARE A DECIZIEI 2. acestea fiind influenţate de alegeri colective care se exprimă prin norme şi reguli legale: utilizarea unei terminologii specifice.1. Activităţile informaţionale specifice domeniului contabil privesc producerea şi utilizarea informaţiei contabile şi se concretizează în acţiuni ce vizează crearea. Colasse aprecia: „Contabilitatea . sinteză a datelor şi utilizarea informaţiilor în luarea deciziilor. El propune o modelare globală a întreprinderii şi nu numai o listă de indicatori disparaţi. constrângeri şi interese faţă de contabilitate. păstrarea. normalizarea şi reglementarea situaţiilor financiare. utilizarea de metode şi principii specifice. producţia şi difuzarea acesteia sunt dependente de anumite presiuni. grupare.Astfel. nu este o tehnică imuabilă.

rod al negocierii şi compromisurilor între întreprindere şi factorii externi.1. Conceptele. Piaţa informaţiilor contabile reprezintă modul de confruntare. utilizând o serie de metode şi politici contabile în vederea reflectării realităţii economice a unei entităţi şi oferirii informaţiilor celor care iau decizii sau sunt interesaţi de entitatea respectivă. auditori financiari.2. difuzării şi prelucrării informaţiei. arbitraj şi reglare a ofertei de informaţii contabile cu cererea de informaţii contabile. cantitatea şi calitatea informaţiei contabile. Oferta de informaţii contabile desemnează totalitatea informaţiilor contabile obţinute în cadrul sistemului contabil. Informaţia contabilă trebuie să satisfacă anumite nevoi. metodele şi politicile contabile fac obiectul procesului de normalizare contabilă. raţional. Difuzarea informaţiei contabile este o sursă de putere. Nevoile utilizatorilor sunt diferite şi uneori contradictorii. de aceea procesul de difuzare a informaţiei contabile trebuie să fie unul dinamic. OFERTA DE INFORMAŢII CONTABILE ŞI PROBLEMELE EI ACTUALE 2. contabilitatea este un instrument de reglare socială. Miza şi jocul social pe care le generează informaţia contabilă au fost aprofundate în cadrul cercetării contabile prin elaborarea unor modele explicative privind practicile de difuzare a informaţiilor contabile. regulile. să aibă deci utilitate pentru toţi cei care formează categoria utilizatorilor de informaţie contabilă. 2. costurile producerii. Producerea informaţiei contabile este asigurată de către contabil. principiile. Oferta de informaţii contabile în contextul mizei sociale Obţinerea informaţiilor contabile are loc în urma prelucrării şi interpretării datelor pe baza unor concepte şi principii contabile. precum şi formele şi căile de difuzare a acestor informaţii. în special anglosaxonă. termenul desemnând toţi specialiştii acestei profesii (contabili. experţi.• • contabilitatea este un instrument în luarea deciziilor. În literatura de specialitate. Reglarea cererii şi ofertei de informaţie contabilă este restricţionată de:    normalizarea sistemului contabil. Cererea de informaţii contabile este reprezentată de nevoile utilizatorilor şi de presiunea pe care aceştia o exercită asupra sistemului contabil.2. cenzori). există numeroase curente teoretice care pun în relaţie practicile de obţinere şi de difuzare a informaţiilor contabile de principalele elemente 27 .

A. propun construirea unor modele explicative cu privire la oferta de informaţii contabile.sau factori care au o influenţă asupra acestor practici: teoria mandatelor. teoria instituţională. Taylor (1987): Tipul de economie Sistemul legal Sistemul politic Natura proprietăţii economice Talia şi complexitatea întreprinderilor Industrie. Pentru a exemplifica cele două tipuri de studii. Factorii care influenţează practicile de comunicare financiară. coduri Democratic. turism. totalitar Întreprindere privată. În această categorie se încadrează lucrările lui M. agricultură. iar cercetarea are un caracter mai teoretic decât în cazul studiilor anterioare. în tabelul următor. pentru că acestea sunt susceptibile şi influenţează oferta de informaţii contabile şi afectează calitatea informaţiilor contabile. Gibbins. Carmony (1987). comunistă Întreprindere individuală. pentru al doilea grup de studii. teoria contingentă. Un grup de studii se axează pe identificarea factorilor care determină caracteristicile practicilor de difuzare dintr-o ţară sau a sistemelor de obţinere a informaţiei contabile într-o întreprindere. socialistă. (1990) şi (1992). Richardson şi Waterhause. În acelaşi timp. autori din literatura contabilă. a ansamblului relaţiilor de putere care se stabilesc între întreprindere şi toţi cei interesaţi de ea sunt necesare. după S. teoria pozitivă (pozitivistă). multinaţională 28 . conglomerat. Waterhause (1989). factorii care influenţează practicile de difuzare a informaţiilor contabile aşa cum sunt ei sintetizaţi de către S. identificarea stimulilor interni dintr-o întreprindere. În urma clasificării tuturor acestor relaţii. Gernon şi Wallace (1995). abordarea factorilor şi a relaţiilor care are loc în acest caz. resurse naturale Cutumiar. Identificarea şi prezentarea factorilor externi. sunt prezentaţi schematic. Printre autorii care au abordat acest subiect se numără: Radebaugh (1975). Se acordă un rol important factorilor interni care influenţează procesul de comunicare. Taylor. a condiţiilor interne specifice au un impact asupra mijloacelor şi strategiei de difuzare a informaţiilor contabile şi implicit asupra calităţii informaţiilor acestora. Un alt grup de studii consideră difuzarea informaţiei contabile ca o veritabilă gestiune de informaţii. Richardson şi J. iar presiunea externă este integrată în funcţie de structura internă şi strategiile întreprinderii. Taylor (1987). pentru primul grup de studii şi de Gibbins. într-o viziune dinamică. Radebaugh şi Grey (1993).

şi comunicarea financiară şi calitatea informaţiilor contabile. Richardson şi Waterhause sunt sintetizaţi în următoarea schemă: Impactul perceput în urma divulgării de manieră internă sau Perceperea: 1. strategie. stabilitate. Factori interni: tradiţie. Practici cutume Informaţii divulgate Structura: 1. în general. politici de întreprindere Gradul de divulgare 1. 4 Factorii determinanţi în difuzarea informaţiei Pornind de la inventarierea factorilor care influenţează oferta de informaţii contabile.Climat social Stabilitatea normelor contabile Grad înalt de complexitate al gestiunii şi de perfecţionare al comunicării financiare Existenţa unor legislaţii contabile specifice Tipul de creştere economică Sistemul de educaţie Sindicate Expansiune. găsirea avantajelor particulare ca urmare a unui grad mare de divulgare Mediatori externi Factori explicativi: 1. după Gibbins. au fost identificate 29 . Externă Fig. declin Factorii determinanţi ai difuzării informaţiilor. Oportunităţilor. Normelor 2. Norme şi oportunităţi 2. Internă 2. în special.

În categoria utilizatorilor externi sunt reţinuţi: 1. 2. Niculae Feleagă – Îmblânzirea junglei contabilităţii (1996). 7. uneori complementare sau contradictorii. Investitorii potenţiali.2. 5. De menţionat în acest sens sunt lucrările elaborate de Niculae Feleagă. Statul. Direct sau indirect. 8. Creditorii întreprinderii. iar identificarea şi explicitarea relaţiilor care se stabilesc între întreprindere şi cei interesaţi de ea demonstrează aceasta. întreprinderile concurente etc).3. clienţii).2. Acţionarii (asociaţii) întreprinderii. mişcări ecologice. în grade diferite. 3.2. Salariaţii întreprinderii. Alţi utilizatori externi (colectivităţi locale. Informaţiile contabile (în general) şi situaţiile financiare (în particular) sunt destinate unei game largi de utilizatori. Partenerii comerciali (furnizorii. 2. Dublul rol al întreprinderii pe piaţa informaţiilor contabile 30 . 4. care au sau nu legătură directă cu aceasta şi care solicită diferite informaţii de natură financiară. asociaţii de protecţia consumatorului. Utilizatori externi: reunesc pe toţi cei care sunt interesaţi de întreprindere. În acest capitol sunt prezentate relaţiile de putere care se stabilesc între întreprindere şi diferiţi utilizatori şi modul cum aceste relaţii pot influenţa oferta de informaţii contabile şi calitatea acestora. Liliana Malciu (1998) – Cererea şi oferta de informaţie contabilă. II. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară (1998). Paleta utilizatorilor este vastă. utilizatorii pot influenţa oferta de informaţii contabile. iar cerinţele lor sunt diverse.două categorii majore de factori (externi şi interni)care reprezintă determinanţii potenţiali ai ofertei de informaţie contabilă. Utilizatori interni: reprezentaţi de conducerea întreprinderii (managerii) şi toate compartimentele din întreprindere care utilizează informaţia contabilă. cu o structură neomogenă. 6. Analiştii financiari. 2. Utilizatorii externi de informaţii contabile şi necesităţile acestora Prezentarea utilizatorilor potenţiali de informaţie contabilă şi a nevoilor acestora reprezintă un subiect des întâlnit în literatura contabilă românească. Fac apel la informaţii contabile două categorii mari de utilizatori: I.

Informaţiile la care au acces depăşesc zona informaţiilor publicate. Este producătoare de informaţie contabilă. 2. în funcţie de care se apreciază intensitatea relaţiilor de putere – contraputere. sistemul contabil al întreprinderii trebuie să servească fundamentării deciziilor managerilor. cât şi ca pe o cale importantă de comunicare cu utilizatorii externi. Conducerea întreprinderii are un statut privilegiat pe piaţa informaţiilor contabile. Prin informaţiile pe care le oferă. Conducerea întreprinderii foloseşte informaţiile contabile nu numai pentru a lua decizii.Contabilitatea reprezintă principala sursă de informaţii pentru conducerea întreprinderii în vederea administrării. a interesului managerilor. atât din contabilitatea financiară. accesul nelimitat şi imediat la informaţii contabile creează o asimetrie informaţională în raport cu utilizatorii externi. Informaţiile publice sunt cele a căror difuzare nu induce costuri de proprietate şi pe care întreprinderea este dispusă/obligată să le difuzeze către utilizatorii externi. revizuirea ratei dobânzii (în sensul creşterii acesteia de către bancă) şi alte informaţii care au o importanţă strategică pentru întreprinderi.4. Ţinând cont de gradul de difuzare şi de acces la informaţii se poate spune că întreprinderea obţine şi utilizează două tipuri de informaţii: informaţii private şi informaţii publice. Este utilizatoare de informaţie contabilă. incitarea sindicatelor. În categoria informaţiilor private se includ toate informaţiile a căror difuzare ar genera procese. a furnizorilor şi clienţilor de a renegocia contractele. reducerea comenzilor. Rolul informaţii contabile în reglarea acestor relaţii este esenţial. de asemenea. Normalizarea contabilă – un proces de validare socială a informaţiilor contabile De-a lungul evoluţiei sale contabilitatea a trebuit să găsească soluţii şi să se adapteze la realitatea economică (şi nu numai). acest fapt conducând la utilizarea unor noţiuni şi a unei 31 . Aceste relaţii sunt generate de o serie întreagă de factori. previzionării şi controlului activităţii. Relaţiile care se stabilesc între conducerea întreprinderii şi utilizatorii externi generează şi o serie întreagă de costuri. Costurile de proprietate pe care le antrenează divulgarea informaţiilor private sunt reprezentate de pierderile generate de difuzarea acestor informaţii. 2. cât şi din contabilitatea de gestiune. Difuzarea şi publicarea situaţiilor financiare reprezintă principalul mod de a comunicare a informaţiilor contabile către aceştia.2. managerii putând solicita şi dispune de toate informaţiile pe care sistemul contabil este capabil să le producă. fiind responsabilă de întocmirea şi difuzarea situaţiilor financiare. Informaţiile private sunt definite ca informaţii a căror difuzare reduce valoarea cash-flowsului întreprinderii şi. dat de dublul rol pe care îl joacă în calitatea ei de reprezentant legal al întreprinderii: 1.

un instrument de gestiune şi de comunicare care asigură integrarea şi dialogul întreprinderii cu mediul său extern. Deşi rolul practicii contabile este important în evoluţia contabilităţii. etc.). operaţiile şi situaţiile care au loc în timp şi să le formalizeze în situaţiile financiare (bilanţ.terminologii contabile. în urma procesului de normalizare. O contabilitate normalizată permite obţinerea unei informaţii comparabile în timp şi în spaţiu pe baza căreia se apreciază tendinţele şi evoluţia unei întreprinderi de la o perioadă la alta şi în raport cu alte întreprinderi. ci s-au constituit într-un amplu proces de normalizare ce se regăseşte în literatura de specialitate sub sintagma de “normalizarea contabilităţii”. De normalizarea contabilităţii sunt interesaţi producătorii de informaţie contabilă (profesia contabilă).) să dispună periodic de diverse informaţii. 32 . definirea şi fixarea terminologiei contabile. formalizate în diverse forme şi suporturi de comunicare (în special situaţii financiare anuale). Contabilitatea a devenit astăzi o tehnică complexă de înregistrare şi reflectare a realităţii economico-financiare a unei entităţi. procese care au determinat caracterul standardizat. Pentru prima categorie. care să îi ajute în fundamentarea deciziilor. O contabilitate normalizată permite tuturor celor interesaţi de întreprindere (acţionari. investitori. prin aplicarea consecventă şi corectă a anumitor proceduri. informaţia este standardizată. Normalizarea contabilă o putem defini ca reprezentând procesul de definire. un sistem de informare adaptat nevoilor utilizatorilor. a convenţiilor şi regulilor aplicate în contabilitate nu au fost lăsate în voia liberului arbitru. reglementat al sistemului informaţional contabil şi al informaţiilor contabile ca produse finale ale acestuia. clienţi etc. O contabilitate normalizată permite fixarea unor caracteristici calitative informaţiei contabile şi aprecierea utilităţii informaţiei în funcţie de aceste criterii. Evoluţia contabilă în secolul XX este marcată de normalizarea şi armonizarea contabilă. O contabilitate normalizată permite obţinerea unor informaţii previzionate care le oferă utilizatorilor posibilitatea să facă previziuni şi estimări cu privire la evoluţia întreprinderii. controlul şi verificarea informaţiei sunt uşor de realizat. creditori. stat. O contabilitate normalizată permite întreprinderii să înregistreze în mod sistematic toate evenimentele. precum şi la apariţia şi aplicarea unor reguli şi convenţii în vederea obţinerii informaţiilor. cont de profit şi pierdere. formalizată şi reglementată astfel încât obţinerea. salariaţi. fixare şi aplicare a terminologiei şi regulilor contabile prin care se asigură validarea socială a informaţiei contabile. precum şi utilizatorii de informaţie contabilă. tablou de trezorerie. furnizori. note anexe.

în consecinţă ele trebuie acceptate de părţile afectate. Organismele de normalizare pot fi organisme publice. internaţionale. Misiunea elaborării normelor contabile este atribuită diferitelor organisme de normalizare naţionale. pot exista o serie întreagă de alte organisme (profesionale şi nu numai) care prin activitatea lor contribuie la ameliorarea practicii contabile. al căror obiectiv fundamental este de a elabora şi adopta norme contabile care să se bucure de consens şi de recunoaştere socială. în Franţa – Consiliul Naţional al Contabilităţii (CNC). în România – Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia legislaţie contabilă. La nivel naţional. Acest drept contabil este specific îndeosebi în 33 . Obligativitatea aplicării şi respectării normelor a determinat apariţia unui adevărat drept contabil. finanţate şi controlate aceste organisme. iar caracterul normelor. care impune un marketing abil într-un context politic”. obţinerea acceptării este un proces special. În practică. guvern) care adoptă acte normative (legi. în fiecare stat există unul sau mai multe organisme abilitate să răspundă de normalizarea contabilităţii. Această acceptare poate fi forţată sau voluntară sau ambele în acelaşi timp. Horngren în legătură cu procesul de normalizare: “Elaborarea de norme contabile este atât produsul acţiunii politice.). există diferenţe între diferitele organisme de normalizare. atât în câmpul de aplicare şi de orientare a lucrărilor de normalizare (inductivă/deductivă. Normalizarea contabilă asigură acceptarea şi recunoaşterea contabilităţii ca un mijloc de comunicare şi validarea socială a informaţiei contabile. ordonanţe. Normele contabile sunt produsul procesului de normalizare. private sau mixte. recomandărilor elaborate poate fi obligatoriu sau facultativ.Utilizatorii văd în normalizarea garanţiei că informaţia contabilă este “adevărată”. de un adevăr construit. cadrul contabil conceptual/plan contabil general etc. Alături de organismul de normalizare şi instanţele legale (parlament. hotărâri) şi ale căror reglementări au un caracter obligatoriu. De ce? Pentru că ea este o decizie socială. clasificare şi prezentare a informaţiei contabile”. instrucţiunilor. în Marea Britanie – Accounting Standards Board (ASB). Normele fac să apese restricţii asupra comportamentelor. regionale. Iată care este punctul de vedere al lui Charles T. Lazon defineşte normele contabile ca fiind “reguli precise de evaluare. De exemplu: în SUA – Financial Accounting Standards Board (FASB). Într-o societate democratică. înregistrare. cât şi în legătură cu modul în care sunt constituite. cât şi al unei reflecţii logice sau al unor rezultate empirice. bazat pe un ansamblu de texte ierarhizate. complicat. chiar dacă este vorba de un adevăr relativ.

1987). (Ray şi Gupta. Costurile generate de relaţiile de agenţie pot fi stăpânite şi controlate prin punerea la punct a unui sistem de supraveghere care implică. ei prezervându-şi doar funcţia de control. Pentru a-i controla eficient pe manageri.  costurile suportate de agent pentru a oferi încredere principalului privind calitatea gestiunii realizate în numele său. 34 . 2.1. relaţiile de agenţie generează diferite tipuri de costuri:  costurile supravegherii de către principal a agentului pentru a se asigura de compatibilitatea gestiunii de către agent cu propriile obiective.3.sistemele de contabilitate continentală. Alţi autori (Pratt şi Behr. 1993) justifică importanţa unui sistem de difuzare externă a informaţiei contabile făcând apel la teoria costurilor tranzacţiei. Principalul pentru a limita abaterile şi divergenţele în raport cu interesele sale poate pune la punct soluţii de stimulare adecvate. producţia şi difuzarea informaţiei contabile de către agent. diversificarea şi creşterea continuă a schimburilor comerciale şi nevoia de noi resurse financiare au condus la separarea în întreprinderea modernă a aportorilor de capitaluri proprii de conducerea acesteia. cât mai ales prin elaborarea unui cadru conceptual şi a unor standarde care reglementează anumite tratamente contabile. În lumea anglo-saxonă impunerea normelor are loc nu atât prin măsuri legislative. FACTORII EXTERNI ŞI INFLUENŢA LOR ASUPRA OFERTEI DE INFORMAŢII CONTABILE 2. acţionarii trebuie să dispună de informaţii contabile. ceea ce implică o delegare a puterii către agent. există argumente care ne fac să credem că agentul nu va acţiona tot timpul pentru a realiza cel mai bun interes al principalului”. Separarea între manageri şi proprietarii de capital creează o relaţie de agenţie care este definită de Jensen şi Meckling (1976) în următorii termeni: “un contract conform căruia una sau mai multe persoane (principalul) a recurs la serviciul unei alte persoane (agentul) pentru a efectua operaţii în numele său. În opinia lui Labelle (1985). suportând costurile de supraveghere necesare urmăririi acţiunilor agentului.3.  pierderile reziduale suportate de principal şi de agent în colaborarea şi urmărirea intereselor divergente. între altele. Relaţiile între conducerea întreprinderii şi acţionarii acesteia Dezvoltarea capitalismului. funcţia de decizie este delegată de către proprietarii acţionari conducerii (managerilor). Dacă cele două părţi caută să-şi maximizeze utilitatea personală. În aceste condiţii. a pieţei financiare.

în cadrul aceleiaşi întreprinderi există adesea două categorii de acţionari: acţionari majoritari. Costurile tranzacţiilor sunt înlocuite cu costurile de funcţionare ale unui sistem de difuzare a informaţiilor. În cazul în care capitalul este disipat între mulţi acţionari. Micii acţionari favorizează compartimentele oportuniste ale managerilor. Costurile de agenţie sunt mult mai importante în situaţia în care capitalul este deţinut de un număr mai mare de acţionari. Componentele sistemului sunt:  un proces de normalizare. micii acţionari nu au puterea de a-i controla direct pe manageri şi nici posibilitatea de a prelua controlul.  costurile de decizie şi de negociere. 2. legat de modul în care este distribuit capitalul. Factorii care influenţează relaţiile dintre manageri şi proprietarii de capital şi care afectează calitatea informaţiei difuzate În literatura de specialitate sunt evocaţi pentru a evalua relaţiile de putere între manageri şi proprietarii de capital mai mulţi factori.  Natura acţionarilor unei întreprinderi.3.  costurile de urmărire a investiţiei. Trebuie să amintim că. Modul de distribuire a capitalului Raportul de forţe între proprietari şi manageri diferă în funcţie de modul în care capitalul este deţinut de către acţionari:  un număr restrâns de acţionari. care mizează pe slaba lor putere de control şi nu de multe ori pe lipsa sau gradul insuficient de cunoaştere şi înţelegere a informaţiilor difuzate.  Oportunitatea de investire într-o întreprindere. cei mai importanţi fiind:  Modul de distribuire a capitalului.  un sistem legal de urmărire a contractelor. ci au acces intern privilegiat la informaţii şi se implică adesea în actul de decizie.În opinia lor.2. un sistem de difuzare a informaţiei oferă posibilitatea de a stăpâni şi controla:  costurile de cercetare şi de localizare a oportunităţilor de investire.  mecanisme care asigură independenţa funcţiei de audit. În cazul în care capitalul este deţinut de un număr redus de acţionari aceştia nu numai că au posibilitatea de a-i controla pe manageri. 35 .  un număr mare de acţionari.

). el trebuie să semnaleze electorilor şi grupurilor de presiune care au facilitat câştigarea alegerilor că îşi va onora promisiunile făcute în campania electorală. de aceea ei sunt interesaţi de valoarea acţiunilor şi de capacitatea întreprinderii de a degaja lichidităţi viitoare.- acţionari minoritari. Acţionarii majoritari deţin cea mai mare parte din acţiunile întreprinderii. nici al ameliorării comunicării financiare. Investitorii instituţionalizaţi sunt mai atenţi asupra recuperării capitalului investit şi nu atât asupra dividendelor. prezenţa statului în calitate atât de acţionar cât şi de manager (dacă luăm în considerare aspectele semnalate în mass-media) nu se dovedeşte a fi benefică nici sub raportul gestiunii întreprinderii. Pentru a atrage astfel de investitori o întreprindere trebuie să ofere informaţii de calitate. Natura acţionariatului unei întreprinderi Raportul de forţe între acţionari şi manageri poate fi modificat în funcţie de natura acţionariatului unei întreprinderi. societăţi de asigurare. sunt adesea în inferioritate şi nu-şi pot impune punctul de vedere. Totuşi. Statul în calitate de acţionar are motivaţii contractuale care impun costuri politice întreprinderii. statul. un acces nelimitat la informaţiile contabile din întreprindere. În literatura de specialitate sunt evocate trei categorii de acţionari susceptibili să influenţeze calitatea informaţiei difuzate: a) investitorii (acţionarii) instituţionalizaţi. superioare celor oferite micilor acţionari. reminiscenţele unei mentalităţi supraordonate planificării şi centralizării din perioada comunistă. Investitorii instituţionalizaţi (bănci. fonduri de investiţii etc. fie că nu se implică în actul de decizie. trecerea la economia de piaţă. 36 . că incită întreprinderea la ameliorarea calităţii informaţiei contabile comunicate terţilor. Acţionarii minoritari nu au putere de decizie sau de control în raporturile cu managerii întreprinderii. investitorii internaţionali. pentru întreprinderile româneşti. fie că se implică. sunt cei care se implică în conducerea întreprinderii direct sau indirect şi care au. b) Statul. Prezenţa statului printre investitori a fost apreciată. cu capital majoritar de stat. reprezintă pentru terţi o bună garanţie a unei administrări adecvate a afacerilor întreprinderii. Dincolo de gestiunea defectuoasă a acestor întreprinderi. în urma studiilor empirice. în principiu.

dacă acestea nu sunt compatibile cu standardele grupului. Aceşti investitori îşi impun adesea conducerea pe care ei o agreează şi introduc un sistem de informare şi comunicare verificat şi compatibil cu cel folosit în cadrul grupului.  investiţiilor de menţinere a activelor.restructurarea activităţii şi introducerea criteriilor de performanţă au făcut din stat un acţionar dezinteresat de supravieţuirea întreprinderii. De asemenea. separarea între proprietari şi manageri favorizează creşterea costului de capital. care pot lua forma:  investiţiilor de creştere. c) Investitorii internaţionali. proprietarii trebuie să pună la punct un sistem de urmărire a deciziilor managerilor. Oportunităţile de investiţie într-o întreprindere Intensitatea relaţiilor de agenţie între acţionari şi manageri este apreciată şi de oportunităţile de investiţie într-o întreprindere. 37 . Aceste previziuni se bazează pe informaţiile disponibile care privesc întreprinderea: concurenţă. Dar costul capitalului depinde de previziunile investitorului exprimate în fluxurile actualizate de trezorerie privind dividendele sperate. Marile companii care investesc în alte ţări conferă credibilitate naţională şi internaţională şi pentru întreprinderile implantate. Relaţiile între conducerea întreprinderii şi investitorii potenţiali Nivelul costurilor de agenţie este integrat în deciziile de investiţii. proprietarii pot să controleze mai uşor deciziile managerilor. caracteristici proprii. proprietarii nu dispun de informaţii pentru a evalua riscurile de investire şi controlează mai greu deciziile acestora. Studiile empirice au demonstrat că dacă întreprinderea privilegiază investiţia în menţinerea activelor. Ei sunt obişnuiţi cu un anumit standard de calitate a informaţiei contabile şi solicită adesea retratarea situaţiilor financiare din ţara în care au investit. În situaţia în care managerii privilegiază investiţiile de creştere. Fondul Proprietăţii de Stat (Autoritatea pentru Privatizare şi Administrare a Acţiunilor Statului) în procesul de privatizare a întreprinderilor nu a fost preocupat de păstrarea acţiunilor la societăţile rentabile. Prezenţa acestor acţionari într-o întreprindere contribuie la ameliorarea difuzării informaţiei contabile şi la creşterea calităţii acesteia. Pentru a reduce costurile de agenţie. ci mai degrabă de vânzarea lor. sector. cursul acţiunilor unei întreprinderi reflectă costurile de supraveghere şi efectele divergenţelor între interesele proprii ale investitorilor şi cele ale agentului (manager). pieţe.

Totodată. rata de creştere. Factorii care influenţează relaţiile dintre întreprindere şi investitorii potenţiali Specialiştii au identificat mai mulţi factori susceptibili să influenţeze relaţiile de putere între întreprindere şi investitorii potenţiali şi să afecteze oferta şi calitatea informaţiei contabile. iar costul capitalului se va reduce cu toate că pe piaţă cursul acţiunii este apreciat. 4. specialiştii sunt unanim de acord că piaţa financiară are un rol important în ameliorarea practicilor de comunicare a informaţiilor.În aceste condiţii. rata îndatorării. În momentul investirii. Influenţa difuzării informaţiilor asupra costului capitalului este explicată de Eliot şi Jacobson (1994) prin elementele constitutive ale costului capitalului. Acesta se compune din:  rata de remunerare a obligaţiilor fără risc. Ei îşi susţin afirmaţia raportându-se la două caracteristici importante ale pieţei: 38 . 3. diminuează asimetria informaţională dintre investitori şi manageri şi contribuie la bogăţia investitorilor”. Acesta scade dacă informaţiile disponibile sunt difuzate. 2.  prima de risc informaţional. Piaţa financiară Existenţa şi dezvoltarea pieţei financiare sunt de neconceput în absenţa difuzării informaţiilor contabile. Studiile empirice au arătat că există şi alte caracteristici (cum ar fi rata dividendelor. Riscul informaţional este dat de costul tranzacţiei într-o situaţie de neinformare. în funcţie de suma de capital disponibilă. Modul de cotaţie. 1990). Brayer (1993) considera că: “difuzarea acestor informaţii reduce costurile capitalurilor achiziţionate de pe piaţa financiară. Piaţa financiară. în totalitate sau în parte. Fidelizarea investitorilor impune întreprinderii să ofere. ca să acţioneze asupra costului capitalului (Varrechia. informaţii contabile de calitate. Deciziile de refinanţare. constant. dacă managerii dispun de informaţii privilegiate ei au interesul să le integreze. Costul capitalului investit este mai scăzut pentru investitor dacă el investeşte în întreprindere din acelaşi sector.  prima de risc economic. investitorul va alege întreprinderea care posedă şi difuzează cele mai bune previziuni. mărimea activelor) care dacă sunt controlate au un impact asupra costului capitalului. Ameliorarea difuzării şi reducerea riscului informaţional contribuie la o mai bună evaluare a riscului economic. Performanţele. Cei mai frecvenţi factori puşi în discuţie în relaţiile dintre întreprindere şi investitorii potenţiali sunt: 1.

 deţinătorii de acţiuni cotate sunt mai influenţi şi mai informaţi decât cei care deţin acţiuni necotate. Când întreprinderea a făcut apel la economisirea publică. statului sau băncilor. absorbţii). mărimea acesteia. deficitul balanţei de plăţi) au o riscurile politice – decizii guvernamentale care pot pune în dificultate 39 incidenţă negativă. întreprinderea. Proprietarii au acces privilegiat la informaţia internă şi nu trebuie să aştepte publicarea situaţiilor financiare anuale pentru a-i controla pe manageri. O piaţă financiară de talie mare se caracterizează:  printr-un număr mare de tranzacţii. Alţi factori care pot avea o incidenţă asupra exigenţelor pieţelor financiare în materie de comunicare şi de calitate a informaţiilor difuzate: riscurile financiare dintr-o ţară (cursul de schimb. şi aceştia sunt capabili să obţină informaţii şi să orienteze deciziile managerilor. Mărimea pieţei financiare arată “capacitatea de a drena capitalurile pentru a răspunde nevoilor economiei”. În cazul statului şi băncilor adesea.  o netă separare a proprietarilor şi managerilor.  structura de capitalizare. celor care deţin un număr redus de acţiuni (persoane juridice. În cazul întreprinderilor ale căror titluri sunt deţinute de mari familii există o slabă separare între manageri şi acţionari. nevoia difuzării şi auditării rapoartelor anuale este mai puţin presantă.  un sistem de informare reglementat. Structura proprietarilor de acţiuni pe piaţa financiară este foarte diversificată. adesea complexe (fuziuni. prin exercitarea unei presiuni constante în favoarea pregătirii şi comunicării informaţiilor destinate investitorilor.  o comunicare financiară care stimulează şi incită investitorii. Prin studiile empirice realizate s-a demonstrat că un nivel ridicat de dezvoltare a pieţei induce o mai bună calitate a difuzării informaţiei contabile. acestea putând aparţine: marilor grupuri familiale. iar acţiunile sunt deţinute de un număr mare de proprietari. comunicarea informaţiilor şi auditarea situaţiilor financiare anuale devin primordiale şi absolut necesare. persoane fizice). . Acestea reprezintă singurele mijloace prin care acţionarii îi pot controla pe manageri. Pentru ambele categorii de proprietari.

implicit suportarea unor costuri suplimentare. Cotatii multiple – in acest caz titlurile sunt cotate pe o piata domestica. 40 . Cotatiile multiple aduc o anumita publicitate intreprinderii. satisfac nevoile utilizatorilor locali in materie de informare financiara. 1993. dar o fac doar daca sunt siguri ca investitia va genera lichiditati viitoare. Cand o intreprindere are nevoie de lichiditati. Titlurile pot fi cotate pe piata financiara nationala sau pot fi tranzactionate pe piete straine. Nobes şi Parker. intreprinderea are interes sa isi amelioreze calitatea informatiei contabile in situatiile financiare din perioada precedenta deciziei de refinantare. 1995) autorii au arătat că. În privinţa acestui ultim factor. Cotatii pe piata secundara. ea trebuie sa atraga investitorii si va dori sa o faca obtinand un cost al capitalului cat mai mic. dublate de una sau mai multe cotatii pe piete financiare straine. influenţa efortului de armonizare este limitată în materie de ameliorare a calităţii informaţiilor contabile difuzate.- aplicarea normelor organismelor internaţionale de armonizare a practicilor de difuzare. Investitorii institutionalizati sunt capabili sa investeasca sume mari. ea va fi tentata sa isi imbunatateasca imaginea pentru a fi atractiva. prin studiile lor (Gray şi Radebaugh. In aceste conditii. Deciziile de refinantare Daca o intreprindere cauta noi surse de finantare pe piata financiara. Obligatiile suplimentare impuse intreprinderilor cotate de catre Comisiile Operatiilor de Bursa si cererea crescuta de informatii financiare solicitata acestora sunt argumente care justifica incidenta cotatiilor actiunilor asupra ameliorarii informatiilor contabile difuzate si a calitatii acestora. Cotarea titlurilor pe o piata care impune exigente superioare in materie de difuzare fata de cele din tara de origine aer ca efect modificare semnificativa a practicilor de difuzare si a informatiilor comunicate si. dacă piaţa financiară nu constituie o sursă importantă de finanţare într-o ţară. permit accesul la o piata financiara mult mai lichida si mai putin segmentata decat piata domestica. Cotatiile nationale pot fi:   Cotatii pe piata primara. Modul de cotatie Tranzactionarea titlurilor la Bursa de valori reprezinta modul in care se manifesta si se deruleaza cererea si oferta pe piata financiara.

1993)  Calitatea informatiei contabile devine primordiala in armonizarea costurilor de agentie. Decizia tranzactionarii actiunilor pe o piata straina aduce pentru intreprindere costuri suplimentare de difuzare: adaptarea sistemului informatic modificarea standardelor de audit. facilitandu-le acestora din urma previziunile si anticiparile legate de investitie. luand in considerare aceste costuri . care solicita informatii contabile inferioare celor pe care ea le obtine si le difuzeaza. Daca intreprinderea adopta o pozitie de asimetrie informationala. 41 . Studiile empirice efectuate asupra intreprinderilor ale caror titluri fac obiectul cotatiilor multiple au scos in evidenta constrangerile care se rasfrang asupra difuzarii informatiei contabile si a calitatii acesteia.  performantelor economice si sociale trecute si actuale ci si asupra perspectivelor si strategiilor viitoare ( Oyan si Ziebart. obligatii suplimentare privind difuzarea in Intreprinderea trebuie sa informeze actionarii potentiali nu numai asupra raport cu obligatiile nationale (Cook. Intreprinderile luand in considerare aceste costuri vor cauta o piata finaciara straina.Difuzarea informatiilor contabile conduce la reducerea asimetriei informationale intre manageri si investitorii potentiali. Aceasta ameliorare este temporara sau limitata la intreprinderile care realizeaza o crestere de capital pentru prima data. nivelul incertitudinii legat de investitie ramane neschimbat. Radebaught si Grey. 1991. Studiile empirice care au urmarit incidenta deciziilor de refinantare asupra informatiilor contabile difuzate si a calitatii acestora au relevat concluzii contradictorii:  In momentul majorarii capitalului. Daca investitia este tentanta creeaza o concurenta intre investitorii institutionalizati si micii actionari. ca urmare a separarii geografice intre proprietari si manageri. aceasta concurenta generand cresterea cursului actiunilor (deci reducerea costului capitalului) pe care doar investitorii institutionalizati sunt capabili sa o sustina.  Intreprinderilor le sunt impuse adesea. In acest caz investitorii institutionalizati sunt mult mai prudenti si mai putin atrasi de plasamentul propus de intreprindere. Investitorii institutionalizati si analistii financiari favorizeaza armonizarea contabila pentru a reduce costurile tranzactiilor si pentru a contribui la o mai buna alocare a resurselor financiare (Hoarau 1995). Intreprinderile. 1989). informatiile difuzate in rapoartele anuale si in presa financiara sunt foarte bogate. Informatiile trebuie sa ajute investitorii internationali in a verifica daca managerii gestioneaza in concordanta cu propriile lor interese.

de catre manageri ca si previzionarea performantelor sunt semnale pe care acestia le pot trimite utiliazatorilor. stimularea si atragerea managerilor la gestionarea si administrarea intreprinderii conform intereselor properietarilor are loc prin cointeresarea si participarea acestora la profit. Relatiile intre manageri. rezultatele testelor empirice nu au permis realmente verificarea incidentei performantelor asupra calitatii informatiei contabile difuzate. difuzarea informatiilor previzionale ramane constanta. dobandind in schimb actiuni care le dau dreptul la dividende si dreptul de a-i controla pe manageri. Creditorii finanteaza intreprinderea prin imprumuturi care nu le dau dreptul dacat la remunerarea prin dobanda si nu la un control asupra intreprinderii. Daca intreprinderea are performante superioare. Performantele intreprinderii Contractul dintre manageri si actionari are ca baza comuna performantele intreprinderii care sunt incredintate gestionarii. Pentru a atrage noi investitori intreprinderea trebuie sa realizeze performante superioare fata de intreprinderile concurente din acelasi sector de activitate. 42 .  in plus dar nu schimba nimic in oferta lor in momentul lansarii operatiei de refinantare.  Daca numarul intreprinderilor care cauta noi capitaluri creste in cursul unei Intreprinderile care recurg usor la piata finaciara difuzeaza informatii previzionale perioade. Totusi. Modificarile intervenite in mediul economic si integrarea lor in gestiune. Sursele de finantare predominante intr-un mediu economic (credit bancar sau piata financiara) sunt considerate de unii autori ca reprezentand un veritabil determinant al practicilor de difuzare a informatilor. Actionarii finanteaza intreprinderea. pentru a arata ca sunt capabili sa anticipeze evolutia intreprinderii si continuarea activitatii. managerii vor fi interesati sa difuzeze aceste informatii. Din acesta perspectiva se presupune ca performantele realizate pot fi un factor de influenta in ameliorarea informatiilor difuzate si a calitatii acestora. In vederea reducerii conflictelor intre manageri si proprietari (conflicte generate de separarea intre detinerea capitalului si gestionarea afacerii ). Cautarea de noi lichiditati in strainatate (prin emisiunea de actiuni sau obligatiuni pe o piata străină ) nu pare sa aiba o influenta pozitiva asupra difuzarii informatiilor pe piata nationala. actionari si creditorii intreprinderii Finantarea pe credit bancar a reprezentat sursa traditionala. privilegiata practicata in Europa continentala pentru a atrage noi surse de finantare in intreprinderi.

Exista insa anumite limite in ameliorarea informatiei difuzate si a calitatii acesteia si grade diferite de influente asupra acestora. O finantare prin emisiune de obligatiuni impune managerilor o difuzare de informatii suplimentare fata de finantarea prin credite bancare. In situatia in care interesele actionarilor si ale managerilor se suprapun iar indatorarea este preferata cresterii capitalurilor proprii. conditionate de tipul de finantare externa practicat de intreprindere. In concluzie. confidentiala si se considera ca ele exercita o presiune mica asupra intreprinderii pentru a-si ameliora calitatea informatiilor contabile. Studiile empririce au relevat ca:  Managerii au interes sa maximizeze profitul intreprinderii. valoarea intreprinderii creste iar costul capitalului are tendinta sa scada. In consecinta. constituind un mijloc avantajos de a rezolva conflictele generate de relatiile de agentie dintre acestia. Daca stimularea lor este conditionata de performantele lor realizate. 43 . Bancile pot obtine informatiile necesare pentru a aprecia solvabilitatea si lichiditatea intreprinderii pe cale interna. In aceste conditii. sustinute pe informatii contabile de calitate o fac atractiva atat pentru investitori cat si pentru creditori.  Decizia managerilor de a practica distributii excesive sau de a efectua investitii cu grad mare de risc. specialistii sunt de acord ca structura de finantare a unei intreprinderi este factorul care explica relatiile de putere intre managerii actionari si creditori si care poate avea incidenta asupra calitatii informatiilor contabile difuzate. iar rezultatele pozitive ale intreprinderii. Difuzarea informatiilor contabile este o cale de a atrage atentia asupra intreprinderii.  Managerii obtin avantaje sporite din profit daca finanteaza intreprinderea prin indatorare si nu prin majorari de capital. dilueaza drepturile creditorilor si favorizeaza transferul bogatiei creditorilor catre actionari. pentru a evita falimentul si pentru a obtine diverse avantaje. managerii vor fi preocupati sa maximizeze profitul pe actiune si cursul actiunilor in detrimentul maximizarii valorii intreprinderii.Celine Michailesco considera ca indatorarea ceeaza o relatie de putere particulara intre întreprindere (actionari si manageri) si creditori. ca si decizia de dezinvestire sau de a contracta noi datorii. calitatea informatiei contabile nu are motiv sa se amelioreze. managerii sunt tentati sa privilegieze finantarea prin credit sau prin autofinantare pentru a evita difuzarea externa de informatii.

marimea intreprinderii. pozitia atribuita serviciului contabil in cadrul intreprinderii. Acesti stimuli interni recunosc o serie de factori care tin de :     Modul de organizare a sistemului informational contabil dintr-o intreprindere. 4. 7. Intreprinderile mici nu dispun decat de un sistem contabil care le permite sa se conformeze in primul rand obligatiilor legale (fiscale).4. influenta exercitata de organele de conducere si de control dintr-o intreprindere. ca si de relatiile si factorii de putere care se stabilesc intre intreprindere si utilizatori. 44 . FACTORII INTERNI ŞI INFLUENŢA LOR ASUPRA OFERTEI DE INFORMAŢII CONTABILE Dincolo de aplicarea principiilor. precum si capacitatea acestuia de a lua in considerare cererile formulate de diferiti utilizatori. Intre factorii care influenteaza modul de organizare a sistemului informational contabil amintim: 1. 2. Factorii care influenteaza organizarea sistemului informational contabil S-a constatat ca ofera si calitatea informatiilor contabile sunt influentate si de capacitatea sistemului informational contabil de a prelucra. utilizarea noilor tehnologii si produse informatice in prelucrarea si comunicarea informatiei contabile. Modul de luare a deciziilor. regulilor si metodelor fixate in procesul de normalizare. interdependenta dintre serviciu financiar-contabil si celelalte structuri organizatorice din intreprindere. modul de luare a deciziilor. 5. conceptia monista sau dualista in organizarea sistemului contabil.1. exista o serie intreaga de stimuli interni care influenteaza oferta de informatie si calitatea acesteia. centralizat si descentralizat. De strategia adoptata in difuzarea informatiei contabile . Precum si personalitatea si viziunea persoanelor responsabile de intocmirea si difuzarea situatiilor financiare. informatiile servind in primul rand ca instrument de verificare si de proba si mai putin ca instrument de gestiune. 2.2. modul de obtinere a informatiilor interne si a informatiilor externe si gradul lor de autonomie. Marimea intreprinderii Evocat adesea ca un factor important marimea intreprinderii are o influenta semnificativa in organizarea sistemului informational contabil dintr-o intreprindere. 3. elabora si comunica informatiile.4. 6.

serviciile specializate. Pozitia atribuita serviciului contabil in cadrul intreprinderii Rolul si pozitia comportamentului financiar contabil in cadrul intreprinderii conditioneaza productia si difuzarea informatiei contabile trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte care in functie de pozitia serviciului contabil asigura un grad mai mare sau mai mic de difuzare: 45 . In acest caz. Studiile empirice intreprinse au demonstrat ca o centralizare in luarea deciziilor prevaleaza influenta si viziunea managerilor si difuzarea informatiei contabile. Deciziile de prezentare si difuzare a informatiei sunt decizii colective in care sunt implicati managerul. iar separarea informatiilor interne de cele externe este mai evidente. Daca celelalte structuri organizatorice dintr-o intreprindere nu isi exprima nevoile si nu exista dialog. elaborarea unui sistem informational integrat care sa reuneasca toate structurile organizatorice dintr-o intreprindere. directorul financiar. sa contribuie la asistarea si luarea deciziilor si sa satisfaca nevoile utilizatorilor. Marile intreprinderi. Interdependenta intre serviciul financiar contabil si celelalte structuri organizatorice din cadrul intreprinderii Elaborarea unui sistem informational integrat. O autonomie. Informatiile trebuie. difuzarea si calitatea informatiilor contabile vor fi influentate in sens negativ. imbinata cu descentralizare a conducerii intreprinderii confera serviciului financiar contabil posibilitatea sa isi impuna proprie viziune in difuzarea informatiei. fie in domenii diferite a caror organizare este complexa. in primul rand. un schimb de informatii constant si reiterativ. trebuie sa dispuna de un sistem informational contabil adoptat atat nevoilor interne cat si celor externe. care dezvolta activitati fie in acelasi sector de activitate.Micile intreprinderi nu sunt interesate in elaborarea unei strategii de comunicare pentru ca influenta lor pe piata nu este semnificativa. Modul de luare a deciziilor In intreprindere modul de luare a deciziilor poate fi centralizat sau descentralizat. informatia difuzata este rezultatul unui consens si al unui compromis intre acestia. in cadrul careia sistemul informational contabil este chemat sa raspunda tuturor nevoilor informationale formulate de celelalte servicii si compartimente asigura un volum de informatii mare si o calitate sporita a informatiilor difuzate. intreprinderile isi elaboreaza strategii de comunicare.

 capacitatea serviciului contabil de a evalua si a raspunde cererilor de informatie implicarea serviciului contabil in deciziile de productie. Este de presupus ca utilizarea unor tehnologii de programe performante are un efect pozitiv in producerea informatiei si in ameliorarea calitatii informatiilor difuzate.  intreprinderii cu mediul exterior. care decid. asupra modului de organizare a sistemului contabil dintr-o tara.  Utilizarea noilor tehnologii si produse informatice in prelucrarea si comunicarea informatiilor contabile Realizarea functiei financiar contabile impune ca. pentru ca aceasta optiune apartine instantelor de normalizare. si reamintim ca : in conditiile unui sistem contabil monist. 46 . era informaticii facandu-si simtita prezenta si in contabilitate. organizarea eficienta a compartimentului financiar contabil dintr-o intreprindere este de neconceput fara utilizarea calculatorului si a diferitelor produse program elaborate in sprijinul obtinerii si difuzarii informatiei contabile. intreprinderile si-au adaptat continuu mijloacele tehnice.  curenta a intreprinderii. Astazi. Prezenta calculatorului si a informaticii in cadrul sistemului contabil elimina conditionarea obtinerii informaticii de factorul timp. pe langa apelul la profesionisti contabili insarcinati cu prelucrarea si stocarea si difuzarea informatiei contabile. Adesea intreprinderea nu poate opta pentru aplicarea unui sistem contabil monist sau dualist. Din a doua jumatate a secolului XX. Informatia contabila se obtine aproape instantaneu cu producerea evenimentelor si operatiilor care fac obiectul inregistrarii in contabilitate. refinantare si gestiune capacitatea serviciului contabil de a reduce incertitudinile rezultate din realităţile formalizarea informatiei difuzate si continuitatea difuzarii informatiilor formulate de utilizatori interni si externi. in principiu. contabilitatea financiara este integrata cu contabilitatea de gestiune aplicarea unui sistem contabil dualist presupune separarea si prelucrarea distincta a informatiilor in contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune. capacitatea serviciului contabil de a produce informatiile contabile reglementate si de a se adapta schimbarilor impuse de modificarea normelor contabile si a practicilor de difuzare reglementate. intreprinderea sa dispuna de mijloace tehnice pentru sustinerea aceste functii. Conceptia monista sau dualista in organizarea sistemului contabil Aceasta problema a fost abordata intr-un paragraf distinct din lucrare.

AGA aproba situatiile financiare la inchiderea exercitiului si hotarasc modul de distributie a profitului obtinut de intreprindere. Fie ca aplica monismul contabil fie ca aplica dualismul contabil intreprinderea produce si difuzeaza doua tipuri de informatii: interne si publice. de asemenea. specialistii considera ca asimetria informationala intre manageri si utilizatorii externi este mai puternic. Numarul si structura actionarilor poate influenta eficacitatea functionarii si a deciziilor luate de Adunarea Generala a Actionarilor. Componenta Consiliului de Administratie este data de reprezentantii proprietarilor in calitate de administratori ai societatii.este organul mandatat de AGA sa conduca si sa gestioneze intreprinderea intre adunarile generale ale actionarilor. calitatea informatiilor contabile difuzate. de unii membrii ai 47 . Consiliu de Administratie influenteaza insa constant si permanent producerea si difuzarea informatiei. Specialistii considera ca atunci cand drepturile de vot sunt disipate pe un numar mare de actionari. asigurand interfata dintre AGA si celelalte organe de conducere si control din intreprindere. In conditiile dualismului contabil. acestia dispun cu greu de numarul de voturi necesar pentru a-si exercita influenta si interesele. Consiliu de Administratie Comitetul director al intreprinderii Auditorii Adunarea Generala a Actionarilor – desi este considerata organul superior de control si de decizie intr-o intreprindere. Participarea persoanelor din afara intreprinderii ca si prezenta actionarilor institutionalizati la dezbaterile din adunarea generala pot influenta. Este necesar sa se recurga la regrupari si aliante intre actionari pentru ca opiniile lor sa influenteze difuzarea informatiilor suplimentare pe care le solicita. Adunarea Generala a Actionarilor nu exercita decat un control intermitent asupra informatiilor contabile difuzate. Influenta exercitata de organele de conducere si control in intreprindere Principale organe interne dintr-o intreprindere care influenteaza comunitatea financiara si calitatea informatiilor difuzate sunt:     Adunarea Generala a Actionarilor. Consiliul de Administratie . frecventa redusa de intrunire a acestui organ conduce la delegarea puterii de decizie si de control catre Consiliu de administratie. iar calitatea informatiilor contabile sa fie ameliorata.Ceea ce poate face insa intreprinderea este organizarea eficienta a propriului sistem pentru a raspunde cererilor utilizatorilor.

Controlul intern este asigurat de persoane specializate carora le este incredintata ca misiune verificarea exactitatii si integritatii informatiilor difuzate pe de o parte iar. pentru a se asigura de integritatea si veridicitatea informatiilor difuzate. Organele de control intern. rapoarte care sunt supuse aprobarii in AGA. in functie de atitudinea adoptata putand influenta pozitiv sau negativ calitatea informatiilor contabile difuzate. Marile intreprinderi. in materie de difuzare a informatiilor contabile constau in pregatirea si prezentarea rapoartelor anuale cu privirea la activitatea intreprinderii. Se considera ca auditarea situatiilor financiare are un efect pozitiv in difuzarea informatiilor contabile si in ameliorarea calitatii acestora si reprezinta un mijloc de a obtine increderea din partea utilizatorilor. dezvolta.Comitetului director al intreprinderii (inclusiv managerul general daca acesta nu are calitate de administrator) . In materie de difuzare a informatiei in acest organism participa efectiv sau influenteaza direct pregatirea si prezentarea situatiilor financiare. o obligatie legala pentru ca. utilizatorii au garantia unei informatii contabile de calitate. pe de alta parte analiza si controlul abaterilor intre indicatorii previzionati si cei efectiv realizati. totodata. competenta si impartialitate a controlului obtinerii si prezentarii informatiei contabile. in prelungirea sistemului contabil organizat si adaptat cerintelor specifice intreprinderii un organism de control intern. Auditorii au misiunea de a verifica si de a-si exprima opinia cu privire la modul in care au fost intocmite situatiile financiare. Atributiile legale ale Consiliului de Administratie. Organizarea si dezvoltarea controlului intern intr-o intreprindere contribuie la ameliorarea calitatii informatiilor contabile difuzate pentru ca ajuta managerii in luarea deciziilor si in controlul acestora. care raspunde de conducerea intreprinderii intre perioadele in care se reuneste AGA sau Consiliul de Administratie. reprezinta o garantie pentru toti utilizatorii privind integritatea informatiilor difuzate. in contextul presiunilor si intereselor multiple la care este supusa intreprinderea se considera ca in urma auditarii conturilor . Prezenta lor intre organele mandatate sa controleze situatiile financiare ale intreprinderii este. adesea. Aceasta garantie este asigurata de catre auditori prin abordarea cu profesionalism. 48 . Este organul operativ. Comitetul director – reuneste managerul general si celelalte persoane din conducerea intreprinderii responsabile de aplicarea si urmarirea indeplinirii deciziilor luate de catre AGA si/sau Consiliul de Administratie.

Totusi.  anumita marja de libertate. Se presupune ca intreprinderile care nu sunt obligate sa-si auditeze situatiile fiananciare ofera informatii contabile ale caror verificabilitate si integritate sunt mai reduse. unele intreprinderi dezvoltand adevarate comitete de audit care asista managerii in controlul intern si in procesul de raportare a situatiilor financiare. Principalele aspecte ale acestei baze schematice sunt legate de elaborarea informatiilor difuzate care fac obiectul unui arbitraj si care trebuie sa raspunda unor obiective precise. printr-o obiectivele. unele studii empirice au relevat ca prezenta marilor cabinete de audit printre auditorii unei intreprinderi are o influenta nesemnificativa asupra calitatii informatiei difuzate. difuzarea acestuia de catre intreprindere trebuie sa se inscrie intr-o strategie rationala de comunicare. STRATEGIA COMUNICĂRII INFORMAŢIEI CONTABILE In contextul jocului social la care este supusa informatia contabila. in literatura de specialitate de separarea proprietarilor de manageri. Aceasta strategie de comunicare trebuie sa “ vizeze prezervarea la maxim a intereselor ” intreprinderii si poate lua forma :  unei strategii ofensive – prin constrangerea celor interesati de a-i realiza unei strategii defensive . sa certifice sau sa nu certifice situatiile financiare intocmite de intreprinderi.prin detasarea de mediu si de cerintele acestuia.Auditarea conturilor este asigurata de auditorii interni si /sau externi. 49 . In Romania auditarea conturilor este efectuata de cenzorii si de auditorii externi care trebuie sa-si exprime opinia. ca o interfata fundamentala care explica calitatea si cantitatea de informatii difuzate. de presiunea si garantiile cerute de ceilalti utilizatori cu privire la calitatea informatiei contabile si de reputatia cabinetelor de audit si necesitatea pastrării acestei reputatii. Exista o legatura directa intre calitatea actului control si garantia integritatii informatiei difuzate.5. Ea poate fi definita ca “ o baza schematica de eleborare a rapoartelor anuale ” . Unele intreprinderi aleg marile cabinete de audit pentru a-si asigura credibilitatea pentru a obtine apriori garantia unei informatii de calitate. Strategia de comunicare este considerata in literatura contabila. Influenta functiei de audit asupra informatiilor contabile este conditionata. 2.

50 . cost de proprietate.In literatura contabila sunt evocate multiple arbitraje la care este supusa comunicarea informatiei contabile:  un arbitraj asupra continutului informatiei difuzate in functie de diferitele costuri implicate (costuri de difuzare. costuri politice) si beneficiile potentiale in termen de cost de capital de imagine a intreprinderii.  un arbitraj in partajarea diferita a informatiilor confidentiale cu diferiti utilizatori. Healy si Palepu (1993) au evidentiat ca managerii prefera sa imparta informatiile confidentiale cu proprietarii si bancile decat cu investitorii.  un arbitraj intre calitatea informatiei difuzate si semnalele substitutive sau complementare difuzarii.

nr. pag. Nu putem întreprinde o acţiune. Une défense de la comptabilité de gestion. managerul trebuie. o activitate sau un proces economic fără a urmări şi analiza în prealabil costurile pe care le generează"8.2. fie că este vorba de întreprindere sau nu"7. o măsură.3.4. pentru că. îl reprezintă costul şi respectiv informaţia costurilor.Structura situaţiilor financiare ale contabilităţii manageriale.3. Calculaţia costurilor în sistemul conducerii prin costuri poate fi prezentată schematic în figura 1. 1993. Facla. În legătură cu acest aspect consideăm ca fiind edificatoare opinia specialistului Bouquin potrivit căruia "Cunoaşterea costurilor este unul din imperativele de bază în luarea deciziei. să gândească în primul rând economic. 242 8 Olariu C. Conducerea @ntreprinderii prin costuri. prin prisma costurilor. Fevrier. iar informaţiile furnizate de costuri sunt utile factorilor de conducere pentru toate locurile generatoare de costuri.21 51 .. cu o influenţă determinantă în procesul decizional. Considerăm că această opinie reprezintă un deziderat semnificativ. începutul ştiinţei unui director este cunoaşterea exactă a costului său de producţie. Definiţia contabilităţii manageriale 3. Rolul informaţiei privind costurile în procesul decizional Odată cu dinamizarea şi amplificarea competenţelor întreprinderii în utilizarea pârghiilor economice corespunzătoare unei economii de piaţă ce se reflectă în sporirea numărului şi dificultăţii deciziilor. s-a impus ca o adevărată tehnică de management. Conducerea găseşte în informaţia costurilor un important instrument de reglare. care poate fi reformulat în sensul că cel mai important criteriu de decizie îl constituie costul. informaţia costurilor şi respectiv calculaţia acestora. În condiţiile actuale. deoarece nici o problemă ce apare în activitatea agentului economic "nu poate fi soluţionată numai pe baza gândirii din domeniul respectiv. Principalele teme ale contabilităţii manageriale 3. 7 Bouquin H. mai mult ca oricând. 1975. Cu ajutorul costurilor se explică eficienţa şi respectiv atingerea sau abaterea de la scopul urmărit. considerăm că unul din elementele de bază.1. Revue Francaise de Comptabilité. ca sursă informaţională de bază. aşa cum afirma economistul american Bertrand Thompson. orientare şi optimizare a activităţii curente şi de perspectivă şi aceasta deoarece costurile apar în toate activităţile agentului economic. Din acest considerent. fără a o trata şi sub aspectul costului. Utilizatorii contabilităţii manageriale 3. Ed.1. conducerea prin costuri fiind cunoscută în literatura economică sub denumirea de"Management by costs" sau "KostenManagement"..CAPITOLUL 3 CONTABILITATEA MANAGERIALĂ ŞI ROLUL SĂU ÎN PROCESUL DECIZIONAL 3.

efective ± ABATERI - OBIECTIVE MIJLOACE CHELTUIELI .bugetare .efective ± ABATERI Fig. 52 . nr. aşa cum s-a prezentat anterior.1.efective ± ABATERI - OBIECTIVE MIJLOACE CHELTUIELI . dintre care se amintesc cele cu semnificaţie majoră.bugetare . este deosebit de importantă şi în acest sens se pot avea în vedere mai multe aspecte.CONDUCEREA #NTREPRINDERII - obiective fixate mijloace necesare COSTURI .efective ± ABATERI APROVIZIONARE PRODUC| IE DESFACERE - OBIECTIVE MIJLOACE CHELTUIELI . Cunoaşterea costurilor în procesul decizional.3. 1.bugetare .bugetare .

iar una din funcţiile prioritare ale managementului o constituie proiectarea. estimarea profitului nu este posibilă fără cunoaşterea costurilor. În condiţiile normale ale unei economii de piaţă reale. prin acţiunile întreprinse în scopul producerii unor "ieşiri". dacă un produs este cumpărat. De exemplu. managerii crează ei înşişi costuri şi chiar atunci când scopurile sau obiectivele nu sunt atinse costurile rămân. f. De remarcat că luarea deciziei în acest caz trebuie să aibă în vedere şi costul de oportunitate al utilajelor implicate. un singur cumpărător şi acela sigur care să ofere preţul cerut de producător. Fabricarea unui produs. g. implementarea şi operarea unor sisteme de control organizaţional. cunoaşterea elementelor necesare stabilirii costului devine esenţială. managerii se confruntă cu diverse alternative şi adesea factorul principal îl constituie implicaţiile financiare ale variantei pentru care optează. Monitorizarea costurilor este vitală pentru ca ele. înlocuirea utilajelor sau instalaţiilor Există mai mulţi factori care trebuiesc luaţi în considerare. şi în mod deosebit impactul lor. Controlul asupra responsabilităţii delegate Pentru ca funcţiunile responsabilităţii delegate să poată fi exercitate cu eficacitate. respectiv profitul adus de noile utilaje. unii dintre aceştia ieşind din sfera de control a agenţilor economici. preţul este un element obiectiv care se formează pe piaţă şi exogen în raport cu gestiunea internă a întreprinderii. executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu în unitate sau contractarea în afara acesteia Există factori non-financiari de care trebuie ţinut cont. Planificarea Cunoaşterea relaţiei dintre situaţiile date sau previzionate şi costuri este un element important în proiectarea bugetului. Ori. e. ca premise ale unui control financiar solid. Pentru manageri. în timp ce costul este un element subiectiv care depinde de opţiunea şi deciziile de gestiune ale managementului.a. în decizia privind achiziţionarea sau producerea în cadrul unităţii se va lua în calcul şi profitul pe care acestea l-ar aduce. costul devine o variabilă foarte complexă cu determinare temporară şi relativă oferind. utilajele cu care acesta fusese executat rămân neutilizate şi deci îşi pierd din valoare. d. b. c. să fie prezentate clar în cadrul raportului financiar anual. Estimarea profitabilităţii şi viabilităţii unei linii de fabricaţie. dar analiza costului este prioritară. Elaborarea deciziilor În adoptarea unei decizii. Impactul costurilor asupra preţului Însumarea elementelor analitice în formarea costurilor este concludentă doar la modul elementar: un singur produs realizat. numai un punct de sprijin în negocierea preţurilor. Controlul managerial Determinarea costurilor şi furnizarea la timp a unor informaţii relevante aferente reprezintă baza controlului financiar. Pe de altă parte. h. Dacă aceste utilaje pot avea şi alte utilizări. dar cel mai important este creşterea sau descreşterea profitului net în situaţia în care activitatea în cauză încetează. Deciziile care trebuiesc luate cu privire la stabilirea preţurilor sunt influenţate de mulţi alţi factori. Utilizarea optimă a resurselor deficitare 53 .

la fiecare nivel de conducere. • • evaluarea corectă a stocurilor de produse.Agenţii economici se află adesea în situaţia în care o parte dintre resursele lor sunt limitate şi nu pot întreprinde toate acţiunile pe care le-ar dori. g. încât nu se poate spune unde se termină una şi unde începe cealaltă"9. c.traducere Dan Criste. Ed. poate fi explicată prin funcţiile pe care le realizează costurile şi anume: a. previzionarea veniturilor şi cheltuielilor prin intermediul bugetelor. • conducerea operativă a fiecărui loc generator de costuri. şi în literatura noastră de specialitate găsim multe lucrări în care acestea sunt tratate ca un tot unitar. analiza şi estimarea evoluţiei lor. evaluarea stocurilor. b. oferind informaţii utile pentru diagnostic. d. printre altele. determinarea rentabilităţii produselor. Deoarece costul prezintă semnificaţii diferite pentru fiecare fază sau operaţie tehnologică. faţă de celelalte domenii ale obiectului contabilităţii interne. Teora. pentru fiecare loc generator de costuri şi pentru fiecare produs se impune cunoaşterea lui detaliată. se impune sublinierea că între calculaţia şi contabilitatea costurilor şi contabilitatea de gestiune există o strânsă legătură. luarea deciziilor şi previzionarea viitorului. pe lângă calculul costurilor cuprinde şi aspecte care privesc: • • • • gestiunea analitică a stocurilor. pag. f. procedează la cunoaşterea costurilor. studiul lor. suport în stabilirea preţului de vânzare. 1998.14 54 . Utilizarea eficientă a resurselor pentru a obţine o valoare substanţială în schimbul cheltuielilor făcute necesită importante decizii. deoarece contabilitatea de gestiune numită şi contabilitate managerială sau analitică. Prioritatea acordată analizei costurilor şi rezultatelor. prin obiectul său de studiu. descoperirea unor eventuale pierderi sau activităţi ineficiente. analiza eficienţei procesului de producţie. h. Contabilitate de gestiune . controlul bugetar. premisele necesare pentru: • analiza şi controlul costurilor la fiecare loc generator de costuri. stabilirea limitei inferioare a reducerilor de preţ ce poate fi acceptată. De altfel. În contextul celor prezentate anterior menţionăm că obiectul contabilităţii de gestiune este mai amplu. analiza performanţelor atinse de anumite subunităţi. determinarea eficienţei obţinute prin deciziile luate. În acest scop se are în vedere faptul că informaţiile pe care le furnizează calculaţia costurilor asigură. Leslie Chadwick consideră că "legătura dintre ele este atât de strânsă.. Totodată. precizarea producţiei şi a costurilor previzionate şi controlul îndeplinirii lor. Bucure]ti. determinarea rezultatelor analitice prin compararea costului cu preţul de vânzare. 9 Chadwick L. Acestea trebuie să aibă la bază următorul principiu: ori de câte ori o resursă este deficitară. e. determinarea şi eliminarea costurilor neeconomicoase. contribuţia acesteia să fie maximizată.

• producerea de informaţii destinate măsurării performanţelor (rentabilitate.C. Rolul contabilităţii de gestiune în cadrul sistemului global al întreprinderii poate fi prezentat în mod sugestiv în figura 1. în principal. analizează şi explică abaterile. procedează la studiul lor continuu. Contabilitate de gestiune. la estimarea evoluţiilor lor. secţii etc). la compararea costurilor pertinente cu costurile provocate de soluţiile alternative avute în vedere"10. ]i colaboratorii. servicii sau activităţi. contabilitatea de gestiune se concentrează pe informaţii şi date necesare conducerii întreprinderii. • furnizarea informaţiilor pentru stabilirea abaterilor între previziuni şi realizări. Aşa cum reiese şi din această definiţie. • furnizarea informaţiilor necesare elaborării bugetelor şi conturilor anuale previzionale. prin calculul costurilor şi analiza rezultatelor. Altfel spus "contabilitatea de gestiune este contabilitatea circuitului intern şi oferă posibilitatea cunoaşterii costurilor complete sau parţiale. De altfel.1:11 Sisteme informaţionale interne Alte func\iuni Sisteme Planificare ]i Contabilitate de gestiune sau servicii Analiz[ informa\ionale bugete externe @ntreprinderii Costuri standard Tabloul de bord al @ntreprinderii 10 Iacob C.În funcţie de aspectele amintite anterior considerăm că obiectivele contabilităţii de gestiune. linie de fabricaţie etc. • determinarea diferitelor marje şi rezultate analitice pe produse. Economica. productivitate) la nivelul sectoarelor de activitate şi al produselor. contabilitatea de gestiune este o contabilitate "activă" care. ci pe fiecare componentă sau secţiune: compartiment. servicii.7 Decizii Strategie 55 . care este o contabilitate cu scop economic ce reflectă procesul de formare a valorilor în interiorul firmei.2.25 11 Informa\ii Al\i parametri Einsetler J. 1991. pag. pot fi grupate astfel: • calcularea costurilor pe produse. Paris. 1998. • furnizarea bazei de date pentru exercitarea controlului de gestiune. ea nu priveşte unitatea patrimonială doar pe ansamblul ei. • furnizarea informaţiilor destinate actualizării indicatorilor de gestiune care formează structura tabloului de bord al întreprinderii. iar pe această bază oferă informaţii pentru măsurile de redresare pe care trebuie să le adopte conducerea. Gestion d'entreprise. Reprografia Universit[\ii din Craiova.. De asemenea. pregăteşte previziunile şi controlul realizării lor. activităţi şi unităţi organizaţionale (departamente. secţie. La comptabilité analitique. pag. care pune accentul în mai mare măsură pe viitor. este o contabilitate a conducerii.

85 12 56 . dar şi a forţei de muncă.n. ns. serviciu sau prestaţie..După opinia noastră. Harvard University Press.îl constituie realizarea obiectivelor din buget cu costuri minime astfel încât activitatea să se finalizeze cu un excedent al veniturilor faţă de cheltuieli (profit) care să asigure un grad de rentabilitate cât mai mare. cât şi pe fiecare produs. în fond. Aceasta deoarece contabilitatea managerială este orientată cu precădere asupra studierii eficienţei gestiunii. în funcţie de potenţialul economic existent. Gestiunea economică. modul în care acestea sunt folosite şi cu ce rezultate. Johnson T. ns.S.) se fundamentează gestiunea internă. Relevance lost: The rise and fall of management accounting. reuşind să evalueze eficienţa proceselor interne. 1987. Fundamentul gestiunii economice . A gestiona o întreprindere înseamnă a lua în permanenţă decizii ale căror efecte sunt mai mult sau mai puţin durabile şi profunde. stabilirea devizelor. printr-un alt sistem (contabilitatea managerială . Toate aceste decizii sunt expresia politicii generale care vizează o asigurare durabilă a rentabilităţii ţinând cont de resursele necesare activităţii şi securităţii sale. gestiunea economică reprezintă un ansamblu de corelaţii ce există şi se formează în procesul desfăşurării şi dezvoltării activităţii între diferitele elemente ale structurii materiale şi cele ale forţei de muncă şi care. Aşa cum afirma şi Johnson şi Kaplan “în timp ce printr-un sistem distinct (contabilitatea financiară . Privită în acest context. este condiţionată de modul de organizare prin care întregul potenţial economic aflat în dotare este pus în valoare şi subordonat îndeplinirii sarcinilor din buget.) se înregistrează tranzacţiile şi se pregătesc declaraţiile financiare anuale pentru proprietari şi creditorii firmei. Este cazul deciziilor de investiţii.”12 Concluzia care se poate trage este că sistemele contabile manageriale au trecut dincolo de măsurarea profitului global al întreprinderii. pag. ca proces de administrare a bunurilor ce formează patrimoniul unei unităţi economice şi de conducere a activităţii acesteia. în condiţii de maximă eficienţă.ca metodă de conducere pe bază de buget . studiul costurilor şi al calculaţiei costurilor pentru procesul de conducere trebuie să pornească de la noţiunea de gestiune. Materializarea acestei cerinţe fundamentale implică un complex de măsuri de natură tehnică şi organizatorică care să permită o corelare optimă a factorilor de producţie şi să asigure o folosire cât mai judicioasă a tuturor mijloacelor materiale şi băneşti. Kaplan R. de finanţare. vânzările. precum şi compararea lor cu nivelul posibil de atins. Unele dintre acestea contribuie la funcţionarea sa curentă: aprovizionările. lansarea comenzilor. Altele impun o evaluare prealabilă a consecinţelor referitoare la importanţa sumelor şi riscurilor pe care şi le asumă întreprinderea. de lansare a unei noi game de produse..n. atât pe ansamblu. exprimă posibilităţile de producţie.

Fixarea sa poate fi abordată în două moduri:  o abordare a pieţei care ia în calcul valorile produsului (valoarea de folosinţă. Amploarea şi rapiditatea dezvoltării tehnologice a impulsionat concurenţa şi creşterea ofertei globale a pieţei şi a impus întreprinderilor să facă investiţii din ce în ce mai mari.Pentru a atinge aceste obiective se pot folosi diferite strategii: strategia de cucerire a noi pieţe. întreprinderile au tendinţa de a o privilegia pe cea a costurilor. strategia de pătrundere pe pieţele actuale prin diversificare. Importanţa cunoaşterii costurilor în procesul decizional trebuie privită. repoziţionare etc.2. ceea ce reiese şi din figura 1. investiţii a căror realizare a contribuit fie la întărirea. de inovaţie şi de "marcă") precum şi comportamentul consumatorilor sau cumpărătorilor (elasticitatea cererii) şi al concurenţilor. În acest context cunoaşterea costurilor. a evoluţiei lor precum şi a modificării parametrilor constituenţi devine o informaţie indispensabilă pentru adaptarea întreprinderii la mediul înconjurător. pentru reuşita acţiunilor. specializare.2. preţurile de vânzare sunt fixate pornind de la costuri.  57 . Chiar dacă aceste două abordări sunt complementare şi constituie elementele unei veritabile politici de preţ. Totodată. o abordare a costurilor care constă în determinarea cheltuielilor efectuate pentru un produs. el reprezintă un factor de evaluare a capacităţilor de administrare. a aptitudinilor de atingere a obiectivelor propuse. aşa cum am precizat anterior. fie la slăbirea structurilor lor. în majoritatea cazurilor. Costul constituie încă un element de informaţie şi de comunicare în întreprindere şi participă la motivaţia indivizilor. Întradevăr. preţul de vânzare al produselor este elementul cheie. În toate cazurile. cărora li se adaugă o marjă. prin prisma funcţiilor pe care acestea le realizează. Cunoaşterea costurilor nu este necesară însă numai pentru stabilirea preţului de vânzare. urmând ca apoi să fie efectuate diverse ajustări care au menirea de a evidenţia elementele de piaţă. Pe de altă parte. costul măsoară condiţiile de punere în practică a resurselor alocate în vederea realizării unei anumite activităţi şi în consecinţă este reprezentativ în determinarea performanţelor înregistrate în utilizarea acestor resurse.

să le ofere soluţii şi răspunsuri coerente la numeroasele probleme cu care aceştia se confruntă.2. activităţile. Ce preţ de vânzare trebuie fixat astfel încât acesta să fie cel mai bun arbitru între constrângerile pieţei şi costurile de revenire? b. nr. de altfel. 1. Direcţiile în care acţionează şi pe care este. Care este cea mai bună combinaţie de produse pentru creşterea rentabilităţii întreprinderii? e. Prima direcţie privind PRODUSELE suscită câteva întrebări care pot fi formulate astfel: a. Ce cantitate dintr-un anumit produs trebuie vândută pentru ca acesta să devină rentabil? f. Care este preţul minim la care poate coborî întreprinderea pentru a câştiga o piaţă. o comandă etc. Ce influenţă are creşterea unui factor de producţie asupra costului de revenire. structurile interne de funcţionare a întreprinderii.? c. Această metodologie trebuie să fie de un real folos managerilor întreprinderilor. marjei şi implicit asupra preţului de vânzare? 58 . structurată această metodologie sunt:    produsele. Aceste exigenţe subliniază odată în plus necesitatea unui sistem de informaţii performante care să furnizeze datele necesare calculului costurilor şi a unei metodologii care autorizează întrebuinţarea datelor pentru gestiune şi luarea de decizii.Adaptare la mediul exterior Fixarea preţului de vânzare Costuri Aprecierea performanţelor Fig. Care este produsul cel mai rentabil? d.2.

ceea ce face din aceasta un element esenţial al controlului de gestiune. STRUCTURILE INTERNE se referă. Pe de altă parte. pentru obţinerea unui avantaj concurenţial întreprinderea trebuie să exceleze. a costului produselor şi activităţilor. În caz contrar ea nu operează decât asupra unei regrupări a produselor în funcţie de un criteriu determinat.g. nivelul responsabilităţilor şi luării deciziilor. subliniază câteva aspecte esenţiale ale gestiunii produselor. Care sunt efectele unei investiţii (de productivitate sau de capacitate) asupra costurilor unitare? Aceste întrebări. Odată făcută o asemenea alegere. se instituie responsabilitatea conducătorului. O analiză pe centre de activitate contribuie la perfecţionarea sistemului de gestiune propunând o sinteză semnificativă a comportamentului unităţii într-un anumit domeniu. precum şi pentru controlul costului. O întreprindere poate opta pentru realizarea totală sau parţială a procesului de fabricaţie. specifică. referitoare la condiţiile de fixare a preţurilor de vânzare. pentru urmărirea şi stăpânirea evoluţiei. Care sunt consecinţele abandonării. la influenţa evoluţiei elementelor componente ale costului asupra costului global şi marjelor. iar eventualele acţiuni corectoare se vor limita la nivel de produse (în absenţa unor costuri distincte legate de activitate). Care este incidenţa costului propriu al activităţii asupra preţului produselor? Gestiunea pe centre de activităţi presupune tratarea informaţiilor specifice oferind în acelaşi timp o capacitate superioară de intervenţie. Ce volum trebuie realizat dintr-o anumită activitate pentru ca aceasta să devină rentabilă? (eventual la fel de rentabilă ca celelalte) d. Întrebările care se pun asupra gestiunii activităţilor sunt canalizate asupra următoarelor probleme: a. la structura proprie. În ceea ce priveşte direcţia referitoare la ACTIVIT{|I se menţionează că orice activitate sau centrul de activitate este definită ca o diviziune a activităţii generale a întreprinderii pentru care este posibilă elaborarea unui cont de exploatare distinct şi care este caracterizată de: cifra de afaceri. Decuparea activităţii generale a întreprinderii pe centre de activitate (pe activităţi) nu prezintă interes pentru luarea deciziilor decât atunci când acestea din urmă necesită mijloace proprii utilizate în acelaşi scop. structură care reflectă modul de organizare al fluxului de operaţii parcurse de acestea. la raportul între volum şi cost. Profitând de oportunităţile unei asemenea analize (pe care o analiză globală nu le-ar pune în lumină) se crează condiţiile pentru o mai bună stăpânire a evoluţiei întreprinderii. în principal. pentru distribuirea produselor de către ea însăşi sau pentru încredinţarea acestei sarcini unor întreprinderi specializate etc. iar activitatea lor poate fi măsurată (fie printr-o producţie. 59 . menţinerii sau dezvoltării unei activităţi? c. Este sau nu o activitate rentabilă? b. fie printr-un volum de vânzări etc). costuri specifice şi marje.

Aceste opţiuni au la bază costurile interne.). operaţii care duc la rezultate identice (aşa cum se poate observa din figura 1. cât şi pentru stăpânirea şi controlul funcţionării tuturor mecanismelor. nr.a. înscriindu-se într-o viziune strategică pe termen lung. în consecinţă. în mod sintetizat.2. În ceea ce priveşte gestiunea pe activităţi. Prima etapă a elaborării unui sistem de informaţii adaptat exigenţelor gestionărilor constă în definirea conţinutului acestor trei domenii.2. Dacă întreprinderea are o activitate de producţie în serie sau la comandă. comparate cu cele externe.3. b. ceea ce.2.4. se va pune accent pe costul structurilor interne şi respectiv pe cel al produselor. se prezintă în continuare în figura 1. pentru capacitatea de adaptare permanentă la evoluţiile mediului înconjurător. Cont de rezultat Structuri interne Produse Activităţi Venituri Cheltuieli = Rezultat = Venituri Costuri interne = Marje/ costuri interne Cantităţi şi preţuri unitare Cifra de afaceri/ activitate = Costuri de producţie = Costurile activităţii = Marje/produse = Marje/ activitate Fig.3. trei paşi în gestiunea întreprinderii. 1. acoperind cele trei domenii interdependente care pun în evidenţă trei moduri de formare a costurilor şi marjelor şi. Cunoaşterea costurilor specifice interne ale întreprinderii devine esenţială atât în ceea ce priveşte afectarea produselor. Structuri interne Produse Activităţi 60 . c. În legătură cu această ultimă problemă se justifică următoarele întrebări: Care este nivelul costului (volumului de producţie) pentru care este oportună realizarea unui produs sau unei activităţi în întreprindere? La ce nivel al costului (al volumului producţiei) este oportună retragerea? Cum evoluează costurile în timp? d. Care este influenţa unei anumite evoluţii a randamentului asupra costului unei operaţii? Sistemul de informaţii la care facem referire trebuie să permită obţinerea răspunsurilor la toate aceste întrebări. aceasta nu există decât atunci când întreprinderea a identificat activităţi specifice.

Produse Structuri interne Activit[\i Fig. nr. Cunoaşterea costului de producţie este un element esenţial pentru luarea deciziei. Craiova..@n Contabilitate de gestiune. principalele etape ale metodologiei analizei costurilor vor fi abordate pornind de la produs.producţie producţie în . Întreprinderea Servicii: cu activitate de . Aceasta deoarece aria de cuprindere a costurilor este mult mai largă decât cea a producţiei de bunuri şi servicii.2. ceea ce se prezintă şi în figura nr.linie de produse Produse .producţie producţie la .tipuri de clienţi . Ed.distribuţi comandă e administr aţie . Ionescu I. pag.2.categorii Comenzi comenzi .Întreprinderea Servicii: cu activitate de . cât şi consumurile antrenate de funcţiile întreprinderii care influenţează mărimea şi evoluţia costurilor.etc. De asemenea.2. 1. de Fig.5.distribuţi serie e administr aţie .6.sector geografic .etc. 13 Citat de Iacob C. Un management modern trebuie să urmărească atât consumurile de resurse pentru obţinerea unei anumite producţii.5.2.). 1. nr. Lobstein conform căreia întreprinderea "apare ca o constelaţie de sisteme cu o federaţie de centre"13 observăm totuşi că în studiul eficacităţii gestiunii punctul de plecare îl constituie funcţia. analiza rentabilităţii pe activităţi este indisolubil legată de aceea a produselor la care se referă. 1. 1996. Abordarea costurilor interne permite o comparaţie cu costurile anterioare sau cu cele ale întreprinderilor similare.4. În concluzie.19 61 . AIUS. Susţinând ideea lui M. aşa cum reiese şi din figura următoare (1.sectoare geografice .

Funcţia comercială antrenează consum de factori în ceea ce priveşte asigurarea condiţiilor necesare obţinerii şi livrării produselor conform comenzilor sau contractelor încheiate.FUNC| II GENERALE Cercetare-dezvoltare. Produc\ie. ştiut fiind faptul că orice întreprindere trebuie să producă atât cât să acopere necesităţile pieţei. la eliminarea stocurilor latente. la creşterea rezultatelor economice şi financiare pe ansamblu.6. prin însăşi natura ei. în cadrul acestei funcţii. respectiv costeficienţă. Comercial[ . obţinerii de produse noi mai competitive. fondurile băneşti necesare pentru autofinanţarea şi evidenţierea fluxurilor şi a rezultatelor acestor fluxuri. Importanţa relaţiei funcţie-cost trebuie privită prin prisma raportului cost-rezultate. Funcţia de cercetare-dezvoltare antrenează consumuri de resurse materiale. a calităţii produselor fabricate. Efectul. Financiar-contabil[ Furnizori Gestiune stoc S1 S2 Clien\i A V` nz[ ri S3 Stoc produs Fig. a gradului de organizare a producţiei şi a muncii. Funcţia de producţie. a costurilor neeconomicoase. umane. a concurenţei. nr. Punând faţă în faţă costurile cu efectele se verifică dacă se constată o creştere a productivităţii muncii. cu stimularea şi cointeresarea acesteia. Costurile acestei funcţii sunt eficiente în măsura în care contribuie la elaborarea unor programe care conduc la dimensionarea optimă a fondurilor. Funcţia financiar-contabilă asigură administrarea şi gestionarea de ansamblu a patrimoniului unităţii. pentru punerea în practică a proiectelor realizate în cadrul funcţiei de cercetare-dezvoltare. energetice etc. în condiţiile cunoaşterii pieţei. generează cele mai importante costuri pentru combinarea tuturor factorilor de producţie în vederea obţinerii produselor. Personal. 62 . în cuantumul şi structura cerută. 1. modernizarea şi asimilarea produselor etc. în scopul modernizării producţiei şi tehnologiei de fabricaţie. se măsoară prin numărul de proiecte noi privind tehnologiile. Această funcţie asigură cunoaşterea nevoilor de consum pe utilizatori (sau grupe de utilizatori).2. Funcţia de personal implică costurile cu pregătirea şi perfecţionarea forţei de muncă.

7. Costul real - Costul standard = Varia\ia costului Varia\ia pre\ului Varia\ia cantit[\ii 14 Thibert R. variaţia totală este determinată de o variaţie a preţurilor şi/sau de o variaţie a cantităţilor. în afara funcţiei de producţie. care să acopere toate fazele operaţiilor ce se vor derula. Aceste variaţii sunt rezultatul a doi factori: preţul şi cantitatea. Planificarea precede ceea ce trebuie făcut.). sunt costurile standard. celelorlate funcţii ale întreprinderii le sunt caracteristice costurile cu caracter relativ fix în raport cu volumul producţiei. DUNOD.14 Urmărind derularea procesului decizional şi privind contabilitatea analitică ca pe un instrument de conducere. manopera directă. clar şi destul de amănunţit. respectiv a calculaţiei costurilor. Pe de altă parte. aceasta impunând măsuri de perfecţionare a structurii funcţionale a unităţii patrimoniale.De remarcat că. Acestea sunt costuri prestabilite pentru materii prime şi materiale auxiliare directe.2. Thibert "conceptele contabilităţii sunt izvorâte din practica gestiunii în înţelesul de management şi nu din practica contabilităţii însăşi". Astfel. Ea priveşte prezentul şi pregăteşte viitorul cu ajutorul bugetelor. mediu sau de vârf). 1966 63 . După ce planul unei afaceri a fost bine pus la punct. cât şi fixe. Aşa cum afirma R. Comparând aceste costuri standard cu costurile reale pot rezulta diferenţe nefavorabile (cheltuieli peste valoarea planificată) sau favorabile (cheltuieli sub aloarea planificată) numite variaţii ale costului sau variaţii totale. cheltuieli indirecte. Bugetul este cel mai important plan al unei întreprinderi şi reprezintă totodată puntea de legătură între costuri şi management. bugetul ajută la promovarea coordonării între echipa managerială şi salariaţi. aşa cum sugerează figura de mai jos (1. Prestabilirea sau estimarea costurilor constituie baza întocmirii bugetului. Paris. astfel încât atenţia să fie îndreptată asupra realizării programului în segmente controlabile. Planificarea a fost şi rămâne atributul de bază al managementului (de vârf şi nu numai). dar şi din studiile şi cercetările efectuate. La gestion previsionnelle et controle de l'entreprise.. o unanimitate în atingerea scopurilor (obiectivelor) propuse. Aproape aliate cu bugetul. Ed. putem afirma că fiecare din atributele acestuia se află sub incidenţa costului. bugetul devine expresia scrisă a proiectului de viitor al managementului la toate nivelurile sale (inferior. din punct de vedere al rolului în activitatea de planificare. la clarificarea şi cristalizarea politicii întreprinderii şi crează în acest mod o anumită armonie internă. Ele se determină utilizând informaţii acumulate din experienţa anterioară. unde costurile implicate sunt atât variabile. Ea presupune elaborarea unui program operativ.

de a traduce succesul sau eşecul acestora în termenii responsabilităţilor specifice şi de a determina condiţiile ce vor conduce la acţiuni corective.referitor la care nu se poate face nimic sau se pot face foarte puţine lucruri. 1. aplicarea metodei de management prin excepţii. Referitor la obiectivele unei întreprinderi (societăţi comerciale). care se impune tot mai mult ca o adevărată tehnică de management.) observăm că rolul contabilităţii de gestiune şi respectiv al calculaţiei costurilor este acela de a servi la evaluarea planurilor efective ale managerilor. trebuie să se facă distincţia între variaţiile controlabile .9. Privită în acest sens. prin detectarea abaterilor nefavorabile.desemnarea autorităţii şi responsabilităţii la anumiţi indivizi.2. se câştigă cooperarea salariaţilor. constă în sistematizarea părţilor componente sau subunităţilor întreprinderii într-un întreg. ca obiectiv major al acesteia şi deopotrivă al managementului. În acest mod se pregăteşte obţinerea unui profit pe termen lung. Controlul este acea forţă care ghidează firma către obiectivele propuse. într-un timp şi la un cost care să-i asigure integritatea şi reputaţia pe piaţă. permit. Organizarea. După ce unităţile organizatorice au fost create. bunăvoinţa clienţilor şi consolidarea poziţiei societăţii. Costurile standard. 1. graficul organizării permite dezvoltarea unui sistem al costurilor care implică în paralel responsabilitatea personalului în planul managementului.acele abateri în legătură cu care managerii şi echipele lor pot face ceva .şi cele necontrolabile . un alt atribut al conducerii. Aceasta pentru a se evidenţia abaterile nefavorabile controlabile şi în scopul acţionării în sensul diminuării sau eliminării lor. de a verifica dacă deciziile anterioare au fost puse în practică. politicile ei majore. Analizând graficul organizării (fig. alături de buget. managementul trebuie să urmărească realizarea şi îndeplinirea sarcinilor în interiorul fiecărei unităţi. şi implicit delegarea responsabilităţilor către anumite persoane sau grupuri de persoane. aspect reliefat şi prin intermediul figurii nr. El presupune efortul sistematic din partea managementului de a compara rezultatele şi performanţele cu planurile sau standardele prestabilite. Funcţia de control este de primă importanţă în activitatea managerială. este "temperată" de alte cerinţe. nr. Astfel. alţi factori incluşi în programul pe termen lung. managerii sunt deseori confruntaţi cu o serie de probleme care îi vor ghida către fabricarea unor anumite produse sau executarea anumitor servicii într-o manieră sau după o metodă bine definită.În documentele şi rapoartele referitoare la variaţiile sau abaterile de la nivelul standard. iar necesitatea ei creşte odată cu mărimea şi complexitatea firmei. respectiv a acelor articole bugetare care nu se încadrează în prevederile planului. Ea necesită investigaţii legate de natura afacerilor firmei.9.2. organizarea necesită: . într-un volum bine determinat.aducerea unităţilor multifuncţionale ale unei întreprinderi într-o structură bineconcepută şi . trebuie menţionat faptul că obţinerea profitului. precum elaborarea planurilor ei de acţiune pentru atingerea acelor obiective. Ac\ionari Consiliu de Administra\ie 64 . prezentate conducerii. Planificarea propriu-zisă presupune stabilirea obiectivelor unei firme. De asemenea.

9.. 1. timpul atribuit accesabilităţii deciziilor bazate pe informaţia costurilor. Realizarea acestui deziderat condiţionează. Strategia este şi ea dependentă de mediul exterior şi de concurenţa existentă.. nr.10.2. este proiectat în funcţie de structura organizatorică. b.. Planuri. condiţiile de calitate a informaţiei. nivelurile la care apare şi este utilizată informaţia în fundamentarea deciziilor. El constituie reflectarea strategiei şi structurii întreprinderii în care a fost implementat. la rândul său. Financiarcontabil Conduce la noi deciziiRapoarte sau modific[ri tactice Grafice Fig. Secretariat DIRECTOR economic Serviciul personal Contabilitate general[ Financiar Contabilitate de gestiune Audit interna\.2. Sistemul informaţional al costurilor. de particularităţile procesului de fabricaţie. Instrucţiuni DIRECTOR produc\ie DIRECTOR cercetare-dezv. d. de tipul de informaţii din domeniul costurilor cerute de management. c. Adoptă decizii Decizii. nr.10. Diagrama procesului de control poate fi redată schematic în figura 1. 1. 65 . strategia şi structura. la nivelul unităţilor economice. iar structura nu este independentă de tehnologia folosită. Emite Rezultatul datelor cumulate @n buget Funcţia de analiză şi elaborarea deciziei se sprijină pe informaţia costurilor din următoarele considerente: a.Pre]edinte DIRECTOR marketing }ef compartiment produc\ie Planificare Departamente opera\ionale Fig.. }ef compartiment @ntre\inere+service Standarde operative Consiliul de administra\ie Pre]edinte (manager) Marketing Produc\ie . În funcţie de cele prezentate anterior se poate reţine că studiul costurilor şi al calculaţiei costurilor este indisolubil legat de procesul de conducere şi respectiv de organizarea acestuia. Numai în aceste condiţii îşi poate aduce contribuţia la luarea deciziilor.2. tipul de decizie ce poate fi luată pe baza informaţiilor din domeniul costurilor de producţie.

Aceasta presupune o dezvoltare deosebită a contabilităţii manageriale al cărui nucleu . Costul si veniturile in economia de piata Ed. Costurile si veniturile in economia de piata . si colaboratorii Bazele contabilitatii . Beju V. În acest mod va permite desfăşurarea unui proces decizional fluent şi eficient. Ed. Contabilitatea de gestiune in industrie Ed. Economie politica Ed.. si Dracea R. M. Economie Politica. Perfectionarea contabilitatii interne de gestiune. Consideratii privind gestiunea strategica a costurilor.A. Metode moderne de calculatie a costurilor . Reprografia Universităţii din Craiova Mecanismul preţurilor în economia de piaţă. Pop A.Sistemul informaţional al costurilor poate suferi pe parcurs perfectări. Badea F. . Contabilitatea in perspectiva. Ed. Intercredo Deva 1997 Epuran M. economica Bucuresti 1999 Frois G. într-o manieră care va ajuta în planificarea viitorului şi controlul prezentului. ASE Bucuresti 2000 Iacob C. în viitor. All Bucuresti Calculaţia costurilor. ed. Economica Bucuresti 1995 Dragan C. Simpozionul „Evolutie si perspective in domeniul financiar-contabil”. În lucrarea sa Information for Management Decisions. Sistemul informational integrat al costurilor . Calculatia costurilor. Calin O. economica Bucuresti 1994 Hlaciuc E. Holding Reporter Bucuresti 1992 Cristea H. 5/1993 Calin O. Tribuna Economica Bucuresti 1998 66 . Didactica si Pedagogica. Ed. Reprografia Universitatii din Craiova 1998 Iacob C. Noua contabilitate manageriala. Ed. BIBLIOGRAFIE Baciu A . ed. Contabilitatea si control de gestiune . Humanitas Bucuresti 1993 Carstea G. Ed. Cluj Napoca Calin O. si colaboratorii Contabilitate de gestiune. Polirom Iasi 1999 Iacob C si Parvu C. va furniza toate datele şi elementele necesare alegerii metodei de calculaţie a costurilor. Ed. Didactiva si Pedagogica Bucuresti 1997 Capron M. Promedia. Bucuresti 1980 Chadwick L Contabilitate de gestiune. Ed. Ed. Revista FinanteCredit-Contabilitate nr. Barbacioru V. Hecules Bucuresti 1992 Dumbrava P. Goldsmith apreciază că.calculaţia costurilor . va măsura eficienţa resurselor consumate (materiale. Teora Bucuresti 1998 Cornescu V. Babaita V. O structură de viitor a contabilităţii va trebui să fie mai normativă şi mai analitică decât în trecut. Teorie şi practică. Ed. Ed. Microeconomie. Reprografia Universitatii din Craiova 1998 Iacob C. Contabilitate analitica si de gestiune.va constitui componenta centrală a sistemului informaţional integrat al întreprinderii. Dacia 1981 Managementul productiei industriale. Ed. financiare. humanitas Bucuresti 1994 Gherasim T. informaţionale etc). Contabilitatea si calculatiile in conducerea intreprinderii Ed. contabilitatea va trebui să aibă pregătite informaţii previzionale care să permită orientarea managementului în deciziile sale. Sistemul informational contabil. Ed.. umane. Holding Reporter Bucuresti 1992 Cornescu V. Mirton Timisoara 1997 Dobrota N.

Dumitrescu D. Ed. AIUS. Mazarachi C. Politica Bucuresti 1971 Sistemul informational al costurilor in industria ingrasamintelor chimice. si colaboratorii Staicu C. Tribuna Economica Bucuresti 1997 Management financiar. Ed. Economica Bucuresti 1998 Managementul financiar Ed. National Iasi 1996 Preturi si tarife Ed. si colaboratorii Metode moderne de determinare si analiza a pretului de cost. Ed. si colaboratorii Olariu C. Universitaria Craiova 1999 Contabilitate financiara vol. Ionescu I. Asachi Iasi 1995 Contabilitatea agentilor economici. Ristea M. Paraschivescu N.. Economica Bucuresti 1995 Contabilitate aplicata Ed. Pavaloaia W. Toma C. Didactica si Pedagogica Bucuresti 1993 Management . Sitech Craiova 1997 Cererea si oferta de informatii contabile . Didactica si Pedagogica Bucuresti 1971 Metoda de analiza si prognoza a structurii costurilor . Malciu L. Craiova 1996 Bilantul contabil si raportarea de semestru .. Parvu F. Ed. Intelcredo Deva 1997 Contabilitatea rezultatului intreprinderii Ed. si colaboratorii Staicu C. Ed. Olariu C.. Didactica si Pedagogica Bucuresti 1977 Studiul costurilor . Bucuresti 1998 Analiza si reglarea firmei prin costuri Ed.Teora. Staicu C. Universitaria Craiova 2000 Contabilitate financiara. Opris I. Ed.Iacobovici Boldisor C. Universitaria Craiova 2000 67 . Robinson S. Luca I Mosteanu T. Simpozionul „Evolutie si perspective in domeniul financiar-contabil” ASE Bucuresti 2000 Costuri si fundamentarea deciziilor Ed. II Ed. Floricel C. Ed. Iasi 1993 Studiul costurilor in gestiunea intreprinderii. Ed.. Nicolaescu O. Dacia Cluj Napoca 1990 Contabilitatea si modelele de analiza economica. Manolescu G. si colaboratorii Staicu C. Parvu C. economica Bucuresti 1999 Contabilitatea de gestiune in comert Ed.. Ed. Gh. Didactica si Pedagogica Bucuresti 1992 Costul si calculatia costurilor. Ed. Pop A. Ed. Rusu C.

1.1.2. Oferta de informaţii contabile în contextul mizei sociale 5. Dublul rol al întreprinderii pe piaţa informaţiilor contabile 5.3.1. Utilizatorii externi de informaţii contabile şi nevoile lor specifice 5.1 Aparitia situatiei problema si inregistrarea ei ca atare 2. Structura procesului decizional II. Etapele de desfasurare ale procesului decizional 2.2 Formularea problemei decizionale si construirea modelelor descriptive individuale 2 6 7 9 III.CUPRINS I.1.2 Decizii in conditii de asimetrie informationala 13 13 15 V. Principalele tipuri de probleme decizionale la nivelul firmei 3. Metode generale de rezolvare a problemelor decizionale 4.1.2 Decizii privind mediul extern al firmei 3. Determinanţii potenţiali ai ofertei de informaţie contabilă şi ai calităţii acesteia 5.3 Orizontul de timp decizional 10 10 12 12 IV.1.1 Mediul decizional 4. Decizii privind interiorul sistemului firma 3. Normalizarea contabilă – un proces de validare socială în amonte a 17 17 20 21 22 68 .

1.2. Vizibilitatea politica – presiunea exercitata de stat 5.Pozitia atribuita serviciului contabil in cadrul intreprinderii 5. Modul de luare a deciziilor 5. Stimuli interni si influenta lor asupra ofertei de informatii contabile si a calitatii acesteia 5.2. Modul de normalizare 5.2.6.4.4.2. Apartenenta la un sector de activitate sau diversificarea activitatii 5.1. Vizibilitatea mediatica 5.2.5.1.3.1.3.7.2.2.7.2. Deciziile de refinantare 5.2.1.2.3.4.1.8.1.2. Relatiile intre manageri. Relaţiile între conducerea întreprinderii şi acţionarii acesteia 5.1.4. Relatiile (de putere) intre intreprindere si concurentii ei 5.informaţiilor contabile 5. Oportunităţile de investiţie într-o întreprindere 5.3.7.2.Utilizarea noilor tehnologii si produse informatice in prelucrarea si comunicarea informatiilor contabile 5.3.4.3. Natura acţionariatului unei întreprinderi 5.5. Factorii de presiune exercitati de stat si societate asupra difuzarii informatiilor contabile 5.3.Influenta exercitata de organele de conducere si control in intreprindere 5.2.1 Aspecte teoretice privind gestiunea strategică a costurilor 6.3. actionari si creditorii intreprinderii 5.2.4. Relaţiile între conducerea întreprinderii şi investitorii potenţiali 5.7.1. Factorii care influenteaza organizarea sistemului informational contabil 5.2.7.1.7. Relatiile de putere intre intreprindere si stat sau societate 5.4. Cultura utilizatorilor 5.3.3.2. Strategia comunicarii informatiei contabile 24 29 29 30 30 31 32 32 33 33 34 35 36 37 38 39 40 40 42 43 44 45 45 46 46 47 47 47 48 48 48 49 51 VI.2. Marimea intreprinderii 5. Factorii care influenţează relaţiile dintre manageri şi proprietarii de capital şi care afectează calitatea informaţiei difuzate 5.2. Modul de distribuire a capitalului 5.8.2.2.2.3.Conceptia monista sau dualista in organizarea sistemului contabil 5. Gestiunea strategică a costurilor 6.1.6.2 Componentele gestiunii strategice a costurilor 6.3.2.2.1. Piaţa financiară 5. Analiza lanţului de valori 52 52 55 55 69 . Factorii care influenţează relaţiile dintre întreprindere şi investitorii potenţiali 5.Interdependenta intre serviciul financiar contabil si celelalte structuri organizatorice din cadrul intreprinderii 5. Factorii externi şi influenţa lor asupra ofertei de informaţii contabile şi a calităţii acesteia 5. Vizibilitate sociala – presiune exercitata de grupuri 5.1.2.2.2.4.1.7.1.3.2. Modul de cotatie 5.4.3.4.2.2. Armonizarea contabilă internaţională – de la aspiraţii la o soluţie imperativă 5. Performantele intreprinderii 5.2.1.5.2.

2.2.6.4 Gestiunea strategică a costurilor.2. Analiza factorilor determinanţi ai costurilor 6. trecerea la o nouă paradigmă? 65 73 76 81 Bibliografie Cuprins 83 85 70 .3 Măsuri de performanţă nonfinanciare 6. Analiza poziţionării strategice 6.3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful