igor ursenco • apoptosium (recital de doliu după un regn procariot încă neclasificat

)

Franc-Tireur USA

APOPTOSIUM (RECITAL DE DOLIU DUPĂ O CONȘTIINȚĂ PROCARIOTĂ) By IGOR URSENCO Copyright © 2010, Igor Ursenco

Dust jacket by IGOR URSENCO Prima copertă: KATE MACDOWELL, ”Sparrow”, 7 x 6 ½ x 2”, hand built porcelain, cone 6 glaze, completed 7/2008. Photographer: DAN KVITKA. Toate drepturile rezervate Ultima copertă: KATE MACDOWELL, ”Bad Seedlings” (detail), 3 x 3 x 2½, hand built porcelain, 4/2008. Toate drepturile rezervate All rigths reserved

The book storefront: http://www.lulu.com/content/paperback-book/apoptosium/8613765

ISBN 978-0-557-40908-2

Printed in the United States of America

Igor URSENCO (9 februarie 1971), critic, poet, scenarist, prozator, freelancer. Membru Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. După absolvirea Colegiului Pedagogic din Călăraşi (Republica Moldova) a studiat la Facultatea de Litere, Universitatea de Stat din Republica Moldova (Chișinău). În timpul studiilor a lucrat, în paralel, ca redactor-stilist la ziarul ”Tineretul Moldovei”, laborant Institutul de Istorie și Teorie Literarǎ (Academia de Ṣtiinţe din Republica Moldova) și colaborator Laboratorul experimental de elaborare a manualelor pentru școala primarǎ, Institutul de Pedagogie și Psihologie (Chișinău). În perioada următoare a activat ca lector la catedra de literatură și filosofie, Universitatea de Studii Umaniste (Chișinău), redactorconsultant Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietǎţii Industriale din Republica Moldova. Începînd cu anul 2000 a activat ca Forex Manager; manager portofoliu firmă de brokeraj pieţe de capital, consultant financiar & analist valutar. A oferit analize pentru canalul „Money channel” şi a asigurat o perioadă newslettere valutare pentru revista „Investiţi & Profit” (Bucureşti). A tradus pastile editoriale semnate de Umberto Eco și proze scurte din creația lui Juan Manuel de Prada. A obţinut un rol sporadic în pelicula artistică „One of the Hollywood Ten” (2000) în regia lui Karl Francis (Madrid). Finalist Festivalul de muzică folk „Galbenă Gutuie” (Prima ediţie, 1990) Chişinău. Laureat ”Premiul special al juriului”, Concursul național de proză scurtă ”Pavel Dan” (Turda), ediția 2010. Premiul “Cărțile anului 2009– secțiunea eseu”, decernat de Consiliul Județean Maramureș și Primăria Municipiului Baia Mare. Prezent în ”Antologia poeziei maramureșene de la origini pînă în 2009” și ”Antologia de proză scurtă ardelenească”.

TITLURI PUBLICATE: ”Lωgωs”, tatăl meu : mama mea „Iµagω”, Genealogie heterotopică în texte archetipale (supravegheate icastic între 1987-1992), Editura ”Agepi”, Chișinău, 1997 / Editura ”Limes”, Cluj-Napoca, 2009; Teo-e-retikon (Eseuri trans-culturale & glose meta-semantice), Editura ”Eikon”, Cluj-Napoca, 2009 retina akashică (scenarii film artistic & piese de teatru), Editura ”Mega”, Cluj-Napoca, 2009; Clauza poeziei celei mai favorizate în lirica maramureșeană și basarabeană contemporană (Antologie lirică internațională), Editura ”Limes”, Cluj-Napoca, 2010 IN CURS DE APARIȚIE: EgoBestiar (alte eseuri trans-culturale), Editura ”Hergbenet”, București S.T.E.P. (priză universală) Cum mi s-a decernat Premiul Nibelungilor (prize artistice scurte) exFaustiv (poeme)

PENTRU: Iisus din Nazaret, Sfîntul Ioan al Crucii, Sfîntul Francisc din Assisi, Sfîntul Marcian, Sfîntul Acepsim, Sfîntul Talel, Sfîntul Filippo di Neri, Sfîntul Salaman, Sfîntul Charles Borromée, Sfîntul Ignațiu de Loyola, Sfîntul François de Sales, Sfînta Ecaterina din Genova, Sfînta Mechilde din Magdeburg, Sfînta Lidwina din Schiedam, Sfîntul Lous Bertrand, Preafericitul Bernardino Realino, Preafericitul Thomas de Cori, Preafericita Aleidir din Scarbeke, Simion Scărarul, Simeon Cel Vechi, călugărul Jean Tournier din ordinul Sfîntului Bruno, Padre Pio, Katharina Emmerich, Maria-Magdalena di’Pazi, Tereza din Avila, Élisabeth de Ranfaing, Marguerita-Marie Alacoque, Paul de la Croix, Jean Colombini, Colette de Corbie, Lucie de Narni, Maria Villani, Veronica Giuliani, Gemma Galgani, Ecaterina di Ricci, Pedro d’Alcantara, Leonardo di Letere, Nicolas Factor, Pudenzia Zagnoni, Passidea Crogi, Angelo D’Acri, Giuseppe Desa, Therese Neumann, Zélie Bourriou, Mollie Fancher, Giri Bala, galeria Lamilor tibetani, Paramhansa Yogânanda, Maxim Ascetul de la Templul Dianei din Efes, D. D. Hume, Stanton Moses, profesor la University College School din Londra și alți extatici, medium-uri și mistici din toate timpurile care – prin abstinență imagistico-senzorială (inclusiv nutrițională și sexuală), dezagregări mentale, hipertermii, levitații, stigmatizări și alte mortificări generalizate ale corpului – s-au pus la adăpostul securității spirituale supra-personale, iar unii chiar izbutind, prin trans-corporalizare, să se elibereze de sub puterea simțurilor ”reale” și a pasiunilor ”închipuite”

igor ursenco |7

CUPRINS atenție la parapet: masoreți entuziasmați (ciclu 1997)
fortuna labilis regim cu vize de ieșire obligatorie omnes vulnerant, ultima necat (Noi, Poetul) dust jacket boustroφedon transfuzie de sens masoret depășit de propria ființă ghetou interstițiu în craniu consumul-excesiv-de-frumusețe poate dăuna grav sănătății-din-trupul-cu-literatură (Taofizica) schimbarea la față corruptio optimi pessima in amonte symbola Cîinele din Baskervide ”Procesul” (ku și fără) Kafca IHVH kritika poieticii pure Minotaurul reloaded 12 13 15 17 19 21 23 24 27 28 29 30 30 33 34 35 36 37 38 42 42

8|apoptosium

cum să kontractezi o ponţiu-pilatită (ciclu 1995-1996)
himere păscînd la granițele Procuraturii eutopice, arondate lui Ponțiu Pilat 46 riscurile spaţiale ale topicii 47 declinare metafizică totală a cazurilor 48 metafizica în corsetul cazurilor gramaticale 49 spoiler ”π (pi pe doi)” 51 asigurare obligatorie de viață 53 și aceasta abia dacă e ”Arete-Cea-care-m-a-ocolit” pînă acum 54 enantiodromie 55 ex libris 56 tatuaj in vitro 57 poema eventivă 58 noesis în rotund 59 epopeea popîndarului andaluz 60 principiul mercaba 61 steatoză divină 62 biserica galbenă din φiladelφia 63 motorul teologic cu ardere internă 64 metamorfozele karnavalului divin 71 phalo-sophia 72 luptă de gherilă în inconștient 73 Filmul de Oscar rezervat pentru ora ”prime-time” 74 kronotopul gurii 75 eikos și deontologie 75

igor ursenco |9

patria ecologică e așa o formă de levitație superioară (ciclu 1998-2001)
”Banchet” cu Platon break-even point teo-e-retikon apă moartă, apă vie portret de păstrat în familie apele heraklite nu au miros oprește-te (o) klipă! teleologia teologiei trezirea la realitate între nicovală și sînul zeiței Gayatrí sezonul de recoltare în kibbutz Ichtis plutind printre unde și corpusculi altus Atlantida conturată intangibil Trautoniuµ croitorul e Zeus, țesătura e a clientului simptomatologia condomatică a fericirii Verișoarele Vera, Nadia și Liuba în vizită la unchiul Procust Parousia deghizată în kulorile Apokalipsei locus amoenus Kașalotul-Bunei-Speranțe (Orațiune despre divinitatea umană) topos interlop popîndarul-de-Săpînța fulcrum kanibalul nu are nevoie de frigider GLOSE TEXTUALE REFERINȚE CRITICE 80 81 82 83 84 85 86 87 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 105 106 107 108 109 110 118

10 | a p o p t o s i u m

atenție la parapet: masoreți entuziasmați (ciclu 1997)
MEMENTO: E capabil oare omul de o interogație radicală (...) e capabil de a face literatură? Maurice Blanchot Moartea consimțită, asumată, anticipată, provocată; nepăsarea și obrăznicia; vitejia însoțită de o veselie turbată. Liberi sunteți să alegeți. (…) Alte soluții pentru a ieși dintr-o situație-limită, dintr-un univers concentraționar, din mrejele unui process kafkian, dintr-un joc de tip domino, labirint sau cameră de anchetă, din teamă și panică, din orice cursă de șoareci, din orice coșmar fenomenal nu știu să existe, Nicolae Steinhardt ... creație savantă a mitologiei politice chineze, Împăratul Ceresc (Tao) nu are decît o existență literară ..., Marcel Granet Lampa e pe masa mea și casa e în carte. Voi locui în casă, în cele din urmă, Edmond Jabès

i g o r u r s e n c o | 11

12 | a p o p t o s i u m

fortuna labilis
MEMENTO: ”Literatura pură nu e decît non-literatură sau moartea însăși”, Jacques Derrida

sub zodia convergentă a fulgerului în penurie de serotonină putea să-mi fie prieten Cuvîntul dar răspundem la nume şi sorţi diferite, întotdeauna ajungem prin linia despărțitoare a samsarei la unica amantă ce-o împărțim frățește: ea ne vizitează la diferite capete ale morții

vine la mine Lucrezia Borgia doar de nodurile nervilor ei încinși se dezbracă: în patul meu karmic o perioadă rămîne dezgolită în giulgi transparent îmi acoperă ochii obosiți de atîta albastru debordant ea vine cu falangele pitite gingaș în palmele ei de gheață tot mai palide

i g o r u r s e n c o | 13

regim cu vize de ieșire obligatorie linia frontului estetic generată pe recalescențele biografiei de va șerpuí funambul: printre bornele kilometrice la fiecare avort neplanificat de sens, zone geografice ale artei cu pete îndoliate așteaptă să le contureze copiștii Ben Așer & Ben Naftali dintotdeauna: dintotdeauna artiștii se deconspiră trautónici în creierul autofag al lui Dumnezeu: un masoret suficient de bun trebuie să-și fulgereze conștiința desfășurată în spațiu: în spațiu cel puțin Akaky Akakievici era un masoret autosuficient de mort pentru el însuși sau preferabil unul abia afectat de cataractă pe umbra cunoașterii

14 | a p o p t o s i u m

promiscue ca o implozie cronică trupurile mele valabile toate ar putea deveni brusc grădini suspendate ale Semiramidei deasupra unei Patrii corporale extrapermisiv conectate la perfuzii cu serotonină zilele nelegitime ale cetățeanului apatrid Paul Verlaine (în ”L'art Poetique”) iarăși vor fi vibrînd anacronic ”altor ceruri, către alte iubiri” și la nimic alceva ”restul care e doar pur și simplu literatură...”

i g o r u r s e n c o | 15

omnes vulnerant, ultima necat
MEMENTO: ”…condamnat deja să port dintotdeauna, / în trupul // meu trecător, funcţiile // estetice şi // valoarea structuratoare // a cezurii...”, Igor Ursenco, CV Prosodic (text din volumul ”Logos”, tatăl meu : mama mea ”Imago”)

(nu) (știi) (încă) (poemul) (care) (te va supraviețui) (balaurul cu nouă) (capete de acuzare) (trebuie că merită) (cel puțin) (o ghilotină pe an) (din aurul) (cel mai pur) (personaj-negativ-din-basmele-inițiatice) (își cunoaște) (încă din leagăn) (eroul) (care îți va veni de hac) (înt-o zi cu metastază) (fericită) (trebuie că s-a) (născut) (în vecinătatea) (umbrei personale) (undeva) (într-o grotă platonică sau o iesle) (ambele karmice) (în regresia profetică) (a virtualității) (rămîi) (antagonist) (mereu) (cu demnitate) (îți vei susține) (eroul) (personal) (în toate) (facultățile) (mentale) (și ale cenzurii) (de conștință) (mai puțin revoluțiile) (letale) (cu spectru larg) (de acțiune) (de la roșu) (sîngeriu spre alb calcifiat) (cu cît mai catifelate)

16 | a p o p t o s i u m

(cu atît) (mai perfide revoluțiile) (abia așteaptă) (să își mănînce) (copiii proprii) (încă din fașă) (te poticnești) (antum) (în recluziunile) (próniei) (năpădite) (de licheni) (și niciodată) (de) (coaja adevărului) (ți se potrivește) (ca niște mănuși) (croite) (direct) (pe pielea clientului) (un) (palimpsest) (în casa regală daneză) (desființat) (odată) (cu Shakespeare) (dintotdeauna) (ai fost liber) (să îți scalzi) (capul de Orfeu) (în transpirația) (cu estrogen) (a Menadelor) (postume) (sau) (în praful) (contondent) (al ghilotinei) (dar sub nicio) (circumstanță) (stropșită) (mai sus) (de linia cezurii) (și mai puțin) (grabnic) (vărsătoriu de sînge) (ca divinitatea șantajistă) (din Vechiul Testament) (toți te rănesc) (numai versul tău) (nemimat) (pe masca mortuară a lui Aius) (te va ucide) (cu sînge) (la fel de rece) (cum e aporia) (scrijelită) (pe fonta regnurilor) (de pîndă) (în) (orologiul) (eclipsat) (de agonie)

i g o r u r s e n c o | 17

(Noi, Poetul)
MEMENTO: ”... mi-e prieten Cuvîntul, dar răspundem // la nume şi sorţi diferite”, Igor Ursenco, ”Circum-stanţe ateniene” (text din volumul ”Logos”, tatăl meu : mama mea ”Imago”)

(biografiile sale) (eventive) (toate) (se devorează) (festiv) (cu ură reciprocă) (precum) (ouroborosul) (archetipal) (pe cerc închis) (din cap pînă la coadă) (fără a ajunge) (vreodată) (la sațietatea) (finalului) (fericit) (doar în somn) (corpul său) (de gînduri) (subliminale) (mănîncă) (de secole pîinea științei) (plimbîndu-se) (familiar pe Saturn și Uranus) (ca într-o Akademie) (ecologică) (a unui) (Platon devenit) (cu două milenii mai înțelept) (corpul său) (de război și pacea) (se închide) (în colții de fildeș) a unei zeități indiene) (hămesite) (să poată sorbi) (nectarul) (unui timp parmenidic) (regresat) (corpul său) (de neputință) (se lansează) (în carul) (proscrierii) (de satelit natural)

18 | a p o p t o s i u m

(luna se învîrte) (în jurul axei invizibile) (din) (corpul său) (de lumină nepîrjolită) (pe Soarele zilei) (domesticește) (dihanii cu inorog) (pe frunte) (în loc de mugurii iubirii) (abia răzbiți) (pe îndelete) (cînd se întoarce) (de cealaltă parte) (corpul său) (de crepitudine) (critică) (în curbura decapitării) (se încaieră) (cu rămășițele) (sufletului) (la granița logofagă) (a nopții) (în devălmășie) (ce mai rămîne) (din corpul său) (de carne) (becisnică) (înflorește) (ca un neg putrezit) (pe gingia lui Dumnezeu) (mă voi gîndi) (pînă în zori) (cu toată estetica) (la vedere) (planetelor kardiace) (tăvălite prin curtea) (lărgită) (să le crească sub piele) (o iarbă ciudată) (din precipitații sulfuroase) (omise) (de prejudecățile) (poetice) (ale kurei de serotonină)

i g o r u r s e n c o | 19

dust jacket 1.tikkune soferim (deoarece) (ești) (scribul) (”ales”) (de promiscuitatea realității) (suferi dens) (chiar în interstițiile creierului) (îți arzi) (cîteva etape mongole) (de zodii apofate) (faci trafic) (din credință) (caracteristicile antropopatice) (le anulezi) (în) (codul) (ambiguu) (al sîngelui) (cu toată obstinația) (întîrzii) (să) (îți trădezi) (trăsăturile antropomorfice) (de divinitate) (atavică) (substitui) (inalienabil) (în pasajele) (devorate) (de bigotism) (expresiile) (”binecuvîntare”) (prin cele de) (”blestem”) (cu referință la ”dragostea divină”) (ici și colo) (asanezi) (Tetragrammatonul) (unde întîlnești) (pe ”Elohim” îl trădezi cu ”Ihvh”) (în) (plăcerea) (sfîrșelii) (de) (apoi) (asasinezi) (în fașă variantele) (complementare) (de nume mundane) (le declari) (variantele tale divine & oficiale) (de exemplu inserezi) (”Elijah” pentru ”Eliyahu”) (pe falsul) (dumnezeu ”Ișbaal”) (îl adaptezi) (la forma ”Ișboșet”) (mai apropiată de Iahvé !!!) (din punct de vedere) (fonetic) (și inevitabil ideologic) (pentru a nu pîngări) (numele sfînt al Domnului) (Dumnezeul Tău) (în loc de) (”Moleh”/ ”rege”) (ca pe un ”lucru de ocară”) (pronunț ”Moloh”/ idolul păgîn)

20 | a p o p t o s i u m

(fără a realiza că) (anticipez) (implacabil) (în spațiul meu tipografic) (intim) (un scenariu) (populat exhaustiv) (de) (Fiul) (Răstignit) (în avan-premieră) (absolută) 2. masoretul intertextualității divine înveți din mers cum să înțărci echivocul rădăcinilor semantice din consonantele mai kariate decît orice gingie dezgolită de laptele ceresc amărui sensul ”dnt”: cu cerneală înroșită în aceeași călimară – pergamentul și palimpsestul se înghesuie ca doi teroriști, concurînd orbita ursitei în corecții generoase sensul ”dnt”: intră Dante în Purgatoriu mai subtil decît într-o komédie divină sensul ”dnt”: cu gloanțe mai tinere decît baronul d’Antes ucigașul poetului Alexandr Pușkin rămîne imortalizat sensul ”dnt”: oricît ți-ai dori, nu-i poți purta pică tehnicianului dentist care ia măsuri violentate de exactitudinea calapodului pe care îți va răstigni mandibula cu toți dinții de minte, inimă și adevăr

i g o r u r s e n c o | 21

boustroφedon supremă irosire de spațiu să citești cu lentile convergente literatura fulgurată de sens la adăpostul ritualic al paginilor de palimpsest și în timp plugarul poate răsturna contondente brazdele cîmpului de la un capăt la altul mai eficient în economia privirii decapitate a unei divinități eponime decît orice lectură hermeneutică emulează divin fragmentele Okazaki în reproducerea genetică de cromozomi ADN și celule stem înainte de a nimeri în Laboratorul Suprem omenirea se luptă de fiecare dată pentru alte grupe de sînge și aceleași idei expurgate deja nimic esențial nu se mai poate întîmpla între un bărbat și o femeie sau mai nimic între divinitate și emanațiile ei ginga

22 | a p o p t o s i u m

cînd iubești totuși nu începi de la creștet spre picioare nu te înlănțui de la pămînt spre cer precum în ordinea narativă a trupului năvălești haotic asupra tot ce întîlnești în calea gurii mankurte și înfometate de adevărul despre materie oricum s-ar zice iubiᴚe sau sfîᴚșit rămîne neschimbată doar în criogenia morții imaginate poți să ai toate femeile intangibile la degetul mic un singur inel de căsătorie te sugrumă insuficient precum ai rămîne credincios unui Dumnezeu ales intuitiv încă din copilăria unui trafik intens cu spaime naive și canonice îți populezi locul evadării sau daca ești bîntuit rogu-te să pleci neconturat

i g o r u r s e n c o | 23

transfuzie de sens
MEMENTO: ”Pe cînd Îl duceau să-L răstignească, au pus mîna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la cîmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Iisus”, Evanghelia după Luca 23:26

să scrii total doar în nopțile cu margini epileptice nimic să nu îți lipsească din toate semnificațiile îndoliate promise prin naștere nimic să nu îți ajungă totuși pentru a le digera realitatea lor morganatică în orice clipă fastă poți intra fără buna credință a cuțitului prin unt chiar pe poarta numită ”Urechi de ac” din zidurile nesigure de necredincioșii Ierusalimului: pe brînci, dar cu gîndul rezident în cer vei trece mai ușor de poarta Romei păgîne: primul dintre creștini care s-a mîntuit pînă și de nădăjdea să fi fost dintodeauna logodit cu toate cerurile alterabile, dar să nu realizezi decît în lumina criofilă a spaimei că ești Simon Cireneul, primul scriitor eliberat de sensul crud și nerevelat direct dintr-o sursă de inspirație divină ce poartă cunună letală de spini: ca pe o ligatură karismatică

24 | a p o p t o s i u m

masoret depășit de propria ființă
MEMENTO: ”Creștinismul e transmutație: nu a elementelor chimice, a omului. Metanoia”, Nicolae Steinhardt

Ai fi în stare să ții cursuri terapeutice despre credința activă unde abonații cei mai fideli să fie speriați nu glumă: începînd cu returnarea integrală a taxelor terestre pînă la a fi asigurați obligatoriu de eficiența genuflecțiunilor de seară în fața Apocalipsei fulgerate pentru o singură boabă de credință iute ca muștarul să îți înșiri pe ața de rozariu toate Patriile configurate în palmă ce nu te-au trădat din punct de vedere teleologic ai putea bănui că există umbre ce nu se pot strecura prin stîncile de canion ronțăite iregular de haita de gînduri anxioase din creierul popîndarului antropopatic suspectezi acea parte ilegală a luminii care

i g o r u r s e n c o | 25

nu se coagulează cu țărîna te mai sincronizezi încă la spectrul divin pentru a surprinde culoarea supremă de kaïros în intimitatea momentul de sabotaj «violet» ce conduce funciar la Sabatul ”violenței” umbra ta oficială corespunde corpului ce o emană în secunda aceasta umbra ta de veghe își recunoaște sufletul dator să se întoarcă ca un fiu rătăcitor la priveghi umbra ta anonimă în Cartea Vieții se împotrivește curriculei oficiale afișată ca o mască mortuară de dramatis personae? Dacă de trei ori la rînd te fulgeră gonidiile naturalizate în inimă atuncea știi cu toată ființa nediluată umbra este răzbunarea luminii în fața gravitației urcă neputința orbitoare luată ca ostatic de lumea materială: sufletul se pătează de la gazonul proaspăt tuns din rai? Dar de albastrul de Voroneț al cerului? Ai putea merge

26 | a p o p t o s i u m

si(n)gur pe marginea fragilă a propriei ființe? Convins naiv de nimbul încălzit al Universului poți scăpa în centrul imobíl din kosmos te bucuri să descoperi prea tîrziu din mass-media canonizată în cerneală utopică intens răsuflată numele de «Crist» are aceeași rădăcină semantică cu cea a noțiunii «criză» într-o metaforă nu mai puțin responsabilă cum e tendința înnăscută spre «violență» ar putea degenera subit în nuanța de «violet» spiritual cel mai pur generator de antibiotice ale spaimei administrate în loc de vitaminele nemuririi. Și cu toate astea încă nu ai luat serios în calcul efectele nocive din cocktailul placebo ornamentat cu foi criogenizate de trifoi!

i g o r u r s e n c o | 27

ghetou
MEMENTO: În studiul ”Analele Lumii” (1658), Episcopul James Ussher invoca data exactă a Creației: la începutul nopții premergătoare zilei de 23 octombrie sau la 6 dimineața din 22 octombrie, anul 4004 A. Chr.

(pe Cine) (să iubesc) (profund) (pe înălțime și în adîncime) (simultan) (ca în latina moartă) (pe Cine) (să iubesc) (pînă la uitarea) (de un Sine) (conturat tardiv) (ca o toamnă moldovenească) (pe Cine) (să iubesc) (Te) (întreb) (dacă) (nu pe) (Ceva) (ce nu) (Mă) (poate) (atinge) (pe fulgurația orizontului) (sau pe) (Cineva) (ce) (Mă) (transcede) (de fiecare dată) (cînd Îl apucă) (nostalgia) (pe verticală) (atunci) (Mă) (destabilizează) (mereu) (Mă) (constrînge) (să emerg) (de fiecare dată) (Altul) (anticipează) (coabitarea Noastră pașnică) (e) (Ceva (ce) (Mă) (previne) (originat) (în angoasa Sa) (să fiu) (mater-real-izat) (deplin) (în șansele) (anulate) (ad principium) (în Rásterul Său) (Suprem) (și cu asta) (Își) amînă) (cu încă o zi) (de octombrie) (sfîrșitul) (Cine) (iubește) (cu onestitate) (își previne) (antagonistul) (venerat) (cu nădejdea) (care moare) (ultima) (dintre toate) (speciile) (prolifice) (purtătoare) (de chip) (mereu) (pregătită) (să plătească prima) (deziluziile) (și adesea consumația) (regnului) (din pedigree)

28 | a p o p t o s i u m

interstițiu în craniu cu alte nostalgii mai tinere rămîn de fiecare dată aceleași lecturi festive neplătite la timp ca în toate dățile se vor akumula pe rafturile unei biblioteci intangibile în fildeș masiv încrustate cu crepitudine și în viața aceasta mai vulnerabil pe barikadele începutului euhemerist tot atunci (uiți) să-ți arborezi pe frunte trendul karismatic al vremii cu entuziasm – melete thanatou :-)

i g o r u r s e n c o | 29

consumul-excesiv-de-frumusețe poate dăuna grav sănătății-din-trupul-cu-literatură excedat de șansele alterității eventive ataci metafora direct pe înălțimea ei savuroasă a curajului deformat cu gîndul la frumusețea ideală și puțin imoral pe alocuri un bestiar fabulos îi ține la distanță intrarea în marea ei ilegalitate estetică suficient de abuziv dezlănțuită în ritual poate îngrășa imaginația artistului pînă la dimensiunile unui porc îndopat periodic să atingă 365 de kg doar pentru consumul intern al Crăciunului voi îngurgita pluguri cu lame ruginite din abundență să deszăpezească osînza de pe ochii cu celulită ai acestui poem obez de fericire

30 | a p o p t o s i u m

(Taofizica) (pe Tine) (mie) (redă-Mă) (Doamne) (toate începuturile omenirii) (cum le dibuiești) (speriate) (în sindromul singurătății Tale) (doar) (un exercițiu de nemurire) (demn de a fi luat în serios) (de bună seamă) (în loc să pîlpîi) (mocnit) (în fiecare) (dintre) (propriile mele etape) (arse) (pentru a-Ți lumina) (funebru) (Calea) (facă-se) (voia Ta) (deplin) (Spaimă) (celestă) (cum Te strecori ilegal) (ca zilierii est-europeni) (în retorta re-nașterilor) (afrikane) (ne întîlnim) (la cursul de alquimie) (festivă) (salutare) (Durere) (și Ție)

i g o r u r s e n c o | 31

schimbarea la față va veni un timp fără întîrziere va veni umbra de fiecare zi refuză să-și reflecte cu plauzibilitate corpul alterabil și conștiința lărgită va veni un timp apocaliptic cu mutație de paradigmă în loc de pietrele aruncate în apele aceluiași capriciu eutopic va veni un timp virgin despădurit ca un crîng de finic tînăr unde să încapă tot Vechiul Testament cu Exod cu totul va veni un timp căpcăun căruia nu-i scapă pînă și șarpele edenic își va schimba pielea odată cu scrierea fiecărui capitol eponim din Noul Testament ca un creier secat in vitro de animozitate utopică între cele două emisfere geografice

32 | a p o p t o s i u m

devenite cerebrale vei completa ritualic chestionarele demografice ale Națiunii lui ”to-be-or-not-to-be”, rămasă nenumită pînă și în Cartea Genezei a regnurilor pe-cale-de-dispariție restul timpului liber ți l-ar putea umple pînă la refuz un hobby național în masă cu regulile clare fiecare poate pretinde să fie archetipalul procuror distopic al cauzei pierdute de către Charles Darwin în capul său principal de acuzare (”Despre originea speciilor și calea selecţiei natural”): ”dragostea e o capcană pe care Natura o întinde oamenilor spre perpetuarea specie”, chiar dacă e general știut că Istoria (îndoliată) are la activ cîteva mii de ani deja nimic nou nu se mai poate întîmpla între tine și patria ta pe cale de a fi adoptată proaspăt cu sîngele slobozit în căpușe

i g o r u r s e n c o | 33

corruptio optimi pessima (...soarta de masoret) (traficată) (intens) (în scriptul continuu al Cărții Divine) (moartea doar) (îți poate ține) (de saț și de pauză intermediară) (în locul unde e generat) (Logosul) (începe) (masora inițială) (la propria ta ursită) (o faci) (pe măsură ce avansezi) (în Cuvînt) (direct) (pe creier) (cuvintele copiezi) (în concordanță ideală) (transcrii existența lui Dumnezeu) (atemporală) (în masora de incipit) (ca un entozoar) (teofor) (urmezi Leviticul) (cu literele de Lege) (te căsătorești) (copiezi) (uneori) (faci dragoste) (naști copíi) (faci còpii) (iar transcrii) (masora intemediară biblică) (corespunde) (cu masora mediană) (a vieții în trup) (și în suflet) (acum) (eponim) (în propria ta masora) (conectezi la vasele sangvine) (posibilitățile) (anulate) (de către Dumnezeu) (ad principium) (în Kreația sa Supremă) (subit) (lucrurile neglijate) (prind ritm) (suflare) (capătă) (curaj) (își negociază) (viață proprie) (masora Creatorului) (emulează) (în final) (cu cît) (ești) (mai predispus) (să faci binele) (cu atît) (e mai mare) (potențialul) (să lași) (răul) (față în față) (cu oportunitățile) (rînduite) (în mîinile proprii) (de) (briciul) (periculos) (de tangibil) (aortelor ventriculare...)

34 | a p o p t o s i u m

in amonte
MEMENTO: ”Cine o fi fiind Hamlet din Jyllanda care are inima (...) în beton proaspăt // și depusă alături de capul mumificat // pe un postament de marmură verde, // la loc de cinste în muzeul din Silkeborg?”, Ioan Flora, Hamlet din Jyllanda

capul îi stătea acolo unde îi erau picioarele ”cap-cap”, iar picioarele îi atîrnau acolo unde trebuia să-i fie capul presupus nu era de mirare că nu îi stătea capul la nimic din toate acestea parul striga: ”cap-cap” mi-amintesc îl mai văzusem în amonte ”cap-cap” eram intrat în kredința vîscoasă adînc pînă la trup fiecare cap se uita la mine familiar de parcă îmi îmbălsămase cîteva vieți la rînd ”cap-cap” restul trupului decapitat

i g o r u r s e n c o | 35

symbola
MEMENTO: ”Dar vor face om din el !!!”, replica Ursului Baloo la intenția Panterei Bageera de a-l duce pe micuțul Mawgly în Satul Oamenilor (”Cartea Junglei”)

simptomatologiile complexe ale fericirii conturate abia pe ráster tot mai familiare îmi par ultimile treceri prin învelișurile de zgură ale detașării imaculate și treptele durerii subtile îmi lipesc pleoapele de gonídii verzi pe cerurile criogenizate în același timp fulgerat cu locul unde spaima proliferează ceremonioasă pe o pînză de păianjen se va perpetua pulsul luminii neobligate niciuna dintre ele să mai știe parola de trecere necesară în circuitul recalescent al regnurilor

36 | a p o p t o s i u m

Cîinele din Baskervide φ (Phi) un elefant zărește popîndarul înfometat de materie: îl apucă spaima ancestrală o pisică în aceeași frecvență de timp vede popîndarul: se lasă încolțită de foamea originară un cîine cu botniță se uită la toți trei și la tine mîrîie ham-ham noi toți suntem un ciolan interzis de către doctorii în Apocalipsă cu specializare în metastază antropopatică ψ (Psi) dacă am radiografia-o mai atent măcar unul dintre noi trei am putea recunoaște în osul acela virtual femurul fatal deținut de Doamna distopică: dar ochii ne sunt demult goliți de nemurire ochii nu se mai mulează pe spațiul ocupat de cîine comunități de gonidii îi preiau forma mușcăturii kanine: fără a pretinde în Raportul Legal Final sîngerări de conștiință asociate cu stomatită axiologică

i g o r u r s e n c o | 37

”Procesul” (ku și fără) Kafca puteai fi pe rînd: avocatul inutil al apărării cadavrul optimist în propria persoană procurorul cu peruca năclăită de procesele maraton de conștiință și ucigașul formal din culpă puteai fi oricînd: la tribunal persoana suspectă de rezervă martorul depresiv adesea și arma confesivă a crimei puteai fi în paralel așa cum ai fost dintotdeauna: Divinitate heterotopică familiară tuturor în același timp cine alege poate fi recunoscut imediat și condamnat cu siguranță în final sentința zilei e anulată cînd se furișează noaptea în trupul popîndarului resemnat de credința ronțăită în contumacie dar ș-atunci cu multă cruzime și tăcere complice

38 | a p o p t o s i u m

IHVH
MEMENTO: ”...mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: ”Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis”. Şi mă vor întreba: ”Care este Numele Lui?”, ce le voi răspunde?”. Dumnezeu a zis atunci lui Moise: ”Eu sînt Cel ce sînt”. Şi a adăugat: ”Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ”Cel ce se numeşte ”Eu sînt”, m-a trimis la voi”, Exodul 3:13, 14

1.să-fii-ceea-ce-ești fără nucleu și întăriri de protuberanțe rămîi procariot închegat din improvizări verticale ici-colo cu întreruperi bruște stropșit de erecții ameobe doar bănuite și tocmai de aceea traumatizante să nu cunoști nevoința de membrane protectoare din contacte umane neprotejate de bucuriile simple să te alcătuiești abrupt din contaminări suplimentate de promiscuitatea începutului de singurătate cu fiecare respirație pe care ai ratat-o te reînnoiești

i g o r u r s e n c o | 39

neîncetat prin trupurile orizontale ar putea trece levitații fără schimbări majore la față precum în pielea de șarpe archetipală nu aș putea deloc să refuz ritualul perpetuat cu obstinație nu voi fi kaïros 2. să-fii-deoarece-ești Tetragramatonul care urcă și coboară întotdeauna pe frecvențe entuziaste și universal simpatice te privește neîncrezător de-a lungul și de-a latul umbrei pătate cu ceara scursă din toate trupurile de complezență te diseminează fraudulos de parcă nu ar mai exista o altă cale salvatoare la închiderea cărții metafora e o agresiune voalată chiar și atunci cînd e poetică sporește misterul să îți sporească trunchiul închis într-un sîmbure de roadă imponderală:

40 | a p o p t o s i u m

un semănător ritualic ce trage prima brazdă cu plugul în dreptul liniei unde noaptea fricoasă cum un mascul prolific cere divorțul zilelor neîncepute 3. să-fii-ceea-ce-ai-putea-fi să te consumi și să plătești consumația în același timp și loc un spațiu simultan care nu se încheie nicicînd materializarea înseamnă să fii integrat unui pedigree indefinit după o ingerare recuperatoare mai întîi mănînci peştele apoi îl pictezi tîrziu după conturul aproximat de falangele lui Picasso ca un masoret cu chemare divină poți să îți cojești ridurile din refluxul mării prin ochii de taur ai lui Hemingway un pescar fără noroc se îneacă uneori. Calificat ca și proxenet fără pasiunile karmice de bază:

i g o r u r s e n c o | 41

ceea ce nu a sfîrșit nu vei putea începe în curînd 4.să-fii-în-pofida-a-ceea-ce-ești să fii Dumnezeu ce poartă în Sine lucrurile mari capitale și scrise în orice circumstanță cu majusculă plus mirările mele imposibile cum Dumnezeu duce în cîrcă fenomenele invizibile, fotosintetizate și fără volum de atîta uzură același Dumnezeu cară înăuntrul Său lumina soarelui ar putea ajunge suficient cît să acopere continentul de gheață al Divinității ce suportă pe Diavol cu armata lui de codobatură cu tot proliferează: pe unda spaimei sporadic îți verși năduful ca Divinitatea în sacoșa uzată a Vechiului Testament în sfîrșit Dumnezeu Își obține dreptul să evadezi înafara Sa.

42 | a p o p t o s i u m

kritika poieticii pure din pură gravitație mă mai încăpățînez ca un curcubeu să îmi consum timpul sechestrat de Heraclit-cel-întîrziat în himere colorate mă pierd în spațiu cu Parmenide trezit din rațiune buimac să aleagă între o moarte homeopată și scrierea de texte nefolositoare în lumina de la capătul tunelului să fiu judecat nu pentru corpul meu în încremenirea finală a gesturilor. Aș accepta ca pe o ligatură eliberatoare acuzația de a fi sacrificat hoarda de trupuri fără drept să le posed cîndva puteau perfecte să fie și ale lui Dumnezeu

i g o r u r s e n c o | 43

Minotaurul reloaded (...Dumnezeu e cu atît mai viu cu cît Armata-lui-de-morți se expune tot mai stingher în traficul alert al sicrielor din ritualul de priveghi ei aleg să rămînă brusc mai obedienți și cu toată speranța prohodului cheltuită în avans. Cine renunță la prima moarte cu timpul riscă să își surpe zidul protector de prieteni invizibili ai grijă poate aluneci în credință ca o glandă cu secreție internă sau mai grav te poți zidi de unul singur într-un labirint masoretic interior fără intrări și ieșiri de rezervă: la capătul lor te așteaptă înfometat Mîntuitorul...)

44 | a p o p t o s i u m

Cum să kontractezi o ponţiu-pilatită (ciclu 1995-1996)
MEMENTO: A scrie nu înseamnă oare să confunzi ontologia cu gramatica? Gramatica ce conține toate dislocările sintaxei moarte, toate agresiunile perpetuate de vorbire împotriva limbii, gramatica care chestionează literalitatea propriu-zisă?, Jacques Derrida Iudeii într'adevăr cer minuni, iar Grecii caută înţelepciune, Epistola lui Pavel, 1 Corinteni 1:22 O, Brahmâ, Tu ești Cel ce cunoaște și (tot Tu) Cel care trebuie cunoscut, Supremul Lăcaș. Prin Tine este desfășurat Totul: o, Formă nesfîrșită!, Bhagâvat-Gita, XI, 38 Nebun, nebun Acela care dorește cu tot dinadinsul să-L iubim pe Zeus, Aristotel

i g o r u r s e n c o | 45

46 | a p o p t o s i u m

himere păscînd la granițele Procuraturii eutopice, arondate lui Ponțiu Pilat Să te afli simultan la extremitățile aceleiașii retorte asediate de către două națiuni eutopice: evrei și greci și doar o singură noțiune creștină alchimică secretată de creierul cu bestiar fabulos posedat de oamenii de știință la capătul fiecărei Liturghii profane cum să mînînci dintr-un corp intangibil care nu se termină nici în posturile de peste an? Capac la toate lucrurile recalescente: să nu împărtășești decît un Singur Regat și o Dilemă Unică dar și-acelea cu Don Quijote în nenumărate rînduri lăsat repetent de către Guvernatorul Karmei tale personale: ”– Sancho! Pensa... Te pido mi amigo, pensalo!”

i g o r u r s e n c o | 47

riscurile spaţiale ale topicii singura circum-stanţă atenuantă pe care o tolerează bigotul utopic de departe una stilistică: Monologul meu cu Dumnezeu, ”specialiştii în credinţă” îl acceptă ca pe o Molitvă necesar stilizată. Dar de fiecare dată mă suspectează de ponţiu-pilatită: chiar în momentul cînd Divinitatea e dispusă să Dialogheze...

48 | a p o p t o s i u m

declinare metafizică totală a cazurilor de fiecare dată Mă înstrăinez irecuperabil de libertatea relativă a lui Dumnezeu în cazna Sa omnipotentă de a-mi Vorbi despre metastaza parusiei preponderent la cazurile ”Nominativ” sau ”Dativ” asincronie kosmică nedreaptă, ce coincide cu eşuarea lamentabilă să îmi fi susţinut revolta mesianică a argumentelor în tipare logice pentru simplul fapt că îmi rămîne – prin jocul ontic al eliminărilor gramaticale – doar ”genitivul” Doamne, dumnezeule sau ”acuzativul” – iată o dovadă solemnă de kredință rămasă să o pun la îndoială pînă la următoarea kategorie îndoliată de ecuația fericirii

i g o r u r s e n c o | 49

metafizica în corsetul cazurilor gramaticale
MEMENTO: ”Unii din filosofii epicurieni şi stoici (...) l-au dus la Areopag zicînd: ”(...) care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti ? Fiindcă ne aduci ceva ciudat la auz”. (...) Cînd au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: ”Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată”, Faptele Apostolilor 17:18-20, 32

de la orice frontieră eventivă Și-ar privi Dumnezeu creaturile eu rămîn întotdeauna nucleul Său forte și îndoiala Sa cea mai mare ș-atunci toată corespondența divină se limitează la un monolog monoparental celest surghiunit între cazurile ”Nominativ” și ”Dativ”: tu, ”cutare”, vino și urmează-mă negreșit ! Tu, ”din neamul X”, mai așteaptă-ți nemurirea heterotopică! Cît privește cazurile gramaticii afective rămasă dezamorsată

50 | a p o p t o s i u m

atunci Divinitatea nu știu să-mi rămînă nicicînd îndatorată dă-i atunci cu ”Genitivul” eutopic: ”tu” ai fost al meu dintotdeauna, iar ”tu, celălalt” vei rămîne de o Patrie imaginară mereu posedat! Și iar dă-i cu «Acuzativul» distopic alternat de ”genitivul” geneticii eponime și iar cu ”acuzarea” utopică indirectă: încît ai putea să-ți infectezi sîngele recalescent de atîta consum abuziv de ponţiu-pilatită ori te răstignești în economia însemnărilor erotice din primul jurnal de elev pentru a nu deschide mai larg robinetul de la oceanele cu vene albastre

i g o r u r s e n c o | 51

spoiler ”π (pi pe doi)” 1. α (Alpha) constanta 3.14159 e mereu irațională chiar dacă e rotunjită uneori pînă la Trinitatea divină Maria-Magdalena avea diametrul taliei exact cît cununa de spini a lui Iisus s-ar multiplica pe serii industriale de dramatis personae pierdute în timpul procesiunilor de măști cu personajul piesei ce-și caută masca definitivă oricum într-un triunghi amoros e inevitabil unul dintre unghiuri să rămînă constant la periferia erotematicii

2. µ (Mu) să porți în inimă frecvența teologică & alimentară a demografiei din fluxul memoriei se varsă în refluxul sîngelui mereu uitat în perimetrul circumferinței biologice să nu deții controlul fertilității & rata nașterilor stilistice

52 | a p o p t o s i u m

3. Σ (Sigma) să vibrezi la pulsul emigrărilor romantice ca șatrele de țigani care urcă necontenit la cer: fără scară uneori și niciodată fără biografia finală a lui Iacob Scărarul

4. (Omega) să te opui chiar în centrul lui Dumnezeu care își actualizează permanent posibilitățile rămase virtual: la fiecare mișcare potențială un gînd creaționist confuz își neagă propria teleologie din mijlocul trupului Său periferic ne strigă dumnezeu să ieșim afară: toți cei care răspund cu pecetea alterității și restul restul de pămînteni ce mai rezultă din statistica de doliu aplicată la scăderea exactă din Sfînta Treime a cifrei demografice de 7 miliarde de suflete moarte virtual: pînă la proba contrarie de kanibalism terestru

i g o r u r s e n c o | 53

asigurare obligatorie de viață Timpul-Cel-Din-Urmă își dezvăluie fețele vărgate în rásterul de himeră nomadă ca un spoiler ageneraționist le chibițează de la spate pe toate-cele-ce-vor-trebui-să-vină le anticipă uitînd să îți potrivească întotdeauna inima mai sus de linia de siguranță a ochilor: dovadă în plus că rugăciunea e singura naționalitate clară cu bilet fără retur, plus asigurarea de accidente care să intre sub incidența teroristă a gravitației universale

54 | a p o p t o s i u m

și aceasta abia dacă e ”Arete-Cea-care-m-a-ocolit” pînă acum precum în cer așa și pre pămînt facă-se voia amneziilor ciclice prin toată inima mea unde lumina nekanceroasă apune întrupată zilnic din măduva oaselor mele revoltate în epoka nadirului spre margini lichide: criogenizată la capătul lor – mîntuirea iarăși mi se rotunjește într-o komunitate solidară cu dușmanii de kredință alternativă însingurată se înalță turla fără clopot tras de oameni stigmatizați pe creier cu o membrana creponată și semeață a fragmentului de memorie la care voi pretinde eponim să apelez într-o viață ce permite incolor zenitului să irumpă

i g o r u r s e n c o | 55

enantiodromie biografia ta pneumatică sincronizată pînă la uitarea nobilă de pedigree în refrenul familial despre un Dumnezeu ce-și refuză genealogia mereu respirînd distopic sub formă de muzică în timp antagonistul său Satan I se împotriveşte implacabil în culoare: păstrînd proporțiile stigmatizate ale unei dovezi supreme a kredinței de kursă lungă pe care o poți arbora solemn pe fața nealterată de toate zilele ca un steag alb în bernă

56 | a p o p t o s i u m

ex libris
MEMENTO: ”Cît despre cicatricea de pe ceafă // nu-mi amintiți // că am trăit treizeci și cinci de ani sub ghilotina // propriei inimi”, Tasos Livaditis, Simfonia nr. 1

recunoscut chiar la vama dintre atriu şi ventricul în grabă sufletul își dezvăluie stigmatele apartenenței pneumatice – parole de trecere declamă fără odihnă în metastaza creierului cade ritualic pe gînduri direct în emisfera stîngă: fără să aștepte recolta hormonilor creșterii și ai morții din emisfera dreaptă. Două coperți permeabile din care îți curge apokrif trupul dintr-o carte ce aproximează zilnic biruința îndoliată de Calea Adevărului Vieților viitoare pășind pe apele limpezite de propriile insuficiențe cardiace acum excedente

i g o r u r s e n c o | 57

tatuaj in vitro sub semnul de apartenență plauzibilă unei zodii amînate pervers vei goli camerele frivole ale inimii în varianta optimistă a înfrîngerilor cu refluxul verde oceanic îți vei umple pînă la refuz găvanele ochilor lipsă pretinzînd în toate fulgurațiile de crepitudine o mîntuire cît mai disciplinată doar la margini

58 | a p o p t o s i u m

poema eventivă poate în viața asta palpabilă vei depăși soarta muzelor numerotate cu furia jubilară a vîrstelor strînse nod în pumn poți să tulburi viețile cui vrei dar nu și apa în care îți vei scălda întoarcerea cu ultima credință mă despart pe rînd de toate spaimele reciclate ecologic pînă la zero plus(+) cunoaștere: înțelepciunea își excede culpa din competența nașterilor pînă la zero minus(-) cunoaștere: dar știi că iubirea moare întotdeauna de partea imperfecțiunii

i g o r u r s e n c o | 59

noesis în rotund
MEMENTO: ”...dincolo de orice determinare, negare sau excludere, anume în infinitatea pozitivă a rațiunii divine s-ar fi produs reconcilierea dintre timp și gîndire (adevăr) considerată de către Hegel a fi șansa filosofiei din secolul XIX, iar ținta așa-ziselor raționalisme carteziene ar fi fost atinsă prin reconcilierea dintre gîndire și spațiu”, Jacques Derrida

certitudinile rotunjite ale Domnului Arhimede își consolidează cuibul nomad pînă la eclozare festivă lasă amprente vagi pe zimțurile mașinii de produs gînduri nefaste precum premoniția fericirii răsuflă îndoliat prin fantele de respirație cenzurată în sita lagărelor de koncentrare sau înnoptează direct în goapa biblică golită de lei cum ai pune degetul în coapsa martirilor konsacrați în contumacie pentru a te convinge despre densitatea imaginară a materiei profane ori să determini proporția justă de aur din coroana unui rege peste un regat putred e mai periculos să stai covrigit într-o cadă cu gînduri strigînd cu toți decreierații într-un cor Eureka! Ori să faci cunoștință cu soldatul roman care nu iubea în particular cercurile desenate cu mînă de sînge pe nisipul unei Patrii străine

60 | a p o p t o s i u m

epopeea popîndarului andaluz 1. în crepuscul, soarele se dezumflă pînă cade în sine balon orange în cer luna desfigurată în transă poate prăji nisetri în acvariumul fără ploi toată noaptea înainte un cîrd de gînduri rod din serotonină izvorăște cerul criogenizat pînă mă poticnesc de o divinitate dîndu-și suflarea a doua oară fără spovedania lui Nietzsche 2. în transă, o fată desfigurată prin ochelari ei orange îmi zîmbește toate diminețile pe treptele scării-lui-Iacov urcă și coboară neîncetat mirarea îngerilor năuciți de furnicile înmugurite brusc 3. neofiții înarmați pînă în dinți cu metafore le inițiază erotik în teoria morții și a stilului meu poetic

i g o r u r s e n c o | 61

principiul mercaba cronicele mesianice moderne nu mai pomenesc de exploratorul Iury Gagarin – primul Apostol Sovietic care a înfruntat kosmosul distopic la fel cum cronicile egiptene antice nu mai suflă niciun cuvînt despre faraonii trambulați pe lumea celaltă: direct la Zeul Ra, diseminat pe toată suprafața ascunsă sub pămînt a piramidelor din ceruri nimeni nu ne mai spune Adevărul despre delfinii din Marea Roșie: încurajați de divinitatea lor supremă pentru care încă nu există harpoane ei sar direct de pe valurile ciopîrțite într-un nor cu oxigen unde li se distribuie voluntar aripi de îngeri direct pe circuitul abrupt al Creierului

62 | a p o p t o s i u m

steatoză divină popîndarul antropopatic își sapă galerii incoerente la rădăcina zodiei infectată de o spaimă mankurtă rămîne să dăinuiască pe stîncile epidemice ataraxia se umple de lichidul unei varicele prea timpurii: cu aceleași complicații – credința transmisă sufocant din gură în gură ca un indian meninoku

i g o r u r s e n c o | 63

biserica galbenă din φiladelφia prin toate rugile recluzionate în rozariul contondent al moașei se sfîrșește cu lăsări de sînge direct în ligheanul kristelniței Maria din Nazaret are mare întîrziere de ciclu fără să fi cunoscut pe bărbații ei legiuiți. Virginile autentice vin dintotdeauna cu mari întîrzieri în ciclul umanității încă nu au cunoscut pe îngerul mesager sub luna de crepitudine autarhică el intră cu palmă de ginecolog în pîntecul zilei autofage aburind ca o mămăligă pe cerul gurii înfometate inclusiv de adevăr a copiilor precoce din lumea a treia omenirea cunoaște mari întîrzieri de sincronizare mitologică sau nu-și dă întîlnire cu lărgirea de conștință imaculată nu recunoaște nici măcar cînd Maria rămîne curată brusc și Nazaretul mai murdar cu un strop de ponțiu-pilatită

64 | a p o p t o s i u m

motorul teologic cu ardere internă (spoiler cu frînturi din Dialogul purtat între Mentorul Siegmund Freud și Discipolul său Carl Gustav Jung, înainte de Metamorfoza-lor-ciudată)
MEMENTO: ”Entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem”, Lex Parsimoniae

α (Alpha) ”...o singură scuză putea fi suficientă pentru a fi mîntuit biblicul Procuror Pilat din Ponțiu”, constata Profesorul clinician Siegmund Freud cu pasiunea sa proverbială coborîtă din ceruri ca îngerul căzut, adăugînd cu necesitate karmică ”nu avea cum să-mi cunoască teoria și, cel mai probabil, nu avea complexul lui Oedip”. Discipolul său Carl Gustav Jung dădea afirmativ din cap ”precum poate fi bănuit din reconstituirile bigote, părea să fi crescut pe toata durata zilei la umbra ligaturii eventive”, Carl Gustav Jung ar fi adăugat ”plus că avea boala incurabilă a Maieuticii, dovedită în zilele de la urmă a fi agentul mortuar de bază în toate vîrstele”, ”responsabil,

i g o r u r s e n c o | 65

nu uita, dragul meu Ucenic, de complexul implacabil al lui Acteon” și atunci o umbră a blocat funcționarea creierului la parametri stabiliți de Siegmund Freud..., β (Beta) ”...din cauza acestor migrene transcendente procurorul Pilat din Ponțiu își închidea uneori ochiul rațiunii pure în fața evidențelor pentru a-și deschide ochii credinței cu inimă larg infectată” ar fi ripostat Carl Gustav Jung, pomenit cu ficatul ridicat tocmai în craniu..., γ (Gamma) ... pentru a nu rămîne datoare, inima căzută în șoldul lui Siegmund Freud a continuat cu tristețe ”văzînd-o scăldîndu-se nudă pe zeița Artemis în timpul unei vînători ritualice de rutină, ca pedeapsă eroul muritor Acteon a fost transformat într-un cerb. Reține detaliul (!): fără a fi recunoscut inclusiv de către ogarii fideli din suita de vînătoare. Aceștia l-au încolțit pe Acteon: sfîrtecîndu-i trupul stăpînului iubit”..., ”nu uita și cazul zeiței Demeter, cea care a părăsit Olimpul cu înfățișare de muritoare

66 | a p o p t o s i u m

de rînd și straie cernite, pentru a umbla cu premoniție ritualică printre oameni”, ar fi spus Ucenicul cu o singură emisferă cerebrală fără să mai fie perceput de găvanele lipsă unde trebuia să fie ochii strălucitori ai Învățătorului..., δ (Delta) ”atunci au adus în fața luminatului Procuror Pilat din Ponțiu pe fiul unui Dumnezeu necunoscut lui personal, care aducea uimitor de mult cu Adevărul suprem întrupat în 33 de ani ritualici de om și cu cinci găuri de cuie pe tot corpul” – cei doi au început să facă schimb de humori și plasme – ”în umbra răstignită i-au trecut prin fața lui Pilat din Ponțiu cele cinci vîrste ale omenirii din poemul lui Hesiod ”Munci și zile” cei doi și-au schimbat între ei linia vieții cu cea a inimii devenind în devălmășie: vîrsta de aur cu creieri netezi, vîrsta de argint cu inimă posedată, vîrsta de aramă cu rinichi de tinichea, vîrsta de fier cu ficat dospit din aliaj de stronțiu, vîrsta de piatră cu plămîni macerați în ambrozie”...,

i g o r u r s e n c o | 67

ε (Epsilon) ”însuși Zeus luă înfățișarea unui muritor de rînd pentru a se convinge de trufia și nelegiuirea oamenilor de toate vîrstele spălate cu sîngele comemorării ca Lykaon, regele din Arkadia care i-a luat în derîdere pe toți cei care l-au recunoscut pe Zeus Stăpînul Atotputernic al Lumii, oferindu-i în bătaie de joc să se ospăteze din trupul vlăguit al unui ostatec muritor”..., θ (Theta) ”După vizita de lucru a zeițelor Aidos (”Respectul” personificat) și Nemesis (indignarea față de oamenii nedrepți) la fața locului, Zeus l-a consultat pe astrologul Abu Ma’șar hotărît iarăși să nimicească toată seminția omenească prin potop, din care să scăpe cu zilele vîrstei de spaimă doar Deukalion și soția lui Pyrrha (părinții lui Prometeu) refugiați într-o ladă plină cu merinde. Pe culmea Parnasului și-au găsit scăpare de diluviu, de unde s-au înmulțit iarăși oameni de piatră”..., ο (Omicron) ”De data aceasta Dumnezeu a ales cu grijă locul de naștere a fiului numit Iisus Nazariteanul pentru a facilita ciclul întîlnirilor istorice cu un Procuror mai de Doamne-ajută!”...,

68 | a p o p t o s i u m

Σ (Sigma) ”Pilat din Ponțiu știa pedinafară toate miturile eline arhetipale, îl suspecta pe Prometeus că își expune ficatul spre a fi ciugulit de păsările cerului doar să își popularizeze faima de prieten suprem al oamenilor lipsiți de minte să ajungă nefericiți în împărăția de beznă a lui Hades între zilele de-apoi și justiția lui Jovis divinul”..., κ (Kappa) un singur cerebel mai rămîne funcțional ”Aslepios, zeul medicinei și al artei vindecării, are în puterea sa învierea morților”, dar și ”zeul Dionysos se poate naște a doua oară din coapsa lui Zeus”..., λ (Lambda) ”în existența nudă a eroilor-semizei trece zeul iubirii Eros care înfige în pieptul lui Appolon săgeata din aliaj conductor de căldură, rănind inima și trezind iubirea”, iar ”în sînii nimfei Dafne fixează săgeata din aliaj conductor de căldură care ucide dragostea”..., µ (Mu) ”fixîndu-și cununa de dafin pe creștet ca pe spinii lui Iisus, zeul Appolon salvează pe marinarii din Creta, unde i-a făcut primii preoți ai oracolului de la Delfi”...,

i g o r u r s e n c o | 69

φ (Phi) ”Cu scenariul bine analizat, lui Iisus nu i-a rămas decît șă-și pescuiască propriii săi ucenici în volocul sorții”, ”și să-i plaseze ca niște mecanisme zimțate unul lîngă altul așa cum inima și rinichii funcționează în faze antagoniste pentru a perpetua sistemele de evacuare și supraviețuire în circulația speciei noastre umane”, ”care noi?”, ”nici eu, să știi!”, ”Gaston Bachelard o va spune mai tîrziu: ”Sufletul şi creierul nu au aceeaşi memorie” să ne apere de noi înșine după ce au fost înhămate la luntrea vîslașului Charon să ducă umbra Sfîntului Pavel pe cursul rapid al rîului Stix», ”Pilat din Ponțiu trece cu brio filtrul ligaturii eventive, de umbra zilei apropiindu-se mereu se spală pe mîini de sîngele adevărului care se va revărsa în Stix”..., ψ (Psi) ”dar nu rămîne mult în adevăr și se trezește în realitate», «procurorul Pilat din Ponțiu era un păgîn cu efectul kredinței din necesitate”...,

70 | a p o p t o s i u m

(Omega) ”și avea un singur defect Major”, a zis brusc Carl Gustav Freud la ultima lui replică-de-Ucenic absorbită în mitologia umanității, iar Siegmund Jung și-a citit pe fruntea psihanalitică Adevărul final: ”dacă Pilat din Ponțiu ar fi avut Mauzoleu personal, la o vivisecție științifică de rutină s-ar putea fi stabilit că avea nenumărate suluri de pergamente din îngeri asfixiați, lipite direct pe locul unde trebuia să emită suficent de clar creierul...”

i g o r u r s e n c o | 71

metamorfozele karnavalului divin
MEMENTO: ”Şi pe la ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu glas tare: ”Eli, Eli, Lama Sabactani?” adică: ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Unii din cei ce stăteau acolo, cînd au auzit aceste vorbe, au zis: ”Strigă pe Ilie!”, Evanghelia după Matei 27:46-47

pe muntele Golgota se joacă aceeași piesă anonimă cu măști transferabile mulțimea iarăși geme entuziasmată distribuția pare plauzibilă în orice circumstanță și cîțiva actori falseuri pot fi găsiți mereu în piesa omonimă cu roluri transcedente strălucesc în șiruri de sudoare trupuri dumnezeiesc de păgîne mironosițe purtînd vase de untdelemn se ciocnesc (în unele pasaje omise din text) de faloforii ambulanți cu cruci în spate solemn ne spune scriitorul realist Matei Evanghelistul ”…îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie, şi i L-a dat să bea (...) Dar în timp ce ceilalţi ziceau: ”Să vedem dacă va veni Ilie să-L mîntuiască” nimeni de după postișele închiriate de la garderoba teatrului ambulant nu recunoaște pe Zeul Dionisos iarăși umplîndu-și plosca de ambrozie, hrana dătătoare de nemurire a zeilor

72 | a p o p t o s i u m

phalo-sophia
MEMENTO: ”Uneori îmi este dăruită o viaţă spirituală în Maria, o linişte în Maria, o bucurie în Maria, o lichefiere în Maria, a scufundare, o absorbire în Maria, o unire cu Maria”, Din experienţa misticei carmelitane Maria Petyt

nu orice bărbat posedat de rațiunea precoce a unei Divinități regresate în kontumacie geometrikă ar putea urma îndemnul lui Pavel în 1 Corinteni (7:17-21) ”să rămînă în starea în care I-a aşezat Domnul şi se găsea cînd a fost chemat” să se piardă în confuzia sublimă dintre Falosul-Încarnat-din-Tămîie și Mîntuitorul întrupat la frontiera expurgată dintre Mîntuire și Orgasm știind că fecioarele mistice & Co din cantonul ideologic ”Lucina sine concubita” nu pot concura pe cele șaptezeci-și-două de virgine care așteaptă să fie deflorate de către fiecare razboinic al islamului ajuns odată și odată în raiul promis se retrag sub pielea lubrifiată a celor douăsprezece zile ale lunii iudaice cînd nici din privirea umplută cu nisip nu-ți poți atinge concubina

i g o r u r s e n c o | 73

luptă de gherilă în inconștient arătați-mi un bărbat pregătit deplin să sucombe ofensivei unui harem viguros de femei pure dar care să reziste ar putea integral la iubirea nudă a mai mult de un Dumnezeu eventiv într-o singură viață doar pot promite să-i exercit omnipotența din cadrul mut al filmului – developată cu încetinitorul

74 | a p o p t o s i u m

Filmul de Oscar rezervat pentru ora ”prime-time” (teaser trailer) fade in: pasărea morții țipă fără un motiv anume pentru spectatorul fad se ridică la cer: face distribuție falsă de roluri terestre scena de bază nu va fi despre pomii crescuți la marginea cerului nu va fi atinsă cu albastrul de Voroneț, nici ea, nu acum: mai tîrziu doar aerul respirat în moțiune lentă ar putea sucomba prim-planului dominat de cuiburi sulfurice în carambol: exorcizarea propriei biografii festive devine personaj principal, imediat după finalul intangibil

i g o r u r s e n c o | 75

kronotopul gurii
MEMENTO: ”Tu îi vei vorbi, şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut. El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţinea pentru el locul lui Dumnezeu. Ia în mînă toiagul acesta, cu care vei face semnele”, Exodul 4:15-17

(… la aproape 30 de ani într-un corp amanetat de la mama-născătoare cu durerile facerii aștept să fiu deposedat de nostalgiile trase la față de atîta deformare: ziua spaima se contractează pentru ca nopțile să se dilate în voie de tot atîta plăcere: vom lupta la umbra ei cît durata răstignirilor de paște de acum două mii de ani puse cap la cap pînă în prezent: rezerva de lumină rezultată să o păstrezi drept monedă de schimb la traversarea rîului Stix: vîsla fermecată a ros-o un popîndar politeist cu tot cu palmă apoi –

76 | a p o p t o s i u m

pînă la cot: de atîta minuni încarnate semnele vitale au rămas schinjuite ca o piele de palimpsest pe o altă realitate abia atunci voi simți umbra gurii întinsă pe tot ecuatorul cu cinci găuri în desfășurare tactică. Una în cap, două la brațe și două la fluierele picioarelor: exact ca o patrie electrocutată în proporție de 99 la sută dar cu organele fiscale puțin amneziate: încît să îți lași în grija cîinelui de Cerber doar oasele negre pe luntrea calcifiată a lui Charon: de acea poți să pășești desculț de pe acum pe suprafața de abanos a Mării Roșii: de frică să nu intre la apă nădejdea în Dumnezeu – în caz că îți iei încălțări pămîntești de puf și tină...)

i g o r u r s e n c o | 77

eikos și deontologie
MEMENTO: Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, zicînd: ”Bărbaţi Atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. (...) Pe cînd străbăteam cetatea voastră (...) am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: ”Unui Dumnezeu necunoscut!”. Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu, Faptele Apostolilor 17:22, 23

atunci am stat în genunchi pe fața Rațiunii precum Pavel înălțat peste Areopag unde am găsit-o în toate privințele infailibilă și cu gura urît mirositoare purtîndu-se cu evlavie rănită în demnitatea ei de Deitate la principala poartă de serviciu: crucificată pe cele cinci intrări alternative în Purgatoriu

78 | a p o p t o s i u m

patria ecologică e așa o formă de levitație superioară (ciclu 1998-2001)
MEMENTO: Plec spre un mare Poate, Françoise Rabelaise ...fără să fi căpătat lucrurile făgăduite (...) de departe le-au îmbrățișat, mărturisind că sînt străini şi călători pe pămînt. Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sînt în căutarea unei patrii (...) mai bune, adică o Patrie cerească, Apostolul Pavel, Evrei 11:13-16 Noi nu te-am făcut nici în rai, nici pe pămînt, nici mortal nici imortal, astfel că prin libertatea de alegere și prin onoarea de creator să te poți modela după orice formă dorești. Tu singur ar trebui să dispui de puterea venită din pura judecată a sufletului, pentru a te renaște în forme superioare divine, Giovanni Pico Della Mirandola ...pe mine / mie redă-mă, M. Eminescu, Odă (în metru antic)

i g o r u r s e n c o | 79

80 | a p o p t o s i u m

”Banchet” cu Platon vom gusta din fericirea komestibilă – rotisată pe inaniția crocantă a descoperirilor științifice fericirea își va da din fericire obștescul duh multașteptat vom bate în cuie de aur pielea tăbăcită a Planului Divin Primordial pe toată întinderea ecuatorului mîntuiți de spaima apokrifă ne vom retrage din supliciul unui Dumnezeu incoerent – direct în hipermaketuri abundente de provizii nealterabile vom exagera insuficient în două cirkumstanțe atenuante: de foame și din convingere ecologică

i g o r u r s e n c o | 81

break-even point dacă nu m-aș trezi așa de calm uneori în destrămare stăruind pînă în curbura de corupție imponderală a priveghii de fiecare dată v-ați putea încăpățîna în credință să insistați negreșit că am avut parte de o moarte aproape perfectă ca în poemul cosmogonic ”Enuma Eliș”: ”cînd nici unul dintre zei nu fusese adus întru ființă, / (cînd) ei (încă) nu fuseseră pe numele lor chemați / destinele lor / încă nu fuseseră fixate, / (în acest timp) fură creați zeii înăuntrul lor”, și-n proboscida mítică a zilei noi să avansăm ușor împrieteniți în morțile pasagere pentru a reveni la viața mărinimoasă de toate zilele dușmani la categoria grea și cu un trup mai îngîndurați

82 | a p o p t o s i u m

teo-e-retikon
MEMENTO: ”Cu fruntea depănată peste silabe mute, Prin degete şi coarde să cauti cerbi de lauri. În sarcofagul lirei cresc imnuri cunoscute, Cresc flăcările jertfei cu urme de centauri”, Alexandru Robot, Cerbii din liră

amînă-mă Doamne din zodii nerostite în impietatea aceasta infecțioasă ca un ecou mă voi strecura subtil trup cu trup printre gînduri ucise cu cearcăne să mă trezesc neuron cu neuron regresat din ligatura fericirii direct în certificatele voastre de naștere – pînă la ultima picătură de sînge legală să răsune Payanul ecologic scrijelit Cuvînt cu Cuvînt

i g o r u r s e n c o | 83

apă moartă, apă vie
MEMENTO: ”Răul e în atom”, Pierre Teilhard de Chardin

circuitul perfect al vieții gîlgîitoare pe ceâkra gîtului unde fericirea strălucește în lama ghilotinei orbitoare decapitările sunt forma cea mai rapidă a izbăvirii din ciclurile elementelor: fără să scazi din prada chetei generoase a unui fond din care moartea i-a eliberat pe yoghinii hinduși alergînd pe străzile imponderale din Bombay cu spițele rupte de la samsara lor pe cauciucuri în uzura profund avansată cu fiecare zi de reversibilitate – în libertatea supremă plutind pe apa limpede a creierului lebede fără de gît se ciupesc grațioase pînă la sînge pentru capetele frumoaselor regine Anna Boleyn și Maria Antoinetta de Navarra

84 | a p o p t o s i u m

portret de păstrat în familie dimineața umbra mea tăvălită în puf îngeresc de-asupra corpurilor mele emergente din noaptea festivă: nedumerite ca o ghilotină nefolosită încă dar sclipitoare de atîta rouă pe retina luminii increate Dumnezeu își desface marginile obedient și fără crispare: ca un bebeluș în fața părinților severi gingiile

i g o r u r s e n c o | 85

apele heraklite nu au miros sîngele oamenilor decapitați în deptul inimii înflorește cu sfiala unicului fruct recalescent face apoplexie numai cu oasele de față și cu zeii în preajmă cu mine în genunchi e un fel maiestuos de a te remarca definitiv ca un clasic printre morții înălțați cu o doză minimă de festivitate și poate din această cauză profundă – precum lichidul amniotic al zeiței născute direct din capul lui Zeus cu simțurile abreviate ale maternității

86 | a p o p t o s i u m

oprește-te (o) klipă! înfășurat în kaligrafie purpurie Dumnezeu te miluiește în Cartea Vieții ținută ca pe un Jurnal de Creație, mereu amînată, uită să își facă rezerva de cerneală, umbra mea nu e decît acest pom fructifer care la fiecare înflorire își organizează propriile «auto-dafé»-uri jubilante cum s-ar revela unor kredincioși fripți de biserica din ceară ce a luat-o la fugă pe katalige, descoperindu-și din mers kopitele epilate mai sus de inimă tot ce-i putred nu are drepturi morganatice celeste: infectat de karisma crepitudinii, poate trece biruitor pe barikada partidului exorcizat de opoziție, cu tot cu armamentul din dotare – dar înghețat de ambuscada gherilelor iernii întîrziate

i g o r u r s e n c o | 87

teleologia teologiei 1. ”roșul” lui Rubens Pe măsură ce Patria ta e mai tînără din oficiu decît toate ideile adunate să te viziteze în locul muzelor există toate șansele reduse din lume să mori mai întîi apatrid și numai în final de bătrînețe si(n)gură: punctul terminus e o medalie jubiliară, purtată de toți eroii spațiului apokaliptic. Pentru că întodeauna există abateri disciplinare de la Regula Generală a Trezirii: decît să se întoarcă cu Apokalipsa deraiată la ”un acasă” indefinit unui eretik îi ia mai mult timp după moarte să urce. Uite-o și pe Anna Karenina la cîrma unei locomotive cu abur: îngerii se căznesc să o imite construind scara fără trepte a lui Iakob

88 | a p o p t o s i u m

2. ”verdele” lui Veronese Casa ta originară și lichidă, plină cu lichid amniotic trebuie să aibă pereții drepți? E obligatoriu să se termine cu un acoperiș abrupt? O recunoști după resturile de gînduri avortate de atîta neputință diafană? Nu știu cum e la tine acasă, dar dormitorul meu e populat cu locuri pitorești (în visele intangibile de înger) pe care nu și le-ar aminti nici măcar prin ghilotina ochilor heretikul Kopernicus cu frecvențele și datele morții privind spre același soare viu colorat în «roșul» lui Rubens în toate anotimpurile conturate difuz odată cu fiecare îndoială despre materialitatea lumii abia trezită din conștiință. Plus Complectul de Judecată al Inchiziției recunosc uneori și garnitura de tren care mă duce nelimitat cu un singur bilet prioritar spre un Oswentium heterotopic

i g o r u r s e n c o | 89

trezirea la realitate 1) trecea oastea domnului peste canion acești ostași nu au sînge în venele lor transparente nici măcar sînge rece: în Patria lor epidemia atacă strategic cu leucemie infantilă și cerebelul strîns în menghină cerul cum se înghesuie anevoie prin găvanele ochilor lipsă, încît stelele ar putea să cadă brusc cu tîmpla însîngerată direct în manualele juridice și tratatele de poetică: precum îngerii apocaliptici demni cîndva de o prestație mai bună în fișa lor de post 2) spread ș-atunci sub tălpile de bocanci lumina în pietre de canion se evacuează iarăși prin credința dezgolită a Mariei Magdalena trec stelele iradiate de la consumarea baladei Miorița și nostalgiile încărunțite se plimbă strategic pe catalige: să pară cît mai pudice

90 | a p o p t o s i u m

între nicovală și sînul zeiței Gayatrí
MEMENTO: ”Aum Bhur Bhuvah Svaha Tat Savitur Varenyam Bhargo Devasya Dheemahi Dhiyo Yo Nah Prachodayaat”, Mantra supremă Gayatrí

tot Ce vine cu pauză nu face parte din Mine Cine Mă Recunoaște M-a ucis odată fără să știu Cine stăruie în Eroarea de a Mă confunda de Fiecare dată cu Mine e în criză de spațiu Cine Mă îmbrățișează cu dragoste Mă constrînge să dispar Cine Mă așteaptă cu fidelitate Mă limitează în kredință Cine Îmi fură din timp se Iluminează brusc tot Ce Mă inspiră va dezerta pe barikada dorințelor autofage să-Și afle Jubilațiile corupte în care sfîrșește Acel ce Îmi poartă Doliul dintotdeauna Mi-a confirmat Impuritatea

i g o r u r s e n c o | 91

sezonul de recoltare în kibbutz pervertit în pielea aceluiași pluton de execuție cu toți bășcălioșii lumii intangibile, dar luați fără știință în evidența morții clinice îți începi zborul inițiatic prin unica aripă deshidratată de miezul metastazei morganatice tot mai multă mană cerească sub formă de serotonină pe plantațiile depresive mișună grupuri mixte de refugiați nehotărîți deocamdată să solicite azil apokaliptic unui Dumnezeu vegetativ care te iubește forțat să cheltuiască legal fondurile de kredință neconsumate

92 | a p o p t o s i u m

Ichtis plutind printre unde și corpusculi
MEMENTO: ”Călăul este foarte priceput, iar eu am un gît fragil”, cuvinte de autoîncurajare atribuite Reginei scoțiene Anne Boleyn, înainte de execuție

libertatea supremă secretată de glanda tiroidă – formă pură de katharsis ce asigură metabolismul fericirii veșnice în cursa de sacrificare în trup L-ai putea suspecta pe Dumnezeu să existe mai proaspăt decît aerul purificat pe care îl respiră muritorii conectați la aparatele condiționate de credință: propagată de la o convalescență la alta. Tot ce are corp cade și putrezește în pămînt, sprijinindu-se pe umerii lui Archimede lumina întremată se înalță către o Patrie coruptă pe butucul decapitării și tot mai dependentă de cetățenii ei teofori: îi vezi plutind în grăsimea unei balene, compartimentate în kontumacie festivă

i g o r u r s e n c o | 93

altus mă las traversat ca de o steatoză de către inspirații să rămînă stropșite și muzele bakante de-a lungul și de-a latul orizontului entiziasmat pe verticala respirației: frugal atunci somnul se dilată adînc pe fața mea. Biata de ea ar puteau-o mînca pe post de pîine în toate zilele lor nomade indigenii rămași nekonvertiți pînă la capătul nediferențiat al cerului mai curînd decît pentru o moarte nouă: mai sobră și mai prietenoasă

94 | a p o p t o s i u m

Atlantida conturată intangibil muzica se întoarce la origine ca icrele unui nisetru în justiția memoriei nepoluată precum un șarpe lumina se retrage din pielea pergamentului în alte cărți memorabile de la periferia Oswentiumului cînd se întîlnesc printr-o împrejurare ce le poate compromite naționalitatea sau genul afișat pentru oamenii-în-trup, muzica și lumina transpiră și nechează – brusc devenite corpul integrant al unui centaur psihopomp, stropșit simultan: chiar la intersecția majoră dintre cele șapte continente palpabile

i g o r u r s e n c o | 95

Trautoniuµ Coordonatele unui Dumnezeu personal duhnesc chiar de la porțile crematoriului din Auschwitz brațul vine în prelungirea clavecinului tupilată de frică în gama re minor moartea răsună în toate părțile și doar de partea mea victorioasă inima mea reproduce gama fa major pe locul și în locul vieții pure știind că omenirea are la activ cîteva mii de ani deja între două conștiințe nu se mai poate întîmpla armonia la care aș renunța cu toată metastaza generatoare de ginga dacă nu m-ar convinge trilul cucuvelei că pentru un singur pas greșit în orice direcție a sferei celeste fără mustrări de conștiință în timpul plimbărilor solitare Platon te putea exmatricula de la Akademie

96 | a p o p t o s i u m

croitorul e Zeus, țesătura e a clientului cecul în alb al kredinței e valabil doar la purtător tot ce rămîne neîncasat pînă la Marele Test Final se virează în fondul ascendent al unui abator pentru ecarisajul popîndarului psihopomp – de rasă neomologată

i g o r u r s e n c o | 97

simptomatologia condomatică a fericirii prin filtrul plămînilor conectați direct la perfuzia celestă cu îngeri de ozon răsufli inspirat precum ai suge îndelung pe Dumnezeu ca pe o acadea mentolată, uitată neglijent sub limba pigmentată de nemurire: pentru fericirea supremă doar o Evă gonflabilă ireversibil îți mai lipsește din dotarea pneumatică pentru un orgasm letal și garantat ecologic

98 | a p o p t o s i u m

Verișoarele Vera, Nadia și Liuba în vizită la unchiul Procust
MEMENTO: ”Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea”, 1 Corinteni 13:13

trezită în spirit, Vera va surprins-o pe Eva primordială mușcîndu-l pe șarpe de dintele său înțelept: de atunci, cînd se îmbracă în înțelepciune, se gîndește mai întîi la moarte și de aceea prea tîrziu se pune la adăpostul corupt al mîntuirii trezită în psyche, Nadia a surprins șarpele edenic mușcînd-o pe Eva de creier: de atunci, cînd se despoaie de înțelepciune, se gîndește mai întîi la nemurire și de aceea prea tîrziu la iubire trezită în corp, Liuba tremură tot de-atunci într-un singur pat populat de Vera și Nadia, întoarse cu căpătîiul spre fericire și cu picioarele spre nopțile stigmatizate de atîta poezie să tot aleagă între sintagmele proemei: ”cui crede – i se ia iertarea”, ”cui iartă – i se dă credință iarăși”

i g o r u r s e n c o | 99

Parousia deghizată în kulorile Apokalipsei zburau niște păsări negre cu cioc de fier în cerul de la 11 septembrie 2001 plutea un albastru de Voroneț ucigător în cerul de la 11 septembrie 2001 galbenul lui Van Gogh era kuibul perfect eclozau ouă pline cu explozie neagră pe tot spațiul adînc al cerului roz de la 11 septembrie 2001 ne aștepta mîntuirea particulară ginga garantată de un dumnezeu personal incert și fața albită cu toate limbile lumii în cerul de la 11 septembrie 2001 doi titani gemelari sprijineau pe tîmple amniotice timpul discret cu accese cardiovasculare îmbrăcat sinucigaș în frac «roșu» de Rubens pe alocuri asortat la butoniere cu «verdele» lui Veronese în cerul de la 11 septembrie 2001 inima mea de un roșu ușor ataraxic le dădea tuturor victimelor unei Patrii necunoscute îngrijire de urgență

100 | a p o p t o s i u m

locus amoenus 1.tulkus Oameni fiți vigilenți printr-un laț de ștreang îndoliat se vede cel mai bine mîntuirea eutopică curge cu mult mai domol cînd trece de-asupra unui cuib părăsit de cuc în Epistola lui Pavel către Evrei «kredinţa este ființarea celor nădăjduite cu inima și dovada lucrurilor nevăzute» cu ochiul liber din Primăria de la Oswentium 2.emigrație heterotopică pînă cînd Iuda Iscarioteanul se refugiază în pagina 13 din Koran, Vechiul Testament începe să devină mai civilizat după croiala vegetală a Siberiei mătăhăloase ce pare uneori un depozitar anemic din cristale șlefuite cu laptele praf pe care pruncii africani nu l-au supt de la țîța mamelor lor albe

i g o r u r s e n c o | 101

3.Africa fără botniță fără a fi carnivoră, inima are legături de sînge intense cu toate planetele aliniate la gradul zero aries nu ar confunda zebra sălbatică cu trecerea de pietoni sau haina vărgată de pușcăriaș, nu o interesează de ce girafa stă cu capul dincolo de nori și poartă discuți celeste în timp ce tremură la urletul hienelor: un dialog în care orice gînd neîncarcerat a lui Nelson Mandela pare un apostol familiarizat cu groapa cu lei ce își recunosc savana feroce dintr-o singură halcă de carne asimilată odată cu lecția Patriei bine învățată 4.pădurile din Belarus golite de partizani amenințată de clima ukraineană, Europa și-ar putea muta coordinatele metafizice periculos de aproape de Constelația Ursa Mare:

102 | a p o p t o s i u m

uite cazul nesperat de către fiecare membru nou aderat la Uniunea Europeană, întinsă pe tratate diplomatice de sute de kilometri ca o femeie ușoară la corp și puțin alterată încît nu ar încape nici măcar într-o conservă fără de substanțe stabilizante nici în ruptul capului nu poate urmări coerența sufletului la graniță cu trupurile postume 5.eșafodul cu zaruri Rusia răstignită pe picior larg iarăși între două kontinente cu graniță instabilă Kalașnikov și Karamazov au de ales între două curse de șoareci existențiale: exponatul de la Mauzoleu alege întotdeauna calea de mijloc fără a anticipa în geniul său revoluționar că Fiodor Mihailovici Dostoievski iar va pierde la ruletă lozul cel cîștigător

i g o r u r s e n c o | 103

și nu va scrie romanul Alaska programat să fie o Nineve utopikă între pre-modernismul rus și post-modernismul american 6.America, altfel cîndva eram Titan mitologic vorbeam franceza cîndva prin gura ei neofită Statuia Libertății nu își mai aprinde în brațul de beton brusc flacăra din cauza scumpirii carburanților replica guvernului meu democrat nu prețuiește nici cît o republică de banane distanța de la New York pînă la California e ca de la moarte pînă la viața de apoi folosesc preponderent limba lui Cervantes cu un ciudat accent de marijuana unde-s visele mele pentru care se băteau europele eliberate de sinele lor sîngeros

104 | a p o p t o s i u m

cine mă așteaptă cu un cal alb în plus înafara împărăției tale, Doamne? cu marginile verzi din piept inima mea nouă bate accelerat pe transplantul colorat al coșmarului zilnic ce îl visez cum mi se aprinde iarăși flacăra libertății în ochi și curge o pace dulce ca un fruct oriental peste picioarele mele de Golem prăbușite într-un anotimp de septembrie ca două turnuri îngemănate și dacă tot sunt în genunchi rămîn cu creștetul mai sus de orice credință întărită de orice linie creditată de terorism Doamne binecuvîntează America: binecuvîntează-mă!

i g o r u r s e n c o | 105

Kașalotul-Bunei-Speranțe (Orațiune despre divinitatea umană) popîndarul cel bigot își ronțăie kredința cît un lan de boabe de muștar cu aceeași ardoare precum un pește mic înghite cu ochi bulbucați de durere peștele cel mare: în gura lui ai putea găsi o mărgică de sînge ecologic în care Iov a supraviețuit doar cu plîngerile sale de serotonină încît preacuviosul Iona ar putea chiar din prima sa crimă alimentară să susțină un doctorat în teologie cu bibliografie extinsă despre intestinele imaculate ale lui Moby Dick

106 | a p o p t o s i u m

topos interlop vameșul la frontiera ecologică a morții vigilent își caută doza ginga din marfa de kontrabandă cu demnitatea inițiaților pe limbă eu duc într-o valiză terfelită estetic bakantele conservate în suc propriu sau amețite în formalină și alcool pur cu greutate atîrnă din inima mea – capul decapitat al lui Orfeu un spațiu exfaustiv pentru depozitarea ilegală a Constelației Lirei acum știu cum mi-ar amuți pe cerul gurii hipnotizat nici grănicerul cel mai cu experiența proemei nu ar remarca în ochii mei asurziți païdeuma strălucitoare ce nu corespunde privirii de divinitate recent orbită: în pașaportul națiunii celei mai fericite cu un singur cetățean morganatic înregistrat

i g o r u r s e n c o | 107

popîndarul-de-Săpînța să fii asexuat dar să porți sămînța-de-nădejde în locul unde intimitatea credinței se proiectează cu toată obstrucționarea materiei să fii apatrid dar să nu îți dezlipești creierul de la cer de atîta crepitudine să îndrăznești să ai o naționalitate indefinită și, cutremurat, să pășești desculț pe frecvențele cuvîntelor nespuse de frică să nu îți trădezi originile verticale știind că nu ai dreptul să te înalți mai sus de linia curiozității de regn să nu înțelegi môt-á-môt ce este iubirea o dovadă intangibilă de mankurtism solemn la care nu te poți angaja cu toată kredința salvată în pedagogia Apokalipsei să fii încorporat

108 | a p o p t o s i u m

fulcrum dați-mi un punct de sprijin ecologic vorbind despre credința mea eclozată într-o formă de entuziasm cu buget redus și acțiune minimă printre levitațiile zilnice într-o rază de soare se pot strecura lejer trei îngeri decantați și abia dacă o poate face Prometeu – dezlănțuit în figurile îndrăcite ale bătrînului Arhimede dați-mi un punct de sprijin pe care să nu-l fi atins cu inima îngîndurată nimeni pînă la credința mea

i g o r u r s e n c o | 109

kanibalul nu are nevoie de frigider rețeta pneumatică de a te integra rapid unui pedigree celest: proaspătă fie o mesteci ca pe o pastilă maieutică sau o înghiți cu repeziciunea pasiunii ginga ce se alterează în echivalența unui an terestru refugiat într-o oră deontologică a divinității nu se știe nicicînd s-ar putea să cad pradă unor triburi de nostalgii barbare chiar acum îmi tocesc gîndurile neofite cu gust ascuțit risipite prin toată casa mai ales fac curățenie generală în bucătărie

110 | a p o p t o s i u m

GLOSE TEXTUALE
Aaron Moise ben Așer Tiberianul și Ben Naftali – masoreții legendari, liderii celor două curente (școli) masoretice. Vezi Masoret, Tetragrammaton și IHVH Apoptosium (apoptoză) – declanșarea programului genetic de moarte controlată, pentru a păstra homeostazia celulară a unui organism; program de sinucidere celulară, prin activarea genelor letale sau represia celor antiletale Aius – zeul cuvîntului în mitologia romană Akademia lui Platon – Școală filozofică înființată de Platon, care își ținea întrunirile în grădinile consacrate eroului Akademos; (intl.) cazier bogat Akaky Akakievici – conțopist exemplar prin atitudinea pioasă față de procesul de copiere a textelor oficiale, erou faimos din povestirea «Mantaua» de Nicolai Gogol (din care Dostoievski pretinde că ar fi «ieşit» toţi scriitorii ruși) Antropopatíe (grec.) – reprezentare a Divinităţii ca fiinţă cu însuşiri, stări afestive, sentimente şi pasiuni specific umane; (med.) formă de delir a bolnavului convins că în corpul său coexistă fiinţe umane, pe care le simte şi cărora le percepe vocea Antropomorfic (grec.) – asemănător (ca formă) cu omul; umanoid Apofază – mesaj simbolic comunicat (dincolo de) înafara cadrului cunoscut ca «raţiune» Aporie (grec.) – eroare flagrantă survenită în construcţia unui raţionament al logicii; contradicţie mentală ireconciliabilă; metodă de abordare în aporetică Arete (lat.) – Zeița Cunoașterii la romani Ataraxie (în filozofia antică greacă) – stare de liniște sufletească totală, liberă de griji și temeri; detașare de frămîntările lumești; (med.) stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții etc. Astrologul Abu Ma’șar (Afganistan, 787-886) – a calculat că o serie de planete importante s-au aliniat la gradul zero în semnul zodiacal Piscis: începutul diluviului biblic e datat exact la miezul nopții, spre 18 februarie anul 3101 A. Chr. Auschwitz – lagăr de concentrare și crematoriu de exterminare utilizat de fasciști Baskervide (hapax legomenom) – textul de față reține acest cuvînt prin contaminarea lexicală a titlului «Cîinele din Baskerviile» (din ciclul cu detectivul «Sherlock Holmes»), unde φ (Phi) ține loc pentru principiu fizic, iar ψ (Psi) substituie principiul psihic al Universului Brek-even point (engl.) – punct critic în care investițiile (producția, cheltuielile) și profitul (vînzările, beneficiul) au atins același raport (nivel) Boustroφedon (grec., «întoarcerea bivolului») – metodă de scriere preistorică în care rîndurile alternante trebuies citite în direcții opozante, fără discontinuități de la stînga la dreapta (metoda europeană) sau de la dreapta la stînga (metoda arabă și hebraică)

i g o r u r s e n c o | 111
Crepitudine (hapax legomenom) – stare finală (specifică) a corpului aflat la frontiera morții fizice. Textul de față reține acest cuvînt prin contaminare lexicală de la două «rădăcini» semantice: «crepitație» (zgomot produs de aer prin pătrunderea în în plămînii afestați, prin lovirea extremităților unui os fracturat), «crep» (bucată de țesătură subțire și încrețită, purtată sub formă de doliu) + terminația specifică de la vocabula «solitudine» Contumacie (lat.) – în lipsă, fără prezență fizică; (jur.) absență a inculpatului de la procesul de judecată Corruptio optimi pessima (expresie teologică medievală) – corupția celui mai bun e și cea mai nefastă posibil Contondent (despre obiectele tari) – care nu produc tăieturi la lovire Deontologie – norme de conduită și obligații etice ale unei profesiuni; etică profesională Dramatis personae (lat.) – măști sau roluri, perpetuate în contexte (și la autori) noi Distopie (grec.) – utopie negativă, specifică regimurilor represive (totalitare, fasciste) Eikos (grec.) – termen utilizat pentru a indica limitele eticului și a experienței umane Enantiodromie – sfîrșitul unei faze (acțiuni, eveniment etc) semnifică începutul alteia Entuziasm (de la grec. «en – theos – ousia») – «în-dumne-zeire», «contopire intangibilă cu Dumnezeu», «parousia», «mîntuire» Erotematică (grec.) – arta de a formula întrebări «Entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem» – «entitățile nu ar trebui să fie multiplicate fără necesitate», principiu atribuit lui William Ockham. Expresia era utilizată anterior și de către latini sub forma de «lex parsimoniae» («legea succintului din economia energiei universale») Euhemerist – de la mitograful elen Euhemerus, care considera evenimentele și personajele mitologice ca fiind generate de istoria reală Eutopie (grec.) – utopie pozitivă, cu sensul de «perfect», dar diferit de «fictiv». Vezi și Kibbutz Eponim – numele unei persoane (reale sau fictive) preluat ca toponim pentru fenomene, civilizații, descoperiri etc Eventiv – categorie ontologică care indică fie o schimbare produsă în starea subiectului sau faptul că subiectul se transpune în altă stare decît aceea în care se găsea la momentul vorbirii Phalo-sophia (hapax legomenom) – textul de față reține acest cuvînt prin contaminarea lexicală «falos» («penis erect») și «filozofie» («dragostea pentru înțelepciune») Fortuna labilis (lat.) – norocul uman e schimbător Fulcrum (lat.) – «punct de sprijin». Din expresia atribuită lui Arhimede: «dați-mi un punct de sprijin și voi răsturna pămîntul!»

112 | a p o p t o s i u m
Funambul – persoană care merge sau dansează pe sîrmă Ginga (portug., pronunțat «jinga») – sinteză ideală între minte și corp, care corespunde unei stări corporale, modelate de creativitatea și ritmurile specific braziliene. Ginga e urmărită adesea în calitatea intuitivă și oarecum mistică, prezentă în «jocul spectacular»remarcat la jucătorii de fotbal și dansatorii de samba Gonídii (grec. «sămînță») – celule verzi de alge (reproduse pe cale asexuată) care trăiesc în simbioză cu anumite ciuperci, formînd împreună licheni; spori de bacterii procariote. Hapax legomenon (grec. «ceva spus o singură dată») – cuvînt sau expresie utilizate la un singur autor sau operă, într-un context unic Heterotopie (grec.) – realitate virtuală («alt loc») cu funcție escapistă. Vezi și Distopie IHVH (în gematria ebraică) – acronim ce ține loc numelui personal a lui Dumnezeu. Vezi Tetragrammaton și Masoret «Inimă» - cuvînt originat etimologic de la termenul «anima» (din lat. «suflet») Infailibilitate – însușire a divină de a nu greși în nicio circumstanță Kaïros (grec.) – punct culminant; moment oportun de intervenire în desfăşurarea destinului aflat în «custodia» celor trei Moiré Kalașnikov – inventatorul rus al armei automate care îi poartă numele Karamazov Alioșa – erou faimos din romanul omonim al lui Dostoievski Karma (sanscr.) – noțiune în filozofia budistă care desemnează renașterile și reîncarnările succesive ale sufletelor și migrația acestora după moarte, în funcție de faptele săvîrșite pe pămînt; fatalitate, destin Kibbutz (ebr.) – comunitate colectivă în Israel, inițiată ca experiment eutopic ce avea în vedere să combine socialismul cu sionismul. Vezi și Eutopie Ligatură – incapacitate mentală și volitivă sau paralizie generalizată la nivelul activității fizice voluntare, remarcată în special la misticii aflați în stare de extaz Locus amoenus (lat. «loc plăcut») – termen care se referă la un spațiu/loc de securitate ori confort ideal. Amintește de grădina Eden, cu trei elemente indispensabile: copaci, iarbă și apă. Caracteristici: refugiu de la procesele temporale ireversibile și ale morții inevitabile, loc îndepărtat idealizat ca opoziție «urban»-«rural»; landșaft pentru activitățile specifice ale creierului; uneori aluzii la puterea regenerativă a sexualității «Lucina sine concubita» – (lat.) «însărcinată fără contact sexual» Lucrezia Borgia – archetip de «femeie fatală», personaj istoric cunoscut prin multiplele sale căsătorii (concubinaje) și partide orgiace, soldate adesea cu crime sau incest Maieutică (filoz.) – metodă instructivă ideatică utilizată de Socrate, destinată «a moşi» (literal: a primi naşterea) unele idei nebănuite; maieutica permitea interlocutorului /

i g o r u r s e n c o | 113
studentului propria decelare – prin intermediul întrebărilor şi răspunsurilor elaborate – a cunoştinţelor stocate anterior în memorie Mall – edificiu arhitectural de inspirație vădit edenică, reprezentînd un conglomerat de magazine și buticuri alăturate, unde se comercializează mărci notorii de produse, oferind acces facil la parcarea de mașini Mancurt – persoană supusă, prin distrugerea specifică a creierului, unui proces de amnezie a originilor genetice şi culturale. În excepţionalul roman «Eşafod»-ul, Cinghiz Aitmatov descrie tortura aplicată de oştenii lui Gengis Khan: după o preparare preventivă, victimelor li se aplica direct pe scalp pielea de cămilă (întoarsă pe dos), urmînd ca firele de păr să afecteze centrul mnemotic pînă la pierderea totală a identităţii Mantra Gayatrí (sanscr.»gaya» – suflete individuale, «thrа» – a ocroti; a nu sacrifica) – «ceea ce prin elogierea căreia e atinsă mîntuirea», «ceea ce ocrotește sufletele individuale». Formulă sacră considerată a fi o formă superioară de purificare, prin repetarea multiplă a căreia se facilitează eliberarea de la efectele Karmei și, deci, de scenariul Samsarei Masora inițială (Glose explicative la începutul Scripturii) – masora intemediară (Note disemninate pe marginile palimpsestului biblic sau între coloanele interioare) – masora finală (Concordanță la versiunea finală a Scripturii). Vezi și Masoret. Masoret (de la ebr. «cătușe») – copist ori scrib uneori plătit (din epoca pre-macabiană ≈ încep. sec. XV), responsabil de: 1. concordanța fonetică și lexicală în ordine alfabetică, inserată în interstițiile codicelor aflate în vizorul tradiției iudaice; 2. anotații și note critice făcute la începutul (masora de incipit), sfîrșitul (masora finală) sau pe marginea manuscriselor biblice (masora mediană) din corpul scriptural; 3. exegeza întregii tradiții iudaice care se referă la lectura textuală plauzibilă a scripturilor ebraice. Vezi și Aaron Moise ben Așer Tiberianul și Ben Naftali Melete thanatou (grec.) – concept filozofic elen, care propovăduiește pregătirile din timp pentru moarte Mercaba (principiul) – deplasare sau călătorie supraenergetică a faraonilor egipteni în camerele secrete din piramide și a karioților biblici în vedeniile lui Ezekiel (1:4-26) Metastază – 1. localizare secundară, diferită de focarul patologic originar al unei boli; diseminare la distanță, pe diferite căi, a unei tumori maligne. 2. figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altei persoane Morganatic – urmaş (princiar) care nu are drept la moștenire (tron) Nadir (în opoziție cu «zenit») – cel mai înalt punct imaginar pe bolta cerească, care coincide cu zenitul din emisfera opusă celei de unde privește observatorul; (fig.) moment ce marchează cea mai înaltă fază de dezvoltare; apogeu; punct culminant

114 | a p o p t o s i u m
Neofit – persoană recent convertită la o religie au ideologie; (p. ext.) proaspăt aderent la o societate (grupare, partid etc.) la ideologia cărora încă neinițiat deplin Noesis – cunoașterea rațională a ceea ce este general și etern (la Platon); gîndirea intuitivă (la Aristotel); actul gîndirii; termen care desemnează forma judecății, caracterul formal al enunțului (în filozofia fenomenologică a lui Husserl) Okazaki (fragment) – fragment specific ADN Omnes vulnerant, ultima necat – toți te rănesc și doar ultimul te ucide (inscripție familiară pe turnurile medievale cu ceas) Orfeu (capul lui) – legenda despre Constelația Lirei (în urma decapitării lui Orfeu de către menadele (bacantele) din suita zeului Dionisos (Bahus) Oswentium (hapax legomenom) – loc din imaginarul eugenic al umanității, cu finalitate impredictibilă. Textul de față reține acest cuvînt prin contaminarea lexicală «Oswięcim» (oraș-memorial în Polonia). Vezi și Auschwitz Paian – Imnul (Cîntarea triumfătoare) a Biruinței Païdeuma – spațiu psihic comun (egregor spiritual) Palimpsest – manuscris din piele de vacă care, după curățarea prealabilă a straturilor grafice suprapuse, poate fi rescris repetat Parmenide – filosof pentru care «a fi» și «a nu fi» înseamnă același lucru, dar pentru stări diferite. Nu există trecut sau viitor, ci un «acum» simultan și continuos «Pensa, te pido mi amigo, pensalo» (span.) – gîndește-te, dragul meu prieten, te rog gîndește-te asupra acestui lucru! Ponţiu-pilatită (hapax legomenom) – afecțiune spirituală preluată de la «Pilat din Ponțiu», personaj istoric (și biblic), care a jucat un rol decisiv în evoluția creștinismului Popîndar (hapax legomenom) – textul de față reține acest cuvînt prin contaminarea lexicală reunită din mai multe limbi: cuvîntul «popîndău» (specie de rozător), «pîndă»; «Poe și Pindar» (general), «popin dar» (rus); «pop in dare», «Pope and dare» (engl). Postișe – elemente care se lipesc pe față (barbă, mustăți etc.) pentru a corecta defecte ale interpretului sau pentru a realiza «realist» tipologia unui personaj Pneumatik – care ține de intangibilitatea existenței spirituale; (în filozofia stoicilor) spiritul divin care «animă» lumea, ordonînd-o și gestionînd-o Procariót – grup de organisme unicelulare esențiale (viruşi, bacterii, alge albastre), cu structură simplă, lipsit de nucleu. În opoziție cu «eucariót», celulă (organism) cu nucleu bine diferenţiat. Vezi și Gonidii Proemă – călătorie inițiatică, orientată de la «întuneric» spre «lumină» (în viziunea lui Parmenide) Psihopomp – care ghidează sufletele morților

i g o r u r s e n c o | 115
Ráster (germ.) – (în tipografie) placă din sticlă cu o rețea fină de linii, compuse din puncte; (în muzică) instrument pentru liniat portative, permițînd trasarea simultană a mai multor linii paralele; (în televiziune) ansamblul liniilor din puncte de lumină în care este descompusă o imagine Recalescență – creștere spontană a temperaturii concomitent cu începerea solidificării unui metal topit în curs de răcire, manifestată printr-o licărire la suprafața metalului Recluziune – privațiune de libertate, pedeapsă prevăzută pentru anumite infracțiuni calificate drept crime; izolare, solitudine; «horațianism», ca abordare artistică Rizomă – principiu heterogenic (opus celor «evoluționist, ierarhic, structural, dihotomic» etc.) care asigură multiplicitatea conexiunilor lexicale în gîndirea umană Rozariu (mătănii) – colier confecționat din bobițe înșirate pe fir, repartizate în serii, pentru a facilita quantificarea rugăciunilor (Tatăl Nostru) sau a mantrelor (Ave Maria etc.) Samsara – roata reîncarnărilor succesive în timp și spațiu (conform tradiţiei budiste) Săpînța («Cimitirul Vesel» de la) – localitate din Nordul Maramureșului Serotonină – hormon, prezent inclusiv în Sistemul Nervos Central, responsabil de neurotransmiterea depresiei şi a anxietaţii. Nivelul de serotonină în compoziția sîngelui depistat (la persoanele îndrăgostite și al celor considerate ca fiind obsesiv-compulsive) este cu 40% mai scăzut decît în cel al subiecţilor «normali» Symbola – parola secretă (pentru muritori) de trecere spre un alt tărîm ontologic Spoiler (slang american) – orice persoană, mijloc sau modalitate care ar dezvălui conținutul sau finalul unei opere de artă prin elemente descriptive separate, anulînd astfel suspansul și plăcerea estetică a narațiunii vizate Spread (engl.) – propagare sau diseminare a unor elemente; (dar și) diferența dintre forța inițială și anvergura finală a fenomenului Steatoză – degenerare a unui țesut sau organ (prin depunere masivă de grăsime) Tao (în filozofia chineză) – concept holistic de origine confucianistă Teaser trailer – un trailer foarte scurt, care face publicitate în avans, prefigurînd o campanie de reclamă agresivă pentru un produs (artistic, commercial etc) Teleologie – doctrină filozofică care are ca obiect teoria finalității, studiul scopurilor ultime Teo-e-retikon (hapax legomenom) – textul de față reține acest cuvînt prin contaminarea lexicală a cuvintelor «teo» (Dumnezeu, Divinitate), «eres» (erezie, ceea ce se abate de la conceptele dogmei) și «teoria» (vederea-lui-Dumnezeu) + terminația specifică de la vocabula «eikon» (imagine)

116 | a p o p t o s i u m
Tetragrammaton (grec.) – acronimul ebraic «IHVH», considerat în Biblie a fi numele personal a lui Dumnezeu. Transliterat de către masoreți ca «Yahvé» or «Jehova». Vezi Masoret și IHVH Trautónium – instrument electronic care redă din punct de vedere electroacustic (semi)tonurile instrumentelor musicale cunoscute, dar produce şi sunete străine acestora Tikkune Soferim (ebr. «amendările scribilor») – principiu teologic menit să evite antropomorfismul și antropopatismul specific, utilizat în scripturi. (În sens restrîns) modificări operate pe corpul textelor bibilice inițiale de către Bărbații Marii Sinagoge (Ezra, Neemia, Zacaria, Haggai sau Baruh), în vederea relevării limbajului eufemistic teologic, uneori în scop omiletic Tribul indienilor «Meninoku» (Brazilia de Sud) – utilizează un vocabular extrem de redus (de doar circa 1000 de cuvinte) Tulkus – gînduri animate ale Lamilor tibetani prin intermediul meditațiilor extatice stricte, materializate uneori în forme humanoide Utopie (grec.) – «loc fictiv, spațiu i-real». Vezi și Eutopie sau Distopie

i g o r u r s e n c o | 117

118 | a p o p t o s i u m

REFERINȚE CRITICE
,

Tărîmul ascuns şi magia literaturii: sau Despre trans-bordarea limitelor Personalitate polivalentă, Igor Ursenco vine dintr-un loc în care spiritul diferitelor etnii arde cu flacără mare, sub semnul curcubeului. Versurile sale – pline nu numai de copleşitoare aluzii culturale, ci şi de referinţe istorice şi politice – capătă adesea valoare de mituri ale (re)naşterii şi proiectări intangibile a germenelui uman. Poet situat în descendenţa lui Nichita Stănescu şi Ion Stratan, rafinat, cult, hiperinteligent şi ludic, Igor Ursenco crede în forţa incantatorie a Cuvîntului, iar poemele sale, pline de imagini puternice şi viziuni inspirate, stau sub semnul unei adevărate mistici a simbolurilor. Schiţînd o hartă spirituală în care se simte acasă, el caută neîncetat sensurile primordiale ale creaţiei şi ale existenţei. Aş spune că nota definitorie a creaţiei sale este ”trans-bordarea” limitelor de tot felul, transgresarea genurilor, speciilor şi noţiunilor, a frontierelor senzoriale și telurice, filosofice şi spirituale. În volumul ”apoptosium” e de găsit chiar un inventar al porţilor de acces către alte dimensiuni, pentru că poezia lui Igor Ursenco este iluminare pură, trăită într-o stare de luciditate maximă a conştiinţei poetice (printre altele, coperțile volumului sunt foarte sugestive pentru magia dinăuntru!). Suprasaturate de simboluri şi termeni încifraţi care își așteaptă decodificatorul ideal, textele lui Igor Ursenco au strălucirea stranie a unor amulete, brăţări şi pietre protectoare, purtate de şamanii ancestrali. Şerban TOMŞA

i g o r u r s e n c o | 119 În acest volum unicat, Igor Ursenco pare să fie cuprins, mai curînd, de un ”maniheism” liric debordant de care ar da neîndoios dovadă, în fața morții prietenoase, un Hieronimus Bosch convertit de urgență la ecologie. Spirituală, de ce nu! Autorul își poate lichida liniștit (cu conștiința împăcată, altfel spus) contul la capitolul poezie, intuind la modul cel mai liric posibil că metaliteratura are nevoie de el în altă parte a domeniile ei latifundiare cu acte în regulă, de exemplu în post-critică. Daniel POP-ȘILEZ Scrisă în pseudo-paradigma unei conștiințe lărgite a mentalității helenice, cartea ”apoptosium” ni-l revelează pe poetul Igor Ursenco nu ca pe posesorul unei rațiuni (”de a fi”) teleologice, cu nevoință indispensabilă de sisteme de referință rigide care –oricum în finalitatea lor – intră în disoluție escatologică și estetică. Textele admirabile, adunate în acest volum, își dezgolesc mai curînd, cu multă confidență, marginile autotelice, pentru a se proteja cu aceeași strășnicie de cerber: de orice intruziune, în structura lor evanescentă, a materiei brute. Printre interstițiile unei gîndiri (aș prefera să o numesc, în cazul lui Igor Ursenco, mai curînd ”nereziduală” decît) recognoscibil ”poetică”, nu prea este loc de generații de cititori care se se țină de mîini în grupuri solidare, ci de exploratori curajoși și solitari în acceptarea de a-și acoperi privirea în fața ”realității imediate”: doar cît a se strecura, în fantele rezultate ale alterității, cu o mai mare ușurință. Ecologică. În textele sale intri astfel ca într-un aditon de templu grecesc: dar fără prezența intimidantă a coloanelor canonice, șlefuite cu iconodulie simetrică. Încît poți spune cu mîna (sic!) pe inimă că ai putea face bună vecinătate cu stîncile de canion, la extremitățile interioare ale cărora nu poți exclude cu totul din calcul un «Banchet» ad hoc cu Platon ori curenții subterani celești în care Feuerbach și Buber s-au aruncat Unul întru salvarea Celuilalt. Rafael-Jesus GARCIA RUBIO HEDRON

120 | a p o p t o s i u m Versurile lui Igor Ursenco sunt plăsmuite în zodia dorinţei de experiment (şi reviriment), proiectate pe orizontul testamentar al avangardismului dintotdeauna şi de pretutindeni. Autorul şi le doreşte dense în simboluri, de cele mai multe ori cvasicriptice, mizînd avid şi oarecum ... decent-orgolios pe entropia sui generis – pe cea estetică, în mod special, ca «stare de dezordine... din care se naşte opera de artă prin intervenţia creatoare a artistului». Reproduc această definiţie, deoarece în cazul volumului ”apoptosium” fără ceva teorie nu se poate, ea, ”teoria”, fiind incifrată metaforic, evitînd apodicticul, cînd ar fi exclusă posibilitatea opoziţiilor. Din contră, contradicţiile, ”răspărul” semnificaţiilor sunt dorite, provocate în aceste versuri ale dihotomiilor şi – nu de puţine ori – ale extremelor. Sunt versurile ”datului natural”, dar şi ale travaliului programatic, perseverent. Leo BUTNARU După o viețuire arhetipală ce urmează modelul consacrat al lui Parmenide – cu totul valabilă în volumul ”Lωgωs”, tatăl meu : mama mea „Iµagω”, –, textele din volumul ”apoptosium” aduc în prim-planul liricii moderne rizomatica ”fenomenologie a alterităţii” lui Emmanuel Lévinas și ontologicul ”Das Nihtige” a lui Carl Bart. Igor Ursenco trasează calea plauzibilă care ar merita urmată de gînditorii ce îi calcă pe urme, după ce vor fi renunțat definitiv la ”umanismul” trăit în ritmul tezelor ”anti-umane”, acum apărute tot mai frivole, ale lui Pico della Mirandola: ”...în penurie de serotonină putea să-mi fie prieten Cuvîntul dar răspundem la nume şi sorţi diferite, la nume şi sorţi diferite întotdeauna ajungem prin linia despărțitoare a samsarei la unika amantă ce-o împărțim frățește...”, fortuna labilis

i g o r u r s e n c o | 121

Debarasîndu-se definitiv de cearta de cîteva secole a ”universaliilor” care împarte toți artiștii creatori în nominaliști, realiști și conceptualiști (sau, după James Frazer, ”totemiști sacramentali, depozitari și conceptuali”), poetul – acum născut originar și original – se întoarce la misiunea sa primordială: nu mai mult decît masoretică, și anume ”cum să își declanșezi programul genetic de moarte controlată, pentru a păstra homeostazia celulară a unui organism, inclusiv poetic”! Pentru că – odată cotată în fluxul conștiinței – existența, pura existență, devine nu atît un ”capital” fluctuant, cît mai ales riscant. Astfel, numai corpul virtual (și prin urmare) ”estetic” trădează identitatea poetului (a poemului ce își refuză devenirea, mai exact, ”plasat” între paranteze husserliene), biografie palpabilă pe care majoritatea cititorilor săi nu pregetă să și-o etaleze cu ostentație morbidă: ”(...) (toți te rănesc) (numai versul tău) (nemimat) (pe masca mortuară a lui Aius)(te va ucide) (cu sînge) (la fel de rece) (cum e aporia) (scrijelită) (pe fonta regnurilor) (de pîndă) (în) (orologiul) (eclipsat) (de agonie)”, omnes vulnerant, ultima necat În ultimă Instanță, Tratatul pseudo-estetic «apoptosium» poate rezulta într-un Ghid mult mai practic și mai ofensiv din punct de vedere estetic decît orice Utopie lirică ce poate promite o nouă (?) revigorare spirituală! Alexander MIZIKOV

The book storefront: http://www.lulu.com/content/paperback-book/apoptosium/8613765

Printed in the United States of America

Franc-Tireur USA