You are on page 1of 104

CURSUL NR.

1
OBIECTUL TEORIEI ŞI METODICII GIMNASTICII Gimnastica poate fi definită drept „ sistem ( structură, formă ) de exerciţii fizice, aplicat analitic şi-sau global, care influenţează selectiv şi-sau cumulativ aparatul locomotor, în vederea perfecţionării şi armonizării mişcărilor corpului omenesc, a formării ţinutei sale corecte ( ALEXE N. & colaboratorii., Treminologia educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, 1974 )
.

Gimnastica face parte din domeniul „Cultură fizică”, şi este prezentă în toate sistemele de educaţie fizică şi sport, fiind o disciplină de bază ce are forme proprii de practicare, metode de instruire şi cercetare bine definite,specialişti şi practicanţi. Gimnastica are o teorie şi o metodică proprie precum şi un conţinut specializat, dar foloseşte şi aplică date din alte stiinţe precum: anatomia, fiziologia, biochimia, biomecanica, pedagogia, psihologia, cibernetica, statistico-matematica, etc.
.Gimnastica. are forme clasice dar şi specifice de organizare precum: lecţia

de educaţie fizică şi sport, gimnastica de înviorare, minutul de gimnastică, gimnastica de întreţinere, gimnastica aerobică, etc. În cadrul instruirii se folosesc metodele verbale (explicaţii, corectări, dialog, etc.), şi metode neverbale-demonstrative precum cea fragmentat-imitativă, ce poate fi parţială sau globală. În cadrul cercetării domeniului gimnasticii, metodele de cercetare cel mai des utilizate sunt: studiul bibliografiei, observaţia, ancheta, chestionarul, interviul, experimentul, metode de analiză şi prelucrare a datelor SCOPUL ŞI SARCINILE GIMNASTICII Scopurile prioritare ale gimnasticii sunt: dezvoltarea fizică armonioasă şi multilaterală, formarea ţinutei corecte, formarea şi perfecţionarea mişcărilor coordonate şi estetice, refacerea şi recuperarea posttraumatică şi postoperatorie şi după efort. Sarcinile principale ale gimnasticii sunt: 1. Dezvoltarea corectă şi armonioasă a organismului în creştere. 2. Dezvoltarea calităţilor motrice: F, M-S, V, Î, D, R. 3. Dezvoltarea capacităţii de relexare a organismului. 4. Însuşirea tehnicii de bază a tuturor mişcărilor.
1

5. Dezvoltarea funcţiilor organismului(menţinarea sănătăţii şi mărirea capacităţii de efort). 6. Corectarea atitudinilor deficiente şi a deficienţelor fizice. 7. Reducerea deficienţelor motrice, recuperare funcţională după accidentări. 8. Menţinerea capacităţilor motrice şi a ţinutei corecte la indici optimi la orice vârstă, precum şi a expresivităţii gesturilor. 9. Însuşirea unui conţinut motric bogat din ramurile gimnasticii de performanţă. 10. Asigerarea unui suport fizic corespunzător practicării altor ramuri sportive. CARACTERISTICILE GIMNASTICII Gimnastica are următoarele caracteristici ce o deosebesc şi o particularizează faţă de celelalte mijloace ale educaţiei fizice şi sportului după cum urmează: 1. Are un conţinut bogat, foarte variat şi diferit în ceea ce priveşte gradul de dificultate solicitat şi de efortul ce se cere la realizarea lui. 2. Mişcările specifice gimnasticii au un caracter analitic, fapt cei conferă posibilitatea de a acţiona eficient şi selectiv asupra grupelor musculare şi a articulaţiilor. 3. Forma de execuţie este specifică gimnasticii – în stabiliraea notei finale o parte importantă o are şi execuţia elmentelor, spre deosebire de alte ramuri sportive (atletism), unde lungimea sau înălţimea săriturii face departajarea concurenţilor şi nu forma de executare a lor. 4. Stăpânirea şi adaptarea mişcărilor executanţilor în condiţii neobişnuite, conduc la coordonarea aparatului locomotor şi dezvoltarea orientării în spaţiu. 5. Conţinutul specific al gimnasticii conduce la dezvoltarea unor atitudini comportamentale precum: voinţa, hotărârea, curajul, perseverenţa, altruismul, dârzenia, stăpânirea de sine, sociabilitatea, disciplina, etc. MIJLOACELE GIMNASTICII 1. Exerciţii de front şi formaţii: se execută în colectiv şi sunt utilizate pentru introducerea colectivului în activitatea specifică gimnasticii, cu scopul organizării, captării atenţiei şi disciplinării colectivului. Ele cuprind: acţiuni pe şi de pe loc, acţiuni de şi din deplasare, alcătuiri şi schimbări de formaţii. 2. Exerciţii de dezvoltare fizică generală sunt:

2

exerciţii libere simple (se execută fără aparate), ce acţionează asupra segmentelor corpului-cap, gât, braţe, trunchi, picioare; b. exerciţii libere compuse (se execută cu şi fără aparate sau obiecte portative- bastoane, mingi, măciuci, gantere, extensoare, corzi, bastoane, cercuri, etc. ) atunci cînd în exerciţiile executate acţionează două sau mai multe segmente simultan. Contribuind la însuşirea bazelor generale ale mişcărilor (direcţia precisă, amplitudinea, gradul de încordare şi relaxare, repere temporale- viteză, ritm, tempo-, structura coordinativă, ţinuta specifică), aceste exerciţii trebuie realizate şi executate cu cea mai mare precizie. Exerciţiile de dezvoltare fizică generală pot fi executate şi la unele aparate precum: scara fixă, banca de gimnastică( simplă sau cu cărucior mobil), bara de balet, etc. 3. Exerciţii aplicative sunt cele folosite în fiecare zi precum: mersul, alergarea, săritură, aruncare, prindere(nespecifice gimnasticii) şi căţărare, escaladare, târâre, transport de greutăţi, echilibru(specifice gimnasticii). 4. Exerciţii acrobatice sunt exerciţiile executate individual, în doi şi în grup(piramide), şi au un caracter static sau dinamic. De asemenea aceste exerciţii dinamice pot fi executate şi la unele aparate speciale precum: plasa elastică, roata acrobatică, trambulina elastică, bascula, taruşca, etc. Aceste exerciţii acrobatice au rolul de a dezvolta coordonarea generală şi fină a mişcărilor, simţul chinestezic, orientarea în spaţiu, aprecierea distanţei, echilibrul, coordonarea organismului în condiţii neobişnuite, precum şi unele trăsături ale personalităţii( curaj, dârzenie, etc.) 5. Exerciţiile de gimnastică ritmică sunt exerciţii executate individual sau în ansamblu, liber saui cu obiecte portative ca: mingi, panglici, cercuri, corzi, eşarfe, măciuci. Exerciţiile au caracter de dans deoarece se execută pe muzică şi contribuie prin aceasta la dezvoltarea simţului şi educaţiei muzicale şi estetice. Aceste exerciţii constau din: elmente de echilibru, val, săltări şi sărituri, întoarceri, piruete(libere sau cu obiectul mânuit). Dezvoltă spiritul de creativitate datorită posibilităţilor infinite de legare a elementelor, atât a celor ce execută cât şi a profesorilor şi antrenorilor. 6. Exerciţii de gimnastică artistică sunt execiţiile executate la aparatele de gimnastică, feminin(sărituri, paralele, bârnă, sol), masculin( sol, cal cu mânere, inele, sărituri, paralele, bară fixă), şi constau din poziţii, mişcări de elan, balans şi forţă executate cu o tehnică bine determinată, fiind în acelaşi timp şi probe de concurs. 7. Exerciţii de sport aerobic sunt exerciţii compuse din: paşi specifici, mişcări de forţă, de echilibru, de coordonare şi viteză în regim de complexitate, executate pe muzică, individual, duo, trio,şi ansamblu.
a.

3

accesibil tuturor). ediţia din 1974 a „Terminologiei gimnasticii” lucrare srisă de Adina Stroescu şi Robert Podlaha. 3. TERMINOLOGIA GIMNASTICII Definiţia. în acelaşi timp modificându-se şi termenii folosiţi. 4 . fiind una din cele mai complete. 2. cu rotaţii multiple în jurul axelor corpului(numărul acestor rotaţii stabilesc dificultatea acestor exerciţii). înţelegerea codului de punctaj necesită un limbaj comun. Cerinţele fundamentale ale terminologiei 1. Să fie ştiinţifică pentru a putea fi mijloc de comunicare internaţională(descifrarea şi descrierea exerciţiilor. Să fie precisă. mişcărilor şi exerciţiilor caracteristice acestei ramuri sportive. clară şi concisă. Să respecte particularităţile de limbă. Exerciţii la trambulina elastică(trampoline)sunt exerciţii compuse din sărituri acrobatice simple sau complexe. Scopul terminologiei gimnasticii îl reprezintă înţelegerea corectă a conţinutului exprimat. Conţinutul gimnasticii se modifică permanent( apar elemente şi combinaţii noi). scopul şi evoluţia terminologiei gimnasticii Terminologia gimnasticii cuprinde totalitatea termenilor folosiţi pentru denumirea poziţiilor.8.

APLICATIVĂ G. ARTISTICĂ M şi F G. F. ACROBATICĂ M şi F G. DE PERFORMANŢĂ G. APLICATĂ ÎN ALTE DOMENII G.Anexă la Cursul Nr. AEROBICĂ M şi F TRAMPOLINE M şi F G. DE BAZĂ G. 1 GIMNASTICA G. ALTOR SPORTURI AGENDĂ G = gimnastică M = masculin F = feminin 5 . (gimnastica pentru toţi) G. RECUPERATORIE G. RITMICĂ F G. PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ G. A. PROFILACTICĂ G. ORGANIZATORICĂ G.

4. Permite localizarea precisă a acţiunilor şi prelucrarea analitică a musculaturii şi a articulaţiilor. Recuperarea şi refacerea în perioada de convalescenţă. formarea deprinderilor de organizare structurală a activităţilor de educaţie fizică şi sport. Dezvoltarea unor componente ale personalităţii precum: perseverenţa capacitatea de execuţie. 4. Caracteristici : 1. principialitate. 2. Dezvoltarea calităţilor şi deprinderilor motrice de bază şi aplicative. Influenţează benefic starea de sănătate fizică şi psihică formând deprinderi de igienă. altruism. Influenţă selectivă asupra grupelor musculare. comportament adecvat şi disciplină. SARCINI Gimnastica de bază este ramura gimnasticii ce operează cu un sistem de exerciţii naturale şi special concepute. 6 . colegialitate. Obiective : 1. Are efecte multiple asupra : capacităţii de efort. gradele de pregătire ori condiţiile materiale în care se exersează. Are un grad ridicat de adresabilitate. sociabilitate. necesare practicării altor ramuri sportive. marile funcţiuni. activităţi profesionale şi sociale. 2 GIMNASTICA DE BAZĂ 1. Are un conţinut variat şi bogat. OBIECTIVE. CARACTERISTICI. Formarea deprinderilor de practicare sistematică şi independentă a exerciţiilor de gimnastică. Este o ramură necompetiţională. a segmentelor şi a articulaţiilor. 6. Întărirea şi menţinerea stării de sănătate. 5. Necesită dotări şi condiţii materiale minime. compus din mişcări naturale şi speciale (special create în funcţie de scopul urmărit). Dezvoltare fizică corectă şi armonioasă. 3. autoconducere şi autocontrol. DEFINIŢIE. colegialitate. 3. 6. adaptabilitate şi accesibilitate. 2. cu grad mare de accesibilitate. Dezvoltarea marilor funcţii şi menţinerea la indici superiori. prietenie etc. 8.CURSUL NR. 7. Asigurarea bazei fizice şi motrice. aplicabilitate. 7. aspectul segmentelor şi al întregului corp. 8. 5. şi adaptabilitate pentru toate vîrstele.

atât la copii cât şi la persoanele de vârsta a III-a. captarea atenţiei. siguranţa şi sincronizarea mişcărilor. de B. Perfecţionarea capacităţii de coordonare a acţiunilor. dezvoltarea orientării în spaţiuşi apreciere a distanţei.Î. educarea atenţiei. cu cel mai bogat şi variat conţinut. sex. utilizarea judicioasă a spaţiului de lucru şi a economisirii timpului prin folosirea exerciţiilor selective şi analitice.M. Creşterea indicilor calităţilor motrice(V. ţinuta corectă. 5. introducerea în activitatea specifică gimnasticii. 6. Gimnastica pentru dezvoltare fizică-este partea G.MIJLOACELE GIMNASTICII ORGANIZATORICE 3.este partea G. al orientării în spaţiu şi aprecierii distanţei. SISTEMATIZAREA GIMNASTICII DE BAZĂ A. exerciţiile vor fi accesibile.B.de B. . etc. al echilibrului şi a gradului de amplitudine.de B. Formarea şi dezvoltarea simţului chinestezic. acţiunilor şi comenzilor.1. Dezvoltarea şi menţinerea capacităţii de efort. prin care executanţii sunt pregătiţi pentru rezolvarea unor situaţii concrete din viaţă.. Gimnastica aplicativă . 2. precise şi unitare a formaţiilor. diferite ramuri sportive şi spectacole sportive la începutul şi sfârşitul marilor competiţii(J. formarea capacităţii de organizare şi conducere a colectivului. MIJLOACELE GIMNASTICII DE BAZĂ 3. care formează capacitatea de organizare şi conducere a colectivelor. J. al ritmului şi tempoului.. accesibil şi adaptabil la orice nivel de pregătire.Sarcini : 1.1. al gradului de încordare şi relaxare. disciplinarea colectivului.R. Comanda – expresie verbală la modul imperativ. 8. de autoorganizare şi autoconducere. 3. Prevenirea şi reducerea unor atitudini deficiente.O. 7. prezenţa de spirit.F. Indicaţii metodice – În predarea exerciţiilor de F. 3.M. Prelucrarea selectivă şi analitică a grupelor musculare a articulaţiilor şi a segmentelor. la executarea comenzilor se va urmări: precizia.).M-S). Formarea deprinderilor ajutătoare altor ramuri sportive. Formarea ţinutei corecte şi menţinerea la nivel ridicat a condiţiei fizice. prin care sunt anunţate acţiunile şi exerciţiile ce urmează a fi efectuate. scop şi condiţii materiale.şi F. 2.U.Formată din două părţi: 7 . se desfăşoară la comandă. de autoorganizare şi autoconducere. 4. C. milloace importante pentru organizarea colectivelor. sincronizarea. Gimnastica organizatorică-este partea G.EXERCIŢII DE FRONT ŞI FORMAŢII Sarcini : au largă aplicabilitate în lecţiile şi programele de gimnastică. concentrarea. C.1. vârstă.e necesar a se respecta următoarele: denumiri corecte.

în cocor(închis-deschis). 3. Componentele formaţiei : 1. C. 2. Formaţiile enumerate anterior se folosesc pentru organizarea colectivului în vederea exersării şi pregătirea organismului pentru efort(încălzirea aparatului locomotor). „n”rânduri.reprezintă anunţarea acţiunii ce va trebui să fie executată. Lăţimea-spaţiul dintre flancul drept şi flancul stâng(e egală cu numărul de şiruri). grup) B. şi se reia în întregime comanda iniţială. 4. Coloana(şirul)-dispunerea executanţilor unul înpoia celuilalt. mai multe segmente sau întregul corp). Distanţa-spaţiul cuprins între doi executanţi aflaţi în coloană(şir). 6. Între cele două părţi se face o scurtă pauză pentru captarea atenţiei colectivului. De adunare(în linie pe 1. în trepte. şi din deplasare(diferite variante de mers. De deplasare(coloană-şir câte 1. b.Rândul(linia)-dispunerea executanţilor umăr lângă umăr. în şah. etc. alergare. alergare. 8. 2.). săritură ori altă acţiune ce implică deplasarea). cerc şi grup au dublă utilizare atât ca formaţii de adunare cât şi de lucru.direcţia spre care sunt orientaţi componenţii formaţiei cu faţa. TERMENI DE BAZĂ: Formaţia–modul de dispunere a executanţilor în vederea executării acţiunilor colective. ce declanşează execuţia propriu-zisă. Frontul . Aceste formaţii se pot alcătui de pe loc(din linie ori din coloană).a. De lucru(coloană de gimnastică câte 3. grup). în semicerc.reprezintă extremitatea formaţiei(stângă sau dreaptă). 8 . 7. Adâncimea-spaţiul cuprins între prima şi ultima linie. precis. „n” pe mijlocul sălii. sau „marş” pentru deplasări(fie mers.unghi. sărituri. semicerc. partea săvârşitoare(executivă) – ce este de obicei un cuvânt. pe linia frontului. În cazul greşelilor de execuţie sau de exprimare se foloseşte expresia „ La loc comanda”.careu. în cerc. Flancul . Unele comenzi sunt aceleaşi pentru acţiuni de acelaşi tip precum : „luat” pentru poziţii(a unui segment. Formaţiile semicerc.4. cerc. 5. Tipuri de formaţii: A. Intervalul-spaţiul dintre doi executanţi pe linia frontului(a umerilor). partea prevestitoare. „n”).2. rostit scurt.

antrenament etc.stând controlat . corpul uşor înclinat înainte. caracterizată prin: călcâiele apropiate(lipite).numărătoarea.. greutatea repartizată egal... spatele drept. se execută uzual la începutul şi sfârşitul lecţiilor de educaţie fizică şi sport. repaus cu ruperea rândurilor şi părăsirea formaţiei. Stând controlat-e o poziţie derivată din poziţia „stînd”.marş !” 9 .Repaus-e o poziţie de aşteptare opusă stândului controlat şi are următoarele forme: . repaus !” „În repaus rupeţi rîndurile. activităţi sportive.ruperi de rânduri(cu şi fără oprire) . raportul . şi formaţiile în care distanţele şi intervalele sunt mărite.2..repausul mic-greutatea pe piciorul stâng.... COMANDA pentru „Repaus” : „Pe loc. EXERCIŢII DE FRONT ŞI FORMAŢII A. spatele şi braţele relaxate. braţele jos întinse. Se execută în formaţie de şir. mâinile încrucişate la spate.deplasarea formaţiei pe distanţe scurte .întoarceri pe loc . Se execută în formaţii dispuse în linie şi formaţii restrânse ..1. palmele întinse cu degetele mijlocii lipite pe linia mediană a coapselor.. COMANDA pentru „Stând controlat” este : „ DREPŢI ! ” 3. capul sus. dar şi ori de câte ori e necesară reorganizarea colectivelor în alte formaţii de lucru. spatele şi braţele relaxate.CURSUL NR. ACŢIUNI PE ŞI DE PE LOC : . atenţionarea şi disciplinarea colectivului.repaus . 3.. abdomenul supt.. piciorul drept oblic înainte uşor îndoit.alinierea .repausul mare-picioarele uşor depărtate. 3 3..acţiuni complexe ACŢIUNILE PE ŞI DE PE LOC..

Spre(dr-st. 2.. mâna fiind aşezată pe umărul celui din dreapta / stânga şi capul întors în aceeaşi parte.3. în linie-spre dreapta(cea mai des folosită). are următoarele forme: ..n. primele din formaţia respectivă.şir(formaţie de deplasare) . mărind sau micşorând distanţele sau intervalele. Alinierea în coloană(şir) – se realizează întinzând braţul drept înainte şi aşezând mâna pe umărul celui din faţă(formaţie de deplasare) c.braţele întinse lateral. COMANDA pentru „Aliniere”..Alinierea în linie. braţele uşor rotunjite(se ating coatele). prin care se află numărul de executanţi şi felul cum îi organizăm în funcţie de solicitările temelor. în vederea organizării şi alcătuirii formaţiilor necesare realizării sarcinilor lecţiei. centru. 3. „V-aliniaţi !” (spre dreapta) 2. centru.la o lungime de braţ -braţul drept / stâng(conform comenzii). iar în coloană de gimnastică numărătoarea pe linie ne arată numărul şirurilor.în ordine strânsă – intervalul între executanţi e mic.e acţiunea de pe loc prin care executanţii sânt ordonaţi într-o formaţie corespunzătoare comenzii. Ea poate fi : „În continuare câte 1. stânga. flancuri) la 2 lungimi de braţe „V-aliniaţi!” COMANDA pentru „Aliniere” în şir : „V-aliniaţi!” 3.o formaţie în linie sau coloană(conform comenzii).. b. număraţi!”.la jumătate de braţ – braţul drept /stâng(conform comenzii).Alinerea . -la două lungimi de braţe .. Se face dinspre dreapta / stânga/ / flancuri spre centru şi invers. este întins lateral. flancuri) la jumătate de braţ-„V-aliniaţi!” 4.flancuri) b. În şir numărătoarea se face în adâncime.Numărătoarea – acţiunea de cunoaştere a colectivului ca efectiv şi ca ordine în formaţie prin atribuirea unui număr de ordine. . .. este îndoit cu mâna pe şold şi capul întors spre direcţia comandată. în linie : 1. Alinierea se face în: a. degetele mijlocii se ating. Spre(dr-st. centru. flancuri).4. Spre(stânga. iar cea pe şir ne arată numărul liniilor(rândurilor). într. centru. în coloană . „V-aliniaţi !” 3. Alinierea în coloană de gimnastică(formaţie de lucru) – se realizează atât pe rând cât şi pe şir.3.. 10 .de gimnastică(formaţie de lucru) a. capul întors conform comenzii.

„Dinspre flancuri spre centru(sau centru spre flancuri). câte 1....Ruperile de rânduri se utilizează pentru dezvoltarea orientării în spaţiu.. • De pe loc se pot realiza întoarceri spre: dreapta (90°) stânga (90°) stânga-mprejur (180°) jumătate la dreapta (45°) jumătate la stânga (45°) • COMENZI utilizate pentru întoarcerile de pe loc : -la dreap.....ta! la stân. n ..n număraţi!” 3....2.Ruperile de rânduri sunt acţiuni de pe loc prin care se desfac şi refac rapid formaţii..drepţi!” 3.. scutiţi.număraţi!” 5.....ta! jumătate la stân. captarea atenţiei şi asigurarea unui nivel emoţional corespunzător pentru realizarea sarcinilor lecţiei respective.. „Clasă / grupă pentru raport.. „De la dreapta spre stânga(sau stânga spre dreapta).mpre... „De la dreapta spre stânga(sau stânga spre dreapta).. teme.. Întoarcerile pe loc sunt acţiunile prin care se schimbă formaţia (din linie în coloană şi invers) sau frontul.. „V-aliniaţi!” 3.3... „De la dreapta spre stânga în continuare. „Drepţi!” 4....în continuare număraţi!” 4.enunţ rostit de elevul de servici prin care profesorul este informat la începutul lecţiei despre starea colectivului(efectiv........RAPORTUL :.........n.) COMANDA pentru „ RAPORT”: 1.. „În linie pe ....COMANDA pentru „Numărătoare” : 1. Pentru întoarcerile de pe loc sunt necesari doi (2) timpi astfel:-se execută o întoarcere (conform comenzii) pe călciul piciorului din partea întoarcerii şi vîrful celuilalt picior (la timpul 1) şi apoi apropierea picioarelor (timpul 2)......adunarea!” 2....număraţi!” 3.jur! 3....3. sarcini trasate.5..2..7. 11 .6..în contiuare ..... materiale sportive etc...în continuare câte 1..ga! -la stânga.....număraţi!” 2.rânduri. echipament.ga! -jumătate la dreap...... „Dinspre flancuri spre centru(sau centru spre flancuri). conform comenzilor.

înainte sau înapoi. stânga..Deplasarea formaţiei pe distanţe scurte: este o acţiune prin care se aranjează colectivul pentru utilizarea cât mai bună a spaţiului disponibil. Ele pot avea o structură de 8..paşi înainte (înapoi).. CU OPRIRE -spre... Deplasarea formaţiei (de obicei în linie sau şir) se poate efectua spre înainte.fuga marş! spre. Acţiunile complexe se predau prin metoda fragmentat. 16.imitativă.. cu oprire b.. 32 timpi. fără oprire Acestea se realizează la comanda profesorului...... • COMENZI utilizate pentru ruperile de rânduri: a. Această acţiune se regăseşte în practică cel mai frecvent alături de alte acţiuni cum ar fi: alinierea şi întoarcerile..marş! …n…paşi spre dreapta(stânga)…marş! 3. Structura acţiunilor complexe este de obicei simetrică pentru dreapta. înapoi şi lateral ( dreapta sau stânga). simetria nefiind însă obligatorie.. apoi profesorul comandă adunarea într-o formaţie pe care o doreşte. pe timpii componenţi.fuga marş! Drepţi! b.8. Cele mai frecvente sunt cele de 8 şi 16 timpi... care indică succesiv locuri şi aparate din sală sau teren spre care să se alerge.. Deplasările spre înainte şi înapoi pot fi efectuate cu paşi succesivi sau cu paşi adăugaţi.9. FĂRĂ OPRIRE -spre. • COMENZI utilizate pentru acţiuni complexe: -Cu acţiunea indicată..fuga marş! • 3.Ruperile de rânduri pot fi: a.. • COMENZI utilizate pentru deplasările pe distanţe scurte: …n. iar deplasările laterale se realizează prin paşi adăugaţi.fuga marş! Drepţi! -spre. Acţiunile complexe sunt combinaţii între diferite întoarceri de pe loc şi deplasări pe distanţe scurte în care sunt introduse şi diferite teme ritmice... marş! 12 .

3-4 pas spre dreapta cu bătaie din palme pe fiecare timp. 13 .EXEMPLE: Acţiune complexă în 8 timpi: 1-2 un pas înainte. 7-8 pas spre stânga cu bătaie din palme pe fiecare timp. 7-8 pas înainte cu bătaie din palme pe fiecare timp. 5-6 întoarcere la stânga. 3-4 întoarcere la dreapta cu bătaie din palme pe fiecare timp. 7-8 întoarcere la stânga cu bătaie din palme pe fiecare timp. 1-2 întoarcere stânga-mprejur. 5-6 pas lateral dreapta. Acţiune complexă în 16 timpi: 1-2 întoarcere stânga-mprejur. 3-4 pas înaint cu bătaie din palme pe fiecare timp. 5-6 întoarcere la dreapta.

Formarea coloanei de gimnastică „câte n în arc de cerc. cocor”. şi contopire 14 .Pornire.Trecere de la mers la alergare şi invers.Ocoliri.Desfaceri şi contopiri.Numărătoarea. . . .Acţiuni complexe. .Întoarceri din deplasare. .Trecere din linie pe un rând în linie pe 2 şi 3 rânduri .Întoarceri pe loc.„Câte n pe mijloc”.Ruperi de rânduri. . Din deplasare: . . oprire. .Raportul.Alinierea . „şah”. . .Oprire cu schimbarea frontului.Treceri dintr-o coloană în mai multe coloane şi invers.Deplasarea formaţiei pe distanţe scurte. De pe loc: .Stând controlat. . .EXERCIŢII DE FRONT ŞI FORMAŢII ACŢIUNI PE ŞI ACŢIUNI DIN DEPLASARE ALCĂTUIRI ŞI SCHIMBĂRI DE FORMAŢII DE PE LOC .Repaus.Deplasări în figuri. . . . trepte.

.stai! -Atenţie la stânga/dreapta/stânga-mprejur/la front. Această acţiune face parte din grupa acţiunilor din deplasare.marş! Trecerea de la mers la alergare este o acţiune din deplasare şi se efectuează într-un timp. să se înceapă alergarea pe o nouă frază.Pas alergător. 4.. adecvată.. Oprire cu schimbarea frontului • COMENZI utilizate pentru oprire: -Atenţie. Comanda „stai!”se dă pe piciorul drept. astfel încât după efectuarea pasului necesar (cu piciorul drept).. după care se mai efectuează încă un pas cu piciorul drept (t 1) şi se începe alergarea cu piciorul stâng. prin mers.. Oprire simplă.1 Deplasarea este reprezentată de mişcarea executanţilor într-un spaţiu dat.. 4 B.. Dacă se lucrează pe muzică....stai! Oprirea simplă se execută în doi timpi. corespunzător comenzii..Înainte. b.. alergare).... 4..Oprirea cu faţa la front este compusă dintr-o oprire şi o întoarcere (la stânga.4 Trecere de la mers la alergare şi de la alergare la mers: este acţiunea prin care se schimbă modalitatea de deplasare (mers. cu faţa la profesor).Cu ocolire spre dreapta/stânga… marş! 4. alergare. Oprirea cu faţa la front se efectuează în 4 timpi.2 Pornirea este acţiunea de început a unei deplasări. Forme: a.CURSUL NR. . săltări şi sărituri simple ori variantele acestora.La începerea alergării se reia numărătoarea de la 1.... imprimându-se un tempo adecvat acesteia. Comanda executivă MARŞ! se dă pe piciorul stâng. la stânga-mprejur. la dreapta. din care la 1-2 se execută oprirea şi la 3-4 întoarcerea.... • COMENZI utilizate pentru trecerea de la mers la alergare şi de la alergare la mers: • a) Trecere de la mers la alergare se execută comanda: ... 15 .. comanda executivă MARŞ! se dă la sfârşitul frazei muzicale. ACŢIUNI DIN DEPLASARE 4. altă piesă muzicală. după care se mai efectuează un pas înainte cu piciorul stâng (t 1) şi apropierea piciorului drept (t 2).3 Oprirea este o acţiune din deplasare care reprezintă încetarea acesteia.marş! pornirea întotdeauna cu piciorul stâng. • COMENZI utilizate pentru pornire: .

marş! Execuţia este la fel cu cea spre stânga..6.marş!Comanda executivă se dă pe piciorul drept. în timp ce se reduce viteza de alergare.. comanda executivă marş! se dă la sfârşitul frazei muzicale astfel încât după efectuarea pasului necesar să se înceapă mersul pe o nouă frază muzicală. pe pingeaua piciorului drept. să se înceapă mersul pe o nouă frază.. apoi un pas cu dreptul simultan 16 .marş! Trecerea de la alergare la mers este o acţiune din deplasare şi se efectuează în doi timpi. • Întoarcerea la dreapta se realizează la comanda: la dreapta.. la stânga-mprejur (180°). Întoarceri din deplasare Întoarcerile din deplasare constituie modalităţi rapide de schimbare a sensului de deplasare şi fac parte din grupa acţiunilor din deplasare. utilizate mai frecvent în cadrul deplasărilor în figuri.Întoarcerile din deplasare se execută din mers şi alergare ori variante ale acestora.. Ele se utilizează cu succes la dezvoltarea orientării în spaţiu.6 Schimbarea direcţiei şi a sensului: a.marş! Comanda executivă se dă pe piciorul stâng.• b) Trecere de la alergare la mers se execută la comanda: La pas. după care. comanda executivă MARŞ! se dă la sfârşitul frazei muzicale astfel încât după efectuarea paşilor necesari (cu piciorul stâng şi drept). Se porneşte în direcţie opusă cu piciorul stâng. doar partea spre care se face întoarcerea este diferită.. se efectuează un pas de alergare cu stângul (t1) şi încă un pas cu dreptul (t2) şi se începe mersul cadenţat cu piciorul stâng. 4.. altă piesă muzicală. la dreapta. 4. • Întoarcerea la stânga-mprejur (180°) se execută la comanda: la stânga-mperjur. după care se mai execută un pas cu dreptul simultan cu întoarcerea de 90° spre stânga. De asemenea.La începerea mersului se reia numărătoarea de la 1. Dacă se lucrează pe muzică. (90º).1 Întoarceri din mers: • Întoarcerea la stânga se realizează la comanda: La stânga....Dacă se lucrează pe muzică. similar cu întoarcerile pe loc. întoarcerile din deplasare pot fi şi de 45° (jumătăţi). Comanda executivă Marş! se dă pe piciorul drept. numărându-se de la 1. la stânga(90º). Ele pot fi: • Întoarcerile din deplasare: 1. educarea atenţiei şi obişnuirea lucrului în colectiv. adecvată. după care se execută un pas cu piciorul stâng (t 1).. 2. 3. imprimându-se un tempo adecvat acestuia...

la dreapta (90°). schimbându-se astfel sensul fără a întrerupe mersul. alergare. „marş!”) se realizează o trecere de pe o latură pe alta a sălii prin deplasare (mers. comanda executivă „Marş” se dă la sfârşitul primei părţi a frazei muzicale. utilizate mai frecvent în cadrul deplasărilor în figuri.. se utilizează aceleaşi comenzi ca la întoarcerile din mers. • Ocolirile se execută din mers.marş!. • Comenzile utilizate sunt: „Ocolire la dreapta. pe o nouă frază muzicală.. la stânga-mprejur din alergare(normală sau variantă). b) Ocoliri: • Ocolirile sunt acţiuni utilizate foarte frecvent pentru schimbarea direcţiei sau sensului printr-o deplasare pe arc de cerc. începând cu piciorul stâng şi numărătoarea de la 1.la stânga (90°). alergare sau variante ale acestora) pe un arc de cerc. „marş!” Conform comenzii („Ocolire la dreapta. „marş!” „Ocolire la stânga.6.. Ele pot fi: Ocoliri ..cu întoarcerea de 180° (t 2).. sărituri ori variante ale acestora. la dreapta. • Întoarcerea la stânga-mprejur din alergare se execută în 4 timpi. măresc atractivitatea lecţiei şi produc obişnuirea lucrului în colectiv. „Ocolire la stânga. . . săltări. • Dacă se lucrează pe muzică.2 Întoarceri din alergare: • Pentru întoarcerile la stânga.. la stânga-mprejur. 4.. comanda executivă marş! se dă la sfârşitul frazei muzicale.. să se înceapă mersul pe o nouă frază muzicală. rotunjindu-se 17 . Se reia alergarea în sens opus. educă atenţia. respectiv: la stânga. simultan cu întoarcerea de 180° spre stânga.. similar cu întoarcerile din deplasare... „marş” „Ocolire la stânga-mprejur. „marş!”. Ele fac parte din grupa acţiunilor din deplasare şi dezvoltă orientarea în spaţiu. De asemenea.marş.. ocolirile pot fi şi de 45° (jumătăţi).. • Modul de execuţie pentru întoarcerile la stânga şi la dreapta este identic cu cel din cazul întoarcerilor din mers ( diferă doar modul de deplasare).Dacă se lucrează pe muzică. după care urmează patru paşi alergători pe loc.. astfel încât după efectuarea paşilor necesari şi a întoarcerii. Comanda „Marş” se dă pe piciorul drept.marş!.la stânga-mprejur (180°). astfel încât după efectuarea paşilor necesari şi a întoarcerii să se înceapă alergarea în sensul comandat. Se porneşte cu stângul şi numărătoarea de la 1.. la dreapta.

CURSUL NR. În cazul ocolirilor la stânga-mprejur. ocolirea fiind de 180°. 5 18 . arcul pe care se face deplasarea este mic (egal cu lăţimea umerilor). păstrându-se astfel aceeasi latură a sălii.astfel colţurile.

marş” -nr. Această numărătoare se face în mod obişnuit de la dreapta spre stânga.Din linie Trecere din linie pe un rând în linie pe 2 şi 3 rânduri Trecerile din linie pe un rând în linie pe 2 şi 3 rânduri se pt realiza în 2. în patru timpi marş!” -numărul doi se deplasează în faţa numărului unu prin: „pas oblic înainte. număraţi”) -se dă pentru schimbare una din comenzile: „din linie pe un rând în linie pe trei rânduri. DE PE LOC: (5. apropierea picioarelor(3)” „pas înainte cu piciorul stâng(1). în patru timpi. 5.. marş” „din linie pe un rând în linie pe trei rânduri. 3 sau 4 timpi. să se realizeze alinierea şi numărătoarea câte 2 sau câte 3. în doi timpi. Indiferent dacă urmează a se realiza trecerea pe 2 sau 3 rânduri. realizarea formaţiilor petrecându-se cu flancul stâng bază. apropierea picioarelor(4). 1 şi 3 se deplasează în faţa şi spatele numărului 2 prin: 19 . din deplasare) 5. cu piciorul drept(1) şi apropierea piciorului stâng(2) „pas înai cu piciorul stâng(1).2 – Din coloană-şir) 5. b. pas lateral cu piciorul drept(2). pas lateral în faţa numerelor unu. marş” „din linie pe un rând în linie pe trei rânduri.. se poate întâlni şi numărătoare de la stânga spre dreapta.a. câte trei. cu piciorul drept(3)..1 – Din linie. în funcţie de formaţia care urmează a fi realizată. iar nr. în doi timpi marş!” „din linie pe un rând în linie pe două rânduri. ALCĂTUIRI ŞI SCHIMBĂRI DE FORMAŢII (a. • Trecerea din linie pe un rând în linie pe două rânduri: -se numără câte doi ( „de la dreapta spre stânga. este absolut necesar ca înainte de comanda pentru schimbarea formaţiei.1 . de pe loc. în trei timpi marş!” „din linie pe un rând în linie pe două rânduri. • Trecere din linie pe un rând în linie pe trei rânduri: -se numără câte trei („de la dreapta spre stânga.număraţi!”) -se dă pentru schimbare una din comenzile: „din linie pe un rând în linie pe două rânduri..C. în trei timpi. 2 rămâne pe loc. apropierea picioarelor(2).

. pas lateral stânga (3).marş!” sau „din linie. în semicerc. iar cel din linia a II-a spre înapoi. cel din prima linie spre înainte. apropierea picioarelor (4) . respectiv stâng (T2). în cerc. Comanda pentru această schimbare este: „Din linie pe 2 rânduri în linie pe 6 rânduri. apropierea picioarelor (2).. apropierea picioarelor (T3). care se realizează la comandă „câte un pas înainte şi înapoi. numerele 2 se deplasează. tehnica fiind aceaşi ca la schimbările din linie pe un rând.numărul 3 –pas înapoi cu piciorul stâng (T1).Pentru realizarea schimbării.4 timpi. pas lateral dreapta (3).marş!” A2. După numărătoarea câte doi. flancurile liniei se deplasează pe arc de cerc. . apropierea picioarelor (T3)” • „numărul 1 –pas înainte cu piciorul drept (1).. acţiunea executânduse în cadrul fiecărei linii. Trecerea se poate executa în 2.. marş!” 20 . apropierea picioarelor(2). pas lateral cu piciorul drept (T2).. „câte n prin arc de cerc”.. se respectă următoarea succesiune: -se numără câte n (de la dreapta spre stânga câte n număraţi) -se dă comanda: „din linie pe un rând în coloană de gimnastică câte „n” prin arc de cerc…. apropierea picioarelor (4)” • Trecerea din linie pe două rânduri în linie pe 4 şi pe 6 rânduri Trecerea din linie pe două rânduri în linie pe 4 rânduri se realizează păstrând succesiunea prezentată la trecerea din linie pe un rând în linie pe 3 rânduri.marş!”. care se realizează cu aceaşi tehnică ca la trecerea din linie pe un rând în linie pe 3 rânduri.marş!”.schimbarea propriu-zisă. se trece la executarea comenzii: „din linie pe 2 rânduri în linie pe 4 rânduri. respectiv drept (T1) şi apropierea piciorului drept..numărul 3 –pas înapoi cu piciorul stâng (1).• „pas oblic înainte (numărul 1 ) şi pas oblic înapoi (numărul 3).” • „numărul 1-pas înainte cu piciorul drept (T1)... pas lateral cu piciorul stâng (T2). astfel: A1.depărtarea liniilor.. „trepte”. „cocor” • La comanda „din linie. • Coloana de gimnastică „câte n prin arc de cerc” Pentru realizarea acestei coloane.3. până când se realizează formaţia susţinută de comandă.. „cerc”. cu piciorul stâng .marş!” Formarea coloanelor de gimnastică „semicerc”. Trecerea din linie pe 2 rânduri în linie pe 6 rânduri are două acţiuni.

Coloana de gimnastică „cocor” Pentru realizarea acestei coloane.. astfel: -la cocorul închis. celelalte numere se deplasează spre înainte sau înapoi. executanţii sunt orientaţi cu faţa spre înainte şi exteriorul „V-ului” -la cocorul deschis. celelalte numere se deplasează spre înainte sau înapoi.număraţi!” sau „de la centru spre flancuri... cu paşi succesivi. Pentru a nu confunda variantele „cocorului” este bine să reţineţi că el seamănă cu litera „V” şi orientarea executanţilor este cea care dă numele variantei formaţiei. 21 .-se trece la realizarea schimbării: numărul 1 se întoarce pe loc.marş! -se trece la realizarea schimbării: numărul 1 rămâne pe loc. deosebirea constând în deplasarea mai întâi spre dreapta sau stânga (după caz) şi apoi spre înainte sau înapoi(după caz)..2. un număr egal de paşi (sau dublu) cu numărul strigat la numărătoare. în dreptul numărului 1. executanţii sunt orientaţi cu faţa spre înainte şi interiorul „V-ului” 5.. • „Cocorul” poate fi închis sau deschis”. trecere din coloană câte 1 în coloană câte 2 şi 3 b. trecere din coloană câte 2 în coloană câte 4 şi 6 Succesiunea acţiunilor este aceeaşi ca la schimbările din linie. se respectă următoarea succesiune: -se numără câte n (de la dreapta spre stânga câte n număraţi) -se dă comanda: „din linie pe un rând în coloană de gimnastică câte n în trepte marş” -se trece la realizarea schimbării: numărul 1 rămâne pe loc. se respectă următoarea succesiune: -se numără în continuare („de la flancuri spre centru.. Din coloană(şir) Schimbările din coloană( şir)pot fi: a. un număr de paşi egal cu numărul strigat la numărătoare. Coloana de gimnastică în „trepte” Pentru realizarea acestei coloane.număraţi!”) -se dă comanda: din linie pe un rând în coloană de gimnastică în cocor. iar celelalte numere se deplasează prin arc de cerc.

5.”n”(2. 3.n (conform comenzii) -se dă comanda pentru formarea coloanei câte n -se trece la schimbare: numărul 1 micşorează pasul. . astfel încât toate grupele de numere strigate conform numărătoriisă ajungă să se deplaseze în linie.. • Coloana de gimnastică „şah” . Se trece la realizarea schimbării( se pot deplasa liniile spre dreapta sau stânga şi coloanele spre înainte sau înapoi. DIN DEPLASARE • Trecerea din coloană câte 1 în coloană câte n şi invers Trecerea din coloană câte 1 în coloană câte 2..b. Comanda: „Din coloană câte 1 în coloană de gimnastică câte „n” pe mijloc … marş! 3. 2. marş! Pentru aceste treceri se aplică următoarea succesiune: -se numără în adâncime câte2. în coloană cîte 1. Se trece la realizarea schimbării: grupele de numere „n” se întorc din deplasare spre stânga sau spre dreapta(după caz.. Formarea coloanelor de gimnastică(coloane de lucru) • 1..3. se dă comanda – „din coloană câte.n se execută la comanda: În coloană câte n. în funcţie de sensul de deplasare).. în timp ce numărul 2 (sau 3.. • Coloana de gimnastică „prin desfacere şi contopire” Se realizează prin desfacerea şi contopirea şirurilor în următoarea succesiune: 22 . etc) măresc pasul şi trec în stânga numerelor 1. . 3.) în coloană cîte 1 marş! Numerele 1 măresc pasul şi celelalte îl micşorează”. Se trece la numărătoare(în continuare sau câte „n” pentru linia 1. 3. până când întregul efectiv a realizat formaţia cerută prin comandă. Se realizează o coloană de gimnastică câte „n”(arc de cerc sau pe mijlocul sălii). 2. iar celelalte grupuri de numere „n” se deplasează după primul grup de „n”. Coloana de gimnastică „câte n pe mijloc” – succesiune: Se numără câte „n” („În adâncime câte „n” număraţi”!). umăr lângă umăr şi cu distanţe de un pas între linii (adică în ordine strânsă). Pentru trecerea din coloană cîte”n”.succesiune: 1. sau în adâncime în continuare sau câte „n”).

până la formarea coloanei cerute prin comandă. Pentru alcătuirile şi schimbările de formaţii din deplasare. etc. paşi de dans.ş. alergare şi variante de alergare. 23 . se pot utiliza variate tipuri de deplasare precum:mers şi variante de mers. numărul şirurilor fiind întotdeauna un număr cu soţ.se desface coloana câte 1 în coloană câte doi.m..d. apoi coloana câte doi în coloană câte 4 …ş.

extensor.CURSUL NR. • cap şi gât. băncuţă curbată. aparate de gimnastică.2 SISTEMATIZAREA EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ FELUL ACTIVITĂŢII MUSCULARE: • de forţă • de întindere • de relaxare FORMA DE PRACTICARE: • liber • cu partener • cu obiecte portative: baston. scara fixă. obiecte neclasice(improvizaţii): fular. mai multe segmente simultan ! • picioare DUPĂ INFLUENŢA PE CARE O AU: 24 • . SEGMENTAR: • de braţe. gantere. etc. combinate câte două sau • trunchi. cărucior instalat pe banca de gimnastică. 6. obiecte clasice pentru gimnastica ritmică. minge medicinală. Se execută separat. la aparate speciale: banca de gimnastică. helcometru. MIJLOACELE GIMNASTICII PENTRU DEZVOLTAREA FIZICĂ 6. 6 6. sticle de plastic umplute. coardă elastică(sandou).1 EXERCŢII DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ Definiţie: Exerciţiile de dezvoltare fizică generală sunt ansambluri de mişcări naturale ori special concepute în vederea prelucrării musculaturii şi articulaţiilor segmentelor ori ale întregului corp.

• asigurarea suportului fizic pentru îndeplinirea sarcinilor sportive. încălzire. • prelucrarea calitativă a musculaturii şi articulaţiilor. • asigurarea confortului fizic şi psihic prin creşterea încrederii în forţele proprii. formarea ţinutei corecte. formarea bazelor generale ale mişcări. asupra capacităţii de efort. analitic: . • însuşirea bazelor generale ale mişcării. amplitudine.supleţe. dezvoltarea calităţilor motrice.. 6. b.profesionale ori sociale. asupra articulaţiilor. 6. • • • • • • • • asupra musculaturii: măreşte tonicitatea şi troficitatea. • formarea unei ţinute corecte.4 EFECTELE EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ: realizarea încălzirii generale necesare executării mişcărilor specifice. . mărirea capacităţii de efort. • atitudine pozitivă faţă de efort.3 REGLAREA EFORTULUI LA EXECUTAREA EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ schimbarea poziţiei iniţiale • modificarea poziţiei anumitor segmente în raport cu cele care lucrează • modificarea tempoului de execuţie • introducerea de îngreuieri (structură. tempo.• a. • 25 . formarea simţurilor speciale. planuri).forţă.

c.5 CERINŢE METODICE PENTRU PREDAREA EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ Creşterea treptată a efortului • Alternarea grupelor musculare care lucrează • Alternarea activităţii musculare • Păstrarea importanţei instructive (prin schimbarea capilor de coloane) • Creşterea şi asigurarea atractivităţii (prin lucru cu partener. d. le dă şi importanţa mare pe care o au fiind folosite în orice domeniu legat de mişcare: a. niciodată fără soţ. cu obiecte şi la aparate speciale. pentru refacerea capacităţilor funcţionale. astfel: C = cap Pt = piept 26 . deoarece în cazul lucrului pe muzică să poată fi în acord cu frazele muzicale. pentru relaxare. a semnelor vizuale ori acustice. 6. Ele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe precum: • să fie accesibile • să fie adecvate nivelului de pregătire. 32 timpi. a jocurilor şi a întrecerii). • calitatea de a fi analitice. pentru recuperarea sănătăţii. iar scrierea lor se face prescurtat.6. 4. vârstei şi sexului • să fie concepute într-o ordine logică potrivite fiecărui segment care execută mişcările • să fie simetrice pentru dreapta şi pentru stânga Exerciţiile de dezvoltare fizică generală: • se compun din mişcări care se pot executa cu fiecare segment în parte. • exerciţiile sunt împărţite în timpi. pentru păstrarea sănătăţii. 8. Pentru descrierea exerciţiilor se foloseşte o terminologie specifică. b. cu două sau mai multe segmente simultan. 16. exerciţiile de dezvoltare fizică generală se pot compune din 2. introducerea acompaniamentului muzical.6 DESCRIEREA EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ Exerciţiile de dezvoltare fizică generală reprezintă grupa de exerciţii cu cea mai mare aplicabilitate din toate domeniile.

sprijin. = întindere Lb = laba urc. palmele pe sol (Pe G pe Cc aşez.e partea cea mai importantă în descriere şi e legată nemijlocit de următoarele părţi ale descrierii precum: • SEGMENTUL CARE EFECTUEAZĂ MIŞCAREA. TIMPUL(sau timpii de execuţie se scrie sub poziţia iniţială. = urcare Cc = călcâi spr. = sprijinit Cps= coapsă rev. pe sol). descrierea exerciţiului începe cu reazemul şi se continuă cu celelalte segmente ale corpului. • POZIŢIA FINALĂ(care de cele mai multe ori e aceeaşi cu cea iniţială). = întins Acestea constituie doar câteva exemple mai uzuale..pe genunchi pe călcâie aşezat. rezultate din schimbări ale poziţiilor picioarelor.7 REGULI PENTRU DESCRIEREA EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ Descrierea şi scrierea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală: POZIŢIA INIŢIALĂ. B.. Poziţia iniţială poate fi una din poziţiile fundamentale( stând. 1. şi e multiplu de doi. aşezat.). = răsucit Tr = trunchi răst = răsturnat M = mână arc. braţelor. • • POZIŢIA INIŢIALĂ : este poziţia din care începe mişcarea. atârnat) sau derivatele lor.) 6. • DENUMIREA MIŞCĂRII. Pl. • DIRECŢIA MIŞCĂRII. La prescurtările de mai sus se adaugă abrevierile obişnuite din limba română: (stg. = îndoit Sd = şold răs.I. Exemplu: P. = revenire Gb = gambă înt. Atunci când poziţia iniţială e mai complexă. trunchiul îndoit înainte. Tr înd. = arcuire P = picior duc = ducere G = genunchi întin.. trunchiului sau a capului. culcat..înt.. pe genunchi. la început. Fiecare poziţie fundamentală poate avea nenumărate derivate. 27 .Gt = gât Sp = spate U = umăr Abd = abdomen B = braţe St = stand Ct = cot aplec= aplecat Pl = palmă înd. dr. înai. braţele întinse.

stând pe genunchi cu mâinile pe şold.I. • Să fie stabilă.2 P. 2 – rev. . 1 – îndoirea trunchiului spre stânga. PE VÂRF SPRIJINIT. 5 – îndoire răsucită spre stânga. 3 – ridic. BRAŢELE SUS.PE GENUNCHIUL DREPT CU PICIORUL STÂNG ÎNTINS LATERAL. 4 – rev. 4 – revenire. 1 P. pe ambele picioare sau pe un picior. . atârnat la bară fixă. pe vârfuri. sprijin la cal cu mânere. stând depărtat cu braţele lateral. B prin înai. 6 – arcuire: 7 – arcuire. 1 – ridic. culcat ventral cu mâinile la ceafă. • Să favorizeze şi să permită execuţia corectă a mişcării(cu gradul de încordare/ relaxare cerut. EXEMPLE DE DESCRIERE A EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FZICĂ GENERALĂ EX. EX. 28 . 3 – arcuire.I. CARACTERISTICILE ŞI ROLUL POZIŢIEI INIŢIALE: • Să fie comodă. pe direcţia şi cu tempoul indicat.. sus. necesară. 2 – arcuire. • Să uşureze efectuarea mişcării.precum şi din sprijinul ce poate fi: pe toată talpa. 8 – revenire. aşezat depărtat cu braţele lateral. • Să îngreuieze efectuarea mişcării. inele. • Să permită continuarea mişcării(poziţia finală e de foarte multe ori poziţia iniţială). paralele. cu precizia şi amplitudinea. etc. B prin lat. sus. Exemple de poziţii iniţiale si sau finale: stând.ST.

care la nivel optim asigură executarea acestora în conformitate cu cerinţele specifice oricărei mişcări voluntare elaborate. Acestea sunt: a. lateral). c. d. a. ritm. • asigură execuţie estetică. structura coordinativă. şi tempo). b. sus. Efectele amplitudinii asupra mişcărilor: • contribuie la dezvoltarea forţei şi elasticităţii musculare. e. rotări. referitoare la traiectorie ( atribuit forţei care determină înălţimea şi lungimea traiectoriei). b. • localizează efortul. ţinută specifică. Se face referire la precizia direcţiei atât când este vorba despre acţiuni statice (poziţii: înainte. cât şi la cele dinamice (mişcări: ridicări. balansări). referitoare la unghiuri (ca atribut al supleţei musculare şi mobilităţii articulare).CURSUL NR. Amplitudinea: grad maxim de libertate permis unor segmente articulate. Ea are două accepţiuni: 1. repere temporale (viteză. grad de încordare şi relaxare. amplitudine. • condiţionează eficienţa şi precizia mişcărilor. 29 . direcţie precisă.1 DEFINIŢIE Bazele generale sunt atribute ale mişcărilor. coborâri. c. f. 2. Frecvent optimă amplitudinea asigură deschiderea necesară execuţiei corecte şi estetice. • asigură corectitudine tehnică. Direcţia precisă: este atributul poziţiilor sau mişcărilor segmentelor şi ale întregului corp ce asigură relaţia spaţială a acestora cu repere exterioare lor. Gradul de încordare şi relaxare: reprezintă nivelul tonusului muscular în timpul realizării unor poziţii sau mişcări ale segmentelor şi ale întregului corp. 7 BAZELE GENERALE ALE MIŞCĂRILOR 7. determinând consumul de energie.

• asigură eficienţă crescută. • ţinuta mişcărilor(specifică diferitelor ramuri de sport care solicită precizie. • determină corectitudinea tehnică. allegro. • acestea sunt reprezentate de: viteza de execuţie. adagio. O structură coordinativă presupune efectuarea de mişcări simetrice şi asimetrice. sărituri în apă). Referindu-ne la ţinută afirmăm că se desprind două sensuri ale acesteia: • ţinuta corpului (postură). ce au corespondenţă în mişcări lente. Efectele gradului de încordare şi relaxare: • dezvoltă capacitatea de rezistenţă. • dezvoltă capacitatea de autocontrol. Reperele temporale: • sunt atribute ale mişcărilor aflate în corelaţie cu timpul care determină durata acestora. Efectele cunoaşterii bazelor generale ale mişcărilor Corelarea lor în procesul de formare a deprinderilor motrice.a. cu viteze şi grade diferite de încordare. presto. gimnastică. plasticitate şi expresivitate în executarea mişcărilor: patinaj artistic. Tempoul este frecvenţa acţiunilor motrice pe unitatea de timp (de exemplu: lento. 30 . spaţiu. dans. reacţie. • Scurtarea timpului de instruire. d. repetiţie. e. • Evitarea apariţiei greşelilor. d. moderate şi rapide).Un anumit grad de încordare produce o anumită mişcare. Încordarea grupelor musculare care determină mişcarea produc relaxarea altora care nu participă la realizarea ei. Ţinuta specifică: este atributul care reprezintă armonizarea cinetică şi de postură în executarea mişcărilor. • Evitarea apariţiei accidentelor. Structura coordinativă: este atributul mişcării ce solicită capacitatea sistemului neuromuscular de coordonare a segmentelor în timp. ş. deplasare. • determină economie de energie. Ritmul de execuţie a acţiunilor motrice este succesiunea temporală repetată a părţilor lor componente. ritm şi tempo. în acelaşi plan sau în planuri diferite cu două sau mai multe segmente cu viteze şi tempo-uri diferite.

Axe: longitudinală. frontal. 31 . înapoi. sus-jos. cu obiecte şi la aparate speciale.7. a semnelor vizuale ori acustice. sagitală. orizontal. spre stânga. sus. 2. 3. 4.2 TRĂSĂTURILE MIŞCĂRILOR SISTEMATICE 1.3 Cerinţele metodice pentru predarea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală Creşterea treptată a efortului • Alternarea grupelor musculare care lucrează • Alternarea activităţii musculare • Păstrarea importanţei instructive (prin schimbarea capilor de coloane) • Creşterea şi asigurarea atractivităţii (prin lucru cu partener. stânga-dreapta. spre dreapta 7. jos. transversală. Sensuri: înainte. Direcţii: înainte-înapoi. Planuri: sagital. a jocurilor şi a întrecerii). introducerea acompaniamentului muzical.

b.. DIRECŢIA MIŞCĂRII. trunchiul îndoit înainte. pe ambele picioare sau pe un picior. pe sol). necesară. B. SEGMENTULUI CARE EFECTUEAZĂ MIŞCAREA. pe direcţia şi cu tempoul indicat). braţelor. înai. • Să uşureze efectuarea mişcării. Fiecare poziţie fundamentală poate avea nenumărate derivate. şi e multiplu de doi. Pl. POZIŢIA INIŢIALĂ 2. pe G. Atunci când poziţia iniţială e mai complexă. 32 . pe vârfuri. aşezat pe călcâie.) 1. CARACTERISTICILE ŞI ROLUL POZIŢIEI INIŢIALE: • Să fie comodă • Să fie stabilă • Să favorizeze şi să permită execuţia corectă a mişcării(cu gradul de încordare/ relaxare cerut. aşez pe Cc. Tr înd. POZIŢIA FINALĂ(care de cele mai multe ori aceeaşi cu cea iniţială). POZIŢIA INIŢIALĂ este poziţia din care începe mişcarea. descrierea exerciţiului începe cu reazemul şi se continuă cu celelalte segmente ale corpului. multe ori poziţia iniţială.. c.. atârnat) sau derivatele lor. palmele pe sol(St. Exemplu: P. la început. pe genunchi. DENUMIREA MIŞCĂRII.stând pe genunchi. trunchiului sau a capului.). cu precizia şi amplitudinea. braţele întinse. precum şi din sprijinul ce poate fi: pe toată talpa..CURSUL NR. TIMPUL(sau timpii de execuţie se scrie sub poziţia iniţială. sprijin. Poziţia iniţială poate fi una din poziţiile fundamentale( stând. 8 REGULI PENTRU DESCRIEREA EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ Descrierea şi scrierea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală are următoarea succesiune: 1. • Să îngreuieze efectuarea mişcării. • Să permită continuarea mişcării(poziţia finală e de f. 3.din punct de vedere al: a. rezultate din schimbări ale poziţiilor picioarelor.înt. culcat. aşezat.I.

TIMPUL (sau timpii de execuţie se scrie sub poziţia iniţială. paralele.1 POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE CAPULUI ŞI GÂTULUI MIŞCĂRI POZIŢII .2 POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE BRAŢELOR 3. stând pe genunchi cu mâinile pe şold. atârnat la bară fixă. şi e multiplu de doi.).spre dreapta Cap aplecat .2. 3.Exemple de poziţii iniţiale şi sau finale: stând. 3. c. culcat ventral cu mâinile la ceafă. la început. sprijin la cal cu mânere.înainte Aplecare .spre stânga . DENUMIREA MIŞCĂRII.spre stânga Extensie Cap în extensie Răsucire -spre dreapta Cap răsucit spre dreapta -spre stânga Cap răsucit spre stânga Semirotare -spre dreapta -spre stânga Rotare -spre dreapta -spre stânga 3.înainte .din punct de vedere al: a. stând depărtat cu braţele lateral. 2. POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE SEGMENTELOR 3.1 POZIŢII CU BRAŢELE ÎNTINSE jos înainte Pe direcţii principale lateral sus 33 . inele. POZIŢIA FINALĂ(care de cele mai multe ori aceeaşi cu cea iniţială). b. SEGMENTULUI CARE EFECTUEAZĂ MIŞCAREA. aşezat depărtat cu braţele lateral. DIRECŢIA MIŞCĂRII.spre dreapta . etc.

înainte .2.înapoi Balansări În plan frontal .antebraţele înainte Braţele înainte .jos oblic .orizontal Forfecări În plan .sus Lateral .3 MIŞCĂRI ALE BRAŢELOR MIŞCĂRI DIRECŢIE Ridicări Coborâri Îndoiri Întinderi Duceri Răsuciri Spre interior .sagital .antebraţele sus Braţele lateral .vertical 34 .antebraţele sus .3 POZIŢII CU BRAŢELE ÎNDOITE COMPLET Mâini pe şold Mâini la piept Mâini pe umeri Mâini la ceafă Mâini pe cap 3.2.jos înainte .jos diagonal-în plan frontal în plan sagital 3.1 POZIŢII CU BRAŢELE ÎNTINSE Înainte .exterior Rotări Spre dreapta – stânga Înainte .3.sus oblic – înapoi .2 POZIŢII CU BRAŢELE ÎNDOITE LA 90º Braţele jos .antebraţele jos Braţele sus – antebraţele înapoi 3.jos lateral .2.sus Pe direcţii intermediare înapoi-jos oblic – înainte .

înainte ..sagital 3.orizontal orizontal Forfecare în plan < vertical La poziţiile braţelor şi a picioarelor se vor adăuga şi poziţiile din baletul clasic 35 .înainte Îndoire .spre stânga .sagital Balansare în plan .4 POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE TRUNCHIULUI MIŞCARI POZIŢII Înclinare înainte Trunchi înclinat înainte Aplecare înainte Trunchi aplecat înainte .dreapta .frontal .dreapta/stânga .în plan orizontal Îndoire răsucită .spre stânga Extensie Trunchi în extensie Răsucire spre .stânga .înainte/înapoi .frontal 3.spre dreapta Trunchi îndoit – spre dreapta .în plan frontal .frontal .dreapta Trunchi răsucit .stânga Trunchi îndoit răsucit stânga Balansare în plan .stânga Rotare .dreapta Trunchi îndoit răsucit dreapta .interior Picior răsucit spre interior .interior/exterior Rotare spre .exterior Picior răsucit spre exterior .5 POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE PICIOARELOR MIŞCĂRI POZIŢII Îndoire Picior îndoit Întindere Picior întins Ridicare Picior ridicat Coborâre Ducere Răsucire spre .

spre stânga -în plan sagital înainte cu dreptul cu stângul -în plan sagital înapoi cu dreptul cu stângul -uşor -înainte -lateral -înapoi -întins sprijinit -înainte -lateral -înapoi -întins susţinut -înainte -lateral -înapoi -înainte -lateral -înapoi -întins sprijinit -înainte -lateral -înapoi -întins susţinut -înainte -lateral -înapoi 36 .în plan frontal/sagital cu piciorul dr/st înainte ÎNCRUCIŞAT cu piciorul dr/st înainte CU GENUNCHII ÎNDOIŢI cu piciorul dr/st înainte CU GENUNCHII ÎNDOIŢI -îndoit sprijinit -înainte -lateral -înapoi -îndoit susţinut -îndoit sprijinit -înainte -lateral -înapoi -îndoit susţinut îndoiţi -semiândoiţi -îndoiţi complet (ghemuit) FANDAT -în plan frontal spre dreapta.CURSUL NR. 9 POZIŢIILE FUNDAMENTALE ALE ÎNTREGULUI CORP STÂND PE AMBELE PICIOARE PE TOATĂ TALPA DEPĂRTAT PE VÂRFURI DEPĂRTAT PE UN PICIOR PE TOATĂ TALPA CU CELĂLALT PICIOR PE VÂRFURI CU CELĂLALTPICIOR .în plan frontal/sagital cu piciorul dr/st înainte ÎNCRUCIŞAT . spre stânga -în plan sagital înainte cu dreptul cu stângul -în plan sagital înapoi cu dreptul cu stângul -uşor îndoiţi -semiândoiţi -îndoiţi complet (ghemuit) FANDAT -în plan frontal spre dreapta.

.PE GENUNCHI PE AMBII GENUNCHI PE UN GENUNCHI CU CELĂLALT PICIOR . .CU GENUNCHII ŞI CĂLCÂIELE DEPĂRTATE . .CU GENUNCHII APROPIAŢI ŞI CĂLCÂIELE DEPĂPRTATE .SPRIJINIT -înainte -înapoi -lateral SUSŢINUT -înainte -înapoi -lateral .PE GENUNCHI PE CĂLCÂIE AŞEZAT 37 .ÎNCRUCIŞAT -cu dreptul înainte -cu stângul înainte .ÎNTINS .ÎNDOIT -SPRIJINIT -înainte -înapoi -lateral SUSŢINUT -înainte -înapoi -lateral .CU GENUNCHII DEPĂRTAŢI ŞI CĂLCÂIELE APROPIATE .

-PE O COAPSĂ: -pe coapsa dreaptă. -cu piciorul drept deasupra. -cu piciorul stâng deasupra. -ÎNCRUCIŞAT(turceşte). 38 . -cu piciorul stâng întins şi dreptul îndoit. -PE O COAPSĂ: -pe coapsa dreaptă cu piciorul drept îndoit şi stângul întins.AŞEZAT CU PICIOARELE ÎNTINSE CU PICIOARELE ÎNDOITE CU UN PICIOR ÎNTINS ŞI CELĂLALT ÎNDOIT -DEPĂRTAT. -cu piciorul stâng deasupra. -pe coapsa stângă. -ECHER: -cu picioarele apropiate. -PE O COAPSĂ: -pe coapsa dreaptă. ECHER: -cu piciorul drept/stâng întins şi stângul/dreptul îndoit. -ÎNCRUCIŞAT: -cu piciorul drept deasupra. -cu picioarele depărtate -GRUPAT(cu genunchii îndoiţi complet). -pe coapsa stângă cu piciorul drept întins şi stângul îndoit. -DEPĂRTAT. -DEPĂRTAT. -pe coapsa stângă. -ÎNCRUCIŞAT: -cu piciorul drept întins şi stângul îndoit. -cu picioarele depărtate. -ECHER: -cu picioarele apropiate. -cu picioarele depărtate. -pe coapsa dreaptă cu piciorul drept întins şi stângul îndoit. -pe coapsa stângă cu piciorul drept îndoit şi stângul întins.

-depărtate. -încrucişate: -cu dreptul deasupra. CU AMBELE PICIOARE ÎNDOITE: -apropiate sprijinite/susţinute -depărtate sprijinite/susţinute -CU PICIOARELE ÎNTINSE -depărtate. -cu stângul deasupra. -cu stângul deasupra. -cu dreptul întins şi stângul îndoit. -încrucişate: -cu dreptul deasupra. -cu stângul întins şi dreptul îndoit. -CU UN PICIOR ÎNTINS CELĂLALT ÎNDOIT: -apropiate. -cu stângul deasupra. -CU UN PICIOR ÎNTINS CELĂLALT ÎNDOIT: -apropiate. -cu dreptul întins şi stângul îndoit. -cu dreptul întins şi stângul îndoit.CULCAT FACIAL (ÎNAINTE) DORSAL (PE SPATE) COSTAL (LATERAL) -CU PICIOARELE ÎNTINSE: -depărtate. -cu stângul întins şi dreptul îndoit. -încrucişate: -cu dreptul deasupra. -cu stângul întins şi dreptul îndoit. CU AMBELE PICIOARE ÎNDOITE: -apropiate sprijinite/susţinute -depărtate sprijinite/susţinute -CU PICIOARELE ÎNTINSE -depărtate. -depărtate. -CU UN PICIOR ÎNTINS CELĂLALT ÎNDOIT: -apropiate. -depărtate. CU AMBELE PICIOARE ÎNDOITE: apropiate sprijinite/susţinute depărtate sprijinite/susţinute 39 .

genunchi. -atârnat culcat facial(şi variante). La abdomen. -atârnat culcat dorsal(şi variante). -de un genunchi cu -Răsucit. -cu braţul îndoit. -De mâini şi altă parte a corpului.).a. abdomen.). -de ambii genunchi.ATÂRNAT PE ORIZONTALĂ PE VERTICALĂ DE MÂINI DE PICIOARE DE ALTĂ PARTE A CORPULUI -Facial (planşă facială). -Cu picioarele întinse în echer(şi derivate). La spate. ş. ş. DE VÂRFURI -Cu genunchii îndoiţi (şi derivate). -De o mână: -cu braţul întins. -Cu braţe întinse şi picioare apropiate (fundamentală). La subbraţ Dorsal (planşă dorsală) -De mâini şi de picioare: („cuib”. 40 . DE GENUNCHI -Răsturnat(lumânare). COMBINATE: -de ambele vârfuri. în echer. (şezut. -Îndoit. celălalt picior în diferite poziţii -Cu braţele îndoite şi picioarele în diferite poziţii. -de un vârf cu celălalt picior în diferite poziţii.a.

sprijin culcat costal şi variante . .stând pe mâini. Din culcat: sprijin culcat facial şi variante. . . .variante. .Dorsal.sprijin lateral răsturnat (inele – Sfântul Petru) Din stând: . .stând pe o mână . sol.vezi „răsturnat”. sol. inele.Răsturnat: . .depărtate. . Din aşezat: -aşezat sprijinit şi variante. .Cu braţele îndoite. .Lateral(inele – cruce). Din pe genunchi: sprijin pe genunchi şi variante. bârnă .stând pe cap.apropiate.Pe antebraţe(paralele egale.pe unu/ambele braţe. . .SPRIJIN SIMPLU MIXT Pe verticală Pe orizontală Pe verticală/ orizontală . cal cu mânere) cu picioarele în diferite poziţii: .echer răsturnat.Pe braţe(paralele egale).echer(diferite grade): . .Călare. .stând pe omoplaţi.stând pe antebraţe. . Cu braţele îndoite: .Cu braţele întinse la: (paralele.sprijin stând cu picioarele întinse: . Cu braţele întinse: -cumpănă liberă. sprijin culcat dorsal şi variante.depărtat. bârnă. (variante de cumpănă cu sprijin pe un cot şi pe41 ambele coate). .apropiat.

). 10 10. • Exerciţii la aparate speciale: a.G.G. măciuci). ca exerciţii componente ale acestuia.F.2 EXERCIŢII LIBERE Exerciţiile libere sunt exerciţii de dezvoltare fizică generală în care se lucrează doar cu propriile segmente. picioare. sticle umplute. gantere.CURSUL NR. coardă. special concepute(bastoane.1 REGULI PENTRU COMPUNEREA COMPLEXELOR DE EXERCIŢII DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ Mai multe mişcări legate formează un exerciţiu.(dezvoltare fizică generală) trebuie să cuprindă între 8-12 exerciţii sau chiar mai multe(16-20).F. mingi. banca de gimnastică. săltări şi sărituri. întindere-relaxare. scara fixă. din gimnastica ritmică(panglică. 10. • Exerciţii cu obiecte portative: a.G. iar mai multe exerciţii legate formează un complex de dezvoltare fizică generală.G.G. într-o ordine bine stabilită. de la simplu la complex).F. Exerciţiile de respiraţie vor fi introdu-se obligatoriu la sfârşitul complexului. Aceste exerciţii frecvent utilizate se 42 . pot fi compuse din următoarele tipuri de exerciţii: • Exerciţii libere. eşarfe. şi vor începe cu exerciţiile de cap-gât şi vor continua prin diferite combinări de exerciţii cu unul sau mai multe segmente simultan. sunt stabilite într-o anumită ordine logică. tempou de execuţie şi complexitate. trunchi(abdomen-spate). Aceste exerciţii trebuie să se adreseze tuturor segmentelor respectiv cap-gât. Un astfel de complex de D. braţe. respectând principiul accesibilităţii(exerciţiile vor fi executate de la uşor la greu. mingi medicinale. Exerciţiile componente ale unui complex de D. Exerciţiile componente ale unui astfel de complex de D. • Exerciţii cu partener. astfel alese încât să asigure îndeplinirea integrală a sarcinilor lecţiei. b. în funcţie de temele si sarcinile lecţiei respective şi vor fi executate la început exerciţiile de amplitudine mică şi medie. pe parcurs mărind treptat amplitudinea. etc. pot cuprinde mişcări de forţă. dar şi în cadrul complexului de D.F. cerc. pe o direcţie şi pe cealaltă simetric. având grade diferite de amplitudine. simple ca structură şi executate în tempou moderat. b.F. complexitatea şi tempoul de execuţie. Complexele de D. de asemenea exerciţii de săltări şi sărituri.

G.4 CERINŢE PRIVIND EXERCIŢIILE LIBERE Alegerea corectă a exerciţiilor. 10. sexul şi nivelul de pregătire al practicanţilor. 10.. • Stimularea participării active şi conştiente. a stării de sănătate. • Au structură simplă sau complexă(după caz). apartament. • În grup. laborator. • Atitudine corectă şi pozitivă faţă de mişcare şi muncă.3 CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR LIBERE • Sunt formative. 10. grupe musculare. mobilitate articulară şi elasticitate musculară. • Pot fi executate individual fără supravegherea profesorului. • Îmbunătăţirea stării fizice şi psihice. La locul de desfăşurare a oricărei activităţi sportive.7 FORME DE ORGANIZARE • Individual. Respectarea bazelor generale ale mişcărilor.regăsesc în principal în exerciţiile de încălzire şi sunt caracterizate prin faptul că nu necesită dotări speciale şi spaţiu mare de lucru.F. • Realizarea corectitudinii mişcărilor. 10.6 FORME DE PRACTICARE • Lecţia de educaţie fizică şi sport sau antrenament sportiv. Sala de clasă. • Programe de încălzire. sarcinile şi scopul lecţiei. Utilizarea terminologiei specifice şi a metodei fragmentat-imitative. Includerea lor în complexe de D. • Pot fi însuşite repede. • Sunt analitice. dezvoltare fizică generală. • • • • • • 10.5 EFECTELE EXERCIŢIILOR LIBERE • Influenţă selectivă conform cerinţei: dezvoltă calităţi motrice. 43 . incapacitate fizică etc. recuperare şi reeducare în urma traumatismelor.8 LOC DE DESFĂŞURARE Sala de sport sau sala de gimnastică. • • • • • 10. Centre de sănătate. întreţinere. birou. Terenuri special amenajate în aer liber(condiţii igienice). fracturilor. Adaptarea la vârsta. Corelarea lor cu temele.

13 FORME DE APLICARE 44 . ajutor direct.10 CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR CU PARTENER: Sunt educative şi atractive Sunt adaptabile Sunt formative Sunt orientate spre colaborare Sunt realizate prin ajutor reciproc Presupun o întrecere directă 10.11 CERINŢE PRIVIND EXERCIŢIILE CU PARTENER • Participare activă din partea participanţilor • Nivel superior de coordonare a mişcărilor proprii în raport cu partenerul • Ajutor şi colaborare pentru îndeplinirea sarcinilor • Organizarea adecvată a colectivului 10. element de dozare a efortului. • Creşe şi grădiniţe.• La locul de muncă(minutul de gimnastică). în special forţa. mobilitatea – supleţea şi coordonarea • Măresc capacitatea lucrului în colectiv şi în comparaţie cu posibilităţile partenerului • Întăresc disciplina în realizarea sarcinilor • Produc amuzament. obstacol sau adversar şi mijloc de uşurare sau îngreuiere. sprijin. 9 EXERCIŢII CU PARTENER Exerciţiile cu partener sunt mijloace de dezvoltare fizică generală la realizarea cărora participă şi o persoană. bună dispoziţie şi economie de timp 10.12 EFECTELE EXERCIŢIILOR CU PARTENER • Măresc atractivitatea lecţiilor • Creşte sociabilitatea • Dezvoltă calităţile motrice. alta decât executantul însuşi. Partenerul are rol de: asociat şi colaborator. • • • • • • 10. 10.

Exerciţiile cu partener se regăsesc în toate formele lecţiei de educaţie fizică ori de antrenament sportiv şi în programele speciale ale gimnasticii aplicate.14 RECOMANDĂRI METODICE • Organizarea colectivului în funcţie de înălţime. 10. greutate şi sarcinile care trebuie îndeplinite • Corelarea complexităţii şi dificultăţii cu nivelul de pregătire. vârsta şi sexul executanţilor • Respectarea regulilor generale privind executarea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală • Schimbarea repetată a rolurilor • Precizarea clară a sarcinilor partenerilor • Corectare reciprocă privind execuţia 45 .

3 EFECTELE EXERCIŢIILOR LA APARATE SPECIALE: • creşterea interesului pentru mişcare • stimularea participării active şi conştiente 46 . gradare şi dozare a efortului • sunt atractive • pot fi prezente în mai multe verigi ale unei lecţii de educaţie fizică ori antrenament sportiv • au structură corelată cu forma aparatelor. se lucrează mai mult în sprijin şi atârnat • pot constitui îngreuieri • se pot utiliza singure ori în combinaţie cu alte aparate sau obiecte 11.CURSUL NR.1 CARACTERISTICI GENERALE: • sunt formative • sunt analitice • sunt naturale ori special concepute • asigură influenţare complexă aparatului locomotor • permit o bună localizare.2 CERINŢE PRIVIND EXERCIŢIILE LA APARATE SPECIALE: • alegerea aparatului în concordanţă cu scopul urmărit şi sarcinile lecţiei ori programului de dezvoltare fizică generală • organizarea colectivului în funcţie de înălţime şi greutate • lucru pe grupe în cazul unui colectiv numeros • alternarea segmentelor şi a grupelor musculare • alternarea tipului de activitate musculară • schimbarea repetată a poziţiilor iniţiale • introducerea în complexe folosirea metodei fragmentat-imitative pentru predare • folosirea metodelor: frontală şi circuit pentru exersare • folosirea terminologiei specifice 11. EXERCIŢII LA APARATE SPECIALE 11. 11 11.

pe. EXERCIŢIILOR LA BANCA DE 11.2 SISTEMATIZAREA GIMNASTICĂ: • Individuale. element de îngreuiere.1 CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR LA BANCA DE GIMNASTICĂ: • • • • • Oferă posibilităţi variate de folosire: loc de aşezare pentru odihnă şi relaxare. multifuncţional ce oferă posibilităţi variate de utilizare. peste bancă. grad de încordare şi relaxare) • control al efortului • perfecţionarea calităţilor motrice. rezistenţă generală şi specifică • prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice • introducerea unei stări generale bune 11.4 LOCUL ÎN LECŢII • veriga de influenţare selectivă/încălzire • formarea şi perfecţionarea unor deprinderi motrice aplicativ-utilitare • dezvoltarea calităţilor motrice 11.5 EXERCIŢII LA BANCA DE GIMNASTICĂ Banca de gimnastică este un aparat special. amplitudine. aparat component al cursurilor aplicative. 47 . la. cu şi peste bancă). Sunt accesibile. mijloc ajutător. Sunt atractive.• stimularea dorinţei de execuţie corectă • stimularea spiritului de întrecere • acţiune asupra mai multor parametrii ai mişcării (precizie. direcţie. la. Permit o bună localizare şi gradare a efortului. obstacol. suport pentru sprijin în timpul efectuării exerciţiilor. Sunt variate (se pot realiza pe. cu.5. 11. cu accent pe forţa diferitelor grupe musculare.5.

• Respectarea bazelor generale ale mişcărilor şi a corectitudinii lor. • Organizarea adecvată a colectivului. 11. • Structura logică a exerciţiilor. În grup. Dezvoltă curajul. Diferite forme de mers.6 EXERCIŢII LA SCARA FIXĂ 48 . 2. Dezvoltă simţurile speciale (orientare în spaţiu.5. • Angrenarea treptată şi gradată în efort. EFECTELE EXERCIŢIILOR LA BANCA DE GIMNASTICĂ: • • • • • • • Prelucrează analitic şi selectiv aparatul locomotor. de întindere. • Schimbarea poziţiilor de lucru. Măreşte atractivitatea lecţiei. de relaxare. aplicative 11.4 RECOMANDĂRI PRIVIND UTILIZAREA EXERCIŢIILOR LA BANCA DE GIMNASTICĂ: • Măsuri pentru asigurarea integrităţii corporale a executanţilor (verificarea băncilor şi asigurarea cu material protector). < de forţă. 3.• • • Pe perechi. Diferite forme de sărituri. Cu obiecte portative.3. • Utilizarea jocurilor şi a întrecerilor şi utilizarea terminologiei specifice. Diferite forme de alergare combinate cu mişcări variate. Exemple de exerciţii la banca de gimnastică: 1. Dezvoltă calităţile atenţiei. Formează deprinderi motrice de bază şi aplicativ utilitare. • Utilizarea cât mai variată şi complexă a băncii. • Introducerea exerciţiilor în complexe. • Exerciţiile să se adreseze tuturor segmentelor şi grupelor musculare. cu participarea şi a altor segmente. Dezvoltă spiritul de întrecere. aprecierea distanţei). perseverenţa şi voinţa.5. 11.

6. Dezvoltă calităţile atenţiei.1 CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR LA SCARA FIXĂ: • Oferă posibilităţi variate de folosire: aparat de întindere şi relaxare parţială a unor segmente. Formează deprinderi motrice aplicativ-utilitare. Dezvoltă coordonarea generală şi specială a mişcărilor. element de îngreuiere. Măreşte atractivitatea lecţiei. de forţă < • • de întindere de relaxare aplicative 11. Combinate cu aparate. 49 .3 EFECTELE EXERCIŢIILOR LA SCARA FIXĂ: • • • • • • • • • • Prelucrează analitic şi selectiv aparatul locomotor. Dezvoltă simţul ritmului. suport pentru sprijin în timpul efectuării exerciţiilor.6. mobilitatea articulară. Cu obiecte portative. 11. Dezvoltă curajul. Permit o bună localizare şi gradare a efortului. Dezvoltă forţa. Sunt atractive. Pe perechi. Sunt accesibile. Dezvoltă spiritul de întrecere. • • • • • Sunt variate. perseverenţa şi voinţa. 11. Au grad de dificultate crescut.2 SISTEMATIZAREA EXERCIŢIILOR LA SCARA FIXĂ: • • Individuale. mijloc ajutător.Scara fixă este un aparat multifuncţional care prin caracteristica sa constructivă oferă condiţii multiple de alternare a poziţiilor de lucru şi a tipului de activitate musculară.6. aparat component al parcursurilor aplicative. Dezvoltă simţul de apreciere a poziţiilor segmentelor.

4. • Introducerea exerciţiilor în complexe de exerciţii.4 RECOMANDĂRI PRIVIND UTILIZAREA EXERCIŢIILOR LA SCARA FIXĂ: • Măsuri pentru asigurarea integrităţii corporale a executanţilor. • Utilizarea cât mai variată şi complexă a exerciţiilor prin alternarea exerciţiilor de forţă cu cele de întindere şi relaxare precum şi alternarea poziţiilor de lucru. • Utilizarea jocurilor şi a întrecerilor. Alte aparate speciale la care se pot efectua exerciţii de dezvoltare fizică generală sunt: 1. Exerciţii cu scripeţi (exerciţii cu autorezistenţă). • Utilizarea terminologiei specifice. • Respectarea bazelor generale ale mişcărilor şi a corectitudinii execuţiilor. 3. 50 .11. Exerciţii la banca curbată. Exerciţii la căruciorul mobil montat pe banca de gimnastică sprijinită pe scara fixă (dezvoltarea selectivă a forţei prin ridicarea sau coborârea băncii). Exerciţii cu helcometru (dezvoltarea selectivă a forţei prin adăugarea sau luarea de greutăţi). • Organizarea adecvată a colectivului şi angrenarea treptată în efort.6. • Exerciţiile să aibă o structură logică şi să se adreseze tuturor segmentelor şi grupelor musculare. 2.

• Se apropie de mişcările naturale.2 CERINŢE PORTATIVE: PENTRU EXERCIŢIILE CU OBIECTE • Alegerea obiectului să fie în concordanţă cu scopul urmărit şi sarcinile lecţiei ori ale programului de dezvoltare fizică generală. sticle de plastic etc. panglici. benzi elastice. • Influenţează simultan asupra mai multor analizatori. 12. • Pot fi prezente în mai multe verigi ale unei lecţii de educaţie fizică. ele fiind de diverse tipuri şi complexităţi. cercuri. mingi elastice. bluze de trening. fulare. • Pot constitui îngreuieri. corzi.1 CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR CU OBIECTE PORTATIVE: • Sunt formative şi atractive. • Permit o bună localizare. din punct de vedere al structurii. 12. lucru cu partener sau alte obiecte. măciuci. • Se pot utiliza singure ori în combinaţie cu aparate. antrenament sportiv ori programe speciale. În activitatea de educaţie fizică şi în sport se folosesc frecvent obiecte cum sunt: bastoane. date atât de mişcările corporale cât şi de mânuirea obiectelor. extensoare.CURSUL NR.1. haltere mici. 12 12. • Au structură corelată cu forma şi greutatea obiectelor. mingi medicinale.1 EXERCIŢII CU OBIECTE PORTATIVE Exerciţiile cu obiecte portative alcătuiesc o grupă aparte.1. gradare şi dozare a efortului. gantere. 51 .

amplitudine. • Organizarea adecvată a colectivului. • Folosirea terminologiei specifice. • Introducerea unei stări generale bune. • Stimularea dorinţei de execuţie corectă.2. 12. mobilitate-supleţe. • Introducerea în complexe folosirea metodei fragmentat imitative pentru predare. direcţie. • 12. cu accent pe îndemânare. • Alternarea segmentelor şi a grupelor musculare. • Alternarea tipului de activitate musculară.• Corelarea dimensiunilor şi greutăţii obiectelor cu vârsta şi posibilităţile practicanţilor. 12. Programe speciale de pregătire fizică. grad de încordare şi relaxare) • Control al efortului. • Prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice.3 EFECTELE EXERCIŢIILOR CU OBIECTE PORTATIVE: Creşterea interesului pentru mişcare.1. • Schimbarea repetată a poziţiilor iniţiale. EXERCIŢII CU BASTOANE: Exerciţiile cu bastoane sunt mijloace ale gimnasticii de bază cu posibilităţi corective şi influenţă mare asupra psiho-motricităţii. 52 . Perfecţionarea unor deprinderi motrice aplicativ-utilitare. • Stimularea participării active şi conştiente. • Stimularea spiritului de întrecere. • Lucru pe grupe în cazul unui colectiv numeros. • Perfecţionarea calităţilor motrice.1. Dezvoltarea calităţilor motrice. forţa diferitelor grupe musculare. • Acţiune asupra mai multor parametrii ai mişcării (precizie.4 LOCUL EXERCIŢIILOR CU OBIECTE PORTATIVE ÎN LECŢIILE DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI ANTRENAMENT SPORTIV: • • • • Veriga de influenţare selectivă/încălzire.

• Dezvoltă simţul kinestezic. • Sunt atractive. EXERCIŢII CU MINGI MEDICINALE: Exerciţiile cu mingi medicinale sunt mijloace ale gimnasticii de bază cu rol important în dezvoltarea forţei. • Mărirea conştientizării prin sublinierea avantajului fiecărui exerciţiu.2. • Însuşirea gradată a manevrelor de mânuire. 2 bastoane şi partener. • Acţionează asupra mai multor analizatori simultan. îndemânării generale şi formarea bazelor generale ale mişcării.2 RECOMANDĂRI PRIVIND EXERCIŢIILE CU BASTOANE: • Familiarizarea treptată cu obiectul. cu unele particularizări date de forma şi construcţia obiectului. • Oferă posibilităţi de lucru în axe şi planuri diferite.1. 12. • Mărirea atractivităţii prin lucru cu 2 bastoane. echilibrare. • Induce dorinţa de autodepăşire.3. din punct de vedere al localizării. aprecierea distanţei şi măreşte puterea de concentrare a atenţiei. • Induce conştientizarea poziţiei propriilor segmente în raport cu obiectul. direcţiei precise şi factorilor limitativi.3. • Provoacă amuzament. • Structura exerciţiilor să permită rezolvarea mai multor sarcini în acelaşi timp. 12.1 EFECTELE EXERCIŢIILOR CU BASTOANE: • Dezvoltă coordonarea. 12. • Să se utilizeze la maxim posibilităţile corective.Caracteristicile exerciţiilor cu bastoane sunt aceleaşi ca la toate exerciţiile de dezvoltare fizică generală. 12. joc. inclusiv aruncareprindere.2. partener. Astfel: • Oferă posibilităţi multiple de mânuire (în special prize). CARACTERISTICILE MEDICINALE: EXERCIŢIILOR CU MINGI 53 . relaxare şi o stare de bine.

EXERCIŢII CU CABLUL ELASTIC (SANDOU. • Pot fi analitice şi selective. având în compoziţie un procent corespunzător de cauciuc natural care le asigură o elasticitate crescută.4. printr-o localizare accentuată a solicitării. Mărirea greutăţii. 12. prin mărirea rezistenţei cablului pe măsura întinderii lui. ataşate de mânere prin intermediul unor cârlige. permiţând astfel reglarea rezistenţei şi dozarea efortului. Specificul efortului este determinat de creşterea solicitării musculaturii la sfârşitul mişcării efectuate. Introducerea unor sarcini suplimentare.2. 12. Dozarea efortului se realizează uşor prin întinderea iniţială a cablului sau prin schimbarea lungimii lui.4. iar lungimea între 2-4 m. de antrenament şi programele speciale. • Sunt mai dificile decât cele cu bastoane sau cu obiecte clasice din gimnastica ritmică. Extensorul este un aparat folosit pentru dezvoltarea forţei. a elasticităţii musculare cât şi a mobilităţii articulare. • Acţionează în special asupra forţei diferitelor segmente ale corpului. Introducerea altor segmente în mişcare. Exerciţiile cu cablul elastic au o mare accesibilitate. Sandourile (cabluri elastice. compus din 4-5 sandouri sau arcuri spirale metalice. Lucru cu partener sau în montaje de aparate. aducând o contribuţie însemnată atât la dezvoltarea forţei. Diametrul cauciucului variază între 10-15 mm. Schimbarea poziţiilor de plecare.3.1 RECOMANDĂRI PRIVIND EXERCIŢIILE CU CABLUL ELASTIC: 54 . 12. EXTENSOR): Cablurile elastice sunt confecţionate din cauciuc de bună calitate. GRADAREA EXERCIŢIILOR CU MINGI MEDICINALE: • • • • • • Micşorarea mărimii (diametrului) mingii.• Au utilizări multiple. • Au loc bine definit în lecţiile de educaţie fizică. • Acţionează asupra mai multor analizatori simultan. corzi) sau arcurile sunt detaşabile. • Oferă posibilităţi multiple de adaptare la nivelul executanţilor.

bluzele şi pantalonii se rulează şi se improvizează astfel „mingi” pentru complexe cu mingi. EXERCIŢII CU GANTERE: Ganterele sunt greutăţi mici. pom. precum şi pentru exerciţiile de aruncare şi prindere. iar cele cu sticle de plastic. • Exerciţiile executate în serii de repetări. cât şi în aer liber sau acasă.6. umplute cu apă. sticle de plastic): Sunt identice ca structură cu cele prezentate mai sus. • În alcătuirea complexului de exerciţii se va ţine cont de alternarea grupelor musculare solicitate. succesiune. • Se recomandă ca sandourile fixate de scară să aibă la ambele capete bucle pentru apucare. utilizate la exerciţiile pentru dezvoltarea forţei şi creşterea masei musculare. • Exerciţiile cu cablu elastic se pot executa atât în sală. calorifer etc. 12. EXERCIŢIILE CU OBIECTE NECLASICE (fulare. vor avea intercalate pauze de odihnă. Exerciţiile cu obiecte neclasice pot fi utilizate atât în lecţiile de educaţie fizică cât şi în programele de pregătire fizică. de obicei din metal (dar pot fi şi din plastic. depinde de model. marcă şi scopul utilizării lor. • Pentru localizarea optimă a solicitării. cablul se va fixa pe scara fixă. Exerciţiile cu fulare. bluze sau pantaloni de trening.). stâlp. combinându-le pe cele dinainte cu menţineri de poziţii (izometrice). Greutatea ganterelor poate fi fixă ori reglabilă.• Exerciţiile se vor executa cu creşterea gradată a tensiunii iniţiale a cablului. la înălţimea corespunzătoare unghiului de rezistenţă faţă de direcţia mişcării. cu mişcări de respiraţie şi de relaxare. în special cele executate individual acasă sau în aer liber. De asemenea fularele.5. gradare şi dozare. bluze sau pantaloni pot avea drept model exerciţiile cu bastoane. ca toate exerciţiile de dezvoltare fizică generală. 12.) cu design şi forme diverse. Ele trebuie să respecte toate cerinţele de alcătuire. panou de baschet. pe cele cu gantere. găsind puncte adecvate de fixare a cablului (gard. nisip etc. 55 .

2 Caracteristicile exerciţiilor aplicative • Sunt naturale şi foarte importante. • Sunt foarte frecvente în diferite activităţi şi situaţii de viaţă. SISTEMATIZAREA EXERCIŢIILOR APLICATIVE EXERCIŢII APLICATIV-UTILITARE NESPECIFICE GIMNASTICII SPECIFICE GIMNASTICII Mers Alergare Aruncare Prindere Săritură Târâre Căţărare Escaladare Echilibrare Ridicare şi transport de greutăţi 13.CURSUL NR.1 MIJLOACELE GIMNASTICII APLICATIVE Gimnastica aplicativă operează cu mijloace aplicativ-utilitare. naturale şi utilitare. 13 13. care ajută la rezolvarea situaţiilor concrete ivite în practicarea unor ramuri sportive ori în viaţă. Acestea sunt definite ca fiind exerciţii ale gimnasticii de bază. 56 .

• Să se adreseze tuturor segmentelor şi grupelor musculare. programe de recuperare). • Utilizarea cât mai variată şi complexă a exerciţiilor şi aparatelor. Dezvoltă capacitatea de decizie şi acţiune independentă. 13.• Sunt baza formării deprinderilor. • Se pot executa în sală ori în aer liber. Forme de exersare: individual. Îmbunătăţesc deprinderi specifice unor ramuri sportive. Dezvoltă calităţi motrice de bază (V.3. perseverenţa şi voinţa. Recomandări metodice privind exerciţiile aplicativ-utilitare • Asigurarea integrităţii corporale prin măsuri privind pregătirea condiţiilor optime de exersare (verificarea stării aparatelor-scări fixe. ştafetă. frânghii. • Sunt standardizate (pregătirea militară). magneziu). urmărire. • Au valoare educativă mare. pregătite cu material protector. torent. Dezvoltă calităţile atenţiei. • Exerciţiile să aibă o structură logică şi să fie în concordanţă cu nivelul de pregătire şi experienţa anterioară a executanţilor. Efectele exerciţiilor aplicative • • • • • • • • Influenţă multilaterală asupra întregului organism. • Nu necesită o bază materială foarte sofisticată.V-C). Formarea deprinderilor cu caracter aplicativ şi utilitar. Dezvoltă curajul.2.F. • Oferă o mare posibilitate de dozare a efortului.Î) şi combinate (F-V. Exerciţiile aplicative solicită şi din partea profesorului o bună cunoaştere a mijloacelor de organizare şi conducere a colectivelor. lăzi. • Angrenarea treptată şi gradată în efort. Dezvoltă spiritul de întrecere. bănci. 13. • Organizarea adecvată a colectivului. Forme de organizare: independent şi traseu aplicativ. Exerciţii aplicativ utilitare nespecifice gimnasticii 57 . • Sunt atractive. • Sunt variabile (educaţie fizică şi sport.

4. CU UMĂRUL DREPT/STÂNG SPRE DIRECŢIA DE DEPLASARE 58 . Mers pe vârfuri cu genunchii uşor îndoiţi. Mers pe vârfuri. 13. Mersul se caracterizează prin mare varietate.1 Variante de mers (exemple) • • • • • • • Mers obişnuit (normal). El este prezent atât în activitatea cotidiană cât şi în cea sportivă. Mers pe călcâie. Mers cu „pas gimnastic”. Mers pe partea externă a labei piciorului. Mers pe partea internă a labei piciorului. SISTEMATIZAREA MERSULUI MERS PE LOC ÎNAINTE CU DEPLASARE ÎNAPOI LATERAL CU FAŢA SPRE DIRECŢIA DE DEPLASARE CU SPATELE SPRE DIRECŢIA DE DEPLASARE 13. în activitatea profesională sau sportivă.Exerciţiile aplicativ-utilitare nespecifice gimnasticii sunt acţiuni motrice acumulate de om de-a lungul evoluţiei sale biologice şi istorice.4. În strictă corelaţie cu imaginaţia şi creativitatea fiecărui profesor exerciţiile aplicativ-utilitare se prezintă în diferite variante şi sistematizări. Ele au contribuţie deosebită la formarea deprinderilor utile în viaţa cotidiană. accesibilitate şi adaptabilitate la vârsta şi pregătirea executanţilor. Mersul Mersul este principala formă de deplasare umană.

• Mers cu ridicarea alternativă a genunchilor la piept la fiecare pas. înapoi.• Mers cu un picior pe partea externă a labei piciorului şi celălalt pe partea internă a labei piciorului. • Mers ghemuit înainte. • Mers cu ridicarea alternativă a unui genunchi la piept şi a celuilalt picior întins înainte. lateral (sau combinate). • Acelaşi lateral. • Mers cu pas adăugat. • Mers pe vârfuri cu genunchii uşor îndoiţi şi încrucişarea picioarelor. • Acelaşi înapoi. • Mers înapoi cu genunchii uşor îndoiţi. • Mers cu pas fandat. îndoirea alternativă a genunchilor la piept la intervale de timp bine stabilite prin comandă şi numărătoare. • Mers înapoi cu diferite mişcări de braţe şi/sau trunchi. lateral (sau combinate). • Mers înapoi cu îndoirea alternativă a genunchilor la piept. 180°. • Mers cu pas arcuit. înapoi. lateral (sau combinate). • Mers în sprijin dorsal înainte. înapoi. • Mers cu un picior pe vârf celălalt pe călcâi. • Mers cu pas încrucişat înainte şi înapoi alternativ. • Mers cu diferite mişcări de trunchi. 90°. • Mers lateral cu pas încrucişat înainte. • Mers cu încrucişarea picioarelor. • Mers lateral cu pas adăugat. • Mers cu pas încrucişat înapoi. • Mers în sprijin ghemuit înainte. • Mers cu vârfurile spre exterior. • Mers înapoi pe vârfuri. • Mers cu vârfurile spre interior. • Mers cu diferite mişcări de braţe. • Mers înapoi. • Mers cu ridicarea alternativă a unui genunchi la piept şi pendularea celuilalt cu gamba înapoi. 360°. • Mers înapoi pe vârfuri şi cu genunchii uşor îndoiţi. • Mers cu ridicarea alternativă a picioarelor întinse înainte. • Mers înapoi .lateral sau înapoi. • Acelaşi din 3 în 3 paşi. • Mers cu întoarceri de 45°. 59 .

trunchiul îndoit mâinile apucă gleznele (mersul elefantului).cerc.• Mers cu picioarele întinse. pătrat). 60 . • Mers în figuri (zig-zag.

Alergare cu pendularea gambelor înapoi. Alergare cu ridicarea alternativă a genunchilor şi bătaia gleznelor pe partea internă cu palmele de partea opusă. cu palmele de aceeaşi parte.1 CU FAŢA SPRE DIRECŢIA DE DEPLASARE CU SPATELE SPRE DIRECŢIA DE DEPLASARE Variante de alergare (exemple) CU UMĂRUL DREPT/STÂNG SPRE DIRECŢIA DE DEPLASARE • • • • • • • • • • • Alergare normală.5. la numărătoare şi comandă. Alergarea ALERGARE PE LOC ÎNAINTE CU DEPLASARE ÎNAPOI LATERAL ÎN STÂND ÎN SPRIJIN STÂND (ÎN PATRU LABE) 13.13. la numărătoare şi comandă. cu faţa sau cu spatele spre direcţia de alergare. Alergare cu ridicarea alternativă a gambelor lateral şi bătaia gleznelor pe partea externă. la intervale bine definite de timp. cu palmele de aceeaşi parte. 61 . Alergare cu spatele înainte. Alergare cu ridicarea alternativă a genunchilor la piept. Alergare cu ridicarea alternativă a genunchilor şi bătaia gleznelor pe partea internă. Alergare cu pendularea alternativă a gambelor înapoi.5. Alergare cu genunchii la piept. Alergare în stil gimnastic. la intervale bine definite de timp. Alergare cu ridicarea alternativă a gambelor lateral şi bătaia gleznelor pe partea externă cu palmele pe partea opusă.

lateral (combinat). 62 . înapoi. transport greutăţi). ocoliri şi treceri peste obstacole. Alergare cu forfecarea picioarelor înainte. Alergare cu pas adăugat înainte. Alergare cu schimbarea direcţiei de deplasare. Alergare cu pas adăugat lateral cu umărul drept/stâng. Alergare cu schimbarea tempoului. Alergare laterală cu umărul stâng. teme ritmice. înapoi. spre direcţia de deplasare. Alergare cu accelerare.• • • • • • • • • • • • • Alergare cu încrucişarea picioarelor înainte. Alergare cu întoarcere de 360°. cu piciorul drept/stâng (alternativ sau la intervale stabilite prin comandă şi numărătoare). drept spre direcţia de deplasare. Alergare cu pas de galop înainte şi lateral. Alergare laterală cu încrucişarea picioarelor înainte. înapoi). înapoi sau alternativ(înainte. Alergare cu introducerea de sarcini suplimentare (diferite mişcări de braţe. Alergare cu desenarea unor figuri.

Săritură cu genunchii la piept.2 VARIANTE DE SĂRITURI(exemple) Săritură dreaptă. mijloacele gimnasticii aplicative) 14. Săritură cu călcâiele la şezută. Săritură cu ridicarea unui genunchi la piept alternativ cu pendularea unei gambe înapoi. sportivă sau cea din timpul liber.CURSUL NR. montaje de aparate). lateral sau înapoi. trunchiuri de copaci. dar se deosebesc de acestea prin structură şi mod de execuţie. în vederea formării deprinderilor de a trece. Considerăm aici drept obstacole atât pe cele întâlnite în natură (gropi. Săritură cu depărtarea şi apropierea picioarelor în plan sagital cu piciorul dr/st înainte. înapoi. în mod rapid şi economic peste obstacole ivite în activitatea zilnică. şanţuri. Săritură în stând depărtat frontal/sagital cu piciorul dr/st înainte. scări fixe.6. aparate de concurs). garduri) dar şi pe cele din sala de gimnastică (bănci. frecvenţă şi scop. Săritură cu pendularea unei gambe înapoi. Săritură cu balansarea unui picior înainte. ridicături de pământ. naturale sau create de om. Săritura Săriturile sunt mijloace aplicativ-utilitare.6. Săritură cu ridicarea unui genunchi la piept.6. 14 (continuarea cursului 13. lateral)►Peste obstacole► ►În înălţime►În adâncime►Pe aparate combinate • • • • • • • • • • 14.Săriturile din categoria aplicativ-utilitarelor stau la baza celor din conţinutul gimnasticii de performanţă (indiferent de ramură).1 SISTEMATIZAREA SĂRITURILOR SĂRITURA Pe două pe două De picioare picioare pe un picior Pe un picior De pe un picior pe două picioare De pe un picior pe celălalt ►Pe loc ►Cu deplasare(înainte. lăzi de gimnastică. Săritură cu depărtarea şi apropierea picioarelor în plan frontal. 14. 63 .

14. Săritură în lungime de pe un picior pe celălalt picior. Săritură în lungime de pe un picior pe două picioare. pe două picioare/pe un picior. ŞI SĂRITURĂ • • • • • Mărirea distanţei. din elan). braţele colegilor). Săritură pe un obstacol. Săritură în lungime de pe două picioare pe un picior. • Exersare ambidextră şi în condiţii variate. Schimbarea vitezei de execuţie. • Sărituri pe aparate combinate. Săritură în lungime de pe două picioare. Mărirea complexităţii prin introducerea de sarcini suplimentare sau/şi simultane pentru segmente diferite. susţinut înainte/lateral/înapoi. Săritură pe un picior cu celălalt îndoit uşor.3 GRADAREA EXERCIŢIILOR DE MERS. 14. Sărituri succesive din ghemuit (genuflexiuni cu săritură dreaptă). Săritură prin fereastră (două corzi ţinute paralel. Modificarea procedeului. Săritură în lungime de pe un picior pe acelaşi picior. Săritură în înălţime de pe două picioare (de pe loc. Săritură cu extensia trunchiului şi a capului şi depărtarea picioarelor. Săritură pe un picior cu celălalt îndoit a piept. ALERGARE. Săritură spre dreapta/stânga.6. capac ladă. Săritură cu încrucişarea picioarelor. cerc mare. Săritură cu picioarele întinse în echer. din elan).• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Săritură cu schimbări alternative ale picioarelor în plan sagital. Săritură în înălţime de pe un picior (de pe loc. Săritură de pe obstacole în adâncime. b)îngrădirea spaţiului micşorarea suprafeţei de sprijin (execuţii pe vârf). Săritură cu un picior întins în echer şi celălalt cu genunchiul la piept.7 ARUNCAREA ŞI PRINDEREA 64 . Mărirea tempoului. Săritură peste obstacol/obstacole succesive. bastoane. Săritură pe un picior cu celălalt întins. • Mărirea dificultăţii prin: a) mărirea înălţimii suprafeţei. Săritură în extensie.

SISTEMATIZAREA ARUNCĂRILOR ŞI A PRINDERILOR ARUNCAREA ŞI PRINDEREA CU O MÂNĂ CU DOUĂ MÂINI CU ALTĂ PARTE A CORPULUI ► În înălţime ► La distanţă: individual şi de la unul la altul ►La ţintă: fixă sau mobilă ► În combinaţii cu alte mijloace aplicative. etc. greutate). • Schimbarea formei şi dimensiunilor obiectelor (volum. de la ceafă. se utilizează drept obiecte de aruncare: mingi de cauciuc de mărimi diferite. antrenament sportiv. înainte. cercuri. • Eliminarea controlului vizual. • Dezvoltă viteza şi forţa braţelor şi a centurii scapulare. de la umăr. cu rulare pe braţ/braţe. Aruncările pot fi: de jos. Se utilizează drept ţinte: aparatele de gimnastică. 14. • Formează simţul plasamentului. • Modificarea poziţiilor iniţiale sau/şi finale. fulare rulate. Prinderile pot fi făcute cu două mâini şi cu o mână. bastoane. CURSUL NR.1 EFECTELE EXERCIŢIILOR DE ARUNCARE ŞI PRINDERE Perfecţionează îndemânarea. corzi. 14. măciuci.7. cutiile de ladă pe care s-a marcat ţinta. cu şi fără control vizual.7. pe spate ori piept. programe de pregătire fizică sau de loisir. cu mare frecvenţă în lecţiile de educaţie fizică. 15 65 .Aruncările şi prinderile sunt mijloace aplicativ-utilitare nespecifice gimnasticii. lateral. Aruncările au tehnică diferită din punct de vedere al dificultăţii. Dezvoltă simţul kinestezic. pe un picior/pe ambele picioare. • Mărirea numărului de repetări. capacitatea de apreciere a distanţei şi a direcţiei. mingi improvizate din bluze de trening legate cu mânecile. saltelele. de la piept. pereţii. bulgări de zăpadă. mingi medicinale. pietre.2 GRADAREA EXERCIŢIILOR DE ARUNCARE ŞI PRINDERE • Mărirea distanţei de aruncare. la spate. etc. cu accent pe coordonarea şi precizia mişcărilor. În exerciţiile folosite la gimnastică (aer liber ori sală). • Introducerea de sarcini suplimentare. cercuri. corzi. bastoane.

1 Caracteristicile exerciţiilor de târâre • Sunt variate.1 TÂRÂREA Târârea este mijloc al gimnasticii aplicative. • Picioare. • Oferă posibilităţi de dozare corespunzătoare a efortului.1. d) Poziţia corpului faţă de suprafaţa de târâre: • Facial. c) Direcţia de deplasare: • Înainta: • Înapoi. 66 . • Costal.Exerciţii aplicativ – utilitare specifice gimnasticii 15. 15. b) Segmentele care participă la execuţia mişcării: • Braţe. prin care se realizează deplasarea corpului pe diferite distanţe şi suprafeţe cu ajutorul segmentelor sale.1. • Braţe şi picioare.2 Sistematizarea exerciţiilor de târâre Criterii de sistematizare a exerciţiilor de târâre: a) Înălţimea centrului de greutate faţă de sol: • Joasă. • Lateral. • Medie. • Au valenţe educative mari. • Înaltă. • Dorsal. • Altă parte a corpului. • Se adresează tuturor categoriilor de vârstă(mică). 15.

Introducerea jocurilor care au în conţinut exerciţii de târâre. Introducerea exerciţiilor de târâre în parcursuri aplicative şi ştafete. banca de gimnastică etc. 15.2. Organizarea adecvată a colectivului. • Obstacolele pot fi reprezentate de aparatele dintr-o sală de gimnastică(ladă. Măsuri pentru asigurarea integrităţii corporale ale executanţilor. în timpul deplasării corpului pe orizontală. Angrenarea treptată şi gradată în efort. 15. g) Modul de acţiune a segmentelor: • Simultan.1. 67 . pe plan ascendent sau descendent. • Înclinat.2 ESCALADAREA Escaladarea este mijloc al gimnasticii aplicative care solicită natural şi complex aparatul locomotor. cal. capra. porţi etc.3 Recomandări privind exerciţiile de târâre • • • • • • • • • Măsuri pentru asigurarea condiţiilor de igienă. bârnă. • Alternativ. 15. • Pe aparate speciale. Utilizarea cât mai variată şi complexă. • Pe aparate de concurs.e) Planul pe care se face târârea: • Orizontal. Stabilirea locului în lecţie şi sarcinile ce trebuie realizate prin târâre. f) Suprafaţa de sprijin: • Pe sol.1 Tipuri de escaladare • Treceri peste obstacole.) sau de obstacole din natură precum: trunchiurile de copaci. • Treceri de pe un obstacol pe altul. Corelarea procedeelor de târâre cu suprafaţa de târâre. garduri.

Respectarea succesiunii acţiunilor în timpul execuţiilor globale.2. Introducerea în combinaţii şi legări cu alte mijloace aplicative: 15.2.15. răsturnat şi trecerea picioarelor pe plan oblic. • Oferă posibilităţi de dozare corespunzătoare a efortului. Escaladare laterală cu sprijin mixt(mâini. Accent pe corectitudinea execuţiilor. Escaladare cu sprijin mixt(mâini-abdomen).3. 15. cu ajutorul unora dintre segmentele sale.3 Gradarea efortului în cadrul exerciţiilor de escaladare • • • • • • • • • • Creşterea înălţimii obstacolului. Amenajarea adecvată a spaţiului de exersare(integritatea corporală). cu balansul alternativ al picioarelor(prin încălecare). Mărirea tempoului de execuţie. Mărirea numărului de repetări: Introducerea unor sarcini suplimentare.3 CĂŢĂRAREA Căţărarea este mijloc al gimnasticii aplicative prin care se realizează deplasare corpului ascendent şi descendent.2 Procedee de escaladare a obstacolelor orizontale Escaladare laterală cu sprijin pe o mână şi un picior de aceeaşi parte. Organizarea adecvată a colectivelor.2.1 • • Caracteristicile exerciţiilor de căţărare • Sunt variate: • Au valenţe educative. picioare) şi întoarcere 90°.4 Recomandări privind exerciţiile de escaladare Verificarea gradului de însuşire a prizelor şi de aşezare a picioarelor. • • • • • 15. 15. 68 . Schimbarea procedeului de escaladare. Escaladare laterală cu sprijin pe o mână şi piciorul opus. Escaladare din faţă. abdomen. Alegerea metodei potrivite de predare(globală sau parţială). pe aparate cu suprafaţă mică.

• Oferă posibilităţi de gradare corelate cu

nivelul vârstei şi al pregătirii Se adresează tuturor categoriilor de vârstă;
15.3.2

Sistematizarea exerciţiilor de căţărare

• • • • • •

Criteri de sistematizare: a) Aparatul pe care se realizează căţărarea: Scara fixă; Frânghie; Banca de gimnastică(înclinată); Prăjină; Portic; Perete artificial, copac, combinaţii de aparate. b) Segmentul care participă la realizarea căţărării: • Braţe; • Braţe şi picioare. c) Poziţiile în care se realizează căţărarea: • Atârnat; • Atârnat sprijinit. d) Planul de execuţie: • Orizontal; • Vertical; • Înclinat. e) Modul de organizare: • A colectivului: individual şi în grup; • A aparatelor: separat şi în combinaţii. f) Timpul de execuţie: • Doi timpi; • Trei timpi. g) Modul de exersare: • Cu oprire; • Fără oprire. 15.4. ECHILIBRAREA Echilibrarea este un mijloc specific gimnasticii aplicative prin care se asigură stabilitatea şi menţinerea poziţiilor precum şi orientarea mişcărilor.

69

15.4.1 Caracteristici • • • • • • Se realizează în mod reflex ori în urma unui antrenament susţinut; Depinde de starea analizatorilor şi nivelul simţurilor speciale; Este în interdependenţă cu aptitudini psiho-motrice; Asigură adaptare la condiţii schimbătoare şi neobişnuite; Asigură baza pentru mişcări simple ori complexe; Este în corelaţie cu nivelul forţei, al configuraţiei anatomice, existenţa şi felul sprijinului. 15.4.2 Sistematizarea exerciţiilor de echilibru Criterii de sistematizare: a) Tipul echilibrului: • Stabil; • Instabil; • Stabil - îngrădit. b) Poziţia corpului: • Stând; • Sprijin; • Faza de zbor. c) Modul de manifestare a echilibrului: • Static; • Dinamic. d) Locul de realizare: • Pe loc; • În deplasare; • În faza de zbor. 15.4.3 Gradarea exerciţiilor de echilibru • • • • • • Prin reducerea bazei de susţinere; Modificarea suprafeţei de sprijin; Modificarea înălţimii aparatului; Schimbarea poziţiei braţelor în timpul execuţiei în deplasare; Modificarea direcţiei de deplasare; Combinare cu trecere peste obstacole;
70

• • • • •

Folosirea diferitelor obiecte; Combinare cu transport de greutăţi de diferite dimensiuni; Echilibru cu partener pe diferite suprafeţe sau aparate; Echilibru pe suprafaţă mobilă; Realizarea unor procedee în condiţii diferite; 15.4.4 Recomandări privind exerciţiile de echilibru:

• • • • • • • • •

Să se asigure integritatea corporală; Să se facă o bună pregătire a organismului pentru efort; Să se antreneze sarcinile privind echilibrul; Exerciţiile se învaţă pe sol apoi pe alte suprafeţe şi înălţimi diferite; Învăţarea exerciţiilor de echilibru va respecta principiul gradării; Să se folosească în diferite verigi a lecţiei; Să fie îmbinate cu alte exerciţii aplicative şi alte deprinderi; Să fie introduse în parcursuri aplicative; În timpul învăţării se cere supravegherea atentă a executanţilor; 15.5 RIDICARE ŞI TRANSPORT DE GREUTĂŢI

Ridicarea şi transportul de greutăţi reprezintă mijloace ale gimnasticii aplicative care solicită natural şi complex musculatura pentru amenajarea locului de exersare şi socializarea executanţilor. 15.5.1. Caracteristicile exerciţiilor de ridicare şi transport de greutăţi: • • • • • • Se regăsesc frecvent în viaţa cotidiană; Pot fi executate atât în aer liber cât şi în sala de sport; Prezintă o tehnică simplă; Sunt accesibile, naturale şi atractive; Oferă posibilităţi clare de control al efortului; Pot fi combinate cu alte mijloace aplicativ utilitare; 15.5.2 Scopul exerciţiilor de ridicare şi transport de greutăţi: • Formarea deprinderilor de4 aplicare în practică a cunoştinţelor legate de ridicare şi transport de greutăţi; • Optimizarea condiţiilor de lucru prin organizarea şi amenajarea spaţiului în care se exersează;
71

• Dezvoltarea comunicării şi colaborării în timpul efectuării acţiunilor. 72 . • Dezvoltă capacitatea de organizare şi luare a deciziilor. • Exersare în montaje de aparate. • Mărirea numărului de repetări.5. Efectele exerciţiilor de ridicare şi transport de greutăţi: • Dezvoltă calităţile motrice cu accent pe forţă. • Exersare în condiţii variate. • Mărirea tempoului de execuţie. • Mărirea numărului de obiecte/aparate care trebuie transportate simultan. • Mărirea greutăţii care trebuie ridicată şi transportată. 15. 15. rezistenţă şi îndemânare.5. • Dezvoltă capacitatea de rezolvare a situaţiilor concrete de viaţă.3 Gradarea exerciţiilor de ridicare şi transport de greutăţi: • Creşterea mărimii obiectului/aparatului.5.5.4 Sistematizarea exerciţiilor de ridicare şi transport de greutăţi RIDICARE ŞI TRANSPORT DE GREUTĂŢI DE OBIECTE DE APARATE DE GIMNASTICĂ PARTENER 15. • Dezvoltă capacitatea de lucru în colectiv. • Dezvoltarea unor factori ai personalităţii. • Micşorarea numărului de ridicători şi transportori.

CURSUL NR. 16
PARCURSURI APLICATIVE Parcursurile aplicative sunt mijloace ale gimnasticii aplicative, care reprezintă organizări superioare a deprinderilor motrice naturale, combinate dinamic şi logic. 16.1. SCOPUL PARCURSURILOR APLICATIVE: • Antrenarea executanţilor în vederea rezolvării unor situaţii concrete de viaţă; • Depăşirea obstacolelor materiale, fizice şi psihologice; • Creşterea atractivităţii şi densităţii lecţiilor de educaţie fizică şi sport. • • • • • • • • • • • • • • • • • 16.2. CARACTERISTICI: Sunt adaptabile din punct de vedere al conţinutului şi dificultăţii; Oferă posibilităţi de gradare a efortului; Sunt atractive; Sunt naturale; Nu necesită dotări deosebite; Sunt dinamice; Sunt eficiente; Sunt complexe ca structură: Sunt frecvente în diverse tipuri de lecţii. 16.3. CERINŢE PRIVIND PARCURSURILE APLICATIVE: Crearea situaţiilor de învăţare; Concentrare asupra mediului şi aparatelor; Cunoaşterea foarte bună a colectivului; Tratare diferenţiată a executanţilor; Acordarea şanselor egale pentru fiecare; Repartizare echilibrată a forţelor; Evaluare obiectivă a efortului; Imparţialitate din partea profesorului privind aprecierea. 16.4. FORME DE EXERSARE: • Torentul; • Urmărirea;
73

• Ştafeta. Torentul este o formă de exersare a mijloacelor aplicative, care solicită o viteză mare de desfăşurare. El este uşor de organizat, cerinţa principală fiind aceea de menţinere a unei distanţe cât mai mici între executanţi, tot timpul execuţiei. Fiecare executant este nevoit să se orienteze în funcţie de cel dinaintea lui, mărind sau reducând viteza de execuţie şi spaţiul. Urmărirea este o formă de exersare mai rar folosită, inspirată din ciclism. Dispunerea obstacolelor trebuie să sugereze o figură geometrică închisă (cerc, triunghi, pătrat). Modul de organizare şi de lucru „câte doi”, cel din urmă având obligaţia să-l ajungă pe cel din faţă. Urmărirea se încheie după ce s-au epuizat toate repetările stabilite de la bun început, sau „urmăritorul” l-a ajuns pe „urmărit”. Ştafeta este forma de exersare a mijloacelor aplicative, sub formă de întrecere. Pentru ştafete se montează parcursuri paralele, cu aceleaşi aparate, grade de dificultate şi cerinţe. Organizarea colectivului este pe echipe echilibrate, atât din punct de vedere al posibilităţilor cât şi disponibilităţii executanţilor. Întrecerea se porneşte prin comandă (dată de starter care poate fi: profesor, elev ş.a.), după ce în prealabil s-a explicat întregul parcurs, s-au stabilit şi comunicat regulile, penalizările, condiţiile de finiş şi câştigarea ştafetei, premiile, condiţiile de revanşă, numărul de repetări. Este obligatoriu ca să se treacă odată „de probă” prin traseu, ceea ce permite verificarea gradului de înţelegere a sarcinilor (executanţi, ajutoare, arbitrii), precum şi depistarea eventualelor puncte slabe legate de combinarea mijloacelor aplicative componente. Ştafeta se termină întotdeauna cu desemnarea câştigătorului. 16.5. EFECTELE PARCURSURILOR APLICATIVE: • Perfecţionarea deprinderilor; • Creşterea nivelului calităţilor motrice; • Depăşirea barierelor fizice şi psihice în vederea îndeplinirii sarcinilor; • Mărirea densităţii şi atractivităţii lecţiilor; • Disciplinarea şi acceptarea regulilor; • Socializarea şi asumarea responsabilităţii; • Formarea psihologiei de învingător; • Crearea unei stări generale de bine.

74

16.6. RECOMANDĂRI PRIVIND PARCURSURILE APLICATIVE: • Asigurarea integrităţii corporale; • Asigurarea condiţiilor igienice; • Organizarea colectivului în mod corespunzător; • Introducerea mijloacelor şi procedeelor însuşite corect şi bine stăpânite; • Bună pregătire pentru efort; • Acomodare cu traseul; • Verificarea nivelului de înţelegere a cerinţelor de către executanţi; • Corelarea conţinutului cu sarcinile lecţiei, nivelul de pregătire şi vârsta executanţilor; • Evitarea multitudinii sarcinilor pentru acelaşi parcurs; • Folosirea pârghiilor de dozare (lungirea traseului, sarcini motrice suplimentare, modificarea pauzelor); • Folosirea întrecerilor; • Supraveghere atentă din partea profesorului.

75

Datorită internaţionalizării şi finalităţilor distingem aici gestul sportiv. iar vârsta subiecţilor mai mică. diferenţiat de regulamente pentru fiecare probă şi ramură sportivă în parte. de forţă. La gimnastică putem vorbi de două grupe mari de deprinderi motrice. sub forma unei mişcări. prindere.mers.Gesturi motrice definite ca expresii ce diferenţiază din multitudinea de acte motrice pe cele specifice educaţiei fizice şi sportului. datorită căreia omul reacţionează cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi şi interni. iar nivelul lor se apreciază prin probe de control şi teste. definite ca fiind componente ale activităţii motrice. precum şi calităţile motrice. înnăscută şi dobândită. astfel: Motricitatea este o însuşire a fiinţei umane. săritură. actul şi gestul motric şi sportiv. Calităţile motrice au un rol determinat de specificul acestora. alergare. mobilitate-supleţe. Calităţile motrice sunt aptitudinile individului de a executa mişcări exprimate în indici de viteză. ridicare şi transport de greutăţi.Acte motrice. 17 FORMAREA DEPRINDERILOR ÎN GIMNASTICĂ Înainte de tratarea deprinderilor în gimnastică este necesar să se facă anumite precizări privind motricitatea. . precizie şi eficienţă. menţinerea echilibrului. automatizate şi instinctuale. Fiecare gest motric ori sportiv este realizat cu ajutorul aşa-numitelor calităţi motrice. Acesta este un gen motric specializat. Acestea sunt de regulă acte voluntare dar pot fi şi reflexe. rezistenţă. Motricitatea se încadrează aşadar în noţiunea de mişcare. escaladare. În cadrul motricităţii diferenţiem: .CURSUL NR. căţărare. târâre. 76 . astfel: 1. Deprinderi motrice de bază şi aplicativ utilitare: . DEFINIREA DEPRINDERILOR MOTRICE Deprinderile motrice sunt acte sau acţiuni motrice ajunse prin exersare la un înalt grad de stabilitate. aruncare. capacităţi coordinative. Acestea se formează după naştere şi sunt consecinţa formării în scoarţa cerebrală motorie a unor legături temporale cu atât mai trainice cu cât numărul repetărilor este mai mare.

gimnice ori specifice aparatelor – sol. mişcări de balans (fie că sunt acrobatice.au o structură neobişnuită (sunt concepute de om. complexitatea deprinderilor.sunt simple ori complexe. .solicită perseverenţă.poziţii. hotărâre şi stăpânire de sine. etc. bară fixă). ritm şi tempo. inele.explicaţie amplă însoţită de denumirea terminologică. . condiţiile materiale în care se desfăşoară activitatea (dotări cu aparate de gimnastică. priceperea profesorului/antrenorului de a transmite cunoştinţe. cal. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ FORMAREA DEPRINDERILOR Formarea deprinderilor în gimnastică este influenţată de mai mulţi factori ca: nivelul calităţilor motrice şi volitive. mişcări de forţă. paralele. lonje.sunt foarte variate. .sunt condiţionate de nivelul calităţilor motrice.solicită precizie şi execuţie estetică. materiale pentru protecţia executanţilor – saltele. aparate ajutătoare. bârnă.2. Deprinderi motrice specifice: . curaj. groapă cu bureţi. coordonare. viteză. sunt artificiale şi executate la aparate special create). Aceasta se realizează prin: . amplitudine. . starea psiho-fizică. corectitudine. expresivitate şi ţinută specifică. SPECIFICUL DEPRINDERILOR MOTRICE Deprinderile motrice în gimnastică se deosebesc de altele din alte sporturi deoarece: . solicitate de specificul gimnasticii. ETAPELE FORMĂRII DEPRINDERILOR Pentru formarea deprinderilor de gimnastică trebuie parcurse anumite etape. . Astfel: 1. 77 . experienţa motrică a executanţilor.). motivaţia (interesul). care pentru asigurarea reuşitei sunt obligatorii. formarea reprezentării mişcării este o fază extrem de importantă deoarece de ea depinde în mare măsură formarea unor deprinderi în parametrii de forţă. sărituri.

să sublinieze acţiunile principale. feed-backul. desenelor. vitezelor de execuţie (execuţii cu limită de timp).. Fixarea şi perfecţionarea deprinderilor: Fixarea se realizează prin repetarea deprinderii în aceleaşi condiţii cu scopul formării stereotipului dinamic care stă la baza ei. . .demonstraţie realizată de către profesor ori de colegi. ceea ce duce la înţelegerea mecanismelor de acţionare. direcţiilor (altele decât cele în care s-au repetat mişcările). ajutorul şi sprijinul. El este totuşi temporar. 2. ceea ce presupune existenţa modelului şi raportarea la el. precum şi antrenamentul ideomotor se regăsesc în această etapă. momentele cheie. 3. . Pentru realizarea sarcinilor de mai sus se folosesc mai multe procedee metodice dintre care cele mai frecvente sunt: trecerea lentă prin mişcare.utilizarea chinogramelor. Persistă cu cât este mai bine fixat. . repetări sistematice duc la stereotip.clarificarea senzaţiilor chinestezice. Învăţarea. adică: a poziţiei iniţiale ori finale. În finalul etapei rezultă mişcări grosiere. fără o execuţie estetică. duce la condiţionare (crearea reflexelor) şi în final a deprinderii.utilizarea machetelor.utilizarea tehnicilor video şi filmelor. eliminării ajutorului. În cazul nostru stimulul este mişcarea de gimnastică însăşi. 78 .corectarea greşelilor. De aici deducem cu uşurinţă importanţa deosebită care trebuie acordată corectării greşelilor ce apar inevitabil într-un proces de formare a deprinderilor la gimnastică. Perfecţionarea se realizează prin schimbarea condiţiilor de execuţie. înălţimii aparatului. fazele principale şi evitarea detaliilor nesemnificative. Fenomenul fiziologic al conexiunii temporare dintre anumiţi centrii din scoarţă. virtuoasă. precizie. De asemenea combinarea mişcărilor cu altele fixate şi perfecţionate deja. . expresivitate şi mai ales un consum scăzut de energie.controlul asupra mişcărilor. Foarte importantă pentru formarea reprezentării mişcării este înţelegerea perfectă a structurii ei. În acest sens profesorul este obligat ca odată cu explicaţia şi demonstraţia. dar dispare când stimulii nu se mai repetă cu regularitate. Stereotipul dinamic asigură indici ridicaţi de cursivitate în execuţie. în această fază trebuie rezolvate anumite sarcini: . stabilitate.

METODE FOLOSITE PENTRU FORMAREA DEPRINDERILOR Instruirea specifică gimnasticii întruneşte caracteristicile generale ale unui astfel de proces. ritmul învăţării. etc. .sarcinile parţiale ale pregătirii (formarea şi fixarea în întregime a deprinderilor. îşi formează priceperi şi deprinderi. În practica gimnasticii s-au conturat o serie de variante ale învăţării globale. când toate condiţiile premergătoare învăţării mişcării respective au fost îndeplinite. a unui sistem de metode. Metodele de învăţare reprezintă ”modalităţi de acţiune cu ajutorul cărora elevii. . 79 .nivelul de pregătire fizică şi tehnică.gradul de dificultate şi structură a mişcării.).). cum ar fi existenţa unei finalităţi. etc. astfel: a. precizarea şi perfecţionarea detaliilor tehnice ale mişcării. aptitudini. etc. dar şi în învăţarea unor mişcări de dificultate. Alegerea şi stabilirea metodelor şi procedeelor metodice pentru învăţarea noilor structuri tehnice depinde de o serie de factori şi anume: . Când vorbim despre „metode de învăţare” ne referim la întregul proces de selecţionare sau alegere a căilor principale pentru realizarea în ansamblu a diferitelor sarcini. procedee şi mijloace de realizare. a) METODA GLOBALĂ Se foloseşte mai ales când structurile tehnice sunt simple şi uşoare. . Metodele utilizate sunt prezentate pe larg în schemele 5. Toate aceste caracteristici au dus la integrarea gimnasticii în curriculumul şcolar. în procesul de învăţare. Putem folosi cu succes metoda globală când sunt suficiente mijloace de asigurare şi ajutor.1) metoda globală propriu-zisă: adică folosirea directă a mişcării în întregime.3. existenţa greşelii. precum şi starea de moment a executantului.nivelul de însuşire tehnică a mişcării (calitatea însuşirii.2 şi 5. îşi însuşesc cunoştinţe. „Procedeele de învăţare” reprezintă manierele de acţionare ale profesorului împreună cu executantul pentru realizarea unor sarcini parţiale. în mod independent ori sub îndrumarea profesorului. precum şi existenţa unui sistem specific de evaluare. concepţia despre lume şi viaţă. ca disciplină prin care se realizează formarea în educaţie fizică şi sport.

Mişcările parţiale să nu cuprindă informaţii motrice colaterale. sol şi celelalte aparate. b) METODA PARŢIALĂ metoda parţială poate fi considerată ca fiind metoda caracteristică gimnasticii. 2. dar pe măsura posibilităţilor executanţilor la care se adresează. 4. etc. CERINŢE PENTRU APLICARE METODEI PARŢIALE . deosebindu-se de acesta prin rolul hotărâtor al conducerii „din afară” a mişcării. 80 .Alegerea părţilor controlabile atât de către antrenor. 3.Fragmentarea mişcării să nu modifice structura ei. Execuţia independentă. groapa cu bureţi. Execuţia mişcărilor cu ajutor direcţional este o execuţie uşurată mai ales în fazele lor principale. trecându-se astfel de la o execuţie pasivă la una activă. .a. PROCEDEE CARACTERISTICE METODEI GLOBALE 1. . cu structură asemănătoare.Fragmentele să conţină toate fazele. Necesitatea folosirii acestei metode are la bază creşterea posibilităţilor de învăţare a structurii tehnice. Astfel. al colegilor şi utilizarea mijloacelor ajutătoare (lonje. . . realizată prin ajutorul profesorului. saltele. Conducerea lentă prin mişcare se realizează prin utilizarea forţei profesorului şi a aparatelor special create în acest scop. a mişcării respective.Gradul de fragmentare depinde de complexitatea şi gradul de însuşire a mişcării. putem fragmenta structurile tehnice conform necesităţilor.2) metoda folosirii exerciţiilor pregătitoare: care are la bază alegerea unor mişcări din aceeaşi familie. cât şi de către executanţi. precum şi creşterea accesibilităţii structurii ce a fost programată spre învăţare. Conducerea direcţională rapidă prin mişcare procedeu care seamănă cu cel de la punctul 3.) dacă integritatea corporală a executanţilor este garantată. => ATENŢIE! Putem considera ca fiind mişcări pregătitoare toate structurile de bază la acrobatică.

expunerea verbală. . precum şi pe cea proprie (c). să fie clar. analizează execuţiile. c) OBSERVAREA EXECUŢIEI (colegilor.precizarea acţiunilor concrete şi formarea reprezentării lor despre mişcare. executantul – exersare. conversaţia) Este o metodă universală cu ajutorul căreia profesorul poate da explicaţii şi indicaţii de realizare a mişcărilor şi corectare a greşelilor. care corespund cu una sau mai multe faze ale mişcării respective. demonstraţia (e). precum şi cu ajutorul filmelor şi tehnicilor video. adversarilor. pe părţi. • Metoda realizării unor sarcini motrice mai înguste: este o dezvoltare logică a metodei parţiale. în acelaşi timp cu profesorul). programarea algoritmică (f). se pot corecta reprezentările şi astfel se pot perfecţiona mişcările respective. dă ajutor. în acelaşi timp (profesorul – explicaţie + demonstraţie. Limbajul folosit trebuie adaptat vârstei şi pregătirii executanţilor cărora se adresează. transmite sarcini. explicaţia. 81 . explicaţia (d). sunt: observarea execuţiei colegilor. pe părţi. Sarcinile principale ce pot fi rezolvate cu ajutorul acestor exerciţii sunt legate de: .corectarea greşelilor ce apar pe parcursul învăţării. d) METODA VERBALĂ (prelegerea. Caracteristica ei constă în înglobarea mai multor metode întruna. concret şi conform terminologiei specifice. .perfecţionarea tehnică a mişcării. proprii) Se poate realiza direct în antrenament sau concurs. Prin comparare cu exerciţiile proprii se pot conştientiza mai bine acţiunile principale.VARIANTE ALE METODEI PARŢIALE • metoda parţială propriu-zisă: este legată de folosirea unor sarcini metodice mari. Prin folosirea ei putem distinge şi sublinia chiar şi caracteristicile dinamice şi motrice ale mişcării. Alte metode utilizate în procesul de învăţare şi corelate cu cele mai sus prezentate. adversarilor. • Metoda fragmentat-imitativă: specifică predării-învăţării exerciţiilor de front şi formaţii şi de dezvoltare fizică generală din gimnastica de bază.

Pentru alcătuirea algoritmilor trebuie să se ţină seama de: . conform cărora se va desfăşura procesul de instruire. la sistematizarea lui şi la selecţionarea şi aplicarea celor mai moderne şi adecvate metodologii de predare. a legărilor şi combinaţiilor se impune: • Cunoaşterea nivelului de pregătire a executanţilor. Toate acestea obligă profesorul la o analiză atentă a situaţiilor concrete.demonstrarea în ritm lent.demonstrarea pe părţi sau numai a anumitor părţi. 82 .demonstrarea mişcării în întregime. . exerciţiile liber alese) în părţi (în structuri. legări. • Cunoaşterea posibilităţilor reale ale executanţilor care urmează să realizeze structurile respective. • Cunoaşterea particularităţilor de vârstă. Prin demonstraţii se pot sublinia detalii tehnice şi anumite greşeli de execuţie ce pot apărea pe parcursul învăţării. Pentru o însuşire cât mai corectă a structurilor tehnice propuse.e) METODA DEMONSTRAŢIEI Este foarte des utilizată pentru învăţare deoarece asigură în mare măsură formarea unor reprezentări corecte. Această analiză trebuie să conducă la selecţionarea atentă a materialului instructiv. prin eliminarea greşelilor în însuşirea mişcărilor propuse şi valorificarea timpului ce ar fi fost afectat corectării pentru realizarea altor sarcini. f) METODA PROGRAMĂRII Este metoda care utilizată în mod corespunzător poate duce la economisirea timpului afectat pentru învăţare.asimilările anterioare (bagajul motric existent). precum şi a materialului ce urmează a fi învăţat. literatura de specialitate dispunând de date suficiente pentru recomandarea utilizării acestei metode pentru învăţarea structurilor tehnice şi a legărilor de gimnastică. . În cadrul acestor preocupări se înscrie şi metoda programării algoritmice. În ultimii ani s-a acumulat o experienţă destul de bogată în domeniul programării de tip algoritmic. a sarcinii motrice respective şi precizează acţiunile principale. combinaţii) într-o succesiune strict determinată. Dintre procedeele care se încadrează aici amintim: . Prin programări algoritmice înţelegem împărţirea materialului de studiu (programa anuală.

Seria a III-a de exerciţii oferă posibilitatea perfecţionării mişcării respective prin includerea în diferite legări şi combinaţii. o succesiune logică şi o dificultate mereu crescândă. viteză. Concepute special ori selecţionate exerciţiile trebuie să fie asemănătoare cu structura mişcării ce trebuie învăţată. • schiţarea planului mintal.transferul pozitiv al mişcărilor de la un aparat la altul.regulile alcătuirii algoritmilor. DEMONSTRAREA ACŢIUNII • condiţii cât mai apropiate de cele concrete din practică.structura tehnică a mişcării 8balans. 83 . etc. mobilitate. Din experienţa practică s-a constatat necesitatea împărţirii exerciţiilor în trei serii (grupe).transferul pozitiv al caracteristicilor mişcărilor de la un moment la altul. asigurându-se deci suportul fizic al mişcării. iar sarcinile motrice stabilite trebuie să aibă strânsă legătură între ele. • procedeele utilizate pentru realizarea mişcării respective. . .) . rotaţie. Seria a II-a de exerciţii asigură învăţarea şi consolidarea structurii tehnice respective (a mişcării propriu-zise). . • motivarea acţiunii respective în contextul realizării în viitor a mişcării. • eşalonarea repetărilor în cadrul aceleiaşi lecţii şi pe parcursul întregii unităţi de învăţare. îndreptare.caracterul fiecărei acţiuni (de forţă. • explicaţii necesare pe parcursul demonstrării.creşterea treptată a complexităţii exerciţiilor în programare.. coordonare etc. fiecare având finalităţi bine precizate. Astfel: Seria I-a de exerciţii se referă la prelucrarea cantitativă şi calitativă a grupelor musculare implicate în efectuarea mişcării propuse spre învăţare.) . CONTINUITATEA REPETĂRII • constanţa relativă a condiţiilor de repetare. RECOMANDĂRI PRIVIND FORMAREA DEPRINDERILOR ÎN GIMNASTICĂ ÎNŢELEGEREA MIŞCĂRII se referă la: • scopul acţiunii.

ritm. APLICAREA ÎN CONDIŢII VARIATE • schimbarea cerinţelor. legări. muzică. corectarea greşelilor.• număr corespunzător de repetări în cadrul aceleiaşi lecţii şi pe parcursul întregii unităţi de învăţare. • creşterea preocupării pentru corectitudine. estetică. FIXAREA DEPRINDERII • control şi autocontrol. 84 . • modificarea condiţiilor de repetare (tempo. • unităţi de învăţare structurate în concordanţă cu finalităţile şi cu experienţa practicanţilor. combinaţii). precizie. amplitudine. direcţii. • cunoaşterea rezultatelor parţiale şi finale. • creşterea eforturilor pentru parametrii de tehnicitate specifici mişcării.

alături de cele mai potrivite metode şi procedee. PRINCIPIUL INTUIŢIEI Prezentă ca o necesitate în procesul formării deprinderilor. Ea este necesară în predarea exerciţiilor de gimnastică la toate nivelele şi toate vârstele. Exersând pe o muzică agreată şi adecvată efortul necesar realizării deprinderii propuse pare mai mic. cum sunt: explicaţia dublată de prezentarea modelului mişcării respective cu ajutorul chinogramelor. deoarece structurile de gimnastică conţin permanent alternanţe ale contracţiei musculare cu relaxarea. cărora le creează o stare de confort psihic şi de încredere în posibilităţile proprii. 18 PRINCIPIILE DIDACTICE APLICATE ÎN PROCESUL DE FORMARE A DEPRINDERILOR ÎN GIMNASTICĂ Pentru ca procesul de formare a noilor deprinderi să fie încununat de succes este absolut necesară cunoaşterea şi aplicarea principiilor didactice. baza materială. ori chiar existenţa simultană a acestora. în strânsă legătură cu nivelul de pregătire al executanţilor. la nivelul anumitor segmente. capacitatea profesională a profesorului. nivelului de pregătire şi deprinderii care urmează a fi formată. şi oboseala este resimţită mai târziu. Profesorul trebuie să-şi dovedească măiestria prin alegerea mijloacelor intuitive cele mai potrivite vârstei. a execuţiilor marilor campioni. intuiţia reprezintă cunoaşterea realităţii prin cât mai multe simţuri. Formarea unor reprezentări corecte despre mişcarea ce urmează a fi învăţată se realizează şi prin utilizarea unor metode şi tehnici moderne. De asemenea creează posibilitatea de memorare a mişcărilor. videoului ori filmului. PRINCIPIUL ACCESIBILITĂŢII 85 . Muzica influenţează starea emoţională a executanţilor. Un rol deosebit la formarea senzaţiilor chinestezice şi apoi la obţinerea indicilor de viteză.CURSUL NR. stimulând astfel memoria motrică. complexitatea mişcării. amplitudine. cât mai mulţi analizatori. benzilor desenate. după cum participă sau nu la realizarea mişcării respective. ritm şi grad de încordare îl are acompaniamentul muzical. dar şi creativitatea.

care trebuie: . etc. Participarea activă implică necesitatea de a fi atent şi recepţiona corect informaţiile. înlăturarea greşelilor apărute prin efort voluntar. .să stimuleze iniţiativa executanţilor prin analiza corectă a mişcărilor proprii. de măiestria şi competenţa profesorului.să explice clar tehnica mişcării utilizând un limbaj adecvat nivelului de înţelegere a executanţilor. În cazul principiului accesibilităţii trebuie să funcţioneze regulile metodice: . . de înţelegere prin cât mai multe simţuri şi de edificare asupra conţinutului. precum şi în măiestria profesorului de a prezenta cunoştinţele noi într-un stil cu o metodă adecvată vârstei şi pregătirii executanţilor. .să formuleze sarcini complete pentru învăţare.de la uşor la greu. PRINCIPIUL ACTIVITĂŢII SISTEMATICE ŞI CONTINUE 86 . în ordonarea acesteia.Accesibilitatea este înţeleasă ca fiind corespondenţa dintre legile creşterii şi dezvoltării copiilor şi natură. Orice mişcare propusă spre învăţare trebuie să fie destul de uşoară pentru a putea fi învăţată. PRINCIPIUL PARTICIPĂRII ACTIVE ŞI COPNŞTIENTE Acest principiu presupune claritate în înţelegerea mişcării ce urmează a fi executată. de a le filtra şi a le înţelege întocmai. Hidi. . dar în acelaşi timp destul de grea pentru a reprezenta un scop mobilizator pentru executanţi. . ordonarea şi sistematizarea informaţiilor primite prin cât mai multe simţuri precum şi participarea gândirii în mod conştient şi creator. prin compararea cu diferite grafice sau modele utilizate.de la simplu la complex.să asigure participarea executanţilor la realizarea unui ajutor colectiv. după I. pe când participarea conştientă semnifică capacitatea de reflecţie şi deliberare asupra conţinutului.să educe capacitatea de apreciere a mişcărilor proprii. conţinutul şi esenţa mişcărilor pe care aceştia trebuie să şi le însuşească. de a le ordona. Accesibilitatea stă deci în natura conţinutului. . Gradul de participare activă şi conştientă depinde.de la cunoscut la necunoscut. de observaţie ordonată şi de studiu independent sub forma exersării individuale. prin observarea execuţiei colegilor şi apoi participarea la analizarea rezultatelor obţinute prin sublinierea părţilor corecte şi apoi a celor incorecte.

este absolut necesară respectarea continuităţii exersărilor sistematice. în relaţie directă cu vârsta. principiul sistematizării trebuie înţeles ca: • trecere sistematică de la o sarcină la alta. • trecere de la o etapă la alta. simultan cu perfecţionarea celor învăţate anterior. Datorită complexităţii mişcărilor de gimnastică. • să asigure lecţiilor şi un caracter educativ. precum şi a multitudinii şi varietăţilor. nivelul de pregătire al executanţilor şi experienţa lor anterioară. pentru obţinerea automatismului necesar şi economisirea energiei. În gimnastică. profesorul trebuie: • să prevadă o succesiune corespunzătoare a sarcinilor motrice. • trecere de la însuşirea unei mişcări la alta. dintre măiestria profesorului de a transmite cunoştinţe în mod ordonat şi caracterul ascendent al dificultăţii mişcării. 87 . cerinţele principiului pretinzând insistenţă asupra fixării temeinice a deprinderilor de mişcare corectă. Pentru aplicare în practică a acestui principiu. pentru consolidarea stereotipului dinamic de la baza deprinderii respective este necesar să se programeze un număr apreciabil de repetări. în vederea unei execuţii corecte şi estetice. pe lângă cel instructiv. • să asigure o capacitate de efort minimă prin alternarea corespunzătoare cu pauzele şi odihna. De asemenea. • să asigure repetarea ritmică a mişcărilor în cadrul mai multor lecţii. PRINCIPIUL ÎNSUŞIRII TEMEINICE Însuşirea temeinică decurge din exersarea sistematică şi continuă. într-un timp suficient de lung. • să decidă trecerea în timp util la învăţarea alto mişcări noi. în directă legătură cu asigurarea indiciilor funcţionali necesari realizării mişcării respective în condiţii optime.Sistematizarea reprezintă legătura dintre conţinutul şi metodologia predării.

CURSUL NR. Efectele folosirii muzicii în cadrul lecţiilor de educaţie fizică în general şi al celor cu teme de gimnastică în special. se fac simţite pe planuri multiple. precum şi a rolului acesteia la instruirea din cadrul lecţiilor de educaţie fizică face ca 88 . astfel: a) Fiziologic: se stimulează activitatea marilor funcţiuni. a vitezei. muzica constituie ajutor şi pentru perfecţionarea mişcării deja însuşite. Muzica produce o stare optimă a SNC şi o perfecţionare a analizatorului auditiv. pe baza cercetărilor. cu grad înalt de coordonare neuro-musculară. dar mai ales suplineşte numărătoarea. ceea ce duce la exprimarea prin mişcări estetice a trăirilor interioare şi la dezvoltarea creativităţii. corectă şi precisă. spre deosebire de cele executate fără acompaniament muzical”. respiraţia şi circulaţia. frumoasă şi elegantă. b) Psihologic apare o stare perceptivă optimă şi o emotivitate crescută. De asemenea. Înţelegerea concordanţei dintre mişcare şi muzică. între mijloacele de expresivitate ale muzicii şi cele ale mişcării existând o concordanţă deplină. Mişcarea şi muzica sunt în strânsă interdependenţă. conducând în final la o mişcare expresivă. Muzica constituie deci un ajutor pentru profesor. Profesorul Krestovnikov arată. c) Intelectual prin îmbogăţirea cunoştinţelor cu noţiunile de teorie muzicală şi realizarea educaţiei muzicale a executanţilor. Se creează o atmosferă de bună dispoziţie ceea ce duce la înlăturarea senzaţiei de oboseală şi deci stimulează executanţii la eforturi mari. Muzica susţine explicaţia şi demonstraţia. fiind ca un procedeu metodic care uşurează formarea corectă şi rapidă a deprinderilor motrice complexe. că „mişcările din gimnastică artistică însoţite de muzică măresc activitatea aparatului respirator. a ritmului şi tempoului. necesare realizării unei mişcări în conformitate cu cerinţele specifice gimnasticii. 19 ROLUL ŞI IMPORTANŢA ACOMPANIAMENTULUI MUZICAL ÎN GIMNASTICĂ Muzica aduce o contribuţie însemnată la realizarea mişcării de gimnastică la parametrii ceruţi de specificul acestei ramuri sportive. iar profesorul este ajutat în demersurile sale pentru sublinierea: gradului de încordare musculară.

Profesorul trebuie să acorde atenţie stimulării colectivului la executarea celor comandate. în concordanţă cu muzica.a. ori alte acţiuni pe loc legate. teme ritmice.să creeze starea optimă de lucru (să calmeze în cazul unei stări crescute de excitaţie nervoasă. acţiuni complexe. LOCUL ACOMPANIAMENTULUI MUZICAL ÎN LECŢIA DE GIMNASTICĂ Prima verigă în care se realizează organizarea colectivului se execută în mod obişnuit fără acompaniament muzical. . 89 . mazurcă. pauze neaşteptate. vals. SARCINILE ACOMPANIAMENTULUI MUZICAL . În verigile următoare utilizarea muzicii este permanentă.să stimuleze şi să contribuie la crearea bazelor generale ale mişcărilor. . executate din mers. alergare şi variantele lor.să constituie ajutor pentru profesor. polcă. CONŢINUTUL ACOMPANIAMENTULUI MUZICAL caracter vioi.să dozeze efortul prin număr de repetări şi tempo. . sărituri mici ori paşi specifici de dans (galop. abilităţii de a trece de la o mişcare la alta. antrenant. . cha-cha. nuanţe diferite. precum şi la exersarea autocomenzilor din partea executanţilor.să stimuleze depunerea unor eforturi mari. ş.acompaniamentul muzical să fie recomandat pentru toate formele de practicare a gimnasticii. dar şi pentru executanţi.) se execută pe muzică. ori să ridice starea emoţională în cazul unei excitabilităţi scăzute). simţului ritmului şi a muzicalităţii. Toate exerciţiile din grupa celor de front şi formaţii. fie că sunt acţiuni din deplasare. aleasă în deplină concordanţă cu structura şi caracterul mişcărilor. Dar el este folosit totuşi în cazurile când se execută întoarceri pe loc. . ritmuri şi tempouri variate.să contribuie la dezvoltarea atenţiei. alcătuiri şi schimbări de formaţii. vitezei de reacţie.

astfel încât să fie subliniată şi structura mişcării. impetuoasă. să aibă o mulţime de cunoştinţe privind mişcările. MODALITĂŢI DE ALEGERE A BUCĂŢILOR MUZICALE Alegerea bucăţilor muzicale ce vor fi utilizate drept acompaniament muzical necesită muncă şi pasiune din partea profesorului. astfel încât să se păstreze linia melodică. Este permisă intervenţia limitată în redarea unei bucăţi cunoscute. alergare ori diferite forme de deplasare. forte. Acesta este un procedeu tot mai rar întâlnit deoarece cel care compune muzică pentru a acompania o mişcare de gimnastică trebuie să fie apropiat acestui sport. În acest mod este asigurată sursa de inspiraţie pentru cel care compune exerciţiile. nu numai caracterul. remix-urile. caracterul muzicii trebuie de asemenea. agreate şi cunoscute de către executanţi. muzica folosită poate fi asemănătoare cu cea folosită în partea pregătitoare pentru efort. munca lui fiind uşurată şi îndreptată spre asigurarea concordanţei dintre mişcare şi muzică. structura. În partea fundamentală muzica este folosită mai ales pentru acrobatică şi combinaţii gimnice. ritmul şi caracterul ei. caracterul lor şi cerinţele de execuţie ale acestora. 90 . energică. Se folosesc bucăţi existente. Muzica trebuie să fie variată.În veriga de influenţare selectivă. o liniştire după efortul depus. să sublinieze caracterul mişcării. în concordanţă cu cerinţele gimnasticii. În încheierea lecţiei este de asemenea recomandat un acompaniament muzical care să asigure o revenire a parametrilor funcţionali. 2. cursivă. Se concep mai întâi mişcările şi apoi se compune muzica potrivită pentru mişcările respective. De obicei bucăţile alese trebuie să fie bine cunoscute şi cu priză la public. Se folosesc tot mai des colajele şi prelucrările moderne. Pentru mers. lină ori vioaie. Se poate proceda astfel: 1. iar pentru lucrul la aparate ca fond pentru menţinerea bunei dispoziţii.

tempo . 91 .3.tăria sunetelor c) Forma sau frazarea d) Melodia (baza expresiei muzicale) 2.ritm .măsură . concordanţa dintre muzică şi mişcare nu este numai necesară. iar amândoi trebuie să fie foarte buni specialişti ai domeniului.caracterul muzicii b) Cunoştinţe de dinamică . ASIGURĂRII CONCORDANŢEI DINTRE MUZICĂ ŞI MIŞCARE Aşa cum am subliniat în mai multe rânduri pe parcursul acestui capitol. Experienţa anterioară de utilizare a acompaniamentului muzical pentru lecţiile de gimnastică. Cunoştinţe de teorie şi metodica gimnasticii: a) Cerinţe de execuţie b) Structura şi caracterul mişcării c) Manifestările bazelor generale ale mişcărilor d) Mişcările şi poziţiile segmentelor şi ale întregului corp. Cunoştinţe de teorie muzicală referitoare la a) Noţiuni de agogică . Acesta este de asemenea un procedeu care solicită o colaborare strânsă între profesor şi corepetitor. Se aleg bucăţi muzicale cunoscute.intensitatea sunetelor . 3. în aşa fel încât să se transmită exact ceea ce s-a gândit în momentul conceperii ei. iar pe tema principală se „brodează” variaţiuni în acelaşi timp cu compoziţia mişcărilor. Pentru realizarea acestui lucru. atât profesorul cât şi executantul trebuie să aibă anumit cunoştinţe şi anume: 1. Muzica trebuie să sublinieze şi să susţină mişcarea pe care o acompaniază. dar este obligatorie.

frumuseţea fizică. o condiţie cu mai multe componente – fizică. bărbăţia.indicii normali de creştere şi a dimensiunilor corporale . s-a conturat clar încă din antichitate ca având o importanţă majoră. dar şi al gimnasticii în special. ROLUL. prezenta un concept ce cuprindea sănătatea trupească. idealul exprimat prin „Kalos kai agatos”. în Atena antică. pe măsura dezvoltării societăţii şi a progreselor înregistrate. ţinuta. Acest dicton rămas valabil şi azi aduce în prim . Dezvoltarea fizică este reprezentată de: .proporţionalitatea. dezvoltarea fizică armonioasă. 20 IMPORTANŢA. SCOPUL. forma şi mărimea segmentelor 92 . În România. ca factor constitutiv al stării de sănătate este un obiectiv important al educaţiei fizice şi sportului în general.CURSUL NR. însemnând om frumos şi bun. În cartă se precizează că prin sport se urmăreşte: • Exprimarea sau îmbunătăţirea condiţiei fizice şi a stării mentale de bine • Formarea de relaţii sociale • Obţinerea de performanţe Preocupări speciale au fost şi la nivelul Consiliului Europei care a stabilit că sportul are rol în: • Promovarea stării de sănătate • Integrare socială • Realizarea cadrului pentru competiţiile dintre indivizi şi obţinerea performanţelor care să le asigure celebritate şi bani Dezvoltarea fizică. puterea şi dibăcia. parte a stării de sănătate (înţeleasă ca o stare. CONŢINUTUL GIMNASTICII APLICATE ÎN ALTE DOMENII Mişcarea în general ocupă un loc tot mai important în viaţa individului modern.plan binefacerile activităţilor fizice atât asupra trupului cât şi asupra minţii omului. Toate eforturile pe care le-au făcut specialiştii domeniului s-au concretizat azi şi pe plan politic la nivel european. Mai târziu. Astfel. socială şi psihologică). idealul privind fiinţa umană este cuprins în dictonul: „Mens sana in corpore sano”. proporţionalitatea armonică. în sensul că s-a elaborat „Carta europeană a sportului” (înţelegându-se prin denumirea generală de sport şi toate activităţile fizice cuprinse în sistemul general de educaţie).

Aceste exerciţii pot fi introduse în lecţii. Conţinutul acestora diferă în funcţie de: • forma de practicare (gimnastica de dimineaţă.interni – predispoziţiile ereditare – stimuli neuroendocrini . accidente. 93 . promovarea şi recâştigarea sănătăţii prin mişcările din cadrul exerciţiilor ce fac parte din conţinutul ei. sexul şi nivelul de pregătire al executanţilor. lecţii. Ionescu.corectitudinea atitudinii FACTORI CARE CONDIŢIONEAZĂ DEZVOLTAREA FIZICĂ Dezvoltarea fizică este condiţionată de două tipuri de factori. mişcarea sănătate. s-a demonstrat ştiinţific că gimnastica favorizează longevitatea. etc.). sisteme de lecţii. ca: . a afirmat A. minutul de gimnastică. pentru asigurarea pregătirii motrice de bază necesară altor sporturi) • de vârsta. Gimnastica presupune o activitate fizică. ameliorează funcţiile şi contracarează deteriorările care tind inerent să apară din diverse cauze (sedentarism. programe pentru timpul liber. programe de încălzire) • de scop (profilactic.starea ponderală optimă . iar sănătatea unei naţiuni este cel mai mare câştig în folosul omenirii”. ori individual. înaintare în vârstă. îmbolnăviri. corect direcţionată şi adaptată în funcţie de necesităţile şi particularităţile celor care o practică. Exerciţiile de gimnastică pot menţine ori îmbunătăţi structura diverselor ţesuturi şi organe. Aslan 1959). (A. unii interni şi alţii externi. în cadru organizat. recuperare. sub supravegherea sau nu a specialistului în domeniu.. Scopul gimnasticii aplicate în alte domenii este menţinerea. sisteme de lecţii şi programe separate. iar „activitatea fizică este un element pronologiv.externi – economico-sociali – condiţii de viaţă şi educaţie – alimentaţie – condiţii de igienă – antecedente sportive în familie – geoclimatici „Gimnastica înseamnă mişcare. Practicarea lor poate îmbrăca forme diferite.

MĂRIREA RANDAMENTULUI ÎN MUNCĂ CREŞTEREA PERFORMANŢELOR PPROFESIONALE ŞI SOCIALE SOCIALIZARE ŞI RESOCIALIZARE ÎMBUNĂTĂŢIREACALITĂŢII VIEŢII MIJLOACELE GIMNASTICII APLICATE ÎN ALTE DOMENII 94 .Îmbunătăţirea aspectului somatoscopic .se măreşte cantitatea de sânge din vase .sângele devine mai fluid şi circulă mai uşor .Atitudine corectă a corpului ADAPTARE ÎN PLANUL SFEREI FIZIOLOGICE ŞI PSIHICE .creşte capacitatea muşchilor de a prelua şi a utiliza grăsimile din sânge în vederea procurării de energie . mai ales ateroscleroza şi cardiopatia ischemică.scade ţesutul adipos şi ţesutul gras din jurul viscerelor .EFECTELE GIMNASTICII APLICATE ÎN ALTE DOMENII DEZVOLTARE ARMONIOASĂ . obezitatea.creşte capacitatea muşchilor de a extrage glucoza din sânge .Armonizarea proporţiilor .creşte forţa. infecţiile.se îmbunătăţeşte viteza de reacţie la stimuli diferiţi . diabetul. boli ale plămânilor.inima împinge o cantitate mai mare de sânge .se ameliorează imaginea de sine şi încrederea în posibilităţile proprii .capacitatea plămânilor creşte şi devin capabili să ventileze o cantitate mai mare de aer pe minut .se îmbunătăţeşte capacitatea sistemului imunitar .se îmbunătăţeşte echilibrul şi coordonarea mişcărilor . rezistenţa muşchilor . depresia şi anxietatea). afecţiuni endocrine.se îmbunătăţeşte tranzitul intestinal . cardiace şi ale circulaţiei.creşte mobilitatea articulară şi supleţea musculară .se dezvoltă personalitatea COBATEREA INSTALĂRII ANUMITOR BOLI Lombopatii.

de recuperare şi de asigurare a unei baze motrice bogate. Poziţia stând. • să activeze funcţiile organismului. Poziţia pe genunchi prezintă o mai bună suprafaţă de sprijin. exerciţiile fiind statice (poziţii) şi dinamice (deplasarea segmentelor în spaţiu datorită activităţii musculare. • să acţioneze asupra SN pentru a facilita conexiunile necesare realizării stereotipului dinamic de la baza deprinderilor motrice. el se răstoarnă şi nu mai revine decât cu ajutore exterior sau suplimentar. membrelor inferioare. De aceea se recomandă mai ales variante mixte ale acestei poziţii (sprijin pe genunchi). Acestea alcătuiesc exerciţii care se adresează unuia ori mai multor segmente. Structura exerciţiilor este simplă ori complexă (după caz). • să prevină şi să corecteze deficienţe. constituie mijloace ale gimnasticii aplicate în alte domenii. atârnat. prin intermediul tălpilor este destul de greu de menţinut. datorită faptului că CGG se află deasupra punctului de sprijin. în care suprafaţa de sprijin este mai mare. să reeduce şi să recupereze. precum şi mişcările lor. membre superioare. a. Exerciţiile efectuate în poziţia pe genunchi adresate coloanei şi combinate cu exerciţii de respiraţie au efecte bune. dar CGG se află tot deasupra suprafeţei de sprijin. poziţiile şi mişcările segmentelor ori ale întregului corp. în care coloana este degajată de funcţia ei pentru asigurarea posturii bipede. aşezat. în care sprijinul se face pe o suprafaţă mică. sprijin) la care se adaugă poziţii ale segmentelor (cap.Fiind ramură a gimnasticii de bază. acţiunea lor fiind profilactică. deci poziţia este de echilibru instabil. Exerciţiile 95 . inferioare şi trunchi). Dacă corpul este scos din această poziţie în urma acţiunii unei forţe. Poziţia aşezat este o poziţie stabilă. Exerciţiile statice sunt de fapt poziţii ale întregului corp. ceea ce asigură o mai bună localizare a mişcărilor de la ni8velul trunchiului. acţionează asupra componentei neuro-psihice. culcat. pe genunchi. Aspectul simetric sau asimetric al acestor poziţii este diferit în funcţie de scop. Sarcinile exerciţiilor sunt: • să tonifice musculatura pentru a asigura forţa necesară menţinerii poziţiilor corpului şi a segmentelor sale. echilibrul fiind instabil. Efortul depus este izometric. bazinul este blocat. fundamentale şi derivate (stând. • să elimine cauzele producerii deficienţelor. corectivă. de reeducare. Exerciţiile de mers şi de echilibru simple ori cu modificări ale poziţiei segmentelor între ele.

Din această cauză atârnatul nu este recomandat pentru toţi (mai ales pentru cei cu laxitate articulară la nivelul umărului). • aplicative. Mijloacele folosite în gimnastica aplicată în alte domenii se utilizează separat sau constituie programe.d. lombar). Exerciţiile care se efectuează sunt: • analitice şi se adresează muşchilor sau grupelor de muşchi. etc.a. Poziţia este grea datorită gravitaţiei. gantere. care se supun anumitor reguli şi principii. în funcţie de structura mişcării.) • jocuri. toracal. cu mare suprafaţă de sprijin. la aparate speciale (scara fixă. helcometru. Coloana este eliberată de funcţia statică. Ele pot fi libere. ş. membrelor inferioare şi superioare. scripeţi. iar executantul trebuie să depună efort izometric de consolidare ca s-o menţină. alte obiecte). mingi medicale. cervical. b. Un corp scos dintr-o astfel de poziţie revine întotdeauna la ea după mişcări de pendulare. ele asociindu-se foarte bine cu respiraţia diafragmatică ce permite creşterea intensităţii efortului.m. Poziţia culcat şi derivatele ei este o poziţie stabilă. • prelucrarea analitică • concordanţa cu starea de sănătate 96 . cu obiecte (bastoane. CGG aflându-se sub punctul de apucare. cu partener. cărucior montat pe banca de gimnastică. scara marinărească. frânghia. utilizându-se mai des variante ale ei. • de relaxare psiho-tonă (mai ales la deficienţe – rigiditate. articulaţiilor ori grupelor de articulaţii.efectuate în această poziţie sunt de obicei pentru mobilitate la nivelul trunchiului şi al membrelor inferioare.). Poziţia atârnat este de echilibru stabil. Exerciţiile dinamice au la bază mişcări ale segmentelor şi acţiunea de scurtare sau lungire a musculaturii. contractură. banca de gimnastică. băncuţa curbată. Exerciţiile din poziţia atârnat sunt folosite cu succe3s pentru deviaţiile coloanei. coloanei vertebrale (ce poate fi prelucrată pe segmente. astfel: PRINCIPIILE CARE SE APLICĂ ÎN CADRUL PROGRAMELOR DE GIMNASTICĂ sunt: • adaptarea conţinutului la caracteristicile practicanţilor. iar exerciţiile efectuate din această poziţie devin mai ample şi se adresează trunchiului. cadru. • din cadrul gimnasticii artistice (acrobatică şi sărituri). • de respiraţie.

etc. • interdicţie de efort în cazul îmbolnăvirilor temporare (viroze. Accidentele pot să apară datorită următoarelor cauze: . etc.intensitate prea mare . Muzica este antrenantă de obicei. aceasta fiind forma de masă a sportului aerobic. fundamentală. ori cu numite probleme. dar excesele pot provoca accidente. senzaţiei de greaţă. • antrenare sub conducerea unui specialist. vârstei şi sexului practicanţilor. pentru persoanele mai în vârstă. gripe. O mare parte din programele de gimnastică executate pe muzică sunt cunoscute de noi sub denumirea de gimnastică aerobică.amplitudinea mişcărilor neadecvată nivelului de pregătire 97 . durerilor de cap. duş. • întreruperea temporară a efortului în cazul apariţiei ameţelilor. Aceste exerciţii trebuie bine înţelese şi dozate. masaj) REGULI CE STAU LA BAZA PROGRAMELOR GIMNASTICĂ APLICATĂ ÎN ALTE DOMENII DE • control medical periodic • respectarea structurii programului (încălzire. ţiuiturilor în urechi. mai ales pentru persoanele fără pregătirea necesară pentru depunerea unor eforturi susţinute.• evitarea accidentelor • alternarea exerciţiilor mai simple cu cele complexe şi de respiraţie • alternarea tipurilor de activitate musculară şi acţiune a segmentelor • alternarea efortului cu pauzele • individualizarea dozării şi8 gradarea efortului • pregătirea sistematică prin aplicarea continuă a programului • asocierea cu alte mijloace (saună.). oboseala este resimţită mai târziu. încheiere) • controlul efortului în timpul programului • poziţii iniţiale care să favorizeze îndeplinirea cerinţelor de execuţie • introducerea exerciţiilor de respiraţie şi relaxare în cadrul programului după exerciţii mai complexe ori după solicitări intense • număr de repetări conform nivelului de pregătire.

grupei de muncă şi grupului social • Ameninţă starea de sănătate • Compromit capacitatea motrică • Creează complexe de inferioritate Programele speciale au un conţinut de mişcări şi exerciţii corelate cu gradul de deficienţei şi gravitatea acesteia. dezvoltarea armonioasă.lipsa gradării efortului şi lipsa gradării programelor din punct de vedere al complexităţii . Bratu). constituind aşa numitele programe speciale.unele acţionează la nivel neuro-psihic (în cazul în care cauzele care au produs deficienţa sunt de natură funcţională ori legate de tonicitate) . Antrenamentul de rezistenţă musculară 10-20 min. şi se corelează cu vârsta pentru a obţine o solicitare optimă. 3.altele acţionează la nivel musculo-articular (în cazul în care cauzele sunt de natură patologică. Scopul acestor programe se poate exprima prin: CORECTARE – REEDUCARE – RECUPERARE. Mişcările şi exerciţiile ce compun programul au acţiune diferită: . simultan cu diminuarea capacităţii de muncă” (I. reduce aptitudinile individului şi puterea de adaptare la condiţiile de mediu. modificând aspectul exterior. Astfel de programe sunt frecvente în cazul deficienţelor fizice. Se monitorizează F. În cazuri mai grave deficienţele provoacă: • Scoaterea persoanei din cadrul familiei. care tulbură creşterea. 15-30 min. Alte programe se adresează persoanelor cu probleme. Pentru deficienţele stabile sunt concepute programe separate. Încălzire 5-10 min. 2. şcolii. Încheiere (liniştire) 5-10 min.lipsa pregătirii pentru efort (încălzirii) . Acest scop poate fi atins prin tratamente în centre specializate sub îndrumarea specialiştilor. 4.poziţii neadecvate (mai ales ale picioarelor la mişcările de răsucire) FAZELE UNUI PROGRAM DE GIMNASTICĂ AEROBICĂ 1. variabile ca durată şi conţinut.C. Deficienţele fizice sunt „abateri de la normal a formei corpului. lipsa alternanţei conteracţie-întindere-relaxare) .compoziţie neadecvată a programului (lipsa variabilităţii în structura exerciţiilor. Antrenament de rezistenţă cardio-respiratorie. 98 ..

Astfel: . diminuarea condiţiei fizice şi deteriorarea stării de sănătate: • Execuţie simetrică • Influenţare a tuturor segmentelor • Concordanţă între structura exerciţiilor şi particularităţile perioadei de viaţă în care se găsesc persoanele cărora acestea se adresează • Înlăturarea condiţiilor ce pot provoca accidentări şi limitarea ori înlăturarea din cadrul programelor a mişcărilor sau a exerciţiilor care contravin prevenirii (exemple: îndoirile ample de trunchi. abdomenului şi susţinătoare ale bolţii plantare • Tonifierea musculaturii şi pregătirea ligamentelor genunchilor şi gleznelor • Combaterea efectelor nocive ale activităţilor unilaterale (profesionale ori sportive) 99 .d. sex.Pentru îndeplinirea sarcinilor ce revin gimnasticii aplicate în alte domenii. scăderea nivelului calităţilor motrice. al particularităţilor psihice .colaborarea cu medicul . spatelui. ş. amintim câteva dintre modalităţile prin care se reuşeşte prevenirea instalării unor deficienţe fizice.după vârstă. experienţa anterioară .conceperea programelor de prevenire de corectare de reeducare de recuperare de pregătire fizică generală/specială .asigurarea controlului medical periodic Deoarece exerciţiile efectuate în scop profilactic au o mare răspândire la noi.d.după nivelul calităţilor motrice . al deficienţelor – persoane fără deficienţe .aplicare individualizată a programelor .cunoaşterea şi aprecierea elevilor din punctul de vedere al creşterii şi dezvoltării.controlul în vederea descoperirii eventualelor deficienţe .persoane cu deficienţe -grupe mixte(când altfel nu e posibil) .v.p.a. extensii ale capului şi trunchiului. profesorul trebuie să întreprindă anumite acţiuni.formarea grupelor : .) • Implementarea în programe a unui număr mai mare de exerciţii pentru musculatura cefei.

cu referire la toate segmentele (membre superioare şi inferioare. practicarea exerciţiilor de gimnastică de către băieţi şi fete s-a accentuat. calităţile individuale. pot fi soldate uneori cu stări de disconfort ori accidente. determinarea felului accidentării. iar efectele sunt notabile atât din punct de vedere al stării de sănătate. ceea ce conduce la realizarea profilului accidentelor care coroborate formează tabloul. GRAVITATE. 21 ASIGURAREA ÎN GIMNASTICĂ Practicarea organizată şi sistematică a exerciţiilor fizice de către copii este frecventă. monitorizarea accidentelor şi a perioadelor de recuperare. astfel: LOCALIZARE. trunchi. este necesară cunoaşterea nivelului de maturizare. Pentru alcătuirea unui tablou epidemiologic privind accidentele în gimnastică. Se înţelege prin accident orice incident care provoacă abandonarea execuţiei ori absenţa de la pregătire. studierea muşchilor scheletici.CURSUL NR.severe NATURĂ . timpul necesar reabilitării complete şi atingerii nivelului de pregătire dinaintea accidentării: . cap şi gât) .articulaţii.contuzii 100 .medii .instantanee . cât şi al performanţelor obţinute.uşoare . stabilirea somatotipului. studiul fişei medicale. necesitatea prezenţei medicului specialist.muşchi . măsurătorile antropometrice.oase . Începând de la vârste mici. Procedurile cele mai utilizate sunt: interviul privind istoria personală. Efortul depus. executarea unor mişcări neobişnuite.progresive FELUL ACCIDENTULUI . Sistematizarea accidentelor se realizează după mai multe criterii. corelată cu timpul pierdut din activitatea de pregătire.julituri .

afecţiuni ale nervilor .dozare neadecvată a repetărilor ceea ce înseamnă că efortul depus este prea mare în raport cu posibilităţile fiecăruia şi se generează o stare de oboseală accentuată. PROBA SAU ACTIVITATEA DEPUSĂ LA MOMENTUL ACCIDENTĂRII: .). între rata accidentărilor şi caracteristicile fizice solicitate de efectuarea exerciţiilor de gimnastică există o relaţie de interdependenţă.rare .contracturi . .întinderi . . rata accidentărilor este mai mare la fete.program de gimnastică zilnică. RATA ACCIDENTĂRII: . CAUZELE ACCIDENTELOR 1.. Pentru recomandările privind prevenirea accidentelor.entorse .frecvente .destul de frecvente . Cei care prezintă mai multe caracteristici dintre cele necesare efectuării exerciţiilor de gimnastică sunt mai puţin expuşi accidentărilor. ori insuficient timp alocat acestora. METODICE: .absenţa din structura lecţiei a verigilor de pregătire pentru efort şi influenţare selectivă a aparatului locomotor. este bine de ştiut că studiile efectuate au subliniat faptul că interdependenţa dintre procesul de creştere şi cerinţele specifice.inflamaţii . etc. 101 .pregătire pentru efort .altele nespecifice activităţii sportive(dureri diverse.foarte rare Între rata accidentării şi nivelul de maturizare.nerespectarea principiilor didactice (mai ales pe cel al sistematizării. accesibilităţii şi al continuităţii).disjuncţii . etc.lovituri .fracturi . de loisir.luxaţii .pregătire tehnică .

la exersarea programelor de gimnastică în cadru organizat sau 102 . . .instabilitate emoţională.a. magneziu. aer viciat. . . SCOPUL utilizării măsurilor asiguratoare. 4.lipsa experienţei anterioare (nedeclarată). cât şi la sfârşitul lecţiei. .. .reprezentare incorectă a mişcării.neacordarea ajutorului necesar.slab pedagog. în timpul.lucrează nesupravegheat înainte ori după lecţie. . . . . teribilisme.indisciplină continuă după comenzile de încetare. .nivel scăzut al calităţilor motrice şi psihomotrice. . metode nepotrivite.condiţie fizică şi psihică slabă.. PROFESORUL: . nivel de pregătire). aparate greşit amplasate şi fără spaţiu de siguranţă).). . provocări.pariuri.nerespectare paşilor metodici pentru învăţarea mişcării respective. în lecţiile de educaţie fizică. ASIGURAREA ÎN GIMNASTICĂ Asigurarea este definită a fi totalitatea măsurilor cu caracter organizatoric şi metodic.lipsă de autoritate. 3.dezinteres faţă de starea de sănătate a elevilor.indisciplină .lipsa controlului stării aparaturii.necunoaşterea elevilor (particularităţi de vârstă.neglijenţă în montarea aparatelor. . . 2. ELEVUL: . luate de către profesor şi sportiv înaintea. dezinteres faţă de creşterea acestuia. CONDIŢII DE LUCRU: .lipsa saltelelor şi a materialelor de protecţie (bureţi.carenţe (nedeclarate) ale stării de sănătate. ori faţă de alte probleme care le afectează pregătirea.nu execută mişcarea indicată. . .stil de conducere al lecţiei neadecvat. ş. palmiere.neconcordanţă între nivelul calităţilor motrice şi psihomotrice şi cerinţele pentru realizarea mişcării respective.igiena improprie (lumină şi căldură insuficiente. .

în săli de gimnastică ori în aer liber este prevenirea accidentelor. Cele mai frecvente sunt: micşorarea amplitudinii.ajutor indirect este forma ajutorului în care sunt utilizate aparate ajutătoare . 4.) . asigurarea unui control medical periodic 103 . săritură de pe aparat.controlul suprafeţelor de lucru . apă.independent.aşezarea saltelelor 9. Ajutorul este cel mai important procedeu de asigurare şi are mai multe forme: . 5.spaţiu de siguranţă . Cunoaşterea perfectă a tehnicilor elementelor. sprijin suplimentar. asigurarea disciplinei liber consimţite.acustic (verbal) şi optic (alte semnale) PREVENIREA ACCIDENTELOR 1. 2.ajutor direct este forma ajutorului în care profesorul intervine în realizarea mişcării . Asigurarea propriu-zisă (asistenţa) este definită ca fiind un procedeu de urmărire atentă a execuţiei şi intervenţie activă în caz de necesitate.montarea şi fixarea aparatelor . Respectarea paşilor metodici. Respectarea principiilor didactice. 8. FORMELE asigurării sunt: asigurarea propriu-zisă autoasigurarea PROCEDEE DE ASIGURARE 1. 7. 3. alte mişcări pentru compensare. smilger. individual sau în grup.asigurarea materialelor de siguranţă (magneziu. 2. sacâz. Corelarea gradului de pregătire cu sarcinile lecţiei. 6. Autoasigrarea este constituită din măsurile pe care şi le ia însuşi executantul în cazul unor mişcări incorecte ori defecţiuni tehnice.sprijinul formă a ajutorului în care se realizează atingerea executantului în scopul măririi încrederii . Corelarea sarcinilor lecţiei cu experienţa anterioară a executanţilor. etc. Organizarea şi pregătire locului de lucru: . Respectarea structurii organizatorice a lecţiei.

10. 104 . Cultivarea unor relaţii principiale cu executanţii şi familiile acestora.