P. 1
tratat lisabona

tratat lisabona

|Views: 530|Likes:
Published by cesy_skyfire

More info:

Published by: cesy_skyfire on Jan 27, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/11/2013

pdf

text

original

TRATATUL DE LA LISABONA -Prezentare generalăI.

INTRODUCERE Tratatul de la Lisabona, semnat de şefii de stat şi de guvern ai Uniunii Europene la 13 decembrie 2007, reprezintă singurul compromis posibil în vederea relansării construcţiei europene. Cadrul instituţional al UE (rezultat al unei succesiuni de tratate negociate de către Statele Membre) s-a confruntat după 1990 cu două mari provocări: primirea unor noi membri în vederea extinderii UE şi modalitatea de întărire a mecanismelor de luare a deciziilor la nivel comunitar. Aceste obiective au rămas nerezolvate, ca urmare a blocării procesului de ratificare a Tratatului Constituţional în 2005.1 II. PRINCIPALELE MODIFICĂRI ADUSE DE TRATATUL DE LA LISABONA

a) Semnificaţia Tratatului de la Lisabona Tratatul de la Lisabona modifică tratatele existente, Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) şi Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) 2 reprezentând un “tratat modificativ”’ sau “reformator”. În raport cu Tratatul Constituţional, Tratatul de la Lisabona nu mai are un caracter „constituţional”.Textul tratatului nu menţionează în mod explicit superioritatea dreptului comunitar asupra dreptului naţional, introdusă în Tratatului Constituţional şi unanim acceptată de toate statele care aderă la UE.3 De asemenea, referinţa la simbolurile consacrate ale Uniunii (drapel, imn, monedă) dispare din text. b) Acordarea personalităţii juridice UE Uniunea va avea personalitate juridică, dobândind astfel capacitatea de a încheia tratate şi de a fi membru al unei convenţii internaţionale sau al unei organizaţii internaţionale. De menţionat că, până în prezent, Comunităţile Europene dispuneau de personalitate juridică, dar nu UE în ansamblu. c) Fuzionarea celor trei piloni4
1

Tratatul privind o Constituţie europeană a urmărit creşterea eficacităţii instituţionale a Uniunii prin aprofundarea funcţionarii acestora în plan democratic. A fost abandonat de liderii UE în urma desfăşurării referendumurilor negative din Franţa şi Olanda în 2005. Totuşi, majoritatea inovaţiilor Tratatului Constituţional au fost preluate de Tratatul de la Lisabona. 2 TUE=Tratatul privind Uniunea Europeană-Tratatul de la Maastricht (1992) Se referă la instituţiile comunitare, cooperările întărite, politica externă şi de securitate comună şi politica de apărare (PESC). -TFUE=Tratatul de la Roma (1957) reprezintă “Tratatul privind funcţionarea UE” Precizează competenţele şi domeniile de intervenţie ale UE. 3 Art. 148 (2) cf. Constituţia României din 2003. În Tratatul de la Lisabona, preeminenţa legislaţiei comunitare este reafirmată punctual prin Declaraţia no.27 şi opinia serviciului juridic al Consiliului anexată Tratatului de la Lisabona. 4 Cf. Tratatului de la Maastricht din 1992, UE este organizată în conformitate cu trei piloni: Primul pilon corespunde celor 3 comunităţi: -Comunitatea Europeană (CE);

. politica comercială comună şi încheierea unui acord internaţional care abilitează Uniunea să-şi exercite competenţa internă 6 Cf. justiţie. conservarea resurselor biologice în cadrul politicii de pescuit. Pilonul al doilea este consacrat politicii externe si de securitate comună Pilonul al treilea este consacrat cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală 5 Cf. agricultura şi pescuitul. terorism. coordona sau completa sfera de acţiune a statelor membre. vor fi utilizate procedura de decizie de drept comun şi proceduri specifice pentru anumite domenii (in principal problemele de politică externă şi de apărare). exceptând cazul în care sunt împuternicite de Uniune să adopte. proprietatea intelectuală. separarea competenţelor între Uniune şi statele membre. competitivitatea. industrie. la rândul lor. (care va fi prezentată mai jos). TFUE. cooperarea administrativă. pentru care Uniunea are competenţă stabilita prin Tratatele constitutive. etc.7 Sunt introduse prin Tratatul de la Lisabona: -în cadrul competenţelor partajate: spaţiul si energia. cooperarea administrativă şi sport. socială ş teritorială.Structura cu nu va mai fi folosită. şi numai dacă legislaţia pe care o adoptă nu intră în conflict cu dreptul UE. 4 TEU stipulează fără echivoc că acele competenţe care nu sunt conferite Uniunii rămân în responsabilitatea statelor membre. fără a putea exercita un rol legislativ sau fără a limita competenţa acestora. principalele domenii unde se aplică acest tip de competenţe sunt: piaţa internă. d) O mai strictă delimitare a competenţelor (Art. mediul.5 -competenţele partajate: atât Uniunea cât şi statele membre pot legifera şi adopta acte legislative. spaţiul de libertate. cultură. Statele membre pot să pună în aplicare actele europene. coeziunea economică. -la acţiuni de sprijin. reţelele transeuropeene. 2 TFEU) Tratatul de la Lisabona descrie şi codifică într-un mod mai explicit.6 Statele membre pot să-şi exercite competenţa în măsura în care Uniunea nu şi-a exercitat-o pe a sa. politica socială. energia. coordonare sau completare: protecţia civilă. -Comunitatea Europeană a energiei atomice (EURATOM). La nivelul UE. -Comunitatea Europeană a cărbunelui si oţelului. -Politica externă şi de securitate comună. turism. formare profesională. care a încetat să mai existe la 22 iulie 2002. transportul. într-un domeniu specific. inclusiv dezvoltarea unei politici comune de apărare. educaţie. Art. Art. -competenţe de sprijin: în domenii în care Uniunea nu poate interveni decât pentru a susţine. protecţia consumatorului. tineret şi sport. aspectele comune privind sănătatea publică. 7 Protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane. politica monetară. Tratatul distinge trei mari categorii de competenţe: -competenţele exclusive: Uniunea legiferează singură şi reglementează într-un domeniu specific. Alte două categorii de competenţe se înscriu la nivel intermediar: -coordonarea politicilor economice şi de ocupare a forţei de muncă de către statele membre în cadrul Uniunii (Uniunea dispune de competenţe pentru definirea modalităţilor acestei coordonări). securitate. anumite acte. 3 TFUE Uniunea va avea competenţă exclusivă în următoarele domenii: uniunea vamală. e) Noua regulă a dublei majorităţi referitoare la deciziile Consiliului. protecţia civilă. Art.

Consiliului European să decidă prin unanimitate trecerea la votul cu majoritate calificată.Clauze „pasarele” Aceste clauze permit ca. 3. k) Posibilitatea de adaptarea mai flexibilă a tratatelor Tratatul de la Lisabona a inclus o serie de dispoziţii specifice flexibile care permit evitarea unor proceduri foarte lungi de revizuire ale tratatelor: 1. statele membre pot participa la o cooperare structurată.f) Extinderea votului cu majoritate calificată pentru reglementarea a aproximativ 50 de politici noi. cooperare poliţienească şi cooperare juridică in domeniul penal. Clauza de flexibilitate In conformitate cu aceasta clauză. libertăţile şi principiile enunţate de Cartă au aceeaşi valoare juridică ca tratatele. asupra adoptării unei masuri necesare atingerii unui obiectiv fixat de tratate. 8 Mecanismul a devenit mai suplu. -în cadrul politicii de apărare. Tratatul de la Lisabona introduce elemente noi: -membrii Consiliului reprezentând statele membre care iau parte la o cooperare întărită pot recurge. faţă de Tratatul de la Nisa care prevede ca prag minim o treime dintre statele membre. pragul minim de state care îl pot iniţia fiind fixat prin Tratatul de la Lisabona la 9. imigraţie. g) Procedura legislativă ordinară Prin adoptarea codeciziei ca procedură legislativă ordinară. h) Întărirea drepturilor fundamentale Carta drepturilor fundamentale. Au fost modificate şi regulile pentru aderarea la Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului: Consiliul va statua prin unanimitate şi nu cu majoritate calificată ca până în prezent. la „clauzele pasarele”. lansarea acesteia fiind autorizată de Consiliu prin vot cu majoritate calificată. Cooperările întărite Mecanismul cooperărilor întărite prevede posibilitatea ca un anumit număr de state membre8 să utilizeze instituţiile Uniunii şi să ia decizii aplicabile lor. care va asigura reprezentarea Uniunii în plan extern. . Consiliul statuând în acest sens cu majoritate calificată. în anumite domenii specifice. Articolul 6 TUE precizează că drepturile. Consiliul. exercitarea puterilor legislative va fi egal partajată între Parlamentul European si Consiliul de Miniştri. 2. nu figurează în mod explicit in tratat. de comun acord cu Parlamentul European. una din inovaţiile majore ale Tratatului Constituţional. pentru care nu există bază legala. în special în domenii precum: azil. poate decide prin unanimitate. Sunt exceptate deciziile având implicaţii militare sau specifice domeniului de apărare. Decizia în acest sens urmează să fie aprobată de Parlamentul European şi ratificată de parlamentul fiecărui stat membru. prin vot unanim. in domeniile in care Consiliul de Miniştri decide prin unanimitate. S-a păstrat prevederea Tratatului de la Nisa conform căreia recurgerea la cooperările întărite nu se poate face decât în ultimă instanţă. i) Instituirea unui Preşedinte al Consiliului European j) Crearea unui post de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru politică externă şi de securitate.

Reluarea procedurii este posibilă prin lansarea unei cooperari intarite (accelerator). Consiliul European defineşte liniile directoare şi priorităţile politice generale ale UE si este format din şefii de stat şi de guvern şi Preşedintele Comisiei. în repetate rânduri. Prin Tratatul de la Lisabona. 11 Într-o Uniune cu 27 de membri vor fi 18 comisari. Întrucât Consiliul European este prezidat de către un stat membru la fiecare 6 luni. SCHIMBARI PRIVIND INSTITUTIILE SI PROCEDURILE DE DECIZIE A. numărul de membri ai Comisiei va fi redus. 9 Aceasta clauza permite unui stat să întrerupă procedura de decizie (frână). o anumită ineficacitate în luarea deciziilor la nivel european. se introduce posibilitatea de a utilizare a mecanismului denumit frâna/accelerator 9.10 -Începând cu 2014 numărul de comisari va corespunde la doua treimi din numărul de State membre 11 in conformitate cu un sistem de rotaţie egalitar intre statele membre. în scopul evitării naţionalizării colegiului şi a unei eficacităţi întărite. la această dată în vigoare. a fost constatată. reînnoibil o singură dată. Preşedintele Consiliului European va exercita următoarele atribuţii: -Conferă o voce şi o vizibilitate UE. Comisia Europeană După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Acesta va fi ales cu majoritate calificată de către Consiliul European. Consiliul European este recunoscut ca o instituţie a Uniunii iar in compoziţia sa va intra si Preşedintele permanent al CE si Înaltul reprezentant PESC. La fel ca în cazul Parlamentului European şi Comisiei. 10 Consiliul European din decembrie 2007 a prevăzut ca Tratatul de la Lisabona să fie ratificat de toate statele membre înaintea alegerilor pentru Parlamentul European din iunie 2009.-pentru cooperările întărite desfăşurate în cadrul spaţiului libertate. repartizarea locurilor în Parlamentul European şi regulile de compoziţie a Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social. Flexibilitate instituţională Mai multe reguli referitoare la funcţionarea instituţiilor pot fi modificate. fără revizuirea tratatelor: fixarea numărului de membri ai Comisiei (Consiliul European poate modifica prin unanimitate dispoziţia actuală a Tratatului). Consiliul European Conform tratatului de la Nisa-2001. Prin Tratatul de la Lisabona s-a introdus o preşedinţie permanentă a Consiliului European. . securitate. -Prezidează şi coordonează lucrările Consiliului European. justiţie. Consiliul European va avea un preşedinte permanent care nu va putea să exercite în acelaşi timp un mandat naţional. -Asigură reprezentarea Uniunii pe scena internaţională. B. Etapele următoare: -prima Comisie investită după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (2009-2014) va fi constituită din câte un reprezentant al fiecărui stat membru. pentru un mandat de 2 ani şi jumătate. III.

acesta va fi consolidat ca urmare a aplicării extinse a procedurii de codecizie: cu excepţia unui număr limitat de domenii. De asemenea. Consiliul de Miniştri . Parlamentul European va deveni practic colegislator pentru aproximativ 95% din legislaţia europeană. Tratatul de la Lisabona întăreşte în mod considerabil puterile Parlamentului European în materie legislativă.13 Minoritatea de blocaj trebuie sa includă cel puţin patru state membre. regula de vot cu majoritatea calificată în Consiliu este definită în conformitate cu un sistem complex de ponderare a voturilor. deşi o majoritate calificata a fost constituită. ca regulile aferente tratatului de la Nisa . Amânarea aplicării noului mecanism este amânată pana la 31 octombrie 2014 (pana atunci actualele reguli rămân in vigoare). D. bugetară şi de control politic. Intre 1 noiembrie 2014 si 31 martie 2017 oricare stat membru poate solicita. În cazul în care Consiliul nu statuează asupra unei iniţiative a Comisiei. în cazul in care un grup de state a fost foarte aproape de a constitui o minoritate de blocaj. care prevede că. În urma generalizării acestei proceduri. o propunere va fi adoptată numai dacă există mai puţin de patru state care se opun. intr-un interval rezonabil. regula predominanta privind luarea deciziei Spre deosebire de Parlamentul European unde se votează cu majoritate simpla. Tratatul de la Lisabona prevede că. Tratatul consacră mecanismul denumit „compromisul de la „Ioanina”.Votul cu majoritate calificata. O declaraţie anexată Tratatului prevede utilizarea acestui mecanism în cazul în care condiţiile cerute pentru constituirea unei minorităţi de blocaj sunt îndeplinite în proporţie de ¾. conform căruia Statele membre beneficiază de un anumit număr de voturi corespunzător ponderii lor demografice. Parlamentul European va avea responsabilităţi egale cu acelea ale Consiliului de Miniştri. realizându-se astfel progrese sensibile în materie de democratizare a UE. majoritatea calificată este fixată la cel puţin 72% din statele membre reprezentând 65% din populaţie. Tratatul de la Lisabona introduce un sistem mai transparent şi mai democratic. discuţiile trebuie continuate în vederea realizării unei soluţii satisfăcătoare pentru ambele parţi. atunci când deliberează şi votează.C. . dobândind putere de codecizie. Consiliul de Miniştri se reuneşte in public. caracterul democratic al Uniunii Europene este accentuat. după caz. Aceste reguli se vor aplica începând cu 2014. în plus fata de piaţa internă şi guvernanţa 12 13 15 state intr-o Uniune de 27 de ţări. Întrucât presa poate să informeze publicul asupra dezbaterilor care au loc în cadrul Consiliului. fondat pe o dubla majoritate a statelor si populaţiei: o propunere legislativa a Comisiei va fi adoptata in cadrul Consiliului numai daca întruneşte acordul a 55% din Statele UE12 reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii. sa fie aplicate in continuare. in vigoare înainte de 1 noiembrie 2014 . În ceea ce priveşte rolul legislativ al Parlamentului European. Parlamentul European În raport cu tratatele europene anterioare.

în întregime sau parţial. bugetul Uniunii trebuie să respecte “cadrul bugetar plurianual”. al cooperărilor întărite (utilizat pentru domeniile menţionate la pct. 16 E. în principal.economică. în domenii cheie ca: justiţie şi afaceri interne. Rolul său este întărit întrucât primeşte competenţă generală în domeniul JAI. In acest mod. În această alegere. Parlamentul se poate pronunţa reluând. politică comercială comună.j). se creează premisele pentru o legitimitate mai democratică a acestei instituţii perceputa la aceasta data ca având un caracter tehnocrat şi birocrat. statele cu populaţie redusă (Luxemburg. Numărul de parlamentari europeni este redus de la 786 la maximum 751 (cu un minim de 6 si un maxim de 96 pe tara). În domeniul politic. . pentru a permite o reprezentare a tuturor curentelor/partidelor politice nationale. legislaţia agricolă. intre Uniune şi statele membre precum şi între instituţiile şi cetăţenii UE. 14 Concilierea reprezintă a treia şi cea mai importantă fază a procedurii de codecizie. Mai mult. -reglementarea diferendelor între statele membre. se deschide calea unei politizări accentuate a alegerilor europene. În conformitate cu noul Tratat. Puterile bugetare ale PE au devenit mai mari ca urmare a eliminării distincţiei între cheltuieli obligatorii (parte a bugetului care cuprinde. Cipru) primesc un număr mai mare de mandate decat ar permite o repartizare proportionala cu populatia lor. Comitetul de conciliere este constituit dintr-un număr egal de reprezentanţi ai Consiliului şi Parlamentului European. Parlamentul trebuie să ţină cont de rezultatele alegerilor europene 15. la propunerea Consiliului European. Curtea de Justiţie Rămâne responsabilă pentru: -respectarea si interpretarea dreptului Uniunii pe ansamblul teritoriului său. 15 16 Majoritatea politică constituită În conformitate cu acest principiu. cheltuielile agricole şi care nu putea fi amendată de către Parlamentul European) şi cheltuieli neobligatorii. după aprobarea prealabilă a Parlamentului.14 De asemenea. Consiliul şi Parlamentul vor avea aceleaşi puteri în cadrul procedurii de aprobare a bugetului european. votul cetăţenilor urmând să influenţeze în mod direct viaţa politică europeană. Parlamentul European va proceda la alegerea Preşedintelui Comisiei Europene. Reprezentarea cetăţenilor este asigurată conform modalităţii „proporţional degresive”. dacă în cadrul comitetului de conciliere va interveni un acord între reprezentanţii Parlamentului şi cei ai Consiliului iar Consiliul va respinge acest acord. Astfel. fiind declanşată în cazul în care Consiliul nu aprobă toate amendamentele pe care Parlamentul European le-a adoptat în a doua lectură. In acest mod. amendamentele pe care le-a adoptat în prima lectură. prin fixarea plafoanelor pentru fiecare categorie de cheltuieli care va fi adoptată de Consiliu cu unanimitate de voturi. O alta prevedere importantă stipulează că Parlamentul European trebuie să-şi dea acordul în ceea ce priveşte recurgerea la mecanismul devenit mult mai flexibil. statele mari au acceptat in continuare sa fie sub-reprezentate.

In aceasta calitate. celelalte state au datoria de a-i acorda asistenţă. El este vicepreşedinte al Comisiei şi prezidează Consiliul General al afacerilor externe (GAERC). unui stat membru atins de o catastrofă determinata de factorul uman sau natural sau de un atac terorist. în calitate membru al Comisiei. Principalele dispoziţii în acest sens sunt: -Introducerea unei clauze de apărare reciprocă În cazul in care unul din statele membre ale Uniunii este obiectul unei agresiuni. politicii de dezvoltare şi ajutor umanitar precum şi elaborării normelor internaţionale care reglementează mondializarea. V. extinde posibilităţile de acţiune ale Uniunii în cadrul luptei împotriva terorismului prin posibilitatea . prin fuzionarea funcţiilor actuale de Înalt Reprezentant al UE pentru PESC şi a Comisarului european responsabil cu relaţiile externe. inclusiv votului de cenzură. Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate este numit de Consiliul European şi investit de Parlamentul European. Uniunea şi fiecare stat membru trebuie sa acorde asistenţă. prin toate mijloacele. Înaltul Reprezentant PESC va: -Contribui la elaborarea politicii externe si de securitate comune. care va fi format din funcţionari provenind din serviciile competente ale Secretariatelor Generale ale Consiliului şi Comisiei. trebuie să se asigure de sprijinul comisarilor în vederea promovării iniţiativelor sale. -Dispune de un serviciu diplomatic. este supus investiturii Parlamentului European. O POLITICA DE APĂRARE EUROPEANĂ Tratatul de la Lisabona conţine progrese importante în materie de politică de securitate şi de apărare comună constituind un pas esenţial în vederea realizării unei apărări europene. Aceasta funcţie conferă o coerenţă şi o unitate mai mare a acţiunii externe a Uniunii Europene. cât şi din personal detaşat din serviciile diplomatice naţionale. în conformitate cu principiul funcţionării Comisiei ca un colegiu. Totodată. Pe de o parte. INTARIREA INFLUENŢEI INTERNAŢIONALE A UNIUNII Tratatul de la Lisabona creează postul de Înalt reprezentant al Uniunii pentru politică externă şi de securitate comună (PESC). Înaltul Reprezentant propune Consiliului European şi Consiliului decizii în materie de PESC şi de politică de securitate şi de apărare comună. în domeniul comerţului exterior. Acordarea personalităţii juridice permite Uniunii sa aibă un rol consolidat pe scena internaţionala şi să promoveze valorile şi interesele sale.IV. -Asigura aplicarea deciziilor adoptate de Consiliul European si Consiliu. -Prezida Consiliul afacerilor externe. -Reprezenta Uniunea în plan extern. -Introducerea unei clauze de solidaritate In conformitate cu aceasta clauza. Pe de altă parte.

In principal. in particular pentru a răspunde solicitărilor Naţiunilor Unite. Consiliul de Miniştri va vota cu majoritate calificată iar Parlamentul European va dispune de putere de codecizie. in vederea îndeplinirii celor mai exigente misiuni militare pentru UE. etc) se va face tot prin majoritate calificată. În context. trafic cu droguri. adoptarea regulilor minimale care definesc infracţiunile şi sancţiunile pentru un număr de crime transfrontaliere (terorism. Prin armonizarea regulilor de acordare a azilului. În materie penală. VI. Regula majorităţii calificate se va aplica la controlul frontierelor externe ale Uniunii şi acordării azilului. aceasta modalitate de coordonare a limitat acţiunea Uniunii Europene împotriva reţelelor criminalităţii internaţionale. SPAŢIUL DE LIBERTATE. tratatul prevede instalarea unui sistem integrat de gestionare a frontierelor externe şi a întăririi puterilor Agenţiei de supraveghere a frontierelor Uniunii (Frontex). Uniunea va putea : -înlocui paralelismele generate de aplicarea de către statele membre a unor reglementări în materie diferite. SECURITATE SI JUSTIŢIE Coordonarea insuficientă între diferitele sisteme judiciare specifice fiecărei ţări a împiedicat construcţia unui spaţiu solid pentru exercitarea celor patru libertăţi ale Pieţei Interne. A. este recunoscuta existenţa Oficiului European de poliţie (Europol) care sprijină acţiunea politiilor naţionale în colectarea şi analizarea . -Instituirea Agenţiei Europene de Apărare. -dezvoltarea unei politici comune in domeniul azilului. Agenţia Europeana de Apărare identifica necesităţile operaţionale. etc. aplica masuri adecvate pentru întărirea bazei industriale si tehnologice si participa la definirea unei politici europene privind capacităţile militare. deschisă statelor care. Întărirea mijloacelor de acţiune in materie de securitate Tratatul de la Lisabona întăreşte eficienta mecanismului decizional în ceea ce priveşte spaţiul de libertate. ceea ce va permite crearea unei politici comune a Uniunii. criminalitatea informatica.participării la misiunile de prevenire ale conflictelor. De asemenea. securitate si de justiţie. exploatare sexuala a femeilor. Sunt întărite mijloacele de lupta a Uniunii europene împotriva imigraţiei ilegale si traficului cu fiinţe umane. Tratatul de la Lisabona permite Uniunii sa dezvolte acţiuni si politici care sa răspundă într-o mai mare măsură aşteptărilor cetăţenilor în materie de securitate şi de justiţie. -Introducerea cooperării structurate permanente. Deciziile urmează a fi luate prin procedura de codecizie. au subscris la angajamente mai severe in materie. în perspectiva ameliorării progresive a capacităţilor militare ale statelor membre. misiunile de stabilizare postconflict. îndeplinind criterii mai ridicate privind capacităţile militare. spălare de bani. In ultimii ani. În acest domeniu.

-stabilirea unor reguli şi proceduri pentru asigurarea recunoaşterii tuturor formelor de judecată şi de decizie judiciară în cadrul Uniunii. Tratatul de la Lisabona introduce o serie de elemente inedite care favorizează participarea cetăţenilor la viaţa democratică a Uniunii. Aceste cerinţe sunt legate de „promovarea unui nivel cat mai înalt al ocupării forţei de munca. este întărită posibilitatea ca organizaţiile şi asociaţiile societăţii civile să participe efectiv la luarea deciziilor europene. Eurojust stimulează si ameliorează coordonarea anchetelor si urmăririlor si susţine eforturile Statelor membre pentru întărirea eficacităţii anchetelor si urmăririlor. -Introducerea unei clauze sociale. 17 VII. Prin Tratat acţiunea Parchetului este limitată la infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale UE. Prin decizie luata prin unanimitate. care trebuie să ţină cont de toate exigenţele sociale în cadrul politicilor UE. urmărirea şi trimiterea în judecată a autorilor infracţiunilor. În momentul când va fi instalat Parchetul European. Noile măsuri vizează: -cooperarea în domeniul obţinerii de probe. -accesul efectiv la justiţie. -Introducerea dreptului de iniţiativă a cetăţenilor Cetăţenii europeni pot să solicite Comisiei propunerea unui proiect de lege atunci când întrunesc un milion de semnături provenind dintr-un număr semnificativ de State membre. O Uniune Europeană a justiţiei Prin consolidarea principiului recunoaşterii reciproce. organismul Eurojust. În acest mod. Eurojust este un organ al Uniunii Europene responsabil cu ameliorarea eficacităţii autoritatilor competente ale statelor membre in lupta lor împotriva formelor grave de corupţie de criminalitate transfrontaliera. să organizeze şi să realizeze operaţiuni comune împreuna cu poliţiile naţionale. trafic de droguri). . DEMOCRAŢIA PARTICIPATIVĂ În scopul realizării unei mai mari apropieri a cetăţenilor în raport cu luarea deciziei în Europa. o dimensiune transnaţională (terorism. în prezent. trafic de fiinţe umane. B. -Recunoaşterea importanţei dialogului între cetăţeni. dotat în prezent cu puteri de coordonare. Tratatul prevede posibilitatea creării unui Parchet European.informaţiilor şi care poate să coordoneze. depinde de decizia autorităţilor naţionale. garantarea unei protecţiei sociale adecvate. Acesta va fi competent pentru cercetarea. va avea posibilitatea sa propună declanşarea urmăririlor care. asociaţii ale societăţii civile şi instituţiile Uniunii (in special Comisia). lupta 17 Instituit in 2002. Tratatul de la Lisabona stabileşte o cooperare întărită în plan judiciar în materie civilă şi penală. -cooperarea între autorităţile judiciare ale statelor membre în cadrul urmăririlor penale şi a executării deciziilor. Consiliul European va putea extinde competenţa Parchetului la lupta împotriva criminalităţii grave care cunoaşte din ce în ce mai mult.

şi. 122 (1). protecţie civila. -Politica de coeziune introduce ca obiectiv coeziunea teritorială alături de coeziunea economică şi socială. aceste progrese conferă un conţinut real cetăţeniei europene. în cf.” Rezultă că o lege europeană contrară acestor obiective ar putea fi anulată de Curtea de Justiţie. turism. Marian Popa-DAE-Senat . -instituirea unei organizări specifice zonei euro. de un nivel înalt nivel de educaţie. Scopul politicii energetice UE sunt: -asigurarea funcţionarii pieţei energetice. De remarcat introducerea unor dispoziţii privind „solidaritate energetica” cf. sport. -Guvernanţa economică şi socială -atribuirea de noi competente Uniunii in materie de sănătate publica. care se adaugă cetăţeniei naţionale şi nu se substituie acesteia. Art. Astfel. -garantarea serviciilor de interes general. formare si protecţie a sănătăţii umane. cu Art. În ansamblu. Întocmit: Consilier dr. care. după cum urmează: -Politica de mediu a introdus între obiectivele sale schimbările climatice. POLITICI ÎNTĂRITE Tratatul de la Lisabona a introdus referinţe la noi provocări cu care se confrunta in prezent UE. spaţiu. 4 TFUE reprezintă o competenţă partajată. -asigurarea furnizării cu energie a Uniunii. -Politica de cooperare pentru dezvoltare va funcţiona prin adoptarea codeciziei. VIII. educaţie şi sănătate. exceptând două domenii: serviciile culturale şi audiovizualul şi serviciile sociale. energie. -Caracterul public al şedinţelor Consiliului de Miniştri Transparenţa şi caracterul public al lucrărilor Consiliului de Miniştri facilitează participarea societăţii civile. -promovarea eficienţei energetice şi a economiilor de energie şi dezvoltarea formelor de energii noi şi regenerabile. -Politica comercială comună devine o competenţă exclusivă a Uniunii iar votul cu majoritate calificată este generalizat.împotriva excluderii sociale. cercetare. -Politica de energie Tratatul de la Lisabona conferă in mod explicit UE o competenţa în politica de energie. mass media va putea să informeze cetăţenii asupra dezbaterilor care au loc în cadrul Consiliului.

contribuţia acestora la buna funcţionare a Uniunii fiind recunoscută prima dată în istoria tratatelor europene. în conformitate cu protocolul inclus în Tratat. 5 TEU. Rolul parlamentelor naţionale.TRATATUL DE LA LISABONA .18 I. cooperările întărite. in ordinea apariţiei lor in Tratatul de la Lisabona. Articolul 17 TFUE introduce necesitatea dialogului cu bisericile şi confesiuni religioase.ROLUL PARLAMENTELOR NAŢIONALE Unul din scopurile principale ale Tratatului de la Lisabona a fost “întărirea legitimităţii democratice” a Uniunii. Principalele dispoziţii referitoare la implicarea parlamentelor naţionale în cadrul UE. -TFUE=Tratatul de la Roma (1957) reprezintă “Tratatul privind funcţionarea UE” -precizează competenţele şi domeniile de intervenţie ale UE . tema principală a unui întreg proces demarat prin Declaraţia de la Laeken din decembrie 2001. Cu privire la noile dispoziţii legate de iniţiativele cetăţenilor. este consolidat. intitulată “Dispoziţii privind principiile democratice”. Dispoziţii generale Tratatul Lisabona include o nouă secţiune a TUE. reprezentând un “tratat modificativ”’ sau “reformator”. În continuare sunt prezentate. securitate şi justiţie. politica externă şi de securitate comună şi politica de apărare (PESC). Parlamentele asigură respectarea principiului subsidiarităţii. -Participă la mecanismele de evaluare a aplicării politicilor Uniunii în cadrul spaţiului de libertate. Astfel. Articolul 11 stipulează o cerinţă generală referitoare la dialogul cu societatea civilă. fiind asociate la controlul politic privind 18 TUE=Tratatul asupra Uniunii Europene-Tratatul de la Maastricht (1992) Se referă la instituţiile comunitare. stipulează că organele legislative ale statelor membre: -Sunt informate de către instituţiile europene in legătură cu actele legislative şi primesc proiectele de legi direct de la instituţiile UE. cu referire la cetăţenia europeană precum şi la o serie de noi prevederi destinate să mărească legăturile intre instituţiile UE şi societate. în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor de subsidiaritate şi proportionalitate-Art. Tratatul consacră un articol special -8C. prin semnăturile a un milion de cetăţeni. prin introducerea sau reformularea unor dispoziţii cu caracter general. Tratatul de la Lisabona modifică tratatele existente. principalele dispoziţii privind parlamentele naţionale. Articolul 24 TFUE stipulează că anumite aspecte pot fi introduse pe agenda Comisiei în vederea iniţierii unui proiect de act normativ.pentru parlamentele naţionale. De asemenea. 12 TEU. Astfel. -Veghează la respectarea principiului subsidiarităţii în conformitate cu procedurile prevăzute de protocolul privind principiile de subsidiaritate şi proporţionalitate. TUE si TFUE. şi „contribuie activ la buna funcţionare a Uniunii”-Art. incluse in Tratatul de la Lisabona. în primul rând.

1 privind rolul parlamentelor naţionale în UE Noul Protocol privind rolul parlamentelor naţionale în UE înlocuieşte actualul Protocol no.9 din TUE şi TFUE. 49 TUE).) se va aplica la Uniune. etc. Intrarea în vigoare presupune aprobarea revizuirii tratatului de către Statele Membre. -Sunt informate în legătură cu cererile de aderare la Uniune (Art. politicile interne (toate care nu au legătură cu acţiunea externă a Uniunii) pot fi modificate fără a mai fi necesară convocarea unei Conferinţe interguvernamentale. politici sociale. trebuie subliniat că.Europol şi la evaluarea activităţilor Eurojust (Art. exceptând politica externă şi de securitate comună. care statuează cu unanimitate de voturi. Protocolul nr. Principalele dispoziţii referitoare la parlamentele naţionale sunt conţinute în protocoalele aferente rolului parlamentelor naţionale şi aplicării principiilor de subsidiaritate şi proporţionalitate. -Participă la cooperarea interparlamentară între parlamentele naţionale şi Parlamentul European. -Articolul curent 308 care în prezent se aplică doar la primul pilon (politici comunitare: piaţa internă.70 TFEU. introdus prin Tratatul de la Amsterdam. cercetare. în conformitate cu protocolul privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană.88 TFUE si Art. Art. 48 TUE). agricultură. educaţie. în conformitate cu dispoziţiile tratatului. Art. -Noul Tratat nu va fi utilizat pentru armonizarea dreptului naţional în cazurile când tratatul exclude o asemenea armonizare. -Comisia Europeană va semnala parlamentelor naţionale posibilitatea exercitării mecanismelor care vor fi prezentate în cele două protocoale specifice. -Participă la procedurile de revizuire a prevederilor tratatelor (Art. II. asigură baza pentru reglementarea la nivelul UE a obiectivelor Comunităţii pentru care nu există altă bază în Tratat. Decizia este de competenţa Consiliului European. 308 TEC renumerotat ca 352 TFUE. 85 TFUE). Clauza de flexibilitate – cf. azil. protecţia consumatorilor. -Consiliul va solicita avizul Parlamentului. Referitor la simplificarea procedurilor de revizuire a tratatelor. Preambulul noului Protocol reia dispoziţia conform căreia Statele Membre doresc să încurajeze o mai mare implicare a parlamentelor naţionale şi să întărească capacitatea lor de a exprima puncte de vedere. în conformitate cu propriile lor reguli constituţionale practic aprobarea de către fiecare parlament naţional. reţele trans-europene. imigraţia clandestină. mediu. menţionând că opiniile în cauză pot fi exprimate în legătură atât cu proiecte legislative cât şi cu alte materii. Schimbările introduse de Tratatul de la Lisabona sunt următoarele: -Obiectivele Comunităţii/Uniunii sunt reformulate –în TUE Capitolul 2. Transmiterea actelor legislative comunitare şi termenul pentru procedura de examinare parlamentară („scrutiny”) .

În timp ce Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale conform Tratatului de la Amsterdam în vigoare se aplică documentelor de consultare ale Comisiei (cărţi verzi. Protocolul no. proiectelor de acte legislative emise de Parlamentul European sau de un grup de state membre. Într-un parlament bicameral. şi -Organizarea unor conferinţe interparlamentare. Cooperarea interparlamentară Titlul II al Protocolului Lisabona pune pe baze noi cooperarea interparlamentară între parlamentele naţionale şi Parlamentul European. Protocolul privind aplicarea principiilor de subsidiaritate si proporţionalitate inclus in Tratatul de la Amsterdam. Conferinţa organelor parlamentare specializate în afaceri europene (COSAC). Indirect. Curtea de Justiţie. 2. Prin Tratatul de la Amsterdam. rezultă că transmiterea acestora de către guvern nu mai este o condiţie obligatorie pentru declanşarea mecanismului de scrutiny de către parlamentele naţionale. înainte de a legifera. albe şi comunicări). Parlamentul European. COSAC a primit alte două competenţe legate de: -Promovarea schimbului de informaţii şi a celor mai bune practici parlamentare. poate comunica cu Parlamentul European.1992. Banca Europeană de Investiţii). Consiliul şi Comisia. Tratatul de la Lisabona prevede în plus transmiterea: programului legislativ anual. În timp ce Protocolul conform Tratatului de la Amsterdam prevede un termen de 6 săptămâni între publicarea unui proiect de act legislativ UE şi introducerea sa pe agenda Consiliului.Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale în UE prevede că organele legislative din statele membre UE primesc proiectele de acte legislative direct de la Comisie (sau de la un grup de state membre.2 privind aplicarea principiilor de subsidiaritate şi proporţionalitate Principiile de subsidiaritate si proporţionalitate au fost introduse pentru prima dată în Tratatul de la Maastricht . Conform Tratatului de la Lisabona. Prin Tratatul de la Lisabona. în prezent Protocolul no. iar contribuţiile sale nu angajează parlamentele naţionale şi nu aduc atingere poziţiei acestora.30 din TEC. oricărui alt instrument de programare legislativă sau de strategie politică. noul rolul pe care îl vor putea exercita parlamentele naţionale este susţinut de întărirea modalităţii de intervenţie a acestora în cadrul controlului de subsidiaritate. In continuare. noul Protocol întăreşte această dispoziţie: un parlament naţional va dispune de 8 săptămâni pentru a efectua procedura de examinare parlamentară („scrutiny”). Tratatul de la Amsterdam din 1997 a creat o oportunitate formală pentru procedura de examinare parlamentară („scrutiny”): introducerea perioadei de 6 săptămâni şi recunoaşterea COSAC. . agendelor şi minutelor Consiliului precum şi raportul anual al Curţii de Conturi. dreptul de a primi aceste acte legislative se aplică ambelor camere. Banca Centrală Europeană. stipulează că.

adăugând însă două precizări suplimentare. direct la instituţia europeană care a generat legislaţia. cantitativi. modificării sau retragerii proiectului. Mai mult. Instituţiile Uniunii ţin cont de avizele motivate care le sunt adresate. referitor la subsidiaritate. 2. 3. Într-un interval de maximum 8 săptămâni de la transmiterea unui proiect de act legislativ. Banca Centrală Europeana sau Banca de Investiţii) decide motivat asupra menţinerii. iar in ceea ce priveşte proporţionalitatea. Noul articol 5TUE din Tratatul de la Lisabona. Curtea de Justiţie. Cartonaşul galben 1. În vederea aplicării acestei mecanism. Proiectul legislativ trebuie reexaminat în cazul în care cel puţin o treime din totalul voturilor atribuite parlamentelor naţionale prezintă un aviz motivat în acest sens. alt iniţiator (Parlamentul European. proiectul de act normativ trebuie reexaminat în cazul în care cel puţin un sfert din parlamentele naţionale adresează un aviz motivat în acest sens. dacă este posibil.Comisia trebuie să asigure largi consultări. iar într-un sistem bicameral. diferenţiate în raport cu gradul de implicare a parlamentelor în respingerea unui act legislativ – cartonaşul galben şi cartonaşul portocaliu. Tratatul de la Lisabona reia Protocolul menţionat mai sus. Astfel. Comisia Europeană sau. fiecare parlament naţional dispune de două voturi. Cartonaşul portocaliu . se prevede că Uniunea nu va putea acţiona decât în condiţiile in care obiectivele propuse nu pot fi îndeplinite suficient de Statele Membre atât la nivel local cât şi regional. conţinutul si forma acţiunii Uniunii nu va depăşi ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor Tratatelor. mecanismul de aplicare a principiilor de subsidiaritate şi proporţionalitate propuse este constituit din trei etape succesive. precum şi să elaboreze un raport anual privind aplicarea acestor principii. păstrează actualele dispoziţii din art. în care prezintă motivele pentru care estimează că textul nu respectă principiul subsidiarităţii. prin utilizarea indicatorilor calitativi şi. fiecare cameră dispune de un vot. şi dă dreptul parlamentelor naţionale să-şi exprime în mod direct opiniile privind subsidiaritatea. 5TEC . extinzând mecanismele de control al subsidiarităţii prin introducerea a două proceduri distincte. În acest mod. Pentru textele referitoare la cooperarea poliţienească şi la cooperarea judiciară în materie penală. orice cameră a unui parlament naţional poate adresa instituţiilor europene un aviz motivat. să-şi justifice propunerile privind subsidiaritatea.

de Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri. Acest mecanism se aplică numai la procedura legislativă ordinară19. în mod oficial. Curtea de Justiţie să poată fi sesizată de un stat membru cu un recurs privind încălcarea principiului subsidiarităţii. În cazul în care Comisia decide totuşi să îl menţină. DAE . Reprezintă procedura legislativă principală a sistemului comunitar. implicând formarea unui prag mai sever pentru reexaminarea proiectului de către Comisie. proiectul este retras. 3. În cazul în care Consiliul de Miniştri (cu majoritatea a 55% din membri săi) sau Parlamentul European (cu majoritate simplă) dau un răspuns negativ cu privire la această compatibilitate. În continuare. de guvernul Statului Membru. Astfel. extinsă şi simplificată de Tratatul de la Amsterdam procedura de codecizie prevede. Popa. în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa un număr de 43 de domenii din primul pilon. autorul de facto al recursului fiind parlamentul naţional monocameral sau una din cele două camere. recurs care poate fi înaintat de unul din parlamentele naţionale sau de una din camerele unui parlament bicameral. Recursul este prezentat. M. în cazul în care se constituie o majoritate de voturi (28) împotriva unei propuneri legislative. 2.Senat 19 Procedura legislativă ordinară a fost introdusă în Tratatul de la Lisabona prin redenumirea procedurii de codecizie. protocolul privind parlamentele naţionale creează oportunitatea ca textul respectiv să fie considerat ca fiind numai “transmis”’ de către Guvern. Întocmit: Consilier dr. . se prevede ca după adoptarea unui text. Introdusă prin Tratatul de la Maastricht. Comisia este obligată să procedeze la revizuirea acesteia. amendată sau retrasă. în mod egal. Consiliul şi Parlamentul European trebuie să se pronunţe asupra compatibilităţii propunerii legislative cu principiul subsidiarităţii.1. şi se bazează pe principiul adoptării legislaţiei europene. În această formă. Propunerea poate fi menţinută. în cazul unui parlament bicameral.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->