1

Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului

Universitatea „Alma Mater”, Sibiu

Din istoria psihologiei
(note de curs)

Sibiu 2007

2

Obiectivele cursului

Mai bine de doua mii de ani separa psihologia gânditorilor greci de psihologia de astazi. În acest interval, omul a trecut de la scrierea pe tablita de ceara la editarea de text pe computer. În aceasta istorie îndelungata, psihologia stiintifica nu ocupa decât un loc minor, doar ultimul secol. Nu numai barierele religioase a trebuit sa fie învinse de altfel ca în cazul tuturor stiintelor, dar mai mult timp a fost necesar pentru a-l considera pe om, adica pe sine însusi, ca obiect de studiu, sau mai degraba ca pe un animal de studiu. Au fost necesare genii cu personalitate puternica ca Darwin, Freud, Watson, pentru a impune împotriva vânturilor si mareelor* o privire obiectiva asupra spiritului uman si pentru a aplica omului, devenit obiect de studiu, metode stiintifice din chimie si biologie. Acumularea cunostintelor psihologice au avut loc pe tot parcursul existentei omenirii (am putea afirma ca psihologia are aceiasi vârsta ca si omenirea) în diferite domenii ale activitatii sale. De aceea istoria psihologiei (pâna în momentul când a devenit stiinta experimentala contemporana) nu corespunde cu evolutia conceptiilor filozofice despre suflet (asa zisa metafizica despre suflet) ori despre fenomenele sufletului (asa numita psihologie empirica). Cu stiinta psihologia s-a determinat destul de târziu, desprinzându-se de filozofie, de stiintele biologice si renuntând la specualtii ontologice asupra sufletului. Abia John Locke, în “Încercare asupra intelectului uman” (1690) se fixeaza pe observatie si analiza facultatilor psihice fara a mai vorbi de careva substanta materiala. În operele gânditorilor francezi din secolul al XVIII, d’Holbach, Lamettrie, Cabanis, se constata aceeasi tendinta de desprindere a psihologiei de filozofie. Acest salt s-a petrecut odata cu trecerea de la empirism la reprezentarile teoretice, odata cu stabilirea principiului determinismului: dependenta universala a fenomenelor observabile de cauzalitatea lor naturala. Pâna în secolul al XIX stiinta sufletului facea parte din metafizica, asa cum apare în operele lui Descartes, Leibniz. Doar filozofii scotieni Thomas Reid si David Hume, folosesc cu rezistenta expresia de „filozofie a spiritului când era vorba de cercetarea fenomenelor sufletesti.” Termenul de psihologie cu toata etimologia sa greceasca (atribuit lui Pitagora secolul IV î.e.n; psiche – „suflet”+ logos – „studiu”), e modern si apare pentru prima oara în titlul unei lucrari de morala a lui R. Goclenius tiparita la Marburg în 1590. În sensul contemporan, pentru a desemna stiinta fenomenelor sufletesti, termenul a fost întrebuintat întâia oara de C. Wolff care publica o „Psihologie empirica” (1732) bazata pe observatie. Pâna la el studiul manifestarii sufletului, – gândirea, memoria
* maree – crestere(flux) si descrestere(reflux) ritmica a nivelului oceanului planetar, datorita atractiei exercitate de Luna si Soare

3

s.a., era confundata cu studiul naturii sufletului, de exemplu problema nemuririi (Platon). Wolff propune termenul de „psihologie” pentru studiul manifestarilor sufletului si termenul de „metafizica” pentru studiul proprietatilor esentiale ale sufletului. Informatie despre trecutul psihologiei se contine nu numai în sistemele filosofice, care se succed una alteia, ci si în stiintele naturii (îndeosebi în biologie), precum si în medicina, pedagogie, sociologie. Astfel psihologia stiintifica de azi este rodul gândirii omenesti timp de mai multe milenii care încearca sa cunoasca natura sufletului. În cursul ce urmeaza, conducându-ne de pe pozitiile determinismului si materialismului am urmarit sa trecem în revista dialectica gândirii psihologice în ordinea cronologica a acesteia. Bineînteles, psihologia, chiar si cea experimentala, facând parte din suprastructura unei orânduiri sociale, nu poate fi înteleasa în afara bazei social-economice a timpurilor respective care au conditionat aparitia si manifestarea unor curente si scoli de psihologie. Dorinta noastra este ca aceasta abordare istorica sa-i permita studentului a contempla asupra aparitiei si devenirii unei stiinte, în cazul nostru a celei psihologice, asupra pozitiilor metodologice si epistemologice de manifestare a acesteia. Ambitia noastra nu a fost sa scriem o lucrare inedita privind istoria psihologiei, lucrare care s-ar fi adresat cerecetatorilor si profesorilor, ci sa propunem studentilor câteva repere succinte, istorice necesare pentru întelegerea ca „În evolutia gândirii stiintifice exista si rupturi epistemologice, adica momente de discontinuitate. Evolutia stiintei nu este conceputa doar cumulativ ca o desfasurare liniara, armonioasa, ci ca un proces sinuos în care adevarul, pentru a se afirma, are de învins reale obstacole epistemologice, adica ideile învechite care stau în calea dezvoltarii gândirii stiintifice”(Gaston Bachelard, 1934)

pentru psihologie. . Astazi. iar pentru om si a propriei existente. Fireste ca odata fiind numit obiectul se cere a raspunde la întrebarea: Dar ce este psihicul?. legitatile aparitiei. vom concretiza drept obiect de studiu. autorul acestei teorii face referiri la doua feluri de reflectare psihica: * senzorial – perceptiva si abstract – logica. Obiectul psihologiei. cu cel mai înalt grad de organizare. dezvoltarii si manifestarii psihicului. M. Comune pentru toate felurile si formele activitatii orientative sunt acele functii.elaborarea unui model de rezolvare a problemei aparute. Ca functie psihicul are misiunea de a-i asigura organismului activitatea orientativ-cognitiva.Obiectul istoriei psihologiei 1.precizarea semnificatiei elementelor intercorelate din câmpul dat prin prisma trebuintelor dominante ale subiectului. 2. se restructureaza în antropogeneza si devine continut al schimbarilor ontogenetice în psihicul omului. corijarea atât a mersului cât si aducerea de rectificari necesare pentru optimizarea orientarii.. „Vvedenie v psihologhiiu”. Galperin P. Pentru concretizare. 2000 .aprecierea situatiei externe si a starilor interne în raport cu sine si elaborarea unui model de actiune .4 I Obiect. Ca mii de ani i-au trebuit Luminii sa ne-ajunga. Particularitati ale stiintei psihologice 3. particularitati. pentru care ea (orientarea) a aparut în filogeneza. prin prisma psihologului rus Galperin P. Acestea sunt: .materia nervoasa-. foarte bine se potrivesc versurile marelui Eminescu. activitatea psihica. Pentru a se ajunge la o asa treapta a întelegerii psihicului. de a reflecta.Psihologia uzuala si stiintifica 4. corelatii si iarasi obiect 1. Orice stiinta ca ramura independenta a cunostintelor umane îsi are obiectul sau de studiu. iar în cazul necesitatii. .controlul actiunii conform modelului acceptat. întrebare la care raspunsul a fost si este obiectul istoriei psihologiei. Obiectul psihologiei. în mod activ lumea înconjuratoare. „La steaua”: La steaua care-a rasarit E-o cale-atât de lunga. * putem constata ca psihicul poate fi tratat ca o însusire a materiei. În cazul nostru.

1996 Ghippenreiter lu „Vvedenie v obsciiu psihologhiiu”. Dintre cele mai semnificative „perechi” contrare (conform legii unitatii contrariilor) sunt: . Catre vârsta preadolescenta aceasta capata forme de constiinta: Cine sunt Eu? Cum sunt Eu? Iar mai apoi si pentru ce? * ** Zlate M. Una gândim. Este subiectiv din punct de vedere gnoseologic. a vedea. se largeste câmpul sau de comunicare. Sa le examinam pe rând. diversitatea de tratare.latent (ascuns. 2. Acesta pentru a întelege confruntarile. halucinatii. idei dobândite în procesul cunoasterii. . si mai ales. În opinia savantilor. deci existential (psihicul unui individ exista indiferent de existenta altcuiva). . ceea ce creeaza mari dificultati în interpretarea comportamentului. în ordinea în care ne-am referit. succesiunea transformarilor produse. Acestea reiese din complexitatea psihicului uman* si din specificul psihologiei ca stiinta**. stranietati).proces si produs. Ca stiinta psihologia iese din legitatile existentei altor stiinte specificacitati: . M. a întelege. Nu întotdeauna starea latenta (virtuala) coincide cu starea manifesta (reala). Exemplu: Puiul de om nu-si da seama de propria existenta si nici nu-si aminteste de sine. patologice (vise. Dar dezvoltarea are loc. fiind saturat de un continut de imagini. alta spunem si a treia facem. a ipostazelor sub care acesta apare. „Introducere în psihologie” .material si ideal: material ca activitate a creierului.Particularitati ale stiintei psihologice. Sa se demonstreze! – Seminar . si numai). Cu aceste aptitudini el cunoaste lumea. a functionalitatii individuale. . subiectivismul si dezvoltare stiintei. evocari spontane. si înca foarte repede. el este cauzat. . dar si de desfasurari surprinzatoare. Se formuleaza aptitudinile fizice si psihice: a merge.5 2. interiorizat) si manifest (exteriorizat). se învata a actiona în ea. produs – caracteristicile cantitative si calitative ale efectului final.normele firesti. 1996 datorita urmatoarelor . a vorbi. Catre aproximativ 3 ani apare senzatia propriei existente prin expresia lui Eu.psihicul este o însusire nu a oricarei materii.psihicul este obiectiv si subiectiv concomitent: este obiectiv din punct de vedere ontologic. dar dispune si de initiative si actiuni determinative. ci a celei mai înalt organizate (a celei nervoase.statutul deosebit consta si în faptul ca ea contopeste atât obiectul cunoasterii cât si subiectul cunoasterii. ideal. B. Aceasta si nu numai aceasta este în stare sa realizeze reflectarea activa a lumii înconjuratoare. . spiritual.determinat si determinant. 1.complexitatea se datoreaza naturii contradictorii a psihicului. desfasurarea în timp a fenomenului psihic.

Omul s-a încumetat ca sa foloseasca gândirea pentru a cerceta propria gândire. adica a cunoasterii psihologice. Treptat posibilitatile omului au crescut: a crescut baza materiala si spirituala. în lupta pentru cucerirea naturii (L. pe masura înaintarii civilizatiei omul a înaintat întrebari si fata de: ce forte îmi asigura succesul? care este natura gândirii. ca acele aptitudini si functii psihice care la început serveau drept mijloc pentru însusirea fizica si sociala a lumii înconjuratoare mai apoi devin mijloc de cunoastere a propriului Eu. Psihologia omului ca stiinta a sufletului. Ex. a creativitatii mele? caror legi se supune lumea mea interna. vânau animale. A-ti dirija procesele. 3. caci ea nu priveste animalul: Sufletul este apanajul omului. s-a dezvoltat stiinta. pe cineva putem mânui cu acest “ceva”. desi nu la aceasta se reduce) omului era orientata asupra cunoasterii lumii înconjuratoare. luptau contra altor triburi. Nu în zadar grecii antici considerau cunoasterea de sine ca o cale suprema în cunoasterea lumii: *Vâgotskii L. mai mareata chiar si în raport cu cucerirea cosmosului. adica observându-si propriile stari ale sufletului. arta. „Razvitie vâssih psihiceschih functii”. a aparut scrisul. functiile si aptitudinile psihice este o sarcina cu mult mai complicata. 4. Numai în cadrul acestuia cunoasterea stiintifica a omului devine cunoastere stiintifica de sine. Ca urmare psihicul s-a complicat cu mult: cadrul acestei gândiri se reorienteaza asupra sa. Astfel zis: Daca la începuturi gândirea (psihicul. apoi cu timpul aceasta s-a orientat asupra sa. adica devin obiect al cunoasterii si nu numai. în mod esential. Credinta în careva ideologie. adica nu asupra altor obiecte din afara ci asupra propriului produs. “cineva”. M. Caracterul subiectiv al psihologiei. pe introspectie. Acelasi lucru putem observa si-n cadrul civilizatiei. 1960 . Ca si copilul omenirea nu-s aduce aminte despre acea perioada a existentei sale. ci si a constientizarii de sine. orientarea conceptuala sau va determina comportamentul.6 Constatam. Aceasta din cauza ca psihologul îsi edifica cunoasterea. În perioada primitiva omul îsi consuma eforturile în lupta pentru existenta.În al treilea specificul psihologiei consta în consecintele practice. persoana. în conformitate cu propriile cunostinte. utilitare ale acesteia: perfectionarea psihologica a omului trebuie sa influenteze alte domenii de activitate. Ba mai mult. Vâgotskii) *: dobândeau foc. – Seminar Doar numai cunoscând ceva. spirituala? Din acest moment avem de a face cu aparitia constiintei de sine a omului. o putem califica drept psihologie filosofica.

Matematica are drept reperaj reprezentarile despre numere. Pentru orice situatie concreta el îsi accorda comportamentul în raport cu cei de rubedenie. Dar în cazul cu alti barbati. ceea ce nu este aici nu este nicaieri. inertie. Spre exemplu cunoasterea fenomenelor fizice se bazeaza pe careva cunostiinte dobândite în cadrul observarilor de viata zi de zi cu privire la miscare. de a influenta comportamentul altuia. si altfel se comporta cu tata. Ba mai mult. reflecta anumite situatii. La rândul sau notiunile fiind bine formulate sunt coraportate formând legi. Deasemenea pragmatic este si copilul în rezolvarea problemelor sale: într-un fel el se comporta cu mama. pedagogi. Se stie ca orice stiinta a pornit si are în baza anumite cunostiinte uzuale. Si daca asa stau lucrurile sa încercam a clarifica prin ce se deosebesc cunostiintele psihologice uzuale de cele stiintifice? În continuare urmeaza argumentele distincitve: a) cunostintele psihologice uzuale sunt concrete. de a lua în calcul particularitatile individuale s. femei. Întru acesta ea se bazeaza pe notiunile stiintifice. Si întradevar asa este.a. de situatiile concrete. Psihologia stiintifica. de persoanele asupra carora ele se rasfrâng. cu toate fortele sale ascunse (Inscriptie pe frontispiciul templului Delphi.d. Dar pentru care situatii? Pentru situatii pragmatice. Sub aspect psihologic ei dispun de cunostiinte din acest domeniu: de a-l întelege pe altul. se refera la careva persoane. medici. batrâni am putea spune ca ei sunt tot atât de abili? Astfel putem concluziona ca cunostiintele psihologice uzuale sunt determinate de aspectul concret. pictori. forme. preoti s. la careva probleme. si într-un alt mod cu bunicii. – Seminar Prin urmare psihologia tine nu numai de domeniul cunoasterii. caldura. corelatii numerice s. Un alt aspect al psihologiei este corelatia între psihologia stiintifica si cea uzuala. Notiunile stiintifice reflecta trasaturile esentiale si comune unui sir de obiecte si fenomene.“ Este vorba ca numai cunoscândute te poti schimba. raportul si corelatia acestora. în vârsta. fapte. ca oricare alta stiinta tinde spre generalizare. sunet s.a. Se vorbeste ca chelnerii si taximetristii sunt buni psihologi. Prelucrarea notiunilor este una din functiile prioritare ale stiintei. Nu în zadar Fritz Haider afirma ca si oamenii naivi sunt cercetatori.7 „Cunoaste-te pe tine însuti si vei cunoaste întregul Universul. a celui ce schimba natura.Psihologia si stiintifica si uzuala.m. . dobândite pâna la intrarea în scoala. exista chiar si psihologi profani remarcabili: scriitori. Fiecare dintre noi dispune de un anumit arsenal de cunostiinte psihologice. compozitori. Grecia) Un aforism al întelepciunii ne învata „Ceea ce este aici(în microcosmosul fiintei mele) este pretutindeni(în macrocosmos). Altfel stau lucrurile în psihologie. de a prezice anumite conesecinte. 3.a. ci si de cel al crearii omului.a.

comportamentul cuiva. În context uzual pentru a descrie caracterul. si invers adesea pedagogii. Cunostintele psihologice stiintifice din contra pot fi acumulate si cristalizate sub forma de notiuni. antrenare mergând pe calea încercarilor si erorilor. Aceasta tine de modul de obtinere a acestora pe calea încercarilor si a aplicarilor. Cel care l-a citit a devenit oare mai patrunzator în abilitatiile sale psihologice? În ce masura experienta uzuala a generatiilor mai în vârsta este posibila de a fi transmisa generatiei mai tinere? De obicei cu greu si-n masura nu prea mare. La fel se întâmla si-n psihologie. Exemplu: F. faptele. d) A patra distinctie între cunostintele psihologice uzuale si cele stiintifice consta în metodele de dobândire a acestora. însa semnificativ pot diferi: cele stiintifice sunt mai concrete.8 Exemplu: în fizica. relatiile cu cei din jur. pe când cele uzuale mai confuze. Ca forma(cu aceleasi cuvinte) ele adesea corespund cu cele uzuale.a. dramatic. înstruire. copiii nu pot si nici nu doresc a prelua experienta parintilor. legi. ci mai întrezaresc pentru cazul concret. putin efficient. Fiecare generatie îsi croieste propria experienta. polisemantice. Dosctoievski a manifestat intuitie deosebita în descrierea psihologica a eroilor sai. în baza aplicarii notiunii de forta I Newton a reusit sa descrie cu ajutorul a trei legi ale mecanicii mii de cazuri concrete de miscare si de interactiune mecanica a corpurilor. pagini multe. Este cazul sa mentionam urmatoarea particularitate a notiunilor psihologice stiintifice. În acelasi scop psihologia stiintifica foloseste notiuni care nu numai ca economisesc descrierea. c) Urmatoarea deosebire consta în modul de transmitere a cunostintelor si chiar a posibilitatilor de transmitere a acestora. a particularitatiilor individuale. romantic s. metaforic. Spre deosebire de aceasta cale intuitiva cunoasterea psihologica stiintifica este rationala constientizata: de obicei se înainteaza ipoteza care este verificata logic conform argumentelor obtinute. antrenorii gasesc metode eficiente de educatie. observând pe cele eficiente. si tendinta generala si chiar legitatile de dezvoltare a personalitatii. Vesnica problema a “parintilor si copiilor” consta tocmai în aceasta ca. fixate în literatura stiintifica si transmise cu ajutorul diferitelor mijloace cu un coeficient înalt al eficientei. cele uzuale au caracter intuitiv. Exemplul: Modul deosebit de comportare a copilului în raport cu mama sau tata este determinat de relatiile lui de toate zilele. generalizatoare. Astfel el ajunge la anumite concluzii: de cine este mai bine sa te apropii si înca cum. putem însira sub diferite aspecte: liric. În cazul cunostintelor uzuale de obicei involuntar sau voluntar apelam la . Aceasta dificultate reiese din cele doua argumente mentionate mai sus: caracterul concret si intuitiv. Exemplu: sa se defineasca personalitatea? – Seminar b) Spre deosebire de cunostintele psihologice stiintifice. Practic în viata de toate zilele acest lucru este foarte anevoios. restrâns.

cu diferite denaturari functionale ale psihicului. la verificarea acestora. Dar apare o problema: ce atitudine sa luam fata de omul naiv dar întelept de la natura. Psihologia stiintifica mai face rost si de experiment (constient. înainteaza sarcini din ea. e) În sfârsit a cincea deosebire. gandurii. numai ca pe alt suport. Rezultatele cercetarilor psihologice stiintifice pot fi accumulate si pe masura cresterii acestora sunt revazute. clasificate. Ce atitudine trebuie sa ia psihologul fata de acesti oameni care dispun de o psihologie a culturii existentei sociale. Tocmai datorita acestui specific psihologia a generat un sir de ramuri ca cea a vârstelor. Ba mai mult cu scop bine determinat. Unica sursa de informatie serveste pipaitul. este ca psihologia stiintifica dispune de un material vast. la aplicarea lor în practica. uneori chiar uncial. ci din contra – îl va provoca. pedagogica. stari psihologice. Tocmai din momentul introducerii experimentului ca metoda de cercetare s-a început a vorbi despre psihologie ca stiinta (Wundt. Ajutorul acordat acestora de catre psihologi si pedagogii defectologi devine concomitent si mijloc extraordinar de important în cunoasterea legitatiilor psihologice generale de dezvoltare a perceptiei. diferit. problemele lui. prin experienta le verifica. care de fapt largesc câmpul fenomenelor psihologice observabile si care ne ajuta în elucidarea dezvoltarii si functionarii. Exemplu: In orasul Zagorsk. structurii si organizarii psihicului. Esenta experimentului consta în faptul ca cel ce si-a fixat careva scop nu este în asteptarea derularii evenimentului preconizat care va scoate la iveala fenomenul respectiv. sociala si multe altele. folosite la înaintarea unor ipoteze noi.a. voluntar) *. pato. regiunea Moscova exista un internat pentru copii fara vaz si auz. zoopsihologica a muncii. Altfel zis psihologul savant trebuie sa fie concomitent si un bun purtator de psihologie uzuala. îl variaza. 1879.9 observare si meditatie.si neuropsihologica. Devine clar ca psihologia stiintifica are prioritate fata de cea uzuala. a vietii individuale? Raspunsul ar fi: în faptele uzuale sa reflecte principiile generale ale existentei psihice si cu ajutorul pricipiilor generale sa reflecte fenomenele psihosociale uzuale. personalitatii. În cadrul acestor ramuri avem de a face cu diferite etape si niveluri ale dezvoltarii psihicului la om si animale. poate ca si cea mai distincta. pentru a releva legitatiile manifestarii acestuia. Natura i-a pus într-o situatie Shakespireana. fericirea s. . caci anume aceasta si cauzeaza sirul de probleme care se cer a fi rezolvate si verificate de catre psiholog. * Rolul intuitiei este considerat a fi foarte important si în cazul cunoasterii stiintifice. care înglobeaza în sine cugetul oamenilor cu privire la destinul si natura omului. Asadar psihologia stiintifica se bazeaza pe: experienta psihologiei uzuale. Liepzig). inaccesibil purtatorului de psihologie uzuala.

creatia omului (a mâinilor. anume ceea ce traieste subiectul si ce i se prezinta direct constiintei.10 4. Pentru a da un raspuns exhaustiv la aceasta întrebare putem merge pe doua cai: mai pe însirate si ca urmare pe întelese. nu numai ca tindem. dar si ne dam seama de aceste tendinte. Unii considerau ca obiectul psihologiei trebuie sa-l constituie. altul mai laconic dar fireste si mai formal. gândim. decizii s. Psihologia – stiinta despre suflet.cauza substituirii unui curent cu altul. Dar exista fenomene care nu se impun direct. ne îndoim ori luam decizii. ceea ce înseamna ca noi nu numai vedem. psihosomatice.cum se vede problema astazi. 2. ci si cunoastem ce vedem. îndoieli.a. . a gândirii). . procese psihice inconstiente. .analiza esentei. ci indirect: forme de comportament.ce s-a produs ca urmare a acestei schimbari. simtim. adica despre trairile subiective (reflectarea subiectiva a lumii obiective). Una din însusirile fundamentale ale fenomenelor subiective este reprezentativitatea directa a acestora subiectului. Drept metoda servea autoobservarea. . a uimit imaginatia tuturora care s-au gândit asupra vietii psihice a omului.. Astfel zis procesele psihice nu numai ca se petrec în noi. 1.. ne amintim.m. Primul raspuns presupune examinarea diferitelor puncte de vedere asupra obiectului în modul si ordinea precum s-au impus la timpul sau pe parcursul devenirii psihologiei: . Obiectul istoriei psihologiei. Tocmai acest mod de expunere îl vom urma în expunerea cursului nostru – Istoria Psihologiei. dorim.d. ci ne mai sunt si deschise pentru a ne da seama de ceea ce se petrece si de ce? Aceasta particularitate a fenomenelor subiective accesibila constiintei.

”** Astfel se constata cu voia sau fara voia celor care au scris tratatul ca una din conditiile manifestarii constiintei este activitatea inimii. Desi o atare cugetare nu iesea din cadrul conceptiei teologice. Drept premisa a unei atare gândiri servea imposibilitatea omului de a fi independent de natura.) creatorul lumii este Dumnezeul Path: Ce nu ar zamisli. ea accentua cauzalitatea unor fenomene. indiana. Combinându-se în organism cu alte componente „ti” asigura si functionalitatea psihicului. a considera ca cuvântul este parte componenta a lucrurilor. sociale. atunci sentimentele în ficat. Cât priveste inima. în sânul carora au aparut idei care au contribuit la aparitia cunoasterii stiintifice contemporane. ca limba repeta ceea ce zamisleste inima .n. de mediul înconjurator.e. Drumul spre statutul de stiinta a psihologiei Câteva milenii pâna la era noastra în Orientul Antic existau mai multe civilizatii: egipteana. ~ secolul VIII p. suflarea nasului pentru a asigura comunicare inimii. iar sufletul ca atribut dat corpului pentru a fi deservit. În toate tarile Orientului (mai apoi si în Grecia Antica) o atentie deosebita în asigurarea vietii i se atribuia sângelui si aerului. obiectele de uz practic miscarea sunt rodul „scurgerii” informatiei de la organele de simt. * Teleologie – conceptie filozofica conform careia procesele din univers se desfasoara în functie scopuri si sunt determinate de acestea. 1947 de anumite . Dumnezeu a creat vederea ochilor. Drept suport servea nu altceva decât ajunsurile medicinii.n. M. ea da constiintei posibilitatea sa se exprime. a culturii materiale. Într-un tratat de medicina chineza („Cartea despre interne”. Drept dominanta spirituala pentru acele timpui servea mitul precum ca sufletul omului este nemuritor. ca este dat omului la nastere si i se poate lua când va decide acea forta atotputernica care i l-a dat. O astfel de evolutie a gândirii era conditionata de nivelul fortelor de producere.a. Conform gândirii din acele timpuri obiectele de arta. A început procesul rationalizarii miturilor. care pe acele timpuri cunostea o dezvoltare destul de înaintata. se conturau reprezentari care veneau în contradictie cu cele religioase. Daca gândurile sunt localizate în inima. iar ca baza a începuturilor vitale trebuie considerat aerul-„ti”. chineza s. ce nu ar gândi oamenii inimile si vorbirea lor toate sunt conduse de el.) se afirma ca „regele corpului” este inima.e. ** Ananiev B. El da omului darul vorbirii si misca cu gândurile”. Se mai afirma ca manifestarile psihice au suport material.11 II. Desi în acea perioada era primit. Notiunile anterioare capatau alte însusiri spre exemplu: în tratatul „Memoriu teologiei de Memphis”(sfârsitul mileniului IV î. Odata cu cresterea productivitatii muncii a început stratificarea societatii fapt care în ultima instanta a condus la aparitia sclavagismului. În cadrul modului teleologic*-mitologic de explicare a fenomenelor naturale. „Ocerchi istorii russcoi psihologhii XVIII i XIX vecov”. auzul urechilor.

fierea (uneori sângele) si flegmei. mobil. ***Jainism – religie si scoala filosofica indiana din secolul VI î. care face legatura dintre viu si mediu. ****Budism – religie si filosfie orientala aparuta în secolul VI-V î. * Veda (sanscr. trecere. Veda – cunoastere) scrieri sacre indiene aparute în mileniul III î. Vedele dezvoltau tendintele subiectiv-idealiste a Upanisadelor. Cu predominarea ti: neechilibrat. opusa brahmanismului. Desi libertatea gândirii era canonizata de interdictiile moral-religioase...n).e. asemanator maimutei. Desi erau strâns legate cu religia dar totusi aveau orientare spre rationamente. Acestea considerau corpul ca o temnita a sufletului. Acesta este Atman asemanator lui Brahman. Tocmai în acest context era conturat în secolul VI p. El se întrezarea în reprezentarile despre aer ca purtator al manifestarilor sufletesti.12 Conform medicinii din India Antica principalul organ al activitatii psihice la început este inima. În India drept material pentru meditatie filozofica servea Veda* (milienul III î. asemanator tigrului. exprimarea logica a problemelor de existenta a omului.e.n. ca mai apoi sa mai apara înca un centru al activitatii psihice – creierul. Tendinta spre reîncarnarea pe calea purificarii corpului de orice urma materiala. scufundarea în nefiinta. Cu predominarea fierei (ori a sângelui): puternic. încet. prin autoperfectionare morala si asceza. în explicarea însusirilor corpului conform raportului dintre elementele constituitive. Drept reper serveau dogmatismele de mutare. internul si externul formau un tot întreg al eului. Conform Upanisadelor sufletul era valoare etica: de comportament corect. Sunt Vede: a imnurilor de lauda. Budismul nega existenta sufletului ca parte a corpului: psihologicul – este o avalansa de stari irepetabile.n. ci o constiinta intuitiva aparte. În dependenta de preponderenta unuia din aceste lichide conform medicinii chineze oamenii se împart în trei grupe: 1. care considera viata izvor de iluzii si suferinte predicând asceptismul. 3.n.r. nu subiectul ca purtator a impresiilor. a melodiilor. si este orientat spre o constiinta cosmica infernala.. Tot de la medici vine si explicarea particularitatilor comportamentale ale omului. . 2.) care s-au terminat cu Upanisadele** (mileniul I p. În ideea dependentei sufletului de viata corpului. care se succed. a invocatiilor de sacrificiu(ritual) si a descântecelor sau vrajilor( acestea contin si imnuri filosofice) **Upanisade – baza fiosofica si teologica a brahmanismului si a altor scoli de gândire indiana. continutul conceptiilor religioase a Jainismului*** si budismului****. de perfectionare a personalitatii. lasator.n. Mai târziu au aparut o serie de scoli. Conform medicinii indiene si chineze în baza temperamentului se afla trei elemente: aerul (ti). de atingere a culmii fericirii. Noile cerinte sociale au condus la aparitia scolilor filozofice. a relatiilor acestuia cu natura. (Eu) Subiectul si obiectul.e. înaltare a sufletului. explicarea psihofiziologica a fenomenelor psihologice îsi croia drum. Limbajul enigmatic a dus mai apoi la diferitele talmaciri ale acestuia.e. Adevaratul Eu nu era corpul.e. Esenta – existenta ca iluzie despre calea cunoasterii identitatii sinelui individual(Atman) cu esenta universala (Brahman). dobândite prin revelatie divina de câtiva întelepti. Cu prevalarea flegmei. curajos.e. Sufletul individului se deosebeste de Atman.

c) Cu cele mai rafinate obiecte ale trecutului si viitorului. În primul caz este vorba de contemplarea comunului. prin intermediul imaginii activizata în memorie. Tendinta scolii de a rezolva probleme de ordin etico-psihologic a determinat interesul acesteia fata de psihologia individului. Un alt reprezentant mai tardiv al confucianismului Siuni-tzâ (~298-238) considera ca omul de la natura este rau.a. În al treilea rând – perceptia ioga. rasuflarea s. ce prevedeau un anumit mod de comportament fata de „dao”. . tendinta. care urmareste adâncirea cunoasterii Eu-lui în scopul eliberarii lui de viata materiala si al contopirii cu spiritul universal printr-un sistem de exercitii psihosomatice. provoaca senzatii gustative). drum) cu postulatele. cunostiintele si calitatile psihice sunt înnascute. Confucianismul a avut o alta orientare filozofico-religioasa si anume: meditatii asupra traditiilor. si anume de a nu face(u-vei). Confucius si Mo-tzâ. Pe calea cunoasterii si a unei discipline morale foarte stricte el se izbaveste de ele. Pentru generalizare atentionam ca actul cognitiv nu numai ca tine direct de sfera obiectiva. iar mai apoi a actiunilor psihice interne (atentia si gândirea). De Orientare etica erau si scolile aparute la mijlocul mileniului întâi în China. Confucius (551-479) considera ca.13 Natura lui divina este ascunsa de avalansa de perceptii senzoriale si de tendintele corpului. O alta scoala – Yoga* – recomanda ca pentru a realiza o cunoastere adevarata se cere a înabusi orice traire. obiceiurilor. În fruntea acestora se aflau Lao-tzâ. datorita meditatiilor profunde. a moravurilor.). dorinta a corpului pentru a nu umbri activitatea psihicului. iar bunatatea este rodul educatiei. Anume lui Lao-tzâ(secolul V-IV ) i se atribuie cartea „Dao da tzin”. *Yoga – scoala filosofica indiana. cu toate obiectele din clasa respectiva. În baza unui sir de teorii indiene cu privire la activitatea intelectuala se gaseste ideea legaturii indispensabile între organul cunoasterii si obiectul cunoasterii. Ca urmare pentru a evita impactul negativ al împrejurarilor. Daca ar fi fost invers. devenind identice lui Brahman. în care marele filosof a reusit sa îmbine viziunea naturfilozofica asupra existentei cu „dao”(cale. mereu trebuie sa te preocupi de perfectionare si autoprofundare spirituala. în al doilea e vorba de asociatii (perceptia vizuala a fructului de mar cunoscut. Aceste teorii prevedeau mai multe forme de legatura: a) directe. b) indirecta. Anume confucianismul a înaintat problema raportului între mostenit (ereditar) si dobândit (social) în psihicul omului. Conform acestei scoli mai întâi se cuvine a aplica procedee de reglare a functiilor corpului (pozitia. atunci care ar mai fi rostul educatiei? De ce sa tinzi spre aceea ce esti? Caracterul omului este asemanator vasului pe care l-a fabricat olarul. dar circumstantele îl strica. ci este si indipensabila de ea. De la natura omul este bun.

Sufletul. izolat de cea a Orientului. O larga raspundere capata munca robilor. Se clatina dominatia legendelor. În ceea ce priveste reprezentarea despre viata psihica. Odata cu cucerirea de catre persi a acestor orase. Sporeste mestesugaritul si târguiala. medicina. precum si alte aspecte social-culturale au produs schimbari profunde în constiinta grecilor antici. Acest rol îl preiau orasele din Estul . aceasta devine punct de cotitura în practica gândirii stiintificopsihologice. În acest context specificul civilizatiei Greciei Antice nu trebuie examinat aparte. tendinta spre argumentarea logica a propriilor idei. a servit „revolutia industriala” ce tinea de trecerea de la bronz la fier în sfera productiei. Aceasta se refera si la filozofia antica. Mestesugaritul se desprinde de agricultura. a miturilor.14 II b. începe a fi tratat ca „scânteie” materiala. la nivelul gândirii mitologice era reprezentat ca un alter ego al corpului. Lupta de clasa dintre aristocratia veche si noile grupuri sociale a dus la stabilirea unui nou tip de societate sclavagista – sclavagismul democrat. Apar mai multe orase-state. Gândirea psihologica în Grecia Antica Din vremuri stravechi aveau loc interactiunea culturilor. „focul” (Heraclit). autorii carora iau drept unitate de explicare diferite forme de existenta ale materiei „apa” (Thales). energie de a fi întreprinzatori. Toate acestea. care erau liberalizate de dogmatism si interziceri ale ideologiei religioase. Începuturile ei cauzale trebuie cautate în ea însasi si nu în careva forte care exista în af ar a reflectarii senzoriale si care ar actiona asa precum îsi doreste. astronomia. Sensul acestei cotituri consta în faptul ca natura a fost perceputa printr-un nou unghi de vedere. Noile conceptii apar nu în Grecia continentala agricola ci în coloniile acestia de pe malul Asiei Mici: în Milet. „aerul” (Anaximen). Grecia a devenit hegemon maritim. a ideilor si valorilor spirituale elaborate în cadrul unei culturi. cresc vertiginos cunostintele despre natura – matematica. ele îsi pierd rostul avangardist în stiinta. Pe de alta parte asa ceva era posibil datorita schimbarii pozitiei personalitatii în societate ca urmare a caderii societatii gentilice si aparitia unei noi societati – a celei sclavagiste. Noile împrejurari impuneau initiativa. ce cuprindea toata gama aspectelor stiintifice asupra naturii si societatii. Efes si alte mari centre industriale si culturale ale acelor timpuri. Gândirea individului tinde spre generalizari vizând conceptia despre lume ca un tot întreg. Una din conditiile înradacinarii unei atare conceptii a fost generalizare empirica a cunostintelor despre natura acumulate cu prioritate în Babilon si Egipt. geografia. Apar primele sisteme filozofice. S-au largit relatiile economice. care. Se produce o mare mutatie. Drept conditie de înflorire a gândirii filozofice în Grecia Antica a servit schimbarile ce s-au produs în câmpul material al oamenilor. Se stabileste caracterul critic al gândirii. „apeironul” (substanta infinit nedeterminata) (Anaximandru). ca fenomen material.

dar gresit din punct de vedere al continutului(de a duce în eroare) . Lumea înconjuratoare era perceputa ca dependenta de aceste suflete. Pentru unii sufletul este de origine materiala. – Platon si Aristotel au elaborat sisteme care mai apoi au influentat gândirea filozofo-psiholgica a omenirii. nu era oare o etapa inevitabila pentru a se trece la o alta mai superioara. Platon. decât o idee sau forma (Platon).15 Greciei.e. În societatea gentilica dominau reprezentarile mitologice asupra sufletului: orice lucru senzorial perceput era dotat cu un alter ego supranatural – suflet (sau chiar mai multe). Pe de alta parte. oare aceasta contemplare nu era o etapa în dezvoltarea gândirii omului. ci o mai mare participare la treburile publice a maselor populare. a combate.lea p. conform legilor specifice numai ei. gândire care mai apoi a stat în baza curentului materialist al cunoasterii. produce o multime infinita de fenomene. Printre acestea un rol deosebit l-a jucat Atena în secolul al V. care. participarea în cadrul carora cerea retorica. *Sofism – rationament corect din punct de vedere formal. Epicur). lupta de clasa în perioada sclavagismului clasic apare sub forma luptei dintre democratie si oligarhie. Chiar de la începuturile filozofiei grecesti se observa contradictia în ceea ce priveste natura sufletului. fondatorul idealismului european creând în locul mitologiei grecesti o noua mitologie – cea filozofica a dus o lupta înversunata cu curentul materializat despre lume. materie subtila (Democrit. Democratia în Grecia Antica nu însemna desfiintarea sclavagismului. relatia dintre gândire si limbaj. Înflorirea democratiei sclavagiste a conditionat aparitia unor noi institutii. cunostinte.n. sofistii abordau si probleme de ordin psihologic: dependenta cunoasterii de interesele subiectului. Pentru altii sufletul este nu altceva. cea care considera ca unitatea lumii este determinata de esenta sa materiala. ci prin influenta asupra intelectului si a sentimentelor. În cadrul discutiilor si a pregatirii generatiei noi.e. Doua mari personalitati ai secolului al IV-lea p. Pe plan politic. Sofistii* se ocupau tocmai cu asa lucruri. Astfel de conceptie se numeste animism. O astfel de contemplare în general se refera nu atât la istoria psihologiei cât la istoria contemplarii asupra naturii. Si acest lucru a fost posibil elaborarii unei mitologii de contemplare a lumii: cea de cauzalitate. Pozitiile democratice înaintate contribuiau la promovarea materialismului. dintre senzorial si logic s.Lupta se ducea si sub aspect conceptual. Ei îi pregateau în aceasta privinta si pe altii. a influenta asupra concetatenilor nu prin mijloace de constrângere. nu era oare o abilitate a creierului ca substrat material a psihicului? Adica schimbari radicale s-au produs nu atât în continutul cunostintelor cât în principiile de explicare a acestora: cunostintele despre om. maiestrie în a convinge. exponentul de vaza al careia a fost Democrit (atomist). structura corpului si de contemplare mitologica. de statut.a. pe când cele conservatoare tineau de conceptiile idealiste.n.

izvor primordial(si principal). aluviunile aduse de fluvii. Anaximene. Xenofan. iar corpul nu este pentru suflet decât ceva pur întâmplator. însusire cuprinsa în constitutia unui lucru. Pentru grecii antici fenomenul cunoasterii implica o identitate de natura între obiectul cunoscut si subiectul cunoscator. de nastere si de viata se datoreaza apei. mai multe orase înfloritoare ca Milet. Spre deosebire de cosmogoniile* anterioare. care explicau diversitatea lumii prin reprezentari antropomorfice**. incorporat si înzestrat cu miscare. „chiar si piatra (magnetica) are suflet pentru ca misca fierul”. e atât de subtil si mobil încât poate patrunde oriunde. energie. Foceea. *Cosmogonie – (Kosmos „Univers” + gonos „origine”) parte a miturilor cu privire la originea lumii si a omului. Se cere a mentiona ca suprematia miscarii. imagini poetice sau forte supranaturale.e. fundament. . de fapt reflecta fenomenul cunoasterii la grecii antici. La Pitagora sufletul e deja nemuritor si se reîncarneaza.” Pentru Thales sufletul era de natura materiala. pentru ca spiritul si obiectul au acelasi principiu. Astfel se sustine principiul ca asemanatorul este cunoscut prin asemanator. O astfel de evolutie a gândirii a dus la o scindare între suflet si baza lui materiala. punct de plecare a lumii fizice si spirituale. conditionata de prezenta sufletului. de unde si imortalitatea sa.16 Majoritatea filozofilor materialisti sunt antrenati în viata publica si ca democrati se angajau în lupta cu oligarhia (Socrate si Platon faceau parte din partidul oligarhic). ***Antropomorfism – credinta mistica care atribuie însusiri si înfatisari omenesti unor lucruri. Thales(627-577) considera ca esenta lucrurilor si fapt material: apa. Thales merge pe calea inductiei care pleaca de la diversitatea fenomenelor pentru a ajunge la principiul*** de manifestare a acestora: Exemplu: „Umiditatea alimentelor si a semintelor. Mai târziu Anaximene va materializa sufletul prin aer. forta naturala. Rationamente psihologice în Ionia greceasca Primii materialisti apar în coloniile grecesti din Asia Mica populata de ionieni care aveau în secolul VII-VI î. Printre gânditorii cei mai de seama îi vom nominaliza pe Thales. Samos. Anaximandru. spre deosebire de legendele cosmogonice care erau niste povestiri. Heraclit. Pitagora. Efes. bogata în simboluri. Se cere a mentiona ca desi sufletul este material si privit ca ceva aparte. Totul provine din transformarea apei si totul se transforma în apa. diferit de corp. Sufletul e principiul unei miscari spontane si eterne. vaporii care se nasc din apa. **Principiu – cauza initiala. baza. Conform acestui principiu obiectul care trebuie cunoscut poate intra în spiritul cunoscatorului. umiditatea a tot ceea ce e legat de nutritie. Sufletul mai este dotat si cu senzatii.n. care desi este de natura materiala. unor procese sau unor fiinte imaginare. element esential al materiei.

Care e lucrul cel mai frumos? – Armonia.” În cadrul primului principiu caldul se separa de frig.invers). Pentru Anaximene „sufletul nostru este aer si acest suflet este principiul vietii noastre si al unitatii fiintei noastre(încearca sa nu fi de acord). piatra si celelalte lucruri. Omul s-a nascut la început din animale de alta specie. este nepieritor. în acelasi element din care s-au nascut.17 Anaximandru (610-545 ) înainteaza ideea ca infinitul(1) este principiul si elementul de baza al lucrurilor. mai verosimil decât apa. tot astfel si întregul univers e cuprins de suflare si aer. Din acest principiu provin toate si toate se întorc într-nsul datorita unei eterne miscari. Este considerat creatorul cuvântului „filozofiei. Frigul apare ca urmare a condensarii. în sudul Italiei (pe coasta Calabriei). caldura se datoreaza rarefierii aerului (în realitate . comprimându-se fac vânt. Ei credeau ca numerele sunt elementele tuturor lucrurilor si ca întregul univers e numar si armonie. din care s-au desfacut cerurile si toate lumile care sunt infinite la numar. o realitate indefinita calitativ. Pitagora aduse cu sine în Grecia mare cosmologia milesiana si credea. ca si Anaximene. Lucrurile difera dupa gradul de rarefiere si comprimare de la o substanta la alta. Când se rarefiaza devin foc. adica aerul. învelite cu o membrana solzoasa. aerul sau focul.” Pitagorienii considerau ca principiul fundamental al lucrurilor este numarul. conditiilor de viata transforma speciile(idei evolutioniste). Partile se prefac. Primele fiinte erau asemanatoare pestilor. Schimbarea. astfel lumea întreaga are ca principiu de unitate si de existenta spiritul. apoi nori. apa de pamânt. „Pieirea lucrurilor are loc în conformitate cu necesitatea. materia care se contracta si se comprima este rece si invers. ca lumea e scufundata într-un aer infinit. iar sfarâmarea unei sfere de foc a dus la aparitia astrilor. se contine si dirijeaza toate lucrurile. mai departe apa.” Pitagora (584-504) nascut pe insula Samos în Ionia si venit la Crotona. dar întregul e imobilul de baza al lucrurilor. Un alt principiu este apeironul(2).” Numarul sta în baza fenomenelor. Lucrurile izvorasc din acest principiu datorita condensarii si rarefierii aerului.” Anaximene (585-525) îsi fixeaza drept principiu al lucrurilor realitatea concreta(ca la Thales) dar infinita ca aiperonul lui Anaximandru. apoi pamânt. care cuprinde toate fenomenele. si ca acest aer infinit(continuitatea gândirii. a cunoasterii de la Anaximene). adica stau la originea tuturor lucrurilor. produce în lucruri multiplicitatea si numarul. El afirma ca infinitul este cauza oricarei nasteri si pieiri.” „Precum sufletul nostru care e aer ne stapâneste pe noi. „Care e lucrul cel mai întelept? – Numarul. Viata apare în umiditate(continuitate de la Thales).” Conflictul contrariilor dau nastere la sisteme de echilibru si de compensatie care se dezvolta pâna la un punct culminant si apoi cad în disolutie(ce dialectica). Cu timpul îsi pierd solzii si încep sa traiasca pe uscat.” .

caci viata este miscare. Toate fiintele vii se împart în trei regnuri: vegetal. 3/2 (quinta). precum si spiritul este un numar este firesc ca pentru a cunoaste este necesar ca între numarul obiectului de cunoscut si numarul subiectului cunoscator trebuie sa existe o asemanare(gândirea lui Thales). Sufletul omenesc este o parcela din sufletul universal si din miscare universala. 3= simbolismul naiv pentru care numerele aveau o semnificatie mistica (5 – casatorie. ci prin puncte distribuite într-o ordine geometrica: numere în triunghi (3. animal. în patrat (4. Armonia este unificarea multiplului compus si acordul între contrarii. principiu al vietii. El vine din afara si este introdus în corp. Numarul înseamna adevarul. nervii.18 Doctrina pitagoreica a numerelor continea trei aspecte deosebite: 1. Fiintele sunt legate între ele prin însusi principiul existentei lor. oasele. care se misca singur si care misca corpul. numarul fiind un principiu de individualitate. 7). emanatie a sufletului cosmic. În toate palpita un suflet de aceeasi natura. litere). 12). Eroarea este absenta numarului. 10). 4/3 (octava) care reprezentau acordurile muzicale si de armonie. Sufletul este si el un numar. si ca urmare si de cunoastere. Orice fiinta provine dintr-un germene care este compus din 2 parti: din una se vor dezvolta creierul. dar atât pentru om cât si pentru animale comun este sufletul. Animalele asadar se înrudesc cu oamenii. . carnea si toate celelalte parti ale corpului. 2= raporturi numerice 2/1(quarta). dreptunghi (6.). potrivit principiului numerelor. Tot ce ne este dat sa cunoastem poseda un numar si nimic nu poate fi gândit si nici cunoscut fara numar. iar acestia la rândul lor cu zeii. animal rational. iata de ce matematica care are ca obiect masurarea si socoteala este organul adevarului. Ratiunea e privilegiul omului. din cealalta care e un fel de abur(Thales) – sufletul.. 6. a relatiilor între numere si formele geometrice: Pitagora nu reprezenta numerele prin simbolul obisnuit (cifre. 7 – ocazie. 4 – justitie. Pentru Pitagora numarul sta în baza cunoasterii si a existentei. Daca lucrurile sunt numere. Numarul stabileste un anume raport între suflet si corp care asigura gradul de sensibilitate..

Despre natura lumii si aproape o mie de scrisori. Astfel pentru prima data în istoria gândirii nu se mai face apel la factori calitativi cum e caldul si frigul sau la cauze motrice exterioare lucrurilor ca Iubirea si Discordia. Aceste particule se misca în vid si unindu-se produc. sa ocupe un anumit loc în spatiu. fiind „atent la întâmplarile timpului. A locuit mai multi ani la Atena. universala. se aglomereaza. ci în lumina unor legi abstracte care le genereaza. Atomii sunt invizibili. indiferent de schimbarile ce se produc îsi pastreaza totusi anumite aspecte cantitative. palpabil. daca natura. Conceptia pitagoreica este o mare revolutie în filozofie si înseamna dezrobirea de concret. a perceptiei si a gândirii. iar existenta fiintei nu exclude vidul. Democrit afirma ca alaturi de fiinta întotdeauna exista o non-fiinta. O contributie în dezvoltarea gândirii psihologice a adus-o ionianul Democrit(460-370) din Abdera. Prima oara a fost exprimata în istoria gândirii ideea de lege a naturii. iar separându-se duc la distrugerea lucrurilor. eterna. cunoscuta prin ratiune. iau traiectorii diferite. nestiut de nimeni. se pot uni formând multiplicitati. ci la unitati cantitative. Meritul atomistilor este de a concepe miscarea ca fiind eterna si inerenta materiei. *Eleat – discipol(reprezentanti Parmenide. dupa cum afirma el însusi. care e vidul**. Lucrurile si fenomenele nu mai sunt privite sub aspectul lor concret. Miscarea produce combinatii ale atomilor de unde ia nastere varietatea infinita a fenomenelor. De când e lumea atomii se misca. Democrit s-a ocupat îndeaproape cu problema raportului dintre suflet si corp si cu problema cunoasterii. Înainte de a înfiinta o scoala de filozofi la Abdera Democrit viziteaza un mare numar de tari si de popoare unde s-a familiarizat cu modalitatile respective de gândire. acestea înseamna ca universul si omul sunt guvernati de legi precise. creaza. iar drept cauza a miscarii serveste vidul. lumea absoluta. si aducea critici lui Anaxagor si Empedocle care atribuiau miscarii forte din afara. Aceasta eliberare de concret este un triumf al gândirii ioniene. miscarea si devenirea deoarece acestea nu pot avea loc decât în vid. Prin aceste idei Democrit ataca conceptia metafizica a eleatilor care negau miscarea. Eleatii afirmau unitatea si imobilitatea absoluta a fiintei si negau pluritatea. ca nu se poate explica aparitia fenomenelor daca nu se admite vesnicia miscarii în natura. Zenon) a scolii filosofice din Elea(colonie greceasca din sudul Italiei (secolul VI-V) care afirma ca reala doar lumea inteligibila. precum si unitatii absolute a eleatilor*. Pe lânga ca este primul materialist sistematic si coerent din antichitate. imuabila ** Vid(fiz) – denumire data scarii de rarefiere superioara a materiei . Dupa Democrit atomii si vidul exista în realitate ca obiecte ale cunoasterii. În aceste lucrari Democrit a demonstrat o gândire autonoma fata de contextul gândirii din acele timpuri.Admitând miscarea. Dânsul a adus critici atât dualismului lui Anaxagor. sorbind si împartasind învataturi alese. În asa situatie fiinta eleatiilor se pulverizeaza într-o multiplicitate infinita de particule inaccesibile vazului numite atomi. Miscarea apare o data cu ceea ce contrazice plinul sau unitatea. O alta revolutie: daca un întreg este construit si functioneaza nombrabil.19 Concluzii.” Lui îi apartin Marea orânduire a lumii. se ciocnesc.

alterând volumul si intensitatea emanatilor. asociere si disociere a atomilor. ca si pentru Heraclit sau Empedocle. efigii ale lucrurilor. Toate povestile inventate de oameni despre viata viitoare nu sunt decât minciuni. Contrar acestei gândiri. Corpul e ca un cort. în care sufletul locuieste o vreme. el atribuie atomilor sferoizi. Organele de simt sunt pentru Democrit. cai. Culoarea neagra se datoreaza unor atomi colturosi. Si cum forma atomilor este infinita. nici perfecta. Senzatia se face prin contact material. Punând accentul pe caracterul absolut al cauzalitatii el elimina din câmpul stiintei orice interventie a unor forte supranaturale sau a hazardului. emanatiile nefiind îndreptate catre un anumit organ: astfel. Aceasta transmitere nu e niciodata nici completa. De forma atomilor depinde senzatia. nu vedem numai cu ochii. Sufletul e muritor.20 Teza data este considerata ca una din cele mai mari cuceriri ale cugetarii materialiste si ale gândirii stiintifice în general. care proiecteaza umbra unii altora. inegali. unitate dintre corp si suflet. Ea se produce nu numai în organul specific ci în tot corpul. Astfel. a atomilor stabilind o unitate între fenomenele materiale si manifestarile vietii sufletesti. adica materie. al materiei. Este foarte semnificativa ideea ca atomii patrund în mai mare numar si cu mai mare intensitate în organele care simt ceea ce le este asemanator. Pentru Democrit schimbarile în lucruri se produc datorita schimbarii legaturilor dintre atomi. Aceste imagini materiale ale lucrurilor patrund în organele de simt si ajungând la suflet determina acele schimbari care sunt senzatiile. Nimic nu se petrece la întâmplare ci totul e determinat de rezistenta. nu auzim numai cu urechile. O data iesit din corp. El moare o data cu corpul. Din toate lucrurile si chiar din ochii nostri pornesc necontenit aceste emanatii care sunt imagini. ci cu tot corpul si deci cu întreg sufletul. reducând fenomenele la simpla deplasare. Astfel materialismul lui Democrit poate fi etichetat ca mecanicist. calitati de foc si suflet deoarece aceasta figura e cea mai mobila si capabila sa patrunda peste tot si sa miste orice lucru prin propria sa miscare Democrit concepe sufletul ca ceea ce da miscare corpurilor vii. . niste canale. Aerul care se gaseste între organism si obiectul reflectat modifica impresiile. Democrit considera activitatea psihica drept rezultat al miscarii. problema raportului suflet-corp fiind rezolvata în sens umanist-materialist. sufletul se risipeste si se amesteca cu atomii din aer. care permit atomilor emanati de corpurile pe care le contactam sa ajunga în organismul nostru. Deoarece nu exista decât atomi si vid. cea alba unor atomi netezi si luciosi. Atomii sufletului sunt raspânditi în tot corpul si gratie naturii lor mobile antreneaza si misca tot corpul. socul si deplasarea atomilor. Democrit afirma ca sufletul e distinct de corp. nascute din fragilitatea naturii omenesti si din sentimentul suferintelor din timpul vietii. sufletul de asemenea e de natura materiala si e compus din atomi foarte subtili si mobili(influenta lui Thales) de forma sferica.

ca nu exista doua procese psihice separate de cunoastere: unul pentru simturi care este subiectiv si altul pentru gândire. Dupa unii. Ceea ce e dulce astazi. începe rolul cunoasterii rationale. mâine e amar. El este în prima faza senzorial si în a doua faza intelectual. singurele realitati. numita obscura si nu are stabilitatea necesara pentru a ajunge la cunoasterea adevaratului si alta prin ratiune considerata ca adevarata si în care urmeaza sa avem încredere. care considera limbajul ca un fenomen natural. Un alt aspect al gândirii lui Democrit îl constituie problema limbajului.21 Pentru Democrit exista patru culori: alb. Prin afirmatia ca cunoasterea rationala intervine atunci când cunoasterea senzoriala este problematica. Înca un argument din care se vede gândirea la Democrit presupune o teorie materialista a cunoasterii. În ce priveste distinctia dintre cunoasterea senzoriala si cea rationala în gândirea lui Democrit este contradictie. Asadar. inventat de societate. care este obiectiv. este un mijloc de comunicare sociala. Când cunoasterea obscura nu poate decât cu certitudine sa cunoasca prin simturi. Democrit afirma ca limbajul are caracter socio-cultural. Procesul cunoasterii se desfasoara nu prin opozitie între calitatile primare si cele secundare ale materiei. În lupta politica dintre aristocrati si democrati Democrit a cautat sa combata ideea aristocratiei precum ca educatia este neputincioasa sa transforme omul (vezi exemple) si ca elitele sunt date numai prin nastere. Respectiv. Democrit stabilea doua moduri de cunoastere. desi ele scapa simturilor. Aportul lui Democrit în psihologie: a demonstrat caracterul material al psihicului . suntem convinsi ca Democrit afirma ca între cunoastere prin ratiune si cunoastere prin simturi este o interdependenta. Astfel se întâmpla ca excitatii contrare (frigul si caldura) pot provoca aceleasi senzatii sau senzatii contrare provocate de acelasi obiect (dupa dulce acelasi aliment ne pare mai amar). Democrit mai specifica ca senzatiile au caracter subiectiv caci sunt influentate de temperament. care are ca obiect atomii si vidul. În diputa cu Heraclit. ceea ce e rece pentru unul e cald pentru altul. rosu si verde. negru. celelalte nefiind decât amestecuri ale acestora. starea noastra conditioneaza într-un anumit mod cunoasterea lucrurilor. ci printr-o completare. el nu distingea senzatia de gândire: amândoua fiind doar stari diferite ale corpului. unul prin simturi. Teoria imaginilor arata ca nu poate fi un dualism între perceptie si gândire. Într-o lucrare despre forme si figuri Democrit sustinea ca parerile noastre se datoreaza impresiilor pe care le primim din afara. Dupa altii Democrit admitea doua parti ale sufletului: una care poseda ratiune si îsi avea sediul în piept si alta care era lipsita de ratiune si raspândita în tot corpul. vârsta si dispozitia accidentala.

22 - a contribuit la formarea unui monism-materialist în explicatia fenomenelor psihice a privit cunoasterea ca o sinteza între sensibilitate si ratiune a afirmat ca. a propriului eu: aptitudinea omului de a gândi prin notiuni abstracte. În istoria filosofiei se considera ca în cultura grecilor intervine un punct de cotitura tocmai atunci când Platon a iesit cu maxima: „Cunoaste-te pe tine însuti”. cum e mitul lui Prometeu sau al nasterii lui Eros. În dialoguri uneori sunt aduse si mituri. Astfel de aptitudini invoca anumite calitati fara de care. cunoasterea presupune doua etape: etapa senzoriala si etapa rationala a stimulat cercetarea naturii prin afirmarea cauzalitatii si determinismului.d.a. opera scrisa cuprinzând 36 de Dialoguri. Cultura timpului precum si structura societatii sclavagiste în care Platon a activat. Gândirea psihologica în Grecia elena Putem constata ca dupa Democrit filosofia antica greaca trece de la studiul naturii la studiul omului. Tocmai despre aceste calitati avea în vedere Socrates când vorbea despre sufletul omului. Alt grup evoca peripetii si viata caracterelor pe care eroii le manifesta. De la Platon ni s-a pastrat.m. . de valoare înalta. Platon (428-348) Platon este discipolul lui Heraclit si a lui Socrates si profesorul lui Aristotel. dânsul deja se orienta la cercetarea fenomenelor sufletesti proprii individului.) si cuprind discutii. uneori chiar expuneri teoretice. Hermocrate -.. Ba mai mult de la studiul altora la propria analiza. de dragoste.a. au determinat multe aspecte din sistemul lui de gândire. ca desi metoda introspectionista se va instala cu mult mai târziu. Personajul care apare cel mai des în dialoguri este Socrate. într-un sens cu totul nou si anume: de a se trece de la studiul naturii la studiul omului. Dialogurile sunt tematice (exemplu: de stiinta. În conformitate cu idealurile morale. Constatam astfel.. altele au ramas în stare de proiect – Filozoful. sau de manifestarea vointei si întelepciunii comportamentale. justitia s. de a lua decizii în conformitate cu normele personale s. de a tinde spre noi realizari. în întregime. sau au fost doar un prospect de lucru didactic ca Diviziunile.

S. dupa parerea lui Platon. Statul lui Platon va cuprinde trei clase: guvernantii filozofi.El afirma ca existenta statului este lucru firesc si inevitabil în organizarea sociala a omului si pentru ca el sa functioneze se cuvine o diviziune a muncii care fara voia omului duce la stratificarea societatii pe clase. Ei nu trebuie sa-si cunoasca parintii. dau nastere lacomiei si egoismului si slabesc vointa unitara a cetatii.R. apoi Platon punea accent pe metafizica si pe gnoseologia ideilor încercând sa concilieze în felul acesta fixismul eleatilor cu doctrina schimbarii continue cu a lui Heraclit din Efes. Campanella (Civitas solis). adica ca statutul politic sa coincida cu cel filozofic.S. militarii. îsi protejeaza neamurile. vesnic) constituind veritabila realitate. Clasa guvernantilor si militarilor trebuia sa existe pe principii comuniste: ei nu trebuiau sa aiba nici proprietate. Omul care are proprietate este lacom si vrea sa aiba si mai mult. ratiunea care tinde spre cunoastere si adevar. În epoca Renasterii ideile lui Platon au inspirat utopismul(Thomas Morus – Utopia). Doctrina sa filozofica a influentat si conceptia politica. Idealul sau politic era un stat legat de vechile traditii si institutii ale cetatii grecesti condus de elite. meseriasii. Copiii trebuie crescuti de stat. parintii. tine la familia lui. copiii. socialismul premarxist din secolul al XIX. Platon considera ca dincolo de lumea fenomenelor cu care ne confruntam în fiecare zi si care sunt foarte diverse si schimbatoare. Hrusciov(bunurile necesare întregii colectivitati sunt produse si proprietate a clasei muncitoare. . neschimbatoare si transcedentala (acolo. care face sinteza între cele doua. iar omul care are familie este nedrept. precum si comunismul stiintific la începutul existentei Statului Sovietic si mai apoi în timpul conducerii a U. În dialogul „Republica” el afirma ca singura conditie de existenta a statului este ca filozofii sa fie regi sau ca regii si conducatorii sa fie filozofi.a. a carei viata este reglementata de catre Stat). ca fiind corespunzatoare unor functiuni sociale necesare în conformitate cu cele trei parti sau functiuni ale sufletului omenesc: apetitul care de fapt exprima nevoile corpului. care. energia si vointa. de catre N. exista o lume a ideilor eterne. agricultorii. negustorii s.23 Daca Socrate aborda mai mult probleme de ordin moral. Educatia lor trebuie sa fie comuna conform aptitudinilor lor. nici familie.

El distinge doua feluri de impresii: unele care ramân la limita organica. Lumea materiala poate actiona asupra corpului numai în cazul când el este compus din elemente asemanatoare cu cele care au produs actiunea. atât de evident ca existenta frumosului si a binelui. De exemplu senzatia de caldura provine din faptul ca focul. afirmând existenta unei armonii sociale. ca de pilda ideea de peste. afirmând suprematia primului. În sens platonic. Platon abordeaza problema opozitiei dintre sensibil si inteligibil. În Republica. Platon are si intuitia senzatiilor subliminare. Vederea rezulta dintr-o miscare externa care se transmite prin lumina ochiului si prin aceasta sufletului. ideea este elementul principal si esential. abdomen au suflete aparte.” Ideile Discursului au caracter real ca si ideile matematice de egalitate. Platon afirma ca însusirile senzoriale rezulta din contactul care se stabileste între subiect si obiect si ele constituie un semn al realitatii. traversând corpul ajung la suflet. Senzatia este impresia provocata corpului si transmisa sufletului. Sau. torace. de masura. „cauza exemplara a ceea ce este constant în . de foc. În ce ma priveste nu gasesc nimic. Adevarata existenta însa. datorita acuitatii si mobilitatii si micimii atomilor sai. Noaptea lumina ochiului nu mai întâlneste pe cea externa. Sunetul este o zguduire a aerului transmisa de ureche. între partizanii cunoasterii suprasenzoriale si adeptii cunoasterii materialiste. bun si mare în sine. „Exista ceva frumos. prin creier pâna la suflet. patrunde în elementele corpului. Platon face distinctie dintre suflet si corp. între Platon si Democrit. nu însasi realitatea. ci elemente matematice. apartine ideilor. care nu ajung în constiinta. În Banchetul (dragostea) se expune teoria iubirii – a celei divine si a celei pamântesti. Platon afirma ca ceea ce percepem nu este asa cum ne apar simturilor noastre. Platon este primul si cel mai mare idealist obiectiv si toata istoria ulterioara a filozofiei se va axa pe. continuitatea este întrerupta si de aceea nu mai vedem. Aceste idei sunt. În Fedon. lupta dintre idealism si materialism. Dialogurile lui Platon evoca si gânduri ce tin de problema sufletului privita în plan metafizic si etic. permanent si în acelasi timp ideal al lucrurilor. În Timeu(stiinta). inevitabile) unor functiuni sociale. miscându-le si pe cele organice. netrecând de la corp spre suflet. auzul si vazul. mici triunghiuri. ca si ideile lucrurilor. în alt dialog constata ca toate cele trei parti ale corpului-cap. În ceea ce priveste adecvatitatea cunoasterii senzoriale.24 Considerând clasele ca fiind corespunzatoare (necesare. gustul si mirosul sunt simturi intermediare între pipait si simturile superioare. Altele în schimb. Platon nu putea sa vada ca între acestea ar putea exista contradictii. Ideea este principiul esential al fiecarui gen si al fiecarei specii.

egalitate – inegalitate. Ideea de fiinta e identica cu Ideea de Unitate si aceasta se confunda cu Binele: „Toate fiintele inteligibile datoreaza fiinta si esenta lor Binelui. asemanare – deosebire. Kant de la fizica lui Newton . numar. imagini ale lumii inteligibile. miscare. de la notiune . ea se numeste Adevarul. sufletul este cauzal în raport cu corpul: el îl organizeaza. Cunoasterea senzoriala se petrece dupa modelul omului care se afla în pestera si care priveste pe peretele din fund umbrele lucrurilor de afara. dupa gradul de generalitate pe care-l implica. Asa Descartes si Spinosa au plecat de la geometrie si mecanica. considera întreg cosmosul ca o fiinta unica „ale carei parti sunt celelalte fiinte luate individual.” Adevarul si Binele se confunda cu Frumosul: „Daca nu putem percepe Binele printr-o singura idee. repaus. El este compus din aceleasi elemente ca si sufletul cosmic si e înzestrat ca si acesta cu proprietatea miscarii spontane si a miscarii. Obiectele nu sunt decât doar reflexe. timp. o comunicare a ideilor catre lucruri. ca în lumina stiintei contemporane idealismul obiectiv a lui Platon apare ca o „mistica arhiabsurda a ideilor. dupa care ar urma 3-Ideile de spiritual – deci de fenomene psihice – si ideile de corporal.25 natura”. Ideea cea mai generala este 1-fiinta existenta. Platon pleaca de la logica. În viziunea lui Platon se primeste ca abstractul este mai real decât concretul. spatiu. Obiectele au realitate când ideile lor sunt în lucru (comunicare) sau când ne adresam catre lucruri. prin genuri si care ar cuprinde în ea însasi toate fiintele inteligibile. marea descoperire a lui Socrate. atunci sa-l prindem cu ajutorul a trei idei: acela de 1frumusete. atunci când o stiinta se contureaza intra în faza stiintifica.” Asadar se poate vorbi de un suflet cosmic.” Metafizica platonica. Ca obiect de cunoastere. Adevarata cunoastere a lumii Ideilor se face prin contemplare si prin dialectica. Este firesc. Spenser de la biologie si darwinism. sa se încerce o generalizare pe baza acelei stiinte care este în devenire. Dupa Platon sufletul este superior corpului si apare mai întâi la el. n-are valoare demonstrativa. Ideile sunt subordonate una alteia într-o ierarhie. materialismul dialectic de la toate stiintele naturii. în avântul ei poetic. A doua parte a sufletului se afla în piept si . Leibniz de la calculul infinitezimal. functiunile sufletului constituie ratiunea mecanismului corporal.” De altfel chiar Aristotel s-a ridicat contra ideilor lui Platon. umbre. Subordonate acestei idei sunt notiunile de acelasi 2-altul. 2proportie si 3adevar. În procesul reflectarii noi coraportam senzatiile noastre la aceste Idei primitive pe care le gasim în noi si care ne servesc drept modele. Sufletul rational se afla în cap. Între suflet si corp exista o corelatie: corpul este un instrument al sufletului. afirmând ca nici una dintre explicatiile pe care se întemeiaza existenta ideilor. E lucru obisnuit în istoria filozofiei ca.

26

este menit de a executa ordinele creierului. Poftele, apetiturile se afla în regiunea abdominala. Ultimele doua parti ale sufletului prin intermediul maduvei sunt legate cu creierul si ca urmare toate trei apar si se manifesta ca un tot întreg. Inima este punctul de plecare a venelor, este centrul filozofic al organismului: el primeste ordine de la creier, transmitându-le prin vasele sanguine în toate partile corpului. Impresiile venite din exterior urmeaza aceleasi conducte, dar în sens invers (drumul are doua sensuri). Cele trei parti ale sufletului corespund celor trei nivele de existenta a fiintelor. Prima este proprie omului, cea de-a doua animalelor, cea de-a treia plantelor. Corpul este cauza erorilor, pasiunilor si iluziilor care leaga atât de mult oamenii de viata sensibila. Orice actiune impusa corpului din afara, se transmite si sufletului. Când impresiile din afara sunt prea violente, cunoasterea devine imposibila. În multe privinte doctrinele lui Platon erau reactionare. El considera ca însusirile parintilor, calitatile si defectele lor sunt transmisibile copiilor, datorita si legaturii strânse între corp si suflet. Ereditatea era superioara educatiei. Filozofia lui Platon este în mare masura o psihologie a cunoasterii. Activitatea de cunoastere presupune patru nivele: o intuitie a ideilor (creierul), ratiunea discursiva, intuitia sensibila si imaginatie. Gândirea este un discurs interior. Obiectul stiintei este generalul, deci cunoasterea se face prin concepte, prin notiuni. Orice discurs presupune o unire a conceptelor. Gândirea si discursul sunt parca acelasi lucru, numai ca dialogul interior al sufletului cu el însusi si fara voie se numeste gândire, pe când ceea ce vine din gândire prin gura, cu sunete articulate se numeste discurs. A gândi înseamna a tine (sufletul) un discurs sie-si, întrebând si raspunzând, afirmând si negând. A gândi este deci a lega conceptele, a afirma sau a nega. Platon critica punctul de vedere al lui Protagoras ca totul convine totului si ca nimic nu este adevarat despre nimic, caci atunci nu ar mai exista nici adevar, nici eroare. Platon afirma ca între notiuni exista raporturi de potrivire si nepotrivire si ca pentru ca judecata sa fie posibila din avalansa fenomenelor trebuie sa gasim acele elemente permanente între care sa existe relatii pe care mintea sa le poata descoperii. În limbaj exista elemente care 1-nu desemneaza relatii si care 2-desemneaza; acestea din urma reprezinta discursul adevarat, expresie a judecatii. Un discurs se considera adevarat când verbul uneste lucruri care se potrivesc. Cuvântul trebuie sa oglindeasca gândirea si legile gândirii, iar legile participarii cuvintelor se verifica 1-2-în sintaxa, prin legatura între cuvinte. În Gratil, Platon confunda doua sisteme de numire a lucrurilor: 1-unul dupa care „proprietatea numelor rezida în conventia si consimtamântul oamenilor. Adevaratul nume al unui obiect este acela care îl impui (Democrit)”. 2Heraclit dimpotriva – cunoasterea numelor care nu au nimic subiectiv (arbitrar) duce la cunoasterea lucrurilor. Platon ocupa atitudine critica fata de ultimul afirmând, ca numelui îi corespunde o idee, este lege si ca a fost creat prin uzanta, prin obicei. Primul legislator a fost poporul si el a creat limba nu prin

27

legi formale ci prin cutuma. Limbajul este asadar o opera a inteligentei, a celei colective, conforma cu natura lucrurilor. „Numele este o imitatie prin voce si a imita astfel lucrurile înseamna a le numi.” Dupa el legea limbajului trebuie cautata în ratiune, care dupa ce a desprins din numeroase atribute determinarea esentiala, exprima Ideea sau numarul astfel conceput printr-un nume care participa ca imagine la model. Prezinta interes atitudinea lui Platon fata de obiectul stiintei. „Cine se bizuie pe simturi nu poate avea decât o parere. Lumea inteligibila, care se afla deasupra (este superioara)lumii senzoriale, este obiectul stiintei adevarate.” Platon afirma ca stiinta cuprinde doua feluri de cunoastere: discursiva care, plecând de la o ipoteza, examineaza consecintele ce decurg din ea, fara

a examina valoarea primei idei. rationala care se foloseste de principii, se serveste de rezultatele cunoasterii discriptive

ca punct de sprijin spre a se ridica la nivelul cunoasterii inteligibile. Ajungem de la fenomene, care nu sunt decât aparente , la veritabila realitate. Un prim pas al acestui proces ascendent este lumea simturilor care prezinta contradictii ce ne multumesc spiritul: un lucru nu poate fi unic si multiplu, acelasi si altul în acelasi timp. „Ceea ce caracterizeaza pe om este de a întelege generalul, mergând de la diversitatea senzatiilor la ceea ce este cuprins într-o unitate rationala.” Procesul dialectic duce la definitii care ajunge la cunoasterea ideii. Cea mai buna cale pentru cunoasterea realitatii inteligibile este însusirea stiintelor (matematica, astronomia, limba, muzica, s.a.) care contribuie la abstractizarea gândirii, iar aceasta din urma va duce la reminiscenta, amintirea ideilor adevarate. Dupa Platon ideile sunt cunoscute spiritului nostru în mod virtual (a priori), ca dintr-o alta existenta anterioara. E o versiune antica a faimoasei teorii, a ideilor înnascute si a fenomenelor apriori care a servit tuturor doctrinelor reactionare. Prin reminiscenta trebuie înteles actul prin care sufletul reînnoieste si face sa traiasca în el fara ajutorul corpului ceea ce a simtit altadata în comun cu corpul (memoria). Platon utilizeaza pentru a vorbi despre memorie metafora: sufletul e ca o carte, memoria ca un scrib care scrie acolo ce dicteaza simturile si ca un pictor care ilustreaza textul cu imagini corespunzatoare. Plecând de la memoria empirica, Platon vorbeste si de asociatia ideilor: „Când un om vazând sau auzind ceva cu alt simt al lui, nu cunoaste numai lucrul de care s-a izbit, ci în acelasi timp se gândeste la un altul.” Dânsul aduce câteva cazuri de asociatii particulare. Exemplu: Recunoscând lira omul îsi readuce în minte imaginea celui, caruia ia apartinut. Acestui exemplu de asociatie prin contiguitate îl urmeaza un altul de asociatie prin asemanare.

28

Platon este preocupat si de imaginatie. Ea este doar o reprezentare mentala a obiectului care cândva a actionat asupra corpului „un mod foarte imperfect al cunoasterii.” Modul cum Platon concepe evolutia cunoasterii de la idee la fenomen, de la abstract la concret contrazice mersul gândirii stiintifice moderne care prevede invers. Psihologia lui este complicata, cu mituri metafizice relative la nemurirea sufletului la metempsihoza (credinta în transmigrarea sufletului, dupa moartea corpului, în alt corp (om, animal, planta) în scopul purificarii). Este adevarat si faptul ca prin aplicarea analizei rationale în cercetarea mecanismelor gândirii, Platon face numeroase si patrunzatoare observatii asupra proceselor psihice. Într-o mare masura gândirea lui Platon este o filozofie a sufletului, metafizica, idealista.

Aristotel (385-322)
În dezvoltarea gândirii antice un aport deosebit îl aduce Aristotel. Pe buna dreptate el este considerat apogeul filozofiei grecesti si al gândirii umane. Varietatea imensa, enciclopedica a cunostintelor sale uimeste si astazi, peste 2000 ani. Originar din Stageira(N-E Greciei) fecior al unui medic de pe lânga taratul Macedoniei, din copilarie a fost pregatit pentru a urma profesia tatalui sau. Este firesc ca trebuia sa se orienteze catre stiintele naturale(Platon era orientat spre matematica) si la 17 ani este adus la Atena, la Academia pe care o conducea Platon care la acele vremuri avea deja 60 de ani. A calatori si a trait în mai multe orase înfloritoare ale Ioniei, a fost mentorul spiritual al lui Alexandru Macedon. Aristotel a fost un mare enciclopedist cuprinzând toate domeniile stiintei antice. El se considera fondatorul anatomiei si filozofiei, al embriologiei. S-a preocupat de sistematica animalelor care, de altfel a rezistat pâna la Karl Linne. S-a preocupat de fizica, mecanica, meteorologie, astronomie, etica, politica. Logica formala a fost de asemenea creata de Aristotel aproape în formula în care se afla si astazi. Dintre filozofii antichitatii anume Aristotel si-a adus contributia cea mai mare la studierea psihicului uman. Desigur nu numai el s-a ocupat de studierea fenomenelor psihice, dar e primul care a dat forma sistematica, adica stiintifica observatiilor sale asupra sufletului, a fost primul care a facut din ele un obiect de studiu separat. În psihologia sa Aristotel este preocupat de raporturile dintre suflet si corp, de rolul pe care îl are sufletul în existenta omului. Pentru Aristotel, dealtfel ca si pentru Platon, lumea reala, reprezinta mai mult decât un ansamblu de fapte observabile: cunoasterea Naturii nu poate avea loc numai printr-o activitate pe care ratiunea, dialectica o desfasoara asupra datelor observabile. Din aceasta rezulta: - pentru Platon idei: imuabile*, -pentru Aristotel de asemenea idei, numai ca schimbatoare în conformitate cu împrejurarile.
*imuabil – care nu se schimba niciodata, care ramâne permanent acelasi

Aceasta din urma este alcatuita dintr-un ansamblu de forme. într-o oarecare masura. dreptatea. unii dintre ei evadeaza din pestera si ajung sa vada lucrurile în adevarata lor lumina si soarele care le lumineaza (binele. care simbolizeaza dialectica. nutritia. viitorul sau. plecând de la o baza reala. care pune în miscare corpul. el fiind comun animalelor si omului. nasterea. ceea ce ne ajuta sa întelegem Mitul pesterii. principiu care permite cresterea.. Aristotel accepta cunoasterea naturii cu ajutorul Ideilor..” Fiind 20 de ani discipolul lui Platon. fiecare obiect individual trebuie sa se „conformeze” formei sale care.). Aristotel considera ca sufletul ar avea urmatoarea evolutie organizatorica: la nivelul general este vorba de sufletul vegetativ. principiu care asigura reflectarea senzoriala si motricitatea. Pe aceasta cale deschisa de Leucip si Democrit s-a reusit sa se explice fenomenele naturii. scopul pe care trebuie sa-l atinga pentru a ocupa locul ce îi revine în Natura. care. e opera unei inteligente. reprezinta norma. Aceasta conceptie (sa întelegem ca Aristotel se refera la un deus creator care a fost reluat în gândirea crestina) face din forma obiectului finalitatea sa. aceasta lume este ordonata. Întreaga psihologie a lui Aristotel este o psihologie biologica si tocmai prin aceasta este moderna. Fara suflet corpul nu ar avea forma si ar fi lipsit de viata. faptele date de perceptia senzoriala. numai ca pe alte principii conceptuale. animalelor si omului. El e primul psiholog din antichitate care s-a dezis de speculatiile abstracte asupra sufletului. este vorba de sufletul intelectiv sau rational care permite numai omului sa rationeze si prin vointa sa-si organizeze faptele. destinul. înclinat spre observatie: „Trebuie mai mult sa ne încredem în observatie decât în rationament si în acesta sa nu ne încredem decât daca nu ne duce la rezultate concordante cu faptele. . povestit de Platon în Republica: prizonierii aflati într-o pestera nu vad decât umbra lucrurilor de afara. la Aristotel exista o complementaritate: sufletul este forma care organizeaza corpul pentru a-l aduce la desavârsire.29 Cunoasterea reprezinta deci o înaltare în lumea ideilor. la nivelul simtirii este vorba de sufletul sensibil. Asa stau lucrurile si în raporturile dintre suflet si corp: în timp ce la Platon se face o distinctie radicala.. dar nici forma fara materie. la nivelul intelectual. Pentru Aristotel. fara sa negam. miscarea si pluralitatea lucrurilor. fiind comun tutror vegetalelor. Spiritul sau era empiric.” „Acel care observa fara încetare natura poate formula ipoteze care sa lege împreuna mai multe categorii de fapte.” Pentru Aristotel conceptiile generale provin din perceptii si prin inductie câstigam „toate cunostintele fundamentale. dezvoltarea. precum olarul prelucreaza argila pentru a-i da forma. într-un fel sistematic si metodic. datorita unei ascensiuni dificile. a unui artizan. materia nu poate exista fara forma. distrugerea.

Cunoasterea stiintifica se întemeiaza pe general. Ea – materia – nu exista niciodata fara una din formele contrarii (cald-frig. Supusa tuturor schimbarilor. de biped. Experienta este pentru oameni punctul de plecare al stiintei si al artei. Ea nu poate exista în afara formei. care amândoi îmi sunt scumpi.” 2. Universalul exista în lucruri si nu poate fi extras decât prin abstractie. Prin senzatie percepem unele însusiri ale obiectelor si ea apartine unui anumit ins într-un anumit moment si loc. caci nu gaseste argumente în favoarea lor. e o datorie sacra sa iubesti mai mult adevarul”. „A admite o lume a Ideilor paralela cu cea a fenomenelor ar însemna ca si cum având de numarat niste obiecte se crede ca s-ar ajunge mai repede daca ar fi de doua ori mai multe. Pentru Aristotel Ideile sunt imanente lucrurilor. Senzatia se afla la începutul cunoasterii. 4. unele au si memorie. De altfel un obiect poate apartine la mai multe idei. rationamentul. de mamifer s. între materii si forma. prin observarea lor. este imposibil ca o esenta (ideia) si obiectul careia îi apartine sa fie separate unul de altul. teoria ideilor este sterila. ar trebui sa existe idei ale conceptelor negative si ale conceptelor relative. Toate animalele au senzatie. De asemenea omul desprinde generalul din particularul ce-l contine. Inteligibilul e cuprins în sensibil. 1. Ea este determinata prin forma. Ideile nu sunt cauza nici a unei miscari. dar dupa mine este preferabil si chiar necesar sa sacrificam afectiunile personale iubirii de adevar. de om. Generalul este esential (si esentialul general) si poate fi atribuit tuturor indivizilor pe care-i defineste.d. stiintei.a. Din senzatie se naste memoria. nici a unei schimbari. Între prieteni si adevar. Un aspect caracteristic naturii si ca urmare materiei este miscarea.. dar omul are în plus. Adevarul nu exista dincolo de lumea sensibila. prin studiul lucrurilor particulare. greu-usor. Raporturile între unicversal si individual devin la Aristotel raporturile între posibilitate si actualitate.m. „Nu fara un sentiment penibil încep aceasta discutie.) din care iau nastere ceea ce se numesc elemente. conditie a oricarei deveniri. este . caci îmi este scump acel care a inventat teoria Ideilor. si nici nu poate fi separata de ea. materia este nemuritoare. mai ales când ne numim filosofi. 3. Ceea ce se schimba prin miscare este materia.. stiinta trebuind sa-l desprinda din acesta.. daca Ideile sunt singura realitate.30 Aristotel depaseste profesorul sau. Platon confunda anterioritatea logica cu cea cronologica. se afla în lucruri. Universalul poate fi gasit doar prin experienta. El critica Ideile lui Platon. ea este necreata întrucât tot ce piere se dizolva în ea. de exemplu: omul – ideii de fiinta.

nediferentiate a unei forme de realizare. si nu sunt notiuni abstracte. Acest principiu e o cauza finala. Viata e tendinta materiei de a dobândi o forma. limfa. opozitia între real si posibil si opozitia între actual si potential. Copurile fiintelor vii se compun din tesuturi si organe. adica ratiunea esentei sale (forma casei – cauza formala). Materia si miscarea sunt inseparabile. Tesuturile sunt omogene: sângele. membranele. Forma este determinata de scopul cuprins în fiecare fiinta si care se manifesta în miscare. Nu putem cunoaste un lucru decât daca descoperim cauza miscarii. cauza. tare si moale. Si aceasta ar fi: materialul din care este facut un lucru sau din care provine (materialele de constructie a unei case) – cauza materiala. ca pornind de la studiul stiintelor naturale. tegumentele. forma. devenirea e conceputa de Aristotel. grasimea. Materia este lucrul ca posibilitate forma este lucrul ca devenit realitate. de a rezolva ideea miscarii sau a fortei cuprinsa în ea. dupa cum în conceptia unei deveniri si schimbari continue a materiei. Ea prevede preponderenta formei asupra materiei URA! Materia si forma se determina una pe alta: de la virtualitate la realizare. modelul. Lumea e materie în miscare. În acest punct de vedere. Fiintele vii. Trecerea de la posibilitate la act. Schimbarea. Devenirea apriori este înscrisa în materie. materia include în sine posibilitati virtuale care tind sa se realizeze în forme concrete ce îi corespunde. una de alta. caci orice fiinta tinde în mod natural catre perfectia sa. gasim la Aristotel distinctia între potential si actual si între posibil si real. pentru a explica ce e permanent si schimbator în lucruri. ci 2 aspecte diferite ale unui singur proces natural. de la cercetarea fiintelor vii. schimbarile îndeplinite de fiinta. de la general la particular. Realizarea deplina a tuturor virtualitatilor sau posibilitatilor cuprinse într-o fiinta se numeste entelehie. . Aristotel se apropie de materialism. drept realizarea unei tendinte vitale spre îndeplinirea unui scop. secretiile si excretiile. tendoanele. cartilajele. initierea miscarii si a repaosului sau (arhitectul. prin cresterea. de la materie la forma se face cu ajutorul miscarii. Compozitia lor e dedusa de Aristotel cu ajutorul unei chimii calitative de uscat si umed. scopul catre care tind aceste miscari. muncitorii – cauze motrice). dezvoltarea si reproducerea lor sunt exemple ale acestor relatii dintre forma si materie.31 vesnica. Forma este principiul general care organizeaza si însufleteste materia moarta. ideea lucrului. seva. Opozitiei între forma si materie îi corespunde. el este un dialectician. de la posibilitate la act. Devenirea sau miscarea este cautarea permanenta de catre materii amorfe. maduva. Alaturi de forma-materie. Acest scop este binele fiintei.

. Viata este forma care actualizeaza materia corpurilor vii. De exemplu viata embrionara a animalelor superioare e la început pur vegetativa.toate animalele au cel putin un simt – pipaitul(?).pentru animale sufletul vegetativ este conditia aparitiei unui suflet superior – cel senzitiv. Dânsul începe tratatul sau De anima cu o istorie a teoriilor psihologice de pâna la momentul . precum si pasiunile fiintelor vii au deci doua aspecte. . Alte idei care îl caracterizeaza pe Aristotel: unirea corpului cu sufletul trece treptele anterioare. celalalt material. exista placere si durere. care priveste corpul ca materie a sufletului. Forma nu exista în afara de materie al carei act este. cald si frig etc. Aristotel abordeaza studiul sufletului într-un spirit naturalist. urmând sa faca o istorie naturala a sufletului.caldura(?) este principiul de viata al organismelor precum si a soarelui. Acesta este focul psihic. cauza eficienta si cauza finala.32 lucios si aspru. Unirea sufletului cu corpul este un aspect particular al problemei unirii materiei cu forma. fie de imaginatie.cauza miscarii este dorinta care e produsa fie de senzatie. . . Anume sufletul integreaza diferitele parti ale organismului. . dar acolo unde exista senzatie. Toate actiunile. îi da forma si unitatea.prin repetitie imaginea naste un fel de memorie. . Tesuturile sunt conditiile de existenta a organelor diferentiate care fiecare are forma si functia sa. unul formal – care priveste sufletul.corpul viu trebuie sa aiba o caldura înnascuta al carui principiu se afla în inima unde arde. iar în al doilea rând si a fenomenelor care se refera la el. În viziunea lui Aristotel psihologia este o stiinta a sufletului (natura si esenta) mai întâi. încât de la una la alta e o trecere continua cu foarte mici diferente. Aceasta forma a corpurilor vii. . ci sa fie un tot care reactioneaza unitar. Speciile vecine sunt atât de apropiate. iar daca acestea functioneaza înseamna ca exista si dorinta. potential-actual. Pentru a cunoaste sufletul Aristotel recomanda a face uz de metoda prin esenta si accident.creierul este un organ refrigerent destinat sa compenseze caldura inimii. care se deosebeste de memoria activa. Ideea ca exista o continuitate între functiile psihice la animal si la om este o idee princeps noua în stiinta. produs al reflexiunii. Aceasta sinteza face ca o fiinta sa nu fie o agregatie mecanica. Este vorba doar de o progresiune cantitativa si continua a formelor. speciile sunt eterne si nu se transforma unele din altele. forma a corpului. înaintata de Aristotel. care se confunda cu viata este sufletul. Conceptual filozofia lui este o filozofie bazata pe notiunile materie-forma. care de fapt este sediul senzatiilor.

trecând la alte obiecte. ca orice marime e vizibila în potentialitate dar nu în act? (prag senzorial). Sau când se trece de la lumina la întuneric. asurzirea). sunetul se propaga în toate directiile. marimea) si morala a omului (placerea). Cu privire la simtul mirosului Aristotel mentioneaza ca e mai dezvoltat la animale si mai putin perfect la om. figura. culoarea. care poate sa mai persiste si dupa încetarea actiunii obiectului vazut. în interesul stiintei pe care cautam sa o întemeiem.. Mediumul (aerul. Impresiile olfactive sunt atât de confuze încât pentru a le desemna apelam la asemanari.o stiinta niciodata nu este complet facuta si se dezvolta în succesiunea generatiilor (idee actuala pentru toate timpurile). Se subliniaza ca. dovada ca nu pot exista senzatii olfactive pure. Si auzul are prag senzorial: exista intervale de sunet imperceptibile (un zgomot foarte slab nu e auzit.33 scrierii lucrarii. Ce înseamna pentru acele timpuri a afirma. În privinta auzului Aristotel afirma ca acesta este provocat de sunetul de la lovirea unor corpuri solide unul de altul sau de aer. De exemplu privind mult timp un obiect de un rosu aprins. . Despre acesta mentioneaza ca este cel mai important pentru viata intelectuala (descopera cele mai multe diferente si raporturi între lucruri)(putem constata mai multe însusiri ale lucrurilor – miscarea. în culoarea data continuam a vedea în culoarea data. de aceea este perceput abia dupa un timp oarecare. care folosind limbajul înfloresc stilul si gândirea ei.. Aristotel trece la sufletul senzitiv si se expune pe marginea celor cinci simturi. fara sa se amestece sentimentul de agreabil sau dezagreabil. ca si un zgomot prea mare si violent). apa) asigura transmiterea catre ureche a sunetelor. cu exceptia fiziologiei organelor de simt. Sunetul înalt este auzit mai repede. Teoria senzatiilor. radacina comuna din care se dezvolta toate felurile de viata. Anume datorita vederii imaginile sunt furnizate imaginatiei. Ce înseamna afirmatia lui Aristotel: „Ochiul ca si organul mirosului e format dintr-o parte a creierului”. Acestea pornesc de la doua tipuri de organe: cu percepere indirecta (vazul. Mai întâi este examinat vazul. Aristotel dovedeste o bogatie de cunostinte de-a dreptul surprinzatoare. descrieri. Dupa ce se ocupa de sufletul vegetativ. „perceperea vizuala are loc înauntrul ochiului”. numarul. auzul si mirosul) si cu percepere directa – gustul si pipaitul. Aristotel avea cunostinte si despre imaginile consecutive: în timpul reflectarii vizuale are loc o modificare a ochiului. Pe când culoarea si lumina se propaga în linie dreapta. se petrece la un mai mare numar de vibratii. În ureche se gasesc conducte sinuoase pline cu un aer intern în dreptul timpanului care fiind pus în miscare de aerul extern produce senzatia de auz. este în linii mari creata de el. Senzatiile excesive pot distruge organul vederii sau a auzului (orbirea. pe când cel de jos la o distanta mai mica. Transmiterea sunetului se face în timp.

Memoria nu se refera decât la trecut.34 Simtul gustului. Aristotel constata ca nici un lucru nu poate da o senzatie de gust daca nu e umed. În acest caz reproducerea are loc în timp si spatiu fie prin asemanare fie prin contrast. Când fara prezenta propriu-zisa a obiectelor posedam cunoasterea si senzatia lor atunci o astfel de lucrare este memoria. numarul si unitatea. Simtul pipaitului este comun tuturor animalelor. orice exces o face dureroasa si dezagreabila. Memoria este examinata într-un alt tratat. Ceea ce e lipsit de gust cât de cât nu poate servi ca aliment. Cât priveste problema deprinderilor Aristotel precizeaza ca acestea se formeaza treptat. Aristotel afirma originea empirica. adica un fel de senzatie a senzatiilor (ceea ce mai târziu se va numi constiinta). timpul. Aceste „sensibile comune” sunt percepute gratie miscarii. Asa s-a întâmplat în istoria psihologiei ca legile asociatiei de idei. dar care se repeta în mod frecvent. Toate simturile deriva dintr-un prim sensorium din principiul sufletului senzitiv. Acestea sunt miscarile si repaosul. Exista 7 gusturi alimentare ca si 7 sunete fundamentale si 7 culori simple. prin senzatii.d. ci este posesiunea sau modificarea acestora petrecute datorita timpului ce se scurge. nu are intermediar (medium) în reflectare. În acelasi tratat despre memorie Aristotel mentioneaza ca seria fenomenelor externe provoaca în corp o serie de miscari iar în suflet o serie corespunzatoare de perceptii si de imagini.a. ca urmare a unei miscari care nu este naturala si înnascuta. a notiunilor considerate de rationalisti ca idei înnascute. Asociatiile de idei se pot produce si prin obisnuinta. spatiul sau marimea. Acestea se produc într-o anumita ordine de succesiune (în cadrul reproducerii) e vorba despre asociatia de idei prin contiguitate. Memoria se aseamana foarte mult cu imaginatia. Si fiind totusi procese psihice diferite Aristotel explica ca ceea ce separa memoria de imaginatie este ca ultima nu presupune recunoastere. Memoria nu se confunda nici cu senzatia. Exista o constiinta senzoriala. acel care merge are sentimentul ca merge s. figura. care vor juca un rol atât de mare în psihologia moderna – asociationismul englez – au fost stabilite înca de Aristotel. sau chiar distruge. prin repetare în mod frecvent. Pentru animale anume gustul îi permite a determina ce îi este util si ceea ce îi este daunator. ca atunci când obiectul este perceput la prezent e vorba de senzatie. De memoria et reminescentia. Aristotel atentioneaza. Acel care vede are sentimentul ca vede. Pipaitul percepe mai multe calitati opuse. nici cu un concept. El noteaza si importanta pe care o da emotia legaturii asociative. El vede si . Orice aliment are un gust.m. Aristotel mai mentioneaza ca exista si obiecte care nu provoaca nici un simt sau sunt percepute de toate simturile. Orice senzatie e un raport.

La fel se deosebeste de senzatii desi nu functioneaza fara datele simturilor. betia. care sunt stari fizice. Vegetalul. ci de intuitie. Prin metoda inductiei generalul este eliberat de individual formând elementele judecatii si silogismului. care se reduce la functia de nutritie si reproductie. a doua devine cauza si forma. la rândul sau. Atât inductia cât si deductia sunt procedeele stiintei si care se verifica prin experienta. Principiile fiind anterioare demonstratiilor nu pot fi date de stiinta. Imaginatia. Exista doua forme de imaginatie: senzoriala si abstracta. fara de care nu exista gândire. nu poate dura prea mult ca acesta ar echivala cu disparitia sensibilitatii. Prima reprezinta materia gândirii. conform experientei.” Aristotel abordeaza si aspectul somnului si a viselor. care e un fel de tabula rasa si în care ideile apar pe masura acumularii experientei). somnul. Ea este o facultate pasiva dependenta de vointa si ratiunea noastra care o conduce. Imaginea creatoare a lui Aristotel nu este evidentiata aparte ci înglobata în definitia artei: facultate creatoare însotita de concepte adevarate. Gândirea reflecta calitati generale. aceasta nu poate exista fara imaginatie. surmeneaza organismul. El mentioneaza ca somnul se naste din neputinta organismelor de a fi tot timpul în activitate. care contine toate virtualitatile cunoasterii. prin tulburarea sensibilitatii. caci cunoasterea prin simturi este întotdeauna relativa. nu are somn sau mai bine zis. prin repetarea aceleiasi acte se naste dispozitia de a te reproduce. de la intelectul activ. „Nu putem demonstra fara a nu cunoaste mai întâi principiile prime si imediate. vizând si aceasta implicatia imaginatiei si fanteziei. Somnul. viata lui e un semn perpetuu. inteligibilul e continut în sensibil si e desprins din acesta prin activitatea ratiunii. si alta catre dorinta. Într-un cuvânt. Oboseala. Orice cunoastere începe cu senzatia. întelept practicând întelepciunea. Astfel ne este cu putinta si depinde de noi sa ne readucem în minte un obiect care nu mai este prezent si sa cream imagine reprezentativa. Activitatea are o limita. iar cealalta formativa capabila sa dea tuturor lucrurilor o forma (este vorba de intelectul activ). Trebuie sa distingem doua parti ale intelectului: una nativa capabila sa devina orice (e vorba de intelectul pasiv. Intelectul pasiv primeste formele în care se dezvolta. De la imaginatie pornesc doua cai: una catre gândire având în baza ei imaginile si reprezentarile.35 utilitatea pedagogica a deprinderilor. În continuarea temei Aristotel argumenteaza rolul informatiei senzoriale în realizarea gândirii si aduce exemplul ca un orb din nastere nu numai ca nu-si da seama de vreo culoare. Inferiorul senzitiv conditioneaza superiorul intelectual care îi pregateste imaginile. fiind de prea lunga durata. „Devii drept practicând dreptatea. boala. Sediul somnului e în sufletul senzitiv si se produce prin racirea sângelui în partile superioare ale corpului. de aceea actul de a gândi depinde de vointa noastra. dar el nu are nici notiunea de culoare. desi se apropie mult de gândire. ne lipsesc de posibilitatea de a dobândi cunostinte noi. Aristotel nu mentioneaza care sunt .

” Aristotel a abordat si problema limbajului. sentimentelor si pasiunilor. si ca scopul final al actiunilor noastre e binele. e facuta cu deosebita ascutime si patrundere. Notiunile de „forma si forta activa" se gasesc adeseori legate în metafizica sa. omul cauta un refugiu. de 2-afectivitate si 3-de vointa. Antiohia. În privinta vointei dânsul mentiona ca obiectul vointei este binele. Cu toata ascutimea observatiilor sale. pragurile senzoriale au fost observate de Aristotel. preotii erau magistrati. Alexandria) si ca oamenii de cultura sunt adeseori originari din Asia Mica si de pe insulele ioniene. stiintele care studiau coexistenta. sub influenta cultelor orientale. Filozofia lui e o filozofie a conceptului. Analiza sensibilitatii.. spre nemurire si spre divinitate. IIc Gândirea Psihologica în cultura elenistica În epoca clasica a culturii grecesti. Cultura elenistica a continuat traditiile epocii clasice. El este si nazuinta omenirii spre cunoasterea absoluta. a celor cinci analizatori. El împarte fenomenele sufletesti în fenomene de 1-cunoastere. religia include doctrine morale si aspiratii catre fericire. . zeii cetatii întrupau cu preponderenta elementele naturii. a organelor de simt. Notiunea de lege naturala înseamna la ceea ce este vechi. doar într-o constanta tipica a calitatilor. Stiinta e mai ales deductiva. Asociatia ideilor. ci fiecare individ urmareste ceea ce i se pare ca e binele sau. Intelectul activ are si o acceptie metafizica (ca la Platon). Aristotel face erori grosolane: el considera inima ca sediul fenomenelor sufletesti. (desi mai putin decât Democrit) si manifestarile dorintei. Izolat în haosul evenimentelor.În definitiv cauza se reduce la conceptul lucrului" . În elenism. De altfel. împartire care a ramas si pâna azi în psihologie. Tratatul despre suflet al lui Aristotel cuprinde aproape toate capitolele care figureaza si astazi într-un tratat de psihologie. . Religia polisului fiind legata de institutii. în antichitate. habitudinea. gasindu-l în relatiile cu divinitatea. iar creierul ca organ refrigerator menit sa compenseze caldura produsa de inima. În loc de explicare prin cauza si efect gasim la Aristotel explicatia prin forma si materie.36 aceste principii prime. cu deosebirea ca centrul politic si economic s-au deplasat înspre Orient (Pergam. dar binele nu este o categorie universala si absoluta asa cum credea Platon. tinzând la clasificatii si definitii. ajunsese la un grad mult mai mare de dezvoltare decât cele care studiau succesiunea fenomenelor. mai ales daca tinem seama de fiziologia rudimentara pe atunci. în ritualele tainelor si în extazul religios. suferind din cauza razboaielor si a luptei de clasa din ce în ce mai crâncena.

pentru Epicur lumea e facuta dintr-o multiplicitate de atomi care se grupeaza în moduri diferite si infinite ca numar. El recomanda prietenilor sai sa se abtina de la viata publica într-un moment când patria sa îsi pierduse libertatea. empirici si metodisti. indiferent de gradul de cultura. Aristrarh din Samos în astronomie(formuleaza cel dintâi conceptie heliocentrica). stiinta si prietenia. . în timp ce viziunile lui Epicur vor produce un materialism pe care se va sprijini întotdeauna empirismul si senzualismul în teoria cunoasterii. Ea era deschisa oricui. Hiparh din Niceea în trigonometrie. Stoicismul era filozofia claselor conducatoare. la epicureism. Euclide în geometriem Arhimede în mecanica(„Evrica!!!). pentru eliberarea de frica — frica de zei. Chiar femeile erau admise. care va fi si al lui Descartes cu aproape doua milenii mai târziu.ca orase întregi n-ar fi putut sa-i cuprinda". În framântarile politice de atunci. În alt mod contempla Epicur. Dupa stoici. În cele din urma ratonalismul stoicilor va ajunge la o metafizica spiritualista din care vor decurge toate sistemele panteiste* si idealiste de mai târziu. epicureismul era filosofia poporului. Hieron din Alexandria în fizica. ceea ce constituia pe atunci o noutate revolutionara. Între prietenii bine alesi. se obtine aceasta seninatate. masini de razboi. ramâne mai aproape de filosofie si medicii se împart în trei secte: dogmatici. În stoicism predomina unitatea si universalul. „Poporul e cu ei" — spunea Cicero" vorbind despre epicurei. Între stoici si epicurieni întodeauna exista o lupta. filozofia e o lunga sfortare. Stare de spirit care tinde sa divinizeze natura.Traieste ascuns" era dictonul lui. Pentru Epicur. care erau atât de numerosi . spre doua mari doctrine — stoicismul si epicureismul.. frica de moarte(La Freud). fac descoperiri importante si pun bazele acesto stiinte. suruburi fara sfârsit). fac mari progrese si odata cu acestea se dezvolta si stiinta. iar lucrurile cele mai de pret sunt. Medicina care implica si observatii psihologice. inseparabila de tehnica. stoicii au îmbratisat cauza monarhiilor care stapâneau orasele grecesti dupa dislocarea imperiului lui Alexandru si multi dintre ei au fost consilieri ai regilor. de origine sau categorie sociala. Omul e centrul preocuparilor filozofice fapt care natura exterioara e cercetata doar pentru a determina sensul vietii si conditia umana.37 Tehnica constructiilor si cea industriala(mori de apa. dominante pentru acea perioada. *panteism – conceptie filosofica umanista care identifica pe Dumnezeu cu natura. o desavârsire interioara. Stiintele pozitive se despart de filosofie si capata un mare avânt. lumea e facuta dintr-o singura substanta primitiva. dupa modul de interpretare al simptomelor. . în cursul convorbirilor filozofice. traind în Olanda spre a scapa de urmarirea bisericii. cu ajutorul ratiunii si judecatii. Scoala lui e o asociatie de prieteni care voiesc sa practice în comun aceasta activitate. Fizica însa va fi aceea care prin cercetarile sale va orienta psihologia. frica de durere — pentru a ajunge la o liniste si o deplina seninatate care duce la fericire.. care izvora din orientari intelectuale contrarii si din pozitii politice opuse. unica. simtul individualului si particularului.

Dupa Epicur. Aceste imagini ale lucrurilor. Teoria cunoasterii care cuprinde si o parte a psihologiei. familia. placerea si interesul sunt însusi izvorul virtutii. . deoarece aceste efluvii pastreaza raporturile dintre obiecte si calitatile lor. Aceasta canonica. Punctul de plecare în psihologie e cel biologic: omul ca si animalul cauta placerea si evita durerea. Aceste efluvii lovesc simturile noastre si astfel percepem obiectele exterioare. interesul si placerea sunt la baza prieteniei si chiar a sacri-ficiului. Pentru stoici. aceste mici eidola se raspândesc în jurul obiectelor si ne informeaza despre calitatile lor. Ele patrund în organele noastre de simt. e cuprinsa în canonica** lui Epicur. sufletul emana un fel de radiatii care mergeau în întâmpinarea lucrurilor). Asa cum o substanta mirositoare emana particule care se raspândesc în jurul ei. Orice cunoastere deriva din senzatie si senzatia ne da adevarul asupra existentei lucrurilor materiale. principiul organizarii sociale deriva din interesul individului care îl determina la viata în societate si la prietenie. fie si penibila. Pentru Epicur. Pentru Epicur.38 Dupa stoici. imanent* materiei si indisolubil legat de aceasta. cauta placerea si se revolta împotriva durerii". o încercare de a stabili bazele inductiei si principiile cunoasterii. fiecare alegând pe acela cu care au afinitate. (Am vazut mai înainte cum pentru Platon. Alte aspecte psihologice se afla în fizica si etica sa. sufletul omului e un fragment al sufletului universal. sunt invizibile din cauza micimii lor si se misca cu iuteala gândului. statul.. legata de stomac.Pentru toate fiintele scopul este placerea caci îndata ce se nasc. pe logica. cuprinsa într-o singura carte este mai degraba o metodologie decât o logica. clasificari si demonstratii. functiunile psihice rezulta din actiunea si reactiunea unor atomi de un anumit fel care produc senzatia si gândirea. Pentru Epicur. Stoicii puneau mare pret. Epicur dispretuieste formalismul si eruditia. pe definitii. Stoicii proclamau ca norma de viata sfortarea. Ea se datoreste unor efluvii*** care pornesc de la suprafata corpurilor si care cuprind în ele aceeasi figurea si înfatisare ca si corpurile din care provin. în vederea unui scop. Ideea de drept era dedusa de stoici din ratiune. . diviziuni. Placerea e de ordin fiziologic. Functia fundamentala a organismului e nutritia. care reproduc în mic obiectele. Perceperea noastra oglindeste perfect realitatea. societatea se datoresc unei forte universale care împinge indivizii împrastiati sa reconstituie unitatea din care provin. metoda lui se bazeaza în primul rând pe observatie. prin natura lor si independent de ratiune. legata de viscere. ea deriva din interes si are la baza o conventie sau un contract. Senzatia este la originea cunoasterii. cum fumul se ridica de la foc sau cum un corp încalzit împrastie caldura. un criteriu al evidentei si în careva masura. Senzatia este pura receptie si nu poate fi explicata decât ca o actiune a unei realitati exterioare.

. Cu alte cuvinte. este evidenta însasi. Ori. dar aceasta miscare este determinata dinafara. în afara ratiunii si de aceea e lipsita de memorie. Caci scopul stiintei e fericirea omului. formele si culorile prin ochi. Epicur reia conceptia atomista a lui Democrit. nedeterminat de o cauza din afara. Pentru a cunoaste natura. în mijlocul carora traim si a caror natura trebuie sa o cunoastem pentru a ajunge la linistea sufleteasca si la fericire. cu care putem confrunta experienta presenta. anticipate si înclinatii". Teoria despre naturea sau fizica este a doua parte a filozofiei lui Epicur si ea cuprinde si învatatura despre suflet. perceptibila cu ajutorul mirosului. . Ea este rezultatul experientei noastre trecute. Diogene Laertiu o numeste perceptia sau opinia dreapta. unei miscari a atomilor care formeaza spiritul. caci ele se datoresc unor miscari comunicate de realitatea exterioara care e punctul de plecare a acestui mecanism. în care introduce unele modificari. E ceea ce numim azi reprezentare sau notiune. De altfel. fiind produsa în ultima analiza tot de senzatii si reflectând realitatea obiectiva. fiecare. Simturile ne informeaza despre existenta unei lumi de obiecte materiale. acestea se datoresc nu impresiilor senzoriale propriu-zise. perceperea tactila prin piele si tot corpul. ceea ce e absurd. Cunoasterea cuprinde pe lânga senzatii. utilizând prenotiunile. e a spune ca nimicul poate fi perceput. o impresie senzoriala nu ar putea fi contrazisa decât tot de o impresie senzoriala. care face parte din substanta unui lucru **canon – dogma sau regula bisericeasca.în canonul sau. de unde. mirosurile prin nari. gusturile prin limba si cerul gurii. datele simturilor nu pot fi puse la îndoiala. anticipatia este persistenta sau reziduul unor senzatii precedente. Epicur spune ca criteriul adevarului e în senzatii. . ca si gândirea. Anticipatia se datoreste amintirii unui fenomen repetat de multe ori. Norma sau regula ***efluviu – emanatie a unor corpuri. ci judecatilor noastre legate de ele. sunt formulate depasind experienta senzoriala imediata si. Pentru a învinui simturile de eroare ar trebui sa punem la îndoiala existenta lumii exterioare si sa admitem ca ele functioneaza în gol. acest animal este un cal. De exemplu judecatile: acest om este Platon. senzatiile de acelasi gen nu se pot contrazice pentru ca au toate aceeasi valoare de certitudine. Nimic nu provine din natura subiectului: sunetul se introduce prin urechi. si anticipatiile sau prenotiunile si înclinatiile. Daca exista uneori contradictii între datele simturilor si au loc unele iluzii senzoriale. Cu ajutorul anticipatiei putem formula judecati care depasesc experienta prezenta. Iar senzatiile de categorii diferite nu se pot contrazice fiindca nu sunt valabile decât în sfera lor. Ea se datoreste. A sustine ca o impresie sensoriala e falsa. Aceste judecati trebuie sa fie confirmate de sensibilitate pentru a se bucura de certitudine. *imanent – (filos) care exista si actioneaza prin sine însusi. ca o parte a naturii.39 Senzatia e totdeauna adevarata. emanatie de energie. fara vreun concurs din partea noastra. Anticipatia sau prenotiunea e totdeauna legata de realitate si implica în mod evident o judecata de existenta. Senzatia în sine este.

caci nu exista altceva decât materia si vidul. Atomii din care este compus sufletul sunt usori. psihice. se face pe traiectorii verticale si paralele si atomii nu s-ar întâlni niciodata. ca orice corp material.. de neatins. . desi au o caldura asemanatoare cu un suflu cald. au existat întotdeauna si vor exista în vesnicie. considerat ca expedient filozofic înca de Plutarh si persiflat de Kant. Materia are greutate si atomii. un amestec de grade de caldura. Senzatia si gândirea. ordine si greutate a atomilor. E faimosul clinamen. Vidul e si el infinit. duce la aparitia fenomenelor. dispozitii.40 Senzatiile noastre. exista atomi rotunzi. de variate. fiind separati de vid. nici nu are rezistenta la un contact. *intangibil – care nu poate fi atins. ca si numarul atomilor. Sufletul e raspândit în tot corpul gratie subtilitatii materiei din care este format si datorita schimbarilor care se petrec în aceasta substanta diafana. aceeasi lipsa de rezistenta". luciosi. este o parte din corpul nostru si nu ceva independent si eterogen în raport cu acesta. Atomii sunt necreati. nu ar putea simti si actiona. care trebuie sa ramâna intact . pe care Epicur îl numeste natura intangibila* deoarece ea nu poate atinge vreun corp. diferiti de cei ai focului. cad în vid cu viteze egale. Ei sunt în numar infinit si nu pot fi perceputi de simturile noastre din cauza micimii lor. daca aceste traiectorii n-ar fi la un moment dat derivate printr-o miscare spontana care le curbeaza drumul si face ca multi atomi sa se poata întâlni. apar toate fenomenele psihologice. Toate lucrurile si fenomenele sunt formate din atomi si din vid iar din miscarea si gruparea atomilor rezulta toate proprietatile lucrurilor si fenomenelor. O anumita dispozitie a materiei care face posibile anume miscari. foarte mobili. ceea ce e absurd. Cum constiinta noastra ne înstiinteaza ca avem senzatii si activitate. strica paralelismul caderii atomilor si introduce hazardul si contingenta_în lumea materiala si libertatea în lumea morala. si la cei mai grei ca si la cei mai usori. amândoua functiuni ale sufletului. Aceasta divizibilitate nu poate merge pâna la infinit caci atunci fiinta s-ar transforma în non-fiinta. ar fi tot una cu vidul. deci e material. în epoca moderna. Alaturi de atomi exista vidul. care ne informeaza despre existenta obiectelor materiale. aspri. Sufletul este ca un fel de organ al corpului. ne informeaza si de faptul ca ele se pot descompune si ca materia lor e divizibila. agregari. diafani. nu pot subsista în afara unui corp înzestrat cu anume proprietati si având o forma animala. Aceasta cadere. Sufletul este materie.Atomii au toti aceeasi viteza atunci când cad. înclinatie. caci vidul ofera tuturor. resulta ca sufletul primeste impresii de la lumea dinafara. Vidul explica existenta corpurilor separate si distincte si el face posibila miscarea corpurilor si a atomilor. deviatie. Daca sufletul ar fi încorporat. actele de vointa. încovoiatoi etc. Acest clinamen. Astfel. Atomul are dimensiuni fara sa aiba parti si forma sa are înfatisari diverse extrem. gândirea. ca senzatiile.

unitate care e însasi viata. Atomii cei mai subtili sunt în animus (gândirea. ratiunea). De aceea Lucretiu a putut spune ca trupul omulul e miscat de suflet si de aer. corpul nu pierde din greutate. comunica aceasta miscare în acelasi timp si catre anima care patrunde tot organismul si care prin partea ei cea mai concreta. În Grecia antica ea a avut un statut de laicitate a practicilor religioase si magice. de aceea educatia nu poate schimba într-o mare masura caracteristicile morale ale fiecaruia. pune în miscare membrele. nu exista suflet fara corp. Cum se vede. ele determina o reactie. ajunsa la apogeul dezvoltarii ei permitea clasei dominante o gândire libera. Deosebirea între aceste doua parti se datoreste faptului ca sunt formate din atomi diferiti. Animus. Ele patrund membrele noastre si determina miscarile voluntare. În momentul decaderii . Atomii lor sunt atât de subtili ca atunci când omul moare. care sunt pentru corp ce e vântul si pânzele pentru corabie. Sufletul e compus din atomi de patru feluri diferite si predominarea unuia asupra celorlalte explica particularitatile fiziologice ale fiecaruia si cele patru temperamente. o vointa însotita de reprezentarea obiectelor percepute. Pe de alta parte. asa cum observa Engels religia greaca avea doar zei locali sau regionali. pe care Lucretiu o va numi anima. ceea ce explica bataile de inima când suntem stapâniti de o emotie. Miscarile membrelor se produc datorita unui stimul extern. care implica si observatii psihologice ramânea pe acele timpuri negre ale antichitatii mai aproape de filozofie.41 Se pot distinge doua parti în suflet: 1-una lipsita de ratiune si raspândita în tot corpul. 2-sediul gândirii si inteligentei. iar cealalta. Aceasta a fost posibil datorita faptului ca democratia sclavagista. conceptie apropiata de notiunea moderna a reflexului. dupa Epicur miscarea involuntara sau voluntara are ca punct de plecare un stimul exterior. Ele sunt legate între ele în chip indisolubil si amândoua sunt legate de corp. corpul e ca un vas în care se afla sufletul. pus în miscare de aceste representari. Miscarile atomilor psihici asigura o patrundere reciproca a sufletului cu corpul si aceasta penetretie nateriala face sa existe o strânsa legatura între corp. Cele doua parti ale sufletului — anima (sufletul vegetativ) si fenomenele psihice (animus) sunt strâns legate între ele. Când anumite imagini din lumea exterioara patrund în animus. Pe a doua Lucretiu o numeste animus sau mens. se afla mai ales în piept. Diferentele de caracter se datoresc asadar particularitatilor fiziologice. o dorinta. Se stie ca cei vechi credeau ca arterele sunt pline cu aer si ca aceste conducte serveau la comunicarea miscarii. aer et calor. apoi urmeaza felurile de atomi care formeaza anima. IId Simbioza psihologiei si a medicinei la începutul erei noastre Dupa cum mentionam mai sus medicina.

medicina au cunoscut o dezvoltare foarte avansata. o încercare de explicare a fenomenelor pe baza unei cauzalitati imaginare si supranaturale. si profetul si scriitorul iar maladiile erau atribuite demonilor. O alta modalitate de tratare a malagiilor era petrecuta reiesind din raporturi logice. deosebita de cea a preotilor. În aceiasi persoana era întruchipat si medicul. datorita faptului ca era sub influenta dogmelor religioase. geografia. totusi avea o prioritate. eliberata de practicile magice si religioase. a caror perturbare produce boala. a permis sa se dezvolte ca o disciplina bazata pe observatie. Astfel cum un lucru are un contrariu al sau asa si bolile ar avea un antidot care o contrazice si o poate vindeca. stiintifica – experienta spijinita pe rationament si pe observatie. meteorologia. El nu s-a condus de careva doctrina ci a creat o metoda a sa. Si aceasta se prea poate ca s-a întâmplat din cauza ca filozofia si stiintele naturii: biologia. În al doilea rând se încerca a separa problemele medicinale de problemele sistemelor filosofice. Legatura între fenomene se facea la nivel superficial si întamplator al lucrurilor. astronomia. o metoda noua. Medicina si filosofia erau în strânse raporturi. În Odiseea medicii formeaza o profesiune distincta. care se baza pe descrierea meticuloasa a diverselor maladii si a remediilor corespunzatoare. Aceasta desi prin generalizari grabite si prin formule simple cauta sa ajunga la o interpretare rationala a fenomenelor. Astfel arsurile erau tratate cu frig. Dintre popoarele antichitatii doar egiptenii cunosteau o medicina mai apropiata de medicina rationala a grecilor. Aceste practici magice constituiau un început rudimentar de stiinta. la coincidente sau asemanari. Medicina primitiva era un amestec de superstitii si de rituri împreuna cu retete empirice. Nu în zadar primele explicatii relative la filozofie si psihologie se datoresc gândirii filozofice. Spre deosebire de medicina egipteana. altele eficace. fizica. Printre primii medici care au procedat astfel se enumara Hippokrates (460-377 î. .42 societatii sclavagiste si întinderii elenismului.n. Gândirea primitiva greaca a hranit cu seva sa medicina.e. geometria. cea greaca mai avea si tendinta cauzalitatii bolilor. Se credea ca lucrurile asemanatoare se atrag. care nu îndeplineau functii medicale. a aflarii modului de functionare a diferitelor organe ale corpului omenesc.)Din Cos. chimia. În timp ce în Grecia antica medicina devine o disciplina autonoma. în celelalte tari ale antichitatii se întrebuintau vraji si incantatii pentru vindecarea bolilor. unele absurde. favorizat de faptul ca grecii n-au putut crea un zeu national deservit de clasele dominante. pluritatea zeilor locali a produs un scepticism religios.

Galen. descopera nervul recurent. din comentarii asupra lucrarilor lui Hipocrat. Un alt principiu al doctrinei hipocratice este umoralismul. distinge nervii senzitivi de cei motorii. 4 – umedul. încearca ipoteze si construieste teorii abstracte în care obliga faptele sa intre. între limfa (rece si umeda) si bila (calda si uscata). În temperamentele mixte predominarea este urmatoarea: 1 – caldul si uscatul. organismul se apara împotriva bolii. melancolic si flegmatic. printre care si cel nervos (care ne si intereseaza).43 Hipocrat pleaca de la ideea ca baza tuturor fenomenelor este natura. 2 – recele. 1 – caldul. cald. Un aport deosebit îl aduce pentru anatomie: a descris un sir de sisteme. În domeniul umorilor Galen constata ca între ele exista raporturi de antagonisme între sânge (cald si umed) si atrabila (rece si uscata). . cu echilibrul caldului si recelui. El contine patru umori: sângele. sanguin. cu echilibrul uscatului si umedului. Opera lui Galen consta aproape în întregime. Hipocrate admitea ca temperamentul individual este expresia predominarii unei umori. Numai dupa multe veacuri doctrina lui a fost eclipsata de doctrina lui Galen (131-200) care triumfa deja pâna în evul mediu (sec XV). orice peturbare a armoniei de umori provoaca boala. flegma (limfa). legile naturale conserva individul si tot pe baza lor. Crdinta în natura si materialismul lui Hipocrate nu sunt altceva decât credinta în cauzalitate. Galen e punctul culminant al medicii grecesti. ca tot ce se întâmpla vizibil sau invizibil. predominare care varia si dupa anotimp.” Ce putem întelege din cuvintele editorului? Ca daca Hipocrate ramânea doar la enumerarea fenomenelor deduse din experienta. Acestora respectiv le corespund patru calitati principale: umed. Natura. Galen este finalist si pentru el toate partile corpului sunt facute în vederea unui scop. sub influenta lui Aristotel. cunoaste nervii rahidieni si cervicali. 3 – uscatul. A descris creierul. într-un determinism al fenomenelor. Precum organismul este un echilibru de elemente. uscat. Corpul omenesc este un agregat de solide si lichide (umori). Un editor de al lui Galen care îi cunostea foarte bine lucrarile scria: “Hipocrat este acela care a furnizat fondul sistemului medical al lui Galen. El este în acelasi timp reprezentantul dogmatismului celui mai exagerat si seful scolii experimentale celei mai înaintate. descrie sapte perchi de nervi cranieni. 3 – recele si uscatul. Aristotel e acela care i-a dat forma. dupa legi constante. Galen admite si temperamente mixte. rece. care îi poarta numele. 2 – caldul si umedul. bila galena si bila neagra (atrabila). marele clsificator al antichitatii. Natura este un principiu care reglementeaza economia tuturor vietuitoarelor si care. În temperamentele simple una din calitati predomina asupra celorlalte trei. se întâmpla în natura. produce toate femomenele vietii. Acestea din urma patru temperamente Galen le numeste respectiv: coleric. 4 – recele si umedul.

Se încearca a-l concilia pe Platon cu Aristotel. Centrul gândirii grecesti devine Alexandria si autorii de manuale si compilatii. conceptii mistice provenite din religiile orientale. gândirea filozofica greaca cunoaste o epoca de eclectism* si eruditie.gr) Eclectism – conceptie filosofica bazata pe îmbinarea într-un sistem coerent. Inima ramâne însa si-n continuare pentru Galen sediul pasiunilor si miscarilor involuntare. În ce priveste sediul fenomenelor psihice. Aristotel (contemporan a lui Alcmeon) cu marea lui autoritate. Datorita experientelor facute pe animale vii Galen demonstreaza ca sediul senzatiilor. a unor teze. În ce priveste natura lui. rationalismul grec cu religiile orientale. dar mai ales a medicilor care au impus aspectul materialist. Sufletul era o forta care conduce corpul. credeau ca se afla în inima. psihologia ca stiinta s-a format nu numai din contributia filozofilor. materiala si finala. Starile psihice au o baza fiziologica. stoicismul cu platonismul.44 Din spirit de sistema Galen mai admite si un temperament normal. depind de temperament (adica de proportiile respectivelor componente). ca si stoicii. începând cu Alcmeon. Si aceasta viziune a dominat pâna în a doua perioada a Renasterii când Bernardino Telesio a descoperit ca cele patru umori hipocratice nu sunt elemente constitutionale somatice ale corpului. îndeosebi cu monoteismul iudaic. A început o extraordinara framântare de credinte si *Eclectic – care alege(cf. mai ales începând cu primul secol dupa nasterea lui Hristos. introduc în gândirea elena. pentru Galen ea poarta conotatie psihica. limpede si rationala. si admite existenta a trei cauze a fenomenelor: formala. a miscarilor voluntare si limbajul se afla nu în inima. ci în creier. Pentru concluzie vom mentiona ca sub aspect conceptual Galen a fost influentat foarte puternic de Aristotel. ci doar predispozitii pentru o anumita boala. Maduva spinarii serveste la unirea creierului cu nervii care nu pornesc direct de la creier. ci produse ce rezulta din functionarea diferitelor parti ale organismului. perfect echilibrat. Cum se vede. Galen n-a avut încotro-în baza experientelor pe viu a fost nevoit sa recunoasca ca e de natura materiala. solid. Psihologia în evul mediu(~400-1400) Ultimele doua secole pâna la era noua. medicii. De fapt…??? Descoperirea sistemului nervos si apoi a sistemului sangvinic de catre Harvey (1608) au rasturnat toata fiziologia veche bazata pe suflet. Diferentele dintre temperamentul normal si celelalte temperamente nu constituie boala. considerau ca se afla în creier. metode provenite din diferite sisteme de gândire . Astfel el accepta distinctia aristotelica între forma si materie. precum si temperamente care se abat de la categoriile stabilite pe care le numea diosincrasii. Daca pentru Hipocrate teoria temperamentelor era pur filozofica.

spectacolul frescelor care decorau camera. alaturi de terapiile medicale rezervate cel mai adesea bolilor organice. ele pun în evidenta culori atât de diferite de ale noastre. contemplând. Pe rând si în functie de tara. În multe privinte lumea antica si Evul Mediu timpuriu sunt dificil de înteles pentru noi. Bolnavii veneau. de foarte departe. apoi într-o camera subterana. Aceste doua componente ale lumii antice (rational si irational) vor ramâne în istoria gândirii occidentale. ne apar straine. sa ia un drog. încât. renastere morala. Acest tratament linistea bolnavul. unu din zeii medicinei). desi li s-au consacrat studii cuprinzatoare. a vechilor institutii (începând cu Alexandru Macedon si terminând cu epoca elenistica) omul se simte singur. sau aducându-l într-o stare comparabila cu cea hipnotica. la Cos (leaganul lui Hipocrat si al scolii sale). au comentat operele filozofilor Antichitatii. bolnavul lua loc pe „scaunul memoriei” si povestea ce a „vazut”. teologii crestinismului s-au inspirat din sursele antice. ale lui Platon si ale lui Aristotel. sub îndrumarea preotului vindecator. cautând un refugiu în extazul religios si în ritualul tainelor.45 popoare. prin contopirea cu divinitatea. tratamente ale sufletului. pentru a-si regasi sanatatea mentala printr-un procedeu care ar putea fi rezumat astfel: bolnavul se culca mai întâi într-o grota. Apoi. si numai în aceasta stare. Anume teologia medievala a fost cea care a constituit leaganul în care s-au nascut problematicile si dezbaterile . opace. Odata cu aparitia crestinismului tendintele mistice capata o si mai mare amploare. pe un kline (care în greceste înseamna pat. Adesea ne reprezentam „cultura” greaca îndeosebi ca o lume supusa filozofiei. fara însa ca vreodata una din ele sa provoace disparitia în totalitate a celeilalte. Într-o epoca de prabusire. bolnavul avea o „viziune onirica”* (despre care nimic nu ne permite sa afirmam ca ar fi vorba chiar de vis în sensul contemporan al cuvântului). probabil. Dar chiar în sânul scolilor filozofice s-au impus modalitati de viata si practici inspirate din credinte mai mult sau mai putin mistice si irationale: astfel. si una si cealalta vor ocupa primul loc pe scena. Este cazul sa facem o mica paranteza în ce priveste stabilirea irationalului. ca o lume saturata de rationalitate si logica. în Aesclepia (templele lui Esculap. adevarul gasindu-se în irational (nu în real în lumea înconjuratoare ca mai înainte). determinându-l. Necatând la aceasta un lucru este cert. Astfel dorinta de lucruri e unita cu aspiratia de mântuire si amândoua se realizeaza prin extaz. sa spunem. de unde si termenul clinica: ceea ce se practica la capatâiul bolnavului): acesta este pregatit pentru tratament dându-i-se sa bea apa din „izvorul memoriei” sau din cel al uitarii. dupa aceea pe pamânt si. iar predispozitia orânduirii sclavagiste democratice a dus la decaderea cultului zeilor cetatii si raspândirea misticismului (venit) din Orient. în final. Omul de rând asteapta de la zei nu numai bunuri materiale. dar si eliberare siprituala. regnului ideilor. în Grecia s-au dezvoltat terapii „psihologice”.

Sufletul îsi da seama de existenta sa. Numai preotul era calificat pentru terapia sufletului: practica confesiunii în fata unui preot. a limita. (care trebuia sa pastreze secretul absolut). Actul pur. pe scurt. si ca urmare nu poate fi corporal. Din unirea dintre suflet si corp rezulta actiuni si aceste actiuni nu sunt altceva decât viata. facând ca omul sa fie acuzat de vrajitorie si ars pe rug. dogma convenabila în contextul reînvierii si a imortalitatii. Cunoasterea sufletului e mai importanta decât cunoasterea lumii fizice. secole de-a rândul. prin faptul ca nu e substanta. Functiile vitale se efectueaza sub conducerea sufletului. Corpul era . Divinitatea neo-platonismului este superioara Ideii-ea poate fi cunoscuta doar printr-o intuitie imediata si extatica. Sufletul nu poate fi nici vegetativ. a bolnavei). preotii au fost aceia care au acumulat “cunoasterea psihologica” si aceasta practica a confesiunii a ramas bazata pe convingerea ca exista ceva ce bolnavul ascundea (celorlalti). Iata de ce este cazul sa revenim. eliberarea lui de orice constrângeri materiale. Gândirea pura. pentru noua gândire are plenitudinea existentei. Aceasta relatie explica interventia îngerilor si demonilor. si nimic altceva. a ramas. la conceptele pe care acesti teologi le-au gasit în sursele antice. pe când corpul nu. pe când sufletul se desfasoara doar în timp. nici senzitiv. caci nimic nu e mai apropiat de noi. Fiinta suprema nu poate fi gândita caci a gândi înseamna a conditiona. singurul refugiu al unui suflet tulburat. La începutul erei noastre se conturase ideeea ca orice limitare este imperfectie. Omul e un suflet rational care se foloseste de un corp terestru si muritor. un secret care îl tulbura si care se gasea la originea patologiei sale. 22) Biserica catolica a preluat de la lumea antica aceste doua componente.(care credeau în existenta a doua puteri: a binelui si a raului în continua lupta) doua sunt problemele filozofiei: cunoasterea lui Dumnezeu si a omului. justifica magia si minunile. oricât de generala sau abstracta ar fi notiunea – Unul. Substantei corporale îi este proprie întinderea în diferite dimensiuni. lumea sensibila. diavolul era cel „însarcinat” cu îngrijirea bolnavului (cel mai adesea. Aceasta cunoastere concomitent este si o purificare datorita faptului ca se produce o detasare a sufletului de corp. Existenta. Atunci când preotul esua. Datorita acestor “terapii religioase”. este o iluzie. (vezi p. membru al sectei manicheilor. Binele. Infinitul care pentru Platon si Aristotel este echivalent cu non-realul sau non-perfectul. Pentru Augustin (Aurelius Augustinus (354-430). convingerea conform careia “a se debarasa” de secretul sau aruncându-l altora avea virtuti terapeutice. Acest dualism a ramas una din tezele fundamentale ale filozofiei crestine si ale gândirii scolastice medievale. profesor de retorica. dar real. negându-se astfel forma si limitarea ca semn al perfectiunii în filozofia greaca clasica. perceptia noastra ne conduce la o cunoastere amagitoare atâta timp cât ea nu este iluminata de credinta: divinul este latent.46 psihologice. În interactiunea dintre acestea suprematia îi revine sufletului (spiritului).

între senzatie si cunoastere. Secolul al XII-lea este. secolul profundelor schimbari în ce priveste viziunea despre lume. formarea averilor individuale au necesitat elaborarea unui cod al raporturilor economice. constituind fundamentul „Noului Testament”. secolul al XII-lea este o perioada de modificare a studiilor: desi scopul acestora ramânea contemplarea mistica. a unitatii constiintei sau a personalitatii constiente.. izvorul oricarei cunoasteri se gaseste în Evanghelie*. dezvoltarii considerabile a comertului care avea dificultati în acomodarea cu legile evanghelice. separând complet cele doua substante. chiar si în cultura Europei: din cauza mutatiilor economice. Augustin este ultimul dintre gânditorii lumii antice. sacrul detremina nu numai relatiile dintre fiinte ci si relatiile acestora cu lucrurile. În legatura cu aceasta.) aveau orientare tocmai în functie de noile cerinte ale pietii. gramatica. Apoi. acest raport între porofan si sacru a fost instituit „administrat” de Biserica: taina. scrise în al doilea sfert al secolului II de catre diversi autori anonimi si atribuite de biserica celor 4 evanghelisti: Matei. *Evanghelie – parte a Bibliei care reda viata legendara si preceptele lui Iisus Hristos. lumea exista pe o modalitate sacra. a schimburilor comericale. Se compune din 4 carti. artele liberale sau pagâne (logica. gasim în Evul Mediu timpuriu problematici abordate înca din lumea antica. Hristos reprezinta o dubla natura. Acolo se contureaza izvorul teologic al unei date fundamentale în psihologia contemporana: datele referitoare la structurile mediatorare între sensibil si abstract. Renasterea oraselor. definirea drepturilor personale. Cu aceasta ocazie se va cere cunoasterea operelor autorilor antici. . Prabusirea orânduirii sclavagiste.47 considerat ca un instrument al sufletului. în acelasi timp om (profan) si Dumnezeu (sacru). Luca si Ioan. caci acesta se impuneau prin noi exigente. În ce priveste psihologia afara de analizele de detaliu asupra gândirii si vointei si a raporturilor dintre ele. Între manifest si latent se instaureaza medieri. Matei si Ioan au fost apostoli. Marcu si Luca ucenici nemijlociti ai apostolilor. Viata monahica nu mai putea constitui modelul de viata profan. preotii opereaza medierea între cele doua lumi. presiunea popoarelor migratoare a provocat descompunerea imperiului roman de apus si aparitia unei noi orânduiri sociale – feudalismul care va dura aproape 1000 de ani. aritmetica. în toata aceasta epoca nu s-au facut progrese. Mersul înainte al stiintei a fost paralizat în cursul evului mediu si abia Descartes. Dualismul dintre materie si spirit integrat în dogma crestina a fost o piedica pentru orice cercetari de psihologie facute în spirit stiintific. Raporturile dintre lumea sensibila „profana” si lumea religioasa au fost mai întâi realizate prin chiar natura persoanei lui Hristos. Pe plan filozofic.. Marcu. Pentru augustianismul care a dominat lumea crestina din secolul al IV-lea pâna în secolul al XI-lea. pune premisele unei stiinte pozitive care sa explice fenomenele materiale prin cauze materiale.

Îngrijorat de dezbaterile care agitau Biserica si constient de forta renasterii gândirii antice. din universal. în spatele fiecarui obiect singular se afla o forma pe care o împarte cu alte obiecte de acelasi fel. dar care în acelasi timp era deja recunoscut ca un maestru în arta dialecticii aristoteliene. rupte de practica. aceasta teza. Natura înseamna ordine. Sicilia. Aceasta adevarata revolutie în istoria gândirii va determina aparitia în secolul al XIII-lea a universitatiilor scapate de sub controlul episcopilor. Se ajunge la ele printr-un exercitiu intelectual. ordine. Natura presupune clase.48 Aceasta perioada de dezvoltare a artelor liberale este cunoscuta sub numele de epoca scolastica*. ca obiectele individuale care se dezvaluie simturilor noastre nu sunt decât exemple ale formelor în care este organizat realul. decât cea provenita din general. ca si cele primare. *Scolastic (cf. Putem rezuma aceasta renastere la ideea unei încrederi care se instaleaza în puterea cunoasterii naturale si nu numai în cea inspirata de lectura Sfintelor Scripturi. ne învata ca nu exista cunoastere adevarata. în acest scop. Daca ar fi facut-o. o gramada dezordonata de fiinte individualizate. sa fie repusa în discutie. a carui credinta era ferventa si sigura. ca si Natura. Lumea nu este. îl cheama. Descartes va afirma ca Dumnezeu nu se amuza schimbând lumea în fiecare dimineata. Obiectele singulare sunt numite „substante primare” de vreme ce se ofera imediat ovbservarii. nicidecum. . orice stiinta ar fi fost imposibila. Si. în virtutea careia Dumnezeu nu poate fi capricios. papa Urban al IV-lea îl cheama lânga el pentru a depasi aceste dificultati si pentru a se încerca o sinteza a textelor sacre si a celor apartinând lui Aristotel. ea nu poate contrazice dogmele revelatiei si ca prin urmare poate fi folosita fara pericol. iar cele universale „substante secundare” la care se poate ajunge printr-un efort dialectic. în fiecare zi. Bizant. care. conditia renasterii stiintelor fizice. Câteva secole mai târziu. skholastikos „relativ lacare vedeau în filosofic care se baza pe dogmele Bisericii Catolice si seconform caracterizeaza print rationamente abstracte si artificii logice. ci o colectie bine alcatuita si rational combinata din genuri si tipuri. Pentru Toma d’Aquino.gr. daca ordinea lucrurilor ar fi fost schimbatoare. Franta. Sfântul Scaun nu tinea sa se opuna progresului ratiunii. pe Toma d’Aquino. Aceasta idee de ordine imuabila si fixa a Naturii reprezinta. mod de gândire bazat pe aplicarea pedanta a cunostintelor formale. în mod abil. de altfel. Dar în secolul al XIII-lea. dar prefera sa-l tina sub o stricta supraveghere. de vreme ce ratiunea umana. Acestea veneau din partea celor scoala”) – sistem ea o ofensa adusa atotputerniciei divine. D’Aquino propunea sa se tina seama ca. orice lege ar fi putut. Recurgera la judecata naturala a fost expusa cel mai bine în opera unui dominican (apartinând ordinului Sf. a stârnit vii controverse. este de origine divina. mai ales în acele tari unde patrunsese cultura araba: Spania. conform doctrinei lui Aristotel. Substantele secundare. de atomi (în sensul filozofic al acestui cuvânt). fac parte din lumea reala. de judecata. Tomismul. Dominic consacrat studiului): Toma d’Aquino. un sistem de relatii între atomi de forme diferite în care materia se întruchipeaza si care exista în mod obiectiv.

numai ea da nastere adevarului. dar studiile erau interzise franciscanilor. Calugarii s-au ridicat împotriva acestei teze. ca numai metoda experimentala reprezinta o sursa de certitudine. de *Assisi – Oras în centrul Italiei în apropiere de Perugia . Dar asa cum se întâmpla de obicei. Este cazul sa subliniem ca astazi prin experiment se întelege cu totul altceva decât se întelegea în secolul al XII-lea. Pe acele timpuri experimentator putea fi cel ce stie sa manipuleze fortele oculte si încâlcite. ca si dominicanii. daca. itroducând observarea naturii. Toma care facea parte din cei 12 apostoli si care a refuzat sa creada în Iisus înainte de a-i fi atins ranile. Francisc. (Toma d’Aquino devine prin aceasta canonozare Sf. scria Sf. „daca s-ar permite fratilor minori sa dispuna de carti. dupa aceea îi era interzis sa mai învete. a luat nastere un curent. lui i se atribuie formula: „nu cred decât ceea ce vad. închisi în manastirile lor. necunoscute celorlati. Si pâna la R. Franciscanii. franciscanii au fost cei care s-au împotrivit acestor conceptii. arhitectilor si mestesugarilor. de asemenea. ce conduce la fapte. pentru aceasta fiind condus de o experienta interioara. El se dedica mai mult descoperirii decât controlului faptelor. acesta era un ordin al calugarilor care se supuneau Regulei Sf. ar fi fost supusa ordinei naturale imaginate de tomisti. fapt care franciscanii au mânuit la fel de bine si dialectica aristoteliana. la intrarea în ordin. 2-rationamentul. spiritul matematic si tehnic dirijau lucrarile inginerilor. ca în lume nu poate sa existe un singur adevar ca numaidecât se va gasi cineva care nu va fi de acord cu ceea ce promovezi. ar trebui. la trei ani dupa moartea sa. saracia. care se poate învârti în gol la nesfârsit si care poate duce la eroare.(în 1323 v-a fi totusi canonizat) au fost interzise în 1277. care nu se oboseste sa se justifice si sa explice ceea ce afirma si care nu conduce decât la credinta. Exista trei modalitati de a accede la cunoastere: 1autoritatea. metoda experimentala. profesor la Oxford. caci. Fondat în 1210 de Francisc din Assisi*. Bacon. care putea guverna femomenele sensibile. Anume Bacon a optat pentru ideea. asa cum faceau clericii ordinelor savante. care a declansat o reactie a papalitatii: operele lui Toma d’Aquino. Franciscanii erau obligati sa traiasca Evanghelia si nu sa o comenteze. ei erau nevoiti sa munceasca sau sa cerseasca. Însa aceasta metoda nu era considerata de teologi-filozofi ca mijloc de acces la cunoastere. Dar deoarece multi dintre cei ce se convertisera la Ordinul dat primise deja o educatie ei nu sau mai dezis de ea. sa li se permita sa aiba si servitori pentru a le aduce cartile”. un frate nu stia sa citeasca.”). masurii ratiunii umane si accesibila ei. nu trebuie confundat cu Sf. ei aveau un rol de jucat în lume. regula care impunea. care urmarea sa reformeze stiinta. printre altele. Francisc. la „linistea si securitatea spiritului”.49 acestei teze. Printre acestia a fost si Roger Bacon (1210-1294). nu erau contemplativi. 3experienta. într-o oarcecare masura „integrist”. Toma d’Aquino.

Occam a dezvoltat si o argumentare filozofica pentru a pune capat demonstratiilor si a rationamentelor perpetue. Totusi. mai ales în Germania. Ea reprezinta. Francis Bacon. Vointa lui R. nici el însusi. de vreme ce combina tehnicile secrete ale chimiei cu speculatiile mistice (în franceza veche. Bacon era astrolog si studia astrele pentru a întelege mai bine lumea terestra. sa fie promovata recurgerea la manipularea experimentala a realului. în care s-a nascut recurgerea la experimentare. este o idee pe care o vom regasi (bineînteles sub o alta forma) în empirism. Virtutea si stiinta erau „revarsate” în om prin aceasta iluminare. Alaturi de exigenta unei întoarceri la textul Evangheliei. ca. o luare de pozitie în legatura cu probelmele universului: contrar lui Toma d’Aquino. Occam a fost un reactionar. care este o replica celui dintâi: era magician si cunostea formule si filtre capabile sa schimbe realul. un pasionat cititor al lui Aristotel si un redutabil dialectician. si mai ales principiile stiintei moderne pentru ca. era si alchimist. era vasul de pamânt în care alchimistii încercau sa fabrice aurul). „experienta” acoperea o semnificatie mai mult sau mai putin ermetica ce o îndeparta de sensul pe care îl are astazi. Evul Mediu nu era înca pregatit pentru aceste idei prea moderne (iar R. în virtutea unei analogii fundamentale între macrocosmos (cosmosul) si microcosmos (lumea terestra). în acest context. în conceptia lui. pe care le percepem prin simturi. Evident. Occam afirma ca realtitatea care trebuie studiata. poate. . Bacon de a promova o întoarcere la viata sacra. Fost student si mai apoi profesor la Oxford W. ele erau deci inaccesibile vointei noastre si vin din afara. s-a plasat pe pozitii filozofice menite sa impuna o atitudine teologica opusa celei tomiste. În viziunea lui Bacon se vorbeste despre experienta. ca mijloc primordial de cunoastere a naturii plecând de la observatii pozitive. Desi. ne îndepartau pe de o parte de realitate. nu este alcatuita decât din fiinte singulare. separate. Biserica a simtit pericolul pe care îl prezentau astfel de conceptii. Occam a fost. înainte de toate. de altfel. generalul. în materie de epistemologie (teoria cunoasterii). vazând în opera sa fundamentul experimentarii profane si facând din el unul din partintii metodei experimentale. În acord cu Spiritualii ordinului sau. Filozofia lui Occam a fost numita nominalism. iar pe de alta parte de Dumnezeu. Posteritatea nu s-a lasat înselata de acest lucru. actiune asupra realului si în real regasim si la curentul romantic. Lupta contra papei s-a întetit în timpul franciscanului William Occam (1280-1349). test. l-a antrenat în lumea unor pozitii a caror putere devastatoare nu o percepea. Bacon nici atât): vor mai trece trei secole pâna când sa apara opera omonimului sau. a reactionat împotriva conceptiilor tomiste care pareau sa-l deposedeze pe Dumnezeu de unele din puterile sale.50 iluminarea care îl initia în lumea oculta (ocultism) si obscura (obscurantism). Pentru epoca sa. din nou. lipsita de intelectualismul si rationamentul tomistilor. toti franciscanii. umanitatea (de expemplu). Universalul. izolate. care în engleza însemna proba. iar în franceza contemporana examen. Aceasta traditie alchimista. care.

nu sunt decât nume. Pentru a tine un discurs stiintific adevarat asupra realitatii. nominalismul franciscan. în virtutea caruia cunoasterea are ca prim obiectiv lucrul singular. în realitate. lucrurile asa cum se prezinta ele. Astfel. Nominalismul este deci solidar cu ontologia atomista. Pentru Occam. de fapt. o conceptie putin ortodoxa despre Dumnezeu: atributele persoanei divine. Aceasta indicatie lingvistica privind buna folosire a cuvintelor. Din contra. un adevarat program higienist pentru stiinta („Briciul lui Occam” care face împartirea). Pentru Occam. universul sunt lipsite de realitate si singurele obiecte care exista sunt lucrurile individuale(Socrate) cu proprietatile lor inseparabile. ne vine atât de la Sf. singulare. pentru problemele teologiei. nu atinge realitatea. cunoasterea provine din actiunea exercitata de lucrurile individuale asupra intelectului: intuirea sensibila a unui obiect (astazi perceptia) lasa în intelect o urma a acestuia. asa cum este ea. ratiunea nu poate permite demonstrarea dogmelor. ci numai terestra. si nu pe credinta. izolate. si mai ales a lui Occam. Fizica moderna. numai credinta poate fi o modalitate de accedere la cunoasterea lui Dumnezeu. nominalismul leaga experienta sensibila de experienta ca metoda de cunoastere a lumii. nu se afla nimic abstract sau general. emergentei metodei experimentale. Termenul „unitate” nu e decât un nume (de aceea aceasta filozofie se numeste „nominalism” sau „terminism”). o luare de pozitie în ceea ce priveste ontologia si epsitemologia. proslavea întoarcerea la textele sacre. limba bine facuta”. de exemplu. la Condillac în expunerile sale privind „stiinta.51 nu este un lucru. Acesta gândire laica. filozofia moderna datoreaza numai lui Occam individualismul. nascuta numai din rationament. oamenii în diverse circumstante. care nu au însa nici o realitate. Nominalismul implica. atomi. Toma cât si de la Occam. . degajata de credinta. trebuie sa utilizezi numai cuvinte care semnifica lucruri distincte. ca si epistemologia: nu exista decât fiinte separate. atât de draga franciscanilor: de vreme ce. „stiinta generalului”. metoda de cunoastere: în timp ce realismul nu acorda un rol primordial cunoasterii sensibile si se opune. Aici se afla paradoxul occanismului: în timp ce. care trimit la obiecte reale si tangibile. exterioare subiectului care le gândeste si independent de el. clasele. Cunoasterea nu are finalitate spirituala. o modalitatea de a si-i reprezenta. dar si la unii psihologi. vointa. Occam a stabilit o diferenta între cunoasterea confuza. speciile. într-un fel. si cunoasterea precisa. si numai la ele. specifica unei stiinte veritabile si experimentale. promovata de Aristotel. instrumente care ne servesc sa ni-l reprezentam pe Dumnezeu. este. dar si psihologia vor putea sa se construiasca pe acest punct de vedere individualist. are în fata o lunga cariera: o regasim. bunatatea. dreptatea. în epoca lui. ci o modalitate prin care intelectul poate cunoaste realul. procedând astfel el inaugura secolul laicitatii: cunoasterea lumii trebuie sa se bazeze pe experienta si rationament. în acelasi timp.

secolul al XV-lea cunoscând descoperirea tiparului. filozofica: adevarul se gaseste în interiorul fiecaruia si numai printr-o întoarcere catre sine. Gândirea psihologica în perioada Renasterii de trecere de la feudalism la capitalism Din secolul al XV-lea pâna în secolul al XVII-lea Europa a cunoscut mari schimbari din punctul de vedere al gândirii filozofice si a stiintelor despre natura. Noua clasa aparuta în istorie. sa vorbim despre atomism. în singuratate si în mod liber. în timp ce în Evul Mediu gândirea era axata pe contemplatia operei divine. Gândirea eliberata de catusele teologiei si scolasticii face ca stiintele naturii sa realizeze mari progrese. juristi care sa conduca politica si afacerile ca si de arhitecti. totul este compozitie de atomi). Luther.burghezia avea nevoie de diplomati. Se cereau oamnei intelectuali. individualismul lui Occam (pentru a evita orice confuzie cu egoismul. cu conceptii diferite. natura sa vor deveni sursa dreptului care va enunta puterile si obligatiile sale. ci ca el este justificat. lumea cosmica a lui Platon sau Aristotel si a Evului Mediu timpuriu. Petru din Roma. astfel. a avut „revelatie”: el declara ca omul nu este salvat si promis Paradisului datorita faptelor pe Pamânt (Biserica pentru construirea bazilicii Sf. Rasturnarile de ordin religios au fost determinate de aparitia a doua curente reformate. el va înceta sa fie înglobat. caci termenul de individ trimte astazi la fiintele umane. în perioada Renasterii ea trecu la reflectarea vietii pamântesti. Aici se învata o întoarcere la credinta care ea singura putea salva omul. în acelasi scop fu introdus un impozit aparte). celalalt rationalist.52 Astfel. de „exploziile” ce s-au produs în sânul bisericii. se . noi scoli au luat locul scolilor catolice. Individul. 1 – Unul dintre acestea. ideea esentiala a carora a fost cea a utilitatii. La 1512. a Americii. singurul ei contiunut fiind credinta. conceptia heliocentrica. mai degraba. Acestea vor cunoaste o dezvoltare fara precedent. nu ar trebui sa folosim acest termen. printr-o punere în valoarea a puterii fiintei umane. pe plan social. Aceasta ontologie atomista se va exprima. pictori. Si aceasta mutatie a fost oarecum conditionata de dezvoltarea economiei. secretari. carturari. salvat numai prin credinta. Aceasta afirmatie reprezenta o adevarata revolutie teologica. aparu în Bavaria. mai târziu. sculptori. dar obiectele individualitate care alcatuiesc lumea occamiana nu sunt decât umane. Unul poate fi considerat irationalist. Supunerea nu avea nimic cu salvarea fiecaruia. sciitori. ea este interioara si subiectiva. ar trebui. invizibil într-o totalitate. legea lui Hristos neputând fi formulata. sub conducerea lui Martin Luther (1483-1546). care era calugar augustin. si bineînteles. uitat. vindea indulgente care permiteau credinciosilor sa-si „rascumpere” pacatele pe pamânt. Imediat.

Calvin era rationalist. el (omul) înclina spre lectura si studiu. prin lectura Sfintei Scripturi. 2. pe care reforma calvinista îl va propaga. Dar calvinismul este o reforma intelectuala care va influenta modificarile cunoasterii. Acest concept al utilitatii. sfat . Omul interior reprezinta aici sursa adevarului si. Dar aceasta autoritate terestra nu are nici o putere asupra cunostintelor. Recomandare. se va integra într-o conceptie despre cunoastere care va inaugura stiinta moderna. Blândetea Evangheliei nu are sens decât pentru viata individuala. reformator religios francez) era diferita de a lui Luther. principiu. cucernicie. Astfel. aportul fundamental al Reformei luterane. Vointa lui de a distruge ierarhia Bisericii. laice sau nu) de care el s-a îngrijit. Trebuie sa controlam si sa transformam indivizii. cu atât mai mult nu-l va cunoaste prin rationament. norma care este la baza unei doctrine(morala). chiar daca suntem neputinciosi în ceea-ce priveste inferioritatea lor. ca subiectivitate libera. afirmând ca Dumnezeu nu impune detasarea de bunurile lumesti. religiozitate. fiecare fiind propriul sau confesor si propriul sau stapân. Aderând la o religie a Cartii Sfinte. Si principiul care conduce acest control este cercetarea utilitatii. decisiv pentru psiholigie este separarea între omul interior. De altfel Calvin dezaproba ascetismul calugarilor. În plan teologic Luther îl face pe omul crestin stapân pe el însusi. ci din contra prosperitatea. ** precept – formula. Reducerea la minimum a intermediarilor ar face ca viata în totalitatea ei sa devina crestina: nu mai exista frontiera între viata lui Dumnezeu. conducerea regatului pamântesc fara a recurge la forta (la ea nu s-ar recurge daca toti ar fi crestini adevarati) ar duce la pieirea lui. Consecintele sociale ale calvinismului au fost mai ales. Sentiment de duiosie si de profund respect fata de cineva sau de ceva. De astfel Dumnezeu ne impune sa ne supunem puterii lumesti (civile. Efectul? Viata laica va fi impregnata de morala religioasa. Din textele sacre reiese morala pentru toate sectoarele vietii. calvinismul propovaduia salvarea prin credinta (nu prin suflet) si prin recunoasterea doctrinala a Sfintei Scripturi. Gândirea lui Jean Calvin (1509-1564. pentru binele public. toate sacramentele decurgeau din afirmatia sa privind întâietatea Sfintei Scripturi. nu numai pietatea*. ale carui acte se gasesc sub controlul puterilor. pentru a-si preda dogmele si morala. daca nu-l va cunoaste prin autoritatea Bisericii (argument de autoritate). o moralizare a vietii economice si instituirea unui adevarat control social: de aici înainte. decât asupra actelor exterioare ale omului. în lumea protestanta. prea multe precepte** ceremoniale si opere pioase care promiteau tuturor salvarea. Evident ca aceasta religie avea nevoie de un sistem scolar. si omul exterior. al servirii. viata pioasa si viata laica. texte care nu necesitau nici o interpretare (astfel de interpretari au jalonat istoria crestina). îsi regleaza viata privata si publica. Prea multi calugari (Calvin a fost laic).53 accede la adevar. Se ajunge la adevar prin subiectivism prin legatura directa între crestin si Dumnezeu (nu prin intermediari). povata. Evlavie. *Pietate – 1. 2 – Si al doilea val al Reformei.

Din filosofia antica el da o înalta apreciere conceptiei lui Democrit: „De aceea în loc sa abstractizam natura e mai bine sa o descriem dupa exemplul lui Democrit si al discipolilor sai. afirma Bacon. Bacon a fost continuu preocupat de problema rerformarii stiintei. Bacon împartaseste aceiasi conceptie atomista si mecanicista a naturii. Stiinta ne da putere. acesti gânditori ne-au îndepartat de ea. venea sa ia locul contemplarii si întelepciunii.54 3 – Si Anglia (cu un secol mai devreme ca Germania) rupsese legatura cu Biserica romana mai ales din motive economice. Adevarata carte care trebuie descifrata este natura. îndeosebi Platon cu teoria ideilor si Aristotel cu logica sa. iar altele imperfectiunii spiritului omenesc. Viata activa pusa în serviciul binelui comun. aceasta ruptura a avut consecinte asupra învatamântului si a modului de gândire. . care au patruns mai adânc în natura decât ceilalti”. Filozofii antici. Astfel el admite existenta unor atomi indivizibili a caror creatie si disparitie nu se poate concepe. anticipând astfel prin intuitii ingenioase descoperirile fizicii moderne. Cunoasterea aceasta directa a naturii e împiedicata de o perdea de anumite „fantome”. silogismul nu este un mijloc de descoperire a adevarului. ca si în noile colegii (mai întâi sub forma unor pensiuni familiale. În astfel de situatii social-economice se impune pe scena gândirii filozofice Francis Bacon. deformari dintre care unele se datoresc prejudecatilor. Pentru prima data s-a mentionat ca la baza dezvoltarii întregii stiinte experimentale trebuie sa stea observatia fenomenelor din natura. F. aritmetica etc. fapt care a facut sa revizuiasca. S-a crezut ca este înjositor pentru spiritul omenesc a aduce experimentul în lumea lucrurilor materiale si ca este inutil fiindca parea capabil sa descopere adevarul prin propriile sale puteri. au fost doar piedici pentru progresul cunoasterii adevarate. apoi sub forma de locuri de învatamânt) se îvata ceea ce în Evul Mediu se numea cu un titlu generic arte libere (lingvistica. multe din valorile cunoasterii precedente. Nimic deci nu se creaza si nu se distruge în natura. deasemenea textele lui Calvin. În Novum Organum el afirma ca stiinta este într`atât de necesara puterii omenesti. Se dobândeau cunostinte utile care puteau permite însusirea bogatiilor lumii si cresterea puterii omului. Ea trebuie sa fie practica si sa serveasca umanitatea. probabil ca ei sunt identici ca substanta si diferiti ca forma. încât orice în a cunoaste trebuie sa aiba în vedere acest scop. ci doar de expunere a unui adevar cunoscut. Filozofia lui F. Dar rationamentul.) si. Bacon este o filozofie a experientei. Varietatea continua schimbare a naturii impun observarea si experienta ca mijloc de cunoastere a fenomenelor. Sporirea bogatiilor si cautarea modalitatilor tehnice de a ajunge la acesta reprezentau virtuti morale. caci în loc sa ne apropie de realitae. Într-un secol al framântarilor sociale si în cursul unei vieti agitate F. Metoda recomandata e inductia. Bacon numeste aceste fantome idola mentis. Stiinta adevarata e cu totul altceva decât vorbaraia scolastica. Ca si Germania. Structura atomilor e inaccesibila mintii noastre. În universitati. Renuntându-se astfel la experienta s-a încercat a cunoaste lumea pe calea asa-numitei dialectici.

de la care asteptam totul. Alta sursa de erori sunt fantomele teatrului. În concluzie F. din conditiile în care traieste. pentru a întelege „cum functioneaza” natura pentru a face masini care sa ne dea mai multa putere. O alta categorie tine de natura proprie a fiecarui individ. de educatia care a primit-o. Abia în secolul al XVI-lea omul a început a inventa pentru a cunoaste si reproduce (Leonardo da Vinci încearca sa imite zborul pasarilor). defectele spiritului nostru. este alianta strânsa si tainica dintre cele doua abilitati. Exista o inertie a mintii noastre o lene a gândirii de a face generalizari pripite. Cea mai mare nadejde a noastra. experienta si ratiunea. Cu orice pret. Tot astfel ne reprezentam natura. Multe din cuvintele întrebuintate nu au nici un sens sau nu corespund nici unei realitati. ele nu inspirau o mai buna întelegere a lumii. prin care se înteleg obisnuintele de limbaj ale oamenilor. care provin din prestigiul teoriilor filozofice din trecut. Omul este închis ca într-o caverna de propriile lui deprinderi. idola theatru. din filozofie o slujanca a teologiei. Desigur si în Evul Mediu existau mari artizani care construiau masini. care prin combinatii de numere îsi închipuiau ca pot stapâni universul.55 Prima categorie de idoli sunt idola tribus. Bacon nu a propus nici cea mai neînsemnata lege privind functionarea naturii. Desi F. a umbri. A treia grupa de erori le constituie fantomele pietii. dar acestea nu contineau nici un adevar intrinsec. iar stiinta se dedica studiului naturii. dar si a cunoaste pentru a construi. Bacon recomanda oamenilor de stiinta sa se debaraseze de tot felul de idoli pentru ca intelectul sa fie temeinic eliberat si curatat. voim(Frtiz Haider) a gasi întrupate în natura notiuni care prin simplitatea lor. cabala. Astfel filozofia naturii se delibera de tutela dogmelor religioase care facusera. în tot cursul Evului Mediu. idola fori. Pentru a putea apara cercetarea stiintifica de imixtiunea teologiei. a slabi intensitatea unei culori sau a unor contururi. Omul care construia se considera un biet imitator a lui Dumnezeu. fantomele speciei omenesti. Bacon recurge si el la teoria adevarului dublu: teologia se ocupa de Dumnezeu. teologia se întemeiaza pe credinta. idola specus. gasind simpatii si antipatii între lucruri. În acesta periaoda în care suntem se mai descopera ca miscarea poate fi si opera umana. . nu numai divina. cum face alchimia. Conform învataturii lui F. Astfel s-a nascut magia. dintre caldura soarelui si cea a furnalelor se estompeaza*: *Estompa – a atenua. din obiceiurile pe care le are. el s-a pregatit pentru aceasta propunând un nou statut social al stiintei si în aceasta consta aportul sau fundamental: stiinta care reprezinta cerecetarea cunostintelor utile. dar stiinta pe observatie si experienta. Aceste deformari sunt numite fantomele pesterii. plac spiritului nostru. desi nu a luat niciodata în considerare ideea de lege naturala. trebuie sa se afle la baza vietii sociale. Acest mecanicism trece într-o noua forma a cunoasterii. Bacon diferenta dintre creatia divina si cea umana.

recurgerea la masuri ale variatiilor corporale care le însotesc. produce fenomene. Pentru stiinta moderna. ea nu depinde de nici unul. la înnceputul secolului al XX-lea. Natura lui Galilei nu iubeste. nu exista intentie. În aceasta perioada. s-a instaurat o separare între om si natura. Ceea ce este greu pentru unul. caci organele senzoriale reflecta în mod individual unul si acelasi obiect. distinctia dintre demersul obiectiv si cel subiectiv va provoca o separare neta între psihologia „stiintifica” si cea nestiintifica. ci. ceea ce este independent de ele. o studiaza ca pe un obiect. si numai când a ajuns la acesta. a produs si o ruptura între natura si creatorul sau. poate fi usor pentru altul.56 lumea fizica poate functiona fara interventia unui suflet sau a spiritului. ca de exemplu temepretura. trebuie sa ne folosim de instrumente. sau al lui Bechterev. De exemplu. cunoasterea stiintifica nu poate avea acces la esenta lucrurilor. lumea înceteaza sa mai fie animata de forte oculte. stiinta trebuie sa renunte la patrundere: ea trebuie sa fie materialista. nu crede. care îi este exterioara. Singurul lucru care este adevar universal este rezultatul unei masurari. Dar activitatea lui Galilei. miscarea rezulta dintr-un ansamblaj de inanimate. semne pe care Dumnezeu le trimite în permanenta si pe care omul trebuie sa le interpreteze. Psihologia avea sa astepte mai multe secole pâna sa acceada la aceasta obiectivitate. În acest caz. pentru a demonstra teroia heliocentrismului. o priveste. pentru studiul bolilor mentale. Aceasta realitate masurata e aceiasi pentru toti. omul aseaza natura sub ochii sai. Începând cu secolul al XVII-lea . care nu reprezinta ceea ce este dat mai întâi simturilor. sa fie cunoasterea materiei si nu a spiritului. Dumnezeu a creat natura si aceasta „functioneaza” apoi fara interventia lui. Natura în miscare. Fenomenele naturale înceteaza sa fie creatii neîntrerupte de origine divina. stiinta naturii începe printr-o asezare în exterioritatea acesteia într-un fel. la ceea ce aceste lucruri ar fi „ele însele”. care îi este subiacent. A fost meritul lui Watson. viziunea asupra naturii si cunoasterii va fi bulversata. nu se consacra. Stiinta nu trebuie sa se preocupe de un sens ascuns al fenomenelor. pentru a depasi iluziile la care suntem supusi. Începând cu Galilei si savantii mecanicisti. În acest punct se manifesta unul din fundametele „stiintei moderne”: obiectivitatea. mai exact. materia si fortele care o misca sunt transparente pentru gândire. numai atunci a „existat” ca disciplina „stiintifica” . care. Natura este pusa în . care a recomandat. de adevar al unui fapt stiintific consta în acordul între mai multi observatori (nu este adevarat decât ceea ce este constatat de mai multi observatori). ca si a savantilor secolului al XVII-lea. ele sunt reactii ale unui organism. nu exista finalitate. a afirmat ca un criteriu de validitate. inclusiv matematice. Odata cu Galilei apare gândul conform caruia calitatile obiectelor pe care noi le percepem sunt relative. Calitatile nu se gasesc în natura . desacralizata.

În schimb Hobbes va fi. la îmbunatatirea conditiilor de trai. Neridicându-se la nivelul generalizarii. timp si miscare. Aceasta distinctie între cele doua sisteme parea verificata de faptul ca arterele cadavrelor erau goale. nutritiv. metodologic parerile lor erau opuse: F. Pâna la el circualtia umorilor si mai ales a sângelul în corp „imita” pe cea a planetelor pe bolta cereasca. Bacon dadea prioritate sistemului filozofic atomist a lui Democrit: „studierea materiei în transformarile sale variate este mai fructuoasa decât abstractia”. marea circualtie a sângelui. Din aceasta descoperire. legati de practica si care cereau stiintei sa contribuie prin aplicatiile sale. În secolul al XVII-lea aceasta gândire mecanicista s-a raspândit în toata Europa. Bacon era pentru metoda inductiva. Opera sa principala e Leviathan în care Hobbes îsi expune conceptia sa despre spatiu. Hobbes pentru cea deductiva. Aristotel considera inima drept centrul fortelor vitale si locul de intersectie pentru cele doua sisteme de circulatie: unul arterial. Dânsul afirma ca experienta nu conchide nimic universal. Engels „sistematizatorul” lui Bacon. ca si din altele la fel de „mecaniciste”. ea a stat la baza tuturor marilor progrese stiintifice ale epocii. Spre exemplu medicul W. Un corp e tot ce ocupa un loc în spatiu si înregistreaza o miscare în timp. Bacon empirismul e caracterul predominant al filozofiei engleze. Hobbes este un empirist in toata firea sa: senzatia e principiul cunoasterii principiilor însesi si toata stiinta e derivata din ea. Harvey a demonstrat experimental în 1628. Desi ambii luptau contra scolasticii si ambii luptau pentru stiinta noua. de comercianti si de oameni de afaceri. . filozofie a unui popor de navigatori. Harvey a pus în evidenta faptul ca o singura functie circulatorie se întinde în tot organismul si ca inima functioneaza ca o pompa. materialismul lui F. Corpurile formeaza Universul ca agregat a tuturor corpurilor. F. se va ivi o întrebare decisiva pentru stiinta: „Poate omul sa fie considerat si el o masina?” Thomas Hobbes (1588-1679) Ca compatriot si ca interes stiintific Hobbes l-a cunoscut pe F. asa cum îl numeste T. Bacon când acesta era în anii de dupa prabusirea politica a acestuia din 1621. Dupa Hobbes. El este independent de gandirea noastra.57 miscare de un mecanism autonom. Ea este redusa la o masina care produce fenomenele pe care noi le percepem. cea mai sigura realitate o au corpurile materiale ale carora singure accidente sunt marimea si miscarea. despre constructia rationala a societatii pe puterea absoluta a monarhiei. celalalt venos. Bacon se margini doar la problema metodei. Începând cu F.

Judecata e adunarea a doua nume. Metoda inductiva i se parea prea empirica si elementara pentru a servi filozofiei. adica de la acela care pretinde a rationa.58 Substanta sau materia nu este decât un nume general. el recomanda deductia care pleaca de la principii evidente si fundamentale. actiunile. sub influenta si prestigiul matematicilor.Când un om rationeaza (în sens de calculeaza).Orice stiinta deriva din senzatie si noi nu putem descoperi cauzele proprii decât începând cu ea". În locul acumularii de experimente. timpurile. ci rationamentul defectuos pe care îl întrebuintam asupra faptelor. A doua se numeste stiinta. sau a gasi restul daca s-au luat unele din altele. Pe când la F. Corpurile sunt în miscare. Hobbes pleaca de la ideea ca orice cunoastere provine din senzatie. b) problema limbajului. corpurile. Bacon materia e vie si variata. Sunt doua feluri de cunoastere: una este cunoasterea faptelor. Substanta nu e decât o abstractie a subiectului cunoscator. Silogismul e adunarea a doua judecati legate printr-un termen comun sau adunarea a trei nume. Cunoasterea ne apare ca o adunare sau ca o scadere. noi n-am avea nici o senzatie. Caci nu numai cifrele pot fi obiect de calcul. nu face decât sa coincida dintr-o adunare de parti o suma totala. adica adunarea si scaderea numelor generale convenite pentru a marca sau însemna gândurile noastre. spune Hobbes. zic a le marca când calculam pentru noi însine si a le însemna când demonstram sau expunem altora calculele noastre". singura stiinta constituita. Cauza tuturor fenomenelor si schimbarilor din natura este miscarea. Orice schimbare se datoreste miscarii. sau din scaderea unei sume din alta. a doua e cunoasterea consecintei unei afirmatii care decurge din alta. În aceasta privinta. el pune bazele senzorialismului care va fi dezvoltat mai târziu de John Locke. notiunile si cuvintele. miscarile. miscarea fiind însusirea fundamentala a materiei. noi cunoastem fenomenele.. În ce priveste mecanismul psihic si procesul cunoasterii. . ci si marimile. Cunoasterea descriptiva se numeste istorie. mecanica. De aceea el recurge la o metoda apropiata de rationamentul matematic si anume la calculul aritmetic. Gândirea lui Hobbes are contingente cu psihologia în trei probleme importante : a) mecanismul psihic si procesul de cunoastere. un rest … Ratiunea nu este în acest înteles decât calcularea. . . Gratie miscarii. calitatiile. pasiunile. atunci. a gasi suma unor lucruri asezate împreuna. Hobbes adopta totusi o metoda deductiva. caci ea impune o explicatie cauzata si este ceruta de un filosof.. Dupa Hobbes. Daca toate lucrurile s-ar misca în chip egal sau daca ar sta în repaus. A rationa înseamna a calcula. Numai forma diferita pe care o ia miscarea da nastere la efecte deosebite în manifestarea fenomenelor. Prima nu este decât senzatia si memoria si este cunoasterea ceruta de la un martor. dificultatea care sta în calea progresului cunoasterii nu este lipsa de date suficiente. pentru Hobes e abstracta. c) psihologia afectiva. pe care îl dam diferitelor stari ale corpurilor.

Aceasta miscare nu e de fapt un proces psihic. Când senzatiile sunt anterioare experientei prezente. Astfel. atât în stare de veghe. pentru ureche. . Chiar oameni de stiinta ca Helmholz lunecau spre idealism. o contra-aparare sau sfortare a inimii de a se elibera". ci sunt proiectarea în afara a sensibilitatii noastre. Caracterul subiectiv atribuit senzatiei da un aspect idealist psihologiei sale. lucrurile neavând decât miscare. noi folosim termenul de memorie. desi într-o forma mai palida. cauzând acolo o rezistenta. în aceasta problema. Aceasta impresie se propaga prin intermediul nervilor si al altor fibre si membrane ale corpului. reluata apoi de Hobbes si de ceilaliti materialisti moderni. cât si la multe alte vietuitoare. noi numim aceasta senzatie care slabeste continuu. cu nume diferite". imaginatia si memoria nu sunt decât unul si acelasi lucru. Astfel. Impresia lucrurilor dureaza si dupa ce ele s-au departat de simturile noastre. Caracterul subiectiv al senzatiei.59 Cum apar senzatiile si cum sunt ele determinate? Senzatiile sunt rezultatul miscarii corpurilor care lovesc mecanic simturile noastre. care nu avea nici o analogie cu lucrurile pe care le reprezinta.Cauza senzatiei este corpul exterior sau obiectul care impresioneaza organul propriu fiecarui simt.rImaginatia se gaseste: atât la om. Asadar.. adica le-am avut mai demult. Aceasta aparenta sau fantezie se numeste senzatie si ea va consta pentru ochi. Dar când voim sa exprimam însati slabirea. se învecheste. „Când voim sa exprimam lucrul însusi (adica sa ni-1 închipuim). . Acest subiectivism se împaca greu cu caracterul predominant al doctrinei. cu tot mecanicismul sau. Mach). tarie. se sterge. imaginatie.un artificiu de metoda" si ca nu cuprinde propriu-zis o tendinta idealista. daca închidem ochii. în lumina sau culoare. cât si în timpul somnului". De aceea putem admite parerea lui Dilthey ca fenomenalismul lui Hobbes e numai . sa aratam prin aceasta ca senzatia paleste. care ramâne materialismul si mecanicismul. continuându-se în interior la creier si inima. ele (formeaza – spune Hobbes – imaginatia. a servit argumentatiei idealiste în tot secolul al XVIII-lea si al XlX-lea (Berkeley. „Pentru ca acest efort (de eliberare) se îndreapta în afara. Hume. în sunet…iar pentru restul corpului senzatiile constau în caldura. . moliciune si alte asemenea calitati pe care le deosebim prin pipait". La Hobbes nu e vorba de reflectarea realitatii. calilitatile sensibile nu exista în lucruri. E ideea materialismului antic al lui Democrit si Epicur. noi retinem lucrul vazut. Imaginatia nu e altceva decât o senzatie descrescuta. ci doar de repercusiunea prin organele de simt a miscarii care exista în lucruri si care se manifesta psihic în mod diferit dupa sensoriumul care e atins. considerat din diferite puncte de vedere.. ni se pare ceva exterior noua. frig.

gândirea lui Hobbes.. atunci el e înclinat sa caute unde e cauza??? Dar exista si o gândire superioara care consta nu numai în cautarea cauzelor unui fenomen. este problema limbajului. e de doua feluri. „Prin succesiune sau înlantuire de gânduri. „ceea ce latinii numesc sagacitas si solestia : o vânatoare a cauzelor unui oarecare efect prezent sau trecut . Si un gând nu urmeaza în mod indiferent altui gând.. constituie facultatea de inventie. ele sunt tot imaginatie produsa. Hobbes e nominalist. dar si în studiul efectelor produse de aceste cauze sau al folosului ce se poate trage din anume lucru. gândirea dirijata. gândul urmator nu este atât de neprevazut pe cât pare. specifica numai omului. astfel ca succesiunea acestora sa corespunda totdeauna succesiunii senzatilor. nici contract. Problema limbajului a preocupat pe filozofi înca din antichitate – Democrit. Acestea . tot asa cum nu exista printre lei. o problema foarte actuala si foarte moderna. Asa cum nu avem imagine fara o senzatie corespunzatoare. Când gândesti la ceva. În primul caz. iar omul participa la esenta divina. Acest fel de gândire. 2 – A doua problema în care ne intereseaza. nominalisti si conceptualisti. nici societate. „Fara limbaj n-ar fi între oameni nici stat.. Aristotel – iar în Evul Mediu faimoasa cearta între realisti. însa nu de imaginea senzatiei (caci. o deosebire radicala între psihicul omului si acel al animalelor într-un timp când animalele erau considerate doar ca automate . ci de agitatia partilor interne ale corpului: “Imaginatiile acelor care dorm sunt numite visuri. În ce priveste visurile. Gândirea nu se poate formula. ca psihologi. ursi si lupi”. Cu alte cuvinte. nu se poate stabiliza decât atunci când îmbraca haina cuvintelor. ordonata. dupa Hobbes.fara suflet". O alta parte a mecanismului psihic de “care se ocupa Hobbes este ceea ce numeste el înlantuirea" ideilor. s-a purtat de fapt în jurul problemei notiunii si cuvântului. tot asa nu putem avea tranzitie de la o idee la alta fara o trecere corespunzatoare de la o impresie la alta. Limbajul e doar un mijloc de notare sau înregistrare a gândirii. Exista o legatura în gâdurile noastre. Pentru dânsul nu exista în univers decât lucruri individuale si singulare si doar numele lor sunt universale. eu înteleg acea perindare de gânduri. Când omul sau animalul s-a lovit de o piatra sau de un pom. nervii si creierul sunt amortiti în timpul somnului). nici pace. sau a efectelor unei cauze prezente sau trecute". au existat mai înainte în simturi. efectul fiind cunoscut. numita discurs mintal (spre a se deosebi de discursul vorbit). cautam cauzele sau mijloacele prin care el poate fi produs. 1 – La rândul ei. miscarea simturilor produce la rândul ei miscarea ideilor sau imaginilor. a) Limba e esentiala conditiei umane. care a durat câteva secole. . Acest fel de a gândi e comun oamenilor si animalelor.60 Hobbes nu face asadar. Hobbes e cel dintâi gânditor care afirma unitatea dintre limbaj si gândire.

pulsul. generalizeaza si considera aceste trasaturi ca fiind esentiale tuturor oamenilor. provin din instinctul de conservare. limbajul ne procura noua si altora. împotriva familiei. Oamenii când au aflat un adevar. Acestor patru functii ale limbajului le corespund patru abuzuri care pot produce greseli si duce la erori. direct sau indirect. neîntrerupta în timpul vietii. „Vointa de a face rau este înnascuta omului în stare naturala”. cauta sa comunice experienta lor si altora. repiratia. concurenta. dar. d) În sfârsit. când au cunoscut bine un lucru. neîncrederea. Pasiunile. a prietenilor. a patra functiune a limbajului este de natura estetica. în al doilea rând. Hobbes zugraveste pe contemporanii sai. de planuri. Ar fi ceea ce numim azi comunicarea sociala a limbajului. copiii si turmele lor. omul e un animal feroce si interesat. a doua. Hobbes e un mare pesimist în ce priveste natura si caracterul omenesc. gloria. Homo homini lupus. nutritia etc.61 b) A doua functie e „a împartasi altora cunosterea la care am ajuns. Limbajul e un mijloc de a influenta pe altii si a-i determina sa execute anumite activitati. îi face pe oameni sa întrebuinteze forta pentru a se apara. dupa Hobbes. Concurenta determina întrebuintarea violentei pentru ca unii sa stapâneasca persoana altora. ca circualtia sângelui. egoismul e legea naturala a firii omenesti si acest egoism apare în forma sa exaltata. 3 – Al treilea capitol important pentru noi al psihologiei lui Hobbes este cercetarea pasiunilor omenesti si studiul pe care-l face el asupra naturii si caracterului omului. În acest fel de miscare nu intervine imaginatia (constiinta). Ele sunt determinate de doua feluri de miscari: una vitala. adica de a ne sfatui si a ne învata unii pe altii”. pentru distractie si pentru împodobirea convorbirilor. de experiente. Care sunt cauzele care determina si mentin în om asemenea comportari josnice? „Trei sunt cauzele principale ale discordiei: în primul rând. a profesiei sau a numelui sau”. neîncrederea. Asadar a treia functie a limbajului e de a transmite ordinele si sugestiile noastre. Pentru dânsul. Prima îi ampinge pe oameni sa se atace spre a-si crea o reputatie. în toate timpurile. un alt semn oarecare de depreciere pe care unul l-a îndepartat împotriva altuia. la care aceste trasaturi se gaseau din belsug. El are o comprehensiune ascutita în ceea ce priveste aspectul rau. Dupa Hobbes. a tarii. aspectul negativ al naturii omenesti. ci adesea este si o comunicare de intentii. artistica: „În al patrulea rând. c) Comunicarea între oameni nu-i numai de idei. digestia. placerea si farmecul jocului nevinovat de cuvinte”. pe lânga aceasta. ca îngâmfare si orgoliu. limbajul ca forma de colaborare sociala. de opinie. femeile. Omul pentru om e ca lupul pentru om sau ca lupul pentru lup. Al doilea fel de miscare e . în al treilea rând. de comenzi.

pentru gasirea adevarului. iar iubire în prezenta lui. traind în marele secol al clasicismului francez. individualismul la gânditorii Renasterii. în comportarea omului domina aspectele negative. Decartes deschide epoca moderna a gândirii europene: . vorbirii si folosirii organelor.prin materialismul sau în stiintele naturii. cealalta o îndepartare. Din aceasta cauza. ca în cazul mersului. Apetit si aversiune înseamna de fapt miscari. Teoria pasiunilor lui Hobbes a avut o influenta asupra lui Spinoza. Dar toate . Societatea omeneasca nu deriva dintr-un instinct social. simtim o aversiune. asa iau nastere foamea si setea. iar când efortul ne departeaza de un lucru. utile cu legi formulate matematic. se substitui conceptia despre lume si viziunea teologica medievala cu conceptia stiintifica moderna. ca sa nu mai vorbim de antici. bazata pe interes. durerea – aversiunea –. vietuirea oamenilor în societate si în stat se bazeaza pe una din pasiunile fundamentale. . A iubi si a dori înseamna acelasi lucru. iubirea. materialism vom gasi si în gândirea lui Hobbes. se numeste apetit sau dorinta. în care imaginatia e factorul hotarâtor. Când efortul e dirijat catre ceea ce-1 determina. atunci se numeste aversiune. Hobbes e cel dintâi filozof englez care cauta o explicare rationala. stiintifica fenomenele psihice. distribuita fiecaruia. care echilibreaza pe cele dintâi si le întrec în intensitate. care adopta în special afirmatia ca placerea înseamna cresterea energiilor vitale si durerea înseamna scaderea lor. cum credea Aristotel. dorinta.prin înlaturarea criteriului autoritatii si afirmarea puterii gândirii critice si liberului examen. Pasiunilor pozitive. Statul sau comunitatea e o alcatuire constienta în baza unui pact. Întelegerea între animale e naturala. . Oamenii se supun legii de teama acestui monstru care e statul. Tot asa se explica iubirea si ura. sau cum gasim la unele animale. Ceea ce dorim. pe când între oameni e artificiala. dupa cum simtim aversiune în absenta obiectului iar ura. cu deosebire ca simtim dorinta în absenta obiectului. Desigur. ideea unei fizici matematice si experimentale la Galilei. pentru Descartes (Renatus Cartesius)( 1596-1650) Decartes a fost contemporan cu Habbes si Galilei Molliere. frica si ura. una indicând o apropiere.prin încrederea acordata ratiunii umane. iubim. în prezenta lui. pe frica. iar când urâm. .62 miscarea animala sau voluntara. la care oamenii adera din propria lor vointa. bucuria. le corespund trei pasiuni negative.prin concepita unei fizici rationale. în timpul când se schimba. Dupa Hobbes.

. Secolul începe cu arderea pe rug a lui Giordano Bruno la Roma. psihologiei este introspectia. condamnat pentru ca îmbratisare ideile lui Copernic si invocase o religie a naturii. Descartes este primul care a folosit în fiziologie si psihologie notiunea de reflex. de raspuns. Stiinta nu mai poate ramâne contemplativa. Surprinzator pentru acea vreme este ca anume Descartes si-a publicat Discursul în limba franceza. a apei. Si ca aceasta stiinta va fi nu numai contemplativa. Câtiva ani mai târziu. Ca aderent la conceptiile mecaniciste Descartes considera ca activitatea si miscarile omului si animalelor sunt determinate exclusiv de functionarea organelor din corpul lor. Distincte sunt si modelele cu ajutorul carora aceste substante sunt cunoascute: metoda stiintelor fizice (corpul ca obiect fizic) este matematica iar metoda sufletului. Lupta împotriva institutiilor feudale si a bisericii nu era de loc usoara.. a aerului s. autor al „Amfiteatrului vesniciei providente” în care combate nemurirea sufletului si al unui tratat de inspiratie panteista – este ars de viu la Toilouse (în . supusa unei vesnice schimbari. observatia interioara a fenomenelor de constiinta (cogito). desigur forma a idealismului. sa cunoasca si întrebuintarile pentru care se potrivesc. Descartes recomanda în locul filozofiei speculative care se învata în scoli. sa zicem puterea si actiunea focului. devenind în modul acesta. o doctrina care va lumina drumul stiintei pâna în zilele noastre. De altfel într-o scrisoare datata cu martie 1636 adresata colegului sau de la Colegiul La Fleche devenit mai apoi si el celebru în stiinta matematicilor Marin Mersenne Decartes îi scria ca este preocupat de elaborarea unei stiinte care sa asigure o mai mare aprofundare în cunoasterea naturii. cu ajutorul analizei. Gândirea carteziana va deveni cu timpul o doctrina a tuturor stiintelor. limba carturarilor si filozofilor: „Si daca scriu în franceza. gândirii. ci si utilitara caci „ne va da si cunostiinte utile pentru viata”. în loc de latina. iar caracteristica materiei e întinderea (spatiul pe care îl ocupa).o fac nadajduind ca cei care nu se servesc decât cu ratiunea lor naturala si întru totul pura vor judeca mai bine parerile mele decât cei care nu cred decât în cartile vechi”. gratie careia cunoscând esenta lucrurilor. cu totul deosebita de eruditie. În psihologie Decartes afirma un dualism categoric care e si ontologic: spiritul (sufletul) si materia (corpul) sunt doua substante distincte. o filozofie practica. filozoful italian Giulio Vanini (1585-1619) la vârsta de 34 de ani. fiecare cu proprietatile sale: caracteristica (produsul) spiritului este gândirea. prin aplicatii în domeniul medicinii. întrucât va stapâni si posesori ai naturii. limba tarii mele. ci trebuie sa serveasca vietii prin aplicatii practice la construirea de aparate si masini. elimina totusi orice interventie din partea spiritului în procesele fenomenelor materiale si organice si deschide drumul unei explicatii stiintifice si fiziologice. care sa prevada stabilirea unor legi universale. valabile pentru toate categoriile de fenomene.a. în timp ce cartezianismul (descompunearea fenomenelor în elementele lor si apoi de la ele spre general) e un sistem coerent. Acest dualism.63 acestea erau adevaruri doar partiale.

Galileo Galilei e silit sa abjure „pernicioasa sa eroare” (ideile sale) în 1632. Si aceasta va fi bazata pe evidenta rationala. Fizica aristotelica fusese înlaturata de descoperirile moderne (Leonardo da Vinci. numai de forta gândirii pure. nemultumit de sterilitatea studiilor urmate la colegiu. ci drumul care duce la adevar în toate stiintele. înspaimântat de condamnarea lui Galilei. matematicile si în special mecanica. stiinta nu fusese altceva decât slujnica umila a bisericii. burghezia avea nevoie de stiinta si participa la aceasta razvratire”.64 1619) dupa ce i se smulsese limba. . numai stiinta nu. Tycho-Brahe.într-un cuvânt. slujnica careia nu-i era îngaduit sa depaseasca stavilele ridicate de credinta. Cautând cu pasiune certitudinea („Am avut totdeauna o foarte mare dorinta de a învata sa deosebesc adevarul de fals”). Ca reprezentant al timpului Descartes introduce si conceptii teologice în studierea stiintelor pozitive: „Întreaga filozofie este ca un arbore ale carui radacini sunt metafizica (ceea ce nu se vede). fiind ramura cea mai interesanta a stiintei. de o stiinta care sa cerceteze proprietatiile corpurilor din natura si modul cum actioneaza fortele naturii. Kepler. cum credeau ei. metoda. ea fusese orice. înainte. Descartes nu urmareste un anume adevar într-o problema dintr-o stiinta oarecare. trunchiul este fizica. dupa cum mentiona F. Roberval. Si totusi. în ce priveste aplicatiile practice industriale. Descartes va încerca sa construiasca un sistem fizico-matematic al universului. Mai totdeauna. Engels burghezia avea nevoie pentru dezvoltarea productiei sale industriale. mecanica si morala”: în ceea ce priveste problema . Galilei) si valoarea instrumentului matematic în cercetarea fenomenelor naturii aparuse cu evidenta. Însusi Descartes. Pâna aici însa. pentru a-si salva viata si sa renunte a mai sustine miscarea pamântului – heliocentrismul contrazicând dogmele bisericii. renunta sasi mai tipareasca al sau Traite`du Monde la care lucrase câtiva ani. În Franta. Copernic. Descartes marturiseste ca: „de îndata ce vârsta mi-a îngaduit sa ies de sub ascultarea fata de dascalii mei. în realitate i-au împins înainte în special progresele uriase si din ce în ce mai navalnice ale stintelor naturii si ale industriei”. Desargues si Pascal. „filozofii n-au fost nicidecum împinsi. Acum stiinta se razvratea împotriva bisericii. care îl facusera doar sa-si descopere ignoranta. explicând toate fenomenele prin materie (identica cu întinderea) si miscare. cum arata Engels. nesatisfacut cu probabilitatea si verosimilul. am parasit cu totul studiul cartilor. caci stiinta este doar una. Fermat. Dimpotriva. iar ramurile care ies din acest trunchi sunt toate celelalte fiinte care se reduc la trei principale:medicina (includea biologia si medicina). odata cu începutul secoluli al XVII-lea se deschide seria marilor matematicieni Viete. neîncrezator în autoritatea filozofilor a caror diversitate de opinii punea la îndoiala însasi valoarea acestora. la acea epoca. hotarându-ma sa nu mai caut alta stiinta decît aceea pe care as putea-o gasi în mine însumi sau în marea carte a lumii”.

un adevarat tratat de psihofiziologie. Distinctiv pentru gândirea lui Descares este ideea ca toate fenomenele naturii sunt explicate. Desi în metafizica sa Descartes admite doua substante distincte. simturile. planetele. gratie lui Dumnezeu care e garantul veracitatii*. spiritul si corpul fizica sa nu comporta decât explicatii materialiste. deoarece numai astfel o portiune de materie ia întotdeauna locul lasat liber de un alt corp care se deplaseaza. prin *veracitate – veridicitate = veridic – care este(sau pare sa fie) adevarat. vietatile sunt explicate pe baza unor legi fizice. Pentru Descartes esenta materiei – res extensa – este întinderea. În 1649. Materia este una – nu exista vre-o deosebire între materia care compune corpurile ceresti si materia terestra – si este infinita în întindere cît si în divizibilitate (nu se marginea la atomii si nici la vid). Miscarea si repaosul nu sunt decât schimbarea sau mentinerea pozitiei unui corp în raport cu un altul. Miscarea se propaga întotdeauna prin contract. în momentul initial si nu în permanenta. Orice miscare are drept cauza si drept efect o alta miscare. Întinderea este o proprietate inteligibila si dintre toate functiile noastre de cunoastere: inteligenta. iar nu o calitate a corpurilor ca în fizica aristotelica. În ce priveste cunoasterea Descartes exclude careva „viclenie” de a fi falsificate. Corpurile sunt impenetrabile – nu pot ocupa decât unul câte o pozitie. ca în teologie si fizica scolastica. prin care am putea explica formarea sistemului solar. corpurile ceresti. Materia are o singura proprietate. Ipoteza cosmogonica a lui Descartes a fost preluata cu un secol mai târziu de Kant si Laplace. adica cu un an înainte de stingerea sa. Primele cercetari ale lui Descartes au fost îndreptate spre fizica si publicate în Principiile filozofiei în care autorul afirma ca lumea este de fapt un sistem: toate fenomenele. O astfel de gândire a anticipat legea conservarii energiei. a fost tiparit tratatul Despre pasiunile sufletului. pentru prima oara în istoria gândirii moderne în mod rational matematic. Corpurile sunt portiuni limitate de întindere si nu se deosebesc unul de altul decât numai prin forma si pozite. Cantitatea de miscare din univers ramâne totdeauna constanta. Spre deosebire de alti metafizicieni el considera ca interventia lui Dumnezeu are loc o singura data.65 existentei el a înaintat faimoasa expresie cagito ergo sum (cuget deci exist). real . aceasta substanta întinsa este ceea ce se numeste corpul sau substanta lucrurilor materiale. imaginatia. Astfel apar vârtejurile. pa baze stiintifice. Datele simturilor ne pot însela. formula în care însasi îndoiala (caci a te îndoi înseamna a gândi) devine izvorul certitudinii. prin materie (identificata cu întinderea) si miscare. fizica lui Descartes fiind un mecanicism al socului. Miscarea este un fenomen continuu. gravitatia. numai inteligenta ne poate aduce adevarul. circulara. care mai apoi a devenit dicton. memoria. Întreaga diversitate care exista în materie depinde de miscarea partilor sale.

66

materie definita ca întindere, si prin miscare. Universul nu-i decît o întindere a materiei si în care totul se poate reduce la masura si la numar. Descartes are viziunea unei matematici universale, a unei stiinte a cantitatii si masurii care sa explice toate fenomenele din natura. Matematicile – algebra si geometria – nu constituie metoda, ci doar o aplicare a metodei prin care oricine daca le va urma fara a se abate de la ele nu va lua vreodata nimic fals drept adevarat si fara a risipi de prisos sfortarile spiritului. În ceea ce priveste stiinta, aceasta în viziunea lui Descartes, trebuie reînnoita cu noi principii si metode. Instrumentele acestei reconstructii sunt cele patru regului (ale metodei carteziene): 1. A nu accepta niciodata vre-un lucru ca adevarat, daca nu l-am cunoscut în mod evident ca este; adica de a evita cu grija graba si prejudecata si de a nu cuprinde în judecatiile mele nimic mai mult nimic decât s-ar înfatisa mintii mele atât de clar si distinct încât sa nu am nici un prilej de a ma îndoi. În aceasta si consta revolutia carteziana – înlaturarea dogmatismului si autoritatii, proclamarea gândirii libere si examenului critic. Descartes nu nega rolul intuitiei în cunoasterea naturii, numai ca aceasta sa vizeze un concept al spiritului pur si atent, atât de simplu si de distinct încât sa nu mai ramâna absolut nici o îndoiala asupra ceea ce întelegem. Pentru a judeca corect, vointa trebuie sa înlature cauzele de eraore si sa admita numai acele lucruri despre care nu avem nici o îndoiala. 2. Dar în natura exista relativ putine fenomene simple; majoritatea fiind complexe. A doua regula a metodei prevede analiza: a împarti fiecare dintre dificultatile pe care le cercetez în atâtea parti în câte s-ar putea si de câte ar fi nevoie pentru a le rezolva mai bine. În felul acesta pot fi relevate legaturile de cauza si efect, legitatiile manifestarii acestora. 3. Pentru a fi siguri ca pe parcursul analizei n-am gresit sau nu am neglijat vre-un aspect al fenomenelor, Descartes recmanda a parcurge drumul invers numit sinteza (calea deductiva). Deductia carteziana e cu totul altceva decât deductia cu ajutorul silogismelor, asa cum prevede logica aristotelica. Deductia carteziana pleaca nu de la universal, ci de la simplu si presupune interventia unor ipostaze pentru a o stabili, pentru a lega cauzele de efecte. 4. În sfârsit regula de control care prevede a face peste tot enumerari atât de complete si revizuiri atât de generale, încât sa fii sigur ca nu ai omis nimic. În concluzie Descates mentioneaza ca „Nu exista alte cai deschise omului pentru cunoasterea cu certitudine a adevarului decât intuitia evidenta si deductia necesara”. Intuitia carteziana e deosebita de intuitia mistica, irationala, teologica. Ea izvoraste din „o lumina naturala a ratiunii, este un instinct intelectual actul propriu al întelegerii”. În intuitia rationala carteziana datele senzoriale nu joaca nici un rol: numai ratiunea poate percepe adevarul; si aceasta ratiune percepe direct „naturile simple” cu ajutorul „ideilor înnascute” din spiritul nostru. Teoria

67

ideilor înnascute, care aminteste de teza „reminescentei” platonice, si afirma existenta unor forme înnascute ale gândirii (vor deveni categoriile kantiene). Descartes deosebeste ideile înnascute de cele adventice ca fiind idei care nu provin din obiectele externe, nici din hotarârile vointei, ci din simpla facultate de a gândi. Ele sunt universale, inerente spiritului omenesc, - conceptie contrazisa ulterior. Desi gândirea carteziana este deductiva uimeste mecanicismul lui Descartes în ce priveste stiintele vietii, în biologie si filozofie: corpul animalelor si al omului functioneaza dupa legile mecanismelor. Astfel de idei le întâlnim si în filozofia greaca – la Platon si Aristotel, în tot cursul Evului Mediu. Numai ca pâna la Descartes acest mecanism era pus la dispozitia sufletului care îl dirija, pe când în conceptia carteziana corpul este un mecanism condus de legile universale ale miscarii. În cartea a doua a Tratatului despre lume Descartes analizeaza pasiunile adica emotiile si sentimentele dupa regulile metodei si examineaza mai întâi pasiunile simple (admiratia, dragostea, ura, dorinta, bucuria si tristetea), ca apoi sa construiasca pasiunile complexe. Pâna la el pasiunile erau privite ca izvor al pacatului, de morala stoica, la Platon, ca si de morala crestina, care le considerau ca porniri irationale, ca revolte împotriva ratiunii izvorâte din sufletul rational. Pentru Descartes pasiunile sunt în primul rând fapte de constiinta, de gândire si de ratiune. În al doilea rând sunt mai degraba bune, utile, decât rele. Descartes expune o teorie filozofica a pasiunilor si implicatiile viscerale ale emotiilor si sentimentelor sunt notate cu precizie la fiecare pas. El mentioneaza ca pasiunile pot fi provocate de toate obiectele care cad sub simturile noastre si acestea sunt cauzele lor cele mai obisnuite si principale, dar aceste obiecte nu provoaca pasiunile noastre prin natura calitatilor lor, ci numai prin diverse feluri prin care ele ne pot dauna sau folosi sau în general au vre-o semnificatie pentru noi. Obiectele exterioare ne pot provoca perceptii si reactii emotive. Ambele sunt numite pasiuni în terminologia carteziana, spre deosebire de actiuni, care sunt actele de vointa. Asadar prin faptul ca Descartes a dualizat organismul în corp si gândire a fost posibil ca sa manipuleze în explicarea manifesta acestora: sufletul nu poate fi asemanat unei masini de produs idei si ramâne de esenta divina, nu este obiectul stiintei mecaniciste, dar corpul poate fi explicat conform legilor mecanice, fizice; fenomenele organice pot fi reduse la un ansamblu de figuri si miscari. Gândirea, ratiunea, care reprezinta specificul substantei spirituale este caracteristica omului, pe când animalul poate fi considerat masina (daca luam în consideratie ereditarul). Animalul este dimensiune fara spiritualitate. Daca conduitele animalelor depind de organizarea lor materiala, apoi cele umane sunt în functie de puterea ratiunii. A vorbi despre existenta gândirii la animale este inacceptabil din punct de

68

vedere teologic: cum sa se acorde animalului suferinta sufleteasca când el este neprihanit de pacatul original. Când distingem net cele doua substante heterogene, sufetul si corpul, cum sa concepem relatiile lor, uniunea si influentele lor reciproce? Si Descartes raspunde: emotiile si evenimentele nu pot fi cunoscute decât numai prin judecata. Sentimentele sunt perceptii neclare, inferioare celor rezultate din ratioament (ideile matematice), care apartin chiar naturii sufletului nostru, pe care Dumnezeu le-a pus în noi. Astfel de afirmatii scot bine în evidenta rationamentul lui Descates. Cât priveste cunoasterea, pe care mintea si-o poate lua din proprie initiativa, aceasta este o facultate înnascuta. Aici se afirma ineismul lui Descartes: exista idei care permit mintii sa gândeaca pentru ca ele le gaseste în interiorul sau; ele sunt cele pe care le descoperim datorita îndoielii metodice, se înrudesc cu matematica si exclud orice referire la calitati senzoriale. Ideile înnascute sunt obiectul unei cunoasteri foarte usoare (numar, miscare, spatiu); comune, imediate, nu sunt deci atinse printr-o munca îndelungata a dialecticii. Si Descartes atentoneaza ca prima si cea mai clara din aceste idei este cea referitoare la perfectiune si infinit, credinta noastra în Dumnezeu. În operele sale Descartes nici nu încearca sa explice ce înseamna ratiunea, judecata sau cum se fromeaza ea, dar se serveste de ea ca de un instrument dat pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu si pe sine însusi. Aceasta metafizica se bazeaza pe îndoiala metodica: experienta sensibila a realului, nu aduce nici o cunoastere, chiar si cele matematice ar putea fi false daca Dumnezeu ar fi un geniu rau care se amuza sa schimbe lumea în fiecare dimineata. Si conchide ca singura realitate absoluta este realitatea existentei mele: îndoiala de propria existenta ma conduce la certitudinea ca exist.

B. Spinosa (1632-1677)
Punctul de plecare în filozofia lui Spinoza este dualismul cartezian – materia si spiritul. Al doilea aspect din filozofia carteziana care trezea probleme era interactiunea acestor doua substante absolut diferite una de alta. Cunoastem deja ca, pentru a gasi punctul de conlucrare a acestora Desartes indica la glanda pineala în care (chipurile) se afla sufletul, si care asigura miscarea voluntara. Mai întâi Spinoza se exprima pe marginea dualismului negându-l. El admite existenta numai a unei singure substante. Dat fiind ca substanta este ceea ce exista în sine si este conceput prin sine, este usor de demonstrat ca nu poate exista decât o singura substanta, substanta absoluta, caci prin definitie tot ce este limitat si contingent, tot ce este propria sa cauza, tot ce nu este conceput decât pri altceva nu merita numele de substanta.

69 Cum se explica atunci ca natura. imediate ale unei esente. care trebuie îndepartat din constiinta oamenilor este miracolul. corpul este obiectul sufletului omenesc. Toate fenomenele pe care le întâlnim: viata. Aceste doua atribute nu interactioneaza ci coexista unul lânga altul (mecanicism). moartea. concrete. Mai târziu Hegel avea sa spuna: tot ce este real este rational. Spinosa afirma astfel rationalitatea naturii.a. Numarul atributelor este infinit însa mintea omului poate cunoaste doua: întinderea si gândirea. Prin atribut înteleg ceea ce intelectul percepe în substanta ca alcatuindu-i esenta. „În natura nimic nu este contingent. vointa s. Un mod al întinderii si ideea acelui mod sunt unul si acelasi lucru. Aceasta stricteta se contine si în însasi substanta. Miracolul nu este altceva decât ignorarea cauzelor. În continuare va atentionez asupra unui gând exprimat de Spinosa: gândirea se serveste de materie ca sa se realizeze si materia se exprima adeseori prin gândire. sunt atribute ale aceleiasi substante. materiale? Si Spinosa raspunde: prin atribuire unei substante unice o serie infinita de atribute. Si din aceasta necesitate rezulta un numar infinit de lucruri în forme infinite. reflecta exact realitatea care este rationala în mod necesar. Natura poate fi cunoascuta de noi cu ajutorul ratiunii noastre. primul lucru. Astfel prin acest monism substantialist este rezolvata problema dualismului. Cât priveste raportul suflet-corp Spinosa precizeaza ca sufletul si corpul sunt unul si acelasi lucru conceput când sub atributul cugetarii. Daca totul este determinat. Modurile sunt trecatoare. din care nu putem iesi. actuale. având o infinitate de aspecte atât în domeniul gândirii. totul este cuprins într-un raport de miscare. efemere. iar sufletul este ideea corpului uman. Dupa Spinosa gândirea si natura sunt doua exprimari deosebite ale aceleiasi realitati. gândire. însa exprimat în doua feluri. universul se manifesta în diverse forme. si nu unul prin altul. Deci exista peste tot materie si gândire. când sub cel al întinderii. Cu alte cuvinte. Alaturi de atribute exista si modificari trecatoare ale lucrurilor pe care Spinosa le numeste moduri. . de la cauza la efect. repaus. cunostintele noastre. ci toate sunt determinate sa existe si sa actioneze întrun anumit fel din necesitatea naturii lui Dumnezeu”. vointei cât si în domeniul lucrurilor extinse. neputinta unei explicari cauzale din partea noastra. Substanta este si eterna si exista cu necesitate. numai ca natura manifestându-se prin diferite atribute este studiata de diferite stiinte. miscarea. sentimentelor. Determinismul universal se exprima prin corelatia dintre aceste doua moduri diferite ale uneia si aceleiasi substante: la fiecare mod al întinderii trebuie sa corespunda un mod al gândirii.m. sunt manifestari temporare.d. Prin aceasta înlantuire riguroasa de la substanta la atribut si de la acesta la mod totul este strict determinat.

Urmarind expunerile pe marginea afectelor devine vadit ca Spinosa a folosit principiul determinismului în examinarea lor. Pasiunile sunt determinate de instinctul de conservare: „orice lucru nazuieste. Omul face parte din natura si naura este cauza tuturor dorintelor si slabiciunilor omenesti. afectele de ura. sublinind ca i se pare ca cei ce s-au ocupat de aceasta problema vorbesc despre lucruri care se afla înafara de natura. a realitatilor dintre om si natura: „omul nu este parte a naturii si ca urmare este cu necesitate întotdeauna supus pasiunilor si ca se încadreaza în ordinea naturala comuna careia i se supune si i se adapteaza dupa cerintele naturii”. legile si regulile universale ale naturii. Drept pune de reper el nu foloseste introspectia.. oricare ar fi ele. În alte privinte întrucât ideile nu sunt adecvate el este cu necesitate pasiv. el nu le explica în mod arbitrar. Spinosa explica ca pasiunile nu sunt rele prin ele însele.. adica sa-si mentina fiinta. Spinosa marturiseste ca nu este multumit cum este tratat acest aspect de catre predecesori. Dar „. ci sistemul real. bucuria si tristetea. . Mai mult. si cu cât izbuteste sa faca aceasta mai bine.. independent de constinta. Exista trei afecte sau pasiuni fundamentale din care se deduc toate celelalte: dorinta. atât cât depinde de el. Ceea ce gândim confuz provoaca pasiuni. mânie etc. privite în ele însele. Acest instinct de conservare care este la baza comportarii omenesti face ca „fiecare pofteste sau evita cu necesitate dupa legile naturii sale. În cazul când ideile sunt adecvate sufletului individul este cu necesitate activ. trebuie sa fie una si aceasi.70 O parte a Eticii este consacrata studiului afectelor. Problema morala a binelui si a raului trebuie privita prin prisma întelegerii necesitatii si determinismului universal al fenomenelor. decurg din aceasi necesitate si virtute a naturii ca si celelalte lucruri singulare”. În natura nu se întâmpla nimic care sa poata fi pus pe seama ei ca un viciu... prin care puterea de a lucra a corpului însusi este marita sau micsorata. Si Spinosa da o definitie vitalista a pasiunilor sau afectelor: „modificari ale corpului. anume. ceea ce socoteste ca este bun sau rau” si „cu cât cineva se sileste mai mult sa caute folosul propriu. sa-si mentina existenta” si „sufletul nazuieste cât poate sa-si imagineze ceea ce mareste sau ajuta puterea de a lucra a corpului”. deoarece îi dau o cunoastere clara si distincta în unele privinte. la fel si ideile acestor actiuni”.ma întorc la acei care prefera sa blesteme sau sa batjocoreasca afectele si actiunile oamenilor în loc sa le înteleaga. cu atât este mai neputincios”.. ajutata sau înfrânta. caci natura este întotdeauna aceeasi. traierile subiective. Deci. ci într-o ordine obiectiva de reglare a comportamentului omenesc.si prin urmare calea pe care cunoastem natura lucrurilor..

În alta ne spune ca vointa si intelectul sunt unul si acelasi lucru. Locke prezinta interes pentru psihologie prin faptul ca examineaza aspecte noi. substanta. Al doilea argument cu care combate Loke ineismul îl gaseste în psihologia copilului. sunetele. notiuni înnascute. Daca ar exista idei. Daca ar exista idei înascute. din senzatii. suflet precum o faceau predecesorii sai. gusturile etc. atunci toti oamenii ar avea aceleasi perceptii reprezentari. dualitatea perceptie interna. timp sunt obtinute. . În reflectarea lucrurilor vom tine cont ca unele însusiri ale acestora sunt permanente. duritate. atunci ar însemna ca începând cu primele saptamâni copilul sa dispuna de ele. Într-o lucrare mentioneaza ca vointa nu este decât o consecinta a ideii. principii. Chiar si notiunile de spatiu. perceptie externa. sau primare si dupa cum oricare poate observa. cum se reflecta ea în noi si cum intervine procesul perceptiei? Si Locke afirma ca toata cunoasterea porneste de la senzatii. Ambele se cunosc prin senzatii. le numim secundare. miscare. Chiar si judecata. Spre deosebire de Descartes. materie. iar altele tin de felul cum cunoastem noi materia: culoarea. nu sunt însusiri în sine a obiectelor precum: culorile. Cum am vazut în opera lui Spinosa gasim idei care au contribuit substantial la dezvoltarea gândirii psihologice: mecanismul naturalist si materialist. gusturi. legatura afectelor cu instinctul de conservare. inerente materiei. În alt treilea vointa este de ordin biologic. Ca notiunea pe care o avem despre succesiune si durata vine din reflectarea pe care o facem asupra acestei succesiuni de idei pe care la vedem aparând una dupa alta în mintea noastra. Al doilea fel fel de însusiri care în realitate nu sunt esentiale pentru obiecte. controlul afectelor prin dezvoltarea personalitatii. care admitea trei categorii de idei Locke declara ca nu exista idei înnascute si ca toata cunoasterea provine din experienta. produc în noi idei simple. constientizate prin experienta. înscrise în constitutia ei: soliditate.71 În privinta naturii afectelor Spinosa arata unele contradictii. Primul fel de însusiri pe care le poti gasi în orice bucatica a materiei suficienta de a fi perceputa Locke le numeste originare. Una din probleme: Cum cunoastem si de unde vine cunoasterea? Astfel zis prin ce procese psihice cunoastem lumea exterioara. educatia. asociationismul. rationamentele au si ele la începuturi cunostinte senzoriale. John Locke (1632-1704) Desi nu abordeaza probleme de metafizica. limbajul. cruciale pentru dezvoltarea stiintei: empirismul în psihologie. întindere. conform tendintei de conservare a individului. mirosul etc. ori vedem ca fiecare om are o alta experienta. mentinerea sau respingerea unei idei.

Ele cuprind doua grupe: una în care ideile simple se îmbina în ideea unui lucru unic (ideea de om). din care experienta aduce intelectului idei este perceptia operatiunilor propriei noastre minti din înauntrul nostru. îndoiala. mobilitate). învatare. din care. desi unite (de exemplu: ideea de relatie). Locke distinge idei simple si idei complexe. simtul intern al lui Locke constituie si un procedeu de analiza. Actiunea educatorului se va conduce de cunoasterea sufletului copilului. manifestata prin reflexie. gusturile. În acelasi timp. prin combinatii rezulta toate celelalte fenomene psihice. Când sufletul începe sa reflecteze asupra lor si sa le considere. Educatia trebuie sa fie placuta pentru copil si trebuie sa-i dezvolte si trupul si sufletul. Prin explicarea proceselor mai complexe cu ajutorul altora simple. aplicata ideilor obtinute prin experienta. Asadar se poate constata ca ideile au doua izvoare: din exterior senzatiile obiectelor reflectate si din interior. cunoasterea. miscare. Locke deschide drumul scoalei asociationiste – mecanicista în spiritul ei – a empirismului englez în psihologie. Pe lânga probleme ce tin de limbaj. altele provenite din mai multe simturi (ideile de spatiu.(???) . Si aceste senzatii pot fi de doua feluri: externe si interne sau reflexia (însusirea de a reflecta propriile noastre procese sufletesti). Al doilea izvor. Ideile complexe sunt combinate ale ideilor simple. ratiunea. si alta în care ideile combinate continua a reprezenta obiecte distincte. prin afirmatia ca toata cunoasterea provine din lumea materiala si prin lupta contra nativismului. Fiecare poseda acest izvor. Si ideile simple au doua modalitati de proeminenta: unele dintr-un singur simt (culorile. gândirea. figura. credinta. Ideile simple provin din simturi (unul sau mai multe). Stimularea anumitor stari afective e pârghia educatiei. cu toate ca aceasta facultate nu este un simt.). Prin acest mecanicism se ignora aspectul dinamic al proceselor psihice ale omului. cu realitatea ce exista independent de noi. Locke propune ca la baza educatiei sa stea psihologia. E vorba de o cunostinta a propriei noastre functii psihice. spatiu + tactil).72 Reflectarea senzoriala este contactul direct cu realitatea. sunetele etc. repaos. Acestea sunt perceptia. vointa. o metoda psihologica care va duce la procedeul introspectiunii. Ideea simpla este elementul ireductibil al vietii sufletesti. Asadar conceptia lui Jocke în psihologie are aspecte materialiste prin senzorialismul lui. lipsit de orice reactivitate proprie – conceptie contrara reflexivitatii lui Descartes. operatiunile propriei noastre minti. cât si psihologiei stiintifice de mai târziu. atunci aceste operatiuni îi aduc intelectului o alta serie de idei care nu-i puteau veni de la lumea din afara.

deci din experienta. Acest principiu substituie principiul inertiei mentale a creierului postulat de Hobbes si principiul actual gândirii din conceptul lui Descartes. Prin idei vom întelege imaginile care sunt simple si slabe copii ale celor dintâi. T. valoarea analizei sale psihologice. Prin urmare ideiile deriva din impresii corespunzatoare.73 David Hume (1711-1776) Fenomenul asociatiei era cunoscut înca pe timpul lui Aristotel care în De amima vorbeste de asociati de asemanare si de contiguitate. asadar. succesiunea. Hume continua gândirea lui Locke în doua directii în care empirizismul acestuia pastrase înca trasaturi rationaliste. Sa urmarim logica lui Hume în ce priveste ca ideiile nu sunt înnascute. pasiunile cand apar pentru prima oara. facultatea de a primi impresii din afara. David Hume introduce în psihologie notiunea de asociatie cât si cea de obisnuinta (habitudine) gnostic în teoria cunoasterii. Ideea lui Hume corespunde ideii complexe a lui Locke iar impresia cu ideea simpla. Ideile noastre decurg din impresii. Hobbes într-un capitol din Leviathan vede decurgerea fenomenelor psihice ca o înlantuitre de miscari fizice. Spiritul este ca o tabula rasa care înregistreaza datele senzatiilor din exterior. Între impresii si idei nu exista diferenta de natura. În primul rând el nu distanseaza senzatiile de reflectii. Cursul ideilor. Alta idee pe care se bazeaza filosofia lui Hume este principiul asociatiei. idei înnascute. facuta în spiritul unei cercetari stiintifice nu se micsoreaza. Prin întrebuintarea termenului „impresie” este subliniata pasivitatea intelectului. Toate perceptiile spiritului omenesc se reduc la doua feluri: impresii si idei. Asa cum atractia fusese recunoscuta ca un . Nu exista. Nici o idee nu este valabila daca nu-i cunoastem impresia. simturile de ratiune. Deosebirea dintre ele este conditionata de forta si vivacitatea cu care ele apar în spirit si îsi croiesc drum în gândire sau în constiinta. În al doilea rând teoria carteziana a creatiei rationale o înlocuieste cu un asocrationism cu caracter mecanic. combinarea lor au loc conform principiului asociatiei. J. Hume analizeaza mecanismul cunoasterii si cauta si descopera legile spiritului omenesc. ci de grad. Astfel de orientari epistemologice sunt motivate de dorinta lui Hume de a gasi geneza ideilor cu scopul de a demonstra ca ele nu sunt înnascute. Cele care patrund cu mai multa forta si violenta le vom numi impresii si înglobeaza în sine emotiile. Locke prin acceptarea explicatei carteziene considera asociatia ca fiind datorita urmelor lasate de scurgerea „spiritelor animale” . senzatiile.

Ne par în conjunctie. panpsihism (animism din epoca Renasterii).asemanarea. ca prezenta celui dintâi ne face sa gândim întotdeauna . Relatia cauza-efect este doar o habitudine a spiritului.construieste cunoasterea practica si ansamblul de credinte: daca ne gândim la o rana. care îsi are origine în experienta. asociatia este recunoscuta ca un principui al desfasurarii proceselor mentale: Nu exista decât trei feluri de asocratie: . Leibniz apartine gândirii metafizice a secolului XVII prin teoria unei substante unice a feomenelor cât si individualismului secolului XVIII prin pluralismul monadologiei. ca tensiune.. Spre deosebire de Aristotel Hume nu recunoaste asociatia prin contrast. Un eveniment urmeaza altuia.cauza efect. fiecare având însusirea de a reflecta din propriul sau punct de vedere. . Leibniz (tinând cont de descoperirea microorganismelor) ajunge la un panvitalism. duce la evocarea obiectelor care în realitate i-au fost învecinate spatial sau temporal. Originea notiunii de cauza si efect trebuie cautata în experienta (Calitatea de „alb” de exemplu. Pentru Leibniz esential este cauza miscarii.contiguitatea. nu este un universal. el ramâne spirit. tip care organizeaza memoria: evocarea mentala a unui obiect natural. Daca pentru Descartes toate fenomenele se explicau prin întindere si miscare.74 principiu al miscarii în lumea fizica. Agnosticrismul lui Hume este datorat faptului ca toate evenimentele ne par în întregime separate unele de altele. Miscarea este esenta materiei: guod non agit. la cel de-al doilea). ci o „idee abstracta”. Hume aplica teoria asociatiei la cele mai înalte idei ale intelectului ca „relatii” „moduri” si „substante”. efortul devine corp. din monade înzestrate cu diferite trepte de constiinta. De exemplu eul este un „fascicul” de idei asociate. duce la pierderea oricarei individualitati la topirea lor în spatiul geometric. ca corpul si sufletul sunt doua manifestari ale unei realizari unice imateriale care este efortul. datorita asemanarii dintre mai multe obiecte albe) si în asociatia ideiilor (Cauza este un obiect sau un fenomen atât de des urmat de alt obiect sau fenomen. conform caruia toate fenomenele sunt manifestari de diferite grade ale acestor eforturi (sfortari) spre existenta. dar nu putem obesrva o legarura directa între ele. la idee.asigura trecerea de la particular la general. Lumea este alcatuita din unitati în numar infinit. în schimb o mentioneaza pe cea de „cauza” si „efect”. notiune.asigura legatura dintre idei. . întreg universul. Desfasurarea în miscare. nu în conexiune. Deformarea corpurilor prin întindere în filizofia carteziana. evocam ideea durerii. Si explica.non existit. pentru Leibniz prin forta si efort. .

. În perceptia senzoriala acestea sunt spatiul si timpul. Aceasta activitate apare în toate procesele spritului într-un mod continuu: de la „perceptiile obscure”. morala gândita sub forma unui imperativ neconditionat. dupa Kant sunt înnascute si nu deriva din experienta. Lucrurile uniforme si care nu cuprind nici o varietate nu sunt decât abstractii ca timpul. si ar fi o greseala sa reducem viata noastra psihica doar la procesele constiente”. Kant: toata cunoasterea noastra începe o data cu experienta.de aici nu rezulta ca deriva toata din experienta. Într-o lucrare de raspuns pe marginea Essay-lui lui John Locke (din 1690) publicata în 1765 Liebniz respinge teoria empirista a tabulei rasa din spiritul nostru pe care vin sa se înscrie datele experientei senzoriale: „aceasta tabula rasa. inconstientul. Exista mai degraba procese constiente. nu este decât o fictiune întemeiata pe notiuni incomplete ca si vidul. Psihologia separata de filozofie face parte din stiintele empirice fiind cuprinsa în antropologie – Critica ratiunii pure nu studiaza fenomenele de cunoastere printr-o metoda empirica. în baza carora noi putem judeca activitatile noastre – ideea de datorie. care capata în constiinta. atomii sau repausul absolut.. Anume inevnatatorul calculului infinitesimal (matematicile au ajutat psihologia) Leibniz a fost primul care a înaintat ideea ca exista stari psihice de care nu aveam deplina constiinta (obscur) si care constituie ceea ce s-a numit mai târziu. forma vointei si a gandirii. între miscare si întindere si admite o tranzitie treptata de la obscur(zero) catre formele superioare ale vietii psihice. iar sensibilitatea fara ratiune este oarba. caci ratiunea fara sensibilitate este goala. imagini care trec din raza constiintei în incostient (sau apriori-???) Leibniz a avut totusi intuitia pragului senzorial si a excitatiilor subliminare. formele gândirii care.. ci cauta sa stabileasca conditiile cunoasterii. inconstiente. psihologia cum o face John Locke. legile sale. Inerventia acestor forme apriori e indispensabila în cunoastere. spatiul si celelate conceptii ale matematicilor pure ”. Aceasta idee a continuitatii este considerata ca fundamentala în gandirea lui Leibniz. prezente chiar si în lumea anorganica. ea trebuie sa fie prelucrata prin formele mintii noastre care preced experienta si sunt în mintea noastra mai înainte de orice experienta – a priori.. în cea logica – cele douasprezece categorii.. dar. Exista forme a priori si în activitatea noastra practica. Pentru ca aceasta experienta sa devina cunoastere.reprezentari. În contextul acestei idei el respinge separatia categorica între gândire si materie. El a vorbit cel dintâi de inconstient. notiunea care va fi dezvoltata în filozofia lui Schepenhauer si care va servi suport psihanalizei moderne.sau ca materia prima. despre care se vorbeste atâta. Kant mai afirma despre existenta unor „idei ale ratiunii pure” care ar fi extrapolari ale cunoasterii noastre dincolo de limitele sale: ideea de Dumnezeu. pâna la gândirea limpede si analitica a ratiunii umane. de libertate si de imortalitate.75 Esenta monadei este activitatea. Si concretizeaza: „niciodata spiritul nu este lipsit de activitate.

În acelasi curs de antropologie didactica Kant se ocupa si de vise. pasiunea ca o dementa”. pasiunea e ca un torent care îsi sapa o albie din ce în ce mai adânca. miros). De asemenea sensibilitatea se dezvolta în raport cu stimulii diferitelor organe de simt într-o unitate dialectica. Amândoua sunt considerate de Kant ca un fel de boli ale sufletului caci sunt revolte împotriva ratiunii si concretizeaza metaforic: „Emotia e ca o apa care rupe digurile. Imaginatia productiva prespune plasticitatea. Emotiile sunt tratate ca sentimente ale unor placeri sau dureri actuale. În ceea ce priveste imaginatia. Este clar ca orice cunoastere porneste de la senzatii. vaz) si simturi sensibile la actiune chimica (gust. astenice. facultateta de a asocia intuitile în timp si spatiu. anixietatea si toate celelalte. datorite unui exces de forta vitala sau. care cuprindea senzatiile. se datoresc judecatilor pe care le facem asupra datelor aduse de simturi. facultatea de afinitate. caci senzatiile nu pot fi nici adevarate. surpiza. prin slabiciunea fortei vitale. Evolutionismul secolului XIX va arata ca axiomele matematice provin din experienta. memoria. auz. mânia. precum si probleme de caracter care includea studiul caracterelor si temperamentelor sfârsind cu aspecte etnopsihologice fiind astfel un precursor al psihologiei lui W.76 Teoria kantiana a formelor apriorice ale gândirii e tot atât de nestiintifica ca si teoria ideilor înnascute emisa de Descartes. Printre simturile pe care le descrie Kant – cinci la numar. bolile sufletului. În cursul de antropologie Kant afirma ca spiritul care asigura cunoasterea se manifesta printr-o facultate activa a acestuia – intelectul si alta pasiva – sensibilitatea. Emotia e ca o betie. Din ele deriva spaima. imaginatia. Râsul si plânsul sunt manifestari „convulsive” ale placerii si durerii si „ÎNTRETIN SANATATEA”. ca ceea ce e postapriori pentru specie. nici false. figureaza doua grupe: simturile sensibile la actiune mecanica (pipait. pasiunile. Lectiile sale de antropologie Kant aborda probleme de antropologie didactica. În partea a doua a cursului Kant analizeaza sentimentul placerii si al durerii. legea contrastelor. Wundt. Cât priveste pasiunile acestea sunt înclinatii putin disciplinabile de ratiune. Kant considera ca nu se poate constitui o psihologie stiintifica deoarece nu se pot întrebuinta metodele matematice – singurele riguroase si precise – si pentru ca mobilitatea starilor psihice exclude o observatie exacta. si ca experienta generalizata a milioanelor se transforma în mintea individului în forme logice si axiome ale gândirii. emotiile. . devine apriori pentru individ. Emotiile pot fi stenice. ea poate fi productiva (creatoare) si reproductiva (rememorativa). iar sensibilitatea procura intelectului un bogat material fara care notiunile abstracte nu ar fi decât o luicitoare mizerie. Consideram ca ar prezenta interes viziunea lui Kant aspura emotilor: emotiile fundamentale sunt: placerea si durerea. de limbaj. si daca se produc erori spune Kant.

Wolff este considerat fondatorul rationalismului dogmatic si al filozofiei iluministe germane. Sufletul este o substanta simpla care nu-i nici corp. produse printr-o schimbare de stare a organismului senzitiv. . Psihologia pe care Wolff o împartasea poate fi considerata ca disciplina autonoma care presupune doua compartimente: una empirica si alta speculativa. care cu toata etimologia sa elena. Wolff introduce câteva idei importante pentru psihologie: câmpul conceptiei.-A. Ocupând posturi importante în guvern si în Senat ca si în scolile de învatamânt superior ei au influentat gândirea franceza si au adus contributii în psihologie. C. Wolff a încercat un compromis între un dogmatism de origine teologica si rasionalism de origine spinozista. de intensitatea atentiei. Perceptia rezulta din claritatea senzatiilor. Un rol important în dezvoltarea stiintei în Franta în secolul al XIX-lea. pofta de dominatie si avaritia. nici atribut al corpului. dorinta si repulsia. dupa el. cuprinde doua parti: una studiaza facultatea de a cunoaste. în fine. Din perceptie deriva si actele inteligentei si judecatile si conceptele. iar din cunoastere – placerea si durerea. la rândul ei. care pe acele timpuri se afla în avangarda stiintei l-au jucat ideologii. Wolff scrie o Psihologie empirica si o psihologie rationala. Din atentie deriva gândirea si inteligenta. prin cultura oamenilor si viata în societate. Originea tuturor cunostintelor se gaseste în senzatii. Cele naturale sunt înclinarea pentru libertate si înclinarea pentru sexul opus iar cele dobândite sunt ambitia. care la rândul lor ne face sa judecam daca obiectul este bun sau rau – si. întemeindu-si edificiul filozofic pe principiul ratiunii suficiente formulat astfel: „acolo unde nu exista o ratiune data. cealalta dorintele si actiunea reciproca suflet-corp. Este considerat primul care a facut sa fie adoptat în limbajul filozofic termenul de pdihologie. prin analogie cu câmpul vizual. Evolutionismul. Chiar imaginilor memoriei le corespund în creier „idei materiale”. El va încerca sa uneasca stiintele naturii cu teologia. nu este întâlnit nici la antici si nici la scolastici. Senzatiile se transforma apoi în reprezentari. Pozitivismul. Eclectic. Cea empirica. Ideologii. Psihologia rationala priveste despre suflet în genere. Senzatiile prin informatii asigura activitatea cerebrala care depinde. nu exista nici un temei care sa ne poata face sa întelegem de ce exista ceva si ca acest ceva trebuie sa vina din nimic. ori cum nu-i posibil ca din nimic sa se poata forma ceva.77 Pasiunile sunt naturale (înnascute) sau dobândite. tot ce exista trebuie sa aiba o ratiune suficienta pentru care exista”.

e singura care ne învata a o raporta la ceva înafara de noi. este ca întinderea o cunoastem datorita motilitatii. De aceea noi nu putem cunoaste nimic decât ceea ce rezista si ceea ce este extins. De Tracy este de acord cu Condillac ca: 1) toate ideile noastre provin din senzatii. care da nastere pasiunilor binevoitoare. ar fi conceptia care ar asigura eficienta în cunoasterea adevarului si . din viata de relatie deriva sentimentul de simpatie comun tuturor vietuitoarelor. care a încercat a gasi un model general (ca în stiintele matematice) de cunoastere omeneasca a fost politehnicianul Auguste Comte. Noi aflam ca un corp exista pentru ca face obstacol miscarilor noastre. în locul metafizicii si religiei. de valori. pentru ca analiza senzatiilor si ideilor indica doar aspiratiile ce trebuie facute. Si anume îl critica pentru idea ca întinderea s-ar compune din coexistenta mai multor senzatii. si metodele lui. facultatea de a gândi cuprinde patru aspecte: sensibilitatea propriu-zisa. si anume aceasta. creatorul filozofiei pozitive vedea metafizica ca pe un rudiment al cunoasterii omenesti. care nu cuprinde nici un raport.78 Unul dintre acestia a fost Destutt de Tracy. care ne pune în opozitie cu semenii nostri si produce pasiunile dusmanoase. Un alt filozof din prima jumatate a secolului XIX. asa cum voia Candillac”. 2) o senzatie simpla nu este decât o modificare a fiintei noastre. „Ma misc. simt si nu primesc nici o modificare a eului meu decât senzatia de miscare”. Întinderea unui corp este pentru noi reprezentarea permanenta a miscarii necesare pentru a o parcurge. care nu cuprinde nici un raport. ea nu-i nici metafizica. judecata si vointa. memoria. tocmai pozitivismul. Auguste Comte. Prin acestea se formeaza toate ideile noastre sau perceptiile compuse. nici o judecata. Contraargumentul lui Tracy. Doar simturile sunt simple. unde are loc elaborarea si combinarea senzatiilor. motilitatea fiind un fel de al saselea simt distinct de pipait. nici psihologie. Dupa Tracy. dupa Comte. Abordând problema vointei Tracy distinge doua aspecte ale vietii: viata organica sau interioara. nici fizica. 3) senzatia de rezistenta. „Dânsul afirma ca stiinta gândirii nu are înca nici un nume. care facând cunostinta cu senzorialismul lui Condillac ajunge la o critica a acestuia. Din viata organica deriva sentimentul de personalitate. Dar cum nu putem distruge decît ceea ce putem înlocui si cum o societate trebuie sa se bazeze pe un sistem de credinte. Anume Tracy este inventatorul notiunii de ideologie ca stiinta care sa se ocupe de originea si formarea ideilor noastre. tot asa cum ideea de durata se formeaza prin succesiunea lor. 2) o senzatie simpla nu este decât o modificare a fiintei noastre. Toate facultatile noastre de a o simti adaugate facultatii de a ne aminti ne pot da ideea de durata. care are sediul în sistemul nervos simpatic si viata animala sau exterioara care asigura sistemul de relatii si care are sediul în creier. nici o judecata.

dincolo de lumea reala. chimia. obiectiva.79 ameliorarea conditiei umane. stiintifica sau pozitiva. iar relativul presupune relatia dintre fenomene si nu esenta si cauza lor absoluta. miracole). construind o lume invizibila. din progresul stiintelor matematice si naturale. pozitiva. În faza teologica fenomenele naturale sunt explicate prin interventii supranaturale (divine. asezate într-o ordine de generalizare descrescânda si complexitate crescânda. O stiinta este pozitiva si pentru faptul ca. O stiinta este pozitiva daca înlocuieste absolutul cu relativul. Corpul filozofiei pozitive este constituit din sase stiinte: matematicile. iar notiunea de „pozitiv” înseamna ca din aceste cunostinte vor fi acceptate numai acele care constau în fapte observabile si întemeiate stiintific. Aceasta lege este universala atât pentru mentalitatea omului. Cunostintele noastre (filo . în buna parte. fizica. în ce împrejurari si relatiile cu ansamblul fenomenelor. În faza pozitiva încercam sa aflam raporturile de succesiune ale fenomenelor si sa le provocam prin experimente. Comte numeste conceptia sa filozofie pozitva având drept explicatie urmatoarele: însasi notiunea de „filozofie” presupune un sistem general al cunostintelor omenesti. explicatia se face prin forte oculte sau entitati abstracte. în special cum se produc fenomenele. Stiintele devin materia filozofiei. Progresul social e legat de progresul stiintelor pozitive si acesta duce la dezvoltarea spiritului pozitiv care nu e altceva decât modul stiintific de a privi faptele si fenomenele din natura. cunoscând legile dupa care se desfasoara fenomenele. Si aceasta reforma a cunoasterii trebuie sa fundamenteze o reforma a societatii. Comte nu observa ca astfel este atinsa însasi valoarea cunoasterii. În faza metafizica. biologia. cauzalitatea fiind redusa la simple raporturi de succesiune. Doctrina sa e izvorâta. metafizica sau abstracta. Dupa cum se observa printre acestea psihologia nu figureaza. le putem si prevedea. De fapt din punct de vedere istoric stiintele asa si s-au afirmat. prin pure plazmuiri ale imaginatiei. astronomia. se apropie unele de altele si se angreneaza într-un sistem care e însasi filozofia. În aceasta se manifesta aspectul agnostic al pozitivismului multumit doar cu eficienta practica a succesiunilor observate. Explicatia teologica este fictiva. Când stiintele au capatat forma definitiva. . pentru stiinta cât si pentru societate. scolastice. sociologia. Scopul stiintei este nu originea si destinul universului si nici esenta lucrurilor ci gasirea si cercetarea acelor legi eficiente care determina relatiile statornice între fenomene.si `ontogenetice) trec trei etape teoretice ireversibile: teologica sau fictiva.

care nu este altceva decât o logica a schimbarii va fi preluata ca baza metodologica în efecutarea cercetarilor stiintifice. urme de paduri în adâncurile marilor. starile de constiinta sunt fapte unice si subiective si pot fi cunoscute numai de cel ce le are. În al treilea moment crucial a fost faptul ca lumea stiintifica a cazut de acord (prin iesire de sub diriguirea dogmelor religioase) ca fenomenele naturii. caci dupa cum mentioneaza Comte. Pozitivismul este un moment important în istoria gândirii. deci de biologie. plantele si animalele – nu au fost create asa precum sunt. apoi pe masura realizarii secolului el a fost inclus în unitatea fiintelor vii. Spre deosebire de fenomenele exterioare care se repeta si sunt obiective. Desigur iluminismul secolului al XVIII-lea anuntase deja aceasta lupta prin formularea unor idei. dintre care unul rationeaza iar altul priveste cum rationeaza primul. formulata de Robert Meyer si Helmholtz. nerelatate de textele sfinte. omul cugetator nu se poate desface în doi. Aceasta poate fi demonstrat în felul precum urmeaza. iar sub aspect obiectiv. Gândirea crestina care fixasera crearea lumii la 4004 înainte de Christos si prevestea sfârsitul lumii în curând a fost pusa în încurcatura mai întâi de descoperirea fosilelor: naturalistii gasisera resturi de animale marine în masivele muntoase. care a intuit mai bine decât oricine altcineva ca lumea vie evolutioneaza. faptele psihice urmeaza sa fie studiate sub aspectul manifestarilor foziologice. întemeiata pe observatie si experiment. învingând astfel ideile religioase”. Secolul al XIX-lea a „naturalizat omul. Daca la începutul secolului XIX omul era înca considerat fiinta aparte de natura. inclusiv cele sociale sunt schimbari continue ale materiei. a exercitat o influenta asupra dezvoltarii stiintelor naturale. Dar aceasta metoda nu are careva valoare. conform carora lumea vie-omul. societatii a produs un salt extraordinar în ce priveste viziunile asupra lumii (nu numai a omului sau a vietii). Printre acesti îndrazneti se aflau Maupertius. dar mai ales Buffon. ci numai cu ajutorul introspectiei. Plus la aceasta au fost descoperite legi generale de existenta a materiei: legea conservarii energiei. Erasm Darwin (bunicul lui Charles Darwin). Comte nu recunoaste psihologia ca stiinta pozitiva: procesele. ceea ce demonstra miscari. Afirmarea necesitatii unei metode pozitive. Dialectica.80 Dupa Comte functiile psihice nu pot fi obiectul unei stiinte fiind atribuite pentru a fi studiate biologiei si sociologiei. cât si de ordin social pa cale inductiva din perspectiva de a gasi legile cele mai generale de schimbare ale naturii. Interesul de a studia fenomenele atât de domeniul naturii. Prin natura ei. legea transformismului afirmat de Lamarck si Darwin. realitatea psihologica nu poate fi cercetata direct cu metode pe care le folosesc stiintele naturii. creatura divina dotata cu suflet. schimbari ale pamântului. adica a conditiilor sociale care le provoaca de sociologie. .

de a se mari si deci de a-si perfectiona organizarea este „balizat” rolul timpului: ceea ce este mai putin este si mai putin perfectionat si a aparut mai demult. clasele nu se afla decât în imaginatia noastra”. de rol cauzal al timpului. . apar înaintea trasaturilor specializate. Dânsul a pornit de la ipoteza ca între similitudine (înrudiri întru tot ce traieste) si diferente dintre organisme exista o corelatie. manifesta într-un lant continuu de gradari în complexitate. Ideea de timp. ca „natura nu face salt”. Buffon scria. ordinele. În secolul XIX au fost expuse ideile ca si Pamântul are o istorie. Teza gradualista. Prin capacitatea de a se „complexifica”. comune tuturor speciilor acestui grup. ca mai apoi sa se ajunga la 4*109 de existenta a Pamântului. un moment dintr-o succesiune de transformari pe care le-a suferit pentru a se naste si a se dezvolta. Karl von Baer (embriolog rus de origine germana) stabili legea asemanarilor embrionare conform carora embrionii apartinând unor specii învecinate sunt identici la începutul dezvoltarii lor. un sistem de termeni. dezvoltarea embrionara difera total de la un grup la altul. Trebuia ca astfel de cunostinte sa fie incluse într-o teorie stiintifica despre lume. Astfel timpul dezvoltarii individuale este el însusi intricat într-un timp mai lung. La sfârsitul lui 1809 Lamarck în lucrarea Philosophie zoologique si-a expus teoria transformarii speciilor. procesul continuitatii si rupturii. ca s-a schimbat prin cataclisme si prin schimbari lente si graduale. determinismul si chiar întâmplarea. a admite ca starea lumii nu este rezultatul intentiei cuiva. Pentru aceasta va mai trece nu putin timp. Astfel de date nu puteau sa fie admise fara rezistenta. antreneaza întrebari privind originea. care nu presupune existenta vreunui fenomen ipotetic. iar genurile. care leaga speciile unui grup între ele si le confera o istorie. Clasificarea nu este decât un nomenclator. La fel are istorie si lumea vie. si ca urmare de a se adapta conform împrejurarilor care au provocat modificarea si de a transmite ereditar modificarile întâmplate. sa se ajunga la gândul ca o fiinta vie nu este decât un moment. Metodologic naturalistii vedeau în aceasta clasificare nu mai mult decât o continuitate a înlantuirii tuturor fiintelor vii (dar fara o relatie de filiatie).81 Stiinta demonstra despre existenta Universului de pe timpuri imaginabile în câteva decenii durata istorica a lumii se va înmulti cu 1000. lucru firesc daca ne amintim ca pe acele timpuri mai rezista nominalismul. Lamarck atentioneaza ca ceea ce face ca organismele sa nu fi fost întotdeauna ceea ce sunt acum (evolutie) consta în faptul ca au avut puterea de a se modifica ele însele. Linne la mijlocul secolului XIX a facut o sistematizare a plantelor si animalelor în baza structurii acestora. dar în interiorul unui grup dezvoltarea este similara – trasaturile generale. un moment în cursul unei lungi succesiuni de fiinte. Dar el este un nomenclator dar demonstraza (cu ajutorul embriologiei) gradul de rudenie a organismelor. „Nu exista în natura decât indivizi. ca ceea ce exista ar fi putut sa nu fie. având o durata niciodata imaginata. afirma ca istoria Pamântului este foarte lunga.

individul nu-si va mai repeta miscarea. Chiar daca Darwin nu a facut aproape nici o aluzie la evolutia omului. Ipoteza data are un merit: ea presupune o teorie a dezvoltarii individuale. cuvânt inventat de Haeckel”. reverberatia trecutului). Opera unui zoolog german din Jena va exercita o influenta hotarâtoare asupra gândirii psihologice. inteligenta de exemplu. va reînnoi miscarea. La fel se explica originea actului voluntar (A. întâmplatoare se transforma în activitate voluntara. Aceasta ipoteza va reprezenta o cotitura în conceptia asupra dezvoltarii copilului: dezvoltarea unor caracteristici. el a creat expresia: „a învata din încercari si greseli”. Ideea lui Haeckel l-a ajutat pe W. si invers. Dar. se întâlnesc diferente individuale cele mai diferite. De fapt aceasta. apare o problema de ordin filozofic: cum capata individul mintea? Si raspunsul vine prin prisma empirismului (John Stuart Mill): o idee compusa. Preyer. poate fi considerata ca consecinta a evolutiei inelectuale si a socializarii. Pentru a desemna acest proces. a face el oare ca raspuns la o solicitare din exterior sau aceasta miscare rezulta numai din exercitarea libera a vointei sale? Raspunsul conduce la scoli diferite. altul mai încet. profesor de filozofie la Jena. fiecare din aceste etape continând în germene pe urmatoarea (Vâgotskii: despre cele doua zone ale dezvoltarii psihice: actuala si proxima). Mintea umana este ea oare rezultatul evolutiei celei animale? Studiul comparativ ne demonstraza numeroase similitudini între procesele mentale la animale si la om retinând numai o diferenta fundamentala – constiinta morala. ca si limbajul de altfel. sa declare ca: „întradevar un copil se dezvolta mai repede. Astfel o activitate spontana. . legata de numele lui E. filogeneza. care a influentat gândirea de mai apoi asupra lumii.G. Jung – arhetimpurile. chiar si la copiii acelorasi parinti. care rezulta din asocierea a doua idei simple. Bain raspunde: „prima data din întâmplare”. Bain): când un individ (indiferent la ce vârsta) realizeaza pentru prima data o miscare. are proprietati diferite de acelea ale ideilor simple (proprietatile NaCl?Na+Cl). actuala si astazi. propunând o ipoteza. Marea inovatie a lui Darwin consta în aceea de a gândi transformarea speciilor în raport cu populatia: unitatea care evalueaza (prin selectie naturala) este grupul traind pe acelasi biotop. concomitent. Haeckel si anume „legea recapitularii sau legea biogenetica dupa care ontogeneza organelor nu e decât o scurta recapitulare a filogenezei lor. apoi intervine „sanctiunea ” mediului: daca aceasta sanctiune nu este agreata. considerând-o ca fiind dirijata de istoria filogenetica (vezi C. s-ar desfasura urmarind o serie de etape nemodificabile. postulatul lui ne ghideaza catre o caracteristica deosebita a individului: mintea (englezeste mind).82 Aceasta este esenta lamarckismului. dar aceste diferente se bazeaza mai mult pe perioada si pe grad decât pe ordinea succesiunii si aparitiei diverselor fenomene ale dezvoltarii si esenta acestora din urma este identica la toti” (vezi Praget).

devenit jurnalist. Fiecare lucru evolueaza de la o stare de omogenitate spre heterogenitate crescânda. descoperisera diferenta dintre nervii motori si cei senzitivi. descendentii lui îl mostenesc. pe baza utilitatii ei. fost inginer de cai ferate. disciplina care a beneficiat cel mai mult de e urma acestor inovatii. Germania secolului XIX. este în permanenta schimbare de la simplu la complex. Tot el constata ca fiecare parte a tesutului nervos contine o forta electromotorie pe care o numi „Potentialul de repaos”. Crescu numarul de universitati de calitate. a terenului pierdut pe plan militar. mai ales în fiziologia sistemului nervos. inclusiv de a trece de la o universitatea la alta. Tocmai Helmholtz. În anii ce au urmat în Germania au fost realizate cele mai mari descoperiri în acest domeniu. facând economie de acest contact (URA – vezi etnopsihosocial). Vom mentiona cu aceasta ocazie ca în 1838 J. Von Helmholtz a studiat problema vitezei impulsului nervos. Prin 1810 E. ceea ce presupunea dreptul enuntarii libere a ideilor. El sustinea ca spiritul fiintelor vii. chirurg înainte de a deveni fizician a înaintat ideea ca noi percepem lumea recurgând la „inferente inconstiente” (vezi teoria inferentelor cognitive) care se adauga analizei nervoase a informatei senzoriale.83 Aceasta conceptie se înscrie în teoria lui Darwin ca modificarile de-a lungul timpului se realizeaza prin aparitia noutatii si prin sanctiunea mediului. Aceasta diferentiere progresiva. ca orice aspect din lume. sau în cadrul utilitarismului: o actiune (miscare) este judecata chiar de individ. Prusia avea fixata tendinta de recâstigare pe plan cultural. fara îndoiala. utilitatea experimentarii stiintifice a fost recunoscuta în noile universitatii germane. care nu e deloc de ordin biologic la capacitatile mentale. fara sa se preocupe de credintele religioase. Începând cu anii '30 ai secolului al XIX-lea. Fiziologia este. Muller descoperise legea energiei specifice nervilor. din acel moment sa se produca în grup. De fapt în acest context s-a implicat Herbert Spencer. devenind model de formare academica. Spencer afirma ca evolutia sistemului nervos rezulta din complexiatetea crescânda a reactiilor la evenimentele exterioare: spiritul evolueaza de la simplul reflex la instinct. A face studii în Germania era un lucru onorabil. Ceea ce un organism dobândeste datorita unui contact cu mediul. libertatea studentilor. de la acesta la memorie. organizarii cursurilor dupa dorinta lor. Noua universitate se baza pe convingeri de „libertate academica”. o trecere la un nivel calitativ mai înalt. Activitatea stiintifica putea. a placerii si neplacerii. apoi la rationament. inferente . Du Bois – Reymond. Putem ajunge astfel la ideea ca exista o comunitate de mecanisme între evolutia comportamentelor si evolutia speciilor. lucru care a permis localizarea sediului reflexelor în maduva spinarii. ceea ce diferentiaza cele cinci simturi principale. H. conform careia un nerv dat (sa zicem optic) nu provoaca decât un fel de senzatie (vizuala). Noua organizare a învatamântului superior a dus dupa sine si o activizare a gândirii.

Herbart. Eu?) Dupa Herbart contradictiile dispar daca gândim ca obiectele de mai sus sunt combinatii de reale simple – a caror raporturi de coexistenta dau notiunea (obiectul) de lucru respectiv. Aceste forme diferite ale existentei adevarate. caror modificare de raporturi duce la schimbare si a caror configuratie ne da alta notiune. desi lumea stiintifica ce se ocupa de aspectele naturii fusese formata în contextul gândirii metafizice. fapt care a contribuit la „urcarea pe scara” formarii unei psihologii stiintifice. estetica si etica. Prin aceasta „metoda a raporturilor” se produc schimbarile. Astfel treptat noul îsi creia drumul sau. Trebuie sa plecam de la experienta. flexibili în gândire se enumera si J. desi dominanta era filozofia idealista. (Ex. obiectul ramânând în esenta acelasi (contradictie remarcata înca de ileati). Psihologia germana si franceza în prima jumatate a secolului XIX Interesul deosebit fata de natura la începutul secolului al XIX-lea a dus nu numai la patrunderea în „esenta” a lucrurilor. cu voia sau fara voia lor datele experimentale sau observatiile empirice asupra fenomenelor psihice îi orientau spre concluzii diferite de cele anterioare. . psihologie. dar si la restructurarea conceptiilor filozofice despre cunoastere. Desi psihologia înca nu se separase de filozofie. schimbarea uneia dintre acestea duce respectiv la schimbare. Acelasi Helmholtz o teorie a perceptiei culorilor si a rezonantei în auditie (sonore). Herbart îsi dezvolta pe parcursul vietii sistemul propriu de gândire – de orientare kantiana. dar si agnoticismul kantian care afirma ca esenta lucrurilor ramân pururi inaccesibila. Astfel paralel cu sisemul metafizic de explicare a psihicului îsi gaseste tot o mai mare aplicare metoda stiintifica a matematicii. Desi urmase cursurile idealistului german Fichte. realitatea adevarata ramânând aceeasi. Printre savantii sensibili la ajunsurile stiintei si tehnicii. Acest realism pluralist (asemanator atomismului lui Democrit) îi permite lui Herbart sa explice contradictiile provenite din experienta. Desi datele experientei noastre sunt adesea contradictorii (deci ele nu sunt adevarata realitate). Ca si Kant el aduce critici asupra idealismului german care deriva toata existenta dintr-un principiu admis apriori. precum si fiziologia. totusi ele trebuie considerate ca marturii a unei existente care are forme diferite.84 acumulate în baza experientei din trecut. Din experienta cunoastem ca orice lucru (perceptie)poate fi refelctat ca un ansamblu de calitati. urmarind solutii noi în metafizica. pe care o depasise. Herbart le numeste reale. a legitatilor de interactiune a acestora.

vointa. sentiment. dorinta se transforma în vointa. Raportul reprezentarilor se modifica cu orice noua experienta. pe care le numeste afecte depind numai de concursul sau opozitia reciproca a reprezentarilor. Acestea din urma (nu mai sunt originale. Reprezentarile se asociaza si viata sufleteasca consta din asociatii de reprezentari. însemnând si idee si imagine si chiar senzatie. La Herbart termenul „reprezentare” are un sens mai larg. formând impulsul (imbold). Ca si natura. reactii. Atentia îndreptata catre acest complex cu scopul de al integra si . Prin reprezentare sau idee Herbart vede unitatea realitatii.85 Realele lui Herbart nu sunt inerte ca atomii lui Democrit si nici monadele lui Leibniz care sunt de natura spirituala. se atrag sau se resping. Când o idee tinde spre o reprezentare limpede. Toate celelalte procese psihice. Herbart considera ca psihicul este un mod aparte de organizare a realelor: el încearca sa-si mentina structura si forma sa. Ele se afla în inconstient (ca la Liebnitz care prin ale sale petites perceptions a introdus notiunea de inconstient). Constiinta la Herbart (ca si empirismul englez) este un joc mecanic al reprezentarilor. Nici o experienta nu e pierduta. si sufletul este format din reale si având ele caracter comun sunt supuse aceluiasi sistem de legi si principii de organizare. când întâlneste una mai puternica. sentimente estetice) deriva din modul în care se combina reprezentarile. Constiinta nu e o functiune autonoma. când o reprezentare lupta contra unui obstacol avem avem de aface cu o dorinta. ea lupta împotriva inhibitiei (tensiune) se produce sub pragul constiintei. Cele mai simple reprezentari sunt senzatiile care nu-s copiile lucrurilor ci produse ale psihicului pentru a se apara de tulburarile provenite de la alte reale. Psihologia lui Herbart este de natura metafizica. dorinta. Ea are un grad înalt de manifestare când mai multe de reprezentari se afla în centrul atentiei.: dulce si amar). El produce reprezentri care nu sunt decât replici. ca în secolul XVII) deriva din jocul reprezentarilor si depind de acestea. treptat se întuneca. Reprezentarile se gasesc în legatura reciproca. memorie judecata sunt produs ale îmbinarilor de reprezentari. având caracter obiectiv care se deosebeste de sentiment sau vointa. Cele dintâi (senzatii. reactionând activ la realele venite din afara. cel de-al doilea. si este obscura când reprezentarile sunt înfrânate – inconstient. trece sub pragul constiintei si e gata sa apara când inhibitia din partea cui a suferit dispare. Viata psihica se reduce la o dinamica a reprezentarilor de aceeasi natura tind sa se distruga reciproc (ex. când aceasta reprezentare este eliberata prin reprezentarea scopului. Ea este un complex de reprezentari(ca si alte complexe). ci active si materiale. în actiune mutuala. Herbart distinge doua clase de sentimente: cele care depind de calitatea obectului perceput si cele care depind de starea subiectului. Sentimentul ca stare psihologica este constiinta situatiilor care rezulta din ciocnirea continua a ideilor. care sunt elemente primordiale ale psihicului.

este centru de energie si formeaza un principiu specific. ci provine din asocierea senzatiilor vizuale cu cele tactile si cu cele musculare). de tensiune venite de la Herbart sunt actuale psihologiei contemporane. fiecare punct îsi are pozitia sa precizeze: acesta este semnul (adica locul) sau (o idee a asocianismului conform caruia perceperea spatiala nu se reduce de îndata la senzatii vizuale. Dupa intensitatea si directia miscarii facute. Wundt prin teoria sintezelor psihice si de James si Ward prin teoria extensivitatii. Una din contributiile sale ce tin de psihologie este teoria semnelor locale cu privire la perceperea vizuala si tactila a spatiului: fiecare punct de pe retina ochiului se caracterizeaza prin reflectarea obiectului si prin miscarea ochiului pe care trebuie s-o faca pentru a aduce excitarea acestui punct în centrul vederii clare. El considera ca psihicul este o manifestare fenomenologica si nu o entitate statica. Sufletul este caracterizat prin unitatea constiintei asa cum corpul este caracterizat prin întindere. si tot din scoala germana este Nermann Lotze. Cu regret. ca jocul ideilor sunt în dinamica si ca depind de idei. alaturi de principiul corporal. care apare ca o rezultanta si nu ca un principiu (asa cum era la Fichte). Corpul nu e decât un sistem material înzestrat cu proprietati de a concentra în mod divers excitatiile exterioare pentru ca mai apoi sa actioneze asupra sufletului. si aceasta este o superioritate fata de asociationism. E ceea ce numim Eu-l nostru. Ceea ce englezii numeau asociatie. Dar. factorul hotarâtor este intensitatea reprezentarii. si nici a lui Fechner. . Ideea de intensitate. de lupta. inhibitie. precum ca sufletul ar fi o substanta simpla – reale. În lupta reprezentarilor între ele. Pentru prima oara apare notiunea de înfrânare. a miscarii si a semnului local dobândim topografia completa a retinei ochiului. Desi profesa la catedra unde anterior fusese profesor Herbart el nu accepta viziunea acestuia. Teoria lui Lötze a fost mai apoi dezvoltata de W. care chiar când ochiul ni se pare(!!!) imobil. Herbart numeste asimilatie (asociatie prin asemanare) si complexiune (asociatie prin contigutate). în explicarea fenomenelor psihice (anticipare a dialecticii).86 este constiinta de sine. ca consta din atomi psihici. Psihologia lui Herbart urmeaza ideilor lui Hume si Hartley. potrivit careia semnele locale nu sunt numai calitative. Herbart este considerat ca primul gânditor care introduce ideea de contradictie. Acest factor muscular este legat de elementul optic. pe lânga multe idei progresive astazi putem constanta si aspecte nu întocmai cum ar fi trebuit sa le vedem si anume: viata psihica nu este o miscare haotica ci conform unor legitati si ca un tot întreg explicarea fenomenelor psihice se face în mod independent de substratul fiziologic. ne da o orientare perfecta în spatiu. Între corp si suflet exista un mecanism cauzal care de fapt este si mecanismul psihofizic. de ciocnire. ci si extensive. Un alt psiholog care merita atentia noastra. Din contopirea excitatiei.

Senzatia nu este decât exterioara. în toate miscarile voluntare care conditioneaza perceptia precum si în limbaj care e datorit miscarii coardelor vocale si serveste ca un reper pentru miscarile anterioare. prin care individul se cunoaste pe sine si îsi da seama de toate modurile sale Pentru a se cunoaste pe sine. care cuprind doi termeni distincti dar interdependenti: vointa si rezistenta (nu a unui corp strain. !!! Vointa constituie fiinta si creaza conexiunea noastra.87 Maine de Biran (francez) afirma ca toate facultatile spiritului nu sunt decât senzatii transformate. ci a propriului nostru corp). Senzatiile noastre slabesc si se sterg mai curând si mai complet proportional cu pasivitatea propriilor organe. în perceptie intra si rezultatul activitatii noastre voluntare. adica eforturi voluntare. De Biran considera ca actiunea repetata (obisnuinta) duce la modificarea impresiilor (senzatiilor). se perfectioneaza si capata mai multa precizie. Sub influenta habitudinii unele facultati (procese) psihice ca senzatiile. În ce priveste metoda cercetarii psihologice Maine de Biran considera ca numai analiza vietii interioare – introspectia poate fi si nu metoda stiintelor fizice. sentiment generalizat cu ajutorul semnelor limbajului exteriorizat”. Constientizarea interiaora a efortului pe care îl depunem ne informeaza despre cauza si efect. Asa se întâmpla ca confundam senzatia si perceptia. ramân deci în afara constiintei. În confirmarea gândurilor sale Maine de Biran accentua ca în toate actele de cunoastere este prezenta facutatea activa. printr-o reflexie interioara. În continuarea acestei idei se constata ca habitudinea slabeste senzatia si întareste perceptia. Efortul interior si rezistenta lumii externe sunt doi termeni indisolubili. rapiditate. Habitudinea face sa se stearga linia de democratie între actele voluntare de cele involuntare. afectiunea produsa de o cauza . Notiunea de efort are la Maine de Biran sensul unei tensiuni continue. de habitudine. Prin rezistenta omul se simte limitat si astfel îsi da seama de sine si în acelasi timp recunoaste existenta (necesara de alftel) unui non – Eu. altele din contra. Viata psihica trebuie cercetata la sursa ei. sentimentele se degradeaza. Exemplu: Daca perceptiile vizuale si tactile sunt mai fine decât altele. caci spontaneitatea este ascunsa uneori de obisnuinta. indiferent de cauza lor. pasivitatea si activitatea. interventia noastra activa pentru ca sa asiguram conditiile receptivitatii. Acest efort depus nu este o idee înnascuta. ca psihicul are caracter spontan si se poate manifesta în orice act sufletesc. Senzatiile pure care lasa sufletul cu totul pasiv. individul trebuie sa faca sfortari. apoi aceasta din cauza ca ele sunt legate de sistemele motorii complicate. ci „sentimentul imediat al actiunii fortei motrice care este Eu-l.

Paralel cu aceasta o mare libertate era lasata si studentilor. Desi pe principii idealiste si introspectioniste Maine de Biran pentru prima oara vorbeste despre sentimentul de efort legat de miscarea care sta la baza fenomenelor psihice. creierul. (relig. situatia social-politica a Prusiei. Lucrarile filozofilor.88 Spirit (filozof) – factor ideal al existentei. Psihologia germana. neconstrânse de religie. principiu imaterial. Reactivitatea este o calitate fundamentala a materiei vii. divinitate. . Noua organizare academica era sustinuta de largirea institutiilor universitare de calitate în toate tarile germane. ramânea un mister. miza a dezbaterilor filozofice în care acesti filozofi aveau oroare sa se amestece. Aceasta era atât de renumita. O atestare institutionala va conduce la aparitia unei noi situatii universitare. Orientarea spre libertate s-a rasfrânt si asupra comportamentului profesional: enuntari libere. Totalitatea facutatilor intelectuale. mai ales. Toate cercetarile fiziologice ale acelui timp tineau mai ales de functionarea maduvei spinale si a nervilor. o constientizare a identitatii nationale. care prin modul ei de organizare si de realizare a sarcinilor sale nu avea precedent: se baza pe convingeri privind rolul si functionarea învatamântului superior. rezumate în formula: „libertati academice”. duh. Impulsul în aceasta directie a venit din partea fizicii.) – forta creatoare a lumii. în mare parte succesele reveneau educatiei prusace. ratiune. psihice si morale ale omului – suflet. ceea ce largea câmpul activitatii de cercetare si de angajare a tineretului în problemele cunoasterii. erau acele care exercitau o puternica atractie. Înfrângerea armatei prusace la Jena în 1806a provocat o dezmortire. Începând cu 1829 utilitatea experimentarii stiintifice a fost recunoscuta în noile universitati germane. În 1810 la Berlin si-a deschis usile o universitate. libertatea de a trece de la o universitate la alta. organizarea cursurilor dupa dorinta lor. stiinta cu preponderenta experimentala. Atunci când în 1841 Prusia repeta victorii asupra Austriei si Frantei. inclusiv. Filozofia idealista a lui Hegel si Fichte îsi arata roadele mai mult în domeniile istorice si studiului comparativ al limbilor. Recurgerea la întelegerea logica sau la cunoasterea intuitiva nu mai satisfacea explicarea fenomenelor. Un rol deosebit în aceasta privinta l-a avut scoala germana. constiinta. Metoda experimentala Se stie din istoria culturii ca secolul al XIX-lea a fost un secol de triumf al stiintei. încât era de onoare ca sa se mearga a face studiile în Germania.

Kant considera ca psihologia nu va deveni „o stiinta naturala exacta” deoarece matematicile nu sunt aplicabile fenomenelor interne care se desfasoara potrivit unei singure dimensiuni – timpul. prin asocierea fortelor lor. întemeind psihometria. Secenov. Tendinta de a supune fenomenele psihice unor masurari. culori. a experimentat în domeniul senzatiilor vizuale si auditive a timpilor de reactie. si ca acestea prin simboluri (nu prin copii). potrivit legii energiilor specifice a lui Johannes Muller. ale timpului necesar pentru organizarea atentiei. efect care depinde atât de factorul extern cât si de organul de simt. . el a respins. respingere care va diferentia în mod radical psihologia occidentala (orientata spre realism) de cea rusa (axata pe reactie. Weber a facut în 1845 o descoperire surprinzatoare: stimularea nervului pneumogastric al broastei încetinise ritmul cardiac. Simbolurile ar fi o informatie codificata despre obiectele reflectate din lumea înconjuratoare. Pe de alta parte el afirma ca fenomenele vietii interioare nu sunt întratât de susceptibile ca sa nu fie masurate în circumstante concrete. Unul dintre cei mai mari savanti din domeniul fizicii si al fiziologiei Hermann Helmholtz (1821-1894) pentru prima oara a masurat viteza influxului** nervos. ar avea domeniu propriu experimental si ca stiintific nu s-ar putea studia decât reactiile de raspuns la incitatiile exterioare.89 Acest elan stiintific se resimtea si în alte universitati germane. mai ales. De exemplu la Leiptzig Ed. Contrar succeselor fiziologice. Vitalismul sustinea ca diferitele parti ale corpului produc. fenomen explicat de I. a memoriei si în asociatia notiunilor. termen înlocuit destul de reusit cu cel de reflex). Marele filozof german E. ca organismul prin mediul sau interior tinde spre autonomie si se poate manifesta prin spontaneitate. matematizari era actuala cu toate ca si unii savanti de mare prestigiu nu ca psihologia. Si totusi stiinta experimentala venea cu noi fapte în favoarea posibilitatilor de modelare experimentala si în psihologie. viata totalitatii. totalitate cu care ele nu au nici o urma de analogie. E. teza aparitiei spontane a unui comportament al unui organism. modelate dupa vointa noastra. Printre acestea figura Claude Bernard (1813-1878) fondatorul fiziologiei moderne si al endocrinologiei. Era prima observatie a fenomenului de inhibitie: activizarea unei parti a sistemului neuromuschiular duce la o diminuare într-o alta parte a aceluiasi sistem. în mediul stiintific îndeosebi cel francez mai perpetua ideea ca existenta vitala nu poate fi redusa la fenomene fizico-chimice. Fechner a petrecut experiente si a obtinut date precise în ce priveste raportul dintre excitatia externa si intensitatea senzatiei corespunzatoare. Weber si G. Ca urmare a gasit ca senzatia este un efect produs de actiunea unui excitant extern asupra receptorului. Sejurul lui în Germania l-a determinat de astfel ca si pe Du Bois Rezmond sau Helmholtz sa nu accepte gândirea realista. În viziunea lui simturile (se au în vedere receptorii) transforma vibratiile (cum înca nu se stia) în sunete.

care în 1874 realizeaza un tratat de fiziologie psihologia „Grundzuge der phzsiologischen Pszchologie”. .) asupra carora nu este cazul sa ne exprimam. cresterea în intensitate a senzatiei este determinata nu de valoarea cresterii în intensitate a excitatiei. Pe marginea conceptiei psihofizice au fost expuse mai multe critici (ca nu tine de fiziologia organelor de simt.a.90 . s. e variabila dupa regiunea pielii (între 11 si 68 mm). a dus la întemeierea unei psihologii experimentale.pentru a obtine o crestere a intensitatii senzatiei trebuie ca intensitatea excitatiei sa creasca într-un raport constant fata de excitantul precedent. ci de raportul dintre surplusul de excitatie si intensitatea excitatiei initiale. de a folosi experimentul si masurari a factorilor si a rezultatelor interactiunii. Astfel pe cale experimentala s-a încercat a transforma calitatile în cantitati susceptibile de a fi masurate si experimentate în formule matematice. Cu toate criticile aduse unei sau altei cercetari psihofizice (lucru necesar unei dialectice stiintifice). adica de la un excitant slab este suficient sa adaugam un mic surplus ca sa percepem o schimbare în senzatie ca intensitate. astfel ca. . prin contributia carora s-a produs acel salt calitativ care a conturat psihologia si de la care aceasta se considera ca stiinta Wilhelm Wund. . Fechner ajunge la concluzia ca procesul psihic al senzatiei (adica intensitatea) nu corespunde valorii cresterii absolute a starii fizice. trebuie sa mentionam ca aceasta „moda” (în sensul bun al cuvântului) experimentala s-a extins si asupra altor aspecte psihice. Spre exemplu masuram caldura prin dilatarea corpurilor. Pentru cursul nostru este important a întelege rolul pe care l-a jucat experimentul în devenirea psihologiei ca stiinta. Printre psihologii de seama ai secolului XIX. de starea organului excitat. ci doar schimbarilor relative ale excitantilor. pe când la un excitant puternic acest surplus va trebui sa fie mai mare.cea mai mica diferenta apreciabila între intensitatile a doi stimulenti depinde de raportul între aceste intensitati si nu de valoarea absoluta a diferentei lor. iar în 1878 deschide primul laborator de psihologie. care în Germania capata amploare si care de fapt a si servit ca criteriu de devenire a psihologiei ca stiinta. singura sa variabila e intensitatea. În psihologie aceasta tendinta.senzatia specifica fiecarui analizator este totdeauna de o aceeasi calitate specifica.acuitatea tactila – capacitatea de a distinge doua puncte de contact. mergând mâna în mâna cu practica fiziologica. .

timpurile de reactie. cauzalitate dependenta de „acomodarea” musculara. Muschiul este vazut ca instrument. de maxima generalitate. stabilea dependenta între exterior si interior. Drept urmare obiectivul psihologiei s-a largit. Daca anterior actiunea era considerata drept derivata a operatiilor intelectuale. *Categorie . emotionale. Din contra. treptat îsi pierdeau terenul de sub picioare. Spre exemplu conform teoriei lui James si Lange conform sentimentele nu pot apare fara a nu fi avut loc schimbari musculare. Îndepartarea de constiinta nu însemna însa disparitia obiectului.notiune fundamentala. Cauza crizei a fost nu confruntarea teoriilor slabe cu faptele intrasigente ci necorespunderea acestor teorii cu cerintele dezvoltarii categoriale a stiintelor. Apar un sir de teorii „motorii” nu numai cele ce tin de vointa ca produs complex ce asigura actiunile involuntare ci si a emotiilor. Acesta prevedea studierea nu numai a fenomenele interne ci si interactiunile organismului cu mediul. s-a extins brusc. celor din jur. La fel se intampla si cu atentia tratata ca. vasculare si a altor parti ale corpului. cointeresat în a supravietui si mediul sau ambiant”. aperceptia. Dar gândirea savantilor descoperea noi relatii între fenomene care nu se încadrau în acesata expresie. Pentru psihologia anterioara. volitive apoi acum tocmai aceste operatii sunt derivate ale proceselor musculare. datele experimentale în ce priveste procesele senzoriale: pragul de sensibilitate. Odata cu trecerea la formula „organism – mediu” centrul cunoasterii se transfera asupra actiunilor reale. Teoretic. Cei care considerau psihologia ca stiinta despre constiinta. Astfel a aparut o noua versiune de explicare a existentei psihicului – paralelismul psihofizic. care prin intermediul caruia corpul asigura adaptarea intrapsihica. care exprima proprietatile si relatiile esentiale si generale ale obiectelor si fenomenelor realitatii .91 Curente psihologice la sfârsitul secolului al XX-lea Pe masura dezvoltarii psihologiei experimentale brusc s-au acutizat problemele teoretice. accesibile si altora. Ea a rupt modelul mecanic si întregul sistem de idei legat de el. adaptarea aparatului motor la excitantii sezoriali. Dar despre ce paralelism putea fi vorba. Revolutie în aceasta situatie a facut-o teoria evolutionista. între obiectiv si subiectiv. daca în practica de cercetare psihologul mereu gasea. memoria asociativa au îmbunatatit continutul categoriilor* psihologice. atentiei si chiar a constiintei in intregime. la început obiectul psihologiei se încadra în expresia „constiinta si fenomenele” acesteia. În schimbul formulei de „constiinta si fenomenele acesteia” s-a conturat si s-a stabilit alta si anume „organismul mereu activ. cea introspectionista drept fapt stiintific servea actul intern – intentia constiintei.

fara de care este imposibila continuitatea in realizarea cunoasterii.92 Odata cu aparitia darvinismului este revazuta si notiunea de dezvoltare care a condus la elaborarea unor noi forme de actiuni corporale. Rezultatele lui Pfluger au demonstrat aceasta idee. Despre scoala stiintifica se vorbeste în cazul când ea presupune doua functii inseparabile (pe langa altele): a)spiritul creativ. Dansul afirma ca. care se afla in afara mecanismelormusculare. a fost intrerupt. Trebuinta a o termina cu dualismul. Printre cei care se parea ca reusisera sa faca acest lucru se enumera Avenarius. Procesul de formare a deprinderilor este tratat ca problema si ca urmare se apropie de gandire (aceasta incepe ori pierde rolul de dominanta a cercetarii). In situatia de criza a obiectului psihologiei au aparut mai multe scoli stiintifice. intr-o lucrare scrisa tocmai cu acest prilej. De exemplu asociatia. ca psihicul este proprietate a creierului si ca se comite o mare greseala facand introiectia (inplantam in celulele nervoase ale creierului ceea ce acolo nu este – imagini ale lumii obiective) lumii inconjuratoare. Ea actioneaza in afara oricarei legi si ca urmare nu depinde de gradul de constientizare a acesteia. S-ar parea (!!!???) ca obiectivismul a triumfat (deoarece se afirma ca senzatiile nu sunt fenomene ale constiintei. psihicul si fizicul sunt lucruri aparte. b)cercetarea. ambii incercau sa se debaraseze de introspectionism ca metoda a cunoasterii. Despre obiectul psihologiei. Dar in cazul organismului? Organismul ca un tot intreg tinde catre scop fiind sub influenta motivului. deoarece creativitatea este posibila numai în producerea unor noi cunostiinte. si nu a reproducerii. Trebuinta de a supravietui determina comportamentul in lumea biologica. In anumite situatii scolile capata urmatoarele caracteristici: . Din aceste considerente scoala presupune o realizare a gandirii comective. ci fenomene ale mediului inconjurator in raport cu subiectul). Comportamentul rational eficient (oportun) inseamna corespunderea rezultatelor cu scopurile. Comportarea reflectorie conditionata a organismului dezvoltata de Behterev si Pavlov s-a impus mai mult din punct de vedere psihologic decât fiziologic. precedente celor actuale. care anterior se intelegea ca legatura a faptelor (fenomenelor) de constiinta se transforma in principiu universal de organizare a comportamentului (inteles ca reactie. raspuns senzomotor). iar Behterev – reflexologiei aceasta s-a intamplat mai degraba din considerente practice si nu psihologice. cu subiectivismul si paralelismul se simtea pretutindeni. Helmholtz si Secenov au demonstrat ca muschiul dirijeaza ochiul. Si desi Pavlov si-a atribuit studiile experimentale Teoriei activitatii nervoase superioare. caci constiinta este o goliciune lipsita de continut prin faptul ca realitatea este schimbata cu reprezentari indepartate din constiinta. Postulatul despre cauzalitatea psihicului conform caruia unele fenomene ale constiintei sunt conditionate de altele. Sa fie oare aceasta un obiectivism??? Probabil ca nu.

nepregatita pentru rezolvarea problemelor de ordin stiintifico.93 . In altele savantii formeaza o orientare datorita faptului ca ii uneste apropierea de idei. Dar deoarece a constata ce se refera subiectului si numai lui este foarte greu a nu folosi introspectia. drept ca in imbinare cu experimentul.psihologice. Scoala structuralista. Pentru a afla aceasta structura este binevenit ca cercetatorul sa se debaraseze de greseala „stimulentului” ce-l urmareste. E vorba de sinteza. Au chiar si un organ de presa. Prin anii 20 – 30 ai secolului trecut devenea deja clar ca nu se mai poate vorbi despre psihologie ca o stiinta unitara. a urmat orientarea lui Wundt. ca orice alta stiinta. isi sustin ideile oriunde ar fi si incearca a combate o alta pozitie. este de ordin analitic si presupune din ce elemente este compus obiectul cercetarii. el mai credea in ea. La a doua intrebare se clarifica in ce mod elementele se combina. Sa examinam cateva. trebuie sa raspunda la trei intrebari: Ce?. Cunostintele (observatiile) despre . Ba mai mult chiar si in cadrul orientarilor stiintifice se conturau noi directii de abordare a obiectului de cercetare. In al treilea rand se cere a explica de ce elementele se combina asa si nu altfel. Drept motiv pentru a fi numite astfel a fost faptul ca ei afirmau ca constiinta este constituita din elemente interdependente legate si ca urmare experimentul avea ca obiectiv gasirea acestor „ingrediente” ale constiintei si a modului corelational dintre ele. psihologia poate sa-i incredinteze cunoasterea realiilor.U.A. Numai unui introspectionist antrenat.Se sesizeaza ca fiind cele mai adecvate in tratarea problemei magistrale a progresului stiintific. care este acoperit de fenomenele sale. Care sa fie cauzele aparitiei scolilor? In primul rand modul absolut diferit de tratare a obiectului psihologiei si a modelelor de cercetare.Wundt. Constiinta nu este ceea ce ea ne furnizeaza cunoasterea noastra. Cum?. Dansul era orb fata de experienta trecutului: nu mai recurgea la dezmembrarea obietelor de studiu. In unele cazuri adeptii scolii rezolva în comun problema si se grupeaza in jurul unui lider. englezul Titchener care a lucrat la universitatea din Cornell S. Se cere o pregatire si antrenare foarte minutioasa. lider al careia a fost psihologul german W. Nu se mai apela la introspectie. Elevul lui Wundt. numai ca in alt context.. dar mai continua s-o faca. modul de abordare diferit de a altora. asa precum fenomenele naturii acopera procesele reale ale fizicii si chimiei. De ce? Raspunsul la intrebarea Ce?. Ea are propria structura si material de constructie. Astfel obiectul psihologiei era tratat ca stiinta despre experienta suportata de individ. Ea se exprima prin confundarea proceselor psihice cu observatiile asupra obiectului care a provocat procesele. Dupa Titchener psihologia.

ramanand numai cele care formeaza chintesenta lucrurilor. ce dispune de calitate. O astfel de „materie” presupune trei categorii de elemente: 1. nu transparent). ca atunci cand scoala de la Wurzburg a propus ca la cele trei categorii sa se mai adauge una. ba negând existenta lor. Aparitia lucrarilor de acest gen nu este un eveniment iesit din comun. Iata de ce analiza stiintificopsihologica trebuie curatata. extrasentimentala. Ex. Fapte se adunau multe. Titchener insista ca reprezentarea obiectului se produce din totalitatea elementelor senzoriale. debarasata de orientarea obiectuala a constiintei. extrasenzoriala si anume gandurile. În felul acesta structuralismul a avut de pierdut. In calitate de simboluri. Titchener s-a opus categoric propunand punctul sau de vedere respectiv „teoria semnificatiei contextuale”. Aceste cunostiinte se manifesta in limba. SCOALA DE LA WURZBURG La începutul sec. celelalte fiind integrate in masura necesitatii.senzatie (cel mai simplu proces. publica in 1894 „Studii de psihologie”. dar nu aduceau nimic nou sub aspect teoretic. In cazul cand obiectele reale (sau o parte) nu sunt reprezentate. o parte din acesta se pierde. studii de psihofizica. experiment asociativ. (ex. psihometrie. adica simboluri indispensabile de actiunile corporale ale organismului. experienta nemijlocita. mirosul de trandafir – este simbolul substituentului integru. Si iata ca la Wurzburg un elev de al lui Wundt. Dar tocmai la .94 natura intuneca esenta materiei (naturii). Tematica abordata viza analiza senzatiilor.sentiment Si iata. Se cere un astfel de limbaj care ar elucida numai aspectul psihic al „materiei”. pahar curat. intensitate.reprezentare 3. functia semnificativa a acestora o poate prelua una din multimile de senzatii care isi asuma functia substituentului integru. In timp. În aceasta privinta expertul se exprima vis-a-vis. ideile lipsite de imagini. Sub impresia acestei polemice. In felul acesta se observa ca lucrarile stiintifice sunt saturate cu informatii despre evenimentele si obiectele lumii inconjuratoare. in cadrul scolii de la Wurzburg constiinta experimentala era sustrasa de natura stimulentilor si ca urmare acestia o pot influenta. tineretul stiintific a anuntat razboi psihologiei constiintei si metodei obiective a acesteia – introspectionismului. claritate si durata) 2. ba recunoscând rolul important al componentelor cognitive nesenzoriale. Titchener mentioneaza in primul rand senzatiile musculare. Titchener considera ca. a simbolului.XX au aparut laboratoare de psihologie experimentale. profesorul Kulpe.

care sa contina doua variabile – excitantul si reactia. obscure. iar ceea ce se petrecea in constiinta nici pe departe nu amintea de o comparare de o confruntare a imaginilor. fie la miscarea pe care trebuie sa o faca (in cazul dat timpul raspunsului va fi mai mic). fixate reactiile. in timpul masurarilor persoanele implicate trebuiau nu numai sa numeasca care din obiectele masurate sunt mai usoare sau mai grele (experiente psihofizice). A aparut ideea – nu cumva. Ba mai mult a fost introdus înca o variabila – starea experimentatului înainte de actiunea excitantului.95 Wurzburg se intampla ca experientele sa aduca un suflu nou in psihologie. constiinta contine inafara de elementele senzoriale si componente nesenzoriale. In intervalul de reflectare a excitantului montajul spre rezolvarea problemei asigura . O astfel de tratare a experimentelor de rutina a schimbat radical orientarea viziunii psihologice. urmarit introspectiv. In felul acesta de la un experiment psihofizic deodata s-a trecut (la actiunile de judecata). Astfel s-a constatat ca la compararea a doua obiecte de aceeasi greutate respondentii au iluzia ca sunt diferite. Aceste stari nici pe departe nu semanau cu elementele senzoriale (imagini) din care se considera ca este construita constiinta. Efectele la randul lor se considerau ca reflectand structura sferei intrapsihice. deja acceptat in toate laboratoarele psihologice din Europa. lucru ce corespundea ideii structuraliste despre structura „atomica” a constiintei. pentru a gasi structura constiintei. cei de la Wurzburg au introdus un element nou si anume. G. pana a scoate la judecata experimentatorilor greutatea corpurilor sau cuvintele enuntate. Kulpe. Pentru a gasi raspuns la intrebarea aparuta psihologii de la Wurzburg au propus limitarea la o singura masurare. l-a numit „montaj de constiinta” excluzand factorul motoriu ca stare si subliniind ca anume constiinta are facultatea de a pregatii comportamentul fie pentru o anumita reactie. Sub acest aspect psihologic „montajul’ poate fi apreciat. dar pe parcurs au aparut noi probleme si anume: indivizi supusi experimentului nu observau decat niste stari nedeterminate. problema trebuie impartita pe etape. fenomene se petreceau in constiinta lor. mai apoi. fie fata de un anumit obiect. iar actul de judecata este un proces determinat inca necunoscut psihologiei. adica montajul psihologic al respondentilor: orientatfie la perceptia obiectului. Pentru a le intelege ne vom referii la logica dezvoltarii cunoasterii psihologice si la cele petrecute in laboratorul dat. (categorie de nivelul functiilor psihice superioare). O alta variabila (factor) care conditioneaza gandirea ar fi scopul – adica orientarea personalitatii. Dar deoarece „introspectia” este exprimate in retrospectiva. dar si sa comunice ce procese. In mersul experientelor.Muller a numit acest fenomen ca efectul „montajului motoriu”. ori sa raspunda cu un cuvant la cuvantul enuntat (experiment de asociere). Altfel zis inainte prezenta interes efectele psihologice ale actiunii de raspuns si nu insasi raspunsul.

A.Woodworth considera ca actiunile omului se reduc conform raspunsurilor: „Ce fac oamenii?” si „De ce fac asta?”. Programul sau este determinat de sarcina de a studia in ce mod individul prin intermediul functiilor psihice se poate adapta la mediul mereu in schimbare si a gasi modalitati mai eficiente de adaptare. aparut in momentul acceptarii sarcinei. Astfel in conditiile de concurenta un rol deosebit il joaca personalitatea managerului. Tocmai conform acestor cerinte aplicarea practica a psihologiei a generat functionalismul. R. uneori cu nuante de tensiuni afective. Aceasta a si oprit dezvoltarea in continuare a problemei determinarii activismului intelectual al omului. Meritul scolii de la Wurzburg consta in faptul ca studiul gandirii capata caracter psihologic si nu a logicii asociationiste. adaptarea la noile conditii. In felul acesta gandirea. Unul din liderii acestuia. FUNCTIONALISMUL nefiind scoala. Dorinta de a folosi psihologia in practica a determinat comportarea savantilor in S. procesul ca schimb operational – cognitiv. nodurile careia constituiau imaginile senzoriale (primare – senzatiile. functionalismul a devinit un curent principal in psihologia americana. montajul (variabila motivationala). nici sistem. sarcina (scopul). ca proces psihic de rezolvare a problemelor.U. fie ca nu influenteaza. Astfel tratarea subiectiv – idealista a constiintei a fost schimbata cu cea obiectiv – idealista. face ca asociatiile sa se „supuna” tendintelor determinante. secundare reprezentarile). care conditioneaza si influenteaza tendintele dominante ale actiunii. iar procesul insasi consta in construirea unei plase asociative. Conform reprezentarilor traditionale in astfel de experiente psihofizice de exemplu: judecând care din obiectelele masurate(doua) sunt mai grele experimentatului mai întâi i se prezinta imaginea primului obiect si apoi a celuilalt. . functionalitatea sa. sursa a carora este sarcina acceptata (scopul actiunii in cazul unui act volitiv). Acestea se contrapun si apoi este exprimata judecata. Scoala de la Wurzburg a evidentiat in gandirea psihologica noi variabile.96 mersul rezolvarii dar nu il constientizeaza! Cat priveste imaginile senzioriale acestea fie ca nu sunt observate. componentele nesenzoriale (intelectuale si nu imagini senzoriale) Aceasta schema este net superioara celei precedente cu privire la gandire conform careia dominanta procesului servea excitantul extern.

ci ideea care duce la perceperea acelui obiect. considera ca fenomenele psihice sunt manifestari de interferenta biologica si sociala. criticand psihologia metafizica bazata pe introspectie.) cat se poate de repede. acesta afirma ca scopul psihologiei este de a cunoaste acele reactii si legi incat. sa poata specifica natura stimulului care a actionat. nu construieste nici un ideal”. credintele noastre sunt reguli de actiune si ca a dezvolta o idee inseamna a schimba conduita (sir de actiuni) care este in masura de a fi suscitata. un robot perfectionat. sau daca stimulul este dat sa se poata prezice raspunsul care va urma. conduita. raspuns) este John B. Behaviorismul poate fi considerat ca o transpunere în viata umana a metodelor zoopsihologice in viata umana si anume: tropismele se datoresc simetriei oricarui organism de a cauta un echilibru.Watson. Intr-o publicatie din 1913. reactie. XIX. cat si pentru behavioristi. o autoinselare care trebuie atenuata (n. nu urmareste nici un scop.97 La inceputul sec. De aceea behaviorismul ca si adeptii psihologiei freudiene „ abisale’ protesteaza in aceeasi masura impotriva intelegerii psihologiei ca stiinta a constiintei. ci doar deosebiri de grad. care are loc prin aparitia celui de-al doilea sistem de semnalizare – al limbajului. trebuie sa ne dam seama de impresiile si senzatiile care le va produce si modul lui de actiune. fapt care nu poate fi atribuit unei stiinte aparte.Watson nu face deosebiri de ordin calitativ intre psihologia animalului si a omului. A avea o idee limpede despre un obiect. ea nu anticipeaza viitorul. omul fiind considerat ca un automat.Cele mai fine si mai subtile deosebiri intre idei apar daca intervenim cu actiuni practice (reale) pe care ele le determina. Auguste Comte. precum pretindea. Behaviorimul apare ca o reactie impotriva tendintelor subiectiviste si introspectioniste din psihologia sec. uitand saltul calitativ dintre om si animal. Aceasta conceptie pe care Peirce a numit-o pragmatism a existat fara careva atentie . In aceasta privinta psihologul rus Iarosevschi in introducere la traducerea „Psihologiei experimentale” a lui Woodworth (1952) nota. Unul din fondatorii cei mai de seama a behaviorismului (behavior – comportament. Intreaga viata psihica se reduce deci la stimuli si raspunsuri. Cuvantul pragmatism a aparut prima oara in filosofie in 1878 intr-o publicatie a lui Charles Peirce. ei se debaraseaza de constiinta prin procedee diferite. Pentru a obtine o claritate deplina a ideilor noastre trebuie sa clarificam efectele practice ale acestor idei. a gandirii si al constiintei. constiinta fiind considerata o ipoteza inutila (???). Jhon B. Dar dupa cum se mentiona in lucrarile critice „o masina nu are intuitii. Acesta afirma ca opiniile. Mai apoi si alte curente psihologice considera constiinta ca manifestare ce nu merita a fi obiect de studiu. O alta sursa ce a inspirat conturarea behaviorismului a fost pragmatismul american. in situatiile asimetrice ale excitatiilor. O idee adevarata despre un obiect nu este copia acelui obiect. „Atat pentru freudisti. constiinta este o jalnica iluzie.n.XIX.

acesta mai . al doilea tine de dezechilibrul senzorio. Ideea este o ipoteza de actiune si in cazul cand ne calauzeste bine e cea adevarata! Orice act psihic chiar si cel mai elementar – senzatia. are menirea de a servi la ceva. asa cum se intampla in variatiile subite si complicate ale vietii – cand se produce efortul si emotia. fixarea.a. imaginatia. o functie care apare in caz de conflict intre impresiile obtinute si cele prezente si consta intr-un efort spre a reconstrui echilibrul prin adaptarea la o noua situatie. Activitatea psihica consta in obtinerea. Ea trebuie sa-si largeasca timpul de interese conform legaturilor multiple ale individului cu lumea reala si chiar relatii de interpatrundere cu alte stiinte ca neurologia. pedagogia s. Atuul unei psihologii nu este un „is” ci un „ is for”. vointa. memorarea. nu exista decat prin actiune. Contrar formulei behavioriste destul de inradacinata. In felul acesta psihologia functionala s-a determinat ca stiinta despre operatiile psihice (mental) vis-a-vis de psihologia structuralista ca stiinta despre elementele psihice.motor. gandirea. Rolul constiintei este de a contribui la „acomodarea” în noua situatie. asa cum se intampla in cazul instinctului. organizarea si evaluarea experientei si folosirea ulterioara a acesteia in scopul dirijarii comportamentului. Totul este pentru ceva. Operatiile indeplinesc functia de mediere intre trebunitele organismului si mediul inconjurator. pana cand Williams James a reactualizat-o. antropologia. in care senzatiile asigura sistemul motor cu informatii in ce priveste adaptarea organismului. Ca urmare formula clasica capata forma: S? O ? R R). un instrument de actiune.98 cateva zeci de ani. Gandirea este un fenomen. Pragmatismul lui Dewey a fost numit functionalism pentru faptul ca cunoasterea este o functie practica. sentimentul. sociologia. Activitatea umana se impune prin doua aspecte: primul presupune organizarea perfecta a sistemului senzorio – motor. James il considera pe John Dewey drept fondator al pragmatismului american. La randul sau W. La functionalism este atribuita si scoala Universitatii Colombia a lui Woodworth. Conform functionalismului psihologia are drept obiect de studiu activitatea psihica (mental activity). Notiunea data este comuna unor activitati ca perceptia. un plan de conduita. „stimulent – reactie” (S ? introduce o variabila – organismul. Atunci constiinta se impune sub toate aspectele sale logice. memoria. de aceea psihologia nu trebuie sa se margineasca numai la constiinta. Organismul functioneaza ca un tot intreg psihofizic.

. In realitate aceasta a fost o iluzie. caci actiunea era tratata ca o derivata a intereselor. James vine cu ideea ca acestea nu sunt secundare. a credintelor.a. care vedea organismul prin prisma fiziologiei. De fapt. Transferul de pe imagine pe actiune parea sa fie colac salvator pentru explicarea constiintei.99 Conform acestui model reactia. O astfel de orientare subiectivista este caracteristica intregii creatii a lui James. il suscita la actiune. Acestea presupuneau atitudinea organismului fata de conditiile mediului inconjurator si totodata trebuintele lui. „Noi suntem tristi fiindca plangem. gândire. tratarea vietii psihice conform modelului biologic ca totalitate de functii*. actiuni. operatii. sangvinic s. adica ceea ce servea drept mijloc devine scop. ipotezelor. datorita carora este atins scopul). care sunt traite de catre subiect ca stari emotionale. in „Istoria psihologiei moderne” recunoasterea de catre James a faptului ca creierul ar influenta constiinta este una din particularitatile unice in abordarea psihologiei. raspunsul organismului depinde de doua aspecte ale acestuia. etc.) ce porneste de la subiect a priori orientat spre scop ori situatie problematizata. *Functie psihica – act(perceptie. adica structura fizica si neuronica a constiintei ne vorbeste ca sfera cercetarilor psihologice se cere a nu fi marginita numai la constiinta. In 1890 James publica „Bazele psihologiei” in care se subliniaza ca obiectul acestei stiinte trebuie sa fie „fenomenele psihice (mentale) si conditiile acestora”. Pe masura ce trebuinta este satisfacuta. James. iar mediul prin prisma fizicii. Altfel nici nu putea fi. Ca urmare se observa ca motivatia activizeaza mecanismul. devenim furiosi fiindca il batem pe altul”. Adica emotiile sunt urmari ale schimbarilor fiziologice: excitantul produce perturbari fiziologice. Faptul ca in grija psihologiei trebuie sa figureze „conditiile”. care avea drept scop dezmembrarea constiintei pana la ultimile elemente si structuri. ce facea actiunea si mai subiectivista. O atare gandire a lui Woodworth a fost cauzata de tratarea nedefinita neclara a actiunii ca functie a constiintei. Un alt fondator al functionalismului este considerat W. Functionalismul trata toate procesele psihice prin prisma abilitatilor adaptative. el insusi elaborand o conceptie noua in ce priveste natura emotiilor. In acelasi timp anatomistul danez Karl Lange publica o lucrare in care mentiona ca emotiile noastre sunt determinate de sistemul vaso – motoriu. si anume de motivatie si mecanismele comportamentale. Dupa cum mentioneaza Schultz D. insusi mecanismul poate deveni factor motivational. La randul lor mecanismele sunt si ele compuse din doua verigi: pregatitoare (montajul) si consumatoare (reactii de finalizare. ci primare. este de folos. a fost facuta cu contrazicere a modelului mecanicist din psihologia structuralista. Pana la publicarea lucrarii sale „Ce sunt emotiile?” in 1884 se considera ca de neclintit ca emotiile sunt sursa care provoaca schimbari fiziologice in diferite sisteme – muscular.

conform careia orice stare de constiinta tinde sa se realizeze in miscari musculare elaborand alta – despre actiunile ideomotorii. daca nu ar fi indeplinit o oarecare functie biologica. ideea de a te scula poate fi blocata de niste reprezentari. Hoffding si W. de alegere a acelor semnificatii. James si altii au renuntat la asa . insa doresti sa arati bine educat. *viscere – totalitatea organelor care se afla în marele cavitati(abdomen. Lange si ajunsesera la concluzia ca cele doua conceptii se aseamana si teoria periferica a emotiei a ramas cunoscuta in psihologie sub numele de teoria lui James – Lange. . Wundt luara cunostiinta cu ambele lucrari. de a regla conduita individului in situatia noua. Atribuind personalitatii „tot ce omul considera ca este a lui” James distinge patru forme ale Eu – lui (Self). schimbari viscerale*. Cu toate acestea in teoria psihologica a fost acceptata actiunea motorie adaptativa. Un alt aspect. De exemplu. Pentru a te realiza se cere a pune stapanire pe aparatul motor (muscular). Conceptia lui Darwin despre rolul emotiilor in adaptarea biologica a fost combatuta. a fost de ordin contemplativ. ii criticara. Notiunea de situatie problematizata si constiinta ca mijloc de orientare in ea va deveni mai apoi una din cheile fundamentale ale psihologiei functionaliste. James vede constiinta printr-o prisma noua. James sustinea ca daca nu ar exista miscari. Constiinta nu ar fi aparut.100 H. iar emotia nu este altceva decat trairea acestei schimbari. trebuie sa-ti inabusi emotiile (ele vor dispare treptat). ca urmare ele sunt rezultatul intregului complex de senzatii organice. neobisnuita. Ele au fost trecute in categoria fenomenelor ce nu tin de motivatii. Este vorba de o functie invers proportionala intre actiunea motorie si manifestarile emotionale. de ai contrapune. emotia ar fi palida si stearsa si chiar ar dispare. Emotiile nu au centrii cerebrali speciali. Probabil ca a fost inspirat de ideea lui Spencer despre semnificatia constiintei in supravietuirea speciei. Ea intra in joc cand apar dificultati in adaptare. Potrivit acesteia orice gand. placeri. Chiar daca esti infuriat. Incercarea lui James de a extinde obiectul psihologiei in afara constiintei si de a atrage noi obiecte nu a reusit.numita lege a dinamogenezei. Desi aceasta ipoteza a pornit mai mult din patos. care sa o incurce. Comportamental ipoteza lui James este cea a subiectului cointeresat: a dirija cu sine reesind din necesitate. ca ultima manifestare a vointei. idee trece in miscare daca in calea ei nu apare alta. dand o mai mare prioritate lui K. totusi ea a avut efectul cuvenit (involuntar) – functiilor nu li s-a mai atribuit forta motrice a comportarii. Intr-o astfel de situatie ea indeplineste anumite operatii: de filtrare a stimulentilor. daca nu ar fi servit drept instrument de adaptare. al doilea ca esential. de analiza a constiintei James l-a orientat prin coraportarea constiintei cu structura personalitatii. In elaborarea acestei ipoteze gandirea lui James a fost obsedata da categoria actiunii si nu a motivatiei. torace) ale corpului. Schimbarile organice urmeaza imediat dupa perceptia excitatiei. straina structuralismului.

101 1. In ceea ce priveste autoaprecierea (a a) factorii ce determina sentimentul propriei demnitati. Din aceste considerente behaviorismul era considerat ca „psihologie fara psihic”.a. ajungand pe linie moarta: obiectul (constiinta). aptitudinile).XX in psihologia americana a schimbat total sistemul reprezentarilor despre psihic. Deoarece pentru acele timpuri era deja stabilit ca psihicul este echivalentul constiintei (psihice erau considerate acele procese care incep si se termina cu constiinta) aparuse versiunea precum ca indepartandu-ne de constiinta ne dezicem si de psihic. asigurand Eu – lui social empiric trecerea la Eu –l social potential. Ca rezultat se parea ca drumul psihologiei ca stiinta intrase intr-o fundatura. – identitar (senzatiile viscerale si musculare). principiul de explicare (cauzalitatea psihicului ca conditie de desfasurare a fenomenelor de constiinta) nu mai avea rost. constientizeaza prin reactiile. principii.). gradul multumirii de viata James propune urmatoarea formula: Stima de sine =succes/aspiratii. Crezul acestuia este formula conform careia obiectul psihologiei este comportarea (behavior) si nu constiinta. Dupa cum a fost mentionat mai sus la începutul sec. fie prin coborarea aspiratiilor. Acesta este. prietenie. metode. atitudinea altora s. – social (prestigiu. 4.a.XX psihicul se reducea la constiinta. 3. imobil s. 2. James dadea prioritate celei de-a doua. stima de sine sporeste. Adevarata esenta a evenimentelor ce tine de geneza si dezvoltarea miscarii behavioriste nu era desconsiderarea psihicului ci schimbarea conceptiei despre el. Se simtea necesitatea elaborarii unui nou obiect. problema ei (structura constiintei). Dar a face constiinta obiect determinant si de analiza experimentala nu s-a reusit din cauza posibilitatilor metodologice inguste. metoda (introspectia). haine. Eu – l social este tratat prin prisma includerii individului in reteaua relatiilor interpersonale. – material (corp. In felul acesta James face un pas inaite in cunoasterea Eu-lui de la aspectele gnoseologice la cele de tratare psihologo – sistematice. caci tocmai aceasta asigura imbogatirea spirituala. ceea ce inseamna ca. noi probleme. atitudinea celor din jur fata de persoana respectiva. din domeniul religiei. – spiritual (procesele constiintei. BEHAVIORISMUL Behaviorismul care a triumfat in anii 20 ai sec. fie prin succes.). In deosebi . Ca urmare aceeasi persoana poate avea mai multe Eu – ri sociale. Nici structuralismul nici functionalismul n-au reusit sa iasa din campul subiectivismului si sa dea psihologiei o orientare obiectiva.

ci ceea ce vedea – reactiile. primea o bomboana. pentru sine. In situatia data experimentatorul fixa nu ceea ce simtea el. Behaviorismul s-a format in cadrul functionalismului. Tot acesta considera ca. pe masura acumularii experientei sporeste sensibilitatea (cu timpul invatarea perceptiei a fost numita „invatare perceptiva”). drept pentru care. cuvinte. unde datorita conditiilor de dezvoltare sociala domina orientarea utilitarista in cercetarea omului si a resurselor sale neuropsihice. E. Unul din pionierii behaviorismului este considerat Edward Thorndike. Deja functionalismul. . Era acceptata si ideea ca cuvantul provoca un act motor.U. numere. comportarile obiective. in caz de reusita. (nu constiinta) experienta acumulata era introdus factorul stimularii pozitive Deoarece experientele in universitate i-au fost interzise. Care este esenta metodologica a acestui experiment?: apel la constiinta nu se putea face din partea subiectilor. Si atunci Thorndike inainteaza problema: dar nu poate fi marita oare sensibilitatea celor care trebuie sa citeasca pe fata experimentatorului ce obiect prezinta el copiilor? Drept stimulent pentru a spori sensibilitatea fata de aceste micro miscari Thorndike alege cointeresarea in ghicire folosind metoda intaririlor.A.Thorndike luase drept esantion un grup de prescolari. De obicei aceste miscari nu sunt constientizate de subiect si nici percepute de cei din jur. Dar deoarece el pornea de pe pozitiile ca constiinta este esenta orientarii catre scop. el a trecut la experiente pe animale in conditii de laborator. Aceasta schimbare a fost posibila aparitiei unor noi obiecte in psihologia experimentala care sa nu fie pasibile de introspectie – a animalelor. Sa urmarim aceasta metamorfoza a functionalismului care a dus la behaviorism.102 aceasta stare de lucruri s-a simtit in S. Care era metodologia cercetarii? Pe acele timpuri ideea ca exista legaturi intre gandire si cuvinte era deja acceptata. prin problema adaptarii. era mai aproape de aceasta tendita. care se uita la experimentator trebuia sa ghiceasca ce i se prezenta. Ca urmare in cazul cand gandim „in sine” trebuie sa se produca o cat de mica miscare in sistemul muscular al aparatului vorbirii (fonator). In gand. Este adevarat ca si acestea aveau conotatie subiectiva – filozofia pozitivista a interpretatorului. era studiata invatarea. experimentatorul prezenta copiilor obiecte.. Copilul din fata. aparitia noilor forme de conduita. desi el se vedea conexionist (conexie – legatura). nu era in stare sa explice cauzalitatea reglarii faptelor de conduita ale omului. Metoda subiectiva fiind compromisa a fost nevoita sa cedeze locul metodei obiective.

Metodologic aceasta insemna reorientarea gandirii psihologice spre o noua determinanta de explicare a evolutiei: deoarece organismul nu poate dispune apriori de raspuns la situatiile mereu in schimbare. Principiul „incercarilor. din care animalele puteau sa iasa daca apasau pe un buton anume (in caz de reusita primeau hrana drept stimulent de intarire a actiunii). Thorndike constata.103 El a folosit „lada de laborator”. Prin mai multe incercari intamplator apasa pe o parghie care ii asigura iesirea si pentru care primea hrana cuvenita. ca intelectul asigura o mai mare adaptabilitate se stia de pe timpurile lui Spencer. daca ne gandim ca pana la Secenov reflexul insemna o reactie de raspuns in conformitate stricta cu calea nervoasa. Invatarea putea fi explicata. Asociatia nu mai semnifica legatura intre idei sau intre idei si miscari. Thorndike insa a demonstrat ca intelectul si functiile lui pot fi studiate fara a ne orienta la idei sau alte fenomene ale constiintei. cu propriile eforturi. nu ca in scolile asociative precedente. ci intre miscari si situatii. adaptare. care se prezinta conform urmatoarelor caracteristici: - cauza actiunii – situatia problematizata pentru a face fata situatiei organismul se impune ca un tot intreg organismul manifesta activism in gasirea solutiei se invata pe calea incercarilor si erorilor . apare relatia „situatie – reactie”. spre deosebire de reflex. adica de la asa zisa conditie externa pentru care organismul nu are deja pregatita reactia motorie respectiva (pentru adaptare) si ca urmare este nevoit sa o elaboreze acum si aici. In comparatie cu sistemul reflectoric ideea lui Bain era net superioara in explicarea adaptarii. In fundamentarea teoriei sale Thorndike porneste nu de la impulsul extern care pune in miscare animalul conform arsenalului de raspunsuri pe care organismul le are apriori la dispozitia sa. erorilor si al succesului intamplator (ocazional)” asigura dobandirea de catre organismele vii a noi forme de comportament la toate nivelurile dezvoltarii. ca dupa mai multe experiente numarul de incercari de a iesi din lada se micsora. Intreg procesul de invatare era descris in contexul asociationismului lui Bain in baza „incercarilor si erorilor” ca factor reglator in comportare. Astfel. se petrece in baza probabilitatii! Probabilitatea nu mai putea fi considerata ca notiune subiectiva (cauza a necunoasterii cum considera Spinosa). ci de la situatia problematizata. Concluzie: animalul actioneaza conform metodei de incercari si erori o invatare rapida la animale nu se intampla Faptul ca intelectul este de natura asociativa se stia de pe timpurile lui Hobbes.

memoria. Ca orice activitate gandirea este parte constitutiva a oricarui proces de adaptare. iar psihologia behaviorista se ocupa numai de mecanismul stimul – raspuns in vederea adaptarii la mediu. Perceptia. gandirea devin doar raspunsuri senzitivo – musculare la anumite excitatii. Ex: Din toate sunetele pe care le poate emite copilul prin mecanismul incercarilor si erorilor se pastreaza numai cele care sunt eficace. substantele gazoase.Watson. fara amestecul starilor de constiinta. conform careia sistemul nervos dispune de aptitudinea de a transmite impulsul nervos.Watson in contextul acestei legi simplifica schema reflectarii psihice la doua realitati direct observabile: stimulul si reactia. Astfel. J. Psihologia devine exclusiv „o stiinta a comportamentului”. Dupa Watson viata psihica se realizeaza prin trei grupe de organizari psihice: viscerala – reactii organice in orice activitate psihica. miscarile muschilor si activitatea glandulara. apoi soptit in surdina si apoi in sine(aceasta inseamna a gandi). Cat priveste limbajul acesta nu este decat o asociatie laringo – musculara. Gandirea nu este altceva decat limbaj: mai intai deschis (cu voce). In timp ce fiziologia cerceteaza ce se intampla intre stimul si senzatie. psihologia studiaza relatiile unui organism viu cu mediul sau fizic. In acest fel se observa ca veriga centrala a reflectarii sistemului nervos decade.B. procesele fiziologice care au loc in tesutul nervos sunt lasate la o parte. Drept stimulenti ai nervilor senzitivi pot servi razele luminoase. cele ce duc la o actiune pozitiva asupra mediului. . desi el nu se considera adept al acestuia si pe buna dreptate. Se cunostea ca in conformitate cu legea dinamogenezei orice stare de constiinta tinde sa se realizeze in miscari musculare. Functionalistii nu priveau aceasta tendinta constienta catre scop ca fenomen psihologic ci drept cauza a comportarii. biologicului si socialului prin reactiile provocate de stimulii respectivi. al carui sens era adaptarea la situatia respectiva.B. Astfel Thorndike inlatura tendinta constienta catre scop pastrand activismul. psihologia devine o stiinta a contractiilor musculare. caci behaviorismul a respins aparatul notional al invatarii de care se folosea Thorndike: in domeniul psihologicului este vorba despre starea psihologica de placere si discomfort in formarea legaturilor(asociatiilor) dintre reactiile motorii si situatiile exterioare aparute in domeniul neurofiziologiei prin „legea pregatirii”.104 In felul acesta dansul combate tratarea teleologica a actiunilor functionalismului conform carora tendinta constienta catre scop serveste drept factor de orientare comportamentala. musculara – miscari adaptative musculare si laringeala. undele sonore. Liderul teoretic al behaviorismului este considerat J. Astfel. Thorndike a contribuit ca nimeni altul la aparitia behaviorismului.

A reactiona la cuvantul „creion” ca si cum ai reactiona la insasi obiectul este posibil numai datorita unei substituiri naturale cu cele corticale. sustine behaviorismul. ci o declara incognascibila din punct de vedere stiintific. a limbajului. De exemplu. Acest sistem de semnalizare este o caracteristica numai a omului. care au insotit altadata perceperea obiectului. de a fi privita ca obiect de stiinta. fara o activitate nervoasa centrala. el este o functie superioara a cortexului. sa respinga orice idealism si orice teorie despre suflet. capabila numai omului. . Constiinta este un produs al cortexului. Toata psihologia lui Watson se reduce la o teorie periferica si musculara a starilor de constiinta. acesta controland toata activitatea nervoasa. Numai astfel. Inlocuirea reflexului conditionat senzorial prin cuvant implica unitatea desavarsita a limbajului cu gandirea. adica cel de-al doilea sistem de semnalizare este un proces a evolutiei psihice extrem de inaintata si extrem de complexa. In realitate obiectiva este conceptia pavlovista care fiind fundata pe activitatea nervoasa superioara explica actiunile si nu se margineste la descriere.De aici caracterul fragmentar al explicatiilor behavioriste. de fapt ei nu neaga constiinta ca existenta. a gandirii. Ex. nu pot fi unificate intr-un tot. imaginile nu sunt decat amintiri ale senzatiilor kinestezice. Baza fiziologica a psihologiei obiective pavloviste este activitatea nervoasa superioara. Constiinta ne apare filogenetic si ontogenetic ca cel mai desavarsit rezultat al evolutiei sistemului nervos. Fenomenele periferice.105 „Noi nu gandim cu creierul. Dorind in felul acesta sa se indeparteze de introspectie. reprezentarile. gesturi sau reactii la anumiti stimuli. psihologia poate ramane o stiinta a comportamentului si nu devine „o ramura” a neuropsihologiei. behaviorismul este obligat a nega existenta reprezentarilor. Ignorand constiinta. Este evident ca o astfel de reducere la stimuli si reactii saraceste sau chiar anuleaza obiectul psihologiei. ca manifestare subiectiva a activitatii corticale a omului. viata psihica este golita de orice continut si psihologia se reduce la un simplu formalism descriptiv al unor miscari. Inafara de a angaja o serie de procese periferice. Cum se explica acest lucru: limbajul. Sub pretextul „obiectivitatii”. ci cu sistemul de arcuri nervoase ale laringelui si organelor anexe”. sau ca imaginea vizuala nu este decat tensiunea musculara a ochiului.

lipsiti de conceptia unui determinism stiintific. prin intermediul carora notiunile se stabilesc: masurarile (in psihologie diferit ca in stiintele naturii. in explicarea „comportamentului” uman si animal cu ajutorul spontaneitatii. dezicanduse in anii 30 de practica verificarii propozitiilor psihologice conform operatiilor care le-au produs. Operationalismul a creat conditii de libera gandire in lumea behaviorista. formatorul behaviorismului cognitiv. totusi a influentat activitatea savantilor. Postulatele operationalismului: a)Toate expunerile in ce priveste fenomenele psihice sunt facute tocmai cu ajutorul notiunilor. adica prin cauze care ar salaslui in organism (teleologism) si care nu ar fi la randul lor determinate. El prezinta o simbioza deosebita a comportamentului omenesc cu cel de activitate a savantului. g)Se cere clarificarea judecatilor formale si empirice pentru a nu incurca analiza fenomenelor. e)Unitatea de baza a operatiei (actiunii) este distinctia. ca elemente ale cunoasterii stiintifice nu sunt altceva decat un sir de operatii. bineinteles). Si atunci se primeste (Bridgman) ca notiunile. deosebirea. Unul din reformatorii behaviorismului clasic este Edward C. face cursuri de gestaltpsihologie la Koffka. nu insasi experimentatorul.106 EVOLUTIA BEHAVIORISMULUI. f)Sunt acceptate doar acele judecati ale caror adecvatitate poate fi verificata cu ajutorul operatiilor concrete. b)Experienta unui individ aparte se exclude.U. teza fundamentala a gnoseologiei materialiste. Tolman. Conform conceptiei behavioriste elementul psihologic de baza este considerat. In conceptia lui Mah ea are aceeasi functie ca si senzatia. Inginer de profesie. ultimii reprezentanti ai psihologiei comportamentului. au alunecat in finalism. . nu senzatia ci reactia motorie. el trebuie sa le trateze ca fiind parca din exterior. Desi acest operationalism nu a adus nimic nou din punct de vedere metodologic. stabilite de comun acord (criteriu social). la Universitatea Berkley. Iesirea din impas a behaviorismului s-a petrecut prin apelul la o noua varianta a filozofiei pozitiviste – operationalismul. In felul acesta prin negarea influentei mediului se neaga insasi reflectarea. dupa care se intoarce in S. accesibile savantului. In contextul acestei reactii se inscrie si actiunea cercetarii stiintifice ca forma a comportarii. actiuni. Voind sa remedieze mecanicismul lui Watson. d)In cazul cand cercetatorul analizeaza propriile trairi.A. c)Este expus studierii altcineva.

fiind sub impresiile ideii integratiste. . Tolman introduce scopul. ca comportarea este conditionata de programul intern (individual. intentie.a. sex s. Tolman a demonstrat ca organismul se orienteaza (invata) nu la „conexiuni” (stimul – reactie). subiectivism. ci sunt provocate de un scop apriori. In felul acesta Tolman. Pentru acelasi stimulent reactiile pot varia (URA – scopul determinant) fapt care denota ca ar exista o ajustare interna. instrumente de realizare. In felul acesta prezenta scopului(dorinta. tindere. caci ele conditioneaza reactia motorie (variabila dependenta) la actiunea excitantului (variabila independenta). care in psihologie presupune prezenta imaginii si a motivului (ci si nu numai a excitantului si a trebuintei organice). Tolman declara ca un anumit comportament al animalului si omului persista pana ce un anumit act il satisface. de altfel si Kantor incearca sa gaseasca cauza principala a comportamentului intr-un principiu intern. Printre variabilele intermediare figureaza trei feluri: a trebuintelor vitale (hrana. Behaviorismul sau Tolman l-a numit „molar” (actiuni comportamentale separate. o cauza ocazionala. fapt care nu face altceva ca behaviorismul sa nimereasca in „bratele” introspectionismului (de aceasta a vrut sa scape). pe cand cei externi – nefiind decat mijloace. secundara. cum credea Watson conform imprejurarilor din mediul inconjurator. Dupa un anumit numar de erori reactiile asigura scopul programat. din psihologia configuratiei. de specie).) a valorilor (a obiectelor preferentiale) a campului comportamental in care are loc reactia de raspuns In felul acesta conceptia lui Tolman a zdruncinat postulatele behavioriste.107 Preluand behaviorismul lui Watson. Tolman a revizuit si teoriile conexioniste a lui Thorndike: teoria antrenarii si teoria eficientei. Tolman considera stimulii interni ca fiind mai importanti. aspiratie) ne vorbeste despre constiinta. fiindca ei determina reactiile de raspuns. Tolman a introdus si notiunea de variabile intermediare prin care se intelegea un sir de factori cognitivi si stimulativi (de declansare) prezenti intre stimulii interni si externi si reactia comportamentala. prezentand ierarhia expectantelor in obiecte. stimuland la noi variante in explicarea comportamentului uman. ci la cunoasterea a ceea „ce provoaca ceva” (rio legei k reuy). stimulentul exterior fiind un simplu declansator. In felul acesta in programa sa behaviorista. El afirma ca reactiile (o broasca decerebrata isi freaca laba pana ce inlatura picatura de acid care o supara) persistente nu se produc la intamplare. In felul acesta Tolman paraseste aspectul periferic in favoarea unei „spontaneitati” interne a activitatii. izolate) in raport cu cel comportamental ca un tot intreg. securitate. Organismul se conduce de „matricea valorilor – convingerilor”. Acest „mentalism” a fost demonstrat prin experiente pe sobolani. Aceste variabile intermediare sunt determinante.

Treptat potentialul de reactie sporeste (sEr). O alta orientare a behaviorismului s-a produs in persoana lui C. care era inteleasa ca o invatare ascunsa. Energizand comportarea ea este neutralizata cu ajutorul stimulentilor din exterior. apoi sa formalizeze si sa cuantifice teoria lui Pavlov despre reflexele conditionate. Are loc formarea structurilor cognitive. asociindu-le cu expectantele. Animalul de parca studiaza posibilitatea urmatoarei actiuni. apoi dupa acesta pentru exprimarea legaturilor firesti ale faptelor psihologice s-a incercat a explica manifestarile psihice cu ajutorul deductiilor matematice. . de somn. fapt pentru care reactia poate fi intarita si duce la placere. care asemanatoare geometriei axiomatice. Pentru Hull principala determinanta a comportarii este „reductia trebuintei”. nu exista o alta teorie stiintifica a conduitei (inafara celei behavioriste) care sa cuprinda constiinta ca premisa necesara si sa fie capabila sa deduca din ea comportamentul adaptativ sau normal al omului. Astfel invatarea are loc nu numai prin intarirea actiunii prin comfort sau discomfort. de munca.). neobservata si care se impune numai in anumite situatii. In aceasta privinta Tolman introduce notiunea de invatare latenta.a. Mai intai de toate el s-a dezis de constiinta din motivul ca pana la el nu fusese elaborata nici o teorema care sa fi demonstrat comportamentul cu ajutorul acesteia. Anume lui Hull i-a revenit rolul de a construi o teorie deductiv – matematica a comportarii. La fel se intampla si cu legea eficientei. adica in situatii favorabile manifestarii acestora. ci si in cazul absentei acestuia. Astfel de explicare a comportamentului a facut ca behaviorismul lui Tolman sa fie numit cognitiv. Mai intai Hull a incercat sa-si aplice ideile (folosind aparatul logicii matematice) asupra cercetarilor memoriei asociative a lui Ebbinghaus. Din adancul organismului intotdeauna se impune careva trebuinta (alimentara. verificata experimental si in caz ca nu se confirma. In caz ca ele nu se confirma animalul isi schimba drumul (face corijarile de rigoare). oferea un sir de axiome. Mai mult decat atat. sexuala. In tendinta spre scop animalul distinge semnalele. Pregatirea inginereasca a facut ca Hull sa priveasca behaviorismul printr-o alta prisma. de reglare termica s. Daca pana la Weber psihologia se baza pe metode statistice cantitative. L. El pornea de la ideea ca o teorie psihologica trebuie sa se sprijine pe niste legi generale de ordin matematic. Hull prin teoria sa ipotetico – deductiva. Ideea princeps a lui Hull a fost sa treaca cunostiintele despre comportament in limbajul fizico – matematic. din care sa se poata deduce orice forma de comportament particular. Aceasta si este notiunea cheie in conceptia data. de trecut la alta.108 In cazul celei de antrenare (incercarilor si erorilor) esenta succesului consta nu in intarirea conexiunilor (stimul – reactie) ci in aparitia unor structuri cognitive (sobolanul „invata” harta labirintului si nu o totalitate de deprinderi motorii).

Skinner. de maxima generalitate. Lider al acestui curent este considerat B. Situatiile experimentale puteau fi complicate prin instalarea a doua pârghii cu scopul de a crea situatii de ambiguitate. In cazul cand variabilele devin ipotetice. Pentru stiinta prezinta interes numai acele relatii functionale intre stimulentii controlabili experimentali si reactiile urmate care pot fi fixate direct (cu regret e vorba de corelate intre variabilele discrete si nu cauzale). culoare. Cu ajutorul acestui sir de instrumente destul de simple se creau planuri. In felul acesta s-a conturat trecerea de la reprezentarea ca toate reactiile dobandite au in baza una si aceeasi trebuinta (de ex. care exprima proprietatile si relatiile esentiale si generale ale obiectelor si fenomenelor realitatii. ele nu mai sunt observabile. modele experimentale(Ex. folosind aparate optice special elaborate. În cazul psihologiei interactiunea factorilor care genereaza reactiile comportamentale pot fi observate direct.109 Prin urmare. alimentara). Skinner considera ca ea se deosebeste. Apasarea pe pârghie este considerata drept unitate independenta a „reactiei operante”. diminuarea puterii caruia poate la randul sau sa devina factor de intarire.). Printre acestea figureaza asa-numita lada experimentala a lui Skinner în care sobolanul sau porumbelul apasând pe un buton sau pârghie primeste compensatia respectiva pentru a întari actiunea. . ceea ce însemna ca reactiile de salivizare apar numai la actiunea caruiva stimulent(S) neconditionat sau *Categorie . De ex: copilul flamand. Trebuinta intotdeauna tine de careva excitant.notiune fundamentala. el le-a atribuit la tipul S. Skinner avea atitudine negativa fata de generalizarea statistica. daca Tolman a incercat sa se bazeze pe gandire apoi Hull pe motivatie. Aceasta ar insemna a controla variabilele sub influenta carora se formeaza si se modifica comportarea. Dupa parerea lui Skinner la ipoteze si teorii deductive (critica lui Hull) se recurge în cazul micro-si macro fenomenelor care nu pot fi percepute direct.: hrana se da numai la o anumita forta cu care se apasa pe pârghie) sau se putea planifica reactarii pentru o anumita ordine a excitantilor).a. Intr-o lucrare de a sa dansul marturisii ca in toata viata sa a fost obsedat de o singura idee – de dirijare a comportamentului. considerând ca numai fixarea reactiilor organismelor individuale pot rezolva problema principala a psihologiei – a presupune si a dirija comportamentul individual al indivizilor. In cazul dat schimbarea pozitiei corpului devine factor motivational (secundar) si ca urmare in baza acestuia de format alte deprinderi. Astfel reflexele realizate în laboratorul lui Pavlov. la parerea ca trebuintele pot fi modelate si dezvoltate. Conceptia sa fiind formata sub influenta teoriei reflectoare a lui Pavlov. BEHAVIORISMUL OPERANT.F. Butonul este unit cu un aparat cu înregistrare automata care fixa actiunea. numai ca secundar. O alta idee a lui Hull este cea a intaririi primare si secundare. sonore s. fiind luat in brate poate sa nu mai planga. Cu ajutorul diferitelor instalatii suplimentare pot fi realizate întariri de diferita calitate si intensitate(de lumina.

dar pentru a anticipa comportamentul adresatului(în acest scop se si face gestul) „adresatul” trebuie sa cunoasca pozitia lui. J. ori a reflexelor conditionate. deosebit în raport cu reactiile de tipul încercarilor si erorilor. daca este construit din stimulenti si reactii. Continutul gestului(cea mai comoda forma s-a dovedit a fi miscarile organelor vorbirii) determina reactiile adresatului. El trebuie exprimat ca un tot întreg(adica grupal) neadmitând examinarea separata a comportamentelor indivizilor. Pentru a desemna aceste tendinte de coraportare. ci în calitate de conditie. conform careia are loc reactia. în afara specificului grupurilor sociale din care fac parte.nervoase. Constiinta . Skinner considera ca formula S ? R nu satisface explicarea si dirijarea comportamentului. Întarirea în cazul dat asigura functia de feedback. sa-si asume rolul celuilalt. Mead lanseaza notiunea de „altul generalizat”. a întelege functia excitantului nu ca un agent de forta. În felul acesta s-a încercat a vedea activismul(„spontaneitatea”) miscarilor adaptative. Actiunile omului a priori sunt conditionate social sunt dinamice fapt care ar explica aparte înseamna a nu reflecta adecvatitatea. Si anume (criticând individualismul si antimentalismul (adica negând semnificatia reala a proceselor psihice interne) ca actiunile omului nu pot fi explicate conform modelului St R. caci reactia în conditiile de lada nu trebuie privita ca o derivata a stimulentului. Sub aceasta forma de „altul generalizat” procesul social exterior determina lumea interna(personala) a individului. BEHAVIORISMUL SOCIAL. ca determinanta comportamentala. Mead considera ca greseala lui Watson consta în faptul ca a redus „trairea lumii” la adaptari muscular. În contextul grupului social Eu-l psiho-social se formeaza în activitatile grupului. Mead ca reprezentat de seama al acestui curent considera ca psihologicul trebuie(se cere) explicat în termenii comportamentului observat obiectiv. Reflexele obtinute în lada lui Skinner erau atribuite la tipul R si numite operante( în cazul dat mai întâi se produce reactia (R) . Ca urmare formula clasica primeste forma S O R . Pentru om actiunea corporala în cadrul actiunilor în grup se transforma în „gest semnificativ”.apasarea pe pârghie si apoi operatia (actiunea) este întarita. ori în simbol.110 conditionat. se coraporteaza conform normelor si valorilor sociale(de grup). îsi schimba rolurile. ci ca o stare modificata a organismului. În felul acesta autorul gestului începe a se vedea pe sine cu ochii altora. adica ca fiind obiect social: Eu –omul produs al „experientei sociale”. care provoaca reactia de raspuns. Aceasta experienta se acumuleaza începând cu jocurile: personalitatea se dubleaza. în cazul neîntaririi frecventa si puterea acesteia crestea. . Specificul expresiv la om consta în aceea ca ea fiind îndreptata catre cineva cu scopul de a provoca reactia dorita trezeste în sine sub forma ascunsa aceiasi reactie. si nu a luat drept unitate actiunea grupului( de grup) care are un sens aparte. S-a constatat ca dinamica reactiei de tipul R se deosebeste de cea a lui Pavlov. Actul (actiunea) social este inexplicabil.

La intervalul mai mare de 200 milisecunde ambii excitanti erau perceputi ca fiind aparte. K. Tocmai în cadrul examinarilor rezultatelor experimentale s-a si conturat acest curent psihologic. . care. Aceste concluzii au produs sentimente diferite. mic nu putea demonstra esenta psihologica a omului. Pe de o parte se bucurau de rezultatele concrete. W. La intervalul mai mic de 30 milisecunde ca fiind simultani. altii suspectau rezultatele de anumite incorectii teoretice ce le pot face sterile. În fond acest experiment imita functia stroboscopului. fenomen distinct. carea puteau servi drept masura. Esenta experientelor lui Wertheimer consta în urmatoarele: prin doua crapaturi – una verticala si alta sub un unghi de 20o-30o în raport cu prima se dadea lumina la intervale diferite. Gestalt – psihologia În aceeasi ani când behavioristii s-au „rasculat” contra psihologiei constiintei. De ce? Fiinca: 1. experiment la care Köhller si Koffka erau si obiecte si subiecti.111 individuala la început este interpersonala. ca decurgând unul dupa altul. pe de alta insatisfactie ca un experiment atât de „îngust”. la intervalul aproximativ de 60 milisecunde aparea perceptia miscarii(vezi trenul). în Germania un grup de psihologi tineri au raspuns cu aceeasi vehementa. Sensul acestor experiente era. Funtiile psihice superioare ramaneau înafara posibilitatiilor de a fi studiate experimental. deosebit de suma senzatiilor obtinute prin excitarea unor terminatii nervoase din retina ochilor. Aceste inovatii stiintifice au comutat analiza comportamentului individual în albia desemnarii dependentei sale de facorii sociali. institut în care Wertheimer cauta un raspuns experimental la problema formarii imaginii perceptiei miscarilor observabile. ca s-a demonstrat ca în structura constiintei exista imagini întregi nedescompuse în elemente senzoriale primare. Wertheimer a numit aceasta perceptie fenomenulphi. ca experimentul se marginea la studierea senzatiilor si a asociatiilor de senzatii. Acestia în frunte cu un triumvirat format din M. chiar contradictorii. apoi a altora. colectivista. Si totusi gestaltistii nu erau multumiti de situatia în psiholige. prin rotirea cu o anumita viteza a imaginilor ne dadea iluzia miscarilor – principiu ce a stat în baza crearii proiectoarelor de cinema. S-a întâmplat acest lucru la Institutul de Psihologie din Frankfurt pe Maine. Köhler. sociocentrica. Koffka au fondat un nou curent în psihologie sub numele de Gestalt psihologie (din germana Gestalt – forma. Wertheimer. argment în confirmarea fenomenelor psihice. Unii erau convinsi ca psihologia experimentala nu poate cuprinde toate formele superioare ale vietii psihice. structura).

Unitatea integra întotdeauna este mai mare decât unitatea elementelor constituitive. Odata cu implicarea imaginilor integre ale obiectelor si fenomenelor nu se putea sigura crearea unei noi psihologii. În primul rând atentioneaza concomitenta aparitiei behaviorismului si a gestaltismului ca curente reformatoare. Unul dintre acestea era fenomenul – phi al integralitatii. gr. 3. Homunculus-ul facea parte si din conceptia despre imagine. Precum se stie cunoasterea stiintifica se produce pe doua cai: evolutionista si „revolutionista”. Behaviorismul si gestaltismul au fost tocmai acele curente care sau impus cu radicalitate la cerintele dezvoltarii logice a ideilor psihologice care au reactionat contra stereotipurilor stiintifice sustinute de structuralism –trata constiinta ca fiind edificata din „caramizi”(senzatii) si „ciment”(asociatii)– si functionalism. În astfel de sitautie critica a psihologiei aceste curente: behaviorismul si gestaltismul. cum are loc analiza si sinteza excitatiilor. În ce masura au reusit? *teleologie – (cf. Functionalismul nu a adus mai mult decât ideea ca figura centrala a psihologiei este subiectul activ si cu scop bine orientat. Conform acestuia. Ideea ca senzatiile ca elemente primare nemateriale ale constiintei datorita unei forte deosebite sunt unite într-o imagine materiala tinea tot de acest omulet. când se schimba brusc aspectele conceptuale. În vacuumul creat de trecerea în „nefiinta” a mecanicismului au început sa apara conceptii teleologice* preluata din gândirea functionalista conform careia în om ar exista un homunculus care ar dirija cu gândirea si actiunile. constiinta s. însemna ca studiile experimentale au fost montate gresit din punct de vedere metodologic. behaviorismul a fost contra constiintei.112 2.a. au încercat sa salveze obiectul psihologiei ca stiinta. Eu. drept unitate primara de studiu psihologic trebuie considerat structura în integritate(Gestalt) în principiu nededuse din elementele constitutive ale obiectelor. . 6. 5. nemultumite de modul în care era tratat obiectul psihologiei. cum are loc reglarea actiunii s.) aparea de fiecare data când era vorba cum de rezolvat careva problema. Aceasta nu permitea a experimenta cu actele de gândire si vointa. 7. Însusirile elementelor constituitive sunt determinate de structura obiectului al carei componente sunt. Se impunea reexaminarea experimentala. care explica totul. Acest idol al psihologiei subiective(camuflat prin notiunile de subiect. dar nu cerea sa fie explicata. 4. începând cu modul de tratare a celor mai simple fenomene senzoriale. Gestaltpsihologii s-au opus unei atare explicari propunând principiul ordonarii initiale a structurilor senzorio-intelectuale si a transformarilor dinamice. Pentru ca sa ne dam seama de felul cum gestaltismul a influentat gândirea psihologica vom examina fundalul psihologic în care acesta a aparut. principiile de explicare a acestuia.a. În parte din aceste considerente. Gestaltele dispun de caracteristici si legi proprii. teleos „scop” + logos „studiu”) – conceptie filosofica conform careia procesele din univers se desfasoara în functie de anumite scopuri si sunt determinate de acestea.

Importante fapte în favoarea perceptiei integre si în defavoarea reprezentarii despre perceptie ca un mozaic de senzatii au fost obtinute de psihologul danez Rubin. Köhler(în timpul primului Razboi Mondial la adresa Academiei Prusiei n-a fost înrolat în armata. de sine statator prin manifestarea lor direct intuitiva. experiente devenite clasice. ci trimis pentru a continua experientele psihologice pe insulele Canare). pe când fondul se perinda în spate. secundar. gestaltistii din contra. culoarea alba a hârtiei este stabila indiferent de gradul de luminozitate(imaginea senzoriala este aceeasi). De exemplu. pseudoproblema. Prin urmare imaginea poate fi studiata ca fenomen aparte si nu ca un simplu efect al stimulentului. detasata de fond. Maimutele erau puse în situatia de a dobândi bananele care în mod natural erau innacesibile. studiind relatia dintre „figura si fond”. Critica „atomismului” în psihologie a servit drept punct de plecare pentru reorientarea experimentului cu scopul de a releva în constiinta structurile imaginatiei ori a întregului.113 În primul rând ei se deosebeau prin atitudinea fata de constiinta. O însusire importanta a imaginii este stabilitatea ei. miscarea adaptativa(resctructurarea sirului de actiuni executive). Notiunea de insight a devenit esentiala si universala în gestalt-psihologie. Cele doua variante ale metodei introspectioniste(varianta Wundt cerea obiectului sa faca darea de seama cu privire la elementele experimentului si varianta de decemare a constiintei) au fost respins de acceptând o a treia numita fenomenologica si care porneste de la functionalistul Fr. Rolul gestaltului în gasirea formelor de comportament adaptativ a fost demonstrat de W. considera ca fenomenele de constiinta merita sa fie examinate aparte. A fost creat un gestalt-de reflectare a situatiei în întregime. Studiind comportamentul maimutelor. insight-ul gestaltist schimba modul si de adaptare: primar este întelegerea(orientarea în câmpul perceptiei). profesor de filosofie la universitatea din Göttingen. A fost demonstrat ca experienta perceptiei vizuale si tactile este cu mult mai bogata si mai originala decât o desemnam în descrieri. Acesta considerând ca varianta introspectionista a lui Wundt este artificiala a propus una reala si anume: pentru a patrunde direct în viata spirituala a omului este bine a ocupa pozitia de observator „naiv”. nepartinitor. O atare facultate a fost numita insight(de gasirea brusca a solutiei unei probleme. Brentano. Husserl. Behavioristii o considerau ca ceva secundar. orientarea în situatie). adica de perceprea relatiilor dintre obiectele câmpului perceptiv. dar aparte(imaginativa situatia!). Fara introspectie nu se putea realiza asa ceva. În raport cu behaviorismul. . Ca si Brentano E. Stabilitatea dispare în cazul în care obiectul nu este perceput în câmpul deplin al reflectarilor vizuale. considerau constiinta ca unica realitate psihica. adica invariabilitatea în raport cu conditiile schimbatoare ale perceptiei. Figura se percepe ca închisa înaintând ca un tot întreg. Adaptarea depindea de gestaltarea câmpului perceput.

Acest izomorfism nu este nici materialist nici idealist. Fenomenul constantei în perceptie are aceeasi baza cu transpozitia. PSIHANALIZA La sfârsitul secolului al XIX-lea în Europa apare o noua conceptie în psihologie. Datorita legaturilor dintre diferitele excitatii se creaza posibilitatea recunoasterii obiectului. Aceasta conceptie cuprinde si vietuitoarele lipsite de facultatea de a-si imagina. Gainile au ales patratul cel mai deschis ca culoare desi în prealabil nu li s-a format reactia respectiva.114 În raport cu conceptia gestaltista. Pentru a îndeparta aceasta veriga slaba în constructia gestaltista. ideologul ei Köhler se apuca sa studieze chimia fizcoloidala si în 1920 publica lucrarea „Gestaltele fizice în repaus si în stare stationara”. cea behaviorista neaga întelegerea (adica baza orientativimaginara). Concluzia: reactia nu la culoarea cea mai deschisa. având ca punct de plecare psihiatria si studiul nevrozelor. obiectul respectiv pastrându-si proportile între aceste dimensiuni. ei aveau o mare prioritate: ei puteau sa dea faptelor o explicatie determinanta S R. aducând constiinta în conformitate cu lumea fizica si în acelasi timp a nu o lipsi de valoarea ei independenta. Solutia a fost gasita cu ajutorul notiunilor de izomorfism. si în cazul când dimensiunile lui absolute variaza. Astfel se primeste ca sistemele fiziologice si psihologice sunt izomorfe(analogic precum harta topografica este izomorfa fata de relieful pe care îl reprezinta). adaptarea realizându-se mai devreme sau mai târziu pe calea încercarilor si erorilor. În afara de cea a „figurii si fondului” a fost stabilita legea „transpozitiei”(reactia nu la excitantii singulari ci la relatia lor). Si aceasta conceptie a facut mare vâlva prin aplicarea unei noi metode de cercetare a unor fenomene sufletesti. În cele scrise el constata ca principiul gestaltei este unic pentru fenomene de diferit ordin. Izomorfismul presupune ca elementele si relatia acestora din cadrul unui sistem reciproc si în aceleasi valori corespunde elementelor si relatiilor acestora din alt sistem. legata de o noua . Desi behavioristii ignorau imaginea ca mod de orientare comportamentala. ci la raportul luminozitatiilor acestora. al isteriei în special. Si totusi ramâne neclar relatia dintre realitatea psihica si cea fizica. Acest fenomen al transpozitiei întâlnit atât de frecvent în perceptie nu este altceva decât generalizarea reflexului la relatiile dintre componentii excitantului complex. În anii `20 ai secolului XX au fost stabilite 114 de legi gestalt. Ea consta în urmatoarele: gainile deprinse a ciugulii pe un patrat cu fondul mai deschis(excitant pozitiv) ca cel de alaturi au fost puse sa se orienteze în situatia când lânga patratul mai deschis s-a alaturat altul si mai deschis. importanta la gestaltisti.

utilizând în acest sens hipnoza ca metoda de vindecare. folosea hipnoza în tratarea bolnavilor de nevroze. atât cel al lui Charcot. pe baza unor tendinte fundamentale. se efectuau studii similare si în alte centre medicale. Mesmer este faptul ca descoperise fenomenul psihologic al „sugestiei”. medicul german Franz Mesmer(1734-1815). J. În cazul tehnicii folosite de Charcot. instinctuale si a inhibitiei lor de catre constiinta. spre deosebire de Charcot. inductia sugestiva era patoplastica. Mentionam acest fapt întrucât în materie de sugestologie si hipnoza. la început. cât si cel al lui Bernheim. emotional-afectiv este extrem de important. reuseste sa obtina la pacientele internate în Clinica de la Salpêtrière fenomene isterice cu ajutorul anumitor imagini sau reprezentari sugerate bolnavului. Charcot(1867-1936). inductia sugestiva avea rol psihoterapeutic. se izbaveau de boala respectiva. utilizând metoda „sugestiei induse” în stare de hipnoza. prin inductie sugestiva. numai prin faptul ca reproduceau situatia care îi adusese la asa stare. Charcot le sugera pacientelor aflate în stare de hipnoza simptomele bolii. M. el fiind cel care pregateste terenul propice al manifestarii pulsiunilor refulate ale inconstientului. . Orientarea spre hipnoza a fost conditionata de activitatea practica a chirurgului englez J. pe când Bernheim le sugera amendarea simptomelor clinice. Dar aceste aspecte înca nu erau cunoscute. Printre „stagiarii” lui Charcot a fost si S. care folosea hipnoza ca analgezic. pacientii îsi aminteau de evenimente care puteau fi presupuse ca ar fi provocat simptomele respective. Freud. teoria sa a fost respinsa de forurile stiintifice. Bernheim considera isteria. Modul de gândire clinica era absolut contrar celui practicat de Charcot. Braid(17951860). Acest fenomen a decurs în felul urmator: La începutul secolului al XIX-lea. Efectul era spectacular. I. Uneori acestia. Ambele experimente. ceea ce în limba greaca veche înseamna purificare pe care o are arta asupra sufletului. au pus în evidenta faptul ca simptomatologia isterica apare sau dispare numai în conditii în care constiinta clara a individului este suprimata. Breuer(1842-1925) care se ocupa de tratarea bolnavilor isterici observa ca în stare de hipnoza. creatorul teoriei magnetismului animal. factorul subiectiv. în cursul somnului hipnotic. inaugurând o data cu aceasta o noua directie în practica medicala si anume „psihoterapia”. Dar asa cum adesea se întâmpla în stiinta. mai apoi efect terapeutic obtinut prin descarcarea unei trairi refulate. desfiintându-le prin acelasi mecanism de inductie sugestiva. mai exact. în cazul lui Bernheim. Cu toate acestea real si valoros în teoria si practica lui F. profesor de neurologie la Facultatea de Medicina din Paris. creând „tablouri clinice” prin inductie sugestiva. ca pe o nevroza.115 terapeutica – psihanaliza – si printr-o întreaga teorie asupra psihicului care pretindea sa explice. toata complexitatea vietii spirituale. Concomitent cu practicile lui Charcot asupra isteriei. Breyer a numit fenomenul dat „catharsis”. fapt ce ridica problema unor stari sau instante psihice diferite de sfera constiintei. La Nancy. care se desfasurau la Paris.

este un caz special de insuflare obisnuita. era provocata de medic prin inductie sugestiva(sugestia pe cale imaginativa) pacientului. deosebit de intense. (Hipnoza. pe calea sugestiei din partea altei persoane sau a pacientului însasi(autosugestie). La scoala de la Nancy hipnoza ca metoda de vindecare a isteriei. fenomenul de ascundere-refulare. În anii 1891 si 1892 J. Janet ca psihicul uman este constituit din mai multe „etaje”. cât si psihologia. psihanaliza cum o numi Freud devine o teorie a proceselor psihice. dispar daca anumite reprezentari cunoscute bolnavului. existenta inconstientului era absurditate. aproape ca imposibil a întelege de ce. pe care bolnavul încearca sa le ascunda(sa nu-si aminteasca) si ca aceasta dispare prin aducerea în constiinta a cauzelor ascunse prin marturisirea lor. Breuer trateaza prin hipnoza un caz de isterie(tulburari neurologice si somatice manifestate prin hemiplegie. dar ignorate de el în cursul bolii intra în constiinta. disfonie. iar metoda terapeutica constând în aducerea în constiinta a evenimentului refulat metoda chatartica. Breuer si Freud ajung la concluzia ca isteria este provocata de stari emotive din trecut. În felul acesta. ca mai apoi sa cuprinda si o psihoterapie. tulburarile isterice încetau. La început „simpla metoda de tratament a unor maladii nervoase”. din considerentul ca isteria ca dereglare neurosomatica este legata de hipnoza. dintre care noi nu cunoastem decât etajul constiintei. considera ca hipnozei pot fi supusi numai acei care sunt predispusi fata de isterie. Pentru psihologie. somnambulism) utilizând în mod invers metoda lui Charcot(adica prin metoda lui Bernheim). Evenimentele emotive ascunse au fost denumite traume psihice. Breuer aduse pacienta în stare de hipnoza si atunci ea povesti originea tulburarilor sale. În aceasta disputa a cauzalitatilor isteriei a avut de câstigat atât medicina. a fost un mare câstig(pentru introspectionisti. Ocupându-se de tratarea isteriei. de data aceasta la Clinica de la Nancy. Comportamentele care nu implica o participare a constiintei sunt determinate de un psihism cvasiinconstient. reprezentatii acestei scoli explicau simptomele acestei boli. Pentru a-si îmbogatii practica tratarii neurologice a pacientilor sai în 1885 Freud face un stagiu în clinica lui Charcot. În 1889 face un nou stagiu. Daca i se aminteau aceste evenimente dupa încetarea somnului hipnotic. pe care o uitase în stare de veghe. înesamna ca si aceasta.) Charcot din contra. caci suferinta nu putea fi îndepartata nici pe cale fizica. un adevarat sistem de psihologie. Pacientii lui Freud sufereau si din punct de vedere neurologic si era foarte greu.116 În felul acesta se afirmau ideile lui P. mizând ca sugestia poate avea loc de la sine în mod inconstient. . unde îl cunoaste pe Liebault si Bernheim cu care va studia hipnotismul si sugestia în tratamentul isteriei. Freud si Breuer arata ca simptomele morbide în isterie. afirmarea ca psihicul are în structura sa si alte nivele. este un fenomen patofiziologic. iar psihicul era echivalat cu constiinta): – o rasturnare conceptuala în gândire.

-sa le retraiasca într-o situatie actuala concreta împreuna cu analistul. Aceasta reprezinta tehnica liberei asociatii care se completeaza cu analiza viselor pacientului. element cu caracterul dinamic al realitatii interioare si care sta la originea dorintelor umane cu caracter inconstient(A. -existenta unei instante psihice a personalitatii numita inconstient în care are loc depozitarea pulsiunilor sau a tendintelor instinctive primare. de doua feluri. caracterul incontrolabil si inconstient. iar celelalte provin din „instinctul de moarte” (Thantatos). în scopul obtinerii unei expresii spontane a gândirii subiectului. cea regresiva exprimata prin reprimari si refulari. reprezentând confidentele acestuia. S Freud a creat teoria psihanalizei care cuprinde urmatoarele elemente constitutive. iar cea ascendenta în sublimari. În psihologie si psihanaliza. neinfluentat si nedirijat de catre o alta persoana. Lucrând sub acest aspect psihanaliza a dus la descoperirea mai multor aspecte psihologice noi ca: sexualitatea infantila mai multe complexe psihologice rolul fundamental al sexualitatii în geneza nevrozelor si a psihozelor Conform datelor observate si a metodei psihanalitice. metoda psihanalizei vizeaza urmatoarele obiective: -subiectul sa ia cunostinta de originile reale ale suferintelor sale intime. ci din analiza discursului sau. carecterul dinamic. Unele provin din „instinctul de supravietuire”(Eros).117 Metoda psihanalizei nu consta din interogarea bolnavului. în relatie directa cu mediul familial(în perioada copilariei) si cu mediul social(în cursul vietii individului). printr-un proces de transfer afectiv. a carui energie denumita Libido reprezinta elanul sexual. cu rolul de cenzura. . sa le înteleaga pe masura ce le evoca începând cu cele mai îndepartate evenimente ale copilariei sale pâna în prezent. În aeasta logica pulsiunile circula pe verticala celor trei instante ascendent sau descendent fiind supuse unor „cenzuri”. În acest sens. denumita subconstient sau preconstient. -existenta unei instante reprezentata de Eul constient si actual. care este orientat catre agresivitate si suprematie. relatia cu dorintele. Aceste pulsiuni sunt. -prezenta între cele doua instante a unei zone intermediare. de reglare dinamica a procesului de exteriorizare a pulsiunilor inconstientului în sfera Eului constient. unul cât mai liber posibil. Remarcam din aceasta definitie a pulsiunilor urmatoarele aspecte: tendinta instincitva. Parot). pulsiunea se defineste ca fiind tendinta instinctiva partiala.

modalitatie de satisfacere si scopurile sunt variabil legate de anumite „zone erogene” ale corpului. ea fiind din acest motiv mai putin o realitate observabila.: orala.) 5. spre deosebire de pulsiunile de moarte care sunt desemnate prin termenul „Thanatos”. 8. având ca prototipuri foamea. „pulsiunea este un concept de frontiera între biologic si mental. Szondi. constând dintr-o încarcare energetica sau o presiune care face ca organismul sa tinda catre organizarea unui scop anumit. L. de a vedea. Aceste pulsiuni sunt nevoi 7. Dupa D. Szondi). 4. . cât în primul rând. partiala (pulsiuni care functioneaza mai întâi independent si tind sa se uneasca în diferite organizari libidinale – ex. o entitate mitica”. Obiectul ei nu este biologic predeterminat. Lagache. pulsiunile de autoamânare reprezinta ansamblul nevoilor legate de functiile corporale necesare conservarii vietii individului. Pulsiunile de viata sunt acele pulsiuni care se opun pulsiunilor de moarte. 3. cu o directie pulsionala particulara. agresiva. „libidoul”. concreta. Din acest motiv „pulsiunea sexuala” se manifesta prin pulsiuni partiale. directie în care se manifesta nevoile si aspiratiile pulsionale intricate(L. cele patru grupe de pulsiuni sau de vectori pulsionari sunt urmatoarele: a) vectorul S sau pulsiunea sexuala. de dominatie s. Denumirea de „vector pulsional” pune în evidenta un cuantum pulsional delimitat. urinarea. vederea. de dominatie. sexuala – are o semnificatie mai larga decât activitatea sexuala. 9. anala.118 O alta definitie afirma ca pulsiunea este un proces dinamic. Ea are la origine principiul placerii. 2. pe care le numeste vectori pulsionari. Pulsiunile Eu-lui reprezinta pulsiunile care sunt puse în serviciul Eu-lui în cazul „conflictului defensiv”(mecanismele de aparare ale Eu-lui). 6. Ele sunt desemnate prin termenul „Eros”. Importanta pulsiunilor în psihologie este majora iar relatia lor cu inconstientul este esentiala. activitatea musculara. de distrugere. Plecând de la criteriile de apreciere psihopatologica. Aceasta pulsiune este obiectul preferat al refularilor în inconstient. fiind legata de imaginatie si fantasme. Szondi distinge patru grupe pulsionare. Pulsiunile de moarte sunt acele pulsiuni care se opun pulsiunilor de viata si tind la reducerea completa a tensiunilor. etc. Ele sunt simialare cu pulsiunile de autoconservare. Dupa L. Vom reda în continuare o clasificare sintetica a pulsiunilor mai frecvent utillizata în psihanaliza: 1. având un rol major în declansarea conflictului psihic. defecarea.a.

denumita si pulsiunea de protectie sau pulsiunea etica. egostolia(Eul spiritual). de sentiment patern. Factorul pulsional k exprima nevoia de interiorizare a Eului. 6. de cautare-cercetare. de activitate si virilitate 3. de pasivitate. Freud). de feminitate. de sentimente materne.119 b) vectorul P sau pulsiunea paroxismala. de a se pune în valoare. ura. Factorul pulsional h exprima nevoia de tandrete. 5. c) vectorul Sch sau pulsiunea Eului d) vectorul C sau pulsiunea de contact Fiecare dintre cele patru grupe psihopatologice de mai sus cuprinde câte doua modalitati de manifestare. Factorul pulsional hy exprima nevoia de a se da în spectacol sau de a se exhiba. Astfel. dorinta de razbunare. Factorul pulsional p exprima nevoia de dilatare a Eului. egosistola(Eul care ia pozitie. de surpriza. pe care L Szondi le numeste factori pulsionali. sunt diferentiate opt nevoi pulsionale specifice. disociabile clinic si genetic. 2. Aceste aspecte apar în felul urmator ca mod de distributie: Grupele ereditare psihologice de vectori pulsionali Vectorul S „pulsiuni sexuale” Vectorul P „pulsiuni paroximale” Vectorul Sch „pulsiunile Eului” sau „schizoforme” Vectorul C „pulsiuni de contact” sau „circulare” Grupele de factori pulsionali sau pulsiuni specifice Homosexualitate Sadism Epilepsie Isterie Schizofrenie catatonica Schizofrenie paranoida Stare depresiva Stare maniacala (h) (s) (e) (hy) (k) (p) (d) (m) Vom expune în continuare caracteristicile fiecaruia din cei opt factori pulsionali specifici. . 4. mânie. Eul realist care ia în posesie obiectele). de sadism. Factorul pulsional e exprima nevoia de acumulare a unor afecte brutale: furie. analitatea(S. de masculinitate. 1. nevoia de a cuceri. 7. Factorul pulsional d exprima nevoia de achizitie de obiecte. Factorul pulsional s exprima nevoia de agresivitate.

Factorul pulsional m exprima nevoia de a se agata de obiectele dobândite. Din ceea ce initial constituia un strat cortical. Freud). 1) existenta unui psihism inconstient. Acesta contine tot ce este ereditar. da structurii un aspect dialectic. În plus. Sub influenta lumii exterioare. Celei mai arhaice dintre aceste zone îi da numele de Sine. într-o forma socializata sau sublimata. dar concomitent insista si pe relatiile dintre acestea.120 8. constitutional. Abordarea în acelasi timp genetica a procesului structurii. Szondi aduce importante contributii la cunoasterea personalitatii umane. mentionându-se faptul ca fiecarei instante a inconstientului îi sunt specificate anumite „tendinte pulsionale”. asa cum sa aratat mai sus. întro forma fiziologica sau normala. Teoria lui L. denumita inconstient. Mergând mai departe cu analiza structurii si dinamicii pulsiunilor. de care suntem absolut obligati sa tinem seama. o portiune a Sinelui sufera o dezvoltare speciala. oralitatea(S. Cunoasterea acestui aparat corespunde cu dezvoltarea si evolutia omului. simptome clinice. stabilind un cadru mai riguros al analizei si clasificarii domeniului pulsional. S. . si anume: într-o forma negativa sau morbida. Sub aspect psihiatric. în interiorul caruia individul înmagazineaza propriile sale experiente. prevazut cu organe de receptare a stimulilor si cu dispozitive care actioneaza ca un ecran protector împotriva stimulilor ia nastere o structura aparte care actioneaza ca un intermediar între Sine si lumea exterioara. 1) Inconstientul (Sinele) reprezentând prima si cea mai veche dintre instantele personalitatii. arhaic. 3) aceste interventii ale inconstientului în sfera constienta se transforma în comportamente si actiuni. se face o precizare semnificativa a „nivelurilor de organizare” ale inconstientului. securizarea. complexe. Freud construieste o schema generala de organizare psihologica a personalitatii formata din urmatoarele trei instante psihice între care se instituie complexe raporturi dinamice. 2) Interventia acestei sfere.depozitarul tuturor pulsiunilor noastre. Studiile practice si teoria lui Szondi referitoare la pulsiuni aduc o contribuitie deosebit de importanta în domeniu. Ea face diferentierea între nevoile biologice si pulsiunile psihologice. Szondi constata ca fiecare nevoie pulsionala se poate manifesta sub trei forme. somatic. Aceasta zona a spiritului a primit numirea de „Eu”. Pe baza acestor concluzii. L. cât si psihologica. Freud face urmatoarele concluzii cu valoare atât medicala. având la baza motivatiile fictive ale inconstientului sau pulsiunile acestuia. în viata constienta sub forma de conflicte.

). complexe. operând o adevarata revolutie în stiinte. dezvoltându-se în prelungirea Eului sub influenta factorilor „represivi-modelatori” ai modelului sociocultural extern(valori morale. sociale.asigura identitatea si auto afirmarea persoanei.121 2) Eul constient. culturale. simptome nevrotice).cresterea neplacerii se manifesta prin sentimentul de „pericol”. Într-un articol stiintific publicat în anul 1911. juridice. fundamentale ale vietii psihice a individului. Caracteristicile Eului. controlând în careva masura manifestarea pulsiunilor. sunt urmatoarele: . care declanseaza ca un semnal de reactie „angoasa”. . . religioase. care a demonstrat ca omul nu este creatia privilegiata a lui Dumnezeu. Psihanaliza este creatia lui S. el asigurând. teoria lui Darwin. . aparut ca un „învelis cortical” sub influenta factorilor educationali si a modelului familial în perioada copilariei si. aceasta doctrina despre om cuprinzând urmatoarele aspecte specifice: a) existenta pulsiunilor ca elemente constitutive. d) notiunea de libido. Freud scrie. trebuinte. ca ultima faza a acesteia. . ulterior. . 3) Supra-Eul este cea de a treia instanta în cadrul sistemului de organizare al personalitatii. Freud. în felul acesta. o stare de echilibru între „placere” si „neplacere”. reprezentând tendinta sexuala fundamentala care sta la baza pulsiunilor si care exercita în mod permanent o presiune asupra personalitatii. ci Soarele este centrul sistemului nostru planetar. referitor la psihanaliza. tendinte. c) notiunea de inconstient.acumuleaza(memoreaza) experientele individului si asigura acomodarea(adaptarea) persoanei.exercita o actiune represiva asupra inconstientului. dupa S. S. care a demonstrat ca nu Pamântul. Freud. Acestea sunt urmatoarele: teoria lui Copernic. reprezentând instanta psihica depozitara a pulsiunilor primare ale individului(instincte.Eul este ghidat de impulsurile venite din interior(inconstient) si exterior(lume). etc. . sub influenta lumii reale externe.Eul evita neplacerea si cauta sa obtina placerea. b) conceptul de refulare sau de respingere de catre Eul constient a tendintelor pulsionare din sfera inconstientului. ca trei doctrine au schimbat profund gândirea europeana. acesta este instanta intermediara între realitatea lumii externe si „realitatea psihica interna”. ci reprezinta rezultatul unei îndelungate evolutii pe calea selectiei naturale.

Fortele psihicului. Cea dintâi este nenorocire si tortura. psihologia reprezinta studiul „fenomenelor mentale”. rezultat direct al psihanalizei(S. În sensul acesta.122 - teoria lui Freud. complexele. se disting doua mari tipuri de psihologii. care vizeaza inconstientul de la începuturi pâna în prezent. Una din principalele cuceriri ale psihanalizei este reprezentata prin precizarea cadrului psihologiei. un fel de „psihospeologie” Psihologia abisala este o psihologie si o psihoterapie simbolica. Psihanaliza îsi propune „sa intre”. ci inconstientul. pe care aceasta le plaseaza exclusiv în „interiorul” persoanei. În lucrarea „Dincolo de principiul placerii” Freud reduce sirul pulsiunilor la doua: pulsiuni ale vietii(sexualitate. si anume: a) Psihologia de suprafata. Criticile aduse pansexualismului ca pulsiune si modul de a trata inconstientul. o solutie de moment. Freud. Eul. cuprinzând constiinta morala. Domeniul psihanalizei îl reprezinta Omul si suferinta psihica. libido. Freud. cuprinzând preconstientul si cenzura totodata Supra-Eul. ea este o psihologie si o psihoterapie de consiliere care aduc un ajutor practic si imediat. care a demonstrat ca nu Eul este fundamentul si motorul vietii psihice. . a facut ca dupa 1920 Freud sa-si reexamineze conceptia. în inconstientul uman. fiind trait ca o experienta psihica. G. amintirile uitate. Ea se bazeaza pe imaginatia subiectului în scopul depistarii urmatoarelor aspecte: refularile. Szondy). Critica: pulsiunile vietii le-am putea oare reduce numai la problemele ce tin de sex? S. Jung. b) Psihologia profunzimilor sau abisala. Acest tip de suferinta este resimtit de individ în interior. prezentându-l în urmatoarele instante: Sinele. C. diferit de cel al suferintei somatice. care priveste comportamentul si actele umane. sediu al pulsiunilor si dorintelor refulate. Suferinta psihica are un caracter particular. aceasta din urma fiind în primul rând durere. profunzimile nesatisfacute. Eros) pulsiuni ale mortii si agresivitatii(Thomatos) . Freud recurge si la reevaluare a organizarii „aparatului psihic”. „sa coboare”. L. în sfera inconstientului. detronând astfel constiinta din rolul sau conducator al persoanei umane si înlocuind-o cu pulsiunile instictuale. Dupa S. pentru psihanaliza. în profunzimea personalitatii pentru a descifra si rezolva aceste stari.

domeniul psihanalizei este dominat de urmatoarele trei mari dimensiuni: dinamica. 3) Principiul Nirvanei Acest principiu desemneaza tendinta apratului psihic de a reduce la 0 sau macar de a reduce cât mai mult posibil orice cantitate de excitatie de origine externa sau interna. totala. Prin acestea întelegem legile care guverneaza viata mentala. Constanta este obtinuta. de suprimare a tensiunilor produse de orice excitatie interna. Principiile psihanalizei. Dinamica descrie fenomenele mentale si le explica prin interactiunea lor în raport cu „opozitia fortelor” care genereaza situatii conflictuale sau stari complexuale. în conformitate cu care neuronii tind sa evacuezee complet cantitatile de energie pe care le primesc. Acest punct de vedere creeaza o stare de ambiguitate. de echivalenta între „principiul constantei” si „principiul Nirvanei”. conduita si experientele omului. El cauta sa mentina constanta. economica si topica sau structuralitatea. Nirvana desemneaza stingerea dorintei umane. vazut ca reglator al functionarii aparatului psihic. prin evitarea a ceea ce ar putea creste cantitatea de ecitatie si apararea împotriva acestei cresteri. Economica pune accentul pe aspectul conservativ al fortelor în prezenta conflictului. de constanta. *aneantiza – a face sa dispara cu desavârsire . principiul constantei se afla într-un raport strâns cu principiul placerii. prin descarcarea energiei existente. iar pe de alta parte. Principiul Nirvanei este tendinta de reducere. Aceste „forte” ce genereaza conflictele sunt reprezentate de: pulsiunile biologice. Este un mecanism de „descarcare energetica” neuronala. Principiul constantei sta la baza teoriei economice freudiene. contra-pulsiunile. 1) Principiul constantei Acesta este principiul conform caruia aparatul psihic tinde sa mentina la un nivel cât mai scazut posibil sau cel putin cât mai constant cu putinta cantitatea de excitatie pe care el o contine. pe de o parte. de natura sexuala sau agresive. în cadrul sau. de origine sociala care se opun realizarii pulsiunilor individului. aneantizarea* individualitatii o stare de liniste si fericire interioara perfecta.123 Pe aceste considerente. 2) Principiul inertiei neuronale Acesta este principiul de functionare a sistemului neuronal. suma excitatiilor externe si de aparare si descarcare(abreactie) fata de cresterea tensiunii de origine interna. Din motivele mai sus mentionate.

având ca scop sa evite neplacerea si sa procure placerea. S. pentru a desemna personalitatea ca pe un sistem functional cu o organizare specifica. întrucât din punct de vedere genetic. aceasta întrucât. Psihanaliza considera. puteam distinge urmatoarele doua aspecte principale: o tendinta repetitiva. 5) Principiul realitatii El formeaza un cuplu cu principiul placerii. În psihanaliza. Din punct de vedere dinamic. În masura în care neplacerea este legata de cresterea cantitatii de excitatie.Referitor la acest aspect. psihanaliza cauta sa fundamenteze interventia principiului realitatii pe un tip de energie pulsionala care este pus cu precadere în serviciul Eului. ireductibil în ultima analiza la o dinamica conflictuala. o tendinta restitutiva. reprezentând sau desemnând procesul incoercibil* si de origine inconstienta prin care subiectul se plaseaza activ în situatii neplacute. Din punct de vedere topic. repetând experiente vechi. * incoercibil –care nu poate fi constrâns . principiul realitatii îi succeda pricipiului placerii. pe care îl modifica în masura în care reuseste sa se impuna ca principiu reglator. iar placerea de reducere a acesteia. proprie Eului. Referitor la compulsiunea la repetitie. În acest caz. Organizarea personalitatii în psihanaliza. Psihanaliza acorda o importanta deosebita modului de organizare structurala a sistemului personalitatii. si anume cu caracterul lor conservator. el este definitoriu pentru sistemul „ preconstient/constient”. principiul realitatii corespunde unei transformari a energiei libere în energie legata. sau dimpotriva: subiectul are impresia foarte vie ca este vorba de ceva nemotivat. ci accepta deturnari si îsi amâna realizarea în functie de conditiile impuse de mediul exterior. în general simptomele ca fiind fenomene de repetitie. Ea este pusa în mod esential în legatura cu caracterul cel mai generos al pulsiunilor.124 4) Principiul placerii/neplacerii Acesta este un principiu care guverneaza functionarea mentala. axata doar pe jocul principiului placerii si al celui al realitatii. simptomul reproduce. 6) Compulsiunea la repetitie Acest principiu se poate impune prin doua aspecte: a) Psihologic. principiul placerii este un principiu economic. ansamblul activitatii psihice. cautarea satisfactiei nu se mai efectueaza pe caile cele mai scurte. b) În sfera psihanalizei. Freud vorbeste despre aparatul psihic. proprie Sinelui. fara a-si reaminti de prototipul lor. acest principiu desemneaza un factor autonom. Principiul placerii este pus în serviciul Sinelui. Din punct de vedere economic. mai mult sau mai putin deghizat anumite elemente ale unui conflict din trecutul bolnavului.

cât si din sfera vietii psihice a inconstientului. El este mediatorul intereselor persoanei. subconstientul sau preconstientul si constientul. dispune de o mare energie pulsionala. în care este depozitata amintirea experientelor emotionale ale întregii umanitati. aceasta instanta a personalitatii se opune atât subconstientului. Rolul Supra-Eului este echivalent cu cel al unui judecator sau cenzor în raport cu Eul si el reprezinta constiinta morala. cât si inconstientului. „auto-controlul”. Jackson. el este sediul continuturilor refulate. experientele traite de persoana. Jung. Din punct de vedere energetic. Eul apare ca un factor de legare a proceselor psihice. în special conceptiile lui H. care cuprinde istoria personala a individului. trebuinte etc. Din punct de vedere functional. reprezentate prin arhetipuri. starile complexuale. cel care pune în joc mecanismele de aparare. b) Supra-Eul(Über-Ich). format din instante specializate functional si dispuse unele deasupra altora. Din punct de vedere topic.125 Psihanaliza considera personalitatea ca pe un „sistem” sau ca pe un „aparat” psihic organizat dupa un model ierarhic stratificat. ca o completare a teoriei inconstientului a lui S. cu aspect compulsiv – repetitiv. Instantele personalitatii în psihanaliza sunt urmatoarele: Inconstientul. Inconstientul reprezinta ansamblul continuturilor nonprezente în câmpul actual al constiintei. ea se caracterizeaza prin faptul ca dispune de o mare energie libera. 2) Subconstientul reprezinta instanta care nu este înca constienta. care este rezervorul pulsiunilor elementare(instincte. Din punct de vedere dinamic. conflictele patologice. Aici este sediul cenzurii ce opereaza asupra pulsiunilor inconstientului. Caracteristicile inconstientului sunt urmatoarele: este rezervorul pulsiunilor. amintirile din copilarie. Eul reprezinta în primul rând conflictul nevrotic. c) inconstientul colectiv. a) Eul(Ich). care cuprinde Eul constient si Supra-Eul moral. Din punct de vedere economic. subliniate în special C. În sens topic. Eul se afla într-o relatie de dependenta atât fata de revendicarile Sinelui si fata de imperativele Supra-Eului. polul defensiv al personalitatii. 3) Constientul este instanta care se afla la periferia sau la exteriorul aparatului psihic. primind informatii atât din lumea externa. zona de formare a aspiratiilor . carora li s-a refuzat accesul la nivelul sferei „preconstient/constient”. cât si fata de exigentele realitatii. de jos în sus. Freud: a) inconstientul instinctogen. Din punct de vedere topic. pulsiunile continute în sfera inconstientului sunt supuse actiunii cenzurii.G. distingem în inconstient trei niveluri. însa se afla în pragul constientului. fustrarile.) b) inconstientul personal. Recunoastem în acest model cele expuse anterior. Aceasta este o instanta intermediara între inconstient si constient. 1.

126 si a idealurilor persoanei. Dupa parerea lui S. Psihanaliza a facut mult zgomot si a capatat numerosi aderenti. cât de incompatibilitatea acestora cu orientarea personalitatii. S-au fondat asociatiii. Drept metoda psihanalitica Freud a folosit „asociatiile libere” cu scopul de a urmarii mersul gândurilor sensul. s-au întrunit congrese. a dinamicii acesteia. cât manifestarile motivationale ale pacientilor. Supra-Eul este mostenitorul complexului Oedip. Jung: Orice trebuinta = Libido. Freud: Energia sexuala = Libido. sursa schimbarilor patologice nu este cunoscuta bolnavilor si ca urmare neconstientizata. pentru a ne debarasa de efectul patologic al impulsurilor inconstiente se cere un somn hipnotic. care poate ca ar asigura aceasta intentie. ascunse nu numai pentru medic ci si pentru sine. Dar în acelasi timp s-au înaintat . s-a întemeiat o revista internationala de psihanaliza. Prezinta interes ideea ca inconstientizarea pulsiunilor tine nu atât de memoria slaba. si acest mers sa serveasca cheie catre inconstient. Partea vizibila a persoanei este reprezentata de instanta Eului constient si actual pe când partea nevazuta a persoanei este reprezentata prin instantele inconstientului si preconstientului. În aceste învalmaseli poate ca se strecoara acel eveniment care a produs rana sufleteasca. Pentru Freud prezinta importanta nu atât proectia relatiilor între obiecte. Limita dintre ceea ce vedem si ceea ce este persoana o reprezinta frontiera dintre realitatea externa si viata interioara a individului(vezi schema de mai sus). continua sa influenteze omul si uneori. O reprezentare schematica a sistemului personalitatii în psihanaliza ne înfatiseaza persoana ca pe un sistem partial vizibil si partial invizibil. Din toate observatiile legate de tratarea isteriei s-a ajuns la concluzia ca: impresiile de coloratura afectiva cândva refulate din constiinta din anumite considerente. pot sa-i dea comportamentului nuanta patologica. Freud. a indivizilor.

H. instinctul gregar. În ce priveste mecanismul nevrozelor. Acest pansexualism a fost respins de Alfred Adler. simti si voi fara sa nu avem înaintea noastra un scop. este mult mai aproape de adevar decât teoria transfiguratiei si a simbolismului impulsurilor inhibate. Adler si C. Este absurd – scrie Claparede. Insuficientele organice. În primul rând este gresita teoria unor psihoze pur functionale a admite un determinism pur psihic care ar considera drept cauze ultime ale faptelor psihice însesi fenomenele psihice. Acestia au fost A. Wallon propune o noua clasificare în psihopatologie: afectiuni cu leziuni reversibile si cu leziuni ireversibile. Jung. a admite o stiinta a psihicului rupt de materie. de orice natura ar fi ele. De asemenea explicatia somnului ca fiind o inhibitie generalizata si a viselor ca fiind datorate unor regiuni din cortex care nu au fost inhibate complet. amorul propriu.G. etc. pentru care tendintele fundamentale ale inconstientului sunt acele instincte care se grupeaza în jurul instinctului Eu-lui: frica. la fel de banala este si sexualitatea infantila. În ce priveste libido pentru Freud este patruns de sexualitate. . mânia. Devine astfel inutila ipoteza refularilor în inconstient a impulsurilor si tendintelor. pentru care psihicul este fara legatura cu organismul si cu sistemul lui nervos.127 si critici asupra pozitiilor fundamentale ale freudismului. ceea ce este evident o absurditate. fara legatura cu mediul înconjurator. iar principiul placerilor este si el de natura erotica. Pavlov a reusti sa provoace experimentul nevroze(pe animale). P. tocmai acesta este cazul psihanalizei care neaga determinismul fiziologie în procesele psihice. se repercuteaza întotdeauna în constiinta sub forma unui sentiment de inferioritate. Dar pe lânga aceste pozitii critice. care la Freud joaca un rol foarte important. este de natura sexuala pentru ca produce placere. Existenta ca forma de realizare a tendintelor are în baza „vointa de putere”. confirmând ipoteza sa care pune la baza acestora situatiile conflictuale între procesele de inhibitie si excitatie. siguranta si dominare fata de cei din jur. În primul rând complexul Oedip nu a fost constatat pâna la vârsta de 5 ani. Ori. Ca unitate individuala concreta personalitatea urmareste totdeauna un scop care se afla la baza întregii desfasurari a vietii psihice: noi nu putem gândi. I. freudismului i s-au adus si obiectii privind punctele principale ale doctrinei. care au ramas fara raspuns si care au provocat si dezidente între simpatizantii scolii. Aceasta calitate fundamentala de vointa de putere se impune prin compensare si integrare a careva laturi din structura personalitatii si o tendinta spre o tot mai multa dezvoltare. Nu este nici un motiv sa consideram nevrozele si psihozele ca tulburari pur functionale pentru motivul ca nu cunoastem înca substratul lor fiziologic.a spune ca actul de a mânca. Functia psihologica a acestui sentiment este acea de corectare a .

128

inferioritatii prin compensare si intregire a insuficientelor organice în scopul de a obtine o mai buna adaptare a personalitatii la mediu. Sentimentul insuficientei organice apare la copil, începând de la vârsta de 2 ani. În tot cursul copilariei, acest sentiment de inferioritate împinge pe copil sa caute sa învinga slabiciunea sa, sa devina mare si puternic. Aceasta vointa de putere este factorul care domina toate actele copilului si ale adultului de mai târziu. Sentimentul inferioritatii infantile se manifesta ca un sentiment al micimii, ca un sentiment de feminitate si un sentiment de nesiguranta. Copilul se simte mic fata de semni sai care sunt mari. Gândirea sa raporteaza lucrurile la câteva categorii generale: mic-mare, jos-sus, tare-slab. Pentru copil, barbatul reprezinta curajul, taria, libertatea; femeia, din contra, lipsa de curaj, slabiciunea, supunerea. Copilul se simte ca apartinând lumii feminine si lupta pentru a aprtine lumii barbatului, lumii fortei si curajului. În sfârsit, sentimentul de nesiguranta este legat de imposibilitatea de a-si putea satisface singur dorintele. Copilul se simte în imediata dependenta de cei din jurul lui, de grija si solicitudinea lor. Ca reactie fata de acest sentiment, el vrea sa nu depinda de nimeni. Toate aceste tendinte converg spre un ideal spre care tinde copilul si care are la baza vointa de putere. Idealul de viata al copilului îmbraca întotdeauna o imagine plastica. De obicei, aceste imagini sunt concretizate în persoana tatalui, mai rar a mamei sau a fratilor si surorilor. Cu timpul, ea poate fi întrupata într-o persoana straina, de obicei oamenii mari politici, artisti, figuri istorice, etc. Copilul încearca sa se identifice în toate actele sale cu actele modelului. Personalitatea este un produs mai putin al ereditatii cât al mediului, si anume al modelului de viata fixat într-o persoana sau alta din lumea persoanelor înconjuratoare. Adler este de parere ca educatia, înteleasa în sensul larg de exercitiu si contact cu lumea externa – este singurul factor determinant în formarea personalitatii. Mai mult, personalitatea individului nu se formeaza în directia dispozitiilor si talentelor înnascute, ci în directia insuficientelor organice. În lupta pentru viata si adaptare la mediu, punem mai putin în activitate dispozitiile înnascute si organele bine dezvoltate, cât mai ales aptitudinile slabe si organele deficiente. Astfel Demostene, desi avea un defect de vorbire, a putut ajunge cel mai mare orator al grecilor datorita vointei de putere si tot asa oamenii fricosi si slabi ajung eroi. În cazurile de nevroza, sentimentul inferioritatii este refulat în inconstient, de unde produce tulburari. lipsa de acord între dorinte si posibilitati sau un sentiment de inferioritate deosebit de intens. Conflictul între constient si incostient nu este decât conflictul între tendintele de expansiune ale personalitatii si mediul social care limiteaza aceasta expansiune.

129

Fiecare dintre noi, animat de un fel de „vointa de putere”, cauta sa desfasoare în afara un instinct de dominatie, incombatabil de cele mai multe ori cu viata în mediul social. De aici nevoia de a crea o lume ideala, în arta, menita sa satisfaca artificial, ca o diversiune consolatoare, refuzata de viata practica. Daca derivativul artei este insuficient si reprimarea

instinctelor eului este mai puternica, apare nevroza. Tratamentul nevrozelor este psihanalitic, ca si la Freud, medicul cautând prin talking cure sa descopere cauzele acestui sentiment de inferioritate refulat si sa le readuca în constiinta. Sentimentul de inferioritate este apropiat de ceea ce P. Janet a numit „le sentiment d´incomplétude”, totdeauna prezent în nevroze. A. Adler a numit psihologia sa, psihologia individuala si a studiat problema în legatura cu pedagogia, în care teoria compensarii îndeplinite de functiile psihice si determinarea personalitatii în mod exclusiv de mediul social au putut furniza unele concluzii practice. Critica principala care s-a adus conceptiei lui Freud este valabila si împotriva doctrinei lui Adler, care are ca punct de plecare aceeasi determinism psihic rupt de substratul fiziologic al fenomenelor sufletesti. Un alt curent desident care s-a desprins din psihanaliza ortodoxa freudiana a fost cel a lui C. G. Jung. Jung respinge, ca Adler, extensiunea nejustificata data de Freud notiunii de libido. Pentru el libido este o manifestare psihica apropiata de sensul ei propriu: dorinta pasionata. Instinctul sexual este o astfel de dorinta, dar nu este singura. Alaturi de acest instinct mai sunt cuprinse în libido si alte dorinte, instincte, trebuinte etc. Manifestarile acestui libido au doua directii fundamentale: a conservarii si a reproducerii. Conservarea si reproducerea sunt instincte vitale cele mai vechi si mai adânc înradacinate, peste care se suprapun toate celelalte: instinctul gregar (care la Adler juca un rol fundamental), frica, mânia, curiozitatea etc. Instinctul nutritiv este cel mai primitiv. Ceea ce Freud cuprindea sub notiunea de erotism bucal, este legat de acest instinct si strain de orice sexualitate. În legatura cu tendintele de conservare si de reproducere sunt toate tendintele si dorintele de la baza sentimentelor sociale, morale si religioase. În ce priveste nevrozele, Jung observa ca nu orice nevroza este de origine sexuala: nevrozele sexuale, desi sunt cele mai numeroase, nu sunt singurele. Nevrozele sunt datorite unei insuficiente de energie vitala, unei caderi de tensiune nervoasa. Esecul unei conduite superioare îl face pe bolnav sa se retraga într-o conduita inferioara, parasita din timpul copilariei: nevroza este un proces de regresiune. Aceasta scadere de tensiune nervoasa ca factor al tulburarilor psihice, este invocata si de P. Janet. În ce priveste inconstientul, Jung respingel refularea, oricât de mare ar fi rolul ei, ca principiu unic de explicatie a inconstientului. Daca ar fi asa, ar urma ca indivizii cu memorie buna sa aiba foarte

130

putine refulari si invers, cei cu memoria slaba, sa aiba foarte multe refulari, dar în realitate nu se întâmpla de loc astfel. Jung ajunge la concluzia ca inconstientul nu este format numai din tendintele refulate care au fost la un moment dat constiente, ci si dintr-o serie de tendinte care nu au fost niciodata în constiinta, ramânând într-o stare latenta, cât si din alte multe acte si deprinderi care, fara sa fie refulate, prin deasa lor repetare s-au automatizat, executându-se fara controlul constiintei. Dupa Jung, inconstientul nu este format numai din aspecte individuale. Pe deasupra acestora domina un fel de inconstient colectiv si ancestral. Dorm în noi toate achizitiile stramosilor, ale societatilor care ne-au precedat. Toate evolutiile succesive ale spetei, toate achizitiile succesive ale umanitatii în mersul ei istoric sânt înregistrate si retinute. Ele formeaza deasupra inconstientului personal, un supraconstient colectiv. Nevrozele rascolesc în noi vechile simboluri ale limbajului, ale artei primitive, etc. sub forma unor imagini arhaice. În orice individ zac astfel, în mod latent, imagini religioase, imaginile stramosilor, ale eroilor, reziduuri parazitare ale unei vieti sociale disparute. Aportul cel mai interesant al psihologiei lui C.G. Jung este în problema tipurilor, care nu exista la Freud si Adler. Pentru C.G. Jung exista doua tipuri: tipul introvertit si tipul extravertit. În clinica psihiatrica se face de multa vreme deosebire între isterie si dementa precoce. Istericul are o sensibilitate exagerata fata de lumea externa, dementul precoce(schizofrenicul) este cu totul indiferent fata de ea. Aceste doua tendinte, îndreptate în afara sau înautru coexista la oamenii normali în proportii variate – la unii predominând extraversiunea, iar la altii introversiunea. Predominarea exclusiva a unei tendinte în dauna celeilalte are loc numai în cazurile patologice. În cazul când individul este preocupat exclusiv de forul sau interior, de un fel de egotism exagerat, care îl face indiferent la adaptarea sociala, el cade în neurastenie, psihastenie sau dementa precoce. Daca bolnavul manifesta un interes exagerat pentru lumea din afara, participând cu entuziasm anormal la evenimentele externe fara raport cu interesele lui, acestea sunt simptomele isteriei. Jung este de parere ca pe baza tipologiei sale se poate încerca si o sineza între teoria lui Freud si cea a lui Adler: teoria lui Freud s-ar aplica mai ales la tipul extravertit si teoria lui Adler la tipul introvertit Libido este îndreptata mai ales în afara, evolutia sexualitatii este în dependenta continua de mediul exterior, pe când vointa de putere a lui Adler este în functie de instinctele eului(Ichtrieb), scopul ei este dominarea. Totul este vazut prin prisma eului si se raporta la eu. Individul vede si apreciaza lumea exterioara prin prisma vointei sale de putere, iar aceasta lume nu prezinta interes decât numai în masura în care asigura sau pericliteaza libera manifestare a vointei de putere.

superior de organizare si complexitate ale arhetipurilor. semnificatia lor îmbracând aspectul formal. Un complex se formeaza pe baza relatiilor interpersonale din cursul istoriei infantile si el poate structura toate nivelurile psihologice: emotii. comportamente adaptate. G. dupa C. Jung. etc”. pe când instinctele au aspect dinamic si functional. Un aport deosebit în conturarea ei l-a adus C. si anume: sensul originar. sustras vointei constiente. care face o diferentiere a inconstientului. care desemneaza o structura fundamentala a relatiilor interpersonale si modalitatea în care persoana îsi afla locul în cadrul lor. însusidu-si-le. G. totusi se deosebesc între ele prin faptul ca primele sunt „achizitii individuale”. Plus la acestea C. colectiva. C. cât si arhetipurile. un sens mai strict. Diferenta dintre complex si arhetip. un sens mai general.G. Jung mai evidentiaza doua continuturi pulsionale: arhetipurile si complexele. în conformitate cu teoria lui C. iar psihanaliza – prin descifrarea semnificatiei simbolurilor – face un act de veritabila hermeneutica psihologica. întrucât simbolurile sunt forma prin care se exprima atât complexele. Jung defineste complexul ca fiind un „element nuclear” purtator al unei semnificatii. Psihanaliza defineste complexul ca fiind „ansamblul organizat de reprezentari si amintiri cu o mare intensitate afectiva. partial sau total inconstiente. Aceasta deosebire a psihanalizei în raport cu psihologia a dus la conturarea domeniului psihologiei abisale. C. complexele apartin inconstientului personal. Nu se poate si nici nu trebuie facuta o „separare” între complex si arhetipuri. Ambele se manifesta în exterior într-o maniera simbolica.131 Asadar ceea ce are valoare si este capabil sa explice viata unei persoane este continutul inconstientului acesteia. Jung. trebuie subliniat faptul ca limbajul inconstientului este simbolic. în care accentul este pus mai ales pe reactiile afective. dupa cum nici între aceastea si simboluri. consta în aceea ca orice complex are un caracter individual.G. o serie de asociatii legate de acest nucleu . Desi în contextul psihanalizei abisale complexele sunt apropiate instictelor. Jung referitoare la inconstient. pe când arhetipul exprima o pulsiune instictuala universala. distingând în cadrul lui o zona individuala si una colectiva. Pentru Freud acestea sunt reprezentate prin pulsiunile de viata(Eros) si prin pulsiunile de moarte(Thanatos). atitudini. Mai mult. Jung a vazut întotdeauna o relatie directa între instincte si complexe. el este inconstient si incontrolabil. Complexul are mai multe sensuri. care desemneaza un aranjament relativ fix de lanturi asociative. pe când arhetipurile apartin inconstientului colectiv.G. care desemneaza un ansamblu mai mult sau mai putin organizat de trasaturi personale.G. Din acest motiv.

Complexul de culpabilitate Este o varianta a complexului de inferioritate. din acest motiv. 3. aceasta diferenta fiind atribuita în mod simbolic „taierii penisului la fetite”. dezvolta. Majoritatea lor sunt raportate la personaje mitologice si sunt. despre complexe ale psihicului bolnav(„complexe bolnave”) si despre complexe ale psihicului sanatos(„complexe sanatoase”)? C. ansamblul de atitudini. La fata.G. pe care o asociaza cu realizarea practica a unei amenintari paterne ca raspuns la activitatile sale sexuale. sustine C. Baiatul se teme de castrare. pe când altele au surse diferite. În cazul acestui complex. ilustrate de „situatii exemplare” cu caracter dramatic.G. ajungând chiar la o asemenea întindere încât nu mai pot fi corectate. 2. Jung explica acest fapt prin aceea ca unele complexe apar în urma anumitor experiente dureroase sau penibile ale vietii individuale. 4.132 provin în parte din dispozitiile personale înnascute si în parte din experientele individuale conditionate din mediul extern. uneori chiar catastrofale pentru . Dupa C. ale sentimentului de inferioritate sau ale reactiei acestuia. Se poate oare vorbi. reprezentari si comportamente care sunt expresii. desi complexele au un caracter inconstient. Din acest motiv. Vom prezenta în continuare cele mai importante complexe studiate de psihanaliza. Jung. amplifica.G. dupa parerea lui C. cu o stare actuala a complexului. prin asociatii ele se pot îmbogatii. În primul caz avem de-a face cu o stare potentiala a complexului. mai mult sau mai putin deghizate.Complexul de inferioritate Acest complex desemneaza. Eul constient este dominat de sentimente de vinovatie cu consecinte morale dezagreabile. 1. G. Jung. complexele sunt de doua feluri: complexe separate de constient si complexe incluse în inconstient. sa-l compenseze sau sa-l repare. Jung. pe când în cel de-al doilea. Complexul de castrare Acest complex este centrat pe fantsma castrarii. traite de personajul respectiv. într-un mod foarte general. ceea ce are valoare în întelegerea complexelor sunt „ sursele” sau „radacinile” acestora. în acest caz. absenta penisului este resimtita ca un prejudiciu pe care ea încearca sa-l nege. Din aceste considerente.Complexul de superioritate Acest complex reprezinta forma opusa ca semnificatie complexului de inferioritate: individul are o foarte buna impresie despre sine în raport cu ceilalti semeni ai sai. ce ofera un raspuns problemei pe care i-o pune copilului diferenta anatomica dintre sexe (prezenta sau absenta penisului).

este facut erou si proclamat rege al Thebei în locul lui La?os. Prin importanta care i se acorda în sfera psihanalizei. se va identifica cu parintele de acelasi sex.Complexul Oedip Acesta desemneaza un complex psihologic ivit în perioada infantila care consta în gelozia fata de tata si dorinta sexuala a fiului fata de mama sa. la nasterea sa Oracolul de Delphi a prezis ca va fi ucigasul tatalui sau si sotul incestuos al mamei sale. Din acest motiv pentru a nu se împlini oracolul. La vârsta majoratului. i se spune ca va fi ucigasul tatalui sau si sotul incestuos al mamei sale. se va casatori cu sotia lui La?os.Complexul patern Desemneaza una din dimensiunile majore ale complexului Oedip. pe care îl omoara într-un conflict fara a sti cine este. în general.Complexul Electra Acesta desemneaza varianta feminina a complexului Oedip. îl întâlneste pe La?os. 7. S. în situatii severe. nu se mai întoarce acasa. Apoi. fata de parinti. sotia acestuia. si crescut de o alta familie. Complexul Oedip are la baza motivul mitologic al legendei lui Oedip. pentru a marca existenta unei simetrii la cele doua sexe în ceea ce priveste normarea atitudinii copiilor si a tinerilor. are un rol esential atât în explicarea fenomenelor psihice normale. În forma negativa. de regula. cât si a celor patologice. Ca rege. punându-l la baza dezvoltarii psihice a individului. consultând oracolul de la Delphi. devenit tânar adolescent. Fiu al regelui La?os si al Iocastei. regele La?os ordona ca Oedip sa fie ucis. Iocasta. iesind astfel de sub dominatia si dependenta parentala si indentificându-se cu noul sau rol. impresia de insecuritate si inutilitate. Sa insitam un moment asupra complexului Oedip. complexul Oedip este lichidat în momentul în care copilul. si anume relatia ambivalenta a fiului fata de tata. Se descriu doua „situatii eodipiene”: pozitiva si negativa. dezleaga enigma Sfinxului care teroriza cetatea Thebei. În forma pozitiva. care pot declansa chiar. a formarii si maturizarii emotional-afective a personalitatii acestuia. se manifesta atractia copilului pentru parintele de sex opus si rivalitatea fata de parintele de acelasi sex. Între timp. În urma acestor fapte.133 individ. Nestiind ca parintii sai nu sunt cei naturali. Se poate asocia cu stari depresive sau anxioase. El este luat însa de niste pastori care îl ascund. 5. regele Thebei. Freud face din complexul Oedip una din teoriile axiale ale psihanalizei. 6. cu care va avea patru copii: . Se considera ca. crize suicidare. copilul manifesta atractie pentru parintele de acelasi sex si ostilitate fata de parintele de sex opus.

si prima femeie. 8. prin izgonirea primului cuplu uman din Paradis. care este obligata sa-si schimbe rolul de mama în cel de sotie. Cain si Abel. Notiunea de arhetip. Ca si Oedip. proiectând-o asupra Evei. un martor al evenimentelor spune adevarul: Oedip este asasinul lui La?os.cât si în cazul fiilor lui Adam. printr-un gest simbolic. întrucât Oedip este „o parte” din Iocasta. Eteoclu si Polinice. De aici urmeaza pedeapsa. incestul este pedepsit de zeul Apollon. Oedip da ordin sa fie descoperit asasinul lui Laios. la fel si Adam se ascunde de la fata lui Dumnezeu. iar Oedip. care nu stia acest lucru. În fapt. scotându-si ochii. nu se simte cu nimic vinovat. Pacatul originar este echivalent incestului ca sentiment de culpabilitate. Ulterior. a dorit sa ocoleasca oracolul. Ciuma este pedeapsa cu care zeii au lovit Theba. Oracolul consultat spune ca ciuma va înceta atunci când va fi pedepsit asasinul lui La?os. dar nu îi atribuie sexul decât dupa ce „desprinde” din el femeia. Jung o preaia de la Sf. Se poate spune ca actul de creare a lui Adam este echivalent simbolic cu nasterea sa. Augustin si îl defineste în felul urmator: . considerându-se vinovata. în cadrul careia fiul uzurpa rolul tatalui si se substituie ca rol în raport cu mama. descoperind o data cu aceasta diferenta dintre ei în plan sexual . sunt creati primul barbat.G. Jung sustinea ca ceea ce sunt complexele pentru inconstientul individual sunt arhetipurile pentru inconstientul colectiv. Dumnezeu-Tatal îl „face” pe primul om. asa cum Oedip i-a indus vinovatia Iocastei. este vorba despre un „conflict al rolurilor” prezentat în forma alegorica a mitului. Aceasta este legenda din care S. care trimite asupra Thebei ciuma. C. mai mult chiar. se sinucide. Oedip. În acest moment. Istoria se va repeta atât la Oedip prin conflictul dintre fii acestuia – Eteoclu si Polinice – . iar Eva „o parte” din Adam. Freud a construit „complexul Oedip”. Eva. Li se stabileste interdictia cunoasterii Binelui si a Raului. iar acesta este tatal sau si Iocasta este mama sa. Adam va nega vinovatia. Complexul lui Adam Acest complex are ca origine tema biblica a pacatului originar al primului cuplu uman creat de Dumnezeu si pedepsirea lui de catre acesta. iar momentul comiterii pacatului originar semnifica trecerea la viata adulta sexuala. perioada de la „facerea” Evei la descoperirea sexualitatii sau a comiterii pacatului originar reprezinta copilaria. îsi scoate ochii pentru a nu mai vedea o realitate inacceptabila moral. Este vorba despre un conflict al unei „situatii triunghilare”. Incestul lui Oedip si pacatul lui Adam reânchid forma originara a persoanei. dar Adam si Eva vor încalca interdictia.G. Adam. Dupa cum Oedip refuza sa vada realitatea. la identificarea sexuala a indivizilor. Astfel.134 Antigona si Ismena. Situatia dramatica are o alta semnificatie. Iocasta. C.

care exprima în final propriile complexe sau pulsiuni fundamentale(C. Vom incheia acest capitol cu ideea ca crearea fundamentala a conceptiei lui C. ele reprezinta un veritabil pattern of behaviour. fiind un factor care apartine partii invizibile a vietii psihice. dar într-o asemenea maniera încât nu le putem recunoaste decât efectul produs. Jung. modele vizibile sau vizualizabile. Jung. arhetipurile reprezinta în sfera aparatului psihic „materialul” din care se construiesc imaginile noastre. fantezii. Schneider clasifica. imperceptibil si neexistând decât potential. care îi da oricarei fiinte vii calitatea sa specifica”. motivele legendelor sau ale povestilor. Pentru C. Durand). Ele exista preconstient si formeaza probabil dominantele structurale ale psihicului în general. El constituie acea „imagine primordiala” sau originara despre care vorbeste si Platon. Arhetipuri tipice. Inconstientul colectiv este depozitarul arhetipurilor. la rândul sau arhetipurile dupa urmatoarele trei caracteristici: 1.135 „Arhetipurile sunt factori si motive care aranjeaza elementele psihice în imagini ce ar putea fi numite arhetipale. Fara o temelie biologica si fiziologica a proceselor psihice. G. vise.G. Acestea s-ar prezenta prin urmatoarele aspecte: arhetipul în sine. care apartin strict individului. arhetipul reprezentat. care este perceptibil si actualizat. desemnând urmatoarele aspecte: mitologeme. Jung ca si a întregii psihanalize cu toate variantele ei este neacceptarea determinismului fiziologic. E. însemnând întreaga experienta traita de umanitate de la începuturile sale pâna astazi. Arhetipuri individuale. arhetipurile sunt „imagini primordiale”.G. În sensul acesta. ca forme prin care se manifesta instinctele colective. Conditii date a priorii. apt sa transforme procesul psihic în imagini. acest caz. Arhetipurile apar. idei religioase. psihologia nu este decât o înregistrare de fapte discutabile sau o pura speculatie retorica. . Arhetipuri universale sau colective 2. cel care se face „vizibil” prin efectele sale sau „imaginile arhetipale” externe. viziuni. care apartin unui singur grup 3. Arhetipul trebuie considerat ca un veritabil centru de energie psihica. tipuri de conduite umane universale.G.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful