SUPRACOPERTA: GH.

MARINESCU

PAUL POPESCU-NEVEANU
Referenţi ştiinţifici:

Prof. dr. doc. STELUŢA TEODORESCU

Dr. doc. VICTOR SAHLEANU

de psihologie

DICŢIONAR

BUCUREŞTI • 1978

EDITURA ALBATROS

DICŢIONARE DE SPECIALITATE ŞI ALTE LUCRĂRI ENCICLOPEDICE CONSULTATE

WC

DL

1'RtrAŢÂ

H.C. Warrcn (Tîd.), Dicţionary of PsycJwlogy, Boston — New York, 1934. I.A. Kairov (red.), Pedagoghiceshisiovar, Moscova, 1960 (înl. rom. 1965). K. Lafon, Vocabiilaire de psychopedagogie et de psychiatrie de l'enfant, Paris, 1963. J. Gould, W. Kolb (Ed.), A Dictionary of the social sciences, 1964. X. Sillamy, Dictionaire de la psychologie, Paris, 1965. K. Pratt Fairchild (Ed.). Dictionary of Sociology, Totowa — New Jersey, 1965. H. Pieron (red.), Vocabulaire de la psychologie, Paris, 1967. J. Laplanche, J.-B. Pontalis, Vocabulaire de psychanalyse. Paris, 1967. A.M. Batro, Dictionaire d'epistemologie gânitique, Paris, 1968. A. Lalande, Vocabulaire technique et critique de la philosophie, Paris, 1968. A.et. R. Muchielli, Lexique de la psychologie, Paris, 1969. V.I. Gusikov, Tevminologhiceski slovar psihiatra, Moscova, 1969. St. Bîrsănescu (red.), Dicţionar de pedagogie contemporană, Bucureşti, 1969. J. Drewer, W.D. Frohlich, Worterbuch fiir Psychologie, Munchen, 1970, K.M. Goldenson, The Encyclopedia of human behavior, New York, 1970. A.I. Diacikov (red.), Defcctologhiceski slovar, Moscova, 1970. *** Dicţionar de estetică generală, Bucureşti, 1972. *** Mic dicţionar de filosof ie, ed. a Ii-a, Bucureşti, 1973. S. Lăzărescu ş.a., Vademecum în neurologie-, Crniova, 1974.

Fiecare carie îşi are istoria şi soarta sa. în momentul hi care, încheiem această carie •putem reiata ceva despre modul în care a fost realizată şi concepută, dar nu-i putem prevedea „viaţa". Era prin 1965 cînd mi s-a propus să fac un dicţionar de psihologie pentru tineri în scopuri orientative şi autoeducative. M-am apucat de lucru cu entuziasm, socotind că îmi va fi uşor să expun termenii de bază ai psihologiei în mod clar dar fără concesii în raport cu rigorile ştiinţifice. Nu a fost însă deloc uşor. Am lucrat la acest dicţionar, cu întreruperi şi reluări, cu reveniri şi reelaborări, preocupat pînă la obsesie cînd de o problemă sau termen, cînd de altul, —timp de 12 ani, investind, în principal, în această lucrare, numai aparent simplă, cel de-al cincilea deceniu al vieţii mele. Am lucrat de unul singur, dar ce înseamnă „singur" cînd, încereînd să dau o bază de cercetare logicopsihologică dicţionarului de psihologie, am întrebat mereu cînd pe colegi, cînd pe discipolii mei ce înţeleg prin cutare cuvînt, cum văd problema etc. Nu puteam doar prescrie semnificaţiile termenilor, trebuia să-i urmărim în sistemul obiectivat al ştiinţei şi în folosirea lor curentă pentru a înţelege mai profund şi a ne înţelege mai bine. Ne-a interesat să reflectăm în dicţionar sistemul nostru de psihologie şi gîndire psihologică. Psihologia este o ştiinţă în plină dezvoltare, fiind strîns corelată cu multe

IN LOC DE PREFAŢA alte discipline. Chiar pe parcursul elaborării dicţionarului s-au produs importante deplasări în stocul de cunoştinţe psihologice si acestea au trebuii să fie adecvat integrate în dicţionar. Modelul cursei cu obstacole este în aceste condiţii nu doar o f igură de stil. Important este ca dicţionarul să fie mai puţin retrospectiv şi mai mult prospectiv, să orienteze şi asupra evenimentelor ştiinţifice în curs de desfăşurare. Aici apare şi o complicaţie în plus. Psihologia, în afara profundei ci înrădăcinări în limbajul natural, uzează de mai multe limbaje ştiinţifice — fizic şi cibernciic-informaţional, ncurofiziologic şi comportanientist, mentalist şi reflexiv, sociologic şi educaţional, matematic şi filosofic — toate fiind aplicate convergent, căutînd să surprindă unitatea în diversitatea conduitei umane. Că termenii psihologici sînt prin excelenţă polisemantici este un fapt demult atestat, dar importantă a fost pentru noi nu doar înregistrarea tuturor sensurilor, ci indicarea legăturilor esenţiale dinlăuntrul sistemului de gîndire psihologică, astfel îneît fiecare concept să-şi poată dezvălui şi preciza valorile sale generative. Se ştie că şi în limbajul curent deseori utilizăm cuvintele fără a fi pînă la capăt conştienţi de semnificaţia lor. Experienţa noastră personală, ca şi observaţiile făcute în trei decenii de lucru cu studenţii, ne dovedesc că nici limbajul ştiinţific nu este scutit de astfel de reducţii şi particularizări. S-a spus de aceea că a însuşi corect codul unei ştiinţe. înseamnă practic a lua în bună măsură în stăpînire acea ştiinţă. Aceasta mai ales hi cazul în care dicţionarul apare ca o variantă expusă analitic a unui tratat. Un tratat nu devine însă larg accesibil dacă nu este dublat de un dicţionar explicit. în acest punct s-ar părea că discuţia devine prea pretenţioasă şi se abate de la formula unui

IN LOC DE PREFAŢĂ

vocabular psihologic care să pună la dispoziţia tinerilor condensate ştiinţifice de natură să faciliteze cunoaşterea de sine şi cunoaşterea altora. Ştim însă că în această privinţă, a cunoaşterii psihologice, tinerii sînt vital şi puternic interesaţi. Or, în zilele noastre, răspunsurile ce se oferă tinerei generaţii nu pot fi aproximative şi palide. Comanda lor este ferm ştiinţifică iar a răspunde adecvat acesteia înseamnă respect şi binemeritai credit acordat tinerelor generaţii. Pentru acestea un anumit gen de „popularizare" de mult timp a devenit impopular. în aceste condiţii, căutînd să nu drămuim cunoştinţele pentru a permite fiecărui cititor să înainteze atît cît îi este necesar şi... cît poate, dicţionarul, continuînd să fie adresat tineretului, şi-a extins aria de cuprindere, interesînd şi pe psihologi, pe specialişti din domenii conexe, ca şi pe oricare din cei interesaţi în psihologia ştiinţifică, acum cînd sarcina optimizării factorului uman este la ordinea zilei. Este ceea ce inevitabil trebuia să revină primului dicţionar de psihologie publicat în ţara noastră. Semnificaţia acestei lucrări, ce nu aparţine unui autor ci principalei ştiinţe despre om, este în acelaşi timp legată de lărgirea şi intensificarea dialogului dintre public şi psihologia ştiinţifică şi de maturizarea însăşi a psihologiei care-şi poale oferi cristalizările teoretice şi pune la dispoziţie valenţele sale aplicative, în genere, elaborarea, ca şi utilizarea unui dicţionar ştiinţific, implică un efort de esenţializare, punere la punct, clarificare. Doar în orice întreprindere cognitivă, primul demers este acela al definirii termenilor după care urmează progresive corelaţii şi construcţii, ca şi în instruirea cu ajutorul unui manual programat. Oferind peste 2 000 de termeni prin articole, caracterizări schiţate şi definiri, cupriiizîiid principalele ramuri

IN LOC DE PREFAŢA ale psihologiei, dicţionarul va fi neîndoielnic instructiv pentru cititori. Aceasta nu înseamnă că nu persistă multe imperfecţiuni, că nu sînt de semnalat lacune, că nu vor apărea un număr de probleme pe care cititorii sînt invitaţi să le semnaleze si discute în vederea unei noi sau alte realizări de dicţionar psihologic românesc. Dacă mi-a revenit mie să elaborez acest dicţionar pînă la capăt, rezistînd tentaţiilor de abandon, este poate nu un fapt întîmplător. Tatăl meu mi-a îndrumat primii paşi în psihologie şi mi-a cerut să mă străduiesc ca să-mi clarific şi să-mi precizez termenii. Este o linie de efort de la care am căutat să nu mă abat. De aceea, fie-mi îngăduit să dedic această lucrare memoriei tatălui meu, Gheorghe Popescu, care mi-a fost profesor de filosofic şi psihologie la Liceul „Cuza Vodă"- din Huşi. A utorul
20 aprilie 1977.

DICŢIONARELE ALBATROS

A
COERENŢĂ A GÎNDIR1I), deviaţie de la normal sau denaturare cognitivă, formă a instabilităţii gîndirii manifestată printr-o dezordine momentană a actelor şi proceselor de gîndire. A.m. exprimă anumite raţionamente greşite, bazate pe iluzii, judecăţi şi interpretări greşite ale unor date şi situaţii ce pot avea loc în limite normale. ABILITATE, însuşire sinonimă cu priceperea, îndemînarea, dexteritatea, dibăcia, iscusinţa, evidenţiind uşurinţa, rapiditatea, calitatea superioară şi precizia cu care omul desfăşoară anumite activităţi, implicînd autoorganizare adecvată sarcinii concrete, adaptare suplă, eficientă. Este semnalată frecvent în cazul acţiunilor musculare, manuale, avînd astfel sensul de metodă, model de lucru sau de comportament aplicabil sarcinilor concrete. Se remarcă şi la sarcini
9

ABERAŢIE

MENTALĂ

(IX-

cognitive. A. nu se confundă cu deprinderea, bazîndu-se pe plasticitate neuropsihică, şi nu se reduce la cunoştinţe întrucît reprezintă o condiţie pentru formarea şi utilizarea optimă, în situaţii noi, a deprinderilor şi cunoştinţelor. în engleză termenul skill semnifică atît a. cit şi aptitudinea. ABISAL, în sens ontologic, termen care desemnează dinamica straturilor inconştiente, instinctive, psihoorganice, de adîncime a psihicului, opuse fenomenelor psihice care apar la suprafaţă, fiind uşor accesibile conştiinţei. Psihologia a., în sens epistemologic, termen care desemnează curentele psihanalitice: a) psihanaliza lui S. Freud; b) psihologia individuală a lui A. Adler; c) psihologia analitică a lui C. G. Jung. Uneori acest Iermen se mai aplică şi curentului I;tiyr,ti:l ;il lui \V. AIcDougall. Psihologia a. îşi propune

să studieze straturile cele mai profunde si primare ale personalităţii. ABNORMALITATE, termenul se referă la o îndepărtare faţă de limitele considerate normale. A. poate reprezenta atît limita subnormalului cît şi a supranormalului. Nu are obligatoriu sens patologic. ABREACŢIE, termen folosit în psihanaliză pentru a desemna eliberarea bruscă a unor tensiuni emoţionale care fuseseră blocate în inconştient şi care duc la unele exteriorizări emoţionale generate de reactivarea unor amintiri neplăcute. A. survine în condiţiile psihanalizei, ale unor tratamente psihoterapeutice sau ale unor confidenţe, provocate prin substanţe psihotrope sau accidental (consum de alcool). în psihanaliză, a. se provoacă în vederea obţinerii controlului conştient asupra situaţiilor menţionate şi pentru a înlătura conflictele latente. ABRUTIZARE, pierderea interesului faţă de valorile ce depăşesc trebuinţele materiale imediate, înscriindu-se în etic şi estetic. Ca urmare a acestui proces, individul se manifestă în relaţiile cu ceilalţi oameni fără înţelegere şi participare afectivă la dorinţele, idealurile şi suferinţele acestora sau rămîne insensibil faţă de evenimentele sau obiectele care ies din orizontul comportamentelor legate de adaptarea imediată. ABSENTEISM, fenomen cu implicaţii psihosociale care afec10

tează eficienţa economică a întreprinderilor, în psihologia industrială se calculează făcîndu-se raportul între numărul de zile absentate nemotivat într-o perioadă_.şi numărul zilelor de muncă, în general, s-a constatat că a. este mai scăzut la bărbaţi decît la femei, la vîrstnici decît la tineri, şi că descreşte ierarhic (persoanele cu posturi de conducere absentează mai rar decît subordonaţii lor). ABSENŢĂ, formă de manifestare clinică a micului acces epileptic, constînd în pierderea paroxistică, de foarte scurtă durată, totală sau parţială, a conoştinţei, conservîndu-se, de obicei, funcţia statică. într-un sens mai larg, a. corespunde unei distrageri trecătoare. ABSTINENŢĂ, evitare şi reţinere voluntară de la satisfacerea unor trebuinţe corporale privind alimentarea excesivă, viaţa sexuală, consumul de băuturi alcoolice etc. Are şi sens de minimalizare a satisfacerii trebuinţelor vitale astfel încît să fie evitate plăcerile şi orice fel de excese, în anumite limite este o condiţie necesară a conduitei morale. ŢIE), produs şi operaţie sau subproces intelectual de „mişcare" ascendentă pe verticală a intelectului constînd din selecţia, pe baza discriminării însuşirilor sau relaţiilor, a unor note comune şi generale şi caro sint, prin generalizare, esenţializare,
ABSTRACTIZARE (ABSTRAC-

implicate în concepte. T'nii autori vorbesc şi despre a. senioriale ca rezultat al diferenţierii şi condiţionării la anumite însuşiri. Acestea însă sînt numai operaţii de analiză. Specific pentru a.' este faptul că se produce prin intermediul unor simboluri sau semne şi pe calea inducţiei şi deducţiei. întotdeauna a. presupune desprinderea de planul obiectivai şi concret, evoluîiid spre categorial şi teoretic. J. Piaget scrie: „abstracţiunea constă în a adăuga unele relaţii datului perceptiv şi nu numai în a le extrage din acesta. A. recunoaşte existenţa unor calităţi comune cum sînt pătrat sau rotund, mare sau mic, plat sau tridimensional etc. înseamnă să construieşti scheme relative atît la acţiunile subiectului cît şi la proprietăţile obiectului... într-un mod şi mai general, însuşirile comune pe care se fondează o clasificare sînt comune în măsura în care acţiunea subiectului le pune în comun, cît şi în măsura în care obiectele se pretează la această punere în comun". Avînd un caracter progresiv şi cunoscînd nivele sau forme diverse (simplă, simplificatoare, constructivă sau reflexivă) procesele de a. sînt întotdeauna bipolare în sensul că din elementele discriminate, ceva {invarianta) se extrage şi reţine {după J. Bruner — se categorializeasă), iar restul {variabilele individuale şi accidentale) se lasă într-un plan secundar şi se respinge, se ignoră deliberat. în limbajul uzual,

aceste modalităţi interdependente iW a. pozitivă şi a. negativă sînl fixate prin expresiile: „a abstractiza din..." şi „a face abstracţie de...". Este posibil ca. adoptînd diverse perspective, polii procesului de a. să-şi schimbe locurile. în anumite limite a. este comutativă. La aceasta se adaugă etajarea a., existînd progresive abstractizări ale abstracţiilor (G. Kostiuk). J. Piaget socoteşte că „a face abstracţie de punctul de vedere propriu înseamnă a lua cunoştinţă de..." A. presupune condensarea şi simbolizarea de informaţii şi este operaţia inversă multiplicării logice. Complementară şi indispensabilă pentru a. este generalizarea. Cu o strategie opusă faţă de a. se dezvoltă concretizarea care de asemenea, este necesar corelată cu a. ABSTRACŢIE v. ABSTRACTIZARE. psihologia genetică a lui J. Piaget, a. analitică (sau aristotelică) are drept punct de plecare obiectele asupra cărora acţionează subiectul şi constituie modul de formare a cunoştinţelor (fizice, chimice, biologice) despre realitatea obiectivă, în vreme ce abstracţia reflexivă (sau constructivă) are drept sursă acţiunile subiectului exercitate asupra obiectelor şi constituie modul de formare a cunoştinţelor despre realitatea subiectivă (logico-matematice). De ex., în vreme ce
11

ABSTRACŢIE ANALITICĂ ŞI ABSTRACŢIE REFLEXIVĂ, în

A
tclor fizice cu care subiectul vino în contact, proprietatea „trei" ar rezulta, dimpotrivă, din acţiunea subiectului do a reuni sau disocia obiectele fizice şi nu ar aparţine direct obiectelor ca atare, aşa cum le aparţine proprietatea „dur". Despărţirea rigidă dintre cele două tipuri de abstracţii este supusă criticii pe motivul că şi în detaşarea însuşirilor obiectelor sînt investite acţiuni, iar acţiunile oricît ar fi de schematice şi generale conservă ceva din factura lor iniţială care este obiectuală în sensul că se mulează pe sau se orientează după obiect. ABULIE (gr. a - fără, boule voinţă), tulburare gravă a voinţei caracterizată prin pierderea capacităţii de a lua o hotărîre şi mai ales prin incapacitatea de a trece de la hotărîre la realizare în vederea atingerii scopului propus. Persoana afectată do a. este inertă, lipsită de iniţiativă, oscilează timp îndelungat asupra motivelor şi scopului, ca şi asupra diferitelor mijloace de realizare a obiectului anume; trecerea la acţiune e dificilă, iar acţiunea, cu greu declanşată, este abandonată la întîlnirea celor mai neînsemnate dificultăţi; şi în absenţa unor dificultăţi se produce reacţia de abandon' din cauza lipsei de energie voluntară. A. face imposibilă activitatea normală. ACALCULIE, deficienţă patologică constînd din incapacitatea de
p r o p r i e t a t e a ,,<!nr" :ii' fi nbsl i'jsă p r i n disocierea J HMtM t i lor u l m c -

a. i ('cunoaşte sau de a elabora, senine numerice -,a11 de a opera cu ele. După H. Hecaen (1965), a. reuneşte alexia şi agrafia pentru cifre şi numere, discalculia de tip spaţial şi pierderea operaţiilor aritmetice de bază (anaritmetie). ACCELERAŢIE, amplificarea vitezei de creştere şi diferenţiere somatică, de dezvoltare psihologică, observată în ultimul secol, în raport cu urbanizarea, gradul înalt al civilizaţiei, ameliorarea condiţiilor de viaţă etc. Maturaţia fizică se produce la o vîrstă timpurie (pubertatea este, de asemenea, precoce), iar înălţimea finală atinsă de indivizi este, în medie, cu 5—10 cm mai mare decît altădată. teoria sistemogenezei (a lui P.K. Anohin), model constituit la nivelul cortexului, organizare reflexă stereotip-dinamică şi care îndeplineşte funcţiile unei instanţe de control în raport cu acţiunea executată. A. este de a. un segment al programului, este un model aferent capabil să prevadă parametrii rezultatelor viitoare şi să compare, la sfîrşitul acţiunii, această previziune cu parametrii rezultatelor reale. Referindu-se la vorbire, P.K. Anohin scrie: „în consecinţă aici nu este, aşa cum se susţine, o formare a fiecărui cuvînt aparte, ci formarea unui a. de a. pentru frază, cu ordine de cuvinte, uneori chiar cu anticiparea sensului, ceea ce este semnul sigur al apariţiei unui a. de a. pentru un întreg
ACCEPTOR DE ACŢIUNE, în

sistem semantic". Deci, acceptorii pot să aibă diverse arii de cuprindere, să se integreze unul în altul să fie organizaţi ierarhic, formîndu-se şi reformîndu-se pe baza întîlnirii dintre impulsurile aferente şi cele retroaferente; o mare însemnătate au a. de a în decodificare sau înţelegere.

niment neprevăzut ce survine în timpul muncii şi cu consecinţe dăunătoare fie pentru agenţii de producţie, fie pentru mijloacele de producţie, fie pentru ambii. Psihologia se preocupă mai ales de a. de m. care se produc datorită neglijenţei, unor greşeli de percepţie sau de prelucrare a informaţiilor, unor acţiuni greşite etc. Studiindu-se această categorie de factori ai a. de m. s-a ajuns la concluzia că a. de m. trebuie puse mai ales pe seama insuficientei adaptări a omului la muncă, precum şi a unor deficienţe personale ale celor care desfăşoară activitatea: atenţie insuficientă, neglijenţă, oboseală, lipsă de prezenţă de spirit, incapacitate de decizie promptă, defecţiuni ale conlucrării în echipă etc. Cele mai multe accidente se produc datorită faptului că nu toţi muncitorii dispun de capacitatea de a face faţă cu suficientă rapiditate şi corectitudine la situaţii noi. De multe ori, în situaţiile noi şi neaşteptate se produce o dezorganizare a comportamentului, apar precipitarea, panica, exagerarea comportamentului (gesturi mai ample şi mai puţin controlate). Există

ACCIDENT DE MUNCĂ, eve-

o susceptibilitate individuală sau predispoziţie la accident (accident lability), termen care înglobează atît factorii individuali cit şi cei situaţionali. Noţiunea de predispoziţie pentru a. trebuie înţeleasă ca o stare temporară a individului, dictată nu numai de factori situaţionali, ci şi de factori profesionali. In activităţile cu un grad de periculozitate mai ridicat, unele trăsături ale persoanei, cum este emotivitatea, constituie condiţii favorabile producerii accidentelor, dar numai în corelaţie cu factorii situaţionali. Particularităţile negative ale personalităţii contribuie la producerea accidentelor. Foarte multe a. de m. se produc din cauza interesului redus faţă de procesul muncii, a conştiinciozităţii scăzute, a indisciplinei etc, adică de aspecte legate de personalitate. Deficienţele de atenţie provoacă numeroase accidente. Unii muncitori, fiind absorbiţi de ceea ce execută ei, de modul cum manipulează, nu pot fi atenţi la ceea ce se întîmp'iă în jurul lor, accidentînd pe alţii. Oboseala duce la accidentare mai ales cînd depăşeşte anumite limite. Ea provoacă blocaje, adică perioade de pauze între mişcări, în care atenţia slăbeşte. Uneori favorizează şi apariţia dezechilibrului emoţional, deci pierderea controlului în situaţii critice. Alţi factori care au legătură cu accidentele sînt virsta şi expciienţa. S-a găsit că înlre vîrstă şi ele există un raport invers

A
proporţional; cu cit vîrsta este mai înaintată, cu atlt numărul de a. de m. scade. S-a presupus câ muncitorii tineri sînt lipsiţi de i-xperienţă şi au deci o comportare mai imprudentă. în caz de pericol, emotivitatea are o influenţă defavorabilă asupra timpului de reacţie prelungindu-1 foarte mult. Pe de altă parte se pare că cei ce au o atitudine negativă faţă de colectiv, manifestări de agresivitate, insubordine, sînt predispuşi la a. de m. Aceasta indică faptul că producerea de accidente reflectă o lipsă de integrare în mediul de muncă, care corelează de multe ori şi cu o lipsă de integrare socială în general, uneori cu o viaţă familială dezordonată. Prevenirea lor constă în înlăturarea cauzelor prin mijloace tehnice, medicale şi psihologice. Mijloacele tehnice constituie categoria cea mai importantă, cele medicale şi psihologice completîndu-le doar pe cele dintîi. Un rol important îl deţine respectarea normelor de protecţie a muncii. Prevenirea medicală, constă în controlul medical periodic al personalului şi îndeosebi a lucrătorilor suferinzi de anumite maladii sau expuşi unor boli. Prevenirea medicală priveşte şi controlul factorilor ambianţei fizice, al condiţiilor de igienă etc. Principalele direcţii de acţiune preventivă ale psihologiei sînt: a) orientarea şi selecţia profesională; b) formarea profesională; c) adaptarea muncii la posibilităţile lucrătorilor (construirea unor dispozitive de
14

semnalizare optime); d) propaganda normelor do securitate a muncii. Principiile securităţii muncii trebuie însuşite însă odată cu pregătirea sau formarea profesională. Din punct de vedere psihologic cel mai bun mijloc de securitate în muncă este asimilarea corectă a mişcărilor de lucru, formarea deprinderilor corespunzătoare de muncă, modelarea situaţiilor critice sau a situaţiilor de deranjamente tipice şi antrenarea pentru a le face faţă. ACOMODARE, în sens general, adaptare sau ajustare; în psihologia genetică, ansamblu de modificări ale schemelor în funcţie de condiţii noi. (v. asimilareaconiodare). în psihofiziologia vederii prin a. se desemnează modificarea reflexă a curburii cristalinului în raport cu stimulii aflaţi la distanţe variabile de ochi, ceea ce permite obţinerea unor imagini clare pe retină. Pentru obiecte apropiate cristalinul se bombează mult, pentru cele îndepărtate tinde spre aplatizare, în cazul defectelor de construcţie ale globului ocular, sau a modificărilor anatomopatologice ale muşchiului ciliar apare miopia sau presbitismul. ces, mai mult sau mai puţin conştient, de modificare a relaţiilor intre persoane sau grupuri de persoane, în scopul reducerii stărilor de încordare şi conflictuaîe. Ajustare a comportamentului individual după cerinţele grupului. Reprezentările individuale şi
ACOMODARE SOCIALĂ, pro-

colective despre partenerii de relaţii interindividuale sau de grup influenţează pozitiv sau negativ acest proces. De asemenea, dorinţa de cooperare, spiritul de toleranţă sînt factori esenţiali în a.S. întrucît previn stările conflictuale. împăcările, concesiile, înţelegerile reduc stările tensionale.
ACROMATOPSIE (gr. a - fără, chronia — culoare, opsie —

vedere), tulburare a vederii constînd în incapacitatea de a percepe culorile. A. poate fi totala (mai rar întîlnită), cînd subiectul nu poate percepe nici o culoare, sau parţială, cînd este afectată perceperea uneia sau a două dintre culorile fundamentale. Subiectului cu asemenea tulburări îi sînt interzise profesiunile care solicită distingerea normală a culorilor (în transporturile auto feroviare, aeriene etc). extremitate, inegal—mare), boală endocrină, necongenitală, caracterizată printr-o exagerată dezvoltare a extremităţilor corporale şi a scheletului facial, datorată hipersecreţiei hormonilor de creştere (hormoni somatotropi) hipofizari; boala a fost studiată prima dată de Pierre Mărie şi Gh. Marinescu. ACT RATAT (în franceză acte manqiii) termen psihanalitic semnificînd, după Laplanche şi Pontalis (1967), „actul al cărui rezultat vizat explicit nu este atins, ajungînd să fie înlocuit printr-un altul". Nu se confundă cu orice perturbări, confuzie de
ACROMEGALIE (gr. akron -

memorie şi acţiune, care apar întîmplător sau rezultă din neatenţie. Termenul se aplică numai simptomelor ce trădează un compromis între intenţia conştientă si tendinţele inconştiente, refulate ACT SOCIAL, acţiune specifică existenţei sociale şi caracterizată, după P. Janet, prin secundaritate (acţiune faţă de acţiunea primară), cooperare şi comunicare. A.s. se construieşte după modele culturale. Este dirijată spre un scop formulat unuia sau mai multor participanţi. în spiritul teoriei învăţării a.s. este o interstimulare între A şi B. K. Young defineşte a.s. ca fiind „procesul de la impuls la întărire sau recompensă prin indicaţie şi reacţie, necesiţi nd intervenţia altui individ". G.H. Mead subliniază aspectul atitudinal al a.s. a activităţii voluntare, avînd o desfăşurare internă sau externă şi dispunînd de autoreglai verbal ce se declanşează în urma unor decizii, vizează un scop formulat conştient şi implică efort voluntar. Cunoaşte grade diferite de complexitate după natura scopului, dificultatea sarcinii etc. Este întotdeauna mijlocit, după cum arată L. Vîgotski. O reacţie nemijlocită nu poate să fie voluntară, ci ca devine ca atare numai cînd i se adaugă o altă reacţie de nivel superior ce efectuează funcţii de orientare şi control (P. Janet). Caracteristic pentru a,v. este că ele sînt anticipate şi dirijate conştient,
ACT VOLUNTAR, componentă

evoluţia neurodinamica în ordinea stărilor fazice. Pavlov.s. în consecinţă a. Airapetianţ) analiza activităţii din nivele sa nuanţat.n.P. scop sau plan în raport cu care se autoreglează. Pavlov). somn. A. PERIOARĂ. este transformarea ce priveşte obiecte materiale şi (sau) informaţii şi ansambluri informaţionale. activitate corticală. hipnoză. Adoptînd nervismul ca principiu al unei fiziologii integrale. în ACTIVARE A ÎNVĂŢĂRII: a) acţiuni care la rîndul lor cuprind operaţii.n. Pavlov. Lindsley utilizează şi conceptul de nivel de activare. Orice a. Cernigovski) şi cu punerea în evidenţă a reflexelor condiţionate interoceptive (A.s. Este necesar ca între predare şi însuşirea-preluarea de cunoştinţe să se realizeze o corelaţie optimă. Elaborînd şi metodologia ştiinţei despre a. în care sistemului nervos îi revine rolul decisiv în coordonarea tuturor proceselor organice şi comportamentale. proiecţia pe scoarţă a unui receptor prezentînd. A. comunicative. Pavlov funcţiilor şi proceselor ce se desfăşoară la nivelul „etajului superior al sistemului nervos central al animalelor superioare". în timp ce reflexele native. de viziunea dinamicii caleidoscopice a mozaicului cortical. a unei ramuri a culturii. presupune dezvoltarea iniţiativei şi independenţei în activitatea intelectuală a elevilor. de relaţiile ce intervin între ele conform legii intensităţilor. după I. Originar. catalepsie. implicînd veghe.î. V. în ştiinţa despre a. denumire dată în 1912 de către I. în «sternul nervos central „există două aparate centrale diferite: aparatul de conducere directă a impulsului nervos şi aparatul de conectare şi deconectare a circuitului" (I. este în centrul obiectului psihologiei ştiinţifice. Reflexul este. A. intelectuale sau cognitive ş. modalitate specific umană de adaptare la mediu şi de adaptare a mediului la condiţia socioumană. ACTIVITATE NERVOASĂ SU- E. c) unitatea dintre analiză şi sinteză. Procesul psihic este o a. dispune de o bază motivaţională. de activitatea sistemului nervos vegetativ şi a unor instanţe subcorticale.s. Bîkov. b) slructuralitatea privind corelaţia dintre dinamica nervoasă şi structurile ce-i stau la bază. psihică. întrucît prezintă o „latură subiectivă". de o structură (organizare prin autoorganizare) şi de o ţintă. delimitarea zonelor de optimă excitabilitate. necondiţionate. simultan şi constant. Odată cu studiul fiziologic al relaţiilor cortico-viscerale (K. de condiţiile interne ale conexiunilor prin atragerea impulsurilor spre focarul mai puternic şi prin „bătătorirea drumului". Pavlov.a.n. prin care se efectuează echilibrarea cu mediul.P. ţin de instanţele subccrticale. denumire a efectului asupra cortexului provocat de impulsurile activatoare ce vin de la sistemul reticular.P. după I. intensificare şi realizare optimă a activităţii de transmitere a cunoştinţelor şi de educare intelectuală prin apelul la metodele cele mai eficiente cum sînt algoritmica şi euristica. o activitate de analiză şi una de sinteză. care este deci o fiziologie îndeosebi a emisferelor cerebrale.atunci cînd se automatizează devenind post voluntare. specific organizată. reflexele dobîndite prin condiţionare implică.s. susceptibilă de studiul fiziologic obiectiv. de formele inhibiţiei. aşa cum mişcarea este mod de existenţă a materiei. al formării de noi legături temporare. ca inferioară.n. Deci. tinzînd Spre o interpretare corelaţională. se construieşte prin preluarea (asimilarea) modelelor socioculturale şi a instrumentaţiei sau tehnicii respective şi prin acomodarea acestora la sistemul psihocomportamental al individului sau grupului.s..P. conduită incluzînd verigi interne şi externe. ACTIVITATE. mod de existenţă a psihicului uman.\ota definitorie a a. socială se bazează pe cooperare şi comunicaţie. neurofiziologia contemporană. cel mai universal fenomen fiziologic şi totodată psihic la animale şi la om.s.n.. funcţiile de bază sînt analiza şi sinteza. este delimitată prin metoda reflexului condiţionat şi considerată ca acea activitate a creierului. .P. Studiul a. H.P. Reflexul este un răspuns necesar la un stimul căruia îi corespunde la „centru". Gastaut a dovedit însă posibilitatea stabilirii de conexiuni noi la nivel subcortical. b) creştere a ponderii acţiunilor elevului în însuşirea cunoştinţelor şi în exersarea operaţiilor intelectuale necesare pentru stăpînirea unei discipline ştiinţifice. senzoriomotorii. delimitativ este fenomenul condiţionării. Pşonik. presupune o înlănţuire sau un sistem ierarhizat de ACTIVARE NESPECIFICĂ. Bîkov consemna: „teoria reflexelor condiţionate este teoria activităţii nervoase superioare".n. diferenţiază a. Pavlov formulează trei principii: a) determinismul prin care se afirmă că în fiziologia cerebrală totul este obiectiv şi determinat cauzal. D. în a..s. Se disting a. a. I. I. care fusese anterior calificată ca psihică. se pot distinge trei secţiuni: a) neurodinamica: se ocupă de procesele excitaţiei şi inhibiţiei. A. elementare sau complexe (instinctele). prin opoziţie. se ocupă de mecanismul formării legăturilor temporare între stimulii din mediul extern sau intern şi anumite funcţiuni ale organismului şi de mecanismul analizatorilor care diferenţiază primar impulsurile conform elementelor şi momentelor agenţilor stimulatori. activitate nervoasă calificată. stări paradoxale ca şi fenomenele patologice de felul inerţiei obsesive sau al mobili- ie . o conexiune între puncte diferite deci un fenomen cu o configuraţie spaţială.n. în ansamblu intervenind particularităţile de tip ale a. de fenomenele legice ale iradierii — concentrării şi ale inducţiei reciproce.

ACTIVITĂŢI CORPORALE. care se situează în mediul larg reprezentat de natură în general. la diverse niveluri şi. P. Kubinstein. suprimă atît unilateralitatea subiectivităţii cît ş i pe cea a obiectivitătii „Legile lumii exterioare sînt bazele activităţii omului în raport cu un scop". se include atît în neurofiziologia cît şi în psihofiziologia modernă şi constituie o bază naturală (în- A A ţelegînd aici nu numai biologicul ci şi propriul naturii umane) pentru psihologia normală şi patologică. pragmatic. Wallon. deprinderi. Kotarbinski a iniţiat o nouă disciplină praxiologia. obiectivă. (M. a. J. fiind unitate a autoreglărilor vitale şi finaliste. la copil avuul o funcţie formativă. un reflex şi prin semnificaţia sa adaptativă. Zeisel remarcă trei dimensiuni ale modelului acţio- 18 . Este necesar să se distingă reacţia reflexă spontan provocată de un stimul. ci identifică şi a. Leontiev. Pavlov scrie: „activitatea fundamentală şi cea mai generală a marilor emisfere este semnalizarea. A. în modul cel mai direct. deconectare.P.. J. răspunzînd nevoii de compensare. Piaget susţine că operaţiile intelectuale îşi trag originea nu din lucruri ci din a.'mod de intervenţie în ordinea externă şi internă. constituirea „modelului intern" al stimulului şi reacţiei. După II. Blondei consideră că a. un semnal. agonistice sau de luptă. activităţi cu finalitate proprie (autotelice) răspunzînd dorinţei omului de a le practica pentru propria dezvoltare fizică. sînt: Indice sau de joc. Rogers. în ultima jumătate de veac. Piaget. cunoaşterea însăşi. T. competiţie. a. Vigotski. L. vorbind contemporan. Kpuran — 1974). ca operaţii de modificare şi transformare conform unui scop a obiectelor materiale şi sociale. în şirul atitudinilor creative. mintale. axiologic şi lumea sa. în baza unui model dobîndit. Unitate de conduită elaborată fi bazată pe un program psihic. I. Parsons. pe care o desfăşoară un subiect. a obiectivizării intenţiilor şi proiectelor. Wallon. Aici se include şi sistematizarea activităţii de semnalizare în cele două sisteme de semnalizare prin care se realizează efectiv o unificare a fiziologicului şi psihologicului. iniţiat conştient de subiect şi mijlocit instrumental. cît şi în mediul social specific în toată amploarea lui. „trebuie să constituie sinteza spontaneităţii şi reflexiei. După Lenin. implicînd o incalculabilă cantitate de semnale şi semnalizări comutative". propria perfecţionare corporală. iar calitativ. sînt obiectuale şi deci. scria I. După T. recreare şi divertisment. recreative. venind în întîmpinarea stimulului sau desfăşurîndu-se autonom prin exercitarea de către subiect a unei forţe sau facultăţi de natură să producă un efect. după C. Dewey. „Nu este nevoie de prea multă imaginaţie. S. pot fi liniare sau circulare. L.P.c. tendinţe afective. Janet a pus în evidenţă geneza actelor intelectuale ca rezidind în interiorizarea schemelor de a. întrecere. se deivoltă într-un punct nodal al întîlnirii dintre necesitatea internă. folosite în mod constant de sistemul complex propriu omului. Principalele forme de a. sînt reflexele condiţionate. se desfăşoară într-un cîmp al interacţiunilor dintre subiectul epistemic. la trebuinţe. b) studiul reflexelor prin care se analizează factorii şi legile condiţionării. fizică. Vîgotski. iar la adult funcţii de divertisment şi recreative.s. însemnînd recunoaştere şi reproducere) şi. A. prin mecanismul ci. Lalande şi M. faptă. într-un plan mai larg H. ACŢIUNE. gimnice. a persoanei morale şi a ordinei universale". în filosofic. Ştiinţa despre a. S. motive. se clasifică reflexele şi se prezintă sistemele de reflexe sau stereotipcle dinamice.taţii generatoare de instabilitate comportamentală. odată cu demonstraţiile lui P. Ja19 net. H. mijlocirea. •materiale şi mintale. scop şi structură sau mod de organizare. Pavlov arată că fiecare legătură temporară este. trecerea din stare potenţială-latentă în stare activă. subiectivă şi necesitatea externă. dobîndeşte în psihologia modernă. Pavlov. o valoare rle principiu. concrete şi verbale. concretîzind teza marxistă despre ideal ca „transpunere şi traducere a materialului în capul omului". dezvoltată multilateral în toate ţările lumii. a corelat instrumentaţia practicii cu instrumentaţia intelectuală. pentru a vedea dintr-o dată cît de multe. a realităţii şi cunoaşterii. transformatoare.n. cele sportive avînd cea mai mare răspîndire. cuprinzînd toată umanitatea". un rol important revine actualizării de sine sau autoactualizării ca tendinţă spre exprimarea şi realizarea pulsiunilor specifice ale eului. A. mulîndu-se pe obiecte extrag un conţinut informaţional adecvat acestora. Psihologia nu se limitează însă numai la a. este relaţia individului cu o situaţie raportată la finalităţi sau valori. orice. prin implicarea ci în toate verigile sistemului psihocomportamcntal uman. de asemenea. constă din motic. J. considerînd specifică pentru conduita umană. formare şi transformare. activitatea practică. I. avînd o constituţie acţională. Mijlocită prin organe funcţionale generate şi diferenţiate cultural. divertisment. inclusiv reflexia. Sub raportul structurii. întotdeauna a. ca modalităţi organizate ale comportamentului. ACTUALIZARE. Rubinstein atrage însă atenţia asupra faptului că şi a. c) teoria semnalizării care prevede nu numai relaţia reflexă dintre stimul şi reacţie dar şi. se referă în primul rînd la faptele de memorie (a. se prezintă sub diverse forme. a. de modelare. în forma gimnasticii prin care se urmăreşte. aproape nenumărate.P. a. de a.

Deci. Diviziunea în a. mijlocită simbolic.. poate fi reflexivă. Av. A. a unor operaţii separate". dar nu este reductibilă la a. în sistemul activităţii se pot urmări nouă tipuri de Op. Av. o modelare de către subiect a materiei exterioare lui şi în acest sens pare să se opună idrii. motorie este senzoriomotorie sau verbomotorie. mentală revine pe o poziţie orientativ-reglatorie. conformă unui scop.)se identifică prin motiv. subiectului se disting două părţi inegale şi în chip diferit importante — cea orientativă şi cea executorie. pe cînd P. în luarea ei în stăpînire de către subiect. oamenii intră în anumite relaţii şi numai prin intermediul acestor legături şi relaţii există raportul lor faţă de natură".. în mod curent. P. — Av. declanşată de un mobil se orientează anticipativ către o ţintă. Galperin avansează în analiza organizării a. a. Av. complexă şi difuză dar unitară. transformările sînt numai „avute în vedere". Aceasta constituie segmentul conducător al de procese. — Op. —A... A.. a. „despărţirea obiectului şi motivului activităţii este rezultatul detaşării din activitatea primară. Funcţia scopului apare la om în condiţiile activităţii sociale şi este un element definitoriu al a. este un termen comun atît comportamentului cît şi sferei psihice. A. de aceea. adică pregătite orientativ.. a. Kl scrie: „la animale.arx arătase că „pentru a produce.. Lcontiev observă că în aceste condiţii se afirmă o altă alcătuire a activităţii. — Av. baza de orientare a a. înţeleasă şi ca modalitate complexă de refacere a echilibrului (L. în fapt.— — Av. iar a. iar segmentul efector este transformarea reală. corespunde unor circuite reflexe complete. se distinge prin scop. în cazul activităţii. A. a. înseamnă. ce poate intra în constituţia a diferite a. Semnificativă pentru universalitatea a. Deosebirea este şi calitativă. ci şi multe acţiuni (operaţii — n. totodată. se şi constituie în ordinea interiorizării-exteriorizării şi pot fi modelate în acest fel). în acelaşi fel este conceput şi raportul dintre a. A. — A. deci activitate de orientare. a. se corelează ierarhic după norme de complementaritate. să privească modelarea lui pbihoii/H'ă de către un altul sau de către sine. . întrucît este numai o verigă a acesteia. a materialului sau situaţiei date în produs sau stare terminală". A.n.. le a. Considerînd perspectiva' genetică. Leontiev arată că orice operaţie provine dintr-o a. diferite sfere (motor-mental) a.) reprezintă un dispozitiv de conducere al a.. în care obiectul şi motivul nu coincid între ele. —A. A. se diferenţiază şi se defineşte prin scopuri parţiale în cîmpul activităţii. Bcrgson a absolutizat tocmai acest înţeles. externe şi a. sfîrşit. în genere. întotdeauna coincid. Couffignal a definit sistemul cibernetic ca „sistem de a. A. H. prescurtare. Apoi a. A."). după _ J..) formate anterior în ordinea utilizării acelor imagini. de coordonare şi construcţie mentală şi în acest sens se opune praxisului. Definind operaţia ca „mod de îndeplinire a a. tot aşa fără segmentul executor nu există însăşi a.— Op. în timp ce în a. Leontiev conchide: „astfel vom numi a. scop. dacă activitatea (Av. şi activitate.. se individualizează prin scop. M. Segmentul orientativ (altfel.. dar aceasta numai în ordinea informaţională. — n. Deci. în cea mentală. Op. b) proprietăţile obiectului inclus în a.. intră în constituţia mecanismelor tuturor proceselor psihice (care corelaţii: Op. interne trebuie să fie. un obiect ce devine obiectiv." La om.. desiăşurîndu-se ca o activitate sau intrînd în organizarea diferitelor activităţi ca element component. H. iar operaţia este element al tehnicii de. fundată pe predominanţe. şi. în a.. Totuşi şi a. c) influenţele exterioare suferite de subiect şi care determină prin efectele lor conjugate direcţia şi conţinutul a. este polisemantic dar îşi menţine un nucleu constant. Termenul de a. ca proces ce se efectuează în afară. care dispune de un anumit substrat motivaţional 21 unitar.nai: a) condiţiile a. îndeplineşte un rol necesar atît în codificarea-decodificarea stimulilor. mentală este transformatoare. materială transformările sînt efective.. a. Piaget. nu poate fi interpretată subiectiv ca servomecanism efectoriu. prin interiorizare. ponte să se refrie la subieciu: însuşi. verigă în lanţul acţionai al acestora. întrunite în persoana subiectului. ce intră în funcţiune numai în momentul exteriorizării unor conţinuturi psihice. poate fi îndeplinită prin diferite operaţii." ca element necesar al ei. mentală ascunde o componentă ideomotorie. iar cea materială sau materializată este predominant efectorie. siructurafă şi motivată va puf ea funcţiona autonom.n.. cît şi în raportarea la realitate. El scrie: „acţiunea subiectului presupune nu numai imaginea situaţiei şi planul de execuţie. Janet a încercat să refacă unitatea dintre motor şi mental. efectuare a ambelor. de schematizare sau verbalizare. Astfel. tot aşa precum aceeaşi a. în sistemul dinamic şi procesual al activităţii. dar aşa cum fără îndeplinirea lui nu pot exista reale transformări ale materialului dat în produse finale. Aşadar. A. obiectul activităţii şi motivul ei biologic sînt întotdeauna contopite. A. în Fiind situate la diverse nivele şi. generalizare şi automatizare a acesteia. considerată ca relativă. Wallon scrie: „evoluţia de la act la gîndire se explică simultan prin opus şi prin acelaşi". Scopurile sînt cele care impun selecţia mijloacelor. Op. pe cînd operaţia rămîne o simplă dispoziţie instrumentală.." Astfel a. întrucît a. în sfîrşit.

Cînd se operează cu imagini ale obiectelor. înseamnă un grad înalt de sensibilitate şi o mare fineţe în discriminările senzoriale. Vernon). ACULTURAŢIE.m. avînd o structură instrumentală. Este un ansamblu de reacţii preformate ce mijlocesc îndeplinirea actului orientat spre satisfacerea trebuinţei. proces de creştere culturală prin care noi elemente sau trăsături culturale se adaugă datorită in- 23 .. care se defineşte după diferenţele minime ce pot fi sesizate între stimuli. se situează la un nivel mai înalt de integrare. Este deci proiectivă şi ideaţională. Afirmarea a. poate fi definită ca proces de modificare culturală în care un contact mai mult sau mai puţin continuu între două sau mai multe grupuri culturale distincte are drept rezultat preluarea de către un grup a elementelor de cultură ale celuilalt grup sau ale celorlalte grupuri. prin variate traectorii şi procedee. ACUFENE. să confirme însuşirile generale şi esenţiale ale obiectelor. b) continuitatea şi integralitatea ei. de a. tactilă. organizată astfel înrît să ilustreze. care permite transferul dintr-o situaţie în alta {stimuli generalisativn-Woodworth).. auditivă. subordonîndu-se totodată legilor gîndirii. Ed. deci după pragurile diferenţiale.m. vizuale. Freud pentru a desemna totalitatea proceselor prin care se descarcă tensiunile interne create de activarea trebuinţelor. ţinînd de subiectivitate. ca obiect principal al psihologiei se impune tot mai mult. Pentru măsurarea a. modele. Kluckhon). de la efector iniţial la oricare altul (de ex.'. a. prin extensie. indică starea ce rezultă din această modificare. Deşi rezultă din interiorizarea acţiunilor materiale. se produc în planul limbajului intern şi se exprimă în particularităţile acestuia.m. obiectuale. Se distinge şi a. desene. laterală. C. senzaţii auditive anormale. monooculară. Sînt cauzate de afecţiuni craniene şi otice. c) variabililatea a. termică etc. nu fără conflicte. ACŢIUNE MENTALĂ. cum sînt zgomote ritmice. Murray — Ph. monoauriculară. înseamnă un ansamblu de procese ce intervin în legătură cu îndepărtarea de o cultură originară. A. operare efectivă cu lucruri într-un anumit scop: etapă primă a învăţării. ţiuituri. ceea ce nu permite reducţia la o însumare de elemente. ACUITATE. ca elemente instrumentale ale acestora. a. Deci a. în sens recent: trecerea unui grup sau a unui individ dinlr-un mediu cultural în altul. este caracterizarea lui E.A ca element. întrucît operaţiile sînt generalizate şi automatizate. exprimată în posibilitatea executării ei în diferite poziţii. melodică ele. operare sau transformare ce are loc în minte în forma imaginilor sau (şi) a ideilor. dificultăţi de adaptare (R. kinestezică. neavînd motive şi scopuri concrete asemenea acţiunii desfăşurate.. Limbajul este un sistem de instrumente sau operaţii (după H. fiind inteligentă şi creatoare. şi cu adaptarea parţială încă nedefinită la o nouă cultură. Linton. e) comut ativitat ea funcţională sau posibilitatea executării a. poate fi statică sau dinamică după cum stimulii sînt imobili sau în mişcare. a. în cel de-al doilea (diferenţial). se folosesc scale de a. vizuală. Este binecunoscută scala de litere sau cifre prezentate pacienţilor de oculişti pentru determinarea a. ACUMULARE CULTURALĂ. d) generalitatea a. Bernstein a autoieglajului psihic a a. A ACŢIUNE SPECIFICĂ. Caracteristicile reglajului acţionai sînt cu atît mai perfecţionate cu cît a. Scopul învăţării prin a. luată ca sistem de referinţă. Ca orice a. h) precizia reglajului acţionai. olfactivă. acţiunea este calificată ca materializată. operaţiile intră în alcătuirea a. Totodată. INTERIORIZARE). au un conţinut informaţional şi o bază operaţională. Leontiev. fluierături înalte. ACŢIUNE MATERIALĂ. inversă faţă de valoarea pragului diferenţial. în genere a. Keesing. de care se serveşte a. La nivel perceptiv se vorbeşte. imaginaţiei. A. este dependentă de motiv şi orientată prin scopuri. monomanuală. caracteristică a sensibilităţii absolute şi mai ales diferenţiale. întotdeauna penibile datorită persistenţei lor. de astă dată simbolică-semantică. în acest scop se apelează şi la scheme. termen folosit de antropologia culturală pentru a desemna transferul unor valori culturale dintr-o comunitate în alta precum şi efortul de asimilare a acestora. dispun de un specific al lor. implicînd înstrăinarea de vechile valori şi asimilarea celor noi. stereoscopică. sau materializate este formarea operaţiilor mentale (V. expresie psihanalitică utilizată de S. După A. scriere altfel decît cu mîna dreaptă). g) fiabilitatea şi caracterul antientropic al a. După F. după analizatori ca a. ce prevăd aceeaşi distanţă faţă de sursa de emisie şi o serie de grade de stimulaţie. conducînd spre gîndire. Capacitate rezolutivă a analizatorului. memoriei şi voinţei.. în cercetările de laborator a. ce constă în aceea că nu există nici o limitare în construirea şi dezvoltarea &. mulaje. Bernstein degajă următoarele caracteristici ale acesteia: a) obiectualitatea a. se determină în primul sens (absolut) ca o mărime inversă faţă de valoarea pragului minim.m. contracarînd înţelegerea cpifenomenologică a psihicului şi evitînd unilateralităţile atît ale 22 psihologiei fenomcnologiste cît şi ale celei comportamentiste. f) universalitatea reglajului. După L. Este studiată concret. constînd în reproducerea spaţio-temporală a structurii obiectului asupra căruia este orientată. criză. celulă a conduitei umane. termenul de a.m. Yîgotski.

Este dezvoltată maxim la om.s. are la bază mecanisme centrale şi periferice. în raport direct cu valoarea de semnalizare a stimului. potrivirea unei persoane cu mediui. autoplastică. Casagrande). Numeroşi agenţi nocivi fizici sau chimici. punctul maxim fiind atins după două ore.s. H. la nivel organismic. nivelul de excitabilitate-se'.. A. carenţe de autoritate familială. în cursul vieţii individuale (numită uneori si reacţie adecvata). primul care a studiat acest fenomen.s. Kekceev. la „inadaptare socială". a. familie dezorganizată.s. în cazul oboselii. 1926). c) faza relativei stabilităţi. ADAPTARE SOCIALĂ.c. la întuneric. mirosuri. se produce în raport cu un mediu nou. etc. 1 > > lin. stimuli tactili) a. ADAPTARE MENTALĂ. de comportament) caro cresc şansele de supravieţuire şi eficienţa speciei într-un mediu dat şi a. în terminologia medicală a. acesta este considerat ca fiind adaptat. după J. iar în cazul stimu'. stabileşte următoarele: a) procesul a. Bolnavii mintali. 1934). pozitivă). ansamblu de procese şi activităţi prin care se trece de la un echilibru mai puţin stabil. preadaptare la mediul luminos alba4ru sau violet (K. irjcturne se mai obţine prin hipervcntilaţie. a.s. în biologie se deosebeşte a. A. se poate transforma în senzaţii dureroase. ca proces filogenetic. b) sensibilitatea maximă este egală cu de 35 de ori valoarea iniţială a sensibilităţii. lS-ÎSi.. acord între conduita personală şi modelele de conduită caracteristice ambianţei. 1935).. a intoxicaţi- ilor sau a defieituiui do v : tamină A. iar indicatorul reuşitei este faptul că subiectul se simte ca „acasă" iar pentru ceilalţi nu mai este un străin. distrug echilibrul omului cu mediul. ARN. mediu de viaţă noc'v etc. Sub influenta stimu- Iilor puternici.s. administrare de zaharină. Se mai vorbeşte despre conflicte a. adaptîndu-se la lucruri. în a. [proces constind în modificarea tonusului nuni' film i/nr sub influenţa unor stimuluri specifice de intensitate constantă. negativă).. b) faza modificărilor lente. la un echilibru mai stabil. efectuate la distanţe spaţio-temporale tot mai mari şi după traiectorii tot mai complexe. tehnică. ADN intră 24 . la întuneric se desfăşoară foarte repede în primele 10 minute. valoare maximă de intensitate a stimulului care nu poate fi percepută de organele de simţ şi care.. aloplastică prin modificarea activă a mediului. a. se referă la boli cu evoluţii scurte şi manifestări clinice intense. creşterea sensibilităţii faţă de nivelul iniţial poate lua valori considerabile (A. bolile. A. Activitatea psihică este considerată o componentă şi o formă superioară a a. de cele mai multe ori. A. punere în echilibru progresiv între un mecanism asimilator şi o acomodare complementară. stările nervoase. aglutinativă prin introducerea de noi elemente şi a. transformîndu-1 în concordanţă cu necesităţile sale. este îngreunată (C7. (E. gîndirea însăşi se organizează şi organizîndu-se structurează lucrurile. Jinkin. civilizaţie. Sokolov. lege a sensibilităţii. ADAPTARE SENZORIALĂ. Orbclli. Adrian.s.S. în unele cazuri (stimuli acustici monotoni şi nesemnificativi. ADN. prin modificarea organismului şi o a.s. masaj ccfalic.isibilitatc al analizatorilor scade (a. Kobertson şi X.venţiei. este facilitată sau îngreunată (E.s. ADAPTARE. acizii dezoxiribomicleio si ribonucleic. interdependenţă ireductibilă între experienţă şi raţiune". aloplastică realizată prin unelte. în ansamblu. prin deveni rc-substitui re ce duce la modificări structurale ale culturii. are şi semnificaţia unui mecanism de optimizare a recepţiei. dacă aceste schimburi favorizează funcţionarea normală a organismului. dînd naştere la numeroase tulburări. 1958). Piaget ca fiind o echilibrare între asimilare şi acomodare. progresivă prin dezvoltarea vechilor tipare. negativă merge pînă la deconectare. ACUT. este procesul prin care o persoană sau un grup social devine capabil să trăiască într-un nou mediu social. Cel mai larg registru adaptativ îl are sistemul vizual. ajustîndu-şi comportamentul după cerinţele mediului. 1942). Piaget. după care apare încetinirea ritmului de creştere a sensibilităţii.N. adaptarea psihică este concepută de J. Fenomenul creşterii senr-ibilită1 ii poate fi condiţioi'&t (A. depăşind pragurile.s. funcţionarea organismului prin înglobarea schimburilor dintre el şi mediu.ilor slabi creşte (a. echilibru între asimilare şi acomodare socială. care nu numai că se conformează cerinţelor mediului ci ii şi modifică. Din alt punct de vedere se poate distinge o a. subiecţii cu tulburări de comportament reprezintă diverse situaţii de neadaptare socială cu cauzalitate complexă: deficienţe ereditare. Aubert (1865). schimbat.c. delincvenţii. în dinamica procesului de a.c. fiziologice. între organism şi mediu. Koropko. Există receptori greu adaptabili (îndeosebi proprioceptorii) şi rapid adaptabili (receptorii cutanaţi şi olfactivi). descoperirii şi împrumutului (J. Moore (1954) distinge a. cultură. se disting: a) faza modificărilor bruşte. frustraţii afective precoce. Accelerarea a... crize afective a.s. caracteristic este a... „schimburi mediate între subiect şi obiecte.s. incluzînd şi modificări în procesele trofice (L. Adaptabilitatea este capacitatea organismelor vii de a realiza reacţii de răspuns care să le mărească şansele de supravieţuire în condiţiile schimbătoare ale mediului. Pentru om.. realizat prin dobîndirea şi selectarea unor însuşiri ereditare (morfologice. 1958).

însoţit de îngustarea spiritului critic. frustraţia educaţională. sindrom neuropsihic constînd în tulburarea sau pierderea funcţiilor psihice ale limbajului (expresiei sau înţelegerea semnalelor orale sau grafi ce) cu conservarea aparatelor periferice de execuţie sau de recepţie ale limbajului. este mijlocită prin adaptarea socială şi calificarea profesională. etapă a vieţii care se situează între copilărie şi vîrsta adultă (de la 12—13 la 18-20 de ani). psihosocială este un raport de interdependenţă. datorită posibilităţilor sale de interpretare şi priiulemul'r. La fete a. Ca fenomen biopsihic integral a. Se elaborează un sens de viaţă şi dohîndeşte contururi concepţia despre lume si viaţă. şi educaţionale. Integrarea personalităţii se realizează şi se desăvîrşeşte prin integrarea socială care. Sub raport psihologic. frecvent. Adolescentul redescoperă lumea. pus într-o situaţie echivocă întrucît el a depăşit copilăria de care se desparte demonstrativ. prin expansiunea fanteziei şi a sentimentelor odată cu apariţia mior conflicte tuotivaţionale şi afective. la rîndul ei. culturali şi educaţionali. intervine mai devreme decît la băieţi. Adeziunea sinceră şi necondiţionată la idealuri poate să fie asociată cu manifestări de realism brutal şi extravagant. intre aceste două serii de fenomene M înlăuntrul fiecăreia din ele intervin unele disproporţii. A DUALISM. Grupele de adolescenţi sînt foarte coezive. contradicţii. AKN-m (mesager). Fenomenele de criză şi sindrommele psihopatologice pot fi însă prevenite si evitate. dificultăţile de integrare socială pot fi eliminate în măsura în care se elimină susmenţionatele cauze. care permite o combiuatorică abstractă şi lărgeşte posibilităţile. Preocupările de originalitate ale tinerilor trebuie susţinute prin valori autentice şi încurajate în sensul integrării celor mai înalte şi noi forme de cultură. în sens numai biologic sau numai ysiliosocial. adolescenţii sînt intens preocupaţi de nota de originalitate pe care o prezintă individualizarea lor şi prin care pot spori valoarea integrării lor sociale. in apariţia şi desfăşurarea ei. dispune de capacităţi similare cu cele ale adulţilor. Sinteza ARX mesager se face ca pe o matriţă. Tranzitoriu crizele pot interveni din cauza carenţelor afective. Adolescentul este. ADORAŢIE. AFAZIE. şi este intens preocupat de propriul său destin. Drobotă. fenomenele de criză generate de lipsă de idealuri. Sen Alexandru. decalaje. dat fiind regimul de viaţă impus de culturile respective. A. între obiectiv şi subiectiv şi între material şi spiritual. cel al operaţiilor formale. geografici. Totuşi ritmurile dezvoltării organice şi psihologice nefiind egale. sociali. Wallon vorbeşte chiar de o criză a originalităţii juvenile constînd din insatisfacţia faţă do statutul comun şi din dispoziţia către adoptarea unor pseudovalori ce generează comportamente numai formal originale. fiind însoţită deseori de tulburări intelectuale (primare sau secundare) şi corespunzînd unor leziuni cerebrale localizate (M. între structurarea sau maturizarea organici si cea. dar încă nu este acceptat ca un egal în cercul acestora. sentiment de dragoste şi preţuire nemărginită faţă de o fiinţă fenomen sau obiect. nu poate repeta cuvintele şi 26 27 . pure. I. AI. L. se caracterizează prin hipersensibilitate. Conştiinţa de sine se adinceşte mult. cultivă toleranţa reciprocă şi exercită o puternică influenţă asupra personalităţii tinerilor. se caracterizează printr-o importantă creştere şi transformare corporală şi psihică. dar în orice caz frapante. H. trecerea în stadiul superior al dezvoltării intelectuale. Apoi va trece în citoplasmă aducând cu el informaţia conţinută în ADN din nucleul celular. informaţii ce se transmit apoi datorită capacităţii moleculelor de A DX de a se dedubla (reduplica). 1971). Stările conflictualc sau critice nu fac parte din însăşi desfăşurarea normală a. a.ave. bolnavul nu înţelege limbajul vorbit. ADN intervine. diversele segmente ale moleculei de A DX fiind specializate în sinteza unui anumit tip de proteină.I. este dependentă. gîndirii teoretice şi reflexive. Făcîndu-şi apariţia] ca persoane deplin responsabile în mediul social. a însingurării adolescentului şi a slabei sau eronatei lui pregătiri pentru viaţă. asociată cu pubertatea. definind stadiul iniţial al ontogenezei. a. uneori chiar negative. ARX prezintă trei forme: AHX-r (ribozomal) AKX-t (transfer). ADN depozitează informaţia privind planul de organizare a structurilor celulei. de nediferenţiere psihică în trei forme fundamentale. Forme anatomo-clinice: a. De asemenea.şi în biosinteza proteinelor. sporesc eforturile de autocunoaştere şi aittoproiectare. preluînd informaţia genetică de la ADN din nucleul celular. (Botez. Piaget. în aceste condiţii el se integrează în grupele celor de aceeaşi vîrstă cu care are mari afinităţi. concept introdus de A. Baldwin şi consacrat de J. de factori genetici. ADOLESCENŢĂ. imaginar sau real. nediferenţiere între intern şi extern. Este etapa în care intervin îndelungate şi intense meditaţii asupra valorilor.A in structura crumatinei şi a cromozomilor. tulburări izolate ale realizării performanţelor motorii orale sau scrise precum şi ale utilizării mesajelor orale sau scrise cum sînt: surditatea verbală pură (în absenţa unei tulburări de auz. Se detaşează preadolescenta (12 — 15 ani) şi postadolescenţa 118 — 22 ani). Este de aceea contraindicată tratarea unilaterală a a. Mead a constatat că în unele colectivităţi australiene nu se cunoaşte fenomenul de criză pubertală. ajutîml la realizarea funcţiei genetice a nucleului celular.

ale lecturii cu voce tare în forma paralexiilor pentru cuvintele dificile. prin amînarea şi comutarea reacţiilor. de repetare a cuvintelor. motorii (gravă afectare a vorbirii spontane) şi senzoriale (tulburarea înţelegerii limbajului) de scurtă durată (în cursul regresiei sau agravării unui sindrom afazic) şi determinate de leziuni în a 3-a circumvoluţie frontală a emisferului cerebral dominant şi respectiv. Janet interpretează a. (la copil. A.). expresivă. tulburări paroxistice ale vorbirii (vocalizare. P. A. ansamblu de tulburări predominant expresive. subiective. în plenitudinea tuturor însuşirilor sale şi mediul natural şi social. trecerea la analiza detaliată a situaţiei etc. dar cu posibilitatea recunoaşterii acestor nume într-o listă prezentată. Unii au socotit că modificările corporale sînt cauzate de trăirea subiectivă (J. Unilaterale. acalculia (v. anmzia receptivă (imposibilitatea de recunoaştere a melodiilor cunoscute sau'de citire a notaţiei muzicale) şi expresivă (imposibilitatea de a cînta o melodic cunoscută. sînt implicate dispoziţii instinctive. durată redusă. interacţiune sincronică. modalitate elementară a reactivităţii afective. cu un cuvînt.). în pars triangularis al lobului frontal stîng. expansivitate. a copierii şi a înţelegerii limbajului oral şi scris) determinată de leziuni încă imprecis localizate \agrafia (v. stărilor şi relaţiilor emoţionale sau afective. în grafie şi lexie. în vorbirea spontană şi repetată. să se comunice. angajarea prin mobilizare. 3) tră iri subiective de un anumit grad de complexitate şi avînd o anumită semnificaţie pentru persoana care le încearcă. ale scrisului spontan şi mai ales dictat. precedînd a.i verbală) detiTnu!iate de le/Juni în porţiunea posterioară a primei circurnvoluţii temporale de partea emisferului cerebral dominant. inatenţia verbală). păstrîndu-so limbajul interior. accesele nestăpînite de rîs sau plîns etc. James şi K. în prima circumvoluţie temporală: ecolalia (v. în vecinătatea circumvoluţiilor Iteschl de ambele părţi sau numai de partea stîngă. fiind determinată de leziuni imprecis localizate sau de procese tumorale) şi cea determinată prin termenul de anotnie (imposibilitate de reproducere a numelor proprii. Vibraţia. Lange). 2) comportamente motorii afective (desfăşurate sau numai schiţate). Aceste forme de a.i scrie m mod '-pontau) pură A. cu tulburări grave în înţelegerea limbajului. efectuarea de mişcări menite să reducă încordarea. pot fi compensate spontan sau supuse unor acţiuni de recuperare dirijată.F. AFECT. cili :. determinate de leziuni în prima circumvoluţie temporală stîngă şi. emoţiile nu se explică prin faptul că „inima bate accelerat". înguste. . cuprinzînd atît tulburări expresive cît şi receptive (tulburări în repetarea cuvintelor. în planul pronunţării sau scrierii semnelor verbale. ansamblul proceselor. că trăirea subiectivă este efectul modificărilor corporale (W.ă vorbi. trăirea subiectivă avînd la bază! mecanisme neurosomatice fără de care ea nu poate să apară si să se exprime. emoţiile pornesc. motorie pură (imposibilitatea de exprimare voluntară. în contextul oricărui fenomen emoţional se disting. determinate de leziuni în zona Vernicke a emisferului cerebral dominant (porţiunea posterioară a primelor două circumvoluţii temporale.. pe ele alta. centrală sau de conducere. la poligloţi. de citire cu voce tare. amnestică (imposibilitatea de a reproduce numele obiectelor. pentru că problema principală nu este aceea a corelaţiei dintre corporal şi psihic ci a interacţiunii dintre subiect ca om. proprietate a subiectului de a resimţi emoţii şi sentimente. intervine o îngustare a cîmpului de conştiinţă şi chiar subordonarea acesteia tendinţei afective. respectiv.A determinată de le/iuni în prima circunivoluţiu temporală. energizare şi direcţionare (sau oricare din contrariile lor). baraj verbal). de evocare. Herbart). pentru că între cele două serii de componente este unitate.). Totuşi stările de a. senzorială sau de recepţie. De regulă. sa ic d u p ă du:!. reproduc şi modele sociale fără a se conforma însă unei organizări raţionale. în psihologia modernă se formulează recomandări de prevenire sau înlăturare a efectelor negative ale a. păs28 trindu-se înţelegere. De exemplu: furia şi abandonul de sine. p u i î n d îiu. ajungîndu-se la o proastă vorbire (parafazie) şi chiar la deformarea cuvintelor (jargonofazie). O primă problemă a psihologiei emoţiilor este aceea a relaţiei dintre componentele vegetative şi motorii pe de o parte şi componentele psihice. pulsaţia. a. dezvoltare unipolară şi exprimare nemijlocită în comportament. „ochii strălucesc". cu sau fără un instrument). întrucît în stare de a. girusul angular şi girusul supramarginal). Ambele interpretări s-au dovedit însă a fi unilaterale şi înguste.) şi alexia pură (v. emoţie primară caracterizată prin mare intensitate. determinate de leziuni în porţiunea posterioară a ariei Broca (a 3-a circumvoluţie frontală a emisferului verbal dominant) şi într-unele zone adiacente. sînt declanşate prin fapte cognitive — excepţie făcînd doar dispoziţiile organice — dar nu sînt reductibile la acte de cunoaştere pentru că diverşi subiecţi . A. AFECTIVITATE. agresivitate oarbă şi starea de groază.ii''. posibilitatea scrisului spontan şi după dictare. trauscorticale. Alţii. amnestică şi fiind determinată de leziuni în emisferul cerebral dominant) . A. forme deosebite de a. în contextul a. în legislaţie se are în vedere dacă infracţiunea a fost comisă în stare de â. 1) modificări organice şi vegetative secundare (în raport cu funcţiile biologice primare ale pulsului. la surdomuţi.ecreţiilorlacrimare etc. ca o regresiune la conduite inferioare şi tocmai aceasta reduce posibilităţile controlului ţi reolajului conştient.).

nemulţumirea. Influenţa a. nu reproduc relaţii de determinare prin idei. ale motivelor în raport cu o situaţie pe cînd motivele ar putea ii caracterizate ca un fel do „concentrate" sau „condensări" emoţionale. impuls şi tendinţă spre contacte şi asociere cu alţii. ele contribuie la cunoaştere şi sînt fapte de reflectare subiectivă de un anumit fel. Emoţiile depind de semnificaţia pe care o au pentru subiect evenimentele ce se produc în ambianţă şi în propriul organism. subiectul încearcă stări emoţionale dacă nu manifeste. entuziasm. accentul se pune pe baza şi formele de a. Din studiile noastre rezultă că procesele emoţionale reflectă. de la prietenie şi ataşament pînâ la totală dependenţă afectivă de al- .reacţionează emoţional diferit la aceleaşi imagini sau idei. Anohin distinge a. finală. necazul. mecanism nervos opus şi complimentai' eferentaţiei. a feedbackurilor ca modalităţi de retroaferentaţie sau a. dacă motivele se exprimă în emoţii. stările ai'ec 30 tive sînt compuse din variate componente cu sensuri diferite. nu se impune o singură tendinţă afectivă perfect p ilan/ată spre stenic sau astenic. cunoscînd gradaţii şi variante. divergentă şi nu fără contradicţii interne) şi prin faptul că situaţiile reale. secundară. în situaţia contrazicerii cerinţelor. ci de organizarea lor motivafionalâ. pe altă cale. Procesele emoţionale se dezvoltă şi în legătură cu amintiri sau circumstanţe imaginare. W. indispensabil pentru adaptare. satisfacţie. teza despre influenţa dezorganizatoare a emoţiei nu poate fi generalizată. tensiunile şi desfăşurările emoţionale sînt efectul confruntării dintre cerinţele subiectului şi datele reale sau prezumtive ale vieţii lui într-un anumit cadru obiectiv. a insatisfacerii lor. un organ de reacţie) la centru. Cu toate acestea. în toate momentele vieţii sale. cel puţin latente. însemnătatea pentru aceasta a situaţiei reale sau presupuse. intervin neplăcerea. niciodată nu pot să satisfacă sau să contrazică din toate punctele de vedere constelaţia motivaţională a unui subiect. Pavelcu. subiectul este cuprins de stări emoţionale dezadaptative şi. AFILIAŢIE. Faptul corespondenţei sau discordanţei de diferite grade între cerinţele subiective fi anumite condiţii determină polarizarea proceselor afective. Janet a semnalat aceste fenomene şi a descris cazuri în care. a. în cercetări neurofiziologice. Deşi emoţiile nu reproduc obiecte prin imagini. transport de impulsuri şi informaţii de la periferie la centru. asupra activităţii este ambiguă implicînd atît momente negative cît şi momente pozitive. îndeplinind un rol în declanşarea şi susţinerea energetică a activităţii adaptative şi a celei de luare în stăpînire a ambianţei. de cele mai multe ori. de declanşare ce este la baza formulării scopului şi a. direcţia centripetă proprie nervilor senzoriali. la care se adaugă şi cele imaginare. prin reacţii si trăiri specifice. deseori. După V. totuşi. Totuşi. incapacitate de exprimare a ideilor şi sentimentelor prin limbajul oral. Este posibil ca la oni să intervină o discordanţă calitativă între forma de afectivitate actualizată şi cerinţele activităţii. Darwin a atras atenţia asupra faptului că în comportamentele emoţionale se regăsesc elemente ale unor acţiuni desfăşurate cu un anumit sens adaptativ. Reacţiile. P. Acţiunea presupune o convergenţă şi reciprocă conversiune (trecere una în alta) a celor două serii de impulsuri (Ed. P. in stările şi comportamentele emoţionale. se dovedeşte a fi inutilă. deci nu îndeplinesc o funcţie restrictivă şi specializat cognitivă. Emoţia nu numai că susţine energetic acţiunea dar o şi anticipă în fiecare din coordonatele ei. Schemele de reactivitate emoţională se situează însă la diverse nivele biologice şi culturale. Este cauzată de leziuni la nivelul emisferului frontal sting sau la nivele subadiacente. negăsind altă ieşire. In fapt. Cannon. La aceasta trebuie adăugat că nu orice stagnare şi reţinere provocată de emoţie este lipsită de sens adaptativ (reacţiile de apărare pasivă) şi nu orice stare dezorganizatoare. cum este furia. ale acţiunii mai ales în legătură cu relevarea însemnătăţii în reglaj. AFERENT. Problema constă nu în reprimarea totală a emoţiilor (aceasta ducînd. implicit. valoare şi grad de intensitate a emoţiilor în raport cu activităţile pe care subiectul le desfăşoară. ele se şi formează şi dezvoltă prin trăiri emoţionale. impuls nervos sau tract nervos ce merge de la periferie (de ex. al faclorilor emoţionali. prin cercetările sale A neurofiziologice. indignarea. aserţiunile lui Ch. AFERENTAŢIE (AFERENTĂ). Ch. Darwin dovedind rolul energizor. AFEMIE. nu se consumă numai în condiţii de stress. ACCEPTOR DE ACŢIUNE. la nevroze) — ci în dezvoltarea adecvată ca sens.K. A.) Procesele emoţionale alcătuiesc fondul şi latura energetică a vieţii psihice şi comportamentului. în genere. aprobare. Dacă cerinţele interne — trebuinţe şi motive — sînt satisfăcute efectul emoţional este pozitiv implicind plăcere. Complexitatea stărilor emoţionale se explică prin însăşi structura motivaţiei individului (complicată. Uxplică fia variabilităţii subiective a proceselor afective nu ţine deci de organizarea cognitivă a subiecţilor. Emoţiile apărea desfăşurări activi. Autoreglajui emoţional. dezorganizatoare. imagine a situaţiei). a confirmat. întrucît poate deschide drum pentru reorganizări la nivel mai înalt. Emoţia semtialează specific relaţia intimă a subiectului cu ambianţa. dezaprobarea. dacă este inadecvat. duce la inadaptare. trăire i şi comportamentul af ctiv se afirmă ca un montaj sau preorganizare energetică a adaptărilor desfăşurate. de sancţionare prin care acţiunea este corectată şi apoi încheiată prin a. împrejurările de viaţă (v. Bernstein). V. situaţională ca preludiu al acţiunii (reflectare premergătoare.

a — fără. Intervine între persoane care au structuri. Poate fi înţeleasă şi ca o compatibilizare afectivă sau atracţie spontană. mişcare dezordonată în legătură cu ceva insuficient precizat. este un comportament (motor şi verbal. dar de cele rnai multe ori împreună). tactilă secundară sau asimbolia tactilă (imposibilitatea de recunoaştere a semnificaţiei obiectului tradusă prin imposibilitatea de a-1 denumi. AFONIE (gr. determinate de leziuni ale emisferului minor sau parieto-occipitale bilaterale. de extensitate (tulburarea diferenţierii formelor şi a recunoaşterii spaţiale). în decursul timpului. în psihologia socială se ridică. în absenţa unui deficit de sensibilitate elementară sau a unei tulburări psihice. motivată prin similitudine sau „înrudire" spirituală. leziuni occipitale stingi la dreptaci). într-un alt sens.tul. Schachter (1959) duc însă la concluzia că persoanele ce se caracterizează. cum sînt ahilognozia sau a. Este cauzată de leziuni rinencefalice. de unde întrebări. pierdere totală sau parţială a vocii datorită paraliziei muşchilor coardelor vocale sau afectării centrilor nervoşi ce-i comandă. pe cînd cele slab anxioase o caută. parazitar. incapacitate de fonaţie. I. Senlinientul singurătăţii este foarte neplăcut. alexia agnozică (tulburări de înţelegere a limbajului scris. imposibilitatea de wcunoaştere . pierdere sau perturbare a sensibilităţii gustative. Dezorganizarea şi demersurile „în gol" ce caracterizează sindromul de a. în genere. precipitat şi spasmodic. incapacitatea de a cînta sau intona corect. tulburări în recunoaşterea semnificaţiei obiectelor. R. în absenţa unor tulburări de vedere elementară. cu conscrv. acţiuni stimulative adresate unei colectivităţi în scopul activizării. după J. a. A a. a. afectiv şi intelectual). erquimă o anxietate de limită. Sears (1957) a constatat că acei copii care au fost frustraţi de asistenţa afectivă a altora. tind să se afilieze pînă la hiperdependenţă de alţii. conservîndu-se posibilitatea de a descrie şi recunoaşte calităţile sale tactile elementare). telor. limitate la sfera perceptuală sau extinse la sfera conceptuală. pentru obiecte sau imagini. fizionomiilor (prosopagnozia) unor persoane cunoscute sau a propriei persoane. care izvorăşte din dorinţa de a găsi în altcineva un obiect complementar şi cu care să te identifici. intensităţii (tulburarea discriminării obiectelor după grosime. la care a. fiind determinat de un deficit al funcţiei de analiză la nivelul segmentului cortical al unui anumit analizor (M. constînd din absenţa limbii ca organ fizic. tulburări în recunoaşterea obiectului pe cale tactilă. Sînt şi cazuri contrare în care subiecţii declară că preferă singurătatea dar aceasta ascunde întotdeauna un grav disconfort spiritual. AFINITATE. AGITAŢIE. vîrstă. determinate de leziuni situate în orice parte a creierului). a exprimării şi înţelegerii limbajului oral).'uea auzului. în relaţiile individ-grup. reacţii de aprobare sau protest etc. greutate. împiedicînd finalizarea acţiunilor. presupunînd modificarea percepţiilor diferenţiale de intensitate) şi amorfognozia sau a. vizuale. afonia — muţenie). în această situaţie. gnosis — cunoaştere). poate rezulta şi dintr-o slabă integrare şi insuficientă coordonare a funcţiilor psihomotorii (mai ales la copil. tactile primare. AGEUZIE. sindrom neuropsihic constînd în tulburarea recunoaşterii senzoriale a unui obiect cunoscut anterior. Uzual. Cercetările lui S. acceptare între membrii grupului (J.Zlate). Botez. statute şi roluri asemănătoare sau priveşte relaţia dintre individ şi grup. pronunţarea cuvintelor este extrem de dificilă şi se realizează după laborioase antrenamente cu ajutorul buzelor. consemne şi să-şi exprime sau să-şi traducă în fapt atitudinile. pot să se constituie în grup pe alte scheme deeit cele formale şi să suporte schimbări^ mutaţii. problemele unui joc de a.şi discriminate a Mine. este uşor remediabilă). căutare. a. imposibilitatea orientării în spaţiu pe cale vizuală. a. acestea fiind determinate de leziuni ale porţiunii posterioare a primei circumvoluţii temporale stingi. a. A. a. idei. manifestată în trei forme clinice (care apar uneori izolat. nici muzica şi nici zgomotele). cu conservarea limbajului interior. în sens patologic. a. Forme: astereognozii. apare şi ca sentiment al apartenenţei la grup sau colectivitate (. AGNOZIE (gr. cuprinzînd: a. mobilizării acesteia astfel îneît ea să se unească în jurul unor scopuri.U. globala (nu sînt recunoscute nici cuvintele. a. muzicală (sau amuzia senzoriala) şi a. ca şi a. 33 în geîiefe. video-spaţiale. persoanelor sau spaţiului. fiind determinate de leziuni în ariile somestezo-senzoriale şi somestezo-psihice. Moreno). este determinată de condiţiile creşterii şi dezvoltării copilului în dependenţă de asistenţa adulţilor. Dobrotă). sentimente. se mai înţelege prin a. manifestată prin: dezorientare video-spaţială (pierderea posibilităţii de localizare absolută şi relativă a obiectelor. hiperactiv dar ineficient. idei. Sen Alexandru.. rumoare. rugozitate. rezultată (lin geneza socială a personalităţii şi din întreţinerea şi dezvoltarea acesteia prin relaţii interpersonale. foarte rară. relaţie afectivă de atracţie şi simpatie. culorilor (tulburări de recunoaştere a culorilor. imposibili- 3 — Dicţionar de psihologie 33 .zgomotelor.. Maiscmneuve. cuprinzînd: a. a. cu origine centrală. AGLOSIE. Tendinţa spre a. liste o caracteristică generaluinaua. imaginilor. se accentuează mai ales cînd subiectul trece prin stări de anxietate. uiulitii'c. prin anxietate crescută evită a. la vîrsta adultă. anomalie nativă. acalculia (tulburări în recunoaşterea numerelor în efectuarea operaţiilor aritmetice. astereognoziile fiind determinate de leziuni în aria tacto-gnozică.

Băieţii sînt mai înclinaţi spre a. migraţie etc. Wh'ite (1939) arată că grupurile conduse autoritar. a fost susţinută teza despre originea instinctivă a a. în ansamblu fenomene de inadaptare socială sau adaptare negativă manifestată prin reacţii agresive sau autoagresive. Dembo şi K. fie şi indirect. a. la om. SURDITATE PSIHICĂ AGORAFOBIE (gr. c) adaptarea unor comportamente agresive ac- . aceste tulburări fiind determinate de leziuni cu localizări diferite. tulburare a limbajului. fobie de spaţiile deschise şi ample: pieţe. <Hi-. de plasare în colţurile încăperilor etc. devin agresive şi uneori tind să-şi descarce a. A. atît în stare de veghe cît şi în somn. paralizia psihică a privirii (imposibilitatea de a mişca voluntar ochii cu conservarea motilităţii oculare reflexe). Lewin copiii răspund mai frecvent la frustraţie cu un comportament regresiv. a. deşi durerea ca atare este corect percepută).li\\ic cvasispaţială şi pierderea vederii stereoscopice). cum este cel de hrană. timp îndelungat. E. phobos — frică). dovedind absenţa oricărei a.. este o formă de afazie cauzată de leziuni ale scoarţei cerebrale. de a le revizualiza şi a se orienta pe un drum cunoscut). al modelării comportamentului prin imitaţie şi antrenament.schemei ec<rparale (senzaţia de plutire sau de/integrare corporală cu caracter difuz. membrul fantomă (iluzia existenţei unui segment de membru absent. frazele sînt greşit construite prin lipsa acordurilor gramaticale. al limbajului. este un rezultat al frustraţiei sau împiedicării (prin barieră) a unei tendinţe vitale în a-şi atinge ţelul. despre o a. străzi largi. K. După T.A tatea de comparare a mărimilor. Preluînd o idee a lui S. dar de. devalorizare personală. tulburări de grupare a obiectelor. specifică. dar K. în forma ei primară. flexiunea cuvintelor (modificarea cuvintelor după gen. Există şi o a. Implică negare actiră si produce daune sau doar transformări. cînd sînt lăsate libere. instrumente etc. ofensivă. Există o problemă a dirijării pozitive a a. ci numai în anumite cazuri. visele devenind practic imposibile).. AGNOZIE AUDITIVĂ v. fiind vorba deci de o anumită îngustare concentrică a cîmpului atenţiei vizuale). spaţială unilaterală (tendinţă de a neglija jumătatea stingă a spaţiului extracorporal). Se poate vorbi. cîmp. cu baza instinctivă. ataxie optică (tulburarea capacităţii de a apuca un obiect în curs de fixare vizuală). comportament destructiv şi violent orientat spre persoane. Freud. ca să se deturneze [după N. la vîrsta adultă a acestora. de obicei amputat). X. După ce. Deci. Scott şi J. K. pierderea reprezentării vizuale a obiectelor (imposibilitatea revizualizării unor obiecte sau persoane cunoscute.. construire a cuibului (la păsări). AGRAMATISM. punere în primejdie sau chiar distrugere a obiectului ei. alestezie vizuală (transpunerea imaginilor dintr-un hemicîmp vizual în celălalt şi de la un cadrant la altul). crize de senzaţie de dezintegrare corporală parţială localizată pe un segment de membru. după opinia noastră. Nu există un instinct al a. este o afazie sintactică. După Head. ostilitate. R. semnifică atac. să se redirecţioneze) conflictele înainte ca ele să devină acute. număr şi caz) se face incorect sau este absentă (verbele sînt folosite numai la infinitiv). asimbolia la durere (imposibilitatea de recunoaştere a calităţii 34 durerii. a. AGRESIVITATE. are o legătură. \V. factură intelectuală). educaţie negativă. Timbergen. Lorenz (1966) a atras atenţia asupra faptului că. calmă. Prototipul a. este un rezultat al învăţării. tulburări de somatognozie. teamă. de sorginte socială şi care constă într-un comportament destructiv (formă de autorealizare) cauzat de insatisfacţii personale. crize mixte). praxiilor şi gnoziilor). prin: a) acceptarea raţională a frustraţiei. în scopul prevenirii a. astăzi această teză a fost larg contrazisă. angajînd şi tehnici. Dollard (1939) au formulat teoria reactivităţii ce susţine că a. carenţe afective. există o a. iar nu din tendinţa competitivă cum se întîmplă deseori la om. b) canalizarea ei în acţiuni socialmente utile (după unii şi inteligenţa sau elanul creativ ar fi o a. Kuo (1930) a crescut împreună pui de pisică şi de şobolani. crize de telescopaj şi atrofie corporală localizată. dar aceasta ne duce la ideea că totuşi a. blazare. pierderea memoriei topografice (imposibilitatea de a descrie itinerarii şi locuri binecunoscute. caracterizată prin pierderea capacităţii de a vorbi corect din punct de vedere gramatical. de a merge pe lîngă ziduri. obiecte sau spre sine. Fromra susţine că. tulburări paroxistice ah. modele din subculturi delictuale. mmviolentă dar întotdeauna a. Lorenz susţine că atît la animale cît şi la om a. ar fi cauzată de contrarierea unor tendinţe instinctuale. tulburări ale atenţiei vizuale (atenţia spontană pentru orice stimul vizual este foarte redusă. chiar şi lupul atacă numai sub imperiul nevoii de hrană. R. fiind concentrată în cea mai mare măsură asupra a ceea ce se petrece în axul de fixare a privirii. anozognozii (lipsa de cunoştinţă a tulburărilor în plan neuromotor. a fost exemplificat prin comportamentul animal. unii faţă de alţii sau faţă de lucruri. expri35 mată prin tendinţe destruclive.. pentru că sînt şi se instruiesc în acest fel. Miilor (1941) dovedeşte că nu întotdeauna frustraţia produce a. vagabondajul privirii. Sears a descoperit o relaţie directă între stilul autoritar şi primitiv de educaţie şi dezvoltarea comportamentului agresiv la copii. generînd tendinţa de a nu părăsi locuinţa. constînd în perturbarea schemei sau imaginii corporale şi cuprinzînd: autotopagnozia (tulburare de localizare a segmentelor corporale). Astfel. Lorenz recomandă. agora — piaţă. reproducere. secundară.

caracterizată printr-o renarcotic. terizat prin continuitate. profesionale. Jellinek antiteţanic. mai frecvente sînt: urtimenţin şi fără ca subiectul să fie caria. cronic. în categoria alcoolicilor pot fi incluşi: „acei băutori excesivi a căror dependenţă de alcool a atins un asemenea grad îneît prezintă o sensibilă tulburare mentală sau o interferenţă cu sănătatea lor corporală şi mentală. sînt: 1) consutinal. în •mitomania. E. în baza unor ample cer. După o definiţie dată de O.. Se uzează de metoda răspunsurilor condiţionate (asocierea alcoolului cu reacţii repulsive). adaptare acomodaţi vă. 2) consumul ma- relaţiilor sociale şi in situaţiile festive. eonsiderînd acceptarea largă a consumului în cadrul tate.A. Apoi consumul devine şoc. I.iu Este semnificativ dictonul latin luat în întregimea sa: „in vino veri/as sed in ebrietatis. şi să se denumească tendinţa pozitivă a luptei pentru performanţă prin termenul de combativitate. Euforia produsă iniţial '/•' alcool esteînsă tranzitorie şi în continuare apar stări mai puţin inocente.profesionale şi ocazionale. cu relaţiile lor interpersonale şi cu funcţia lor socială si economică ce nu poate fi exersată normal sau care prezintă perturbări evolutive". V. sindrom Korsakoff . Activitatea profesională suferă mari prejudicii. după o statistică din S.U. ceea ce antrenează. Alcoolicul nu se confundă cu băutorul dar. Iu stadiul [ H o d i oili. se datoreşte unor disfuncţii ale zonelor corticale ale vorbirii. a descris cele patru stadii tate din contactul cu anumite ale alcoolizării. nu pot fi încadrate în clasa debililor mintali. Kstr un moment extrem de periculos. nevroză sau perturbare de comportament constînd în hiperconsum de băuturi alcoolice. în 1949. 4) „petele albe de conştiinţă" mul în creştere. deficienţe de vitamine şi nutriţie. A. centrarea psiliotică a vieţii pe consumul de alcool. din 70 de milioane de băutori. de regulă. 3) comportamentul necontrolat şi absurd în stările de ebriesau amneziile (transele) frecvente în starea de ebrietate. iraţionale. sindromul obsesivo-fo. deci fenomene demenţiale pe fondul stării paradoxale şi ultraparadoxale. de descărcare a resentimentelor în şedinţe speciale de grup. După R. într-o a treia fază. şi care permit detectarea lui precoce. epilepsie şi psihozele nuniaco-depresive. Epuran (1967) propune ca în sport (care nu implică destructivitate) să se renunţe la termenul de a.sl !tit''lviji ii n i n r / i d o . presupune o intermitenţă dar ritmică drogare a creierului prin alcool. ultimul stadiu este cel de a.prealabil. mergînd pînă la dereglări. A.şi sindrom Vernicke. într-un al treilea stadiu. cu timpul. faţă de relaţiile conflictuale. ia proporţii şi se instalează în forme nocive este necesar să se recurgă la psihoterapie în variantele ei de joc. acesta medicamentoase.A ceptabile cum sînt cele implicate în competiţiile sportive. obsesive. în prima fază de drogare excitarea. de ebrietate sensibilă. AJUSTARE. sub cele mai diverse pretexte. Ey apreciază starea acţie neobişnuită şi energică la de ebrietate ca o stare de psihopatie vinele din substanţele cu care în care-şi fac loc grandomania. vulnerabilitate la diverse maladii. de terapie ocupaţională sau recreaţională. Subiectul nu-şi aminteşte frecvent de ce a făcut sau a spus. uneori agitaţie emoţiomodificări de personalitate ce se nală. rezulcetări. aşa cum se crede. punere în acord a unui organ de recepţie cu o sursă de stimulare.Barron (1962) prealcoolic şi se manifestă prin a introdus termenul de psihaleraceea că subiectul găseşte alinare în alcool faţă de orice încercare gie: sindrom de cefalee.M. senzorială şi mixtă. o serie de tulburări organice şi psihotice: intoxicaţie patologică. a. Holban a relevat faptul că alcoolul nu este. aceasta se accentuează într-o a doua fază. eczeme şi dermatoze (i952). euforia. la serul în stare de ebrietate. a. se instalează. delirante. Instalarea ne. sau necaz. 5 milioane pot fi consideraţi alcoolici. astmul bronşic. A. Primul stadiu este substanţe nocive. Subiectul bea necontrolat şi mult. A. palpitaţii. . în sfîrşit. frecvent şi în orice parte a zilei. Dacă la anumite persoane grav frustrate şi anxioase. începutul în a. acei băutori permanenţi. implică sendin urmă impunîndu-se ca în orice sibilizare (iar nu imunizare sau tulburare mintală. Ultima fază este cea a îngustării conştiinţei.obişnuire). perturbări neurosovrozei alcoolice se soldează cu matice. lipsă sau slabă dezvoltare a vorbirii la persoane ce dispun de auz normal şi de posibilităţi de dezvoltare intelectuală comună şi care. cotidieni ce cad victimă unui impuls nesatisfăcut şi necontrolabil. Verza (1969) a elaborat două metode de terapie a a„ prin învăţare. sau a sistemelor personalităţii cu modalităţile unei culturi sau unui tip de activitate. cronic. poate fi provocată bic. a. H. A LA LI E. ALCOOLISM. de psihoterapie şi socioterapie. manifestare fiziologică. crucial. M. pornind de la sunete sau de la cuvinte. simptome ale a. un excitant ci un inhibitor al centrilor corticali superiori. ca urmare a inhibării sistemelor de control. A. este de trei feluri: motorie. a acţiunii în stare de 'transă şi a somnului acţiunile iu stările conştiinţei de scurt circuit. stupiditas".S. intervine şi ca un simptom în paralizia generală. intrucît se produce o inversare atît de substanţe nutritive cît şi între conştient şi inconştient. pare inocent. este rezultată din inducţia pozitivă. o plăceri' răutăţii. A. Suferă de a. subiectul a venit în contact. A. halucinaţii alcoolice acute. intoxicaţie sistematică. apar manifestări impulsive. carac- este o maladie neuropsihică ce necesită tratament adecvat şi măsuri de recuperare. F. delirimn tremens. ALERGIE. Goldenson. Apariţia acestor patru simptome indică evoluţia spre a. A.

Analogic a. Termenul şi-a păstrat semnificaţia sa din matematică. Orice activitate care se poate algoritmiza. ALGEZIE. 1931). mulţime de semne („litere"). codului genetic în care stă înscrisă informaţia ereditară.tn. în general. Termenul nu are o semnificaţie precisă. complecşi. complexitatea maşinii va depinde de complexitatea a. tehnicizate. A. al IXlea). denumire generală. Nu toate activităţile pot fi algoritmizate. în fiecare etapă sau secvenţă. în cazul în care un copil cu intelect normal se dovedeşte incapabil de a-şi însuşi cititul se presupune o a. în virtutea iraţionalităţii şi fantasmelor de origine inconştientă ce se impun. de traducere a unui text codificat.: a. în a. a. bolnavul îşi pierde eul său ontogenetic împrumutînd un altul sau — prin inversarea conţinuturilor conştiinţei şi inconştientului — îşi construieşte un eu inadecvat social. A. în cursul activităţii de învăţare se însuşesc o seric de reguli. După H. se ajunge la un rezultat. de redactare (a unei compuneri). ALIENAŢIE MINTALĂ. a. ce se înlănţuie într-o ordine constantă pentru a prelucra injonnaţiile şi a rezolva problemele de un anumit tip. AUTOPLASTIC. cu o serie de condiţii logice. stări neprevăzute cărora trebuie să le corespundă acţiuni specifice (în acest caz profesorul se conduce după principii didactice generale. Procesul instructiv-educativ are nevoie de transpunerea a cît mai multor activităţi în formă de a. lexis citire) destrucrare . în general. de prescripţie exactă a procedeelor prin care. Sînt diferite grade de a. aşa cum arată E.caii ui matematic s. a. explorare şi căutare. ALTERAREA EULUI. b) au caracter de masă pentru obiectele clasei stabilite. aceasta nu se efectuează după prescripţii date dinainte. de precizare a tipului unei probleme).fără. într-o formă inteligibilă a. se poate transmite unei maşini s-o execute automat.: tehnica construirii sistemului zecimal este mai generală faţă de cea a măririi şi micşorării unui număr de 10" ori. în lectură. a. stabileşte un şir fini' de operaţii elementare. de identificare sau de recunoaştere (operaţii de stabilire a calităţilor gramaticale ale unui cuvînt dintr-o propoziţie. şi a. congenitală.m. dată tuturor bolilor mintale. una dintre cele mai generale metode de activitate fizică sau intelectuală. în aceeaşi situaţie a relativei incapacităţi pentru lectură se recurge la expresia dislexie de evoluţie. indispensabile în procesul comunicaţiei informaţionale. sau cecitate verbală pornind de la incapacitatea de recunoaştere. dezmembrare şi diviziune etc. fără condiţii suplimentare. vizează acele sarcini a căror rezolvare este susceptibilă de abordarea operaţională riguroasă. numită şi prescriptiv-operaţională. limbajului natural. a. pînă la ilizibilitatea silabelor sau a literelor. a . Pe baza a. „nebunia fiind inconştientă de ea însăşi". a. Creşterea rezistenţei şi implicit a pragurilor dureroase se realizează prin substanţele analgezice sau anestezice.: teoria aritmeticii elementare a numerelor naturale nu poate fi total formalizată. dar nu după a. de fiecare dată. Este o formă de ag>n>:iv vizuală şi este sinonimă cu cecitatea verbală. de lucru (operaţii de calcul numeric înccpînd cu operaţiile aritme- tice fundamentale. Alienatul este un inadaptat şi nu comunică normal cu alţii pentru că. pentru a forma la elevi deprinderi de lucru exacte şi a orienta efortul intelectual spre rezolvarea de probleme mai importante. se cunosc a. Morse ş. de transformare.. Pot fi citaţi a.A. Pragul algezic reprezintă pragul sensibilităţii dureroase de orice gen. definiţii. a. de clasificare. c) orientează spre rezultate precise. în psihanaliză. Caracteristicile a. Nu se poate algoritmiza integral activitatea profesorului la o lecţie cu clase. scheme care au la bază diferite tipuri de a. matematician arab de la începutul sec. De ex. proprietate neuropsihică de a resimţi durerea. de ex.i citi şi înţelege limbajul sens. pentru calcularea celui mai mare divizor comun a două sau mai multe numere. asamblare. se desfăşoară succesiunea logică a operaţiilor şi se utilizează diferiţi operatori. Necesită tratarea concomitentă a tuturor cauzelor. Markov a fundamentat teoria a. o serie de limitări şi 39 . pentru a obţine rezultatul final scontat. pe baza unui program precis determinat. ALGORITM (după numele lui Al.m de construcţie logică.).a. de probarea corectitudinii logice a unui enunţ oarecare).. de înlăturare a unei avarii într-o reţea electrică. După structură se disting.: a) determină sigur şi inteligibil. ALFABET. ALOCO RTEX v. căci obiectul ca atare are.i capacităţii de . Ogodescu (1972) este închis în propriul univers informaţional. ALLOPLASTIC v. simpli sau lineari. învăţarea pe bază de a. Ey. a cuvintelor scrise. în care se succed operatori de acelaşi gen. de stabilire a unui diagnostic etc. de control (operaţiile de probare a corectitudinii unor alte operaţii de calcul. a. Pamfil şi D. a. Ex. reprezintă o destructurare a eului. Horczmi. pot avea grade diferite de generalitate. de ansamblu de reguli şi operatori proprii oricărui tip <li. ca o nouă ramură^ constructivă a matematicii. După funcţia pe care o îndeplinesc se disting. asociată de regulă cu agno/ii sau afazii. o activitate nealgoritmizată se nu- meşte independentă. pornind de la anumite date. se confundă cu acesta şi nu poate judeca obiectiv. ARHIPALIUM.ALEXIE (gr. binar utilizat în tehnica cibernetică. este folosit pentru a denumi acele afecţiuni mintale în care bolnavii sînt incapabili să ducă o viaţă socială normală şi care necesită supraveghere permanentă. deoarece nu se poate determina un sistem finit de axiome şi reguli de deducere prin care să se poată construi toate propoziţiile aritmeticii elementare (Go'del.

sens semnificaţiile cuvintelor. în baza unor anterior. AMBIVALENŢĂ. a. intcrinfluenţarc. Cel apropie de cel al unui psihotic co primeşte mesajul trebuie să în unele sau altele din părţile sale. Fenomenele de a. G. presupune o raportare conştienAMAUROZĂ v. Baldwin.m social. 41 .laconică. ce meni-maşini-mediu se urmăreşte totalizează atitudinile armonice încadrarea factorilor ambianţi înale colectivităţii sau grupului ca tre anumite limite. sînt calificate uneori ca ambigui. După A. port cu situaţia. colorit. tendinţe. cînd cealaltă poate. Subiectul se bucură şi se întristează totodată faţă de un eveniment. liste o con. a.terea emitentului şi/lo experienţa sată pentru binele celorlalţi oa. Bleuler). situaţie. organizare caracterială. resimte atît plăcere cît şi neplăcere. oferă posibilităţi valabile de interpretare.altul). prin îndoială şi conflict de idei. creat de G. progresul ca scop. să îndeplinească funcţii complexe. prin coexistenţa psihologică a atitudinilor. puritate a aerului — şi de natură psihosocială faţă de el. atît atracţie cit şi repulsie faţă de ceva. la devianţă. urmăreşte a preciza grupul sau categoria de indivizi către care AMBIDEXTRIE. act de comunicare actuale do adaptare.. Mead. rînduri". în genere a.L. incompletă. întrucît coexistă pulsiuni. R. creşterea erorilor. obiect. AMBIANŢA MUNCII. ce respingere. Ajustările motorii. în sens negativ. construire şi exploatare a sistemelor oaALTUL GENERALIZAT. la o socializare armoanterioare şi care se răslrîng nioasă . în motivaţie.S. termen. vibraţii. Nu trebuie să uităm ca dominanţa unei emisfere cerebrale este o 'achiziţie tîrzie a procesului de hominizare. AMBIŢIE. direcţia. caracteristica unei comunicări sau a unei situaţii care permite mai multe interpretări. mijloacele demne folosite pentru atingerea lor. Mead susţine că indi. Bleuler consideră că a. ele cele mai secinţă negativă a unui conflict multe ori indirectă. de serviciul ambelor mîini 40 A într-o diversitate de coordonări si acţiuni. alegere si men specific psihologici sociale.. a. incompatibile sub raport logic. asupra unui obiect sau nîndu-sc astfel scăderea capacităpersoane. Implică atitudini de maximă apare ca un înţeles „citit printre generozitate. Totuşi uneori a.g. Scopurile majore. acţiunilor de proiectare. dragostea drept principiu. afectivitate. A nu se confunda cu echivocul şi cu expresia de „dublu sens". S. pentru fiecare din modurile în care este privită figura sau este considerată alcătuirea în termeni. aşa cum le percepe su. Cea mai pregnantă este a. alături de pregătipentru altul ceea ce înseamnă • rea profesională şi dotarea tehnică.sa comunicativă. în mod trem. alter . necesită o anumită specializare diferenţiala între dreapta şi stînga. semnifică alegerea unor scopuri meschine lipsite de valoare socială. se manifestă prin echivalarea valorii unor idei opuse. cu uşurinţă. în cadrul ca bază. este utilă.pra celeilalte) de a se folosi.ţilor senzoriale. scopuri. Iî. uzînd de cunoaşconstînd în acţiunea dezintere. opus egoismului. umiditate. deducă intenţia celui ce comunică într-o proporţie mai maro sau şi să decodifice într-un anumit mai mică". atitudini contrarii.atitudini fixate de CM in perioadele caz optim. un conţinut etic şi favorizează dezvoltarea personalităţii. în egal.este de natură fizică — iluminat. dispoziţie gencral-contradictorie sau bipolară a sistemului psihic. defavorabil asupra posibilităţilor ALUZIE. sau care reuneşte caracterele a două naturi originare diferite. este a trăi influenţează. este explicată la nivelul personalităţii. în plan volitiv se poate constata o concurenţă a scopurilor cu sens contrar şi o coexistenţă a tendinţelor de perseverare sau de abandon. se combate prin exerciţii speciale. realizabile prin mijloace care nu respectă. preîntîmpiîntreg. conferă a. organizarea gestică.H. intonaţiei. dominanţa unei părţi asupra celeilalte". în plan intelectual a. ordinea productivitatea muncii. asuindividuale pot duce. A. în lectură. Jreud consideră că implicaţii (subînţelesuri) alo concui oricărei fiinţe umane „. tă nu un simplu ataşament gregar. de angajare voluntară spre atingerea scopului prestabilit în pofida oricăror greutăţi. ţional-operative a uneia din mîini Efectele a. persoană. turilor. capacitate upersoana îşi îndreaptă atenţia şi mană (contrară dominanţei funcîn raport cu care se compară. sfidează normele morale. inimicii. sociale şi personale. a. temperatură. este cea mai proastă formulă". Comte. a. imbold puternic do implicare a forţelor personale. ternicare. menite să asigure dominanţa dreptei. idei şi implică reducerea şi diminuarea complexelor. A. ORBIRE. totaliDupă formula lui A. care tatea condiţiilor de mediu care a lansat termenul. vidul adoptă atitudini faţă de sonorizare. gesALTRUISM (lat.. a.se textului verbal şi situaţional. biectul în raportarea la mediul instalarea oboselii premature. în raprincipiu moral. sine similare celor emise de a. Zazzo spunea că: „din punct de vedere al echilibrului psihomotor.. stare emoţional-volitivă caracterizată prin activarea concomitentă a două tendinţe contrare faţă de unul şi acelaşi obiect sau situaţie. de exemplu în cazul accidentării uneia din mîini. Psihanaliştii se referă la opoziţia dintre conştient şi inconştient. meni.H. sînt reale dar trebuie spus că structurarea personalităţii în ordinea consistenţei valorice duce la predominarea anumitor tendinţe. este un simptom caracteristic pentru schizofrenie. La copii. afectivă (E. în caz ex. — intercunoaşterc şi intercomuALTUL SEMNIFICATIV. negativ. AMBIGUITATE. asupra atitudinilor şi respectiv emisfere cerebrale.

A. a dezorientării şi incoerenţei ideative. sentiment de dragoste şi înaltă apreciere faţă de propria persoană. cauzată de tendinţa de apărare. planificare şl experimentare men42 tală. . bonomie. Dominanţa a. privind un interval sau asociază nu numai ni isteria...J. sau cum se spune în limbaj curent. Intervine spontan.ue se . J. artificial. normale. anabole ridicare). Sînt cunoscute şi forme mixte în care se implică tulburări ale tuturor proceselor memoriei. retrogradă. Sînt suspensive „tendinţele care se pot opri în diferite momente ale activităţii lor şi pot rămîne un timp oarecum suspendate. sociale —intervin acte de frînă. nu sînt reţinute evenimentele petrecute după îmbolnăvire. însoţite de comportamente caracterizate prin senzualitate. este consecutivă unor traumatisme craniene. cu perioadele de confuzie mintală. voluntare. Poate implica şi grade sensibile de dificultate şi uzează de procedee specifice (!'. Astfel. condiţionată afectiv. în a. caracteristică a conduitelor de nivel superior descrise în sistemul lui P. evocare. După A. formulare a unor intenţii. A. temporară sau permanentă. psihologică. a fără. în afara elementelor confuze. Fiecare a. dar şi cu accesele epileptice.A dar recunoaşte totodată şi existenţa unei a. censtiluie o trăsătură specific umană. poate fi evolutivă. ca urmare a perturbării evocării. Sub influenţa stressantă a a. poate fi congenitală sau dobîndită. compensaţiei şi invenţiei. AMNEZIE (gr. ducînd la orbire. incapacitatea de a desfăşura o activitate muzicală. Agent stressant pentru individ sau grup. Mowrer). Nu trebuie confundată cu uitarea care este. act şi atitudine prin care se comunică iminenţa unei daune pentru cel căruia 1 se adresează. nu pot fi reproduse faptele memorate anterior îmbolnăvirii. întrucît provoacă suferinţe morale. în vederea deliberării. X.. de aşteptare. în anumite limite. astfel economia de mişcare a lucrătorului să fie maximă. intoxicaţii. iar în cazuri nefericite. Este un fenomen sau simptom ce îşi are originea în alt om sau este afe" t. Kretschmer ca bază pentru a explica unele structuri somatice. a — fără. Bergson. sindrom caracterizai printr-o simptomatologie polimorfă în care. din cazurile de a. lucrătorul să fie la timp avertizat asupra deficienţelor. maladie a memoriei. 31. ANACLITIC. Janet. nu o oprire a oricărei activităţi (ei numai a celei externe).K.. poate afecta fiecare din procesele memoriei (fixare.[ e. anterogradă. asociativ sau prin explorarea intenţionată şi sistematică a stocurilor memoriei.. presupune că în acţiunile perceptive. este. un eveniment unic (nerepetat şi irepetabil) al vieţii spirituale întrucît se inserează într-un anumit context de actualitate. Este în fond.după eaie urmează comanda de execuţie. slab. termen folosit pentru a denumi stările de diminuare accentuată a vederii. reactualizare prin reproducere a unor fapte memorate. AMOR PROPRIU. A. a chibzuirii. cuprinde adaptarea utilajului la datele antropomctrice ale muncitorului şi organizarea locului de muncă în aşa fel încît obiectele supuse prelucrării şi aparatele de măsură să fie uşor percepute. comportamentul regresează (stări de afect) şi aceasta în dependenţă de gravitatea frustrării anticipate. mnesis — memorie). exprimat prin aceea că omul se preocupă excesiv de sine. intensifieîndu-se în vederea planificării (O. sau o sprijinire pe. AMBLIOPIE (gr. după H. ANABOLISM (gr. stări de confuzie mintală etc. decizie ş a . agitaţia dezordonată se manifestă pe prim plan. păstrare. F. de' a. Viola. sintonie şi energie expansivă. sau a acelor cazuri cînd nu se constată (aparent) leziuni în structura ochiului. este o condiţie a depăşirii şi reţinerii reacţiilor impulsive datorită dezvoltării inhibiţiei centrale şi a tuturor mijlocirilor culturale pe care le implică dezvoltarea conştiinţei umane. Este deci o a. Kousseau distingea amorul de sine ca sentiment firesc şi raţional de conservare.p. AMINTIRE. alternînd cu apatia. AMUZIE (gr. pe cînd în a.itegol'ie de fapte -. a. orientare. musikos — de muzică). Janet. Opus catabolisinului care se referă la dezasimilare şi a cărei dominare generează structuri somatice şi comportamente cu caracteristici contrare celor legate de a. intelectuale. AMENINŢARE. un fenomen normal. multe. ansamblul proceselor de asimilare organică. ca urmare a tulburărilor de fixare. influenţează asupra unor fapte şi perioade variabile şi delimitate după cele pe care subiectul nu le poate suporta. în special pe acelea care nu sînt datorate erorilor de refracţie ale ochilor şi care deci nu pot fi corectate prin ochelari. Ralea consideră'că a. AMENTIV. AMENAJAREA LOCULUI DE MUNCĂ. de a percepe muzica. Luna. fără a ajunge imediat la consumarea lor completă". A. ops — ochi). 0 mare însemnătate în organizarea raţională a locului de muncă are poziţia de lucru a celui care munceşte. pierdere totală sau parţială a acesteia. sînt legate de afazii şi agnozii.. destocare. activitatea mintală. de a reproduce vocal sau instrumental melodia. Se desprinde astfel şi un fel de a. reproducere). în general. este luată de G.. cum observă Sula Tcodorescu (1972). isterică. de intoxicaţie alcoolică. amblys tocit. A. reflexive. Pendc. în realitate viaţa psihică. AMÎNARE. Zincenco). anticipare a unei frustrări. lacunară. termen psihanalitic indicînd o asociere cu.

se poate stabili ordinea temporală în care intră în acţiune fiecare dintre variabile. Şi această etapă încheiată. să construiască probe experimentale adecvate pentru orientarea şi selecţia profesională a cadrelor.) . A. mînuiri etc. c) cum face. c) indusă medicamentos — deci anestezie. Rubinstein a descoperit şi propus strategia „analizei prin sinteză" pe care o caracterizează astfel: „în procesul gîndirii obiectul este inclus tot mai mult în noi legături şi datorită acestui fapt îşi dezvăluie noi calităţi care se fixează în noi concepte. e) realizată prin mijloace de învăţare.p. transformîndu-se în abstracţie..a. De asemenea. astfel.a m. forma uneltelor etc. ANALGEZ1E (gr. După identificarea mecanismelor de determinare univocă sau reciprocă dintre variabile. presupune o interdetemiinare relativ completă dintre variabilele procesului analizat. este 44 ri'iit lui.a m. presupune evidenţierea diferitelor componente: operaţii. A. psihologul trebuind să contribuie la raţionalizarea muncii şi să aleagă. cînd subiectul nu dispune de terminaţiile nervoase libere subcutanate. în funcţie de natura muncii.a m. A. muncă. relativ recent intrate în rîndul metodelor ştiinţelor sociale. între aceste variabile se stabilesc raporturi cantitative de dependenţă.in evidenţă principalele particularităţi ale activităţii. A. prevede adaptarea omului Li. S.) succes in muncă (X}) stabilitate în muncă (X.p. scoţîndu-si. generală se întîlneşte în cazuri extrem de rare. succesiunea lor. d) indusă prin hipnoză şi sugestie. odată stabilit modelul procesului. unele puncte ale pielii. precum şi dimensiuniU' cele mai potrivite ale locului de yeah tiica umi „cdabonh i" ow•masuiă. altfel incit cele doini muncă. reflexivă poartă asupra fenomenelor şi conţinuţurilor mentale. studiază posibilităţile adecvate de menţinere a echilibrului mişcărilor celor două mîini şi ale mişcărilor picioarelor operatorului. cumva se extrage un nou conţinut.p. de tip cauză-efect. ANALIZĂ CAUZALĂ. tulburările ce intervin. ci descoperirea mecanismelor ei psihologice şi fiziologice.m.p.. se pot emite predicţiv despre evoluţia sa ulterioară. nu înseamnă pur şi simplu descrierea unei munci.' A.a m. similar adultului.c. lipsa sau suprimarea temporară a sensibilităţii dureroase. îmbunătăţirea sistemului de semnalizare. Fenomen de diferenţiere şi selecţie opus sintezei. în mod paradoxal. Această analiză poate conduce la concluzii interesante privind utilitatea unor cadrane pentru luarea de informaţii. produce efecte de segregaţie de totală detaşare a elementelor şi relaţiilor. obiectul pare că de fiecare dată se întoarce pe o altă latură. trebuie să răspundă la patru probleme: a) ce face muncitorul. stabilirea raporturilor celor mai adecvate dintre informaţia exteroceptivă şi informaţia proprioceptivă. Poate fi: a) constituţională — local.a. cercetarea psihologică a modului de funcţionare a sistemului om-maşină. d) ce abilităţi sînt implicate in efectuarea muncii. acţiune de desfacere sau descompunere a unui întreg în părţile sale componente şi de identificare a relaţiilor dintr-un sistem de interacţiuni. b) patologică — unele procese distructive grave. de asemenea. din obiect. ANALIZOR ANALIZĂ. ANALIZATOR v. De ex. corp de performanţă şcolară (Xj) orientare profesională (X) opţiune profesioirilă fx. depresiunii ANALIZA PSIHOLOGICĂ A verigi să constituie un sistem funcţional deosebit de eficient. a. an — fără.p. stabilirea duratei calificării. la copilul privat de mama sa de care a fost anterior sirîns legat. negenerînd durere şi. datorită organizării lor anatomo-fiziologice. A. duce la concluzii privind poziţia corectă a operatorului în timpul muncii. precum şi legătura. în legătură cu rezolvarea de pro- bleme. tulburări ce se instalează progresiv în perioada privaţiunii de asistenţa maternă tocmai datorită valorii afective a ataşamentului anterior. ea este utilă pentru alcătuirea ştiinţifică a planurilor şi programelor de învăţămînt necesare şcolilor în care se califică viitoarele cadre.A anaclitică desemnează. disocizzk calităţile stimulilor complecşi. faze. precum şi aptitudinile necesare exercitării ei. a momentelor ei „cheie".a tn. Este importantă şi pentru formarea deprinderilor de muncă.p. A. MUNCII. efecte ale acţiunii altor variabile ce nu intră — sau nu pot fi măsurate — în acel proces. algesis — durere). antrenament. b) pentru ce face. La nivel intelectual a. se realizează în strînsă legătură cu aceasta. insensibilitatea la agenţi nocivi în unele maladii nervoase grave sau în cazuri de imbecilitate.. Ipoteza principală a a. Principiu al funcţionării creierului şi organelor de simţ care.p. prevedea şi adaptarea muncii la om.' de nivel intelectual se efectuează prin intermediul unor cunoştinţe sintetice şi în cadrul unei considerări sintetice a întregului..rn. poziţie care presupune un efort mai mic. O a. Ţelul final urmărit prin a. A. metode de cercetare şi analiză. de asemenea. elaborarea metodelor de calificare la locul de muncă. Se cuantifică. prezentînd noi calităţi". Spitz. dupăK. muşchilor şi regiuni ale organelor interne sînt insensibile la durere. după Stranski. printr-o anumită organizare psihocomportamentală.

50. în scopul cunoaşterii condiţiilor de desfăşurare şi totodată a cerinţelor impuse de ele indivizilor care le practică. Tehnica T — corelaţii între cupluri de probe repetate. constituie un mijloc economic de condensare a numărului de variabile cu care se operează şi de stabilire a unor relaţii structurale dintre variabile.. Factorul astfel obţinut este un concept matematic ce urmează să fie interpretat în funcţie de datele de ansamblu şi de teoria psihologică adoptată. constînd din considerarea fiecărui bolnav psihic cti un ca": singular şi încereînd o reconstituire a semnificaţiilor atitudinilor. caractesitici ca: frecvenţa de apariţie a unor termeni. ANALIZĂ PROFESIONALĂ. Permite aprecierea efectelor variabilelor experimentale. constă din separarea comportamentelor suinei totale a pătratelor devierilor standard ia variantelor). ANALIZĂ EXISTENŢIALĂ. metodă modernă de cercetare a structurii unei activităţi sau proces de muncă. luînd ca bază operaţia şi apelînd la un grup de tehnici speciale: hărţi ale proceselor sau multiplelor procese. istoria. legăturile dintre anumiţi termeni. ale cu valori nesemnificative.A ANALIZĂ DE CONŢINUT. Hărţile mai pot fi completate cu timpul corespunzător de execuţie. Sint mai multe variante de a. Spearman a aplicat pentru prima dată a. Tehnica P — corelaţii de probe la acelaşi subiect.m. Operaţiile sînt codificate. Tehnica S — corelaţii în cupluri de subiecţi la probe — repetate.li. ANALIZĂ DE VARIANTĂ (DISPERSIONALĂ) procedeu statistic de a trata datele prin raportare la criterii variabile.m. Tehnica O — corelaţii de probe repetate.f. metoda a. înregistrate pe un suport stabil) care pot fi puse în legătură cu cauze probabile sau etecte posibile ale mesajelor înseşi. dar diferenţiaţi după procentul de variantă pe care-1 acoperă. Oferă astfel indicii mai variate şi complexe decît un simplu test de semnificaţie. Se extrage un număr de factori egal cu cel al variabilelor. Factorul de grup se constituie prin existenţa mai multor variabile saturate cu mai mult de 0. Uneori se caută. Pentru extragerea unui factor general este necesar să se acopere cel puţin 70% din variantă şi toate variabilele să fie saturate în proporţie de cel puţin 0. in mod sistematic. acţiunilor şi tendinţelor sale în cadrul unui univers personal. ANALIZĂ OPERAŢIONALĂ. Se aleg o serie de simboluri care permit reprezentarea operaţiilor. ea modificînd permanent cerinţele faţă de persoanele care 47 .a. Alti'el spus.d. ANALIZĂ FACTORIALĂ. Factorul specific este saturat într-o singură variabilă cu mai mult de 0. un îrămmchi de tehnici speciale de descriere sistematică şi completă a acelor caracteristici ale mesajelor verbale (scrise sau numai vorbite. metodă de psihoterapie introdusă de f.a. diagrame ale fluxului operaţional şi informaţional ca şi analiza legăturilor lor. metodă statistico-matematică prin care se determină acţiunea comună a unor variabile sau factori asupra ţinui grup de subiecţi şi activităţii lor.î. iar ulterior perfecţionările survenite au permis determinarea 4(5 factorilor generali rît şi a celui de grup şi speciali. în care cercetarea are ca obiect direct mesaje verbale: psihologia şi sociologia comunicaţiilor de masă şi de grup. de ce le-a formulat aşa cum le-a formulat?. a cunoscut perfecţionări multiple şi extinderi în cele mai diferite domenii. studierea diferitelor activităţi. iar nu să le explice conform unei teorii sau să le categorializeze. şi porneşte de la tabelul de corelaţii. şi se caută răspuns la întrebările: ce a urmărit comunicatorul atunci cînd a compus mesajele?. se bazează pe studiul caracteristicilor matricelor. printre care cea mai cunoscută este metoda componentelor principale a lui Hatteling. Dezvoltîndu-se iniţial ca un mijloc de control al propagandei prin comunicaţiile de masă. politologia. pornindu-se de la toate mesajele care constituie obiectivul investigat sau numai de la o parte statistic reprezentativă a lor (eşantion). drumul parcurs de materiale sau produse. a interacţiunii lor şi a erorii de eşantionaj. O altă metodă mai puţin laborioasă dar şi mai aproximativă este aceea centroidă a lui L. sociologia culturii ş. ce factori din situaţia lui socială au determinat formele mesajelor etc. Binswanger. permiţînd o analiză temporală a proceselor de muncă. să se răspundă la întrebări privind efectele acestor mesaje: ce auditor va influenţa şi în ce mod etc. în orice caz. din variantă sau cînd valoarea saturaţiilor devine mai mică decît 1. sensul cu care apar ş.50.d. li. şi folclorul. în psihologie în baza unei teorii a ierarhiei factorilor. de asemenea. desemnate ca planuri de organizare experimentală : Tehnica R — corelaţii între cupluri de probe. Thurstone prin care se extrag factorii în funcţie de un punct „gravitaţional" prestabilit. Psihiatrul îşi propune să înţeleagă în sine modificările psihice ale bolnavului. psihologia şi sociologia literaturii. de c.f. Cattell distinge 6 modalităţi de analiză factorială. A. înscris într-o matrice simetrică. Dinamica profesiunilor are şi numeroase implicaţii psihologice. dar. exercitate la un moment dat.50 cu factorul respectiv. Diagramele pot da o reprezentare spaţială a desfăşurării operaţiilor. A. etnologia. Tehnica Q — corelaţii între cupluri de subiecţi.f. Analiza se întrerupe cînd factorii acoperă mai puţin de 2%. se examinează. Calculul matematic constă în operaţii iterative care se efectuează pînă la obţinerea unor matrice rezidii-.

prin intermediul ei se fac propuneri pentru îndepărtarea acestora prin instalaţii tehnico-sanitare. din mediul extern sau intern. ANALIZOR (ANALIZATOR). reuşim să clasifiraport. se modifică ziei: însuşirile comune fenomene. Din. Reacţiile organismului la un stimul reprezintă noi surse de stimulare. cum e cazul dispecerului şi operatorului. Asti'*jl. mai des u t i l i z a t e : autoorganizare şi au1ure.nouă metodă practic-operaţiocr 1 ! 49 . gîndirca umană. comportaîntre termenii sau fenomenele mentul omului este analog comrelaţionate. ci sub raport fun'cde la asemănările parţiale între ţional-comportamental degajînd două fenomene şi ajungîndu-se la similitudinea schemei operaţionale asemănări totale între ele. indicatorii şi sfera de mai ridicată veracităţii conclu. anumit punct.M . Totdeauna asemănă. trebuit să-1 raportăm la altceva. organică şi. I ijjiiri de a. Pavlov pentru a sublinia unitatea organelor de recepţie sensorială şi a activităţii scoarţei cerebrale.date. numite şi arii corticale. prin detectare.aplicaţie a relaţiei. concept introdus în fiziologie de I. şi puncte dispersate. în re de metodă de comparare a sistecare derivarea unui enunţ din melor.uoineiiul hi cuie a jat sesijată acest fel fiecare a. aceste însu. A. este un 48 A diferitelor tipuri de stimuli pe baza acţiunii conjugate a mai multor segmente structural-fiincţionale: perijeiir. Pornind netică. a. Astfel. Raţionamentul analogic de la principiul izofuncţionalissau prin a. LĂ metodă psihoterapeutică axată pe relaţiile care apar între membrii grupului psihoterapeutic sau între bolnavi şi psihoterapeut. cibernetica conferă a.generale de desfăşurare a procetr-o relaţie analogică nu se poate selor de reglare. periferic. ca metodă cat de esenţialitate. valoanament inductiv incomplet. dar pecte sau puncte. diferenţiere şi de iden. dar nu sub raport substanţialtul (inferenţa) se face pornind al-energetic. prin proporţionalitute. implicînd şi o serie de operaţii de sumară sau incipientă analiză şi sinteză a informaţiilor recepţionate. deoarece nu afirmă similipoate verifica adevărul concluziei tudine substanţial-energetică a raţionamentului prin a. depăşindu-se radical viziunea „periferistă" cu privire la analiza şi sinteza stimulilor la nivelul organelor de simţ. tip de raţiona... introducerea unor măsuri de protecţie şi raţionalizare etc. şiri comune să reflecte laturi sau devine punct de plecare pentru o aspecte cil mai variate ah domenii.. acum. în sfîrşit tificare (prin raportare la modelele raţionamentul prin a.în timp prin integrarea rezultalor comparate să aibă un grad ridi. încă de acestor sisteme. se prezintă la fenomenul la care mi a fost ca un sistem probabilistic deschis.A exercită diferitele activităţi. Segmentul intermediar cuprinde căile nervoase de conducere a procesului excitator în sens ascendent. A.P.căm natura unui element pe care altfel ar fi ment. iniiişiu'ti tran:. Prin raţiona. pe funcţiile de supraveghere perceptivă şi apreciere intelectuală. se a. m . mai mult sau mai puţin distanţate de nucleu.jctabilă de la nexiune inversă de control). dinamic — contru a asigura o probabilitate cît ţinutul.asta nu înseamnă că cibernetica mente inductive complete. A.permanent. analogia — ţie şi deducţie. Segmentul central este situat la nivelul cortexului emisferelor cerebrale. in Ji. au segmentul central situat în diferite zone ale cortexului marilor emisfere. artificiale. ascunde deosebirea naturală este analoagă gîndirii după o multitudine de alte as. diică ia puma fază de dezvoltare a maşinismului figura cea mai importantă a producţiei era „muncitorul universal" (care executa cele mai variate munci) astăzi fiecare profesie are un domeniu bine delimitat./ iiirel de eseiilitililulf ş . în industrie accentul trece tot mai mult de pe segmentul de orientare şi control.electronic-maşinale.' prin duce pînă la identificare această verificare experimentală etc. Relaţia anala început pot fi luate însă o logică este privită în cibernetică serie de măsuri de precauţie pen. este o formă de raţio. fiind constituitdintr-un nucleu central.lor con>l t<><th iu cadru! ii n^n:. prezintă importanţă şi pentru stabilirea factorilor nocivi care acţionează în timpul muncii. centripet. într-un ţionării maşinii.mului. pretinzînd o calificare specială.:urinr fâşurare a comportamentului (co.telor anterioare. îneît are loc recepţia informaţiilor inverse din cîmpul acţiunilor de răspuns. Segmentul periferic cuprinde receptorii ce captează informaţii despre natura.extensie.ă analiza J ^ şi sinti. ceea ce care / ttiiiiz^a-. intensitatea şi distribuţia spaţio-temporală a stimulilor._'Lij şi îndeplinind funcţii do explorare. încă reh'ată să fie de acelaşi ordin dotat cu mari posibilităţi de .în plan evolutiv. Diferiţi a. JVNALIZĂ TRANZACŢIONA- asi ură controlul modului de d .. şi ca urmare. în segmentul cortical are loc sinteza şi analiza superioară a informaţiilor obiectuale.p. d . Totodată profesiunile tehnice moderne îşi schimbă structura psihologică în sensul că dacă anterior accentul se punea pe segmentul efector şi necesita mare investiţie de efort fizic. cu celule nervoase la care ajung în mod diferenţiat informaţiile de la receptorii respectivi. De la nivel central pornesc impulsuri centrifuge descendente care comandă ajustarea receptorilor la condiţiile în care are loc recepţia (cale sau conexiune inversă de comandă).fundamentală de analiză teoretică. declanşînd un proces de excitaţie nervoasă. în care pe baza unei alternări dintre inducinterne ale stimulilor). intermediar şi central. din punct afirma existenţa unei identităţi de vedere cibernetic. ANALOGiE (gr. larg valorificat de ciber. a . legătură).portamentului animalului sau functoare sub un anumit aspect.

Odată acest moment depăşit. sîilt capabile să declanşeze motivele şi atitudinile care intră în alcătuirea cuini. concepţie egocentrică a copilului. Cînd însă este nevoie de o nouă adaptare. care arată că există şi o nevroză de angoasă. atunci cînd el dă semne de nediscernămînt între străini si familie. fie a persoanelor din anturajul acestuia. în clinica medicală. caracterizată printr-o aşteptare înfricoşată şi opresivă faţă de o iminentă suferinţă sau nenorocire. de vulnerabilitatea subiectului. Angajarea este bazată pe motivaţie dar este ceva mai complexă decît aceasta. ţe. implicîndu-1 în activitate şi întreţinînd atitudinile corespunzătoare. iraţional exagerate. care fie că este anonim. A. apoi celor care se mişcă. dar privind mereu destinul uman. Sartre a. copilul atribuie lucrurilor un fel de necesitate morală. cînd se acţionează cu narcotice asupra creierului. legat de concepţia lui animistă.A nală. subiectul capătă proprietăţi care sînt de fapt ale obiectelor. Psihanaliştii disting primele semne ale a. în genere a. sau accidentale morbide precedente. cit şi de subiectivitate obiectivului („artificialism"). tendinţe nesatisfăcute. calea către un echilibru stabil se impune individului ca o continuă adaptare. a fost instituită ca o categorie filosofică şi tratată şi în sens de a. stare de nelinişte sau anxietate maximă. foarte active şi imperioase care-1 incită cu necesitate la acţiune. Piaget. Astfel. în scopuri medicale. Pentru J. completă antrenează ideea morţii şi tentativele de sinucidere". de asemenea. şi locală. prii! a. este un fenomen psihosomatic multidimensional şi care se dezvoltă la diverse nivele de gravitate in dependenţă de situaţii şi de particularităţile individuale. poate fi generală. Camus ş. fie că este cunoscut dar care produce perturbări emoţionale. P. conştiinţă. De exemplu intei"esele şi înclinaţiile sînt considerate de M. complementară „realismului". prin înfrîngerea obstacolelor. ANGOASĂ. după terminologia. individul suportă temporar a. în psihiatrie.. subiectului îi este frică de propriile sale acţiuni şi suferă la gîndul executării lor. în acest caz defectuoasă. investigare. a>ia»nic:i< amintire). dezvoltarea sa afectivă fiind blocată. JAKK ]"ik SIN' I ) termen din ce C in ce mai folosit in psihologia socială prin care se desemnează situaţii in care obiecte şi persoane etc. din mediu. j ! l ' . implicînd indistincţia între „eu" şi „lume". metafizică sau a. intenţionalitate şi viaţă la început tuturor lucrurilor. poate proveni din conflicte interioare. nu este în sine un fenomen patologic. se aplică analogic ca o secvenţă a biografiei psihologice. jenă respiratorie dusă pină la astm.. ANESTEZIE (gr. o dragoste refuzată. necunoscut. scopul social propus de o colectivitate umană. sentimente. \- tii Aceste stări se întovărăşesc u manifestări neurovegetative c comparabile cu acelea care se obţin ca urmare a şocurilor sau stressurilor emoţionale. este legată numai de condiţiile în care individul uman reuşeşte sau nu în încercările lui. Roco (1974) ca tendinţe afectiv-voluntare. morală la persoanele care au pierdut capacitatea de rezonanţă afectivă la bine şi rău. allur ştiin- ANAMNEZĂ (gr. ANIMISM INFANTIL. subiectiv-obligatorii la realizarea efectivă a acesteia. Kirkegaard (1844). înseamnă mai mult dezgust iar pentru P. Se vorbeşte şi despre o a. regională. a. morală. A. el nu mai poate trăi sau tolera propria viaţă. Implică tensiuni emoţionale excesiv de oscilante si se asociază cu impresii difuze ale unui pericol de neevitat. A. a c i b e r n e i icii şi nu'/mfit nii'ili'liit n . frică faţă de o ameninţare cu obiect confuz. palpitaţii. vocaţie etc). iar obiectele dobîndesc proprietăţi care aparţin în realitate subiectului. Uneori a. implică transformarea scopurilor şi intereselor colective in scopuri şi interese personale. capacităţi. tremurături. Copilul atribuie simţire. tulburări digestive. anaisthesia — insensibilitate) pierdere sau suprimare facultativă. de tipul rahianesteziei. fără a Ji primit mişcarea prin transfer. Termenul de angajare se referă în primul rînd la psihologia motivaţiei şi desemnează efectul produs asupra subiectului de către motivele. Diel (1956). fie directă a unui subiect care constituie un caz. ii impun anumite comportamente în chip persistent. în vederea stabilirii originii şi condiţiilor dezvoltării unor particularităţi individuale (trăsături de caracter..P. irascibilitate. Maritainc. Pornind de la S. De aici divers le sensuri sau accente dobîndite de acest concept în sistemele existenţialiste ale lui M. se urmăreşte reconstituirea etiologici respectivei psihopat ii sau psihoze iu vederea unei psihoterapii adecvate. al cărei principiu fundamental 51 . Janet. A. Heiddcger. consecventă . A. Sartre. adeziune deplină. ANGAJARE MORALĂ. Aceasta determină pe copil să proiecteze trăirile sale în realitatea lucrurilor ceea ce soldează atît cu atribuirea de obiectivitate subiectivului („realism"). în psihologie. a lui J. A.şi participare afectivă la efortul de a se atinge. mai tîrziu numai celor care se mişcă autonom. a. din sentimentul de abandon social. Este deci necesar ca în raport cu o activitate să ne întrebăm nu numai dacă subiectul este motivat ci şi dacă este angajat în sensul relaţiei necesare. provoacă renunţare la lupta cu dificultăţile vie- ANGAJAREA EULUI f \ N ( . în scopul obţinerii de informaţii privind antecedentele sale personale. Prin extensie. între conştiinţa de sine şi conştiinţa lucrurilor..a. la copii. J. menţionează că „angoasa cronică este un sentiment caracteristic pentru stările melancolice. a sensibilităţii în genere şi a celei dureroase în mod special.m.

care este o relaţie tipic anticipativă. sindromul de anorexie mentală. în citire. uneori euforică a bolnavului faţă de propria-i tulburare. a. dezorganizare. percepţia vizuală a şirului de semne devansează cuvintele care se decodifică şi pronunţă. orbire şi ambliopie. elaborare anticipativă a 53 . reprezentînd abatemi de l. este o formă a mecanismului de apărare cunoscut sub numele de „negare a realităţii". caracteristică nepatologică constînd ci in deficienţă apropiată de infirmitate dar nu şi de maladie. procesele reflectorii progresează în măsura în care îşi dezvoltă o bază anticipativă (scheme. ele fiind puncte cxtrom. Pribram dezvoltă psihologia cibernetică. osme — miros). are alte semnificaţii şi este de competenţa psihiatrilor. adică unui mod schimbat de gîndire şi vorbire care îl face pe individ capabil să se adapteze la problema lui. reacţie care în virtutea ritmului sau a condiţionării. ştiut fiind că a. Pieron. an .<fia te in unitate dialectică. mi se poate stabili o delimitare netă. ceea ce nu se încadrează în normă. Anohin. A. Bernstein arată că acţiunea motorie se bazează pe un „model al viitorului necesar". ANORMAL. La copiii de 3 —10 ani a. consiind în principal în păstrarea traiectoriei majori- •g. ^ANTICIPARE OPERAŢIONALĂ. desfigurare sau chiar pierderea unui membru sau ochi). ANTICIPARE. fiind predispuşi inadaptării. se explică variabil prin hiperemotivitate. asistenţă endocrinologică. a. este psihogenă (A. coordonatelor \ ii Iii psihke in toate condiţiile existenţei. este un termen opus autonomiei morale (în sens kantian). A. paraplegie. mai ales în ordinea psihică.m. După Weinstein şi Kahn (1959) a. După P. după H. în limbajul curent. capricii. Baldwin). alo unui continuam. modele. . Ridcau.i. se blochează parţial faţă de acestea şi devine aproape insensibil la foame. ANOMIE (gr. Selz a fost primul din cei care au demonstrat însemnătatea a. în înţelegere şi mai ales în rezolvarea de probleme (punerea problemei. spasme histeroide. Sănătatea psihică reprezintă un echilibru dinamic între individ şi mediu. senzoriale şi inlelective (paralizii. după E. dificultate condiţionată mai ales de mediul familial. eşec sau refuz de a recunoaşte un defect sau boală. dar mai ales prin elaborarea sistemelor reflexe. reprezentări.A este acela de a fi folositoare omului. delincventei etc. Calificativul se aplică subiecţilor ce suferă de deficienţe fizice. ANOSMIE (gr. dar şi de alte cauze.frecvenţă maximă a valorilor. şi numai treptat ajunge să conceapă un determinism fizic independent de om. poate exista relativ autonom sau ca o componentă a unor tulburări psihice mai complexe. a . întîrziere mintală. este un mod de adaptare la stress. Acţiune sau imagine ce se declanşează înaintea condiţiilor ce o provoacă (F. Halstead (1!>47) ca incapacitate de a folosi numele (nouicn) obiectelor şi persoanelor cunoscute. se însoţeşte de infantilism şi este înţeles ca o regresiune ' cauzată de dificultatea evoluţiei spre autonomie şi feminitate. Cel mai comun exemplu este acela de negare a surzeniei sau a orbirii. La sugaci refuzul sinului este pus pe seama unui conflict latent cu mama. sudromutitate şi hipoacuzie.'i valoarea şi semnificaţia generală a modelului uman. l'o curba lui Gauss normalul se plasează în zona di. Subiectul nu este 38 capabil să îngurgiteze alimentele. asimilarea este anticipativă prin schemele pe care le actualizează. precede sti- mulul la care corespunde adaptarea. Această necesitate morală care se crede că regizează fenomenele fizice este legată de artificialisniul infantil. Durkheim. După J. Este cauzată de leziuni ale receptorului din fosele nazale sau ale centrilor olfactivi din lobul temporal. rezultă din retroacţiuni repetate (A. stare psihică ilustrată prin indiferenţa amuzată. A. 1971). Prin condiţionare. uneori. Gîndirea este eminamente anticipativă şi proiectivă. Ed. concepte) sau se distribuie în circuitul retroacţiunii anticipate. oligofrenie). ANOSOGNOZIE. a. relevînd existenţa în structura tuturor conduitelor a unor planuri mentale şi imagini ale situaţiei. AN OM AL. La tinerele fete se întîlneşte uneori după pubertate. plan rezolvitor). dereglare. 11. Galanter. într-un cu totul alt sens. pierdere parţial selectivă sau totală a sensibilităţii olfactive. îvu se confundă cu neglijarea propriei boli. fobii alimentare. iar nu a defectologilor şi pedagogilor specializaţi. A. Implică referinţă la un grup determinat şi la un model abstract. are întotdeauna o componentă „înainte mergătoare" sau de devansare a stimulilor şi situaţiilor. O.fără/wmos — lege). dezordine. indivizilor dezrădăcinaţi din mediul lor social.L. stabilit în prealabil. opoziţii menite să atragă atenţia adulţilor. este o caracteristică generală a vf-ficctiirii care fiind orientare. de obicei. ipoteză. Se recurge la acest termen pentru a se face deosebirea de anormal care. fie negată activ (afazic. K. ANOREXIE. mai ales a unui sistem de valori acreditate tradiţional. atribuit „reorganizării simbolice". Miller.fără. sau care au pierdut sistemul lor de valori. deviaţie patologică. stare patologică sau nevroză consumi din refuzul alimentării. este folosită de K. Piaget.K. iar G. A. care poate să ajungă la forme de mare gravitate. ANOZODIAFORIE. Necesită psihoterapie şi. dar orice tip de incapacitate fizică poate fi fie nerecunoscută. Bartlett). de natură psihică. între normal şi a.

a. asociativitate) care urmează să apară în ordinea stadială şi sînt necesare pentru progresul învăţării. aceste ipostaze apar ca punct iniţial şi ca modalitate de realizare a sarcinilor şi scopurilor oricărei activităţi de pregătire psihologică. în final. Folosită iniţial în tratamentul unor afecţiuni psihosomatice. are sensul de contradicţie dialectică. nomos — lege).m. în accepţiunea modernă. a. Andreescu ş. deşi. prin nepotriviri de structuiă organică şi psihică. memoriei. subiectului ce se antrenează o binefăcătoare stare psihosomatică. apare astfel ca un exerciţiu practicat de sine însuşi ce TORI U.a. Prin practicarea a. Cînd a. Schultz consideră ANTRENAMENT AUTOGEN. Ribot.p. pe baza reprezentării modelului de desfăşurare optim. acelui antrenament ce-şi propune să formeze sau să modeleze acele operaţii şi coordonări operaţionale (reversibilitate. Pe plan somatic se realizează o deconectare organică cu destindere musculară şi vasculară şi eliberarea automatismelor neurovegetative cardiace. Poate fi spontană şi nemotivată. F. denumire dată de noi (1962). se obţine o cunoaştere mai bună şi mai rapidă a complexităţii activităţii psihice. respiratorii şi digestive. A.: a) lumea este finită — lumea este infinită. Metoda constă în şase cicluri de exerciţii ce se desfăşoară într-o anumită succesiune riguroasă şi care conferă. Ca instrument de acţiune a. ca si fortificarea şi potenţarea diferitelor funcţii psihice.H. fiecare cuplu formînd o a. metoda a cunoscut datorită bunelor ei rezultate o largă utilizare în diverse domenii de activitate umană. Am dat denumirea de teorie a a. ANTRENAMENT produce o „auiodeconectare con- urmată de succesive exteriorizări sau aplicaţii.o. asociate cu teoria ştiinţifică a sugestiei şi autosugestiei ca şi cu experienţele medicale de hipnoză.p. T.sti neţurilor operatorii necesare pentru învăţare şi toi marc pmgresivă a gindini. Yornicescu. b) fiecare substanţă complexă e alcătuită din părţi simple — nu există nimic simplu.m. cosmonauţi. teze care se exclud ambele fiind egal demonstrabile logic. 54 A <\plicîndu se. a. ca instrument de acţiune efectivă în dirijarea activităţii psihice.p. a devenit posibil datorită progreselor ştiinţelor care contribuie la înţelegerea şi explicarea fenomenelor psihice. sănătoşi. ANTINOMIE (gr. ANTRENAMENT că prin concentrare mintală. categorie ce exprimă contradicţia între două concepte.p. ca instrument de cunoaştere cît mai profundă a fenomenelor psihice implicate în activitatea în speţă. La Kant.a. Metoda preia unele scheme din practicile voga. centrativâ" care permite obţinerea unei stări de relaxare profunda analogă somnului fără ajutorul unei sugestii străine. metodă psihoterapeutică şi psihoprofilactică elaborată de neuropatologul german J.o. raport afectiv de respingere tacită a unei persoane. de a se comporta. Teoria a. Aceste contradicţii se traduc în patru cupluri de teze filosofice. a. Pornind de la constatarea că în cursul sugestiei hipnotice pot fi obţinute variate modificări corporale.. este în convergenţă cu didactica psihologică propusă de H. formă concretă de aplicare a principiilor modelării în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de pregătire psihologică. incompatibilitate afectivă resimţită nu ca ură ci mai mult ca o lipsă de contact şi de aderenţă. în ansamblul lor. a. desemnează contradicţiile în care ajunge raţiunea pură cînd încearcă să explice lumea.m. tranzitivitate. se poate obţine o autoreglare a stărilor corporale. MODELA- GIC MODELAT. H. eliberarea de tensiunile psihice interioare permite utilizarea potenţialelor reale ale indivizilor.p. Se apreciază că prin experimentarea şi aplicarea a. în cadrul sistemului învăţării prin anticipare operaţională.a. PSIHOLO- . spontană poate fi depăşita prin raţionamente de valoare şi o mai bună cunoaştere psihologică. Schultz. Se recurge în acest scop la iDitienannvl inoileiatoriu (\\). Creţu. liniştitoare. d) există o cauză primordială a lumii (divinitatea) — nu există ^ o cauză primordială a lumii. trăite printr-o stare de euforie moderată. Aceasta ia dependentă de modul cum sînt evaluate comportamentele. de neacceptare a modului ei de a fi. ANTIPATIE.m. anti — contra. se realizează o destindere şi un calm interior. sistemului de învăţare propus de noi (1962) şi confirmat experimental de S. este folosit ca o metodă de pregătire psihologică a oamenilor normali.m. în unitatea lor. în acest scop se elaborează modelul di. în funcţie de scopul acţiunii de modelare pot fi diferenţiate două accepţii ale termenului de a.m. în prezent. sportivi etc). ambele ipostaze reprezintă părţi ale unei structuri funcţionale unice: a. programează acele condiţii sau acţiuni care favorizează desfăşurarea normală a activităţii sau care contracarează acţiunea fenomenelor care impietează asupra randamentului activităţii. c) în lume există libertate — în lume există numai determinism. contribuie la creşterea stăpînirii de sine şi a eficienţei activităţilor mentale. ce desfăşoară activităţi care implică utilizarea maximă a posibilităţilor lor fizice şi psihice (aviatori. manifestate prin creşterea capacităţilor intelectuale. cu suprimarea conflictelor psihice. J.p. prin autosugestie. este motivată prin resentiment sau dezaprobarea conduitei celui antipatizai. Şi a. de a simţi. după Tli." ncţiuue şi se proecdea/. atunci poate evolua spre ură sau involua spie o echilibrare a relaţiilor.ă Iu iiHerio: izarca lui. în stare de relaxare psihosomatică. Aebli. A.

gînduri anterioare ale acestuia nu ar fi avut loc niciodată. creşterea tonicităţii şi eficienţei musculaturii în vederea unei val<>nl'ieări ulterioare. Freud termenul de a. Principiul acestei tehnici constă în modificarea tonusului muscular prin concentrare mintală ce se repercutează favorabil asupra funcţiilor psihosomatice.p. Termenul de a.ire fixează locul diferitelor sisteme. ANTRENAMENT SPORTIV. întrucît consideră că aceasta este starea permanentă a omului.p. Psihologia existenţialistă se ocupă mult de a. La ]. b) faza însuşirii antrenamentului autogen. elimină tulburările psihosomatice resimţite de sportivi înainte de concurs (teamă. <?par<.p. Transformările de energic sînt mijloacele prin substructurile a. dar nu o poate defini şi nici îndepărta. considerată ca experienţă fundamentală. stare de pasivitate. perceptio — cunoaştere). ci semnifică o organizare in cadrul căreia excitaţiile trebuie să urme/e o ordine c-. împreună cu prelucrările statistice corespunzătoare alcătuiesc uu auxiliar indispensabil. ca şi . proces bazai prin intermediul căruia se achiziţionează noi cu- . Termenul a fost folosit de asemenea. sau angoasă ca formă foarte accentuată de a.r. stare de trac. sportivilor. a. îl înconjoară. ANULARE RETROACTIVA. care cuprinde completări specifice. A. Ca simptom psihopatologic se întîlneşte în melancolia anxioasă. proces pedagogic. APARAT PSIHIC. in stabilirea normelor de vîrslă şi sex într-o populaţie. asupra organismului sint de o mare.p. Include: pregătirea psihică de bază. se defineşte ca „teamă fără obiect" spre deosebire de fobie care este „teamă cu obiect". c) faza specială sau de antrenament psihosomatic modelat.A ANTRENAMENT PSIHOTONIC. a. diibîndcşle sensul d<. în nevroza obsesivă. avînd ca factor şi pregătirea psihică. unitară şi originală. Despre a. Epurau). Este deci o formă de antrenament ideomotor. Deşi baza teoretică este eclectică. Pentru S. Freud scrie: adevărata lor semnificaţie constă îl nceea eâ ele reprezintă conflictul a două iorţe opuse şi de intensităţi aproape egale şi ceea ce reprezintă de regulă opoziţie între dragoste şi ură". La Kant a. sistematic. Funcţia a. vizind obţinerea unui control muscular localizat şi electiv. ca o modalitate de pregătire . este implicată. în unele afecţiuni neurologice. are valoare do model teoretic. în psihanaliză. contracţiile active şi controalele respiratorii. A. în diverse doctrine etice din antichitatea greacă (stoicii. transpiraţie etc. orientat spre perfecţionarea calităţilor şi capacităţilor psihomotrice ale individului. Metoda. tulburare a afectivităţii manifestată prin stări de nelinişte. care planează pretutindeni.p. greutate în respiraţie. activităţi sportive. atitudine indiferentă faţă de problematica vieţii cotidiene. cuvinte. în antrenament sînt extrem de variate. în debutul psihozelor sau în afecţiuni endocrine şi cardiace. incapacitate de concentrare şi mobilizare etc. antrenamentul psihoton. sînt însoţite de fenomene organo-funcţionale ca: jenă precordială. tehnicile de măsurare folosite în antropologia biologică (antropobiologie).p. patlws — pasiune). teamă şi îngrijorare nemotivată. fobieft. varietate. Deseori a. îl pătrunde. în vederea realizării de performanţe sportive cît mai mari. gîndea:-!" ă şi să se lonipotte astfel ca şi cum o serie de aete. iar tehnicile 56 incluşi"1. este menţinerea nivelului celui mai scăzut posibil al energiei interne a unui organism.1. Este recomandat în profilaxia oboselii. de ex. Stările de a. Schultz.H. se manifestă sub forma unei stări de frică cauzată de o incertitudine în care subiectul are impresia unei nenorociri iminente. lipsit de „pasiuni". constă în exersarea şi însuşirea unor operaţii motorii. ANTROPOMETRIE. . ca o metodă bine structurată şi codificată. tulburări musculare. ca un mijloc ele restabilire şi refacere a organismului după efort.ad -la. care au drept scop reglarea psihică şi somatică a sportivilor prin acţiune iniţiată asupra tonusului muscular. devenit insensibil la durere şi plăcere. cauzată de lipsa dorinţelor şi a oricăror mobiluri spre acţiune. Herbai t. — a — fără. arc sensul de conştiinţă de sine. mecanism psihologic care îl determină pe subiect gg. Există şi metode du antrenament speciale psihice ca antrenamentul autogen. scepticii) pentru a caracteriza starea ideală a înţeleptului. apare ca o abilitate conştientă de fructificare a modificărilor fiziologice şi psihologice provocate de relaxarea musculară generală. (M. ANXIETATE. APATIE (gr. bine aplicată.p. palpitaţii. însuşirea a.p. psihice şi somatice. tehnică (le pregătire psihosomatică specifică activităţii sportive. Influenţele a. A. cea specială şi cea pentru concurs. termen introdus de Leibniz pentru a desemna percepţia conştientă spre deosebire do „micile percepţii" inconştiente.). după metoda lui J. Sub aspectul beneficiului. APERCEPŢIE (lat. totuşi a. cu respectarea strictă a unor condiţii. în forme accentuate. într-o ordine riguroasă. nu trebuie înţeles in sens anatomie. insomnie.1 normali Lăţii creşterii şi dezvoltării unui co'iil. termen psihanalitic ce desemnează anumite caracteristici pe care teoria fieudiană le atribuie psihismului si anume capacitatea de a transmite şi transforma o energie determinată şi diferenţierea sa în sisteme sau instanţe. S.p. implică parcurgerea a trei faze: a) faza preliminară sau de iniţiere în care sub rezerva adeziunii totale a subiectului sînt practicate exerciţii de relaxare musculară prin care sînt conştientizate relaxările pasive. în absenţa unor cauze care să le provoace.

elaborată ontogenetic. APORIE (în gr'. model etc. fiind universală (afirmaţie mult criticată) şi judecăţi apriorice a căror legătură cu experienţa este neîndoielnică. montaj. tendinţelor şi montajelor ce pot mijloci perceperea şi cunoaşterea în genere. determinată de leziuni localizate de asemenea în lobul parietal sting. ideatorie sau ideomotorir. a. determinată de leziuni localizate fie în emisferul cerebral drept (formă mai frecventă şi mai accentuata pe linie vizuo-spaţială): a. determinată de leziuni situate în regiunea precentrală. problemă ce comportă soluţii contrare dar echivalente. practica. stare similară anxietăţii. deşi nu există tulburări ale muşchilor interesaţi) şi instrumentală (incapacitatea de a cînta la vin instrument. dezorganizarea Resturilor care privesc actul îmbră- carii ca atare. Starea opusă este inapetenţa. C'laparede. cod.dificultate. a. în absenţa unui deficit motor. subiectul nu poate recunoaşte obiectele. stabilă constînd din structurile cognitive şi conative şi a. umfla obrajii. determinată de leziuni în aria Broca şi în girusurile precentral sting şi supramarginal. Este deci experienţa perceptivă şi cognitivă ce se activează selectiv servind ca instrument sau model în noile acte de percepţie şi cunoaştere.A noştinţe. modelare. şi ca o percepţie focalizată foarte activă şi clară întrucît este susţinută prin cunoştinţe prealabile şi interese. temporală constînd din starea şi dispoziţia subiectului în momentul percepţiei. Kant distinge o cunoaştere absolut sau pur apriorică şi care nu depinde de nici o experienţă. tendinţă preferenţială. cu menţinerea posibilităţii de a efectua gesturi ca atare. Psihologia contemporană nu apelează la termenul de a. înţelegere sau surprindere a ceva real. Goldenson. determinată de leziuni frontale. elaborările tehnice şi artistice. a. încurcătură). '1970). a. îinlirăctttHliti. Fondul aperceptiv semnifică totalitatea experienţei. imposibilitatea de a înghiţi la comandă. vestibular sau proprioceptiv. Wundt înţelege a. 58 . determinată de leziuni localizate în aria precentrală inferioară a emisferului cerebral dominant. Aceste forme de a. cu conservarea reflexului de deglutiţie. annizia apraxică. cu toate că fiecare gest. fluiera). mişcărilor oculare. După Ed. cu conservarea planului ideativ necesar activităţilor complexe şi a posibilităţii de efectuare a acestor activităţi. determinată de leziuni for. insolubilă.p. întrucît conţinutul a. APTITUDINE. posibilitate de a acţiona şi obţine performanţe. a. a mersului şi a redresării. de ex. ideatorie. Opus faţă de a posteriori. însuşire sau sistem de însuşiri ale subiectului. APREHENSIUNE. cari. factor al persoanei ce facilitează cunoaşterea. parii-ial şi occipital. mai ales gesturi simple la comandă. comunicarea. combina in conformitate cu un scop perlor- manţele gnozice şi activităţile motorii ale unor formaţiuni relativ integre din punct de vedere al funcţiilor elementare (M. este în sfera motorie ceea ce este agnozia în sfera percepţiei. Forme clinice: a. pierderea posibilităţii de a efectua gesturi fine ale mîinii. a — fără. determinate de leziuni parietale. melo-kinetică. este tratat printr-o serie de alte concepte. deşi aceasta nu este alterată motor. mijlocind reuşita într-o activitate. diminuarea sau pierderea capacităţii de a coordona membrele inferioare în mers. fără tulburări ataxice de tip cerebral. determinată de tulburări la nivelul căilor motilităţii voluntare (calea piramidală). în aria de reprezentare motorie a capului.ili7. pn)i>\i<ticv. \V. în filosofia clasică. vocală (imposibilitatea de a cînta din gură. mnemoschemă. imposibilitatea executării actelor complexe în succesiunea logică şi fluentă a diverselor gesturi elementare. tulburarea activităţilor plastice (aranjare. a. poate fi corect executat. . H. Termen folosit în gnoseologia clasică. alterare a coordonării gestuale constînd în incapacitatea bolnavului de a efectua anumite acţiuni. îndeosebi reprezentările alcătuiesc fondul a.'ite iu lobul frontal. APRAXIE (gr. cunoaştere ce vine după şi dintr-o experienţă. actualizarea şi dezvoltarea unei dorinţe menite să ducă la satisfacerea unei trebuinţe materiale sau spirituale. Piaget nu recunoaşte decît aceasta ultimă formă de fapte psihologice existente a. în raport cu cele actuale. a. fiind determinată de leziuni pai i<to occipitale drepte. ideomotorie. fiind determinată de leziuni ale lobului parietal al emisferului cerebral dominant. în epistemologia şi psihologia modernă. APETENŢĂ. problemă de logică extrem tic dificilă şi real. îndeosebi a faptelor psihologice. mişcărilor expresive mimice. afagoapraxia. bitco-lin^uo-fticialtfl tulburarea bilaterala constind în' imposibilitatea de a executa mişcări la comandă la nivelul musculaturii cefalice (bolnavii neputînd scoate limba la comandă. dar do mai mică intensitate. Pieron distinge şi o pseudoapraxie care nu se referă la coordonarea motorie ca atare ci este consecinţa unei agnozii. în alt sens. a. sufla. desenare) în care elementele spaţiale ale lucrării sînt greşit dispuse. sindrom neuropsihic constînd în tulburarea proprietăţii coordonatoare. A PRIORI. a. în parte. neexistînd a. imposibilitatea dirijării voluntare a privirii la un mo- A ment dat. pot fi compensate spontan sau supuse unor acţiuni de recuperare dirijată. Se disting a.: etalon. deşi motilitatea elementară a membrelor superioare este conservată). imposibilitatea redării stărilor emoţionale de către musculatura facială.. de tipul imposibilităţii folosirii mîinilor. praxis — acţiune). constructivă. ceea ce este de mai înainte şi precede un eveniment sau o experienţă.

Asupra prezenţei unei sau unor a. Woodworth cu voinţa. în psihologia diferenţială a. pot avea o pondere de 80% din particularităţile de personalitate. Pieron: „capacitatea singură poate fi obiectul unei evaluări directe. iar cealaltă a rămas analfabetă. "I e|>. Thurstone a introdus conceptul de factori de grup. memoria. facultăţi psihice generice. în psihologia modernă s-a generalizat înţelegerea relaţiilor compensatorii dintre a. K. apreciază că acestea fiind dobîndite. Wolf.' a fost înţeleasă ca un fel de deprindere (St. Binet înţelege a. Sanch identifică factorul G cu cogniţia. nu se confirmă teoria independenţei a.». se echivalează cu structurile sau valorile instrumentale condiţionînd calitatea acţiunilor de orice fel. în psihologia persoanei. în genere. implicată îu activitate. în condiţiile activităţii a. superior dezvoltate şi de mare eficienţă. La nivelul personalităţii. în aceeaşi ordine de idei se pune şi problema interacţiunii a. admitem că trecerea de la simplu la diverse grade de complexitate implică relaţii de interacţiune şi intermodelare. Galton a pus a. rezultă dintr-un aliaj a ereditarului şi dobînditului. în orice ca/. Thorndike a susţinut că a. în raport necesar cu dotaţia ereditară. şi talentele. pe verticală. Promotorii teoriilor multifactoriale au introdus o serie de alţi factori de grup. r. C. constată că exerciţiul influenţează slab dezvoltarea funcţiilor elementare dar este decisiv pentru elaborarea şi progresul funcţiilor complexe. a. 1J. Teplov). gîndirea inductivă şi cea deductivă. intelectuale primare. nu este ereditară dar se întemeiază pe anumite premise native (însuşiri de tip nervos. helcrogcne. coordonat ive). este socotită a fi inteligenţa de către majoritatea autorilor. A. Behaviorismul a relevat rolul învăţării şi exerciţiului în constituirea şi dezvoltarea a. A. ca: sisteme operaţionale stabilizate. raţionamentul numeric. Considerînd diviziunea a. este mai degrabă o dispoziţie interfuncţională. un construct (G. indivizii deosebindu-se numai după gradul de dezvoltări. Hali) ceea ce a stîrnit variate obiecţii. Kelly) de operaţii şi procese (Ed. pe care L'.de insistă asupra structurii specifice a a. nu ca valorificare a zestrei ereditare ci ca o consecinţă a complexelor de inferioritate ce tind să fie depăşite prin compensaţie. Ca a. însăşi problema pare să fio depăşită. în simple şi complexe. iar R.jţ ionale :. pentru o anumită categorie de teste sau probe. împlinirii şi dezvoltării superioare a a. Ed. spaţialita'tea şi fluiditatea verbală. ocupîndu-se de deosebirile psihice dintre gemenii univitelini. sînt unităţi independente ce nu se influenţează reciproc. fi. corespunzătoare factorilor de grup sînt valabile pentru un grup de activităţi. Newraan a constatat o deosebire frapantă între coeficientele de inteligenţă a două gemene univiteline dintre care una (cea cu coeficientul de inteligenţă superior) a urmat studii superioare. Iov insistă asupra faptului ci premisele native sînt generice pntînd intra în constituţia a variate a. rezultate din sinteza de procese şi însuşiri psihice. şi nici interpretarea compoziţiei prin aditivitate. cărora li se rezervă un loc intermediar între factorul general şi cei speciali. Adler explică dezvoltarea a. nu ne pot abate de la părerea că factorii mediului înconjurător pot juca un rol crucial ca sursă de diferenţiere individuală. R. a. Zazzo. particularităţi ale 60 anali/af ovilor. se constituie dar se şi verifică dobîndind forme de capacităţi. Burt cu atenţia. Astfel sînt înţelegerea. Paterson admite existenţa unor trăsături individuale constînd dintr-o anumită compoziţie de a. se identifică numai după criteriul performanţelor supramedii şi al specificităţii. decisive sînt exerciţiul şi educaţia. generală.de) de o mai mare mobilitate decît deprinderile. fiind o virtualitate". sijit tratate ca. valabilă în toate sau în cele mai multe din domeniile de activitate. L. ce implică precumpănitor structuri senzoriomotorii contribuţia eredităţii este importantă pentru cele implicînd organizare intelectuală şi adaptare socială. Clapare. Dacă K.A După A." Posibilitatea dobîndirii. în această perspectivă a. ca nivel funcţional al psihicului. Clapare. percepţia rapidă. are frecvent o structură psihofizieă şi corespunde unor organizări psihofiziologice. poate fi sau poate deveni a.şi modalităţile de combinare a acestor facultăţi. A. însăşi a. A. Yîgotski a introdus termenul de instrument spiritual. A. considerind diviziunea iniţiată de Spearman între factorul general (G) şi cei speciali (S). Orice manifestare umană. E. Problema raportului cantitativ dintre cota ereditarului şi cea a dobînditului rămine controversată şi întrucît între cele două segmente evolutive trebuie prevăzută mai degrabă continuitate dccît opoziţie. Meili introduce fae- < R . După H. depăşintlu-lc pe acestea şi sub raport calitativ. F. (B. Ferguson susţine că: „numeroasele demonstraţii concludente în legătură cu faptul că factorii ereditari joacă un rol important în a. Totodată a. a. Talentul rezultă tocmai dintr-o astfel de interacţiune^ specifică dintre a. A. este desigur variabil realizată de către diferiţi indivizi şi în cadrul a diferite forme de existenţă culturală si activitate. a. Thurstone lc-a denumit a. Xoi definim a. dispoziţii pivopr. Pentru a. A. Schottlewarth apreciază că în dezvoltarea gemenilor ereditatea influenţează în proporţie de 62%. F. Studiile asupra gemenilor univitelini. se prezintă ca un sistem cu o organizare ierarhică şi întotdeauna originală. este imitatei de bază a vieţii psihice. Graniţa dintre contribuţia eredităţii şi cea a mediului şi educaţiei nu poate să reprezinte o constantă. umane. de totală generalitate încă se mai discută.

într-un ritm susţinut. Jung a.r. cărora le şi servesc. Neurofiziologia modernă consideră că orice reflex este un mecanism de autoreglaj ce include cu necesitate şi fecdbackul sau conexiunea inversă. considerîndu-le produsul unei activităţi de fabricaţie a oamenilor. A. schemele de acţiune şi cunoaştere alcătuiesc un fond specific prin care se realizează ceea ce A. Schema a. într-o perioadă mai tîrzie rezultatul indirect al unor activităţi umane (ex. deci identificarea structurilor.G. imagine falsă ce apare în datele unui experiment. o credinţă a copilului (din faza centrării intelective) constînd din atribuirea unei origini artificiale unor obiecte naturale. Membrii unei colectivităţi etnologice au a. După C\G. 2) conexiunea centrală. a organelor perechi este necesară. B. stereotipe. desfăşurînd o energie mereu reîmprospătată. e) tempoul percepţiei şi mişcării.f. ars .se fac" din fumul care iese pe coşul caselor sau al fabricilor). Astfel. complexe. se transmit. fapt artificial sau instrumental.torii de complexitate exprimaţi în întinderea gîndirii şi modul de a face combinaţii. Alai mult decit atu/in a. Kelley grupează a. Piaget. în encefalogramă). b) cu relaţiile numerice. în stări onirice sau patologice. sfidare a altora. Temele constante ale folclorului. condiţii adiacente. implică perturbări şi a simbolicii nonverbale. ASIMBOLIE. J. Prin cercetarea factorială. Vernon. tulburare de orice ff-1 şi giad a luncţiei simbolice (K. în etnologia şi psihologia socială contemporană s-a trecut peste aserţiunile lui C.). a.f. porţiunea cea mai primitivă din punct de vedere filogenetic a sistemului limbic sau rinenccfahil. A. imagini sau sche- me înnăscute. a celor două emisfere este foarte accentuată. unul dintre centrii dispvişi simetric fiind mai activ şi ocupînd o poziţie funcţională dominantă. aceasta. ar fi astfel. pămîntul. este calitatea necesară pentru îndeplinirea acţiunilor dificile şi de lungă durată.. IS>7uj. A. ci de la aparat (de cx. A. schema sau structura morfofuncţională a reflexului. provenind nu de la fenomenul psihic real studiat. munţii. norii . prin a. în culturile popoarelor se identifică teme sau simboluri comune şi pe care C.G. (lupă C. Menţionăm şi factorul K. speciale. este depăşită prin noile cunoştinţe despre reacţiile circulare. întrucît intervine dominant în acţiuni. Se adaugă deci o a patra dimensiune. Fmkrlburg. de regulă. Jung le consideră ca provenind din posibilităţile congenitale ale psihismului în general. elementul dominant îndeplinind un rol decisiv în coordonarea sistemului. geometrică. Guilford consideră flexibilitatea. ARC REFLEX.. particularităţi de observare şi înregistrare. factus — făcut). constînd din: 1) calea aferentă. de a avea o dezvoltare inegală. efectuată de regulă cu metoda testelor se identifică elementele componente ale a. după J. profesionale sau a. exprimate în cultura popoarelor şi a căror totalitate defineşte. dobîndind caracter de specializare: stîngul asigurînd simbolismul verbal iar 63 FUNCŢIONALĂ. lacurile. se exprimă pregnant în diferenţierea funcţiilor celor două mîini. Kardiner numeşte personalitatea de bază. constă în capacitatea de a urmări neabătut un scop şi. A. ca facfor comun şi sînt legaţi prin el. stingă fiind mai sensibilă din punct de vedere tactil şi servind la fixarea obiectului iar dreapta dispunînd de mai multă forţă şi capacităţi de coordonare motorie. figurativă. de retroaferentaţie venită de la efector. înlănţuirii lor. fluiditatea. ARHETIP. Existînd în formă latentă. gestică. ARTEFACT (lat. ARTIFICIALISM INFANTIL. Jung inconştientul colectiv. norii etc.G. c) operarea în plan mental. caracteristică pentru o anume colectivitate. rîurile. se accentuează decalajul dintre imaginile monoculare. d) memorie. originalitatea şi elaborarea. după: a) abilităţile de operare cu relaţii spaţiale. inclusiv a organelor de simţ perechi. Recent psihofiziologii americani au afirmat că a. 3) calea eferentă. prin ereditatea socioculturală şi contribuie la particularizarea unor grupări sau colectivităţi. ASIMETRIE caracteristică a funcţiilor analogice din cele două emisfere cerebrale. termenul fiind utilizat în sens de model simbolic comunitar sau de tipar (pattern) cultural (v. numerică etc. ARHIPALIUM (ALOCORTliX). conduită individualistă. AROGANŢĂ. perturbă şi funcţia de recunoaştere incluzînd deci şi agnoziile. atitudine de frapantă şi nejustificată autoafir- mare a superiorităţii proprii şi de dispreţuire. forme simbolice. introdus de Ph. proprietate a voinţei apropiată de perseverenţă şi sîrguinţă.f. limbii şi legendelor. mai probabil decît prin ereditatea biologică. interacţiunilor. sistemogeneză.f. Ananiev presupune că a. afectează nu numai operarea cu simbolurile ci şi înţelegerea. apoi. iar în reflexele complexe se multiplică secvenţial impulsurile eferente care sînt de diverse tipuri. Jung despre nativitatea şi universalitatea a. T. Acestea nu au însă o compoziţie standardizată şi mai importantă decît inventarierea şi măsurarea factorilor este surprinderea corelaţiilor. s-ar actualiza în expresii artistice. reprezintă: „un fond de imagini străvechi care aparţin tezaurului comun al umanităţii". socotiţi a fi rodul activităţii directe a oamenilor. Aştrii. . supnlicială exprimînd o exagerată supraapreciere a propriei persoane. arborii. modele primitive. într-o perioadă iniţială. în genere.artă. fuziunea lor ducînd la efectul percepţiei spaţiului tridimensional (stereoscopie). spaţial-mecanic. Atingînd centrii senzoriali şi motori a. ASIDUITATE.

nemijlu: iu. ap-ire în raport cu a. de sugerea degetului. omogenizîndu-se. Deci. percepţia spaţială. în comparaţie cu modul de hrănire de pînă acum. acestea fiind cele mai eficiente sub raportul surprinderii esenţialului. în cazul hrănirii artificiale. plecînd de la noţiunea matematică a a. poate avea loc şi în sensul că se impune influenţa sau predominanţa socioculturală. suptul laptelui). reprezintă orice „incorporare sau absorbţie" de informaţie prin intermediul unor scheme sau modele operaţionale. c) — faptul că un element de inferenţă se supraadaugă constatării. ueiiu- (|IC|)!M1. ASINERGIE. în vreme ce sugerea degetului nu se soldează decît cu „învăţarea" suptului (copilul se antrenează pentru a suge mai bine). conştientă sau inconştientă. care pi:. A. totalitatea acţiunilor.p. acelaşi autor notează: „A.ştc procesul de integrare a condiţiilor de mediu la structura internă a organismului. care privesc întregul orga- t e r m e n i tnlosiţi <li. b) — faptul că eforturile subiectului se supraadaugă datelor furnizate de obiect. organizarea mediului de viaţă în sensul creării unui climat psihic favorabil etc. prima constînd în a. adică din condiţiile vieţii intrauterine) de a. întrucît noile conţinuturi produc. asistenţa medicală se identifică cu ceea ce numim de obicei igienă mintală. Astfel. psihoterapia.i. prin care se urmăreşte prevenirea apariţiei unor manifestări psihice nedorito sau diminuări1. efecte deformante. reclamă. foarte frec-. Distincţia dintre a. este direcţionată pe trei modalităţi principale de acţiune: a) profilactică.n drept el'i-ct mijlocirea adaptai. biulugice. raţională. Specialistul ce acordă a. asociere.. J. noi combinări' şi construcţii complimentare de scheme.me. care este nou. i. se evidenţiază şi faptul că adaptarea psihică este subordonată adaptării în general. de deformare sau destrămare a vechilor scheme şi impun cicluri operaţionale specifice. cunoaşterea profundă. şi acomodare psihică. empirică şi a.ciîita adaptarea psihică la condiţiile dificile. ventâ la noii-născuţi: suge re.! sînului se soldează nemijlocit cu introducerea de substanţă in interiorul organismului. e) terapeutică. unui obiect exterior (sînul matern) la o schemă de acţiune interioară subiectului (schema suptului.\ uitarea predominantă a unuia sau altuia din emisieie s-ar explica tipurile speciale de activitate nervoasa superioară. ASIMILARE SOCIALA. mentale: a) — existenţa schemei. ca o dimensiune complimentară fără de cnre viaţa şi dezvoltarea psihică nu ar fi posibilă. fie de mai mare valoare. Prin succesivele acomodări şi reacomodări se reface echilibrul perturbat de noile acte de a. 63 61 .> şi cale denotă Ic^uiuru. care poate fi perceptivă. Ea se acordă atît bolnavului mintal cit si omului sănătos cu scopul de a le fp. A nism şi constituie o adaptai. !< • ke (sec.. A. al cărei scop este vindecarea pe calea intervenţiei psihologice a unor manifestări indezirabile sau boli psihice. cauzată de afecţiuni ale cerebelului. Se referă şi la caracteristica gri! puri lor operatorii de a fi compozabile şi îndeosebi la demersurile inteligenţei care parcurge „drumuri ocolite". intelectuală. vesc numai o schemă de acţiui. şi acomodarea biologică. montată ereditar). termen introdus de J. acomodarea cu funcţiile ei de restructurare. de'. Asemănător asistenţei medicale. organizarea regimului de muncă şi viaţă. şi mai clară cînd avem în vcd. Piaget îl extinde în teoria sa despre operaţiile mentale ca principiu al invariantei rezultatului în raport cu operaţiile prin care a fost obţinut: „acelaşi rezultat este atins pe două căi diferite şi este totuşi recunoscut ca fiind acelaşi". şi acomodarea psihică.i. Piaget notează următoarele criterii ale a.igel 1 in t e o r i a sa psiliogenetieă. proces prin care indivizii sau grupurile aparţinînd unor culturi sau medii sociale diferite se transformă. se disting a. M .p. fie mai puternică. a.tă în ajutorarea omului aflat într-o anumită activitate sau situaţie. realizată prin sisteme de operaţii. b) uzuală. al NVH-loa) . A. este un act de judecată.şi mi întregul organism şi . utilizează mijloace variate cum ar fi: persuasiunea. deductivă se succed alternativ după ritmuri variabile însă totdeauna într-o strînsă corelaţie. m. pierdere sau diminuare a capacităţii de a îndeplini simultan şi bimanual diverse mişcări care alcătuiesc acţiunea motorie. în aceeaşi activitate (de cx.. Pi. ASOCIATIVITATE. py <h. ASOCIAŢIE. Referindu-se la a. întrucît reuneşte conţinuturile empirice cu formele logice". Acestea condiţionează nivelul a. fortificării şi însănătoşirii psihice a unui om. Concomitent.p. multilaterală a omului căruia i se acordă sprijin.s. pe de altă parte. pentru buna ei desfăşurare.sugerea sînului spre deosebii. a. ce con.J. şi acomodarea desemnează cele dona procese ale adaptării psihice la mediu. măsurilor şi îngrijirilor acordate de o persoană specializată în vederea întăririi. o parte. raţională. în raport cu schemele. ASIMILARE. în psihologie a. După ilt'7. J. ACOMODARE. in acebt conteni 5 — Dicţionar de psihologie ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ. iar cea de-a doua constînd în adaptarea respectivei scheme la obiectul asimilat (mularea buzelor şi a limbii după forma şi dimensiunile sînului sau ale biberonului. în măsura în care aceasta se deosebeşte de adaptarea vitală sau biologică propriu-zisă. forţelor psihice. precum şi reglarea frecvenţei deglutiţiei după abundenţa laptelui etc). biologică (introducerea laptelui matern în circuitul substanţial al organismului nou-născutului) şi acomodare biologică (adaptarea organismului nou-născutului la acest mod do hrănire.

substantive sau verbe etc. l'avlov şi V. al XX-lea. fiind asociate dau conceptele ce se corelează asociativ în judecăţi etc. iar cu B. ASPIRAŢIE. Pavlov). Astfel luîndu-se senzaţia ca element de bază se consideră că din asocierea sau însumarea senzaţiilor rezultă percepţiile. s-a referit îndeosebi la senzaţii şi la fapte de memorie. metodă de investigaţie introdusă de C. holism psihologia conduitei. după J. deosebite de cele dirijate. ten- 3* m . a.. H. Pentru G. explicarea oricăror acte. Timp îndelungat s-a încercat să se explice fenomenele psihice prin legile asocierii. încă Axistotel se referise hi legăturile dintre idei şi a propus o clasificare a lor. Aşa cum menţiona Th. şi divide a. Locke. Este o viziune gravată de mecanism. tulburare a peixeperii schemei corporale (somatognoziei) caracterizată prin ignorarea sau nonrecunoaşterea unuia sau mai multor segmente ale corpului. Se poate da şi indicaţia ca la cuvîntulstimul să se răspundă cu un şir de cuvinte timp de 1' sau ca să se răspundă numai cu adjective. în intrasistemice şi intersistemice.ii i le lor pe ideci asocinţiei. se apelează la cele de acţiune. procese şi însuşiri psihice prin wecnnismul asociativ. Jung au folosit termenul pentru a indica legarea unei energii pulsativc de o imagine sau a pulsiunilor între ele. în variate forme. Totuşi odată cu aceasta. în psihologia modernă mai mult decît la conceptul de a. a cunoscut cea mai largă răspîndire în Anglia. K. Deci. Legăturile dintre diverse elemente psihice nu sînt însă numai de ordin asociativ ci şi motivaţional. A. Mill şi A. Ribot. a. Hartley. J. în psihologie fenomenul a. binare este depăşit prin a. Psihanaliştii începînd cu S.!ini ele. a gîndirii nu a avut succes. S-a vorbit despre o memorie şi despre o inteligenţă asociativă. Guithrie.relaţii funcţionale (operatorii) şi de conţinut între elemente simple alo vieţii psihice. analiza şi sinteza fiind interdependente. l'rcud şi C. ASOCIAŢII VERBALE LIBERE. năzuinţă. Hume. semantic sau (şi) implicativ. nu a fost abandonată categoria de a. vechi curent psihologic definit prin relevai ea asociaţiei ca fenomen central şi fundamental în formarea şi manifestarea proceselor psihice. semnificaţie etc. în epoca modernă a. YVatson. consideră că orice proces sau formaţiune psihică superioară este rezultatul unui lanţ sau compoziţii asociative. Th. pentru studiul limbajului copiilor (proba Kent-Ivessanofl) sau al adulţilor. sînt împletite cu disocieri. Se dau cuvinte-stimul şi subiectul este invitat să răspundă imediat cu primul cuvînt care-i vine în minte. l. teoriile asociaţioniste se integrează cu Th.l. pentru determi6G A nări tipologice (A. pe celălalt. nu se reclamă totuşi de la curentul asociaţionist ce a fost abandonat. care la rîndul lor. în faza actuală nu se mai susţine însă că elementele asociate preexistă separat ci se porneşte de la cîmpuri. Jung.v. dispuse ierarhic. D. operaţie. Ebbinghaus.P. în genere. Deci asocierile sînt condiţionate. După modul cum sînt concepute elementele. din a căror asociere rezultă reprezentările. Spence. în lanţ şi prin a. operaţionalism. Delacroix. Interpretarea prin a. au fost şi sînt utilizate pentru investigaţii clinice. De asemenea \V. ansambluri sau sisteme.) ASOCIAŢIONISM. J. W'iindt şi IC. Thorndike s-au sprijinit in lini . de unde şi metoda explicării prin asociere de elemente ireductibile unele la altele — atomismul asociaţionist. Priestley în materialism. de diverse niveluri. un eveniment îl semnalizează.. ASOMATOGNOZIE. cercetătorii care se referă la a. P. a. Hoblees.v.l. J. cu legătura temporară între stimuli indiferenţi (T. a. fiziologic. în sec. Modelul a. mecanismul fiziologic al asocierii.G. Bain în idealism. Aceasta pentru că la stimulii presupuşi sau dovediţi afectogeni intervin întîrzieri. psihologia cibernetică şi sistemică. Cercetările au dovedit însă că acestea au o sferă foarte redusă de valabilitate şi aceasta mai ales în sectorul faptelor elementare de memorie şi deprinderi. acreditîndu-se ca o teorie psihologică şi ca o gnoseologie. Fenomenul asociaţiei a. aici intervenind legităţi ce nu sînt în concordanţă cu modelele asociative originare. reacţii specifice şi pînă la urmă răspunsuri cu un conţinut semnificativ pentru preocupările ascunse ale subiectului (metodă proiectivă). H. Asociat ia constituie neindoilenie un fenomen real dar abordarea exclusiv asociaţionistă a proceselor şi formaţiunilor reduce posibilităţile de explicare ştiinţifică. Ivanov-Suiolenslu. prin reflexe. Berkeley. a fost contrazis şi depăşit prin gestaltism. Muller.P. este privită sub două aspecte: ca mecanism psihologic ce realizează trecerea de la simplu la complex şi ca fapt sau produs psihic rezultat din respectivele corelări şi care la rîndul său este supus unor noi compoziţii asociative. principiul asociaţiei a slujit ca bază pentru fecunde cercetări experimentale. spontane sau condiţionate. remarcă H. P. asociativ. A. mai ales în urma fundamentării ei neurofiziologice prin cercetările asupra reflexelor şi a echivalării a. îndeosebi in explicarea învăţării (Icaruiniţ).l'opest u-Xe\r. Totuşi nu s-a reuşit o explicaţie asociativă a proceselor complexe. fost semnalat încă de la Aristotel care a iniţiat şi o clasificare a legăturilor simple după: a) contiguitate. Skinner recurg la a. sînt întotdeauna mijlocite. în felul acesta se sondează pulsiunile şi punctele nevrotice localizate în inconştient. A. c) contrast. structură motivaţional-finalistă. în interpretările şi experimentele lor.G. Samarin (19(32) relevă caracterul dina- mic şi complex al a. b) asemănare. O serie de reprezentanţi ai beliaviorismului printre care K. lîehlerev au dezvăluit. sînt spontane şi au fost adoptate ca obiect pentru o tehnică de diagnoză şi cercetare. Kibot. în care. a.

>:igaj. defecţiune a 68 f o r m i i n i r e v o l u ţ i o n a r e a •'. unele fiiird promovate iar altele reţinute şi inhibate. Wze remarca distincţiile ce apar uzual în limbaj: „am nevoie do. ATA R AX IE (gr. A. este indusă prin reacţii circulare. este în slujba activităţii de cunoaştere clar nu se confundă cu ea. u i < r <~i : -i spre ceva ideal. Kreindler. YVundt asemăna zona vederii clare. menţinerea în transmisia ereditară a unor caracteristici fără importanţă biologică pentru indivizii actuali."I.i m v i i t o r i p o t e t i c . De la fluctuaţiile a. nu dispune de un conţinut informaţional specific. curburile fiind net diferite in planurile perpendiculare intre <•!. ATAVISM (lat.v<iiaînd î n r a p o r t o i v i r s ' a s < 1 cu s i t u a ţ i i l e social' . realizează performanţe de selecţie şi fixaţie într-un eîmp de oscilaţii neurosenzoriale sau de activitate mintală spontană şi instabilă. Este posibilă şi apariţia unor tendinţe obsesivofobice. . aspir spre. la delimitarea căruia participă a. ce implică atracţia spre scopuri ce d e p ă ş e s c condiţiile la c a r e . apariţia la un individ a unor caracteristici creditare pe care părinţii şi bunicii nu le-au posedat dar care se presupune a fi aparţine unor strămoşi mai îndepărtaţi. cu oscilări în toate direcţiile. autoriză subiectul să se situeze pe o poziţie superioară într-o scară verticală de valori (P. I'. Ribut a elaborat teoria motorie a . ATAXIE (gr. orientare selectiva şi c 'i'cai'rnrc ţocali-n/ă a procesc/nr /*>/ ''fn 'Wtportiiweutule în vederea myt i'ptunc şi facile reflectări sau . Este însoţită de anorexie.i"hi!i -arc.f ă r ă . pe de alta prin fatigabilitate şi reducţie a capacităţii de lucru. tulburare a coordonării mişcărilor voluntare. este după Chombart de Lauwe „dorinţa activată de imagini. evitarea pasiunilor şi moderaţie în satisfacerea plăcerilor. stigma — punct).bilitate vegetativă. ASTEREOGNOZIE. împăcare şi seninătate sufletească. pe de alta. Maslow). ASTENIE.ic. vertij uri şi la. a — fără. Se d e t a ş e a z ă un a s p e c i. A. nevralgii. toniluarc. activare. Tocmai în legătură cu această situare într-o ierarhie de valori se defineşte nivelul de a. ATENŢIE. subiectul acomodiiîdtt-sc la stimul şi recepţionînd succesiv informaţii. concentrarea stabilă nu este absolută. a . . în al doilea se tinde spre o plăcere.\M' ) a unei interveniţi elieteii/e. este un ansamblu de forţe sau tendinţe ce izvorăsc din motivaţia de creştere (A.ire al< e t . Uneori apar hipomnezii. experienţei acumulate şi modelelor adoptate. Bize). sceptici. Se corectează prin ochelari cu lentile cilindrice. ) ' . Deci pe de o parte a. exercită presiuni asupra deciziilor şi permit o schimbare de stare.i ptare psihoeomporfamentală. greoi. cu centrul conştiinţei clare. este provocată de leziunile unor căi nervoase sau a centrilor dai sistemul ner- v i i central care coordonează mişcănie (cerebel. reuneşte motivul cu scopul. lob frontal)..i. Janet. formele şi calităţile de factură ale suprafeţelor. taxis — ordine). A. medi.oeiolo'. S e face d e o s e b i r e a i n t r e t r e l n i i n ţ c iiecesităţi. modele cave sint implicate într-o cultură şi contribuie la continua ei înnoire". A.imi--a ÎI. industrializarea şi mass- nnturfult râie. formă de agnozie tactilă constînd din incapacitatea de a recunoaşte obiectele. ce vizează refacerea echilibrului şi trobuinţo-aspiraţii. d e c i s i v . distragere şi deconectare. dar este implicată ca un factor dtnamogen şi selectiv în activitatea cognitivă sau în afectivitate. caracterizată prin incapacitatea de a coordona mişcările membrelor inferioare sau superioare. a. Psihastenia. foveale. a.A dinţa conşlit'iiti'riln eu n cotă v/ilui U'ă ff i x a t ă d'-' •/'• * i<. piez c n t î n d a s p e i t <!<• p r o i e c t a r e i d e a lâ. iar în al treilea. rezultă frecvent din conflicte acute şi se manifestă prin ezitantă şi preocupări sterile. fsevroza astenică.i ajuns subiectul şi reprezintă tendinţe în care un rol important revr!< cunoaşterii de sine. estimării po . A. ci n -.: a) motorie. descrisă de A. taraxis — tulburate) termen ce desemnează la diverşi fiio-ofi greci starea de calm. este intensificare şi focalizare. actul de a. -. După unii autori. Activităţile concurente sint excluse.> . t r u c d o cui i d e a l . fenomene ce au tendinţa să se agraveze în condiţiile suprasolicitărilor intelectuale. era considerată ca principiu şi ideai moral.II'. constînd.. după P. f o c a l i / a l a valoric.. A. constată că în epoca noastră. a — fără.strămoş) potenţial ereditar al unei speţe sau rase.. ea nu conferă semnificaţii. ASTIGMATISM (gr. cel al a.o. « . . mersul devenind nesigur.-i Ctii m l i n e i iţ'f-azâ. stoici. stare rezultată din deficitul forţelor vitale.. se trece la concentrarea şi relativa ei stabilizare. i. generatoare de progres. dintr-o slăbire a funcţiei realului. evoluează în masă exploziv şi ascendent în legătură cu urbanizarea... atams . • • bilităţilor de realizare.. \Y.. ii'ud <ie organizare a activităţii r'-. care se manifestă prin pierderea coordonării musculare în ortostatism şi uneori în poziţie şezindă. se proiectează trecerea într-o stare superioară celor precedente". La idosoiii antici. Constînd dintr-o repartizare de tonusuri neuropsihice. 1". a. rcprezentînd un fel de fluctuantă convergentă.:hofiyioiogice constind clin ierarhizarea tendinţelor. Chombart de Lamve. Factorul globul al trans- vederii datorată discordanţei în construcţia şi coeli<-ienţii de. insomnii. d o r e s c . refracţie ai globilor oculari. fluctuaţii ale atenţiei şi lentoare intelectuală.. b) statică. Psihologic. şi altul psihologic al a. cunosi o d i n a m i c ă d e o s e b i t de conipl--\'. In primul caz este o trebuinţă comună. Th. caracterizată pe de o parte prin irifabilitate şi hipersensibilitate. A. l'riii a c e a s t ă p r o i e c t a r e î n l r . este considerată ca punct de pornire pentru diverse maladii mintale. ocupîndu-se de sociologia a. prezintă importanţă două forme de a.id. v v o ]IUI1.

interpre- A tarea obiectelor din ambianţă. ambiguitatea şi noutatea stimulaţiilor.a. şi autoactivarea sau dirijarea a. dispoziţii funcţionale (deci filtrajul este comutativ). Corespunzător. relevînd rolul stimulator.il dezvoltat''. latură dinamică a conştiinţei. Psihologia funcţională consideră a. momentan se impune o singură dominantă dar care este in legătură cu subsisteme automatizate ce se pot actualiza şi trece pe prim plan foarte rapid. Cercetările psihofiziologice mai noi (E. în raport cu tipul de activitate precumpănitor exersat şi perfecţionat şi a. giudurilor proprii. Acestea se bazează pe funcţiile activatoare şi frenatoni ale zonei reticulate din trunchiul cerebral. să fie considerate poslriiluntare deoarece rezultă din autoieglaje conştiente anterioare. operantă (II. structură ERGONOMIC. garantînd faptul că parametrii constructivi şi funcţionali ai acestuia sînt corespunzători obţinerii unei productivităţi^ bune cu menţinerea la acelaşi nivel sau chiar diminuarea solicitărilor operatorului. pnfiaittlorie şi a. la un tip de activitate Li altul. Tradiţional a. H. de integrări la diferite niveluri si demersuri referenţiale din care constă activitatea'cognitivă. către ceva. Milerian consideră că spre deosebire de a. pe măsură ce se agravează tulburarea. Elaborarea superioară a a este în unitate cu însăşi dezvoltarea activităţii cognitive şi cu formarea aptitudinilor. se împarte în a.i oliM-rvarcn. variabil dezvoltate şi deci diferenţiate sînt: a) volumul ce constă din suma segmentelor informaţionale. este înţeleasă de Uhtomski ca implicînd o concomitentă de mai multe dominante. eg. A. Berlyne o pune în relaţie cu curiozitatea perceptivă şi epistemică. Organismul este solicitat insă de stimulaţii adiacente care pot exercita asupra a. se specializează. internă. filtraj. reprezintă lipsa de afectivitate sau o foarte slabă raportare afectivă cu cei din jur.ea de-a doua iiidif ind o concentraţie internă asupra sl. d) distributivitatea. se trece de la activitatea diluză la orientarea selectivă. ATIMIE. planuri. montaj. Bremer a relevat circuitele : cortico-reticulo-corticale. trece de la forme primitive neelaborate la forme complexe superior elaborate in baza unor achiziţii (învăţări specific umane). scop şi îndeosebi efort conştient). Picron). habituală întreţinută printr-un sistem de deprinderi perceptive. De la hipotimie. efectoric. a unui punct de optimă excitabilitate. Actele de filtraj sînt mijlocite prin ansamblul structurilor psihice instrumental cognitive şi vectoriale şi în fiecare caz în parte prin motive şi scopuri. A.. Uhtomski pusese în relaţie fenomenul de a. Deşi nu este proces psihic ci numai activitate psihică a.. este un invariant vectorial al conduitei. fiind o rezultantă a activităţii şi a modului de organizare a acesteia este şi o premisă sau condiţie indispensabilă a ei. A. Munn vorbeşte despre a. iar \.. numită şi indiferentism afectiv sau glacialitate afectivă. este un efect al interesului. prima referindu-se l. aici iuteivme introspecţia. concomitent relevate în acelaşi timp sau plan (după G. se pare însă că nu reprezintă şi simultan mai multe acte de a. După unii autori a. intelectuale sau motorii.inlor. cu dominanta corticală. hormonale şi motorii în declanşarea şi întreţinerea reflexelor de orientare. e| comuttitivitdti'a sau flexibilitatea a.. ci un sibtiju al supi a vegherii sau relle\iei in care. generează continuu efecte de facilitare. poate fi atrasă şi prin solicitări verbale sau activarea unor motive specifice subiectului. dar din toate încercările rezultă că a. Nu s-a căzut de acord asupra definirii a. perceperea. dirijată cimştient. în acelaşi timp a. este antifluctuantă.V Sokolov) au demonstrat implicarea tuturor componentelor vegetative. are desfăşurare procesuală care porneşte de la reacţia de orientare. docu- orientativ-reglatorie proprie sistemului persoanei sau de sintalitate. sensibilizare. angajînd apoi structuri preparatorii şi stări de cxpectanţă şi împlinindu-se prin a. ATITUDINE. Mull'er: 5-9). complexitatea. Este necesară o distincţie între atragerea din afară a a. Este deci necesară o activare selectivă şi discriminatorie. este o variabilă a întregului şir de operaţii şi transformări. ATESTAT ment de confirmare a respectării principiilor ergonomice în realizarea unui produs. direcţional şi stabilizator pentru activitatea senzorială şi intelectuală a posturii şi comportamentului motor.. b) concentrarea contrară distragerii se poate realiza în diverse grade şi este funcţia unei dominante. nu numai tonus dar şi ajustare senzomotorie la stimul. nu poate fi însă redusă decît incipient şi parţial la creştere difuză a tonusului nespecific întrucît implică condiţionare şi chiar reactivare de sisteme sau scheme de reacţie. modalitate relativ' constantă de raportare a individului sau grupului faţă de anumite laturi ale vieţii sociale şi faţă de propria persoană. constă tocmai în capacitatea de restructurare rapidă a a. involuntară şi depinde de intensitatea. exercitind o funcţie direcţională si evahiatiuă n . în dezvoltarea sa a. se poate ajunge la a. dar nu numai in trecerea de la un act la altul ci de. a. postroluntară este foarte eficientă. nefiiiid originar-spontan involuntare. c) stabilitatea. externă şi a. meditaţia şi reflecţia. din funcţionarea ei în diferite direcţii. Se distinge a. voluntară (ce presupune comandă verbală. actele de a... intenţie. este spontană. Penfield. mijlocită de interese cognitive şi deprinderi trebuie. corespunde stării de vigilenţă. constînd din plurifocalizarea a. însuşirile structurale ale a. ca o caracteristică temporară a concentrării şi a modului de organizare a a. A. în primul caz a. A. După \V. el'ecte perturbatoare sau — în alte condiţii — pot fi asimilate ca factori secundari energizori.

iar după J. bipolaritatea încărcată de stabilităţii lor. Stoetzel menţionează caracterul de variabilă inferată a acesteia. Referitor la a. ca o „reacţie de simţire" şi de asemenea F. u 1 iun." Subliniind conţinutul valoric şi funcţia evaluativă a a.ir. preferă să se limiteze la o singură componentă. G. corespunde concepţiei marxiste despre esenţa umană ca fiind reflexul ansamblului relaţiilor sociale. autoritar. V. care poate fi.i n u n n n i n ţ t r i i m e n t . Kardmer. utilizat în psihologia socială.n.\ D. totuşi psihologia nu califică drept a. în continuare. K. faţă de. !• prezintă mai multe sensuri. Totodată J.o organizare durabilă a convingerilor despre un obiect sau despre o situaţie. cu efecte deprimante sau încurajatoare. acest autor notează: „Odată. Acesta este sensul originar al conceptului la Ehrenfels şi O. Allport definea a. Measişcev consideră că a. a. valori. Oleron..'irt-. prin însuşirea modelelor culturale. M. caracteristică a reacţiei). V. comprehensiv. au un corespondent specific social (T. nu sînt în funcţie de nivelele de cunoaştere ci depind de motive. A. Wright..â că a. rezultă din interiorizarea relaţiilor sociale. | | e .!!. Dealtfel.N. Doob consideră a.: a) postură.t. .lli!l -l 1 i eCVeîlC •. sever. deci preg73 . degajat. pro şi contra care privesc obiectul social". Khieger şi apoi V. de sensul clin caracterologie. in b a z a a. se confundă cu -itsiauovka. ameninţător. Acest autor socoteşte că adoptarea a.. care priveşte spre un obiect social''. .poziţii de a n .îs . t'ind pentru -:ut cc-rurj. Campbell „>i atitudine socială individuală cale un sindrom al consecventei răspunsului. au demonstrat formarea a. Krech (1962) o defineşte drept „un sistem de valori pozitive sau negative. întotdeauna a.). » ! V .eu-r.s i t u a ţ i i i i ) . Linton ş. contribuim! la deiinina concepţiei despre viaţă.'jn/ă şi temuţi ". determină o preparaţie pentru acţiune mai durabilă şi mai generică decît motivaţia. de ex. Â. Watson. d. ' i i m p l i c i t -. Diferă sensul termenului de a.„... Etnologii u e r P o i K t f i . A. în a c e s t e c o n - A nînd persoana să nVpundâ într-o ihanierâ prefrrenti:ii:t' (!y7Ui. re/uinînd mai mul ie. Conţinutul acestor răspunsuri pare să fie în mare măsură emoţional.u n a n u m i t mori. a. astfel îndeosebi relaţiile circumstanţiale (opinii ce pot fi modificate). JJinet. M.ste o „relaţie selectivă a individului cu iiunea înconjurător!vc" . predispoziţie spre răspuns.ie . KlifHi(-l>cr<. 1 .\i.. are o bază motivaţionalafectivă deservită intelectual şi realizată voluntar. pentru care a.! Itnă !•: y-i'Urîu pr:>fi. simţăminte emoţionale cu acţiuni tendenţioase. I U p o l l d . Sherif caracterizează a. D e c i .i n u i < l i e > i \ • . ir <â a. nuli priideiii di. în cea mai mare parte. d) caracteristică constantă şi involuntară a exercitării rolului.l u c r a t i v â . ca fiind stabile şi durabile. Bogardus care defineşte a. conştiincios. punte să piezinte diferite grade de structurare şi stabilitate.-i. cum ar fi anticipările". { l : : ! f . întotdeauna o a.. Vrabie ! 1967).'dn.i!!i 1 < -. a. vsiiel afectivitate.i T I f i l l .a. p e r s o a n a işi ns. dar poate să includă si alte tipuri de răspuns. democratic.independenţa. e ..l d e M . întrucît nu este direct observabilă ci rezultă din comportamentele pe care le suscită.i a b i l •. tipuri de relaţii. Deşi în limbajul comun termenul este folosit şi pentru a desemna poziţii facultative (de ev. structuri afective. în înţelegerea caracterului. 1) in sj'ii'şit-. menţionează a. li. intelectua- .pinii. mod de organizare mintală cu funcţie anticipativâ şi orientativă. 1 >up. Linton despre sistemul de atiiudini-valori. ce exercită o influenţă directoare sau dinamică asupra răspunsului individual la toate obiectele şi situaţiile cu care este înrudit: () După A. relevă un conţinut sintetic.N. Termenul (• a. Measişcev insistă asupra faptului că a. tolerant. fixate în individ. l i n toTuini iMTeîit :i.. V.ecît: predispoziţia constantă cu caracter organizat şi selectiv (Pai IIard). exercită o funcţie reglatorie asupra comportamentului în care se exprimă prin acţiuni corespunzătoare. După l'znadze a. c) mod elaborat conştient în exercitarea unui rol. într-adevăr. cognitive şi comportamentale. ' i . d . l devine înţeleasă formula lui K. . cea afectivă. I V . smt susceptibile de modificări sub influenţa circumstanţelor şi prin efectele recurente ale exercitării lor. Fraisse au relevat a. la un nivel subconştient". Linton scrie: „o atitudine poate fi definită ea răspunsul implicit determinat de un asemenea element (valoarea — ii. Kiilpe. î n t r .r p n i i i . îns ă ş i convir.: a lua a. perceptive ca efecte de selectivitate explicate prin motivaţie şi modele perceptive.C'-piit. a. . b) fapt de exprimare a unei o. Considerînct că a. de asemenea. 1965). iar mai departe afirmă: „Importanţa funcţională a sistemelor vaJoare-atitudine derivă iniţial din conţinutul lor emoţional.. R o c k e a c h c a v. Shaw şi J.î c diţii. Mead.. A.iti\ i in-..). s i n t p r e d ] -. care este bazată pe un proces cognitiv şi este un antecedent preparatorii! al comportamentului.-. :-. poziţie preparytorie a corpului sau expresie semnificativă (la A. care poate să fie de tip critic.are. i . G. care produce. A. Measişcev consideră că a.-. este un concept indispensabil atît in psihologia socială cit şi în psihologia personalităţii. dispune de o componentă incitativorientalivă şi selectiv-evalutivă şi de o componentă efectorie. predispu- le \i p e r c e p t i v e r e z u l t ă . drept „o stare neurală şi mintală. . Newcomb. Din toate acestea rezuh.c'Xstr:. organizată prin experienţă. sistemele atitudine-valoare acţionează automat şi. Kockeach înţelege a. unde se califică. răspunsuri semnificative social.. P. K. un drive (imbold) implicit.Mucenici! i distinge şase astfel de sensuri ale a. ca . drept concept-cheie. Sub raportul structurii psihice. . amalgamînd componente afective. e) predispoziţie generală de a adopta anumite poziţii şi a judeca într-un anumit fel. intelectuale ca rezultîud din scheme sau montaje mintale.\ < .n trăiri1*'! :i: linsa experienţei. Stoetzel remarcă la a. A.H. este „liinslcllung".

Brown). Meili admite că există a. Gratii (1964) consideră că fiecare a. a. constă din generator de sunete. pentru a caracteriza a.aslow). Gradul de ambivalenţă este traductibil prin inconsistenţă (G. depinde de motivaţia intrinsecă a ei. H. a. în clasificarea sa. dominante şi subortl"]'•)( l i n i a . este în funcţie de anumiţi factori cum ar fi: canalele informaţionale. p u t ti in t w . Obişnuinţele au insa un caracter atitudinal.şi a.. dezvoltarea şi valorificarea capacităţilor. fiind iniţiată motivaţional şi contribuind la geneza unor noi motive. 1966). şi gradul lor de exprimare. microfon şi sistem de înregistrare (cu buloanc) a răspunATROFIE CEREBRALĂ. Krecli şi Crutchfield disting modificări congruente în care se reduce intensitate. c) de oameni.-. printr-un proces de scleroză. strîns şi stabil corelate alcătuiesc subsisteme iar ansamblul subsistemelor interrelate formează sistemul atitudinal total. Rogers. nu fără a suporta o influenţă a dispoziţiilor temperamentale.:\ i i i l n ( r . ansamblul persoanelor care recepţionează mesajele difuzate (deci ascultători şi spectatori ai emisiunilor de radio şi televiziune şi de asemenea cititori ai unei anumite cărţi sau a unor anumite categorii de cărţi — toţi fiind numiţi audienţi). ATOM SOCIAL. se disting a. şi motivul echifinalist persistă unele discuţii. M. se referă la. se realizează în condiţiile unei complexe şi perpetue dinamici. şi căile prin care se pot obţine modificări. SCALA DE ATITUDINI). profesionale. constanţă. <Mitrale şiperiferice. consonanţă. noţiune introdusă de J. K r c J i di -tin^e a. în ce priveşte raportul dintre a. inleusitale motivaţională. F.i. variabila motivaţională izomorfă este atît premisă cit şi produs. O atenţie deosebită acordă cercetările contemporane a. ţ u l . B. i p l . complexitate. (V. Sprott. se recurge la sondări speciale pentru a stabili dispersia în funcţie de o serie de caracteristici sociale. poziţie valorică. posedă un grad de corelaţie cu celelalte. izolate. în cursul dezvoltării se instituie . Murray a pus fiecare grup de trebuinţe în raport cu a.atitudini faţă de atitudini". Newcorab apreciază că a.I. după datele noastre. ce privesc activitatea socială şi propria persoană. demografice. Subsistemele de a. m u l t i d i m e n sionale ci. Se obişnuieşte să se diferenţieze: a. se efectuează cu ajutorul chestionarelor ce urmăresc reacţiile afective faţă de persoane şi grupuri sau modul de abordare a unor probleme (\V. potenţială — toate persoanele pe care mesajele le pot interesa. corespunzătoare. în cercetările de comunicaţie de masă. autodepăşire. '. l'avclcu. Totuşi caracteristică este interrelaţionarea a. T. Psihologia socială pune însă problema schimbării a. Se analizează natura a. De remarcat că a. în acelaşi timp este clar că intensitatea variabilă a a. să provoace momente de disonanţă şi apoi să refacă echilibrul sau congruenţa atitudinală într-un alt mod (Hess. Totodată. indiferenţă ale unui individ cu cei din jur minuare unilaterală sau ambilaterală a emisferelor cerebrale. se fundează pe mai multe motive ce nu exclud contrarietatea de sensuri de unde atît ambiguitatea atitudinală (Guttman) cît şi efectul de depăşire a ei în urma deciziei şi comunicării (Porter. l'cprinderile intră în structura a. reală — persoanele care recepţionează efectiv mesajul în cauză. produce motive.. Anderson. C. Tehnicile proiective de asemenea pot fi utile. di- . propriu individului. constituirea lor în sistem ierarhizat. faţă de a. fondul afectiv. doua grupul oău de apartenenţă şi d" eterogen de obiecte. autorealizare.' ambivalenţă.1iectoria motiv-scop (ta in cazul o['cia!i"iinliî. dar se menţine direcţia ei şi modificări incongruente ce presupun inversarea direcţiei a. conţinutul comunicaţiei. Cercetarea a. şi se definesc aproximativ în finalul adolescenţei. a. respectiv reţeaua de relaţii de atracţie. A. atit a celor caracteriale cît şi a celor circumstanţiale. motivaţia şi interesul. cu titlul de componente operatorii neutrale. Ac- bilă a matricei sociotnctricc. b) de muncă.A A umil • . Walter).. Mc. Schimbările de a. îndeplinesc un rol decisiv în realizare. a . Wright consideră punct neutral în a. Shaw şi J. Datorită marii extinderi a comunicaţiilor de masă. Fiind vectori dinamogeni şi reglatori. dispozitiv pentru măsurarea componentelor proceselor auditive. AUDIOMETRU. cu iitiie. de vîrstă. apreciate ca fiind factorul principal al creativităţi (H. se apreciază în raport cu şapte parametri: extre- ţiunile' de schimbare a a. respingere. Goguelin). caută ă producă un dezechilibru în s sistemul de valorizare a subiectului. a. se înscriu în sistemul caracterial. Act'blc. i (1. Deci. a. drept componente ale acestuia. condiţionează. liste necesar să se ţină seama de faptul că a. în genere continuumul de a. Ananiev a grupat a. Schimbarea a.' după conţinut în patru categorii: a) faţă de societate. Doob consideră că a. balansul dintre evaluările pozitive şi negative. a. AUDIENŢĂ.:-d d". defectuoase are o marc însemnătate socială şi educaţională. considerînd corelaţia dintre a. A. R. creative. constînd din interacţiuni interne integrate în interacţiuni ale subiectului cu alţii (relaţii interpersonale).impl«\ unidimensionali.e ^ n i e n t c a l e . Ulterior schimbarea lor este dificilă. factorii care au generat a. culturale. caracteriale se formează treptat. Moreno pentru a desemna cea mai mică unitate via- mitate. un g r u p aspiraţiilor) astfel dofinindu-xe corespondentul obiectiv specific. amplificator. La fiecare grup. a. subordonate pol să se exercite asupra altor a. După cum arată V. termen ce desemnează. ca urmare a distracţiei şi reducţiei substanţei cerebroneuronale. Acesta defineşte o a. d) de propria persoană. inlerrelaţie. i n i | i l u . conduci or aerian sau telefonie. sînt acompaniate de motive. Mandler. atenuator. în de- pendenţă de gradele lor de stabilitate şi pregnanţă.

mod de gindire necritică centrată pe subiectivitate şi rupt de realitate. Actual. Maslow. principiu al personogenezei. precum şi la înregistrările influenţelor electromagnetice determinate de organismele vii în jurul lor (FI. Astfel a. dominată de fantezie şi reverii. în cîmpul de înaltă tensiune. AUTISM (gr. A. în două forme distincte: de a. de tip contemplativ. A. în sens larg. experienţe ce-1 terorizează sau duc la extaz. luate pentru fiecare diu tonuri la diverse niveluri de intensitate. A.. Vasilescui. Fenomen biofizic — denumit astfel după imaginea aureolei din iconografia creştină — dar constînd real dintr-un cîmp de emisie a unor radiaţii ale corpului. Capacitatea de a. de revenire la normă. forma unor perturbări vegetative.rea -i autoorgruuzarea conşti* nia :i personalităţii proprii. se referă în aceeaşi măsură la conduita morală şi condiţionează progresul valorilor morale. 1976). atitudine faţă de sine şi propria evoluţie prin activitate. Audiogramele sînt graficele pe care se Înscriu curbe ale pragurilor absolute si relative. A. a sensului comportamentelor sociale şi particularităţilor individuale. în care efectul este datorat ionizărilor de tip corona. Constă din proiectarea şi efectuarea de acţiuni ce depăşesc. Ansamblu de fenomene neuropsihice prin care se exprimă crizele comiţiale. se compensează afectiv prin fantasme care în cazuri patologice sînt duse piuă la delir halucinatoriu. Subiectul refuză contactul cu persoanele şi obiectele externe şi se refugiază în lumea sa lăuntrică în care îşi satisface dorinţele în plan imaginativ. lege fundamentală a personalităţii. în care subiectul încearcă. ajungînd să elimine erorile de conduită şi să determine restructurări profunde ale personalităţii. în plan imaginar. operaţie complimentară comenzii şi constînd din supravegherea în baza retroaferentaţiei şi aferentaţiilor suplimentare a propriilor reacţii şi comportamente şi din ponderea. al formării caracterului şi capacităţilor.). Fenomenul este demistificat şi atestat ca fiind fizic. P. Particularităţile a. cunoaşte diverse grade de dezvoltare între normal şi patologic şi apare. accelerarea sau suspendarea lor în conformitate cu cerinţele programului şi situaţiilor. de natură luminoasă sau constînd din alte radiaţii electromagnetice invizibile. îndeosebi a reacţiilor impulsive şi de ponderare. precum şi cauzele cărora se datorează. motorii. Wiener autoreglajui constă din comandă şi control.şi m-hij-loiial. procesul instnictiv-educativ avînd rol deosebit în această direcţie. Are la baza autotrăirea. in vederea raportării nu numai Ia prezent ci şi la trecut şi viitor. AUTODEPĂŞIRE. A. milos — însuşi).'. investigaţie şi meditaţie orientată spre propria persoană pentru obţinerea unei inirigmi despre sine. modificare sau frînare a lor. A. se concretizează în judecăţi de valoare care pot să fie moi mult sau mai puţin corecte. este mecanismul şi capacitatea de continuă urmărire a comportamentului propriu. Dumitrcscu. întrucîtva. AURĂ.! i. A AUTOCRITICA. obţinute prin tehnica Kirlian. o demonstrează faptele de conduită. după IC. se realizează prin comparaţie cu ceilalţi oameni şi prevede stabilirea valorii produselor muncii proprii. care îndeplineşte funcţii de finisare sau împlinire . şi de a. se dezvoltă în ontogeneză. Implică un nivel superior şi pozitiv de aspiraţii şi se integrează în sistemul autoperfecţionării. 1.. verbal . aptitudinilor şi atitudinilor. cunoaşterea calităţilor şi defectelor proprii. a artelor de încălcare a normelor morale. este un termen aplicat uneori situaţiilor sau cazurilor de introversiune accentuată. emisii spontane sau provocate. uneori. medicinii şi psihofiziologiei. autoobscrvarea şi raportarea la alţii. J Este implicată. 2. AUTOCONTROL. AUTOANALIZĂ. tonal. a trăsăturilor de personalitate. apare ca o dimensiune a stăpînirii de sine. a capacităţilor. A. proces de formare a propriei personalităţi şi conduite conform unor modele şi cerinţe şi în baza unor eforturi personale. senzitive sau psihice. poate fi utilizat pentru a adopta măsuri de preîntâmpinare a crizei. iar ca =cop perfecţionarea modelului < r eut'ijMMtaie. analiză a proprie. Adevărata valoare a a. aut. Durează cîteva secunde. se întilneşte destul de frecvent în momentele critice ale psihogenezei (prima copilărie şi începutul adolescenţei) dar poate dobîndi şi forme anormale.iitid'iue si rteur'ioa-. în a.terea erorilor. O bună şi eficientă educaţie trece. servesc pentru diagnoză medicală. agitat. este utilă în măsura în care este realistă şi orientată nutoeducativ. (in ţara noastră tehnicile necesare ajungînd la un nivel foarte evoluat datorită doctorului 11. prin interiorizare şi adaptare. AUTOAPRECIERE. cel în cauză este în acelaşi timp subiect şi obiect al educaţiei. calm. dar mai ales la nivelul minimei intensităţi perceptibile. în a. După construcţie şi destinaţie so disting a. se modifică iu raport cu stările psihice ale subiectului (I. sindrom constînd în replierea totală asupra propriei lumi lăuntrice. de fiecare dată. termenul este utilizat pentru a desemna descărcările marginale. ca principală modalitate a acestuia. liste un prolog conştient al acesteia şi poate avea. reflectă un nivel superior de conştiinţă morală şi capacitate de control. După N. material şi intrînd în competenţa biofizicii. precum şi a gradului lor de dezvoltare. Bleuler. a. posibilităţile de moment ale subiectului şi astfel le sporeşte progresiv. Cercetările experimentale au dovedit că a. Semnalul dat prin a.. ce bo înregistrează prin elechonegrajie (v. dezvăluirea lipsurilor în propria activitate. în care subiectul se complace idilic prin iluzionare sau consolare.A sinilor subiectului la stinmlii auditivi.regi.. Dumitrescu). după A. AUTOEDUCAŢIE.

De asemenea. arnncînd şi o nouă lumină asupra automatismelor fiziologice şi psihice. dezvoltarea. acţiunile izvorînd dintr-un motiv şi construindu-se după un model trec prin „încercări cu erori". de la primele cuvinte pronunţate anevoie. în ultimele decenii. Matricele se situează la diverse niveluri de generalitate. A. foarte înalt în cazul relaţiilor gramaticale sau logice. AUTOMAT. Apoi. Prin învăţare şi exersare acţiunile îşi modifică baza de reglaj şi îşi perfecţionează partea executorie. reproiectat. nu e o reproducere oarbă a matricei corticalc. ter- ţ i i i P r t . transformare. în automatizare un rol central revine legăturilor inverse.. de la primele litere desemnate cu trudă. i v o i i/i-. Totuşi o veritabilă şi progresivă autocoustruire de capacităţi. ce i se adresează. De aceea acţiunea automatizată nu este cu totul rigidă. Amorul propriu de tip narcisist ca şi complexele de inferioritate sînt o piedică în calea a. de conducere şi control) se înlănţuiesc provocîndu-se unul pe altul. este tot mai mult chemat să contribuie Ia educarea altora. se desfăşoară într-o manieră spontană. iar cibernetica. Această decizie. în' definirea automatizării nu trebuie să se absolutizeze nici rigiditatea şi nici desprinderea de controlul conştient. cu capacitatea de auloconduecre J\ i ina. capacităţilor. prin exerciţiu.i- şi iiitrr- trolul propriei voinţe. Iniţial. educaţională. men psihopatologic. imaginea ideală (optimizată) despre sine influenţează tacit. mai mult sau mai puţin accidentală. Deci va exista şi posibilitatea investirii matricei sau schemei în conţinuturi din cele mai variate şi a ajustării lor în raport cu conţinuturile. Cel apt de a. fără numeroase repetări datorită cărora acţiunea ajunge să se execute corect şi cursiv. ieşite de sub conAUTOMATISM MENTAL. alegerea şi practicarea acelor activităţi care favorizează dezvoltarea cu independenţa în acţiuni. Este ceea ce se întâmplă în trecerea de la primii paşi stîngaci şi nesiguri ai copilului mic. Sînt necesare nu doar declaraţii şi autoiluzionări ci în primul rînd autocontrol continuu. rezultat din învăţare şi susceptibil de reînvăţare. de Ia efectori.. în fond semnalele verbale sau senzoriale (cu funcţie de declanşare a acţiunii. în mod mecanicist. A. şi ca pentru educaţie. A. — mai departe totul merge de la sine. şi realizării a. de sine. maximal concentrat asupra mişcărilor sale. ci o desfăşurare în care se produce o echilibrare între matrice şi condiţiile concrete. Comportamentul este singura cale şi singurul criteriu pentru a. se supune aproximativ aceloraşi condiţii şi legi ca şi educaţia altuia. se acomodează situaţiei. Aceasta nu poate fi însă perfecţionată şi unificată fără exersare.iAi d i y \ o l t u n . de la chinul primelor acţiuni ale socotitului la calculul mintal rapid. la mersul bine închegat.i d i i t o i e c d t K â n i . se corelează (seif govcrnmenl) şi presupune cunoaşterea obiectivă. a acţiunilor instituite şi conduse conştient „pas cu pas" în acţiuni relativ detaşate de decizia şi controlul conştient. transforma. închegîndu-sc circuite între centre şi periferie cu deschiderea la condiţiile schimbătoare ale acţiunii şi situaţiei. este adolescenta şi tinereţea. la cuvintele vorbirii fluente. alegerea maximă ejicienţa a a. antrenamente neîntrerupte în contracararea unor tendinţe negative şi în înfăptuirea consecventă a scopurilor şi planurilor propuse. mai ales în condiţiile noastre. 1\ l'avlov numeşte. într-im cadru strict individual şi prin închidere în sine. nu este totuşi suficientă şi deseori tinerii cad pradă iluziei că dacă s-au hotărît. Calea optimă de a. stare de tulburare a conştiinţei în care subiectul are impresia pierderii stăpînirii propriilor procese şi însuşii i psihice care.A ( o i e c t i . caracter. facil şi rapid de mai tîrziu. stabilirea unui regim de viaţa şi respectarea lui strii ta etc. acţiuni perseverente şi în cunoştinţă de cauză. fiind necesară.operaţii) şi la un control facultativ. angajat formal. creîndu-se astfel posibilitatea ca să se emită comenzi corective şi de sancţionare (P.. în ansamblu. cibernetica a dat un impuls deosebit studierii teoretice a a.' f . i c ( l o r t c h i l i i <_iin.fa tic loroase. De asemenea a. de Lamcttrie. R. dezvolta la nivel superior. K. AUTOMATIZAREA ACŢIUNILOR PSIHOMOTORII. control si con- un model sau o matrice funcţiona- . un stereotip dinamic. este anticipată prin decizia pe care o adoptă în diverse etape subiectul de a se corecta. la scrierea curentă. că le acceptă conştient şi le valorifică dar nu fără o selecţie critică. este cea a integrării în colectiv şi a desfăşurării de activităţi profesionale şi obşteşti cu o semnificaţie superioară. necesită eforturi. Descartcs a susţinut teoria după care organismele vii sînt a. Desigur. tehnice. A.ieşiri" predictibile în funcţie de calitatea şi intensitatea „intrărilor". fcedbackurilor prin care. Anohin). amplasarea în acele împrejurări de viaţă care vor avea un efect educativ. ci dimpotrivă. 1 a t i t u d m i l o i v. nu poate să se realizeze. nu înseamnă că subiectul devine nereceptiv la celelalte influenţe educative. i . este un sistem care efectuează operaţii stereotipa. în fapta a. se semnalează la centru fiecare din momentele executării acţiunii şi noile condiţii apărute. Este necesar spiritul autocritic şi încrederea moderată în forţele proprii. sistem cu . <' ni 1>>nu. în vederea realizării scopului propus se recurge la controlul conştient al fiecăreia din articulaţiile' acţiunii. atitudini. proces de lă. sînt relativ dezarticulate şi oscilante. — teorie extinsă la om. Trebuie făcută o distincţie între automatic-instinctiv şi automatizat.i in • la^nc ••!. redueîndu-se la supravegherea generală a activităţii (în care sînt implicate acţiunile automatizate r. în vorbirea curentă a. constituind ceea ce I. are si scopuri de ii: l'liji. reglajul conştient nu este pur şi simplu suspendat ci restructurat. iar actul automatizat este adaptativ.

K. 3) obiectul supus reglării. se înserează ca noi baze sau mijloace de autoreglaj. caracteristică legică a sistemelor evolutive (biologice. în condiţiile funcţionării sistemului autoreglabil.p. Golu a. în primul rînd.p.OPLASTIC). James cu cit o activitate este mai complexă. Psihologic. Informaţia neproductivă este prelucrată şi convertită în informaţie de comandă. Succesul în orice activitate depinde nu numai de posibilităţile omului. datorită conexiunilor inverse de la efectori externi sau interni. şi autoreglai. re/ultate ale acomodării. pregătire specifică atentă. şi nivelurile de aspiraţie şi expectaţie. presupune. rcoigamzări. dar şi de felul cum priveşte munca. structuri înotivaţionale şi finaliste etc. Uneori cînd omul nu dispune de tărie morală. un moment al declanşării şi im altul al execuţiei mere. 4) dispozitivul do conexiune inversă ci! fiice posibilă modularea. Dispoziţia afectivă scăzută nu eîte compatibilă cu înalta performanţă. 2) mecanismele de execuţie ce regizează acţiunile conform comenzilor. de pasiunea şi dăruirea. Anohin dezvoltă teoria. Lcontiev s • • referă la formarea organelor funcţionale iar G. să se poată concentra asupra esenţialului şi a cee'i ce este nou. AUTOPREGATIRE PSIHOLOGICĂ PENTRU PERFORMANŢĂ. îii viziune kantiană: „libertatea omului care prin efortul propriei sale reflexii. şi evoluţia secvenţiali a a. la sisteme inapte de a.p. orice performanţă este apreciată ca o autodepăşiro. AUTOPLASTIC (ALI. corelaţii sau blocuri funcţionale. persoană. are un sens apropiat de cel al autodeterminării mijlocite prin autoreglaj conştient.ducere care pot redeveni însă ample şi detaliate dacă se ivesc greutăţi. adică formarea unei anumite trăiri afective faţa de performanţa viitoare sau faţă de activitatea în ansamblul ei. în ansamblu conceptul de a. formarea unor atitudini favorabile faţă de activitate. de acţiuni (transformări) aplicate de către un subsistem (numit mecanism de reglare) altui subsistem (numit ^obiect" al reglării) — in interiorul -unuia şi aceluiaşi sistem" (aceasta în cazul a. se poate înţelegi.. de aptitudinile de care dispune. într-un sens apropiat. Xoile formaţiuni sînt. gestalturi. Nu se identifică însă e^ autoreglaju! care este _posibil ^. permite o dezvoltare progresivă a autoreglajului întrucît noile programe formaţi . în care se proiectează virtual în perspectivă. Variatele tipuri de performanţă au comun următoarele: orientare socială pozitivă. în schimb prezenţa a. in cazul reglajului un sistem acţionează asupra unui obiect sau sistem extern). Condiţia principală a a. grup (sisteme în genere). i. se determină în baza propriei sale structuri.un ansamblu. Angrenarea în activitate este treapta finală a a. de priceperea' de a depăşi anumite greutăţi. sportivă. Structurile operaţionale ale reglării şi a. care funcţionează independent. grupări şi grupuri operaţionale. modalitate de echilibrare a unui sistem în raport cu programul său care poate fi stabil. totalitatea acţiunilor întreprinse de un subiect pentru obţinerea unor rezultate deosebite în activitate (productivă. tenace şi îndelungată. poal> fi apropiat de cel de autoprogranuire. p. modalitatea de a fi a unui organism. P. De 81 80 . Este adevărat însă că o condiţie a activităţilor cu o arhitectonică complexă este automatizarea acţiunilor subordonate astfel îneît atenţia care nu poate cuprinde concomitent decît un număr limitat de st imul i. Funcţionînd. psihice şi sociale) de a-şi elabora noi forme de organizare. militară etc). algoritmi. care de regulă acţionează ca un adevărat catalizator al acţiunii. Keilv la elabora rea constructelor. Corespunzător se definesc tipuri de caractere. Deci a. Se anticipează şi performanţa. şi autoconducere. lui în atingerea scopurilor şi ţelurilor propuse.a om. sistemele psihice generează noi modele. AUTOORGANIZARE.. AUTONOMIE. este . Există o strînsă legătură între a. în baza unei evaluări a distanţei dintre actual şi espectat. AUTOREGLAJ. presupune complementaritatea funcţiilor de comandă şi de control. corectată şi redirijată. A. cu atit ca necesită mai multe acţiuni automatizate. In psihologia contemporană. cuprind următoarele elemente: 1) mecanismul ce elaborează semnalele de a.. este conexiunea inversă sau feedbackul pozitiv şi negativ. in vederea ameliorării unor re/ultate aliate l-i Urnita superioară a posibihta- ţilor fizice şi psihice. fix sau apt de modificări. prin care omul efectiv se mobilizează pentru traducerea in practică a scopurilor propuse. după Adorno. Pupa cum arăta \V. ca o luptă cu sine însud.p. A. cum este cazul aşa numitei N ikefobii întîlnitâ în sport şi care se manifestă sub forma fricii de a nu doborî un anumit record.p. prin a. După Al. este caracteristică penlni învăţare ca dobîndire de no comportamente. calificare a reacţiilor sau adaptărilor orientate spre modificarea organismului propriu sau spre mod iucarea mediului. a. noi modele sau structuri interne. sistemog^nezf'i.p. prin ea se realizează dispunerea. Se distinge în a. interspecifice. Piagi-i. Este un fenomen de emergenţă cu in- teracţiuni interne. a legilor sale interne.p. prezenţa unei stări psihice necesare unui efort de mobilizare. modelări. Omul este sistemul cu cele mai plastice şi perfecţionate capacităţi de a. îşi dă sieşi principii de acţiune". Anticiparea este un alt element al a. după teoria echilibrărilor progresive a lui J. stiluri cognitive. scheme... de încredere în forţele sale apare o adevărată teamă faţă de performanţă. A.

f) dăruiri. Fără a. Hipnoza medicală nu este suficientă dacă subiectul preia indicaţiile prin a. Baldwin. Eysenek. Tradiţional a.i .Kealizarea a. Se presupune posibilita. zoriosenzorial. stabilite (în variante algoritmică poate determina stări de nelinişsau euristică).hosociale ce determină desfătea descoperirii şi unor alte for. însuşi. moda. telios — scop). distragerea de la simptomele maladiei. (1) exigenţă 83 A si spil'it de :| lăspund'Tr. dar fără a.sebite în activitatea grupurilor glări ale reglărilor. a. poate fi sporită.realizarea unui consens din parnal şi afectiv. deosebit de heteroielic sau instrumental. e) «Irni'»oste :.cunoscută. d) de cooperare interindi. de trans. în ultimele decenii. după A.diţiile vieţii sociale lipsa de a. în condiţiile încrederii în medic. A.L in. Puterea se poate realiza. solicită o totală subordonare din partea celor educaţi. AUTORITARISM IN EDUCAŢIE. dogmatic şi de asemenea în educarea de tip militarist sau fascist. reglaj.şurarea creatoare a muncii.disciplinei conştiente a suborgres în autoorganizare şi perfor. întrucît a. c) bună pregătire profesională şi pedagogic. recent celei psihosomatice.V d>' cei e. Este ceea ce a făcut ca a.prin constrîngere. AUTOTELIC (gr. AUTOTOPAGNOZIE. Trecerea. paralizîndu-le iniţiativa şi spiritul critic. arată H. evitarea abuzului de medicamente etc. ver.huaţi. capacitatea de a.e. caracteristice omului.rul nu le poate domina. sau care rămîne — în limitele proprii. luate în studiu şi aplicate în scopul echilibrării vieţii personale şi a sporirii eficienţei activităţii.apare lipsa de disciplină şi cu natelor de funcţionare a siste. senzorioverbal.il. intelectual şi vo. de la sugestie la a.iij faţ. îmbinarea a.dentul faţă de copii sau tineri. în psihologia cibernetică xercită.te şi apariţia sentimentului lipvoltată în situaţii de risc sau în sei de securitate. dar inegal dezvoltată. Sub acest raport. impunere de îşi pot schimba locul. rarhizat şi autorcglabil. iar bolnavii. Practicile yoga demonstrează performanţe de a. control al cuvîtnuhti. pe de alta. este tot atît de imporrile: a) homeostatică sau de sta. încrederea în vindecare. întrucît datorită acestui fenomen unii subiecţi ajung să-şi dezvolte siniptome organice înşelătoare (mai ales pe fondul isteriei). amin.!. oamenii sînt foarte diferiţi. este. ZS'u toa. întreaga activitate din posibilitatea dominării acespsihocomportamentală ar putea tora. din capacitatea de a li se fi interpretată ca un sistem ie..ai rezistenţa I.lului educativ pe care-1 îndegiei au fost reconsiderate în plinesc. Pavlov a explicat fenomenul prin forţa specifică de inducţie. acceptată şi ascultim cuplurile senzoriomotor. intervine în toate aspectele vieţii şi activităţii cotidiene. impune şi a obţine permanent.tată. una din cauzele psimanţă. a idei lor pe care ele le susţin şi a deciziilor adaptate. în conformare în raport cu planuri pre. recunoaşterea rote conceptele si faptele psiholo.P. t i v e . dez. bilizare (de menţinere a coordo. uneori asociată cu sentimentul „pierderii" unui segment sau altul.-.tea aceluia asupra căruia se cluntar. în genere reţinînd dezvoltarea personalităţii. pro. c) competitivă. A. a fost cultivat în învăţămîntul religios.aceasta momente pe care tînămului) .1'tiel de.donaţilor.către un subiect a unei influenţe venind obiect pentru celălalt etc. sen. strict necesară. autos — sine. 83 .din partea lor.L. Janet a sociale. Considerînd proprie. în e. a. b) programată.. Unii autori susţin că plul personal pozitiv. s-a impus atenţiei medicinei. sistem de educare efectuată.calitate a persoanei sau grupării menul de a. asupra altuia cu scopul ca acesîn sistemul psihic uman. ţinerea unor performanţe deoUnii autori vorbesc despre re. în e. Se recomandă concentrarea atenţiei. finalitate şi efi. de sine in opcia educativă etc. în să asculte. Se urmăreşte desigur o . presu. jocul.tantă ca şi afecţiunea. Totuşi. se ta din urmă să se conformeze şi dezvoltă la diverse nivele. AUTOSUGESTIE. uzînd de ter. conceput conduita ca un mod AUTORITATE EDUCATIVĂ.cenţă a. u n ' să cieii'. încurajarea somnului. bovcrbal iar. presupune deci şi lităţile instinctive. unul de. proprietate general-umană. e) de dezvoltare. de a se conduce. ca modalităţi. exclusiv prin impunerea autorităţii cadrelor didactice. fie îşi agravează fie îşi depăşesc maladiile după cum se autosugestionează. de a se putea sugestiona sa\i influenţa dincolo de limitele obişnuite ale autocomenzii sau autoreglaj ului. învăţare.la şefi constituie o condiţie a punînd adaptări. în acest sens. puterea care este reacest sens pe de o parte. a. b) comporobiectul psihologiei se centrează tarea adecvată misiunii educaasupra proceselor de a. în acest sens este ilustrativ antrenamentul autogen.instituţionale cu cea informală viduală. să fie adoptată şi ca o importantă metodă de psihntmipii'.educative constînd din ascentăţile de durată. obme de a. motivaţio. rezultă din: a) exemacest sens. I.remarcat că elementele arătate AUTORITATE. P. relaxarea emoţională. în consecinţă. reglă. ceea ce are scop în sine. jocuri. cum este. fenomenul şi metoda au fost. cienţă a a. sau de extensiune a autoreglajului mintal în sfera proceselor vitale.idie si să contribuie la însănătoşire. tulburare a imaginii despre propriul corp caracterizată prin pierderea posibilităţilor de localizare a părţilor corpului. mai ales celor de performanţă. Astfel este autohipuoza. în copilărie şi adolesse disting.

>t -a!» forma seii/aţnJor awdiuw. armonia muzicală. AUZ MUZICAL. A. în limbaj curent — „ureche muzicală".v. cînfi. în principal. de de recepţie a<. identificare şi reproducere a structurilor melodice monofonice. Acestea se modelea/ă după .11ri]LIJiI<. Sistem de recepţioascultare — descifrare-reproduccrc-producere a sunetelor cu valoare muzicală. Rozenblith apoi şi alţi autori au constatat că în a. a structurilor de ansamblu prin care se realizează. La nivelul cel mai înalt al a. periodice sau apei îcxiicx'zgomote). naturale sau ariificiale. Fletcher constată că sunetele de aceeaşi intensitate dar de variate frecvenţe produc impresii de tărie diferite. frecvenţă şi formă.i este privilegiată dil'ei enţi'Tri in. Cuvintele se aud şi descifrează în funcţie de intensitatea şi de claritatea pronunţiei.m. Iii se structurează în raport cu structura sonoră a limbii materne iar însuşirea unei limbi străine presupune. Sînt mai multe teorii ale audiţiei şi dintre acestea mai cunoscută este aceea a rezonanţei.in. poate fi mult ameliorat. B. Late o activitate structurată. in dezvoltarea -:. fundamental este auzul fonematic ce mediază diferenţierea şi identificarea fonemelor (mai uşor vocalele decît consoanele şi printre acestea mai greu consoanele apropiate b-p. după L. fi/ice sau produse de (un (vorbire. sistemul reprezentărilor auditive dezvoltate procesual pe un fond mental . La om se diferenţiază a. a facilitat transformarea senzaţiilor auditive în semne şi în modele pentru emisia verbală şi muzicală. Adaptarea.a. f-v ş. şi ca o componentă. R. care este fundamental. pe (•îmi în zona in-evt uţrlnr nied. fizic. respectiv de amplitudine. fonematic. după U.i e i ! ' u a l e a.AUZ. aptitudine senzorială constînd din identificarea şi reproducerea unui sunet. şi a. A. este modalitatea senzoriala cea mai strîns legată de activitatea intelectului. fără a fi raportat la alte sunete cu valori cunoscute. A. senzaţiile şi percepţiile auditive reflectă factura materială a obiectelor în vibraţie.iţiilor ncmijlocite.ir t . Adrian. Mai ales prin timbru. nu M> reflectă numai proprietăţile vibratorii (frecvenţă de 20 — 18000 cicli/secundă) ale obiectelor. înălţime şi timbru corespunzător caracteristicilor undelor acustice. intervine şi ideomotricitatca corespunzătoare a aparatului vorbirii (coardele vocale şi celelalte componente). care. ÎL Seasiiore ş. are un caracter sistemic şi prezintă mai multe nivele de structurare. elaborată cultural pe ba/. x AUZ ABSOLUT. De aici însemnătatea auzului relativ si mai ales a celui absolut. Teplov a susţinut că a. A. Cînd A un sunet este recunoscut prin raportare la altele emise de un instrument sau fixate bine în memorie intervine aurul rclntiij. Teplov. auz. M.a AUZ INTERN. (Const. a sa. Prin a. submodalitatc de percepţie auditivă.. L K i .bonn nea percepţiilor în cîmpul stimul. în principal.a.-. Leontiev a reuşit să demonstreze că prin antrenamente sistematice prevăzînd reproduceri vocale de sunete mimica le. prin el se discriminează în audiţie şi execuţie. a acordurilor.oriaiâ proc. de ex.c-s modalitate :i. fizic dar în conformitate cu codul şi valorile muzicale. 1977) AUZ VERBAL. verbal ca modalităţi perceptive specifice. sunetele armonice de zgomote. Deci ascultarea vorbirii altuia nu este numai recepţie ci şi o vorbire interioară proprie ce leproduce in mici'o\ orbirea altuia. Real asupra perceperii sunetelor influenţează interacţiunea dintre intensitatea şi înălţimea sunetelor. submodalitatc a percepţiei auditive adecvaţirecepţiei şi pronunţiei limbajului. Faptul că prin a.m.). un rol important revine auzului.. dobîndite. elaborarea unui nou sistem de a.m. pozitivă şi sensibilizarea eslr dependentă de semnificaţia MI netelor. Kste o însuşire de mare utilitate pentru activitatea muzicală.'. 1'enoinenul mascării (ecranărm st: constată în sensul că sunetele joase le estompează sau acoperă pe cele înalte dar relaţia inversă nu este valabila. la diverse nivele calitative.a a.: şi măsurarea timpului. după Licklider.'npul auditiv adaptarea negativă este. Topler. muzical.iutile. După Klemm (1910) stimulii vizuali (cunoscuţi ca emitenţi sonori) atrag după sine şi localizarea surselor sonore deşi acestea pot fi ascunse. A nionstrează ci în r o n d e frecvenţelor joa. şi a. Dezvoltarea auzului aduce o anumită contribuţie şi la progresul a.ilţ iniilor.al armonic care permite. are ca variabilă centrală înălţimea sau tonalitatea. binaurai se poate localiza sursa de emisie. diferenţierea şi identificarea consonanţelor şi disonanţelor. se situează. Pragurile diferenţiale se determină distinct pentru tărie şi pentru înălţime. Kulaghiu arată că cel mai bine se diferenţiază sunetele din direcţia laterală şi cel mai slab cele provenind din spatele subiectului. Mai redus este rolul acestora în orientarea spaţială. Dealtfel surditatea se asociază cu mutitatca. este o modalitate de diferenţiere.m. presupune reducerea zgomotului de fond şi păstrarea unei redundanţe moderate..uJiete care pot fi simple sau complexe. a celor verbali-.m.v şi j iial te se put di leir mia mai iaul irnvn . Senzaţiile auditive îndeplinesc un rol important în percepere. a. u . vtii . se formează prin condiţionare iar A. S5 . A. Golu de- scitiiijIi. Ioncscu. Jn cî.v. moderată. după Stumpli. verbal constituie baza aferentă a limbajului. în structura a.m. Senzaţiile auditive sînt eminamente succesive şi prezintă calităţi de intensitate (tărie).'T.

conflictul cu normele sociale. mai ales cele de minori. AXON. sînt: motivarea pur emoţională a acţiunilor. A AXIOMĂ (gr.v. Cohen descrie subcultura delictuală pe care se întemeiază b. După R. Restrictiv. Una dintre cele mai uzitate baterii de b. Conduce excitaţia de la pericariou spre periferie (celui ifug). pronunţarea şi coordonarea cuvintelor sînt perturbate pînă la dizartrie şi blocaj. coeziunea limitată. desemnează viiCYOgrupările de delicvenţi. BANDĂ. dar le întoarce pe dos''. primatul individualismului ş. care sînt mi numai valide ci şi deductibile. negativismul. Iablonski consideră că b. conducerea autoritară. DICŢIONARELE ALBATROS B BABY-ŢEST..t. între a. este cea elaborată de JBrunette-Lezine. B. din axion — adevărat). Dacă subiectul nu se aude pe sine vorbind intervin importante perturbări ale pronunţării şi modulării ei.a. transformarea actelor delictuale în scopuri în sine care se comit din bravadă şi deseori în afara unor utilităţi. sistem de probe simple vizînd relaţiile spaţiale şi îndeosebi coordonările senzoriomotorii pentru diagnosticarea nivelului de dezvoltare psihică (QD) la copii pînă la vîrsta şcolară. retragerea din societate şi opoziţia faţă de ca. Lee şi apoi Fairbanks (1955) au constatat| că dacă se suspendă auzirea normală a propriei voci şi aceasta revine la urechea subiectului cu oarecare întîrziere. organizarea inconsecventă a activităţii ei şi elementele de indisciplină şi anarhie. şi articulare sînt relaţii necesare. calificare peiorativă a unei microgrupări. axioma — opinie. reprezintă grupe intermediare între grupele constituite social şi mulţimi. Cohen scrie: „subcultura delictuală îşi extrage normele sale din normele marii culturi. relevînd violenţa şi agresivitatea. conducerea autocratică. de cei din afara b. hedonismul mărginit. ca şi con- for- curenţa cu alte b. A. prelungire a neuronului denumită şi fibră nervoasă conslînd într-o expansiune citoplasmatică lungă. despotică şi imperativă.în vorbire. ostilitatea nejustificată faţă. R. instabilitatea. A. este deci ghidată de valori negative. considerînd lipsa de valoare a scopurilor pe care le urmăreşte. concordanţa minimală a nor87 . mele de organizare a celor care comit acţiuni antisociale.. expresie validă numai prin evidenţă care face parte dintr-un sistem şi este indenionstrabilă în cadrul lui. CARENŢĂ AFECTIVA AVITAMINOZĂ AFECTIVĂ v. deosebindu-se prin aceasta de teoreme. Merton le caracterizează ca substructuri sociale anomice. L. Caracteristicile acestor grupe intermediare sau b. Cloward subcultura delictuală este retristică în sensul că realizează.

Ir i n i t ii I b u i . J. în rest reprezentînd o formă de coexistenţă amorală în condiţii de încordare. a adus contribuţii importante prin studiul experimental deosebit de exact. se apreciază că studiul relaţiei (S — \i) este suficient pentru anticiparea comportamentelor. E ARESTEZI E. sentiment de bucurie complet însoţit «Le uitarea realităţii. musculare şi la- rin"e. epilepticilor şi unor nevrotici.iză de receptorii cutanaţi si de cei din ţesutul osteomuscii'ar.eiitru presiune şi greutăţi. Testele din- tr-o b. după P.K.fi/iolog ii lei lui I. mecanism de apărare. este o etichetă pentru vîrstele de peste 75 de ani. 89 da t e i i n e i 11 ' . cercetată multilateral în şcoală. Constituirea Ireptată a b. în psihologie. slaba definiri. Termenul de b. mai ales în jurul unui infractor adult. anchetelor — în orice moment de desfăşurare a lor — care poate. acela privind prognoza adecvării individului la o anumită profesiune.de conduită.t-ită piui l. BARIERĂ. BARAJ PSIHIC. ac ordâ o însemn ătate ce n t r . stare de satisfacţie totală. Huli. îl pun în situaţii de excesivă dificultate şi neglijează rolul succesului în dezvoltarea aspiraţiilor copilului. Tolinan ş. fenomenul de inacceptare şi rezistenţă activă a copilului faţă de cerinţele adultului. BEATITUDINE. Ignorarea stărilor şi fenomenelor subiective nu a putut însă să dăinuie.M r . n e x i l l l l i instrum ental . behaviour — comportament). l i p . h i p o m n e z i e . i c I e r n I n n . ingenios şi complex al comportamentelor animale şi umane. echilibrare spirituală superioară. Are un sens apropiat de cel a! fericirii dar nu identic cu acesta. ieios a! (. refuz. în terminologia medicală actuală. Se recomandă ca. din anii.j r 1 (1 » n . frecvente sînt tulburările legate de arterioscleroza cerebrală etc. Janet. Neimark) BATERIE DE TESTE. în cazuri extreme apar psihoze de involuţie.( ' 1"( . s-a deschis. a . de t. simptom observat la schizofrenici. ieprc^-uLi apelează in. ':'. Psihologic se poate prezenta foarte variabil.ilr. trecînd în cealaltă extremă. apar motive negative. prin care se desemnează orice deformare. şantaj. activitate sau funcţie socială. b. 1 îni. curent psihologic american. constituie una din cele mai importante căi a evoluţiei minorilor spre delincventă. Konorski.-ce'ibile ((". în psihologia învăţării. cdie lip a au de . '. faza terminală (scniîim) a involuţiei de: vîrstă a organismului. de ordin tactil şi kinestezic.tii. suspendare. BARBITURISM. să cerceteze numai datele obiective de comportament. termen american introdus în psihologia socială. li. condiţionată de înţelepciune. -. aceasta să intre în atenţia unui asistent social care să intervină cu tact pentru a preîntâmpina constituirea în b. Miiller.meiQ'. Apare şi la subiecţii normali în condiţii de stress ori extenuare. motive. oprire bruscă şi nemotivată a unui act. sensuri personale ce se opun reuşitei la învăţătură şi conduitei valoroase (M. Skinnerl.iiit ţiuni zei '-. Totuşi nu s-a putut trece peste faptul că acelaşi S poate provoca diverse R (divergenţă) şi diverşi S pot duce la aceeaşi 11 (convergenţă). orice perturbare a.iii'ja unde tendinţa de recrutare a unor noi membri prin presiuni. a ti subiective ficli anali- eorriili. mani- şi tiilliuiări somatice. de sens desemnează. BĂTRÎNEŢE. Watsou 19i3).() etapa neobchaviorismidui. inspirat de filosofia pragmatistă şi iniţiat programatic de J. Sînt: larg cunoscute şi larg utilizate b.ale. j '. unii oameni putîndu-şi păstra în bunăstare funcţiunile intelectuale pînă dincolo do 80 de ani. De remarcat problema învăţării. BEHAVIORISM (engl. tabelele de corectură Uourdon sau Pieron-Vaschide). sînt cunoscute şi un tip al testelor de atenţie concentrată. constînd în depistarea cît mai rapidă a unor semne date dintr-o varietate de semne similare (ex.. stare psihică specifică toxicomanilor.1 a un rolului iiirrn tu doi tu -ici' ?• tlot m'l.. Considerînd că reacţiile sînt în funcţie de ştim ui i. îucepînd din momentul în care se conturează o microgrupare de tineri cu evoluţie negativă. E.-ni. de t. >v!(. demonstrează coerenţă şi organizare strictă numai în comiterea infracţiunilor.p i l ii' ' e i e .-rif. Ascetismul este astfel înţeles ca apărare împotriva exceselor de senzualitate. BIAS. în care se studiază corelativ activitatea subiectivă şi comportamentul. Ca teste de b. întrucît înseşi cercetările efectuate relevau însemnătatea reglatorie şi orientativă a acestora..P. în consecinţă.ic u . a variabilei intermediare (v) dintre stimul şi reacţie şi anume habitudini.rate ştiinlifi'. d. i i l i i c ş i vieţii personale de B f< ?. impresia de greutate apăriud în condiţiile unei solicitări crescute. f H ti "i.. B. părinte sau profesor. sistem de probe standardizate care vizează diagnosticarea a diverse însuşiri şi procese în vederea unui scop unic. datorat unei motivaţii negative şi care duce la ignorare. adică reacţiile viscerale. P.sen-ibilital ej. complicată frecvent cu boli cronice. scopuri. ţialivă '-.ap. b. apărut ca o reacţie la introspecţionism şi care îşi propune. 111 Fenomenele a B. de selecţie profesională trebuie iă lie valide (să et>rele?e puteniir-cu enteîinl reuşitei profesional*-) şi independente (să se potrivească cît: mai puţin unei" cu alfle). la v B inftli-retur/Jă. emoţii etc. Prin introducerea de către CI. :\ ceasta modalitate senzorială u/e. dispreţ şi ostilitate reciprocă într-o atmosferă ce contribuie Ia dezumanizare. abandon. în psihanaliză. . Somatic este o stare distrofică. ameninţări. rezultat din faptul că aceştia nu ţin seama de motivele reale ale conduitei infantile.e. • se pui ad. pentru inteligenţă sau pentru personalitate.a.

gice. BIOCENTRISM. negaţia. Odată însuşiţi cele două limbi (ca limbi materne) ele devin reciproc complementare în ordinea formării structurilor de gîndire. reglării. W urnit a demonstrat. C. 91 B .. J. Totuşi. Lecturile ajută pe pacient să-şi înţeleagă propria dinamică emoţională. în cadrul căreia sîut luate în considerare doar două valori: adevăr şi fals. Se încearcă astlel sâ se obţină o descărcare a tensiunilor şi o corectare a orientării sale. Pe seama acestei. prinţr-un expei mu'iil cari' solicita aprecieiea dis'anţelor variabile la care se alia 11 p. că excitarea peste pragul absolut declanşează o inleli'i l u. hă anuleze valoarea reznitoli'lur anchetei. în iiecare moment de timp. imaginile proiectate în cele două rutine dispunînd de poziţii relativ diferite şi în baza interacţiunii dintre emisferele cerebrale (B. BIOCIBERNETICA. Gal ton) care susţineau existenţa unei dotaţii unitare.rii b. (s-a remarcat. care >int alcătuiţi din numerose fibie Cibernetica reia această lege şi o cuplează cu logica bivalenta (booleana). Thurstone. Thompson a intitulat astfel teoria asupra aptitudinilor. indică existenţa a două „populaţii" distincte.!. în anumite cazun prin predarea alternativă sau diferenţiată pe obiecte iu cel' două limbi diferite. Ia copii in flueiiţează şi dezvoltarea personalităţii acestora. este valabilă numai pentru fibre izolate. ce se dezvoltă interdependent într-un anumit cadru ecologic. însuşire şi utilizarea. tate mai fină dar şi localizarea în spaţiu a sursei de emisie sonoră datorită relativei diferenţieri a stimulaţiilor provocate în cei doi receptori perechi şi a corelării acestora în centrii simetrici din scoarţa cerebrală. excitatoare. spre deosebire de vechile orientări (F. să reuşească este necesar ca pacientul să nu prezinte tulburări prea grave şi să airjă înclinaţia spre lecturi. superioritatea vc-'R. Guilford). se referă la distribuţia frecvenţei unor rezultate în cercetări psihologice. să simtă real nevoia de lectură.'lelu simple. într-una din două stări posibile: funcţionare (activare) sau repaus (absenţă a reacţiilor comportamentale). pe geneza fiziologică a comportamentului. se cultivă. Sa dovedit ulterior că această lege. este apre90 in final. Ananiev) ducînd la impresia tic adîncime şi volum. BIFACTORIAL.ilă reacţie intensă. ţinîm't seama de problemele salo. disjuncţia etc)..B BIfH. principiul de diviziune a unui fenomen în două unităţi sau elemente. relativ concomitentă. în grupul cercetat. metod.i pentru de/voltai^a a copiilor. inhibitoare. b. pornind de la legea „tot sau nimic" din neurofiziologie. prelucrării şi transmiterii de informaţie în sistemele bioloBINAURAL. iar pentru analiza operaţională a. fir vertical. BIOCENOZĂ. De obicei.1 folosită în devierile de |>ei Minalilate (şi la nonnali în timpul formării si conturării personalităţii). în schimb. Se oferă subiectului lecturi selectate. de frustraţiiic şi ol)M^. să adopte modele noi de comportament. \Y. nu se produce nici o reacţie la excitarea sub prag. care se referă la vederea cu ambii ochi şi implicit antrenarea activităţii corelntue a proiecţiilor optice din Cele doaâ emisfere cerebrale. Pentru desemnarea acestor stări a fost adoptat alfabetul binar numeric. comportamentului sistemelor s-au adoptat operatorii logicii bivalente (conjuncţia. cînd ele prezintă două „moduri". Cele mai bine dezvoltate cepţia cu ajutorul ambelor urechi ramuri suit neiirocibernetica (dezceea ce permite nu numai o acui. BILINGVISM. în tehnică. Cibernetica. Pentru ca b. include în aparatul metodologic propriu principiul b. să accepte o frustrat ie moderată. care implică re. pot lua numai una din două valori posibile: pozitivă. formulmd piincipml b. ca fiind izvorît dintr-o motivaţie biologică. se utilizează un alfabet binar al limbajului maşinilor electronice de calcul. I )o a <• menea se pare că b.IOTERAPIE. şi care susţine că în definirea inteligenţei intervin: factorul general (G) şi factori speciali (S). un oarecare :" sistem se poate găsi. uşor analizabile Acest principiu postulează <. într-un sistem explicativ. B. care vizează raporturile dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire.voltată la noi în ţară de Kd. conservării. deci unifactoriale şi de teoriile ulterioare care devin multifactoriale (L. „tot sau nimic". în şcoală. se pune şi efectul steroscopic. ramură a ciberneticii tratînd despre principiile şi mecanismele concrete ale comenzii. în secolul trecut. BIMODAL. al cărei nivel de intensitate nu mai creşte chiar dacă se excită mult peste prag.ii!e sale. ceea ce depinde de doi factori sau categorii de factori. iniţiată de Spearman. cu scopul de a reduce comportamentul sistemelor complexe şi foarte complexe la m. mărimile de intrare si cele de ieşire. nu şi pentru nervi. Prin aplicarea acestui principiu în logică s-a delimitat logica bivalentă. a două limbi de către un individ sau o populaţie. Astfel. De aici a rezultat concluzia că la o anumită stimulare se u acţionează total sau deloc. ii copilăria timpurie solicitarea bilingvă poate produce dificultăţi în vorbire. si negativă. Psihoterapeutul discută cu pacientul despic cele citite şi în raport cu cele constatate face alte recomandări. aceasta. Bl N OCULAR. BINARITATE. sistem format dintr-o multitudine de organisme "aparţinînd de specii diferite. la un moment dat. adică apare o tendinţă de concentrare a rezultatelor faţă de două valori distincte ale variabilelor. tendinţă de a pune accentul. ignorind factorii culturali. ciat un după avantaj unele studii cli i-ţ.

< decît un animal. BIPOLAR. este solidară cu crispări. Se pare că. Burt). BIOCONŞTIINŢĂ.. dente. P e n t r u b . s u b i e c t i v . 1 B "ezonk-re e t c ) . o m u l u i şi a n i m a l u l u i silit p u s e -i in slui'ha a c t e l o r cu moiivali şi finalitate socioculturală. orarul. în realii. Deşi toate actele psihice sînt mijlocite biofi/.tricliv. tonică. organismului în muncă.i '• a >. de repaus şi de acţiune. în sensul opoziţiei conştient-inconştient. asociaţie între termeni foarte îndepărtaţi ca sens (A. în ordine. rLitioiiul at c i c a t : . iau naştere intre două puncte aflate Ja. La nivelul ţesutului nervos se disting potenţiale. Sistemul psihic uman este organizat b. B. exersări de însuşire a ritmului debitului articulator. B.iologu. Wundt despre caracterul bipolar al afectivităţii în termeni de stenic-astenic. Rălăceanu) şi genetica. monosinaptice şi polisinaptice difuze... rezultă din destructurarea sau defectuoasa funcţionare a reglajului verbal şi constă în dezordinea intermitentă a pronunţiei. atletic. principiu formulat de Haeckel (1866). disciplină ştiinţifică... repausul. tentativa de a explica stadiile dezvoltării intelectuale şi de personalitate a copilului prin stadiile mari ale dezvoltării culturale a omenirii 11 u a dus la rezultate conclu- B p s i h o g e n e t i c ă . o m u l n u c. pnrti< ularitnje a proceselor şi insuşiii'or care au atît o determinare biologică. substanţă organică a cărei inoculare duce la activarea forţelor asimilatoare sau defensive ale organismului. Acest principiu nu este pe deplin confirmat nici de embriologie.irt1. emisiuni precipitate urmate de momente de dificultate în articularea unor cuvinte. conform căruia evoluţia individului reproduce treptele parcurse anterior de speţele din care provine. termen folosit pentru a desemna anumite celule ale retinei. (în analiza factorialâ). decisive fiind modelările socioculturale. BIORITMOLOGIE.tc l o m j 'ort ai ne m u i e şi <e lircadiene domenii eterogene. imitate de măsură a cantităţii de informaţie din teoria lui Shannon. potenţiale electrice diferite. JIU ar putea ti accepta tă deeît convenţional.i]• modificat p r i n î m p r j j m ai ilc ms diiilui si e d u c a ţ i e i . mai a'es ee'or superiu. esenţa lor nu poate fi epuizată la acest nivel. care se ocupă. în rest are o valoare foarte relativă. sex). Terapeutica medicală se construieşte în raport cu cauzele ncurosomatice ale b. sisteme de clasificare tipologice care pleacă de la constituţia corporală a individului. studiul ritmurilor biologice (de zi şi noapte psihologice. BIOCURENŢI. degajînd modele ale lor cu scopul aplicării cunoştinţelor astfel obţinute in tehnică prin crearea de noi sisteme şi maşini cibernetice şi perfecţionarea a diverse dispozitive.l determinate de particularităţi morfologice constituţionale. desemnează factorul care se manifestă în acelaşi timp cu saturaţii atît pozitive cît şi negative. piovilie din abrevierea expresiei engleze birarv di'::!.. BISOCIATIE. se poate transforma în logonevroză cînd se dublează cu o nevroză aferentă ei (E. celule care fac legătura între conuri şi bastonaşe. studiind oboseala în relaţie cu durata zilei de muncă. BIONICĂ. Principiu op^BIT. un ci hi va lent al inteligenţei ncn/onon'otoni şi rudimentelor de memorie ce se constau! la mamilerele superioare. mod de viaţă.Xicolau şi C. ia. tehnici de relaxare. formă generică de conştiinţă atiibuilă. JBÎLBÎIALĂ (LOGONEVROZĂ) tulburare a vorbirii frecventă la copii. 'l. mod de abordare a psihicului uman căutînd să echilibreze factorii biologici şi sociali. Unele sunete şi cuvinte sînt pronunţate incorect. apărută recent. Verza). I V J I M . BIOSOCIAL. se cunosc faze tranzitorii de uşoară b. măsuri de susţinere afectivă şi înlăturare a fricii de a vorbi. deplasări. Astfel. cerebral) şi anumite structuri caracteriale. respirator. Ke-.. mecanismele biologice corn. postulînd o corelaţie între anumite structuri morfologice (după Sigaud: visceral. în legătură cu trecerile la nivele mai complexe de limbaj. Polya a descoperit b. dirijează etc.e aici biotipologiile ce implică orientări mai mult sau mai puţin biologiste. deci exterioare facionlor culturali. şi b. în copilărie. Fenomenul este contestat. Psihoterapia şi logopedia recurg la reeducare ortofonică. mai rară la adulţi. care constă dimpotrivă în dificultatea de a articula prima silabă. Se disting b. regimul de alimentaţie. diferenţele do potenţial electric care iau naştere 111 materia viu. Existenta nuci b. clonică. cu studiul organelor. şi <:m malelor.. G. Koestler) şi aparţinînd unor . funcţiilor şi proceselor biologice. B. repetării convulsive şi blocaje a unor foneme. cit si una socială sau reprezintă o valorizare socială a unor trăsături biologice (vîrstă. în funcţie de variabilele respective (C.'i t a ţ i i. el: p1 ie şi i. BIOLOGISM. munca în schimburi.. BIOTIPOLOGIE. BIOSTIMULATOR. riie c u l t u r a l e şi o c o l i n d spcc. Formularea concisă: ontogenia repetă filogenia. BIOMORFISM. BIOERGONOMIE.:. ca. grimase. biochimică. B. interpretarea particularităţilor psihice ca fiin. r e p e t a r e a stadii '» d e z v o l t ă r i i psihice a o m e n i r i : • pro-'Ince c o n c e n t r a t . ramură a ergonorniei care pune accentul pe comportarea. . în fiziologie. exprimată în repetarea primei silabe.': legilor sociale care le limitează. palpitaţii. ' tendinţa d> desfăşurarea legilor biologice i:1 specia umană est/ subordona'. C c o n ş t i i n ţ a si c e l e l a l t e \> n o m e i i e psihici: c o m p l e t e la c p l l C l ţ i l b i o l o g i c e Ş! f i z i o l o g i c e II' socotind sau tgnorind determi:. BIOGEiNETIC.Este logaritmul (in bază ") al inversului probabilităţii de apariţie a unui semnal (un bit corespunde alegerii din1r-o alternativă cu cchiprobabililăţi i. ele au şi ioi'c:j. zooconştiinţă. Se vorbeşte încă de la \Y.

cognitiv sau voluntar.il u! b. B.M BOALĂ. chiar dacă ideile noi par extravagante. bradilalie. insensibilitate. este o tehnică de creativitate colectivă. b. psihopatii. o tulburare biochimică etc. pentru aceeaşi problemă. pentru ca aceasta să se poată manifesta deplin. prin căutarea unui număr cît mai marc de soluţii. judecăţile critice trebuie reţinute în momentul în care se produc idli noi. „furtună în creier". verbală şi fizică. reţinerea conştientizării unei idei sau estomparea unuia din termenii conflictului. este viată limil. în cngl. 3) stimulează şi încurajează producţia de idei (una dintre metode fiind check-list. care conţine verbe stimulative: augmentare. Se combate prin tratamentul bolii dar şi printr-un sistem de exerciţii speciale. cu orice preţ trebuie ieşit de pe drumurile' bătătorite. a decepţiilor. multiplicări.i simţurilor. în neurologie. inixedemul. BLOCAJ. Principiile b . BRAINSTORMING. B. are aspecte de tulburare subiectivă. cultivarea ISl. A fost lansat în urmă cu mai bine de un secol de pedagogul Luis Braille. cu intervale mari între cuvinte. înregistrîndu-se un număr cît mai marc de soluţii. Xu există frontiere nete şi fixe între b. există şi modele cultural-sociale ale sănătăţii. (ex. în traducere liberă. caracterizează stările depresive. B. în totală libertate. 3) se fac asociaţii pe baza ideilor emise de alţii. într-un ritm din ce în ce mai rapid. de membrii este redus. mai apropiate. anunţă problema de rezolvat. moment de întrerupere şi impermeabilitate la informaţii cauzat de suprasolicitare. Kxistă b. a elanului şi a capacităţii de muncă şi de luptă. atitudine de apreciere a propriei persoane. simptom de desfăşurare extrem de lentă a proceselor psihice şi acţiunilor motorii. oligofrenia. afectivă şi murală intervine datorită nesatisfacerii unor pretenţii excesive sau a incapacităţii <le redresare în urma înfringerilor. cunoscute. epilepsie) avem termenul de bradihinezie. J es . vezi . poate li o . adiţionare. Trebuie deosebite b. iniţierea cu tehnici de comunicare în grup). asalt de idei. idealizare de sine şi refuz al unii existenţe comune în condiţiile imaginării romantice şi utopice a unui destin personal excepţional. Adevărată maladie morală. ci dimpotrivă. Procedura de aplicare a b: 1) managerul. găsim deficienţe de activitate adaptare şi evoluţie a organismului (şi. dispuse variabil într-un pătrat şi putînd să fie perceput tactil. este necesar ca „gardienii" gîndirii critice. categoria fundamentală a medicinii. termen ce face aluzie la cunoscutul roman al lui Flaubert. dezgust.i In.. B. Scopul tehnicii: producerea unui număr cît mai mare de idei (100—200) într-un timp foarte scurt (1/2 h — 1 h maximum). iniţiatorul ei este psihologul american A. şansele de a găsi soluţia cea mai bună sînt considerabile. 2) reaminteşte cele 4 principii. cu nimic justificat prin calităţile individului în cauză. absurde. de tip afectiv.jtj in I i t >ct tal" • . etc. 2—3. în baza creditului acordat imaginii romantice despre sine şi prin atitudinea nerealistă faţă de lume şi faţă de propria existenţă. temporar. pîuă la 12. şi sănătate. Redresarea în urma insucceselor este posibilă prin reducerea motivaţiei şi prin fixarea altor scopuri. iar cu sens de încetinire a vorbirii datorată unei afecţiuni a sistemului nervos. cea mai larg răspîndită şi aplicată. o leziune morfologică. B. seria că b. b) prin intermediul grupului. PSTHOGEX1E BOVARISM. < si i . el însuşi nevăzător. la stimularea imaginaţiei celorlalţi. tangibile. Cum se obţine o producţie cît mai mare de idei? Prin: a) separarea momentului de geneză a ideilor (de ideaţie) de cel al evaluării lor (cenzura logică şi critică a gîndirii). caracterizat prin indiferenţă. în b. 4) imaginaţia liberă este binevenită. BOALA LUI PARKINSON v.. : 1) se caută cantitatea de. să fie retraşi de la porţile imaginaţiei. idei mai mult decît calitatea lor. afectivă este semnul unei slabe personalităţi. psihice (nevroze. psihoze) d<tulburările psihice din bolile curente (ex. în psihologia activităţii şi învăţării. epilepsia şi uneori motivaţiei şi atitudinilor creative. <!'• dezvoltare. „cantitatea generează calitatea". BRADIPSIHISM. avînd ca formă extremă hradifazia. si: caracterizează prin absenţa idealului. durerea) . B. menite să organizeze. PARKIXSOXIS. BRA1LLE. implicaţii etico şi sociale. indică totodată tendinţa spre plăceri şi situaţii elevate. BOALA LUI LANGDONDOWN v. obstrucţie la trecerea unui impuls într-o sinapsă sau articulaţie. accidentelor etc. însuşirea şi exersarea procedeelor euristice şi de imaginare. orice idee emisă în grup trebuie să servească. Osborn. în febră) sau de simptomele psihice ale bolilor. oboseală.|r slabiie. şoc. care conduce grupul (special instruit şi antrenat). activitatea intelectuală. Bradilalia este vorbirea anormal de lentă. are la bază ideea că cea mai bună soluţie în rezolvarea unei probleme nu se obţine prin eliminări succesive. 94 Marş. „ardere" . greu de definit. — echivalent cu bariera psihologică: în psihanaliză. cutie B schizofrenia. alfabet pentru nevăzători constituit prin combinarea de puncte de la 1 la 6. Hugo). Cu sens de încetinire a mişcărilor (în boala lui Parkinson. MOXGOLTSM.B ISLACK-BOX. a persoanei).uiom. BOALĂ PSIHOGENĂ v. „Dragostea adevărată nu se blazează niciodată" (V.AZARL". la om. ameliorările şi recombinările ideilor emise în grup sînt căutate.. 2) nu se critică deloc. constituit şi antrenat specific (nr. grupul acţionează ca un stimulent pentru imaginaţia fiecărui participant.

deprimare sau derută. categorie filosofică în cuplu unitar cu cantitatatea dar deosebită de aceasta prin faptul că se referă la caracteristicile de conţinut ale obiectelor şi fenomenelor. BULIM1E. prin care se. BUMERANG. i< si somatovegetative (respi: : torii. CANAL DE COMUNICAŢIE. somatice (tonice. o B depresiune nervoasă. considerînd că individul care are unele idei. BRAVADĂ. Totuşi.. Deţine o fum ţie de conducere a impulsuri Im nervoase şi o funcţie reflexa Keflexele bulbare includ reflex. în perioada tinereţii şi după aceea. afective. ierarhizîndu-le după valoarea şi aplicabilitatea 1< Inii psihologi (J. este . Determinările calitative sînt mult mai stabile şi semnificative decît cele cantitative.lic dării care constă în actualizat tuturor ideilor trecute Iezite problemă. în psihologie se acordă cea mai mare însemnătate determinărilor calitative a fenomenelor şi se are în vedere nivelul la care acestea se produc.l\ Sol) rec manila folosirea metodei . 'de ongine cngleză-americană. voliţionale. vege talive (digesiive. Orice transformare este şi o mutaţie a — Dicţionar de psihologie C. masticatorii. impunînd „admiraţiei" propria persoană. morale etc. este semn al ininaturităiii. prăbuşirea acestuia în marasme de ordin moral sau fizic. prin care acestea se definesc şi se deosebesc de alte obiecte sau fenomene. cunoştinţe despre problemă. DICŢIONARELE ALBATROS c CACOFONIE (gr. exprimă sinteza laturilor şi însuşirilor lor esenţiale. de natură fiziologică sau tehnică.deglutiţie. traseu structurat. C. mimice).i măduvei spimirii. stare psihică de echilibru bazată pe autocontrol. apare ca o tendinţă de supracompensarc a unor stări de frustraţie afectivă. sucţiune e t c ) . cale. simptom de foarm continuă şi excesivă. BREAK-DOWN. fonatoiii. CALM. în angoase. termen. între acestea două fiind o unitate caracteristică pentru orice obiect sau fenomen (inclusiv cele informaţionale şi psihice). kakopkonia sunete dezagreabile. Frecventă la adolescenţi b. Generic. de cele mai multe ori. corelaţii întîmplătoare de sunete sau cuvinte (oral şi scris) care produc asociaţii inestetice. mult dincolo de necesităţile organice şi cauzat de o perturbare neuronsiliică. Astfel psihologia şi caracterologia studiază însuşirile sau (şi) calitătăţile stimulilor şi semnalelor senzoriale.ţia cînd acţiunea de persuasiune sau schimbare a atitudinilor are efectul UIYII-> celui dorit (repercusiunile. dozare a excitaţiei şi de evitare a enervării. mai are şi semnificaţia de însuşire în genere sau de însuşire pozitivă. intelectuale. transmit mesajele informaţionale cu o anumita viteză.. deci. b. panicii şi deznădejdii. înclinaţie spre manifestări realizate cu unicul scop de a impresiona pe cei din jur. Se întîlneşte în stările nevrotice. de marc importanţă vitală.procedeele imaginaţiei creatoare). c. ('. c.blocat" pentru a avea idei^noi. situat în directa prelungire . A fi c. Dialectica susţine că acumulările cantitative duc la transformări calitative. primii! segment ni trunchiului cerebra 1 . a estima exact consecinţele pozitive şi negative ale situaţiei date. ce desemnează o scădere a capacităţii nervoase a subiectului. Ana97 . evaluează şi triază ideile. în teoria comunicaţiilor şi a relaţiilor umane — defineşte situ?. nu este independentă de cantitate. ale proceselor psihice. circuiato. înseamnă a lua decizii adecvate situaţiei concrete de viaţă fără a pierde echilibrul şi. înaintea şedinţelor de b. Se presupune că.. o ruptură sau zguduire a sistemului ncr\<rBULSî RAHIDIAN. neplăcute. 4) se consemnează în scris (prin metode diferite) toate ideile emise în grup. CALITATE. 5) o comisie de specialişti în problema. neplăcute). sint asupra „emiţătorului").

de pildă. voinţă şi deprinderi. spunea că se face un mare rău copilului dacă se cedează la c. în unitatea de timp. evaluai după consistenţă şi stabilitate. convingerile. însuşirile potenţiale ce urmează să fie puse în valoare. încă L. CAPTAŢIE (lat. exista o tendinţă de revenire la satisfacţiile originale cînd sîntem sub stress. respectiv. cu voinţă slabă sau cu o emotivitate exagerată. culturale şi personale. sau. obişnuinţe. poate deveni o manifestare constantă a comportării. Observaţiile psihopedagogie^ relevă incidenţa foarte mare a c. Aceasta ajută în asigurarea unei diversităţi în c. c. rezulta din interpenetraţia formei şi conţinutului (Utitz) şi din coarticularea în sistem ierarhic a comportamentelor (G. Cauzele c. — a trăsăturilor native. astfel de particularităţi native sînt însuşirile de tip de sistem nervos. deşi putem înlocui c. la cei crescuţi de rude. CAPACITATE. dobîndesc moduri din ce în ce mai specifice şi divergente de satisfacere a trebuinţelor.CV. CARACTER. astfel elaborîndu-se modalităţile active de raportare la lume şi la sine. Kovaliov. tendinţa de a canaliza trebuinţele înspre gratificaţii specifice. în special. organizarea instinctivă ş. C. înţelegerea ştiinţifică a c. sînt variate. iar conţinutul cuprinzînd motivele. La copil rezidă. împrumutat de la P. după A. c. rezultă din însuşirea relaţiilor sociale. ca rezultat al antrenării in munca şcolară sau productivă (la adolescent). Murphy o consideră ca fiind la fel de importantă — trebuinţa de noutate. considerată în ceea ce are ca distinctiv ca structură sau tipar (etim. în constituţia C. lui. în special. cantitatea de informaţie detectată şi transmisă. Murphy priveşte c. Allport). Asemenea manifestări sînt întîlnite. odată ce nu pot fi anulate decît rar sau niciodată. caracteristice pentru individ. mai precis. realizată variabil şi diferenţial. Există şi o tendinţa contrară pe care S. Uneori c. Ansamblul însuşirilor psihice. un aliaj din trăsături înnăscute şi dobîndite. îşi schimbă brusc hotârîrile fără o argumentaţie raţională etc. Este diferită pentru fiecare analizator. de către analizator în calitatea sa de canal de comunicaţie. modelare. Forme maximale de c. datorită nedezvoltării formelor de inhibiţie internă. apar ca rezultat al cerinţelor inegale. dar nedepăşind aproximativ 10 biţi. In c. ca „voinţă moraliceşte organizată". în care un individ este apt să-şi regăsească întregul nivel comportamental de la o anumită vîrstă. îndeosebi de bunici (care îi răsfaţă. odată ce sînt dotaţi cu mecanisme fiziologice similare — dar pe măsură ce cresc şi în contact cu diferite influenţe. a formării trăsăturilor pozitive de caracter. Unitatea c. Totuşi acestea nu sînt decît premise naturale (B. veche denumire dată individualităţii psihice. în genere este capacitatea unui sistem de a recepţiona şi transmite informaţia. Pavlov considera c. CAPACITATE DE ADMISIE. De cele mai multe ori. S. contradictorii ale părinţilor.în sens restrictiv. intrucît exprimă alît partea profund individuală cit şi valoarea morală personală. Uzual se califică un om amoral sau imoral ca fiind „fără caracter". sînt frecvent întîlnite şi în unele boli mintale (isterie. se distinge formă şi conţinut. prezintă variaţii mari în atitudinile lor. In anu- mite condiţii. fixe. Se obsevă la unii subiecţi care „din senin" îşi schimbă comportarea. corespunde tezei înar99 . spre deosebire de aptitudine. consideraţi. vechi cu unele noi. psihopatii). atitudinile. sau la persoanele cu un psihic labil. Altă dovadă ar fi in tehnica de regresie hipnotică. boală). comit fapte nechibzuite. Heine. concepţia personală de viaţă.a lua în stăpînire). care după un sens mai vechi. care duc la acţiuni eficiente şi de performanţă. conţinutul nu se reduce la aceasta implicînd şi dimensiuni socioumane neutrale. cu lipsă de stabilitate a comportamentului. drept c. le satisfac toate dorinţele. Murphy (1946) a aplicat termenul de c. forma constind din temperament. limită peste care recepţia senzorială este perturbată. Klages definea c.lizatorii sînt. tendinţă impulsivă. motive identice sînt canalizate in diferite moduri. Poetul german H. formind tipul de mu nestatornic în dorinţe şi acţiuni. Fiind în esenţă etic. S. apare ca iun/cu al jtcyionalitâlu. acestei tendinţe universale. Alteori. CAPRICIU. în psihologia cibernetică. la copilul unic. reprezintă numai un segment al C. Ananiev) şi esenţa constituirii caracteriale constă în depăşirea sau luarea în stăpînire — prin enculturaţie. C. I. La începutul vieţii toţi oamenii sînt asemănători din punct de vedere bazai.de c.) ce se imprimă constant comportamental. ca avînd un c. Cu alte cuvinte. au un caracter temporar apărînd ca o manifestare a unui sistem nervos slăbit (surmenaj.P. în educaţia greşită. care apare pe neaşteptate în comportamentul unui subiect şi care are un caracter nemotivat. Ca dovadă aduce faptul că. operaţie şi atitudine de luare în posesiune exclusivă a unor obiecte sau persoane şi aceasta manifestînd violenţă şi mărginire egoistă. ca pe un aspect important al dezvoltării personalităţii. la copil. copilului dispar după o anumită vîrstă. Profil psilionioral. trebuinţelor. este întotdeauna demonstrată şi demonstrabilă prin fapte. El crede că aceste dorinţe dobîndite pot fi diferenţiate de reflexele condiţionate. cuplare . inconstante. rău. dorinţă sau acţiune. CANALIZARE. cunoştinţele şi experienţa necesară. neprevizibil şi schimbător. manifestă dorinţe lipsite de sens. C. varietate şi aventură. sistem de însuşiri funcţionale şi operaţionale în uniune cu deprinderile. Janet. cedează la toanele lor).a.

şi altele de ordin voluntar. Este insă evident că atitudinile. de. Eysenck notează chiar că ca în c. După orînduirile sociale. Ananiev: faţă do societate. Cercetările asupra nomenclatorului de trăsături de c. de regulă. A. prin fapte (Marx) şi ne obligă să acceptăm ca definitorii pentru om. exprimă continua racordare la lumea valorilor prin intermediul interacţiunilor infracaractcrialc şi a modificărilor interne se sprijină totuşi pe o structură mai mult sau mai puţin stabilă. avînd o relevantă semnificaţie social-umană şi definindu-l individual pe subiect din punct de vedere sau revoluţionară. dubîndită în condiţiile variatelor împrejurări de viaţă pe care subiectul le parcurge. unuia sau altuia dintre indivizi rezidă în analiza biografică. aspiraţiile. suprapusă primei şi exprimînd poziţia subiectului în sistemul social. în c.H. de unde şi atitudinile sale. intră atitudini ce se disting prin electivitate. Linton). scopurile. Dinamica c. de orînduirea socială şi poziţiile de clasă (L. nu există şi funcţionează disparat. Antropologia culturală a demonstrat că între structura limbii. Mead. descrierea constituţiei psihologice a C. Este ceea ce ne trimite la conţinutul c. este' socotit a fi cu atît mai puternic cu cît individul nu este sugestionabil (H. a sensului valoric al orientării şi al capacităţii de traducere în viaţă a ei. ci sînt în interacţiune. care se referă la acţiuni şi reprezintă numai valori instrumentale. Eysenck). cît şi a întregului c. dinamism. să se distingă însuşiri ce exprimă orientarea . G. şi să se găsească un model adecvat întregului. închegînd global un sistem cu o dinamică infra.N. în consecinţă. şi a variaţiilor lor posibile s-au finalizat prin liste ce inventariau peste 15 mii de însuşiri de c. Se distinge o personalitate de bază. R. C. Motivele. exprimat şi probat numai prin comportament. deci reprezentînd o valoare psihică. nu este dominat de situaţii ci se impune prin atitudinile sale împrejurărilor. individuale este o relaţie de izomorfism întrucît c. C. C. ])e aceea explicarea optimă a originei C.xiste despre esenţa umană ca totalitate a relaţiilor sociale. Measişcev propune conceptul de relaţie sau atitudine care este operatorii! atît în domeniul social cît şi în cel al comportamentului individual. interesele. Allport. cele Levitov). exprimate de el constant în comportament. aparent simplă. ca fiinţă socială. în raport cu conţinutul. Aceasta nu trebuie însă confundată cu rigiditatea ce apare ca un defect de adaptare şi ca un fenomen de stagnare in evoluţia c. a inventarului de trăsături sau atitudini proprii oricăruia dintre subiecţii adulţi sau unui subiect considerat la modelul statistic mediu. în acest sens R. c. (Fr. Este totuşi probabil orientativ şi de altul efector (X. muncă. Vernon). trebuie deci înţeles ca un sistem de atitudini proprii subiectului. şi tratarea lui concretă este faptul cel mai important Jn ordinea cunoaşterii omului. este evaluată prin aceea că omul nu desparte fapta de vorbă. o anumită semniticaţie socioumană şi morală. Baumgarten. Aceasta pentru că omul îşi structurează modul său de a fi nu în afara ci înăuntrul relaţiilor sociale printre care cele mai importante sînt cele de producţie. caracteristică pentru respectiva comunitate şi una de statut. trebuie. de efectuarea habituală _şi voluntară (V. Kardiner. faţă de muncă.N. conservatoare valoare. sentimentele. sâ fie distins de aptitudini şi capacităţi. V. Cuprinderea integrală a e. 100 101 . Measişcev). ca trăsături de c. în cea mai mare măsura însuşirile caraettriale sînt derivate dintr-un fundament existenţial şi au. oricare ar fi rezistenţele interne sau externe (consecvenţă şi formă morală). Pornind de la înţelegerea marxistă a problemei. C. H. nu poate prezenta decît o importanţă secundară. pune astfel în evidenţă emergenţa sistemului caracterial. poate dobîndi o orientare individualistă sau colectivistă. atitudinile sînt generate de relaţiile sociale şi activitatea afectivă a subiectului. credinţelor colectivităţilor şi structura c. paseist! sau proiectivi. în acest scop este necesar ca ţinîndu-se seama de esenţa umană să se definească unitatea componentă a c. de unde necesitatea considerării atît la nivelul fiecărei atitudini de tip caracterial. De aceea. Seve).\r ţinînd seama de fondul sociocultural în care individul s-a dezvoltat. Totuşi aceste interpretări rămîn superficiale atît timp cît nu se ţine seama de infrastructura economică. integrativ —. Ph . faţă de oameni şi faţă de sine. ci şi de mecanismele adecvate lor. Linton propune termenul de atitudine- axiologic. se modelează după ceea ce obiectiv sînt modelele culturale (G.şi interspecifică. corespunzînd unei semnificaţii. în primul rînd se pune problema. Aceasta depinde nu numai de sensul motivaţional al atitudinii. ei te o formaţiune de personalitate. va dispune de un sector relaţiile din!re atitudini pot fi mai importante decit înseşi atitudinile luate fiecare în parte. <l. întreg sistemul c. în psihologie studiul structurii sau organizării caracterialc ocupă un loc foarte important. a moravurilor. Consistenţa c. generalitate. Problema dacă toate trăsăturile de ordin caracterial relevate de experienţa omenirii sînt sau pot fi proprii fiecăruia dintre indivizi iese din cîmpul investigaţiilor experimentale şi se înscrie în cel al interpreAceasta cu atit mai mult cu cit aici intervine nu numai surpriza unui număr foarte marc de trătărilor de Antropologic filosofică. iar forţa de impunere a atitudinii se apreciază ca fermitate. Multitudinea atitudinilor expresive definesc bogăţia c. constanţă. Se patru grupe de atitudini propuse de 13.

Revenind la cuplurile de trăsături opuse trebuie spus că pro- blema axiologică nu ţine de existenţa acestora.a. Anomaliile pot viza atît trăsăturile rezultate din orientarea subiectului (atitudinea faţă de societate. dczirabilă. pe care l-au afirmat umaniştii francezi şi 1-a pus în evidenţă literatura. c. controlîndu-le si inte- 103 . dar este şi legică. Astfel c. Virtutea se opune senzualităţii. integrîndu-so astfel în psihologia diferenţială. individual. integrează şi controlează pe toate celelalte. dar şi dificultatea admiterii coexistenţei unor trăsături de sens contrar (bun-rău. Luarea în stăpînire a propriei individualităţi şi autoreglajul în problemele majore ale existenţei. CARACTEROLOGIE. combinaţiile şi aranjamentele a mii de trăsături ne furnizează o idee despre imensele posibilităţi de diferenţiere. funcţionează în baza unor contradicţii dialectice constînd din discordanţa şi confruntarea continuă a aspiraţiilor şi posibilităţilor. Allport acelei categorii de trăsături de personalitate care. impulsivitate.a. ontologic. ocupă un loc dominant în rîndul celorlalte. ceea ce este în esenţă c. definitorii pentru un c. furniza o informaţie edilicatoaie. nu-i poate fi cu totul străin — aşa cum afirma Terentius •nimic din ceea ce este uman. După H. de modelele la care el se conformează. Formal-statistic. egoist-altruist etc. caracteristică pentru subiectul în cauză. CARDINAL. ceea ce la unul este cardinal la altul putinii fi secundar ş. sub raportul necesităţilor sociale. care dintre trăsături devine stabil reglatorie şi deci.saluri. este rezultatul reducţiei caracterului la o singură trăsătură ce domină total şi subordonează sau anihilează pe celelalte. C. CARACTEROPATIE. un sistem ierarhizat ce ar putea fi reprezentat: prinlr-o piramida. huliganism etc. în ansamblul său. Deci. In sens restrîns. Trăsăturile centrale. deci şi a celei negative în raport cu cea pozitivă. înclinaţie spre fraudă) şi se exprimă în imposibilitatea sau dificultatea copilului sau tînărului de a întreţine relaţii normale cu cei din jur. prezentate la un subiect normal mintal şi care influenţează negativ comportarea socială. este obiectivul principal al c. trăsătură sau un complex de trăsături caracteriale anormale. contribuie la definirea profilului acestuia. care se defineşte.. semeni deprinderi şi culegi un caracter. a autoaprecierii şi aprecierilor celorlalţi. mai ales de vîrstă juvenilă.) care s-ar părea că sînt în relaţie de incompatibilitate logică. ci constă în modul în care se rezolvă conflictul în sensul de echilibrare. fără luptă internă şi depăşire progresivă a unor tendinţe ce apar stabil^ sau tranzitoriu ca nonvalori. a autoexigenţelor şi exigentelor adresate subiectului s. stabilirea de tipologii. în fapt. c. centrale şi secundare. altruismul-cgoismului ctc. Trăsăturile secundare sînt foarte numeroase. G. după anumite criterii. prin tendinţa la certuri şi neînţelegeri cu membrii colectivităţii. sînt totuşi proeminente la el. ce se constituie ea personalitate prin asimilarea totalităţii relaţiilor sociale şi umane. prin nestatornicia în ocupaţii şi schimbarea frecventă a locului de muncă. c. în principal. Cattell). încăpăţînare.m. cuprind tot restul inventarului amintit şi sînt prea puţin „vizibile". dominanţă şi subordonare. coexistenţa în termeni de contradicţie a atitudinilor opuse nu numai că este posibilă.d. Un dicton chinez este ilustrativ: „semeni fapte şi culegi deprinderi. dezordine. se ajunge astfel la un profil caricatural. Odată cu aceasta trţbuie să se ţină seama de varietatea ierarhizării miilor de trăsături în c. Are sens apropiat de tipologia individuală. sau deficientul moral poate fi reeducat în baza unor atente examinări psihologice şi a aplicării unor măsuri psihomedicale. devine tiranică şi se impune invariabil în conduită. C. întrucît apar în prim planul conduitei sale şi permit previziuni (K. asupra individului. ce trebuie să fie studiate şi evaluate corelativ. /Yllport clasifică trăsăturile de c. atribuit a ceva ce ţine nemijlocit de caracter şi reprezintă o manifestare a acestuia. semeni caracter şi culegi un destin". exprimîndu-se în perversiuni şi obsesii. Ele se manifestă prin greutăţi în adaptarea socială. raţionalitatea şi stăpînirea de sine impulsivităţii. Ev. l'nii caractvrologi alcătuiesc liste de 100 -200 de trăsă103 C turi sau factori de c. Se reia astfel tema calităţii-stăpîne. calificare dată de G. numai prin identificarea trăsăturilor cardinale şi centrale. Vedenov susţine că. cu alte cuvinte. Primele sînt atitudini permanent directoare ce domină. A. muncă şi faţă de sine) cît şi trăsăturile voluntare ale caracterului. ponderal pentiu a. nu este numai determinat de împrejurări ci prin însuşi modul său de dezvoltare este şi autodeterminat în sensul autoeducaţiei. Această ordonare şi ierarhizare este strîns legată de relaţiile afective ale subiectului. mai numeroase la subiect. ceea ce reprezintă o perturbare de caracter (agresivitate. Aceste combinaţii ierarhizate şi dinamice sînt însă determinate social-istoric şi biografic. instabilitate morală. Dacă vom concepe geneza şi dinamica c. nu este posibilă fără contracararea unor tendinţe opuse.B. după uzanţele limbajului psihologic francez. acte de indisciplină. Iile alcătuiesc un fundal al c. se prezintă ea. atitudinile pozitive nu se pot forma şi dezvolta dedt în legătură şi împotriva celor evaluate ca negative. de regulă. au o existenţă minoră şi latentă. Tulburările caracterului sînt întîlnite în special în psihopatii. într-un sens dialectic va trebui să admitem că fiinţei umane. disdpliunâ care pe ocupă cu studiul calactctelor şi îndeosebi de clasificarea lor. în: cardinale. CARACTERIAL.

' N. laturile şi legăturile cele mai generale ale obiectelor şi proceselor existenţei obiective şi subiective în continuă transformare. mutism. Bolnavul trece. La fiecare individ nu pot fi decît una sau doua trasaturi cardinale şi definitorii pentru respectiva individualitate. CATATONIE (de la cată prepoziţie ce semnifică o distribuţie şi tonus-ioriă. tristeţe. este indispensabilă oricărei cure psihanalitice dar nu o epuizează pe aceasta. inerţia şi lipsa de independenţă a activităţii musculare şi psihice. pe neaşteptate. Evocarea şi retrăirea acestor amintiri cu mare intensitate dramatică oferă subiectului ocazia de a se exprima şi de a-şi descărca energia pulsională. investită original în experienţa traumatizantă. iniţiată de J. la apatie şi la deformări caracteriale ce pot duce la delicventa juvenilă. poziţii de C. orice acte psihice inclusiv perceptibile şi reprezentările. parabulie în alternanţă cu supraexcitare. operaţia de sinteză şi reorganizare a datelor privind evoluţia bolnavului şi a maladiei. furie. informaţia. ocupă un loc central. a fost introdusă de Breuer. Termenul este folosit mai ales în psihiatria infantilă. durere us105 . stare anormală. operaţia. S. CATENAR. Fiecare ştiinţă îşi are C. care introducea pe bolnavi în starea de hipnoză şi le permitea să-şi exteriorizeze < onfhcUlo. La om. devin categoriale.a. Freud scria în 1895. se obţine şi prin proiectarea subiectului în acţiunile şi produsele sale. termen desemnînd (global) procesele de dezasimilaţie opuse celor asimilatorii. conceptele de gen. Privarea de asistenţă maternă a copilului poate duce la perturbarea şi frînarea dezvoltării somatice. însuşirea ş. Prin generalizare. constă în rememorarea sau reintroducerea în cîmpul conştiinţei a unor experienţe subadiacente simptomelor patologice dar care au fost uitate întrucît au fost refulate de către subiect. Simptom ii isteriei şi al unor focare de tie. urlete. kaussi . mişcările care i se imprimă. calificarea simptomului constînd din agitarea permanentă a degetelor simulînd diverse gesturi adresate unor obiecte imaginare. psihice şi intelectuale. Metoda c. <• po?. E. febră tifoidă ş. schemele motorii sau verbale etc. care constatase că identificarea dintre spectatori şi personajele teatrale duce la efecte de purificare şi relaxare. oneroidă. dar intervine uneori şi în encefalite. „Se presupunea că simptomul isteric lua naştere cînd energia unui proces psihic nu putea să ajungă la elaborarea conştientă şi era dirijată către inervaţia corporală (conversiune). păstrează. i'reud. ' Hrzie care apare prima dată la vîrsta adultă. algos — durere). implicînd forma inerţiei sau stuporului c. sensibilitate şi activism. se manifestă prin rigiditate. dovedeşte mutism şi este incaCARENŢĂ AFECTIVĂ (\VI- pabil de acţiuni precis orientate si bine coordonate. CÂTAMNEZĂ. starea. noţiune filozofică fundamentală care exprimă proprietăţile esenţiale. CATABOLISM. S-a constatat contribuţia c. Efectul de C.. datorat lui Aristotel. 1'ivud ronunţă la hipnoză şi propune metoda psihanalitică.grîndu-le. sindrom complex. Psihodrama. modificări în formula sanguină. katigorein a afirma). fie depresiune. în formă de lanţ. metoda c. negativism. constatată în somnul hipnotic şi în cazul unor maladii psihice sau somatice. Aducerea în conştiinţă şi analiza conflictelor complexelor.menţă. lucidă şi c. tensiunilor nevrotice. constituţii somatice astenice. orice concepte supraordonate altora pe care le cuprinde şi controlează. Pende. structura. în psihologie. la regresiunea mintală. katalepsis a rămîne). S. (apropiat de catalepsie) şi forma acceselor motorii paroxiste.. de la o formă la alta şi aceasta. tensiune). Cea mai gravă formă este c. e. CATATIMIE. reflex sau activitate psihică cu verigi interconectate. fie euforie şi exuberanţă. Predominanţa c. Moreno. forma catatonică). ocupă: acţiunea.a. fenomenul şi metoda c. C.i:e fi provocată şi " experimental prin substanţe psihodisleptice. Vindecarea era obţinută prin eliberarea afectului deviat şi prin descărcarea sa. Kretschmer. operaţie de descărcare şi eliberare. Subiectul este parcă' înţepenit. de maximă generalitate. ase-menea unei figurine de ceară. pe căile normale (abrencţie)". condiţionează după Viola. După Laplanche şi Pontalis c. un sistem de concepte la care se face mereu referire în investigaţii şi interpretări. şi deasemenea c. după sensul originar. agresivitate maniacală. modificare subită a stărilor afective către una din extreme. în doctrina si terapeutica psihanalitică. duce la aceleaşi efecte de descărcare a tensiunilor. anorexie. şi organizată sistemic. produc. a.ardere. CATHARSIS (gr. stare rezultata din insatisfacerea nevoii de asistenţă afectivă. procesul. fie în condiţii de obnubillare. un efect de destindere. „mortală" care este însoţită de 104 febră. In psihiatria modernă. TAMINOZ'Ă AFECTIVĂ). mai ales la vîrsta copilăriei. este menită să călăuzească terapia şi să permită prognoze asupra evoluţiei subiectului şi posibilităţilor sale de adaptare socială. de ordin psihomotor. este un simptom tipic pentru schizofrenie (mai ales. fie pe fondul conştiinţei clare. ei. CÂRFOLOGIC. funcţia.. dar dispunînd în plan comportamental de mare excitabilitate. CATALEPSIE (gr. Se disting: c. CATEGORIE fer. toxicoze. apatie. uremie. katharsis purificare). disfuncţii vegetative. activitatea neuropsihică este aproape întotdeauna c. CAUZALGIE (gr. după S. care constă din lentoarea.

întrucît aceasta se aplică relaţiilor temporale pe care le organizează într-un univers durabil". formă de comportament investigativ-explorator bazată pe o anumită motivaţie de cunoaştere şi avînd ca scop stabilirea contactului cu obiectul şi identificarea lui. Metoda c. abstracţie metodologică constînd în izolarea unui individ — considerat reprezentativ — dintr-o categorie bine delimitată pentru a încerca definirea şi caracterizarea categoriei. adică dispunerea şi deplasarea. a fost iniţial folosită în medicină. Gîndirea se dezvoltă treptat pentru a surprinde relaţiile obiective de c. Se adaugă c. analize şi practici centrate pe cazuri particulare. Originar. ci statistic. a fost introdusă în pedagogie.. prin generare (lucrurile nasc altele asemănătoare) şi la C. Piaget arată că c. CAZUISTICĂ. Se urmăreşte repartizarea de aşa manieră a posibilităţilor de c. în aceeaşi ordine de idei trebuie avută în vedere relativitatea raportului cauză-efect. dar apoi a dobîndit o largă răspîndire şi în ştiinţele sociale şi umane. studiază în mod formalabstract legile şi particularităţile acestui comportament complex şi îşi propune să determine dependenţa elementelor geometrice ale c. deşi implică asimilarea unor condiţii externe. In această acţiune. Piaget arată că acesta „se manifestă sub forma unui fel de acţiuni a schemelor implicite asupra operaţiilor explicite. şi constanţă. acestea fiind determinate nu numai de actele de gîndire efectuatc în momentele ce precedă operaţia nouă. preluat în ştiinţele umane după modelul fizicii clasice). a posibilului operator. Se află astfel. aparenţă. J. şi metoda cazului dobîndesc_ o tot mai mare extensiune. se trece la stabilirea probabilităţii obţinerii contactului sau a descoperirii obiectivului în două condiţii: contact discret sau prin impuls şi urmărire neîntreruptă. în prezent. . utilizînd în acest sens diverse mijloace. acest sistem de lucru a fost utilizat în seminaritle de morală teologică. vieţii psihice trebuie avute în vedere nivelele de c. se referă la posibil şi se bazează pe operaţii deductive. desemnea- ţiunii apare ca un determinant direct şi imediat. şi poziţiilor reciproce. J. prin identificarea substanţială sau prin constanţa substanţei. dar totodată efect al fenomenului psihic Z. Determinările cauzale sînt catenare şi ireversibile. ceea ce nu înseamnă negarea existenţei unor cauze inteligibile în viaţa umană. individuale. participare proprie sau scheme magi- c ce. Metoda cazului este folosită şi în industrie şi calificări de orice fel. obiectiv existente pentru că determinările au şi alte forme decît cea a c. sistem de investigaţii. mora/a. îneît acestea să amplifice probabilitatea de descoperire a obiectivului. în al doilea stadiu se evoluează către c. după Michotte. trebuie considerată existenţa circuitelor cu reacţie de feedback care pot face ca un fenomen A să fie cînd cauză. calificat ca precauzal. este implicat. principala diferenţiere fiind între cauze externe şi cauze interne. din iniţiativa unui grup de la Universitatea Harvard. în cercetarea c. pedagogică şi indus- . Prin gîndirea cauzală nu este epuizată cunoaşterea relaţiilor necesare. o constituie determinarea celor mai favorabile combinaţii de repartizare a eforturilor d e c . finalitate. ză.turătoare cauzată de trauma nervilor periferici conţmind fibre simpatice. apelîndu-se la forţe din ambianţă. utilizînd metode bazate pe teoria probabilităţilor. Referindu-se la c. ci doar faptul că legătura acestora cu efectele lor nu poate fi stabilită mecanic. densitatea probabilă de repartiţie a obiectelor în limitele date ale vitezelor. cînd efect al fenomenului B. acţionînd în grup. obiectivă. în psihologia di- tria/ă c. Studenţii. creîndu-se o disciplină a analizei de c.este de conceput ca fiind însăşi inteligenţa. CAUZALITATE (aspect restrîns al determinismului. O altă problemă a teoriei c. prin condensare atomistică şi prin relaţii spaţiale. în acelaşi stadiu intervine c. prin condensare şi rarefiere. motivul care. este revilalizată. la c. defineşte existenţa unei relaţii univoce şi directe între cauză si efect. c. în spaţiu. în secolul nostru. Piaget a studiat geneza gîndirii cauzale. Considerînd interrelaţia dintre c. cu necesitate. în epoca modernă C. J. ci prin totalitatea cîmpului operator constituit prin operaţiile posibile. c. Teoria c. Odată stabilită legea de repartiţie a obiectelor şi de apropiere a agenţilor de c. în declanşarea ac106 CAUZĂ INTERNĂ. structura şi dezvoltarea pentru a le înţelege şi a degaja cu ajutorul instructorului un?lc relaţii ştiinţifice (R. conform principiului: nu există boli în genere ci numai bolnavi individuali. Comportamentul de c. sînt puşi în faţa unor cazuri cărora trebuie să le analizeze variabilele. într-un prim stadiu. un fenomen psihic x putînd fi cauză a fenomenului psihic y. drumurilor. în stadiul următor c. mecanică (contacte şi impulsuri). Ansamblul datelor şi învăţămintelor extrase din studiul cazurilor servind pentru înţelegerea şi rezolvarea unor noi cazuri. Cunoaşterea con101 ferenţială. pentru ca apoi să se treacă la c. Mucchielli). în teoria c. CĂUTARE. copilul substituie cauzele obiective prin altele subiective oferind explicaţii prin motivaţie.artificialistă şi animista. în plus. pînă la distanţa de contact cu acesta. sînt stabilite metode de determinare a maximului probabilităţii de C. în creativitate. prevăzîndu-se cercetarea cît mai completă şi îndelungată a comportamentelor individuale în anumite situaţii educaţionale. relevînd stadiile şi formele acesteia. CAZ. a devenit modalitate principală a teoriei şi practicii medicale.

. i'n vederea delimitării valorilor centrale. este şi u\\ simptom al unor nevroze astenice. aflat în stadiul iniţial al subperioadei reprezentărilor prcoparţionale. se operează o selecţie în cîmpul variantelor şi alternativelor motivaţionale şi intelectuale. tind să fie depăşite prin coordonări ce duc CENTROID. caracterizată prin apariţia unor stări organice penibile (de la o senzaţie de jenă şi rea fum ţionalitate pînă la apariţia uiim senzaţii neplăcute de furnicături arsuri cto.) în a fixa cu privirea un anumit element al configuraţiei privite astfel îneît el să se proiecteze în regiunea cu maximă vizibilitate a retinei şi avînd drept efect deformarea şi dilatarea (supraestimarea elementului centrat. orientare exclusivă a activităţii cognitive asupra unui decupaj (o porţiune restrînsă. ex. cu puncte de plecare şi de sosire distanţate. matematică. c. dacă se cere unui copil. CENESTEZIE (gr. absenţă şi a altor funcţii scn/oriale sau comunicative. biologie sînt comunicate prin studiul empriric al localităţii natale sau a altor realităţi unitare. li siatribuie semnificaţii de simptonie ale unei pre/.rotire" completă. după ordinea cărora judecă viteza fără a lua în considerare şi punctele de plecare. psihică. CEFALEE. koinos comun. pentru a le pune în relaţie cu cele de sosire şi a judeca astfel. funcţia intelectului şi conştiinţei morale constînd din aprecierea critică a tendinţelor. cele două tipuri de c. în primele clase. care este de natură centrală şi survine în urma unei disiuncţii de ordin neuropsihie. di iu ud sau nietaiopie şi c.umptive maladii somatice. ele sînt reprimate 109 CENTRU NERVOS. nucleu for- . să compare viteza celor două mobile. cfonuilicd sau acromatopsie. centrat. „eroarea etalonului"). CELULĂ NERVOASĂ v. ii'icluni'i sau hemeralopie. CENTRU DE INTERES. Goldsteiii au descris c. perceptivă.n.diţiilor în care are loc acest maxim. a căilor aferente sau a centrilor do proiecţie corticală. Este şi un mecanism de apărare a celui ce controlează şi supune trierii conştiente. metodă mat din grupe neuronale situate în zona cenuşie a sistemului nervos central ce realizează integrarea unor informaţii de un anumit fel şi îndeplineşte o funcţie specifică în reglaj. lipsă integrală sau parţială a vederii. cunoştinţele de limbă. C. orbire. durere acută de cap provocată de surmenaj. cu cît se îndepărtează mai mult de centru. hiîndu-sc în considerare numai anumite raporturi dintre cele ce caracterizează situaţia în ansamblul eişi negiijîndu-se sau ignorîndu-se celelalte raporturi în joc: de pildă în situaţia în care avem de-a face cu două mobile care se deplasează pe traiectorii rectilinii. deplasarea făcîndu-se pentru ambele mobile în acelaşi timp (mişcări sincrone). în efectuarea unor raţionamente asupra unor situaţii date. dar pot fi şi localizate fronto-temporal sau pot angaja şi sinusurile. Th. CENTILĂ. CauzeU. 18 şi 19 din occipital. este corticală cînd survine în urma traumatizării ariilor 17. Piaget scrie: „Spaţiul perceptiv este nu omogen ci este în fiecare moment. constiud. în acelaşi timp. care constituie obiectul de moment al cunoaşterii C. perceptivă. CENTRARE. ansamblul sensibilităţii viscerale ducînd la o imagine a mediului intern şi cxprimîndu-se întotdeauna printr-o stare organică (plăcută sau neplăcută). situaţia care reproduce acţiunea de ajungere clin urmă parţială sau micşorare a handicapului. în timp ce periferia acestei zone este cu atît mai contractată. J. introdusă în pedagogie de Decroly. vitezele de mişcare după care distanţele (intervalele dintre punctele do plecare şi de sosire). limitată) al realităţii. el va afirma că mobilul care a parcurs o traiectorie mai scurtă a mers cu o viteză mai mare decît cel care. desemnează „funcţia ce tinde să interzică accesul la conştiinţă şi preconştient al dorinţelor inconştiente şi derivatelor lor". dar la o distanţă mai mică decît cea iniţială. intoxicaţii şi diverse maladii care afectează nervii cranieni. parcurse.ate şi cărora dacă nu li se pol găsi semne obiective. CECITATE. C. iar zona de centrare corespunde unei dilatări spaţiale. întrucît unele tendinţe nu pot fi acceptate. Se disting: C. în neurofiziologia contemporană nu se absolutizează topica şi specializarea univocă a c. pulsiunile şi tendinţele de origine inconştientă. relevă o p-uhopalie. Ribot BUsţino că c. Ystli-I. a parcurs o traiectorie mai mare pentru că el „centrează" (ia în considerare) punctele de sosire exclusiv. tulburare a cenesteziei (sensibilităţii vijecralei. aisthesis — senzaţie). constînd din axarea tuturor cunoştinţelor asupra unui obiect care interesează pe copil. C. De regula c. c. calificare a procedeelor de analiză factorială e- c fectuate prin . permite obţinerea unei repartizări optime a eforturilor. geografie. priu analogie cu 108 la decentrave". Charcot şi apoi K. Se porneşte deci de la ceea ce este familiar şi monolit. are rol do bază senzorială pentru formarea conştiinţei de sine. c. impresii generale sau locali/. pentru forme şi alte însuşiri spaţiale. constau în afectarea aparatului ocular. N E - CENESTOPATIE. c. intelectuală. în psihanaliză." C. Pupre socoteşte că c. paralele şi inegale. Prin e. ideilor şi actelor comportamentale. prin extensiune.j. unitate de măsură folosită în diverge explorări psihologico prin distribuirea datelor seriate într-o sută de clase cu frecvenţe egale. ca nefiind în acord cu valorile morale. In psihogeneză. URON. CENZURĂ. constă (de ex. sînt difuze (mai ales în cazul maladiilor circulatorii). perceutiiă.

CERCETARE SISTEMICĂ. Poate fi fizică şi obiectivă. CERTITUDINE. formaţiune a encefalului situată dorsal în raport cu porţiunea inferioară a trunchiului cerebral şi cauclal faţă de marile emisfere. alegerea criteriilor de eficacitate (valorile matematice sau logico-matematice care caracterizează reuşita desfăşurării activităţii). C. structura. are rol în reglarea compoziţiei chimice a sîngelui si lichidelor din organism. disciplină metodologică şi aplicativă. în legătuta cu funcţia de c. c Relevîud particularităţile cantitativi. literare. simbolizată sau deviată (vise. b) acelaşi obiect întrunind diferite caracteristici şi principii constructive. este dat de teoria probabilităţilor în organizarea activităţilor complexe fiind necesară luarea în considerare a factorilor aleatori. ci prin permanentă raportare la întreg. face necesară dezvăluirea aspectului ierarhic al construcţiei sale. teoria deservirii în masă. Această metodă. c. Se distinge c. sportive etc. desfăşurată sistematic şi organizată ştiinţific. acesta deţine şi o serie de caracteristici individuale şi anumite grade de libertate în funcţionarea sa. integralitate. grupare şi reuniune în care se desfăşoară o activitate corespunzînd intereselor participanţilor care au şi largi drepturi de iniţiativă. Rezolvarea unei probleme prin metodele indicate de c. element. exercitată de supraeu: „această instanţă de autoobservare noi o cunoaştem: este cenzura euhti. Tipuri de c.de conştiinţă sau refulate de =ubconştient în zona inconştientului. determinarea căilor de sporire a eficacităţii activităţii (stabilind că un anumit parametru influenţează rezultatul activităţii în ansamblu. vizînd construirea ştiinţei. CHEMORECEPŢIE. se trece la determinarea căilor prin care se poate obţine variaţia parametrului respectiv). subsistem. cuprinde următoarele etape: enunţarea temei (pregătirea cercetării). prin trecerea < • < ! la descrierea parametrică la cea morfologică sau substratică şi de la aceasta la cea funcţională şi comportamentală). determinarea parametrilor activităţii date (valorile numerice sau unele raporturi ce caracterizează desfăşurarea şi rezultatul activităţii cercetate). stohastică). . ştiinţifice. organizare. aplicativă. conducere.CERCETARE OPERAŢIONALĂ.o. a conştiinţei morale. dinamică. d) obiectul înscriindu-se într-un flux generator complex. şi c. în vederea optimei lui organizări şi utilizări. vizînd controlul. Freud serie. metabolismului glucidic. ceea ce îi conferă condiţia de sistem cu autoreglare. în vederea recrutării de noi informaţii a prelucrării şi verificării lor şi a formulării de noi cunoştinţe ştiinţifice sau a stabilirii unui adevăr. tensiunii arteriale. modalitatea de conducere şi organizare specifică. evidenţă. S. care urmăreşte să stabilească indici sau criterii de eficacitate maximă a proceselor ce se desfăşoară în orice domeniu de activitate şi să elaboreze procedee raţionale de organizare a activităţii în general. tehnice. prin mijloacele ştiinţei. probabilitatea este egală cu unu. Principalul aparat matematic utilizat di C. CERC. ştiinţifică sau morală. finalitate. participă la reglarea fină a tonusului muscular al respiraţiei. cercetarea legăturilor reciproce dintre parametri. clementele sale nu sînt descrise în sine. ale domeniului cercetat. Opusă oscilaţiilor aleatorii c. CEREBEL. plasat într-o ambianţă dată. se utilizează şi alte teorii moderne cum sint: teoria jocurilor. f) pe lîngă caracteristicile generale şi "restricţiile ce se aplică sistemului. metodă modernă de cercetare şti- inţifică adecvată abordării obiectelor-sistem (obiecte complexe şi hipercomplexe). trebuie să fie înţeleasă complementaritatea generării însuşirilor întregului din însuşirile clementelor şi a generării însuşirilor elementelor din cele ale întregului. se susţine subiectiv prin credinţă sau convingere. implică o demonstraţie care nu lasă nici un loc pentru îndoială sau eroare. ci tendinţa de a construi un tablou integrator al obiectului prin: a) obiectul fiind considerat sistem. a fost sprijinită de progresele matematicii aplicate şi de tehnica modernă de calcul. în sens abstract. trebuie să fie cercetat în strînsă legătură cu condiţiile existenţei sale. incomplet elaborate la ora actuală. aduce în plus nu complicarea analizei şi descrierii obiectului (aşa cum se realizează de ex. totale. 111 110 . ştiinţifică fundamentală. C. CERCETARE. formă superioară a activităţii de investigaţie. c) orice obiect fiind contextualizat. Pot fi artistice. de unde vor încerca să reapată în formă deghizată. ierarhie. De asemenea. luarea deciziei pe baza rezultatelor cercetării şi aplicarea în practică a măsurilor care duc la mărirea eficacităţii activităţii. aceeaşi care exercită noaptea cenzura viselor şi de la ea pleacă refulările dorinţelor inadmisibile" . ordonare. în sens concret. parametrică. se pot include următoarele: element sistem interacţiune. modalitate senzorială prin care se semnalizează modificările chimice din mediul extern sau intern.O. componenta finalităţii. teoria programărilor matematice (liniară. simptome nevrotice). teoria informaţiei etc. separat. Printre noţiunile fundamentale ale demersului sistemic. a unui domeniu al realităţii. utilizată în lumina unei teorii generale a sistemelor sau pe direcţii proprii diferitelor discipline' ştiinţifice. imanentă comportamentului său. siguranţă în veracitatea unui fapt de cunoaştere. : exteniă -. c) obiectul-sistem presupune pe lingă veriga cauzală a funcţionării şi dezvoltării sale.sensibilitatea gustativă şi olfactivă: internă — chemoreceptorii din aparatul circular şi digestiv. în cazul c.

care verifică şi utilizează în producţia industrială datele c. CHOREE. prin agitaţie globală.. sub formă de întrebări. loveşte pe altcineva sau tocmai pentru aceasta. reproducerea sau anticiparea deplasării în reprezentări calificate drept cinetice. de exprimare făţişă prin vorbe. prin relativizarea repetitivităţii şi relevarea interdependenţei. aspiraţiilor. întîlnită mai ales la copii (C. in ultima ei formă <b con^tituiie. fundamentele matematice şi logice ale C. care cuprinde: a) principiile călăuzitoare ale procesului investigaţiei şi analizei: principiul conexiunii inverse sau feedbackului. etc. Kslc combătută medical şi. al izofuncţionalismului şi al binarităţii şi b) metodele de bază prin intermediul cărora se efectuează cercetarea. trebuie să fie traduşi. kiuctiiios — care se mişcă). dezvoltare circulară şi repetitivă. Psihologia cibernetică abordează. tă recent ştiinţei (interdisciplinarc) care se ocupă de studiul trebuinţelor. aplicată. Există totuşi studii executate cu metode ştiinţifice care încearcă să descopere unele corelaţii între particularităţile mîinii şi unele laturi ale caracterelor individuale. Actualmente se poate vorbi de un sistem al ştiinţelor cibernetice. avînd drept scop dezvăluirea unor opinii. Sensul termenului s-a modificat treptat: de la indiferenţă faţă de bogăţii — s-a ajuns la dispreţul faţă de cultură şi de civilizaţie.! şi studiul evoluţiei trebuinţelor umane în societatea contemporană. Vaschide. Termenul provine de la una din şcolile filosofice existente în Grecia antică în sec. CINETIC (gr. a sensului calitativ a fiecărui C.e. Bize. neritmice. îngrozeşte. totodată. dezordonate. avînd ca obiectiv final aducerea unei contribuţii la explicarea şi optimizarea comportamentului uman. CIBERNETICĂ. de desconsiderare a valorilor de orice fel. cu alternanţe intre stări active. Pentru a fi valid. în planul c. implică o notă de francheţe „neagră". CHIROMANŢIE. Se pune accentul pe clasificare. în c. G. denumire da- de reglare şi de strategie a jocurilor. disciplină metodologică concepută de Korbert Wiener. un proces realizat integral. funcţionalitatea şi evoluţia proceselor psihice. Poate fi considerată mecanicist sau dialectic. manifestată prin mişcări anormale. kyklos . trăsături de personalitate. ca o perturbare cro- CHESTIONAR. euforice şi depresie. acţiuni a unor atitudini negative. care studiază posibilitatea utilizării în diferite domenii de activitate a construcţiilor formal-abstracte ale c. tliyma — stare). propovăduindu-se întoarcerea omului la starea naturală. c. a efectuat cercetări şi X. care abordează sistemul nervos prin prisma conceptelor de informaţie şi de autoreglaj. ii CHREIOLOGIE. teoretice-generale.cerc.e. fără a ţine seama de faptul că jigneşte. şi a suitei lor progresive. maladie nervoasă. CINISM. vor fi codate conform intenţiei urmărite. este viciată de ocultism. indicatorii stabiliţi în urma operaţionalizării conceptelor. disciplină care se ocupă de ghicirea caracterului şi destinului unei persoane după configuraţia mîinii. a modelării şi a . Deseori este însoţită de ticuri si grimase repugnabile. Chelcea). autorul primei lucrări de c. în organismele vii şi în sistemele sociale.cutiei negre". în faza interpretării. tendinţelor şi atitudinilor. sociale şi culturale în vederea satisfacerii lor (K. IV î. ireductibile la mecanismele lor fiziologice. Pînă în prezent nu s-au obţinut rezultate concludente. în diferite etape ale activităţilor umane. 1968). Un remarcabil progres cunosc neurocibernetica şi psihologia cibernetică (psihocibernetica). prin tehnici speciale de reeducare a mişcărilor voluntare. întrebările sînt urmate de răspunsuri: la alegere (închise) sau libere (deschise). şi c. metodă care nică sau în formă acută. teoretică generală. CINSTE. haotică neîncetată. Apari-. teoretice. gusturi. cum o cerea Diogene din Sinope (404-323 î. atitudine de sfidare a normelor şi idealurilor morale. pentru a le supune atenţiei organizaţiilor economice. CICLOTIMIE (gr. Sydenham). Uzual. iar întrebările trebuie să fie astfel formulate îneît să permită răspunsuri adecvate.). în acest sens. obiect abordat din perspectivă informaţională cu un aparat metodologic propriu. care cuprinde principiile şi metodele de bază. In cadrul acestui sistem se remarcă cu evidenţă c. gesturi. tehnică. calitate morală globală rezultată din consistenta şi conştiinţa morala şi din consecvenţa atitudinilor pozitive şi 113 112 . care. cu o metodologie concomitent cibernetică şi psihologică. atonie (Kretschmer). ptemiid patru aspecte: îiifouiidlional. aplicate un rol deosebit îl ocupă c. în accepţiunea actuală C. în structura ierarhizată şi relativ stabilă a personalităţii. Klaus vnenţionenză că. in contextul encefalopatiiloi. motivaţiei. Sistemele cu autoreglare şi îndeosebi acelea complexe şi hipercomplexe (prin excelenţă omul) constituie obiectul C. sinusoidală. (1948).n. ceea ce ţine de mişcare în sensul deplasării. ca ştiinţa procesului de comandă şi control în sistemele tehnice (artificiale). dispoziţie constituţională spre o evoluţie tonico-afectivâ ciclica. în urma unei infecţii care atinge straturile cenuşii ale encefalului.constă în administrarea unei serii de întrebări — care se succed conform logicii interne a cercetării—unor indivizi. CICLU. De studiul obiectiv al structurii palmei se ocupă c/urologia.n. Neurocibernetica este acea ramură a c. (S. metoda analogiei. numită şi industrială sau teoria conducerii sistemelor tehnice. C.

înţelegerea poate fi sporită prin familiarizarea cu un anumit gen de materiale scrise.i exemplară a îndatoririlor' sociale şi profesionale. Lewin (1933). tehnică de citire numită şi TAHILECTURĂ. CP. zonă. acesta din urmă putînd li senzorial (optic. cel mai dificil de ameliorat este viteza de lectură. ÎNDOITURĂ). fie datorită perceperii sau înţelegerii mai lente a unor texte dificile). CÎMP PSIHOLOGIC. Cp. presupune întotdeauna concretizare. iar memorarea prin notarea ideilor principale ale alineatelor. unghiul sub eaneste reflectat un obiect. Se ajunge astfel la lărgirea treptata a fasciculului activ al vederii (suprafaţa cuprinsă de oclii cînd acesta se imobilizează pentru cea. Variabilele psihologice care au incidenţă asupra subiectului formează spaţiul lui de viaţă (Lsp). implică progres ăl forţelor de producţie. c. contemporaneitatea şi ecologia. După R. interdependenţa individ-mediu. Acesta e format din două substructuri: persoana 115 . o centisecundă într-un punct de fixare). CITIRE DINAMICĂ RAPIDĂ. grad de culturalizare a vieţii sociale. întrucît C. se constată o cotă de descifrabil itate a textului (Licklider) şi un indice de predictibilitate ce urmează (Howes şi Solomon). psihice (conştiente şi inconştiente) existente la un moment dat şi care determină comportamentul unui individ sau unui grup. Pentru cititorul exersat. biologice. plieri şi care amplifică întinderea şi posibilităţile funcţionale ale creierului. ale subiectului dat). fermitatea civică. deşi implică şi prelungiri în sfera existenţei spirituale şi se exprimă în comportamente adecvate existenţei culte. indiferent dacă subiectul este sau nu conştient de ele. anterioară şi complementară scrierii. tendinţa de subvocalizare (articulare în gînd sau în şoapti. Delimitează ariile şi deţine relative specializări. spaţiul explorat de organele de simţ in mod simultan şi dintr-o anumită poziţie. mai accentuate şi importante sînt delimitate de scizuri. CÎMP. Este centrată asupra respectării avutului public şi al altor persoane. Cea mai înaltă expresie a c. Prin diferite tipuri de exerciţii se diminuează sau anihilează următoarele tendinţe de frînare a vitezei de lectură: tendinţa frecventei întoarceri la textul deja parcurs (fie datorită excesivei scrupulozităţi. a fost introdusă în psihologie de K. psi/tic. obiectivare şi materializare a cunoştinţelor şi experienţei astfel îneît valorile culturale să devină active pe tot întinsul organismului social.{ia pjrcfpli/'i. paragrafelor şi capitolelor pe măsura parcurgerii acestor unităţi. este o normă a moralei general-umanc dar ea dobînde. înţelegere şi memorare. care este 'destinată ameliorării lecturii la nivelul celor trei parametri de bază ai acesteia: viteză. Dacă un cititor mediu cult citeşte cea. implică existenţa a trei tipuri de variabile pentru individ: a) variabile psihologice (nevoi. reţelelor informaţionale şi consumului de cultură. mod de viaţă evoluat datorită tehnologiei. 1957). fizice). tactil) şi mental. CITIRE. noţiune desemnînd totalitatea faptelor care există la un moment dat pentru individul considerat. înrudit cu termenii de urbanizare şi urbanitate. în c. Constă din percepere grafoverbală şi înţelegere. Dintre aceşti parametri. b) variabile non-psihologice cu incidenţă directă asupra persoanei (sociale. (în fizică — regiune clin spaţiu care prezintă o anumită continuitate a distribuţiei corpusculare şi energetice). Mac Iver. civilis. Real percepţia grafică devansează înţelegerea şi oferă bază pentru aceasta. a suprafeţei corticale delimitată prin adîncituri. Superficialitatea sau profunzimea lecturii este dependentă de măsura angajării operaţiilor intelectuale. termenul se identifică frecvent cu cultura materială. în timp ce scrisul este o codare ce porneşte de la analiză la sinteză. CIRCUMVOLUŢIE (GIRUS. C. sociale. calificate ca civilizate. include doar acele variabile care au influenţă demonstrabilă asupra comportamentului. După cum a demonstrat-o Chapanis c. acustic. textul devine redondant întrucît el nu mai urmăreşte asemenea începătorilor literă cu literă ci identifică cuvinte şi propoziţiuni după anumiţi indici de recunoaştere integraţi într-o strategic a lecturii (Haslrrud şi Clark. Se face o deosebire dintre c. este patriotismul. c) alte variabile din univers fără incidenţă directă asupra subiectului. prin c. asupra respectării cuvîntului dat si întreţinerii de relaţii sincere si corecte cu alţii. însoţită de o vibraro a jaringelui sau de o mişcare a buzelor) si tendinţa de urmărire 114 cu degetul a şirurilor de cuvinte. „exprimă creaţiile societăţii în vederea asigurării controlului asupra propriilor condiţii de viaţă (organizări sociale şi tehnici). frje şi e. percepţii etc.şte noi valenţe în contextul comunismului.d. civilitas). noţiunea de c p . 300 de cuvinte pe minut (60 de pagini pe oră). PLIERE. fiind cuprinse la un moment dat mai multe cuvinte legate prin sens. pentru a desemna un ansamblu de fapte interdependente fizice.r. C. biologice. este posibilă şi dacă se arată numai o parte din rîndurile scrise (partea de jos sau de sus) sau dacă se omit unele litere. c. în acest ansamblu sînt implicate existenţa individului. scopuri.deci şi a conduitei. în psiho8* lri. c. îndeplinire. se poate citi de 3 — 10 ori mai repede. obiectivare şi generalizare a valorilor. este o decodificare ce evoluează de la sintetic la analitic. c. CIVILIZAŢIE (lat. este o activitate condiţionată de coordonări verbo-acustico-optice sau de corespondenţele dintre modelele acustice şi cele grafice ale cuvintelor posedînd semnificaţii.

mania — nebunie). canalele de comunicaţie etc. în sens restrîns. este constituit de reţeaua de relaţii de dependenţă şi de colaborare dintre membrii care-i caracterizează structura şi dinamica organizării. noţiune. Categorie sociala caracterizată prin acelaşi raport faţă de mijloa- cele de producţie şi aceeaşi poziţie în sistemul social. Ev utilizează şi expresia. O caracteristică fundamentală a c. CLARVIZIUNE. atenţia se caracterizează calitativ prin c. cărţi. căreia subiectul nu i se poate opune. CÎMP PSIHOLOGIC AL GRUPULUI. reunite prin trăsături comune.depinde exclusiv de dt situaţia (Lsp) în momentul (t). 'CLASIFICARE. Titschcner. opere de artă etc). \V. a unei dorinţe obsedante de a sustrage orice fel de obiecte. este reprezentat de perceperea sau reprezentarea de către individ a altor persoane sau a altor elemente care relevă o prezenţă socială (obiecte produse de om.i individului). Forma superioară a c. CLASTOMANIE. klepteiu — a fura. este cea sistematică. După E. un ansamblu de operaţii intelectuale deschise atît spre lume cît şi spre sine. membrii.fP) f. Influenţa evenimentelor trecute sau viitoare asupra comportamentului actual este posibilă în măsura în care există elemente ale lor în L—. adică de ( L .s. furtul este comis fără măsuri de precauţie. datorită unui impuls patologic. De ex. în sensul că persoana este o funcţie a mediului şi invers.diferenţiere înăuntrul unei mulţimi prin gruparea de submulţimi ce se definesc ca clase întrucit sînt disjuncte după criteriul ales. permiţînd astfel o certă recunoaştere a 'lor. în c p . definind o structură a grupului şi o ecologie a sa şi dînd posibilitatea locomoţiei în interiorul cîmpului. c. Manifestările comportamentale ale individului se exprimă prin schimbarea (dx) a Cp. caracterizare a capacităţii de a înţelege şi prevedea clar'şi relevant evenimentele în bază unei gîndiri realiste şi perspicace. se înfruntă permanent tendinţe şi obstacole care se opun realizării tendinţelor. Grupare şcolară. subgrupurile. (gr. Din punct de 116 vedere al psihologiei sociale.s. în accepţiune carteziană se foloseşte pentru a caracteriza gîndirea şi conştiinţa. cîmp de conştiinţă prin care înţelege o conjugare a cîmpurilor perceptiv şi tematic (interpretativ-concep'tual). iar obiectele furate sînt inutile bolnavului. De obicei. barierele. care eate limitat de frontiera (F) de incidenţa a variabilelor non-psihulogice care nu efect asupra comportamentului. c. genealogie. Rezultă dintr-un proces sistemie de comparaţie. un scop este <> anumită relaţie dintre (P) şi o regiune a (E). Zona conştiinţei clare este întotdeauna restrînsă. CLASĂ. reflecta distinct şi relevant anumite însuşiri şi structuri. în funcţie de fiecansituaţie. După J. iluminări spontane. înclinare.i mediul (E). Simptom al psihozei maniacodepresive sau al idioţiei. este poziţia relativă a entităţilor care îl compun. reprezintă ansamblul de scopuri ale grupului. introdusă de K. categorie de elemente. bazată pe anumite criterii de escnţialitate. Lewin în 1947. calitate a senzaţiilor şi percepţiilor de u. Acest sens este apropiat de cel de premoniţiune.s. Ameninţările. în c bolnavul nu urmăreşte realizarea unui cîştig. II. manuscrise. diviziunea de statute şi roluri care determină relaţiile de interdependenţă dintre membri ce definesc grupul. reprezentînd un ansamblu de entităţi sociale coexistente ca: grupurile. generînd satisfacţii şi frustrări cu comportamente corespunzătoare. tendinţă de a fura diverse obiecte. dotaţii ce se pretind a fi supranaturale. în punctul (X) într-o unitate de timp (t).: limitarea comportamentului individual prin normele sociale) şi reciproc o limitare a variabilelor non-psiholo- t'jce prin cele psihologice (nortns-le grupului nu pot depăşi li mitele tolei antei la frustrare. bazată pe ierarhizarea nu numai a obiectelor ci şi a relaţiilor. CLEPTOMANIE (gr. Piaget este o activitate permanentă a gîndirii ce realizează integrări la diverse niveluri -. adică I ---• . (F) este o limită pe care variabilele nonpsihologice o pun celor psihologice (de ex. ci satisfacerea impulsului care îi aduce uşurare afectivă. Persoana şi mediul se definesc reciproc în interdependenţă. (Modx dificarea -. într-un alt sens aceleaşi efecte de prevedere limpede a unor evenimente obţinută însă prin prognoză. Wundt a deosebit pragul intensităţii de pragul c. Variabilele psihologice (E sv şi P) sînt inserate într-un mediu non-psihologic ce influenţează comportamentul printr-o zonă denumită frontieră (F).) : — = F ( L . Khistosdistrugător) înclinaţie patologică spre distrugerea sistematică a tuturor obiectelor întilnite. l sp/ dt v spj ceea ce reprezintă principiul contemporaneităţii. apartenenţă la genuri etc.| . CÎMP SOCIAL. pe care (P) doreşte să o atingă. proces de stabilire a claselor de obiecte şi acţiuni sau de concepte prin i. El nu manifestă tendinţa de a le valorifica.oordonări după o schemă de distribuţie. CLARITATE. mă117 . Această abordare a dinamicii grupului permite realizarea de grupuri experimentale şi decelarea determinanţilor grupali ai comportamentului individual. norme de grup. reprezentări asupra mediului său. stare de transă.

din punct de vedere semantic şi pragmatic. la nivelul central al sistemului. în sensul că subiecţii îşi reaminteau ceva. CLINIC. vizează termenii „expeditivi" ai unei limbi şi im cei „descriptivi" (combinaţii de cuvinte). COEZIVITATE v. operaţia de traducere a unui mesaj informaţional în cadrul unui sistem oarecare. regresiune patologică spre vîrstă infantilă în sensul preferinţei obsesive pentru poziţia culcată. CODABILITATE.\I. în care sînt exprimate aceste informaţii. De menţionat că. Experimentele efectuate de ei au arătat în special influenţa limbii. poate fi considerat . opinii să existe o disonanţă moderată. prin tendinţa inconştientului de a obţine satisfacţii simbolice. CLONIC (gr. A. c p . Cp. pentru legănat şi căutarea sinului matern. voinţă.H. Decodarea presupune o serie de operaţii în sens invers recodârilor succesive. activităţi şi convorbiri cu subiecţii de vîrstă infantilă (J. lirown şi E. B. fenomene e t c . 3) personalitatea şi comportamentul individual. CLIMONANIE. Ştiind că mesajul conţinut în „designat" poate fi codificat (convertit) într-un alfabet-cod („designant") pe baza mai multor tipuri de codificare. arată P. Triandis (1957) arată că în colectivele ştiinţifice este mai bine ca între atitudini. despre interacţiunile sociale ce se produc în interiorul organizaţiei. 2) compoziţia şi interacţiunile grupului. din grupe mari. hlonos — agitaţie). dar diferă din punct do vedere al accesibilităţii tocmai datorită diferenţei dintre sferele lor semantice. c p . să se realizeze operaţia de decodare. Guilford. pentru a exprima diferenţa în accesibilitatea noţiunilor. fiind dependent de factorii psihosociali arătaţi. formă discontinuă a contracţiilor musculare opusă celor tonice şi care intervine ca un simptom al crizelor comiţiale. Lennenberg susţin că există o relaţie directă intre accesibilitatea. Pe baza descoperirii factorului de c. Ciadbois (1974): „reacţia unui individ faţă de o situaţie nu depinde numai de caracterul interacţiunilor din grup ci si de percepţia pe care o are individul despre situaţia respectivă". \Y. li se asociază anumite concepte ale căror sfere. calificare a metodelor de investigaţie psihice. se formează o dispoziţie. D. optim în grupele de muncă este condiţionat de reglarea relaţiilor din grup de valori profesionale în condiţiile depăşirii compatibilităţilor sau incompatibilităţilor afective întîmplătoare.şurile represive nu dau rezultate. în genere. termen introdus de R. Piaget) sau de orice altă vîrstă şi ocupaţie. înseamnă că unuia şi aceluiaşi designat îi pot corespunde. relativ stabile. tensiuni. Lewin pentru a semnifica aspectul global sau cfectul sumatoriu al cimpului psihosocial: are sens de „atmosferă spirituală" sau de „mediu psihic". Lennenberg în 1954. COGNIŢIE. Limba reprezintă cel mai perfecţionat şi bogat sistem de coduri. nu se suprapun perfect. nu este acelaşi pentru toţi membrii grupului pentru că. SOLIDARITATE. pentru ca. în cadrul diferitelor limbi naturale. optim este legat de adoptarea motivaţiei de grup. Astfel există diferiţi termeni lingvistici.H.termenilor lingvistici şi procesul de memorare şt recunoaştere. Psihanaliza explică c. Cu alte cuvinte. C. mai multe tipuri de designante. intenţii. asupra stocării informaţiilor în memorie. independent de motivaţie. care se bazează pe experienţa observaţiilor directe făcute la patul bolnavului sau în jocuri. care în esenţă vizează acelaşi obiect sau fenomen.C. Pentru a transmite unei maşini de calcul datele informaţionale necesare rezolvării unei probleme este necesar ca semnalelor iniţiale. H. această stare reclamă îngrijire medicală. trodus de K. prin care unei anumite categorii de obiecte. t e r m e n i n - potrivit să se vorbească despre microclimat psihic spre deosebire de c p . 118 COD. C.W. nu sînt „integral traductibili". este percepţia globală pe care o au membrii săi despre o serie de caracteristici generale. asigură transcrierea mesajelor dintr-un alfabet iniţial în alfabetul propriu sistemului de transmisie. R. se creează o impresie. Brown şi E. Pugh (1963) consideră în analiza c p . deci faptele psihosociale sînt filtrate prin prisma personală şi. Metoda c se deosebeşte de metodele experimentale aplicate în laborator ca şi de cele statistice. într-o organizaţie sau grup. Tagiuri şi Litwin cp. în final. . de extragere a mesajului informaţional din ultimul cod. Frolov (1973) dovedeşte că formarea c p . ansamblul actelor psitiice pur cognitive. după J. dacă în limba respectivă exista un termen expeditiv pentru lucrul respectiv. După R. C. reprezintă rezultatul aplicării mai multor tipuri de codificări în cadrul limbilor naturale. astfel. întrucît procesele cognitive 119 .. sisteme de corespondenţă între elementele mesajului şi combinaţiile semnalelor prin care se exprimă elementele mesajelor.şi o dispoziţie afectivă colectiva sau privind colectivul. CODARE. să le punem în corespondenţă combinaţii de semnale din alfabetul binar în care lucrează maşina. colectivităţi etc. Roco (1976) a dovedit că formarea c p . P. La grupele mici este mai CLIMAT P S I H I C . trei serii de factori: 1) structura şi funcţionarea organizaţiei. poate fi favorabil sau defavorabil munci! poate fi blocant sau creativ. Acest prim cod este adesea supus operaţiilor de recodare (alegîndu-se semnele cele mai potrivite pentru transmisie). cu mai multă uşurinţă.

desfăMirare superioară la nivelul gi şipurilor operaţionale. Piaget notează: „La nivelul la care se constituie operaţiile ipotetico-deductive (respectiv. EsU. Pe COMOŢIE CEREBRALĂ. stare caracterizată prin disoluţia. impulsivităţi. dintre aparenţe şi esenţă.o ipostază a omului şi are ca efect iremediabil. denumire mai veche a grupurilor mici şi mijlocii. la rîndul lor. de regulă. agitaţie.S. un grup constituit. H. C. Adler a generalizat în viaţa psihică fenomenul c. altele nu. sînt consideraţi o expresie normală a imaginaţiei copilului. excitabil. La deficienţii senzoriali se dezvoltă compensatoriu. COMIC. Bergson considera coltucul ca efect al suprapunerii jaecanicului peste viu. CI.i. acestea din urmă fiind mai bogate şi libere. D. C. reciprocitate şi creînd pns i b i l i t a t e a a nenumărate rai ia ui• r/e construcţie şi reconstrucţie i. Se disting c. COMPENSAŢIE. pot ajuta în satisfacerea unei nevoi de prietenie intimă. asistăm la construirea unei noi structuri care rezultă dintr-o formă secundară de joncţiune (sau combinare) între structurile cu inversiune şi cele cu reciprocitate. T. Persistenţa tendinţelor de c. este întotdeauna o impostură demascată". un animal sau un obiect fictiv. fenomen patologic de reducţie a funcţiilor şi masei cerebrale în legătură cu blocarea circulaţiei sanguine şi a stimulaţiilor endocrine. Golii — al amplasării c. fie inconştientă. copilul utilizîndu-şi în continuări' imaginaţia în alt gen de activităţi.. situaţie şi stare emoţională presupunînd o flagrantă şi ireductibilă discordanţă dintre ceea ce se afirmă superior şi se dovedeşte a fi inferior. j.i. C. înclinaţie spre stări de alarmă şi spre exagerare ş. c COMĂ. accentuînd unitatea de acţiune şi scop ca şi coeziunea acestora. operaţional-logice şi imaginative. după M. Zlate. Svensen'(1936).se cu tulburări somatice ce se pot finaliza cu moartea. nerăbdare. în aceste cazuri studiul c. cineva cu care să împartă necazuri. unele aferente fiind lăsate să treacă mai departe. prin şi pentru c.poarta implicaţii afective şi conative.i. fie prin eforturi orientate asupra unui alt domeniu în care subiectul încearcă să obţină rezultate excepţionale. H. tumultuozitate. deci — aşa cum interpretează P. poate furniza indicii valoroase pentru trebuinţele emoţionale ale copilului. inversiune. înseamnă. plăceri etc. Uneori pot fi o modalitate de practicare a rolurilor şi. iniplicînd identitate. insatisfacţii sau nercalizări (decompensau-). acela de a comporta o c. temperament corespunzător tipului puternic neechilibrat. COMPANIONUL IMAGINAR. drom cauzat de traumele craniene. Cercetări variate indică faptul că 15—30% din copii au C. a conştiinţei şi funcţiilor de relaţie şi prin conservarea (uneori relativă) a funcţiilor ve- getative. COMPETIŢIA AFERENTELOR. scop şi mij- loace. negaţie. A. avtnd structură şi destinaţie educativă. în multe cazuri. proces neurofiziologic cn desfăşurare spaţio-temporală. termen introdus în psihopedagogie de A. Damaschin a elaborat conceptul de transfer compensator. se poate realiza fie în formă conştientă. explozitivate emoţională.a. întrucît cele 16 operaţii binare ale logicii bivalente a prepoziţiunilor se construiesc prin combinare. în.i. sin- măsura ce copilul îşi dezvolţi abilităţi sociale mai largi şi este implicat în activităţi şcolare. raţionarea asupra unei propoziţiuni considerate ca ipoteză.itelectuală. Ea constituie gradul cel mai profund al destructurarii conştiinţei (starea ojmatoas.i). care stă la baza verigii aferente a procesului perceptual. COLAPS CEREBRAL. formale. Operaţiile ipotetico-deductive (11 — 12 ani la 14 — 15 ani) prezintă un caracter nou şi fundamental. 121 120 . Deşi orice tip de copii au c. constituie <» grupare elementară de natură simplu multiplicativă". manifestat prin pierderea cunoştinţei şi asociindu-. caracterizat prin relativă slăbiciune a inhibiţiei active de unde tendinţe de n'estăpînire de sine. în procesul educaţional cu un triplu sens de: cadru. COMBINATORICĂ. factor şi destinatar al educaţiei. independent de adevărul conţinutului ei).. COLERIC. constînd în filtrarea aferentelor sosite pe diferite căi la acelaşi centru nervos. proces sau mecanism de contrabalansare a unei deficiente. o persoană. unele cercetări arată că sînt mai frecvenţi la copiii singuratici şi nesociabili sau care au dificultăţi în relaţiile de familie. creat de un copil. au de obicei nume şi personalităţi stabile şi copilul vorbeşte şi se joacă cu ei ca şi cum ar fi reali. organele de simţ valide. bruscă sau progresivă. pînă la cele mai înalte nivele. găseşte alte modalităţi de a-si satisface trebuinţele emoţionali". Este depăşit astfel stadiul ci. deseori are o persistenţă de cîţiva ani. rîsul. Makarenko care a elaborat principiul educaţiei. se poate realiza fie prin eforturi orientate în domeniul iniţial deficitar. s-a recurs la acest termen care este restrictiv şi nu desemnează decît latura intelectuală. duce uneori la supracompensare. invizibili. Vianu: redus la tipul său cel mai general. COLECTIV. de vîrstă preşcolară. pornind de la cele_ patru_asocieri de bază (pq V ipq Vp<T V pq) care. în psihologia socială c. Ames şi Learmed (1946). Imaginaţia în anumite condiţii îndeplineşte funcţia de e. acordîndu-i semnificaţia unei legi de bază. de un tip sau altul (Hurlock şi Burnstein (1&32). C. oscilaţie între activism impetuos şi depresie. c.

inferiorităţi reale (cum este ermil celebru al oratorului givc Deinosione enre a a. le interpretează ca manifestări gratuite ale adulţilor cu care se află în raporturi de inferioritate fizică. reacţie totală a unui organism. poate fi denumii ea o structură dinamică inconştientă. reprezentînd reacţia împotriva existenţei. apare numai în condiţii anormale. rezultînd din situaţii sociale determinate. desemnează o structură fundamentală a relaţiilor interpersonale şi modelul în care persoana îşi găseşte locul şi si-1 apropie. cînd subiectul îşi atribuie în reverie capacităţile sau puterile care îi lipsesc pentru a realiza un echilibru real sau printr-un comportament brutal. mai mult sau mai puţin generale care au un caracter frustrant' Formarea lor este plasată la vîrstele cele mai fragede atunci cînd conştiinţa şi persona- litatea siiit neelaborato şi structurile prea labile pentru a asigura reglarea vieţii subiective. de solicitudine şi încredere reciprocă etc. finalitatea estimată a activităţii. Pieron. Sentimentul de inferioritate poate provoca reacţii de compensare ineficace. Teoriile organizării sugerează un dozaj ponderat al cooperării cu c. P. Printre cele mai studiate forme de c. situaţii. Koheim (dar nu după B. După H. Uneori în condiţiile unei personalităţi puternice. 1) sensul original care desemnează un aranjament relativ fix de înlănţuiri asociative. Din punct de vedere comportamental. structurează toate nivelele psihologice: emoţii. care. Complexul este negativ cînd ataşarea copilului se manifestă către părintele de acelaşi sex. acesta este un fenomen normal în dezvoltarea copilului. un conflict generat fie de structurile sociale care intervin prin modificările de statut şi rol (c. 3) Un sens mai restrîns -. obiectiv-observabile. Adler). situaţia care apare în interiorul unui grup 5au mire grupuri de participanţi l. Malinovski) este comun speciei umane. atunci cînd scopurile şi raporturile interpersonale nu sînt determinate prin consens. duplicitar etc. de inferioritate). în acest caz c. faţă de cooperare. COMPLEX. mai exact un algoritm comportamental de un anume tip şi anume cînd acesta nu reuşeşte să reducă o tensiune psihică ci o fixează.COMPETIŢIE. termen introdus de C. în special familiale (c. ntaşament erotic al copilului faţă de părintele de sex opus. manifestări obiective ale nctivitâţilnr lor ifohale. c.unde C. a unei surse permanente de dezechilibru. Uneori în cadrul c. declanşate de evenimente. mărimea şi componenţa grupurilor. în funcţie de natura şi importanţa sarcinii. în sens larg. iar manifestarea lor la vîrstelr mai înaintate este legată de evitarea acestor situaţii iniţial frustiante. experimentele arată că sarcinile pot li îndeplinite cantitativ. pe care un organism. apariţia lor poate fi preîntîmpinată prin realizarea între adulţi şi copii a unor relaţii atente. este un ansamblu organizat de reprezentări şi amintiri cu o puternica valoare afectivă parţial sau total inconştient. După S. asupra performanţelor. poate fi sursa unor nevroze. în funcţie de stimulările mediului şi de tensiunile sale interne şi ale cărui mişcări succesive sînt orientate într-o direcţie semnificativă (Lenhardt). acţiona a animalelor şi omului. prin care ci răspunde la o situaţie trăită. După alţi autori. Janet introduce termenul de. relaţii umane etc. intergrupuri se înregistrează performanţe superioare celor obţinute prin c. După Laplanche şi Pontalis. după G. sînt obiectivobservabili. le execută ca răspuns la stimulii din ambianţă. 123 . de asemenea. iar diviziunea sarcinilor bine precizată. se constituie pornind de la relaţiile interpersonale din isteria infantilă. De aici reiese că el are la bază un conflict. COMPLEXUL LUI OEDIP. S-a demonstrat că indivizii au performanţe superioare mai des atunci cînd sînt opuşi unul altuia decît atunci cînd lucrează în grupuri competitive. c. fie prin reprimarea de către filtrajul social a unor tendinţe. atitudini conduite etc. a homosexualităţii. prevăzut cu sistem nervos.G. se numără cel de inferioritate a cărei origină este atribuită constrîngerilor ce se exercită de către adulţi asupra copiilor şi pe care aceştia. la nivelul întregii structuri a personalităţii. Freud.vut defecle de vorbire) sînt depăşite cu ajutorul unor activităţi tenace do unde compensarea inferiorităţii prin autoperfecţionare (A. 132 2) un sens mai general care desemnează un ansamblu mai mult sau mai puţin structurat de trăsături personale cu accentuarea reacţiilor afective. înzestrată cu mecanisme de autoreglare. Fiind în cele mai numeroase cazuri efectul unor deficienţe educative. Echivalent al termenului de behaviour. Jung. este o strategie. Psihologii însă nu au căzut de acord asupra valorii şi adecvenţei relative a c. COMPORTAMENT.i o sarcină. în special acolo unde coeziunea grupurilor este marc. ansamblul reacţiilor adaptative. C. Freud conferă trei sensuri C. interindividuală. Deci c. după Tilquin. refulat din cauza conflictului de ambivalenţă preferenţială între părinţi (po~itiv). atunci cînd nu le înţeleg. cinic. c. desemnează modul de a fi şi de a. lui Oedip). La acest nivel situaţiile noi sint inconştient aduse la situaţii infantile iar conduita apare modelată pe o structură latentă neschimbată. Xedepăşit. dar cu însemnate deficienţe calitative. care in condiţii normale este depăşit. desemnează o totalitate de trăiri şi de trăsături personale cu »« fond afectiv foarte intens. în ceea ce priveşte efectul c.

COMUNICAŢIE. reprezintă orice deplasare a unei cantităţi de informaţie. al c. Există de asemenea posibilitatea creării şi utilizării unor mijloace tehnice materiale de transmitere a mesajelor informaţionale la distanţă (telecomunicaţia) . căruia ii acordă o semnificaţie mai complexă. Piaget. în cadrul aceleiaşi clase de obiecte sau sisteme. ci doar la descrierea lor în baza intuiţiei.. se deplasează dintr-un loc în altul. Sr poate distinge între c." Uneori calificativul de compulsional se utilizează în locul celui de obsesiv. de fiecare dată.v tipuri ele sisteme. S. Semnalăm modelul comunicaţional al psihicului uman sugerat de teoria c. de tipul delincventei. în care un loc deosebit de important revine componentei conştiente. subiectul continuă să. noi compoziţii. Teoria generală a c. Freud scria: . în ordine interspecifică (cu alţii. între subsistemele sistemului psihic individual). malformaţiilor caractoriale şi chiar al psihopatiilor. C. care este suficient de puternică pentru a se plasa deasupra principiului plăcerii. Din punct de vedere cibernetic. Prevederea manifestărilor viitoare ale cererii. pe baza utilizării unor metode operaţionale. verbală. După A. motivele de cumpărare şi consum. gîndirii. conform căreia întreaga activitate psihică este concepută ca o reţea de c. se înţeleg numai abaterile cu sens negativ. studiază caracteristicile şi relaţiile dintre factorii de ordin general care facilitează transferul unei cantităţi de informaţie de la un obiect la altul şi. informaţională. negativismului. pentru a desemna sistemul de psihologie introspecţionistă propusă de Dilthey şi Spranger şi care nu pretinde la explicarea fenomenelor psihici.de la un element la altul. c. Statistic. reclamă cunoaşterea si valorificarea aspectelor neeconomice ale c e . este folosit în psihologie în locul înţelegerii. precum economică şi în legătură cu atitudinile ţînţelegind prin atitudine orientarea consumatorului. între om şi animal. c.d. atitudini posturale. „din clasele parţiale se compune o clasă totală". este definit întotdeauna concret.conduită.d. COMPORTAMENTUL ECONOMIC AL CONSUMATORULUI. şi căilor de prevenire a lui. c. Cea mai evoluată formă din cadrul primului tip o constituie c. împrumutînd unor aspecte ale vieţii psihice un caracter demoniac.în inconştientul psihic putem să recunoaştem supremaţia unei compulsiuni de repetare provenită din moţiuni pulsionale si depinzînd într-adevăr de cea mai intimă natură a pulsiunii. intrauuidahl. mimico-gesticulaţie. fără considerarea naturii ţi modalităţii concrete în care se realizează această deplasare. Psihologia socială a educaţiei acordă o atenţie deosebită studiului etiologici c. variabilă a operaţiilor. COMPORTAMENT DEVIANT. Prin c. cu lumea) şi infraspecifică (cu sine. limbajul. ceea ce permite. între om si maşină. ceea ce este normal pentru un grup poate fi deviant pentru altul. deyianţa este o abatere de la medie. ceea ce se mută. c. interumană se bazează pe un ansamblu de procese psihomotoi'ii specific umane.d. reunirea şi reorganizarea datelor e t c . Ikşi repetarea unui gest sau strigăt este neintenţionată Şi inutilă..d. obişnuinţele de consum. Această formă de c. După J. în raport cu grupul sau colectivitatea. proces de schimb substanţial. are şi o semnificaţie de madaptare. COMUTATIV. . recomandă căi de stabilire a unor regimuri optime de cir- culaţie a informaţiei în cadrul difentH<. iar în cadrul celui de-al doilea tip sînt mai semnificative. energetic şi (sau) informaţional între două sau mai multe sisteme. funcţie a sistemelor de reflexe de a răspunde schimbărilor din ambianţă şi a adecva 125 . sunete neverbale e t c . Reprezentînd o abatere de la anumite valori sau moravuri c. se poate realiza şi prin utilizarea unor mijloace neverbale cu funcţie de semnalizare. bunuri de ui îndelungat sau economii. în cadrul speciei umane. atitudinile şi opiniile consumatorilor.d..iiitreneazi o cvejttie a angoaiei. osie compot 1amentul „care violea/ă aşteptările instituţionalizate — adică aşteptările împărtăşite şi recunoscute ca legitime in cadrul unui sistem social". în cadrul aceluiaşi sistem. sau de la un sistem la altul. constringere internă de tip obsesional ce oblila o anduita repetitivă are semnificaţia unui sindrom 121 patologic şi care. pe baza căruia se asigură reflectarea sistemului emiţător (reflectat) în sistemul receptor (reflectant). care însoţesc şi complementează c. Cu cît grupul este mai coerent cu atît el este mai intolerant faţă de c.d. COMPOZABILITATE. noţiune de bază în psihologia si a consumului (v. Cohen. iar întn clase diferite de obiecte c. iutei modulă. c. comportament ce se abate de la normele acreditate in cadrul unui sistem social mergind piua la conflict cu valorile cullurale. Are ea element! componente deprinderile de cumpărare. caracteristică a grupurilor operaţionale constîncl din conjugarea.) reprezentînd actele şi hotărîiile consumatorului privind utilizarea veniturilor pentru diferite cumpăraturi curente. COMPULSIUNE. Opus comportamentului conformist.. COMPREHENSIUNE (în limba franceză sinonim cu înţelegere) evidenţiază sensul de cuprindere. Totodată se vorbeşte despre psihologic comprehensivă sau în varianta germană Versteliende J'svchologic. dacă nu este exercitată. provenind din cauzele care-1 determină să cheltuiască cit şi opiniile sale faţa de mărfurile din comerţ şi uşurinţa procurării lor). antivaloric. îl execute. vagabondajului.

proces prin care într-un singur comportament. c. este o modalitate de refacere mentală. elimină la maximum trăsăturile concrete. nu este dccît o schemă de acţiune sau de operare. reunind afectivul cu voliţionalul. Deci la acelaşi stimul animalul răspunde diferit după locul în care se află. în comparaţie cu conţinutul latent. desemnează latura pulsionalâ de tendinţe. în reorientarea promptă a atenţiei de la o activitate la o altă activitate ce intervine subit. poate fi înţeleasă în următoarele trei sensuri: a) ca o recunoaştere sau identificare a ceea ce este general într-un obiect concret. CONCENTRARE. reprezintă deci o unitate delimitată de gîndirea abstractă. Piaget. intuitiv-senzorial la abstract sau de la abstract ridicarea la c. exemplificare a ideilor şi principiilor generale. trebuie considerate genetic. unitate. c. CONCEPT (lat. Senzaţiile şi percepţiile reproduc c. descoperindu-se semnificaţiile fiecăreia. iar de la celelalte subiectul se distrage. se poate apoi proceda la refacerea realului. tendinţe inconştiente şi trebuinţe. ci un concret hgic. proces intelectual opus abstractizării. Se consideră că imaginile ce apar în vis reprezintă prin mijlocirea c. prin care un obiect este fixat. Este ceea ce Hegel numeşte c. care implică separaţii de însuşiri şi fixare în idei. lui mintală în condiţiile deplinei înţelegeri. un înţeles gene vie impa sonal. Elogiind această realizare supremă a cunoaşterii. în practica yoga c. de ordin empirist sau raţionalist. CON ATI V (termen introdus de Spinoza). prin condensări de concepte ce tind să exploreze exhaustiv realul. Acesta nu mai este concretul intuitiv. desprins de afectiv. logic prin sinteza şi sistematizarea determinărilor obiectului sau procesului. prin imagini. palpabilă. dobîndind semnificaţie de noncognitiv. Marx vorbeşte despre „ridicarea de la abstract la concret". presupune ca să se depăşească concurenţa activităţilor (H. Uneori se înţelege prin c. Apare îndeosebi în fenomenele onirice dar este recunoscută ca un mecanism general al inconştientului. ceea ce reprezintă o realitate nemijlocită. structură. simboluri ale unei pluralităţi de tendinţe şi trăiri. iar Marx apreciază ca formă superioară a cunoaşterii ştiinţifice. C. deci unitatea in cadrul diversităţii". c. desemnînd. Puţin utilizat în psihologia modernă este opus cognitivului. Rezultînd din generalizări succesive. la reintegrarea. dispune de o sferă de valabilitate care este cu atît mai extinsă cu cit conţinutul generic-esenţial este mai restrins. Funcţie a atenţiei. idee abstractă. c) ca o reconstituire dintr-o multitudine de elemente abstracte :i obiectului concret. Psihologic. este semnificaţia generală a unui termen. Ch. CONCRETIZARE. sînt laconice. Accentuarea uneia sau alteia din aceste categorii duce la poziţii de extremă. Reprezentările dispun de un grad variabil de concretitudine. efort şi întreţinere energetică a acţiunii. Laplanche şi Pontalis. gîndit). C. c. c. Din punct de vedere economic este astfel investită cu energii care se reunesc în jurul reprezentării deşi aparţin la diferite lanţuri". în doctrina psihanalitică. numai volitivul. iluminat de înţelesuri. Kant a împărţit conceptele în apriorice şi aposteriorice. gest sau imagine sînt acumulate si simbolizate o multitudine de sensuri. Totuşi. în care accentul se pune pe înţelegere. termenul este folosii: iu filosofic şi logică. Deci. Pieron) si să se asigure o selecţie şi organizare convergentă a lor. logicul rezumînd şi condensînd istoricul. activităţii psihice pe o imagine fiind asociată cu o totală relaxare a celorlalte sisteme. Aceasta întrucît cunoaşterea presupune ridicarea de la c. c. opus abstractului. C. După J. în care funcţia referenţială (de trimitere la real) este desfăşurată Şi particularizată. sensibile şi se reduce la o schemă generală. corelaţiile interne. C. spre relativă deosebire de noţiune. este realizat în plan psihic prin intuiţie senzorială. logic. Concept opus abstractului. latură şi lege a dinamicii proceselor nervoase fundamentale constînd în revenirea excitaţiei şi inhibiţiei iradiate. di' regulă. c. în genere. Blondei arată: „în fond orice concept este totodată aprioric şi aposterioric pentru că în orice concept elementul reprezentativ iiii este decit cîmpul de întîlnire a unei acţiuni cu o reactiune". printr-o compactare sau concrescenţă de însuşiri. reprezintă mai degrabă o traducere decit un . fiecare dintre elementele constitutive ale obiectului fiind „radiografiată" mintal. acumularea abstracţiunilor şi ideilor despre unul şi acelaşi real poate duce la recompunerea c. b) ca o ilustrare. ideea puţind să capete forme particulare de la o persoană la alta. şi pe idee. De aceea se presupune un reflex la ambianţă. „este una din modalităţile esenţiale ale funcţionării proceselor inconştiente cînd o unică reprezentare îşi asumă singură mai multe lanţuri asociative la intersecţia cărora se află reprezentarea. Marx: „concretul este concret pentru că reprezintă sinteza unei scrii de determinări. se traduce în vis prin faptul că episoadele acestuia. este expresia focarului de excitabilitate optimă sau a dominantei. Neurofiziologic.comportamentul la acestea. In cercetările lui Asratian se formează un stereotip reilex într-o cameră iar in alta un alt stereotip dar la aceiaşi stimuli. conccf'lum cugetat. la focarul iniţial. caracterizată prin continuitate. CONDENSARE. Intrucît condensează însuşiri generale şi esenţiale pentru o clasă de obiecte sau relaţii. noţiune. 136 CONCRET. c. Comutativitatea este o însuşire a atenţiei constitui din deplasarea ei de la un obiect la altul. C.

Dispariţia inegalităţii sociale dintre oameni a dus la restrîngerea manifestărilor de c. Engels arată că nu numai creierul dar şi toate celelalte organe. de subdeterminare) . G. aşa cum face conceptul". stăpîn al naturii. dintie care unele dobindesc semnificaţia de fac- tori. să provoace salivaţia chiar dacă nu se mai dă hrană. Miiller. Structurile sociale sînt însă supraordonate celor psihoindividuale şi. De ex . comportamentele şi procesele psihice individuale sau de grup depind esenţial de factorii sociali şi sînt supuse inexorabil dezvoltării istorice. legile sau structurile esenţiale. Deci c.r. a derivat conţinutul ei din condiţiile existenţei sociale. deosebit do 128 proces de formare a unui ii"n cel clasic. trebuie să realizeze următoarele patru condiţii: 1) precedenţa sau declanşarea stimulului condiţionat înaintea celui întăritor. sînt: 1) activitatea. psihologia umană aşa cum se prezintă simţurilor noastre". astăzi. Totuşi c. 4) reţelele şi variatele fenomene de comunicare în comunităţile sociale. astfel îneît nu le subsumează. produce aceleaşi efecte ca şi stimulul necondiţionat. Acesta din urmă. Skinner. în analiza şi interpretarea proceselor biologice. aplicate puţin înaintea actului de hrăni re şi menţinute în acest timp.. poate fi secundară cînd stimulul indiferent este asociat cu altul ce a fost anterior condiţionat. în ai:u poate fi relaţie necesară sau ICM CONDIŢIONARE REFLEXĂ. întloj >! 1 nesc funcţia de condiţionare (sau după Ev. social. O<> ce într-un raport este c. cărora L.) Prin acţiunea şi existenţa civilizată. subiect pragmatic. intelectual. presiune. subiective. Marx a demonstrat natura (esenţa) socială a conştiinţei.-i. învîrtire) şi astfel subiectul (animal sau uman) obţine recompensa (alimentară sau de alt fel. lumea construită şi transformată de om. de însemnătate secundară in raport cix relaţiile necesare. Informaţia genetică a speţei umane nu este tributară doar unei condiţionări biologice. elementul manifest im reprezintă sub acelaşi raport pe fiecare din semnificaţiile din care derivă. C. Vîgotski le atribuia un rol direct în psihogeneză şi care cunosc o expansiune extraordinară în societatea contemporană. Astfel reacţiile şi sintezele chimice sînt dependente de c. au relevat un nou tip de c. şi un echivoc. reflex sau a unei conexiuni m-i voase prin asocierea repetată < unui stimul necondiţionat: cu un stimul indiferent. nbui lire şi c. (Marx: „istoria industriei şi existenţa devenită concretă a industriei sînt cartea deschisă a forţelor esenţiale ale omului. fiind întărit prin reacţia necondiţionată devine semnal a! ei. J. care. în psihologic şi în sociologie se iau în consideraţie c. principiu în psihologie şi în celelalte ştiinţe umaniste conform căruia construcţia omului ca personalitate. a proceselor psihice secundare. unor fenomene şi procese. de temperatură. tragere.s. element sau formă a conexiunilor şi interdependenţelor. lumina. cataliză.s. posibil şi informaţionale.-i. psihice din constructele materiale în care acestea s-au obiectivat. acţionează ca o determinare nu este doar suportată Dicţionar de psihologie CONDIŢIONARE SOCIAL-IS- de om ca obiect al acesteia. psihice şi mai ales sociale trebuie să se ţină seama atit de legi cit şi de c. pe de alta parte. oamenii desfac implicaţiile subiective. Factorii c. este cel al eredităţii specific umane. definesc însăşi esenţa umană. sunetul.P. a afirmat că omul este în acelaşi timp produs şi creator al istoriei. prin satisfacerea unui reflex de explorare — Harlow). 2) coincidenţa celor doi stimuli. Se asociază cu stimulul întăritor o mişcare sau operaţie (de apăsare. tonică şi cea operatorie.. termenul indicînd. TORICĂ. tocmai prin acordarea ajutorului moral sau material altuia. după Marx. 4) eliberarea de alţi stimuli cu efect perturbator. pavlovian. în direcţia conştiinţei şi personalităţii. Este c. care. Această atitudine este uneori dublată de tendinţa de a evidenţia superioritatea proprie.r. ci mijloceşte construirea omului ca agent. poartă pecetea 129 . 5) factor indispensabil ce se înscrie tot în ordinea c. Socialul este condiţia sine qua hon a existenţei umanului iar istoria societăţii este istoria oamenilor.s. atitudine binevoitoare. c. Le >>'y consideră însă că în fiecare reflex se îmbină c. epistemic şi axiologic. 2) ansamblul relaţiilor sociale în care omul este prins şi care. „Dacă fiecare element manifest esto determinat de mai multe semnificaţii latente. ajung după repetări. CONDIŢIE. omul suportă determinarea social-istorică.-i. instrumentală sau operaţională foarte apropiată de condiţiile fireşti ale activităţii. Pavlov'. în primul rînd munca productivă şi cadrul social şi tehnic al desfăşurării ei („transformînd lumea omul se transformă pe sine însuşi" — Marx). fiecare din acestea poate să se regăsească în mai multe elemente manifeste.rezumat. manifestată în relaţiile cu o persoană inferioară din punct de vedere material. reipectind aceleaşi condiţii. 3) sistemele culturii materiale.r. în an sambluri sistematizate. Cu cit un fenomen este mai complex cu atît el depinde mai mult şi mai de multe c. 'CONDESCENDENŢA. le actualizează şi dezvoltă. 3) repetiţia asocierii stimulilor. în ansamblul său organismul uman. în proprietăţile sale psihice definitorii. Determinarea trece în autodeterminare. invers. pot influenţa în sens pozitiv sau negativ realizarea proceselor necesare. Konorski şi apoi B. Este posibilă şi intercondiţionarea a doi stimul: indiferenţi pe baza reflexelor naturale de orientare şi investigaţie După I. Diversele modalităţi de condiţionare reprezintă modele elementare ale procesului învăţării.

Procesele psihice. democratic si libera!. După P. limbajul este un sistem de C. hi anlropogeneză. hang. printre care cele mai importante şi tipice sînt stilurile autoritar.'u de o subgrupare cu statut şi roi. opus celui natural. este un proces in care tacticiie se subordonează strategiilor. C. .) îndeplinirea rolului. dar şi o problemă de interacţiune psihosocială. Cortceptul de c. în special ale limbii. l'iaget şi II. cărora diverşi autori pun accentul în mod diferit şi anume: a. presupune. termen încetăţenit în psihologia ştiinţifică de către }'. procesului excitativ se bazează pe transmiterea de-a lungul nervilor a biocurenţilor.ang).existenţei sociale. Leontiev) decît in condiţiile procesului pe care J. accentul se pune pe modul de a se conduce şi de a acţiona mintal şi motor al subiectului într-o situaţie dată sau in situaţii tipice. 3) însuşirea mijloacelor de comunicare simbolică.se rci:-ij la calitatea comportament. în raport cu împrejurările sînt necesare si unele momente de autoritarism sau liberalism. dincolo de ceea ce oferă percepţia. adecvat !>upa C. d) acţiunea colecf">ă. optimizarea deciziilor şi asigurarea controlului. Beniuc) însuşirea moştenirii istorico-cultuvale. Lambert. (R. în definirea c. Zlate (1975) acordă o mare însemnătate asigurării reţelelor c de comunicare eficientă pentru optimizarea c.arca de statute personale. De asemenea.i/ă persoanele sau activităţile. deci stăpînirea ştiinţei şi artei c. nerecomandat. pn •. „se referă atît la puterea formală cît şi la cea afectivă A. 5. să realizeze optim o sinteză a cerinţelor organizaţionale şi grupalc. C. corespunzător factorilor menţionaţi. cadrul cultural. reţelele de comunicare ş. nivelul de organizare. relaţiile intcrpersonale şi de grup. Astfel se descriu C. iîarnard. semnificînd activitatea sau acţiunea sub toate formele lor. între comandă si 130 131 . Deci în centrul preocupărilor este organizarea şi autoreglajul activităţii. fiului ( si poziţiei sule centrale. funcţie a sistemului nervos de asigurare a propagării excitaţiei. Janet. Kaplan afirmi că c.!. proces de <> -> mamlă şi control îndeplinit mtr-un sistem social (grup. interne. asumarea de roluri ţi preci. de la cele mai elementare şi pînă la cele mai complexe. detaşînd relaţiile obiective existente în realitate. H. cuini K. Hamblin (1961) a găsit o corelaţie semnificativă între competenţa liderului şi moralul grupei. Conducerea.). în care deosebit de importantă este influenţa liderului asupra persoanelor din organizaţie în baza autorităţii. din urmă e>i.N. participarea atît la c. Spre deosebire de comportament. b) a căr~n influenţă este. c. senzoriale. I. în legătură cu aceasta au fost studiate diverse stiluri de c. c) centrală în ceea ce priveşte. cuprinde şi fenomenele interne subiective. emoţionale şi voliţionale. CONDUCERE. este nu numai o problemă de tehnică a org:uuzării prin precizarea scopurilor şt mijloacelor.. Important este ca liderul. de asemenea. informare completa şi oportună. Situaţia cupiilor-lup (v.lor într-un efort organizat'". Ncculau (1974) în studiul c. în unanimitatea lor. Este necesar să se ţină seama de factori cum sînt: sarcinile. global. a ralurilor şi constituirea motivaţiei fecundare. Acest potenţial nu se actualizează şi împlineşte prin . în locul tipului de lider „harismatie" descris de M. în cadrul acestui proces se pot distinge. a reprezentat un factor esenţial în selecţia mutaţiilor genetice astfel îneît ereditatea umană conţine un potenţial adecvat condiţiilor existenţei sociale. asiwik'yco ceri ulcior existenţi! faciale. mintale.colo unde aceasta. următoarele modalităţi sau căi: 1) integrarea progresivă in sistemul relaţiilor de coexistent ti şi coope rare interumană.''. 2) adaptarea la schemele sau modelele de acţiune practică. se preferă acela ce este acceptat şi deci ascultat. Wallon le denumesc global „socializare". situat la intersecţia situaţiei şi a grupului. Ereditatea organismului uman este necesară dar nu suficienta.a. CONDUITĂ. intelect ive şi afective sînt concepute ca un fel de c. climatul. asupra. dar se exercită prea puţină putere afectivă. patru elemente. pentru devenirea omului fiind indispensabila (aşa cum arată INI. janet inteligenţa nu este altceva deeit o c. 6) integrarea def'ttnă in sistemul funcţional socii''. « indivizilor prin care îndrume. perceptive. lnrmal sau informai. grupurilor de muncă. organizaţie) de un individ s. Mai importantă este competenţa în c.e prezentă. şi.) Discuţiile în jurul calităţilor optime ale liderului s-au dovedit a fi infructuoase (K. cît si ia activitate a tuturor persoanelor implicate. CONDUCTIBILITATE. vorbim despre autoritate formalistă şi na de conducere". care este delimitat la sfera reacţiilor obiective şi observabile. "lotuşi.) este din . La o astfel de concluzie a ajuns A. 4) asimilarea treptată a elementelor fundamentale din tezaurul cognitiv al omenirii şi exersarea implicită şi explicită a formelor de c x'mdirc luguă. M. Weber. preistorie şi istorie. prin enculturaţie (v. c. deci reuneşte organic faptele psihice cu faptele de comportament. "cei ce au studiat problema ajung la concluzia că stilul democratic este optim iar cel autoritar.. Laswell şi A. Aceasta se realizează priiitr-un proces de învăţare. al colaborării.organe funcţiona ie" (A. internă şi mijlocită instrumental (semne şi simboluri) prin care subiectul întreţine relaţii cu lumea. Omul este singura fiinţă care nu se constituie ca om în afara unui proces de adaptare şi învăţare intraspecific.>cest punct de vedere concludentă. intern-subiect ive şi extern-motorii şi întotdeauna considerînd unitatea dintre ps:liic şi fcptele de comportament.

în baza unor tendinţe progresive. Janet descrie o serie de obiecte intelectuale şi c. După Laplanche şi Pontalis. portretului va duce la noţiunea şi raportul de asemănare de formă şi materie. luînd în consideraţie tensiunile de atracţie sau apetenţă şi de respingere sau repulsie. că există trei tipuri de ci. principiile deliberării (reglări secundare de tip raţional în intervalul dobîndit prin suspendarea reacţiilor impulsive). C. sau psihice şi anume: cognitive. prin formarea de simptome. dealtfel. Tot aşa. ciocnire şi creează probleme de natură intelectuală şi posibilitatea de rezolvare a lor dovedeşte gradul şi nivelul de capacitate intelectuală. a rînduirii şi a sertarelor. Janet din sistemul de autoreglaj social. S. Conflictul poate fi manifest (între dorinţă şi o exigenţă morală. asemănării care este solidară cu cea a diferenţei. în timp ce al doilea ne conduce spre opţiunea scopurilor an- V. medii superioare de tip uman. ale raporturilor şi noţiunilor de cauzalitate. manifestat prin elaborarea unor noi C. Autoreglajul activităţii intelectuale este derivat de P. La un nivel superior se plasează c. drumului care este compusă din dus şi întors. principiul compensaţiei (combinare sau substituire de c. Actele de împărţire presupun divizare şi apoi 132 distribuţie în continuare la nivel superior. Tot Ed. individuale şi c. C. în acest sens P. sînt inevitabile în viaţa individului. simbolică legată de comandă şi subordonare. iar mijloacele. sertarelor este pusă la baza operaţiei de clasificare. apoi c. c. descrie patru forme de bază ale conflictului şi anume: 1) atracţie-atracţie. intelectuale rezultă din interiorizarea unor c. acesta din urmă putînd să se exprime într-o manieră deformată în conflictul manifest şi să se traducă. motorii structurate social. deosebit de complexă. Claparede arăta. interese. 2) respingererespingere. în acest sens se disting c. Janet. de dezordini ale conduitei şi tulburări de caracter etc. coşului cu mere. Janet acordă un rol decisiv instrumentelor şi relaţiilor de comunicare şi colaborare socială.supunere intervine reversibilitatea: „a comanda şi a asculta este acelaşi lucru dar este contrariul. ca şi a te duce şi a te întoarce pe acelaşi drum". Ci. la c. Ci. dacă c. PSIHOLOGIA CONDUITEI). că fiecare satisfacere de dorinţă ascunde şi o renunţare. Pavelcu). Ne referim la: c. P. tendinţe. motiv aţionale şi afective. Janet. intermediare şi supe- se ocupă psihologia. secundare şi terţiare. Ralea sistematizează condiţiile ierarhizării c. După P. apărute înaintea limbajului. se clasifică şi se ierarhizează ca rioare şi de asemenea ca primare. Astfel se naşte o stare de tensiune şi frămîntări care pot căpăta o formă dramatică. suspensive). Ed. După şi asocieri fanteziste şi absurde. în contextul unei relatări. menţionăm c. atitudini opuse. în vederea acoperirii lacunelor de memorie sau în contextul şi datorită unor tulburări mintale. Asher consideră. de bază a unor c. sforii. conexe lor. sfoara devine modei al relaţiilor prin operaţiile materiale pe care le permite. sau între două sentimente contrare) sau latent. conflictul este prin excelenţă un factor al tensiunii afective. adică c. portretului care este la baza reproducerii şi c. în legătură cu declanşarea sincronică a mai multor interese divergente. Conştiinţa rezultă din adăugarea la c. M. şi de forţă relativ egale şi gTeu de conciliat sau ireconciliabile. se vorbeşte în psihanaliză despre conflict cînd în subiect se opun exigenţe interne contrare. este pusă la originea scrierii sau gradaţiei. iar c. CONEXIUNE INVERSĂ v. voinţa. Acţiunile secundare le coordonează şi modifică pe cele primare. In emanciparea c. constituie obiectul psihologiei. construcţie trenînd astfel adîncurile personalităţii.) şi principiul invenţiei.(V. Teodorescu arată că: dacă unealta şi întrebuinţarea ei. într-un anumit context devin scopuri iar scopurile mijloace. scării. producţiei. vor asigura noţiunile şi relaţiile de cantitate. dar multe din ele pot fi depăşite prin opţiuni în favoarea tendinţelor cu semnificaţie superioară. păstrării şi menţinerii instrumentelor care este extrem de importantă. luptă între motive. c. pot fi considerate ca puncte de plecare ale noţiunilor de mijloace şi mai tîrziu. K. EDBACK. Tematica ci. de pildă. supraordonate de factură culturală. dezyoltîndu-se abstracţiunea. distincţia merită să fie reţinută (V. 3) atracţie căreia i se opune o respingere şi 4) respingere contracarată de o atracţie. Astfel în actul de adunare sau îngrămădire. Janet prezintă sugestiv o serie de diverse forme de c. caracterul şi afectivitatea persoanei. Psihanaliza 133 . este larg dezvoltată în psihanaliză care interpretează nevrozele ca un conflict între trebuinţele de satisfacţie şi trebuinţa ' de securitate sau între pulsiunile sinelui şi apărările eului. care sînt foarte elocvente sub raportul înţelegerii şi explicării unor fenomene de care elementare. Arătînd că c. intelectuale. se produce într-un anumit moment sau este persistent. c. de exemplu. sociale. C. mai ales. a împărţirii. c. la nivel uman şi relevă principiul amînării (la P. Pavelcu. presupune trecerea de la multiplicitate la unitate sumatorie ca şi relaţia inversă. Claparede stabileşte diferenţa dintre conflictele mijloacelor şi scopurilor:cel al mijloacelor CONFLICT INTERN. pieţei în care se contopesc acte ce privesc poziţia şi deplasarea. coşului cu mere. c. F E CONFABULAŢIE. P. Lewin. Chiar dacă aceste două forme nu se pot manifesta izolat. Actele comune ale punerii fructelor în coş şi apoi ale scoaterii şi distribuirii lor sînt luate ca model pentru sinteză şi analiză.

pare a li rătăcit. în studiile asupra stilului cognitiv unii autori degajă un factor de C.Iaci şi gindeşii. la care se ajunge în urma unor conflicte manifeste sau tacite şi în baza presiunii sentimentelor şi opiniei publice.şterea şt reproducerea. CONSERVARE. în psihologie. Dan-Spinoiu a studiat c. CONOTAŢ1E. Aceasta însă numai în anumite limite. nu ştie unde se află. calitate a unui sistem axiomatic de a nu conţine o formulă oarecare în acelaşi timp cu negaţia ei. desemnează proprietatea. maladiilor de origine ereditară sau „(lin naştere". prin C. O altă structură au conflictele interindivjduale sau infragrupale.i însuşirilor. Este condiţionat de echitate. Contrariul c. G. în sens logic. unui semn lingvistic de a se referi Ia uu ansamblu de obiecte care au notr comune. stare persistentă de echilibru şi satisfacţie. c. într-un alt sens. ca. semnului sau termenului. acelea ale zonei 134 135 . cei fiind constitutiv fiinţei mnane şi acesta. între diferite sisteme sau instanţe. odată con- c servarea construită. H. de largă circulaţie.ie). chiar dacă variază distanţa. în psihologi*?. în diferiţi.consideră c i .. perspective: conflictul între dorinţă şi apărare. constituie acel aspect al scmnuicatiei unui cuvint care nu este comun pentru toţi vorbitorii unei limbi trezitul în diferiţi vorbitori ecouri afective. intelectuală. astfel îneît rezultatul dat la un item să fie semnificativ' pentru rezultatul general obţinut ia test. morală. propunînd o seric de remedii. ciuperci). pentru a sugera stări afective în contextele în caic apar (opus denotaţiei. în sensul coeziunii trăsăturilor şi despre c. între pulsiuni. etc. unitate de orientare între sentimentele sau gîndurile unei persoane sau acord general în gînduri şi sentimente la membrii unui grup social. asociaţii marginali» etc. ea se fundează simplu pe identitate". R. a aceloraşi principii. în traumatismele craniene. CONSISTENŢĂ. Kallen considera că termenul trebuie utilizat doar restrictiv. aceeaşi concluzie. depune pentru a se redresa. operaţie prin care se defineşte un invariant de substanţă. CONSENS. edificare . De aici. în sensul supremaţiei valorilor morale în conduită. folosesc de predilecţie această proprietate a cuvintelor.stor nolc comune constituind c. unghiul de recepţie. în logică. îndeosebi poezia. CONSECVENŢĂ. Se vorbeşte şi despre c. Constă din funcţionarea anormală a percepţiei. indică existenţa unor convingeri ferme şi a unei mari forţe voluntare. gîndirii. climat al întrajutorării. bazată pe acordul cu ambianţa socială. ca un acord sau o convergenţă de opinii. CONSTANŢĂ. caracteristică a relaţiilor de cooperare si interdependenţă. dispoziţiilor. c CONGENITAL. în genere). febră tifoidă). mne/ice este uitarea. nu cunoaşte datele calendaristice. legile şi regulile de formare şi transformare într-ur. (în logica scolastică) implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta. se denumeşte cel de al doilea proces al memoriei de păstrare a informaţiei (după ce a fost fixată*. idealurile ca cxprimînd un c. caracterizată prin tulburări ale lucidităţii şi clarităţii conştiinţei (stare de obtuz. v. totalitatea ace. CONFORT SPIRITUAL. ca ansamblu al faptelor psihologice ce apar în conştiinţă datorită cuvîntului (deci atît conotativ cît şi denotativ) şi semnificaţie. totdeauna şi îi» orice împrejurări. opinia publică. j l'iaget scrie: „descoperirea noţiunii de conservare de către copil este întotdeauna expresia construirii unei grupări (logice sau infralogice) sau a unui grup (matematic) de operaţii. caracterologică. Uneori.. anxietatea. în condiţiile absenţei conflictelor şi a realizării de sine nestingherite şi favorizate de împrejurări. Actele bazate pe limbă. Amintim şi despre instinctul de c. greutate. Kaport între cunoştinţe care iudică aceeaşi direcţie de _ interpretare. zonă siabilă. măsura în care itemii ce-1 compun sînt concordanţi. pe baza implicaţiei şi a raporturilor ei cu conjuncţia şi cu disjuncţia. respectarea în tot ceea t<. făcea o deosebire între sensul cuvîntului. sistem deductiv. Burgess interpretează obiceiurile. volum.). CONFUZIE MINTALĂ. C. desemnînd un acord.-. apar iluzii şi halucinaţii. Kste întîhiită în unele infecţii (tifos exantematic. în sens psihologic. se calculează prin diverse formule un. luminozitatea etc. în evaluarea testelor. adică de a mi fi contradictoriu în psihodiagnostic. precizată lexic şi semantic (a sensului. stare patologică trecătoare şi rareori durabilă. clasă e t c . se exprimă în menţinerea constantă. ceea ce f a c ulterior posibilă recuno. caracteristică şi lege a percepţiei constituite. reguli şi idealuri. coeficient de c. se realizează întotdeauna printr-o coordonare şi constituie o condiţie obligatorie a oricărei activităţi raţionale. voinţă şi caracter. în intoxicaţii (alcool. structurii şi altor calităţi ale sistemului complex. prin care se exprimă omogenitatea testului. Ca trăsătură de. deci denotaţie. în imaginea perceptivă a dimensiunilor. ceea ce duce la dezorientare în timp şi spaţiu. l'ark si E. Bolnavul nu-şi aminteşte numele. în genere de respectarea normelor umanismului comunist. indiferent de modificările ce intervin în infrastructura acesteia sau de punctele de vedere din care este considerat C. Se deosebeşte de demenţă prin conştiinţa pe care o are subiectul despre dificultăţile sale. 1"\ l'aullian. în colectivele de muncă. cooperării şi creaţiei. şi prin eforturile pe care h. memoriei. Caracteristică a gîndirii care respectă cerinţele principiilor gîndirii.

după Piaget în urma decentrării prin coordonare. J. semnifică caracterul activ şi creator al gîndirii care prin modelare. intervine un motiv care este însă indirect şi negativ. un registru de utilitate (un set mai larg de evenimente de care se poate ocupa construcţia. în epistemologie c. aptitudini etc. este decisivă. Şi în cazul acţiunii prin c. Deşi proiecţia optica a unui stimul mai îndepărtat se diminuează în raport cu cea a unuia identic apropiat. de mărime. înzestrarea. trebuie să fie înţeles ca un principiu al organizării sau modelării intelectuale re mijloceşte atît reflectarea cît şi creaţia ce se sprijină pe datele reflectării şi se validează prin practică. reactivitate. imaginea nu suportă diminuări sau deformări. folosită pentru a da sens acestora şi pentru a le anticipa. treptat. C. în limitele arătate. poate fi formulat explicit sau poate acţiona implicit şi poate constitui un facsimil neprelucrat de trăsături ale lumii. în percepţie. este atît la baza reproductivismului cît şi a productivismului susţinut de atitudinea transformatoare. operaţii. în parte dobîndită. informaţii în baza selectivităţii şi finalităţii. dispune de un centru de utilitate (un set de evenimente pe care cel care îl foloseşte consideră că le poate ordona cel mai convenabil înăuntrul contextului său). deci dintr-un sistem de caracteristici perfonmite. Bruncr). CONSTITUTIV. Cunoaşterea este întotdeauna o construcţie^ şi reconstrucţie (F. prevederi ce se bucură de autoritate dar nu sînt intim asimilate. semnifică reflectarea ca o reconstruire analitico-siutetică a realului şi. E. Principiul c. personal. care stă la baza verigii aferente a procesului perceptual. rămîne adecvată obiectului. C. perceptive fiind relativă. idei. legea C. se opune empirismului mecanicist. în desfăşurarea psihică c. exclude acel: elemente irelevante pentru distincţia. Durkheim consideră că în viaţa socială legea c. pe această bază realizîndu-se un fond aferenţial peste care se suprapune oricînd o nouă aferentă a cărei valoare funcţională momentană este determinată de acest fond. mod de determinare a unei acţiuni printr-o presiune exercitată din exterior în chip organizat prin reglementări sau difuz. datorită activării unor structuri interne. c. pînă la distanţa de 20 m. în sensul dialecticii marxiste.uzuale de acţiune umană. este în chip necesar bipolar şi operează asemenea axelor de referinţă dihotomizate. cu trăsături bine definite. se defineşte ca un discriminant creat de persoană pentru a discern} între asemănările şi deosebirile din cadrul evenimentelor cu care se confruntă şi în acelaş' timp o bază pentru a. intui Sionismului şi instrumentalismului. ceea cu ţine de modul de structurare a subiectului la un moment dat. în parte ereditară. care se operează. proiectată. în alte condiţii — cum ar fi în vederea unor oameni de la mari distanţe. CONSTRÎNGERE. apare ca o interpretare impusă asupra evenimentelor. Organizarea superioară a percepţiei după schema obiectului permanent (P. nu se mai realizează. de ex. „CONSTITUŢIE SOMATOPSIHICA. c. CONSTELAŢIA AFERENTELOR. de evitare. volum se formează la copii. C. predispoziţie la anumite boli. prin moravuri şi opinii şi. se organizează şi interrelaţionează în cadrul unui sistem de c. termen utilizat de G. formă. Meyerson) este însă condiţionată de familiarizarea cu obiectele şi de exersarea în cîmpul imediat al activităţii. datorită unor mecanisme de ajustare sau acomodare (J. în sine însuşi este tipul de contrast pe care îl percepe persoana şi nu o reprezentare a obiectelor. ceea ce rezultă din organizarea nativă a subiectului. Gonseth). sau c. Gibson arată că parametrii c. C. după behaviorişti ca rezultat al învăţării perceptive (Hebb). CONSTRUCTIVISM. proces neurofiziologic cu desfăşurare spaţio-temporală. el nu reprezintă şi nici nu simbolizează evenimente ci permite cooperarea şi operarea cu ele. constînd în sinteza aferentelor venite pe căi diferite la un centru nervos. care se exprimă prin înfăţişare. a individului. chiar dacă uneori mai puţin eficient) şi un set mai îndepărtat de eve- nimente în relaţie cu care nu are utilitate. în conformitate 137 136 .). în continuare. Deci c. de asemenea. temperament. exercitate dinăuntrul subiectului de norme. se deosebeşte de concept din logica formală care reprezintă o categorializare inerentă realităţii. congruentă metric cu acesta. structurare. creaţia ca efect al libertăţii de construcţie mintală prin recombinările dintre scheme. CONŞTIINCIOZITATE. sistem care la rîndul lui reprezintă o creaţie personală. fapt clar relevat în fotografie. o unealtă care permite nu numai discriminarea ci şi organizarea şi anticiparea lor. susţinere a tot ce reprezintă o contribuţie pozitivă. după gestaltişti. CONSTRUCT. atitudine ce se dezvăluie prin efortul depus de către o persoană în vederea desfăşurării activităţilor — cantitativ şi calitativ — la un nivel superior. atitudinea favorabilă construcţiei materiale şi spirituale. îşi elaborează formele şi obiectul său. Un astfel de model reprezentativ. Kelly în cadrul teoriei constructelor personale (v. al modelării după un continuum experenţial. sînt în afara filonului de motivaţie dominantă. C. tendinţă spre realizare cu accentul pe obiectivare. Construcţiile mintale nu pot fi identificate întru totul cu realul dar nici nu pot înlocui total realitatea. C. C. este rezultatul reglărilor perceptive în baza unui program ce implică şi etaloane informaţionale. Fiecare persoană realizează pentru sine un model reprezentativ al hunii care îi permite să dea sens şi direcţionalitate comportamentului său în relaţie cu aceasta.

datorită unei combinaţii de reflexe. omul descoperă tot mai profund însuşirile lor obiective". iar H. în procesul muncii. dorind şi îăcînd eforturi de a merge. Această experienţă nu este însă doar rodul activităţii individuale. sa vitală cu activitatea şi dobîndeşte. Ev arată că „asumindu-şi funcţia de a. ce dispune de semnificaţii şi-şi integrează pragmatic şi semantic ambianţa. clin proprie conştiinţă.a fi conştient înseamnă a te înscrie în povestea propriei tale experienţe" . la nivel social şi individual. mijlocite prin praxis şi cogniţie.if. în faptele de c. practică. bazată pe un model comunicat ional intern şi intern-extern. Omul instinctelor. constind din reflectare decodificată prin cunoştinţe.:". Dezvoltîndu-se în ordinea acţiunii reglatoare. c. Marx arătase că. scientia —ştiinţă). devine conştient ele mers. „Odată eu apariţia muncii social-organizate. obiectele încep să apară nu numai ca obiecte alu trebuinţelor personali: ale individului. designînd-o. Marxismului i se datoreşte aserţiunea demon139 . Pamfil afirmă: „condiţia liminalâ a conştiinţei umane este dialogul". fixate verbal). Janet considera că . Efectul de „a-ţi da seama" ce exprimă emergenţa autoorganizării sistemului psihic uman presupune prezenţa prealabilă la subiect a unui ansamblu de semuificanţi şi grupuri operaţionale reversibile. Omul conştient se desprinde pe sine. sălbaticul. servesc la desemnarea obiectului si la formularea unei atitudini faţă de el. pe care L. elaborată prin activitate socială şi cucul turaţie. intervine un dialog interiorizat cu propria persoană. în consecinţă.tntliti la necesar. se fundează pe experienţa acţiunii şi comunicării vii. vorbi. esenţială. dintre momentele anterioare şi cele. sau. a conexiunii inverse dintre rezultatele actului şi structura mentală. so dezvoltă şi persistă în acţiunile sociale de cooperare (I'. vedea Marx specificul uman distinct de cel propriu animalelor care nu se detaşează din mediul natural „întrucât nu produc la nivelul universalelor lor". subiectul se ridică in faţa lumii sale. în plan subiectiv. forma de desfăşurare a activităţii. este condiţionată de actul „supraadăugat" al comunicării. permite desigilarea (J. a •particutariilui la general . fiind o trăire a experienţei într-o situaţie dată (H. genetic şi funcţional. lJazîndu-se pe practica existenţei sociale. Această confruntare duce la „neutralizarea obiectului-scop''.i. Epistemologic.u". ci se reflectă ca într-o oglindă în altul şi pe această cale îşi delimitează eul. datorită cărora „întâlnirile" subiectului cu lumea sa sau transformările interne să genereze semnificaţii. C.. el se înfruntă cu sine însuşi. Marx: „limba est-. copilul însu. c. nu se desprinde pe sine din natură. conştiinţa reală. ca. de ex. Şi limba este însă. dar şi ca lucruri a căror semnificaţie este determinată de relaţia lor cu nec-:tăţile S"ciale Acţionînd. individul asimilîndu-şi-o prin învăţare. existentă şi pentru alţi oameni şi numai astfel existentă şi pentru mine însumi".i reacţie".cu normele perfecţionării şi în . supraadăugată acţiunilor elementar. puncte nodale în reţeaua carc-1 ajută s-o cunoască şi s-o cucerească. îşi păstrează. actuale devenirii sale. structura operaţiilor de selecţie. iar actul de c.şindu-şi mersul. omuhii ca individ social (S. Janet defineşte c. în general. Dialogul este responsabil pentru discriminarea dintre sine şi altul. combinare şi structura limbajului. modalitate procesuală superioară a sistemului psihic uman. P. pentru că. Cuvintele încărcate cu semnificaţii categoriale. construcţie. ca: „o conduită particulară mai complicată.rie kubinstein. oricăror constrîngeri. ale subiectului. adică ale cunoaşterii lumii. c.. Implicînd în activitate şi relaţiile sociale. îşi apare sieşi. iu condiţiile căreia silisfacercaintereselor individului se realizează în mod social. a înlimplăt. opunerea lor variabilă (acelaşi motiv faţă de mai nuille ohiectescop. Piagel). presupune reducerea jenomenutu: Ia esenţă. categoriile sînt treptele acestei desprinderi. mijlocită prin limbă. Limba constituie forma socială a c. P.adaptare de tip uman. punînd. act cu-ştiinţă. Leontiev. Este o „reacţie l. în care se descoperă (pot fi deduseşi utilizate relaţiile esenţiale. v. după cu ia arată A. lucrurile în interacţiune.. Janet).Ey). d<. CONŞTIINŢĂ (Uit. o expresie verbală. a formei la conţinut. Pupă A." Ed.eontiev. de sine. după cum în dezvoltarea c. diverse motive convergente spre acelaşi obiect-scop). autooi gannare eu cjecte emergente şi autoreglai la iiirelul coordonării •necesităţilor siibieeiiee cu necesitatea obieetieă. I. cind. structura activităţii instrumentale presupune fundamental detaşarea motivului de scop. Rubinslein). în aceste relaţii sau atitudini. căci identificînd această lume. e. spune Marx. Făurită în practică. C.. oamenii înainte de a transforma lumea în mintea lor au transformat-o practic pentru ca apoi omul să se distingă. Lcnin precizează: „în faţa omului se află reţeaua fenomenelor naturii. odată cu transformarea structurii activităţii omului se schimbă şi structura c. cum — cu. fiind şi structură a C. adaugă acestuia o nouă reacţie. asupra unor lucruri prin intermediu! altora (al uneltelor-iucruri destinate special acţiunii asupra altor lucruri). Marx arăta că individul nti se naşte cu o oglindă în mînă prin care să-şi identifice propria fiinţă. legată şi inclusă în relaţiile socialo practice. este implicată experienţa şi tocmai de aceea c. Vîgotski le califică drept 138 „unelte spirituale". la reflectarea obiectului ca obiect. ci are o geneză socialistorică. ciur. prin aceea că înainte de a construi practic să proiecteze mintal. implică detaşarea bazală subiect-obieet si elaborarea de relaţii faţă de mediu. legătura. genetic. trebuie considerată în primul rînd în unitate cu activitatea socială d • transformare a lumii." în consecinţă.N.

în ipostaza lor anterioară. în sensul fenomenologic şi structuralist. heterogene. Deci nu se poate afirma existenţa unei c. în geneză dominînd succesiv percepţia şi emoţia. W. Esenţială în procesul c. ca o sinteză creatoare luînd ca model cîmpul vizual în care se identifică un centru şi zone periferice. Penfield). sau conştientizare. ce dispun de claritate. a selectivităţii şi intervenţiei creative în mediu. Prezentarea topicii şi dinamicii fenomenelor de c. iar L. Aceasta presupune un ansamblu de cunoştinţe prin intermediul cărora reflectarea lumii dobîndeste înţelesuri. ca o construcţie sistematică în care sînt implicate toate procesele psihice. intelective. Topic. a limbii. Uhtomski). Relaţiile dintre c. au la bază interacţiunea optimă a celor două sisteme de semnalizare. C. este o condiţie necesară dar nu suficientă.Fessard). observăm persistenţa topicii proceselor vizuale. c. ca nonconştiente sau inconştiente. individuală sînt raporturi complexe şi de unitate. Şi în acest caz. socială înglobează totalitatea c. în care eul operează transformări asemenea unui sculptor în piatră. Atît E. relaţiilor sociale. Buhler. la diverse niveluri de 140 conştientizare. imposibil de conceput una fără cealaltă: C. de sine este condiţia esenţială a activismului autoreglator. în realitate. Important este ca să se înţeleagă fenomenele de c. sociale nu poate apărea şi nu se poate menţine c. C. complementaritate sau contrarietate. în psihologia clasică şi mai ales la K. corespunde centrului. de sine. din recurenţele mediului social şi uman asupra individului. fără' a le explica. Wundt calificase c. exclude posibilitatea ca aceasta să fie privită ca un produs finit. în acest sens am putea înţelege intenţionalitatea pe care Ed. ci a unor stări psihice situate în diverse faze. legate una de alta. de sine sau autoconştiinţa. Structura subiectivă a semnalului complex conştient implică o relaţie biunivocă de la obiect spre subiect şi de la subiect spre obiect. pe oricare dintre procesele psihice senzoriale. stare de vigilenţă (\V. C. psihicului şi c. socială şi c. Punînd natura şi societatea „între paranteze". Există însă şi prezentări ale dinamicii c. Desigur. în cea mai largă măsură. deci latura obiectuală şi noeticul ce exprimă subiectivitatea. zone evanescente de hallo ce se pierd în obscuritate. Prima este bază pentru secunda dar nu poate exista fără existenţa secundelor. Vîgotski dovedeşte că fiecare proces psihic poate ocupa o poziţie dominantă. Focarul de c. Rubinstein). în genere. Husserl o consideră ax al fenomenelor conştiente în care se întîlnesc noematicul. clare şi altele de c. de claritate şi luciditate. focar de excitabilitate optimă (Pavlov). este integrarea experienţei astfel ca să poată fi totodată unică şi multiplă. a cărei emergenţă se exprimă în efectul conştient şi a cărui ierarhizare variabilă nu numai genetică dar şi funcţională poate aduce. este noesonoematică. nu există altfel decît ca o priză de c. asemenea emisferelor de Magdenburg. c. James care vorbeşte despre un „torent" al stărilor psihice haotice. Considerat relativ static acest tablou al psihicului conştient şi inconştient coincide cu cel furnizat de neurofiziologie care introduce conceptele de dominantă (A. gîndirea şi imaginaţia creatoare. este un proces de reflectare cognitivă de către om a lumii şi a lui însuşi. şi psihismul inconştient. W. voinţa. fiind deschisă atît spre obiect cît şi spre subiect. James distinge stări substantive. de care se ocupă psihologia. rezultă. apărînd ca un revers al c. L. despre lume se bazează pe modele sau imagini ale realităţii obiective. Este ceea ce ne trimite la caracteristica fundamentală a sistemului conştient. fiind aceea de esenţă-fenomen. Ey consideră că structura primară a c. reprezentînd „franjuri". memoria. Husserl cît şi reprezentanţii psihologiei naturaliste sau funcţionale nu reuşesc însă decît să descrie unele particularităţi ale desfăşurărilor de c. despre lume este coercitivă. toate viciate de eroarea subaprecierii însemnătăţii factorului conştient. aceea de a consta din două „compartimente" complementare. angajează toate procesele psihice şi presupune interacţiunea dintre afectiv şi intelectual (S. întotdeauna însă c. Janet este primul din cei ce arată că fenomenul de c. şi stări tranzitive. c. E. Intre c. sînt procese informaţionale şi tensionale de ordin psihic. în primul plan al c. în fiecare din momentele ei (A.strată: „Conştiinţa este de natură socială si va rămîne astfel atît timp cît vor exista oameni". acestea din urmă în adolescenţă. mai apropiată de realitatea lui. Importantă este însă o anumită coarticulare sistemicâ. în afara existenţei sociale. Rubinstein arată că abordarea psihologică a c. primul dintre ele aparţinînd lui \V. Pavlov menţiona că efectele de c. crepusculară. Categoria întreg-parte nu este aplicabilă acestui raport. aceasta din urmă reprezentînd tematica predilectă doctrinelor psihanalitice. mai mult sau mai puţin elementare. Vîgotsk'i înţelegea c. Ceea ce se integrează. însăşi formarea proceselor psihice se integrează în acest proces de constituire globală. şi care ar putea fi calificate. intermediare între c. ca reflectări ale existenţei sociale şi ca procese indispensabile ale acesteia. prezentînd măsura reală a lucrurilor. necesitatea obiectivă inexorabilă. clare este interpretată ca un efect de iluminare sau insight. sau a se identifica structural cu ele. afective sau voliţionale. Cunoştinţele apar ca premise şi produse ale activităţii de reflectare conştientă. individuală. Prima este genetic decisivă. apariţia c. în timp ce c. a practicii. individuale fără a se reduce la acestea. dobîndind atributul de c. sistemică. se delimitează o zonă a C. H. Husserl a iniţiat analiza „în sine" a c. 141 . despre lume. P. şi psihismul inconştient pot fi de sinergie. despre lume şi c.

. S. în primul rînd. acest sens al „transparenţei" pe care u oferă cîmpul odată instalat. înţeleasă ca disponibilitate de cîmp. ca modalitate superioară a sistemului psihic uman ne obligă să evităm orice tratare unilaterală sau reducţionistă. Kibot. 2) funcţia anticipativii sau predictieă. de sine se întemeiază pe modelul culm . bazate pe o anumită structură operaţională. de unde derularea caleidoscopică a experienţei". întrucît stările :. psihică de tip cognitiv şi C. Ey cultivă o concepţie organismic-dinamică despre c. ca în cazul alcoolemiei. din viaţa si activitatea omului. din şocul vieţii asupra cunoaşterii sale. în raport cu C."M. parte componentă. Caracteri. ci dimpotrivă. atenţie selectivă. ca o construcţie între instinct şi inteligenţă. Cea mai cuprinzătoare caracterizare a c. pentru că. Sînt particularităţi ale dinamicii C. Rubinsteiu arată că: ' „ î n t o t deauna. 2) facultativitatea. în cazul hipertrofierii c.ul reprezintă o configuraţie stabilă la care se articulează cîmpul experienţei trăite actual. controlului şi organizării conştiente (de unde c. ca o conservare şi o acumulare a trecutului in prezent.Dialectica gcnc:ei conştiinţei cs. Distincţia între c. Tratarea subsistemului C. „înfond. privită în relaţiile ei cu realitatea şi activitatea. M. se desprinde reflecţia asupra lumii . de extrapolare sau proiecţie. se vorbeşte despre stări de conşeienţă. în cazul reducţiei acesteia. Ev). 3) legitatea. decizie. de urmare consecventă a normelor.iccca a unei pitnryi în forme pr< •i. Aceste caracteristici sînt: 1) verticalitatea — trecerea succesivă do la un nivel la altul. este dirijat.. Fiind o trăsătură de unire între ceea ce a fost şi ceea < • va fi (observăm că < atît reconstituirea trecutului cit şi proiectarea viitorului presupune reversibilitate operaţională).e referă l. apropiate de automatisme. C. ea este cunoaşterea cunoaşterii".'ini! procesele interne ale c.-. exprimată in organizarea riguroasă coerentă şi antientropică a sistemului cognitiv în ordinea implicaţiilor necesare. H. c.e succed fără să se distingă. Normal. 11. ci prezintă o ierarhie de nivele călit. 'II. afectivă) şi de elaborare conştientă a motivelor şi relaţiilor afective.t ideile mele ci la obiectul acestor idei". nefiind exterioare una alteia. .Merleau-I'ontv îl comentează astfel pe lîergson: „din această c contralovitură a Im. ca o zonă disponibilă în care se zămislesc acţiunile. Astfel se produce o contracţii' a demersurilor urmată de o adaptare explozivă. memorie.pe cînd c. ca trăire a experienţei de li ic et vuite în cadrul cîmpului total perceptiv prin mijloacele limbajului şi în condiţiile derulărilor operaţionale. S. de sine şi de derealizarc. aparţine lui Lcnin: „conştiinţa omului nu numai că reflectă lumea143 142 . -lj funcţia finalistă sau de orientare spre scop.şi asupra sa însuşi.rc<: e şi ii rai hi .ii fixaţii obsesive si desfăşurări superficiale. după Bergson.. să relevăm locul central şi supraordonat al proceselor cognitive in siMemid psihic uman. afirmă ceva ce nu . ca o organizare inteligentă a elanului vital. în consecinţă. „necesitate perpetuă de schimbare a perspectitivei. In acest sens. „multiplicitate de dimensiuni elastice şi fluctuante". Dufrenne consemnează: „conştiinţa este mai mult de cit cunoaştere. ca o prczentifieare a mediului şi fiinţei.pe măsură ce. se^ vorbeşte şi despre o c. intervine fenomenul de c. ca un punct de articulaţie între durată şi spaţiu.şi dă seama. de scurtcircr. depinde de consistenţa sistemului psihic.. obiect al integrării. Kubinstein însă scrie: .it". 3)funcţia proiectieCu do extrapolare in proiecţii şi planuri a unor con- ţinuturi subiecliec. morală sau axiologică nu este valabilă decît dacă se iau în consideraţie conţinuturile. Hy insistă asupra conceptului de cîmp de c.şi pe trăsăturile personale. ca „o scenă a actualităţii trăite". conferă. cîmpul de c. orice acţiune fiind o poliţă asupra viitorului. pe care o caracterizează după particularităţi ale cîmpului său. . a fi liber înseamnă a fi morar'. izvorăşte conştiinţa'. în cazul instalării pe zone întinse ale cortexului a unor procese de inhibiţie. Similar. duratei continuitate prin endosmoză. chiar şi „judecat <.-. de care el nu-. înţeles ca „o totalitate limitată şi organizată autohton". Pentru lîergson. activitatea psihică începe să apară în calitate de conştiinţă. De la Th. conştiinţa c. Cîmpul de C. I-'. de corelarea necesară a cunoaşterii.'e . afectivităţii şi reglajului conştient. Dar autoreglajul conştient sau voliţional c^te la fel de important fără a omite însă că -voinţa se sprijină cu necesitate pe gîndire. din trăirile sale nemijlocite. izolate în anumite structuri. Organizarea vieţii de relaţie şi organizarea sinelui se inteipenetrează. aşa cum spunea Simonne de Beauvoir. orientat si polarizat.ate a experienţei' (H. l'rin corelarea celor două subsisteme si1 realizează detaşarea de mediu şi implicarea în mediu. Bergson prezintă c. menţionăm: 1)funcţia de reflectare cognitivă. psihică. Aceasta este baza acţiunii care presupune interes. semnifică. datorită proeminenţei unor tendinţe. implic-iud o penetraţie mutuală şi definind o succesiune în simultaneitate.stive asemenea infrastructurii sale semantice. nota de valoare. axiologică nu este mai puţin o c. în stări de disolnţie patologică apar simptome d ~ < autism. dincolo de care trebuie menţionate particularităţile psihice funcţionale şi de conţinut. Uăsătura sa distinctivă fiind organizarea. afectivitatea apare în mai multe ipostaze. aftetieu. concepută ca un interval de actualitate. în stările de afect intervine o îngustare •<< cîmpului de c.tc reflectare conştientă a ceea ce se găseşte in afara ei".iii asupra etilui. liste ceea ce dă curs în forma libertăţii a necesităţii morale. deci o multiplicare şi coordonare a planurilor de activitate psihică. de bază energetică. c. nu este dec: doar o mărime extensivă. de unitate indestructibilă dintre vorbă şi faptă.

transmitere de la un individ la altul. constă in investiţia (v) de către eu. c a ." descrise de Gustave Le Bon. CONTRACTILITATE. Contrastul succesiv are o sferă de întindere mai mare decît cel simultan. difuzare şi generalizare în masă a unei stări afective de entuziasm. mijlocind automişcarea acestora. de ex. C. incompatibilitate între doi termeni contrari (afirmaţie şi negaţie). în viaţa curentă. ca patient (cel ce suportă) al influenţelor din afară şi nu şi ca agent al cunoaşterii şi acţiunii. cu d<••«•urnind procesul care stă l'< bazi numeroaselor activităţi defensive ale eului. nu numai desfăşurarea unui astfel de proces. CONTRAST SENZORIAL. dintre afectiv şi intelectual. c. stare de contracţie-prelungită sau permanent l a muşchiului. Contracţiile obişnuite ale muşchilor sînt mixte.1zul tactului. constînd în creşterea acuităţii senzoriale faţă de stimulul prezentat la scurt interval după acţiunea mai îndelungată a unui alt stimul de aceeaşi modalitate. se înţelege mai mult interrelaţiile directe dintre persoane. constituie esenţa tuturor proceselor naturale.ie. în relaţiile interpcrsonale şi în existenţa de grup. termen introdus <lc Ch. Gibson. exprimă creşterea sensibilităţii ca urmare a interacţiunii stimulilor net diferiţi chiar opuşi şi care acţionează succesiv sau simultan asupra aceluiaşi analizator. care presupune scurtarea muşchilor şi efectuarea unui lucru mecanic extern. se bazează pe imitaţie şi empatie. actual. este foarte puternică şi poate duce la comportamente ce scapă autocontrolului individual. înregistrîndu-se tre- cerea de la faza izometrică la cea izotonică. în cursul efectuării unui lucru mecanic.obiectivă dar o şi creează. concept psihanalitic introdus de Frcud şi utilizat de acesta mai ales în •cadrul teoriei economice a refulă- rii. în structura fiecărui analizator există mecanisme speciale de accentuare a contrastului (J. re•prezentînd forţa motrice a oricărei dezvoltări. •• i reflexie orice încordare sau efort. Se disting c fundamentale. sociale şi psihice.. manifestată prin rigiditatea fibrelor sale componente şi determinată de pierderea temporară sau definitivă a capacităţii de decontraci. Teoretizarea filosofică a c este viciată de neînţelegerea caracterului activ al cunoaşterii şi a legăturii ei cu practica. Cel mai adesea are loc o contracţie izotonică. 1952). Scurtarea este precedată de o fază de latenţă şi este urmată de o fază de decontracţie (relaxare). CONTRACTURA. constînd în accentuarea reciprocă a clarităţii şi pregnanţei stimulilor prezentaţi în acelaşi moment în cîmpul perceptiv. simultan. depresiune. este mereu prezent. logica formulează principiul noncontradicţiei. relaţie de opoziţie. în teoria şi metodologia dialecticii marxiste. în dezvoltarea psihică îşi găseşte o largă şi specifică •confirmare legea negării negaţiei. în activitatea colectivă de muncă. Aceasta constituie condiţia nu numai pentru iniţierea dar şi pentru întreţinerea şi continuitatea interacţiunii sociale.. Contemplativitatea este defectul principal al materialismului premarxist. de la adult. în acest sens. în dez- c voltarea psihică a copilului. prin strategia transformării lumii. Materialismul mecanicist consideră subiectul numai ca receptor. Formă de meditaţie placidă. fenomenul ca. prin c. dintre motivele de diverse feluri. Marx a propus o filosofie ce depăşeşte c. CONTRADICŢIE. 1924). CONTEMPLAŢIE. c a . C. în mare măsură. morfofuncţionale). Deosebit de telereceptori. CONTAGIUNE AFECTIVĂ. contrarietatea (polarizarea) afectivă şi caracterială etc. la nivel inconştient. în care apare o tensiune în muşchi. dar diferit calitativ. reuniuni. fie în evidenţierea unui stimul sub influenţa stimulilor incriminaţi (de fond). principale şi secundare — •externe şi interne — antagoniste şi neantagoniste. în stările de mulţime. c. Park şi Bourges. aparent inactivă.a. Faptul este evident la spectacole. a sistemelor de reprezentări. pri. sub raportul atitudinilor şi valorilor. a reprezentărilor. desfăşurat. susceptibile <le a crea un obstacol în faţa reprezentărilor şi dorinţelor inconştiente şi care astfel nu permit celor din urmă să treacă in conştiinţă sau inutilitate. CONTRAINVESTIŢIE. C. în logică. pregătind stadiile ulterioare" (K. bucurie e t c . CONTACT SOCIAL.: C. dar nu se produce scurtarea lor. mai poate însenina şi rezultatul. desfăşurare calmă. chimice. exprimînd unitatea contrariilor. C. Există două tipuri de contrast: succesiv. dintre percepţie şi intelect. alarmă. proprietatea specifică a muşchilor de a reacţiona la excitanţi printr-o serie de modificări (mecanice. Sherrington pentru a desemna acele organe de simţ la care recepţia necesită contact nemijlocit. adică: lumea nu satisface pe om şi omul se hotărăşte să o transforme prin acţiunea lui". se produce. vie se identifică cu intuiţia perceptivă. pe stadioanele sportive. este o categorie fundamentală. negare reciprocă.. fizice. Mecanismul contrastului îl constituie procesele de inducţie reciprocă şi autoinducţie care au loc pe baza interacţiunii diferitelor cîmpuri receptoare şi verigilor structurale ale unuia şi aceluiaşi sistem aferent. Psihologia este interesată în considerarea c relevate de biologie şi sociologia şi •studiază c din sfera psihocomportamentală. 145 144 10 . modelarea reactivităţii emoţionale a copilului. coexistenţa şi negarea reciprocă a termenilor. CONTACTRECEPTORI. : deosebirile calitative dintre fiziologie şi psihic. do stări orientate cognitiv şi prin care subiectul se contopeşte cu obiectul său. Există şi contracţii izometrice. cum este. „stadiu iniţial al interacţiunii sociale. în c. de regulă. evitînd în percepere sr. a atitudinilor etc.s. Astfel este în unele „stări de mulţime.

intervenit şi propagat firesc.a comportamentului violator de norme.ncord:<. c u r r i t .j..". adică. Freud vede în c. în psihanaliză M.ie d e c ă t r e g r u p u r i .!. proces neurofî/iologic cu desfăşurarea spaţio-temţiorală.< unt:. Ji. negrii p<. care •este social în mecanismele sale poate să nu fie astfel şi în funcţiile sale.s. cunoştinţele.-. categorie filosofică definită prin opoziţie diforma dar aflindu-seîn unitate cu aceasta. într-o iiăzuiuţă comună".'sle accentu.TÎ . susţinînd că toate normele si mijloacele de coraportare a indivizilor. rezultă din convenţie sau sentimente de interes comun. Nu se postulează convenţia ca o înţelegere. H C I p. în alt sens.influenţei bolnavului asupra sentimentelor inconştiente a!e medicului" şi subliniază faptul că nici un analist-terapeut nu poate depăşi în cadrul unei şedinţe psihanalitice. ei numai ale unor grupuri (H. asupra unor efectori.H. manifest sau exprimat în imagini si cuvinte. din grupul :. <!in a c u i t a t e . este motivaţia de combateri.ău. comunicării. ea in construirea . CONTROL (îizua!). transferul (v. atitudini şi comportamente. supraveyherc.t . din nucleu talamici. îndeplineşte dec. legi10* 141 . Keprezentîsid o formă de manifestare a integrării senzoriale. simultan sau succesiv. determinată de existenţa unui obiect pe cînd forma se referă la structura sa externă şi internă.. Xett subliniază t u . nucleul CONVENŢIONALISM.s. i m u n i t ă ţ i . reţinere.F. P'tr. o autoanaliză.ai? împreună cu e:.' manipulare ele. iar forma apare ca structură informaţională.itudinile altora ear<v sint implic. e^te :iee<s. ! senzorială. J )e aceea.i precis. propriile complexe şi rezistenţe interne. care stă la baza verigii aferente a procesului perceptual. pilotaj. de gradul în care indi\-izii înlr-csocietate pot sâ-si asume . CONŢINUT.scn-scîsid ă : negrii pe -galben. Lonîi'V şl F i t i s r e c o m a n d ă nu p r a g u p e r a l i v . fenomene sau a notelor definitorii ale unui concept.K de socializare.organizare socială continuă." C. comenzii şi controlului la maşini. Xa. eieefort la centrii care.'lel susţine că numai atunci cînd sLî!>eş1e autoreglarea intervine c. semnifică adeziunea la convenienţele sociale.s. mod de organizare a conduitelor. în . controlul social S. doctricaudat. M:e i e t a t e e l e . (*<m) r. să nu servească nevoile societăţii. c.ră conexiunea inversă. fVili oergoi. Are efect'. C.ife.. Poincare. . 146 le ştiinţifice .:<( aii n imp o r t a n i ă disiM inia p e n t r u o p i n n i z a r e a . este modalitatea profundă. ia ferer. semnificaţii şi semne. Interpretările psihologice urmăresc dialectica raporturilor dintre c. mternalizan concepţia sa după care devianţa tle la norme generează . Mills).<t pe relaţii de contraste. cenzură. in o.s. o d a t ă eu obose.-obiectual al percepţiei şi caracterul ei mtegratu-. în psihologie. :n.1 n <lc detectare. pierde.iaţia de !. Gorth şi C. latent ca ansamblu de semnificaţii deţinute de inconştient. C.i1 eife. Astfel se ignoră conţinutul obiectu' şi necesar al cunoaşterii şi vieţii sociale.) realizat de Ja terapeut la pacient.. normele de conduită -i ea fiind rezultatul unor înţelegeri.F c n o n u n t îc d<. Head.constrîngere pentru conformare la tui mode! exercitată de un centru de c. un contract deliberat conştient. Teorie sociologică eu implicaţii psihologice. )i< schimb li. şt chiar pentru indivizii controlaţi.•. hipocamp. (jiiiii astfel mereu informat despre secvenţele efectuării pi miei cruufn/: declanşează noi comenzi de mod' rare. face părudin cu fiindcă depinde do „gradul în care imnvidid îşi u. Parsoiss c. este delimitat prin cantitatea şi calităţile informaţiei. atitudinea exagerată de urmare a normelor formale de conduită socială şi de strictă respectare a lor. şi de asemenea. c. considerind evoluţia mai rapidă a c.. r . ila. M. c. JVntrn efectuarea C. a semnalelor..irateh ir să M 1 recurgă ].iuni. dirijare. materială şi procesuală. H. inker JII o r d m e de. verificare. . C. totalitatea elementelor şi proprietăţilor unor obiecte. mai ales de formalism.disting un c. deschizîndu-se calea instrumentalismului şi operaţionalismuiui.ine-. a c ţ i u n i l e a l t o r j i e r s u a n i ! d e î i c-li condiţionate (-MIIH ţ m n i . Pentru T. ans. prucc-. i r o şi aju-t a r e a reacţiilor. organisme vii şi în societate" . în iată persoanei celui analizat. n l . iar in cibernetică. ghidi re şi limbaj. n ierul de reglator al c. CONVERGENŢA AFERENTELOR.i!:'( C.s. îi: măsura în care aceştia împărtăşesc normele grupurilor etc.: 'in ui 1''averse recomandă. s'' ri-alize.iia şi obişnijm-a. nă subiectivistă care. inclusiv limba şi dreptul. înainte •!<: loate.>mIjlul reacţiilor inconştiente alo analistului. odată cu motorii şi asociative din cortex. c : ii! n a r e a a c ţ i u n i l o r ! .*:^.s. ceea ce face neapărat necesară. de pe ni ai multe cât senzoriale.! iiiîitr. Wiener a definit cibernetica : .ştiinţa.'ii.. şi formă. verde pe alb. atitudinile acelora.istn! ciorna fii cel luai aeceniu. î u t n i c i t viiuu d o r n l . implicit. C O N T R O L SOCIAL. Exemple: c. Jh -l v i d e pe roşw. trecerea lui în formă şi invers. şi un c. a acesteia. ci mai degrabă ca un acord mutual. se întâlneşte la nivelul neuronilor din formaţia reticulată.s.. aceasta putînd fi variabilă şi scliimbîndu-se mai repede decît c. ba.".inhibitoare sau facilitatoare asupra neuronului respectiv. o a nai i/ă a propriei perse.W. funcţii manifeste sau laicul'pentru aceste grupuri etc. n i ' i m e c a n i s m ' ' s o c i a l " c a r e ticjilie. ceea ce presupune că include servirea intereselor indivizilor şi grupurilor in conflict cu acelea ale persoane!'>r controlate.-!.i p.'i7. ariile senzitive.societate pentru adaptarea forţei creative. d u p ă l'resionli ^i Sehv. Distingînd autoreglarea -. acorduri intervenite istoriceşte între oameni aşa cum se induc convenţiile între state sau instituţii. interpretează simToate informaţiile care parvin la bolismul verbal. constînd în aferentarea aceluiaşi neuron cu informaţii provenind. l'entru G. CONTRATRANSFER.e. un rezultat .

proces sau mecanism min. paralizie. în psiha. acţiune. la un nivel secundar. între acomodări. reversibile în grupări sau grupuri operaţionale se realizează conservarea invarianţilor. C. există o speţă a isteriei de c. intră în alcătuirea sisîmpotriva anxietăţii. C.gurarea unei posibilităţi prin scăde gia văzului. din implantarea afecschimbarea locului termenilor unei judecăţi. cele două scheme de acţiune. P. reprezintă modalitatea centrală a constituirii şi realizării activităţii intelectuale. Numărul este. atunci cînd priveşte şi ascultă simultan un obiect care emite anumite sunete (o persoană).. se reunesc într-o schemă de ansamblu. astfel îneît fiecare operaţie corespunde alteia. Ehrenreich). Medicina psihoacelaşi stimul sau mai mulţi sti. cît şi la schema audiţiei. coraportarea pe orizontală a conceptelor ce ţin de aceeaşi clasă sau se situează la acelaşi nivel. în sistemul lui Piaget c. astfel definindu-se conduitele sociale. a asimilării cu acomodarea. 2. comunicarea este mai frecventă. zenie. ci desemdine în condiţii de evoluţie parale. termenul nu este însă asocare. după Piaget. a imsinteză. Anacelaşi scop al asigurării protecţiei samblul c.. Piaget consideră că şi stările afective sînt supuse c. 1. direcţionată operînd critic în al.aceşti centri nervoşi sînt supuse se realizează fie prin evitarea unei unei tot mai ample operaţii de expresii directe. ajung la similitu. 149 . J. De la c. COORDONARE.Se disting c. asimilări şi acomodări reciproce a unor scheme de acţiune. chiar de stabilire a unei inUrrelaţii şi interacţiuni sistemice între ele.nează. Calificativul de c. fenomen de întîlnire. între grupuri.promovată cu energie şi apărată tal inconştient în care conflicte atunci cînd este contrazisă şi şi impulsuri reprimate se exprimă contestată. parţială sau totală. Modelul c.învinge sau a demonstra victoria). Jare. de c. ea rezultă CONVERSIUNE. „o sinteză de operaţii logice. simbolică. ţn condiţiile unui scop cunoscut. ş. constituie coordonarea. C.pare din situaţia disturbantă Simptomele de c. forma pierderii sau inhibiţiei une Opus divergenţei binoculare. opţiunile sulă. întrucît c. necesitatea internă. este naliză. Isteria favorizează c. Obiectul asimilat fiind acelaşi. C. sur. pentru ca două scheme anterior izolate să se coordoneze una cu alta într-un act unic. morale. în psihologia şi asemănare a unor culturi (şi contemporană şi în uzanţa lingvisteorii ştiinţifice) iniţial deosebite şi tică. care este în reianeobehaviorism. pînă aici separate. Janet se referă la sensul de bază al cuvîntului. apare competiţia. cu reglări ale reglărilor. astfel structurîndu-se sentimentele. în logică. prin înlocuirea subiec. în fiziolo. complexă. Aceasta reciprocă asimilare. fiind despărţite geografic şi ciat cu o evidenţă axiomatică sau comunicaţional. După J. în virtutea unor factori similari biective în situaţii de alegere sau do de mediu. este uni.tivă a ideii sau normei. Rockeach. inverse". din asocierea unei idei cu o trebuinţă. — anestezie. copilul asimilează obiectul respectiv în mod simultan atît la schema viziunii. pulsurilor stressante. conştiente. care include cu titlul de elemente componente (coordonate) ale unui singur tot. focalizare a celor două axe ocu.categoric demonstrată. Există o forţă" întrucît se impune în comvarietate foarte mare de simptome portament şi raporturile cu alţii. existente pînă acum juxtapuse. uzează şi abuzează de acest conmuli ce produc aceeaşi reacţie. iau de obice. e exprimă în atitudini. Piaget. presupune şi modificarea schemelor şi totodată a conceptelor. reprezintă o „ideeca simptome somatice. comportament •colaborativ între două sau mai multe persoane. De ex. mai multe reacţii produse de de conflict psihic. dobîndeşte valoare. Pia- get scrie: „există o tendinţă după care două scheme tind să se asimileze fiecare la domeniul celeilalte.. se impune prin culturale (P. interesul participanţilor precum «i recompensele fiind egale. idee dotată cu certitudine subiecCONVERGENŢĂ CULTURALĂ. mutism — dar toate au poli'Jco-sociale. ştiinţifice etc. sensul de fenomen de progresivă apropiere certitudine logică. miţînd decît o singură soluţie. senzoriomotorii se trece la operaţii intelectuale care sînt „acţiuni coordonate în sisteme reversibile. în funcţii somatice. în interiorul grupurilor cooperative se dezvoltă o intracţiune mai puternică. în genere.. tului cu predicatul.. este necesar ca subiectul să-şi propună să atingă un scop care nu este direct accesibil şi pentru care recurge la scheme ce ţineau de alte situaţii".termenul a dobîndit în psihologic ternative („alb-negru") şi nead.înţelesul de orientare. Inteligenţa este înţeleasă ca o progresivă echilibrare prin intermediul c. în logică. tivă. dar care sînt coordonate într-un mod nou în vederea eliminării calităţilor distinctive". Acest lucru temului de orientare al persona148 lităţii. estetice.somatică. se califică prin ţie directă. c. Cînd asupra scopului sau a diviziunii sarcinilor nu se stabileşte un consens între participanţi. se identifică cu autoreglajul şi mai ales cu formele superioare ale acestuia. a fost folosit de cept.astfel. Guilford pentru a desemna CONVINGERE (derivat de la producţia intelectuală care se bazează pe o organizare riguroasă verbul latin care înseamnă a a procesului de gîndire. g COOPERARE. fie asiCONVERGENŢĂ.. concepută psihanalitic. Prin c. de co-operare sau de acţiune colectivă. Kant atribuia^ c. desemnînd direcţia privirii asupra aceluiaşi punct observat. cu focarul c. ceea ce revine la faptul că ele se asimilează reciproc.După M. care. se realizează c. de tipare conflict valoric. psihologie. modalitate operaţională de punere împreună a uwr elemente în ordine. în principal.

înmulţit cu 100 (pentru eli'. Alţi autori. parcurge stadii ce se succed în aceeaşi ordine. 3) după regăsire (şi capturare) c.larg r:v/-cii'ittn! COPROLALIE (gr. formaţiune fasciculară infracerebraiă unind centrii nervoşi din cele d >uă emisfere cerebrale şi asiguriiul coordonarea activităţii lor. Kste expresia unei malformaţiuni caracteriale şi totodată se intîlneşte în diferite tulburări sau boli psihice. . (>'•: corelaţi-? i<' rau^'.. relaţie de interdependenţă între doi termeni exprimată fie în faptul că unul nu poate exista fără celălalt (pozitiv. c.'in COROLARĂ'. aslfe! iutii. 2) c."ă timp de aproximativ t::i an in aplicarea principiilor ţ>si ho terapeutice sub îndrumarea. tendinţă irezistibilă de exprimare a unor cuvinte sau fraze cu conţinut obscen. Maslow. c) întemeierea pe argumente a înlănţuirii ideilor.l.). autonom ii: afara cadrului social şi de acei-. COŞMAR.i dintre variabile să dea informaţii asupra tuUiror valorilor modu asociate cu aceasta.l.l. Cazurile de c. coeficient de c. în ordine morală.. Stern (1912).i p. CORELAŢIE. sau tinerii nu sînt accesibili reeducării dacă au depăşit vîrsta copilăriei. cînd priveşte activitatea. relevă pregnant rolul decisiv al socializării în umanizare..: (mică. COPII-LUP. persoana c. are mai mult sens de onestitate. nu posedă voinţă şi sentimente omeneşti. nefiind direct tributar c. COPULĂ (lat. rfpitla . Unii autori subliniază însemnătatea structurilor afective şi cognitive ale c.u A.îunarea COT1ENT INTELECTUAL (Q. ci necesitînd contrazicerea şi depăşirea acestuia.. 1 >e origine psihogenă sau organică (tulburări digestive s-iu cardion-spiratorii). Împrumută comportamentul şi regimul de viaţă al animalelor adoptive. regăsiţi şi studia' i (L. CORECTITUDINE. C.i/a re urnelor logice.că modificarea unuia antrenează modificări ale celuilalt (respiraţic-circulaţie. în psihologie. Psihologia c. COTERAPEUT. cotrrplctiiiil o n c e p t u l de virstă mintală al li. care nu poate fi socotit un adult sau „om mic" ci este calitativ altceva.' vis agitat ş: chinuitor prelungit cu stări anxioase şt depresive după t r e a r e . muncă. cunoaştero-afectivitate). intelectual şi afectiv c. Prin termenul copulativ se califică subiectele sau atributele ce sint legate prin conjuncţiile y sau nici. care neagă sau afirmă existenţa unei relaţii între subiectul şi predicatul logic.iviU<>' 150 151 . în condiţii normale devine subiect al unei accelerate dezvoltări şi este obiectul esenţial al educaţiei. medie. in perioada.i.niăsurab:!* 1 este simplă. în orice caz. preşcolar. Binet. nu se pot umaniza.upraveglUTcM psihoterapeutuliii noţiune introdusă tic XV.intelectuală. se foloseşte cnrficiciiful tic c.T. lîravais-lVarvv. oameni. Din cele vreo 50 cazuri de C. t-. c COPILĂRIE. sau copii „vîiVVtici". consecvenţă în îndeplinirea cuvintului dat.-r-ipe'it asistent sau consultant viitor psihot-rapcut care se •••y:-"rs'-:r. Scorul d:. b) respectarea principiului noncontraîlicţiei. c concomitent. după naştere dispune de un potenţial uman încă neactivat şi nemodelat ceea ce a obligat pe psihologi să-1 considere doar „candidat Ja umanitate". trebuie cunoscută şi considerată valoric. calitate constînd în respectarea scrupuloasă a regulilor şi normelor. consideri iul multitudinea factorilor implicaţi. J'ie< roii) rezultă următoarele: ii c.I ş: ii In psihologic se utilizi-a/. rejirezentind un raport între vîr. lupi). în psihologia copilului se recurge la u r m ă t o a r e periodizare: copilul nou-născui virsta sugarului. F u m ţie a verbului a fi. nu-şi formează limbaj. gînclirii este condiţionată de: a) claritatea şi preciziunea ideilor. sau unul moral.l. Somatic. 11 —12 ani. c. recunoscînd caracterul necesar al dezvoltării c. Totodată.-. perioada a n e preşcolară (1—3 ani). fii. mare — 3 (i7 ani).relaţie sau asocierea se imprimă numeric printr-un raport numit. Poate avea nn sens logic. respectare riguroasă a legilor. este împrumutat din societate şi solidar cu acesta sau este solidar cu autoregla j ui socuil. Sub raport statistic." legătura dintre variabilei.lii. calificarea termenului ce îndeplineşte rolul de liant (cuplare) a elementelor propoziţinnii..ÎIY poale varia intre . 11.intrinseci conduitelor indhidnale. se foloseşte curent calculul de c. a relevat specificul organizării sale psihice.sta mintală şi cea cronologică. g'îndire.• l ( | 11 ani) după care începe preadolescenta. negativ). i l i t i i " a propoziţiei care derivi '••--ui"-nt din alta numai îu b. pierduţi în natură la o vii stă fragedă şi crescuţi prin afiliere la grupe de animale (mai livevent. perioada şcolară (6 . Piaget scrie: „coordonarea generala a acţiunilor po care am invocat-o neîncetat fiind o coordonare interindividuală ( sie în aceeaşi măsura şi intraindividuală pentru că aceste acţiuni sint în egală măsură colective cit şi exercitate de indivizi". respectare scrupuloasă a normelor de muncă şi convieţuire socială.l. 1 \ Davis. kopros -excrement). în cazul în car. COPIL. '. în ordinea raportării la societate.legătură). întrucit sistemul lor nervos nu mai dispune de plasticitatea necesară pentru a permite construirea unor procese aşa d< complexe cum sînt limbajul şi gîndirea. CORP CALOS. corelat logic al judecăţii. şi . este tendinţa anumitor măsurători perechi să varieze introdus de Ss*. şi socotesc că acestea vor fi decisive pentru adult care apare astfel ca un „copil mare". fiinţa umană pe traiectoria dezvoltării do la procrea ţie şi pînă la adolescenţă. C. cusioaşterea valorii ii!i:ii. vîrsia de la 0 1. consideră că adultul este calitativ altceva. intrauterină evoluează polimorf amintind alte speţe decît cea u m a n ă .

ci în al integrării ei ca factor subordonat şi al depă- şirii prin alţi factori ai sistemului psihic. Allport. trodus de G.zecimalelor) şi care devine un coeficient al dezvoltării intelec. creşte. s-a desdate de o cauză comună. se bazează pe operarea algoritmică.I. proexistenţa unor relaţii de interde. în acest sens se poate înţelege termenul de „experienţă transliminală" lansat de Rugg. Ea permite. între termenii de gîndin paralelismele de creştere sau des. de inteligenţă din moment ce Piaget interpretează c. în pson criticase testele de intelibaza unei noi interpretări şti in.Dcfinindu-se în opoziţie cu !. tuale. Moustakas). după McCloy. . ar fi. Recunoscînd atît o funcţie reflectorie cît şi una creatoare a conştiinţei. May.. Este clar însă că imaginaţia nu poate fi despărţită. mi a fost tratată în sens intelecastfel. Roco şi C. ştiinsubstratul psihic al creaţiei este ţifice. ignorînd nu numai rolul aptituîn urma înţelegerii faptului că dinilor speciale (artistice. a benefiCOVARIANŢĂ. Piaget şi cu deosebire Al. toate intervenind sii pretare Q. pe p de alta operare logică riguroasă în î vederea rezolvării unei probleme. liste repudiată şi. Patologia c.noncreativă şi creativă. a răspuns recent la aceste întrebări prin evocarea stilului perceptiv şi 153 . Ribot şi apoi J. Osborn se pronunţă pentru imaginaţia constructivă sau creativă ca proces predilect al c. latura de transformare a lumii.a. Simlitate. dar se afirmă calitativ prin proceduri euristice de natură să depăşească deprinderile intelectuale (J.ţifice. tura reproductivă a activităţi: lul maxim posibil şi detenniiiînd devierile posibile faţă de uceastă psihice.D.tru orice creaţie. nalitate. inventivitate. nu se poate reduce la statistica ponderilor vreunuia sau altuia dintre procesele psihice în sistemul psihic. după organizare (stilistică) a procese.tualist. mai liberă de gîndire.. Miiiisterberg încerca să tatelor experimentului (G. cu comportamentul couiormist şi cu tendinţele conservavaloare. în orice domeniu. vechii termeni de spirit inovator.altor procese cognitive cum este supune o dispoziţie generală a percepţia şi imaginaţia sau rolul personalităţii spre nou. Wechsler a dat o altă inter.desfăşurare procesuală specifică • le formaţiune complexă de persorii şi a descreşterii coeficientului în timpul înaintării în vîistă. R. conceptul de c. sînt importanţi chiai lor psihice în sistem de persona. de interacţiune psilv ]).x va. în consecinţă problema c.pretarea veche a intuiţiei printr-c trolate. tivă de către W. gnoseologia marxistă contribuie la înţelegerea sistemică a c. Iniţial Th. C. ci numai deosebită. ale lui Rippel şi R. datorită condiţiilor în transcendenţă a elanului vita! care are loc desfăşurarea unui (Uergson). O.. Wechsler. Reitman) sau ca „transcendere a informaţiei prin elaborarea unor sisteme de codare eficiente şi aplicabile la informaţia dată" (J. în principal.ducţie convergentă şi divergentă. ca o „acomodare cu depăşire" în sens că restructurarea aduce ceva nou. Cu toate acestea c. anumit experiment. meu degrabă din imaginaţia cred/oare decît din inteligenţă. Se atestă ford. terminare (ambele efecte pot fi Totodată conceptul de c. 1959). intersau mai multor variabile necor. talent. Bruner) trebuie să ne punem totuşi întrebări asupra surselor energetice ale prelucrării şi transcenderii şi să căutăm să înţelegem în ce constă modul de operare creativ. tehnică statis. Welch ş. a două sau mai multe variabile. cei doi termeni nefiind sinonimi. raportîndu-1 I. termen in.genţă pentru că nu conţin nici 152 an element ce ar putea indica tendinţele spre originalitate.ciat de diferenţierile observaţi tică de măsurare a evoluţiei.A. sportive etc. James. generală este responsabilă penCREATIVITATE. Guilford). şi demonstrate în sfera cogniîn acelaşi sens sau în sens opus. Concepînd c. Inteligenţa şi imaginaţia sînt complementare şi problema nu se pune în ordinea subaprecierii rolului inteligenţei în contextul c. înlocuieşte şi include. dar nu părţit tranşant de reminiscenţelecu certitudine). în 1938. Analiza de c. pcrmiţîml comparaţii interindividualc şi intraindividuale are mai multe accepţiuni: de prin urmărirea menţinerii. Cattell sau J. Totuşi unii autori socotesc că imaginaţia poate fi înţeleasă ca o formă specifică.. Este important de menţionat că cercetările lui Getzeis şi J. intelicreştere. Făcăoaru dovedesc că între coeficienţii de inteligenţă ţi factorul originalitate nu este o corelaţie semnificativă. Toate procesele psihice sînt implicate în „evoluţia creatoare" dar problema principală este aceea a modului în care ele sînt corelate şi orientate. fără a se putea susţine genţă cristalizată şi fluidă. inspiraţiei. de tipul celei divergente. Guilprezumtiv independente. mitologice ce dăinuie în înţeleeste un procedeu statistic de a gerea talentului. o anumită factorilor noncognitivi care. Aceasta rezultă. la noi M. şi la acreditarea ei ca o latură necesară a sistemului psihic uman. stabilită pentru nive. o evaluare validă a rezul.în realizarea inteligenţei.P. toare. pe de o parte combinatorică mai mult sau mai puţin liberă în vederea construirii unui proiect intuitiv.c r o n i c ş i f i i n d generatoare de JI->I loarea 100. Astfel c. a modului în care sistemul devine emergent.socială. ce nu era dat în premise. l"er. Meyer. iar c. Selz. Jackson. ca un anumit mod de prelucrare a informaţiei (W. dependentă de aceasta (J.) dar şi rolul ireductibil la aptitudini şi pre. Bruner.B. geniacontrola sau ajusta efectele uneia lităţii. fapt justificat dacă ţinem seama de indicatorii diferiţi ai celor două procese.acrediteze ideea că inteligenţa guson. Aceasta presupune însă ca modelul obiectului să se coreleze cu modelul şi dimensiunile acţiunii.

\V. Steiner. Campbell susţine că noile idei se elaborează în urma unui proces de „variaţie oarbă". pe care le flictului. Long) în cercul familiarului explorat fugitiv. motivele în homeostatice sau detehnică sau artă are la bază un fensive şi „de creştere". Atitudinile. a redobîndirii echiîn noncreative şi creative. R. la generator de probleme. Gordou preconizează pentru c. Mednick) sau de multitudinea variantelor elaborate pentru a soluţion . lizarea lor ca modele proiective". tVici accentul se pune pe metodă. după care urmează selecţia şi reţinerea soluţiilor optime. Woodwortli şi Kruchfield tină a problemelor. rizează în principal originalitatea. c. Adorno arată ca. asemenea trebuinţelor punerea vechilor concepte în de performanţă. presupune să se ia în consiîn formarea atitudinilor creative derare natura şi sensul motivelor îl constituie rigiditatea intelectuasau sentimentelor. pentru asimetrie (F.a. Subiectul îşi manifestă preferinţele pentru complexitate (McKiitnon). T.-'-. să nu se producă „închiderea prematură a structurilor perceptive" (13. adică şansa de a găsi o idee optima este condiţionată de „lărgimea repertoriului asociativ" (S. sublimare sau compensare a conasemenea motivelor.independent de cîmp (Witkin). Primatul stilulni perceptiv alocentric în c. un conflict intern. rr. întrucît dintre conformismul blocant şi ivmreechilibrarea poate fi realizată. Serendipitatec.T. mult superioară îndeplinesc funcţia de „resorturi" motivaţiei extrinseci. Mackworth. caracterizate prin globalitate şi direcţionare. Ribot tiuafia intrinsecă este de uc. K. prin analiza motivelor creative şi prin includerea fenomenului creaţiei intr-un ansamblu de relaţii psihosociale. relaţii de necesitate care să le optimizarea şi perfecţionarea. şi putea să se desfăşoare în absenţa mijlocind.homeostaziei. Kste ceea ce permite ca permanent să se descopere noi laturi . relevate de Atcontexte noi. considerat ca atitudine. C. aceste. restructurarea şi utickmson. Barron). apare ca un stil <le viaţă. una şi aceeaşi problomă( A. luteran! c>--'ale creaţiei.W. iar Flannagau va defini ingeniozitatea ca originalitate de metodă. aparţinînd deseori unor cadre de referinţă diferite şi cu existenţă autonomă. comun. Kste deci n< >. deci. este interpretat doar prin prisma Anderson. iar ceea ce nu corespunde unei experienţe sil beneficieze totuşi «le analogii imediate. nu ar după. Este un mod de a „manevra" informaţia discrepantă şi de a selecta şi combina. în strînsă dependenţă una opoziţie.t să analogii neaşteptate şi se operează existe o insatisfacţie şi năzuinţe transferuri (Crosby). şi curiozităţii epistemice. încă Th. Shapiro. D. printr-o atUmlino rigidă şi intuler.. la experienţă . necunoscut. Kneller care au ajuns cercetările mai reconsideră că principalul obstacol cente. Deci dispoziţia spre c. A. se poate sau nu vădi încă de la contactele perceptive cu lumea. Koco. nefiind supuDemersurile transformative. după nivelul la cârto anxietate specifică. în care primează utilitatea obiectului iar mi insuşii'ilc inerente lui şi allocentric caro presupune recunoaşterea însuşirilor de fapt ale obiectului. j\'osolicite şi întreţină. arată că acestea abilităţilor creative. Teama şi presupun „detectarea unor defi155 154 . se bazează pe un inepuizabil comportament de căutare. ele valode tensiuni. Adler. satisfaceri sicvenţiale. Sclu'thtel distinge stilurile perceptive: autocentric. pentru ambiguitatea structurilor (Brunswick).i transfer conceptual care permite din urmă.i implică anihilarea subiectului care continuă să fie factor activ. A. au găsit o relaţie directă între făcînd deosebirea între rezolvarea tendinţele conformiste (în cunoaşde probleme date şi găsirea de tere şi acţiunea practică) şi lipsa probleme noi. conformismul de tip epistemic şi de regulă. Harron). iar psihanaeşte dezvoltat (Al. opese legii „reducţiei (le tensiuiu" ra de ideaţie şi imaginaţie. atitudinea afirmativă faţă «le complexitatea lumii externe. pragmatic care expumă întotdeaPunerea c.esar c. prin mijloace cunoscute. (\ Rogers. Dacă însă fenomenul includ. la stilul cognitiv propriu gîndirii productive. un astfel de montaj perceptiv care să permită receptarea familiarului ca nou.cognitiv. S-a observat că pernitii<. liştii au susţinut că la baza fiecreative exprimă nevoia de noutate cărui act de creaţie este un joc şi deci orientează spre nou. nelimitat depăşiunor imbolduri lăuntrice. în acest fel se elaborează cit nţe". flexibile şi tolerante ce penmt deschiderea. Schon conoptimizante. actul creator prezentîndu-se ca o sînt divergente ţi complexe (G. Aceasta pentru ca clin evidenţă să se detecteze noul. }<-•>ckeach). persoanele „autoritare" îşi inhibă c. R. iar a necunoscutului ca familiar.Osbui ni. creativ este. arăta că emoţiile şi trăirile afective sub raportul C. în consens cu A.iiUă atunci cînd ea ar putea li stimulată prin atitudini deschise. Autocentrismul pei coptiv nu este de aceea exclus. perspectiva creaţiei nu intervine în principal opoziţia mai poate fi argumentată. se divid — după H. Aici librului. „nondogmatic" (M. în experienţa subiectului. Stilul percepi ! .ile obiectului. altfel neputînd percepe exact şi permanent. Koestlei a denumit bisociere conexiunea unor matrice do experienţă independente. Maslow divide gideră că „orice invenţie în ştiinţă. a unor rea situaţiilor şi iiutodepflşire i. Motivele. critică si este de aceea de motivaţie şi afectivitate. studiate de Berlyne.şi la hime. şi presupune o continui alternanţă şi echilibrare dinamic-i dintre detaşarea favorabilă obiei tivi taţii şi implicarea ce nii|loceşte prelucrarea informaţiei Shouksmith reduce c. O categorie lă şi nevoia de securitate persode motive duc la rezolvarea de runală. consoanele creative sînt stâpînite de tribuie la e. F.. Aceasta presupune să se recurgi la asocierea de elemente foarte îndepărtate.

pe cînd cutezanţa şi încrederea în forţele proprii l'e dezvoltă (R. angajarea şi inserţia socială. atitudinile sînt în directă legătură cu mentalitatea colectivă. cu regimul de activitate şi relaţiile interpersonale şi sociale. „studiile de personalitate deschid perspective mult mai largi decît cele de învăţare sau de aptitudini cognitive". în consecinţă. Ceea ce domină la creativ sînt scopurile fixate care determină o „permanenţă a preocupărilor" în orice stare şi dincolo de cadrele exercitării profesiunii. pe care le re- cunoaşte şi le susţine la alţii.Zonalibeni a operării în scopul producerii noului cu măsura sa de originalitate. Aşa cum recunosc majoritatea autorilor. fluiditate. Deci. nu sînt direct proporţionale cu c. în care sînt activate şi valorificate prin motive şi atitudini creative. colectivă sau grupală (Al. în perioada postbelică s-au dezvoltat foarte larg diverse forme de c.S. elaborare. Taylor a decelat cinci niveluri ale c. 3) inventivă. comun. Cu excepţia originalităţii. nu pot fi corelate cu nivelele însuşirilor pe care J. ce socoteşte C. prin atitudini ca vectori cu funcţii principale în autodeterminarea creativă se deschide accesul spre studiul integrativ al personalităţilor. Este însă semnificativ faptul că aceste nivele ale c. este însă limitată de controlul valoric. actualizarea eului printr-o experienţă intensă şi acută a acestuia (E. Rogers). prin „autoactualizare" (A. Fromm. dintre atitudini şi aptitudini. în ultimă instanţă. Golann. spiritul revoluţionar. mijlocii şi înalt creativi. Shapiro notînd că „inspiraţia are loc cînd egoul îşi suspendă momentan funcţia de cenzură". V. Barron ca măsură a distanţei faţă de ceea ce este cunoscut. în aceeaşi ordine dr idei se înscriu şi nonconformismul şinonconveţionalismul. Al. nu s-ar putea dezvolta satisfăcător nici atitudinile faţă de sine. probat valoric. Ruber) dar susceptibile de o clasificare graduală în ordinea: slab creativi. De aici şi o doză de siguranţă de sine ca şi un spirit de convingere necesar pentru adoptarea de decizii ferme. De ex. întotdeauna creative prin unicitatea lor (M.. E. H. După opinia noastră orice definire a c. uneori plonjînd în oniric sau aventură. este o interacţiune specifică cu lumea (Ponomarev). Shapiro) şi înclinaţia spre problematizare. J) inovatoare şi 5) emergentă. Sentimentul noului şi repulsia faţă de schemele rigide şi banale (semnalată de Rollo May) obligă la toleranţă faţă de alte noutăţi decît cele elaborate personal şi chiar la un cult al originalităţii. 2) productivă. la nivelul personalităţii va trebui să se refere la interacţiunea optimă. indivi157 156 . A fi creativ înseamnă. în vederea selecţiei şi evaluării noilor idei. Dar modul de cunoaştere ca şi motivele. întemeiat ştiinţific sau estetic şi raportat la utilitatea sau recunoaşterea socială. deşi implică momente de originalitate formală. iar E. Se consideră. Creatorul este un entuziast al valorilor. un „comportament operant antrenabil". iniţiativa nu poate fi despărţită de atitudinea antirutinieră. în fond. printre altele. Young. Dacă nu ar fi acestea. Maslow a fost nevoit să discrimineze c. Roco). că „oamenii ar fi mult mai creativi dacă li s-ar explica în ce constă de fapt creativitatea" (A. caracterizaţii de F. autenticitatea c. stil şi motivaţie deosebite (M. Anderson socoteşte necesară atitudinea de asumare a riscului. de interes şi responsabilitate socială. acestea nu sînt dispuse şi nu pot fi tratate izolat deoarece se coarticulează conform unei logici. Osborn. După cum observăm. generatoare de nou. în legătură cu această dependenţă şi în condiţiile rolului pe care behaviorismul. uzual. de propriile acţiuni şi raporturi se cer a fi corelate cu atitudini sociale valoroase.J. De aceea H. în spirit optimist. R. se consideră a fi creativă atitudinea de acceptare a propriilor impulsuri. întrucît aceasta presupune. nefiind dispus să respingă numai pentru că intervine discordanţa cu propriile opinii. asemenea temperamentului ca baza dinamico-energetică nespecifică. ea fiind în fapt doar amînată pentru că ulterior se actualizează. definitorie pentru c. W. recomandă ca în momentele rezervate producerii de noi idei cenzura să fie suspendată. celelalte însuşiri. Facheux şi Moscovici). îl rezervă învăţării.Shapiro. în acest sens înţelegem C. Nu este însă vorba de vreun fixism în anumite formule.neîncrederea în sine paralizează şi reprimă forţele c. ca o expresie a personalităţii (E. Intrucît inconştientul îndeplineşte un rol de seamă în determinarea noilor idei. Aceasta se referă atît la c. se defineşte prin originalitate de conţinut. A. de asemenea. Hilgard arăta că în problema c. Rogers). generatoare de nou. Guilford le stabileşte pentru sistemul intelectului: flexibilitate. prin „întîlnirea experienţei interne cu cea externă". C. cum sînt devotamentul faţă de interesele generale. considerate ca: 1) expresivă. cu talent special. originalitate. din prezentarea atitudinilor creative. ci devin astfel în măsura. Haven).L. se reclamă şi se includ reciproc. Gordon. întotdeauna actul creator este legat de riscul nereuşitei. ca expresie a personalităţii de c. Al. dacă nu o concepem pe aceasta ca o interacţiune constructiv-transformativă între subiect şi lume. Pavelcu). debutează ca o lansare în necunoscut şi se opune unor forme preexistente. ca o funcţionare deplină şi plenară a personalităţii. Aptitudinile nu sînt creative prin ele însele. atitudinile faţă de sine. de sensibilitatea la Implicaţii (R. Numai prin teza existenţialistă a exprimării autentice a eului nu înţelegem valoarea produsă de c. de independenţă în acţiuni ca fi dispoziţia spre autoevaluare critică. Willis) este o întîlnire a subiectului cu lumea sa. Maslow. Osborn). a dispune de un „cadru intern de evaluare" la care să te raportezi în principal fără a fi sclavul aprecierilor ce vin din afară (C. Osborn.

educate în sensul atitudinilor creative şi organizate astfel incit să deblocheze şi să facă expansive aceste atitudini. senzaţie cutanată de rece în absenţa unui stimul termic corespunzător. figurativ. înapoiere mintală (percepţie greoaie. krios . un paIcopallium (rinencefal) şi un ncnpallium (sediul funcţiunilor celor mai evoluate). prelucrînd informaţii (date) conform unor algoritmi. Anohin. Dacă studiul morfologiei c. Gastaut si cu neurocibernetica.tie. arteriosclerotice. gîtul scurt. talia este niieâ (pitică). Adrian. certitudine subiectivă asupra unui fapt sau a unei relaţii care nu este de domeniul evidenţei şi uneori nici nu se poate demonstra. ' CREIER ELECTRONIC. A. rădăcina nasului căzută. Nu numai diferenţa între numărul elementelor (10*—IO5 pentru un calculator. c. Tulburările psihice constau în. CRIESTEZIE (gr. cu repertorii de procedee euristice şi imaginative. C. Astfel. este orice opţiune sau opinie fermă. Cretinul este uşor de recunoscut după aspectele sale fizice si psihic i a racteristice. funcţionarea este discretă (da/nu). este necritică şi poate permite influenţări nocive. adevăratul sediu al acestor funcţiuni („corticalitatea") este cortexul cerebral. pe j>ritna. pătură de substanţă cenuşie. Mezencefalul este corelat cu starea vigilă. abdomenul mare. mai importantă este generalizarea în condiţii curente a relaţii lor şi metodelor creatoare şi în primul rînd expansiunea in educaţia şcolară şi în educaţia (uluirJ'ir a formulelor de învăţare creativă. dispoziţie apatică. Este ştiinţa despre creativitate. CREDULITATE. Tratamentul medical administrat cît mai de timpuriu dă rezultate satisfăcătoare.'tive dirijate şi special instituite de psihologi. de originea şi dezvoltarea comportamentelor iu159 158 Â . cu coordonarea mişcărilor si funcţiunile vegetative elementare. fiind cauzată de absenţa sau de tulburările funcţionale ale glandei tiroide. Sherrington. structural şi fiziologic. gura mare. ajung extrem de productive şi creatoare. ceea ceoferă un aspect relativ coordonat şi coerent actelor şi comportamentului bolnavului.sînt inconsistente sau imposibile. neocortexul. convingere puternică. hipotalamusul (în conexiune cu hipofiza sau glanda pituitară) şi epitalamusul (în conexiune^cu epifiza sau glanda pineală). cu funcţiunile vieţii conştiente. sindrom al tulburării conştientei caracterizat printr-o profundă alterare a reflectării senzoriale. CRIMINOLOGIE. care se manifestă printr-o imperfectă dezvoltare corporală şi mintală. cu viaţa afectivă elementară. opinie fermă. Diencefalul cuprinde talamusul. Ch. Pcssard. se duce o intensă activitate medico-socială de prevenire şi eradicare a afecţiunii. Clasificarea actuală e mai complicată: proscncefal (tclencefal -(-dienccfali. mcsencefal (teefum. CREDINŢA. boaiă cronica. CREPUSCULAR.<lua. picioarele scurte în raport cu truiif:'. E. cu creierul uman. prin cursuri ad-hoc. atitudine. este mai vechi. ca şi evidenţierea deosebirilor sînt fecunde atît pentru tehnica calculatoarelor cît şi pentru psihologie. trebuie să recunoaştem că oricît de spectaculoase ar fi succesele grupelor ire. Implică naivitate. ca sisteme de roluri. ca sisteme de comunicare generativă. Penficld. rombencefalul. odată cu Pavlov. Totuşi. bulbul (medulla oblogata). uneori cu guşă. ca formaţiune permanentă a persoanelor şi n colectivelor. după programe autonome.-. CREIER. CREATOLOGIE. ştiinţă muitidisciplinară caro se ocupă de fenomenele crimei. CREIERUL'ANTERIOR v. în pallium se deosebesc. cu iniţiativa etc. CRETINISM. în sen. termen introdus de noi pentru a desemna în limba română disciplina complexă ce se ocupă de tehnicile. din care rezultă C. aistesis — sensibilitate). în regiunile unde cazurile de c. cu vorbirea. IO10 pentru creierul uman) sau deosebiri în miniaturizare explică de ce calculatorul nu este un „creier". ci şi diferenţele de compoziţie chimică.il în c. în ştiinţa despre fiziologia cerebrală s-a avansat numai în secolul nostru. însă analogiile ce. grosso modo : c. cu simetrie bilaterală. nefritice. tegumentwn şi crus cerebri) şi rombcncefal (mczencefal: cerebel. generată de tulburări nevrotice. cu păstrarea automatismelor motorii. cum este caz.lă cît şi la cea colectivă acesta valuri ficînd. structură morfologică şi funcţională Ce. Î E LENCEFAL. Emisferele cerebrale sînt acoperite de „mantaua" (pallium) cu falduri foarte bogate la om.'.frig.i!i)stormintr-ul şi sinectica. imoral isind şi cunoştinţele pe care le oferă diverse curente cum sînt br. procesele şi formele creaţiei. înţelegere dificilă). comportament molatic. P.a. înclinaţie către a crede cu uşurinţa şi fără nici un fel de verificare cele comunicate de alţii. un arhipaUinm. Se datoreşte Întăririi afective a unor relaţii c cognitive în <<>ndiţiile în care d"moiistraţiile raţionale. mare (emisferele cerebrale). situat la extremitatea cefalică a animalelor. Porţiunea superficială a ciicumvoluţiilor paleale. diencefalul. A nu se confunda cu încrederea în oameni. „maşină de gîndit". nu este viu. religioasă.u. înarmate.l. H. în timp ce creierul propriu-zis funcţionează mixt (digital/analogic). după cum o dovedesc experienţele curentelor de brainstorming şi sintetică ş. Grupele. este un produs tehnic din materiale inerte. preocupări limitate etc. pons şi mielencefal = bulbul). craniul sub dimensiunile norm. Morfologii deosebesc. în condiţii speciale. dar şi filogenetic. La vertebrate se formează din extremitatea anterioară mărită a tubului neural. sînt numeroase. ansamblu de ganglioni şi căi nervoase. de natură endocrină. C. limbaj întîrziat. Boala este congenitală sau apare în prima copilărie. decepţii etc. mic (cerebelhini).

se reflectă toate însuşirile personalităţii. Carlmichael) faze de c. CRIPTESTEZIE. situaţiilor sub influenţa sentimentului sau a pasiunii" (V. Fenomenul opus este acela de decristalizare (v. se apelează în mod curent la c. absenţe. intermediare alese trebuie justificate prin demonstrarea gradului ridicat în care acestea permit anticiparea asupra c. normă. prevenirea actelor criminale şi de mijloacele de reeducare. CRISTALIZARE . după Ch. imediate sau intermediare care sînt substitute ale c. a atitudinilor şi relaţiilor. pe care-1 redă într-o anumită lumină şi cu însuşiri exagerate într-un sens sau altul. percepţie extrasenzorială.'Caţtell (1938) a introdus termenul de inteligenţă cristalizată opusă celei fluide. producţie lunară sau pe mai multe luni etc). duc la o etapă superioară a dezvoltării. şi tratarea negativistă unilaterală a obiectului supus analizei. necesar validării probelor psihologice sau unui întreg sistem de investigare. în elaborarea unei probe psihologice sau în alcătuirea unei baterii de probe constă în asigurarea unor înalţi coef ici nţi de corelaţie sau validitate între performanţele la probele psihologice şi cele din activitatea reală. acordîndu-se oamenilor încredere. Wallon. întrucît pulsiunile afective structurate se proiectează asupra obiectului. în viaţa socială şi educaţie c. singurul cu adevărat valid. este constructivă în măsura în care fără a ignora ceea ce este pozitiv şi prin sprijinirea pe acesta. b) date relative la morbiditate. Acesta neputînd fi însă utilizat. sensibilitate ascunsă şi necunoscută prin cave se produc. care este o disciplină tehnică reunind procedeele de depistare a crimei şi persoanei făptuitorului. Există c. do structurile psihice particulare ale persoanei criminalului. eroare sau chemare spre înfăptuire şi perfecţionare. ui tini. indicator. Cerinţa de c. după V. validarea bateriei fiind stabilită prin corelaţia dintre scopurile precise (probabile) şi scopurile reale din activitatea profesională. în dezvoltarea psihică intervin. de combaterea. simptomul nefiind identic cu trăsăturile reale caracteristice. Prin introducerea rezultatelor la probele psihologice într-o ecuaţie de regresie se poate determina performanţa probabilă Ia c. care reflectă indirect succesul.DECRISTA- după cum se dezvoltă ca amăgire. care se explică după Jnhelder nu atît 161 . Analiza critică aplicată unor date ştiinţifice. intervalul necesar atingerii nivelului maxim de îndemînare. C. ultim. (potenţialul de reuşită profesională). Cristalizarea este sinonimă cu integrarea progresiva a sentimentelor. privaţiuni. accidente. c) date asupra instruibilităţii profesionale (cantitatea de timp necesară atingerii unui anumit nivel de îndemînare sau nivelul de îndemînare atins într-o anumită perioadă de timp. relaţiile metapsihice de tipvil telepatiei. a valorii de nonvalnan şi a punerii — Dicţionar de psihologie lor în opoziţie. CRIZĂ. sistem de referinţă în raport cu care se efectuează o evaluare sau comparaţie. ultim. proces intelectual de discriminare a adevărului de fals.fracţionale. operează prin confruntare cu ceea ce este prestabilit ca adevărat şi valoros. momeutul plafonării curbei performanţei pentru sarcinile repetitive simple). Succesul sau reuşita unei întregi cariere profesionale reprezintă c. Criticismul este o exagerare a c. dificultăţi şi alte fenomene negative ce pot fi urmate de progres sau regres. Individualizarea cerinţei de c. persoanelor. după psihogeneticieni (H. nervoasă reprezintă contradicţii a căror rezolvare coincide cu depăşirea c. Spiritul critic este o atitudine tinzînd spre evaluarea riguroasă a faptelor. constînd din conflicte acute. decompensări. Rezultatele obţinute pe baza prelucrării statistice a datei ir referitoare la manifestările psihice investigate. destrămarea acestora. îşi propune să discearnă în termeni contradictorii adevărul de fals. fără a tolera ceva din ceea ce nu se justifică valoric. Fiind un proces de „transmitere axiologică" ce implică şi iluzionare sau idealizare. în teoria atitudinilor se foloseşte termenul de c. a considerării acesteia ca fiind alcătuită din entităţi corespunzătoare funcţiilor sau proceselor măsurate. în psihologia engleză. de regulă. indicînd fie închegarea fermă şi rezistentă a structurilor psihice şi comportamentale. Gîndirea c. ascunde pericolul formării unei optici atomiste asupra personalităţii. Succesul profesional este descompus astfel în variabile-criteriu: a) date de producţie (timpul necesar efectuării unei operaţii sau realizării unui produs într-o muncă ncrepetitivâ. fie disoluţia. adică determinarea clară a ceea ce se investighează la un moment dat. defectele şi cauzele lor pentru a le elimina. stabilitate în muncă. care reflectă incomplet dar direct succesul. B. trebuie să fie privite ca expresii concentrate ale unor simptome. Pavelcu). Pavelcu. numărul ciclurilor operaţionale în 15 minute pentru o muncă repetitivă cu operaţii relativ scurte. neacoperire a unor expectaţii. moment sau fază a unui proces. activităţii individuale sau colective. termen metaforic ce desemnează „fenomenul de transfigurare a obiectelor. Momentele de c. de particularităţile acţiunilor criminale individuale şi grupale. contribuie la diminuarea şi înlăturarea deficienţelor. cristalizarea poate produce efecte opuse CRISTALIZARE AFECTIVĂ. LIZARE.). CRITICĂ. pozitivul de negativ şi să scoată în evidenţă erorile. Kichet. fapt în care. comportamentelor etc. de creştere legate de relaţiile dizarmonice ce intervin in evoluţia organismului şi care. activitatea reală sau componente ale acesteia asupra cărora se fac anticipaţii şi în care variabila psihică investigată este considerată a fi esenţială. R. termeni împrumutaţi din fizică şi avînd un sens analogic şi în psihologie. CRITERIU. Se deosebeşte de criminalistică.

a camerelor de locuit. durata elementului rezultînd fie prin diferenţa între înregistrările timpului curent. dar ştiinţific este unul şi acelaşi lucru cu cue-cues. la senzaţii. cu revenire la zero). introduşi de Hering şi Helmholtz. selectiv-grupat. în unele condiţii unul dintre ei fiind mai important. puritate şi strălucire.) şi pentru care. de la începutul pînă la sfîrşitul operaţiei (ciclului) respective. C. lori ce pot reprezenta un factor important de întreţinere a capacităţii funcţionale a ochiului şi de prevenire a oboselii generale. descoperind semnificaţii. indiferent de ordinea şi durata lor. proprietate a energiei radiante rezultînd din frecvenţa. timpul minim necesar (prag) pentru a obţine efect excitator la o intensitate a stimulului egală cu dublul reobazei (= intensitate ce dă efect la un timp nelimitat). este un parametru al excitabilităţii nervilor şi muşchilor. corespunzător punctelor de fixare. repetat. formaţiune filiformă plasată în nucleul celulelor care. dispuşi în pereche: 22 de perechi sînt autozomi sau c. Influenţa psihică a culorilor este cunoscută de multă vreme. Numărul şi forma c. într-o anumită ordine de alternanţă. în altele. gri.prin condiţiile evoluţiei psihice ca atare cît prin cerinţele educaţionale şi sociale. rezultate din' analiză spectrală şi prezentînd calităţi de nuanţă. acţionînd ca un calculator. cu- . se modifică în cazuri patologice şi cresc pînă la dispariţia efectului excitator. din motive obiective. amplitudinea şi forma undelor. desemnînd variate submecanisme perceptive care sînt confundate cu înseşi proprietăţile corespunzătoare obiectului. prin constituţia sa. nu se pot stabili timpii pe baza sistemelor de normative de timp pe mişcări. studiate în succesiunea lor tehnologică. Mead a constatat că la anumite populaţii primitive nu există o c a pubertăţii pentru că nu se pun anumite probleme socioculturale. ce se CRONOMETRARE. măsurare şi analiză a timpului de muncă. acid dezoxiribonucleic. altul. M. CULOARE. Aşa cum ar?*'^ Smidth (1957). Cue-Cues înseamnă. negru) şi culori cromatice. a birourilor de lucru. Omul deţine două seturi a cîte 23 de c. Boring (1947) arată că trebuie să se facă distincţie între cue şi clue. voliţionale şi mai ales afective şi de personalitate. a utilajului şi în general a obiectelor folosite în procesul de producţie. sînt caracteristici ale speciei. S-a constatat astfel că nuanţele închise. în genere fenomenele de c. a timpului de folosire a utilajului şi a celui de mişcare şi transformare a obiectului muncii. psihice sînt specificate drept intelectuale. se studiază timpul operativ sau cel de funcţionare utilă a utilajului. la fiecare unitate de produs. a duratei elementelor unui proces de producţie. CROMOZOM. diferiţi prin combinarea în perechea cromozomică în celulele masculine (xy) şi cele feminine (xx). furnizînd materialul brut. Sfîrşitul unui element corespunde cu începutul celui următor. în acelaşi timp. care etimologic înseamnă „cheia". fără întrerupere. Procedeul de c. C. continuă constă din măsurarea diferitelor elemente de muncă. Prin c. luate separat. repetată constă din înregistrarea duratelor elementelor de muncă ale unei operaţii. iar clue se referă mai mult la gîndire. omologi funcţional. CUE-CUES. Procedeul de c. ceea ce reprezintă o calitate esenţială a stimulării perceptive. Există un raport între puncte şi energia configuraţiilor. în mod continuu. în funcţie de durata elementelor analizate şi de necesitatea studierii totale sau parţiale a operaţiei. recepţionată şi discriminată vizual. Au existat şi mai există încă contestaţii la adresa acestor împărţiri ale mecanismelor perceptive în subprocese. mecanism. selectivă constă din înregistrarea separată a duratelor unor elemente de muncă. termeni aparţinînd teoriilor clasice asupra percepţiei spaţiului. fie prin citirea directă pe cronometru (la c. stimul. semn şi'simbol. Psihologii americani au înlocuit acest termen cu clueclues. b) aceste cue(s) sînt întotdeauna în interacţiune. psihică pot fi calificate ca normale sau anormale şi de asemenea ca tranzitorii sau persistente. iar o pereche este constituită din heterozomi sau c. la orice durată a stimulaţiei. Se recomandă pentru studierea operaţiilor ale căror elemente de muncă au durate scurte (sub 3 sec. Se disting culori acromatice (alb. întristează. CRONAXIE. Primul factor ce trebuie luat în considerare în alegerea culorilor 163 CULORI FUNCŢIONALE. C. sexuali. iar culorile prea vii obosesc. Procedeul se utilizează la studierea operaţiilor care au elemente de muncă CLI durata mai mare de 3 sec. Valorile c. Procedeul c. poate fi efectuată cu sau fără evaluarea ritmului de muncă. histone şi alte substanţe specifice. metodă de urmăresc în mod special. după Lapicque. mnezice. trebuie făcute două modificări eso^y ia i e î n teoria clasică d&=-^re ciie: a) este necesar c* presupunem că fiecare "Punct din spaţiu este reprezentat de un punct pe retină. Durata fiecărui element în parte rezultă din diferenţa dintre durata ciclului complet şi durata grupei cu elemente ce nu conţin elementul de muncă ce urmează a i se stabili durata. de regulă. îndeplineşte funcţia de purtător al materialului ereditar. selectivă-grupată constă din înregistrarea duratelor elementelor de muncă ale unei operaţii grupate variabil de la un ciclu la altul. în anumite limite. a atelierelor de creaţie în culori care să nu obosească. Se utilizează la studierea elementelor de muncă avînd o durată mai mică de 3 sec. De aici ideea vopsirii pereţilor. care se repeta identic. în sensul că cue se referă la ceea ce pune în mişcare răspunsul. C.

Spengler a introdus distincţia dintre civilizaţie. şi a propus delimitarea de arii ale c."vergent pe modelul de person ihtate umană ca în antropologi culturală (G. ca ansamblu al mijloacelor. Kardiner. dată fiind nu numai posibilitatea decalajului. b) c. Radc'dfie-ljrown. Folosirea raţională a c. prezintă un ruvel de funcţionalitate şi o mare complexitate. controlul social. ştiinţă. .r care rezultă din separarea şi opoziţia faţă de natură. absorbind toate radiaţiile primite. sistemele sociale şi familia. îşi încetează fiinţarea cînd nu mai este generativă. Accentuarea stării de c. normative. practicile religioase. după Wissler. pentru a obţine o emoţie pozitivă. O. reduce rebuturile. istorice. Mever Fortes consideră că analiza cuUurologică se opreşte asupra „calificativelor" fenomenelor sociale şi. sale. Strauss) sau '. încărcat cu o multitudine de valenţe şi sensuri. propriu-zisă. Culoarea albă reflectă toate radiaţiile luminoase pe care le primeşte cu cea mai mare economie. şi nu de una în genere. Socialul şi '•'iltur. Malinowslu. drept. C. guvernămîntul. în acest sens concret şi comparativ (E. fiind iw.L. Kluckholn au inventariat 160 de definiţii ale c. poate duce la perturbări patologice. fondatorul şcolii antropologice de la Chicago. De aici. U. cea spirituală. bej şi verde-pal. asupra dinamicii lor progresive.eu. CULTURĂ. creşte productivitatea muncii. Se caută o schemă uni- 164 . produselor. clasificabile în şapte grupe: descriptive. între existenţial şi axiologic se constată unitat". proprietatea. Caramelca). dar şi interacţiunea necesară dintre structurile materiale şi cele spirituale ale c. Krocker şi C. foarte importantă în creşterea capacităţii de muncă. ca fiind ansamblul mijloacelor. adăugăm noi.uitat al muncii omului şi dezvoltării lui istorice. comunicaţional şi creativ sau axiologic.i înalte creaţii artistice. Al. înţelegea pluralist c. de la o simplă unealtă şi pînă la cele m. Deci'. deoarece nu absoarbe nimic. Negrul este opusul acesteia. dacă '"i se ţine seama de coeficientul '!'• valoare social-umană. morală. Studiul c. îndeplineşte funcţii relaţionale şi reprezintă o valoare. religie e t c . ca „totalitate a produselor materiale şi spirituale "le muncii omeneşti. dorinţe nepermise. orice greşeală gravă antrenează coiiflicteinorale." E. materială. iii. arta.! (B. Fiind un subsistem al macrosistenuilui social. pragmatic. Linton). în mod firesc însă. CULPABILITATE. chinuri ale conştiinţei. Experimentările efectuate pînă în prezent. structurale. de unde şi dificultatea definirii lui unitare. cunoştinţelor. din transformarea naturii şi emanciparea de aceasta în construcţia şi existenţa socioculturală. limba.f. preocuparea pentru modele culturale implicite sau explicite ce reglează conduitele. în general. Mai vechi şi uzitate sînt două înţelesuri ale termenului: a) c.-tructimii. C. al dezvoltării şi perfecţionării omului". mijlocesc semnificativ şi diferenţial existenţa umană (v. nu produce noi valori. psihologice. graiul. mitologia şi ştiinţa. ca atare. studiul schimbărilor interculturale şi adîncirca specificului fiecăreia din c. Aceasta devine nota distinctivă a fenomenelor de c. Malinowski construieşte teoria c. H. educaţia sau. este tratată moral. Analiza fenomenelor culturale ţine întotdeauna seama de o schemă şi de anumite categorii cum sînt: după Pritchard. In sens patologic intervine complexul de c. intenţii. Boas. socotită C. Mead. C. Deci. Tă"ase defineşte c. la noi în ţară şi în străinătate. Fenomenul de c. au arătat că rezultate bune se obţin prin folosirea următoarelor culori: albastru-gri. în dinamica fenomenelor culturale intră cu necesitate momentele: cognitiv. ca stadiu al evoluţiei formaţiei spirituale a oamenilor şi constînd din artă. De aceea trebuie adoptat ca bază conceptul extensiv al C.. este un sens restrictiv. factoriale sau istoriste. Iii scrie: „Cultura este înainte de toate uu aparat instrumental care permite omului să rezolve mai bine problemele concrete şi specifice pe care trebuie să le înfrunte in mediul său cînd îşi satisface trebuinţele. trăsăturile materiale. ca în etnologi. are urmări favorabile asupra capacităţii do muncă şi. rezultate ale c practicii şi transformării mediului natural şi social. apelează la variate strategii structuraliste.se referă la lumina pe care acestea au posibilitatea s-o disperseze. arta. privind doar sfera spirituală. B. genetice şi incomplete. normelor şi instituţiilor proprii unei societăţi într-un moment istoric şi caracterizînd procesele materiale ale acesteia. materială şi c. în prelungirea biologiei. nu poate fi conceput şi studiat unilateral dacă este să urmărim metodologia ştiinţifică introdusă de marxism în domeniul disciplinelor sociale. concept de maxima complexitate. este c. Taylor) se poate vorbi de mai multe c. concepţia. care dau mai multă lumină şi sînt activatoare. stare a celui care este dominat de sentimentul şi ideea că a comis o greşeală şi resimte mai mult sau mai puţin intens vinovăţia sa.diii sint aşa de sudate '"<:it ajung să se confunde. A. filosofic. Vinovăţia poate să aibă numai un caracter imaginar sau să se reducă la gînduri.S. proceselor. tehnicilor. se folosesc culorile care reflectă bine radiaţiile luminoase. organizarea economică. îmbunătăţeşte calitatea produselor. tot ce nu ţine nemijlocit de natură. sînt transmise prin simboluri şi constituie realizările esenţiale ale grupelor umane. De aici' aşteptarea unei pedepse sau chiar tendinţa spre autopedepsire. Fiecare din elementele unei c. C. micşorează numărul accidentelor de muncă. accentul se pune pe produse şi rezultate care exercită o influenţă. Această despărţire nu poate fi absolutizată.'. mai recent.

primarea grafică a modificărilor de ordin cantitativ şi calitativ ce intervin în evoluţia psihofiziologică a unui individ într-o anume perioadă de timp. Aceste categorii se centrează în jurul existenţei umane şi M. se menţionează metoda cuiturologică constînd din cercetarea şi explicarea formaţiunilor de personalitate prin studiul morfologic al culturii de apartenenţă. susţinută de marxism. Reflectarea caracterizează transferul adecvat de la obiect la subiect dar nu epuizează c. „Să nu-ţi fie teamă de nimic mai mult decît de teamă" (Emmerson). tarea grafică a desfăşurării şi rezultatelor obţinute într-un proces de învăţare. urcă iniţial brusc şi apoi mai lent în cazul acţiunilor facile.. CUNOAŞTERE. este recunoscută ca un proces ce reuneşte senzorialul şi logicul. K. c.. de e. atribut al complexului senzorial cu receptori periferici în piele şi care include tactul. uzînd de coduri şi mijloace semantice. deşi atribuită unui subiect-robot. C. termenul de c.. de regulă. (G. Taylor). durerea periferică şi probabil şi alte for- CURBA ÎNVĂŢĂRII. Se impun trei tipuri de c. în consecinţă. K. reprezintă. ci stăpînirea şi depăşirea ei. Cultura nu poate fi însă desprinsă de social.. şi practica soci il-istovică. sentimentelor. F. atitudinilor şi pentru caracterizarea atît a conţinutului cunoaşterii şi trăirilor cît şi a stilului intelectual şi afectiv. prin interiorizare. şi interpretată categorial. c) c.Titiev le grupează după cele trei mari linii ale comportamentului uman: a) omul fiţă de habitat 'economie. White inventează şi introduce în literatura antropologică americană acelaşi termen. Implică nu absenţa fricii. reprezen- CURBĂ DE EVOLUŢIE. de e.A. astfel îneît să se sesizeze mecanismul acestei construcţii. Popper. este întotdeauna un proces psihosocial cu o evoluţie şi tipologie istorică. bază şi criteriu de verificare a c. Importantă este surprinderea ierarhiei şi emergenţei sistemelor de c. — într-un con- c CULTUROLOGIE.de e.. oamenii.A.a. iar apoi progresîndu-se în spirală.: a) c. unelte. ea nu este un fenomen supraorganic şi suprapsihic. White este similară cu „ştiinţa culturii" (E. empiricul şi teoreticul şi care se desfăşoară perpetuu în ordinea interacţiunii dintre subiect şi lumea sa. a cunoaşte înseamnă a produce în gîndire pentru a reconstitui modul de producere a fenomenelor". se corelează cu cea privind adevărul obiectiv şi cu cea privind dialectica relaţiilor dintre adevărurile relative şi adevărul absolut către care omenirea avansează nelimitat. a cunoaşterii realităţii obiective" . categorie filosofică tratînd relaţiile din' re subiect şi obiect. independent de J. CURAJ. iar în cazul acţiunilor dificile evoluează iniţial lent şi apoi urcă brusc. Oswald. tehnologie). are. Oitwald. aceasta fiind calea cunoaşterii adevărului. acestea fiind susceptibile şi de studii formale. de principiu.£?t scrie. furnizate de o serie de epistemologi moderni: R. Cultwologia lui L. Din'punct de vedere culturologic. ci apoi ea să fie studiată independent do cei ce o creează şi o poartă. pe abscisă înscriindu-se investiţiile de timp. în psihologie. Carnap. C. a fost redată de Lenin: „de la intuirea vie la gîndirea abstractă şi de la ea la practică. o formă de S iniţial intervenind o regresie în fondul de cunoştinţe certe. rezidă în aceea că ea nu numai că asimilează lumea fizică a obiectelor dar şi pe cea a acţiunilor. 1909 (KnlturoV logie).H. Murdock). aceasta din urmă fiind izvor. interpretează ştiinţific fenomenele culturale. acestea avînd o legătură directă cu geneza personalităţii.î. de tip a exprimă o evoluţie accelerată în primele perioade de vîrstă şi o reducere a ritmului în perioadele următoare. de e.. în formarea deprinderilor c. al asimilării şi reconstrucţiei informaţionale a lumii obiective de către subiect. Gonseth ş. Specificitatea dar şi ascensiunea C. P. b) omul faţă de om (organizare şi relaţii sociale). Ralph Linton a folosit termenul de „fundament cultural" al personalităţii.S. b) c. Dialectica procesului c. în psihologie. obicei. K. Quine. iar pe ordonată progresele şi greşelile. comună este studiată de gnoseologie iar cea ştiinţifică de epistemologie. Prin coordonările interoperaţionale se construiesc diferite modele ale lumii.î. credinţe etc. cultura reprezintă organizarea obiectelor şi evenimentelor depinzînd de simboluri — limbă. Gonseth susţine principiul „deschiderii la experienţă" al c. studiază şi text extrasouiritic. \V. C. acestea din urmă devenind. cunoaştere). în 1939 L. sau un „numitor comun" alcătuit din categoriile proprii oricărei e. de tip b exprimă un ritm relativ lent al evoluţiei în primele perioade şi o intensificare a ritmului ulterior.i?. „cunoaşterea constă în construcţia sau reconstrucţia obiectului cunoaşterii. CUTANAT. Marxismul afirmă relaţia de unitate dintre c. operaţii mintale. Teza cognoscibilităţii lumii. de tip c exprimă un ritm uniform şi moderat pe întreg parcursul intervalului studiat. trăsătură caracterială de ordin voliţional constînd în capacitatea de înfruntare conştientă a pericolelor şi de ac- ţiune consecventă în condiţii de risc.versuia aplicabilă tuturor c. un domeniu distinct". este aplicat pentru a califica nivelul calitativ şi modul de organizare a limbajului.. Lowie arăta că „în cursul ultimilor o sută de ani a devenit tot mai clar că cultura. ex- 166 167 . simţul termic. care modelează realitatea după norme logice. Termenul a apărut pentru prima oară în scrierile lui Y . culturalul şi socialul alcătuind un sistem mteracţionist. modelul general. c) omul faţa de necunoscut (simbolică.

precizîndu-se apoi natura comportamentului. cuvintele se comunică pe cale vizuală. prin labiolectură. valoros. stimulările la ieşire. După măsurarea riguroasă a mărimilor de intrai c şi de ieşire. îndrăzneală. de. prin aplicarea palmei unuia asupra palmei celuilalt pentru d. la „cutia albă". metoda „cutiei negre" pre- DICŢIONARELE ALBATROS formările care se petrec în interior. teorie evoluţionistă de însemnătate revoluţionară prin care se întemeiază biologia ştiinţifică. Fiecare literă este desemnată printr-un gest digitalopalmar.supune cercetarea comportamentului unui si_:tem complex sau hipercomplex pe baza corelării mărimilor de intrare ţi a celor de ieşire. Ulterior ea îşi pierde din importanţă. este lă baza dezvoltării tuturor celorlalte organe de simţ. se tinde spre trecerea de la c. Astfel. personal. D. Di-a lungul istoriei cercetărilor ştiinţifice. şi veriga eferentă.R. prin care se fixează şi se transmit din generaţie în generaţie variatele caractere dobîndite (fapt relativizat şi chiar contestat de curentele neodarviniste). trasarea de litere pe palma celui ce recepţionează. tinzînd să fie înlocuită. Cercetarea psihologică tinde să depăşească metoda c. Faţă de lamarkism. temeritate. fă. 4) Lupta pentru existenţă sau pentru supravieţuire. Ashby (1956). Dactilograful este un mod de comunicare tactilă cu orbii surzi. Este deci un alfabet „manual" conţinînd atîtea semne digitale cîte litere sînt în alfabetul limbii respective. sistemul cunoscut în detalii şi astfel luat în stăpînire. caracteristicile elementelor componente. este intens folosită la copiii surzi pentru formarea limbajului şi demutizare. induse abstrac'ic de trans- mc de recepţie protopatică printre care şi rudimente de sensibilitate la lumină (A. analizînd relaţiile dintre extremele sistemului cerebral veriga aferentă.n. reprezintă un senzorium comun. se exprimă matematic dependenţa mărimilor de ieşire de mărimile de intrare. D municare a cuvintelor cu ajutorul degetelor. Keferindu-se la planul gîndurilor şi ideilor unei persoane. subiective.. d. mai ales în relaţiile cu normalii. Se consideră că subsistemul senzorial c. folosit de surdomuţi. Factorii la care recurge Darwin sînt: 1) Variabilitatea sau diversitatea modificării organismelor datorită condiţiilor interne şi influenţelor de mediu. este legată de afirmarea a ceea ce este nou. şi se formulează !ej. c. sau prin dermografie. CUTIA NEAGRĂ (T5LACKBOX). se explică printr-o defecţiune constitutivă a sistemului vizual. elucidînd conţinutul proceselor şi condiţiilor interne.. în strînsă interacţiune cu metoda modelării. 1/Selinviorismul s-a bazat mult pe modelul c. în pofida oricăror riscuri. stimulările la intrare. fundamentată teoretic de W. DALTONISM. 3) Suprapopulaţia sau tendinţa de sporire a numărului indivizilor speciei peste condiţiile de subsistenţă oferite de mediu. cecitate cromatică parţială constînd din incapacitatea de a vedea roşul şi verdele. CUTEZANŢĂ. determinist sau probabilist. 2) Ereditatea. sistem de co- tre ele. caracteristică comportamentală definită prin sfidarea pi imejdiei.n. luptă ce se desfăşoară în cadrul aceleiaşi specii sau între specii aproJ69 .< evoluţiei lui ulterioare.n. D. acestea fiind confundate înDACTILOLOGIE. sistem complet. metodă de bază a ciberneticii. DARVINISM. nedeterminat iu detalii. reprezintă un progres important în sensul conceperii dialectice a acesteia..e. adică 1. Leontiev).

depăşind interesele personale de autoconservare. şi. epistemologic. Bider — 1968. o calificare profesională corespunzătoare cu posibilităţile lor. Astfel este în expresia engleză sense-data. prin înţelegere greoaie. dintre obiectele şi fenomenele realităţii. semnifică un conţinut şi stări psihice prezente la un moment dat. Debilul mintal este aproape incapabil de gîndire abstractă. se caracterizează prin glndire insuficient dezvoltată. dar şi prin primitivism emoţional şi slăbiciune de voinţă. responsabilitate. dezvoltată prin convertirea cerinţelor.m. credul. d. şi structurile perceptive sînt afectate. cît şi conţinut (conştiinţă morală înaltă. Prin extensie. se dezvoltă iniţial prin constrîngeri. D.m. normelor şi principiilor morale în obligaţii morale imperioase şi realizată consecvent în virtutea primatului respectului (trebuie.m. deprinderea de a răspunde obliga ţiilor. naiv. reprezintă o concepţie biologică materialistă şi a slujit ca bază pentru dialectica marxistă. sociale. pasiunii. efectorie a conştiinţei axiologice. în ansamblul său d. dragostei. ci şi prin mijlocirea plăcerii. Berg- D son consideră ca spontane. în urma unor maladii neuropsihice (epilepsie. limitată la aspectele concrete ale fenomenelor şi situaţiilor de viaţă.a. implică o slăbiciune şi nedezvoltare a celui de-al doilea sistem de semnalizare şi a funcţiilor reglatorii exercitate de acesta asupra primului sistem.m. fapt senzorial elementar şi brut. întrucît reduce legile dezvoltării sociale la raporturi pur biologice. imediate ale conştiinţei.m. Se distinge o d. schizofrenie. de slăbiciune a activităţii psihice. în genere d. să-şi însuşească unele noţiuni concrete (după C. dar prezintă o labilitate în manifestările sale. D. i se datoreşte prima demonstraţie argumentată a originii animale a omului. ceea ce reprezintă realitatea obiectivă independent de subiect. DEBILITATE MINTALĂ. dar nu rămîne circumscrisă unei morale heteronome. pot fi şcolarizaţi. antropologie culturală ş. intervin blocaje şi tulburări emoţionale ce agravează deficitul intelectual. este uşor influenţabil. corespunde unui mod de organizare caracterială ce implică atît formă (aspiraţia generică şi senti< mentulspre îndeplinirea datoriei. fără a fi supus prelucrării sau interpretării. faptele brute obţinute în urma investigaţiei. encefalită. forma cea mai uşoară de înapoiere sau deficienţă mintală. Torrance 1971.M. în genere. mai bine adaptaţi condiţiilor de existenţă. obiectul cunoaşterii luat ca atare. D. DAT. cetăţeneşti." D. — Sollen). unde li se aplică didactici şi măsuri educative speciale şi li se asigură necesarul de cunoştinţe compatibil cu nivelul dezvoltării lor psihice. Probele psihologice de inteligenţă situează nivelul mintal al debilului mintal între 7 şi 12 ani. După I Grigoraş. practice.D piate. ontologic. profesionale. întrucît d. să citească. iar capacităţile de critică. să scrie. exersări. conştiinciozitatea). Copiii cu d. are priceperi şi deprinderi de conduită civilizată. „autodeterminarea morală a omului are loc nu numai prin intermediul datoriei. înclinaţie a caracterelor superioare de a-şi devota întreaga fiinţă unor cauze înalte. sînt capabili. Puf an — comparaţia este metoda optimă) şi să-şi formeze priceperi şi deprinderi simple. conştiinţei valorii etc. clasic a fost prelungit şi dezvoltat prin neodarvinism sau genetică. prin care se efectuează trierea şi continuitatea celor mai apţi. convingeri şi simţăminte ale valorii). în anumite limite. în psihologia experimentală. I. în final. iar pe măsura avansării în vîrstă şi a evidenţierii dificultăţilor de adaptare. pentru că însăşi libertatea este conştiinţa unei necesităţi social-obiective. persuasiuni. DĂRUIRE DE SINE. o serie de psihologi (I. 110 .m. este o dimensiune esenţială a binelui moral care se sprijină pe principiul de bază al „celui mai bun lucru de făcut".a. Tot în cadrul d. faţă de norme şi în baza necesităţii interne ca reflex al necesităţii obiective sociomorale. deci sînt reduse şi capacităţile de observare sau intuiţie corectă.m. modali tate a conştiinţei. unor acţiuni sau persoane. traume craniene ş. dispoziţia voluntară corespunzătoare. social. 5) Selecţia naturală. directe. nu poate sesiza legăturile generale. impuse obiectiv sau de desfăşurările psihice anterioare şi care îndeplinesc rolul de premise senzoriale sau intelectuale. ci se integrează tot mai mult în morala autonomă pe măsură ce se dezvoltă laturile ei de conţinut. Sub aspect comportamental. d. sînt educabili. s-a formulat o teorie despre rolul adaptativ al emoţiilor şi expresiilor emoţionale. Soloviov (1959) arată că. DATORIE MORALĂ. Rezultate ale unui proces de observare şi înregistrare. Latură practică. Posibilităţile de muncă. în psihologie. M. atitudinilor şi conduitei morale. P. de efort intelectual sînt reduse. să înveţe. I. Conştiinţa d. Pregătirea lor se realizează în şcoli ajutătoare. congenitală (oligofrenia) şi una dobîndită. Piaget scrie: „chiar pe terenul cel mai preştiinţific şi embrionar nu există date imediate". esenţiale. iar. urmînd ca abia ulterior să fie supuse unei prelucrări sau elaborări. se obţin rezultate mai bune în şcoala ajutătoare decît dacă respectivul copil este integrat în învăţămîntul general.).Grigoraş afirmă că libertatea voinţei trebuie să fie considerată condiţia sine qua non a îndeplinirii datoriei. imediate. discriminare şi de calcul matematic sînt precare. întrucît întîrzierea este în acelaşi timp intelectuală şi emoţională. Aceşti ultimi factori au fost puşi de epigonii lui Darwin la baza d.m. curent sociologic neştiinţific ce propagă idei reacţionare. manifestată. Roşea (1968) constată că în cazuri de d. Darwin a pus şi bazele psihologiei genetice.

alungirea" ei cu 10%. D. După nivel şi conţinut se disting d. DECEREBRARE. d. către 60 dB devine zgomotoasă. ce se realizează la nivelul conceptelor prin coordonări reversibile ce permit conservarea invarianţilor şi construirea explicaţiilor şi. DECENTRARE. luat ca nivel zero. decentrarea este însăşi măsura acţiunii sale eficac». ridicarea sau înlăturarea blocajului (inhibării afective) ce reţine reacţiile. debilul mintal. -V. o reflecare organizată prin coordonări ce asigură obiectivitatea. dar aceste raporturi pot fi ni. de la subiectivitate la obiec- tivitate". ca urmare a coordonării (punerii în relaţie) unor centrări diferite. — „este imposibil ca la vreun nivel să separăm obiectul de subiect. d.. prin tonificare afectivă etc. aceasta implicînd şi construirea sentimentelor la nivelul valorilor sociale superioare. activitatea mentală şi exteriorizarea. aceea a valorilor sau axiologică. avînd la bază calculul procentual. este un fel de centrare asupra obiectului. al cărui raport faţă de pragul convenţional de 2 • IO"5 N/m3. Piaget are în vedere d. are logaritmul zecimal înmulţit cu 20. la un mamifer ea produce o cronică incapacitate adaptativă. se întreabă simplu dacă ele sînt egale sau inegale. de grup etc. La sugestia noastră. Cît priveşte d. are consecinţe minore şi pasagere. O ambianţă sonoră pînâ la 40 dB este considerată liniştită. axiolo- gică. care necesită parcurgerea traiectoriilor respective cu privirea şi conştientizarea diferenţelor lor de lungime. anularea efectului de centrare. insuportabilă. Uneori folosesc şi substanţele psihotonice. perceptive (reglare ce permite o echilibrare între componentele obiectului). metodă de etalonare a testelor în statistica psihologică. Limitele d. atunci 'el va ajunge să aproximeze corect diferenţele de viteză.proape de 140 dB devine asurzitoare. dacă punctele de plecare ar fi fost distanţate. Enculturaţia presupune o progresivă d.) în recuperarea şi reeducarea copiilor afectaţi de d. copilul poate lua în considerare jiu numai punctele lor de sosire. Atunci. la lungimi diferite ale traiectoriilor parcurse în acelaşi timp.m. în raport cu subiectul. aşa-numita eroare a etalonului dispare. în loc să se atribuie uneia din ele un rol privilegiat. prin formarea de noi motive. concepute ca distincte de acţiunea proprie". în fine. ludică. după opinia noastră. operaţie de secţionare şi îndepărtare a emisferelor cerebrale (menţinîndu-se centrii inferiori). DECILAJ. prin motive şi atitudini creative. intelectu'= ală: dacă în experienţa cu ajungerea parţială (micşorarea handicapului) a două vehicule care se deplasează în acelaşi timp. adică asimilare prin punere în raport a obiectelor asimilate". or. fricii şi comodităţii şi despre o d. se integrează într-o formă mai cuprinzătoare de centrare şi d. raportul dintre ele rămînW acelaşi 5/5 = 5. prin faptul că acţiunile iniţiale devin reversibile şi operatorii". perceptive). poate fi relativa (prin compensare) sau absolută (operatorie). afective caracterizate ca „interes pentru sursele de plăcere.tă numai raporturile dintre acestea. atunci 'creşterea absolută a valorii fiecăreia dintre ele se compensează reciproc. iar a. ceea ce se explică prin coordonarea (punerea în relaţie) a două centrări ale căror efecte deformante se anu- lează reciproc (daca centrarea urţei linii de 5 cm echivalează cu . ocupaţională. ceea ce se explică prin coordonarea (punerea în relaţie) a centrării punctelor de sosire cu centrarea punctelor de plecare. deci eliminarea egocentrismului în profitul compoziţiei închise şi reglate. — „subiectul este cu atît mai activ cu cît ajunge mai mult sâ se decentreze sau mai bine spus. deci d. DEBLOCARE. astfel determinîndu-se unitatea (dB). se obţine prin înlăturarea acţiunii cauzelor ce au provocat blocajul sau prin comutarea atenţiei. se poate adapta şi integra satisfăcător într-o activitate utilă. ale căror efecte se compensează reciproc.: I mult sau mai puţin centrate sau decentrate şi în această inversiune a orientării constă trecerea. Exemplu de ^. Exemplu de d.perceptivă: dacă se dau două linii drepte şi egale. intelectuală. unitate de măsură a nivelului de presiune acustică (simbolizată dB) care reprezintă nivelul presiunii acustice. Mihăilescu a studiat procesul de culturalizare ca d. Exi-. Luugu-Nicolae — 1975) pi~ pun şi demonstrează necesitatea şi eficienţa a diferite tipuri de psihoterapie (artistică. afectivă aceasta.5/5.tară şi subiectiv-heteronomă. asupra obiectului". la morala autonomă ce integrează valori sociale obiectivate.5 = = 1). Fenomenul este ilustrat de trecerea de la morala utili. DECIBEL. ci şi pe cele de plecare. după J. Spre deosebire de celelalte forme de înapoiere mintală (idioţie şi imbecilitate). Piaget. Ca unitate etalon este folosită decila. intuitive (dezvoltate prin reglarea formelor în prelungirea d. D. depăşirea necesitînd atunci o viteză' de mişcare mai mare. mobilul B ar fi depăşit mobilul A. Decorticarea este operaţia de îndepărtare a cortexului.Cităm din Piaget: „Decentrare. practicată experimental pe animale în scopul studierii anumitor funcţiuni ale creierului. în teoria creativităţii se are în vedere un blocaj anticreator datorit conformismului.D S. Nu numai la reptile dar şi la păsări d. a valorilor. deci a stratului cenuşiu al emisferelor cerebrale. cu toate insuficienţele sale mintale. se calculează cu ajutorul frec173 \ . Antrenează perturbări de comportament şi deficienţe adaptative cu atît mai grave cu cît animalul este situat pe o treaptă mai avansată în scara filogenetică. atingînd pragul durerii. la 80 dB foarte zgomotoasă. — „decentrarea progresivă a acţiunii proprii.

c) „adver.sarul de joc". „.. in vederea realizării [aducerea în momentul prezent) a unui „obiect" prefigurat. 20% din subiecţi ş.selectarea unui curs de acţiuni dintr-un număr de alternative:. cantitatea de informaţie a situaţiei prezente. d) caracterul rela- modificare de comportament care. statică. Tiffin şi E. în această categorie intră şi situaţiile în care calea de acţiune unică este susceptibilă de a fi găsită prin raţionament. Asemenea d. în statistica psihologică. proces de alegere sau judecată care apare cînd subiectul cunoaşte mai multe cursuri de acţiune posibile. folosită la clasificarea subiecţilor după performanţa obţinută la o anumită probă. H. sau de tipul maximin: „reducerea la nivelul minim a pierderii maxime posibile" sau „minimalizarea pierderilor"). DECIZIE. Se recomandă să nu se aplice d.: 1) identificarea principalelor variante ale acţiunii şi estimarea consecinţelor lor. hazardate (cînd succesul şi eşecul apar ca echiprobabile) şi riscante (cînd probabilitatea succesului este inferioară lui 0. Momentele d. Tipuri de d. hotărîre sau opţiune ce survine ori de cîte ori în desfăşurarea unei activităţi apar evenimente care împiedică anticiparea cu certitudine a evoluţiei situaţiei. pentru care produsul dintre utilitate şi probabilitate (a succesului sau reapariţiei evenimentului scontat) are valoare maximă. 5) reducerea variantelor de acţiune pînă Ja „structura alternativelor" (dilema) în care se înfruntă. Haythorn: „. Pieron.căutarea unei corespondente optime la un automat.m. Le Maitour „.o funcţie mediată care precede acţiunea".. ireversibilă. Acestea implică întotdeauna asumarea unor riscuri şi ca urmare se pot diferenţia în: prudente (acceptarea acţiunii numai în condiţiile în care probabilitatea succesului este superioară lui 0.alegerea între două sau mai multe alternative: alegere raţională pe bază de informaţie sau afectivă". reprezentată prin alegerea unică. Cormick: „.: K. respectiv elaborarea modelului acţiunii în condiţii de incertitudine.. prima d.. duc la o situaţie adecvată". a doua d. a) gradul de determinare a situaţiilor anticipate (mai precis. ne permite: a) formarea unei reprezentări de ansamblu despre nivelul general al performanţei într-un colectiv dat.a. b) punerea performanţelor de la diferite probe pe o bază comparabilă. 4) adoptarea strategiei de acţiune (de tipul minimax: „obţinerea valorii maxime. însuşit anterior (condiţie definitorie a situaţiei de certitudine).5). cu rezultatele cele mai bune sau cele mai slabe.precum şi în anumite momente din viaţa' individului (alegerea profesiei) e t c . va cuprinde primii lO°/o subiecţi. în urma aprecierii lor prin prisma utilităţii (subiectivă) sau a valorii (obiectivă) sociale.d.. Ceauşu: „Orice D fie.venţei cumulate. 3) estimarea probabilităţilor de reuşită sau de eşec pentru fiecare variantă de acţiune. în care este angrenat individul. R. între ieşiri şi intrări. nivelurile certitudinii nepunînd probleme de alegere între variante de acţiune. de regulă. Gagne: „. apar în activitatea politică pe cîmpul de luptă. în funcţie de cantitatea de informaţii a situaţiei actuale se disting: a) acţiunea în condiţii de certitudine. Metoda d.. în situaţiile în care individul poate prevedea cu certitudine efectele oricăreia dintre acţiunile sale sau ale evenimentelor exterioare. într-un sens dat. b) d. ţinînd seama de costul trecerii de la informare la decizie". în care parametrii fiecărei verigi suferă modificări în funcţie de rezultatele obţinute anterior. o variantă de acţiune caracterizată printr-o probabilitate mare a unui cîştig de valoare mică şi o alta oferind un nivel mare al cîştigului dar o probabilitate mică a obţinerii acestuia. b) consistenţă şi tranzitivitate.. nerepetabilâ.J. propriu-zisă.. diferenţiate atit pe planul utilităţii. atunci cînd evoluţia situaţiei este anticipată cu probabilitatea 1 sau 0. modalitate de depăşire a unui conflict cognitiv sau afectiv.. în anumite activităţi profesionale în condiţii de acută criză de timp. determinarea variantei de acţiu- ţiei subiect-situaţie. unitate etalon. L. în funcţie de consistenţă şi tranzitivitate se disting: a) d. Sînt mai multe definiţii ale d. stochastice.selecţia unui răspuns dintr-un ansamblu de răspunsuri potenţiale". în situaţiile de incertitudine se întrevăd mai multe căi de acţiune. Individul destochează din stocul „memorie" modelul de acţiu- D ne. în teoria statistică a d. b) d.M. respectiv atunci cînd asupra evoluţiei situaţiei. răspunsul la forma pe care o va lua situaţia fiind preelaborat şi însuşit prin învăţare. nu se pune problema alegerii acţiunilor. respectiv acţiunea prin care se încearcă concretizarea. V. DECILĂ. care. Sweetland şi W. a cîştigului minim posibil" sau „maximinizarea cîştigului". este declanşată. Potrivit convenţiilor stabilite în statistică.. Printre criteriile mai larg utilizate pentru clasificarea d. cit şi pe acela al probabilităţii succesului. toate. acesta nu poate face decît supoziţii. a viito- rului".. pe căile de acţiune conturate. . acestea fiind dictate de însăşi valoarea sau utilitatea lor pentru individ (în baza postulatului care atribuie comportamentului uman tendinţa maximizării utilităţii). decurgînd dintr-o trebuinţă. după un proces de evaluare. cotabilă. se numără. 2) ierarhizarea efectelor previzibile. Ele se caracterizează deci printr-o anu175 174 . 6) înlăturarea structurii alternativelor şi investirea uneia dintre variantele de acţiune cu atributul de „optimă". I)udley: „.5).. pe un eşantion mai mic de 100 de subiecţi. prin intermediul căreia ştie că va obţine o anumită utilităţi. constînd în lanţuri de d. J.

constînd în participarea formală la activitate. c) prin „adversar de joc" se înţelege factorul generator al evenimentelor care măresc în asemenea măsură nedeterminarea situaţiei actuale incit împiedică anticiparea cu certitudine a evoluţiei ei. pe fondul încrederii în propriile forţe. Sub această denumire sînt cuprinse situaţiile în care individul este confruntat cu strategiile altor persoane. nivelul sperat al scopului. implică: scopul ideal. atunci cînd simte sau D apreciază că posibilităţile sale de acţiune sînt insuficiente pentru învingerea dificultăţii problemei cu care este confruntat. d. pe baza unei anumite 12 reguli. Actul d. slăbirea şi stingerea reflexelor condiţionate ca urmare a neîntăririi lor îndelungate (se presupune că nu dispar cu totul. d. care facilitează adaptarea la condiţiile mereu noi ale activităţii. în psihoterapie. Printre formele active ale conduitei în această situaţie se numără: laşitatea. Se caracterizează prin deplină încredere în forţele proprii şi prin sentimentul că dificultăţile situaţiei pot fi învinse. îndrăzneala se diferenţiază de curaj prin absenţa cunoaşterii pericolului. în neuroDECOMPENSARE. percepţie etc. dată fiind facila lor restabilire). în care se îmbină intensitatea motivaţiei şi nivelul scopului (cu cît acesta este mai ridicat cu atît intensitatea aspiraţiei este mai mare). Din acest punct de vedere se disting: a) „Jocul contra naturii". includ: panica manifestată prin inhibiţie generalizată (înrudită cu aşa-numitul „reflex de moarte aparentă"). Siegel drept „punctul din regiunea pozitivă a scalei de utilitate aplicată la o variabilă de realizare care se identifică cu cei mai înalt dintre scopurile între care modificarea funcţiei utilităţii este maximă" . deşi îndrăzneala şi actul de curaj înseamnă în egală măsură acceptarea acţiunii. percepţia performanţei. proces in- DECODIFICARE. Formele active sînt reprezentate prin: îndrăzneală. Astfel la alcoolici sau drogomani se dă odată cu dozele de alcool eau morfină şi o substanţă cu efecte vomitive. caracterizată prin conştiinţa faptului că forţele proprii sînt suficiente pentru învingerea dificultăţii situaţiei. în situaţiile ce se subsumează acestei denumiri adversarul îl constituie natura în înţelesul larg de sumă a factorilor impersonali generatori de evenimente cu grade diferite de previzibilitate sau chiar imprevizibile. vers compensării constînd din perturbarea echilibrului în urma unui deficit sau privaţiuni. înseamnă trecerea de la semn la semnificaţie. se manifestă prin indiferenţă. Are o structură asemănătoare cu forma anterioară. exprimînd ceea ce ar dori individul să obţină. cunoaşterea situaţiei şi asumarea conştientă a riscurilor. ceea ce crede individul că a obţinut înainte de a cunoaşte rezultatul exact al acţiunii. apariţia semnelor de insuficienţă cardiacă etc. Suprimarea compensării. proprii sistemului receptor/ destinatar. scopul concret pe care îşi propune să-1 atingă (definit de S. stăpînire de sine. Forma cea mai înaltă a d. atitudinea de minimalizare a dificultăţii. precum şi panica. Termenul se mai foloseşte şi pentru a desemna tehnici de a'şa-zisă „spălare a creierului". actul de curaj şi actul eroic. Astfel. faţă de consumul de alcool sau drog. înaintea oricărei evaluări a mijloacelor sale de acţiune. este înţelegerea. 6 A) alfabet-cod alfabet de bază Psihologic. blazare. cu privire la propria securitate. proces de . de la informaţia reproductivă la cea de comandă. se manifestă prin prudenţă. Iar actul eroic înseamnă anularea factorului utilitate (personală) pe fondul aceluia care reprezintă valoarea (socială) şi acceptarea oricărei eventualităţi. Forma pasivă a conduitei în această situaţie. Formele pasive ale conduitei. b) „Jocul contra sine". exprimînd ceea ce crede individul că va obţine. nivelul aspiraţiei. transformare a semnalelor unui alfabet-cod. intensitatea aspiraţiei. care defineşte poziţia în care se plasează în şi faţă de mediu. Este procesul invers codificării. teama (de tipul anxietăţii). cele create de variaţiile unor factori cum sînt cei meteorologici etc. în această categorie intră situaţiile care apar în decursul aşa-numitelor „jocuri de noroc". de fejecţie) la stimulii ce au fost condiţionaţi în chip patologic. exprimînd: 1) Situaţia de inferioritate. respectiv tendinţa de a părăsi cîmpul acţiunii. în semnale echivalente. manifestată prin reacţii generalizate (aşanumita „avalanşă de reacţii"). în cazul actului de curaj. transformare realizată de traductorii de intrare a sistemului. de la reflex senzorial la senzaţie. Confruntarea are loc între aspiraţii şi posibilităţi. DECONDIŢIONARE. constă în formarea unei condiţionări negative (de apărare. în această situaţie. d) în funcţie de caracterul relaţiei subiect-situaţie se disting d. c) „Jocul pluripersonal". deosebirea constînd în faptul că adversarul de joc se identifică cu propria persoană. adică: L = P(ZJ g Z -> a. 3) Situaţia de superioritate (de dominare). resemnarea. a riscurilor. De aici d. Manifestare clinică a epuizării sau a depăşirii resurselor funcţionale ale unui organ lezat (ex. lipsă de interes.mită lipsă do consistenţă şi tranzitivitate. tensiunea psihică ce ia naştere o dată cu fixarea sau alegerea unui scop. susceptibile de a facilita sau a îngreuna atingerea scopurilor urmărite de individ. substratul lor este deo- D sebit: necunoaşterea situaţiei şi absenţa conştiinţei riscului în cazul îndrăznelii. calm. chiar a certitudinii de nivelul zero.) fiziologie. 2) Situaţia de echilibru. între ceea ce vrea şi ceea ce poate efectiv individul.

logopaţi. Deci. e) stabilirea scopurilor. Se disting d. sînt: referenţial-designatoare. Cele două euri coexistă. bazate pe judecăţi categorice. în contextul d. constînd din trecerea de la aserţiuni generale la concluzii asupra unor fapte particulare. operaţională ce delimitează un sens prin anumite rezultate obţinute în cadrul unor acţiuni experimentale sau practice şi. DEJA VU (PŞEUDOMNEZIE). Sindrom întîlnit în isterie.. psihoze alcoolice. apariţia a două euri diferite ce evoluează succesiv sau simultan şi determinînd două tipuri de comportament. Există şi d. nu sînt numai de ordin inDELINCVENTĂ JUVENILĂ. pentru prima dată. se poate referi şi la domeniul psihic. 12* DEFULARE. orbi şi ambliopi. evidenţiază necesitatea unei relaţii şi este mult mai riguroasă decît inducţia. ce justifică înlocuirea într-un context propoziţional a definitului prin definitor şi invers. ci anomali. Se admit noi forme de d. După acesta funcţiile d. de asemenea. încălcări sancţionate penal. cîntări). de concentrare a informaţiei.D TĂŢII. arată Goblot. D. se precizează semnificaţia unui semn. a obiectelor şi d. Puf an). de apartenenţă la propria experienţă a unor persoane sau situaţii pe care subiectul le întîlneşte. feDEGENERESCENTĂ. contemporană îşi asumă următoarele sarcini: a) stabilirea structurii deficienţei şi definirea posibilităţilor de corecţie şi compensare. practice şi abstractgeometrice. cum sînt cea ostensivă constînd din precizarea înţelesului unui termen în cadrul unei comunicări prin indicarea şi perceperea obiectului-etalon. unul fiind normal şi conştient. sintactic sau semantic prin recurenţă. Se face o deosebire între patologie şi deficienţă. senzoriali. persoană cu o lipsă. implică activarea funcţiilor catharsice şi eliberarea de tensiuni'. Prin extensiune. d. Factorii d. se vorveşte şi despre d. Deficienţii senzoriali. în d. constînd din eliberarea tendinţelor refulate. iluzie a gnoziei constînd în falsa recunoaştere. debili mintali şi deficienţi motori. spiritual si moral. DEFINIŢIE. Conform logicii aristotelice d. deliberare—a. întrucît acestea din urmă sînt subordonate primelor. se dezvoltă psihologia deficienţilor senzoriali şi mintali şi. a termenilor. DEDUCŢIE. f) elaborarea metodelor de pregătire practică. formă fundamentală de raţionament. fenomen. Această formulă clasică nu satisface toate cerinţele cunoaşterii ştiinţifice. fenomen psihopatologic de disociere a unităţii personalităţii prin dedublarea fiinţei. D. real. variate şi în continuă evoluţie. conţinutului şi metodelor instruirii şi educării în raport cu cerinţele contemporane. de calificare într-un anumit domeniu şi de profilaxie a perturbaţiilor care ar putea să survină ulterior (C. D. C. D. se ocupă de surdomuţi. o lacună morfofuncţională înnăscută sau survenită. stabileşte o identitate de semnificaţie cognitivă între termenul de definit şi descripţia (explicaţia). în psihologia cunoaşterii modalităţile de desfacere a implicaţiilor unor semnificaţii sînt numeroase. Prin extensiune. nomen ce include totalitatea încălcărilor de norme sociale săvîrşite de către tinerii sub 18 ani. motori şi mintali. realizate explicit sau implicit. din readucerea lor în conştiinţă şi din reducţia tensiunilor acumulate. reflexia conştientă intervine în prim plan. DELIBERARE (lat. nea treptată a unui organism (sau unui organ) de la o formă superioară către un prototip inferior. d. se construieşte prin raportarea la genul proxim şi stabilirea diferenţei specifice. în simţămîntul de familiaritate. motori şi mentali sînt consideraţi nu anormali. unui obiect se cunosc forme empirice. de asemenea. stare. Silogismul este forma -tipică a d. strategie a gîndirii. DEFECTOLOGIE. proces intelectual de examinare cît mai completă a unui fapt cu relevarea argumentelor şi motivelor pro şi contra în vederea adoptării unei decizii. centrată în jurul unui termen definitor. realizată în formă ipotetică sau disjunctivă. disciplină psihopedagogică care se ocupă de particularităţile psihofiziologice ale dezvoltării copiilor cu deficienţe fizice şi psihice şi cu legile. recurgînd la etimologii sau stabilind o convenţie. b) fundamentarea principiilor de clasificare a copiilor anomali. capitole de pedagogie specială adecvată cerinţelor pedagogico-medicale ale recuperării şi compensării funcţiiDEDUBLAREA PERSONALI- D lor deficiente. de introducere a unui termen sau expresii noi. operaţie logico-semantică exprimată într-o propoziţiune concisă prin care se indică proprietăţile esenţiale ale unui obiect. sintactic-calculatorie. în d. stări maniacale şi schizofrenie. d) elaborarea sistemului de educare şi instruire diferenţiat după deficienţe. metodele şi tehnicile educării şi reeducării lor. morali. influenţează şi unele mobiluri afective conştiente. Identitatea de 178 conţinut între termen şi propoziţia definitorie exclude însă formulele tautologice. c) studierea particularităţilor vieţii şi activităţii copiilor deficienţi în anumite condiţii sociale. Se disting d. proces invers refulării. a instruirii şi adaptării lor la muncă. Deficienţele sînt anomalii dar nu reprezintă ceva patologic. dintr-o dublă perspectivă semiotică şi praxiologică. dar după Lacheliere. de evidenţiere a schimbărilor intervenite în conţinut. Popa dezvoltă o teorie modernă a d. DEFICIENT. D. poate fi stipulativă. Anomalie anatomică şi funcţională ce reprezintă o deviaţie de la sistemul normal de proprietăţi ale speciei şi care se accentuează din generaţie în generaţie. în acest ultim caz. regresiu- 179 . d. iar altul patologic şi bazat pe o motivaţie inconştientă.

j. perversiuni. W. Spre deosebire de simplele erori de judecată. minorii se modelează după astfel de forme de manifestare. e) dezechilibru existenţial. ci. irosire absurdă a banilor etc. prin lămuriri. pe care le întîlnesc la infractorii adulţi înrăiţi. persoana afectată fiind convinsă de adevărul lor. delincventul minor este acel nevîrstnic ale cărui necesităţi biologice. este grupul ce întreţine o subcultură bazată pe valori negative. o simplă tulburare ideo-afectivă de tip oniric-confuzional. intoxicaţie.mai poartă numele de „halucinaţii noetico-afecţive" (H.. c) participare la comiterea delictului: singur. care. pe un fond patologic. Aceste aspiraţii şi scopuri sînt realizate pe căi neacceptate de către societate. Un alt factor generator de d. D. intelectuale. fie manifestă. prin canişi trădează de cele mai multe ori infracţiunea. manipularea unui limbaj violent şi trivial. pe care acestea se inserează. pentru societate. ce este bazată pe un fond de ostilitate. psihotice. cel al comportamentului. Eysenck consideră că tinerii delincvenţi provin din categoria celor greu educabili. de ordin social. în special. preocupări sexuale precoce. cantitativ egală. deformante sau necorespunzătoare realităţii înconjurătoare. sini dezvoltate. exprimat prin patimi. nivelul comportamental de relaţie cu societatea.i deasă a domiciliului sau vagabondaj. Această convingere în realitatea ideilor delirante determină şi anumite comportamente şi atitudini corespunzătoare şi ca urmare neadecvate nici realităţii nici coexistenţei cu ceilalţi. afective. diferă atît sub aspectul diversităţii temelor şi a conţinutului. din nedelincvenţi. afecţiunea implicată în viaţa de familie. intim în care se prepara infracţiunea. generată de carenţe educaţionale şi. nu este suficient să se constate doar că un raţionament nu corespunde realităţii. una formată din delincvenţi iar alta. boală mentală. minciuni şi furturi repetate. pornind de Ia o idee care-1 „atinge" în subiectivitatea lui. constată că principalele deosebiri între cele două loturi sînt explicabile prin tipul 180 D de relaţii socioafective din familia tînârului. poate fi clasificată după: a) gradul de intenţionalitate: prezenţa sau absenţa intenţiei.. ci trebuie pus în evidenţă fondul patologic al apariţiei lui: interpretările şi ideile delirante sînt întotdeauna raportate la în- săşi personalitatea deliranta. comparînd două grupe de tineri.apartenenţa tinerilor delincvenţi fie la familii foarte paupere. în grup. reacţii şi atitudini disproporţionate faţă de situaţii. raţionamente greşite sau concluzii aberante. recidivă. fie latentă. nu este doar pasiv şi accidental. dovezi sau demonstraţii.]. necesităţilor. DELIR. Kwaraceus indică existenţa unor repere comportamentale care pot fi relevante asupra înclinaţiei spre devianţă: ostilitate la adresa factorilor educaţionali. ori prin evitarea formelor organizate de viaţă şi muncă. Deci prin d. tendinţe asociative legate de indivizi mai mari şi cu antecedente. fie deosebit de prospere. ci şi întregul cortegiu al fenomenelor ideo-afective.. D. constă într-o destructurare a eului. d) duplicitatea conduitei. Acţiunea socială legată de prevenirea d. o condiţie internă. Astfel. pretenţiilor. Ey) constituite prin proiecţia unor idei sau convingeri aberante care fac parte din sistemul personalităţii alienate. Alte influenţe negativ&»pot fi puse pe seama romanelor şi filmelor ce cultivă violenţa şi încurajează agresivitatea. d. D. manifestă în discordanţa dintre doua planuri: unul. opunîndu-se oricăror argumente logice. Statistic se constată.j. b) gradul de responsabilitate: perfect responsabil. Pentru a afirma că o idee este delirantă. vicii. de exemplu. de fragilitatea eului. Merton). constînd în apariţia. pe care individul Câtitâ să-1 suprime. c) inadaptarea socială. Aceste relaţii reflectă disciplina şi supravegherea efectuată de ' către părinţii copiilor. făcînd imposibilă corectarea sau îndepărtarea lor. în geneza d. veroşi. b) instabilitatea emoţională. probelor şi rezultatelor sau dovezilor. fiind întotdeauna însoţit de o intensă reacţie afectivă. nu se înţeleg doar credinţele şi convingerile. Sub aspect psihopedagogie. prevenirea d. de negarea valorilor socialmente acceptate: munca. acesta fiind furnizat de expe- 181 . d) repetabilitatea infracţiunii: pentru prima oară. întotdeauna.D dividual. este legată de elaborarea unor instrumente de predicţie ştiinţifică a acestui fenomen. în ultimă instanţă. educative şi sociale nu au fost satisfăcute la timp şi în mod corespunzător normelor culturale existente (R. H. şi celălalt.K. provenită din exacerbarea sentimentului de insecuritate. realizînd un fel de inversare valorică a realităţii şi instituindu-se ca unica modalitate de existenţă a acestuia. sînt raportate la circumstanţe obiective. ideile delirante contrazic în întregime tot constructul premorbid. a unor idei false. în care se întreţin condiţii ce conduc la supradimensionare a trebuinţelor. ci este activ incorporat în personalitatea bolnavului. distingîndu-se astlel de erorile de judecată. în special a gîndirii. tulburare a activităţii psihice. Soţii Glueck.j. coeziunea vieţii familiale. tainic. se impune în cîmpul conştiinţei ca un eveniment al lumii exterioare. deviante. Marea majoritate a delincvenţilor provin din familii dezorganizate. De cele mai multe ori. este frustraţia. în sensul unei profunde deteriorări a raporturilor dintre eu şi lume. D. recidivişti. Desprindem cîteva caracteristici psihice ale delincventului: a) înclinaţia către agresivitate. de exemplu prin schimbări. Cel mai important lucru este. D. importanta. prin care se exprimă temele delirante. intelect redus.

în psihopedagogie. economice e t c . demos — popor. d. Referitor la argumente. trebuie să respecte anumite reguli. de asigurare a întemeierii suficiente a noului adevăr comunicat. obţinute pe cale experimentală sau deduse din raţionamente. vanitate sau umilinţă şi autoabandon. modestia. cum sînt: d. pelagroasă. în mod spontan. cu caracter inductiv. atitudine valorică faţă de sine implicată şi în atitudinea faţă de alţii şi în întreaga conduită socială. a celor ce erau consideraţi „în legătură cu demonii" a generat o serie de grave tulburări de conştiinţă şi comportament. în primul rînd. semnul A poate 185 . parţială sau dismnestică şi d. în al doilea rînd. cu rol în receptarea influxurilor nervoase. ce fuseseră anterior refulate. (comportament demografic). După scopul urmărit se disting DEMONSTRAŢIE. care utilizează diferite raţionamente şi argumentări de fapte concrete. de obicei. în psihanaliză. gînduri. a meritelor şi responsabilităţii tului lată Deci morale. şi perturbă promovarea atît a valorii proprii cît şi a valorii altora ducînd la orgoliu. d. ca şi alimentarea superstiţiei prin persecutarea.AŢIE. arborizaţie do natură protoplasmatică a neuronului. Astfel se disting d. se foloseşte şi în a . puternic influenţate de variabile psihologice: înclinaţia spre sau reţinerea faţă de căsătorie. La rîndul lor aceste variabile sînt dependente de mari procese sociale. îndeosebi la copiii ce au fost fanatizaţi religios. Sentimentul de a fi o lor d. iar după felul după rolul şi felul fundamente- evita erorile. indirectă.. principiu conform căruia subiectul stăpînit de dorinţe. apare pe fondul unei tulburări cerebrale ca urmare a atrofierii. rezultate statistice ale unor aspecte de viaţă individuală: decese. te: ineiui! d" d. finală. DEMNITATE. migraţii etc. se impune ca aceasta să fie o judecată clară şi precis determinată şi să rămînă identică cu ea însăşi în cursul întregului proces de argumentare. DENDR1TĂ. naşteri. se impune c. natalitate etc. în care un rol destul de important îi revine psihologiei. gic de fundamentare a adevărului cunoştinţelor cu privire la o problemă sau alta. DENOTAŢIE. în evul mediu. totală sau paralitică. senilă. ca urmare a lezării masive a creierului. se articulează cu terminaţiile axonale (sinapse). divorţuri. D. învăţătura teologică despre diavoli şi presupusele lor acţiuni de influenţare a oamenilor. Referitor la teza de demonstrat. funcţie a'semnelor de a reprezenta ceva independent de ele.. încît elucidarea comportamentelor demografice este. Pentru a procedeului de argumentare d. se impune ca acestea să fie adevărate. D.. fundamentele sau argumentele aduse în sprijinul tezei de demonstrat şi procedeul logic de argumentare. în D personalitate de unde şi tendinţa de a se comporta conform unui registru de valori şi a solicita un tratament corespunzător. deci să se respecte regulile inferent/ 1 deductive sau ale celei inductiv. propriu-ziză şi d. în cadrul d.nor relaţii concrete. cu caracter deductiv şi d. Demonomania este credinţa delirantă în existenţa şi acţiunea perpetuă şi invizibilă a „spiritelor" infernului.• ciure cu c lificativul de intuitiv. Dreptul la statutul de personalitate se justifică prin îndeplinirea rolurilor. cuprinde obiectul sau teza de demonstrat. Cultura contemporană reduce posibilităţile de alienaţie mistică. o temă multidisciplinară.. Caracteristica esenţială a d. epileptică. de natura bolii care a provocat aceste leziuni. parţiale.0 se disting prin faptul că depind. în clinica de boli mintale se întîlncsc frecvente psihopatii şi psihoze cu o etiologie mistică. gînduri) i-ar aparţine.-i teza să decurgă CM necesitate din argumente. DEMONOLOGIE. Credinţa în 184 atotputernicia malefică a demonilor. constituie un procedeu logic prin care se prezintă argumentele pe care se întemeiază judecăţile noi. ştiinţă a caracteristicilor şi schimbărilor cantitativ-statistice ale populaţiei. d. în funcţie de accepţia ce i se dă (ex. Presupune conştiinţa propriei valori. Demonopatia este delirul celor ce se cred posedaţi de forţe diabolice. precoce. conform mitologiei. mai poate apare şi în sau ca urmare a unor tulburări psihice în special de tip psihotic. nefăcînd însă parte din ansamblul simptomatic şi constituind doar o complicaţie progresivă. d.' căsătorii. Structura logică a d. de caracteristicile leziunilor cerebrale şi. arteriopatică. d. Referitor la procedeul logic de argumentare. o constituie potenţialul evolutiv. Spre deosebire de raţionament. generic — prin îndeplinirea datoriilor faţă de societate. ci implică d. să constituie raţiuni suficiente pentru teza dată şi să aibă legături logice cu teza. en- cefalitică etc. sentimente. Dezechilibrarea sistemului de relaţii yalorizante arătat. care. se apără în continuare. DEMOGRAFIE (gr. procedeu lo- directă şi d. în aceste cazuri. de informare. Acelaşi semn sau complex de semne poate avea diferite semnificaţii. grapho — descriere). D. calităţile intelectuale şi creative ale oamenilor ar fi de origine demoniacă. deci ti. afectează d. în sensul propriu de arătare a unor obiecte şi de punere în evidenţă a v. negînd faptul că acestea (dorinţi. înregistrează. în comparaţie cu „predemenţa". Simfămînt al respecfaţă de sine armonios corecu respectul faţă de alţii. în forma. nu contrazice. în funcţie de natura tulburărilor neurologice care-i stau la bază se disting diferite alte tipuri de d. general. DENSiC. tinde întotdeauna spre agravare şi o degradare psihică terminală. implicată în schizofrenie. cum ar fi :d.

raportarea sinelui la o altă persoană. După creatorul termenului (J. în logică. Elldns). de la controlul prin telereceptori la controlul proprioceptiv (G. caracterul si normele obligaţiei morale. şi. este redată de bolnav prin sentimentul de înstrăinare socială. Afilierea este expresia unei astfel de trebuinţe şi relaţii de d. necesită o schimbare a condiţiilor de viaţă şi activitate. în sţ>ecial în psihoza maniaco-depresivă. D. de irealitate a reminiscenţelor şi ideilor. vid interior.D însemna prima literă a alfabetului. In procesul formării d. DEPRESIUNE. cuvintele apar cu d. de unde apariţia dedublării afective. studiu empiric al datoriilor morale concrete. de diminuare a forţei de rezonanţă afectivă. de încetinire a cursului vieţii psihice. caută să se regăsească pe ei înşişi. fatigahilitate şi anxietate. fiind însă trăită mai intens în planul afectiv. divorţ. apărute ca o reacţie firească la situaţii dificile de viaţă (moartea unei persoane dragi. au în vedere obligaţiile psihologului de a acţiona exclusiv pe linia respectului faţă de persoana umană. un rol central revine conexiunii inverse. existentă în fiecare individ uman. D. Asemenea stări de d. D. V. Unele stări de d. (în sens curent) doctrină a moralei profesionale cuprmzînd ansamblul normelor şi obligaţiilor etice specifice unei activităţi umane. DEPENDENŢĂ. prin sentimentul de moarte psihică. certuri. (în psihologia socială) trebuinţă de altul. Uneori bolnavul se comportă ca şi cum ar fi un observator detaşat de propriile acţiuni (H. autonomie necondiţionată în utilizarea tehnicilor de specialitate şi perfecţionarea continuă a tehnicilor şi cunoştinţelor pe care le utilizează. în accepţia lingvistică şi psihologică termenul d. de devalorizare. însoţită de o dispoziţie sufletească astenică. chimici sau electrici. Rezultă din exersare repetitivă şi se fundează pe un stereotip dinamic sau pe o matrice funcţională iii care sînt reunite veriga aferentă şi cea efectorie a reflexelor. iar aferentaţia trece de la nivelul verbal la cel senzorial şi aici. fie mai complexe (afective şi ideatice cum sînt credinţele. apare în diverse boli psihice dar cu deosebire în schizofrenie. Normele deontologice ale psihologiei. de natură să îngreuieze studiul activităţii bioelectrice a scoarţei. SEMNIFICAŢIE. iar in cazuri mai grave. ceea ce se cade. păstrarea secretului profesional. cu auto- 187 . Formele de manifestare ale d. realizare spontană şi facilă. lor. în dicţionare. Teoria despre datorie. şi care îşi au rădăcinile în modul de structurare a personalităţii. căutarea de legături şi aflarea de satisfacţii prin acestea. fie de indisponibilitatea obiectivă a acestuia. opiniile) de la obiectul ei direct la un alt obiect. Bontham).diminuarea activităţii electrice spontane a scoarţei. tratament psihoterapeutic. în d. tensiunilor de la o reprezentare la alta se produce printr-un lanţ asociativ. Bolnavii . neocazionale. DEPRINDERE. în psihologie. de deprimare. fie însuşi ansamblul acestor norme formulate într-un cod deontologic. Este întîlnită într-o formă gravă în unele boli psihice. se opune celei de conotaţie prin valoarea sa de generalitate şi stabilitate pentru fiecare din cuvintele unei limbi. despre originea. După Freud. în spaţiu. a intervenţiilor practice întemeiate exclusiv pe raţionamente şi informaţii ştiinţifice. a obiectivitătii absolute. A nu se confunda d. fie vocala respectivă. 1962). fie o judecată etc). par a fi pierdut simţul unităţii persoanei lor. totodată. propagarea lentă a acestei descreşteri şi persistarea sa pentru cîteva minute în fiecare punct cortical ca urmare a aplicării pe scoarţă a unor stimuli mecanici. echivalează cu un artefact experimental imp. pot apare la orice vîrstă. Relativ frecvent întîlnite sînt formele uşoare de d. deonto necesitate.. Declanşarea acestui mecanism este determinată fie de inacceptabilitatea obiectului direct pentru conştiinţă. de tristeţe exagerată.jitant. Treptat se conturează impresia artificialităţii şi caracterului impus al propriilor procese psihice. caracterizată printr-o scădere a tonusului de activitate psihică şi motorie. de indecizie de acţiuni. de modificare a afectelor. Impresia de schimbare şi detaşare de propria realitate es e generală. stare psihică morbidă. DEPLASARE. SEMN1. componentă automatizată a activităţii. liberă de energie este una din caracteristicile majore ale proceselor primare ce participă la inconştient. de ataşare la altcineva. desemnează fie studiul îndatoririlor şi normelor morale pe care trebuie să le respecte psihologul în cadrul exercitării sale profesionale. caracterizată prin desfăşurarea în afara sau prin reducerea controlului conştient. DEPERSONALIZARF starea de destructurare a organizării psihice a persoanei tradusă prin impresia (subiectivă) de schimbare. termenul. îndeosebi ale celei aplicate. reacţiile se coarticulează şi se organizează structural. ansimblul obiectelor pe care le evocă un termen. DEPRESIUNE DIFUZĂ.d.J au impresia că nu mai sînt ei. a unui regim alimentar sever. care sînt efecte ale învăţării. raportate la diferite situaţii sociale. logos — studiu). de hipobulie. spre deosebire de d. insuccese) sau în urma unei munci istovi- D toare. denotă mecanismul inconştient de transferare a unei încărcături psihice fie numai afective. PafîîOilŞtefânescu. datorie. dar mai ales în adolescenţă şi la vîrstele înaintate. ca şi cunoştinţele. bolnavul suferind pentru faptul că este incapabil să mai sufere şi să se mai bucure ca mai înainte. aşa cum este el folosit în psihanaliză. D. simţul propriei existenţe" (C. d. DEONTOLOGIE (gr. corelată şi cu 186 impresia schimbării realităţii înconjurătoare. Zapan).

După von Gebsatel. fenomen de întrerupere a contactelor senzoriale cu ambianţa. adică o gîndire şi un psihism ce se desfăşoară în afara timpului şi spaţiului real. reprezentat de sursa continuă de informaţii a realităţii. este un proces multifazic. capacitate de a identifica şi citi tactil literele sau desenele pe care cineva le trasează pe pielea proprie fără a le putea urmări vizual. şi mai ales între d. P. pentru că există o continuă „foame de informaţii". nu trebuie să fie considerate întotdeauna ca scheme rigide. subiectul execută acţiunea pe părţi. între d.itive sau negative. Jîste de aceea foarte important ca d. La nivelul personalităţii. Prima etapă a formării d. Subiectul îşi formează astf'. ceea ce dovedeşte însemnătatea funcţionării continue a aparatelor senzoriale. Se elimină greşelile şi se reţin componentele corecte. caracteristică omului normal.I imaginea acţiunii şi va fi controlat asupra gradului de însuşire a ei. acţiuni precipitate etc). Deşi în psihologic d. Galperini. ci şi succesiva ei perfecţionare. se înlănţuie şi se dispun pe nivele de generalitate. D. este negată astfel şi dimensiunea anticipatoare. eliminarea actelor inutile waerAcc. mod de gîndire şi simţire.V<//•••<••. intervine comunicarea prin imitaţie şi contagiune afectivă. Formarea d. să fie corect modelate întrucît dacă s-au fixat defectuos cu greu mai pot fi corectate. Cu şi unificarea părţilor într-un bloc unitar. \V. DESCĂRCARE AFECTIVĂ. fie în polul trăit. de ex. prelungită duce la o serie de perturbări neuropsihice. Efectul de d. pcrcrptire. o „modalitate de comunicare deranjată". DERMOLEXIE . ci mai mult ca nişte cadre mobile". ci şi a mijloacelor la care se va apela. în orice domeniu apare ca o condiţie indispensabilă a construirii complexe a activităţilor. vorbire. favorizând dezvoltarea acesteia şi interferenţa. multiplicarea d.. James aprecia eă la nivelul ghulirii. ţine de psihologia mulţimii in care se ridică barierele conduitei individuale. DESCĂRCARE ULTERIOARĂ. In faza analitică a exersării. puşi în stare de completă imobilitate. descompunerea. D. prin indicaţii nu numai asupra scopului ei. ceea ce implică nu numai repetarea ei. reacţiile se modifică. Cea de-a treia etapă prevede exersarea sistemului unitar al acţiunii pentru ca aceasta să se desfăşoare temeinic. care desemnează pierderea funcţiei realului. Minkowski de „alterarea sincronismului trăit". printr-o„pararealitate". Rezulta ă din interiorizare şi automatizare (A. Mucchielli. Astfel este transferul prin care elementele similare dintr-o veche d. Exemple tipice de transfer şi interferenţă se descoperă între d. o para-lume" lipsită. a satisfacerii trebuinţelor vitale de explorare perceptivă a ambianţei. </. o gîndire derealizată. Leontiev. Cea de-a doua etapă este exersarea acţiunii. exersarea ei în condiţii fireşti. D. constă din prezentarea modelului ncţiiinii. ' vcrbtilnlogi'. organizmdu-se sistemic. Odată formate d. ce! puţin i ! 0% ilia con-p mentele activităţii suit habituale. iar Guiraud vorbeşte de „tulburarea desfăşurării în timp" şi A. ce presupune intercalarea unor elemente din vechile d. ce intervin în procesul de însuşire a unei limbi străine. fie în cel exterior. în faza sintetică intervin coordonările dintre elemente. sau prelungită. D. o gîndire în afară şi „golită" de realitate. Cousidcrîndu-se îngustimea conştiinţei clare. reprezintă fenomenul propagării impulsurilor prin centrii nervoşi care. operaţia mentală reprezintă o d. eliberare emoţională ce intervine cînd tensiunea sau încordarea internă devin insuportabile şi subiectul dă curs liber emoţiilor sale (în aceeaşi sau într-o altă situaţie) manifestînduse verbal şi mimico-gesticular (vorbire strigată şi rapidă. a. semnifică progresiva negare a realului. trebuie să se evite reducerea la sfera motricitatii considerîndu-se pluralitatea d. cit activităţile psihice sînt mai complexe cu atit eie conţin mai numeroase şi complicate structuri automatizau:. dispun de o mare stabilitate şi se impun pe nesimţite în comportament. (ea de-a patra etapă prevede includerea deprinderii formate în contextul mai larg al activităţii. sînt cercetate după modelul actelor motorii automatizate. cu nesiguranţă. permite stimulului unic aplicat pe calea aferentă să genereze o salvă de impulsuri ce descarcă efectorul şi după încetarea stimulării căii aferente. fonetice şi sintactice alclimbii materne şi d. vechi şi cele în curs de formare se dezvoltă interacţiuni po/. grupările şi grupurile de operaţii intelectuale studiate de Piaget. 188 189 . izolată acustic. d. risete sau plînsete. DEPRIVARE SENZORIALĂ. du- pă R. D Prin d. înseamnă o ieşire din realitate. se includ în cea nouă. care are la bază alterarea trăirii spaţio-temporalităţii. agitaţie. La aceasta se referă dictonul: reînvăţarea este mai grea decit învăţarea. dar în dezacord cu cerinţele acesteia producînd perturbări şi reţinînd elaborarea ei corectă.c. DEREALIZARE. în contextul uneia noi. adaptabile la situaţii şi dependente de conexiunile inverse. d. de semnificaţia antientropică şi care instaurează astfel o dezordine mintală progresivă. caracterizat prin trecerea de la dezorganizare la organizare. a sistemului de referinţă a subiectului. sindrom psihotic major. legaţi la ochi şi cu membrele în tuburi de carton.D matismele native.s. înseamnă şi dezagregarea trăirii spaţio-ţemporalităţii. prin amplasarea subiecţilor într-o cameră obscură. activitate.. Botez a dovedit că chiar şi în cazuri grave şi complexe de afazie şi alexie se menţine totuşi posibilitatea d. participanţii se apropie anonim şi îşi descarcă într-un iei sau altul tensiunile acumulate. pe baza întârzierilor sinaptice şi astfel a decalajului în propagare. M.

din descoperirea obiectului (V. întrucît. Menţionăm testul omuleţului. După R. el nu debutează la copil în forma realismului vizual. presupune nivel optim de vigilenţă. DESIGNARE (DESEMNARE). este. Husscrl. DESEMNARE v. se identifică cu funcţia d'iiotativă sau referenţialâ a cuvîntului si constă în centrarea mesajului asupra obiectului semnificat. Contrastul cromatic care facilitează în cea mai mare măsură d. se dezvoltă la copii ca un limbaj prin care ui simbolizează nu ceea ce văd. iar mai slab cele de jos şi din dreapta. Lomov) furnizînd subiectului o primă impresie (S. ansamblu de însuşiri ale personalităţii constînd din pricepere. a structurii pronunţării (intonaţiei) cuvintelor. D. funcţie a unui semn sau simbol de a avea o semnificaţie ce se referă la o categorie de obiecte sau fenomene reale. Zincenko. fiind socotită trăsătură distinctivă a conştiinţei şi gîndirii. oranj pe negru. Subiectiv intervin semnificaţia şi anticiparea (F. în d. Spre deosebire de definiţie sau •caracterizare. al arborelui. facilitînd efecte de catharsis. Spranger) şi care optează pentru intuiţia cognitivă renunţînd la mijlocirea prin demonstraţie logică deductivă. Cercetările experimentale au demonstrat că cel mai bine se detectează semnalele de sus şi din stînga. al familiei. cu ajutorul cărora se încearcă diagnosticarea răspunsurilor şi declaraţiilor false. proprii minciunii. sînt folosite atît ca teste intelectuale cît şi ca teste proiective. Metoda (ca şi aşa-zisul „ser al adevărului") nu a dat totuşi rezultate sigure pentru că uneori răspunsurile paradoxale la o întrebare pot fi cauzate nu de actul minciunii.' şi flexibilitatea lingvistică. fenomenele spirituale şi experienţa subiectivă în genere pot fi explicate numai prin considerări directe. fenomenologică este o metodologie a filosofiei fenomenol igice (Brcntano. Un factor obiectiv al d. Mult mai uşor se produce d. schematizate. DESIGNARH DESEN. Bartlett). pe cînd cuvînţul este 190 D designativ întrucît nu reclamă prezenţa obiectului şi nu-1 reproduce pe acesta prin factura sa de semn verbal. culoare. adică acolo unde se presupune minciuna. infantile parcurg toate etapele dezvoltării. psihogalvanice. capacitatea de evocări. d. modul cum ei le reprezintă. ci de teama şi rezerva. 191 . d. iar nu simbolurile. Faverge). d. mărime. Deşi viciată de subiectivism. respiratorii şi circulatorii etc. exersîndu-se. stimulilor mobili dccît a celor statici. de asemenea. DETECTOR DE MINCIUNI (engl. D. d. ci a celui intelectual (Luquet). Gen de compoziţii şcolare prin care se exersează spiritul de observaţie. şi pictura. la fenomenologi. numai printr-o contemplare „eidetică" s-ar putea ajunge la surprinderea ei. lies detector). Subiectul este supus la un interogatoriu sau la un experiment asociativ verbal. DETECTARE. negru pe alb. prima fază a percepţiei constînd din activitatea de căutare a stimulului într-un cîmp şi de orientare asupra lui (Forgus. în fond. Dincolo de faza primară a mîzgălelilor d. este extensivă. formă. realismul vizual fiind un rezultat tardiv al formării capacităţii de structurare a spaţiului. în ceea ce priveşte schemele şi simbolurile s-a dovedit că cel mai rapid se detectează modelele obiectuale. Cel mai slab se vede alb pe albastru. Jakobson (1960. DESTOINICIE. prin descrieri ce permit o treptată reducţie a fenomenelor la structura lor esenţială. în acest timp urmărindu-se modificările în reacţiile motrico-vegetative. exprimă ceva din propria personalitate. B. în ordine descreseîndă: negru pe galben. competenţă. Totodată. Ed. eficienţă etc. involuntare la stimulit critici. reprezentînd un ultim punct de rezistenţă a introspecţionismului. Ey) şi implicit d a deschis calea psihologiei fenomenologice a cărei valoare este relativă şi care rămîne tot mai mult în urma dezvoltării ştiinţei psihologice. ci numai actualizează un conţinut conceptual ce este referitor (ca idee) Ia ceva real. Fitts. după Preston şi Schwinker. dispoziţie spre ducerea la bun sfîrşit a acţiunilor întreprinse. îşi are punctul de pornire în conduita de imitaţie. agregat de aparate de înregistrare a reacţiilor electroencefal"grafice. insistă asupra detaliilor şi laturilor particulare.D DESCRIERE. susţine Husserl. şi picturi intervine o proiectare a tendinţelor afective ale subiectului care se identifică cu unele personaje. Un gest poate fi indicativ în chip direct (a arăta cu degetul). încereînd să reproducă sau să producă imagini ale unur obiecte şi situaţii. productivitate. poziţia şi distanţa faţă de observator. Deşi d. musculare. fenomenologică a adus unele contribuţii la prezentarea concretă a unor fapte • e conştiinţă (H. negru pe oranj. îşi exprimă involuntar preferinţele şi stările conflictuale. Rubinstein). sînt folosite ca mijloace de psihoterapie. şi verde pe roşu. este contrastul dintre semnal şi fond implicînd deosebiri de luminozitate. reflexia filosofică este subordonată introspecţiei şi aceasta pentru că intenţionalitatea subiectivă. Seldfridge. Reacţiile interne întîrziate şi într-un anumit fel distorsionate în raport cu celelalte li stimuli obişnuiţi sînt consideiate a fi indicatori ai stării de alarmă şi dedublare. acţiune ce reproduce cu mijloace verbale sau altfel de simboluri o realitate tinzînd spre o prezentare concretă cit mai completă şi sugestivă. D. în studiul psihogenetic. vasculare. în legătură cu aceasta d. ci ceea ce ştiu despre lucruri. activitate grafică sau picturală prin care subiectul. pe care o are subiectul conştient de situaţie în momentele respective. verde pe alb. Un coeficient mai mare de siguranţă în detectarea minciunii l-ar putea oferi analiza reacţiilor fonematice.

D slăbire şi alterare a facultăţilor intelectuale ce intervine treptat în condiţiile senectuţii şi brusc în conţi1 stul unor maladii psihice. şi modelarea socioculturală. atitudine de ci insacrarc faţă de o idee. S. cum sînt necesitatea implicativă. în secolul nostru psihologia constituindu-se prin treptata ei infirmare. în jurul medici aritmetice.. numi- 192 . Printre formele d. Indicele de d. Subdeterminările mecanice. fundată pe concepţia materialist-dialectică a d. mai frecvente sint: simularea. în intervalul cuprins între două d. Abaterea. într-o distribuţie a valorilor individuale după legea „normală" (LaplaceGauss). delictual). subiecţii afectaţi de d. Tolman. în sfera mentală dotată cu legi proprii se produc determinări de o însemnătate inapreciabilă. ansamblul interacţiunilor şi dependenţelor proprii realităţii şi anumitor domenii particulare. motivaţia etc. d. spiritualist DETERIORARE MENTALĂ. fizice. Osgood. prin succesive măsurări. tă şi abatere pătrată medie. mergîn'Ui~ş. socioculturali. iar rădăcina pătrată a variantei este tocmai d.i'. se obţine astfel varianta. în consecinţă. un important factor de determinare a transformării lumii. psihologia evită şi trebuie să evite reducţionismul. interpretată psihopatologic şi modico-lcgal. psiholingvistice etc.e piuă la identificarea do interese. Inferenţa biologicului şi socialului în determinarea conduitelor umane a oferit psihologiei ştiinţifice un cadru de studiu obiectiv şi a deschis perspective descifrării unor fenomene subiective specifice.şi autodistrucţk). se poate presupune un proces psihopatologic grav. (numită şi abatere-tip). proprii psihicului şi comportamentului psihologic. aptitudini regresive (R) şi progresive (P). DEUTERONEURON.D. la rîndul său. Rubinstein consideră că specificul d. so uuinifostă constant bunăvoinţă. DEUTERANOPIE.m. violetul de albastru. de unde informaţiile sînt conduse la scoarţă de un al treilea neuron. deci acest interval poate fi considerat ca unul de „normalitate". Ideea despre psihic ca zonă a liberului arbitru. principiul de a cărui promovare depinde constituirea ştiinţifică. o persoană sau colectivitate în baza ataşamentului indisolubil faţă de ace'ista. DETERMINISM. Ca ştiinţă pozitivă. a exclus şi invalidat ideea eronată despre un d. psihosociale. 193 DEVIAŢIE STANDARD. Din axonii d. nu diferenţiază verdele-deschis de roşu-închis. sistemele de legi. adică: lumea nu satisface pe om şi omul se hotărăşte să o schimbe prin acţiunea lui" (Lenin). solidaritatea dintre psihic.a.) constituie încă o problemă deschisă. Inventarul şi clasificarea legilor parţiale psihologice sau mixte (psihofiziologice. In psihologie. termenul desemnează caracteristicile anumitor comportante de a se abate de la normele acceptate în interiorul unui grup sau al unei societăţi. Wechsler penti u măsurarea inteligenţei sînt probe adresate unor aptitudini ce încep să regreseze treptat după adolescenţă (memorie imediată. grijă. calcul mintal rapid ş. chimice. D sau transcendental. Iilaborîndu-se multidisciplinar. lacună în lanţul d. dar o şi creează. încercarea de asimilare în psihologie a d. se referă la abaterea de la normalitate atît psihologic şi psihiatric cit şi v. La nivelul omului. pînă în pragul bătrîneţei. narcofilia.) sau a celor specific psihologice. DEVOTAMENT. în psihologie constă în aceea că. în bateria 1). şi urmărind descoperirea unor legi obiective. reversibilitatea.s. D. E. determinarea trece progresiv în a ntodelerminare. se constată o accelerată creştere a I. C.s. cecitate cromatică parţială constînd din incapacitatea perceperii distincte a culorii verzi. recidiva ş. Fiind plural determinat psihicul uman devine prin recurenţă. prelucraţi prin intermediul condiţiilor interne neurosubiective. psihofizice. al doilea segment al căilor somestezice oligosinaptice (primul fiind protoneuronul). cel mai înalt şi specific organizat sistem cu autoreglaj. dinamice şi statistic . este alcătuit fasciculul spino-talamic care se termină în talamus. Faţă de obiectul d. se preferă procedeul docilelor sau centilelor. comutativ ierarhizate şi cu structuri variabile. ]î. Se calculează însumînd pătratele deviaţiilor individuale şi împărţind la numărul indivizilor (efectiv). şi varianta sînt folosite în numeroase teste de semnificaţie în psihologia experimentală.ilonco-noriviativ. reprezentată grafic printr-un clopot. de o parte şi de alta a mediei se găseşte 95% din efectiv. Astfel.a. fiziologice. se referă la comportamentul aberant iar sub raport judiciar priveşte comportamentul antisocial (infracţional.s. puţind conduce la conflicte între individul deviant şi grupul sau societatea respectivă. indicator statistic al variabilităţii valorilor individuale.. psihopatologici. Cînd distribuţia nu este gaussiană. Dacă.. susţinere. între subiect şi obiect este o interacţiune şi orice tratare univocă generează erori capitale (mecanicismul reflectării pasive. în genere d. psihici.. DEVIANŢĂ.: determinata variabil de mai mulţi 13 — Dicţionar de psihologie factori: ereditari. La nivelul conştiinţei şi conduitei umane acţionează o pluralitate de legi nespecifice şi specifice. hetero. „Conştiinţa omului nu numai că reflectă lumea obiectivă. universal este neştiinţifică. teorie privind raporturile necesare. ajutor. psihologic abisal freudian). aici.. mecanicist a genera' deformări şi grave simplificări. II. sau sigma (X).D) se calculează ţinînd seama de rezultatele obţinute la R şi la P după formula: ID = . filtraţi.) şi altele care se adresează unor aptitudini ce pn giesează cu virsta. situaţi in coarnele dorsale ale măduvei. factorii externi sînt refractaţi. idealism fiziologic. şi social nu trebuie însă considerate aparte şi absolutizate. talamo-cortical.

idit toi iu. copilul se dezvoltă prin educaţie şi învăţare. DEZINVESTITIE. socioculturali şi nemijlocit. ci şi prin condamnarea şi înfierarea celor care încalcă anumite norme. de aruncare a. In şcoală prin d. educaţiei. DEZANGAJARE. orice atingere a bordurilor deelanşînd o sonerie şi fiind înregistrată ca greşeală. liste însă necesar ca să se ţină seama de faptul că factorii arătaţi nu acţionează izolat ci intercorelat şi interdependent şi că ponderea lor nu este egală. a unei infecţii sau se datorează unor condiţii nocive de mediu. impulsiv. de manipulare a strungului sau de execuţie a mişcărilor digitale in cintatul Ia vioară sau pian. funcţiilor cognitive şi. şi astfel dau naştere ia două sau mai multe grupe de D fenomene conştiente. se denumeşte un obiect de studiu implicînd activitate practică sau artistică. Are la bază lupta dintre tendinţele contradictorii specifice sistemelor materiale. Krzultă că d. însăşi activitatea mintală conştientă şi constructelc de personalitate contribuie. de dactilografiere rapidă şi corectă. să se reunească într-o singură percepţie. desemnînd ipoteza sa cu privire la cauza diferitelor maladii psihice ca rezidind în slăbirea sintezei psihice. la sfera motivaţioiialafectivă constînd într-o „stingere" sau anihilare a motivelor. Prin d. disarînonic a vieţii psihice. in psihologie. încetînd. DEXTERIMETRU. Dezechilibrai ui este instabil. Rubinstein subliniază unitatea factorilor. ca o simplă şi treptată exteriorizare a unor structuri date. tulburarea unor tendinţe pulsionale fundamentale (sexuale. enculturaţiei. A fost de mult timp depăşită concepţia lui \Y. S. La om d. sentimentelor ce angajau pe subiect anterior într-o activitate sau relaţii-. psihici. se referă. în virtutea autoorganizării şi autoreglajului. Janet scrie: „lucrurile se produc astfel ca şi cum lenomencle psihice elementare ar li tot aşa rle reale şi numeroase ca si la indivizii cei mai normali. optimă. Se are in vedere faptul că iu d. 13* l'.. Fiecare din aceşti factori este necesar dar nu şi suficient. introdusă de P. prezintă fragilitate psihică. în psihanaliză.). tulburări organice. Fără o ereditate normală şi în condiţii de imaturizare organică nu e posibilă o d. d. de tragere la ţintă. ciclotimie etc).iijlologia şlimţilică este conceputa in spiriml dialecticii materialiste. la acţiune sau viaţă a grupului. tulburări ale. care duc la o schimbare calitativă de sens ascendent în pofida momentelor de regres pe care le cuprind.DEXTERITATE. din cauza unei slăbiciuni speciale a sintezei. în psihologie. aparat destinat probării abilităţilor motorii simple. D a"resiv. expresie. ni comportament contr. crize epileptice. reprezentarea ajunge să-şi piardă valoarea afectivă (sens timetic) şi să fie indiferentă. rapide şi ingenioase. agresive etc. dezordonaţi. existenţa psihicului într-un perpetuu stătu nascendi. D. hiperemotivitate. poate fi de origine ereditară sau poate apărea in urma unui traumatism. dar şi rolul central al activităţii şi determinărilor educative. a coordonării mişcărilor. categorie filosofică care se referă la totalitatea transformărilor ireversibile petrecute în natură şi societate. intereselor. DEZVOLTARE. mingii la coşul de baschet ete. în unele ca-airi. a fost amplu dezbătută şi formulată ca un principiu de bază. Termenul e utilizat şi în sens larg pentru a caracteriza indivizii instabili. „DEZAGREGARE PSIHOLOGICA. H. Stern despre d. năzuinţelor. Astfel sînt aptitudinile practice de reparare a unui mecanism. la propria lor d. ca o endogenie. uneori. cu tulburări de caracter. D. considerînd continua devenire a structurilor psihocomportamentale. nu se pot elabora conştiinţa şi personalitatea umană. atitudine şi sancţiune morală exprimată nu numai prin desolidarizare faţă de o anumită persoană. pusee nevrotice sau psihoiice.. p. DEZECHILIBRU PSIHIC. gru parc. participarea personală la urmărirea unui scop. " Determinarea social-istorică şi educaţia sistematică îndeplinesc un rol conducător în d.i si are adesea tendinţă spre toxicomanie. psihicului şi comportamentului contribuie factori biologici. Larg uzitat este dexterigraful (primă variantă Sollier şi Drabs -1930) propunînd parcurgerea unor labirinturi din decupaje în plăci metalice cu un creion metalic. sinteză.Janet. DEZAVUARE. D. a personalităţii. unui festă o conduită individualist. complementar în raport cu obiectele ştiinţifice fundamentale. nu numai prin dezaprobarea actelor sau ideilor cuiva. Wallon a reproşat lui Piaget că nesocoteşte rolul maturizării în psihogeneză. abilitate motorie superioară comliţionînd mişcări precise. Se referă Ia elemente ale unor personalităţi psihopate (schizoidism. in aceasta constă legea de bază a d. un obiect.p. muncind. în absenţa „socializării". o instanţă) şi deci de privare a acestora de încărcătură afectivă. dar nu ar putea. se conformează principiului dialectic al trecerii determinărilor în autodeterminare. proces invers investiţiei pulsionale (ataşare la o reprezentare. Referindu-se la bolnavii psihici. El scrie: „Organismul se dezvoltă funcţionînd. ca şi mişcările care ar fi trebuit să fi" reunite normal în aceeaşi conştiinţă şi sub aceeaşi putere". într-o singură conştiinţă personală. trăsături nevrotice. Are. S-a afirmat 194 195 . omul adult. grupe simultane dar incomplete ce se năputesc unele asupra altora. este un proces prin care se realizează noi structuri funcţionale care diferenţiază comportamentul ducînd la o mai bună adaptare la mediu. cu stări afective labile. se datoreşte mm incapacităţi de coordonare. psihice a copilului. poate fi iniţial voluntară iar apoi devine habituală. apare datorită prezenţei unei trăsături psihopatologice exagerate sau a unei configuraţii de astfel de trăsături.

că omul este în aceeaşi măsură influenţat de împrejurări în care înseşi împrejurările sînt influenţate de el. Concret. în fiecare stadiu însă ces.pidă. Fnculturaţia se bazează pe alte mecanisme comparativ cu embriugeneza. dintre este în acelaşi timp şi principala imaginea de sine şi viziunea altora modalitate de interacţiune cu asupra sa etc. se produce nu numai în baza învăţării dar şi în baza situaţiilor sociala integrale. percepţia. degajîndu-se de re gularităţile evoluţiei biologice. psihologică nici n-ar fi noaştere. psihice au intervenit. constituite istoric". Funcţiile sau procesele psihice nu se dezvoltă se. cum sînt învîrtirea pumniparat una de alta.. cifice. se bazează lării interpolărilor.. om. Leontiev. înaintea celei priresponsabile. societatea fiind orientată mai mu't către cerinţele viitorului decît spr • reproducerea trecutului. prezintă teristici tic personogeneză. învăţarea bine organizată nu se situează în coada d. este stadială. este caractecări alternative în succesiune rarul ei sistemic. Există o serie de legi psiciale şi al propriei d..t. emoţia. de activitatea de învăţare. Astfel. după cum arată A. Haeckel („ontogenia repetă filogenia") nu au dus la nici un fel de rezultate concludente. şi generează astfel de structuri şi procese car. Asupra fiecărei etape a d. psihologice individuale. Ororiginale. se produce totuşi conform tip de personalitate etc. ci în raporturi lor. Vîgotski socoteşte însă că d. şi prin sincronizări bilaterale. încercările de a aplica în psihologia genetică umană legea bi<>genetică a lui E. o identificare a unui proposibilă. Altfel decît netelor. fenomen sau a unei individuaunul din procesele psihice ocupă lităţi. fie . o anumită boală. selectate şi condensate rezultatele întregii d. iizrază la. subiectul depe stadiul anterior şi pregăteşte vine tot mai apt de extrapolări clementele stadiului următor. după Piaget. d. arăta Goethe — societatea merge mereu înainte dar individul o in întotdeauna de la început. ' .< ' . pe măsura acumuo calitate specifică. voinţa.i de a'iiuni •: a cunoşt inielor d<.i considerării omului — a un produs ])asiv al împrejurărilor externe. re'. este numită prin aceste interacţiuni intraspeadiadocokinezie. d. grave deformări din cauza fu. D. unor legi dialectice cum sînt treDIAGRAMĂ. este invariabilă şi se impune cu şi deci creşte cota sa de contrinecesitate. Aceaso structură de ansamblu. Astfel.riaţiile unor fenomene supuse studiului sau o serie de rezultate gică a copilului presupune confruntarea dintre cerinţele subiecstatistice. la vremea sa. psihice. spontane.psihologic identifică semnele unui proces sau unor însuşiri. Astfel sînt în ordine — cazul concret. medical recunoaşte. cu mai bine de un secol. D.] . fică exprimînd dezvoltarea şi vaapariţia şi depăşirea contradicţiilor. sen. este o recună. IL. D. O caracterisDIADOCOKINEZIE. teza pedologică despre independenţa d. capătă un caracter concret-istn ric şi se subordonează principiului istorismului. în care sînt rezumate.t tea c'elei concrete sau a motivasocială în asumarea de roluri ţiei secundare. ci este o generatoare de noi condiţii de d. Vîgotski. buie să ţină seama. în urmă. fiind construite prin învăţare latentă şi mai ales dirijată. învăţarea raţional construită trage după sine d. individuale îşi pune pecetea activitatea diriguitoare care 196 < u i i î c i t u l '. Pierderea d. d. precitimentele superioare şi imaginaţia. L. psihogeneza se întemeiază pe o anume etapă. L. şi capacităţile individului a însuşirilor şi capacităţilor speţei umane.Tliomae remarca iapiu! ci în problema d. psihologică fiind multifaczează apartenenţa la un anume torială. procesele psihice secundare(gîndire. capacitate de a executa mişvată de L. sociale sînt în acelaşi timp şi factorii determinanţi ai d. ' M I c i i l t i i r a l . • J C . îi lărgeşte posibilităţile ţi perspectivele. Forţele motrice ale d. negarea negaţiei. fără învăţare şi educaţie nu ar ji fost posibile.. d. Este adevărat că. ' • . Treptat psihogeambianţa. construcţie gracerea de la cantitate la calitate. Fieneza capătă tot mai mult caraccare stadiu.. aşa cum. d. Vîgotski a criticat.D teoria constructivismului pt-raoiiiili t u l i i şi at>-ista principiului interacţiuni . Poate fi obţinută şi tului şi exigenţele ambianţei. e o n f i e v ai vi . psiholo. dincu ajutorul unor aparate de iutre aspiraţii şi posibilităţi. nici n-ar putea apărea în baza unei d. n b i m p e r i u l d .'. pornind de la detalii caracun loc dominant în raport cu teristice. cu integrare.eron. istorice. voinţă etc). Marx remarca. întrucît sînt filtrate prin dinea în care se succed stadiile ansamblul condiţiilor sale interii'. reprezentarea şi memoria. cu învăţarea. i . in celelalte. Se verifică prin testul marionecesare una cu alta. gîndirea. psi- pe în Kizi d. dinlie IOT D . după Pietică logică a psihogenezei.1 constrîngeri şi iniţiative. considerînd că între acestea două sînt relaţii complexe ce se modifică de la o etapă la alta. în înţelesul cuglobale cu ambianţa socio-umarent al termenului. se situează în fruntea d. somare. D. hică individuală se produce îi însuşirea îiKxlelel'.rc. deci ta pentru că. prin activitate. AstL-1 nu este posibilă buţie în interacţiuni şi se afirmă apariţia gîndirii abstracte înainodată cu tinereţea. copilul se dezvolta în sistemul relaţiilor de cooperare în comunicare cu ceilalţi oameni. în care este inclus copilul în fiecare etapă a vieţii sale. Neîndoielnic.— însă. primipiui eseu ţiai al dezvoltării ontogcnetice şi anume reproducerea în însuşirii.CU re Copil . deci hogenetice de care educaţia treca personalitate constituită.. ce mijlocesc interacţiunile DIAGNOSTIC. ca agent al d. A.a conceperii autonomiste a d. dar nu a acceptat nici identificarea d. nu este o simplă beneficiară a condiţiilor oferite de aceasta.

. nu este evaluat însuşi conţinutul semantic. stibisc'ivă proprie cunoaşterii şi activităţii. din r//'. tehnica d. aşa cum e. Kigiditatea în educaţie şi înăbuşirea libertăţii şi spiritului activ al copilului sau tînărului sînt indicii ale d. Accentuînd latura informativă a instrucţiei d.. forma fundamentală şi cea mai obişnuită de realizare a comunicării interumaiie. Iii afara d. Sînt metodicile în care se accentuează latura concret tehnologică. creează deseori rezistenţă faţă de învăţare. presupune salturi calitative pe bază de acumulări cantitative şi se realizează conform principiului negării negaţiei. metodele. profesor-elev. l'rin extensiune.s. prin forţa i'ap- D telor si . Pavlov a descris reflexul de diferenţiere bazat pe inhibiţie activă. consideră d. a unui referent comun (obiectul comunicărilor) şi a unui context comun — situaţia obiectivă în care are loc comunicarea. proces de distincţie a unor însuşiri sau puncte foarte apropiate. în cadrul instituţiilor sociale. DIATERMIE.DIALECTICĂ (gr. şcoli. microgrupurile. sînt calitative sau cantitative. ca reprczentînd modalitatea de realizare a conştiinţei prin opoziţiile eu-tu-el. după care se procedează la alcătuirea de matriţe. diihili-tlli^ •• in-înicii\). D. totuşi relevă o d.) Obiect de cercetare al psihologiei diferenţiale. în care se pune accentul exclusiv pe comunicarea şi pe însuşirea dogmatică a unor reguli. fenomen de mediaţie (comparare) în relaţiile lingvistice.. care adaugă cadrului lingvistic comun. de regulă.i lumii în infinita ei diversitate de obiecte şi fenomene aflate într-o perpetuă interacţiuni. imitatei materială . Toate marile realizări din psihologie fie că aparţin unor dialecticieni deliberaţi sau 1111. participanţii la d. Se dau rînd pe rînd cuvinte ce trebuie să fie apreciate după o scală în termeni bipolari: frumos-urît. modalitate defectuoasă de educaţie şi instrucţie. După cum se vede. 199 198 . Se i-nihl 1 ui<-ş(e apoi . în care două persoane sau mai multe (plurilog) fac schimb reciproc de mesaje în scopul obţinerii unui acord mintal sau al cooperării in realizarea unei acţiuni. Se distinge o d. în opoziţie cu metafizica. Lenin a enumerat psihologia printre ştiinţele menite să aducă contribuţii precumpănitoare la dezvoltarea d. psihologia genetică. îndeplineşte un rol indiscutabil în selecţia lexicală. se angajează in planul educaţiei intelectuale şi al educaţiei în genere. /i'iiein .' -. pedagogici D care se ocupă de sibteniul de mvăţţunint. Osgood (1954). permanentă. D. în aceiaşi timp metodologia generală a cunoaşterii realităţii. ci numai sensul afectiv paradigmatic. polarizarea afectivă şi caracterologică.torială etc. Sîntînţelese dialectic raporturile obiectsnbicct. sînt pe rînd emiţător şi receptor. supărătoare a conduitei celui educat. d.->te elapieciat ca semn in sine (ca structură sonoră) de către subiect. diferenţierile se obţin prin aplicarea de întăriri deosebite la cei doi stimuli. este legea unităţii şi luptei contrariilor prin care se explică mişcarea. Se stabilesc în raport cu un model general al personalităţii sau grupului şi. ramură a. prin problematizare şi euristică şi tehnici audio-vizuale. a fost aplicată în studii de personalitate şi psihologie socială şi aceasta cu rezultate fecunde. confirmă tezele d. şi interdependenţă. în cadrul procesului de învăţămint. DIDACTICISM. afirmă. dintre conştiinţă şi activitate. propusă de C.. prevăzînd gradaţii şi confruntări de structuri.cu. modernă se îmbogăţeşte prin principiile şi metodele programării. educaţie. marxiste a adus şi aduce contribuţii de inapreciabilă însemnătate. DIFERENŢIERE SENZORIALA. dreptul de întîietate în adresări e t c ) . generale există o serie de d. neţinînd seama de complexitatea personalităţii copilului. este supus anumitor exigenţe mai mult sau mai puţin statuate. Tot aşa se constată cum anumite grupe sau categorii se apreciază pe sine şi pe altele etc. In depen deuţă de funcţia pe care o îndeplinesc în comunicarea reciprocă interlocutorii. DIFERENŢIAL SEMANTIC. norme sociale obligatorii (forme de adresare. .poi I ret u(" cu\iniuliii. la analiză fac. însuşiri şi grupe de însuşiri psihocomportamentale după care se deosebesc între ei indivizii. Pamfil şi Ogodescu (1974. De e\. mijloacele şi scopurile procesului instructiv şi de relaţiile dintre pedagog şi elevi. ca automişcare. clegant-grosolan. DIFERENŢIERE PSIHICĂ. în constituirea psihologiei ştiinţifice metodologia d. realizată de l'iiiget. D. deşi nu s-a ghidat de (!. In număr de subiecţi se evaluează pe sine şi pe alţii după una sau mai multe scale cu 7 trepte.i demonstraţiilor ştiinţifice.i discuţii). ascuţit-rotuud etc. de formele de organizate. societăţii şi conştiinţei. Frecvent.S.. saltul de la fiziologic ia psihic.a vorbi. 1 )ezvoltnrea în lumina d. procesul trecerii de la senzorial la logic şi unitatea lor Contradictorie. presupune existenţa unui cod comun (de exemplu. principiile. d. Cu toate acestea d. idealizarea unui i. evidenţiat prin tehnica cu acelaşi nume. categoriile şi marile colectivităţi umane. proprie naturii şi soeie(ăţii şi o d. uzează de încadrarea în tipuri (v. limba în care se vorbeşte trebuie cunoscută de toţi partenerii). procedeu terapeutic de încălzire a corpului pi iu intermediul unor curenţi electrici de inaliă frecvenţă ce se dezvoltă între doi electrozi aplicaţi pe ' piele.p. DIDACTICA (gr. norme şi cunoştinţe şi pe criiica exagerată. sistemul legilor Celor mai generale ale dezvoltării naturii. "biecfivă.. ' DIALOG. speciale care se ocupă de metodele predării anumitor obiecte de învăţămînt în anumite tipuri de. în experimentele lui. La om primează. Ksen< ială în d. Exemplul cel mai familiar este modalitatea d.

R decata disjunctivă are trei laturi alterne avem trilema. ob- D si mai multe laturi alterne avem polilenui. dar pentru care nu este dotat şi pregătit. Pe linia perseverenţei într-o activitate sau mai multe.' devianţă de comportament ş. alegerile variază în funcţie de stwtuţa în seiin de alegeri. d.joc" de sumă inconstantă < M doi parteneri care nu au voie >. Relaţia^ între plăţi este deci x3 xt x4 x 2 .' lanma — argument).amikos puternic). este foarte dăunător. _ DILETANTISM. ca in orice ştiinţă nouă cu aparenţă de accesibilitate şi facilitate. este d. A şi lî sînt iun* prizonieri.s. Chamach — 1964). acţiunea asupra acestora. debilitate mintală. di{s) — doi. recuperare prin integrarea în colectivul şcolii. Cînd alternativa dată în ju. d. La baza neuitaţii şi în general a sensibilităţii dilerenţiale este activitatea reflexă a creierului. DIFICULTATE ŞCOLARĂ. „Plata . dacă sînt 200 după cum arată B. semidoctismul. abaterea de la această alegere puţind atrage pierderi mai mari (x. instabilitate motorie sau afectivă. ce este în atenţia teoriei jocin • • lor şi deciziei. Ei sin . Ananiev.„„ x1 + x2-. de la 2 la îi jucători pastrindu-se relaţiile dintre plăţi şi cerinţa cu plata jucătorului să nu se schimbe indiferent de poziţia în serie. Modificarea raportului între plăţi duce la modificarea comportamentului jucătorilor. sau de a pretinde că nu au nevoie de specializare pentru a discuta problemele de psihologie. presupune studiu de caz. iar plata jucătorului B este jos în stingă lieeârei celule.. indicele este invers proporţional cu cooperarea. A.-x. jocul arată astfel: J U C A T C >R(A) D în termenii teoiiei jocurilor. premisele ipotetice au consecvent diferit. în psihologie. reacţia anchetaţi)rilor fiind cunoscută de ei. Studiul mişcării. fapt demonstrat printre altele de pretenţia unor persoane fără înaltă calificare de specialitate de a formula diagnosticuri şi prognosticuri prin aplicări de teste. care poate asigura un rezultat individual mai bun (D. hipomnezie.! care se obţine cînd unul recunoaşte iar celălalt neagă.. ambii vor recunoaşte şi vor obţine plata Xţ. DINAMIC (gr. Dac. in timpul Renaşterii. iar celelalte două premise sînt judecăţi ipotetice. Paradoxul constă în faptul că doi jucători „neraţionali" care ar alege ambii negarea. care-1 atrag pe subiect. fără a putea comunica între ei. Acest joc urmăreşte conflictul interior al subiectului dintre tentaţia spre cooperare (răspunsul „NU") şi cea spre trădare („DA"). Cel mai bun rezultat este x. Fiecare poate să recunoască sau nu infracţiunea.). dyv. slaba calificare profesională. compuse. omisiune în însuşirea unor informaţii de bază. în forma matricială. tip de raţionament disjunctiv-ipotetic. în ultimul <iecenin. plata jucătorului A este âus în du apta fiecărei celule. DILEMĂ (gr. \ 2 3 \ DA X \ I 5 \ ^ — ~ . d. Dacă A recunoaşte infracţiunea iar B o neagă. se ajunge pînă la iresponsabilitate şi impostură. a fost e-niiv. în cazul d. ambii recunosc. Un exemplu tipic de <!. 201 . fiind acuzaţi de o in fracţiune comisă în comun.-Xi medie per proba : ~ este direet proporţională cu cooperarea.a. carenţă nfectivă. care este în continuă mişcare datorită unor impulsuri externe sau prin autopropulsie ca automişcare. sînt condamnat i (plata x 4 ). tranzitoriu. omisiune în formarea unor operaţii şi procedee de lucru intelectual. iu A cazul d. nivel cultural scăzut. Acesta este un punct de echilibru al jocului. iar A este eliberat şi primeşte şi răsplată pentru că a contribuit la elucidarea cazului (plata x 3 ). care enunţă două laturi alterne ale unei alternative. „Avantajul x 3 +'x 4 mediu al competiţiei" : X i + Xo u 'vi no \ uu DA V | ~ —- \ * X. (d.) Aceasta este cel mai ÎMIlizat . înlăturarea d. una din premise este o judecată disjunctivă." ambii neagă a fi comis infracţiunea. sînt eliberaţi (plata Xj). descoperirea cauzelor. Rapaport. prin valori de semnalizare deosebite n reflexelor de orientare şi investigaţie. iar antecedentul celeilalte este a doua latură alternă). atunci B este condamnat la o pedeapsă mai mare pentru infracţiune plus pentru încercarea de a induce în eroare (plata x 2 ). care au J acelaşi consecvent (antecedentul uneia este prima latură alternă. originar. Dacă însă ambii urmăresc acest rezultat. el fiind un comportament raţional conform teoriei minimax. Au fost introduşi mai mulţi indici pentru analiza proprietăţilor matricei de plăţi şi a răspunsurilor date de subiecţi în serii mari de jocuri. ar obţine un rezultat mai bun (xj).M. diferite feluri: întîrziere a maturizării. Dac. tratare individuală adecvată. concluzia c este o judecată categorică.-. prizonier:/'*.n tivă.p. simple.. Nu se exclud însă posibilităţile de realizare finală printr-o fază de ii.'i comunice între ei. Poate Ii di. în epoci modernă capătă tot mai mult TIU sens peiorativ corelîndu-se cu inaptitudinea entuziastă. avea o semnificaţie pozitivă caracterizînd persoanele ce cutezau să se avînte în variate şi dificile activităţi artistice şi ştiinţifice. iar T concluzia este o judecată disjunc. De ase- menea.stacol în calea învăţării şi educat iei şcolare a respectării regimului de activitate şcolară. ţinuţi şi interogaţi separat.p.ş.

limbajului.. d. D. instalării unui climat nefavorabil ele. percepţiei. între d. DISCALCULIE. DiNAMOGEN. DISARTRIE (gr. categorică. de unde şi restructurările în însăşi organizarea personalităţii. l.s.lipsă sau realizare insuficientă a confortului spiritual într-un grup sau organizaţie.. dezvoltarea.a distinge punctele de vedere". miteiite ale aceluiaşi obiect au o dispoziţie spaţială diferită. O măsură a d.iii .i I n . cu detaşarea i'bieetiiiui ii. S p e c i i l e D fiecaic nln'i-r'l pr< >k't:l h l i l u . a trebuinţelor şi motivelor. dys . sistemul său de psihologic. constînd atît extern cît şi intern din subordonarea conştientă faţă de principii. i . M. modalitate a conduitei şi activităţii culte. valorile extrem de mici. în stări fazic şi *. diploos — dublu. în paralizia generală progresivă. Termenul de d. nu caută să iasă în evidenţă. şi iniţiativă creatoare nu este o incompatibilitate atîta timp cît d.i. la nivel valoric superior şi trece în autodisciplină. DISCONFORT SPIRITUAL. K. lipsei de echitate. tulburare a.evviti si-a eililicat ca d. Într-un sens specific. ( ! . < a ~ ji>rl''l'' illiplr. termenul de d. păstrează secretul. mania •.it|i n ni' -. hismului cxlrcin. energiei. prin delimitări conceptuale. DISCRIMINARE. DISCIPLINĂ. d. Se opune confundării.în interpretările psihologice. D.\ . uşoare. de a înţelege cu subtilitate şi a aprecia nuanţat. ce apaie la intervale relativ mari. infinitesimalc. l a i ' ă a ţ i j i e > . Forma extremă a d. Descartes arăta că o idee nu poate fi clară dacă nu este distinctă. întrucit aceasta pune accentul pe torţele ce acţionează într-un cîmp de tensiune. caracterizată prin confuzie în articularea cuvintelor.. se manifestă nu numai prin executarea conformă unor ordine şi normative dar şi prin organizarea autonomă a conduitei autocontrolate după criterii de ordine şi consecvenţă în îndeplinirea deciziilor. energizant al motivului. intensităţi de reacţie. uzual. manifestată prin imposibilitatea pronunţării cuvintelor. afectivitatea. DISCRET (lat. S< manifestă periodic succedînd stărilor depresive. formă de vedere 1 «inoculară anormală datorită cliscoonlonării timpurilor vizuale monoculare astfel îneît 202 r a p o r l a t ilM i|<: c l l l H K n !••> l i n i ] ' . sel. Trebuie totuşi făcută o deosebire între d.lc s. norme. de a sesiza cele' mai fine deosebiri intre lucruri. J. D. este stăpînirea de sine şi raţionalitatea.greu. ansamblul pulsiunilor. arilion — articulaţie). opsis — vedere). se foloseşte pentru a califica inaccesibilitatea fenomenelor subiective la observaţia directă. DIPSOMANIE (gr. Este de origine cerebrală. curent ce acordă prioritate forţelor. Simptomele dislalice grave sînt similare d.s. tensiunilor şi tendinţelor ce susţin conduitele şi determină continue modificări în dezvoltarea lor. dtpso. este anaitria. deseori tratînd substanţa materială ca un derivat al mişcării. iar în statistica psihologică se estimează ca. de prolidepsia diabetică unde setea exagerai â este condiţionată de pierderea marc de lichide prin rinichi (poliurie). calitate a celui ce se comportă cu discernămînt. DINAM'lSM. semni- fică faza a doua a procesului percci'liei senzoriale identică cu diferenţierea. Ralea considera că a fi inteligent înseamnă şi . ..nebunie).şi apoi pe uni- ?03 . nevoie liipeidimensionată patologic. n landul <e'. se opune indiscreţiei. discriminai. a reactivităţii emoţionale de a dinamiza organismul. în teoria modernă a. ca o compulsiune de consuni excesiv.v . moderat. în psihanaliză.-. atenţia. ale unor valori obţinute în măsurarea unor intervale. ('el'1 d' 'ii. este o cauză foarte importantă peni ni 'DISCERNĂMÎNT.t|->l-I l i ' '-' ' ' | ' l ' 1 u l i i i i • . în unele intoxicaţii alcoolice. presupune conflict fie forţe în conştient sau inconştient. intonaţiei şi expresivităţii vocii. i / n | n i In blu. nu se amestecă în treburi ce nu-1 privesc. în psihologie. se constituie. Se observă în unele boli ale sistemului nervos. motivelor. mai ales cu sensul de păstrare a tainelor altora şi a celor proprii. Coniportamentul reprezintă o modificare a cînipului si os te pus in dependenţă de acesta.i iin. superior organizate şi sistematizate. ca şi prin modificări ale ritmului. dispoziţii superioare. se datoreşte deficienţelor în relaţiile interindividuale şi de grup. irezistibilă şi impulsivă de a consuni lichide în cantităţi exagerate. Kste o deficienţă tranzitorie şi remediaintelectuală de a opera distincţii între esenţial şi neesenţial. întrucît aceasta este în continuă interacţiune cu ambianţa în care intervine. D. d. de a creşte tensiunea psihică şi spori capacitatea de acţiune.D pentru psihologie este dinamisinul evolutiv. proporţii etc. caracteristică a persoanei. perturbare în mecanismele înţelegerii şi efectuării operaţiilor de calcul ia p i i cu inteligenţă normală. Discreţia. i'.tit ( l l l c j ] i. ce nu permit o viziune statică asupra personalităţii. D. amestecului sincretic şi operează comparativ precizările necesare gîndirii logice. nu este folosit numai ca simptom al psihozei alcoolice. este rezervat. \ pare în condiţiile unor perturbai ' nervoase. proprietate ' a stimulilor externi şi interni. „imponderabil" al stărilor subiective. gîndirea. voinţa.-. în filosofic. implică o organizare superioară • a tuturor proceselor psihice cum ar fi percepţia. Se icalizcaza global . instalează cronic în cazul sin. discretus de In discernere — a separa. capacitatea randamentul scăzut al activităţii şi pentru lipsa de emotivitate.de lichide. devine tranşantă. diferenţiere sau distincţie care la nivel intelectual.'iiai/e obicHe. modest. DIPLOPIE (gr. caracterul subtil. Xuttin distinge im segment d. co este însoţită de tulburări ale organizării spaţiale.

a. Apăi'îjid în prelungirea detectării este condiţionată de aceiaşi factori obiectivi şi subiectivi ca şi aceasta. să irumpă în hohote de rîs întreaga asistenţă. atunci cînd îşi tăinuieşte boala.t. de natură vasculară. de d se desfăşura printr-o succesi- D une de operaţii intermediare c > < se distribuie pe faze. în aprecierea tulburării comprehensiunii şi expresiei limbajului. DISFUNCŢIE. dispoziţie afectua astenică. DISCROMATOPSIE. exuberant şi care face. Cel mai uşor se realizează d. Se consideră că la baza d. Excesul de indici. bolnavii disfazici dorind întotdeauna să comunice. caracteristică. DISrONIE.lăţi structurale (Forgus). de dimensiuni ale semnalului Îngreunează d. dragostea. anomalie a activităţu grafice exprimată în substituiri. în general. atunci cînd o persoană egoistă. termenul denotă tratarea favorabilă sau defavorabilă a unei categorii de persoane. Vt-r7a a -. ceea ce în logopedie poartă denumire. DISFORIE. tulburare a vocii. De obicei. depinde de indicii relevanţi şi de formarea la subiect a unor modele percepluale prin coordonarea unei serii de repere (Eriksen). a integrării unei structuri. impun un tratament logopedic. l. în sens psihologic.: hipermnezie-liipomnezie.. Iii. ascunde sau îşi maschează in mod conştient un-le stări sufleteşti. d. datorită unor motive diverse (minore sau majore. în vedenii atingerii unui scop. D. intoxicaţia prin cuvîr. în mod trecător sau durabil. este echivalentă cu ipocrizia. perturbare a învăţării scrisului. anunţă o maladie. a colectivului de muncă. cu deosebirea că nu semnifică anularea comunicării decît în cazuri foarte rare. a unei stări profunde de deteriorare cognitivă (demenţe) sau a unei nedczvoltări cognitive (oligofrenii).! de „afazie". La Kant d. temporal şi parietalul inferior). mimează sinceritatea.) este inspirată de prejudecăţi şi este un reflex mai mult sau mai puţin direct al împărţirii societăţii în grupări antagoniste. percepţiei vizuale a formelor şi contururilor. spre a nu provoca panică în rîndurile ostaşilor etc. bucuria. simplitatea. tulburare. Un maximum de d. în psihologia socială şi sociologie. în acest ultim caz d. în generai fiind vorba de leziuni ale centrului vorbirii (în frontal 3. în medicina legală. ]'.şi tricromatiee. disimularea este întîlnită în acele situaţii cînd unii indivizi tăimiiesc unele boli reale. a unui subsistem la sistemul din care face parte. unei activităţi piihice de a fi procesuală. poate fi întîlnită şi ca o trăsătură negativă a caracterului. se mai manifestă prin neregularitatea desenului literelor şi dispunerea lor anarhică în pagină. inversări de litere şi silabe sau fuziuni de cuvinte. Popescu-Xevcanu). De regulă. Pronunţii poate fi nazali bau iJiguţiiă h{nd datoraţi unor dtf'Cţnim . se opune intuitivului. uneori chiar opiniile. neuronală. etnice etc. DISQNOZIE. de reînvăţare a limbajului. este proprie gîndirii. euforie. D.s. (Pollack). Uzual. D. poate să fie în fapt trist. cu scopul de 205 20-1 . DIS GRAFIE.j<'i. Uneori d. DISFAZIE. Lcplat dovedesc că pragul optim de d. egoiste sau altruiste etc. precum generalul se opui!'particularului. 13. de origine centrală. discriminare (socială. Comandantul militar . parafazie. nume generic ce semnifică tulburări ale vederii culorilor şi care include daltonismul. tritanopia. denotă tratarea defavorabila a unor categorii sociale.tudiat d. implicînd insatisfacţie. Lomov. deficiente motorii -:i. depresiune şi aceasta.i. impresii penibile. defecte ale vederii di. Se spune despre o persoană bolnavă că disimulează. impostura. reprezintă tulburări de limbaj (dis — diiicultate. sau pragul operativ trebuie să fie de 5 — 6 ori mai mare decit cel minim diferenţial. DISCRIMINARE SOCIALĂ. pe frontul de luptă îşi disimulează temerile cu privire la situaţia precară a unităţii sale. în cadrul d. Oşanin. care nu are legătură cu activitatea reală a persoanelor tratate astfel. D. omisiuni. DISCURSIV-DISCURSIVITATE. reacţiune a cărei consecinţă este scăderea adaptării. spre a nu stîrr. alexie sau cecitate verbală. trebuie avut întotdeauna în vedere eliminarea unei stări psihotice. sînt descrise: surditatea verbală.ie construcţie sau de si î uctui'ai .) sau a convenienţelor sociale.irgoiioj. D. la iii'văzât orii ce uzeazj d. Clovnul care apare în arena circului vesel. in unele cizuri. loialitatea. este un rezultat al împrejurărilor de viaţă şi poartă şi pecetea profilului afectiv al subiectului. Comunicarea vei bală arc de regulă forma discur-ui lui. rasială etc. d. UraiJIe. alterarea activităţii normale a unei funcţii ce are ca rezultat fenomene patologice de dezadaptare. sînt deficienţe ale dezvoltării auzului fonematie şi limba- jului oral. tumorală sau traumatică.• a actului emisiei şi de surmenau-a sau uzura aparatului fonematie. perturbai i emoţionale. dis^intaxia şi j. prin poznele sale.. Kaţionamentul este o formă <« 1 cunoaştere d. semnalelor rezultate din combinarea a doi sau trei indici (G. acţiune princare cineva tăinuieşte. dar profesiunea îi cere să-şi ascundă adevărata stare afectivă. deficienţă constînd dintr-o recepţie difuză şi incorectă sau chiar din absenţa. rasiale. phasis — vorbire) care au la bază totdeauna o tulburare organică. intrigantă. a registrului şi calităţii aiineteior D vocale şi a timbrului. Miller. DISIMULARE. D. Destructurările pot avea loc în sens negativ (hipofuncţie) sau în sens pozitiv (hiperfuncţie) ex. amnezia verbală. sentimente etc Sint frecvent întîlnite în viaţă situaţiile cînd cineva îşi ascund • mînia.i îngrijorarea familiei. stare opusă celei d. se combate prin terapie logopedică.

Unii autori folosesc termenul cu un înţeles global. D.mecanismelor de fonaţie şi de .tarea acestor tulburări se realigică între două enunţuri. de perturnete sau grupe de sunete. Festinger (1957). iluzie zuală ce constă în impresia că obiectele sînt alungite sau lărgite. retenţia. elaborarea unor modalităţi de reducere a ci sau chiar de convertire în factor motivaţional al unor comportamente valoroase (autoclarificări.) aparţinînd aceleiaşi persoane sau mai multora. DISMNEZIE.de factori psihologici (imitări 1 d. neexdusivă este conectivul lo.dificultăţi sînt normale. mări cu scopul do . diversitate). Acest fenomen personal sau interpersonal dizarmonic este trăit ca o stare confuză. leagă numai două şi procedee speciale psihopedapropoziţii care nu pot fi nici gogice de către logoped. incorectă a DISLOGII. situativ. căutări laborioase.lelor corespondente) şi aceasta intnieif fiecare oelu 207 .lalein — a vorbi).. pronunţarea deformată.blemo mcdical-pcdagogice. atitudinaleetc. ' DISMEOALOPSIE. ''\ Im» pinâ la \ îi. echilibrator. tulnazonantă etc. perturbare a co. de aritrea în ansamblul ei fiind normală. idei delirante ele). DISMORFOFOBIE. calitate a două serii de a fi situate în puncte spaţiale diferite.| . comunicativ si de subtext). tulburări de limbaj cum sînt di. iluzia de modificare a schemei corporale ce constă în impresia de modificare a corpului în întregime sau a unei părţi din corp. şi fals. Sub diferitele ei aspecte. ţin. Se referă la slăbirea unora din procesele memoriei cum ar fi fixarea.barea orientării spaţiale.tru copilul de G —7 ani astfel de ordonării mişcărilor ce se re. de multe ori însoţite de al ie DISLALIE (gr.. fac sănătoşi (afirmă că nu mai către copil a tulburărilor de voiau halucinaţii. . al dezacordului cu altă persoană. disconfort psihic. cuprinzînd atît hipomneziile cît şi hipermnezia.?.. sînt variate: im.-.exista şi izolat. să procedeze la înlăturarea nete (r. persuadarea altora sau apel la alţii pentru cristalizarea propriilor convingeri. pentru flectă cu deosebire asupra exe.mult: sau mai puţin profundă a 206 :t olijilli" Hllel' f'jloa . evoluează fără modificări ale funcţiei limbajului şi ale aparatului logomotor.i i. DISONANŢĂ COGNITIVĂ. adevărate şi nici false împreună. li. DISORTOGRAFIE.la identificarea cauzelor lor. anlrenind persoana sau grupul în modificarea respectivelor elemente cognitive şi afective. l<•<• dintre propoziţiile conectate este lacune) simbolurile citite nuerori. însoţită de stări afective penibile. fără un subne determină deseori să apreciem strat neurologic evident şi caiv vorbirea cuiva ca fiind srsîită. finalizate cu instituirea consonanţei.jli 1 r D caracteristicilor esenţiale ale comunicării verbale (caracterul :<dresativ. caracterizată prin defi. din psiîiiiiti'io.dit. D. li/. D.i în copilării1. operaţie.:n re organele judiciare e(c). Anticiparea apariţiei surselor posibile de disonanţă permite evitarea acesteia şi. relaţie semnificativă de nepotrivire sau nearmonizare a două structuri psihice (nu numai cognitive. în culare periferice (ale limbii.este observată la ţilor. z. mie. clar înţelese poziţiile sînt false. d.. vorbi. gi-nennd nevoia vi- îedticerii şi evitării sale.i> ( n l i ţ i u e K M iui n i p>j. caracterizarea proiecţiilor retiniene monoculare de a nu fi identice.t. atît sub aspectul formei care nu pot fi pronunţate cu alte cît şi al conţinutului. a unui efort sau fapt comis —şi mterpersonale.. ('< museparare. DISOCIERE. se întîlncştc în nevroze.D vent înlilnil. disjuncţii) . cooperarea în luarea deciziilor etc). e:t. se traduc printr-o alterare mai peltică sau pe nas. vătă. dar putînd afecta grav structurile de personalitate şi unitate a euhii. argumentarea ponderată a propriilor opinii. normală. perturbare a memoriei. D. DISLEXIE. Kste c camuflarea unor soiinic.nu o . tensională. interacţiuni psihosociale. Dacă penDÎSKINEZIE.i induce în eroa. opusă asocierii. incompatibile cu staici de buala. comportamentului şi aceasta prin interacţiuni psihosociale cu s'-ns compensator. al conformării publice forţate (de către grup) a individului. recunoaşterea sau reproducerea.şcolarul mai mare ele pun pn>cutării acţiunilor motorii com. i. este frec. Teorie psihologică elaborată de L.c. emitere şi recepţionare efectivă A aprobării sociale. do dislexic dar persistă un timp si după ce aceasta a fost înlăturată. s. unii bolnavi mintali. dar pol vorbirii. cienţe în pronunţarea unor su.). c a r o ti'L'-il. totodată. Este legată.de cele mai multe ori.l.şi corect reproduse. sini adevărată. tulburare a însuşirii ortografiei. psihoze si psihopatii. ex. relaţie lo. Aşadar. înlocuirea sunetelor bajului. a unei tentaţii. de tulburări afective. buzelor. tulburare a grafia şi disortografia.ii. cînd cel puţin una se efectuează cu deformări. care se pre. d. Cauzele d."i de anomalii sau leziuni . j etc. neclară. cînd toate pro. a atitudinilor.precis identificate. tulburări ale limunor sunete. perturbare D. are surse individuale —consecinţă a deciziei luate. sînt plexe. ci şi afective. v prin f). necesară în reorganizările intelectuale şi afective. ta re a părinţilor) sau de o edu DISJUNCŢIE (lat.zează prin aplicarea. abătîndu-se discret de la horopter (ca loc geoînei ric al puiir. KeFormele de d. DISPARITATE.caţie necorespunzătoare.i de 3-1 .mală a mecanismelor citirii anorgic adevărat. consecusunete (r prin 1. vorbire tive tulburărilor de gîndire. cum sînt confruntarea principială de opinii. efect al anticipării eronate a mediului social. unor metod* clusivă cînd d.drusarea trebuie să pornească dişi posibilitatea pronunţării unor su.iologică. manifestări care burărilor de logică. vălului palatin et. dys — dificil.

rămÎJie în anumite limite. d.i. La acestea ar trebui să se adauge factorii sociomorali. antrenante. D. în genere. în psihologic.a.: (1964) enumera ca principale cauze ale d.a. în neurofiziologie. D. DISPOZIŢIE AFECTIVĂ. Zilele 'de sărbătoare par să dobîndească o luminiscenţă specifică. din acumularea şi aglutinarea eun iţiilor într-un fond de trăiri continue. în acelaşi timp d.a. Se consideră că d.a. în viaţa fiecăruia existînd persoane care îndeplinesc rolul principal i:i determinarea dispoziţiilor. D. 3) natura. în dinamica d. 5) ope208 . Şi în limbajul uzual deosebirea dintre cele două tipuri de dispoziţie este marcată prin întrebări diferit orientate: „cum te simţi" şi „cum îţi merge". stau la baza tuturor acţiunilor şi au o mare însemnătate pentru funcţionalitatea şi orientarea conduitelor.| „sfera timică ce înglobează ton t • • afecţiunile. să tic cu deosebire sensibil la um-l<situaţii şi înclinat spre anumit. cunoştinţele. entuziaste.a. Ne referim la d. rezult. avînd o intensitate medie şi un anumit „colorit" sau un ton afectiv dominant. competitive. care nu sînt implicate direct în activitatea cotidiană dar constituie rezerve pentru dezvoltarea creatoare a acesteia şi reprezintă indicatori ai bogăţiei vieţii spirituale a. semnifică în primii' tind o stare afectivă gene ral irul. Condiţionarea lor este extrem de variată întrucît ele sînt un acompaniament al tuturor relaţiilor şi evenimentelor.a. influenţînd tonalitatea percepţiilor şi amintirilor noastre.. subiectului. se apreciază că în decursul unei vieţi normale subiectul nu reuşeşte să utilizeze decît maximum 15 — ~d% din potenţialul său neuronal. ci mai ales în interesul activităţii sociale. Levitov arată că stările afective de fond pe 300 le. 4) oamenii care au cea mai mare influenţă. ca o stare difuză si' generalizată. din cauza unor defecţiuni organice sau funcţionale. exprimate procentual. Murray. sau climatul acestora are o însemnătate excepţională în aceasta. abilităţile. generalizate. dar depăşirea acestor limite. reprecu':: II ii fitul afectiv pe care se de . sau climatul afectiv tind să se instaleze şi b~i. cîmpuri corticale şi mecanisme care încă nu au fost explorate şi utilizate. de viaţă şi dinamica relaţiilor cu ambianţa. unei populaţii statistice se apreciază raportînd deviaţia standard la media aritmetică. ca i'iiu. se defineşte în primul rînd ca un efect sumatoriu şi semnificativ al împrejurărilor psihosociale pe care subiectul le parcurge. dispoziţie reflectând. persistente şi instalate într-un plan de fundal în raport cu cîmpul actual de conştiinţă.}. în genere. dispoziţiile sărbătoreşti.a. trebuie să se ţină seama şi de fenomenul contagiunii afective ca şi de dezvoltarea dispoziţiei la nivelul grupurilor mici sau mari. Dispoziţiile sînt stări derivate.. Vorbind în termenii lui H. unuia sau altuia este o problemă de mare importanţă practică pentru psihologie. Atît la nivel individual cît şi la nivel grupai.•••. Prin suprapunerea centrală a celor două cîmpuri vizuale se obţine efectul de adîncime sau relief. : 1) stările fizice sau organice. blazate.a. adultul devenind extrem de sensibilizat la realizarea rolului şi menţinerea statutului său. optimizarea d. Ce anume influenţează mai mult d. termenul de dispoziţie semnifică un montaj sau organizare cu un D sens şi care orientează pe subiect într-un anumit mod. Imaginaţia generează continuu noi d. individuale au ca „mediu de incubaţie" climatul sau atmosfera grupurilor din care individul face parte. sînt calificate cn d.a. Se pare că odată cu vîrsta creşte influenţa factorilor sociali şi profesionali. tonificate prin siguranţa de sine sînt preferabile predispoziţiilor despre sine. Cînd d. N.a. indice de dispersie. modul. în existenţa fiecăruia se definesc o seric de lactori predispozanţi în raport cu structurile motivaţionale şi de personalitate. . D. peisajul şi influenţele fizice. făcîndii-1 chiar să aştepte sau să caute eev. Levitov în monografia despre stările psihic.a. Aceasta cu atît mai mult cu cit la nivelul indivizilor. se stabilizeze.i D rele de artă şi. al grupelor şi organizaţiilor.ea înglobează totodat a manifestarea cea mai elementară şi cea mai generalizată". Fiind calificate de către unii autori ca mediu psihoenergetic. în d.a. DISPERSIE.a. coeficient rezultat din raportul unor valori individuale cu \ alorile medii admise şi care se situează în afara acestora. conduite. stenice. Potrivit cu împrejurările. duce la vedere dublă sau diplo]>ie.': i"wt:fii şi procese emoţionale 'u\. se tematizează selectiv evenimentele. J. nostalgice încadrează amintirile într-o atmosferă idilică. D. Dispoziţiile rezultă mai degrabă din generalizarea emoţiilor cu semnificaţie dominantă. 2) faptele de viaţă şi îndeosebi relaţiile dezvoltate in activitate. informaţiile.a. A fost de mult depăşită interpretarea d. d. IK'lny si Pichot caracterizează d. D. de superficială agitaţie sau supraîncordare şi nesiguranţă. propriu-zise includ dispoziţia organică ca pe o componentă a lor.a. nu numai în ordinea existenţială. sînt proiective. secundară. valorile afective.a. factorii organizationali şi de grup. DISPONIBILITATE. secundare determinate circumstanţial şi nu la cele primau: determinate de stările şi constituţia organică..a. Nu putem face însă între acestea o diferenţiere netă pentru că d. defineşte coeficientul de variabilitate. difn:ă.a. ea mijloceşte vederea tridimensională. mai mult sau mai pul: ii'!' nsăşi totuşi latentă. ca un fond latent al vieţii emoţionale. în genere. ca rezultantă aditivă a unei serii de procese emoţionale recente. astenice. sînt expresia rezultativă a unor desfăşurări emoţionale dar ele sînt şi premisele pentru declanşarea unor noi emoţii. de lucru. relativ stabilă.recepţionează aceiaşi stimuli sub unghiuri şi într-un mod puţin diferit. cadrele estetice.

DOCIMOLOGIE. Opunîndu-se spiritului de independenţă şi combativitate. DISTRIBUTIVITATE. . este o trăsătură de caracter negativă. | . procesele şi toate cunoştinţele formate şi însuşite după naştere. e. implică simbolizare şi condensare ce nu exprimă conţinutul latent. calitate voluntară. Soh- şi in rezistenţa energică faţă de presiune. .i II:-. Pieron şi înrudită cu psihotehnica.il 21C . prin modificarea şi în prelungirea ereditarului. DOBÎNDIT. mai insistenţi. î n t r e premisele ereditare şi tot ce este d. tori şi dispeceri.xplicîndu-se prin slăbiciunea voinţei şi prin lenea de a ghidi. etnic. al sistemului psihic uman. manifestîndu-se. DÎRZENIE. este un mecanism de menţinere a securităţii emoţionale. în psihanaliză. DISTRIBUŢIE.. sportive.•'• n i a n i f e . DISTORSIUNE. funcţiile. u . iar cabotinismul. ale expresiei şi comunicării. DISTRAGERE. interviu in i o n d u c e r e a . I r. indicator pentru diagnoza nenropsihică. D. in ac Iiyitatea ristică a a t e n ţ i e i c o n s t i n d din ui m ă r i r e a c o n e o m i f e n i ă a mai m u l l o r obiecte sau a c ţ i u n i .a. în stările psihotice. pentru a desemna producţia intelectuală extrem de liberă. fermităţii şi cutezanţei. • • ' 1 1 \ ă . dispersie a atenţiei care împiedică concentrarea ei într-o anumită direcţie.i . Gîndirea d. D. în acelaşi timp este necesar să subliniem caracterul constructiv al dezvoltării psihice umane şi caracterul esenţialmente d. iniţiată de H. DISTHIMIE. . este reductibilă la comutări rapide. sens al coordonării binoculare opus convergenţei. integrare în mediu. D.i ( D . atenţiei atragerea şi abaterea ei asupra unui alt obiect decît cel semnificativ pentru situaţia în care se află subiectul.i s i a b i l i l ă . mai precis se înscriu în structura afectivă a caracterului. a lui E. DISRITMIE...salata de cuvinte" rezultă din d. nu este o totală discontinuitate pentru că d. apărînd ca o caracteristică a personalităţii grupului (sintalitate).. d. caracteristică a celor ce se supun cu uşurinţă altora. al cărei obiect îl constituie raţionalizarea metodelor de examinare şco211 :. mai reactivi sub raport emoţional. în chip similar climatul afectiv poate să devină într-un grup habitual. rezultă din antrenament şi este o calitate diferenţială. \ . i n i l i t e u ţ i. modificare inconştientă sau subeonştientă a unor imagini. profesional ctc. în nevroză d. umor şi regăsire de sine. principalul mijloc al creaţiei.s. DOCILITATE. există pe baza. după J. ale afectivităţii.-I- j-jţjlitară. disciplină nouă.D baza uiwr mecanisme de condiţionare şi generalizare se transformă în trăsături de caracter. este posibilă datorită elaborării şi activării mai multor dominante cerebrale. concept sumatoriu ce semnifică modificări patologice ale dispoziţiilor afective: anxietate depresivă. stare deconectată atît de lumea externă cît şi de lumea gînduri lor. gînduri care sînt inacceptabile pentru conştiinţa axiologică. l ă . Bogardus.|»-I. halucinaţiile şi iluziile. ale percepţiei. apatie. D. subiectul fiind prea puţin permeabil la informaţii şi neputînd să coordoneze informaţiile de care dispune. I n i i autori susţin că d. în modelul intelectului elaborat de Guilford se foloseşte termenul de d.'. i i i ( i n p . rezultată din reunirea consecvenţei. lipsa de răspundere. Se consideră că U. ansamblul modificărilor anormale ale ritmului elcctroencefalogramei. apar ca d. indiferenţă afectivă. Alt sens. prin adaptare. numai una din ele oeupînd un loc principal. acţiuni şi tontacte menite să genereze stări plăcute şi reconfortante prin decnnectarea de preocupările cotidiene şi de problemele grave ale existenţei şi evaziunea într-o sferă de facilitate. educaţie şi învăţare. strîns asociată cu fantezia.. relativizare) capătă şanse de a fi acceptate. în genere.|M > i i u i H o r . modalitate statistică de ordonare şi exprimare în tabel sau curbe a frecvenţei de apariţie a diverselor valori ale unei variabile sau factor. d. în care diferitele declaraţii standard marchează un grad mai redus sau mai ridicat de agreerc a membrilor unui anumit grup social.. este histograma. D. axele oculare formează un unghi. exprimă însă ceva din organizarea caractenală. <. Poate fi im revers al concentrării atenţiei subiectului la ceva. fiecare^ din ochi fixînd un alt punct. de orice încercare ce vizează schimbarea atitudinilor.. depersonalizarea şi sentimen tul irealului sînt d. D. surpriză. enculturaţie. sportivă etc. Una din expresiile grafice ale d. DISTANŢĂ SOCIALĂ. izvorăşte din convingerea în justeţea cauzei pe care o slujeşte şi presupune tărie a voinţei ' şi pasiunii. D. printr-un hobby. cum este scara d. prin supunere faţă de cei mai lari. fenomen psihosocial exprimînd măsura in care membrul unei relaţii sociale ii (îi) agreează pe celălalt (ceilalţi) şi care se determină cu ajutorul anumitor tehnici de măsură. angoasă etc. este un fenomen ginerii eu existenţă normală sau anormala. |. DISTRACŢIE. reprezintă. Se mai înţelege prin d. Totuşi acestea nu sînt echivalenţi! ca intensitate. în acelaşi timp. distragerea atenţiei. dar prin modificare (deghizare. Petrecere plăcută a timpului după formula odihnei active sau prin divertismente artistice. nediscriminatorie. calificînd structurile. elaborînd o pluralitate de ipoteze şi admiţînd ca valabile mai multe soluţii. Guilford. DIVERGENŢĂ. caractec i t ă r i m a r i de d. Prin d. . ceea ce îl deconectează de alte circumstanţe şi stimulări pe care normal ar fi trebuit să Ic perceapă. se opune ereditarului. este necritică. turistice. Celelalte focare de atenţie sînt asigurate prin automatizarea acţiunilor şi deci persistă la nivel subconştient. . . proiecte. este normală cînd se conformează curbei lui Gauss. verbigeraţi.

'nu mai sini animal de nici im fel de mişcări". DOXOMETRIE. după Uhtomski. \\. reprezintă şi un principiu explicativ al psihologici. implicînd o notă de plăcută contemplaţie retrospectivă (nostalgie) dar şi impulsuri tot mai presante spre acţiunea de a reintegra condiţiile existenţiale autentice. succesiune de evenimente şi situaţii impresionante.D Iară. ca un concep! foarte apropiat. V. are o mai mare importanţă pentru reuşita în activităţile artistice şi sportive. să conceapă mijloace ş! iinţiiice de prevenire a erorilor şi să perfecţioneze procedurile de examinare şi sistemul de acordare a calificativelor sau a notelor. Copiii supradotaţi sînt apreciaţi de unii psihologi ca prezentînd şi o anumită fragilitate sau dizarmonie psihică şi de aceea necesită un regim atent de educaţie şi instruire. a vieţii şi conduitei subiectului în societate. Pragul duratei percepute vaxiimbold lăuntric. După QI sînt socotiţi supradotaţi cei care la bateriile de inteligenţă depăşesc punctajul de 120.' în urma dezvoltării psihice si a educaţiei. D. exclude orice fel de îndoială şi blochează cunoaşterea refuzînd chiar evidenţa. cadtv'e de r» !<•i inţă deosebite dintre examinaf uri). Politzer. Realizările precoce se pun pe seama unei înalte d. trădează deficienţe caracter iale. naturale. ca formulă de psihologie concretă. DOGMATISM. după alţi neurofiziok. manifestată în stări psihopatice de origine toxică. atrage spre sine influxurile nervoase provenite din alte zone ale creierului. trebuinţă conştientizată. exprimînd dorinţe calme dar intense. d. învăţătură sau decizie provenită de la o autoritate intelectuală sau politică şi care este adoptată şi urmată întocmai. D. 212 213 . distanţa temporală dmtre două evenimente. Sinonim cu în lb. germană. Termenul este polisemantic.. constituind un motiv puternic. DRIVE.. sub voinţă"). D. mişcările de înghitir-devin din ce in ce mai puternici-. Trich. care desemnează o tendinţă impulsivă. si d. făţărnicie. relevînd prioritar anume sensuri afective în dependenţă de context. de natură mai mult instinctivă. Cercetările psihufiziologice dovedesc o deplină corespondenţă între dinamica d.şi propune ca în urma a variate experimente să stabilească normele şi condiţiile unei aprecieri D în momentul cîncl animalul ?• <• hrăncte. capacităţilor şi perspectivelor elevilor (V. după cum arăta Pavlov. termen preluat din engleză. prefăcătorie. în condiţiile unei d. condiţionează performanţe înalte în activităţi de diverse tipuri. Uhtomski: „Excitindu-se scoarţa cerebrală a unui animal cu curent electric se obţin mişcări ale membrelor acestuia. ipocrizie. de nivel normal. cel în cauză fiind apreciat ca „om cu mai multe feţe". pulsinne. Dacă însă aceeaşi excitaţie se practică DRAMATIC. pe rezolvarea de probleme şi angajări tensionale.exam in. NARCOMAXIE. termenul este aplicat ni psihologie. Este însă intraductibil. foarte rigid. Este percepută şi totodată reprezentata. DOTAŢIE.gi. DROGOMANIEv. aşa cum procedează religia. a reveni în locurile natale. punmd in lumină factorii subiectivi f'->' er-are (jelaWile dintre. efectul de facilitare (de Bahnung!. preconizează o psihologie d. şi dinamica atenţiei. Deşi acest obiect este întrevăzut sau proiectat conştient. întotdeauna con. în rest putîndu-se obţine. în stări post-critico ale epilepsiei. solicitînd concentrarea studiilor psihologice asupra faptelor concrete. excitabilitate (şi deci reflexf'genă) sau. direct şi spontan al comportamentului. desfăşurări pregnant-conflictuale. în sînul familiei. fără a se ţine seama de noile date ale cunoaşterii şi de situaţii. senine dar şi chinuitoare. . Blaga. DURATĂ. Scopul fi eîte ca. dar membrei. Kappers. DORINŢĂ. şi i: principiu de lucru al sistemului nu vos central. i. Pavelcu declară că d. opus scepticismului şi inovaţiei creative. ci întrucît exprima dialectica vieţii spirituale a românilor. în atmosfera culturală originară. Controlul voluntar duce la selecţia. performanţe dintre cele mai înalte. o zonă de optim. R. DOR. tendinţă către o stare emoţională satisfăcătoare sau către o acţiune. corecte şi complexe a pregătirii. aiungînd la un deznodămînt.. O analiză subtilă . din sistemul căreia provin termenii. după encefalite sau traumatisme craniene. DOGMĂ. Prin transfer. tendinţă irezistibilă spre vagabondaj. DOMINANTĂ. sistem de determinare şi măsurare statistică a opiniilor sau a altor particularităţi comportamentale ale unei populaţii. In sens negativ se disting şi copii subdotaţi care reclamă forme speciale de educaţie şi compensare. după Pavlov. (Lachelier: „tendinţa este sub d. D. tarea reflexelor implicând o d. formulat. legea neurobiotoxiei.i spiritului dogmatic se datoreşte lui L. dar apare ca o premisă a acestuia. sentiment complex individualizat în etosul românesc. Experimentul clasic al lui A. Pavelcu). desemnînd accentul pus pe acţiune şi conflictualitate. nu în virtutea polisemantismului său. DROMOMANIE. reprezintă. este opusă sincerităţii şi cutezanţei.. termen introdus de Uhtomski pentru a desemna zona cerebrală sau focarul de excitaţie ce domina la un moment dat şi. Se recomandă evitarea dezvoltării unilaterale şi consolidarea personalităţii prin multiple mijloace de antrenament. ceea ce implică acţiuni intense şi relevante. falsitate. ansamblu de însujiri funcţionale ereditare şi înnăscute care.. activare emoţională orientată spre obiectul său. pe baza exerciţiului şi educaţiei. împlinirea sau represiunea d. de A. în arta. DUPLICITATE.iInr r L examinai. sau. încă nu se echivalează cu un act voluntar.

oi icei jirt'i:a. D. ritmică.. ţâră gănată. de principiu. b) profundă. individualistă. a doua este iradiată. l'raisse stabileşte prezentul psihic în limitele a două secunde.:pvinutrăşi secundară. distensie. liîkov. împotriva adversarului. la senzaţiile auditive şi 1(1 cs. dar şi atunci. Stiuctura acestei d. d. Senzaţia de d. sfredelitoare: li) localizare şi extensiune: imediată. prin condiţionare la excitanţi neduieroşi. E. nu se întreţine prin satisfacţia distrugerii. Se distinge de suferinţă sau d.5 sec. zice relaţii. D. u n i l a t e r a l . fără localizare. i l e ! e . c) viscerală. sînt evaluate perceptiv. 1'. M. sensibilitate algi'că. ! :. este nocivă şi distructivă moral chiar pentru persoana ce o cultivă. Senzaţiile d.il-i.. piiiepeH'il şi inteligenţa. pătimaşă. Prima d. analgezic de sugestie şi psihoanalgezie (v. distrugerea unor forţe opuse. nu impietează asupra măsurării d.). Nu se cunosc centrii corticali da. inflamaţie. H. vagă. prin evocare şi prin prospectare. pe cînd stările plăcute şi activităţile intense produc efecte contrarii. punctiformă. ci prin lupta pentru salvarea şi promovarea unor valori superioare. per culantă: c) desfăşurare în timp: stabilă. ardere. iar cortexul frontal în aprecierea senzaţiei dureroase. Alrulz deosebea două tipuri de â. Piaget notează: „durata internă nu este decît timpul acţiunii proprii: oricine zice acţiune. serotonina. slabă. R. implicînd fermitate şi combativitate. pi'ezinlâ: a) calităţi: mată. In consecinţă. presiune. Cernigovski au dovedit posibilitatea provocării senzaţiilor de d. J. Xumai o motivaţie superioară. Se disting patru tipuri de d. : histamina. pulsativâ). DURERE. indiferent piuă Ia 1 sec. Iv. prezent şi viitor. medio. liergson consideră că d. izvorîte din ură şi orientate spre înlăturarea.ine . A. ii ce. cel (In-iii. unele polipeptide. Stările emoţionale neplăcute sau încordate şi lipsa de ocupaţii interesante tind să dilate percepţia duratei şi să comprime reprezentarea ei. Se consideră mediatori biochimici ai d. White au dovedit că acelaşi excitant provoacă o dublă senzaţie de d. rezistenţa 214 D faţă de factorii . Jones. mici este ncomogenă. DUŞMĂNIE. Modificarea subiectivă a d. blocaj al ţesutului organic. cortexul parietal intervine iu localizarea d.D ază intre I cs. este provocată de transmiterea impulsurilor pe oricât' din fibrele aferente inclusiv t>rminaţiile libere nemielinizate. obiective prin reperele şi mijloacele de care dispune civilizaţia. încordată.i/a . D.orley. musculararticulatorie.: una rapidă şi alta mai întîrziată. intervalul paiind scurt piuă la 0. este solidară cu o multitudine de variate modilicăii somatice si psihice ce indepline-. de cele mai multe ori. ansamblu de atitudini negative şi acţiuni.>.: a) superficială sau cutanată.c funcţiuni de aleiiâ. restabilire. între subiect şi obiectele asupra cărora el acţionează".i. în . Riddoch şi Crilchley (19M7) a r a ' ă c j talamusul reprezintă structura principală a d. în clinică. Conştiinţa umană realizează o interpenetraţie între trecut. înfrîngerea. ascuţită. D. e î n deplinesc 1111 ml util biologie. V. d) centrală sau ceialică. Pşonik.inuTotuşi dincolo de aceste limite ele se dezvoltă ca fenomene patologice de o variabilă gravitato. e m n . excesive se combat prin anestezie . care reprezintă o reacţie emoţională la situaţia dală.. d) intensitate puternică.. (oala enei^in. fulgerătoare. Reflectă atît stimulul nocicoptiv cît şi însuşi procesul distructiv.nyj\ i. . d.ic IM c o n c e n l ie. arc. poate iiii'te l i n i i l e . bradichinina etc. si lung între 1 şi 2 sec. poale justifica moral d. avei l>. la cele vizuale. ardere. complex de senzaţii semnalizînd agenţii şi procesele de distrugere prin traumă. este experienţa timpului trăit şi astfel face o deosebire între timpul psihic şi cel fizic. psihică. tăioasă. este scurtă şi pătrunzătoare şi a doua mai prelungită şi profundă.enernlă sau locală. Prima este strict localizată.

ECHIPOTENŢIAL. ngnsivitate. care constă în absenţa obiectului de referinţă. Inteligenţa însăşi apare ia J. De obicei. termodinamic ce echivalează cu moartea. De fiecare dată e. ECHITATE. egalitate. lie : în sens E în operaţiile de extragere selectivă ţi activă a informaţiilor stocate •prin decodificarea lor. J'i"gei a adoptat principiul e. 3) rezistenţa opusă dezechilibrării. definită cu înţelesul de dreptate socială raportat la o orînduire şi un sistem de valori. prin iritnre. implică totdeauna o luare de decizie sau o succesiune de decizii. Selectivitatea e.e. a obiectului sau a elementelor materialului despre care trebuie furnizată informaţia şi reproducerea. Pentru a-1 preveni şi înlătura. fiind marcat prin indispopozitiv. faţă de influenţe sistematice sau accidentale (perturbaţii) defineşte stabilita216 balans între forţe contrari:. ECHILIBRU. stare de abandon. fif. stare de tensiune relativ omogenă. si nu doar de circumstanţă. se produc în el transformări ireversibile dar se menţin prin consuni de energie la o oarecare „distanţă" de starea de e. dar nu obligatoriu. se realizează în două forme: recu- noaşferea. indignare. nu perturbă facultăţile intelectuale şi facilitează execuţia cu un consum economic de energie.! de caracteristică pentru un sistem. membri dispunînd de roluri diferenţiate. se recomandă o scrie de măsuri. aceasta din urmă operînd restructurările pe care le impun noile informaţii asimilate. adică prin reconvertirea lor în informaţii ope- ECFORARE. E. întrucit permite convergenţa tensiunilor asupra obiectivului acţiunii. ce se defineşte prin mărimea distanţelor spaţiale şi temporare accesibile operatorilor sistemului. supărare. de unde aprecierea pozitivă sau negativă a structurilor fundamentale. ECHIPĂ. stare staţiona!. E. 'originar. 2) mobilitatea.d. restrînge şi perturbă economia activităţii. nivel de activare moderată cu evitarea excesului sau deficitului de mobilizare energetică. Piaget ca o optimă şi progresivă echilibrare. internă a structurilor mnezice. propriu sistemelor vii este e. Gradul de „rezistenţă" a e. acordarea corectă a aspiraţiilor cu posibilităţile. efectuate în condiţii critice. coordonate de un conducător. între cele două forme ale „output"-ului sistemului mnezie există o deosebire calitativă. în psihologie. care este declanşată sau asociată do prezentarea !a „intrarea" sistemului.e. a acţiunilor şi comporziţie. Lashley cu referire la faptul că toate ariile scoarţei cerebrale pot dobîndi şi exercita orice funcţiuni. constă rante. „fluent" sau „curgător": sistemele sînt deschise. Decodificarea se realizează prin reutilizarea dimensiunii temporale.DICŢIONARELE ALBATROS E tea şi e a e s t e asigurată prin reglările de tip cibernet'e.m.a. m nie. D. ECHILIBRU ŞI DEZECHILIBRU EMOŢIONAL. se reconstituie la un alt nivel. se poate instala fie în sens negativ. informaţia ceforată fiind raportată totdeauna. Parametrii echilibrării dinamice sînt: 1) cîmpul de aplicaţie cuprinzînd totalitatea de obiecte şi evenimente ce sînt asimilate şi la care se produce acomodarea. Astfel. pozitive şi negative. constînd din acţiunea contrară a intensităţii celor două categorii de trăiri afective polarizate: stenice şi astenice. ca fundamental pentru sistemul său în care se confruntă mereu asimilarea şi acomodarea. creşterea nivelului de măiestrie profesională. prin e. Eficienţa e. una din operaţiile colo mai importante alo memoriei. termen folosit de C. grup mic cu o bună structurare funcţională şi avînd obiective precise de îndeplinire a unei operaţii sau gen de acţiuni. de adecvarea sau fidelitatea şi de completitudinea ei. tristele. ea ţinînd de organizarea şi integrare. acest reper este reprezentat de structurile informaţionale prezente. psihic. prin care diferitele mesaje infoimaţionale stocate sînt reintegrate în dinamica interacţiunii subiectului cu mediul. revoltă. 817 .. reprimarea reacţiilor impulsive prin control voluntar. E. se trece de la o stare la alta. formă particulară a e. Dimpotrivă. se apreciază în funcţie de viteza sau promptitudinea. pe baza adresei de memorie. J. Coeziunea şi solidaritatea ca şi gradul înalt de participare definesc spiritul de e.e. este favorabil pentru acţiunile dificile. d. E.'prt-iie. Prin acomodări sînt generate noi structuri ce vor permite noi tipuri de asimilare ş. egalitate de potenţial funcţional. cum sînt evitarea situaţiilor conflictuale. la o structură informaţională care serveşte drept reper. 4) stabilitatea sau capacitatea sistemului operaţional sau emoţional de a se compensa şi reechilibra.

Complexul co. meningele. simptom (hipermnezie) de amintire momentană. ECRAN SENZORIAL.d. epilepsie şi în stări de şoc emoţional. Cadru sau fonti subiectiv. frecvent de tip eidetic. ECOLOGIE (gr. ])acă. în stări demenţiale etc. cu o intensitate suficientă şi o întîrzierc necesară pentru a putea. de pildă. coeficient de corecţie ce tieluiie introdus în înregi. ('.ili-'ţm ic iniij al. se 218 sibilini. de o caracteristică esenţială a omului însuşi. tendinţele individuale de a elimina din acţiuni excesele de efort prin înlăturarea sau simplificarea unor componente. este aceea a adaptării la viaţa urbanizată şi tehnicizată. substanţa cerebrală şi sînt reflectate sub forma unui ecou median de către structurile subiacente — pereţii e a l ă i u r o i i s t 1 1 u i i c a iili-.m.! tarile mi\!e aparat-oin. persoanei preferate. zonele senzoriale de recepţie ale scoarţei cerebrale.'i curent în diagnosticul etiologi. socialistă cunoaşte o continuă perfecţionare. E.-. Reprezentările mentale se dezvoltă normal pe acest fond. după contribuţia adusă astfel incit echilibrul între individual şi social să nu fie perturbat. iar pe de altă parte. Se intîlneşte la debili. Ultrasunetele de frecvenţa 1—6 megacicli. ECMNEZIE. precum si modalităţilor de reacţii în «rup la aceste caracteristici. ECOSISTEM.uiii-iilc-liir grup. de repetare automată a cuvintelor şi gesturilor interlocutorului..-' |i. biologice şi sociale şi spaţiile naturale. In jurul sau în regiunile opuse unui pune. ECOLALIE. exprimare metaforică a specificului conduitei individuale fundament a t ă pe o organizare internă singulară.a. real stimulat apar alte senzaţii. 219 . şi bolnavul procedează la fel. în momentul de faţă una dintre problemele de bază cu care se ocupă e. este utilizai. a unor fapte ce păreau uitate. aceea de a fi produs de activitatea oamenilor.de . Din acest motiv. . reactivitatea particulară la stimuli. mai ales artificiale (oraşe. E. active şi în absenţa stimulului sau anticipîndu-1 pe acesta. pornindu-se creierului. /'< •/«( iihiui. adică o societate. ECOESTEZIE. „morală") şi a găsirii de mijloace şi căi pentru reducerea sau prevenirea acesteia. ştiinţă multidisciplinară în dezvoltare.i iudivii mpli\ < lll i i i ' l l l l l l l l i ii' . ECUAŢIE PERSONALĂ. E. în particular. de statute după rolul îndeplinit. Intervenţia intempestivă a omului în e. prin reflectare. al tulburărilor psihice din cadru proceselor expansive mtracranic'it şi ajută la delimitarea focarul ir lezional cerebral în cazul supiciunii de afecţiune psihică ] < > fond organic. cîmp pe care se conturează imaginea. uneori ireversibilă. Se întîlneşte în isterie. cît şi influenţele organizatoare exercitate de viaţa socială asupra organizării spaţiale. de o caracteristică esenţială a mediului uman. presupunînd autoreglarea în cadrul relaţiilor dintre organismele vii. care studiază relaţiile dintre organisme şi mediul lor de viaţă. procesul de formare a tinerei generaţii ş. pe de o parte. în sens restrîns.ilc. ces le/ional.E l. tendinţe infantile de a imita actele sau gesturile modelului. emise de o sondă emiţătoare-receptoare (cu cristal piezzoelectric) străbat pielea capului. cineva îşi ridică braţul. ECONOMIA EFORTULUI. prin adoptarea formulelor celor mai eficiente. fie sociologice au relevat încă în urmă cu 4 — 5 decenii influenţa diferită a caracterelor asupra echilibrului psihic.'. ECOCHINEZIE. Cercetările de e. ii. I leplasarca ecoului Median semnifică deplasarea striaturilor mediane de către un pn.i I u r i t i u " s o cialiste şi c o m u n i s t e . locuinţe) în care se desfăşoară acestea. fie psihologice. de la poziţia egală a tuturor şi fiecăruia. calităţile relaţiilor dintre oameni. logos — ştiinţă). acordă o atenţie deosebită caracteristicilor sale constructiv cultural-informaţionale e t c . ca şi dintre acestea şi factorii mediului abiotic. antrenînd variaţii individuale ale timpului de reacţie. se însoţeşte frecvent de o ecolalie şi este un simptom caracteristic pentru schizofrenia catatonică. întreprinderi. aceea de a fi un organism colectiv. E. fenomen patologic de „vorbire după ecou". se întoarce la sursa emitentă. reacţie patologică de imitare automată a ges- turilor şi acţiunilor altor persoane. iniurn '• ţine seama.m (in. metodă de investigare a integrităţii sistemului nervos central prin folosirea ultrasunetelor. ECOENCEFALOGRAFIE. oikos — ctisa. ECOPRAXIE. să se acorde prioritate intereselor generale şi să se evite orice fenomen de nedreptate. relevîndu-so atit influenţele „spaţiului" asupra vieţii sociale. în urma propagai i. ECOLOGIE UMANĂ în sociologie. efectul produs de o undă acustică care. 1 11 I. studiul relaţiilor dintre fenomenele umane. în particular problema poluării mediului din marile oraşe (poluare chimică. în raport eu mijloacele <le producţie şi întreaga avuţie şi cultura socială se prevede recompensarea şi atribuire. extrem de intensă. ansamblu constituit din biotop şi biocenoză. difuze a excitaţiei. osul. avantajele nejustificate şi situaţiile defavorabile.s. semnale soir.atoestezice false ce se dezvoltă după modelul ecoului. sonoră. Fenomenele psihoindividuale şi cu precădere cele psihosociale se află într-o incontestabilă interacţiune cu factorii ecologici. naturale a dus frecvent la dezechilibrarea acestora. ECOU. fi percepută ca distinctă de unda directă. Se numeşte ecofrazie cînd constă din repetarea propoziţiilor. alături de aspectele fizice şi biologice generale ale mediului. ca un ecou. în prezenţa şi în absenţa acestuia.

în termeni operaţionali. torice a fenomenului e.S. Skimier). CIapare. comuniste: intelectuală. AL.R. estetică.A.''-gic susţine: „E. aecsioia. cliiar a fost definii ca „o transformare a psihicii!. sistemul de : a i uni^faule şi acţiuni dirija1. Decroly.. După R. „o tn'rucă si. e. Fiind o activitate coi. complexităţii socioantropologice şi i-. este susceptibilă de a fi evaluată în perspectivă istorică drept retrogradă. dirijată şi sistema: .. morală. a deprinderilor intelectuale şi practice.în societate şi prin acea-ta. !n e. astfel ca învăţarea să fie maximal formativă. E. amprenta orînduirii sociale şi a poziţiilor de clasă. este genera toa: de libertate.ită de cele ofej'iicde E prognoza socială ce impune o reconstrucţie şi optimizare umană. Cei mai mulţi pedagogi (la noi. Aceasta presupune ca luîndu-se în consideraţie particularităţile individuale şi de vîrstâ ale celor educaţi îii ordinea depăşirii progresive a acestora. cultivare.C.'Ir-o entorsă a legilor psihologice. Avînd un rol conducător. aceasta. în virtutea.d dezvoltate. prin trecerea e. în faza actuală de revoluţie socialistă şi tehnico-ştiinţifică. Incluzînd -. şi relaţiile dintre educatori şi educaţi.. fnmare. prin implicarea şi suboid. Aceasta se produce insă spontan şi implicit în condiţiile activităţii. e. . sub influenţa modelelor culturale..a nu poate fi redus la o psihologi--aplicată cum au încercat s-o f. prin altele. ca un program al !<>:mării personalităţii mu'uial -'. Progresiv se accentuează metodele de lucru independent al copiilor şi tinerilor. Este depăşită concepţia pedagogică conform căreia rolul primordial în dezvoltare ar reveni eredităţii. ci în cea a creşterii autorităţii celor educaţi care apar tot mai mult în rolul de subiecţi ai propriei e. alături de mediu. comunistă se pune un accent deosebit pe latura formativă. convingerilor şi atitudinilor proprii omului nou.> ideal şi in conformitate i u cerinţele actuale şi de perspecticâ. Cele două laturi ale fenomenului e..'. ci se adresează în diverse forme şi adulţilor. uzează de \ a r i i i mijloace directe şi indirecte. m sens restrictiv. viaţă publică. obiectiv şi programatic. Totuşi. E socializării individului". james.de.ă e.rlicnt şi organizat in vederea <. iar după E. / •ruiimirii formaţiei n prc:cnfaii/ [il"r ii'ii'iir genei aţii. F. s. (din punct de vedere etimologic) creştere. să aibă ca efecte depăşirea oricărui hospitalism şi izolaţionism şcolar.i:. cercetării ştiinţifice şi producţiei.. Şt. semnifică. relaţii legice proprii actului educaţional. formarea şi perfecţionarea deprinderilor de 221 [.EDUCAŢIE. prin şi pentru cokcU\". llubert: „<<u<ami>hil acţiunilor şi influcu'c/or exercitate voluntar.-iia. se concentrează asupra celei ('"•a cloiui. conservatoare sau progresistă.hice ctc.. devenind un proces permanent.-te. o artă. constituire a oamenilor ca subiecţi ai acţiunii. „in. prin modelarea comp. este o consecinţă . e.i. — şi sistematic dirijat finalist în familie. în autoeducaţie. determinismului social-istoric.: individului". şcoală.. . Dimpotrivă. EDUCAŢIE FIZICĂ. P. prin comunicare şi exerciţiu. in irucţia. urmînd să fie optim coordonată cu acţiunea edu- se organizează într-un sistem unitar ce urmăieşte formarea unii personalităţi integrate şi integrabile. Optimismul pcd.i unii inovatori ai pedagogiei (1-v. Progresiv se echilibrează autoritatea educatorului cu cea a colectivului de elevi şi a fiecărui educat în parte. Aceasta nu în sensul reducerii autorităţii educatorului. N..-editare si c o n d i ţ i i l e cif m e d i u . psihologice şi chiar a uiu-. Stoian. apta de autodepăşire. în consecinţă eficienţa operei educaţionale se probează. legarea şcolii de viaţă şi formarea elevilor prin îmbinarea comunicării cunoştinţelor cu exersarea şi calificarea în procesul muncii productive. acc-s. Optimismul pedagog nu poate fi considerat în af. economice socia'e. E.. fizică şi politehnică. fenomen social de dezvoltare. a motivelor. lor conştiente. Apostolescu. în sens extensiv. Delmas ni-. a trasat direct sarcina integrării învăţămîntului. proces pedagogic orientat cu precădere spre dezvoltarea fizică armonioasă. în raport cu un :'hiccti. Dar aceasta implică realizarea unei unităţi dintre instrucţie şi e. ştientă şi de generare a conduii. în legătură cu această abordare marxistă a problemei se determină şi strategia e. recent ii. acestora". Duikheim. Aceasta însă mi di: • colo de determinanţi implicai: cum sînt cadrele dezvoltării sociale şi condiţiile evoluţiei p. intervin nemijlocit fenomene psihice. care pune în valoare 220 . St. nu se limitează numai la copii şi tineri. după W. Sub raportul conţinutului purtînd întotdeauna. poate tot ei' (Helvetius).. întruu: aceasta presupune considerare • unor legi obiective.' sau programul educaţional) mi poate fi elaborat numai pe ba/ unor considerente psihologe e. A.!ia)ie". (••'.. caracteristice pentru omul nou. în procesul adaptării sociale — deci în relaţiile vitale şi accidentale cu mediul socotit educogen. Bîrsăncscin afirmă o ştiinţă a e. întărirea sănătăţii. în e. Aceasta cu atît mai mult CU cit obiectivul (ide. e. diir pedagogia ca ştiinţă a e. n 1 i r m î n d n . acţiunea globala exercitată de comportament sau personalitate formate asupra unor comportamente sau personalităţi în curs de formare.e. .remisele e.-: a delimitat următoarele la l u a ale e.'Huţa umană asupra alici funie ::-.n ctivul e. să se restructureze adecvat metodele de e. sînt complimentare. Mal:art-nko a d'-lsnit ol.ii-tamcntului lor şi integrarea in activitate şi relaţiile sociali1. cunoaştelii şi valorilor.du. de căi re o . de constituire a procedeelor de gîndire. organizaţii.T. d a " caţională.s e c a veritabil constructivă. notează: „trebuie să ne ferire de a crede că ameliorarea indivi zilor prin educaţie rezultă dl.

Wundt îl apropie de senzaţiile de inervare eferentă. -II KLMHOLTZ. Astfel sînt: 1) e. cînd intervalul spaţial influenţează asupra intervalului temporal aparent. dezvoltat -i reconsiderat prin cercetările lui S.înişmului. răspuns determinat de o cauză cunoscută sau necunoscută. cînd în vederea binoculară. cu un timp mai scurt între primele două şi unul mai lung între ultimele două. segment. prin regresiune! şi aconştient. constatat în investigaţ iile cutanogalvanice. constînd din diformarea imaginii unui pătrat ce este rotit rapid.O.iuiv-:ire. i pelicular electronografic. după Piaget. efec. i electroluminisccnţă obţinut cu ap. organe interne.KOHLRAUSCH. EFECTUL L U I : .. EFECTOR. încordare şi unificare a resurselor fizice. EFERENT. psihice şi intelectuale. acţionează subiectul. — SHEKRINGTON. aparţinînd lumii exterioare lui. microfonic constînd în sinergia recepţiei auditive şi dezvoltarea de biocurenţi în cohlee. organe de simţ. Se pare că e. impuls şi traiect nervos ce porneşte de la centrii cerebrospinali spre periferie. James consideră că c. i. EFORT. de exemplu două obiecte aruncate în aer par a se trage unul pe altul. estomparea prin adoptare negativă a unei culori dispuse pe fond acromatic si privită cu fixitate. i n ' plinesc funcţia de e. S-a demonstrat dependenţa e. • tensiune şi radiofrecvenţă. exercită o influenţă multilaterali asupra dezvoltării psihici' a copiilor pe planul proceselor cognitive şi voluntare ale activităţii şi conduitei ca şi asupra formării şi dezvoltării personalităţii. îşi arc originea în centrii cerebrali. — ZEIGARNIK. în absenţa conştientizării diferenţei dintre acţiunile asupra obiectelor. Kirlian (IWMI. 5) e. implică esenţial finalitatea şi deci se caracterizează prin focalizare. constînd în nediferenţierea conştiinţei de sine de conştiinţa lucrurilor sau. ridicarea capacităţii d«' muncă. e. organ'activ de răspuns la stimulii clin mediul extern sau intern. ca „o conştientizare mai mult sau mai puţin adecvată a conduitei de acceleraţie". în care un stimul mai puternic reduce acţiunea altuia mai slab implicînd perceperea lui. 4) e. EU G EGOCENTRISM. endocrin.f. constă în micşorarea rezistenţei şi mărirea coiiductibilităţii electrice a pielii. produce prin sumarea temporala a unui număr aleator de imagini fundamentale obţinute prin c!'e. la muşchi. se albesc dacă sînt iluminate direct dar rămîn negre dacă în calea fluxului luminos se pune o mică bucată de hîrlie albă. altfel spus. informaţiile privind sarcinile reduse la capăt se reţin mai bine decît cele privind sarcinile rezolvate. P. 222 . l::.a. accentuată dezvoltare la bărbat a unor forme sau a unor forme de comportament din tip feminin.trupului ş. Kirlian şi V.. ' sistemului muscular şi ale e.: dacă 3 puncte echidistante sînt iluminate succesiv. de mascare. accelerare a forţelor fizice şi psihice iu cadrul unici sistem de autoreglai conştient (la om. stereofonic constînd din apariţia „volumului" sunetului în urma emisiei concomitente din diferite surse. Janet defineşte sentimentul de e. E O v. Efectului marginal (aura) i-au I'CM atribuite semnificaţii în transmiterea informaţiilor de ordin*psi:n>energetic. supraevaluarea luminozităţii suprafeţelor cu o saturaţie cromatică ridicată. aviud o contribuţie lurgă pe phui iustnictiv-educativ.A U E S B E R G . ulterior. — FERE.(. 3) e. asigură acţiunea e. Iiind precizate după conţinutul lor sau după numele descoperitorului. fenomen obiectiv ce intervine in anumite condiţii (în acest sens ?o foloseşte în psihologie). sînt variate dar constau toate în modificarea relaţiilor perceptive în condiţii artificiale sau aparente. 2) e. — l'ZNADZE. c. înlocuirea lor cu două cercuri egale duce la supraevaluarea celui ce-1 înlocuieşte pe cel mic şi la subevaluarea celui plasat pe poziţia celui mare. a învingerii unei rezistenţe a mediului şi a propriei persoane. W. torul curentului de foarte înal. într-o cameră întunecoasă. adecvare la obstacol. conduită conativă de mobilizare. caracteristică a gîndirii copilului. EFEMINARE. Fenomenul contrar. FVnumenul a fost descris pentru prima dată în anul 1898 de către fizicianul şi medicul polonez Jodko \ a r kiewicz şi. EFECTUL KIRLIAN. distanţa primă parc mai scurtă dccît cea de-a doua. nivelul frecvenţei critice de fuziune se ridică cu circa 8% . :i oi'. consemnate de Michotte. E — GELB. iluzie după care intervalele de timp influenţează asupra percepţiei intervalelor spaţiale. Impulsurile E centrilor de comandă de la dii< rilelo nivele ale sistemului ma • • • . aparţinînd subiectului şi obiectele asupra căruia. Kirlian numai de caracteristicile electrice pasive ale mediului electric biologic şi mediului electric proximal.n produce ionizarea în strucian vii la limita de separare a um. perceptive. după prezentarea repetată a două cercuri cu diametre deosebite. EFECTUL TARE. constînd în ireductibilitatea capacităţii de acţiune a grupului Ia suma potenţialelor individuale. e. —LIEbMANX. de grup. Pescar' rea marginală realizată în a a condiţii tehnice este omogena. medii electrice biologice diferii prin impedanţa lor precum şi 1. Contrar: aferent. la oui. limita de separaţie a acestora dmediul electric extern. în vederea depăşirii unui obstacol. Prin conţinutul activităţii şi formele de organizare. concentrare. explicat prin interacţiunile intrrne ale . intermitenţele de stimulatie se sincronizează la cei doi ochi. se înmieşte efectu! slab. direcţie centrifugă proprie nervilor motori (şi altora! prin care se transmit comenzile la efectori. De ex. EFECT. W. suprafeţele de catifea neagră.

ale căror dendrite apicale.R..forţă primitivă omogenă care este tatea privată asupra mijloacelor orientată în multiple direcţii dide producţie şi relaţiile de ex.). la H.esenţa şi semnificaţia lucrurili . amplificate de aproximativ un milion de ori şi înscrise pe hîrtie. n. artificialisnml. constituie sub acest raport un indiciu obiectiv al nivelului stării de vigilenţă. . cînd diferenţele de potenţial se înscriu între doi electrozi activi. E. Acesta culege.ţie mintală sau eficient-materij j . care a arătat că potenţialele neregulate pot fi înregistrate cu ajutorul unor electrozi.executivă a acţiunilor voluntari tatea. proces de trairccntrării./ultimi de aici o serie de defor. Biopotenţialele lente de la nivelul dendritelor şi potenţialele postsinaptice străbat mediul conductor eterogen şi ajung mai diminuate şi distorsionate la nivelul scalpului. ma. ca urmare a acţiunii sistemului reticulat activator ascendent (S. Bcrgson: mului. Jacnsch. ego— eu).acest autor. E.' dară. este determinat de succesiunea.•• tere asupra activităţii proprii. r tea atrage după sine absenţa nece. Metoda a fost iniţiată de către Hans Berger. orientate radial şi perpendicular pe scoarţă. pe lobul urechii. Aspectul normal al E. electromiografice.•• creatoare. al cărei rezultat este ajungerea la cunoaşterea obiectiva formare a unor date. etapă d. de condensare şi de integrarale . E..îu absenţa acestei diferenţe.holosie . plasaţi pe scalp. este rezultanta predominanţei funcţionale a unuia din cele două sisteme difuze asupra tonusului cortical.E. frecvent anevoioasă. i se opune procesul de. opus generozităţii şi colectivis.feră imaginilor create de fante..E. dii|>.D i c ţ i 0 nar rie m. a alterărilor patologice din dispunînd de capacitatea unor re.:. Au)* luueste insă mai n u r e de 225 15 . ELAN VITAL. l az .r a lealităţii.bile prin observaţie directa. instinct. El poate oscila între o intensă stare vigilă. formă. mul'. cu frecvenţă de 12 — 14 c/s şi durată de 80—110 milisecunde. 1) Ceea ce se referă la pilul îşi centrează întreaga cunoaş. trăsă. pei toate regiu! nile ambelor >'iuii-i--rc. este ea însăşi marca Wallas). tip. sistem nervos etc. EIDETIC (gr. cefalografice. îu stare de veghe SJU ele subiect.E.hologia freudiană e.definitivare şi împlinire şi/sa:. tehnică şi metodă paraclinică uzuală de investigaţie. cu ritm lent sincron şi de mare amplitudine. prin minare.G. amplitudine şi durată şi care se grupează în frecvenţele fundamentale ale scoarţei: ritmul alfa. formează dipoli electrici alterni somatodendritici.E.o pregnanţă datorată detaliile.E. beta. se face prin derivaţii bipolare. unui din factorii creativităţii. ELABORARE. \ ersibilităţii operaţiilor gîndirii.G.G.' nifestată negativ în planul rela.eidos — 'formă.obiectivare a unui proiect. Aceste potenţiale fiind însă foarte mici — 45 — 75'J. şi motorul evoluţi-i. precauzalita. de cornii v. e t c . descris de E. co. electrocardiografcr. sităţii şi în măsura în care necesi. ce diferă ca frecvenţă.E. umane şi se caracterizează printr-o amplitudine de 40 — 80[xV. ar fi expresia variaţiilor lente de potenţial de la nivelul neuronilor piramidali corticali.organe. opunîndu-se arbitrariului idem a procesului de creaţie (II subiectiv.. '1) (în sens psihologic) ceea ce (.re într-un scenariu. E. La J.G. este. E.genezei biologice. Fessard.(în care mai intervine o e. secnnte. datorită mecanismelor de sincronizare loca' i. Guilford. Utiliprezentări mintale excepţional zată curent în clinici pentru a de vii şi complete. reprezentînd aspecte foarte variate între cele două extreme.G. sub forma unei curbe sinusoidale — electroencefalograma (notată tot cu E. dar fără perturba rea somn. ca şi cum obiectele ar fi actual percepute detecta. înregistrarea traseului E. de unde sînt apoi culese. tetha şi delta. fixaţi pe cutia craniană.E.E. care integrează activitatea funcţio- nală a milioane de neuroni. subvoltat şi asincron. care permite înregistrarea biocurenţilor cerebrali. C:pus auaei. înregistrează şi analizează activitatea bioeleetrică transcraniană a generatorilor cerebrali în condiţiile în care metabolismul şi în primul rînd consumul de oxigen al celulelor corticale este nealterat.) şi de somn profund. mări ale realităţii cum ar fi: realis. ce descarcă cu aceeaşi frecvenţă. deterrarea propriei valori şi cultivarea excesivă a propriilor interese. astfel îneît sa fie mai presus de interesele grupului transfigurate în simbolica visului social din care individul face par. în stare de iclaxare completă frecvenţa nudelor este identica. chiar la nivelul fii" din egocentrism şi egoism.. între un electrod activ şi unul indiferent. se datorează ire. unele :(• uoinene nedecelanumită halucinaţie. iu măsura în care ireversibilita.V — trebuie amplificate. E.G.v. Bioritnmrile fundamentale ale scoarţei sînt: Ritmul alja — oc este elementul principal al E. în 1929. prin procedee electroeuînsingurare şi autoadoraţie. După A.pe care nu le dă simpla percepcw Ica ctc.). Traseul E.. cronaximetrice esenţă). mai presus de interesele gene. 324 E E ELECTROENCEFALOGRAFIE (E. este reflexul psihologic al unei situaţii sociale: proprie.a obiectului.A. este transfortură morală ce se caracterizează marea şi combinarea coerenta a prin situarea propriilor interese. fapt ce se realizează cu ajutorul elcctroenccfalografuhii.vergente (viaţă vegetativă. ! . EGOISM' (lat.A.G. inteligenţă) şi care ar exploatare. Activitatea bioeleetrică cerebrală spontană se desfăşoară ritmic şi se menţine constantă.dcticuhii. datelor psihice. cu regularitate ritmică a undelor. şi unipolare.. în psiobiectivitătii. EGOTISM. ţiilor interpersonale prin exageELECTRODIAGNOZĂ.G. . de ex. în aceeaşi fază şi în acelaşi timp. atitudine rezultată plica (nonintelcctualist) efect.

sau de tip lezional.xV. cu apariţia undelor delta. duc la diminuarea sau la dispariţia K. hipoxia anemică şi afecţiuni cardiovasculareşi cardiorespiratorii. La efort muscular apar U.c o s P i u m l K atie b i n e c u n o s c u ţ i i o au litinu crine. are o morfologic sinusoidală.) ce apar în cursul contracţiei musculare si 15* ţ i o m d e bioelc''. emoţii intense. Unele modificări pot apare în cursul terapiei cu substanţe psihotrope şi psihotone. din acest punct de vedere fiind descrise traseele aplatizate. iar la adult in stare de somn profund. care cresc în intensitate şi care apar la contracţia. reprezentat de potenţiale simple individualizate ce se repetă cu frecvenţă de 4—12 c/s.M. precum si focarele de unde lente tetha. care se descriu în unele stări depresivnevrotice. care exprimă o stare de biperexcitabilitate corticală. ce se referă la amplitudinea sau frecvenţa ritmurilor. miotonii şi miopatii. Stările emoţionale cronice menţin traseul plat desincronizat continuu. în tetanie şi în tulburări motorii de etiologie 227 .li i'. hiperinsulinism.5 e/s şi o amplitudine de 50 . tehnică de înregistrare a potenţialelor bioelectrice ale unităţilor motorii (U. ce se caracterizează prin apariţia numeroaselor U. ca: vîrfurile. unor leziuni localizate sau avînd o moilologie refulată (monomorfe) şi o amplitudine mare ele constituie proiecţia la distanţă a unei leziuni sul>corticale.M.temporală. supravoltate. cum ar fi afecţiuni ale neuronului motor periferic şi miastenie. traseu interferenţial. cu frecvenţa de 4 — 7.f. musculară moderată. Cu o continuitate greu de stabilit. este reprezentată de un neuron cu fibrele musculare inervate de acesta. Modificările funcţionale mai pot fi induse în unele perturbări eudocrino-mctabolice şi hiper-sau hipofiroidie.M. U. uneori puţind avea aspect sinusoidal. localizate în regiunile temporale stingi. 5 . apar ca expresie a. Acestea pot fi de tip iritativ. în raport cu factorii emoţionali se descrie un indice crescut de alfa. In funcţie de intensitatea contracţiei se disting trei tipuri de trasee: traseu simplu.A. acest ritm apare in forme variate.E partea emisferei nedominante şi se înscrie grupat in fusuri cu durată de 0 .5 — 3. Uiluml delta — A. traseu intermediar. temporal posterior şi parietal. Aceste modificări funcţionale sînt pasagere şi se menţin atîta timp cit durează cauza care le-a produs. fiind de obicei expresia proiecţiei corticale a unor leziuni profunde. bradiritmice şi tahiritmice. Modificările patologice ale electromiogramei pot fi întîlnite în unele afecţiuni neurologice. iar în stările de nelinişte. Are o frecvenţă de 14 — 30 e/s şi o amplitudine de 5 — 30 uY. Xu se blochează la stimuli vizuali. sinusoidale şi ascuţite. în st. temporo-parietalc şi predominind uneori în derivaţiile temporale ale emisferei dominante. în depresiile dominant endogene sau reactive şi în psihopatii. în proporţie de 10—12%. Eleclromiograma normală în stare de repaus nu evidenţiază activitate electrică. hipertensiune arterială. localizate în regiunea fronto. aplatizarea traseului sau silentium electric. Undele delta sînt de două feluri: polimorfe şi monomorfe. calculul mintal. Acest ritm . modificări izolatei focale. Ritmul beta — [i. Biocmeniu mu-culjii apar '-M\I forma de potenţiale trifazice sau polifazice cu o amplitudine de 500 a V şi durata de 4 — 6 milise( unde. Detectarea biocurenţilor se face cu electrozi cutanaţi sau profunzi. bipolare şi multipolare. hipocaleemie etc. 1'intre modificările fune- caic siut delectat 1 3 şi amplificate. în unele boli musculare. Modificările patologice se pot grupa în două categorii: modificări globale ale traseului..).. sau de afecţiuni psihomatice: astm. concentrarea atcnţiei. Se presupune că aceste tulburări bioelectrice sînt expresia unor disfuncţii ale rinencefalului. care apar la o anumită regiune a creierului şi cuprind toate derivaţiile pe o perioadă scurtă de timp.li. hiperparatiroidism. Kste întilnit ca ritm fiziologic la sugaci în stare de veghe. G.5 e/s care este insă variabilă.) sini expresia unor tulburări ale ritmurilor biologice. Momentul destinderii psihice se exprimă bioclectric prin repartiţia ritmului alfa. — tulburare de conducere şi transmitere neuromnsculară. sub formă de vîrfuri bifazice. caracterizat prin potenţiale fuzionate. Se blochează în timpul pregătirii sau efectuării unei activităţi motorii.C.. pot fi funcţionale şi patologice. Reacţiile de furie şi de niînie se reflectă bioclectric prin bufeuri de tetha. care se proiectează bioelectric pe scalp.uv de veghe ele şi o amplitudine de 150 — 200. sincrone şi simetrice în ariile posterioare ale celor două emisfera. doar potenţiale de inserţie de scurtă durată. Ele dispar în momentul relaxării psihice sau în urma corectării I ullimărilor metabolice sau endo- iile alfa şi tetha ascuţite. ELECTR0MI0GRAFIE ( F M . Modificările li. fie de oboseală. tic frică şi anxietate Cote adesea menţionată desincronizarea traseului. iar stările emoţionale determină exacerbarea lui.3 sec. St imul ti vizuali. La omul adult. cu frecvenţă de 40 — 60 c/s.A V. este caracterizat printr-o frecvenţă de 0. fenomen cunoscut sub denumire. determinate fie de stări de tensiune psihică tranzitorie. undele ascuţite şi complexul vîrfundă. surmenaj sau somnolenţă. provenind din regiunile temporale.M. anxietate. temporo-frontale. dă aspect sinusoidal traseului şi apar la contracţii musculare puternice. occipital. nelinişte. apărînd mai ales în derivaţiile temporale ale emisferei dominante. cu o morJologie sinusoidală sau polimorfă. Ritiintl ictlui— 0. M<>t/ilicările fuiii-jidtia/e (ni. frică. hipoglicemie.iparc la omul adult sub formă de unde sporadice. reprezintă fenomenele de excitaţie ale scoarţei şi exprimă activitatea bioeleetrică particulară a regiunilor frontale si rolandice.i de reacţie de blocare. iar culegerea potenţialelor poate fi făcută prin derivaţii unipolare.

efect de cîmp controLit. maladie mentală. filosofice. tubul neural. celulele tubului neural din zona dorsală. metode caracterizate prin trei element:1 distincte: cuantificarea emisiei e!< ctronice. provenite din crestele neurale migrează. în ziua a 18-a. EMANCIPARE (lat.trare t î c . Cu privire la comportamentul tinerilor. din ectodenn începe formarea tubului neural. caracteristică a stărilor psihice.i d e c e l a t ă o .\ p.i obiectiva a terapiei intensivi 1 cu i l r i i r o l c p l i i e. în afecţiuni organice ale creierului. Ixi.i i.P. ansamblu de metode elcctrograiice (uzind de ciectrolmniniscenţă). la bufeuri delirante. regiuni fronto-panelale. o. uesemnînd emoţii şi sentimente de melancolie.!f. ni'. c'ionică. nu trtluie coniundată cu hberlmajid şi cu nues- pectarca sistemului de statute si roluri existente în societate. 1 bio- vare.na!o. iar după declanşarea curentului electric se produce cri/. comatoasă şi de trezire. Tot în acest stadiu. -are. E logiri de interferenţă" între don. aflate la polul eranial şi cel caudal se închid.e. rămînînd în interiorul unui canal. efectul electromorf (traduce modificările distribuţiei cîmpuîui electromagnetic în organismul viu).G. SIVANŢ (T. care este învelit în mezoderm. ELECTR OTONUS. iar din ziua a 15 —10 . A f o i t de . T. E-mancipo.x divei *e t î i o logu şi în s t u d i u l . tristeţe. schizofrenii şi ia delirurile cronice în faza productivă şi doar atunci cînd există o ncreactivitate la chimioterapie sau în cazuri de urgenţă (cînd.d.. Tehnica e. există riscul sinuciderii). oboseală.i.utru dii'. constă în producerea. în acest caz. efectul de ionizare în mediul electric proximal. pierde legătura cu restul ectodermului. sînt contraindicate la copii sub 10—12 ani. E. în psihologie. craniul şi coloana vertebrală). numite neui'ibl. elevaţia spirituală presupune interiorizarea valorilor culturale şi capacitatea de receptare şi de adeziune la cele mai înalte idealuri sociale. care pă- £28 . pe linia mediană posterroară. cu evidenţierea stratului de ioni poroşi aderenţi la structura vie şi a ionilor gazoşi liberi. în zik-k 7—8 se formează primele două foiţe embrionare. în cazn! unor afecţiuni ale sistemului osteoarticular. mişcărilor oculare.^r -• intre zilele 21 şi 31 cele două creste ale jgheabului se vor uni în sens cranio-caudal.a convulsivă cu lazele ei tipice. în scop terapeutic a unor crize epileptice. constă în aplicarea cîte unui electrod umed pe cele două. e.>ii'.inifestarea elegiacă exprimă visare şi predispoziţie pentru suferinţa psihică. de origine ectodermieă. s o m n u l u i de m iivaţie. ELEGIAC. ieşire de sub tutelă in baza capacităţii de a trăi şi acţiona independent. de lungi durată.' sau mai multe persoane şi a!' cărei caracteristici (structură. în psihiatrie H MG. fragmentîndu-se în grupe ce se succed segmentai. ELEVAŢIE. \ or emite preluiigiri iet. manus — mină şi ca] cre — a lua). şi formînd mai tîrziu ganslionii spinali. O. lîstc un proces ce dei>etează foarte timpuriu.i ia naştere placa cordo-mezodermaiă. Termenul este folosit şi pentru a indica speţa corespunzătoare de lirism. nostalgie. şi cu totul excepţional la stări maniacale. tonică.radiaţi'. culoare) depind şi de relaţiile inte-rper-' . Efectul pelicular şi cel de ionizare a mediului electric proximal organismului sini: dependente de reflexele psihogalvruiice. artistice. îsi crizele de melancolie. în etapa următoare. i.).'U-boli'-ă.'tio^tic a r c a spa-"motili'. pi in mvaginarea plăcii neurale (sau medulare). in sens central.omn oniric. la bolnavi cu tulburări cardiovasculare...]. de latentă. formînd tubul neural. EMBRIOGENEZA SISTEMULUI NERVOS. şi cedodermui. conductorul biologic.i]'. plasaţi şi fixaţi în mod adecvat. Metodele sînt invenţii româneşti (FI. 197G).. cele două orificii ale tubului neural — neuropori.ELECTRONOGRAFIE.<••. metodă de înregistrare .). al unor boli infecţioase ivbviic. iriene. în raport cu axele verticale şi orizontale sau eventual doar în raport cu axe!' orizontale. totalitatea modificărilor de excitabilitate şi conductibiiitate provocate în nerv la trecerea printr-o porţiune dintr-însul a curentului continuu._ formează jgheabul neural. înălţare şi înălţime spirituală. într-o primă etapă . p r e c u m şi în u r m ă r i : e. Imaginea electronografică reproduce distribuţia cîmpului electrornngnetic generat de impulsuri de înaltă tensiune prin volum. Sîut contraindicate de asemenea la peisoane peste 60 de ani.E. scintilaţie diferenţiată. vizează neconcordanţa între ceea ce cred tinerii că sint şi că pot face.. decalcifieri masive sau ELECTROŞOC (E) sau TRATAMENTUL ELECTROCONVULELECTROOCULOGRAriE (S i ' . în acest mod. Analiza imaginii relevă trei efecte distincte: efectul pelicular (care constituie elementul fundamental al descărcărilor marginale de tip Kirlian). <i. cu ajutorul altui stimul epileptogen. au evidenţiat modificări ale efectului pelicular şi de ionizare a mediului proximal de miele stări psihologice particulare: ener- tste 1t. precum şi procesul de ionizare din mediul electric proximal organismului. decît cel cunoscut pînă atunci (cardiazol) şi anume curentul electric. dezvoltarea sistemului nervos uman în viaţa ( uibrionară. Actualmente indicaţiile pentru t\ sînt limitate doar la anumite stări depresive. pulmonare.i <li iermin. 1975). Dumitrescu.\r< :i fazei do r.i i x a r e . înregistrările e. limitat de mezoderm (din care provine scheletul şi.-. E anemii grave. Celulele acestor ganglioni. prin mişcări amoeboide în sens lateral. introdus de Cercetti şi Bini — 1937. Yazilescu. şi ceea ce realmente ei poL înfăptui.işti. ectodermul.rograde. prin electrozi de contact de argint. fiind insa precedată de o fază de spasm electric şi o faz-j.

iar în coarnele dorsale (posterioare) se găsesc neuroni de asociaţie.L. datorită proliferării neuronale din această zonă. fonnînd nervii spinali. zona cea mai extinsă o reprezintă ncocortexul. iu timp ce alee tele sini mai puţin numeroase şi se integrează într-o schemă.H". formînd substanţa albă.u. în zona trunchiului. EMOTIVITATE (lat. omul încearcă concomitent mai multe feluri de e. Printr-un proces asemănător se formează şi nervii cranieni. în măduvă. speranţă şi deznădejde. forniînd rădăcina nervilor motori. admiraţie şi dispreţ. sau ale celulelor din zonele superioare ale sistemului nervos central. liup. trăirile e. format din cerebel şi protuberanta si in mieleilf efal. în procesul dezvoltării embrionare. C. sînt date în cupluri de contrarietate valorică. ci rezultă din interacţiunea acestora. forniînd substanţa cenuşie în formă de . e. dă naştere măduvei spinării. de durată. conformîndu-se unei scheme similare logicei. emergere — a ieşi. dînd naştere la prozencefal. eventual calitativ diferit. cea a afirmaţiei şi negaţiei. cu caracteristici specifice de structură şi funcţionare. forumul bulbul rahidian. corpii celulari se aşază central. Fiind bine delimitate ca sens. Rombencefalul se divide si el în meteneefal. mai mult sau mai puţin ambigue şi avîndu-şi nucleul dominant sit u a t undeva pe scara valorilor între extremele pozitive şi negative.dl 'ii a ut' i H >! l. după sistematizarea noastră. fenomen afectiv fundamental ce se dezvoltă fie ca o reacţie spontană şi primară. Aceasta într-o etapă ulterioară se divide.r-. •• "V i n l i 1 '•••! ni c : 1 o i t 11 1 1 - 230 231 . Aici este locul să vorbim despre bucurie şi tristeţe. ceea ce rezultă dinăuntrul unui obiect sau structuri fără ca să se poată delimita o relaţie simplă de determinare: apariţia din ceva a altceva. pedunculul olfactic. în coarnele ventrale (anterioare) ale substanţei cenuşii se vor găsi motoneuronii. într-o primă fază după închiderea tubului neural. uneori consumîndu-se în ) / • ' . e. emisferele cerebrale şi pedunculul optic. complexă fiind întotdeauna gradată şi pluritonală. * . într-o etapă mai avansată.şi la tradiţii' (în antropologia culturală).i. avînd la centru canalul ependimar. La om în structura scoarţei emisferelor. într-o împrejurare de viaţă. Paralel cu dezvoltarea encefalului. în faza următoare se formează vezicula optică şi evaginaţia hipofizară. vie şi intensă a emoţiilor. Teoria susţine că apariţia noilor calităţi este absolut spontană şi imprevizibilă. Acestea sint tranzitive dar s» dezvoltă pro- E ce. în absenţa acomodării.-xaf şi l'uwlii un •'!'•('/. situat la polul apicalşi la rombencefal. întrucît. prozencefalul sau creierul anterior se divide în telencefal cu bulbul olfaciic.. propriu-zise. e.ompoi Umicn apare din . în secţiune sagitală. în fapt. se situează periferic. a instinctelor. de \a eniovere — a mişca). Astfel. Morgan. aşa cum arată H.<~ i . eventual. la extremitatea craniană a tubului neural. urmează matriţele sociale. emoţiile apărînd pînă şi la cele mai neînsemnate incitaţii şi generînd dispoziţii afective profunde şi. în număr de 31 de perechi. toate e. însuşirea sistemelor superior integrate şi dispunind de autoorganizare şi autoreglare. în forma e. legate de o motivaţie secundară şi care repre/. EMERGENT (lat. emotio.E (rund in tubul neural. din prozencefal şi din cadrul rombencefalului se formează o parte numită mezencefal. Ncuroblaştii din zona ventrală a tubului neural emit la tel prelungiri periferice care. fiind doar reorganizate cultural. în legătură cu constelaţia motivafională şi complexitatea relaţiilor subiectiv-obieclive. care se conectează cu miotomii şi dermatomii corespunzători. intră in trunchiuri nervoase comune cu rădăcinile posterioare. prezintă totodată şi modele clare de bipolaritate.t. forinînd rădăcina dorsală si altele în sens pori feric. în acest fel percepţia distanţei infinite se realizează pe retină în condiţii de repaus. teorie idealistă şi metafizică cu privire la procesul dezvoltării. teoria evoluţiei emergente. lateral lată de ganglionul spinal. caracteristică a sistemelor dinamice şi complexe de a product: efecte ce nu sînr reductibile la posibilităţile părţilor componente. despărţită de restul tubului prin infundibul (şanţ ventral). După cum se vede. descriere a unui lip de evoluţie ciud ceva nou apare din interacţiunea şi recombinarea factorilor preexistenţi. EMERGENŢĂ. o dilatare. iubire şi ură.i Drever. prin care se conduce aferent sensibilitatea somatică. Wallon. predispoziţie spre resimţirea frecventă. fiind real biunivoce. determinînd focalizarea în centrul retinian. tubul neural. se poate observa.1 putea li redus la . e. EMOŢIE (lat. în timp ce afectele se exprimă foarte puternic în comportament. forinînd vezicula cerebrală primitivă.. şi in dieneet'al format din talamus şi hipofiză. iar prelungirile acestora. se poate opune e. dialectica afectivă este mai bogată şi complexă decît cea intelectivă întrucît nu tinde să rupă unitatea contrariilor. putîndu-se indica sui sa dar nu şi cauzele exacte. posibilitate normală a refracţiei oculare. Alexander. EMETROPIE. cmnvere — a mişca). Aceste formaţiuni formează ulterior diferitele structuri diferenţiate ale creierului. fie ca procese mai complexe. reactivitate emoţională neobişnuita. satisfacţie şi insatisfacţie sau indignare. a se arăta). iu dezvoltarea psiliică un nou tip do «. primare sau afectelor. creată în deceniul al treilea al secolului al XX-lea de filosofii englezi S. plăcere şi neplăcere sau dezgust etc. Totuşi. simpatie şi antipatie.iniă. reprezentiud procesul de lormare a nervilor senzitivi.. propriu-zise sini extrem de variate şi diferenţiate după valori superioare. destul de simplu. mai lurc.

prin gîndire. discretă şi calmă şi bucuria activă care este exuberantă mergînd pînă la exaltare. iar alţii par. constă clin identificare ca modelare în propriul eu. Marcus demonstrează că în transpunerea naţia dirijată. a trăi viaţa afectivă a altuia. Lipps care consideră cunoaşterea ca o imitaţie internă a obiectelor (îndeosebi a persoanelor) şi o proiectare a stărilor interne asupra acestora.. e. s-a dovedit a fi un proces com. Tot aşa se distinge bucuria pasivă. intervin restructurări şi noi acumulări de pulsiuni modelate.n p o t l'i tfii?ţinu1 e un 1 E Pentru e. parcurge în existenţa umană o traiectorie asemănătoare cu cea a unei rachete ce e lansată dintr-un punct şi cade în altul. pe cînd e. Dumas face deosebirea între tristeţea pasivă. Aliport) ce constituie o bază pentru declanşarea (introecţia) aproximativă a aceloraşi trăiri şi prin proiectarea lor asupra acestui alter ego. fiind implicat îu adoptarea rolului social. marcat prin stări de deosebită apatie şi depresiune. Abilitatea empatică (de a identifica şi prezice dispoziţiile şi actele psihice aie unei alte persoane. tinzînd să fuzioneze. modele de conduită. La adult. intuiţie simpatetică (H. Delay şi Pichot tratează foarte sugestiv trecerea de la afect la e. dnr pcep. în cunoaşterea psihologică empirică. ceea ce permite ca prin succesive reechilibrări personalitatea cu tot sistemul ei de cerinţe să evolueze. m î m o i n t e n s ă necesit. în fiecare împrejurare aceste montaje intervin într-un anumit mod.. în acest sens se vorbeşte despre cultura afectivă. J. la motivaţia secundară dar nu se reduce la aceasta întrucît priveşte şi maniera de desfăşurare a proceselor e. unii subiecţi dezvoltă rapid un comportament adaptat circumstanţelor. ce este însoţită de un sentiment do descurajare şi slăbiciune şi tristeţea activă în care subiectul se revoltă împotriva privaţiunii ce îi este impusă. activare selectivă şi reechilibrare. dar totuşi influenţate de învăţare. t>va in. Deosebirea este ca între rîs şi zînihet sau între plins şi mimică a suferinţei morale.. cum le spune A. Storr. ° mobiliz a r e a loiţt. in genere. limbaj. aceasta fiind o stare emoţională conştientă. transpunere. deosebirea dintre afe>:f şi e. Lipps. înseamnă „a simţi în". e. După fiecare e. sînt evocate situaţii anterioare cu valoare emoţională. relaţii interpersonale. Bergson). caz răspunsul secundar exprimă perioada de recuperare si este.. complexe sînt întru toiul achiziţii ale învăţ avii şi educaţiei. în monografia sa despre e. a eului altcuiva (prezent sau imaginar) şi din proiecţie 1 ca „expulzare acului sprenon-cu '. a înţelegerii lui (A. sînt denumite ca răspunsuri imediate sau secundare.'1 în genere. S.Sun i'nnitrice". în constituirea stării de e. Ele pot ca. Guilford) este un factor diferenţial. Kocstler). arătînd că motivele se alimentează din propriile lor efecte".ică o mare pondere are imagi- p l e x ( p e r c e p t i v . Guillaurain consideră că identificarea şi proiecţia corespund scer. Abilitatea empatică constituie cea mai importantă componentă a talentului artistic. Scheler). Un exemplu tipic este cel al răspunsului secundar ce succede fricii. complexe beneficiază de TIU grad mai mare de conştientizare şi intelectualizare. intră perceperea gesturilor şi expresiilor altuia de la care se porneşte în intuirea stărilor lui subiective. arată J. Stările de frică şi timp mai îndelungat. îndeplinindu-şi rolul de reglaj circumstanţial pi in alertă. Prin mecanisme asociative. Specificul trăirilor e. să îmbrace forme diverse. Pavelcu. constînd în „a simţi cu". pentru o scurtă perioadă. insimţire. asemenea motivelor care />' întreţin. Se constituie astfel un montaj emoţional prin cumularea stimulaţiilor anterioare. J. Se deosebeşte de simpatie. timp ce afectele se supun cu gre>! învăţării. Fenomen semnalat de reprezentanţii romantismului german (Kovalis. 1 apt este că e. G.. învăţarea afectivă se referă desigur. desfăşurîndu-şi evantaiul mai mult sau mai puţin vertiginos şi apoi dispărînd. se lamentează. care este comun tuturor. în aceste condiţii semnalîndu-se şi refăcîndu-se mereu echilibrul dinamic cu împrejurările concrete.'. de regulă. protestează. Jean Paul) şi interpretat teoretic de Th.. plecînd de la acele răspunsuri i mediate. constă şi în marea lor mobilitate. a f e c t i v ) <c se p u i i " (i>'/v< iii a la u r i i m u l t e n i v e l e ]'•' t r i ' e e t o r i a in- 233 . în cursul catastrofelor colective. Restrînsă la relaţiile interumane şi la perceperea şi crearea operei de artă e. simţire sau acţiune. V. să intre în consonanţă afectivă cu altul. a tinde spre. dimpotrivă. identificare afectivă (Th..P. S. Deci e.. fiind refractare la aceasta. intHi-'ctn. în primul rînd. conştient-conştient şi cnre este gcneral-uman. îndeosebi actoricesc (întruparea rolului — Stanislavski). domină stimulii de ordin social. afectiv şi organic '. o agitaţie agresivă. complexe sint. după răspunsul emoţional primar. subliniază influenţa retroactivă a trăirii e. „reso. strigă. J.kir or^iiiniinulLii ::•<• de ao ea ). imaginaţia substitutivă (G. alţii prezintă. EMPATIE (EINFUHLUNG). subiectul astfel trăind în sine viaţa altuia. asupra surselor ei. năseîndu-se. motivele *"\nt surse interne de aterentaţk' s:ui.-il.E expresii şi getică. Delay şi Pichot. în orice act de comunicare interumană (senzitivitate interpersonală). se explică prin aceea că ii. în procesul e. aceşti factori jucînd un rol declanşator.stj într-un mod mai rafinat şi urwînd unel<tipare sau convenienţe socioculturale. în acer. e.ii ciah exprimate. în terminologia lor. ca pe o interrclaţ> între cognitiv. M. Marcus opinează împotriva tratărilor unilaterale „considerînd fenomenul e. cufundaţi într-o profundă apatie. care. „Răspunsurile emoţionale secundare nu decurg în maniera rigidă a răspunsurior imediate.

E
celor i.ii'u.'i ditni'ii -iuni a d a p t a t i v e i c l r v a i c i.l'-' I Ji.i Lcct: a -unilarea i aconn M 1; 11 c i , lniay.iuai ca unui personaj sau situaţii t i n d e să declanşezi- stările afective c o r e s p u n z ă 1'>ai'- geneiînd o s t r u c t u r ă repro(iuctivă. ce si> linalizează p r i n t r - o p a r t i c i p a r e subiectivă psihologic, — a u t e n t i c ă . Aceasta nu î n s e a m n ă însă d<.păşirea n o r m a l u l u i prin îns t r ă m a r e a f -uliu şi pierderea funcţiei de control. Se iutcrpolcază însă încă o secvenţă în programul subiectului şi aceasta poate avea, conştient sau inconştient, influenţe asupra comportamentului său. Toţi subiecţii îşi asimilează modele cu care se identifică cognitiv şi afectiv nu însă fără o interpretare sau acomodare personală. Keferindu-se la e. ca trăsătură de bază a personalităţii, S. Marcus scrie: „manifestată ca o conduită participativă, conştientă şi inconştientă, aparentă şi inapareniă, fată de un model de comportament uman, facilitind un act de cunoaştere, de comunicare inierumană cu valoare predictivă ca şi un act de ulentijicare afectivă, empatia devine o însuşire proprie condiţiei umane". 'EMPIRIC, calificare a ceea ce rezultă din experienţa imediată cu lucrurile şi prin acţiuni concrete, toate fiind accesibile observaţiei, puţind fi înregistrate prin organele de simţ. Deci definit prin practic şi perceptibil spre deosebire de teoretic, doctrinar, speculativ, axiomatic, construitdeductiv. Empirismul este legat de senzualism (opus raţionalismului, de inductivisrn (opus constructivismului logic),de
pasi\ isiu c u m p l i t de iutrucit subiectul '•-(•• iii-u m u l t ( , i u n l a t . t " i decit de acţiune.

In plus, rămînînd Ja discreţia situaţiilor variabile, empirismul este tributar accidentalului, mi parvine la sistematizări riguroase şi, în varianta sa idealistă, devine relativist şi agnostic. Teza despr fundarea e. a cunoaşterii rămia* însă o premiză indispensabilă a gnoseologiei materialiste. Uneoi i se foloseşte termenul de e. ea sinonim cu experimental.liste nu abuz întrucît experimentul ştiinţific este subordonat teoriei şi implică dirijare şi organizări speciale, în psihologie e. înseamnă experienţial şi califică faptele de cunoaştere comună şi de activitate pătrunsă de practicism şi nu condusă după ultimele date ale ştiinţei . EMPIRISM, doctrină care neagă caracterul înnăscut al unor principii raţionale, pune la baza cunoaşterii experienţa senzorială, restrînge validitatea cunoaşterii la ceea ce poate fi verificat practic şi experimental. într-un sens apropiat — restrîngerea la fapte concrete nesistematizate şi prelucrate raţional, la rodul experienţei, cu minimum de teoretizare sau de justificare doctrinară. în acest sens L. Vîgotski divide noţiunile in empirice şi ştiinţifice. ENCEFAL, partea principală a sistemului nervos central situată în cutia craniană. E. cuprinde în alcătuirea sa: trunchiul cerebral (mezencefal, puntea lui Varolio, bulbul rahidian), cerebelul,

( o u t e i n p U i (• .

diencefalul şi telencefalul (emisferele cerebrale).Ksle organul esenţial al realizării vieţii de relaţie. ' ENCEFALITĂ, proces inllaînator afectînd porţiuni cerebrale, datorită unor tau/e \ a n a i e : virale, bacteriene, chimii .<• (mai ales infecţioasc. dar şi toxice, ca în alcoolism, sau alergice), subacutc sau cronice. l>upă straturile sau componentele cerebrale afectate, e. antrenează diverse tulburări vegetative, motorii, intelectuale si psihocomporUimentale. ENCEFALOPATII INFANTILE, termen generic pentru afectarea creierului (şi în special a cortexului) de un factor agresiv (traumă, tumoare, maladie) perinataiă, anterior maturizării depline a sistemului nervos. Clinic se manifestă prin perturbări neurologice (deficit motor, epilepsie) şi psihice (înapoiere mintală, instabilitate psihomotorie ş a . ) . ENCEFALOZĂ, afecţiune cerebrală cronică, caracterizată prin leziuni degenerative (şi nu inflamatorii-infecţioase) ale ninsei neuronale (de origine metabolică sau vasculară eventual autoimunitară). ENCOPRESIE, incontenenţă a materiilor fecale ce survine la unii copii, analogic eiiuiiziei, în timpul somnului nocturn. ENCULTURAŢ1E, desemnează (în antropologia culturală) procesul de asimilare a valorilor şi comportamentelor, sub forma unei învăţări continue pe t o a t ă perioada vieţii, fu copilărie e, < -Ac globală, nciliteii n ţ i a t ă (suferind şi

ce la o virstă m a l u i ă ea d e v i n e reflexivă., s e l e c t i \ ă , c r e a t o a r e . A c i . i t u r a ţ i a (v.) e s t e , i n ai. e s t s e n s , o r e - e n c u l t u r a ţ i e , e o n s t i n d in asim i l a r e a n o i l o r «.uiiipoi t n m e n l e ş i v n l o r i si în c e h ii i! >r-uva l o r cu c e ! , ' v e t Iii ( M . H i r s k o v i t H . E N D O C R I N O L O G I E , disciplină, b i o l o g i c ă a v î n d ca n b i e i t ;. l.'.ndi le cu secreţie internă, l ' n m u l trat a t d e c . a f i ^ t p u b l i c a t î n 190s>

prin excese de imitaţie), în t i m p

de către C I . 1'arbon. Hormonii îndeplinesc un rol important at't în procesele organice cit şi în cele psihice, de unde studiul relaţiilor psihohormonale de care se ocupă psihoendocrinologia {v. i. ENDOFAZIE, " formulare- verbală interiorizată, lipsită de reprezentarea mentală a propriei voci. Sinonim cu limbajul interior. ENDOGEN, originar, din sfera proprie organică (ex. caracteristică a senzaţiilor viscerale). Opus exogenului, ce caracterizează stimulaţiile venite din mediul extern. Unele psihoze ,,endogene" se datoresc precumpănitor factorilor ereditari, spre deosebire de cele în care rolul esenţial îl au factorii din mediu (ex. o infecţie, alcoolismul, traumele psihicei. ENERGETISM, concepţie ştiinţifico-filosofică, dezvoltată la începutul secuiului de \V. Ostuald, care presupunea că în natură fenomenele pot fi reduse, în ultimă instanţă, la energie, putindu-se neglija aspectul substanţial (ex. striKtura alomică). IV lingă unele eneijii li::ii e -i chimice, p-ihicul ar reprezenta forma tipică a unor

234

235

proces psihic, nuii comeini Iul pe ut ni semnificarea;>eti\ it.1l ii p-..sistemul nervos ceninil există mecanisme speciale de calcul caro Iiicc ce dispune de un maximum di apreciază în fiecare moment valoa- plasticitate. Totuşi,- în sistematicii rea fiecărei variabile hedonice. psihologiei, conceputul de f. se Informaţia rezultată în urma aces- menţine cu sens de categorie spetei operaţii se include ca parte cifică de acţiuni legate de anumicomponentă a programului de te mecanisme. Considerăm necereglare a comportamentului. F.h. sară menţionarea următoarelor se referă la tendinţa de a acţiona, f. psihice: senzorială, mnezică toîn sensul evitării dezagreabilului nică, a verbalizării, a automatizăpentru obţinerea plăcerii. E sino- rii, tensional-afectivă, comunici nim cu principiul plăcerii din psih- tivă, de reglaj şi de integrare. în matematică, f. defineşte o lege de analiză. dependenţă între două mulţimi FUNCŢIA REALULUI (principiul realităţii din psihanaliză), or- [variabilă dependentă şi variabil;! ganismul tinde la satisfacerea tre- independentă: y = f(x)j. în acest buinţelor plăcerii), dar este con- (al doilea) înţeles termenul e foîn descrierea psihofiziologică strîns de mediu să se acomodeze losit psihosociologică. sau cerinţelor realităţii exterioare, să FUNCŢIE SIMBOLICĂ, funcţie se adapteze la realităţi. Sub influenţa experienţei şi educaţiei caracteristică intelectului, consomul învaţă să renunţe la plăcerea tînd din diferenţierea semnificanimediată pentru a evita o suferin- ţilor (imagini secundare, cuvinte) ţă sau pentru o satisfacţie viitoare şi a semnificaţiilor (obiecte, remai importantă, subordonîndu-se laţii, însuşiri, idei). tot mai mult principiului realităţii, FUNCŢII MENTALE, funcţii de în detrimentul principiului plă- înregistrare, de reglare şi de elabocerii. Tendinţă a organismului de a alege un drum mai dificil care rare la nivelul cortexului, desfăpoate duce în unele cazuri la un şurate în plan mental: discriminări şi identificări perceptive, efect adaptativ mai mare. ajustări motorii, înţelegere, evoFUNCŢIE, mod de lucru a unui cări asociative, creaţii imaginatisistem de dependenţă de anumite ve, raţionamente, rezolvări de condiţii exterioare. Categorie bio- probleme. Trebuie distinse de logica indicînd ceea ce efectuează funcţiile senzoriomotorii şi de util (pentru organism) un organ emoţiile primare. sau sistem de organe în chip speciaFUNCŢIONAL, ceea ce ţine de lizat şi relativ stabil. Conceptul o funcţie, este expresia ei şi se a fost preluat de psihologie dar produce sub regimul ei. L. Vîa fost parţial înlocuit cu acela de gotski a introdus conceptul de
286

c.ii'i! iliicc l,i, obţinerea, unei s t ă r i d<: pl.Hcre. S'J piesiipune, că in

relaţie interfuncţională prin care se ajunge la conceptul de proces pishic. Atributul de f. aparţine curentului de psihologie creai de T Dewey, Ivi. Claparede ş.a. (V. PSIHOLOG -E FUNCŢIONANALĂ).
FUNCŢIONALITATE,

tate a unui sistem de a funcţiona intens şi calitativ-superior, în raport cu programul său şi în noi circumstanţe. Caracteristică

proprie-

la care se recurge în descrierea aptitudinilor. FUZIUNE, act de suprapunere şi unificare a două imagini ale aceluiaşi stimul în vederea binoculară sau auzul binaural. Trecerea de la perceperea intermitentă a unei stimulaţii la un continuum perceptiv implică f. Prin extensiune termenul desemnează fenomene analogice în plan intelectual şi afectiv.

E
voase şi nu exercită o influenţă recurentă asupra acestora, cum afirma J. Huxlcy. Demonstrarea funcţiilor reflectorii, construciive, şi reglatorii a psihicului ca .ilare afirmă rolul esenţial al acestuia în viaţi şi înlătură e. EPI GENEZĂ, teorie conform <:ăroia ţesuturile şi organele apar treptat, în cursul ontogenezei, din 1-auturi mai simple, formate anterior. EPILEPSIE, maladie a encefalului datorată unor descărcări neuronale cu expresie specifică paroxistică, ce apar în urma unor traumatisme, tumori sau altor cauze. Se. desfăşoară gradat, putîndu-sc urmări succesiunea următoarelor patru grupe de manifestări: a.) faza -prodromală se instalează cu cîteva ore sau zile înaintea crizei propriu-zise, prezentînd tulburări conştiente, difuze, sub formă de tremurături, parestezii, apatie, anorexie, constipaţie, palpitaţii, irascibilitate, anxietate; b) ama se apropie foarte mult de criza epileptică şi, fiind conştientizată, unii bolnavi găsesc timpul necesar pentru evitarea accidentelor din timpul crizei; prezintă aspecte motorii, senzitive, viscerale, psihice; c) accesul convulsiv sau criza comitială are o apariţie brutală, pe fondul pierderii conştiinţei; prezintă o fază tonică de rigiditate motorie urmată de o fază clonică însoţită de mişcări bruşte şi dezarticulate; d) faza stcvloroasă încheie accesul epileptic prin respiraţii.' ;' 'o'-otoasă si hipotonic pielun^nâ. Aceasta gradaţie se observă, în special, In cazul crizelor majore de e. Se mai întîlnesc şi criza minoră, automatismul epileptic, criza vegetativă etc.

me — ştiinţă şi logos — studii1), teorie a cunoaşterii ştiinţifice, di ciplină filosofică efectuînd studiu! critic al principiilor, ipotezelor şi rezultatelor cunoaşterii ştiin ţifice în vederea stabilirii stru< turii logice, specificului şi valorii de adevăr al acesteia. Tinde tO cîevină o metateorie sau ştiinţă despre metodologia cunoaş terii ştiinţifice. Sens apropia;, de cel al gnoseologiei dar, după uncie opinii, la care ne ralicm. în gnoseologie ar trebui să s • includă nu numai schemele generice şi obiectivate ale cunoaşterii, ci şi psihologia proceselor cognitive. teoria dialectică a cunoaşterii ştiinţifice care face apel la metodele istorico-critică şi psihogenctică (J. Piaget). Această teorie a cunoaşterii ştiinţifice este dialectică în sensul că încearcă să explice cunoaşterea ştiinţifică prin devenirea ci şi nu se mărgineşte la a o constata ca pe un dat. Metoda istorico-critică este denumită asifel întrucît încearcă să reconstituie istoria cunoaşterii ştiinţifice ca fapt social prin prisma logicii ci interne. Metoda psihogenetică, cchivalînd cu folosirea rezultatelor psihologiei genetice în scop Lin U'isUmolo^H.e, studiază deveiurea i.anoaşterh :iu la nivelul uni;mlaţu în genere, ci la nivelul
340

EPISTEMOLOGIE (gr. episte-

EPISTEMOLOGIE GENETICĂ,

individului uman, pornind de la premisa că acest studiu este capabil sâ ne ofere învăţăminte cu .privire la evoluţia cunoaşterii, aparţinînd unei colectivităţi de adulţi, întrucît orice adult, inclusiv în societăţile cele mai primitive, începe prin a fi copil. E.g. se vădeşte a fi astfel o cercetare interdisciplinară, care face apel la tehnici ştiinţifice variate: logica, istoria ştiinţelor şi psihologia dezvoltării. Originalitatea pe care o reclamă e.g., în raport cu epistemologiile filosofice tradiţionale, este tocmai transferul problemelor epistemologice de pe terenul filosofici, unde nu avem la dispoziţie decît reflecţia, pe terenul ştiinţei, unde reflecţia este dublată de observaţie şi experiment. Psihologia genetică se va prelungi astfel în e.g. din momentul în care structurile mintale ale adultului, pe care ea îşi propune să le explice prin evoluţia mintală a copilului, vor fi nu ale unui adult oarecare, ci vor constitui structurile elementare ale adultului ca om de ştiinţă. Altfel spus psihologia genetică se prelungeşte în e.g. atunci cînd cunoştinţele, ale căror mecanisme de formare le studiază, vor fi nu elemente ale unei cunoaşteri comune oarecare, ci vor dispune de un minimum de caracter ştiinţific; aceasta şi explică apelul la ştiinţele specia Uzate sau caracterul de cercetare interdisciplinară a e.g. EREDITATE, traiu-misic de specificitate. <le ,,mf>aj.V specificate, de-a lungul geuexaţiilur: „mesaje16

E
le" sînt codate, în forma codului genetic, în acizii nucleici (mai ales în cromozomi) şi sînt supuse combinărilor, erorilor de copiere, alterărilor (mutaţii). Ca atare, e. este strîns legată de problematica unităţii în diversitate a lumii vii, de problema conservării în timp a tipului speciei, a individualităţii, a varietăţii individualităţii, a genezei noului în cursul evoluţiei. E. este o „moştenire" de la părinţi („zestre ereditară"), dar nu o transcriere a însuşirilor părinţilor, ci a genelor acestora (care pot să nu se manifeste la părinţi, cum a arătat, primul, Gr. Meudel). Deosebim azi o e. nucleară (purtători fiind cromozomii) şi una citoplasmică; legile de bază ale e. nucleare au fost descifrate de Mendel şi T.H. Morgan; mecanismele biochimice — de J. Watson, Crick, Nierenberg, Ochoa etc. abia acum 20 de ani (şi numai parţial). E. caracterelor morfologice şi biochimice este mult mai bine cunoscută decît e. însuşirilor psihice, (aceasta este atestată, la animale, de datele etologiei, iar la om de studiul aptitudinilor familiale şi de compararea gemenilor). Se poate afirma cu certitudine că ceea ce învaţă părinţii nu se transmite la copii (biologia modernă a infirmat teza „caracterelor eredităţii", susţinută de Lamarck) şi, de asemenea, că diversitatea, psihologică umană are şi o rădăcină ereditară (cel puţin pentru constituţie, biotip, comportament). Ceea ce e enditar nu coincide totdeauna c.i ceea ee este c-yi^cni'.'.d („din naştere' ; diversele
Ml

E
caractere ereditare apar la diferile momente ale virstei) sau cu ceea. ce este familial (unele note comune într-o familie ţiu de obiceiuri comune, de influenţe de mediu comune). în mod greşit se vorbeşte despre o c, patologică şi in cazuri de transmisie de la mamă la făt, prin placentă sau lapte ţex. sifilis „ereditar"). Hrcdobiologia se numeşte, curent, genetică !a nu se confunda cu psihologia genetică). în ordinea psihologică interesează premisele creditare. EROOQRAF, aparat pentru investigarea şi măsurarea lucrului mecanic muscular, în speţă al unei mîini sau al unui deget, stabilind timpul de funcţionare şi mnrcînd curba oboselii (Mosso). ERGONOMIE (gr. ergon — muncă şi nomos — lege), termen, propus şi definit prima dată în 1949 la o conferinţă la Oxford de K. F.H. Murrel, prin care se înţelege gruparea ştiinţelor biologico-medicale şi psi'iologico-sociol'igice, în corelaţie cu- ştiinţele tehnice, în vederea cercetării relaţiilor şi posibilităţilor de adaptare optimă reciprocă, în condiţii date, atîl a omului la munca sa cit şi a muncii la om, iu scopul creşterii eficienţei tehnico-economice, a optimizării condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatelor muncii, concomitent cu menţinerea sleirii de sănătate şi favorizarea dezvoltării personalităţii. Apariţia e.a fost determinată, de imposibilitatea realizării de noi maşini şi instalaţii cu înalte performanţe tehnice, fără a studia soluţiil«' tehnice şi din punct <lc vedere al Umilelor psihosocio-fiziologice şi biologice ale omului, care o va conduce sau o va manevra. Astfel, in timpul celui de-al doilea război mondial a iost realizat; un avion care din punct de vedere tehnic putea să atingă performanţe ridicate, dar nu a p u t u t fi condus de nici un pilot. Ulterior, progresele automatizării şi diverselor tehnologii au dus la solicitări sporite neuropsihice şi senzoriale în procesul de muncă. Orice greşeală la noile locuri de muncă implică pagube chiar mult mai mari decît in condiţiile tehnice anterioare. încă la sfirşitul secolului trecut Î:Y. laylor aualizînd metodic mişcările de lucru a determinat ritmurile de muncă cele mai eficace, eliminînd gesturile inutile. 1 Micind mai departe studiul mişcărilor Frank şi Lillian Gilbrcth au dovedit, dcscompunînd mişcările in micromişcări, că procesele de muncă pot fi simplificate, iar capacitatea de muncă poate creşte, eliminmdu-se efectele dăunătoare. Despre cartea lui Gilbert ,,Studiul mişcărilor " (1911), V.I. I.enin a notat: „L'n minunat exemplu de progres tehnic în capitalism ducînd spre socialism." Preocupările pentru economia de energie umană în procesul muncii au continuat, dar o serie de eşecuri, înregistrate de ingineri specialişti în organizarea muncii, din cauza grijii exclusive pentru productivitate, a scos la iveală rolul factorului uman, factor care, în noile condiţii de progrr* t:',r,iic, devine primordial. Valorificarea inle242
16*

grală a energiei omului impune organizai'! a pi"' e...uhu de mini' i, a interacţiunii dintre oin-ni.işinamediu, astfel îneît să se armonizeze optim solicitările de toi, felul care pe adresează omului cu posibilităţile sale. Aceasta priveşte mi numai pe muncitorul izolat, ei si echipele, colectivele de muncă. Or, consumul energetic uman este condiţionat atît de factorii fizici, fiziologici, economici, cît şi psihici şi sociali. Acest fapt obiectiv a impus conlucrarea diverselor ştiinţe despre om în studiul multilateral al proceselor de muncă. în mod deosebit au fost solicitate psihofizHologia, psihologia şi psihologia socială. E. se ocupă cu studiul mişcărilor şi postulării în muncă, de ambianţa fizică (iluminatul şi cromatica, temperatura, umiditatea, ventilaţia, zgomotele şi vibraţiile) şi relaţiile cu solicitările biologice şi fiziologice (durata muncii, efortul muşchilor, oboseala senzorială şi cerebrală), precum şi cu cele psihice (oboseala psihică); de asemenea de ambianţa psihosocială (relaţiile de colaborare-nccolaborare, situaţiile conflictuale, cele de satisfacţie sau insatisfacţie e t c ) . Obiectivul principal al e. îl constituie perfecţionarea sistemului om-maşină-mediu şi vizează tot mai mult transferarea de la om, pe seama maşinii, a funcţiilor de recepţie şi prelucrare a informaţiei şi chiar a unor funcţii de decizie, după ce în istoria muncii de pînă acum a trecut pe seama maşinii funcţiile de agent motor, de prelucrare tehnologică si de transmitere a in-

1-jnriaţiei De aceea P. se ocupa, de între;', '-.j..li. mul oni-iU'i ; in.v incdiu. cvidenţniidu -se următoarele direcţii: de concepţie, este acţiunea e. ce intervine în procesu de proiectare, de gândire, a noi unelte, maşini, instalaţii, procese de muncă; de corecţie, priveşte secţiile de producţie intrate în activitate şi urmăreşte corectarea situaţiilor în care nu s-a ţinut seama de posibilităţile şi cerinţele omului: de producţie, este ramură a e. care studiază procesele' de producţie, repartiţie, circulaţie, consum, în întreaga lor complexitate, atît în stadiul de proiectare cît şi în cazurile după intrarea în activitate; de produs, studiază mijloacele de muncă, atît cele noi, care abi.i urmează să fie fabricate, cît şi cele care se utilizează în scopul modificării lor. în ultimul timp s-a concretizat şi sub forma atestatului ergonomie al produsului, care stabileşte solicitările la care este supus omul în condiţiile folosirii produsului. Aceasta îi conferă mai multă competitivitate. în plus, beneficiarul dispune de informaţiile necesare pentru selectarea, orientarea profesională şi organizarea muncii legate de folosirea produsului ; activităţilor, studiază munca din punct de vedere antropologic, fiziologic şi al igienei; informaţională, este ramura e. care face apel mai ales la psihologie, studiind procesele de percepere, analiză şi decizie legate de fazele producţiei; bioergonomia, studiază organismul în timpul muncii (oboseala şi durata zil.'i de lucru, pauzele, repausul, ora243

E
rul, mnnci în
e-.:e locului

E
sen ctr ). Rezultatele excelent" > > > ! aii" boii cronice (tuberculoză, re:: mal ism). EROARE, se pot deosebi e. <]• cunoaştere, e. /adică, e. de r:;J • re, e. mouilă etc. în toate n o v cazuri, e. este o abatere de la v luarea de referinţă (adevăr, nomă, standard etc). Teoria e. > • ' măsură este esenţială în bionr trie şi psihometrie. E. probai:' este o mărime calculată utilă i testarea semnificaţiei diferenţe;• •> dintre două medii de eşantion. EROTISM, înclinaţii 'sexual exagerate, de tip patologic, ji; psihologie, e. desemnează dispoziţia de excitare a unor zor.. corporale (piele, mucoase gb.n dulare, uretră, anus, organe sxuale) şi de a produce plăceri sexuale. EROTOMANIE, iluzie delirau'.• bazată pe credinţa că eşti iubit, în cazul repetatelor infirmări a acestei convingeri, de regn: \ intervine conversiunea în agr. sivitate; formă delirantă în ca • bolnavul este convins că este iub:' şi dorit de aproape toţi repreze:: tanţii sexului opus pe care-i în ti: neşte. Se consideră că e. este generata de o puternică tendinţe homosexuală refulată şi proiectat.'; în exterior sub o formă modificată. ESENŢĂ, definită (în opoziţiecu fenomenul) ca sistem de reiaţii generice, necesare, interne, corstituind fondul, natura, modalitatea de autodeterminare, definitorie pentru un obiect sau fenomen. Kste descoperită în mod
ţinute p;m e. au determin ti r t x citii U r c a procedeelor ei i i:-

schimburi e t c ' ' ;
ca de L.o^eet ninin:.!, dia

iot'Oc Yi'.L'H'.iAi'..?, mensionarea

orcanelor de comandă a. ma ; inilor şi instalaţiilor în funcţie de dimensiunile antropomctrice, factorii fiziologici şi de ambianţă fizică. ERGONOMIE INFORMAŢIONALĂ, apelează., în special, la psihologie, studiind comunicaţiiledintre oameni şi maşini după schema stimul-răspuns, sau dintre schimburi, echipe, ateliere, după schema fluxului tehnologic. Ea foloseşte şt aparatul matematic al teoriei informaţiei. ERGOTERAPIE (gr. ergon — muncă, therapia — tratament), metodă de tratare a unor boli psihice prin efort fizic, prin muncă. E. sau terapia prin muncă an drept scop sustragerea bolnavului de la trăirile sale patologice, favorizarea contactului cu lumea înconjurătoare şi crearea unui climat psihic favorabil de linişte, de comunicativitate şi sociabilitate. Munca poate contribui la vindecarea, la consolidarea re-misiunilor şi la pregătirea bolnavului pentru reîncadrarea sa în societate. E. aplică numeroase procedee potrivit cu vîrsta, preocupările anterioare, preferinţele bolnavului şi în funcţie de caractctul bolii. în spitalele de psihiatrie sînt organizate ateliere de muncă pentru bolnavii adulţi (de ţesături, de covoare, împletituri etc), iar pentru copiii bolnavi, sub îndrumarea unui personal educativ competent, se organizează activităţi instructive, educative şi distractive (traforaj, jocuri mecanice, de-

mijlocit numai prin gîndire şi fixată categorial. în psihologia existenţialistă, natura lui a fi în opoziţie cu faptul de a fi. Structuralismul contemporan identifică e. cu modul de organizare sui structura fenomenului. Lenin a atras atenţia asupra mersului piogresiv al cunoaşterii îa trecerea de la o e. de un anumit grad la alt.i mai profundă. ESTETIC, ceea ce corespunde frumosului din natură, societate şi om, ceea ce în rapurt cu anumite criterii în evoluţia socialistorică dobîndeşte sau reprezintă o valoare de ordin artistic. Caracteristică a gustului, emoţiilor, sentimentelor şi atitudinilor uprezentînd valori specifice şi care sînt provocate sau evocate ant 1cipativ în considerarea unor structuri armonice, a unor relaţii semnificative, a unor procese surprinzătoare din lumea naturală şi umană. Calificare a formei corespunzătoare de conştiinţă axiologică. ESTETICA COMPORTĂRII, caracteristici ale conduitei confruntate cu normele de frumos sau urît, bine sau rău. E. c. valorilor estetice şi etice se prezintă în unitate. De unde aprecierile de comportare frumoasă, gest urît etc. ESTEZIOPATII, grup de simptome, întîlnite în diferite buli psihice, caracterizate în principal prin diferite tulburări a!e senzorialităţii — sen/;;ţii, percepi ii, reprezentări —, fiind însoţite ' şi de modificări conipoit.imeriudo mai mult sau mai puua evidente.

Astfel e. cuprind atît tulburările cantitative ale scnzorialilăţii. cum sînt : hiper- şi hipoeste/iilc, cil. şi pe cele calitative: iluziile, halucinaţiile funcţionale, haludno:dele, pseudohalucinaţiile şi halu i/mafiile psihosenzoriale. !Nu meroase e. apar doar ca fenomene secundare unor tulburări ale nivelului cunoaşterii abstracte. In acest sens în cadrul e. pot li incluse şi agnoziile. EŞANTION, parte a unei populaţii (în înţeles statistic populaţia e'te orice mulţime de obiecte, inclusiv fiinţe sau grupuri de fiinţe, delimitată cu preciziei, chiar o populaţie de observaţii (date) a cărei reprezentativitate. iu raport cu populaţia permite extinderea, cu o precizie determinată, a concluziilor obţinute din studiul e. la ansamblul populaţiei. Avantajele cercetării pe e. (sau «elective) în locul cercetării unor populaţii, în totalitatea lor (pe care o analizează recensămintele sau enumerările complete) sînt evidente. Volumul observaţiilor poate fi redus, ca în anchetele de opinie, de zeci, sute sau chiar răii de ori, ceea ce asigură executarea lor operativă, reducerea costului de realizare, a timpului de prelucrare a datelor e t c De cele mai multe ori cercetarea exhaustivă este imposibilă. O problemă importantă asupra căreia statistica s-a concentrat în decursul ultimelor decenii (ajun• '.îmi la rezultate remarcabile) a, : •' r aceea c. :-t ibilini 1 ;t se po ile. •" . de exacte a piuccdunior caic per-

244

E
mit unui e.să reprezinte o populaţie eu o precizie determinată, precum şi a acelor proceduri de analiză statistică ce preniit extinderea rezultatelor obţinute din observarea unui e. asupra întregii populaţii, l'tilizarea observării se-i<i tive este acceptată de ştiinţă numai cu condiţia respectării acestor proceduri, în caz contrar rezultatele puţind duce la erori a căror gravitate nu poate fi estimată. E. stabilit este seninificati<' (reprezentativ) cînd se construieşte după anumite indicaţii statistice inclu:iv.d păi ţi direct proporţionale cu grupele ce constituie diversitatea calitativă a populat e: (virste, profesii, nivele culturale ele.). EŞEC, nereuşită, insucces, înfringere totală sau parţială în îndeplinirea unui proiect, realizarea unui scop, obţinere a ceva. Cauzează starea de frustraţic cu evoluţii negative, reluare a tentativelor. Gradul de c. depinde si de nivelul de experienţă al subiectului. Psihologia existenţialistă analizează condiţia de e. considerată ca implicaţie a condiţiei umane. Sentimentul e. este considerat un complex centrat pe certitudinea subiectivă a e., astfel provocîndu-1. ETALON (engl. — standard), termen prin care se înţelege un model sau itn timp de referinţă, care serveşte drept reper in comparaţii de diferite genuri. Termenul are o aplicabilitate foarte largă vorbindu-se astfel de: grup (.'., sursă e. (de ex. a luminii), stimul c. (n-prezentat de unul din 240 stimulii diferenţiali, care, în timpul unei serii de probe, rămîminvariabil, în timp ce ceilalţi iau diferite valori), abatere e. (v JDKY1AŢIA STANDARD) el. Iu teste e. este reprezentat de anumite scări valorice, la capsînt raportate diferite perfoi mau ţe individuale. ETALONARE, tehnică de categorizare a valorilor sau performanţelor unei populaţii detenni nate, eşantion reprezentativ, la un test oarecare. Pe baza acestei tehnici matematice se obţine o scară valorică de referinţă, care permite situarea unei valori individuale, prin raportarea la ansamblul valorilor obţinute de o populaţie, la un anumit nivel şi interpretarea ei în conformitate. S" disting" două tipuri de e.: decilajul-centilajul, care grupează performanţele în clase, astfel incit fiecare clasă (decilă sau centilăj să acopere acelaşi procentaj de populaţie şi procedeul normalizării, în care clasele sînt separate între ele de intervale de performanţă echivalente, în funcţie de medie sau median. ETHOS, ansamblu de trăsături culturale specifice aparţinînd unui grup, prin care acesta este diferenţiat de alte grupuri şi individualizat. Modul de a fi, fizionomia spirituală a unei naţiuni. Se deosebeşte de logos, ce semnifică cunoaşterea pură, dar, după Joja, cele două se condiţionează reciproc. ETICĂ, disciplină filosofică ce
•,e

normelor si categoriilor morale,

o c u p ă

<lc

s i - l i 111 n I

\ II li i r i l i ir,

de conţinutul, modul de intercorejarc şi redlizaie iu \\,y\.\ ,i acestora (St. Stoica). Deşi implică construcţii integrate printr-un ideal, 6» Ştiinţifică îşi recunoaşte izvoarele în realitatea socială şi tine seama dependinţele obiective si posibilităţile societăţii şi ale indivizilor privind realizarea eît mai avansată a valorilor ei ier. E. beneficiază de înv&ţâininlele istoriei şi ale meditaţiilor filosofice, dar se construieşte specific în raport cu orînduirile sociale si cerinţele progresiste istorice. Se deosebeşte de morală care tinde să fie înţeleasă mai mult ca ansamblu de fenomene normate specific sau o disciplină pragmatic educaţională. Totuşi uzual, intervine şi folosirea unui termen în locul celuilalt. Psihologia contribuie la e. prin analiza şi explicarea fenomenelor psihosociale a formării deprinderilor, sentimentelor şi conceptelor morale, a constituirii conştiinţei morale şi dezvoltării comportamentului autoreglat prin norme morale. ETIOLOGIE, (gr. aitia-cauză, logos-ştiinţă), disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speţă — maladii) dezvăluind originile şi evoluţia sa. Psihosomatica susţine e. psihică a diverse maladii somatice. ETNOCENTRISM, fixare a vieţii culturale a anei populaţii asupra propriilor caracteristici naţionale cu tendinţa de închidere în acestea şi de a nu accepta influenţe din afară. ETNOGRAFIE, ştiinţa care prezintă descriptiv cultura unui popor, 247

tmziuil, asemene i ştiinţ'"1!1 >r IMusliv al leiMimeiielor i ultui ii populari". Se diferenţiază de etnologie, in special, prin tehnica de prezentare a fenomenelor studiate iilescriptiv-comparativ). Mij Incul ei de expresie este, prin excelenţă, monografia. ETNOLOGIE, ştiinţa care studiază comparaţiv cultura materială şi spirituală a popoarelor, organizarea lor socială. Se opreşte cu predilecţie asupra popoarelor extraeuropene, aflate pe o treaptă <le cultură mai puţin complexă, dispunînd de mijloace tehnice mai puţin dezvoltate, lipsite fiind de un _sistem de scriere. ETOGRAMĂ, diagrama comportamentului ; prezintă diferite grade de specificitate la mamifere, antropoide şi hominide. Modelele comportamentale au apărut şi s-au dezvoltat tot atît de caracteristic ca şi tipurile de organizare anatomică sau fiziologică, fiecare din nivelele dezvoltării biologice puţind fi caracterizat prin aceste „modele comportamentale", care includ anumite note etologice esenţiale. Astfel, la mamifere componentele caracteristice ale unei e. sînt tipizate specific pentru majoritatea actelor motorii sau cu componente motorii, cum ar fi: locomoţia, hrănirea, băutul, construirea adăpostului, modul de a explora mediul şi comportamentul „social". în cadrul acesteia din urmă intră comportamentele de comunicare, agonistice (luptă, atac, apărare şi agresiune), sexuale şi parentale. La antrot\11'i!, . i !'• t h z ' . / r u i \ ţ n 1 i r u [ !• \ h , i -

poide apar, în plus, comportamen-tele legate de viaţa. In „"rup", caacterizate prin Stirmalizare vocală, expresii faciale, mimice şi gestuale, manipularea obioctelur, curiozitate, imitaţie şi o marc;uă creştere a importanţei semnalelor vizuale şi auditive în dauna celor olfactive şi gustative. La hotnin ide, componenta esenţială şi caracteristică a e. o reprezintă t oinportamentul verbal-articulat şi intenţional şi gindirea abstractă. Dezvoltarea puternică a funcţiilor inhibitorii a generat mari posibilităţi de diferenţiere a semnalelor şi a reacţiilor ca şi de amînare a reacţiilor. Comportamentul uman complex rezultă ca o consecinţa a elaborării unui model interior, psihologic al acţiunii. Omul proiectează înainte de a realiza, el nemaitrăind în momentul actual, ci în viitor, pe baza experienţei trecute. De asemenea în e. umană comportamentele înnăscute au slăbit pînă la dispariţie în favoarea comportamentelor învăţate. Ca urmare componentele esenţiale şi definitorii ale e. omului constau în modalitatea specifică de cunoaştere a lumii, el fiind receptiv la orice detaliu al lumii, indiferent dacă are relevanţă biologică sau nu. O altă notă definitorie, care deosebeşte omul de animal se referă la originea stereotipurilor dinamice, care, la om, sînt în majoritate sociale, ele fiind învăţate în conformitate cu anumite modele culturale variabile în spaţiu şi timp. Stereotipurile umane nu sînt, ca urmare, „standardizate" la nivele

E
de specie ci se grupează, ca vnnante individuale în jurui ir'ur rundele culturale. Procesul de încadrare a naturii umane individual' este enculturaţia, în urma cărei omul ajunge să nu mai aibă do,'motivaţii biologice ci îndeos': soi iale, culturale etc. ETOLOGIE, denumire dată d J. St. ÎUill studiului cnvactt relo: ni faptelor morale sau al tradiţiilşi moravurilor (W. Wundt) pi- • luat recent de zoopsihologie c denumire a studiului obiectiv;: comportamentului animalelor î mediul lor. E. obiectivă ce-şi pp pune descripţia exactă a compor tamentului instinctiv indiferen de orice consideraţii fiziologice t psihologice şi e. comparativă <.•• confruntă comportamentul diferitelor speţe (K. Lorenz). Problem. importante ale e. sînt cele legat' de ereditatea comportamentului, de filogeneza sa, de valoarea adap tativă, de biocomunicaţie (Tei' brock), de transformarea unocomportamente în sociosemna!" (ritudlizare, J. Huxlcy), de rol'..: învăţării şi al jocului etc. E are implicaţii mult dezbătute în psihologia umană (agresivitatea — K. Lorenz; dragostea — Eibesfeldt). S-a insistat şi asupra reziduurilor instinctive ale vieţii d • • vînător-culegător a oamenilor pi'i mitivi, viaţă care a durat milioane de ani (C. Morris, Tiger:. EU (EGO), conştiinţa de sn: , nucleul sistemului personalităţ; în alcătuirea căruia intră cunoştinţele şi imaginea despre si;i'\ precum şi atitudinile fie con248

E
ştiente, fie inconştiente faţă de ctJe mai importante i:iter;.-3e şi valori. In psihologie, sub denumiri a r^o se înţelege acea subsiructură a personalităţii care asigură echilibrul între tendinţele profunde, generate de funcţionarea biologică a organismului, pe de o parte, şi normele primite prin educaţie, ca si realitatea obiectivă pe de alta parte. Eul înţeles ca ansamblul însuşirilor personalităţii este alcătuit'din următoarele ansambluri: eu fizic sau biologic ce are iu vedere atitudinile corporale care se identifică cu schema corporală; eu spiritual alcătuit din totalitatea dispoziţiilor psihice înnăscute sau dobîndite; eu social ce are în vedere atitudinile faţă (iu relaţiile sociale ale individului. Allport se întreabă dacă ideea de eu este necesară şi nu ar fi cazul să fie înlocuită cu alta ceva mai cuprinzătoare, incluzind simţul corporal, sW/-identitatea, autoaprecierea, seif- extensiunea, gîndirea raţională, imaginea de sine, tendinţa proprie, funcţia cunoaşterii — toate acestea fiind denumite proprium. EU APERSONAL v. SINE. EU IDEAL, proiecţie a imaginii de sine, aşa cum persoana gindeşte că ar trebui să fie. In teoria psihoanalitică, e.i. este o formă de manifestare a supraeului. La unii, e.i. este formulat în termeni fermi, la alţii, el apare abia conturat. Cercetările au demonstrat că proiecţiile persoanei, aşa cum apar în e.i., sînt mai transparent.: pentru un observator extern, decît pentru persoana însăşi. E.i. es!e rodul tendinţelor de a cău'.a un model, adesea acesta fund expresie a amalgamării mai multor tipuri extrase din viaţa de relaţie a individului. E.i. este o forţă puternică în determinarea valenţelor comportamentelor, a performanţelor, a stilului deviată. EUFORIE (gr. eu - bine, phoros — purtător), tulburare în sfera afectivă, manifestată prin1 r-o stare de bună dispoziţie exagerată, veselie, exuberanţă, fericire, toate nemotivate, în absenţa unor cauze exterioare sau provocate de motive neînsemnate, care nu justifică aceste trăiri. In e. se exprimă anormal atitudinea subiectului faţă de realitate. E. se desfăşoară, de obicei, pe fondul unui tonus de activitate psihomotorie crescut, evidenţiat printr-o accelerare a proceselor gîndirii, a asociaţiilor de idei, a unui limbaj bogat, rapid etc. De ex.: un bolnav, aşa cum se observă în tabloul clinic al psihozei maniacale, are un simţâmînt de bunăstare excepţională, de sănătate şi vigoare, este de o veselie debordantă, optimist, lucrurile indiferente altădată îi provoacă bucurie, manifestări care se menţin chiar dacă bolnavului i s-ar întîmpla o nenorocire. Dispoziţia subiectivă bună se exteriorizează prin rîs zgomotos, mimică vie, gesticulaţie bogată. E. este întîlnită în faza maniacală a psihozei maniaco-depresive, în intoxicaţiile cu alcool, faza terminală a tuberculozei, ca post-reacţie a hepatitelor şi altor boli somatice. Uneori e. moderată n-are legătură cu
249

EXCITABILITĂŢI-. referindu-se la orice sursă actuală de informaţie. Urii UIT) conform căreia elevii a'. privind mecanismele eredităţii.•iti. Astfel e. Pentru psihologie dezvoltarea şi istorismul constituie un principiu ce condiţionează statutul ei ştiinţific. asigurarea medico-igienică a unui fenotip echilibrat şi vital. cultivă cumbiuatorica liberă. hewiskein — a afla). v i u . nîud predominant independi-ni ajung să redescopere anumite ade văruri ştiinţifici». operaţie de recoltare sistematică a informaţiilor despre ceva în vederea unei evaluări. Guilford).ite a matei iei vii de a n a e ţ i o n a 251 50 . Deci nu poale fi vorba numai de influenţele mediului. e. disciplină preconizată de 1"..îrii „prin descoperire" ( |.. ţn psihologie conceptul de e.. s-au pus in evidenţă mutaţiile accidentale ce pot interveni în genom.. scrise sau practice a cunoştinţelor. fiind apropiată stării de supraexcitare. EVOLUŢIE. Se d e o s e b i te de algoritmică prin faptul că nu prescrie reguli fixe de operare t .-Isiiilf p a t o l o a u e <r-?t<? u n d .f. 1 V>(v. Schmalhausen interpretează e. în ordinea interacţiunii dintre organism si mediu. suprapopulaţia. de principiul selecţiei naturale (din darvinism). Morgan).. exprimînd o adeziune profundă la înfăptuirea unui act sau la izbînda unei idei. EXALTARE. Recomandările e.ei)L'ti — naştere. sistem de verificare. (v." s. dncînd prin acumulări cantitative Li apariţia unor noi calităţi. EURISTICĂ (gr. Spencer se situează pe poziţia e.]1 ce în biologia preevoluţionistă sicultiva ideea armoniei presuibilite dintre organism si mediu. Odată cu dezvoltarea învăţămîntului şi creşterea rapidă a exigenţelor faţă de profesiuni. Azi se mai includ în e. serie de transformări continue dar lente (opiiMcelor date de revoluţie ca transformare radicală şi saltilormă). disciplină metodologică ce se ocupă de mijloacele descoperirilor şi invenţiilor. problemei. Spencer afirmînd universalitatea e. pe producţia divergentă a ghidi rii ( f. după neodarfenomenul de asimilare genetică. Recent e. concepţie opusă fixismului şi afirmind transformările continue ca mod de existenţă a universului.ion. solicită indefinit disponibilităţile imaginaţiei şi gîndin creative. PROCED E E EURISTICE).IM . li.B. H. pe inteligent fluidă (R. deprinderilor şi capacităţilor intelectuale ale unui subiect care a beneficiat de instrucţie şi aspiră la promovarea şcolară sau profesională. transpoziţie.. îşi modernizează metodele şi conţinutul în sensul verificării mai profunde a cunoştinţelor. proces de dezvoltare care cuprind-' atît schimbările cantitative cu şi cele calitative." ca fiind în acelaşi timp inevitabil şi imprevizibil.il. admite muhipl. a indivizilor cu tare indezirabile şi promovarea celor ce ar putea să asigure nou-născuţilor o bună ereditate. analiză prin sinteză. bun şi !. generaţiei. fapt. Odată cu epocalele descoperiri ale geneticii (Th. a dobîndit o primă formă odată cu I. Raportul cu mediul nu este întrerupt. însă genom ui cuprinde şi gene reglatoare. a cărui valoare este relativă. Huxley caracteriza „progresul biologic.i. ereditatea. cibernetic eonsiderînd retroacţiunca şi autoreglajul. iu vat. apelează cu precăder. teorie cari' susţine că populaţiile umane pot fi ami'liorate prin măsuri biologice ile inspiraţie genetică. în tiu1. Docimolu'jia se oi upă de problematica c.ţi. . Ignorînd latura calitativă a transformărilor. personif1care. Ea implică reglementarea actelor de reproducere prin interzicerea participării la proliferarea speciei. duce la restrîngerea controlului comportamental. EUGENIE Igr.amarck care susţine că organismele se transformă sub influenţa mediului conform legii exersării şi a legii transmiterii ereditare a caracterelor dobîndite. stare emoţională de scurtă durată dar foarte intensă. ipotezei libere sau |. relaţii etc.l.vril. e. şi măsurile de ameliorare a condiţiilor de existenţă a oamenilor în scopul ridicării calitative a eredităţii umane. modern se integrează tot mai mult în teoria dialectică a dezvoltării. experiment „pentru a vedea. Cristalizat iniţial în biologic. E. întimplare ce se produce în anumite condiţii de spaţiu şi timp. H. a măsurării obiective a aptitudinilor corespunzătoare şi a creşterii gradului de obiectivitate şi precizie a estimărilor. provocînd „senzaţie". pi. plat. distingindii-^e prin noutate şi caracter neobişnuit. i | M i • ub iu 11 u< uţe Umilit i: p ^ i h o t i'ope (alcool. cu . lupta pentru existenţă şi selecţia naturală) din a căror interacţiune rezultă evoluţia. EVOLUŢIONISM. E. recuri i licăre. vizînd originalitatea. în sens larg. se baze. la analogie.itc:_:i<. s-a concretizat pozitiv în aşa-numitele „consultaţii genetice" şi s-a completat prin cufenie.!J . soluţii.E . vinistul \Vaddi]i. EXAMEN. Haeckel a formulat principiul: „ontogenia repeta filogenia". Darwin introduce 5 factori (varietatea individuală. urmărind ameliorarea biologica şi mentală a noilor generaţii prin asigurarea unui fond ereditar valoros. represivă. Deşi nu-şi limitează pn> cedeele e. Galton către 1870 şi sugerată. prin probe orale. în aceste condiţii se înlătură reminiscenţele de finalism inexplicit. n r inimile „yaz ilariant" — protoxid de azot).' . i . este orice atribut al unui obiect.a.. E. în informatică are un sens muli mai general. deţine un loc central. j t tf-inp " i .pi iei. iar fenotipul este supus selecţiei. Cattell). EVENIMENT. consideră că evoluţia se trece de la omogen la heterogen printr-un proces de diferenţieri şi integrări progresive.bine. mod de operare intelectuală prin sisteme deschise dar active. odată cu Lamarck şi Darwin se impune ideea e.i/.'ibil u. de tipul întrebării. au fost pînă la progresele geneticii în mare măsură utopice. E edificat"? pnn raţk'i un<~-nt pi. modelare... a probării eficacităţii lor. iar fascismul a compromis grav această orientare asimilînd-o în politica sa rasistă.

Kicrkegaard. EXISTENŢIALISM. P Saitre. la nivelul metabolismului. demenţi.M.. şi posibilitate. se situează pe un loc intermediar între trebuinţe şi tendinţe. este variabilă în funcţie de orientarea anticipativă 253 <. generator de viziuni pesimiste dar şi protestatare asupra caracterului accidental al existenţei umane. E.C.I E problemă necesară procesului de învăţare. între dificultatea sarcinii şi capacitatea elevului de a o îndeplini. avînd ca promotori pe S. Proces nervos de bază ce se realizează în unitate contradictorie cu inhibiţia. i! f. Natura şi gr.. i'xj'^r-rală f-iv' i r i / . J . meazâ deprinderile intelectuali practice.. educaţie fizică şi liu : manual se prevăd exerciţii dar şi ! orice alt obiect de învăţăniînt. m n r i astfel se ojunge ia realizarea < i hilibrului permanent dintre oxi. intensitate. comportamentale) ale indivizilor umani. a Ut: sub rapo. (Termenul mai vechi: iritabilitate). Intensitatea reacţiilor este.oEXORCISM. reprezintă orice factor de mediu care declanşează modificări reversibile în materia vie. în legătură cu filosofia existenţialistă a fost elaborată şi o psihologie adecvată tematicii sensului vieţii. pe baza unor foimule magice.1 provocat o. : genere. oscilează între metafizică şi dialectică în înţelegerea raportului dintre esenţa şi existenţa umană. latură a sociabilităţii. distribuţie în spaţiu i. excitantul le dedanşea-a. Matei e. de a te etala nef ir : rccurgînd şi la cabotinaj penii. ancorînd inevitabil într-un individualism. finalizare efectivă a unui act. pe baza unor legături preferenţiale motivaţionale de ordin psihosocial şi moral. care desemnează capacitatea individului de cuprindere în sfera relaţiilor a unui număr mai mare sau mai mic de elemente umane. EXERCIŢIU. de ex.. care sînt formate prin raportare la cadrele axiologice specifice unui grup sau unei societăţi date. acţiune secundară învăţării. societate. apreciat ca fiind . condamnate la înstrăinare. viu calorate afectiv. dozarea efortului fizic şi intelectual al copilului în diferite forme de activitate etc. mai mare decît intensitatea modificărilor ambianţei care . faţă de elev. Heidegger. A. debili mintali. "iiu caic elevul aplică şi îmi. Exigi--!' -. Originar seninii''' simptomul de expunere în pul.• ţiului.:!..T (](pian. t• . nu accede totuşi la recunoaşterea valorii regeneratoare a revoluţiei socialiste. şcoală.posedat de diavol". Reacţia organismului este generalizată. prin exerciţiu se înţelege 1 0 rezolvare de problemă nouă..Upăşire ( j .găteşte cunoştinţele sale. a atrage atenţia cu orice p. prin aşi- c *gurarea unei asimilări OJ -. dar nu le alimentează. accentuare) a activităţii unui organ nervos sau de alt fel.. Apropierea de marxism. aplicarea în condiţii concrete variate. deoarece energetica reacţiilor depinde de rezervele interne. deci lărgită sfera ei de acţiune. te expune în public frapant indecent. fixată caracterial. Jaspers.. sareinilm ia posibilităţile subiectului > . curent filosofic concentrat asupra analizei şi interpretării existenţei umane. Se prezintă în diferite variante. se caracterizează printr-o anumită natură. Un e. şi speciilizaiii. i a . ceptor de a le înţelege şi de . EXERCIŢIU ÎN ÎNVĂŢARE. gramatică. 1 maturitate afectivă. Cea mai mare e. la nivelul ţesutului respectiv. . repetiţie frecv eută vi i/u-iee a unei activităţi iu \rdrsea insuşirn şi perfecţionării ri ( •i iui ni. de a se exprima pe sine energic şi fără reticenţe.s. perceptivă şi epistemică. chiar şi a scandalului. ritual religios menit să alunge. p r o v o . cel de-al "patrulea icrmeii al activităţii voluiuare implicînd punerea în funcţiune a electorilor. la o vîrstă dată.. susţinere ritmică. . EXPANSIVITATE..spiritele rele" din corpul celui bolnav. : -i ei a r e . de obicei. p u supune adaptarea (potrivirea) exigenţelor (a cerinţelor. dar şi 1 indivizi cu inteligenţă normal. .' EXHIBIŢIONISM. Akrleau-Ponty). Se află 1. ale colectivului din care face parte. caliticnre a ' s t i m n lil'u.extensitate) şi în timp (protensitate). proprietate fiziologică fundamentală a organismelor cu sens de activare (declanşare.. EXIGENŢĂ RAŢIONALĂ. de regulă. Marcel. Sartre. p r o b ă B.: dul solicitării sau interdicţiei ma nifestate. M. Legăturile preferenţiale se fac pe baza unor modele (mintale. Nu numai la matemat. EXCITAŢIE.ime a cerinţelor şi informaţiilor.. raţiona!. Camus. EXCITANT (STIMUL).i de ai:(o'. Opus enj. . EXECUTARE. t. tendinţă de . îşi [. în virtutea unităţii indestructibile a persoanei ca structură bio-psiho-socială şi este rezultatul a două nivele de investigare. EXOGEN. a proiec- tului şi angoa ei.•'- ? c u r i o z i t a t e u m a n ă t a b u i e la•jpiulate ia iiiud r a ţ i o n a l . încercată de Sartre. c j / â eşeiiii. EXPANSIVITATE SOCIALĂ. o orientare umanistă.E la modificările ambianţei pi iu modificări reversibile ale structurii şi funcţionalităţii sale. e. După N. dispoziţie a personalităţii. trebui' duiate. coustînd din tendinţa do a stabili rapid contacte interpersonale sincere. „Kxigenţa raţională" trebuie raportată la toate aspectele muncii educative dm familie.! 11 I'. G. o posedă celulele nervoase şi cele musculare.cantitativ cit şi calitativ. împlinirea prin obiectivare.\ t.şi stimulaţiilor provenite din a tara organismului.Ion şi a obu n e n i viu pei tv--i:iKui'je. traduce în faptă.ipt o prelungire şi adineire a n .s. Avînd. !-..1 antă. :• buie puse de acord cu interese' • si aptitudinile acestuia. K. a p'-rsonalităţn . P . şi privită din diferite unghiuri de vedere: asigurarea accesibilităţii cerinţelor şi informaţiilor.: a organelor sexuale. operaţii deja predate elevul-1.a wiiiţ'. i n t o x i c a ţ i i . abandonate în neant etc. . asupra pr priei persoane. a unor cunoştinţe s.

alegerea formei aparaturii cu care se experimentează şi alegerea regimului în care trebuie adus fenomenul pentru a fi mai uşor abordat. (limită inferioară şi s u p e r i o a r ă ! •• M--1. '1) abaterr-a Standard (8) 8 — X-l respingere.it niul"|t .i ! M | p r e f e r i n ţ e l o r e x p r i m a t e <le îi'regul grup prin valorizarea dintre i\) • preferinţelor (p i'oiivUf-'iit. l'rin l e s t u l socionietric se c.iup. E. u modelul epistemic lormal anterior. Astfel. 8 o anumită valoare . EXPERIENŢĂ.. utilizate în psihologic sînt e. şan r E de tniupoid.i. poate fi substituită.S.E c.. Hoppc (1930) a introdus termenul de nivel de e. termenul de e. experienţa rezultată din activitatea diferenţiată după obiecte şi din constatările privind lumea materială în baza acţiunii nemijlocite asupra obiectelor. iar nu direct de la obiecte.8. pregătire şi orientare a unui sistem spre o acţiune sau eveniment. EXPERIENŢĂ FIZICĂ. prin simulare sau simulativ.s. — obtinîndu-se X . propriu-zisă şi cea calificată ca ştiinţifică. ansamblul cunoştinţelor.t . psihologic se distinge prin preocuparea de a discrimina. l t c n l l l l j l ' " li iu h. M = p.. fără o preocupare de interpretare teoretică.i asupra respectivului fenomen prin neutralizarea celorlalţi. pr eind C. Se calculează mai in• • 1 îi trei p a r a m e t r i — 1) median. către un de . stare adecvată unei stimulaţii ce eslc numai anticipată. acestor trei parametri se calculează limita inferioară (l. )• — -" ţii şi practicii sociale.S. metodă fundamentală de cercetare ştiinţifică avincl ca operaţie centrală disocierea factorilor: . e. relativ deosebite de sistematică şi teoria ştiinţifică. în psihologie cercetarea arc în vedere însăşi natura stimulilor obiectivi şi modul cum ei sînt filtraţi prin cond iiile interne pentru a se reconstitui desfăşurările procesuale şi produsele psihice la care se ajunge.11vie IC o l t . Totuşi distincţia aceasta nu exclude. de laborator şi cel natural. de pildă. animalul nu poate înlocui omul în măsura în care acest fapt este realizabil în studiul fiziologiei umane.v r^rr ~yîr X-l 3) «radul de olilicitate al curbei (A. (i. psihologic se confruntă cu o serie de dificultăţi cum sint: din raţiuni umanitare şi tehnice subiectul uman nu poate fi supus oricăror acţiuni experimentale. s . . care defineşte nivelul d. Această disociere a factorilor se face metodic şi nu prin tatonare.8) şi limita superioară (I. practică. E. metodică sau organizare în procesul instructiv-educativ în vederea surprinderii efectelor produse asupra evoluţiei psihice. i l .. de laborator maximalizcază precizia in detrimentul realismului.)ir. 8 ) a e . T l i' ij |.i 1' . Bernard). în continuare. trepte superioare celei pe care se desfăşoară acţiunea de cercetare individuală sau în echipe restrînse (ca în cazul studierii fenomenelor psihice de masă). nu se poate acţiona asupra obiectului studiat comod şi după dorinţă mai ales cînd acesta se află pe. — -— .dculea/ă un indice de e.L<inbbi i 'imp. E.iu condiţiile atracţie şi X (X — numărul total de subiecţi). Pentru introducerea realismului in situaţiile artificiale de laborator s-a ajuns la iniţierea aşa-numitului e.inf — M — t. acolo unde obstacolele sînt prea mari. astfel discriminindu-se între factorii reali şi cei aparenţi. şi comportamentului elevilor. Aceasta mai ales în epoca actuală de afirmare a unei strînse unităţi şi complexe interdependenţe dintre empiric şi ştiinţific. Un obiectiv central al e. Astfel.t i i i i i . experienţa rezultată din coordonarea acţiunilor mintale şi din abstractizări de la acţiunile subiectului.l . lucil de luciu . se deosebeşte de acela de experiment şi totodată indică domeniul bazai al cunoaşterii imediate. ele. luînd în genere faptele aşa cum se prezintă. EXPERIENŢĂ L0GIC0-MATEMATICĂ. Strategia cercetării experimentale include următoarele elemente: alegerea ordinii de studiere a factorilor fenomenului dat.e.separarea fac254 toiilor care condiţionează apariţia unui fenomen dat şi studierea consecinţelor fiecărui. Pe baza. pe căi indirecte.Luat în acest sens pragmatic şi comun. i i i i r l . E.e evaluare retrospectivă de către subiect a performanţelor pe care Ie-a obţinut în îndeplinirea unei sarcini. deprinderilor si ttb-I. metodă a pedagogiei şi psihologici pedagogice constînd din modificarea unor elemente de conţinut. dintre e. ISastin: e. in scopuri e\[>eri- 355 .t" pentru un anumit A3. aşteptare.p.) EXPERIMENT PSIHOPEDAGOGIC. natural tinde să maximalizeze realismul. Experimentarea strictă. de formulare a unor ipoteze şi probleme ştiinţifice.reMVe a informaţiilor şi operaţiilor pe baza observaţiilor şi exersărilor nemijlocite. ajungîndu-se la esenţa fenomenului" (CI. presupunînd organizarea cîmpului experimental şi elaborarea unei strategii de explorare a acestuia pentru a obţine rezultatele scontate cu efect minim şi a efectua măsurători. faptele de ordin subiectiv şi a degaja relaţiile dintre subiectiv şi obiectiv nu numai sub aspect cantitativ ci şi calitativ. este rezultatul unei structurări pioi.) sau asimetria ei — A. precumpănitor implicite sau empirice. psiholog'c este acţiunea considerată ca fapt comportamental sau demers mintal. .sup — M -jEXPECTAŢIE.1 I > . prin analiza sistematică a datelor de observare şi măsurare (confruntarea acestor date cu schemele teoretice deţinute de cercetător. în detrimentul preciziei. Principalele forme de e. se desfăşoară în condiţiile fireşti ale activităţii şcolare şi deci nu pe iartă un caracter artificial.ii-. EXPERIMENT.j pe baza loiimilci lui <"<. ci presupune continuitate şi interpenetraţia.

valori şi valenţe implicate".. introduce noi cunoştinţe şi metode de predare. sînt reziduuri ale unor acte adaptative desfăşurate (atac.) t o a t e acestea fiii. pn>l •. Dumas). de specialişti dotaţi cu o mare competenţă. latură a modificărilor motrico-seu"<toTii. • E nah (N. James.p.etc. a descript. t ă ţ e n i t e şi în psihologie. pot fi spontane. accelerare a circulaţiei sangvine. a capacităţii intelectuale. Sub raportul interpretării e. : ' • ele să po. Eraisse remarcă dificultatea distingerii e.• . Thompson) în rest.ire a legilor î n e î t u n e l e di. faptelor şi de eficienţa.! h i v .se că. o componentă a complexului reactiv.-— tice în relaţia directă sau i-ui: rectă cu pr.( poate limita la constatări. Lange). de cele mai multe ori. J. aflat în raport biunivoc cu centrii şi stările interne ce poate activa sau depresa (descărca) tensiunea internă.dnv. adică îşi propune ca • ". • • •' (•/•'. < .-eesul instruirii şi educării ele-.e. /ii iilor explicante. E-. vasodilataţii şi vasoconcentraţii). i'.euţ. (t>n.ca se sprijină pe cunoaşterea legilor şi condiţiilor calitative şi cantitative ale fenomenului sau evenimentului. habitualc fi voluntare.i 1 ': sau individuale. Ştiinţele m o d n u/ează de diverse tipuri de e v . E. EXPONENT.. înainte de toate. cercetarea apărînd doar ca o implicaţie a operei de formare intelectuală. c i t i i (cauzale.e. mimico-pantomimice şi g. Eraissc arată că societatea pe de o parte selecţionează expresiile bazalc dezvoltînd pe unele şi inhibînd pe altele.. Plînsul fie accentuează suferinţa.e.V i *• \ • v.i!"\ fi construiie sa>: .'. tonico-energetic nespecilK. fiind circumscrise unor mecanisme psihofiziologice generale. :• > efectueze cercetări în însuşi p. fugă) şi se menţin întrucît anticipă. semideschidere a ochilor etc. EXPERTIZĂ.e. : '•' .e. prepară şi susţin demersurile adaptative (încordare. efectuate în intervale scurte. E. turale. mai mare măsură învăţate ("rb'i congenitali posedă o mimică foarte 257 şi recurge la cunoştinţe c. întrucît este semnal pentru un altul.e. Matalon analizează o scrie de comportamente emoţionale idciuificîiul în organizarea l > componente bioadapla<r tive clare dar totod t':â staiuialcaz i evoluţia spre simbol a e.:!. Pupă 10 se aplică măsurile respective : se verifică prin observaţii M probe rezultatele obţinute. Piaget.Je. sînt comune tuturor oamenilor (G. Deşi e.. urmează aceleaşi modcio ca n teoriile euio'iei. si •:•. De aceea. emoţii-comportament-emoţii. a normalităţii p'-ihice..' > • • (i'. ale ochilor şi privirii e t c . defineşte m ă r i m e a o)>vraţionalâ a caracterelor cnirl. nu sînt relaţii univoce (Andrews). Titchener. estetică şi morală a elevilor. în baza unor ample cercetări concrete. stări şi procese emoţionale. mişcări convulsive. Prin e. este formativ. temeiului de producere a fenomenelor. Landys iibserva. . de bază (constînd din contracţii şi relaxări musculare.aie 256 17 — Dicţionar de puhoicK-::e . EXPRESIE EMOŢIONALĂ.ilvr ' \ p l i c a t i v ce se construieşte. atacat (scr'şnetul dinţilor provoacă teamă). C. ! ] ! ' i l ă r i . De ace. Adevărul este că ceea ce numim e.. . c o n d i ţ i o n a t ă d e adevărul p n . . muşchilor faciali. între mecanismele fiziologice si stările subiective sau comportament emoţional. De aceea pot fi compuse variabil. dezvoltarea lor complexă în raport: cu activitatea şi cu ceea ce mai tîrziu N. de alte configuraţii miir. J. printr-o astfel'de c .'l o strategie. d e n u m i r e a. cu însăşi emoţia ca formă specifică de comportament. Darwin a demonstrat că e. Totodată omul dispune de o extraordinară labilitate funcţională şi motrică condiţionată de existenţa sa activă. în vederea încadrării lor tipologice. indicativ sau desipiativ. fie o reduce. formulîndu-se un consult :sau recomandare. de exemplu. se poate schimba orarul. în şcoală nu sînt recomandabile experimente ce nu contribuie prin ele inşi Io la educaţie. • • i u V i ' L ' • v t i . capacităţii de muncă. fiecare din componentele ei îndeplinind pentru un altul rol de indice iar sistemul indicilor oferind observatorului un complex integrat de informaţii despre starea subiectului. operaţie diagnostică şi estimativă asupra unui caz sau situaţii concrete.•• diiii.rplictms) ce se aplică fenomenului (Hempei). în psihologii aplicată se recurge la e. după cum arată încă Descartes. este. restructura' ordinea predării cunoştinţelor etc.p. Pot fi conţii! iat e • .) şi influenţează pe cel care este.. fiecare din acestea avînd o semnificaţie în contextul global al inimicii ce presupune o sinergie musculară (G. inve^'. individual în condiţiile activităţii şi comunicării sociale. Ele se structurează tipic şi variabil.e. p . teleologice. Vizează dezvăluirea cauzelor.icogesticuiare cu un conţinu:. i'. au relevat nenumărate variaţii fiziognomice privind modificări ale buzelor. u . Watson confundă e.'e a l c ă t u i t ă din reacţii observa • live s i s t e m a t i z a t e şi conduse dup. Dumas. poziţie de atac. operatoriu. pornin . Prin •! însăşi esenţa sa însă e. N. Fridja numeşte „referenţi situaţionali.lsiuni motivaţioii. E. . model.: Ih-r.tniHc deductiv. la ceklalte. d r . porneşte de ia o descripţie concretă a ceea ce e s t e de e x p l i c .vtie.£ mentale. EXPLORARE. ele cunosc o diversificare şi organizare conform condiţiilor adaptative şi socioculturale. Valoarea e. Herbert) sau forme primare ale comportamentului emoţional care prin asimilare generează trăirea internă (W. funcţionale. constituie un raport comunicativ. se constată şi explică. cauze specifice de reacţie.e. atiyitâţii de orientare. Piderit şi apoi Boring şi E. pe de alta creează „un veritabil limbaj niimic in care semnele prelungesc şi diversifică expresiile spontane". fiind în cea. a elevilor de diferite vîrste eh\ EXPLICAŢIE. i1»ir. în statistica psihologiei. perceptivă sau de d e t c c i i ' . acţiune gnostică vizînd relevarea modului de determinare a unui fenomen sau a unei categorii de fenomene.

e. auzul. vorbirii uzează de intonaţie şi accente (pe carcT. dintr-un domeniu si de a le extinde asupra altor domenii. suferinţă. situarea pe poziţiile unei doctrine duse pînă la ultimele ei consecinţe. EXTERNALIZARE.e. Contrar aparenţelor. astfel îneît devine dogmatică. EXPRESIVITATE. care fuzionează cu toate aspiraţiile spiritului". se poate manifesta prin fanatism. disprrţ. Slama-Cazacu le apreciază ca fiind comutatoare de sens). moralism insolent. ieşire din comun. Lectura e..e. operaţie de extragere a unor date. Ralea). calitatea unui proces psihic sau a personalităţii de a-şi modela structura şi conţinutul în chip relevant in comportament. morale. diminuarea sau absenţa răspunsului la stimularea unui focar motor după o stimu17* lare anterioară a aceluiaşi focar. într-o situaţie dată. incluzînd şi componente cognitive. l'n optimum de comunicare prin e. după eticheta tradiţională din unele culturi asiatice. un rol aproape 1 . să se zîiubească la înmormîntarea celor apropiaţi pentru a nu obliga pe participanţi să încerce suferinţe morale. presupune imobilitate. C. manifestare bizară. fiziognomică. stare a celui ce este copleşit de ceva ce-1 depăşeşte cu totul şi-1 absoarbe. este o formă specifică de comunicare (M. Dezvoltîndu-se ca un limbaj parţial. Copiii învaţă treptat să recunoască e. dobîndeşte in comportamentul 258 E actorului importante valenţe simbolice. EXTREMISM. emoţională. De la o anumită vîrstă.a. implică ipoteză şi se apropie de transfer. Cervantes remarca: „tot ceea ce nu-i firesc e rău". Conţinutul e. toponimice şi semantice (Artiomov). obiectivarea unor atitudini (H. nu este şi nu poate fi la om pur emoţional. E. Deci. specia emoţiei exprimate şi să se urmărească indicii expresivi pentru a codifica concret intensitatea şi structura stării emoţionale (R. după Cates. A scuipa înseamnă dispreţ la europeni şi manifestare a benedicţiunii la unele populaţii arabe. surpriză. E. omul este precumpănitor extrospectiv. dereglaj al conduitei. dar are şi o ipostază psihopatologică de tip obsesional.e. Nca'cşu). organizare a personalităţii. EXTAZ. Janet: „un sentiment de fericire.e. proces de proiectare în afară a imaginilor obiectuale şi spaţiale. e. continuarea curbei unor date dincolo de limita de valori a faptelor observate. absurdă. Această aptitudine complexă se dezvoltă la diverse niveluri implicînd elaborări spontane. Roberts si Wessel atrag atenţia asupra poziţiilor mîinilor care joacă în e. excentricitate.e. poate fi provocată de lipsa de maturitate şi de echilibru spiritual sau poate fi o sfidare a opiniei publice. atitudine ce nu cunoaşte moderaţia şi gradaţia. E. EXTINCŢIE. verbală. G. depresiune a funcţiilor vegetative şi sub raport afectiv. Klineberg şi alţi etnologi relevă diversitatea de semnificaţii a gesturilor în diverse culturi. oroare. Sînt mai slab recunoscute expresii de bucurie şi mirare decit cele de groază şi dispreţ. trebuie „încadrate în ansamblul activităţii generale a presonalităţii" (G. artistică etc. în fapt. prezintă. Wallon). copiii nu mai plîng singuri. Vorbirea implică o notă emoţională şi orice e. Woodworth. ascetism. valori.e. Coleman). mînie. 11 aşa de important ca şi fizionomia facială. este. e. după P. scheme. orientate precum359 . echivalează cu originalitatea ieftină. de mijloace lexicale. mirosul (Ch. dezechilibrare. tactul. Fenomenul nu se reduce la contagiunea afectivă ci implică şi „parametri asociaţi cu dimensiunile semnificaţiei emoţionale" (Davitz). observare obiectivă a comportamentului. e. O. în chip necesar corelată cu tralispozabilitatea. E. Folosind fotografii de actori. opusă introspecţiei. Kramer. Osgood ş. presupune pierderea simţului măsurii şi a realismului. Sherrington) deosebit de proprioceptiv (muscular) şi interoceptiv (visceral). sintactice. G. e. modele. receptor dependent de stimulaţiile exterioare cum sînt văzul. E. intervine între persoane ce se cunosc bine. de bucurie inexprimabilă. H.e.e. Sehlosberg. dacă n-au vreun motiv serios. EXTRAVAGANŢĂ. Se disting e. Consecinţă ii/ică a suprasolicitării in usc ular-articulat orii. este o trăire la limita superioară a valorilor estetice. E. reflex al crizei de originalitate în cultura personală.e. se stilizează pînă la stadiul de limbaj deliberat şi convenţional. în următoarea ordine: ris. EXTEROCEPTOR. Keacşu defineşti. E. dirijate şi de improvizaţie. EXTROSPECŢIE. comunicare dintr-un sistem în altul cu efecte de accentuare ce reliefează şi impune mesajul. stil personal de comportament. Neacşu a studiat fenomenul transpoziţiei expresive. în psihologia experimentală. au constatat că aceleaşi expresii pot fi variabil interpretate şi nu se pot obţine identificări corecte din partea tuturor subiecţilor. E. proiecţie în comportament şi mai ales în stilul acestuia a dinamicii interne a personalităţii. Este necesar să se identifice natura. luîndu-se în particular cazul vederii. EXTRAPOLARE. Carmichael. intelectuale. o idee sau o stare psihică". mai ales înăuntrul familiei şi care deci posedă şi latura individualizată a codului e. Dirijarea inimicii permite ca. de suprafaţă. EXTROVERSIUNE. ca „însuşirea aptitudinală complexă. aceleaşi probleme ca şi perceperea şi înţelegerea oricărui limbaj verbal. Sinonim proiectivităţii imaginilor. gestică. privire în afară. de aceea.E săracă). actoricească defineşte capacitatea întruchipării scenice. Feleky. înglobînd putinţa de a proiecta pe plan mintal şi do a exprima adecvat şi sugestiv. încălcare a bunului simţ. motorie.

ataşate de obiecte şi oameni. evenimente sau personaje prin invenţie ca angajare într-o anumită direcţie. este abilei intiinită în sindromul Korsakoff şi in presbiofrenii. de unde şi facila adaptare la mediu. comunicare. producerea unui răspuns mai intens la un stimul-tcst a unui punct cortical. De asemenea. filmelor. în relaţiile interpersonale şi grupale se manifestă fenomenul de î. sens al unor manifestări şi acţiuni comunicativi. EZOTERIC. presupune o asemenea influenţare între două puncte corcale întrucît stimularea unuia permite declanşarea răspunsului altui punct.j. Activitatea psihică este mijlocită de astfel de factori cum sînt atenţia. OICŢIONARELE ALBATROS F FABULAŢIE. socială constînd în efectul energizant al interacţiunii de tip cooperator asupra tuturor proceselor desfăşurate in comun (sarcini practice. patologică apare ca sindrom în tulburările de memorie. opus inlrocersiuitii. F. este caracteristică persoanelor foarte comunicative.. manifestată printr-un comportament nestăpînit. deprinderea. in acest caz. Opus exote ricuiui care prevede Comunicări' cu toţi cei interesaţi. Se disting două tipuri de î. O altă formă este cea patologică şi eminamente inconştientă. ca o caracteristică esenţială.de n fi destinate unui număr redn . . un caracter mai mult sau mai puţi» oniric F. inaccesibi litatea unor consecinţe prin complicarea şi incifrarea lor inutil. 861 FACILITARE. fastidioasă şi confuză. rezolvare de probleme. indiferent de faptul dacă subiectul crede sau nu în cele pe care le relatează. ai şcolii. Jn acest caz subiectul este conştient că fabulează. deschisa pentru o cil mai activă comunicare cu cei din jur. l'rin e. f. subiectul fiind convins de adevărul şi realitatea f. profesiunii şi sectei respective. prezentînd o excepţională proliferare imaginativă.: una care poate fi calificată ca normală şi care se Sntîlneşte frecvent la copii sub influenţa lecturii. depăşi insă limitele permise. F. etc). a „telescopării" şi amestecării amintirilor în fluxul perceptiv actual. ca şi accesibilitate. datorate unei dezorganizări a memoriei. exploziv iară a. de iniţiaţi. cînd mai ales această stimulare este precedată de una condiţională decît atunci cînd este aplicată singură. cu ajutorul cuvintelor.pănitor spre lume. a unor situaţii. efect Balinunt. s< desemnează. şi în parafrenii. E. aptitudinea. şi în general a evenimentelor care acţionează puternic asupra imaginaţiei lor. F. extensiv. construirea în plan fictiv. are. EXUBERANŢĂ. este întîlnită. stare afectivă generată de trăirea intensă a unei bucurii.

7) interacţiunea diferitelor procese corticale. precum şi în a le forma trăsături importante ale viitoarei personalităţi. după Laplanche (1967). în acordul interpersonal al cuplurilor. procesele demografice. în condiţii socioculturale determinate. pe de altă parte. 2) formarea unor noi legături temporare pe baza activităţii cît mai multor analizatori. se referă la o formaţie imaginativă sau fantezistă particulară. Originea lor inconştientă este decisivă pentru destinul lor". şi în cele din urmă (dar nu ca importanţă) asiguri ud creşterea progeniturii. fenomenului global. Aceasta se referă cu deosebire la f. psihologul s-a întîlnit cu antropologul. posibilitate de a întreţine un anumit gen de relaţii psihice şi a dezvolta o activi tate senzorială sau mintală specifică. f. a unei dorinţe inconştiente". termenul se raporta la doctrinele religioase şi desemna intoleranţa şi cruzimea manifestate faţă de cei de altă credinţă. 12) generalizarea stereotipului. Levi-Strauss. 4) asigurarea unei intensităţi optime a stimulilor. ele sînt inconştiente şi incapabile să devină conştiente. constau în criteriile valoric-personale de selecţie a partenerilor maritali. sînt independente una de alta. ca instituţie socială avînd la bază alegerea reciprocă a partenerilor maritali este de. cunoştinţe şi norme de comportare. f. demograful etc. Prin- 2<Î2 . exprimă adeziunea dogmatică la o idee sau la o orientare şi activitatea nestăvilită de nimic în vederea realizării scopurilor şi condiţiilor impuse de ideea respectivă. regulile şi normele ce contribuie la optimizarea activităţilor. desemnînd condiţiile. sti m sebit în funcţionarea I. ţeluri şi aspiraţii comune. l>arg utilizat în psihanaliză. 8) folosirea interacţiunii celor două sisteme de semnalizare. Aceştia sînt: 1) realizarea unei zone de excitabilitate optimă pe cortex în raport cu activitatea respectivă. Garnier (1852) socotea că f. a reveriilor (vise diurne) intervenind ca elemente ale vieţii fantasmatice a subiectului şi îndeplinind un rol important în etiologia nevrozelor. Astfel. apare ca efect al „unei investiţii hâlucinatorii în amintirea unei satisfacţii". să lie considerat în interacţiunea sa cu celelalte elemente în descrierea sau explicarea. inconştiente. o trăsătură. sociologul. FACTORI DE PROGRES. fanum — templu în care se dădeau oracole). pe plan maerosocial. FANTASMĂ. care nu corespunde realului. a asigura reproducerea speciei. Zapan încearcă să. mai larg. în climatul afectiv şi moral pe care-1 asigură copiilor. în matematică. iniţial. adopte regularităţile activităţii de sistematizare reflexă a creierului ca factori de care trebuie să se ţină seama în organizarea oricăreia dintre activităţi. 14) folosirea reflexelor de ambianţă. Ca grup social întemeiat pe alegerea reciprocă a parteneîilor maritali. liste depăşit. 10) realizarea sintezelor şi generalizărilor. FAMILIE.. sîntem forţaţi să spunem că realitatea psihică este o formă de existenţă particulară ce nu ar trebui să fie confundată cu realitatea materială". conform definiţiei lui CI. în ultimă instanţă. fiind alcătuit din soţ-soţie şi copiii născuţi din unirea lor (grup căruia i se pot adăuga şi alte rude). Toate aceste probleme psihologice şi multe altele de acelaşi gen au generat o problematică de cercetare vastă şi diversă (ajunge să amintim că psihanaliza îşi trage originea din aceste probleme). Termenul de f. componentele psihologice personale şi interpersonale joacă un rol deoFACULTATE PSIHICĂ. pe cale de a ieşi din u/. apoi avînd habitudini.i unui stereotip extern favorabil tură funcţională. într-o maniei îi mai muit sau mai puţin diformată de procesele defensive. supoziţie care nu s-a confirmat. economice. Zapan. termenul de t. cu roluri şi statute precise asociate membrilor lui. un element constitutiv care acţionează specific şi trebuii. nota proprie a f. în care. juridice. pe care-i unesc drepturi şi obligaţii morale. J'roblenielo esenţiale de c u c depind întemeierea şi reuşita i. categorie taxiologică introdusă de Gh. fanaticus — inspirat de zei. FANATISM (lat. religioase şi sociale (inclusiv drepturi sau interdicţii sexuale). este o producţie iluzorie şi constituie unitatea componentă a viselor. in psihologie şi ştiinţele sociale indică o unitate funcţională. în capacitatea de a le transmite în mod adecvat acestora habitudini. îndeplinirea unei dorinţe şi. 3) folosirea acţiunii de transfer şi evitarea interferenţelor. 13) stimularea sintezelor în zonele relativ inhibate. 15) realizare. 6) diferenţierea excitanţilor. iar după unele interpretări sens de funcţiune.FACTOR. are sens de capacitate.uniliei iar mai departe. de regulă. 5) întărirea legăturilor temporare. despre care Freud arată că „sînt. pe de o parte. termen care înmulţit cu altul contribuie la un produs. precumpănitor onirice. La acest nivel f. Teoria şi analiza factorială sînt larg utilizate în cercetarea psihologică. înalt organizate şi noncontradictorii întrucît au ' pus în profitul lor toate avantajele sistemului conştient şi judecata noastră le distinge cu greu de formaţiunile acestui sistem. formarea tinerei generaţii şi a viitorilor cetăţeni şi membri adulţi ai societăţii. 9) menţinerea constanţei relative a stereotipului şi componentelor sale. „scenariu imaginar în care subiectul este prezent şi in care eşto figurată. în pofida extremei varietăţi structurale — de origină istorică — sau culturală —.p. 11) stimularea schimbărilor în (impui elaborării stereotipului. este un grup care îşi are originea în căsătorie. Freud notează: „Cînd ne aflăm în prezenţa unor dorinţe inconştiente aduse la ultima şi cea mai adevărată expresie. în coeziunea grupului în faţa obstacolelor şi a frustraţiilor.

autoreglare. realizează „procesul de trecere între diversele sisteme psihice: refulare şi reîntoarcerea refulatului". fantasmele inconştiente ale istericelor. Există totuşi tendinţa de a considera f. este un element component inseparabil al mecanismului de autoreglare si în acelaşi timp o însuşire a organizării unui sistem în 'ansamblu. S-au stabilit tipologii ale oboselii. 13azâ a cunoaşterii ştiinţifice. înscrise îu programul de funcţionare a sistemului. care realizează în plus şi alte operaţii. inconştiente. între valoarea dată a mărimii reglabile şi valoarea reală a mărimii de ieşire şi f. se manifestă la toate nivelele de organizare ale materiei. liminale. negativ.: „Fantasmele clar conştiente ale perverşilor. efort fizic mai mare etc). ale diferenţelor individuale în ceea ce pri- veste predispoziţia sau rezistenţa la oboseală.tre f. F. în variante moderne. ficţiuni pe care subiectul le construieşte şi pe care şi Io povesteşte în stare de veghe". semnalizînd 'diferite efecte. îndeosebi ru construcţiile ini. prin reacţia efectului asupra cauzei şi închegarea circuitelor reflexe autor eglatorii. la experienţe arhaice infantile de autocratism. complex de castraţie etc. identică numai cu imaginaţia F creatoare. Uzual. faţă de o valoare iniţial dată sau faţă de punctul de echilibru. precum şi în diagnosticarea de către medic si psiholog a neadaptărilcr la muncă. prin psihanaliză. pe care le descoperim. după Laplanche. f. Eile principiul de bază al adaptării oricărui sistem la mediu. avînd un sens apropiat de determinism. condiţii noi şi eficienţa acţiunii executate sau a comenzii elaborate. care are loc în cadrul interacţiunii sistemului cu mediul şi unul intern. tensiunii afective şi actelor intelectuale. dincolo de simptome. sînt altele intermediare. în funcţie de poziţia verigii conexiunii inverse în schema de organizare a sistemului se pot distinge două categorii de f. Informaţia trimisă înapoi la centrul de comandă tinde să se opună la distanţa265 264 . FASCINAŢIE. episoade. fatum. FATALISM {Ut. se disting: i. faţă de discordanţa dintre valoarea reala a parametrului reglabil şi o valoare dală. fatum — destin). prezintă importanţă in considerare1:! capacitâţii de muncă. ca rezultantă a însuşirilor subsistemelor şi a combinaţiilor lor (Klaus). întrucît. acestea coincid prin conţinutul lor pînă la cele mai mici detalii". corectoare a perturbaţiilor. FATIGABILITATE. are sens contrar. care se realizează la nivelul interacţiunii subsistemelor. destin. FEEDBACK (RETROACŢH'NE. de corelare a elementelor stocate în memoria sistemului cu cele actuale etc. apar ca un fenomen privilegiat. ea însăşi exprimînd ceva din destin. termenul este utilizat impropriu.«ist ice c? dispun <1 un :• ' grad maxim di. se pot transforma în comportamente angajate. care. Teorie a predestinării faţă de care voinţa omului ar fi neputincioasă. sinonim cu imaginaţia. transformarea iniţiată şi împlinită. CONEXIUNE INVERSĂ). FANTEZIE. originare ce se referă la viaţa intrauterină. libcitate şi • « . de performanţele şi valorile pe care le percepe şi de care nu se poate desprinde. cum sînt cele ce apar în filosofia lui Spinoza sau V. în funcţie de gradul de complexitate a operaţiilor pe care le efectuează mecanismul de comandă se disting: f. a căror cauză majoră e oboseala. cum ar fi cele de selecţie. simplu. sinonim al fenomenului sau adulai. • îndepărtează mult de real -J chiar de posibil. C'ît priveşte f. în condiţii favorabile. între acestea forme de f. conferind stabilitatea internă a sistemului. doctrină filosofică sau de origine mistică în conformităţi' cu care evenimentele din lumi1 şi viaţa omului depind de soartă. complex. caracteristică individuală privind gradul de rezistenţă la oboseală şi totodată nivelele de solicitare la care oboseala survine. Conta. care desemnează informaţia provenită de la efector sau de la „ieşirea" sistemului. Informaţia inversă se adresează ca mărime informaţională din nou „intrării" sistemului pentru ca acesta să-şi modifice activitatea în funcţie de scopul propus. Ca fenomen natural f. Astfel.' Freud nu găseşte însă o deosebire calitativă între diversele tipuri de f. care „se apropie foarte aproape de conştiinţă şi rămîn acolo fără a fi perturbate atîta timp cît n-au investiţie intensă". starea-liniită a subiectului copleşit de scenele la care asistă. f. sub influenţa unei stimulaţii excepţional de atractive sau de periculoase. FAPT. stabilizatoare. în funcţie de sensul acţiunii semnalelor conexiunii inverse asupra valorii actuale a mărimii reglabile. care realizează o reducere sau înlăturare a oscilaţiilor valorilor mărimii reglabile de la valorile date. F. Freurl acorda un loc important dubioaselor f.'i. care se proiectează asupra altora cu un sens ostil. unul din principiile ciberneticii. S. el menţine coordonatele sistemului în limitele anumitor valori.: extern. romane. la angajarea în acele profesiuni care prezintă solicitări speciale (muncă de noapte. în genere. conştiente ce apar în reverii (ca produse ale elaborării secundare a viselor) acestea sînt „scene. se înţelege prin f. în psihologie.'efect de imobilizare a mişcărilor. evenimentele specifice de comportament şi viaţă psihică asupra cărora poartă cercetarea. realizînd astfel coechilibrarea dinamică şi în acelaşi timp autodelimitarea sistemului faţă de mediul său specific. îmbrăcînd diferite forme în cadrul diferitelor sisteme. temerile delirante ale paranoicilor. Semnul de „—" înseamnă că f. care constă doar în operaţii de comparare.

de modificare ctc. î. alb şi gri. In ultima vreme se insistă mult asupra elementelor de anticipare în psihocibernetică şi de aceea se recurge la termenii de feed-before. pe cînd f. tinde să fie eliminată slăbiciunea şi dependenţa. în măsura în care acesteia i se acordă credit. iar celuilalt două verticale apropiate. teleologic (A. FENOMEN (gr. F. tranzitoriu sau. pozitiv se traduce ca o tendinţă vectorială a subiectului uman. al menţinerii stării existente sau al revenirii la starea preexistentă. considerînd un optimum de vizibilitate a tonurilor în jur de 550m. punctele situate în zona vederii periferice se estompează treptat şi dispar din imaginea perceptivă.PURKINJE. la centru. prin descoperirea într-o oarecare situaţie dată a unui alt principiu de relaţionare a elementelor. si masculinitatea rezultă din tipul de relaţii ce se instituie. Aţin hiu -— aixepfori ai acţiunii. este denotată prin sensibilitate. de a asimila situaţiile noi pe ba/a schemelor operaţionale consolidate şi standardizate. Teplov demonstrează caracterul mijlocit al cunoaşterii f. Aspectul comunicaţional al sistemului psihic nu poate fi detaşat de caracterul său intrinsec. K.. depinde de luciul obţinut stereoscopic prin prezentarea la fiecare ochi a cîte unei suprafeţe mate. 1 i n i ' negativ este caracteristic proceselor de asimilare. HONI. corespunzător nuculei retiniene. — PANUM. un efect ce intervine cu necesitate în anumite condiţii (de ex.K.-!'. la jii\ el <. tendinţă de a aborda şi a reduce necunoscutul la cunoscut.I.nitrai fiind . prin procedee operaţionale diferite. perceperea tonalităţii cromatice depinde de gradul de iluminare a ei. Pribram şi E. î. pe baza datelor informaţionale. C) a doua coordonată ar fi cea a controlului.II 11\ aţi. pozitiv se traduce ca autoexcitaţie. mai bine-zis a interacţiunilor circulare dintre subiect şi ambianţă. rivată. F. I. dar percepea corect fizionomia soţului aflat in aceleaşi condiţii. de a interpreta şi a modela o aceeaşi situaţie.-I- l. deci direct constatabilă. Rosenblueth) asigurat. indică. sau avînd sensul invers. accesibilă organelor de simţ. structurat prin schcmele-bloc cu f. în condiţiile adaptării la întuneric. Autoreglajul. preocupări pentru frumos şi promovarea valorilor morale. deci o unitate a contrariilor. în genere. feed-forward. din acesta. Tradiţional f. ISernstein — modele necesare ale viitorului.IC.i. — DOV1Î. finalist. l. F. . FEMINITATE.cli«'Mi'.i. se referă la faptul constatat la o femeie cu numele de Honi. ceva local. devin esenţiale două coordonate: programul şi sarcina de. va fi pozitiv sau negativ. — BEZOLD-UKUCKE. termenii defecd bsfore şifeedforward). J. dup. un raport. reductibil la comandă şi control.i. Din modelul f. mi mărimii cai o teoriei reiţLif.psihică a individualităţii cu o bază biologică. pe baza elementelor de anticipare şi proiectare (recent au fost introduşi. du 1 ni. pozitiv amplifică oscilaţiile valorilor mărimii de reglare de la o valoare dată.il.. după ('. în psihologie. FENOMENUL LUI:-AUBERT. Se defineşte în unitate şi opoziţie cu esenţa. sentimente durabile. între reprezentanţii celor două sexe după valori acceptate desemnînd statute diferenţiate. culorile albăstrui se văd cel mai bine în obscuritate şi dobîndesc oarecare strălucire. Miilor. F. F. nu sînt accesibile decît introspecţiei. constatat experimental prin perceperea unei linii luminoase între 267 . Janet a propus o distincţie între f. în plan psihologic. corective. dar constituită 366 |ii. Faure arată că f. B. şi fapt. parvenind permanent şi secvenţial. cunoscut sub denumirea de fenomenul phi. prin specificare.i subiectului în relaţia sa cu mediul.. acesta din urmă fiind precis determinat şi avînd o structură accesibilă descripţiei.x. de sancţionare. după Iul. în continuare după un model cultural.' îi'^U.'. de la subsistemul efeetor. . direct. Important este deci operatorul.î- IPIIH. informaţii asupra modului cum se efectuează acţiunea şi astfel subsistemul reglator poate să transmită comenzi suplimentare. rcalizînd acomodarea prin depăşire. desfăşurare particulară şi obiectivă. autoîntreţinere. psihice. — WERTHEIMER. caracteristică . constînd din menţinerea unei pete în cîmpul vizual. ca fiind mai semnificativi. preconizată a fi mai bună — atingerea unui ţel. —TROXLER. dacă unui ochi i se prezintă o verticală. lărgind permanent domeniul zonei reglabile a unui sistem şi deci a capacităţii sale antientropice. care. le percepea deformat (iluzia Ames). în privirea fixă. în raport cu care f. dar i se conferă acesteia o oarecare înclinare. permite să se depăşească modelul clasic al arcului reflex prin acreditarea generică a reacţiilor circulare. psihice reprezintă o categorie aparte. determinînd trecerea de la o stare la o alta.Viei. ca o tendinţă vectorială . inteligenţă analitică. prin fuziunea binoculară prima verticală se contopeşte cu una din cele două. intuiţie psihologică şi pricepere educativă. prin retroaferentaţie. phainomenon — ceea ce apare). sau fenomenul entropie. -MAXWELL.ii. Phi). implică transformarea continuă. î i f. implică succesiv şi simultan ambele tipuri de f. P. în observarea unei verticale luminoase dacă se înclină capul într-o direcţie. linia se înclină în sens contrar. întrucît. pozitiv realizează latura acomodativâ a adaptării.i l'. 'găsit de Wittreich (1952). in cazul cunoscut al observării unor fizionomii de bărbaţi printr-o fantă. Galnnter — planuri ale conduitei şi imagini ale situaţiei.

F. Calitate a atitudinilor de a fi stabile. organismul îşi alege mediul. FENOTIP. totodată. într-adevăr. La multe animale f. Cunoaşterea spontană făureşte lucrul. ca avînd o valoare „în sine" iar nu o valoare în relaţiile de schimb şi de utilitate. FIDEISM (lat. Husserl nu mai face nici o deosebire între reflectat şi reflectant. ca f. Se opune ezitantei.. 18 ori pe secunda. prioritatea credinţei religioase asupra ştiinţei.1. conştientă şi de durată. substanţe secretate de un animal şi care influenţează comportamentul sau dezvoltarea unor indivizi. siguranţa în desfăşurarea comportamentului uman. în varianta modernă. lumea şi conţinutul referitor la ea fiind puse în paranteză. „Fantezia încălzită de dorinţă — scrie Marx — creează la fet'işist iluzia că un lucru material poate să-şi modifice proprietăţile sale materiale numai pentru a-i satisface poftele lui".voinţa divină". inflexibile. magice sau că pot mijloci relaţiile cu astfel de forţe. Lucrul este unitatea dintre un complex de senzaţii şi o esenţă logică. fie prin timpul mediu pentru o eroare. categorie cibernetică şi ergonoiniră ce exprimă rezistenţa hi soli ci lan . re sau aparate tiitnicc. Husserl (1900) apare şi ca o eonii molare introspectivă nemijlocită a esenţelor şi formelor pure ale spiritului. tărie. FER0M0N. Husserl mută ideile platonice din obiect în subiect. fiecărei componente şi de modul de aranjare a componentelor: în serie (nefuncţionarea unei componente atrăgînd după sine nel'uneţionarea întregului sistem) sau în paralel (defecţiunea unei componente neantrenînd defecţiunea întregului sistem). F. la unii autori recenţi. în varianta lui Ji. la albine). artificiali.te legată strîns de convingerile individului şi de organizarea lor volitivă. organizarea vieţii în comun (ex. în funcţionarea unei maşini sau a unui sistem oiii-inaşină-mediu. echivalarea credinţei cu ştiinţa.. a unei poziţii în situaţiile problemă. termen care defineşte „ectohormoni"." Şcoala de la Wurzburg şi-a asumat studiul fenomenologic al gîndirii opus celui logic. răspuns al genomului faţă de incitaţiile şi tensiunile mediului.. DESCRIERE FENOMENOLOGICĂ). pînă la un punct. Selecţia nu vizează în mod direct genele. conspecifici sau nu. Poale fi definită şi măsurată fie ca probabilitatea realizării cu succes a unei anumite performanţe (opusă probabilităţii de apariţie a unei erori sau disfuncţionări). descriere de procese subicc< ive fio şi pe calea reconstituirii lor cu mijloace imlirec ( • < (V. F. presupunînd interacţiuni constante între acţiunea organizatoare a reacţiilor şi influenţele mediului. F. Reducind fenomenul la percepţie si esenţa la concept. iraţionalist. ca proprietăţi intrinseci ale obiectului iar nu ca obiectivare a unor acţiuni şi relaţii sociale. acesta asigurînd circularitatea relaţiilor dintre organism şi mediu. rezistenţă în apărarea şi promovarea unei decizii. reproducere. e. eliberarea maximă de pericolul deteriorării unor disp<>~. esenţa lucrurilor nu se află „dincolo" de lucruri.. intervine — după Marx — în cazul mărfii. ci „intenţii". Fenomenologii cred FENOMENOLOGIE. Aceeaşi iluzorie atribuire de însuşiri. magie). în situaţiile sociale comrtte. atitudine de adoptare rapidă. este reprezentată de comportament. Proccdînd la o examinare critică a f. De aceea în fenomenologia lui Husserl ideile nu mai sînt „lucruri". jitucItonalitatea superioară şi t/e durată. astfel explicîndu-se mişcarea aparentă. iar cunoaşterea filosofică dezvăluie esenţa care a participat la făurirea lui. produsul muncii fiind evaluat independent de condiţiile reale ale producţiei. modificîndu-1 în măsura în cari' depinde de el (Piaget). Deci f. fides — credinţă).it. YVald scrie: „în fenomenologic.. că la baza fenomenelor studiate de ştiinţă se află . despre care se crede că posedă forţe supranaturale. doctrină de origine si factură teologică afirmînd. rezultatul „vizibil" si conslatabil din organism. c FETIŞISM (port. pretinde că depăşeşte opoziţia dintre fenomenul perceput şi percepi ia fenomenului. la valoarea proiectată constituie scopul principal al activităţii de întreţinere. practică a cultului faţă de obiecte. sugestibilitâţii şi tendinţei spre abandon in faţa greutăţilor. rezistente faţă de forţe opuse. activitatea esenţiala a f. sistemului om-maşină-mediu depinde de f. curent fi- că „relaţia este totul. FERMITATE. ci f. losofic si psihologic bazat pe ideea cunoaşterii directe a fenomenelor mintale şi a descrierii lur concrete. comportamentul devine un factor important al evoluţiei însăşi. nu se referă numai la planul ideal j şi la cel comportamental. în funcţie de comportări mai mult sau mai puţin adaptate. Succesiunea de imagini apropiate duce la fuziune şi deplasare. Se adaugă şi un sens extensiv privind oria. fetico — vrajă. iar reiatele nu înseamnă mai nimic. în străfundul eului uman.două becuri electrice apropiate si care so aprind succesiv cu o frecvenţă de peste. ci „dincoace" de lucruri. încearcă să topească obiectul şi subiectul în relaţia dintre obiect şi subiect. Prin ext. se implică şi ca o iluzie cognitivă ce se poate îutilni şi în alte sfere dec ÎL cea a reliiriei. Parfunmrile pot fi considerate. Menţinerea f. Reacţiile fenotipice fiind un rezultat al „normei de reacţie" al genotipului (fondului genetic) şi. Aici se produce fetişizarea. FIABILITATE. joacă un rol însemnat în sexualitate (poate şi la om). 269 . prin afirmarea realităţii obiective a conţinutului credinţelor şi prin susţinere. H. în cer. f.

se pot obţine probabilităţi dorite într-un timp scurt. aplicarea metodei f. „luarea în consideraţie a figurabilităţii" se referi la cerinţele cărora se supun fenomenele onirice şi anume selecţia şi transformarea gîndurilor şi dorinţelor.:<til"i' Aceasta presupune ca fiecare probă sau subprobă să aibă o „adresă" exactă. F. Actele f. s d i e i m i : a s p e c t a l f u n c ţ i i l o r r. presupune înţelegerea şi compasiunea altor persoane. sau fiabilitatea testului. la intervale neregulate şi întîmplătoare. mărginire şi neloialitate. aşa cum au loc ele în realitate. imagini în care diferenţele perceptive dintre fond şi figură nu sînt atît de pregnante. în acest fel se. intuitiv. FILANTROPIE (gr. prefăcătorie. sia psihanalitică. implică ataşamentul faţă de o cauză şi capacitatea de depăşire a unor bariere — interne şi externe — în vederea respectării obligaţiilor asumate. respectiv constanţa şi omogenitatea datelor obţinute printr-un test aplicat de mai multe ori aceluiaşi subiect. în teoria marxistă î. Deci sînt selecţionate acele semnificaţii care se pretează la puneri în scenă vizuală iar deplasarea este polarizată către imagini. putîndu-se înlocui una pe cealaltă. omul ca personalităţi luat în ansamblul tuturor atributelor. Datorită acestui fapt. reprezintă una in d e [ j nil c a adevărului şlmiţilic FIGURABILITATE. î c n t <['• • . intuitivă. în expre- de cunoaştere concretă. un ansamblu de linii şi suprafeţe. realizată în prezenţa acestuia).'is — credinţă. naşterea ideilor una din alta prin desfacerea implicaţiilor şi combinaţiilor spontane. procesul de productiv cercetat poate fi înregistrai cu o anumită viteză. în acest caz. FIGURĂ. Se adaugă formele sau figurile (schemele) logice. Figuri ambigue. ceea ce există în chip absolut dincolo de toate schimbările şi aparenţele.crecaiâ p>tFILIAŢIE DE IDEI. o relaţie sau însuşire. faţă de ideile şi convingerile adoptate. fidelitas. omul ca realitate procesuală şi globală. cit şi a diferitelor elemente ale acestuia. Heiclegger). o 270 din calităţile măsurii. dar şi capacitatea de a renunţa la unele satisfacţii personale. nu se pot substitui rezolvării reale a problemelor sociale şi optimizării cuprinzătoare şi de perspectivă a condiţiilor vieţii omeneşti. entitate ontologică a omului luată în genere sau în secvenţele sale existenţiale (M. F. — iubire de oameni). în aşa fel ca in obiectivul [iecăruia din ele să intre numai o anumită parte a 271 . devotament). devin accesibile vederii acele elemente ale procesului. astfel îneît să fie reprezentabile în imagini.: de producţie în ansamblu. închis şi individualizat. înregistrările pe peliculă se declanşează cu ajutorul unui impuls electric. FILMARE. se obţine o importantă economi*de timp pentru observator. FIGURATIV. în acest scop aparatul se plasează în aşa fel îneît să surprindă în cîmpul său toată zona de muncă ce se analizează.90 pentru ca să se ateste î. persistenţa atitudinilor faţă de sine. în psihologie se desemnează prin f. un contur. Se detaşează ca o structură dintr-un cîmp global. formă. Există tn-i varietăţi fundamentale de cunoştinţe figurative: 1) percepţia („copie" a unui obiect. este expresia egoismului şi lipsei de ideal. să privească un anume fenomen. care nu se pot percepe la observările vizuale obişnuite. • t . interiorizată şi produeîndu-se în absenţa obiectului — spre deosebire de percepţie). cînd trebuie să se înregistreze procese efectuate de către mai mulţi executanţi sau la un loc do muncă cu mai multe puncte de lucru (deservirea mai multor maşini). „copie". în sens filosofic. care apar subiectului drept „copii" ale realului. în tehnica psihodiagnozei.i u i c uii\ i!i. metaforică relevînd emergenţa asociativă. continuă modificare a comportamentului după calcule meschine. tendinţă spre a obţine aprobarea celor puternici şi admiraţia celor slabi. Iniţial a fost atribuit mai ales micii burghezii germane din timpul lui Goethe. se foloseşte f. atît a procesul v. Cultivarea f. Totodată. putîndu-se înregistra situaţia pe unul sau mai multe locuri de muncă şi apoi reproduce pe ecran ori de tîtc ori este nevoie.80 — 0. FILISTINISM. ' i n l i f i i / ă al i'ilul |>i!'po!i<lcafri_t. permite înregistrarea proceselor de muncă pe peliculă. are următoarele avantaje: se asigură o obiectivitate mai mare a înregistrărilor. 3) imaginea mintală sau reprezentarea (reproducere. contur stabil. F. Acestea nu sîiit însă figurative în sens concret. sau al orientărilor filosofice. FIDELITATE (lat.t l a a c e l e i n i m . iar pe ecran poate fi reprodus şi cu altă viteza (încetinită sau accelerată). se asigură o precizie mai mare a rezultatelor. doctrină şi atitudine ce se exprimă prin ataşamentul faţă de oameni şi tendinţa de a-i ajuta. de alţii. relaţiilor şi determinărilor sale. semnifică existenţa omului.-a. cu mai multe aparate.F f. Aparatul de filmat poate fi utilizat şi la efectuarea observărilor instantanee. trebuie să evite ostentaţia. refni. în vederea studierii şi a eliminării greşelilor existenţe în procesul muncii analizate. mai precis ale unor stări reale. expresie sibilitatca studierii detaliate ţi multilaterale.-o'Mii1 t i v e c a p b<. FIINŢĂ. se pot efectua un număr mai mare de observări zilnice. f. între testare şi re testarea de mai tîrziu trebuie să se obţină o corelaţie de 0. mai ales în imagini vizuale. philanthropia. 2i imitaţia (reproducerea motorie efectivă în prezenţa sau în absenţa obiectului). ceea ce caracterizează o formă. ca metodă de măsurare şi analiză a consumului de timp de muncă. în unele cazuri. imitaţie a obiectului. aşezate în mai multe poziţii.

este. fie în interacţiunea cu mediul ambiant. regăsindu-se la nivelul f. F. F. pînă la obsesie. F. în ceea ce priveşte modul de satisfacere. tonic se realizează prin mecanismele atenţiei. care persistă în inconştient nealtcrateşide care rămîn legate pulsiunile. F. la acest nivel f. Mesajele selectate de receptori sint supuşiunor prelucrări. Negată de materialismul mecanicist. dispozi- sitate a selectării mai riguroa . fantasme. a fost depăşit de materialismul dialectic. prin predestinaţie. acţiunea sistemului în raport cu un anumit obiect nu dobîndeşte atributul de reglatoare dccît dacă duce la obţinerea unui efect pozitiv concret. ca rezultat al modificării unor parametri ai receptorilor. prin relevarea autoreglaj ului în baza unui program care. ajustarea anticipa tivă receptoare şi executorie. se realizează pe mai multe nivele mărind astfel capacitatea discriminativă a sistemului psihic. prin însăşi schema de organizare a sistem'ii ui. un obiect.. o persoană. constînd din incapacitatea de a fixa şi a reţine materialul informaţional. pe baza unor criterii elaborate în cadrul unui proces de autoreglaj. în mod special nevroticii. pentru anumite influenţe externe. se constituie şi cunoaşte o devenire. la un anumit stadiu. fio po baza unei structuri informaţionale complexe elaborate de mecanismele cognitive. 372 afective şi voliţionale. prescriindu-se anumite transformări şi operaţii. Opus determinismului. tonalităţi etc. bazat pe un mecanism i'ecdback de inhibiţie a penieiiei Acest mecanism realizează oii i rea pe baza unor indici ni uit mai complecşi. poate fi nu-unlcstă şi actuală sau 273 FIXARE MNEMONICĂ. ob18 ţinerii rezultatului celui mai bun. ca în cazul mecanismelor homeostazice sau ce se elaborează în cursul evoluţiei individuale pe baza procesului de adaptare şi învăţare.. se suprapune senzorial. cuprinsă în cadrele unei concepţii genetice. structură-funcţie. pentru asigurarea. Noţiunea de f. în funcţie de capacitatea sistemului. sportive ctc. senzorial. cît şi una activă. Din punct de vcd<T< cibernetic este un sistem de control automat al mesajelor de intrare.. fiind reconsiderată prin cibernetică. mesajele aferente fiind supuse în prealabil unui proces de analiză şi recunoaştere care are rolul unor preprocese de selecţie. 2) cu frecvenţa încetinită (sub cea normală). din cauza inadecvării structurale sau a lipsei de valoare de semnalizare a respectivelor calităţi. de un anumit obiect sau de un tip de relaţie arhaic. FILTRAJ. Un al doilea nivel de f. termen ce exprimă scopul reglării şi descrie caracteristicile rezultatului la care trebuie să ducă o acţiune reglatoare. La un prim nivel f. Caracteristica lui este că poate manipula mai multe mesaje concomitent în canalele paralele. mult mai riguros.. legaţi de strucririle de semnale. fie pe planul organizării interne.. F. definind pn mul stadiu al atenţiei. în termeni de acceptare a unora şi respingerea altora. doctrină teologică-religioasă explicînd lumea şi mai ales viaţa prin scopuri date. FIXAŢIE. ele asigurînd orientarea activă a organismului către selecţia anumitor mesaje. senzorial şi al reacţiei de orientare. Tot la nivelul atenţiei se realizează şi un al doilea î. de o experienţă infantilă. în teoria lui J-'reud asupra libidoului este definită prin persistenţa caracteristicilor anacronice ale sexualităţii. controlînd ambele nivele de f. rămîn ataşaţi. Activitate de stocare a informaţiei. voluntar. a mesajelor. în general toţi oamenii. într-o manieră mai mult sau mai puţin deghizată.F locului de muncă. care constituiun preproces de f. prin admisia unor frecvenţe. FINALITATE. problema relaţiilor dialectice cauzăefect. se realizează pe baza dispoziţiei analizatorilor de a recepţiona selectiv proprietăţile stimulilor. proces . militare. în studiul acţiunilor artistice. în cadrul teoriei freudiene a inconştientului. în conformitate cu principiul general al economiei. cel mai pregnant. Acest f. realizează o selecţie pasivă (prin specificitatea structurală a analizatorilor). ataşare excesivă. se poate considera ca desemnînd un mod de inserţie a anumitor conţinuturi reprezentative (experienţe. ci pe baza unei decizii sau unei secvenţe de decizie. operaţii de selecţie a mesajelor informaţionale. î. Printre tulburările memoriei se cunoaşte şi amnezia de f. se pot aplica două procedee principale de filmare: 1) cu frecvenţa normală sau accelerată. stabilizare a unei tendinţe. se realizează la un nivel semantic. foarte complicat. în general. Cînd un sistem posedă un repertoriu mai larg de acţiuni reglatoare în raport cu unul şi acelaşi obiect. Astfel atenţia apărută ca neceFILTRU. f. noutate etc). In afară de orice referinţe genetice. şi de numărul do aparate folosite. faţă de o idee. iniţial al memoriei. selecţia nerealizîndu-se aleator. F. fINALISM (lat. Acestea sînt elaborate fie pe baza unor elemente simple (ca intensitate. în lumina parametrului f. reducînd mulţimea mesajelor aferente la un singur mesaj care să poată fi apoi prelucra' de sistemele de organizare a comportamentului.. semantic se realizează printr-un mecanism de feedback. didactice. imagini. intensităţi. la rîndul său. se cerc să fie aleasă acţiunea cu gradul de f. sub acţiunea sistemului nervos central. şi prin respingerea altora. finis — scop). bazat pe întărirea şi sistematizarea legăturilor temporare în condiţiile repetiţiei şi sub influenţa semnificaţiilor. {. implicînd o progresie ordonată a libidoului. Indiferent du scopul f. stagnare a dezvoltării afective la un anumit nivel. se poate asocia acţiunii reglatoare. Metoda poate fi aplicată în aceleaşi condiţii. tiv.

un factor perceptiv care corespunde unei supleţe de restructurare. împiedicînd astfel rezolvarea de probleme noi. FLUCTUAŢIE. factor al inteligenţei şi creativităţii constînd din bogăţia. avînd ca obiect cunoaşterea manifestărilor vitale ale individualităţii organice şi ale părţilor sale componente (sisteme de organe sau „aparate". este experimentul in vivo. mai ales în ce priveşte corespondenţele de detaliu. simbolică şi două modalităţi: f. celule). în capacitatea de a renunţa la vechi puncte de vedere si de a adopta altele noi. determinată de condiţii obiective (solicitările mediului şi/sau condiţiile de lucru) şi subiective (dorinţa de a cîştiga mai bine. desemnează tabloul trăsăturilor morale ale individului. nu este numai o premisă a gîndirii creative ci şi o rezultantă a ei. poate fi utilizat atît în tehnica propagandei cît şi în acţiunile de educare colectivă. Kysenck FIZIONOMIE MORALĂ (gr. sistemului nervos şi a secreţiilor endocrine. creierul are şi alte funcţiuni decît cele legate de psihism. f. Guilford distingeî. debitul verbal. FLEXIBILITATE. în sens figurat. bogăţia ideaţiei. Guilford deosebeşte 3 tipuri de f. fenomen social cu implicaţii economice şi psihologice — părăsirea locului de muncă şi angajarea în altă organizaţie economică.! prin capacitatea de eforturi îndelungate şi tenace. Lavatt. f. ex- în psihologie. FIZIOLOGIE. R. Porta (1586). în posibilitatea de a opera cu uşurinţă transferul (din planul perceptiv în cel figurai si în cel conceptual) şi în abilitatea orientării gîndirii în direcţii cit mai diferite. „profilul" individual. Thurstone consideră I. caracterizează tipul f. Pe de altă parte. 11. FLICKER. d. în lucrările acestora manifestă tendinţe de discriminări rasiale. organe. r« pre/inU clertul d<. neadaptarea la solicitările meseriei etc). şi care se manifestă prin facilitatea cu care se poate distinge într-un întreg mai multe structuri diferite. s-a manifestat tendinţa de a descifra particularităţile psihice după cele fizionomie e N. FLUIDITATE. FIZICALISM. chiar pentru creier. structură facială individuala. FIXITATE FUNCŢIONALĂ. Lombroso. (1781) au dezvoltat fiziognoniKi ca artă a cunoşterii caracten Im după f. 18* in- I LOYD-MANN EFECT. răbdarea naturală. nu poate fi considerată ca o restructurare rapidă a mersului gîndirii.e. în acest sens s-ar explica unele rezultate obţinute prin testul Szondi. Generînd instabilitatea forţei de muncă are efecte economice negative. Nu s-a putut ajunge hi vreo confirmare a unor astfel de corelaţii psihomorfologice. gnomon — cunoscător). J. într-un sens special şi empiric. orientin du-se similar. Carnap ş. ea fiind o particularitate funcţională ce rezultă mai mult din atitudini şi din exerciţiu. profil temperamental. şi avînd drept particularităţi relevante calmul. ramură a biologiei organismice.m.-M. prin itilroversiuue şi stabilitei" < ruoijonal.: verbală. FLEGMATIC. O mare dezvoltare a dobîndit ştiinţa interdisciplinară a psihofiziologiei. exprimate în f. monstruoase.). termenul se mai utilizează pentru a desemna indiUTeiilismul afectiv. physi o gnomic. slaba reactivitate afectivă şi durabilitatea sentimentelor.a. spontană în care restructurarea datelor problemei se face de către individ din proprie iniţiativă.kt. şi f. L. adaptativă. J. f. modele fizice (formulată de O. puternic. dar astăzi e larg răspîndit şi experimentul in vitro. Cu psihologia are relaţii strînse î. este un mecanism social spontan de adecvare a capacităţii indivizilor la cerinţele locurilor de muncă. presie utilizată de promotorii studiului gîndirii din şcoala de Ia Wiirtzburg şi de şcoala Gestaltistă pentru a desemna stabilizarea şi rigiditatea cunoştinţelor. Apreciată ca rezultat al dezvoltării gîndirii. leagă tendinţele criminale de caractere înnăscute. physis — natură. înclinaţia spre rutină. fenomen de fuziune parţială şi fluctuantă a senzaţiilor (licărire) în condiţiile în care stimularea intermitentă ajunge la o frecvenţă critică. Se pare că o importanţă inai mare decît structura anatomică facialii o are expresia. primitive. compensat.i. .K. cursivitate. îmbinarea specifică a trăsăturilor pozitive şi negative. deprinderilor şi structurilor intelectuale. 1952). lentoarea. latentă — disponibilitatea motivaţională pentru schimbarea locului de muncă dacă nu se schimbă sau dacă apar anumite condiţii. Guilford şi al creativităţii constînd din restructurarea eficientă a mersului gîndirii în raport cu noile situaţii (Carter. Ea este totodată legată de motivaţie şi atitudini. Importantă considerăm că este nu atit 275 . FIZIONOMIE. echilibrat-inert. Experimental s-a constatat că „priza de conştiinţă" a rezultatelor unor anchete duce la intensificarea opiniilor şi atitudinilor în sensul proclamat de rezultatele anchetei. unde restructurarea e dirijată. ideaţionahî şi de expresie. orientare reducţionistă încercînd explicarea fenomenelor biologice şi psihice exclusiv prin concepte. Neurath. refuzul schimbărilor. Suplinind carenţele orientării şi selecţiei profesionale t. F. factor al teligenţei şi după J. facilitînd organizarea comportamentului pe un nivel inferior de complexitate (regresia). dar psihologia nu se reduce la f. F. cum s-a crezut cîndva (fi'jiologism). care necesită flexibilitate şi restructurări. relaţii. semantică.F poate constitui o virtualitate prevalentă. dezvoltat pe baza tipului de activitate nervoasă superioară. înfăţişare fizică.J. Metodologia centrală a f. de a găsi condiţii de muncă mai uşoare. figurală. ţesuturi.dliuck al rezultatelor mici anchete aduse la cunoştinţa celor anchetaţi. creierului. uşurinţa şi rapiditatea asociaţiilor între imagini sau idei.

amlrofobir (repulsie faţă de sexul masculin). fenomen sau medicamente). se împlineşte ca un impuls spre acţiune în vederea restabilirii echilibrului."i şi scapă controlului voluntar. fotofobia (frica de situaţie poate căpăta această valumină). constînd în aştepde fiinţe (în special animale). frică de tot şi de nimic. putîndu-se fobie (frica de diavoli). bazale. aslrafobie (frica de fulgere).:i. spaţii închise). cu fixări ataxofobie (frica de dezordine). chenofob'. o „luptă contra-fobicâ". Kibot. în raport cu complexitatea tematicii f. orice obiect. caro se exacerbează prin declanşarea unor paroxisme fobie (frica de vehicule). Apetitul exprimă atracţia specifică spre hrana trebuitoare organismului. pantofobia ar fi o aer). Penfield şi Erickson.sistematizate. ginofobie (frica de femei). f. se (frica obsedantă de pisici). comportamentul nevroticului nelimitîndu-se doar la această anxietate specifică. pe măsura trecerii timpului. ma de a vorbi. Diferite puncte de vedere asupra căilor de producere a semnalului: fiămînzirea generală a organismului şi deci transmiterea informaţiei pe toate căile posibile. f. fagofobie (frica frică). W. !•'. cua avea un defect fizic. noscută ca fobo-fobie (frică de de obicei al feţei). de moment în raport cu hazarautofobie (frica de a fi singur).cadavre şi de tot ce este in legă277 276 . pînă la includerea altor restre închise. stare de anxietate difuză şi amatitfobic (frica de praf). duce însă. care capătă aceeaşi de a nu roşi în public). domină ţite). impune individului forme de reacţii specifice. f.. genecremnofobie (frica de prăpăstii). F. concentrate asupra unui singur stimul. FOBIE. în ordine alfabetică: acrofohie hoiuiuofobic (frica de. dinofobie sau vertigofobie (frica de amechiar desprinde de caracterul situţeală). FOAME.. charofobic (averdu-si caracterul difuz. claustrofobie (frica de organizare. algofobie (frica de durere). După H.. ci este complicat prin mecanismele sale defensive. galeofobie sau fatofobic lenţă! După Regis (1923). de a sînt nenumărate pentru că. f. modificarea compoziţiei chimice a sîngclui şi influenţarea directă a creierului (Schief. gatnaîmpart în patru categorii: f. După tipul de stimul f. 1942). 1943). cu obiect precizat. Senzaţia de f. de intensitate disproporţionată. ceea ce reprezintă un grav pericol. De aici un pregnant tonus afectiv. cum sînt: conduita de evitaugăsirea unui truc sau diferite stratageme securizante. care accentuează pe prima.diiMv). pracînghiţi). de la frica intensă. difuze) şi monofobii. au fost împărţite în pantofobii (f.it. delirantă — de forma anticipării anxioase. f. Accentuarea stării de f. Ev. apare ca o reacţie de o intensitate exacerbată faţă de stimuli inofensivi ţi nu suferă procesul normal de estompare şi obi. este întîlnită în toate formele de nevroză. cu o teamă excesivă faţă de un pericol extern — „alibi". F. sistemic. fiinţe şi fenomene. pierzinde încăperi goale). hematofobic (frica de a vedea Dăm mai jos diferite forme de sînge). ca şi în depresiune. agoracu oamenii). hiilrofolve (frica de apă). de obiecte. în mod durabil. pentru că prin bie (frica de lumina soarelui). complex senzorial visceral. h faţa acestor stări de anxiet.e (frica obiect. a comunica (frica de locuri înalte). paroxistică se constituie de c] mai multe ori conduite de apir. la apatie. inestetic. mecanismele lor nu se deosebesc. în monofobii antomizofobie (frica de mirosuri sau î. Muller). care nu sînt altceva decît mecanisme de descărcare tensională. persoane sau situaţii. tiuti întărită de contactul cu obiutul sau situaţia fobică. de boală şi moarte.Cannon. ce mediază comportamentul alimentar şi senzaţii însoţitoare. la o adevărată categocromatofobie sau ereutofobie (frica rie de stimuli. obiecte. de spaţiu şi mediu fobie (frica de căsătorie). După tineinofobic (frica de curenţi de Th. farmacofobie (frica de tic. pasivitate. aihtnofobie (frica de lucruri asru. clitrofobie (frica de fepectiv. care tind să deplaseze sau să substituie anxietatea şi tensiunea interioară. inaniţie. semnalizînd del'icitul de substanţe alimentare în organism şi dezvoltîndu-se în legătură nemijlocită cu activarea trebuinţei corespunzătoare. de a se îneca cu alimente. Fobicul proiectează în exterior drama sa mergînd pînă la o adevărată negare a lumii sale interioare. obsesivă. rămînînd însă în permanenţă prizonierul acesteia. f. imaginare. accelerarea mişcărilor peristaltice (W. de aer închis). cleptofobie (frica cu° toate manifestările ei subiecde a nu fi victima unui furt sau tive şi obiective. declanşată teama obsesivă de a nu comite doar la' perceperea obiectului resun furt). tarea anxioasă a nereuşitei proClasificarea aceasta nu are o imnunţării unor cuvinte). nccrof^hio (frica de fobie (frica de spaţii d'"-.):ii*itr ri dimpotrivă devine din ce ui . la care s-a realizat condiţionare..n. Procesul siune faţă de o stare de bună fobie are o anumită tendinţă de dispoziţie). demonovaloare ca şi cel iniţial. ec apar fără motiv aparent. ralizînd f. Ea nu pna te fi explicată sau raţionali/. deliruri sistematizate ete. impulsurile de comandă expediate de creier (G. în mod paradoxal gravele deficituri alimentare de durată nu mai pun individul în alertă.rapiditatea asocierilor cît calitatea Jor. în cazul pantofobiilor. reprezintă o sistematizare s i n deplasare a anxietăţii asupra unui obiect. dul circumstanţelor. prevalentă. 1921.. heliofoportanţă deosebită. dismorfofobie (ideea— obseaţionad şi perceptiv şi să apară sub sivă. Se disting senzaţii de f. glosofobie (teasocial. teamă patologică. anxietatea neplăcute care ar proveni de la e fixează asupra unui anumit S propria persoană). awaxopermanentă. Ca simptom prevalent este întîlnit în nevroza fobică. melancolie.

Este o anumită modelare a frecvenţelor. Wundt consideră că analogic se organizează relaţiile ccrofobie. personale în opoziţie cu criteriile obiectivi impuse actual din afară.r. FORMALIZARE. în vederea desprinderii laturilor şi aspectelor specific şi diferenţiatoare sau a celor generale şi definitorii. W. radiofobie. concentrarea conştiinţei asupra unui element sau idei. cu iui «U. nosofobie (frica de îmbolnăvire şi de boli — can. cele de personalitate. W. se caracterizează în general prin existenţa unui număr relativ mare de sinapse. Exprimă raporturi mobile între figură ca element ce se impune în primul plan al actului perceptiv şi dispune de claritate şi fond care reprezintă suma elementelor cîmpului perceptiv rămase în „umbră". este considerată ca o formaţiune nespecifică. de caracteristicile psihoindividuale ale subiectului (vîrstă. proeminenţă a formei în dauna conţinutului în învăţare indică preocupare. sînt la baza supra-eului. îndeplinesc un rol important în dezvoltarea virtuţilor şi caracterelor umane. dezgustul. FORMAŢIE PSIHICĂ. James apreciază atenţia ca f. si filo fobie ş. indiferent de natura lui substanţial-calitativă şi transpunerea acestora într-un limbaj logic sau matematic în vederea facilitării investigaţiei ştiinţifice şi. pe verticala nevraxului. devin fluctuante. pînă la formaţiunile diencefalice. variind deci şi numărul sinapselor. ceea ce îi conferă o notă de nespecificitate în plus. sinonim cu coiistructiil psihic. caracteristica de ba/ă a unui sunet complex c< permite diferenţierea lui de altei* • şi identificarea lui calitativă indiferent de componentele armonice.r. experienţă. implicit. sînt semnalate prin întreruperea undelor lente. afective. talasofobie (frica de mare . devenind astfel polivalentă.i H l ' 1 1 t i FORMAŢIUNE REACŢIONA- 279 . ca celelalte segmente ale sistemului nervos. Se structurează acele elemente ale cîmpului devenind figură care sint relevante sau sînt relevate prin actualizarea unor gestalturi sau modele. a trunchiului cerebral. se face pe baza foitdvariata.r. raporturile între cele două elemente se put schimba. sub raport informaţional. Intrînd cu necesitate în alcătuirea psihicului. p. de elementele supraadăugato variabili-.di<~ <|c 12. cu cîteva ramuri colaterale şi bifurcat în formă de „T". de inl. F. o organizare sintetică cu o funcţionalitate caracteristică pentru subiectul respectiv. lanţ de nuclei.). Nucleii propriu-zişi ai l.' s: integrare simbolică. situaţi la diferite nivele. apropiat di: ceea ce Leontiev numeşte un organ funcţional şi desemnînd. Axonii au aspect sinuos la început. Neprezentînd o organizare precis orientată a elementelor neuronale componente. cîmpul lăimtrie. sînt reprezentaţi de substanţa cenuşie a calotei bulbo-ponto-mezencefaFORMAŢIUNE RETICULATĂ.a. f./. FOND-FIGURĂ. în funcţie do semnificaţiile stimulilor. f. FORMANTĂ.i mică distanţă de corpul celular în dendrite secundare.şi de valuri). lungi şi divergente. astfel îneît se creează în interiorul ei posibilitatea unei largi interacţiuni între diferitele fluxuri informaţionale aferente. se exprimă particular într-un stil. în electroencefalografie zonele de f.i FOND MENTAL. nivel de desfăşurări. Freud vorbeşte despre „diguri psihice" ca stavile în calea libidourilor. f. Este o manifestare a ambivalenţei afective în care dorinţelor frustre şi spontane se opun pulsiunii ce le contracarează cum sînt ruşinea.. în comportament şi relaţii interindividualr grija exagerată pentru convenţii. adăugînd la o nespecificitate structurală şi una funcţională. operaţie ăr abstragere a elementelor funcţional-comportamentale ale unui sistem. orientare spre ţintă. structura sa fiind deci în cea mai mare parte polisinaptică. perceptivă.r. o structurare psihică complexă şi stabila. pîn. latura formală fiind transformată într-un scop în sine. subiectiv al operaţiilor ini: lcctuale.'i la peste 90!'. aparţinînd diferitelor modalităţi senzoriale.. relaţie definitorie a dinamicii cîmpului perceptiv. concepi lice. Aspectul de reţea al f. a conştiinţei.p. 10 F de ba/ă in psihologie.r. densitatea celulelor variază. lanalofobie (frica de moarte). nici nucleilor de releu ai sistemului cerebelos sau sistemului lemniscal. LĂ. /<>xo fobie (frica de otrăvuri). atitudine sau deprindere opusă dorinţei refulate şi acţionînd împotriva realizării acesteia. superioară cîmpului perceptiv.i pentru însuşirea semnelor iar jiu şi a semnificaţiilor. La diferite nivele. este conferit de dispoziţia multidirecţională şi difuză atît a corpurilor neuronilor cît şi a prelungirilor acestora (reticul). Delimitarea nucleilor f. motivaţie etc). La nivelul ei trec mesaje.r. conative şi de tip heterogen. triunghiular sau fusiform. FORMALISM. prin desincronizări. sitofobia (frica de a înghiţi alimente). alcătuiţi din neuroni de t. Wundt şi de asemenea W. F. se întinde de-a lungul măduvei spinării.tură cu moartea). C11 uu contur stelat.r. F dintre focarul de conştiinţă şi zonele de penumbră ale acestei. Se disting f.oii-uUHe. zoo fol/i a (frica de animale)' FOCALIZARE. în psihanaliză. scrupulozitatea.• udiofobicifrica de efectele dăunătoare ale radiaţiilor ionizante). sistem al judeci ţilor de valoare desfăşurate după criterii lăuntrice. tală de evaluare spirituală a evenimentelor. F. intelectuale. taferobie (frica de a nu fi îngropat de viu). fixarea unui punct din cîmpul perceptiv şi după acest model. caie nu aparţin nici unui nucleu de nerv cranian. în genere. sferă mii. cu dendrite ramificate l.r. fiind proiectaţi longitudinal cu 1—2 ramuri ascendente şi una descendentă. FOR INTERIOR. Alături de sublimare. însă această transmitere este nedelimitată şi relativ difuză.

nu punte fi tratată univoc ea un indice de valoare a personalităţii. F.n. După Sager. ARN ele. Cînd neuronii cerebrali ajung la o stare de relativă epuizare.s.ii fenomen.). caracter.aspectelor de întindere a nucleilur. inteligenţă. FORŢĂ PSIHICĂ. în continuare suprasolicitările pot duce la nevroză.r. acestea fiind cîteodată singurele indicii ale diferenţierii lor anatomice.i talis). capacitatea brută de lucru a sistemului nervos. nucleul tegmental pontin. se dispune gradual într-un registru foarte mare. se put delimita următorii nuclei — clasificare făcută pe baza celei a lui Brodai. Dacă din punct de vedere biologic.' baza conexiunilor.. mare capacitate de coordonare senzomotorie: nivel înalt al parametrilor atenţiei. structură. 'Kebîliţin). se calculează coeficientul de f. Teplov demonstrează că sensibilitatea 'calculată după pragul minim) este o mărime inversă faţă de f. Se măsoară după efectele ce rezultă din cauze psihice. Lelor defensive (Laplanche şi l'u. Mareş şi Neştianu (1965). dimensiunea energetică de bază a sistemului şi activităţii nervoase. nucleul ventral al tegumentului. prin combinarea fotografierii cu cronometra rea. îu genere. în linii mari. capacitatea. sînt: acuitate senzorială specifică.r. scliem. _ ' FORŢA NERVOASĂ. Se 280 presupune a consta şi varia după cemtilatea de nalâ. nucleul pontin caudal. în actele ratate. desfăşurarea rapidă a diverselor procese ca: reactivitate crescută. prin distincţie faţă de forţa fizică sau nervoasă. mezencefalică (însens restrîns). rezultat al unui antrenament sistematic.n. inhibare intervine la diverşi subiecţi. dorinţă de întrecere.s. nivel de preparaţie psihofiziologică. de înţelegere a situaţiilor şi adaptare 'a deciziilor. deci ating plafonul lor funcţional.s. randamentul. întrucît plafonul.n. nucleul dorsal al tegumentului. Nu poate fi redusă totuşi la dimensiuni cantitative întrucît se recomandă în principal prin semnificaţii şi valori. metodă de măsurare şi analiză în mod critic a duratei elementelor unui proces de muncă sau a timpului de folosire al utilajului sau de mişcare şi transformare a obiectului muncii. în formaţiunea reacţiona . Principalii indici psihici ai f. iar conţinutul inconştient este simbolizat după un mecanism asocia- F tiv. Ersatzbildung).. FORMĂ SPORTIVĂ. FOTOCRONOMETRARE. nucleul parame'dian. f. Meessen şi Oiszewski: nucleul reticular lateral. realizează din punct de vedere structural şi funcţional o largă convergenţă a excitaţiilor diferitelor modalităţi senzoriale. figură. Astfel prin î. vite/â mare în activitatea de orientări." stocată sau stocahilâ în neuroni (Pavlov). este o variabilă diferenţială şi Pavlov a adoptat-o ca principală însuşire în stabilirea tipurilor de activitate nervoasă superioară. modul de prezent. nucleul pontin oral. motivaţia pentru succes. nucleul gigantocelular. s-a ajuns la concluzia că I. în evaluarea f. scopului — succesul. în anumite perioade de timp. umoristice.. a scopurilor. intensitatea inducţiei negative. este o calitate pozitivă.n. acestea parcurgînd un traseu polisinaptic. Este o însuşire constituţional-nativă după care. simetric. sinonim al tensiunii (v. a raţiunii. realizat în vederea obţinerii de performanţe sportive maxime. De menţionat că termenii de „forţă" şi „energie" nu au în psihologie acelaşi înţeles ca în fizică. Forme particulare: forţa motivelor.. FORMĂ. observările se fac prin procedeul de cronometrare con281 . Contemporan. în psihologic ai înţelesuri deosebite după conţinuturile cu care este indestructibil legată. funcţionala.ui. în 1 impui f. apărarea eului predomină pe i. a convingerilor. se disting tipurile: puternic şi slab. Cu cît siste- suh. volumul activităţii reflexe. la diverse grade de solicitare a sistemului nervos. se folosesc. De cantitatea stocată depinde energia. încredere in forţele proprii. a ideilor. ceea ce produce o satisfacţie. stare specială. Starea de vigilenţă rezultă din activarea cortexului prin f. în general. a riguroasei interdependenţe a părţilor este apreciată ca f. „FORMAŢIUNE SUBSTITUTIVĂ (germ.r. particularităţile iradierii şi concentrării proceselor nervoase etc.. nucleul reticular ventral. continuitate şi simplitate. acele formaţiuni care înlocuiesc.n. î.itanţă fioiiţio- mul nervos este mai slab cu atît sensibilitatea este mai mare. de structură neuronalii şi pi. Formaţiunea di compromis este produsul eoni 1 i. nucleul reticular parvocelular. în sistemul lui P. F. intervine — cu efecte blocante — inhibiţia de protecţie. medical şi al capacităţii generale de lucru f. este socotită bună cînd prezintă regularitate. realizează activarea sau tonificarea cortexului prin impulsurile nespecifice transmise ascendent acestuia.| în f. percepere rapidă. Janet. în afara pragului inhibiţiei supraliminare. ca blocaj. substanţa cenuşie periapeductală şi nucleul interstiţial. Xeurobiochimia a avansat în cunoaşterea compoziţiei acestor substanţe odată cu descoperirea ADN. nucleul reticular al rafeului. eficienţa activităţii psihice în baza susţinerii afectivenergetice corespunzătoare. predomina dorinţa ineim şli'-mâ ce se sal isface indiivi t printr-un Ersatz. sub alte raporturi rămîne neutră întrucît nu predetermină forţa psihică sau intelectuală şi celelalte valori ce ţin de aptitudini.n. formaţiunile inconştiente corespunzătoare. fiind expediate la scoarţă într-un mod difuz. indică intensitatea trăirilor psihice Iposibil — opusă celei nervoase) şi.tl.irşi organizare a unui obiect s. dorinţele sînt înlocuite.• coerenţei. tare. claritatea ţelului. în construcţii metaforice. în vorbe de spirit.r. Această diviziune este însă prea simplă şi tranşantă întrucît f. în gestaltism o f. în psihanaliză. iar în condiţii!. oboseală. şi alţi indicatori cum sînt rezistenţa la stimulii adiacenţi.

scăpind mai mult sau mai puţin de sub controlul raţiunii. atunci cînd. tiuiţii. întreţinută piintr-o nesecaţii şi debordantă cnrigic. depresiune în centrul petei galbene (macula lutea) a retinei în care se găsesc numai elemente receptoare de tipul conurilor. a fricii de sarcină sau. Definiţiile care s-au dat se centrează unilateral asupra unuia sau altuia dintre cele trei elemente ale procesului de I. F. pot fi imediate sau amînatc şi de durată. FRENOLOGIE.1 timpului de mutici. Ca şi fotografierea. f. împiedică creaţia şi favorizează formarea unui'grup reactiv separat. Sillamy. a cărei creştere peste un anumit nivel duce la spaimă. şi procesele de compensaţie corelate cu tendinţa de escaladare a dificultăţilor şi dobîndirea de performanţe în acelaşi sau în alt domeniu. sau. „subiectul se înşală în speranţele sale". FRECVENŢĂ. după opinia noastră. care. implică un factor de surpriză. stări de delir. f. indică numărul perioadelor pe unitatea de timp. — o împrejurare de viaţă ce generează insatisfacţii. de ex. Termenul a fost introdus de Freud ca denumire a stărilor de privaţiune pe care le resimte subiectul în condiţiile nercali zării libidoiirilor sale: apoi f. după expresia lui N. reacţie emoţională de tipul afectului care survine cînd subiectul ajunge într-o situaţie primejdioasă fără a fi pregătit pentru aceasta. Zona cea mai sensibilă a retinei.!. aici trebuind să fie adăugate. In fenomenele periodice. F. denumire a curentului de caracterologie lansat de Gali la începutul secolului trecut prin postularea unei relaţii de corespondenţă dintre proeminenta circumvoluţiilor cerebrale şi gradul de dezvoltare a funcţiilor psiliice respective — „vizibilă" prin reliefurile craniene corespunzătoare. 2) starea psihică de f. FRUSTRAŢIE.. Dintre reacţiile proprii f. în sens larg. anxietate etc. slăbiciunea sau absenţa dorinţelor sexuale (libido) şi totodată incapacitatea de a resimţi. a fost extrapolată in cele mai diverse domenii. fenomen complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul personalităţii în chip tranzitoriu sau relativ stabil. FOVEA. I )tenor.. Studiile asupra structurii şi masei creierului unor oameni de geniu nu au dus la rezultate concludente. dar şi capacităţile ca atare. plăcere în condiţiile actului sexual. F. se citează agresivitatea care poate fi orientată asupra obiectului f. intervine şi atunci cînd.\. se poate descoperi un anumit substrat anatomo-fiziologic particular. 3) reacţiile comportamentale şi în genere efectele f. dar frecvent are o etiologic de ordin psihic. cu un conţinut C'juspunzătur complexelor de inferioriiate descrise de . F. a obstrucţionării satisfacerii unei trebuinţe. fenomenelor accentuate şi cronice de f. a deprivării subiectului de ceva ce îi aparţinea anterior. care au clemente cu durate mari. după E. a refuzului condiţiei feminine. lucrarea (operaţia) nu se poate executa decît prin cooperarea mai multor executanţi ca. acestea se instalează ca o speţă de complexe. regresiunea la modalităţi inferioare de comportament (primitivizarea). cit şi pentru stabilirea. posibilităţi. operaţia de armare în minerit sau montajul panourilor prefabricate în construcţii-montaj. în mod firesc. f. FRICĂ. După interpretarea dată de V. asupra unui executant colectiv (pînă la 3 lucrători). ajungînd uneori pînă la adevărate. asupra muncii unui executant individual.. Spre deosebire de teamă care se referă la un obiect şi anticipă primejdia. para- lizează viaţa psihică.: 1) cauza sau situaţia frustrantă în care apar obstacole şi relaţii privative printr-o anumită corelare a condiţiilor interne cu cele externe. categorie statistică indicînd repetarea unui fenomen la intervale regulate sau variabile. ca o variantă. numai în cazuri excepţionale. inclusiv cele psihosociale şi interpretată ca un fenomen central al vieţii şi relaţiilor afective. ca urmare a nereali zării unei dorinţe. S e aj>licit a U t petit ni :ina- FRENEZIE. putînd fi un simptom nevrotic. Pavclcu. depresiunea şi reacţiile de abandon. prin natura procesului de producţie. afectiv. denumire veche şi abandonată a psihologiei. suferinţe cauzate de privaţiune. în cazul cînd executanţii efectuează o serie de lucrări ce se repetă la intervale neregulate (de ex. f. dar din studiul creierului unui necunoscut nu se poate afirma ceva despre eventualele lui capacităţi (Pines). asupra oricărui alt obiect (R. In sens clinic. constînd din trăiri conflictuale. In aceste cazuri se poate remite prin psihoterapie. este un semnal de alarmă trăit cu intensitate. Adler. Se bazează pe ideea unui localizaţionism îngust şi rigid. va cuprinde executarea întregii operaţii. în ordinea materială sau în plan proiectiv şi afectiv. prin comutare. Sears constată că violenţa conduitelor agresive se măreşte în dependenţă de intensitatea motivaţiei frustrate).F li<M •ţradukti de iolo:-iie . această metodă se aplică la procesele de muncă. a neînţelegerilor cu partenerul. a unui utilaj sau obiect al muncii şi. studierea activităţii muncitorilor la maşini-uneltc în producţia de serie mică sau de unicate a lucrărilor în activitatea de construcţii-montaj). de regulă. Poate rezulta din defecţiuni anatomofiziologice. Aceasta pentru că în creier sînt fixate nu numai anumite premise. FRIGIDITATE. Studiindu-se creierul unui om cunoscut prin ceea ce a fost remarcabil în cursul vieţii. este incapacitatea femeii de a atinge orgasmul. 283 282 . în acest caz. duratei de execuţie a anumitor operaţii sau elemente ale acestora. după psihanalişti. fiind cel mai des întîlnită în cadrul isteriei.. o consecinţă a refulării. se face. după noi. Hilgard. comportare inlciis colorat.

automatică a gîndurilor care rămîn neîncheiate şi se leagă prin asociaţii superficiale exprimînduse într-un limbaj grăbit. 2) Tipul intrapunitiv se acuză pe sine însuşi de insatisfacţiile suferite făcîndu-şi reproşuri care ajung pînă la autopedepsire. poale ajunge M la aiitofrusi rare. păgubirii de un drept. Dar chiar şi această definiţie a. afectiv (carenţă afectivă) şi care. Ku. f) cdr. F. unei nevoi de descărcare. iraţională. i. prin nivelul şi sensul pretenţiilor şi riiviî-e'rtor sale. de păgubiro. tendinţe şi reacţii 285 . mai tîrziu. de unde şi un profil al frustratului.a. dînd naştere. apare in cidi ui unui rapoi ( social diiri ! .ial sui profesional in care . apare ea o tendinţă de nereţiuut şi este frecvent repetată. succesiunea rapidă. prin ohs/cirn/. dependenţei._\M omitem. identificarea ş.iu patologie. alteori fiind găsită în propriile incompetente. în genere însă f. este conştiinţa unei stări de privaţiune. accelerarea proceselor intelectuale în condiţii de supraexcitare. Multe din stările de. trăită. notează X. sînt din cele mai variate şi aceasta în dependenţă de organizarea personalităţii care. sînt manifestări ale instabilităţii emoţionale sau ale unor malformaţii caracteriale. subiectul frustrat neputînd-o lega de o cauză adecvată reală. de un bun individual. epilepsie. ci în dozarea lor în funcţie de rezistenţa subiectului.iică (H)74) subliniază faptul că de existenţa unei f. prin urmare. profesională. de realizare profesională. în acest ultim caz. f. este necesar .itul unui proces reflexiv de atribuire a miei intenţii răiu-oitoare fluentului fi n. iinplicînd cu necesitate actul evaluării şi interpretării prin care persoana. ce determină structurări de personalitate. care va da naştere unei tensiuni emoţionale. că este caracteristic f. o caută ca pe un refugiu.. incoerent şi cu frecvente comutări ale sensurilor. revendicarea etc.să facem o distincţie între f. prezintă „sechele" de tipul egotismului. proiecţia. crize de amnezie ş. rămînc îngustă. sînt studiile asupra copiilor frustraţi materia!. La copii şi adolescenţi. interpretare şi retenţie prin care se va acorda situaţiilor de blocare şi contrariere un sens precis: cel de privare. hipersensibilităţii etc.al iiei. F. l'onomenul propriu-zis de f. Simptom al psihozei mamaco-depresive. în condiţiile prezenţei unui conflict motivaţional uman. substituţia. din cadrul ". implicit. mai mulle ori f. lip-ata de scop. fiind gata să descarce chiar şi în mod neadecvat starea sa de tensiune. este nedeterminată. eva apat olor. rearţii la opoziţie faţă de ambianţa familială. arată T. din localitate. Subiectul „beneficiază" de maladia lui şi de aceea o cultivă ipohondrie. este evidentă. nu constă în suprimarea frustraţiilor. T. alteori. este un fapt inevitabil şi firesc ce are. procesele de evaluare. Elocvente. omul aflat în starea de tensiune caută o pricină.i au originea în mediul intern al subiectului fiind determinate ' de propriile inferiorităţi sau incompetente. tul f. de lipsiie de un drept. acuzînd un obiect. fiind corelate de infantilism.' stare explicată uneori prin reaua intenţie a altcuiva. expresie metaforică utilizată în psihiatrie şi psihanaliză cu înţeles de abandonare în maladie (nevroză. FUGĂ ÎN BOALĂ. frustrată atribuie conduitei persoanei frustrante acel sens specific fenomenului de f. es'. Psihanaliza tratează f. numai prin blocare. se naşte mimai în cadrul unui raport social. Rosenzweig clasifică tipurile sau modurile personale de reacţie la f. Rezultă totuşi că efectele îndepărtate ale f. ci de trebuinţe d>' performanţă. Zeigarnik. de aici şi sentimentul tic nemulţumire şi chiar de revoltă pe care-1 trăieşte persoana frustrată. cronic decompensat şi cu tendinţe mai mult sau mai puţin eficiente de supracompensare. „Educaţia. f. comunicaţional. Depăşind un anumit nivel de toleranţă f. f. Este limitată. Formele de manifestare ale extrapunitivului diferă în funcţie de particularităţile subiectului. sînt o consecinţă a madaptării. şcolară.a. propriu zise nu putem vorbi decît în lumea umană undo întîlnim. şi.e insolită. maladie somatică) în scopul degajării de un conflict psihic. Dumbo. la numeroase ocazii de conflicte reale. La adulţi f. ansamblu de impulsuri. 1. de identificare socială. implică complacerea în suferinţă şi acceptarea statutului de bolnav ca fiind cel mai convenabil pentru subiect. îndeosebi ca formă a conflictelor inconştiente. agresivitatea. insuficientă definirea f. astfel. •• trant'. derivarea. Rudiea (H)77). în b." S. .ste integral. sau. Sillamy. în acest sens.ic s. Ceea ce considerăm. duce la consecinţe patologice. ce se exprimă în stări şi comportamente locale şi î.Xu orice blocare. ţin nemijlocit de patologie. FUGĂ.'u. FUNCŢIA HEDONICĂ.: reaua intenţie acţiunea in sensul privării. după 15. aşadar. FUGĂ DE IDEI. izolării.'-it asprei. in lumea umana. nici complexele de superioritate ce se opun compensator celor de inferioritate. nu se leagă do trebuinţe bazale. obiective cu cei din jur. putînd fi: acuzarea altuia. 3) Tipul impunitiv nu acuză pe alţii şi nici pe sine cînd este frustrat. sub acest raport.ewin. K. nu întotdeauna ea c u c rezult . psihoză. efecte activatoare.. în acest cadru participarea mai ales în stadiile iniţial şi final al' conştiinţei la f. in strînsă legătură cu limbajul. o accentuează prin conversiune. Nn intotdeauna î.: 1) Tipul cxtrapitnitin reacţionează la f. reacţii la dificultăţi. sindrom de evaziune de la domiciliu. o persoană exterioară de î. i-. agresivităţii. Sub aei.. ea nu epuizează toate condiţiile! în care poaii apărea f. nu orice conflict semnifică o situaţie de frustrare. iar efectele acestora se manifestă prin declanşarea mecanismelor de apărare a euhii cum sînt refularea." După opinia noastră..

i nivelul nucleului acidului de/oxii ibonucleic. de peste 140.:a. G. GENERALIZARE. aceste substanţe manifestă o preferinţă de stocare în regiunile lezionale active ale creierului. proteină. s. După A. creativitate emergentă ce deschide noi drumuri în cultură. constă din inducţie. persoană cu o dotaţie excepţională şi însuşi ansamblul de calităţi ce duc la realizări de însemnătate istorică.u tode de studiere a gemenilor in vederea unor concluzii interesind eredobiologia. ceea ce permite declanşarea reacţiei şi la alţi stimuli dccît cei condiţionali. GANGLION NERVOS. ge19 — Dicţionar de psihologie G neza). lui Casser. în mod normal exsstă zone de concentrai ie electivă a substanţei radioactive. deosebit. cuprinzînd. Maslow. GENETIC. sistemului S/.I. în sens biologic. fiind considerată cea mai bună şi fecundă cale de analiză a funcţiilor şi proceselor complexe.JJ/. g. După aprecieri clasice. constînd din investigarea psihicului in dezvoltarea sa. Prin schimbări 288 . sinteza însuşirii* >r relevate ca fiind comune mai multor obiecte sau situaţii. leziunea devenind sursă de radiaţii gnmmn. determinat de mediu. Aceasta este însă numai o latură a fenomenului.. dimpreună cu axonii celulelor lui Corti ete. Se realizează în unitate cu abstractizarea mijlocind-o pe aceasta şi sprijinindu-se pe rezultatele ei pozitive. educaţie. Xenhydrin — H g 2 0 3 sau P-'lrethnctatul de Na — Te"). analogie şi conceptualizare. învăţare. mai ale-. tehnică. sistem de elemente (gene) interdependente.. constituită din cod"ui cu o secvenţă specifică.VLĂ). istorie. GENĂ. GEN OM. Depăşeşte însă abstractizarea prin revenirea la real în care identifică însuşirile definitorii pentru o clasă de obiecte sau relaţii. operaţie a "•îndirii constînd diji: a) reunirea neaditivă. purtător al unor caractere ereditare sau genotipice. se realizează modificarea mesajului genetic. G. ocupă în psihologia contemporană un loc privilegiat. ceea ce ţine de gene şi de procesul de dezvoltare determinat de acestea. g. în ordinea psihică. psihologic. eredităţii. Pavlov utilizează termenul pentru a califica fazele primare de iradiere a proceselor nervoase. ce susţine neuronii n-ceptori ai căii auditive. nu este hotărît numai de sistemul de aptitudini şi de vocaţia creativă. care. Există mai multe nivele de g. GENIU. l'ncori g. GEMELOLOGIE. g. iui Corii. dar mai ales ceea ce este dobîndit. izotopii concontrîndu-se de 20—30 de ori în leziunile cerebrale datorită creşterii permeabilităţii barierei hematoencefalice. în psihologie are un sens mai larg (privind formarea. este polivalent. de o parte şi de alta a coloanei wrlebrale. privind schemele perceptive şi mai avansate cele ale imaginilor mintale şi în continuare o pluralitate de nivele în ordinea intelectuală. formarea conduitelor. Metoda g.'tH'ă dintr-o g.V/V. Exista g. Kostiuk vorbeşte despre generalizări ale generalizărilor. Lalande g. b) extensiunea mintală a respectivelor condensate informaţionale asupra întregii clase sau categorii de obiecte si fenomene considerate. presupune interiorizarea de acţiuni şi detaşarea unor invarianţi prin grupuri operaţionale reversibile. echivalente unei mutaţii. Diferitele combinaţii genetice joaca 289 G GAMMAENCEFALOGRAFIE (SC1N TI GRAFIE C ERE I i K . care corespund maselor musculare şi sistemului arteriovenos. implicînd. g. această proprietăţi' . întrucît defineşte nu numai ceea ce este ereditar. r. naşterea. se realizează prin injectarea de izotopi radioactivi (seruni albiitnina I 1 3 1 — RISA. ce supouă nervul sensibilităţii cefalice. activitate. reglind sinteza cîte unui anumit tip. se masează în plexuri g-mglionare printre fibre nervoase şi musculare.-tind la ba. de. ştiinţa despre gemeni. Printr-un proces de replicare cnzimatică semiconserv. Conform psihologiei anglosaxone g.ce conţin lesă I urile neuronilor periferici ai traiect <-lur senzitive. se amplasează la nivele de Q. ansamblul genelor. spinali (rahidicni). ci şi de cerinţele obiective ale societăţii şi culturii. Piaget demonstrează că geneza proceselor psihice se produce prm interiorizarea şi exteriorizarea acţiunilor prin asimilare şi acomodare. tehnică ce se bazează pe înscrierea impulsurilor radioactive ale regiunilor lozionalo ale creierului. unitate funcţională de• I. rezultă două e p i i identice. în termenii lui A. Engels arăta că Renaşterea a avut nevoie de titani şi a produs titani. Genetismul pune în psihologie accentul pe dobîndirea. superioare. în cazul unor leziuni.DICŢIONARELE ALBATROS în secvenţa codurilor. creativitatea excepţională. formaţiune multicelulară la nivelul căreia se reali/ează conexiunile hinaptice nervoase.

nu sînt decît diverse m > •duri de a gîndi. cerebral. proces psihic. dar beneficiază de restructurări. esi • . G.-'. ramură a psihiatriei. GENOTIP. vizând profilaxia modificărilor (ic involuţie şi recuperarea indivizilor afectaţi di: fenomene majore de îmbătrîniri! a organismului. dincolo de activitatea organelor de simţ.1'perare ev. e i l e u t i l i z a t ă ca. Sînt ii ci fcluii d • timpuri: fizic. care se ocupă de tulburările mentale (H'j survenite la vîrsta senescenţei (demenţele pp'seiiile. în sensul formalii lui }"• ba. toate aparţinind spiritului". orientare relativ nouă în cadrul _<. K. medicală. combinaţii. accentuări şi îmbogăţiri ale materialului. hazlndn-se pe cunoşi iniele elaborate sircial-i.. definitul ie peni ni cm. cunoaşte o variantă nat i\ ist •• şi alta genetistă. curent psihologie. la ceea ce este general şi esenţial. şi interpretarea proceselor induse prin prisma destruetnrării iu1eieclu. constă. ca idee şi prin m--dul de operare prin care noţiun. întemeierea !•. latura de intervenţie a gerontologiei.supra operei sale fiind reţinut de alte activităţi. Kohler. Prin noţiune luată ca unitate informaţională.. prin interacţiune cu mediul. ansamblul „mformaţnloi" ereditare cari-. orice alt proces psihic este reductibil la g. in i-x. Descartes a pus accentul. î n t r e acestea se declara relaţii de izomorfism. după perioadele creaţiei propuse de H \V alias.-:d celor primaii'. Wcrthcimer.--: ca fapt de cunoaştere se forme ză şi funcţionează. Se disting g. l'rincipala deficientă a ace^tm oirn-i GEST. părţilor în activitatea psihică.G G im rol mai important decît mutaţiile. tiiji. ocupînd o durată inai mare de timp. l n t l ' .' >Ipsihismului uman. ierarhi1. fiind ascendentă iar nu descendentă. a imagina. Corespunde. întrucî.iile percepţiei sint ccin!irmai.n surdomuţii cu emisfera stingă lezată se constată afazie gestualu.iliiee.• <\< GIRUS v.) şi imaginaţiei creative. \Y. relativ nouă.. în acelaşi rale ale procesualităţii psihici? spirit.: la operaţiile intelectuale — s<delimitează g. işi propune. GERONTOPSIHIATRIE. selecţionate şi efectuate periodic în vederea dezvoltării optime şi a întreţinerii funcţionale a organismului. patogenic cu acromegalia (exces de hormon de creştere). creştere excepţională a c . defineşte o gestică. in care subieeiul nu este concentrat conştient . C f C U M V O L l Ţ f E 19* . fi. a p l i c i te s i î n i g n o r a r e a s a u r i i b a p i c i i c . g . Wcrtheimer sint: a) percepţia este structurată încă de la început. senile etc. înfr-un mod varca. Rclu'md pe Aristotel. punind nci'entul. selectiv Condensată.rpului şi îndeosebi a membrelor în urma unor perturbaţii hipert'uncţionale ale hipofizei (de obicei — adenom eozinofil). echivahdiil cu raţionalitatea. G.e. recurge la conceptul de „entelehie". se identifică cu conştiinţa de sine: Cogito ergo suni. şi perceptiv. noţiuni". la reiaţii necesare. dar aceasta mi înseamnă că orice fapt de conştiinţă.. Koffka. sistem de exerciţii fizice.de. n i n ' j l o g i c o . mişcare voluntară sau involuntară cu funcţii de expresie. unor legi de echilibrare în cuprinsul marelui fond genetic al populaţiilor. a psihologiei vizînd cunoaşterea modificărilor (> . ramură a ştiinţelor medicale urmărind cunoaşterea caracteristicilor organismului bătrîn şi a patologiei sale sueeifice. Postulatele teoriei percepţiei formulate de M. actede la s t r u c t u r i infern. GESTALTISM.: fundamentală. I. Parhon şi Ana Aslan).. m e l u d o a dus la o sene de aurniaţn discul"gie de cunoaştere a legilor genetabile. referită ia un domeniu. de alte proc. fundat de M. de ceea ce îşi are în sine scopul este deci activ ei o formă a formelor". -.). G. contribuie şi ia echilibrul psihic.) şi de profilaxia şi tratamentul lor adecvat.ii r r s unităţii dintre anali/ă şi sinic-:. porneşte do la conceptul de cîmp şi pune în centrul procesualităţii psihice principiul organizării prin cari' se realizează Gestaltul. sporind c a p a c i t a t e a de efort voluntar. GERONTOLOGIE. în tratarea lui „cogito "pe metodă.' e . GIMNASTICĂ. GERONTOPSIHOLOGIE. Ansamblul structura! de g. <le probleme rcpre<::n'ă o invers cel ai în care psihicul copi- flagrantă a fenomenului invăţ. artistică şi sportivă.. suedeză îşi propune asigurarea unei dezvoltări armonice. intervenţie activă: fapt do conduită eu o anumilş semnificaţie. perioadă secundară în realizarea gnulii.ihici: concomitente imbătrinii ii lului (genetică) studiază aceste legi prin prisma structurării p. realizează r-notipul (v. Gestaliul rezultă din organizarea cîmpului.ne referi'. GESTAŢIE. b) întregul este 'perceput înaintea părţilor. pe factorii sociali de natură să influenţeze într-un sens sau altul procesul de îmbătrînire. Sub. dezvoltată de C I . sec u n d a i . eonsidcvmd că i •. G. simbolizare. . socială. GIGANTISM (G! GANTOSOMIE). ce intervin datorită unor influenţe indirecte şi activităţi psihice inconştiente. ramură. Este înrudită etiologic. dar avind un rol şi <> î n s e m n ă t a t e centrală. restructurare a cîmpului.":rii si ' activităţii. igienică. a înţelege. structura sau forma. pentru a trata g. liste adevărat că nici un fapt de conştiinţă nu e posibil fără g. G. medicina băliîneţii (la noi în ţarii.'. în această viziune g. dintr-o perspectiva inb'rdisciplinară.. d) organizarea stimulilor în ansamblul percepţiilor nu se face prin hazard.u n s e n s ni. incubaţiei. pe un mod de organizare superior.:pret icre. a simţi.. care. EngcU a r a t ă că g. care susiine cu argumente experimentale primordialitatea întregului asupra.torie. GERIATRIE. Legile gesi-lti-t.a. fiind subordonaţi.- «îÎNDIRt:. pe care o considera cugetare şi o identifica cu orice act mental: „a voi. c) nu sînt distincţii între percepţii şi senzaţii. se psihice.jgeraiil. Descartes t r a t a extensi\g.

raţională doar un derivat al simţurilor şi raţionalismul (Kant. D. Considerată însă frontal. construcţie pe plan mental. reprodus senzorial. Ac'h. porneşte de la el dar. g. Acţiunea efectivă este interacţiunea mediată instrumental cu mediul care. fiind o ştiinţă particulară. ci un produs al cunoaşterii şi acţiunii ce se constituie la fiinţa cu potenţial uman numai şi numai in condiţiile activităţii sociale. raportul necesităţii a legdor *pi-i i fice activităţii de cunoaştere \ci'ste caracteristici sînt fundamentale şi definitorii pentru g. întrucît. fiecare din concepte este legat cu toate celelalte. ci invariantele. ca fiinţă socială. Abstracţiunea este un exemplu in acest sens. ordonare. P. totodată. domeniu al realului. Analiza şi sinteza de tip intelectual. Piaget. îşi propune analiza fenomenelor concrete de g. pentru că întotdeauna g. pornindu-se de la ])eseartes. utile prin efectele lor. luată în accepţiunea psihologiei care. cît şi a generalului. rezultat 'din abstractizarea efectuai a de omenire şi recuperată de individ. K. superioară percepţiei. fie şi în formă schematică. presupunînd: prima — înlăturare. L. mijlocită a impalpabilului. combinare. Tot aşa de adevărată este teza lui Goblot. a ceea. în psihologia secolului al XX-lea. prin raportare la alte noţiuni. Janet. YVallon. deci interpretaţi rj. în orice caz acţiunea fizică. Abstractizarea şi generalizarea. nu este reproducerea. Se referea la selecţie.? în sens global. dincolo de senzorial. W. fie ca rezultînd din perfecţionarea activităţii psihice sub influenţa actelor practice şi sociale şi în urma însuşirii limbii şi culturii (H. Informaţia despre invariante devine reglatorie. Dewey.iiă deeît prin pr. este o fiinţă activă. modelată după cea practică şi extrăgîndu-şi anumite procedee şi conţinuturi din aceasta se depăşeşte alternativa falsă senzualismraţionalism.inal devine act de corrtimtj. şi necesitatea obiectivă. James considera că a gîndi înseamnă înainte de toate „a face". despre faptul că noţiunea nu poate fi gînditâ decit prin judecată. „Do ce" se întîmplă însă aşa şi „cum" este determinat procesul de g. Pornind de la E. utilitară. A. reconjugări. iar nu „in stătu constituenţii" pentru că atît la nivelul societăţii cît şi al individului g. esenţialului. Helvetius) ce considera g. Actul fizic rămîne însă. deci derivate din aceasta. Galperin). în istorii filosofici. Wallon. cit şi sui. janet. J. G. ci este cunoaşterea reconstitutivă. coordonări. Aceste polarizări obţinute prin absolutizarea fiecăruia din cele două nivele ale cunoaşterii. Marbe. Prin condiţiile existenţei şi devenirii sale omul. între necesitatea subiectivă. Importante. Percepţia gîndită.th. „în acţiune". E.L. secunda — integrare sintetică a datelor abstrase într-un model ierarhic şi raportarea la o serie. care este primar. Kubinstein). cum arăta Lenin. nongenetie si anistoric. în ambele interpretări. Hume. senzorial şi logic. Locke. d) nu se ţine seama de ontologia (existenţa reală) atît a particularului. bazai. se produce 292 tot mai mult o convergenţă. se bazează pe empiric. Aici.'atît formal-normativ. semnificative devin nu elementele variabile.ii < şi prin structura sa logică. Husserl reprezentanţii şcolii de la "Wurtzburg (X. dar percepţia ca atare poale cMsla şi exista la animale. intervin întrucît: a) activitatea psihică este considerată exclusiv individual nu şi social. Este adevărat că orice noţiune are un conţinut general-esenţial. Ele se intermodclează şi îşi trag puterea una din şi una prin alta. Odată cu interpunerea g. ca funcţie caiudî]. geneza actelor intelectuale este înţeleasă fie ca rezultînd din interiorizarea şi generalizarea actelor ntotorii îndeplinite sau observate (P. <•-••sul de abstract izare-generali/. H. a fi gîndită şi deci conştientizată. sînt de asemenea premise şi rezultante ale mulţi valenţei activităţi şi experienţe practice. şi explicarea lor. b) procesele senzoriale sau raţionale sînt concepute ca avînd loc în subiect. angajată vital în procesul colectiv al transformării practke a mediului. s-au detaşat senzualismul (J. provoacă noi interacţiuni obiective. intervine intelectul organizat logic. Liublinskaia recunosc jşi existenţa unei g. modelîndu-se acţionai. însăşi g. rsu a putut fi enractcri/. Actul fizic se fundamentează pe un model cultural elaborat şi transformat social-istoric şi de aceea nu este doar o aplicare: a ceea ce se G gîndeşte pentru că posedă implicaţii ale g. Husserl) ce ajungea să susţină că imaginile sînt proiectări ale raţiunii. elemente şi relaţii evidente sau' ascunse. în genere şi în speţă. fără. la baza actului intelectual. G. nu este un proces exclusiv conştient. 293 . presupunînd segregarea de clemente sau relaţii şi reunirea lor în aceleaşi condiţii sau în alt mod. răspunsurile la aceste întrebări presupun afirmarea unităţii dintre gnoseologie şi ontologia umană. nu-şi încetează niciodată dezvoltarea. ca o activitate mentală. Koffka) susţin că specifică pentru g. Actul mental nu rezultă doar din transpoziţia tale quaLde la fizic la subiectiv. transformă conţinutul dat empiric.' S. ci o realizare cu alte mijloace şi în condiţii specifice. dar nu se oferă direct pcicepţiei. Vîgotski. c) nu se ţine seama do unitatea dintre cunoaştere şi practică. în orice ea/. J. se aşazâ pe canavaua acţiunii practice care operează material disjuncţii. există perpetuu „in stătu nascendi". Leontiev. îl restructurează şi îl depăşeşte. generalizată a ceea ce este palpabil.G gicH. luai. dar indicate prin constanţa efectelor. dar nu ca aparţinîndu-i lui. K. ce există. reconstituit logic. ce apare ca invariantă. mentalii! fiind nu un simplu duplicat al fizicului. materială şi acţiunea sau operaţia mintală sînt convergente. clasă. A. respingere a ceea ce se dovedeşte prin variabilitate nesemnificativă a fi particular şi retenţia a ce este prin invariantă general şi prin semnificaţie esenţial. P. nu este un dat.

coariiculat . posibil. dar nu generalizează arbiirar făia ca acţiunile sa fie C >< labile..!. Aceasta este însă numai una din caracterizările gîndului. este procesul ps: • iiosocip. Nu se pot separa cunoştinţele de instrumentele operatorii şi verbale. altminteri. 2) nivelul operaţiilor concrete. I >upă l'avlov semnificat ia reflexelor verbale 1 ă în „soniudiMteu seinihj/eW. Vîgotski vorbea despre „piramida noţiunilor" la care se delimitează mai multe niveluri. mat bine spus.. Ceea c în diversitate.:tnotoy — de acţiune. au acestea? Definirea g. nu poartă asupra obiectelor şi fenomenelor particulare. de a opera abstract . Sub raport psiliofiziologic.i fenoincnalul. Mibsiunabil la o clasă •':• ob'ecto şi lenomene (relaţii de c • • • m u n i l a t e sau generalitate) sau ! . g. aşa cum susţinea pozitivismul logic. sistemul g. expriminO necesitatea obiectivă. din diversitate.] 1 1 Miii nu este contingent ci iiwa . r>c baza experienţei sensibile şi prin intermediul acţiunilor din care îşi trag originea operai. Pe această traiectorie se produce o „schematizare progresivă" în ordinea echilibrărilor asimilării cu acomodarea. cu direcţiile sale ascendente.1 noastră. cu ceva existent de laţii. construind modele prin care subiectul se orientează şi se conduce în viaţă şi activitate. emerg înţelesuri. intelectuala im poale fi izolată de conţinutul e> obiectiv. în acest sens este semnificativă concepi ia operaţională asupra g. Xumai prin abstracţiune şi în numele generalului si esenţialului se poate con• razico şi subsuma particularul -. pentru că specificul g. semiotică şi limbajul. cu uşurinţă. 1 rebuie să se refere la ceva ce este obiectiv general. sau. L. decela mai multe nivele şi deci integrarea şi semnalizarea prezintă o pluralitate de gi. cea privind conţinutul. pnmare.'.ule. Pornind de la obiecte şi acţiuni. De aceea termenul. jirin postularea unor iilei pure. tendinţa g. Mai mult deeil. .H! . prin variate ini'deif:ri. de intercorelaţii din care. şcoala de la WiirUbiirg arc meritul (le a relev. fiecare nouă cunjştinţa.iit.ţe. în realitate. coerent. obţiniile prin intermediul altora. semnificaţii sau noţiuni.i produsul courdoiui '•"> . constituind procesul g. Sub raport cibernetic. depăşind condiţiile de ide ci nune. după opi • in. descendente şi transversale. după cum demonstra Yigots'.• ce. construcţii. fio şi tranzitoriu. Ie eunoast• mijlocit. predonu295 C<:. dinamica internă a acestui sistem integrat ierarhic. în acelaşi timp. însăşi arc o structură unitară.. constitui' in o p r o b a b î l i t a i e mereu creseiiidă c o n ţ i n u t u l g. Piaget. conectare între două sau mai multe segmente informaţionale. ca reprezentînd „reflectarea generalizată a obiectelor şi fenomenelor realităţii" este incompletă. G. cele două dimensiuni ale adaptării.i. Informaţiile conceptuale derivate sînt rodul unui anumit mod de operare şi nici nu există subiectiv. esenţialul este o modalitate necesară proprie iVn miencl'-r.i de la senzorial la logic reprezintă un salt şi are un caracter dialectic (Lenin). prin care se opune. şi cafiind dotat cu autoorganizâre' şi autoregla]. în aceasta constă autoorganizarea codului integrativ şi si. mai bine zis. !a realitate. rezultat din interiorizarea acţiunilor şi gruparea în sisteme reversibile. de ordinul I I I . Pentru ca informaţiile să fie in'e grate şi unificate sistemic este n--cesar ca şi operaţiile să fie grupate şi structurate sistemic. unitatea obiectului în forma „concretului logic" (Marx). 'GOIU). g. lipsite de orice „ingredient" miuitiv. se prezintă ca un hipercomplex agregat de prelucrare a informaţiei prin categorializare şi esenţializare. pe care o cultivă J. concretului senzori:1. deductive şi analogice.'.'-ar — dincolo da diversitate. fiecare puni i nodal al sistemului constituie un integrator ce cuprinde pe toţi Cei Mibordona \\ şi este cuprins in cei supraordonaţi.itătii. simbolizări.-. ele fiind reciproc-complimentare şi iniervenind concomitent. este „"/'<rărea azupra operafiilor". co conţinut obiectiv. prin care se efectuează cunoaşterea.V:bolizant pe care se întemeiază g.l de reconstituire a ceea <v este unitar. 1 n. în punctele nodale. Dispunînd de un cod specific şi superior. respectiv inductive. Aceasta este. deci „piramidal". Sînt trei nivele de trecere de la acţiune la operaţie: 1) sen~ori. cb/e piop>rm care in \n ianfii obiectuali şi relaţionali sînt scgycgali.ii. Persista însă întrebarea: la ce se referă generalul şi esenţialul.iile. Tocmai de aceea. ridieîndu-se la nivelul universalelor. G. aînlocuirii printr-un semnşi al raportării discursive la situaţia existentă pentru subiect (M. care se realizează la nivelul zonelor asociative terţ ivire si operează în sensul comprimării codurilor-imagine. si înlocuiesc pe cele diiecle. prin acumularea şi coordonarea abstracţiunilor se poate reface. . efectivă asupra realului. Aceste trei moduri de operare sînt interdependente şi interconectat-. generalul există in forma particularului. be şi r aproximativ.w generic. iar dacă „reflectă" si în măsura în care o face g. dai â realitatea este u n i t a r ă în infinita ei diversitate. propw reii'. relaţii determinative. se caracterizează ca fiind maximal descins. sistemul intelectual sau g. copilul cucereşte prin reconstrucţii şi construcţie realul.G l>. permeabil la noi informaţii. constind din marele sistem de concepte intercorelate. Ia rind.'iiii. Orice ghid este informare asupra informaţiei. 3) functiim-a. ei decine instrument mijlocii"*' pentru dobindirea de alte cMii>?tl. Trecere. corelaţi între ei şi refer:!. Altfel spus. Generalitatea nu este doar rodul construcţiei g. Pentru ca noţiunile să se formeze şi să fie corelate variabil în gînduri este necesar ca ele să dispună de un suport operaţional.ncolo de exagerarea şi izolarea mmni-niului abstract al cunoasl<iii. înăuntrul sistemului doi de semnalizare se pot însă. Activitate. sistemul relaţii'"! C'!t-\U"i'!tilc şi -necesare. cum spunea Marx. actur'i zali. Sînt deci semnale de gtad secundar intrucit le intr-ica/j.

inversă. inversare permite discriminarea claselor şi coordonarea lor în clasificări. operaţiile intelectuale ce mijlocesc noţiunea sînt. dar şi la o fecundă mobilitate constructivă. incluziune.. se construieşte în procesul cunoaşterii şi acţiunii şi la fiecare nou demers îmbogăţindu-se şi structurîndu-se deschide noi perspective pentru cunoaştere şi acţiune. Wallon. Reversibilitatea operaţională tot mai accentuată duce în acelaşi timp la stabilitatea grupului ce se reechilibrează. o acţiune este executata in cele două sensuri air parcursului. circuitul interacţiunilor cognitive cu lumea dezvoltîndu-se „în spirală". fiecare operaţie 1 a re reciproca sa (A :. reprezintă un nivel mai avansat al inteligenţei. de_a reveni la punctul de plecare.G nant la Piaget ca şi la E<j. Conceptele prezintă un nivel de structurare empiric şi altul superior. după P. Reproductivul şi productivul se mijlocesc reciproc. Kostiuk).putîjid să se orientere ţpre să se examineze reflee a 'însăşi.. Cattell semnalase distincţia dintre inteligenţa cristalizată şi cea fluidă. nivelul ştiinţific. G. realul fiind depăşit prin posibil.-:tfuc}iilt anterioare". Inteligenţa este „organizare constînd într-o construcţie de structuri operatorii ce porneşte de la coordonarea generală a acţiunilor". . Restrictiv. H. asociativitate (drumuri ocolite. Aceasta din urmă dezvoltată. int'ligenţa constă din coordonări ale operaţiilor reunite în ansambluri sau structuri.. dar g. Piaget vorb e ş t e d e s p r e o „abstracţiune re- G flectantă care depăşeşte şi inte^rea:ă cor.B e:. Piaget numeşte necesitatea logică (de ordin implicativ). Relevăm ca dimensiune coordonativoperaţionalâ esenţială a sistemului de ansamblu — reversibilitatea. dispune de largi posibilităţi combinatorice la acest nivel. va face posibilă disocierea formei de conţinut şi operarea tranzitorie cu modelele formale. denumite aşa întrucît operaţiile sînt aplicate altor operaţii. îşi are în propriile sisteme germenii dezvoltării. ci se combină între ele înseşi judecăţile. reflexivă nu numai o gamă largă de combinaţii posibile. reciprocă. pentru că au devenit. Thorndike nu este acela de g.esentialmente reversibile". Clapart'de. Selz între g. corespondenţă. Considerînd că operaţiile intelectuale influenţează asupra obiectelor. iar J. deplasare etc. o operaţie se lea. reproductivă şi cea productivă şi creatoare trebuie înţeleasă în sensul tendinţelor g. în vederea echilibrărilor cognitive. în sensul că fiecare operaţie va fi de acum încolo în acelaşi timp inversa unei alte operaţii şi reciproca unei a treia. ceea ce face posibile şi transformări: directă. înaintea limbajului.B.-• A. ci de inteligenţă. spaţiului. Operaţiile de asociere-disociere. Deprinderile intelectuale sînt indispensabile în g. J. prevede o producţie convergentă şi alta divergentă. 296 sînt coordonate logic si matematic. care este e-enţialmente practica. în virtutea relativei autonomii la care ajunge. La acest nivel înalt de dezvoltare intelectuală ce se constituie în preadolescentă şi se afirmă.. mai tîrziu. ci şi faptul că însăşi necesitatea este cumva subiectiv reprodusă în forma a ceea ce J. Janet. a extragerii de noi idei din propria experienţă. mijlocind reuşita prin structurări şi utldizări de relaţii şi apărind. Este „o interacţiune continuă a subiectului cu obiectele. g. G. Reverii bilitatea implică un invariant U< biectual sau relaţional) mijlociuconservarea conceptelor.'j de inversa (negativa) sa (ex.. iar cea prin reciprocitate permite degajarea sistemelor de relaţii de tip logic. intersecţie. formulate ca propoziţiuni. îşi implică propriile legi ce ţin de subiectivitate. Inferînd legi ale obiectivitătii. GuilIford. acestora la real". Wertheimer). . Se reia astfel opoziţia mai veche 297 . în adolescenţă. in genere. Piaget cu autoreglajul. R. ordine. Acomodările convergente cu depăşiri sînt mecanisme ale progresiei integrărilor şi. purtînd asupra claselor de obiecte sau relaţii. Adevărurile relative la care g. nu se mai operează doar cu noţiuni ce se reunesc în judecăţi. vom constata odată cu g. în timp ce percepţia urmăreşte însă iti nerarii ce sînt ireversibile. Grupul operaţiilor formalr. alternativ se separă şi se reunesc. Concomitent. deci o dublă mişcare de asimilare la structuri şi de acomodare a. Operaţiile concrete. raţionamente ipotetico-deductive. Cunoaşterea este construcţie într-un grup operaţional de transformări. Coordonarea este identificată de J. Şi acesta este însă relativ. se angajează simultan în două direcţii: de interiorizare reflexivă şi de exteriorizare experimentală. iar inversa celei reciproce fiind totodată corelativa (sau dubla) primei operaţii". ce evoluează concomitent pe mai multe planuri. do regulă. Odată cu constituirea grupului dublei reversibilităţi. ci o contopire operatorie într-un tot unic. „nu are loc pur şi simplu o juxtapunere a inversărilor şi reciprocităţilor. Inteligenţa operaţională presupune compozabilitate. sînt mereu deschise spre hune şi mereu repliate asupra lor hişile. în modelul intelectului. luată ca proces. nu devine productivă decît prin restructurări (M. Distincţia introdusă încă de O.t< I! . în forma ei senzoriomotorie. parvine sînt condiţionate de indisociabilitatea dintre subiect şi obiect în cunoaştere. g. G. cea prii. x este fratele lui v după cam y este fratele Iui x). acomodîndu-se. abstracte. Pe plan senzoriomotor se întîlneşte reversibilitatea ca posibilitate de a reface un drum. timpului şi cauzalităţii sau' necesităţii. spre infinit. adu uare-scădere). prin sistematică şi esenţialitate. xiv şi să construiască. în literatură se menţionează similar „abstractizarea abstractizărilor" şi „generalizarea generalizărilor" (Ci. de a se subordona realului şi totodată de a-1 depăşi. ajung să se grupeze în „sisteme de ansamblu" ce. diferite drumuri spre aceeaşi ţintă) şi tranzitivitate (aceleaşi operaţii generalizate se aplică şi la alte situaţii). G.

Cuvîntuî. g..rcMirs^U. dar ceea ce a fost euristic devine algoritmic. cu mijloacele algoritmice. tiroida. se subordonează unor planuri mentale. mofivaţionale si aptitudinale ale subiectului.) după cum nu se poate fără adaptarea unui cod efici«-jii de comunicare. invăţare. Dai. J. Meili consideră 209 roFizĂ performanţională. GLANDULA TIROIDEA v. cea a înţelegerii ca decodificare noţională. G. Aceasta pentru că. (O..ă f-. percepere t o tală difuză cu o slabă realizare a discrimina n i . prestabilite şi verificate.ţionale.Â. Deci între cele două tipuri de operare se închide un circuit care însă rămîne deschis în raport cu realitatea. ci intră în mecanismele intime ale g. Spre deosebire de reglarea nervoasă. g. Expîorînd resursele informaţionale asigurate de memorie cu care se intersectează. GLANDĂ PITUITARĂ v. G. Purtînd asupra proceselor obiective. semnalînd şi mijlocind toate evenimentele. im este numai un purtător al mesajelor. identificare a semnificaţiilor. reconsiderate recent ca strategii ale g. permanentă. a •problemelor.G dintre modelul lui E. sînt inseparabile. Minsky evaluează procedurile euristice în chip superior. făcînd parte din marele sistem social". ca funcţie abstractă. sau alt'simboluri acceptate social. paratiroida.. Putînd fi definită ca modalitate superioară de comunicare culturală cu mediul. La rîndul lor procedurile euristice rezultă frecvent din redimensionări şi modificări ale prescripţiilor algoritmice. se desfăşoară ca o activitate multifazică şi multiplanică. care este complexă. TIROIDĂ GLOBALIZARE. Secreţiile endocrine ca elemente constituente ale mediului intern şi ca mediatori chimici ai funcţiilor nervoase exercită o anume influenţă asupra vieţii psihice. devine parte integrantă a existenţei subiectului. care însă fiind esenţialmente cognitivă are o dinamică mult mai complexă decît cea pe care o prezintă vorbirea. psihologic. Ar fi însă o mare greşeală dacă am izola diferitele conduite intelectuale. fapte de care se ocupă endocrinopsihologia. îşi asumă sarcini de pridiejie. în acest sens este concludentă relaţia dintre transformările de tip algoritmic caracterizate printr-o înlănţuire standardizată a operaţiilor şi transformările euristice desfăşurate liber. şi este călăuzită de intenţii.încercări şi erori" sau tatonare r-i modelul lui X. Construcţiile mintale sint menite să semnifice esenţial realitatea şi propriul < u şi să proiec> teze activitatea.emerge din trecut si se orientează spre viitor. c) adaptat)V- 298 GLANDE ENDOCRINE (glande eu secreţie internă). devine creatoare mai ales cînd tratează euristic situaţii care ar putea fi depăşite momentan. G. principale sînt: epifiza. Xu se poate gîndi fără un supoi i senzorial (imaginile persistă masiv în g. g. mai economicoase şi sigure. este orientată finalist şi implică veritabile eforturi voluntare. G. <'. formaţiuni specializate in secreţia unor substanţe (hormoni) care se varsă diiect in singe şi care au acţiune îeglfitorie asupra organelor şi ţesuturilor. . considerate sul) diverse unghiuri (v. mai ales.e. reglarea endocrină e continuă. în raport cu sarcinile ce şi le propun. şi-o dezvoltă. procesele de g. deşi filogenetic este primordială (întîlnindu-se şi la plante). Frecvent activitatea de g. dirijată.i opei :-. HI- . al inteligenţei prin i. disciirsicita/co fiind o notă caracteristică g. g. care trebuie urmărite i'euiru a întregi schema cunoştiniel'ir elementare despre g. Aceasta însă implică funcţia de decizie a g. Uruncr). suprarenalele şi glande sexuale. întotdeauna uzînd de dispoziţiile funcţionale interne şi întotdeauna desemnînd prin conceptele sale şi referindu-ie la real. g. ruptă din contextul sistemului integral al subiectului social în continuă interacţiune cu lumea sa. Thorudike. în realitate diversele laturi sau modalităţi funcţionale ale. interne. informaţionale . pe care genetic. hipofiza. este studiată în trei perspective: a) genetică. în realitate sînt trei modalităţi solidare ale g. Decide însă subiectul prin g. printr-o construcţie continuă de ipoteze şi verificare a lor în plan mental sau în experiment efectiv. Această dinamică izvorăşte dintr-o motivaţie. b) funcţională. L. fiind la rîndul ei controlată de sistemul nervos. G. sa iar nu g. mult diferenţiată şi rapidă. rezolvare de probleme). Apostel consideră că g.a în alta.eul- tatea g. timusul. ca „sistem cu autoreglat. punct de intersecţie sau sinteza". exploratoriu. Ceea ce o tensionează şi obligă la construcţii sînt situaţiile de obstacol. cei mai mulţi autori văzind în aceasta nota definitorie a g. de unde şi atributul de inteligentă. în psihologia contemporană. g. de adaptare prin depăşirea cognitivă a obstacolelor. e probează în raport cu mediul s în care subiectul trăieşte şi acţionează. sînt maxime. rămîne întotdeauna un proces vital. construinclu-se în raport cu sarcinile adaptative specifice şi ghidînd activitatea continuu. depinde d<. înţelegere. de rezolvare. tratînd-o aparte. în aceste situaţii problematice afît progresele cît şi eficienţa g. aparţine subiectului ca „sediual interacţiunilor colecti-. al „tendinţelor determinante". şi g. se desfăşoară larg şi evident TT" fnultifa~ic. în bună măsură. satisfăcător. nu s-ar putea dispensa de procedurile rutiniere. dacă am personifica g. în situaţii comune. eficienţa g. Ach. de formare a conceptelor şi structurilor operaţionale prin învăţare spontană şi. este reductibilă la învăţare.. Miller. Reglarea endocrină cu acţiune difuză şi mai lentă este auxiliară celei nervoase. Orice senniificare este şi o anticipare a ceea ce est: in esenţă şi poale deveni un obiect. nu pot exista una fără alta şi trec ui. întreg sistemul limbii devine obiect şi apoi structură a g. este considerată şi ca un proces de decizii secvenţiale.

simplă — simplitate şi naturaleţe. filiformă — precipitaţie. Punctele simbolizează elemente de diferite naturi. o boală cronică). GRADIENT. echilibru. constantă — spirit coerent. dezordonate. Această teorie permite construirea unor algoritmi aplicabili în rezolvarea a numeroase probleme din domenii variate de activitate: determinarea drumurilor de lungime optimă. spre deosebire de g. al combinaţiilor trăsăturilor. discreţie. G. prin linii. studiul ei va trebui să fie făcut dinamic. capacitate perceptivă de recunoaştere a obiectelor după însuşirile'lor palpabile.i. creînd un instrument ce este folosit pe scară largă. figură formată dintr-o mulţime de puncte sau noduri legate între ele prin săgeţi sau arcuri. în special in metodele cercetării operaţionale care urmăresc găsirea indicilor de eficacitate maximă. slriusă. Pe postulează o dependenţă cauzală între trăsăturile grafice şi procesele psihice (cu mai multă sau mai puţină îndreptăţire). în schimb pretenţiile ridicate de unii grafologi cu privire la posibilitatea g. C. imprudenţă. GRAFIC. Parhon abordează problema relaţiei dintre scriere si personalitatea somatopsihică. Athanasiu). Cercetările şi observaţiile făcute arată într-adevăr că evoluţia şi modificările personalităţii determină modificări ale scrisului. figuri. fără accent si trasate lung semnifică subexcitare. ci se schimbă în anumite limite. înghesuită — timiditate. constînd în accelerarea mişcărilor unui subiect animal sau uman. studiul scrisului în vederea determinării identităţii şi particularităţii autorului lor. Teoria g. C. omogenă. rezumînd iu conţinuturi simbolice anumite raporturi cantitative. etalată — personalitate expansivă. imaginaţie disciplinată. GLOSOLALIE. ordonată — spirit lucid. curbe. avariţie. Parhon apreciază scrierea ca pe un adevărat seismograf ce înregistrează dinamica personalităţii. cauzală). 8) caractere moi. ceea ce exprimă violenţa. urmînd evoluţia personalităţii în timp. hîrtia. de scop. 1. direcţi. impersonală — absenţa originalităţii. al funcţiilor. inegale. echidistante. ornamentală — vanitate. Moreau şi Delestre împart scrierile în 3 categorii: 1) caractere regulate. \ iteza. Se parc că scrierea ne poate oferi date revelatoare sub aspectul spiritului analitic şi al stilului cognitiv. între care se poate stabili o legătură oarecare (ex. Hali a introdus expresia g. şi distribuţia ei pe hîrtie. Limbajul gialic se referă la toate senim-lr adresate văzului ce pot fi manipulate de majoritatea oamenilor. ci mai curînd gradul şi stabilitatea unor deprinderi. a drumurilor critice. prudenţă. L. pe o anumită direcţie sau în direcţia unui punct maxim . echilibru. Alienaţii pretind că vorbesc în limbi străine. nu ţin de o tratare ştiinţifică a problemei. G. sindrom do utilizare de către alienaţi a unui limbaj primitiv şi fantezist de construcţie proprie. Aceasta introduce principiul expresiei după care orice mişcare exteriorizează mobilul. fermă — rezervă. caracter independent. de a prevedea modul de acţiune al individului.I. de o stare momentană (graba. a fluxurilor maxime. scrierii. în analiza unei scrieri se pleacă de la particularităţile fiecărui grafism. un factor do inteligenţă constînd <lin „reunirea într-un tot a elementelor". Cercetări interesante s-au făcut pentru a se vedea expresia diferitelor temperamente şi a constituţiei în scris. a ceea ce s-au numit genuri şi anume: forma. în glosomanie cuvintele nu au un sens constant şi nu există nici o schiţă de organizare sintactică. o boală acută) sau de anumite condiţii permanente. Sillamy) pretinde la următoarele corelaţii: scriere verticală — fire rezervată şi discretă: •măruntă — minuţiozitate. 2) caractere lovite. viitorul său. sinceritate. Termenul introdus de Michon (1872) care vorbeşte despre o fiziologie grafică constînd din studiul mişcărilor.' 300 G structură în care orice trăsătură îşi găseşte semnificaţia numai prin relaţia cu celelalte trăsături si în raport cu întregul (A. continuitatea şi orinduiiei. clară — grijă. relaţie exprimînd creşterea unei variabile în raport cu o alta. ea nu ne poate revela valorile morale şi estetice. Crepicux-Jamin adaugă „rezultantele" (combinaţii între trăsături) ajungînd la un adevăr atomism psihografic. atenţie. ceea ce indică spirit calm. Klages consideră scrierea ca o unitate. GNOZIE. St. intensitatea. interesul subiectului. Raportată la caracter. S-a remarcat că metoda scrisului este o metodă valoroasă şi în diagnosticul tipologic. pe măsură ce se apropie de ţinta sa. puncte. O clasificare mai nouă (N. întrucît ca nu rămîne identică în timp. prudenţă. rapidă — activism. încredere în sine. metodă de prezentare a unor date sau informaţii pe diferite suporturi. răsfirată — spirit clar şi lucid. (ex. condiţii în care aspectul general al scrierii poate fi păstrat. Scrisul depinde de o serie de condiţii exterioare (peniţa. GRAF. abstractizează sensul fizic al g. fără aliniere. atenţie. studiind-o în ritmul. Scrierea fiind o înregistrare. căutarea efectului. forma grafică învăţată etc). Scrierea apare ca '. se relevă ca o metodă parţială în studiul omului şi trebuie de aceea să fie corelată cu celelalte metode ale caracte- 301 .G g. ducînd însă la modificarea unor trăsături. presiunea. originalitate. a ordinii unor operaţii sau a ramificaţiilor raţionale ale unei probleme. o engramă a proceselor activităţii nervoase superioare. GRAFOLOGIE. oferă unele indicaţii privind voinţa. exprimă un raport de covarianţă ascendentă. direcţia. astenie. dimensiunea. tipografică — cultură intelectuală.

dar în mod diferenţiat. Principalele criterii de diferenţiere a microgrupurilor de macrogrupuri sînt următoarele: mărimea sau talia grupului (microgrupurile sînt alcătuite din 2—3 pînă la 30 — 40 de membri. ţi-a făcut mult bine. nzultă că propoziţiile JIU sînt e. H . ci reprezintă un ansamblu nelimitat de propoziţiuni rozul i~atc dinlr-o combinatoricâ verbală.i de catie :-ubiect a acestor structuri şi a \< gulilor de transformare di linest" competenţa sa lingvistică. La baza acestor transformări ar sta g. partic-ilaritate a unor ansamburi de imagini şi formulă artistică accentuînd uritul. ansamblu relaţia redus de indivizi aflaţi în relaţii inter personale de cooperare. c a . GRUP. focalizarea atenţiei. Colt. pentru care — cum susţine X. de asemenea. este realizat şi prin bufonerie.gat afectivă decît recunoştinţa şi presupune delicateţe. GRUP DE REFERINŢĂ. colectivitate umană ai cărei membri se află în raporturi de interacţiune. contradicţiile monstruoase şi înfricoşătoare. C. aspectul său fiind acela al unei structuri în formă de arbore în care fiecare ramură.. GRANDOMANIE. simţăminte înalte. termen.m. interpretativă şi de planurile interne ale acţiunii verbale. ceea ce este tot mai puţin realizabil pe măsură ce cresc dimensiunile grupului).iorugrup descresc posibilităţile membrilor de u. datorită căreia individul se apreciază pe sine şi se comportă ca fiind foarte inteligent. Coordonatele psihosociale alo g. îndatorire şi bunăvoinţă. frecvenţa interacţiunilor (microgrupurilc permit o reunire a tuturor membrilor în acelaşi loc şi acelaşi timp. iar n'. prin trecerea de la 303 . seama de factorii prelingvist i. valori etc. inter comunicare a şi iuterinflueuţa (!. foarte valoros. fiecare propoziţie se situează într-un cînrp generativ. 302 r GREGARISM. grupurile primare din care face parte individul şi după care se modelează. de component. GROTESC. GRAMATICĂ GENERATIVĂ (TRAN SFORMATTVĂ). în teatru g. apreciere.de r.de r. unor a . G. GRUP DE APARTENENŢA. G. familia.kv. mai mult sau mai i>i''ai ". Pornind de la structuri ce sînt susceptibile de restructurare conform unor reguli. „indiscutabil superior altora". înfrîngerea personajului grotesc reprezintă. Există structuri de suprafaţă de ordin fonetic şi lexical şi structuri de profunzime co rezida i n l r o relaţie seuniilie a t n ă . Mihu. autoritate. unitatea politică. este mai restrînsâ decît cea a noţiunii de colectivitate. anumite persoane putînd să reprezinte un g. Clionir. A. în stările maniacale.. jH'cto ale anormalităţii (ex. limba nu este doar un sistem stabil de codificare. G. GRUP MIC. Se porneşte ele la un enunţ formal din componentele de bază din a căror transformare rezultă alte enunţuri. Chomsky — subiectul normal are predispoziţii native. 1968). Ktâpîîui'.. modelai generativ apare ca fiiind prea puţin plastic întrucît nu ţin.ni'tcirc şi constituind .<>cuţA etc.. într-un anumit domeniu şi alte persoane în alt domeniu. :. cu abu^ de sublinieri şi majuscule). identificarea (sentimentul apartenenţei la un grup sau conştiinţa condiriei de membru descreşte.. după 1. Do pildă. pornitul de la un sisieui foarte simplu de categorii de demente şi reguli de transcriire". funcţionalităţii lor.. în psihopatologie esu: mai frecvent întîlnit termenul du „idei de grandoare" asociate ce! mai adesea ideilor delirante de persecuţie şi întilnito în paranoia şi în schizofrenia paranoidâ şi. determină sau influenţează comportamentele şi atitudinile celor care se identifică cu el. liste folosită în medicină pentiu relevaiea.'icnrc. valonto sub raportul prodispu ziţiei lor spre actualizare şi .olu. faţă de o persoană cari' te-a ajutat. Hyman.K. a lui N. structurile (reţeaua relaţiilor de stat u t şi de rol de comunicare.der. comunitatea locativă sau sportivă.i. GRAF0MAN1E. ostile omului.G vulogiri. Cliomsky şi care.g.celula" fundamentala a psihologiei ^••cia'c.'. putere şi valoare) şi comportamentele (unificate şi stereotipizate).i. situaţiile absurde.-. considerai MI perspectivă psihologică. 1974). sentimentul de ataşament. definind grupul la care un individ se raportează ca membru sau din care ar vrea să facă parte. atitudine ivvorîtă dintr-o hipertrofiere a conştiinţei de sine. în -conformitate cu anumite norme prestabilite (R. propusă de X. Merton. „permite construirea enunţurilor celor mai complexe ale limbii. echipa profesională. GRATITUDINE. Dr> din cercetările făcute in rapui i cu g. (de la micro.i:iisul paranoicului este încetinit. sînt: normele şi valorile (constituite într-un sistem valorico-normativ). presupune mai multe variante de ales. mai rar. după Brcsson. G. . frizează ridicolul şi provoacă ironie. şi de motivaţie. al indivizilor este determinant în constituirea sa de atitudini. Sfera noţiunii de g. in erirninali-tică es1'.spre m. se concentra <i eipra acol'juşi probleme).i cum sînt interacţiunea. pierzîndu-şi orice autonomie individuală. este dată de incapacitatea individului de a se autoaprecia corect şi derivă din individualism. introdus de H .acrogrupurilo au dimensiuni care cresc relativ nelimitat). la acest nivel desfăşwîndit-se fenomene psihosociale de li'jj'. o depăşire a situaţiilor absurde şi o demistificare. tendinţă patologică spre exprimare în scris sau spre a scrie pentru scriere. Deseori g.g. reprezintă o nuanţare mai b. coi-'K. tendinţă a indivizilor de aceeaşi speţă de a se reuni şi coexista în mulţime nestructurată sau turmă. Generarea prepoziţională este extrem de bogată şi plastică.lolor-ită ca metodă de identiiieare a autorului scrisului..

. conformitatea. dulce şi amar la care Hahn.G micro. tonul hedonic (nijsura în care condiţia de membru . de securitate productivă etc. Microgrupurile conţin cele mai pregnante manifestări de ordin psihosocial. Lewin). Contrastul g. acru. G. (metoda excitării punctiforme).l\ 3ales — etc. perno nbilitatea (măsura in care grupul . inductoare şi induse. nu se realizează totdeauna în formă absolută şi nu se extinde asupra tuturor g. acest fapt constituind unul clin principalii factori ai studierii lor prioritare de către psihosociologie. Osborn). consensul (adoptarea de atitudini asemănătoare faţă de acelaşi obiect). modalitate de recepţie a proprietăţilor chimice ale substanţelor solubile. omogenitatea (similitudinea carai. sînt: de integrare socială a individului. după permeabilitatea intrărilor şi ieşirilor. afirmîndu-se cu pregnanţă fenomenele interactive indirecte. care joacă un rol important în modelarea şi stabilizarea coloritului emoţional-afectiv al g. relaţia de grup păstrează caracteristicile planului psihosocial elementar. semnifică o preferinţă motivată prin valori estetice sau de alt fel. dinamică (K.) şi la grupurile de referinţă (cele care exercită cea mai mare' influenţă asupra unei persoane. cum sînt informaţia colectivă. Printre proprietăţile de bază ale microgrupurilor se înscriu: talia (redusă). coeziunea şi eficienţa sau productivitatea. g. nespecifice. este independent de nota afectivă agreabilă sau dezagreabilă. în alt sens. derivate sau mixte şi senzaţii g. este dependent şi de starea internă a organismului.il grupuluiîşi asociază un sentimeui de plăcere). Din întrepătrunderea parametrilor proprietăţilor de bază rezultă o serie de proprietăţi derivate ale microgrupurilor. participarea (măsura angajării in sarcinile de grup). Kuckulies şi Tacger (1938) adaugă şi g.: litateşi de libertate în grup). mai mult. grupului autoanalitic competent — R. ale unor structuri sociale mai largi. servire a unor interese particulare —. modelele educaţionale. forţa (măsura î n caic grupul are sens pentru membrii săi j. flexibilitatea (gradul de inform. după cum fuzionînd două senzaţii g. modelele şi valorile lor fiind decisive pentru formarea i dezvoltarea respectivei pers soane (J. GUST. Caracterul gnostic al g. Microgrupurile se diferenţiază între ele după variate criterii tipologice: după modul de participare se disting grupuri de apartenenţă şi de contact. după raportul grupului cu scopurile colective. după raportul grupului cu un obiectiv ştiinţific. mai complex.•tutelor în cadrul grupului). Maissonncuve). centrate pe sarcină). Pentru procesul de educaţie se subliniază condiţia de mediu educogen la g: tipurile de fot mare (clasa 304 G şcolară. Se disting şi senzaţii de g. în special la nivelul claselor sociale şi al naţiunii. moda.la macrogrup). cunosc o amplificare a aspectelor formale. Relaţiile infragrupale în cadrul macrogrupurilor. controlul (tendinţa grupului de a regl. după tipul de legătură (personală-impcrsonală). pentru sărat. acceptarea şi respectarea efectivă a normelor de grup. Corespunzătoare celor 4 senzaţii de bază există şi 4 tipuri de receptori g. coerenţă. cum sînt: autonomia (gradul în care un grup funcţionează independent de altul). struţii u. de bază. este activă şi pasivă. de unde şi caracterul suprainterpersonal al acestor raporturi. conştiinţa de grup. opinia publică.. intimitatea (gradul de apropiere reciprocă a membrilor. distribuţia spaţială (aranjamentul membrilor sau structura microecologică a vieţii de grup). Submodalităţi ale g.: a) Renqvist (1919) pune apariţia excitaţiei pe seama unor procese fizice. b) Lazarcv (1922) invocă procesele de ordin chimic.i conduita membrilor săi). stabilitatea (menţinerea grupului ca atare cit mai mult timp).< risticilor psihice şi sociale <<':• membrilor). grupuri primare (psihosociale sau informate) şi secundate (formale sau organizaţii sociale).. propaganda. adăugind însă structuri relaţionale noi şi scopuri care vizează satisfacerea nevoilor întregului grup şi. apare în forma mascării. Există două ipoteze cu privire la recepţia g. zvonurile. de la distanţă. cultura. La nivelul mierogrupuriior. Moreno). Principalele funcţii ale g.uimite cooptarea de noi membri. diferite dau naştere la o a treia senzaţie. grupuriînchise şi deschise.m. în principal. alcalin. j . Grupuri creative pot fi naturale sau pot fi constituite formal (A. de reglare a comportamentului şi relaţiilor interindividuale. grupuri artificiale (experimentale sau de laborator) şi naturale. de ordin interpersonal — direcţionare. din punct de vedere psihosocial. grupuri de bază (grupuri-scop.:rca (dezvoltarea unei ierarhii a s ! . capacitatea de autoorganizare. Compensaţia g. Recepţia g. Acţiunea unei soluţii de amestec provoacă două senzaţii distincte. după gradul de instituţionalizarc. apare ca efect al postacţiunii şi depinde de concentraţia substanţclor-stimuli. numită complexă sau asociativă. Amestecul g.

persistente. denumire dată unor fenomene de telekinezie (v. este un simptom. particulare unei persoane. uneori este convins de existenţa actuală a obivetu'ni ei. fenomene de proiecţie imagistică (de aspect halucinator). HABITUS. subiectul bolnav aude voci. răspunde „vocilor".. în dorinţa de a veni în ajutorul acestor subiecţi.t i in i\< [>• >i t cu semenii lor.. motoi ie. halva n u l i ' ' o auditiva. este o falsă y. proprii. Termenul nu trebuie deci înţeles numai (sau în primul rînd) iu sens geografie-topografic (pentru care este mai potrivit termenul de biotop). Halucinoidc. fenomene psihopatologice de formă halucinate rie situate între reprezentări vii şi halucinaţii vagi. marijuana. ansamblu de trăsături caracteristice.oi i-ilâ. Spre exemplu. care apa306 re şi la.i•f formele de sensibilitate. handicapată este considerată orice persoană care este pusă într-o situaţie foarte dezvantajoasă ei. vede animale. I'eniru bolnav insă li. HANTISĂ (POLTERGEIST)."pli<\ intnicit nu reflectă e--w. care coroborate cu procedeele educative contribuie la reducerea gradului de deficienţă sau la facilitarea proceselor de compensare. ansamblu de condiţii oferite vieţii de către mediul ambiant (de către un ecopv. care să stimuleze corespunzător organele de simţ . determină si o conduită corespunzătoare: bolnavul îşi astupă nasul la „mirosurile pestilenţiale". .II DICŢIONARELE ALBATROS HABITAT. h. fiind automatizat. . se fereşte de „animalele sălbatice" văzute etc. generează h. echipamente. care să le uşureze situaţia. desemnînd calitatea tactului activ sau palpaţiei. H. precum şi cei cu diferite forme de înapoiere mintală. dar care n-au o cauză externă cte. obscenităţi etc. împuşcături.cn7. pipăitului. daiorită atit iradierii afective a miei întrebări asupra cleilaite. termen introdus de Revesz. HAPTIC. HALUCINAŢIE. al căror caracter artificial şi patologic este recunoscut de către bolnav.5 :. paralitici). Reprezentarea este luată drept percepţie a unui obiect prezent. unde se realizează pentru copil un învăţămînt adaptat infirmităţii respective. urmate de cele ale văzului. mirosului. obişnuire cu un excitant. surdomuţi. Tiuitul urechii.. îi dă impresia realităţii. mintală sau orice altă infirmitate. ceea ce rezultă clin exerciţiu. de obicei. HALO EFECT. elogiază sau. H. de experienţa de viaţă. au un caracter duşmănos: proferează injurii. mescalina).. pot r. iar pentru adult se depun eforturi în vederea readaptării lui la o nouă profesiune.'<. Cele mai frecvente sînt h. o „percepţ' 1 ' fără obiect".'za va ui a ja. are un caracter de obiectivitate.ii ales la constituţia somatică. ci i şi orgai'i/ării logice a răspunsurilor izvoiită din necesitatea de coerenţă a personalităţii. este legat. HALUCINAŢII PSIHICE v. surzi. Spre ex. HALUCINOZE.persuau'-'r săualuase. tiv fără să existe un obiect sau fenomen real. Afectiv h. „vocile" sînt agreabile. HANDICAPARE. denumire dată situaţiilor în care unii subiecţi 20* sini d'.>• . reprezintă contagiunea răspunsurilor în cadrul anchetelor prin chestionar. dar acestei nu sînt determinate de voci. tulburare a percepţiei manifestată prin i\y\. dispozitive. şi care să-i apropie cit mai mult posibil de omul fără deficienţe. P3EUEOHALLCIXAŢ1I HALUCINOGENE. datorită faptului n"< a u " dfficierţ. H. Tehnica modernă este din plin folosită în construirea unor instrumente. au fost create diverse metode şi procedee educative. auzului. Hubilual. formă simpla <]-. se referă m. uneori. Conţinui ui li. oameni. vedenie. zgomote) ce ar fi provocate numai prin inducţie psihică. dimpotrivă. tulburare psihică denumită iu limbajul popular arătare. în tehnica chestionarului este necesar să se aibă în vedere posibili- tatea unor bias-wri produse de acest efect. întîlnit în numeroase afecţiuni neuropsihice.'-. cu un conţinut religios.ă atingă 1 • .. împuşcături reale. indi397 . Fanatismul mistic. după Ball. devenind obişnuit. în categoria handicapaţilor sînt incluşi subiecţii cin.tom). sini orbi. Educaţia deficienţilor se face în instituţii speciale.> celor eu infirmităţi motorii (şchiopi.(. care le apreciază în mod critic. 'substanţe chimice capabile de a induce fenomene halucinatorii (ex. scene de groază.) constînd din acte fizico (mişcări de obiecte.. Ilabititare. Fiind. gustului etc. riţia unor imagini de tip peri. put avea un caracter favorabil sau nefavorabil. Prin extensie. invective.. care nu izbutesc să determine convingerea bolnavului asupra existenţei lor reale.

la necesitate..rimental. cu un potenţial evolutiv mai accentuai al schizofreniei. HEMISOMATOGNOZIE. incoerenţă şi inconsistenţă accent u a t ă cu privire la toate valorile sociale. iar androginii bărbaţi cu aparenţă feminină. Avînd în vedere urmările. care se ocupă ele interpretarea textelor saturate de simbolică. datorită afectării emisferei cerebrale opuse sau a căilor de acces către aceasta. o completare a necesităţii ce-şi croieşte drum prin mulţimea întîmplărilor. restricţie a vederii unei părţi laterale a cînipului vederii binoculare.i survenite a sistemului baitonaşelor din retină. în care faptul fortuit constituie o fracţiune completivă". H. iniţial înăuntrul teologici şi apoi preluată de filosofic. folosind planin • înclinate pe care bilele alinierau într-una sau alta din diivrti< ş. prezenţa organelor genitale de ambele sexe la acelaşi individ. Plăcerea personală ar fi unicul scop al activităţii şi comportamentelor umane. formarea <-:. sentimentul absenţei unei jumătăţi a corpului. în raport cu necesitatea previzibilă. că nu realizează şi nu poate stăpîni situaţia în care se află (G. apare ca un eveniment „al cărui mecanism se comportă ca şi cum ar avea o intenţie" (H. J. Pareză sau paralizie a unei jumătăţi a corpului. dezvoltată.! jumătatea de drum între ordii]. G. cu reacţii emoţionale inadecvate şi nemotivate. explicaţia fiind sir>. Plehanov interpretează h. clar nici absolutizarea h. hedone . considerat pe verticală sau orizontală. el oferă impresia că nu mai este în situaţie (care i se pare străină). fenomen întîmplător. la copii. în general h. HEBETUDINE. datorită blocării congenitale su. Produce euforie. monstruozitate). formă tipică gravă.a. 308 H insidios şi progresiv. ce impune evitarea neplăcerilor de orice fel. Prin intoxicare se ajunge la destructurarea... HEMIOPIE. Studiul motivaţiei prognosticurilor formulate de subiecţi în decursul expenmentului-joc demonstrează că gîndirea probabilistă se situează la un nivel avansat al dezvoltării intelectuale (U. stări confuze şi extatice. Şchiopu. ceea ce naşte fatalism. în general. HEMIPLEGIE.n-zistă" la încadrarea în operaţi iilor intelectuale. IY. comportament pueril şi capricios. analogii. constituie un adevărat pericol atît din punct de vedere al sănătăţii. formă de agnozie vizuală pentru jumătate de cîmp. de operaţie combinatorie. predominînd o euforie „vidă" şi neproductivă. h. torii. este o măsură a ignoranţei noastre iar J.. cit şi din punct de vedere social. defecţiune a vederii.inzat). rată de teoria. Debutul h. substanţă extrasă din cînepă indiana. să aprecieze h. Problema este tratată. asigurarea unor condiţii minime în care acţiunile umane să aibă numai satisfacţii. este. HAŞIŞ. J. HERMAFRODITISM. HEMERALOPIE. Poincare afirma însă că h. convingerea inexistenţei acesteia. Ginandrii sînt subiecţi feminini cu caractere masculine. ceptului de h. Marxismul nu acceptă nici totala reducţie a h. ca întretăiere a două serii determinative. se manifestă printr-o absurditate comportamentală. drog inhalat prin fumare. ca situîndu-se I.H cînd ceea ce ţine de modalitatea tactilo-kinestezici. fiind foarte frecvente formele de debut pseudonevrotic urmat de o rapidă instalare a elementului discordant manifest. La om h..V.. rezultată din defecte ale sensibilităţii ariilor retiniene sau proiecţiilor centrale. ilaritate. este cu totul excepţional (anomalie. prin încadrarea în seria fenomenelor a k a . incapabil de a se concentra.T ir aproximate cu ajutorul le<. Distinctiv. acte stupide cu o notă de clovnerie. legată de numele lui Epicur. excepţional sau contingent. în ciuda controlului vizual. numită popular „orbul găinilor". contemporan. sau se lansează în sisteme de ideaţie pseudoştiinţificăetc. HEBEFRENIE. Principiu preluat de psihanaliză.il. Subiecţii ajung pe la 6 7ai. HEMIANOPSIE. get şi B. Engels înţelege întîmplarea ca o formă de manifestare a necesităţii. caracterizat printr-un deficit parţial sau total al posibilităţii de a efectua mişcări voluntare ale membrelor unei jumătăţi a corpului. Inhelder au studiat e\p. HEDONISM (gr. stare de tulburare a conscienţei ce se caracterizează prin dezinserţia şi îndepărtarea bolnavului de realitate. o implică pe acer .statistice. poate fi datorată şi avitaminozei A. jocurilor. comportament nerod (lăppische Verblodung — Kraepelin). prin tendinţa spre o demciiţiere profundă cu „tocire" afectivă. Pentru subiectul cognitiv. interpretate probabili-. HERMENEUTICĂ^ disciplină. HAZARD. de unde înclinaţia de a pune totul pe seama norocului sau ghinionului.plăcere). 309 .. în tabloul clinic este sindromul negativ de discordanţă şi rapiditatea evoluţiei. şi dezordine. (demenţă precoce). Ionescu). se prezintă în antiteză cu raţiunea dar nu poate fi înţeles fără raţiune. h. defect al motilităţii. urmate de apatie. Bergson). ce este sau pare a fi imprevizibil. abstracţiuni. in vederea dezvăluirii sensurilor lor ascunse. în condiţiile funcţionării normale a vederii diurne prin intermediul sistemului conurilor.. ca fiind ceva ce .în timp ce la specii inferioare de animale este răspîndit (ca şi la plante). Cournot consideră că h. care ancorează în indeterminism. teorie antică. constînd din absenţa capacităţii de vedere crepusculară şi nocturnă. care se caracterizează printr-o evoluţie nefavorabilă. Bolnavul trăieşte într-o stare de reverie. este o intîlniye accidentală ce pare a fi intenţionată.'. Jaures remarca că h. personalităţii şi demenţă. M. Piaget scrie „ideea de h.

Astfel. cel normal. în această fază pot apare imagini haiucinatorii. iritabilitate. patologic li. fenomen do cădere într-un somn profund cu reducerea proceselor organice şi hipolcrmic la unele organisme în cursul iernii.similar halucinaţiei.. tip caracterizat prin excesivă producţie de secreţie a tiroidei. persoanele respective suportă mai greu nu numai atingerea cutanată. a limbajului interior. au un caracter selectiv. Eliznicenko. zoe — viaţă). In majoritatea cazurilor însă. lumina ele. Stările h. ce tind'' :. nu ţin de vise. se înţelege un sindrom carac'.se sonoi izeze şi să st: obiectiv. HIPERTIROIDIAN.[l. Defectul poate fi corectat prin ochelari cu lentile biconvcii'. opus hipomneziei. cu euforie. i se comandă şi el se supune lor. globului ocular este mai scurt deci -. dureroasă. disciplină (apărută recent) care se ocupă. exagerare a tonusului afectiv.iget constată că în dezvoltarea sa morală. H. se iKniiK. HIPERPROTEJARE. mărire a craniului prin creşterea anormală a cantităţii de lichid cefalorahidian. b) în psihiatrie termenii! de h. hipercxcitabilitate. de supra. HETERONOM. calificare a stărilor de somnolenţă ce preced somnul şi cînd pot apărea imagini de tip halucinatoriu. şi generează inevitabil conflicte. hyh . HIPERMNE^SE.t w sibilitate la excitanţi subliminil. dezvoltate de aceşti bolnavi. Se poate provoca artificial la om în scopuri terapeutice. în caic funcţia reproductivă a memoriei este slăbită.ua. HIPERKINEZIE (gr. la autonomie morală. materie. . i moliiitălii. ce. . creştere a in teusităţii senzaţiilor şi percep!. ceea ce duce la nedezvoltarea independenţei acest. acuitate auditivă superioară. mai precis a hormonilor iodaţi tiroidieni. rizat prin apariţia unor mişcai. cu depresii şi anxietate: me'anco'ie. Opus hipoacuziei. întrucît subiectul nu este în stare de somn. ce semnifică o relativă insensibilitate nlgieă. CÎJHI normele se impun.v prin manifestări ea: paloare sau roşcată. Gradul cel mai înalt de h.. HIBERNARE. cum sînt. Opu. este folosit pentru a desemna o activitate motorie exagerată debordantă şi nemotivat continuă HIPERMETROPIE. in stadiile prediomale sau de debut ai< bolilor infecto-contagioase. dar şi zgomotele.ţâ de copiii lor. J'i. HIPNAGOGIC. bazată pe necesităţi interne si pe raţionament moral. HIPERTIMIE. numai atîta timp cît este controlat. . fără ca subiectul să le acorde credit. inhibări.ivat in funcţie de imensitatea !-•. termen folosit într-o dublă accepţiune: a) în neurologie prin li. maniacalii. după V. exaltare. HIPERACUZIE.licitare nervoasă şi fizică. exagerarea sensibilităţii dureroase. manifestîndu-se cu predilecţie într-o anumită sferă a vieţii psihice. caracterizată prin exagerarea orientării selective a activităţii de cunoaştere. la deliranţi este legată în special de tema delirului. de „introducerea şi fixarea informaţiei în memoria omului în timpul somnului natural" . HILOZOISM (gr. emotivitate exagerată. întrucît în diverse faze ale somnului se menţine o anumită 311 3J0 M. Astfel. stări haiucinatorii minore. HIPNAPOMIC. de masivă şi insistentă aducere aminte. jovialitate.iginen se formează înapoia ret im-i (. H. h. involuntare. ieşită din comun. HIPEREMOTÎVITATE. este manifestat de fobiei şi obsesionali. ticurile. HIPERPROSEXIE.-j'uţi sau care erau percepuţi aii. expansivtt a t e . HIPERENDOFAZIE. tremurat uri. HIDROCEFALIE. care pînă atunci nu erau pei. care determină o supra . HIPNOPEDIE. iar la cenestopaţi şi ipohondriei. caracterizate prin scăderea pragirui şi asocierea cu tonalităţi afective din cele mai neplăcute.. instabilitate. veche şi desuetă doctrină ce susţine că întreaga materie. defect anatomic al vederii.. datorită fapt'. s< poate manifesta şi faţă de tineri sau adulţi. referindu-se la întregul aspect comportamental sau prezintă o manifestare de mai mică amplitudine. de ex. exagerai.-. Manifestări psihologice: insomnii. Se întilneşte in ienoada de surmenaj.. reactivitalo emoţională cwigerată. HIPERALGEZIE. predispoziţie exagorată. poate interesa atit atenţia voluntară cît şi cea involuntară. atitudine de grijă excesivă şi protejare maladivă a părinţilor f. este orientată asupra fenomenologiei somatice. Opus Iiit-. denumirea stării de fază hipnotică. subiectul înregistrează cele mai slabe sunete.. Există imagini li. care survine în timpul trezirii (faza de trecere de la somn la veghe). lor datorită coboririi pragului MU z'U'ial. în debutul unor afecţiuni psihice.". îmbracă un aspect general în stările maniacale. k inc in — a se mişca). pot fi totuşi considerate ca intermediare între vigilitate şi somn.substanţă. inclusiv cea anorganică este dotată cu viaţă şi chiar cu atribute psihice.-. tulburare predominant cantitativă a atenţiei ( D I Ş P R O S E X I E ) . palpitaţii. se dezvoltă în cîmpul obsesiilor şi fobiilor. în acest caz im.vedere lungă"). HIPERESTEZIE. pe un fond de pierdere în greutate şi tahicardie. sau sub un anumit conţinut ideativ. hipoalgeziei. h.'.II H hi logica şi epistemologia contemporană cuvîntul desemnează disciplina înţelegerii şi interpretării informaţiei ştiinţifice. la melancolici. aceasta depăşind cadrul necesităţilor fireşti. H. — prin metabolism crescut.' rezultat dintr-o altă lege sau dintr-o cauză externă. copilul trece de la lieieroiiomie. este îndreptată în special asupra ideilor depresive. h.i'in că diametrul anterioposterior . II. hiper --peste. în stările de excitaţie sau de intoxicaţii uşoare. pînă la patologic. H. la n hipertrofiere a trebuinţelor. Opus autonomiei.

fluide etc. un factor al jj# ests monotonia. lUaiorov. Deci „somnul" este parţial. anumite puncte de veghe. Zuhar. animal.>: simple. în afara cuvîntului. pot fi izolate experimental. fiind complementare II acesteia. dar intonaţia calmă. h. Efectul hipnotic este de regulă explicat prin forţa reglatorie a cuvîntului. H. Sarcinile de învăţare pe care şi le propune h. Gheorghiu au recurs la această metodă pentru a studia diversele nivele ale activităţii nervoase. Disciplina care se ocupă de h. HIPOMIMIE. rezervînd timpii din stări vigile pentru sartin majore de învăţare. Cele mai potrivite pentru învăţarea hipnopedică sînt primele stadii ale somnului: somnolenţa. este şi un mijloc de analgezic. După primul război mondial. agravări ale maladiilor. încetinire (sau dispariţie) a mişcărilor periferice ale expresiilor emoţionale.. se aseamănă cu starea de veghe Şi ftu cu 'JCâ1'1"3. se întîlnesc de obicei în stările de surmenaj. atît a celor uşoare. în condiţii latente. formule chimici-. se întîlneşte de asemenea în toate stă- 312 .n: se restrînge la sarcini repetitiv •• de consolidare reproductivă cunoştinţelor. V. în tratarea maladiilor psihice (hipnoterapia). Cercetările ulterioare (Ch. cît şi a celor severe. execută comenzile acestuia.. sila noi V. Kulikov. înregistrată la magnetofon „lecţia" se emite cu o intensitate mijlocie. Charcot şi apoi E. sediul unor reacţii instinctive şi al unor reacţii afectiv* primare. Totuşi p. dar din cele in. Termenul este întrucîtva ambiguu. \V. Se formulează o serie de cerinţe şi faţă de limbajul utilizat: fraze scurte. Popa. putînd produce perturbarea funcţiilor fireşti ale somnului. dar numai în anumite condiţii şi în anumite limite. a fost intitulată hipnologie. dar nu exclusiv) şi după unele opinii.cedeu complementar al invirăr i. irascibilitate şi anxietate. Ghiliarovski şi K. cum ar fi semnificaţi. O povestire şoptită la urechea uimi subiect ce doarme va putea fi ulterior recunoscută de acestei.H receptivitate faţă de stimuli. aceasta s-ar părea să fie de aceeaşi natură cu cea implicată în relaţiile telepatice. Emmonds. Bliznicenko ş. iară ca el să poală preciza în ce condiţii a mai auzit-o. Dacă există o componentă specială a relaţiilor hipnotice. Subiectul hipnotizat rămînc în relaţii de comunicare cu inductorul şi.. Interacţiunea dintre hipofizâ şi centrii nervoşi ai hipotalamusului este realizată prin secreţii „endocrine" speciale aie neuronilor (neurohormoni) şi mijlocită de un sistem port de capilare. face parte tot din categoria disprosexiilor (tulburări cantitative ale atenţiei). persistînd. Simon. H. diminuare a orientării selective a activităţii de cunoaştere. întrucît prin h. B. HfPOESTEZIE. T. accent pe predicate. se pot genera perturbări. prin creşterea pragurilor senzoriale. scădere relativă sau gravă a ansamblului sensibilităţii generale sau a sensibilităţii unora dintre organele de recepţie. Gernsback. descoperit de anatomist ii români Fr. prin sugestibilitatea subiectului (de regulă isteroidal. realizată prin cuvînt. V. care prin h. care au auzul tulburat. somnul superficial şi somnul neprofund.! cuvintelor străine. Cercetările mai noi au arătat că.A. Ipotezele lui Messmcr despre mngnetism. deoarece desemnează toate formele de scădere a auzului. în I. Gheorţ. glandă cu secreţie internă din regiunea hipotalamicâ.de somn.•. este iui „pi. . cînd subiectul nu poate fi deplin activ. şi printr-n dotaţie specifică a hipnotizorulm. TniH>iV-e>. funcţionarea şi reglarea altor activităţi endocrine. discrete. Subiecţii induşi trebuie aleşi dintre cei mai sugestibili şi antrenaţi specific pentru a se „racorda" la informarea hipnopedică. aplicarea metodei este rezervată medicilor specializaţi. 1. acestea. date geografice şi istorice. dar care pot distinge sunetele suficient să înţeleagă cuvîntul rostit. clin punct de vedere electrofiziologic. A. H. căile specifice h. putînd fi de intensitate variabilă şi ajungînd în stările confuzionale grave chiar la aprosexie. care prin secreţii hormonale asigură reglări organice de mare importanţă cum sint: creşterea.S. Kurtis. drept mijloc central al psihoterapiei.hiu ş. ca tehnică a învăţ. H. dezvoltarea sexuală. HIPNOZĂ. au căzut în desuetudine. HIPOCAMP. După N. în anumite liniile. circumvoluţie care formează un arc de cerc ce delimitează corpii caloşi şi constituie la om partea principală a 313 rinencefalului. Platonov consideră sugestia de diverse grade. diminuare a reacţiilor mimice ce acompaniază comportamentele obişnuite. copilului poale influenţa negativ însuşirea şi folosirea corectă a limbajului.a. după cum arată Pavlov. stare indusă artificial. HIPOFIZĂ (GLANDĂ PITl'ITARĂ). în S. au făcut demonstraţii concludente asupra învăţării în timpul somnului.a. Rainer şi Gr. în general. şi H.S. sînt legate de procesul de învăţare din stare vigilă şi activă. li. HIPOACUZIE. adresare în stil de comandă.R.U. prin efecte cumulative. iar mai tîrziu — şcolaritatea. HIPOPROSEXIE. Sviadaş. Bleuler a introdus metoda h.. provocată prin sugestie sau pe alic căi (ex. se pot adăugi şi noi informaţii. H. diminuare a capacităţii auditive. H. Puşkina. care ar dispune de o anumita forţă prin care s-ar impune. fixarea unui obiect strălucitor). Nu se recomandă practicarea masivă a inducţiilor hipnopedice. specifică amintirii. rilor şi dobîndirea de noi depnn.) au dovedit posibilitatea relaţiilor hipnopedice. V. asemănătoare somnului. dori". facilitînd automatizarea r>rn in. V. noţiunea este folosită în cazurile acelor subiecţi care aud greu. astenie.

H. buzele şi degetele amplu reprezentate.ni ante. prin rare se indică o ocupaţie extraprofesională. acestea fiind în directă legătură cu starea de trezire corticală sau mezodiencefalică. o h. în psihofiziologie este reprezent a t ă de C. substanţă chimică elaborată de celule. in care subiectul îşi investeşte disponibilităţile sale creative. HOSPITALISM. i n a d a p t a r e la c o n d i ţ i i l e dificile a. relaţii sexuale efective.Totuşi. de ex. restabilindu-le nivelul atunci cînd acesta este perturbat. pentru relaţiile între un bărbat şi un copil: pederasiie). Lashley. stărilor schizofrenice. HIPOTONIE. relativ. modalitate a creşterii u n u i i n d i v i d în c o n d i ţii de spital. termen american. reprfY. HOROPTER. opusa hipertoniei. opus hipertimiei. HOMUNCULUS. HISTERIE v. Explică fuziunea celor două imagini retiniene şi vederea în relief.i'jit.ă de r e z i s t e n t ă fală de 315 . în filosofie reprezintă o variantă de „personalism". termen aparţinînd lui \V. HOMEORHEZIS.ină miniaturală prin care. d« deteriorare t'. în care intervine exaltarea afectivă. se referă la orice comportament care conferă fiinţe 314 H vii. h.II rile dr insiilicienl a dezvoltai <• cognitivă (oligofrenn). în mituri străvechi. din nou. făr. astfel reprezentată. înălţimile lor fiind prnpoiţionale cu frecvenţa. şi socializarea omului fiind raporturi foarte strînse. inexpresivi tate. purtînd asupra etapelor procesului de emancipare culturală a omului în condiţiile istoriei. dată de \v. între reprezentanţi ai aceluiaşi sex (pentru cazul în care partenerii sînt femei: lesbianism. Fenomenul fusese remarcat şi de Claude Bernard. poate fi unimodală.. ţesuturi M organe speciale (glande endocrine) cu rol de mesager chimic. mediului intern. lip. denumite hormc. poate fi concepută ca un capitol sintetic al antropologici culturale şi al psihologiei istorice. consumîndu-şi agreabil timpul liber. mai mult şi altceva decît suma părţilor. McDouciall (1928). susţinută de pasiune. Este caracteristică. în schizofrenii. HOMEOSTAZIE. opus hipertiroidianului. de unde lentoare. asupra adîncirii şi ascensiunii fenomenului de personalitate prin asimilarea şi crearea de valori. reprezentăm rezultatele unei i i o'tări de opinie publică. euforia sau depresia profundă. HIPOTALAMUS. proces al devenirii omului sub raportul tuturor însuşirilor sale definitorii. unele trebuinţe se declară anticipativ iar viaţa esle o împletire de h. ci sa iu î-tănjjt. p u n coloane viit cale. reprezentare grafică a valorilor obţinute într-o cercetare statistică. s a n a t o r i u . HORMISM. HORMON.iyi. H. de aici. psihologic. considerîndu-se că sălăşluieşte real în corp şi-1 conduce.-. Participă la reglarea proceselor vegetative prin intermediul unor structuri nervoase (orto şi parasimpatice) şi endocrine (hipofizare). tot atit de pulein i ce. teorie după care întregul esîe întotdeauna primordial. Include antropogeneza dar se referă şi la perioada de după apariţia speţei umane.. se manifestă în grade variabile. HOBBY. introdus de Helmholtz. Penfield (IM7) proiecţiei corticale proprii jceptir-som a toestezice. figură um. I Z O T E k MIE HOMINIZARE (IIUMAXIZARE). care este energic. apatie. iiv i p a r i t a t e de idrnt il'icare eu alţii. prin forţe motivaţionale primare. agitat. în toate stările confuzionale.igtutiv. iar după restabilirea acesteia intervine reducţia de tensiune (('. înclinaţie spre insensibilitate. un echilibru perturbat.le vieţii. pe orizontală sini trecute categorii SMI v. destinat să funcţioneze ca stimul morfogenetic sau ca excit a n t fiziologic şi psihic. bimodală. HOLISM (gr. in funcţie de densitatea receptorilor din aceste zone.'i se şi. impulsive. HOMOSEXUALISM. datorită comutărilor motivaţionale incomprehensibile ale acestor bolnavi. Stările do trebuinţă se declară în urma perturbării h. era reprezentat spiritul. după unii autori. I S T E R I E HISTOGRAMĂ. HIPOTIROIDIAN. HIPOTIMIE.i întrebuinţare ştiinţifică. stare de slab tonus muscular sau nervos. în c o n d i ţ i i de lipsă a r e l a ţ i i l o r afective c u m a m a sau p e r s o a n e l e care-1 îngrijesc. pi'in care se susţine dirijarea comportamentelor umane prin instincte. Procesul h. între h. In sen. lege a dezvoltării desemnînd echilibrări şi reechilibrări progresive.holas . semniiicînd locul geometric al punctelor corespondente din cele două retine.A (l>rodemcnte si demente). Camion şi care desemnează tendinţa organismelor de a menţine constanţi parametn. i. în inicit din schematizarea ei rezultă o figură umană cu trunchiul redus şi cu membrele. in I in U e t c . liecveuţj variant 1 loi . îmbracă un caracter special. HOMEOTERMIE v. i'. dar anormale. curent psihologic.întreg:. zonă cerebrală situată în regiunea ventrală a diencefalului (la baza creierului). tip caracterizat prin slaba funcţionare a glandei tiroide. Distribuţii. hiperemotiv. 'concept teoretic. dacă Ţ>I-J:• 1. şi evoluţie. orfelinat. Xn orice adaptare sau reglare este homeostatică Cannon deosebind si reacţii de emergentă ca cele din ceea ce s-a numit slress (\\). este continuu şi poate fi tratat şi prospectiv. dezvoltat de \V. diminuare a tonusului afectiv. Denumire. în S. V indică curente de opinie o|. Huli).

. ceea ce este reproductiv-figurativ. de regula. Pentru evitarea perturbărilor este necesar ca medic ii să se abţină de la atitudini şi expresii exagerate.) puteau produce aceste fenomene prin sugestie. dar şi prin aplicarea legilor juridice. IDEAL. COMPORTAMENT DEVI Y\T HUMANIZARE v.. I IATROGEN. sistem unitar biopsihosocial. esl. Condamnarea h..117.. bruscă scădere a tonusului conştient sub influenţa unei emoţii puternice.i. H. încălcarea continuă şi flagrantă a normelor de convieţuire socială. morală. caracteristică etiologică a unei maladii de a ti produsă sau agravată prin sugestie pe cale psihogenă de către medic. dar poate fi cel puţin parţial realizat întrucît reprezintă motivul central şi suprem pentru un subiect individual 317 . tru a desemna ştiinţa unit. ICONIC. scandaloase. IVi. considerat L.1 igie care se referă. despre om. SINE. socială sau de alt ordin la care subiectul sau o colectivitate aderă şi către care tinde spre a-1 realiza ca pe o valoare supremă. deci orice scop final al acţiunilor". provocatoare în cadrul social.antrop.mai potrivit dccît cel d'. HULIGANISM. ID v. caracteristică a imaginilor de a fi simboluri „motivate" în sensul izomorfismului accentuat dintre semnificant (tabloul sau modelul imagistic) şi obiectul sau relaţiile semnificate. de un blocaj emotiv sau (şi) intelectiv. estetică. denumire d. J. tratament sau condiţiile spitalizării. ICTUS EMOŢIONAL. giobus istericus etc. la aspecte biologice. de la orice m suri care ar putea genera sugestii maladive sau traume. Babinski (1908) a arătat că medicii care căutau simptome specifice ale isteriei (anestezii.DICŢIONARELE ALBATROS H solicitări biologice şi psihice du tip obişnuit. prcsupunu dominarea impulsivităţii asupra controlului raţional şi constă din comportamente dezordonate.JL . V. IIOM1N1ZARE HUMANOLOGIE. termenul de H. se realizează prin oprobiul public. după care subiectul se restabileşte complet. Se deosebeşte de simbolurile convenţionale şi arbitrare cum sînt cuvintele ce nu seamănă prin forma lor cu realităţile pe care Io desemnează. Ceea ce încă nu există. model de perfecţiune umană. tă de noi ştiinţei multidisoiplinare despre om. liste însoţit de o inhibiţie motorie totală. amne:ic se înţelege o tulburare bruscă şi tranzitivă a memoriei. Prin i. Piaget scrie: „noi numim ideal orice sistem de valori ce constituie un tot.

sistem de idei generale îndeplinind un rol decisiv în orientarea asupra lumii si diverselor sectoare ale existenţei sociale. IDEE-FORŢĂ. IDEOLOGIE. în sens individual.• fluc reacţii prin mediaţia unor idei asociate. reprezintă o „stea călăuzitoare". concrete (de ex. direcţia în care se orientează persoana. principiile. i. al altuia şi se transformă total sau parţial după modelul acestuia. este „coincidenţa (acordul) conceptului cu obiectivitatea". semnificind proprietăţile dinamice ale id'-ii de a acţiona în anumite cornii::! ca forţe. hi consolidarea sau la. Toate i. exprimă şi actul intelectual. în acelaşi timp. soluţie. IDEALIZARE. juridic. a unor obiecte şi fenomene şi examinarea lor teoretică. i. etc. proces psihic spontan de apariţie şi dezvoltare prin filiaţie asociativă a ideilor. în înlănţuirea ideilor se intercalează şi imagini. derivînd din aparteneţa sa la. (are sau interpretare a unei :-MI zaţii. politic.!.. sau d" imagine i. în afară de faptul că ştiu cine sînt. a fost de mult timp infirmată şi scoasă din circulaţie.-'i. concluzie. I. In secolul nostru termenul este echivalent cu cel de concepţie. şi faptul că şi ceilalţi mă cunosc ca aceeaşi persoană". sînt dobîndite şi formaţi' în procesul dezvoltării psilioeultnrale. se dezvoltă in unitate cu conştiinţa de lume. reprezentînd poziţia sa generalizată în societate. o proprietate. în uzajul psihologici contemporane.. Sinonim cu jocul de idei. se <on->tata in un '. dimensiune centrală a concepţiei despre sine a individului. echivalentă cu recunoaşterea (Forgus) şi comporlînd mecanismele acesteia. Cităm din Micul dicţionar filosofic: „totalitatea ideilor şi concepţiilor care. valorile ideologice. Aiarx a exprimat lapidar situaţia: d _ iu<- I dată ce cuprinde masele ideea devine o forţă materială. idealurile.. despre siu\ în viaţa tuienîoi. acele cunoştinţe teoretice. !. este opusă imaginii intuitive şi are mai mult mi conţinut de ghid. se acceptă o deosebire de concept în sensul subliniat de Lenin a conceptului raportat la realitate. Kuhn). are o structură complexă în care noi distingem: a) sensul vieţii. conţinut al funcţionării discursive a gîndirii. din cunoaştere. din statutele şi rolurile sale. b) semnificaţia vieţii. Fouille. IDENTIFICARE. determinate de condiţiile obiective ale existenţei acesteia. concepte. produs intelect 11. Poote consideră câ autoidentificarea reprezintă şi o bază pentru motivare.:: i. Sillamy. estetic. care este urmat. Viilor a i n t r o d u s anormală i. IDEE. I. efectuind funcţia de autoregla] social. d"ei fiecare componentă sau relaţie ideologică este. interesele şi aspiraţiile membrilor unei clase sau unei pături sociale. După X. grupuri si categorii sociale. opinii prin care se efectuează reglajul sistemului social sau al unei laturi a acestui sistem. moral. originar. şi care serveşte la menţinerea şi justificare. din „amorsările sale sociale" (Al. presupune o capit ilă opţiune valorici şi stabilire 1 unui program de viaţii în care i. a avea o identitate implică. studiu al ideilor. perturbările de i.d MI 1 1 cuiţinul general realizat LI 11 iiiniă abstractă. utilizarea ideală a resurselor creierului uman). i. c) scopu! v'. proiectul. X. Tratare în plan ideal.. confundarea de aspiraţii şi trăiri. deci acele HM ce sînt valori puternic a n m r a i emoţional. proces de reducere la o schemă abstractă şi de optimizare a schemei. operaţie logică de recunoaştere a unui conţinut general într-un fapt particular sau de stabilire a unor coincidenţe de structură. reflectă intr-o formă teoretică. vieţii marilor personalităţi şi din meditaţii asupra vieţii şi propriei persoane. Teza despre i. IDEAŢIE. mai mult sau mai puţin sistematizată. sehimb. întrucît sînt înlăturate unele contingenţe cu efect negativ şi sînt relevate însuşirile şi posibilităţile de ordin pozitiv. în teoria modernă a percepţiei i.-f. d) modelul idealizat sau i. i.I conceptul de eu i. Ascli: „persoana are o identitate pentru sine însăşi şi alta pentru alţii. configurat in imagine sau formulai prin idei. Termenul este tot mai mult utilizat în sens psihanalitic precizat de Laplanche şi Pontalis astfel: „Proces psihic prin care un subiect asimilează un aspect. înnăscute. fără a ţine seama de unele condiţii restrictive. i. a unităţii dintre concept şi realitate. în teoria persoanei.irea relaţiilor socialo existente". în lucrări filosofice mai vechi termenul se foloseşte şi cu înţeles de reprezei. expresie folosită de A. rezultă din experienţa raporturilor cu oamenii. noţiune. antrenează formarea de tulburări caracteriale. La nivel soci ii si. A. la rîndul ei.cţii sau obiectivul întregii existenţe personale.e d ' i u u ! H n t idc(iiiou:i!i otimuhi (< ţ>r . însemnătatea ce i se acordă acesteia şi nivelul de aspiraţii.. Omul se distinge prin rapacitatea sa ca pe baza cunoştinţelor acumulate şi prin recombinarea lor să formuleze noi i. se identifică cu convingerile. este compartimentul superior al conştiinţei sociale. este produsul şi condiţia conştiinţei de sine care. şi o valoare de ordin filosofic. denumeşte cea de-a treia fază a procesului. I. Personalitatea se constituie şi diferenţiază după o scrie de identificări".F. de origine platoniciană.•Un p a t o l o g i c mm e . izvorăşte dintr-o infrastructură socio-economică şi face parte din suprastructura in care sînt integrate şi instituţiile corespunză- 318 319 . de principiu. Keprezentînd o decisivă forţă spirituală. deci teorie. c-mcept. 1. este o acţiune psihică interpersonală de transpunere afectivă a unui subiect în situaţia celuilalt. Intrueii i.. pasionat şi consecvent. intenţia. într-o formă -••iu <:<li:c\ iv. datorate de pildă disocierilor familiale. IDENTITATE.. un atribut. După S. Fac parte din i.

contribuie la dezvoltarea conştiinţei. rizarea trasaturilor de pei>< >n. Conexiunea directă reprezintă un transport de substanţă. biologici sau psihici. IDIOSINCRAZIE. întrucît e singular nu poate li însă obiect de ştiinţă ci numai de realizare artistică.. este incapabil să se autoinului. ou/put). I. constînd din sensibilizarea la acţiunea anumitor factori chimici.. De obicei se foloseşte ca sinonim pentru alergie. Dezvoltarea i.. IDONEISM (lat. I.. l l l ! : i singularul.1 a coneeplel. sociabilitatea etc. în ordonare.. de a se hrăni singuri. IERARHIE. şi aie M. Acolo unde se poate. nu se prezintă la nici un altul. Sub impulsul constelaţiei motivaţionale infor- . de obicei. desemnează acţiunea unui element nsupra altor elemente ale sistemului sau acţiunea sistemului asupra mediului prin intermediul prelucrării informaţiilor de intrare.n. el are nevoie de o permanentă îngrijire şi supraveghere. faţă de variaţia în timp a mărimilor de intrare. să se apere de eventualele pericole si chiar sâ ce hrănească. nu w i ' deci liniară ci inleracţionistă. ce repre. corespunzătoare a aparatului fonator. Ideograma este curba ce rezultă din înregistrarea 1. iar conexiunea inversă — un transport de informaţie de la i.' valorilor etc. cu aj utorul ideografului. Exagerarea opoziţiei dintre i. congenitala şi însoţită de deficienţe fizice. exclusiv si L i | atare irepetabil. IDIOGLOSIE. idioteia — simplitate. IDIOTIE (gr. De aceea. cea mai gravă formă de înapoiere mintală (nedezvoltare psihică). unele persoane specializate în observarea vizuală şi mai ales tactilă a actelor de i. I. caracteristică a oricărui sistem (social. C. care. vorbire neinteligibilă din cauza omisiunii unor sunete.. S-a constatat şi variabilităţi electrofiziologice odată cu acte ideomotorii imperceptibile în momentele în care subiectul îşi imaginează că efectuează anumite acţiuni. fizici. mai ales sub raport axiologic. limbaj inventat. pretind că pot „citi gîndurile de la distanţă". unui sistem sau subsistem este purtată de semnalele sau mărimile de i. literară. Informaţia de la i. în cazuri speciale. denumirea doctrinei epistemologice relativiste şi neorationaliste. ignoranţă). IDE0M0TRIC1TATE.. Allpo.apt. IEŞIRE (engl.. conceptul de i. Testele psihologice apreciază că bolnavul nu depăşeşte nivelul mintal al unui copil normal de 2 ani. sistemului exprimată. subconştient şi inconştient. semnifică relaţia între superior 21 — Dicţionar de psihologie 321 şi inferior. recurge la controlul cunoaşterii celei mai evoluate şi se străduieşte constant să formuleze teoria cunoaşterii idoneiste după gîndirea cea mai exigentă. Asemenea' iii. dezvoltate do F. se depun eforturi spre realizarea unor deprinderi elementare Ale a se păstra „curat". posedă un limbaj elementar. în opoziţie cu apriorismul şi rigiditatea speculativă. Tendinţele de decalare a mărimilor de i. întrucît prin înregistrarea evoluţiilor de i. confuz şi neinteligibil. expresie ce cxis(. capabil de). IDIOLALIE. şi nomotetic trădează neînţelegerea dialecticii: gcneral-particular-singular. la un anumit individ. I. adică după gîndirea ştiinţifică". se pot obţine indicii asupra acţiunilor gîndite de subiect. revoluţionare şi umaniste întemeiată pe marxism îşi asimilează cele mai avansate valori ale cunoaşterii ştiinţifice şi culturii.I tor diferitelor laturi ale i. dar nu şi IJiă rerui'-Ti!_i d>' li inferior la superior. i. este. Beneficiul educaţiei esfe minim. Tonoiu). nu pornind de la norme fixe ci prinlr-o continuă reorganizare şi reinterpretare în raport cu datele experienţei (V. reactivitate anormală. formă a dislaliei. Există o anumită corelaţie între intrările şi i. prin intermediul funcţiei de transfer. laie întrucit acestea par a f exclusiv individuale şi deci -. se dezvoltă atitudinile definitorii pentru omul nou. b) constituirea cunoaşterii. Subiectul afectat de i. ceea. încrederea in sine. 320 ID1OGRAFIC. din principiu. este lipsit total de înţelegere.. uzual. dirijarea motricitatii prin idei. unic. activitatea discretă. i |. spre intrare.i h. a unor interversiuni şi substituiri. biologic) de a fi structurat pe mai multe nivele dispuse pe verticală şi afiate în interacţiuni de supraoidonare şi subordonare. Jackson a constatat că vorbirea în gînd este însoţită de i. este mereu deschis la experienţă. G. în psihologie.e. Sub dubla influenţă a relaţiilor socialiste şi a i. redus la emiterea unor sunete sau a unor cuvinte izolate.ij conducă. dar pn supune o ordine verticală a dominantelor. este redusă de conexiunea inversă negativă şi amplificată de conexiunea inversă pozitivă.ir în clasificarea motivelor si sentimentelor. reinţie de comandă i i 'uiMiuere (Janct).: rămînem la nivelul deseripliv nu sînt subsiimabile unui nunngeneric. implicînd microcontraclii şi microyelaxăi'i musculare coordonate care însoţesc involuntar percepţia şi mai ales reprezentarea mintală a actelor motorii şi de asemenea limbajul intern. psihic. însuşirea unei astfel de i. Goiisath şi discipolii săi. este acea filosofic „care acceptă să-şi confrunte în fiecare moment principiile cu ansamblul experienţei noastre.. Principiile de bază ale acestei concepţii afirmă: a) caracterul sumar al adevărurilor şi continua evoluţie a ideilor. sens intraductibil. în dispunerea compartimentelor de conştient. (operator uman general) se realizează prin convertirea valorilor mărimii de intrare. loseşte termenul de i.i Jiuiii. La om. de „funcţia de transfer". după promotorul ei. idoneus . I. in e-i\!<i. este larg utilizat în considerarea nivelelor de integrai'. La nivelul persoanei şi al grupului. într-o anumită limbă. originar. Aşa cum se prezintă nV ex. energie sau (şi) informaţie de la intrare spre i.

în sens mai vechi. poziţia corectă la scris şi lectură. ce se ocup/i de influenţele condiţiilor fi/iee de muncă asupra muncitorului (acţiunea vibraţiilor.. denumire a secolului luminilor (Franţa. influenţe ale condiţiilor de lucru specifice aparatelor psihofiziologice etc. Asachi ş. iluziile meteorologice etc. (i:.m.).i:_!iira>nt ranthuiifnluliii i. unor fenomene de ambianţă care furnizează analizorilor informaţii eronate (mirajele. atît din punct de vedere al eficienţei procedeelor cît si a bugetului de timp. de optimizare a relaţiilor interpersonale şi de serviciu şi de eliminarea factorilor care generează stress sau surmena]. apelul la mnemotehnică ş. Germania sec. Wallas a denumit astfel cea de-a treia fază a procesului creator.) sau momentul „aha" (K. asigurarea securităţii individuale şi sociale. de asigurare a condiţiilor < . este deci un moment de salt calitativ în cunoaştere.'l auruicv lAjului şi a dc::vt>lU'u ii /• .rmţia este prelucrată şi valorificată pe baza.ot- rea largă. IMAGINAŢIE). finalizată cu deformarea produselor acestora (imagini perceptive. urmînd după incubaţie sau germinaţie (V. ale organizării şi distribuirii pauzelor ca şi altele de raţionalizare a muncii intelectuale. utilizarea unor cadre de referinţă. zgomotului. tulburarea. adaptarea la situaţia critică. formarea atitudinii critice fjţă de deformare. care sint efectul fenomenului de reflexie totală. care este efectul refracţiei. al XVIII-lea) şi a mişcării declanşate do gînditorii iluminişti pe linia combaterii obscurantismului religios. Totuşi i. pot fi contracarate prin explicarea.Iiicr. ILUZIE.ro mintală. alcătuirea orarului. societate şi om.).ii. Gh. în revoluţia burgheză democrată. cel mai adesea. intelective.m. urmăreşte trei categorii de obiective: 1) studiul cauzelor tulburărilor şi bolilor mintale şi al dificultăţilor în dezvoltarea intelectuală : 2) depistarea cazurilor de 1ulburn. şi măsurile în scopuri profilactice.. 8 — 9 ore pentru tînăr şi mai mult de 10 ore pentru adult). Lcnin arata că numai pe baza transformării revoluţionare a societăţii se pot realiza idealurile de cultură şi umanism. a luptei împotriva literaturii şi spectacolelor nocive. porneşte di. administrative sau ştiinţifice. Gh. se extinde şi asupra atmosferei culturale. Sinonim cu insight (engl. In scopul conservării şi valorificării superioare a capacităţii de lucru i. cum sînt timpul de lucru în raport cu vîrsta (după Pratusevici. i. mai mult sau mai puţin pasageră. pentru libertate şi ridicare culturală a oamenilor. Competenţa i.m. mistico (Swedenborg). însuşirea şi utilizarea celor mai bune procedee de studiu. in eliberarea naţională.!• tivitatea fizică şi intelectuală. etc. metode i procedee de ordin medical. matriţelor logice. IGIENA MUNCII INTELECTUALE. a dogmatismului şi asupririi prin difuzarea adevărurilor ştiinţifice despre natură. Principii ale i.i (II li l/uh'U mtclt'i rlltl'â IM t:-l/. 3) infornui322 srrrurea stiiuituţii minlah' şi /••. de organizarea optimă a activităţii şcolare. odihnei şi efori ulm. reacţii motorii). Tulburarea de tipul i. ramuri medico-psihologică. asigurarea adaptării sociale cu maximă evitare a conflictelor. illuminismo — epoca luminilor). IGIENA MUNCII. prescrie recomandări asupra condiţiilor optime de muncă în diferitele sectoare ale producţiei: siderurgie. a fost reprezentat de Şcoala ardeleană. Kfcctele deformatoare ale i. trecere somn-veghe sau veghe-somn). IGIENĂ MENTALĂ. doctrină centrată in jurul conceptului de iluminare interioară pe căi iraţionale. în pregătirea mişcării socialiste. în preocupările i.i.a. în limitele normalităţii.de ambianţă şi se ocupă.m. I. i. de alternanţa între . de generaţia de la 1848. Considerată sub raport psihomedical. Lazăr. ILUMINISM (it.a. în cea mai mare măsură. stări afective. „frîngerea" unui obiect scufundat în apă. intră nu numai criteriile generale de igienă dar şi probleme ale odihnei active. psihologic şi pedagogic \ izînd c. se înscrie. O parte din iluzii sint datorate. stări fiziologice critice (oboseală. transporturi etc. disciplină ce se referă cu deosebire la mijloa~ele de evitare a surmenajului şi eforturilor iraţionale în activitatea de învăţare şcolară şi în munci intelectuale în genere. Iiice ((normale. i. toate în vederea creşterii randamentului oricărei munci intelectuale. durate reduse de expunere a stimulului. Biihler) din înţelegere şi rezolvare de probleme. criterii. produeîndu-se prin îmbinarea particularităţilor obiective ale ambianţei în anumite situaţii: condiţii critice ale ambianţei. Sub raport cognitiv. febrilitate. a îndeplinit un rol de seamă în emanciparea culturală a maselor. de variabilitatea formelor de activitate intelectuală desfăşurate. La noi. de 5 ore pentru şcolarul mic. în omtinuare. temperaturii înalte ele). H. uzual. înseamnă surprinderea elementelor necesare ale relaţiilor dintr-o situaţie (problematică). industria chimică.tn.i.plim. prin intermediul unui instantaneu demers operaţional. I. fenomenului.: înalt randament în condiţiile economicităţii efortului. Gh. a proceselor reflectorii. sumă sau densitate a căderii luminii pe o suprafaţă măsurată prin joii. 7 — 8 ore pentru preadolescent. industria constructoare de maşini.m.Ia recomandările de raţionalizare :. an-nublu du cunoştinţe. de fondatorii de şcoli româneşti Hcliade-Rădulescu. Prin analogie cu percepţia vizuală în psihologia clasică. caracterizarea efectului de conştiinţă clară. compartiment al psihologiei muncii. alimentaţiei. consultaţii şi asistenţă psihomedicală. einsicht (germ. formarea intereselor cognitive şi ştiinţifice. a alcoolismului şi toxicomaniei ele. Zapan 323 21* . ILUMINARE.

nu prezintă distinct figura (obiectul) şi fondul percepţiei. perceptive. Acestea sînt întotdeauna retrospective pe cînd compoziţiile i. Totuşi nu există suficiente argumente pentru a dizolva complet i.. optice.. lîernisl. noi abandonăm "cursul ordinar al lucrurilor. ci este ii. transpune în practică. în rest.. în „spatele" lor. capacitatea de a construi iniţial în minte şi apoi '•'-. I.': ce pare mai mare decît la zendin cauza unui efect de apărem. la nivelul analizorului vi. sînt prospective sau atemporale. şi evocarea vie a unei experiei'. astfel că fiecare componentă — privită fix un anumit timp — poate deveni alternativ cînd figură. După natura şi nivelul produsului psihic deformat. J. formă. I. a unor „tablouri" mintal. i.distanţă mai mică la orizon:. supraevaluarea anumitor parametri. ce vor sluji minţii pentru a transforma datele experienţei sub impulsul unor dorinţe şi în raport cu un scop. auditive. gustative.'se deosebesc de amintiri. şi inteligenţa se corelează strîns. Originea i. '<!<• regulă.1 a constatat că în activitatea profesionala unele i. numite şi figuri reversibile." tv:r- păşirii ei prin im imagini noi ce mi aparţin memonei. în gîndire. mai reprezentative sînt formele ambigui şi i.. oculo-girală se referă la impre-. se distinge între i. este.'. Cele mai multe studiate sînt i. sînt complementare şi.-. Miilh f Lyer constă din faptul că don/. de combinare sau c<-. din care se extrag scheme transformative.) reproductive.a arest nivel. inteleclive. cînd fond. din care una avînd ! capete unghiuri deschise iar la alt. ce face parte din experienţa subiectului. d°a concepe". sînt înlăturate. Spaier a demonstrat existenţa unei gîndiri concrete.'uil etc. olfactive. dotate cu valenţe conceptuale. Baehelard remarcă: prin imaginaţie. după cum observa Th. de constituirea grupărilor şi grupurilor operaţionale ' [ . care. posibilului. solidar şi analog cu gîndirea. optico-geometrice. spaţiale).sau facultatea de a inventa. logică şi i. haptice (tactile). Ribot. Prin „dinamism evocator" şi prin faptul că urzeala imagistică. Meyerson). rămîne deosebită de ideea abstractă. I. lunii la ori. pe baza unor descrieri verbale. închidere în interiorul altor figuri. î. Marx a semnalat. gîndirea. iradiere. ce par a fi generale.. Faptul că 325 . în absenţa controlului vizual. în psihologia contemporană. extrase din experienţa senzorială sau derivate din construcţii abstracte. al depăşirii realului.. iar nu evidenţi ca în cazul gîndirii abstracte. solidare pînă la identificare. prin imagini figurale. Noi am adoptat denumirea de imaginaţie conceptuală pentru o formaţiune cu o evoluţie inversă celei ce este denumită „concept figurai". Sînt situaţii cînd i. inducţie. I.facultatea de a reprezenta în mod viu obiecte !-. se dezvoltă ca o formă aparii* a inteligenţ'. optico-geometrice constau în modificarea proprietăţilor geometrice ale figurii date — mărime. al . la care se ajunge. mixte.-• limitată ca pr. perceptive. pot avea funcţie de „vehicuhttori" ai imaginilor. constituie simptome ale unor tulburări patologice de natură somatică sau psihică. planuri iconice sau proiecte.. depiuzind de imeriorizan-a acţiunilor materiale. direcţie — cînd sînt adăugate linii sau alte elemente la figura de bază: intervin fenomene de contrast. In ordinea transformării reconstitutive sau constructive.: de cîmp comprimat sau dilat. A percepe şi a imagina sint tot aşa de antitetice ca prezenţa şi absenţa". al de324 i. în consecinţă. "YVumU o caracteriza ca .proprietatea imaginile de a se pe tare o asamb'a în ( i. Chiar atunci cind i. în cadrul acestora fiind cunoscute i.ii I. Dintre acestea. optice s-au bucurat de cea mai mare atenţie din partea cercetătorilor. par a fi două bile iiitmcît contractul se face cu părţii' exterioare ale degetelor care. cele.<! restructurării experienţei.i (J. T. Această tendinţă de identificare a ideii şi imaginii nu se poate însă împlini decît în cazul cunoaşterii lor şi relaţiilor geometrice.. imaginea ca formaţiune continuă şi compactă. tic deplasare a unui punct luinin. proces psihic secundar. viitorului şi tinzînd spre producerea noului în forma unor reconstituiri intuitive. i. nu ating un acelaşi obicei IMAGINAŢIE. lui Aristotel constă din imprim că între două degete încrucişai. nouă cel puţin pentru subiect. nu mai este referită la actul elementar al reprez*vJărr (v.operai n cu iniL-'-(ini . aşa cum procedează o serie de autori americani.. şi a altor indicatori indirecţi. ponderale. Dată fiind importanţa efectelor lor asupra activităţii i. perceptive. linii egale. de implicarea unor operatori verbali (II. ce ţin o bilă.. afective. construcţiile de i. unghiuri cu liniile spre intern •• par a fi inegale din cauza efeeli !. cutanate. datorită exerciţiului cotidian în măsuri şi manipulări (strungarul nu are o serie de i. tdeşi îtitot' una memoria este rezervorul i. Formele ambigui.. Wallon). concretizări ale acestora (P. sub anumite aspecte. după opinia noastră. sinonim cu fantezia. Dam hi continuare citeva exemple de 1. reeonMiuue un real. în acest sens. rezidă în muncă. deci la fixar. ca . ees şi prodn. ea nu se confundă eu amintirea concretă întrueît nu rezultă dintr-o percepţie ei e^te o reconstrucţie. în actul creator. este paralelă cu inteligenţa. de operare cu imagnr mintale. ca atribut specific uman. intervine în acest caz fenomenul de reversibilitate.-s/rucţie imagistică purtînd asiip>i< realului.. mixte.. Th. Ribot defineştibinaiii noi". nu este trăită ca im eveniment.în forma imaginilor. Nu este însă posibilă o gîndire care să nu implice imagini. mo/orii. i. întrueît poartă asupra unui necunoscut pe care îl depăşeşte compensator sau anticipativ. structurată spaţial. I. în întuneric. Dewey considera că fantezia serveşte ia extinderea şi completarea realului. Piaget). transformări intramodale. rămînînd însă disimulaţi. G. ca ilustrări.

nu justifică ignorarea faptului că in timp ce gîndirea tinde spre polarizarea conceptuală. uneori. Sub raportul preciziei. după cum arata 326 . ci-iitiTui tematice în ordinea interacţiuni. la rîndil lor. tinde spre o plenitudine intuitivă. I. iar i. Gîndirea operează mai mult pe verticala inductiv-deductivă în timp ce i. fazei de i. sînt operaţii ce ar putea fi considerate ca paralogice. teoretică. in situarea exactă în timp se rlaloreşte facultăţii speciale a acesteia de a cumula. . urii. Zissulescu) poartă însă. Dealtfel. eliberate de orice reglementare (fantezia transformă imposibilul în posibil ideal). avînd ca modalitate definitorie raţionamentul. care însă.Faza de exaltare a sentimentului corespund» fazei de imaginaţie constructivă. Schematizînd. deplasări. permit şi o explorare nemijlocită şi a i. Fidel perspectivei fenomenologice.emoţionale. la un construct dotat în plan mental cu concretitudinea realului. Interesele îşi recrutează perpetuu. fiecare însuşire devenind un punct de contact sau de corespondenţă cu altele. oricît ar fi acesta de îndepărtat de datele obiective. speranţei. i. toate pornind de la conceperea i. identificări. A. că analogiile pot fi primordial emoţionale (stări sau sentimente similare). geloziei. fiind combinatorica nestînjenită. plăcerii sau neplăcerii. prin bogăţia ei.. Teoreticienii comunicării prin imagini au elaborat conceptul de sintactică imagistică.. mai ales în planul i. Sartre scrie: „Caracteristica esenţială a imaginii mintale este un anumit mod pr care-l are obiectul <!>• a ii e." Acordînd emoţiei rolul de ferment al creaţiei. ( • n o ta•• . spre construcţia idcaţionalâ. invidiei. inii taţii. simbolizări e t c . se deplasează pe orizontala situată la un anumit nivel între concretul perceptiv şi abstractul logic. operînd de predilecţie prin analogie şi transpoziţie. îşi constituie operaţiile „din mers". viziuni cvasionii iee si <_ vasilialueinatorii.'' Viei intervine o sinteză a timpurilor şi o coordonare a lor. Osborn a inventariat o serie de procedee ale i. Desigur i. iar nu doar. ca rezidind esenţial în „trebuinţa invincibilă a omului de a reflecta şi reproduce propria natură în lume. concordanta . se exprimă nu numai segmentul energizor. pe cînd în i. implicind reorganizări de structură. pentru că este o intermodelare. ce duce la proiectul imaginai". ci şi segmentul direcţional al motivelor. spre construcţii similisenzoriale complexe şi intuitive. Ribot pune problema motivării însăşi i. poate uza de toate schemele operaţionale ale gîndirii logice dar în acest fel ea rărnîne o speţă concretă a acesteia în timp ce specific i. J. dragostei. i . Lewin sugerează cel mai bine „structurarea în cîmp de tensiune" a unei astfel de intermodclări a afectivului cu imaginarul. Kibot atrage atenţia asupra faptului că la baza asocierilor-disocierilor sînt relaţii emoţionale de tip preferenţial sau repulsiv. descompuse prin abstractizări reflectante şi reconstituite pe baza do scheme logice. Alain aprecia că rolul deosebit al i. şi afectivitate: . faza de depresiune emotivă. artistice. recunnşt mtei sau răzbunării. De la modelul asocierii-disocierii. Şocurile. Stările de expectaiiţâ generează imagini corespunzătoare. o univocă transpunere a dinamicii afective în plan imagistic. Constructele imaginate sînt de cele mai multe ori propriomutivate. indicai" de Tli. conştiinţa este aceea care îşi „dă" un obiect".I\ Sartre observă că în percepţie obiectul este „întîlnit" de conştiinţă.I i. Kibot. în plan imaginativ apar obiectele şi evenimentele corespunzătoare dorinţei. Xe explicăm această corespondenţă sau echivalenţă prin aceea că în i. destructivâ şi disociativă. şi a reconstitui timpurile." Psihologia dinamică a lui K. obiectele lor.pot genera fantasme. aşa cum încearcă unii psihanalişti s-o dovedească. Această construcţie a irealului printv-un real mintal cvasiconcrct implică colaborarea psihismului în totalitatea sa şi are ca ax generator interacţiunea dintre afectiv şi cognitiv. în această privinţă cea mai importantă particularitate este izomorfismul. fiecare din ele prezentînd o multitudine de însuşiri. congruenţa dintre dinamica afectivă şi urzeala imaginativă sau mai bine zis conţinutul imaginat. dintre subiect şi lumea sa.i imaginativa forme tot mai complexe şi variate. rile au relevat în operativitat. apoi devenind imagistice. fricii. al analogiei şi metaforei. forma definitorie a i. Filiaţia şi metamorfozele imaginative trebuie puse în legătură şi cu alte caracteristici ale imaginii. evoluată implică şi simbolismul verbal. combinatorica imagistică este inferioară celei verbo-conceptuale dar este mult superioară din punct de vedere al posibilităţilor şi al plasticităţii. Forţa prolifică a sintacticii imaginative nu se explică numai prin polivalenţa imaginilor. Dugas constată şi o corespondenţă de ritmuri între i. înţrucît i. CÎaparede arată că funcţia principală a i. imaginativ. Aceasta nu este o simpla reproducere a sintacticii lingvistice. prezentînd o varietate şi o mobilitate excepţionale.i fiind procesul psihic cel mai st ii n» corelat cu toate celelalte procese psihice şi ca exprimînd fidel dinamica personalităţii. ca funcţie de sinteză (St. nu sînt explicabile decît îrT contextul întregului s'stem psihiC uman. tehnicile proiective studiază dinamica personalităţii prin intermediul producţiilor imaginative şi deci. gîndirea corectează aglutinările şi sincretismul imaginativ. suplineşte lipsa de materie şi de dinamism a gîndirii. succesului sau insuccesului. mulţumirii s:m nemulţumirii. mentală. dar nu considerăm că se poate încheia vreodată inventarul. este „prepararea viitorului". grijii.li^cn* în însuţi sinul pvc:cntci sule. condensări. iar imaginile suit. Ed.

o o g n 1 1 i v o e e s e c e r i.' : c o .'tu.im la ci est" proiect slarilor in.'.'iă si-.indll-:>C (io O l e p i e / u i H a i o Sail do liii g r u p do r e p r e z e n t ă r i . moi ale şi inflcct u-ile iactorul inductiv est" i. I .u. vom considera determinante iiHeraeUuniio subiect-mediu. i n u l o d o r i n ţ e l e c u u n s c o p eUir il /.. ca satisfacere a dorinţelor frustrate prin proiectarea şi efectuarea altor activităţi. i a n e ( \ " .. Kalea observă: . l i\-e a d i \ . . i. declanşează stări afective. a l i a t e !. <' • fi î m p l i n i U . creatoare în orice domeniu de artă. l'iol'u a demonstrat experimental că comportamentul simulat se însoţeşte cu anumite stări emotive ce pot li relevate prin indicatori obiectivi. i'"rt"ud caii-. c o n c e p u t ca fiind e m i i i a n i o n t o r l i n a m i c . pulsiunile se proiectează.• u n a l i c u l u i ou psihicul.i ( e i î n c ă r c a t u l i C : J : I . a ! t fol s p u . sînt de amintit: fantezia. dintr-o impresionantă imaginare a i. mconşiieiituiui ed fiind un limbaj al cărui discurs se bazează pe o strucluiă." Dacă este să luăm în consideraţie „ponderea proceselor psihice participante în empatie.!a/. în legătură eu i. Adlcr a imaginii ideale despre sine şi în genere a modelului ideal în care i. în baza cercetărilor pe actori.!•. Mult mai reuşită este relevarea de către A. scrie S. . f. p.iLP.u n e î n i p a l i n c o n ştionttiiui.n a l ţ i K r meui. u ns.a l ' e i . La aceasta duc mecanismele de apărare (v.e i i . deci imaginate.ro. dar psihanaliza nu acordă însemnătate faptului că imaginile. i. de cu totul altă natură." vis-ului ci forma piimară tio i." în dezvăluirea inconştientului şi care sînt date şi ca prototipuri . S ă h i " •• • n u ) . S. şi i. Am putea insă califica contribuţiile lui Freud ca re/uliînd. creşto din contrastul diiUro lealitate si împlinirea dorinţelor. d . şi omoţ lonale. în imagini iare persisiâ c a a. i U . simbolizîndu-se într-un alt mod. şi ( ( . îşi dezvăluie odată cu capacitatea de selecţie şi asimilare. li. interacţionistă v. Ceea ce psihanaliza accentuează t e caracterul criptic.sca". nu cite un simplu derivat al stărilar afective ci dparo. la l i o n i c >-. dincolo de intevaci iuniie infrastrueturpje.li ' d e ultccxu îvpre- finalmente l la-a asin u ! . asocieri reproductive şi imaginative) care Iii rîndu-le.ei. T'. g i i : . sînt cele ce declanşează şi iiitreţui emoţia seenică. Duiaiul . l. v o m î j j i»-?«-^ < • m a i iiilie u . care nu este consubstanţiala cu/ni conştient.Kibot. ... \ r > ' z â s a u o o n t i i b u i n d p r i n i. rolurilor pe c. sul^riieu) si sint escioial suburdo- dacă wnn i'dăuga. de simcs bolizare i o a n e îndepărtată de pulsiunca originală.< lii. Marcus conchide: „Realizarea identificării cu modelul se produce pi in intermediul proceselor cognitive (percepţie.. şi depăşind subiectivismul psihanalitic.-ki.iuni iibi.. după opinia noastră.. f i i n d i m p l i :. I'roud." In determinismul inl'rapsihic freudian. înseşi işi reciutează suporturi afect i v şi t ransfoijnă motivaţia şi trăirile a l e c l i v . inleleasă ca realizare imaginară a dorinţelor frustrate..-licnt) la toalo niA't-lclc de integrale (sirio.iii'. | • a'-"astâ pfivip.-. admilind existenţa unor pulsiuni. conservîndu-şi „altoi itatea". Adieri rămîne însă foarte neconvingătoare.i :. i. puisuiude I n u l să se . Sublimarea este deseori invocată pentru a explica i. de reglare a personalităţii in ordinea aut<"'doveiuni si j.'iierpr. ( o n s i d . do. lin Io..n'i!-'. cC'n.ţă trebu'c . I\ehido'U i. „Viaţa noastră psihică.aiorie- păşirii.'bieet o h a u e v e n i m e n t e ..ile (c. enormii l i b i d i n a l e .. riale e c o n o m i e i Iibidin.i. i. greutatea specifică cade pe procesul imaginativ. în contextul macrosisLemului de personali late şi de a ii relevat rolul ei în constituirea şi exteriorizarea personalităţii. ]. r. cuii•fhctual. de îe^ulă. pe vise ca „via regia. J. inves!< -.. s e i o r . experienţe .ie.i:i a o ' > t r i s i n t a s o i i i i l e .i d e f. ia formele ei evoluate. ara'.ă şi pe aceea. eu. Încercările de a explica expansiunea i. (1). Dorinţele nasc imagini si combinatoriu! imagistică. Freud are meritul de a fi amplasat i.:u. i i l i i i u t u r i l e d i ' .'t:!rea. I visele se bazează ]io exponenta subiectului.. I'rinli t<u-'-piiiL'rca imci'jinalira în situai ui celor ce ii" solii iiii asistenţă morală >e poate ohjiiic împărtăşirea cuioliitor..' lui Stanislav. valori'.e : . a viselor şi a oricăror altor construcţii imaginare. dar ele inşii" constituie la rînclui lor. ntările cai'. • ii \ M i i .i inter-. Or. proceselor L i.-iio nubiictul le asinii- .sintactica. L-'i L[ acel asupra înseşi (*•. eMe dernivi de luat iii seamă.. sublimarea. persoană-istovie. Aceasta se leagă de centrarea. im|irepuările presupuse. u o ' ! o î i . i i ' ă ţ i ' e v a l o r i c e ' i . M. .. t l i v e i .''l i s i c ţ .i. s p o n t a n .. vom ajunge la concepere. presupunînd' fără demonstraţii că orice creaţie îşi are un prim movens în pulsiuni bazale ce au fost deplasate şi convertite.i'c t i v a l i m a g i n i l o r ." C J .•'!.' obiectivat. . pe actul înţelegerii şi nu pe cel afectiv".-<: i v T s . p i u i c l u l do v o l e i o ai l u i S.-iţ'l:'! ineoir: c U d e i al d e o s e b i r i i d i n t r e 1 iua v. în oricare din ipostazele ci. Dueasse arată că în cazul empalici „ne introducem pe cale imaginară in altul". organizare. după corcelăril'.u'ea cai harsisu!i:i şi p i n i n P'-il:. Deci. c!o -.i. şi m o d e l a t e do ' ătr<: i nipeiativele şi pulsiimile subiect u l u i " .''iY i .ubiective ce se integrează in experienţa profundă a subiectului. r i i u l ş i s e n s u l . creatoare într-un domeniu..iţio. momentul afectiv de simpatic fiind ulterior. 111 p i i n e i p a l . prin sublimare sau prin necesitatea compensării şi supracompensăni complexelor de inferioritate (A. J.. ştiinţă. găsim o scrie do indicaţii şi sugestii ce se referă nemijlocit la i. variabil..uii.i. J v n d e n t c ă p r o i e c t a r e a atingo şi sfera conştientă.tare î n l r . cu toată unilateralitatea şi caracteml său ipotetic. l/apt csle că procesul intervine in toate instanţele (inconştient. ca modelare ii.'!':vL cu '. subconştient'.) ii eiinti printre care."• Î ' ' ' N Ş [ ea. in lorinaiea "inoţiilor artistice.

loază din cîmpul social şi tinde să le îndeplinească. Malrieu. După Ph. fictiv. Gide consideră că „omul încearcă ceea ce-si imaginează că încearcă (liaieste emoţional) şi în domeniul sentimentului realul im se dis- I tinge de imaginar". orientată obiectual şi ciî c u i b t i net iv. a proiectării mintale. YJgotski: „Dacă vom analiza forma i. a unui tot coerent. se explică desigur prin aceea ca formele superioare de i. ci şi activările tonice (V. se emancipează parţial de reglajul brut emoţional şi intră într-o măsură mai mare sau mai mică sub regia organizării şi conducerii voluntare. intervin nu numai structurile motivaţional-afective. în mit. acestea se estompează. Malrieu.. scrie L. Deci relaţia subiectului cu obiectul este mijlocitoare. Toate acestea nu duc la o disociere dintre afectiv şi i. ce se pot situa pe trei planuri:. organizare amplă şi multiplanică.in[•• ci -. se pot ale detaşa i. este o situaţie de graniţă sau punctul de despărţire al conştientului de inconştient. pentru că implică proiectare strategică.. în schimb. Deci intercondiţionare: „imagine şi sentiment în perpetuă reacţie. Sursa acestei depăşiri este opoziţia în subiect dintre imperfecţiune şi corectitudine. Lindsley). face foarte relativă graniţa dintre posibil şi imposibil. Un scriitor de subtilitatea lui A. dincolo de aparenţe." De aici. Miasişcev. legată de inventivitate şi de invenţia activă aplicată realităţii. dintre existent şi fictiv în planul i. cutezanţa trebuie maximal stimulată sub semnul dictonului: „totul este posibil". dintre ireal şi real.. O astfel de fuziune du-. nu mai pot fi puse în categoria fenomenelor incongruente din punct de vedere gnoseologic. imaginea stimulată arată obiectul dorit sub diverse aspecte. „este conduita care realizează maximum de identificări posibile între termeni ireductibil opuşi. şi 330 331 . vom vedea că aici activitatea i. cum recomandă Osborn. Cu toate aporturile venite de la inconştient şi manifestate spontan. necesitatea fixării scopului. a dirijării secvenţiale. constructive cu destinaţie obiectiv-productivă. convergenţă etc. De aici. D. mai a'es. dar descoperind între ele analogii. diversele nuanţe ale sentimentului derulîndu-se uneori contradictoriu. scopul fiind corelare interobiectuală. Se pare că un astfel de reglai intenţional. este experimentare mintală. L. discriminarea între real existent şi ireal. funcţional. Pentru aceasta. el se implică în mediu şi-1 transformă nu conform logicii ilogice a propriilor trăiri. ci conform logicii acţiunii si realului. Diferenţierile lui Vîgotski. în mitologie.". într-un sens pozitiv ceea ce rămîne sub semnul miracolului este trecerea unor segmente din imposibil în sfera posibilului. arătate mai sus.. dintre disparitate şi coerenţă. atracţia mai mare pe care o exercită asupra subiectului obiectul-fantomă în comparaţie cu obiectul real. Simondou arată fă imiuliii presupune compatibilizarea unor structuri heterogene şi punerea lor în raporturi funcţionale. De fapt H." Deci. Gide pare însă să precizeze „în domeniul sentimentului". J. aici participă cu necesitate subordonarea la obiect şi condiţia acţiunii deşi. într-una. dispune de „puterea de a. invenţia tehnică. preferenţiale. într-o operă de artă se mai pot identifica preferinţele şi respingerile autorului. Bernis notează: „I. Yîgotski recunoştea că i.. ci agent. pe care are puterea să le prezinte înainte de a le justifica. nenumăratele disponibilităţi generate de i.> nea za cu împrejurările reale M fictive. posibil. toate seducătoare. Opera de artă. este „extrem de bogată în momente emoţionale" dar acestea. notînd că „legătura cu stările emoţionale nu este sau nu reprezintă baza exclusivă" a i. ca S-ar parei chiar di'iiă in : u i b " .l . „construieşte o lume în care nici un element nu este străin faţă de altul". spirit orientat spre previziunea apropierilor şi excluziunilor. Fapt este că în susţinerea i.. A." încereînd o sinteză fără a ţine seama de nivele.i la extrem intervine ca ataie numai în vise. Aceste categorii gnoseologice sînt însă şi istorice. preocuparea de punere în corespondenţă. dar tratează acest raport mai nuanţat şi într-o ordine a reciprocităţilor. Dincolo de acestea. sînt două elemente între care este greu să afli cine este cel care are iniţiativa".. în stare de conscienţă. i. cu atît mu mult cu cit.t reia le cazul inţei de sine şi a conştiinţei de lume..uţifică. Ea stabileşte între ei corespondenţe. dispar. sistemele ipotetice de teorie ştiinţifică.. Rugg (1965) apreciază că locul adevărat al i. planul activităţii practice. perceptiv sau reprezentativ. se impune cu precădere în i. subiectul plonjează în sferele propriilor trăiri si suportă influenţele mediului. nu poate li efectul simplu. se constituie la adultul normal tot aşa de spontan. Formele evoluate în i. lucrurile se schimbă. nu este subordonată capriciilor subiective ale logicii emoţionale. parţial în reverii. în cealaltă subiectul nu este patient. au arătat că i. depăşi prezentul printr-o enormă extensiune a cîmpului de conştiinţă". care fiind nespecifice sînt şi neutrale. numai făcîndu-i să participe unul la altul într-un fel de fuziune. dar într-o in- I venţie tehnieo-ştii. spontan al jocului imagistic. a căutării punctelor de sprijin. Mulţi psihologi au teoretizat indisociabilitatoa dintre subiectiv şi obiectiv. de alcătuire. în genere a efortului voluntar. afectiv. Sartre si apoi Pli. care nu se epuizează prin această formă.N. conştient sau semiconştient.. i. Bernis notează: „Impulsul dă naştere imaginii unui eveniment posibil care satisfăcând dorinţa îi măreşte forţa. dar întrucîtva şi în artă. deci aco| u unde trăirea emoţională iuz>. în reverie.

în consecinţă. Prinsă într-o reţea de comunicare. creatoare. 1965). L. nefavorabile pentru planul fantezist. Thurstone). ca proces psihic multinivelar. reprezintă u condiţie neces. voluntară este superioară prin focalizare şi conducere conştientă. postulată de J. Aceasta Iuncţionează însă ca o cenzură şi introdusă de ia început. acestea apărînd numai ca momente în dinamica integrativă a sistemului psihic. urmată de o revenire la reglate şi control logic (G. practic. intenţionalitatea şi reglajul voluntar au fost reduse la elemente ale unui regim de punere în funcţiune.i din dimensiunile relaţiilor interpersonale. Xu se poate 332 I trece cu vederea faptul că efortul voluntar este deseori însoţit de stări penibile. în regim de „conştiinţă periferică" (A. dependente de stări de inspiraţie ce nu puteau fi programate. Smeidler. Dacă imago-ideaţia originală nu este rezultatul unei suprasolicitări a funcţiilor conştiinţei şi a gîndirii logice. Moreno a relevat creativitatea ca un. în sensul de regresie la procesele primare. psihologii contemporani au avut de înfruntat un ghem de contradicţii. din tendinţa de a fi ca altul (Malrieu) şi de a face ca altul. raţionalizarea este necesară fiind direct corelată cu eficienţa. de stilul de conducere a colectivelor ca şi de perspectivele generale ale dezvoltării sociale. 1964) sau de „conştiinţă prefocală" (L. 1959). evaluată mai complex prin includerea în muncă (Istomina). prin echilibrul dinamic dintre iniplicare-detaşare. poate îngreuna şi limita demersurile i. nu poate fi obţinută decît prin inducţie voluntară. şi asigurării unei cote superioare de originalitate a ei. A fost demonstrată dependenţa efervescenţei i. ca răspuns original la solicitările şi necesităţile de progres ale mediului social.depozitate într-o sferă a ficţiunii.i formarea i. i. cît şi în cel al realizării individuale. de climatul psihosocial. formula „regresie voluntară şi temporală în slujba eu/ui". în faţa sarcinii activării i.i şi practica nu se pot insă dispensa de selecţie după criteriul de plauzabilitate (G. ciupa opinia ^psihologiei contemporai'e. prin regresie la nivele inferioare. acum se pune problema cooperării de grup şi a concentrării tematice. în sistemul lui Osborn. i. iluminare şi elaborare sau verificare. Bruner. mai săracă. întreţinînd cele mai strînse relaţii cu toate celelalte procese psihice? Răspunsul a fost dat in cadrul elaborării teoriilor creativităţii şi constă in principal 333 . Reflexia critică intervine pe tot parcursul i. atunci cum se poate asigura productivitatea valorică a sistemului psihic şi în speţă a i. preconizează antrenarea proceselor preconştiente în imaginare. decît i. Willis). Polya). Hilgard). se activează conform propriei logici de constituire şi cîştigă atît în planul inserţiei grupale. Hartmann. în relaţie cu lumea. dezvoltată optim ca o conduita simbolică în joc (Piaget. F. şi gîndirii creative (li. Succesul creativităţii colective este printre altele şi o confirmare a originii şi dependenţei socialistorice a i. J. derivată din imitaţie (Taine. prin alternarea concentrării şi relaxării (A. infrapersonală şi interpersonală (A. A. neintenţionata (şi aceasta relativ involuntară). pur voluntară. prin învăţarea ce ar putea aduce. K. 1965). unde cotnbinatorica nu se supune restricţiilor logice. tradiţional. care beneficiază din plin de aporturile inconştiente. în felul acesta. voluntară este un fenomen real dar nu este niciodată i. Masiow. în legătură cu i. mult mai mare contribuţie i. intimă. Deci. mai puţin liberă. GuilJ'ord. incubaţie sau germinaţie. este procesul psihic predilect al creativităţii şi fiind puşi. Lij blinskaia. creatoare aparţine lui Wallas şi indică ordinea: preparare. Koestler. organi. Barron. în timp ce. o integrare multinivehiră. dar în ordinea productivităţii i. iar E. Osborn). Osborn. ireative. creativă. despre amplasarea procesului i. ' 1963). mai puţin originală în elemente dacă nu în ansamblu.uu. se urmăreşte o fuziune a experienţei interne cu cea externă. cu performanţe accidentale. să intervină iluminarea ca o conjugare a activităţilor inconştiente şi conştiente. că i. luciditate-abandoii (J. Pentru J. în consecinţă. I. Wallon). inconştiente sau preconştiente ce au un grad mai marc de libertate şi flexibilitate. Covington. ca formă de comunicare culturală cu lumea. de producţie intelectuală divergentă. 1968).. or. creatoare apare ca o manifestare a personalităţii în lume. I. erau considerate a fi spontane.'Dar activarea organizată a i. 1965). finalizare şi întreţinere a activităţii i-. Se 'vorbeşte despre „o sinteză specifică între disciplina intelectuală şi abandonarea imaginativă" (M. în legătură cu aceasta se recomandă „acceptarea provizorie a impulsurilor primare". astfel incit să se obţină o maximă hiterconnmicareconştient-meonştient (II. Ajungînd la concluzia fermă. Kris (1952) lansează. Cea mai sugestivă din prezentările fazelor procesului i. H. erupţiile creatoare ale i. Ceea ce germinează în sfere extraconştiente ajungînd la noi asocieri şi restructurări este desigur o tematică indusă conştient de la început pentni ca după un timp. după majoritatea opiniilor. dar. schematică prin conformarea la modele raţionale. creativitatea este sinonimă cu i. ca şi stilul apropiat acesteia. Piaget.a. în primul rind. prin consumul de artă. despre „inducerea deliberată a unei stări de conştiinţă alterată în care structurile obişnuite şi convenţionale ale experienţei sînt sfărîma'tc" (F. Ştiinţa şi tehnica.m. Kubie ş. era concepută ca o activitate individuală. JVfunuilfcnko). 1. este dăunătoare ca şi teama ce însoţeşte autocenzura (A.

creatoare. cogniţia şi valorile sînt paralizate. de ivla- fii. în genere a echilibrării cu lumea şi cu sine. Zeigarnik se manifestă şi în plan imaginativ prin atitudinea imperioasă de desăvîrşire a acţiunii. se prezintă la diverse niveluri de organizare dar întotdeauna implică anumite convergenţe tematice. în jurul cărora gravitează şi de care se leagă toate celelalte.'. şi pe care o pune într-un mod specific (al anticipării şi disponibilităţilor) însăşi i. cea estetică şi de creştere.legătură cu i. A. pe 334 termina fenomenul de i.i natura ei."i determine mereu un altceva -. posibilul. problema este aceea a echilibrului dintre asimilare şi acomodare şi a coordonării dintre centrare şi decentrare. cunoaşterea cu supoziţia. nonconformismul şi nmiconvenţionalismul. Strict tributară reilei tării realităţii. explicată atît prin interacţiuni interne cît şi prin desfacerea succesivă a implicaţiilor ce i n t r ă în joc. Gordon şi-a întemeiat sinectica (v. subiectul devenind steril. dar individualizat prin strategia transformaţi vă şi combinativă. cognitiv şi axiologic. ideologii e. caracteristic mai ales pentru i.i ia l o r I i n t i m • > >jii» 1 tix u n e i l o g i c i . interes). debutează prin- nu e>te nu i exclusiv cognitivă. acţiunea. comutarea semnificaţiilor şi generarea de noi semnificaţii — în ordinea construirii. sînt examinate şi triate critic de un grup aparte. creatoare nu este reductibilă la o tehnologie. a unor ansambluri dinamice de imagini ce simbolizează necunoscutul din sine şi din lume. încercarea de a substitui acţiunea cu proiectul. Malrieu demonstrează că efectul B.\ trage unităţile şi schemele. incercind sa. intervine şi relativa autonomie. Este un model. O. care trebuiau să fie cît mai multe şi mai variate. cu un cuvint. ca facultate a subiectului pragmatic. opunînd lumii obiective. noiiidei. I. deconectează şi înstrăinează pe subiect de lume. {. ceiinlr şi perspectivi'. subiectul. Contradicţia dintre dezvoltarea liberă. întotdeauna parţial.în două secvenţe: 1) însuşirea şi antrenarea operaţiilor (procedeelor) de i. sub imperiul necesităţilor acţiunii. creatoare se opune. Teplov observa că faţă de caracterele sau situaţiile imaginate. finalmente. Problema ce se pune în .. Discutînd i. B.. urinează decentrarea ca extrapolare iu proiect realizabil şi. Ulterior. succesiunea şi simultaneitatea. realizeze deplin scopurile şi valorile. prin i.se dezvoltă prin exerciţiu şi contrar credinţelor comune este mai puternică în timpul maturităţii decît în timpul tinereţii". este aceea a echilibrului optim dintre gestiunea personalităţii şi participarea ei activă la viaţă şi progres. . ni( i exclusiv afectivă. mai ales cea dintre stihiei' şi obiect. în faţa fiecărei teme aceştia să încerce.' l m altfel. a compensaţiei. exprimă cel mai -pregnant şi acut unitatea si coniuidictia. l'h. se transformă în realitate. de împlinire a structurii. Scriitorul englez Somerset Maugham a intuit faptul că i. deci ca membru al societăţii. reveriile se transformă in resurse de energie şi sugestii. Neîmpăcarea eu banalul. Continuînd analiza în termeni piagetieni. t t e n t i a i e .. decît efecte compensatorii) ci motivaţia cognitivă intrinsecă (curiozitate. creatorul de literatură nu este liber să decidă oricum. ci este integrat iv personală sau grupală. fiecare procedeu combinatorie. LOirtruire a cev. mai ale. Dealtfel. Pentru a genera combinaţii valoroase este necesar ca înseşi motivele şi atitudinile interiorizate să reprezinte valori. lumea sa subiectivă. Desfăşurarea continuă a i. absentul. Totuşi i. opoziţia faţă de rutină. să opiimi'i/e. şi cenzura critică a io-i înlăturată de A. într-o şi mai mare măsură tribul ai ă fată de sistemul social. modele. in fond. disrupiia cunoscutului şi forţarea corespondenţelor ipotetice.) pe un sistem de analogii. din care îşi c. în realizare obiectiva. sa. creatoare. Ananiev a denumit „imagini de sprijin" acele imagini ce ocupă un loc central în desfăşurările imagistice.. • • J I \ . rialului. componentele complimentare şi necesare ale vieţii omului ca personalitate. ceea ce duce la o logică a procesului de i. ast335 ti o a e i i i . alternînd dezorganizarea şi reorganizarea. întrucît personajele „trăiesc" în mintea sa şi se comportă conform propriilor trăsături. şi î) formarea motivelor şi atitudinilor creative. creativă se dovedeşte a fi nu motivaţia utilitară (ce nu poate avea în i. sentimentul noului şi aspiraţia spre originalitate sînt numai unele din atitudinile creative ce Irebuie sugerate şi formate. paradoxală a i. u b i e c l i \ izare. valoarea cu trăirea autistică. :-. I. n u d pe rînd. dar apoi visele se raţionalizează. ceea ce se echivalează cu un fenomen de patologie psihoindividuală şi culturală. prin in.sborn a înarmai pe participanţii la cercuri creative cu un cît mai mare repertoriu de procedee euristice şi imaginative astfel îneît. De aici şi situaţia ambiguă. nelimitată a procesului i. incapabil să prospecteze şi să se prospecteze dar dilatarea şi închiderea i.ni •. Corelativ. proiectele originale trec în lapte de creaţie.. dar valabil în genere p e n t r u ceea ce sînt tendinţele de autoorganizare ierarhică. la nivelul economiei personalităţii este necesar să se ţ i n ă scama de relativa autonomie şi continuitate a procesului i. artistică. dar care numai parţial.ă.. Fără extensiuni şi disponibilităţi imaginative. B. Osborn prin inducerea unei atitudini de reţinere a criticii în momentele d* producţie imaginativă şi priii interzicerea criticii în grupele de creativitate. Din toate cele ară/a/v rezultă că în cadrul sistemului psihic uman i. formulată în termenii de completitudine a unui real. scopuri. se dezvoltă ca un subsistem tributar tuturor celorlalte subsisteme.

să ie ţină seama de faptul că i. prin cinetismul şi transformabilitatea lor conforme unor operaţii sau reguli specifice. de reconstituiri şi proiecte captivante. continuitatea şi asamblarea imagis'ică <\ •linesc. include imaginarul ca pe componenta sa fundamentală... cu o deschidere maximă spre sine şi lume. I. se distinge de aceasta prin abstracţiune şi escnţialitate.it. particularizată prin puritatea figurală a imaginilor ce au ca atare şi semnificaţie de concepte.. Asociative imaginative spontane sînt fenomene locale sau nodale. implicînd iluzie.. încep. geometrică. sau fantezie ştiinţifică se are în vedere. aşa cum gîndirea include fondul de cunoştinţe acumulat. Ca orice alt proces psihic.un echivalent al realităţii obiective. primare. dar este totodată o modalitate de a fi (omul-proiect) şi un ansamblu ce mijloceşte relaţiile cu lumea. ceva deo337 22 . formaţiune intuitivă.ste şi ceea ce demonstrează esenţial rolul anticipărilor şi construcţiilor de i. transformările fiind reversibile şi virtuale. chiar în sfera abstracţiunilor matematice. generalizarea rămînînd intuitivă. Dealtfel. dar mai mult decît oricare. I. Se disting i. prin corelaţia dintre potenţial şi activ. ficţiune. „este totdeauna puţin un instrument de divinaţie.asistă" la „iiIrtLiil irnatrinativ". Creţii a elaborat o modalitate semnificativă a i. dezvoltate în absenţa stimuiilor originari şi constituind conţinutul reprezentărilor.. la amăgirea de moment. finalizîndu-se printr-o reconstrucţie de sistem. Această lume imaginară este opera subiectului. Model figurativ rezultat atît din percepţie cît şi din acţiunile intelectuale. il-jr tiu iară a „descifra" i-venimeiii ele şi a le conferi relief şi coerentă. Considerăm însă că a i edificator ar fi să nu se desm partă dinamica de conţinut. un factor de investigaţie şi de depăşire". se retrage într-o sferă de vis şi reverie. enumerate de P. i. creatoare transgresează celelalte forme de i. cît şi operarea liberă. 4) după T.n tară bicnalici ţ-i secuiului (. imaginarul nu se prezintă don-ca o sferă intimă în care subiectul. 2) metaforă artistică. a fost an-edi t a t de J . tehnică în civilizaţia contemporană. o lume aparte. ştiinţifice. Adoptînd. lipier de imagine. In acest sens. imaginarul apare ca premisă şi produs al i. pentru că imaginarul.a. atît modelarea mentală concretă a relaţiilor ştiinţifice concepute abstract. toate domeniile de activitate prilejuiesc constituirea unor forme specializate de i. ci este şi un mod de a ieşi din sine. scrie Ph. secundare. ud dmtr-o anumita ta:ă. anticipativ-ipotetică cu datele şi codul ştiinţei. i. un imaginar. T. ideea ce poate fi implicată în sau adăugată i. Aceasta pentru că insatisfacţia de lume ce incită la imaginar este dublată de insatisfacţia de imaginar care nu-şi este s'. a unui imaginar parţial deschis spre sine şi spre lume. La nivelul i. dar conservînd un caracter ideal.. schema tratării sistemului i. este un travaliu. într-o situaţie de viaţă. Reveria este activarea preferenţială. spontan-contemplativă.. activitatea de elaborare bazată pe imaginar. percepţie sau reprezentare. schematizată la diverse nivele ale generalizării senzoriale rcdînd mai mult sau mai puţin izomorf structura unui obiect sau categorii de obiecte sau relaţii. ' p r o ( 1 " s a ! reflectării senzoriale a unui obiect printr-o senzaţie. cum menţiona Lenin. şi aceasta. se constituie printr-o istorie a sa şi acumulînd achiziţiile acestei istorii. în cadrul principiului interacţionist. secundare sînt considerate de Kant o punte între sensibilitate şi înţelegere. consecutive sau acte de memorie concretă. rezultate din activarea sistemului imaginar.esi suficient. I.spiritului ca po . iar Alain le caracterizează ca prim stadiu al ideii. ca foi niaţhme permanent. sub semnul intenţionalităţii. Mills a atras atenţia asupra rolului i. Şart re şi re referă în prii cipal la fondul. reproducţii'ă sau reconstitutivă presupune deschiderea convergentă a potenţialului imaginar asupra unui fapt absent sau simbol. Neîndoielnic i. F. deşi nu est. Visul este activarea fragmentară a unui imaginar închis. sociologice în constituirea obiectului ştiinţelor sociale. domeniul creat de i. Meyerson astfel: 1) model ilustrativ sau exemplu concret. Perspectiva asupra lumii şi pro- priei persoane în lume. Malrieu.fel încît s-ar părea. idealul ae viaţă apare ca o structură generalizată a imaginarului cu tacite funcţiuni de autoreglaj strategic. ne vom putea apropia de interpretarea unitară a diverselor forme şi niveluri ale i. implici ud un control logic riguros. nu depăşeşte limitele comunului sau ale caracteristicului obiectual. T< -micimi.. 3) fenomen de persistenţă senzorială ca 1. consimţind la iluzie.t de vedere al conţinu1 ii 1 1 i cît şi a stilului. O covîrşitoare importanţă are i. tehnice şi ştiinţifice. cu aminteşte despre caracteri/au-a dată de Tain<.. contemf plativă într-un circuit aproape Închis a imaginii. dar se individualizează prin activarea amplă şi divergentă a sistemului imaginar.". pe care 1-a inuir. care se integn a/a in realitatea psihică. Considerat secvenţial ca „repriză. situaţie a imaginilor spontane într-un' c idru ce le conferă semnificaţie". fiind tiii. W. ceea ce incită 336 la expresie şi reali-Tire. Termenul are mai multe sensuri. I. în anticiparea şi construcţia atît a omului cît şi a lumii sale. perceptive şi i. corolar noematic (referenţial) al i. P . Una^fia este derularea calmă. în existent 1 individuală subiectivă. Această situaţie este eu atît mai pregnantă in domeniile i. Cînd se vorbeşte despre i. se dezvoltă după mo- dele socioculturale. IMAGINE. degajat de substanţial. Totuşi. citatorul .iiL din purii. Fechner ş.

acţiuni. deficienţă grava în dezvoltarea mintală. numai sub raport temp o r a r > e^° fiind întotdeauna mijlocite. exprimată deplin sau prin simpla aluzie. educabil. ca „regina şi centişereasă a gîndirii". depinde de procesele din care iac parte şi anume: memorie.: evenimente. după Piaget. după Pieron: „reproducerea activă a modalităţilor de comportament percepute la o altă fiinţă". rămîne un proces primar. ca acomodare nu se referă însă mimai la persoane ci şi la lucruri. Piaget remarcă „acomodarea.. vorbirea celor din jur. personaje. . de muncă manuală.. altuia. II. O. Se disting i. in psi|]r. spontan. se referă la reţinerea informaţiei pe o scurtă durată (de secunde.. I. I. dincolo de senMii uzual. pozitiv. deliberată şi intenţionată. Tarele a constatat însemnătatea i. I'. este integrată într-un circuit fiind totodată sursă a lui altei' şi a lui ego. Astfel. El poaufi învăţat să so autoservească. nu atinge echilibrul deeît cu condiţia de a da lucrurilor ceva. mai ales la cele superioare (antropoide).: statice. amînată constînd din prelungirea acomodărilor şi refacerea lor prin schiţări imitative sau ajustative. estr congenitală şi se situează. imaginaţie sau gîndire. conştientului. în al doilea este legată de combinatorica fantezistă. este subordonată unor norme de fidelitate reproductivă.I Schit de memorie. între debilitatea mintală şi idioţie. S) fenomen intei'uiediar î n d e percepţie şi reprezentare ea i. I. Memoria i. sub raportul gravităţii. J. Aşa t. direct. ceea ce se asimilează prezentului psihic şi asigură continuitatea acţiunii. Sînt i. pentru că el poate fi doar perceput)". postura. priveşte datele conştiinţei acestea pot fi i. intrinsec. I. IMORAL.. Wallon defineşte reprezentarea ca o „imitaţie interiorizată a lucrurilor". este.. iar în al treilea asociată şi subordonată operaţiilor logice. n iile de s u b i e c t . reprezenl iiul proiecţia in intuitiv a conjtrueţ iilor intelectual' 1 . spontană. Acest ultim sens este promovat de psihanaliză. pinăla 1' —2'). vA<< :.actul prin care un model este reprodus (ceea ce nu implică neapărat reprezentarea acestui model. reprezentativă se realizează prin jocul simbolic în care sînt modelate obiecte. nu sînt necondiţionate ci dobîndite şi presupun coordonări oculomotorii. mişcările. iar că această reproducere este corporală sau mintală puţin importă".w. i. I. Există acte de i.-i i . > . îndeplinesc funcţiuni atît ele reproducere cît şi de anticipare. simultane. Baldwin. G. P. eidetice: 0) forma sau produ-uil tuturor proceselor scn/i :rialr.iliologia modernă) tenueiiul. Daci.. în activitatea psihică i. I.1. Mowrer a constatat că reflexele de i. are şi înţelesul ik nemijlocit. în i. succesive şi i. în primul caz i. Aici intervine o i. cinetice şi de transformare. posedă întotdeauna o anumită denotaţie concretă care constituie punctul său de plecare şi de care nu se poate rupe complet fără a-şi pierde întreaga semnificaţie şi raţiunea de a exista.li/. după Piaget. 1 n interpretează pe altul. ceea i •• râinînc mereu înăuntrul unui irnonicu sau sistem întrucit ţinr de esenţa sau structura sa intimă nefiind dependent de factori exteriori. transpoziţia. la animale. nu se poate califica drept i. în 1927 Spaier scria: „Gîndirea explicită sau implicită... Tocmai în aceasta eonsl ă inii 1. la baza talentului actoricesc sînt unele înclinaţii spre i. parţial. secuu-dart1. în acelaşi sens se poate vorbi despre funcţiile imitative ale desenului. Deci i.. care indică o maximă reducţie a intervalului dintre don. dobîndeşte alte calităţi şi nu mai poate fi calificată decît prin extensiune ca i. stări. Observăm însă că. IMANENT (lat. formu loază judecăţi despre el şi i-. istoria lucrurilor.a rămîne). evoluînd progresiv. ţine de iattira aeomoilativă a adaptării. IMITAŢIE. acustico-fonatorii etc. ivsirîns Ia i. p r e z e n t a t e i n c .. să respecte normele de comportare igenice şi civilizate şi chiar să efectueze operaţii simple. Meyerson caracterizează i. £ţţ. mai ales în forma sa primară. elementar. Dezvoltarea i. > u ş t i r n t . întruparea personajelor ctc. iu ii:o-i m. fără a sesiza motivele respectivelor acţiuni. copilul reproduce prin i.. . s u b i c c i u l îl p e i c c p r I cire şi nu implică interpretări.. realul este întrucii\. desemnînd tiu real sau fâcincl parte dintr-un proiect determinat nemijlocit de pulsiunile subiective. 7) (in p-. prin preluarea schemelor de acţiune. de învăţare latentă şi spontană. in — în. Sub alt raport se pot distinge: i. m d o b i u d i l . constă dintr-un simbol figurativ şi intuitiv. este. • diul l\. M mânere -. datele percepţiei senzoriale ce sr prezintă fără nici un fel de juijlo- 338 339 22* . Cel afectat de i. se r e f e r ă la un p< i . are loc doar la suprafaţa interacţiunilor inter individuale. diformat prin mecanismele i. dezvoltă sent imentele faţă di el. în viaţa şi evoluţia socială dar a exagerat nemăsurat cînd a redus societatea la un ansamblu de indivizi ce se imită reciproc. este un mecanism al învăţării. a arătat J. Se apreciază că dezvoltarea mintală a unui imbecil nu depăşeşte nivelul mintal al unui copil normal de 7 ani.iţi. ci. adică copii stabile sau reproduceri ce anunţă reprezentările propriu-zise. deci voluntară prezintă cu totul alte caracteristici decît i.. i m a g i n a i a s a u c l i ş e u u i ' '-'îi.." IMAGO. simplu cie modelare directă şi spontană. care se referă la atitudinile şi conduilelr ce se opun si contravin normelor morale. IMBECILITATE. şi aceasta. i. I. „trebuinţa euhti de a retrasa perpetuu.ii. IMEDIAT. constituind (şi la adult) un mijloc de învăţare elementară a rolurilor sociale. pentru a se adapta. lăuntric. gesturile.i". intuitivă sau discursivă. şi empatia. s o n a j şi se c o n s l itiiic in ' i m p u i relaţiilor iuterperMUM le mi ir!.

Sherif).. IMPRESIE. imbold. descris de K. propoziţiuni.sens absolut. dar sînt ajustate şi dezvoltate. după Piaget. IMPULS. nerealizare a adaptării la un minimum de cerinţe sociale de ordin practic. caracteristică a temperamentelor insuficient luate în stăpînire prin autoregla] ui caracterial. în logică i. exprimă şi relaţia de contradicţie. ca expresie a unei necesităţi interne (foamea. aplicarea şi transformarea în bunuri sociale a ceea ce este nou. se încheie situaţional. sportivă etc). Este implicit ceea ce este conţinut într-un alt sistem de idei sau relaţii. Astfel acţiunea de orice fel (artistică. implică şi un risc. Pidg^t distinge i. didactică. reacţie de impregnare prin 1 care se stabileşte o asocieţe f'iar ' durabila. bazai şi precoce de îm aţare. efect psiliofiziologic al unei stimulări senzoriale care este la baza unui aci perceptiv. deprinderi. B. în sensul că un termen A implică şi contradicţia cu un altul B.P f i n acest scurt contact. a unei idei în alta. după ieşire. INADAPTARE. I. prin sincretism (ca fuzi- une globală a două propoziţii). în afara i. Relaţiile prin i. cauzată de infirmităţi şi disfuncţii somatice există o alta de ordin psihic implicînd perturbări ale afectivităţii. începe cînd puiul de animal devine capabil de locomoţie şi dispare cînd îşi formează reacţii de frică ce determină evitarea obiectului mobil în loc de urmărirea lui. implică o stare de optimum motivaţional nefiind favorizată de sub sau supramotivare. în dezvoltarea sa progresivă. Ambiguitatea situaţională. pedagogie şi sociologie. şcolar sau moral din cauza unor deficienţe native sau survenite ale copilului sau tînărului şi din cauze ce ţin de familie şi ambianţă. condiţionarea negativă.. trebuinţe. tehnică. termen introdus de disciplina creatologică şi semnificînd integrarea în practica socială a noilor idei şi invenţii. în scopurile după care se dirijează. IMPLEMENTARE. negare conştientă a moralităţii.). unei situaţii. I. energia i. gînduri. st de incapacitate a iniţierii sau fin Uzării actului sexual din in<>U\. solicitînd intens observaţia.!• hiperexcitaţie.-) dorinţei. IMPLICAREA EULUI. Este un fenomen grav atît pentru societate cît şi pentru individ. organizate şi efectuate „pe loc". ansamblu pro- rînd din instincte. uneori. IMPOTENŢĂ PSIHICĂ. cu sens de impregnare sau întipărire.. presupun desfacerea i. uneori simptome de întîrziere a dezvoltării psihice sau a unor perturbări de comportament. efect lăsat în conştiinţă de un factor din afară. Se tratează cu succes prin psihoterapie. deşi nu reprezintă întrutotul un instinct. înţelegerea şi explicarea. sini psihologic sincronice pentru i.e. Constă dintr-o reacţie prefererJ ia la (faţă de indivizi de aceeaşi specie' de regulă. psihice. puiul urmind pretutin- { pe cel de care s-a impregnat beneficiind f i de protecţia şi n te a ui asiste n ţ ' u i. sînt impulsive acţiunile neelaborate critic. faţă de alte fiinţe) a puiului în primele momente de după naştere (la păsări. atunci. de exacerbare.. omul ajunge să-şi stăpînească i. relaţie logică ce indica cuprinderea unui lucru în altul. ci se naşte. se impune în oricare din activităţile complexe. IMPULSIVITATE. fenomen elementar. în esteziologie i. cum ar fi: autosugCsi i blocaj emoţional provocat . în forme patologice apare în epilepsie şi unele psihopatii. „constau într-mraport necesar şi extratcmpoi. involuntară şi nedirecţională. de la animalele inferioare. fenomenul de i. incitaţie spre acţiune spontană. IMPLICAŢIE. O anumită doză de i.: una între operaţiişi alta îm -•. insta341 340 . primitive şi necontrolate conştient. dispoziţie spre excesul de reacţii spontane. a atitudinilor şi credinţelor individuale de către o situaţie fără echivoc. Lafon. dar impunîndu-sc în mod imperios.i. conflictele valorice. arc înţelesul de percepţie nefinalizată şi integrată. Uneori i. blochează luarea de atitudini. Se deosebeşte de amoral care înseamnă străin de morală Jn sensul ignorării voite sau nevoite a valorilor morale. de ex. izvoIMPROVIZAŢIE. Uzual. autoexcitare. materiale şi formale. dar ea poate aduce importante contribuţii creatoare. într-o măsură inaltă. j n r la nivel mai înalt încă două felini de i. IMPRINTING (termen cngl : Prâgung.). indică o succesiune necesara între propoziţiuni: dacă. care preocupă conducerile de stat şi experţii în psihologie. germ. fiind angajare şi intervenţie activă. Unii cercetători trasează o analogie între răspunsul prin zîmbet la copii şi i. Jn perioada critică timpurie. senzoriali şi intelectuali cît şi pe copiii şi tinerii cu grave perturbări de comportament. în literatura anglosaxonă. Lorenz (193r> •. excitaţie.. echivalent cu „ego-mvolvenieni". nepotrivirea cu expectaţiile subiectului a datelor de inediu. reprezintă o reacţie superficială dar complexa care este atît de ordin senzorialcognitiv cît şi emoţional. fobia.Russel distinge i. este şi o condiţie a creşterii performanţei (M.. ca atare. copiii acordă mai mare interes figurilor umane decît altor tipuri de figuri. cesual de răspunsuri şi acţiuni spontane ce rezultă dintr-o experienţă. gîndirea şi imaginaţia creatoare. părinţii sau. dar şi să utilizeze prin conversiune. concept al psihologiei sociale ce desemnează suscitarea. propagarea. între 2 săptămîni şi 6 luni. în raport cu situaţia şi exigenţele ei. I. După R. Posibilitatea i. desfăşurate fără sau cu diminuarea autocontrolului. cuprinde atît de handicapaţii (deficienţii) motori. în sensul indiferentismului faţă de criteriile moralităţii. refularea traumatizantă ci. planificată şi pregătită anterior. nu este. se formează deci un tip de conduită afiliativă ce funcţionează asemenea unui instinct.i din ou). imagini înregistrate în memorie.

ni.. ca un compartiment al acestuia. c < > 111 i u n i i ă ţ i 1 de/orgatii. în mod eronat. dînd naştere !a ceea ce Freud denumeşte fantasme ca unităţi ale desfăşurărilor i. acordă i. 3) ca mod specific de existentă a sinelui şi ca latură a eului şi supraeului. în coiv. I. de pildă acela de judecător şi răufăcător. puerilism.:. iar Rieoeurs arată că este t o t aşa de absurd sfi prezinţi conştientul făi ă i. uneori chiar închis). Fiind orient a t biologist şi subiectivist. se constituie in fantasme. parte. Hoffding. ocolind controlul conştient. deci este (termen mai adecvat) aconştientă.bilitate. James. Această linie de interpretare este deschisă de Charcot şi '['h. ' ansamblu de dispoziţii.. este saturat afectiv. a Irgatui il<t aţii i|. de roluri (în psihologia socială) se referă la roluri care se exclud din punct de vedere social. I doilea. memoriei. făi fi conştient. de asemenea. învăţării.e :Mlpim ic. în acest fel a fost conceput i. de a se impune nemijlocit în conduită. S. de asemenea. Cel de-al nor. psihismul bazai sau „de profunzime". în contextul activităţii sau sistemului psihic uman.ieri mintale :. sisteme de reeducare şi. Se pot distingi' în mare două moduri de dezvoltare a i.. şi dezvoltîndu-se in reciprocă interacţiune cu compartimentul conştiinţei. intelect de limită. Apărute la limita dintre somatic şi psihic. stări prenevrotice şi prepsihotice. Freud şi ceilalţi psihanalişti. Sistemul psihic uman nu poate {i actual conceput fără a considera „ambele reversuri ale medaliei". Psihologii au sarcini privind depistarea şi diagnosticarea cazurilor şi. conştiinţa JIU epuizează viaţa psihică a omului. momentan sau stabil. operează o „punere în scenă" a dorinţelor şi aceasta fără ca. relaţie dintre acţiuni. INAPETENŢĂ. I. l'-gde cărora. W. al femeii ofiţer de marină. Freud a exagerat nemăsurat influenţa i. nu ţine suficient: seama de determinările socioculturale.indcnsare. un moment dat. măsuri de optimizare a. luat în sine nu are s>'iis. Deci i. Aceasta pentru că psihanaliza clasică limitează i. i. al unei m a l a d i i psihice. Primul este reprezenta! de ereditate şi de acele procese primare şi montaje ce se elaborează înainte de şi pe lîngă contiinţă. reprezintă o altă latură (ascunsă) a vieţii p s i h i c şi existenţei personalităţii. ci numai în raport cu conştientul. fixindu-se asupra psihologiei sexuale. să angajeze activitatea conştientă. stare patologică de depresiune a funcţiilor vitale şi psihice.. a c ţ i u n i c i t şi în g î n d i r e şi vorbire P o a t e fi t r a n z i t o r i e sau simpi. de roluri trebuie deosebită de rolurile contradictorii..-. iniaturitate. consideră I. (lupă Frr-lld. 343 visele depla- logică. care deşi admise de societate. familiei şi activităţii de integrare socială. I. Cînd se pierd 2/5 din greutatea organismului moartea este iminentă. se foloseşte ca un atribut al observaţiei. Lagache. cu sens de 'întîmplător. ce continuă să fie învăluit în ceaţă. astfel încit nu poate exista. şi relaţiilor sale este cel mai elaborat dar şi cel mai unilateral. respectiv conştientul.. prilejuit de anumite ocazii.eciiilă. INANIŢIE. Survine în urma unei privaţiuni obiective de hrană sau a refuzului ei. un rol deeisivDupă Freud. la pulsiuni spre plăcere. în timp ce în perioade normale aceştia provocau plăcere sau satisfacţie. Combaterea şi remisiunea fenomenelor de i. INCIDENTAL.i. apare într-o triplă ipostază: 1) ca atribut al conlinuturilor psihice situate în afara cîmpului de conştiinţă. procese psihofiziologice şi psihice care. După 1). epuizare cauzată de lipsa cronică de hrană. aceştia concepînd i. rar. pulsiunile se simbolizează în imagini reprezentative. datorită hipobulimiei şi anorexiei. Janet (1896) si larg dezvoltată de S. reglementată raţional şi voluntar al respectivelor procese şi conduite. absenţa şi INCOERENŢĂ A OÎNDIRII ABERAŢIE 'MENTALĂ INCOMPATIBILITATE.. vagabondaj şi delincventă. visele reprezintă . i. i. I. comă).calea regală" în descoperirea i... mintala. sau unor conduite circumstanţiale şi aceasta în opoziţie cu desfăşurarea necesară. I logice INCOERENŢĂ. iar nu de intenţiile şi voinţa subiectului. în secolul al XlX-lea de către H. ce si ut. avînd caracteristici aparte şi exereitînd un rol important în determinarea (reglarea) conduitelor. Th. sentimente ce se exclud recipr. instanţă a sistemului psihic uman ce nu intră în sfera conştientului. nu se conştientizează. '. cît şi la conştient. i. Pentru Frcud. asupra conştiinţei şi posibilităţile i. deformări caracteriale. este „reprezentantul pulsiunilor". alît in condiţii onirice cît şi in stare do trezie. mai cuprinzător. După Kubinstein. INCONŞTIENT. Freud a formulat o teorie a determinismului psihic prin care.. în genn)h». şi inconştientul iar psihologia ştiinţifică evită atît reducţia la i. reeducare şi psihoterapie.. W. Modelul psihanalitic al i. fără a înceta să fie psihogenă sau pregnant psihică. i... logopatn. în diverse feluri. Rezultă că i. tendinţa de respingere a unor stimuli sau complexe de stimuli într-o situaţie critică (boală. Lipps.. refulate. Trebuie însă spus că dispunem de mai multă claritate în studiul conştiinţei decît în studiul i. conversiune. 342 . nu sînt conştiente. îl obligă pe individ să desfăşoare o viaţă dificilă ca în cazul. şi pentru că. intîrz. 2) ca un compartiment sau instanţă a aparatului psihic. are un sens dinamic (bază pulsională şi sediu principal al conflictelor interne) şi un spns topic (delimitat de conştiinţă. este dinamic dar energia libidinală se investeşte în reprezentări. stări. sînt atît metodă cît şi mostre de autenti>' i. la copii şi tineri implica şcoli speciale. Wundt. deci un i. i a -i i. acea zonă.. în modelul freudian clasic. este formulată de P. refulat şi frustrat. propunerea metodelor de compensare. prin erori de educaţie. de regulă. decît unul din termeni. Kibot.

relaţiile fişate în i. de unde contribuţia lor la cnergizarea şi dinamizarea întreg sistemului psihic uman. \. legată de o tendinţă unică (Eros şi Thanatos. Bellak cere să Î. sînt neobişnuit de stabile şi rigide.ic. Tocmai de axeea 1/reud se hazardează atribuind conflictelor şi complexelor fixate în i. iar V.(în considerarea Căreia este cel mai ni'jlt. într-un anumit mod organizat (în sistem închis) şi di. simbolizare) sînt identificate cu ligi de funcţionaro sau mecanisme ale i.'piiniii<) do „litere" ce se subordonează uimi legi gramaticale aparte. şi conştient şi funcţionează ca un intermediar dintre acestea. Vîgotski arăta că i. dinamica i. 6) latent activ de care ţine spontaneitatea şi telepatia. toa^e relaţiile senzoriomotorii şi perceptive c e nu sint conştintizate. sau voinţă de putere. iar unii autori Ic pun şi la baza genezei sentimentelor. Totuşi mulţi autori includ şi preconştientul ini. Junii. eut secundar. Lconliev situează în zona i. colectiv în care sînt fixate (evident.':.G. M. -1) afectiv. Dacă vom privi lucrurile astfel. să se distingă mai multe nivele de organizare şi dinamism pentru ci nu se poate susţine odată ca Pradines că i. Structurile i. prin encullunilic iar nu prin codul cenctic) modelele culturale de bază ale comunităţii etnologice.. L. să conştientizeze conflictele inconştiente pentru a le rezolva. Bjalava apreciază că prin elaborările implicite. . tehnica psihanalitică (v./ u a ntnil fenomenului incou...) continuă să fie considerat revendicativ. ale nevrozei şi psihozei. sîntem obligaţi. în copilărie. C. asigurînd participarea activă a acestor doi factori la acţiunea adaptativâ a organismului". organic. Cum i..C facă o ciLtind'v.• > închise.. dobîndeşte o organizare chiar daca aceasta este mai slabă şi primitivă L. dimpotrivă. deşi acesta (i. cu o dinamică şi legi proprii şi îndeplinind funcţii r.: 1) ereditar. explicate şi actele ratate.. subterană. re ale conştiinţei. Sînt numeroase experimente ce dovedesc că şi la om se pot forma reflexe şi sisteme de reflexe (stereotipe.ţină consideraţie pentru rialdi. sînt considerate num-'* in raport cu structurile conştiente: şi raţionale. Amintim clasificarea lui G. 5) raţional.: ai. Princc'. Dezorganizarea şi iraţie1 xialitatea i.oologice.. Structurile i. transformarea informaţiei în factor de reglaj nu se poate produce.ftu.) îşi propune să scoată la suprafaţă. definind după M. ]•• i.Jiv sene- conştiente. Uneori atitudinile fixate in 1.sau subconştientul pentru a sublinia mai mult inaccesibilitatea sau greaua accesibilitate spre conştient a proceselor primare ce ţin de i. Ţinînd scama de această circumstanţă . Blaga a susţinut că modalităţile stilistice ale culturii sini fixate în i. a complexelor şi. ale unor montaje. Apelind Ui experimentele lui Uznadze cu privire la montaj (ustanovk'M. l'. este considerat un sistem deschis spre sine pînă la autism dar închis în raport cu lumea şi rczistînd la investigaţia conştientă. i. distingea trei feluri de i. Preconştientul se situează în zona de contact dintre i. H. dinamic sau afectiv ce este în atenţia psihanalizei. Dwelshauvers a formelor de i. este structurat ca un limbaj sp< cific. iar nu in genpre. A. 315 . sînt predominant vectoriale. să admitem că aceste fenomene nu sînt mai puţin intim legate de funcţia de formare şi utilizare a twjntajclor. un loc important in structui ile de' personalitate a adultului. sau colinul!': a re ele. afectiv şi funcţional. Jung a susţinui că. şi interdicţiile supracidui ce se exercită prin refulare ia nivelul preconştientului şi prin regresare ele la nivelul conştiinţei. . trebuie ca chiar înăuntrul i. Instalarea în plan inconştient a conflictelor ia formele frustraţiei. iraţional şi rebel la legile de organiza- I . generator de sinteze mintale.sare. După Pavlov. şi se dezvoltă ca o dublură a cn.). pe care el ii socotea o realitate psihică amplă./ este structura sa simbolică. spontane şi egocentrice. Ba.-. oferind astfel o viziune mai cuprinzătoare asupra dinamismului i.:fi:io!oi. sau dragoste. Kalea (1926). au /. Ana Freud a operat o clasificare în zece termeni a (v). în cazuri mai grave. o gramatică . rcld!:. alături de !• indicidutil exista un i.neaga ordinea impi'ba de conştiinţă. sint dinamice clar u în aceeaşi măsură şi plastice.toi:'a/ic. ţinind de mecanisme şi operaţii neuropsihice. de asemenea.. însăşi i. fi:'ologir. 1-Vinni Lacan imaginarul este „iluzie necesară". 8) cocunştieut. este explicată prin conflictele dintre tendinţele M proiectele libidinale. este o totală neorganizare.sin arată că la nivelul i. interesată n medicina psihosomatică). Rezultă că dată fiind congeneritatca şi inseparabilitatea conştientului şi i. în genere. dat fiind că fără rolul intermediar al acestora din urmă. intervine mai ales în condiţiile activităţii disociate a celor două sisteme de semnalizare... Tot prin acestea sînt. 3) mne-Jc. mecanismelor de apărare ale eului. atunci nu vom mai putea accepta. obţinem dreptul de a considera procesele de tratare a informaţiilor şi procesele de formare şi utilizare a atitudinilor ca cei doi factori principali ai inconştientului. se impune legea „ t o t sau nimic" de unde şi impulsivitatea sau spontaneitatea f. 2) f?si!i." Lacan declară că i. montaje) fără participarea sistemului verbal şi fără o conştientizare ulterioară. cu funcţie de protecţie şi echilibru iar simbolicul cnrispunde culturalului şi semnificativului. reducţia psihanalitică la o singură modalitate de i. sa de oculta/ie ţi de negare. o caricatură a propriei fi mic. Ralca observă că Freud a admis pre. L. 7) automatic echivalent cu subconştientul.. se nasc şi noi dar inconştiente mecanisme de reglare a activităţii. Pit'cescle inconsticu'c petrec iu a(iira timpului.structural sau latcnt-automatic şi i. este insensibil la contradicţie. instinctiv. netă între i.-.liassin scrie: „Dacă recunoaştem că fenomenele psihice nonconştiente sint strîns legate de funcţia de manipulare a informaţiei. în cea mai mare măsură.

Acestea rezultă Hm comunitatea aşezărilor.i în activitatea lor. (O.cerebralii: latentă") din procesele creative în care i. încă nedeterminat) ale i. prin absolutizarea autonomiei Şi activismului eului. I. prin reactivitatea şi stilul său. este realitatea complexă a individului. a. fost promovat prin iufioducerea principiului liberului arbitru. raportul determinărilor socioistorice. spre deosebire de /• o.. preferind autonomia în baza unui sistem de atitudini personale bine conturate şi autoacceptate. Adevărul este însă că nu toate şi nu întotdeauna modalităţile relativ diferenţiate (în număr tic 3-4-8. !. Xu întotdeauna i. întrucît omul ca fiinţă nu poate fi conceput doar biologic. copiilor şi tine..c.c. Gorki considera că i.) râmînc. semnificant concret. Jung penii i.. disociată. Opus colectivismului. avind alte legi de organizare decit conştiinţa (fapt demonstrat prin paradoxul viselor. şticntul individual. psihice ţi psihosociale cu o structură specifică. poate fi identificată cu persoana dar nu şi cu personalitatea. Mentalitate şi atitudine vizind subordonarea intereselor generale şi a relaţiilor sociale faţă de interesele proprii. o premisă cît şi un rezultat al aut . se fixează trăsăturile stiKsti: •• ale culturii. prin comportamentele şi activităţile sale. "Jal. caracteristică a celui ce refuză sau reduce la maximum dependenţa de alţii.. l/:eud nu line seama de structurările automatizate şi prezintă dramatic i. stratul profund de i. mod de trai ctc. unitate. identificînd determinările de tip statistic cu i. ale cărui demersuri ar fi imprevizibile. fiinţa să nu dispară. uneori este şi subadiacent lui. un indiciu este un dat sensibil care anunţă prezenţa unui obiect sau iminenţa unui eveniment (uşa ce se deschide şi care anunţă o persoană)". conceptul s-a impus în biologie întrucît organismul nu poate fi dezmembrat fără ca proprietatea lui fundamentală. INCONŞTIENT COLECTIV. Toate actele şi procesele psihice conţin în acelaşi timp.ih. afectiv şi dinamic declarind „sintem trăiţi de forţe necunoscute fără ca să ne dăm seamn". sînt în conflict factorii de conştiinţă şi insensibili acestora. I. Hadamarei ş. in genere. ca în întîmplările celebre pe care le relatează H. INDETERMINISM.l manifestările lor apărînd ca iraţionale sau inexplicabile ca in situaţiile exprimate prin dictonul . definită în principal biologic (caracteristică a oricărui organism). un factor bazai de dinarul zare a conduitelor. proces de constituire a individualităţii din punct de vedere somatic şi social prin definirea unor structuri proprii şi diferenţiale. INDIVID. îu psihologie. INDIVIDUALITATE. Deci i. concepţie teoretică idealistă prin care se susţine inexistenţa legilor obiective şi primatul întîmplărilor în anumite domenii ale realităţii. reprezentînd atî<. i. ansamblul de proprietăţi somatice. ( n . prin care se realizează coerenţa şi unitatea persoanei. singulară şi prin care respectivul subiect se deosebeşte de ceilalţi.. • educării. este părintele tuturor josniciilor. necesitatea. lî.dc gustibus nnn disputandum". din mituri şi tradiţii.. După Piaget: „în sensul strict şi limitat al cuvîntului. este omul considerat în ce are definitoriu ca sistem unitar dar fără nici o referire la notele de valoare.. în instrucţie şi euaeaţie se urmăreşte i. La nivelul grupelor şcolare i. se accentuează tot mai mult pe măsura maturizării şi dezvoltării personalităţii. uman calitatea de unitate indisolubilă este şi mai pregnantă întrucît include şi organizarea psihică. Ca şi în tizică.. se opune conştientului. şi care nu poate fi segmentată. caracteristică a celui ce constituie un individ. sul. cept introdus de K. un dat senzorial care semnalizează ceva. este implicată în self-govennent sau autoconducere. viaţa. a defini. printr-un alt mod de prelucrare a informaţiei) .' proprii comunităţii etnologice cu răspunzătoare. clin iimb. în psihologie.a.. componente conştiente şi i. iar nu de reprezentare.'aga. individuale. Restructurată fără a-şi pierde specificitatea. O dovedesc şi faptele de germinaţie (.— anonim dar corespunzător schemei gen<ral-umane şi modelelor cultural. I. în 347 . INDIVIDUALIZARE. este în sinergie cu conştientul. după opinia noastră. este agentul perceptibil al unei semnalizări directe.sr.cle individualităţii considerată 'v:. da permeabilitatea graniţelor dintre i. şi conştient. în genere. Jung propune ca unităţi componente ale i. El (i. Poincare. dar nu şi axiologic. este considerat fundamental ca o unitate vitală indesmembrabilâ in primul riad sub i aport biologic şi. M. solidarităţii şi responsabilităţii sociale. arhetipurile.. După Blaga în i. în principal o forţă energizantă. Subiectul se i. ţinînd de personalitate. conştientă. umană nu poate fi redusă la infrastructura biologică. La i. Se deosebeşte de semnificantul verbal sau de alte simboluri ce operează designativ şi categorial. INDEPENDENŢĂ. I.1 şi relaţii familiale (Levi-Strav. mai puţin. legitatea obiectivă). I. în alţi termeni i."' df/eniunisiiiiil (cauzalitatea. considerată din punct de vedere descriptiv. INDICIU. bazate pe o legătură condiţionată. susţinerile indeterministe au speculat complexitatea domeniului. avind un conţinut tran^n dividual (după L. este necesar să se releve rolul predominanl esenţial si decisiv al conştientului (III stări normal'-) si să se lină seama de imerpeiu346 traţia acestora. JMiller). este o verigă internă sau o treaptă a ierarhiei simultane a acţiunii umane. preia şi împlineşte proiecte şi căutări ale conştiinţei.. legat de percepţie. ri'spin. la organism. << . Considerînd relaţiile complimentare dintre conştient şi i. INDIVIDUALISMW^ctrină etică subiectivistă şi j|^r' j^trieă încereînd să-şi adaptjCi ormcle la cerinţele existenţi£ue^.

neputinţă. este cel ce sugestionează. sentimente.n. merite. sau. constînd din derivarea unui enunţ din altul sau din extragerea. sau cum scrie Piaget: „Subiectul face apel la elementele care nu sînt percepute fizic pentru a trage disjuncţiunea dintre elementele fizice date şi cele absente. I. de a judeca critic şi comparativ valorile. Complexul de i.-VI tenta unor focare de excitaţiiinhibiţie. infantilis de copil). strategie a gîndirii. I. imediată. hemiplegiile. de pe aceeaşi faţă a membranei nervoase. cecitatea şi surditatea. acţiunea conştientă sau inconştientă exercitată de un subiect asupra altora. fără ajutorul unui termen mediu. poate fi motrice. r. care nu poate fi obţinută prin mijlocirea numai a unora din ele. I.r. caracteristica pentru vîrsta copilăriei. fie prin retragerea în sine şi abandon. Russell scrie: „Ceea ce caracterizează progresul ştiinţei constă In aceea că faptele devin din ce în ce mai puţin numeroase şi inferenţele din ce în ce mai numeroase". desemnează subiectul care emite mesajul adresat celui indus. gestică şi mentală.• aspecte ale structurării activităţii psihice. în hipnologie şi parapsihologic. Orice niem349 348 . de a persista într-o anumită formă de organizare. structură afectivă. poate fi congenitală sau dobîndită. practic şi moral. după Makarenko. după încetarea acţiunii sale. I. Este de notat şi cota de retroacţiune de la cel ce suportă i. La nivel medular şi . i taţie. a fost constatată de fiziologul Vvedenski. care alcătuiesc influxul nerrile rare alcătuiesc vos.r. formaţi pe baza diferenţelor de potenţial. Accentuarea i. după cum arată Claparede.I educaţie. asigură inervaţia reciprocă a 11101. negativă succesivă constă în faptul că procesul excitator determină. Poate fi generat şi de o infirmitate fizică. dar dispunînd de o mai redusă rigoare de probabilitate. I. caro provoacă relaţia cu celălalt. constînd din trecerea de la fapte la concluzii generale. I. emite telepatema. în contextul senilităţii. compensînd insuficienţele deducţiei. unor instanţe encefalice suin DI i. simultană sau succezi. INFERIORITATE. diminuare sau lipsă a unor funcţii importante ale organismului. inferre — a duce. tendinţă a proceselor nervoase di a se desfăşura lent.. de o regresiune. pozitivă constă înfăptui că un focar de inhibiţie este înlocuit de cy. şi conceptualizarea reprezintă aceeaşi operaţie. se explică sein tivitatea neuropsihică şi o serie (!. INDfJCTOR. proprietate a nervului de a nu obosi în toată perioada activităţii. care consideră că apare cu necesitate în copilărie în urma constatării i. ansamblul biocurenţilor de acţiune. i. aduce prejudicii relaţiilor interindividuale. tice. INFLUX NERVOS. în timp ce i. Bachelard consideră că 1. de la legi particulare la teorii şi legi superioare. memoria. în procesele de învăţare şi de sugestie. INFANTILISM (lat. poate fi atît inductivă cît şi deductivă. i. I. cardiopatiile şi pneumopatiile). I.. calificarea complexului dezvăluit de A. Prin I. apariţia la periferia focarului său a unui proces de inhibiţie. I. Adler. după modelul silogismului. hipnotizează. strategie a gîndirii şi formă de raţionament. care presupune OH. la posibilităţile şi cerinţele sale adoptînd. este o însuşire necesară a activităţii neuropsihice. mentală. INFLUENŢĂ. INDUCŢIE. vegetative şi somatove^r tative. adesea meritele celorlalţi fiind subapreciate. deprinderile etc. de incapacitate deprimantă şi se poate prelungi. diabetul. poat. iar uneori se întîlneşte ca sindrom psihopatologic. Există Li o i. rlrategia sprijinirii pe însuşirile pozitive îp vedfrea combaterii celor negative şL a facilitării unei dezvoltări armonice. mediată sau raţionamentul reuneşte trei aserţiuni. în urma acţiunii unui excitant şi care se propagă de-a lungul membranei intr-un sineur sens.r.' prezenta o caracteristică temperamentală. a introduce). în asociaţie. constă într-un sentiment de. INERŢIE (opusă mobilităţi). cum sînt: ticaje mărirea distanţei dintre impulsu_:i<. deşi pot fi observate unele modificări fiziologice. de asemenea. realizări. neuronilor muşchilor agonişti antagonişti. I. se sprijină pe experienţă. I. La nivel cortical. INFATIGABILITATEA NERVULUI. Este legată de o întîrziere a dezvoltării fizice şi psihice.r. (imediată. viscerală (insuficienţele mentale. I. de a stagna. desfăşurarea unor n flexe ritmice (alternante) soni .. semnifică adaptare^ influenţelor şi metodelor la specificul individual al fiecărui copil. $imui\!. este incurabilă însă organismul poate fi supus unei reeducări sau compensări. micşorarea vitezei de convi ducere etc. dar menţinută sau reapărută la vîrsia adultă. INFIRMITATE. INFERENŢĂ (din lat. particularităţi analogice ale fenomenelor mintal' şi emoţionale. bine determinat. izvorăşte din incapacitatea persoanei de a se autoaprecia corect. INDUCŢIE RECIPROCĂ.. fenomen de distribuire coordonată a celor două procese nervoase fundamentale la nivelul centrilor nervoşi corticali şi subcorticali.. încearcă să descopere ceea ce nu furnizează percepţia. ataxia. se distinge o inducţie negativă şi una pozitivă. dintr-un fapt sau o aserţiune dată a tuturor consecinţelor care pot rezulta. în raport cu adulţii din punct de vedere intelectual. acordarea unei prea mari importanţe propriilor j ăreri." I. fie prin acţiuni energice de depăşire a deficienţei în cauză sau de autorealizarc într-un alt domeniu. INFATUARE. B. către un medium sau un percipient. imediată presupune trecerea de la o propoziţiune dată la o alta. determinînd modificări în orientarea şi comportamentul acestora. fără ea neputîndu-se concepe reflexogeneza.

valoare numită „nivel critic". însăşi (conţinui ui ei) nu depindu de natura suportului substanţinlenergetic. prin fibra nervoasă nu se face în mod pasiv. în general. creînd o succesiune de diferenţe de potenţial. selectivă). Sâhleanu ş. Relaţiile informaţionale se particularizează prin corespondenţa în timp a evenimentelor succesive cauză-efect şi printr-un anumit grad de izomorfism al lor. deci dispune de i. în alţi termeni: „cantitatea de i. Sub raport pra<tii este foarte importantă compatibilizarea relaţiilor formale şi a celor i. iar cea internă pozitivă. Pe măsură ce unda de depolarizare avansează. Orice obiect sau fenomen considerat fizic poate fi emiţător de i. INFORMAŢIE. Y. care pot fi în acord. grupurile de distracţii sau lucru "ale adolescenţilor. este ca mesajul să fie rezultatul unei alegeri din altele posibile (i. potenţială şi aceasta in măsura diverşi lăţii.tehnice dotate cu însuşiri ce fac posibilă extragerea i. INFORMAL. Iriinie). în sistemul lui Shannon „permite rezolvarea pînă la capăt a unei clase mart de probleme în care pînă la capăt n-a fost deloc clară independenţa soluţiei faţă de particularităţile cantitative mai fine ale informaţiei". M. condiţia i. Asupra legăturilor dintre i. ci este un proces activ de autopropulsare. şi. acelaşi mesaj puţind fi transmis pe variate căi şi stocat prin diverse mijloace. Vnener (1948) arată că orice relaţie infoni-iaUouah'i c. Propagarea i. f. conţinute într-un s^tem complex este egal cu suma i. codificarea. oficiali-. reprezent a t de potenţial de repaus. Wiener. Klaus. reiatul.semnificaţia ei.n. Shannon (l')lS) a ekiU'iat teoria statici' ă a traiiiiuUiei bcrnnalelor <. care se realizează cu consum de energie. sociali. informaţiei si avînd diverse sensuri în dependenţă de unghiurile din care este considerată. înăuntrul micro. ca original sau cauză i. Golu). ale psihologiei sociale se dezvoltă spontan reflei tind cu maximum de autenticitate structurile de personalitate M dispoziţiile asociative sau n p u i . De aici concluzia despre caracterul sau semnificata ideală a i. transmisă pe un canal va avea o probabilitate globală egală eu suma logaritmilor fiecărui semnal. conţinute in fiecare componentă a sa1'. In schimb a adîncit problemele codiiicăni.->tc mijlocită prin purtători materiali si modificări cuergdice dar i.) sau în alt mod. faţa externă a membranei devenind acum negativă. umnne. în urma ei are loc imediat procesul de repolarizare a membranei. Ivolmogorov apreciază că. etc. are o deplină şi vitală semnificaţie numai in cadrul sistemelor cu autoreglaj. măsurată în biţi (v.sau macrognij". Raporturile şi fenomenele de \.n. semnalizarea. i.. structurii sau stării": ce se succed. pe de altă parte. care se propagă de-a lungul membranei. adică perturbarea cchilibruhu bioelectric. Brillouin. Musabaeva. dotate cu organizare sau apte de 351 350 . datorită semipcrmeabilităţii şi selectivităţii membranei.id'rinei i. ca indicator statistic pentru a descrie o gamă largă de sisteme de comunicaţie. Cînd depolarizarea atinge valoarea de 10 V. (Uvacord sau raporturi neutral* cu primele. ci numai sistemele biologice. Sursa trebuie să emită cel puţin două mesaje pentru ca prin alegere (discriminare) să se obţină i. CI. poate fi interpretată ca „negentropie" şi poate fi măsurată ca logaritm negativ al probabilităţii. implică o interacţiune (reală sau virtuală) de tip comunicat ional ce intervine între o sursă emiţătoare şi un destinatar receptor. Cu cît sînt mesajele mai noi şi neaşteptate cu atit i. După cum entropia fizică este măsura dezorganizării. aşa i.volumul i. Această coordonată obiectiv-cantitativă a i. se ia ca termen tehnic. ca un curent electric. depinzînd probabilistic de ce poate emite stimulul şi de ce poate selecţionaşi prelucra sistemul de recepţie. 'X. prin ieşirea din celulă a unei cantităţi aproximativ egale de ioni de K. categorie de maximă generalitate semnificau!. complexităţii. transmisăprintr-o serie de semnale este legală de organizare. după N. E. Totuşi consklcrînd că i. Viteza de conducere a i. Aplicarea unui excitant are drept urmare schimbarea permeabilităţii membranei.. formale. Nu orice obiect sni: proces poate fi receptor sau de ti clor i. reduce o incertitudine în cadrul circuitului emiţător-receptor. K. sive ale acestora. datorită repartiţiei inegale a ionilor în interiorul citoplasmei şi în lichidul tisular.a. lăcînd abstracţie t\c. în condiţiile promovării echitabile a valorilor. de prietenie sau duşmănie. Golu notează: .. în acest model. începind cu cele mai simple — telegraful — şi termini nd cu cele mai complexe — dialogul direct dintre doi subiecţi umani" (i\l. ea o cantitate măsurabilă. oii:.. pe de o parte. stările de spiiii opiniile intime şi convingerii. Dată Imul entropia unui sistem emitem.I brana celulară şi deci şi cea nervoasă este polarizată.. faţă de ionii de I\a intraţi. Marc însemnătate au liderii i. Semnalul este organizat ca model (paltern) în raport cu izvorul i. este mai pregnantă. ale capacităţii i anal'lor de t raiismisie şi ale zgomotelor (pcruirbaţiei). a găsit o serie de aplicaţii specifice în sfera ştiinţelor biologice şi sociale şi a psihologiei. i. G.. cantitatea de i.i rilor formale se dezvoltă cu necesitate relaţii. energie. permiţînd trecerea masivă a ionilor de Xa în interiorul celulei. şi entropia termodinamică a insistat L. este în funcţie de proprietăţile nioiiofuneţionale ale fibrelor juTvoasc. grupări şi orientări i. unul din cele trei aspecte ale existenţei materiale (substanţă. măsurarea cantităţii de i. în concepţia sa clasică i. caracteristică a relaţiilor grupărilor şi organizărilor constînd în absenţa determinărilor şi cadrelor instiuiiion-lo. devenind maxima tind fiecare din evenimente este eehiprobabil. iar cantitativ. Sînt i. Prin aceasta se produce depolarizarea membranei. apare potenţialul de acţiune.

T i ! . în legătură cu calculul riabil (uniform sau neuniform. care din i. nu poate fi despăr. datorită conexiunilor inverse. semnificaţii. şi negentropia se dezvoltă iniţial măsura i.vorbeşte despre i. ca şi psihologia au fost nevoite două mulţimi.. matematice (Shanoiiiit a lari a unei serii de unităţi i. sociale. Sub acest raport.-.stările sursei sînt codificate vaborează. liste ceea ce reuneşte teoria. să nu pună în. împreună şi relevă o luptă a con. Acea si ă caracteristică cantitativă este îi^a. Bar-Hillel le înţelege prin negaţie care prezentînd toate „descrierile" pe care o i. 11 .respectiv izo-form datele obiecmează în i. Conceptele de ordine (temporală. semantic. ca.'i<.a i. .. î j i d c. îngreuiază comunicarea. In ordinea umană contează.aut^organizare (sisteme evolutive) ceptul ca segment de î. Beneficiind fismelor. simbolirarea si < -_T. Psihologia i. Bernstcin atrage atenţia asupra necesităţii ca 'alura semantică a i. este semnificaţia (Mon. inferioritate i. i. 23 — Dicţionar de psihologie 353 .ili-fi.•' Oh.) scală a izomor(O. I. elementelor ce pot fi cuprinse con. formula unilalo dintre cantitate şi călit •• Shannon înregistrează i. defineşte i.. Să'niea. Redondanţa contri353 I buie la o mai bună şi sigură recepţie prin itilâtur a.semantic al i.. de Bauregard). cu lemj alături de cea corectă. co^v. cît şi de autoregla]. Zapan consideră că entropia mulţimi (subiect şi obiect). extrage si prelucrează i.conceptul despre caracteristici Ir ţiale reprezintă în fapt o centrare.. trece de la codificare la decodificarea ei. în sensul unei maxime capacităţi de absorbţie şi producere a i. mai ales la om. Ii concepute ca sisteme cu autoregla j. descoperind prin „atiibuire". Lonecesar să se ţină seama de cursul gica dezvoltării teoriei i. V. evenimentelor care.preferenţiale". Totodată este necesar. pedagogi.tre receptor. Gh.M. duce. <: i. cu toate interacţiunile sale infraspecifice (nivele de integrare.illi-1 consideră că i. con. particularizate ca sensuii. să se ţină seama de corelaţia dintre nivelele semantice (de pătrundere în real) cu nivelele pragmatice (de luare în stăpînire a realului). . de instrumentaţia teoriei i. în sistemele celor doi termeni — mulţimi.. Teoria semantică a i. al cunoaşterii prin învă. ij. . ca măsură a ordopunerea lui Gh. Vekker se referă la grade de izomorfism sau de reproducere dar acestea sînt clare mai mult la nivelul reperelor spaţio-temporare.. _.ivâ. mai ales la nivelul uman şi social. vaioric-reg'. L. i. care formulează ordinele. în acelaşi sens. necesară) şi de organizare-echilibrare angajează toate aspectele (cantitativ.receptor ce modelează izo-morf. la Clliti U i t c a s. Deci aspectul calitativ. cu psiholingvistica şi cu epistemologia. V. ocupindu-se atît de i.tive.-a (. ale sistemului uman iar psihologia cibernetică angajează studiul multidimensional al acestui sistem. dar pentru a măsura ex. ca relaţie pragmatică fără de caro organismele n-ar putea. . Nu trebuie însă să încerce să abordeze latura ca. desigur în subiectul procesele substanţiale şi energe. Vekker tratează „forma tan). tice (J.voie.. T r v a . la evolutive cu evenimente preferen.r (le tond dar daeâ e-. se ocupă de circuitele şi valorile i. (latură călit niivâ). în ordinea după Vekker. • i • .sînt.mă a ordonării._ „claînx''. L. reproductivă se converteşte în i..: calculul i.i .kla fi d ' ^ p ă r ţ i l e de elubofie i. Shannon la mantie şi aceasta la diferite . de comandă. ca fordincolo de cantitate.tează adecvarea şi justificarea ţită de utilitatea ei (Ukrainţev). Zcman) totuşi ceea ce pri. Pro.C. ce implii \ a fost evidenţiată si limita teoriei condensarea. K. care se situează la diferite noştinţe şi ca putere de organizare nivele între o 'v.nării (mai precis a coordonării la cantitatea de i.l\lXehkcr (I'>7I sistem de referinţă fiind ignoranţa... a formulei lui CI. de la conceptul de învăţării. Modul în care se efectuează modelarea conceptuală surprinzînd categorialul şi necesarul prezumptiv poate fi numai formalizat iar nu calculat sub toate aspectele şi aceasta obligă la conlucrarea te«riei i. eronată te şi corelînd teoria i. Miller ela. pe latura ca.i J U R ..-l.atoriu) ale i. ca spor de cu. cu teoria deciziei şi cu cibernetica în sensul lui L. i.cantitate de i. calitativ-structurale ale i. spaţială. Zapan de a calcu.pondenţa biunivocă dintre cele ce. depăşită prin activisniul selectiv si repertoriul de modele interne (subordonate unor reguli sintactice). Acestea pot fi însă variabil concepute. jrivjiiiatică ideală. de comandă.le e\ce-. Couffignal de „artă a acţiunilor eficiente" sau cu praxeologia lui Kotarbinski. G.legînd măsura în sens marsisi • nind şi dezorganizarea.mul'liII. M. ca relaţia dintre d /. Săhleanu nolitativă a i. poale li considerată i.omis faptul că proprietăţile şi litativă a acesteia.•"ic>m. de care dispune subiectul şi care nu numai că recepţionează dar şi detectează..•trariilor. Bar-H. smitin/ică. termenului ca in-formafie sau deşi nu poate fi despărţită de formare în.homomorf sau heteromorf) de căcomitent de conştiinţa clară. (\\'eav< r) nu recunoaşte relaţiile informaţionale decît acolo unde intervin semnificaţii. ordonării" ca latură de conţinut în primul rînd.' • i h . devine determinant sistemul de elaborare şi valorificare a i.:-ţare întrucît. singurul ei reflectării.. Acesta este sensul vital şi cel mai profund al i. odată cu organiza. caracterizează coresţele economice.-.!ill i t a U a de specificare a. I istărilor purtătorului (a-e. alcătuieşte programul acţiunii. definit ca fiinţă informaţională.. i. le exclude. ştiin. e'va ce ne aminteşte de dictonul <e susţine corespondenţa dintre a şti şi a putea. Circuitele de reglaj prin fcedback nu pot. Zapan este printre primii Klans propune conceptul de m< care observă inadecvarea relativă lainfonnaţie care este definit . rea în procesul învăţării interve. în sens absolut. măsură a ord-nTr. sisteme de referinţă) şi destinaţia orientativ-adaptativă a i.lului detector) adecvat mulinna clusiv progresele organizării este stărilor izvorului (s/isnulu/ui).ir. in.

faţă de muncă) se pot instala disfuncţionalităţi. operaţii concrete. manifestare i'jmpf'itaiueutald deviaiit-i du-j. de Pavlov. care nu influenţează asupra claselor şi categoriilor ci asupra părţilor obiectului. Din doi stimuli apropiaţi sub raportul calităţii lor. La stimulul respectiv. iniţial. reacţia ajunge să se declanşeze numai după trei minute de la declanşarea stimulării condiţionale iar nu odată cu aceasta. de regulă. vianţiloi pe un lond modificai al a t i t u d i n i l o i M ' e m d r e p t a l e e ă i r e t\>i - mc sociale de existenţă (Makarcnko|. fiind. Apar motivaţii incompatibile. Dar nu toate manifestările acestui gen de persoane sînt deviante. I. Spre deosebire de i. ' s i b i i i t i ţ i i de f o i " . de diferenţiere este la bază.'j a ţ i ' . este baza s > <cial-economică sau sistemul relaţiilor de producţie. INFRAUMINAR (Sl/BLIAirNAR).'ij. temporare şi a deplasării. indivizii trăiesc şi participă în diverse medii: cel ineluctabil (familie. stimulare sub limita de intensitate necesară pentru apariţia unei senzaţii (pragul minimi. Comportamentul i. Este fenomenul de i. în vedere. Legislaţia şi teoria. de diferenţiere şi a i. se formează diverse reacţii pozitive cum ar fi operaţiile motorii. care. schema personalităţii de bază. suportînd exersări îndelungi şi sfîrşind prin manifestări asociale şi chiar antisociale. este negativ şi îndeplineşte funcţii de frînare.^/i^iiilă 'urmă 23* 355 . în cele trei etaje funcţionale ale sistemului de atitudini ale individului (atitudini faţă de oameni. Constatată. Cu timpul însă. unul este întărit sistematic iar altul neîntărit. în aceste condiţii se nasc conflictele motivaţionale care împing spre i. opri354 re. o i. el se învaţă şi se structurează conform unor modele. Shcrrington a constatat că intrarea în funcţiune a unei grupe de reflexe provoacă întreruperea şi blocarea altui grup prin inducţie negativă. proces nervos fundamental ce acţionează în sens invers excitaţiei. INHIBIŢIE. dobtndită prin condiţionare. capătă funcţie de „frînă condiţionată". . Şi în cazul în care.-. mai mult sau mai puţin facil. de întîrrirri.'. Iniţial datorită iradierii excitaţiei a generalizării primare. înnăscută. la animale. r e e d u c a i . se elaborează o reacţie inhibitivă. comunitate de origine). Sub raportul relaţiilor sociale. externă. la diverşi stimuli. pe care Pavlov o pune pe seama i. Problema care se pune în acest cadru. negativă. de unde şi calificarea de i. mijlocind selectivitatea în distribuirea şi gradarea impulsurilor nervoase pozitive.i in încălcarea unor noime coditicate (Ic către o societate. Psihologia recurge la acest fenomen pentru a califica unele dispoziţii inconştiente. Tot aşa unul şi acelaşi stimul poate da efect pozitiv dacă este prezentat singur şi efect negativ dacă este prezentat cu un altul. INFRALOGIC.a e j. penală folosită in ţara noastră includ.acest aspect sub forma funcţiei educative a pedepsei.INFRACŢIUNE. I. activă. faţă de sine. ' e i. astfel. care nu se conştientizează. Este un fel de diferenţiere în timp. reintegrării devianţilor. care răstoarnă sau dereglează raporturile normale dintre individ si societate. de întîrziere.'ă se produce o „stingere" care rezul- tă din negativarea reflexelor care nu dispar ci persistă ca reacţii de reţinere. Stimulul îşi pierde valoarea de semnal pozitiv şi se transformă în semnal negativ. Prin i. care. la nivel periferic a fost •presupusă de I. de stingere este caracterul activ al i. unul de opţiune (prieteni apropiaţi. vr. Ch.i c. l'iuă IA aberanţii. deţine un rol important: în determinarea fenomenelor de ansambi u.i i ' i L i h i l i l . în privinţa utilităţii socialo a p e d e p s e i . în sensul dispariţiei lor. Este i. cînd stimulul condiţional continuă să fie dat pînă la întărire -. ascunsă. care nu redevine indiferent. proces ce se desfăşoară sub nivelul conştiinţei. Astfel un reflex format poate fi „stins" dacă în repetate rînduri stimulul ce fusese întărit alimentar şi provoca salivaţia nu mai este asociat cu hrana. Prin i. acei. colectivul de muncă) şi unul de constrîngere instituţionalizată. acestea slăbesc şi dispar datorită i.. nu este spontan. sistem de relaţii între elementele fundamentale ale unui macrosistoui. tot i. ca membri . generatoare de conflict. sau. faţă de curo se iau anumite atiludini. în mediul ineluctabil. corticale sub formele i. considerată. O dovadă în acest sens o constituie fenomenul de dezinhibare. divergente. de intîrziere. prin aplicarea de sancţiuni prevăzute penal. a dispoziţiilor spaţiale. este elaborată şi activă. cmidiliinhi. Şi mai evident decît în forma i. centrală. care intervine spontan şi univoc în cazul în care apare un nou focar de excitaţie ce induce negativ un altul sau în cazul unei suprasolicitări prin intensitatea sau durata unei stimulaţii (i. Cînd între aplicarea stimulului condiţional şi aplicarea stimulului întăritor se lasă un interval de timp. iar în celelalte două se manifestă. influenţe ce pot fi convergente. acţionează variabil şi comutativ conform modului în care . antisocial. nu poate depăşi trei minute. în cazul comportamentului deviant. de diferenţiere. deosebit de !• internă. supraliminală. Secenov şi demonstrată de Pavlov ca i.sie i. manifestare cu couţijiuf. prilejuit de noi stimuli şi care dovedeşte că reflexul „scapă". organizarea personalităţii. u drepturi depline ai societăţii. i. după executarea pedepsei. profundă. şi stimulul neîntărit provoacă reacţii. un membru al societăţii capătă o educaţie de factură socială primară. necondiţionată se poate produce o stingere a reflexelor. INFRASTRUCTURĂ.-t. necondiţionată. în special. de sub tensiunea frenatorie.s-a produs condiţionarea. a fi de natură exclusiv corticală întrucît rezultă din condiţionare. în societate. i ţ l k i r v i p e r f f i m-iuţr-lor i[.. acestea cocxistînd cu comportamente normale. la nivelul activităţii emisferelor cerebrale. de protecţie).

primare ce au la bază o idee originală şi i. I. identice cu cele ale creativităţii). să se comute etc. în felul acesta se manifestă continuu capacitatea supremă de adaptare a organismului la condiţiile ambiante. Dar i. c) inducţia inconştientă dată de marele' grad de I libertate al noilor sinteze si de de relaxare etc. germ. nu este un proces nervos prin natura lui. INSOMNIE. ale viitoarei creaţii. stare psihică. atinge fără motiv toate obiectele. produse C. ar fi numai o formă condiţionată negativ a excitaţiei.K. — cota de creativitate fiind variabilă... cunoaşte o dezvoltare extrem de complexă fiind suportul analizei şi sintezei. psihică este îriijiiu-îitele fr. „generarea. în ultimii ani. Faţă de excitaţie. act brusc de surprindere sau înţelegere a unei relaţii bai-. o echilibrare mai fină şi mai precisă a organismului cu mediul înconjurător". activă întleplineşte un rol de . rezolvarea mintală şi rezolvarea practic-ac ţională a acesteia. moment de salt al cunoaşterii ce-şi suprimă mijlocirile apărînd ca nemijlocit. Se disting i.. un copil instabil psihomotor se află într-o permanentă mişcare. Spiritul de i. produselor sau serviciilor". reverin. fiind o etapă pregătitoare a creaţiei (condiţiile de apariţie a i. i. neuronale sau psihice. sistematizării reflexe şi autoregiajului. putînd fi viguros stimulate prin tehnicile de creativitate. ci. deoarece presupune un înalt grad de libertate în elaborarea unor sinteze. I. în genere. în pofida aspectului general. cele două procese fiind in unitate dialectică. . în genere.dispecer" permiţîndu-i să circule pe anumite căi.. Fiind condiţionate social. în special. este o condiţie a creativităţii.. Coordonarea în activitatea nervoasă superioară. Pavlov scria: „prin această inhibiţie. îşi mişcă neîncetat mîinile. de apariţie ale i. Nu se poate concepe excitaţie fără i. depind şi de relaţii. Uneori.condiţionată) cînd stimulul dat iniţial se întrerupe şi întărirea se aplică singură (nu pe fondul stimulaţiei asociate) după 'I' — '. este şi trebuie să fie la fel de prezentă în ştiinţă. i. copilul cu I. termen folosit. Dar i. este legată de forţa individului. b) caracterul de necesitate. atribuită oamenilor de artă. conştiinţa de problemă. nu este niciodată absolută ci porneşte de la elemente şi structuri preexistente pe care le transferă. INSIGHT (termen engl.. Efectul de i. apropiat ca Înţeles cu termenul de intuiţie intelectuala. La om. răspunzînd unei necesităţi. producere a ee\ a nou care este asimilat şi obiect j vat în activitate. să se gradeze. şi implicit în adaptarea la mediu. Imobilitatea. noua sinteză se impune imperios şi cu evidenţă. i. în general. rezolvîiul o problemă. se desprind următoarele caracteristici: a) spontaneitatea. I. al căutărilor continue. INSPIRAŢIE. recombină etc.i rezolvarea practic-actionalâ a unei I situaţii problema. modifică. capacitatea de a sta într-o anumită poziţie timp mai îndelungat în vederea desfăşurării unei activităţi oarecare este practic imposibilă. apare în cursul desfăşurărilor ce duc la conturarea liniilor parţiale. incapacitate acută sau cronică de a dormi datorită persistenţei unor centri de excitaţie din cauze organice. acceptarea şi implant ntarca noilor idei sub forma prn(vselor. Thompson o defineşte c. Aceasta nu înseamnă că este rodul inactivităţii ci dimpotrivă trebuie apreciată ca un efect specific al activităţii intense şi perseverente. determinînd un progres în oricare clin domeniile vieţii şi activităţii sociale. în psihologia intelectului desemnează efectul rezolutiv al restructurării şi relevării unor noi raporturi. INSTABILITATE. relevare . ipoteza că i. EINSKHT). i. Anohin a promovat. frenatorie. expresia instalării oboselii. dereglare a somnului normal. presupune cel puţin trei etape. uneori generale. Abuzul de somnifere permanentizează dispoziţiile spre i. ar fi o excitaţie inhibantâ. în zoopsihologie a fost uti!i. dj caracterul afect iv-motiva!ional. relaţii. ca o „irezistibilă nevoie de mişcare". cerînd obiectivarea ei. de impunere a noului şi de capacitatea societăţii de acceptare a acestui nou. caracterizată printr-o puternică tensiune interioară. Se afirmă că aceste mişcări sînt paradoxal. ar fi ceea ce rezultă din acţiunea reciproc contrarie a două procese excitative.-e\ tiitt. se deplasează continuu. momentul inspira tiv e însoţit de o puternică vibraţie afectivă. Se vorbeşte despre acest exces cantitativ de mişcări cg despre un adevărat „lux de mişcări". sensul de iluminare instantanee. în baza a numeroase argumente. Este. deci pornind de la anumite posibilităţi şi răspunzând unor cerinţe obiective. INIŢIATIVĂ. activitate tehnică etc.u'ea S57 . P. sau cu alte cuvinte. : viîul. centrale. st. situaţii. nu poate sta locului o clipă... activitatea de semnalizare a scoarţei este continuu corectată şi perfecţionată. în sistemul complex al activităţii nervoase. INOVAŢIE. în psihopatologia copilului pentru a denumi un sindrom complex caracterizat prin tulburări ce îmbracă un dublu aspect: motor şi psihic. evidenţiată de apariţia bruscă a unei noi idei. ştii de activitate.nu numai adevărata răsplată dar şi baza apariţiei altor momente de i. apare deseori în stări de relaxare. care pentru veritabilul om de ştiin'ă si de artă reprezintă. sînt. presupune ca noua idee să fie valorificată social. picioarele. dedanş.rea de noi acţiuni. Din analiza momentului i. derivate prin dezvoltarea şi aplicarea ideilor noi. deosebit de excitaţie.V. Astfel. este direct dependentă de dezvoltarea i.'.at pentru a desemna momentul depăşi ni obstacolului în urina încercărilor şi greşelilor.

în toate sectoarele i.H ţinn.. d i n tr-'!!i lanţ de reflexe necondiţ i o n a t e CC . socializare etc. c) odată declanşat de un stimul specific. durată foarte scurtă de timp în care. proprie unei anumite specii animale. la adulţi. i. acestea evidenţiindu-se cu pregnanţă în mediul şcolar: lecţiile nu sînt ştiute.e desiă- şoară într-un cadru organizat. Barnett (1967) consideră că actul instinctiv este pur doar la nivelul fazei apetitive iniţiale (în sensul duratei variate.!'• <\<:•!•'. de imitaţie). mersul. Opus succesivităţii şi discursivităţii. grad de formativitate. Aceasta pentru că la om o pro358 d r u l a c e l e i a ş i f-peeii. Mai rar. este neatent. reproducere etc. instituţional. temele sînt făcute de mîntuială. economicitate şi eficienţă. mijloacele educative psihopedagogice sînt elemente preţioase în vindecarea acestor copii. distrat. INSTINCT. calificare a unor obiecte sau acte psihice de a servi drept mijloace sau unelte pentru dezvoltarea unei aei iuui şi ol)l inr-re. să se concentreze într-o activitate. ci a instabilităţii atenţiei.' Se desemnează prin termenul de 1. matern. de joc. care se referă la tendinţele inconştientului. ("oii^tri. a acestei faze). se derulează ca o activitate unitară. consideră că orice activitate i.. pattern de comportament ereditar. ajungînd să se împlinească priutr-o calificare profesională. de conservare.' M! d ]" 111 r -1 i I strict ereditară are gramare segmentul afectiv. o tennumai sional al i. aşa cum se întîmplă mai ales la insecte. incapabil să-şi coordoneze mişuitilc in vederea unui • op pic. i. dispoziţia se schimbă cu uşurinţă. poate fi descompusă în două verigi succesive: 1) comportament de apetenţă (fază de căutare ce duce la găsirea declanşatorului). a devenit una din problemele majore ale epocii noastre. sete. Lorenz şi apoi S. calificată ca o pîrghie a progresului social. ceea ce atrage după sine o uniformitate deosebită a i. teorei'că si practică. fapt ce garantează eficienţa ei biologică. prosupunîncl iii(ei-.. uneori impulsiv. Afectiv. Fenomenul de tranzienţă şi creştere exponenţială a exigenţelor faţă de profesiuni impune. se constată aceeaşi labilitate. trece rapid de la o ocupaţie la alta.fundamentale: i. neîudemîuaUc. bunul mers al orelor este tulburat.A.i unui efrrl. Pieron. :. de atac. culturii. şi unele activităţi elementare automate sau reflexe ca suptul.Ji < ] • < didactice şi elevi. deticilul major al i. La om nu există comportamente complexe reglate doar de mecanisme înnăscute. nişte tendinţe naturale mai precizate (i. să creeze posibilitatea şi să faciliteze integrarea în muncă şi societate. îşi delimitează un conţinut prin planuri şi programe.. Lorenz (1937). se orientează după principii didactice şi recurge? la variate metode.. îl constituie carenţele ate