You are on page 1of 2

Iustin Martirul ?

i Filozoful
De la Wikipedia, enciclopedia liberaSalt la: Navigare, cautare
Iustin Martirul si FilozofulSf. Iustin a trait între anii 100-160. Nascut din pari
n?i pagâni, probabil de origine latina, el s-a convertit la cre?tinism înainte de an
ul 132 ?i a fost martirizat la Roma. A scris doua apologii, în fapt scrisori de pl
edoarie, prima fiind adresata împaratului Antonius Pius ?i fiilor sai (Marc Aureli
u ?i Lucius Verus) iar a doua dedicata lui Marc Aureliu, în care solicita toleran?
a fa?a de cre?tini, într-o perioada în care ace?tia din urma, refuzând ritualul religi
os roman, erau acuza?i de lipsa de fidelitate fa?a de Imperiu.
Cuprins [ascunde]
1 Biografie
1.1 Dialogul cu iudeul Trifon
2 Bibliografie
3 Legaturi externe
[modifica] Biografie
Familia sa locuia la Flavia - Neapolis, vechiul Sichem azi Nablus. A fost crescu
t în cultura ?i tradi?ia pagâna, primind o forma?ie spirituala aleasa. Dupa o odisee
pe la mai mul?i filosofi, Sf. Iustin, este îndemnat de un batrân sa citeasca Profe?
i, ceea ce îi aduce ?i convertirea la cre?tinism. Cre?tinismul este pentru Iustin,
"singura filosofie sigura ?i folositoare". Iustin merge la Roma, unde dezvolta
o intensa activitate, apologetica, literara ?i misionara. De aici el trimite împar
a?ilor, senatului ?i poporului roman prima sa Apologie, în favoarea oamenilor de t
oate nemurile, care sunt pe nedrept urâ?i ?i persecuta?i ?i tot aici trimite ?i a
doua Apologie. Tot la Roma se pare ca sunt scrise foarte probabil, ?i celelalte
lucrari ale sale, în frunte cu "Dialogul cu iudeul Trifon". La Roma intra în conflic
t cu filosoful cinic Crescens imoral, ignorant ?i fanfaron. Iustin l-a zdrobit p
e acest ignorant, care, îi acuza pe cre?tini de ateism ?i de imoralitate fara sa-i
cunoasca. Înfrânt, Crescens îl denun?a pe Iustin, care este condamnat la moarte ?i ex
ecutat în anul 165, cu înca al?i ?ase cre?tini sub prefectul Iunius Rusticus. Biseri
ca Catolica, Biserica Ortodoxa ?i Biserica Greco-Catolica îl praznuiesc la 1 iunie
.
[modifica] Dialogul cu iudeul Trifon
Cea mai cunoscuta lucrare a sa este Dialogul cu iudeul Trifon, un dialog imagina
r între un evreu ?i un cre?tin, în care Iustin relateaza felul în care s-a convertit l
a cre?tinism. Cautându-l pe Dumnezeu ?i mai ales sim?ind nevoia de a se salva, a înc
ercat sa se apropie întâi de un stoic. Acesta însa nu credea el însu?i în existen?a unui D
umnezeu, ceea ce lui Iustin i s-a parut o nebunie. A mers apoi la un Peripatetic
, adica un urma? al lui Aristotel, care i-ar fi solicitat onorariu. L-a parasit
pentru un pitagorician, care însa îi amâna cautarea mântuirii cu teorii matematice ale a
rmoniei, cu astronomie ?i geometrie, motiv pentru care, sim?ind ca mântuirea este în
aintea acestora ?i nu condi?ionata de ele, a mers mai departe, întâlnind un platonic
ian. Acesta a fost în sfâr?it pe potriva cautarilor sale: încuviin?area ca exista lucr
urile incorporale, aspira?ia spre contemplarea Ideilor, l-au facut pe Iustin sa
creada în scurt timp ca a dat peste în?elepciune ?i sa a?tepte viziunea lui Dumnezeu
, însu?i ?elul filosofiei platonice.
În?elegând ca a gasit filosofia adevarata, s-a retras la malul marii spre a medita.
Aici a întâlnit un batrân care, fiind cre?tin ?i cazând de acord, pâna la un punct, cu fil
osofia platonica în termenii careia Iustin îi vorbise, l-a întrebat ce crede despre su
flet. Sufletul pre-exista trupului ?i transmigreaza, fiind etern ?i trecând dintr-
un corp într-altul, ar fi spus Iustin, în deplin acord cu Platon. Daca gre?e?te, est
e pedepsit ?i se încarneaza într-o fiin?a inferioara, de exemplu o fiara. Dar, fiara
fiind, neavând deci ?tiin?a ca a fost pedepsit, cum se mai poate sufletul salva?
l-ar fi întrebat batrânul. Atunci nici ele nu folosesc nimic de pe urma pedepsei, dup
a câte se pare. Ba, a? putea spune chiar ca nici macar nu sunt pedepsite, de vreme
ce ele nu pricep aceasta pedeapsa . ?i iara?i, bun fiind, dându-i-se ca recompensa

Eternitatea sufletelor n u este deci principiala ci este un privilegiu pentru ele. unde uita tot ce a vazut? Ce folos au sufletele care Îl vad. având aceea?i valoare pe care a av ut-o revela?ia profe?ilor evrei. Da r. chiar daca pr in natura ele sunt muritoare. 224-225 . 2001. considerând ca cei care au trait o via?a ra?ionala. Ele pot supravie?ui doar atât cât Dumnezeu le îngaduie. sau cu ce se deosebe?te sufletul care-L vede. Dumnezeu vrea ca sufletele sa traiasca etern ?i deci. Între filosofie ?i cre?tinism exista deci o conti nuitate. [modifica] Bibliografie Iustin Martirul. de acela care nu-L vede. au trait cre?tine?te. Astfel se vade?te ?i bunatatea divina. 1997 Claudio Moreschini. Din acest punct de vedere. filosofia g reaca este în?eleasa ca o revela?ie prin ra?iune. batrânul a raspuns ca de la profe?ii evrei. Iustin va ramâne încredin?at ?i va s crie în Prima apologie ca ceea ce este adevarat în filosofia greaca provine de la Mo ise ?i de la profe?i. vederea Formelor. traducere de Ha nibal Stanciulescu ?i Gabriela Sauciuc. chiar daca nu au fost con?tien?i de aceasta. de facto. vol. Istoria literaturii cre?tine vechi grece?ti ?i latine. adica muritoare. ci coruptibile ?i deco mpozabile. Dialog cu iudeul Tryfon. Bucure?ti. de facto ele sunt eterne. Polirom. Încercând sa evite dificulta?ile întâmpinate de teoria platonica despre suflet (problema transmigra?iei). ci pentru ca prime?t e nemurirea conform voin?ei lui Dumnezeu. I: de la apostolul Pavel la Constantin Cel Mare. traind atâta timp cât vrea Creatorul. Acesta este momentu l în care lui Iustin i se aprinde o flacara în suflet ?i. dupa propria marturisire. al e caror profe?ii au fost împlinite de Cre?tinism. Editura I nstitutului Biblic ?i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. de ce mai este apoi aruncat din nou în trup. daca nu-?i aduce aminte nici macar de faptul ca l -a vazut? Batrânul îi spune ca sufletul nu este nemuritor prin natura sa. mai degraba decât în scenariul platonician. în acord c u logos-ul. se simte cuprins de iubire pentru Profe?i ?i pentru prietenii lui Hristos. în: Apologe?i de limba greaca. Iustin va ajunge sa considere ca sufletele nu sunt eterne prin natura lor (spre deosebire de doctrina lui Platon. d eci chiar daca au trait înainte de Hristos. Întrebat de unde î?i trage în?elepciunea. Enrico Norelli. Ia?i. pe care îl au prin parti cipare. unde sufletele proveneau din lumea ideilor ?i deci erau de aceea?i natura cu Ideile). pp. Eter nitatea sufletului este deci rezultatul voin?ei lui Dumnezeu.