Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene Consiliul este principalul organ de decizie al UE.

La fel ca Parlamentul European, Consiliul a fost înfiinţat prin tratatele fundamentale în anii ′50. Consiliul reprezintă statele membre, iar la reuniuni participă un ministru din fiecare guvern al statelor UE. În total există nouă configuraţii („formaţiuni”) diferite ale Consiliului.

Preşedinţii şi/sau prim-miniştrii ţărilor UE, împreună cu Preşedintele Comisiei Europene, se reunesc sub denumirea de Consiliu European de până la patru ori pe an. Aceste reuniuni „la nivel înalt” stabilesc orientările de politică generală ale UE şi soluţionează probleme care nu au găsit rezolvare la nivelurile inferioare (adică la nivel de miniştri în cadrul reuniunilor obişnuite ale formaţiunilor Consiliului). Consiliului îi revin şase responsabilităţi esenţiale. 1. Să adopte legi europene – în colaborare cu Parlamentul European, în multe domenii de politici publice. Să coordoneze politicile economice şi sociale generale ale statelor membre. Să încheie acorduri internaţionale între UE şi alte ţări sau organizaţii internaţionale. Să aprobe bugetul UE, în colaborare cu Parlamentul European. Să definească şi să pună în aplicare politica

   

Afaceri Generale şi Relaţii Externe, Afaceri Economice şi Financiare (Ecofin), Justiţie şi Afaceri Interne, Forţă de muncă, Politică Socială, Sănătate şi Protecţia Consumatorilor, Competitivitate, Transport, Telecomunicaţii şi Energie, Agricultură şi Pescuit, Mediu, Educaţie, Tineret şi Cultură.

externă şi de securitate comună a UE (PESC) pe baza orientărilor prevăzute de Consiliul European. 6. Să coordoneze cooperarea între instanţele naţionale şi autorităţile poliţieneşti în materie penală. Majoritatea acestor responsabilităţi au legătură cu domeniul „comunitar” – şi anume domeniile de acţiune în care statele membre au hotărât să îşi reunească suveranitatea şi să delege puterile de decizie instituţiilor UE. Acest domeniu reprezintă primul „pilon” al Uniunii Europene. Preşedinţia Consiliului Preşedinţia Consiliului este asigurată prin rotaţie, la fiecare şase luni. Cu alte cuvinte, fiecare stat membru UE preia controlul agendei Consiliului şi prezidează toate reuniunile pentru o perioadă de şase luni, promovând deciziile legislative şi politice şi negociind pentru realizarea unui compromis între statele membre.

2.

3.

    

4.

5.

Votul cu majoritate calificată În domenii deosebit de sensibile, precum politica externă şi de securitate comună, impozitarea, politica de imigrare şi de acordare a dreptului de azil, deciziile Consiliului trebuie adoptate cu unanimitate. Cu alte cuvinte, fiecare stat membru are putere de veto în aceste domenii. Cu toate acestea, în majoritatea problemelor, Consiliul adoptă decizii prin „vot cu majoritate calificată”. Majoritatea calificată este îndeplinită în cazul în care:

există un număr minim de 255 voturi favorabile – reprezentând 73,9 % din total. De asemenea, un stat membru poate solicita să se confirme că voturile favorabile reprezintă cel puţin 62 % din totalul populaţiei Uniunii. Dacă se constată contrariul, decizia nu se va adopta.

majoritatea statelor membre votează favorabil (în anumite cazuri o majoritate de două treimi);

şi

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful