Conf. univ. dr.

Ruxandra Gherghinescu

INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA COGNITIVA

Suport de curs

Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ CUPRINS CURSUL 1. O PRIMA INTALNIRE CU PSIHOLOGIA COGNITIVA 1. Defini ia psihologiei cognitive. 2. Locul psihologiei cognitive în cadrul ştiin elor cognitive şi al psihologiei. 2.1. Constituirea ştiin elor cognitive. 2.2. Psihologia cognitivã şi ştiin ele cognitive. 2.3. Psihologia cognitivã şi ştiin ele psihologice; 3. Ideile fundamentale ale psihologiei cognitive. 4. Psihologia cognitivã la ora actualã. CURSUL 2. SISTEMUL COGNITIV SI PARADIGMELE PSIHOLOGIEI COGNITIVE 1. Sistemul cognitiv. 1.1. Definirea sistemului cognitiv. 1.2. Niveluri de analizã ale sistemului cognitiv. 1.2.1. Nivelul cunoştin elor. 1.2.2. Nivelul computa ional. 1.2.3. Nivelul algoritmici-reprezenta ional. 1.2.4. Nivelul implementa ional. 2. Paradigmele psihologiei cognitive. 2.1. Paradigma clasic-simbolicã. 2.2. Paradigma (neo)conexionistã. 2.2.1. Structura re elelor neuromimetice. 2.2.2. Exemplu de re ea neuromimeticã. CURSUL 3. PROCESAREA INFORMATIEI VIZUALE (I). (Nivelul implementa ional. Nivelul computa ional: procesarea primarã a informa iei vizuale). 1. Nivelul implementa ional. 1.1. Câmp receptor, celule on-off şi off-on. 1.2. Detectorii de trãsãturi. 2. Nivelul computa ional. Procesarea primarã a informa iei vizuale. 2.1. Extragerea contururilor. 2.2. Calculul adâncimii prin disparitatea retinalã. 2.3. Procesarea mişcãrii. 2.4. Extragerea formelor prin prelucrarea umbrelor. 2.5. Procesarea texturii. CURSUL 4. PROCESAREA INFORMATIEI VIZUALE (II). (Nivelul computa ional. Procesarea secundarã a informa iilor vizuale). 1. Nivelul computa ional. Prelucrarea secundarã a informa iei vizuale. 2.1. Principiile gestaltiste. 2.2. Un model computa ional de recunoaştere a obiectelor - modelul RBC. 2.3. Alte modele de recunoaştere a obiectelor. 2

Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ 2.3.1. Modelul analizei de trãsãturi fizice. 2.3.2. Modelul calchierii tiparelor. 2.3.3. Modelul prototipului. 2. Procesãri descendente în recunoaştere. 2.1. Procesãri descendente în recunoaşterea stimulilor verbali. 2.2. Procesãri descendente în recunoaşterea obiectelor. 2.3. Procesãri descendente în recunoaşterea scenelor. 3. Modelarea (neo)conexionistã a recunoaşterii. 4. Innãscut şi dobândit în procesrea informa iilor vizuale. CURSUL 5. CATEGORIZAREA 1. Defini ie. 2. Func iile categorizãrii. 2.1. Similaritatea. 2.2. Codarea experien ei. Nivelul de bazã. 2.3. Generarea de inferen e. 3. Modelarea similaritã ii. 3.1. Modelarea computa ional-geometricã. 3.2. Modelarea computa ional-asamblistã. 4. Reprezentarea mentalã a categoriilor. 4.1. Conceptul. 4.2. Prototipul. 4.3. Reprezentarea (neo)conexionistã. 5. Analiza descendentã şi categorizarea. CURSUL 6. MEMORIA (I). (Memoriile senzoriale. Memoria de scurtã duratã.) 1. Memoriile senzoriale. 1.1. Memoria iconicã. 1.2. Memoria ecoicã. 2. Memoria de scurtã duratã (MSD). 2.1. Capacitatea memoriei de scurtã duratã. 2.2. Durata memoriei de scurtã duratã. 2.3. Tipul de codare al informa iilor. 2.4. Reactualizarea informa iilor. 2.5. Baza neurofiziologicã. CURSUL 7. MEMORIA (II). (Memoria de lungã duratã. Memorie semanticã şi memorie episodicã. Memorie explicitã şi memorie implicitã.) 1. Memoria de lungã duratã. 1.1. Adâncimea procesãrii şi inten ionalitatea învã ãrii. 1.2. Efectul spa ierii. 1.3. Efectul referirii la sine. 2. Memoria episodicã şi memoria semanticã. 2.1. Principalele date teoretico-experimentale. 2.2. Aplica ii şi implica ii. 3. Memoria explicitã şi memoria implicitã. 3

Aten ia şi memoria de lucru. CURSUL 9. 2. 4 .3.2. 1. 2. 2.1. (Reprezentarea propozi ionalã şi re elele semantice).1.2. Aten ia şi coeren a comportamentului. SOAR 2.3. 2.1. Modelul filtrajului târziu. Subactivarea. Sisteme mnezice şi tipuri de memorie. (Uitarea.1. Cunoştin e declarative şi cunoştin e procedurale.1.3. Modele simbolice 2. Memoria implicitã a deprinderilor.1. 2. ATENTIA VIZUALA 1. CURSUL 10. 1.1. 2. 2. Abordarea (neo)conexionistã. 4. Modelãri simbolice ale bazei de cunoştin e. Reactualizarea şi similaritatea contextului fizic. 4. Cursul 8.Dodson. 2. Re ele semantice.2. ACT-R 2. Memoria implicitã a reflexelor condi ionate. 1. 1. Structuri conceptuale complexe.2. Modelarea simbolicã si (neo)conexionistã a memoriei.1. 2.2. 1. Testarea re elelor propozi iionale.2.1. 2. 2. 1.2. 4. Structura re elelor semantice. 3. Modelul filtrajului timpuriu. MODELE SIMBOLICE SI CONEXIONISTE DE ORGANIZARE A BAZEI DE CUNOSTINTE (I).1.1. Nivelul implementa ional. Mecanismele de apãrare ale Eului.1.1.1. 3.1. Reprezentarea propozi ionalã 2. Uitarea. Memoria III.1. Modele (neo)conexioniste 3.1. Efectul FAN.4.1.2.2. 1. Interpretarea legii Yerkes.1.3. Reactualizarea cunoştin elor.1.2.1. Interferen a. 4.2.1. 2. Modelarea simbolicã şi (neo)conexionistã a memoriei.3.1. Fenomenul de amorsaj. 3.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ 3. Modelul filtrelor atenuate. 2.2. 1.2. Reactualizarea şi similaritatea contextului neuropsihic. Nivelul algoritmic şi computa ional. 2.1. ACT* 2. Propozi ia şi re elele propozi ionale. Similaritatea comportamentelor unitã ilor din câmpul aten iei şi din memoria de lucru. Impactul unitã ilor cognitive din memoria de lucru asupra aten iei. Sisteme mnezice şi tipuri de memorie) 1.

2. Terminologie. Reprezentarea rela iilor topologice. Modelul utilitã ii subiectiv aşteptate. 2.1. 2.2. Modelul valorii aşteptate.1. 4. Dovezi asupra existen ei scenariilor cognitive. 2. CURSUL 13. 2. 1.2.1.3. 3. Caracteristicile imaginilor mentale. 2. DECIZIA (II). 2. DECIZIA (I).2. Exemple de scheme cognitive.3. 1. Modelul valorii subiectiv aşteptate.2. 2. Modelul utilitã ii aşteptate. Scufundarea deciziei într-o schemã cognitivã. 2. Neutralitatea fa ã de valoarea de adevãr. Dezbateri asupra imaginsticii mentale.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ 2. 1. Dovezi asupra existen ei schemelor. (Scheme şi scenarii cognitive. Modelel descriptive ale luãrii deciziei. Modelele normative ale luãrii deciziei.Imaginea mentalã . 2. Modelarea (neo)conexionistã.3. 1. Prototipicalitatea. 5 .Imaginea mentalã.2. 1.Analiza descendentã şi imagistica mentalã. Reprezentativitatea şi evaluarea caracterului aleator. (Modelele normative ale luãrii deciziei).2. Absen a sintaxei. Eroarea de conjunc ie. MODELE SIMBOLICE SI CONEXIONISTE DE ORGANIZARE A BAZEI DE CUNOSTINTE (II). Activarea schemelor. Defini ie. Cunoştin ele procedurale. Limitele modelelor normative ale luãrii deciziei. 1.4. Reprezentativitatea alternativelor. Reprezentativitatea şi mãrimea eşantionului. Sisteme de producere. CURSUL 11.3. Testarea re elelor semantice.2.2.1. CURSUL 14. 2.2. 2. 3. 1. memoria de lucru şi memoria de lungã duratã.1. Schemele cognitive.4. Teoria activãrii care se rãspândeşte. Structura scenariilor cognitive.2. 1.2. (Ra ionalitatea limitatã).1.analog abstract şi imaginea vizualã.2. 3. 1.1.4. 3. Scenariul cognitiv. 3. 1. 1. 2.1. Scheme şi strategii implicate în luarea deciziei. IMAGISTICA MENTALA 1. 2. 2.2. Modelarea (neo)conexionistã a organizãrii bazei de cunoştin e CURSUL 12. 3. Defini ie şi caracteristici.3.

3. 2. 6 . 2.1. Ancorarea.4.7. 2. 3. 2. 2. Familiaritate şi accesibilitate.1.3.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ 2. Euristica accesibilitã ii. Eroarea jucãtorului. Evaluarea modelelor descriptive ale luãrii deciziei.6. Corela iile iluzorii. Recen ã şi accesibilitate.4.6. 2.8. Post-evaluarea alternativelor. 2. 2. 4.5. Decizia în condi ii de conflict. Increderea exageratã în propriile decizii.4.4. Euristica simulãrii mentale.2.

Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ CURSUL 1 O PRIMA INTALNIRE CU PSIHOLOGIA COGNITIVA Planul cursului 1. Defini ia psihologiei cognitive. 2. Locul psihologiei cognitive în cadrul ştiin elor cognitive şi al psihologiei. 2.1. Constituirea ştiin elor cognitive. 2.2. Psihologia cognitivã şi ştiin ele cognitive. 2.3. Psihologia cognitivã şi ştiin ele psihologice; 3. Ideile fundamentale ale psihologiei cognitive. 4. Psihologia cognitivã la ora actualã. OBIECTIVE La sfârşitul acestui curs ve i fi capabili: a) Sã defini i psihologia cognitivã în sens restrâns şi în sens larg. b) Sã descrie i abordarea cognitivã a psihologiei. c) Sã explica i impactul ştiin elor cognitive asupra psihologiei cognitive. d) Sã face i predic ii asupra viitorului psihologiei cognitive. 1. DEFINITIA PSIHOLOGIEI COGNITIVE. Sintagma de "psihologie cognitivã" are douã accep iuni. a) In sens restrâns, ea semnificã studiul detaliat al sistemului cognitiv uman şi al subsistemelor sale (memorie, gândire, percep ie etc). In acest sens: Psihologia cognitivã studiazã procesãrile la care este supusã informa ia între input-ul senzorial şi output-ul motor sau comportamental. De aceea, urmãrind sã descrie cât mai acurat prelucrãrile de informa ie din sistemul cognitiv, psihologia cognitivã şi-a elaborat un limbaj propriu şi utilizeazã o metodologie specificã. b) In sens extins, ea poate fi definitã ca: Abordarea tuturor fenomenelor psihice şi comportamentale din perspectiva mecanismelor informa ionale subiacente. In prezent s-au creat teorii cognitive ale emo iei şi stress-ului (care încearcã sã stabileascã modul în care procesele cognitive determinã emo iile sau reac ia de stress), teorii cognitive ale motiva iei (centrate pe detectarea prelucrãrilor de informa ie în motiva ie), psihologia socialã cognitivã (care încearcã sã explice comportamentul social prin prisma factorilor informa ionali subiacen i), terapii de sorginte cognitivã etc. Sub raport tematic, psihologia cognitivã este o prelugire a psihologiei gestaltiste şi asocia ioniste, de la care a preluat multe teme de cercetare, dar pe care le trateazã cu o metodologie mult mai riguroasã, prin paradigma conceptualã a teoriei informa iei. 7

Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Exemplu. Din psihologia gestaltistã s-au preluat principiile gestaltiste (principiile proximitã ii, similaritã ii, al bunei închideri etc.) şi au fost integrate în procesarea secundarã a informa iei vizuale. De asemenea, a fost preluatã ideea de bazã a asocia ionismului, potrivit cãreia con inuturile psihice formeazã lan uri asociative organizate ierarhic. Ea a fost concretizatã în câteva modalitã i specifice de reprezentare a cunoştin elor cum ar fi re elele semantice sau schemele cognitive. Psihologia cognitivã are un caracter bipolar. Ea este în acelaşi timp: a) o disciplinã ştiin ificã din cadrul ştiin elor cognitive; b) o ramurã sau direc ie de specializare a însãşi psihologiei. 2. LOCUL PSIHOLOGIEI COGNITIVE IN CADRUL STIINTELOR COGNITIVE SI AL PSIHOLOGIEI 2.1. Constituirea ştiin elor cognitive. Familia ştiin elor cognitive este formatã din: - filosofie (dar nu existen ialismul, ci filosofia analiticã, logicile filosofice şi epistemologia); - lingvisticã (dar numai lingvistica teoreticã); - inteligen ã artificialã; - neuroştiin e cognitive; - antropologie (dar numai antropologia culturalã); - psihologie cognitivã. Rela iile dintre ştiin ele cognitive au fost schimbãtoare. Multã vreme filosofia şi neuroştiin ele nu au avut rela ii foarte bune, dar modelarea neoconexionistã a proceselor cognitive a favorizat apropierea dintre ele. In schimb, antropologia se plaseazã încã pe un loc secund. Aceastã uitare va fi reparatã numai când se vor recunoaşte contribu iile aduse de psihologia socialã, cãci nu se poate uita importan a factorilor sociali, afectivi, istorici şi culturali în explicarea cogni iei. Naşterea ştiin elor cognitive a fost posibilã datoritã realizãrilor din domeniul logicii matematice, a ciberneticii şi teoriei informa iei. Trei evenimente şi-au adus o contribu ie specialã: - crearea sistemelor formale şi definirea calculabilitã ii; - construirea maşinii Turing - centrarea aten iei asupra fluxurilor informa ionale. a) Intr-un sistem formal manipularea simbolurilor se face pe baza unor reguli pur sintactice, ceea ce permite demonstrarea teoremelor din axiome, pe baza unor calcule mecanice. Orice func ie este calculabilã dacã este general-recursivã, adicã dacã ea poate fi specificatã în mod clar şi descompusã într-un numãr finit de componente. Datoritã acestei defini ii, devenea evident faptul cã nu numai func iile numerice sunt calculabile ci şi orice func ie general-recusivã, de la func iile logice elementare pânã la combina iile lingvistice sau comportamentele de rezolvare de probleme. Ca urmare, dacã se 8

Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ descoperã o rela ie func ionalã între input-ul şi output-ul sau comportamentul unui individ şi, dacã aceastã func ie este general-recursivã, adicã se poate specifica într-un numãr finit de paşi, func ia respectivã poate fi reprodusã cu mijloace mecanice. b) O contribu ie deosebitã a adus-o şi logicianul A. Turing, cel care în al doilea rãzboi mondial a lucrat pentru spargerea codurilor secrete germane. El a construit o maşinã teoreticã cu computabilitate universalã, numitã maşina Turing şi a indicat modalitatea operativã de stabilire a inteligen ei unui sistem artificial. Aceastã procedurã cunoscutã sub numele de testul Turing stipulezã cã un sistem artificial este inteligent dacã rãspunsurile pe care le dã unui observator extern nu pot fi deosebite de rãspunsurile pe care le-ar fi dat un subiect uman. c) In sfârşit, cibernetica şi teoria informa iei au atras aten ia lumii ştiin ifice asupra importan ei fluxurilor informa ionale. Pânã în acel moment cercetãtorii au vizat numai aspectele substan iale şi energetice ale realitã ii, neglijând dimensiunea informa ionalã. In aceastã perioadã, s-a conştientizat faptul cã investigarea informa iei este nu numai necesarã dar şi posibilã, elaborându-se primele teorii matematice ale informa iei (Shannon) şi primele maşini de procesare a informa iei (von Neumann). Formalizatã şi convertitã în func ii calculabile, informa ia a fãcut posibilã apari ia calculatoarelor. Acestor condi ii li se adaugã şi faptul cã în psihologie, behaviorismul îşi epuizase poten ialul explicativ, ceea ce a determinat o reconsiderare a "cutiei negre". S-a proiectat astfel o viziune asupra psihicului ca sistem de procesare a informa iilor. In acest context studiul fenomenelor psihice a devenit studiul prelucrãrilor pe care le suferã informa ia între input-ul senzoral şi output-ul motor. (U. Neisser, 1967) In vara anului 1956 se conturaserã deja douã grupuri de cercetare a mecanismelor de procesare a informa iilor: unul la Masachusetts Institute of Technology (MIT), celãlalt la Camegie-Mellon. Un eveniment remarcabil l-a constituit simpozionul organizat de MIT între 10-12 septembrie din acelaşi an. Ultima zi a simpozionului, 12 septembrie 1956 este consideratã ziua de naştere a ştiin elor cognitive. In acea zi au fost prezentate trei comunicãri ştiin ifice de referin ã: - H. A. Simon şi A. Newel au prezentat prima demonstra ie pe calculator a unei teoreme logice; - N. Chomsky a criticat behaviorismul şi a ini iat lingvistica teoreticã; - G. Miller a prezentat celebrul sãu studiu referitor la numãrul 7+/-2. Termenul de "psihologie cognitivã" a fost consacrat de cãtre U. Neisser, care în 1967 a publicat un volum intitulat: Cognitive Psychology. 2.2. Psihologia cognitivã şi ştiin ele cognitive. Impactul ştiin elor cognitive asupra psihologiei cognitive este vizibil sub cel pu in trei aspecte: - nivelul de analizã al fenomenelor cognitive; - aparatul conceptual utilizat; - instrumentarul metodologic folosit. a) In ceea ce priveşte nivelul de analizã al fenomenelor cognitive, acesta este mult mai detaliat fa ã de abordarea tradi ionalã. Dacã psihologia tradi ionalã realizeazã o analizã molarã a proceselor cognitive, psihologia cognitivã întreprinde o analizã molecularã. Exemplu. In mod tradi ional, memoria era vãzutã ca o facultate psihicã unitarã, guvernatã de câteva legi generale, legile memoriei şi putea fi mãsuratã prin teste de recunoştere şi reproducere. O 9

"regula retropropagãrii erorii". "mediul problemei". Un model este o construc ie teoreticã ce specificã componentele suficiente ale unui mecanism. se recurge în mod curent şi la o altã axã metodologicã formatã din tripletul modelare-formalizare-simulare pe calculator. "geon". molecularã a proceselor cognitive." "regula delta generalizatã". Odatã formalizat. "analizã ascendentã". s-a creat un decalaj enorm între nivelul de analizã infracelular. ea s-a declarat insatisfãcutã de oferta psihologiei tradi ionale. sunt curent folosi i termeni ca: "spa iul problemei". "proces modular". a fost o presiune de sus. analizã a cãrei rezultate sã poatã fi relevante atât pentru construc ia de software inteligent cât şi pentru stabilirea unor coresponden e adecvate cu procesele neurobiologice. "re ele semantice".Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ analizã minu ionasã a memoriei cu instrumentarul tehnic şi conceptual al psihologiei cognitive a infirmat şi teza caracterului unitar al memoriei şi pretinsa universalitate a recunoşterii şi reproducerii ca metode de evaluare a acesteia. "analizã decendentã". memorie implicitã). odatã specificate sunt formalizate. a existat o presiune de jos. "reguli de producere". din parte neuroştiin elor. "prelucrãri distribuite". procesul cognitiv este implementat pe calculator. în termeni faculta ionişti practicatã de psihologia tradi ionalã. a conceptelor clasice. repertoriul conceptual al psihologiei cognitive variazã în func ie de cele douã paradigme în cadrele cãrora se realizeazã investigarea sistemului cognitiv uman (paradigma clasic-simbolicã şi pradigma (neo)conexionistã). Dacã 10 . "test implicit". Op iunea pentru acest tip de analizã detaliatã. a magnetoencefalografiei etc. memorie semanticã. extrem de detaliat. adicã transcrise într-un limbaj logico-matematic sau de programare. despre o reformulare a unor vechi concepte. pentru cã numai o analizã în detaliu. "procesãri subsimbolice". Dar. Nu este vorba despre o simplã modificare de limbaj. Au fost puse astfel în eviden ã memoriile diferite de care dispune subiectul uman (memorii senzoriale. De aceea a fost necesar sã se recurgã la o analizã componen ialã. In plus. "chunks-uri" etc. fãrã îndoialã cã experimentul. c) In ceea ce priveşte instrumentarul metodologic utilizat. Apoi. "re ele neuromimetice". a neurohormonilor. "rest de activare". care genereazã output-uri specifice din procesarea unor input-uri specifice. a neuromodulatorilor. "scenariu cognitiv". a sinapselor electrice. ca metodã de producere şi de validare a noilor cunoştin e a rãmas axa metodologicã principalã. Modelul este astfel o ipotezã elaboratã care va fi ulterior testatã experimental. molecularã a proceselor cognitive a fost rezultatul a douã presiuni care s-au exercitat asupra psihologiei cognitive. din partea inteligen ei artificiale. a utilizãrii tomografiei computerizate. In urma descoperirii neurotransmi ãtorilor. memorie explicitã. Aceste procesãri. Astfel. faculta ioniste. fiecare cu legitã i şi mecanisme proprii şi cu corelate neurobiologice specifice. "prototipicalitate". psihologia cognitivã a fost nevoitã sã-şi dezvolte un nou aparat conceptual. ci despre o muta ie conceptualã. memorie episodicã. memorie de lungã duratã. Prima. practicat de neuroştiiin e şi analiza molarã. In tentativa ei de a construi sisteme inteligente. memorie de lucru. care a permis abordarea sistemului cognitiv uman dintr-o nouã perspectivã şi la un nou nivel de analizã. b) In ceea ce priveşte limbajul reclamat de acest nou nivel de analizã al sistemului cognitiv. componen ialã putea fi relevantã pentru construc ia unor programe de inteligen ã artificialã.

anxietã ii. Cele douã axe metodologice. schizofreniei etc. In schimb. structuri sau scheme cognitive. . opera ii sau prelucrãri cognitive. sunt sisteme de prelucrare a informa iilor. interrela ionate. în esen ã. Formalizarea şi simularea pe calculator nu sunt cerin e naturale şi/sau suficiente pentru ca un model al psihologiei cognitive sã fie acceptat de comunitatea psihologilor. în special. o constituie îmbinarea experimentului cu modelarea. d) Arhitectura sistemului cognitiv se compune din trei elemente: reprezentãri cognitive. Nota specificã a psihologiei cognitive. motiva ia. formalizarea şi simularea pe calculator. atunci calculatorul va simula procesul respectiv. în special pentru inteligen a artificialã. Mãsura în care un model elaborat satisface unul sau celalalt dintre aceste standarde îl apropie mai mult de ştiin ele cognitive sau de psihologie.3. b) Un sistem de prelucrare a informa iilor este. experimentul şi modelarea-formalizarea-simularea. rela iile interpersonale nu pot fi reduse integral la structuri şi prelucrãri cognitive. validitatea ecologicã a unei teorii a psihologiei cognitive nu prezintã interes deosebit pentru celelalte ştiin e cognitive. 2.psihologia clinicã nu se mai poate dispensa de cercetaarile pe care le-a fãcut psihologia cognitivã asupra procesãrii informa iei în cazul depresiei. reprezentãrii cunoştin elor. expresivitatea emo iilor. ca ştiin ã cognitivã. cotidiene.psihologia muncii şi psihologia organiza ionalã profitã din plin de cercetãrile de psihologie cognitivã asupra luãrii deciziei. Trebuie sã re inem însã cã influen a contingen elor (întãriri pozitive sau negative) asupra comportamentului. Psihologia cognitivã şi ştiin ele psihologice In mãsura în care sunt interesate de modul în care personalitatea umanã proceseazã informa iile. fobiilor. strategiilor rezolutive. nu epuizeazã însã întregul repertoriu metodologic la care recurge psihologia cognitivã. ascultarea dihotomicã (dioticã) etc. 11 . adicã va avea aceleaşi performan e ca şi subiectul uman. 3. Se pretinde ca modelul în cauzã sã genereze predic ii testabile şi relevante pentru comportamentul uman. IDEILE FUNDAMENTALE ALE PSIHOLOGIEI COGNITIVE Câteva idei se desprind din analiza lucrãrilor de specialitate: a) Subiectul uman. Alte metode utilizate sunt: analiza protocolului gândirii cu voce tare.psihologia educa iei recurge din ce în ce mai mult la cercetãrile de psihologie cognitivã asupra memoriei de lucru. In plus. au apãrut noi direc ii de specializare în interiorul acestor ramuri. adicã sã genereze predic ii valide sau cel pu in testabile despre comportamentul uman în situa ii naturale. reprezentãrii cunoştin elor etc. rezolvãrii de probleme. . Teoriile şi modelele psihologiei cognitive trebuie sã aibã validitate predictivã. c) Sistemul cognitiv dispune de o arhitecturã proprie ce poate fi stabilitã prin analogie cu arhitectura func ionalã a computerului (metafora "computer") sau prin analogie cu func ionarea creierului (metafora "creier"). . e) Performan ele unui subiect uman pot fi modelate artificial şi încredin ate spre realizare maşinilor (aşa -numitul "sistem expert"). toate ramurile psihologiei sunt marcate de prezen a psihologiei cognitive. un sistem de prelucrare a reprezentãrilor (simbolice sau subsimbolice). înregistrarea mişcãrilor oculare.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ modelarea şi formalizarea au fost corecte. în general şi sistemul cognitiv.

. numitã cognitivism radical. despre "ruptura dintre el şi conexionism". b) O a doua categorie de critici invocã lipsa de plauzibilitate neuronalã a modelelor psihologiei cognitive. considerã fenomenele interne ca obiect al psihologiei. atribuie psihologiei cognitive statutul de curent psihologic. "alegere". Zlate. Aceastã ultimã variantã are impact asupra manierei în care se asimileazã şi se practicã psihologia. psihologia cognitivã se întâlneşte cu inteligen a artificialã. . iar în consecvent o ac iunea sau opera ie care se executã dacã condi ia este îndeplinitã). Vignaux.. 2000. A doua variantã ridicã semne de întrebare referitoare la articularea cercetãrii fundamentale cu practica clinicã. Autorul citat ne asigurã cã prima variantã reprezintã un progres firesc al psihologiei. aducând corecturile necesare behaviorismului actual. 1992. al doilea abia afirmându-se.. modelãrile neoconexoniste sunt de inspira ie neuronalã evidentã. cãci informa ia procesatã şi structurile anatomice care o realizeazã sunt lucruri diferite.236): . Astfel. primul fãcând deja şcoalã. reducând comportamentul la statutul de simplu indicator al proceselor mentale şi avându-şi corespondentul în unele terapii cognitive care interpreteazã comportamentul ca simptom al unei stãri interne. unde în antecedent este o condi ie. Aceste critici se caracterizeazã prin inconsecven ã logicã pentru cã recunoşterea importan ei prelucrãrilor informa ionale implicã automat admiterea psihologiei cognitive ca demers ştiin ific peren. p. "selec ie" etc. formate din baza de cunoştin e. hãrãzit dispari iei. cea de-a patra variantã este consideratã unilateralã. Un alt autor. pot fi puse în eviden ã cel pu in patru variante de cognitivism (Marc Richelle.. . Dacã cea de-a treia variantã este consideratã de Marc Richelle tonifiantã pentru cã ne ajutã sã în elegem unicitatea persoanei. In plus. 1987. a) O primã categorie de critici vine din partea celor care deşi clameazã natura informa ionalã a psihicului. Aceste critici confundã nivelele de analizã ale sistemului cognitiv. modul de învã are şi interfa a. 4. 12 .a doua variantã. M. El vorbeşte despre "declinul cognitivismului clasic". plauzibilitatea neurofiziologicã fiind unul dintre atuurile lor fundamentale. Pentru a rãspunde la aceastã întrebare este necesarã o trecere în revistã a criticilor ce se aduc psihologiei cognitive. PSIHOLOGIA COGNITIVA LA ORA ACTUALA In prezent. deşi ea nu a schimbat radical obiectul acesteia.a patra variantã se concentreazã asupra studierii mecanismelor cognitive prin opozi ie cu cele afective. psihologia cognitivã este extrem de diversificatã şi neunitarã. Aceastã variantã are implica ii epistemologice.atunci".Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ f) In construc ia sistemelor expert.311). deschizând astfel drumul cãtre cercetarea inteligenþei artificiale. In legãturã cu psihologia cognitivã persistã întrebarea dacã este o modã sau este mai mult de atât. . se reproşeazã imposiblitatea gãsirii unui corespondent neurofiziologic pentru regulile de producere (perechi de tipul "dacã. Aceste dezbateri se rezumã la opozi ia dintre cognitivismul clasic şi cel conexionist. De exemplu. p. Aceastã variantã are implica ii filosofico-morale. pentru cã proclamã ruptura de psihologia comportamentului. cf.prima variantã descrie şi explicã mecanismele psihice intervenite între input şi output. George Vignaux aratã cã "multiplele lucrãri din ultima vreme evocã o mare controversã referitoare la sensul. alãturi de altele. Nici o paradigmã unificatoare nu a depãşit aceastã opozi ie" (G. Aceastã variantã are implica ii teoretice şi metodologice. de unde şi frecven a utilizãrii unor termeni ca "decizie". natura şi arhitectura cogni iei. maşina de inferen e.a treia variantã insistã asupra reabilitãrii subiectului ca ini iator al propriilor sale conduite.

dar fertile. complementaritã i şi asimilãri reciproce. Polirom. 2.. (1988). psihologia cognitivã a început sã asimilez tot mai multe din rezultatele experimentale ale behaviorismului. poate sã explic şi ceea ce acestea nu au reuşit sã explice.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ c) In fine. o a treia categorie de critici vine din partea behavioriştilor. In prezent ea poate explica tot ceea ce a putut fi explicat pe baza teoriilor anterioare dar. Psihologia cognitivã.. In ultimul timp însã. re elele neuromimetice fiind considerate de unii ca "un behaviorism mascat" sau "un behaviorism în haine computa ionale". spunea el "revolu ia cognitivã rãmâne o certitudine realã. în plus. SCHIOPU. de asemenea. tot mai mul i behaviorişti se recunosc în noile modelãri neoconexioniste ale proceselor cognitive. şi anume cã atât comportamentul uman cât şi multe alte fenomene psihice interne nu sunt reductibile la procesarea informa iei. nr. Psihologia cognitivã a preluat nu numai rezultatele viabile din curentele psihologice anterioare ci şi sugestii vagi. U. Introducere în psihologie. atunci nici psihologia cognitivã nu se poate substitui psihologiei. Aceasta înseamnã cã oricât de importantã ar fi. cã viabilitatea sa este sus inutã şi de caracterul cumulativ şi inegra ionist. situa ie care este posibil sã favorizeze sinteze. p. psihologia cognitivã este ştiin a care studiazã mecanismele acestei prelucrãri.3-4. (1991). 13 . realizând cu mediul sãu nu numai un schimb energetic şi substan ial ci şi unul informa ional. pe care le-a supus apoi unui examen experimental şi metodologic riguros. In incertitudinea provocatã de multitudinea interpretãrilor contestate. Cât timp lumea ştiin ificã va fi de acord cã sistemul bio-psihic uman este un sistem de prelucrare a informa iei. p. componenta cognitivã nu epuizeazã complexitatea fenomenelor psihice. dacã întreaga varietate a fenomenelor psiho-comportamentale nu se poate rezuma la procesãri de informa ie.234-238. Deci. (2000).. neurobiolog. In acelaşi timp. Pe de altã parte. behavioriştii actuali neagã posibilitatea cunoaşterii lor prin instrumentarul metodologic utilizat sau neagã rolul cauzal al factorilor cognitivi în inducerea unor comportamente. Iaşi. Un lucru este însã limpede. Roger W. Se poate afirma. M. adicã modul în care un anumit input induce un output specfic. ea va avea întotdeauna propriul sãu obiect de studiu. Psihologia cognitivã în Revista de Psihologie.150-153. laureat al premiului Nobel considerã revolu ia cognitivã o revolu ie a ştiin ei în general. Sperry. despre psihologia cognitivã se poate afirma cã în mãsura în care sistemul bio-psihic uman este un sistem deschis. inteligen a artificialã în discu ie în Revista de Psihologie. Fãrã a nega existen a unor prelucrãri interne a stimulilor. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE MICLEA. ZLATE. solidã şi reprezintã ceva cu totul special pentru psihologie. Opinii asemãnãtoare sunt sus inute de specialişti reputa i din alte domenii. M.

2. 1. creierul uman sunt sisteme cognitive realizate de structuri fizice diferite. 2. Sistem fizic. 2. Nivelul algoritmici-reprezenta ional.2. e) Sã cunoaşte i care sunt domeniile de cercetare la care se aplicã modelele de sorginte simbolicã şi cele de sorginte subsimbolicã. 1. Paradigma (neo)conexionistã.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ CURSUL 2 SISTEMUL COGNITIV SI PARADIGMELE PSIHOLOGIEI COGNITIVE Planul cursului: 1. sã diferen ia i procesarea în serie de cea în paralel. 2. O aceiaşi opera ie logicã poate fi executatã la fel de bine de o re ea neuronalã.1. Calculatorul. independentã de suportul material şi nici sistem cognitiv eliberat de orice constrângere impusã de legile fizicii. Definirea sistemului cognitiv Sistemul cognitiv este un sistem fizic care posedã douã proprietã i: de reprezentare şi de calcul. d) Sã diferen ia i modalitã ile de procesare ascendentã şi descendentã. cea clasic-simbolicã şi cea neoconexionistã.4. Paradigma clasic-simbolicã. 1. inteligen a artificialã. Definirea sistemului cognitiv. Niveluri de analizã ale sistemului cognitiv.3. Sistemul cognitiv. Paradigmele psihologiei cognitive. b) Sã descrie i cele douã paradigme ale psihologiei cognitive. Nivelul cunoştin elor.2. Nivelul implementa ional. 1. Structura re elelor neuromimetice. OBIECTIVE La sfârşitul acestui curs ve i fi capabili: a) Sã defini i un sistem cognitiv şi nivelurile sale de analizã. Aceastã afirma ie este solitarã cu teza dependen ei informa iei de substratul sãu substan ial sau energetic. Orice sistem cognitiv are o realitate fizicã. 1. 1.2.1. nu existã informa ie purã. 1. 14 . c) Sã cunoaşte i structura unei re ele neuromimetice şi modul ei de func ionare.2.1. acelaşi tip de procesare a informa iei poate fi implementatã în sisteme fizice total diferite. 2.2. Nivelul computa ional. 2.2. de o re ea de cipuri de siliciu sau de supraconductori.SISTEMUL COGNITIV 1.2. Exemplu de re ea neuromimeticã.2.1. .2.1. Ca urmare. Deci.

Phylyshyn.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Reprezentare. Niveluri de analizã ale sistemului cognitiv Abordarea multinivelarã a sistemului cognitiv este reclamatã pe de-o parte de explicarea comportamentului uman iar.2): a) simbolice. Astfel: a) pentru reprezentãrile simbolice avem regulile de manipulare a simbolurilor. Psihologia cognitivã a renun at la sensul tradi ional al no iunii de "reprezentare" ca "imagine schematicã a unui obiect în absen a ac iunii acestuia asupra organelor de sim ". din experien ã. b) subsimbolice sau neuro-mimetice adicã valori şi patternuri de activare a re elelor neuro-mimetice. dar nu identicã cu evenimentul din exterior. Comportamentele sau mecanismele psihice care se modificã în func ie de cunoştin ele pe care le are subiectul se numesc cognitiv-penetrabile (Z. adicã o variabilã X se transformã într-o variabilã Y. a) Nivelul cunoştin elor cuprinde baza de cunoştin e a subiectului şi scopurile sau inten iile acestuia. c) nivelul algoritmic-reprezenta ional. b) nivelul computa ional.2 ). sunt cunoştin e despre o stare viitoare.2. stiin a cognitivã poate studia orice inteligen ã naturalã sau artificialã. 1990). Reprezentarea şi calculul sunt necesare şi suficiente pentru ca un sistem fizic sã posede inteligen ã. pct. Dacã în mediul extern apare un eveniment. Reprezentãrile utilizate de sistemul cognitiv pot fi de douã tipuri conform paradigmei adoptate (vezi cursul 2. 1984. O reprezentare a evenimentului X-T-Y într-un mediu intern se realizeazã atunci când o proiec ie x a lui X şi o proiec ie t a lui T în acest mediu pot genera o variabilã y care sã corespundã lui Y. de în elegerea şi proiectarea unui sistem cognitiv. 1. reguli semantice etc. regula delta generalizatã). Calculul constã în manipularea reprezentãrilor pe baza unor reguli. cum ar fi: reguli de efectuare a opera iilor matematice. d) nivelul implementa ional. pe de alta. dezirabilã. deprinderi dobândite. Calcul. Nivelele de analizã a unui sistem cognitiv sunt urmãtoarele: a) nivelul cunoştin elor. Reprezentarea este similarã. putem nota acest proces: X-T-Y (T=transformare). 15 . b) pentru reprezentãrile subsimbolice sau neuro-mimetice avem reguli de modificare a valorilor de activare (regula lui Hebb. Cea mai puternicã formã de similitudine este izomorfismul. regula retropropagãrii erorii. din socializare. cum ar fi imaginile sau con inuturile semantice. De aceea. Exemplu. Regulile de manipulare a simbolurilor depind şi ele de paradigma utilizatã (vezi cursul 2. terestrã sau extraterestrã. Cunoştin ele provin din exterior. pct. Scopurile constituie un gen special de cunoştin e. In psihologia cognitivã reprezentarea este o reflectare într-un mediu intern a realitã ii exterioare.

depresiile apar în func ie de ce crede subiectul despre el însuşi (self-concept) şi despre capacitatea sa de a-şi influen a comportamentul (locus de control). Acest tip de prelucrare. de la palierele periferice ale sistemului cognitiv spre cele centrale se numeşte analiza ascendentã a stimulului (bottom-up. Ea este impregnatã de caracteristicile fizice ale stimulilor şi de proprietã ile modulelor cognitive periferice. Ca urmare. Si comportamentele patologice sunt reglate de cunoştin ele noastre. O abordare ascendentã va începe cu stimulii şi abia dupã ce aceştia au fost prelucra i. şi numai dupã aceea ia în considera ie detaliile caracteristice ale stimulului care urmeazã sã fie prelucrat. Comportamentele sau procesãrile cognitive care nu sunt influen ate de cunoştin ele de care dispune subiectul se numesc cognitiv-impenetrabile. Abordarea descendentã a învã ãrii cititului la copii. 16 . texturã deplasare în spa iu etc) spre cele semantice sau func ionale (categoria din care face parte stimulul. Exemplu. sus ine cã au loc în primul rând predic ii asupra textului în totalitate. Exemplul2. prin terapia de sorginte cognitivã. Reprezentativ pentru acest tip de procesare este extragerea contururilor unui obiect pe baza varia iei intensitã ii luminii. intrã în joc al i factori. data-driven processing). Ipoteza astfel formulatã este confruntatã cu probele evidente. Prelucrarea stimulilor de cãtre sistemul cognitiv se poate realiza: a) pornind de la caracteristicile fizice sau de suprafa ã (contur. Ea are drept fazã ini ialã cadrul contextual în care se realizeazã procesarea. sau într-un cuvânt pe care îl cunoaştem. apoi sunetele corespunzãtoare acestora şi semnifica ia lor şi numai dupã aceea contextul şi sensul întregului text. adicã nevoile şi dorin ele subiectului şi împrejurãrile fizice. Astfel. Exemplu. culoare. în func ie de context şi de alte repere. care includ contextul. Modulele şi arhitectura cognitivã sunt cognitiv-impenetrabile. b) pornind de la baza de cunoştin e a subiectului.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Exemplul1. se urmãreşte schimbarea schemelor cognitive ale subiectului. recunoaşterea literelor se face mai rapid într-un cuvânt cu sens. Modelul procesãrii ascendente sus ine cã învã area cititului presupune parcurgerea urmãtoarelor etape: literele şi sunetele pe care acestea le reprezintã. semnifica ia. apoi cuvintele şi abia dupã aceea literele care formeazã cuvintele. vectorizatã de jos în sus. apoi cuvintele. func ia sa într-un scenariu etc). Exemplu. Acest tip de prelucrare se numeşte analizã descendentã (top-down). Analiza descendentã este generatã de baza de cunoştin e a subiectului (knowledge driven).

2. . Dacã ne intereseazã analiza în 17 .2. Analiza computa ionalã pune în eviden ã douã tipuri de prelucrãri (procesãri): modulare şi non -modulare. analiza acestei sarcini constã în identificarea datelor de intrare (358 şi 600) şi a func iei aditive dintre acestea şi suma rezultatã. . Exemplul prototipic îl constituie recunoşterea obiectelor. preaten ional şi au o loca ie neuroanatomicã relativ precisã. Prototipicã pentru acest tip de prelucrare este precesarea primarã a informa iei vizuale (vezi cursul 3. de calcul a ipotenuzei într-un triunghi dreptunghic etc. a grupãrii lor într-un gestalt unic pe baza proximitã ii spa iale) cu cea descendentã (inferen e generate de cunoştin e de limba românã) (vezi cursul 4. analiza computa ionalã le cuprinde într-un model matematic.). Dupã ce stabileşte exhaustiv prelucrãrile.2. are un grad mare de generalitate: ea nu depinde de sistemul care o executã şi care poate fi un subiect uman sau un calculator şi nu depinde nici de modul în care ea este reprezentatã sau de algoritmul pe baza cãruia se poate calcula.). Algoritmii şi reprezentãrile îşi impun reciproc constrângeri în sensul cã o anumitã reprezentare poate favoriza un anumit algoritm. Reprezentãrile se referã la modul de codare a input-ului şi anume cum este el reprezentat în sistemul cognitiv: semantic. deci sunt cognitiv-impenetrabile. -Procesãrile modulare nu pot fi influen ate de cunoştin ele subiectului. (vezi cursul 4. adicã func ia inputoutput. pct. pct. dupã cum o anumitã procedurã de calcul poate facilita utilizarea unei reprezentãri specifice.Procesãrile non-modulare sunt tratamente care pot fi influen ate de baza de cunoştin e a subiectului. Astfel de algoritmi sunt: algoritmul de extragere a rãdãcinii pãtrate. .Procesãrile în serie. pct. Exemplu: sã presupunem cã ni se cere sã stabilim suma a douã numere: 358+600.Procesãrile în paralel.4.). c) Nivelul algoritmic-reprezenta ional îşi pune problema algoritmului care realizeazã func ia input-output şi a modalitã ilor de reprezentare ale input-ului şi output-ului. 2. b) Nivelul computa ional cuprinde stabilirea exhaustivã a procesãrilor la care sunt supuse datele unei probleme (input) pentru a ob ine solu ia (output). 2.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ In recunoaşterea unui cuvânt concurã analiza ascendentã (prelucrarea contururilor literelor. De men ionat cã prelucrãrile la care e supus input-ul pentru a produce un output sunt constrânse de mediul fizic în care opereazã sistemul cognitiv. la acest nivel sunt analizate prelucrãrile care permit transformarea input-ului în output. de rezolvare a ecua iilor de gradul II. Deci. In cadrul acestora se porneşte de la ipoteza cã fiecare nivel al procesãrii este parcurs în totalitate înainte de a începe un altul. imagistic. La nivel computa ional. Existã deasemenea procesãri în serie şi procesãri în paralel. Ele se realizeazã automat. Aceste procesãri implicã faptul cã mai multe etape ale procesãrii pot avea loc în acelaşi timp. Algoritmul este o secven ã de calcule pe baza cãreia printr-un numãr finit de paşi din datele de intrare se ob in datele de ieşire. prin valori de activare etc. a mãrimii şi formei lor. Analiza computa ionalã a func ionãrii sistemului cognitiv utilizeazã formalisme matematice sau logico-matematice.1. Func ia respectivã. odatã detectatã.

2. c) cum realizeazã aceste func ii.paradigma clasicã-simbolicã 18 . La om nivelul implementa ional studiazã ce procese neurobiologice au loc în momentul efectuãrii unei sarcinii. adicã algoritmul şi cum şi le reprezintã. Chiar dacã s-a recurs la aceiaşi reprezentare (spre exemplu în cifre arabe). Pentru calculator nivelul implementa ional studiazã ce se întâmplã la nivel de hardware atunci când se executã o sarcinã. Analiza multinivelarã a sistemului cognitiv este impusã de însãşi organizarea pe nivele a sistemului de procesare a informa iei. PARADIGMELE PSIHOLOGIEI COGNITIVE In func ie de tipul reprezentãrilor şi implicit de modalitã ile de tratare a lor (nivelul algoritmic-reprezenta ional) existã douã paradigme: . concomitente procesãrilor informa ionale. Func ionarea lui poate fi analizatã şi la nivelul proceselor fizice sau biochimice.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ profunzime a sistemului de procesare a informa iei. din cipuri de siliciu (calculatoarele) sau din alte materiale. un sistem cognitiv uman sau artificial poate fi analizat la mai multe niveluri: Exemplul1. nu putem rãmâne la nivel computa ional şi trebuie sã trecem la nivelul de analizã algoritmic-reprezenta ional. Un subict realizeazã adunarea. algoritmii utilizate pot fi diferi i. b) ce func ii input-output poate calcula (nivelul computa ional). Se poate constata astfel cum func ia este aceiaşi dar algoritmul este diferit. d) ce procese neurobiologice au loc în momentul efectuãrii sarcinii respective (nivelul implementa ional). b) care sunt cerin ele şi prelucrãrile la care ajunge de la datele problemei la solu ie (nivelul computa ional). Exemplul2. Orice sistem cognitiv este un sistem fizic. d) Nivelul implementa ional. d) ce se întâmplã la nivel de hardware când executã o anumitã sarcinã. In mod similar putem analiza sistemul cognitiv uman: a) ce cunoştin e şi inten ii are (nivelul cunoştin elor). în baza zece sau în baza doi etc. închipuindu-şi cele douã numere aşezate unul sub altul iar apoi procedeazã la adunarea unitã ilor. zecilor şi a sutelor. fiind format din celule nervoase (creierul).. Deci. Func ionarea unui calculator poate fi abordatã începând cu: a) ce cunoştin e posedã calculatorul respectiv (nivelul cunoştin elor). La nivelul sistemului cognitiv uman nivelul implementa ional este domeniul de studiu al neuroştiin elor. în timp ce alt subiect poate recurge la altã procedurã. (nivelul implementa ional). adunând întâi sutele. Aici constatãm cã un subiect poate sã-şi reprezinte numerele respective prin cifre arabe sau prin cifre romane. adicã limbajul de programare (nivelul algoritmic-reprezenta ional). c) cum îşi reprezintã sarcina şi cum o realizeazã efectiv (nivelul algoritmic-reprezenta ional). apoi coborând blocul unitã ilor şi al zecilor.

Phylyshyn şi J. Locke. Descartes) cât şi în empirismul englez (Th. cercetãrile în aceastã direc ie au fost curmate. Abia la începutul deceniului nouã J. Ideea cã atât sistemul cognitiv uman cât şi computerul sunt sisteme fizico-simbolice a favorizat simularea pe calculator a unor procese cognitive şi construirea sistemelor artificiale inteligente. 19 . pe care unii îl numesc neoconexionism. dar în acelaşi timp pot fi manipulate de un sistem fizic.1. Paradigma clasicã-simbolicã Aceastã paradigmã are puternice rãdãcini filosofice atât în ra ionalism (Leibniz.paradigma neoconexionistã 2. R. Paradigma (neo)conexionistã. Este cunoscutã şi sub numele de paradigma procesãrilor paralele distribuite sau modelare neuromimeticã. Ea porneşte de la ideea cã activitatea cognitivã poate fi explicatã pe baza unor modele de inspira ie neuronalã. Din strãdaniile lor comune s-a nãscut în anii 1886-1987 o lucrare în douã volume intitulatã Parallel Distributed Processing: Exploration in the Microstructure of Cognition. consideratã a fi Biblia conexionismului actual. Aceastã paradigmã s-a aplicat la studiul proceselor cognitive centrale.2. Rumelhart relanseazã ideea construirii unor modele cognitive de inspira ie neuronalã şi formeazã un grup de cercetare a procesãrilor paralele distribuite. Chomsky) au impus ideea conceperii gândirii ca manipulare de simboluri. Papert. Hobbes. PDP Research Group. 2. Sintagma de "model clasicsimbolic" sau "paradigma simbolicã clasicã" a fost consacratã în ştiin ele cognitive de Z. cum ar fi rezolvarea de probleme. de exemplu sau exclusiv. Hume). Pentru a putea opera cu cunoştin e. Ca urmare sistemul cognitiv uman este un sistem fizico-simbolic. J. Un fenomen similar are loc şi în cazul subiectului uman. E. Pentru a opera cu cunoştin ele. L. Psychological and Biological Models. In urma apariþiei în 1969 a unei cãr i semnate de M. de unde şi atributul de "clasicã". D. Un simbol este o reprezentare care denotã obiecte sau stãri de lucruri şi se supune unor reguli de combinare (gramaticã). Progresele în ceea ce priveşte formalizarea logicii (Russel. conceptele. Prin analogie. în care se demonstra incapacitatea unor re ele neuromimetice de a calcula func ii logice simple ca.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ . Paradigma conexionistã a intrat întrun con de umbrã pentru aproape douã decenii. luat ca model de în elegere a sistemului cognitiv uman func ioneazã pe baza manipulãrii simbolurilor cu ajutorul regulilor. creierul uman le codeazã în expresii simbolice. ce denotã cunoştin e şi stãri de lucruri. Wittgenstein). Teza principalã: cunoştin ele şi implicit stãrile de lucruri corespunzãtoare sunt reprezentate în sistemul cognitiv prin simboluri sau structuri simbolice. Expresiile rezultate sunt reprezentãri simbolice. sistemul cognitiv uman a fost conceput ca un sistem simbolic. Minsky şi S. Primele tentative în acest sens au fost fãcute de Pitts şi McCullogh în 1943 când au încercat sã demonstreze cum o re ea neuromimeticã poate realiza calcule logice. Newell (1992) (vezi cursul 14)) reprezintã cele mai însemnate întruchipãri ale paradigmei simbolice clasice. Fodor în 1988. McClelland şi D. Teoria ACT* a lui J. apari ia lingvisticii teoretice şi a gramaticilor generative (N. Camap. Anderson (1983) şi Modelul SOAR a lui A. imaginile sunt reprezentãri simbolice. judecã ile. Calculatorul. calculatorul trebuie sã recurgã la codarea lor într-un limbaj de programare. Expresiile lingvistice.

Unitã ile (unitã i cognitive. ceea ce face ca re elele conexioniste sã fie semantic-opace spre deosebire de modelele simbolice care sunt semantic-transparente. Unitã ile dintre ele. Singura caracteristicã a unei unitã i constã în valoarea ei de activare. un pattern de conexiuni între unitã i 6. Dacã unitã ile au func ia de a recepta input-ul convertindu-l într-o valoare de activare ele se numesc unitã i input.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Teza principalã: Informa ia este reprezentatã de sistemul cognitiv uman prin valori şi patternuri de activare ale unor unitã i simple (neuromimi). Aceastã 20 . Neuromimii nu sunt interpretabili semantic. noduri). o stare de activare 3. Unitã ilor neuromimetice li se poate atribui o interpretare. reguli de învã are 7. cum ar fi valoarea de activare şi ideea grupãrii într-o re ea de conexiuni (sinapse). dar aceasta este fãcutã de cel ce exploreazã proprietã ile re elei. o mul ime de unitã i 2. adicã nu simbolizeazã stãri de lucruri cunoscute. Unitã ile care transmit output-ul în mediul re elei se numesc unitã i output. o func ie output 5. neuromimi. Re elele care con in doar unitã i vizibile se numesc re ele binivelare. De aceea ele se numesc unitã i vizibile. neuroni formali. Regulile care guverneazã dinamica acestor re ele sunt reguli de modificare sau propagare a valorilor de activare. care nu pot fi accesate direct din mediu. S-a convenit ca unitã ile sã aibã o valoare cuprinsã între -1 şi +1. o regulã de activare 4. Ele preiau câteva proprietã i ale neuronilor reali. un mediu în care opereazã re eaua respectivã 1. O re ea neuromimeticã (model conexionist) este formatã din: 1. ci doar prin intermediul unitã ilor vizibile se numesc unitã i ascunse. Atât unitã ile input cât şi unitã ile output pot fi accesate direct din mediul re elei. Re elele care con in şi unitã i ascunse se numesc re ele multinivelare.

Netinput-ul reprezintã suma input-urilor recep ionate de o anumitã unitate.re ele distributive.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ interpretare este exterioarã. De regulã. în care un neuron. In cazul cel mai simplu. aşa cum la un neuron real. 5. Ponderea conexiunilor moduleazã starea de activare şi valoarea netinput-ului unei unitã i cognitive. o re ea conexionistã apare ca o matrice de valori de activare. 2. nu este inerentã re elei respective. Regula de activare. transmite impusul nervos doar dacã acesta a atins un anumit prag. ci de patternul de conexiuni dintre unitã ile unei re ele. Pentru cã unitã ile sunt practic nişte valori de activare. iar deasupra cãruia valoarea output-ului este egalã cu starea de activare. Aceste inputuri sunt ponderate cu ponderea sau tãria legãturilor dintre unitã ile input şi unitatea receptoare. Orice unitate are şi un rest de activare. Func ia output. In cazul în care interac iunile sunt reciproce sau bidirec ionale avem de-a face cu o re ea interactivã. în cazul cãrora informa ia nu este localizatã la nivelul unitã ilor. Ea stabileşte rela ia dintre valoarea de activare a unei unitã i şi output-ul pe care ea îl transmite spre alte unitã i din re ea. atunci re elele se împart în douã mari categorii: . Valoarea de activare se deterioreazã odatã cu trecerea timpului sau cu modificarea conexiunilor. Durata unei modificãri complete a tuturor valorilor de activare a unitã ilor dintr-o re ea se numeşteciclu. o unitate într-o re ea conexionistã nu este nimic altceva decât o stare de activare codatã printr-un numãr. Conexiunile. ci valori de activare. se considerã cã fiecare unitate reprezintã un concept sau o anumitã ipotezã. Modificarea stãrii de activare se stabileşte pe baza calculului netinputului. re eaua nemanipulând simboluri. 4. un concept sau propozi ie nu este reprezentatã de o singurã unitate.re ele localiza ioniste. Se poate stabili însã şi un prag al stãrii de activare sub care valoarea output-ului este 0. Mai precis. Un fenomen analog are loc şi în re elele neuronale reale: valoarea de activare a unui anumit neuron se modificã însumând poten ialele de activitate de la to i neuronii cu care se aflã în contact. atunci avem de-a face cu o re ea unidimensionalã (feed-forward network). dar fiind o conven ie. intervalul de varia ie a stãrii de activare este stabilit între -1 şi +1. adicã dacã activarea se propagã numai de la unitã ile input spre unitã ile output. rezultat din stimulãrile ei trecute. Stãrile de activare. Este o func ie ce stabileşte modul în care se modificã valoarea de activare a unitã ilor. Nodurile re elei sunt legate între ele prin conexiuni. se poate alege orice alt interval. 21 . De aici denumirea de conexionism sau neoconexionism datã modelãrii proceselor cognitive prin re ele neuromimetice. Transpare din nou analogia cu func ionarea structurilor neuronale. Astfel. In ambele cazuri. 3. conexiunile pot fi excitative sau inhibitive. rata sa de descãrcare descreşte în func ie de timp sau prin inhibi ia lateralã. . Modificarea valorii de activare se realizeazã adãugând netinput-ul la restul de activare. Dacã totuşi aceastã atribuire de semnifica ii are loc. Dacã conexiunile sunt orientate într-o singurã direc ie. Rata descreşterii stãrii de activare se numeşte rata degradãrii. valoarea output-ului este identicã cu valoarea stãrii de activare. Orice unitate are o valoare sau stare de activare la un moment dat care indicã nivelul sãu de activitate. Conexiunile excitative au o pondere pozitivã iar cele inhibitive au o pondere negativã. In multe re ele conexioniste unitã ile de la acelaşi nivel func ioneazã pe baza inhibi iei laterale. ci este distribuitã pe interac iuinile dintre unitã i. ponderându-le în func ie de tãria sinapsei pe care o are cu fiecare dintre aceştia. Analogia cu interac iunile dintre celulele sistemului nervos este evidentã.

regula delta ajusteazã tãria conexiunilor pe baza calculului erorii. Regula delta (regula Widrow. O etapã în care. iar conexiunile se modificã în func ie de ponderea pe care o au la comiterea erorii. 6. atunci diferen a este nulã. Exemplu: Se cere calcularea netinput-ului şi a valorii de activare a unitã ii ascunse notate cu asterix din schema re elei unidirec ionale din imagine Netinput-ul pentru aceastã unitate acunsã se calculeazã fãcând suma ponderatã a valorilor de activare a unitã ilor input. dacã una dintre unitã i este excitatã.7) + (0. ambele pozitive sau ambele negative. De regulã. Modificarea tãriei conexiunilor se face pe baza unor reguli de învã are.Hoff. Dacã func ia output stabileşte cã valoarea output-ului este egalã cu stare de activare. . ceea ce înseamnã cã re eaua a oferit rãspunsul dorit şi ponderea conexiunilor va rãmâne neschimbatã. Principalele reguli de învã are sunt: . Hebb în 1949 conform cãrora tãria sinapsei dintre doi neuroni creşte dacã în momentul stimulãrii se aflã în aceiaşi stare de activare. Eroarea dintre output-ul dezirabil şi cel actual se propagã invers. Regula retropropagãrii erorii (regula delta generalizatã) este o extindere a regulii delta la re ele multinivelare. Deci: netinp=Wijua = (0. Deci. Toate cele trei reguli de învã are au ca scop optimizarea performanei re elei la sarcinile cognitive cu care se confruntã. . reduce starea de activitate a unitã ilor de la acelaşi nivel (competitive learning). Acestea sunt nişte algoritmi sau ecua ii care guverneazã modularea ponderii conexiunilor dintr-o re ea.Hoff) utilizeazã discrepan a dintre output-ul dezirabil şi output-ul actual. Corespunzãtor. Aceastã regulã modeleazã rezultatele experimentale ob inute de D. ponderea conexiunii creşte dacã unitã ile au o stare de activare de acelaşi semn. Ponderea e datã de tãria conexiunilor. potrivit regulii lui Hebb. 22 . de la nivelul unitã ilor output spre cele ascunse şi spre cele input. la acest rezultat se adaugã restul de activare al unitã ii ascuse vizate. în faza de învã are re eaua are nevoie de mai multe epoci pentru a ajunge la solu ia dezirabilã.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ adicã. Regulilor de manipulare a simbolurilor din paradigma clasicã simbolicã le corespund în cazul modelelor neoconexioniste reguli de modificare a ponderii conexiunilor.2 x 0.regula lui Hebb.regula delta sau regula Widrow. şi scade în caz contrar.5 x 0. adicã eroarea este mai mare cu atât ponderea unei conexiuni se modificã mai mult.5) = -0.0 x -1) + (0. deci are valoare de activare pozitivã. Reguli de învã are. se numeşte epocã. Atunci când output-ul dezirabil este egal cu output-ul actual. ea inhibã. pe baza regulilor de învã are se schimbã toate conexiunile dintr-o re ea. adicã ambii excita i sau ambii inhiba i şi scade dacã ei se aflã în stari de activare opuse.1 Pentru a afla valoarea de activare.regula retropropagãrii erorii sau regula delta generalizatã. Cu cât diferen a. atunci activarea transmisã de aceastã unitate spre unitã ile output se calculeazã dupã acelaşi procedeu al ponderãrii cu tãria conexiunii.3 x 1) + (0. Regula lui Hebb stipuleazã cã ponderea conexiunii dintre douã unitã i se modificã în func iede produsul valorilor lor de activare.

Când input-ul este de la o minã. Deci. Pentru a realiza acest lucru se stabilesc douã outputuri dezirabile: (1.1) pentru rocã. în care se evalueazã performan ele sale pentru o categorie de stimuli similarã cu cei care au fost utiliza i în faza de antrenament. recunoaştere. Exemplu: Re ea unidirec ionalã de recunoştere a intelor (R. Sã vedem acum cum func ioneazã asemenea re ele neuromimetice. care ac ioneazã ca un tot pentru a-şi realiza func iile (memorie asociativã. 7. 23 . re elele neuromimetice sunt compuse din grupuri de unitã i de tratare a informa iilor masiv interconectate. care variazã pe intervalul (0. independente de dinamica activãrilor din cadrul re elei. ca şi orice re ea neuronalã este conexatã cu alte re ele care formeazã mediul sau ambian a sa. Orice re ea conexionistã. care montat pe o torpilã sã inteascã şi sã distrugã numai minele. iar de acolo spre cele douã unitã i output. unitã i de ieşire.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Dupã faza de învã are sau de antrenament. de o arhitectonicã riguroasã (pe unul sau mai multe niveluri). cãutare. competi ia etc).1) intrã ca valori de activare ale unitã ilor input. Aceastã problemã va fi ilustratã prin descrierea unei re ele unidirec ionale de recunoaşterea intelor. J. de mecanisme specifice (propagarea activãrii sau inhibãrii. Eroarea de output trebuie sã fie cât mai micã pentru ca discriminarea sã fie cât mai acuratã. tratare). Problema pe care au avut-o aceştia de rezolvat a fost construirea unui sistem cognitiv. re eaua intrã în faza de testare. învã are. Ecoul este descompus în 13 benzi de intensitate. reducerea erorilor prin activare retroactivã. corespunzãtoare celor doua perechi de unitã i. în esen ã. Valoarea de activare a unitã ilor input se propagã unidirec ional spre unitã ile ascunse. Rezultatul este o pereche de valori de activare. Cele 13 valori. inteligent. unitã i ascunse). Sejnowski. P. Mediul sau ambian a re elei.0) pentru minã. perechea de valori de activare a unitã ilor output trebuie sã fie diferitã de perechea de valori de activare rezultat în cazul unui input de rocã. Input-ul re elei care a fost construitã în acest scop este asigurat de un sistem de ecoloca ie (detectarea obiectelor pe baza ecoului pe care acestea îl produc la un semnal sonor emis anterior). (0. capabil sã discrimineze între minele marine şi rocile subacvatice. Ele dispun de o compozi ie precisã (unitã i de intrare. Influen a mediului apare în modelele conexioniste sub forma unor input-uri cu valori fixe. 1988). Gorman şi T.

Prezentarea stimulilor din cele douã categorii se face în mod alternativ. In aceste condi ii re eaua nu este capabilã sã discrimineze şi de aceea ea va trebui învã atã sau antrenatã.se stabileşte ponderea fiecãrei conexiuni între unitã ile ascunse şi cele output pe care acestea o au la comiterea erorii (regula delta) şi se modificã tãria lor.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ La început. Cele cu pondere mari se modificã mult. dar trebuie inut seama cã şi în sistemul cognitiv uman eroarea este prezentã. .la fel se procedeazã cu conexiunile dintre unitã ile input şi cele ascunse. Nu se administreazã numai un set de ecouri provenite de la mine pãnã când se ob ine o eroare minimã între output-ul actual şi cel dezirabil pentru ca. dupã aceea. re eaua şi-ar pondera conexiunile 24 . Aceastã re ea a avut nevoie ca sã înve e de câteva sute de epoci şi reuşeşte sã rãspundã corect în peste 90% din cazuri. cele cu pondere redusã. ponderea legãturilor (conexiunilor) şi valoarea resturilor de activare este stabilitã arbitrar. Apoi se procedeazã la administrarea unui nou stimul şi se parcurg aceiaşi paşi. se modificã pu in (regula retropropagãrii erorii). Schimbarea ponderii conexiunilor se face pe baza regulii retropropagãrii erorii (delta generalizatã). sã se administreze input-uri de roci. Eliminarea totalã a erorii este foarte greu de ob inut. Invã area constã în modificarea tãriei conexiunilor pentru ca diferen a dintre outputul actual şi cel dezirabil sã fie cât mai micã. astfel: . Dacã s-ar proceda aşa.

cãci ea în sine nu este nici adevãratã nici falsã. ra ionamentul. 2. unele vizând macrostructura cognitivã (modelele simbolice). Rela ia dintre modelele simbolice şi cele subsimbolice poate fi privitã ca o rela ie pe verticalã. Aceasta înseamnã cã pentru anumite prelucrãri sunt mai promi ãtoare unele modele decât altele. Este important ca în etapa de învã are re eaua sã fie antrenatã cu o colec ie cât mai bogatã de stimuli (input-uri) din cele douã categorii. (1988). Ele au însã dificultã i în abordarea învã ãrii şi sunt stângace în abordarea proceselor periferice. Psihologie şi medicobiologie în Revista de Psihologie. cercetãrile au scos în eviden ã existen a unor procesãri preponderent simbolice în cazul gândirii şi preponderent conexioniste în cazul proceselor periferice. cu grade diferite de similitudine. Modelele neoconexioniste şi-au gãsit domeniul de aplicare la procesele periferice. (1988). dar apar inând aceloraşi categorii. prin aplicarea la studiul unui fenomen specific. dupã care şi le-ar reajusta pentru a rãspunde la stimuli din cea de-a doua categorie. Implica ii ale neurochimiei în psihologie în Revista de Psihologie. ambele au valoare predictivã şi descrieri relativ valide la un anumit nivel de analizã. Al. KULCSAR. iar celelalte. T. nr. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE CIPLEA. 126-136. 25 . în elegerea). memoria. Validitatea şi vitalitatea ei rezidã în modelele pe care le genereazã şi care pot fi testate şi (in)validate. p. Dupã faza de învã are urmeazã faza de testare în care comportamentul re elei este apreciat în raport cu altã colec ie de stimuli decât cei prezenta i în faza de antrenament. Re ele similare se pot constui pentru a realiza recunoşterea unor foneme. In aceastã situa ie putem considera cã sistemul cognitiv are o arhitecturã neomogenã. 2. dar s-au dovedit nepotrivite în aplicarea la procesele gândirii. trebuie sã plecãm de la ideea cã o paradigmã nu poate fi invalidatã în mod direct. ceea ce ar face-o sã devinã incapabilã sã mai rãspundã la stimuli din categoria anterior învã atã. grafeme etc. Astfel..Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ pentru a rãspunde la stimuli din prima categorie. Astfel. Aceatã afirma ie ne duce spre o nouã întrebare: Ce s-a întâmplat cu modelele pe care le-au generat cele douã paradigme? Modelele simbolice şi-au dovedit viabilitatea în descrierea şi reproducerea proceselor cognitive centrale (rezolvarea de probleme. * * * Este o paradigmã mai bunã decât cealaltã? Dacã vrem sã rãspundem la aceastã întrebare. microstructura (modelele conexioniste)..

Gloria..Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ MICLEA. p. Mircea (1999). 1984. 26 . Computation and Cognition. recenzie în Revista de Psihologie. Ed. Z. Cambridge. 2. p. (1987). The MIT Press.168-171.26-49. Cluj-Napoca. PHYLYSHYN. Toward a foundation for cognitive science. Psihologie cognitivã.

27 . Extragerea formelor prin prelucrarea umbrelor.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ CURSUL 3 PROCESAREA INFORMATIEI VIZUALE (I) Nivelul implementa ional. OBIECTIVE La sfârşitul acestui curs ve i fi capabili: a) Sã descrie i aspecte legate de neurobiologia procesãrii informa iei vizuale (celule cu conuri şi bastonaşe. Cea mai sensibilã arie a retinei se numeşte fovee sau zonã fovealã. 2. 2. Principala proprietate a acestor unde este de a fi vizibile. Procesarea primarã a informa iei vizuale.4.conurile (în numãr de aproximativ 6 milioane) sunt amplasate în centrul retinei.1. Un fenomen fizic este vizibil dacã provoacã o activitate fotochimicã la nivelul receptorilor care determinã formarea unor poten iale de ac iune prelucrate de sistemul nervos vizual. deplasarea. fiecare specializat pentru receptarea unui anume segment al spectrului luminos: un tip este specializat pentru lungimi de undã micã (la capãtul roşu al spectrului luminos).2. c) Sã descrie i modul în care sunt procesate informa iile despre contururile. Acestea sunt de trei tipuri. 2.3. 2. imaginea retinianã este o distribu ie spa ialã a punctelor luminoase ale unei surse externe. 2. 2. NIVELUL IMPLEMENTATIONAL Este vorba despre neurobiologia procesãrii informa iei vizuale. Detectorii de trãsãturi.1.1.1. în special în zona fovealã.1. adâncimea.5. celule on-off şi off-on. Nivelul computa ional: procesarea primarã a informa iei vizuale. Procesarea mişcãrii. Semnalele luminoase receptate şi procesate în mod curent de sistemul vizual uman sunt undele electromagnetice cu lungimi de undã cuprinse între 440-810 milimicroni. deci spectrul dintre ultraviolete şi infraroşii.1. 1.1. Nivelul computa ional. Extragerea contururilor. forma şi culoarea obiectelor.2. Nivelul implementa ional. Planul cursului 1. 1. b) Sã distinge i între procesarea primarã a informa iei şi procesarea secundarã. Procesarea texturii.1. Câmp receptor. altul pentru mijlocul spectrului şi al treilea tip este specializat pentru receptarea razelor luminoase cu lungime de undã mare (fragmentul violet al spectrului). 1. Calculul adâncimii prin disparitatea retinalã. 2. celule on-off şi off-on. Dupã cum se ştie. detectori de trãsãturi). Retina con ine douã tipuri de receptori: . Ele prezintã o mare sensibilitate pentru culori şi acurate ea detaliilor.

raportul fiind de aproximativ 130 la 1. Atât conurile cât şi bastonaşele con in pigmen i sensibili la luminã. 1. Fibrele optice se încrucişeazã la nivelul chiasmei optice.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ . celule on-off şi off-on. dând naştere unor poten iale electrice în celulele nervoase (poten iale de ac iune) şi generând varia ii ale frecven ei de descãrcare a acestora. Ele surprind punctele. face ca aceste celule sã nu reac ioneze la stimularea unui sigur punct de pe retinã. Fibrele provenite de la jumãtatea interioarã (nazalã) a retinei se proiecteazã cortical la nivelul emisferei opuse. situat în regiunea posterioarã a creierului. S-a descoperit cã analiza trãsãrturilor din câmpul vizual are loc în cortexul vizual primar. Dacã fiecare con din zona fovealã este conectat la un ganglion. Ele nu au acurate e pentru detalii şi culoare. fibrele traverseazã nucleul geniculat lateral de aceiaşi parte a creierului. datoritã inhibi iei laterale. la o celulã ganglionarã revin aproximativ 120-130 de receptori. dar polaritatea acestori câmpuri este diferitã.pe verticalã de celule bipolare. Fotonii stimulilor luminoşi provoacã descompunerea acestor pigmen i. celule complexe şi hipercomplexe.2. Se cunoaşte existen a a douã tipuri de celule (ganglioni): celule on-off şi celule off-on.celulele off-on au un câmp receptor cu o polaritate negativã în centru şi pozitivã spre periferie. ci la stimularea unei arii sau suprafe e mai mari. Astfel. Conectarea receptorilor la celulele ganglionare este diferen iatã. Zona sau suprafa a de pe retinã care modificã func ionarea celulei nervoase se numeşte câmp receptor al celulei respective. cu atât numãrul de bastonaşe conectate la o celulã nervoasã creşte. 28 . despre care vom vorbi la pct. Ambele au câmpuri receptoare circulare şi concetrice. Impulsurile nervoase sunt transmise prin celulele bipolare şi ganglionii retinieni care formeazã nervul optic la nivelul fiecãrui glob ocular.celulele on-off au un câmp receptor cu o polaritate pozitivã în centru şi negativã spre periferie şi se activeazã la spoturi luminoase. Pe ansamblu.pe orizontalã. de celule amacrine şi celule orizontale.1. Câmp receptor. care reprezintã codul neurologic care realizeazã transmiterea informa iei în sistemul nervos. Numãrul mare de receptori ce revine pentru o celulã ganglionarã. care include mai mul i receptori. asigurând func ia inhibitivã a retinei. ganglionare. 1. unde existã celule specializate: celule simple. jumãtatea stângã a câmpului vizual se proiecteazã în emisfera cerebralã dreaptã şi invers. nervi optici. .bastonaşele (în numãr de aproximativ 120 de milioane) se aflã în zona perifericã a retinei şi sunt specializate în detectarea luminii de intensitate slabã. . Celulele cu câmp receptor on-off şi off-on sunt caracteristice ganglionilor vizuali şi celulelor nervoase din corpii genicula i laterali. situat în talamus şi mai departe cãtre cortexul vizual. De la nivelul chiasmei optice. în timp ce fibrele din partea exterioarã a retinei se proiecteazã la nivelul emisferei cerebrale de aceiaşi parte. cu cât ne îndepãrtãm spre periferia retinei. Conurile şi bastonaşele sunt conectate: . Ambele tipuri de celule sunt insensibile la o stimulare uniformã a câmpului receptor. ceea ce asigurã func ia excitativã a retinei .

unghiuri. In plus. într-o zonã învecinatã a câmpului vizual). altele la unghiuri ascu ite etc. b) tipul 2 cuprinde celule ce detecteazã unghiuri. 2.celulele hipercomplexe se numesc astfel deoarece complexitatea stimulilor pe care îi prelucreazã este mai mare decât în cazul celulelor simple şi complexe. Ele sunt foarte specializate în sensul cã reac ioneazã numai la o anumitã orientare şi localizare a caracteristicilor respective (contururi. Ele sunt selective. . O celulã simplã însumeazã activitatea mai multor celule on-off şi off-on din nucleii genicula i laterali. sensibilitatea lor scãzând în condi iile expunerii repetate la acelaşi stimul. . pânã la cele hipercomplexe. NIVELUL COMPUTATIONAL O teorie computa ionalã a procesãrii informa iei vizuale vizeazã construirea unor modele logico-matematice capabile sã producã un anumit output pe baza unor prelucrãri 29 . la cele complexe. celulele complexe rãspund la aceşti stimuli indiferent de loca ia lor în câmpul vizual. Ele rãspund la aceleaşi tipuri de stimuli-trãsãturi ca şi cele simple. Dincolo de proprietã ile lor specifice. Neuronii care îşi modificã activitatea bioelectricã în cazul unor stimuli ca linii. Din punct de vedere func ional. dar pentru orientãri sau direc ii diferite ale unui stimul se activeazã celule complexe diferite. Existã douã tipuri de celule hipercomplexe: a) tipul 1 cuprinde celule identice din punct de vedere func ional cu celulele complexe. dar rãspunde în mãsurã mai redusã şi la stimuli similari.celulele complexe se aflã în ariile striate şi parastriate ale cortexului vizual. despre care am vorbit. benzi luminoase sau intunecoase se numesc detectori de trãsãturi. Nu este exclusã însã nici o organizare în paralel. complexe şi hipercomplexe care detecteazã stimuli de compexitate tot mai ridicatã. celulele complexe reac ioneazã şi la stimuli afla i în mişcare. . cortexul vizual este sediul unor celule-simple. neuronii detectori de trãsãturi au câteva caracteristici comune: . In func ie de complexitatea caracteristicilor fizice ale stimulului la care reac ioneazã au putut fi puse în eviden ã 3 tipuri de celule: celule simple. se presupune cã ele sunt organizate ierarhic. existând posibilitatea func ionãrii simultane a celulelor de la niveluri niferite. contururi) cu condi ia ca acestea sã aibã o anumitã dimensiune. începând cu celulele simple care primesc semnalele generate de celulele on-off şi off-on. dar. Detectorii de trãsãturi. In ceea ce priveşte organizarea celulelor despre care am vorbit. Deci. Stimuli de dimensiuni diferite activeazã celule hipercomplexe diferite. Ele au câmpuri receptoare elongate. Rãmâne importantã. linii. cu o singurã deosebire: ele rec ioneazã la orice stimul simplu (linii. ca şi la celulele simple. fante). orientarea stimulilor. . fante luminoase sau linii.manifestã reactivitate maximã la un anumit tip de stimul-trãsãturã. aceste celule au fost numite detectori de trãsãturi. celule complexe şi celule hipercomplexe.2. unele reac ionând la unghiuri drepte. care sintetizeazã mesajele celulelor simple.formeazã structuri de re ea în cadrul cãrora func ioneazã mecanismul inhibi iei laterale (un neuron activat reduce activitatea unor neuroni învecina i care detecteazã caracteristici similare.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ 1.celulele simple detecteazã contururi. . fante.sunt fatigabili. spre deosebire de acestea.

de reprezentare a mişcãrii. Spre exemplu.ale input-ului. a mişcãrii. Procesarea primarã cuprinde prelucrãri preaten ionale. culorii. Altfel spus. termenul de calcul desemneazã o prelucrare de reprezentãri guvernatã de reguli. Ea are ca input rezultatele procesãrii primare şi ca output. a dispunerii spa iale etc. pe retinã. Procesarea informa iei vizuale la nivel computa ional se împarte în douã mari stadii: procesarea primarã şi procesarea secundarã. în sistemul cognitiv.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ explicitate exhaustiv în model . în genere cum dintr-o proiec ie bidimensionalã se reconstruieşte o reprezentare tridimensionalã. Procesarea secundarã vizeazã mecanismele implicate în recunoaşterea figurilor şi obiectelor. Toate aceste procesãri sunt executate în paralel de mecanisme 30 . pot fi extrase contururile. ce calcule sau procesãri pot transforma un input bidimensional într-o reprezentare tridimensionalã. intensitatea stimulilor luminoşi face obiectul unor prelucrãri ini iale care contureazã o schi ã primarã a obiectului. Asupra acestei schi e primare se exercitã o mul ime de prelucrãri de stabilire a adâncimii în spa iu. nu ce anume este. dar aten ie. o astfel de abordare va cãuta sã stabileascã cum. cu o duratã de 200 milisecunde care au ca rezultat reprezentarea. texturii. imaginea tridimensionalã a unui obiect din mediu. identificat şi recunoscut. Ea realizeazã segregarea stimulului de fond. culorii etc. a texturii. O schemã generalã a procesãrii informa iei vizuale ne-o oferã D. La procesarea primarã vom vorbi despre mecanismele de detectare a contururilor. dintr-o mul ime de varia ii de luminozitate. ne aratã unde anume este el. Marr (1982): Dupã cum se poate observa. Sã ne amintim cã atunci când este vorba despre analiza computa ionalã a unui proces cognitiv. a caracteristicilor fizice ale stimulului.

constã în diferen ierea sau segregarea figurii de fond. din nou se reduc şi devin neclare.detectarea texturii. Ele apar la o vârstã timpurie. apoi. Aceastã segregare se poate realiza prin mai multe mecanisme: . considerãm cã este vorba despre un obiect care s-a apropiat. Ea ne permite sã percepem adâncimea şi deplasarea în spa iu. în paralel. Una dintre cele mai importante opera ii ce trebuie sã aibã loc pentru ca organismul sã se adapteze şi care se desfãşoarã la nivelul procesãrii primare. dintre care unele se umflau. Una dintre ele se referã la rigiditatea obiectelor. s-a îndepãrtat de noi. Doar asump ia rigiditã ii îi face pe subiec i sã conchidã cã este vorba despre apropierea/îndepãrtarea unui obiect şi nu de expandarea/constric ia unui obiect fix. Aceste asump ii sunt de fapt regularitã i statistice ale mediului în care trãim şi func ioneazã ca nişte "cunoştin e tacite". asump ia rigiditã ii este prezentã la vârsta de 5 luni. preaten ionale şi impenetrabile cognitiv. automat. Aceastã imgine intermediarã serveşte ca input pentru alte procesãri ale cãror produs final este reprezentarea tridimensionalã 3D a obiectului. O serie de date experimentale au arãtat cã subiec ii care priveau un set de obiecte (care de fapt erau baloane) aflate la o anumitã distan ã. iar percep ia adâncimii pe baza calculului disparitã ii binoculare este operantã la copilul de 2-3 luni.buna desfãşurare a acestor procesãri presupune o mul ime de asump ii asupra realitã ii. Procesarea primarã a informa iei vizuale se referã la primele douã stadii din schema de mai sus. imaginea obiectului se mãreşte sau se micşoareazã. conchideau în mod eronat cã aceste obiecte se apropie de punctul din care ei fãceau observa ia. Ca urmare ele sunt irepresibile. Aceste asump ii sunt nespecifice.detectarea diferen elor de colorit. . care func ioneazã simultan. care este o regularitate statisticã a universului în care trãim. Aceastã concluzie este valabilã dacã presupunem rigiditatea obiectelor. Astfel.2. Rezultatul lor constã într-o reprezentare intermediarã 2½ D a obiectului din câmpul vizual. Nu se cunoaşte dacã aceste presupozi ii sunt înnãscute sau dobândite. treptat se amplificã şi devin tot mai clare. 31 .detectarea vitezei de deplasare etc. (vezi cursul 2.1. Ea este notatã 2½ D tocmai pentru a sublinia caracterul ei intermediar între imaginea retinianã bidimensionalã şi obiectul tridimensional. adicã se realizeazã aceleaşi prelucrãri indiferent dacã este vorba despre un scaun sau despre o figurã umanã.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ modulare. Dacã observãm la orizont contururile unui obiect care. pct.) . încã înainte de a-l recunoaşte.1. la orice obiect. .toate aceste procesãri sunt independente de natura stimului. Exemplu. 2.extragerea contururilor. iar apoi.procesãrile primare sunt organizate pe moduli. Caracteristicile prelucrãrilor primare: . . Pe retinã. în sensul cã se aplicã irepresibil. .

adicã sã îngroaşe varia iile de luminozitate la limita dintre douã suprafe e sau dintre un obiect şi mediul sãu. Aceste modele matematice încearcã sã ofere o sugestie despre modalitatea concretã de prelucrare a diferen elor de luminozitate pentru detectarea contururilor. Un contur marcheazã limita unei suprafe e. varia iile cele mai ample ale luminozitã ii emise de obiectele din mediu au loc.1. rezultã din douã caracteristici ale acestora: . . Modele matematice ale extragerii contururilor. având valorile medii ale mai multor vecinãtã i. contururile unei fe e umane rãmân relativ neschimbate. se procedeazã la aplicarea calculului diferen ial. a unei figuri sau a unui obiect. Aglutinarea se face luând în considera ie media intensitã ii pixelilor pe o numitã arie. Spre exemplu. Cele mai cunoscute modele sunt filtrajul şi analiza Fourier. extrem de multã informa ie. Mai mult. independent de context sau de trecerea anilor. Exemplu: Dacã privi i cu aten ie obiectele din jur. Contururile unei figuri sunt marcate de punctele în care filtrarea intensitã ii pixelilor are valoarea 0. Extragerea contururilor este principala opera ie implicatã în constituirea schi ei primare. stabilirea contururilor se bazeazã pe procesarea diferen elor de luminozitate.1. de regulã. cea adaptativã a contururilor. Valoarea informa ionalã şi. decât în interiorul sãu. la marginea acestor obiecte. o caricaturã con ine foarte multe informa ii despre persoana respectivã. implicit. Cu aparatul matematic al 32 . Cum se extrag contururile din reprezentarea bidimensionalã a obiectelor de pe retinã? Aceastã opera ie se bazeazã pe un fenomen ce apare cu regularitate la marginile unui obiect şi anume varia ia semnificativã a intensitã ii stimulilor luminoşi. relativ stabile. Conturul con ine într-un format simplu. Toate aceste opera ii pot fi cuprinse într-o singurã opera ie matematicã cunoscutã sub numele de filtrare. varia ia intensitã ii stimulilor luminoşi este accentuatã la nivel neurofiziologic şi subiectiv pentru a permite o mai uşoarã segregare a figurii de fond. Filtrajul: Acesta se bazeazã pe filtrarea matematicã a varia iilor de intensitate a luminii pe baza calculului diferen ial. Astfel. se poate considera cã mecanismul de detectare a contururilor ia ca input tocmai aceste varia ii de luminozitate. O imagine retinianã acromaticã este formatã dintr-o distribu ie temporalã şi spa ialã a stimulilor luminoşi de intensitã i diferite. Numãrul de contururi extrase se micşoareazã odatã cu mãrirea dimensiunilor filtrului. Deci. Analiza Fourier se bazeazã pe descompunerea distribu iei spa iale a luminozitã ii în componente frecven iale.contururile permit o procesare economicã a informa iei. Acest model presupune aglutinarea micilor varia ii de luminozitate şi luarea în considerare numai a celor ample. In cadrul acestei analize se porneşte de la ideea cã stimularea luminoasã are spa ial şi temporal un caracter aproximativ periodic. ve i constata cã în zona de contact cu celelalte obiecte apare o varia ie a intensitã ii stimulilor luminoşi. se calculeazã media intensitã ii mai multor pixeli învecina i. deoarece reduc diversitatea detaliilor la esen ial. Ca urmare. O patã de murdãrie pe o faþã de masã albã apare mult mai neagrã în zona ei de contact cu fondul. Deci.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ 2.contururile surprind multe dintre caracteristicile invariante ale stimulului. Spre exemplu. La aceasta trebuie adãugat şi faptul cã sismul nervos vizual tinde sã exagereze contururile. adicã odatã cu mãrirea mul imii de pixeli care sunt aglutina i prin valoarea medie a intensitã ii lor. iar apoi.

Aceastã sensibilitate diferitã se reflectã în frecven e diferite de descãrcare a poten ialelor lor de ac iune. o persoanã percepe tridimensional chiar şi atunci când si-a pierdut vederea la un ochi. descompunând distribu ia spa ialã a luminii în componentele sale frecven iale. Deci. Unul dintre mecanismele cele mai importante de detec ie a distan elor şi adâncimii are la bazã fenomenul stereopsis. apoi se recombinã aceste armonici în vederea reprezentãrii lor în func ii trigonometrice periodice. o imagine retinianã. Varia ia unei texturi constã în micşorarea sistematicã a dimensiunilor elementelor texturii şi a distan ei dintre acestea. primul va pãrea mai aproape. 2. dar o imagine bidimensionalã poate fi produsã în principiu de un numãr infinit de obiecte tridimensionale. Pe retinã avem doar o imagine bidimensionalã. .2. mai bine definite decât cele aflate la distan ã.claritatea: obiectele aflate mai aproape par mai clare.înãl imea într-un plan orizontal: în plan orizontal obiectele situate la distan ã par mai înalte iar cele apropiate par mai mici. Neuronii care participã la procesarea informa iei vizuale au sensibilitã i diferite pentru diferite frecven e ale stimulului luminos. Suprapunerea lor.1. Va fi pu in mai dificil sã-l localiza i. Calculul adâncimii. Dacã aceastã varia ie se face de la baza suprafe ei pe care e prezentã textura spre vârf. Deşi mai dificil.suprapunerea obiectelor: în situa ia în care un obiect este suprapus peste altul. Existã şi repere monoculare ale percep iei tridimensionale. . pictorii au utilizat repere monooculare pentru a reda impresia de profunzime unei picturi bidimensionale: . . Pute i constata acest lucru dacã închide i un ochi şi merge i în altã camerã pentru a încerca sã ridica i un obiect de pe masã.deplasarea obiectelor în spa iu şi deplasarea noastrã fa ã de ele sunt alte surse care oferã informa ii asupra distan ei şi adâncimii. Ne mai oferã informa ii despre adâncime: . Aceste diferen e unghiulare fac ca distan ele dintre proiec iile retinale la cei doi ochi sã fie diferite. Acest fenomen se referã la faptul cã cei doi ochi au unghiuri diferite de recep ie a stimulilor vizuali. Aceste repere depind de infoma iile primite de la un singur ochi. S-a presupus cã sistemul vizual func ioneazã ca un analizator Fourier. 33 . Simpla deplasare a privirii poate oferi astfel de informa ii: mãrimea unghiului acestei deplasãri este cu atât mai micã cu cât obiectele sunt mai îndepãrtate. în mãsura în care este constituitã din distribu ii periodice spa iale şi/sau temporale ale luminozitã ii poate fi descrisã prin serii Fourier. deci şi adâncimea în spa iu. acoperindu-l în parte. Astfel apare o disparitate retinalã. oferã o reprezentare acuratã a stimulului. In dobândirea acestei informa ii un rol important îl are asump ia rigiditã ii obiectelor. .mãrimea relativã: cu cât obiectul se aflã mai la distan ã cu atât va pãrea mai mic. adicã unghiul de proiec ie de pe retina unui ochi este diferit de unghiul de proiec ie de pe retina celuilalt ochi. Pe baza acestei disparitã i se poate calcula distan a unui obiect fa ã de observator. La baza acestor calcule se aflã opera ii trigonometrice. Aceste frecven e de descãrcare realizeazã practic o descompunere tip Fourier a stimulului.gradientul unei texturi. similarã cu sinteza armonicelor în seriile Fourier.perspectiva liniarã: liniile paralele par sã se uneascã la o anumitã distan ã.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ lui Fourier se descompune un stimul periodic în armonicile sale. . apare senza ia de adâncime în spa iu. De-a lungul istoriei.

Dacã ulterior. Norman (1977) au sugerat o re ea neuronalã. Se pare cã aceste procesãri sunt extrem de rapide. Lindsay şi D.3. Exemplu. Input-ul modulului de procesare a deplasãrii într-o anumitã direc ie este format din schi a primarã a obiectului din câmpul vizual. dar "în sus". Celulele nervoase implicate în detectarea mişcãrii sunt specifice în func ie de direc ia acestei mişcãri. Astfel. Acest fenomen se explicã prin fatigabilitatea celulelor nervoase responsabile cu detectarea mişcãrii "în jos".Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ 2. Acest lucru se poate constata dacã privim multã vreme. 34 . intens. H. vom avea senza ia cã acestea se mişcã. activeazã celulele complementare care produc senza ia de mişcare "în sus" a obiectelor fixe. indiferent dacã ele sunt periculoase sau nu. P. în direc ia inversã cãderii apei. datoratã supra-utilizãrii anterioare. tendin ã care a fost pusã în eviden ã din primele sãptãmâni de via ã. Procesarea mişcãrii. un acelaşi obiect deplasat în direc ii diferite este procesat de celule nervoase diferite.1. Existã o tendin ã generalã a subiectului uman de a-şi feri capul din calea obiectelor care se deplaseazã în spa iu. cãderea apei dintr-o cascadã. ne mutãm privirea asupra peisajului sau obiectelor fixe din preajmã. Date experimentale sus in teza procesãrii deplasãrii în spa iu a unui obiect de cãtre un modul independent. similarã celei din imaginea de mai jos. A. Inhibarea lor. care este sensibilã la mişcãri de la stânga la dreapta în câmpul vizual.

excitã celula c şi inhibã pe b etc. Elementele nedecompozabile (primitive) ale unei texturi au fost numite textoni de B. Procesarea texturii. Re eaua nu poate func iona pentru detectarea unei deplasãri de la dreapta la stânga. el excitã celula b şi inhibã (prin inhibi ie lateralã) celula a. Loca ia lui este codatã de celulele on-off (off-on). care însã ar fi inhibatã de ac iunea inhibitoare provenită din D. când se deplseazã în C. Aceste procesãri se desfãşoarã într-un modul independent. c. care transmit mesajul unor celule intermediare a. b. forma sau dispunerea umbrei în jurul unui obiect. Jules. dacã obiectul ar fi în C. se pot ob ine informa ii despre forma şi pozi ia acestuia. In prezent nu existã modelãri formal matematice. d. Dupã mãrimea. ale modului de prelucrare a umbrelor în vederea reconstruirii formei sau pozi iei obiectului.1.1. Textura sau compozi ia unui material constã dintr-o combina ie de elemente. 2. 35 . Spre exemplu. Excita ia şi inhibi ia s-ar anula reciproc şi celula care detecteazã mişcarea n-ar mai emite poten iale de ac iune. Aceste celule transmit mesaje (pattern-uri de descãrcãri bioelectice) la ganglionii de detectare a mişcãrii care au o ratã constantã a descãrcãrilor.5. C.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Un anumit stimul vizual simplu se poate afla succesiv în diferite loca ii A. B. explicite.4. 2. D. Când obiectul se aflã în loca ia B. Se presupune cã cunoştin ele tacite pe care le avem joacã un rol esen ial. ar excita celula intermediarã c. (1981). Extragerea formei din prelucrarea umbrelor.

preaten ional. Deci.loca ia. (1992). nu sunt încã considerate ca fiind proiec ii diferite ale aceluiaşi obiect. Ed. C. p. Detectarea culorii poate constitui o finalitate în sine. deplasarea.lungimea. Procese cognitive. MALIM. deci preaten ionale. aşadar. Procesarea primarã a informa iei vizuale se referã doar la prima categorie. în func ie de pozi ia subiectului fa ã de el. nemijlocit.1. adicã depinde de alinierea ochi-stimul. proiec ia retinalã. G. Dunod. vol. astfel încât un acelaşi obiect poate avea mai multe reprezentãri.prin antrenarea aten iei vizuale. Cl. acolo unde diferen ele de luminozitate nu sunt suficiente pentru a extrage contururile.6. 36 . 28-59.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Principalele caracteristici ale textonilor sunt: . irepresibile. care au ca input. 51-66. Cl. (1990). pornind de la proiec ia sa pe retinã.. Detectarea culorii. . Tony (1999). Pe baza acestor procese se realizeazã segregarea figurii de fond sau a obiectelor de mediul în care acestea se aflã.12-45. Aceste imagini nu se realizeazã în jurul obiectului. automate. Deabia prelucrãrile secundare vor produce din schi a intermediarã 2½ D luatã ca input schi a 3D. * * * Din cele spuse rezultã cã sistemul vizual procedeazã la o reconstruc ie a stimulului prezentat. La perception visuelle des formes în R. decentrarea reprezentãrilor intermediare ale obiectului. desfãşurate în paralel. Detectarea lor se face poate face: . J.frecven a sau densitatea lor pe o anumitã suprafa ã. la sfârşitul acestei faze de prelucrare. Func ia textonilor este cea de a realiza segregarea figurii de fond sau a obiectului de mediu. Paris. schi a 2½ D. 2. este schi a 2½ D care este centratã pe subiect.. VIGNAUX. forma şi culoarea obiectelor. un subiect poate surprinde contururile. Ghiglione.1. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE BONNET.automat. Les sciences cognitives: une introduction. . în câteva sutimi de secundã. Paris. un obiect îşi poate releva contururi diferite. iar ca output. Bonnet. Bucureşti. Rezultatul acestor procesãri modulare. dar poate servi ca şi textonii la segregarea figurii de fondul sãu în vederea declanşãrii unor procese capabile sã o identifice şi sã o categorizeze. .Tehnicã. care dureazã mai pu in de 200 de milisecunde. Richard (eds). p. Privit din unghiuri diferite. Traité de psychologie cognitive. p. . adicã recunoaşterea obiectului.orientarea. ci prin medierea unor mecanisme de tip modular. adâncimea. La Découverte. Prelucrãrile secundare sunt cele care realizeazã. de aceea se spune cã sunt centrate pe subiect. Percep ia obiectelor nu se face instantaneu. Ed.

1. 2. Procesãri descendente în recunoaştere. Modelul calchierii tiparelor. In continuare vom analiza opera iile care permit producerea output-ului din input-ul corespunzãtor.3.4. Modelarea (neo)conexionistã a recunoaşterii. 2. NIVELUL COMPUTATIONAL. 1. Setul ca un concept explicativ.3. OBIECTIVE La sfârşitul acestui curs ve i fi capabili: a) Sã compara i şi sã evalua i câteva teorii asupra recunoaşterii obiectelor.2. 2. Procesãri descendente în recunoaşterea stimulilor verbali.3.3. recunoaşterea obiectelor şi a rela iilor dintre acestea. c) Sã explica i efectul superioritã ii cuvântului şi efectul superioritã ii obiectului. Procesãri descendente în recunoaşterea obiectelor. Un model computa ional de recunoaştere a obiectelor . 1.3. Procesãri descendente în recunoaşterea scenelor. b) Sã face i diferen ã între o reprezentare centratã pe obiect şi una centratã pe subiect. Procesarea secundară a informa iilor vizuale Planul cursului: 1. Procesãrile secundare au ca input schi a 2½ D şi ca output.1. Modelul analizei de trãsãturi fizice. d) Sã în elege i principiile de construc ie şi func ionare a unei re ele neuromimetice de recunoaştere a pattern-urilor obiectuale sau figurale. 37 . Innãscut şi dobândit în procesarea informa iilor vizuale.modelul RBC. 2. PROCESAREA SECUNDARA A INFORMATIEI VIZUALE Pentru recunoaşterea unui obiect sau figuri este necesarã procesarea în continuare a schi ei intermediare 2½ D.3.2. 1.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ CURSUL 4 PROCESAREA INFORMATIEI VIZUALE (II) Nivelul computa ional.1. Prelucrarea secundarã a informa iei vizuale.2. f) Sã explica i cum setul influen eazã modul de percepere a mediului înconjurãtor. Principiile gestaltiste. 3.1. Alte modele de recunoaştere a obiectelor. 1. 1. 1. 2. Modelul prototipului. e) Sã explica i de ce regularitã ile care guverneazã semnifica iile scenelor ac ioneazã ca nişte constrângeri la identificareacestora. 4. Nivelul computa ional.

. Rapiditatea. . analiza ascendentã este dublatã de cea descendentã. mecanisme care au fost studiate pentru prima datã de psihologii şcolii gestaltiste. Existã chiar o propensiune a sistemului cognitiv de a interpreta contururile care se abat de la paralelismul sau simetria stricte. 38 . care necesitã alocarea de resurse cognitive speciale. ca şi tendin a de neglijare a micilor abateri de la ele. Recunoaşterea constã în punerea în coresponden ã a imaginii perceptive a obiectului cu reprezentarea sa din memorie. Cele mai cunoscute sunt urmãtoarele: . pe de-o parte. respectiv simetrice. faciliteazã considerabil recunoaşterea obiectelor. concatenarea) despre care am vorbit deja. O problemã care se ridicã este aceea de a explica modul în care o schi ã intermediarã centratã pe observator poate fi pusã în coresponden ã cu o reprezentare tridimensionalã centratã pe obiect şi prezentã în memorie. Principiile gestaltiste. automate. acestea sunt percepute dupã continuarea cea mai simplã.1. paralelismul. şi cele conştiente. Astfel. Dificultatea acestei probleme este sporitã şi de faptul cã procesãrile secundare sunt plasate la interfa a dintre prelucrãrile inconştiente. care e contrapusã altora.principiul similaritã ii: elementele similare sunt grupate în aceiaşi unitate perceptivã. ca fiind paralele. La fel se întâmplã şi cu contururile paralele sau simetrice.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Subiectul uman poate recunoaşte flexibil şi rapid obiectele şi figurile din câmpul sãu vizual. Spre exemplu. La acest nivel.principiul închiderii: conturul ocluzat al unei figuri este închis dupã configura ia sa vizibilã. Ele sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de principiile gestaltiste. preaten ionale. . cealaltã trãsãturã a procesului de recunoaştere.principiul bunei-continuãri: la intersec ia a douã contururi. un obiect simplu poate fi identificat dupã o expunere de numai 100 de milisecunde. dupã cum linia curbã va rãmâne linie curbã. Am vãzut cã recunoaşterea este flexibilã deoarece obiectele au proprietã i non-accidentale (rectiliniaritatea. Sensibilitatea sistemului vizual la astfel de proprietã i relativ invariante prezente încã în schi a 2½ D. simetria. iar dupã alte 800 de milisecunde poate fi numit dacã subiec ii posedã reprezentarea sa lexicalã în memorie. linia dreaptã va rãmâne linie dreaptã. în condi iile aproape oricãrei alinieri ochi-obiect.principiul proximitã ii: elementele aflate în proximitate spa ialã sunt grupate într-o singurã unitate perceptivã. Punerea în coresponden ã a reprezentãrii 2½ D cu reprezentarea centratã pe obiect este facilitatã de existen a unor detalii spa iale constante sau proprietã i neaccidentale prezente chiar şi în cazul unei schi e intermediare. reclamã prezen a unor mecanisme de organizare a stimulilor complecşiîn unitã i mai simple. 1.

Dificultã ile întâmpinate se datoresc nerespectãrii principiului similaritã ii (litere de mãrimi diferite sunt organizate în aceiaşi unitate) şi a principiului proximitã ii spa iale (spa iile dintre cuvinte sunt şterse). a obiectului de mediu. Ceea ce apare ca primordial în experien a subiectivã nu este prioritar şi în ordinea procesãrilor reale. Exemplu: Dacã încercãm sã citim propozi ia urmãtoare: CiNeArEAuRuLsTaBiLeStErEGuLiLe vom constata cã recunoaşterea ei este dificilã. Aceastã afirma ie nu trebuie interpretatã în sensul cã prelucrarea efectivã a întregului sau a configura iei precede procesarea pãr ilor (spre exemlu. 39 . Ca urmare. primordialitatea conştientizãrii nu înseamnã şi primordialitatea realizãrii sau execu iei unei prelucrãri. a gestaltului.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Organizarea stimulilor vizuali pe baza principiilor gestaltiste. prin organizarea elementelor componente ale acestora este esen ialã pentru subiectul uman. extragerea contururilor). Prezen a lor poate fi constatatã încã din primele luni de via ã. Putem afirma cã ele realizeazã un gen de categorizare neinten ionatã a elementelor câmpului vizual. Principala lor func ie. inaccesibile conştiin ei subiectului. Una dintre tezele cel mai larg vehiculate ale gestaltiştilor este aceea cã percep ia configura iei. Dacã principiile gestaltiste sunt încãlcate. Doar prin analize minu ioase. Pentru cã procesele primare sunt modulare. acesta poate conştientiza mai rapid procesarea întregului. preaten ionale. a gestaltului se realizeazã mai rapid decât percep ia pãr ilor componente. Nu se ştie încã dacã mecanismele de grupare a stimulilor cunoscute sub numele de principiile gestaltiste sunt înnãscute sau nu. Versiunea generalizatã a acestor principii este cuprinsã într-o formulare succintã: stimulii vizuali sunt în aşa fel grupa i încât sã rezulte configura ia cea mai simpla. recunoaşterea este mult îngrunatã. de segregare a figurii de fond. care sunt apanajul specialiştilor se pot conştientiza şi detalia procesãrile primare ale informa iei.

Corespunzãtor.Un model computa ional de recunoştere a obiectelor. picioare şi coadã. picioare etc. generând astfel geonii respectivi. Biederman împrumutã unul din rezultatele geometriei descriptive. Segmentarea obiectelor în pãr ile componente. Aceiaşi geoni afla i în rela ii diferite reprezintã obiecte diferite. Biedeman sus ine cã întrega diversitate obiectualã ar putea fi redusã la 24 de geoni şi la combina iile dintre aceştia. numite geoni (de la geometrical ions). Psihologul american porneşte de la tendin a cotidianã.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ 1. Una dintre cele mai interesante modelãri computa ionale ale recunoaşterii obiectelor este modelul RBC (recognition by components). RBC . I. Biederman (1987. Exemplu: Un elefant este considerat ca fiind compus din corp. 1990). se poate sus ine cã fragmentarea obiectelor complexe în pãr i componente are 40 . Bazându-se pe o estimare a numãrului de obiecte concrete. naturalã. corp. se face. I. El a fost realizat de I. trompã. Un obiect complex poate fi specificat prin geonii componen i şi modul de dispunere a lor. de regulă. în zonele de concavitate. Potrivit acestui principiu întretãierea a douã suprafe e este aproape întotdeauna marcatã de o concavitate. Un om este compus din cap. cunoscut sub numele de principiul transversalitã ii. bra e. Identificarea caracteristicilor non-accidentale ale obiectelor care sunt prezentate în schi a 2½ D şi organizarea gestaltistã a stimulilor vizuali nu sunt suficiente pentru a explica procesul ce recunoaştere. cap. 1988. In acest subcapitol vom vorbi despre prelucrãrile ulterioare care se finalizeazã prin recunoaştere. semnificativ diferite din universul cunoscut nouã pânã în prezent. a subiectului de a segmenta obiectele complexe în pãr ile lor componente.2. Pãr ile în care sunt descompuse obiectele pot fi considerate ca nişte volume primitive.

Orice geon are 4 atribute: . 41 . .Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ loc. Aceastã reprezentare activeazã diverse modele ale obiectelor. de detectare a proprietã ilor non-accidentale şi de segmentare a obiectelor în zonele de concavitate localã. expandatã sau redusã). Biederman specificã şi stadiile prelucrãrilor informa ionale implicate în recunoaşterea obiectelor pe baza componentelor lor.mãrimea (constantã. în zonele de concavitate maximã. existente în memorie.axa (dreaptã sau curbã). dupã extragerea contururilor din imaginea obiectului real sunt ini iate douã module paralele. I. Un con generalizat este un volum generat prin mişcarea unei sec iuni transversale în jurul unei axe. . Rezultatul acestor procesãri paralele constã în reducerea oricãrui obiect complex la un set de geoni afla i în anumite rela ii topologice. Segmentarea în aceste zone oferã maximum de informa ie asupra unei structuri şi a pãr ilor sale. de regulã.curbura sau muchiile sale (drepte sau curbe). Prin varia ia acestor atribute şi specificarea rela iilor non-accidentale dintre ele se pot descrie to i geonii. care este un formalism de reprezentare a volumelor. Pe baza acestei coresponden e se realizeazã identificarea obiectului. To i geonii pot fi descrişi matematic printr-o teorie a conurilor generalizate. .simetria (sec iune simetricã sau nesimentricã). modele reductibile la geoni şi combina iile dintre aceştia. Aşadar.

Modelul analizei de trãsãturi fizice. el este atacat.1. O trãsãturã distinctã este orice caracteristicã fizicã vizibilã a unui obiect pe baza cãreia acesta poate fi identificat. Apoi. . cunoaşte dacã obiectul se deplaseazã sau nu. dintre care cele mai cunoscute sunt: . Dacã un alt mascul din specia respectivã intrã în acest teritoriu. cãrora li s-a înlãturat prin mijloace chirurgicale dunga respectivã nu mai erau agresa i. se poate trage o concluzie interesantã. indiferent de circumstan e. în literatura de specialitate gãsim şi alte modele. N. Exemplu. fie datoritã diferen ei de culoare sau texturã. ci doar detectarea unei singure trãsãturi semnificative. fãceau rapid obiectul agresiunii. afla i în rela ii topologice specifice. recunoaşterea finalizându-se prin punerea în coresponden ã a reprezentãrii stocate în memorie cu imginea intermediarã. La acest nivel sistemul cognitiv cunoaşte contururile obiectului. ceea ce înseamnã cã masculii speciei se recunosc între ei.modelul analizei de trãsãturi (feature analysis). La baza acestei recunoaşteri se aflã o singurã trãsãturã: o dungã roşie aflatã de-a lungul zonei ventrale. 1. Alte modelãri ale recunoaşterii In afarã de modelãrile de tip RBC. adâncimea sa în spa iu sau depãrtarea fa ã de observator.modelul prototipului 1. în schi a 1½ D sunt identificate caracteristicile non-accidentale iar contururile prezentate sunt organizate pe baza principiilor gestaltiste de mecanisme speciale. şi anume cã pentru realizarea recunoaşterii nu este necesarã prelucrarea întregii complexitã i a informa iei vizuale. Imaginea intermediarã este segmentatã în zonele de concavitate maximã. Masculii din aceiaşi specie. Din acest exemplu. Existã dovezi experimentale cã organismele simple recunosc obiectele din mediu pe baza unei singure trãsãturi. In schimb. Prelucrarea informa iei din 42 . Tinbergen a constatat cã masculii unei anume specii de peştişori tind sã-şi marcheze un anumit teritoriu. Se presupune cã orice obiect poate fi definit printr-o mul ime unicã de caracteristici fizice. alte specii de peşti cãrora li se aplica artificial dunga roşie. procesarea secundarã a informa iei porneşte de la schi a 2½ D.3. Supozi ia fundamentalã a acestui model este aceea cã recunoaşterea obiectelor se bazeazã pe detectarea unor caracteristici sau trãsãturi fizice distincte ale acestora. Aceştia activeazã în memorie obiectele formate de geonii respectivi.modelul calchierii tiparelor (template matching) . Aceastã reprezentare este centratã pe subiect. depistate fie pe baza varia iei de luminozitate.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ I. reprezentan ii altor specii de peşti nu suferã nici o agresiune. Biederman sus ine cã este suficientã identificarea a trei geoni dintr-un obiect pentru a putea recunoaşte obiectul respectiv. * * * Deci.3. Implementarea pe calculator a unor variante ale modelului RBC s-au dovedit viabile şi promi ãtoare. generând geoni. In schimb.

Nu trebuie sã ne uimeascã aceastã denumire. se poate face o generalizare plauzibilã şi importantã şi anume cã: Reprezentarea realitã ii este sever circumscrisã de numãrul şi caracteristicile detectorilor de trãsãturi de care dispune sistemul cognitiv al unui organism. In acest model recunoaşterea este rezultatul colaborãrii unei mul imi de demoni organiza i ierarhic. Exemplu: La boascã existã 4 tipuri de detectori de trãsãturi: a) detectori de contururi (neuroni care îşi modificã frecven a descãrcãrilor de fiecare datã când apare un contur). pildã. recunoaşterea obiectelor din realitatea fizicã nu este în nici un fel perturbatã. nu pot însã citi caracterele tipãrite. dar sunt invoca i de omul de ştiin ã aproape întotdeauna când are loc un proces inexplicabil la un moment dat. 43 . aşa dar. Selfringe (1959) şi se numeşte Pandemonium (numele dat iadului de cãtre John Milton). Dacã unul din aceste pattern-uri este deteriorat. pot chiar sã citeascã texte scrise cu litere de mânã. inclusiv propriul chip reflectat în oglindã.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ mediu se face. ceea ce înseamnã cã exact modului implicat în procesarea acestui tip de caracteristici a fost deteriorat. Exemplu1 1. Pornind de la aceste date experimentale s-au elaborat o serie de modele ale recunoaşterii bazate pe analiza trãsãturilor obiectelor de recunoscut. adicã incapcitatea de a recunoaşte literele tipãrite. Ei pot în elege limbajul vorbit. c) detectori de forme simple în mişcare. diferen a de culoare sau alte proprietã i ale obiectelor. în cadrul unei paradigme ştiin ifice (vezi demonul lui Maxwell sau fenomenul numit "cauzalitatea diabolicã"). In cazul subiec ilor suferind de agnozie alexicã. aceştia suferã de o incapacitate de a recunoaşte fe ele familiare. deci implicit al trãsãturilor luate în calcul în vederea recunoaşterii. d) detectori de puncte negre care se deplaseazã. pot scrie un text dupã dictare. Nu este înregistratã în nici un fel de. Lumea vizibila din afara nostrã devine astfel un ansamblu de pattern-uri neuronale dinãuntrul nostru. Nu numai cã ei constitue o prezen ã simpaticã. In urma unor cercetãri similare fãcute pe maimu e şi pisici. recunoaşterea unei anumite configura ii este grav afectatã. Ca urmare. pentru cã utilizarea demonilor nu este un lucru nou în ştiin ã. numite "detectori de ploşni e". b) detectori de varia ii continue ale luminozitã ii (lumina în degradé). Numãrul detectorilor de trãsãturi. A. Exemplul 2: In cazul pacien ilor prosopagnostici. Primul din aceastã familie de modele este propus de O. dupã un principiu pe care l-am putea numi principiul economiei cognitive: sistemul cognitiv nu prelucreazã mai multã informa ie decât atât cât are nevoie. par ial sau integral. vedem doar acele propietã i sau obiecte pentru care avem pattern corespunzãtor al activitã ii neuronale. sporeşte la speciile mai dezvoltate. G.

Norman (1977) au construit un nou model ce punea în locul demonilor. Mesajele lor sunt sintetizate în unitã i comprehensive de cãtre demonii cognitivi. Pentru cã aceştia propun mai multe interpretãri posibile. care prelucrau în paralel o 44 . un demon decident stabileşte care dintre candida ii la recunoaştere este cel mai potrivit pentru a identifica obiectul ini ial. A. microprocesoare. Preluând ideea Pandemoniului. Aceastã imagine este descompusã în trãsãturile sale de cãtre o suitã de demoni de trãsãturi (feature demons). H. Lindsay şi D.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Dupã cum se poate observa. B. P. la bazã se aflã demonii imagistici care recep ioneazã imaginea unui obiect sau a unei figuri. Fiecare trãsãturã este prelucratã de un demon anume.

Modelul nu precizeazã detaliile procesului de comparare al stimulului cu prototipul. cu condi ia ca ele sã se subsumeze unei categorii. Cu cât obiectele sunt mai complexe. Informaticienii interesa i de inteligen a artificialã. Ca urmare a unor asemenea similaritã i. atunci recunoaşterea constã în punerea în coresponden ã a imaginii vizuale a unui obiect cu întipãrirea sau urma sa mnezicã.2. atunci pentru recunoaşterea aceluiaşi obiect am avea nevoie de un numãr foarte mare de tipare. cu atât unitatea de bazã a recunoaşterii este combina ia de trãsãturi fizice. pct. Modelul prototipului. Dacã recunoaşterea ar consta în punerea în coresponden ã a acestor imagini cu tiparele din memorie. au studiat nu 45 . Practic. Obiec ii aduse modelãrii recunoaşterii obiectelor pe baza analizei trãsãturilor fizice: a) Analiza de trãsãturi nu ridicã probleme deosebite în cazul stimulilor bidimensionali. atunci modelul RBC şi principiile gestaltiste oferã o solu ie plauzibilã şi elegantã acestei chestiuni. 1. ceea ce ar depãşi rapid toate disponibilitã ile neuropsihice de care dispune fiin a umanã. O astfel de modelare a recunoaşterii se dovedeşte însã total nefunc ionalã. aflate în memorie. dar se dovedeşte insurmontabilã în cazul obiectelor tridimensionale complexe. numãrul de pattern-uri ar fi cu multe ordine de mãrime mai mare decât numãrul obiectelor din univers. Modelul porneşte de la premisa cã în procesul perceptiv sunt importante similaritã ile dintre stimulii ce fac parte dintr-o aceiaşi categorie (vezi cursul 5. în mintea individului se formeazã un prototip.3. Numãrul de prototipuri fiind relativ limitat recunoaşterea devine economicoasã şi productivã. va permite încadrarea în el a unor obiecte variate. numai cã acesta se produce între stimulul extern şi prototipul lui aflat în mintea subiectului. 1. chiar modificate în timp.).3. Dacã problema este cea de a identifica aceste combina ii. 4. * * * Capacitatea computerului de a simula percep ia umanã este denumitã "viziunea maşinii" (machine vision).3. adicã un fel de imagine schematizatã a unei întregi clase de stimuli (vezi cursul 5. Prototipul dispunând de un anumit grad de generalitate.2. nu trãsãtura fizicã propriu-zisã. Acest model mai este cunoscut şi sub numele de modelul tiparului.). T + Litera T şi semnul + pot fi descompuse în aceleaşi trãsãturi: o linie verticalã şi una orizontalã. pentru a-l recunoaşte din diferite pozi ii. Si de data aceasta în recunoaştere are loc un proces de comparare.1. Modelul calchierii tiparelor Dacã memoria este o întipãrire.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ numitã trãsãturã a imaginii furnizate de fotosenzori. Ele devin elemente distincte doar dacã inem seama de modul lor de combinare. Psihologii gestaltişti au sus inut cã recunoşterea constã în activarea pattern-urilor corspunzãtoare stimulilor.2. Gra ie rela iilor excitative (pe verticalã) şi inhibitive (pe orizontalã) au putut fi eliminate nivelele de procesare corespunzãtoare demonilor cognitivi şi demonilor deciden i. pct. pentru cã dintre pattern-urile posibile corespunzãtoare obiectului va fi selec ionat cel cu valoarea de activare cea mai mare. b) Un obiect se deosebeşte de oricare altul nu atât prin trãsãturile fizice ci prin modul lor de combinare .

PROCESARI DESCENDENTE IN RECUNOASTERE Pânã în prezent am discutat despre procesãrile ascendente implicate în recunoaşterea stimulilor vizuali. a putut face acest lucru fãrã dificultã i deosebite. a fost demonstratã experimental iar acest efect poartã numele de efectul superioritã ii cuvântului. Secven a: scxiu x frxza xn cxre xiexarx a trxeix lixerx esxe x xar xoaxe fx cixitx 46 . Dupã cum afirmã Ullman "performan ele în analiza informa iilor spa iale ale fiin ei umane depãşesc cu mult pe cele ale sistemelor artificiale". se ştie cã analiza descendentã precipitã recunoaşterea. dacã ea este prezentatã în contextul unui cuvânt cu sens. In prezent. ar fi fost insuficientã în acest caz. iar în al doilea context. dar am specificat cã recunoaşterea este locul de întâlnire al procesãrilor ascendente (prelucrãri ghidate de datele fizice ale stimulului. pe trãsãturi. Procesãri decendente în cazul recunoaşterii stimulilor verbali. O serie de cercetãri au scos în eviden ã efectul catalizator al contextului adecvat în recunoaşterea stimulilor verbali.1. 2. knowledge driven procesing). inteligen a artificialã nu poate oferi o în elegere deplinã a mecanismelor perceptive. fiind pus sã citeascã un text în care pãr i din litere sunt şterse. Cunoştin ele noastre de limba românã şi semnifica ia semnului exclamãrii au ini iat un proces de analizã descendentã care au dus la specificarea configura iilor. Pe de altã parte. Majoritatea stimulilor au un caracter puternic redundant. Oricine poate constata acest lucru când. ca fiind litera A. 2. Recunoaşterea mai rapidã a unei litere. violarea unor constrângeri impuse de cunoştin ele noastre tacite despre realitate. Oricum în prezent. blocheazã sau încetineşte recunoaşterea. data driven procesing) cu cele descendente (procesãri marcate de cunoştin ele subiectului. Doar analiza ascendentã.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ doar la oameni mecanismele percep iei ci şi la alte organisme precum şi la diferite aparate. Aceiaşi configura ie ambiguã este interpretatã în contextul primului cuvânt ca fiind litera H.

decât dacã este suspendat. sunt responsabile şi de recunoaşterea mai rapidã a elementelor unei fe e umane în contextul fe ei respective decât dacã aceste elemente sunt prezentate independent. 2. Acest efect se numeşte efectul superioritã ii obiectului. Unele dintre programele recente de detectare a pattern-urilor (J. Cunoştin ele de care dispunem. Majoritatea obiectelor sunt opace.suportul fizic al obiectelor. De regulã. E. Ele sunt dobândite de cãtre individ în decursul ontogenezei pe baza unei învã ãri implicite. obiectele dintr-o scenã nu formeazã o aglomerare haoticã. prin ini ierea unor procesãri descendente. 1981) permit computerului sã se rãsgândeascã în func ie de context: în cazul în care. este doar o situa ie vremelnicã. atunci când existã. Ca urmare. Experien a noastrã cu obiectele din mediul în care trãim îşi pune amprenta şi asupra modului în care recunoaştem şi procesãm scene sau situa ii statice. acesta poate fi retras pentru a se stabili dacã trãsãturile sale ar putea fi mai degrabã ale unui alt cuvânt. McClelland şi D. 47 . neinten ionate şi ac ioneazã ca nişte constrângeri la identificarea scenei. obiectele din univers au un suport. 2. sunt aşezate pe ceva. Deasemenea. Se pare cã aceste regularitã i sunt în numãr limitat.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ poate fi întradevãr cititã datoritã procesãrilor descendente. ci sunt organizate dupã anumite regularitã i.din punctul de vedere al observatorului. chiar dacã lipsesc foarte multe caractere. L. rezultã un cuvânt evident imposibil. Procesãri descendente în cazul recunoaşterii obiectelor. în urma analizei. decât dacã este prezentatã ca element al unui obiect imposibil sau prezentatã independent. Zborul lor. recunoaşterea unui obiect este îngreunatã dacã el nu ocluzeazã obiectele din spatele sãu. Deci. Procesãri descendente în cazul recunoaşterii scenelor şi fe elor umane. In mod similar. un obiect este recunoscut mai rapid dacã este aşezat pe un suport. O trãsãturã sau caracteristicã fizicã a unui obiect este mai uşor de recunoscut dacã este plasatã în contextul reprezentãrii unui obiect. Principalele regularitã i vizeazã: . Regularitã ile care guverneazã semnifica iile scenelor formeazã semantica scenei. dacã existã un cuvânt adi ional este posibil sã nu-l observãm: NU ESTE PERMISA INTRAREA CAINILOR IN IN PARC Cuvântul redundant (IN) trece adesea neobservat. s-a putut pune în eviden ã superioaritatea recunoaşterii cuvântului în contextul propozi iei fa ã de recunoaşterea sa în situa ia prezentãrii sale independente. In mod obişnuit. Rumelhart. .2.3. Este evident cã în recunoaşterea prelucrarea ascendentã este dublatã de analiza descendentã. astfel încât un obiect ocluzeazã par ial sau total obiectele aflate în spatele sãu .interpozi ia (ocluzarea reciprocã).

Chiar dacã apar într-un context. adicã stimulul aşteptat va fi procesat înaintea oricãrui altul. 2.pozi ia obiectelor. de regulã. au o anumitã pozi ie obişnuitã.un şoarece de mãrimea unui elefant (mãrimea). avem dificultã i în a recunoaşte: . sunt mai greu de recunoscut. claritatea desenelor revenea la nivelul normal. motiva ionali. recunoaşterea obiectelor este îngreunatã. 48 . . lipsi i de alimente sau apã o perioadã mai mare de timp. ci adesea provoacã surprize şi efecte comice.mãrimea relativã a obiectelor.un fotoliu zburãtor (încãlcarea constrângerii suportului).4. . . Intr-un experiment se prezentau subiec ilor. .probabilitatea ocuren ei. . organizate ca nişte cunoştin e tacite sunt încãlcate. De regulã. Efectele privãrii alimentare asupra percep iei au fãcut subiectul multor studii. sociali şi culturali care pot influen a cunoşterea. Dupa ce au mâncat şi au bãut cât au dorit.selec ia: setul presupune selectarea unui singur stimul care are prioritate fa ã de ceilal i. S-a constatat cã desenele erau percepute cu o claritate cu atât mai mare cu cât perioada de privare era mai mare. inedite.aşteptarea: setul presupune o stare de aşteptare sus inutã în vederea rãspunsului la un stimul. El poate fi indus de factori emo ionali. în sensul cã individul ştie dinainte ce sã facã în momentul apari iei stimulului. Setul ca un concept explicativ Setul este un termen sintetic ce desemneazã o variatã gamã de factori emo ionali. Se recunoaşte mai rapid un obiect dacã este prezentat în contextul sãu specific.o vacã lângã un pian (probabilitatea ocuren ei). Dacã aceste generalizãri difuze ale experien ei noastre cotidiene. Motiva ia şi setul. în sensul cã ajutã la explicarea modului de perceptere a lumii.aten ia: setul presupune prioritatea unui canal de procesare. . . Obiectele prezentate în pozi ii neuzuale. Violarea cunoştin elor tacite nu duce numai la sporirea timpului de reac ie necesar pentru recunoaşterea scenelor.interpretarea: semnalul aşteptat este interpretat încã dinaintea apari iei lui. brusc se ridicã la cer.profesorul de psihologie cognitivã venind la curs în mâini (pozi ie). . Exemplu. obiectele. decât într-un mediul nespecific. desene având ca temã mâncarea sau ingerarea de apã. sau sã ne închipuim cã cel mai sever profesor din facultate a devenit transparent. de pildã. un şoarece cât un motan cãutând sã se ascundã de un motan cât un şoricel. obiectele apar cu o probabilitate mai mare întrun anumit context. sociali şi culturali. motiva ionali. . Astfel. El are drept efecte: . Setul predispune individul la anumite percep ii.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ . umblã în mâini prin mijloacele de transport în comun şi apoi.un copac transparent (încãlcarea interpozi iei). De regulã orice obiect are o anumitã mãrime cu care suntem familiariza i. Sã ne închipuim.

mãrindu-se treptat intervalul de exunere pânã când era posibilã citirea lor (acest punct este pragul recunoaşterii). S-a observat cã pe mãsurã ce se apropia Crãciunul. McClelland şi D. Termenul original îi apar ine lui McGinnies (1949). Emo ia şi apãrarea perceptivã. Aceste cuvinte au fost prezentate tahistoscopic. iar sacul dispãrea aproape cu totul. Solly şi Haigh au solicitat unor copii cu vârstele cuprinse între 4 şi 8 ani sã-l deseneze pe Moş Crãciun în luna de dinaintea Crãciunului. Rumelhart. model constuit de J. MODELAREA (NEO)CONEXIONISTA A RECUNOASTERII Recunoaşterea pattern-urilor . 49 . mãr. In timpul experimentului s-a mãsurat rãspunsul emo ional (rãspunsul galvanic al pielii) şi s-a observat cã la cuvintele tabu. Spre exemplificare o sã vã prezint primul model de recunoaştere a grafemelor. L. Moşul şi sacul sãu deveneau din ce în ce mai mari. Este vorba despre o re ea care recunoaşte grafemele latine şi cuvintele formate din maximum 4 litere. 3.este domeniul în care modelele neuromimetice au avut cel mai mare succes. penis). respectiv predispozi ia de a nu percepe ceva care are conota ie negativã. Apãrarea perceptivã poate fi consideratã ca un anti-set. pragul rlecunoşterii era mai mare şi era înso it de un rãspuns galvanic mai accentuat. E. modelul IAM care utilizeazã o re ea multinivelarã şi regula retropropagãrii erorii. care într-un studiu a prezentat subiec ilor cuvinte neutre (masã. scaun) şi cuvinte tabu (târfã.figurale sau obiectuale .Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Alte studii au arãtat efectele altor tipuri de motiva ie asupra percep iei. în 1981. Moşul devenea din nou mic. Dupã Crãciun.

Intre unitã i de niveluri diferite se stabilesc rela ii excitative. Conexiunile sunt bidirec ionale: unitã ile-cuvinte sunt excitativ conectate cu toate unitã ile litere care intrã în componen a cuvântului respectiv. iar al treilea nivel. unitã ile ascunse sunt conectate excitativ cu toate cuvintele care con in respectiva literã în pozi ia corespunzãtoare şi inhibitiv cu toate celelalte unitã i-cuvinte. Fiecare unitate input este conectatã excitativ cu fiecare literã care con ine trãsãtura fizicã reprezentatã de respectiva unitate şi inhibitiv cu toate literele care nu con in aceastã caracteristicã.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Primul nivel al re elei este format din unitã i care codeazã trãsãturile fizice ale literelor. Modelul IAM poate simula efectul superioritã ii cuvântului.grafemele .în numãr de 26. în numãr de 1179 (din limba englezã). în numãr de 14. Re eaua fiind construitã pentru recunoaşterea cuvintelor formate din 4 caractere. unul dintre exemplele clasice de procesare descendentã. Sã presupunem stimulul vizual urmãtor: 50 . cuvintele formate din 4 litere. In mod similar. Al doilea nivel. Intre unitã ile aceluiaşi nivel rela iile sunt inhibitive. unitã ile ascunse . s-au realizat 4 grupãri ale unitã ilor input (trãsãturi) şi ale unitã ilor ascunse (litere) corespunzãtor celor 4 pozi ii posibile pe care le poate ocupa un grafem în cadrul unui cuvânt.

asupra procesãrii informa iilor) şi studii efectuate cu lentila deformante. comparativ cu cele pline sau fãrã model. Studii neonatele. decât dacã ar fi fost prezentat separat. de studiul privãrii (unde se examineazã efectele privãrii senzoriale. pe baza cunoştin elor de limba englezã şi despre caracterele latine. INNASCUT SI DOBANDIT IN PROCESAREA INFORMATIILOR VIZUALE In prezent se poate afirma cã nu s-au gãsit dovezi copleşitoare nici pentru caracterul innãscut nici pentru cel dobândit. Pe scurt.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Detectorii de trãsãturi vor activa grafemele W.ipoteza 3: al patrulea grafem nu este nici o literã.ipoteza 2: al patrulea caracter este R. Ultimul grafem este incomplet. Conjugarea datelor analizei ascendente cu procesãrile descendente determinã la un moment dat o activare mai ridicatã a cuvântului WORK care se propagã descendent la nivelul literelor sporind valoarea de activare a literei K fa ã de ceilal i candida i: R sau D. modelul IAM se valideazã prin reproducerea unor date experimentale existente. 51 .ipoteza 4: al patrulea grafem este D. Rezultatele cercetãrilor lui au arãtat cã: .ipoteza 1: al patrulea caracter este K.modelele cu dungi sunt preferate pãtratelor sau cercurilor. Dovezile au fost furnizate de studiile neonatale. în special cea vizualã. Recunoaşterea este realizatã mai rapid scufundând grafemul incomplet într-un cuvânt. se genereazã o mul ime de ipoteze: . . sus inând deci originea înnãscutã sau cel pu in dobânditã foarte devreme în copilãrie. a) Fantz (1961) a arãtat cã sugarii sunt capabili sã diferen ieze imaginile. O. R. Se poate constata mai degrabã existen a unei interac iuni între zestrea geneticã şi experien a de via ã. Date fiind caracteristicile fizice percepute ale celui de-al patrulea grafem. Activarea secven ei WOR va declanşa un proces de analizã descendentã. a unei capacitã i de discriminare figurã-fond. . . precum şi a unei forme de percep ie.sugarii în vârstã de 2 zile petrec mai mult timp privind imagini cu model. 4. .

folosesc o prãpastie vizualã. avea de asemenea o abilitate vizualã slab dezvoltatã deşi a fost stimulat luminos (însã nu cu imagini). este legatã de nevoile sociale. iezii şi mieii care sunt capabili sã se deplaseze aproape imediat dupã naştere merg întotdeauna în partea "înaltã" a platformei. mai mult de atâta. adicã o platformã astfel construitã încât sã simuleze o diferen ã de nivel între partea dreaptã şi cea stângã. puii de gãinã.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ . niciodatã în cea "adâncã". Gibson şi Wark (1960). . deci percep adâncimea. întoarcerea capului. .sugarii de la 4 zile pânã la 6 luni preferã modelele asemãnãtoare chipului uman (chiar dacã sunt deformate) imaginilor nestructurate. . b) Perceperea adâncimii şi constan a mãrimii.experimentul lui Riesen (1950) cu cimpanzei lipsi i de luminã în primele 16 luni de via ã a pus în eviden ã faptul cã aceştia îşi men in normalitatea pupilarã la luminã dar le lipseşte reflexul clipitului ca rãspuns la mişcãri amenin ãtoare fãcute în fa a lor precum şi interesul fa ã de jucãrii (cu excep ia atingerii acestora). Studii asupra privãrii şi readaptãrii. chiar şi atunci când mamele îi încurajau sã facã acest lucru.un alt cimpanzeu crescut de Riesen într-o mascã translucidã. . Astfel. copii au o mişcare defensivã (ridicarea bra elor. la 24 de ore dupã naştere stau pe partea "înaltã" a platformei şi evitã partea "adâncã". Prãpastia vizualã a lui Gibson şi Walk (1960) S-a constatat cã sugarii în vârtã de 6 luni evitã sã se deplasese pe partea "adâncã" a platformei.abilitatea percep iei adâncimii poate fi demonstratã şi de abilitatea copiilor în vârstã de 6 luni. Acelaşi design experimental a fost utilizat şi pentru studierea animalelor nou-nãscute. Fantz ajunge la concluzia cã preferin a pentru modele asemãnãtoare chipului uman este înnãscutã şi.de la 6 zile. Concluzia a 52 . închiderea ochilor) atunci când un obiect se apropie de ei. .Intr-un cunoscut experiment. care au deplinã mobilitate chiar din momentul ieşirii din ou. de a ajunge şi apuca obiectele pe care le vãd.

Deşi şi-a recãpãtat vederea a avut totuşi probleme cu obiectele pe care nu le atinsese anterior. p. (1999). MICLEA. Ed.. . Studii efectuate cu lentile deformante. M. Tehnicã. Procese cognitive. suferind de profunde tulburãri emo ionale a murit trei ani mai târziu.. Psihologia mecanismelor cognitive. (1999). Iaşi. Dovezile furnizate de acest tip de studii par sã sus inã ideea existen ei unei importante contribu ii a învã ãrii în cadrul procesãrii informa iilor vizuale..93-102. Depresiv din cauza caracterului mohorât al lumii din jur.98-104.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ fost cã nu numai lumina ci şi imaginile sunt necesare pentru o dezvoltare adecvatã a analizatorului vizual. In vederea demonstrãrii învã ãrii perceptive au fos efectuate o serie de studii asupra disorsiunilor vederii normale. In situa ia în care vedea obiecte cu care avusese o experien ã tactilã anterioarã nu s-au înregistrat dificultã i de aprecierea mãrimii sau distan ei. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE MALIM. ZLATE. p. M.109-117. Stratton (1897) a purtat timp de 8 zile o lentilã deformantã monoocularã iar celãlalt ochi l-a acoperit şi a constatat cã perceperea inversãrii se atenua pe msurã ce treceau zilele. Dupã 5 zile el putea sã meargã pe lângã casã fãrã sã se loveascã de obiectele întâlnite în drumul sãu. Psihologie cognitivã.Gregory şi Wallace (1963) descriu în detaliu cazul unui barbat orb din naştere cãruia i s-a implantat o grefã corneanã la vârsta de 52 de ani. Bucureşti. p. T. Iaşi Polirom. Polirom. Este o dovadã a importan ei invã ãrii în procesarea informa iilor vizuale. (1999). 53 . In momdentul în cre a îndepãrtat lentila a trãit o relativã bulversare.

Modelarea computa ional-geometricã. b) Sã compara i şi sã descoperi i limitele modelului computa ional-geometric şi ale celui computa ional-ansamblist. Similaritatea. 4. Func iile categorizãrii. OBIECTIVE La sfârşitual acestui curs ve i fi capabili : a) Sã determina i categoriile de bazã dupã caracteristicilor lor.1. Defini ie. Analiza descendentã şi categorizarea. 1.2. Reprezentarea (neo)conexionistã. 5. sã spunem intelect de limitã. Modelarea computa ional-asamblistã. 54 . 4. DEFINITIE Categorizarea sau clasificarea vizeazã instituirea de clase care includ un grup de obiecte/stimuli.2.1. Exemplu: Incadrarea unui individ într-o anumitã categorie de psihodiagnostic. d) Sã descoperi i consecin ele reprezentãrii conceptuale şi a celei sub formã de prototip asupra grani elor categoriilor şi asupra membrilor lor. 2. 3. Reprezentarea mentalã a categoriilor. Codarea experien ei. 3. 4.3. Generarea de inferen e. 3. disponibile în sistemul cognitiv despre categoria respectivă i putem face predic ii. Ne reamintim astfel dificultã ile de adaptare specifice unui atare individ.3. e) Sã explica ii interven iile analizei descendente în categorizare. 4.2. Modelarea similaritã ii. Nivelul de bazã. 2. disponibile în memorie despre respectiva categorie de psihodiagnostic şi ne ajutã sã-i prezicem comportamentul într-o serie de situa ii. ne facilliteazã accesul la o multime de cunoştin e aferente. Pe baza acestor clasificãri accedem la informa iile relevante. 2. Despre aceste elemente spunem cã sunt membri ai categoriei respective. c) Sã descoperi i prototipurile unor categorii folosind trei procedee diferite şi sã stabili i scale de tipicalitate.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ CURSUL 5 CATEGORIZAREA Planul cursului: 1. Prototipul.1. 2. Conceptul.

putem prezice reuşita şcolarã etc. Pentru aceiaşi categorie de obiecte. vom considera conceptul ca fiind una din reprezentãrile mentale posibile ale unei categorii.1. exemplu "mul imea numerelor divizibile cu 3" sau "automobilele cu mai mult de 10. . decât în pozi ie atipicã. Anima i de diferite scopuri. Existã concepte care nu au o categorie corespunzãtoare în realitatea obiectivã. de exemplu conceptul de "numãr ira ional" sau cel de "inorog".000 km la bord". Mai mult. asupra cãrora atragem aten ia: . . triunghiuri dreptunghice. Conceptul de triunghi dreptunghic constã în defini ia sa: o figurã geometricã cu trei laturi şi un unghi drept. .codarea experien ei. Prototipul sau exemplarul tipic al clasei respective este un triunghi de forma celui din figura de mai jos (a). adesea omul impune o clasificare. In literatura consacratã categorizãrii se gãsesc unele confuzii. 55 . Similaritatea Obiectele similare sunt grupate de regulã în aceiaşi categorie. trei par a fi mai importante: . 2. putem forma categorii de obiecte care au foarte pu ine caracteristici în comun. 2.generarea de inferen e.unii autori sus in cã orice concept are un referent real a cãrei proiec ie mentalã este. Aceastã similaritate poate fi fizicã sau func ionalã.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ eventualele tulburãri socio-afective. Elevii observã şi rezolvã mult mai rapid problemele de geometrie în care unghiurile drepte sunt în pozi ie tipicã. vom avea cel pu in douã tipuri de reprezentãri: un concept şi un prototip al categoriei respective.uneori se pune semnul de egalitate între categorie şi concept. Ambele pozi ii sunt eronate. Ca urmare. o instituie mai degrabã decât o descoperã în realitate. spre exemplu.gruparea obiectelor similare în aceiaşi categorie. FUNCTIILE CATEGORIZARII Dintre func iile categorizãrii.

adicã similaritatea func ionalã devine principalul criteriu de categorizare. culoarea sâmburilor. rezolvarea unor probleme. Codarea experien ei. Orice categorie este inclusã într-o re ea complexã. în loc sã o reducã. entitã i materiale. dacã se vizeazã satisfacerea unor nevoi. 2. Similaritate func ionalã. cât mai ales func ional. Ii deschidem şi. Satisfacerea completã a acestei constrângeri ar împiedica însã realizarea celorlalte func ii ale categorizãrii. In func ie de acest nivel se stabilesc categoriile supra. caracteristicile func ionale.şi supraordonate corespunzãtoare unui stimul. o au în realizarea categorizãrii obiectelor. Exemplu: Sã presupunem cã ne aflãm pe o pãşune cu ochii închişi. 1980). De pildã. tindem sã activãm numai categoriile de un anumit nivel de generalitate.sau 56 . lungimea cozii etc. In consecin ã.dacã comportamentul uman are o inten ionalitate precisã şi imediatã. categorizarea pe baza similaritã ii fizice are întâitate asupra categorizãrii func ionale. In orice context însã. Aceste categorii înlesnesc percep ia. Rosch (1976. reamintirea într-un cuvânt sporesc eficien a sistemului cognitiv. . boi sau vaci. recunoaştem o mul ime vaci care pasc. cu categorii subordonate sau supraordonate. .Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Similaritate fizicã. Stimulii vizuali respectivi pot fi categoriza i la fel de corect ca fiind: rumegãtoare. greutate. brusc. sistemul cognitiv opereazã cu o singurã categorie corespunzãtoare. Se poate observa cum aceleaşi elemente din mediu pot fi categorizate diferit. ierahizatã de categorii. in extremis. dacã leam include în categorii supraordonate. adicã îndeplinesc func ii similare. fiecare categorie ar avea un singur membru. Din mul imea de categorii sub. ne ajutã sã mâncãm. este variabilã. cãci. adicã dintre elementele aceleiaşi categorii şi minimizarea similaritã ii intercategoriale. Nivelul de bazã al categorizãrii. Mai mult. în câteva sutimi de milisecundã. adicã dintre membrii unor categorii diferite. memoria.2. mamifere. Ponderea pe care cele douã tipuri de proprietã i. fiin e. fizice şi func ionale. Acest nivel preferen ial a fost numit de E. dacã am lua în considerare şi caracteristicile func ionale. am ajunge în situa ia de a avea mai multe categorii decât obiecte/stimuli din mediu. In locul unei mul imi de obiecte. nivelul categoriilor de bazã. mai concret. Dar ele pot fi incluse şi în categorii subordonate: holstein.în condi iile în care subiectul nu este presat de rezolvarea rapidã a unei probleme sau de realizarea unor scopuri precise. caracteristicile func ionale pot genera categorii diferite în interiorul aceleiaşi categorii bazate pe similaritate fizicã. vi ei. categorizarea tinde spre maximizarea similaritã ilor intracategoriale. Elementele clasei "tacâmuri" nu sunt atât de asemãnãtoare sub aspect fizic. ceea ce ar spori presiunea mediului asupra sistemului cognitiv. deoarece ele au caracteristici fizice sau perceptive asemãnãtoare: mãrime. pentru a realiza recunoaşterea şi memorarea. diverse tipuri de mere sunt grupate sub una şi aceiaşi categorie. a obiectelor se datoreazã activãrii categoriale sau a pattern-urilor de activare corespunzãtoare. Recunoaşterea rapidã.

De pildã. categoriile de bazã şi expresiile lingvistice corespunzãtoare sunt dobândite mai devreme în compara ie cu categoriile sub. "Uite scaunul!". Una dintre dimensiunile dezvoltãrii intelectuale constã tocmai în dobândirea categoriilor sub.sau supraordonate nivelului de bazã. ci se pot aplica şi categoriilor supra. Putem avea substantive simple şi pentru denumirea unor categorii supra. Trebuie subliniat faptul cã unele dintre caracteristicile men ionate nu se aplicã numai la categoriile din nivelul de bazã. ele circumscriu cu suficientã exactitate categoriile de bazã.sau subordonate. Reciproca nu este însã valabilã.sau supraordonate. în conjunc ia lor logicã. Caracteristici specifice ale categoriilor de bazã: 1. Categoriile de bazã sunt cele mai abstracte categorii care pot fi asociate cu o formã fizicã specificã. utilizãm mult mai des cuvintele "scaun" sau "masã" decât cuvântul "mobilã". unei categorii subordonate. Categoriile de bazã sunt reprezentate în limbajul natural într-un singur cuvânt. Nu vom categoriza niciodatã o figurã şi fondul ei ca fãcând parte din aceiaşi categorie. Mai trebuie men ionat faptul cã asocierea repetatã a unui stimul complex cu o anumitã categorie. De pildã. Nu luate izolat. Nu putem însã indica direct: "Uite mobila!" (categorie supraordonatã). Cuvintele corespunzãtoare categoriilor de bazã au cea mai mare frecven ã în limbajul vorbit. putem recurge la indicarea lor directã: "Uite masa!". substantivul "obiect" corespunde unei categorii supraordonate. Pentru a-l face pe copil sã în eleagã ce este "scaunul" sau "masa". De pildã. Cuvintele şi categoriile. Categoriile de bazã pot fi definite ostensiv. categoria de "mãr" o putem asocia cu o formã concretã. de "masã" şi "scaun" sunt învã ate mai rapid de cãtre copil decât categoria supraordonatã de "mobilã" sau cea subordonatã de "masã de bucãtãrie". de regulã substantiv. Deci. deschizând televizorul recunoaştem în imaginea de pe ecran pe Ion Iliescu. Principala calitate a acestor categorii constã în faptul cã ele con in maximum de informa ie într-un minim de format. însã categoria supraordonatã de "fruct" . nu un bãrbat sau un român. Acest lucru este posibil datoritã asocierii repetate a 57 . proprietatea exclusivã a categoriilor de bazã.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ subordonate. decupajele din mediu pe care le realizãm se fac de cele mai multe ori dupã matri a categoriilor de bazã. numele proprii. dar avem referen i concre i în cazul categoriilor de "câine" sau "rândunicã". Utilizãm mai frecvent termenii "mãr" sau "parã" decât termenii "fruct" (categorie supraordonatã) sau "mãr ionatan" şi "parã mãlãia ã" (categorii subordonate). 5. care favorizeazã anumite categorizãri în defavoarea altora. nu putem asocia forme concrete categoriilor de "animal" sau "pasãre". Ontogenetic. ci în totalitatea lor. contururile unui obiect ne constrâng sã-l delimitãm din contextul sau fondul pe care el apare. Pentru categoriile bazate pe similaritatea func ionalã aceastã proprietate nu se realizeazã. 2. determinã activarea mai rapidã a categoriei respective într-o sarcinã de recunoaştere a stimulului.şi subordonate. Definirea ostensivã nu este.nu! La fel. 3. De exemplu. aşa dar. Dar şi realitatea ne impune anumite constrângeri în categorizare. 4. De pildã. Realitatea însãşi are un minim de ordonare. chiar dacã categoria în cauzã nu face parte din nivelul de bazã. Pentru unele categorii subordonate se pot realiza defini ii ostensive: "Uite ciobãnescul mioritic!".

2. Exemplu. silogismul : To i oamenii sunt muritori Socrate este om Deci Socrate este muritor. subiec ilor le erau prezentate poze ce reprezentau câte un flamingo. De pildã. Silogismul este posibil datoritã categorizãrii unui individ (Socrate) ca membru al clasei oamenilor. Aceasta din urmã semãna mai mult cu liliacul decât cu flamingo. Apoi. Generând ra ionamente deductive şi inductive. O serie de cercetãri experimentale au eviden iat func ia generativã a categorizãrii. dar fãcea parte din categoria celui dintâi. subiec ii primeau diverse informa ii vizând detalii anatomice interne despre fiecare dintre primele douã exemplare. Nu toate categoriile au aceiaşi for ã generativã. Li se cerea sã arate care dintre aceste detalii sunt mai plauzibile pentru al treilea exemplar. Deasemenea. o proprietate a tuturor membrilor acestei clase. chiar dacã Socrate ar fi tânãr şi sãnãtos şi nimic din înfã işarea lui fizicã nu ne-ar îndemna sã sus inem cã va muri.3. Aşa dar. de la o vârstã destul de fragedã copii realizeazã cã membrii aceleiaşi categorii împãrtãşesc caracteristici comune.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ unui stimul complex cu un nume propriu. categorizarea permite predic ia comportamentului unui individ sau a evolu iei fenomenului la care se aplicã. A treia fotografie reprezenta un obiect care se asemãna cu al doilea obiect. categoria de bazã nu se activeazã în mod automat. nu numai în cazul ra ionamentului silogistic. cunoştin ele despre clasa respectivã devin relevante şi pentru obiectul în cauzã. Aşadar. chiar dacã acestea nu sunt vizibile. Generarea de inferen e Cuprinzând un obiect într-o clasã. un liliac şi o mierlã. de pildã. 58 . In aproape 90% din cazuri subiec ii rãspundeau pe baza inferãrii unei proprietã i de la un membru la celãlalt al unei clase sau categorii. Intr-un experiment se prezentau subiec ilor trei fotografii cu diverse obiecte. ci şi a celui inductiv. Pe baza acestei categorizãri. Fãrã categorizare nu ar fi posibil ra ionamentul. se atribuie şi individului Socrate. chiar dacã acestea nu sunt vizibile la prima vedere. experimentul respectiv a pus în eviden ã acelaşi comportament în 70% din cazuri. Categoriile naturale (cele corespunzãtoare obiectelor din naturã şi accesibile organelor de sim ) genereazã mai multe inferen e decât categoriile artificiale (cele corespunzãtoare obiecteor construite de om). Exemplu. cea de a fi muritor. Proprietã ile clasei sunt inferate şi asupra individului categorizat. Repetat la copiii de 4 ani. iar aceastã inferen ã se realizeazã în mod necesar. Sã luãm. categoriile de bazã şi cele subordonate fac posibile mai multe inferen e decât cele supraordonate. dar fãcea parte din clasa pãsãrilor.

cum sunt ele procesate pentru ca sã rezulte anumite categorii şi nu altele (output)? Rãspunsul la aceastã întrebare implicã elaborarea unei teorii computa ionale a categorizãrii. Aceastã distribu ie trebuie sã satisfacã trei axiome.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ 3. cu atât mai distan a i sunt unul de altul. ele func ioneazã ca nişte asump ii sau constrângeri tacite care guverneazã procesãrile implicate în 59 . s-a pus problema modului de modelare şi mãsurarea ei. In acelaşi timp. 3. joacã un rol major în realizarea categorizãri.1. MODELAREA SIMILARITATII Deoarece similaritatea. Spa iul bidimensional poate exprima corect rela ia de vecinãtate imediatã doar pentru 5 dintre itemi. bazatã pe calculul similaritã ii sau disimilaritã ii. Modelarea computa ional-geometricã Categoriile şi membrii lor sunt reprezentate geometric sub forma unor puncte într-un spa iu bidimensional. disimilaritatea (similaritatea) psihologicã se reprezintã spa ial şi se mãsoarã geometric. Pentru cei 20 de itemi din figura alãturatã ar fi necesar un spa iu cu 9 dimensiuni. Deci. Axiomele respective sunt de fapt nişte idealizãri pe baza cãrora se simplificã reprezentarea spa ialã a itemilor. orice categorizare. Iatã un exemplu de reprezentare geometricã a categoriilor . vizând minimizarea disimilaritã ii intra-clasiale şi maximizarea disimilaritã ii inter-clasiale. îndepãrtându-se pericolul unei explozii computa ionale. Problema este urmãtoarea: fiind datã o mul ime de similaritã i între stimuli (input). Cu cât disimilaritatea dintre aceşti itemi este mai mare. fizicã sau func ionalã.

a) = d(b. Altfel spus. Cele trei axiome sunt urmãtoarele: 1.b)≥d(a. oricât de mult ar semãna la culoare. Sã exemplificãm cele spuse prin referire la figura de mai sus. formã etc.c) unde a. Exemplu. 3. b şi c designeazã oricare trei itemi diferi i. douã lucruri seamãnã mai mult între ele. a) în orice situa ie elementele aceleiaşi categorii au mai multe caracteristici similare sau comune între ele decât cu elementele altor categorii (axioma 1) b) numãrul de caracteristici ale lui a similare cu caracteristicile lui b. aceasta înseamnã cã orice element al unei categorii seamãna mult mai mult cu el însuşi decât cu un membru al altei categorii. 1. Deci.b)+d(b.b) = d(b. chiar dacã ea seamãnã cu un mãr etalon mai mult decât un alt mãt cu o formã atipicã. Distan a între o lãmâie şi un fruct este constantã şi simetricã.c)≥d(a. Distan a (disimilaritatea) dintre lãmâie şi mãslinã este mai micã decât distan a dintre lãmâie şi portocalã. 2. gruparea în cateogrii se face în aşa fel încât sã fie satisfãcute constrângerile formalizate în axiome. Axioma 2 exprimã ideea cã distan a sau disimilaritatea dintre doi itemi este simetricã: diferen a sau disimilaritatea lui a fa ã de b este identicã cu disimilaritatea lui b fa ã de a.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ stabilirea categoriei. Oricare item al unei categorii este reprezentat printr-un punct. o parã cu un mãr distan a dintre aceşti 2 itemi nu poate fi mai micã decât distan a dintre douã mere. Dacã comparãm pe a cu b. oricât de neasemãnãtoare ar fi ele. Axioma 3 indicã faptul cã cea mai micã distan ã (disimilaritate) se aflã între doi itemi afla i pe o linie dreaptã în spa iul bidimensional. Axioma inegalitã ii în triunghi d(a. gradul de similaritate între lãmâie şi mãslinã este mai mare (sau cel mult egal) cu gradele de similaritate însumate ale fiecãreia fa ã de portocalã. Axioma 1 spune cã cea mai micã distan ã dintre doi itemi. echivalentã cu distan a dintre un fruct şi o lãmâie. este egal cu numãrul de trãsãturi ale lui b similare cu ale lui a. Altfel spus.a) 3. Cu alte cuvinte. reprezentând distan a sau disimilaritatea minimã reprezentabilã în spa iu. Cele trei axiome sus in cã opera iile care duc la stabilirea de categorii pe baza similaritã ii se bazeazã pe urmãtoarele reguli sau constrângeri. o parã va apar ine altei categorii. Deci. reprezentabilã în spa iu este distan a dintre un item şi el însuşi. decât ambele cu un al treilea. Axioma minimalitã ii d(a. atunci numãrul de trãsãturi ale lui a care sunt similare cu caracteristicile lui b. oricât de asemãnãtor ar fi acesta cu cel dintâi. plus distan a dintre portocalã şi mãslinã.b) = 0 2. Axioma simetriei d(a. De pildã. stocate în memorie (axioma 2) c) gradul de similaritate dintre douã categorii este mai mare sau cel pu in egal cu gradul de similaritate al ambelor fa ã de o a treia 60 . pe care le putem evoca din memorie sunt egale cu numãrul de caracteristici similare ale lui b cu a. iar d este o func ie de disimilaritate.

forme.disimilaritatea . In consecin ã putem sã activãm în memorie mai multe proprietã i ale exemplarului binecunoscut care sã fie similare cu ale exemplarului nefamiliar. asemãnarea dintre un tractor şi un automobil şi a unui automobil cu o combinã de recoltat grâu trebuie sã fie mai micã decât asemãnãrea dintre un tractor şi o combinã. similaritatea dintre cei doi itemi se stabileşte pe baza ecua iei: Axioma 4: Sim(I.sunt exprimate prin distan e într-un spa iu bidimensional. aşadar.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ categorie. Dat fiind oricare douã categorii i şi j. Modelarea computa ional-ansamblistã Modelul ansamblist sau al trãsãturilor. rela iile de similaritate între doi itemi nu sunt simetrice. El porneşte de la ideea reprezentãrii unei categorii printr-o mul ime de caracteristici ale membrilor sãi. Similaritatea dintre douã categorii creşte în func ie de numãrul de caracteristici comune şi scade în func ie de numãrul de caracteristici specifice. adesea. Modelul computa ional-geometric sus ine. între care sunt diverse grade de similaritate. reprezentate printr-o mul ime de caracteristici I şi J. Modelul a generat predic ii valide în cazul categorizãrii itemilor perceptivi: culori. Tverski (1977). cum se mai numeşte în literatura de specialitate. Cunoaştem mai multe dintre proprietã ile unui exemplar familiar decât propietã ile exemplarului nefamiliar. dacã evaluãm similaritatea mãrului cu nuca de cocos putem sã evocãm mai pu ine caracteristici ale nucii de cocos care sunt similare cu proprietã ile mãrului. Conform axiomei. Cu cât ştim mai pu ine lucruri. Gradele de similaritate sau inversul ei . Tverski observã cã. categoriile pe care el le va institui sunt rezultatul unor procesãri ale gradelor de similaritate dupã regulile menşionate mai sus. pentru cã ştim mai pu ine lucruri despre nuca de cocos decât despre mãr. Aşa dar. De exemplu. In ceea ce priveşte axioma inegalitã ii. a fost elaborat de A. intensitatea sunetelor etc. ea genereazã predic ii care au fost infirmate. cã dacã sistemul cognitiv primeşte ca input o mulºime de stimuli. 3. A. Din punct de vedere logic poate suna straniu o astfel de afirma ie. Cu cât ştim mai multe despre elementele unei categorii. A.bf(I-J) . douã categorii au mai multe caracteristici comune decât ambele cu a treia (axioma 3). considerãm cã mãrul seamãnã mai mult cu o nucã de cocos decât nuca de cocos cu un mãr. cu atât numãrul de caracteristici comune este mai redus.J) = af(I∩J) . Similaritatea unui item mai pu in cunoscut cu un item bine cunoscut (familiar) este mai mare decât similaritatea itemului cunoscut cu cel nefamiliar. nu însã şi din punct de vedere psihologic. deci gradul de similaritate creşte. noi considerãm mult mai asemãnãtoare douã mere decât douã nuci de cocos.2. In legãturã cu axioma simetriei. cu atât mai uşor ne reamintim caracteristici comune. Cu privire la axioma minimalitã ii el considerã cã membrii categoriilor familiare sunt mai similari între ei decât membrii categoriilor nefamiliare. deci gradul de similaritate este mai redus. ceea ce nu se advereşte. El s-a dovedit mai pu in viabil în reprezentarea rela iilor de similaritate dintre categoriile abstracte. Tverski (1977) a atras aten ia asupra unor situa ii care contrazic axiomele ce stau la baza modelului geometric. De pildã.cf(J-I) 61 .

Tverski (similaritatea dintre exemplarele categoriilor cunoascute este mai mare decât similaritatea dintre exemplarele categoriilor mai pu in cunoscute. Aşadar. instituitã pe baza similaritã ii fizice sau func ionale. Conceptul. Conceptul unei categorii se exprimã prin defini ia ce cuprinde toate caracteristicile necesare şi suficiente ale clasei respective. Deci. cea exprimatã în axioma 4. Cercetãrile experimentale din ultimele decenii au probat existen a unei alte reprezentãri mentale a categoriei: prototipul. Orice femeie ce satisface aceste caracteristici necesare şi suficiente va fi consideratã membrã al categoriei "bunicã". trãsãturi specifice lui I şi trãsãturi specifice lui J. duc în cele din urmã la stabilirea categoriilor corespunzãtoare. ambele nu sunt decât emergen e ale unor structuri subsimbolice.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ unde f este o func ie care stabileşte ponderea fiecãrei caracteristici din cele douã mul imi I şi J. Aceste trãsãturi comune cu ale altor itemi sau strict specifice sunt ponderate. aşadar. înscriindu-se în modelul clasic-simbolic. bunicã. o clasã de obiecte reale sau imagineare. Aceasta nu este identicã cu reprezentarea cognitivã sau mentalã a unei categorii. capãtã o anumitã etichetã lingvisticã în limbajul natural (un termen sau o perifrazã). Deci. dacã avem ca input o mul ime de obiecte pe care trebuie sã le categorizãm. ponderate într-un anumit fel.). REPREZENTAREA MENTALA A CATEGORIILOR O categorie. pe baza regulii exprimatã în axioma 4. se fundamenteazã pe reprezentarea conceptualã a categoriilor. iar a. 62 . dar în plus e compatibil şi cu contra-exemplele furnizate de A. 4. 4. Logica tradi ionalã şi o bunã parte din logica simbolicã actualã. In mod tradi ional. Dacã trãsãturile comune lae lui I şi J sunt mai importante decât cele specifice lui I exprimate prin (I-J) sau cele specifice lui J exprimate prin (J-I) atunci a>b v c. De exemplu. suporterii acestui model sus in cã opera ia de categorizare presupune descompunerea itemului într-o mul ime de trãsãturi. un item nefamiliar seamanã mai mult cu un item familiar etc. categorizarea rezultatã fiind în func ie de ponderea proprietã ilor specifice şi comune ale itemilor categoriza i. Pe baza acestor caracteristici se poate stabili fãrã echivoc apartenen a sau nonapartenen a unui item la clasa respectivã. modelul ansamblist postuleazã faptul cã prelucrarea similaritã ii în vederea categorizãrii se poate reduce la o singurã regulã. Acest model poate reproduce rezultatele reliefate de modelul geometric. Importan a lor poate fi identicã caz în care a = b U c. deoarece nu porneşte de la idealizãrile con inute în axiomele celui din urmã. O categorie este reprezentatã. Atât prototipul cât şi conceptul sunt reprezentãri simbolice. s-a considerat cã proiec ia mentalã a unei categorii este conceptul sãu. printrun pattern specific al valorilor de activare într-o re ea neuromimeticã. trãsãturile lor specifice şi cele comune. In perspectiva modelãrilor conexioniste. reprezentarea mentalã şi eticheta lingvisticã ce designeazã o categorie. sunt lucruri diferite. este orice femeie care are cel pu in un copil care are cel pu in un copil.c sunt parametrii care indicã importan a pe care o au cele trei mul imi de trãsãturi comune.b.1. In esen a. Acest model s-a dovedit mai cuprinzãtor decât modelul geometric.

în sensul cã unele elemente sunt considerate mai tipice pentru o categorie decât altele. Unui lot de subiec i i se prezintã câte un exemplar al unei categorii şi i se cere sã rãspundã.echipoten ialitatea elementelor unei categorii. cu ochi albaştri este mai tipic pentru categoria "suedez" decât un mulatru. (1= nereprezentativ. 2. Se 63 . . Rosch a acreditat ideea reprezentãrii mentale a categoriilor pe bazã de prototip. Prototipul. piersica şi para sunt fructe mult mai tipice decât avocado. dovlecelul şi mãslina. Prima dintre aceste proceduri constã în construirea unei scale în 7 trepte pe care un lot de subiec i trebuie sã evalueze mãsura în care fiecare dintre exemplarele listate ale unei categorii este socotit reprezentativ pentru categoria respectivã. Spre exemplu. 7 = deosebit de reprezentativ). Ca urmare.2. Bucuria sau triste ea sunt emo ii mai tipice decât extazul. care apar cu cea mai mare frecven ã când se cere exemplificarea unei categorii sau care are cea mai mare valoare de prototipicalitate. conceptul fiind forma contrasã a unei defini ii. Dar cercetãrile experimentale au pus în eviden ã efectul prototipicalitã ii. Mãrul sau para sunt considerate exemplare mai reprezentative pentru clasa "fructe" decât avocado sau rodia. eronatã. Un blond înalt. conceptul nu este singurul mod de reprezentare mentalã a categoriilor. dacã acesta apar ine sau nu categoriei respective. pinguinul este cel mai pu in reprezentativ sau atipic. ordonându-se pe ranguri sau grade de prototipicalitate. oamenii nu pot oferi defini ii incontestabile ale conceptelor cu care opereazã zilnic. 3. 1. Similar. De pildã apartenen a exemplarelor barzã şi rândunicã la categoria "pãsãri" este decisã cu aproximativ 150-200 milisecunde mai rapid decât pentru flamingo. a) Intr-o primã accep iune prototipul se referã la unul sau mai multe exemplare reale. stabilirea trãsãturilor necesare şi suficiente este o sarcinã extrem de dificilã. A treia procedurã este de a solicita unui eşantion semnificativ de subiec i sã listeze timp de 90 de secunde cât mai multe exemple ale unei anumite categorii. în sensul cã orice membru poate sã reprezinte la fel de bine categoria din care face parte. Se porneşte de la supozi ia cã timpul de reac ie va fi mai scurt pentru a rãspunde corect pentru exempare tipice decât în cazul exemplarelor atipice. Exemplu. cu pãrul cre . E. Din pãcate.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ O defini ie incorectã sau incompletã. se ordoneazã aceste exemplare în func ie de media valorilor ob inute pe scala respectivã. Astfel. gândi i-vã câte defini ii are conceptul de "atitudine" sau cel de "identitate"! Consecin ele reprezentãrii conceptuale: . deoarece exemplarele tipice sunt mai uşor de evocat.grani ele dintre categorii sunt rigide. în sensul cã se poate stabili fãrã echivoc dacã un obiect apar ine sau nu unei anumite categorii. 3. barza este cel mai semnificativ exemplar al clasei pãsãri. O a doua procedurã pentru stabilirea prototipurilor sau exemplarelor tipice se bazeazã pe mãsurarea timpului de reac ie. Chiar în domeniul lor de expertizã. Pentru identificarea acestor exemplare prototipice sunt utilizate de regulã trei proceduri. implicã o clasificare nevalidã. cât poate de repede. Ulterior. mãrul.

deoarece similaritatea cu prototipul (barza) este diferitã. exemplarul ideal sau portretul-robot. Cele douã accep iuni ale termenului de prototip nu sunt atât de diferite cum par la prima vedere. într-o ierarhie a abstractizãrii unei categorii. subiectul uman abstrage tendin a medie sau prototipul categoriei respective. reprezentarea mentalã a categoriei se face prin câteva exemplare-tip sau prototipuri ale categoriei respective. apartenen a pescãruşului la categoria "pasãre" este stabilitã mai rapid decât apartenen a pinguinului la aceiaşi clasã. Diagnosticarea nu se face deci prin cãutarea fiecãruia dintre aceste simptome la o persoanã. O mul ime de cercetãri au relevat cã diagnosticul unor tulburãri somatice sau psihice se realizeazã prin raportarea unei simptomatologii la prototipul tulburãrii respective. Diagnosticul de depresie. Acei membri ai categoriei cu tipicalitatea cea mai ridicatã sunt socoti i prototipuri ale categoriei respective. nu prin stabilirea mãsurii în care el satisface caracteristicile necesare şi suficiente ale clasei respective. de pildã. la bazã exemplarul real tipic iar la mijloc.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ stabileşte frecven a men ionãrii fiecãrui exemplar. De exemplu. Un pacient este considerat depresiv dacã are o dispozi ie disforicã şi dacã are. Exemplu. Cele douã tipuri de reprezentare a categoriilor. . pentru cel pu in douã sãptãmâni. într-o pozi ie intermediarã. Se presupune cã din contactul cu diverse exemplare ale unei categorii. Categorizarea pe bazã de prototipuri are urmãtoarele consecin e: . Aşadar. 64 . Toate cele trei proceduri au ca rezultat stabilirea unei scale de tipicalitate sau prototipicalitate a elementelor unei categorii. Stabilirea apartenen ei unui item la o categorie se realizeazã prin compararea acestuia cu prototipurile categoriei.grani ele categoriei sunt vag cirsumscrise. exemplarele categoriei diferind în func ie de gradul lor de prototipicalitate. Apartenen a unui item la o categorie se face prin mãsurarea similaritã ii sale cu acel exemplar ideal. ci prin raportarea la portretul-robot ob inut pe baza experien ei anterioare. tipicalitatea lui fiind în func ie de frecven a aferentã în intervalul de timp men ionat. conceptul şi prototpul.clasa nu ese omogenã. mãcar cinci din cele nouã simptome ale depresiei. prototipul nu vizeazã un exemplar real al categoriei ci un exemplar ideal. rezultat din aglutinarea mai multor exemplare individuale. la vârf s-ar afla conceptul. care însumeazã caracteristicile mai multor membri ai categoriei. Prototipurile au aceiaşi func ie ca şi caracteristicile necesare şi suficiente: de maximizarea a similaritã ii intra-categoriale şi minimizare a simlaritã ii intercategoriale. Orice persoanã poate opera atât cu conceptul unei categorii cât şi cu prototipul ei. Ele indicã de fapt grade diferite de abstractizare. un portret-robot. deşi diferite nu se exclud mutual. se face prin raportarea simptomatologiei unei persoane la portretul-robot al depresiei. b) In a doua accep iune. Chiar Diagnosis and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IIIR) favorizeazã o astfel de opticã. Astfel.

Reprezentarea (neo)conexionistã Spre deosebire de alte aspecte ale sistemului cognitiv. Rezumând: Obiectele sunt descompuse în caracteristicile lor.2. ve i constata. Reamintim cã re elele neuronale sunt semanticopace (vezi cursul 2. o anumitã ecua ie sau o categorie de fenomene sunt utilizate în rezolvãri ulterioare mult mai frecvent decât este utilizat conceptul corespunzãtor categoriei respective.2. Mai mul i stimuli pot avea acelaşi set de caracteristici. 65 . Nivelul de abstractizare al caracteristicilor care sunt codate de o re ea poate fi variabil. ghidând procesul rezolutiv. Utilizarea prototipurilor în locul conceptelelor este resposabilã de ceea ce psihologii gestaltişti numeau "fixitate func ionalã". Exploratorul re elei este cel care va decide dacã valorile de activare ale unitã ilor input corespund unor proprietã i fizice complexe (abstracte) sau unor proprietã i simple. Prin urmare ponderea ei va fi diferitã pentru cele douã categorii. Exemplu. Reprezentarea prototipicã a categoriilor îşi pune amprenta asupra rezolvãrii de probleme şi ra ionamentului. abordarea clasic-simbolicã (reprezentare conceptualã sau prototipicã a unei categorii) şi abordarea (neo)conexionistã (reprezentarea categoriei printr-o re ea de neuromimi) nu sunt ireconciliabile. Output-ul re elei este constituit din una sau mai multe valori de activare care reprezintã numele categoriei respective.2. Semantica lor este instituitã de exploratorul re elei care decide ce anume reprezintã sau semnificã o valoare a output-ului sau un pattern al conexiunilor dintre unitã i. Dacã solicita i unei persoane sã uneascã douã puncte printr-o linie. Exemplu. Atât oamenii cât şi peştii au proprietatea de a înnota.) pot func iona la fel de bine ca modele ale categorizãrii.5. deoarece ponderea acordatã acestor caracteristici este diferitã. (adicã unitã ile output) este rezultatul ponderãrii dinamice a acestor caracteristici. Input-ul unei re ele care categorizeazã este format dintr-o mu ime de caracteristici ale obiectelor care trebuie categorizate. pct. 4.3.). îl poate bloca sau orienta pe cãi greşite. nu şi a oamenilor. iar categorizarea. Modelele (neo)conexioniste ale recunoaşterii (vezi cursul 4. reprezentate prin valori de activare ale unitã ilor input. Exemplele pe care profesorii le oferã elevilor pentru a ilustra un anumit tip de problemã. dar ei apar in unor categorii diferite. cã aceastã ac iune se realizeazã prin unirea punctelor cu un segment de dreaptã. în majoritatea cazurilor. ponderare realizatã prin modularea tãriei conexiunilor dintre unitã i. Utilizarea prototipului în rezolvarea de probleme poate uşura considerabil procesul rezolutiv.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Prototipurile sunt prezente nu numai în cazul categoriilor de obiecte ci şi în cazul categoriilor de ac iuni. deşi se cerea doar unirea printr-o linie (nu neapãrat dreaptã şi nu neaprat un segment). Aceasta este însã o proprietate esen ialã a peştilor.2. dar în acelaşi timp. pct. în cazul categorizãrii.

rapiditatea categorizãrii în func ie de gradul de similaritate al exemplarului cu categoria etc. dar chiar şi atunci poate opera numai cu caracteristici de un anumit grad de abstractizare. ambele au o anumitã culoare. o masã şi un scaun. La prima vedere ele pot pãrea absolut identice. generatã de baza mai largã de cunoştin e a subiectului este dificil de modelat în paradigma (neo)conexionistã. Un tractor şi o libelulã pot avea o infinitate de similitudini: ambele fac zgomot. putem gãsi şi caracteristici neasemãnãtoare: ambele se aflã în loca ii diferite. Exemplu. prin procesarea descendentã a informa iei. Oricare douã lucruri pot avea infinite proprietã i similare sau disimilare. ANALIZA DESCENDENTA SI CATEGORIZARE Indiferent de modul de reprezentare a categoriei în sistemul cognitiv. sã luãm douã molecule de apã. Sau. O categorizare aleatoare poate fi împiedicatã dacã se pondereazã caracteristicile elementelo supuse categorizãrii: unele trãsãturi devin mai importante decât altele.caracteristicile luate în calcul se aflã la acelaşi nivel de abstractizare. vândului etc. . sub formã de concept. .similaritatea este suficientã pentru a descrie categorizarea. O reşea (neo)conexionistã are nevoie de sute chiar mii de epoci pânã sã ajungã la o performan ã acceptabilã.similaritatea dintre doi itemi creşte în func ie de numãrul de caracteristici comune şi descreşte în func ie de numãrul de caracteristici diferen iale. 5. Considerarea similaritã ii ca bazã a categorizãrii se întemeiazã pe urmãtoarele asump ii tacite: . Ele nu pot explica rapiditatea şi flexibilitatea cu care subiectul uman instituie categorii. la un moment dat ambele pot interac iona cu substan e complet diferite. în mod arbitrar. Re elele conexioniste pot reproduce multe din rezultatele experimentale invocate de modelele clasic-simbolice. Aşadar. Reponderarea conexiunilor pe baza analizei descendente. ambele pot ocupa infinite loca ii spa iale. deci categorizate în aceiaşi clasã sau în clase diferite. Dar ele nu promit mai mult decât paradigma clasic-simbolicã. similare sau disimilare sub infinite aspecte. . cum ar fi efectul de prototipicalitate. prototip sau re ea neuromimeticã. pot fi cuprinse în categoria "mobilã" dacã se acordã importan a cea mai mare proprietã ilor comune de a mobila o anumitã încãpere. Ele fac parte din categorii diferite: clasa "masã" şi clasa "scaun". Similaritatea singurã nu ne poate ajuta sã aflãm de ce folosim categoriile pe care le folosim şi nu altele. "oameni". ambele sunt supuse legilor fizicii. ambele pot fi utilizate în scopuri diferite. conform modelelor anterioare. dacã din ansamblul 66 . ambele se pot deteriora sub influen a ploii. comparabilã cu cea umanã. zãpezii. apartenen a unui item la o clasã se realizeazã. pe baza calculului similaritã ii caracteristicilor acestora. orice douã elemente pot fi.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ In modelele conexioniste acest lucru se realizeazã prin ponderãri diferite ale conexiunilor dintre unitatea input care reprezintã aceastã caracteristicã şi categoria (unitate) output-ul "peşti. Dar. Spre exemplu.se considerã cã aceste caracteristici sunt independente şi aditive.

Bourhis. Leyens (coord. p. (1997). J. oricare douã obiecte pot apar ine aceleiaşi categorii sau unei categorii total diferite. M.-Ph. Polirom. Sincron.. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE CORNEILLE. Ed. LEYENS. J. disctiminare şi rela ii intergrupuri. O. Radu (coord. Introducere în psihologia contemporanã. Y.). nu punctul de început al categorizãrii. în luarea micului dejun (ne aşezãm pe scaun şi punem mâncarea pe masã). Psihologie cognitivã. MICLEA. Aşadar. Clasificarea este mai degrabã rezultatul unui proces de inferen ã decât al unei judecã i de similaritate. Dacã clasificarea sau categorizarea presupune ponderarea caracteristicilor obiectelor. I. Ponderãrile diferite ale uneia şi aceleiaşi mul imi de caracteristici sunt rezultante ale unor procese de analizã descendentã. prin ponderãri şi reponderãri succesive ale setului de trãsãturi. (1991). Iaşi. 131-155..). Iaşi. Deci similaritatea este o rezultantã a teoriilor noastre.. atunci calculul similaritã ii nu este suficient pentru stabilirea apartenen ei unui element la o categorie. Categorii. categorizare socialã şi esen ialism psihologic în R. Cluj. Polirom. 67 . MICLEA.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ proprietã ilor pe care le au. M. importan a cea mai mare este acordatã dimensiunilor fizice (masa este mai mare decât un scaun) şi func ionalitã ii lor.32-53.-Ph. Stereotipuri.. Gândirea în I. generate de teoriile implicite de care dispune subiectul. (1999). RADU.

o memorie vizualã sau iconicã. c) Sã explica i impactul cunoştin elor din MLD asupra constituirii elementelor MSD şi în varia ia volumului MSD. Acest tip de memorie este specificã fiecãrei modalitã i senzoriale. Baza neurofiziologicã. 1.preaten ionalã. Memoria de scurtã duratã (MSD). e) Sã argumenta i cã memoria de scurtã duratã este parte activatã a memoriei de lungã duratã. Capacitatea memoriei de scurtã duratã. . duratei.2.4. 2.1. b) Sã compara i memoria de scurtã duratã şi memoria de lungã duratã pe dimensiunile volumului. 1. 2. adicã nu reclamã efort din partea subiectului. Avem aşadar: . efectul von Restorff şi efectul pozi iei în serie. MEMORIA SENZORIALA No iunea de memorie senzorialã se referã la persisten a reprezentãrii senzoriale a stimulului timp de câteva sutimi de secundã. 2. adicã procesele implicate în memoria senzorialã preced pe cele implicate în aten ie. Memoria iconicã. 2.3.automatã.5. tipului de accesare.o memorie auditivã sau ecoicã.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ CURSUL 6 MEMORIA (I) MEMORIILE SENZORIALE. tipului de codare al informa iei şi a bazei neurofiziologice.1. Tipul de codare al informa iilor. d) Sã explica i eroarea succesiunii temporale. Re inerea senzorialã a stimulului este: . Memoriile senzoriale. Memoria ecoicã. 1. OBIECTIVE La sfârşitul acestui curs ve i fi capabili: a) Sã explica i func iile şi caracteristicile memoriilor senzoriale. . dupã ce acesta a încetat sã ac ioneze asupra analizatorilor. Durata memoriei de scurtã duratã.2. Reactualizarea informa iilor. 2.o memorie tactilã etc. MEMORIA DE SCURTA DURATA Planul cursului: 1. 2. . 68 .

Dacã intervalul dintre cele douã sunete creştea pânã la aproximativ 200 milisecunde. Se ştie cã procesul de categorizare.1.2 secunde. Ca şi în cazul memoriei iconice.memoria senzorialã vizeazã re inerea informa iilor precategoriale. Memoria iconicã prelungeşte stimulii doar atunci când clipim sau în cazul sacadelor oculare. In prezent. 1. detectorii de trãsãturi având suficient timp pentru a extrage trãsãturile. nu este înso it de senza ia subiectivã de efort.2.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ 1.memoriile senzoriale au o loca ie anatomo-fiziologicã specificã. re inerea stimulului câteva sutimi de secundã dupã încetarea ac iunii lui asupra receptorilor. Memoria iconicã Durata memoriei iconice este de aproximativ 100 milisecunde. Cercetãrile lui W. subiec ii relatau cã au auzit un singur sunet. nu mai este necesarã persisten a stimulilor. Aceasta înseamnã cã un stimul auditiv poate fi prelungit pânã la aproximativ 200 milisecunde. Pentru stimuli cu o duratã mai lungã de expunere. Plomp în 1964 se prezentau succesiv douã sunete de intensitate medie. * * * Cercetãrile efectuate asupra memoriei senzoriale iconice şi ecoice sugereazã încã douã remarci: . Persisten a reprezentãrii senzoriale dupã încetarea stimulãrii vizuale este necesarã pentru a putea extrage trãsãturile fizice ale stimulului (contururi. culoare. Ca urmare. este un proces aten ional (vezi cursul 5). despre memoriile senzoriale se pot afirma urmãtoarele: . Intr-un experiment realizat de R.) sunt insuficiente pentru a permite extragerea unor concluzii valide. care vor constitui apoi input-uri pentru procesãrile ulterioare. Dar. tactil-chinestezicã etc. . In plus. Penfield (1956) au relevat cã stimularea electricã a unor zone cerebrale specifice determinã apari ia unor senza ii apar inând unor modalitã i senzoriale specifice. specificã proceselor aten ionale. putem considera cã intervalul de 200 de milisecunde este reclamat de detectorii de trãsãturi pentru a extrage trãsãturile fizice ale stimulilor acustici. detectorii de trãsãturi extrag numai caracteristicile fizice ale stimulului. de stabilire a apartenen ei unui stimul la o clasã. la intervale de timp diferite.memoria senzorialã constã în prelungirea persisten ei stimulului dupã încetarea ac iunii sale asupra receptorului pentru a permite activarea detectorilor de trãsãturi. Aceiaşi senza ie reapãrea dacã era stimulatã aceiaşi zonã. Se poate presupune cã durata memoriei iconice corespunde timpului necesar pentru activarea detectorilor de trãsãturi. pentru a face fuziune cu un stimul ulterior. se poate conchide asupra caracterului precategorial al infoma iei din registrul memoriei senzoriale. fãrã a-l categoriza. Ea se realizeazã automat. Memoira ecoicã Durata memoriei ecoice a fost estimatã pe o plajã de valori cuprinsã între 200 milisecunde . formã etc. Peste aceastã valoare. preaten ional şi are în pricipiu o capacitate nelimitatã. 69 .) Astfel. ca în cazul stimulilor vizuali cotidieni. Investiga iile întreprinse asupra celorlalte tipuri de memorii senzoriale (olfactivã. subiectul aude douã sunete distincte. un stimul de scurtã duratã este prelungit în memorie pentru a-i putea extrage caracteristicile fizice semnificative.

chiar dacã insuficient studiatã. informa ia stocatã în memoria senzorialã (MS) este transmisã ulterior memoriei de scurtã duratã (MSD). . 2. succesiunea stadiilor fiind obligatorie. Din MSD. ci reprezintã un adevãrat spa iu de lucru pentru repeti ii. Atkinson şi R. Acest model se numeşte structural deoarece încearcã sã surprindã arhitectura proceselor şi a mecanismelor mnezice. care are o capacitate limitatã atât ca duratã cât şi ca volum. C.informa ia re inutã este precategorialã. Shiffrin (1968). . Potrivit acestui model. MEMORIA DE SCURTA DURATA Pe la sfârşitul anilor '50 au început sã aparã în literatura de specialitate tot mai multe teoretizãri ale diferen elor dintre memoria imediatã sau de scurtã duratã şi memoria de lungã duratã.locul central ocupat de MSD.trecerea treptatã a informa iei dintr-un stadiu în altul. . deci se poate vorbi despre mai multe memorii senzoriale. .caracterul specific al MSD: ea nu se delimiteazã doar de memorarea pentru o scurtã perioadã de timp a informa iilor.rolul fundamental al proceselor de control care au loc în MSD (repeti ia). o parte din informa ie este transferatã în memoria de lungã duratã (MLD). modul lor de înlã uire.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ . Al i autori au preferat sã îl numeascã stadial pentru cã fluxul informa ional se deplaseazã în stadii (etape) de la un modul la altul.memoria senzorialã este specificã unui anumit tip de senza ie. El a fost denumit şi modal pentru cã se referã la modulele din care se compune memoria. modelul postuleazã: . Iatã reprezentarea schematicã a modelului: Astfel. . Modelul care s-a impus şi a fãcut o carierã lungã în psihologia cognitivã apar ine lui R.prelungirea stimulului se face automat şi preaten ional. 70 .aceste memorii au o loca ie anatomicã precisã. care închide circuitul între registrul senzorial şi memoria de lungã duratã. . M.

pe care am sã le prezint în continuare. nu diferen e dintre douã sisteme diferite. imagini). Ele nu sunt douã sisteme mnezice autonome. MSD şi MLD. In favoarea diferen ei structurale dintre cele douã sisteme ale memoriei au fost invocate o serie de date experimentale vizând capacitatea. Are o capacitate limitatã atât în ceea ce priveşte durata stocãrii. Una dintre metodele cele mai frecvent utilizate pentru estimarea capacitã ii MSD constã în prezentarea succesivã a unei serii de itemi (cifre. actualizarea şi baza neurofiziologicã. o examinare mai atentã a unor date experimentale. în pofida unei lungi tradi ii. durata. Diferen ele dintre MSD şi MLD sunt aşadar de stare sau de nivel de activare al cunoştin elor. s-a conturat ideea existen ei unei diferen e structurale între MSD şi MLD. 2. Acest model se bazeazã pe procesarea serialã a informa iilor. memoria de scurtã duratã este partea activatã a memoriei de lungã duratã. Ca urmare a acestui model.primul se referã la trecerea obligatorie a informa iilor de la un stadiu la altul. Durata 3. iar subiec ii sunt solicita i sã-şi reaminteascã în ordinea inversã prezentãrii (de la cel mai recent la cel mai îndepãrat item) cât mai mul i itemi. Capacitatea 2. Expunerea acestor itemi este întreruptã la un moment dat. Mai exact: Diferen ele dintre MSD şi MLD sunt diferen e dintre douã stãri ale aceluiaşi sistem. cât şi cantitatea itemilor stoca i. în mod regulat. Prima linie de argumenta ie. . Performan ele lor de reamintire ating în medie 7 itemi. ne face sã sus inem. ci activã prin excelen ã. luarea deciziilor.1. acele cunoştin e care sunt temporar mai activate vor fi numite memorie de scurtã duratã. cã subiec ii îşi reamintesc cu uşurin ã ultimii 3-5 itemi. Sã analizãm acum probele experimentale şi teoretice care motiveazã op iunea teoreticã de mai sus. unul de scurtã duratã şi altul de lungã duratã. foarte pu ini reuşind sã-şi 71 .existen a a douã sisteme mnezice diferite.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ codare. chiar dacã se aflã în interac iune. Memoria de scurtã duratã reprezintã cunştin ele activate din memoria de lungã duratã. Baza neurofiziologicã Tipuri de memorie MSD limitatã (7+/-2) limitatã (2-20 s) verbalã sau imagisticã serialã hipocampus MLD nelimitatã nelimitatã semanticã paralelã ariile parieto-occipitale stângi Dar. ci din mul imea totalã a cunoştin elor de care dispune subiectul uman (MLD). ori al i autori au demonstrat între timp o procesare palalelã a informa iilor. fiecare dintre ele necesitând un set distinct de principii pentru a putea fi în eles. Ea nu este pasivã. Tipul de codare al informa iei 4. litere. cã între MSD şi MLD nu existã diferen e structurale. Pe scurt. Douã dintre aceste postulate au re inut aten ia comentatorilor şi criticilor: . reactualizare. Capacitatea memoriei de scurtã duratã Vom utiliza douã linii de argumenta ie pentru a demonstra cã memoria de scurtã duratã este parte activatã din memoria de lungã duratã. Ele erau vãzute ca douã sisteme autonome. Se constatã. Astfel: Aspecte diferen iale 1. . distincte.cel de-al doilea postulat care a suscitat discu ii a fost cel al existen ei a douã sisteme menzice distincte. tipul de codare a informa iei. Actualizarea 5.

Investiga ii ulterioare au arãtat cã estimãrile lui G. A.Bineîn eles cã ele pot fi reduse şi la 2 chanks-uri: numere de telefon şi mijloace de ransport în comun. Deci. USA şi URSS. indubitabil. Miller (1956) a ajuns la concluzia cã numãrul de itemi pe care îi putem reactualiza. 41 (tramvai). rezultând cinci chunks-uri. ci pentru cã segmentez secven a în unitã i semnificative (din punctul meu de vedere): 4103846 (nr. pentru cã şirul cuprinde un numãr de 19 cifre. probabil cã le-a i grupat în cinci unitã i cu sens: CIA/FBI/USA/KGB/URSS. 385 (autobuz). sau chiar douã: "servicii secrete" şi "marile puteri". La un nivel superior de organizare a informa iei. A. 2329 (interiorul la care rãspunde Laboratorul de Personologie al Institutului de Psihologie). Am redus astfel informa ia la 5 chunks-uri. aşa cum s-a crezut ini ial existen a a douã tipuri diferite de memorie. Ca dovadã a acestui fapt. ceea ce depãşeşte chiar şi previziunile optimiste ale lui G. de telefon al Institutului de Psihologie). Miller erau prea optimiste. 136 (autobuz). cã volumul de informa ie din MSD se poate mãri considerabil dacã subiectul uman grupeazã informa ia în unitã i cu sens. a) S-a confirmat. dar nu pentru cã am o MSD prodigioasã. Miller. Nu este de mirare. Realizând o serie de experimente de acest gen G. Exemplul 2: Incerca i o segmentare similarã pentru şirul de litere: CIAFBIUSAKGBURSS In loc sã memora i fiecare literã în parte. Si totuşi. Deci. Aceste unitã i au fost numite chiar de cãtre G. Aceasta înseamnã cã volumul sau capacitatea memoriei de lucru este de 7+/-2 itemi. Aceastã limitare nu implicã. putem construi doar trei unitã i de semnifica ie: "servicii secrete". la câteva secunde dupã prezentarea lor. 72 . eu pot sã reproduc aceasta secven ã numericã. memoria de scurtã duratã re inând doar 2-3 din itemii prezenta i imediat anterior. mai generale. A. supunem aten iei douã categorii de rezultate experimentale care ne vor duce spre o cu totul altã concluzie. fãrã dificultate. ceea ce corespunde întru totul esitmãrilor volumului MSD.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ aminteascã 8 sau 9. A. Un chunk este cea mai înaltã modalitate de organizare a informa iei de care dispune un subiect la un moment dat. variazã în jurul valorii de 7+/-2. în nenumãrate rânduri. chunks. Miller. informa ia care poate fi reactualizatã la un moment dat este limitatã. Exemplul 1: Citi i cifrele prezentate mai jos 4103846232941385136 Incerca i sã le reproduce i în ordinea citirii lor şi ve i întâmpina dificultã i serioase. volumul informa iei pe care o putem re ine pe termen scurt creşte considerabil dacã reuşim sã integrãm aceastã informa ie în unitã i de semnifica ie. mijloace de transport în comun pe care le folosesc ca sã ajung la Institut.

dar cu stimuli dintr-o altã categorie. rata reamintirii stimulului inserat este mult mai mare decât media ratei reamintirii celorlal i stimuli. ca urmare n-ar fi avut cum sã influen eze MSD. în func ie de gradul de procesare ale cãrui rezultate sunt. Metodologia generalã a acestor cercetãri este simplã. Dragoş. b) segmentarea informa iilor de intrare şi formarea chanks-urilor este rezultatul procesãrilor descendente amorsate de baza de cunoştin e din memoria de lungã duratã. apoi se cerea subiec ilor sã reproducã cât mai mul i dintre stimulii prezenta i anterior. Vom constata cã rata reproducerilor atinge iarãşi parametrii maximi. 73 . Dacã continuãm experimentul utilizând stimuli din aceiaşi categorie. Un fapt similar a fost pus în eviden ã de gestaltişti. ci din memoria senzorialã au fost puse în coresponden ã direct cu cunoştin ele din MLD. Se prezintã apoi o altã serie: Stefan. Iuliana etc. Exemplu: Unui lot de subiec i i se prezintã succesiv o serie de nume proprii: Radu. dupã care rata reproducerilor se deterioreazã semnificativ. cu o capacitate constantã. Stimulii din secven ele anterior prezentate fie ar fi intrat în MLD.2. dacã MSD ar fi un sistem autonom. cã volumul acesteia pentru aceiaşi categorie de stimuli este variabil. şi se procedeazã la o nouã reproducere. subiec ii sunt solicita i sã reproducã cât mai multe din cuvintele prezentate. Suzana. reies douã aspecte: a) limita capacitã ii memoriei nu este datã de cantitatea de informa ie. pct. spre exemplu. performan ele ar trebui sã rãmânã constante. Prezen a masivã a bazei de cunoştin e în organizarea informa iei din MSD aratã cã aceasta nu precede MLD şi nu poate fi independentã de aceasta. Dacã subiec ii sunt solicita i sã memoreze serii de stimuli dintr-o anumitã categorie.). dupã care o parte din ele au fost transferate în MLD. Mara. Imediat dupã prezentarea acestei secven e. Acest efect poate sã obtureze chiar efectul pozi iei în serie (vezi cursul 6. Ruxandra. Se constatã cã ini ial.2. zambilã. narcisã. Fluctua iile capacitã ii MSD pot fi explicate exhaustiv şi elegant dacã considerãm MSD ca o mul ime de cunoştin e activate din MLD. Dan. Mircea. Or. performan ele subiec ilor sunt ridicate. în numeroase rânduri. vom constata o curbã descendentã a performan elor. A doua linie de argumenta ie cautã sã arate cã MSD nu numai cã nu este independentã de MLD. nume de flori: ghiocel. Constantin. fie ar fi fost uita i. informa iile nu au intrat ini ial în MSD. ci de numãrul de unitã i de semnifica ie (chanks-uri).Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Dacã gândim problema volumului MSD în chanks-uri. Se prezentau subiec ilor serii succesive dintr-o anumitã categorie de stimuli. Ioana. Deci. CDPARM8ZTFC Dacã încercãm acum sã ne reamintim secven a de mai sus este foarte probabil ca cifra respectivã sã fie cel mai rapid de reactualizat. subiec ilor li se expune o nouã secven ã. Diana. Septimiu. Ion. şi este cunoscut sub numele de "efectul von Restorff". Investiga iile asupra MSD au relevat. lalea etc. Acest lucru a fãcut posibilã categorizarea stimulilor şi organizarea lor în unitã i integrative. în mod semnificativ. ci este parte activatã a acesteia. dar riguroasã. Dacã dupã prezentarea acestor secven e de stimuli. în care este inserat un stimul dintr-o categorie diferitã. La un moment dat se schimbã categoria stimulilor şi se alege o altã categorie. care pot cuprinde mai multã sau mai pu inã informa ie. rata reproducerii creşte brusc. Andrei etc.

Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Cu cât sunt mai multe cunoştin e activate din aceiaşi categorie, cu atât mai mare este inhibi ia lateralã, deci valoarea de activare a fiecãrei unitã i de informa ie ce trebuie actualizatã, este mai redusã. Efectul comportamental rezidã în scãderea treptatã a performan elor la testul de reproducere. Stimulii din altã categorie nu intrã sub inciden a inhibi iei laterale a stimulilor preceden i, deci valoarea lor de activare este mai mare, iar performan ele la testul de reproducere sunt semnificativ mai ridicate. Acelaşi mecanism explicã şi efectul von Restorff. Stimulul diferit, oriunde ar fi inserat într-o serie, are o valoare de activare mai ridicatã şi deci o probabilitate de reactualizare mai ridicatã. Cele douã categorii de date experimentale pe care le-am prezentat mai sus probeazã implicarea cunoştin elor din MLD în constituirea elementelor MSD şi în varia ia volumului MSD. Efectele puse în eviden ã nu pot fi explicate dacã men inem ideea cã memoria de scurtã duratã este un sistem mnezic autonom, independent de memoria de lungã duratã. In schimb, aceleaşi rezultate capãtã o explica ie consistentã dacã considerãm MSD ca o mul ime de unitã i cognitive temporar activate. Aceastã nouã abordare a rela iei MSD - MLD, ca rela ie dintre douã stãri de activare ale aceleiaşi mul imi de cunoştin e stocate de sistemul cognitiv, este în concordan ã cu toate datele experimentale privitoare la capacitatea limitatã a memorie de scurtã duratã. Numãrul de unitã i temporar activate este limitat pentru cã resursele de activare sunt limitate. 2.2. Durata memoriei de scurtã duratã Principala metodã de mãsurare a duratei MSD a fost elaboratã de L. R. Peterson şi M. Peterson (1959, 1971). In esen ã, ea debuteazã prin prezentarea unui set de stimuli. Dupã terminarea expunerii acestora, subiec ii trebuie sã reproducã materialul respectiv, dupã diverse intervale de timp, de ordinea secundelor. Pentru a nu permite repetarea în limbaj intern a stimulilor prezenta i, subiec ii sunt puşi sã execute, între faza de prezentare şi cea de reproducere a stimulului, o sarcinã suficient de dificilã încât sã le acapareze resursele cognitive disponibile Exemplu: Peterson şi Peterson, în 1959 au prezentat subiec ilor un set de cuvinte a câte trei litere fiecare. Se cerea subiec ilor sã reproducã lista prezentatã la interval de o secundã, dupã 2 secunde, pânã la intervalul maxim de 18 secunde. Intre faza de prezentare a stimulilor şi faza de reproducere, sau între diversele reproduceri ale materialului, subiec ii erau solicita i sã numere din 3 în 3, în ordine inversã, începând cu 418 In urma acestui experiment s-a constatat cã rata uitãrii este maximã în primele 6 secunde, când se uitã peste 50% din materialul memorat, iar dupã 15 secunde se uitã aproximativ 90% din materialul ini ial, dupã care curba uitãrii se aplatizeazã. Aceasta înseamnã cã itemii care pot fi reproduşi dupã acest interval, apar in deja memoriei de lungã duratã. Astfel s-a conchis cã durata MSD este de aproximativ 15-20 de secunde. Dar, reluat în diferite variante, acelaşi tip de experiment a eviden iat şi o fluctua ie a duratei MSD, în func ie de similaritatea dintre materialul învã at şi sarcina administratã între reproducerile succesive ale acestuia. Cu cât similaritate a fost mai mare, cu atât durata memoriei de scurtã duratã a fost mai redusã. Dacã subiec ilor li se prezintã o serie de cuvinte şi pentru a nu putea repeta în gând aceste cuvinte, sunt solicita i sã rezolve fie o problemã de aritmeticã (adunarea sau înmul irea 74

Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ unor numere), fie una verbalã (rezolvarea unui careu de cuvinte încrucişate), se poate constata cã durata MSD este mai lungã în primul caz decât în al doilea, deoarece interferen a este mai redusã. Acest fenomen nu ar avea loc dacã MSD ar fi un sistem mnezic independent, durata sa rãmânând constantã şi insensibilã la interferen a pe baza inhibi iei laterale dintre materialul de învã at şi sarcina-distractor. Acest mecanism explicã şi unui dintre cele mai bine-cunoscute şi constante fenomene puse în eviden ã de cercetãrile asupra memoriei de scurtã duratã şi anume efectul pozi iei în serie. Acest efect exprimã faptul cã cei mai bine re inu i itemi dintr-o listã sunt cei de la începutul şi sfârşitul seriei, indiferent de natura itemilor (cuvinte, imagini, silabe etc.) Itemii de la începutul seriei sunt mai bine reaminti i deoarece rata lor de activare este mai ridicatã (efectul primordialitã ii). Aceastã valoare de activare sporitã este efectul a doi factori: - inhibi ia lateralã mai scãzutã, deoarece, primul item nu este inhibat de nici un alt item anterior, ci numai de cel urmãtor, spre deosebire de itemul al doilea, al treilea etc. care sunt inhiba i şi de itemul anterior şi de cel urmãtor; - oportunitatea repetãrii de mai multe ori a primilor itemi dintr-o serie, ceea ce ridicã rata lor de activare. Dacã se sporeşte frecven a de prezentare a itemilor, pentru a exclude posibilitatea repetãrii lor în limbaj intern, se constatã o diminuare semnificativã a ratei reamintirii itemilor de la începutul seriei. Acurate ea sporitã a reactualizãrii itemilor din finalul seriei (efectul recen ei) se explicã prin aceiaşi ratã de activare mai ridicatã comparativ cu itemii de la mijlocul seriei. Aceasta se datorişte urmãtorilor factori: - inhibi ia lateralã mai scãzutã deoarece ultimul item, nefiind succedat de un altul, are valoare de activare mai mare decât penultimul, care este inhibat lateral atât de cãtre antepenultimul cât şi de ultimul, etc. - ultimul item are valoare de activare mai mare pentru cã este cel mai recent prezentat şi activarea sa nu are timp sã se degradeze. Dacã se mãreşte intervalul dintre învã are şi reproducere, se poate constata o diminuare semnificativã dupã 10 secunde şi o dispari ie totalã dupã 30 de secunde a efectului de recen ã. Din cele spuse se poate trage concluzia cã durata MSD este de fapt durata de activare a unitã ilor cognitive existente la un moment dat în memorie. Activarea poate fi prelungitã sau scurtatã în func ie de intensitatea inhibi iei laterale sau a altor fenomene care o pot face fluctuantã (repeti ia stimulilor, restul de activare preexistent etc.). Putem invoca şi o altã ilustrare a tezei cã MSD este o stare de activare temporarã a cunoştin elor din memorie, aducând în discu ie, spre exemplificare un experiment efectuat de psihologii gestaltişti. Exemplu: W. Kohler, în 1923 constatã cã douã sunete, T1 şi T2 de intensitã i egale sunt apreciate diferit în func ie de durata scursã între prezentarile lor succesive. Dacã între momentul prezentãrii sunetului T1 şi momentul prezentãrii sunetului T2 se scurg mai pu in de 750 milisecunde, dar mai mult de 250-300 milisecunde, astfel încât avem de a face cu un fenomen din MSD şi nu din 75

Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ memoria senzorialã, cele douã sunete sunt percepute ca fiind distincte, dar, invariabil, primului sunet i se atribuie o intensitate mai mare decât celui de-al doilea. Dacã intervalul de timp dintre T1 şi T2 este în jurul valorii de 750 milisecunde, celor douã sunete li se atribuie intensitã i egale. Dacã rãstimpul dintre T1 şi T2 este mai mare de 750 milisecunde, în mod constant subiec ii estimeazã cã al doilea sunet are o intensitate mai mare decât cel dintâi. Aceste rezultate mai sunt cunoscute şi sub numele de eroarea succesiunii temporale. Pentru a explica acest fenomen trebuie precizat cã subiec ii nu comparã sunetele în sine ci memoria lor, mai exact, reprezentarea lor în memoria de scurtã duratã. Oricât ar fi de asemãnãtoare, un stimul şi reprezentarea sa în sistemul cognitiv sunt fenomene total diferite. Reprezentarea poate fi transformatã, prelucratã conform semnifica iei sale sau pe baza unor reguli de calcul. In schimb, un obiect poate fi transformat doar pe baza legilor fizicii. Aprecierea diferitã a intensitã ii lor în func ie de durata succesiunii temporale este o consecin ã a decrementului dintre rata de activare a celor douã reprezentãri mentale. Când intervalul dintre T1 şi T2 este mai mic decât 750 milisecunde, din cauza decrementului de activare rata de activare a unitã ii u1 este mai mare decât rata de activare a unitã ii u2, ceea ce ne face sã apreciem cã T1 este mai intens decât T2. Când intervalul dintre T1 şi T2 este de aproximativ 750 de milisecunde, rata activãrii celor douã unitã i este aproximativ egalã, cele douã sunete fiind considerate de intensitate egalã. Dacã decrementul temporal depãşeşte 750 milisecunde, activarea primei unitã i cognitive se degradeazã fiind surclasatã de valoarea de activare a celeilalte unitã i, ceea ce în plan subiectiv se traduce prin asignarea unei intensitã i mai ridicate celui de-al doilea sunet. In concluzie, durata MSD este limitatã, dar aceastã limitã este variabilã în func ie de intensitatea interferen ei dintre sarcinã şi stimulii distractori. Dacã luãm în considerare explica iile date efectului recen ei, efectului primordialitã ii şi succesiunii temporale, aceste date converg spre sus inerea tezei cã MSD este o activare temporarã a cunoştin elor din MLD. Deci, durata ei depinde de persisten a acestei activãri. Aşadar, durata limitatã a MSD nu este un argument pentru a vedea în ea o structurã mnezicã aparte, în loc de o stare a unui sistem mnezic unitar. 2.3. Tipul de codare al informa iei Un alt argument pentru a sus ine ideea memoriei de scurtã duratã ca sistem mnezic autonom, vizeazã modalitatea specificã de codare sau reprezentare a informa iei. Specificul MSD ar consta în faptul cã spre deosebire de memoria senzorialã care recurge la codarea neurobiologicã a stimului şi memoria de lungã duratã care recurge la codarea semanticã a acestuia, MSD procedeazã la reprezentarea lingvisticã, verbalã a stimulului. Exemplu: Experimentul realizat de R. Conrad, în 1964, cuprinde douã faze. In prima fazã subiec ilor li se prezintă la tahistoscop câte o literă, cu un timp de expunere de ordinul sutimilor de secundă. După fiecare expunere, li se cere să numească ultima literă prezentată. Ceea ce interesează sunt erorile pe care le fac subiec ii. Se constatã cã majoritatea confuziilor apar între litere care au caracteristici vizuale similare (D este confundat cu O sau Q; K este confundat cu Y sau R etc.). Similar se procedeazã cu o serie de stimuli auditivi, prezenta i pe un fond de zgomot suficient de 76

De aici se trage concluzia cã subiectul verbalizeazã în limbaj intern stimulii. nu vizual (în loc sã confunde la reamintire pe C cu O sau Q .similaritatea vizualã . O serie de investiga ii întreprinse S. Sternberg prezintã pe un display. din fericire. Spre deosebire de subiec ii normali. La reproducere intereseazã tot confuziile. nonverbali. Reactualizarea informa iilor Este indubitabil. Sternberg (1962.4. pe când reactualizarea informa iei din MLD se realizeazã în paralel. Deşi se recurge preponderent la codarea verbalã a stimulului în MSD.000 de cuvinte în MLD. Deşi literele erau expuse vizual. 1975) au dus cãtre ideea cã accesul la informa ia din MSD se face serial. au relevat faptul cã aceştia recurg la reprezentare imagisticã. Aceastã deosebire a fost invocatã pentru independen a MSD fa ã de MLD. Aceste serii creşteau în mod constant cu câte o unitate. Ca atare s-a conchis cã memoria de scurtã duratã se individualizeazã printr-o reprezentare specificã a stimulilor. sunt nerelevante.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ puternic încât sã producã confuzii.). b) MLD nu con ine numai reprezentãri semantice ci şi oricare dintre reprezentãrile men ionate mai sus. alãturi de reprezentãri verbale şi reprezentãri semantice. Tinând cont de faptul cã un vorbitor adult de limba românã are un vocabular de aproximativ 50. Intre faza de memorare şi cea de reproducere trebuie efectuatã o activitate care sã blocheze posibilitatea repetãrii literelor memorate. Rezultã cã diferen ele dintre MSD şi MLD. Investiga ii întreprinse chiar de R. C cu V sau Z etc. Conrad (1972) pe subiec i cu deficien e auditive severe. In a doua fazã. Incã o datã MSD se dovedeşte consubstan ialã cu MLD.subiec ii tind sã-l confunde cu V sau Z similaritate acusticã). imagistice sau procedurale. vizualã a stimulilor. accesarea informa iilor din MLD se face în paralel şi fãrã un consum semnificativ de energie. Se constatã cã frecven a cea mai ridicatã a confuziilor se înregistreazã între sunetele care au proprietã i acustice similare (se confundã F cu X sau S. Exemplu: S. De 77 . recunoaştem rapid şi fãrã dificultate cuvândul "dificultate" scris în aceastã frazã. simultan. serii de itemi. 2. aceasta nu este însã singura reprezentare cu care opereazã acest tip de memorie. pe baza tipului de reprezentare utilizat. O mul ime de abordãri ulterioare au dovedit cã: a) în MSD apar. dacã accesul ar fi serial ar trebui sã comparãm fiecare cuvând cunoscut cu secven a de grafeme pentru a-l recunoaşte! Dar. subiec ii trebuie sã memoreze şiruri de litere expuse succesiv pe display. inclusiv cei vizuali. cu aceiaşi metodologie ca în experimentul prezentat mai sus. la nivelul sim ului comun cã accesarea cunoştin elor din MLD se face în paralel. majoritatea confuziilor se fac cu litere similare acustic. cea verbalã. De exemplu. confuziile constatate sunt de ordin imagistic.

timpul de reac ie este 397 milisecunde.5 secunde TR pentru recunoaşterea ultimilor itemi dintr-o serie este mai scurt decât TR pentru recunoaşterea celor de la începutul secven ei respective. Dacã actualizarea informa iei reclamã activarea acesteia peste un anumit prag. trebuie sã se distribuie pe 1. nu mai este deci valabil. TR creşte în mod constant cu 38 milisecunde.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ exemplu. Pe scurt. indiferent de natura stimulilor (litere sau cifre). alta care sus ine ini ierea unor proceduri paralele de cãutare a acestei informa ii. a treia. la o serie de 2 stimuli. TR este 473 milisecunde etc. apare pe ecran un anumit item. MSD şi MLD se referã la acelaşi sistem mnezic. atunci aceleaşi resurse de activare de care dispune subiectul. atunci actualizarea ultimilor itemi dintr-o serie se face mai rapid. aceleaşi date experimentale devin compatibile cu douã explica ii diferite: una care sus ine accesul serial la informa ia din MSD. La un moment dat. cu stimulul aflat pe display. pe temeiul specificitã ii modului de accesare a informa iei. doi itemi KS.dacã accesul la itemii din MSD se face prin procesãri paralele. atunci TR va fi identic sau eventual va fi mai scurt pentru prima literã din serie. trei itemi DSF etc. timpul realizat creşte linear cu numãrul itemilor afla i în memorie. Interpretând aceste rezultate. La fiecare adãugare a unui item la o serie. . cu atât mai redusã este valoarea de activare rezultatã pentru fiecare item. faptului cã subiectul procedeazã la o inspec ie serialã a itemilor din memorie.dacã teoria accesului serial este valabilã. a doua. 78 . subiec ii trebuie sã reactualizeze itemii secven ei anterioare şi sã-i compare cu itemul în cauzã. S. Pentru a decide care dintre explica ii este cea mai viabilã. TR este de 435 milisecunde (397+38). Cu cât activarea se distribuie pe mai mul i itemi. deci el reclamã un timp mai îndelungat pentru a fi reactualizat. Instituirea unui sistem mnezic autonom pentru MSD. Aşadar. Aceleaşi rezultate s-au ob inut în mod constant. S-a confirmat experimental cã dupã 1. se procedazã la generarea de predic ii şi testarea lor experimentalã. aflat însã în douã stãri diferite de activare. pe rând. pentru a decide dacã acesta a apar inut sau nu seriei. 2. sau 6 itemi. Dar. Inregistrând timpul de reac ie (TR). vârsta subiectului. Astfel. apartenen a sau neapartenen a itemului la seria respectivã. Sarcina subiec ilor constã în a ac iona douã taste (DA şi NU) dacã acest item a apar inut sau nu seriei imediat anterioare. Sternberg constatã cã în cazul ini ial. care sporesc valoarea de activare a acestora. Numãrul maxim de itemi dintre-o serie este 6. Spre exemplu: . Fiecare este actualizat şi comparat. prima serie avea un item "M". când seria are un singur item. deoarece restul de activare pe care aceştia îl au în momentul recunoaşterii este mai ridicat. la o serie de 3 stimuli. cu atât cãutarea serialã necesitã un timp mai îndelungat. Sternberg atribuie varia ia linearã a timpului realizat. se poate sus ine cã aceleaşi rezultate pot fi explicate şi prin accesarea paralelã a informa iei din MSD. Pentru a realiza aceastã recunoaştere. Cu cât sunt mai mul i itemi.

ba chiar s-a constatat o uşoarã îmbunãtã ire (pusã pe seama reducerii interferen ei dintre abilitã ile intelectuale şi crizele epileptice). ele nu implicã în mod necesar existen a unor structuri anatomice separate pentru MSD şi MLD. frecven a crizelor epileptice a scãzut sim itor. eviden iazã rolul crucial al unei anumite zone din cortex în reten ia pe termen lung a cunoştin elor declarative. dar nu probeazã cã aceasta este singura loca ie a MLD şi. Principala consecin ã negativã a fost însã apari ia unei amnezii antero. Datã fiind raritatea unor astfel de tulburãri. De pildã. nu probeazã existen a unor structuri neurofiziologice pentru MSD diferitã de cea pentru MLD.M. a suferit un traumatism cranio-cerebral. Fãrã a intra în detalii. Astfel. practic. ei aduc în discu ie faimosul caz H. o echipã de chirurgi procedeazã la o interven ie chirurgicalã. cel pu in pânã ajungea la finalul ei). ca atare. Intrucât pacientul H.M.F. Putem presupune cã prin extirparea ariilor cerebrale respective în cazul pacientului H. Nu putem însã sã nu remarcãm cã validitatea argumentelor bazate pe cele douã cazuri este problematicã.F. fãrã sã-şi aminteascã de loc cã le citise cu o zi înainte. inexistentã. în cel mai bun caz. cu o deteriorare semnificativã a MSD în condi iile men inerii intacte a MLD.M.F. ulterior. cel pu in în viitorul imediat.M. aceste date sunt perfect compatibile cu ideea existen ei unui deficit de activare.iar în elegerea implicã. utilizarea unor cunoştin e anterioare despre semnifica ia grafemelor. H. citea aceleaşi reviste în fiecare zi. relua lectura de la început. Activarea acestora a fost suficientã pentru efectuarea unei sarcini de genul citirii unui text. în cursul cãreia îi extirpã hipotalamusul şi unele arii colaterale. . Presupunând cã principala cauzã generatoare de crize se aflã la nivelul hipotalamusului.5 Baza neurofiziologicã Ultimul argument luat în discu ie cu privire la rela ia dintre MSD şi MLD.şi retrograde totale pentru fapte şi con inuturi semantice. a fost distrusã principala loca ie a MLD. un studiu statistic semnificativ asupra proiec iilor neurofiziologice ale MSD şi MLD. stocarea pe termen lung a informa iilor era. vizeazã baza neurofiziologicã a acestora. Supus la diferite teste de memorie (de învã are a unei liste de itemi care trebuiau ulterior reproduşi). Dramatismul acestor efecte şi evolu ia ulterioarã a medica iei chimice au fãcut ca astfel de interven ii chirurgicale sã nu mai aibã loc. cazul H. nu este de aşteptat. Ulterior. Pe scurt. crizele de epilepsie ale lui H. totuşi intacte. dar nu întreaga bazã neurofiziologicã a acesteia. In urma unui accident de motocicletã K. în mod necesar. s-a constatat dispari ia efectului recen ei sau. Se poate aduce în discu ie şi cazul unui alt pacient. cuvintelor etc. In 1953.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ 2. au devenit atât de intense şi frecvente.M. încât nici un gen de chemoterapie nu mai avea vreun efect. ulterior nu-şi mai reamintea nimic şi relua sarcina de la început. deci re inea începutul propozi iei. K. Aceste date clinice au fost interpretate mai târziu ca un deficit al memoriei de lungã duratã. Discu ii asemãnãtoare se pot purta şi asupra cazului K. Existen a unor tulburãri neuropsihice care sã afecteze diferit MSD şi MLD era un argument persuasiv în sprijinul autonomiei structurale a MSD. Partizanii MSD ca sistem mnezic autonom (chiar dacã admit interac iunea cu MLD) invocã existen a unor structuri neurofiziologice diferite în cele douã cazuri. Dispari ia sau 79 . Coeficientul de inteligen ã a rãmas acelaşi. Dacã în timpul lecturii cineva îl solicita la o scurtã conversa ie decâteva minute. Absen a acestui efect a fost interpretatã ca o deteriorare a MSD în condi iile men inerii intacte a MLD. Dacã pacientul respectiv era întrerupt în timpul efectuãrii unei sarcini.M. In schimb. Memoria de scurtã duratã era intactã (pacientul putea sã în eleagã ceea ce citea. Chiar dacã luãm aceste date ca bazã de inferen ã. în elegea ceea ce citea . motivând cã niciodatã nu a mai auzit de articolul respectiv. prezen a sa doar pentru un singur item.conchidem cã o parte a structurilor neurofiziologice ale MLD au rãmas.

a doua. ra ionament şi în elegere. D. Dupã cum ne amintim. cã MSD şi MLD nu sunt structuri mnezice separate. Baddeley şi Graham Hitch (1974). Baddeley (1981) afirmã cã memoria de lucru este alcãtuitã din urmãtoarele pãr i: 80 . constã în limitele modelului structural formulat de Atkinson şi Shiffrin. în elegere sau planificare. multiplu mediatã de mecanisme încã necunoscute. Ei considerã însã cã memoria de lucru (ML) este diferitã de MSD sau MLD. contrar a ceea ce se credea. . D.). Baddeley (1986. cei doi au conceput MSD ca pe un modul sau un stadiu care stocheazã şi trateazã informa iile în timpul procesului de învã are. rela iile dintre douã stãri de activare ale unui bloc unic de cunoştin e de care dispune sistemul cognitiv uman. Modelul memoriei de lucru oferã o perspectivã mai activã asupra memoriei. duratei. Nu este în joc o structurã neurofiziologicã.informa iile care existã deja în memoria de lungã duratã. Cel pu in douã premise stau la baza modelului: . A. dar considerate ca interac iuni între douã sisteme mnezice independente sunt.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ diminuarea efectului recen ei poate fi la fel de bine datorat reducerii duratei activãrii în urma unor modificãri biochimice induse de traumatismul suferit. Memoria de scurtã duratã şi memoria de lucru Dupã cum am arãtat mai sus. * * * Analiza rela iilor dintre MSD şi MLD sub aspectul volumului. tipului de codare folosit. distorsiuni în ra ionament. .noile informa ii senzoriale. Rela iile dintre MSD şi MLD.una dintre ele reprezintã scãderea interesului pentru memoria de scurtã durtatã. nu structuralã şi rezidã în primul rând în diferen a de nivel de activare. ci o stare de activare a cunoştin elor. Cunoştin ele şi mecanismele de procesare activare în vederea rezolvãrii unei probleme formeazã memoria de lucru. de fapt. Este de presupus cã valoarea de activare a acestor cunoştin e se distribuie de-a lungul unui continuum. asupra stocãrii informa iei care a fost transferatã şi asupra a ceea ce gândim în mod curent. Diferen a dintre ele este de naturã func ionalã. Cu cât o informa ie este mai intens activatã cu atât mai îndelungatã este prezen a sa în câmpul conştiin ei. varia iile constatabile experimental. ale capacitã ii MSD (de la 2 sau 3 la 9 itemi) sau la nivelul duratei (de la câteva secunde pânã la 20 sec.6. ceea ce face şi mai problematicã circumscrierea riguroasã a limitelor MSD şi MLD. Aceastã activare este necesarã pentru realizarea unor sarcini sau rezolvarea unor probleme. No iunea de "memorie de lucru" a fost consacratã de Alan D. recunoscute şi anterior. 2. MSD este o stare de activare a unor unitã i cognitive. De aici. 1990. Modelul a fost perfec ionat ulterior de A. tipului de reactualizare şi al structurii neurofiziologice implicate au eviden iat. 1995). Acest activism pare sã aibã douã surse: . Studiul pacien ilor cu tulburãri neuropsihologice a cãror MSD este tulburatã a arãtat însã cã aceştia nu au dificultã i în învã are.

bucla articularorie (folonogicã) a fost propusã pentru a sublinia importan a codãrii limbajului în ML. b) un proces articulator corespunzãtor limbajului interior. . Ea con ine douã componente separabile. adicã pentru detec ia lui "ce".fiecare dintre sistemele memoriei de lucru posedã resurse proprii şi o relativã autonomie de func ionare.renun area la ideea unitã ii memoriei de scurtã duratã şi înlocuirea ei cu func ionarea memoriei de lucru în subsisteme specializate pentru sarcini diferite. Deşi este cea mai importantã componentã a ML. Ea con ine douã componente importante: a) o unitate de stocaj fonologic.administratorul (controlorul) central func ioneazã ca un sistem aten ional şi nu ca o unitate de stocaj mnezic.stocajul temporar nu este pasiv. Rezultã cã principalele postulate ale memoriei de lucru sunt urmãtoarele: . administratorul central a fost pu in studiat şi este greu abordabil experimental. . El îndeplineşte douã categorii de func ii: a) recrutarea şi realizarea opera iilor cerute de sarcina curentã. dar coordonate: a) una pentru tratarea formelor. fãcând astfel posibilã realizarea sarcinii cognitive. b) alocarea capacitã ilor în subsistemele ML. Traseele mnezice din unitatea de stocaj fonologic sunt supuse ştergerii şi devin irecuperabile dupã 1-2 sec. capabilã sã re inã informa iile provenite de la limbaj. . axatã pe tratarea localizãrilor.calea vizual-spa ialã este responsabilã de stocarea şi manipularea imaginilor mentale. Reînprospãtarea lor se poate face printr-un proces de control articulator care stã la baza autorepeti iei subvocale. dupã cum se observã este compusã dintr-un administrator (controlor) central şi douã subsisteme "sclave": unul specializat în tratarea verbalã (bucla articulatorie sau fonologicã). iar celãlalt specializat în tratarea imagisticã (calea vizualspa ialã). Cele douã componente corespund unor structuri cerebrale diferite. . informa ia este men inutã la un înalt nivel de activare permi ând subiectului sã ac ioneze asupra ei pentru a o putea transfera în MLD sau pentru a o folosi pentru rezolvarea sarcinii.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Memoria de lucru. deci a lui "unde". . Rolul ei constã în a stoca şi manipula materialul verbal. 81 . b) alta.

se considerã cã termenul de MSD trebuie eliminat. (1999). este identicã cu memoria de lucru. se în elege cã se aflã într-o stare de activare temporarã.112-118. Memoria de lucru şi memoria de lungã duratã sunt deci. Polirom. M. Procese cognitive. unii autori considerã cã MSD.. fie într-o stare de activare temporarã în vederea rezolvãrii de probleme (ML).. MICLEA.189-208. Similar.. cãci poate crea confuzii şi. Tehnicã. dimpotrivã. p. când se spune cã o cunoştin ã este în memoria de lungã duratã. Al i autori considerã însã cã el este mai mult decât o variantã mai elaboratã a MSD. nu într-un bloc mnezic independent. când se spune cã un item se aflã în memoria de lucru. Iaşi. El nu înlocuieşte o no iune cu alta. neparticipând direct la rezolvarea unei sarcini de moment.418-423 82 . M. în sensul cã un singur ansamblu de cunoştin e se aflã fie într-o stare de subactivare (MLD). Tinând cont de faptul cã infla ia terminologicã nu este de dorit într-o ştiin ã. (1999). BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE MALIM. având la dispozi ie doi termeni pentru a desemna o aceiaşi realitate (MSD şi ML). se în elege cã se aflã într-o stare temporarã de subactivare.nu existã trasee obligatorii care sã ducã spre MLD. . Ed. p. Iaşi Polirom. T. Bucureşti. Ceea ce conteazã nu sunt atât termenii utiliza i ci muta ia care a survenit la nivelul modelãrii sistemului cognitiv. stãri diferite de activare ale unui ansamblu unic de cunoştin e. Ca urmare. numitã memorie de lucru. p. în eleasã ca activare temporarã a MLD.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ .se accentueazã şi ideea existen ei unor resurse comune de tratare a diferitelor sarcini cognitive. un concept cu totul nou şi cu valen e explicative. teoretic şi experimental. (1999). In prezent. ci propune şi fundamenteazã. Psihologia mecanismelor cognitive. ZLATE. se sugereazã func ionarea paralelã a acestora. mai ales datoritã conota iilor sale de sistem mnezic. Psihologie cognitivã.

2. Memoria explicitã şi memoria implicitã.1.2. 3. 3.3. dar la care accesul este selectiv. 3. 1. cele din MLD sunt mai pu in activate. Memoria de lungã duratã.materialul concret se re ine mai bine decât cel abstract. Termenul de MLD nu desemneazã un loc anume unde se stocheazã informa ia. 1. 3.2. 2. Adâncimea procesãrii şi inten ionalitatea învã ãrii. .1. 1. Efectul referirii la sine. Fenomenul de amorsaj. Memoria episodicã şi memoria semanticã. ci o anumitã stare de activare a cunoştin elor de care dispunem.materialul repetat se re ine mai bine decât cel nerepetat etc. Planul cursului: 1. 1. MEMORIA DE LUNGA DURATA Memoria de lungã duratã (MLD) cuprinde toate cunoştin ele pe care le posedã sistemul cognitiv. existã o mul ime de metode şi factori care concurã la o mai bunã reten ie a informa iei în MLD: . Principalele date teoretico-experimentale. 2. 83 .1. Efectul spa ierii.2. Memoria implicitã a reflexelor condi ionate.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ CURSUL 7 MEMORIA (II) MEMORIA DE LUNGA DURATA. . d) Sã compara i memoria explicitã şi memoria implicitã pe dimensiunile lor diferen iatoare. OBIECTIVE La sfârşitul acestui capitol ve i fi capabili: a) Sã explica i rela ia dintre învã are şi adâncimea procesãrii.3. Aplica ii şi implica ii. Memoria implicitã a deprinderilor.materialul cu sens se re ine mai bine decât cel lipsit de semnifica ie. b) Sã enumera i factorii care concurã la o mai bunã reten ie a informa iei în MLD: c) Sã face i distinc ie între memoria episodicã şi memoria semanticã şi sã pune i în eviden ã implica iile memoriei biografice. In compara ie cu cunoştin ele din memoria de lucru. MEMORIE EXPLICITA SI MEMORIE IMPLICITA. Dupã cum ştim. MEMORIE SEMANTICA SI MEMORIE EPISODICA.

sã zicem cuvântul "cofetãrie". Aşa se explicã de ce în sesiunea de examene. In a doua situa ie. Tot prin opera ionalizarea experimentalã a no iunii de "nivel de procesare" a fost pusã în eviden ã rela ia dintre adâncimea procesãrii şi inten ionalitatea învã ãrii sau memorãrii. Dupã prezentarea unei serii de astfel de stimuli. 1. o serie de investiga ii au ajuns la concluzia cã adâncimea procesãrii este în majoritatea cazurilor mai importantã decât volumul procesãrilor. Dupã cum se ştie. pentru a rãspunde. de regulã. deci un nivel de procesare mai avansat. Acest lucru este vizibil. Craik şi R. Dar.1. studen ii care au citit de mai pu ine ori. dar au procesat-o doar la nivel de suprafa ã. conceptualã a cuvântului. neinten ionat. dar în condi iile procesãrii lui semantice. subiec ii trebuie sã proceseze doar caracterele fizice ale stimulului. In primul caz avem de-a face cu învã area inten ionatã. am fost obişnui i cu ideea cã învã area inten ionatã este mai eficientã decât cea neinten ionatã. în cel de-al doilea caz. putem memora o serie de informa ii fie în mod inten ionat. In primul caz. . Adâncimea procesãrii şi inten ionalitatea învã ãrii No iunea de adâncime a procesãrii a fost lansatã de F. manipularea experimentalã atât a inten ionalitã ii/non-inten ionalitã ii învã ãrii cât şi a adâncimii de procesare. cu învã area accidentalã sau întâmplãtoare. ajungând la unele rezultate mai pu in intuitive pentru sim ul comun. expunerea repetatã a unui stimul produce efecte mai pu in notabile asupra performan elor mnezice decât expunerea lui o singurã datã. . se testeazã MLD printr-un test de reproducere. Dacã avem un stimul verbal.o a treia parte va fi solicitatã sã rãspundã dacã "cofetãria" este un magazin. dar mai atent materia. In a treia situa ie. Astfel.rela ia dintre adâncimea procesãrii şi învã area inten ionatã. Deasemenea.efectul spa ierii. rezultate mai bune decât cei care au repetat-o de mai multe ori. Lockhart (1972) şi exprimã ideea cã procesarea unui stimul este cu atât mai adâncã cu cât se trece de la caracteristicile sale fizice. I. realizarea sarcinii reclamã luarea în considera ie a caracteristicilor fonologice ale cuvântului.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Psihologia cognitivã şi-a adus şi ea contribu ia în acest domeniu. . manipulând tipul de sarcinã la care solicitãm subiec ii: . mai ales.o altã parte va trebui sã rãspundã dacã "cofetãrie" rimeazã cu "papetãrie". a arãtat cã o prelucrare mai adâncã a stimulului dã rezultate mai bune decât învã area lui inten ionatã. Utilizând no iunea de "adâncime a procesãrii". spre cele conceptuale sau semantice. fie în mod întâmplãtor. putem manipula adâncimea procesãrii. cu atât el este mai bine re inut în MLD. S. odatã cu adâncimea procesãrii.o parte va fi solicitatã sã rãspundã dacã în cuvântul respectiv este prezentã litera F. In mod invariabil se poate constata cã. fiind solicita i sã stabileascã apartenen a unui exemplar la o clasã de obiecte. subiec ii vor efectua o procesare semanticã. sporeşte acurate ea memoriei. 84 . Douã dintre acestea atrag aten ia: . ob in. Exemplu. în condi iile unei dificultã i sporite a subiectelor de examen. Cu cât este mai profundã procesarea unui stimul.

valoarea de activare rãmâne mai ridicatã. In general.3. Se poate constata cã probabilitatea reproducerii corecte a materialului memorat creşte odatã cu mãrimea intervalului dintre douã apari ii ale sale. imediate. intercalându-se itemi din altã categorie. deci reactualizarea sa din memorie este mai dificilã. deci reactualizarea este mult facilitatã. Rogers şi colab. O învã are neinten ionatã. prin inhibi ie lateralã valoarea sa de activare scade. inhibi ia lateralã este mai redusã. Aceastã ipotezã a fost consideratã ca o extensie a nivelelor de procesare la studierea memoriei. performan ele de reproducere. Acest efect se referã la faptul cã interpunerea unor itemi din alte categorii într-o serie de itemi ce urmeazã a fi memoratã. de mai multe ori. 1. Efectul referirii la sine. la o aceiaşi adâncime a procesãrii. Astfel s-au folosit instruc iuni referitoare la caracteristicile fizice ale cuvintelor (majuscule sau litere mici). între douã prezentãri ale aceluiaşi material fiind insera i itemi dintr-o altã categorie. sau poate fi prezentat "spa iat". 1.2. O motiva ie mai ridicatã sau o învã are inten ionatã. ci doar în mãsura în care ea este asociatã cu o prelucrare mai laborioasã a materialului de învã at.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Invã area inten ionatã este superioarã învã ãrii neinten ionate. 85 . instruc iuni care cereau subiec ilor sã se gândeascã la semnifica ia cuvintelor şi instruc iuni de raportare la sine a cuvintelor. Putem afirma deci. Reamintirea materialului pare sã fie mai bunã dacã existã referiri la sine. cã adâncimea procesãrii este superioarã inten ionalitã ii învã ãrii. (1977) au efectual un studiu în care au cerul subiec ilor sã prelucreze liste de cuvinte oferind aproape aceleaşi instruc iuni ca în celelalte cercetãri asupra nivelelor de procesare. adicã indivizii pot stabili legãturi între material şi propria persoanã. şi la proprietã ile acustice ale acestora (posibile rime). sporeşte performan ele mnezice. dar dublatã de o prelucrare intensã a stimulului este mai eficientã decât o învã are inten ionatã asociatã cu o procesare superficialã. Exemplu. Când itemul este prezentat de acelaşi numãr de ori. Acest efect este în concordan ã cu ideea asocierii fiecãrei cunoştin e din memorie cu un anumit nivel de activare şi cu inhibi ia lateralã dintre unitã ile activate. dar spa iat. Aceasta înseamnã cã repeti iile la intervale mai mari de timp dau rezultate mai bune decât repeti iile consecutive. în fa a unei sarcini de memorare (învã are). Atunci când un item este prezentat succesiv. nespa iat. Efectul spa ierii (interpunerii) Efectul spa ierii itemilor care urmeazã a fi memora i sus ine experimental modelarea memoriei ca o mul ime de unitã i cognitive aflate în diverse stadii de activare. doar în mãsura în care antreneazã o procesare mai adâncã a stimulului. putem proceda în douã feluri: materialul ce urmeazã a fi reprodus poate fi prezentat consecutiv. nu îmbunãtã eşte prin ea însãşi.

mai degrabã caracteristicile/referin ele cognitive ale stimulilor. In afarã de cea a facilitãrii reactualizãrii materialului prin raportare la propria persoanã. O constatare destul de frecventã în cazul pacien ilor cu amnezie retrogradã este aceea cã. recurge la tehnica înregistrãrii fluxului sanguin local. Spre exemplu. ei sunt supuşi unui test de recunoaştere. Wood (1980). Pentru restul situa iilor rezultatele au fost previzibile. apoi cele acustice şi în cele din urmã instruc iunile fizice. p. Tulving. De exemplu. cu un anumit context spa io-temporal. au mai apãrut şi alte sugestii. 1972. amintiri despre ultimul revelion. cã Shakespeare a scris Hamlet etc. Majoritatea cunoştin elor pe care le oferã manualele şi cursurile vizeazã memoria semanticã. urmând situa ia în care s-au dat instruc iuni semantice. Intr-o investiga ie asupra distinc iei dintre memoria episodicã şi memoria semanticã la nivel cerebral. Astfel. ştim cã Bucureşti este capitala României. dobândite anterior. La 86 . Memoria semanticã (numitã şi conceptualã) se referã la cunoştin ele generale pe care le avem despre mediul în care trãim.1.. In schimb. despre rela iile dintre ele şi despre regulile. Aceastã memorie con ine o serie de informa ii asociate cu contexte spa io-temporale precise. Memoria episodicã se referã la memoria evenimentelor autobiografice: când şi unde am trãit un anumit eveniment.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ S-a constatat cã cel mai mare numãr de reactualizãris-a ob inut în cazul instruc iunilor de referire la sine. întâmplãrile pe care le-am trãit de-a lungul vie ii noastre formează con inutul memoriei episodice.1984). R. despre semnifica iile şi realitã ile pe care le desemneazã. 2. Ulterior. de regulã. Ydewalle (1985) se constatã cã diferitele produse sunt mai bine reamintite dacã se aten ioneazã cumpãratorii sã se gândeascã la felul în care le pot folosi. Tulving (1983." (E. rãmâne. Ea este esen ialã pentru formarea propriei noastre identitã i. cunoştin ele organizate ale unei persoane despre cuvinte şi alte simboluri verbale. anterioarã momentului în care a survenit amnezia. Un lot de subiec i înva ã o listã de cuvinte. Tulving defineşte memoria semanticã astfel: "Un tezaur mental. cã formula chimicã a apei este H2O. Toate aceste exemple sunt episoade ale experien ei personale. deşi nu-şi reamintesc nimic din propria lor biografie. prima zi de şcoalã. cum ne-am petrecut vacan a etc. Principalele rezultate teoretico-experimentale Disjunc ia dintre memoria episodicã şi memoria semanticã a fost propusã de E. nivelul cunoştin elor lor conceptuale. practic neafectat. intrã în memoria episodicã. Aceastã situa ie are evidente implica ii practice. concepte şi rela ii. cã Einstein a descoperit teoria relativitã ii.386) Cunoştin ele din memoria semanticã nu sunt asociate. MEMORIA EPISODICA SI MEMORIA SEMANTICA 2. formulele şi algoritmii de manipulare a acestor simboluri. ce am fãcut ieri. Memoria semanticã nu re ine proprietã ile concrete ale informa iilor recep ionate ci. într-un studiu efectual de D. E.

Putem presupune. cât şi cea semanticã depind de structurile cerebrale deteriorate în cazul amneziei (adicã hipocampus-ul şi zonele aferente). Neisser (1981) este cel care a numit aceastã formã de memorie falsã. Dar cã.1. pct. U. pe când cunoştin ele semantice ar fi neutre din punct de vedere afectiv. datele invocate pot fi explicate printr-un model monist al memoriei. mai bine stocatã în memorie şi ca atare. Deasemenea. Cel pu in deocamdatã. la pu in timp dupã învã area formulei: e=mc2 ne putem reaminti momentul şi locul în care am învã at-o. memoria semanticã mai pu in. pe în elegere. infoma ia semanticã procesatã şi utilizatã de mult mai multe ori decât cea legatã de un anumit context spa io-temporal. pe când cele din memoria semanticã. în plus. Cercetãrile din ultimii ani asupra bazei neurofiziologice pentru cele douã tipuri de memorie. Dacã vi se cer detalii asupra unor evenimente singulare.). iar Tulving însuşi. aceastã formulã a fost asociatã tot mai frecvent cu alte tipuri de cunoştin e. interferen a ar fi mult mai puternicã în cazul memoriei episodice decât în cazul memoriei semantice. ar fi grupate în scheme şi re ele semantice (vezi cursul 9. se considerã cã cunoştin ele de memorie episodicã ar fi organizate cronologic. au ajuns însã la concluzii mai pu in tranşante.Astfel. se considerã cã atât memoria episodicã. memoria episodicã depinde şi de integritatea lobilor frontali. Similar. mai pu in afectatã decât cea episodicã.2.1. Se constatã cã ariile cerebrale implicate diferã în cele douã situa ii. a) memoria reepisodicã. Tulving între aceste douã forme ale memoriei se realizeazã pe baza unei game diverse de caracteristici. memoria semanticã pare a fi mai utilã individului decât memoria episodicã. o parte a subiec ilor trebuiau sã rãspundã prin DA sau NU dacã cuvîntul respectiv a mai fost auzit vreodatã în via a lor (sarcinã de memorie episodicã).2. pct. ba chiar şi starea emo ionalã pe care am trãit-o în fa a acestei formule. acestea vor fi mai degrabã reconstruc ii ale memoriei semantice. se proceda la înregistrarea fluxului sanguin local. b) reamintirea unor ac iuni planificate în viitor. Delimitãrile lui E. memoria episodicã este legatã de timp. memoria episodicã poate fi uşor influen atã de uitare. ne putem reaminti evenimente care nu s-au petrecut niciodatã dar care sunt similare unei scheme deja elaborate.2. poate fi mai robustã. în 1983. a) Memoria reepisodicã este legatã de conceptul de schemã ac ionalã. Ea este consideratã ca un exemplu de proces cognitiv care produce deformãri ale memoriei.3. Schemele ac ionale reprezintã generalizãri extrase dintr-un mare numãr de evenimente specifice de via ã şi servesc la însumarea atributelor importante ale acestor evenimente. 87 . Fiecare din cele douã categorii de cunoştin e au câte ceva din cealaltã. Cu toate acestea.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ apari ia unui cuvânt pe display. în cazul amneziei. Douã probleme sunt însã tratate atunci când vorbim despre memoria episodicã şi cea semanticã. Concomitent. enumerã 28 de distinc ii: memoria episodicã se bazeazã pe senza ii. In prezent nu dispunem de argumente suficiente pro sau contra disocierii memoriei episodice de cea semanticã. Cunoştin ele din memoria episodicã ar fi asociate cu reac ii emo ionale. De exemplu. astfel încât reactualizarea contextului fizic şi subiectiv al momentului în care am învã at-o devine din ce în ce mai greu de realizat. lipsite deci de tonalitate afectivã. iar celãlalt grup de subiec i sã rãspundã dacã acesta a fost prezent pe lista memoratã (sarcinã de memorie semanticã). memorie reepisodicã. memoria semanticã este legatã de concepte. şi cursul 10. Ulterior. memoria semanticã. putând fi chiar organizate în jurul unui nod emo ional. In plus. cã toate con inuturile semantice au fost asociate cu un context spa io-temporal în momentul învã ãrii lor şi încã un timp dupã aceea.

presupus onest. . în mod esen ial. propria identiatate. 2. însã false amintiri. Dacã asupra memoriei retrospective.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Exemplu. un obicei standardizat este schimbat. neinfluen atã de informa ii adiacente. . ne construim o "istorie de via ã". Pe baza acestei poveşti ne construim propria imagine de sine. Pentru a diminua riscul apari iei unor astfel de probleme s-a recurs la introducerea unor jurnale proprii fiecãruia dintre copiii orfani. La mul i dintre copii crescu i în leagãne sau la casele de copii. adicã o poveste despre propria noastrã via ã.când ne preseazã timpul. sã vã umple i paharul tot cu Fanta. b) Impactul memoriei episodice asupra depozi iilor martorilor. ceea ce creazã probleme identitare şi emo ionale la adolescen ã. El a cerut unui numãr de trei studen i sã facã o listã cu câte trei evenimente importante petrecute în fiecare zi. în care personal calificat noteazã evenimentele mai importante din via a copilului. . dar astãzi a i decis sã be i la masa de prânz Coca-Cola. îndeosebi de amintirea evenimentelor din primii 3-5 ani de via ã. Reason (1984) a observat cã acest adevãrat "somn al memoriei" este mai probabil sã se întâmple în urmãtoarele situa ii: . Ulterior.când existã o anumitã preocupare. Nu este importantã atât veridicitatea. s-au ridicat urmãtoarele probleme: .la oamenii distra i. o concentrare pentru altceva. Formarea Eu-lui şi a identitã ii de sine depinde. memoria pentru evenimente petrecute deja s-au întreprins o mul ime de cercetãri. de memoria biograficã. mai vine zis. se poate întâmpla cã deşi le ave i pe amândouã pe masã. se pare cã jura ii încã mai cred în aceste declara ii. Pe baza lucrurilor pe care le-am fãcut în mica copilãrie. a) Impactul memoriei episodice asupra formãrii identitã ii. Aplica ii şi implica ii Cercetãrile asupra memoriei episodice prezintã o serie de aplica ii practice. . b) Reamintirea unor ac iuni planificate pentru viitor. Acete depozi ii pe care martorii le oferã la tribunal sunt asociate cu un context spa io-temporal determinat şi fac parte din memoria episodicã. deci evenimente care nu avuseserã loc de fapt. Un domeniu care a primit totuşi ceva aten ie este acela al uitãrii nejustificate. S-a constatat cã aproximativ jumãtate dintre acestea au fost recunoscute ca evenimente care s-au întâmplat. memoria autobiograficã este foarte sãracã. pe care se bazeazã în cea mai mare parte sentin ele cur ii de judecatã.în situa ii familiare. memoria prospectivã. cât coeren a ei.când o rutinã.2. Barclay (1986) a adus câteva dovezi experimentale în acest sens. Veridicitatea declara iilor celor care au fost martori oculari ai unui eveniment este admisã ca probã în instan ã sau. . Ascultând depozi iile martorilor. 88 . relatate de pãrin i sau fra ii mai mari. este veridicã.mãsura în care relatarea unui martor. Dupã o perioadã le-au fost prezentate liste de evenimente din care aproximativ jumãtate erau exacte iar restul erau evenimente asemãnãtoare. adicã memoria pentru ac iuni viitoare deja planificate a fost mai pu in cercetatã. ele vor constitui baza istoriei de via ã şi a stabilirii propriei identitã i.mãsura în care putem recunoaşte cu exactitate chipurile umane. Dacã de obicei be i Fanta.

Influen a i de modul în care li s-a pus întrebarea anterioarã. E. . din alte surse. . nu existau pe pelicula vizionatã. dupã care subiec ii erau solicita i sã estimeze viteza cu care s-a realizat impactul. . Un grup de subiec i au vizionat un film. Puşi sã relateze filmul. unii dintre ei (complici cu experimentatorul) discutau despre anumite aspecte din film. la o întrebare adi ionalã: "A i observat geamurile sparte ale maşinii lovite?"(care de fapt nu erau sparte) doar 19% 89 .în cazul în care se fac aprecieri ale chipului.antrenamentul nu pare sã influen eze acurate ea recunoaşterii.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ . însã profunzimea procesãrii şi distinctivitatea par sã de inã un rol important în creşterea acesteia. Shapiro şi Penrod (1986) au încercat sã delimiteze variabilele care ar putea altera acurate ea recunoaşterii chipurilor umane. se cerea şi o relatare amãnun itã a faptelor.partea superioarã a chipului are un rol mai important în recunoaşterea unei persoane comparativ cu parte de jos. dar prezente în conversa iile complicilor.acurateþea recunoaºterii este mai redusã în situa ia în care altceva în afarã de chip distrage aten ia. subiec ii din lotul experimental au depus mãrturie. pe când cei din al doilea grup. recunoaşterea este mai bunã decât în cazul când acesta este pur şi simpu privit. Ulterior.mãsura în care întrebãrile avoca ilor pot influen a modul de activare a memoriei episodice. de fapt. comparativ cu altã rasã. de 60 mile/orã. cu atât acurateþea recunoaºterii este mai mare. Loftus a efectuat în 1975 un experiment menit sã dovedeascã faptul cã acurate ea depozi iilor martorilor scade datoritã interferen ei cu informa ii neadecvate. despre evenimentul relatat. .oamenii se pare cã reuşesc sã recunoascã mai bine pe cei ce fac parte din aceiaşi rasã.intervalul de timp care a trecut nu pare sã influen eze automat acurate ea recunoaşterii. subiec ii investiga i au vizionat un scurt film despre un accident auto. zile). subiec ii din primul grup au oferit o estimare medie de aproximativ 35 mile/orã. în sensul cã prezentarea unor desene sau fotografii ale altor persoane reduce substan ial acurate ea recunoaşterii. A fost dovedit şi faptul cã modul în care sunt formulate unele întrebãri poate influen a relatarea faptelor. Exemplu.cu cât se priveşte mai mult timp şi mai cu aten ie o figurã umanã. Dupã diverse intervale de timp (ore. Mai mult. şi deci. Se pare cã acest lucru este determinat de urmãtorii factori: . Intr-o altã manipulare experimentalã. Exemplu. de relatare a faptelor. . Acest efect este legat de profunzimea procesãrii. despre o serie de fapte inexistente. Mai conteazã deasemenea ce s-a întâmplat între timp. . o parte din subiec i au fost solicita i sã rãspundã la întrebarea: "Vã reaminti i cum anume prima maşinã a atins-o pe cea de-a douã?". Cealaltã parte a subiec ilor erau întreba i: "Vã reaminti i cum anume prima maşinã a izbit-o pe cea de a doua?" In ambele cazuri. care.

în cercetãrile asupra memoriei. In afarã de probele clasice de recunoaştere şi reproducere s-a utilizat şi o a treia modalitate de detectare a memoriei lor. la testul de 90 . testele clasice de recunoaştere şi/sau reproducere fiind insensibile la acest tip de memorie. Intrucât nu li se cerea explicit sã-şi reaminteascã cuvinte anterior învã ate. La proba de recunoaştere şi reproducere. deprinderi motorii sau cognitive. ceilal i cu sindrom Korsakoff) s-a administrat o sarcinã de memorare a unei liste de cuvinte. La un lot de numai 5 subiec i cu amnezie (unul cu lobotomie temporalã. Ca atare testele de memorie au evaluat doar memoria verbalã sau imagisticã.Unul dintre primele studii care a atras aten ia asupra memoriei implicite apar ine lui L. cuvinte.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ dintre subiec ii primului grup au rãspuns DA. itemii probelor utilizate erau de naturã verbalã sau imagisticã (silabe fãrã sens. 3. In schimb. In afarã de centrarea pe memoria imagisticã şi verbalã. Weisenkrantz (1984).1). în timp ce to i subiec ii din al doilea grup au rãspuns afirmativ. Cercetãrile asupra memoriei mişcãrilor motorii sau deprinderilor. Acest tip de memorie se mai numeşte şi memorie declarativã. acesta era un test implicit al memoriei subiec ilor. performan ele subiec ilor normali au fost net superioare. litere. Fãrã sã li se spunã cã are legãturã cu sarcina anterioarã. Cunoştin ele reprezentate verbal sau imagistic. care nu sunt accesibile conştiin ei şi nu pot face obiectul unei reactualizãri inten ionate. care se pot exprima într-o formã declarativã (vezi cursul 9. în lista respectivã pe lângã alte cuvinte fragmentare. Memoria implicitã (non-declarativã sau proceduralã) desemneazã cunoştin ele nondeclarative ale subiectului (reguli de execu ie. Ca urmare. pânã în urmã cu câ iva ani. De fapt. cercetãtorii au trebuit sã inventeze alte tipuri de probe pentru a investiga memoria implicitã. testele de mãsurare a acurate ei memorie. o altã caracteristicã a cercetãrilor asupra memoriei a constat în utilizarea exclusivã a recunoaşterii şi reproducerii ca forme de reactualizare a cunoştin elor. fotografii etc). fraze. nesemnificative. cu toate cã au pretins cã oferã concluzii asupra sistemului mnezic în general. eviden iate prin probe de recunoaştere şi reproducere formeazã memoria explicitã. s-au bazat şi ele exclusiv pe probe de recunoaştere şi reproducere. se aflau şi cuvintele (incomplete) care fãcuserã parte din lista ini ial memoratã. In consecin ã. pct. deoarece cuprinde cunoştin e despre situa ii sau stãri de lucruri. Ea se numeşte "explicitã" pentru cã con inuturile ei sunt accesibile conştiin ei şi pot face obiectul unei reactualizãri inten ionate. reflexe condi ionate). asupra itemilor non-verbali sau non-imagistici erau. MEMORIE EXPLICITA SI MEMORIE IMPLICITA La la Ebinghaus încoace. subiec ii erau ruga i sã completeze cuvinte lacunare dintr-o listã. Exemplu.

memoria implicitã (accesibil prin metode de testare indirectã). numai memoria declarativã este afectatã. în timp ce memoria proceduralã.) 9. 5. semanticã. Con ine cunoştin e despre reguli sau proceduri (cunoştin e procedurale) şi despre lucruri (cunoştin e declarative). Aceste rezultate l-au fãcut pe L. asocierile regulate ale unor stimuli (condi ionarea clasicã). Caracteristicile memoriei explicite şi a memoriei implicite: MEMORIA EXPLICITA MEMORIA IMPLICITA 1. 2. Existen a şi func ionalitate cunoştin elor implicite poate fi pusã în eviden ã prin analiza: 91 . Investiga ii clinico-experimentale au scos în eviden ã cã în cazul amneziei sau a sindromului Korsakoff. Con ine cunoştin e despre fapte sau stãri de 1. Cunoştin ele sunt verbalizabile şi fac obiectul unei reactualizãri inten ionate. 7. implicitã rãmâne la parametrii normali. Reprezentarea cunoştin elor: nonverbalã. 5. 3. 6. amorsaj sau condi ionare. cerebelul pentru condi ionarea clasicã. (expugnabilã la 8. în special memoriei explicite şi disparate: structurile cortico-striate pentru deprinderi şi habitudini. Este estimatã prin teste de recunoaştere şi 3. Se deterioreazã în cadrul amneziei. 4. Are o flexibilitate ridicatã (poate fi folositã 7. Rãmâne neafectatã de amnezie. nu sunt accesibile printr-un conştiente. prin reproducere. Are o loca ie cerebralã relativ unitarã: 6.). 2. efort inten ionat. conştient. verbalã. Weisenkrantz sã conchidã cã alãturi de memoria explicitã (accesibilã prin teste de recunoaştere şi reproducere). Reprezentarea cunoştin elor: imagisticã. 8. Are loca ii cerebrale diferite de ale structurile limbic-diencefalice. Cunoştin ele sunt neverbalizabile sau greu verbalizabile. Filogenetic mai timpurie. (inexpugnabilã la 9. Filogenetic mai recentã. existã şi un alt sistem mnezic. asemãnãtoare cu cea de învã are). 4. hipocampusul.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ memorie implicitã performan ele celor douã loturi de subiec i au fost sensibil egale. Fiabilitate mare interferen e etc. Are o flexibilitate redusã (poate fi folositã numai în situa ii identice sau foarte în multe situa ii). Fiabilitate redusã interferen e etc. Este estimatã prin impactul asupra modului efectiv de realizare a unei sarcini. reguli de producere.

simpla prezentare repetatã a unor nume proprii.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ . spre memorare ºiruri de litere generate pe baza unor reguli gramaticale. sã facã parte din memoria implicitã. mai renumite decât numele proprii prezentate cu o frecven ã mai micã. Ulterior. A. neinten ionat. Sarcina subiec ilor era aceea de a recunoaşte care dintre aceste şiruri este cel "gramatical".5.3.fenomenelor de amorsaj. Prin extensie. dobândi noi deprinderi motorii sau cognitive. Intr-un experiment. deşi nu pot învã a noi cunoştin e declarative. Exemplu.Memoria implicitã a deprinderilor Se cunoaşte faptul cã pacien ii cu amnezie anterogradã. într-o pozi ie corespunzãtoare unui numãr prim (1.condi ionãrii clasice. Amorsajul pune însã în eviden ã şi o serie de cunoştin e generate prin mecanisme subconştiente. totuşi. Subiec ii vizionau aceste şiruri fãrã sã li se spunã cã ele sunt generate pe baza unor reguli.1. Se pare cã la baza ei se aflã cunoştin e implicite de gramamticã. le erau prezentate perechi de şiruri: unul "gramatical" (generat dupã aceleaşi reguli prezentate anterior) şi unul "negramatical" (construit aleatoriu). Una dintre deprinderile cele mai cunoscute este cea de utilizare (cvasi)corectã a limbii naturale. S. Este posibil ca informa iile noastre despre multe alte regularitã i din mediu. care nu fac obiectul unei învã ãri inten ionate. Reber.2. 92 . sunt implicite. Reber a utilizat douã loturi de subiecþi.). le face sã fie considerate mai faimoase.rata recunoaşterilor corecte este de 65-67%. este perceput mai rapid.performan ele amnezicilor nu au diferit de cele ale subiec ilor normali. se poate conchide cã regulile unei gramatici artificiale sunt stocate în memoria implicitã. dobândite în mod inconştient. s-a dovedit experimental faptul cã expunerea frecventã la un stimul modificã judecata de valoare asupra lui. apari ia unui stimul concordant cu expectan ele noastre. implicite. 3.7 etc. 3. S-a putut constata astfel cã: . care stau la baza deprinderilor noastre de a utiliza (cvasi)corect limba. amnezici ºi normali. cum ar fi: MAMBMCMDMEMFM care este generat prin inserarea literei M în şirul literelor din alfabet. facilitând recunoaşterea. Astfel. deci ea nu se datoreazã hazardului. Fenomenul de amorsaj Termenul de amorsaj (priming) se foloseşte pentru a descrie fenomenul de facilitare a detec iei unui stimul perceptiv pe baza experien ei noastre anterioare. Pentru a proba acest lucru. De exemplu. cãrora le-a prezentat. pot. . Acest lucru li se aducea la cunoştin ã dupã ce se încheia expunerea şirurilor. In urma acestor experimente. putem afirma cã şi cunoştin ele noastre despre gramatica limbajului natural. De exemplu. deoarece aşteptãrile pe care le-am avut au amorsat reprezentarea lui în memorie. . 1989) a efectuat o serie de experimente.deprinderilor. .

B. dar suficient de stabil pentru a fi predictibil. de fiecare datã când micu ului Albert i se prezenta un iepuraş. Putem presupune cã. un jet de aer propulsat în dreptul ochilor îi fãcea sã clipeascã. judecata de valoare este influen atã de cunoştin ele dobândite anterior în mod implicit. Pentru a arãta cã reac ia fobicã este un comportament învã at. Cunoştin ele implicite. Astfel. O dovadã în acest sens o constituie studiile asupra reac iilor fobice. 93 . Aceste rezultate eviden iazã faptul cã subiec ii cu amnezie anterogradã pot dobândi noi cunoştin e.3. apari ia iepuraşului a început sã genereze reac ia fobicã. aceastã reac ie s-a generalizat şi asupra altor animale asemãnãtoare cu iepuraşul. Lezarea unei suprafe e de 1 mm2 din aceastã zonã a determinat pierderea unor reflexe condi ionate la animale de laborator. Dupã mai multe şedin e de astfel de condi ionare clasicã. Probabilitatea ca subiec ii din lotul experimental sã considere faimos un nume care. dar care a fost prezentat anterior de mai multe ori. caz în care amorsarea va determina sporirea vitezei de reac ie şi fluiditatea rãspunsurilor la stimuli familiari. Amorsajul are o func ie adaptativã. Probabilitatea de a considera faimoase numele proprii ale unor personalitã i binecunoscute. viziunea noastrã asupra amneziei. dupã câteva şedin e. Pacien ii amnezici şi subiec ii normali se comportã similar în experimente de acest gen. subiec ii au ajuns sã clipeascã la fiecare prezentare a stimulului respectiv. Freud. într-un anumit context. creşte de la 12% la 23%. neinten ionat. poate fi adus în discu ie cazul "micu ul Albert". dobândite în urma unor condi ionãri. J. Exemplu. Deşi anterior copilul nu manifestase teamã fa ã de iepuraş. ne vom întâlni cu o anumitã categorie de stimuli. Acest exemplu explicã de ce etiologia fobiei. non-declarativã. explicitã. Si pacien ii cu amnezie anterogradã pot dobândi noi cunoştin e prin condi ionare. bazându-se pe cunoştin e implicite. dar aceste cunoştin e sunt de altã naturã decât cele afectate de amnezie. dar se pare cã lasã intactã memoria implicitã. Ulterior. replicã behavioristã la "micu ul Hans" a lui S. Memoria implicitã a reflexelor condi ionate Prin condi ionarea clasicã se dobândesc o serie de cunoştin e stocate în memoria implicitã şi detectabile în comportamentul subiectului. deoarece trãim într-un mediu dinamic.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Exemplu. dobândite prin condi ionarea clasicã sunt localizate la nivelul cerebelului. Watson îl asocia cu producerea unui zgomot puternic şi neplãcut. de fapt. Amnezia afecteazã memoria declarativã. de câte ori pacien ilor cu amnezie anterogradã le era prezentat un stimul. este de cele mai mult ori necunoscutã pacientului. 3. Intr-un experiment. dacã au fost recent prezentate subiec ilor. nu desemneazã o persoanã celebrã. ceea ce probeazã natura implicitã a cunoştin elor. creşte de la 53% la 65%. Descoperirea memoriei implicite modificã aşadar. considerabil. Aşadar.

Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE CIOBANU. GREENWALD. Psihologia la rãspântia mileniilor. Iaşi. J.. 4-17. (1992). A.. Memoria autobiograficã: tendin ã modernã în psihologia cognitivã în M. 87-99. GHIGLIONE. R. Cl. Traité de psychologie cognitive. vol. Dunod. 2. (1990).G. Neuchatel et Paris. C. p. Delachaux et Niestle 94 .). V. Zlate (coord. BONNET. (2001). Recherches dans le champs de la cognition sociale. p.. L'Ego totalitaire ou comment chacun fabrique et revise sa propre histoire în Le Soi. Polirom.. Paris. RICHARD.

2. Modelarea simbolicã şi (neo)conexionistã a memoriei.2.1. 1. fapte reale şi fictive sunt prezente în egalã mãsurã. SOAR 2.2. ambele argumente au o validitate discutabilã.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ CURSUL 8 MEMORIA (III) UITAREA. Interferen a 1.1.2. ACT-R 2.1. Aproape 84% dintre ei au dat un rãspuns afirmativ. Uitarea. 2. Loftus şi G.1. Modele (neo)conexioniste 3. psihologii men ionau mai ales fenomenele de hipermnezie constatate în transa hipnoticã şi experimentele lui Penfield. Reactualizarea şi similaritatea contextului neuropsihic 1. Modele simbolice 2. 1. utilizând metoda elecrozilor implanta i. Loftus (1980) au avut ideea unei anchete printre psihologii americani.1. ACT* 2. UITAREA E.3.1. Reactualizarea cunoştin elor.2. Penfield şi P. 1. Mecanismele de apãrarea ale Eului 2. dar este la fel de adevãrat cã în aceste relatãri. La o analizã atentã.R. Este adevãrat cã sub induc ie hipnoticã.2.1. mecanismele de apãrare ale eu-lui.1. întrebându-i dacã considerã cã informa ia din MLD rãmâne permanent în sistemul cognitiv. Perot (1963). Subactivarea. au 95 .F.2. SISTEME MNEZICE SI TIPURI DE MEMORIE Planul cursului: 1. subiec ii sunt capabili sã-şi reaminteascã amãnunte considerate de mult timp uitate. efecul FAN. d) Sã face i diferen a între sisteme şi tipuri de memorie. Un procentaj similar de nonpsihologi au dat acelaşi rãspuns. Sisteme mnezice şi tipuri de memorie.2. c) Sã descrie i modele simbolice şi (neo)conexioniste ale memoriei. Printre argumentele invocate în sus inerea opiniei lor. Reactualizarea şi similaritatea contextului fizic 1.1. de stimulare electricã a neuronilor corticali. MODELAREA SIMBOLICA SI (NEO)CONEXIONISTA A MEMORIEI.3. Efectul FAN 1. b) Sã explica i deteriorarea nivelului de activare al cunoştin elor din memoria de lungã duratã prin factori cum ar fi interferen a. W. OBIECTIVE La sfârşitul acestui capitol ve i fi capabili: a) Sã discuta i caracteristicile procesului de reactualizare.1. 1.

1. ambele liste trebuiau reproduse în ambele medii. S-a înregistrat o ratã a reproducerilor corecte de 59% pentru primul lot de subiec i şi de 46% pentru cel de-al doilea. R. Contextul reactualizãrii are cât mai multe proprietã i similare celor prezente în contextul memorãrii. M.1. Dupã 4 zile a urmat testul de reproducere. reprezentând experien e pe care aceştia doar credeau cã leau avut. (1986) au cerut subiec ilor din grupul experimental sã memoreze în ordine o listã de cuvinte. 1. Mai întâi. D. Cele mai cunoscute forme de reactualizare. S-a dovedit cã eficien a reactualizãrii creşte dacã: 1. D. Aceste date au alimentat ideea cã toate experien ele pe care le trãieşte subiectul rãmân stocate definitiv în memorie. 1. Problema deci rãmâne: uitãm oare informa iile memorate sau ele rãmân permanent în memorie? Pentru a rãspunde la aceastã întrebare trebuie sã trecem în revistã câteva caracteristici esen iale ale procesului de reactualizare sau reamintire. Pot fi date şi alte exemple: Exemplu. Un fenomen similar a fost pus în eviden ã şi în cazul itemilor memora i subacvatic. 96 . Eşecul reactualizãrii informa iei memorate nu dovedeşte însã nimic despre deficien a stocãrii cunoştin elor în memorie. Majoritatea testelor de memorie sunt construite pe aceste douã tipuri de sarcini. O caren ã a reactualizãrii este în mod automat judecatã ca o deficien ã a memoriei. Smith şi colab.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ constatat cã stimularea repetatã a unor neuroni duce la reamintirea unor experien e vizuale şi olfactive pe care pacien ii în cauzã le avuseserã în copilãrie şi pe care le consideraserã uitate. iar cealaltã parte a sus inut testul de reproducere într-un laborator cu totul diferit. Baddeley (1975) au solicitat o echipã de scafandrii sã memoreze o listã de cuvinte în douã medii: la 120 m sub apã şi pe uscat. nu existã nici o posibilitate de a verifica dacã relatãrile pacien ilor lui W. adesea men ionate ca singurele. într-unul din laboratoarele universitã ii. deci nepotrivite pentru a trage concluzii ferme asupra capacitã ii memoriei în general. Reactualizarea cunoştin elor Eficien a memoriei este judecatã în func ie de eficacitatea reactualizãrii. Contextul reactualizãrii are cât mai pu ine asemãnãri cu al i stimuli decât cei ce trebuie reaminti i.1. în douã medii diferite: o parte a subiec ilor a reprodus lista în acelaşi laborator. Godden şi A. performan ele la testul de reproducere au favorizat pe cei la care contextul reproducerii era similar cu contextul învã ãrii. Deci. In al doilea rând. pentru cã reactualizarea este dependentã de o serie de factori care fac ca performan ele de reactualizare sã fie extrem de fluctuante. Din pãcate. Ulterior. Rezultatele ob inute au confirmat importan a similaritã ii mediului fizic: rata reproducerilor corecte pentru itemii învã a i pe uscat a fost mai mare dacã reproducerea se realiza tot pe uscat. 2. Penfield sunt reale sau sunt false memorii. pentru cã reproducerea şi recunoşterea nu sunt singurele modalitã i de reactualizare a informa iei. Reactualizarea şi similaritatea contextului fizic S. sunt reproducerea şi recunoaşterea.

Calitatea reactualizãrii este marcatã şi de: . W. . Thomson observã cã evenimentele personale se reamintesc mult mai uşor decât cele care s-au întâmplat altei persoane.2. In 1987. sunt reaminti i mai corect într-o stare bahicã ulterioarã.Caracterul plãcut sau neplãcut al evenimentelor. ci indirect. itemi învã a i în condi iile în care subiec ii fumau marijuana au fost reaminti i mai bine dacã. 2 zile iar dupã 10 sãptãmâni aproximarea este de cca. Materialul învã at în fazã depresivã este reprodus mai corect la revenirea stãrii depresive. Tot Thomson (1985) observã cã evenimentele plãcute sunt reactuailzate cu mai multã acurate e decât cele neplãcute. pe când învã area unui material mai pu in agreabil este recomandat sã se realizeze într-o dispozi ie nu foarte bunã. Tot pe aceastã bazã pot fi explicate o mare parte din fenomenele de hipermnezie care apar sub transa hipnoticã. J. cel mai bine este sã se realizeze acest lucru în momentele de bunã-dispozi ie. Dependen a performan elor mnezice a fost confirmatã şi în cazul studierii subiec ilor infra-umani. Dupã eliminarea efectului narcoticului. 1980). în momentul reproducerii. 1985). Ulterior.Intervalul de timp petrecut de la un anumit eveniment. fãrã nici un antrenament prealabil. Performan ele lor s-au dovedit net superioare. recunoaştere sau reproducere. Din aceastã cauzã. 97 . Spre exemplu. prin favorizarea unei stãri psiho-neurologice similare cu cea în care a avut loc învã area. dupã ce au trecut douã sãptãmâni de la un eveniment. mai bune decât cele de la testele de reproducere. 12 zile. li s-a injectat iarãşi doza ini ialã de narcotic şi au fost puşi sã reia sarcina de parcurgere a labirintului. (Anderson.1. itemii învã a i pe fondul consumului de alcool. Thompson (1982) descoperã cã acurate ea datãrii evenimentelor descreşte cu câte o zi pentru fiecare sãptãmânã care trece.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ 1. Exemplu. In mod analog. în mod constant. atunci când reproducerea se realizează tot pe un fond maniacal. aproximarea datãrii este de cca. * * * Din cele spuse. performan ele sunt ridicate. Kalat (1988) a învã at un lot de şoareci afla i sub narcozã sã parcurgã un labirint. performan ele de recunoaştere sunt. sunt semnificativ mai ridicate dacã starea neuropsihicã din momentul învã ãrii este congruentã cu cea din momentul reactualizãrii. Reactualizarea şi similaritatea contextului neuropsihic Performan ele de reactualizare. rezultã cã în condi iile în care contextul fizic şi neuropsihic al reactualizãrii este congruent cu cel al învã ãrii. Materialul învã at într-o anumitã dispozi ie afectivã poate fi reamintit mai acurat atunci când subiec ii se aflã într-o dispozi ie afectivã similarã. în sensul cã memoria este mai bunã dacã existã o congruen ã între materialul care trebuie memorat şi dispozi ia individului. . Induc ia hipnoticã nu duce prin ea însãşi la hipermnezie. decât dacã erau într-o stare de conştiin ã normalã. Pacien ii maniaco-depresivi îşi reamintesc mai bine con inuturile învã ate în faza maniacală. au fost înregistrate performan ele lor în parcurgerea labirintului respectiv. De pildã.Efectul referirii la sine. decât în stare de trezie (Eich. subiec ii se aflau iarãşi sub influen a drogului. Atunci când un material mai agreabil trebuie învã at. de pildã. A fost pusã în eviden ã şi o congruen ã a dispozi iei.

dar acest rãspuns nu rezolvã problema de fond. într-o sarcinã de recunoaştere. care au un rest de activare mai scãzut şi pot perturba astfel recunoaşterea.2.O. nu pot sã-mi amintesc. sute de fotografii. avem de-a face cu interferen a proactivã. In cazul în care cunoştin ele anterior învã ate reduc rata de reactualizare a cunoştin elor dobîndite ulterior. nu ni le putem aminti? Am putea rãspunde printr-o simplã propozi ie: se subactiveazã. Un alt exemplu îl constituie spa ierea. Nelson (1978) ne îndeamnã sã fim pruden i înainte de a rãspunde afirmativ la aceastã întrebare. Aceiaşi influen ã. pentru cã în acest caz inhibi ia lateralã este mai redusã. itemii nefamiliari sunt mai uşor de recunoscut decât itemii familiari. R. Mai mult. adicã interpolarea unor itemi diferi i între douã prezentãri ale aceluiaşi item. 1. subiec ii din lotul experimental recunoşteau o mare parte dintre fotografii. A doua condi ie a eficacitã ii reactualizãrii viza disimilaritatea dintre contextul reactualizãrii şi al i itemi decât cei care trebuie reactualiza i. memorate succesiv. Interferen a Interferen a vizeazã influen a pe care cunoştin ele o au unele asupra altora. N. Al i autori.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Cu cât scade similaritatea dintre contextul învã ãrii şi cel al reactualizãrii. Inseamnã numai cã contextul reactualizãrii nu fost cel potrivit.1. Dacã cunoştin ele învã ate rãmân permanent în memorie. R. Or. 98 .2. O explica ie posibilã este oferitã de mecanismul inhibi iei laterale. cum ar fi R. ce am fãcut acum 2 ani şi 3 zile. datã fiind asemãnarea acestora din urmã cu al i itemi din mediu. sau sarcina de reactualizare nu a fost cea mai adecvatã. oricâte eforturi am face. dar nu explicã mecanismul responsabil de producerea fenomenului.2. 1976). Shephard (1967) fac referire la prodigiozitatea memoriei umane. N. ei au recunoscut aproape toate imaginile prezentate. Sã trecem în revistã câteva mecanisme implicate în deteriorarea nivelului de activare al cunoştin elor. Anderson (1973. poartã numele de interferen ã retroactivã. cu atât mai scãzute sunt performan ele mnezice. Exemplu. de ce pe multe dintre ele. Nu cumva aceste informa ii s-au pierdut definitiv. Testa i scurt timp dupã aceea. Ea se poate ilustra mai ales pentru cazul recunoaşterii. chiar dupã câteva sãptãmâni. Shephard a efectuat o investiga ie în cadrul cãreia subiec ii vizionau timp de câteva secunde. De pildã. pentru cã rãmâne întrebarea de ce se subactiveazã.2. Se cunoaşte cã spa ierea îmbunãtã eşte performan ele mnezice. Subactivarea Existã totuşi informa ii pe care nu ni le putem aduce aminte. spre exemplu). exercitatã însã de ultimele cunoştin e asupra celor anterioare. 1. Se cunoaşte astãzi cã interferen a dintre douã categorii diferite de cunoştin e (numere şi cuvinte. dispãrând din sistemul nostru cognitiv? O serie de investiga ii efectuate de T. Efectul FAN Efectul FAN (facts added to nodes) a fost pus în eviden ã de J. 1. Aceste no iuni doar descriu. sub nici o formã. este mai micã decât în cazul în care cunoştin ele. fac parte din aceiaşi categorie. Astfel. Aceasta nu însemnã însã cã memoria este deficitarã. inhibi ia lateralã este mai redusã în primul caz decât în al doilea.

Dupã câteva minute. b) Nimic din ceea ce am învã at nu se şterge din memorie. Mecanismele de apãrarea ale Eului No iunea de mecanism de apãrare a fost lansat în psihologie de S. mai ales cele cu valoare adaptativã scãzutã. Freud. O explica ie cognitivistã a acestor mecanisme atrage aten ia asupra existen ei unor procesãri inconştiente ale informa iei. Freud şi consacrat de fiica sa A. încerca i sã rãspunde i la întrebarea: Cine este so ia lui Ion. Când solicitãm o informa ie despre un obiect.2. Maria sau Ana? Efectul FAN se realizeazã subconştient şi a fost explicat prin mecanismele de propagare a activãrii (vezi cursul 9. * * * Rezumând. 1. Cu cât avem mai multe cunoştin e despre Ion. El constã în blocarea accesului în conştiin ã a informa iilor despre fantasmele sau dorin ele sexuale ale subiectului. Amnezia infantilã. subiectul va conchide cã a uitat informa ia respectivã.).Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ El se manifestã prin încetinirea ritmului reactualizãrii în func ie de sporirea informa iilor pe care le avem despre un anumit obiect. Ana este so ia lui Ion etc. un subiect poate sã memoreze o mul ime de informa ii despre un individ Ion: "Ion locuieşte la Bucureşti. cu cât creşte numãrul de cunoştin e sau fapte pe care le cunoaştem despre un obiect. adicã absen a amintirilor din primii ani de via ã este explicatã de psihanalişti tocmai prin con inutul lor libidinal care a dus la excluderea lor din câmpul conştin ei. pct. 99 . Ion e cumnat cu Maria. cu atât mai lentã este reactualizarea unei anumite informa ii.3. Unele dintre aceste cunoştin e nu pot fi reproduse sau recunoscute din cauza deficien elor mecanismelor de reactualizare şi nu din cauza unei deficien e a memorie. se deterioreazã þi dispar din memorie.1. în 1937.1. reprezentarea cognitivã a obiectului respectiv este activatã din MLD. Exemplu. în general. In faza de învã are. Ion are maşinã. cu semnifica ie deosebitã pentru arhitectura sistemului cognitiv şi pentru organizarea cunoştin elor în memorie. Silit sã rãspundã în limitã de timp.2. Mecanismele de apãrare sunt proceduri utilizate de ego. aceiaşi activare trebuie sã se propage în douã direc ii. Dacã ştim douã lucruri despre acelaşi obiect. propagarea activãrii este rapidã şi rãspunsul este aproape instantaneu. Deci. în problema uitãrii avem doua explicaþii posibile: a) Anumite cunoºtinþe. In prezent nu se poate tranşa definitiv în favoarea nici uneia dintre aceste douã explica ii concurente. confruntat cu pulsiunile libidinale ale id-ului de reprimare a informa iilor care l-ar putea pune în pericol. deci plusul de activare primit de aceste unitã i va fi mai mic şi propagarea va fi mai lentã etc. cu atât ne este mai greu sã ne reamintim cu exactitate o anumitã informa ie despre el. lui Ion îi place berea. Unul din aceste mecanisme este represia.3. Dacã cunoaştem un singur lucru despre obiectul respectiv.

Sã posede conştiin ã şi identitate de sine. subiacente comportamentului cognitiv în diferite situa ii. recunoşterea obiectelor etc. 7. b) sã utilizeze o bazã de cunoştin e considerabilã. Sã opereze în medii complexe: a) sã poatã percepe o cantitate imensã de detalii. categorizarea. în spatele acestor prelucrãri. Sã opereze în timp real. 3. Sã utilizeze simboluri şi abstractizãri. cãutarea în spa iul problemei. Modelul ACT* (J. 5. 2. deci sunt penetrabile. De aceea ne putem întreba ce structuri şi mecanisme rãmân totuşi impenetrabile. bazat pe reprezentarea semanticã a cunoştin elor. arhitectura cognitivã este formatã din totalitatea mecanismelor. 100 .modelele (neo)conexioniste. Sã foloseascã limbaje naturale şi artificiale. 10. In literatura de specialitate existã mai multe modele de arhitecturã cognitivã. Sã-şi poatã dezvolta abilitã ile odatã dobândite. în func ie de dinamica mediului. 2. Deci. organizarea informa iei sub formã de re ele propozi ionale sau scenarii cognitive. Anderson. ACT-R şi SOAR. Orice modelare a arhitecturii cognitive trebuie sã inã cont de anumite constrângeri. A. R. 4. 6. dar în interiorul unei comunitã i sociale. Conform concep iei sale orice model al arhitecturii cognitive a subiectului uman trebuie construit în aşa fel încât: 1. cognitiv impenetrabile. Sintagma de "arhitecturã a sistemului cognitiv" este împrumutatã din inteligen a artificialã. Modele simbolice Cele mai cunoscute modele simbolice sunt ACT*. Sã trãiascã autonom.1. Sã înve e din mediu şi/sau din propria experien ã. c) sã controleze un sistem motor cu mai multe grade de libertate. . Aceste modele ale memoriei sunt tratate în literatura de specialitate şi ca modele de arhitectura cognitivã. adicã fiind impenetrabile cognitiv. sunt influen ate de cunoştin ele de care dispunem. 2. MODELAREA SIMBOLICA SI (NEO)CONEXIONESTA A MEMORIEI Literatura de specialitate vorbeşte despre douã mari clase de modele explicativinterpretative ale memoriei umane aflate în competi ie: . Arhitectura cognitivã denotã un ansamblu de mecanisme stabile. Newell (1990) a stabilit o listã minimalã de cerin e.1. 1983) Este un model computo-simbolic.modelele computo-simbolice. 9. Sã manifeste un comportament flexibil.FRAN (1972). 8. fiecare purtând marca paradigmei de cercetare pentru care au optat propunãtorii lor. adaptativ.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ 2. El reprezintã perfec ionãri succesive a altor modele mai vechi: . necesare şi suficiente pentru realizarea unui comportament inteligent. fiind invariabile la cunoştin ele şi inten iile care animã subiectul. Aceste mecanisme sunt necesare şi suficiente pentru a avea un comportament inteligent. Sã facã dovada unui comportament inten ional. Modul de organizare al chunks-urilor.1.

care este centrat pe instan ele şi procesele mnezice. un nou mecanism al învã ãrii produc iilor şi lanseazã în lucrarea The Arhitecture of Cognition (1983) noul sistem ACT*. Se presupune cã sistemul preia informa ia codatã simbolic şi o stocheazã în memoria de lungã duratã. 101 . care activeazã ac iunea sau opera ia corespunzãtoare din consecvent. La baza modelului se aflã sistemele mnezice şi modul de accesare al acestora. care considerã sistemul mnezic o componentã a unui sistem cognitiv mai general. atunci cunoştin ele din memoria de lucru. adicã aratã ce cunoştin e din MLD trebuie activate la un moment dat. Accesul la MLD din ML se face pe baza regulilor de producere. o altã opticã referitoare la "pattern-ul potrivirii produc iilor". fiind date anumite condi ii. care vectorizeazã activarea. ca parte activatã a memoriei de lungã duratã. codat simbolic.R. Dacã trebuie activatã o anumitã regulã de producere din memoria proceduralã. organizatã în sisteme de producere. care reclamã aceastã produc ie sunt puse în coresponden ã cu antecedentul regulii de producere din memoria proceduralã. Anderson aduce acestor modele câteva modificãri imortante şi anume: o altã viziune asupra rãspândirii activãrii. create prin regulile de producere.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ . Regulile de producere se activeazã secven ial. atunci sunt activate anumite cunoştin e sau produc ii din memoria declarativã sau din memoria proceduralã. intrã în memoria de lucru. Memoria de lucru.memoria proceduralã.ACT (1976). selectându-se cele cu valoarea de activare cea mai ridicatã. . cunoştin ele fiind reprezentate în MLD sub forma re elelor propozi ionale. con ine produc ii sau cunoştin e declarative. . J. precum şi structuri simbolice noi. organizatã sub formã de re ele semantice sau propozi ionale.memoria declarativã.HAM (1973). care este de 2 tipuri: . Dacã un anumit stimul.

1993) Modelul aduce douã mari schimbãri: a) Prima schimbare se referã la originea declarativã a cunoştin elor procedurale. regulilor de producere de care dispune subiectul. construirea unor noi proceduri ac ionale în memoria de lucru. Dacã ini ial aten ia fusese centratã pe memoria declarativã. atunci informa iile din memoria de lucru care necesitã aceastã activare sunt puse în coresponden ã cu antecedentul regulii respective. Dacã este necesarã activarea unei reguli de producere aflatã în memoria proceduralã. Când un stimul oarecare intrã în memoria de lucru. denumit ACT-R (Adaptative Control of Thought. asistãm la producerea urmãtoarelor efecte: activarea opera iei sau ac iunii din consecvent. interesul se îndreaptã acum spre învã area procedurilor din exemple. Diamica întregului sistem este determinatã deci. .performan a .Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Tot pe baza regulilor de producere se construiesc noi proceduri rezolutive în memoria de lucru. în noul model ea cade tot pe memoria declarativã.transferul din memoria de lucru a unor reguli de producere care s-au dovedit a fi corecte în urma procesului de punere în coresponden ã.punerea în coresponden ã . Exemplu. R. R. aflatã deja în memoria proceduralã. Rezultatele ob inute din studierea pacien ilor cu amnezie anterogradã au indicat faptul cã procedurile pot fi dobândite şi în afara abilitã ilor de achizi ie a cunoştin elor declarative.procesul prin care informa iile din memoria declarativã intrã în sfera memoriei de lucru prin creşterea valorii lor de activare.2. Anderson a elaborat un nou model. însã pentru exemple. fiind re inutã şi reintrodusã în memoria de lucru cea cu relevan ã pentru problema cu care se confruntã subiectul. Ca urmare a acestui proces.recuperarea . mai exact spus cu antecedentul regulilor de producere. Modelul a fost criticat dupã anul 1983 datoritã tezei potrivit cãreia toate cunoştin ele pãtrund ini ial în sistem într-o formã declarativã.aratã cã învã area noilor reguli de producere se realizeazã studiindu-se istoria aplicãrii produc iilor existente. .creazã reprezentãri în memoria declarativã.aplica ia .stocarea .1.execu ia . contextualizarea. . . b) A doua schimbare se referã la statutul de lungã duratã al cunoştin elor din memoria declarativă. Ca urmare.converteşte comanda din memoria de lucru în comportament. Modelul ACT-R (J. Se aratã cã utilizarea exemplelor presupune analogia.Rational) 2. imediat sunt activate cunoştin ele din memoria declarativã. pentru instruc iuni. Anderson.procesul prin care se înegistreazã în memoria de lucru informa iile din mediul extern. informa iile erau stocate în memoria declarativã şi apoi activate 102 . Pornindu-se de la aceste constatãri s-a tras concluzia cã procedurile sunt dobândite în afara parcurgerii stadiului declarativ. In vechiul model. Deşi nu s-a mers atât de departe încât sã se nege cã alte tipuri de cunoştin e declarative pot fi surse pentru proceduri. . modificarea vechilor reguli anterior stocate. iar regulile de producere sunt compilate pe baza unui sumar al procesului analogic. însuşi J.potrivirea datelor din memoria de lucru cu datele din memoria proceduralã. Invã area constã în modificareea şi diversificarea.encodarea . de o serie de procese fundamentale: . .

Cele douã tipuri de arhitecturã sunt similare sub mai multe aspecte: . Când subiectul se confruntã cu o problemã. Comportamentul subiectului este vãzut ca o deplasare în spa iul problemei. datele problemei din memoria de lucru sunt puse în coresponden ã cu un sistem de producere. Interfa a cu lumea externã e realizatã de sistemele perceptive şi motorii. ghidatã de structura de scopuri din memoria de lucru şi de sistemele de producere din memorie. Tot ceea ce se cere este ca informa ia sã fie activã în memoria de lucru în timpul procesului analogic.1. 103 . Modelul SOAR (A. Aşadar. encodatã recent în memoria de lucru. 1992) Arhitectura SOAR presupune cã existã un singur tip de MLD. sus inute în memoria de lucru de cãtre mediul exterior farã a mai fi necesarã memoria de lungã duratã. Regulile de producere se activeazã în paralel.3. pe baza preferin elor şi a structurii de scopuri pe care subiectul le are în memoria de lucru. pentru a fi mai apoi potrivite la condi ia regulilor de producere. Memoria de lucru con ine o structurã ierarhizatã de scopuri. Invã area se realizeazã prin gruparea în chanks-uri a procedurilor rezolutive eficiente. Aceasta înseamnã cã ar putea fi chiar şi o informa ie temporarã. exemplele sunt men inute.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ şi recuperate de memoria de lucru. cunoştin ele fiind organizate în sisteme de producere. Newell. Astfel. 2. în acest caz. memoria declarativã este asimilatã cu antecedentul regulilor de producere. con inuturi perceptive şi comenzi motorii.ambele presupun reprezentarea simbolicã a stimulului. un set de preferin e pentru ceea ce trebuie fãcut la un moment dat şi în ce ordine. Noul model aratã cã nu este esen ial ca informa ia sã fie permanentã şi recuperabilã din memoria de lungã duratã declarativã.

heterogene (stimuleazã memorarea şi reamintirea prin asocierea itemilor diferi i. cu adresã pentru fiecare casetã şi o etichetã pentru fiecare informa ie. 2. 1995). când input-ul este par ial sau acoperit de zgomot. memoria de lucru este vãzutã ca parte activatã a memoriei de lungã duratã. .(Stillings.nu explicã maniera de formare a reprezentãrilor simbolice manipulate de sistemele mnezice.nu oferã nici o articulare între sistemul cognitiv şi structurile neurofiziologice implicate în memorie. Modele (neo)conexioniste Aceste modele pornesc de la posibilitatea modelãrii şi simulãrii activitã ii cognitive pe baza unor descrip ii de inspira ie neuronalã. puse în coresponden ã stabilesc între ele func ii de corela ie care pot juca rolul unor trasee mnezice. . 104 . Referitor la memorie au fost propuse mai multe asemenea modele: .descriu într-o manierã imprecisã procesele de control care asigurã dinamica autoadaptativã a sistemului mnezic. fiecare element jucând un rol specific. deşi au oferit mijloace teoretice şi tehnice în vederea stimulãrii reguroase a memoriei umane. * * * Modelele computo-simbolice. precum şi învã area prin condi ionare) c) informa ia este encodatã în conectivitatea globalã a re elei şi nu în componentele particulare. re elele au capacitatea de a calcula un output plauzibil sau corect". conectat el însuşi la alte module şi putând fi considerat ca un element al unei re ele la un nivel superior de organizare. d) traseele mnezicee sunt concepute ca diferen e de ponderare în func ie de timp şi de interac iunile elementelor componente şi nu ca o simplã reproducere fidelã a realitã ii. In literatura de specialitate se face aprecierea cã "re elele conexioniste au câteva proprietã i atractive ca modele ale memoriei. interconectate.modele matriceale unde nişte pattern-uri de semnale multidimensionale. Existã mai multe tipuri de module: . re elele pot forma reprezentãri interne interesante şi pot stoca amestecuri de fapte concrete sau abstracte.modele difuze cu o singurã masã de memorie ocupatã în întregime de fiecare item informa ional care se memoreazã suprapunându-se itemilor deja stoca i.2. capacitatea lor de a calcula aranjamentele complexe input-output poate fi interpretatã ca o capacitate de a reactualiza cunoaşterea corespunzãtoare itemului dat. în sensul cã el controleazã accesul la informa iile particulare.ambele utilizeazã sistemele de producere ca modalitate de stocare şi construc ie de noi cunoştin e. b) o colec ie de elemente legate între ele realizeazã un modul. De exemplu. Mai mult. Modelele matriceale ale memoriei difuze au urmãtoarele caracteristici: a) sistemul mnezic este compus din unitã i elementare.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ . .autoasociative (cu un ansamblu de intrãri externe si un ansamblu de intrãri interne). . elementele fiind activabile. . deşi au permis o descriere foarte precisã a mecanismelor psihologice ale memorie. . au şi o soerie de limite: Astfel: .în ambele cazuri.modele localizate unde fiecare unitate de informa ie este tipologic distribuitã în casete distincte. De asemenea.

El descrie felul în care poate fi folosit un model de re ea pentru a gãsi atât informa ie generalã cât şi informa ie specificã. 105 . numele gruparea Art Jets Sam Jets Lance Jets Ralph Jets Rick Sharks vârsta 40-50 20-30 20-30 40-50 30-40 studii stare civilã gimnaziu necãsãtorit colegiu necãsãtorit gimnaziu cãsãtorit gimnaziu necãsãtorit liceu divor at ocupa ia hamal aget de pariuri spãrgãtor hamal spãrgãtor Aceste informa ii pot fi reprezentate sub formã de re ea. Sãge ile cu douã vârfuri se stimuleazã reciproc. în timp ce elementele incluse în aceiaşi mul ime intrã în competi ie.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Cel mai cunoscut model (neo)conexionist este cel propus de McClelland (1981). Autorul şi-a imaginat un ansamblu de informa ii referitoare la membrii a douã grupuri dintr-un cartier de periferie. Informa iile despre membrii acestor grupuri sunt cuprinse în tabelul de mai jos.

106 . re eaua near da imediat rãspunsul: Rick. Dacã ne punem întrebarea care persoanã este divor atã din grup şi ştim despre ea. este necãsãtorit şi este agent de pariuri. In mod asemãnãtor se pot ab ine diferite informa ii pornind doar de la una dintre ele. cu liceul terminat şi având ocupa ia de spãrgãtor. care apar ine grupului Sharks. numele Sam activeazã informa iile care aratã cã el face parte din grupul Jets. cã a absolvit colegiu. El va continua sã furnizeze informa iile de care dispune iar informa ia eronatã nu are un caracter catastrofal: b) Re eaua include şi valorile implicite. Dacã de exemplu nu cunoaştem profesia lui Lance. Acest model are câteva virtu i: a) Modelul prezintã avantajul degradãrii elegante prin faptul cã sistemul poate fi distrus par ial. De exemplu. din grupa de vârstã 2030 de ani. categoriei de vârstã 30-40 de ani. fãrã sã cadã în totalitate. adicã cele mai bune estimãri ale informa iilor neincluse în re ea. pe baza ocupa iei celorlal i membrii ai grupului din care face parte.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Potrivit acestui model conexioinist o informa ie referitoare la numele membrului unui grup determinã activarea tuturor celorlalte informa ii conectate cu ea. introducând trãsãturile lui specifice vom putea ob ine cea mai bunã estimare a ei.

Tipul de sarcinã şi genul de stimuli pe care îi recep ioneazã subiectul determinã care cunoştin e sunt temporar activate şi care sunt temporar subactivate. SISTEME MNEZICE SI TIPURI DE MEMORIE In fa a acestei multitudini de tipuri şi sisteme de memorie se impune o sistematizare. care se referã la: . absolvent de gimnaziu. Memoriile senzoriale recurg exclusiv la coduri neurofiziologice. bazatã pe douã axe. astfel cã.memoria declarativã (explicitã) .nivelul de activare .Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ c) Re eaua se poate generaliza în mod spontan. acestea sã se subactiveze şi sã se activeze din MLD alte cunoştin e. care va avea probabil o vârstã între 2030. ci conteazã cât se activeazã pentru a realiza o sarcinã în mod eficient. Cele 3 sisteme mnezice sunt: .tipul de reprezentãri utilizate cu precãdere Tipuri şi sisteme mnezice Tip de reprezentare/valoare de Memoria de lucru sau de activare scurtã duratã (ML. într-un alt moment. Miclea utilizeazã termenul de sistem mnezic pentru cazul în care memoria respectivã are o loca ie neurofiziologicã relativ distinctã. imagistice sau semantice. M. Din punct de vedere al valorii de activare. principala modalitate de codare a cunoştin elor sunt regulile de producere. va fi necãsãtorit.memoria de lucru (ML) . De pildã re eaua prezentatã poate conduce la elaborarea unui individ tipic grupului Jets. MSD) Memoria declarativã episodicã (explicitã) semanticã Memoria non-declarativã Deprinderi şi Amorsajul (proceduralã) Condi ionarea Memoriile senzoriale ? Memoria de lungã duratã (MLD) episodicã semanticã habitudini clasicã ? Dupã tipul de reprezentare a informaþiilor deosebim 3 sisteme mnezice. Cele 2 tipuri de memorie sunt: . M. aceste trãsãturi caracterizându-i pe majoritatea membrilor grupului Jets. Miclea (1994) oferã o clasificare a tipurilor şi sistemelor mnezice. 107 . nu de memoria de lungã duratã. Miclea utilizeazã termenul de tip de memorie pentru cazul în care diferen a este doar de nivel de activare iar proiec ia neurofiziologicã este aceiaşi. Deci nu conteazã câte cunoştin e şi ce mecanisme de procesare sunt în MLD.memoria senzorialã Memoria declarativã recurge la reprezentãri verbale. se deosebesc 2 tipuri de memorie. M. Performan ele intelectuale sunt determinate de memoria de lucru. deşi contestate de unii autori asigurã un limbaj şi o tehnologie necesare elaborãrii unei doi teorii asupra memoriei. la un moment dat anumite cunoştin e sunt în memoria de lucru. 3. Astfel de modele. In memoria non-declarativã. Valoarea de activare a unitã ilor cognitive variazã continuu.memoria proceduralã (implicitã) . pentru ca.memoria de lungã duratã (MLD) Am arãtat deja cã memoria de scurtã duratã este un caz particular al memoriei de lucru.

Paris. Cercetãrile noastre nu au avut.. M. ZLATE. In cercetãrile actuale asupra memoriei implicite nu apare nici o distinc ie între memoria de lucru şi memoria de lungã duratã. nimic de spus despre nici unul din aceste subiecte". 317-320. chiar dacã nu este psiholog. C. cât de bine îşi reaminteşte drumul spre oraşul natal dupã o absen ã de 30 de ani. "Nu trebuie decât sã-i spui unui prieten.. 108 . (1999). (1999). dificultatea de a-şi respecta orele de întâlnire fixate. virtual binîn eles. J. Neisser (1982) se referea la "liniştea asurzitoare" a ultimului secol în legãturã cu memoria din via a realã. mãtuaşa sa care poate recita poeme pe de rost. regretabilul declin al capacitã ii sale de a-şi reaminti nume.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ In continuare. Psihologia mecanismelor cognitive. M. (1990). Traité de psychologie cognitive. cã studiezi memoria. 2. Cl. 1982) BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE GHIGLIONE.. Deci memoria episodicã/semanticã nu apar ine exclusiv MLD. BONNET.. (Neisser. RICHARD. Iaşi. R. M. p. diferen ele dintre memoria sa şi a unei alte persoane. * * * Intr-o conferin ã U. nu trebuie decât sã-l încurajezi pu in şi î i va descrie tot felul de fenomene interesante: amintirile sãrace din copilãria sa.. Dunod. Miclea admite existen a memoriei semantice şi a celei episodice la nivelul memoriei de lucru. vol. cum se afirmã în general în literatura de specialitate.459-464. Pentru memoriile senzoriale disjunc ia MSD şi MLD este nerelevantã în condi iile în se cunosc prea pu ine lucruri despre memoria olfactivã sau memoria chinestezicã. Psihologie cognitivã. p. Polirom. probabil pentru cã memoria implicitã a început sã fie studiatã de prea pu in timp. 18-23 MICLEA. Iaşi Polirom.

Aten ia şi coeren a comportamentului. Impactul unitã ilor cognitive din memoria de lucru asupra aten iei.4. din mul imea stimulilor cu care este confruntat. Similaritatea comportamentelor unitã ilor din câmpul aten iei şi din memoria de lucru.2. 4. Nivelul implementa ional.Dodson. 2. e) Sã explica i legea Yeerkes-Dodson pe baza rela iei dintre memoria de lucru şi aten ie. generând situa ii critice. mecanismele aten iei vizuale sunt reclamate şi de alte douã cerin e: 109 . Pe lângã aceastã constrângere generalã. poate pierde definitiv şansa unui rãspuns adecvat. de procesare a informa iei. Modelul filtrajului târziu. Aten ia şi memoria de lucru.1. care evolueazã impredictibil. Cu alte cuvinte. Nivelul algoritmic şi computa ional.000 bi i/secundã.3. In fa a mediului hipercomplex şi a capacitã ii limitate de procesare. se pare cã analizatorii sunt bombarda i cu un volum de informa ii de peste 100. Modelul filtrelor atenuate. b) Să în elege i fenomenul "cocktail party" i să sintetiza i concluziile ce se pot trage.1. Fiin a umanã dispune de un sistem cognitiv cu o capacitate finitã. 4. 2. 4. Omul trãieşte într-un mediul hipercomplex.2. 4.3. Abordarea (neo)conexionistã. 2. Dupã unele calcule. valabilã pentru procesarea informa iei în orice modalitate senzorialã. apare necesitatea ecologicã şi logicã a unor procesãri selective a informa iilor. d) Sã opera ionaliza i aten ia ca o mul ime de unitã i cognitive din memoria de lucru. supunându-i unor prelucrãri ulterioare. 2.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ CURSUL 9 ATENTIA VIZUALA Planul cursului 1. Modelul filtrajului timpuriu. sistemul cognitiv selec ioneazã doar acei stimuli care au o valoare motiva ionalã sau adaptativã semnificativã. Dacã subiectul uman nu ia decizii adaptative rapide. OBIECTIVE La sfârşitul acestui curs ve ifi capabili: a) Sã explica i reflexul de orientare şi aten ia voluntară utilizând modelul lui Skolov. 2. limitatã. 3. Mecanismele psihofiziologice implicate în aceste selec ii au fost etichetate cu numele de aten ie. c) Sã compara i şi sã evalua i modelul filtrelor aten iei cu modelul alocãrii de resurse cognitive. Interpretarea legii Yerkes.

unii sunt prelucra i mai intens. Procesarea selectivã este o cauzã.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ a) In primul rând aten ia vizualã este necesarã pentru orientarea sacadelor oculare. Ca urmare. Aceste sacade nu sunt însã aleatorii.persisten a sau repetarea: o singurã prezentare a unui stimul este pu in probabil cã ne va capta aten ia comparativ cu unul care este persistent sau se repetã. Forma iunea reticulatã din trunchiul cerebral genereazã o reac ie tonicã. indus de forma iunea reticulatã. Deci. atunci procesarea acestor pattern-uri este prioritarã. Principala forma iune implicatã în realizarea aten iei este sistemul reticulat. cortexul. fãcându-l disponibil pentru recep ionarea şi procesarea semnalelor de la analizatori. Lezarea accidentalã sau experimentalã a acestei forma iuni duce la comã profundã. nu un efect al mişcãrilor oculare. 1. . ne referim atât la selec ia itemilor cât şi la gradul selectiv de procesare a acestora. . ca atare discriminarea detaliilor fine ale stimulilor vizuali trebuie suplinitã prin sacade oculare. Unitã ile de informa ie mai active sunt selec ionate şi fac obiectul unor procesãri ulterioare. Stimularea acestei zone duce la trezire. In func ie de nivelul de activare indus de sistemul reticulat. b) Al doilea motiv vizeazã posibilitatea procesãrii informa iilor parafoveale prin comutarea aten iei în condi iile de fixare (imobilitate) a privirii. determinã mişcãrile oculare. ci orientate de factori motiva ionali. . izolarea lor de cei ce nu sunt procesa i. selectivã. aten ia. în vreme ce proiec iile talamice ale sistemului reticulat genereazã o reac ie implicatã în concentrarea şi comutarea aten iei. ac ionând descendent. El pregãteşte cortexul şi cãile senzoriale pentru a rãspunde adecvat la un stimul. Ne mişcãm astfel privirea în func ie de zonele de interes. Zona fovealã însã are dimensiuni reduse.selectivitatea procesãrilor. La nivelul procesãrilor periferice.selec ia itemilor care sunt prelucra i. La rândul sãu. ce alerteazã cortexul. Selectivitea prelucrãrii informa iei are douã sensuri: . al ii mai superficial. adicã procesarea selectivã a stimulilor vizuali. Comutând aten ia în condi ii de imobilitate a privirii putem prelucra şi al i stimuli decât cei din zona fovealã. are o ac iune excitatoare sau inhibitoare asupra forma iunii reticulate. în cazul în care subiectul este în stare de veghe. Aceastã prelucrarea orienteazã comportamente periferice precum sacadele oculare şi selectarea unor stimuli spre a fi supuşi unor procesãri mai elaborate. Aceste constatãri aratã cã prelucrarea selectivã a informa iei este impusã de caracteristicile mediului şi ale sistemului cognitiv. cortexul realizeazã o procesare selectivã a informa iei recep ionate de la analizatori. Pe baza sistemului reticulat activator ascendent. mai laborioase. în cazul în care subiectul este în stare de somn sau la apari ia reflexului de orientare. NIVELUL IMPLEMENTATIONAL Este vorba despre neurofiziologia aten iei. Dacã anumite pattern-uri de activare receptate de cortex sunt dublate de un nivel de activare adecvat. Aceastã forma iune se aflã în strânse conexiuni cu cortexul. în sensul cã pentru aceiaşi categorie de itemi. Caracteristicile stimulilor care determinã captarea aten iei sunt urmãtoarele: . când vorbim despre aten ie ca prelucrare selectivã a informa iei.mãrimea: un obiect mare va fi sesizat mai repede în compara ie cu unul mic. forma iunea reticulatã activeazã cortexul. numai zona fovealã are capacitatea de a surprinde detaliile fine ale stimulului vizual.intensitatea: o culoare intensã ne va atrage mai degrabã aten ia decât una ştearsã. 110 .

forma iunea reticulatã sus ine activitatea cortexului de prelucrare a mesajului recep ionat. contextul poate activa la rândul sãu forma iunea reticulatã care sus ine insuficient energetic o anumitã informa ie. Din experien a noastrã cotidianã ştim cã un stimul de intensitate redusã sau un stimul care nu prezintã interes pentru noi. . . Reflexul de orientare este un conglomerat de modificãri neurofiziologice şi comportamentale care apare când organismul este confruntat cu un stimul nou şi semnificativ din punct de vedere motiva ional.stimulii contrastan i ne vor atrage aten ia mai rapid fa ã de cei asemãnãtori.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ . lucru pe care nu-l ştiu şoriceii care fug atunci când se simt în pericol şi tocmai din aceastã cauzã sunt remarca i de cel care îi urmãreşte. Dacã se petrece în jurul nostru ceva despre care nu avem nici cele mai vagi cunoştin e. 111 .intensitã ii reduse a stimulului recep ionat. Aşadar.încãrcãtura emo ionalã: un stimul care are o semnifica ie deosebitã pentru noi va fi mai degrabã sesizat fa ã de unul neutru.analizei descendente insuficiente. ea poate capta întreaga aten ie. El constã într-o redirec ionare a aten iei asupra acestui stimul. . Rela iile dintre forma iunea reticulatã şi cortex au fost modelate de Sokolov (1963) pentru a explica reflexul de orientare. Dupã 10-15 prezentãri a stimulului. Or. Aceastã subactivare se poate datora: .un obiect în mişcare va fi mai rapid remarcat fa ã de unul sta ionar. fiind consideratã o simplã patã de culoare. apare efectul de habituare (obişnuire).valorii sale motiva ionale reduse. nu intrã în câmpul aten iei.apari ia bruscã şi caracterul de noutate: un stimul care apare în mod neaşteptat sau brusc este mai uşor de remarcat decât unul care este anticipat sau a mai fost întâlnit anterior. Dar. Exemplu. evenimentul respectiv nu ne capteazã aten ia. tocmai datoritã func iei ei şi a contexutului în care apare. odatã activatã. . . sunt ignorate sau slab procesate. insuficient sus inute de sistemul reticulat activator ascendent. Dacã nu ştim nimic despre func ia gramaticalã a virgulei. intensitatea reflexului de orientare scãzând în intensitate. Informa iile subactivate. aten ia noastrã nu s-ar focaliza asupra ei.

cortexul inhibã cãile colaterale de la receptor spre forma iunea reticulatã.cortexul cingulat posterior şi forma iunea reticulatã din creierul mijlociu. Sunt ignorate obiectele în întregime. aten ia nu este cauza selec iei informa iei şi este un efect. care nu mai induce sporirea nivelului de activare în cortex. mesajele sosite de la receptor activeazã forma iunea reticulatã care la rândul sãu. a fost relevatã participarea unor zone corticale diferite. Fiind mai activate decât restul mesajelor recep ionate în acelaşi moment de cãtre cortex. prin extensie. spre forma iunea reticulatã-cortex. Se poate ajunge astfel la concluzia cã aten ia nu este un proces de selec ie a informa iilor. în realizarea cãreia participã mai multe structuri diferite. Forma iunea reticulatã nu este singura zonã implicatã în acest fenomen. Unitã ile informa ionale activate inhibã automat unitã ile învecinate. sporeşte nivelul de activare al cortexului. în momente diferite. în diferite faze de execu ie a unei sarcini aten ionale. segregative. nu pot conştientiza elementele din câmpul vizual drept. A fost scos în eviden ã caracterul distibuit al aten iei. Exempu. activeazã informa ia sosită deja la cortex. cu atât mai mult sunt inhibate celelalte mesaje. în spe ã cea vizualã. el poate fi invocat şi pentru a explica aten ia voluntarã. în urma inten iei de a prelucra în detaliu un anumit stimul. la nivel macroscopic. apare ca o func ie distribuitã. Astfel se realizeazã o selec ie automatã a informa iei care urmeazã a fi procesatã detaliat. faptul cã la realizarea ei participã. Ea este efectul activãrii unor unitã i informa ionale care inhibã alte unitã i cognitive.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Sokolov postuleazã existen a unui model acceptor concretizat. Altfel spus. Acest model prezice o serie de comportamente manifeste şi este în concordan ã cu datelele neurofiziologice recente. Dacã stimulul corespunde unui model acceptor din cortex care permite identificarea sa rapidã. de care dispune cortexul în vederea identificãrii stimului. Deşi modelul lui Sokolov a fost elaborat pentru a explica reflexul de orientare. S-a constatat astfel. mesajul recep ionat de cãtre cortex fiind astfel dublat de un nivel de activare mai ridicat. sub forma unor pattern-uri de activare specifice. Aceastã selec ie se realizeazã automat. iar cei cu lobul parietal stâng lezat. ca atare. prin canalele colaterale. prin mecanismul inhibi iei laterale. iar în urmãrirea intei . numim aten ie.comutarea aten iei. nu 112 . zone cerebrale diferite. Dupã cum se poate observa. sau indirect. stimulul. cã în detec ia intei este implicat cortexul cingulat anterior. Se cunoaşte în prezent cã lezarea unor regiuni cerebrale care participã la realizarea aten iei poate determina neglijarea stimulilor dintr-o anumitã loca ie. odatã recep ionat este transmis de receptori direct la cortex în zonele de proiec ie. eventual. Cu cât un mesaj este mai activat. Dacã însã cortexul nu dispune de un model adecvat pentru stimul. ele fac obiectul unor procesãri preferen iale. Utilizând tehnica înregistrãrii fluxului sangvin local. ceea ce permite exercitarea unor procesări mai laborioase. cortexul activeazã forma iunea reticulatã care la rândul sãu. (cvasi)automatã. prin sistemul reticulat activator ascendent. în condi iile men inerii intacte a analizatorilor. Una dintre implica iile majore ale acestor cercetãri este cã aten ia. Pacien ii cu leziunea lobului frontal drept nu-şi pot focaliza aten ia asupra stimulilor din partea stângã a câmpuui vizual. In acest caz. moduli diferi i realizeazã sarcini diferite a ceea ce.

Alte cercetãri au arãtat cã nivelul MAO (monoaminooxidei) şi endorfinelor se aflã în rela ie inversã cu activitatea cerebralã şi cãutarea senza iilor. intrând în câmpul aten iei. Exemplu. nivelul scãzut de MAO permite acumularea catecolaminelor care determinã cãutarea de senza ii. aten ia nu este o cauzã a selec iei. aten ia nu este un mecanism unitar. S-a determinat cã nevoia sexualã. In func ie de rãspunsurile la aceste întrebãri. 2. de agresivitate. intoleran a pentru monotonie. serotoninã. ele reduc nivelul de activare al mesajelor concurente. analizând aten ia la nivel implementa ional se poate afirma: a) Nu aten ia selecteazã itemii sau informa ia ce urmeazã a fi procesatã mai laborios. preferin a pentru neobişnuit. devian ã. s-au conturat trei modele: . ci un efect al activãrii şi inhibi iei laterale a unor mesaje. care considerã cã segregarea procesãrii informa iei se realizeazã la nivel senzorial. Deci. Cercetãrile din domeniul neurochimiei au reuşit sã punã în eviden ã rolul activator al catecolaminelor şi rolul inhibitor al monoaminooxidei (MAO) (A.evitarea senza iilor" este determinatã de nivelul activãrii cerebrale determinat de nivelul catecolaminelor (dopaminã. pct. b) Aten ia nu este realizatã de o singurã unitate centralã de control.modelul "filtrajului timpuriu". Kulcsar. non-conformism. Aşadar. Principala structurã neurofiziologicã implicatã în acest proces este sistemul corticoreticulat. relevan a ei în raport cu baza de cunoştin e) activeazã anumite mesaje sau unitã i cognitive. 1). frecven a sau caracterul sãu neuzual) şi descendente (valoarea motiva ional-adaptativã a unei informa ii. nestânjenire socialã. norepinefrinã) din sistemul limbic. ci o mul ime de procese distribuite. ceea ce dovedeşte cã aten ia. filtrându-se informa iile stocate în memoria senzorialã (vezi cursul 6. Deci. c) Prelucrarea primarã a informa iei vizuale şi o mare parte din procesãrile secundare sunt preaten ionale. din punct de vedere neurofiziologic. 1988). Aten ia opereazã asupra configura iilor complexe ale imaginii 3D deja constituite. 113 .Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ fragmente ale acestora. Zuckerman (1983) "cãutarea . se ini iazã dupã formarea imaginii 3D a obiectului. Este vorba despre "cautarea senza iilor" . Kulcsar analizeazã un exemplu al implica iilor neurochimiei în psihologie. asumarea riscurilor. Prin inhibi ie lateralã. Existã mai multe structuri neurobiologice care realizeazã diverse aspecte ale aten iei. Dupã M."evitarea senza iilor" ca dimensiune esen ialã a personalitã ii. Aceastã dimensiune poate fi diagnosticatã prin evaluarea unor indici: cãutarea emo iilor. Ca urmare. A. mecanismele de procesare segregativã a informa iei. NIVELUL ALGORITMIC SI COMPUTATIONAL La acest nivel ne intereseazã sã aflãm criteriile pe baza cãrora se realizeazã procesarea selectivã a informa iei. preferin a pentru drog se aflã în rela ie directã cu nivelul catecolaminelor. ci o mul ime de procese ascendente (intensitatea stimulului. cum şi unde anume în arhitectura sistemului cognitiv se realizeazã segregarea informa iei. de dominare.

cu atât stocarea în memoria de lungã duratã este mai persistentã.modelul "filtrelor atenuate". In modelul ini ial nu apãrea distinc ia. Modelul filtrajului timpuriu.analizarea modului în care o persoanã se poate cocentra pe o singurã conversa ie în mijlocul unui adevãrat vacarm (cum ar fi cocktail party-urile). In urma filtrajului. b) Filtrele postulate de D. Broandbend (1958). Obiectivele acestuia au fost urmãtoarele: .2). care considerã cã selectivitatea procesãrii apare abia la nivelul procesãrilor superioare ale informa iei. A fost propus de D. Filtrele sunt mecanisme care blocheazã procesarea unor informa ii. ca o func ie a unei structuri anatomo-fiziologice specifice.1. Criteriile de selec ie ale informa iei semnificative vizeazã deci caracteristicile fizice ale stimului. se considerã cã memoria de scurtã duratã este mai degrabã acea parte din memoria de lungã duratã activatã temporal (vezi cursul 6. pct. care considerã cã segregarea apare la mai multe niveluri de procesare a informa iei. informa iile care trec de aceste filtre sunt transmise printr-un canal cu capacitate limitatã spre memoria de lungã duratã. 2. între memoria de scurtã duratã şi cea senzorialã. Exemplu. Cu cât aceastã procesare este mai elaboratã. Evaluarea modelului: a) Memoria de scurtã duratã este consideratã ca un loc anume în spa iul psihic. favorizând prelucrarea preferen ialã a altor informa ii.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ . Broanbendt opereazã la nivel senzorial. In prezent. El considerã cã sistemul cognitiv uman poate fi reprezentat schematic conform imaginii alãturate: Informa iile extrase din prelucrarea la nivel senzorial a stimulilor sunt stocate într-o memorie de scurtã duratã sau senzorialã cu capacitate nelimitatã. Ea nu este vãzutã ca un loc ci ca o stare temporalã de activare a unitã ilor cognitive. . efectuatã ulterior. 114 .modelul "filtrajului târziu". Datele experimentale care stau la baza acestui model provin din experimente de ascultare dihotomicã. Unul dintre primele studii din domeniul aten iei selective este cel al lui Cherry (1953).

Informa ia neselectatã este uitatã rapid. Concomitent. chiar dacă o frază este repetată de 35 de ori. In cel mai fericit caz. "BRD". fiind apoi stocate în memoria de lungã duratã. la ureche ignoratã era prezentat un mesaj cu sens care continua mesajul de la prima ureche. Astfel s-a constatat cã mesajele subconştiente determinã semnifica ia pe care o acordãm unor mesaje conştiente ambigue.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ . cât de tare sau încet s-a vorbit. asupra mesajului cãruia nu i-au acordat ini ial aten ie. rezultate din combinarea mesajelor cu sens de la ambele urechi. dacã a fost inserat în mesaj. cel pu in par ial şi sub aspect semantic. pe care vor trebui sã-l reproducã ulterior cât mai exact. dacã vocea era femininã sau masculinã. Prelucrarea unui mesaj ambiguu de genul "John se apropie de bancã" este în func ie de mesajul recep ionat de cealaltã ureche: "şcoalã". In experimentele sale subiec ilor le sunt prezentate concomitent douã mesaje auditive diferite. Exemplu. adicã din ce parte a încãperii se aude mesajul respectiv. o serie de date experimentale au început sã contrazicã ipoteza unor filtre timpurii. Pentru cã aceste experimente arãtau cã din mesajul pe care nu s-a focalizat aten ia nu se re in decât caracteristicile fizice. la sfârşitul deceniului şapte. In ciuda instruc iunilor de a-şi focaliza aten ia exclusiv asupra unei singure urechi. S-a constatat cã o parte importantã a mesajului ignorat poate fi amintit fãrã dificultate. Rezultatele au pus în eviden ã faptul cã interpretarea mesajului ambiguu este în func ie de mesajul concomitent prelucrat automat. unul la o ureche. Altfel spus. Intr-un alt experiment de ascultare dihoticã. In acelaşi moment. la cealaltã ureche sunt prezenta i diverşi itemi care puteau determina modul în care putea fi interpretat mesajul ambiguu. Dupã ascultarea celor douã mesaje. Informa ia selectatã este supusã prelucrãrilor semantice ulterioare şi intrã în memoria de lungã duratã. s-a prezentat subiec ilor un mesaj cu sens la urechea pe care trebuiau sã-şi concentreze aten ia. subiec ii sunt chestiona i. urmat imediat de un mesaj fãrã sens la aceiaşi ureche. Dar. recep ionate concomitent. "parc". altul la cealaltã. McKay (1973) prezintã la urechea pe care era centratã aten ia un mesaj ambiguu. subiec ii pot re ine prezen a numelui propriu. subiec ii relateazã ulterior mesaje hibride. s-a constatat cã subiec ii implica i nu-şi mai amintesc con inutul sau semnifica ia acestor mesaje.evaluarea acelei pãr i care este re inutã dintr-un material neaştepat. existã o prelucrare semanticã inconştientã a informa iei. Subiec ii sunt solicita i sã-şi focalizeze aten ia doar pe mesajul recep ional de una dintre urechi. încã înainte de procesarea semnifica iei semantice a stimulului. contrar instruc iunilor. 115 . In urma unor astfel de experimente. Toate aceste date experimentale duc la concluzia cã mesajele la care nu suntem aten i pot fi procesate. sau loca ia. s-a tras concluzia cã segregarea procesãrii informa iei survine de timpuriu.

Stimulii la care subiectul nu este atent sunt prelucra i în mai micã sau mai mare mãsurã. punerea în coresponden ã a trãsãturilor detectate cu modelele stocate în memoria de lungã duratã. adicã procesarea primarã a informa iei.2. Procesarea caracteristicilor fizice ale stimulilor se face nesegrega ionist.3. ceea ce contrazice modelul filtrajului târziu. Dacã stimulul la care subiectul este atent reclamã o mare parte din resursele cognitive ale subiectului. Aceste cercetãri ne aratã cã procesarea segrega ionistã a informa iei este prezentã încã de la nivelul combinãrii caracteristicilor fizice ale stimulului. deci. ci mai degrabã atenueazã semnalele recep ionate. Evaluarea modelului: a) Modelul presupune un mod de folosire foarte pu in eficientã a resurselor. Norman (1968) a propus modelul filtrajului târziu. este un proces aten ional. iar celelalte sunt ignorate. datoritã unor mecanisme de pertinen ã. A. pertinente sub aspect motiva ional sau pentru rezolvarea unor probleme şi. unele dintre aceste modele sunt activate. dacã se pot prelucra semantic şi mesajele care au fost ignorate. Pornind de la aceste rezultate. b) Modelul filtrajului târziu nu poate explica unele fenomene. Modelul filtrajului târziu. prezentate la aceiaşi ureche. care nu sunt în sfera aten iei noastre. atunci nu ar trebui sã întâmpinãm nici o dificultate în a discrimina net douã mesaje diferite. ca atare. celelalte mesaje. care stabilesc ce informa ii sunt relevante. c) Cercetãrile lui A. prelucrarea stimulilor la nivel senzorial. Temporar. Ideea de bazã a modelului este cã filtrul nu func ioneazã în manierã discontinuã (dupã principiul totul sau nimic). în func ie de gradul de solicitare a capacitã ii de procesare a sistemului cognitiv. Treisman (1988). D. Selectivitatea intervine. Aceastã activare temporarã este men inutã selectiv. în timp ce procesarea unei conjunc ii de trãsãturi reclamã alocarea de resurse cognitive speciale. Astfel. mesajele cu valoare motiva ionalã sau relevante pentru sarcinã fac obiectul unor procesãri mai laborioase. deci. In acest moment. Dacã procesarea stimulului la care subiectul este atent nu ridicã dificultã i deosebite pentru subiect. adicã fitrele. 116 . dupã ini ierea procesãrilor semantice. Modelul filtrelor atenuante. înseamnã cã mecanismele aten iei selective. atunci ceilal i stimuli vor avea parte de o procesare mult mai redusã. partea activatã a memoriei de lungã duratã formând memoria de scurtã duratã. Se realizeazã procesarea unei cantitã i mari de informa ii care nu va fi ulterior folositã.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Deci. propus de A. Treisman au arãtat cã procesarea unei trãsãturi este preaten ionalã. Ori se stie cã aceastã discriminare este deosebit de dificilã. la diferite niveluri de procesare a informa iei. care func ioneazã în marea lor majoritate fãrã implicarea aten iei. Recunoaşterea obiectelor presupune însã. Conform acestui model. Toate mesajele sunt prelucrate nediscriminativ. dinafara câmpului aten iei pot beneficia de procesãri mai laborioase (chiar pânã la nivel semantic). se realizeazã în mod automat. 2. dacã filtrarea ar fi numai la nivel semantic. frecven ã şi loca ie. în aceiaşi mãsurã pânã la nivelul prelucrãrii unor caracteristici semantice. 2. neautomat. procedând la selec ii succesive. Este un model hibrid. automatã. Segregarea procesãrii apare dupã ce s-au prelucrat (par ial) caracteristicile semantice ale stimului. opereazã într-o etapã mai târzie a procesãrii informa iei. reclamã alocarea aten iei. Stimulii din mediu activeazã detectorii de trãsãturi. cu aceiaşi intensitate.

cu cât valoarea de activare a unei unitã i este mai mare. sunt mai intens procesate. Selectivitatea procesãrilor nu este deci rezultatul unor filtrãri. întreg sistemul cognitiv devine un mecanism de filtrare a informa iei. nu mai este necesarã postularea unor mecanisme aten ionale specifice care sã determine selectivitatea procesãrilor sau alegerea discriminativã a stimulilor ce trebuie procesa i. cu cât o sarcinã este mai complexã sau coeficientul sãu de noutate este mai ridicat. la un moment dat este codat de un neuromim (vezi cursul 2. de filtrare nu sunt cauza procesãrii segrega ioniste. douã sarcini similare. de un volum limitat de reprezentãri şi mecanisme de procesare. ci al alocãrii prioritare a resurselor cognitive pentru procesarea unui anumit flux de informa ie.2). b) Modelul a dus însã la dezintegrarea conceptului de "filtru". cu atât mai inhibate devin restul unitã ilor. pct.2. Capacitatea forma iunii reticulate de a activa cortexul. Dacã una dintre unitã i devine mai activã. Una dintre predic i se referã la fenomenul de interferen ã. ci al modului de gestiunea a resurselor cognitive. cu atât mai substan iale sunt resursele cognitive pe care le necesitã. Exemplu. Deci. Selec ionarea unor informa ii nu este rezultatul unor filtraje. resursele reprezenta ionale şi calculatorii de care dispune orice sistem cognitiv sunt alocate discriminatoriu. fie datoritã intensitã ii stimulului. Mecanismele aten ionale.4.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Evaluarea modelului: a) Modelul concordã cu majoritatea datelor experimentale ob inute pânã în prezent. 2. Aceastã abordare porneşte de la ideea alocãrii de resurse cognitive. Predic ia care se poate face este cã inhibi ia lateralã este cu atât mai puternicã cu cât doi neuromimi sunt mai apropia i. Altfel spus. Practic. Gestiunea resurselor cognitive se aflã în strânsã legãturã cu nivelul general de activare psihofiziologicã. favorizând procesarea acelor informa ii care au valoare adaptativã şi motiva ionalã. se modificã valoarea de activare a celorlalte unitã i din re ea. fie datoritã relevan ei sale pentru realizarea unei sarcini sau satisfacerea unei nevoi. stimuli vizuali şi auditivi. putem considera cã fiecare stimul pe care îl recep ioneazã un subiect. care implicã procesãri şi reprezentãri similare sau apropiate. ceea ce obligã la o procesare segrega ionistã a informa iilor. Rezultatul interferen ei constã în scãderea performan elor la ambele sarcini. sunt însã limitate. în fiecare moment. Interferen a este deteriorarea unei performan e datoritã competi iei sale cu o altã performan ã care reclamã aceleaşi mecanisme de procesare. ci sunt efectul alocãrii preferen iale a resurselor cognitive. ca şi disponibilitã ile corticale de activare. Datoritã inhibi iei laterale. Astfel. Acest model genereazã predic ii testabile care pot duce la validarea lui. In aceastã situa ie. Astfel. el trebuie sã-şi elaboreze o anumitã politicã de gestionare a resurselor. încât este greu de opera ionalizat. sistemul cognitiv dispune. Unitã ile cognitive mai activate. care devine atât de general şi de multidimensional. interfereazã mai puternic decât douã sarcini total diferite. Ca urmare. Putem sã recep ionãm şi sã procesãm concomitent. Putem privi imaginile de 117 . Aceste remarci fac posibilã o abordare de inspira ie neuronalã a mecanismelor cognitive ale aten iei. fãrã dificultate. Mai concret. pentru realizarea unor sarcini în defavoarea altora. Abordarea neoconexionistã.

care. s-a avansat ideea cã aceste resurse sunt specifice fiecãrei modalitã i senzoriale sau tip de informa ie. de selec ie a stimulilor ce trebuie procesa i şi ca procesare selectivã în diferite grade sau moduri 118 . dar nici gestionãrii lor locale. Cel pu in trei factori par a fi implica i în apari ia interferen elor: . Cu cât o sarcinã este mai dificilã. organismul trebuie sã ignore. Cu cât sunt mai automatizate procedurile implicate în realizarea sarcinii. In acest caz. Aşa se poate explica. el va evita procesarea unor stimuli. Spre exemplu.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ la televizor şi în acelaşi timp sã ascultãm o emisiune informativã la radio. Mesajele interfereazã atât de puternic. ATENTIA SI COERENTA COMPORTAMENTULUI Procesarea selectivã a informa iei nu este determinatã numai de resursele cognitive finite de care dispune sistemul cognitiv uman sau infrauman.nivelul de automatizare a realizãrii sarcinii. Analiza fenomenului de interferen ã a determinat nuan ãri ale teoriei aten iei vãzute ca rezultat al politicii de alocare a resurselor cognitive. între procesãri total diferite. ar putea interfera cu procesãrile necesare realizãrii unui anumit comportament. selectivitatea trebuie în eleasã în douã sensuri. Existã dovezi despre existen a unor interferen e stranii.gradul de similitudine al stimulilor şi/sau procesãrilor şi/sau tipul de rãspuns reclamat de sarcinã. chiar dacã trateazã subiecte diferite. Selectivitatea prelucrãrii informa iei este justificatã şi de necesitatea asigurãrii coeren ei comportamentului. Aceste date experimentale asupra interferen ei au dus la ipoteza existen ei unor resurse cognitive diferen iate pentru diferite tipuri de procesãri sau informa ii.nivelul de dificultate al sarcinii. sã-şi atingã inta cu minimum de efort. . Cu cât similitudinea este mai ridicatã. deşi nu ar depãşi capacitã ile sale reprezenta ionale şi de calcul. cât de cerin a realizãrii unui comportament eficace. de ce interferen a dintre procesãrile implicate în realizarea unor sarcini vizuale şi cele reclamate de sarcinile auditive este redusã. încât e greu sã selectãm numai un anumit flux de informa ie. Ca urmare. esen ial pentru propria noastrã supravie uire. s-a constatat cã performan ele la o sarcinã aritmeticã (adunarea sau înmul irea unor numere) scade semnificativ cu cât strângem mai tare un obiect în mânã! 3. cu atât mai frecvente sunt interferen ele. Dar este mult mai greu sã focalizãm aten ia dacã trebuie sã recep ionãm concomitent douã mesaje verbale. Altfel spus. fluxurile informa ionale colaterale. în loc sã se considere cã resursele cognitive sunt compacte şi gestiunea lor se face centralizat. deci probabilitatea de apari ie a interferen ei scade. cu atât e mai mare probabilitatea de apari ie a interferen ei. Datele experimentale disponibile în prezent nu dau câştig de cauzã definitiv. Dupã cum am mai spus. Pentru ca un comportament sã fie eficace. de pildã. pe cât posibil. gradul de interferen ã este ridicat. . Aceasta dovedeşte cã sistemul cognitiv poate procesa concomitent douã sau mai multe tipuri de reprezentãri cu condi ia ca ele sã implice procesãri diferite. pe când în interiorul aceleiaşi modalitã i senzoriale. cu atât mai impermeabile sunt ele la influen ele generate de alte fluxuri informa ionale. selectivitatea este indusã nu atât de caracterul insuficient al resurselor cognitive. nici gestionãrii centrale a resurselor.

dobânditã de organism pentru a-şi asigura coeren a şi controlul comportamentului. procesarea segrega ionistã a informa iei nu este neapãrat un semn al incapacitã ii noastre de a face fa ã unui mediu hipercomplex. capacitatea MSD de 7+/-2 itemi este invocatã şi când se discutã despre volumul aten iei.). 119 . Astfel. Aten ia şi memoria de lucru sunt coextensive în aceastã situa ie.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ a informa iilor deja selectate. dar nici una nu prezintã un interes deosebit. p. ATENTIA SI MEMORIA DE LUCRU Citind literatura de specialitate vom putea constata cã aceleaşi date experimentale sunt invocate atât în cazul aten iei cât şi al conştiin ei sau al memoriei de scurtã duratã. reclamã din partea sistemului cognitiv. a unui control coerent. şi când se vorbeşte despre câmpul conştiin ei.2. Spre exemplu. Realizarea unui comportament eficace. Existã un numãr de informa ii mai activate decât restul informa iilor din memorie. cheltuind minimum de resurse pentru maximum de rezultate. ci şi o strategie adaptativã. ambele tipuri de selectivitate. procesarea segrega ionistã a informa iei se va datora necesitã ii de a efectua o ac iune eficientã.1. 4. In stare de relaxare şi aşteptare pasivã capacitatea aten iei se suprapune peste capacitatea memoriei de lucru. Aceste date ridicã problema rela iei dintre aten ie şi memoria de lucru (vezi cursul 6. De aceea.

a inten iilor noastre sau datoritã unor caracteristici specifice ale stimulului (intensitatea. noutatea etc). 120 .Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Capacitatea maximã a aten iei este identicã cu capacitatea memoriei de lucru (7+/-2 itemi). impredictibilitatea. Intensificarea valorii de activare a unor itemi determinã prin inhibi ia lateralã. "A ne focaliza aten ia" însemnã. Când spunem cã "ne-am îndreptat aten ia spre" sau "am focalizat aten ia". mai detaliatã a unui numãr mai restrâns de itemi. reducerea valorii de activare a itemilor concuren i. Aten ia este o mul ime variabilã de unitã i cognitive din memoria de lucru. pentru a le supune unor procesãri mai laborioase decât restul unitã ilor. în defavoarea altora. aşa cum apare la nivelul experien ei cotidiene. Plusul de activare poate veni din partea unor factori motiva ionali. nu înseamnã cã posedãm o facultate psihicã pe care o putem controla volitiv şi care se numeşte aten ie. Aceasta se realizeazã în stare de relaxare şi aşteptare pasivã. cu atât nivelul lor de activare este mai ridicat. Ca urmare. Diferi i factori motiva ionali sau afectivi pot orienta sistemul cognitiv spre procesarea mai intensã. de fapt. volumul aten iei se reduce considerabil fa ã de volumul memoriei de lucru. Cu cât numãrul acestora este mai redus. a spori valoarea de activare a unor reprezentãri cognitive. afectivi.

sunt asociate cu douã tipuri de rãspuns. Brooks (1968). F. descriem un experiment efectuat de L. Subiec ii din lotul experimental au primit douã tipuri de sarcini: o sarcinã spa ialã şi una verbalã. Unul din fenomenele cele mai cunoscute legate de func ionarea aten iei este cel al interferen ei: cu cât douã sarcini pe care dorim sã le realizãm. Ca exemplificare. trebuie sã fie adevãrate: a) Fiind vorba. sunt mai similare sub aspectul intrărilor. atunci cel pu in douã predic ii pe care le putem face pe baza acestei teorii. cu atât mai intensã este perturbarea lor reciprocã. dar nu şi aten iei.1. atunci fenomene constatate în cazul aten iei vor fi identificate şi în cazul memoriei de lucru. Exemplu. atunci rapiditatea rãspunsului va fi mai mare în al doilea caz. în afarã de cele aflate sub focalizarea aten iei. în momentul realizãrii sarcinii. în memoria de lucru. atunci efectul lor va putea fi înregistrat. prezentatã anterior pe un display şi existentã. b) Dacã existã şi alte unitã i cognitive în stare de activare. In cazul sarcinii spa iale subiec ii trebuiau sã-şi imagineze cã parcurg mental contururile care circumscriu o literã. Douã unitã i cognitive aflate în memoria de lucru (informa ii + mecanisme de procesare) de tipuri diferite.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Dacã aceastã teorie este corectã. Rãspunsurile pot implica aceleaşi mecanisme ca şi realizarea sarcinii sau mecanisme diferite. Acelaşi fenomen de interferen ã se poate constata şi în cazul memoriei de lucru. Similaritatea comportamentelor unitã ilor din câmpul aten iei şi din memoria de lucru. R. 4. este destul de simplu. Metodologia generalã a unor experimente care sã punã în eviden ã interferen a unitã ilor cognitive din memoria de lucru în acelaşi mod în care interfereazã unitã ile din câmpul aten iei. Dacã unitã ile cognitive din memoria de lucru interfereazã. deci care apar in memoriei de lucru. atât în cazul aten iei cât şi al memoriei de lucru de unitã i cognitive (infoma ii + mecanisme de procesare) aflate într-o stare de activare similarã. a tipului de procesare reclamat şi al rãspunsului sau al output-urilor reclamate. aflate în focalizarea aten iei. 121 .

atunci interferen a func ioneazã dupã aceleaşi mecanisme în memoria de lucru ca şi în cazul aten iei. DA. trebuia sã rãspundã NU. In cazul rezolvãrii ambelor sarcini. DA. cât şi rãspunsurile se aflau în memoria de lucru. DA. performan ele subiec ilor erau mai bune dacã sarcina şi rãspunsul fãceau parte din douã categorii diferite. NU. trebuia sã rãspundã prin DA. 122 . şi-l exprimau nonverbal. rezultatele experimentale au confirmat predic ia: pentru fiecare dintre sarcini. In cazul sarcinii verbale. De pildã. dacã subiectul îşi începe traseul din col ul din stânga jos rãspunsurile lui vor fi: DA. scanând imaginea mentalã a literei din memoria de lucru atinge o extremitate. Dacã este aşa. indicând unul din rãspunsurile DA sau NU scrise pe o foaie de hârtie. NU. Intradevãr. Deci. DA. NU.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ De fiecare datã când subiectul. şi prin NU. iar o altã parte. NU. ceea ce aratã cã nu existã diferen e între natura unitã ilor cognitive aflate în memoria de lucru şi cele implicate în procesualitatea aten iei. o parte din subiec i îşi expuneau rãspunsul într-o formã verbalã (spuneau cu voce tare DA sau NU). atât sarcinile. dacã cuvântul inspectat la un moment dat este un substantiv. spa ial. subiectul trebuie sã inspecteze mental o propozi ie pe care de asemenea o avea în memoria de lucru şi sã rãspundã prin DA. sarcinã spa ialã şi rãspuns verbal). în orice alt caz. NU. Ceea ce ne intereseazã este dacã interferen a dintre o sarcinã şi un rãspuns de acelaşi tip (ambele verbale sau ambele spa iale) este mai mare decât interferen a dintre o sarcinã şi un rãspuns de tipuri diferite (sarcinã verbalã şi rãspuns spa ial. când atingea un col care nu era la limita extremã.

vor reduce valoarea de activare a unor unitã i adiacente.2. Impactul lor trebuie sã se facã sim it asupra semnifica iei pe care subiec ii o acordã mesajelor ambigui. ceea ce duce la scãderea performan ei. Pentru sarcinile uşoare. deci reducerea capacitã ii memoriei de lucru.interferen a . Cu cât suntem mai motiva i. dupã care sporirea activãrii duce la aplatizarea şi apoi deteriorarea performan elor. 4. Când subiectul are de rezolvat sarcini simple. acest experiment ne aratã cã unul dintre fenomenele bine-cunoscute din psihologia aten iei . într-un experiment realizat de Mac Kay (1973). unitã ile activate. solicitând la maximum capacitatea memoriei de lucru. ele sunt în memoria de lucru. Pentru a dovedi cã aten ia este o submul ime a memoriei de lucru. 123 . O sarcinã complexã. au o stare de activare mai ridicatã decât restul informa iilor din memoria de lungã duratã. Pe baza modelului actual al memoriei de lucru şi al aten iei se poate explica aparitia acestui efect. nivelul de performan ã creşte linear pânã la un anumit prag. Dacã activarea continuã sã creascã. cu cât motiva ia este mai ridicatã. cu atât mai multe cunoştin e activãm din memoria de lucru şi sporim viteza de execu ie a unor procesãri. la urechea nedominantã. Aceste mesaje fiind ignorate. el primeşte douã mesaje. Sporirea activãrii antreneazã automat sporirea performan elor. Altfel spus. sarcini aritmetice cu numere mici. ceea ce pledeazã în favoarea ideii cã în ambele cazuri avem de-a face cu o mul ime de unitã i cognitive activate din memoria de lungã duratã. atunci impactul lor trebuie sã fie posibil de înregistrat. prin inhibi ie lateralã. supraactivarea unor unitã i cognitive antreneazã subactivarea altor unitã i. tot mai pu ine cunoştin e din memoria de lucru rãmânând disponibile. ceeea ce s-a şi constatat experimental. 4. printr-o metodã adecvatã. Interpretarea legii Yerkes-Dodson Legea Yerkes-Dodson exprimã rela ia dintre nivelul de performan ã şi cel de activare neuropsihicã generalã. pentru care subiectul era sfãtuit sã ignore orice mesaj. subiectul primeşte un mesaj ambiguu la una dintre urechi. Dacã ele existã. Astfel.2. trebuie sã arãtãm cã existã unitã i în memoria de lucru care nu apar in aten iei. dar mai scãzutã decât a celor din câmpul aten iei. nu şi în focarul aten iei. cum ar fi rezolvarea unei probleme de geometriesau redactarea unei lucrãri ştiin ifice. necesitã luarea în considerare a unei mul imi considerabile de cunoştin e şi de mecanisme de procesare a lor. în func ie de tipul sarcinii. cu atât sporim valoarea de activare a unitã ilor cognitive în cauzã. Pentru sarcinile complexe performan a creşte odatã cu intensificarea activãrii pânã la un punct denumit optim motiva ional. Impactul unitã ilor cognitive din memoria de lucru asupra aten iei.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ In concluzie. spre exemplu. odatã cu creşterea nivelului general de activare. Fenomenele descrise de legea Yerkes-Dodson nu sunt altceva decât emergen e ale rela iilor dintre memoria de lucru şi aten ie în condi iile rezolvãrii de probleme. asupra cãreia trebuie sã-şi concentreze aten ia.are loc şi în cazul memoriei de lucru. Pânã la un anumit nivel. Concomitent. Deci. Accesibilitatea acestor unitã i va fi din ce în ce mai dificilã. cantitatea de informa ie şi varietate mecanismelor de procesare la care face apel sunt reduse. capabile sã clarifice în douã feluri diferite mesajul ambiguu respectiv.

. Procese cognitive. (1992). nr. (1988).23-49. 43.. T. KULCSAR. p. Attention. A. vol. în Revista de Psihologie. T.2.. Ed. 124 . MALIM. în Annual Review of Psychology.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE KINCHLA. Bucureşti. Tehnicã. Implica ii ale neurochimiei în psihologie. R. (1999).

"know-that".1. Re ele semantice. "know-how". 2. 2. 2. Structura re elelor semantice. Putem avea cunoştin e declarative fãrã a avea şi cunoştin ele declarative aferente. 3. "savoir-faire"). "savoir"). f) Sã pondera i re elele semantice pentru a corespunde cu datele experimentale. CUNOSTINTE DECLARATIVE SI CUNOSTINTE PROCEDURALE Stiin ele cognitive sunt cele care au introdus opozi ia între: .1.2. . Propozi ia şi re elele propozi ionale. b) Sã explica i avantajele reprezentãrii semantice a cunoştin elor. 2. Conceperea sistemului de încãlzire a unei maşini de spãlat. e) Sã verifica i validitatea ecologicã a re elelor propozi ionale şi semantice.1.1.2. descrierea sa în termeni de electricitate.1. Reprezentarea propozi ionalã 2.1. Dacã primesc o elaborare mai aprofundatã se pot traduce în termeni de ac iune concretã. Modelãri simbolice ale bazei de cunoştin e. putem cunoaşte proprietã ile celui mai mare divizor comun. Unele cunoştin e declarative pot fi mai aproape da ac iunea concretã decât altele. Exemplu. 1. Testarea re elelor semantice. 2. este mai aproape de procedura de fabrica ie decât descrierea sa în termeni de termodinamicã.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ CURSUL 10 MODELE SIMBOLICE SI CONEXIONISTE DE ORGANIZARE A BAZEI DE CUNOSTINTE (I) REPREZENTAREA PROPOZITIONALA SI RETELELE SEMANTICE Planul cursului 1.cunoştin ele procedurale ("a şti cum". 125 . Cunoştin e declarative şi cunoştin e procedurale. fãrã a şti însã sã-l calculãm.1.1.1. 2. d) Sã modela i aser iuni pe baza teoriei grafurilor. c) Sã descrie i organizarea cunoştin elor în memorie sub formã de re ele propozi ionale şi re ele semantice. Testarea re elelor propozi iionale.2. Ele se referã la proprietã i şi rela ii care stau la baza unor ac iuni concrete. a) Cunoştin ele declarative sunt depãrtate de ac iunea concretã. Spre exemplu.1.1.1. Structuri conceptuale complexe. 2. Teoria activãrii care se rãspândeşte. 2.cunoştin ele declarative ("a şti cã".2. OBIECTIVE La sfârşitul acestui curs ve i fi capabili: a) Sã face i deosebire între cunoştin ele declarative şi cele procedurale.

fãrã referire aprofundatã la cunoştin e declarative. Similaritatea şi disimilaritatea a douã elemente se calculeazã pe baza caracteristicilor comune şi specifice.4. Astfel: . * * * In acest curs vom discuta despre cum sunt organizate cunoştin ele noastre în memoria de lungã duratã şi în memoria de lucru. cunoştin ele procedurale pot fi dobândite prin mecanismele de conştientizare studiate de J. O procedurã nu poate func iona ca atare dacã nu con ine şi date declarative în însãşi structura sa. pct.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ b) Cunoştin ele procedurale sunt mai aproape de ac iunea concretã. constituirea de concepte sau imagini mintale etc. 126 . Una dintre modalitã ile de organizare a exemplarelor unei categorii se face în func ie de gradul lor de similaritate cu prototipul categoriei respective (vezi cursul 5. De-a lungul cursurilor anterioare am avut ocazia sã discutãm despre impactul bazei de cunoştin e a subiectului asupra modului de procesare a informa iei şi am precizat cã toate prelucrãrile descendente sunt ini iate şi ghidate de baza de cunoştin e. Gradul de similaritate apare ca distan ã spa ialã.atunci (ac iune)". De exemlu.. Este vorba despre mecanisele de automatizare (Galperin. categorizarea.. Pe baza cunoştin elor subiectului se realizeazã gruparea informa iilor în unitã i cu sens (chunks-uri). pot pierde cunoştin ele declarative.. fiind reprezentate sub formã de reguli de producere de tipul "dacã (condi ie). iar între acestea se stabilesc diferite re ele propozi ionale. Modul de organizare a cunoştin elor depinde de reprezentãrile cu care opereazã sistemul cognitiv. Integrarea conceptelor într-o re ea conceptualã mai amplã genereazã un alt tip de organizare şi anume re eaua semanticã. dupã cum nici o structurã de date declarative nu poate func iona dacã nu are în ea procedurri care sã-i permitã modificarea acestor structuri de date. 1983).pentru reprezentarea ac iunilor sunt utilizate scenariile cognitive sau secven e de reguli de producere. sistemul cognitiv apeleazã la imagini mentale sau la scheme cognitive. atunci componentele de bazã ale organizãrii informa iei sunt propozi iile. noi putem lucra pe ordinator fãrã a avea cunoştin e aprofundate asupra hard-ului şi soft-ului sãu. conform axiomei lui Tversky (vezi cursul 5. Aceastã distinc ie (cunoştin e declarative-cunoştin e procedurale) acoperã grade intermediare între aceste douã extreme dupã gradul de opera ionalitate al cunoştin elor. Dacã vedem conceptul ca o formã contrasã a unei propozi ii. Dar gruparea itemilor în func ie de similarittea/disimilaritate caracteristicilor lor nu este singura modalitate de organizare a informa iei în memorie. Piaget. Anderson.. elementele unei categorii distribuindu-se pe baza gradelor de similaritate într-un mod analog reprezentãrilor topologice. Cunoştin ele procedurale pot fi dobândite prin ac iune.2. Ele specificã structuri de control direct utilizate în realizarea ac iunii. 1966. Deasemenea. Ele trimit la modalitã ile şi condi iile ac iunii. Când procedurile se executã frecvent şi se automatizeazã. pct.).3. . .pentru reprezentarea scenelor (stãrilor de lucruri) complexe.).2.pentru reprezentarea obiectelor sau a categoriilor de obiecte subiectul uman recurge la concepte şi prototipuri. care sã-i permitã prelucrãrile.

imaginile mentale sau perceptive nu sunt cunoştin e. d) Permite operarea asupra posibilului. în condi iile unei economii de resurse de procesare a informa iei. Majoritatea cunoştin elor noastre au un format semantic. Ca atare. a fost relevat în numeroase experimente. dar este suficient sã avem no iunea corespunzãtoare acestui tip de numere pentru a demonstra teoreme sau a face calcule corespunzãtoare. Astfel. ci un referent posibil. imaginea este un produs secundar. Reprezentãrile semantice sunt mai uşor de prelucrat decât cele imagistice pentru cã ocupã un spa iu mental mai redus în memoria de lucru. rela iile relevante. Cunoştin ele rezultã din prelucrarea lor. prelungindu-se astfel durata reten iei unor evenimente. ea con ine maximum de informa ie. sistemul cognitiv având tendin a de a stoca preferen ial. cãruia i se poate atribui o valoare de adevãr. procesarea cognitivã nu alunecã însã în haos.2. Limitând numãrul de combina ii posibile între reprezentãrile semantice. Reprezentãrile semantice nu permit combina ii de genul: "burlac cãsãtorit". Economicitatea codãrii semantice a informa iei induce un alt avantaj şi anume rapiditatea procesãrii. nerelevante ale stimulului sunt abandonate. incluzând şi unele caracteristici senzoriale ale stimulilor. reprezentarea semanticã este mult mai economicoasã decât celelalte tipuri de reprezentãri. Prin caracterul sãu abstract. O reprezentare semanticã nu reclamã neapãrat un referent real. Eliberându-se de constrângerile realitã ii. c) Sintaxa riguroasã. Intregul mecanism logic de care dispune subiectul uman opereazã asupra con inuturilor semantice. MODELARI SIMBOLICE ALE BAZEI DE CUNOSTINTE Capacitatea sistemului cognitiv de a re ine pe termen lung. Accentuându-se aceastã tendin ã. limitând numãrul de combina ii posibile. mai exact. nu cofigura ia lor perceptivã. Memoria de lungã duratã are aşadar o extensie mai largã decât memoria semanticã.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Elementele unei situa ii între care existã rela ii tipice. relativ stabile. "babã adolescentã". adesea s-a pus semnul identitã ii între memoria de lungã duratã şi memoria semanticã.. cu precãdere semnifica iile stimulilor. Detaliile fizice. "cerc pãtrat" etc. care încalcã regulile de combinare semanticã sau logicã. iar secven ele unei ac iuni sub forma scenariilor sau regulilor de producere. se organizeazã mental sub forma structurilor de cunoştin e (schemelor cognitive). O serie de investiga ii au relevat însã posibilitatea pãstrãrii în memorie a caracteristicilor vizuale a unor stimuli chiar şi câteva luni de le sarcina de memorare a acestora. posibilul fiind ordonat de sintaxa proprie reprezentãrilor semantice şi de principiul non-contradic iei. 127 . Putem avea şi o reprezentare imagisticã despre unele lucruri posibile. pct. re inându-se preferen ial informa ia categorialã. Intr-un format redus. pe termen lung informa ia semanticã despre stimul. O cunoştin ã este un con inut semantic despre care se poate spune cã este adevãrat sau fals. b) Rapiditatea procesãrii. a) Economicitatea codãrii semantice.).2. numerele ira ionale nu au un corespondent în realitatea aflatã sub inciden a sim urilor. 2. este consecin a cunoştin elor semantice pe care le avem despre obiectul respectiv. spre deosebire de reprezentãrile imagistice care nu au sintaxã (vezi cursul 11. Existã o serie de avantaje care favorizeazã o reprezentare semanticã a cunoştin elor. se reduce probabilitatea interferen elor. Reprezentãrile semantice impun o sintaxã riguroasã. dar. în acest caz. Ponderea con inuturilor imagistice este însã mult mai redusã în compara ie cu con inuturile semantice.

Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Sperând cã v-am convins de avantajele reprezentãrii semantice a cunoştin elor, ne punem acum problema modului în care acestea sunt organizate. 2.1. CUNOSTINTE DECLARATIVE Cunoştin ele nostre se înlãn uie, se întretaie, se interfereazã, dând naştere astfel unor structuri conceptuale complexe. Rolul acestor structuri este acela de a reproduce în plan mental rela iile obiective existente între obiecte. Structurile conceptuale complexe pot fi clasificate conform schemei:

Dupã cum se observã se face distinc ie între structuri conceptuale corespondente cunoştin elor şi cele corespondente interpretãrilor. Primele se elaboreazã treptat în cursul învã ãrii şi se înscriu în memoria de lungã duratã a individului. Celelalte se elaboreazã dependent de context, de sarcina aflatã în curs de realizare, fãcând parte mai ales din memoria de lucru a individului. In primul caz avem de-a face mai mult cu semnifica ia cuvintelor, aşa cum apar ele în dic ionare, în cel de-al doilea caz, cu semnifica ia legatã de enun , cea vehiculatã de fraze şi texte. Structurile interpretãrii cuprind structuri de bazã şi stucturi complexe. 1. Structurile de bazã, numite şi predicative se bazeazã pe structura predicat-argument, predicatul fiind o stare, un eveniment sau o ac iune, iar argumentul indicând care sunt obiectele privitoare la stare, eveniment sau ac iune. 2. Structurile complexe servesc la interpretarea textelor narative. Existã trei asemenea structuri: a) re elele propozi ionale care presupun stabilirea rela iilor dintre propozi ii; b) macrostructurile care provin din selec ionarea şi condensarea informa iei, astfel încât ceea ce se re ine este un fel de rezumat şi care sunt redate cu ajutorul macropropozi iilor c) modele situa ionale care constituie o reprezentare a ceea ce figureazã într-un text. Ele corespund a ceea ce Johnson-Laird numea model mental (1983). Toate aceste tipuri de structuri conceptuale au o mare validitate ecologicã şi chiar plauzibilitate neuronalã, fiind concepute ca noduri interconectate între care se propagã activarea. Structurile conceptuale ale cunoştin elor se divid la rândul lor în douã categorii: 1. Re elele semantice ce corespund rela iilor de incluziune din lumea obiectivã; 128

Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ 2. Schemele şi scenariile cognitive ce corespund rela iilor parte-întreg existente între obiectele şi fenomenele din realitatea înconjurãtoare. In continuare vom încerca sã analizãm mai în profunzime câteva dintre aceste structuri conceptuale. 2.1.1. Reprezentarea propozi ionalã. 2.1.1.1. Propozi ia (aser iunea) şi re elele propozi ionale Sub influen a logicii matematice şi a analizei logice a limbajului, în ştiin ele cognitive se considerã cã unitatea semanticã minimalã este aser iunea, nu conceptul. Un concept nu are valoare de adevãr, nu poate fi considerat adevãrat sau fals, cãci adevãrate sau false pot fi numai aser iunile. Aser iunea este o cunoştin ã care constã în asertarea unui predicat logic (proprietate, rela ie) despre un subiect logic (un individ sau o mul ime de indivizi logici). In terminologia englezã se face distinc ie între: - sentence = propozi ie exprimatã în limbajul natural; - proposition = con inutul semantic al acestei proprozi ii sau aser iunea. Douã propozi ii diferite (sentences) pot avea acelaşi con inut propozi ional (proposition). Spre exemplu: "Brutus l-a ucis pe Caesar" şi "Caesar a fost ucis de Brutus" sunt echivalente sub aspectul semnifica iei. Se poate observa cã propozi iile din limbajul natural nu sunt identice, ci doar aproximează propozi iile logice sau aser iunile. In acest capitol vom utiliza termenul de aser iune pentru termenul englez "proposition", cãci exprimã o rela ie semanticã logicã între subiectul logic şi predicatul logic. Structurile predicative au avut un mare ecou în lingvisticã prin faptul cã toate limbile cunoscute au o structurã predicativã, dar şi în psihologie, fiind utilizate la studiul memoriei şi în elegerii textelor. S-a propus chiar şi o metodã numitã metoda anlizei propozi ionale pentru analiza con inutului textelor prezentate şi a con inutului textelor reamintite. * * * Logica predicatelor de ordinul I oferã un formalism eficace pentru modelarea con inuturilor semantice. Orice aser iune este reprezentatã de o func ie propozi ionalã cu una sau mai multe variabile, sau altfel spus dintr-un predicat cu unul sau mai multe argumente. O frazã se reprezintã prin utilizarea cuantificatorilor şi conectivelor logice. Sã analizãm textul de mai jos: "Einstein a creat teoria relativitã ii, revolu ionând fizica. El era un evreu german care a emigrat în SUA". Pentru a vã forma o idee, expresia simbolicã corespunzãtoare din logica predicatelor este: ∃ x Einstein (x) & creatorul teoriei relativitã ii (x) > - revolu ionat fizica (x) ∃ y evreu german (y) & emigrant în SUA (y) & x ≡ y Dacã formalizãm predicatele prin constante logice, rezultã o secven ã de func ii propozi ionale dupã cum urmeazã: ∃x, ∃y((P(x) & Q(x) > - R(x) & S(y) & T(y) & x ≡ y 129

Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ unde ∃ este cuantificatorul particular ("existã cel pu in un"), iar > aratã o rela ie de antrenare logicã. Dar aser iunile cu care opereazã sistemul cognitiv pot fi modelate utilizând şi o altã nota ie, bazatã pe teoria grafurilor. Un exemplu de aser iune: "Psihologia este ştiin ã". Aceastã aser iune este formatã dintr-un predicat şi douã argumente: "este" este predicatul, "psihologia" este un argument, cu rol de subiect al predicatului, iar "ştiin ã" este al doilea argument, cu rol de obiect al predicatului. Dupã cum se observã, argumentele nu sunt interşanjabile, nu sunt simetrice şi se distinge între subiectul predicatului şi obiectul predicatului . Existã şi predicate cu mai multe argumente. Aser iunea "Psihologia este ştiin ã" poate fi modelatã conform teoriei grafurilor în modul urmãtor: este

psihologia

stiin ã

Avantajul acestei reprezentãri este cã se pot exprima şi rela iile dintre aser iuni, nu numai con inutul lor semantic, ca în cazul logicii predicatelor. Conform acestei modelãri orice cunoştin ã atomarã este reprezentatã printr-un nod. Conexiunile dintre ele sunt reprezentate prin sãge i. Mai multe propozi ii pot împãrtãşi un nod şi se pot lega în lan uri. Acelaşi text de mai sus poate fi reprezentat prin re ele propozi ionale (propositional networks). Cu toate cã le-am numit "re ele propozi ionale", ele sunt de fapt, re ele de aser iuni, nu de propozi ii. Mai corect, dar mai pu in uzitat, ar fi fost sã le numim re ele aser ionale.

130

de subiect. precum şi modul în care aceşti termeni sunt conecta i de alte aser iuni. "a creat" exprimã o rela ie.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Textul a fost descompus în 4 aser iuni simple. termenii îndeplinesc diferite func ii: . Dupã un interval de timp variabil. . 5. Einstein a revolu ionat fizica.1. numerotate de la 1 la 4: 1. fie rela ii func ionale de genul celor men ionate mai sus. cel pu in în principiu. care cuprinde întreaga noastrã bazã de cunoştin e.de a marca o rela ie. Sarcina lui este sã 131 . Einstein are func ie de subiect. pentru care experimentatorul a stabilit deja re eaua propozi ionalã. Aceastã interconectare este reprezentatã în re ea printr-o serie de sãge i care exprimã fie rela ii de genul "este un" ("este o"). El este un evreu german.2. Se solicitã subiec ii sã înve e un anumit material. validitate ecologicã. In prima propozi ie. Se poate observ cã în interiorul aceleiaşi aser iuni. Aceste re ele propozi ionale nu sunt simple artificii formale rezultate din aplicarea teoriei grafurilor la memoria umanã. se ia un termen (nod de re ea) şi i se prezintã subiectului. 2. iar "teoria relativitã ii" este obiectul unei rela ii. Pe ele se pot face predic ii testabile. Se poate observa cum prezentarea bazatã pe teoria grafurilor exprimã rela iile dintre termenii unei aser iuni. Aceastã re ea trebuie privitã doar ca un segment al unei re ele mult mai vaste. Einstein a creat teoria relativitã ii. subiec ii sunt supuşi unei probe de asoci ii libere. Testarea re elelor propozi ionale O modalitate de testare a acestor re ele se bazeazã pe asocia ii libere.1. 2. Astfel.de obiect al rela iei respective. . astfel încât sã-şi dobândeascã. El a emigrat în SUA. 3.

Dacã se prezintã subiec ilor cuvântul "evreu german". Exemplu. deci cea mai rapidã asocia ie este "teoria relativitã ii" (1. Validitatea ei se demonstrazã şi mai bine dacã folosim un nod extrem ca amorsã. informa ia nu este stocatã serial. Insã nu toate cunoştin ele din memorie sunt organizate sub formã de re ele propozi ionale. O altã metodã de validare a re elei propozi ionale se bazeazã pe înregistrarea timpilor de reac ie la întrebãri puse subiec ilor. atunci predic ia re elei sa validat. Exemplu. In cazul re elei prezentate. atunci distan a dintre nodurile re elei trebuie sã coreleze cu mãrimea timpului de reac ie. Ori. anume cã asocia ia cea mai rapidã se face cu cele mai apropiate noduri. Dacã re eaua este validã.20 secunde).30 secunde). prin noduri interconectate prin care se propagã activarea. Teoria relativitã ii a fost creatã de un evreu german? Aceste întrebãri con in noduri aflate la distan e diferite în re eaua propozi ionalã. ca atare. se poate lua ca amorsã "Einstein" şi se cere subiec ilor sã procedeze la asocia ii libere. O mare parte din datele experimentale de pânã acum sus in validitatea ecologicã a modelului re elelor propozi ionale. le conferã şi o anumitã plauzibilitate neuronalã. cãci dacã ar fi fost aşa "teoria relativitã ii" ar fi fost reactualizatã mai rapid decât "Einstein". Einstein este un evreu german? 2. Dacã re eaua este validã. Putem întreba. în ordinea apari iei sale în text. Se continuã seria asocia iilor libere pânã se epuizeazã toate nodurile din re ea. de pildã: 1. Aceste întrebãri sunt construite în aşa fel încât sã cuprindã noduri aflate la distan e diferite. Experimentatorul noteazã timpul de reac ie şi localizeazã cuvântul men ionat de subiect în re ea. Aşadar. Aceste date sunt conforme cu predic iile re elei. apoi la micã diferen ã "evreu german" (1. Cel mai scurt timp de reac ie. timpul mediu de reac ie pentru a realiza asocia ia cu "Einstein" a fost mai scurt (1. din textul învã at anterior.19 secunde) decât pentru "teoria relativitã ii" (1. distan a dintre "evreu german" şi "Einstein" este mai redusã decât distan a dintre "evreu german" şi "teoria relativitã ii". re eaua devine o modelare plauzibilã. Forma în care sunt ele prezentate. timpii de reac ie trebuie sã corespundã distan elor dintre noduri.80 secunde).Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ spunã primul cuvânt care îi vine în minte. Dacã laten a rãspunsurilor pentru întrebarea 2 este mai mare decât pentru întrebarea 1. 132 . întrucât este mai aproape de nodul amorsã.

1. De regulã. cunoştin ele din aceste domenii sunt organizate ierarhic. Structura re elelor semantice Re eaua semanticã este formatã din noduri şi arce. 2.rela ii de subordonare.2.rela ii de predica ie.2. . Aceasta înseamnã cã o trãsãturã. Iatã un exemplu de re ea semanticã: 2. O re ea semanticã cuprinde modul de organizare a con inuturilor semantice din domenii de cunoştin e bine structurate (biologie. în func ie de gradul lor de generalitate. Orice re ea semanticã con ine doua tipuri de rela ii: . în afarã de proprietã ile sale caracteristice: "are cioc roşu".1. Exemplu. o rela ie dintre concepte sau dintre acestea şi proprietã ile lor esen iale. Primele re ele de acest tip au fost construite de Collins şi Quillian (1969).). proprietate aferentã unui nod este moştenitã de toate nodurile subordonate.2. Re eaua are proprietatea de eritabilitate a trãsãturilor. "mãnâncã broaşte".2. de la concepte cu grad de generalitate mai redus la cele cu grad de generalitate mai mare. Re ele semantice O altã modelare a cunoştin elor din memorie este cea cunoscutã sub numele de re ea semanticã. Testarea re elelor semantice 133 . Fiecare nod reprezintã un concept şi fiecare arc.1.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ 2. geometrie etc. fizicã. are şi toate caracteristicile asociate nodurilor supraordonate "pasãre" şi animal".1. "Barza" din re eaua de mai sus. definitorii. de la subiectul logic la caracteristicile sale definitorii.

deoarece distan a semanticã este mai mare în al doilea caz. 1380 milisecunde. au fost necesare trei tipuri de ponderãri: a) Cercetãrile ini iate de E. De pildã. Barza respirã? Modelul re elelor semantice prezice cã timpul de laten ã reclamat pentru a oferi rãspunsul la aceste întrebãri va fi din ce în ce mai mare. Barza are pene? 3. unele fiind mai reprezentative pentru categorie decât altele. adicã rela iile de predica ie trebuie şi ele ponderate. Astfel. Existã însã şi predic ii ale re elelor semantice care nu au primit confirmare experimentalã. prin mãsurarea timpului de reac ie la diverse întrebãri. Barza are cioc roşu? 2. Aceastã activare se va propaga în re ea. Date experimentale aratã cã pentru a rãspunde la prima întrebare sunt necesare în medie 1310 milisecunde. Se pot lua de pildã întrebãrile: 1. rãspunsul este pozitiv. la nodul aflat cel mai sus în ierarhie. Cercetãrile experimentale au arãtat însã cã. Deci. timpul de laten ã pentru concepte şi proprietã i de la nivele diferite este mai scurt decât timpul de laten ã pentru concepte şi proprietã i aflate la acelaşi nivel al ierarhiei. Aceasta înseamnã ca distan a semanticã dintre douã exemplare şi conceptul mai general cãruia îi sunt subordonate este diferitã. Ini ial.) au relevat reprezentativitatea diferitã a exemplarelor unei categorii. vectorizatã de arcurile re elei. Chiar şi la probe de asocia ii libere noduri mai îndepãrtate semantic sunt uneori asociate mai rapid decât cele de la acelaşi nivel. b) Rela iile dintre un subiect logic şi atributele sale. altfel va fi negativ. pentru a rãspunde la a doua întrebare. în func ie de gradul de prototipicalitate. Cu cât nodurile vor fi mai îndepãrtate în re ea. rela iile de subordonare din re ea trebuie ponderate.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Validitatea acestor modele poate fi verificatã tot pe baza predic iilor oferite de model. Datele experimentale însã nu valideazã o astfel de predic ie. Termenii cuprinşi în întrebare activeazã nodurile corespunzãtoare din re eaua semanticã. De aceea a fost necesar sã se aducã corec ii re elelor semantice pentru a concorda cu datele experimentale. Arcul de la prototip la concept este mai scurt decât cel de la un exemplar atipic. re elele semantice se bazau pe principiul economiei stricte: o proprietate era stocatã o singurã datã în re ea. Dacã aceste activãri se vor întâlni.2. Exemplu. 134 . Exemplarele cele mai reprezentative constituie prototipurile acelei categorii. timpul de laten ã pentru a rãspunde la întrebarea: "Vulturul este un prãdãtor?" ar trebui sã fie mai scurt decât cel reclamat de rãspunsul la întrebarea: "Vulturul zboarã?".4. uneori. deşi în al doilea caz distan a semanticã este mai redusã. pct. neprototipic la conceptul respectiv. Aici se încadreazã exemplul dat anterior: timpul de laten ã pentru întrebarea: "Vulturul zboarã?" este mai scurt decât pentru întrebarea: "Vulturul este un prãdãtor?". Rosch (vezi cursul 5. iar pentru a rãspunde la a treia întrebare. care nu sunt echivalente. 1470 milisecunde. cu atât timpul de laten ã va fi mai extins.

deci mai uşor de reamintit decât altele. acea por iune a re elei e accesibilã aten iei. activarea difuzã de la unul traverseazã toatã re eaua pânã când ambele se pun în rela ie. Cazul în care aceste ponderi sunt identice. Dacã nivelul activãrii atinge o valoare suficient de mare. 3. rãspunsul afirmativ sau negativ nu mai este fondat pe prezen a sau absen a unei legãturi. .se introduce no iunea de distan ã semanticã materializatã în proximitatea conceptelor strâns legate între ele. TEORIA ACTIVARII CARE SE RASPANDESTE (Spreading activation) Intr-o re ea. ci se aglomereazã în jurul unor "noduri emo ionale" (Bower. de-alungul legãturilor. optându-se pentru stocarea redundantã a unei proprietã i. Astfel. Aceasta însemnã cã rela iile din re eaua semanticã trebuie nu numai ponderate. c) A treia corec ie majorã adusã re elelor semantice vizeazã asimetria asocia iilor. . Una este tãria asocia iei de la un nod x la un nod sau proprietate y.se introduce principiul activãrii difuze a conceptelor care postuleazã cã atunci când douã concepte sunt activate simultan. activarea se propagã de-a lungul conexiunilor.se stabilesc noi tipuri de legãturi între concepte. Mai multe re ele se leagã de una mai mare. şi alta de la y la x. Astfel. Collins şi Loftus (1975) au propus un model revizuit. Ca urmare. . fiecare nod se aflã la un anumit nivel de activare şi aceastã activare se rãspândeşte de la un nod la altul.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Ca atare s-a renun at la principiul economiei stricte. Legãturile dintr-o re ea sunt conexiuni asociative care determinã tendin a unui item de informa ie de a duce la altul. permitând ac ivãrii sã se propage în întreaga re ea 135 . Proprietã ile unui exemplar care se manifestã la fiecare apari ie a acestuia sunt mai puternic asociate. dar şi bidirec ionate. legãturi de non-capacitã i (stru ul nu zboarã). O rezolvare mai elegantã dupã pãrerea lui M. . fapt ce trebuie exprimat prin ponderarea arcelor din re eaua semanticã. Exemplu. Totuşi re elele semantice sunt adecvate numai pentru a modela organizarea cunoştin elor din domenii bine structurate şi neutre din punct de vedere afectiv. Acest model aduce urmãtoarele noutã i: . este un caz particular. devenind conştintã. de mai multe ori în cadrul unei re ele.se renun ã la asocia iile ierarhizate. 1981. Cunoştin ele cu coloraturã afectivã nu se organizeazã dupã rela ii pur semantice. Timpul de laten ã pentru a asocia liber de la "rechin" la "periculos" este diferit de intervalul de timp necesar pentru a porni de la "periculos" şi a ajunge la "rechin". Tãria asocia iilor este diferitã. între oricare douã noduri existã rela ii în ambele direc ii. legãturi de posesiune (pãsãrile au aripi). ponderate diferit. dar într-o formã atenuatã. Miclea ar viza pe lângã ponderarea rela iilor dintre exemplarele unei categorii şi ponderarea rela iilor dintre exemplare şi proprietã ile lor. când un nod este activat.se re ine principiul economiei cognitive. în fiecare moment. în afara celor ierarhizatoare cum ar fi: legãturi de apartenen ã categorialã (câinele este un mamifer). Ca rãspuns la aceste critici.1987).

241-248. . în activãri mai reduse. a) Activarea se rãspândeşte într-un sigur val. b) Activarea de la un nod este distribuitã (împãr itã) între legãturile care pleacã de la un nod. ar însemna cã toatã re eaua ar fi permanent activatã. Pentru a valida aceastã teorie. noduri interconectate prin care se propagã activarea re are plauzibilitate neuronalã. Dacã nu ar exista ipoteza b şi c. Psihologie cognitivã. ceea ce sim ul comun ne spune cã nu este posibil. M.237-247. Acest model.cuvântul este precedat de un cuvânt din aceiaşi poveste.se prezintã cuvântul de recunoscut fãrã interferen e. pe toate legãturile ce pleacã de la un nod şi se poate rãspândi în orice direc ie de-a lungul acestora. Psihologia mecanismelor cognitive. Exemplu. Iaşi Polirom. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE MICLEA. prin forma în care este prezentat. p. c) activarea de la un nod slãbeşte rapid în timp. Iaşi. d) Legãturile şi nodurile pot avea capacitã i diferite de activare. S-a constatat cã timpul de reac ie este mai scurt când cuvântul de recunoscut este precedat de unul din aceiaşi poveste. în paralel. au şanse de a se reactiva mai uşor în prezent. 136 .. Ele diferã din punct de vedere al activãrii prezente şi a activãrii din perioade mai vechi. Polirom.. (1999). p. de obicei se utilizeazã propozi ii sau poveşti simple. activarea alunecând mai uşor pe direc ia pe care a mai fost activatã. ZLATE. . M.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Versiunile actuale ale teoriei activãrii care se rãspândeşte au câteva ipoteze referitoare la modul cum func ioneazã acestã rãspândire.cuvântul este precedat de un cuvânt din altã poveste. slãbeşte rapid în spa iu . Testarea se face în trei situa ii: . (1999). Aceasta însemanã cã dacã au fost activate în trecut. Existã date experimentale care sus in teoria activãrii care se rãspândeşte. Pe mãsurã ce se rãspândeşte. Sarcina subiec ilor este sã recunoscã dacã anumite cuvinte au fãcut parte din textul prezentat.

137 . Dovezi asupra existen ei scenariilor cognitive.1. Dovezi asupra existen ei schemelor.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ CURSUL 11 MODELE SIMBOLICE SI CONEXIONISTE DE ORGANIZARE A BAZEI DE CUNOSTINTE (II) SCHEME SI SCENARII COGNITIVE. 1. c) Sã evalua i modelele simbolice şi conexioniste de organizare a bazei de cunoştin e în memorie. Aser iunile sunt unitã i minimale de organizare a cunoştin elor. MODELAREA (NEO)CONEXIONISTA Planul cursului 1. Dupã cum o situa ie complexã nu poate fi descompusã în componentele minimale fãrã a afecta proprietã ile ei. Defini ie şi caracteristici Defini ie. Activarea schemelor.2. b) Sã analiza i teoriile implicite asupra personalitã ii şi stereotipurile din perspectiva schemelor cognitive. Schemele cognitive. Modelarea (neo)conexionistã a organizãrii bazei de cunoştin e OBIECTIVE La sfârşitul acestui curs ve ifi capabili: a) Sã aduce i dovezi asupra realitã ii psihologice a schemelor şi scenariilor. Scenariul cognitiv. c) Sã explica i comportamentele noastre de rutinã prin scenariile referitoare la modul în care ele trebuie executate. SCHEME COGNITIVE 1. Exemple de scheme cognitive. 1. 1. 3. 1. Structura scenariilor cognitive. 2. SISTEME DE PRODUCERE. Defini ie şi caracteristici. aplicându-se oricãrei forme de structurã staticã. d) Sã explica i cum sunt reglate ac iunile pe baza sistemelor de producere. dar nu sunt singurele.2. Câteva precizãri sunt necesare. în timp ce termenul de "scenariu" sau "script" este foarte specific şi se aplicã numai evenimentelor.4.3.1. 1. 4. 2. Termenul de "schemã" este generic . 2.1. el indicând transformãri şi evolu ii de tip evenimen ial. Cunoştin ele procedurale. In acest curs vom vorbi în continuare despre structurile conceptuale ale cunoştin elor şi vom începe cu tratarea problemei schemelor şi scenariilor cognitive. tot aşa este de presupus cã reprezentãrile mentale aferente acestor situa ii nu pot fi reduse la reprezentãri atomare.

Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Exemplu. Exemplu. lângã un vânzãtor se aflã un cumpãrãtor. Piaget. valoroase contribu ii au adus M. C. corespunzãtor unor situa ii complexe din realitate. numai cã în timp ce la J. Schank (1975) al cãrui merit constã în introducerea termenului "scenariu". O casã poate fi descompusã în componentele sale: pere i. Intre aceste con inuturi nu existã rela ii semantice. activate simultan. Bartlett. Conceptul de "schemã" a fost introdus în psihologie în 1932 de sir Frederic Bartlett. untul se pune pe pâine. Ele aratã modul tipic în care sunt asociate diferite elemente ale unei situa ii complexe. In psihologia cognitivã schema este consideratã o structurã generalã de cunoştin e. geamuri etc. schema desemneazã o structurã organizatã care integreazã cunoştin ele şi aşteptãrile subiectului în raport cu un aspect oarecare al lumii. care a introdus un concept analog celui de schemã. a) Ele cuprind cunoştin e nu numai despre elementele unei situa ii ci şi despre rela iile lor reciproce. uzuale dintre elementele pe care le denotã. 138 . Schemele cognitive sunt blocuri de cunoştin e ireductibile la pãr ile componente şi autonome în raport cu alte informa ii. Aceste rela ii nu sunt de ordin conceptual. Gândi i-vã care este primul cuvânt care vã vine în minte când citi i cuvântul "vânzãtor". ci sunt rela ii tipice. o parte din cunoştin ele noastre sunt organizate în memorie pe baza rela iilor tipice. D. Rumelhart (1975) ce utilizeazã o extensie a schemei lui F. Pentru F. sau cuvântul "unt". în psihologia cognitivã şi în inteligen a artificialã ea desemneazã un ansamblu organizat de cunoştin e activate simultan. Deci. R. ci se aflã într-o anumitã legãturã cu cuvântul amorsã. Aceste blocuri organizate de cunoştin e se numesc scheme. ca în cazul re elelor semantice. E. Bartlett şi. sau cuvântul "sãpun". schema desemneazã o structurã operatorie. adicã ceea ce le face sã reprezinte o casã în genere. numit de el "cadru". Realizând însã o astfel de descompunere. Minsky (1975). s-ar pierde modul de rela ionare al elementelor. adicã o grupare de opera ii. iar "sãpunul" cu "apa". uşi. ireductibil la pãr ile sale. "untul" sã-l asocia i cu "pâinea". De obicei. Primele cuvinte care v-au venit în minte nu sunt întâmplãtoare. corespunzând unei situa ii complexe din realitate. dar ele se asociazã în mod tipic cu o anumitã contiguitate spa ialã sau temporalã. Piaget. Contribu ii importante în lãmurirea conceptului de schemã a adus şi J. Este foarte probabil ca dupã "vânzãtor" sã vã fi venit în minte cuvântul "cumpãrãtor. Dintre psihologii cognitivişti. De aceea este necesar ca o mul ime de elemente aflate în contiguitate spa ialã sau temporalã sã fie reprezentate prin structuri cognitive specifice. şi cu apã şi sãpun ne spãlãm. Acestea ar putea fi traduse în judecã i sau propozi ii logice. care l-a împrumutat la rândul sãu de la neurologul Henry Head. Unei mul imi organizate de elemente îi corespunde un bloc organizat de cunoştin e. Caracteristicile schemelor cognitive: 1.

poate şi el activa scheme cognitive. In contextul în care suntem pe culoarele facultã ii. comparã pre ul cu calitatea. în schema de cumpãrare a mobilei nu conteazã ce fel de mobilã se cumpãrã. dacã tabla este albã sau neagrã etc. 1. cumpãrãtorul o cerceteazã. conexiunile dintre blocurile de cunoştin e despre ce înseamnã "sã mergi la cinema". modul în care sunt structurate astfel încât sã formeze un anumit tip de situa ie sau scenã. Sintagma "salã de curs" este suficientã pentru a ne activa cel pu in nucleul tare al schemei corespunzãtoare. prin punerea ei în coresponden ã cu nucleul tare al schemei şi apoi prin specificarea cunoştin elor variabile. Spre deosebire de concepte. Astfel. prin raportarea la alte con inuturi conceptuale. plãteşte etc. banci. Dacã bãncile sunt aşezate sub formã de amfiteatru sau nu. intrã în diferite rela ii: vânzãtorul prezintã mobila şi pre ul. sunt foarte slabe. nereclamând raportarea la alte cunoştin e. vânzãtorul. tavan. Acesta este nucleul tare. a) Ele sunt structuri generale. ci ele exprimã contextul în care apar anumite elemente. cunoştin ele devin mai pu in certe. Exemplu. nespecificate.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Aceste organizãri formeazã structuri cognitive. ci la un tip de situa ii. Prin aceasta. care pot fi redate sub formã de re ele propozi ionale. abstracte pentru cã nu se aplicã numai la o singurã situa ie. dacã catedra este aşezatã pe un postament sau nu. . Ele se vor concretiza diferit. care nu se pot defini decât în interiorul unei re ele semantice. 2. In vârful unei scheme se aflã cunoştin ele valabile în orice caz particular al situa iei pentru care se aplicã schema. Schemele cognitive denotã situa ii complexe. valabil pentru aproape orice salã de curs. Activarea schemelor cognitive Activarea schemei cognitive se poate realiza prin mai multe cãi: . în situa ii diferite. impenetrabile la alte cunoştin e. în fa a unei uşi.2. în ce fel de bancnote se plãteşte etc. "sã iei micul dejun" sau "sã mergi la dentist". Aceste cunoştin e formeazã nucleul tare al schemei. geamuri. Schemele sunt structuri generale. adicã ne ajutã sã o recunoştem şi sã o în elegem. Cunoştin ele noastre despre o salã de curs sunt organizate într-o schemã cognitivã. sunt cunoştin e nespecificate în schema noastrã cognitivã. Stim cã o astfel de salã are pere i. o catedrã şi o tablã.contextul în care ne aflãm la un moment dat. schemele cognitive pot asimila o situa ie.o schemã se poate activa prin prezentarea etichetei lingvistice corespunzãtoare. la o situa ie-stereotip. 3. ni se activeazã mai intens 139 . abstracte şi ierarhizate. Spre periferie. mobila. ansamblul de cunoştin e despre cum sã cumperi mobila denotã o situa e complexã în care componentele situa iei: cumpãrãtorul. b) Schemele sunt organizate ierarhic. o structurã cognitivã se defineşte prin ea însãşi. la o situa ie individualizatã. variabile în func ie de cazurile particulare. b) Ele sunt şi relativ autonome. Exemplu. ireductibile la pãr ile lor. ce vârstã şi sex are cumpãrãtorul sau vânzãtorul. De pildã. Spre exemplu. Ele nu descriu proprietã i ale unui obiect.

a mesei de lucru. doar 8 dintre subiec i men ionau prezen a unui calendar şi a unui craniu pe unul dintre rafturi. H. subiec ii au fost ruga i sã revinã în sala de seminar şi sã ofere în scris o descriere cât mai acuratã a celor vãzute în biroul respectiv. Dacã ne trezim într-o camerã şi vedem banci. dar erau atipici. Itemii care corespundeau schemei cognitive erau reproduşi cu frecven a cea mai mare: 29 din 30 de subiec i relatau despre prezen a scaunului.caracteriticile situa iei sau ai stimulilor pe care îi percepem la un moment dat pot activa schema. Dupã 35 de secunde. Tocmai datoritã efectelor lor asupra procesãrii informa iei. structura de cunoştin e despre "vizita la dentist" este inclusã în schema "vizitã la medic" care. de fapt. o catedrã şi o tablã. este inclusã în schema "consulta ie". Bower şi colab. Schemele sunt modalitã i de oganizare a cunoştin elor declarative. "salã de naşteri". adicã nu fãceau parte din schema cognitivã a biroului. Cel mai adesea activarea schemei se face prin efectul conjugat al tuturor factorilor men iona i mai sus. Dovezi asupra existen ei schemelor cognitive Odatã structurate. G. 140 . Astfel. Schema cognitivã favorizeazã procesarea selectivã a informa iei ducând atât la inferarea unor itemi inexisten i. dar inconsisten i cu schema. ni se activeazã schema "salã de curs" şi însemanã cã am adormit în timpul cursului de psihologie cognitivã. De exemplu. "piscinã" etc. 4.3. Existen a unor perturbãri sau omisiuni sistematice în reproducerea unor cunoştin e a dus la postularea existen ei unor scheme cognitive responsabile de aceste distorsiuni. Pe de altã parte. sub un pretext oarecare. dar care fãceau parte din schema cognitivã a biroului. dar consisten i cu schema respectivã şi la eludarea unor itemi prezen i. acestea lipseau cu desãvârşire.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ schema "salã de curs" sau "laborator" decât alte scheme cum ar fi "salã de biliard". schemele intervin activ în procesarea informa iei. Astfel. Exemplu. s-a constatat men ionarea unor itemi care nu existau efectiv în birou. 9 subiec i îşi reaminteau cã în birou erau cãr i pe când. la rândul ei. Fiecare schemã este cuprinsã într-una mai generalã. s-a ajuns la postularea existen ei schemelor cognitive. . 1. s-a constatat cã subiec ii eludeazã în mod sistematic men iunile despre o serie de itemi care fuseserã prezen i efectiv în birou. au solicitat unui lot de 30 de subiec i sã aştepte în biroul unuia dintre experimentatori. a) Impactul schemei cognitive asupra selec iei itemilor procesa i. Acestea sunt cunoştin e despre fapte sau stãri de lucruri şi nu despre o procedurã sau un anumit tip de proceduri. Existen a schemelor se motiveazã prin efectele lor asupra selec iei şi interpretãrii informa iei. Analizând aceste descrieri. Intr-un experiment efectuat în 1981. precum şi la procesarea şi stocarea preferen ialã a itemilor identifica i ca elemente ale schemei. a pere ilor etc.

rãsfoiau pliante cu con inut stomatologic. în func ie de schema cognitivã subiacentã.Cine este tânãra zâmbitoare? . Incerca i sã rãspunde i la aceleaşi întrebãri ca şi dupã prima lectuã. am interpretat evenimentul pe baza schemei cognitive accesate datoritã unor amorse din text. Dacã rãspunsurile pe care le-a i dat sunt asemãnãtoare cu cele pe care le dã marea majoritate a oamenilor. unde doctorul îl invitã pe scaunul stomatologic. Citi i acum propozi ia: "Y urma sã participe la un experiment psihologic vizând efectul electroşocurilor de intensitate redusã asupra memoriei imagistice". Mai concret. Y intrã într-o încãpere cochet mobilatã.Despre ce fel de scaun este vorba? Câteva elemente amorsã din text. Citi i urmãtorul text: "Inainte de a se întâlni cu doctorul X. Exemplu. doctorul X îl pofteşte sã se aşeze. citeau diverse pliante colorate. a-l prelucra astfel încât elementele sale sã-şi gãseascã locul într-o schemã mai generalã. unde Y este poftit sã se aşeze pe scaunul electric! A interpreta un text însemanã. care va determina o altã interpretare a aceloraşi propozi ii: Inainte ca Y sã se întâlneascã cu doctorul în psihologie X.Cine sunt persoanele care aşteptau? ." Inainte de a citi mai departe. Absen a unor itemi într-un mediu în care ei apar în mod uzual este mai greu de observat.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Acest experiment a pus în eviden ã impactul schemelor cognitive asupra selec iei şi reamintirii itemilor. atunci schema activatã este "vizita la dentist". interpretarea însemanã asimilarea la o schemã cognitivã. Acest efect poate fi constatat în cotidian. în special "doctorul" şi "reglarea scaunului" ne-a activat o anumitã schemã mentalã. rãspunde i la urmãtoarele întrebãri: . în timp ce prezen a unor itemi într-un context neuzual este repede semnalatã. Activarea unor scheme cognitive genereazã inferen e şi supozi ii asupra semnifica iei unui eveniment. unde o mul ime de pacien i aşteptându-şi rândul. 141 . O tânãrã colaboratoare a experimentatorului îl invitã în laborator. Textul rãmâne numai un pretext al construc iei reprezentãrii mentale.Ce fel de doctor era X? .Care este con inutul acestor pliante? . dupã ce modificã pozi ia scaunului. De aceastã datã. b) Impactul schemei cognitive asupra interpretãrii evenimentelor.Ce fel de încãpere este cea în care a intrat Y? . Câteva persoane aşezate în fotolii comode. apoi relua i lectura textului. Pe baza acestei scheme poate fi interpretat coerent şi fãrã probleme întregul text: Y intrã în sala de aşteptare de la cabinetul dentistului. el intrã în antecamera laboratorului unde al i subiec i memorau diverse imagini. unde. O tânãrã zâmbitoare îl invitã pe Y în altã încãpere. caracteristicile textului ne vor activa o cu totul altã schemã. Deci. de fapt. Tânara asistentã a doctorului X îl pofteşte în cabinet.

precum şi tendin a de rescriere a memoriilor. concomitent cu întãrirea şi men inerea iluziei cã nimic nu s-a schimbat. Studiile aratã cã oamenii posedã o teorie a lor despre cum trebuie sã arate o persoanã care posedã o anumitã însuşire. astfel încât. 1. Exemple de scheme cognitive Schema Eului. componentele schemei cognitive sunt activate simultan ceea ce denotã cã informa iile cuprinse într-o schemã cognitivã formeazã un bloc de cunoştin e activate simultan. dar şi rolul lui în controlul structurilor cognitive ale subiectului şi a istoriei sale personale. termen inventat de autor pentru a desemna tendin a fiecãruia de a-şi considera Eul eficace şi competent. ulterior.4. fapt ce se remarcã prin reamintirea succeselor şi nu a eşecurilor. Eul trebuie înˇeles ca o schemă cognitivă prin intermediul căreia se procesează informaˇiile despre sine. Greenwald.rareori ele pot fi teoretizate verbal. În sensul dat de U.336) analizând structura Eului. Markus (1987. procesele intrapersonale mediate de Eu precum şi procesele informa ionale cum sunt percep ia socialã. ac iunile lui. Prin conceptul de "Eu totalitar". 1954). coerenˇă i un înalt nivel de organizare. Pentru un text.subiec ii nu-şi expliciteazã aceste cogni ii. complexã. adicã schimbarea con inuturilor memoriei. .subiec ii nu le supun unor examinãrii sistematice. strategiile de interac iune. Activarea este ini iatã de o serie de amorse prezente în configura ia stimulului. alegerea situa iei şi a partenerului. tendin a de a selec iona şi re ine informa iile care confirmã credin ele şi opiniile persoanei. interpretativã. G. titlul acestuia are un rol privilegiat în amorsarea schemei. H. In momentul în care se realizeazã interpretarea unui text sau a unei situa ii. . Insuşi Tagiuri explicã faptul cã aceste scheme pot fi privite ca nişte rela ii ce se stabilesc între atributele existente la un individ şi cele constatate experimental de cãtre subiec i la al i oameni. de pildã.subiec ii nu sunt conştien i de con inutul acestora. A. 142 . printr-o raportare continuă la concepˇia despre sine. Aceste teorii se numesc teorii implicite asupra personalitã ii (Bruner şi Tagiuri. beneficien a. Neisser acestei noˇiuni. Ele se numesc implicite pentru cã: . ajunge la concluzia cã Eul este o structurã activã. implicatã permanent în reglarea comportamentului. Toate aceste caracteristici sugereazã cã Eul este o schemã atitudinalã centralã. despre ceilalˇi i despre lume. specific personalã. . exacerbarea tendin ei de identificare cu cei victorioşi şi conservatorismul cognitiv. p. caracteristici care merg împreunã şi care contribuie la constituirea teoriilor implicite asupra personalitã ii. Datorită frecventelor activări. Unii cercetãtori sunt de pãrere cã ele rezultã din experien a noastrã. Teoriile implicite asupra personalitã ii. Este vorba despre nişte pre-cogni ii asupra personalitã ii oamenilor. Caracterul "totalitar" al Eului poate fi eviden iat în trei proprietã i ale acestuia: egocentricitatea care constã în faptul cã informa iile despre sine ocupã o pozi ie privilegiatã în memorie.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ O serie de informa ii care nu sunt prezente efectiv în text sunt inferate pe baza schemei asimilatoare. negarea tendin ei de a face rãu cuiva. structura Eului se remarcă prin stabilitate. în sensul cã lumea pe care o cunoaştem posedã seturi de trãsãturi de personalitate. (1992) sugereazã organizarea interioarã a Eului. subiec ii nu mai pot discrimina dacã aceste informa ii au fãcut parte efectiv din text sau au fost deduse din schema cognitivã corespunzãtoare.

Alteori. iar când o trãsãturã este fixatã printr-un cuvânt se activeazã şi celelalte cuvinte cu care conoteazã. Lippman în 1922. b) In prezent.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Mai recent. O defini ie opera ionalã asupra stereotipului este cã cea mai mare parte din membri unui grup sunt de acord sã admitã cã unele trãsãturi caracterizeazã membri unei categorii umane sau pe marea lor majoritate. El trimite la imaginea pe care membrii diferitelor grupuri sociale o au despre grupul lor (auto-stereotip) şi despre alte grupuri (hetero-stereotip). In mãsura în care trãim într-un mediu hipercomplex. fiind de fapt produsul unei func ionãri cognitive normale. fiind con inute în semnifica iile cuvintelor. Intru-un experiment. iar stereotipurile trimit spre categorii de persoane. Ambelor grupuri li s-au dat spre rezolvare sarcini de judecatã socialã. generos. sugereazã simpatic. Exemplu. chiar pot fi în contradic ie cu faptele pe care încearcã sã le descrie. stereotipul este conceptualizat ca decurgând normal din modul în care individul trateazã informa iile. Din aceastã perspectivã stereotipul a fost vãzut ca un set de credin e incorect învã ate mai ales prin mass-media. Intr-o abordre cognitivã a sterotipurilor. 2 SCENARIUL COGNITIV Un scenariu este un caz particular de schemã cognitivã. fiind vorba despre generalizãri greşite sau despre categorizãri defectuase. stereotipurile au fost privite de cãtre cercetãtori ca "suprageneralizãri" şi în acet sens ele au apãrut ca nişte credin e exagerate asociate unei categorii de persoane sau ca o impresie fixã care este pu in conformã faptelor pe care pretinde cã le reprezintã. Activarea stereotipurilor este automatã. Sterotipurile constituie nişte instrumente utile în condi iile în care interesele sunt minore iar resursele cognitive limitate. al i cercetãtori aderã la ideea cã aceste teorii impicite asupra personalitã ii sunt mai ales de naturã semanticã. Rezultatele cercetãrii au arãtat cã subiec ii matinali fãceau judecã i mai stereotipe spre searã pe când subiec ii vesperali fãceau judecã i mai stereotipe diminea a. oamenii asociazã în memorie con inuturile stereotipe cu etichetele verbale. traducându-le în trãsãturi de personalitate. Semnificativ este faptul cã cea mai mare parte dintre cuvinte sugereazã unele rela ii (spre exemplu. subiec ii au fost împãr i i dupã ritmurile lor circadiene în subiec i matinali (cu mai multe resurse cognitive diminea a) şi subiec i vesperali (care au mai multe resurse cognitive spre searã). într-o lucrare asupra opiniei publice şi definit ca "imagini din capul nostru" care se interpun între realitate şi percep ia pe care o avem despre realitate. suntem nevoi i sã-l percepem fãcând o selec ie severã. Aceste credin e nu coincid ci. sãritor. cald). 143 . In prezent. stereotipul este definit ca o legãturã stabilã între apartenen a la un grup dat şi posesia anumitor caracteristici. Problema stereotipului a fost abordatã: -a) Ca o func ionare deficientã sau inadecvatã a proceselor cognitive. fiind deci vorba despre deformãri ale realitã ii. fiind constituit dintr-un ansamblu de credin e asupra unui grup. Concluzia este cã utilizarea stereotipurilor este utilã şi chiar necesarã în condi iile în care nu mai avem suficiente resurse cognitive. Stereotipul Problema stereotipului a fost dezbãtutã pentru prima datã de W. care trebuiau rezolvate atât diminea a cât şi seara. Mijloacele prin care se face aceastã selec ie sunt categoriile.

Clientul îi cere un meniu. Exemplu. Chelnerul merge la bucãtãrie.o secven ã de scene orientate spre scop. corespunzãtoare unui anumit context. Scena 3. . Clientul consultã meniul. . Scena 4. Aproape toate comportamentele noastre de rutinã sunt guvernate de scenarii referitoare la modul în care ele trebuie executate. Scenariul de "a lua masa la restaurant" include mai multe personaje (clientul. . Consumul. 2.o secven ã de ac iuni în cadrul fiecãrei scene orientate spre scop. Chelnerul întocmeşte nota. Achitarea consumului. Se îndreaptã singur spre o masã liberã. Comandarea meniului. Structura scenariului cognitiv Scenariul cognitiv are un nucleu tare.un nume sau o temã de identificare a scenariului. Clientul consumã.1. Clientul cere nota de platã. Clientul comandã meniul. Scena 2. Un scenariu con ine urmãtoarele tipuri de informa ie: . Chelnerul noteazã. Chelnerul îi aduce meniul. Chelnerul comandã bucãtarului meniul. Clientul plãteşte Clientul lasã bacşiş. chelnerul şi bucãtarul) care executã o serie de ac iuni. iar la periferie el con ine variabile nespecificate.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ El este o structurã de date/cunoştin e care descriu o secven ã tipicã de evenimente. Clientul se aşeazã la masã. . Clientul cheamã chelnerul. Chelnerul preia meniul.roluri tipice. Chelnerul prezintã nota clientului. într-o anumitã ordine. Clientul cautã o masã liberã. Chelnerul serveşte meniul. Bucãtarul pregãteşte meniul. Intrarea în restaurant Clientul intrã în restaurant.condi ii de intrare în scenariu. Aşteaptã sã-l conducã chelnerul spre o masã liberã. format din macro-ac iuni sau scene relativ invariabile în raport cu situa iile particulare. care iau valori precise în situa ii particulare. Chelnerul mul umeşte 144 . Scena 1.

se pot stabili ac iunile tipice în cadrul fiecãrei scene.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Scena 5.vor apare în relatãrile subiec ilor o serie de ac iuni tipice. Memoria pentru povestiri sau întâmplãri este determinatã de scenariile cognitive corespunzãtoare de care dispune subiectul. Plecarea. 145 . sau rata reproducerilor lor va fi scãzutã. pe care le sus in prin setul de întãriri pozitive sau negative pe care le aplicã personajelor. nu vor fi reamintite. Ideea de bazã este stabilirea ierarhiei scenariului în func ie de diverse praguri de frecven ã şi ordonarea temporalã tipicã. adicã un scenariu. dar poate genera şi erori sau comportamente neadecvate. acesta se va face sim it în reproducerea textului: . De regulã. Ele organizeazã atât povestirile sau întâmplãrile altora în mintea noastrã cât şi propriile noastre întâmplãri (memoria episodicã). . adicã renun area la controlul conştient al comportamentului. el realizeazã un control cvasiautomat asupra comportamentului.evenimente prezente în povestirea ini ialã. dar care nu erau men ionate în povestire. Acestor scene le sunt subordonate ac iuni componente (cele scrise cu italice). care ac ioneazã asupra actorilor şi care-i determinã sã respecte scenariul. fie prin una accidentalã. achitarea notei de platã şi lãsarea bacşişului nu se face înainte de consultarea meniului. prin analiza succesiunii evenimentelor.2. Men inerea lor este garantatã de un set de întãriri pozitive sau negative. Odatã ce un scenariu a fost bine învã at. într-un context dat. subiec ii considerând cã acestea au fost prezente efectiv în textul ini ial. Scenele prezente: intrarea. 2. în func ie de frecven a lor. Existã însã şi scenarii sus inute în mod artificial. din care lipsesc însã unele ac iuni tipice pentru o anumitã situa ie. li se cere subiec ilor sã relateze cât mai multe lucruri pe care şi le reamintesc din povestea respectivã. o serie bine determinatã de comportamente. care nu includ ac iunile cele mai eficace. O povestire con ine o suitã de ac iuni efectuate într-o anumitã circumstan ã. Clientul iese din restaurant Clientul iese singur din restaurant. consumul. Spre exemplu. duce la importante economii de resurse. structurile birocratice îşi fac adesea o "specialitate" din a crea scenarii cât mai întortocheate şi ineficiente. apoi. Scenarile sunt rezultatul învã ãrii sociale. Intre evenimentele din scenariu se stabilesc şi rela ii de ordonare temporalã: anumite ac iuni urmeazã strict altor ac iuni. scenariile con in secven a de ac iuni cea mai eficientã pentru a atinge un scop. Ulterior. comanda. De pildã. prin manipularea întãririlor pozitive şi negative. Abandonarea în scenariu. plecarea sunt macro-ac iuni sau scene valabile întotdeauna într-un scenariul de genul "a merge la restaurant". Clientul aşteaptã sã fie condus spre ieşire. Apoi. Apari ia unei situa ii activeazã un anumit scenariu care induce. Evenimentele men ionate de majoritea dintre ei formeazã macro-ac iunile sau scenele scenariului cognitiv. Dovezi asupra existen ei scenariilor Existã mai multe metode pentru a proba existen a psihologicã a scenariilor: a) O primã metodã constã în a solicita un grup de subiec i sã men ioneze un anumit numãr de evenimente tipice pentru o anumitã circumstan ã. dar atipice pentru scenariul corespunzãtor. fie printr-o învã are inten ionatã. Subiec ilor din lotul experimental li se prezintã o astfel de povestire. plata. Dacã subiec ii posedã un scenariu referitor la acea situa ie. b) O altã metodã vizeazã efectul scenariilor asupra reamintirii unor povestiri.

iar în consecvent o ac iune sau opera ie.......... dependente de un domeniu specific de cunoştin e.... dacã în antecedent sunt scopuri ºi condişii specifice. ............... ........... la urmãtoarea mişcare... ele formeazã un sistem de producere specific...................... Dacã pãşim cu un picior şi celãlalt rãmâne în spate atunci.. Schema generalã a unei reguli de producere este ...............atunci.... Dacã scopul de a traversa strada s-a realizat şi nu dorim sã mergem mai departe atunci ne oprim.... O secven ã de reguli de producere formeazã un sistem de producere. Ele sunt reprezentate sub formã de reguli de producere. mai exact.... Sistemele de producere pot fi generale sau specifice..... Ele sunt generale dacã nu vizeazã o clasã anume de probleme........ Toatã procedura de realizare a acestei sarcini poate fi cuprinsã într-o secven ã de reguli de producere care formeazã sistemul de producere.... vom pãşi cu piciorul rãmas în spate......... şi condi ia n se realizeazã (Cn) Atunci executã actiunea sau opera ia O Intr-o expresie şi mai formalizatã: Dacã Sf & C1 &.... urmãtoarea: Dacã ai un anuit scop (Sf) şi condi ia 1 se realizeazã (C1) . Sistemele de producere generale dau posibilitatea subiectului uman sã transfere proceduri rezolutive ºi/sau structuri de scopuri de la un domeniu la altul.. 146 . Dacã scopul este de a pãşi şi ambele picioare sunt alãturate atunci pãşim cu oricare dintre ele...Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ 3. Subiectul uman de ine atât produc ii generale cât şi specifice........& Cn Atunci O Exemplu.... Ele specificã structuri de control direct utilizate în realizarea ac iunii. iar în consecvent sunt operatori strict specifici. Sã presupunem cã sarcina cu care ne confruntãm este aceea de a trece strada atunci când culoarea semaforului ne permite acest lucru... Dacã regulile de producere sunt dependente de un domeniu de cunoştin e............ Dacã scopul nostru este de a trece strada şi se aprinde lumina verde atunci pãşim................ deci............. în care în antecedent intrã scopul şi una sau mai multe condi ii ce trebuie satisfãcute......". CUNOSTINTE PROCEDURALE Cunoştin ele procedurale sunt mai aproape de ac iunea concretã... O regulã de producere este un dublet de tipul: "dacã.....................

prin intermediul unor unitã i ascunse se vor activa alte noduri. Pe baza lor. R. E. MODELAREACONEXIONISTA A BAZEI DE CUNOSTINTE Modelarea conexionistã a cunoştin elor din memorie se realizeazã prin re ele interactive (vezi cursul 2. Exemplu: Re ea interactivã de reprezentare a cunoştin elor (D. ci pe baza conexiunilor sau asocierilor lor anterioare şi în func ie de tãria acestor asocieri. Rumelhard. nodurile re elei sunt formate din diverse valori de activare. cât şi unitã i ascunse. Aceste sisteme de producere sunt însã pu in eficiente în modelarea recunoaşterii. care pot fi accesate numai prin intermediul unitã ilor vizibile. fiind semantic-transparente.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Produc iile specifice îi conferã un grad tot mai ridicat de expertizã într-un anumit domeniu. poate stabili pentru fiecare nod ce anume reprezintã el. adicã al i itemi. scene sau scenarii. Ceea ce exploratorul are la îndemânã este deci doar o matrice de valori de activare. Unitã ile re elei codeazã fiecare informa ie printr-o valoare de activare. Activând un nod al re elei. Deci. Itemii care sunt activa i nu sunt selecta i întâmplãtor.2. Anderson (1983. Ca urmare. 147 . adicã pot fi puse în rela ie de semnifica ie cu un referent. 4. modificabile în func ie de valoarea netinput-ului. ca în cazul modelãrilor simbolice. din aceiaşi re ea. Un alt explorator poate sã acorde alte semnifica ii aceloraşi noduri. ele nu au o semanticã proprie. a procesãrii secundare a informa iei perceptive în general. cunoştin ele pe care le poate reprezenta re eaua la un moment dat. care au o semanticã proprie. adicã un item. sunt deci semantic-opace. cunoştin ele pe care le avem despre o situa ie sau stare de lucruri pot fi reprezentate printrun pattern de activare a unitã ilor din re ea. Utilizarea sistemelor de producere se leagã de numele lui J. Fiecare nod al re elei con ine câte un item de informa ie. care pot fi accesate din mediul re elei. nu din concepte. McClelland şi G. dar aceastã semnifica ie este exterioarã. Re eaua are atât unitã i vizibile. Ca urmare. cu atât mai ridicat este gradul sãu de expertizã în domeniul respectiv. Smolensky. 1985).2. Exploratorul unei astfel de re ele îi poate atribui semnifica ii. într-o re ea conexionistã interactivã. E. In rest. Re eaua alãturatã este proiectatã pentru a reprezenta cunoştin ele pe care le avem despre camerele dintr-o casã. el a realizat o teorie generalã a arhitecturii cognitive (ACT*). propozi ii. nu este inerentã re elei. L. Se considerã cã cunoştin ele sunt distribuite pe conexiunile dintre unitã ile re elei. Hinton (1986). pct. depind de interac iunea dintre nodurile ei. cunoştin ele despre un anumit obiect rezultând din interac iunea acestora. iar specialiştii în inteligen a artificialã au utilizat aceleaşi sisteme de producere la construirea de sisteme expert pentru stabilirea diagnosticului unei boli sau de investigare geologicã etc. Construirea acestei re ele pleacã de la ideea cã informa iile de care dispunem sunt stocate în conexiunile dintre neuroni. spre deosebire de oricare dintre componentele modelelor clasicsimbolice.). Cu cât un subiect dobândeşte mai multe reguli de producere specifice într-un anumit domeniu. J.

apari ia unor descriptori face imposibilã apari ia altora (bibliotecã şi cadã etc. Apoi.conexiuni cu pondere pozitivã (excitative).unii descriptori apar constant împreunã (cadã şi chiuvetã. men ionând care dintre descriptori se potrivesc la fiecare încãpere. atunci când probabilitatea ocuren ei unei unitã i fa ã de alta este pozitivã. au cerut unor subiec i sã-şi imagineze camere (birou. bucãtãrie etc). fiind dat un alt descriptor este variabilã. bibliotecã şi cãr i etc.) .probabilitatea de apari ia a unui descriptor. autorii sus-men iona i au stabilit 40 de descriptori (expresii care descriu un obiect sau proprietate).) . Astfel. dormitor.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Pentru a proiecta aceastã re ea. putându-se calcula probabilitatea oricãrui descriptor în raport cu un altul. s-a constatat cã: . Ponderea conexiunilor dintre unitã i este datã de probabilitatea lor relativã. 148 . Avem astfel: . Fiecare descriptor este reprezentat printr-o unitate dintr-o re ea neuromimeticã.

deschizând uşa unei încãperi vedem o bibliotecã. Existã în schimb conexiuni inhibitive cu cada de baie. în interiorul fiecãrei unitã i se gãsesc pãtrã ele albe şi negre de mãrimi diferite. ne aşteptãm sã gãsim în acelaşi loc şi cãr i. pct. 149 . Sã luãm spre exemplificare biblioteca. carpeta şi scaunul de birou). WC-ul.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ . In mod similar. Modelarea conexionistã a bazei de cunoştin e are plauzibilitate neuronalã. dar cu o pondere mai redusã: cu maşina de scris. Deci. atunci când ocuren a unei unitã i fa ã de alta este negativã. în vreme ce unitã ile slab activate formeazã memoria de lungã duratã. Dacã.conexiune nulã. Pozi ia lor relativã în interiorul pãtratului indicã unitã ile cu care respectiva unitate este conectatã. In acest sens pot fi aduse douã argumente: a) Rezultatele experimentale din neurochimia memoriei au dovedit cã memoria de lungã duratã se asociazã cu formarea de noi butoni postsinaptici.conexiuni cu pondere negativã (inhibitorii). conexiuni negative. coloana a patra). într-o re ea neuromimeticã. cu atât mai uşor dobândesc valoare de activare maximã. dar nicidecum o cadã de baie sau un WC-ul. iar ponderea conexiunilor dintre unitã i denotã probabilitatea coapari iei lor într-un anumit context. Conexiunea excitativã cu ponderea cea mai mare este stabilitã cu unitatea care reprezintã cãr i (linia a treia. un scaun de birou. excitativ spre unele unitã i şi inhibitiv spre altele. Modelarea conexionistã concordã cu datele experimentale referitoare la distinc ia dintre memoria de lucru şi memoria de lungã duratã ca diferen ã dintre nivelul de activare al cunoştin elor (vezi cursul 6. Ponderea rela iilor dintre unitã i ne aratã care este pattern-ul de activare ce se va realiza dacã una dintre ele este activatã. Fiecare unitate este reprezentatã de un pãtrat. Unitã ile cu valorile de activare cele mai ridicate formeazã memoria de lucru. b) Se cunoaşte faptul cã zilnic pierdem neuroni. Acest fenomen poate fi simulat pe modelele conexioniste. Deci. fãrã sã ne pierdem în aceiaşi propor ie memoria. Dupã cum pute i observa. cunoştin ele pe care le avem despre încãperile dintr-o casã pot fi reprezentate printr-o re ea interactivã. deoarece este extrem de improbabil ca biblioteca sã fie amplasatã în aceiaşi încãpere cu WC-ul şi cada de baie. Acest pattern de activare format prin propagarea stãrii de activare. cu cât tãria conexiunilor dintre anumite unitã i este mai ridicatã. iar dedesupt este scris descriptorul pe care îl reprezintã. Pãtrã elele albe aratã conexiuni pozitive iar cele negre. cu atât mai mult rezistã la alte modificãri ce au loc în re ea. care întãresc conexiunile dintre neuroni. "sunt reamintite mai rapid" în condi iile unei stimulãri externe. atunci când douã unitã i variazã independent. 2). în care fiecare unitate este un descriptor. reprezintã schema cognitivã a unui birou. Mãrimea lor reflectã ponderea conexiunii respective. . Mai sunt şi alte conexiuni pozitive. re elele neuromimetice pot constituit o modelare plauzibilã neuronal şi ecologic a bazei de cunoştin e din sistemul cognitiv.

Trebuie inut seama şi de faptul cã în mod obişnuit. Psihologie cognitivã. Pentru cã sistemul cognitiv posedã cunoştin e atât de diferite. Rezultã cã organizarea bazei de cunoştin e este rezultatul interac iunii dintre sistemul cognitiv şi mediul sãu. R. ci şi de interac iunea cu mediul în care se desfãşoarã memorarea. organizãrile bazei de cunoştin e depind nu numai de interac iunea cu materialul care trebuie memorat. iar modurile de dobândire a lor este atât de variat. Cl. p. C. Deci. Modul în care aceste materiale sunt organizate.249-263. Psihologia mecanismelor cognitive. pentru unele cunoºtinşe sunt potrivite reşele semantice. Iaşi. Astfel. Organizarea..3. Deasemenea. ci la interfa a dintre noi şi mediul în care trãim.1. ea nu se desfãşoarã numai în mintea noastrã. Astfel. Traité de psychologie cognitive. BONNET.248-254. (1999). scenariile etc. Dunod. RICHARD. putem considera cã modelãrile simbolice şi cele neuromimetice pot surprinde niveluri diferite de organizare a aceloraşi cunoştin e. schemele şi scenarii cognitive.. (1990). p. Modelele simbolice pot descrie modul de organizareal cunoştin elor..).4. pentru altele. fiind deja structurat. chiar materialul pe care îl memorãm are propria sa organizare.. aşa cum apar ele la interfa a dintre sistemul cognitiv şi mediu. 150 . J. 1-11. Modelele organizãrii bazei de cunoştin e (re elele propozi ionale şi semantice. influen eazã modul în care ni le structurãm în memorie. putem privi cele douã modelãri ca fiind complementare. este improbabilã existen a unei organizãri unice şi a unui mecanism unic de organizare a lor.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ * * * Dupã cum putem constata. şi este posibil sã existe şi altele. (1999). conexioniste pot surprinde organizarea cunoştin elor la interfa a cu structurile neurobiologice. Modelele de organizare prezentate pânã acum constituie organizãri locale ale cunoştin elor. Sã ne amintim de dependen a performan elor mnezice de congruen a mediului fizic din momentul reactualizãrii (vezi cursul 7. re elele neuromimetice) nu trebuie privite ca fiind într-o competi ie a cãrei mizã ar fi explicarea globalã a structurii bazei de cunoştin e.(eds). Paris. sau mai corect. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE GHIGLIONE. pct. iar modelele subsimbolice. M. vol. M. ZLATE. Polirom. ceea ce impune o încercare de a le evalua. suntem în prezent în posesia a douã modele de organizare a cunoştin elor (simbolic şi neuromimetic). MICLEA. p. care încã nu au fost descoperite. Iaşi Polirom. inclusiv structura materialului de memorat.

marketingului sau psihoprofilaxiei sociale.imaginile onirice. Imaginea mentalã vizeazã doar acele produc ii imagistice cu care opereazã sistemul cognitiv în absen a ac iunii unor stimuli vizuali asupra organelor de sim .3. Neutralitatea fa ã de valoarea de adevãr. TERMINOLOGIE.2. 2. 2.imaginile formate pornind de la mesaje verbale. ci o analizã mult mai pertinentã decât cea din lucrãrile tradi ionale asupra reprezentãrii.Imaginea mentalã . 2. Aceastã limitare a sferei no iunii de "imagine mentalã" nu reduce importan a studierii produc iilor magistice.2. Defini ie.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ CURSUL 12 IMAGISTICA MENTALA Planul cursului. DEFINITIE. e) Sã utiliza i hãr ile mentale ale subiec ilor în vederea unor ameliorãri în domeniul urbanisticii. 1. Dezbateri asupra imaginsticii mentale. In aceastã categorie intrã: . am folosit termenul de reprezentare în alt sens. în cel de proiec ie în sistemul cognitiv a realitã ii externe. 2. d) Sã explica i modul în care sunt generate imaginile mentale. Absen a sintaxei. 3. 151 . 3. 3. OBIECTIVE La sfârşitul acestui curs ve i fi capabili: a) Sã demonstra i cã imaginile mentale nu sunt cunoştin e. Studiile cognitive asupra imagisticii mentale nu aduc o simplã modificare de limbaj. Reprezentarea rela iilor topologice. c) Sã explica i analogiile dintre prelucrãrile imagistice şi ac iunile corespunzãtoare din mediul fizic prin penetrabilitatea cognitivã. nu vom folosi acest concept în abordarea imagisticii mentale (mental imagery). Pentru cã pânã acum. No iunea de "imagine mentalã" nu se referã la imaginea perceptivã şi nici la iconul pãstrat în memoria senzorialã vreme de câteva sutimi de secundã.reveriile.analog abstract şi imaginea vizualã. Terminologie.Analiza descendentã şi imagistica mentalã.1. 1. memoria de lucru şi memoria de lungã duratã. . 3.1. Fenomenele care vor fi abordate acum sunt tratate în cadrul psihologiei tradi ionale la capitolul "reprezentãri". b) Sã sus ine i existen a unei memorii imagistice de lungã duratã şi sã o explica i prin ipoteza codului triadic.Imaginea mentalã. .3. Caracteristicile imaginilor mentale.

A. Faraday. imaginea mentalã este o reprezentare cognitivã care con ine informa ii despre forma şi configura ia spa ialã (pozi ia relativã) a unei mul imi de obiecte.neutralitatea fa ã de valoarea de adevãr. Reprezentarea rela iilor topologice dintre elemente este principala caracteristicã a imaginii mentale. Einstein relata cã momentele sale de maximã creativitate erau legate de prezen a fulgurantã a unor imagini pe care abia ulterior se strãduia sã le decodifice şi sã le aşeze în formã logico-matematicã. Exemplu. . în absen a ac iunii stimulilor vizuali asupra receptorilor specifici. Un alt mare fizician.reprezentarea rela iilor topologice. în urma unor investiga ii teoretice eşuate. 2. Santa (1977) a utilizat douã tipuri de reprezentãri ale uneia şi aceleiaşi configura ii: o reprezentare imagisticã şi o reprezentare lingvisticã. Kekulé mãrturiseşte cã a descoperit structura ciclicã a benzenului dupã ce.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Exemplu. compensa insuficienta stãpânire a aparatului matematic prin capacitatea sa de a-şi imagina experimente şi fenomene fizice. J. Reprezentarea rela iilor topologice. M. Intr-un experiment. Deci. 152 . 2. L. CARACTERISTICILE IMAGINILOR MENTALE Caracteristicile imaginilor mentale sunt urmãtoarele: . .absen a sintaxei. a visat un şarpe care îşi înghi ea propria coadã.1.

Dacã imaginea mentalã reprezintã rela iile topologice sau spa iale dintre obiecte. atunci subiectul va rãspunde mai rapid în cazul primei figuri test. sarcina lor fiind de a rãspunde cãt mai rapid posibil dacã aceste figuri sunt alcãtuite din aceleaşi elemente ca şi figura ini ialã.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Intâi. Recunoaşterea cea mai rapidã a avut loc în condi iile conservãrii rela iilor topologice pentru figuri-test imagistice şi în cazul ordonãrii seriale pentru figuri-test lingvistice. Rezultatele acestui experiment duc la concluzia cã imaginile mentale sunt o reprezentare topologicã a unei situa ii. subiec ilor le erau prezentate o serie de figuri-test. în timp ce în a doua se conservã numai elementele figurii. 153 . subiec ii sunt solicita i sã inspecteze o configura ie de elemente: triunghi. o reprezentare serialã. Timpul de laten ã va fi diferit dacã imaginea mentalã codeazã rela iile topologice. Ca urmare. subiec ii trebuiau sã compare figurile-test cu imaginea mentalã a configura iei ini iale. iar cuvintele. decât în cazul celei de a doua. cerc. Dupã memorarea acestei configura ii. cãci în prima figurã-test se conservã şi rela iile topologice. pãtrat.

Valoarea de adevãr este un atribut excluziv al judecã ilor.adversarii imagisticii (Z.R. Anderson etc). J. Nu existã reguli care sã limiteze combinarea imaginilor mentale. deci ea nu poate avea valoare de adevãr. 3. psihologii cognitivişti s-au împãr it în douã tabere: . Absen a sintaxei Spre deosebire de reprezentãrile lingvistico-semantice. Putem visa fãpturi rezultate din cele mai ciudate combina ii. în visul nocturn şi în situa iile de maximã creativitate. imaginile mentale nu au valoare de adevãr. Prezen a imagisticii în momente de maximã creativitate poate fi explicatã tot prin absen a sintaxei combinãrilor imagistice.sus inãtorii imagisticii (S.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ 2. Dacã. J. DEZBATERI ASUPRA IMAGERIEI MENTALE Aceaste dezbateri sunt axatã în jurul întrebãrii: "Existã sau nu existã informa ie stocatã în memorie sub formã de imagini?" La nivelul sim ului comun. "visul este calea regalã spre inconştient". imaginile mentale se pot combina oricum.2. Cunoştin ele declarative de care dispune un sistem inteligent se constituie într-un set de propozi ii cãrora li se asigneazã o valoare de adevãr.3. conform lui S. Incercând sã rãspundã la aceastã întrebare. Astfel. dar problema este mult mai complexã. 2. 154 . Freud. Independen a imaginilor mentale de o sintaxã bine stabilitã poate fi principalul motiv al utilizãrii imagisticii în reverie. cãci numai o judecatã în care se afirmã ceva despre ceva poate fi adevãratã sau falsã. sirenele. Simpla posesie a unor imagini mentale nu înseamnã încã cunoaştin e. Fiind rezultatul unui travaliu inconştient. care se pot combina numai pe baza unor reguli sintactice bine stabilite de gramatica unui limbaj sau de cerin ele consisten ei logice. inorogii etc. O imagine nu afirmã şi nu neagã nimic. atunci ele nu sunt cunoştin e. ci este o modalitate autenticã de stocare a informa iei în memoria de lungã duratã. P. sistemul cognitiv stocheazã imagini şi le proceseazã pe baza unor mecanisme specifice. Sus inãtorii imagisticii Ei afirmã cã imaginea mentalã nu este numai un produs epifenomental. Phylyshyn. pare evidentã "preferin a" inconştientului de a se exprima într-un cod nesupus constrângerilor rigide ale sintaxei care guverneazã limbajul sau ale inferen ei logice. Pomerantz etc) . Neutralitatea fa ã de valoarea de adevãr Spre deosebire de reprezentãrile lingvistico-semantice. Mitologia din toate timpurile este populatã de fãpturi inexistente dar imaginate cum sunt pegaşii. Kosslyn. o ideee originalã se exprimã mult mai uşor într-o reprezentare lipsitã de constrângeri severe. Cunoştin ele sunt rezultatul analizei imaginilor mentale. suntem tenta i sã rãspundem afirmativ. Dacã imaginile nu au valoare de adevãr. centaurii. cum este cea imagisticã. Absen a sintaxei este evidentã la imaginile onirice.

constric ia etc). Acest buffer vizual poate fi conceptul ca fiind analog unei zone din memoria unui calculator. cã bufferul vizual este un sistem specializat cu o realitatea fizicã distinctã în mintea omeneascã. adicã dacã nu este stimulat tot timpul. împrospãta şi se pot produce diferite transformãri asupra ei. celula de memorie are multe proprietã i geometrice într-un spa iu bidimensional: o pozi ie care poate fi reprezentatã cu valori pe coordonatele x şi y. reprezentarea vizualã se construieşte într-un buffer vizual. Adversarii imagisticii Ei nu neagã existen a imaginilor mentale în memoria de lucru dar le conferã un rol epifenomenal. din elementele picturale ale reprezentãrii în imagine bidimensionalã. Kosslyn. de cãtre baza noastrã de cunoştin e. mergând pãnã la postularea unui cod dual. produse prin analiza descendentã din baza noastrã de cunoştin e. Rutinele grafice primitive se referã la modalitã i de prelucrare a informa ilor din memoria graficã (ex. Una dintre modalitã ile de analizã ale imageriei ne este oferitã de S. Altfel spus. In ambele tabere existã nuan ãri ale op iunilor de bazã. dacã nu este constant împrospãtat. rotirea. memoria de lungã duratã nu con ine imagini.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Exemplu. El considerã cã existã un buffer (tampon vizual). Imaginile sunt produse temporar. O altã problemã care se pune este de şti dacã imagistica conservã sau nu toate proprietã ile percep iei şi dacã imaginea mentalã este ca un tablou care se priveşte şi se exploreazã. Altfel spus. are celule vecine. ea fiind populatã exclusiv cu con inuturi semantice. sau la admiterea imaginilor mentale ca un cod concurent codului semantic. Centrul buffer-ului se considerã cã are cel mai înalt nivel de activare. considerându-le rezultate introspective temporare. Buffer-ul în care se construieşte reprezentarea este pe termen scurt şi trebuie sã fie generat dintr-o reprezentare pe termen lung. analog cu bufferul dintr-un text de imprimantã. adicã specializat într-un anumit tip de activitate. 155 . pentru cã buffer-ul vizual se estompeazã rapid. aceastã zonã de memorie poate fi manipulatã de cãtre un set de rutine grafice primitive care sunt intrinsec spa iale. în sensul cã acea zonã are prin construc ia sa nişte proprietã i spa iale intrinseci (caracteristici intrinseci care permit reprezentarea proprietã ilor spa iale) şi cã acea zonã este operatã de un set de proceduri care o pot încãrca. Fiecare celulã din memorie reprezintã un punct. Dacã este o imagine bidimensionalã. în func ie de necesitã ile sarcinii. care este organizatã pentru a fi cititã direct pe ecranul calculatorului. S. împãturirea. Kosslyn considerã deci. primind astfel cea mai mare parte din aten ia subiectului. expandarea. Ca urmare. pixel. are o distan ã fa ã de celelalte celule. S. Kosslyn considerã cã aceste capacitã i ale imageriei vizuale sunt asemãnãtoare unui procesor dedicat.

dar nu le re ine pe toate. Pãstreazã şi caracterul continuu al deplasãrilor şi transformãrilor şi în anumite condi ii se pot coda şi distan ele. In afarã de acest punct comun însã. In primul rând imaginile mentale sunt produse în absen a ac iunii stimulilor asupra receptorilor vizuali. care au permis. Ea conservã în afarã de forma obiectelor. Ca urmare. Imaginile mentale presupun implicarea analizei descendente în analiza stimulilor vizuali. Reed şi J. sau este produsã pe baza lecturii unui text. Ambele tipuri de imagine reprezintã forma unor obiecte şi rela iile spa iale dintre acestea. 3. Johnson (1975. Din referentul ini ial. A.1. Imaginea mentalã succede analizei descendente a stimulilor vizuali şi depinde de baza de cunoştin e a sistemului cognitiv. Putem avea chiar imagini mentale despre obiecte sau scene pe care nu leam vãzut sau nu le vom vedea niciodatã. pozi ia lor relativã şi la un mod general proprietã ile topologice. Deci. Deci. o imagine mentalã este în mai mare sau mai micã mãsurã rezultatul unor procese de analizã descendentã. 156 . deci.Analiza descendentã şi imagistica mentalã Analogul cel mai apropiat al imaginii mentale este imaginea vizualã. în imaginea mentalã se pot regãsi doar acele componente pentru care s-a putut gãsi corespondent categorial.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Imaginea mentalã re ine un anumit numãr din proprietã ile perceptive ale obiectului sau ale scenei. K. imaginile mentale depind de baza de cunoştin e care ini iazã analiza descendentã. o analizã descendentã. Un experiment efectual de S. nu este un "preconcept". ele neputându-se constitui în absen a acesteia. mai multe decât codul verbal. 1977) utiliza materialele din imaginea de mai jos. imaginea mentalã (sau ceea ce se numeşte în limbaj tradi ional "reprezentare") nu se interpune între imaginea perceptivã şi concept. chiar dacã succede o imagine perceptivã. cum ar fi imaginile onirice sau imaginile construite pe baza lecturii unui text. imaginile mentale diferã considerabil de imaginile fotografice. Exemplu.

Ele presupun procesãri descendente. fotografie) poate fi reanalizatã şi descompusã în pãr i componente. b) Subiec ii inspecteazã configura ia complexã. având în vedere cã analiza descendentã este profund implicatã în imageria mentalã. In ambele variante. adicã au fost categorizate. Imaginea fizicã (desen. un nevãzãtor congenital. Propor ia rãspunsurilor corecte a fost 86% pentru prima variantã şi 52% pentru varianta a doua. cã nu existã o memorie pur imagisticã. independent de procesãrile semantice. Deci. dupã categorizãrile utilizate ini ial. poate avea imagini mentale.elementele incongruente cu schema cognitivã sau categoria implicatã în recunoşterea stimulului pot fi omise din imaginea mentalã. Pe baza acestor date se poate conchide cã reprezentãrile imagistice nu pot fi un cod specific. . 3. Deci. O altã problemã care se ridicã este cea dacã o persoanã care nu a avut niciodatã imagini perceptive vizuale. ei trebuie sã men ioneze dacã figurile inspectate sunt pãr i ale configura iei complexe. dar construite datoritã congruen ei lor cu categoria sub care a fost cuprinsã referin a. subiec ii sunt solicita i sã compare pãr ile configura iei complexe (imagini mentale) cu imaginea fizicã sau perceptivã a acesteia. dependente de baza de cunoştin e. Diferen a semnificativã rezultatã se explicã prin diferen a dintre imaginea fizicã şi cea mentalã.2.analog abstract şi imaginea vizualã Am vãzut cã imaginea mentalã con ine acele elemente din imaginea fizicã ce au fost procesate abstract.elementele categorizate şi procesate mai intens sunt mai bine reprezentate în imaginea mentalã decât cele necategorizate sau slab procesate. imaginea mentalã este mediatã de procesãri semantice. introduc ponderãri specifice ale caracteristicilor spa iale şi rela iilor topologice dintre elementele unei situa ii. altele decât cele ini iale. Aceasta este una din marile dificultã i întâmpinate în construc ia sistemelor artificiale care sã utilizeze imagini spa iale. pe când imaginea mentalã poate fi descompusã numai dupã componentele procesate anterior. Astfel: . Toate aceste cercetãri ne duc spre concluzia cã nu existã un cod pur imagistic. autonom. subiec ii sunt solicita i sã compare imaginea perceptivã a pãr ilor cu imaginea mentalã a configura iei complexe. în func ie de procesãrile semantice şi analiza descendentã subiacentã. .Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ In partea stângã sunt prezentate douã configura ii complexe iar în partea dreaptã sunt prezentate o mul ime de figuri care intrã în componen a configura iilor complexe. supuse analizei descendente. 157 . dupã care pe un display este prezentatã configura ia complexã. Se poate afirma cã în imaginea mentalã izotropia pãr ilor imaginii fizice este înlocuitã cu organizarea lor ierarhicã. Deci. neizotropã. Experimentul are douã variante: a) Subiec ii inspecteazã figurile din dreapta. dupã care pe disply sunt prezentate figurile din dreapta.imaginea mentalã poate con ine elemente absente din imaginea fizicã de referin ã. In aceastã situa ie ne putem întreba cât de multe similitudini mai existã între imaginea vizualã perceptivã şi imaginea mentalã.Imaginea mentalã . înterac iunea cu alte cunoştin e de inute de sistemul cognitiv. Procesãrile semantice ale stimulului în momentul percep iei.

în 1983 a realizat un astfel de experiment. întrucât imaginile mentale interfereazã cu semnalele corespunzãtoare. trebuie sã conchidem cã cel pu in unele procesãri imagistice sunt realizate de aceleaşi mecanisme care sunt implicate în percep ia vizualã. S-a constatat cã imaginea vizualã interfereazã mai puternic cu un stimul vizual decât cu un stimul auditiv şi invers. deoarece emisfera dreaptã produce imaginile perceptive pentru obiectele din câmpul vizual stâng şi invers. atât la vãzãtori cât şi la nevãzãtori. Kerr. Astfel. (J. Ei nu pot percepe obiectele din câmpul vizual strâng. atunci mecanismele implicate în imagistica mentalã sunt similare celor implicate în imaginea perceptiv vizualã. 158 . b) Anumite date de neuropsihologie sus in deasemenea. Anderson. Aceasta însemnã cã imaginile mintele nu sunt legate de o anumitã modalitate senzorialã. în spe ã nu sunt legate de imaginile vizuale. performan ele vãzãtorilor şi nevãzãtorilor la sarcina de scanare a imaginilor mentale sunt similare. aducem în discu ie un experiment asupra imaginilor mentale la aceastã categorie de pacien i. Pe o suprafa ã planã erau reprezentate7 figuri geometrice aşezate la diverse distan e unele de altele. S-a constatat cã timpul de reac ie creşte odatã cu mãrirea distan elor dintre figurile geometrice. pentru a putea fi pipãite de nevãzãtori. Aceste cercetãri se bazeazã pe fenomenul de interferen ã şi pe date neuropsihologice asupra deficitului vizual selectiv. comparând performan ele unui lot de subiec i vãzãtori cu un lot de subiec i nevãzãtori congenitali. Subiec ii trebuiau sã apese un buton în momentul în care punctul atingea figura. Ceea ce este esen ial în formarea imaginilor mentale este reprezentarea rela iilor spa iale dintre elementele unei scene sau configura ii.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Au fost realizate experimente asupra iamginilor mentale. a) Cercetãrile asupra interferen ei au la bazã urmãtoarea ipotezã: dacã efectuarea unor procesãri imagistice interfereazã cu o sarcinã vizualã mai puternic decât cu o sarcinã dintr-o altã modalitate senzorialã. cum ar fi culoarea sau luminozitatea. subiec ilor li se spunea numele uneia dintre figurile geometrice pe care trebuiau sã şi-o imagineze. O serie de cercetãri întreprise în ultimii ani au eviden iat totuşi existen a unor legãturi strânse între imaginile perceptive vizuale şi cele mentale. Rezultã deci cã. N. 1985) Imaginile mentale sunt reprezentãri spa iale sau topologice şi sunt mai abstracte decât imaginile vizuale. R. H. timpul scurs fiind mãsurat. Exemplu. Ulterior. sau pe percep ia tactil-chinestezicã. li se cerea sã-şi închipuie un punct care se deplaseazã cu o vitezã constantã pânã la o altã figurã. ca în cazul vãzãtorilor. ideeea cã mãcar o parte din procesãrile imagistice sunt realizate de aceleaşi mecanisme care sunt implicate în formarea imaginii perceptive vizuale. pentru imaginea auditivã. Apoi. se cunoaşte cã pacien ii cu leziuni în zona lobului parietal drept suferã de un deficit vizual selectiv. Deci. Nu este important dacã informa iile despre pozi ia relativã a obiectelor se bazeazã pe percep ia vizualã . Aşadar. Spre exemplificare. nefiind legate de o singurã modalitate senzorialã. Acesta este motivul pentru care no iunea de "imagine mentalã" şi cea de "reprezentare spa ialã" sunt considerate adesea ca echivalente. nu sunt necesare. cel pu in o parte din mecanismele implicate în imaginile vizuale sunt implicate şi în realizarea imaginilor mentale. la nevãzãtorii congenitali. scoase în relief. Datele perceptuale ale stimulului.

Dupã cum se poate observa. M. 92% dupã trei zile şi 58% dupã 120 de zile de la expunere. alte cercetãri au încercat sã vadã memoria pe care o au oamenii despre figurile umane întâlnite de-a lungul vie ii. 1994) ar fi cã în imaginea mentalã sunt prezente atât caracteristici spa iale. Ei trebuiau sã-şi imagineze cã se aflã într-un anumit punct al pie ii şi erau solicita i sã relateze toate obiectele pe care le pot inspecta din pozi ia respectivã. E. Concluzia care se poate trage este din nou cã cel pu in unele procesãri imagistice sunt realizate de aceleaşi mecanisme care sunt implicate în percep ia vizualã.3. Exemplu. Procentajul rãspunsurilor corecte a fost de 97% imediat dupã expunere. sarcina lor fiind sã spunã care din ele a fãcut parte din lotul de imagini prezentate anterior.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Exemplu. De aceastã datã ei au ignorat total obiectele men ionate anterior. Bisach şi C. Apoi.Imaginea mentalã. Pentru a conferi o mai mare validitate ecologicã acestor rezultate. Suntem acum în posesia a douã categorii de date experimentale care sus in douã lucruri contrare: . ignorând total obiectele care ar fi fost prezente în câmpul vizual stâng. acest studiu se bazeazã pe cercetãri de laborator. ca şi cum acestea ar fi nişte realitã i independente de percep ia vizualã. memoria de lucru şi memoria de lungã duratã Problema la care ne referim acum este cea a duratei imaginilor în memorie. Utilizarea predominantã a unora sau altora putând fi determinatã de specificul sarcinii. O solu ie posibilã a acestei dileme (cf. Miclea. In mod surprinzãtor. cu stimuli aleşi şi expuşi de experimentator. subiec ii au fost ruga i sã-şi imagineze cã sunt în partea opusã a pie ii şi sã relateze obiectele pe care le observã. relatând numai despre cele care nu au fost men ionate în faza anterioarã a experimentului. Apoi a procedat la un test de recunoaştere prezentând subiec ilor câte douã imagini.altele eviden iazã mecanisme comune implicate în producerea imaginii mentale şi a perceptului corespunzãtor. . ei nu men ionau decât obiectele din câmpul vizual drept. 3. Aşadar. Shepard în 1967 a prezentat unui lot de subiec i 612 imagini colorate cu un timp de expunere de 6 secunde fiecare. Luzzatti (1978) au solicitat pacien ii sã-şi imagineze o pia ã din oraş cu care aceştia erau familiariza i înainte de lezarea lobului parietal drept. N. comportamentul acestui tip de pacien i în scanarea imaginilor mentale este similar cu cel implicat în percep ia vizualã. cât şi caracteristici vizuale.unele sus in caracterul abstract al imaginilor mentale. 159 . Si pe aceastã temã s-au fãcut numeroase cercetãri.

chiar şi în cazul subiec ilor care au absolvit colegiul cu 35 de ani în urmã. cu fiecare reper de pe un drum pe care-l strãbatem zilnic poate fi asociat un lucru pe care dorim sã-l pãstrãm în memorie şi astfel este de ajuns sã parcurgem drumul pentru ca lucrurile pe care nu am vrut sã le uitãm sã se actualizeze. metoda loci. .Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Exemplu. Dacã unul dintre cele douã coduri este înlãturat sau redus. acurate ea pãstrãrii imaginilor în memoria de lungã duratã poate fi explicatã şi prin participarea a trei coduri: .lingvistic. 160 . chiar şi în cazul expunerilor de scurtã duratã sau dupã scurgerea unui inteval de timp considerabil. H. se poate explica îmbunãtã irea performan elor mnezice prin utilizarea unor mnemotehnici. De aceea: . Metoda coordonatelor (a lui Loci). pentru care nu avem etichetã lingvisticã. un orator roman care a trãit în primul secol dupã Christos.imaginile pentru care avem o etichetã lingvisticã sunt re inute mai bine decât imaginile inedite. poza care reprezenta chipul unui fost coleg de clasã. G. Grupul care absolvise cu 48 de ani în urmã a oferit şi el rãspunsuri corecte în 71% din cazuri.imagistic. Lovelace şi Southall (1983) observã cã studen ii îşi reamintesc mai bine materialul dacã acesta este prezentat tipãrit pe pagini numerotate şi cu spa ii albe în partea superioarã şi inferioarã. cum e de pildã metoda localizãrii în spa iu. au utilizat un lot de subiec i cu vârste cuprinse între 17 şi 74 de ani. Bahrick şi R . Exemplu.P. Primul stadiu este acela al identificãrii şi fixãrii în memorie a unui numãr de localizãri specifice. P. care faciliteazã reamintirea imagisticã a stimulului. Tinând cont de procesãrile descendente implicate în produc iile imagistice. Pentru cã imaginea mentalã este mai abstractã decât imaginea perceptivã vizualã. a folosit aceastã metodã pentru a-şi reaminti numele sau alte detalii de care avea nevoie în discursurile sale. Mai recent. prin vizualizarea oamenilor sau a altor diferite lucruri pe care vroia sã şi le reaminteascã (cum ar fi localizarea acestora în camera în care îşi inea discursul). în 1975. . memoria imagisticã se deterioreazã. Miclea considerã cã imaginile sunt stocate atât de acurat în memoria de lungã duratã deoarece în constituirea lor sunt implicate prelucrãri semantice (categorizare şi alte prelucrãri semantice) şi li se asociazã o etichetã lingvisticã. Paivio (1971) a lansat ipoteza codului dual. Wittlinger. M.imaginile lipsite de sens sunt re inute mai greu în memorie decât imaginile a cãror semnifica ie este cunoscutã. Bower (1970) a elaborat un mod practic de folosire a acestei tehnici ce presupune mai multe etape. Se ştie cã Cicero. H. confom cãreia prodigiozitatea memoriei imagistice se datoreazã asocierii sale cu un cod verbal. Spre exemplu. Procentajul rãspunsurilor corecte a fost de 90%. -semantic. Se poate remarca faptul cã memoria imagisticã a oamenilor este prodigioasã. care erau solicita i sã aleagã din cinci poze. Pentru a explica acest fenomen A.

4. PROCESAREA IMAGINILOR MENTALE Cele mai interesante opera ii ce poartã asupra reprezentãrilor imagistice sunt: . Reactualizarea este mai uşoarã în cazurile în care contextul poate fi reconstuit la fel de bine ca şi materialul prezentat. Cel pu in o parte din mecanismele implicate în percep ia vizualã sunt subiacente produc iilor imagistice.1. durata men inerii lor depinzând de rapiditatea proceselor implicate în deteriorarea şi reconstruc ia imaginii mentale. 2. ele putând fi ob inute şi prin alte mijloace decât percep ia vizualã (ex.scanarea 4. care ulterior. dacã vrem sã rãspundem la întrebarea dacã existã o memorie imagisticã. Subiectul uman poate genera o figurã complexã din pãr ile sale. Aceste pãr i. Toate acestea aratã importan a contextului în care ceva este învã at. Ca urmare nu existã imagini mentale pure. Construc ia respectivei imagini este însã limitatã şi ca numãr de elemente (maximum cinci) şi ca duratã. ceea ce ne duce cu gândul la capacitatea memoriei de scurtã duratã. sunt non-izotrope.Generarea figurii se face dupã categoriile activate la recunoaşterea anterioarã a imaginii fizice.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Cunoaşterea locului ocupat în paginã şi numãrul paginii ajutã la reamintire prin faptul cã oferã repere. împãturirea) . nici un mecanism mnezic special pentru stocarea şi reactualizarea imaginilor mentale.generarea. c) A fost pusã în eviden ã existen a unei memorii imagistice de lungã duratã . Ele sunt însã mai abstracte decât perceptele vizuale. expandarea şi constric ia. b) Imaginile mentale reprezintã rela iile spa iale ale elementelor unei scene. (vezi cursul 6.1. 161 . Miclea a botezat aceastã ipotezã cu numele de ipoteza codului triadic. nepaginatã (ca un sul) sau nenumerotatã a determinat scãderea reactualizãrii cu 25%. monitorizeazã construc ia reprezentãrilor imagistice complexe. In memoria de lucru pot fi re inute maximum 5 elemente ale scenei.) * * * In concluzie. independente de orice prelucrare semanticã.transformarea (rotirea. tipãrirea pe foaie continuã. cum ar fi categorizãrile şi alte procesãri semantice. Acest fapt se poate explica prin existen a codului triadic. Prin compara ie. suntem acum în mãsurã sã conchidem urmãtoarele: a) In imaginea mentalã sunt prezente acele elemente care au fãcut obiectul analizei descendente. dupã cum s-a vãzut. în func ie de rapiditatea refacerii permanente a elementelor care se şterg. tactil etc). Generarea reprezentãrilor imagistice Imaginile mentale sunt generate de baza de cunoştin e de care dispune subiectul. chinestezic. . pct. auditiv. M. In ceea ce priveşte memoria de lucru s-a dovedit experimental faptul cã nu putem re ine decât maxim 5 elemente ale unei imagini complexe. Aceste cunoştin e activeazã categoriile care sunt implicate în recunoaşterea obiectelor.

Cooper şi R. Shepard (1973) au utilizat stimuli bidimensionali. Cele douã coloane din stânga reprezintã un R rotit în grade diferite fa ã de pozi ia ini ialã. In urma acestui experiment. Stimulii utiliza i de L. reprezentãrile mentale pot fi supuse unei serii întregi de transformãri. Rotirea Imaginile mentale pot fi rotite în plan sau spa iu tridimensional. L. N. exceptând orientarea lor spa ialã. 4. . Exemplu. Cele mai multe experimente efectuate pentru a vedea cum se realizeazã aceste rota ii utilizeazã perechi de reprezentãri ale unor obiecte (identice sau nu) dar orientate diferit. Dupã cum se observã realizarea unei rota ii mentale este absolut necesarã pentru realizarea sarcinii. s-a constatat cã timpul de reac ie creşte în func ie de disparitatea unghiularã.rotirea. Transformarea imaginilor Odatã generate. Sarcina subiec ilor este de a men iona dacã obiectele sunt identice sau nu.2.1. Sarcina consta în a decide dacã stimulii prezenta i reprezintã un R sau reflexul acestuia în oglindã.expandarea şi constric ia. Cooper şi R.2. Shepard (1973). mai concret ei au prezentat subiec ilor o mul ime de orientãri ale literei R şi ale imaginii sale în oglindã.împãturirea. apoi sã men ioneze dacã este vorba despre figuri identice sau figuri diferite. El atinge valoarea maximã în cazul unei rotiri de 180° fa ã de pozi ia 162 . Cele mai studiate sunt: .Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ 4. rotit cu acelaşi numãr de grade. Coloanele din dreapta reprezintã reflexul în oglindã a lui R. Pentru a realiza aceastã sarcinã ei trebuie sã realizeze o rotire mentalã a uneia dintre imagini. N. A. A. .

dacã disparitatea unghiului este de pânã la 180° şi în sens invers. astfel încât transformãrile noastre imagistice sunt analoage transformãrilor asupra obiectelor fizice corespunzãtoare. noi ştim cã rotirea fizicã are o duratã cu atât mai mare cu cât este mai amplã.2. în 1978. dacã disparitatea este mai micã. cu cât ea se îndepãrteazã de mãrimea ei uzualã. S-a constatat cã: . 4. Aceastã analogie poate fi explicatã prin penetrarea transformãrilor imagistice de baza noastrã de cunoştin e. Aceastã cunoştin ã tacitã controleazã modul de efectuare a rotirii mentale. S-a constatat cã cu cât numãrul de îndoiri efectuate asupra reprezentãrilor imagistice este mai mare. Analogia cu transformãrile fizice este evidentã. Deci. Pentru cã imaginile mentale nu sunt obiecte fizice şi nu sunt rotite în spa iul fizic. Ei au prezentat subiec ilor o hartã a unei insule imaginare. Kosslyn şi colab. Este ca şi cum subiec ii ar roti în sensul acelor de ceasornic litera respectivã. nu digital. în cazul rotirii mentale ca şi în cazul rotirii fizice. cu atât creşte durata timpului de reac ie. Scanarea imaginilor mentale Scanarea sau inspectarea reprezentãrilor imagistice a fost şi ea investigatã experimental. analogic. Expandarea şi constric ia Reprezentãrile mentale pe care le avem despre un obiect pot fi mãrite.2. Experimentul prototip asupra scanãrii sau inspectãrii unei reprezentãri imagistice a fost efectuat de S. Deci. Aşadar. 163 .Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ de referin ã. cunoscutã din experien a cotidianã. 4. Exemplu. Rotirea mentalã este monitorizatã de cunoştin ele implicite pe care le avem despre rotirea fizicã. sau micşorate. deşi imaginile mentale nu sunt obiecte fizice. impunând dependen a timpului de reac ie de mãrimea disparitã ii unghiulare. . subiec ii tind sã alegã rota ia cea mai economicoasã. cunoştin ele noastre influen eazã expandarea/constric ia. Astfel. trebuie explicatã analogia rotirii mentalãe cu cea fizicã. Creşterea gradului de dificultate odatã cu îndepãrtarea de mãrimea obişnuitã este o consecin ã a constrângerilor pe care cunoştin ele noastre le impun transformãrilor imagistice.3.este mai dificil sã expandãm sau sã micşorãm o imagine mentalã. Dificultã ile întâmpinate se reflectã în creşterea timpului de reac ie.2. discondinuu. 4.varia ia mãrimii imaginii se face continuu. variind continuu (analogic) mãrimea imaginii noastre mentale. Deci şi în cazul împãturirii cunoştin ele implicite despre transformãrile fizice din mediu monitorizeazã transformãrile imagistice.3. inconştient. Se poate afirma astfel cã nu existã diferen e notabile între rotirea în plan şi rotirea în adâncime. Impãturirea Este o opera ie ce poartã asupra unor imagini bidimensionale din care trebuie construitã imaginea unui obiect tridimensional. cunoştin ele despre mediul nostru fizic. pentru a o identifica. noi ducem cu noi. adicã expandate.

Apoi.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ pe care erau marcate: o plajã. gradul de memorare fiind evaluat dupã corectitudinea cu care o puteau desena. Subiec ii au fost solicita i sã memoreze harta. nişte ierburi şi un grup de stânci. o fântânã. un lac. pe care subiec ii trebuiau sã şi-l imagineze. o colibã. experimentatorul numea cu voce tare un reper de pe hartã. Sarcina subiec ilor era de a scana harta 164 . un arbore. Dupã 5 secunde era numit un alt reper.

sã strãbatem în lung şi lat teritoriul respectiv etc. HARTA PSIHOLOGICA Pentru a ne orienta într-un anumit teritoriu. . generarea. o constantare care se referã la toate prelucrãrile imagistice: nu existã o capacitate unicã de prelucrare a imaginilor. Aceastã reprezentare este o veritabilã hartã mentalã sau hartã psihologicã a teritoriului respectiv. S-a constatat cã durata şi complexitatea scanãrii hãr ilor mentale creşte odatã cu mãrirea distan ei dintre obiective. zone plãcute şi neplãcute. expandarea/constric ia şi împãturirea. * * * In final. atunci suntem nevoi i sã ne fixãm câteva puncte de reper. având o pondere mai redusã. altele sunt reprezentate doar sumar. Coeficien ii de corela ie gãsi i între performan ele la aceste sarcini nu au fost semnificativi. vesele sau deprimante. generarea unei imagini din pãr ile ei componente este realizatã în primul rând de emisfera cerebralã stângã. un centru neurofiziologic al tuturor prelucrãrilor imagistice. incomplet şi plin de confuzii. un subiect având diverse atitudini şi stãri emo ionale fa ã de anumite pãr i ale teritoriului: existã zone percepute ca fiind mai periculoase decât altele. avem nevoie de o hartã a mediului ecologic în cauzã. Nu existã. unele implicând scanarea imaginii. (1984) au mãsurat performan ele subiec ilor la diverse sarcini. 5. drumurile de acces şi obstacolele pe care le-am putea întâmpina. Ea se deosebeşte sub mai multe aspecte de hãr ile elaborate de cartografi: . In plus investiga iile neuropsihologice au arãtat cã opera ii imagistice diferite sunt realizate de structuri neuroanatomice diferite. In ambele situa ii vom ajunge în cele din urmã sã avem o reprezentare mentalã a teritoriului respectiv. Deci. ceea ce înseamnã cã cunoştin ele pe care le avem despre mediul fizic monitorizeazã scanarea hãr ilor mentale. pentru a stabili loca ia noastrã în raport cu un anumit punct. altele rotirea. în detaliu.. Se mãsura timpul de reac ie. Kosslyn şi colab. Dacã nu putem intra în posesia ei. . pline de pete albe etc. S. Cele 7 repere erau astfel amplasate încât distan a dintre oricare pereche sã difere de toate celelalte.satura ia psihologicã a diferitelor zone este inegalã. 165 . sã întrebãm mereu despre locul unde se aflã un anumit obiectiv şi cum putem ajunge la el. în timp ce rotirea şi scanarea reclamã participarea masivã a emisferei drepte. încã o prelucrare imagisticã este analoagã ac iunii corespunzãtoare din mediu fizic.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ mentalã de la un obiectiv la altul şi de a apãsa pe o tastã în momentul în care ajungeau la obiectivul intã. o persoanã poate avea performan e ridicate la sarcini care implicã anumite procesãri imagistice şi performan e scãzute dacã sunt puse în joc alte prelucrãri ale imaginilor mentale.scala de reprezentare a teritoriului nu este aceiaşi pentru toate păr ile sale: unele sunt mai bine reprezentate. aşadar.harta psihologicã se dobândeşte printr-un proces destul de lent. au proiec ie cognitivã mai amplã. Deci. De pildã.

Putem recurge la analiza de caz pentru a explica modul de reprezentare al teritoriului şi naviga ia în interiorul acestuia a unui singur subiect. (1970). M. In general. Psihologia mecanismelor cognitive. M. O zonã anostã. Psihologie cognitivã. (1999). în primul rând. 166 . S. Stabilirea hãr ilor psihologice este importantã atât pentru urbanisticã şi marketing. luând în calcul. O a doua metodã utilizatã de S. vol.centralitate zonei. p. . Se combinã apoi hãr ile desenate de subiec i. 167. cât şi pentru psihoprofilaxia socialã. adicã locul pe care o zonã îl ocupã în fluxul cotidian al mişcãrilor popula iei. acurate ea recunoaşterii s-a dovedit a fi în func ie de doi factori: .specificitatea ei arhitecturalã sau socialã. la scale inegale ale zonelor unui numit teritoriu. (1972) constã în prezentarea unor forografii cu instantanee din diverse zone ale oraşului. neuniform saturate psihologic. acele repere care apar cu frecven a cea mai mare.. slab reprezentatã cognitiv poate dobândi o reprezentare cognitivã mult mai amplã dacã acolo se amplaseazã un obiectiv de mare interes social şi/sau dacã i se creazã o culoare localã proprie. 193-201. Iaşi. adicã mãsura în care o zonã are propria ei culoare localã. The experience of living in cities. se vor putea distinge zone bine reprezentate în harta psihologicã şi zone slab reprezentate (cu diferite grade intermediare). Si în aceastã situa ie subiec ii trebuie sã apar inã tuturor zonelor de locuit într-o distribu ie geograficã conform cu datele de recensãmânt.. Polirom. Iaşi Polirom. Este de aşteptat ca harta mentalã a zonei în care locuieşte cineva sã fie mai dezvoltatã decât reprezentarea cognitivã a altor zone. (1999). BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE MICLEA. Fotografiile se iau din fiecare dintre punctele de intersec ie a longitudinilor şi latitudinile anterior stabilite. Science. Investiga iile asupra hãr ilor psihologice se confruntã cu o problemã metodologicã destul de dificilã: cum se poate obiectiva harta mentalã a unui subiect? O primã metodã constã în a solicita subiec ii sã deseneze cât mai complet posibil harta unui anumit teritoriu. Sarcina subiec ilor este de a men iona dacã. In func ie de frecven a loca iilor corecte şi a numãrului de obiective corect men ionate. dobândite prin investigarea proprie a mediului sau prin consultarea bazei de cunoştin e despre teritoriul respectiv. Milgram şi colab. la distan e egale unele de altele. MILGRAM.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Rezumând hãr ile psihologice sunt proiec ii cognitive. S-a constatat cã oamenii se simt mai în siguran ã şi mai satisfãcu i de via ã dacã au o bunã hartã psihologicã a teritoriului în care trãiesc. îndeosebi a zonei lor de reziden ã.159-183. ZLATE. pe baza acestor fotografii. recunosc sau nu zona din care au fost luate. Ne intereseazã dacã o anumitã zonã sau obiectiv a fost localizat pe hartã şi dacã rela iile spa iale dintre punctele marcate pe hartã sunt corecte sau nu (eventual în ce fel au fost distorsionate). Subiec ii pe care se face investiga ia trebuie sã-şi aibã reziden a în diferite pãr i ale oraşului. Pentru asigurarea eşantionãrii instantaneelor fotografice prezentate se poate împãr i oraşul sau teritoriul respectiv în linii imaginare care sã marcheze longitudinea şi latitudinea.

adicã alternativa care-i asigurã câştigul maxim. b) Sã argumenta i validitatea psihologicã mai mare a modelor utilitã ii aşteptate fa ã de modelele valorii aşteptate. selec ia unei alternative dintr-o mul ime de variante disponibile la un moment dat. 1. exprimând inten ionalitatea fiin ei umane. Din eforturile lor conjugate au rezultat două categorii de modele. Se presupune cã în luarea unei decizii.2. Modelele normative ale luãrii deciziei. Sã presupunem cã vreau sã plec la mare cu avionul (A) sau cu trenul (B) şi mã decid pentru A. MODELE NORMATIVE ALE DECIZIEI Ele îşi au originea în ştiin ele economice şi au la bazã douã asump ii: a) Principala asump ie a modelelor normative este cea a ra ionalitã ii subiectului decident. 1. Limitele modelelor normative ale luãrii deciziei. dacã un individ preferã alternativa A lui B şi alternativa B lui C. d) Sã aduce i argumente în favoarea limitelor modelelor normative ale luãrii deciziei. Aceasta înseamnã cã în cazul unui ra ionament tanzitiv. Intre timp. o fiin ã este ra ionalã dacã este necontradictorie. 2. 1. Modelul utilitã ii aşteptate. Modelul valorii aşteptate. 1. Modelul valorii subiectiv aşteptate.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ CURSUL 13 DECIZIA (I) MODELELE NORMATIVE ALE LUARII DECIZIEI Planul cursului 1. OBIECTIVE La sfârşitul acestui capitol ve i fi capabili: a) Sã distinge i între valoare şi utilitate. 167 . sociologi cât şi pentru psihologi. dar un prieten se oferã sã mã ducã cu maşina (C). Luarea unei decizii.1. trenul. Luarea deciziei a constituit obiect de interes atât pentru economişti. prefer alternativa B.3. subiectul uman se comportã ra ional. Intre tren şi maşinã. aflu cã zborul respectiv este anulat. La modul cel mai general. stă la baza comportamentului teleologic. 1. c) Sã descrie i subiectul uman subiacent modelelor normative ale luãrii deciziei. Dar. Modelul utilitã ii subiectiv aşteptate. cãutând întotdeauna sã aleagã alternativa optimã. în mod necesar va prefera pe A lui C. Exemplu.4. menite sã descrie şi sã explice comportamentul decizional: modelele normative şi modelele descriptive.

. de regulã. sfidând logica. Exemplu. subiectul cunoaşte toate alternativele şi o selecteazã pe cea optimã. .modelul utilitã ii aşteptate (EU de la Expected Utility). Cele mai cunoscute modele normative sunt: . Ele prescriu. anterior am preferat pe A lui B şi pe B lui C). Aceste modele presupun cã în luarea deciziei. Ea are o expresie numericã şi are un caracter de obiectivitate. trebuie sã hotãrãsc între douã afaceri în care îi pot investi: Dacã fac afacerea A am 42% şanse de a avea un beneficiu de 1 milion lei Dacã fac afacerea B am 80% şanse sã câştig 500. 168 . poartã numele de modele normative ale deciziei. în sensul cã este independentã de percep ia subiectivã a indivizilor implica i în procesul deciziei. . în schimb. Aşa spune teoria.1. Modelele construite pe baza celor douã asump ii.modelul utilitã ii subiectiv aşteptate (SEU de la Subjectiv Exprcted Utility). b) A doua asump ie a modelelor normative vizeazã omnişcien a subiectului decident.000 lei. consecventã cu op iunea ini ialã (voi prefera pe A lui C. Ele sunt construite în conformitate cu criteriul maximizãrii valorii (utilitã ii) aşteptate. aflu pu in mai târziu cã trenul respectv s-a anulat dar. cea a ra ionalitã ii şi cea a omnişcien ei subiectului decident aratã mai degrabã cum ar trebui sã se decidã decât cum se realizeazã decizia în mod real.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ pentru cã am ghinion. Valoarea aşteptatã este beneficiul calculat. Existã însã şi multe alte situa ii care contrazic aceastã presupozi ie. Acest exemplu poate pune sub semnul întrebãrii ra ionalitatea subiectului decident. Intradevãr. 1. dar în practicã s-ar putea sã mã hotãrãsc sã plec cu maşina.modelul valorii subiectiv aşteptate ( SEV de la Subjectiv Expected Value). Modelul valorii aşteptate Este cel mai vechi dintre aceste modele. nu descriu şi. dacã se opteazã pentru alternativa i şi Vi = mãrimea acestui beneficiu. conform unui ra ionament tranzitiv elementar ar fi logic sã prefer sã merg cu avionul. în bani pe care subiectul decident îl are în vedere în condi iile selec iei unei alternative.modelul valorii aşteptate (EV de la Expected Value). Având nişte bani. existã multe situa ii în care numãrul alternativelor posibile este finit şi cognoscibil. de aceea. deoarece. Pi = probabilitatea de a ob ine un anumit beneficiu. Alternativa optimã se poate stabili pe baza calculului valorii aşteptate dupã formula: VAi=∑PixVi. Alternativa optimã este cea care are valoarea cea mai mare. unde VAi= valoarea aşteptatã a alternativei. Fiind o fiin ã ra ionalã. circulã avionul.

Modelul valorii subiectiv aşteptate Acest model ia în considerare în loc de probabilitã ile obiective (p) pe cele subiective (s). 1. elev al lui Socrate şi fondator al şcolii cyrenaice.000 VA2 = 0. care pot modifica probabilitatea câştigului. Ea poate creşte sau scade în func ie de o mul ime incalculabilã de evenimente aleatoare. b) Modelul rãmâne însã restrictiv pentru cã doar o micã parte din deciziile noastre vizeazã factori economici. Se cunoaşte de mult timp cã utilitatea unui nou câştig diferã în func ie de nivelul câştigurilor pe care deja le de ine persoana respectivã. Totuşi. In plus "câştigul" nu se poate exprima numeric decât în cazuri destul de rare. Modelul bazat pe calculul valorii aşteptate este eminamente prescriptiv. încercând sã formalizeze şi deciziile din domenii în care câştigul nu are o expresie numericã.000 = 420. în sensul cã: . Dificultã i întâmpinate de acest model: a) Una dintre dificultã ile pe care o întâmpinã modelul bazat pa calculul valorii aşteptate vizeazã stabilirea precisã a probabilitã ii.3. subiectul ia în considerare utilitatea şi nu valoarea fiecãrei alternative. face distinc ia clarã între valoarea şi utilitatea banilor: "cinzeci de drahme pentru mine nu fac mai mult decât un obol (pentru altul. cuantificabili în valoarea lor bãneascã.42 x 1.350 î. n. despre partenerul de via ã etc.e. valoarea aşteptatã a alternativelor asupra cãrora poartã decizia poate constitui un ghid orientativ util. pot calcula valoarea aşteptatã (beneficiul) pentru fiecare dintre cele douã alternative.n. valoarea/beneficiul aşteptat este mai mare dacã optez pentru alternativa A. Aristip din Cyrene (435 .). De cele mai multe ori deciziile luate se bazeazã pe estimarea.n.valoarea este un dat obiectiv. în calculul alternativei optime. k SEV = ∑ s(i)v(i) i=i 1." Modelul utilitã ii aşteptate pleacã de la premisa cã. mai ales când mãrimea acestor valori este semnificativ diferitã de la o alternativã la alta. Astfel: VAi = 0. Modelul utilitã ii aşteptate Acest model cautã sã depãşeascã limitele modelelor anterioare.80 x 500.). nu pe consemnarea probabilitã ii.000 Dupã cum se poate observa.000. bãneascã.2.utilitatea este percep ia subiectivã a unei valori. El porneşte de la ideea cã existã o diferen ã între valoare şi utilitate.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Care este alternativa optimã pentru mine? Conform formulei. . De aceea nu se poate afirma cu certitudine cã acea probabilitate va rãmâne neschimbatã întrun moment ulterior. cu care vom ob ine un anumit câştig. Suntem puşi în situa ia de a lua decizii şi depre cariera profesionalã.000 = 400. 169 . Utilitatea este percep ia subiectivã a unei valori.

xi = consecin ele unei alternative i = 1.70 In acest exemplu. Cunoscându-se aceste date. P(Ei) = probabilitatea unui eveniment i. Alternativa cu utilitatea cea mai ridicatã este alternativa optimã. Exemplu.. modelul are o validitate psihologicã mai ridicatã decât modelul valorii aşteptate: a) El este mai verosimil pentru cã postuleazã cã alegerea dintre alternative este ghidatã de utilitatea.n. el va afla cã probabilitatea de reuşitã este de 70%. Aceastã codare este mult mai dificilã decât pare la prima vedere. Cu toatã aceastã dificultate. raportat la mãrimea utilitã ilor alternativelor complementare. c) Cercetãri experimentale au dovedit cã subiectul se comportã realmente conform acestui model.. +2]. Dificultatea cea mai importantã întâmpinatã de modelul utilitã ii aşteptate nu vizeazã calculul probabilitã ii evenimentelor. constând în înlocuirea valvei sale naturale cu o valvã artificialã. el va trebui sã afle din banca de date a spitalului propor ia interven iilor medicale reuşite din totalul interven iilor efectuale. subiec ii se comportã ra ional.80 UA2 = O. sunt greu de ponderat.70 x2 + O. atunci utilitatea este zero (nu a pierdut şi nu a câştigat nimic). Dacã pacientul nu acceptã opera ia şi ea nu ar fi reuşit. în anumite situa ii. deci de reflexul subiectiv al valorii şi nu de valoarea acestora. pe intervalul [-2. Ca urmare. chiar dacã le-am cunoaşte. Astfel. Dacã se opteazã pentru alternativa A2 şi opera ia ar fi reuşit. Sub presiunea timpului şi în condi ii de compexitate ridicatã a deciziei. semnele diferite arãtând predominan a câştigului (+). pacientul este în pierdere. în condi ii de timp suficient şi complexitate redusã a deciziei.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Pentru a-i da o expresie matematicã. Formula de calcul a utilitã ii aşteptate pentru o alternativã oarecare i (Uai) este: n Uai = ∑P(Ei)U(xi) i=1 unde: E = un eveniment. dar nu atât de mult decât dacã ar fi decis sã se opereze şi opera ia nu ar fi reuşit.30 x(-2) = 0.30 x 0 = -0.70 x (-1) + O. Pacientul este cel ce trebuie sã ia decizia dacã sã se supunã (alternativa A1) sau nu (alternativa A2) opera iei. care are semnifica ie relativã. UA1 = 0. ci apare în codarea utilitã ii unei alternative. 170 . deoarece sunt greu de cunoscut toate avantajele şi dezavantajele unei alternative şi. S-a constatat astfel cã. deoarece se aplicã nu numai la calculul unui profit bãnesc. Se poate observa cã cel mai mare câştig este ob inut dacã se opteazã pentru alternativa Ai şi opera ia reuşeşte. procedând la calculul utilitã ii aşteptate. utilitatea se codeazã printr-un numãr. respectiv al pierderii (-). Decizia sa va fi marcatã de incertitudinea reuşitei sau nereuşitei opera iei. Sã presupunem cã unui subiect i se depisteazã o deficien ã severã în func ionarea valvei mitrale şi i se propune o interven ie chirurgicalã pe cord deschis. utilitatea unei alternative a fost codatã pe o scalã. U(xi) = utilitatea unei alternative i. se poate face un calcul al utilitã ii aşteptate. subiec ii utilizeazã alte metode. b) El este mai general.

Se poate constata cã atât valoarea cât şi utilitatea aşteptatã este mai mare pentru A decât pentru B şi mai mare pentru B decât pentru C.000 lei are o utilitate mai mare decât creşterea de la 11. C.000 lei cu probabilitatea de 100%. Exemplu. preferã pe C lui A. deşi diferen a monetarã este aceiaşi. Conform acestei 171 . Viteza cu care se modificã utilitatea diferã pentru zona pozitivã (câştig) în raport cu cea negativã (pierdere).4.000 lei la 12. Acest tip de problemã se numeşte paradoxul lui Alais. este o func ie concavã a sumei monetare. Modelul este prescriptiv pentru situa ii complexe sau cu limitã de timp în luarea deciziei. cel care a formalizat diferen a dintre valoare şi utilitate în 1738 a arãtat încã de atunci cã utilitate. dar contrar principiului tranzitivitã ii.subiectul decident are suficiente resurse de timp şi calcul.000. Acest model ia în considerare probabilitã ile subiective (s) şi utilitã ile (u) diferitelor consecin e ale fiecãrei alternative: k SEU = ∑ s(i)u(i) i=1 * * * 2. Sã ne imaginãm cã trebuie sã alegem din urmãtoarele alternative. modelul utilitã ii aşteptate este descriptiv pentru situa iile în care subiec ii au suficiente resurse de timp şi calcul. Deci. Sã câştigãm 10 milioane lei cu probabilitatea de 5%. Conform acestei func ii creşterea.000. -sunt bazate pe axiome ca tranzitivitatea preferin elor (preferin ele subiectului decident nu depind de felul în care ele sunt exprimate). rata pierderii fiind nulã pentru fiecare dintre ele: A. LIMITELE MODELELOR NORMATIVE ALE LUARII DECIZIEI Totuşi. Aceste presupozi ii au fost infirmate de datele experimentale.000 lei.000. în mod ra ional. pe B lui C. cu atât mai atrãgãtoare este socotitã alternativa respectivã.000. rãmân limitate datoritã presupozi iilor lor ini iale: . . chiar dacã utilitatea sau valoarea ei aşteptatã este mai scãzutã. 1.subiectul decident este o fiin ã ra ionalã. Modelul utilitã ii subiectiv aşteptate.000. Explica ia constã în faptul cã. Sã câştigãm 100.000 lei cu probabilitatea de 49%. în sensul cã cea negativã variazã mai repede. adicã valoarea subiectivã a banilor. Cercetãrile au relevat cã în cazul unei astfel de probleme de decizie subiec i preferã pe A lui B. .000 lei la 2. toate cele patru modele despre care am discutat. Cu toate acestea.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Deci. marea lor majoritate preferã contrariul. Daniel Bernoulli. Sã câştigãm 1. cu cât probabilitatea de câştig dintr-o alternativã se apropie de certitudine. subiec ii ar trebui sã prefere pe A lui C.subiectul decident cunoaşte toate alternativele şi consecin ele lor. de exemplu de la 1. B.

000.000. Ei vor sfârşi experimentul fie cu o canã. pierderea de utilitate asociatã cu renun area la un bun care se aflã în posesia noastrã este în general mai mare decât utilitatea câştigului asociat cu câştigul acelui bun. modificarea de la -1. Acest rezultat implicã preferin a pentru risc în situa iile în care se alege între pierderi de mãrimi diferite. Ca urmare.000. fie cu o sumã de bani şi ceea ce au de decis este cât de mul i bani doresc în locul ob inerii canei. care implicã un risc fa ã de op iunea de a pierde în mod sigur 1. Atunci când sunt evaluate alternative care diferã între ele prin cât de mult se poate câştiga se manifestã fenomenul de aversiune fa ã de risc. Dacã însã alternativele sunt de a alege într-o situa ie în care : . S-a constatat şi cã utilitatea variantei care oferã 50% şanse de a scãpa fãrã nici o pierdere asociatã cu o probabilitate de 50% de a pierde 2. Atât "cumpãrãtorii" cât şi "vânzãtorii" sunt confrunta i cu aceiaşi problemã de decizie. . numit "cumpãrãtorii" au trebuit sã indice suma de bani pe care o considerã la fel de atractivã ca şi cana.000 lei este mai mare (adicã mai pu in negativã) decât o pierdere sigurã de 1 milion. Exemplu. numit "vânzãtorii" au primit fiecare câte o canã şi li s-a cerut ca fiecare sã precizeze suma minimã de bani în schimbul cãreia ar fi dispus sã renun e la canã. Primul lot. dacã pre ul cerut de el depãşeşte pre ul oficial. cunoscutã sub numele de aversiunea fa ã de pierdere.000. adicã între rezultate care pot sã fie ob inute cu certitudine (A.000.000 lei. cei mai mul i oameni preferã cea de a doua variantã.000 de lei reprezintã un grad de aversiune mai mare decât gradul de atractivitate al creşterii de +1.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ diferen e.000 lei la +2.000. 1991). dacã pre ul oficial este mai mare decât pre ul fixat de subiec i. cu toate cã valoarea aşteptatã a ambelor variante este aceiaşi şi nu existã motive pentru aceaste preferin e sistematice. fie cu o sumã de bani.000 de lei la -2.existã 50% şanse de nu a pierde nimic şi 50% şanse de a pierde 2.sigur se pierde 1. Membrii celuilalt grup. atitudinea fa ã de risc a oamenilor manifestã o asimetrie între evaluarea câştigurilor şi evaluarea pierderilor. Aceastã varia ie diferen ialã este cuprinsã în conceptul de aversiune fa ã de pierdere. Aversiunea fa ã de pierdere se manifestã şi în domeniul deciziilor care nu implicã risc. Tversky şi D. Knetsch şi Tahler în 1990 au utilizat douã loturi experimentale.000.000 lei.000. Kahneman. Astfel.000 lei. Subiec ilor din ambele grupuri li s-a spus cã dupã ce terminã de fixat pre ul se va anun a care este pre ul oficial aşa încât fiecare subiect va pãrãsi experimentul fie cu o canã. Aceastã preferin ã este numitã cautarea riscului şi apare atunci când se alege între variante care implicã pierdere.000 lei. Multe alte date de observa ie şi experimentale au pus sub semnul întrebãrii modelele normative ale luãrii deciziei. 172 .

se pare. într-o companie cu risc înalt. prin înzestrarea indivizilor cu o canã. Intr-un experiment al lui Samuleson şi Zeckhauser (1988) subiec ilor li s-a prezentat urmãtoarea problemã: "A i moştenit o mare sumã de bani de la unchiul vostru. Aversiunea fa ã de pierdere genereazã o reluctan ã fa ã de schimb. Intr-un mod mai general putem spune cã aversiunea fa ã de pierdere (asimetria dintre evaluarea pierderilor şi a câştigurilor) este un factor al tendin ei de men inere a status quo-lui. De exemplu.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Analiza economicã standard prezice pre uri asemãnãtoare pentru cele douã grupuri. Exemplu. pentru fiecare dintre grupuri fiind desemnat un alt status-quo. cana este evaluatã ca un poten ial câştig pentru "cumpãrãtori" şi ca o poten ialã pierdere pentru "vânzãtori". jumãtate din subiec i sunt înzestra i aleator cu o canã iar cealaltã jumãtate cu un baton mare de ciocolatã. no iunea de aversiune fa ã de pierdere prezice cã utilitatea cãnii va fi mai mare pentru "vânzãtori" decât pentru "cumpãrãtori".12$). teoria economică prezice că circa jumătate din subiec i vor dori sã schimbe obiectul. Exemplu. 173 . Problema a fost prezentatã la 4 grupuri de subiec i. 4. 2. utilitatea pierderii este mai mare decât cea a câştigului. Ca urmare. Fiecare subiect are apoi posibilitatea sã schimbe. la valori egale. Se poate astfel prezice cã cei mai mul i participan i vor fi reluctan i în a înstrãina obiectul pe care îl de in. Rezultatele experimentale aratã cã doar 10% dintre participan i au dorit sã schimbe obiectul primit. Diferen a dintre pre uri reflectã un efect de împropietãrire produs. în mod gratuit. 3. pentru unul dintre grupuri se precizeazã cã: "o mare parte din suma de bani pe care a i moştenit-o se aflã investitã în compania cu risc moderat". obiectul primit cu celãlalt obiect distribuit. Ave i la dispozi ie urmãtoarele op iuni de investire a lor: 1. Pe de altã parte. deoarece dezavantajele pierderii sunt percepute amplificat fa ã de avantajele alternativei. în ac iuni municipale. în bilete de tezaur. "vânzãtorii" comparã a pãstra cana cu a renu a la canã în schimbul banilor.12$) a fost de peste douã ori mai mare decât mediana pre ului stabilit de "cumpãrãtori" (3. Aceastã predic ie a fost confirmatã de rezultate: mediana pre ului fixat de "vânzãtori" (7. Deoarece alocarea ini ialã de obiecte a fot arbitrarã şi tranzac iile gratuite. dacã renu area la obiect e privitã ca o pierdere. Intr-un studiu al lui Knetsch (1989). Perspectiva celor douã grupuri este totuşi diferitã: "Cumpãrãtorii" comparã a primi o canã cu a primi o sumã de bani. Astfel. într-o companie cu risc moderat. iar primirea unui obiect ca un câştig.

Vasilescu.000. In ciuda acestor critici. Astfel. chiar dacã costurile tranzac iei pentru a face un alt plasament sunt declarate ca nesemnificative. Din nevoia de a explica şi prezice comportamentul decidentului real. în ceea ce priveşte op iunea implicitã pe care subiectul o are asiguratã. P. * * * Toate aceste date experimentale au zdruncinat modelele normative ale luãrii deciziei. indiferent care este acesta. op iunea implicitã este cea a dreptului limitat. o descriere care sã inã seama de dificultã ile determinãrii consecin elor fiecãrei alternative. ci trebuie descoperite. V. Diferen ele la care au condus aceste cadre de referin ã diferite au avut urmãri financiare estimate la cca. care trãieşte întro lume hipercomplexã. Hershey. iar automobiliştii trebuie sã opteze explicit pentru dreptul total de dare în judecatã. Companiile de asigurãri din statele New Jersey şi Pennsylvania au introdus recent op iunea unui drept limitat de dare în judecatã care îndreptã eşte pe automobiliştii de a ob ine taxe de asigurare mai scãzute. In Pennsylvania op iunea implicitã este dreptul total. (Johnson. dispunând de resurse de timp şi calcul limitate au apãrut modelele descriptive ale luãrii deciziei. Miclea. Simon. 174 . H.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Rezultatele aratã cã desemnarea unei anumite op iuni ca statusquo conduce la o creştere a tendin ei de a alege acea op iune. în cazul în care nu face o alegere specificã. aceste modele înceteazã sã mai fie adecvate. Mesarosz. Principala func ia a modelelor normative de luare a deciziei este de corectare sau orientare a procesului decizional curent. Acest efect de men inere a status-quo-lui are o mare importan ã în ce priveşte op iunile politice şi economice din via a realã.n.000$. 1986). Un test psihologic inspirat din clasa modelelor expectãrii este utilizat în investigarea aptitudinilor de zbor ale personalului aero-navigant (I. Ele au fost criticate în special de H. Avem nevoie de o descriere a op iunilor care in cont de faptul cã alternativele nu sunt date. p. nu însemanã cã aceste modele sunt inutile. Ceauşu. fiecãreia fiindu-i ataşate consecin e de asemenea cunoscute. M. în timp ce pentru dreptul limitat trebuie ca op iunea sã fie fãcutã explicit. Se constatã cã doar 20-25% dintre automobilişti opteazã pentru schimbarea status-quo-lui în timp ce 75-80% opteazã pentru pãstrarea status-qou-lui. Exemplu. Cele douã state diferã însã. 1993). Când între decident şi mediul sãu obiectiv intervine percep ia şi celelalte procese cognitive. Acest test a fost inclus în cadrul experimentelor psihologice efectuate cu ocazia zborului cosmic romano-sovietic din 1981. Simon nota în 1959: "Teoria clasicã (modelele normative n.) este o teorie a unui om ce alege între alternative fixe şi cunoscute. care ulterior a ob inut premiul Nobel pentru cercetãrile sale în domeniul teoriei deciziei. 1994.387). Kunreuter. 200." (cf. In New Jersey.

V. VASILESCU. P. p.. Militarã. Bucureşti.265-271. Psihologie cognitivã. 1. 175 . M.. p.. (1987). Ed.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE CEAUSU. BOANTA. (1999). Factori anatomo-fiziologici care influen eazã decizia în condi ii de risc în Revista de Psihologie. 54-60.. I. Polirom. De la incertitudine la decizie. MICLEA. (1972). Iaşi. Fl.

ancorarea sau disponibilitatea în memorie. Rezultatul este un model simplificat al situa iei de decizie.4. 2. Ancorarea. c) Să evalua i modelele ra ionalitã ii şi cele ale ra ionalitã ii limitate. Reprezentativitatea şi mãrimea eşantionului. 4. 2.2.2.6.2.1.1. 2. 3. 2. Reprezentativitatea alternativelor. Post-evaluarea alternativelor. Prototipicalitatea.3. Euristica accesibilitã ii. MODELE DESCRIPTIVE ALE LUARII DECIZIEI Aceste modele mai poartã numele de modele ale ra ionalitã ii limitate. 2. 1. Decizia în condi ii de conflict.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ CURSUL 14 DECIZIA (II) RATIONALITATEA LIMITATA Planul cursului 1.2. 2.4. schemele cognitive. nu neapãrat cea optimã. 2.7. asupra cãrora trebuie sã hotãrascã.6. OBIECTIVE La sfârşitul acestui capitol ve i fi capabili: a) Sã aprecia i modul în care este vãzut subiectul uman în modelele descriptive ale luãrii deciziei.2. Euristica simulãrii mentale. Modelel descriptive ale luãrii deciziei. 2.4. Ele postuleazã cã decidentul având resurse de timp şi de calcul limitate este silit sã recurgã la diferite euristici de decizie şi la reprezentãri simplificate ale alternativelor. 2.2. Scheme şi strategii implicate în luarea deciziei. 2. Recen ã şi accesibilitate. în interiorul cãruia se presupune cã subiectul se comportã ra ional. 2. Eroarea jucãtorului. Reprezentativitatea şi evaluarea caracterului aleator.4.8. subiectul decident va alege alternativa satisfãcãtoare. Eroarea de conjunc ie.1. 2.5.3. 2. Evaluarea modelelor descriptive ale luãrii deciziei. Increderea exageratã în propriile decizii. b) Sã face i predic ii asupra comportamentului decizional inând cont de factori ca prototipicalitatea.2. Corela iile iluzorii.1. 2. 2. 2.3.4. Scudundarea deciziei într-o schemã cognitivã. Constrâns de propriile limite cognitive şi de timp. 176 . Familiaritate şi accesibilitate.

De men ionat cã o listã de criterii poate fi foarte lungã. Kahneman au construit urmãtoarea problemã: "O epidemie asiaticã va face. . 1981. care duc spre decizii diferite. putând modifica decizia. Tversky şi D. 2. adicã cea care satisface cât mai multe criterii. Deci. .schemele cognitive. dar nu va putea şti dacã varianta aleasã este şi cea optimã. In condi iile în care suntem presa i de timp. Esen ial în în elegerea şi predic ia unui comportament decizional este modelul mental pe care îi are decidentul asupra alternativelor asupra cãrora trebuie sã hotãrascã. . La construirea acestei reprezentãri participã scheme şi strategii cognitive despre care vom vorbi în continuare. Astfel. fãrã a mai calcula utilitatea ei în raport cu celelalte. în mod iminent. cum ar fi: . Exemplu. schimbarea ei. cum ar fi asimetria dintre pierdere şi câştig. pentru cã subiectul nu dispune de suficiente resurse cognitive şi/sau de timp pentru a face un inventar al tuturor alternativelor şi a compara valoarea sau utilitatea lor.eroarea jucãtorului. rezultã douã clase de alternative: dezirabile (care satisfac criteriile respective) şi indezirabile (nesatisfãcãtoare). SCHEME SI STRATEGII IMPLICATE IN LUAREA DECIZIEI Este vorba despre factori cu rol predictiv în comportamentul decizional.prototipicalitatea. utilizãm un numãr minimal de criterii. A.1. Scufundarea deciziei într-o schemã cognitivã Multe din datele experimentale prezentate în finalul cursului precedent. lotul experimental a fost 177 .Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ O alternativã este consideratã satifãcãtoare sau nesatisfãcãtoare în raport cu câteva criterii socotite relevante de subiect. Uneori este utilizatã chiar o euristicã de grupare a alternativelor. A. 600 de victime.1983) au pus în eviden ã importan a modului de formulare a alternativelor în procesul decizional sau aşa-numitul efect de "framing" (încadrare).disponibilitatea în memorie. Aceasta nu este în mod necesar cea optimã. . . Tversky şi D. Apoi. Termenii diferi i în care sunt formulate alternativele activeazã scheme cognitive diferite. subiectul va cãuta sã aleagã alternativa cea mai satisfãcãtoare. din mul imea alternativelor dezirabile." Dupã aceastã relatare. raportate la criteriile minimale. 2. alegem una aleatoriu. Kahneman (1974. subiectul va alege pe prima care va satisface aceste criterii. De o mare importan ã este ordinea acestor criterii. pot fi explicate prin scufundarea deciziei într-o schemã cognitivã.retro-evaluarea alternativelor. dar subiectul nu are timp sã le listeze exhaustiv."ancorarea" alternativelor. Din mul imea de alternative pe care le are la dispozi ie. Pentru eradicarea acestui flagel au fost proiectate douã programe de interven ie: A şi B.

Ceea ce diferã sunt formulãrile în care sunt prezentate alternativele. Exemplu. în defini ie. La întrebarea: care din urmãtoarele selec ii sunt mai probabile. dacã alegem la întâmplare 5 persoane şi gãsim cã QI este: a) 100. 2. Primul lot a auzit urmãtoarea formulare: "Dacã se adoptã programul A vor fi salva i cu certitudine 200 de oameni. existã 1/3 şanse sã nu fie salva i to i 600 de bolnavi şi 2/3 şanse sã nu fie salvat nici unul". Celui de-al doilea lot de subiec i i s-a oferit urmãtoarea formulare: "Dacã se adoptã programul A. în special în evaluarea probabilitã ilor. Dacã se adoptã programul B. ceeea ce înseamnã cã op iunea primului lot de subiec i ar trebui sã fie consistentã cu op iunea celui de-al doilea. b) 150. 100. Ca orice metodã euristicã. Dupã cum se poate observa sub raport matematic cele douã alternative sunt identice. media QI = 100 este aceiaşi cu cea pe care.100. în termeni de câştig (salva i) şi în termeni de pierderi (mor i). 100. 150. Euristica reprezentativitã ii poate conduce rapid la numeroase decizii corecte în via a cotidianã. variazã în func ie de prezentarea şanselor de reuşitã (supravie uire) sau eşec (moarte). reprezentativitatea ne poate conduce tot rapid la decizii greşite. ve i rãspunde probabil cã (a) deoarece o caracteristicã importantã. deşi ambele sunt la fel de omogene. existã 1/3 şanse ca nimeni sã nu moarã şi 2/3 şanse ca to i cei 600 sã decedeze". 400 de bolnavi vor muri. Dacã se adoptã programul B. Modul de formulare al alternativelor activeazã scheme diferite ceea ce determinã ca deciziile celor douã grupuri sã fie diferite. Un element sau un eşantion este reprezentativ dacã este similar sub aspectul caracteristicilor importante cu popula ia din care este extras. Reprezentativitatea alternativelor Reprezentativitatea este poate cea mai importantã dintre euristicile utilizate în luarea deciziilor. 178 . în timp ce 78% dintre subiec ii celui de-al doilea lot opteazã pentru programul B. A fost pus în eviden ã şi faptul cã preferin a medicilor sau pacien ilor pentru un anumit tip de tratament. 100.1.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ divizat. chiar contradictorii. 150. 2. 150.2.2. 72% dintre subiec ii din primul lot opteazã pentru programul A. Reprezentativitatea şi evaluarea caracterului aleator. o are şi popula ia totalã. 150. fomularea alternativelor fiind diferen iatã pe grupuri.

dupã doar câ iva reprezentan i. procentul variazã de la zi la zi. vânzãtoarela la librãrie şi sã ia cursuri de Yoga. func ionarã la o societate de asigurãri. Dupã cum şti i. activistã într-o mişcare feministã. Tversky şi D. Incerca i sã rezolva i urmãtoarea problemã: "Circa 45 de copii se nasc zilnic într-un spital mai mare şi cam 15 pe zi întrun spital mai mic.4. El se aflã într-o excursie pe un vas pe care se aflã un grup de 30 de 179 . asistentã socialã la psihiatrie. deoarece faptul de a fi implicatã în mişcarea feministã este mai reprezentativ pentru Linda. ignorând cã abaterile de la probabilitatea teoreticã sunt mai frecvente în seriile mici de date.2. un eşantion de volum mic este eronat considerat ca fiind la fel de reprezentativ ca şi unul de volum mare. Intr-un experiment. 1983). 2. Altfel spus. cam 50 dintre copii sunt bãie i. 2. este singurã. membrã a Ligii femeilor. a fost preocupatã de probleme ca discriminarea şi drepatea socialã şi a participat la demonstraşii antinucleare.3. Totuşi. Ea a absolvit filosofia.2. seria de 6 aruncãri cu banul (ssbsbb) pare mai atrãgãtoare decât seria (bbbsss) deşi numãrul de apari ii ale celor douã fe e este egal în ambele selec ii. vorbãrea ã şi foarte inteligentã. Rezultatele aratã cã subiec ii considerã cã este mai probabil ca Linda sã fie "func ionarã la bancã şi membrã activã a mişcãrii feministe" decât numai "func ionarã la bancã". 2. dupã doar câteva informa ii sau un grup de oameni sau chiar o etnie. Timp de un an. Care spital crede i cã de ine recordul? a) spitalul mare b) spitalul mic c) cam aceleaşi rezultate se înregistreazã în ambele spitale (sã zicem cu o oscila ie de +/. nu toate func ionarele la bancã sunt şi feministe. totuşi. s-a dat spre rezolvare urmãtoarea problemã: "Domnul X este un tânãr timid. Mãrimea eşantionului şi reprezentativitatea Exemplu. func ionarã la bancã. Prototipicalitatea Exemplu. Dacã notãm cu s= stema şi cu b = banul (valoarea). la ambele spitale s-a numãrat în câte zile s-au nãscut mai mult de 60% bãie i".2.2. cu ochelari şi coşuri ." (Tsversky şi Kahneman. Ca studentã. Incerca i sã rezolva i urmãtoarea problemã: "Linda are 31 de ani. Eroarea de conjuc ie (conjunction fallacy) şi reprezentativitatea Exemplu. func ionarã la o bancã şi membrã activã a mişcãrii feministe. Kahneman (1974) aleg rãspunsul (c). deci este mai puşin probabil ca cineva sã însumeze ambele caracteristici decât sã aibã doar una din ele.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Exemplu. In via a cotidianã noi înşine manifestãm o astfel de tendin ã eronatã de a evalua o persoanã.5%). Cei mai mul i dintre subiec ii lui A." Ierarhizaşi diferitele slujbe conform probabilitã ii cu care s-ar putea ca Linda sã lucreze în ele: învã ãtoare.

pct. 180 . In cazul luãrii unei decizii. Un cumpãrãtor prototipic va oferi mai pu in decât cere vânzãtorul şi mai pu in decât sconteazã sã plãteascã pentru obiectul negociat. cu atât probabilitatea care i se atribuie este mai mare. cu cât valoarea de prototipicalitate a unei alternative este mai mare. Medin şi Ros (1992) au prezentat urmãtoarele evenimente. sconteazã sã-l primeascã. Eroarea de estimare a probabilitã ii unui astfel de eveniment este generatã de gradul diferit de reprezentativitate. aşa cum se întâmplã în situa iile de negociere. mizând pe comportamentul reprezentativ. conjunc ia a douã proprietã i are o probabilitate mai micã decât probablitatea fiecãreia dintre ele. Cãruia dintre cele douã grupuri crede i cã e posibil sã-i apar inã domul X?". decât ca un individ care şi fumeazã sau are vârstã de peste 55 de ani sã aibã respectivul atac de cord. O astfel de probabilitate este eronatã deoarece. într-un astfel de experiment şi se bazeazã pe faptul cã probabilitatea este estimatã într-un mod euristic. dupã cum se cunoşte din teoria probabilitã ilor.2. 3. Din mul imea de pre uri pe care le poate pretinde. Un fumãtor a suferit un atac de cord. Cea mai mare parte dintre subiec i considerã cã domnul X este bibliotecar. ci şi ale unei clase de ac iuni sau alternative. Prototipicalitatea (vezi cursul 5. cum se întâmplã cu procedurile euristice nu existã nici o garan ie cã rezultatul la care ajungem este şi corect. prototipic al cumpãrãtorului. 2. cunoscând la rândul sãu tendin a tipicã a vânzãtorului de a cere mai mult decât este realist. Acesta este un rezultat firesc. Estimarea probabilitã ii unei alternativ în func ie de prototipicalitatea sa are impact şi asupra deciziilor care se iau în func ie de comportamentul presupus al "adversarului".4. Astfel. deci cu cât ea este mai reprezentativã. cât de apropiat este el de prototipul acelei clase.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ bibliotecari şi 70 de avoca i. Un om de peste 55 de ani a suferit un atac de cord. 4.) nu vizeazã numai exemplarele unei categorii de obiecte. este mai probabil ca un individ sã aibã un atac de cord. In mod concret. Exemplu. Un om sub 55 de ani a suferit un atac de cord. Prototipul nostru pentru categoria celor care au suferit un atac de cord este omul de peste 55 de ani şi/sau fumãtor. Un om a suferit un atac de cord. utilizând ca bazã informa iile despre cât de tipic este individul pentru o clasã. Aceastã modalitate de estimare a probabilitã ilor este utilã în numeroase situa ii de via ã realã dar. cerând subiec ilor sã evalueze probabilitatea lor de apari ie: 1. în mod realist. aici se ignorã informa ia cã sunt de peste 2 ori mai mul i avoca i decât bibliotecari pe vas şi deci este mai probabil ca un om aflat pe vas sã fie avocat decât bibliotecar. Majoritatea subiec ilor au considerat cã evenimentele 3 şi 4 sunt mai probabile decât evenimentul 1 şi 2. cel ce vinde va decide sã cearã un pre mai mare decât cel pe care. Exemplu.

Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ Astfel, deciziile ambilor parteneri sunt în func ie de prezum ia prototipicalitã ii celuilalt. Vânzãtorul va mai lasa din pre , mizând pe tipicalitatea cumpãrãtorului, care va oferi un pre mai mare decât cel anterior etc. 2.3. Ancorarea alternativelor Aceastã problemã a fost analizatã tot de A. Tverski şi D. Kahneman. Ei au cerut unui lot de subiec i sã estimeze, fãrã a face calcule complete mãrimea produsului urmãtorului şir: a) 1 x 2 x 3 x 4 x 5 x 6 x 7 x 8 = ? şi unui alt lot de subiec i sã estimeze mãrimea produsului urmãtorului şir: b) 8 x 7 x 6 x 5 x 4 x 3 x 2 x 1 = ? Cele douã estimãri au fost diferite. Mediana rezultatului pentru grupul care a estimat primul şir a fost 512 iar mediana rezultatului pentru grupul care a estimat cel de-al doilea şir a fost 2250. Men ionãm cã rãspunsul corect este de 40.320. A. Tversky şi D. Kahneman au considerat cã aceste diferen e se datoreazã unui proces de ancorare. In cele douã situa ii decizia asupra mãrimii produsului a fost "ancoratã" de primele cifre ale seriei. Produsul primelor numere din prima variantã este mai mic, ceea ce a indus o subestimare a mãrimii lui totale. Produsul primelor numere din cea de-a douã variantã este mai ridicat, ceea ce a a fãcut pe subiec i sã estimeze o valoare finalã mai ridicatã. In limbaj conexionist s-ar putea spune cã prima parte a secven ei de calculat are o valoare de activare mai ridicatã, deoarece subiec ii opereazã mental asupra ei, încercând o estimare cât mai precisã. Aceste unitã i cu valoare de activare ridicatã reduc ponderea unitã ilor ulterioare din serie, modulând decizia. Ancorele moduleazã şi deciziile complexe, cu consecin e semnificative asupra atitudinilor şi comportamentului uman. Exemplu. A. Tversky şi D. Kahneman (1974) au solicitat douã loturi de subiec i sã estimeze numãrul ãrilor africane membre ale ONU. Numerele cu rol de ancorã erau generate aleator sub ochii subiec ilor prin învârtirea unei ro i de la jocul de ruletã. Subiec ii trebuiau sã spunã dacã numãrul ãrilor africane membre ale ONU este mai mic, egal sau mai mare decât numãrul ieşit la jocul de ruletã şi sã indice cam câte. Când numerele astfel apãrute au fost în jur de 10, mediana estimãrilor a fost 25, iar când ancora a fost în jur de 65, mediana estimãrilor a fost 45 de ãri africane. 2.4.Euristica accesibilitã ii Unele dintre cunoştin ele de care dispune sistemul cognitiv pot fi reamintite mai uşor, altele mai greu, gradul lor de accesibilitate fiind diferit. Accesibilitatea diferitã e determinatã de numeroşi factori: - restul de activare; - valoarea netinput-ului; - congruen a contextului fizic şi neuropsihic.

181

Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Euristica accesibilitã ii constã în estimarea frecven ei sau a probabilitã ii unui tip de eveniment în func ie de cât de uşor ne aducem aminte exemple din clasa respectivã de evenimente. O serie de cercetãri au relevat tendin a constantã a subiectului uman de a acorda o probabilitate mai ridicatã alternativei sau evenimentului care este mai uşor de reamintit. Exemplu. A. Tversky şi D. Kahneman (1983) au cerut unui lot experimental sã estimeze frecven a cuvintelor englezeşti care se terminã în "ing", dupã ce aceştia au citit un text de aproximativ 2.000 de cuvinte. Un alt lot a fost solicitat sã aprecieze, pentru acelaşi text, frecven a cuvintelor care con in litera "n" în penultima pozi ie. Deşi prima categorie de cuvinte este o submul ime a celei de a doua, deci, implicit ar trebui sã aibã o probabilitate de apari ie mai redusã, subiec ii estimeazã frecven a cuvintelor terminate în "ing" ca fiind mai ridicatã decât cea a cuvintelor cu "n" în penultima pozi ie. Aceastã distorsiune este o consecin a a accesibilitã i diferite. Particula "ing" marcheazã în limba englezã diverse timpuri verbale, ca atare valoarea sa de activare este mai ridicatã, în timp ce pozi ionarea literei "n" nu este semnificativã în limba englezã. In plus, inhibi ia lateralã reduce valoarea de activare a acestei unitã i cognitive. Acest efect poate fi pus în eviden ã nu numai în experimentele ce folosesc itemi lingvistici, ci vizezã aprecierea probabilitã ii oricãror popula ii de evenimente la care nu avem acces direct. Exemplu. Având mai vii în memorie accidentele aviatice cu aparate Boeing, vom considera cã probabilitatea acestor accidente este mai ridicatã cu acest tip de avioane, decât cu aparate de tip, Tupoleev, sã zicem. Neavând acces la numãrul exact de zboruri Boeing şi de accidente înregistrate cu acest aparat de zbor, pentru a face calculul ratei accidentelor, recurgem la cunoştin ele disponibile din memorie. Ca urmare, vom decide sã zburãm cu Tupoleev, deoarece nu ne amintim sã se fi întâmplat vreun accident cu aceste aparate, chiar dacã caracteristicile lor tehnice sunt inferioare avioanelor Boeing. Se poate valida şi altfel efectul accesibilitã ii cunoştin elor din memorie asupra deciziei, şi anume prin teoria prototipului. Dacã accesibilitatea influenþeazã modul de atribuire al probabilitã ilor, atunci prototipului i se va acorda cea mai mare probabilitate, pentru cã el este cel mai uşor de reamintit. Uşurin a cu care ne reamintim un eveniment este într-adevãr dependentã de frecven a cu care ele apare.Totu i, ea este dependentă i de al i factori: 2.4.1. Recen ã şi accesibilitate Studiile aratã cã dupã un cutremur, atac terorist sau întâlnirea oricãrui alt eveniment, probabilitatea sa este consideratã mult ai înaltã decât la un oarecare interval de timp mai apoi. 182

Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ 2.4.2. Familiaritate şi accesibilitate Suntem familiariza i de mici cu teama rechinului cei rãu care mãnâncã oameni. In consecin ã, deşi statisticile aratã cã, anual, pe întregul glob pãmântesc, din cauza rechinilor mor cam 3-5 oameni şi, dacã ne gândim ce pericole ne pasc în mãrile calde, rechinii sunt estima i ca un pericol mai mare decât înecul, care are o probabilitate de peste 1000 de ori mai mare. Pe de altã parte, nefamiliaritatea cu un eveniment conduce la subsestimarea sa. Exemplu. Brown şi Siegel (1992) aratã cã noi subestimãm popula ia ãrilor care sunt rar men ionate şi o supraestimãm pe cea a unor tãri care sunt frecvent men ionate la ştiri. De exemplu, întrun an în care nu s-a prea pomenit de Indonezia, Nigeria, Bangladesh, popula ia lor a fost estimatã la 19,5 milioane, 16,5 milioane şi 14 milioane de locuitori, deşi fiecare dintre ele are o popula ie de peste 100 milioane de locuitori. In schimb, dupã interven a militarã a SUA, popula ia de 5 milioane din Salvador a fost supraestimatã la 12 milioane. Intr-un mod asemãnãtor, mass-media, în numele prezentãrii "echilibrate şi nepãrtinitoare" a punctelor de vedere, ne poate conduce la o percepere distorsionatã a realitã ii, fãcând la fel de accesibile în mintea noastrã, prin alocarea aceluiaşi spa iu, a unei opinii sus inutã de un milion de oameni sau a unei opinii sus inutã de o duzinã de oameni. 2.4.3. Corela ii iluzorii şi accesibilitatea Corela ia iluzorie constã în credin a cã o rela ie statisticã existã între douã variabile deşi nu existã date reale în acest sens. Ea este prezentã şi când o corela ie realã este crezutã ca fiind mai puternicã decât este în realitate. Primii care au studiat acest fenomen au fost Chapman şi Chapman (1967). Ei au studiat corela iile care se considerã cã existã între felul în care cineva deseneazã un om (Draw-a-Person Test) şi simptomele sale psihopatologice. Ei constatã, de exemplu, cã psihologii clinicieni cred cã pacien ii suspicioşi, paranoizi exagereazã în desen mãrimea ochilor, iar cei dependen i (cu nevoie mãritã de a fi ocroti i, hrãni i) exacerbeazã în desen mãrimea gurii. Ei au recoltat desene prin Testul Persoanei de la pacien i şi le-au asociat complet aleator cu 6 simptome, între care şi suspiciunea şi dependen a. Desenele aleator asociate cu simptomele au fost prezentate unor elevi de colegiu, fãrã nici o experien ã în materie de clinicã. Ulterior, ei au fost întreba i ce caracteristici ale desenelor au fost mai frecvent asociate cu care dintre simptome. In ciuda faptului cã desenele au fost la întâmplare asociate cu diferite simptome elevii fãrã experien ã au raportat existen a aceloraşi corela ii iluzorii în care cred şi clinicienii. Tversky şi Kahneman considerã cã aceste corela ii iluzorii reflectã faptul cã în via a de fiecare zi noi asociem, de exemplu, suspiciunea cu mãrirea ochilor mai mult decât cu caracteristicile oricãrei alte pãr i a corpului. Astfel, judecata pe care o facem asupra a cât de des aceste douã caracteristici apar împreunã în experiment, reflectã mai mult prejudecã ile noastre decât evenimente din realitate. Efectul de halo, prin care o persoanã cu performan e bune/slabe într-un domeniu, sau cu comportamente bune/rele într-o anumitã situa ie este consideratã ca fiind la fel şi în altele ine tot de o corela ie iluzorie. Astfel, dãm unui bun actor credit în politicã, dar uitãm faptul cã cel ce a pãcãtuit odatã se poate îndrepta şi nu este necesr sã pãcãtuiascã şi în viitor. 183

5. conducând de la situa ia originarã pânã la un anumit rezultat. 2. pasagerii A şi B ajung la aeroport cu 30 de minute dupã ora la care era prevãzutã decolarea avioanelor lor. a putut fi mai uşor imaginatã. deşi atât A cât şi B au ob inut acelaşi rezultat (acela de a fi pierdut avionul). Probabilitatea ob inerii în realitate a rezultatului este estimatã ca fiind cu atât mai mare cu cât înlãn uirea cauzalã a evenimentelor ne-a venit mai uşor în minte. Increderea exageratã în propriile decizii Supra-confiden a (încrederea exageratã) înseamnã cã încrederea oamenilor în corectitudinea propriilor judecã i este mai mare decât frecven a relativã a concluziilor corecte. Dacã. Studiile aratã cã oamenii sunt mai înclina i sã-şi piardã încrederea în cineva pe baza analizãrii unor date insuficiente sau insuficient în elese şi care îi conduc la concluzii eronate 184 .Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ 2. Studiile experimentale aratã cã scenariile cauzale influen eazã op iunile pe care oamenii le au. dacã nu s-ar fi oprit sã-şi cumpere igãri) decât este pentru A sã creeze un scenariu prin care ar fi salvat o jumãtate de orã. Euristica simulãrii mentale (puterea imagina iei în scenariile cauzale) Prin scenariu cauzal se în elege o fic iune în care un eveniment este cauza altuia. iar B aflã cã avionul sãu tocmai a decolat ca urmare a unei amânãri. A. au manifestat un mai mare sentiment al eficien ei personale şi al perseveren e. sentimentul cã individul este competent şi eficient. cã este capabil atât sã reuşeascã cât şi sã persiste în realizarea scopului. datoritã blocãrii circula iei. deteriorarea încrederii în sine şi a perseveren ei au fost de-a dreptul dramatice când instructajul le-a cerul sã-şi imagineze factorii care ar putea face ca obiectivul sã fie greu de realizat (Cervone. sentimentul propriei eficien e personale. 1989). Dacã ne vine în minte cu uşurin ã scenariul evolu iei unei situa ii spre starea pe care o dorim sau de care ne temem. Exemplu.6. decât subiec ii care au primit direct sarcina. Tversky şi D. Exemplu. atunci atingerea acelei stãri ni se pare mai probabilã. 96% dintre subiec i apreciazã cã el va fi mai frustrat decãt A. al cãrui avion a plecat de 30 de minute. Acesta se explicã prin faptul cã pentru B este mai uşor sã construiascã în minte o simulare prin care ar fi putut câştiga câteva minute (de exemplu. Mai mult. Kahneman (1982) pun în eviden ã euristica simulãrii conform cãreia noi estimãm probabilitatea de atingere a unui anumit rezultat în func ie de uşurin a cu care putem simula mental atingerea sa. Subiec ii care au avut ca instructaj sã îşi imagineze factorii care ar face ca sarcina sã fie uşor de realizat.

decidentul reconsiderã adesea decizia sa anterioarã.. Post-evaluarea alternativelor Dupã luarea unei decizii care l-a dus la eşec. Douã evenimente sunt independente probabilistic dacã probabilitatea de apari ia a unuia nu coreleazã în nici un fel cu probabilitatea de apariþie a celuilalt. Eroarea jucãtorului In orice cazinou se poate constata un fenomen frecvent. degenerând în reac ii nevrotice depresive sau compensatorii. Altfel spus. freven a ridicatã a acestui eveniment nu are nici o legãturã şi nu ne spune nimic despre frecven a de apari ie a celuilalt eveniment. propor ia de oameni care aleg op iunea de a nu lua nici o decizie nu va creşte dacã devin disponibile alternative suplimentare. 2. Eroarea de post-evaluare se referã la tendin a oamenilor de a supraevalua corectitudinea cu care ei au prezis un rezultat. cunoşterea deciziei corecte influen ând modul de percep ie a deciziei ini iale. Acest lucru se întâmplã pentru cã atunci când subiec ii cunosc decizia corectã nu mai pote face abstrac ie de acest lucru. decât sã admitã sã reducã din încrederea pe care o acordã concluziilor la care au ajuns. Adesea. Deci. dupã ce a decis incorect. se poate afirma cã cunoşterea deciziei corecte distorsioneazã aprecierea dificultã ii ini iale a deciziei.1. Acelaşi lucru se întâmplã şi în cazul în care decidentul. aflat în fa a unei multitudini de op iuni. Dacã se dã cu banul de 10 ori şi de 8 ori cade stema. El tinde sã subevalueze dificultatea ini ialã a deciziei.8. Decizia în condi ii de conflict Teoria ra ionalã a deciziei considera cã fiecare alternativã are o anumitã utilitate pentru decident.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ pe care sunt însã foarte siguri. Ca urmare. majoritatea jucãtorilor sunt inclina i sã mizeze pe alt numãr sau culoare. decizia luatã anterior nu a fost atât de uşoarã cât ni se pare nouã cã a fost. decidentul se va orienta spre a alege varianta cu cea mai mare utilitate. Propor ia de oameni care va selecta o op iune nu poate sã creascã atunci când noi op iuni sunt adãugate. culpabilizându-se pentru neluarea în seamã a unor date esen iale "uşor de observat". dupã ce am aflat care a fost de fapt decizia corectã.. 2. Exemplu. Este vorba despre o eroare comisã de jucãtorii la ruletã sau alte jocuri de noroc numitã "gambler fallacy": combinarea eronatã a probabilitã ilor independente. S-a constatat însã cã jucãtorii la ruletã sau alte jocuri de noroc combinã în mod eronat probabilitã ile independente. o op iune nepreferatã nu va deveni preferatã în urma introducerii unei noi op iuni.) 2. atunci când li se furnizeazã informa ii despre rezultatul corect ("Stiam eu cã. adicã sã cadã banul. aceastã culpabilizare ia forme anormale. O mare parte din autoblamarea care survine ulterior este nejustificatã.6. In particular. uitând întru totul cã de fapt este vorba despre probabilitã i independente. Dacã în ultimele câteva jocuri a ieşit un acelaşi numãr sau o aceiaşi culoare.7. considerând cã numãrul/culoarea anterioarã şi-a epuizat poten ialul de apari ie. 185 . Se considera cã. descoperã care a fost decizia corectã.

Aceste rezultate atrag aten ia asupra riscului de a respinge total modelele ra ionaliste asupra deciziei. subiectul uman îşi ra ionalizeazã. EVALUAREA MODELELOR DESCRIPTIVE ALE LUARII DECIZIEI Din cele spuse se poate trage concluzia cã preferin a pentru o alternativã nu este rezultanta unui algoritm invariabil cum ar fi cel de calcul al valorii sau utilitã ii. dependente de o serie de factori cognitivi cum ar fi schemele. apar inâd unor clase diferite. Din acest punct de vedere construit de decident. se vor construi caracteristici abstracte cu scopul de a face cele douã alternative comparabile: ambele oferã posibilitã i de a petrece în mod plãcut timpul liber. ra ional în dinamica deciziei. spre exemplu. sã nici sã nu o mai facã. preferin ele indivizilor sunt variabile. Exemplu. este posibil ca persoana respectivã sã aibã dificultã i în a hotãrî ce sã cumpere şi. o alternativã va apãrea preferabilã celeilalte. Pentru a produce argumente pentru sus inerea unei op iuni. Deşi alegerea unei alternative nu se bazeazã pe un calcul rigulos. Exemplu. cãci ea este o ra ionalizare. încât sã înlãture un eventul conflict cognitiv post-decizional. decât în situa ii artificiale sau foarte simple. dacã gãseşte o singurã variantã corespunzãtoare nevoilor sale. subiectul uman nu se comportã total ira ional sau aleatoriu. Prin justificarea ei. Montgomery (1983) propune chiar un model al deciziei bazat pe ideea cã decidentul se hotãrãşte asupra alternativei pentru care are suficiente argumente. eventual. Din contrã. accesibilitatea în memorie. cãci ponderea ra ionalitã ii apare evidentã când se pune problema deciziei între alternative heterogene. preferin a pentru o alternativã capãtã consisten ã şi credibilitate în ochii decidentului şi a celorlal i. sã amâne cumpãrarea şi. Chiar dacã în majoritatea situa iilor ra ionalitatea decidentului este limitatã de resursele cognitive şi de timp şi/sau de factorii de distorsiune pe care i-am analizat mai sus. în consecin ã. se constatã în realitate cã introducerea unei noi op iuni poate sã facã alegerea mai dificilã aşa încât subiectul sã ajungã sã nu ia nici o decizie. 186 . Producerea de argumente care sã sus inã o op iune e foarte evidentã în cazul deciderii între douã alternative greu de comparat. iar alternativa aleasã nu este cea optimã. îşi justificã decizia. Cele douã alternative apar in unor clase diferite şi au consecin e diferite.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ Totuşi. ancorele. Aceastã justificare nu relevã în mod necesar motivele reale. Aceasta ar putea duce la reconsiderarea calculului logic. 3. Rolul construc iei de argumente justificatoare în procesualitatea deciziei a fost pus în eviden ã în mod experimental. deci între alternative heterogene. Dacã cineva cautã un dic ionar. este mai probabil ca el sã-l cumpere. Sã presupunem cã avem o sumã de bani şi trebuie sã ne hotãrâm dacã ne cumpãram un televizor sau mergem în weekend la mare. Dacã el gãseşte douã sau mai multe variante corespunzãtoare nevoilor sale. reprezentativitatea.

(1981). MICLEA. p. (1999).W. Behavioral decision research: A constructive processing perspective. KAHNEMAN. 87131. Psihologie cognitivã. BETTMAN. în Annual Rewiew of Psychology. 187 . 453-458. p. J. Polirom.R. p. E. 211. şi JOHNSON. (1992). Iaşi.271-282.J. A.. 43. J. E.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PAYNE. M.. Science... The framing of decisions and the psychology of choice. TVERSKY.

în K. Zlate (coord. Oxford. R. Evolving Conceptions of Memory Storage. CONRAD. New New ork. în Journal of Experimental Psychology. L. R... p. (1990).. în Psychological Bulletin.. în British Journal of Psychology. 1. BOWER. Bucureşti. P. Memoria autobiograficã: tendin ã modernã în psihologia cognitivã în M. 55. C. Cl. R. Stereotipuri. p. The Architecture of Cognition. I. în Journal of Verbal Learning and Verbal Behavior. DONAHOE.. D. Fifty years of memory for names and faces. CRAIK... (1983).1... Levels of processing: A framework for memory research. Richard (eds). edited by J. p. D. în American Psychologist. (1988).. Freeman.104. Psihologia la rãspântia mileniilor. T. CORNEILLE. (1997). Paris. BONNET. (1987). (1990) La perception visuelle des formes. L. R.1. 2. Ed. Cl. (1973). N.Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ REFERINTE BIBLIOGRAFICE ANDERSON. H. E. ARSENI.. 11. Human memory: A proposed system and its control processes. GOLU. R. 2.-Ph.). Academiei. Spence.. (2001). G. (1972). Iaşi.. (1988). LOCKHARD. p. (1981). Dunod. Prosopagnozia. (1985). The Psychology of Learning and Motivation. (1976). W. 94. 36. în Behaviorism. vol. B. Traité de psychologie cognitive. De la incertitudine la decizie. nr. Ed.). Iaşi.. Y. SHEPARD. J.75-84. C. M. M. W.. Bonnet. Militarã. (1964). The limits of selective attention in tachistoscope recognition. (1986). 2. (1989).. în Neuropsychologia. Selective Attention ane their mutual Constrains within the Human Information-Processing System. Psihologie şi medicobiologie în Revista de Psihologie.. (1964). Claredon. BAHRICH. 188 . G. P. Rumelhart and PDP research group.. Psihoneurologie. Ghiglione.. A. The time required to prepare for a rotated stimulus.. Cambridge. Polirom. C. P. BECHTEL. BUTLER. COWAN... A. BADDELEY. (1985). nr. Polirom. (1968).129-148. în Canadian Journal of Psychology. (1972). Cognitive Psychology and its implications. J. 237-246. 87-99. DANAILA. O. în Journal of Experimental Analysis of Behavior.. Spence.. COLE. J. V. J. PALMER. L. 2. vol. New York.Working memory.. Categorii.. J.S. (1974). Bucureşti. 246-250. ATKINSON. R. R. BECK. Academic Press. în Psychological Review. New York.. 115-147. MA. ANDERSON. International University Press. McClelland. Cognitive therapy and emotional disorders.-Ph. Leyens (coord. The interpretation of complex human behavior: some reaction to Parallel Distributed Processing. PEREZ-CRUET. M. Acoustic confusion in immediate memory. CEAUSU. 126-136.3. în R. N. WITTLINGER. în Memory and Cognition. R. vol.. H. categorizare socialã şi esen ialism psihologic în R. LEYENS. CIOBANU. SHIFFRIN. D. Mood and memory. COOPER. J. Contemporary connectionism: are the new parallel distributed processing models cognitive or associationist?. CIPLEA. Bourhis. General.. Havard. F.H. BIEDERMAN. University Press. A. discriminare şi rela ii intergrupuri. V. p. p. Recognition by components: A theory of human image understanding. Al.I. (1983). J.

nr. SHEPARD. nr. V. D.. A. p. KAHNEMAN. (1983). The computer and the mind. (1981). H. Categories and induction in young children. New York. Wiley.. Cognitive Science.2. K. Conexionism şi arhitecturã cognitivã: o analizã criticã în Cogni ie. creier. (1990). Procese cognitive.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ FARAH. FARAH.. Implica ii ale neurochimiei în psihologie în Revista de Psihologie. MARE.. H. T. (1960). MOSS. nr. vol. N.I. M.. Cognition. E. Harward University Press. HIRST. Hirst (eds). 81. M. FODOR. W. M. A. GLANZER.. 18. (1975). S. D. H..... F. D. (1988). Visual functions of mental imagery. KERR. P.. The psychology of attention în J. J. H. M. Chichester. (1973). vol. Activation of semantic memory în American Journal of Psychology.. MARKMAN. în Annual Review of Psychology. Attention. San Francisco. Two storage mechanisms in free recall în Journal of Verbal Learning and Verbal Behavior. BADDELEY. M. (1988). (1988). comportament. Ed. vol. Bucureşti. A. (1966). MIT. R. 3. McCLELLAND.. N. în Handbook of Perception and Human Performance. Textons. Tehnicã.6. G. Z.. Bucureşti. LINDSAY. I. Long-term memory for pictures în Journal of Experimental Psychology. 43. P. Cambridge. Cambridge.. Context-dependent memory in two natural environments: on lands and underwater. II. MARR. 23.2. KINCHLA. 4. GODDEEN. (1992). N. (1999). Mind and brain: Dialogues in cognitive neuroscience... D... Is visual imagey really visual? Overlooked evidence from neuropsychology. J. T. (1982). Mental Models in Cognitive Science. LeDoux. (1980).86. (1977). 189 . B. (1986). 141146. GELMAN. LOFTUS. A. R. în Journal of Experimental Psychology. MANDLER.... General. Freeman and Company. KOSSLYN.. 112. p.. 2.. M. Cambridge MA. P. MALIM. CUNITZ. The neurological basis of mental imagery: A componential analysis în Cognition. E.. Englewood Cliffs. (1984). Judgement and choice: The Psychologie of Decision. HOGGARTH. Attention and effort. R. R. 1-2. RUMELHART & PDP Research Group (1986). Academic Press. KULCSAR.. Mental Imagery în An Invitation to Cognitive Science. (1988). Nature. W. the elements of texture discrimination and their interaction. W. JOHNSON-LAIRD. 351-360.. R. JOHNSON-LAIRD. NORMAN. RITCHEY. în British Journal of Psychologie. (1977). A.. M. S. p. Vision. (1974). 183-209. FINKE. The image of the City. LYNCH. (1975).. D. J. MIT. PHYLYSHYN. A.. p. 265277. (1999). p. (1986). Human Information Processing. Cambridge University. JULES. Pentice Hall. N. GOLU. 95. în Psychological Rewiew. Ed. Principii de psihologie ciberneticã. Stiin ificã şi Enciclopedicã. (1988).. Cambridge. (1986). Psihologie şi biologie: interferen e în Revista de Psihologie. E. Human learning and memory. vol. R. vol. The role of vision in "visual imagery" experiments: Evidence from the congenitally blind.386-396. J. Parallel Distributed processing: Exploration in the Microstructure of Cognition.

(1975). D. (1970). Cambridge. Perception of wholes and their component part: Some configural superiority effects în Journal of Experimental Psychology: Human Perception and Performance. Science. Reading in Cognitive Science. New York. RUMELHART. (1991). E. A. Cambridge University Press. Clasification of real world objects: origin and reprezentation in cognition în Thinking. Foundation of Cognitive Science. MEDIN.. în New Cognitive Psychology. L. A. (1982). NORMAN. p..129-142. M. OSHERSON. S.). E. Mecanisme cognitive de adaptare la stress. B. Z. The experience of living in cities.. NADEL. vol. vol. NEMES. Polirom. Connectionism and cognitive architecture: A critical analysis în Cognition. Studia. Appleton. Sincron. (1980). HOLLERBACH. Cambridge. (1990). D. SCHANK. L. J. JOHNSON-LAIRD. P.. recenzie în Revista de Psihologie. (1988).). The MIT Press.. (1992). P.). (1971). MITT Press. p.. în Psychological Review. Graw Hill. Symbolic Architectures for Cognition. (1967). D. p. A framewotk for representing knowledge în P. M. D. (1991). Posner (ed. Cognitive psychology. D. M. MICLEA.. D. 75. A... (1988).). Psihologia cognitivã în Revista de Psihologie. Cognitive Psychology. Johnson-Laird. FODOR. 2. p.. REBER. R. (1989). New York. NEWEL. Academic Press. nr. Explorations in the Parallel Distributed Processing: A handbook of Models. Computation and Cognition.. Dynamic memory. (1991). 2. San Diego. Multiple memory systems: what and why? în Journal of Cognitive Neuroscience. (1990). 118. P. SMITH..2. The MIT Press. Psihologie cognitivã. J. (1977).. (1987). New York. NELSON. Rinehart and Winston. General. Winston (ed. An Invitation to Cognitive Science. A Process model for longterm memory în E.. C. Donaldson (eds. M. (1999). W. Adaptive Strategy Selection in decision making. Radu (coord. M. C. LINDSAY. Cluj. Programs and Exercises. J. STOEVER. Imagery and Verbal Processes. Savings and forgetting from longterm memory în Journal of Verbal Learning and Verbal Behavior. M. vol.. Production systems: Models of control structures. MICLEA. PHYLYSHYN. E. în Journal of Experimental Psychology: Learning. I.28. (1990). B. (1990). PAYNE. p. POMERATZ. (1988). N.). O. MIT. 3. Toward a theory of memory and attention. 10.. ROSS. Iaşi. 190 . R.. H... Cambridge. Z. (1968).. Organisation of memory. P. NORMAN. A..Introducere in Psihologia Cognitiva _____________________________________ McCLELLAND. MICLEA.150-153. S. Foundation of Cognitive Science. Watson (eds. MINSKY. C... M. Memory and Cognition. M. E. PAIVIO. New York. The psychology of Computer Vision. J.14. Cambridge. Holt. New York. PHYLYSHYN. A. Cambridge University Press.. N. S. 167. J. Creativitatea şi arhitectura cognitivã în I. Studierea motiva iei din perspectiva psihologiei cognitive în Revista de Psihologie. KOSSLYN. Cambrige. E. MICLEA.. Implicit Learning and trait knowledge în Journal of Experimental Psychology.. Toward a foundation for cognitive science. S. (1973). U. D. Cambridge. T.. S. ROSCH. (1988). (1971). POSNER.. RUMELHART.168-171. I-III. MILGRAM.. MIT Press.219-235.. NEISSER. A. Tulving. M.. SAGER. J. ROSENBLOOM. I. vol. L. A. 1984. NEWEL.. (1972). L.522-536.. E... 2. Mc..

Science. The Behavioral and Brain Science. Introducere în psihologie.. (1987). TULVING. Categorisation în Invitation to Cognitive Science. The framing of decisions and the psychology of choice. (1990). VASILESCU. nr. Polirom. SHEPARD. Psihologia cognitivã. vol.Universitatea Ecologica Bucuresti – Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive ___________________________________________________________________________ SCHIOPU. Osherson D. L. E. inteligen a artificialã în discu ie în Revista de Psihologie. La Découverte. 191 . Iaşi. p. Strategies and models of selective attention în Psychological Review. vol. Ed. A.. R. P. A. Psihologia mecanismelor cognitive. 1. Factori anatomo-fiziologici care influen eazã decizia în condi ii de risc în Revista de Psihologie. (1981). (1984). (ed. (1969). ZLATE. Fl.. 7. Choice în Invitation to cognitive science. ZLATE. 54-60. Les sciences cognitives: une introduction. Polirom.. TREISMAN. (1992).3. U. E. 453-458. Precis of Elements of episodic memory. A. KAHNEMAN. TVERSKY. VIGNAUX. E.. M. COOPER. Paris.. vol.3. 211.76. P. Cambridge.... M. M. (2000). p. SLITH. I. N. (1990). (1991).)..3-4... (1982). Iaşi. MIT Press. BOANTA. SLOVIC. (1999).. G.. Mental images and their transformations.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful