P. 1
Finalitatile educatiei

Finalitatile educatiei

|Views: 159|Likes:
Published by chevasmar

More info:

Published by: chevasmar on Jan 30, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/27/2011

pdf

text

original

V.

FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI

OBIECTIVELOR EDUCAŢIEI Operaţionalizarea vizează adaptarea obiectivelor generale şi medii la condiţiile situaţiilor predării-învăţării, la unităţile(secvenţele) didactice, la specificul conţinutului de predat şi la nevoile dezvoltării ori maturizării elevilor. Operaţionalizarea = elaborarea obiectivelor educaţionale în termeni de comportamente observabile şi posibil măsurabile. Obiectivele operaţionale indică nu numai ceea ce trebuie să ştie elevii ci şi ceea ce ei vor fi capabili să facă, să aplice, să rezolve, să construiască, să elaboreze, să analizeze, să sintetizeze, să decidă şi să urmărească practic. Operaţionalizarea defineşte obiective care nu pot fi decât finalităţi concrete, reale ale lecţiilor, activităţii de laborator, în cabinete, ale excursiilor sau vizitelor. Există diferite tehnici de operaţionalizare, cea mai eficientă aparţinând lui R. Mager, alcătuită din trei cerinţe: 1. indicarea comportamentului; 2. indicarea condiţiilor pentru realizarea respectivului tip de comportament; 3. indicarea performanţelor de obţinut ale respectivului tip de comportament, acceptabile Sensul unui obiectiv este realizabil numai printr-o secvenţă didactică precisă, fiind împlinit numai prin învăţarea unei singure sau câtorva lecţii(axate pe un capitol).El priveşte însuşirea de cunoştinţe, priceperi, deprinderi individualizate de o lecţie. Procedeul lui Landsheere cuprinde 5 indicatori pentru elaborarea obiectivului operaţional: 1. cine va produce comportamentul dorit(elevul); 2. ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins(trebuie să ştie să construiască); 3. care e produsul acestui comportament(un aparat de radio); 4. în ce condiţii trebuie să aibă loc comportamentul(alegând el însuşi piesele din magazin); 5. în temeiul căror criterii ajungem la concluzia că produsul este satisfăcut(aparatul va trebui să recepţioneze 5 posturi). Formularea obiectivelor trebuie să fie la obiect, să nu fie confundate cu sarcinile(acestea indică ce face profesorul sau elevii în timpul lecţiei, pe când obiectivul indică ce trebuie să ştie şi ce să facă elevii), materia de predare. Obiectivele reprezintă scopul învăţării. Conducerea şi desfăşurarea secvenţelor didactice pe baza obiectivelor operaţionale prezintă o multiplă importanţă: educatorul progresează ştiinţific liniile devenirii prin învăţare ale copilului, elimină echivocul obiectivelor generale, întăreşte motivaţiile învăţării, oferă criterii certe de evaluare şi reglare corectivă a învăţării, permite profesorului să lucreze cu o ierarhie a componentelor procesului învăţării cu efecte optime pentru ca predarea să favorizeze învăţarea. În stabilirea obiectivelor operaţionale, educatorul trebuie să ţină seama de obiectivele generale îndeosebi de ţelul sintetizator suprem: idealul – scopul lecţiei ori al altei forme de activitate didactică. FINALITĂŢILOR Există 3 niveluri ale definirii obiectivelor după Landsheere: 1. Primul, cel mai general este cel al finalităţii sau scopurilor educaţiei. Ele au o semnificaţie cuprinzătoare dar nu pot fi orientări determinate, precise la obiect. 2. Al doilea nivel este nevoia de a identifica obiective(comportamente). Este nivelul operaţional pentru programe şcolare, profilurile disciplinelor de învăţământ;

 OPERAŢIONALIZAREA

 TAXONOMIA

mai apreciat este modelul lui Simpson care foloseşte criteriul relativei dificultăţi ori al gradului de stăpânire a unei deprinderi motrice. Ele ajută la stabilirea obiectivelor pentru „unităţi de instruire”. B. 3. b) numit de generalitate intermediară şi aparţine obiectivelor pe cicluri şi profile pe şcoli. Bloom presupune o clasificare a obiectivelor în 3 domenii: cognitiv. După D. le caută. în stadiul al treilea le valorizează. D. . d) Analiza. . în al patrulea le conceptualizează. ignorând că excesul de materie a învăţării poate fi în detrimentul dezvoltării capacităţii gândirii şi a memoriei. le preferă. considerat ca sist. Teoria instruirii materiale ia în consideraţie conţinutul învăţării. I şi II. Clasificarea obiectivelor educaţionale În istoria pedagogiei şi învăţământului s-au conturat câteva modalităţi de ordonare obiectivelor. simte satisfacţie în contact cu ele. Fiecare categorie include obiective detaliate şi adecvate. b)Înţelegere. le sedimentează şi organizează pentru ca în stadiul al cincilea. folosind criteriul interiorizării. independent de materia de învăţat. fenomene. . Percepţia pregăteşte deprinderea motorică ajutând la descifrarea ei senzorială şi la stimularea însuşirii percepţiei. 2. ne ajută să analizăm scopurile generale descompunându-le în scopuri mai specifice. activităţi dezirabile şi le acordă atenţia(receptarea) în al doilea stadiu reacţionează în mod voluntar. Dan Potolea propune şi el o schemă de trei nivele şi cinci trepte: a) include finalităţile educaţionale de maximă generalitate – idealul de educaţie şi ob. psihomotor. c) Aplicare.La primul nivel găsim definiţii destul de largi şi de generale. Taxonomia obiectivelor cognitive a lui Bloom ordonează obiectivele pornind de la simplu la complex: a) Cunoaşterea prin memorare. al descrierii verbale. V. Al treilea nivel: nevoia de a obţine prin învăţământ comportamente observabile şi chiar măsurabile. Taxonomia lui Krathwohl încearcă clase de obiective afective. Teoria instruirii formale(identifică scopurile cu capacitate de cunoaştere ale elevilo. Okon le identifică astfel: A.La al doilea nivel. c) obiectivele care indică comportamente observabile şi măsurabile. În 1956 Bloom publica „Taxonomia obiectivelor cognitive” şi clasifica obiectivele operaţionale identificarea marilor clase de comportamente. sunt de mare ajutor în desfăşurarea programelor de instruire. sistemul de valori conştient se caracterizeze şi să exprime personalitatea. Într-un prim stadiu. Potolea cele 5 clase de obiective descriu un continuu afectiv. exigenţe. marcând etape posibile în asimilarea şi practicarea unor valori. elevul conştientizează prezenţa unor valori. al elaborării unei liste de obiective pedagogice. Teoria utilitaristă orientată spre pregătirea practică pentru viaţă a elevilor. f) Evaluare. norme. afectiv. mai concret. înv.Al treilea nivel este necesar pentru a crea materiale educative – materiale care reprezintă aplicarea operaţională a unei căi distincte. El defineşte obiectivele la 3 niveluri: 1.3. Pentru domeniul psihomotor. C. le preţuieşte. e) Sinteza. al definirii prin comportament corespunzător a fiecărei categorii. Krathwohl propune o schemă în trei niveluri: .

Reacţia dirijată constituie deprinderea pe baza componentelor discriminante. Automatismul coincide cu deprinderea finalizată.Dispoziţia creată oferă starea de pregătire pentru efectuarea unui act motor. . lesne şi cu eficacitate executorie. Reacţia complexă exprimă însăşi structura psihomotorie. complexă.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->