DUMINICA POPORULUI

Foaie pentru renaştere spirituală Nr. 1 din februarie 2011 “Satul poate mai mult decît Statul”

Foaie pentru renaştere spirituală
Ţineţi în mînă o Foaie care are menirea de a renaşte tradiţiile strămoşeşti. Suntem o echipă de tineri care am pornit de la trăirea interioară de a renaşte tradiţia şi credinţa poporului nostru. Presa scrisă din zilele noastre este orientată strict de a căpăta profit fie financiar, fie unul electoral. Am pornit această iniţiativă inspirîndu-ne dintr-un ziar din perioada interbelică, pe care l-am descoperit la muzeul din localitatea noastră, Rîşcani. "Duminica Poporului" a aprins flacăra în inimile noastre atunci când am văzut cu cîtă cinste şi cumsecădenie această foaie informa poporul despre cele trebuincioase lui. Directorul ziarului Simion Mehedinţi-Soveja a menţinut acest ziar circa două decenii, şi se vindea, pe atunci, în mai multe judeţe ale Ţării. "Duminica Poporului" îşi propunea renaşterea poporului şi mai ales lupta cu criza sufletului care domina în acea perioadă, dar pe care o simţim astăzi şi mai acut. În antetul ziarului interbelic citim: "foaie pentru ridicarea poporului, stînd la îndemîna celor ce au de spus un cuvînt cinstit pentru învăţătura neamului românesc în viaţa de toate zilele". Din aceste cuvinte simţim dorinţa de a rezista crizei sufletului, foaia servind drept o cană de apă rece în mijlocul unui pustiu de hrană spirituală pentru săteni. Mai jos observăm alte câteva lozinci: "Acum ori niciodată!; Şi nu uitaţi că Satul poate mai mult decît Statul!;
***

Un neam, un suflet, un hotar şi o credinţă". Se poate observa lesne că astăzi nu mai avem aşa foi unde să se afle în chip cinstit ce se petrece în ţară şi ce-i trebuie omului pentru îndrumarea gospodăriei. Vom încheia cu un fragment dintr-un articol din acest ziar care ne-a inspirat:

"Un lucru însă nu uităm. În viaţă treaba cea mai de seamă e să ştii pe ce drum mergi. Zilele trecute eram lângă limanul Nistrului, unde apa lui se varsă în mare prin gura Bugazului. Alături e un turn înalt, unde în fiecare noapte şi chiar ziua, pe vreme de ceaţă, se aprinde lumina, ca să ştie corăbierii unde e poarta de intrat în liman. Aşa e şi o foaie cinstită: cât de mică ar fi, dacă arată drumul, ea îşi împlineşte menirea mai bine decât cele care mint lumea. Cetitorii noştri să judece, nu cu gândul la noi, ci cu gândul la ei şi la ziua de mîine a neamului lor şi la soarta pămîntului lor". ["Către prietenii "Duminica Poporului", Anul al XVII-lea, Duminică, 15 iunie 1933]

P.S. Ziarul de la care am pornit este din data de 15 iunie 1933, care coincide cu ziua în care îl comemorăm pe înaintaşul nostru Mihai Eminescu, cel care a fost nu doar un geniu al poeziei, ci şi un
www.duminica.do.am

mare luptător pentru dreptate, adevăr şi tot ce este în adevăr românesc. Cu credinţă în Dumnezeu şi cu gândul la faptele înaintaşilor noştri, pornim spre a aduce şi în casele voastre, cu regularitate, o porţie de căldură şi

lumină sufletească!

Cu drag, echipa "Duminica Poporului"

ÎN VECI ORTODOCŞI
de Adrian Păunescu
De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei, Aceasta e credinţa mea creştină, Am învăţat cu tălpile să calc, Cum am aflat că mâna se închină. Şi ‘Noul Testament de la Bălgrad’ Eu l-am crezut aducător de leacuri Şi m-am zbătut că să apară iar, La Alba, dup-aproape patru veacuri.

Atunci am înţeles că sunt dator Să nu cedez cumva vreunei noxe, Ci să rămân, cu neamul meu cu tot, Fidel pe veci credinţei mele ortodoxe.

Şi-am fost convins că nici un leninism Credinţa ortodoxă n-o ajută Ci, dimpotrivă, ateismul crunt Ar vrea să o transforme-n surdomută.

Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat Credinţa lor pe nici un fel de bunuri, Nici dacă ar fi fost crucificaţi, Nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.

Dar dintr-o data ce mi-e dat să simt? A început la Bucureşti să crească Un demonism bogat şi indecent, Ce-ameninţă credinţa strămoşească.

În anii dogmei, mi-am păstrat şi eu În fiece istorică furtună, Credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat, Prin toţi ai mei, Biserica străbună.

Nevolnicii lovesc pe ortodocşi, Îi tot mânjesc şi culpabilizează, Îi fac răspunzători de bolşevism, Îi umplu de lehamite şi groază.

Şi m-am opus căderii în neant Şi celor care dărâmau altare Şi clopote-n Ardeal am construit Şi calendare pentru fiecare.

E clipa când mă simt dator să spun Că nu ne poate frânge vijelia, Că nu sunt bunuri pe acest pământ, Ca să ne cumpere Ortodoxia.

Şi îi iubim pe toţi aceşti creştini Ce, dincolo de orice paradoxe, Noi nu putem să devenim mormoni Sau, altceva, conform unei reţete, Noi suntem ortodocşi definitiv Oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete. Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot, O comedie pare tragedia, Eu n-am crezut că, într-o zi, s-aud, Această fărădelege epocală: "Ortodoxia naşte comunism!". Deci, să fugim de ea ca de o boală. Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum, Când sumbre acuzaţii se adună, Dar nu există-n lume avantaj Cu care ar putea să ne îmbie Catolici, evanghelici, protestanţi, Să ne retragem din Ortodoxie. Şi dă-ne dreptul de-a ne apăra Chiar dacă de la fraţi asediul vine, Precum nici noi pe nimeni nu silim Să fie ortodox când nu o simte, Noi suntem pe vecie ortodocşi, Cu leagăne, cu vieţi şi cu morminte. Permite-ne să fim în veci creştini, Ca ortodocşi urmându-Te pe Tine. Ia-n mână crucea de la Est, ai grijă de biserica străbună. E în pericol cultul ortodox, Se deromânizează România. La rândul lor, respectă şi iubesc, Pe credincioşii turlei ortodoxe.

Că nu ne poate nimeni mitui S-o părăsim pe mamă în etate Din tragicul motiv că pe pământ Există alte mame mai bogate.

Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum, Când ni-i credinţa însăşi în pericol, Îi salutăm pe ceilalţi fraţi creştini, Că harul de-a iubi nu e ridicol.

***

www.duminica.do.am