OANA CÃTÃLINA BUCUR

PAªII DE PRIN CENUªÃ

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Paºii de prin cenuºã

EDITURA TRIBUNA C L U J -N A P O C A , 2008

© Editura TRIBUNA Cluj, 2008

Cluj-Napoca: Tribuna, 2006 N Bibliogr. ISBN

OANA CÃTÃLINA BUCUR PAºII DE PRIN CENUºÃ

Coperta: DTP: ªtefan Socaciu

Pe scena Lumii nu conteazã cine eºti, ce simþi sau de ce eºti ceea ce eºti. Conteazã ceea ce faci, ce ai de oferit, ce poþi! Pe scena Lumii conteazã Rezultatele Tale! În schimb, pe scena creatã de Iubire conteazã înainte de toate cine eºti Tu cu adevãrat, de ce faci ceea ce faci , de ce oferi ceea ce oferi, de ce nu oferi ceea ce ai putea oferi cu adevãrat, de ce poþi ceea ce poþi ºi de ce nu poþi ceea ce ai putea cu adevãrat. Pe scena creatã de Iubire conteazã ce simþi, ce eºti, ce iubeºti ºi cât iubeºti. Scena creatã de Iubire înseamnã înainte de toate Sufletul Tãu! A venit poate vremea ca aceste scene sã coexiste! Ceea ce dezvãlui în paginile acestui volum – este un parcurs... o Pãºire aparent haoticã, fãrã sens, alteori echilibratã ºi dens structuratã. Este un parcurs care a dus la apariþia rãnilor de tot felul ºi a scos monºtrii (din poveste) la ivealã. Este un drum pe care fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, l-a parcurs sau îl va parcurge.... Da, celebrul „A fi sau a nu fi” ne trebãluie fulgurant existenþa, provocând în inconºtientul nostru rupturi peste rupturi. Concretul, cotidianul ne desparte prin grija zilei de mâine de întrebãrile, cãutãrile ºi nevoile sufletului ºi spiritului nostru. De mult, mult prea mult timp continuãm sã îl fixãm pe sau în existenþa noastrã ca punct primordial în paºii pe care-i parcurgem prin viaþã. A venit poate vremea... ca, la întrebarea (ce ne tot trebãluie involuntar) de „A fi sau a nu fi?”, rãspunsul sã vinã în mod firesc ºi simplu, pe mãsurã: Da, A fi ºi a nu fi! Autorul

Oana Cãtãlina Bucur, un nume ce apare tot mai des în publicistica jurnalisticã constãnþeanã – cu aplecare în deosebi spre culturã si mondenitatea acesteia – cât ºi în domeniul imediatului spiritual, respectiv poezia în vers alb, ce ºi-o atribuie cu forþã ºi nestãpânitã dorinþã de expresie. Cum spuneam mai sus, cochetând cu arta , nu putea sã stea prea mult deoparte, numai în expectative dorinþi spre împlinire. A atins culoarea ºi spatiul alb al neânceputului, cu încredere ºi talent, intrând în felul acesta în lumea realismului constructiv al lui Hans Mattis-Teutsch Klee sau Kandinsky, afiºând o libertate totalã ºi neconvenþionalã în desenele ei, cu care îºi ilustreazã volumele de poezie. Coloristic este imediat vizibil o sensibilitate femininã, ce conduce la o veselã spontaneitate ºi spirit de boemie, armonizând un spaþiu alb, ostil cu linii rotunde, împãrþite de segmente clare de culoare, fãrã sã obosescã privirea, ci din contrã care o atrage prin exteriorizarea ei în esenþial. Lucrãrile de mici dimensiuni, dar generoase prin compoziþie ºi chiar prin modul de viziune apropiat expresionismului german si gestualismul lui Hans Hermann, denotã un talent care trebuie a fi cultivat în viitorul apropiat. Am vazut lucrari monochrome, în laviuri sau peniþã, care chiar impresioneazã. Cele 21 de lucrari prezentate în volumul de faþã, ajutã ºi completeazã ideile estetice interioare, pãstrând predispoziþia spre rigoarea raþiunii ºi înclinaþia spre meditaþie, alimentatã de rãbufniri lirice interioare ºi de nostalgii trecatoare. Concluzionând, aplecarea spre artã a Oanei Bucur, nu pot decât sã apreciez ºi în acelaºi timp sã consider o combinaþie bine gradatã între lirism ºi imagine, ce susþine perfect prezentul volum de versuri. Doru – Dan Preda

Pierderea realului
M-a tot perindat azi privirea-þi-ncrustatã de minerale albe în uitare. Copacii orbi în exprimare mã preumblã, ºi linã-plinã îþi e privirea. Mi-adormi în gând copil nebun Atunci când îþi sãrut simþirea mirosind a frunzã crudã ce se preumblã-n azi cu iz de dudã râsã-plânsã.
1999

11

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Lecþia cuvintelor
Îmi eºti cuvântul-vânt ce-n devenire se schimbã-n linã adormire. Îmi eºti – vei fi – plãpând gol conþinut de Buddha fãrã înþeles, de suicid abstract ce îmi miroase a var uscat ºi tu…. tu te revii în noi ºi-mi este cald suspin mirarea.
1999

Metabolism obosit
Am arcade de aripi pe spinare..... frânte! Mã ard foºnete de salcâmi pe de dupã urechi am îmbãtrânit prematur în preajma morþilor. Îmi trebuie iarbã la ceafã ºi fulgere trâmbiþându-mi pe glezne tãceri afumate a pietre de cuarþ ºi arbori ce respirã a crucile de prin cer!

12

13

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Abruptã
De ploaie mi-e foame de tine mã dor calde culori Îmi tremurã gândul ºi-mi cununã furtuna ce þipã de-aiurea prin geam

Nenumita iubire!
Îmi plouã rinichii a tuberculozã rãnitã de neputinþã ºi mâinile nu-mi mai sângereazã prin preajma ta Mi-au nins a tãcere sânii când buzele au început sã-þi miroasã a santal Î-mi þipã pescãruºii a negru de plumb iar pielea mi-o simt albã a plantã oarbã Mã tace a prea multã durere fiinþa ºi pãrul mi-e iarãºi vânt tãcut Tu.... iubire de fum nebun îmi agiþi simþirea ce de mult a încetat a mai pluti în verde crud Cadavre de frunze leºinate strivesc sub picioare în aºteptarea ta Îmi eºti rîs de plâns în sughiþurile jazzului meu tandru.... ºi fiinþelor mele le adoarme tãcerea tot umanizându-te!

Îþi miros tâmplele a frunze uscate ºi vântul se tot cotrobãie prin buzunare a coate goale înscrise pe spinare!

14

15

OANA CÃTÃLINA BUCUR

ABRUPTÃ - înspre mine!
Sunete armonice de plopi turbaþi în amintirea a ceea ce am fost cândva Staniol ºi ciocolatã în prezent Compromisul unei realitãþi murdare Înfecþie la gât de la un streptococ rebel fãrã de cauzã ºi reveniri pe bãncile ascunse de castani Îþi reazemi capul pe speteaza unei bãnci ºi-ncepi sã adulmeci frunze prin marea de castani ºuºotind În jur începe sã miroasã a iarbã contorsionatã!

16

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Toamnã cu esenþe de santal
Ne-au cãzut petale mirosind a fân nebun a vânt flãmând-plãpând, ºi noi suntem îngeri perforaþi de gând, ce au cãzut, Simþirea s-a estompat în nefiinþã ºi Buddha nu-mi mai þine discursuri despre kundalinii Plopii ºi-au pierdut esenþa de santal cãci s-au urbanizat ºi tu... tu ai devenit nefiresc de mental..... Mi-au murit ºerpii în stomacul galvanizat de prea multe asasinãri în real....ºi Buddha nu-mi mai þine discursuri despre kundalinii ºtii iubite... mi-am pierdut calea din clipa în care, pentru o singurã secundã am încercat sã-þi ascult fiinþa... În fiinþa ta mirosea a stalacmite ºi a stalactite! În fiinþa ta mirosea a prea mult real sau...ºtiu eu?... nu mai pot înþelege cum în tine noþiunile de bine ºi rãu nu pot fiinþa. 18

Când privesc neputinþa cuvintelor simt cã înnebunesc... unde aº putea sã te regãsesc? Dacã în adâncul fiinþei mele nu eºti, atunci nicãieri eºti! Sunt înger cãzut, iubite, ºi tu ai uitat sã-mi mai fiinþezi tãcerea.... Mi se pare cã azi destinul s-a implinit: þi-am pierdut esenþa ºi-acum nu mai pot fi altceva decât o urmã din umbra ta

19

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Toridã
ºi –atunci am început sã aud cum cad îngerii de prin vârfurile de copaci Iarba se strivea de resturile pãmântului soarele îndocrina luna eu mã verbalizam tu te dureai ea se pierdea el se încurca NOI ne prefãceam cã trãim ºi matematica nu-ºi mai avea nici un rost printre noi Abureau ochi de toamnã pierdutã stropi de apã pulverizatã mã îndobitoceau ºi urlau javre de câini la cactuºii verzi Picioarele îmi crocãneau de la prea multele ºederi în umbra copacilor Versurile mã dureau ºi mã uniformizau Caschete de soldaþi amãrâþi îmi crãpau timpanele ochilor ºi pielea-mi uita sã se mai bãtãtoreascã în real. 20

Uruituri în miez de zi
Când mi te amintesc cum urli-n destrãmarea firelor de arse mici caiere ºi zalba de mãtãsuri moarte se-nconvoaie-n dodii rodii Îmi zmulge unghia odorul ce va sã vinã peste mine ºi ploile se cad în jos cu luna arsã a mandolinã-linã vibrând a camomilã Fireascã reverie a clipelor ce urlã în piepturi arse ºi îmbãlsãmate ªi fierea curge ºi mã duce amar în nopþile de gutã Acolo unde somnul tot trebãluie bãtãtorirea sufletelor moarte.

21

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Parfum de pas în verde-albastru a
Albul nu surâde a multele culori Iar eu nu sunt fruct oprit în nopþi cu stele cãzãtoare, adumbritoare. Pãºirile au azi mireasmã de arþar ºi tu te înviezi prea blând în raze de luminã Matã – catã Vie – translucidã. Sunt _ douãsprezece petale pe-un nor cãlãtor pe la tâmple arondat a zbor multicolor ºi n-ai dulcea reverie a parfumului de pas mãiastru rupt din albul dorului de ducã cuibãrit în verde- albastru. Plouã scurt. Ropot gri, mãrunt adumbrit de triluri mineralizante Hiperbolizante A nuanþe de tãceri Pictate.

Sã te trãieºti cu vin de ploi!
Ploile sunt cu ºupoteli. Crucile urcã în sus aducând ploaia. Rãdãcinile sunt adânc înfipte în pãmânt ºi dacã nu .... se poate ca o moarã de vânt de-a lui Don Quijote sã te mãture ca pe un fulg. Tu uiþi cã exiºti ºi existenþa nu doare În ritm de bach foºnesc prin preajma ta plopii din vântul cãzând ºi mâinile cu degete-arbori uscaþi te vãd ºi te urlã la lunã când stai sub o plapumã albã ferm convins c-ai gãsit fericirea Þie þi-e corpul rãmãºiþã de idee pierdutã prin noapte te urlã câinii care-þi tot miros sângele în timp ce mii de crengi cu frunze albastre þi-au fost sfârtecate ºi uiþi a te mai durea existenþa Cãci visul þi-este apã platã iar existenþa þi-e vinul roºu de pe masã.

22

23

OANA CÃTÃLINA BUCUR

S-apropie arsuri a
Mã plouã cavouri de munþi tãcuþi antecedente de morminte penale sticliri în orbiri – de iradieri ºi ºoape aspre-arse-furibunde. Zvâgniri –icniri Mã sting încet în ºoapte – arse - false Aici sunt din nou plete mirosind a vânt Tot simt energii cum vibreazã în josul spicelor fremãtând noaptea printre norii albi ºi buze umede cu frunze de arþar adulmecând fervori din urmele de mâini ºi glezne. Uruie copacii banalizaþi de pe la atâtea scâncete concrete ºi spaþiul succede sacadat timpul. Cu fervoare, aºa cum numai el, timpul mai succede atunci când vrea.

24

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Înserare (nu mi-s eu a decide) s
Ritm discontinuu. implacabil metamorfozat într-o sferã. Punctul depãºeºte sfera integrându-se în ea. Centaurul existã! Deajuns sã-l gândeºti. Exprimarea molfãie obositã. E substratul din noi – substrat adipos. Pasaje din Biblie sau letargie în astral. Alegere! Alegerea este imperfectã. Vine din noi. Subtil_ sã poþi ataca lumina becului artificialã superficialã. Cadavrizez pendule de ceas. Nevoindu-mã în scris. Copil bezmetic într-un Petre Þuþea înþelept. Sec! Este seacã structura de obiecte ce mã înconjoarã. Le reneg dintr-un tot al neputinþei sacadate ce stã sã le dãinuie. Mã definesc prin limbaj. Cuvintele existã numai prin mine. Sunt un viu concret în limbaj. Restul e sperjur! Restul ne trebãluie pentru a ne ucide încet – pervers. Fluturi. De la un chibrit cu fluturi imprimaþi pe el mã ancorez în existenþa fecundã a fluturilor. 26

Fluturii sunt aripi. Acele forme miniaturizante, zbateri în iluzie ale îngerilor. Nu inspiraþie ci respiraþie. Totalã! Aºa cum numai noi, oamenii uitãm sã mai fim. Ne imbecilizãm existenþa. Îngerii sunt! Noi urmeazã sã fim.(mã trebãluie un „am fost” –stresant, iritant. Un „de ce?” fãrã rãspuns nu-ºi mai are rostul. Sã aderãm la tãcere!)

27

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Preumblãri prin concret
Este prezentã în acum siderurgia ploilor de gheaþã cu fonfãituri adumbritoare ºi liniºte stacojie. Mã apasã vuietul urletelor antromorfizate. Vulpi cu coada arsã îmi repugnã-n amintire ºerpi cãzuþi în sideralul formelor mã-ndoctrineazã ºi apoi te simt în ceafã cum îmi vãpãi a uitare ºi mã doare triparlia visului molcom de toamnã. Se plineºte toatã frunza cu ardori de re minor mi-este mâna palã albã de zãbalã ºi-ntruparea mi-e corvoadã alb-albastrã.

28

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Amirosindu-te t
Un spaþiu restrâns la o formã de limbaj mut! ºi azi am adormit în urma culorilor –absent, ca o boare de rãsfrângere în ciuda concretului. Improbabilitatea structurii mele spaþiale: un ego muribund ce de curând a aflat cum cã sunt ºanse sã vieþuiascã. Un vid absentând a tine Acum mi-aduc aminte (din nou): Orbii tac nenumind Orbii au albul din spatele vãzului Orbii au urme de copaci crescute pe de dincolo de Cerurile albastre ºi tot ei pot vedea impalpãrile pietrelor Azi – urma paºilor tãi printre creºterile copacilor a murit Clipa prezentã mi te dãruie ca pe un Dumnezeu mort si nerãstignit! La ce îmi mai poate oare folosi santalul când tu mi-ai murit? ºi de-aº putea minþi... dar vezi.... în poezie falsul tace, a sucombat de mult. 30

Prin dulapuri, tot cãutând dupã haine de galã
Geniul ºi nebunul! Ce mi-e spatele, ce mi-e faþa monedei! „Singura diferenþã dintre mine ºi un nebun e cã eu nu sunt nebun” ºi dacã Dali spune asta.... noi cu ce sã ne hrãnim? Interpretãri?! Curgã-se-n pustiu... Din moment ce poþi vedea citirea acestor rânduri de prin pustiu ai tot dreptul! Poezia pare-se cã e fãcutã pentru cititor. Sã simtã. Azi prefer staþionarea în mental. E mai respirabil, mai cu mai multe rãdãcini adânc înfipte în real. Care pãmânt? Care rãdãcini? Care respiraþie? Sunt perfect de acord! Cele care vin dupã toate acestea!

31

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Molcom. Spaþii punctate cu viu
Mã miºc într-o formã de vis. Apare un o netãiat în faþa mea. Înãbuºire! Un drum continuu de la viaþã spre existenþã. O! O întretãiere a culorilor într-un vid acolorat. Paradox abstractizat. În necunoºtinþã de cauzã exist. Tâurile se miºcã funebru pe hârtie prin preajma crucilor. Interconexiunile sunt vii. Absorb în zig-zag. Jocul interstelar al lumilor „paralele”. Respiraþia iar e uºoarã. Simt mãrunt – vibraþii ancestrale de viu, mã îmbãlsãmez în culori ºi rapsodiile în si major preumblã în mine ca ºi când destinul nu ar mai avea rãbdare. O! Un Culianu la orizont! azi absorb forme de spaþii neîntrerupte de trântiturile uºii-, ale altora. Creierii nu-mi mai pleznesc într-o neconcreºtere. Oricum, baza coloanei mele vertebrale e zdruncinatã de mult prea mult timp. Ar fi trebuit sã fie sâmbãtã. Un incomod incovenient mã surprinde din stânga ºi nu-mi dã pace. Aºa cã nu e sâmbãtã, azi nu mai este sâmbãtã. Azi e tot ce vreau eu sã fie. Somn fecund înspre mine! 33

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Am adormit într-o bisericã ieri noaptea. Afarã era cald ºi ploua. În bisericã se tãmâiase deja a luminã linã, translucidã. Imbecila (totuºi) stringentã nevoie a femeilor de a se simþi în siguranþã (aº fi vrut sã fie singurãtate....dar poate e prea mult). Ieri, pe înserat m-am simþit femeie stând în liniºte pe o bancã într-o bisericã. ªi afarã ploua – absurditatea vieþii concrete: în bisericã ploaia tãcea.
16.12.2000

BLESTEM
Sã te pot defini într-o doarã în timp ce privirea-þi se-nmoaie prin zare! Te blestem, inodor cãlãtor amator.... Sã-þi zboare fiorii haihui Prin pãduri Sã-þi tremure privirea-þi fierbinte dogoare în lan de secarã ºi tare mã doare.... Iubite, sã fii tot ce vrei, prin pustiu, de aºa vrei, Sã-þi procreeze blestemul rebel mii de stele cãzute, tãcute, cosite, murind prin albastru a prea multã durere-tãcere... Mã pierd dragul meu! ºi ºtiu cã nu-þi pasã ºi ºtiu cã nu-þi doare nici firul de iarbã din palma-þi prea asprã, prea cutã-n chemarea-þi... Sã vreau ºi nu pot, ºã þip ºi mi-au amorþit toate rãcnetele închegate amar prin morbid ºi tare mã doare ºi mor în chemare ºi tot nu mai pot.... ºi aº vrea sã te pot tot,

34

35

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

ºi cum tot spui ºi mi-o ceri Mã opresc uneori ºi zâmbesc, te adulmec amar (ca mai sus) ºi cad iar... Spune stop, de mai poþi! cãci mi-ajunge durerea din tot, dar absolut tot indefinibilul murdar ºi substratul cerat al dualismului bolnav, necenzurat.....

Susur de a mã spune
Clinchet amar de frunze cãzânde cu liniºte seacã ºi frântã ca zarea, mã pierd inuman în cãderi pãrãsite ºi moartea mã paºte cu plete de zinc Ca apa, de mâine va fi Tãcerea mai ºoaptã mai linã ºi ninsã te plâng Zãbrale de mare mã plânge cu frunze din nou! Aievea tu ialã-zãbalã îþi cazi prin betealã – ca fulgii de iapã îþi este þiparea! Chemarea þi-e visul ce-þi ninge în palmã cuvânta palã-parã-vioarã de aburi de aur te simt!

36

37

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Pauze
Cad structuri moarte într-o încercare sufocantã de a palpa cu mâna stângã fiinþe. sunt sãgetãri îndobitocite de prezenþa maºinilor la unison Nu-mi este permis sã aud frunzele. Oraºul grohãie sub o masã de idioþi, eu mã simt idioatã pânã la sfârºitul lobului urechii. Ce bine cã existã culori leºinate – aºa se poate muri încet, în liniºte, de tot. Traversezi strada în ritmuri moarte, cãci oamenii nu mai ºtiu de mult cum e sã cadã în sus. Am de gând sã le aduc urme de pescãruºi în semn de mulþumire: sunt învãþatã sã respir în concret!
Iarna 2000

39

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

A mea neputinþã în faþa îngerilor
Într-o zi îmi voi vinde carnea la tarabe ruginite, o voi sfâºia în bucãþele mici ºi îmbãierea lor în sânge se va fi consideratã tocmai bunã pentru cântãrirea lor la kilogram. ºi îmi voi pãstra doar acele oase jupuite ºi rãnite sã le bat cu pietre negre sã le-mbãlsãmez cu cepe sã le-atârn de gringolada falselor taverne din tavan Sufletu-l voi strivi la tocãtor ºi voi face o ruladã gri albastrã tocmai bunã pentru miile de cerºetori ce de mult mi s-au pierdut într-o lume presãratã de mici cratere albastre bulversate ºi-n prin derivã. Spiritul în schimb – îl voi frãmânta în palme îl voi face minge ºi-l voi rãstigni de un perete orb.... Ca sã fiu la rândul meu vagabond pierdut în lumea asta, lume ce se crede fericitã de la presãrarea pe ici-colo cu mici cratere albastre (bulversate ºi-n derivã) 40

Poticnire
Ceea ce-mi însângereazã prin talpã aduce-a crucea morþilor mei vii de prin nori Nu-mi mai tac nici mãcar ploile-florile ºi-apoi culorile ce nu vor sã mã mai adape Picurã din noi perdele peste ochii frânþi în cãuºul palmei stângi Astralul respirã la unison cu pescãruºii morþi tu eºti umbra trecutului fãrã corbi în van îmi sãdeºti neputinþi fierbinþi la cãlcâie. Iubite, —încã mai eºti rãsfirat doar dinspre mâna mea dreaptã, care s-a ofilit! Poezia mi se potriveºte: are pantaloni negri de stofã rezistentã la intemperiile concretului. Mai miroase azi trecutu-a lânã, ºi ce molcomã durere este poticnitã-n gât. Azi – nu mai privesc oglinda. Paradoxal, motivul eºti tu! 41

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Sacadat
În realitate am simþurile tocite mã bulverseazã întrebãrile rupte de prin preumblãri în concret Obosesc umblând printre neoameni. Am rãni însângerate pe spinare ºi aripile mi s-au uscat Continui sã merg – paºii mã secondeazã..... sacadat În timpane ciorile se rãsfrâng abstract Aud neputinþã Forme urlânde mã devoreazã Uit sã vorbesc ACUM/ mã doare piciorul stâng de mult – fãrã a-mi mai aminti am pierdut graiul pãsãrilor umane, ca o carenþã, -pãstrez vorbe de prin societate Mâinile îmi sunt încleºtate într-o cuvântare oarbã a despre fiinþã. Îmi trebãluie acidã moartea prin minte, am neputinþa firelor de iarbã supuse arderii brutale din exterior. ºi azi Divinul mã pedepseºte: m-a propulsat obiectiv într-o lume în colþuri. Pedeapsa înþepenirii fiinþei mele printre îngerisme. Zboarã printre resturile din mine o viziune a unei Himalaya furibunde O resimt _ cuvintele mi s-au rãtãcit printre îngeri.............. ºi Divinul m-a uitat demult printre uruiturile distorsionate ale unui þipãt ce nu-mi mai aparþine de mult. 43

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Pauza din urma ta!
Anatemizare......ca ºi când s-a murit în jur prea mult ca ºi când mi-am frânt gleznele într-o încercare disperatã de a te regãsi în substratul ars de toamnã al fiinþei mele ca ºi când nu mai pot ieºi din labirintul iubirii ca ºi când mâinile mele nu mai pot sculpta în lutul care eºti. Ca ºi când...... Mã dor þigãrile îngurcitate amar s-a ofilit iarba pe care am presãrat-o cu fibrele stãrii tale de roºu Simt usturimea ochilor înecaþi în concret. Am auzit azi pe cineva spunând despre timiditatea grunjoasã a unei domniºoare ºi mi-a fost frig Te-am pierdut pe drum, iubitul meu ºi nici mãcar Shiva nu mi te mai poate reda. Am plete învolburate ºi ochi tãmâiaþi de pe vremea când tu încã îþi mai întindeai mâna spre mãºtile la care eu am renunþat de mult. O ea cu pãrul scurt ºi ochi focoºi, migniona cu sarafan ce tot seconda. Starea de fericire pentru tine mã sufocã amar ºi nu mai pot respira, Îmi aud degetele plângând ºi-mi vãd nepãsarea urlând. Mã banalizez.....e urât!
2001

În pofida limitei
Uneori renaºterea însângereazã tâmplele adormite ºi sfârºesc vibrând întru petale vii. Încã mai am orbul gãinilor în faþa morþilor mei vii. Le uit formele negre de antedestructurãri verzi. În fapt îi resping. Mã sufocã morticizarea lor. Lenevesc în prea mult alb de prin vidul plin. Resimt ploi uscate ca fiind inexistente pe aici, pe la mine. Pedeapsa mea? Sã nu pot respira îngeri albaºtri înspre Dumnezeu. Se învolbureazã culorile. Spumã de alb înspre o Mare Albastrã. Existã un sperjur al cuvintelor. Nopþile cad de-a susul nostru. Susurã! ºi noi cãlãtorim orb.noaptea. a copii inconºtienþi. Mintea mã arde uneori —— a prea multe limite. E vorba în definitiv de prea multe, exagerate cercuri concentrice în ºi prin ea, scumpa ºi draga de ea, minte. ºi noi? Înspre rãmâne astrelor? Condamn jegul cercurilor concentrice. Spiritul dãinuie prin destructurarea formelor în colþuri ce cantoneazã în noi. Colþurile se înfig brutal în culorile spiritului. Existenþa în colþuri e ca o cinã obositã ºi nevoindã a tine. Adormi astfel sufocându-te în prea mult aer irespirabil A prea multã lipsã de tine.
14.12.2000

44

45

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Trecere
Pulseazã culori ce danseazã suav în preajma mea. Anticipez detaºarea ºoaptelor ce vor sã vinã dinspre îngeri. Îmbãlsãmez. aduceri aminte despre tine ºi mine. Culorile vãd înaintea mea. Eu vãd prin cuvânt, Am uitat pânã ºi de culoare. Când suntem, sfârºim prin a ne uita pe noi înºine în a fi. Vorbirea ne susþine de pe dupã umãr. ºi respirãm, sã ne amintim, pânã la refuz. Creatul l-a uitat pe creator! Ce se întâmplã cu el, Doamne? ....Se presupune cã s-a coborât în pãcat. Ce pãcat! *** Rostul nostru de a fi Ploaia pietrelor de mai Ce mã umple de iubire ºi mã tac copiii. Mire. *** Sunt în albul de cicoare Ploi de flori ºi nori-culori Albul-verde se succede ºi mã tace cumpãtarea cã-i prea matã-nsingurarea. 47

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Melancolia mirãrii
Zvâcnesc pulsaþii arse într-o urcare de piept necunoscutã mie sunt azi strãinã pânã la nefiinþã Aud sunete sparte dintr-un univers mort! Ele spun cã sunt ratatã pânã la rãdãcina gleznelor ºi-mi fixeazã-n gâtlej neputinþa. Ca rãspuns, creez petale de flori albe la încheieturi ºi le peticesc plângând ofilirea. Au început în ultima vreme sã mi se usuce rãdãcinile ... Cuvintele sunt frunze de toamnã moartã Adorm ploile în fereastrã ºi respiraþia mã doare Poezia a uitat sã trãiascã .... se miºcã artificial pe hârtie Florile de tei au mucegãit în mine totul a murit ºi pânã ºi buzele mi s-au uscat; cãci de la prea mult concret nu mai pot nici rostirea. Azi mi-e somnul orb în lipsa ta! Doar vârfurile timpanelor cianurate mai ºoptesc arar înspre exterior ºi m-am înstrãinat azi pânã la nefiinþã. 48

Genocid
S-apropie sfârºitul lumii când vãd îngerii cum cad de printre nori ºi copaci iar strãzile abundã de morþi înfundaþi prin canalizãri mocirloase. În troleibuze îmi urlã în creieri cadavre mute/slute Îmi mine îºi respirã plopii ultima agonie, forfotã camioane ce duc în spinare grãmezi de cãrnuri putrezite Pãmântul se zbate antagonic sub tãlpile morþilor îndesate într-o încãlþãminte “la modã” ºi bebeluºii respirã greu sub straturi de fiinþã moartã de mame cadavrizate Urcuºuri înspre nori pierdute de mult în urma globalizãrii agenþilor comercianþi, adjectivele fiinþelor: consumatoare ºi producãtoare în faþa rafturilor cu mãrfuri se benocleazã resturi de oameni Mã condamnaþi cã-mi respir fiinþa într-o mare de vise intens albãstrite ? Dar spuneþi-mi voi unde mi-aº mai putea trãi în rest!
2002

49

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

A þipa –fulg uscat
În a scrie plângeri pe hârtie nu-mi mai sunt expertã mi-au þipat tuspatru zeii în ajun de ploaie frântã ºi flãmânda nopte surdã de aducerile-aminte mi-a strivit toþi ochii din orbite ºi mi-a dat o turmã arsã-n îngrijire de fiinþe. Da, Sã vã urle arºiþe de ploaie sã vã ningã dalbe fire de merinde sã vã ardã limpede izvoare sã vã moarã moartea nedospitã de zãbrelele închisorii ce-mi sunteþi cu toþii!

51

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Prefigurare-tu t
În aceastã searã m-am ocupat de o altã contãiere a formelor tale fugitive. Un levant cãrtãrescian a început sã palpite în presupoziþiiAlte presupoziþii. Cum ar fi –despre siguranþã- de exemplu, siguranþa lui mine cu trupul ºi singurãtatea mea (pentru a fi mai explicitã.....în esenþã). Care esenþã nu mã mai oboseºte aºa cum obiºnuia atunci când pe lângã plopi croncãneau babe crude ºi eu priveam verde cu roºu Mi-e poftã de vinul tãu din noaptea înfriguratã (îþi mai aminteºti?) dintr-un octombrie mut ºi orbit de la prezenþa noastrã albã, mult prea albã. Îmi dezvelesc pãrul umezit dinspre sus (ºtii, am fãcut duº de apã fierbinte) ºi miroase a sticlã nouã. Mai are lipitã eticheta cu preþul. Tind sã o las agãþatã. Sã nu uit. Preþul. Sticla nouã transparentã costã enorm azi. Am vândut atât de mult vin roºu, cã mi-au murit toþi plopii ºi a trebuit sã întorc spatele pescãruºilor. Asta înseamnã cã mi-am dorit transparenþa? 52

Cu câtã jinduire mã zmulg înspre trecut. E totul tu ºi în zadar sofia – ce ropoteºte pe la tâmple. Durerea de a fi cu tine în mijlocul mulþimii (absurd – ºi totuºi vorbele lipsesc).
Toamnã 2000

53

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Analizând cuvântul alb
Icar-Icar mã urlã noaptea a strãbunii morþi cã inima mi-e frântã ºi plâng în van. mi-e urletul duhoare arsã-n plopi ºi þipãtul tot muºcã-n crezul alb de neputinþi mi-e conºtientizarea ranã virulentã ºi icnetul o falsã parodie a ceea ce nu-mi sunt, a ceea ce mi-am fost ºi îmi voi fi cândva prin infinitul limitã de visuri caste, mult prea caste de dat în noaptea morþilor mei vii Aº vrea sã-þi pot zâmbi dar mi-e simþirea haos ºi arsã îmi e privirea de cei din jurul meu M-aº naºte iar prin tine ºi cu tine dar ºtiu cã mi-aº muri din nou privind în jurul meu ºi-atunci.... 54

Sã-mi nasc trãirea izbind-o iar de falsele culori din jur? „Ai grijã, e o junglã” mi-ai spus cândva. Eu te-am crezut ºi n-am plecat ºi iar îmi nasc trãirea izbind-o-n falsele culori din jur.
1999

55

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Paºii de prin cenuºã
Dacã aº putea surprinde ºi odihni printre stele infinitatea luminii din ochii fiecãruia m-aº simþi împlinitã. Senzaþia de dor nebun mi se odihneºte... Departe, într-o antecamerã a sufletului meu Ce banal! Sã respiri fãrã a putea pãtrunde în ceea ce permiþi sã te învãluie Iubire.... Faþã de fiinþa ta – de ce nu! E chiar atât de greu? Se resimte în porii încheieturilor oarbe urma ta. Palparea cuvintelor egal meserie jinduitã de plopi. Le-am resimþit prea mult timp crengile în ceafã aºa cã nu mã mai contraziceþi! (deºi nu m-ar mira! – de multe ori nu vroiau altceva decât o ºoaptã de bineþe în amurg.) Transmite-þi vã rog condoleanþe acelora cãrora le-au murit copacii. E mult prea dureros sã fii conºtient de ceea ce este în tine – viu!

57

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Amurg de pescãruºi
Îmi este spiritul cânt de magnolii albastre. Aud ticãituri de ceasuri în penumbre ºi deschizând ochii îmi miroase a iarbã verde de arþar. Se zbat înspre mine castanii A dispãrut metaforic pulsaþia plopilor ºi vâjâitul de searã. Se formeazã cilindri de liniºte intrisecã ºi nu-mi mai abrutizeazã simþurile prea firave. De altfel preivesc înspre mine lipsa gândurilor ºi-mi trãiesc total albul ochilor oculari Existã oameni cu aripi de îngeri pe spinare de care mã feresc. Sunt genul de oameni-îngeri care m-ar hrãni cu miere ºi pranã cereascã ºi m-aº putea trezi într-o zi cum începuturi de aripi îngereºti vor rãsare ºi la mine pe spinare ºi numele îmi va fi prea alb pentru o hainã ponositã ce va trebui atunci zvârlitã în vreun alt dulap de câini. De ce sã mã plimb printre zei?! Pentru cã-mi sunt plãmânii slãbiþi de pescãruºii ce-mi þipã la tâmple înspre amurgul 58

dimineþii. Merg pe stradã ºi mã uit speriatã în urma mea. Îmi cad frunze din pãr pe trotuar ºi mi se usucã umerii în lipsa lor.
2001

59

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Nostalgie
De parcã tot cerul s-a oprit într-o încrâncenare albastru de purã ºi mi-e pãrul vad de neputinþã tulbure. Am senzaþia uraganelor prin stomac ºi-mi simt lobii urechilor însângeraþi. Îmi adorm fiinþe precoce prin palme stângi în timp ce tot respir aritmetica formelor. Retrãiesc absurd foamea cenzuratelor cuvinte de prin vid ºi-mi pulseazã în emisfera stângã bãierele inimii. Adorm firav ºi molatec într-o lume a nevorbelor ºi zburdã abrevieri printr-un somn plin de vise arse. Am simptome de om înzãpezit în însingurare ºi totul mã doare. Cu sentimentul de oarbã chemare mã stau de vorbã ºi respir într-un alt timp!

Într-un alt spaþiu u
Apatice ºoapte cu încercãnãri de forme moarte preluate indolent dintr-un timp al indeterminãrii altuia Se resimte o muncã nemeritatã în toate forjãrile fiinþei mele Nu pot simþi urmele copacilor pe ºira spinãrii frunzele uscate nu mã mai urlã sã-mi fac rondul printr-o existenþã stricatã Tropãie prin stomac însângerãri albastre ale celei ce mi-am fost Orbecãi dupã cea care mi-am fost! Îmi zvâcneºte fiinþa dupã frimiturile incomensurabilului în care mi-am trãit ºi mã simt condamnatã la a mã hrãni cu pâine ºi apã într-o cetate de piatrã în care toate se vor ºi pot respira printr-o piatrã cangrenatã.
2002

60

61

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

În duminica asta
Mai am urme de gelozie pe spinare în virtutea inerþiei! Sunt singurã! Singurã în cea mai frumoasã toamnã a devenirii fiinþei Îmi picurã pe urechi abstracte zbateri de frunze perforate. Copaci ce aºteaptã sã fie udaþi ºi fiinþe ce uitã sã mai fiinþeze. Un spaþiu morbid al olarului ce va sã modeleze trunchiuri de copaci! Mi-e fiinþa tãcutã a dor de ducã ºi-mi lipsesc metamorfozãrile de printre crengile de arþari Aud clopotele cum mi se împlântã pe frunte sub formã de tilak Preoþi cu penumbre de frunze pe mâini ard într-o doarã ºi azi mi-e Dumnezeu clopotinþã de bisericã creºtin-ortodoxã
2000

(de-ai putea-o vedea frumoasã) a o Renaºtere în Fa Major
Trãiesc într-un spaþiu al indeterminãrii... picioare-mi sunt scuturi verzi în faþa ruginei Îmi cangrenez hieroglife buddhiste pe palmã ºi talpã ºi-mi ºochez existenþa cu predestinãri Ascult zumzetul acoperiºurilor nemiºcate ºi mã regãsesc în melancolia frunzelor buimace de adieri Îmi ºoptesc viitorul pe emisfera stângã a spiritului ºi-mi hrãnesc trupul cu hranã rece Mã trãieºte un cer nedefinit de albastru în priviri ce încep sã renascã Fonfãituri de degete îngheþate se pierd în abstractizãrile unui eu perforat de trãiri verzi Îmi adorm într-un spirit ce în sfârºit a început a respira ºi totul mi-e iarã frunzã palã
2001

62

63

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Printre spaþii
Corpul meu trãieºte într-un spaþiu bine definit.Pânã ºi pãrul meu ocupã un spaþiu al sãu bine definit. Totul se resimte în spaþii formale de pereþi uscaþi. Îmi e absurdã întâmplarea întâmplatã într-o anume realitate cu o muscã ce a sãrit pe cuvintele lui Noica ºi a generat un conflict între o ghicitoare þigancã, un preot-filosof, un profesor filosof, un actor ºi un privitor. De parcã mi-am ieºit din mine.... Cu detaºarea cu care îmi smulg periodic firele de pãr! Absurd! Mã pierde pe drum paradoxul pentru a mã pulsa în absurd. Mã hrãnesc cu urme de apã cangrenatã într-o realitate înfometatã de respiraþie! Îmi târâi corpul d-un deget într-un Cluj absurd O conºtiinþã colectivã împovãratã de pãcate false mã trage în josul unui pãmânt cadavrizat! Un Cluj cu o enormã densitate de fiinþe ce trãiesc prin mâini, ochii ºi gâtlej! ... ºi totuºi pulseazã... absurditatea vieþii cangrenate!
2001

65

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Ancora umanã
Corpul înconjurat voit de privirea sa se metamorfozeazã în trup de înger albastru ºi fiecare îmbrãþiºare a ochilor sãi face sã ardã pânã ºi umbra palmelor Tacit, inopinant, viu ºi colorat aripile trupurilor cresc ºi prind contur Cumva, printr-o alchimie doar de el ºtiutã face ca trupurile privirilor sale sã se poatã odihni din când în când la picioarele lui Dumnezeu *** ºi în afacerea lui nu se plãtesc, nu se cer ºi nu se dau facturi, chitanþe ºi taxe.

Zorii toamnei mele
Au început îngerii sã-mi zâmbeascã din dreapta ºi-mi aud urechile în preajma primelor sunete dintr-un univers fecund de albastru Îmi ºoptesc copacii mirosul firelor de iarbã primordiale M-am metamorfozat într-o ceapã cu ºapte înveliºuri de câmpuri magnetice ºi culorile se rostogolesc cadenþat peste mine. Îmi freamãtã în chakre un Dumnezeu atemporal ºi aspaþial cu rãdãcini violent de violete într-o glandã pinealã pulsândã! Ochii îmi alunecã într-un interior alb de împietriri în frunze de lotuºi Îmi pulseazã inima a trandafiri albaºtri ºi a lotuºi galbeni crescuþi în stomac Din nou respir a fiinþã albã ºi aerul mi-e hranã de scoarþã de copac!
2000

66

67

OANA CÃTÃLINA BUCUR

În spaþiul viului
Culorile mã resping. Un fel mirosind a destructurare finã înspre tine. Renasc - alb. Cad molcom strãfulgerãri pe umeri Îmi duc povara cu dezinvoltutã/ mã aud învolburând aripi de pãsãri cu pasiunea lui a „crea”. Mã întorc de la o tãiere a spaþiului cãtre o pantonimã a realului. Cu lipsa lui a te integra. Urmare a concreºterii fulgilor înaripaþi. Pisicile sunt vii. Consider azi cã îl respirã pe Dumnezeu propãºite la gleznele Lui. Candoare – dincolo de bine ºi rãu Unde realul - cu îndoctrinãri infectizante e sugrumat de fiinþe. Acolo unde poþi inspira în preajma frunzelor viaþã; Te lipseºti de ziceri, eºti singur în existenþã. Indestructibilul fir de mãtase al respirului. -unde îngerii rãcoresc arºiþa ºi tu te îmbeþi cu ambrozia Divinului. Versurile albe respirã. Prin lipsa obiºnuitului ritm. Sacadata rimã e moartã. Dintr-o datã. Renaºtem strivind cenuºa inexistenþilor, ºi a morþilor vii, obsedaþi de ritmarea respiro-ului
12.12.2000

68

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Despre mâine
Mi se cade ploaia-a tine ºi-mi surâde iar fiinþa mirosind a dor de ducã-în cucutã Cerul sângereazã a frunze moarte ºi te-ai dus prea sus în jos cãci mã tace mâna unsã a spuma mãrii albe Nu mai ninge azi iubite a copacii arºi de soare ºi-mi zâmbeºte neputinþa vorbelor ºoptite-n mine Taci a rouã ºi a lacrimi mute-mi aminteºte corpul tãu zãcând în marea sinuciderilor noastre Mâine o sã-mi plângã încheietura frântã a mâna ta!

Constatare
Despre tine ºi mine. Nimic ce sã dãinuie. Doar mâinile mele tremurând în neºtire pe hârtie. Eºti doar un poem. Probabil înspre prozã. Viaþa mi te-a uscat în amintire ºi pânã ºi glasul þi-a murit. Azi. Stele ce mi s-au dus în mormânt. Coloana vertebralã îmi uruie într-un alb impur. Respir sec. murdar. jur-împrejur-întinderi. Putrezite întinderi de-a lungul a nimeni. Îngerii m-au pãrãsit. Sunt împrãºtiatã prin lumi. Nici una a mea. Doar lumi. Poate cã ale noastre. Eu? Nimic. Doar zbaterea de dupã cuvânt. Zbaterea de dinaintea cuvântului. Departe de tot, într-un alt orizont, cândva pulsa febril corpu-mi eteric. Mã auzeam printre ploi. Mã respiram întru alge. O! Ce încântare mã preumblã – o logicã prea purã a fiinþelor înspre a muri.
2002

70

71

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Când încã mai sunt în cuvinte – deºi mã mângâie tãcerea
Fandosiri ireale de culori –mirosiri adipoase fire arse de mãtase... a tânþari! Se bâzâie pielea ºi mi-e viaþa o cununã cu plimbãri sub clar de lunã(!) Foi de viþã mi-s copacii de prin mâna-tâmplã tâmpã: vorba udã – albã-n semiluna dor de dorurile vaste-caste Varsã sângele-n cãuºul frunzelor de plopii-nalþi ºi mi-s matcã de durere cu cãlãi de buze salivânde

Cuvinte greºite
trãiesc într-o continuã reprobabilitate a formelor îmi simt gleznele cum pulseazã în absenþa ta Te urlu a disperare prin fiecare bob de strugure pe care îl strivesc între dinþi ºi simt cum mã arde ºira spinãrii neputându-te sãruta îþi adulmec fiecare amintire prin timpanele mute de durere Îmi ºopteºte eternitatea cum cã la tine toate se opresc în prag ºi mi-e timpul povarã moartã în spinare neputându-mã adumbri în tine. Sã pot susura ziceri strãvechi înspre tine........ ce dorinþã naivã!

72

73

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Din lipsã de spaþiu
Este ca ºi când aº plânge într-un alt timp Spaþializez întru forme. Un azi în continuu – uit a mai fi. Îmi râd solzii de pe spinare: regretul de dupã o omenire în lipsã. Mai, pardon! O! Quelle honeur de vous rancontre! O vivacitate smulsã vulgar într-un timp ºifonat. Sunt aspru vulgarizatã de concret ºi-mi frâng fãina de oase într-un rece concret. A fost spaþiul fremãtând în faþa cãruia s-au adunat rânjete. Am fost eu cândva când îmi respiram porii destinului pe-o hârtie albã – murdãritã de prea multã frenezie. Un fel de karmã a transcendenþei cuvintelor. Revenirea se necesitã concretizantã. Sunt un biet verde crud existând printr-o necontenitã prostituare a hârtiei. În fapt- sunt cererea care face oferta sã fie. O meserie veche de când lumea; -ºi-un mimetism social(în fapt continui sã permit hârtiei prostituþia).
2002

74

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Într-o altã sferã-emisferã o e
Poezia respirã de-andãratelea Absurditatea propriei mele fiinþe mã invocã dureros într-o camerã friguroasã Îmi moare stringent toamna la cãlcâie ºi mi se usucã obrajii de absenþa ta. Resimt substraturi moarte ale tinereþii mele obosite, îmi lâncezesc oasele pe hârtie ºi mã doare lipsa lãmâilor verzi. Marmurã înnobilatã de neputinþã resimt a-mi fi lipsirea îngerilor Aud clopotniþe la ceafã dãngãnind ... mã reprobeazã într-o altã sferã-emisferã ºi mã simt acum uitatã printre câini lãtrând la lunã!

76

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Auzind crengile copacilor(iarna)
Petale de remuºcãri adiacente înspre o structurã de vid a plãcerii de a exista transpare astfel miorlãind un existenþialism miop În stomac îmi concresc pete de carne zvâcnind a ignoranþã Mã resimt la întretãierea dintre douã lumi Uruind plãmânii îmi trebãluie dureros în exterior liniºtit (în schimb) mâna palpitã fragmente de viaþã pe hârtie Eu (aparent) mã miºc printre forme de spaþii. Totul se absoarbe înspre mine tacit. Viperele latrã la diapazon morminte de plumb abstract croncãne în orbite. Orbitor de lumesc mã ºoptesc într-o ceaþã deasã ca ºi când a început pe Marte a ploua azi, taciturn. Îmi usuc crengile uneori la cãldura unui radiator anost ºi nimic nu mã mai absoarbe fulgurant înspre deasupra. Probabil cum cã mi-au înþepenit picioarele într-un frig concret. Miºc braþele cu savori-fiori rãtãcindu-mã în neputinþa de tine. Cãci urma ta nu mai absoarbe nici mãcar arome de culori armonizate-violet.
2001

78

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Auzi?
Aud paºi! Paºii unei structuri atrofiate din care mi-am murit! Corvezile sunt respinse - în fapt, cãci mi-s vie ca ploaia din noaptea de lampioane strivite în umbre de crengi ude. Urlã câini –enigmatic de mut cum cã mi s-a rãsfrânt ºira spinãrii într-o cavalcadã de mutisme sacralizante. Regele de verde a murit! Vive la Queen! Sunt picãturile de ploaie frânte inopinant într-un pervaz vechi. În noaptea asta am crescutSunt iar un alt copil pierdut de efemer.

Þipãt mat
Mã transpun într-un miez de pâine liniºtit ºi transpar incert Mã frãmânt în palma stângã ºi-mi miros a pâine Zbaterea unui nonsens... existã frânturi dintr-un spaþiu suprapus mie Apoi pauzã scârbã în faþa oglinzii ºi gândurile îºi mutã sediul dintr-acea sferã intangibilã a ideilor. Sufocare _ un preaplin al zbaterii întoarse cãtre mine. Mã dor pe mine însãmi absurd. Exagerez în a privi neprivind ºi dintre tot ºi toate doar eu am pierdut un spaþiu sufocat de neputinþã _ un Rudolf Steiner dispãrut de pe la mine Dezgust – nu fac decât sã salivez la o cãdere iminentã într-o inconºtienþã seacã. Palpeazã vibrant în mine Tangibilul De parcã_ aº fi de altcineva dezisã în tangibil. O pozã, vã rog! O clipã absurdã _ exhibitionismul grotescului în plin!

80

81

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Azi ºi acum
Iarba cade în vid azi. Este pentru cã ºi vidul este o formã a existenþei. Creºteri continue, urcând unele din altele liniºtindu-se de real(în mine) – absorb verde de tãcere crudã. Acum am fost zãmislitã! Tai venele mâinii stângi – aflu rodii însângerate. Durerea – formã a lui a exista prin tine un abajur inexpresiv – o stare muribundã de a fi înspre total, Caldarâmuri împroºcate de urmele paºilor morþi Ai noºtri. Striviþi pietre cu dezinvolturã. Nu dor! Nici mãcar nu respirã. Pietrele sunt! Cu aripile pulsate înspre interior. Cu vlãguiri expulzate afarã. Legea karmei (dai ºi þi se va da) pulseazã doar în albul – crud. Ziceri de metempsihozã. Trust alb mahmur de cãderi ireale. Este indefinibil – în mine. Neconcreºtere! Apoi, - tãcerea zdrumicãratã în lãtrãturi infecte de câini lãþoºi. Se pierde un tot alb – la întretãierea cu realul. Absurditatea formelor! ºi eu mi-s durere încrâncenatã în absenþa vidului.
12.12.2000

83

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Printre forme
Am uitat sã mai respir printre forme abstracte de când cu cotidianul.... ºi totuºi mã resimt absentã în formele zilnice ale lui trebuie sã.... Trebuie sã te trezeºti, Trebuie sã te speli, Trebuie sã mãnânci, Trebuie sã respiri.... Trebuie sã.... Îmi plâng ochii în forme minodorizate aud ciori croncãnind pe deasupra containerelor de gunoi îmi freamãtã absurd urmele degetelor pe hârtie ºi se-aud tãceri involuntare în zãncãnitul clopotelor din zare Respir! ºi respiratul mã doare mã tot preumblu în cãutarea cuvintelor ºi tremur de frig ºi de fricã simþindu-mã hãituitã de vorbe Este sigurã ca fiind o lipsã ºi o foame de tine adusul genunchiului stâng la piept, aproape de buze!
2001

Culori în cuvinte(facere)
Îþi ºoptesc ziceri la urechile transformate în plângeri ca ºi cum tot soarele a început a ploua înspre noi. Îmi deplâng emisferele arse de dorul tãu ºi adorm în structuri de diapazon alb. Aud cangrenãri mate ale nerespirabilului. în lipsa ta - probabil. Cuvântul tuberculozã aduce astãzi a tuberculi absenþi de tuberculi Adicã tuberculoza ºi-a lipsit sensul pentru un fragment de timp zdrumicãrat. Am susþinerea Daimonului etern. Punctul ºi virgula se cer dar mã lipsesc de fierberi. Este ca ºi când - ca ºi cum aº aveastructuri de cuvinte înrãdãcinate dintr-o naºtere atemporalã într-un corp orb. Se prefigureazã cu nonºalanþã. De parcã lipsa ta nu ar mai fi o lipsã ci doar un cerc necesar trecerii. Ultimul bastion dinspre intuiþie – ar spune unii. Tuberculii nu mã mai ard. Mã prefigureazã înspre liliputane forme de îngeri. Un fel de a spune miop cã miºcarea continuã a formelor este o necesitate. Necesitatea lui a te zbura pe deasupra norilor; atunci când ai chef. 85

84

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

ºi când ai chef – se întâmplã sã fii susþinut Un fel de a te transpune în starea de a face. Facerea îngerilor.
4.12.2000

ºi mai pot doar retrãirea
Siderurgia ploior de gheaþã cu fonfãituri adumbritoare ºi liniºte stacojie Mã apasã vuietul urletelor antropomorfizate. Vulpi cu coada arsã îmi repugnã-n amintire ºerpi cãzuþi în sideralul formelor mã-ndoctrineazã. ºi apoi te simt în ceafã cum îmi vãpãi a uitare ºi mã doare tiparlia visului molcom de toamnã Se pliveºte toatã frunza cu ardori de re minor mi-este vârful patã albã întruparea mi-e corvoadã Ploaia albã dinspre lunile de toamnã mã turbeazã înspre urmele-mi prea frânte.

86

87

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Dupã tine
O antrenare a existenþei printre frânturile de degete mate. Am adormit asearã palpându-mi colþurile trupului un fel de a spune cã în realitate am visat frumos vis fãrã tine în penumbrã. Arderile se frâng molcom – ca ºi cum tu începi sã te evapori într-un spaþiu uitat. Asearã mi-am fost pasãre – cu aripi înalte ºi albe ºi norii mã susþineau înspre sus. Un alt coºmar ce s-a spart printr-o aripã de pasãre albã. Îngerii se resimt printr-un exterior abstract. M-am propulsat înspre îngerisme! Frica de a fi frântã a cãzut liberã înspre exteriorul meu. pentru cã mi-s roºu de verde crud neîncãrunþit. Îmi lipseºti dinspre zbor. ºtii... concretul a uitat —— indubitabil concretul a uitat a mai cangrena sunete-vibraþii dinspre îngeri ca ºi cum – i s-a refuzat rãstãlmãcirea. Pasãrea din mine –aceea cu aripi înalte ºi albe nu mai poate lãsa urme în spaþiu Aripile taie vãzduhul pentru a-l simþi cum respirã. Urmele nu existã....în virtutea inerþiei.
29.11.2000

88

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Pãºind
Aº vrea sã pot auzi despre îngeri cum zboarã la infinit prin corpurile noastre. Curg lacrimi de ploi tangenþial cu nenumirile noastre ºi ne plângem de urât pe la colþurile neputinþelor Ne înfruptãm frugar cu suspine de realitãþi în teama de a nu ne ispãºi adevãrurile prin ceilalþi. ºi ardem penaje luminoase de sfinþi în deriva spaimelor noastre Plâng zbuciumat la umbra cenuºii ce a mai rãmas Þipã disperatã lumina din noi sã ne înfiripeze aripi de îngeri la glezne ºi umeri ºi noi nu vedem. Am uitat sã mai lãsãm auzurile vii sã respire prin noi ºi îndureraþi strivim cadavrele propriilor noºtri urmaºi sub picioare ca ºi când – numai noi am mai rãmas prin Univers. De-am plânge îngerilor pe umeri... (ºi am putea lãsa cumva psihanaliza undeva departe, în urma noastrã). 90


Cele mai frumoase momente ale zilei sunt dimineaþa când poþi -sã tragi perdeaua ºi sã vezi îngeri -sã stai în pat fãrã sã faci nimic ºi deodatã sã auzi foºnet învolburat de copaci alambicaþi de vânt sã vezi rãdãcinile copacilor de la fereastra ta urcând înspre crengi toamna. - sã respiri la unison cu asfaltul pe care calci - sã deschizi geamul larg de dimineaþã - sã-þi bei cafeaua ºi sã-þi fumezi þigarea, - sã vezi corbii cum trec prin faþa ta - sã te doarã ochii de la atâta soare ºi sã nu-þi fie cald - sã-þi tacã gândurile ºi sã nu-þi parã rãu - sã auzi clopotele ºi sã tragi mai puternic din þigare cu gândul la cafeaua aburindã ce te aºteaptã liniºtitã pe pervaz ºi mai ales - sã zâmbeºti, ºtiindu-te în sfârºit în paradox.

91

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Manifestare
Cuvântul m-a auzit povestindu-i ºi mi-a ºoptit despre o plângere eternã a lui Dumnezeu în care toþi suntem. Se zvoneºte cã A-ul este un M de la Mirare-Manifestare ºi crucile vin de la tî-ul din tãcerile noastre/vii. Viul e de la vin ºi vino e de la a fi viu. Îmi aud gândurile cum strãpung universuri concentrice, puternice. Sunt o lipsã a prea plinului ce-mi sunt de fapt, Sunt o manifestare a neputinþelor ce-mi sãgeteazã fiinþa prin îmbibãrile venite dinspre ceilalþi. Sunt o pauzã a eternitãþii în care pulsez de fapt (în realitate) sunt asemeni lui Guliver în þara piticilor. sfâºiat de cei mulþi.

92

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Poem nefinisat
Calea inimii tale ajunge undeva, la orizontul de sus Sunetele traduc culori ce ne pãtrund pânã la respirul vãzului Ating pãmântul cu ajutorul ºoaptelor. Numai ele mai pot auzi. Dincolo de noi eºti tu. Neauzitul. Vãzul ce poate auzi prin noi. Dincolo de noi. Îmi culeg resturile de cristale ale sufletului de pe jos. Cu nonºalanþã. Ca atunci când mergi la piaþã (ºi þi-e lista deja gata!) am uitat de mult sã mai iubesc Poarta sãrutului mi-e la ceafã. Îmi sunt paºii înspre infinit, ºi urmele nu mã mai ating. Undeva în urma mea încã mai pãºesc a verde. Crud.

Înspre vãz
Pulseazã culori ce danseazã suav în preajma mea Anticipez detaºarea ºoaptelor ce vor sã vinã dinspre îngeri Îmbãlsãmez aduceri aminte despre tine ºi mine Culorile vãd înaintea mea Eu vãd prin cuvânt, am uitat pâna ºi de culoare. Când ne suntem culoare ne uitãm pe noi înºine în a fi. Vorbirea ne susþine de pe dupã umãr ºi respirãm pânã la refuz. ºi când creatul îl uitã pe creator Cu acesta ce se mai întâmplã, Doamne? Rostul nostru de a fi ploaia pietrelor de mai ce mã umple de iubire ºi mã tac copiii. Mire. Sunt în albul de cicoare ploi de flori ºi nori-culori Albul –verde se succede ºi mã tace cumpãtarea cã-i prea matã însingurarea.
Sept.2004

94

95

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Halou
Absorb azi urme de vânt uscat. Aºa cum numai umbra aerului mai poate fi De prin neantul neînfiinþat din suflete ºi minþi. Da, suntem îngeri devoraþi de carne ºi scrum. Absorb azi urme de morminte din trecut, de-ndatã ce privesc pe cei fixaþi pe sine-n viitor. Încerc probabil astfel sã-mi salvez pãºirea ce se-nfãºoarã albã-n firul devenirii Nu am absint, haºiº sau mirodenii Ce sã mã mângãie la tâmple, Dar am un trup ce singur vede acolo, dincolo de trupuri ºi-mi spune singur tot ce trebuie ºi vreau sã ºtiu. Tãcerile plutesc involuntar prin aer ºi nu mai tac, nu mai ascund.

ReVãzându-Te T
Dorm de asearã-ntr-o fâºie d-albastru ºi mi-s toatã-n spaþiu. Ritmez fire de pãr alb de alb pe de deasupra mea. M-am vizitat într-o petalã de crin ºi mi-am plâns lin. Îmi acopãr genunchii cu pielea de pe obrazul stâng ºi adorm fredonând. Aud în vis ritmuri de spaþii pulsânde într-un nor explodând prin vãzduh ºi-mi surâd. Respir aer cald(undeva pe-un balcon dincolo de nori) ºi-mi înmuguresc palmele. Râd!...a ritmarea respiraþiei rezonânde pin roze Vãd!.... de-un verde violaceu vierzuind prin viori Te pipãi(chiar)!... ploile ploilor mele plouându-þi prin pielea pecetluindu-mi palmele. Intru-n muzici de sfere albastru de albe ºi-mi vibreazã spiritul într-un Dumnezeu orchestrând prin culori. 97

96

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Dupã un oarecare el
Somn într-o plângere oarbã plângerea unui ochi de sticlã albastrã petalele zicerii ºoaptã Mã moleºesc într-o zbatere verde ....povestea sirenei cu pãrul de alge ºi spumã de mare ce-mi sunt. Preumblu noaptea tãcutã pe coridoare mate.... De parcã azi m-a înzãpezit Dumnezeu într-o cu totul altã lume Definitiv. O palpare a lui mine – într-un vid ce începe a mã respira. Mi-s plângerea ochiului de albastru frânt dintr-o poveste susuratã de mult cu prinþese ucise-n iubire ºi regi îndoliaþi. Azi este noaptea visului viu cu plângeri pe umeri ºi ropote-n palme, ºi spaþii vibrând a mirosuri de ars.

Cât-un pic-pic netrãit u p
Cuvântul nerostit umblã în tresãrirea lui a fi. Îmi miroase umbra a spaimã disipatã în vid cad într-o plângere violentatã-n viu. Cuvintele-gânduri danseazã într-un spaþiu adiacent mie. Nimic de prisos. Totul pulsând într-o singurã purã zbatere. Oraºul miroase a ploaia unei existenþe dintr-o altã lume. Mã înfãºor într-un ghem de argint viu, translucid ºi scrierea cade ritmat peste mine. Undeva în stânga mea, departe în trecut, râsu-plânsu nu mai sunt. Mã hrãnesc cu vibraþii de ploaie crescândã. În mine totul se urcã a un eter (pur) liliputanã trecere dincolo. Sunt azi totul ºi nimicul existenþei plenare Vã zic vouã despre rãdãcini-nuanþarea din spaþiu ºi darul de a mângâia. Mã vãd alb într-un mine dincolo de mine ºi respir uºor. Nalbã –dalbã peste ape –ploi uºor, Strânge albul din luminã ºi-l împrãºtie din zbor Gãlbenuº de ploaie, i-auzi frate! Nimenea ca tine, plouã cu suspine. 99

98

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Într-o formã a neviului o
Fluturii cad cu reminiscenþe Tu mã preumbli strivindu-mi urmele de ziceri ºi tac – þipând înspre un cer violet. Limbajele se contopesc în tâmple de îngeri care mã dor palpându-mã înspre inexistent Absorb spaþii strivite din trecut ºi uit sã mã mai dezic dinspre încrâncenãri Dureri morfinizate reîncep a zbate o inimã muribundã. Zvâcnesc anatemizate pleoape arse Îmi zmulg firele de brocard albastrizat din tine Cu durerea încrâncenatã a celui ce-ºi zmulge veninul din ranã din cauza nevoii stringente de a mai trãi. Sunt iarãºi fiinþa din faþa zidului în faþa cãreia iubirea refuzã a mai arunca cu pietre (ce vis frumos sã-þi fi cãlãul salvator). Într-o aripã frântã mi se târâie fiinþa arsã de sare. Cuvintele mã judecã de lipsa ta, Aripã! 100

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Muþenie
ºi mi se trage muþenia de la învãluiri cu forme reci ºi translucide de zãpadã azi. M-am înzãpezit prin mine tot pãºind lent în dupã-masa asta. Un absurd viu – plecasem sã cumpãr ºosetele ce lipseau. Uneori viaþa e hilarã. ºi atunci îþi vine sã râzi prin toþi porii sufletului. Chiar ºi acum, noaptea, târziu, îmi râde sufletul – la vâjâitul violaceu al ploii înzãpezite în forme de fulgi – Corpul mi-o ia înainte dansând dupã muzici mute Oooo... muzica de dincolo de vânt, viu în turbare Sunt atât de vie încât mi-am amorþit în nezicere. Îmi este împrumutat un corp de vibraþie purã acordat la sfere cereºti! Nimeni nu mã ºtie! Sunt un nimeni într-un oraº stãin în mijlocul cãruia sunt mai vie ca nicicând: am un vânt sãlbatic de-a dreapta ºi ploaie de verde la stânga. Mã sunt aer pur toatã!
2001

102

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Ritmuri
Plânsurile sunt albe în toate acele urme de foi care mã perindã ºi-n care mã uit uneori. Îmi sunt toate lacrimile universului într-o neplângere oarbã. Azi – palpãri(toate palpãrile posibile) ale unor spaþii în crescendo. ºi mã vor susþine norii pânã la Soare ºi înapoi cãci Luna mi-e scutul de ploi. Vers. Vers alb pe-un nor pictat. Ritmuri de îngeri cu universuri de împãrtãºit pe la pãmânturi ºi eu... naiv copil – cu puf de nouri mã alin. O tãcere „despre” n-am sã pot uita niciodatã Cum sã pot? Tu ai uitat de vremea când îþi erai în iubire? ...ºi cât de înspaþializat se pot iubi toate atunci când îþi permiþi sã vrei.

104

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Prag
Sunt împlinirile urmelor de cântec de pe umeri mã joc cu spaþii albe întoarse înspre sine de-a lungul unei duminici rostuite prin plin Zac alb într-o creangã de copac ºi mã ºopotesc înspre ceruri Tandreþuri de ploi mã tot ropotesc printr-o aducere aminte ºi suspin tot respirând prin viu Poezia se tace în prea mult alb cuvintele – rosturi aproape cã tac într-o preajmã de copac Pulsez a viu într-un repaos de Apocalipsã ºi-mi presimt val de coborâre în sus într-un alt val de cercuri concentrice fixate pe un ax. Respir Brâncuºian! Mã simt vie ca ºi un atom pe cale sã explodeze într-o nouã formã de existenþã. De parcã m-aº prefigura într-un nou stadiu ºi e tãcerea ce premerge în tot.
2002

106

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Cãdere prin viu
Catapultare a neconcretului din concret într-o pleiadã adeturnatã a cerului molcom. Atingeri de culori cãtre umeri. tardiv împletesc cuvintele pe hârtie Tenebrele înfloresc mã întorc înspre mine ºi-mi uit limba pe parcurs Un viu stringent – al frunzelor eternizante noaptea acasã, unde mi-e casa. Cad într-o frunzã de plop, ºi nimic nu mai uruie. Înainte de cãdere totul uruie... a sperjurul fiinþelor. Cantonãrile se anatemizeazã limbajul e viu S-au uscat crengile de prisos! Candoarea zilelor toride (ºi dacã nu mi-ar fi frig).

Urma ta
Sunt urmele tale impregnate în ziduri albastre de la atâta ninsoare Eºti tu – cu fiecare zvâcnire ºi fiecare atingere a pietrei pe care o tot adulmeci. Tânjesc fibrele corpului, plâng paºii purtaþi de aiurea prin parc ºi strigã rãdãcinile copacilor adânc înfipte în pãmânt Cãtre cer.

108

109

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

În preajma esenþei de verde
Sunt surdã de-o ureche roasã de singurãtate. Îmi sunt alinate durerile gâtului sufocat în vorbire. Coloana vertebralã se naºte în rãrunchii unei fiinþe obosite, sub forma unui copac înfipt într-un cuarþ. Pulsez într-o adiacentã luminã purã, turbez urme de ploi în ninsori luminoase cu-n rece de cald într-un plãmân atrofiat. Ar trebui inventatã o politicã a halourilor subzistente într-o minoritate stil nucul pe lângã care nimic nu mai creºte. Verde! Esenþa este verde de santalul unei tinereþi neracordate decât pe furiº. Viul lumii absoarbe esenþe. Uneori cortinele cad! E semn cã s-a sfârºit piesa.

Sunt
_ paºi de vânt Sting _petale în palme ºi tac _translucid _ a alinare. Vãd urma ta a ºoaptã de petalã cum tot cade a alinare. Mã duc în sus Sã pot arunca umbre grele în vãzduh Sunt ploi de culori în urma ta. Sunt petale de îngeri travestiþi în umani prin preajma ta. Sunt culori de albastru, alb de albastru în umbra ta. ºi tu _ tu te eºti cascadã de sânge imperial tot pãºind alene pe stradã, printre ºoapte.

110

111

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

Þie
Þie þi-e glasul sunet de alabastru ºi firea creangã de mãslin, þie þi-e inima culoare albã toatã ºi sufletul respiro de mãslin þie þi-e aripa vibraþie dansândã ºi versul frunzã de mãslin..... Te chem! ºi-mi vii aproape sã îmi ºopteºti dulci vorbe de alin ºi-mi sunt din nou culoare toatã ºi mã rãsfrâng pe trupul tãu iubit.

Susur despre a fi
Sunt umbra ta Goalã, ºifonatã, îndoliatã. Fiecare pãºire în urma ta mi-e o dalbã îndoctrinare ºoptesc ploilor a dansuri oropsite de culori ºi de încã mai aud pe mine în depãrtare mã aud cum tot tac a verde dalb ºi tot uit sã mai respir a ninsoare mir-mãlin ºi sfârºesc în devenirea linului-pelinului ce de azi mi-e mire.

112

113

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Alb de alabastru
Sunt _ paºi de vânt sting petale în palme ºi tac_ translucid _ a alinare Vãd urma ta a ºoaptã de petalã cum tot cade a alinare ºi mã tot duc_ sus Sã arunc grele umbre în vãzduh Sunt ploi de culori în urma ta Sunt petale de îngeri travestiþi în umani în preajma ta. Sunt culori de albastru, alb de albastru în umbra ta. ºi tu – tu te eºti cascadã de sânge imperial pãºind agale pe stradã printre ºoapte.

114

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PA º I I

DE PRIN CENUºÃ

CUPRINS Pierderea realului...................... Lecþia cuvintelor................... Metabolism obosit ABRUPTÃ! Nenumita iubire! ABRUPTÃ! - înspre mine. TOAMNÃ CU ESENÞE DE SANTAL Toridã Uruituri în miez de zi Parfum de pas în verde-albastru S-apropie arsuri Sã te trãieºti cu vin de ploi! Înserare(nu mi-s eu a decide). Preumblãri prin concret. Amirosindu-te Prin dulapuri tot cãutând haine de galã Molcom. Spaþii punctate cu viu. Blestem Susur de a mã spune Pauze A mea neputinþã în faþa îngerilor Poticnire Sacadat Pauza din urma ta! În pofida limitei Trecere. Melancolia mirãrii Genocid A þipa –fulg uscat Prefigurare-tu Analizând cuvântul alb. 116

Paºii de prin cenuºã. Amurg de pescãruºi. Nostalgie Într-un alt spaþiu. În duminica asta (ºi de-ai putea-o vedea frumoasã)Renaºtere în Fa Major Ancora umanã. Printre spaþii Zorii toamnei mele Despre mâine În spaþiul viului Constatare. Când încã mai sunt în cuvinte – deºi transpare tãcerea Cuvinte greºite Auzi? Din lipsã de spaþiu. Într-o formã a neviului Într-o altã sferã-emisferã Auzind crengile copacilor(iarna) Þipãt mat. Printre forme. Azi ºi acum Culori în cuvinte(facere) ºi mai pot doar retrãirea .........Dupã tine. Pãºind Sã Manifestare Poem nefinisat. Înspre vãz. Halou ReVãzându-Te. Dupã un oarecare el. 117

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Cât-un pic-pic netrãit. Muþenie Ritmuri Prag Cãdere prin viu. Urma ta. În preajma esenþei de verde. Sunt Þie. Susur despre a fi Alb de alabastru

118