˘ ˘ ˘ ¸ ˘ S CURT CURS DE ALGEBR A LINIAR A , GEOMETRIE ANALITIC A S I DIFEREN TIAL A ¸

tinut de

Octavian Mircia Gurz˘ u a

-2-

1 Geometrie analitic˘ plan˘ a a 5 1.1 Conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Ecua¸ia tangentei la elips˘ într-un punct de pe elips˘ : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 t a a 2 Algebr˘ liniar˘ I a a 8 2.1 Recapitulare cuno¸tiin¸e de algebr˘ din clasa XI-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 s t a 2.2 Algoritmul lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 3 Geometrie analitic˘ a 3.1 Vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.1.1 Definirea no¸iunii de vector . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 3.1.2 Opera¸ii cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t Suma a doi vectori si înmul¸irea unui vector cu un scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ t Produse de doi vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Produse de trei vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.2 Baz˘ , coordonate, exprimarea opera¸iilor cu vectori folosind coordonatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a t 3.2.1 Baz˘ si coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a¸ Exprimarea opera¸iilor cu vectori folosind coordonatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 3.3 Geometria analitic˘ liniar˘ în spa¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a a t 3.3.1 Planul în spa¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t Diferite determin˘ ri ale planului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a Plan determinat de un punct si un vector perpendicular pe plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ Plan determinat de un punct si doi vectori necoliniari paraleli cu planul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ Plan determnat de trei puncte necoliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pozi¸ia relativ˘ a dou˘ plane, unghiul a dou˘ plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a a a Distan¸a de la un punct la un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t Ecua¸ia normal˘ a unui plan (Hesse) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a 3.3.2 Dreapta în spa¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t Dreapta determinat˘ de un punct si un vector paralel cu ea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a ¸ Dreapta ca intersec¸ie de dou˘ plane neparalele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a Distan¸a de la un punct la o dreapt˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a Pozi¸ia relativ˘ a trei plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a Fascicol de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Unghiul dintre o dreapt˘ si un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a¸ a a t Pozi¸ia relativ˘ a dou˘ drepte în spa¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t Perpendiculara comun˘ a dou˘ drepte în spa¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a a t 3.4 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.5 Cuadrice pe ecua¸ii reduse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 3.5.1 Elipsoid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.5.2 Hiperboloidul cu o pânz˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 3.5.3 Hiperboloidul cu dou˘ pânze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 3.5.4 Paraboloidul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.5.5 Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.5.6 Generatoare rectilinii pentru hiperboloidul cu o pânz˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 3.5.7 Generatoare rectilinii pentru paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.6 Gener˘ ri de suprafe¸e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a t 3.6.1 Notiuni generale de curbe si suprafe¸e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ t 3.6.2 Suprafe¸e cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 14 14 14 16 16 20 22 24 24 26 28 28 29 29 30 30 31 32 32 34 34 34 35 36 38 39 39 40 41 43 43 45 46 47 48 49 50 52 52 53

- 3-

3.6.3 Suprafe¸e conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56 t 3.6.4 Suprafe¸e conoide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 t 3.6.5 Suprafe¸e de rota¸ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 t t 4 Geometrie diferen¸ial˘ t a 4.1 No¸iuni preliminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 4.2 Geometria diferen¸ial˘ a curbelor plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a 4.2.1 Curbe plane: no¸iuni generale, exemple. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 4.2.2 Câteva exemple de curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4.2.3 Tangenta si normala la o curb˘ plan˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ a a 4.2.4 Lungimea unui arc de curb˘ , parametrul natural al unei curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 4.2.5 Curbura unei curbe plane, ecua¸ia intrinsec˘ a unei curbe plane. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a 4.2.6 Inf˘ sur˘ toarea unei familii de curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a¸ a 4.3 Generalit˘¸i curbe strâmbe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . at 4.4 Tangenta si planul normal la o curb˘ în spa¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ a t 4.5 Lungimea unui arc de curb˘ , parametrul natural al unei curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 4.6 Reperul si formulele lui Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 4.7 Triedrul lui Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4.8 Calculul curburii si torsiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 4.9 Geometria diferen¸ial˘ a suprafe¸elor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a t 4.9.1 Generalit˘¸i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . at 4.10 Plan tangent si normala la o suprafa¸a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ t˘ 4.11 Lungimea unei curbe pe o suprafa¸a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t˘ 4.12 Unghiul a dou˘ curbe situate pe o suprafa¸a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a t˘ 4.13 Elementul de arie al unei suprafe¸e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t Bibliografie 62 62 63 63 64 66 68 70 72 74 75 76 78 80 82 84 84 85 88 89 89 93

-4-

care suma distan¸elor la doua s a t puncte fixe numite focare este constant˘ . a Oy Ox Not˘ m focarele cu F1 (−c.1 Conice Definitie: Se nume¸te elips˘ locul geometric al punctelor din plan pt.Capitolul 1 Geometrie analitic˘ plan˘ a a 1. 0) . def. 0) si punctul de pe elips˘ cu M (x. F2 (c.: a ¸ a M F1 + M F2 = 2a > 2c adic˘ : a q q (x + c)2 + (y − 0)2 + (x − c)2 + (y − 0)2 = 2a ¶2 µ ¶2 µq q 2 2 2 2 (x + c) + (y − 0) = 2a − (x − c) + (y − 0) 2 2 q (x + c) + (y − 0) = = 4a2 − 4a (x − c)2 + (y − 0)2 + (x − c)2 + (y − 0)2 rezult˘ : a q 2cx = 4a2 − 4a (x − c)2 + (y − 0)2 − 2cx q 2 cx − a = −a (x − c)2 + (y − 0)2 c2 x2 − 2a2 cx + a4 = a2 x2 − 2ca2 x + a2 c2 + a2 y 2 ¡ 2 ¢ 2 c − a2 x − a2 y 2 = a2 c2 − a4 .5- . Cf. y) .

F˘ când calculele rezult˘ : a a x2 y 2 − 2 =1 (1.2) a2 b 2 = c2 − a2 . care distan¸ele la un punct fix t s t numit focar si o dreapt˘ fix˘ numit˘ directoare sunt egale.3) Obs.1. care valoarea absolut˘ a t s a diferen¸ei distan¸elor la doua puncte fixe numite focare este constant˘ .1. y) . 0) si directoarea de ecua¸ie x = −p/2 iar M (x. Conicele se pot defini unitar: Defini¸ie: Se nume¸te conica o curba pentru care raportul distantelor de la un punct de pe curba la un t s punct fix numit focar si o dreapta fixa numita directoare este constant e. parabolei: a y 2 = 2px (1. 0) . 2π] . Cond. def. se scrie: (x − p/2)2 + y 2 = (x + p/2)2 rezult˘ ec. Cf.: a ¸ a |M F1 − M F2 | = 2a unde a < c. SE pot folosi si ecua¸iile parametrice ale elipsei: ¸ t ½ x = a cos t .1. x2 y + =1 a2 b2 2 (1. parametrice ale hiperbolei: ¸ ½ x = ±a cosh t . din ¸ t a def. y) un punct pe parabol˘ . t t a Oy b2 a2 − c2 .: se pot folosi si ec. ¸ a a a Fie focarul F (p/2.t ∈ R y = b sinh t unde et + e−t = ch t cosh t = 2 et − e−t sinh t = 2 rela¸ia de baz˘ : t a cosh2 t − sinh2 t = 1 pentru ∀t ∈ R ˘ Defini¸ie: Se nume¸te parabola locul geometric al punctelor din plan pt. 0) si punctul de pe hiperbol˘ cu M (x. ˘ ˘ Ecua¸ia tangentei la elipsa într-un punct de pe elipsa: t Fie elipsa: x2 y 2 + 2 =1 a2 b -6- . y = b sin t ˘ Defini¸ie: Se nume¸te hiperbola locul geometric al punctelor din plan pt. F2 (c. unde b Obs.1) Ox Not˘ m focarele cu F1 (−c. t ∈ [0.unde = Obs. (e este excentricitatea conicei).

5) rezult˘ ecua¸ia tangentei: t a t b2 x0 (x − x0 ) a2 y0 sau ¸inând cont de faptul c˘ M0 este pe elips˘ .1.2 = 2 2 2 = − 2 y0 = − a2 y .6) 0 p 2 2 2 −x0 y0 ± x2 y0 − a2 b2 + a2 y0 + b2 x2 − x2 y0 0 0 0 = a2 − x2 0 2 Dar din ecua¸ia (1. a2 b iar ec. a2 b Analog se ob¸ine ecua¸ia tangentei la hiperbola de ecua¸ie (1. e ¡ forma Ax2 + Bx + c = 0 are sol.1. unei drepte care trece prin M0 este: y − y0 = m (x − x0 ) . a − x0 0 a 2 b Înlocuind valoarea lui m în ecua¸ia dreptei (1. b2 x2 + a2 y0 = a2 b2 care înlocuit˘ în (1.7- .1. de a a ¢ 2 m2 + b2 .4) (1.4) rezult˘ ecua¸ia t a a a t a t tangentei la elips˘ într-un punct M0 de pe elips˘ : a a xx0 yy0 + 2 = 1. B = 2a2 m (y − mx ) A = a¡ 0 ¢ 0 2 C = a2 m2 x2 − 2mx0 y0 + y0 − b2 .1. 0 (1. a2 b Se stie c˘ tangenta la elips˘ este o dreapt˘ care intersecteaz˘ elipsa într-un singur punct.1.2) într-un punt de coordonate (x0 . : ¡ ¢¡ ¢ 2 ∆0 = a4 m2 (y0 − mx0 )2 − a2 a2 m2 + b2 m2 x2 − 2mx0 y0 + y0 − b2 = 0 ⎛ z }| { ⎞ 2 ^ 3 a2 x a2 m2 y0 −2a2 m3 y0 x0 + a2 m4 x2 − a2 m4 x2 +2m^0 y0 − ⎟ 0 0 ⎜ | {z } | {z } = a2 ⎝ ⎠= z }| { 2 2 2 2 m2 b2 − b2 m2 x2 + 2mb2 x y − b2 y 2 + b4 − a m y0 +a 0 0 0 0 ¡¡ 2 ¢ 2 ¢ 2 2 2 2 2 = a b a − x0 m + 2mx0 y0 + b − y0 .5) ¡ ¢2 Deoarece B are factor comun pe 2 calcul˘ m discriminantul ecua¸iei cu formula redus˘ : ∆0 = B − a t a 2 AC. y − y0 = − .si un punct M0 (x0 . unic˘ dac˘ B 2 − 4AC = 0.2 = = a2 − x2 (1. intersectând cu elipsa: ½ y2 x2 a2 + b2 = 1 y − y0 = m (x − x0 ) rezult˘ : a x2 (y0 + m (x − x0 ))2 + =1 a2 b2 ³ ´ 2 b2 x2 + a2 y0 + 2my0 (x − x0 ) + m2 (x − x0 )2 − a2 b2 = 0 ¢ ¡ ¢ ¡ ¡ ¢ ¢ ¡ 2 2 2 a m + b2 x2 + a2 2my0 − 2m2 x0 x + a2 m2 x2 − 2mx0 y0 + y0 − a2 b2 = 0 0 ec. deci coordonatele sale verific˘ ecua¸ia (1.6) d˘ : t a a a 0 2x −x0 y0 x0 y0 b 0 m1. tangentei la parabol˘ într-un punct de pe parabol˘ : a a yy0 = p (x + x0 ) . Punând condi¸ia ca ecua¸ia ∆0 = 0 rezult˘ : t t a q ¡ ¢¡ ¢ 2 2 −x0 y0 ± x2 y0 − a2 − x2 b2 − y0 0 0 m1.1. adic˘ : ¸ a a 2 x2 y0 0 + 2 = 1. y0 ) pe elips˘ .1.4) rezult˘ .1. y0 ) de t t t pe hiperbol˘ : a xx0 yy0 + 2 = 1. ¸ a a a a Ec.

< jk din coloanele matricei A.1) ¸ t unde A este o matrice cu m linii si n coloane (conform nota¸iilor de la începutul cursului: A = [aij ]i=1...1 Calculul unui determinant nu se face cu formula 2.3 decât pentru n = 2 (¯ a21 a22 ¯ a11 a22 −a21 a12 ) sau n = 3 (regula lui Sarrus sau regula triunghiului)...1. 2.n ...(vezi [1]). (2. (B = [bj ]j=1. X o matrice cu n linii si o coloan˘ (X = [xi ]i=1. iar B este o matrice cu m linii si o coloan˘ ...10 (adic˘ toate solu¸iile).1 Se nume¸te determinantul matricei A ∈ Mn un num˘ r real notat cu det (A) (sau |aij |i. + a1n xn = b1 ⎪ ⎪ a21 x1 + a22 x2 + a23 x3 + . .. Se stie c˘ folosind opera¸iile cu matrice sistemul 4.. (2.1 ).2...m ∈ Mm.. Reamintim aci aceast˘ defini¸ie: a a t a Definitia 2. adunarea ela at a ementelor unei linii (coloane) înmul¸ite cu un num˘ r la elementele corespunz˘ toare altei linii (coloane) în t a a scopul ob¸inerii de cât mai multe elemente nule... 2......10 este scrierea a ¸ a t prescurtat˘ pentru sistemul⎧ a (vezi nota¸iile de la începutul cursului): t ⎪ ⎪ a11 x1 + a12 x2 + a13 x3 + ..2) ⎪ ⎪ . ⎪ ⎪ ⎩ am1 x1 + am2 x2 + am3 x3 + .. + a3n xn = b3 . a ¯ ¯ ¯ a11 a12 ¯ ¯ ¯= Remarca 2..n ∈ Mn. < ik din liniile matricei A a t si k coloane j1 < j2 < .2.j=1.1 )..1 Recapitulare cuno¸tiin¸e de algebr˘ din clasa XI-a s t a ˘ În clasa a XI s-a studiat la algebr˘ problema existen¸ei solu¸iei1 si calcularii solu¸iei sistemelor a t t ¸ t liniare2 (adic˘ sisteme care con¸in doar ecua¸ii de grad întâi) de forma: a t t AX = B. + a2n xn = b2 ⎨ a31 x1 + a32 x2 + a33 x3 + . iar prin sgn (σ) semnul pert a t mut˘ rii σ .. a a t adic˘ toate func¸iile bijective σ : {1. n}) al matricei A determinantul unei matrice s p˘ tratice de ordin k ob¸inute din matricea A alegând doar k linii i1 < i2 < .. · anσ(n) . 2.........1.. pentru matrcele A si B date. (2. o matrice X care verific˘ 4.1. + amn xn = bm n X aji xi = bj . n}...1. n}3 .m..10.). a a ¸ a cum se pot afla toate matricele X care verific˘ sistemul 4......1. a t -8- ...n ∈ ¸ a ¸ Mm...1... Definitia 2.... t Fie A ∈ Mm...j=1...1. .. n} → {1.2 Se nume¸te minor de ordin k (k ≤ min {m... ..n )dat s de formula: X det (A) = sgn (σ) a1σ(1) a2σ(2) · ...Capitolul 2 Algebr˘ liniar˘ I a a 2... j = 1... pentru n > 3 calculul determinan¸ilor t f˘ cându-se prin utilizarea propriet˘¸ilor lor (dezvoltarea dup˘ elementele unei linii (coloane)...n )..2. ¸ 1 2 3 adic˘ exist˘ .. m i=1 Pentru a da r˘ spuns la cele dou˘ probleme s-a introdus în clasa XI-a no¸iunea de determinant a unei matricei a a t p˘ tratice de ordin n..3) σ∈Sn unde prin Sn s-a notat mul¸imea tuturor permut˘ rilor mul¸imii {1....

. 1 ≤ j1 < j2 < . < jk ≤ n Cu ajutorul no¸iunii de minor de ordin k al unei matrice A se define¸te în [1] no¸iunea de rang al unei t s t matrice: Definitia 2.1.. a t t (2. (2..9) (2..n un num˘ r natural k (notat rang (A)) cu pros a priet˘ ¸ile: at 1) exist˘ un minor de ordin k al matricei A nenul.6) a Principala proprietate a matricii unitate (de ordin n) este dat˘ de: Proposition 2.1. < ik ≤ m .1. p.10) 4 ....q=1.1.3 A−1 exist˘ dac˘ si numai dac˘ det(A) 6= 0 si în acest caz: a a¸ a ¸ 1 A∗ . Cona a t a form manualului [1] vom numi matrice unitate de ordin n matricea notat˘ cu In care are elementele de pe a diagonal˘ egale cu 1 iar celelalte nule.1.i=1.Remarca 2. Definitia 2.4) 1 ≤ i1 < i2 < .. (2..9- . t ¯ Dac˘ not˘ m cu A matricea extins˘ a sistemului 4.2.. a t s iar matricea A Existen¸a si modul de calcul al matrcei A−1 sunt date de: t ¸ Teorema 2.k (2. An2 ⎥ ⎥. a 2) to¸i minorii de ordin mai mare decât k ai matricei A sunt nuli.. A∗ = [Aij ]j.1.7) Remarca 2.8) −1 care verific˘ rela¸ia de mai sus se nume¸ te inversa matricei A.10 t t este dat˘ de urm˘ toarea teorem˘ : a a a Teorema 2.m sunt verificate ¸ egalit˘ ¸ile: at AIn = A . . .1.1.2.1.j=1.. Ann adic˘ are cel pu¸in o solu¸ie X ∈ Mn.1 (Kronecker-Capeli) Sistemul 4. i 6= j matricea unitate In se poate defini astfel: In = [δ ij ]i. .4 Matricea A se nume¸te inversabil˘ dac˘ exist˘ o matrice notat˘ A−1 astfel încât: s a a a a A · A−1 = A−1 · A = In .3 Se nume¸te rang al unei matrice A ∈ Mm.n = ⎢ 12 ⎣ .1.10 (adic˘ matricea format˘ din ad˘ ugarea la matricea a a a a a a A a unei coloane formate din elementele matricei B ) atunci problema existen¸ei solu¸iei sistemelui 4.2 Un minor de ordin k al matricei A este deci de forma: ¯ ¯ ¯aip jq ¯ .7 justific˘ denumirea de matrice unitate pentru In .n si oricare ar fi matricea C ∈ Mn. Folosind simbolul lui Kronecker definit de: a ½ 1.5) 0.1. ⎦ A1n A2n .1.10 este compatibil4 dac˘ si numai dac˘ rangul matricei a¸ a ¯ A este egal cu rangul matricei A.1...2 Oricare ar fi matricea A ∈ Mm. si se define¸te astfel: ¸ s ⎤ ⎡ A11 A21 . (2.3 Formulele 2..1. Pentru rezolvarea sistemelor liniare e necesar s˘ se introduc˘ no¸iunea de invers˘ a unei matrice. a Fie acum A ∈ Mn . (2. i = j δ ij = .1..1 . An1 ⎢ A A22 .2. A−1 = det (A) unde A∗ este adjuncta matricei A.. In C = C.n .

1.1. dublu.în 2.. Se formeaz˘ un sistem numai din ecua¸iile principale ale 2.. a 2. de formula 2. recomand˘ m rezolvarea urm˘ toarelor exerci¸ii: a a a a t Exercitiul 2. xn ) = ¯ 1 x3 x2 3 ¯ ¯ ..nedeterminat pentru n − k = 2. y = λ ¯ a23 a21 ¯ . z = λ ¯ a21 a22 ¯ ..2.. iar celelalte ecua¸ii t t t t secundare.. ¸ a t ¸ t c˘ ci pe baza lor rezolvarea sistemului 4.2 S˘ se demonstreze c˘ solu¸ia general˘ a sistemului omogen (rangul matricei sistemului a a t a fiind 2): a11 x + a12 y + a13 z = 0 x a21 ¯ + a22 y¯+ a23 z = 0¯ ¯ ¯ ¯ ¯ a13 a11 ¯ ¯ a11 a12 ¯ ¯ a12 a13 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ se poate scrie sub forma: x = λ ¯ ¯ a22 a23 ¯ . Teoremele 2. xi = (2.4 Tinând cont de regula de înmul¸ire a dou˘ matrice.2.10 este incompatibil si se opresc calculele.12) det (A) t t a unde ∆xi sunt determina¸ii matricei ob¸inute din matricea A prin înlocuirea coloanei cu num˘ rul i cu coloana termenilor liberi (elementele matricei B ) din sistemul 4. a ¸ 3. ecua¸iile care au coeficien¸i în ∆princ se numesc ecua¸ii principale.. . t ¸ Folosind inversa unei matrice solu¸ia sistemului 4. . xn−1 n Exercitiul 2..10. x2 .1.1.2. .10 se face în urm˘ torii pa¸i: a a s ¡ ¢ ¯ ¸ 1. (2.10.2.4 rezolv˘ (teoretic) problemele existen¸ei si calculului solu¸iilor sistemului 4.1. Se rezolv˘ conform regulii lui Cramer sistemul astfel ob¸inut. iar celelalte necunoscute t secundare5 . xn−1 1 xn−1 2 xn−1 3 . ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ . Minorul de ordin k nenul se noteaz˘ cu ∆princ si se nume¸te minorul principal al sistemului..4 (Regula lui Cramer) Dac˘ det (A) 6= 0 atunci sistemul 4.1.. iar ∆ij este minorul de indice i si j (corespunz˘ tor elementului aij ) al matricei A care este determinantul matricei de ordin n − 1 ¸ a care se ob¸ine din matricea A eliminând linia i si coloana j.1 S˘ se calculeze determinantul Vandermonde: a ¯ ¯ 1 x1 x2 1 ¯ ¯ 1 x2 x2 2 ¯ V (x1 . în care termenii care con¸in a t t necunoscute secundare se trec în partea dreapt˘ .. .1.9.11 este echivalent˘ cu formulele: a a ∆xi . i = 1.10 Aij = (−1)i+j ∆ij (numit complementul algebric al elementului aij ).1.10 are solu¸ie unic˘ dat˘ de: a t a a −1 X = A · B.2. Nea ¸ s cunoscutele care au coeficien¸i în ∆princ se numesc necunoscute principale.10 în cazul m = n este dat˘ de: t a Teorema 2...1. necunoscutele secundare luând valori a t arbitrare.. În leg˘ tur˘ cu cele de mai sus. 5 dac˘ nu exist˘ necunoscute secundare (k = n) sistemul 4.2. formula 2. ¯ ¯ 1 xn x2 n .10 se nume¸te compatibil determinat. în cazul egalit˘ ¸ii se trece la pasul urm˘ tor. n.1. λ ∈ R.) s -10- .2.2. Se verific˘ dac˘ k = k1 . . a 4..1 si 2.. . . dac˘ exist˘ necunoscute secundare a a s a a (n > k) atunci sistemul se nume¸te nedeterminat (simplu nedeterminat pentru n − k = 1. Se calculeaz˘ k = rang (A) si k1 = rang A . în cazul neegalit˘ ¸ii se men¸ioneaz˘ a a at a at t a c˘ sistemul 4. si de dezvoltarea ¸ t a ¸ unui detreminant dup˘ elementele unei linii.11) Remarca 2.1.1.

ak+1n ⎥ (k) xn ⎢ ⎥ bm ⎣ .2. ⎦ ⎣ . ⎦ ⎢ 0 0 . n) ob¸inând sistemul: ⎡ (1) ⎤ ⎡ (1) ⎤ (1) (1) (1) ⎤ ⎡ b1 a11 a12 a13 . ⎦ ..1.. Pasul 2 Presupunând acum c˘ : a (1) (1) = b1 si aij = aij + μi1 a1j . înmul¸ind prima ecua¸ie a t t sistemului 2..2. . ⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ (k) ⎥ (2.. ⎦ ⎣ .... 0 ak+1k+1 ....2...1.. ⎦ . amn bm unde a1j = a1j .2. ⎦ ⎣ . ..4) ⎢ 0 0 a33 . . a2k ⎤ ⎡ (k) ⎤ ⎢ b1 x1 (k) (k) (k) (k) ⎥ ⎢ 0 0 a33 .. a1n x1 ⎢ (2) ⎥ ⎢ (2) (2) (2) ⎥ ⎢ ⎢ 0 a22 a23 .. a1n ⎢ (k) (k) (k) (k) (k) ⎥ a2k+1 .. (1) (1) (1) (1) xn 0 am2 am3 ...2.. . m.5) ⎥ (k) (k) (k) ⎥ · ⎢ x3 ⎥ = ⎢ b3 ⎢ 0 ⎥ akk+1 .. b1 j = 2. n. m... .1) ai1 atunci se înmul¸este ecua¸ia întâi a sistemului 2. a2n ⎥ ⎢ x2 ⎥ ⎢ 2 ⎥ ⎢ ⎢ ⎥ ⎥ (2. a 0 0 a b m3 a22 6= 0 (2.... ⎦ (2) (2) (2) xn . ⎥ ⎢ x2 ⎥ ⎢ 2 ⎥ .11- . .2. eliminarea necunoscutei a doua din ecua¸iile de la a treia începând. a3n ⎥ ⎢ ⎢ ⎥ ⎥ ⎢ b(k) ⎥ ⎢ .. ob¸inându-se în final t t un sistem a c˘ rui matrice are elementele de sub diagonala principal˘ nule si acest sistem se rezolva prin a a ¸ metoda substitu¸iei începând de la ultima ecua¸ie si ultima necunoscut˘ .. .. ⎣ . a1n x1 ⎢ (1) (1) (1) ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ b(1) ⎥ ⎢ 0 a22 a23 .1.6) . .2 la primul pas se fac zerouri pe coloana întâi a matricei A. bi ¸ (1) (1) (1) = bi + μi1 b1 pentru i = 2. amn Pasul k+1. .2. ⎦ .2 cu numere convenabile si adunând-o la celelalte ecua¸ii: ¸ t Pasul 1 Dac˘ : a a11 6= 0 (2.... . . a2n ⎥ ⎢ x2 ⎥ ⎢ b2 ⎥ ⎥ ⎢ ⎢ (2) (2) ⎥ (2) ⎥ (2.. . . n si aij = aij + μi2 a2j ...2 Algoritmul lui Gauss În acest paragraf vom studia a¸a numitul algoritm al lui Gauss care..2) ⎢ 0 a(1) a(1) .. a(1) ⎥ · ⎢ x3 ⎥ = ⎢ b(1) ⎥ ⎥ ⎢ 3 ⎥ 32 33 3n ⎥ ⎢ ⎢ ⎣ .2 cu μi1 = − a11 si se adun˘ la ecua¸ia cu numarul i. a2n ⎥ ⎡ ⎢ 0 a22 a23 ....2 cu μi2 = − ai2 t t (1) a22 si adunând-o la ecua¸ia cu num˘ rul i. Mai precis având scris sistemul t t ¸ a 4. n...3) (1) ¸ unde aij = aij pentru i = 1. (k) (k) 0 0 0 . Pa¸ii algorimului constau din reducerea (eliminarea) primei necunoscute din ecua¸iile de s t la a doua în jos . akk ⎢ ⎣ ... n. .. akn ⎥ ⎣ . . 0 amk+1 . t Procedând analog la sfâr¸itul pasului k ob¸inem sistemul : s ⎡ (k) (k) (k) (k) (k) (k) ⎤ a11 a12 a13 .. . . . a3k a3k+1 ... a3n ⎥ · ⎢ x3 ⎥ = ⎢ b3 ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ ⎢ ⎥ ⎣ ⎥ . a1k a1k+1 . j = 3. ⎦ ⎢ ⎥ (k) (k) ⎢ 0 0 0 .. se fac zerouri pe coloana a doua a matricei A înmul¸ind ecua¸ia a doua a sistemului 2.. ob¸inând sistemul: ¸ t a t ⎡ (2) (2) ⎤ ⎡ (2) ⎤ (2) (2) ⎤ ⎡ b1 a11 a12 a13 .. Dac˘ : a ak+1k+1 6= 0 (k) (2) (1) (2) mn (1) (1) (2) m (1) (1) (2. 2 j = 1. bi = bi + μi2 b2 pentru i = 3..2. t t ¸ a t t (pentru i = 2.2.. în esen¸a nu este altceva decât s t˘ metoda reducerii. pentru j = 1..10 sub forma 2..

akk akk+1 . .. a1n (k+1) a2n (k+1) a3n . Din teorema precedent˘ si 2. j = 1.... . adic˘ s˘ se efectueze mai întâi urm˘ torele opera¸ii : a a a a a t ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ (k−1) ¯ ¯ (k−1) ¯ 1) se determin˘ indicele l cel mai mic astfel încât: ¯alk ¯ = max ¯aik ¯ .2... .k+1 a(k) k+1k+1 si o adun˘ m la ecua¸ia cu num˘ rul i (pentru ¸ a t a ⎤ . bi (k) (k) (k+1) = bi pentru i = 1.2 Dac˘ condi¸ia 2. atunci se verific˘ dac˘ exist˘ elemente nenule pe a t a a a a coloana k + 1 începând cu linia k + 2 în matricea A(k) si dac˘ exist˘ se schimb˘ linia k + 1 a matricelor ¸ a a a A(k) si B (k) cu linia care con¸ine elementul nenul. 0 ⎥ xn ⎥ ⎢ bm ⎣ . . ..5 a s devine: ⎡ (k) (k) (k) (k) (k) (k) ⎤ a11 a12 a13 . a1n (k) (k) (k) (k) (k) ⎥ ⎢ ⎤ ⎡ (k) ⎤ ⎢ 0 a22 a23 ..2.. (k+1) bm (k) (k+1) ⎤ ⎥ ⎥ ⎥ ⎥ ⎥ ⎦ (2. 0 (k) (k) Acest sistem este (evident) incompatibil dac˘ exist˘ bj 6= 0.2. .k+1 = − t t a i = k + 2. sau dac˘ sunt compatibile au acelea¸i solu¸ii. a1k a1k+1 ...2...1). ..2. cu j > k . a a a Din modul cum am ob¸inut sistemul 2. n. Solu¸ia lui se ¸ t adic˘ sau sunt ambele incompatibile. .8) ⎥ ⎢ ⎢ ⎥ ⎢ b3 ⎥ (k) (k) (k) ⎢ 0 ⎥ 0 0 . ⎢ ⎣ . ⎢ ⎢ ⎢ 0 0 0 .2.2. a3n ⎥ ⎢ x2 ⎥ ⎢ b(k) ⎥ ⎥ ⎢ ⎢ ⎥ ⎢ 2 ⎥ ⎢ . . pentru a mic¸ora erorile de rotunjire la împ˘ r¸ire a s at a t a e preferabil ca la fiecare pas k s˘ se schimbe întâi linia k cu linia care con¸ine pe coloana k sub diagonal˘ cel mai mare num˘ r în valoare absolut˘ . ⎢ ⎢ . (k+1) (k+1) akk+1 akk (k+1) 0 ak+1k+1 .. . . ... akn ⎥ ⎣ ..2... .. a1k a1k+1 (k+1) (k+1) a2k a2k+1 (k+1) (k+1) a3k a3k+1 . 0 0 ..2. k + 1. . j = k + 1.6 nu e verificat˘ .1.. Dac˘ pentru j > k bj = 0 a a a atunci sistemul este compatibil..2 se poate demonstra urm˘ toarea teot t a rem˘ : a Teorema 2. n si aij ¸ ⎥ ⎥ ⎡ ⎥ ⎥ ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ ⎥·⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎣ ⎥ ⎥ ⎥ ⎦ x1 x2 x3 ...7 din sistemul ini¸ial 2. (k+1) akn (k+1) ak+1n . .1 În cazul în care se utilizeaz˘ calculatorul..7) (k+1) = aij + μi..atunci înmul¸im ecua¸ia cu num˘ rul k + 1 cu μi..1. Remarca 2... . ⎢ (k+1) (k+1) a22 a23 . Dac˘ rangul matricei A este k atunci la sfâr¸itul pasului k sistemul 2.. ⎢ ⎢ 0 0 0 . Dac˘ toate elementele coloanei k + 1 începând de la ¸ t a linia k + 2 sunt nule atunci sistemul este sau incompatibil.... . ⎥ · ⎢ x3 ⎥ = ⎢ (k) ⎥ (2..2.. ⎦ 0 0 0 . . . ⎦ ⎢ ..... a2k a2k+1 . 0 0 (k) (k+1) (k+1) a(k) i. ¸ Se pune în mod natural problema care este num˘ rul maxim de pa¸i posibili la algoritmul lui Gauss si a s ¸ cum se rezolv˘ apoi sistemul ob¸inut...7 sunt echivalente6 . rezult˘ c˘ num˘ rul maxim de pa¸i a t a¸ a a a s este egal cu rangul matricei A.1 Sistemele 2.. determinat pentru k = n si nedeterminat pentru k < n... 0 0 . m. . ⎥ ⎢ ⎣ ⎦ ⎢ 0 (k) 0 0 ... . . a3k a3k+1 .2 si 2.. xn ⎤ ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ ⎥=⎢ ⎥ ⎢ ⎦ ⎢ ⎣ ⎡ b1 (k+1) b2 (k+1) b3 .j (k) bi (k+1) + μi. .. . 0 0 0 ..k+1 bk+1 pentru i = k + 2...1.. a k≤i≤m 2) se schimb˘ linia l cu linia k a matricelor a A(k) si ¸ B (k) .k+1 ak+1. . ⎢ 0 ⎢ (k+1) ⎢ 0 0 a33 .. ... .. . m) ob¸inând sistemul: t ⎡ (k+1) (k+1) (k+1) a11 a12 a13 .. Remarca 2. a2n ⎥ ⎡ b1 x1 ⎥ ⎢ (k) (k) (k) (k) ⎢ 0 0 a33 ... a a s t 6 -12- . sau compatibil nedeterminat cu necunoscuta xk ca necunoscut˘ secundar˘ si pentru rezolvarea lui e preferabil s˘ se aplice algoritmul de mai sus cu mici a a¸ a modific˘ ri (vezi cele ce urmeaz˘ dup˘ teorema 2... .1. (k+1) amn (k+1) unde aij = bi (k+1) (k) = aij ..

3 Acest algoritm se poate aplica si la calculul inversei unei matrice.13- .9) Remarca 2. aplicând pa¸ii matricei ¸ s ¸ matricea unitate In scris˘ al˘ turi. i = k − 1.2. deoarece aflarea coloanei cu nr. 1 (2. k a matricei inverse se reduce la rezolvarea unui sistem având ca matrice matricea A iar ca termen liber coloana cu nr.2. ob¸inând în final în stânga In iar în dreapta a a t format˘ din matricea ¯A si ¤ a £ A−1 : [A |In ] ⇒ In ¯A−1 . a Remarca 2. rangul matricei fiind ¸ egal cu num˘ rul maxim de pa¸i din alogoritm (matricea B nu se mai ia în calcul în acest caz). a s . k a matricei unitate de ordin corespunz˘ tor.4 Acest algoritm permite si determinarea rangului unei matrice A . . conform formulelor: t n P (k) (k) akj xj bk − xk = (k) bi xi = − j=k+1 j=k+1 (k) akk n P (k) aij xj (k) aii − l=i+1 k P (k) ail xl .2.afl˘ prin rezolvarea (în raport cu necunoscutele principale) a ecua¸iilor începând de la ultima si înlocuind a t ¸ necunoscutele deja aflate în ecua¸iile precedente.

Capitolul 3 Geometrie analitic˘ a 3. Pe mul¸imea t segmentelor orientate. sau. simetric˘ : dac˘ AB ∼ CD atunci si CD ∼ AB. sau se reduce la un punct sau este egal˘ cu ¸ t a a [AD] sau este egal˘ cu [BC])8 . prima liter˘ indicând originea iar cea de a doua extremitatea segmentului oria a a − − → − − → entat (de exemplu AB . C. iar dac˘ dreptele AB si CD coincid atunci [AC] ∩ [BD] este sau mul¸imea vid˘ .1.1. D nu sunt t t coliniare cu faptul c˘ ABDC (punctele fiind luate în aceast˘ ordine) este paralelogram. A fiind originea iar B fiind extremitatea segmentului orientat AB ).1. conform figurii de a a mai jos: Dou˘ segmente orientate echipolente a Principalele propriet˘¸i ale rela¸iei de echipolen¸a dat˘ de defini¸ia 3.1. reflexiv˘ : pentru orice AB ∈ S :AB ∼ AB. B. introducem urm˘ toarea rela¸ie: a t − − → −→ − − − → −→ − Definitia 3. în cazul în care punctele A. segmentele AD si BC au acela¸i mijloc.1 Segmentele AB si CD sunt echipolente (¸i vom nota acest lucru cu AB ∼ CD) dac˘ si ¸ s a¸ numai dac˘ sunt verificate urm˘ toarele condi¸ii: a a t 1. cu s˘ geat˘ deasupra. pe care o vom nota cu S. Vom nota un segment orientat cu dou˘ litere a t a mari.1 Condi¸iile din defini¸ia 3. cum se exprim˘ o variant˘ de manual de geometrie de clasa a IX-a.1 Vectori Definirea no¸iunii de vector t Se presupune cunoscut˘ no¸iunea de segment orientat7 . 3. 2.1 Rela¸ia de echipolen¸a este: t t˘ − − → − − → − − → 1. a − − → −→ − −→ − − − → 2.1 sunt echivalente.1. a a ¸ 7 8 un segement orientat este un segment AB pe care s-a stabilit un sens de parcurgere de la A la B. a a ¸ s -14- . au aceea¸i lungime (AB = CD).1 3. ¸ − − → −→ − ¸ s a ¸ a AB si CD au acela¸i sens ( dac˘ AB si CD sunt paralele atunci AC ∩ BD = ∅. a Remarca 3. s dreptele AB si CD sunt paralele sau coincid (ABkCD).1 sunt date de: at t t˘ a t Teorema 3.1.

Pentru vectorul a vom nota cu a sau cu |a| lungimea sa.d. din defini¸ia 3.1 AB ∼ AB si deci t t˘ n− o n−→o n− o − − → − → − − → a t˘ ¸ a AB ∈ AB 6= ∅. v . caracterizat prin m˘ rime (lungimea vectorului respectiv). ar˘ t˘ m c˘ fiecare este inclus˘ în cealalt˘ . S˘ consider˘ m un element a t aa a a a a a − → − → −− − → n− o −− −→ − − − → n− o − → − − → t a a A1 B1 ∈ AB . Fie clasa de echipolen¸a AB . Fie acum dou˘ clase de echipolen¸a AB si CD . adic˘ conform aceleea¸i defini¸ii 3. b. Pentru un vector dat un s a t˘ segment orientat din clasa respectiv˘ de echipolen¸a se nume¸te reprezentant al s˘ u. t a ¸ c.1. mul¸ime notat˘ cu AB .1. conform defini¸iei 3.4 No¸iunea de vector definit˘ mai sus este ceea ce în fizic˘ si mecanic˘ se nume¸te vect a a¸ a s tor liber.1.− − → −→ −→ −→ − − − − − → − − → 3. Fiind vorba de dou˘ mul¸imi.) din aceea¸i defini¸ie au propriet˘¸ile de reflexivitate. an ¸ t t˘ a a o at − − − → − − − → −→ − − → −→ − −− −→ − → −→ − Din EF ∈ CD rezult˘ EF ∼ CD. . Atunci. Dac˘ condi¸ia 2. Din A1 B1 ∼ EF si EF ∼ CD rezult˘ (tranzitivitatea rela¸iei a ¸ a t n− o n−→o − → − − −− − → −→ −− −→ a s t de echipolen¸a) c˘ A1 B1 ∼ CD.1) si rela¸ia de paralelism între drepte (care t t ¸ t apare în condi¸ia 2.c. Dac˘ exist˘ un segment orientat EF ∈ AB ∩ CD s˘ demonstr˘ m c˘ ele sunt a a a a a a egale.1. Reluând ra¸ionamentul de mai sus de la coad˘ la cap. din defini¸ia 3. t s t at ¸ − − → Definitia 3. direc¸ie (toate dreptele paralele cu un a t ¸ reprezentant al s˘ u) si sens. va rezulta si incluziunea AB ⊇ CD . Vom nota cu V3 mul¸imea tuturor vectorilor din spa¸iu. A1 B1 ∈ CD .1.1. n− o − − → − − → − → ¸ Demonstra¸ie. t Remarca 3. din teorema 4.15- .3 Se nume¸te vector o clas˘ de echipolen¸a de segmente orientate. .Conform cu 1. Pe baza teoremei de mai sus suntem în m˘ sur˘ s˘ d˘ urm˘ toarea defini¸ie: a a a a a t Definitia 3.1.2 Orice clas˘ de echipolen¸a este nevid˘ si dou˘ clase de echipolen¸a sunt sau disjuncte sau a t˘ a¸ a t˘ coincid.1 se înlocuie¸te cu ”dreptele AB si CD coa ¸ a t t s incid” se ob¸ine no¸iunea de vector alunec˘ tor iar no¸iunea de segment orientat coincide cu cea de vector t t a t legat. deci AB ⊆ t˘ a n− o n−→o n−→o − → − − CD . t a Remarca 3. Dac˘ nu este pericol de confuzie vom spune − − → − − → t vectorul AB . a t˘ s a Definitia 3.2 A1 B1 ∼ AB . simetrie si tranzitivitate.1. în loc de AB este un reprezentant al vectorului a. Aplic˘ nd propriet˘¸ile de simetrie si tranzitivitate ale rela¸iei de echipolen¸a rezult˘ c˘ A1 B1 ∼ EF .2.1.). s a a ¸ a Remarca 3.2 Cu simboluri matematice defin¸ia de mai sus se scrie: t ¯ −→ − o n− o def n −→ − → − → − ¯ − AB = CD ∈ S¯ CD ∼ AB .1. si dac˘ a − − → − − → a a AB ∈ a spunem c˘ AB este un reprezentant al vectorului a.4 Se nume¸te lungimea unui vector lungimea oric˘ rui reprezentant al s˘ u.t. tranzitiv˘ : dac˘ AB ∼ CD si CD ∼ EF atunci AB ∼ EF .3 Vom nota vectorii cu litere mici din alfabetul latin cu bar˘ deasupra (a.2. Demonstra¸ia acestor propriet˘¸i este imediat˘ .. ¸inând cont de faptul c˘ rela¸ia de egalt t at a t a t itate între numere (care apare în condi¸ia 1. Dar din EF ∈ AB rezult˘ c˘ EF ∼ − − → − → −− −→ − AB.2 Pentru un segment orientat AB vom numi clas˘ de n a echipolen¸a corespunz˘ toare lui mul¸imea t˘ a t − o − → tuturor segmentelor orientate echipolente cu el. Dac˘ ele sunt disjuncte teorema n− o n−→o − − → − → − este demonstrat˘ . a a ¸ Demonstra¸ie.1. În leg˘ tur˘ cu clasele de echipolen¸a este adev˘ rat˘ urm˘ toarea teorem˘ : a a t˘ a a a a Teorema 3.

A0 .5 exist˘ un singur punct A0 astfel încât t −0 → − 0 −→ − −− −→ 0 astfel încât A0 B 0 ∈ b.Remarca 3. F˘ când construc¸ia punctelor O0 . suma lor se define¸te ajutorul reprezentan¸ilor astfel: t s t − → − − → t Definitia 3. demonstra¸ia (geometric˘ ) riguroas˘ fiind l˘ sat˘ pe seama cititorului.5 de punctul O). conform figurii de mai jos:.5 Dac˘ a si b sunt doi vectori având reprezentan¸ii OA respectiv AB atunci suma a + b are a ¸ −→ − reprezentantul OB .1. de unde va rezulta c˘ O B ∼ OB .1.1. În leg˘ tur˘ cu defini¸ia de mai sus se pune întrebarea dac˘ nu cumva suma a doi vectori nu depinde a a t a a a de reprezentan¸ii ale¸i (adic˘ . Atunci.1.2 Opera¸ii cu vectori t Suma a doi vectori si înmul¸irea unui vector cu un scalar ¸ t Fiind da¸i doi vectori.5 Se poate demonstra c˘ fiind dat un punct O din spa¸iu si un vector a exist˘ un singur punct a t ¸ a − → A astfel încât OA ∈ a.1. O A ∈ a. t t a a a a -16- . si un singur punct B ¸ t −− − → −→ − Enun¸ul teoremei spune c˘ trebuie s˘ avem O0 B 0 ∼ OB. Fie un alt punct O0 .1. a t 3.6 În mul¸imea vectorilor un rol important (ca ”etaloane” pentru m˘ surarea lungimilor) îl t a joac˘ versorii. dup˘ cum rezult˘ din urm˘ toarea teorem˘ : a a a a ¸ t Teorema 3.1.5 O 0 B 0 ∈ a + b. a Demonstra¸ie9 . defini¸i ca vectori de lungime 1.1. B 0 ob¸inem t a a a t t figura: B A −0 → −→ O− → − 0 −0− 0 − → − Din OA ∼ O A si OB ∼ O B va rezulta c˘ triunghiul O0 A0 B 0 din aceast˘ figur˘ este congruent cu ¸ a a a −0− 0 −→ −→ − triunghiul OAB din figura 1.. Remarca 3. conform defini¸iei 3. Conform remarcii 3. a 9 doar ideea demonstra¸iei. R˘ spunsul la aceast˘ întrebare este t s a negativ.3 Suma a doi vectori a si b nu depinde de reprezentan¸i. conform remarcii 3.

7). a + 0 = a n− o n− o → → def 4.1.1. B nu sunt coliniare (adic˘ vom spune c˘ vectorii a si b nu sunt cola a a ¸ iniari) atunci adunarea vectorilor se poate defini si cu ”regula paralelogramului” conform figurii de mai jos: ¸ B C b a+ b a O A unde vectorul sum˘ este diagonala paralelogramului având ca laturi vectorii da¸i.7 Dac˘ punctele O.Remarca 3. A.În acest caz (vezi de exemplu pe figura t de mai sus: − → − → − → OA AA OA |{z} + |{z} = |{z} . a t s t a t Pentru a defini aceast˘ opera¸ie preciz˘ m c˘ prin scalar vom în¸elege un num˘ r real.Existen¸a elementului simetric: dac˘ a = OA atunci definim −a = AO .Existen¸a elementului neutru: definim vectorul nul 0 = AA . a t Principalele propriet˘¸i ale sumei sunt date de urm˘ toarea teorem˘ : at a a t a t a Teorema 3. aa t pe o − → 3.4 (V3 .Asociativitatea: rezult˘ urm˘ rind cu aten¸ie urm˘ toarea figur˘ si scriind urm˘ toarele egalit˘¸i: a a t a a¸ a at ³− − → − − − − → − → − → − → ³− → − ´ −→ −→ −→ − − → −→´ − OA + AB + BC = OB + BC = OC = OA + AC = OA + AB + BC C c b) + c b+ c (a + B a+ (b + c) a+ b b a O A 2. a + (−a) = 0 ceea ce trebuia demonstrat. Demonstra¸ie: t 1. iar în caz de coliniaritate l˘ s˘ m demonstra¸ian seama cititorului.1. O alt˘ opera¸ie (care se nume¸te lege de compozi¸ie extern˘ ) este înmul¸irea unui vector cu un scalar. si pentru a evita orice a t a a t a ¸ .1.5 avem egalit˘¸ile: at − → − → −→ − OA AO OO |{z} + |{z} = |{z} . Conform defini¸iei t a t 3. +) (mul¸imea vectorilor înzestrat˘ cu opera¸ia de adunare) formeaz˘ un grup abelian.Comutativitatea: Dac˘ vectorii nu sunt coliniari rezult˘ din regula paralelogramului (vezi figura de la a a remarca 3.17- .

6 Dac˘ α ∈ R si v ∈ V3 atunci vom numi produsul dintre scalarul α si vectorul v vectorul a − → −→ − a a t notat cu αv definit astfel: dac˘ OA ∈ v atunci OA1 ∈ αv verific˘ condi¸iile: 1. (3.1.5 se puteau enun¸a într-o singur˘ teorem˘ .10 Teoremele 3. α1 . a ¸ ¸ Definitia 3. . β. Demonstra¸iile egalit˘¸ilor (3.1.7 Se nume¸te versor al unui vector v vectorul ob¸inut prin înmul¸irea vectorului v cu inversul s t t v lungimii sale (adic˘ vectorul v . Posibilitatea unei astfel de descompuneri este dat˘ de urm˘ toarele dou˘ teoreme.1.confuzie vom nota în cele ce urmeaz˘ scalarii cu litere din alfabetul grecesc: α. t ¸ ¸ Remarca 3.1. a a ¸ Remarca 3. 2.1. v 1 . (3.4) Demonstra¸ie.1. folosind no¸iunea de ¸ t a a t spa¸iu vectorial (vezi manualul [2]) astfel: ”Mul¸imea vectorilor din spa¸iu împreun˘ cu opera¸ia de adunare t t t a t si cea de înmul¸ire cu un scalar formeaz˘ un spa¸iu vectorial real”. a¸ a Urm˘ toarea teorem˘ arat˘ leg˘ tura care exist˘ între înmul¸irea unui vector cu un scalar si opera¸iile de a a a a a t ¸ t adunare a vectorilor.1.1.3) (3. v 2 ∈ V3 si pentru orice scalari α. iar demonstra¸ia egalit˘¸ii (3. care este un versor conform remarcii 3. a O problem˘ care apare frecvent în aplica¸iile vectorilor este „descompunerea unui vectori dup˘ direc¸iile a t a t a doi (sau trei) vectori“..1.4) se reduc la distributivitatea înmul¸irii t t at t fa¸a de adunare în R. ¸ Remarca 3. α2 ∈ R sunt adev˘ rate ¸ a egalit˘ ¸ile: at (α1 + α2 ) v = (α1 v) + (α2 v) (3.1. dac˘ α > 0 atunci O este în exteriorul segmentului [AA1 ].1.2) rezult˘ din asem˘ narea triunghiurilor OAB si t˘ t at a a ¸ OA1 B1 din figura de mai jos: −→ − −→ − (OB1 = α OB si deci αv1 + αv2 = α (v 1 + v 2 )).1. a a a Pentru aceasta e necesar s˘ preciz˘ m no¸iunea de vectori coplanari: a a t -18- .1. ¸ t a t Cu ajutorul opera¸iei de înmul¸ire cu un scalar putem defini acum no¸iunea de versor al unui vector: t t t Definitia 3.2) (3.1) α (v1 + v 2 ) = αv 1 + αv2 (α1 α2 ) v = α1 (α2 v) 1v = v (3.3). OA1 = |α| OA. γ.1.4 si 3. ∈ R.1. iar dac˘ α < 0 atunci O este între A si A1 .6).7). respectiv de adunare si înmul¸ire a scalarilor: ¸ t Teorema 3.5 Pentru orice vectori v.8 Dac˘ avem da¸i doi vectori v si w atunci faptul c˘ exist˘ α ∈ R astfel încât w = αv este a t ¸ a a echivalent cu afirma¸ia ”v si w sunt doi vectori coliniari (paraleli)” (vezi si remarca 3.1.1.9 αv = 0 dac˘ si numai dac˘ α = 0 sau v = 0.1).1..

λ2 .1. Teorema 3. Sc˘ zând aceast˘ egalitate din (3. v 2 . (3. v 3 se numesc vectori coplanari dac˘ reprezentan¸ii lor care au originea a t → − → − → 10 sunt coplanari (adic˘ pentru orice punct O dac˘ − în acela¸i punct s a a OA1 ∈ v1 .1. sunt coplanare). Din ultimele trei egalit˘¸i rezult˘ c˘ a − − → − → − → a a t a a OC = λ1 OA1 + λ2 OA2 .8 Trei vectori v1 . OA3 ∈ v 3 atunci punctele O.8) atunci exist˘ în mod unic doi scalari λ1 .5).1. deci. Teorema 3.5) − → − − → ¸ t Demonstra¸ie. Presupunem c˘ exist˘ si scalarii λ0 . λ2 astfel încât OA = λ1 OA1 . v2 sunt coplanari si vectorii v 1 si v 2 nu sunt coliniari (vezi remarca a ¸ ¸ 3. exist˘ scalarii λ1 . λ3 astfel încât: a v = λ1 v 1 + λ2 v2 + λ3 v 3 . λ2 astfel încât: a v = λ1 v 1 + λ2 v 2 . Prin C ducem paralela CB la OA1 care intersecteaz˘ (deoarece v1 si v 2 nu sunt coliniari) pe a ¸ OB1 în B si paralela CA la OB1 care intersecteaz˘ pe OA1 în A.1. conform remarcii 3.8 a 1 ¸ t vectorii v 1 si v2 sunt coliniari. v 1 .19- . a a a 1 2 1 2 λ2 −λ0 0 0 2 at a Dac˘ λ1 6= λ1 împ˘ r¸ind ultima egalitate cu λ1 − λ1 rezult˘ v1 = λ1 −λ0 v 2 .1. adic˘ tocmai egalitatea (3. contradic¸ie. Dar.5) rezult˘ λ1 − λ0 v1 + λ2 − λ0 v 2 = 0.5 ace¸ti reprezentan¸i exist˘ .1. t −→ − OB 1 ∈ v1 . OA3 ∈ v 3 .1.7 (descompunerea unui vector dup˘ trei direc¸ii date) Dac˘ vectorii v1 . Fie un punct O fixat si reprezentan¸ii (vezi figura de mai jos): OC ∈ v. conform defini¸iei t − − → − → −→ − → at a a 3. S˘ demonstr˘ m acum unicitatea formulei (3. OB = λ2 OA2 . OA1 ∈ v 1 .1. A1 . cu laturile paralele a − → − → − → cu OA1 ∈ v 1 . 10 conform remarcii 3. dup˘ cum se constat˘ t a t a a −→ − urm˘ rind figura de mai jos. λ0 (cu λ0 ¢6= λ1 sau λ0 6= ¢ 2 ) astfel a a¸ λ 1 ¡2 1 ¡ 2 încât v = λ0 v1 + λ0 v2 . ¸ a − − → − → −→ − Conform regulii paralelogramului de adunare a doi vectori.1. OC = OA + OB.1. OA2 ∈ v 2 . A2 . s t a . v 3 nu sunt coplaa t a nari atunci pentru orice vector v ∈ V3 exist˘ unic constantele λ1 . Este analoag˘ cu demonstra¸ia teoremei precedente (ca idee). OA2 ∈ v 2 .6 Dac˘ vectorii v.5) scris˘ cu ajutorul reprezentan¸ilor.Definitia 3. Demonstra¸ie. A3 .6. v 2 . în care s-a construit un paralelipiped cu diagonala OB ∈ v.1.

2. pentru nota¸ie rea a t a marca 4.1. Definitia 3.1. dup˘ cum rezult˘ din formula de defini¸ie 3. Dac˘ nu este pericol de confuzie produsul scalar al vectorilor ¸ a v 1 si v2 se noteaz˘ si v 1 v 2 . ¸ a¸ Remarca 3.1.6. Cu formule matematice a a t -20- .Scrierea egalit˘¸ilor corespunz˘ toare acestei figuri se las˘ pe seama cititorului.9 Se nume¸te produsul scalar al vectorilor v 1 si v 2 num˘ rul (scalarul) notat cu v 1 · v2 definit s ¸ a prin: v1 · v 2 = v1 v2 cos α (3. Remarca 3. v2 .6) −→ − − → unde α este unghiul (mai mic decât π ) dintre cei doi vectori (vezi si figura de mai jos.1. OB ∈ ¸ v 2 . unde OA ∈ v 1 .1. si +1 dac˘ unghiul dintre cei doi vectori este mai t ¸ a π mic decât 2 respectiv −1 dac˘ unghiul dintre cei doi vectori este obtuz.11 Produsul scalar a doi vectori este egal cu produsul dintre lungimea unuia din vectori. (pe figura de mai sus produsul a scalar dintre v 1 si v2 este egal cu OA · OB 0 ). lungimea proiec¸iei celui de al doilea vector pe primul.13 Produsul scalar a doi vectori este nul dac˘ si numai dac˘ unul din vectori este vectorul nul a¸ a sau vectorii sunt perpendiculari. s t a Remarca 3.2) se poate calcula cu formula: v = v · v (de aceea în cazul în care se calculeaz˘ produsul scalar al unui vector cu el însu¸i se poate renun¸a la bara de deasupra vectorului. adic˘ v · v = vv ). OB 0 ⊥ OA).1. at a a Produse de doi vectori Fie doi vectori v 1 .12 Din defini¸ia produsului scalar√ t rezult˘ c˘ lungimea unui vector (vezi.

sensul lui v 1 × v 2 este dat de regula burghiului drept: sensul în care înainteaz˘ un burghiu când rotim a v 1 spre v 2 sub un unghi minim (mai mic decât π ).8) v 1 · (v2 + v 3 ) = v 1 · v 2 + v1 · v 3 (distributivitate fa¸a de adunarea vectorilor) t˘ (λv1 ) · v 2 = v 1 · (λv 2 ) = λ (v1 · v 2 ) . cu unghiul dintre ei (mai mic decât π ) notat cu α.1. OA ∈ v 1 .1.21- . v2 si v 3 si oricare ar fi scalarul λ ∈ R sunt adev˘ rate egalit˘ ¸ile: at v 1 · v2 = v2 · v1 (comutativitate) (3. Egalitatea t t 3.1. v 1 × v 2 este perpendicular atât pe v 1 cât si pe v 2 .8. ¸ Definitia 3.1.10 Se nume¸te produsul vectorial al vectorilor v 1 si v2 vectorul notat v 1 × v2 definit astfel: s ¸ 1. respectiv asociativitatea înmul¸irii numerelor reale.1. 3. Formula t ¸ a a t t 3. ¸inând cont de comutativitatea. (3.10) Demonstra¸ie.6 care define¸te prot a s dusul scalar.1. iar aria paralelogramului OADB este egal˘ cu OA · OB · sin α: a 11 exprimare nu prea riguroas˘ .1. respectiv 3.11 define¸te lungimea vectorului produs vectorial ca fiind egal˘ cu aria paralelogramului construit pe s a − → −→ − − − → cei doi factori.1.1. (3. Egalitatea 3. Fie acum vectorii v1 si v 2 . a c˘ rui lungime se calculeaz˘ cu fora a mula 3.9) (3.7) ¸ ¸ a Teorema 3. OB ∈ v 2 .1. a a¸ AD k OB.9 se demonstreaz˘ pe baza remarcii 3. a .8 Oricare sunt vectorii v 1 .1.11) ¸ 2.11. BD k OA.11 si a faptului c˘ „proiec¸ia sumei este egal˘ cu suma proiec¸ia ¸ a t a t ilor“11 .1. direc¸ia si sensul s˘ u fiind precizate de celelalte dou˘ condi¸ii din defini¸ia de mai sus.10 rezult˘ imediat din formula 3.1. t˘ a Principalele propriet˘¸i ale produsului scalar sunt date de urm˘ toarea teorem˘ : at a a ⎧ ⎨ v1 = 0 sau v2 = 0 sau v 1 v2 = 0 ⇐⇒ ⎩ v 1 ⊥ v 2 (cos α = 0) (3. în care OC ∈ v 1 × v 2 . dup˘ cum se observ˘ si în figura de mai jos. Remarca 3.14 Produsul vectorial a doi vectori este un vector.1. lungimea produsului vectorial se calculeaz˘ conform formulei: a |v 1 × v 2 | = v1 v2 sin α.aceasta se poate scrie: ˘ I NTERPRETARE MECANIC A: Produsul scalar dintre vectorii v 2 si v1 este egal cu lucrul mecanic produs ¸ de o for¸a egal˘ cu v 2 la deplasarea v 1 .1.

v 2 .13) si (3.1.15 Produsul vectorial a doi vectori este vectorul nul dac˘ si numai dac˘ unul din vectori a¸ a este vectorul nul sau vectorii sunt coliniari (paraleli).11 Se nume¸te produsul mixt al vectorilor v 1 .1. abstrac¸ie f˘ când de semn): t a -22- .14) este o demonstra¸ie geometric˘ destul de laborioas˘ pe care nu o reproducem t t a a aci (pentru cei intertesa¸i ea se poate g˘ si în [4]). v2 . v 2 .16) ˘ I NTERPRETARE GEOMETRIC A: Produsul mixt a trei vectori este egal cu ±volumului paralelipipedului −→ − construit pe cei trei vectori. v2 .9 Oricare sunt vectorii v 1 . for¸a t t t t a t −→ − − → t t fiind AD iar bra¸ul for¸ei OA.1. v 3 ) definit de s formula: (v 1 .1.11. Definitia 3.1.1. v 3 scalarul notat cu (v 1 . Principalele propriet˘¸i ale produsului vectorial sunt date de urm˘ toarea teorem˘ : at a a Teorema 3.1.Remarca 3. momentul având originea în originea bra¸ului for¸ei.1. Cu formule a a matematice aceasta se poate scrie: ⎧ ⎨ v1 = 0 sau v2 = 0 sau v 1 × v 2 = 0 ⇐⇒ (3.12) ⎩ v1 k v 2 (sin α = 0) ˘ ¸ t I NTERPRETARE MECANIC A: Produsul vectorial dintre vectorii v 2 si v1 este egal cu momentul for¸ei v2 având bra¸ul for¸ei v 1 .1. dup˘ cum rezult˘ din formula 3. Formulele (3. (3.15) sunt evidente pe baza defini¸iei produsului vectorial. dup˘ cum se constat˘ pe figura ?? de mai jos (în care OV = v 2 × v3 .1. v 3 .14) (3. iar t ¸ t demonstra¸ia formulei (3. (vezi figura precedent˘ . (3. v 2 si v 3 si oricare ar fi scalarul α ∈ R sunt adev˘ rate egal¸ ¸ a it˘ ¸ile: at v 1 × v2 = −v 2 × v 1 (anticomutativitate) (3. v3 ) = v 1 · (v 2 × v3 ) . t a Produse de trei vectori Fie acum trei vectori v1 . care este proiec¸ia pe OV a vectorului v1 . si deci 1 −→ − produsul scalar v 1 · OV este chiar volumul paralelipipedului.1. în˘ l¸imea a a at −→ − a t ¸ paralelipipedului OA2 CA3 A1 EBD fiind egal˘ cu OA0 .15) Demonstra¸ie.1.13) v 1 × (v2 + v3 ) = v 1 × v 2 + v1 × v 3 (distributivitate fa¸a de adunarea vectorilor) t˘ (αv1 ) × v 2 = v 1 × (αv2 ) = α (v 1 × v 2 ) .

a a Pentru aceia¸i trei vectori ca mai sus putem defini înc˘ un produs: s a Definitia 3.11 Oricare sunt vectorii v 1 . S˘ observ˘ m c˘ v 1 × (v2 × v 3 ) este un vector perpendicular pe v2 × v 3 si deoarece v 2 t a a a si v 3 sunt la rândul lor perpendiculari pe v2 × v 3 (vezi defini¸ia produsului vectorial) rezult˘ c˘ vectorii ¸ t a a 12 prin permutare circular˘ a trei numere a.1.12 v 2 si v 3 sunt coliniari) sau vectorul v 1 este a ¸ perpendicular pe v2 × v3 .12 Se nume¸te dublul produs vectorial al vectorilor v1 . v 2 . iar ultimul a t a cu primul. v 3 vectorul v1 × (v 2 × v 3 ) .7) din teorema 3.2.1.23- . conform remarcii 3.16 Dac˘ vectorii v1 . a Demonstra¸ie.2. Care sunt permut˘ rile vectorilor pentru care produsul mixt ia fiecare din cele a a dou˘ valori va rezulta mai simplu din paragraful urm˘ tor. v 3 sunt nenuli.1. a a Remarca 3. (3.4. iar dac˘ se schimb˘ a a a ordinea a doi factori se schimb˘ semnul produsului.Interpretare geometric˘ a produsului mixt. Din interpretarea geometric˘ a produsului mixt rezult˘ c˘ produsul mixt a trei vectori t a a a poate lua doar dou˘ valori.1.1. v 2 . conform schemei: . s În leg˘ tur˘ cu acest produs men¸ion˘ m urm˘ toarea teorem˘ : a a t a a a Teorema 3. v 2 . atunci produsul lor mixt este egal cu 0 dac˘ sau a produsul vectorial v2 ×v 3 este nul (adic˘ . v3 ) = 0 a ¸ a a este echivalent cu faptul c˘ cei trei vectori sunt coplanari.1. c se în¸elege o permutare în care fiecare element este înlocuit cu urm˘ torul. b. v 2 . pe baza formulei (3.17) ¸ Demonstra¸ie.10 Produsul mixt este invariant la o permutare circular˘ 12 a factorilor. a Principalele propriet˘¸i ale produsului mixt sunt date de urm˘ toarea teorem˘ : at a a Teorema 3. În ambele cazuri constat˘ m c˘ (v 1 . adic˘ v 1 este coplanar cu v2 si v 3 . v3 este adev˘ rat˘ urm˘ toarea formul˘ (cunoscut˘ sub nua a a a a mele de formula lui Gibs): v1 × (v 2 × v 3 ) = (v 1 v3 ) v 2 − (v1 v 2 ) v3 .

2. v2 .1. atunci to¸i scalarii din combina¸ia liniar˘ sunt nuli”.7... Pe baza propriet˘¸ilor produsului scalar va rezulta: a t a at 0 = λ (v 1 v2 ) + μ (v 1 v3 ) . Fie vectorii v1 .18) rezult˘ : v 1 × (v 2 × v 3 ) = κ ((v 1 v 3 ) v 2 − (v 1 v 2 ) v 3 ) . t Remarca 3. . Din aceast˘ egalitate rezult˘ − (v1μ 2 ) = (v1λ 3 ) .1..8 si teorema 3. ceea ce implic˘ (vezi teorema 3. Analog se arat˘ (folosind teorema 3.2.1) se nume¸te combina¸ie liniar˘ a vectorilor at s t a v 1 . Invers.1 t ei sunt liniari dependen¸i.. aa a 3.1) a a cu λ1 = 1. λ2 . pornind de la remarca t ¸ 3.. v 3 sunt coplanari atunci.. (3. v n este vectorul nul atunci ei sunt liniar independen¸i. exist˘ scalarii λ1 .7 se reenun¸a astfel: t t˘ t˘ t Teorema 3. a t t a Remarca 3. atunci conform teoremei 3.1 Vectorii v 1 . exprimarea opera¸iilor cu vectori folosind a t coordonatele ˘ ¸ Baza si coordonate 3. . deoarece din λ1 v 1 + λ2 v2 = 0 dac˘ λ1 6= 0 rezult˘ v1 = −λ2 v2 . dac˘ doi vectori sunt liniar dependen¸i atunci ei a t a a a a sunt coliniari. coordonate. Notând valoarea comun˘ a acestor a a a v v ¸ ¸ a rapoarte cu κ si înlocuind pe λ si μ în (3. nu n P 2 to¸i nuli (adic˘ t a λk 6= 0) astfel încât: k=1 si liniar independen¸i în caz contrar..6: ¸ t a a Definitia 3.1. ¸ t n X k=1 λk vk = 0. L˘ s˘ m pe seama cititorului s˘ demonstreze egalitatea κ = 1.2 Baz˘ . t a a a t Dac˘ v1 .1 Doi vectori coliniari sunt liniari dependen¸i. a a Folosind no¸iunea de liniar dependen¸a teorema 3. v 2 . v n . c˘ ci conform remarcii mai sus amintite dac˘ t a a v 1 . v2 si v3 sunt coplanari. .2. trei vectori liniar dependen¸i sunt coplanari. λ2 .2.2) -24- .1. v 3 nu sunt coplanari.6) c˘ trei vectori coplanari sunt liniari dependen¸i si a a t ¸ reciproc. a Demonstra¸ie.2. v 2 .1.. v 2 . v 2 .2 Suma din mebrul stâng al egalit˘¸ii (3.2.2.3 Dac˘ unul din vectorii v 1 . λ2 = 1.1. (3. v4 sunt liniari dependen¸i.2.1 Orice patru vectori din V3 sunt liniar dependen¸i. λ3 astfel încât: a a v 4 = λ1 v 1 + λ2 v 2 + λ3 v3 .1. conform remarcii 3. Dac˘ v1 . . λn .2. v 2 . λ2 = −α sau λ1 = −α. iar liniar independen¸a lor este echivalent˘ cu afirmatia: ”dac˘ o combina¸ie liniar˘ a vectorilor t a a t a este egal˘ cu vectorul nul.2. v 3 .1. a t deoarece putem lua scalarul corespunz˘ tor vectorului nul egal cu 1 iar ceilal¸i scalari egali cu 0 si egalitatea a t ¸ (3. v 3 . v2 .v 1 × (v2 × v 3 ) ... v n se numesc liniar dependen¸i dac˘ exist˘ n scalari λ1 .6) existen¸a scalarilor λ si μ astfel ¸ a t ¸ încât: v 1 × (v 2 × v3 ) = λv 2 + μv3 .1 În acest paragraf vom generaliza no¸iunea de vectori coliniari si vectori coplanari..1) este adev˘ rat˘ .2. v4 . v 2 sunt coliniari atunci exist˘ un scalar α astfel încât v 1 = αv 2 sau v2 = αv1 deci este verificat˘ (3. iar dac˘ λ2 6= 0 rezult˘ λ1 −λ1 v 2 = λ2 v1 .2. (3.1) Remarca 3.. de unde rezult˘ c˘ (vezi remarca precedent˘ ) v1 .18) S˘ înmul¸im acum scalar aceast˘ egalitate cu vectorul v 1 .

v2 . v n sunt liniar dependen¸i.2.2.2.3 Dac˘ B = {v 1 . În leg˘ tur˘ cu formula (3. Dac˘ asupra vectorilor care formeaz˘ baza punem condi¸ii suplimentare. 1 2 3 Teorema precedent˘ ne permite s˘ d˘ m urm˘ toarea defini¸ie: a a a a t Definitia 3.25- . v 2 .2 Orice mul¸ime format˘ din trei vectori necoplanari formeaz˘ o baz˘ în V3 . λ0 − λ2 = 0. Repetând ra¸ionamentul de la demonstra¸ia teoret t t mei precedente rezult˘ c˘ pentru orice vector v 4 exist˘ scalarii λ1 . Presupunem c˘ exist˘ scalarii λ0 . λ0 astfel încât¢v 4 = λ0 v 1 + λ0 ¢ 2 + λ0 v 3 .2. v3 . ca si în figura de mai a a a a ¸ jos: si în acest caz vom nota coordonatele unui vector v cu literele x. v 1 . v4 sunt liniari dependen¸i.2. v2 . v 3 rezult˘ (vezi remarca 3.2. este adev˘ rat˘ urm˘ toarea teorem˘ : a a a a a a Teorema 3. deci v1 . R˘ spunsul la aceste probleme este dat de urm˘ toarea teorem˘ : a a a a a Teorema 3. v2 . a a t 2. v 3 } se nume¸te: a s 1. a a Remarca 3.. v 2 .2 rezult˘ λ1 − λ1 v1 + λ2 − λ2 v2 + λ0 − λ3 v3 = 0. v 3 } este o baz˘ în V3 atunci pentru orice v 4 ∈ V3 scalarii care apar în a a (3. v 2 .2) se numesc coordonatele vectorului v 4 în baza B.2) c˘ λ0 − λ1 = 0.4 O baz˘ B = {v 1 . λ3 astfel încât egalitatea (3.2 O mul¸ime de vectori {v 1 . . v 3 .2... λ¢ .2. λ0 = λ3 . a t Folosind no¸iunile de liniar dependen¸a si liniar dependen¸a suntem în m˘ sur˘ s˘ definim no¸iunea de t t˘ ¸ t˘ a a a t baz˘ : a Definitia 3. λ3 din formula (3. t 2. Oricare ar fi vectorul v ∈ V3 vectorii v. v 2 .. λ2 . z (adic˘ v = xi + yj + zk ). Fie v 1 . t Bineîn¸eles c˘ se pune probleme dac˘ în V3 exist˘ o baz˘ si dac˘ existe mai multe baze. t 2 3 deci λ0 = λ1 .4 Teorema precedent˘ precizeaz˘ c˘ exist˘ baze în V3 si c˘ orice baz˘ are exact trei elea a a a ¸ a a mente. ob¸inem baze cu diferite denua a t t miri. v3 trei vectori necoplanari.3 Dac˘ {v 1 .de unde rezult˘ λ1 v 1 +λ2 v 2 +λ3 v 3 −1·v 4 = 0. v 2 .2. v 2 .2) s˘ fie a a a a t adev˘ rat˘ . v n sunt liniar independen¸i.2. λ0 − λ3 = 0. λ0 = λ2 . ortonormat˘ direct orientat˘ dac˘ este ortonormat˘ si v 3 = v 1 × v2 . v 4 sunt liniari dependen¸i (λ4 = −1 6= 0).. . v n } ⊂ V3 se nume¸te baz˘ dac˘ verific˘ urm˘ toarele t s a a a a condi¸ii: t 1. Vectorii v 1 . ortonormat˘ dac˘ este ortogonal˘ si vectorii care o formeaz˘ sunt versori. conform defini¸iei de mai jos: t Definitia 3. . Sc˘ zând t a a a 2v 3 ¡ 0 1 2 3 ¡ 0 ¡1 din aceast˘ egalitate egalitatea 3.. deci v 1 . t a a a Demonstra¸ie. prin ce se t a a a a¸ a aseam˘ n˘ ele.. ¸ a . v 2 .2) sunt unici. v2 .2. k. a a a a¸ Vectorii care formeaz˘ o baz˘ ortonormat˘ direct orientat˘ îi vom nota cu i. y. a a a¸ a 3. ortogonal˘ dac˘ fiecare dintre vectorii v1 .2. Din liniar a a 3 a a 1 independen¸a vectorilor v1 . 0 Demonstra¸ie.. v3 } este o baz˘ în mul¸imea V3 atunci pentru un vector v 4 scalarii a a t λ1 . j.. v 3 este perpendicular pe ceilal¸i. λ2 .2).

z = v · k.2. a -26- .2. iar pentru membrul drept formulele 3.4) si înmul¸irea unui vector cu un scalar (vezi teorema 3. v3 ) = ¯ x2 y2 z2 ¯ . Demonstra¸ia egalit˘¸ilor (3.2. (3. se poate re¸ine mai u¸¯or astfel: t s ¯ ¯ i j k ¯ ¯ ¯ v 1 × v 2 = ¯ x1 y1 z1 ¯ .3) si (3. i · j = i · k = j · k = 0.17) rezult˘ si prin calcul. v 1 · v 2 = x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 . a a Remarca 3. În acest caz este adev˘ rat˘ urm˘ toarea teorem˘ : a a a a © ª a a a¸ Teorema 3. Egalitatea (3.5 Formula 4.7) ¯ ¯ ¯ x3 y3 z3 ¯ Demonstra¸ie.2.1.6) ¯ ¯ ¯ x1 y1 z1 ¯ ¯ ¯ (v 1 .14). αv 1 = (αx1 ) i + (αy1 ) j + (αz1 ) k.1. (3. (3.Exprimarea opera¸iilor cu vectori folosind coordonatele t Deoarece leg˘ tura dintre opera¸iile cu vectori si opera¸iile cu coordonatele lor într-o baz˘ arbitrar˘ nu a t ¸ t a a este chiar atât de simpl˘ în cazul produselor.1.2.8) ¯ ¯ ¯ x2 y2 z2 ¯ c˘ ci membrul drept al formulei este (formal) tocmai determinantul de mai sus dezvoltat dup˘ prima linie.11).2. v 2 . vom utiliza în cele ce urmeaz˘ doar baze ortonormate direct a a orientate.2. 3 au coordoa a a at natele (xl .6 Formula lui Gibs (3. aplicând pentru membrul stâng de dou˘ a¸ a ori formula pentru produsul vectorial.3) (3. precum si din a at ¸ egalit˘¸ile i · i = j · j = k · k = 1.1. din teorema precedent˘ . prea a at cum si din egalit˘¸ile i × i = j × j = k × k = 0.5).2. (baza fiind ortonormat˘ ): at a ¡ ¢ ¡ ¢ v1 · v2 = x1 i + y1 j + z1 k¢ · x2 i + y2 j ¢ z2 k = + ¢ ¢ ¢ ¡ ¢ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡ = x1 x2¡ i · i¢ + x1 y2¡ i · j¢ + x1 z2¡ i · k ¢ + y1 x2 j · i + y1 y2 j · j + y1 z2 j · k + +z1 x2 k · i + z1 y2 k · j + z1 z2 k · k = x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 . Astfel (3.4) (3.5). zl ) atunci sunt adev˘ rate urm˘ toarele egalit˘ ¸i: v 1 + v2 = (x1 + x2 ) i + (y1 + y2 ) j + (z1 + z2 ) k.1. (3. j × k = i (baza fiind ortonormat˘ ): ¸ at a ¡ ¢ ¡ ¢ v1 × v 2 ¡ x1 i + y1 j + z1 k ¢× x2 i + y2 j + z2 k = ¡ = ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¡ ¡ ¡ ¡ = x1 x2¡ i × i¢ + x1 y2¡ i × j¢ + x1 z2¡ i × k ¢ + y1 x2 j × i + y1 y2 j × j + y1 z2 j × k + +z1 x2 k × i + z1 y2 k × j + z1 z2 k × k = (y1 z2 − y2 z1 ) i + (z1 x2 − z2 x1 ) j + (x1 y2 − x2 y1 ) k. j.10) ale produsului scalar. y = v · j.2.2. (3. ¸ a Din teorema precedent˘ rezult˘ urm˘ toarele consecin¸e: a a a t Corolarul 3. Ultima egalitate din teorem˘ rezult˘ din aplicarea precedentelor dou˘ si din dezvoltarea determinatului din a a a¸ membrul drept dup˘ prima linie. a Remarca 3.2.4) rezult˘ din propriet˘¸ile opera¸iilor de adunare t t at ¸ a at t a doi vectori (vezi teorema 3. Egalitatea (3.1.5) v1 × v 2 = (y1 z2 − y2 z1 ) i + (z1 x2 − z2 x1 ) j + (x1 y2 − x2 y1 ) k.1 Dac˘ v = xi + yj + zk atunci x = v · i. (3. precum si din ¸ t ¸ unicitatea coordonatelor unui vector într-o baz˘ dat˘ . rezult˘ rezult˘ din propriet˘¸ile (3.2.1. rezult˘ din propriet˘¸ile (3.2.2.3) rezult˘ din urm˘ torul sir de egalit˘¸i: a a a a ¸ at ¡ ¢ ¡ ¢ v 1 + v2 = x1 i + y1 j + z1 k + x2 i + y2 j + z2 k = = x1 i + x2 i + y1 j + y2 j + z1 k + z2 k = = (x1 + x2 ) i + (y1 + y2 ) j + (z1 + z2 ) k.1. si 2.6). (3.15) ale produsului vectorial.9). (3.8). i × j = k . yl .4 Dac˘ i. k este o baz˘ ortonormat˘ direct orientat˘ si vectorii vl .2.1. l = 1. i · k = −j .

y1 . Ra¸ionând ca si la corolarul 4. 2 2 2 2 x1 + y1 + z1 x2 + y2 + z2 2 Demonstra¸ie.2.4 Oricare ar fi numerele x1 .2.si înlocuind aci cos α conform (3. yl . z2 este adev˘ rat˘ urm˘ toarea inegalitate: a a a ¡ 2 ¢¡ 2 ¢ 2 2 2 2 2 (x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 ) ≤ x1 + y1 + z1 x2 + y2 + z2 .2. y2 .9) √ v · v. Corolarul 3. l = 1.2 Dac˘ v = xi + yj + zk atunci lungimea sa este: a p v = |v| = x2 + y 2 + z 2 .2. (3. din teorema ¸ Corolarul 3. (3.2. din teorema precedent˘ rezult˘ identitatea de mai sus. a ¸ O consecin¸a a corolarului precedent este: t˘ v1 ·v 2 ¸ v1 v2 .11) inegalitatate care este un caz particular al inegalit˘ ¸ii Cauchy-Buniakovski-Schwarz.2.10) se aplic˘ formula 3. Aplicând formula (3. din a Corolarul 3.2. x2 .10) rezult˘ c˘ vectorii v1 . si aplicând formula 3. 2 au coordonatele xl .2.8 rezult˘ pentru unghiul α egalitatea cos2 α + sin2 α = t t ¸ a |v 1 ×v 2 | ¸ ¸ ¸ 1. a a . si 4. zl si notând cu α unghiul t a dintre ei rezult˘ cos2 α ≤ 1. s a Remarca 3.2.3 Dac˘ v l . 2 care au coordonatele xl . În aceast˘ inegalitate se înlocuie¸te cos α conform formulei (3.27- .10).12) a a a Corolarul 3. Din defini¸ia produsului scalar rezult˘ v = t t a precedent˘ rezult˘ egalitatea (3.2.2. Se consider˘ vectorii vl . x2 .si (3.10) si sin α cu v1 v2 . z2 este adev˘ rat˘ urm˘ toarea identitate (identitatea lui Lagrange): (x1 x2 + y1 y2 + z1¡ 2 )2 + (y1 z2 − y2 z1 )2 + (z1 x2 − z2 x1 )2 + (x1 y2 − x2 y1 )2 = ¡ ¢z ¢ 2 2 2 2 = x2 + y1 + z1 x2 + y2 + z2 1 2 Demonstra¸ie.2. z1 . yl . z1 . a a (3.2.2. Demonstra¸ie. Din defin¸ia produsului scalar rezult˘ c˘ cos α = t t a a teorema precedent˘ precum si corolarul precedent.7 Din (3.9).11). pe baza formulelor 3. si aducând a a s ¸ la acela¸i numitor rezult˘ (3. zl si α este unghiul dintre ei atunci: a ¸ x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 p cos α = p 2 .2.5 Oricare ar fi numerele x1 . at ¸ Demonstra¸ie.Demonstra¸ie. v 2 sunt perpendiculari dac˘ si numai dac˘ : a a a¸ a x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 = 0. y2 . y1 .) rezult˘ : t a ¡ ¢ ¡ ¢¡ ¢ v · i = xi + yj + zk · i = xi + yj + zk 1 · i + 0 · j + 0 · k = x · 1 = x. l = 1.

y)”.1 Se dau vectorii v1 = i + j − k si v2 = 2i − j + k. Oy respectiv Oz si se ª numi axele de coordonate. i. Vom scrie în continuare M (x. z) este într-un anumit plan.3 se va nota cu O. a at Pentru început vom r˘ spunde la prima întrebare: a -28- . j. Dreptele orientate determinate de O si versorii i. a t a a Definitia 3. i.3.2 Se nume¸te vector de pozi¸ie al unui punct M din spa¸iu într-un reper vectorul care are ca s t −→ − reprezentant segmentul orientat OM . z) si vom citi ”punctul ¸ ¸ M de coordonate (x. j. adic˘ vom r˘ spunde a t a a la întreb˘ rile: Dac˘ un punct M (x. y. a t t Definitia 3. z. ¸ a a a Remarca 3. iar uneori vom folosi denumirea ”reperul Oxyz ” ¸ vor © a ¸ în loc de reperul O. Se numesc coordonatele unui punct M într-un reper coordonatele vectorului de pozi¸ie al punctului M în baza din reper. y. v = |v 0 | . i. S˘ se determine un versor v ortogonal ¸ a pe v1 si v2 . ce rela¸ii exist˘ între coordonatele sale? a a t a Cum se reflect˘ asupra coordonatelor punctelor din plan propriet˘¸i geometrice ale planului respectiv?. Dac˘ baza este ortonormat˘ reperul se va numi ortonormat.1 Planul în spa¸iu t În aceast˘ sec¸iune vom studia planul din punct de vedere al geometriei analitice.1 Se nume¸te reper în spa¸iu o mul¸ime format˘ dintr-un punct O (numit originea reperului) s t t a si o baz˘ din V3 . z) a a −→ − si sunt definite de egalitatea: OM = xi + yj + zk . y. ¸ v0 ¯ ¯ ¯ i j k ¯ ¯ ¯ = ¯ 1 1 −1 ¯ = ¯ ¯ ¯ 2 −1 1 ¯ j+k v=q =− √ 2 02 + (−3)2 + (−3)2 = 0i − 3j − 3k 0i − 3j − 3k 3. denumire ”justificat˘ ” si de desenul de mai jos: 3.3 Geometria analitic˘ liniar˘ în spa¸iu a a t Pentru început s˘ definim câteva no¸iuni de baz˘ în geometria analitic˘ . t © ª Remarca 3. k atunci coordonatele punctului M se noteaz˘ (x. k .1 În cele ce urmeaz˘ vom considera numai repere în care baza este ortonormat˘ si direct a a¸ © ª orientat˘ .3.3.2.5. j respectiv k se vor nota cu ¸ Ox. conform nota¸iilor din sectiunea 4.3. Ideea: v 0 = v1 × v2 .2 Dac˘ avem dat reperul O. Un astfel de reper. k .3. j.Exemplul 3.

1) Demonstra¸ie. S˘ transcriem acum egalitatea (3. o dreapt˘ este peroendicular˘ pe un plan dac˘ si numai dac˘ este perpendicular˘ pe orice dreapt˘ din a a a¸ a a a plan.2.3) 13 conform geometriei din liceu.1) folosind coordonatele.4 si a defini¸iei coordonatelor unui punct (defini¸ia 3.13 este echivalent cu egalitatea (3.3.3. . C) .3. pe care îl vom nota cu Π care trece prin punctul M0 si este perpendicular pe vectorul N . 0) si are ca vector normal versorul k. iar M este un punct t arbitrar din planul Π): −− −→ punctul M apar¸ine planului Π dac˘ si numai dac˘ vectorii N si M0 M sunt perpendiculari13 . care ¸ înlocuit˘ în membrul stâng al egalit˘¸ii (3.1 Ne propunem s˘ afl˘ m ecua¸ia planului xOy.3. Atunci. z) si coordonatele vectorului N cu ¸ −− −→ (A. B. pe baza teoremei 3. Fie acum un punct M ¸ arbitrar din planul Π. Este adev˘ rat˘ urm˘ toarea teorem˘ : a a a a a¸ a a a a Teorema 3.3. (3.1 M ∈ Π dac˘ si numai dac˘ este adev˘ rat˘ urm˘ toarea egalitate: −− −→ M M0 · N = 0.1). (3.3. C = 1. coordonatele punctului M cu (x. N ⊥ Π. Din geometria de liceu se stie c˘ exist˘ un singur plan. (EGP) 2 + B 2 + C 2 6= 0.29- . t a¸ a ¸ conform remarcii 3.˘ Diferite determinari ale planului Vom studia ce condi¸ii verific˘ coordonatele unui punct situat într-un plan care este definit prin anumite t a condi¸ii geometrice: t Plan determinat de un punct si un vector perpendicular pe plan ¸ ¸ ¸ a a Fie punctul M0 si vectorul N (N 6= 0). y. ceea ce.1) ne conduce la ecua¸ia: a at t A (x − x0 ) + B (y − y0 ) + C (z − z0 ) = 0 (3. B = 0. deci A = 0. z0 ) . y. Pentru aceasta s˘ not˘ m coordonatele a a a punctului M0 cu (x0 . pentru c˘ a Ecua¸ia (EGP) se nume¸te ecua¸ia general˘ a planului în spa¸iu (cu condi¸ia A t s t a t t N 6= 0).3.1.3. Înlocuind în formula (3. y0 . z) apar¸ine planului a t a Π dac˘ si numai dac˘ coordonatele sale verific˘ ecua¸ia: a¸ a a t Ax + By + Cz + D = 0. 0. Exemplul 3.3. Acest plan este determinat de punctul a a t O (0.3.2) M0 M = ¸ t t −− −→ (x − x0 ) i + (y − y0 ) j + (z − z0 ) k si deci M0 M · N = (x − x0 ) A + (y − y0 ) B + (z − z0 ) C. Conform figurii de mai jos (în care M0 ∈ Π.sunt date.2) ¸ ob¸inem ecua¸ia planului xOy : t t z = 0.2) a a t Dac˘ în ecua¸ia de mai sus not˘ m Ax0 + By0 + Cz0 = −D rezult˘ c˘ punctul M (x.

2. Punctul M apar¸ine planului Π dac˘ si numai dac˘ vectorii M M0 .12. t t -30- .3.15 v1 × v2 6= ¯).4) M M0 .3. i = 1.3. z) care apar¸ine unui plan Π care con¸ine punctul M0 si este paralel cu vectorii v1 si v2 . z0 ) si vectorii v1 = a1¯ + b1¯ + c1 k. v1 . Ne propunem s˘ afl˘ m ce ecua¸ie (sau ecua¸ii) verific˘ coordonatele unui punct M (x. v2 = 0 −− −→ v ¯ (3.3.3.3. conform opera¸iilor cu vectori (vezi formula (3. conform remarcii 3. ¯ ¯ ¯ x3 y3 z3 1 ¯ Demonstra¸ie. t ceea ce este echivalent cu egalitatea (3. y0 .1.7) ¯ x2 y2 z2 1 ¯ = 0.2 Punctul M apar¸ine planului Π dac˘ si numai dac˘ este verificat˘ ecua¸ia: ³− − ´ −→ ¯ ¯ (3. i = 1.3.1. v2 sunt coplanari.6) ecua¸ia planului ¸ ¸ t este: ¯ ¯ ¯ x − x1 y − y1 z − z1 ¯ ¯ ¯ ¯ x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 ¯ = 0. (geometric˘ ) Reducem problema la cazul precedent. ¯ ¯ ¯ x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1 ¯ ecua¸ie care se poate scrie: t ¯ ¯ ¯ x − x1 y − y1 z − z1 0 ¯ ¯ ¯ ¯ x1 y1 z1 1 ¯ ¯ ¯ ¯ x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 0 ¯ = 0 ¯ ¯ ¯ x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1 0 ¯ adunând în determinantul de mai sus linia a doua la celelalte linii ob¸inem ecua¸ia (3.3 Planul Π care trece prin punctele Mi (xi .4) se scrie.2: a t Analogul teoremei 3.6) ¯ ¯ ¯ a2 ¯ b2 c2 Plan determnat de trei puncte necoliniare −−→ −−→ −− −− a ¸ Fie punctele Mi (xi . conform remarcii 3.16.7). considerând c˘ planul t a a −−→ −−→ −− −− Π este determinat de punctul M1 si vectorii M1 M2 si M1 M3 . t t ¸ ¯ ¸ ¯ Figura de mai jos ilustreaz˘ ideea demonstra¸iei teoremei 3. yi . M1 M2 × M1 M3 6= 0 ).1 este: t a¸ a a t Teorema 3.3. v1 . 3 necoliniare are ecua¸ia: ¯ ¯ ¯ x y z 1 ¯ ¯ ¯ ¯ x1 y1 z1 1 ¯ ¯ ¯ (3.3. Folosind coordonatele egalitatea¯(3.5) M M0 · (¯1 × v2 ) = 0 −− −→ t a¸ a ¯ ¯ Demonstra¸ie.3. y. zi ) . Ecua¸ia planului determinat t t de cele trei puncte este dat˘ de: a t Teorema 3. sau −− −−→ −−→ −− folosind opera¸ii cu vectori. (3. Conform formulei (3.3. 3 necoliniare (adic˘ vectorii M1 M2 si M1 M3 sunt necoliniari. v2 = a2¯ + b2¯ + c2 k necoliniari (adic˘ .Plan determinat de un punct si doi vectori necoliniari paraleli cu planul ¸ ¯ ¯ ¯ i j i j ¸ ¯ a Fie un punct M0 (x0 . zi ) . ¯ ¯ 0 a a t t a conform remarcii 3.4). yi .3.1.Varianta 1.7)): ¯ t ¯ x − x0 y − y0 z − z0 ¯ ¯ ¯ ¯ a1 b1 c1 ¯ = 0.

dac˘ a A1 B1 C1 D1 = = 6= .2.3.3. sau a ¸ sistemul (3. C. t a a t a Scriind c˘ punctele Mi .3. (algebric˘ ) Ecua¸ia planului Π (vezi (EGP)) este: a t Ax + By + Cz + D = 0 (3. M2 .8) t t A determina ecua¸ia planului Π se reduce la a determina coeficien¸ii A.3. Π2 date prin ecua¸iile (3. a Teorema 3. a ¸ sistem care are solu¸ie nenul˘ .9) ⎩ Ax3 + By3 + Cz3 + D = 0. B.3.31- .3.11). C. Unghiul a dou˘ plane se define¸te astfel: a s t Definitia 3.5 Dac˘ not˘ m cu α unghiul celor dou˘ plane. Dac˘ rangul matricei t a A2 B2 C2 ecua¸iile celor dou˘ plane este simplu nederminat. (3.3.9) si ecuatia (3.3. În loc s˘ proced˘ m a¸a.Varianta a 2-a. B.3. D din ecua¸ia de mai sus. ceea ce e echivalent cu (3.11) A2 B2 C2 D2 coincid dac˘ : a A1 B1 C1 D1 = = = (3. M3 ) si înlocuind în (3.10) format din Demonstra¸ie. z din (EGP) (ei sunt a t t a t coordonatele normalei la plan). si ¸ în acest caz cele dou˘ ecua¸ii se ob¸in una din cealalt˘ prin înmul¸irea cu o constant˘ .2).2) rezult˘ ecua¸ia palnului Π . determinat˘ pe baza ecua¸iilor (3.10).3. Remarca 3.10) este compatibil cu rangul matricei extinse egal cu doi. Π2 sunt paralele. si deci planele sunt paralele.6. a .10) este incompatibil. deci reprezint˘ acela¸i a t t a t a a s plan. a a dac˘ rangul matricei extinse este doi.10) Teorema 3.3.12).(3. adic˘ tocmai ecua¸ia (3.11).3. y.3. i = 1. A2 B2 C2 ∙ ¸ A1 B1 C1 este doi atunci sistemul (3. rezultând direct din defini¸ia precedent˘ si din formula t a t a¸ (3.10) care d˘ unghiul a doi vectori pe baza coordonatelor.12) A2 ∙ B2 C2 D2 ¸ A1 B1 C1 si au o dreapt˘ comun˘ dac˘ rangul matricei ¸ a a a este doi.3. a t ˘ ˘ ˘ Pozi¸ia relativa a doua plane. N2 = A2 i + B2 j + C2 k.10) este unghiul dintre normalele la cele dou˘ plane N1 = A1 i + B1 j + C1 k .3.3.3.12) nu este altceva decât paralelismul normalelor la plane.3 Unghiul planelor Π1 . atunci egalitatea primelor trei rapoarte din (3. Pozi¸ia relativ˘ a celor dou˘ plane. Rezolvând acest sistem cu necunoscutele A.3. ceea ce este echivalent cu (3. este dat˘ de : t a a a t a (3. atunci sistemul (3.3. 3 verific˘ aceast˘ ecua¸ie rezult˘ : a ⎧ ⎨ Ax1 + By1 + Cz1 + D = 0 Ax2 + By2 + Cz2 + D = 0 (3. 2 2 2 2 A1 + B1 + C1 A2 + B2 + C2 2 Demonstra¸ia formulei de mai sus este simpl˘ .6. ¸ a t a a s consider˘ m sistemul omogen (cu necunoscutele A. Dac˘ rangul matricei precedente este unu. iar solu¸ile sale sunt coordonatele punctelor de pe o t a t dreapt˘ (va urma). D ) format din sistemul (3. B.3 Dac˘ se ¸ine cont de semnifica¸ia geometric˘ a coeficien¸ilor lui x. Π2 de ecua¸ii: A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0. unghiul a doua plane t t Fie planele Π1 .7).4 Planele Π1 . atunci: a a a A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 p cos α = p 2 . Condi¸ia ca acest sistem s˘ aib˘ solu¸ie nenul˘ este ca determinantul s˘ u s˘ t a t a a t a a a fie egal cu 0 . C (care are determinantul nenul din condi¸ia de necoliniart itate a punctelor M1 .3.

1 Planele Π1 . y1 .13) M0 P în figura de mai sus N = Ai + Bj + Ck este normala la planul Π.3.10) sunt perpendiculare dac˘ si numai dac˘ : t a¸ a A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 = 0.14) se nume¸te ecua¸ia normal˘ a planului (sau forma Hesse). S˘ facem figura: t a N M’ M (3. β. Π) = . Π2 date prin ecua¸iile (3. γ f˘ cute de perpendiculara coborât˘ din origine pe plan.14) Ecua¸ia (3.3. z0 ) este un punct din plan t a (deci coordonatele sale verific˘ ecua¸ia planului). M0 (x0 .3. z1 ) . rezult˘ c˘ coordonatele punctului M a ¸ t a a a verific˘ ecua¸ia: a t x cos α + y cos β + z cos γ − d = 0 (3. Dar din t a propriet˘¸ile produsului scalar avem:¯ at − − →¯ −− ¯ ¯ ¯N · M0 M1 ¯ 0 = M0 M = N |A (x1 − x0 ) + B (y1 − y0 ) + C (z1 − z0 )| √ = = A2 + B 2 + C 2 |Ax1 + By1 + Cz1 − (Ax0 + By0 + Cz0 )| √ = = A2 + B 2 + C 2 |Ax1 + By1 + Cz1 + D| √ = A2 + B 2 + C 2 ˘ Ecua¸ia normala a unui plan (Hesse) t s t ¸ a Fie Π un plan pentru care se cunoa¸te distan¸a de la origine la plan d si unghiurile α. iar condi¸ia ca M ∈ Π este echivalent˘ t a − − −→ → − cu OP · P M = 0. Distan¸a de la un punct la un plan t t ¸ Fie planul Π de ecua¸ie (EGP).6 Distan¸a de la punctul M1 la planul Π este egal˘ cu: t a |Ax1 + By1 + Cz1 + D| √ dist(M1 .3. iar M 0 este proiec¸ia punctului M1 pe normal˘ .3. si punctul M1 (x1 . A2 + B 2 + C 2 Demonstra¸ie. t s t a -32- O P M y . y. S˘ not˘ m cu P piciorul perpendicularei coborâte din origine a a a pe plan si cu M (x. Conform a t geometriei "clasice" distan¸a de la M la planul Π este egal˘ cu lungimea segmentului M0 M 0 . ¸ z g P b a x ¢ ¡ − − → Din datele cunoscute avem OP = d cos αi + cos βj + cos γk . z) un punct arbitrar din plan. y0 . Transcriind aceast˘ egalitate în coordonate avem: a d (cos α(−d cos α + x) + cos β (−d cos β + y) + cos γ (−d cos γ + z)) = 0 sau f˘ când calculele si ¸inând cont c˘ cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1.Din teorema de mai sus rezult˘ : a Corolarul 3. Teorema 3.3.

3. − − − −1=0 3 3 3 3 3 3 de unde l = 3.4 Din√ tia general˘ a planului se ajunge la ecua¸ia normal˘ a planului prin împ˘ r¸irea ecua¸ a t a at ecua¸iei (EGP) cu ± A2 + B 2 + C 2 . 0. 0) si axa Oz în (0. x+2y+2z+3 = a a t 0.33- . axa Oy în punctul t a a (0. Numitorii din ecua¸ia de mai sus sunt tocmai coordonatele t at t punctelor de intersec¸ie cu axele (adic˘ planul intersecteaz˘ axa Ox în punctul (a. + + =1 6 3 3 −3 −3/2 −3/2 √ Sub forma Hesse cele 2 ec. c) ). Remarca 3. x y z x y z + + = 1. Sub forma "prin taieturi": . 0. b.Remarca 3.3. 0) .1 S˘ se afle latura cubului care are dou˘ fe¸e în planele x+2y+2z−6 = 0.3. devin (prin împ˘ r¸ire cu ± 12 + 22 + 22 : at x 2y 2z x 2y 2z + + − 2 = 0. ¸ Exercitiul 3. alegând semnul astfel ca în ecua¸ia ob¸inut˘ termenul liber s˘ fie t t t a a negativ.5 O alt˘ form˘ a ecua¸iei planului este a¸a numita "ecua¸ia planului prin t˘ ieturi" de forma: a a t s t a x y z + + =1 a b c care se ob¸ine din (EGP) prin împ˘ r¸irea cu −D.

deoarece a a -34- . z0 ) .6 Ecua¸iile parametrice ale unei drepte se pot interpreta ca legea de mi¸care a unui punct t s ¸ a a material care pleac˘ din M0 si se deplaseaz˘ cu viteza constant˘ v. z) iar M0 are coordonatele (x0 . Egalând coordonatele vectorilor din egalitatea vectorial˘ rezult˘ : a a ⎧ ⎨ x = mt + x0 y = nt + y0 . y0 .2 Dreapta în spa¸iu t ˘ Dreapta determinata de un punct si un vector paralel cu ea ¸ a ¸ Fie o dreapt˘ d determinat˘ de un punct M0 si un vector v = mi + nj + pk -numit vector director al a dreptei-(o "direc¸ie") paralel cu ea. Dac˘ ecua¸iile celor dou˘ plane sunt: a t a Π1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 Π2 : atunci coordonatele oric˘ rui punct de pe dreapt˘ verific˘ sistemul: a a a ½ A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 (EDDP) A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 Ne propunem s˘ deducem din ecua¸iile de mai sus ecua¸iile canonice ale dreptei.2. Dac˘ rezolv˘ m t a t t a a fiecare ecua¸ie în din (EP D) în raport cu t si egal˘ m rapoartele astfel ob¸inute rezult˘ ecua¸iile canonice t ¸ a t a t ale unei drepte în spa¸iu: t y − y0 z − z0 x − x0 = = (ECD) m n p Remarca 3. conform figurii de mai sus. acest lucru este echivalent cu (vezi remarca 3.1): a a −− −→ M0 M = tv.3. a ˘ Dreapta ca intersec¸ie de doua plane neparalele t N 2 P2 v=m i+n k= j+p N2 N 1x N1 d P1 Fie dreapta d = Π1 ∩ Π2 .3. egalitatea de mai sus a devine: ¡ ¢ (x − x0 ) i + (y − y0 ) j + (z − z0 ) k = t mi + nj + pk . t ∈ R Considerând c˘ M are coordonatele (x. t ∈ R (EPD) ⎩ z = pt + z0 Ecua¸iile de mai sus poart˘ numele de ecua¸ii parametrice ale unei drepte în spa¸iu. y. conform figurii: t M i+n v=m j +pk M0 d Dac˘ M este un punct arbitrar pe dreapt˘ . Pentru aceasta s˘ observ˘ m a t t a a c˘ vector director al dreptei se poate scrie ca produsul vectorial al normalelor la cele dou˘ plane.3.

¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ B2 C2 ¯ ¯ C2 A2 ¯ ¯ A2 B2 ¯ Exemplul 3.3. Distan¸a de la punctul dat la dreapt˘ −− −→ ¸ este egal˘ cu în˘ l¸imea h a paralelogramului construit pe vectorii v si M0 M . Punctul M0 de pe dreapt˘ îl alegem ca având a a coordonatele o solu¸ie oarecare a sistemului (EDDP). −1 0 0 este un vector în ambele plane. conform figurii de mai jos: a at M h v d M0 Folosind opera¸iile ¯cu vectori rezult˘ : t a −− ¯ − →¯ ¯ ¯v × M0 M ¯ = h = s¯ v ¯ n p ¯ ¯ y1 − y0 z1 − z0 = ¯2 ¯ ¯ ¯ p m ¯ +¯ ¯ z1 − z0 x1 − x0 ¯ p m2 + n2 + p2 ¯2 ¯ ¯ ¯ m n ¯ +¯ ¯ x1 − x0 y1 − y0 ¯ ¯2 ¯ ¯ ¯ .1 S˘ se scrie ecua¸iile canonice ale axei Ox stiind c˘ ea e intersec¸ia planelor xOy si xOz. Atunci ecua¸iile canonice ale dreptei determinate de t t dou˘ plane sunt: a y − y0 z − z0 x − x0 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ B1 C1 ¯ = ¯ C1 A1 ¯ = ¯ A1 B1 ¯ .(am folosit expresia analitic˘ a produsului vecorial (3. a t ¸ a t ¸ Ecua¸ia planului xOy este z = 0 iar ecua¸ia planului xOz este y = 0.35- . deci ecua¸iile axei Ox sunt: t t t ½ z=0 y=0 Ecua¸ile canonice ale axei Ox vor fi: t y−0 z−0 x−0 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ 0 1 ¯=¯ 1 0 ¯=¯ 0 0 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ 1 0 ¯ ¯ 0 0 ¯ ¯ 0 1 ¯ sau f˘ când calculele: a y z x = = . y1 .8)). deci perpendicular pe ambele normale: ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ i ¯ ¯ j k ¯ ¯ ¯ ¯ B1 C1 ¯ ¯ ¯ C1 A1 ¯ ¯ A1 B1 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ v = N1 × N2 = ¯ A1 B1 C1 ¯ = ¯ ¯ ¯ B2 C2 ¯ i + ¯ C2 A2 ¯ j + ¯ A2 B2 ¯ k ¯ ¯ A2 B2 C2 ¯ ˘ Distan¸a de la un punct la o dreapta t ¸ t t a Fie punctul M (x1 .2. z1 ) si dreapta d de ecua¸ii canonice (ECD).

. a = m2 + n2 + p2 . dac˘ determinantul ¯ A2 B2 C2 ¯ = N 1 .7 ¯ ¯ i j k −− −→ ¯ v × M0 M = ¯ m n p ¯ ¯ x1 − x0 y1 − y0 z1 − z0 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ Remarca 3. în acest caz folosindu-se ecua¸iile parametrice ale dreptei si caculând t ¸ minimul unei func¸ii de grad 2: t f (t) = (mt + x0 − x1 )2 + (nt + y0 − y1 )2 + (pt + z0 − z1 )2 = = at2 + bt + c. vezi figura urm˘ toare: a ⎤ A1 B1 C1 Rangul matricei ⎣ A2 B2 C2 ⎦ este doi.. Atunci dou˘ plane sunt paralele. ˘ Pozi¸ia relativa a trei plane t t a a Fie planele Πi i = 1.. A stabili pozi¸ia lor relativ˘ înseamn˘ a determina punctele comune. iar sistemul este incompatibil. N 2 . 3 trei plane. si sunt a t a ¸ intersectate fiecare de cel de al treilea plan... conform figurii: -36- . c = . În acest caz sunt dou˘ suba A3 B3 C3 cazuri: ⎡ (a) Dou˘ linii din matricea de mai sus sunt propor¸ionale. Sistemul (STrei) are solu¸ie unic˘ . N 3 este nenul. t a a ¯ ¯ ¯ A3 B3 C3 ¯ Geometric înseamn˘ c˘ cele trei plane au un singur punct comun (normalele la plane nu sunt în acela¸i a a s plan).8 Distan¸a de la un punct la o dreapt˘ se poate afla si ca minimul distan¸elor de la punctul t a ¸ t dat la un punct care parcurge dreapta.3.Remarca 3.3. b = . Din punct de vedere algebric aceasta este echivalent cu discu¸ia sistemului format cu ecua¸iile celor trei t t plane: ⎧ ⎨ A1 x + B1 y + C1 z = −D1 A2 x + B2 y + C2 z = −D2 (STrei) ⎩ A3 x + B3 y + C3 z = −D3 Discu¸ia sistemului este urm˘ toarea: t a ¯ ¯ ¯ A1 B1 C1 ¯ ¯ ¯ ¡ ¢ 1.

Cele trei A3 B3 C3 plane au o dreapt˘ comun˘ : a a ⎡ . Atunci planele se intersecteaz˘ dou˘ câte dou˘ t a a a dup˘ drepte paralele: a ⎤ A1 B1 C1 2.37- . Rangul matricei ⎣ A2 B2 C2 ⎦ este doi. iar sistemul (STrei) este compatibil nederminat.b) Matricea de mai sus nu are linii propor¸ionale.

⎤ A1 B1 C1 3. a Fascicol de plane t Fie planele Π1 . a ⎡ (b) Dac˘ sistemul (STrei) este incompatibil. Rangul matricei ⎣ A2 B2 C2 ⎦ este unu.2 S˘ se afle ecua¸ia planului care tece prin dreapta de ecua¸ii a t t −3(x − 1) = 2(y + 2). μ luând toate valorile reale ob¸inem toate a t planele care trec prin dreapta de intersec¸ie. toate planele paralele cu ele.9 Dac˘ planele nu sunt paralele. atunci pentru λ. μ ∈ R λ2 + μ2 6= 0.3. Π2 se numesc planele de baz˘ ale fascicolului.3. iar dac˘ sunt paralele.4 Se nume¸te fascicol de plane mul¸imea planelor care au ecua¸ia: s t t λ (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + μ (A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0 λ. atunci planele sunt paralele. Π2 de ecua¸ii Π1 : Π2 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 Definitia 3. Planele Π1 . t a Exercitiul 3. a unde (fasc) Remarca 3.3. 2(y + 2) = −3(z − 2) -38- . A3 B3 C3 (a) Dac˘ sistemul (STrei) este compatibil atunci cele trei plane coincid.

Definitia 3.si care este perpendicular pe planul de ecua¸ie 3x + 2y − z − 5 = 0. conform figurii: a a N v d P ˘ ˘ Pozi¸ia relativa a doua drepte în spa¸iu t t t Fie dreptele d1 . d2 de ecua¸ii: x − x1 = m1 x − x2 = m2 ¡ ¢ N ·v = sin β = cos N . v = Nv Am + Bn + Cp p = √ 2 + B 2 + C 2 m2 + n2 + p2 A y − y1 z − z1 = n1 p1 y − y2 z − z2 = .3.5 Unghiul β dintre dreapta d si planul Π este unghiul dintre dreapt˘ si proiec¸ia ei pe plan. ¸ t Ec. n2 p2 d2 M2 v2 M1 v1 d1 . c˘ utat˘ e de forma: a a λ (2 (y + 2) + 3 (x − 1)) + μ (2 (y + 2) + 3 (z − 2)) = 0 normala la acest plan e: N = 3λi + (2λ + 2μ) j + (3μ) k Normala la planul 3x + 2y − z − 5 = 0 este N1 = 3i + 2j − k.39- . ¸ a¸ t Dac˘ dreapta e dat˘ sub forma (ECD) iar planul sub forma (EGP) atunci . de ⊥ este: (3λ) 3 + (2λ + 2μ) 2 + (3μ) (−1) = 0 adic˘ : a 13λ + μ = 0 : μ = −13λ λ (2 (y + 2) + 3 (x − 1)) − 13λ (2 (y + 2) + 3 (z − 2)) = 0 3x − 24y − 39z + 27 = 0 ˘ ¸ Unghiul dintre o dreapta si un plan ¸ Fie dreapta d si planul Π. Cond.

m2 = n2 = p2 . m1 = n1 = p1 .6 Se nume¸te perpendiculara comun˘ a celor dou˘ drepte o dreapt˘ care le intersecteaz˘ pe s a a a a amândou˘ si este perpendicular˘ pe fiecare. m2 n2 p2 .3. p2 ) si v1 × v2 . respectiv M2 (x2 . Definitia 3. ¸ -40- . vectorii v 1 (m1 . v 2 6= 0 ¯ ¯ ¯ x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 ¯ ¯ ¯ ¯ m1 ¯ 6= 0 n1 z1 ¯ ¯ ¯ m2 ¯ n2 z2 Dac˘ a ¯ ¯ x2 − x1 ¯ ¯ m1 ¯ ¯ m2 ³− − → ´ −− M1 M2 . z1 ) .3. a¸ a Teorema 3. p1 ) si v 1 × v2 . M1 ∈ d2 dreptele coincid. n2 . dreptele sunt paralele. v 2 = 0 ¯ y2 − y1 z2 − z1 ¯ ¯ ¯ = 0 n1 z1 ¯ ¯ n2 z2 atunci sunt trei posibilt˘¸i: at / 1. v 1 . y1 .Ele n-au în general puncte comune (patru ecua¸ii cu trei necunoscute) dac˘ : t a ³− − → ´ −− M1 M2 . y2 . 3. neparalele.7 Perpendiculara comun˘ a celor dou˘ drepte este intersec¸ia planelor Π1 si Π2 detemia a t ¸ nate de punctul M1 (x1 . z2 ) . d2 de ecua¸ii: t x − x1 y − y1 z − z1 = = m1 n1 p1 x − x2 y − y2 z − z2 = = . v 1 . dac˘ nu sunt cazurile precedente. M1 ∈ d2 . dreptele se afl˘ în acela¸i plan (care?) si au un punct comun. m2 n2 p2 p1 m1 n1 2. n1 . vectorii ¸ v 2 (m2 . a a s ¸ ˘ ˘ Perpendiculara comuna a doua drepte în spa¸iu t t Fie în spa¸iu dreptele d1 .

ϕ ∈ [0. v 2 . a a Din figura precedent˘ rezult˘ c˘ distan¸a dintre drepte este în˘ l¸imea paralelipipedului construit pe veca a a t at −−→ −− torii v 1 . 180] . (EGS) reprezint˘ o sfer˘ cu centrul în punctul t a t a a q¡ ¢ ¡ m n p¢ ¡ ¢2 ¡ ¢2 m 2 C − 2 .4. ¸ Teorema 3. 90] unde parametrii sunt unghiurile ϕ.1) q Demonstra¸ie: distan¸a de la M la C este egal˘ cu (x − a)2 + (y − b)2 + (z − c)2 care egalat˘ cu R t t a a este echivalent˘ cu (3. − 2 . a a 2 2 2 Remarca 3. π] ⎩ z = R cos ϑ + c sau ϕ ∈ [−180. y.4.1 Se nume¸te sfer˘ mul¸imea tuturor punctelor din spa¸iu pentru care distan¸a la un punct s a t t t fix numit centrul sferei este egal˘ cu un num˘ r numit raza sferei.4.4. ϑ ∈ [0. z) apar¸ine sferei dac˘ si numai dac˘ coordonatele sale verific˘ ecua¸ia: t a¸ a a t (x − a)2 + (y − b)2 + (z − c)2 = R2 (3.1 Sfera se mai poate da si folosind ecua¸iile parametrice: ¸ t ⎧ ⎨ x = R cos ϕ sin ϑ + a y = R sin ϕ sin ϑ + b . ϑ ∈ [−90.4.1). c) si raza sferei R.2) .7 Se nume¸te distan¸a dintre dou˘ drepte în spatiu lungimea segmentului de pe perpendicus t a lara comun˘ cuprins între cele dou˘ drepte. M2 M1 deci: ¯³ − − →´¯ −− ¯ ¯ ¯ v 1 .4. − 2 si de raz˘ R = ¸ a + n + p − q dac˘ expresia de sub radical este pozitiv˘ .10 Ecua¸ia planului Π1 este: t ¯ ¯ x − x1 ¯ ¯ ¯ ¯ m1 ¯ ¯ ¯ n1 p1 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ n2 p2 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ y − y1 n1 p1 m1 p2 m2 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ z − z1 p1 m1 n1 m2 n2 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯=0 ¯ ¯ ¯ 3. 2π] . ¯ ¯ ¯ n1 p1 ¯2 ¯ p1 m1 ¯2 ¯ m1 n1 ¯2 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ n2 p2 ¯ + ¯ p2 m2 ¯ + ¯ m2 n2 ¯ Remarca 3. a a Din geometria sintetic˘ se stie c˘ distan¸a dintre dou˘ drepte este egal˘ cu distan¸a de la un punct arbitrar a ¸ a t a a t al unei drepte la planul paralel cu ea dus la prin cealalt˘ dreapt˘ .Definitia 3. v2 .¤ a Dac˘ în ecua¸ia de mai sus se fac calculele si se reduc termenii asemenea ob¸inem: a t ¸ t 2 2 2 x + y + z + mx + ny + pz + q = 0 (EGS) ˘ ecua¸ie care poart˘ denumirea de ecua¸ia generala a sferei. a a Fie centrul sferei C (a. b.4 Sfera Definitia 3. d2 ) = |v 1 × v2 | ¯ ¯ ¯ m1 ¯ n1 p1 ¯ ¯ ¯ m2 ¯ n2 p2 ¯ ¯ ¯ x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 ¯ = s¯ ¯ ¯ ¯ .3. ϑ din figura de mai jos: (EPS) (3.41- .3.1 Punctul M (x. M2 M1 ¯ = dist (d1 .

3 Dac˘ sfera este dat˘ sub form˘ general˘ atunci ecuatia planului tangent în punctul M0 de a a a a -42- .2 Ecua¸ia planului tangent la sfer˘ în punctul M0 este: t a (x − a) (x0 − a) + (y − b) (y0 − b) + (z − c) (z0 − c) = R2 (EPTS) Tinând cont de faptul c˘ coordonatele lui M0 verific˘ ecua¸ia sferei.z M q O x f y pentru ϕ constant se ob¸in pe sfer˘ jum˘ t˘¸i de cecuri mari ("meridiane").4.4. y0 .. iar pentru ϑ constant se ob¸in pe t a a at t sfer˘ cercuri ("paralele"). .2 Ecua¸ia planului tangent la sfer˘ se ob¸ine din (EGS) prin dedublare : t a t (x − a)2 = (x − a) (x − a) → (x − a) (x0 − a) . rezult˘ (EPTS).. deci ecua¸ia sa este: a t (x − x0 ) (x0 − a) + (y − y0 ) (y0 − b) + (z − z0 ) (z0 − c) = 0 Dar x − x0 = (x − a) − (x0 − a) .. a a a t a a Fie M0 (x0 . .4. z0 ) un punct pe sfer˘ . Remarca 3.¤ ¸ a a t a −− −→ ¸ Demonstra¸ie: Planul tangent la sfer˘ în M0 este determinat de M0 si normala CM0 = (x0 − a) i + . care înlocuite în ecua¸ia de mai sus dau: t ³ ´ (x − a) (x0 − a) + (y − b) (y0 − b) + (z − c) (z0 − c) − (x0 − a)2 + (y0 − b)2 + (z0 − c)2 = 0 Remarca 3.. a Teorema 3. a Legat de sfer˘ ne propunem s˘ determin˘ m ecua¸ia unui plan tangent la sfer˘ într-un punct de pe sfer˘ .. t a (planul este perpendicular pe raz˘ ).

M0 r’ t r’ s Remarca 3. x = x+x 2 y + y0 z + z0 x + x0 +n +p +q =0 2 2 2 x+x0 → 2 .4 In general un plan este tangent la sfer˘ dac˘ distan¸a de la centrul sferei la plan este egal˘ a a t a cu raza.1 Se nume¸te elipsoid mul¸imea punctelor din spa¸iu M (x.5 3.4. (Elips) a2 b c .5. z) care într-un sistem de cos t t ordonate bine ales verific˘ ecua¸ia: a t x2 y 2 z 2 + 2 + 2 = 1.pe sfer˘ este: a xx0 + yy0 + zz0 + m dedublarea fiind: x2 = xx → xx0 . 3. y.5.43- .1 Elipsoid Cuadrice pe ecua¸ii reduse t Definitia 3.

1 Oz 0 -2 0 -1 Ox -1 0 Oy 1 2 Pentru a studia suprafa¸a dat˘ vom afla intersec¸iile ei cu planele de coordonate si cu plane paralele cu t a t ¸ planele de coordonate. z0 ) fa¸a de Ox este M2 (x0 . y0 . y0 .1 Intersec¸ia elipsoidului cu planul xOy este elipsa de ecua¸ie x2 + y2 = 1. y0 .2 Axele de coordonate si planele de coordonate sunt axe. z0 ) pe elisoid. iar cu plane t b y2 γ2 x2 t paralele cu xOy .2 Ecua¸ia planului tangent la elipsoid în M0 este: t xx0 yy0 zz0 + 2 + 2 = 1. este elipsa de ecua¸ie a2 + b2 = 1 − c2 . (adic˘ dac˘ un punct se afl˘ pe elipsoid si simetricul s˘ u fa¸a de axe. z0 ) fa¸a de yOz este M1 (−x0 . t˘ t˘ Dac˘ avem un punct M0 (x0 . simetricul punctului a ¸ a M0 (x0 . pentru |γ| < c. a2 b c -442 2 . Remarca 3. un punct pentru |γ| = c si vid˘ pentru |γ| > c.5. respectiv plan).z = γ.Ex. −z0 ) . respectiv plane se afl˘ pe a a a ¸ a t˘ a elipsoid (dou˘ puncte sunt simetrice fat˘ de o dreapt˘ sau plan dac˘ mijlocul segmentului care le une¸te este a a a a s pe dreap˘ sau plan si acest segment este perependicular pe dreapt˘ . −y0 . Un calcul simplu ne conduce la: t a Teorema 3.5. atunci: a Teorema 3.5. respectiv plane de simetrie pentru ¸ elipsoid.1 Este dev˘ rat˘ o teorem˘ analoag˘ pentru intersec¸ia cu plane paralele cu celelate plane de a a a a t coordonate. ¸ a Remarca 3.5.

5.5.3. 2 a b c Teorema 3. y = β.2 ˘ Hiperboloidul cu o pânza Definitia 3. este o familie de a elipse: x2 y 2 γ2 + 2 =1+ 2.5. este o familie de t a hiperbole: x2 z 2 β2 − 2 =1− 2. (HIP1) a2 b c -4 2 -2 0 0 -2 4 2 4 Ox Oy 2 Oz 0 -2 -4 Un calcul simplu ne conduce la: Teorema 3.45- .3 Intersectia hiperboloidului cu o pânz˘ cu plane paralele cu xOy .2 Se nume¸te hiperboloid cu o pânz˘ mul¸imea punctelor din spa¸iu care într-un sistem de s a t t coordonate bine ales verific˘ ecua¸ia: a t x2 y 2 z 2 + 2 − 2 = 1. a2 c b .4 Intersec¸ia hiperboloidului cu o pânz˘ cu plane paralele cu xOz.5. z = γ.

a2 c b -46- . este o familie de hiperbole: x2 y 2 γ2 − 2 =1+ 2.3 ˘ Hiperboloidul cu doua pânze Definitia 3.1 Teorema 3. y = β. a2 b c Teorema 3.5. b2 c a Remarca 3. este o familie de t a hiperbole: y2 z 2 α2 − 2 = 1− 2. x = α.5.5 Intersec¸ia hiperboloidului cu o pânz˘ cu plane paralele cu yOz.7 Intersec¸ia hiperboloidului cu 2 pânze cu plane paralele cu xOz.5.5.6 Intersectia hiperboloidului cu 2 pânze cu plane paralele cu xOy .3 Axele si planele de simetrie sunt acelea¸i ca la elipsoid.3 Se nume¸te hiperboloid cu dou˘ pânze mul¸imea punctelor din spa¸iu care într-un sistem s a t t de coordonate bine ales verific˘ ecua¸ia: a t x2 y 2 z 2 − 2 − 2 = 1.5. ¸ s 3. (HIP2) a2 b c Un calcul simplu ne conduce la: Teorema 3. z = γ.5. este o familie de t hiperbole: x2 z 2 β2 − 2 =1+ 2.

Teorema 3.5.8 Intersec¸ia hiperboloidului cu 2 pânze cu plane paralele cu yOz, x = α, (pentru |α| > t a)este o familie de elipse: y2 z2 α2 + 2 = 2 − 1. 2 b c a Remarca 3.5.4 Axele si planele e simetrie sunt acelea¸i ca la elipsoid. ¸ s

3.5.4

Paraboloidul eliptic

Definitia 3.5.4 Se nume¸te paraboloid eliptic mul¸imea punctelor a c˘ ror coordonate, într-un sistem bine s t a ales, verific˘ ecua¸ia: a t x2 y2 2z = 2 + 2 . (PE) a b

Un calcul simplu ne conduce la:

Teorema 3.5.9 Intersec¸ia parabolidului eliptic cu plane paralele cu xOy, z = γ > 0, este o familie de t elipse: x2 y2 + 2 = 2γ a2 b z = γ

Teorema 3.5.10 Intersec¸ia paraboloidului eliptic cu plane paralele cu xOz, y = β, este o familie de t parabole: x2 β 2 + 2 = 2z a2 b y = β. - 47-

Teorema 3.5.11 Intersec¸ia paraboloidului eliptic cu plane paralele cu yOz, x = α, este o familie de t parabole: α2 y2 + 2 = 2z a2 b x = α. Remarca 3.5.5 Axa de simetrie e doar Oz , iar plane de simetrie xOz, yOz.

3.5.5

Paraboloidul hiperbolic

Definitia 3.5.5 Se nume¸te parabiloid hiperbolic mul¸imea punctelor a c˘ ror coordonate, într-un sistem s t a bine ales, verific˘ ecua¸ia: a t x2 y 2 2z = 2 − 2 . (PH) a b

Un calcul simplu ne conduce la: Teorema 3.5.12 Intersec¸ia paraboloidului hiperbolic cu plane paralele cu xOy , z = γ,este format˘ din t a hiperbole: x2 y2 − 2 = 2γ. a2 b Teorema 3.5.13 Intersec¸ia paraboloidului hiperbolic cu plane paralele cu xOz , y = β,este format˘ din t a parabole: x2 β 2 − 2 = 2z. a2 b -48-

Teorema 3.5.14 Intersec¸ia paraboloidului hiperbolic cu plane paralele cu yOz , x = α,este format˘ din t a parabole: α2 y 2 − 2 = 2z. a2 b

Remarca 3.5.6 Axa de simetrie e doar Oz , iar plane de simetrie xOz, yOz.

3.5.6

˘ Generatoare rectilinii pentru hiperboloidul cu o pânza

Fie ecua¸ia hiperboloidului cu o pânz˘ (HIP1). Ea se poate pune sub forma: t a ³x z ´ ³x z ´ ³ y´³ y´ − + = 1− 1+ a c a c b b care este echivalent˘ cu: a x z 1+ y a − c = x b (3.5.1) z 1− y b a + c sau: x z 1− y a − c = x b (3.5.2) z 1+ y b a + c Dac˘ egal˘ m rapoartele din (3.5.1) cu λ, pentru λ fixat ele sunt ecua¸iile unei drepte, aflat˘ în întregime pe a a t a suprafa¸a. t˘ Definitia 3.5.6 Se nume¸te prima familie de generatoare rectilinii pentru hiperboloidul cu o pânz˘ mul¸imea s a t dreptelor din spa¸iu de ecua¸ii: t t x z 1+ y a − c = x b = λ, λ∈R (G1) z 1− y b a + c si a doua familie de generatoare rectilinii pentru hiperboloidul cu o pânz˘ mul¸imea dreptelor din spa¸iu ¸ a t t de ecua¸ii: t x z 1− y a − c = x b =μ μ∈R (G2) z 1+ y b a + c Propriet˘¸ile generatoarelor rectilinii sunt date de: at Teorema 3.5.15 Prin orice punct de pe hiperboloid trece câte o generatoare din fiecare familie.

Teorema 3.5.16 Dou˘ generatoare din aceea¸i familie nu se intersecteaz˘ . a s a Demonstra¸ie: Ar˘ t˘ m c˘ sistemul: t aa a
−z 1− y c = x b = μ1 z 1+ y b a + c x z 1− y a − c = x b = μ2 z 1+ y b ¡ a + c ¢ nu are solu¸ii pentru μ1 6= μ2 . Avem (μ1 − μ2 ) 1 + y = 0 rezult˘ y = −b. t a b
x a

Teorema 3.5.17 Dou˘ generatoare din familii diferite au un singur punct comun. a - 49-

5. (G1) y x z a − b si a doua familie de generatoare rectilinii pentru hiperboloidul cu o pânz˘ mul¸imea dreptelor din spa¸iu ¸ a t t de ecua¸ii: t x −y 2 μ∈R = a b =μ (G2) y x z a + b Propriet˘¸ile generatoarelor rectilinii sunt date de: at Teorema 3.20 Dou˘ generatoare din familii diferite au un singur punct comun.19 Dou˘ generatoare din aceea¸i familie nu se intersecteaz˘ .5. ea se poate pune sub forma: t ³x y ´ ³x y ´ − + 2z = a b a b care este echivalent˘ cu: a x +y 2 = a b (3.5. a s a Teorema 3. t˘ Definitia 3.4) y = x z a + b t a Dac˘ egal˘ m rapoartele din (3. a -50- .18 Prin orice punct de pe paraboloid trece câte o generatoare din fiecare familie.3) y x z a − b sau: y x 2 a − b (3.5.5.3. Teorema 3.5. aflat˘ în întregime pe a a suprafa¸a.5.5. pentru λ fixat ele sunt ecua¸iile unei drepte.7 Generatoare rectilinii pentru paraboloidul hiperbolic Fie ecua¸ia paraboloidului hiperbolic (PH).3) cu λ.7 Se nume¸te prima familie de generatoare rectilinii pentru paraboloidul hiperbolic mul¸imea s t dreptelor din spa¸iu de ecua¸ii: t t x +y 2 λ∈R = a b = λ.

. rescris : ¸ ⎧ ⎪ ⎪ ⎨ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ⎪ ⎪ ⎩ 1 a 1 a 1 a 1 a x a x a este compatibil dac˘ : a 2 −y =λ b y + b − λz = 0 .Dem la tp2: x a x a 2 − 2 − 2 − y b y b = = x a x a + z + z y b y b = λ1 = λ2 cu λ1 6= λ2 . y x 2 a + b = μ − y − μz = 0 b −1 b 1 b 1 b −1 b Sc˘ zând prima linie din celelalte: a ¯ 1 2 ¯ a −1 0 b λ ¯ 2 2 ¯ 0 −λ − λ b ¯ 2 2 ¯ 0 2 0 μ−λ b ¯ ¯ 0 0 −μ − 2 λ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ = ¯ ¯ ¯ = = ¯ ¯ 2 2 ¯ ¯ b ¯ 2 −λ 2− λ 2 ¯ 1¯ 0 μ−λ ¯= ¯ a¯ b ¯ 0 −μ − 2 ¯ λ ¯ ¯ 2 2 ¯ ¯ ¯ 2 ¯ b −λ − λ ¯ 1¯ 2 ¯ λ 2 ¯ μ ¯ 0 λ = μ ¯ 2 ¯ a¯ ¯ 0 −μ − 2 ¯ ab −μ − λ λ 2 (−2 + 2) = 0 ab ¯ 2 0 λ ¯ ¯ −λ 0 ¯ ? ¯=0 2 0 μ ¯ ¯ −μ 0 ¯ ¯ ¯ ¯= ¯ Exercise 1 S˘ se determine generatoarele rectilinii ale p h a 2z = x2 − y 2 paralele cu planul x + y + z = 10. dem. si 3 nec. n-am sol. la tp3: x a x a y b y b x a = = x a x a 2 + + z − z y b y b =λ =μ sistem cu 4 ec.51- .

v) .6. I1 . u ∈ I1 .1 Gener˘ ri de suprafe¸e a t Notiuni generale de curbe si suprafe¸e ¸ t Definitia 3. v) y = y (u.2 Se nume¸te suprafa¸a în spa¸iu mul¸imea punctelor ale c˘ ror coordonate sunt func¸ii cons t˘ t t a t tinue de doi parametri reali.6 3. v ∈ I2 . t ∈ I ⊂ R (EPC) ⎩ z = z (t) .6.x−y 2 = incompatibil. deci: a ⎧ ⎨ x + y + z = 10 x − y − 2λ = 0 ⎩ λx + λy − z = 0 ¯ ¯ ¯ 1 1 1 ¯ ¯ ¯ ¯ 1 −1 0 ¯ = 0 ¯ ¯ ¯ λ λ −1 ¯ ½ x−y+2=0 x+y+z =0 z =λ x+y x − y − 2λ = 0 λx + λy − z = 0 2 x−y = =μ z x+y x − y − μz = 0 μx + μy − 2 = 0 x + y + z = 10 x − y − μz = 0 μx + μy − 2 = 0 ¯ ¯ ¯ 1 1 1 ¯ ¯ ¯ ¯ 1 −1 −μ ¯ = 0 ¯ ¯ ¯ μ μ 0 ¯ ½ x−y =0 ! −2 = 0 sistem incompatibil: : 2μ = 0 deci: 3. rezult˘ λ = −1.1 Se nume¸te curb˘ în spa¸iu mul¸imea punctelor a c˘ ror coordonate sunt func¸ii continue s a t t a t de un parametru real. fiecare luând valori într-un interval: ⎧ ⎨ x = x (u. I2 ⊂ R (EPS) ⎩ z = z (u.6. care ia valori într-un interval: ⎧ ⎨ x = x (t) y = y (t) . v) -52- Definitia 3.

z) = 0 F2 (x.M v D M0 G 2 Remarca 3. parametrice: z =c± R2 − (x − a)2 − (y − b)2 3.6. z) = 0.2 Suprafe¸e cilindrice t Definitia 3. pentru o curb˘ . (EES) t t t a t Remarca 3.6.1 Ecua¸iile (EPC). implicit˘ : a (x − a)2 + (y − b)2 + (z − c)2 = R2 Ec. y. y) .3 Se nume¸te suprafa¸a cilindric˘ o suprafa¸a generat˘ de o dreapt˘ care r˘ mâne paralel˘ s t˘ a t˘ a a a a cu o dreapt˘ dat˘ si intersecteaz˘ o curb˘ dat˘ (sau verific˘ alt˘ condi¸ie geometric˘ ). explicit˘ : a q ec. y.1 Sfera: ec.6. cil. iar dreptele paralele cu ∆ se numesc generatoare s a ale sup.6. Ne propunem în cele ce urmeaz˘ s˘ determin˘ m ecua¸iile suprafe¸ei cilindrice. y. a a a t t Vom face acest lucru în dou˘ variante: a t Teorema 3. v se ob¸ine ecua¸ia implicit˘ t t t t a a suprafe¸ei: t F (x.(EPS) se numesc ecua¸iile parametrice ale curbei. a a¸ a a a a a t a Remarca 3.3 Analog.6. z) = 0 sau forma explicit˘ : a ½ y = f1 (x) .1 Dac˘ dreapta ∆ are ecua¸iile canonice: a y − y1 z − z1 x − x1 = = a b c . t t t Remarca 3. respectiv suprafe¸ei.2 Eliminând în ecua¸iile parametrice ale suprafe¸ei parametrii u. eliminând t se ob¸in ecua¸iile curbei ca intersec¸ie de dou˘ suprafe¸e: a ½ F1 (x.53- .6.4 Curba Γ se nume¸te curb˘ directoare. z = f2 (x) Exemplul 3.6.6. (EIS) t t a t iar rezolvând ecua¸ia de mai sus în raport cu z se ob¸ine ecua¸ia explicit˘ a suprafe¸ei: t z = f (x.

2π] . ⎩ Z = z (t) + λc (EPSC) t a a Demonstra¸ie. Exist˘ atunci un punct M0 (x (t) . λ ∈ R ⎩ Z = 3λ -54- .6. y (t) . z = 0. iar curba Γ x = cos t. deci exist˘ λ ∈ R: a ¡ ¢ −− −→ M0 M = λ ai + bj + ck −− −→ M0 M = (X − x (t)) i + (Y − y (t)) j + (Z − z (t)) k egalând coordonatele celor doi vectori din egalitatea de mai sus rezult˘ (EPSC).6. λ ∈ R ⎩ Z = 4t + 3λ 10 0 -10 -4 4 -2 0 2 4 -5 -2. t ∈ I ⊂ R. Z) un punct pe suprafa¸a cilindric˘ .5 Exemplul 3. Ecua¸iile parametrice ale suprafe¸ei cilindrice vor fi t t ⎧ ⎨ X = 2t + 1 · λ Y = 3t + 2λ t. Fie M (X. t ∈ I ⊂ R ⎩ z = z (t) atunci suprafa¸a cilindric˘ are ecua¸iile parametrice: t a ⎧t ⎨ X = x (t) + λa Y = y (t) + λb . z = 4t.t ∈ [0. 2π] . a Exemplul 3.2 Fie drepta ∆ ca mai sus.si curba Γ are ecua¸iile parametrice ¸ t ⎧ ⎨ x = x (t) y = y (t) . y = sin t.1 Fie dreapta ∆: si curba Γ : ¸ y−2 z−3 x−1 = = 1 2 3 x = 2t. Y. z (t)) t −− −→ pe curba Γ astfel încât M0 M este paralel cu dreapta ∆.5 0 5 2. λ ∈ R. Ecua¸iile parametrice ale suprafe¸⎧ cilindrice vor fi t tei ⎨ X = cos t + λ Y = sin t + 2λ t ∈ [0. y = 3t.

6.55- . y = 0) au ecua¸iile: t x = α.1). z) = 0 are solu¸ie. z) se afl˘ pe suprafa¸a atunci el se afl˘ pe o dreapt˘ paralel˘ cu t a a t˘ a a a ∆. y. β din (3. z ): t a H (α. β) = 0 înlocuind în formula de mai sus pe α. y. y. z) = 0 ⎪ ⎪ ⎩ F2 (x.2 Dac˘ dreapta ∆ este dat˘ ca intersec¸ie de dou˘ plane a a t a ½ A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 si curba Γ ca intersec¸ie de dou˘ suprafe¸e atunci ecua¸ia implicit˘ a suprafe¸ei cilindrice este: ¸ t a t t a t H (A1 x + B1 y + C1 z + D1 . A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0.Teorema 3. a Exemplul 3.6.6. y. (3. deci sistemul: a ⎧ ⎪ A1 x + B1 y + C1 z + D1 = α ⎪ ⎨ A2 x + B2 y + C2 z + D2 = β F1 (x. deci coordonatele sale verific˘ : a ½ A1 x + B1 y + C1 z + D1 = α (3.1) Demonstra¸ie.2) A2 x + B2 y + C2 z + D2 = β Dreapta de mai sus intersecteaz˘ curba Γ. de unde rezult˘ (eliminând x.6. y = β.6.3 S˘ se afle suprafa¸a cilindric˘ care are generatoarele paralele cu Oz si trece prin curba: a t a ¸ ½ 2 2 =4 x + 2y z=0 Toate dreptele paralele cu Oz (x = 0.2) rezult˘ formula (3. Dac˘ un punct M (x. sistemul de patru ecua¸ii fiind: t ⎧ x=α ⎪ ⎪ ⎨ y=β 0 ⎪ ⎪ 2 z =2 ⎩ x + 2y = 4 Ob¸inem condi¸ia de compatibilitate: t t α2 + 2β 2 − 4 = 0 deci ecuatia suprafe¸ei va fi: t x2 + 2y2 − 4 = 0 x2 y 2 + = 1 4 2 .6.

a a a t t Teorema 3.5 Se poate demonstra c˘ o ecua¸ie în care apar doar coordonatele x. z = 0.3 Dac˘ punctul M0 are coordonatele (x0 . are ecua¸iile parametrice: t x = λ cos t + 0(1 − λ).6. 2 0 -2 -2 0 2 Demonstra¸ia este asem˘ n˘ toare cu cea de la suprafa¸a cilindric˘ . t 3. 0.6. y = sin t.4 Se nume¸te suprafa¸a conic˘ o suprafa¸a generat˘ de o dreapt˘ care trece printr-un punct s t˘ a t˘ a a fix si intersecteaz˘ o curb˘ dat˘ (sau verific˘ alt˘ condi¸ie geometric˘ ). z0 ) si curba Γ are ecua¸iile parametrice a ¸ t ⎧ ⎨ x = x (t) y = y (t) . t 5 0 -56- . ¸ a a a a a t a M0 MG M G Ne propunem în cele ce urmeaz˘ s˘ determin˘ m ecua¸iile suprafe¸ei conice.t ∈ [0. z = 2 − 2λ. (EPSC) ⎩ Z = z0 + λ (z (t) − z0 ) Exemplul 3.6. t ∈ I ⊂ R. t ∈ I ⊂ R ⎩ z = z (t) atunci suprafa¸a conic˘ are ecua¸iile parametrice: t ⎧ a t ⎨ X = x0 + λ(x (t) − x0 ) = λx (t) + (1 − λ) x0 Y = y0 + λ (y (t) − y0 ) . înlocuind condi¸ia de paralelism cu t a a t a t −−→ −− dreapta cu condi¸ia de coliniaritate cu M0 MΓ .3 Suprafe¸e conice t Definitia 3. y reprezint˘ ecuatia unei a t a suprafe¸e cilidrice cu generatoarele paralele cu Oz. 2) care trece prin curba Γ x = cos t. y = λ sin t. λ ∈ R.Remarca 3. y0 .6. 2π] .1 Conul cu centrul în punctul M0 (0.6.

y.57- . H .6. z) = 0 care trebuie s˘ fie compatibil.5 Dac˘ dreapta ∆ este dat˘ ca intersec¸ie de dou˘ plane: a a t a ½ A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 planul Π are ecua¸ia: t A3 x + B3 y + C3 z + D3 = 0 si curba Γ este dat˘ ca intersec¸ie de dou˘ suprafe¸e atunci ecuatia suprafe¸ei conoide este: ¸ a t a t t ¶ µ A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0.6. A1 x + B1 y + C1 z + D1 A1 x + B1 y + C1 z + D1 Demonstra¸ie: Toate dreptele care trec prin M0 au ec. y. de forma: t A2 x + B2 y + C2 z + D2 = α (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) A3 x + B3 y + C3 z + D3 = β (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) punând condi¸ia s˘ intersecteze curba Γ avem sistemul: t a ⎧ ⎪ A2 x + B2 y + C2 z + D2 = α (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) ⎪ ⎨ A3 x + B3 y + C3 z + D3 = β (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) F1 (x.4 Suprafe¸e conoide t Definitia 3. Eliminând (x.6. este paralel˘ cu un plan dat si intersecteaz˘ o curb˘ dat˘ (sau verific˘ alt˘ condi¸ie geometa a a ¸ a a a a a t ric˘ ). y. rezult˘ a ¶ µ A2 x + B2 y + C2 z + D2 A3 x + B3 y + C3 z + D3 = 0. z) rezult˘ : a a H (α. H A3 x + B3 y + C3 z + D3 . H . A1 x + B1 y + C1 z + D1 A1 x + B1 y + C1 z + D1 3. β din primele 2 ec. a M0 D G MG P M Teorema 3.6. β) = 0 Înlocuind α.Teorema 3. A2 x + B2 y + C2 z + D2 .4 Dac˘ punctul M0 este dat ca intersec¸ie de trei plane: a t ⎧ ⎨ A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 ⎩ A3 x + B3 y + C3 z + D3 = 0 si curba Γ ca intersec¸ie de dou˘ suprafe¸e atunci ecua¸ia implicit˘ a suprafe¸ei conice este: ¸ t a t t a t ¶ µ A2 x + B2 y + C2 z + D2 A3 x + B3 y + C3 z + D3 = 0.5 Se nume¸te suprafa¸a conoid˘ o suprafa¸a generat˘ de o dreapt˘ care intersecteaz˘ o s t˘ a t˘ a a a dreapt˘ dat˘ . z) = 0 ⎪ ⎪ ⎩ F2 (x.

z) apar¸ine suprafe¸ei conoide atunci coordonatele sale t t a a t t verific˘ sistemul: a ⎧ ⎪ A3 x + B3 y + C3 z + D3 = α ⎪ ⎨ A1 x+B1 y+C1 z+D1 A2 x+B2 y+C2 z+D2 = β ⎪ F1 (x. trec prin a t t Oz si intersecteaz˘ curba: ¸ a x2 + z 2 = 1.1 S˘ se afle ecua¸ia suprafe¸ei conoide care are generatoarele paralele cu xOy. y.6.6. = β y Rezolvând sistemul format cu ultimele trei ecua¸ii si înlocuind în prima ob¸inem: t ¸ t 2 2 (4β) + α − 1 = 0 deci ecua¸ia suprafe¸ei va fi: t t µ ¶2 4x + z 2 − 1 = 0.6. z) = 0 ⎪ ⎩ F2 (x. y = 4. y. z = α.5 Suprafe¸e de rota¸ie t t Definitia 3. y 8 6 1 0. -58- .5 0 -0. β) = 0. t a a a a Exemplul 3. z) = 0 iar din condi¸ia de compatibilitate rezult˘ c˘ H (α.Pentru demonstra¸ie se ¸ine cont c˘ dac˘ M (x.6 Se nume¸te suprafa¸a de rota¸ie o suprafa¸a ob¸inut˘ din rota¸ia unei curbe în jurul unei s t˘ t t˘ t a t drepte. y = 4 Sistemul precedent devine: x x2 + z 2 = 1. de unde rezult˘ formula cerut˘ .5 -1 -2 2 -1 0 1 2 0 4 2 3. y.

z) = 0 atunci ecua¸ia implicit˘ a suprafe¸ei de rota¸ie va fi: t a t t ´ ³ H ax + by + cz. β) rezult˘ din compatibilitatea sistemului: t a ax + by + cz = α 2 (x − x1 ) + (y − y1 )2 + (z − z1 )2 = β F1 (x. z = α.6.1 S˘ se afle suprafa¸a ob¸inut˘ prin rota¸ia dreptei: a t t a t x − z = 1 − y. supr. y = α ⇒ 2 2 2 1 + α + α − β = 0 ⇒ ec. z) = 0 F2 (x. y.D G Teorema 3.: ¡ ¢ 2 2 1 + z + z − x2 + y2 + z 2 = 0 x2 + y 2 − z 2 = 1 . x + z = 1 + y 2 + y 2 − z 2 = 1: axa Oz în jurul axei Oz. Exemplul 3. y.6 Dac˘ dreapta ∆ este dat˘ sub forma canonic˘ : a a a y − y1 z − z1 x − x1 = = a b c si curba Γ ca intersec¸ie de dou˘ suprafe¸e: ¸ t a t ½ F1 (x. y. y.6. (x − x1 )2 + (y − y1 )2 + (z − z1 )2 = 0. (R˘ spuns: x a x y z = = 0 0 1 sistemul: z=α x2 + y2 + z 2 = β x−z =1−y x+z =1+y rezult˘ : a x = 1.59- . z) = 0 F2 (x. z) = 0. de rot. unde func¸ia H (α.

-60- . z (t)) : t X − x1 Y − y1 Z − z1 = = =s a b c a (X − x (t)) + b (Y − y (t)) + c (Z − z (t)) = 0 rezult˘ (X. y (t) . t fixat s˘ se afle ec.1 0 -1 1 0. s ∈ [0. t ∈ I ⊂ R ⎩ z = z (t) Ideea: pt. în a plan perpendicular pe ∆. Centrul cercului: intersec¸ia cu ∆ a planului perp. − versorii vectorilor − . − .5 0 -0.5 -1 -1 0 1 Ec. Raza cercului va fi distan¸a de la (x (t) . 2π] → u2 r i j k u1 TOR S˘ se afle ecua¸iile parametrice si ecua¸ia implicit˘ a suprafe¸ei ob¸inute prin rota¸ia cercului: a t ¸ t a t t t x = 0 2 (y − a) + z 2 = b2 în jurul axei Oz. Z) . parametrice ale unei supr. pe ∆ prin (x (t) . parametrice ale cercului descris de punctul de pe Γ . Y. z (t)) la dreapta ∆ : a t s¯ ¯2 ¯ ¯2 ¯ ¯2 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ y (t) − y1 z (t) − z1 ¯ ¯ + ¯ z (t) − z1 x (t) − x1 ¯ + ¯ x (t) − x1 y (t) − y1 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ b c c a a b √ R= a2 + b2 + c2 un vector perp. cerc cu centrul pe ∆. de rota¸ie: Dac˘ dreapta ∆ este dat˘ sub forma canonic˘ : t a a a y − y1 z − z1 x − x1 = = a b c si curba Γ are ecua¸iile parametrice ¸ t ⎧ ⎨ x = x (t) y = y (t) . pe vectorul director al dreptei ∆ este: ¯ − − − ¯ ¯ → → → ¯ ³ − → −´ ³ − → −´ ¯ i j k ¯ → → − → → − → = a i +bj +ck × α i +β j +γk =¯ − ¯ v1 ¯ a b c ¯ ¯ α β γ ¯ ³ → →´ → → → = a− + b− + c− × − − v2 i j k v1 → → − . y (t) . Dac˘ notez cu − vectorul de pozi¸ie al unui punct de pe cerc: → → → v1 v2 r Fie u 1 u 2 a t → → → → → − = X − + Y − + Z − + R (− cos s + − sin s) .

2π] centrul cercului pe care se misc˘ un punct cu t fixat este: a (0. Punctul de pe TOR va avea vectorul de pozitie: s r = (0. parametrice: curba care se rote¸te are ec.Ec. b sin t) + (a + b cos t) (cos s. t ∈ [0. implicit˘ : a Ec. 2π] . 0. b sin t) iar raza cercului pe care se rote¸te este a + b cos t.61- . implicit˘ : a ⎧ ⎪ ⎪ ⎨ din ec. sin s. t ∈ [0. s ∈ [0.: ec. 0) adic˘ : a x = (a + b cos t) cos s y = (a + b cos t) sin s z = b sin t. 2π] p ¡ ¢ a2 ± 2a b2 − z 2 + b2 − z 2 = x2 + y 2 ¡ ¢ ¡ ¢2 4a2 b2 − z 2 = x2 + y 2 + z 2 − b2 − a2 ³ ´2 p a ± b2 − z 2 + z 2 = x2 + y2 + z 2 ³ ´2 p a ± b2 − α2 + α2 = β x=0 (y − a)2 + z 2 = b2 z=α ⎪ ⎪ ⎩ 2 x + y2 + z 2 = β p y = a ± b2 − α2 . a doua rezult˘ a Înlocuind în ultima ec. parametrice: s x = 0 y = b cos t + a z = b sin t. 0.

Mai precis: s t t a a Teorema 4.1. a a r ’(t) r(t+ Dt) -r (4.1.1 r0 (t) exist˘ dac˘ si numai dac˘ func¸iile reale de o variabil˘ real˘ x. s Dac˘ : a r (t) = x (t) i + y (t) j + z (t) k atunci se poate demonstra: a a¸ a t a a Teorema 4.Capitolul 4 Geometrie diferen¸ial˘ t a 4.1 Se nume¸te derivata vectorului r în punctul t vectorul r0 (t) definit de: s r (t + ∆t) − r (t) = r0 (t) .1 Derivata unui vector se poate interpreta mecanic ca viteza instantanee.1.1 No¸iuni preliminare t (4.1.1. t ∈ I ⊆ R Definitia 4. iar f o func¸ie real˘ derivabil˘ în t atunci: a 0 0 (t) ± r 0 (t) (r1 (t) ± r2 (t)) = r1 2 0 (f (t) r1 (t))0 = f 0 (t) r1 (t) + f (t) r1 (t) 0 0 (r1 (t) · r2 (t))0 = r1 (t) · r2 (t) + r1 (t) · r2 (t) (4.1. expresia lui r (t) fiind legea de mi¸care a uni punct.5) -62- .3) (4.4) (4. r2 sunt vectori derivabili.2) M (t) r(t) M1 r(t+Dt) N O −→ − (în figura de mai sus M N = r(t+∆t)−r(t) ∆t Derivata unui vector ) Remarca 4.1. y.1.1.1) Fie un vector a c˘ rui coordonate depind de un parametru real t : a r = r (t) . lim ∆t→0 ∆t dac˘ limita din membrul stâng exist˘ . z sunt derivabile ¸ în t si: r0 (t) = x0 (t) i + y 0 (t) j + z 0 (t) k Regulile de derivare pentru vectori sunt acelea¸i ca pentru func¸ii reale.2 Dac˘ r1 .

a a Demonstra¸ie: Din (4. exemple. a a a 4.2 4. y) = 0 sau sub forma implicit˘ : a sau sub forma explicit˘ : a (EiCP) y = f (x) sau x = g (y) (EECP) In plan se mai utilizeaz˘ si coordonatele polare.1 Dac˘ vectorul r (t) are lungime constant˘ atunci r0 (t) este perpendicular pe r (t) . implicite.2. polare) t t sunt echivalente.5) pentru r1 (t) = r2 (t) = r (t) deoarece r (t) · r (t) = ct. rezult˘ prin derivare t a 0 = 2r (t) · r0 (t) adic˘ (dac˘ niciunul din vectori nu e vectorul nul) c˘ r0 (t) este perpendicular pe r (t) .2.1 Geometria diferen¸ial˘ a curbelor plane t a Curbe plane: no¸iuni generale. t (EPCP) Reamintim c˘ o curb˘ plan˘ poate fi dat˘ parametric sub forma: a a a a ½ x = x (t) t∈I ⊆R y = y (t) Vectorial: r = r (t) = x (t) i + y (t) j. în care un punct M este determinat prin distan¸a de la a¸ t ¸ a a a a punct la un punct fixat O (originea) si unghiul f˘ cut de o ax˘ fix˘ care trece prin O (axa polar˘ ) cu vectorul −→ − OM : M r q O x Coordonatele polare ale punctului M din figura de mai sus sunt (ρ.1. dând ρ în func¸ie de θ : a a¸ t (ECPP) ρ = ρ (θ) Remarca 4. t ∈ I ⊆ R F (x.1. θ) .6) Din teorema precedent˘ rezult˘ : a a Corolarul 4.1) y = ρ sin θ sin θ = y . . cos θ = x ρ ρ O curb˘ poate fi dat˘ si în coordonate polare.2. explicite.1.1 In anumite condi¸ii ecua¸iile unei curbe plane (parametrice.0 0 (r1 (t) × r2 (t))0 = r1 (t) × r2 (t) + r1 (t) × r2 (t) (4. Leg˘ tura dintre coordonatele polare a si cele carteziene este dat˘ de: ¸ a p ½ ½ x = ρ cos θ ρ = x2 + y 2 respectiv (4.63- .

Remarca 4. t ∈ I ⊆ R r = r (t1 ) .2 O aceea¸i curb˘ admite mai multe parametriz˘ ri: s a a r = r (t) . R] . C axul t ¸ ¸ ¸ t a¸ ¸ ro¸ii iar T este punctul de contact dintre roat˘ si sosea. 2π] este: Rezult˘ : a − → OT = ati − → T C = aj µ µ ¶ ¶ ¶ µ −→ − 3π 3π CM = a cos − t i + sin −t j 2 2 -64- .1 Fie cercul de centru O si raz˘ R. cu derivat˘ continu˘ si pozitiv˘ pe I1 . si alegem ca si parametru unghiul t dintre M C si CT unde este pozi¸ia cuiului.1 S˘ se afle traiectoria descris˘ de un cui intrat în anvelopa unei ma¸ini aflat˘ în mi¸care a a s a s rectilinie.2 Câteva exemple de curbe plane Exemplul 4.2.Exemplul 4.2. 2π] y = R sin t √ ecua¸ia implicit˘ x2 + y 2 = R2 . ecua¸iile explicite y = ± R2 − x2 . t a a a¸ a 4.2. Ecua¸iile parametrice sunt: ¸ a t ½ x = R cos t t ∈ [0. t1 ∈ I1 ⊆ R care sunt echivalente dac˘ : a t = t (t1 ) . x ∈ [−R. t −→ − − → − → −→ − OM = OT + T C + CM unde: −→ − OM = a (t − sin t) i + a (1 − cos t) j = r (t) ˘ deci ecua¸iile parametrice ale curbei (numit˘ cicloida) sunt: t a ½ x = a (t − sin t) t∈R y = a (1 − cos t) Graficul ei pentru t ∈ [0. t1 ∈ I1 este o func¸ie derivabil˘ .2. M t O C T Fie raza ro¸ii a. iar ecua¸ia în coordot a t t nate polare este ρ = R (ct).

a C q O t M T A − − → In figura de mai sus alegem parametru unghiul t f˘ cut de OC (C este centrul cercului care se rostogole¸te) a s cu axa Ox.3 S˘ se afle ecua¸iile traiectoriei descrise de un cerc de raz˘ r care se rostogole¸te f˘ r˘ a t a s aa alunecare în exteriorul unui cerc de raz˘ R.t ∈ R y = (R − r) sin t − r sin R t − t r ˘ ¸ Dac˘ R = 4r curba se nume¸te astroida si are ecua¸iile parametrice: a s t 3 x = a cos t. y = a sin3 t.2 S˘ se afle ecua¸iile traiectoriei descrise de un cerc de raz˘ r care se rostogole¸te f˘ r˘ a t a s aa alunecare în interiorul unui cerc de raz˘ R > r. 2π] si graficul: ¸ Ecua¸ia implicit˘ a astroidei este: t a x2/3 + y 2/3 = a2/3 . t ∈ [0.2. a .2.65- .Exemplul 4. deoarece lungimile arcelor T M si AT sunt egale avem: ¸ R ϑ= t r Deoarece −→ − − − → −→ − OM = OC + CM ¢ ¡ OC = (R − r) cos ti + sin tj ¢ ¡ −→ − CM = r cos (2π − ϑ + t) i + sin (2π − ϑ + t) j rezult˘ ecua¸iile parametrice ale hipocicloidei: a t ¡ ¢ ½ x = (R − r) cos t + r cos ¡ R t − t¢ r . Exemplul 4.

dac˘ T apar¸ine tangentei (vezi figura precedent˘ ) t ¸ a t a −→ − 0 (t) sunt coliniari.2.1 Se nume¸te tangent˘ la curba Γ în punctul M pozi¸ia limit˘ a dreptei determinat˘ de s a t a a ¸ a a a a a a punctele M si M1 de pe curb˘ când punctul M1 tinde c˘ tre M.3 ˘ ˘ Tangenta si normala la o curba plana ¸ ½ x = x (t) t∈I⊆R y = y (t) Fie Γ o curb˘ plan˘ dat˘ parametric: a a a si un punct M (x (t) . 4.C T q t O A M ˘ caz particular R = r cardioida. y (t)) pe curb˘ . a t Remarca 4.2.1 Dac˘ func¸iile x. Y ) ): Y − y (t) X − x (t) = (ETP) 0 (t) x y 0 (t) Demonstra¸ie: t T(X. ecua¸ia tangentei este: a a t Y − f (x) = f 0 (x) (X − x) y − y0 = f 0 (x0 ) (x − x0 ) -66- .2.3 Dac˘ curba este dat˘ explicit.Y) t) r ’( M r(t) O Conform defini¸iei derivatei unui vector si a tangentei.2. ¸ a Definitia 4. ¸ Teorema 4. y sunt derivabile în t si a t x02 (t) + y 02 (t) 6= 0 atunci ecua¸ia tangentei la curb˘ este (coordonatele unui punct de pe tangent˘ la curb˘ fiind notate cu t a a a (X. (dac˘ aceast˘ limit˘ exist˘ ). deci coordonatele lor sunt propor¸ionale: ¸ t atunci vectorii M T si r Y − y (t) X − x (t) = x0 (t) y 0 (t) adic˘ tocmai ecua¸ia (ETP).

y) (X − x) + Fy (x.: ¶ µ q −2 (x − a) 2 − (x − a)2 = q Y − b+ R (X − x) 2 − (x − a)2 2 R (x − a)2 + (y − b)2 = R2 X − a − R cos t Y − b − R sin t = −R sin t R cos t q y = b + R2 − (x − a)2 2 (x − a) (X − x) + 2 (y − b) (Y − y) = 0 (X − a) (x − a) + (Y − b) (y − b) = R2 Definitia 4. y sunt derivabile în t si a t 02 02 x (t) + y (t) 6= 0 atunci ecua¸ia normalei la curb˘ este (coordonatele unui punct de pe normala la curb˘ fiind notate cu t a a (X. y) (Y − y) = 0.2.: ½ x = a + R cos t y = b + R sin t Ec. Y ) ): x0 (t) (X − x (t)) + y0 (t) (Y − y (t)) = 0.2 Se nume¸te normala la curba Γ în punctul M ∈ Γ perpendiculara pe tangenta în M (prin s punctul M ). tang.2.1 Cercul:ec. se folose¸te: s F 0 (x. ¸ Teorema 4. tang. y) y 0 (x) = f 0 (x) = − x 0 Fy (x.67- . tg.Y) −→ − Dac˘ N este un punct pe normal˘ atunci vectorul M N este perpendicular pe r0 (t) deci a a −→ − r0 (t) · M N = 0 care transpus˘ analitic d˘ tocmai ecua¸ia (ENP). y) Exemplul 4. a a t . explicit˘ : a ec. implicit˘ : a ec.2 Dac˘ func¸iile x. parametrice: ec.: Ec.2. (ENP) Demonstra¸ie: t r ’( M t) G N(X.iar dac˘ curba este dat˘ implicit (EiCP): a a 0 0 Fx (x.

a a Definitia 4.2. a ¸ a M2 M1 M3 Mn-1 B=Mn A=M0 Pentru aceasta înscriem în curba Γ linia poligonal˘ M0 M1 .2.3 Fie cercul: x2 + y 2 = 1 Ecua¸iile tangentei.2 Fie cicloida: x = a (t − sin t) t∈R y = a (1 − cos t) Ecua¸iile tangentei.2.Mn (vezi figura precedent˘ ).2. respectiv normalei sunt: t X − a (t − sin t) Y − a (1 − cos t) = a (1 − cos t) a sin t a (1 − cos t) (X − a (t − sin t)) + a sin t (Y − a (1 − cos t)) = 0 ½ Exemplul 4.3 Dac˘ func¸iile x (t) . y (t) au derivat˘ continu˘ atunci curba Γ are lungime finit˘ . y) Fx Fy (x... precum si o formul˘ de calcul pentru lungime. parametrul natural al unei curbe ½ Fie curba Γ dat˘ parametric: a x = x (t) t ∈ [a.4 Dac˘ curba Γ este dat˘ explicit ecua¸ia normalei este: a a t 0 (X − x) + f (x) (Y − f (x)) = 0 iar dac˘ e dat˘ implicit ecua¸ia normalei este:: a a t Y −y X −x = 0 . y) Exemplul 4. respectiv normalei.2. 0 (x. y) = x2 + y 2 − 1): t 2x (X − x) + 2y (Y − y) = 0 Y −y X −x = 2x 2y F˘ când calculele rezult˘ forma simplificat˘ : a a a xX + yY = 1 xY − yX = 0.Mn când n → ∞ s si lungimea celui mai mare segment de pe linia poligonal˘ tinde la zero. b] y = y (t) Ne propunem s˘ definim lungimea acestei curbe. ¸ a a a a a Teorema 4.. într-un punct (x.Remarca 4..4 ˘ Lungimea unui arc de curba. dat˘ a t de: Z bp l (Γ) = x02 (t) + y 02 (t)dt (LC) a -68- .3 Se nume¸te lungimea curbei Γ limita lungimii liniei poligonale M0 M1 . 4. y) de pe cerc sunt (F (x.2.

2. l (Γ)] . ´ ³ t x02 (t) + y 02 (t) = a2 (1 − cos t)2 + sin2 t = a2 (2 − 2 cos t) = 4a2 sin2 . s ∈ [0.2.69- . numit˘ parametrizarea natural˘ : a a a r (s) = x (s) i + y (s) j. 2 Lungimea: ¯ Z 2π ¯ ¯ ¯ ¯sin t ¯ dt = 8a l= 2a ¯ 2¯ 0 parametrul natural: Z t ³ τ ´ τ =t τ | s = 2a sin dτ = 4a − cos = 2 2 τ =0 0 ¶ µ t = 4a 1 − cos 2 Remarca 4.2. 2π] .3) a Teorema 4. (4.Mn este dat˘ de (ti este valoarea parametrului t t a corespunz˘ toare punctului Mi ): a n Xq ln = (x (ti ) − x (ti−1 ))2 + (y (ti ) − y (ti−1 ))2 = i=1 = unde ξ i . t ∈ [0. ζ i ∈ (ti−1 .2).2) Exemplul 4. x02 (t) + y 02 (t) = R2 .4) . y (t)) . a ¸ x (t) = a (t − sin t) .n |ti − ti−1 | → a a a a ¸ 0 este tocmai integrala din partea dreapt˘ a egalit˘¸ii (LC).2. y 0 (t) = R cos t. y (a)) .2..1 Cercul: x (t) = R cos t. a n X i=1 (ti − ti−1 ) X p p x02 (ξ i ) + y 02 (ζ i ) = ∆ti x02 (ξ i ) + y02 (ζ i ) (4. iar M punctul de coordonate (x (t) .2. Se demonstreaz˘ la analiz˘ matematic˘ c˘ limita lui ln când n → ∞ si maxi=1.¤ a at Definitia 4. (r0 (s) este versor).2.2 S˘ se calculeze lungimea cicloidei si parametrul natural. (4..5 Dac˘ în loc de parametrul t se consider˘ ca si parametru parametrul natural s se ob¸ine o a a ¸ t parametrizare echivalent˘ a curbei (vezi remark 4.Demonstra¸ie: lungimea liniei poligonale M0 M1 . Din teorema precedent˘ rezult˘ imediat: a a Corolarul 4. x0 (t) = −R sin t. 0 Exemplul 4. y (t) = a (1 − cos t) . A fiind s a punctul de coordonate (x (a) .2.4 Dac˘ curba Γ este parametrizat˘ natural atunci: a ¯ ¯ ¯r0 (s)¯ = 1. ti ) .2.1 Parametrul natural al curbei este dat de: Z tp s= x02 (τ ) + y02 (τ )dτ . y (t) = R sin t.4 Se nume¸te parametrul natural s al curbei Γ lungimea arcului de curb˘ AM. deci Z t s= Rdt = Rt.2.

2. t t M n G 4.2.Y) t) r ’( M a(t) r(t) O Definitia 4.4).5 Se nume¸te curbura curbei Γ în punctul M derivata unghiului α în raport cu parametrul s -70- . a Din teorema precedent˘ si corollary 4.5) dτ ds = Kn unde K este func¸ie de s care se va preciza.Demonstra¸ie: t r0 (s) = x0 (s) i + y 0 (s) j = dt dt 0 x (t) i + y 0 (t) j = = ds ds x0 (t) i + y 0 (t) j = = ds dt x0 (t) i + y0 (t) j = p x02 (t) + y 02 (t) de unde calculând modulul rezult˘ formula (4.2 rezult˘ : a¸ a Corolarul 4.2. ecua¸ia intrinseca a unei curbe plane t Fie Γ o curb˘ plan˘ . ¸ t a a a Dac˘ not˘ m cu τ si n versorii tangentei la curb˘ teorema si corollary precedent se pot scrie astfel: a a ¸ a ¸ dr ds = τ (4. Din acest corolar si defini¸ia normalei rezult˘ c˘ vectorul r00 (s) este pe normala la curb˘ . M (x (t) . y (t)) un punct de pe curb˘ .2.5 ˘ Curbura unei curbe plane.5.2 Vectorul r00 (s) este perpedicular pe r0 (s) .2. T(X. α (t) unghiul f˘ cut de tangenta la curb˘ în a a a a a punctul M cu axa Ox.

2.2. ds (4.6 Dac˘ curba Γ este dat˘ explicit atunci curbura se calculeaz˘ conform: a a a f 00 (x) K = ³p ´3 1 + f 02 (x) iar dac˘ este dat˘ în coordonate polare: a a K= ρ2 + 2ρ02 − ρρ00 (ρ2 + ρ02 )3/2 . Definitia 4.7) avem: dα ds = dα dt ds dt = y 0 (t) x0 (t) y 0 (t) x0 (t) 0 2 = = p = x02 (t) + y 02 (t) x0 (t) y 00 (t) − x00 (t) y0 (t) ´3 .6 O curb˘ plan˘ este perfect determinat˘ de ecua¸ia ei intrinsec˘ .2. y (s) = sin (α (s)) ds . avem (de verificat): ½ R x (s) = R cos (α (s)) ds . ³p 02 (t) + y 02 (t) x 1+ Remarca 4. s a ˘ Definitia 4.5 Dac˘ curba Γ este dat˘ parametric atunci: a a x0 (t) y00 (t) − x00 (t) y 0 (t) K = ³p ´3 x02 (t) + y 02 (t) Demonstra¸ie: Deoarece t α (t) = arctg y 0 (t) x0 (t) (4.natural al curbei: K= dα .6) Teorema 4.2.2.71- iar cu α astfel determinat.8 Se nume¸te cerc osculator la curba Γ în punctul M cercul care are centrul pe normala s la curb˘ (în sensul determinat de versorul n ) si raza egal˘ cu raza de curbur˘ .2.6 Inversa curburii se nume¸te raza de curbur˘ .2.7 Se nume¸te ecua¸ia intrinseca a unei curbe plane ecua¸ia care define¸te curbura func¸ie s t t s t de s : K = K (s) (EINCP) Teorema 4. a ¸ a a . a a a t a Demonstra¸ie: Din defini¸ia curburii rezult˘ : t t a α (s) = Z K (s) ds Definitia 4.2.

M(x,y)

G

C(X,Y)

Teorema 4.2.7 Centrul cercului osculator are coordonatele: x02 (t)+y 02 (t) X = x (t) − y 0 (t) x0 (t)y00 (t)−x00 (t)y0 (t)
x (t)+y (t) Y = y (t) + x0 (t) x0 (t)y00 (t)−x00 (t)y0 (t)
02 02

(4.2.8)

Definitia 4.2.9 Se nume¸te evoluta unei curbe plane locul geometric al centrelor de curbur˘ (centrelor s a cercurilor osculatoare). Remarca 4.2.7 Ecua¸iile (4.2.8) reprezint˘ ecua¸iile parametrice ale evolutei. t a t Exemplul 4.2.1 Evoluta cicloidei

este curba din desenul de mai jos:
-0.5 -1 -1.5 -2

½

x = (t − sin t) t∈R y = (1 − cos t)
1 2 3 4 5 6

Remarca 4.2.8 Se poate demonstra c˘ cercul osculator este pozi¸ia limit˘ a unui cerc care trece prin a t a punctele M, M1 , M2 de pe curb˘ când M1 si M2 tind c˘ tre M. a ¸ a Definitia 4.2.10 Se nume¸te evolventa unei curbe Γ o curb˘ Γ1 cu proprietatea c˘ Γ este evoluta curbei s a a Γ1 . Exemplul 4.2.2 (evolventa cercului) Un câine este legat cu lan¸ul de un par de raz˘ a. Un copil enerveaz˘ t a a câinele si începe s˘ fug˘ în jurul parului cu câinele dup˘ el, lan¸ul înf˘ surându-se în jurul parului, pân˘ ¸ a a a t a¸ a când câinele d˘ cu capul de par. Se cere traiectoria câinelui si lungimea ei, dac˘ lungimea ini¸ial˘ a a ¸ a t a lan¸ului este l. t

4.2.6

˘¸ ˘ Infasuratoarea unei familii de curbe plane
(4.2.9)

Fie o familie de curbe plane care depind de un parametru p : F (x, y, p) = 0

Definitia 4.2.11 Se nume¸te înf˘ sur˘ toarea familiei de curbe (4.2.9) o curb˘ cu proprietatea c˘ fiecare s a¸ a a a punct al ei se afl˘ pe una din curbele familiei si are aceea¸i tangent˘ cu curba respectiv˘ din familie. a ¸ s a a -72-

Teorema 4.2.8 Punctele de pe înf˘ sur˘ toarea familiei (4.2.9) verific˘ sistemul: a¸ a a ½ F (x, y, p) = 0 . 0 Fp (x, y, p) = 0

(4.2.10)

Demonstra¸ie: C˘ ut˘ m ecua¸ia curbei sub forma: t a a t F (x, y, p (x)) = 0 Panta tangentei la curb˘ pentru un x fixat este: a 0 0 Fx (x, y, p) + Fp (x, y, p) p0 (x) m=− 0 Fy (x, y, p) iar panta tangentei la curba din familie care trece prin acela¸i punct este: s 0 Fx (x, y, p) m=− 0 Fy (x, y, p) 0 (x, y, p) = 0, care împreun˘ cu ecua¸ia familie de curbe implic˘ Egalând cele dou˘ frac¸ii rezult˘ c˘ Fp a t a a a t a (4.2.10). Exemplul 4.2.1 S˘ se afle înf˘ sur˘ toarea traiectoriilor descrise de un proiectil care pleac˘ din origine cu a a¸ a a viteza v0 sub un unghi p fa¸a de orizontal˘ , când p ia toate valorile posibile. t˘ a Solu¸ie: Ec. traiectoriei: t
½ x = tv0 cos p 2 y = tv0 sin p − g t2 x2
2 2v0 cos2 p

adic˘ : a Derivând în raport cu p :
−x

y − x tan p + g

= 0.

gx2 − (−2 cos p sin p) 1 + 2 cos2 p 2v0 cos4 p gx sin p −1 + 2 v0 cos p

= 0 = 0
2 v0 gx

tan p =

înf˘ sur˘ toarea: a¸ a
( y − x tan p + g 2v2 x 2 p = 0 cos
0 2 2

:

1 2 2gv0

¡

¢ 2 4 g 2 x2 + 2ygv0 − v0 = 0

v0 tan p = gx à µ 2 ¶2 ! 2 gx2 v0 v0 + 2 1+ y−x =0 gx 2v0 gx

- 73-

Teorema 4.2.9 Evoluta unei curbe este înf˘ sur˘ toarea familiei de normale la curb˘ . a¸ a a

4.3

Generalit˘ ti curbe strâmbe a¸

Definitia 4.3.1 Se nume¸te curb˘ în spa¸iu dat˘ parametric mul¸imea punctelor M (x, y, z) din spa¸iu a s a t a t t c˘ ror coordonate sunt date de a ⎧ ⎨ x = x (t) y = y (t) t ∈ [a, b] Γ: (4.3.1) ⎩ z = z (t) func¸iile reale x, y, z fiind continue pe [a, b] . t Definitia 4.3.2 Se nume¸te curb˘ în spa¸iu dat˘ vectorial mul¸imea punctelor M (x, y, z) din spa¸iu pentru s a t a t t −→ − care vectorul de pozi¸ie OM = r este dat de: t r = r (t) = x (t) i + y (t) j + z (t) k, t ∈ [a, b] Remarca 4.3.1 O curb˘ în spa¸iu poate fi dat˘ si ca intersec¸ie de dou˘ suprafe¸e, în anumite condi¸ii a t a¸ t a t t putându-se pune si sub forma parametric˘ , ca în urm˘ torul exemplu: ¸ a a Exemplul 4.3.2 (curba lui VIVIANI) Fie curba ob¸inut˘ din intersec¸ia unei sfere cu un cilindru circular t a t drept care trece prin centrul sferei si are raza jum˘ tate raza sferei. S˘ afl˘ m ecua¸iile parametrice, consid¸ a a a t erând c˘ sfera are centrul în origine, raza R iar cilindrul are generatoarele paralele cu Oz si centrul în a ¸ (R/2, 0, 0) . ecua¸ia sferei este: t
x2 + y2 + z 2 = R2

iar a cilindrului:

¶ µ ¶2 µ R R 2 2 +y = x− 2 2 Alegem ca si parametru unghiul t in parametrizarea cercului dup˘ care cilindrul intersecteaz˘ planul xOy : ¸ a a
y

O

t C(R/2,0)

x

x=

-74-

R R R cos t + , y = sin t, t ∈ [0, 2π] 2 2 2

2π] 2 2 2 2 Remarca 4. (dac˘ aceast˘ limit˘ exist˘ ). y. t ∈ [0.4. ¸ a a a a a a ¸ Teorema 4.2 în cele ce urmeaz˘ vom nota cu litere mici coordonatele unui punct de pe curb˘ si cu litere a a¸ mari coordonatele unui punct de pe planele sau dreptele ata¸ate curbei în punctul respectiv. s 4.4 Tangenta si planul normal la o curb˘ în spa¸iu ¸ a t Defini¸ia tangentei la o curb˘ în spa¸iu este aceea¸i ca la o curb˘ plan˘ : t a t s a a Definitia 4.înlocuind în ecua¸ia sferei ob¸inem: t t ¶ ¶2 µ µ R R R 2 cos t + sin t + z 2 = R2 + 2 2 2 F˘ când calculele rezult˘ : a a t R2 (1 − cos t) = R2 sin2 z2 = 2 2 deci curba VIVIANI are ecua¸iile parametrice: t R R t R x = cos t + . z = ±R sin .3.4.75- . z sunt derivabile în t si a t 02 02 02 x (t) + y (t) + z (t) 6= 0 atunci ecua¸iile tangentei la curb˘ sunt (coordonatele unui punct de pe tangent˘ fiind notate cu (X. y = sin t.1 Se nume¸te tangent˘ la curba Γ în punctul M pozi¸ia limit˘ a dreptei determinat˘ de s a t a a punctele M si M1 de pe curb˘ când punctul M1 tinde c˘ tre M. Z) t a a ): Y − y (t) Z − z (t) X − x (t) = = (ETPS) 0 (t) 0 (t) x y z 0 (t) Demonstra¸ie: t . Y.1 Dac˘ func¸iile x.

2 Se nume¸te plan normal la curba Γ în punctul M planul care trece prin M si este pers pendicular pe tangenta la Γ în M. a t ¸ Definitia 4. parametrul natural al unei curbe a ⎧ ⎨ x = x (t) y = y (t) t ∈ [a. Teorema 4.4. dac˘ T apar¸ine tangentei (vezi figura precedent˘ ) t ¸ a t a −→ − 0 (t) sunt coliniari. deci coordonatele lor sunt propor¸ionale: ¸ t atunci vectorii M T si r Y − y (t) Z − z (t) X − x (t) = = x0 (t) y 0 (t) z 0 (t) adic˘ tocmai ecua¸ia (ETPS).Z) t) r ’( M r(t) O Conform defini¸iei derivatei unui vector si a tangentei. Demonstra¸ie: Rezult˘ din defini¸ia planului normal si ecua¸ia planului determinat de un punct si un t a t ¸ t ¸ vector perpendicular pe el.2 Ecua¸ia planului normal la curba Γ în punctul M este: t x0 (t) (X − x (t)) + y0 (t) (Y − y (t)) + z 0 (t) (Z − z (t)) = 0.4.Y. b] ⎩ z = z (t) Fie curba Γ dat˘ parametric: a -76- .5 Lungimea unui arc de curb˘ .T(X. 4.

1 Dac˘ în loc de parametrul t se consider˘ ca si parametru parametrul natural s se ob¸ine o a parametrizare echivalent˘ a curbei (vezi remark 4. a n X i=1 (ti − ti−1 ) p x02 (ξ i ) + y02 (ζ i ) + z 02 (θi ) (4.5..3) . ζ i ..1 Se nume¸te lungimea curbei Γ limita lungimii liniei poligonale M0 M1 .77- ..n |ti − ti−1 | → 0 este tocmai integrala din partea dreapt˘ a egalit˘¸ii (LCS). iar M punctul de coordonate (x (t) . z (t) au derivat˘ continu˘ atunci curba Γ are lungime finit˘ . A fiind s a punctul de coordonate (x (a) .¤ a at Definitia 4.5.Mn când n → ∞ s si lungimea celui mai mare segment de pe linia poligonal˘ tinde la zero. (4. l (Γ)] . y (t) . a a Definitia 4.1 Dac˘ func¸iile x (t) . Din theorem precedent˘ rezult˘ imediat: a a Corolarul 4.5. θi ∈ (ti−1 . precum si o formul˘ de calcul pentru lungime.2 Se nume¸te parametrul natural s al curbei Γ lungimea arcului de curb˘ AM. numit˘ parametrizarea natural˘ : a a a r (s) = x (s) i + y (s) j + z (s) k. (4..1 Parametrul natural al curbei este dat de: Z tp s = s(t) = x02 (τ ) + y 02 (τ ) + z 02 (τ )dτ .Ne propunem s˘ definim lungimea acestei curbe.2).2 Dac˘ curba Γ este parametrizat˘ natural atunci: a ¯ ¯ ¯r0 (s)¯ = 1.1) a ¸ t Remarca 4. y (a) .5. z (a)) .5.5. ti ) .5..5. Se demonstreaz˘ la analiz˘ matematic˘ c˘ limita lui ln când n → ∞ si a a a a ¸ maxi=1..Mn (vezi figura precedent˘ ).2) a Teorema 4. y (t) .Mn este dat˘ de (ti este valoarea parametrului t t a corespunz˘ toare punctului Mi ): a n Xq ln = (x (ti ) − x (ti−1 ))2 + (y (ti ) − y (ti−1 ))2 + (z (ti ) − z (ti−1 ))2 = i=1 = unde ξ i . z (t)) . ¸ a a a a Teorema 4. a ¸ a M2 M1 M3 Mn-1 B=Mn A=M0 Pentru aceasta înscriem în curba Γ linia poligonal˘ M0 M1 . s ∈ [0.2. a t dat˘ de: a Z bp l (Γ) = x02 (t) + y02 (t) + z 02 (t)dt (LCS) a Demonstra¸ie: lungimea liniei poligonale M0 M1 .5.

3 Se nume¸te versorul binormalei la curba Γ în punctul M versorul b definit de: s b=τ ×n si se nume¸te binormala la curba Γ în punctul M dreapta dreapta care trece prin M si are ca vector ¸ s ¸ director versorul b. n.6.6. s -78- .2 Vectorul r00 (s) este perpedicular pe r0 (s) . notând cu τ = r0 (s) versorul tangentei si cu n versorul lui r00 (s) .5.1 Se nume¸te normala principal˘ la curba Γ în punctul M dreapta care trece prin M si are s a ¸ ca vector director versorul n (versorul normalei principale). 4.5.5. : a ¸ dτ = Kn ds (4.6.2 Se nume¸te curbura curbei Γ în punctul M lungimea vectorului s (4.6 Reperul si formulele lui Frenet ¸ Din corolarul 4.6. τ .2 rezult˘ .3). t Definitia 4.Demonstra¸ie: t r0 (s) = x0 (s) i + y0 (s) j + z 0 (s) k = dt dx (t) dt dt = i + y 0 (t) j + z 0 (t) k = ds dt ds ds x0 (t) i + y 0 (t) j + z 0 (t) k = = ds dt x0 (t) i + y 0 (t) j + z 0 (t) k = p x02 (t) + y02 (t) + z 02 (t) de unde calculând modulul rezult˘ formula (4.5.1)) t M n G dτ ds (adic˘ K din formula a Definitia 4.2 rezult˘ : a¸ a Corolarul 4. a Din teorema precedent˘ si corolarul 4. b . © ª Definitia 4.1) unde K este func¸ie de s care se va preciza.6.4 Se nume¸te reperul lui Frenet la curba Γ în punctul M reperul M. Definitia 4.6.

5 Se nume¸te torsiunea curbei Γ în punctul M func¸ia T de s definit˘ de (4. ds (4.6. Prin urmare ds este coliniar cu n (a doua formul˘ a lui Frenet): ¸ a db = −T n (4. Am ob¸inut astfel cea de a treia formul˘ a lui Frenet: t a dn = −Kτ + T b.6.79- .6.6.1): dτ = Kn ds Derivata lui b este un vector perpendicular pe b si: ¸ dτ db dn = ×n+τ × = ds ds ds dn = Kn × n + τ × = ds dn = τ× ds db db deci ds este perpendicular si pe τ .T B t b N n M r(t ) Reperul lui Frenet S˘ calcul˘ m acum derivatele versorilor reperului lui Frenet în raport cu parametrul natural al curbei Γ. a a Derivata lui τ este(vezi 4. Deoarece n=b×τ db dτ ×τ +b× = ds ds = −T n × τ + b × Kn = = T b − Kτ . s t a S˘ calcul˘ m acum a a avem: dn ds = dn ds .2).6.6.3) Remarca 4.4) .1 Cele trei formule a lui Frenet se pot re¸ine u¸or sub forma unui tabel: t s τ n b dτ 0 K 0 ds dn −K 0 T ds db 0 −T 0 ds (4.2) ds Definitia 4.6.

precum si din dreptele de intersec¸ie ale acestor plane: ¸ ¸ t binormala.1 Se nume¸te plan osculator la curba Γ în punctul M planul determinat de punctul M si s ¸ versorii τ . atunci: a a s dr ds v (t) = r0 (t) = ds = τ = vτ dt dt ds •• d (v (t)) = a (t) = r (t) = dt d dv dτ = (vτ ) = = τ +v dt dt dt dv dτ ds dv = τ +v τ + v 2 Kn = = dt ds dt dt dv v2 = τ + n = at + an dt R 4.1 Se demonstreaz˘ c˘ planul osculator este pozi¸ia limit˘ a unui plan care trece prin punctele a a t a M.7. planul normal si planul rectifiant în punctul M.2 Se nume¸te plan rectifiant la curba Γ în punctul M planul determinat de punctul M si s ¸ versorii τ . M1 . M2 când M1 .3 Dac˘ r = r (t) reprezint˘ legea de mi¸care a unui punct material.7. b. a Definitia 4. Remarca 4. tangenta.Exemplul 4. a -80- .6.7.3 Se nume¸te triedrul lui Frenet la curba Γ în punctul M triedrul format din planul osculas tor.7. normala principal˘ . Definitia 4.7 Triedrul lui Frenet Definitia 4. n. M2 tind (pe Γ) c˘ tre M.

t ¸ Avem: r0 (t) dr = ds τ = ds dt ³ 0 ´0 r (t) ds dt dτ ds = t ds dt = = Din ultima egalitate si prima formul˘ a lui Frenet rezult˘ c˘ n este coplanar cu r00 (t) si r0 (t) .Triedrul lui Frenet S˘ presupunem acum c˘ curba Γ este dat˘ parametric: a a ⎧a ⎨ x = x (t) y = y (t) t ∈ [a. deci planul ¸ a a a ¸ 00 (t) si r 0 (t). r ¸ t ¯ ¯ ¯ X − x (t) Y − y (t) Z − z (t) ¯ ¯ ¯ ¯ x0 (t) y0 (t) z 0 (t) ¯ = 0 (EPLO) ¯ ¯ ¯ x00 (t) y00 (t) z 00 (t) ¯ Din ecua¸ia precedent˘ rezult˘ ecua¸iile binormalei. prin urmare ecua¸ia sa este: osculator este planul determinat de M. a a t t Ecua¸iile tangentei si planului normal sunt deja aflate.81- . b] ⎩ z = z (t) Ne propunem s˘ afl˘ m ecua¸iile elementelor triedrului lui Frenet în func¸ie de t. ca dreapt˘ perpendicular˘ pe planul osculator: t a a t a a Y − y (t) Z − z (t) X − x (t) ¯ 0 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ (EB) ¯ y (t) z 0 (t) ¯ = ¯ z 0 (t) x0 (t) ¯ = ¯ x0 (t) y 0 (t) ¯ ¯ 00 ¯ 00 ¯ 00 ¯ ¯ ¯ ¯ y (t) z 00 (t) ¯ ¯ z (t) x00 (t) ¯ ¯ x (t) y 00 (t) ¯ Planul rectifiant are ca si normal˘ normala principal˘ : ¸ a a n=b×τ Din cele de mai sus rezult˘ c˘ n este paralel cu a a ¯ ¯ ¯ ¯ i j k ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ´ ³ ¯ ¯ y0 (t) z 0 (t) ¯ ¯ z 0 (t) x0 (t) ¯ ¯ x0 (t) y 0 (t) ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ r0 (t) × r00 (t) × r0 (t) = ¯ ¯ 00 ¯ ¯ y (t) z 00 (t) ¯ ¯ z 00 (t) x00 (t) ¯ ¯ x00 (t) y 00 (t) ¯ ¯ = ¯ ¯ ¯ ¯ x0 (t) y 0 (t) z 0 (t) = Ai + Bj + Ck s r00 (t) ds − d 2 r0 (t) dt dt = Kn ¡ ds ¢3 dt 2 .

4 S˘ se determine elementele triedrului lui Frenet pt curba: a x = a cos t. y = a sin t. tangentei si planului normal: ¸ r (t) = a cos ti + a sin tj + btk r0 (t) = −a sin ti + a cos tj + bk r00 (t) = −a cos ti − a sin tj Y − a sin t Z − bt X − a cos t = = −a sin t a cos t b −a sin t (X − a cos t) + a cos t (Y − a sin t) + b (Z − bt) = 0 ¯ ¯ ¯ i j k ¯ ¯ ¯ r0 (t) × r00 (t) = ¯ −a sin t a cos t b ¯ = ¯ ¯ ¯ −a cos t −a sin t 0 ¯ = ab sin ti − ab cos tj + a2 k Deci ec.8.Prin urmare ecua¸ia planului rectifiant este: t A (X − x (t)) + B (Y − y (t)) + C (Z − z (t)) = 0 iar ecua¸iile normalei principale sunt: t Y − y (t) Z − z (t) X − x (t) = = A B C Exemplul 4. planului osculator si ale binormalei sunt: ¸ b sin t (X − a cos t) − b cos t(Y − a sin t) + a(Z − bt) = 0 Y − a sin t Z − bt X − a cos t = = b sin t −b cos t a ¯ ¯ ¯ i j k ¯ ³ ´ ¯ ¯ r0 (t) × r00 (t) × r0 (t) = a ¯ b sin t −b cos t a ¯ = ¯ ¯ ¯ −a sin t a cos t 0 ¯ = −a2 cos ti − a2 sin tj Ec.8 Calculul curburii si torsiunii ¸ Teorema 4.1 Dac˘ curba Γ este dat˘ vectorial: a a r (t) = x (t) i + y (t) j + z (t) k. z = bt. t ∈ [a. t ∈ R (elice circulara=arc) (EPR) (ENP) Ec. 0 4.7. plan rectifiant si normalei principale: − cos t (X − a cos t) − sin t(Y − a sin t) = 0 X − a cos t Y − a sin t Z − bt = = − cos t − sin t 0 lungimea unei spire: Z 2π p p l= a2 sin2 t + a2 cos2 t + b2 dt = 2π a2 + b2. b] -82- .

a ¸ Avem ¯ ¯ ¯ 0 ¯ ¯r (t) × r00 (t)¯ K= ¯ ¯ ¯ 0 ¯3 ¯r (t)¯ ´ ³ r0 (t). ´2 = 2 a + b2 2 + b2 a a Solu¸ie: avem r0 (t) = (2ax t + bx ) i+(2ay t + by ) j+(2az t + bz ) k. r00 (t) = ³ ´ r000 (t) · r0 (t) × r00 (t) = ¢ ¡ ¢ ¡ a sin ti − a cos tj · ab sin ti − ab cos tj + a2 k = deci: Teorema 4. . planul curbei a a a a fiind planul osculator în un punct arbitrar.8. Planul curbei este planul osculator într-un punct arbitrar: ¯ ¡ ¢ ¡ ¢ ¡ ¢ ¯ ¯ X − ax t2 + bx t + cx Y − ay t2 + by t + cy Z − az t2 + bz t + cz ¯ ¯ ¯ ¯ ¯=0 2ay t + by 2az t + bz 2ax t + bx ¯ ¯ ¯ ¯ 2ax 2ay 2az .5 S˘ se calculeze curbura si torsiune la elice.8. t = 0 deci T = 0. r00 (t).3 Dac˘ torsiunea unei curbe este identic nul˘ . sunt constante este o curb˘ plan˘ si s˘ se afle planul ei. ´3 = 2 a + b2 a2 + b2 ³ ´ r000 (t).8. a a¸ a r000 (t) a2 b b T =³ √ .2 Dac˘ curbura unei curbe este identic nul˘ . r00 (t) = (2ax ) i+(2ay ) j+(2az ) k.6 S˘ se dem. r0 (t). atunci curba este un segment dintr-o dreapt˘ ..8. r000 (t) T = ¯ ¯2 ¯ ¯ 0 ¯r (t) × r00 (t)¯ deci: ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ 0 r (t) × r00 (t)¯ = ¯ab sin ti − ab cos tj + a2 k¯ = ¯ p p a2 b2 sin2 t + a2 b2 cos2 t + a4 = a a2 + b2 = K ³ ´ r0 (t).. r00 (t). y = ay t2 + by t + cy . z = az t2 + bz t + cz unde ax . atunci curba este o curb˘ plan˘ . r000 (t) = r (t) = a cos ti + a sin tj + btk r0 (t) = −a sin ti + a cos tj + bk r00 (t) = −a cos ti − a sin tj r000 (t) = a sin ti − a cos tj p ¯ ¯ p ¯r0 (t)¯ = a2 sin2 t + a2 cos2 t + b2 = a2 + b2 = = = a2 b sin2 t + a2 b cos2 t = a2 b √ a a2 + b2 a = ³√ .atunci: Exemplul 4. c˘ curba Γ dat˘ parametric de : a a 2 x = ax t + bx t + cx . a a a Teorema 4. a Exemplul 4.83- .

9. t t Exemplul 4.9. 2π] .9.1 ˘t Generalita¸i Definitia 4. y) (EES) unde (x.1 De fapt suprafa¸a nu este altceva decât "deformarea" mul¸imii plane D. y) iau valori într-o mul¸ime plan˘ D.F˘ când calculele ob¸inem: a t (2az by − 2ay bz ) X + (2ax bz − 2az bx ) Y + (2ay bx − 2ax by ) Z+ + (2ax by cz − 2ax bz cy − 2ay bx cz + 2ay bz cx + 2az bx cy − 2az by cx ) = 0 4. notând cu r vectorul de pozi¸ie al unui punct de t ¸ t pe suprafa¸a: t˘ r = r (u. v) y = y (u.9. 2π] × [0.9.9.1) = x (u.2 Se nume¸te suprafa¸a dat˘ explicit mul¸imea punctelor din spa¸iu a c˘ ror coordonate sunt s t˘ a t t a date de: z = f (x. v) ∈ [0. v) (EPS) ⎩ z = z (u. Remarca 4.9. v) k Definitia 4. v) i + y (u.1 Fie torul dat parametric: x = (a + b cos u) cos v y = (a + b cos u) sin v z = b sin u . v) unde (u.9 Geometria diferen¸ial˘ a suprafe¸elor t a t 4.1 Se nume¸te suprafa¸a dat˘ parametric mul¸imea punctelor din spa¸iu ale c˘ ror coordonate s t˘ a t t a sunt date de: ⎧ ⎨ x = x (u. v) j + z (u.2 Ecua¸iile (EPS) se pot scrie si vectorial. t a -84- . t a Remarca 4.(u. v) iau valori într-o mul¸ime plan˘ D. v) = (4.

t Exemplul 4. y. v ∈ [0. Pe sfer˘ acestea sunt "paralelele" si "meridianele": a ¸ 4. 2π] . v sunt func¸ii de un parametru t. u ∈ [0.9. z = R cos v.3 Se nume¸te suprafa¸a dat˘ implicit mul¸imea punctelor din spa¸iu a c˘ ror coordonate vers t˘ a t t a ific˘ : a F (x.3 Curbele de coordonate: curba de coordonat˘ v : u = u0 (constant).9.2 Sfera cu centrul în origine si de raz˘ R poate fi dat˘ : ¸ a a implicit : x2 + y 2 + z 2 = R2 p explicit : z = ± R2 − x2 − y2 parametric : x = R cos u sin v.Definitia 4.4 Se nume¸te curb˘ pe o suprafa¸a dat˘ parametric mul¸imea punctelor de pe suprafa¸a s a t˘ a t t˘ pentru care: u = φ (v) sau v = ψ (u) sau h (u. Definitia 4. z) = 0 (EIS) Exemplul 4.85- .10 Plan tangent si normala la o suprafa¸a ¸ t˘ . y = R sin u sin v.9. π] .9. v) = 0 sau u. curba de coordonat˘ a a u : v = v0 (constant).

v) ¯ = 0 u ¯ ¯ 0 0 ¯ x0 (u. a v ¯ ¯u ¯ ¯ i j k ¯ ¯ 0 0 0 (u.q = p= ∂x ∂y -86- iar ecua¸iile normalei la suprafa¸a sunt: t t˘ X − x (u. Y.10. Z) coordonatele punctului N de pe normal˘ si ¸inând a t a¸ t cont c˘ vectorul director al normalei este r0 × r0 . M un punct pe suprafa¸a.derivatele par¸iale ale vectorului de pozi¸ie t˘ a t˘ u v t t al punctului M. v) ¯ ru × rv = ¯ xu (4. v) yu (u. v) ¯ ¯ 0 0 ¯ ¯ xv (u. ¯ ¯ ¯ (ENS) . v) zu (u. r0 .T M N r’v r’u Figura precedent˘ a Fie o suprafa¸a dat˘ vectorial.10. v) ¯.10.¤ a Remarca 4. v) yv (u. a a Remarca 4.10.2 Dac˘ suprafa¸a este dat˘ explicit (EES) atunci. v) Y − y (u. v) yy (u. r0 .1 Se nume¸te plan tangent la suprafa¸a în punctul M planul format din toate tangentele la s t˘ curbe de pe suprafa¸a care trec prin M. Teorema 4. v) zv (u. v) v (EPTS) Demonstra¸ie: (vezi si figura precedent˘ ) Conform defini¸iei (4.10. v) zu (u. v) zv (u. Z) coordonatele punctului T din planul u v tangent rezult˘ ecua¸ia (EPTS).2 Ecua¸ia planului tangent la suprafa¸a în punctul M este: t ¯ t˘ ¯ ¯ X − x (u.1) si teoremei (4. a t˘ a u v Demonstra¸ie: Dac˘ curba este dat˘ u = φ (v) atunci tangenta la curb˘ are vector director r0 φ0 (v) + t a a a u r0 . v) ¯ rezult˘ (ENS).2 Se nume¸te normal˘ la suprafa¸a în punctul M normala la planul tangent la suprafa¸a în s a t˘ t˘ punctul M. v) ¯ v Y − y (u. Y. v) ¯ 0 ¯ zu (u.1) planul tangent t ¸ a t ¸ ¸ este determinat de punctul M si vectorii r0 . v) zv (u.1 Tangenta la orice curb˘ de pe suprafa¸a care trece prin M este coplanar˘ cu r0 .1 Consider˘ m numai suprafe¸e cu "2 fe¸e". t Definitia 4. v) x0 (u. v) ¯ Z − z (u. v) ¯ 0 ¯ 0 ¯ yu (u. v) ¯ ¯ ¯ 0 0 ¯ x0 (u. Analog. v) yu (u. v) y 0 (u. adic˘ în fiecare punct de pe suprafa¸a normala a t t a t˘ dat˘ de (normala) este unic determinat˘ ca sens.10.10. v) yy (u.1) u u ¯ ¯ 0 0 0 ¯ xv (u. folosind nota¸iile lui Monge: a t a t ∂f ∂f . Notând cu (X. v) ¯=¯ 0 0 ¯ ¯ xu (u.10. cu (X. v) x0 (u. r0 .¤ v Definitia 4. Teorema 4.10. v) z 0 (u. r0 . v) ¯ = ¯ 0 ¯ 0 ¯ yy (u. v) Z − z (u. v) u ¯ 0 ¯ zv (u.

−1 Remarca 4.ecua¸ia planului tangent devine: t p (X − x) + q (Y − y) − (Z − f (x. Atunci ecua¸ia planului¯ tangent într-un punct arbitrar este: t ¯ ¯ X − R cos u sin v Y − R sin u sin v Z − R cos v ¯ ¯ ¯ ¯=0 ¯ −R sin u sin v R cos u sin v 0 ¯ ¯ ¯ R cos u cos v R sin u cos v −R sin v ¯ iar ecua¸iile normalei sunt: t X − R cos u sin v ¯= ¯ ¯ ¯ R cos u sin v 0 ¯ ¯ ¯ R sin u cos v −R sin v ¯ Dac˘ consider˘ m ecua¸ia explicit˘ : a a t a atunci Y − R sin u sin v ¯ ¯ 0 −R sin u sin v ¯ ¯ −R sin v R cos u cos v z= −2x −y p= p . y) X −x = = . = 2z ∂x ∂y ∂z . z = R cos v. z) = 0 din TFI ∂F ∂z ∂x = − ∂F p = ∂x ∂z q = ∂z ∂y = − ∂F ∂y ∂z ∂F inlocuite în p (X − x) + q (Y − y) − (Z − f (x. π] . p q −1 Fie sfera dat˘ a x = R cos u sin v. ∂F ∂F ∂F (X − x) + (Y − y) + (Z − z) = 0 ∂x ∂y ∂z Exemplul 4. parametric: u ∈ [0.87- .10.10.3 Dac˘ suprafa¸a este dat˘ implicit: a t a F (x. = 2y. y = R sin u sin v.4 Pt. y)) = 0. v ∈ [0. y)) = 0. y. 2π] . R ¸ t ´ ³ p −x −y p = 0 (X − x) + p (Y − y) − Z − R2 − x2 − y 2 R2 − x2 − y2 R2 − x2 − y2 p R2 − x2 − y2 Z − R cos v ¯=¯ ¯ ¯ −R sin u sin v R cos u sin v ¯ ¯ ¯ ¯ R cos u cos v R sin u cos v ¯ ¯ ¯ ¯ xX + yY + zZ = R2 iar ecua¸iile normalei în acela¸i punct: t s X −x √ 2 −x2 2 R −x −y = √ 2 −y2 2 R −x −y Y −y = Z− p R2 − x2 − y 2 .q = p 2 − x2 − y 2 2 − x2 − y 2 2 ³R ´R p 2 − x2 − y 2 va fi: si ecua¸ia planului tangent în punctul x. y. iar ecua¸iile normalei: t Y −y Z − f (x. sfer˘ a x2 + y 2 + z 2 − R2 = 0 ∂F ∂F ∂F = 2x.

plan tangent: 2x (X − x) + 2y (Y − y) + 2z(Z − z) = 0 xX + yY + zZ − R2 = 0 Exemplul 4. v (t)) v0 (t) deci: r0 (t) r0 (t) = 0 0 0 0 0 0 = ru ru u0 (t)2 + 2ru rv u0 (t) v0 (t) + rv rv v 0 (t)2 rezult˘ (¸inând cont c˘ u0 (t) dt = du ): a t a 0 0 0 0 0 0 ds2 = ru ru du2 + 2ru rv dudv + rv rv dv 2 = 2 2 = Edu + 2F dudv + Gdv unde: ¡ ¢2 ¡ 0 ¢2 ¡ 0 ¢2 E = x0 + yu + zu u 0 0 0 0 F = x0 x0 + yu yv + zu zv u v ¡ 0 ¢2 ¡ 0 ¢2 ¡ 0 ¢2 G = xv + yv + zv -88- ¡ ¢¡ ¢ 0 0 0 0 ru u0 (t) + rv v0 (t) ru u0 (t) + rv v 0 (t) = (4.11 Lungimea unei curbe pe o suprafa¸a t˘ Se stie ¸ ds = r0 (t) dt = r (t) = r (u (t) .10.5 Plan tangent la H1: este x2 + y2 − z 2 − 1 = 0 xX + yY − zZ − 1 = 0 4.ec.11. v (t)) u0 (t) + rv (u (t) .1) . v (t)) q r0 (t) r0 (t)dt 0 0 r0 (t) = ru (u (t) .

. v pe t˘ a ¸ a a a t Γ1 cu du. zu = 0 u 0 0 x0 = R cos u cos v. 0 0 x0 = −R sin u sin v. z = R cos v.11. a¸ a 4. yu = R cos u sin v.1) Edu2 + 2F dudv + Gdv2 Eδu2 + 2F δudδ + Gδv 2 a a ¸ unde E.13 Elementul de arie al unei suprafe¸e t Definitia 4. . un meridian avem u = ct.12 Unghiul a dou˘ curbe situate pe o suprafa¸a a t˘ Pe suprafa¸a avem dou˘ curbe Γ1 si Γ2 care se intersecteaz˘ în M.1) poart˘ denumirea de prima form˘ p˘ tratic˘ a unei suprafe¸e. = 0 G = (R cos u cos v)2 + (R sin u cos v)2 + (−R sin v)2 = R2 u = ct. a a t ds = ZΓπ p Z 2 sin2 v · 02 + R2 dv 2 = = R 0 π Rdv = Rπ 0 4.13. rv dv. atunci du = 0 Z l (Γ) = Dac˘ se calculeaz˘ lungimea unei "paralele" v = v0 atunci se ob¸ine l = 2πR sin v0 . y = a a R sin u sin v. F. Dac˘ curbele sunt curbe de coordonate atunci dv = 0.11.12. Dac˘ not˘ m diferen¸ialele lui u. x = R cos u sin v.Lungimea unei curbe Γ pe suprafa¸a va fi: t˘ l (Γ) = Z ds Γ Remarca 4. π] . G se calculeaz˘ în punctul M. zv = −R sin v v E = (−R sin u sin v)2 + (R cos u sin v)2 + 02 = R2 sin2 v F = . yv = R sin u cos v.89- . a a a a t Exemplu: S˘ se calculeze lungimea unui meridian pe sfera de raz˘ R.. Ec. par. pt.1 Formula (4. dv si diferen¸ialele pe Γ2 cu δu. v ∈ [0. δu = 0 si unghiul va fi F duδv F √ cos α = √ =√ Edu Gδv EG acest unghi este π/2 dac˘ si numai dac˘ F = 0.1 Se nume¸te elementul de arie al unei suprafe¸e aria (notat˘ dσ ) paralelogramului cons t a 0 0 struit pe vectorii ru du. δv atunci unghiul curbelor va fi dat de: ¸ t Eduδu + F (duδv + δudv) + Gdvδv √ cos α = √ (4.

a . 2π] × [0.13.(u. y = R sin u sin v.Teorema 4. care e dat˘ parametric: x = R cos u sin v. π] .1 Elementul de arie este: ¯ ¯ 0 0 dσ = ¯ru × rv ¯ dudv = p EG − F 2 dudv = Aria suprafe¸ei va fi: t A= Z dσ = Z Z p EG − F 2 dudv D S Exemplul 4. Avem: 02 02 E = x02 + yu + zu = u = (−b sin u cos v)2 + (−b sin u sin v)2 + (b cos u)2 = = b2 02 02 G = x02 + yv + zv = (− (a + b cos u) sin v)2 + ((a + b cos u) cos v)2 = v = (a + b cos u)2 F = (−b sin u cos v) (− (a + b cos u) sin v) + (−b sin u sin v) ((a + b cos u) cos v) = = 0 -90- . 2π] . G = R2 . z = R cos v. v) ∈ [0. E = R2 sin2 v.7 Aria torului: x = (a + b cos u) cos v y = (a + b cos u) sin v z = b sin u . 0 Exemplul 4. 2π] .6 Aria sferei. v ∈ [0. Aria: ¶ Z π µZ 2π p Z 2π Z 4 sin2 vdu dv = R2 R du 0 0 0 π sin vdv = 0 = R2 2π (− cos v) |π = 4πR2 . F = 0.13.13. u ∈ [0.

iar pentru a doua δv = 2 ¸ sin π 2 1 δu de unde − sin π 2 a2 du (−δu) q cos α = √ = −1 a2 du2 a2 (−δu)2 α=π . F. G = a2 sin2 u sin u elementul de arie: dσ = p EG − F 2 dudv = a2 |cos u| dudv Exemplul 4. Z 2π (a + b cos u) du = 0 Exemplul 4. de arc si de arie pentru suprafa¸a pseudosfera): a ¸ t x = a sin u cos v y = a sin u sin v ´ ³ u z = a ln tan + cos u 2 Formulele: 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 ds2 = (x0 x0 + yu yu + zu zu ) du2 + 2 (x0 x0 + yu yv + zu zv ) dudv + + (x0 x0 + yv yv + zv zv ) dv 2 = u u µ u v v v ´2 ¶ ³ 1 du2 + = a2 cos2 u cos2 v + a2 cos2 u sin2 v + a2 1/2 tan u cos1 u − sin u 2 2 2 ¡ ¢ ¡ ¢ +2 −a2 cos u cos v sin u sin v³ a2 cos u sin v sin u cos v + 0 ´ + dudv + a2 sin2 u sin2 v + a2 sin2 u cos2 v dv 2 = ¢2 ¡ 1 = a2 cos2 u + a2 sin u − sin u du2 + a2 sin2 udv 2 = ³ ´ 4 2 u u = a2 cos2 u + cos2 u du2 + a2 sin2 udv 2 = a2 cos2 u du2 + a2 sin2 udv 2 sin sin deci: ds2 = a2 adic˘ a : cos2 u 2 du + a2 sin2 udv 2 sin2 u cos2 u E = a2 2 .91- . ¸ Eduδu + F (duδv + δudv) + Gdvδv √ cos α = √ unde E. G sunt calculate pentru 2 + 2F dudv + Gdv 2 Eδu2 + 2F δudδ + Gδv 2 Edu ¡ ¢ 1 u = π si v = 0 E = 0.8 S˘ se calculeze el.13. date rezult˘ :ln tan u = 0 de unde tan u = 1 adic˘ u = π adic˘ u = a a 2 a 2 2 4 unghi: π 2 si v = 0. F = 0.aria torului va fi: Z 2π 0 µZ 2π 0 ¶ b (a + b cos u) du dv = = 2πb = 2πb (au + b sin u) |2π = 0 = 2bπ2aπ = 4π 2 ab. Formula pt.9 Folosind cele calculate s˘ se afle unghiurile dintre curbele: a u Γ1 : v = ln tan 2 u Γ2 : v = − ln tan 2 din ec. G = a2 iar pentru prima curb˘ dv = a du. F = 0.13.

u1 2 tan u1 2 -92- . a at Z u2 l (Γ1 ) = ds = u1 Z u2 r cos2 u du2 = a2 2 du2 + a2 sin2 u 2 = sin u sin u u1 Z u2 Z u2 r 2 cos u 1 du = a + 1du = a = 2 sin u u1 u1 sin u tan u2 u 2 = a ln tan |u2 = a ln . u2 ] .S˘ se calculeze lungimea unei "buc˘¸i" din Γ1 pentru u ∈ [u1 .

E. Z IDAROIU . s . Matematica organiz˘ rii..P.P.D. 1996. .P Bucure¸ti 198x.93- . Vectori. XII-a. E UGEN .D.D... a ˘ ˘ NASTASESCU. 1997 a ˘ ¸ a s M ALI TA . Algebr˘ cl.M IRCEA . Algebr˘ cl.E.BIBLIOGRAFIE [1] [2] [3] [4] ˘ ˘ NASTASESCU . E.XI-a. Bucure¸ti 1979 RUSU . Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful