CUPRINS

CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE ..................11

Secţiunea I. Noţiune.................................................................11
1. Caractere juridice.................................................................11
Tehnoredactare computerizată: 2. Condiţii de validitate ale contractului de
Constantin BÂTĂ vânzare-cumpărare...................................................................17
3. Capacitatea pârtilor.............................................................. 23
Coperta: 4. Incapacităţi speciale:............................................................ 24
Robert TOADER 5. Obiectul contractului............................................................26
6. Condiţiile lucrului vândut .................................................... 26
Tipărit Ia:
S.C. EUROPOLIS PRINŢ S.R.L. CONSTANŢA 7. Condiţiile preţului................................................................31
Telefon: 0241/691711; 0241/691260 8. Efectele contractului de vânzare-cumpărare ........................33
Secţiunea II. OBLIGAŢIILE VÂNZĂTORULUI....................34
1. Predarea lucrului vândut...................................................... 34
2. Obligaţia de garanţie............................................................ 37
Secţiunta III. OBLIGAŢIILE CUMPĂRĂTORULUI.............49
1. Plata preţului ....................................................................... 49
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale
a României 2. Luarea în primire a lucrului vândut ..................................... 52
DINU, GHEORGHE 3. Suportarea cheltuielilor vânzării..........................................53
Contracte civile / Dinu Gheorghe, Boroiu M.
Cristina. - Constanţa : Europolis, 2008 Secţiunea IV. VARIETĂŢI DE VÂNZARE............................53
ISBN 978-973-676-339-7
1. Vânzarea după greutate, număr sau măsură..........................53
I. Boroiu, Cristina M. 3. Vânzarea pe încercate..........................................................54
347.44(498)(075.8) 3. Vânzarea cu pact de răscumpărare .......................................55
4. Vânzarea unei moşteniri ....................................................... 56
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE......................................... 59
SPEŢE..................................................................................... 60
MODEL DE CONTRACT ...................................................... 69
GRILE ..................................................................................... 73
CONTRACTUL DE DONAŢIE ............................................. 79
1. Noţiune ................................................................................ 79
2. Reglementare ....................................................................... 80
3. Caractere juridice................................................................. 81
Secţiunea I. Condiţii de fond.................................................... 83
1. Capacitatea părţilor..............................................................83
2. Consimţământul...................................................................88
3. Obiectul contractului ...........................................................89
4. Cauza ...................................................................................89
5. Principiul irevocabilităţii speciale. Excepţii ........................90
Secţiunea II. Condiţii de formă................................................95
1. Principiul solemnităţii donaţiei ............................................95
2. Donaţiile deghizate, donaţiile indirecte şi
darurile de nuntă.......................................................................97
Secţiunea III. Efectele contractului de donaţie...................... 105
1. Obligaţiile donatorului ...................................................... 106
2. Obligaţiile donatarului....................................................... 107
3. Efectele donaţiei faţă de terţi............................................. 107
Secţiunea a IV-a. Cauzele legale de revocare a donaţiilor .... 108
1. Revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii................ 109
2. Revocarea pentru ingratitudine.......................................... 111
3. Revocarea pentru naşterea unui copil ................................ 113
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE ...................................... 115
SPEŢE ................................................................................... 116
MODEL DE CONTRACT .................................................... 119
GRILE ................................................................................... 124
CONTRACTUL DE MANDAT
- MANDATUL Cu REPREZENTARE -.................................... 131
Secţiunea I. Noţiune şi reglementare .....................................131
1. Caractere juridice şi delimitare ..........................................132
2. Condiţiile de validitate a mandatului..................................134
A. Capacitatea părţilor ...........................................................134
B. Obiectul mandatului ..........................................................135
C. Forma mandatului..............................................................135
3. Varietăţi de mandat ............................................................136
Secţiunea II. Efectele contractului de mandat ........................137
I. Efectele mandatului între părţi............................................138
A. Obligaţiile mandatarului....................................................138
B. Obligaţiile mandantului.....................................................140
II. Efectele faţă de terţi ..........................................................141
Secţiunea III. încetarea mandatului .......................................142
1. Revocarea mandatului de către mandant .............................142
2. Renunţarea mandatarului....................................................143
3. Moartea uneia dintre părţi ..................................................143
4. Alte cauze de încetare a mandatului...................................144
5. Efectele încetării mandatului..............................................144
MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE
- (Contractul de interpunere)-.................................................144
 NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE....................................... 145
SPEŢE................................................................................... 146
GRILE................................................................................... 152
CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE...................................... 156
Secţiunea I. Noţiunea, caracterele juridice şi condiţiile de
validitate ale contractului de locaţiune .................................. 156
1. Noţiunea contractului de locaţiune ................................... 156
2. Caracterele juridice ale contractului de locaţiune.............. 157
3. Condiţii'e de validitate ale contractului de locaţiune ......... 158
4. Obiectul contractului ......................................................... 159
Secţiunea II. Efectele contractului de locaţiune..................... 160
1. Obligaţiile locatorului........................................................ 160
2. Obligaţiile locatarului........................................................ 164
Secţiunea III. Contractul de sublocaţiune şi de cesiune a
contractului............................................................................ 167
1. Sublocaţiunea ....................................................................167
2. Cesiunea ............................................................................169
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE .......................................176
SPEŢE....................................................................................176
MODEL DE CONTRACT.....................................................179
GRILE....................................................................................181
CONTRACTUL DE ARENDARE .............. 183
1. Noţiunea contractului de arendare .................................... 183
2. Caracterele juridice ale contractului de arendare............... 183
3. Forma contractului............................................................. 184
4. Validitatea contractului.. .. 184
5. Obiectul contractului.......................................................... 187
6. Termenul arendării............................................................. 189
7. Dreptul de preemptiune al arendaşului .............................. 189
8. Suportarea riscurilor .......................................................... 190
'). Obligaţiile părţilor ............................................................. 193
10. încetarea contractului ...................................................... 196
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE ...................................... 200
MODEL DE CONTRACT .................................................... 201
CONTRACTUL DE ANTREPRIZA .................................. 205
Secţiunea I. Noţiunea contractului de antrepriza şi delimitarea
lui fata de alte contracte ........................................................ 205
1. Caracterele juridice şi condiţiile de validitate
ale contractului de antrepriza ................................................ 207
2. Reguli generale cu privire la contractul de antrepriza ....... 208
A. Problema riscurilor ........................................................... 208
B. Recepţia lucrării ............................................................... 209
C. Reguli speciale privind antrepriza de construcţii.............. 211
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE ...................................... 213
MODEL DE CONTRACT .................................................... 214
ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAŢIE (PROPRIU-ZIS)........ 217
J. Noţiune şi caractere juridice ............................................. 217
2. Obiectul contractului: ........................................................ 217
3. Capacitatea părţilor ........................................................... 217
4. Efectele imprumutului de consumaţie................................ 218
ÎMPRUMUTUL CU DOBÂNDĂ ........................................ 221
1. Noţiune... ..221
7
2. Obiectul contractului ..........................................................221
3. Stingerea imprumutului de consumaţie...............................224
ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINŢA (COMODATUL) ...........225
1. Noţiune şi caractere juridice...............................................225
2. Obiectul contractului..........................................................225
3. Capacitatea părţilor ............................................................226
4. Efectele contractului de comodat... ....................................226
5. Răspunderea comodatarului................................................228
6. Suportarea riscurilor de către comodatar ...........................229
7. Pluralitatea de comodatari ..................................................229
8. Stingerea efectelor comodatului .........................................230
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE........................................231
MODEL DE CONTRACT.....................................................231
CONTRACTUL DE DEPOZIT .............................................235
Secţiunea I. Noţiunea, caracterele juridice şi felurile
contractului de depozit...........................................................235
1. Noţiune...............................................................................235
2. Caractere juridice: ..............................................................235
3. Felurile contractului de depozit..........................................237
A. Depozitul obişnuit (voluntar) ............................................237
1. Obiectul contractului ......................................................... 237
2. Capacitatea părţilor:........................................................... 238
3. Dovada contractului .......................................................... 238
4. Natura juridica a depozitului obişnuit şi
delimitarea lui fata de alte contracte...................................... 239
5. Efectele contractului de depozit obişnuit (voluntar).......... 240
B. Depozitul necesar ........................................................... 24<8
1. Noţiune şi domeniu de aplicare _____________________248
C. Depozitul neregulat..............................................................250
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE ____________________251
MODEL DE CONTRACT ___________________________252
GRILE .......................................................................................259
CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILA _____________261
Secţiunea I. Noţiunea şi caractorul
contractului de societate ___________________________2611
1. Noţiune ..................................................................................261
2. Caractere juridice: ________________________________262
3. Aportul social _________________________________ 263
4. Funcţionarea societăţii civile -----------------------------------265
Secţiunea II. încetarea societăţii civile_________________267
1. Cauze de încetare ______________________________ 267
2. Efectele încetării_______________________________267
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE __________ .... 26S
MODEL CONTRACT ________________________ 269
CONTRACTUL DE TRANZACŢIE ______________ 273
Secţiunea L Noţiunea, caracterele juridice şi coinditiile de
validitate ale contractului de tranzacţie ________________273
L Noţiune............................................................................213
2. Caractere juridice: ................................................................ 273
Secţiunea II. Efectele contracluliuH de trarazacJie __________275
1. Efecte extinctive .................................. _____________275
2. Efecte declarative................................................................. 275
3. Efecte constitutive sau declarative ................................... 275
4. Efectele relative ...............................................................275
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE......................................276
MODEL DE CONTRACT...................................................277
CONTRACTUL DE RENTA VIAGERĂ ............................280
1. Renta perpetua şi renta viageră ........................................280
2. Caractere juridice ale contractului de renta viageră...........281
3. Condiţii de validitate .......................................................283
4. Efectele contractului de renta viageră............................... 283
5. Obligaţiile debirentierului................................................ 284
6. Urmărirea rentei viagere de către creditori ....................... 285
7. încetarea contractului de renta viageră ............................. 285
CONTRACTUL DE ÎNTREŢINERE ................................. 286
1. Noţiune şi caractere juridice............................................ 286
2. Deosebirea contractului de întreţinere de alte contracte ....286
3. Condiţii de validitate ale contractului de întreţinere ......... 288
4. Efectele contractului de întreţinere .................................. 290
5. Rezoluţiunea contractului de întreţinere........................... 291
MODEL DE CONTRACT.................................................. 292
CONTRACTUL DE SCHIMB............................................ 298
1. Consideraţiuni generale................................................... 298
2. Caracterele juridice ale contractului de schimb ................ 298
3.Contractul de schimb şi contractul de vânzare cumpărare..300
MODEL DE CONTRACT.................................................. 303
BIBILIOGRAFIE... ....................... 309
10
CONTRACTUL DE VÂNZARE - CUMPĂRARE
SECŢIUNEA I. NOŢIUNE.
1. Caractere juridice
Contractul de vânzare-cumpărare este contractul prin
care una din părţi (vânzătorul) strămută proprietatea unui
bun al său asupra celeilalte părţi (cumpărătorul) care se
obligă în schimb a plăti vânzătorului preţul bunului vândut'.
Pot forma obiect al contractului de vânzare-cumpărare
şi drepturile reale (dreptul de superficie). drepturile de creanţă,
drepturile din domeniul proprietăţii intelectuale sau, în mod
excepţional, drepturile asupra unei universalităţi care cuprinde
nu numai drepturi ci şi datorii (vânzarea unei moşteniri).
Nu pot forma obiectul contractului de
vânzare-cumpărare drepturile personale nepatrimoniale şi
cele patrimoniale care au caracter strict personal (dreptul de uz,
abitaţie, de clientelă) sau drepturile prevăzute de lege sau
contractate intuitu personae (dreptul la întreţinere, de pensie,
ele.).2
Deşi Codul civil se rrferă la transmiterea proprietăţii, sunt calificate
vîriare-cumpărfre şi contractele prin care, în schimbul unui preţ, se transmite un alt
drept decât dreptul de proprietate - transmiterea proprietăţii nu este de esenţa, ci numai
de natura contractului de vânzare-cumpărare.
Definiţia Codului civil este inexactă deoarece promovează ideea că vânzarea ar da
naştere doar unui simplu raport de obligaţii (cele două părţi „se obligă între sine"),
care I-ar ţine pe vânzător să transfere doar în viitor proprietatea bunului care
formează obiectul contractului. Aici este vorba însă în realitate despre o reminiscenţă
do ordin istoric, într-adevăr, în dreptul roman (după Digestele lui Justinian),
vânzarea (emptio-venditio) era un contract consensul numit, izvor de obligaţii pentru
părţi, dar care nu ducea la transferul proprietăţii de la vânzător la cumpărător decât
după tradiţiunea lucrului (traditio).Cu alte cuvinte, contractul crea doar obligaţia
pentru vânzător de a transfera proprietatea, transfer care se realiza însă numai ulierior,
după îndeplinirea formalităţii tradiţiunii, adică a predării lucrului, numai îndeplinirea
acestei obligaţii de către vânzător asigurând executarea contractului din punctul de
vedere al vânzătorului., în codurile civile moderne de inspiraţie franceză UIMI. inclusiv
în Codul civil român, ca urmare a unei evoluţii istorice îndelungate,
11
 1.1. Sinalagmatic: dă naştere la obligaţii reciproce între
părţile contractante: vânzătorul are obligaţia să predea lucrul
vândut şi să garanteze pe cumpărător, iar cumpărătorul are
obligaţia să plătească preţul;se aplică regulile specifice:
excepţia neexecutării contractului, rezoluţiunea pentru
neexecutarea obligaţiei de către una din părţi, riscul
contractului
1.2. Cu titlu oneros: ambele părţi urmăresc anumite
interese patrimoniale, adică primirea unui echivalent în
schimbul prestaţiei la care se obligă: vânzătorul urmează să
primească preţul, iar cumpărătorul să primească bunul
cumpărat3.
1.3. Comutativ: existenţa şi întinderea obligaţiilor
reciproce sunt cunoscute de părţi de la încheierea contractului;
1.4. Consensual (în principiu)4: simplul acord de voinţă,
fără îndeplinirea vreunei formalităţi şi fără remiterea bunului şi
a preţului în momentul încheierii contractului5;
vânzarea este concepută ca un contract translativ de proprietate solo consensu , în
principiu, simplul acord de voinţe (încheierea contractului) ducând la transferul
automat al proprietăţii din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului,
nemaipunându-se problema executării vreunei obligaţii de a transfera proprietatea.
înstrăinarea unui lucru fără contraprestaţie.sau pentru un preţ derizoriu este nulă
absolut ca vânzire pentru lipsa unui element de validitate, dar poate fi recalificată şi
considerată valabilă ca donaţie, chiar dacă părţile au denumit-o „vânzare", cu
condiţia de a se dovedi că a existat intenţia de a gratifica (animus donandi) din partea
înstrăinătorului.
4
Conform art. 1295 alin. l C. Civ., „vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea
este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au
învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul
încă nu se va fi numărat". Din textul citat rezultă că simplul consens (înţelegere),
simplul acord de voinţe asupra elementelor esenţiale ale vânzării, adică asupra
lucrului vândut şi a preţului acestuia, valorează contract valabil încheiat,
neimpunându-se, în principiu, îndeplinirea vreunei formalităţi.
vinderea este perfectă îndată ce părţile s-au învoit (art. 1298 C. civ.) putând fi
încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor (solo consensu), fără îndeplinirea
vreunei formalităţi şi fără remiterea lucrului vândut şi a preţului în momentul
încheierii contractului; vânzarea nu este un contract solemn şi nici real; prin excepţie
de la principiul consensualismului în cazurile special prevăzute de lege, vânzarea
devine un contract solemn: înstrăinarea terenurilor, indiferent că sunt situate
12
Excepţii:
• Vânzarea terenurilor - trebuie să se facă prin act autentic,
sub sancţiunea nulităţii absolute a actului;
• Vânzare-cumpărare unui autovehicul problema este
controversată, astfel:
în literatura de specialitate - este considerat contract
solemn; motivare: cerinţa înscrisului autentic pentru validitatea
vânzării este prevăzută de legislaţia privind taxele de timbru;
în practica judecătorească se aplică soluţia
consensualismului: numai ca proba în vederea radierii şi
înscrierii pe numele noului proprietar, autorităţile pretind să li
se prezinte actul de vâ.izare-cumpărare în forma autentică;
Toate dispoziţiile referitoare la condiţiile de validitate ale
contractului trebuie să fie raportate la momentul realizării
acordului de voinţa, iar nu la momentul autentificării;
Deoarece valoarea este mai mare de 250 lei, este necesară
pentru proba prezentarea unui înscris sau a unui început de
dovada scrisa, în afară cazului în care a existat imposibilitatea
reconstituirii dovezii;
Numai terţele persoane, nu şi părţile sau succesorii lor în
drepturi, vor putea dovedi cu orice mijloc de proba contractul
(pentru terţi, contractul este un simplu fapt juridic).
1.5. Translativ de proprietate: prin efectul realizării
acordului de voinţa (independent de predarea lucrului vândut şi
de plata preţului) se produce nu numai încheierea contractului,
dar operează şi transferul dreptului de proprietate. -Din
momentul dobândirii dreptului de proprietate,
cumpărătorul suportă şi riscul pieirii lucrului (res perit
domino) dacă vânzătorul dovedeşte faptul străin (neculpabil)
exonerator de răspundere;
intravilan sau extravilan pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii, sub sancţiunea
nulităţii absolute, numai dacă actul a fost încheiat în formă autentică,
13
-Dacă cauza străină a fost dovedită, vânzătorul va suporta
riscul pieirii numai dacă a fost pus în întârziere în ceea ce
priveşte predarea lucrului.
Condiţii pentru transferul automat al dreptului de
proprietate:
A). Vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, iar
contractul perfect valabil încheiat;
B). Să fie vorba de lucruri determinate individual
(lucrurile de gen nu pot pieri)
-în cazul lucrurilor de gen transferul proprietarii se
produce în momentul individualizării (care se poate face
atât prin predare, cât şi prin alte metode: ex.: etichetarea
coletelor etc.);
-în cazul obligaţiilor alternative, dacă vânzarea are ca
obiect un lucru din mai multe, determinate, dar numai
alternativ, proprietatea se transmite în momentul
alegerii; dacă piere fortuit unul din lucruri, se datorează
celalalt, iar dacă amândouă au pierit, fără vina
vânzătorului, obligaţia este stinsă; dacă amândouă
lucrurile sunt de gen, pe lângă alegere, trebuie să se
procedeze şi la individualizarea propriu-zisă a lucrului
ales;
în cazai obligaţiilor facultative (obiectul este unul singur,
celalalt fiind prevăzut doar ca o simplă posibilitate de plată),
problema transferului şi a riscurilor se rezolvă după regulile
generale.
C). Lucrul vândut trebuie să existe; -Bunurile viitoare pot
forma obiectul contractului, însă transferul proprietarii
poate opera: - după ce au fost terminate, în stare de a
fi predate (dacă sunt bunuri certe)
-După individualizare (dacă sunt bunuri de gen) Astfel, în
cazul unei recolte viitoare, proprietatea se transmite: în
momentul în care este gata de recoltat (dacă lucrul
14
şi preţul sunt determinate), respectiv în momentul
individualizării (dacă vânzarea se face pe unitate de măsură).
-Riscurile se transmit odată cu proprietatea, cu excepţia
cazului în care cumpărătorul îşi asumă riscul nerealizării - în tot
sau în parte - a lucrului viitor, când riscurile se transmit în
momentul încheierii contractului D). Părţile să nu fi amânat
transferul proprietăţii printr-o clauza specială, pentru un
moment ulterior:
-Până Ia împlinirea unui termen suspensiv, dacă părţile au
prevăzut expres amânarea ca efect al contractului; dacă
termenul a fost stipulat pur şi simplu nu afectează decât
executarea obligaţiei de predare;
-Până la realizarea unei condiţii suspensive, care prin ea
însăşi amână transferul proprietăţii până la realizarea
evenimentului;
Un caz special îl reprezintă cumpărarea dintr-o unitate
comercială cu autoservire: contractul nu se încheie în
momentul individualizării (alegerii) bunurilor, ci din momentul
plătii preţului, până atunci cumpărătorul fiind un simplu
detentor precar, vinovat de furt dacă pleacă fără să plătească (în
primul caz ar fi fost un debitor care nu şi-a onorat obligaţia de
plată);
-Dacă prin convenţia părţilor, transferul proprietăţii a fost
amânat, se amâna corespunzător şi transferul riscurilor;
această regulă nu este imperativă, părţile pot disocia
transferul proprietăţii de transferul riscurilor.
15
 1.6. în materie imobiliara: condiţia publicităţii
imobiliare.
A) sistemul registrului de transcripţiuni-inscripţiuni:
între părţi şi faţă de succesorii lor (succesori universali
sau cu titlu universal, legatari cu titlu particular şi creditori
chirografari) contractul produce efecte translative de proprietate
chiar dacă nu a fost transcris;
Faţă de terţe persoane (succesori cu titlu particular prin
acte între vii) - chiar dacă au avut cunoştinţă de încheierea
contractului - transmisiunea va fi valabilă numai din momentul
transcrierii.
B) sistemul cărţii funciare:
Drepturile imobiliare se strămută, se modifică sau se
sting, nu numai între terţi, dar şi între părţile contractante,
numai prin intabulare, aceasta având caracter constitutiv de
drepturi.
în practică există următoarea concepţie: -Lipsa înscrierii
nu poate fi opusă de către o parte contractantă
celeilalte părţi, precum şi succesorilor lor; -Un atare
drept real este opozabil şi terţilor care au cunoştinţă
de existenţa lui, deşi nu este înscris în cartea funciară;
-Numai terţii care nu aveau cunoştinţă de existenţa
dreptului netranscris si, încrezându-se în cartea funciara, au
dobândit prin acte cu titlu oneros, drepturi pe care şi le-au
transcris, le pot opune dobânditorului anterior. Pentru
drepturile mobile nu exista un sistem de publicitate,
astfel încât dacă vânzătorul a vândut de doua ori, va avea
preferinţa cel care a intrat mai întâi cu buna-credinţa în posesia
bunului6.
6 nu există un sistem de publicitate pentru bunurile mobile, posesia lor prezumând
proprietatea - art. 1909 alin l C. civ.; în cazul în care vânzătorul de rea-credinţă a
vândut de două ori lucrul mobil (corporal), are preferinţă cel care a intrat mai întâi cu
bună credinţă în posesia lucrului, chiar dacă a fost al doilea cumpărător - posterior
tempore, potior jure; există un sistem de publicitate pentru bunurile mobile afectate
16
2. Condiţii de validitate ale contractului de
vânzare-cumpărare
A. Consimţământul părţilor
- Acordul de voinţa între părţi este întotdeauna necesar şi
suficient7.
B. Promisiunea unilaterala de vânzare (sau
cumpărare)
-Atunci când o persoana, prevăzând un eventual interes
pentru ea de a dobândi proprietatea unui bun, primeşte
promisiunea proprietarului de a vinde acest bun,
rezervându-şi facultatea de a îşi manifesta în acest sens
-de obicei înlăuntrul unui termen - consimţământul sau
de a îl cumpăra;
-Este, de fapt, un ante-contract, care dă naştere la un
drept de creanţă: una din părţi având obligaţia (de a
face) de a vinde în viitor un anumit bun, iar beneficiarul
promisiunii putând opta pentru a cumpăra sau nu;
-Dacă promitentul referitoare vânzarea, beneficiarul va
avea dreptul la daune-interese.
Promisiunea este un contract unilateral; el poate fi
transformat într-un contract bilateral dacă:
-Beneficiarul se-obligă, în schimbul dreptului de opţiune,
la plata unei sume de bani (preţul dreptului de opţiune);
- Dacă beneficiarul se obligă la plata unei sume de bani în
cazul în care va opta în sens negativ.
cai garanţie reală pentru anumite creanţe băneşti.
7 contractul este definit de art. 942 C. civ. ca fiind acordul (de voinţă) între două sau
mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic,
contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat ca orice contract, prin acordul de
voinţă al părţilor; încheierea oricărui contract este liberă, dar mărginită de normele
ordinii publice şi de regulile moralei concretizate în restricţii legale sau concurenţiale
ale libertăţii de a vinde sau cumpăra, care privesc capacitatea persoanei sau obiectul
contractului
17
Dovada promisiunii se face conform regulilor generale
aplicabile creanţelor;
Obligaţia promitentului se stinge: la termen sau, dacă nu s-a
prevăzut un termen, la expirarea termenului general de
prescripţie (care curge de la data încheierii promisiunii de
vânzare);
Promisiunea unilaterală ar putea fi asumată şi de
cumpărător (caz care nu a fost întâlnit în practică).
C. Promisiunea bilaterala de vânzare-cumpărare
-Ambele părţi se obligă să încheie în viitor contractul de
vânzare-cumpărare;
- Este, de asemenea, un ante-contract, cu deosebirea că, în
acest caz oricare dintre părţi poate cere încheierea
contractului;
-în cazul în care promitentul-vânzător nu îşi respectă
obligaţia şi vinde lucrul, beneficiarul-cumpărător nu
poate cere predarea, iar vânzarea este valabilă, cu
excepţia fraudei;
- în cazul în care promitentul nu îşi executa obligaţia, dar
lucrul se mai găseşte în patrimoniul sau, instanţa poate
da o hotărâre care să tina loc de contract şi să aibă
caracter constitutiv de drepturi din momentul în care
rămâne definitiva (în virtutea principiului executării în
natura a obligaţiilor).
D. Pactul de preferinţă
- Este antecontractul prin care proprietarul bunului se obligă
ca, în cazul în care îl va vinde," să acorde la preţ egal,
preferinţă celeilalte părţi - beneficiarul pactului,
-Este o varietate a promisiunii de vânzare, care este
afectată de o condiţie potestativă simplă,
-Nu transmite dreptul de proprietate şi nu conferă părţii
lezate dreptul de a intenta acţiunea în revendicare sau în
anularea vânzării făcute cu nesocotirea acestei
promisiuni, afară de cazul în care se dovedeşte că
18
vânzarea s-a făcut în frauda beneficiarului promisiunii
cu complicitatea la fraudă din partea terţului achizitor, -în
cazul neexecutării obligaţiei de a încheia contractul,
beneficiarul pactului va avea acţiune în daune-interese
împotriva promitentului, -La fel ca la promisiunea de
vânzare, beneficiarul nu are
dreptul la acţiunea în revendicare sau în anularea vânzării
făcute cu nerespectarea promisiunii (cu excepţia fraudei);
acesta are dreptul numai la daune-interese;
- Dreptul beneficiarului se poate transmite (dacă nu există
dispoziţie contrara în convenţia dintre părţi) prin acte
între vii (regulile de la cesiunea de creanţe) sau prin
moştenire;
- Obligaţia promitentului se transmite numai prin moştenire,
dreptul nostru necunoscând cesiunea de datorie.
E. Dreptul de preemţiune
în legislaţia românească instituţia dreptului de
preemţiune, deşi recunoscută şi tratată în cadrul mai multor legi
speciale, nu a fost definită. Datorită acestui fapt, a căzut în
sarcina literaturii de specialitate formularea unei definiţii
general acceptată.
Marea majoritate a autorilor de literatură juridică definesc
însă dreptul de preemţiune, nu la modul general, ca instituţie, ci pe
cazuri particulare aşa cum sunt ele statuate în legile speciale8.
Astfel, Gheorghe Beleiu, defineşte dreptul de preemţiune
instituit de Legea nr. 18 / 1991 ca fiind „ acel drept subiectiv
civil, recunoscut de lege anumitor titulari, în virtutea căruia
aceştia se bucură de prioritate la cumpărarea unui teren agricol
din extravilan, în ordinea şi celelalte condiţii prevăzute de
lege".
Această definiţie conţine, pe lângă însuşirea dreptului
subiectiv de a fi recunoscut de lege şi elementele esenţiale sale
Toader. C, Drept civil. Contracte speciale, ediţia a Il-a, Editura C.H. Beck,
Bucuresti 2005,p .23
19
esenţiale: titularul dreptului (subiectul activ), conţinutul
dreptului (adică prerogativele conferite titularului), obiectul
dreptului (bunul în legătură cu care există prerogativa
cunoscută ); limitele existenţei şi exercitării dreptului.9
O altă definiţie este dată de către Eugen Chelaru, cu
referitoare la dreptul de preemţiune reglementat prin art. 52 din
Codul silvic: dreptul de preemţiune reglementat de Codul silvic
constituie „ un drept subiectiv civil, legal, patrimonial, incesibil
şi temporar, recunoscut statului în calitatea să de persoană
juridică, în temeiul căruia acesta poate dobândi proprietatea
terenurilor ce constituie enclave din fondul forestier proprietate
publică sau sunt limitrofe acestui fond, precum şi terenurile
acoperite cu vegetaţie forestieră, în cazul vânzării lor, cu
preferinţă faţă de orice cumpărător, la preţ şi în condiţii
egale".10
Acelaşi autor defineşte însă şi la modul general acest drept.
Astfel, în concepţia sa, dreptul de preemţiune este „
facultatea recunoscută unei persoane sau unei entităţi
administrative, în virtutea unui contract sau unei dispoziţii
legale, de a dobândi proprietatea unui bun, în cazul înstrăinării
sale, cu prioritate faţă de orice alt cumpărător"11
Această definiţie, preluată din dreptul civil francez 12,are în
vedere „entitatea administrativă" - ca şi .titular al dreptului de
preemţiune - nu acoperă sfera „persoanei juridice"8 care poate
fi titulară a dreptului de preemţiune în dreptul civil român.
Afirmăm acest lucru deoarece atât statul cât şi unităţile
administrativ teritoriale, care conform legii, sunt persoane
juridice separate de stat, cu patrimoniu propriu, îşi exercită
Gheorghe Beleiu - Dreptul de preemţiune reglementat prin Legea nr. 18/1991 a
fondului funciar, Dreptul nr. 12/1992, pag. 4
10
Eugen Chelaru - Dreptul de preemţiune reglementat de Codul silvic - Dreptul nr.
6/1996, pag.17
11 Chelaru - Dreptul de preemţiune reglementai de Legea nr. 54 / 1998, în „Dreptul"
nr. 8/1998 12 Guide juridique Dalloz, Paris, 1991, voi., IV, pag. 398
20
dreptul de preemţiune în calitatea lor subiecte de drept civil şi
în calitatea de titular al puterii.
Vom defini dreptul de preemţiune ca fiind acel drept
subiectiv civil, recunoscut de lege anumitor persoane fizice sau
juridice, prevăzute restrictiv de lege, care constă în posibilitatea
acestora de a cumpăra cu prioritate un anumit bun, la preţ şi în
condiţii egale.
Definiţie: este dreptul preferenţial de cumpărare13, la
preţ egal, conferit de lege coproprietarilor, proprietarilor
vecini şi arendaşului, atunci când proprietarul a hotărât să
vândă terenul său situat extravilan14.
-In ;azul în care proprietarul unui teren agricol din
extravilan intenţionează să îl vândă (deci nu prin
înstrăinare cu titlu gratuit, cu caracter aleatoriu, sau prin
' Termenul „preemţiune" a fost preluat de legiuitor din legislaţia franceză (având
aceeaşi rădăcină latină ca şi termenul preempţiune), în care s-a eliminat particula „p".
Acesta este utilizat toate textele legale de înainte de 1989 şi chiar şi după 1989.
Dreptul de preemţiune a fost cunoscut şi utilizat pe actualul teritoriu al României
încă dinainte de secolul al V - lea când a fost menţionat în primele texte legale
scrise, sub denumirea de drept de protimisis.
Cunoscut în două forme: precumpărarea (protimisisul propriu - zis) şi răscumpărarea
(sau retractul), dreptul de protimisis a apărut ca o modalitate de protejare a
comunităţilor fală de intervenţia unor străini în cadrul familiei şi al obştilor.
lYolimisisul s-a născut în general independent dp influenţele exterioare, în
comunităţile în care grupul familial, vecinătatea şi alte forme de solidaritate s-au
păstrat vii. încă înainte de organizarea statelor româneşti, în comunităţile săteşti şj
urbane de pe teritoriul românesc s-au creat condiţiile necesare pentru apariţia unor
obiceiuri de precutnpărare pentru a înlătura pe străini de la intrarea în cercurile de
solidaritate ale familiei, ale devălmăşiei sau ale satului (ale vecinătăţii de megieşie).
De altfel, în dreptul roman era cunoscută această instituţie. Odată cu expansiunea
Imperiului roman pe întregul teritoriu al Europei au pătruns şi legile romane. In
provinciile dacice unde s-a format poporul român, populaţia existentă
era .sedentară, legată de pământ. Dreptul de precumpărare a corespuns foarte bine
nevoilor de apărare şi prezervare a proprietăţii în cadrul comunităţilor, acesta fiind
adoptat şi adaptat nevoilor specifice ale locului. De altfel, în toate teritoriile unde au
existat populaţii sedentare acest drept a existat în aceeaşi perioadă având ca punct de
plecare comun dreptul roman. Deci, în perioada în care dreptul bizantin a început să
isi facă simţită prezenţa în statele române şi să influenţeze legile obiceiul de
precumpărare şi răscumpărare exista deja şi era utilizat de multă vreme, chiar dacă
i-Mstciila să nu a putut fi dovedită în lipsa izvoarelor scrise.
21
 schimb, chiar şi cu sulta, prin aducerea terenului ca aport
-Dacă în termenul legal îşi exercită dreptul mai mulţi
într-o societate sau printr-o tranzacţie) legea conferă un
titulari din aceeaşi categorie, vânzătorul are dreptul de a
drept prioritar la cumpărare coproprietarilor,
alege pe unul dintre ofertanţi; dacă preţul oferit de către
proprietarilor vecini şi arendaşilor; este vorba numai de
titularii dreptului de preemţiune nu este convenabil
cazul în care actul juridic proiectat are ca obiect
vânzătorului, acesta poate să vândă terenul oricărei alte
transmiterea dreptului de proprietate
persoane; terenul va fi, de asemenea, vândut liber şi în
- Spre deosebire de pactul de preferinţă, care are caracter
cazul în care în termenul de 45 de zile nici unul dintre
contractual, dreptul de preemţiune are caracter imperativ
titularii dreptului de preemţiune nu îşi manifestă voinţa
(derogare de la principiul liberei circulaţii a bunurilor
de a cumpăra terenul;
trebuie interpretata restrictiv)15;
-La autentificarea actului de vânzare-cumpărare,
-Dreptul de preemţiune trebuie ocrotit ca orice drept
vânzătorul trebuie să facă dovada publicităţii necesare
patrimonial, indiferent de titularul sau; de asemenea,
pentru respectarea dreptului de preemţiune, dovada care
este un drept opozabil erga omnes (pentru nerespectarea
se face cu actul eliberat vânzătorului de către secretarul
lui se poate cere anularea contractului, indiferent de
unităţii administrativ-teritoriale, după expirarea
buna sau reaua-credinţa a terţului cumpărător);
termenului de 45 de zile;
-Dreptul de preemţiune trebuie recunoscut indiferent de
-Nerespectarea se sancţionează cu nulitatea relativă a
persoana titularului (poate fi exercitat şi în cazul în care
contractului; în cazul în care vânzarea s-a făcut prin
terenul agricol din extravilan face parte din domeniul
simulaţie (ex.: contract de întreţinere, arendă, donaţie
privat al statului sau al unităţilor
etc.), acţiunea în declararea simulaţiei va fi dublată de
administrativ-teritoriale;
acţiunea în anularea vânzării-cumpărării); terenul
-Vânzătorul unui teren situat în extravilan trebuie să
reintra, cu efect retroactiv în patrimoniul vânzătorului).
înregistreze oferta de vânzare la consiliul local în raza
căruia este situat terenul, iar în aceeaşi zi secretarul 3. Capacitatea părţilor
unităţii administrativ-teritoriale afişează oferta la sediul Regula este capacitatea, iar incapacitatea este excepţia
primăriei; titularii dreptului de preemţiune trebuie să se cazurile de incapacitate sunt expres şi limitativ prevăzute de
pronunţe în scris, în termen de 45 de zile de la data lege16;
afişării ofertei de vânzare, arătând şi preţul oferit, iar Vânzarea-cumpărarea este, în principiu un act de dispoziţie
oferta de cumpărare se va afişa la primărie; atât pentru vânzător, cât şi pentru cumpărător părţile trebuie să
aibă capacitate deplină de exerciţiu, iar persoanele lipsite de
capacitate sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă încheie
15 Pentru a desemna contractul de vânzare - cumpărare romanii foloseau expresia contractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu autorizarea acestuia;
„emptio - venditito"; „emptio (-onis)" însemnând cumpărare iar „prae" - înainte (cu
întâietate). De aici termenul „prae-emptio" care se traduce „cumpărare cu întâietate"
sau „înainte de cumpărare", în primele textele legale româneşti scrise dreptul de
preemţiune era desemnat prin termenul „drept de protimisis" care, nu trebuie 16 conform art. 1306 C. civ. pot cumpăra toţi cărora nu le este oprit prin lege - regula
confundat cu pactul de preferinţă, desemnat prin termenul „protimiseos". este capacitatea, iar excepţia este incapacitatea,

22
23
 Insa, raportat la patrimoniul părţii contractante,
vânzarea-cumpărarea poate mijloci efectuarea de acte de
conservare sau de administrare a patrimoniului este suficient ca
partea să aibă capacitatea de a încheia astfel de acte şi
încuviinţarea necesară efectuării lor.
4. Incapacităţi speciale:
Pentru contractul de vânzare-cumpărare legea prevede
anumite incapacitate speciale. Aceste incapacitate sunt
interdicţii (prohibiţii) de a vinde şi cumpăra sau de a cumpăra.
• vânzarea între soţi este interzisă (art. 1307 c. Civil)
A) donaţia între soţi este revocabilă (art. 937 c. Civil).
Scopul interdicţiei este de a împiedica ca soţii să realizeze sub
aparenta unor vânzări simulate donaţii irevocabile (donatorul
abuzând de influenta pe care o are asupra soţului donator).
B) prin aceasta interdicţie se apăra şi interesele
moştenitorilor (rezervatori sau care beneficiază de raportul
donaţiilor). Dacă vânzarea între soţi n-ar fi interzisă, prin
vânzări simulate unul dintre soţi ar putea face celuilalt
liberalităţi care să exceda cotitatea disponibila sau care să fie
sustrase raportului donaţiilor (fără îndeplinirea condiţiilor de
raport).
C) prin aceasta interdicţie se mai apăra şi interesele
creditorilor, care ar putea fi fraudaţi prin încheierea unor
contracte de vânzare-cumpărare simulate (incluzive fictive).
Nerespectarea interdicţiei cu privire Ia vânzarea între soţi,
duce la nulitatea relative a contractului, anularea putând fi
ceruta de oricare dintre soţi, de moştenitori ocrotiţi sau de
creditori, fără a fi obligate să dovedească fraudarea drepturilor.
Fiind o nulitate relativă, ea poate fi confirmata după desfacerea
casatorii de către părţi sau de către moştenitori după moartea
vânzătorului.
Vânzarea între concubini este valabilă, afară de cazul
când contractul s-a încheiat pentru a determina pe una dintre
24
părţi să menţină starea de concubinaj şi deci are o clauza
imorala.
- tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor de sub
tutela lor (cat timp socotelile definitive ale tutelei nu au fost
data şi primate art. 809 c.civ.)- art. 1308 pct. l c. Civil.
- mandatarii, atât convenţionali, cat şi legali, împuterniciţi
a vinde un lucru nu pot sa-l cumpere (art. 1308 pct. 2 c. Cav)
întrucât de regula nu se poate admite ca o persoana să cumuleze
şi rolul de vânzător sic el de comparator. Legea a stabilit aceasta
prohibiţie (precum şi prohibiţia pentru funcţionari) pentru ca
mandatarul (funcţionarul) sa nu fie pus în situaţia de a alege între
interesul sau, de a cumpăra cat mai ieftin, şi interesul pe care
trebuie sa-l apere, obţinând preţul cel mai ridicat.
- persoanele care administrează bunuri ce aparţin statului,
comunelor, oraşelor, sau judeţelor nu pot cumpăra bunuri aflate
în administrarea lor (art. 1308 pct. 3 c. Civ)
- funcţionarii publici nu pot cumpăra bunurile statului sau
cele ale unitarilor administrative-teritoriale care se vând prin
mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 c. Civ) (excepţie bunurile
destinate vânzării pentru care exista preţuri fixe-cumpărarea
este valabilă, dacă nu intervin alte cauze de nulitate).
în cazul tutorilor, mandatarilor, administratorilor şi
funcţionarilor sancţiunea este nulitatea relative.
- judecătorii, procurorii şi avocaţii nu pot deveni cesionari
(cumpărători) de drepturi litigioase17 care sunt de competenta
curţii de apel în a cărui circumscripţie îşi exercita funcţia sau
profesia (art. 1309 c. Civil).
- agricole
- persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobiliare
care se vând prin licitaţie publica (art. 535 c. Proc civ.)
17 "Drepturi litigioase"= drepturi care formează obiectul unui proces început şi
neterminat, încălcarea acestei incapacităţi fiind întemeiata pe un motiv de ordine
publica (apărarea prestigiului justiţiei), se sancţionează cu nulitatea absoluta a actului şi
cu suportarea cheltuielilor vânzării şi plata daunelor-interese.
25
 5. Obiectul contractului
Vânzarea-cumpărarea fiind un contract sinalagmatic
dă naştere la două obligaţii reciproce: obligaţia vânzătorului
care are ca obiect lucrul vândut şi obligaţia cumpărătorului
care are ca obiect preţul, în lipsa acestor elemente sau dacă ele
nu îndeplinesc condiţiile legale, contractul nu poate fi
considerat valabil încheiat.
6. Condiţiile lucrului vândut
A) lucrul să fie în comerţ (in circuitul civil)18
Principiul este acela al liberei circulaţii a lucrurilor, iar
prohibiţia poate fi absoluta (pentru lucrurile care, prin natura
lor sau prin lege sunt de uz sau interes public sunt inalienabile) şi
relativa (pentru lucrurile care pot fi vânzare-cumpărare numai
de către anumite persoane sau în anumite condiţii):
1. In sensul propriu-zis al cuvântului sunt scoase din
circuitul civil lucrurile care, prin natura lor nu pot face obiectul
dreptului de proprietate: lucrurile comune (rex communis) cum
ar fi aerul, razele soarelui, apa marii sau din râul curgător, care,
fiind inepuizabile, nu aparţin nimănui, şi al cărui uz este comun
tuturor (art. 647 C.civ.), în condiţiile şi limitele prevăzute de
lege;
2. Bunurile din domeniul public al statului (de interes
naţional) sau al unităţilor administrativ-teritoriale (de interes
local) sunt inalienabile (bogăţiile de orice natura ale subsolului,
căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic
valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, marea
teritoriala, resursele naturale ale zonei economice şi ale
platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege.
18 art. 963 C. civ. prevede că numai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiectul
unui contract; art. 1310 C. civ. stabileşte că toate lucrurile care sunt în
comerţ pot fi vândute, afară numai dacă vreo lege a oprit aceasta,
26
3. în ceea ce priveşte bunurile din domeniul privat al
statului şi al unităţilor administrativ teritoriale sunt supuse
dispoziţiilor de drept comun, atâta timp cat prin lege nu se
prevede astfel condiţiile de vânzare-cumpărare a acestora sunt
cele comune, în măsura în care prin lege speciala nu se prevede
altfel.
4. Un caz de inalienabilitate temporara este cel prevăzut
de art. 32 al legii 18/1991, republicata, prin care, persoanele
cărora li s-a "constituit" (nu "reconstituit") dreptul de
proprietate asupra unor terenuri, nu pot înstrăina aceste terenuri
prin acte între vii timp de 10 ani socotiţi de la începutul anului
următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii. Aici nu
este vorba de o incapacitate de înstrăinare prevăzuta intuituu
personae, ci de o inalienabilitate propter în rem, adică nu în
consideraţia persoanei care tranzacţionează, ci a lucrului
(important, deoarece în cazul decesului titularului dreptului,
interdicţia de vânzare-cumpărare rămâne);
5. Bunurile care constituie monopolul statului pot fi
vânzare-cumpărare, în condiţiile prevăzute de lege, numai de_
către persoane fizice sau juridice autorizate (ex: tutun,
chibrituri);
6. Exista şi bunuri care, deşi sunt în circuitul civil, din
motive de ordine publica sau economico-sociala, pot ____ fi
vânzare-cumpărare numai cu respectarea unor prevederi
legale speciale (armele, muniţiile şi materiile explozive,
produsele şi substanţele stupefiante;
7. în principiu, un bun nu poate fi declarat inalienabil
(scos din circuitul civil) prin voinţa omului (ex prin clauza
testamentara), deoarece o asemenea clauza contravine
principiului liberei circulaţii a bunurilor şi dreptului
proprietarului de a dispune liber şi absolut de bunul sau.
Inalienabilitatea convenţionala poate fi recunoscuta valabilă
dacă se justifica printr-un interes serios şi legitim (ex:
garantarea executării unei obligaţii: de plata a preţului, a unei
27
 rente viagere în favoarea unui terţ) sau a altui interes (ex:
interdicţia înstrăinării bunului transmis minorului pana la
majoratul lui). CONDIŢII: interes şi caracter temporar si, de
asemenea, să nu contravină ordinii publice şi bunelor moravuri.
Dacă clauza de inalienabilitate nu întruneşte cerinţele
arătate numai clauza urmează să fie declarata nulă (dacă nu este
cauza determinanta a încheierii contractului). Sancţiunea
nulităţii contractului încheiat cu nerespectarea clauzei de
inalienabilitate poate fi aplicata numai dacă inalienabilitatea
este prevăzuta de lege.
Dacă clauza de inalienabilitate este valabilă si, cu toate
acestea bunul este înstrăinat, stipulantul clauzei/succesorii săi
poate cere:
-Rezoluţiunea (revocarea) înstrăinării iniţiale (cu
daune-interese) pentru neexecutare de obligaţii:
-Sau, repararea prejudiciului cauzat prin nerespectarea
clauzei.
Terţul dobânditor de buna credinţa se va putea apară:
-Prin invocarea art. 1909 C. Civil (in cazul mobilelor);
-Prin invocarea uzucapiunii (in cazul imobilelor).
B) Lucrul să existe (existenţa actuala sau viitoare)
1. Dacă părţile au avut în vedere un lucru existent, dar
care era pierit total în momentul încheierii contractului, sau un
lucru care nu a existat în realitate vânzarea este nulă absolut
(deoarece obligaţia vânzătorului este lipsita de obiect);
2 dacă lucrul exista în momentul încheierii contractului,
dar a pierit în parte anterior (sau mai multe lucruri formează
obiectul contractului, dar numai o parte au pierit), cumpărătorul
poate alege: să renunţe la contract (rezoluţiune) sau să ceara
executarea asupra părţii ramase, cu o reducere proporţionala
de preţ. Alegerea nu trebuie să fie abuziva (ex: renunţare la
contract, deşi partea pierită este neînsemnata, sau cele doua sau
mai multe lucruri cumpărate nu sunt interdependente).
28
în principiu, cumpărătorul poate renunţa la contract
alunei când executarea parţială nu duce la realizarea scopului
contractului. Riscul pieirii totale sau parţiale a lucrului aparţine
vânzătorului (res perii domino), cu excepţia cazului în care
operaţiunea are caracter aleatoriu.
3. Vânzare-cumparare este valabilă dacă are ca obiect un
bun viitor, cu excepţia moştenirilor nedeschise. Nerealizarea
lucrului nu afectează valabilitatea contractului. Vânzătorul:
-Va pierde preţul;
-Va fi obligat la plata daunelor-interese pentru
neexecutare, cu excepţia cazului în care dovedeşte o
cauza exoneratoare de răspundere.
Cumpărătorul nu va fi obligat să plătească preţul, chiar
clacă lucrul nu a pierit din cauza vânzătorului (acesta fiind cel
care suporta riscul pieirii bunului).
C) Lucrul să fie determinat sau determinabil, licit şi
posibil;
D) Vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului
individual determinat (in caz contrar nu poate transmite:
nemo dat quod nan habet sau nemo plus iuris ad alium
transferre potest, quam ipse habet)
în cazul în care vânzătorul transmite un lucru care nu este
al sau:
1. Dacă părţile (sau cel puţin cumpărătorul) au fost în
eroare, vânzarea este anulabila pentru eroare asupra calităţii
esenţiale a vânzătorului (de proprietar al bunului).
Nulitatea poate fi ceruta:
- pe cale de acţiune (când preţul s-a plătit)
- pe cale de excepţie (când preţul nu s-a plătit) numai de
către cumpărător; vânzătorul nu poate cere anularea chiar dacă
a fost de buna credinţă; cumpărătorul nu mai poate cere
anularea dacă vânzătorul a devenit proprietarul bunului după
vânzare sau dacă vânzarea este ratificata de către adevăratul
proprietar.
29
 Dacă cumpărătorul este evins de către adevăratul
proprietar înainte de a fi cerut anularea, obligaţia de garanţie a
vânzătorului pentru evicţiune subzista.
Adevăratul proprietar nu poate cere anularea (este terţ
fata de contract), dar poate introduce acţiunea în revendicare.
Cumpărătorul se poate apară invocând art. 1909 C civil sau
uzucapiunea (contractul încheiat cu vânzătorul neproprietar
putând fi invocat ca just titlu pt. Uzucapiunea de 10-20 de ani şi
pentru dobândirea fructelor.
2. Dacă părţile erau în cunoştinţa de cauza, exista mai
multe opinii:
A) vânzarea este valabilă (vânzătorul s-a obligat să
procure bunul mai târziu, în caz de neexecutare fiind pasibil de
plata daunelor interese). - nu
B) vânzarea lucrului altuia în cunoştinţa de cauza are o
cauza ilicita şi deci este nulă absolut (art. 948 C. Civ), cu
excepţia săvârşirii actului în cadrul exercitării legale a
comerţului.
Dacă contractul s-a încheiat în frauda dreptului
proprietarului - nulitate absoluta (fraus omnia corrumpit).
Dacă bunul face parte din domeniul public al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale, contractul este nul în absolut
toate cazurile (chiar dacă cumpărătorul a fost de buna-credinţa).
3. în cazul bunurilor aflate în indiviziune, se aplica
regulile specifice stării de indiviziune:
- Dacă unul dintre coproprietari înstrăinează întregul bun
(nu doar cota să parte indiviza), fără acordul celorlalţi
coproprietăţi, vânzarea nu este nula, însă dreptul
cumpărătorului asupra bunului respectiv este supus unei
condiţii pe tot timpul indiviziunii. După încetarea stării
de indiviziune, dreptul dobânditorului va depinde de
rezultatul partajului:
-Dacă bunul intra în lotul vânzătorului, vânzarea va fi
considerata valabilă retroactiv;
30
- Dacă bunul intra în lotul altui coproprietar, vânzarea va
fi nulă (pentru lipsa calităţii de proprietar a
vânzătorului).
7. Condiţiile preţului
A) să fie stabilit în bani; dacă nu, contractul poate fi
calificat altfel: schimb, dare în plata, sau alt contract nenumit19.
Spre exemplu: dacă proprietatea se transmite în schimbul
întreţinerii pe viata (nu este vânzare, pentru ca obligaţia de
întreţinere este de a face, nu echivalează cu un preţ), sau dacă
contraechivalentul este o prestaţie periodica în bani (este renta
viageră).
B) să fie determinat sau determinabil:
-Este determinat - dacă cuantumul (nu modalitatea de
plata) este hotărât de părţi în momentul încheierii
contractului;
-Este deteminabil - dacă sunt precizate doar elementele
cu ajutorul cărora va fi deteminat preţul.
-Dacă stabilirea lui este lăsata la aprecierea unui terţ ales
de comun acord de către părţi sau de către o persoana
determinata de părţi (nu este un arbitru, dar nu are nici
calitatea de expert, ci este, de fapt, mandatarul comun al
părţilor care, prin derogare de la dreptul comun, nu
poate fi revocat decât prin acordul comun al părţilor). Dacă
preţul rămâne la aprecierea ulterioara a părţilor sau a unei
părţi, sau dacă terţul nu desemnat nu poate sau nu vrea să
determine preţul, vânzarea este nulă de drept (nu este
acelaşi lucru atunci când părţile stabilesc terţul mai târziu
- vânzarea se considera încheiata în acel moment), în nici
un caz instanţa nu e competenta să determine preţul sau
persoana terţului.
------------------------------------------
19 F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Editura Universul juridic,
Bucuresti 2007, p. 34
31
 în cazul în care exista preţuri legale obligatorii, părţile
sunt obligate să se conformeze, respectiv se subînţelege
ca părţile au avut în vedere acel preţ:
- Dacă părţile au stabilit un alt preţ, acesta se înlocuieşte
de drept cu cel legal;
-Dacă contractul a fost executat cu alt preţ, diferenţa
urmează să fie plătită (vânzătorul are acţiune
contractuala), respectiv restituita (plata nedatorata).
C) să fie sincer şi serios:
-Este sincer un preţ real, care nu e stabilit în mod fictiv,
ci în scopul de a fi cerut şi plătit în realitate:
- în cazul în care preţul este simulat, contractul este nul ca
vânzare-cumpărare; poate fi recunoscut valabil ca o
donaţie deghizata, dacă sunt îndeplinite condiţiile
donaţiei20;
-Preţul trebuie să fie serios, adică să nu fie derizoriu,
adică atât de disproporţionat faţă de valoarea lucrului
încât să nu poată constitui obiectul obligaţiei
cumpărătorului; seriozitatea este lăsata la aprecierea
instanţei; dacă preţul este derizoriu, contractul este nul
ca vânzare-cumpărare, dar poate subzista ca donaţie,
dacă sunt îndeplinite condiţiile21;
-Dacă preţul este sincer şi serios, contractul este valabil
chiar dacă preţul este mult inferior/superior valorii reale a
lucrului vândut; prin derogare se poate cere anularea
pentru leziune (acţiunea în resciziune) daca:
- Exista disproporţie vădita între valoarea lucrului şi preţ,
-Lezatul este un minor între 14 - 18 ani care a încheiat
singur contractul (si nu se cere autorizarea prealabila a
20
daca preţul este deghizat parţial (fără să devină derizoriu), contractul este valabil ca
vânzare-cumpărare, se aplica regulile de la simulaţie şi cele fiscale. :2l F. Deak, Tratat
de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic, Bucureşti 2007, p. 34
32
autorităţii tutelare pentru acel contract) şi nu 1-a ratificat
expres sau tacit după ce a împlinit 18 ani -Dacă
contractul este încheiat de o persoana incapabila
(sub 14 ani sau pusa sub interdicţie), acesta este anulabil
chiar fără leziune.
Dacă partea lezata este un major, nu poate introduce
acţiunea în resciziune, dar, în mod excepţional, dacă cineva
profita de neştiinţa, ignoranta, stare de constrângere pentru a
obţine avantaje disproporţionate, contractul poate fi considerat
nul pentru ca s-a întemeiat pe o cauza imorala22.
8. Efectele contractului de vânzare-cumpărare
Interpretarea clauzelor contractului
Efectele contractului reprezintă obligaţiile pe care
contractul le creează pentru părţi. Pentru a interpreta clauzele
exista anumite reguli:
De regula, daca înţelesul este îndoielnic, interpretarea se
face în favoarea debitorului;
însă, în materie de vânzare exista o regula speciala şi
derogatorie: vânzătorul trebui să explice şi să stabilească clar
clauzele centratului; clauzele care nu sunt clare se interpretează
in contra vânzătorului (in dubio contra stipulatem);
în materie de vânzare, toate clauzele îndoielnice se
interpretează în favoarea cumpărătorului.
22 Toader C., Drept civil. Contracte speciale, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2003, p.
56
33

SECŢIUNEA II. OBLIGAŢIILE VÂNZĂTORULUI
-Sa predea lucrul vândut cumpărătorului;
-Sa garanteze contra evicţiunii şi contra viciilor;
-Nu este prevăzuta obligaţia de a transmite proprietatea
lucrului vândut, deoarece aceasta se produce, de regula,
prin încheierea contractului.
1. Predarea lucrului vândut
A) Obligaţia principala de predare (punerea la
dispoziţie a lucrului vândut; nu are semnificaţia transferului
dreptului de proprietate şi nici a posesiei, ci doar a detenţiei,
cumpărătorul posedând, din momentul încheierii contractului,
corpore alieno)23:
Modul de executare:
s*
-In unele cazuri — atitudine pasiva; ex: lăsarea lucrului la
dispoziţia cumpărătorului; -In alte cazuri - atitudine
activa; ex: îndeplinirea unor
acte sau fapte pozitive necesare pentru ca cumpărătorul
să între în posesia lucrului (predarea cheilor, eliberarea
clădirii)
Termenul şi dovada predării -se aplica regulile generale
referitoare la executarea obligaţiilor; Locul predării: -In cazul
în care lucrul poate fi localizat în momentul
încheierii contractului, predarea se face la locul unde se
afla acesta; -In celelalte cazuri, regula este ca predarea
să se facă la
domiciliul debitorului (vânzătorul) plata este cherabilă.
Cheltuielile de predare - sunt în sarcina vânzătorului
(cântărire, măsurare, numărare); cheltuielile ridicării sunt în
23F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic,
Bucureşti 2007, p. 36
34
sarcina cumpărătorului, dacă nu este stipulaţie contrara (ex:
dacă s-a stabilit ca locul prestării este la domiciliul
cumpărătorului, cheltuielile de transport sunt în sarcina
vânzătorului);
Obiectul predării: lucrul vândut trebuie predat în măsura
determinata prin contract şi în starea în care se găsea în
momentul încheierii contractului; în cazul bunurilor de gen sau
viitoare se aplica regulile generale referitoare la obiectul plătii.
Reguli speciale sunt prevăzute în materie de vânzare de
imobile (aplicabile în lipsa de stipulaţie contrara în contract, ca
si în caz de frauda):
A) dacă vânzarea s-a făcut "cu arătare de cuprinsul sau şi
pe atât măsura (m.p.)", si, ulterior se constata ca întinderea nu
corespunde celei arătate în contract:
- Dacă întinderea este mai mica, cumpărătorul poate cere
completarea, dacă vânzătorul mai are teren, sau
reducerea proporţionala a preţului; rezolutiunea doar
dacă imobilul nu mai poate fi folosit pentru destinaţia
avuta în vedere;
- Dacă întinderea este mai mare, cumpărătorul este obligat
să plătească excedentul; el poate cere rezolutiunea doar
dacă excedentul (dovedit prin măsurare) depăşeşte a 20
- parte din întinderea arătată în contract.
B) dacă vânzarea este făcută altfel decât pe măsura (adică
pe preţ global):
-Diferenţa - în plus sau în minus - fata de întinderea
declarata nu se ia în considerare decât dacă depăşeşte a
20-a parte din întindere;
- în caz de excedent peste a 20-a parte - spor al preţului,
şi cumpărătorul poate opta şi pentru rezoluţiune;
- în caz de lipsa cu mai mult de a 20-a parte - micşorare a
preţului, însă cumpărătorul nu poate cere completarea
terenului sau rezolutiunea contractului.
35
 C) dacă s-au vândut doua (sau mai multe) imobile (cu
arătarea întinderii) printr-un singur contract şi preţ, iar
întinderea unuia este mai mare şi a altuia mai mica, diferenţele
de preţ datorate se compensează.
In cazul în care cumpărătorul cere rezoluţiunea, el are
dreptul, pe lângă preţ, la restituirea cheltuielilor vânzării şi la
daune-interese. Dacă păstrează imobilul, este obligat să
plătească diferenţa de preţ. Dreptul la acţiune pentru cele
arătate mai sus se prescrie intr-un an de la încheierea
contractului.
-Fructele: vânzătorul trebuie să predea, o dată cu lucrul,
şi fructele percepute după momentul transferării
dreptului de proprietate, în schimb, vânzătorul are
dreptul la restituirea cheltuielilor făcute pentru
producerea fructelor.
-Accesoriile: cumpărătorul are dreptul la accesoriile
lucrului vândut şi la tot ce a fost destinat uzului sau
perpetuu.
B) Obligaţia accesorie predării este aceea de
conservare a lucrului vândut pana în momentul predării (in
cazul în care lucrul nu a fost predat în momentul încheierii
contractului). Efectele acestei obligaţii:
•în caz de deteriorare/pieire a lucrului, vânzătorul
răspunde ca un depozitar; -întrucât conservarea se face
în numele şi pe seama lui,
cumpărătorul trebuie să plătească cheltuielile
conservării.
C) Sancţiunea nerespectării obligaţiei de a preda
lucrul:
-Cumpărătorul poate invoca excepţia de neexecutare
(excepţia non adimpleti contractus); -Poate cere
rezoluţiunea contractului cu daune-interese;
36
-Poate cere executarea contractului, iar dacă nu este posibil
poate cere daune-interese sau procurarea bunurilor de gen
de la terţi pe seama vânzătorului, în cazul predării cu întârziere,
cumpărătorul are dreptul la daune-interese, dar numai de la
data punerii în întârziere a vânzătorului.
2. Obligaţia de garanţie
Vânzătorul trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a asigura
cumpărătorului stăpânirea - liniştita (contra evictiunii) şi utila
(contra viciilor) - a lucrului vândut. I) Garanţia contra
evictiunii
Evicţiunea reprezintă pierderea proprietăţii lucrului (in tot
sau în parte) sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea
prerogativelor de proprietar
-Vânzătorul este de drept obligat să-l garanteze pe
cumpărător de evicţiunea totala sau parţială precum şi
de sarcinile care nu au fost declarate la încheierea
contractului;
- Aceasta obligaţie subzistă şi faţă de subdobânditor, chiar dacă
aceştia sunt succesori cu titlu particular şi cu titlu gratuit (ex:
donatar), şi cu toate ca cumpărătorul iniţial (donatarul) PU
răspunde fata de donatar; dacă contractul s-a încheiat prin
intermediar, acesta nu răspunde pentru evicţiune decât dacă s-a
comportat ca vânzător aparent (ex: mandat simulat prin
interpunere de persoane); A) Garanţia contra evictiunii
rezultând din fapte personale:
Fapt personal constă în orice fapt sau act - anterior
vânzării, dar tăinuit fata de cumpărător, sau ulterior vânzării,
dar neprevăzut în contract săvârşit de către vânzător sau
succesorii lui universali sau cu titlu universal , de natura a-1
tulbura pe vânzător în liniştita folosinţa, indiferent ca este vorba de
o tulburare de fapt (ex: deposedarea de bun) sau de drept (ex:
invoca un drept de uzufruct sau de abitaţie).
37
-Cumpărătorul se poate apăra împotriva vânzătorului
opunându-i "excepţia de garanţie" (cine trebuie să
garanteze pentru evicţiune nu poate să evingă); astfel
vânzătorul nu poate să evingă nici măcar dacă
dobândeşte o noua calitate, pe care nu o avea la
încheierea contractului (ex: a vândut lucrul altuia, apoi
1-a moştenit pe adevăratul proprietar);
-Obligaţia de garanţie este o obligaţie patrimoniala
după moartea vânzătorului, aceasta se transmite
succesorului universal sau cu titlu universal; având în
vedre cele de mai sus, excepţia de garanţie poate fi
invocata şi când adevăratul proprietar îl moşteneşte pe
vânzător, dacă tulburarea provine din partea
moştenitorului;
- Excepţia de garanţie nu poate fi opusa succesorilor cu
titlu particular ai vânzătorului (nu sunt ţinuţi de
obligaţiile autorului lor); este situaţia în care
vânzătorul vinde imobilul de doua ori şi primul
cumpărător îl revendica de la cel de al doilea (procesul
nu pate fi soluţionat prin invocarea excepţiei de
garanţie decât de către al doilea cumpărător dacă
primul cumpărător (reclamantul) cumulează şi calitatea
de vânzător;
-Obligaţia de garanţie a vânzătorului pentru fapte
proprii (săvârşite înainte sau după încheierea
contractului de vânzare-cumpărare) vizează nu numai
tulburarea directa a cumpărătorului, dar şi evicţiunea
care se realizează prin intermediul unui terţ; ex:
vânzătorul vinde imobilul de doua ori, răspunde de
evicţiune fata de primul cumpărător dacă cel de-al
doilea si-a transcris titlul înaintea primului; sau, după
vânzarea unui imobil, vânzătorul îl ipotechează şi
creditorul ipotecar trece la realizarea garanţiei;
38
- Orice convenţie contrara garanţiei pentru evicţiune este
nulă (obligaţia negativa a vânzătorului de a nu îl
tulbura pe cumpărător în liniştita folosinţă fiind de
esenţa vânzării.
B) Garanţia contra evicţiunii rezultând din fapta unui
terţ.
- Vânzătorul va trebui sa-l apere pe cumpărător de tulburarea ce
provine din partea unui terţ, iar dacă nu reuşeşte va fi obligat
să suporte consecinţele evicţiunii;
-Obligaţia aceasta exista dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
- Sa fie vorba de o tulburare de drept;
- Cauza evicţiunii să fie anterioara vânzării;
- Cauza evicţiunii să nu fi fost cunoscuta de cumpărător.
- La aceste condiţii se adăuga uneori condiţia unei acţiuni în
justiţie intentata de cate terţ împotriva cumpărătorului; în
literatura de specialitate se arată însă şi cazuri de evicţiune
care nu sunt consacrate printr-o hotărâre judecătoreasca
(dreptul terţului este atât de evident încât cumpărătorul
renunţă la lucru fără judecata; cumpărătorul de la neproprietar
devine proprietarul lucrului pe cale de moştenire;
cumpărătorul plăteşte creanţa ipotecara pentru a degreva
imobilul şi a-l păstra); pe de alta parte, cumpărătorul însuşi
poate introduce acţiune împotriva terţului care a pus stăpânire
pe lucru; obligaţia de garanţie contra evicţiunii nu poate fi
condiţionata de acţiunea în justiţie a terţului.
Tulburarea din partea terţului să fie o tulburare de drept
- In contra tulburărilor de fapt, cumpărătorul se poate apară
singur prin mijloacele legale (cum ar fi acţiunile posesorii);
Dreptul invocat de terţ poate fi un drept real (drept de
proprietate, drept de uzufruct);
Vânzătorul răspunde pentru existenţa unor servituti
nedeclarate şi care sunt neaparente (cele aparente se
presupune ca sunt cunoscute şi acceptate de cumpărător);
39
 dacă în schimb, imobilul a fost vândut ca fond dominant,
vânzătorul răspunde dacă servitutea nu există (se presupune
ca acest fapt micşorează valoarea imobilului);
- In cazul ipotecilor şi a privilegiilor, obligaţia se declanşează
numai dacă debitorul principal nu plăteşte, şi creditorul trece
la executarea garanţiei;
- Poate exista evicţiune şi în cazul invocării de către terţ a unui
drept de creanţă; de exemplu: contract de locaţiune încheiat
de către vânzător (care, în anumite condiţii, este opozabil
cumpărătorului) sau de existenţa unor îmbunătăţiri aduse de
locatar, de care cumpărătorul nu avea cunoştinţa la încheierea
contractului vânzătorul este obligat să răspundă pentru
evicţiune.
Tulburarea din partea terţului să aibă o cauza
anterioara vânzării
- Vânzătorul nu răspunde pentru împrejurări ivite după
încheierea contractului, decât dacă evicţiunea provine dintr-
un fapt personal;
- Ex: pentru uzucapiunea, chiar începută anterior vânzării, dar
definitivata după, vânzătorul nu va răspunde deoarece
cumpărătorul, devenit proprietar, putea să întrerupă
prescripţia achizitiva.
Necunoaşterea cauzei evicţiunii de către cumpărător
- Dacă a avut cunoştinţa, înseamnă ca a acceptat riscul
contractul are caracter aleatoriu;
- Sarcina probei cunoaşterii cauzei evicţiunii de către
cumpărător incumba vânzătorului (cine pretinde trebuie să
dovedească).
II. Natura şi modul de funcţionare a obligaţiei de
garanţie
Cat timp evicţiunea nu s-a produs
- Obligaţie de a nu face (indivizibila, de exemplu: între
moştenitorii vânzătorului sau între mai mulţi vânzători
40
coproprietari): vânzătorul trebuie să se abţină de la orice fapt
ce ar putea avea drept consecinţa tulburarea cumpărătorului;
Dacă evicţiunea este pe cale să se producă
- Obligaţie de a face (vezi mai sus): vânzătorul este obligat să îl
apere pe cumpărător împotriva pretenţiilor terţului; el trebuie
introdus in proces de către cumpărător. Printr-o cerere de
chemare în garanţie;
- Dacă vânzătorul nu este introdus de cumpărător în proces,
cumpărătorul se poate întoarce apoi împotriva acestuia, intr-
un alt proces; în aceasta acţiune însă, vânzătorul îi poate
opune cumpărătorului excepţia procesului rău condus
(exceptio mali processus) dacă dovedeşte ca introdus în
proces, ar fi reuşit să îl apere pe cumpărător împotriva
pretenţiilor terţului.
Dacă evicţiunea s-a produs
- Obligaţie de a da (obligaţie divizibila): se angajează
răspunderea vânzătorului (sau a succesorului său universal
sau cu titlu universal) pentru pagubele suferite de cumpărător.
III. Efectele obligaţiei de garanţie în caz de evicţiune
consumata
- Drepturile cumpărătorului (sau ale succesorului sau în
drepturi, fie şi cu titlu particular) sunt stabilite după cum
evicţiunea a fost totala sau parţială;
Evicţiunea totală
- Vânzătorul este obligat să restituie integral preţul primit,
chiar dacă valoarea lucrului s-a micşorat din cauze fortuite
ori din neglijenta cumpărătorului (acesta are dreptul să fie
neglijent cu privire la un lucru pe care îl considera al sau);
singura excepţie: foloasele realizate de cumpărător din
stricăciunile aduse lucrului;
Vânzătorul este obligat să restituie preţul şi în ipoteza
exercitării dreptului de către un subdobânditor, indiferent
dacă acesta a obţinut bunul la un preţ mai mare sau cu titlu
41
 gratuit (deoarece drepturile cumpărătorului legate de lucru se
transmit subdobânditorului);
- Cumpărătorul are dreptul la valoarea fructelor pe care a fost
obligat să le înapoieze terţului evingător;este vorba de
fructele percepute după ce cumpărătorul a devenit de rea
credinţa (a luat cunoştinţa de dreptul terţului asupra lucrului),
deoarece la valoarea fructelor percepute cat timp a fost de
buna credinţa are dreptul oricum;
- Cumpărătorul are dreptul să ceara restituirea cheltuielilor de
judecata (atât a procesului din care a rezultat evicţiunea, cat
si, dacă este cazul, ale acţiunii în regres contra vânzătorului;
la acestea se adaugă şi cheltuielile contractului;
- Cumpărătorul mai are dreptul la daune-interese conform
dreptului comun, cu respectarea următoarelor reguli speciale:
- Vânzătorul trebuie să plătească cumpărătorului sporul de
valoare dobândit de lucru între momentul încheierii
contractului şi data producerii evictiunii, indiferent de cauza
producerii excedentului de valoare, dacă acesta a fost sau nu
previzibil şi dacă cumpărătorul a fost sau nu de buna credinţă;
- Vânzătorul este obligat să restituie cumpărătorului cheltuielile
necesare (făcute pentru conservarea lucrului) şi utile (care
sporesc valoarea lucrului), iar dacă vânzătorul a fost de rea
credinţă, chiar şi cheltuielile voluptuarii (făcute în scop de lux
sau de plăcere).
Aceste cheltuieli vor trebui restituite în primul rând de
către terţul evingător, vânzătorul fiind garant doar în subsidiar,
însă terţul poate fi Obligat doar la restituirea cheltuielilor
necesare (dacă nu se compensează cu valoarea fructelor) şi utile
(acestea numai în limita sporului de valoare). Pentru rest
răspunde numai vânzătorul.
Evicţiunea parţiala are ca obiect fie o fracţiune din
lucru sau o cota ideala din dreptul de proprietate, fie
valorificarea sau negarea unui alt drept cu privire la lucru;
42
cumpărătorul poate alege între rezoluţiunea vânzării şi
menţinerea vânzării cu despăgubiri:
Dacă evicţiunea este atât de importanta încât
cumpărătorul nu ar fi cumpărat dacă ar fi prevăzut-o, el poate
cere rezoluţiunea vânzării. Cumpărătorul va restitui bunul aşa
cum a rămas după evicţiune şi va primi preţul şi despăgubiri ca
în cazul evictiunii totale;
- Dacă vânzătorul nu cere sau nu obţine rezoluţiunea, el are
dreptul la valoarea părţii pierdute (socotita în momentul
evictiunii). Vânzătorul nu poate oferi şi nici cumpărătorul nu
poate cere o parte din preţ, proporţională cu partea evinsa,
indiferent de creşterea sau de scăderea valorii de vânzare;
- în cazul servitutilor (active sau pasive) sau a altor drepturi,
dacă nu intervine rezoluţiunea, cumpărătorul are dreptul la
daune-interese.
Acţiunea în garanţie pentru evicţiune a
cumpărătorului împotriva vânzătorului se prescrie în
termenul general. Termenul începe să curgă de la data
producerii evictiunii. Pana în acel moment obligaţia
vânzătorului este condiţională iar cumpărătorul nu poate să
acţioneze.
Modificări convenţionale ale garanţiei contra
evictiunii:
- Regimul legal al evictiunii nu are caracter imperativ poate fi
modificat prin convenţia părţilor:
Clauze de agravare a răspunderii vânzătorului pentru fapte
proprii, ale terţilor sau chiar pentru evenimente fortuite
-legea nu prevede limitări, însă clauzele trebuie să fie expres
prevăzute şi clar exprimate, deoarece sunt de stricta
interpretare;
- Clauzele de exonerare (înlăturare sau micşorare a
răspunderii) sunt prevăzute doua limitări:
-Obligaţia negativa de răspundere a vânzătorului pentru
faptele personale nu poate fi nici înlăturată şi nici
43
 micşorată prin convenţia între părţi; atunci când
intervine nulitatea clauzei (nu a contractului); în
literatura de specialitate se admite ca exonerarea de
garanţie pentru fapte personale se admite totuşi dacă
vizează anumite fapte determinate, săvârşite înainte de
încheierea contractului şi aduse la cunoştinţa
cumpărătorului.
-Exonerarea totala sau parţială pentru fapta unui terţ este
permisa dar nu îl poate scuti pe vânzător de restituirea
preţului (fără despăgubiri), numai dacă cumpărătorul nu
a cunoscut la încheierea contractului pericolul evictiunii
(in acest caz fiind vorba de un contract aleatoriu).
C) Garanţia contra viciilor lucrului vândut
Noţiune
Vânzătorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului
daca:
Din cauza lor lucrul este impropriu întrebuinţării după
destinaţie.
Dacă viciile micşorează intr-atât valoarea de
întrebuinţare, încât cumpărătorul nu ar fi cumpărat dacă ar fi
ştiut sau ar fi plătit un preţ mai redus (art. 1352).
Cea de-a doua situaţie prezintă asemănare cu viciul de
consimţământ al erorii asupra substanţei obiectului. Deosebiri:
In cazul viciului de consimţământ, din cauza acestui viciu
cumpărătorul nu a putut cumpăra în substanţa să lucrul dorit şi
poate cere anularea contractului;
In cazul art. 1352, cumpărătorul a cumpărat lucrul voit
însă acesta este impropriu întrebuinţării după destinaţie, sau
valoarea de întrebuinţare este mult micşorată eroarea se
referitoarea la calitatea lucrului şi cumpărătorul nu poate cere
anularea contractului, ci are o acţiune în garanţie contra
vânzătorului (ex: se vinde o casa despre care vânzătorul afirma
ca este din cărămida, dar în realitate este din material lemnos se
poate cere anularea; dacă însă casa este construita din cărămida
44
însă este afectata de vicii, intra în funcţiune obligaţia de
garanţie pentru vicii.)
Aceste vicii se mai numesc şi redhibitorii, deoarece
cumpărătorul are la dispoziţie o acţiune redhibitorie (in
garanţie) prin care poate cere rezoluţiunea contractului, dacă nu
se mulţumeşte cu reducerea preţului.
Condiţii (care toate trebuie dovedite de cumpărător):
Viciul să fie ascuns (vânzătorul nu răspunde de viciile
aparente şi despre care vânzătorul a putut singur să se
convingă) - la o verificare normala, dar atenta, viciul nu putea
fi cunoscut, şi nici vânzătorul să nu îl fi comunicat
cumpărătorului (aprecierea se face în abstracto, avându-se în
vedere un cumpărător atent şi diligent;
Viciul să fi existat în momentul încheierii contractului,
chiar dacă predarea se face ulterior; în cazul în care proprietatea
nu se transmite în momentul încheierii contractului, vânzătorul
răspunde şi pentru viciile apărute ulterior vânzării, dar pana în
momentul transferării dreptului de proprietate;
Viciul să fie grav şi din cauza lui lucrul să fie impropriu
întrebuinţării la care este destinat sau să se micşoreze valoarea
de întrebuinţare încât cumpărătorul, dacă ar fi ştiut, nu ar fi
cumpărat sau ar fi plătit un preţ mai redus.
Răspunderea nu este condiţionată de cunoaşterea viciului
de către vânzător, ci doar întinderea răspunderii diferă în
funcţie de aceasta.
Obligaţia de garanţie pentru vicii se aplica la orice tip de
vânzare, inclusiv antecontractul de vânzare-cumpărare,
indiferent dacă bunul este un imobil sau un mobil sau de starea
în care se afla acesta cu două excepţii:
Nu există obligaţia de garanţie în cazul vânzării prin
licitaţie publică care se face prin intermediul justiţiei;
în cazul vânzării de drepturi succesorale - dacă nu s-a
obligat să garanteze conţinutul universalităţii vânzătorul
răspunde numai de calitatea să de moştenitor.
45
 Efectele şi limitarea răspunderii vânzătorului pentru
vicii
Cumpărătorul are dreptul să ceară fie rezoluţiunea
vânzării, fie o reducere a preţului, iar dacă vânzătorul a fost de
rea credinţa, şi daune-interese;
Dreptul de opţiune al cumpărătorului între acţiunea
redhibitorie şi acţiunea estimatorie
Acţiunea redhibitorie este admisibila chiar dacă natura
viciului n-ar face lucrul absolut impropriu destinaţiei sale
normale. Totuşi instanţa poate aprecia ca dreptul de opţiune a
fost exercitat abuziv şi să acorde doar o reducere a preţului.
In caz de admitere a acţiunii redhibitorii, vânzătorul este
obligat să restituie preţul şi cheltuielile vânzării, iar, în schimb,
reprimeşte bunul. Dacă cumpărătorul a exercitat lucrul,
acţiunea redhibitorie poate fi exercitata de către subdobânditor.
Acţiunea estimatorie (acţiunea speciala de reducere a
preţului) - poate fi intentata de cumpărător în loc de acţiunea
redhibitorie; se numeşte estimatorie deoarece deprecierea
valorii lucrului se estimează prin expertiza;
Deşi legea reglementează numai opţiunea între cele doua
acţiune, în literatura de specialitate şi în practică se întrevede şi
posibilitatea remedierii defecţiunilor (înlăturării viciilor) de
către sau în contul vânzătorului, atunci când:
• Aceasta reparare este posibila;
• Repararea nu ar ocaziona cheltuieli
disproporţionate cu valoarea lucrului;
• Când asemenea soluţie nu contravine cu interesele
cumpărătorului (ex: când lucrul era în stare noua).
Acordarea de daune-interese
în cazul viciilor ascunse vânzătorul este obligat să
plătească daune-interese numai dacă cumpărătorul dovedeşte,
cu orice mijloace de proba (inclusiv prezumţii: cum ar fi aceea
ca în cazul vânzătorului profesionist ignoranta se prezuma a fi
culpabila), ca vânzătorul a fost de rea-credinţă (a cunoscut
46
viciile lucrului); dacă nu cunoştea viciul, poate fi obligat doar la
restituirea preţului şi a cheltuielilor vânzării; Aceasta spre
deosebire de materia evictiunii, unde şi vânzătorul de
bună-credinţa poate fi obligat la daune-interese.
Dovada prejudiciului (majorarea preţului, paguba
suferita de cumpărător sau despăgubirea plătită terţului pentru
paguba cauzata de accidentul survenit din viciul lucrului)
trebuie să fie făcută de cumpărător.
Deşi art. 1356 C. Civ. vizează plata daunelor numai în
cadrul acţiunii redhibitorii, ea se admite şi în cazul acţiunii
estimatorii.
Riscul pieirii lucrului afectat de vicii
• Vânzătorul este obligat să restituie preţul şi
cheltuielile vânzării, iar dacă vânzătorul a fost de
rea-credinţă poate fi obligat la plata daunelor-
interese;
• Dacă lucrul afectat de vicii a pierit fortuit (sau
datorita culpei cumpărătorului) vânzătorul nu
răspunde pentru vicii.
Termenul de intentare a acţiunilor
• 6 luni dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie;
• Termenul general de prescripţie dacă viciile au
fost ascunse CM viclenie (vânzătorul a fost de rea-
credinţă);
• Termenele încep să curgă de la data descoperirii
viciilor însă cel mai târziu de la împlinirea unui
an de la predarea lucrului de orice natura cu
excepţia construcţiilor (cel mai târziu la împlinirea
a 3 ani de la predare)
Aceste termene sunt privite, de regula, ca termene limita
în care viciile ascunse trebuie să fie descoperite , deci ca
termene legale de garanţie pentru descoperirea lor nu sunt
susceptibile de întrerupere sau suspendare.
47
 Dacă viciile nu au fost invocate (pe cale de acţiune sau pe
cale de excepţie) în cadrul termenului de prescripţie, ele nu pot fi
invocate pe cale de excepţie în cadrul acţiunii neprescrise intentate
de vânzător pentru plata preţului (termenul este de 3 ani).
Modificări convenţionale ale garanţiei pentru vicii
Dispoziţiile de drept comun analizate mai sus sunt
supletive părţile sunt libere să agraveze, să limiteze sau chiar să
înlăture prin convenţia lor aceasta obligaţie a vânzătorului
printr-o clauza expresa.
Clauza de limitare sau de înlăturare a garanţiei pentru
vicii este valabilă şi produce efecte numai dacă vânzătorul a
fost de buna-credinţa; dovada cunoaşterii viciilor de către
vânzător poate fi făcuta de către cumpărător cu orice mijloc de
proba; în caz de rea-credinţa, clauza de exonerare nu poate fi
invocata fata de cumpărătorul de buna-credinţă;
Clauzele de limitare sau de înlăturare a răspunderii pot fi
foarte variate (suprimarea totala a garanţiei, posibilitatea
intentării numai a unei acţiuni estimatorii, asigurarea numai a
pieselor de schimb sau a garanţiilor necesare); limitarea poate
fi stipulată şi sub forma scurtării termenului de l an/3 ani; în
schimb termenul de prescripţie însuşi nu poate fi modificat prin
convenţia părţilor;
Clauzele de agravare - nu comporta limitări. Stipularea
unei clauze de agravare pentru orice vicii, inclusiv cele
aparente, în cadrul unui termen mai scurt decât cel prevăzut
pentru descoperirea viciilor ascunse nu atrage de la sine - la
expirare- încetarea garanţiei pentru viciile ascunse, dacă
termenul legal stabilit pentru descoperirea acestora nu a expirat
(clauza de agravare nu poate fi transformata, prin interpretare,
în contrariul ei). Pentru aceasta trebuie stipulata o clauza
expresa, nu numai de agravare a garanţiei, ci şi de limitare a
acesteia în timp (la o perioadă mai scurtă pentru descoperirea
viciilor ascunse).
48
SECŢIUNEA III. OBLIGAŢIILE CUMPĂRĂTORULUI
• De a plăti preţul;
• De a lua în primire lucrul vândut;
Dacă nu s-a prevăzut altfel în contract, de a suporta
cheltuielile vânzării;
Părţile pot stipula şi alte obligaţii (ex: de a asigura pentru
vânzător sau pentru alte personale folosinţă lucrului)
1. Plata preţului
Locul şi data plătii
Dacă nu s-a prevăzut altfel în contract, cumpărătorul
este obligat să plătească preţul la locul şi în momentul în care i se
face predarea lucrului vândut. Acest text este derogatoriu de la
regulile generale sub doua aspecte:
Conform regulilor generale plata se face, în lipsa de
stipulaţie contrara, la domiciliul debitorului, pe când în materia
vânzării, plata este portabila; dacă însă părţile deroga de la
regula executării concomitente, plata preţului trebuie făcută la
domiciliul debitorului, conform regulilor generale;
în dreptul comun, în lipsa de termen, plata se poate cere
imediat, iar în materie de vânzare - numai în momentul predării
lucrului vândut; în schimb, termenul prevăzut pentru plata
preţului nu afectează obligaţia vânzătorului de a preda lucrul
vândut.
Dacă părţile au stabilit un termen pentru plata
preţului (vânzare pe credit), la scadenta vânzătorul trebuie să
plătească datoria în întregime, doar dacă părţile nu s-au înţeles
ca preţul să fie plătit în mod fracţionat (vânzare în rate);
In toate cazurile de vânzare în rate cumpărătorul are
dreptul să plătească cu anticipaţie, deoarece se presupune ca
termenul a fost convenit în favoarea sa; dobânda stipulata va fi
însă calculata şi datorata pana la termenul stabilit în contract,
49
dacă vânzătorul nu consimte la recalcularea ei în funcţie de data
plătii.
Când cumpărătorul are motive să se teama de vreo
evicţiune, el are dreptul să suspende plata preţului până când
vânzătorul va face să înceteze tulburarea sau ii va da o
cauţiune, afară de cazul în care s-a stipulat ca preţul se va plăti şi
atunci.
Dobânda preţului
Cumpărătorul este obligat să plătească dobânda preţului
pana la efectiva achitare a preţului în următoarele cazuri:
• Dacă exista convenţie în acest sens ;
• Dacă lucrul vândut şi predat este producător de
fructe (civile sau naturale);
/s
In toate celelalte cazuri dacă şi numai în momentul în
care cumpărătorul a fost pus în întârziere printr-o notificare
(nu neapărat prin chemare în judecata).
Dobânda datorata va fi cea legala dacă prin convenţie nu
s-a stabilit o dobânda mai mica.
Sancţiunea neplăţii preţului:
Vânzătorul poate alege intre:
Obligarea cumpărătorului la executarea în natura a
obligaţiei - întotdeauna posibil dacă vânzătorul este solvabil,
fiind vorba de o suma de bani; acţiunea are caracter personal
şi se prescrie în termenul general de prescripţie;
Vânzătorul nu este obligat să ceara executarea silita poate
fie să invoce excepţia de neexecutare (dacă lucrul vândut nu a
fost predat cumpărătorului) fie, dacă a predat, e gata să predea
sau nu înţelege să invoce excepţia să ceara rezoluţiunea
contractului pentru neplata preţului (inclusiv a dobânzilor),
aceste sancţiuni fiind indivizibile (in caz de transmitere a
obligaţiei de plata asupra moştenitorilor cumpărătorului sau a
creanţei asupra moştenitorilor vânzătorului:
Excepţia de neexecutare (confundata cu dreptul de
retenţie dacă cumpărătorul a devenit proprietar înainte de
50
invocarea ei) vânzătorul refuza să predea dacă cumpărătorul nu
plăteşte preţul şi nu beneficiază de un termen suspensiv; dacă
cumpărătorul beneficiază de un termen suspensiv, vânzătorul
nu poate invoca excepţia decât dacă cumpărătorul a decăzut din
beneficiul acestui termen (a căzut în faliment sau a devenit
insolvabil) cazuri în care vânzătorul va fi obligat să predea
numai dacă cumpărătorul da cauţiune ca va plăti la termen;
Excepţia de neexecutare poate fi ceruta de vânzător cu
următoarele precizări:
în materia vânzării de imobile instanţa nu acorda termen
de gratie dacă vânzătorul este în pericol să piardă şi preţul şi
bunul; dacă asemenea pericol nu exista instanţa poate acorda un
singur termen de gratie (cumpărătorul plăteşte sau pierde
bunul);
Dacă există pact comisoriu expres care prevede
rezoluţiunea de drept a contractului pentru neplata preţului,
acesta se produce fără intervenţia justiţiei însă numai după
punerea în întârziere a cumpărătorului cu excepţia cazului în
care părţile au renunţat expres la necesitatea punerii în
întârziere (pact comisoriu de ultim grad);
Acţiunea în rezoluţiunea vânzării este reala se urmăreşte
nu persoana ci bunul, deci poate fi intentata împotriva
persoanei în mana căreia se afla lucrul vândut cu 3 restricţii:
Rezoluţiunea rămâne fără efect în contra autorităţilor
publice (exemplu: rechiziţie sau expropriere);
Rezoluţiunea pentru neplata preţului nu este opozabilă
terţilor dobânditori de drepturi reale asupra lucrului vândut
(care au îndeplinit actele necesare ca dreptul lor să fie opozabil
terţilor) decât dacă vânzătorul a îndeplinit cerinţele legii pentru
conservarea privilegiului sau de vânzător:
Dacă bunul e un imobil - prin transcrierea actului de
vânzare în care se face menţiune de neplata preţului, înainte ca
terţul dobânditor să îşi transcrie titlul sau;
51
 2. Luarea în primire a lucrului vândut
Cumpărătorul este obligat să ia în primire bunul la locul
şi la termenul la care vânzătorul este obligat sa-l predea,
suportând şi cheltuielile ridicării de la locul predării.
în caz de neexecutare după punerea în întârziere a
cumpărătorului, vânzătorul poate cere:
Obligarea cumpărătorului la luarea în primire a
lucrului, la nevoie sub sancţiunea plătii de daune cominatorii;
Autorizarea instanţei sa-l depună în alt loc dacă are
nevoie de locul în care se găseşte, cheltuielile de transport fiind
în sarcina cumpărătorului.
Vânzătorul mai poate opta pentru rezoluţiunea
contractului cu daune-interese; dacă părţile nu au stipulat un
pact comisoriu expres care să aibă ca efect rezoluţiunea de
drept, aceasta se face pe cale judecătoreasca:
Prin derogare de la regula rezoluţiunii judiciare, în cazul
produselor care se deteriorează repede şi a altor lucruri mobile
(in special efecte şi acţiuni supuse fluctuaţiilor de valoare),
codul civil prevede rezoluţiunea contractului chiar şi fără
punerea în întârziere dar numai dacă în contract s-a stabilit
termenul ridicării şi numai în favoarea vânzătorului (care poate
renunţa la beneficiul lui cerând executarea) dacă nerespectarea
termenului de ridicare nu se datorează faptei sale;
Cumpărătorul nu ar putea invoca aceasta rezoluţiune
pentru a se elibera de obligaţie de a plăti preţul;
Vânzătorul, dacă a valorificat lucrul vânzându-1 unui terţ,
nu poate retine preţul încasat de la primul cumpărător; el are
însă dreptul la daune-interese (cum ar fi diferenţa între preţul
obţinut şi cel iniţial);
Cumpărătorul nu ar putea pretinde diferenţa dacă
vânzătorul a valorificat lucrul după rezoluţiunea de drept a
contractului la un preţ mai mare; rezoluţiunea operează numai
în folosul vânzătorului.
52
3. Suportarea cheltuielilor vânzării
Cumpărătorul mai este obligat, în lipsa de stipulaţie
contrara, să plătească, ca accesoriu al preţului, cheltuielile
vânzării (cu actul, taxe de timbru, de autentificare, de
publicitate imobiliara etc.); dacă cumpărătorul pretinde ca s-a
înţeles cu vânzătorul să plătească parte din cheltuieli, trebuie să
facă dovada (dacă nu s-a prevăzut în actul de
vânzare-cumpărare); cheltuielile nu pot fi puse în sarcina
vânzătorului pe baza unor simple prezumţii24;
Prevederile Codului civil referitoare la vânzare, precum şi
înţelegerea părţilor nu sunt opozabile statului; aceste reguli
vizează numai raporturile între părţi (vânzător-cumpărător şi
succesorii lor în drepturi); spre exemplu: dacă avocatul care a
redactat contractul şi a efectuat alte acte este mandatarul
ambelor părţi, ele vor răspunde solidar pentru plata onorariului;
Regulile care reglementează raporturile părţilor cu terţii,
nu modifica însă reglementarea aplicabila între părţi (art. 1305);
ex: dacă una din părţi (contrar obligaţiilor contractuale dintre
fie) plăteşte în întregime, va avea acţiune în regres în contra
celeilalte părţi, deoarece obligaţia ambelor părţi (solidara) este
prevăzută numai în favoarea terţului.
SECŢIUNEA IV. VARIETĂŢI DE VÂNZARE
Pentru anumite varietăţi de vânzare sunt prevăzute
anumite reguli speciale:
1. Vânzarea după greutate, număr sau măsură
Noţiune, încheiere
Are ca obiect lucruri de gen, dar dintr-un lot determinat
şi este necesar să se procedeze la cântărire, numărare sau
24 D. Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000,
p43
53
măsurare, fie pentru individualizarea cantităţii vândute din lot,
fie pentru determinarea preţului;
Vânzarea este perfecta din momentul în care părţile au
căzut de acord asupra lucrului şi asupra preţului în caz de
neexecutare din partea vânzătorului, cumpărătorul este în drept
să ceara fie executarea, fie rezoluţiunea cu daune-interese;
Efecte
Proprietatea şi riscurile nu se transmit pana la numărare,
măsurare sau cântărire, deoarece nu este individualizat lucrul
vândut sau preţul, iar în caz de pieire determinarea nici nu r fi
posibila;
Dacă pieirea este fortuita, vânzătorul nu va putea fi
obligat să plătească daune-interese dar nici nu va putea să ceara
preţul (suporta riscul lucrului şi riscul contractului).
Delimitarea fata de vânzarea cu grămada:
Vânzarea cu grămada are ca obiect o cantitate
determinata prin masa ei (ex: grâul aflat intr-un hambar), iar
preţul este determinat global pentru întreaga cantitate;
Proprietatea şi riscurile trec asupra cumpărătorului din
momentul încheierii contractului, deoarece lucrul vândut şi
preţul sunt bine individualizate.
3. Vânzarea pe încercate
Noţiune:
^
încheiat din momentul realizării acordului de voinţa în
care se prevede condiţia suspensiva a încercării lucrului de
către cumpărător; cumpărătorul nu poate refuza lucrul pe motiv
ca nu ii place, deoarece vânzătorul poate cere expertiza în acest
caz; lucrul poate fi refuzat dacă în mod obiectiv este
necorespunzător; vânzătorul are dreptul de a fixa termen
potrivit pentru încercare şi răspuns.
Efecte:
Fiind condiţiei suspensiva, pana la îndeplinirea acesteia
(răspuns pozitiv) - deşi contractul a fost realizat în momentul
realizării acordului de voinţă - riscul pieirii fortuite este în
54
sarcina vânzătorului (proprietar sub condiţie rezolutorie),
deoarece proprietatea nu a fost transmisa;
După îndeplinirea condiţiei, cumpărătorul devine
proprietar în mod retroactiv.
Delimitarea fata de vânzarea pe gustate:
Exista mărfuri (ex: vinul) pe care cumpărătorul le gusta
înainte de le cumpără; vânzarea, în acest caz, nu este
considerata încheiata decât după ce cumpărătorul a gustat marfa
si a declarat ca ii convine; el poate refuza pe simplul motiv ca nu
ii place;
Vânzarea pe gustate nu este o vânzare sub condiţie,
deoarece în acest caz condiţia ar fi pur potestativa şi vânzarea
ar fi nulă vânzarea exista după ce cumpărătorul si-a dat acordul
(după gustare), iar proprietatea se transmite după
individualizarea bunului.
3. Vânzarea cu pact de răscumpărare
Este supusa unei condiţii rezolutorii exprese, condiţie ce
reprezintă facultatea pe care si-o rezerva vânzătorul de a relua
lucrul vândut, restituind preţul şi cheltuielile făcute de
cumpărător, intr-un anumit termen;
Reluarea operează cu efect retroactiv atât împotriva
cumpărătorului (succesorilor lui în drepturi), cat şi împotriva
terţilor dobânditori de drepturi asupra lucrului vândut (cu
excepţia art. 1909 - 1910 Cod civil şi a uzucapiunii); nu sunt
supuse restituirii fructele percepute pana la răscumpărare;
Astfel de vânzare este nulă de drept, chiar dacă pactul
de răscumpărare este încheiat printr-un alt înscris (care conform
voinţei părţilor face parte integranta din contract); aceasta
interdicţie nu priveşte actele de retrocesiune prin care
cumpărătorul unui bun revinde bunul fostului proprietar,
printr-un contract separat şi ulterior vânzării iniţiale;
Astfel de vânzări sunt interzise deoarece - de cele mai
umile ori ascund împrumuturi cu dobânzi cămătăreşti
(garantate real cu bunul respectiv), în contractul de vânzare-
55
cumpărare stipulându-se drept preţ sume disproporţionat de
mare fata de suma împrumutata (diferenţa reprezentând
dobândă); în plus, dacă cumpărătorul nu plăteşte suma trecuta
în contract drept preţ, împrumutatul pierde definitiv bunul,
pentru o suma care, de regula, este cu mult inferioara valorii
lui;
Vânzarea afectată o condiţie rezolutorie este nulă de drept
numai dacă reprezintă o vânzare cu pact de răscumpărare.
4. Vânzarea unei moşteniri
Noţiune:
Titularul unui drept succesoral înstrăinează cu titlu oneros
acest drept altei persoane; poate avea loc numai după
deschiderea succesiunii; moştenirea nedeschisa nu poate fi
înstrăinata sancţiunea nulităţii absolute nici cu
consimţământul persoanei despre a cărei moştenire este vorba;
Obiectul acestei vânzări este moştenirea dobândită de
vânzător:
Dreptul asupra unei universalităţi - dacă este singurul
moştenitor;
Sau cota parte indiviza asupra universalităţii - dacă sunt
mai mulţi moştenitori.
Dacă vânzătorul înstrăinează bunuri determinate se aplica
regulile generale ale vânzării.
Efecte:
Fiind vorba de o universalitate, vânzarea cuprinde tot
activul moştenirii (respectiv a cotei părţi din moştenire):
inclusiv fructele percepute, creanţele încasate sau preţul
lucrurilor vândute din masa succesorala se renasc prin efectul
vânzării şi datoriile vânzătorului fata de succesiune, ce se
stinseseră prin confuziune;
Cumpărătorul dobândeşte şi pasivul moştenirii este dator
să restituie vânzătorului sumele plătite de acesta pentru
datoriile şi sarcinile moştenirii, şi renasc şi creanţele
56
vânzătorului fata de succesiune, ce se stinseseră prin
confuziune;
Datoriile succesiunii fata de alţi creditori decât vânzătorul
l rec asupra cumpărătorului, dar aceasta transmitere nu produce
efecte fata de creditorii moştenirii (cesiunea de datorie între vii
nu este admisa), creditorii urmărindu-1 pe vânzător, care nu a
putut înstrăina şi calitatea să succesorala; vânzătorul se poate
întoarce împotriva cumpărătorului printr-o acţiune în regres;
cumpărătorul va putea fi urmărit de creditorii succesiunii pe
calea acţiunii subrogatorii (oblice) - nu este debitorul lor
direct;
în ceea ce priveşte obligaţia de garanţie, vânzătorul
răspunde numai de calitatea să de moştenitor, nu şi de
conţinutul universalităţii transmise; aceasta garanţie poate fi
modificata pe cale convenţională (in sensul agravării ei);
exonerarea de garanţie poate fi stipulata numai în limitele
permise în materie de evicţiune;
Dacă moştenirea cuprinde şi dreptul de proprietate asupra
mim imobil, contractul trebuie să fie încheiat în forma
autentica, iar pentru opozabilitate, în funcţie de natura
drepturilor - îndeplinirea formelor de publicitate.
Vânzarea de drepturi litigioase şi retractul litigios
Noţiune:
Obiectul vânzării este reprezentat de dreptul litigios
supus unei contestaţii judiciare, indiferent ca este vorba de un
drept real sau de creanţă, drept de proprietate intelectuala sau
drepturi succesorale; contractul este aleatoriu, întrucât
vânzarea are ca obiect şansele câştigării/pierderii procesului,
vânzătorul nu garantează existenţa dreptului cedat;
După o astfel de înstrăinare, adversarul cedentului are
posibilitatea de a elimina din proces pe cesionar, plătindu-i
Mima cu care a cumpărat dreptul litigios, împreuna cu cheltuieli
şi cu dobânzi; Aceasta operaţiune se numeşte retract litigios,
iar cel care îl exercita poartă denumirea de retractant.
57
 Condiţii:
Sa existe un proces început dar neterminat asupra
fondului dreptului; trebuie să fie în stare de judecata atât în
momentul cesiunii cat şi în momentul exercitării retractului
-interpretare restrictiva;
Cesiunea să fie făcută în schimbul unui preţ;
Manifestarea voinţei de a exercita retractul litigios trebuie
să fie însoţită de faptul material al plătii preţului real al
cesiunii, cu dobânzile aferente din ziua plătii şi a cheltuielilor
făcute de cesionar;
Retractul să fie exercitat în fata instanţei cu ocazia
dezbaterii procesului sau pe cale extrajudiciara printr-o
notificare.
Dacă aceste condiţii au fost îndeplinite, efectele
retractului litigios nu pot fi anihilate printr-o retrocesiune
voluntară sau prin anularea cesiunii printr-o hotărâre
judecătoreasca obţinută intr-un proces de convenienţa între
cedent şi cesionar, intentat posterior exercitării retractului.
Retractul nu se poate exercita în cazurile limitativ
prevăzute de lege:
Art. 1404 Cod civil prevede aceste cazuri:
Când cesiunea s-a făcut către un moştenitor sau
coproprietar al dreptului cedat (in acest caz, cesiunea are drept
scop să pună capăt indiviziunii);
Când cesiunea s-a făcut la un creditor spre plata creanţei
(dare în plată);
Când cesiunea s-a făcut către posesorul fondului asupra
căruia exista dreptul litigios (ex: cazul în care proprietarul
imobilului ipotecat cumpăra creanţa ipotecara de la creditorul
reclamant, chiar pe un preţ mai mic, dar nu în scopuri
speculative, ci pentru a pune la adăpost imobilul de eventuala
urmărire).
58
La aceste cazuri se poate adaugă cel prevăzut de art. 48
din legea 18/199125:
Când litigiul are ca obiect dreptul de proprietate
asupra unui teren agricol din extravilan, iar cesionarul
dreptului litigios beneficiază de dreptul de preemţiune.
Efecte:
Vânzarea dreptului litigios se desfiinţează fata de
retractat cu efect retroactiv (ca şi cum ar fi fost vorba de
îndeplinirea unei condiţii rezolutorii) dacă cesionarul dreptului
litigios ar fi constituit drepturi în folosul altora (ex: ipoteca) sau
dacă creditorii cesionarului ar fi înfiinţat poprire asupra creanţei
cumpărate de debitorul lor, acestea rămân fără efect fata de
retractant, deoarece vânzarea dreptului litigios este desfiinţată
fata de el cu efect retroactiv;
Se stinge procesul deoarece retractantul cumulează
calităţile incompatibile de parat şi de reclamant;
Intre cedent şi cesionar retractul nu produce nici un
efect; între ei continua să producă efecte vânzarea; fata de
retractant, cedentul nu are nici o acţiune pentru plata preţului
(nici acţiune oblica).
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului e vânzare-
'cumpărare.
Publicitatea dobândirii drepturilor reale principale.
Promisiunea de vânzare (antecontractul).
Pactul de preferinţă.
Incapacităţi speciale de vinde şi cumpăra.
Lucrul vândut. Condiţii.
Pretul. Condiţii.
Interpretarea contractului de vânzare-cumpărare.
" publicată în M. Of. nr. 37/20 feb. 1991 şi republicată în M. 1
H ni. 1/5 ian. 1998, în prezent modificată
59
Predarea lucrului vândut.
Garanţia contra evicţiunii.
Garanţia contra viciilor lucrului vândut.
Plata preţului.
Luarea în primire a lucrului vândut.
Suportarea cheltuielilor vânzării.
Vânzarea după greutate, număr sau măsură.
Vânzarea pe încercate.
Vânzarea cu pact de răscumpărare.
Vânzarea unei moşteniri.
Vânzarea de drepturi litigioase şi retractul litigios.
SPEŢE
Analizaţi următoarea speţă26:
Prin sentinţa civila nr. 4969/1994, judecătoria Arad a
respins acţiunea intentata de reclamantul C. T. împotriva
pârâţilor TI şi TA, pentru anularea contractului de vânzare
cumpărare, cu motivarea ca Ia data încheierii actului în forma
autentica, potrivit concluziei expertizei medico-legale, efectuata
în cauza, a avut discernământul diminuat.
Cum la 2 septembrie 1993, reclamantul a decedat,
procesul a fost continuat de fiul sau DI, în calitate de
moştenitor legal şi acceptant al succesiunii, care a declarat apel
împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, apel respins
de Tribunalul Arad, prin decizia civila numărul 96/1997.
Reclamantul a declarat recurs susţinând ca datorita
vârstei înaintate şi afecţiunilor psihice, pe fondul consumului de
alcool şi medicamente, prealabil încheierii contractului, C. T. a
fost în eroare cu privire la natura juridica a actului încheiat.
Pentru formarea valabilă a oricărui act juridic,
consimţământul părţilor trebuie nu doar să existe, să fie
------------------------------------------
26
www.scj.ro
60
exteriorizat, ci acesta să fie liber exprimat şi dat în cunoştinţă
de cauza, adică să nu fie viciat potrivit art. 948 alin. 2 C. Ci v. în
afară de art. 953 C. Civ., care prevede ca atunci când este dat
prin eroare, consimţământul nu este valabil, reglementarea
cuprinsa în art. 954 C. Civ. Stabileşte ca eroare nu produce
nulitate decât atunci când cade asupra substanţei obiectului
convenţiei sau asupra identităţii ori calităţilor persoanei
contractante.
Expertizele medico-legale efectuate în cauza au
demonstrat ca vânzătorul, în vârstă de peste 80 de ani prezenta
afecţiuni psihice care au condus la diminuarea foarte mare a
discernământului iar martorii au relatat ca reclamantul nu a
primit preţul vânzării, având credinţa ca va fi întreţinut de
pârâţi, ceea ce duce la concluzia alterării consimţământului în
conţinutul sau intelectual, conştient.
Recursul a fost admis de Curtea de Apel Timişoara
prin decizia civila nr. 960/1996, care a casat decizia
instanţei de apel şi a trimis cauza spre re judeca re Ia aceeaşi
instanţa, Tribunalul Arad, în vederea efectuării de noi
expertize medico-legale.
Răspundeţi la următoarele întrebări:
Care este definiţia contractului de vânzare?
Enumeraţi şi argumentaţi caracterele juridice ale
contractului de vânzare-cumpărare.
Enumeraţi şi argumentaţi viciile de consimţământ şi
spuneţi cum afectează ele voinţa.
Când reclamantul, datorita vârstei înaintate şi afecţiunilor
psihice, care i-au diminuat intr-o măsura foarte mare
discernământul, a fost în eroare cu privire la natura juridica a
actului încheiat, având credinţa ca încheie un contract de
vânzare cumpărare cu clauza întreţinerii, nicidecum un contract
61
de vânzare cumpărare, consimţământul sau fiind viciat,
contractul mai poate fi considerat valabil ? Cum comentaţi
soluţia instanţei ?
Analizaţi următoarea speţă27:
Reclamantul R.M. a chemat în judecata pe pârâţii P.C.
şi P.E. pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa, să
dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza
de întreţinere încheiat între părţi, precum şi repunerea acestora
în situaţia anterioara.
Prin sentinţa civila nr. 783/1995, Judecătoria Giurgiu a respins
acţiunea ca nefondată, cu motivarea ca din probele administrate
a rezultat că pârâţii au acordat întreţinerea necesara atât
reclamantului, cat şi soţiei sale, iar după decesul acesteia din
urma, intervenit în anul 1993, reclamantul a refuzat întreţinerea,
în aceste condiţii, el nu poate invoca propria culpa. Prin decizia
civila nr. 37/1996, Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondat
apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe.
împotriva deciziei tribunalului, apelantul a declarat
recurs, critica privind faptul ca instanţa a interpretat greşit actul
juridic dedus judecaţii, respectiv actul de vânzare-cumpărare cu
clauza de întreţinere şi decizia se întemeiază pe o grava
greşeală de fapt, decurgând din aprecierea eronata a probelor
administrate, probe din care rezulta ca intimaţii nu si-au
îndeplinit obligaţia asumata prin contract.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
în contractul încheiat între părţi a fost inserata
următoarea clauză: „ în cazul când dobânditorii nu-si vor
îndeplini la timp şi în mod corespunzător obligaţia de
întreţinere viageră menţionată, se va putea cere rezilierea
contractului, fără nici o formalitate sau punere în întârziere".
27
www.scj.ro
62
Drept urmare, instanţa nu putea decât să ia act de efectele pe
care le produce convenţia părţilor, în sensul ca acest contract
este de drept reziliat şi nu mai putea să se pronunţe asupra
rezilierii. Instanţa avea numai posibilitatea de a constata dacă
debitorii obligaţiei de întreţinere si-au îndeplinit sau nu
obligaţia asumata si, în caz de neîndeplinire a obligaţiei, să
constate ca a intervenit rezilierea.
Din probele administrate rezulta ca intimaţii veneau la
părinţii lor doar în vizită, iar contribuţia la întreţinerea acestora
era sporadica şi insuficienta, întrucât intimaţii nu si-au
îndeplinit la timp şi în mod corespunzător obligaţia asumata
prin convenţie, nici fata de recurentul reclamant şi nici fata de
soţia acestuia, soluţia tribunalului de respinge a apelului
formulat de reclamant este nelegala, ceea ce impune în
condiţiile art. 312 Cod procedura civila, admiterea recursului.
Răspundeţi la următoarele întrebări:
Definiţi pactul comisoriu expres.
Definiţi noţiunea de reziliere şi argumentaţi diferenţa
reziliere-rezoluţiune.
Care este diferenţa între nulitate şi rezoluţiune?
Care credeţi ca va fi hotărârea instanţei de recurs?.
Motivaţi.
Analizaţi următoarea speţă28:
Prin sentinţa civila nr. 1329/2007 judecătoria Lugoj a
respins acţiunea intentata de reclamanţii MĂ şi MR împotriva
părţilor MG şi MI pentru rezilierea contractului de
vânzare-cumpărare cu clauza întreţinerii şi a admis cererea
reconvenţională formulata de cei din urma, dispunând
înlocuirea obligaţiei de întreţinere în natura cu plata lunara a
unui echivalent bănesc.
www.scj.ro
63
 S-a reţinut ca în permanenta pârâţii au încercat să
presteze întreţinerea, dar reclamanţii s-au opus, situaţie în care,
potrivit prevederilor art. 1075 C. Civ., se poate pretinde
transformarea obligaţiei de întreţinere în plata periodica a unor
despăgubiri echivalente.
Apelul declarat de reclamanţi a fost admis de Tribunalul
Timiş, care prin decizia civila nr. 515/2008, a schimbat în tot
sentinţa civila, fiind admisa acţiunea principala şi respinsa
cererea reconvenţionala, în urma constatării culpei exclusive a
pârâţilor la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii MG şi
MI, recurs ce a fost admis, Curtea de Apel dispunând casarea
ambelor hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauza şi în urma
rejudecării în fond, au fost respinse atât acţiunea principala cat
şi cererea reconvenţionala.
Contractul de vânzare cu clauza de întreţinere este un
contract nenumit cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual,
translativ de proprietate, căruia i se aplica regulile generale din
materia obligaţiilor înscrise în art. 1020 şi 1021 C. Civ., în baza
cărora condiţia rezolutorie este subînţelesă în situaţia când una
dintre părţi nu îşi îndeplineşte angajamentul luat.
în acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept, partea
în privinţa căreia angajamentul nu a fost îndeplinit putând fie să
silească pe cealaltă parte la executarea convenţiei - când aceasta
mai este posibila - fie să solicite desfiinţarea contractului,
transformarea obligaţiei de întreţinere în renta viageră neputând
avea loc decât cu acordul tuturor părţilor contractante.
Răspundeţi la următoarele întrebări:
Ce se înţelege prin contract de vânzare cu clauză de
întreţinere ca şi contract nenumit cu titlu oneros, aleatoriu,
bilateral, consensual, translativ de proprietate?
Definiţi renta viageră.
Care credeţi ca va fi soluţia instanţei? Motivaţi.
64
Analizaţi următoarea speţă29:
Reclamantul a chemat în judecata pe fiul fostei sale
concubine, decedata, pentru anularea contractului de
vânzare-cumpărare, încheiat cu mama acestuia, ca fiind
întemeiat pe cauza ilicita şi pentru ca nu a plătit preţul.
Judecătoria Rădăuţi, prin interpretarea contractului, a
reţinut ca este vorba de un contract de întreţinere, cu prestaţii
reciproce şi ca, pe cale de consecinţa, este puţin probabila
achitarea preţului, anulând contractul, deşi, în situaţia
contractelor de întreţinere sunt aplicabile dispoziţiile dreptului
comun - art. 1021 Cod civil, potrivit cărora se poate cere
rezoluţiunea actului.
Soluţia a fost menţinută de tribunalul Suceava, prin
respingerea apelului, reţinându-se, contrar motivării
judecătoriei, ca actul fiind încheiat între concubini, deci pentru
cauza imorala, este lovit de nulitate, conform art. 966 Cod civil.
Or, vânzarea între concubini este valabilă, afară de cazul când
contractul s-a încheiat pentru determinarea uneia dintre părţi
să menţină starea de concubinaj şi deci are o cauza imorala.
în ce priveşte neplata preţului, ca motiv de nulitate
încât, s-a reţinut ca neachitarea lui duce la anularea actului, însă
atunci când preţul este fictiv sau neserios, contractul este nul ca
vânzare, dar poate fi valabil ca donaţie deghizata, liberalitatea
şi ea este lovită de nulitate absolută în cazul în care este făcuta
cu scopul menţinerii relaţiilor de concubinaj.
In acest context, instanţele nu s-au preocupat pentru
clarificarea, fără echivoc, a obiectului cererii de chemare în
judecata, în conformitate cu art. 112, pct. 4 Cod procedura
civila, pentru ca de la început să fixeze limita procesului,
reclamantul având obligaţia de a se limita la un singur motiv de
nulitate pentru a da posibilitatea paratului să se apere în raport
de pretenţia reclamantului.
www.scj.ro
65
 Ca atare, recursul declarat de parat a fost admis, ambele
hotărâri au fost casate şi cauza trimisa pentru rejudecare la
Judecătoria Rădăuţi.
Răspundeţi la următoarele întrebări:
Care sunt incapacităţile prevăzute expres în cazul
contractului de vânzare-cumpărare ? Este aplicabilă în această
speţă vreuna dintre aceste incapacităţi ?
Definiţi noţiunea de preţ şi comentaţi caracteristicile
acestuia.
Definiţi noţiunea de „clauză a contractului" dar şi
„noţiunea de imoral".
Analizaţi următoarea speţă30:
La 18 iunie 2001, reclamantele S.M. şi D.D. au chemat
în judecată pe pârâţii H.T., Ţ.R. şi Ţ.V. solicitând constatarea
nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 910 din 2 august 2000, prin care primul
pârât a vândut secunzilor un teren, în suprafaţă de 4399 mp,
situat în intravilanul comunei Dobra.
Motivând acţiunea, reclamantele au arătat că terenul,
obiect al contractului intervenit între pârâţi, este proprietatea
lor.
Prin sentinţa civilă nr. 1331 din 24 aprilie 2002,
Judecătoria Deva a respins acţiunea cu motivarea că, potrivit
raportului de expertiză tehnică, necontestat de părţi, terenul în
litigiu este înscris atât în titlul de proprietate emis reclamantelor
în temeiul Legii nr. 18/1991, cât şi în cel emis pârâtului H.T.,
convingerea instanţei fiind că, prin titlul de proprietate emis
reclamantelor, nu le-a fost atribuit terenul, acesta fiind atribuit
pârâtului H.T. prin titlul de proprietate care i-a fost eliberat.
Curtea de Apel Alba lulia, prin decizia civilă nr. 526/A
din 17 decembrie 2003, a admis apelul reclamantelor şi a
www.scj.ro
66
schimbat sentinţa primei instanţe, în sensul că a admis acţiunea
şi a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare
intervenit între pârâţi.
Pârâţii au declarat recurs, susţinând, în esenţă, printre
altele, că instanţa de apel a admis o acţiune inadmisibilă,
neobservând că reclamantele aveau altă cale dacă se pretind
lezate în drepturile lor, că pârâţii au încheiat contractul cu
bună-credinţă, că nu există nici un caz de nulitate absolută a
contractului
Recursurile sunt întemeiate.
Obiect al procesului este constatarea nulităţii absolute
pentru cauză ilicită a contractului prin care pârâtul H.T. a
vândut pârâţilor Ţ.R. şi Ţ.V. lucrul altuia, anume terenul pretins
de reclamante a fi proprietatea lor.
Potrivit art. 968 C. Civ., cauza este ilicită când este
prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii
publice.
în legislaţia civilă, nu numai că nu este interzisă vânzarea
hunului altuia, dar, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1895 şi
nun. C. Civ., titlul translativ de proprietate care emană de la un
ncproprietar este una din condiţiile cerute pentru a se putea
dobândi proprietatea prin uzucapiune (după o posesie utilă) de
l0-20 ani.
Nu trebuie înţeles, însă, că adevăratul proprietar se află la
discreţia celor ce doresc să dispună de bunurile sale.
Prin vânzarea bunului său de către o altă persoană,
adevăratul proprietar nu îşi pierde dreptul, ci, dacă bunul se află
în posesia altei persoane, poate recurge la acţiunea în
revendicare, cât timp nu a intervenit uzucapiunea, iar dacă
stăpâneşte bunul va putea opune dreptul său de proprietar celui
ce invocă drept titlu actul încheiat cu un neproprietar.
In consecinţă, întrucât contractul de vânzare-cumpărare
in. lu'iat de pârâţi nu este prohibit de lege şi nici contrar bunelor
moravuri sau ordinii de drept, şi, deci, nu era lovit de nulitate
67
 absolută, reclamantele nu puteau solicita cu temei constatarea
nulităţii. MODEL DE CONTRACT
Statuând contrariul, instanţa de apel a pronunţat o
hotărâre esenţial nelegală. între subsemnaţii: _____________________________ ,
Pentru cele arătate, recursurile au fost admise, iar decizia necăsătorit/căsătorit cu_________________, domiciliat în
atacată a fost modificată în sensul că apelul declarat de _________________________________ , în calitate de vânzător si,
reclamante, împotriva sentinţei primei instanţe, a fost respins ca _, necăsătorit/căsătorit cu, domiciliat în
nefondat31. ________ , în calitate de cumpărător, a intervenit prezentul
contract de vânzare-cumpărare în următoarele condiţii:
Răspundeţi la următoarele întrebări: DESCRIERE APARTAMENT Contract vânzare
Ce înţelegeţi prin „nulitatea absolute a contractului de cumpărare apartament
vânzai e-cumpărare,, ? Eu,____________ _, vând lui ______________ dreptul
în ce condiţii intervine această nulitate? de proprietate ce-1 deţin asupra apartamentului
Se aplică vreuna din condiţii în speţa de mai sus? nr. ________________ situat în __________________ , având
Care este obiectul contractului de vânzare-cumpărare? numărul cadastral _ _____________ , identificat ca făcând
Prin vânzarea bunului de către o altă persoană, adevăratul parte din zona _________________ stradala, compus din
proprietar îşi pierde sau nu dreptul? _ camera de locuit cu o suprafaţa utila de
Cum comentaţi hotărârile instanţelor? Argumentaţi. ______________ mp bucătărie, baie, vestibul, cămară,
debara etc. precum şi dreptul de folosinţa asupra cotei indivize
de ______________ % din terenul aferent locuinţei, respectiv
suprafaţa de ________ _ mp care va urma regimul
juridic prevăzut de Legea 18/1991 privind Fondului Funciar.
DOBÂNDIRE APARTAMENT Contract vânzare
cumpărare apartament Am dobândit locuinţa prin
cumpărare, necăsătorit fiind,
în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.______________
clin data de_ _______ , act încheiat cu
_ , achitata integral aşa cum rezulta din adresa
nr. _______________ , eliberata de către_______________ .
Eu, vânzătorul, declar pe proprie răspundere ca bunul ce
face obiectul prezentului act nu a fost scos din circuitul civil în
temeiul vreunui act normativ de trecere în proprietatea statului,
nu a fost vândut, ipotecat sau grevat de alte sarcini, şi garantez
" I. C. C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5801 din 21 cumpărătorul împotriva oricărei evicţiuni conform Art. 1337
octombrie 2004
Cod Civil.
68 69
 Pentru prezenta vânzare (nu) s-a eliberat certificat de
sarcini.
TAXELE
Contract vânzare cumpărare apartament
Taxele şi impozitele sunt achitate la zi de către vânzător,
aşa cum rezulta din certificatul nr. __________ / __________ ,
eliberat de _______________ , iar de la aceasta data trec în
sarcina cumpărătorului care suporta şi taxa de autentificare.
Transmisiunea proprietăţii, posesiei şi folosinţei are loc astăzi,
data autentificării prezentului contract.
PREŢUL Contract vânzare
cumpărare apartament
Preţul vânzării este de ___________lei ( ____________ )
pe care eu, vânzătorul, declar ca 1-am primit în întregime de la
cumpărător astăzi, la semnarea actului.
Eu,_______________ , cumpăr de la ____________
locuinţa descrisa mai sus cu preţul şi în condiţiile prezentului
contract cu care mă declar în mod expres de acord şi mă oblig să
efectuez personal intabularea la Judecătoria competenta în
termenul legal. Cunosc faptul ca pentru prezenta vânzare (s-a) nu
s-a eliberat certificat de sarcini, sunt de acord să cumpăr locuinţa
în aceste condiţii, scutind judecătoria competenta şi notarul
instrumentator de cercetarea registrelor de carte funciara.
Totodată ni s-au pus în vedere consecinţele ce decurg din
nerespectarea dispoziţiilor legale privind declararea preţului
real în cadrul actelor care cad sub incidenţa articolului 4,
coroborat cu dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa nr. 12/1998 şi
Legea 87/1997 pentru combaterea evaziunii fiscale.
Redactat , procesat şi autentificat de notar
public_________________ în sase exemplare din care cinci li
s-au înmânat părţilor.
VÂNZĂTOR _J ______ _ CUMPĂRĂTOR ____
70
CONTRACT DE VÂNZARE - CUMPĂRARE pentru
UN VEHICUL FOLOSIT
/. VÂNZĂTOR
PERSOANĂ FIZICĂ ...................................... Act de identitate
seria........ Nr........................................
PERSOANĂ JURIDICĂ ......................................................
Nr. de înmatriculare la Reg. Com ..................................
Reprezentată prin....................................................................
Domiciliul/sediul în ........................... Str........................ Nr.
....... , bl ..... , se ....... , ap ...... , sector/judeţ..............Cod..............
2. CUMPĂRĂTOR
PERSOANĂ FIZICĂ ........................ Act de identitate seria
........Nr...............
PERSOANĂ JURIDICĂ .................................................. Nr.
De înmatriculare la Registrul Comerţului ...................
Reprezentată prin ........................................................................
Domiciliul/sediul în.......................Str...............Nr ......... , bl......,
se....... , ap ...... , sector/judeţ ............... Cod...............
3. OBIECTUL CONTRACTULUI
Vehiculul marca ................... , tipul ..................... , număr de
identificare ................. Serie motor .................., cilindree
........... Cmc, nurn^r de înmatriculare ................, data Ir care
expiră inspecţia tehnică periodică ..................., numărul cărţii
de identitate a vehiculului .......................
4. PREŢUL în cifre................... Lei, în litere .......................
5. Vânzătorul menţionat la punctul (1) declară că vehiculul este
proprietatea sa, liberă de orice sarcini. De asemenea, declară că
a predat cumpărătorului menţionat la punctul (2) vehiculul,
cheile, fişa de înmatriculare şi cartea de identitate a vehiculului,
primind de la acesta preţul prevăzut la punctul (4).
Cumpărătorul menţionat la punctul (2) declară că a primit de la
vânzătorul menţionat la punctul (1) vehiculul, cheile, fişa de
71
înmatriculare şi cartea de identitate a vehiculului, achitând
vânzătorului preţul menţionat la punctul (4). Anexa la contract:
Da Nu
Semnătura vânzătorului.......................
Locul încheierii contractului...............
Data.......................
Semnătura cumpărătorului...
r Transmiterea proprietăţii în cazul contractului de vânzare
72
(iRILE
Nu poate forma obiectul contractului de vânzare-o
u mp arare:
1. Dreptul real de uz;
2. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor;
3. Dreptul de întreţinere, dreptul de pensie.
cumpărare:
1. Este de natura acestui contract;
2. Este de esenţa acestui contract;
3. Are loc, de drept, din momentul perfectării acordului de
voinţa
(Piranda vânzătorului împotriva evictiunii:
1. priveşte tulburările de drept sau de fapt;
2. intervine când evicţiunea are o cauza anterioara
vânzării;
3. presupune necunoaşterea, de către cumpărător, a cauzei
evictiunii la încheierea contractului.
('ontractului de vânzare-cumpărare:
1. este un contract unilateral;
2. poate fi cu titlu gratuit;
3. este solemn, când are ca obiect un teren, dar numai dacă
acesta este situat în extravilan.
4. nici un răspuns corect
Dacă vânzarea are ca obiect un lucru dintre doua sau mai
multe lucruri de gen, dar numai alternativ:
1. Riscul pieirii fortuite este suportat, numai pana la
alegere, de către vânzător;
2. Proprietatea se transmite în momentul alegerii;
3. Proprietatea se transmite, după alegere, în momentul
individualizării.
73
Nu pot fi cumpărători nici direct, nici prin persoane
interpuse:
1. Tutorii, cu privire la bunurile persoanelor care se afla
sub tutela lor;
2. Mandatarii, dar numai cei legali, în privinţa bunurilor ce
sunt însărcinaţi să le vândă;
3. Judecătorii, procurorii şi avocaţii în privinţa drepturilor
litigioase ce sunt de competenta curţii de apel în a cărei
circumscripţie îşi exercita funcţia sau profesia.
Dacă în momentul vânzării lucrul vândut era pierit total:
1. Vânzarea este anulabila, dacă se face dovada ca lucrul a
existat;
2. Vânzarea este valabilă, dacă cumpărătorul consimte ca
vânzătorul să facă rost de un alt lucru;
3. Vânzarea este nulă.
Intr-un contract de vânzare-cumpărare, preţul:
1. Trebuie să fie determinat în momentul încheierii
contractului şi stabilita şi modalitatea de plata, sub
sancţiunea nulităţii;
2. Poate fi determinabil, în cazul în care stabilirea lui este
lăsata la aprecierea unui terţ desemnat de instanţa;
3. Determinarea preţului poate rămâne la aprecierea
ulterioara a părţilor.
4. nici un răspuns corect
Prin preţ sincer se înţelege:
1. Preţul să nu fie derizoriu, disproporţionat în raport cu
valoarea lucrului vândut;
2. Preţul real pe care părţile 1-au stabilit în scopul de a fi
cerut şi plătit în realitate;
3. Preţul să nu fie inferior sau superior valorii reale a
lucrului vândut.
74
Contractului de vânzare-cumpărare încheiat de o persoana
sub 14 ani sau pusa sub interdicţie:
1. Este nul absolut;
2. Este anulabil, numai dacă exista leziune;
3. Este anulabil chiar şi fără leziune.
Rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare poate fi
cerută de vânzător atunci când:
1. cumpărătorul nu plăteşte preţul bunului deşi acesta nu a
fost predat iar pentru predare s-a prevăzut un termen
suspensiv;
2. cumpărătorul a plătit preţul bunului, dar nu a preluat
bunul cumpărat;
3. cumpărătorul a plătit doar o parte din preţ.
în caz de evicţiune totala, ce drepturi are cumpărătorul ?
1. Sa i se restituie preţul plătit,
2. Sa i se plătească daune-interese,
3. Sa i se restituie valoarea fructelor pe care a fost obligat
să le înapoieze terţului evingător,
4. Sa i se restituie diferenţa între preţ şi sporul de valoare
dobândit de lucru între
5. Momentul încheierii contractului şi data producerii
evictiunii.
în caz de neplata a preţului de către cumpărător, ce acţiuni
are la dispoziţie vânzătorul?
1. De a cere obligarea cumpărătorului la executarea în
natura a obligaţiei,
2. De a cere rezoluţiunea contractului,
Pentru a se antrena garanţia vânzătorului pentru viciile
lucrului vândut, care sunt condiţiile pe care trebuie să Ie
îndeplinească viciul?
1. Sa fie ascuns,
2. Sa fie grav,
3. Sa fi existat în momentul încheierii contractului,
75
 Nu pot forma obiect al contractului de vânzare-cumpărare:
1. Drepturile personale nepatrimoniale;
2. Drepturile patrimoniale cu caracter strict personal;
3. Drepturile prevăzute de lege ori contractate intuiţii
personae.
De regula, vânzarea-cumpărarea este un contract:
1. Solemn;
2. Real;
3. Consensual.
Contractul de vânzare-cumpărare este solemn în cazul:
1. Vânzării-cumpărării unui autoturism;
2. în care părţile se înţeleg să încheie actul de vânzare-
cumpărare la notar;
3. Vânzării-cumpărării unui teren, dar numai dacă acesta
se afla în extravilan.
4. Nici un răspuns corect
Transmiterea proprietăţii, în cazul contractului de
vânzare-cumpărare, are Ioc în momentul încheierii
contractului dacă sunt îndeplinite şi condiţiile:
1. Vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, iar
contractul să fie valabil încheiat;
2. Contractul să aibă ca obiect transmiterea unor lucruri
determinate individual sau generic;
3. Lucrul vândut să existe;
4. Părţile să nu fi amânat transferul proprietăţii, printr-o
clauza speciala, pentru un moment ulterior încheierii
contractului.
în materia vânzării-cumpărării, cheltuielile de predare sunt
în sarcina:
Vânzătorului;
1. Cumpărătorului;
2. Vânzătorului, numai dacă se dispune astfel prin
contract.
76
l D materia vânzării-cumpărării, cheltuielile de ridicare sunt
m sarcina:
1. Vânzătorului;
2. Cumpărătorului;
3. Vânzătorului, dacă se stipulează expres în contract.
tu lipsa de stipulate contrara şi dacă lucrul nu poate fi
localizat, obligaţia de predare a lucrului vândut:
1. Este cherabilă;
2. Este portabila;
3. Predarea se face la locul unde se afla lucrul vândut în
momentul contractării.
Proprietatea şi riscurile se transmit asupra cumpărătorului
illn momentul încheierii contractului, în cazul vânzării:
1. Cu grămada;
2. Pe încercate;
3. Pe gustate, chiar dacă nu s-a individualizat bunul;
4. După greutate, număr şi măsura.
Promisiunea unilaterala de vânzare înseamnă:
1. Proprietarul unui bun se obliga ca, în cazul în care îl va
vinde, să acorde preferinţă unei anumite persoane, la
preţ egal;
2. Un act juridic bilateral prin care o persoana, prevăzând
un eventual interes pentru ea de a vinde un bun,
primeşte promisiunea unei alte persoane de a cum-para
acel bun, rezervându-si facultatea de a-si manifesta
ulterior consimţământul sau de a-1 vinde;
3. Un contract bilateral prin care o persoana, prevăzând un
eventual interes pentru ea de a dobândi proprietatea
unui bun, primeşte promisiunea proprietarului de a
vinde acel bun, rezervându-si facultatea de a-si
manifesta ulterior consimţământul sau de a-1 cumpăra.
4. Nici un răspuns corect
77
în cazul refuzului vânzătorului de a vinde bunul ce a făcut
obiectul unui antecontract de vânzare-cumpărare,
cumpărătorul are următoarele posibilităţi:
1. Sa ceara daune-interese;
2. Sa ceara obligarea promitentului, sub sancţiunea
daunelor cominatorii, la încheierea contractului;
3. Sa ceara instanţei să pronunţe o hotărâre care să tina loc
de contract de vânzare-cumpărare.
Prin interdicţia vânzării-cumpărării între soţi, legiuitorul a
urmărit:
1. Neocolirea de către soţi a dispoziţiei imperative potrivit
căreia donaţia între soţi este revocabila;
2. Apărarea intereselor moştenitorilor rezervatari ai soţului
vânzător;
3. Apărarea intereselor creditorilor personali ai soţului
vânzător
Anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între
soţi:
1. Poate fi ceruta numai de soţul cumpărător;
2. Poate fi ceruta de oricare diptre soţi;
3. Poate fi ceruta de moştenitorii ocrotiţi ai soţului
vânzător, fără a fi obligaţi să dovedească fraudarea
drepturilor lor.
78
CONTRACTUL DE DONAŢIE
1. Noţiune.
Potrivit art. 801 C. Civ. „Donaţiunea este un act de
liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru
donatarului care-1 primeşte".
Definiţia dată donaţiei de Codul civil a fost apreciată ca
„inexactă"32, deoarece ar lăsa impresia că este vorba numai de o
manifestare unilaterală de voinţă şi nu de un contract (cum este
în realitate)33.
în aceste condiţii, definim donaţia ca fiind: contractul
prin care una dintre părţi, donatorul îşi manifestă intenţia
liberală (animus donandi) prin care îşi micşorează, în mod
irevocabil propriul patrimoniu cu un drept real sau de
creanţă, fără a urmări să primească ceva în schimb.
Contractul de donaţie este o liberalitate deoarece prin
încheierea să patrimoniului donatorului se micşorează cu un
bun (sau un drept), împreună cu contractele dezinteresate (de
exemplu, comodatul, mandatul, depozitul etc.) Donaţia face
parte din categoria actelor cu titlu gratuit34.
Donaţia este totodată, o liberalitate inter vivos, deoarece
se încheie şi îşi produce efectele, de regulă, în timpul vieţii
donatorului (spre deosebire de testament care este tot o
liberalitate, însă mortis causa)*5.
" R. Safta-Romano, Contracte civile, Ed. Polirom, Iaşi, 1999. p. 177.
Deşi incomplet definită, legiuitorul de la 1864 a conceput donaţia ca un act juridic
ilc formaţie bilaterală, ce presupune acordul ambelor părţi, prin care: donatorul „dă
un lucru" donatarului „care-I primeşte".
!•'. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic,
Bucureşti 2007, p. 41
idem nota 15
79
 Calificarea contractului drept donaţie este uneori dificilă.
Ea are drept criteriu principal intenţia liberală (animus donandî)
a donatorului care „trebuie să fie temeinic ancorată în
elementele convenţiei între părţi", în materie de liberalităţi
elementul voinţei prezintă, mai mult ca oricând, o importanţă
deosebită deoarece prin aceste acte (cu caracter gratuit)
dispunătorul înstrăinează bunurile sale fără a primi un
echivalent în schimb (cum se întâmplă de obicei).
După forma de realizare a voinţei animus donandî,
donaţiile pot fi: directe (realizate cu respectarea formei
autentice), indirecte (înfăptuite pe calea unui alt act juridic
decât donaţia; de exemplu, renunţarea la un drept, remiterea de
datorie, stipulaţia pentru altul) sau simulate (deghizate sau
„disimulate sub aparenţa unui act cu titlul oneros" (s.n.))36.
Practica cunoaşte şi aşa numitele „contracte de donaţie
cu clauză de întreţinere" prin care una dintre părţi
înstrăinează un bun (de regulă, un imobil), iar cealaltă parte
se obligă să-l întreţină pe tot timpul vieţii. Calificarea
contractului drept „donaţie" provine din faptul că
înstrăinătorul bunului nu primeşte în schimb o sumă de bani
ori un alt bun (şi îşi produce o diminuare a patrimoniului),
însă atât timp cât contractul nu are la bază intenţia liberală
(ci asigurarea întreţinerii viagere) el nu poate fi donaţie.
2. Reglementare.
Donaţiile sunt reglementate îndeosebi, de Codul Civil în
Cartea a lll-a intitulată "Despre diferitele moduri prin care
se dobândeşte proprietatea", în Titlul II "Despre donaţiuni
între vii şi despre testamente", Capitolele I-IV, art. 813-855.
Astfel, donaţiile au fost reglementate alături de testamente (ca
liberalităţi inter vivos şi respectiv morţiş causa) şi nu
împreună cu celelalte contracte civile.
3f>
A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălânescu, Al. Băicoianu, Tratat de
drept civil, voi. III, Ed. AII, Bucureşti, 1998. p. 398.
80
Prin dispoziţiile Legii nr. 32/1994 (modificată prin
Legea nr. 204/2001) au fost numite "două contracte noi"37,
respectiv contractul de sponsorizare'™ şi contractul de
mecenat39.
3. Caractere juridice.
A). Donaţia este un contract unilateral. Deşi actul juridic
se încheie prin acordul celor două părţi, numai una dintre
acestea are obligaţii contractuale (donatorul).
în principiu, donatarul nu-şi asumă obligaţii faţă de
donator. Se acceptă unanim însă că donatarul trebuie să aibă
o obligaţie de recunoştinţă (faţă de donator).
Obligatul de recunoştinţă a donatarului este, în general,
o obligaţie morală şi deci, neîndeplinirea ei nu poate atrage în
mod direct sancţiuni juridice.
B). Donaţia este un contract gratuit. Astfel, donatorul
transmite unul sau mai multe drepturi donatarului, fără ca
acesta (din urmă) să se oblige la plata vreunui echivalent.
Ca excepţie, în cazul donaţiei cu sarcini contractul
devine oneros, dar numai în limitele valorii sarcinii, în
A se vedea C. Toader, Drept civil. Contracte speciale, Ed. AII Beck, Bucureşti,
2003, p. 105; F. Ţuca, Donaţie, sponsorizare, mecenat, în RDC nr. 9/1998, p. 100. w
Sponsorizarea este un contract "prin care două persoane convin cu
privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri
materiale sau mijloace financiare pentru susţinerea unor activităţi fără
scop lucrativ desfăşurate de una dintre părţi, denumită beneficiarul
sponsorizării" (art. l alin. l din lege).
w
Mecenatul este un "act de libcralitatc prin care o persoană fizică sau
juridică, numită mecena, trasferă fără obligaţie de contrapartidă
directă sau indirectă, dreptul său de proprietate asupra unor bunuri
materiale sau mijloace financiare către o persoană fizică, ca activitate
Filantropică cu caracter umanitar, pentru desfăşurarea unor activităţi
m domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau ştiinţific-cercetare
fundamentală sau aplicată" (art. l alin. 3 din lege ).
81
această situaţie donaţia nu mai este unilaterală, ci în limitele
sarcinii devine sinalagmatică40.
C). Donaţia este un contract solemn, deoarece este
supusă formei speciale, impusă ca o condiţie ad validitatem de
art. 813 C. Civ. Potrivit căruia „Toate donaţiunile se fac prin
act autentic".
Excepţie de la regula de rnai sus o fac darurile manuale,
care se perfectează valabil numai prin predare, tradiţiune.
D). Donaţia este un contract translativ de proprietate.
Astfel, o dată cu încheierea contractului operează de regulă, şi
transferul dreptului de proprietate de la donator la donatar41.
în principiu, şi în cazul donaţiei, dreptul de proprietate se
transferă din momentul încheierii contractului, dar este posibil
ca părţile (solo consensu) să amâne acest moment.
Ca excepţie, amânarea transferului dreptului de
proprietate nu este posibilă în cazul darului manual, deoarece
fiind un contract real, încheierea să valabilă presupune (pe
lângă acordul de voinţă) şi tradiţiunea (predarea) bunului la
momentul încheierii contractului.
Transmiterea dreptului de proprietate de la donator Ia
donatar produce consecinţele instituite de dreptul comun (de
exemplu, riscul pieirii lucrului va fi suportat de donatar potrivit
principiului res perit domino).
E) Donaţia este un contract irevocabil:
-după încheierea contractului, donatorul nu îşi mai poate
retrage oferta, fiind nulă orice donaţie făcută cu condiţii a căror
îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului,
- sancţiunea nulităţii loveşte contractul în întregime, nu
numai clauza incompatibilă cu principiul irevocabilităţii, chiar
dacă această clauză nu a fost cauza determinantă şi impulsivă a
F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic,
Bucureşti 2007, p. 37
Precizăm însă, că donaţia este translativă de proprietate numai prin natura sa,
contractul putând transmite valabil şi un alt drept (de exemplu, un alt drept real sau
un drept de creanţă).
82
liberalităţii, dar dacă donaţia este divizibilă şi clauza o
afectează numai în parte, pentru rest efectele contractului se
menţin,
- în mod excepţional, donaţiile se revocă pentru
neîndeplinirea condiţiilor cu care s-au făcut: neexecutarea
sarcinilor, ingratitudine şi pentru survenienţă (naşterea) de copii
în urma donaţiei,
Se poate revoca donaţia bunurilor viitoare, acestea
neputând face obiectul darurilor manuale,
SECŢIUNEA L CONDIŢII DE FOND
Pentru a fi valabil încheiată donaţia, ca orice contract,
trebuie să îndeplinească condiţiile de fond ale contractului
prevăzute de art. 948 C. Civ. (capacitate, consimţământ, obiect,
cauză).
Originalitatea contractului (în raport cu celelalte contracte
speciale) se manifestă, în acest domeniul, printr-o regulă
importantă exprimată de principiul irevocabilităţii donaţiei42.
1. Capacitatea părţilor
Potrivit regulii generale, aplicabile şi contractului de
donaţie, capacitatea de a contracta constituie regula, iar
incapacitatea excepţia.
Atât donatorul cât şi donatarul trebuie să aibă, la
momentul perfectării contractului, capacitatea necesară pentru
a încheia acte de dispoziţie.
în cazul donaţiei încheiate între absenţi, părţile (dar mai
ales donatorul) trebuie să fie capabile atât la momentele ofertei şi
acceptării, precum şi la momentul primirii comunicării udului
de acceptare43.
l 1 . Dcak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic,
llnciiu-şti 2007, p. 57
Într-o opinie restrictivă se apreciază că donatarul nu trebuie să fie capabil decât la
83
 Incapacităţile în materie pot fi: absolute, când persoana în
cauză nu poate face şi nici primi donaţii, şi incapacităţi relative
care presupun că incapabilul nu poate dona anumitor persoane
şi nici primi de la unele din ele44.
Incapacităţile la .încheierea contractului de donaţie sunt
expres şi limitativ prevăzute de lege. Ele urmează a fi analizate j
în continuare, după cum interdicţia este de a dispune sau de a
primi donaţii.
A. Incapacităţi de a dispune prin donaţii
Sunt incapabili absolut de a dispune: minorii şi
persoanele puse sub interdicţie judecătorească.
A). Potrivit art. 129 şi art. 133 alin. 3 C. Fam., minorii nu
pot face donaţii nici prin reprezentanţi legali şi nici cu
autorizaţia autorităţii tutelare.
Mai mult, minorul nu poate dispune prin donaţii nici în
favoarea tutorelui său, chiar după împlinirea vârstei majoratului
(dacă autoritatea tutelară nu a dat descărcare de gestiune
tutorelui). Excepţie face cazul când tutorele este însă un
ascendent al minorului (art. 809 alin. 3 C. Civ.)45.
în practică, se admite valabilitatea unor donaţii făcute de
minori cu condiţia să reprezinte daruri obişnuite (de exemplu,
la aniversări)46
B). Persoanele puse sub interdicţie judecătorească, fiind
lipsite de capacitate de exerciţiu, nu pot încheia valabil contracte
de donaţie (cu atât mai mult cu cât, în general, nu pot contracta).
momentul acceptării ofertei, întrucât oferta este un act unilateral al donatorului: a se
vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 139.
t4
Pentru amănunte privind incapacităţile în materie de liberalitati, a se vedea F.
Terre, Y. Lequette, Droit civil. Leş miccessions. Leş libendites, Daloz, Paris, 1997,
p. 223-224.
15
în cazul în care minorul (minora) se căsătoreşte şi dobândeşte capacitatea de
exerciţiu deplină el va putea să încheie valabil contracte de donaţie.
46
în favoarea tutorelui minorului nu poate dispune nici dacă a ajuns la majorat, până
când nu a fost descărcat de gestiunea să (cu excepţia ascendenţilor minorului), a se
vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 134.
84
De precizat că alienatul sau debilul mintal, nepus sub
interdicţie, este prezumat a fi normal, iar actele încheiate de el
vor fi valabile, până când acesta va fi pus sub interdicţie
(momentul de referinţă al capacităţii persoanei fiind evident cel
al încheierii contractului).
Sancţiunea nerespectării incapacităţii minorilor şi a
interzişilor judecătoreşti de a dispune prin donaţii este nulitatea
absolută a actului încheiat47.
B. Incapacităţi de a primi donaţii
A). Sunt incapabili absolut de a primi donaţii:
persoanele ncconcepute precum şi organizaţiile care nu au
dobândit personalitate juridică.
Potrivit art. 808 alin. (1) C. Civ. „este capabil de a primi
prin donaţiune între vii oricine este conceput în momentul
donaţiunii"48.
Este posibil totuşi ca persoanele neconcepute să fie
gratificate indirect, de exemplu, prin gratificarea unor terţi
capabili în favoarea unui copil neconceput sau prin contractul
de asigurare (ca beneficiare ale asigurării).
Tot aşa, organizaţiile care nu au dobândit personalitate
juridică nu pot primi donaţii. Pentru a primi donaţii persoana
juridica îrebuie să fie bgsl constituită, iar 'iberalitatea se
dobândeşte numai cu respectarea principiului specialităţii
capacităţii de folosinţă, potrivit căruia obiectul donaţiei trebuie
să corespundă scopului organizaţiei prevăzut în actul de
constituire49.
Incapacităţile speciale de a dispune sunt, în dreptul nostru, numai de folosinţă,
„cu .ilu- cuvinte legea refuză incapabilului...chiar dreptul de a dispune prin donaţie
sau li'i:ai" (s. n.); a se vedea, M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR,
l'.d. Academiei, 1966, p. 158-163
Potrivit art. 654 alin. (2) C. civ. „Copilul conceput este considerat că există" eu
rondilia să se nască viu [„copilul născut mort este considerat că nu există" art. 654
uliu. (3) C. civ.J.
Potrivit art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, ca excepţie, organizaţiile care nu
85
 B). Alte categorii de persoane sunt incapabili relativ de
a primi donaţii.
Potrivit art. 810 C. Civ. Medicii şi farmaciştii nu pot
primii donaţii de la persoanele tratate pentru boli care au
produs decesul acestora. Incapacitatea se întemeiază pe o
prezumţie absolută de captaţie şi sugestie (varietăţi ale dolului),
apreciindu-se consimţământul ca fiind viciat.
Pentru a opera, interdicţia trebuie să îndeplinească trei
condiţii cumulative:
- donaţia trebuie să fi fost făcută în cursul unei boli de
care donatorul a murit;
- moartea să fi fost cauzată de boala pentru care era
îngrijit; .
- tratamentul să fi avut caracter repetat sau de
continuitate.
Ca excepţie de la regula de mai sus, legea declară valabile
donaţiile remuneratorii făcute de pacient medicului sau
farmacistului, dacă sunt potrivite cu starea materială a acestuia,
precum şi cele făcute unei rude până la gradul IV inclusiv, cu
condiţia ca donatorul să nu aibă moştenitori în linie dreaptă,
afară de cazul în care donatarul este chiar el un astfel de erede
(art. 810 alin. (1) şi (2) C. Civ.).
Potrivit art 810 alin. (3) C. Civ „Aceleaşi reguli sunt
aplicabile în privinţa preoţilor". Este necesar ca preotul să-1 fi
asistat pe bolnav şi să nu fi săvârşit un act izolat50.
Datorită faptului că incapacitătile medicilor, farmaciştilor
şi preoţilor pot fi uşor ocolite prin simulaţie, legiuitorul a
intervenit arătând că „Dispoziţiile în favoarea unui incapabil
sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie
au dobândii personalitate juridică pol primi donaţii în cursul constituirii (de la data
actului de constituire) în vederea formării unui patrimoniu necesar funcţionarii.
Nerespectarea incapacităţilor absolute de a primi donaţii este sancţionată cu nulitatea
absolută.
In categoria preoţilor intră: preoţii mireni, călugării, diaconii, arhiereii, ieromonahii etc. (nu
însă şi dascălii, paracliserii etc.); a se vedea, E. Safta-Romano, op. cit., p. 182.
86
facute în numele unor persoane interpuse" (art. 812 alin. (1) C.
Civ.), mai mult legea instituie o prezumţie de persoane
interpuse în favoarea tatălui, mamei, copiilor (şi descendenţii
lor), precum şi a soţului persoanei incapabile (art. 812 alin. (2) C.
Civ.).
Opinăm că nerespectarea incapacităţilor relative de a
primi donaţii privind pe medici, farmacişti şi preoţi se
sancţionează cu nulitatea relativă a donaţiei.
Minorii şi interzişii au dreptul de a primi donaţii, dar
neavând capacitate de exerciţiu le pot accepta numai prin
reprezentanţii lor legali sau cu încuviinţarea autorităţii tutelare.
Astfel, potrivit art. 815 alin. (1) C. Civ., „donaţiile făcute unui
minor sau interzis, se acceptă de tutore sau de părinte".
în apărarea intereselor minorilor şi interzişilor legiuitorul
(art. 815 alin. (2) C. Civ.) A intervenit dând posibilitatea şi altor
persoane (fără calitate de tutori) să poată accepta donaţii pentru ei,
cum ar fi: ceilalţi ascendenţi (decât părinţii, chiar dacă aceştia
ar fi în viaţă), în toate cazurile, însă dacă donaţia este cu titlu
oneros (cu sarcini sau sub condiţie) acceptarea este un act de
dispoziţie şi, în consecinţă, ea trebuie autorizată de
autoritatea tutelară.
încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 815 C. Civ.
Atrage nulitatea relativă a donaţiei.
Potrivit art. 816 C. Civ., incapabil de a primi donaţii este şi
„surdo-mutul ce nu ştie să scrie" care poate accepta valabil o
donaţie numai cu asistarea unui curator special numit de
autoritatea tutelară (cu rol de interpret al voinţei acestuia)51.
Potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954, în principiu,
persoanele juridice pot primi donaţii dacă dreptul ce face
obiectul donaţiei corespunde scopului stabilit în actul de
constituire.
Sancţiunea nerespectării prevederilor art. 816 C. civ. privind incapacitatea surdo-
mutului de a primi donaţii este nulitatea relativă.
87
 Donaţiile făcute instituţiilor bugetare (ministere sau alte
instituţii centrale) urmează să fie acceptate de ministru sau de
conducătorul instituţiei centrale de stat (potrivit prevederilor
Decretului nr. 478/1954). în cazul în care donaţiile făcute
statului au ca obiect un bun grevat de sarcini acceptarea se va
face numai cu avizul Ministerului Finanţelor.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea
publică bunurile donate ce urmează a intra în domeniul public
al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se acceptă
de Guvern sau de consiliul judeţean ori local (după caz).
Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale privind
autorizaţia dată de către organul competent este nulitatea
absolută.
2. Consimţământul
Pentru că donaţia este, în primul rând un contract, ea
trebuie să aibă la bază acordul de voinţă al părţilor. Deoarece
donaţia este şi o liberalitate, prin esenţa sa, acordul de voinţă
trebuie să exprime voinţa animus donandi a donatorului şi
acceptarea acesteia de donatar52.
în principiu, consimţământul, ca element de validitate a
contractului trebuie să nu fie „dat prin eroare, smuls prin
violentă, sau surprins prin doi" (art. 953 C. Civ.).
In materie de liberalităţi vicierea consimţământului se
face de regulă, prin doi, manifestat sub forma captaţiei sau
sugestiei53.
' 2 F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic,
Bucureşti 2007, P .65
Sugestia constă în folosirea unor mijloace nepermise în scopul de a sădi în mintea
testatorului ideea de a face o liberalitate pe care nu ar fi făcut-o din proprie iniţiativă.
Captaţia înseamnă folosirea de manopere dolosive în scopul de a înşela buna
credinţă a testatorului pentru a-1 determina să facă o liberalitate, fără de care nu ar fi
făcut-o.
88
Contractul al cărui consimţământul este viciat se
sancţionează cu nulitatea relativă.
3. Obiectul contractului
Pot forma obiectul donaţiei bunurile mobile şi imobile
care deopotrivă, trebuie să îndeplinească (potrivit dreptului
comun) o serie de condiţii precum: să fie în circuitul civil, să fie
determinate sau determinabile, posibile, licite şi să existe sau
să poată exista în viitor 54.
Excepţie de la condiţiile arătate mai sus fac: darurile
manuale, care nu pot avea ca obiect bunuri viitoare, întrucât nu
sunt susceptibile de tradiţiune.
Ca şi în alte contracte transmisibile de proprietate,
bunurile viitoare pot forma, în principiu, obiectul donaţiei, cu
excepţia moştenirilor nedeschise care nu pot fi înstrăinate, sub
sancţiunea nulităţii absolute (art. 702 C. Civ.).
Când bunul este individual determinat, donatorul trebuie
să aibă calitatea de proprietar.
Dacă obiectul donaţiei este lucrul altuia, donaţia este
nulă asolut.
4. Cauza
Scopul pentru care donatorul transferă, cu titlul
gratuit, proprietatea sau un alt drept patrimonial altei
persoane trebuie să fie real, licit şi moral, în caz contrar,
donaţia nu poate fi valabil încheiată (pentru neîndeplinirea
condiţiilor prevăzute de art. 948 C. Civ.).
Donaţia care are o cauză (scop) ce contravine legii sau
bunelor moravuri ori ordinii publice este nulă absolut. Dovada
cauzei ilicite incubă celui care o pretinde şi fiind o chestiune de
lupt, poate fi făcută prin orice mijloace de probă.
F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Editura Universul juridic,
Iluaireşti 2007, p. 63
89
 Cauza donaţiei cuprinde două elemente: intenţia de a
gratifica şi motivul determinant.
Intenţia de a gratifica constă în transmiterea dreptului de
proprietate asupra unui bun sau altui drept real ori de creanţă,
cu titlu gratuit. Voinţa de a gratifica a donatorului este un
element abstract, obiectiv, invariabil şi comun tuturor
contractelor de donaţie55. Evident, că intenţia de a gratifica este
strâns legată de consimţământul liber exprimat al donatorului.
Motivul determinant este scopul practic urmărit de
donator, element subiectiv, variabil şi concret în fiecare
contract de donaţie.
5. Principiul irevocabilităţii speciale. Excepţii
1. Potrivit art. 969 C. Civ. "Convenţiile legal făcute au
putere de lege între părţile contractante". Cu alte cuvinte orice
contract valabil încheiat este şi irevocabil (neputând fi desfăcut
sau desfiinţat prin manifestarea de voinţă a unei singure părţi).
Astfel, putem spune că donaţia (ca şi celelalte contracte civile)
este irevocabilă, în primul rând, în temeiul dreptului comun
(pentru că este un contract).
Irevocabilitatea donaţiei nu este însă, numai una generală,
comună tuturor contractelor, ci şi o irevocabilitate, proprie,
specială acestui contract, derivată din calitatea sa, distinctă de
celelalte contracte, de liberalitate. Acesta este şi sensul
dispoziţiilor art. 801 C. Civ. Potrivit cărora donaţia este "un act
de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru
donatarului" (s.n.).
în literatura de specialitate, irevocabilitatea specială a
donaţiei a fost adesea exprimată prin adagiul "Donner et retenir
ne vaut "56.
stipula întoarcerea bunurilor dăruite" în caz de predeces al
donatarului ori al acestuia şi al descendenţilor lui, dar numai în
Corneliu Turianu, Drept civil. Editura Universitara, Bucureşti 2004, p. 54
favoarea sa, nu şi a altei persoane. Această clauză conţine o
56
Corneliu Turianu, Drept civil, Editura Universitara, Bucureşti 2004, p. 45
90
Irevocabilitatea donaţiei este, în consecinţă specială,
deoarece priveşte nu numai efectele contractului, dar şi natura
intrinsecă a contractului. Pentru aceste considerente, în
doctrină irevocabilitatea donaţiei a fost supranumită şi
„irevocabilitate de gradul doi".
Irevocabilitatea se justifică prin ocrotirea intereselor
donatorului, garantarea dreptului de proprietate dobândit de
donatar, precum şi pentru protejarea intereselor terţilor ce intră
în raporturi juridice cu acesta din urmă şi în consecinţă,
contribuie la siguranţa circuitului civil (art. 801, art. 822, art.
823, art. 824 C. Civ.).'
Părţile nu pot include în contract clauze care să
contravină irevocabilităţii donaţiei, astfel că orice condiţie
incompatibilă cu esenţa să va atrage nulitatea absolută a
contractului, cu specificaţia că nulitatea va lovi întreg
contractul şi nu numai clauza nepermisă.
Nulitatea absolută a unei clauze incompatibile
irevocabilităţii donaţiei poate fi invocată de orice persoană, cu
excepţia succesorilor în drepturi ai donatorului care, după ce au
confirmat, ratificat sau executat voluntar donaţia nu o mai pot
invoca pentru a solicita restituirea bunului (art. 1167 alin. (3) C.
Civ.).
Facem precizarea că nu orice clauze contractuale sunt
incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor, ci numai
cele care afectează în esenţă dobândirea dreptului transmis
donatarului. De exemplu, pot fi inserate clauze privind:
transmiterea bunului la un termen ulterior încheierii
contractului, reţinerea uzufructului viager de către donator sau
plata unor datorii determinate etc.
Potrivit art. 825 alin. (1) şi (2) C. Civ., „Donatorul poate
91
 condiţie rezolutorie cauzală (permisă de lege), care nu depinde
de voinţa donatorului, ci de hazard (art. 1005 C. Civ.).
A. Clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii
donaţiilor.
A). „Este nulă orice donaţiune făcută în condiţii a căror
îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului" (art. 822 C.
Civ.).
Donaţia este nulă, chiar dacă condiţiile sunt simple
potestative. Aceasta deoarece donaţia este o liberalitate, regimul
său juridic fiind diferit de contractele cu titlu oneros (care devin
nule numai dacă sunt afectate de condiţii potestative pure).
B). Potrivit art. 824 C. Civ. Donaţia este nulă dacă
donatorul şi-a rezervat dreptul de a dispune de bunurile
liberalităţii şi după perfectarea contractului (chiar dacă a
murit f ar ă a fi dispus de ele).
Tot nulă absolut este şi donaţia ce reprezintă o
substituţie fideicomisară (caz în care donatorul a desemnat
un instituit cu obligaţia de a păstra, conserva şi remite bunul
la moartea să unei alte persoane, numită substituit - art. 803 C.
Civ.).
C). Este nulă şi donaţia prin care donatarul a fost
obligat la plata unor datorii viitoare şi „care nu existau la
epoca donaţiunii sau care nu erau arătate în actul de
donaţiune" (art. 823 C. Civ.).
Sancţiunea s-a impus pentru a nu permite donatorului
revocarea indirectă a donaţiei prin crearea de datorii
posterioare, până la valoarea donaţiei f acute.
D). Donaţia care conţine o clauză de denunţare
unilaterală a contractului (de către donator) este de asemenea
nulă, deoarece reprezintă o condiţie pur potestativă.
Rezultă că donaţia face excepţie de la regula potrivit
căreia nimic nu se poate opune ca părţile să prevadă în
contract o clauză de denunţarea acestuia.
92
B. Clauze compatibile cu principiul irevocabilităţii
donaţiei.
A). Donaţia poate fi afectată de un termen. Clauza este
permisă deoarece termenul, ca modalitate a actului juridic,
nu afectează dobândirea dreptului transmis, ci numai
exerciţiul acestuia.
B). Donatul poate fi afectată şi de o condiţie, însă
aceasta trebuie să fie exclusiv cauzală şi mixtă.
C). Donaţia poate stipula plata datoriilor prezente (deci
cu dată anterioară încheierii contractului).
D). Potrivit art. 825 C. Civ. „Donatorul poate stipula
întoarcerea bunurilor dăruite, atât în cazul când donatarul ar
muri înaintea lui, cât şi în cazul când donatarul şi
descendenţii săi ar muri înaintea sa".
De menţionat că stipulatul „ nu se poate face decât în
favoarea donatorului" (art. 825 alin. (2) C. Civ.).
Stipulatul în favoarea donatorului reprezintă o condiţie
cauzală rezolutorie.
2. Revocabttitatea donaţiilor între soţi. Prin excepţie de
la principiul irevocabilităţii speciale a donaţiilor, donaţiile între
soti (art. 937 C. Civ.) Şi donaţiile "între vii pentru bunurile
viitoare" (art. 821 C. Civ.) Sunt revocabile57.
Potrivit art. 937 alin. (1) C. Civ. „Orice donaţiune
făcută între soţi în timpul maritagiului este revocabilă"38.
Revocarea donaţiei dintre soţi se poate realiza prin
voinţa unilaterală a soţului donator, indiferent de forma în
" Menţionăm că doctrina este unanimă în a aprecia că revocarea donaţiilor între
xofi este singura excepţie veritabilă de la principiul irevocabilităţii speciale a
donaţiei.
s
Donaţiile având ca obiect bunurile proprii sunt permise între soţi. Ca urmare a
liheralitâţii inter vivos, bunurile proprii ale unui soţ (donator), devin bunuri proprii
ale celuilalt soţ-donatar (fără a se putea stipula intrarea acestora în comunitatea lor
de bunuri, „ceea ce însemnă prefacerea dreptului de proprietate exclusivă a soţului
donator într-un drept de proprietate devălmaşe a ambilor soţi").
93
 care s-a efectuat donaţia (act autentic, donaţie indirectă sau
dar manual).
Dreptul de a revoca liberalitatea inter vivos, este de
esenţa donaţiilor f acute între soţi.
Dreptul soţului-donator de a revoca donaţia poate fi
exercitat oricând în timpul căsătoriei sau după încetarea
acesteia (sau chiar după moartea soţului donatar, împotriva
moştenitorilor celui gratificat).
Donaţia între soţi devine definitivă şi irevocabilă după
moartea donatorului59.
Revocarea donaţiei dintre soţi operează prin simpla
manifestare de voinţă a soţului donator (care nu este ţinut de a
o şi motiva). Voinţa soţului donator de revocare a donaţiei
poate fi manifestată expres, prin solicitarea restituirii
lucrului, dar şi tacit (de exemplu, în cazul în care donatorul
instituie un legat cuprins într-un testament cu privire la
lucrul respectiv, în favoarea unei terţe persoane).
Soţul donator nu are posibilitatea ca prin actul de
donaţie sau printr-un alt act juridic să renunţe la dreptul de
revocare, deoarece revocabilitatea donaţiilor între soţi este de
ordine publică.
Donaţiile între soţi sunt revocabile pentru „ca soţul,
nevoit să ceară desfacerea căsătoriei din culpa celuilalt soţ, să
poată revoca şi donaţiile făcute înainte de intervenirea
cauzelor care determină desfacerea căsătoriei".
Ca efect al revocării donaţiei, bunurile în cauză redevin
bunuri proprii ale soţului donator.
în doctrină se aminteşte uneori şi despre un al doilea
caz de revocabilitate a donaţiei, avându-se în vedere
prevederile art. 821 C. Civ. Potrivit căruia „Donaţiunea între
vii pentru bunurile viitoare este revocabilă".
Ca excepţie, după moartea donatorului moştenitorii acestuia vor putea cere
revocarea donaţiei, dar pentru cauze legale (neexecutarea sarcinii sau pentru
ingratitudinea donatarului).
94
Donaţia de bunuri viitoare (ce are ca obiect bunuri pe
care donatorul le va lăsa, la moartea sa, donatarului) este de
asemenea, revocabilă prin esenţa sa. Dacă însă donatarul
moare înaintea donatorului, donaţia de bunuri viitoare devine
caducă60.
Donaţia "între vii de bunuri viitoare" (prevăzută de art.
821 C. Civ.) Este rar întâlnită în practică şi prezintă în
consecinţă, un interes pur teoretic. Din aceste considerente
literatura de specialitate s-a ferit să o asimileze unei
"veritabile excepţii" de la principiul irevocabilităţii donaţiilor.
SECŢIUNEA II. CONDIŢII DE FORMĂ.
1. Principiul solemnităţii donaţiei
Potrivit art. 813 C. Civ. „Toate donaţiile se fac prin act
autentic"; rezultă că donaţia este un contract solemn (înscrisul
autentic fiind cerut ca element esenţial de valabilitate a
contractului şi nu ca mijloc de probă). Astfel, donaţia se
prezintă ca o excepţie de la principiul consensualismului
(caracteristic dreptului obligaţional)61.
Solemnitatea donaţiei nu însemnă însă, numai o simplă
formă de prezentare a voinţei liberale (animus donandf). Ea are o
semnificaţie mai profundă, ţinând de natura extrinsecă a
acestui contract62.
In acelaşi sens, s-a opinat că forma solemnă (autentică) a
donaţiei reprezintă şi "o măsură de protecţie a voinţei
donatorului, care dispune în mod actual şi irevocabil de un
drept în favoarea unei alte persoane", fără echivalent.
Precizăm că donaţia de bunuri viitoare nu constituie un pact asupra unei
succesiuni viitoare (prohibit de lege şi sancţionat cu nulitatea absolută).
Contractul produce efecte juridice numai daca consimţământul ambelor părţi este
manifestat în forma autentica. Nerespectarea acestei forme se sancţionează cu
nulitatea absoluta a contractului.
losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte civile, Editura Oscar
Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. 111, Bucureşti, 2000, p. 31
95
 Putem afirma astfel, că între principiul irevocabilităţii
speciale şi principiul solemnităţii (ca elemente principale de
fond şi respectiv, de forma) există o strânsă şi inseparabilă
legătură care împreună, fac din donaţie "cel mai special
contract" (dintre cele civile speciale)63.
Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absolută a
contractului. Pentru ca liberalitatea inter vivos să producă totuşi
efecte „ea trebuie să se refere în formele legiuite" (art. 1168 C.
Civ.).
Deoarece forma solemnă este cerută imperativ (ad
validitatem); dovada existenţei contractului de donaţie nu poate
fi făcută cu martori (chiar dacă există un început de dovadă
scrisă).
Nulitatea donaţiei pentru lipsa formei autentice poate fi
invocată de orice persoană sau de instanţă, din oficiu (neputând
fi înlăturată în nici un fel).
Nerespectarea formei donaţiei nu poate fi acoperită
ulterior prin confirmare de către donator (art. 1168 C. Civ.).
In schimb, s-a admis că după moartea donatorului,
nulitatea donaţiei pentru viciul de formă poate fi acoperită prin
confirmare, ratificare sau executare voluntară, de către
moştenitorii donatorului.
In cazul în care donaţia se încheie prin mandatar,
împuternicirea specială a acestuia trebuie să aibă tot formă
autentică, asemenea actului ce urmează a fi încheiat prin
reprezentant (contractul de donaţie)64.
Acceptarea donaţiei trebuie făcută personal de donatar şi
notificată donatorului, în limitele termenului stabilit de acesta,
' Din acest considerent, forma solemnă nu constituie numai un simplu (şi comun)
caracter al contractului, ci putem vorbi de mai mult şi anume, despre principiul
solemnităţii donaţiei.
Când donaţia se încheie între absenţi, prin ofertă şi acceptare separate, ambele acte
trebuie să fie făcute în formă autentică (sub sancţiunea nulităţii absolute). De
menţionat, că acceptarea donaţiei trebuie să aibă loc în timpul vieţii donatorului, în caz
contrar oferta fiind caducă [art. 814 alin. (2) C. civ.].
96
Iar dacă nu s-a fixat un termen, înainte de revocarea ofertei (în
înnpul vieţii lui şi înainte de a deveni incapabil - art. 814 alin. (2)
C. Civ). Notificarea acceptării, neavând caracter personal,
l»mie fi făcută şi de către alte persoane (de exemplu
moştenitorii donatarului)
Potrivit art. 827 C. Civ. „Orice act de donaţiune de
mobile este valabil numai pentru obiectele trecute într-un act
estimativ subsemnat de donator şi donatar". Deci, legea cere, în
i ;I/AI l donaţiei de bunuri mobile existenţa, drept condiţie de
valabilitate a contractului, a unui stat estimativ. Acesta trebuie
să cuprindă descrierea fiecărui bun donat în parte, inclusiv
valoarea lui.
Statul (actul) estimativ poate fi cuprins în înscrisul
constatator al contractului de donaţie sau poate fi un înscris
separat, ataşat contactului principal. De menţionat că actul
estimativ poate fi şi sub semnătură privată (nu neapărat înscris
autentic), el trebuind însă, să fie semnat de ambele părţi
contractante. Sunt scutite de formalitatea actului estimativ
donaţiile indirecte şi darurile manuale65.
2. Donaţiile deghizate, donaţiile indirecte şi darurile
de nuntă
Doctrina şi practica au recunoscut existenţa unor donaţii
"scutite de formalismul art. 813 c. Civ." Precum: donaţiile
deghizate, donaţiile indirecte şi darurile manuale, care sunt
astfel, excepţii de la principiul solemnităţii donaţiilor.
1. Donaţia deghizată este o donaţie simulată care, sub
aparenţa unui contract cu titlu oneros, ascunde natura gratuită
a unui contract secret. De exemplu, deşi printr-un contract
public de vânzare-cumpărare se înstrăinează o casă, în fapt
dreptul de proprietate se transmite cu titlu gratuit, în acest caz,
' 5 losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte civile, Editura Oscar
Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. III, Bucureşti, 2000, p. 32
97
 deşi părţile contractante recunosc existenţa unui preţ, acesta nu
există în realitate (nefiind datorat).
Donaţiile deghizate sunt valabile, simulaţia nefiind, în
principiu, sancţionată cu nulitatea. Dacă însă, deghizarea este
frauduloasă contractul este nul.
în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor de fond, s-a
apreciat unanim că actul care deghizează donaţia (cel aparent)
trebuind să întrunească toate cerinţele prevăzute de lege (în
materie de donaţii).
în doctrină66 şi în practică s-a pus însă întrebarea: ce
formă trebuie să îmbrace contractul care deghizează o donaţie,
forma cerută în general pentru valabilitatea contractelor sau
forma specială (autentică) impusă de art. 813 C. Civ. Pentru
donaţii
Unii autori au susţinut cerinţa formei autentice a donaţiei
deghizate, motivând că renunţarea la cerinţa solemnităţii este în
contradicţie cu dispoziţiile imperative ale art. 813 C. Civ., care
prevăd că „toate donaţiile se fac prin act autentic", (prin aceasta
înţelegându-se atât donaţiile declarate de părţi, cât şi cele
deghizate).
Practica judiciară şi o parte importantă a doctrinei a
susţinut că este suficient să fie îndeplinite condiţiile de formă
cerute de lege pentru contractul care deghizează donaţia (actul
aparent), în acest sens, în exemplul de mai sus, vânzarea
aparentă a casei (construcţie) în formă consensuală (deci fără
respectarea formei autentice) a fost valabil încheiată.
Ne raliem opiniei exprimate de practica judiciară şi a
autorilor, potrivit căreia forma donaţiei deghizate este aceea
cerută de lege pentru actul aparent.
Susţinem soluţia de mai sus, pe considerentul (unanim
acceptat) că, dacă sunt întrunite condiţiile de validitate a
contractului ostensibil (aparent) simulaţia (deghizarea) este
valabilă. De asemenea, deşi formularea art. 813 este la prima
' a se vedea F. Deak, op. cit. p. 65
98
vedere, imperativă ("Toate donaţiile..." s.n) însuşi legiuitorul a
admis anumite derogări directe sau implicite (a se vedea art.
812, 845, 940 etc.). Tot aşa, apreciem că nu se poate susţine
concomitent, pe de o parte că donaţia deghizată este o excepţie
de la principiul solemnităţii, iar pe de altă parte că forma
trebuie să fie (musai) cea autentică.
Proba deghizării se face potrivit regulilor din materia
simulaţiei: părţile contractante, precum şi succesorii lor
universali sau cu titlu universal o pot face cu un contra înscris
sau cu început de dovadă scrisă (completat cu martori sau
prezumţii), iar terţii o pot face prin orice mijloc de probă
(deoarece pentru ei, simulaţia este un simplu fapt).x
în acelaşi context, adăugăm că dispoziţiile art. 845 C.
Civ. Instituie o prezumţie relativă de donaţie deghizată în
favoarea moştenitorilor rezervatari ai donatorului, în caz de
înstrăinare cu titlu oneros sub forma unei rente viagere sau cu
rezerva dreptului de uzufruct, către un moştenitor în linie
dreaptă directă care să fi consimţit la încheierea actului.
Donaţia prin interpunere de persoane este tot o donaţie
simulată67, asemănătoare donaţiei deghizate, care însă are un
obiect diferit. Astfel, dacă în cazul donaţiei deghizate simulaţia
vizează natura gratuită a contractului, în cazul interpunerii de
persoane simulaţia priveşte persoana donatarului.
Având în vedere că obiectul simulaţiei este persoana
donatarului şi nu operaţiunea juridică efectuată de părţi,
problema formei ce trebuie respectată la încheierea contractului
nu mai este importantă, deoarece contractul încheiat cu
persoana interpusă este o donaţie (evident supusă prevederilor
art. 813 C. Civ.).
în practică, această formă de simulatie este întâlnită când se doreşte gratificarea
iniei persoane incapabile de a primi o donaţie, caz în care, contractul (public) se
încheie cu o persoană interpusă.
99
 Potrivit art. 812 C. Ci v. Dispoziţiile în favoarea unui
incapabil sunt nule, „fie ele deghizate sub forma unui contract
oneros, fie făcute în numele unor persoane interpuse". Sunt
considerate persoane interpuse: tatăl, mama, copii şi
descendenţii, precum şi soţul persoanei incapabile (art. 812 alin.
(2) C. Civ.).
Potrivit art. 940 alin. (2) C. Civ. Sunt interzise, sub
sancţiunea nulităţii absolute, donaţiile deghizate între soţi, ori
făcute prin persoane interpuse, chiar dacă nu aduc atingere
rezervei succesorale. Dispoziţia este raţională, având în vedere
caracterul revocabil al donaţiilor între soţi şi esenţa acestora
(uşor de eludat prin simulaţie).
Prin art. 941 C. Civ. Se instituie, de asemenea, o
prezumţie de interpunere pentru copiii soţului donatar, din altă
căsătorie, din afară căsătoriei ori adopţie şi rudele în linie
directă sau colaterală, până la gradul patru inclusiv, cu condiţia
ca, în momentul încheierii contractului de donaţie, soţul donatar
să aibă (real) vocaţie succesorală utilă la moştenirea acestora.
2. Donaţiile indirecte. Donaţiile indirecte sunt acte
juridice fundamentate pe intenţia de a gratifica (animus
donandi], dar înfăptuite pe calea unui alt act juridic, diferit
de contractul de donaţie.
Spre deosebire de donaţia deghizată, în care contractul
aparent nu corespunde voinţei reale a părţilor (fiind fictiv), în
cazul donaţiei indirecte, actul perfectat (prin care se realizează
o liberalitate) este cel voit de părţi.
Strict juridic, donaţiile indirecte sunt liberalităţi efectuate
pe calea altor acte juridice (neasimilate sensului comun dat
contractului de donaţie).
Pentru acest considerent donaţiile indirecte nu sunt
supuse regulilor de formă cerute de lege pentru validitatea
donaţiei, fiind o excepţie de la principiul solemnităţii donaţiei,
în schimb, donaţiile indirecte sunt supuse regulilor de fond la
care este supusă această liberalitate.
100
Actele juridice prin care se realizează donaţii indirecte
sunt numeroase, însă cele mai uzitate sunt: renunţarea la un
drept, remiterea de datorie şi stipulaţia în favoarea unei terţe
persoane.
A. Renunţarea la un drept constituie o donaţie indirectă
.-o
ori de câte ori se fundamentează pe animus donandi . De
exemplu, renunţarea uzufructuarului la dreptul său de uzufruct
pentru a întregi dreptul nudului proprietar, renunţarea
comoştenitorului la drepturile sale succesorale pentru a profita
celorlalţi moştenitori69 etc.
Pentru a produce efectele unei donaţii indirecte
renunţarea trebuie să fie însă, pur abdicativă, deoarece dacă
s-ar face, de exemplu, în favoarea unuia dintre comoştenitorii
existenţi, prin acesta s-ar realiza practic, o acceptare a
moştenirii şi o transmitere a acesteia către persoana avută în
vedere.
Per a contrario, dacă renunţarea ar fi translativă de
drepturi (şi nu pur abdicativă) actul juridic trebuie să îmbrace
forma autentică prevăzută de art. 813 şi art. 814 C. Civ. Pentru
donaţii.
B. Remiterea de datorie constituie un mijloc voluntar de
stingere a unei obligaţii şi reprezintă renunţarea cu titlu gratuit
a creditorului la valorificarea unui drept de creanţă pe care o are
împotriva debitorului său.
Renunţarea creditorului la valorificarea dreptului său nu
este un act unilateral, ci un contract, în sensul că presupune
acceptarea din partea debitorului. Efectul principal al încheierii
contractului este stingerea raportului de obligaţie. Drept
Renunţarea la un drept care nu are la bază intenţia liberală, nu realizează o donaţie
indirecta. „In acest sens, se spune că renunţarea la un drept este un act juridic
neutru"; a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 156.
69
De menţionat că între renunţare şi donaţie (ca instituţii de drept civil) există un
raport juridic de interdependenţă, în care însă donaţia e.tte de fapt un simplu
accesoriu al operaţiei principale (care este renunţarea).
101

consecinţă, debitorul realizează un folos gratuit, o îmbogăţire
care corespunde cu valoarea creanţei ce ar trebui să o plătească
creditorului.
Când remiterea de datorie se realizează prin acte între vii,
ea poate fi făcută prin orice formă: scrisă, verbală sau chiar
tacită (atunci când rezultă din anumite fapte ale creditorului),
deci nu este supusă formei autentice.
Remiterea de datorie poate fi făcută şi pentru moarte,
printr-un legat, pe care debitorul poate sau nu să-1 accepte (caz
în care trebuie să îmbrace formele cerute de lege pentru
testamente)70.
C. Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane este un
contract prin care o persoană numită promitent se obligă faţă de
altă persoană numită stipulant să execute o anumită prestaţie în
folosul unei terţe persoane numită beneficiar, care nu participă
şi nici nu este reprezentată la încheierea contactului71.
Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane făcută cu
intenţia de a gratifica (donandi causa), reprezintă tot o donaţie
indirectă.
Atunci când stipulaţia în favoarea unei terţe persoane este
o donaţie indirectă ea este scutită de forma solemnă impusă
donaţiilor.
Aplicaţiile practice ale stipulaţiei pentru altul sunt:
contractul de rentă viageră în folosul unui terţ, donaţia cu
sarcină în folosul unei terţe persoane, contractul de asigurare
asupra vieţii, contractul de asigurare de răspundere civilă etc.
De precizat că, dacă stipulaţia făcută donandi causa este
prevăzută în cadrul unei donaţii directe (donaţie dublă făcută
printr-un singur act juridic), contractul va fi guvernat de regulile
aplicabile donaţiilor (formă autentică etc.). Numai în privinţa
70
în ceea ce priveşte proba remiterii de datorie, aceasta urmează regulile de dovadă
ale actelor juridice stipulate în art. 1191 şi urm. C. civ. Astfel, creditorul poate
elibera debitorului o chitanţă prin care recunoaşte efectuarea plăţii, deşi în realitate
plata nu s-a (acut.
71
a se vedea F. Deak, op. cit. p. 67
102
sarcinii stipulate, care este o donaţie indirectă pe o donaţie
directă, se vor aplica regulile specifice stipulaţiei pentru altul (în
principal, lipsa formei solemne)72.
3. Darurile manuale. Darul manual este o donaţie
realizată prin tradiţiunea bunului mobil corporal transmis
de la dispunător Ia gratificat, în baza acordului de voinţă al
părţilor contractante.
Darul manual reprezintă forma cea mai simplă de donaţie,
impunând doar tradiţiunea unui mobil donat (pe lângă acordul
de voinţă, indispensabil încheierii contractului).
Darul manual este exceptat de la condiţiile de formă
impuse donaţiei propriu-zise, dar este supus aceloraşi condiţii
de fond ale acesteia. El reprezintă o excepţie atât de la
principiul consensualismului instituit de art. 971 C. Civ., dar şi
de la principiul solemnităţii instituit de art. 813 C. Civ.
Darul manual face parte din categoria contractelor reale, a
căror valabilitate este recunoscută în dreptul nostru de art. 644
C. Civ.
Tradiţiunea bunului donat de la donator la donatar este de
esenţa acestei varietăţi de donaţie. Ca excepţie, darul manual
operează prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante,
atunci când pentru un motiv sau altul, obiectul acestuia se află deja
în mâinile donatarului (la momentul perfectării contractului).
Obiectul darului manual poate consta numai în bunuri
mobile corporale, susceptibile de tradiţiune de mă nu ad mă nu
(cărora le sunt asimilate titlurile la purtător şi biletele de bancă,
întrucât încorporează valoarea creanţei şi pot fi transmise prin
tradiţiune).
Bunurile imobile, precum şi mobilele incorporale
(drepturi de creanţă, drepturi de creaţie intelectuală, fond de
comerţ etc.) Nu pot forma obiectul unui dar manual, pentru că
nu sunt susceptibile de a fi transferate şi dobândite printr-o
predare şi primire efectivă. Nu pot forma obiectul darului
:
A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 158.
103
 manual nici bunurile viitoare, pentru simplul motiv că
neexistând, nici nu pot fi predate.
Sumele de bani consemnate la C.E.C. vor putea fi obiect
al darului manual în condiţiile în care lichidarea libretului
C.E.C. al donatorului, concomitent cu constituirea soldului
livretului emis pe numele donatarului „au semnificaţia juridică a
unei donaţii". Deci, depunerea unei sume de bani la C.E.C. pe
numele unei alte persoane, poate face obiectul darului manual,
cu condiţia să nu se fi făcut cu alt titlu (de exemplu, plata unei
datorii).
în consecinţă, simpla predare a unui libret C.E.C. altei
persoane, nominalizat pe numele donatorului (şi netransferat pe
numele donatarului), nu constituie dar manual, deoarece nu s-a
transferat proprietatea sumelor de bani asupra celui căruia i s-a
predat libretul nominativ.
Dovada darului manual poate fi făcută, în principiu, prin
orice mijloc de probă (fiind o chestiune de fapt). Ca excepţie,
donatorul şi succesorii săi pot proba darul manual, numai
printr-un înscris sau început de dovadă scrisă, completată cu
martori sau prezumţii, conform regulilor generale în materie de
probe (art. 1191 şi urm. C. Ci v.).
Donatorul-posesor nu are nevoie de dovadă scrisă (fiind
prezumat proprietar în baza art. 1909 C. Civ).
Darurile de nuntă constituie una dintre cele mai
cunoscute categorii de daruri manuale73 având în vederea
tradiţia potrivit căreia, cu ocazia căsătoriei, părinţii obişnuiesc
să-şi înzestreze copiii cu bunuri sau alte valori, de natură a
constitui, pentru început, patrimoniul comun al soţilor.
Aceste bunuri sunt dăruite, de regulă, după oficierea
căsătoriei, cu ocazia serbării nunţii, ceea ce face ca ele să
constituie bunuri comune ale soţilor (deoarece se presupune că
73
Alte daruri manuale suni: „pomana" care se dă cerşetorilor (care constă, de regulă,
în sume mici de bani sau alimente) şi „ciubucul" sau „bacşişul" care constă în
gralificarea unei persoane care a prestat un serviciu satisfăcător pentru dispunător.
104
a existat intenţia donatorului ca ele să între în comunitatea de
bunuri a soţilor).
în schimb, donaţia făcută de părinţii unuia dintre soţi,
după serbarea nunţii, califică bunul drept bun propriu. Soluţia
îşi are temeiul în prevederile art. 31 lit. B) C. Fam. (excepţie de
Ia regulă) potrivit cărora bunurile dobândite în timpul căsătoriei
prin donaţie sunt bunuri proprii (cu excepţia cazului când
donatorul a prevăzut că ele vor fi comune).
în doctrină s-a admis însă că darurile obişnuite au un
regim derogatoriu de la dreptul comun, neintrând sub incidenţa
excepţiei prevăzute de art. 31 lit. B) C. Fam., şi în consecinţă
devin bunuri comune ale soţilor (potrivit regulii instituite de
art. 30 C. Fam.), în susţinerea punctului de vedere de mai sus s-au
invocat prevederile art. 759 C. Civ., potrivit cărora darurile
obişnuite nu sunt supuse raportului donaţiilor.
De menţionat însă, că celelalte donaţii reprezentând sume
mari de bani sau alte bunuri de mare valoare, devin bunuri
proprii (potrivit art. 31 lit. B) C. Fam.), chiar dacă sunt făcute
cu ocazia serbării nunţii şi de către persoane care nu sunt
părinţii unuia dintre soţi (cu excepţia cazului în care donatorul a
dorit ca bunurile respective să devină comune).
SECŢIUNEA III. EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAŢIE
Principalul efect (legal) al contractului de donaţie este
transmiterea dreptului de proprietate de la donator la donatar
(consecinţă a caracterului translativ de proprietate al donaţiei).
Deşi, prin natura să donaţia transmite dreptul de
proprietate, este posibil ca dreptul transmis cu titlu gratuit să fie
un alt drept real (decât dreptul de proprietate) sau un drept de
creanţă, în acest din urmă caz, operaţia juridică se va analiza ca
o cesiune de creanţă cu titlu gratuit, căreia i se vor aplica
regulile prevăzute de art. 1391 şi urm. C. Civ. (cu derogările
corespunzătoare naturii gratuite a transferului).
105
 1. Obligaţiile donatorului
Principala obligaţie (personală) a donatorului este predea
bunului donat donatarului. Predarea bunului are semnificaţia
transmiterii materiale a lucrului şi se poate face ulterior
încheierii contractului, potrivit clauzelor contractuale.
Dacă părţile au convenit ca bunul donat să fie păstrat de
donator şi după perfectarea contractului, acesta va răspunde
pentru pieirea sau deteriorarea bunului, dar numai dacă a
survenit din culpa să (pentru celelalte cazuri răspunderea fiind a
donatarului-proprietar). Evident că, dacă bunul donat este un
dar manual, întotdeauna donatarul va răspunde de pieirea
lucrului în calitatea să de proprietar.
Având în vedere caracterul gratuit al contractului, în
principiu, donatorul nu are şi obligaţia de a-l garanta pe
donatar pentru evicţiune sau pentru viciile ascunse (art. 828
alin. (1) C. Civ.).
Ca excepţie de la regula de mai sus, donatorul datorează
totuşi, garanţie pentru evicţiune în următoarele cazuri:
A) când a promis expres garanţie pentru evicţiune (art.
828 alin. (2) C. Civ.);
B) când evicţiunea provine dintr-un fapt personal (art.
828 alin. (3) C. Civ.);
C) când donaţia este cu sarcini, în limitele valorii acestora
(art. 828 alin. (3) C.' Civ.).
Tot ca excepţie, donatorul datorează garanţie pentru
viciile bunului donat, în următoarele cazuri:
A) când s-a obligat expres în acest sens;
B) când viciile ascunse cunoscute de donator au pricinuit
un prejudiciu donatarului;
C) când donaţia este cu sarcini, în limitele valorii
acestora.
106
2. Obligaţiile donatarului
Atunci când donaţia este pur gratuită (neafectată de vreo
sarcină), donatarul nu are nici o obligaţie faţă de donator
(contractul fiind unilateral).
în cazul de mai sus, donatarul are, cel mult o obligaţie
imperfectă, de recunoştinţă (morală) care, dacă este încălcată
poate duce implicit, în anumite condiţii, la revocarea donaţiei
pentru ingratitudine (art. 831 C. Civ.).
Dacă donaţia este sub modo (cu sarcini), donatarul are
obligaţia de a executa sarcina, întocmai ca debitorii din
contractele sinalagmatice deoarece, în caz contrar, donaţia
poate fi revocată.
3. Efectele donaţiei faţă de terţi
Prin caracterul său translativ de proprietate, contractul de
donaţie, produce efecte directe, doar între părţile contractante.
Pentru ca donaţia să producă efecte şi faţă de terţi este
necesară îndeplinirea formelor de publicitate.
Când bunul donat este un mobil corporal opozabilitatea
se realizează prin transmiterea posesiei bunului respectiv (art.
972 şi art. 1909 C. Civ.).
Dacă obiectul donaţiei este un drept de creanţă
opozabilitatea faţă de terţi se realizează numai prin notificarea
cesiunii către debitorul cedat ori prin acceptarea ei de către
acesta printr-un act autentic (art. 1393 C. Civ.).
în cazul în care obiectul donaţiei este un imobil,
contractul devine opozabil terţilor din momentul transcrierii
dreptului în cartea funciară (art. 818 C. Civ. Şi art. 22 din
Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare).
Transcrierea în cartea funciară poate fi cerută, în primul
rând de donatar, deoarece el este cel mai interesat să
preîntâmpine dobândirea aceluiaşi drept de către terţi. Pot de
asemenea să ceară transcrierea: mandatarul donatarului,
tutorele, ascendenţii minorului donatar şi chiar donatorul.
107
 Potrivit art. 820 C. Civ. Anumite persoane, cum sunt:
tutorii care îi reprezintă pe minori sau pe interzişi sunt obligate
să solicite transcrierea donaţiei, sub sancţiunea acoperirii
daunelor create persoanelor fără capacitate, prin inacţiunea lor.
Art. 819 C. Civ. Prevede dispoziţii derogatorii în materie
(faţă de publicitatea actelor cu titlu oneros), în sensul că lipsa
transcrierii poate fi invocată de orice persoană interesată, dar în
primul rând de cei care au primit de la înstrăinător proprietatea
bunului, creditorii ipotecari asupra bunului donat şi succesorii
cu titlu particular ai donatorului.
Nu pot invoca lipsa transcrierii donaţiei: donatorul şi
succesorii săi universali sau cei cu titlu universal, precum şi
reprezentanţii legali sau convenţionali ai donatarului, deoarece
aceştia erau obligaţi să ceară transcrierea actului.
Potrivit art. 37 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului
şi publicităţii imobiliare74 dobânditorul de bună-credinţă al unui
drept real (prin donaţie sau legat), ce şi-a înscris dreptul în
cartea funciară va simţi pe deplin efectele publicităţii imobiliare
"decât în termen de 10 ani, socotiţi din ziua când s-a înregistrat
cererea lor de înscriere" (după prescripţia acţiunii în
rectificare).
SECŢIUNEA A IV-A. CAUZELE LEGALE DE REVOCARE A
DONAŢIILOR
Donaţiile sunt, prin esenţa lor, în principiu, irevocabile.
După cum am văzut anterior, ca excepţie de la principiul
irevocabilităţii, donaţiile sunt revocabile în două cazuri. Este
cazul donaţiilor între soţi (art. 937 C. Civ.) Şi a donaţiilor de
bunuri viitoare (art. 821 C. Civ.).
Codul civil (art. 829) prevede şi alte trei cazuri în care
donaţia "se revocă" (pentru neexecutarea sarcinii, pentru
74
Republicată în M. Of. nr. 201/3 mar. 2006
108
ingratitudine, şi pentru naşterea unui copil), cunoscute în
doctrină drept "cauze legale de revocare a donaţiilor".
Doctrină este unanimă în a aprecia că cele trei cauze
legale de revocare nu sunt excepţii de la principiul
irevocabilităţii donaţiei, deoarece nu depind exclusiv de voinţa
donatorului75.
Elementul care a creat confuzii în cazul excepţiilor de la
principiul irevocabilităţii donaţiilor a fost folosirea improprie a
termenului de "revocare" în art. 829. Precizăm că cele trei
cazuri de "revocare legală" prevăzute de legiuitor sunt în fapt,
cazuri de rezoluţiune a contractului.
De menţionat că părţile pot stipula în contract şi alte
clauze care pot duce la revocarea donaţiei (cu respectarea
principiului irevocabilităţii).
Precizăm că numai revocarea legală pentru naşterea unui
copil operează de drept (celelalte două fiind judiciare).
1. Revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii
Dacă donaţia este sub modo (cu sarcini), donatarul are
obligaţia de a executa sarcina, deoarece în caz contrar, donaţia
va fi revocată (rezoluţionată).
Sarcina reprezintă o obligaţie impusă de donator
gratificatului, în limita căreia se diminuează caracterul gratuit al
liberalităţii.
Sarcina trebuie să fie posibilă, licită si morală. Ea poate
fi dispusă în favoarea dispunătorului, în favoarea unui terţ sau
în favoarea gratificatului însuşi, în primele două situaţii, sarcina
transformă liberalitatea într-un act mixt, în parte oneros, în
parte gratuit. Dacă sarcina absoarbe integral valoarea
liberalităţii, caracterul gratuit dispare şi liberalitatea se
transformă într-un act cu titlu oneros.
75
Adăugăm că în acest sens, că cele trei cauze nici nu sunt de fapt revocări veritabile (ci
în fapt sunt cauze de rezoluţiune a contractului).
109
 Sarcina se aseamănă cu o condiţie rezolutorie deoarece
nici una nu afectează naşterea dreptului, iar în caz de realizare a
condiţiei sau de revocare legală a donaţiei pentru neexecutarea
sarcinii, efectele sunt retroactive.
Sarcina şi condiţia rezolutorie nu se confundă. Astfel, în
cazul condiţiei rezolutorii nu se creează obligaţii în sarcina
donatarului (chiar dacă este potestativă)76, în schimb sarcina
obligă pe donatar (în caz de neexecutare putându-se recurge la
măsuri de executare).
Având în vedere că în limita sarcinii, contractul de
donaţie are caracter sinalagmatic, în caz de neexecutare,
donatorul poate cere justiţiei executarea silită a obligaţiei (ce
formează obiectul sarcinii), cu daune-interese sau revocarea
donaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 1020 şi 1021 C. Civ. în
schimb, donatarul nu se poate elibera de sarcină, abandonând
bunurile dăruite (fără acordul donatorului).
Neîndeplinirea sarcinii trebuie să fie culpabilă
donatarului.
Revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii este
judiciară, deci trebuie să fie cerută instanţei.
Acţiunea în revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea
sarcinilor poate fi exercitată în principiu, de donator, dar şi de
succesorii săi în drepturi, de creditorii chirografari pe cale
oblică (art. 974 C. Civ.) Ori de cesionar (atunci când i s-a
transmis acţiunea în revocare, cu titlu oneros sau gratuit).
în cazul sarcinii stipulate în favoarea unui terţ, acesta
poate cere numai executarea obligaţiei asumate de donatar, dar
nu şi rezoluţiunea contractului, deoarece el nu este parte
contractantă77.
' Condiţia potestativă contravine principiului irevocabilităţii numai dacă este din
partea donatorului; a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 170. '7 Turianu C., Drept civil,
Editura Universitara, Bucureşti 2004, p. 45
110
2. Revocarea pentru ingratitudine
Faptele care atrag revocarea donaţiei pentru ingratitudine
sunt enumerate limitativ de art. 831 C. Civ. (şi, în consecinţă,
sunt de strictă interpretare).
A). Donatarul să fi atentat la viaţa donatorului (art. 831
pct. l C. Civ.). în această situaţie, nu se cere o condamnare
penală (aşa cum se cere în cazul nedemnităţii prevăzute de art.
655 C. Civ.), fiind suficient să existe intenţia autorului de a
ucide (chiar dacă donatorul nu a fost nici măcar rănit).
Uciderea din culpă sau în legitimă apărare nu este cauză
de revocare (precum nici uciderea donatorului de către
donatarul lipsit de discernământ).
B). Donatarul să fi săvârşit delicte, cruzimi sau injurii
grave (art. 831 pct. 2 C. Civ.).
Prin delicte se înţeleg orice fapte penale, prin care sunt
lezate bunurile sau persoana donatorului.
Delictul comis asupra persoanei sau averii soţului
donatorului sau contra rudelor acestuia se consideră delict
îndreptat contra donatorului însuşi.
Actele de cruzime vizează integritatea corporală şi
sănătatea doctorului (şi trebuie săvârşite de donatar sau din
ordinul acestuia, de către o altă persoană).
Injuriile sunt fapte care ating onoarea, demnitatea sau
reputaţia donatorului. Faptele trebuie să aibă o anumită
gravitate (care se apreciază de instanţa de judecată).
Faptele enumerate de art. 831 pct. 2 C. Civ. Trebuie
săvârşite cu intenţie (în lipsa acesteia, ingratitudinea nu se
poate presupune).
C). Refuzul donatarului de a da alimente donatorului (art.
831 pct. 3 C. Civ.). Se are în vedere fapta donatarului care (deşi
avea posibilitatea) a refuzat cererea donatorului (aflat în
nevoie) de a-i da alimente.
111
 De menţionat că, revocarea donaţiei nu operează dacă
donatorul avea obligate alte persoane de ai acorda întreţinere
(inclusiv alimente).
Valoarea alimentelor nu poate depăşi valoarea
bunului donat.
In toate cazurile, „refuzul nejustificat de alimente este
sancţionat numai prin posibilitatea revocării donaţiei".
Donatorul şi donatarul nu au acţiune în justiţie pentru a cere,
întreţinere de la donatar şi respectiv restituirea prin echivalent a
prestaţiilor.
Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine va
putea fi îndreptată doar împotriva donatarului vinovat (art.
833 alin. (2) C. Civ.). Moştenitorii donatarului nu pot fi
obligaţi să restituie bunul primit de autorul lor cu titlu de
donaţie.
Ea poate fi intentată numai de donator, fiind o acţiune
strict personală.
Ca excepţie, moştenitorii donatorului vor putea deveni
titulari ai acţiunii în revocare, dacă acţiunea a fost introdusă de
donator sau dacă donatorul a decedat înainte de expirarea
termenului în care acţiunea putea fi intentată (art. 833 alin. (2) C.
Civ.). Acţiunea nu poate fi intentată nici de către creditorii
donatorului pe calea acţiunii oblice, deoarece „ea presupune
aprecierea morală a conduitei donatarului, pe care o poate face
numai donatorul".
Revocarea legală pentru ingratitudine este de asemenea
judiciară (deci trebuie cerută instanţei de judecată).
Acţiunea trebuie introdusă în termen de un an, calculat de
la data producerii faptului sau din ziua când donatorul 1-a
cunoscut (art. 833 alin. (1) C. Civ.). Termenul de un an este un
termen de decădere (nu de prescripţie), prezumându-se că dacă a
trecut un an fără ca donatorul să ceară revocarea donaţiei,
acesta 1-a iertat pe donatar.
112
Datorită faptului că acţiunea în revocare pentru
ingratitudine are caracter esenţialmente personal, admiterea
acesteia nu va produce efecte retroactive fata de terţi.
Toate donaţiile sunt supuse revocării pentru ingratitudine.
3. Revocarea pentru naşterea unui copil
Orice donaţie făcută de o persoană care nu are copii, va fi
revocată de drept, dacă donatorului după încheierea donaţiei i
se naşte un copil sau un alt descendent, din căsătorie sau din
afară căsătoriei.
Potrivit art. 836 C. Civ. Revocarea donaţiei va avea loc
chiar şi în cazul în care copilul se naşte după moartea
donatorului.
Cauza de revocare se întemeiază pe prezumţia voinţei
donatorului de a revoca donaţia în caz de producere a acestui
eveniment, dar şi pe ideea de protecţie a copilului.
Pentru ca donaţia să fie revocată pentru naşterea unui
copil se cer întrunite două condiţii:
A). Donatorul să nu fi avut copii sau alţi descendenţi, la
momentul încheierii donaţiei. Existenţa unui copil conceput la
încheierea donaţiei nu împiedică revocarea contractului (art.
837 C. Civ.).
B). Ulterior donaţiei, să i se fi născut (donatorului) un copil
viu. 78
Revocarea pentru naşterea unui copil operează de drept (art.
836 C. Civ.) Şi pentru orice fel de donaţii. In consecinţă, prin
simplul fapt al naşterii unui copil al donatorului, donaţia
anterior încheiată este desfiinţată prin dispoziţia legii (fără a fi
necesară intervenţia justiţiei).
Pentru considerentele de mai sus, în caz de litigiu
instanţa, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile legale, va
constata numai revocarea (nepronunţându-se în cauză).
Este tară ele relevanţă dacă copilul este născut viu sau viabil.
113
 Acţiunea în restituire poate fi intentată de către donator,
dar şi de către succesorii săi în drepturi (inclusiv creditorii, pe NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
calea acţiunii oblice).
Potrivit art. 21 din Decretul nr. 167/1958, acţiunea în
restituirea bunului donat - proprietatea fiind redobândită de Noţiunea şi interpretarea contractului de donaţie.
drept - se prescrie după 30 de ani de la naşterea copilului. Obiectul contractului de donaţie.
Ca efect al naşterii unui copil, dreptul de proprietate al Contractul de donaţie. Condiţii de formă.
donatarului este desfiinţat retroactiv, iar lucrurile donate reintră Contractul de donaţie. Incapacităţi de a dispune.
în patrimoniul donatorului, libere de orice sarcini. Contractul de donaţie. Incapacităţi de a primi.
Orice clauză, „prin care donatorul ar renunţa la revocarea Principiul irevocabilităţii donaţiilor.
donaţiunii pentru naştere de fiu (copil - s.n.), este nulă şi fără Revocabilitatea donaţiilor între soţi.
nici un efect" (art. 839 C. Civ.). Donaţiile deghizate.
După cum am văzut, doctrina este unanimă în a aprecia Donaţiile prin interpunere de persoane.
că naşterea unui copil din căsătorie sau din afară căsătoriei Donaţiile indirecte.
revocă, de drept, donaţia anterior încheiată. Darurile manuale.
Doctrina a fost însă împărţită când a trebuit să răspundă la Darurile de nuntă.
întrebarea: ce efecte va produce adopţia în această materie? Obligaţiile donatarului.
Potrivit unei opinii, dacă donatorul avea un copil adoptat Obligaţiile donatorului.
în momentul donaţiei, naşterea ulterioară a unui copil nu va Revocarea donaţiei pentru ingratitudine.
determina revocarea donaţiei, deoarece adoptatul „este asimilat Revocarea donaţiei pentru survenienţă de copil.
copilul din căsătorie". Tot aşa adoptarea unui copil ulterior
donaţiei ar avea drept efect revocarea acesteia.
Intr-o altă opinie, la care ne raliem, împărtăşită şi de
practica judecătorească s-a reţinut soluţia contrară, potrivit
căreia revocarea pentru naşterea unui copil operează numai
când donatorul dobândeşte (chiar postum) un copil exclusiv din
căsătorie sau din afară căsătoriei.
în acest context, trebuie să admitem implicit, că nici
existenţa unui copil adoptat anterior donaţiei nu împiedică
revocarea contractului.

114 115

SPEŢE
Analizaţi următoarea speţă79:
Reclamantul K.M. a chemat în judecata pe parata C.M.
solicitând instanţei să dispună revocarea donaţiei încheiata între
el, în calitate de donator, şi fosta şotie, parata CM, în calitate de
donatar.
Reclamantul a susţinut ca a donat şotiei sale un
apartament, în perioada căsătoriei, si, având în vedere ca şotii
au divorţat, considera oportuna revocarea donaţiei.
Prin sentinţa civila nr. 1707/1997, Judecătoria sectorului
2 Bucureşti a respins acţiunea, ca fiind tardiv formulata,
întrucât cererea are caracter patrimonial şi trebuia respectat
termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de Decretul
167/1958, termen care a început să curgă de la desfacerea
căsătoriei (acţiunea fiind introdusa la data de 23.09.1996).
Sentinţa a rămas definitiva, prin respingerea apelului
formulat de reclamantul KM, potrivit deciziei civile nr.
1836/05.09.1997, pronunţata de Tribunalul Bucureşti secţia a
IV-a civila. Instanţa de apel a constatat ca dispoziţii
Decretului nr. 167/1958 au fost aplicate corect, având în vedere
calificarea dreptului ce se valorifica prin prezenta cerere.
Sub acest aspect, instanţa a reţinut caracterul patrimonial
al dreptului de a revoca donaţia, împotriva acestei decizii a
declarat recurs apelantul KM, solicitând casarea hotărârii în
baza art.304 pct.9 Cod proc.civ., pentru aplicarea greşita a
dispoziţiilor privitoare la prescripţie şi a cerut, de asemenea,
trimiterea cauzei spre rejudecare. Recursul va fi respins,
deoarece deşi motivarea în drept a instanţelor este greşita,
trebuie menţinută soluţia de respingere a cererii, iar conform
considerentelor prezentei decizii, nu se impune nici trimiterea
cauzei spre rejudecare.
www. spete.avocatura.com
116
în consecinţa, recursul va fi respins, iar instanţa va
schimba numai motivarea greşita în drept, constatând ca
hotărârea de respingere a cererii de revocare a donaţiei trebuie
menţinută, cu precizarea ca este inadmisibila şi nu tardiva ori
prescrisa.
Răspundeţi Ia următoarele întrebări:
Citiţi şi explicaţi prevederile art. 937 din Codul Civil.
Definiţi noţiunea de prescripţie extinctivă.
Explicaţi diferenţa între următoarele noţiuni: inadmisibil,
tardiv, ori prescris.
Acţiunea promovata poate fi admisa ? Motivaţi.
Exista vreo cauza legala de revocare, ale cârei condiţii de
îndeplinire să poată fi analizate de către instanţa, ştiut fiind ca
instanţa nu poate hotări în privinţa a aceea ce legiuitorul a
dispus să fie lăsat la voia neîngrădita a persoanei (ad nutum) ?
Analizaţi următoarea speţă80:
La data de 02 februarie 2006, M.A. şi fiica să M.O. s-au
prezentat în fata notarului public pentru a încheia un contract de
donaţie în forma autentica pentru imobilul situat în Str.
Primăverii nr. 43, M.A. în calitate de donatoare şi M.O în
calitate de donatar.
Notarul public a luat astfel de act de consimtantul celor
doua persoane dar nu a întocmit actul de donaţie datorita
faptului ca cele doua părţi nu aveau suficienţi bani pentru
achitarea taxelor de timbru prevăzute conform legii.
La data de 19 februarie 2006 M.A. a decedat iar la data
deschiderii moştenirii, o luna mai târziu, în condiţiile în care la
moştenire a venit şi fratele lui M.O, aceasta din urma prezintă
un contract de donaţie încheiat între ea şi mama să la data de 21
februarie 2006.
80
www.scj.ro
117
 Prin urmare M.A. a acţionat-o în judecata pe sora să M.O.
solicitând instanţei să desfiinţeze contractul de donaţie,
motivând ca autentificarea s-a produs după decesul donatoarei
astfel încât consimţământul acesteia nu mai este valabil.
Răspundeţi la următoarele întrebări:
Ce este consimţământul şi cum trebuie acesta să fie
exprimat pentru a produce efecte juridice?
Este valabilă autentificarea actului de donaţie în acest
caz?
Care credeţi ca va fi soluţia instanţei. Motivaţi.
118
MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE DONAŢIE
încheiat astăzi.............
La ................................
L PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. D .................................................................., domiciliat în
................................................. , str ......................................... Nr.
...... , bloc ....... , scara ....... , etaj ........, apartament ...,
sector/judeţ........................., născut la data de (ziua, luna, anul)
....................................... în (localitatea) ..........................,
sector/judeţ ................................ , fiul lui ..............................
Şi al ............................................., posesorul buletinului
(cărţii) de identitate seria ..................Nr ...................... , eliberat
de ........................., cod numeric personal................................,
în calitate de donator , pe de o parte, şi
1.2. D ................................................................. , domiciliat în
.............................................., str.................................... Nr .............,
bloc ........, scara ......... , etaj ........., apartament ......,
sector/judeţ ........................ , născut la data de (ziua, luna, anul)
....................................................... în (localitatea) ...............,
sector/judeţ ................................., fiul lui
.................................................. Şi al .............................................. ,
posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria................... Nr.
......................... , eliberat de ............................. , cod numeric
personal ........................, în calitate de donatar, pe de altă parte,
Au convenit să încheie prezentul contract de donaţie, cu
respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
119
 2.1. A) Eu donatorul, donez donatarului apartamentul nr.
.............. Din blocul ......... , scara ........ , etajul .......... , situat în
localitatea ................................ , sectorul/judeţul
............................. , compus din ..................Camere şi dependinţe,
precum şi dreptul de coproprietate în cotă indiviză de ..... %
din părţile şi dependinţele comune ale imobilului, care prin
natura şi destinaţia lor sunt în folosinţa tuturor proprietarilor.
B) O dată cu apartamentul se transmite donatarului şi dreptul de
folosinţă asupra terenului aferent locuinţei în suprafaţă de .........
Mp, adică cota indiviză de....... % atribuit pentru toată durata
existenţei construcţiei.
C) Eu, donatorul, îmi rezerv dreptul de uzufruct viager asupra
apartamentului descris mai sus.
D) Acest apartament a intrat în proprietatea mea astfel:
E) Apartamentul care se donează este liber de orice sarcini şi
urmări de orice natură, nu a fost scos din circuitul civil prin
trecere în proprietate publică, fiind în mod legal şi continuu în
proprietatea şi posesia mea, de la data dobândirii şi până în
prezent. Eu, donatorul, garantez pe donatar împotriva oricărei
evicţiuni, potrivit art. 828 Cod civil.
F) Impozitele şi taxele aferente apartamentului, care face
obiectul prezentului contract, sunt achitate la zi de către
donator, aşa cum rezultă din certificatul nr ...................... Din
.................... Eliberat de ................., urmând ca de astăzi, data
autentificării să treacă în sarcina donatarului, care suportă plata
taxelor şi onorariul notarului public, pentru autentificarea
prezentului contract.
120
G) Transmiterea proprietăţii asupra apartamentului se face
astăzi, data autentificării contractului, fără îndeplinirea altei
formalităţi, donatarul urmând a dobândi şi posesia
apartamentului la data decesului donatorului.
2.2. Evaluăm prezenta donaţie la ........................Lei, exclusiv
cu scopul stabilirii taxei de timbru.
2.3. A) Eu donatarul, primesc cu recunoştinţă donaţia făcută de
......................................... Având ca obiect apartamentul descris
mai sus, proprietatea sa, şi sunt întru totul de acord cu prezentul
înscris.
B) Cunosc situaţia juridică şi de fapt a apartamentului, ca fiind
cea descrisă mai sus de către donator şi declar că îl scutesc pe
acesta de cercetarea registrelor de publicitate imobiliară şi că
înţeleg să-1 dobândesc în aceste condiţii şi pe riscul meu ceea ce
nu îl exonerează pe donator de răspunderea pentru evicţiune.
III. CLAUZE FINALE
3.1. Noi, părţile, potrivit prevederilor art................. Din Legea
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, declarăm că
vom îndeplini formalităţile necesare pentru efectuarea
operaţiunii de publicitate imobiliară.
3.2. Prezentul contract a fost redactat într-un număr de
................................................. Exemplare, la Biroul Notarului
Public...............................................
3.3. S-au eliberat părţilor ............... Exemplare, un exemplar
păstrându-se în arhiva biroului notarial.
DONATOR
DONATAR
121
 MODEL NR. 2 Şi al ........................................ , posesorul buletinului (cărţii)
de identitate seria ..................... Nr.................... , eliberat de
CONTRACT DE DONAŢIE ................................. , cod numeric personal ......................, în
calitate de donatar, pe de altă parte,
încheiat astăzi .............
La................................. Au convenit să încheie prezentul contract de donaţie, cu
respectarea următoarelor clauze:
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE II. OBIECTUL CONTRACTULUI
1.1. D ................................................................., domiciliat în 2.1. A) Noi donatorii, donăm fiului nostru.................................
............................................. , str................................. Nr ................ , în mod irevocabil şi fără sarcini suma de (în cifre şi litere)
bloc .........., scara .........., etaj .........., apartament ...... , ............................... , echivalentul a (în cifre şi litere)
sector/judeţ.......................... , născut la data de (ziua, luna, anul) ....................................... , calculaţi la cursul de schimb al B.N.R. de
................................................. în (localitatea) ........................... .................................. Lei, din ziua efectuării donaţiei, în scopul
Sector/judeţ .........................., fiul lui ........................................ cumpărării unei locuinţe proprietate personală în .......................
Şi al ......................, posesorul buletinului (cărţii) de identitate
seria .......... Nr .......................... , eliberat de ..............., cod B) Declarăm că aceşti bani provin din
numeric personal....................... , şi ......................................................................... Supuse regimului fiscal
1.1. D ......................................................, domiciliat în de impozitare în conformitate cu legea română. 2.2. Eu
., .........................................., str...............................Nr .............. , donatarul, declar că accept cu recunoştinţă donaţia făcută de
bloc .........., scara .........., etaj .......... , apartament ...... , părinţii mei ....................................... Privind suma de
sector/judeţ ......................... , născut la data de (ziua, luna, anul) ..................................... Şi declar că îi voi folosi pentru
................................................. în (localitatea) .............................. cumpărarea unei locuinţe proprietate personală în......................
Sector/judeţ ........................., fiul lui ........................................ III. CLAUZE FINALE
Şi al .........................................., posesorul buletinului (cărţii) 3.1. Prezentul contract de donaţie se face în baza
de identitate seria ........................ Nr........................... , eliberat Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 3/1997
de ......................., cod numeric personal privind efectuarea operaţiunilor valutare.
............................................ , în calitate de donatori , pe de o parte, 3.2. Prezentul contract a fost redactat într-un număr de.........
Şi Exemplare la Biroul Notarului Public...........
1.2. D ........................................................................., domiciliat 3.3. S-au eliberat părţilor ............... Exemplare, un exemplar
în ........................................... , str ................................. Nr. păstrându-se în arhiva biroului notarial.
................, bloc .......... , scara ......... , etaj........... , apartament........,
sector/judeţ ..............................., născut la data de (ziua, luna, DONATORI
anul)........................................în (localitatea).............................. DONATAR
Sector/judeţ ......................, fiul lui ...........................................

122 123
 GRILE
Constituie donaţie (liberalitate):
A) executarea unei obligaţii civile imperfecte;
B) premiile sau recompensele oferite în scopuri publicitare de
un comerciant clienţilor;
C) repararea pagubei cauzate, deşi nu sunt îndeplinite condiţiile
răspunderii civile delictuale.
Neexecutarea sarcinii:
A) afectează valabilitatea actului juridic;
B) afectează numai eficacitatea actului juridic;
C) da dreptul dispunătorului de a opta între a cere rezoluţiunea
actului juridic sau a pretinde obligarea la executarea în natura a
sarcinii.
Donaţia cu sarcina în favoarea celui gratificat este:
A) lovita de nulitate, întrucât contravine principiului
irevocabilităţii donaţiilor;
B) un contract sinalagmatic, în limita sarcinii;
C) un act juridic afectat de o condiţie rezolutorie pur
potestativa.
Nu pot constitui obiectul darului manual:
A) succesiunile nedeschise;
B) bunurile viitoare;
C) bunurile mobile publice.
Dacă donaţia are ca obiect bunul altuia:
A) contractul este nul, în toate cazurile;
B) contractul este valabil dacă donatarul este de buna-credinţa;
C) contractul este nul numai dacă donatorul este de rea-
credinţa.
Dovada donaţiei unei case:
A) poate fi făcuta numai cu act autentic;
B) nu poate fi făcuta cu martori;
124
C) poate fi făcuta cu martori numai când exista început de
dovada scrisa.
Donaţia nulă pentru vicii de forma:
A) poate fi confirmata, ratificata sau acoperita prin executarea
de buna voie de către donator;
B) poate fi confirmata, ratificata sau acoperita de către
moştenitorii donatorului, dacă ratificarea, confirmarea sau
executarea este benevola şi făcuta în deplina cunoştinţa de
cauza;
C) nu poate fi confirmata, ratificata sau acoperita nici de
moştenitori.
Intre absenţi donaţia este valabilă în condiţiile:
A) oferta de a dărui este făcuta în forma autentica;
B) acceptarea este făcuta în forma autentica;
C) acceptarea, prin înscris separat, să aibă loc în timpul vieţii
donatorului;
D) moştenitorii donatarului pot accepta ei donaţia;
E) creditorii pot accepta donaţia, dar numai în timpul vieţii
donatarului;
F) actul de acceptare să fie comunicat donatorului în timpul
vieţii acestuia.
Donatorul poate revoca donaţia:
A) pana în momentul primirii comunicării de acceptare;
B) nu numai expres, ci şi tacit;
C) fără a notifica donatarului revocarea.
în cazul donaţiilor, statul estimativ:
A) poate fi întocmit şi printr-un înscris separat sub semnătura
privata, semnat însă de ambele părţi;
B) atrage sancţiunea nulităţii relative dacă nu este întocmit;
C) reprezintă o descriere şi evaluare, cel puţin globala, a
bunurilor mobile (corporate, incorporale) dăruite;
D) este cerut ad probationem;
E) nu este necesar la darul manual şi la donaţia indirecta.
125

Pot fi donatori:
A) persoanele puse sub interdicţie judecătoreasca, dar numai
prin reprezentanţii legali;
B) minorii, cu încuviinţarea autorităţii tutelare;
C) minorul poate dispune prin donaţie în favoarea tutorelui
după ce a ajuns la majorat, chiar dacă autoritatea tutelara n-a
dat descărcare de gestiune tutorelui, cu excepţia cazului când
tutore este ascendentul minorului.
D)nici un răspuns corect
Nu au capacitatea de a primi donaţii în mod direct:
A) persoanele neconcepute;
B) organizaţiile care n-au dobândit personalitate juridica, cu
excepţia cazului când donaţia este făcuta în cursul constituirii,
dar numai întrucât aceasta este ceruta pentru ca persoana
juridica să ia fiinţa;
C) cetăţenii străini şi apatrizii nu pot primi donaţii având ca
obiect dreptul de proprietate asupra unui teren sau asupra unei
construcţii
Nu au capacitatea de a primi donaţii:
A) medicul sau preotul nu pot primi nici un fel de donaţii de la
persoana căreia i-au acordat asistenta cu caracter repetat în
boala de care a decedat;
B) minorii şi interzişii au dreptul de a primi donaţii, dar nu au
exerciţiul acestui drept;
C) surdo-muţii care nu ştie să scrie nu poate accepta o donaţie
decât cu asistarea unui curator special.
Donaţiile făcute unor minori sau interzişi pot fi acceptate:
A) de tutore;
B) de părinţi;
C) de ceilalţi ascendenţi ai minorului sau interzisului, chiar
dacă părinţii ar fi în viata şi ar refuza să accepte donaţia.
126
Donaţia între absenţi produce efecte:
A) din momentul acceptării ei de către donatar;
B) din momentul facerii ofertei;
C) din momentul primirii actului de acceptare.
Constituie cauze de revocare a donaţiei pentru
ingratitudine
A) dacă donatarul a atentat la viata donatorului;
B) dacă donatarul este culpabil fata de donator, de delicte
cruzimi sau injurii grave;
C) refuzul de alimente;
D) dacă donatarul a atentat la viata donatorului, numai însă
dacă exista o condamnare penala.
Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine:
A) este o acţiune strict personala;
B) trebuie introdusa în termen de 2 ani din ziua faptei sau din
ziua când donatarul a cunoscut fapta de ingratitudine;
C) poate fi continuata de moştenitori, dacă donatorul a decedat
înainte de terminarea procesului.
Revocarea pentru survenienta de copil:
A) intervine de drept;
B) nu intervine daca, în momentul facerii donaţiei, donatorul
avea un copil conceput şi acesta se naşte;
C) intervine şi când donatorul adopta un copil, după facerea
donaţiei.
Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine:
A) poate fi introdusa de moştenitorii donatorului, dacă acesta a
decedat înainte de expirarea termenului în care acţiunea putea fi
introdusa;
B) se poate introduce numai împotriva autorului faptului de
ingratitudine;
C) în cazul în care este admisa, produce efecte retroactive şi
fata de terţi;
D) poate fi introdusa împotriva erezilor donatarului.
127
Revocarea pentru survenienta de copil:
A) nu intervine dacă donatorul avea un copil adoptat şi ulterior,
după donaţie, i se naşte un copil;
B) intervine dacă donatorul a recunoscut un copil după donaţie,
copil ce era născut în momentul donaţiei;
C) intervine chiar dacă copilul se naşte după moartea
donatorului;
D) intervine şi când copilul donatorului ar fi fost conceput la
momentul donaţiei;
E) nu intervine dacă donatarul a intrat în posesia lucrurilor
dăruite şi a fost lăsat în posesia acelor lucruri după naşterea
fiului donatorului.
Trebuie să fie prevăzute în forma solemna:
A) oferta de donaţie;
B) acceptarea ofertei de donaţie;
C) sarcinile sau condiţiile donaţiei.
Când donaţia se încheie între absenţi, donatorul trebuie să
fie capabil:
A) în momentul facerii ofertei;
B) în momentul acceptării de către donatar;
C) în momentul primirii actului de acceptare.
Când donaţia se încheie între absenţi, donatarul trebuie să
fie capabil:
A) în momentul facerii ofertei;
B) în momentul acceptării ofertei;
C) în momentul primirii actului de acceptare de către donator.
Atrag sancţiunea nulităţii relative:
A) nerespectarea dispoziţiilor de a face şi de a primi donaţii,
când donatarul este un incapabil, în toate cazurile;
B) donaţia unui teren, când donatarul este cetăţean străin;
C) donaţiile substanţiale, neremuneratorii, făcute medicului sau
preotului, dacă i-au îngrijit în ultima boală pe donator şi acesta
a murit.
D) nici un răspuns corect
128
Constituie clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii
donaţiilor:
A) dreptul de denunţare unilaterala a contractului;
B) condiţiile potestative din partea donatorului;
C) plata datoriilor viitoare nedeterminate ce ar trebui făcuta h
către donatar pentru datoriile donatorului;
D) dreptul de a dispune de bunul donat, rezervat donatorului
Constituie clauze permise în contractul de donaţie:
A) termenul, condiţia cazuala sau mixtă;
B) substituţia fideicomisara condiţională;
C) inserarea în libretul CEC a numelui donatorului la clauza de
împuternicire.
Soţul donator poate revoca donaţia făcuta celuilalt soţ:
A) numai în timpul căsătoriei;
B) chiar după decesul soţului donatar, împotriva moştenitorilor
lui
C) şi după încetarea căsătoriei;
D) numai pana la momentul morţii sale (a soţului donator).
Donaţia între soţi:
A) se revoca de drept pentru survenienta de copil;
B) poate fi revocata de creditorii sau moştenitorii soţului
donator;
C) poate fi revocata pentru neexecutarea sarcinii sau pentru
ingratitudine de către moştenitorul donatorului.
Sunt interzise, sub sancţiunea nulităţii absolute:
A) donaţiile mutuale reciproce între soţi făcute în acelaşi act;
B) donaţiile deghizate între soţi;
C) donaţiile făcute prin interpunere de persoana între soţi, dar
numai dacă aduc atingere rezervei succesorale.
Donaţia între vii pentru bunurile viitoare:
A) este irevocabila;
B) este revocabila;
C) este nula.
129
Donaţia cu sarcina în favoarea celui gratificat este:
A) lovita de nulitate, întrucât contravine principiului
irevocabilităţii donaţiilor;
B) un contract sinalagmatic, în limita sarcinii;
C) un act juridic afectat de o condiţie rezolutorie pur
potestativa.
Constituie donaţii simulate:
A) donaţiile deghizate;
B) donaţiile prin interpunere de persoana;
C) donaţiile indirecte.
CONTRACTUL DE MANDAT
- MANDATUL cu REPREZENTARE -
SECŢIUNEA L NOŢIUNE şi REGLEMENTARE
1. Noţiune. Potrivit art. 1532 C. Civ. Mandatul este un
contract „în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată, de a
face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit
însărcinarea".
Definiţia dată mandatului de Codul civil, deşi conţine
elementele generale ce caracterizează acest contract, are însă
neajunsul de a nu-1 delimita suficient de alte contracte civile (de
exemplu, de contractul de antrepriză sau de contractul de
muncă).
Din cele de mai sus rezultă că, părţile contractului de
mandat sunt mandantul (persoană fizică sau juridică) care
împuterniceşte o altă persoană să încheie acte juridice pe seama
să şi mandatarul (persoană fizică sau juridică) care se obligă să
încheie acte juridice în numele mandantului.
De menţionat că, trimisul sau mesagerul nu pot fi
asimilaţi mandatarului, ei executând, de regulă, servicii care nu
implică încheierea de acte juridice şi, oricum, nu au calitatea de
reprezentanţi ai mandantului (activitatea lor putând fi calificată
ca antrepriză).
în general, contractul de mandat este rodul exclusiv al
voinţelor reunite ale mandantului şi respectiv, mandatarului,
însă raporturile juridice de mandat pot fi generate şi de litera
legii; de exemplu, art. 35 alin. (2) C. Fam instituie prezumţia de
mandat tacit reciproc între soţi în ceea ce priveşte actele de
administrare (şi uneori chiar de dispoziţie) cu privire la bunurile
comune81.

Mandatul are o planşă largă de acriile: de la activităţi simple de reprezentare (de

130 131
 2. Reglementare. Sediul materie se află în Codul civil,
Cartea a IlI-a, Titlul IX „Despre mandat": Capitolul I „Despre
natura mandatului", art. 1532-1538, Capitolul II „Despre
îndatoririle mandatarului" art. 1539-1545, Capitolul III „Despre
obligaţiile mandantului art. 1546-1551 şi Capitolul IV „Despre
diferitele moduri dup care mandatul încetează" art. 1552-1559.
1. Caractere juridice şi delimitare
1. Caractere juridice.
A). Mandatul este un contract consensual deoarece
pentru încheierea lui valabilă este suficientă simpla manifestare
de voinţă a părţilor.
In practică, mandatul, ca instrumentum, se prezintă sub
forma unui înscris, care de cele mai multe ori poartă numele de
mandat, procură sau împuternicire. In limbajul juridic curent,
se mai foloseşte şi termenul de „delegaţie" (total inadecvat)82.
Dovada mandatului se face, de regulă, potrivit dreptului
comun (art. 1191 alin. l,2,şi 3), atât faţă de părţi, dar şi faţă de
terţul contractant (nu şi de alţi terţi), respectiv înscris peste 250
lei, interdicţia probei cu martori etc.83.
In ceea ce priveşte pe terţi (alţii decât cei care au
contractat cu mandatarul) aceştia vor putea face dovada
mandatului prin orice mijloace de probă (inclusiv martori sau
prezumţii), deoarece pentru ei contractul nu este decât un fapt
juridic (şi nu act juridic).
B), în principiu, mandatul este cu titlu gratuit, fiind „fără
plată, când nu s-a stipulat contrariu" (art. 1532,1534 C. Ci v.).
exemplu, exercitarea voiului într-un consiliu de administraţie), până la activităţi
complexe (de exemplu, administrarea unui patrimoniu).
09
" [osif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte civile, Editura Oscar
Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. I I I , Bucureşti, 2000, p. 36
Ca o excepţie de la regula, dacă mandatul este tacit dovada se va putea face atât
între părţi cât şi faţă de terţi prin orice mijloace de probă admise de lege, indiferent de
valoarea actului.
132
Din conţinutul art. 1534 C. Civ. Rezultă însă că mandatul
este gratuit numai în lipsa unei stipulaţii contrare; deci
mandatul poate fi şi remunerat.
In consecinţă, prin natura să contractul de mandat este
gratuit. Gratuitatea mandatului nu este însă şi de esenţa acestuia,
părţile putând conveni şi asupra unei plăţi datorate mandatarului
(caz în care mandatul devine oneros)84.
C). Mandatul este un contract intuitu personae, deoarece
se încheie în consideraţia unei anume persoane, încrederea pe
care mandantul o are în mandatar având o importanţă esenţială
Ia perfectarea contractului.
D). Când mandatul este cu titlu gratuit, el are caracter
unilateral, deoarece creează obligaţii exclusiv în sarcina uneia
din părţi (a mandatarului), în cazul în care contractul este cu
titlu oneros, mandatul devine bilateral (sinalagmatic), fiecare
dintre părţi obligându-se.
2. Delimitare. Mandatul prezintă asemănări cu contractul
de muncă şi contractul de antrepriză85.
Deosebirile principale sunt determinate de obiectul distinct
al contractului de mandat, respectiv încheierea de acte juridice de
către mandatar pe seama şi în numele mandantului.
în contractele de antrepriză şi de muncă, atât
antreprenorul cât şi salariatul nu au, de regulă, calitatea de
reprezentanţi, în principiu, angajatul nu poate fi reprezentantul
angajatorului (patronului) şi nici nu poate fi reprezentat, el
trebuind să presteze personal munca la care s-a obligat (spre
deosebire de mandatar care îşi poate substitui o altă persoană
pentru realizarea actelor juridice la care s-a obligat).
Dacă mandatarul este un profesionist se prezumă că mandatul este oneros, în acest
caz, poate fi prezumată chiar retribuţia mandatarului, cuantumul acesteia rezultând
clin natura profesiei lui (de exemplu, avocat).
85
Obiectul contractului de antrepriză îl reprezintă actele sau faptele materiale pe care
antreprenorul se obligă să le execute pentru client (de exemplu, construirea unui
imobil).
133

Ca excepţie, salariatul sau antreprenorul pot fi
împuterniciţi să reprezinte patronul ori clientul. Ei pot încheia,
în accesoriu, şi acte în numele patronului sau clientului, dar
obligaţiile lor principale nu sunt de mandat, ci derivă din
raporturile de muncă sau de antrepriză.
De exemplu, între avocat, ca liber profesionist şi client se
stabileşte, de regulă, un raport de mandat cu reprezentare86.
2. Condiţiile de validitate a mandatului A.
Capacitatea părţilor
Având în vedere că art. 1552 pct. 3 C. Ci v., printre altele,
prevede că interdicţia mandantului ori a mandatarului este caz
de încetare a mandatului, putem aprecia, implicit că:
A) mandatarul trebuie să aibă capacitate de exerciţiu
deplină (deoarece, deşi încheie acte juridice pe seama şi în
numele mandantului, el devine parte contractantă în raporturile
cu terţii, trebuind să aibă astfel capacitatea necesară pentru a
încheia el însuşi actele respective);
B) mandantul trebuie să aibă capacitatea necesară de a
contracta, el însuşi actul juridic cu care 1-a împuternicit pe
mandatar, deci capacitatea juridică a acestuia se va determina
în funcţie de natura actului juridic care face obiectul
contractului de mandat.
Astfel, dacă se are în vedere încheierea unui act de
dispoziţie, mandantul trebuie să aibă capacitate de exerciţiu
deplină iar dacă actul ce urmează a fi încheiat este însă numai
de administrare, mandatul va putea fi dat chiar de un minor cu
capacitate de exerciţiu restrânsă.
Dacă mandatul este cu titlu oneros, în toate cazurile
mandantul (care plătind efectuează acte de dispoziţie) trebuie să
50
Este posibil însă, ca obligaţia avocatului să se rezume exclusiv Ia acordarea de
consultaţii juridice, situaţie în care nu mai suntem în limitele contractului de mandat
(ci de antrepriza).
134
aibă capacitatea deplină, chiar dacă actul cu care 1-a
împuternicit pe mandatar este numai unul de administrare sau
conservare.
De precizat că trimisului sau mesagerului (nefiind părţi în
contractul de mandat) nu li se aplică regulile de mai sus, ei
trebuind să aibă numai discernământul necesar pentru
activitatea îndeplinită87.
B. Obiectul mandatului
Mandatul poate avea ca obiect numai încheierea de
acte juridice de către mandatar pe seama şi în numele
mandantului.
Ca în orice contract obiectul trebuie să îndeplinească
condiţiile generale de validitate: să fie determinat sau cel puţin
determinabil, să fie licit, moral şi posibil.
Nu pot face obiectul (principal) al contractului de mandat
faptele materiale. Acestea pot fi numai obiectul accesoriu al
mandatului în care obiectul principal înseamnă încheierea de
acte juridice (de ex., expertizarea unui bun ce urmează a fi
cumpărat).
Actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi
încheiate prin mandatar (de ex., testamentului, căsătoria etc.).
In consecinţă, mandatarul nu poate săvârşi decât actele
juridice cu care a fost împuternicit de mandant, el neputând
face nimic peste limitele mandatului său.
C. Forma mandatului
Potrivit art. 1533 C. Civ. Mandatul poate fi scris, verbal
sau tacit.
Mandatul este tacit când rezultă din împrejurări care fac
neîndoielnică voinţa părţilor (nu trebuie confundai cu mandatul
aparent).
> F
!7
Stănciulescu, Liviu. Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Editura ALL
Beck, Bucureşti, 2000. P .36
135
 Mandatul este aparent când nu există voinţa mandantului
de a fi reprezentat sau voinţa există, dar mandatarul şi-a depăşit
limitele împuternicirii, iar terţii contractează cu credinţa că
mandatarul are puteri de reprezentare88.
Mandatul poate fi general sau special (art. 1535 C. Civ.).
Mandatul este general când împuternicirea mandatarului nu are
limite. Mandatul este special când se dă pentru o singură
operaţie juridică.
Potrivit art. 1536 alin. (2) C. Civ. Pentru actele de
dispoziţie (înstrăinări, tranzacţii, inclusiv participări la licitaţii)
se cere mandat special. Specializarea se rezumă la indicarea
naturii operaţiei juridice şi a obiectului ei (în practică se cere
mai mult). De exemplu, pentru a încheia o vânzare având ca
obiect un teren mandatarul trebuie să aibă procură (ca
instrumentam) în formă autentică, care să precizeze
împuternicirea de vânzare-cumpărare, precum şi obiectul
vânzării (cu indicarea datelor de identificare).
Pentru actele de administrare, conservare este suficient un
mandat general (art. 1536 alin. (1) C. Civ.).
De menţionat, că mandatul trebuie să aibă forma cerută
de lege pentru actului juridic preconizat a se încheia. Această
regulă este cunoscută în doctrină sub denumirea de regula
simetriei formelor".
3„ Varietăţi de mandat
1. Actul cu sine însuşi este mandatul încheiat între
mandatar (ca reprezentant al mandantului) şi persoana să (în
nume propriu, de această dată).
Stănciulescu, Liviu. Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Editura ALL
Beck, Bucureşti, 2000. P .36
0(1
losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte civile, Editura Oscar
Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. III, Bucureşti, 2000, p. 45
136
2. Dubla reprezentare este mandatul încheiat între
mandatar (ca reprezentant al mandantului) cu el însuşi (ca
reprezentant al terţului).
în doctrină, actul cu sine însuşi şi dubla reprezentare sunt
cunoscute sub numele de autocontracte.
Autocontractul prezintă pericol pentru intereselor
mandantului (cu excepţia cazului când acesta a fost în
cunoştinţă de cauză). Când interesele mandantului sunt lezate
acesta poate cere anularea actului pentru doi prin reticenţă.
3. Mandatul în interes comun este mandatul în care
mandatarul contractează cu un terţ, atât în interesul
mandantului, cât şi în interesul său (pentru că au aceleaşi
interese, de ex., bunul care urmează a se vinde este
coproprietate: mandant, mandatar.
Mandatul remunerat este mandatul cu titlu oneros, în care
interesul mandatarului derivă din plata remuneraţiei (şi nu
obiectul comun).
'
SECŢIUNEA II. EFECTELE CONTRACTULUI DE MANDAT
întrucât mandatul este un contract, el va produce efecte
juridice (între părţile contractante) potrivit dreptului comun.
Având în vedere însă, că mandantul împuterniceşte
mandatarul să încheie acte juridice cu un anume terţ, ne aflăm în
prezenţa a trei subiecte de drept civil, fapt pentru care efectele
contractului se vor produce implicit şi faţă de acesta din urmă
(nu însă şi faţă de alţi terţi, pentru care contractul este o res inter
alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest).
în consecinţă, datorită particularităţilor contractului de
mandat efectele acestuia vor fi analizate, atât inter partes, cât şi
faţă de terţul cu care s-a încheiat actul juridic preconizat.
137
 L Efectele mandatului între părţi A.
Obligaţiile mandatarului
1. Obligaţia de a îndeplini mandatul. Potrivit art. 1539
C. Civ. „Mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp
cât este însărcinat". Astfel, principala obligaţie a mandatarului
este aceea de a îndeplini mandatul (obligaţie de a face).
In doctrină90, s-a apreciat că obligaţia mandatarului este
una de mijloace şi nu de rezultat, mandatul considerându-se
îndeplinit, dacă mandatarul a depus toate diligentele pentru
perfectarea actului juridic cu care a fost împuternicit (chiar dacă
operaţiunea juridică nu s-a realizat).
Nerealizarea actului juridic preconizat din culpa
mandatarului, atrage însă răspunderea acestuia (art. 1540 alin.
(1)C. Civ.).
Culpa mandatarului se apreciază însă diferit după cum
mandatul este gratuit sau oneros.
Astfel, dacă mandatul este cu titlu gratuit, culpa
mandatarului se va aprecia în concret, în raport cu diligenta pe
care acesta o depune pentru realizarea propriilor sale interese.
Dacă însă mandatul este cu titlu oneros, potrivit art. 1540
alin. (2) C. Civ. Culpa mandatarului se apreciază după tipul
abstract al omului prudent şi diligent (culpa levis în abstracta).
Dacă bunul deţinut în baza mandatului piere fortuit,
mandatarul nu va răspunde, chiar dacă 1-ar fi putut salva
sacrificând propriile sale bunuri.
Răspunderea mandatarului poate fi modificată însă de
părţi, atenuată sau agravată (regulile de mai sus fiind aplicabile
în lipsa unor dispoziţii contractuale).
Dacă într-un contract de mandat sunt împuternicite mai
multe persoane în calitate de mandatari, fiecare îşi va executa
F. Deak, Traiul de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic,
Bucureşti 2007, p. 56
138
independent obligaţiile contractuale, neexistând solidaritate
între mandatari.
2. Obligaţia de a da socoteală. Potrivit art. 1541 C. Ci v.
„mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama
mandantului de lucrările sale". Totodată el este obligat, la
cerere, să înapoieze toate actele sau bunurile primite de la
mandant pentru realizarea obligaţiilor sale.
Obligaţia principală a mandatarului de a da socoteală,
precum şi cea auxiliară a restituirii bunurilor la cerere, operează
fără distincţie: dacă mandatul este gratuit sau cu titlu oneros.
Sumele de bani primite de mandatar urmează să fie
restituite distinct, după cum au fost sau nu întrebuinţate de
mandatar în folosul său91:
A) dacă sumele de bani sunt folosite de mandatar în
interesul său ele vor fi producătoare de dobânzi fără punere în
întârziere;
B) dacă sumele de bani primite de mandatar nu au fost
întrebuinţate ele sunt producătoare de dobânzi numai după ce
au fost cerute de mandant.
în caz că mandatarul refuză să predea sumele de bani
primite, mandantul are la dispoziţie o acţiune personală
prescriptibilă în termenul general de prescripţie. Prescripţia
dreptului la acţiune al mandantului începe să curgă de la data
- •• i-92
încetam contractului .
3. Obligaţia de răspundere pentru faptele persoanei
substituite în executarea contractului. Potrivit art. 1542 alin.
(1) C. Civ. „Mandatarul este răspunzător pentru acela pe care a
substituit în gestiunea sa".
întrucât mandatul este un contract încheiat intuitu
personae, mandatarul îndeplineşte personal obligaţiile asumate.
91
Trofiniov, Igor. Drept civil. Contracte civile. Editura ARC, Chişinău, 2004. y"
A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 350.
139
 Codul civil conferă însă mandatarului posibilitatea de a-şi
substitui expres o terţă persoană căreia să-i transfere executarea
mandatului.
Dacă s-a făcut substituirea, în principiu, răspunzător de
executarea mandatului devine substituitul, mandatarul fiind
eliberat de sarcini. Ca excepţie, el va răspunde totuşi de faptele
substituitului, dar numai în două cazuri:
A) dacă substituirea s-a făcut fără acordul mandantului; şi
B) dacă a existat acordul mandantului, dar mandatarul a
trecut puterile sale unei persoane incapabile sau insolvabile (art.
1542 pct. 2 C. Civ.).
Menţionăm că, cele trei subiecte de drept civil sunt părţi
în două raporturi juridice diferite: pe de o parte mandantul şi
mandatarul, iar pe de altă parte mandatarul şi substituitul, în
aceste condiţii, în principiu, mandantul şi substituitul nu au
acţiuni directe şi, în consecinţă, nu se pot acţiona reciproc decât
pe calea acţiunii oblice prevăzută de art. 974 C. Civ.
Legea a conferit numai mandantului dreptul de a-1
acţiona direct pe substituit (art. 1542 alin. Ultim C. Civ.), în
măsură în care acesta din urmă are datorii faţă de mandatar.
In consecinţă, substituitul nu are însă acţiune directă
asupra mandantului, putându-1 acţiona numai pe calea
prevăzută de art. 974 C. Civ.
B. Obligaţiile mandantului
1. Obligaţia de a dezdăuna pe mandatar pentru
cheltuielile făcute. Potrivit art. 1547 C. Civ. „Mandantul
trebuie să dezdăuneze pe mandatar de anticipaţiile şi spezele
făcute pentru îndeplinirea mandatului".
Deci, mandantul este obligat să restituie mandatarului
toate cheltuielile făcute pentru executarea mandatului. Numai
culpa îl poate scuti de plata remuneraţiei.
Potrivit art. 1548 C. Civ., în lipsa culpei, mandantul nu
poate refuza cheltuielile pe motiv că „suma cheltuielilor sau
140
anticipaţiilor ... ar fi putut fi mai mică" sau că nu au produs un
rezultat (obligaţia fiind de diligentă).
Mandantul trebuie să plătească dobânzi la sumele
cheltuite de mandatar, fără punere în întârziere (chiar din
momentul avansării lor).
„Mandantul trebuie asemenea să dezdăuneze pe mandatar
de pierderile suferite cu ocazia îndeplinirii însărcinărilor sale",
dacă nu îi sunt imputabile (art. 1549 C. Civ.).
2. Obligaţia de plată a remuneraţiei. Când mandatul
este oneros mandantul este obligat să plătească onorariu
(retribuţia) stipulată în contract. Onorariu este datorat pentru
diligentele depuse de mandatar, chiar dacă operaţia juridică nu
s-a finalizat (art. 1547 C. Civ.).
Culpa mandatarului îl poate scuti pe mandant de plata
parţială sau totală a retribuţiei (art. 1548 C. Civ.).
Când mai mulţi mandanţi „au numit un mandatar pentru
aceeaşi operaţie juridică, ei vor fi ţinuţi să răspundă solidar"93.
Mandatarul poate reţine lucrurile care le-a primit de la
mandant până la achitarea cheltuielilor făcute cu îndeplinirea
mandatului (drept de retenţie).
II. Efectele faţă de terţi
Raporturile dintre mandant şi terţi.
Dacă mandatarul va reuşi, în fapt, încheierea actului
juridic pentru care a fost împuternicit, de drept, raporturi
juridice directe se vor crea între mandant şi terţi (deoarece
mandatarul încheie actul juridic pe seama şi în numele
mandantului).
Actele juridice încheiate de mandatar nu vor obliga pe
mandant, dacă s-au făcut cu depăşirea limitelor
împuternicirii date acestuia (decât dacă mandantul le-a
ratificat). Ratificarea lor de către mandant va produce
13
Stănciulescu, Li viu. Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Editura ALL
Reck, Bucureşti, 2000. P .36
141
efecte retroactive (de la data încheierii actului), ca şi cum
actul juridic ar fi fost valabil încheiat.
Actele juridice încheiate cu depăşirea limitelor
împuternicirii şi neratificate nu vor obliga pe mandant, decât
eventual, în cadrul unor obligaţii extracontractuale (de
exemplu, gestiunea de afaceri).
Raporturile dintre mandatar şi terţi.
Intre mandatar şi terţi nu se creează raporturi juridice,
deoarece mandatarul contractează, în drept, în numele şi pe
seama mandantului (şi numai în fapt, personal).
In consecinţă, pentru mandatar actul juridic încheiat (de
el, în fapt) este numai o res inter alios acta.
Pentru actele excesive, mandatarul garantează faţă de
terţi, cu excepţia cazului când aceştia au cunoscut întinderea
mandatului (art. 1545 C. Ci v.).
SECŢIUNEA III. ÎNCETAREA MANDATULUI
Ca orice alt contract civil, mandatul încetează o dată cu
executarea obligaţiilor contractate ori la intervenţia altor cauze
generale precum: expirarea termenului, realizarea condiţiei
rezolutorii, pieirea bunului etc.
Pe lângă cauzele generale, mandatul poate înceta şi
datorită unor cauze specifice lui, astfel, „mandatul se stinge: prin
revocarea mandatarului, prin renunţarea mandatarului la mandat,
prin moartea, interdicţia, insolvabilitatea şi falimentul ori a
mandantului ori a mandatarului" (art. 1552 C. Civ.).
1. Revocarea mandatului de către mandant. Deoarece
mandatul este încheiat în folosul mandantului şi are la bază
încrederea mandantului faţă de mandatar, el poate în principiu,
revoca mandatul ori de câtre ori apreciază că interesele sale nu
sunt urmărite corespunzător de cel împuternicit să-1 reprezinte
(fără a fi nevoit a face dovada, revocarea putând fi şi „arbitrară").
142
Mandantul poate revoca oricând mandatul, indiferent că
este gratuit sau cu titlul oneros (dacă părţile nu au convenit în
alt fel).
Dacă mandatul „este salariat (oneros - s.n.) Revocarea,
deşi liberă, poate îndreptăţi pe mandatar să ceară o
indemnizare, când revocarea este intempestivă sau abuzivă".
Suma de bani pe care mandatarul este îndreptăţit să o primească
are titlu de daune-interese.
In caz de pluralitate de mandanţi, revocarea se face cu
acordul lor unanim.
Revocarea mandatului de către mandant poate fi expresă
sau tacită.
Revocarea produce efecte numai pentru viitor.
Revocarea va fi opozabilă terţilor abia după ce a fost
notificată acestora.
2. Renunţarea mandatarului. Mandatarul poate de
asemenea renunţa unilateral la mandat, cu condiţia notificării
către mandant (art. 1556 C. Civ.).
Prin renunţarea să mandatarul nu trebuie să-1 păgubească
pe mandant, în caz contrar va răspunde de prejudiciul cauzat
(cu excepţia cazului în care continuarea contractului i-ar
pricinui o pagubă proprie).
Fiind dictată de o normă imperativă posibilitatea
mandatarului de a renunţa la mandat nu poate fi împiedicată
printr-o clauză contrară
3. Moartea uneia dintre părţi. Deoarece mandatul este
încheiat intuita personae, de regulă, contractul încetează la
moartea uneia dintre părţi.
Potrivit art. 1559 C. Civ. „în caz de moarte a
mandatarului" moştenitorii acestuia trebuie să-1 înştiinţeze pe
mandant şi să continue mandatul pentru apărarea intereselor
acestuia.
In caz de moarte a mandantului, mandatarul trebuie să
termine operaţiunea pentru a nu provoca pagube moştenitorilor.
Actele juridice încheiate de mandatar după moartea
143
 mandantului sunt, în principiu valabile, cu condiţia ca
mandatarului să nu fi cunoscut moartea mandantului, iar terţii
să fi fost şi ei de bună-credinţă.
4. Alte cauze de încetare a mandatului. Potrivit art.
1552 pct. 3 C. Civ. Mandatul se stinge şi prin punerea sub
interdicţie, insolvabiliatea sau falimentul uneia dintre părţi.
în doctrină s-a apreciat că orice împrejurare care determină
o incapacitate duce implicit şi la încetarea mandatului, „întrucât
normele privind incapacitatea şi reprezentarea legală a
incapabililor se opun continuării mandatului".
5. Efectele încetării mandatului. Când mandatul
încetează mandatarul nu mai poate încheia acte juridice în
numele şi pe seama mandantului (cu excepţia cazului când
prerogativele sale sunt continuate pentru a nu prejudicia
interesele mandantului - art. 1539 C. Civ.).
Ca urmare a încetării mandatului, în toate cazurile,
mandatarul este obligat:
A) să restituie mandantului procura primită;
B) să predea orice act primit;
C) să predea bunurile primite pentru executarea
mandatului.
Potrivit art. 1557-1558 C. Civ. Actele încheiate de el sunt
valabile şi executorii în privinţa terţilor de bună-credinţă,
„atât timp cât nu cunoaşte moartea lui (a mandantului - s.n.)
Sau una din cauzele ce desfiinţează mandatul"94.
MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE
(CONTRACTUL DE INTERPUNERE)-
Când mandatarul încheie un act juridic în nume
propriu (deci, fără a se prezenta ca reprezentant al altei
persoane), deşi el în esenţă lucrează în interesul
mandantului, contractul este de mandat fără reprezentare.
Cele două texte de lege sunt aplicabile la orice formă de încetare a contractului de
mandat; a se vedea, E. Safta-Romano, op. cit., p. 250.
144
în cazul de mai sus, deşi îi lipseşte reprezentarea,
contractul încheiat este totuşi de mandat întrucât reprezentarea
este numai de natura, nu şi de esenţa mandatului.
In practică, se apelează la mandatul fără reprezentare
atunci când o persoană doreşte încheierea unui act juridic fără a
fi cunoscută însă de terţi.
Contractul civil de mandat fără reprezentare este cunoscut
şi sub denumirea de contract de interpunere.
Contractul de interpunere este în fapt un mandat simulat
prin interpunere de persoane.
Părţile contractului de interpunere poartă denumirea de
cocontractant (terţul contractant) şi mandatar ocult.
Suntem în situaţia a două acte juridice:
A) actul public între mandatarul ocult şi terţul
cocontractant;
B) convenţia dintre mandant şi mandatarul ocult (actul
secret).
Contractul de interpunere „consfinţeşte o situaţie juridică
necorespunzătoare realităţi?^5, deci este un act simulat şi, în
consecinţă, supus regimului juridic prevăzut de art. 1175 C. Civ.
între terţul cocontractant şi mandant nu se stabilesc
raporturi juridice. Ei se pot acţiona numai pe calea acţiunii
oblice, subrogându-se în drepturile mandatarului.
Convenţia de interpunere „ nu are nimic ilicit", deci este
valabilă. Numai dacă a fost încheiată pentru eludarea sau
încălcarea legii, ambele acte vor fi nule96.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Contractul de mandat. Noţiune şi condiţii de validitate.
Forma mandatului.
------------------------------------------
95
A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 363.
96
D. Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000,
p. 56
145
 Obiectul şi întinderea mandatului.
Obligaţiile mandatarului.
Obligaţiile mandantului.
Raporturile dintre mandant şi terţi. Raporturile dintre mandatar
şi terţi.
încetarea contractului de mandat.
Mandatul fără reprezentare.
SPEŢE
Analizaţi următoarea speţă97:
Tribunalul Neamţ, prin sentinţa nr. 921 din 10 noiembrie
1997, a admis în parte cererea de chemare în judecata formulata
de reclamantul C.M. împotriva paratelor S.C. "Uniservice
Graitaru" S.N.C. Piatra Neamţ şi S.C. "Pan Cors" S.A.
Bucureşti.
Instanţa a dispus obligarea paratelor la plata în solidar
către reclamant a sumei de 62.396.220 lei, cu titlu de preţ
reactualizat, achitat în avans, calculat pentru perioada 30
decembrie 1993 - l octombrie 1997 şi în continuare, pana la
rămânerea irevocabila a hotărârii, sau la livrarea autoturismului
contractat, marca "Skoda Formau".
Apelanta, S.C. "Uniservice Graitaru" S.N.C. Piatra
Neamţ a susţinut ca în mod greşit acţiunea a fost admisa şi
împotriva sa, atâta timp cat contractul de vânzare-cumpărare s-a
încheiat cu cealaltă parata, care a încasat preţul şi s-a obligat să
predea reclamantului bunul.
Curtea de apel a respins apelul declarat ca nefondat.
Este adevărat ca prin contractul de mandat şi prestări de
servicii, încheiat între parata S.C. "Pan Cros" S.A. Bucureşti şi
intimatul-reclamant, mandatarul s-a obligat sa-i procure
acestuia din urma un autoturism "Skoda Forman" la preţul de
8.833.000 lei, termenul de livrare fiind de 120 zile de la
producerea dovezii de achitare a preţului, respectiv pana la data
97
www.scj.ro
146
de 30 martie 1994. Preţul autoturismului a fost achitat la data
de 30 decembrie 1993, agentului zonal, respectiv apelantului,
acesta virând suma agentului general din Bucureşti.
Din clauzele contractului de reprezentare încheiat între
parate, rezulta ca obligaţiile apelantei-parate, S.C. "Uniservice
Graitaru" S.N.C. Piatra Neamţ, erau acelea de a desface
produsele "agentului general" şi deşi acesta a încasat preţul, nu
a depus toate diligentele pentru îndeplinirea obligaţiilor
asumate. Instanţa a stabilit ca apelantul trebuia să răspundă în
solidar, alături de apelanta-parata, în baza art. 1034 Cod civil,
aşa cum în mod corect a stabilit instanţa de fond.
De asemenea, s-a reţinut ca pentru serviciile efectuate,
apelanta-parata a beneficiat de un comision de 5%, astfel ca nu
se poate susţine ca alături de drepturi, aceasta societate nu are şi
obligaţii, între cele trei părţi existând un raport juridic.
In consecinţa, apelul declarat a fost respins ca nefondat.
Răspundeţi la următoarele întrebări:
Enumeraţi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi din speţă.
Credeţi că hotărârea primei instanţe a fost corectă.
Argumentaţi.
Dar hotărârea instanţei de apel?
Analizaţi următoarea speţă98:
La data de 17 iunie 1998 D.N., cetăţean român, domiciliat
în S.U.A., prin intermediul numitului V.A.V., a chemat în
judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti
şi Ministerul Finanţelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se
va pronunţa să fie obligaţi să-i restituie în deplină proprietate
un apartament, descris în acţiune şi situat în Bucureşti, bun
trecut în proprietatea statului conform Decretului nr. 223/1974
şi să fie desfiinţată Hotărârea nr. 1480 din 18 mai 1998 dată de
Comisia municipală Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.
c
«
www.scj.ro
147
 112/1995 prin care, pentru acelaşi imobil, reclamantului i s-au
oferit despăgubiri în sumă de 70.494.502 lei.
La data de 9 ianuarie 2001, reclamantul şi-a completat
acţiunea în sensul că a chemat în judecată, în calitate de pârâţi, şi
pe soţii A. Pentru a se constata nulitatea absolută a
contractului de vânzare-cumpărare nr. 1182 din 20 decembrie
1996 pe care 1-au încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti
cu referire la imobilul litigios şi pentru a se dispune repunerea
părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a Civilă şi de Contencios
Administrativ, prin sentinţa nr. 628 F din 24 septembrie 2001, a
anulat acţiunea, urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii de
reprezentant al numitului V.A.V., soluţie ce a fost confirmată
de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care, prin
decizia nr. 205 A din 24 aprilie 2002, a respins ca nefondat
apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, că, la
data acţiunii din 17 iunie 1998, conform procurii
autentificată sub nr. 640, la 20 iunie 1997, numitul V.A.V. avea
împuternicire numai de reprezentare a reclamantului în faţa
organelor de stat (administrative şi instanţe judecătoreşti), în
vederea administrării bunurilor pe care reclamantul le deţine pe
teritoriul României, procură din care nu rezultă exerciţiul
dreptului de chemare în judecată; în lipsa unei procure speciale,
numitul V.A.V. nu are calitatea de reprezentant pentru
exerciţiul actelor de dispoziţie, (în speţă, acţiune în revendicare şi
de constatare a nulităţii unui contract de vânzare-cumpărare
fondat ge Legea nr. 112/1995)
împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a confirmat
soluţia tribunalului de anulare a acţiunii, în termen legal, a
declarat recurs reclamantul D.N., prin V.A.V
Răspundeţi la următoarele întrebări:
Definiţi contractul de mandat.
Comentaţi decizia instanţei de fond.
148
MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE MANDAT
încheiat astăzi................
La ..................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. D .......................... , domiciliat în ....................................,
str ............................. Nr................, bloc ......... , scara ..........,
etaj.......... , apartament........, sector/judeţ .................... , născut
la data de (ziua, luna, anul)................în (localitatea) ...............
Sector/judeţ ................................. , fiul lui.........................Şi al
.................................... , posesorul buletinului (cărţii) de identitate
seria ......... Nr..................... Eliberat de ................... , cod
numeric personal............ , în calitate de mandant, pe de o parte,
Şi
1.2. D ................................. , domiciliat în...............................,
str .............................. Nr ............... , bloc .......... , scara...........,
etaj.......... , apartament....... , sector/judeţ..................... , născut
la data de (ziua, luna, anul) ............... în (localitatea) ................
Sector/judeţ ....................................., fiul lui ..........................
Şi al........................., posesorul buletinului (cărţii) de identitate
seria .......... Nr................... Eliberat de ................. , cod numeric
personal....................., în calitate de mandatar, pe de altă parte,
Au convenit să încheie prezentul contract de mandat, cu
respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
2.1. Mandantul îl împuterniceşte pe mandatar, ca în numele său
şi pentru el, să vândă cui va crede de cuviinţă, în condiţiile pe
care le va crede de cuviinţă şi la preţul ce-1 va socoti potrivit,
imobilul proprietatea mandantului în temeiul
................................, compus din ......................... , situat în
149
(localitatea) ................ Str .................. Nr........ , bloc....... , scara V. ÎNCETAREA CONTRACTULUI
...... , etaj ....... , ap ........... , judeţul/sectorul ............................... 5.1. Prezentul contract de mandat încetează în următoarele
Şi având următoarele vecinătăţi ................................................ cazuri:
Mandatarul va primi, pentru mandant şi în numele său, preţul • revocare totală sau parţială ;
convenit, îndeplinind toate formalităţile necesare încheierii şi • renunţare;
autentificării contractului de vânzare-cumpărare şi semnând • moartea mandantului sau a mandatarului;
valabil pentru mandant şi în numele său ori de câte ori va fi • interdicţia mandantului sau mandatarului;
nevoie. • falimentul sau insolvabilitatea mandantului sau mandatarului;
2.2. Mandatarul poate trata şi încheia orice contract de • imposibilitatea executării mandatului ;
închiriere cu oricine, fixând termenul şi preţul în condiţiile ce le • îndeplinirea mandatului.
va crede de cuviinţă, dar nu în defavoarea mandantului, în 5.2. După încetarea contractului, toate actele juridice încheiate
conformitate cu dispoziţiile legale, va putea primi chiriile şi ca mandatar sunt nule. 10)
plăti impozitele şi taxele de orice natură, va putea face reparaţii, VI. CLAUZE FINALE
va putea acţiona în judecată pe chiriaşi şi va putea face orice act 6.1. Mandatarul răspunde:
necesar pentru o bună administrare. El va putea reprezenta pe • în cazul în care a primit bunul, dar a pierit din culpa sa;
mandant şi îi va putea susţine interesele faţă de organele de • de valoarea bunurilor pe care trebuie să le primească, dar a
administraţie publică, de instanţele judecătoreşti şi în faţa neglijat să le ridice;
oricăror persoane fizice şi juridice. • de fructele percepute sau de cele pe care ar fi trebuit să le
2.3. Pentru prestaţia realizată, mandantul se obligă să plătească perceapă.
mandatarului ............................ % din valoarea profitului
realizat. 6.2. Mandatarul se obligă să plătească dobândă la sumele
III. DURATA CONTRACTULUI încasate în numele mandantului şi folosite în interesul său.
3.1. Prezentul contract s-a încheiat pe o durată de ............
Luni/ani, începând cu data de...........Până la data de................. 6.3. Mandatarul poate să-şi substituie o altă persoană, care să
IV. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR îndeplinească total sau parţial obligaţiile rezultate din mandat.
4.1. Obligaţiile mandatarului sunt următoarele:
• să execute mandatul; 6.4. Prezentul contract s-a încheiat astăzi...............................
• să dea socoteală de gestiunea sa.
4.2. Obligaţiile mandantului sunt următoarele: In............................ Exemplare originale.
• de a-1 dezdăuna pe mandatar pentru pierderile suferite prin
îndeplinirea mandatului; MANDATAR
• de a-i restitui cheltuielile utile şi necesare efectuate cu ocazia
executării mandatului. MANDANT

150 151

GRILE
Contractul de mandat:
A) poate avea ca obiect principal încheierea de acte cu terţii;
B) poate avea ca obiect principal acte sau fapte materiale
prestate pentru mandant;
C) este esenţialmente gratuit;
D) poate avea ca obiect încheierea de acte juridice cu caracter
strict personal.
Trebuie să fie expresa:
A) acceptarea ofertei de mandat special;
B) oferta de mandat special;
C) oferta de mandat şi acceptarea de mandat, indiferent.
Procura sau împuternicirea data în scris de către mandant
mandatarului:
A) trebuie să fie întotdeauna autentica;
B) trebuie să fie autentica dacă se da pentru constituirea unei
ipoteci sau pentru schimbul unui teren;
C) reprezintă un act juridic bilateral.
De regula, contractul de mandatul este:
A) cu titlu oneros;
B) cu titlu gratuit;
C) cu titlu gratuit, numai dacă s-a stipulat astfel în contract.
Când obiectul mandatului îl constituie încheierea unui act
juridic de conservare:
A) mandantul trebuie să aibă în mod obligatoriu capacitate
deplină de exerciţiu;
B) mandatarul trebuie să aibă în mod obligatoriu capacitate
deplina de exerciţiu;
C) este suficient ca mandatarul să aibă discernământul strict
necesar pentru activitatea sa.
152
Mandatarul poate încheia acte juridice de dispoziţie:
A) numai în temeiul unui mandat special;
B) în temeiul unui mandat general;
C) în temeiul unui mandat conceput în termeni generali.
Mandatul este în interes comun:
A) când mandatarul încheie actul juridic care formează obiectul
mandatului cu sine însuşi sau cu o terţa persoana pe care tot el o
reprezintă;
B) când mandatarul este interesat la îndeplinirea mandatului
fiindcă astfel are dreptul la remunerate;
C) când, alături de mandant, este şi el cointeresat în încheierea
actului care formează obiectul mandatului.
Mandatul este general:
A) când mandatarul primeşte împuternicirea să facă anumite
acte determinate, iar aceste acte sunt numai de administrare sau
de conservare;
B) când se indica doar natura operaţiei juridice şi obiectul ei;
C) când mandatarul primeşte împuternicirea de a se ocupa de
toate treburile mandantului, putând încheia orice acte juridice
(inclusiv de dispoziţie).
Este necesar un mandat special:
A) pentru ipotecarea unui imobil;
B) pentru încheierea unei tranzacţii;
C) pentru acceptarea unei succesiuni.
Mandatarul:
A) nu poate face nimic afară din limitele mandatului sau;
B) poate face un compromis, dacă a fost împuternicit să facă o
tranzacţie;
C) răspunde de neîndeplinirea actului juridic ce a făcut obiectul
mandatului, chiar dacă a depus toate diligentele;
D) este obligat să termine operaţiunea începută la moartea
mandantului, dacă întârzierea ar provoca pagube moştenitorilor
mandantului.
153
Mandatarul este răspunzător pentru faptele persoanei în caz de moarte a mandatarului:
substituite:
A) mandatul încetează, erezii lui nemaiputând efectua nici un
A) când a efectuat substituirea fără a fi avut acest drept;
B) când a fost autorizat sa-si substituie o persoana şi el si-a act;
substituit o alta persoană; B) moştenitorii lui trebuie sa-1 înştiinţeze pe mandant despre
C) când a fost autorizat sa-si substituie o alta persoana (fără aceasta, dar nu mai pot efectua nici un act fără consimţământul
arătarea acesteia) şi el si-a substituit o persoana cunoscuta ca mandantului;
incapabila sau de insolvabilitate notorie. C) moştenitorii lui trebuie să-1 înştiinţeze pe mandant despre
aceasta si, pana atunci, să continue îndeplinirea mandatului,
Mandantul: efectuând actele necesare apărării intereselor mandantului.
A) suporta pierderile suferite de mandatar cu ocazia îndeplinirii
mandatului, dacă acestuia nu i se poate imputa vreo culpa; Contractul de mandat poate înceta:
B) este obligat să plătească remuneraţia, când mandatul este cu A) prin punerea sub interdicţie a mandantului;
titlu oneros, chiar dacă mandatul a fost executat după expirarea B) prin punerea sub interdicţie a mandatarului;
termenului stipulat, dar mandantul s-a folosit de actul încheiat; C) prin ajungerea în stare de faliment sau insolvabilitate a
C) trebuie să plătească dobânzi la sumele avansate de mandatar, mandantului sau a mandatarului.
ele curgând din ziua când mandatarul a făcut plata, chiar fără
punere în întârziere.
Când exista mai mulţi mandanţi:
A) ei răspund solidar;
B) exista solidaritate numai dacă s-a prevăzut astfel;
C) nu există solidaritate, însă plata făcută de unul dintre ei ii
liberează pe ceilalţi.
Mandantul:
A) poate refuza restituirea cheltuielilor făcute de mandatar pe
motiv ca operaţia în vederea căreia a fost conferit mandatul nu
a putut fi efectuata, şi pe motiv ca mandatarul nu a acţionat ca
un bonus pater familias, deşi mandatul era cu titlu gratuit;
B) poate solicita reducerea cheltuielilor făcute de mandatar pe
motiv ca ar fi fost prea exagerate, dacă mandatarului nu i se
poate imputa nici o culpa;
C) este obligat să îndeplinească obligaţiile contractate de către
mandatar în limitele puterilor date şi pe cele făcute în afară
acestor limite numai dacă le-a ratificat expres sau tacit.

154 155

CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE
SECŢIUNEA I. NOŢIUNEA, CARACTERELE JURIDICE şi
CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE
LOCAŢIUNE
1. Noţiunea contractului de locatiune reprezintă
contractul prin care o persoana (locator) se obliga să asigure
altei persoane (locatar) folosinţa temporara, totala sau parţiala, a
unui bun, în schimbul unei sume de bani sau a altei prestaţii
(chirie)99.
Varietăţile contractului de locaţiune:
Contractul de arendare - locaţiunea fondurilor rurale;
Contractul de închiriere a suprafeţelor locative -
reglementat prin Legea nr. 114/1996'°° (legea locuinţei); fiind o
varietate a locaţiunii şi nu un contract distinct, ii sunt aplicabile
dispoziţiile referitoare la locaţiune numai în măsura în care
legislaţia locativă nu prevede norme speciale101;
19
spre deosebire de vânzare-cumpărare, locaţiunea transmite numai dreptul de
folosinţa; chiar daca lucrul dat în locaţiune este producător de fructe, locatarul
dobândeşte folosinţa fructelor doar ca accesoriu al locaţiunii, locatorul nefiind
obligat sa-i asigure dobândirea proprietăţii fructelor (in acest caz ar fi vorba despre
vânzare-cumpărare);
100
publicată în M. Of. nr. 254/21 oct. 1996 în prezent modificată prin Ordonanţa de
Urgenţă nr. 57 din 7 mai 2.008
pentru modificarea Legii locuinţei nr. 114/1996 şi pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2007 privind asigurarea fondului de
locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi sau care urmează a fi evacuaţi din
locuinţele retrocedate foştilor proprietari publicată în M. Of. nr. 358/9 mai. 2008
Art. 21 din Legea 114 din 1996 prevede faptul că „ închirierea locuinţelor se face pe
baza acordului dintre proprietar şi chiriaş, consemnat prin contract scris, care se va
înregistra la organele fiscale teritoriale, şi va cuprinde: a) adresa locuinţei care face
obiectul închirierii; b) suprafaţa locativă şi dotările folosite în exclusivitate şi în comun;
c) suprafaţa curţilor şi a grădinilor folosire în exclusivitate sau în comun; d) valoarea
chiriei lunare, regulile de modificare a acesteia şi modul de plata; e) suma
156
Antecontract de locaţiune - promisiune unilaterala sau
bilaterala, guvernat de regulile generale aplicabile contractului.
2. Caracterele juridice ale contractului de locaţiune
Contract sinalagmatic (bilateral) - dă naştere la obligaţii
bilaterale între părţi (asigurarea folosinţei, respectiv preţul
chiriei);
Contract cu titlu oneros - dacă folosinţa unui lucru se
transmite gratuit, contractul este nul ca locaţiune dar poate fi
valabil ca împrumut de folosinţa (dacă sunt îndeplinite şi
celelalte condiţii);
Contract comutativ - existenţa şi întinderea drepturilor
nu depinde de hazard;
Contract consensual - se încheie prin acordul - fie şi
tacit - al părţilor, fără vreo formalitate;
în cazul în care contractul nu este concretizat printr-un
înscris, proba este mai dificil de făcut; se disting următoarele
situaţii:
Dacă nu s-a început executarea contractului încheiat
verbal şi una din părţi neaga existenţa lui, dovada cu martori
nu este admisa oricât de mica ar fi chiria;
In cazul în care contractul încheiat verbal este în curs de
executare (ceea ce poate fi probat cu un început de dovada
scrisa completat cu martori şi prezumţii, iar nu prin simplul fapt
al deţinerii lucrului) si, în lipsa de chitanţa exista o contestaţie
asupra preţului, locatarul poate provoca o expertiza pentru
stabilirea preţului, urmând să plătească expertul în cazul în care
expertiza arata ca preţul este mai mare decât cel pe care 1-a
invocat el;
plătită în avans în contul chiriei; f) locul şi condiţiile în care se realizează primirea şi
restituirea cheilor; g) obligaţiile părţilor privind folosirea şi întreţinerea spatiilor care
fac obiectul contractului; h) inventarul obiectelor şi al dotărilor aferente; i) data
intrării în vigoare şi durata; j) condiţiile privind folosinţa exclusiva şi în comun a
părţilor aflate în coproprietate; k) persoanele care vor locui împreuna cu titularul
contractului; I) alte clauze convenite intre părţi."
157
 Dacă litigiul priveşte alte elemente decât preţul, se aplica
regulile generale în materie de proba; în privinţa termenului,
legea face referire la obiceiul lucrului şi stabileşte câteva
prezumţii relative;
Contract cu executare succesiva; elementul timp este de
esenţa locaţiunii; durata contractului poate fi şi nedeterminata,
dar nu poate fi perpetua (locaţiunile ereditare sunt prohibite de
lege); în principiu, durata contractului se stabileşte liber; în
anumite domenii însă statul intervine prin prorogări legale sau
acorda locatarului dreptul de a reînnoi contractul fără acordul
locatorului (ex: în materie de închiriere de locuinţe).
Locaţiunea transmite doar dreptul de folosinţa temporara
a lucrului închiriat riscul pieirii fortuite este suportat de locator.
3. Condiţiile de validitate ale contractului de
locaţiune
Atât locatarul cat şi locatorul trebuie să aibă capacitatea
de a face acte de administrare;
în cazul imobilelor, dacă durata locaţiunii depăşeşte
termenul de 5 ani, este considerata act de dispoziţie este ceruta
capacitatea de a face acte de dispoziţie; în caz contrar,
locaţiunea va fi redusa la 5 ani, dar numai la cererea părţii
incapabile;
Deoarece locaţiunea nu transmite dreptul de proprietate,
locatorul poate să nu fie proprietarul lucrului dat în locaţiune;
insă, în cazul închirierii bunului de către o persoana care nu are
un drept opozabil fata de proprietar - drept care să ii confere
posibilitatea închirierii (de ex: este doar posesor de buna sau de
rea credinţa), proprietarul nu va fi obligat să respecte
locaţiunea; pe de alta parte, locatorul nu poate fi locatarul
propriului sau bun, decât dacă nu are prerogativa folosinţei (ex:
este nud proprietar);
Dacă coindivizarul închiriază bunul aflat în indiviziune,
se aplica regulile care guvernează vânzarea de către unul din
coproprietari (supusa condiţiei ca la partaj bunul să cada în
158
lotul locatorului) sau ale mandatului tacit reciproc sau a
gestiunii de afaceri.
4. Obiectul contractului
Lucrul închiriat:
Poate fi un lucru mobil sau imobil, corporal sau
incorporai (ex: dreptul de proprietate industriala), dar, în toate
cazurile, cu condiţia:
Sa nu se distrugă;
Sau să nu se consume prin folosinţa conform destinaţie
după natura obiectului sau conform destinaţiei stabilita prin
acordul părţilor.
Un lucru viitor poate forma obiectul contractului, cu
exepţia bunurilor dintr-o moştenire nedeschisa (in caz de
nerealizare a lucrului viitor, se va angaja răspunderea
locatorului potrivit regulilor generale);
Bunurile din domeniul public al statului sau al unităţilor
administrativ teritoriale pot fi închiriate numai în condiţiile
legii speciale;
Dreptul de servitute nu poate forma obiectul
contractului decât împreuna cu imobilul de care este ataşat;
Bunurile coproprietate forţată nu pot fi închiriate decât
odată cu bunul principal de existenţa căruia depinde şi
coproprietatea forţată;
Locaţiunea nu poate avea ca obiect o persoana; dacă se
închiriază un lucru cu personalul de deservire, contractul este
mixt: locaţiune pentru lucru şi prestări servicii pentru
personalul de deservire;
Lucrurile cu regim special pot fi închiriate numai în
condiţiile legii speciale (ex: armele - numai către persoane care
au dreptul să le deţină).
Preţul:
Chiria se fixează în raport cu durata contractului, fie
global, fie pe unităţi de timp şi se plăteşte la termenele
stipulate, de regula în mod succesiv;
159
 Chiria trebuie să fie determinata în momentul încheierii
contractului; ea poate fi şi determinabila (de ex: lăsata la
aprecierea unui terţ - ales de către părţi sau de către persoana
desemnata de părţi, sau să reprezinte un procent din beneficiul
realizat de locatar); uneori chiria este stabilita pe cale legala;
Chiria trebuie să fie sincera şi serioasa, sub sancţiunea
nulităţii; dacă a fost trecuta fictiv o chirie sau lucrul a fost
închiriat în schimbul unei sume derizorii, contractul nu mai este
locaţiune ci - dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru aceasta
-un comodat102;
Preţul se fixează, de regula, în bani; dar, spre deosebire
de vânzare, contractul rămâne locaţiune chiar dacă chiria s-a
fixat sub forma unei alte prestaţii (ex: cota parte din fructe sau
prestări de servicii).
SECŢIUNEA II. EFECTELE CONTRACTULUI DE
LOCAŢIUNE
1. Obligaţiile locatorului
Toate obligaţiile lui decurg din faptul principiul ca el
trebuie să asigure locatarului folosinţa lucrului în tot timpul
locaţiunii:
Obligaţia de predare:
Predarea se poate cere Ia termenul convenit de părţi
(imediat dacă nu s-a convenit un termen) si, în lipsa de
stipulaţie contrara, la locul unde se găsea lucrul în momentul
contractării şi cu cheltuiala locatorului; dacă nu - locatarul se
poate adresa justiţiei cerând predarea silita (dacă nu vrea să
ceara rezilierea contractului pentru neexecutare sau nu se
mulţumeşte să invoce excepţia de neexecutare); instanţa îl
poate obliga pe locator la daune-interese;
a se vedea F. Deak, op. cit. p. 70
160
Lucrul, împreuna cu accesoriile sale, intr-o stare
corespunzătoare destinaţiei în vederea căreia a fost închiriat,
IAR nu cum se găsea în momentul încheierii contractului;
locatorul este obligat • în lipsa stipulaţiei contrare) - să
efectueze toate reparaţiile (inclusiv cele locative) înainte de
preluarea lucrului de către locatar.
Obligaţia efectuării reparaţiilor:
Locatorul trebuie să menţină bunul în stare de a servi la
intrebuinţarea pentru care a fost închiriat (art. 1420 pct. 2 şi art.
1421 alin 2); pentru aceasta, el trebuie să efectueze reparaţiile
necesare în tot timpul locaţiunii, dar nu şi aşa numitele reparaţii
locative care, din momentul predării, sunt în sarcina locatarului;
aceasta nu însemnă ca locatorul trebuie să reconstruiască
imobilul care a pierit în totalitate sau care nu mai poate fi
folosit conform destinaţiei, în acest moment încetând
contractul103;
Dacă locatorul nu efectuează reparaţiile necesare,
locatarul poate cere instanţei: obligarea la plata de daune
cominatorii, autorizarea de a le efectua în contul locatorului,
reţinând cheltuielile efectuate din chirie, fie rezilierea
contractului; în caz de urgenta, reparaţiile pot fi efectuate şi fără
autorizarea justiţiei104.
Obligaţia de garanţie:
în virtutea acestei obligaţii, locatorul răspunde de
tulburările provenite din: propria să fapta, de la terţi şi din
viciile lucrului:
103
losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil. Contracte civile, Editura Oscar
Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. III, Bucureşti, 2000, P .75
M
Art. 22. din Legea 114 din 1996 prevede că « Sunt nule de drept orice clauze
cuprinse în contractul de închiriere, care: a) obliga chiriaşul să recunoască sau să
plătească în avans proprietarului orice suma cu titlu de reparaţie în sarcina
proprietarului; b) prevăd responsabilitatea colectiva a chiriaşilor în caz de degradare a
elementelor de construcţii şi a instalaţiilor, a obiectelor şi dotărilor aferente
spatiilor comune; c) impun chiriaşilor să facă asigurări de daune; d) exonerează
proprietarul de obligaţiile ce ii revin potrivit prevederilor legale; e) autorizează pe
proprietar să obţină venituri din nerespectarea clauzelor contractului de închiriere. »
161
 Locatorul trebuie să se abţină de Ia orice fapt personal
care ar avea drept consecinţa tulburarea locatarului în folosinţa
lucrului, tulburare de fapt sau de drept; astfel, locatorul nu
poate să schimbe forma lucrului închiriat, fie direct (prin
transformarea materiala) fie indirect (prin schimbarea
destinaţiei); dacă nu locatarul poate cere în instanţa oprirea sau
distrugerea schimbărilor;
Locatorul nu va răspunde pentru stânjenirea folosinţei
locatarului, adusa prin efectuarea reparaţiilor, chiar dacă va fi
lipsit în parte de folosinţa lucrului; însă reparaţiile trebuie să
aibă un caracter urgent, neputând fi amânate pana la încetarea
contractului; legea dispune ca reparaţiile să fie făcute în cel
mult 40 de zile; dacă reparaţiile nu se efectuează în acest timp,
locatarul are dreptul să ceara reducerea proporţionala a chiriei;
dacă reparaţiile sunt de aşa natura încât locatarul pierde
folosinţa totala a bunului, atunci el (si numai el) poate cere
rezilierea contractului, chiar dacă pierderea folosinţei nu ar
depăşi 40 de zile.
Dacă tulburarea provine de la un terţ, legea distinge între
tulburarea de drept şi tulburarea de fapt:
Locatorul nu răspunde de tulburarea cauzata de fapta unui
terţ care nu invoca vreun drept asupra lucrului; locatarul se
poate apăra singur împotriva tulburărilor de fapt, prin acţiunile
posesorii (deşi nu este posesor, ci detentor precar), cu condiţia
ca agentul tulburător:
Sa nu fie locatorul - fata de care le se poate apăra în
temeiul contractului de locaţiune;
Sa nu invoce vreun drept asupra lucrului închiriat
-cum ar fi dreptul de proprietate, în cazul în care locatorul a
încheiat contractul în baza altui drept decât drept decât dreptul
de proprietate.
In toate cazurile în care locatarul este tulburat în folosinţa
prin faptul exercitării de către un terţ (inclusiv un alt locatar) a
unui drept, locatorul va răspunde pentru pierderea sau
reducerea folosinţei, chiar dacă dreptul respectiv nu a fost
162
confirmat în justiţie, dar a împiedicat folosinţa locatarului;
locatarul are dreptul de a cere fie rezilierea contractului cu
daune interese, fie o micşorare a chiriei proporţională cu
pierderea parţiala a folosinţei şi daune interese; în ambele
cazuri, locatorul va răspunde numai dacă a fost înştiinţat în
timp util de ameninţarea evicţiunii (chemat în garanţie) - în caz
contrar el poate dovedi ca ar fi avut mijloace potrivite pentru a
respinge pretenţiile terţului;
Când tulburarea de drept se produce împotriva
locatarului, acesta poate ieşi din proces, arătând cine este
locatorul împotriva căruia pretenţia trebuie îndreptata, şi care
este obligat să ii apere folosinţa;
Dacă tulburarea din partea terţului se combina cu fapta
locatorului însuşi (ex: închiriază o camera locatarului, iar restul
imobilului îl închiriază unui meseriaş care îl tulbura pe locatar),
locatorul va răspunde în virtutea obligaţiei sale de a se abţine de
la orice fapt care ar putea produce o tulburare locatarului în
folosinţa lucrului;
Dacă folosinţa locatarului este tulburata printr-un fapt al
unui colocatar, al unui vecin sau al unui terţ, nu pe baza unui
drept asupra lucrului, ci printr-un fapt ilicit cauzator de
prejudicii, locatarul va avea împotriva acestuia o acţiune în
despăgubire (răspundere delictuala), dar nu va avea acţiune în
garanţie contra locatorului.
Locatorul este garant pentru viciile ascunse ale lucrului
(ex: existenţa de insecte, infiltraţii de apa sau alte defecte de
construcţie); în practica, răspunderea este angajata chiar dacă
lucrul nu este cu desăvârşire impropriu folosinţei, dar folosinţa
este intr-atât micşorată încât se presupune ca dacă ar fi ştiut,
locatarul nu ar mai fi închiriat sau ar fi plătit un preţ mai mic.
Locatorul răspunde chiar dacă a fost de buna-credinţa la
data încheierii contractului, şi indiferent dacă viciile existau la
data încheierii contractului sau provin din cauze ulterioare,
deoarece obligaţia locatorului de a asigura folosinţa lucrului
este succesiva (deosebire fata de vânzare);
163
 în cazul descoperii unor astfel de vicii, locatarul poate
cere o reducere proporţionala din preţ sau rezilierea
contractului cu daune interese (chiar dacă locatorul nu a
cunoscut viciile lucrului);
Deosebire între locatorul de buna-credinţa şi locatorul de
rea-credinţa: cel de al doilea răspunde şi de daunele
imprevizibile;
Dacă viciile se datorează cazului fortuit sau forţei majore,
locatarul poate cere reducerea preţului sau rezilierea
contractului dar fără daune-interese (cauza străina care nu poate
fi imputata locatorului).
Obligaţia de garanţie nu este reglementata prin norme
imperative poate fi modificata prin convenţia dintre părţi:
agravata, limitata sau înlăturata; limitarea sau înlăturarea
produce efecte numai dacă locatorul este de buna-credinţa (ex:
tulburarea nu se datorează actelor sau faptelor săvârşite de el
sau nu a cunoscut viciile); înlăturarea îl exonerează de plata
daunelor-interese, dar nu îl pune la adăpost de rezilierea totala
sau parţiala a contractului.
2. Obligaţiile locatarului
Obligaţia de a întrebuinţa lucrul ca un bun locatar şi
potrivit destinaţiei
Ex: o casa de locuit nu va putea fi folosita pentru
exercitarea comerţului sau pentru instalarea sediului unui partid
politic; în schimb, dacă nu s-a prevăzut altfel în contract,
locatarul poate să exercite o profesiune liberala sau •• chiar o
meserie, cu condiţia să nu schimbe destinaţia imobilului; dacă
în contract se menţionează şi profesiunea locatarului, se poate
prezuma acordul locatorului pentru exercitarea acelei
profesiuni;
Culpa este apreciata după tipul abstract al omului diligent
şi prudent;
Dacă locatarul nu întrebuinţează lucrul • total sau
parţial - conform destinaţiei sale sau efectuează transformări
164
neautorizate, locatorul va putea cane: repunerea lucrului în
starea anterioara sau rezilierea contractului cu daune-interese;
sunt permise lucrări de mica însemnătate, cum ar fi: instalarea
telefonului sau a antenei de televizor, introducerea luminii
electrice etc.;
Obligaţia de a întreţine lucrul pe tot timpul! locatiunii ut
stare de întrebuinţare obligaţia de a efectua micile reparaţii
locative, spre deosebire de reparaţiile capitale şi repararea
degradărilor provenind din uzul normal al lucrului, care sunt în
sarcina locatorului; indiferent de natura lor, reparaţiile nu cad
în sarcina locatarului dacă au fost cauzate de vechime sau de
forţa majora, caz fortuit sau culpa locatorului, inclusiv viciile
de construcţie; sarcina probei incumba locatarului;
Dacă degradarea lucrul se datorează culpei locatarului
acesta va fi obligat să facă reparaţiile pe cheltuiala sa, chiar
dacă nu sunt locative; de asemenea, dacă întârzierea reparaţiilor
ce sunt în sarcina locatorului provoacă stricăciuni şi mai mari,
locatarul este obligat să le facă;
Locatarul răspunde, de asemenea, de stricăciunile şi
pierderile provocate de persoanele familiei sale (inclusiv
persoanele introduse de el în imobil) sau de sublocatari;
Reparaţiile privind părţile comune folosite de locatari
sunt în sarcina proprietarului, dacă nu se dovedeşte ca
stricăciunile au fost produse de locatar;
Dacă locatarul nu efectuează reparaţiiile locative,
locatorul poate cere daune-interese, dar numai la încetarea
locatiunii; dacă însă neefectuarea reparaţiilor locative poate
provoca deteriorarea sau chiar pieirea lucrului închiriat,
locatorul poate cere efectuarea reparaţiilor în contul locatarului
sau rezilierea contractului.
Plata chiriei:
La termenele stipulate; în lipsa de stipulaţie contrara,
plata se face la domiciliul debitorului (cherabfla) şi în caz de
pluralitate de locatari obligaţia este conjuncta (divizibila).,
dacă din contract nu rezulta ca este imdivîzilbila;
165
 •">
In caz de neexecutare, se poate cere executarea silita sau
rezilierea contractului, beneficiind şi de privilegiul locatorului
de imobile asupra mobilelor locatorului; de asemenea, dacă
chiria urma să fie plătită cu anticipaţie şi lucrul nu s-a predat,
locatorul poate invoca şi excepţia de neexecutare;
Chitanţele de plata sunt opozabile terţilor chiar dacă nu
au data certa, iar chitanţele date fără rezerva fac să se prezume
plata chiriilor anterioare; cesiunea sau chitanţa de plata a chiriei
cu anticipaţie pe doi ani viitori trebuie să fie transcrisa;
Dacă lucrul este vândut şi locatarul nu este înştiinţat,
plata făcuta vechiului proprietar este valabilă.
Restituirea lucrului:
După încetarea contractului, lucrul trebuie restituit în
starea în care a fost predat conform inventarului (sau actului de
constatare a stării) făcut; în lipsa inventarului, se prezuma ca
lucrul a fost primit în buna stare - prezumţie relativa, ce poate fi
combătută de locatar prin dovada contrara;
Restituirea poate fi ceruta de locator printr-o acţiune
personala (ex contractus) sau printr-o acţiune în revendicare
(dacă este proprietar); nu se poate intenta o acţiune posesorie
împotriva unui detentor precar, decât dacă detenţia a fost
intervertita intr-o posesie utila.
Locatarul nu răspunde de deteriorarea sau pierirea
lucrului din cauza forţei majore sau a cazului fortuit, şi nici
de uzura normala a lucrului
In cazul în care locatarul a făcut lucrări sau plantaţii, ele
devin prin accesiune proprietatea locatorului, la restituire
aplicandu-se regulile de la accesiune; locatarul este considerat
de rea-credinţa, întrucât este un detentor precar.
Răspunderea pentru incendiu
Locatarul este răspunzător dacă nu dovedeşte ca incendiul
a provenit din caz fortuit, forţa majora sau dintr-un defect de
construcţie ori prin comunicarea focului (fără greşeala sa) de
la o casa vecina;
166
Dacă sunt mai mulţi locatari, fiecare răspunde pentru
pagube proporţional cu valoarea locative a părţii din imobil pe
care o ocupa; este o răspundere contractuală este o răspundere
conjugată, nu solidară;
Pentru a fi exonerat de răspundere, oricare colocatar va
putea dovedi, în plus fata de cele menţionate mai sus, ca
incendiul a izbucnit în partea ocupata de altul sau ca nu a putut
izbucni în partea ocupata de el; în cazul inc are se dovedeşte ca
incendiul a izbucnit intr-o parte comuna a imobilului, care se
găseşte în întreţinerea şi administrarea locatorului, toţi locatarii
vor fi exoneraţi de răspundere;
Simplul fapt ca locatorul foloseşte şi el o parte a
imobilului închiriat nu ii exonerează pe locatari de răspunderea
pentru incendiu, ei trebuind să dovedească una din
împrejurările prevăzute mai sus.
Apărarea contra uzurpărilor
Uzurparea reprezintă orice atingere provenita de la un terţ
asupra proprietăţii sau posesiei lucrului dat în locaţiune;
locatarul trebuie informat în termen util ca să se poată apăra
contra încercării de uzurpare;
Dacă locatarul nu îl înştiinţează pe locator, el va
răspunde pentru prejudiciul suferit de locator în urma
neînstiinţării.
SECŢIUNEA III. CONTRACTUL DE SUBLOCAŢIUNE şi DE
CESIUNE A CONTRACTULUI
1. Sublocaţiunea
în principiu, locaţiunea nu este un contract încheiat
intuituu personae drepturile părţilor se pot transmite morţiş
cama sau prin acte între vii (ex: locatorul poate transmite
dreptul la chirie printr-o cesiune de creanţa); astfel locatarul are
posibilitatea de a transmite dreptul de folosinţa asupra unui terţ,
în tot sau în parte, în baza unui contract de sublocaţiune;
Pentru admiterea sublocaţiunii sunt cerute doua condiţii:
167
 Transmiterea folosinţei să nu fie interzisă prin
contractul principal (aceasta ar transforma contractul intr-unul
intuituu personae); interzicerea nu se prezuma (deoarece este o
excepţie) ci trebuie menţionata expres; de asemenea, o astfel de
clauza este interpretată restrictiv: dacă se interzice
Sublocaţiunea totala - este permisa Sublocaţiunea parţiala, iar
dacă interdicţia este imprecisa (" nu se poate subînchiria"), ea
se interpretează în sensul unei sublocaţiune totale, cea parţiala
fiind permisa.
Validitatea sublocatiunii poate fi condiţionata şi de
consimţământul locatorului la încheierea contractului (care
poate fi dat în scris sau verbal, ori să rezulte din cate sau fapte
concludente). Oricum, refuzul locatorul de a consimţi la
subînchiriere nu trebuie să fie motivat, dar nici să fie abuziv.
Locatarul nu poate aduce ca aport social intr-o societate
civila sau comerciala dreptul la folbsinţa a unui imobil dacă
Sublocaţiunea a fost interzisă (sau poate fi adus numai cu
aportul locatorului în cazul în care Sublocaţiunea a fost
condiţionata de acordul acestuia).
Sublocaţiunea să nu fie convenita în condiţii care să
contravină condiţiilor din contractul principal (exemplu:
casa de locuit să fie subînchiriata cu destinaţia de local public)
în aceste limite, Sublocaţiunea poate fi convenita în
condiţii diferite fata de contractul principal. Dacă însă
contractul este încheiat cu nerespectarea condiţiilor de mai sus,
locatorul va putea cere în justiţie executarea obligaţiilor (care
poate avea ca efect expulzarea sublocatarului) sau rezilierea
contractului principal de locaţiune (cu daune-interese),
instanţa putând acorda locatarului un termen pentru a executa
condiţiile contractului.
Dacă sunt respectate condiţiile arătate, sub;locaţiunea este
valabilă, însă nu produce efecte fata de locator, astfel încât
drepturile şi obligaţiile din contractul principal rămân neatinse
(ex: locatarul răspunde pentru incendiu, urmând să se întoarcă
împotriva sublocatarului) locatorul şi sublocatarul nu au nici o
168
acţiune directa unul împotriva celuilalt, putând acţiona numai
pe calea acţiunii oblice.
Totuşi, în virtutea privilegiului de locator, acesta poate
sechestra mobilele sublocatarului, aduse în imobilul închiriat,
dar numai în limita chiriei datorate de sublocatar pentru trecut
şi în contul chiriei viitoare, chiar dacă chiria pentru viitor a fost
plătită de sublocatar anticipat (deoarece aceasta a fost plătită
locatarului, iar nu locatorului); aceasta deoarece existenţa
privilegiului nu presupune existenţa unor raporturi juridice
directe.
2. Cesiunea
^
In condiţiile în care este permisa Sublocaţiunea, este
permisa şi cesiunea contractului de locaţiune de către locatar;
spre deosebire de sublocaţiune, care este tot o locaţiune,
cesiunea reprezintă o vânzare a dreptului de folosinţa (o cesiune
de creanţa cu titlu oneros) consecinţe:
Cesiunea trebuie să fie notificata locatorului sau
acceptata de acesta - pentru opozabilitatea fata de terţi;
Obiectul cesiunii reprezintă numai drepturile locatarului
(întrucât dreptul nostru nu cunoaşte cesiunea de obligaţii);
locatorul îl poate libera pe locatar, caz în care cesiunea se
dublează cu o delegaţie perfecta, confundata cu o novaţie prin
schimbare de debitor, în cazul în care cesiunea este însoţita de
o stipulaţie pentru altul în favoarea locatorului, având ca obiect
preţul cesiunii (sau o parte din ea), locatorul va avea acţiune
directa împotriva cesionarului, în calitate de terţ beneficiar,
Locatarul-ccdent garantează numai existenţa
dreptului de folosinţa în momentul încheierii contratului,
nu şi executarea obligaţiilor de către locator (deoarece
contractul este cu executare dintr-o data, nu cu executare
succesiva ca şi contractul de sublocaţiune); în schimb,
cesionarul are acţiune directa împotriva locatorului pentru
a cere executarea contractului sau rezilierea Iui pentru
169
neexecutare, cu daune-interese (la sublocaţiune, sublocatarul
poate cere aceasta numai fata de locatar);
Cesiunea este supusa regulilor de la
vânzarea-cumpărarea de creanţe (spre deosebire de
sublocaţiune care se supune regulilor de la locaţiune);
Cesionarul ia locul cedentului în timp ce sublocatarul
poate dobândi drepturi diferite de cele ale locatarului;
Cedentul (fiind vânzător) nu are privilegiul locatorului
de imobile (pe care îl are locatarul principal).
Aceste reguli se aplica şi în cazul în care dreptul de
folosinţa se transmite în schimbul unui alt drept de folosinţa
(dubla cesiune); fiecare copermutant rămâne obligat fata de
locatorul iniţial, dacă acesta nu a consimţit la liberarea
debitorului; dacă schimbul drepturilor de folosinţa este
reglementat de reguli speciale, aceste se aplica; ex: în materia
schimbului de folosinţa, chiriaşii sunt liberaţi fata de locatorii
iniţiali, realizându-se şi o dubla delegaţie perfecta.
încetarea locaţiunii
Cauze de încetare
• Acordul de voinţa al părţilor (reziliere
convenţionala);
• Denunţare unilaterala;
• Expirarea termenului;
• Rezilierea contractului pentru neexecutare;
• Pieirea lucrului;
• Desfiinţarea (desfacerea) titlului locatorului;
Prin acte între vii cu titlu particular (in anumite condiţii şi
prin efectul înstrăinării).
Nici moartea locatarului şi nici cea a locatorului nu atrag
încetarea contractului drepturile şi obligaţiile se transmit asupra
moştenitorilor, cu excepţia cazurilor în care părţile s-au interes
altfel sau dacă moştenitorul părţi decedate este cealaltă parte
(caz încă are obligaţiile reciproce se sting prin confuziune total
sau parţial)
170
Denunţarea unilaterala
Dacă părţile sau legea nu au determinat durata locaţiunii -
cu condiţia respectării termenului de preaviz (reprezentat de
intervalul de timp dintre manifestarea voinţei de a desface
contractul şi data la care contractul urmează să înceteze); acest
termen poate fi stabilit prin convenţia părţilor, iar în lipsa
-după natura lucrului şi obiceiul locului;
Manifestarea de voinţa este un act unilateral de voinţa şi
produce efecte chiar dacă nu a fost acceptata de partea
concediata; legea nu prevede vreo forma speciala pentru
denunţare - practic trebuie făcuta în scris, iar dacă partea
concediata refuza să dea o dovada de primire, notificarea se
face prin intermediul executorilor judecătoreşti; oricum
acţiunea de chemare în judecata pentru evacuare constituie
manifestarea neechivoca a voinţei de denunţare a contractului,
termenul de preaviz fiind acoperit de timpul necesar
soluţionării litigiului; după expirarea termenului de locaţiunea
preaviz încetează, iar un nou contract poate fi încheiat prin
consimţământul ambelor părţi. Expirarea termenului
Dacă termenul a fost determinat prin voinţa părţilor sau prin
lege, locaţiunea încetează de drept la trecerea timpului, fără să
mai fie nevoie de înştiinţare prealabila; (nu e o regula, părţile îşi
pot rezerva dreptul să denunţe contractul înainte de expirarea
termenului, sau, şi în cazul în care exista termen, părţile pot stipula
necesitatea preavizului şi la expirarea termenului;
Dacă locatarul rămâne în folosinţa lucrului după
expirarea contractului şi fără ca locatorul sa-1 împiedice,
locaţiunea se considera înnoita prin tacita relocutiune, care
operează ca un nou contract de locaţiune, unde trebuiesc
îndeplinite toate condiţiile cerute de lege; în caz de pluralitate
de părţi, reînnoirea tacita poate opera numai cu consimţământul
tacit al tuturor părţilor;
Tacita relocutiune, dacă nu a fost interzisă prin contract,
poate fi împiedicata numai prin anunţarea concediului - înainte
171
 de expirarea termenului prevăzut în contract; dacă a anunţat
concediul, locatarul nu poate opune tacita relocutiune, chiar
dacă a continuat să folosească bunul (locatorul poate cere
restituirea bunului şi daune-interese);
Tacita relocutiune va avea loc în condiţiile primului
contract, dar se va considera încheiat fără termen (cu excepţia
cazurilor în care termenul este arătat de lege); Deasemenea, în
lipsa de stipulaţie contrara, noua locaţiune nu va avea garanţiile
din contractul iniţial, căci garanţiile trebuiesc prevăzute expres
şi nu pot fi prelungite peste termenul stipulat;
Rezilierea pentru neexecutare
După punerea în întârziere rezilierea contractului cu
daune-interese;
Nu orice executare, ci neexecutarea cu privire la obligaţii
principale, prin violarea cărora se aduce o vătămare celeilalte
părţi (ex: abuzul de folosinţa , schimbarea destinaţiei bunului,
neplata chiriei, neefectuarea reparaţiilor importante,
descoperirea de vicii ascunse;
Instanţa nu este obligată să pronunţe reziliere, putând acorda
termen de gratie. Pieirea lucrului
Dacă pieirea este totala - contractul este desfăcut de
drept (locatorul nu mai poate asigura folosinţa, şi nici nu poate
fi obligat la reconstruirea, refacerea sau înlocuirea lui (se
încadrează aici şi rechiziţionarea, exproprierea sau
rechiziţionarea - imposibilitate de a se folosi bunul); contractul
este desfăcut indiferent dacă pieirea bunului este fortuita sau
cuplabila (in acest caz se plătesc şi daune-interese), căci nu mai
exista obiect;
Dacă lucrul a pierit numai în parte - rezilierea este
judiciara: se poate cere desfacerea contractului dacă partea
pierită este atât de însemnata (la aprecierea instanţei) încât se
presupune ca, fără acea parte, locatarul nu ar fi încheiat
contractul, sau se poate cere o scădere de preţ + daune-interese
după cum pieirea s-a produs fortuit sau din culpa.
172
Desfiinţarea (desfacerea) titlului locatorului
De exemplu dacă titlul locatorului este anulat sau rezolvit
sau dacă este evins printr-o acţiune în revendicare sau dacă
titlul locatarului principal s-a desfăcut prin expirarea termenului
prevăzut în contract şi nu mai poate asigura sublocatarului
folosinţa lucrului;
Excepţii:
Contractele de locaţiune încheiate de uzufructuar rămân
valabile pe cel mult 5 ani, în limitele unui act de administrare,
chiar dacă uzufructul a încetat;
Contractele încheiate de terţul dobânditor al imobilului
ipotecat, chiar dacă el este evins, însă numai dacă contractul de
locaţiune este încheiat cu buna-credinţa şi cu data certa
anterioara transcrierii comandamentului;
Aplicarea teoriei proprietarului (moştenitorului)
aparent: contractul de locaţiune încheiat de proprietarul
aparent cu un locatar de buna-credinţa îşi păstrează efectele ca
şi un contract ce ar fi fost încheiat cu proprietarul real.
Efectele înstrăinării lucrului prin acte între vii
Dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat,
cumpărătorul, chiar dacă nu s-a obligat în acest sens, este dator
să respecte locaţiunea făcuta înainte de vânzare, cu Condiţia să
fi fost încheiata prin înscris autentic sau prin înscris sub
semnătură privată, dar cu dată certă (cu excepţia cazului în care
desfacerea contractului de locaţiune din cauza vânzării s-ar fi
prevăzut în însuşi contractul de locaţiune);
Dacă contractul este încheiat pe mai mult de 3 ni le
trebuie să fie transcris (înainte de transcrierea contractului de
vânzare-cumpărare) pentru a fi opozabil terţilor; dacă nu a fost
transcris însă are data certa, efectele lui se reduc la 3 ani de la
data vânzării (transcrierii);
Vânzarea reprezintă o cauza de încetare a contractului de
locaţiune în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare a
fost încheiat verbal sau prin înscris sub semnătură privata sau
fără data certa;
173
 în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile de mai sus,
contractul nu produce efecte opozabile cumpărătorului, chiar
dacă el a avut cunoştinţa de existenţa locaţiunii;
în cazul în care cumpărătorul nu este obligat să respecte
locaţiunea consimţită de vânzător, pentru a obţine desfacerea
contractul trebuie să aducă la cunoştinţa locatarului concediul,
respectând termenul de preaviz (chiar dacă desfacerea locaţiunii
din cauza vânzării a fost stipulata în contractul de locaţiune)
desfacerea nu operează de drept;
în toate cazurile de desfacere a locaţiunii (inclusiv prin
clauza expresa în contractul de locaţiune), locatarul este în
drept să ceara despăgubiri de la locator, dacă nu s-a prevăzut în
contract o stipulaţie expresa contrara; pana la plata daunelor,
locatarul are drept de retentie pana când va fi despăgubit de
către locator sau de către cumpărător (care are acţiune în regres
contra locatorului);
Dacă însă cumpărătorul cere, locatarul trebuie să respecte
contractul de locaţiune chiar dacă nu are data certa şi nu este
transcris (deoarece facultatea de a invoca inopozabilitatea
contractului fără data certa şi netranscris o are doar cumpărătorul
(cu excepţia cazului în care s-a prevăzut în contractul de
locaţiune desfacerea lui în caz de vânzare, de drept sau la cererea
locatarului); cumpărătorul, se substituie în drepturile şi
obligaţiile locatorului-vânzător de la data vânzării-cumpărării
(nu şi cu efect retroactiv), neavând dreptul să ceara ratele
devenite exigibile anterior şi neplătite şi nici să ceara rezilierea
contractului pentru cauze anterioare vânzării-cumpărării;
Regulile de mai sus sunt aplicabile şi în alte cazuri de
înstrăinare sau constituire de drepturi reale prin acte între vii, cu
titlu particular, fie ca sunt cu titlu oneros (schimb, contract de
întreţinere, de constituire de uzufruct etc.), fie ca sunt cu titlu
gratuit (donaţie).
Natura .juridica a drepturilor locatarului Dreptul de
folosinţă al locatarului este un drept de creanţă;
174
în literatura de specialitate: dreptul de folosinţă ar fi un
drept real, în principal pentru următoarele motive:
împotriva tulburărilor de fapt locatarul se poate apără prin
acţiunea posesorie;
în anumite condiţii (data certa a contractului şi
îndeplinirea formalităţilor de publicitate), locatarul se bucura de
un drept de urmărire fata de terţul dobânditor şi fata de
creditorii urmăritori care au transcris comandamentul după
încheierea contractului de locaţiune şi de un drept de preferinţă
fata de locatarii ulteriori ai aceluiaşi bun;
Dacă termenul de locaţiune depăşeşte 3 ani, contractul
este supus publicităţii;
în realitate: dreptul de folosinţa este un drept de creanţă,
argumentele invocate mai sus nu sunt hotărâtoare întrucât:
Acţiunile posesorii pot fi intentate şi de detentorii precari;
Opozabilitatea contractului fata de dobânditori şi fata de
creditorii urmăritori este o simpla excepţie de la principiul
relativităţii efectelor contractului; dacă dreptul de folosinţa ar fi
un drept real nu ar fi necesare texte care să consacre excepţia; în
ceea ce priveşte opozabilitatea contractului fata de locatarii
ulteriori, problema este controversata (unii doctrinari susţin că
are întâietate cel care a intrat primul în folosinţa bunului, chiar
dacă are titlu cu data ulterioara, alţii susţin- soluţia contrară
-se aplică regulile opozabilităţii actelor juridice), dar şi
independenta de soluţia adoptata în privinţa naturii juridice a
dreptului locatarului;
Dacă dreptul ar fi real, publicitate s-ar impune indiferent
de durata (chiar dacă depăşeşte 3 ani);
Drepturile reale, ca drepturi absolute, sunt limitativ
enumerate de lege.
Este un drept de creanţă, dar prezintă unele aspecte
particulare, mai ales în privinţa opozabilităţii, deci se
încadrează în categoria obligaţiilor opozabile terţilor (obligaţii
în rem scriptae).
175
 Are un caracter mobiliar (chiar dacă are ca obiect un
imobil), temporar (nu poate fi perpetuu), este susceptibil de
gaj (nu de ipoteca), poate fi transmis între vii conform
regulilor de la cesiunea de creanţă şi morţiş causa ca şi
celelalte drepturi de creanţă.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de locaţiune.
Condiţiile de validitate ale contractului de locaţiune.
Lucrul închiriat.
Preţul închirierii.
Obligaţiile locatorului.
Obligaţiile locatarului.
Contractul de sublocaţiune şi de cesiune a contractului.
Cauze de încetare a contractului de locaţiune.
Contractul de închiriere a locuinţei. Definiţie şi caractere
juridice.
încheierea contractului de închiriere. Părţi, formă, obiect,
termen.
Dreptul de preemţiune al chiriaşului.
SPEŢE
Analizaţi următoarea speţă105:
Prin decizia civilă nr. 897/A din 15 aprilie 2004, Curtea
de Apel Cluj a admis apelul declarat de reclamanta Regia
Autonomă de Gospodărire Comunală şi Locativă Gherla
împotriva sentinţei civile nr. 1645 din 9 decembrie 2003 a
Judecătoriei Gherla, a admis acţiunea reclamantei împotriva
pârâtului M.L. a constatat rezilierea contractului de închiriere
nr. 517 din 30 ianuarie 2001 şi a dispus evacuarea pârâtului din
căminul de nefamilişti precizat în acţiune.
www.scj.ro
176
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut că greşit
Judecătoria a respins acţiunea pentru constatarea rezilierii de
drept a contractului de închiriere şi de evacuare a pârâtului cu
toate că acesta a recunoscut că nu a achitat chiria din ianuarie
2003 şi cheltuielile de întreţinere din luna aprilie 2002, iar
contractul cuprinde clauza rezilierii de plin drept a acestuia, în
cazul neachitării chiriei şi cheltuielilor de întreţinere, timp de 3
luni consecutiv. (Judecătoria a considerat că neplata nu se
datorează culpei pârâtului a cesta aflându-se în imposibilitate
fortuită de plată, având un venit de numai 740.000 lei lunar)
Recursul declarat de pârât este fondat, pentru
următoarele motive:
La data de 17 ianuarie 2001, s-a încheiat între reclamanta
şi pârât contractul de închiriere nr. 517 din 30 ianuarie 2001.
Termenul prevăzut al locaţiunii era de un an iar contractul
cuprindea şi un pact comisoriu de gradul IV, în sensul că
rezilierea contractului înainte de termen operează de plin drept,
fără vreo somaţie prealabilă, în cazul în care chiriaşul nu a
achitat chiria şi cheltuielile de întreţinere 3 luni consecutiv.
La expirarea termenului contractual, deşi nu s-a încheiat
un nou acord de voinţă, pârâtul a rămas în folosinţa imobilului,
fără ca locatorul să-1 împiedice, în această situaţie, contractul a
fost prelungit prin tacita relocaţiune, conform art. 1437 şi 1452
din Codul civil.
Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a depăşit
limitele cadrului procesual cu care a fost investită, ea trebuind
să constate doar că a operat rezilierea de plin drept a
contractului, în virtutea pactului comisoriu de gradul IV inserat
în contract.
Dar, aşa cum s-a arătat, pactul comisoriu la care se face
referire vizează rezilierea contractului înainte de termen. Prin
urmare, această clauză contractuală putea fi invocată doar atât
timp cât contractul avea natura unui contract cu durată
determinată, nu şi pentru perioada ulterioară lunii ianuarie
177
 2002, ştiut fiind că în urma reînnoirii prin tacită relocaţiune,
contractul este considerat că s-a încheiat fără termen.
Pe cale de consecinţă, pentru perioada de plată invocată
sunt aplicabile dispoziţiile legale în materia rezilierii judiciare.
Fiind stabilit acest lucru şi având în vedere faptul că rezilierea
este sancţiunea ce intervine în cazul neexecutării culpabile a
unei obligaţii izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu
executare succesivă, urmează a se determina în ce măsură
neexecutarea obligaţiilor contractuale este imputabilă pârâtului.
Or, din actele dosarului rezultă că, în condiţiile în care suma
stabilită cu titlu de chirie depăşeşte jumătate din veniturile
realizate, pârâtul are o situaţie materială precară, fiind
cunoscut şi cu afecţiuni fizice.
Se constată că reclamanta nu a dovedit prin nici un
mijloc de probă faptul că pârâtul, deşi avea mijloace materiale,
a refuzat executarea contractului.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a admis recursul
declarat de pârât şi a modificat decizia Curţii de Apel, în sensul
că s-a respins apelul declarat împotriva hotărârii pronunţate de
Judecătorie.
Răspundeţi la următoarele întrebări:
Definiţi pactul comisoriu şi analizaţi efectele acestui pact în
contractul de mai sus.
Care este temeiul juridic al evacuării solicitate în speţă? Care
sunt caracterele juridice ale contractului din speţă? Ce înţelegeţi
prin rezilierea contractului ? Ce înţelegeţi prin termenul « tacita
relocaţiune » ? Este corectă soluţia instanţei de fond ? Dar cea
din apel ? Faptul ca pârâtul este bolnav şi se află în
imposibilitatea de a-şi procura o altă locuinţă, constituie
impedimente la dispunerea evacuării? Cum credeţi că trebuie
procedat pentru evacuarea chiriaşului ?
178
MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE ÎNCHIRIERE
încheiat între:
l ...................................., în calitate de LOCATOR
Si
2....................................... , în calitate de LOCATAR
Art.l OBIECTUL CONTRACTULUI.
Locatorul,........................... , închiriază locatarului,...................
Imobilul din ......................., unde îşi va desfăşura activitatea
................................ , societate în curs de constituire. Imobilul a
fost predat locatarului astăzi data semnării contractului în bună
stare.
Art.2 DURATA
Termenul de închiriere este de ............... an, cu începere de la
............................ Pana la ..........................................
La expirarea termenului de închiriere, prezentul contract poate fi
prelungit de părţi prin act adiţional. Art.3 CHIRIA
Chiria lunara este de .............. Şi se plăteşte lunar în ultima zi
lucrătoare a fiecărei luni.
Art.4 OBLIGAŢII şi DREPTURI
4.1 Obligaţiile locatarului:
- să achite chiria şi cheltuielile comune de întreţinere la
termenele convenite;
- să folosească spaţiul conform destinaţiei sale;
- să exploateze imobilul închiriat ca un bun proprietar, evitând
distrugerea, degradarea sau deteriorarea construcţiilor şi
accesoriilor aferente;
- să permită proprietarului să execute, intr-o perioada stabilita
de comun acord, lucrările de reparaţie şi întreţinere care-i cad în
sarcina;
- să nu execute nici un fel de reparaţii sau modificări în spaţiul
închiriat sau la instalaţiile aferente, fără acordul proprietarului;
179
 - să restituie proprietarului spaţiu] închiriat la termenul stabilit GRILE
pentru încetarea contractului;
4.2 Obligaţiile proprietarului: Contractul de locaţiune:
- să asigure folosinţa spaţiului închiriat pe toata durata A) este cu titlu oneros;
prezentului contract B) poate fi cu titlu gratuit;
- să execute pe cheltuiala să lucrările de întreţinere la C) este un contract comutativ.
elementele de construcţii şi la instalaţii, devenite necesare ca Dacă nu a început executarea contractului de locaţiune
urmare a uzurii normale a acestora, pe toata durata contractului; încheiat verbal şi una dintre părţi neaga existenţa lui:
Art.5 RĂSPUNDEREA CONTRACTUALA
A) dovada cu martori nu este admisa oricât de mic ar fi preţul
In cazul în care locatarul nu achita locatorului chiria datorata la locaţiunii;
termenele prevăzute în prezentul contract, datorează suma de
0.001% cu titlul de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere. Dacă B) dovada cu martori este admisa, dacă preţul locaţiunii este
locatorul nu-si executa obligaţia de a efectua lucrările de mai mic de 250 lei pe luna;
reparaţie care-i cad în sarcina, va datora locatarului suma de C) instanţa poate, pe baza de prezumţii simple, să constate
0.001%, cu titlu de daune interese pentru fiecare zi de întârziere existenţa contractului.
pana la executarea obligaţiei. Locatarul poate dovedi faptul executării unui contract de
Art.6 Riscul pieirii fortuite a bunului este suportat în toate locaţiune încheiat verbal:
cazurile de proprietar. A) prin martori şi prezumţii;
Art.7 INTERDICŢIA SUBANCHIRIERII SAU CEDĂRII B) prin simplul fapt al deţinerii lucrului ce constituie obiectul
SPAŢIULUI
locaţiunii;
Este absolut interzisă subînchirierea sau cedarea sub orice C) prin început de dovada scrisa completata cu martori şi
forma, totala sau parţială a imobilului închiriat, fără aprobarea prezumţii.
scrisa a locatorului.
Art.8 FORŢA MAJORA Calitate de locator intr-un contract de locaţiune o poate
avea:
Forţa majora exonerează părţile de răspundere în cazul
A) proprietarul lucrului;
executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor
asumate prin prezentul contract. Prin forţa majora se înţelege B) uzufructuarul lucrului;
un eveniment independent de voinţa părţilor, imprevizibil şi C) un alt locatar al lucrului;
insurmontabil, apărut după încheierea contractului care D) uzuarul lucrului.
împiedică părţile sa-si execute obligaţiile asumate. Obiect al contractului de locaţiune poate fi:
Art.9 SOLUŢIONAREA LITIGIILOR A) bunul ce aparţine unei moşteniri nedeschise;
Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, se B) bunul ce constituie coproprietate forţată, chiar dacă nu se
va soluţiona de către instanţele judecătoreşti competente. închiriază şi bunul principal;
Prezentul contract s-a încheiat astăzi 23.03.2004 în 2 C) bunul fungibil, după natura lui sau după voinţa părţilor;
exemplare. D) bunul consumptibil:
E) o persoana.
LOCATOR LOCATAR

180
 Preţul pe care locatarul îl plăteşte în schimbul folosinţei
asigurate în temeiul unui contract de locaţiune:
A) poate fi numai o suma de bani;
B) poate fi asigurarea folosinţei unui alt lucru în favoarea
locatorului, de către locatar;
C) poate fi prestarea unor servicii de către locatar.
Dacă în contractul de locaţiune nu se prevede interzicerea
sublocatiunii:
A) Sublocaţiunea se prezuma interzisă;
B) locatarul poate închiria dreptul sau unui alt locatar, acesta
din urma preluând şi obligaţiile pe care primul locatar le avea
fata de locator;
C) locatarul poate închiria dreptul sau unui alt locatar,
rămânând în continuare răspunzător fata de obligaţiile pe care
le are fata de locator.
Locatorul trebuie să predea lucrul închiriat locatarului:
A) în starea în care se afla la momentul încheierii contractului;
B) intr-o stare corespunzătoare destinaţiei în vederea căreia a
fost închiriat;
C) în starea în care se afla la momentul încheierii contractului,
dacă exista dispoziţie specială în acest sens în contract.
Locatorul:
A) trebuie să menţină lucrul în stare de a servi la întrebuinţarea
pentru care a fost închiriat, în acest sens el trebuie să efectueze
reparaţiile necesare şi cele locative;
B) răspunde pentru viciile ascunse lucrului închiriat, chiar dacă
a fost de buna-credinţa la încheierea contractului;
C) nu răspunde pentru tulburările de fapt provocate de un terţ,
chiar dacă invoca vreun drept asupra lucrului.
182
CONTRACTUL DE ARENDARE
1. Noţiunea contractului de arendare
1. Definiţie.
Contractul de arendare , varietate a contractului de
locaţiune, este un contract prin care una dintre părţi, numita
arendator, transmite celeilalte părţi, numita arendaş, bunuri
agricole în vederea exploatării pe o durata determinata şi în
schimbul unui preţ, numit arenda, stabilite de părţi106.
2. Reglementare. Contractul de arendare este reglementat
prin Legea arendării nr.16/1994107. Aceste dispoziţii se
completează cu prevederile legislaţiei civile, în măsura în care
acestea nu sunt contrare Legii nr. 16/1994. înseamnă ca, în
completarea celor doua acte normative se aplica, în condiţiile
arătate, "regulile particulare la arendare" prevăzute în Codul civil
(art.1454 şi urm., care n-au fost abrogate expres de lege), iar apoi
dispoziţiile care guvernează locaţiunea de drept comun,
arendarea fiind o varietate a acesteia. In completarea acestor
norme, se aplica regulile din partea generala a dreptului civil
obligaţional (teoria generala a obligaţiilor civile). Precizam ca
legile comerciale nu sunt incidente în materie, întrucât contractul
de arendare are natura pur civila.
2. Caracterele juridice ale contractului de arendare
1. Caractere comune cu locaţiunea.
Arendarea este un contract sinalagmatic (bilateral), cu
executare succesiva şi netranslativ de proprietate, ca şi
locaţiunea. Tot astfel, este un contract prin definiţie
(esenţialmente) cu titlu oneros. Dacă un bun agricol se transmite,
în vederea folosinţei sau exploatării temporare, cu titlu gratuit,
106
a se vedea F. Deak, op. cit. p. 78
107
modificată prin Legea nr. 20 din 29 februarie 2008 pentru modificarea anexei la
Legea arendării nr. 16/1994, publicată în M. Of. nr. 170/5 mar. 2008
183
 - cesiunea se face (in calitate de cesionar) soţului
arendaşului, coparticipant la exploatarea bunurilor agricole sau
descendenţilor săi (unul sau mai mulţi) care au împlinit vârsta
majoratului.
întrucât cesiunea se face cu acordul (se subînţelege,
prealabil) al arendatorului, ea va avea ca obiect nu numai
drepturile arendaşului, dar şi obligaţiile lui, el fiind eliberat fata
de arendator. Aceasta înseamnă ca cesiunea realizează şi o
delegaţie perfecta (confundata cu novaţie prin schimbare de
debitor).
In legătura cu calitatea de arendator, legea mai prevede ca
regiile autonome, institutele şi staţiunile de cercetare şi
producţie agricola, societăţile comerciale şi alte unităţi care au
în patrimoniu sau în administrare terenuri proprietate de stat nu
pot da în arenda bunurile destinate exploatării agricole (art.4
alin.l).
Precizam, de asemenea, ca legea nu prevede pentru
nimeni obligaţia de a încheia, în calitate de arendator, contract
de arendare, în privinţa terenurilor agricole, Legea fondului
funciar nr. 18/1991 prevede însă obligaţia cultivării lor (art.74).
Astfel fiind, deţinătorii care, indiferent de cauza, nu pot asigura
cultivarea terenului agricol, sunt nevoiţi sa-1 arendeze, dacă nu
au obligaţia legala de a-1 cultiva personal (vz., de ex., art.19, 21,
43 şi 49 din Legea nr. 18/1991 republicata).
B. în calitate de arendaş - unul sau mai mulţi, de
exemplu, membrii unei familii - contractul poate fi încheiat
numai de către persoane fizice care sunt cetăţeni romani
-indiferent dacă au domiciliul în tara sau în străinătate - şi au
pregătire de specialitate agricola, practica agricola sau un
atestat de cunoştinţe agricole şi reprezintă garanţiile solicitate
de arendator. Atestatul se eliberează de organele abilitate de
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei (art.3).
Arendaşii, persoane juridice, trebuie să aibă naţionalitatea
romana şi sediul în România, inclusiv cele cu capital parţial sau
186
integral străin, să aibă ca obiect de activitate exploatarea
terenurilor agricole şi să prezinte garanţiile solicitate de
arendator (art.3 şi 3).
Legea mai interzice funcţionarilor publici şi salariaţilor
din conducerile administrative ale regiilor autonome cu profil
agricol, ale instituţiilor şi staţiunilor de cercetare şi producţie
agricola, ale societăţilor comerciale agricole pe acţiuni şi ale
altor unităţi care au în patrimoniu sau în administrare terenuri
agricole proprietate de stat să ia în arenda orice fel de bunuri
destinate exploatării agricole (art.18).
5. Obiectul contractului.
Arendarea fiind un contract sinalagmatic (bilateral) are un
dublu obiect: bunurile arendate şi preţul plătit de arendaş, numit
arenda.
A. Bunurile arendate. Potrivit legii, prin bunuri agricole
care pot fi arendate se înţeleg terenurile cu destinaţie agricola
(arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuştii
fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi), păşunile împădurite,
terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice,
amenajări piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile
tehnologice, platformele şi spatiile de depozitare care servesc
nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi
amenajate şi folosite pentru producţia agricola, precum şi
animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte
asemenea bunuri destinate exploatării agricole (art. L).
Bunurile agricole care formează obiectul contractului
trebuie să fie complet şi precis determinate (descrierea
amănunţita a tuturor bunurilor arendate şi inventarul lor, planul
de situaţie al terenurilor). Dacă nu se arendează toate bunurile
agricole deţinute de arendator, trebuie să se specifice în
contract suprafaţa de teren sau orice alt bun agricol ce se va
retine de acesta (art.5 lit.b şi f).
187
 In toate cazurile, pentru a fi în prezenta unui contract de
arendare, bunurile menţionate trebuie să fie destinate
exploatării (producţiei) agricole de către arendaş. Dacă
folosinţa unor bunuri dintre cele prevăzute de lege se transmite
cu titlu oneros în alte scopuri (de exemplu, terenul cu sau fără
construcţie în scopuri turistice sau sportive, animalele pentru
cărăuşie la construcţia unei case etc.), contractul nu va mai fi
supus reglementarilor vizând arendarea (ci regulilor locaţiunii).
Bineînţeles, nu constituie arendare nici contractul prin care
deţinătorul bunurilor agricole executa lucrările agricole,
cealaltă parte dobândind recolta realizata la preţul stipulat
(vânzare-cumpărare de bunuri viitoare).
B. Arenda. Codul civil a lăsat la libera apreciere a
părţilor stabilirea preţului arendării, fie sub forma unei sume de
bani (arendarea pe bani), fie sub forma unei cantităţi de produse
agricole (parte de recolta -art.1467) plăti bila în natura, în fructe
(arendarea pe fructe), nefiind exclusa nici stabilirea arendei în
parte în natura şi restul în bani (arenda mixta)110.
Legea nr. 16/1994, astfel cum a fost modificata prin
Legea nr.65/1998, lasă, de asemenea, la libera apreciere a
părţilor stabilirea preţului arendării (cuantumul arendei în
natura - determinata în cifre absolute, de exemplu, 1000 kg
grâu pe hectar de teren arendat, sau determinata procentual din
recolta, de exemplu, 25 % din recolta realizata - sau în bani).
Legea indica numai anumite elemente orientative de stabilire a
arendei (de exemplu, potenţialul de producţie al terenului,
gradul de accesibilitate a mecanizării, amenajările de
îmbunătăţiri funciare sau rasa, vârsta, starea biologica în cazul
efectivelor de animale etc.), care "pot fi" avute în vedere de
către părţi la stabilirea arendei (art.13-14). înseamnă ca părţile
sunt libere să stabilească cuantumul arendei, neexistând vreo
limita maxima (sau minima) legala.
a se vedea F. Deak, op. cit. p. 65
i in
188
6. Termenul arendării.
Spre deosebire de locaţiunea de drept comun (care poate
fi contractata fără precizarea termenului), durata arendării (data
de la care începe şi data la care încetează) trebuie să fie
determinata de către părţi în contract (art.2, 5 lit.d, şi art.7
alin.l). Dar Legea arendării, astfel cum a fost modificata, nu
prevede o durata minimala (sau maximala) a termenului
arendării. Deci părţile sunt libere să stabilească durata
arendării, fără limitări legale. Consideram ca - deşi legea
speciala nu mai stabileşte o durata minima - ea nu poate fi mai
mica decât "timpul necesar ca arendaşul să culeagă fructele"
(art.1462 C.civ.), de regula, un an agricol (in cazul terenurilor).
7. Dreptul de preemptiune al arendaşului.
Condiţii şi regim juridic.
Potrivit art.9 din L. Nr. 16/1994 şi art.5 din L.
Nr.54/1998, arendaşul, persoana fizica, are drept de
preemptiune, în cazul înstrăinării prin vânzare a terenurilor
agricole din extravilan, arendate. Subliniem ca arendaşul are
drept de preemptiune numai dacă:
- este o persoana fizică;
- arendarea are ca obiect terenuri agricole situate în
extravilan. Dacă contactul are ca obiect alte bunuri agricole
(animale, maşini, utilaje etc.) Sau terenuri agricole situate în
intravilan ori terenuri neagricole, arendaşul nu are drept de
preemptiune. Iar dacă, pe lângă terenul agricol situat în
extravilan, contractul are ca obiect şi alte bunuri agricole,
dreptul de preemptiune poate fi exercitat numai cu privire la
acel teren (dacă părţile nu au încheiat un pact de preferinţă
având ca obiect alte bunuri arendate);
- înstrăinarea terenului agricol de către arendator
(proprietar) se face prin vânzare, iar nu prin alte acte translative
de proprietate (schimb, donaţie, contract de întreţinere etc.), ori
prin moştenire. Legea mai precizează ca dreptul de preemptiune
189
 al arendaşului "se exercita în condiţiile legii" (art.9 alin.2). Se au
în vedere dispoziţiile Legii nr.54/1998 art.5-11 şi art.14, ca
drept comun în materia dreptului de preempţiune exercitat cu
ocazia vânzării de terenuri agricole situate în extravilan.
Semnalam însă o deosebire de natura juridica; dreptul de
preempţiune reglementat de Legea nr.54/1998 are natura legala,
voinţa proprietarului-vânzător neavând nici un rol în naşterea şi
exercitarea dreptului de către titularul lui. In schimb, dreptul de
preempţiune al arendaşului are natura contractuala, deşi rezulta
dintr-o dispoziţie imperativa a legii. Intr-adevăr, dreptul de
preempţiune al arendaşului este grefat pe contractul de arendare
încheiat cu consimţământul proprietarului-arendator; convenind
arenda ea el accepta dreptul de preempţiune al arendaşului
prevăzut imperativ de lege. însă legea prevede dreptul de
preempţiune în favoarea arendaşului necondiţionat de
încheierea contractului de arendare în calitate de arendator, de
către proprietarul-vânzător al terenului, înseamnă ca dreptul de
preempţiune al arendaşului poate avea şi natura legala (de
exemplu, când arendatorul este uzufructuarul, iar vânzătorul
terenului nudul proprietar).
8. Suportarea riscurilor
Reglementare.
Potrivit art.21 din Legea nr. 16/1994: "In contractul de
arendare, de comun acord, părţile contractante pot stabili
cazurile şi limitele suportării daunelor produse de calamităţi
naturale.
De asemenea, de comun acord pot să prevadă suportarea
pierderilor totale sau parţiale ale bunurilor arendate ca urmare a
unor cazuri fortuite sau de forţa majora.
După cum se poate observa, prin cele doua dispoziţii
citate legea nu a rezolvat nimic în problema suportării riscurilor
în materia contractului de arendare, prevăzând numai
posibilitatea părţilor de a se înţelege în aceasta privinţa, iar
aceasta posibilitate ar fi existat şi în lipsa textului. Pentru
190
rezolvarea problemei, trebuie să se precizeze (prin norme
supletive) cine suporta riscurile dacă contractul nu conţine
clauze în aceasta privinţa. In lipsa unor asemenea norme în
Legea nr. 16/1994, problemele urmează să fie soluţionate în
lumina principiilor şi reglementarilor legislaţiei civile, care
completează dispoziţiile legii speciale (art.26).
înainte de analiza acestor reguli, se mai impune o
precizare terminologica, în art.21 alin. l se face referitoare la
calamităţi naturale, iar în alin.2 la cazuri fortuite şi de forţa
majora, ca şi cum ar fi doua noţiuni distincte din punct de
vedere juridic, în realitate, calamităţile naturale reprezintă şi ele
cazuri fortuite sau de forţa majora, în prezenta cărora se pune
problema suportării riscurilor. Iar aceasta problema vizează, în
ambele cazuri, suportarea pagubelor (daunelor) rezultând din
pieirea totala sau parţială a unor bunuri datorata cazului fortuit
ori forţei majore (deci fără ca una dintre părţi să săvârşească
vreo fapta culpabilă care să-i angajeze răspunderea).
Se pare ca legiuitorul, folosind o terminologie imprecisa,
a avut în vedere, în cadrul a doua alineate, cele doua aspecte ale
problematicii riscurilor, riscul lucrului (pieirea "bunurilor
arendate") si, în parte, riscul contractului de arendare (pierderea
recoltei, a produselor agricole datorată "calamităţilor naturale"),
în ambele cazuri în mod fortuit.
Riscul lucrului
Adică paguba rezultata din pieirea fortuita a bunurilor
arendate (animale, construcţii, maşini şi utilaje etc.) Se suporta,
potrivit regulilor generale, de către proprietarul-arendator (res
perit domino). Dacă contractul a fost încheiat în calitate de
arendator de către un alt titular de drepturi reale asupra lucrului
arendat (de exemplu, uzufructuar), va suporta şi el riscul
lucrului, corespunzător cu dreptul pe care îl are asupra lucrului.
Deoarece bunurile arendate se găsesc în detenţiunea
arendaşului, obligat să ia masurile necesare pentru păstrarea lor
în bune condiţii şi să le restituie la încetarea contractului, el va
191
 fi ţinut să facă dovada ca pieirea s-a produs fără culpa din
partea să (art.1431, 1434 C.civ.), adică din o cauza străina, care
nu-i poate fi imputata (caz fortuit sau forţa majora).
Dacă s-a dovedit ca pieirea este fortuita, arendaşul nu
suporta riscul lucrului, cu excepţia cazului în care lucrul a pierit
după ce a fost pus în întârziere pentru neexecutarea obligaţiei
de restituire la încetarea contractului şi nu reuşeşte să
dovedească ca lucrul ar fi pierit şi la arendator, dacă i s-ar fi
restituit (ar. 1074, 1082-1083 şi 1156 C.civ.).
Riscul contractului.
In materie de arendare, problema privind riscul
contractului (soarta obligaţiei arendaşului de a plăti arenda) se
pune sub doua aspecte (spre deosebire de alte contracte
sinalagmatice cu executare succesiva, cum ar fi, de exemplu,
antrepriza).
1. în caz de pieire fortuita a bunurilor arendate, riscul
contractului este suportat de arendator, în calitate de debitor al
obligaţiei (de a asigura folosinţa) imposibil de executat, care nu
mai poate cere arendaşului executarea obligaţiei corelative,
adică plata arendei.
Practic, în caz de pieire totala, contractul se desface de
drept, iar în caz de pieire parţială, arendaşul poate cere, după
împrejurări, fie o reducere proporţională din arenda, fie
rezilierea judiciara a contractului dacă scopul pentru care s-a
încheiat contractul nu mai poate fi realizat (art.1423c.civ.).
2. Mai dificila este problema în caz de pieire fortuita,
totala sau parţială - nu a bunurilor arendate - ci a recoltei, a
producţiei (grindina, bruma, inundaţie, incendiu etc.).
Dacă contractul nu conţine clauze în aceasta privinţa şi
dat fiind ca Legea nr. 16/1994 nu reglementează problema, ea
urmează să fie soluţionată tot în lumina legislaţiei civile care
completează materia (art.26), respectiv dispoziţiile din Codul
civil referitoare la contractul de arendare.
192
- astfel, dacă arenda a fost stipulata sub forma unei
cote-părţi din producţie, din recolta realizata (arenda procentuala,
de exemplu, 30 % din recolta), pierderea recoltei (neculese) se
suporta proporţional de ambele părţi (art.1469, 1467 C.civ.).
Deoarece arenda este procentuala, adică în funcţie de recolta ce
se realizează, orice nerealizare (pieire) fortuita a recoltei se
suporta proporţional de ambele părţi.
Dacă recolta a fost culeasă şi deci pieirea vizează nu
recolta, ci produsele agricole culese, riscul va fi suportat de
proprietarul produselor, respectiv de către ambele părţi,
proporţional, dacă arenda reprezintă o parte din producţie, în
natura, deoarece şi arendatorul este coproprietarul produselor,
atât înainte, cat şi după culegerea lor. Dacă arenda se plăteşte
nu în natura, ci în bani, arendatorul nu suporta riscul pieirii
produselor după recoltare, pentru ca nu are calitatea de
proprietar (coproprietar) al produselor culese, fiind creditorul
unei creanţe băneşti.
9. Obligaţiile părţilor
Reglementare.
Legea nr. 16/1994 a consacrat puţine texte reglementarii
obligaţiilor părţilor în contractul de arendare, în completarea lor
se aplica regulile de drept comun privind locaţiunea, ţinând
seama, bineînţeles, de specificul raporturilor din materia
arendării, în consecinţa, urmează să facem numai unele
precizări.
Obligaţiile arendatorului.
Potrivit art.8 alin. l "arendatorul este obligat să predea
bunurile arendate în termenul şi în condiţiile stabilite, să
garanteze pe arendaş de evicţiune totala sau parţială şi să
execute toate celelalte obligaţii asumate prin contract".
Dacă la predare se constata ca imobilul (terenul) arendat
are o întindere mai mica sau mai mare decât cea prevăzută în
contract, se va putea cere micşorarea sau majorarea arendei
numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul civil la
193
 materia vânzării (art.1454 C.civ.). Bunurile arendate trebuie să
fie predate în stare corespunzătoare folosinţei, exploatării
agricole, iar după predare arendatorul este obligat să efectueze
acele reparaţii (lucrări) care nu sunt în sarcina arendaşului (de
exemplu, reparaţiile capitale la construcţiile şi instalaţiile
agrozootehnice), fiind aplicabile dispoziţiile art.1425 C.civ.
Deşi legea speciala nu prevede, arendatorul este garant nu
numai de evicţiune, dar şi pentru viciile ascunse ale bunurilor
arendate care ii împiedica întrebuinţarea (art.1422 C.civ.).
Mai menţionam ca impozitele şi taxele datorate, potrivit
legii, pentru bunurile agricole arendate sunt în sarcina
arendatorului (art.10).
Obligaţiile arendaşului.
Potrivit art.8 alin.2, "arendaşul are obligaţia de a folosi
bunurile arendate, ca un bun proprietar, în condiţiile stabilite,
de a menţine potenţialul productiv al bunurilor arendate, de a le
restitui la încetarea contractului, de a plăti arenda la termenele
şi în modalităţile stabilite, precum şi de a executa toate obligaţii
contractuale". Neexistând diferenţe semnificative fata de
obligaţiile locatarului, urmează să facem numai unele precizări.
1. Obligaţia de a întrebuinţa bunurile arendate ca un
bun proprietar se apreciază după tipul abstract al omului
prudent şi diligent (culpa levis în abstracte), ţinând seama şi de
faptul ca arendaşul este un profesionist (agricultor - vz. Art.3 şi
11). El trebuie să folosească bunurile arendate la destinaţia
determinata în contract sau prezumata după circumstanţe
(art.1429 pct. l C.civ.), în astfel de condiţii încât să menţină
potenţialul lor productiv. Arendaşul poate schimba categoria de
folosinţa a terenului arendat numai cu acordul prealabil dat în
scris de către proprietar (chiar dacă arendatorul este un
uzufructuar sau alt deţinător legal) şi cu respectarea
dispoziţiilor legale (art.20).
194
Arendatorul are dreptul de a controla oricând modul în
care arendaşul administrează bunurile arendate (art.8 alin.3).
2. Plata arendei. Arendaşul trebuie să plătească arenda,
în natura si/sau bani, la termenele şi la locul de plata prevăzute
în contract. Dacă locul plătii nu este prevăzut, plata se face la
domiciliul arendaşului, fiind cherabilă, iar nu portabila (art. l
104 C.civ.).
3. Restituirea bunurilor arendate. La încetarea
contractului arendaşul trebuie să restituie bunurile arendate în
starea în care le-a primit conform inventarului (proces-verbal)
făcut la predare, iar în lipsa se prezuma (iuris tantum) ca le-a
primit în buna stare (art. 1431-1432 şi art.1421 alin. l C.civ.).
Riscul pieirii fortuite, după cum am văzut, se suporta de
arendator, în caz de incendiu, arendaşul răspunde de pagubele
cauzate clădirilor arendate, dacă nu dovedeşte o cauza
exoneratoare de răspundere potrivit regulilor aplicabile
locaţiunii (art. 1435 C.civ).
Dacă arendaşul a făcut cheltuieli cu conservarea,
întreţinerea ori îmbunătăţirea bunurilor arendate - care, potrivit
raporturilor contractuale dintre părţi, sunt în sarcina
arendatorului - instanţa poate recunoaşte arendaşului un drept
de retenţie (art.8 alin.4), adică dreptul de a refuza restituirea
bunurilor arendate la încetarea contractului, cat timp
arendatorul nu va plăti sumele datorate.
4. Alte obligaţii. Legea mai precizează ca taxele de
redactare şi înregistrare a contractului de arendare sunt în
sarcina arendaşului (art.6 alin.3). Iar pe plan financiar, fiind
considerat agricultor, el este obligat să plătească impozitele
datorate pe veniturile realizate din exploatarea bunurilor
agricole arendate, beneficiind de facilităţile de creditare şi
impozitare prevăzute de lege (art. l).
Sunt aplicabile şi dispoziţiile Codului civil privind
obligaţia locatarului de a apăra lucrul dat în arenda contra
uzurpărilor.
195
 Sancţiunea neexecutării obligaţiilor.
In caz de neexecutare culpabila a obligaţiilor de către
arendator sau arendaş, se aplica dreptul comun, în acest sens,
legea speciala precizează ca oricare dintre părţi poate cere în
justiţie, "in condiţiile legii", rezilierea pentru neexecuare de
obligaţii (principale - art.1439 alin.2 C.civ.) Şi are la dispoziţie
toate mijloacele juridice pentru apărarea drepturilor şi
intereselor contractuale în legătura cu bunurile arendate
(art.24). Deoarece legea prevede rezilierea prin justiţie, se pare
ca pactele comisorii exprese care ar avea ca efect rezilierea de
drept, fără intervenţia justiţiei, nu pot produce efecte. 10.
încetarea contractului Reguli de drept comun.
Derogări. Aşa cum am văzut, în cazul neexecutării
obligaţiilor se poate cere prin justiţie rezilierea contractului,
potrivit dreptului comun, în caz de pieire - totala sau parţiala - a
bunurilor arendate, precum şi în cazul desfiinţării (desfacerii)
titlului arendatorului, sunt aplicabile, de asemenea, regulile
dreptului comun.
în schimb, denunţarea unilaterala (ca mod de încetare a
contractului de locaţiune încheiat pe durata nedeterminata) nu
este aplicabila arendării, deoarece ea se încheie pe o durata
determinata. Legea prevede însă ca "prin acordul părţilor,
contractul de arendare poate să înceteze şi înainte de a ajunge la
termen" (art. 12 alin.3). Este avuta în vedere o înţelegere
(mutuus dissensus) realizata pe parcursul executării
contractului, iar nu posibilitatea denunţării unilaterale.
Moartea uneia dintre părţi.
Reamintim ca, în dreptul comun, locaţiunea nu încetează
prin moartea locatorului sau locatarului (art. 1440 C.civ.);
drepturile şi obligaţiile părţii decedate trec asupra
moştenitorilor ei, cu excepţia cazurilor în care din clauzele
196
contractului rezulta o alta soluţie sau când partea decedata este
moştenită de cealaltă parte, obligaţiile reciproce stingându-se
prin confuziune.
In urma modificării şi completării Legii arendării prin
Legea nr. 65/1998, s-a adoptat o alta reglementare (cat se poate
de confuza, neclara).
Astfel, potrivit art.211 alin.l, "contractul de arendare
poate continua în cazul decesului arendatorului sau al
arendaşului. Pentru aceasta, moştenitorii majori trebuie să
comunice în scris intenţiile lor şi să obţină acordul scris al
celeilalte părţi, în termen de 30 de zile de la data decesului".
Din acest text pare a rezulta regula încetării arendei prin
moartea oricăreia dintre părţi, afară numai dacă moştenitorii
solicita în scris şi obţin acordul scris al celeilalte părţi (in termen
de 30 de zile) în sensul continuării raporturilor de arendare, în
plus, moştenitorii arendaşului decedat - pentru a putea continua
raporturile de arendare - trebuie să fie persoane majore; dacă
moştenitorii sunt minori, contractul încetează prin deces. Aceasta
din urma condiţie trebuia să fie prevăzuta prin raportare nu la
vârsta majoratului, ci la capacitatea de munca şi cunoştinţele
agricole ale moştenitorului, în cazul decesului arendatorului,
consideram (deşi din textul citat nu rezulta clar aceasta
concluzie) ca vârsta moştenitorilor este indiferenta; dacă sunt
minori sau persoane puse sub interdicţie vor consimţi la
continuarea raporturilor de arendare cu abilitările prevăzute de
lege (după cum sunt persoane lipsite de capacitate de exerciţiu
sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, ţinând seama şi de faptul
ca arendarea este, în principiu, un act de administrare).
Pentru cazul decesului arendaşului, legea mai prevede ca,
dacă sunt mai mulţi moştenitori, ei pot conveni să continue în
comun exploatarea bunurilor agricole arendate sau să
desemneze pe unul dintre ei să continue exploatarea acestor
bunuri. Dacă moştenitorii nu se înţeleg, la cererea oricăruia
dintre ei, judecătoria în a cârei raza teritoriala se afla bunul
197
agricol poate desemna, prin ordonanţa preşedinţiala, pe unul
dintre ei pentru continuarea raporturilor de arendare (art.251
alin.2).
Legea mai prevede obligaţia succesorilor arendatorului,
respectiv arendaşului decedat, de a înştiinţa consiliul local unde
contractul de arendare este înregistrat cu privire la subrogaţia în
drepturile şi obligaţiile părţii decedate (art.251 alin.3).
Expirarea termenului.
Problema încetării contractului la termenul stabilit
necesita o analiza speciala deoarece textele corespunzătoare din
lege sunt neclare si, practic, nu rezolva problema.
"Art. 12 - Contractul de arendare poate fi reînnoit potrivit
înţelegerii părţilor şi cu respectarea prevederilor prezentei legi.
Fiecare parte contractanta este obligata să înştiinţeze în
scris pe cealaltă parte, cu cel puţin l an înainte de expirarea
contractului, despre intenţia să de a reînnoi sau de a nu reînnoi
contractul de arendare."
Primul alineat conţine o dispoziţie inutila, cel puţin în
parte; dacă contractul iniţial putea fi încheiat prin acordul
părţilor şi cu respectarea legii, este evident ca el poate fi şi
reînnoit în aceleaşi condiţii (forma scrisa, înregistrare, durata şi
arenda determinat etc.).
Al doilea alineat este nu numai inutil, dar creează şi
confuzii, cerând ambelor părţi să comunice în scris, cu un an
înainte de expirarea termenului contractual, intenţia "de a
reînnoi sau de a nu reînnoi contractul", fără a preciza ce se
întâmpla dacă una dintre părţi comunica intenţia de a reînnoi,
iar cealaltă parte intenţia de a nu reînnoi contractul? Sau dacă
nici una dintre părţi nu comunica nimic ori una face o
comunicare, iar cealaltă parte nu-si manifesta voinţa? Sau dacă
manifestările de voinţa, fie şi convergente, au fost comunicate
cu mai puţin de un an înainte de expirarea termenului
contractual?
198
Dacă legiuitorul a voit să deroge de la dispoziţiile clare
ale Codului civil referitoare la tacita relocaţiune, trebuia să
răspundă la aceste întrebări întrucât în ipoteza opţiunilor
convergente (de exemplu, părţile se înţeleg să reînnoiască
contractul, indiferent ca acordul se realizează cu un an înainte
de expirarea termenului sau mai târziu, fie şi după expirarea
termenului contractual) textul nici nu era necesar.
Prin urmare, ce se întâmpla dacă manifestările de voinţa
(cu privire la soarta arendării după expirarea termenului
contractual) lipsesc sau sunt divergente?
Este evident ca reînnoirea contractului nu poate avea loc,
în nici un caz, împotriva voinţei arendaşului, în schimb, ar fi
fost indicat să se recunoască în favoarea lui şi în anumite
condiţii un drept la reînnoirea contractului chiar dacă
arendatorul si-ar fi manifestat voinţa în sens contrar. Numai ca,
un asemenea drept nu poate fi recunoscut în lipsa unei
dispoziţii legale exprese.
Rezulta ca, la expirarea termenului prevăzut, contractul
încetează, dacă nu a fost reînnoit (fie şi cu mai puţin de un an
înainte de expirarea termenului) cu acordul ambelor părţi
contractante . Mai mult decât atât se pare ca nu sunt aplicabile
nici dispoziţiile din Codul civil referitoare la tacita relocaţiune,
deoarece contractul de arendare poate fi reînnoit potrivit art.12
alin.l, numai în condiţiile legii speciale (forma scrisa
înregistrare etc.).
înseamnă că, după expirarea termenului, părţile nu mai au
obligaţii contractuale, iar eventuala folosire a bunurilor agricole
de către arendaş este lipsita de temei juridic, cu toate
consecinţele prevăzute de lege pentru aceasta situaţie (raporturi
extracontractuale).
Efectele înstrăinării bunurilor arendate prin acte între vil
Existenţa contractului de arendare nu atrage
indisponibilizarea (inalienabilitatea) bunurilor arendate. Astfel
199
 fiind, se pune întrebarea: ce se întâmpla în caz de înstrăinare a
bunurilor arendate de către arendatorul-proprietar?
Dacă arendaşul nu înţelege să exercite dreptul de
preempţiune sau nu are acest drept întrucât înstrăinarea nu se
face prin vânzare ori nu are ca obiect terenuri agricole din
extravilan, contractul de arendare va fi opozabil dobânditorului
în condiţiile prevăzute de lege în materia locaţiunii de imobile,
cu deosebirea ca, potrivit Legii nr.16/1994, sunt opozabile
numai contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate la
consiliul local (art.6 alin.4), indiferent de durata arendării.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de arendare.
Condiţiile de valabilitate ale contractului de arendare.
Obiectul şi termenul arendării.
Suportarea riscurilor.
Obligaţiile arendatorului.
Obligaţiile arendaşului.
încetarea contractului de arendare.
200
MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE ARENDARE
încheiat astăzi ..................La ......................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. S.C......................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L.,
cu sediul social în (localitatea) ............... , str .................Nr ..... ,
bloc ......... , scara ..........., etaj ........... , apartament .......... ,
judeţ/sector ............., înregistrată la Oficiul Reg. Corn.
..........................., sub nr ......................din.................................. ,
cod fiscal nr........................din.................... , având contul nr.
............................. , deschis la ............................ , reprezentată de
.........................., cu funcţia de .......................... în calitate de
arendator, pe de o parte, şi,
sau
1.1. D ............................ , domiciliat în .................................
Str............... , nr........... , bloc ..., scara ..., etaj ....... , ap. ...,
sector/judeţ ........................., născut la data de (ziua, luna, anul)
............................... în (localitatea) ......................... , sector/judeţ
......................... , fiul lui .................... Şi al ......................... ,
posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ......... Nr.
......................, eliberat de.............................. , cod numeric
personal .................... , în calitate de arendator , pe de o parte, şi
1.2. S.C .......................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L.,
cu sediul social în (localitatea)................, str.................Nr ......,
bloc .........., scara ..........., etaj ........... , apartament ..........,
judeţ/sector ............. , înregistrată la Oficiul Reg. Corn.
........................... , sub nr......................din ..................................,
cod fiscal nr........................din ...................., având contul nr.
.............................., deschis la ............................., reprezentată de
.......................... , cu funcţia de ......................... în calitate de
arendaş , pe de altă parte, Sau
1.1. D ............................., domiciliat în .................................
Str............... , nr........... , bloc ..., scara ..., etaj ....... , ap. ...,
sector/judeţ ........................., născut la data de (ziua, luna, anul)
201
 .............................. In
(localitatea) .........................., sector/judeţ
........................ , fiul
lui .................... Şi al ..........................,
posesorul buletinului (căiţii) de identitate seria ......... Nr.
..................... , eliberat de .......................... , cod numeric
personal.................... , în calitate de arendaş , pe de altă parte,
Au convenit să încheie prezentul contract de arendare, cu
respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI:
2.1. Arendatorul dă arendaşului următoarele bunuri 3)
2.2. Bunurile agricole arendate 4) sunt cuprinse în inventarul ce
constituie anexa nr ................. Şi sunt prezentate în planul de
situaţie anexa nr. 5)..................................................................
III. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR
3.1. Obligaţiile arendatorului sunt următoarele:
• să predea bunurile arendate la termenul şi în condiţiile
stabilite;
• să controleze oricând modul în care arendaşul administrează
bunurile arendate;
• alte obligaţii prevăzute de lege şi de prezentul contract.
Arendatorul garantează pe arendaş împotriva oricărei evicţiuni
totale sau parţiale, în conformitate cu prevederile legii.
3.2. Obligaţiile arendaşului sunt următoarele:
• să folosească bunurile arendate în scopul pentru care s-a făcut
arendarea, ca un bun proprietar şi în condiţiile stabilite de
prezentul contract;
• să menţină potenţialul productiv al bunurilor arendate;
• să restituie bunurile arendate la încetarea contractului;
• să plătească arenda la termenele şi în modalităţile stabilite în
prezentul contract;
• alte obligaţii prevăzute de lege şi de prezentul contract.
3.3. Arendaşul poate schimba categoria de folosinţă a terenului
arendat numai cu acordul scris al arendatorului şi cu respectarea
prevederilor legii.
3.4. Subarendarea parţială sau totală este interzisă.
IV. DURATA CONTRACTULUI
202
4.1. Părţile au convenit să încheie prezentul contract de
arendare pe termen de..................... ani111 .
4.2. Predarea bunurilor va avea loc la data de .........................,
dată la care începe executarea contractului.
4.3. Prin acordul părţilor, prezentul contract poate să înceteze şi
înainte de termen.
V. PREŢUL CONTRACTULUI
5.1. Părţile au convenit ca arendatorul să plătească o arendă de
'...., astfel112:..........
5.2. Impozitele şi taxele datorate, potrivit legii, pentru bunurile
agricole arendate sunt în sarcina arendatorului.
VI. CAZUL FORTUIT SAU DE FORŢĂ MAJORĂ
6.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de
neexecutarea la termen sau/şi de executarea în mod
necorespunzător - total sau parţial - a oricărei obligaţii care îi
revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a obligaţiei respective a fost
cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege.
Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice
celeilalte părţi, în termen de ................. (zile, ore), producerea
evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea
limitării consecinţelor lui.
6.2. Dacă în termen de.................. (zile, ore) de la producere
evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi
notifice încetarea de plin drept a prezentului contract fără ca
vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.
6.3. Dacă, înainte de a fi culeasă, recolta a pierit integral sau cel
puţin o jumătate din ea, ca urmare a unui caz fortuit sau de foiţă
majoră , arendaşul poate obţine o reducere de preţ dacă face
dovada îndeplinirii următoarelor condiţii:
" Dacă în contract nu s-a prevăzut nici un termen, arenda se consideră valabilă
pentru tot timpul necesar, astfel încât arendaşul să poată culege fructele, în cazul în
care, la expirarea termenului, arendaşul continuă să folosească bunurile agricole,
părţile se află în faţa unei rearendări (relocaţiune).
Arenda se poate plăti în bani, în natură, precum şi în bani şi în natură, potrivit
înţelegerii părţilor.
203
 • cauza pieirii totale sau parţiale a recoltei să se datoreze
cazului fortuit sau de forţă majoră;
• pierderea recoltei să fie anterioară culegerii ei;
• cel puţin o jumătate din recoltă să fi pierit în mod fortuit sau
din forţă majoră;
• pierderea suferită de arendaş să nu fi fost compensată din anii
precedenţi sau din anii următori.
VII. LITIGII
7.1. In cazul în care un litigiu nu s-a putut soluţiona cu acordul
părţilor sau prin arbitraj, oricare dintre ele poate cere, injustiţie,
în condiţiile legii, rezilierea prezentului contract.
VIII. REÎNNOIREA CONTRACTULUI
8.1. Prezentul contract poate fi reînnoit, printr-o înţelegere a
părţilor şi cu respectarea prevederilor legii.
8.2. Fiecare parte contractantă este obligată să încunoştinţeze,
în scris, cealaltă parte, cu cel puţin un an înainte de expirarea
prezentului contract, despre intenţia să de a-1 reînnoi sau de a
nu-I reînnoi.
IX. CLAUZE FINALE
9.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act
adiţional încheiat între părţile contractante.
9.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte
integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi
înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară
sau ulterioară încheierii lui.
9.3. în cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor,
neexercitarea, de partea care suferă vreun prejudiciu, a
dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent
bănesc a obligaţiei respective, nu înseamnă că ea a renunţat la
acest drept al său.
9.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de
................ Exemplare, din care ....................., astăzi
......................... , data semnării lui.
ARENDATOR ARENDAŞ
204
CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
SECŢIUNEA I. NOŢIUNEA CONTRACTULUI DE
ANTREPRIZA ŞI DELIMITAREA LUI FATA DE ALTE
CONTRACTE
Noţiune
Contractul de antrepriză reprezintă contractul în care una
din părţi (antreprenor) se obliga să execute pe riscul sau o
anumita lucrare pentru cealaltă parte (client) în schimbul unui
preţ.
Preţul este un element esenţial al antreprizei. Codul civil
-"preţ determinat", în cazul lucrărilor de mare amploare
contractul e nul dacă preţul nu e determinat sau determinabil în
momentul încheierii contractului.
Fără preţ contractul nu mai e antrepriză ci act dezinteresat
(nu liberalitate).
Delimitarea de alte contracte:
Datorita faptului ca antrepriza se aseamănă cu anumite
contracte este necesar să o deosebim de aceste contracte de
munca, locaţiune, vânzare, mandat şi depozit întrucât regulile
aplicabile sunt diferite.
De exemplu, obligaţia de garanţie pentru vicii,
răspunderea în caz de neexecutare, suportarea riscurilor, etc.
In baza contractului de munca salariul se plăteşte după
cantitatea şi calitatea muncii depuse, în cazul antreprizei se
plăteşte numai rezultatul muncii antreprenorului, predat
clientului. Salariatul îşi executa obligaţiile de serviciu fiind în
dependenta, subordonare juridica totala fata de patron şi obligat
să respecte regulile stabilite de acesta, respectiv regulamentul
de ordine interioara, programul de lucru, etc.
205
 Stabilindu-se un raport de prepuşenie, comitentul
răspunde fata de terţi pentru faptele persoanei încadrate în
muncă, respectiv prepusul, în schimb, antreprenorul care spre
deosebire de salariat poate fi şi comerciant se bucura de
independenta juridica cat priveşte modul de executare a lucrării
în conformitate cu comanda primita de la client, respectiv
proiecte, planuri, masuri sau alte directive.
In virtutea acestei independente este liber să încredinţeze
executarea efectiva, materiala, a lucrării sub îndrumarea să
nemijlocita, personala, unor lucrători sau subantreprenori. El
organizează munca după aprecierea să iar spre deosebire de
contractul de munca o efectuează pe propriul sau risc. întrucât
antreprenorul păstrează toata independenta în executarea
lucrării iar între părţile contractante nu se creează raport de
subordonare, clientul nu răspunde de pagubele cauzate de
antreprenor sau de lucrătorii săi terţilor şi nici de cele pe care
le-ar putea suferi aceştia din cauza accidentelor survenite în
cursul executării lucrării.
Antrepriza se deosebeşte şi de locuţiune prin faptul ca
preţul ultimei este determinat în raport cu durata folosinţei iar
contractul de antrepriza nu serveşte drept temei pentru folosinţa
unui lucru. Antrepriza nu este o varianta a locaţiunii ci un
contract independent.
Când antreprenorul se obliga a procura pe lângă munca să
şi materialul necesar pentru confecţionarea lucrului care face
obiectul contractului, preţul stabilit cuprinzând şi
contravaloarea materialului, operaţiunea juridica se aseamănă
cu vânzarea unui lucru viitor, de confecţionat, în acest caz,
contractul va fi calificat antrepriza daca din intenţia părţilor
rezulta ca procurarea materialului de către antreprenor nu
constituie decât o clauza accesorie a contractului, al cărui
obiect principal este realizarea lucrării privita ca rezultat.
Daca din contra materialul procurat de antreprenor este
elementul esenţial al contractului, depăşind în mod vădit
206
valoarea muncii, operaţia juridica trebuie calificata vânzare a
unui lucru viitor. In toate cazurile aprecierea trebuie să fie
făcuta cu multa atenţie, nu prin compararea pur aritmetica a
valorii celor doua prestaţii.
De exemplu, în cazul reparaţiilor făcute la autovehicule
valoarea pieselor care se înlocuiesc nu trebuie să fie adăugata la
valoarea materialelor folosite. Iar daca materialele necesare
executării lucrării sunt procurate de client sau daca este vorba
de executarea unor lucrări de construcţii pe terenul clientului
chiar cu materialele antreprenorului, contractul este de
antrepriza.
1. Caracterele juridice şi condiţiile de validitate ale
contractului de antrepriza
Antrepriza este un contract sinalagmatic (bilateral) cu
titlu oneros, comutativ, cu executare succesiva şi consensual.
Legea nu cere nici o forma speciala pentru validitatea lui.
Antrepriza este un contract consensual (iar nu real), chiar
daca lucrarea se executa asupra unui bun al clientului (reparaţii,
transformări etc.), deoarece predarea bunului în vederea
executării lucrării poate avea loc şi după încheierea
contractului. Cat priveşte proba contractului, se aplica regulile
de drept comun.
In principiu, antrepriza este un contract încheiat intuiţii
personae. Acest caracter vizează insa numai organizarea şi
conducerea lucrării de către antreprenor. Antreprenorul va fi
obligat să execute personal lucrarea numai daca exista clauza
contractuala în acest sens sau rezulta din împrejurări (de
exemplu, tabloul comandat unui pictor renumit, intervenţia
chirurgicala contractata cu un medic etc.).
Cat priveşte proprietatea, daca materialele sunt procurate
de antreprenor, el rămâne proprietarul lor şi al lucrării pana la
terminarea ei, după care clientul poate obţine predarea silita,
devenind proprietar. Daca materialele sunt procurate de client,
el păstrează proprietatea lor (si a lucrării) şi în cursul executării,
207
 creditorii antreprenorului neavând asupra lor drept de gaj
general.
Condiţii de validitate - aplicabile cele de drept comun ale
contractului.
Clientul trebuie să aibă, respectiv să îndeplinească
condiţiile prevăzute de lege pentru încheierea fie a actelor de
administrare, fie a actelor de dispoziţie, după cum contractul
reprezintă un act de administrare a patrimoniului (de exemplu,
reparaţii curente la un imobil) sau un act de dispoziţie (de
exemplu, construirea unei case).
In schimb, antreprenorul trebuie să aibă, în toate cazurile,
capacitate deplina de exerciţiu, întrucât antrepriza este un
contract civil, iar nu de munca, nu pot fi aplicate dispoziţiile
privitoare la capacitatea minorului de a încheia un contract de
munca
2. Reguli generale cu privire la contractul de
antrepriza
A. Problema riscurilor.
1. In materia contractului de antrepriza, potrivit regulilor
generale, riscul pieirii fortuite a lucrului (materialelor) este
suportat de proprietar (res perit domino).
In acest sens, art. 1479 C. Civ. Prevede: "Când lucrătorul
da materia, daca lucrul piere, fie în orice chip, înainte insa de a
şefi trădat, dauna rămâne în sarcina sa...". Aceasta dispoziţie
se explica prin faptul ca, după cum am văzut, antreprenorul
rămâne proprietarul materialelor pana la predarea lucrării
clientului şi suporta pagubele rezultate din pieirea lor, în
calitate de proprietar"3.
13
Daca materialele au fost procurate de client, în calitate de proprietar, el suporta
riscul pieirii lor. Deoarece insa materialele se găsesc în detenţiunea antreprenorului,
care este obligat să ia toate masurile necesare pentru păstrarea lor în bune condiţii, el va
fi ţinut să facă dovada ca pieirea s-a produs fără culpa din partea sa" (art. 1480 C. civ.).
208
2. Riscul contractului este suportat, în toate cazurile, de
antreprenor, deoarece s-a obligat pe riscul sau (art. 1479 şi
1481 C. Civ.) Şi este debitorul obligaţiei imposibil de executat
(res perit debitori). Prin urmare, daca executarea contractului
(predarea lucrării executate) devine imposibila datorita cazului
fortuit sau forţei majore, antreprenorul nu are dreptul la plata
preţului (remuneraţiei), căci nu a predat clientului rezultatul
muncii sale. Clientul va fi obligat să plătească preţul numai
daca a fost pus în întârziere în ceea ce priveşte obligaţia de a
verifica (recepţiona) şi de a lua în primire lucrarea executata.
Art. 1481 C. Civ. Mai precizează ca daca lucrul a pierit din
cauza unui viciu al materialelor procurate de client,
antreprenorul are dreptul să pretindă plata preţului, în acest caz,
de fapt, nu mai este vorba de riscuri (căci pieirea nu se produce
dintr-un caz fortuit sau de forţa majora), ci de suportarea
pagubei rezultate din procurarea de către client a unor materiale
necorespunzătoare.
Daca lucrarea executata, în parte sau total, a pierit fortuit,
dar executarea ulterioara (de exemplu, reconstrucţia) n-a
devenit prin aceasta imposibila, antreprenorul suporta riscul
contractului în sensul ca, deşi a executat lucrarea (sau o parte
din lucrare) de doua ori, clientul va fi obligat să plătească preţul
numai o singura data (cu excepţia celor doua cazuri menţionate:
punerea în întârziere a clientului şi viciile materialelor).
B. Recepţia lucrării constă în obligaţia clientului care
trebuie să ia în primire lucrarea după terminarea să integrala, în
cazul unui lucru ce se măsoară sau are mai multe bucăţi
-recepţia se poate pe părţi, părţile plătite considerându-se
verificate.
Odată cu recepţionarea şi luarea în primire clientul e
obligat să plătească preţul stabilit. Dacă s-a stabilit plata pe
măsura executării lucrării - clientul poate invoca excepţia - non
adimpleti contractus dacă antreprenorul nu-si executa
obligaţiile potrivit clauzelor contractuale.
209
 Răspunderea antreprenorului
1. Răspunderea pentru neexecutare.
In caz de neexecutare culpabila a lucrării antreprenorul
răspunde fata de client potrivit dreptului comun clauza penala,
daune-interese, fiind posibila şi obligarea antreprenorului la
executarea lucrării sub sancţiunea plaţii daunelor cominatorii
sau executarea în contul debitorului-antreprenor cu autorizaţia
justiţiei etc.).
2. Răspunderea pentru viciile lucrării.
Precizam, în primul rând, ca recepţia lucrării din partea
clientului fără obiecţii şi rezerve - daca nu a fost obţinută prin
frauda (fraus omnia currumpit) - echivalează cu descărcarea
antreprenorului şi decade pe client din dreptul de a invoca
ulterior viciile aparente ale lucrării. Pentru aceste viciu,
răspunderea antreprenorului poate fi angajata numai daca,
potrivit legii sau contractului el datorează garanţie, în cadrul
termenului stabilit, pentru lucrarea efectuata.
Antreprenorul răspunde insa, în toate cazurile, pentru
viciile ascunse ale materialelor procurate de el şi ale lucrării,
după ce a fost recepţionată de către client şi chiar daca lucrarea
nu a fost executata de către el personal (art. 1487 C. Cav.)"4.
încetarea
Potrivit Codului civil, contractul de antrepriza încetează
("se desfiinţează") prin moartea meseriaşului, arhitectului sau
antreprenorului (art. 1485). întrucât contractul se formează
intuitu personae - aptitudinile antreprenorului având
importanta, chiar daca nu executa personal lucrarea - este firesc
14
Conform art. 5 din Decr. nr. 167/1958, dreptul Ia acţiunea privitoare la viciile
ascunse ale unei lucrări executate se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, în
cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie. Daca viciile au fost ascunse cu
viclenie, se aplica termenul general de prescripţie.
Aceste termene de prescripţie încep să curgă de la data descoperirii viciilor, insa cel
mai târziu de la împlinirea unui an de la predare (art. 11 alin .1 din Decr. nr.
167/1957), acest termen de un an putând fi modificat prin convenţia părţilor
(garanţie convenţionala).
210
ca la moartea să contractul să înceteze. Clientul este insa
obligat să plătească moştenitorilor antreprenorului valoarea
lucrărilor executate şi a materialelor pregătite, în proporţie cu
preţul stabilit în contract, în măsura în care aceste lucrări şi
materiale ii sunt folositoare (art. 1486 C. Cav.). In cazul în care
contractul nu oferă elementele necesare, sumele de plătit se
determina prin experţi.
C. Reguli speciale privind antrepriza de construcţii
Construire (reconstruire, consolidare, modificare,
extindere etc.) de clădiri şi alte imobile (construcţii de orice fel,
precum şi lucrări de instalaţii şi reparaţii la construcţii, inclusiv
activităţile de proiectare a lucrărilor de construcţii.
Cu respectarea dispoziţiilor legii (excepţiile prevăzute) şi
cu respectarea autorizaţiei eliberate de prefecturi sau primarii.
Lucrările de construcţii pot fi realizate numai de persoane
fizice sau juridice autorizate.
Contractul - în forma scrisa în toate cazurile.
A) Subantrepriza. Antreprenorul are dreptul să
încredinţeze executarea unor părţi din lucrare unor
subantreprenori, încheind cu fiecare din ei un contract de
antrepriza.
Subantreprenorul are în raporturile cu antreprenorul rolul
de antreprenor şi din acest motiv se aplica regulile pentru
antrepriza.
Antreprenorii nu au calitatea de prepuşi - deci
antreprenorul nu răspunde în calitate de comitent pentru faptele
ilicite cauzatoare de prejudicii terţilor, la fel cum clientul nu
răspunde pentru faptele antreprenorului sau subantreprenorului.
Mai mulţi coantreprenori se obliga să execute o lucrare de
ansamblu (complexa) contractând direct cu clientul - ei nu au
calitatea de subantreprenori, chiar dacă unul din ei are calitatea
de coordonator. Fiecare răspunde pentru partea lui şi are dreptul
la partea din preţ. Aceasta dacă în contract nu s-a prevăzut
solidaritatea sau indivizibilitatea.
211
 B) Acţiunea directă a lucrătorilor (zidari, lemnari şi alţi
lucrători) întrebuinţaţi la clădirea unui edificiu sau altă lucrare
dată în antrepriză.
C) Răspunderea antreprenorului pentru calitatea
construcţiei
Codul civil - o singura regula speciala de răspundere
-antreprenorul de clădiri sau de alte lucrări însemnate răspunde
dacă construcţia se dărâma în tot sau în parte sau ameninţa
învederat dărâmarea din cauza unui viciu de construcţie sau al
terenului intr-un termen de 10 ani din ziua terminării lucrării
(art. 1483).
Termenul de 3 ani pentru descoperirea viciilor ascunse nu
modifica acest termen.
Art. 29 legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii
-răspunderea antreprenorului pentru viciile ascunse ale
construcţiei ivite în termen de 10 ani de la recepţia lucrării.
Pentru viciile de rezistenta rezultate din nerespectarea normelor
de proiectare şi execuţie în vigoare la data realizării ei
-răspunderea pe toata durata de existenţă a construcţiei.
Reglementarea specială privind răspunderea
antreprenorului priveşte raporturile lui cu clientul şi succesorii
lui în drepturi. Faţă de terţi contractul este o res inter alios acta -
răspunderea antreprenorului pentru pagubele cauzate.
Dreptul la acţiune pentru viciile ascunse - se prescrie la
împlinirea unui termen de 6 luni.
Ascunse cu viclene - termenul general de prescripţie.
Ambele încep de la data descoperirii viciilor.
Problema împărţirii răspunderii între antreprenor şi
arhitect - rezolvata în funcţie de clauzele din contract.
Clientul trebuie să dovedească doar existenţa viciului.
Culpa contractuala este prezumată. Antreprenorul poate
dovedi doar existenţa unei cauze străine exoneratoare de
răspundere.
212
D) Modificarea preţului
Preţ forfetar. Antreprenorul sau arhitectul care s-a
angajat să execute o lucrare după un plan stabilit cu clientul nu
poate cere o sporire de preţ (nici cu titlu de îmbogăţire fără
justa cauza) pe motiv ca s-a mărit preţul muncii sau al
materialelor nici pe motiv că a efectuat modificări sau adăugiri la
planul iniţial dacă acestea nu au fost aprobate de client în scris
şi modificările de preţ de asemenea stabilite cu clientul.
Preţ de deviz. Părţile se pot obliga şi pe baza unui deviz,
adică a unei preţuiri provizorii pe articole, care se poate
modifica după preţul materialelor şi mai ales prin adăugirea de
lucrări suplimentare. Aceasta e posibil întrucât "preţ
determinat" nu înseamnă sume fixe, invariabile ci şi stabilirea
criteriilor de determinare a lui.115
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Contractul de antrepriză. Noţiune şi delimitare faţă de alte
contracte.
Caracterele juridice ale contractului de antrepriză.
Problema riscurilor şi recepţia lucrării de antrepriză.
Reguli speciale privind antrepriză în construcţii.
Subantrepreiza.
Răspunderea antreprenorului pentru calitatea lucrării.
115
losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte
civile, Editura Oscar Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. III, Bucureşti,
2000,p. 76
213
 MODEL DE CONTRACT
S.C...... Cu sediul în........... înregistrata la Registrul Comerţului
sub nr .......... Având cont bancar nr ............ La Banca .........
Reprezentata prin dl./dna............ In calitate de ....., denumita
mai jos "Antreprenor", si
S.C..... Cu sediul în ..........înregistrata la Registrul Comerţului
sub nr......... Având cont bancar nr ........... La Banca .....
Reprezentata prin dl./dna ....... în calitate de....... , denumita mai
jos "Client",
A intervenit prezentul contract de antrepriza, după cum
urmează:
I. Obiectul contractului
Art. 1. - Antreprenorul se obliga să execute lucrarea de
construcţii solicitata de client, formata din ....... Conform
comenzii făcute de acesta şi înregistrata sub nr.... Din ....
Art. 2. - Construcţia va fi ridicata potrivit planurilor şi
aprobărilor prezentate de client şi care fac parte integranta din
prezentul contract.
Art. 3. - Materialele necesare executării în bune condiţii a
lucrării vor fi asigurate de către antreprenor.
Art. 4. - Obţinerea avizelor aferente lucrării cad în sarcina
clientului (sau a antreprenorului, dacă se convine în acest mod)
II. Termenul de executare
Art. 5. - Data la care vor începe lucrările este ...., iar durata lor
se stabileşte astfel:
- fundaţiile şi subsolul, până la data de .........
- ridicarea pereţilor, până la data de..........
- Acoperişul, până Ia data de .........
- tencuieli exterioare şi interioare, până la data de ..........
- instalaţii (sanitare, de încălzire, căldura, electricitate) până la
data de..
214
- montare tâmplărie şi obiecte sanitare, până la data de...........
- zugrăveli, până la data de .........
- finisaj, până la data de..........
- predarea lucrării la cheie, până la data de .........
III. Preţul şi condiţiile de plata a lucrărilor
Art. 6. - Clientul va confirma executării lucrărilor în scris la
datele stabilite în planul de mai sus şi va dispune achitarea
plăţilor părţile cuvenite. Art. 7. - Prin acordul ambelor părţi se
stabileşte ca la începerea
lucrărilor, clientul va plăti un avans în suma de ........
Reprezentând 20% din valoarea lucrărilor, iar pentru executarea
fiecăreia dintre operaţiuni va mai plăti 10%.
Art. 8. - Clientul îşi alege ca diriginte de şantier pe .......Care
poate solicita, pe baza de note scrise şi vizate modificări şi
completări fata de planul iniţial şi comanda făcuta. Pentru orice
modificare intervenita în planul iniţial se va stabili un preţ
suplimentar.
IV. Penalizări
Art. 9. - Depăşirea termenelor convenite în contract, atrage din
partea Antreprenorului o penalizare de ... % pe zi de întârziere.
Art. 10. - Neplata în termen de .. Zile după executarea fiecărei
etape a lucrării, are drept consecinţe penalizarea Clientului cu
....% pe zi.
V. Recepţia lucrărilor
Art. 11.- Recepţia lucrărilor se face pe faze de execuţie sub
semnătura dirigentului de şantier ca reprezentant al clientului şi
la încheierea lucrărilor când se încheie situaţia definitivă de
execuţie.
Art. 12. - Antreprenorul răspunde de calitatea lucrărilor astfel:
215
 - ziduri şi acoperiş....... ani
- instalaţii .......ani
- pardoseli, tencuieli....... ani
Art. 13. - Orice modificare a contractului se va face cu acordul
ambelor părţi contractante.
VI. Forţa majoră
Art. 14. - a) Forţa majora reprezintă toate evenimentele si/sau
situaţiile care scapă controlului părţii care invocă forţa majoră şi
care sunt imprevizibile, de neînlăturat şi apar după ce
contractul a fost încheiat, împiedicând sau întârziind total sau
parţial îndeplinirea obligaţiilor contractuale (accidente, criză de
energie, incendii, inundaţii, mişcări civile, acte guvernamentale,
catastrofe naturale, războaie, revoluţii, întârzieri ale
transporturilor etc.).
B) dacă o situaţie calificata ca forţa majora împiedica sau
întârzie parţial sau total realizarea prevederilor contractuale,
partea afectata va fi exonerata de răspundere pe perioada în
care a acţionat forţa majora.
C) Fiecare parte va depune toate eforturile pentru reducerea cu
cât mai mult posibil a întârzierilor datorate forţei majore.
Art. 15. - Toate eventualele litigii rezultând din prezentul
contract sau în legătură cu acesta şi pe care părţile nu le pot
soluţiona pe cale amiabilă vor fi rezolvate în fata instanţelor de
judecata competente. Art. 16. - Clauze finale
Contractul a fost încheiat astăzi .., în 2 exemplare originale,
câte unul pentru fiecare parte contractanta, ambele având
aceeaşi valabilitate.
Antreprenor
Client
216
ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAŢIE
(PROPRIU-ZIS)
1. NOŢIUNE şi CARACTERE JURIDICE
împrumutul de consumaţie este un contract prin care o
persoană, numită împrumutător, dă cu împrumut altei persoane,
numită împrumutat, o sumă de bani sau alte bunuri fungibile,
cu obligaţia, pentru împrumutat, să le restituie în aceeaşi
cantitate şi calitate la termenul scadent.116
Contractul de împrumut de consumaţie este un contact
real, unilateral (chiar dacă este cu titlu oneros, deoarece
obligaţia de restituire şi cea de plata a dobânzilor - e a
împrumutatului).
2. OBIECTUL CONTRACTULUI:
Lucruri fungibile (de gen) Lucruri consumptibile potrivit naturii
lor împrumutatul devine proprietar şi suporta riscurile.
Contractul este de regula cu titlu gratuit, dar poate fi şi
oneros.
3. CAPACITATEA PĂRŢILOR.
Imprumutătorul - capacitatea pentru acte de dispoziţie
şi să fie proprietarul lucrului.
împrumutatul - capacitatea pentru acte de dispoziţie
(dat pericolului de a fi obligat să restituie din patrimoniul sau
după consumare o valoare echivalenta).
Dovada contractului este supusa regulilor generale.
Bunurile fungibile sunt acele bunuri determinate numai în genere şi nu în specie:
bani, cereale, etc. Ele au o determinare concretizată prin cântărire, măsurare,
numărare.
217
 Dacă valoarea lucrului împrumutat - fără unirea cu
dobânzile - depăşeşte 250 lei - numai prin înscris autentic sau
sub semnătura privata (scris în întregime de împrumutat sau
cel puţin să adauge la sfârşit "bun şi aprobat" conform art. 1180
arătând în litere suma sau câtimea şi să iscălească cu singura
excepţie a înscrisului autentic nul ca atare când operează
conversiunea în înscris sub semnătura privată)
In caz de neconcordanta între conţinut şi cea arătata în
"bun" obligaţia se prezuma juris tantum pentru cantitatea mai
mica.
în caz de nerespectare a formalităţilor art. 1180 înscrisul e
nul ca înscris sub semnătura privata - e doar început de dovada
scrisa care poate fi completat cu orice mijloace de proba.
Neregularitatea înscrisului se acoperă prin:
• executarea voluntara a obligaţiei
• recunoaşterea expresa sau tacita a obligaţiei de
către împrumutat
înscrisul - suficient un singur exemplar (contract
unilateral).
Dovada cu martori - admisibila dacă împrumutatul
consimte sau dacă împrumutătorul - dovedeşte imposibilitatea
de a se reconstitui un înscris sau de a conserva înscrisul
preconstituit.
Regulile de mai sus - şi în privinţa probei executării
obligaţiei de restituire de către împrumutat cu particularitatea
ca "bun şi aprobat" vizează numai naşterea obligaţiei.
4. EFECTELE ÎMPRUMUTULUI DE CONSUMAŢIE
Obligaţiile împrumutatului
Obligaţia de restituire - de a restitui la scadenta lucruri
de acelaşi gen şi calitate art. 1584) indiferent de eventuala
sporire sau scădere a valorii lucrurilor din momentul încheierii
contractului şi cel al plătii.
218
Scadenta obligaţiei de restituire - nu se poate cere
restituire înainte de termen (art. 1581), în lipsa stipulării lui
-instanţa îl va determina, la fel şi în situaţia când s-a prevăzut ca
se va plăti când va fi cu putinţa sau va avea mijloace (art.
1583).
Art. 1583 se aplica şi când:
• s-a prevăzut sursa materială a restituirii lucrurilor
împrumutate
• se obligă să restituie lucrurile când va voi (cum
voluero)
Prescripţia acţiunii în restituire.
începutul cursului prescripţiei - în funcţie de scadenta
obligaţiei de restituire:
La expirarea termenului
De la data expirării termenului stabilit de instanţa în
temeiul art. 1583, iar de la data rămânerii definitive a hotărârii
date în acţiunea în pretenţii începe să curgă termenul de
prescripţie al dreptului de a cere executarea silita.
Altă opinie - Prescripţia începe să curgă de la data
încheierii contractului, potrivit art. 7 alin. 2 din Decretul nr.
167/1958.
Argumente:
O a doua acţiune în pretenţii după cea de stabilire a
termenului restituirii nu e oportună întrucât instanţa deja a
stabilit existenţa obligaţiei de restituire, astfel încât, de la data
stabilita curge termenul de prescripţie a dreptului de a cere
executarea silită.
Art. 7 se referă la obligaţiile al căror termen de executare
nu este stabilit necondiţionând incidenţa dispoziţiei de naşterea
dreptului la acţiune (exact sit art. 1582-1583)
Imprescriptibilitatea ar contraveni rostului prescripţiei de
mobilizare a titularilor drepturilor subiective sa-si valorifice
drepturile intr-un termen cat mai scurt
219
 Materia drepturilor de creanţa principiul
prescriptibilităţii.
Deşi nu se poate cere imediat restituirea - în sit când a
omis stipularea termenului - poate cere instanţei, chiar imediat,
stabilirea lui
Art. 7 alin. 2: în obligaţiile al căror termen de executare
nu este stabilit, Prescripţia începe să curgă de la data naşterii
raportului de drept"
Răspunderea împrumutatului - dacă la scadenta este în
imposibilitatea (deşi genera non pereunt) de a restitui lucruri de
acelaşi gen şi calitate - va face plata în bani, după valoarea pe
care o au lucrurile la termenul şi în locul unde urma a se face
restituirea (art. 1585 alin. 1).
Dacă termenul şi locul - nu au fost determinate - după
valoarea din momentul şi locul încheierii contractului (art. 1585
alin. 2).
Reglementarea - derogatorie de la regulile generale ale
răspunderii civile contractuale - avantajând sau dezavantajând
pe una din părţi. De aceea interpretarea va fi restrictiva - numai
în cazul executării obligaţiei de restituire prin echivalent la
scadenta stabilita în contract sau de instanţa.
în caz de întârziere împrumutatul datorează
daune-interese compensatorii (de la data pronunţării hotărârii)
şi daune-interese moratorii (de la data cererii prin judecata a
împrumutului).
Obligaţiile împrumutătorului - în principiu nu are nici
una pozitiva, cheltuielile de conservare fiind în sarcina
împrumutatului.
220
ÎMPRUMUTUL CU DOBÂNDĂ
1. NOŢIUNE - împrumută torul pretinde de la
împrumutat, pe lângă obligaţia de restituire, o prestaţie
oarecare în schimbul transferării proprietăţii lucrului
împrumutat. Prestaţia - de regula - o suma de bani
(dobânda).
2. OBIECTUL CONTRACTULUI
Contractul are un obiect dublu - lucrul (capital) şi
dobândă.
Lucrul împrumutat - în cazul împrumutului în bani, la
scadenta trebuie restituita suma indiferent de scăderea sau
sporirea valorii banilor, cu excepţia cazului când prin acte
normative speciale se dispune altfel.
Dobânda - nu poate depăşi dobânda legală - de 6% pe an
(potrivit decretului 311/1954).
Obligaţia de a plăti una mai mare - nulă de drept iar
creditorul pierde dreptul şi la cea legala pe lângă aplicarea
sancţiunilor penale. Dobânzile încasate în contra legii - revin
statului.
Dobânda se calculează numai asupra capitalului,
anatocismul interzis.
Interzisă şi perceperea anticipata a dobânzilor.
Pentru ca împrumutul să fie cu dobândă - trebuie clauza
în acest sens, dobândă necurgând de drept.
Dacă împrumutatul plăteşte dobânzi fără să fi fost
stipulate sau unele mai mari - nu le poate plăti şi nici imputa
asupra capitalului, decât în situaţia când dovedeşte ca a fost în
eroare.
221
 Dobânzile - în lipsa unor termene stabilite - se plătesc
lunar.
Dovada plătii dobânzilor - potrivit dreptului comun,
inclusiv prin prezumţia absoluta de liberare a debitorului
rezultând din remiterea voluntara a titlului (original sau a copiei
legalizate).
Regulă speciala în C. Civ. dacă împrumutătorul
eliberează o chitanţa de primire a capitalului fără a face
menţiune de dobânzi - se considera plătite (prezumţie absoluta)
-art. 1590.
Prezumţia se aplica şi în caz de plata parţială, cu
precizările:
Dacă chitanţa s-a dat pentru plata parţială a capitalului
datorat - prezumata plata dobânzii aferente acestuia
Chitanţa eliberată pentru primirea unei părţi din datorie
(capital şi dobânzile aferente) - se aplica regulile imputaţiei
plătii, suma plătită se imputa cu întâietate asupra dobânzilor.
Reguli speciale privind răspunderea împrumutatului
pentru nerespectarea obligaţiilor în cazul împrumuturilor
băneşti -- se aplica dreptul comun din materia răspunderii
contractuale cu particularităţile:
Daunele moratorii - echivalente cu dobândă legală Creditorul nu e
obligat să dovedească paguba suferita Punerea în întârziere a
debitorului se poate face numai printr-o cerere de chemare în
judecata, nu şi prin notificare.
Precizări în legătură cu punerea în întârziere numai prin
cerere de chemare în judecata:
Dobânda moratorie nu poate fi ceruta decât pentru suma
restanta de la data introducerii acţiunii (chiar dacă pana în acel
moment s-a plătit cu întârziere)
Pentru a face să curgă dobânda moratorie trebuie ca ea să
fi fost expres solicitata în acţiune
în cazul împrumutului bănesc cu dobânda ea se acorda nu
numai de la data cererii de chemare în judecata ci şi pentru
222
trecut, întrucât reprezintă fructe civile şi nu daune-interese
pentru neexecutarea unei obligaţii băneşti
Se aplica numai în cazul neexecutării obligaţiilor băneşti
contractuale, în materia răspunderii civile delictuale - debitorul
este pus de drept în întârziere
în caz de plata nedatorata accipiensul de rea-credinţă
datorează dobânzi din ziua plătii şi nu de la data rămânerii
definitive a hotărârii. Cel de buna-credinţa - - de la data
intentării acţiunii în restituire (de Ia care nu mai e de
buna-credinţa).
Prescripţia dreptului la acţiune pentru plata
dobânzilor - dreptul la acţiune pentru plata dobânzilor se
stinge pentru fiecare din prestaţiile succesive printr-o
prescripţie deosebita (art. 12 Decretul nr. 167/1958), termenul
calculându-se de la data exigibilităţii fiecărei rate de dobânda.
Nu se aplica regula accesorium sequitur principale pentru
ca dreptul la dobânzi nu se naşte odată cu dreptul la creanţa
principala deoarece momentul începerii cursului nu e legat de
începutul prescripţiei dreptului la acţiune privind pretenţia
principala117.
Independenta creanţei având ca obiect dobânzile - are
caracter relativ - dacă creanţa principala s-a stins prin
prescripţie se stinge şi dreptul la dobânzile convenţionale
pentru perioada pana la stingerea datoriei principale, chiar dacă
nu se împlinise pentru ele termenul.
Aceste reguli se aplica atât în privinţa dobânzilor cu
natura juridica a fructelor civile cat şi a celor moratorii. Pentru
cele moratorii - la scadenta fiecărei rate de dobânda începe
curgerea termenului de prescripţie a dreptului de a cere
executarea silita.
17
losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte civile, Editura Oscar
Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. III, Bucureşti, 2000,p. 87
223
 3. STINGEREA ÎMPRUMUTULUI DE CONSUMAŢIE
Prin plata - făcuta la termenul prevăzut în contract sau
stabilit prin hotărâre judecătoreasca sau făcută de împrumutat
de bunăvoie.
Dacă termenul a fost stabilit în interesul ambelor părţi
-împrumutatul poate plăti înainte cu consimţământul
creditorului.
In cazul celui cu dobândă se prezuma ca termenul e în
interesul ambelor părţi.
Alte moduri de stingere - potrivit dreptului comun prin:
• Remiterea de datorie
• Confuziunea
• Darea în plata
• Compensaţia având ca obiect lucruri fungibile
In caz de moarte a oricăreia dintre părţi - drepturile şi
obligaţiile rezultând din împrumut se transmit moştenitorilor
potrivit regulilor generale.
Termenul restituirii poate fi stabilit în contract în raport
de moartea uneia din părţi.
Rezilierea înainte de scadenta - pentru neexecutare
-poate fi admisa dacă împrumutatul în afară obligaţiei de
restituire îşi asuma şi obligaţii pe care nu le respecta.
224
ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINŢA
(COMODATUL)
1. NOŢIUNE şi CARACTERE JURIDICE
împrumutul de folosinţa (comodatul) este un contract prin
care o persoana, numita comodant, remite spre folosinţa
temporara unei alte persoane, numita comodatar, un lucru
determinat cu obligaţia pentru acesta din urma de a-1 restitui în
natura, în individualitatea sa. (art. 1560 Cod Civil).
Comodantul face parte din categoria contractelor reale ,
pentru încheierea lui fiind necesara atât realizarea acordului de
voinţa, cat şi predarea (traductiunea) lucrului are formează
obiectul contractului
Comodantul este un contract esenţialmente gratuit (art
1561 C. Civ)"8
Daca s-ar stipula o contravaloare pentru folosinţa
lucrului împrumutat, contractul s-ar transforma intr-un contract
de locaţiune de lucruri
2. OBIECTUL CONTRACTULUI
Comodatul poate avea ca obiect numai lucruri nefungibile
(individual determinate), urmează să fie restituite în natura, în
individualitatea lor.
Pot constitui obiectul contractului lucrurile
neconsumptibile a căror folosire nu implica, la prima
întrebuinţare, consumarea substanţei ori înstrăinarea lor.
Obiectul contractului de comodat îl poate forma orice
lucru-mobil sau imobil- în măsura în care împrumutarea nu
este interzisă prin norme speciale ori permisa numai în anumite
condiţii.
Gratuitatea contractului nu se opune inse stipulării în contract a unei sume de
bani, care să reprezinte echivalentul uzurii suferite de lucru din cauza folosinţei.
Aceasta nu transforma comodatul intr-un contract cu titlu oneros, ci reprezintă o
concretizare a obligaţiei de restituire a lucrului în starea în care a fost predat.
225
 Chiar şi drepturile incorporate pot forma obiectul
contractului (ex. Dreptul de proprietate industriala asupra mărcii,
brevetului) în măsura în care legea speciala nu prevede altfel.
în privinţa bunurilor proprietate publica, se prevede, pe
de o parte inaliebilitatea, iar pe de alta parte posibilitatea
închirierii sau concesionarii, în lipsa interdicţiei, nu se exclude
posibilitatea transmiterii folosinţei cu titlu gratuit (comodat),
daca ea se justifica printr-un interes public (ex: obiecte de
muzeu pentru organizarea unei expoziţii).
3. CAPACITATEA PĂRŢILOR
Capacitatea pentru a încheia acte de administrare.
Comodantul poate să nu aibă calitatea de proprietar.
Comodatarul nu poate împrumuta lucrul, căci îl deţine
numai pentru folosinţa proprie (art. 1560), dacă părţile nu s-au
înţeles altfel119.
Dovada contractului - conform regulilor generale (art.
1191 şi urm) fiind suficient ca înscrisul sub semnătura privată
cerut ad probationem dacă valoarea depăşeşte 250 lei să fie
redactat intr-un singur exemplar.
Nu se aplica nici dispoziţiile referitoare la 'bun şi
aprobat".
4. EFECTELE CONTRACTULUI DE COMODAT
Obligaţiile comodatarului
Conservarea lucrului - ca un bun proprietar (art. 1564)
şi chiar mai bine decât de lucrurile sale, pe care este obligat să le
sacrifice, la nevoie, în vederea conservării lucrului
împrumutat, întrucât contractul e încheiat în interesul sau.
Comodatul nefiind translativ de proprietate, comodantul poate să nu aibă calitatea
de proprietar -poate fi un uzufructuar sau locatar, daca potrivit legii sau convenţiei
transmiterea folosinţei nu este interzisa. Comodatarul insa nu poate împrumuta lucrul
căci îl deţine numai pentru folosirea proprie, daca părţile nu s-au înţeles altfel.
226
Folosirea lucrului potrivit destinaţiei - sub sancţiunea
de a plăti daune interese şi de a suporta riscul pieirii fortuite şi
rezilierea contractului.
Suportarea cheltuielilor de folosinţa - neavând dreptul
să ceara restituirea acestora care sunt un accesoriu al folosinţei.
Restituirea lucrului - principala obligaţie (art. 1560).
Comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere
echivalentul în bani, dacă restituirea în natura este posibila.
Chiar dacă lucrul s-a deteriorat din culpa comodatarului -el
este obligat sa-1 repare şi sa-1 restituie.
Echivalent numai în ipoteza "imposibilităţii de
executare a reparării în natura"
- dacă ambele părţi optează în acest sens
- comodatarul dovedeşte ca executarea în natura nu-i mai
foloseşte.
Lucrul împrumutat este producător de fructe şi părţile nu
au convenit altfel -- comodatarul este obligat să le restituie
odată cu lucrul, având însă dreptul la restituirea cheltuielilor
făcute cu producerea lor.
Comodatarul nu poate retine lucrul în compensaţie - cele
doua datorii neavând de obiect lucruri fungibile de aceeaşi
specie.
Comodatarul are însă drept de retenţie pana la plata
cheltuielilor extraordinare, necesar şi urgente făcute pentru
conservarea lucrului şi a despăgubirilor pentru viciile lucrului.
Dreptul de retenţie poate fi exercitat doar pentru
garantarea creanţelor născute în legătură cu lucrul împrumutat.
Pe aceasta perioada nu mai poate folosi luciul, întrucât
retenţia nu conferă drept de folosinţa.
Acţiunile pe care le are comodantul în cazul când
comodalarul refuz fără temei restituirea lucrului:
Acţiune reala în revendicare
227
 Acţiune personală care deriva din contract. Ea este însă
supusa prescripţiei şi nu poate fi intentata împotriva terţilor care
deţin lucrul împrumutat.
Scadenta obligaţiei de restituire - restituirea nu se
poate cere înainte de împlinirea termenului stipulat sau înainte
de a se fi îndestulat trebuinţa comodatarului ce s-a avut în
vedere la încheierea contractului.
Dacă lucrul este de folosinţa permanenta, şi nu s-a
prevăzut un termen - instanţa.
Restituirea lucrului nu poate depinde exclusiv de voinţa
comodantului dacă posibilitatea denunţării unilaterale nu a fost
prevăzuta în contract.
Regula derogatorie - înainte de împlinirea termenului
-instanţa poate obliga la restituire dacă comodantul cade intr-o
mare şi neprevăzuta trebuinţa.
Prescripţia acţiunii în restituire - începutul cursului
-în funcţie de scadenta obligaţiei de restituire.
Termenul general de prescripţie - curge de la expirarea
termenului convenit sau de la dat îndestulării...
In cazul lucrului de folosinţa permanenta când nu e
prevăzut un termen -- de la dat încheierii contractului iar
Prescripţia dreptului de a cere executare silita - de la data
rămânerii definitive a hotărârii, sau de la data împlinirii
termenului stabilit de instanţa.
5. RĂSPUNDEREA COMODATARULUI
Comodatarul răspunde pentru deteriorarea sau pi ei rea - în
tot sau în parte - a lucrului, dacă nu dovedeşte ca pieirea s-a
produs fortuit sau ca deteriorarea este consecinţa folosirii
potrivit destinaţiei şi fără nici o culpa din partea să (art. 1568 şi
art. 1082-1083).
=>Sarcina probei incumba comodatarului. Comodatarul
răspunde şi pentru deteriorarea produsa de către cel căruia I 1-a
încredinţat, cu orice titlu.
228
în caz de pluralitate de comodatari - răspund solidar.
Comodatarul are acţiune în regres împotriva terţului, în baza
raportului juridic cu acesta.
Comodantul împotriva terţului:
- pe calea acţiunii oblice, subrogându-se în drepturile
comodatarului.
Acţiune delictuala - în calitate de proprietar al lucrului în
caz de pieire, evaluarea se face după pronunţarea
hotărârii astfel încât comodantul sa-si poată procura un lucru
identic cu cel împrumutat.
6. SUPORTAREA RISCURILOR DE CĂTRE COMODAT AR
în general ele sunt suportate de comodant în calitate de
proprietar - totuşi uneori le suporta Comodatarul -daca:
întrebuinţează lucrul contrar destinaţiei determinata prin
natura lui sau prin convenţie
Prelungeşte folosinţa după scadenta şi nu dovedeşte ca
lucrul ar fi pierit şi la comodant
Ar fi putut salva lucrul împrumutat înlocuindu-1 cu un
bun al sau
Ambele lucruri fiind în pericol a salvat doar bunul sau,
indiferent de valoarea celor doua bunuri
Lucrul a fost evaluat în momentul contractării
Aceste dispoziţii sunt însă supletive.
7. PLURALITATEA DE COMODATARI
Comodatarii răspund solidar fata de comodant pentru
executarea obligaţiilor
E solidaritate legala pasiva.
Poate fi înlăturata, în tot sau în parte, printr-o clauza
expresa contrara.
Obligaţiile comodantului
229
 Regula - comodatul nu creează obligaţii decât în sarcina NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
comodatarului - contract unilateral, în cursul executării lui se
pot naşte unele obligaţii pentru comodant. împrumutul de folosinţă (comodatul) - noţiune şi caractere
Restituirea cheltuielilor de conservare - cele făcute în juridice.
vederea conservării lucrului, cheltuieli cu caracter extraordinar, Obligaţiile comodatarului.
necesar şi foarte urgent (art. 1574). Se naşte din gestiune
Obligaţiile comodantului.
intereselor altuia, sau din îmbogăţirea fără justa cauza.
împrumutul de consumaţie. Noţiune şi caractere juridice.
Comodatarul poate cere - pe acelaşi temei - restituirea
cheltuielilor cu producerea fructelor. Obligaţiile împrumutatului.
Plata despăgubirilor - pentru daunele provocate de Obligaţiile împrumutătorului.
viciile lucrului dacă el avea cunoştinţa de ele şi nu le-a adus la împrumutul cu dobândă.
cunoştinţa comodatarului (art. 1575).
Este delictuala (pentru doi sau culpa grava) - sarcina
probei - a comodatarului. MODEL DE CONTRACT
Pentru stânjenirea comodatarului în folosirea lucrului de
către terţul căruia i-a transmis dreptul de proprietate - pe teren CONTRACT DE COMODAT AUTO
delictual în baza art. 998-999. Intre
subsemnaţii:.______________________ --------------- ---- '
8. STINGEREA EFECTELOR COMODATULUI cetăţean român, domiciliat în ______________
______________________________________ >
Prin restituirea lucrului - în stare corespunzătoare, la
posesor al BI/CI ___________, în calitate de comodant, si
termenul prevăzut în contract sau după satisfacerea trebuinţelor
comodatarului sau termenul stabilit da instanţa
SC _____________SRL, cu sediul în ________________,
Poate restitui şi înainte de scadenţă - dacă prin contract
înregistrata! la ORC sub nr. __________ , prin reprezentant
nu s-a prevăzut altfel.
__________ , domiciliat în ________ , în calitate de comodatar,
Prin reziliere - în caz de nerespectare a obligaţiilor de
către comodatar, se poate cere, conform regulilor generale, deşi A intervenit prezentul contract de comodat în următoarele
contractul e unilateral şi părţile nu au stipulat un pact comisoriu
expres. condiţii:
DESCRIERE
Prin moartea comodatarului - dacă contractul a fost
Contract de comodat auto
încheiat în privinţa comodatarului ţinându-se seama de
Eu, _____________ , dau spre folosinţa cu titlu gratuit SC
persoana lui - moştenitorii sunt obligaţi să restituie imediat
_________________ SRL, prin reprezentant
bunul, chiar dacă în contract s-a prevăzut un termen ulterior
_____________ ,
(art. 1563).
autoturismul proprietatea mea marca ___________ ;—, cu nr.
de înmatriculare ___________ , având numărul de identificare
230 _________________ , număr de omologare________ /.________ .,
culoarea ________________•
231
SCOP MODEL NR. 2
Contract de comodat auto
împrumutul se face în scopul utilizării autoturismului în Intre subsemnaţii: ___________, domiciliat în ___________ ,
interesul societăţii de mai sus, precum şi în vederea efectuării în calitate de împrumutător si ______________ , domiciliat în
unor calatorii în tara şi străinătate, pe o perioada de ______________ , în calitate de împrumutat, a intervenit
_______ ani începând cu data autentificării. prezentul contract de împrumut în următoarele condiţii:
SUMA
CHELTUIELI Contract de împrumut
Contract de comodat auto Eu, _________ , dau cu titlu de împrumut astăzi, data semnării
Toate cheltuielile privind înterţinerea autoturismului (reparaţie, actului, lui _________ suma de_________EUR ( _______ ),
combustibil, accesorii, impozite, asigurări, etc.) Cad în sarcina echivalentul sumei de _________ lei (___________) la cursul
comodatarului. de __________/ EUR, cu obligaţia acestuia de a-mi restitui
SC SRL, prin reprezentant suma în aceeaşi moneda la data de______________ -
_________________ , primesc de la _____________ _,
autoturismul descris mai sus în scopul şi condiţiile arătate şi mă Subsemnatul,_________ , declar ca am primit cu titlul de
oblig să le restitui proprietarului la momentul expirării împrumut de la _________ suma _________ , echivalentul
prezentului contract. sumei de_____________ lei ( __________________ ), astăzi
împrumutul se face în condiţiile prevăzute de art.1560 şi data semnării actului şi mă oblig să restitui suma în condiţiile
următoarele din Codul Civil. stabilite de împrumutător.
împrumutul se face în condiţiile art.1576 Cod Civil şi urm. Fără
dobânda.
în cazul în care termenul de restituire nu este respectat,
împrumutatul este pus de drept în întârziere, fără vreo alta
formalitate sau curgerea vreunui termen, prezentul contract
constituind titlu executoriu.
Taxele ocazionate de perfectarea actului cad în sarcina
împrumutatului.
Redactat şi procesat de _____________în trei exemplare, din
care doua exemplare s-au eliberat părţilor.
ÎMPRUMUTĂTOR___________________ -

IMPRUMUTAT__ __________________

232 233
 MODEL NR. 3
CONTRACT DE ÎMPRUMUT CU DOBÂNDA
Intre subsemnaţii:
1. Creditor................. Domiciliat......................
2. Debitor ............... Domiciliat în ................... A intervenit
prezentul CONTRACT de împrumut cu dobânda.
I. Eu, debitorul, declar ca am împrumutat de la creditorul
............. , suma de ......... Lei, pe care am primit-o la semnarea
acestui contract şi aceasta declaraţie a mea are valoare de
chitanţa autentica de primire a acestei sume.
- Dobânda curenta este de ........... , plătibila ........... (lunar, la
data de.........., trimestrial, la data de .......... , semestrial, la data
de ........ Sau la datele de .............);
- Termenul împrumutului este de........... Care curge de la data
încheierii acestui CONTRACT, termen facultativ pentru debitor
care poate achita împrumutul intr-un termen mai scurt şi
obligatoriu pentru creditor.
- Plăţile capitalului şi ale dobânzilor se vor face la domiciliul
creditorului.
- dacă debitorul nu va plăti o rata de dobânda la vreunul din
termenele de mai sus, între capitalul împrumutat devine de
îndată exigibil.
- în caz de neplata a capitalului împrumutat la termenul stabilit
sau de neplata a unei rate a dobânzilor, creditorul poate investi
prezentul CONTRACT cu formula executorie şi fără somaţie să
treacă la executarea silita a acestui CONTRACT
- pentru orice comunicare de acte judiciare sau extrajudiciare,
eu, debitorul, îmi aleg domiciliul în....................
II. Eu, creditorul ............. , declar ca am împrumutat pe debitor
cu suma de ............, pe care i-am plătit-o la semnarea acestui
CONTRACT pe care-1 accept.
încheiat astăzi .......... în .......Exemplare.
CREDITOR DEBITOR,
234
CONTRACTUL DE DEPOZIT
SECŢIUNEA I. NOŢIUNEA , CARACTERELE JURIDICE şi
FELURILE CONTRACTULUI DE DEPOZIT
1. Noţiune
Depozitul ca acel contract în temeiul căruia o persoană,
numită deponent, remite un lucru unei alte persoane, numite
depozitar, care se obligă cu sau fără plată - să-1 păstreze şi să-1
restituie în natură la cererea deponentului120.
Deci din definiţia de mai sus rezultă că scopul urmărit de
părţi la încheierea unui contract de depozit este conservarea
substanţei bunului care reprezintă obiectul contractului,
asigurarea integrităţi lui şi păstrarea calităţilor utile, care este o
obligaţie de a face, de a presta anumite servicii . în cazurile
când scopul principal al contractului nu este conservarea
bunului, chiar dacă deţinătorul are o asemenea obligaţie,
raporturile dintre părţi nu mai pot fi calificate ca raporturi de
depozit, ci ca nişte raporturi de vânzare-cumpărare, de
antrepriză sau chiar ale unui contract nenumit.
2. Caractere juridice:
A) Este un contract unilateral sau sinalagmatic:
Deoarece atât depozitarul cât şi deponentul dobândeşte
drepturi şi obligaţii reciproce în acest contract. Astfel în
contractul oneros de depozit, obligaţia depozitarului de a păstra
bunul este corelativă şi interdependentă cu obligaţia
deponentului de a achita remuneraţia.
în cazul depozitului gratuit obligaţiile părţilor sunt
interdependente şi corelative în măsura în care deponentul este
a se vedea Codul Civil art. 1591
120
235
 ţinut să repare daunele cauzate prin neexecutarea obligaţiei de
predare a bunului spre păstrare, iar depozitarul este în drept să
refuze primirea bunului în cazul în care nu i-a fost predat în
termen.
B) Este un contract cu titlu oneros, dar poate fi şi cu
titlu gratuit:
în dreptul roman contractul real de depozit avea un
caracter esenţialente gratuit; stipularea unui salariu îl
transforma în locaţiune de servicii sau în contract nenumit.
Dreptul vechi francez a păstrat intacte în această materie
principiile romane. Bunele oficii pe care depozitarul le face în
mod dezinteresat se explică prin relaţiile de amiciţie dintre
părţi, iar depozitul presupune, ca o condiţie de esenţa sa,
gratuitatea. Legislaţiile recente recunosc în mod direct
aptitudinea depozitului de a deveni un contract integral
interesat. Codul civil german şi cel elveţian al obligaţiunilor
admit că acordul de voinţă al părţilor manifestat expres, sau
dedus, în lipsa unei stipulaţii referitoare la salariu, chiar din
circumstanţe în care s-a încheiat contractul, dau depozitarului
dreptul la o remuneraţie în raport cu serviciile prestate121.
In cadrul contractelor cu titlu gratuit depozitul reprezintă
un act dezinteresat prin faptul că patrimoniul depozitarului care
oferă serviciul nu se micşorează.
C) Este un contract translativ de drepturi: Depozitul nu este un
contract translativ de proprietate (cu excepţia depozitului
neregulat) şi, în lipsa unui acord expres, nici translativ de
folosinţă, dar totuşi în toate cazurile este translativ de posesie.
D) Este un contract cu conţinut patrimonial, unde
valoarea fiecărei obligaţii poate fi evaluată pe deplin.
E) Este un contract consensual:
121
5. Chibac, Gheorghe; Băieşu, Aurel. Drept civil. Contracte speciale. Editura Cartier,
Chişinău, 2005,p. 65
236
Deoarece părţile dobândesc drepturi : obligaţii din
momentul realizării consimţământului. Deşi sur opinii referitor
la caracterul real al contractului de depozit, u putem fi de
acord cu acest fapt, deoarece din momntul încheierii
contractului depozitarul dobândeşte obligaţia d a primi bunul
la păstrare, astfel cum aşa obligaţie în cazul conractului real nu
ar fi putut exista.
F) Acest contract poate fi încheiat atâtoersonal cât şi
prin reprezentant.
G) Este un contract numit şi de regulă reglementat. Dar
pot fi şi contracte de depozit nereglementate.
H) Contractul de depozit este un contractcomutativ.
Deoarece părţile cunosc din momentu încheierii lui
întinderea drepturilor şi obligaţiilor şi acestea ru depind de un
eveniment viitor şi incert. El face parte din categoria
contractelor cu executare succesivă, or , prestaţia depozitarului
nu poate fi realizată uno ictu, iar necesitatea întreprinderii
acţiunilor îndreptate spre păstrarea bunurilor persistă pe toată
durata de valabilitate a contractului.
3. Felurile contractului de depozit
*
In conformitate cu C. Civ. - distinge 2 feluri:
Depozit propriu-zis (este în toate cazurile convenţional,
are ca obiect numai lucruri mobile nelitigioase). Variante:
Depozitul necesar
Depozitul neregulat
Sechestru (are ca obiect bunuri litigioase;, şi poate fi nu
numai convenţional ci şi judiciar)
A. DEPOZITUL OBIŞNUIT (VOLUNTAR)
1. Obiectul contractului
Obiectul contractului îl constituie doar lucrruri mobile (art.
1593 alin. 1)
237
 ţinut să repare daunele cauzate prin neexecutarea obligaţiei de
predare a bunului spre păstrare, iar depozitarul este în drept să
refuze primirea bunului în cazul în care nu i-a fost predat în
termen.
B) Este un contract cu titlu oneros, dar poate fi şi cu
titlu gratuit:
In dreptul roman contractul real de depozit avea un
caracter esenţialente gratuit; stipularea unui salariu îl
transforma în locaţiune de servicii sau în contract nenumit.
Dreptul vechi francez a păstrat intacte în această materie
principiile romane. Bunele oficii pe care depozitarul le face în
mod dezinteresat se explică prin relaţiile de amiciţie dintre
părţi, iar depozitul presupune, ca o condiţie de esenţa sa,
gratuitatea. Legislaţiile recente recunosc în mod direct
aptitudinea depozitului de a deveni un contract integral
interesat. Codul civil german şi cel elveţian al obligaţiunilor
admit că acordul de voinţă al părţilor manifestat expres, sau
dedus, în lipsa unei stipulaţii referitoare la salariu, chiar din
circumstanţe în care s-a încheiat contractul, dau depozitarului
dreptul la o remuneraţie în raport cu serviciile prestate121.
In cadrul contractelor cu titlu gratuit depozitul reprezintă
un act dezinteresat prin faptul că patrimoniul depozitarului care
oferă serviciul nu se micşorează.
C) Este un contract translativ de drepturi:
Depozitul nu este un contract translativ de proprietate (cu
excepţia depozitului neregulat) şi, în lipsa unui acord expres,
nici translativ de folosinţă, dar totuşi în toate cazurile este
translativ de posesie.
D) Este un contract cu conţinut patrimonial, unde
valoarea fiecărei obligaţii poate fi evaluată pe deplin.
E) Este un contract consensual:
21
5. Chibac, Gheorghe; Băieşu, Aurel. Drept civil. Contracte speciale. Editura
Cartier, Chişinău, 2005,p. 65
236
Deoarece părţile dobândesc drepturi şi obligaţii din
momentul realizării consimţământului. Deşi sunt opinii referitor
la caracterul real al contractului de depozit, nu putem fi de
acord cu acest fapt, deoarece din momentul încheierii
contractului depozitarul dobândeşte obligaţia de a primi bunul
la păstrare, astfel cum aşa obligaţie în cazul contractului real nu
ar fi putut exista.
F) Acest contract poate fi încheiat atât personal cât şi
prin reprezentant.
G) Este un contract numit şi de regulă reglementat. Dar
pot fi şi contracte de depozit nereglementate.
H) Contractul de depozit este un contract comutativ.
Deoarece părţile cunosc din momentul încheierii lui
întinderea drepturilor şi obligaţiilor şi acestea nu depind de un
eveniment viitor şi incert. El face parte din categoria
contractelor cu executare succesivă, or , prestaţia depozitarului
nu poate fi realizată uno ictu, iar necesitatea întreprinderii
acţiunilor îndreptate spre păstrarea bunurilor persistă pe toată
durata de valabilitate a contractului.
3. Felurile contractului de depozit
în conformitate cu C. Civ. - distinge 2 feluri:
Depozit propriu-zis (este în toate cazurile convenţional,
are ca obiect numai lucruri mobile nelitigioase). Variante:
Depozitul necesar
Depozitul neregulat
Sechestru (are ca obiect bunuri litigioase, şi poate fi nu
numai convenţional ci şi judiciar)
A. DEPOZITUL OBIŞNUIT (VOLUNTAR)
1. Obiectul contractului
Obiectul contractului îl constituie doar lucruri mobile (ari.
1593 alin. 1)
237
 Acestea trebuie să fie corporale (datorita tradiţiunii).
Dar pot fi obiect şi creanţele constatate printr-un titlu la
purtător asimilate lucrurilor mobile corporale.
Bun individual determinat (deoarece trebuie restituit
însuşi lucrul depozitat).
2. Capacitatea părţilor:
Deponentul - să aibă capacitatea de a încheia acte de
administrare
Depozitarul - să aibă capacitatea de a face acte de
dispoziţie.
Nulitatea relativa pentru incapacitate poate fi invocata
numai de partea incapabila.
Codul civil - reglementează în mod special ipoteza
depozitului făcut de o persoana capabila către una incapabila
-când deponentul poate cere restituirea bunului cat timp se afla
în mâinile depozitarului incapabil, altfel având acţiune (de în
rem verso) numai în măsura îmbogăţirii depozitarului incapabil.
Codul civil - art. 1596 - inopozabilitatea depozitului fata
de proprietarul lucrului care n-a consimţit la încheierea
contractului.
3. Dovada contractului
Pentru a face dovada contractului depozitul trebuie să fie
constatat printr-un înscris (art. 1597), forma scrisa ceruta ad
probationem, indiferent de valoarea contractului.
Proba contractului poate fi făcuta şi cu martori sau
prezumţii dacă exista un început de dovada scrisa sau a fost
imposibilitate de a procura sau conserva dovada scrisa.
Dacă depozitarul recunoscând depozitul pretinde ca a
restituit acţiunea respinsa (in lipsa de alte probe)
mărturisirea fiind indivizibila.
238
4. Natura juridica a depozitului obişnuit şi delimitarea
lui fata de alte contracte
Depozitul obişnuit este caracterizat prin scopul
principal: păstrarea şi conservarea lucrului de către depozitar
prin care se deosebeşte de:
Contractul de depozit are tangenţe cu o serie de contracte
civile.
Depozitul prin scopul său, adică conservarea şi păstrarea
bunurilor, se deosebeşte de obligaţia de păstrare şi conservare
ce incumbă vânzătorului atunci când bunul vândut, transmis în
proprietatea cumpărătorului, nu se predă cu ocazia încheierii
contractului sau de obligaţia cumpărătorului de păstrare şi
conservare în cazul vânzării la probă sau la vedere, când lucrul i
se predă în vederea încercării, deşi proprietatea nu se
transmite cu ocazia încheierii contractului. In aceste cazuri
obligaţia de conservare este accesorie, fiind reglementată prin
dispoziţiile prevăzute pentru vânzare.
Depozitul are tangenţe cu contractul de locaţiune şi de
comodat. Comun pentru aceste contracte este faptul că ele
presupun transmiterea temporară a unui bun în posesiunea altei
persoane. Depozitul se deosebeşte de contractele menţionate
prin faptul că comodatul şi locaţiunea presupun transmiterea
folosinţei, pe când primul implică doar transmiterea posesiunii.
Un alt criteriu de delimitare este scopul transmiterii bunului în
aceste contracte. Astfel, dacă în contractele de comodat şi de
locaţiune bunul se transmite pentru a fi utilizat în interesul
persoanei care primeşte bunul (locatorul, respectiv
comodatarul), în cazul depozitului serviciul de păstrare este
oferit de depozitar persoanei care transmite bunul.
Delimitarea se face, şi în caz de litigiu, de către judecător
prin folosirea aceluiaşi criteriu al conţinutului principal al
convenţiei, operaţiune importantă pentru determinarea efectelor
contractului. Astfel, în timp ce la comodat nu se poate cere
239
 intempestiv restituirea lucrului, în principiu repararea bunului
în cazul depozitului se poate face ad nutum.
Delimitarea contractului de depozit de contractul de
împrumut prezintă interes în cazul depozitului neregulat. Atât
în cazul împrumutului cât şi în cazul depozitului neregulat
există obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi calitate şi în
aceeaşi cantitate. Distincţia o vom face după faptul în interesul
cui este încheiat contractul: depozitul se constituie în beneficiul
deponentului care este interesat în păstrarea bunului său şi care
va achita serviciul oferit de depozitar, iar împrumutul -- în
interesul împrumutătorului, care beneficiază de un serviciu din
partea împrumutatului, pentru care îi achită dobânda.
Depozitul cu titlu oneros se aseamănă şi cu contractul de
antrepriză, în cazul în care depozitarul efectuează anumite
lucrări în vederea conservării bunului. Şi în acest caz natura
juridică a contractului urmează să fie determinată după
conţinutul lui principal; păstrarea lucrului ,respectiv efectuarea
lucrării.
Depozitul trebuie deosebit de prestarea serviciilor de
pază. Deşi ambele contracte au drept scop păstrarea integrităţii
bunurilor, acest scop se realizează în mod diferit, în cazul
contractului de depozit bunul se transmite în posesiunea
depozitarului, ceea ce nu se întâmplă în cazul serviciilor de
pază. Obiectul contractului de prestare a serviciilor de pază
rămâne în posesiunea celui care a solicitat acest serviciu. Spre
deosebire de contractul de depozit ,serviciile de pază pot fi
prestate şi în privinţa bunurilor imobile, chiar şi ale persoanelor
fizice.
5. Efectele contractului de depozit obişnuit (voluntar)
Precizări prealabile - potrivit C. Civ. Culpa debitorului
contractual este prezumata în toate cazurile (juris tantum)
acesta fiind ţinut să dovedească - pentru a fi exonerat
-intervenţia unei cauze străine care nu-i poate fi imputata.
240
Deponentul nu e obligat să dovedească ca depozitarul nu
s-a comportat cu diligenta şi prudenta la care era ţinut - aşa
cum considera unii autori care pornesc de la calificarea
obligaţiei depozitarului în obligaţie de mijloace.
1. Obligaţiile depozitarului
A) obligaţia de a păstra lucrul primit în depozit
După încheierea contractului depozitarul se obligă să
primească bunul specificat spre păstrare în modul şi termenele
stabilite de contract. Neexecutarea acestei obligaţii sau
executarea ei necorespunzătoare obligă depozitarul să repare
daunele cauzate deponentului. Refuzul depozitarului de a primi
bunul spre păstrare se admite doar în cazurile când deponentul
nu a predat bunul în termenele prevăzute şi contractul nu
prevede alte consecinţe, în alte situaţii depozitarul este în drept
să solicite executarea în natură a obligaţiei de primire a bunului
spre păstrare122.
Principala obligaţie a depozitarului rezidă în asigurarea
păstrării bunului pe toată durata contractului. Păstrarea bunului
presupune întreprinderea tuturor măsurilor necesare pentru
asigurarea conformă a integrităţii bunului (evitarea furtului,
deteriorării, reducerii valorii bunului etc.). Conţinutul obligaţiei
de păstrare a bunului este determinat de categoria depozitului şi
de conţinutul contractului. Astfel, este greu de conceput că
camera de bagaje poate fi responsabilă de alterarea produselor
aflate în valiza lăsată spre păstrare, întinderea obligaţiei de
păstrare a bunului este diferită în funcţie de caracterul oneros
sau gratuit al contractului de depozit123.
în cadrul depozitului cu titlu oneros, depozitarul este
obligat să îngrijească de integritatea bunului primit cu prudenta
şi diligenta unui bun profesionist. Aceasta îl obligă pe depozitar
să întreprindă toate măsurile necesare pentru asigurarea
"" Trofimov, Igor. Drept civil. Contracte civile. Editura ARC, Chişinău, 2004, p. 87 23
idem nota 114, p. 88
241
 păstrării bunului, atât prevăzute de contract, cât şi neprevăzute,
însă necesare, determinate de împrejurările concrete.
Neexecutarea obligaţiei de păstrare a bunului ce rezultă
dintr-un contract cu titlu oneros se prezumă culpabilă,
depozitarul fiind ţinut să repare integral prejudiciul cauzat.
In cazul contractului cu titlu gratuit, depozitarul este dator
să se îngrijească de integritatea bunului ca de propriul bun.
Depozitul gratuit se încheie de regulă la iniţiativa
deponentului şi în interesul lui. Din acest considerent nu i se
poate pretinde depozitarului o grijă mai mare faţă de bunurile
deponentului decât de propriile bunuri. Alegând depozitarul,
deponentul îşi asumă şi riscurile legate de propria alegere. Dacă
deponentul se aştepta ca bunul său să fie păstrat în condiţii mai
bune, trebuia să aleagă o persoană mai diligentă, în caz de
neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligaţiei de
păstrare, culpa depozitarului va fi apreciată de fiecare dată
pornind de Ia diligenta depusă de depozitar la conservarea
propriilor lucruri. Astfel, dacă depozitarul a expus unui pericol
bunurile sale, în urma căruia au pierit sau au fost distruse şi
bunurile deponentului, depozitarul trebuie să demonstreze că a
păstrat bunurile deponentului în egală măsură cu bunurile sale,
ele fiind expuse aceluiaşi pericol. De exemplu, depozitarul nu va
răspunde pentru pierderea, distrugerea sau deteriorarea
bunului dacă el a salvat în caz de pericol numai bunurile sale şi nu
va dovedi că salvarea bunurilor primite la păstrare gratuit a fost
imposibilă.
Depozitarul la fel nu poartă răspundere pentru
distrugerea, pierderea sau deteriorarea bunului provenită din
forţă majoră, inclusiv cazul fortuit, în afară de cazul în care a
fost pus în întârziere pentru restituirea bunului.
Pornind de la caracterul intuitu personae al contractului,
depozitarul este ţinut să execute obligaţia de păstrare personal,
depozitarul nu este în drept, fără încuviinţarea deponentului, să
transmită unui terţ spre depozitare bunul primit [2. Art. 1091].
Regula instituită se explică prin faptul că deponentul alege
242
depozitarul ţinând cont de calităţile acestuia, cum ar fi diligenta
şi prudenţa manifestate în propriile afaceri, existenţa condiţiilor
necesare de păstrare, capacitatea de plată etc. In razul
nerespectării acestei obligaţii depozitarul va fi ţinut să repare
prejudiciul cauzat, indiferent de vinovăţia terţului căruia i-a
transmis bunul spre păstrare.
Dacă deponentul a consimţit la predarea bunului spre
păstrare unui terţ, depozitarul conservă răspunderea pentru
alegerea terţului şi a locului de depozitare. Astfel, dacă terţul nu
va executa culpabil obligaţia de păstrare, deponentul va fi
îndreptăţit să solicite repararea daunei de la depozitar, şi nu de
la terţ. Deci în cazul transmiterii bunului unui terţ cu
permisiunea deponentului relaţiile contractuale între depozitarul
iniţial şi deponent continuă, oarece nu ne aflăm în cazul unei
cesiuni de creanţă sau cesiuni de datorie, ci în situaţia
transmiterii executării obligaţiilor unor terţi, Codul Civil nu
prevede posibilitatea de a înainta pretenţii sau cerinţe persoanei
terţe de către deponent, precum şi persoana terţă deponentului.
Toate relaţiile decurg între depozitar şi deponent şi invers, cu
excepţia comiterii delictelor, atunci când fiecare răspunde de
sine stătător.
în egală măsură depozitarul nu este în drept să
administreze bunul transmis spre depozitare. Administrarea
bunului depozitat este privită ca o modificare a condiţiilor
contractuale şi, astfel, are loc compensarea daunelor. Excepţie
este cazul în care depozitarul este în drept să vândă bunul, dacă
este un pericol real de distrugere şi deteriorare altui.
Pe toată durata contractului depozitarul este ţinut să
respecte condiţiile de păstrare convenite de părţi. Dacă apare
necesitatea de a modifica condiţiile de păstrare (modul, locul
etc.), depozitarul o poate face doar după ce 1-a înştiinţat pe
deponent şi a obţinut autorizarea lui . Raţiunea instituirii acestei
norme este dictată de faptul că schimbarea condiţiilor de
depozitare poate afecta interesele deponentului. Schimbând
condiţiile de păstrare în lipsa acordului deponentului,
243
 depozitarul îşi asumă deplina responsabilitate pentru
eventualele consecinţe ale propriei decizii. Depozitarul este
îndreptăţit de a modifica modul, locul şi alte condiţii de
depozitare fără încuviinţarea deponentului doar în cazul când
aceasta este strict necesar pentru înlăturarea riscului distrugerii,
pierderii sau deteriorării bunului.
în situaţiile când apare un pericol real de deteriorare sau
degradare a bunului depozitat sau în prezenţa altor condiţii care
ameninţă siguranţa păstrării bunului, depozitarul este
împuternicit să-1 vândă la un preţ determinat de situaţia creată în
cazul în care întreprinderea altor măsuri este imposibilă sau
ineficientă şi doar dacă deponentul, fiind înştiinţat, nu poate să
întreprindă sau nu a întreprins nici o acţiune. Depozitarul este .
obligat să vândă bunul la preţul cel mai bun pentru deponent,
pornind de la împrejurările existente. Dacă împrejurările care au
determinat necesitatea vânzării bunurilor nu se datorează culpei
depozitarului (forţa majoră), el poate să-şi reţină cheltuielile
de vânzare a bunului din suma încasată.
B) obligaţia depozitarului de a nu folosi bunul
depozitat;
în lipsa unor prevederi contractuale contrare depozitarul
nu este îndreptăţit să folosească bunul depozitat fără
permisiunea deponentului, cu excepţia cazurilor când aceasta
este necesar pentru conservarea bunului. Vom fi în situaţia dată,
spre exemplu, atunci când depozitarul, schimbând locul de
depozitare, se va deplasa cu automobilul transmis spre păstrare de
la un depozit al său spre altul. Deponenţii poate contesta
necesitatea folosirii pentru conservare. Daca va demonstra
contrariul, depozitarul va fi ţinut să.repare daunele cauzate.
C) obligaţia depozitarului de a restitui fructele bunului
depozitat;
Depozitarul este obligat să perceapă fructele civile doar
dacă aceasta este necesar pentru conservarea bunului predat
spre păstrare. Fructele culese urmează a fi păstrate ca şi bunul
depozitat şi remise deponentului la încetarea contractului de
244
depozit. Atât perceperea fructelor, cât şi depozitarea lor se vor
face din contul deponentului, acesta fiind obligat să achite
cheltuielile utile
.Dacă obiect al depozitului este o sumă de bani,
depozitarul nu va datora dobânda decât în cazul când este pus în
întârziere referitor la restituirea banilor. Totodată depozitarul,
potrivit regulii generale, nu-i poate folosi, respectiv nu obţine
fructele şi, spre deosebire de împrumut, serviciul se oferă
deponentului, care este ţinut să achite remuneraţia. Neexecutarea
obligaţiei de remitere a fructelor va atrage răspunderea
depozitarului doar în caz de intenţie sau culpă gravă.
D) obligaţia de a restitui bunul depozitat.
La încetarea contractului depozitarul este dator să remită
deponentului sau persoanei împuternicite de acesta bunul
depozitat, în starea în care se afla la momentul restituirii.,
Deoarece deponentul rămâne proprietar al bunului depozitat,
riscurile pieirii şi deteriorării fortuite sunt puse în sarcina lui. în
cazul depozitării bunurilor determinate prin genul lor
depozitarul este ţinut să restituie bunuri de aceeaşi calitate şi în
aceeaşi cantitate. Obligaţia de restituire urmează a fi executată, în
lipsa unei înţelegeri speciale, la locul unde bunul a fost predat
depozitarului. Costurile restituirii sunt suportate diferit, în
funcţie de caracterul oneros sau gratuit al contractului de
depozit, în conformitate cu costurile restituirii sunt puse în
seama deponentului dacă contractul este cu titlu gratuit şi
invers, în cazul contractului cu titlu oneros.
2. Drepturile şi obligaţiile deponentului.
A)Obligaţia de a transmite bunul spre păstrare.
Deponentul este obligat să transmită bunul spre păstrare
în modul şi în termenele prevăzute de contract. Obligaţia dată
are un caracter condiţional şi îşi pierde valoarea dacă
deponentul nu s-a folosit de posibilitatea de a-1 anunţa pe
depozitar despre refuzul serviciilor de depozitare. Pentru a fi
245
 scutit de răspundere, deponentul trebuie să înainteze refuzul
întru-un termen rezonabil.
Norma dată prevede consecinţele neexecutării şi
executării necorespunzătoare a obligaţiilor de depozitare ale
deponentului de a preda bunul la păstrare şi nu exclude dreptul
depozitarului de a cere compensarea daunelor în legătură cu
încălcarea termenului de transmitere a bunului spre păstrare.
Specific este faptul că depozitarul este lipsit de dreptul de
a cere de la deponent predarea bunului, în acest caz, cerinţa de a
executa obligaţia în natură (predarea bunului) contravine
esenţei serviciului acordat; nu poate fi acordat un serviciu celui
care a renunţat la el.
Dacă bunul nu a fost predat în termenul stabilit,
depozitarul este în drept să refuze primirea lui dacă contractul
nu prevede altfel. Norma dată poartă un caracter dispozitiv şi
depozitarul nu este lipsit de dreptul de a primi bunul la păstrare
şi în situaţia elucidată, dacă acesta nu contravine intereselor lui.
B) obligaţia deponentului de a achita plata pentru
depozit;
In cadrul contractului de depozit oneros deponentul este
ţinut să achite remuneraţia pentru păstrarea bunului.
Deponentul este obligat să compenseze depozitarului
cheltuielile suportate în legătură cu păstrarea bunului dacă
astfel de cheltuieli auz existat realmente.
în cadrul centratului cu titlu oneros, de regulă,
cheltuielile necesare pentru păstrarea bunului se includ în
mărimea remuneraţiei şi nu se delimitează separat.
Dacă în contract nu este specificat altfel cheltuielile
exclusive sunt percepute în afara remuneraţiei pentru
depozitare.
Cheltuielile necesare se caracterizează prin faptul că, în
primul rând, ele depăşesc după mărime cheltuielile obişnuite
pentru astfel de tip de depozitare şi, în la doilea rând, sunt
246
neprevăzute de părţi: pe care nu le-au prevăzut şi nici nu puteau
să le prevadă la momentul încheierii contractului.[
C) obligaţia de a repara prejudiciul cauzat depozitarului
prin caracteristicele bunului.
Transmiţând bunul spre păstrare, deponentul trebuie să
aducă la cunoştinţa depozitarului modul de păstrare a bunului
depozitat. Cu toate această obligaţie nu este în mod expres
prevăzută de lege, ea rezultă, în general, din prevederile privind
depozitul.
Temei pentru a atrage la răspundere deponentul este vina
lui, care se exprimă în faptul că el, transmiţând bunul depozitat,
nu a comunicat depozitarului caracteristicile periculoase ale
bunului pe care le ştia sau trebuia să le ştie, şi nu se în
consideraţie faptul că a făcut acest lucru intenţionat sau fără vină.
De exemplu, dacă deponentul, transmiţând la depozitare
bunuri inflamabile sau periculoase prin natura lor, nu a
informat depozitarul despre aceste calităţi ale bunului, dacă ştia
sau trebuia să ştie despre ele. în caz contrar, el va purta
răspundere pentru prejudiciul cauzat în legătură cu păstrarea
acestor bunuri faţă de depozitar şi persoanele terţe cărora li sa-u
cauzat daune, spre exemplu, în urma exploziei bunurilor la
depozit au fost distruse şi bunurile altor deponenţi, sau dacă a
suferit un simplu trecător.
în cazul depozitul înfăptuit în . cadrul activităţii
profesionale, o parte din pericol trece în seama depozitarului, se
are în vedere că consecinţele negative pentru deponent în
legătură cu transmiterea la depozitare a bunurilor cu însuşiri
periculoase survin atunci când depozitarul dovedeşte că
bunurile au fost depozitate sub denumire greşită şi sigur,
luându-se în consideraţie faptul că la momentul primirii bunului
spre depozitare, la contractul exterior, depozitarul nu putea să
se încredinţeze de calităţile periculoase ale bunului.
247
 Totodată, deponentul nu va purta răspundere dacă
depozitarului i s-a comunicat despre caracteristicele bunului sau
dacă le cunoştea.
D) dreptul şi obligaţia deponentului' de a ridica bunul
depozitat;
Deponentul are dreptul să ceară restituirea bunului
oricând, chiar dacă contractual prevede un termen de
depozitare, deoarece termenul este stipulat în interesul
deponentului.
Dacă în contact este stabilit un termen de depozitare,
deponentul este obligat să ridice bunul depozitat la expirarea
termenului. Dacă deponentul nu a ridicat bunul depozitat în
termenul stabilit, se consideră pus în întârziere, şi în caz de
deteriorare, degradare sau distrugere a bunului, va răspunde
depozitarului dacă a exista din partea lui intenţie sau neglijenţă.
B. DEPOZITUL NECESAR
1. Noţiune şi domeniu de aplicare - când deponentul,
fiind sub ameninţarea unei întâmplări neprevăzute şi care
reprezintă un pericol real ori alte evenimente de forţa majora
-este nevoit să încredinţeze lucrul sau altei persoane, fără a avea
posibilitatea să aleagă liber persoana depozitarului şi să
întocmească un înscris constatator al contractului.
Forţa majora -- sens larg, incluzând şi cazul fortuit,
evenimetele fiind prevăzute în Cod exempli gratia.
Dovada contractului - dat fiind caracterul necesar - se
poate dovedi prin martori şi orice alt mijloc de proba admis de
lege, indiferent de valoare.
In rest - regulile de Ia depozitul obişnuit (art. 1622).
Depozitul asimilat celui necesar - depozitul bunurilor
aduse de calatori în unităţi hoteliere.
Este un accesoriu al contractului hotelier, al contractului
de turism sau al altor raporturi juridice.
Totuşi se impune reglementarea separat datorita:
248
Intereselor generale care reclama un regim juridic unitar
în acest domeniu, regimul contractului principal putând fi
diferit de la caz la caz şi guvernat de convenţia părţilor
Regulilor de dovadă - calatorul lipsit de posibilitatea
reconstituirii unei probe scrise
Necesitaţii unor reguli mai severe care să guverneze
responsabilitatea hotelierului.
Domeniu de aplicare - Codul civil - hoteluri şi hanuri
dar se aplica şi în cazul:
Camerelor din staţiune balneoclimaterice, din case de
odihna sau de turism
îmbracaminţii depuse de bolnavi la magazia spitalului
Lucrurilor depuse la garderoba în cazul restaurantelor,
altor unitatea de alimentaţie publica, localuri de spectacole,
unităţi ale cooperaţiei meşteşugăreşti, ştranduri.
Nu se aplica pentru închirierea sau subînchirierea de
locuinţe.
Dovada - cu orice mijloc de proba indiferent de valoare.
Calatorul trebuie să dovedească:
Faptul aducerii bunurilor
Ca au fost degradate sau furate acolo
Valoarea lor
Valoarea bunurilor - nu trebuie să fie bunuri cu valoare
deosebita care ar fi trebuit depozitate în condiţii speciale.
Răspunderea depozitarului - este apreciata cu mai multa
severitate - intrucât depozitul asimilat este cu plata.
Răspunde pentru orice culpa (culpa levis în abstracto).
Răspunde şi de stricăciunea cauzata de străinii care au
frecventat localul.
Este exonerat în acest caz doar dacă dovedeşte ca s-a
comis "cu mana înarmata sau în alt fel, cu forţa majora".
Forţa majora are aici sensul propriu-zis.
Pentru lucruri uitate în hotel - răspunderea cu mai putina
rigoare
249
 Dacă a lăsat după plecare lucruri în grija administraţiei Se admit orice mijloace de proba, inclusiv prezumţia
-regulile de la depozitul obişnuit. rezultând din profesia depozitarului.
Clauzele prin care s-ar limita răspunderea trebuie să fie Delimitare fata de împrumutul de consumaţie - exista
acceptate expres de calator şi dovedite de depozitar potrivit puternice asemănări:
regulilor generale de la depozitul obişnuit. Primitorul devine proprietar
Nu e obligat să restituie lucrurile în individualitatea lor
C. DEPOZITUL NEREGULAT Delimitarea în funcţie de scopul principal urmărit:
Depozitul neregulat în dreptul comun Păstrarea lucrurilor în interesul deponentului Facerea unui
Noţiune, obiect şi efecte - caracterizat prin faptul ca are serviciu pentru cel împrumutat Criteriu suplimentar:
ca obiect lucruri fungibile şi consumptibile, care nu trebuie să stipularea sau nu a unui termen de
fie restituite în individualitatea lor, ci prin alte lucruri restituire:
asemănătoare. Da - juris tantum - împrumut
Depozitarul devine astfel proprietarul lor - poate folosi, Nu -juris tantum - depozit.
Se pot administra orice probe admise de lege, fiind o
culege fructele şi dispune de ele, dar în calitate de proprietar
suporta şi riscul pieirii sau degradării fortuite. chestiune de fapt.
La cerere, el este obligat să restituie lucruri de acelaşi
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
gen, aceeaşi cantitate şi calitate, inclusiv fructele percepute,
deponentul fiind titularul unei creanţe. Contractul de depozit. Noţiune şi caractere juridice.
Depozitarul nu poate invoca în compensaţie creanţa pe Depozitul obişnuit (voluntar).
care o are împotriva deponentului chiar dacă acesta ar avea ca Obligaţiile depozitarului.
obiect lucruri fungibile de aceeaşi specie, (art. 1147 pct. 2) Obligaţiile deponentului.
Nu are nici drept de retenţie. Depozitul necesar.
Deponentul trebuie să fie proprietarul lucrurilor sau să fi Depozitul neregulat.
acţionat cu împuternicire din partea proprietarului - pentru ca e
translativ de proprietate.
în caz contrar - proprietarul poate revendica bunurile
-depozitarul de buna credinţa poate invoca excepţia din art. 1909
C. Civ, el fiind şi posesor nu numai proprietar.
Depozitul de bani - depozitarul trebuie să restituie suma
indiferent de scăderea sau sporirea valorii banilor. La plata
dobânzilor - pus doar dacă a fost pus în întârziere printr-o
acţiune în justiţie.
Dovada caracterului neregulat al depozitului - trebuie
făcuta de cel care invoca acest caracter al depozitului.
250 251

MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE DEPOZIT
încheiat astăzi .................
La....................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. D ........................, domiciliat în
, Sau
str ....................Nr ........, bloc......, scara ..., etaj ......., ap........ ,
sector/judeţ ....................... , născut la data de (ziua, luna, anul)
................................... în (localitatea) ........................ ,
sector/judeţ .................., fiul lui ....................... şi al
........................... , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria
............ Nr ...................Eliberat de ......... ' ............, cod numeric
personal................... , în calitate de deponent, pe de o parte, şi
1.2. Banca ................................... Sucursala/filiala/agenţia
.............................................. Cu sediul în ................ Str.
........................... Nr ............, sectorul/judeţul ........................... ,
reprezentată prin ....................... Având funcţia de
......................... Şi ......................... Având funcţia de
........................... în calitate de depozitar, pe de altă parte,
Au convenit să încheie următorul contract de depozit bancar,
cu respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
2.1. Constituirea unui depozit în valoare de (în cifre şi litere)
Lei/altă monedă.
2.2. Suma de mai sus se va înregistra în contul de depozit
deschis de depozitar (bancă), pe numele deponentului, prin
depunere în numerar/ordin de plată, din contul său indicat mai
sus, în termen de ...................... De la încheierea şi semnarea
prezentului contract.
III. DURATA CONTRACTULUI
3.1. Depozitul se constituie pe termen de ..........................
începând de la data încheierii şi semnării prezentului contract.
IV. PREŢUL ŞI MODALITĂŢI DE PLATĂ
252
4.1. La depozitul constituit, potrivit prevederilor prezentului
contract, se va acorda de către depozitar (bancă) o dobândă de
% pe an.
4.2. Dobânda poate fi diminuată sau majorată de la data
hotărâtă de Consiliul de administraţie al băncii, în raport de
fluctuaţia pieţei financiar-bancare şi va fi adusă la cunoştinţa
deponentului prin afişare la sediul acesteia/prin presa de largă
difuzare.
4.2. Dobânda stabilită de bancă la data constituirii depozitului
rămâne neschimbată până la terme-nul pentru care s-a
constituit depozitul.
4.3. A) în cazul desfiinţării depozitului înainte de expirarea
termenului pentru care acesta a fost constituit, se acordă
dobânda la vedere practicată de bancă în acel moment.
B) în situaţia prevăzută la lit. A), banca este îndreptăţită să
recupereze din contul de disponibilităţi, precum şi din valoarea
iniţială a depozitului, după caz, diferenţa de dobândă calculată
în plus.
4.4. Dobânda se plăteşte de către bancă lunar/la expirarea
termenului pentru care s-a constituit depozitul.
Sau
4.4. Dobânda lunară neîncasată pentru depozitul constituit
potrivit prevederilor prezentului contract se păstrează într-un
cont de disponibilităţi separat, care este la dispoziţia titularului
şi la care se acordă dobânda la vedere practicată de bancă.
Sau
4.4. Dobânda - se calculează lunar şi se capitalizează.
4.5. în cazul în care, la expirarea termenului, deponentul nu a
solicitat desfiinţarea depozitului şi nici nu s-a încheiat un act
adiţional de prorogare a termenului sau un nou contract de
depozit, suma care face obiectul prezentului contract se
consideră un nou depozit, pe acelaşi termen şi în aceleaşi
condiţii cu cel iniţial, a cărui sumă va fi egală cu:
253
 A) depozitul sus-menţionat - cu plata lunară a dobânzilor;
B) depozitul sus-menţionat - la care se adaugă dobânda
aferentă - cu plata dobânzii la expirare.
V. LITIGII:
5.1. Părţile au convenit că toate neînţelegerile privind
validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea,
executarea sau încetarea acestuia să fie rezolvate pe cale
amiabilă de reprezentanţii lor.
5.2. în cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale
amiabilă, părţile se vor adresa.................................................
VI. CLAUZE FINALE
6.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act
adiţional încheiat între părţile contractante.
6.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte
integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi
înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară
sau ulterioară încheierii lui.
6.3. în cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor,
neexercitarea de partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului
de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a
obligaţiei respective nu înseamnă că ea a renunţat la acest drept
al său.
6.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de
................Exemplare, din care................... Astăzi ...................... ,
data semnării lui.
DEPONENT
DEPOZITAR
254
MODEL NR. 2
CONTRACT DE DEPOZIT
încheiat astăzi...................
La.......................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. D ............................... , domiciliat în ........................... ,
str......................... Nr....... , bloc ...... , scara ......... , etaj ......... ,
apartament....... , sector/judeţ ........................... , născut la data
de (ziua, luna, anul) ............. în (localitatea) ........ Sector/judeţ
..................... Fiul lui ................. Şi al ................................... ,
posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria .......... Nr.
.........................., eliberat de......................, cod numeric personal
............................ , în calitate de deponent, pe de o parte, şi
1.2. D ............................... , domiciliat în......................... , str.
.......................... Nr.......... , bloc ......, scara ...... , etaj ........ , ap.
..... , sector/judeţ............... , născut la data de (ziua, luna, anul)
.................. în (localitatea) ............... Sector/judeţ
fiul lui ...................... Şi al
............................. , posesorul buletinului (cărţii) de identitate
seria ......... Nr ................... , eliberat de ............ , cod numeric
personal...................în calitate de depozitar, pe de altă parte,
Au convenit să încheie prezentul contract de depozit, cu
respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
2.1. Deponentul încredinţează depozitarului spre păstrare, cu
titlu de depozit, bunurile prevăzute în anexa nr.
........................................ Care face parte integrantă din prezentul
contract.
2.2. Depozitarul asigură păstrarea bunurilor în imobilul
proprietate (închiriat) situat în localitatea
.................................................... Str............................ Nr ............. ,
bloc......, scara...... , etaj......., ap......... , sector/judeţ .................
255
2.3. Predarea-primirea bunurilor se va face pe bază de
proces-verbal, ce constituie parte integrantă a prezentului
contract
până la data de ........................................ Procesul-verbal de
predare-primire va cuprinde: denumirea, caracteristicile,
unitatea de măsură, cantitatea, calitatea, ambalajul şi preţurile,
precum şi menţiuni dacă bunurile sunt sau nu perisabile ori alte
menţiuni necesare identificării lor.
III. DURATA CONTRACTULUI
3.1. Durata depozitării bunurilor primite în depozit este de
începând de la data de ................... Până la data de
3.2. La încheierea termenului, deponentul va ridica bunurile pe
bază de proces-verbal de predare-primire care va conţine datele
prevăzute la pct. 2.3 alin. 2.
IV. PREŢUL CONTRACTULUI
4.1. Preţul depozitării este de ........................... Lei lunar, pe
toată durata contractului şi va fi indexat în funcţie de
........................... Pe bază de act adiţional încheiat între părţi.
4.2. Plata preţului se va face depozitarului lunar, până la data
de 5 a lunii curente pentru luna anterioară/în termen de 5 zile
de la împlinirea duratei depozitării.
V. CLAUZA PENALĂ
5.1. Neplata preţului la termenul stabilit îl îndreptăţeşte pe
depozitar să perceapă o penalitate de întârziere de ................
%, calculată asupra sumei neachitate.
VI. DREPTURI ŞI OBLIGAŢII
6.1. Depozitarul are următoarele obligaţii:
A) să păstreze bunurile primite în depozit şi să îngrijească de
ele aşa cum se îngrijeşte de bunurile sale;
B) să asigure integritatea bunurilor ce i s-au încredinţat, să ia
măsuri de prevenire a deteriorării sau degradării lor;
C) să nu folosească bunurile în interes personal;
D) să nu înstrăineze bunurile care fac obiectul prezentului
contract;
256
E) să ia măsuri pentru asigurarea şi garantarea secretului
depozitului;
F) să restituie bunurile în starea în care au fost preluate la
expirarea duratei prezentului contract sau la cererea
deponentului. Restituirea bunurilor se va face de la locul de
depozitare pe cheltuiala deponentului.
6.2. Depozitarul are dreptul să reţină bunurile, în cazul în care
deponentul nu le ridică la expirarea duratei prezentului
contract, până când acesta achită depozitarului preţul convenit
sau sumele rămase de plată.
6.3. Deponentul are următoarele obligaţii:
A) să achite la termenul stabilit preţul convenit pentru
depozitarea bunurilor;
B) să ridice bunurile la expirarea duratei prezentului contract,
pe cheltuiala sa;
C) să elibereze depozitul/locul de depozitare la termenul
stabilit.
6.4. Deponentul are dreptul să solicite oricând restituirea
bunurilor în starea în care au fost predate, în caz contrar are
dreptul de a cere despăgubiri.
VII. FORŢA MAJORĂ
7.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de
neexecutarea la termen sau/şi de executarea în mod
necorespunzător - total sau parţial - a oricărei obligaţii care îi
revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a obligaţiei respective a fost
cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege.
7.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice
celeilalte părţi, în termen de ............... (zile, ore), producerea
evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea
limitării consecinţelor lui.
7.3. Dacă în termen de ................. (zile, ore) de la producere,
evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi
257
 notifice încetarea de plin drept a prezentului contract fără ca
vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.
VIII. NOTIFICĂRI
8.1. In accepţiunea părţilor contractante, orice notificare
adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită
dacă va fi transmisă la adresa prevăzută în partea introductivă a
prezentului contract.
8.2. în cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi
transmisă, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de
primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data
menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
8.3. Dacă confirmarea se trimite prin telex sau telefax, ea se
consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost
expediată.
8.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una
dintre părţi, dacă nu sunt confirmate, prin intermediul uneia
dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.
IX. CLAUZE FINALE
9.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act
adiţional încheiat între părţile contractante.
9.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte
integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi
înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară
sau ulterioară încheierii lui.
9.3. în cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor,
neexercitarea de partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului
de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a
obligaţiei respective nu înseamnă că ea a renunţat Ia acest drept
al său.
9.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de
.................. Exemplare din care ...................... Astăzi
............................., data semnării lui.
DEPONENT DEPOZITAR
258
GRILE
Lăsarea unui autovehicul intr-un loc de parcare cu paza şi
plata constituie:
A) depozit;
B) locaţiune;
C) contract de asigurare.
Potrivit Codului civil, depozitarul, în regula generala,
trebuie să se îngrijească de paza bunului depozitat:
A) cu aceeaşi grija ca de propriul sau lucru;
B) ca un bonus pater familias.
Depozitarul:
A) poate folosi lucrul depozitat cu permisiunea deponentului,
dar numai dacă este expresa;
B) nu poate folosi lucrul depozitat chiar cu permisiunea tacita a
deponentului;
C) poate consuma fructele pe care le produce bunul depozitat.
Depozitarul:
A) căruia i s-a luat prin forţa majora lucrul depozitat şi care a
primit în locu-i o suma de bani sau orice alt lucru, trebuie să
restituie ceea ce a primit;
B) este obligat să restituie lucrul depozitat în starea în care se
afla la momentul constituirii depozitului;
C) răspunde de stricăciunile lucrului depozitat, pricinuite chiar
fără culpa sa.
Moştenitorul depozitarului care a vândut cu buna-credinţa
lucrul ce n-a ştiut ca este depozitat:
A) este dator să restituie preţul primit plus daune-interese;
B) este dator să cedeze acţiunea să contra cumpărătorului dacă
preţul nu ar fi fost plătit;
C) este dator să restituie numai preţul, dacă acesta a fost primit.
259
In caz de moarte a deponentului:
A) lucrul depozitat nu se poate restitui decât moştenitorilor;
B) lucrul depozitat se restituie persoanei desemnate de
deponent în contract, pentru ipoteza morţii sale;
C) dacă sunt mai mulţi moştenitori, lucrul depozitat se poate
restitui oricăruia dintre ei.
Depozitarul poate restitui lucrul depozitat:
A) deponentului;
B) aceluia în al cărui nume s-a făcut depozitul;
C) persoanei desemnate pentru caz de moarte a deponentului;
D) persoanei arătate spre a primi lucrul depozitat.
Depozitarul:
A) trebuie să restituie fructele produse de lucrul depozitat şi
culese de dansul;
B) trebuie să plătească dobânzi pentru banii ce i s-au depozitat;
C) trebuie să plătească dobânzi pentru banii ce i s-au depozitat
numai din ziua în care a fost pus în întârziere pentru restituire;
D) poate refuza restituirea lucrului depozitat pana la plata
integrala a sumelor la care are dreptul din cauza depozitului;
E) poate retine lucrul depozitat în compensaţie.
CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILA
SECŢIUNEA L NOŢIUNEA şi CARACTERUL
CONTRACTULUI DE SOCIETATE. 1.
Noţiune
Contractul de societate este contractul prin care doua sau
mai multe persoane (fizice sau juridice) se obliga, fiecare fata
de celelalte, să pună în comun aportul lor material si/sau de
munca spre a constitui un fond şi să desfăşoare împreună o
activitate în vederea atingerii unui scop patrimonial comun,
foloasele sau pierderile fiind împărţite între ele (art. 1491 comb.
cu art. 1492 alin. 2 şi art. 1513 C. Civ.).
Consimţământul părţilor în vederea constituirii societăţii
(affectio societatis} - în lipsa acestuia nu avem contract de
societate civila, indiferent de denumirea data de părţi.
Consimţământul nu trebuie să fie viciat. Poate fi anulat
pentru eroare asupra persoanei (se încheie intuitu personae).
Părţile - capacitatea de a face acte de dispoziţie.
Minorilor nu li se aplica art. 10 Decretul nr. 31/1954 - nu
are capacitate de a încheia contract chiar dacă aduce aport doar
în munca
Nu poate fi încheiat între doi soţi - dat comunităţii de
bunuri
Participarea - fie şi inegala, a tuturor pârtilor la
constituirea fondului comun prin aducerea unui aport social.
împărţirea foloaselor şi a pierderilor - între toate părţile
contractante. Atribuirea foloaselor sau suportarea pierderilor
numai de unul sau unii - sancţiunea nulităţii (clauza leonina).
Scopul patrimonial comun urmărit de asociaţi - trebuie
să fie licit.
261
 2. Caractere juridice:
Contract civil • - pentru a fi deosebită de societăţile
comerciale, ea neavând calitate de comerciant.
Consecinţe:
Nu poate fi declarata în stare de faliment
Litigiile sunt de competenta instanţelor civile
Nu are personalitate juridica (lipsa e de natura ei) dar o
poate dobândi cu respectarea formalităţilor şi în condiţiile legii
sau dacă legea prevede expres aceasta.
Caracter lucrativ (patrimonial) este de esenţa societăţii
civile prin care se deosebeşte de collegia (asociaţiile şi
fundaţiile fără scop lucrativ).
Scop lucrativ - nu numai beneficii sub forma câştigului în
bani ci şi de alta natura.
Contract sinalagmatic -fiecare asociat se obliga fata de
ceilalţi sa-si aducă aportul social şi să desfăşoare activitatea la
care s-a obligat.
Se deosebeşte de celelalte - obligaţiile fiecărui asociat
coincid în esenţa cu ale celorlalţi, pentru ca scopul comun le
uneşte.
Contract cu titlu oneros -- fiecare parte urmăreşte să
obţină un avantaj.
Particularitate: în schimbul aportului social adus asociatul
nu primeşte un echivalent în schimb de Ia ceilalţi fata de care s-a
obligat, ci va beneficia alături de ei de foloasele realizate.
Este un contract cu titlu oneros comutativ:
Obligaţiile asociaţiilor sunt cunoscute la momentul
încheierii contractului şi nu depind de un eveniment viitor şi
nesigur.
Contractul nu se încheie cu gândul la şansa unui câştig
sau pierdere.
Contract consensual - poate fi încheiat prin simplul acord de
voinţa al părţilor, fără a fi supus unei forme speciale. Dovada
contractului - după regulile dreptului comun.
262
Nu se impune multiplul exemplar şi nici bun şi aprobat.
Terţele persoane pot dovedi existenţa contractului - prin
orice mijloc de proba. Părţile opun terilor contractul de
societate dacă are data certa.
Contact cu executare succesiva - asociaţii fiind obligaţi
între ei pe toata durata societăţii.
Contract încheiat intuitu personae - încrederea reciproca
are rol determinant adică nici unul nu poate ceda drepturile sale în
societate şi nici nu-si poate substitui o alta persoana ori asocia o a
treia persoana la societate fără învoirea unanima a celorlalţi.
De regula societatea încetează la moartea unuia din
asociaţi.
3. Aportul social
Noţiune - contribuţia pe care fiecare asociat este obligat să o
aducă în societate pentru alcătuirea fondului comun. Aportul
social trebuie să fie:
• Determinat sau determinabil
• Posibil
• Licit.
Poate consta dintr-o suma de bani sau alte bunuri: mobile
sau imobile, corporale sau incorporale, certe sau generice
fungibile şi consumptibile sau nefungibile şi neconsumptibile.
Poate consta şi din bunuri viitoare.
Poate consta şi din anumite servicii, (prestaţii în muncă).
Poate fi de valori inegale şi de natura diferita.
Suma de bani - legea e mai severă în privinţa asociaţilor
decât în cea a debitorilor comuni, astfel încât, dacă suma nu a
fost pusă în comun, datorează dobânzi de drept şi fără punere în
întârziere din ziua în care trebuia să o plătească şi poate fi
obligat la plata de daune-interese.
Pentru creanţe ca aport - răspunde nu numai de existenţa ei
la momentul cesiunii ci şi de solvabilitate la data exigibilităţii
creanţei.
 Bun individual determinat şi neconsumptibil sau
nefungibil - aportul poate consta în proprietatea acelui bun sau
numai în folosinţa lui.
Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, iar
proprietatea lor nu poate fi adusa ca aport.
Terenurile agricole pot fi aduse, de asemenea numai în
folosinţa societăţii, asociaţii păstrându-si dreptul de proprietate.
Serviciile - nu trebuie confundate cu activitatea comuna
desfăşurata în cadrul administrării treburilor societăţii sau cu
activitatea terţelor persoane în folosul societăţii, în baza
contractului încheiat cu societatea.
Serviciile acte şi fapte care:
Depăşesc cadrul activităţii obişnuite
Sunt de natura să aducă foloase societăţii în virtutea
aptitudinilor personale sau a profesiei asociatului
Sunt personale- promisiunea faptei altuia nu se aplica
Regim juridic - sumele de bani sau alte bunuri fungibile
sau consumptibile ca aport juridic devin proprietatea comuna
(pe cote-părţi) a asociaţilor.
Pentru imobile trebuie respectate condiţiile de fond,
forma şi publicitate prevăzute de lege.
Pentru creanţe - cesiunea ei către asociaţie trebuie notificata
sau acceptata printr-un act autentic de către debitorul cedat.
Cel care aduce ca aport proprietatea unui bun - datorează
garanţie ca un vânzător pentru evicţiune şi răspunde ca un
vânzător pentru viciile ascunse.
Pentru aportul în folosinţa - garanţie ca un locator.
Risculpieirii fortuite a lucrului:
Ca aport proprietatea - de către societate chiar dacă nu a
fost efectiv predat
Ca aport folosinţa - asociatul proprietar
Patrimoniul social - patrimoniu distinct de patrimoniul
fiecărui asociat, asimilat cu indiviziunea succesorala.
264
4. Funcţionarea societăţii civile
Durata societăţii - este de esenţa societăţii civile,
contractul nefiind susceptibil de executare uno ictu.
începe - din momentul încheierii contractului, dacă nu
prevăd un termen suspensiv.
Se poate stipula şi o condiţie suspensivă.
Dacă durata nu e stipulata - se prezumă pentru toată
viaţa asociaţilor
Raporturile dintre asociaţi şi societate - trebuie să fie
caracterizate prin buna-credinţa şi grija pentru treburile
societăţii.
Fiecare asociat răspunde pentru daunele provocate în mod
culpabil.
Daunele cauzate nu se compensează cu eventualele
foloase aduse societăţii prin alte fapte sau acte.
Dacă a folosit sumele bani din patrimoniu în interes
propriu - va datora dobânzi din ziua luării lor, fără punere în
întârziere.
Asociatul are acţiune împotriva societăţii - pentru sumele
cheltuite în folosul ei şi pentru obligaţiile contractate cu
buna-credinţă şi pentru pagubele suferite (fără culpa) cu ocazia
activităţilor desfăşurate pentru administrarea treburilor societăţii.
Administrarea societăţii - modul şi organele de
administrare determinate prin acordul unanim al asociaţilor (in
contract sau un alt act ulterior).
Administrarea încredinţată unei persoane sau mai
multora.
Unuia singur -- printr-o clauza speciala din contract
(administrator statutar) poate efectua toate actele fără
consimţământul celorlalţi iar împuternicirea - revocata doar
pentru cauza legitima.
Dacă a fost desemnat ulterior încheierii contractului
-revocat ca un mandatar, prin votul majorităţii asociaţilor.
265
 Mai multor persoane (asociaţi) - fără a li se determina
atribuţiile şi fără a se arata ca actele trebuie făcute în comun
-fiecare poate încheia valabil actele gestiunii.
Dacă s-a convenit contrariul - pentru validitatea actului
-consimţământul tuturor administratorilor.
Dacă asociaţii n-au prevăzut nimic, regulile:
Se prezuma ca si-au dat reciproc mandat de administrare
Fiecare poate folosi lucrurile societarii conform
destinaţiei, cu condiţia să nu aducă pagube şi să nu împiedice
pe ceilalţi în exercitarea drepturilor lor
Actele cu privire la imobilele societăţii trebuie aprobate
de toţi.
Actele de dispoziţie - nu pot fi făcute valabil decât în
baza unui mandat special dat de toţi. Când se încalcă aceste
reguli - actele şi faptele respective - obliga doar pe cel care le-a
săvârşit.
Raporturile cu terţii - dacă prin încheierea contractului
nu ia naştere o persoana juridica, în relaţiile cu terţii societatea
nu exista ca subiect de drept.
Dacă asociatul contractant cu terţii - a fost împuternicit
sau când rezulta un beneficiu pentru societate - se angajează
răspunderea contractuala a tuturor asociaţilor=>creditorul poate
urmări atât fondul social cat şi bunurile din patrimoniul
personal al asociaţilor
Asociaţii nu răspund solidar. Datoria se divide între ei
proporţional cu numărul lor şi indiferent de aportul social adus
de fiecare.
Se poate stipula şi altfel (proporţional).
împărţirea foloaselor şi a pierderilor - se poate face la
încetarea sau în cursul funcţionarii societăţii.
Se face, în lipsa de stipulaţie contrara - proporţional cu
valoarea aportului social adus de fiecare asociat.
Modul de împărţire a foloaselor - este lăsat la aprecierea
părţilor. Totuşi legea declara nul contractul de societate în care
266
totalitatea foloaselor s-ar atribui unui asociat sau prin care s-ar
stipula ca unul sau mai mulţi să fie scutiţi de a participa la
pierdere, (societas leonina)
Se poate însă stabili un mod inegal de participare la
beneficii şi pierderi, cu condiţia să nu reprezinte o eludare a legii.
SECŢIUNEA II. ÎNCETAREA SOCIETĂŢII CIVILE
1. Cauze de încetare:
Prin expirarea termenului pentru care a fost contractata,
înainte de aceasta valabilitatea poate fi prelungita prin acordul
unanim al asociaţilor, neoperând reînnoirea tacită. Dizolvarea ei
poate fi ceruta prin justiţie de unul sau mai mulţi asociaţi pentru
motive întemeiate care se vor aprecia de instanţa.
Dacă a fost contractata pe termen nelimitat, inclusiv
termenul incert al vieţii unui asociat prin denunţarea
contractului de societate de către unul sau mai mulţi asociaţi,
notificata cu buna credinţa şi la timp şi celorlalţi.
Prin pierderea fondului social sau prin realizarea
scopului.
Prin moarte sau declararea judecătoreasca a morţii dacă
nu s-a stipulat ca ea continua cu moştenitorii asociatului
decedat sau, după satisfacerea moştenitorilor - între asociaţii
ramaşi în viata (cel puţin doi).
Prin punerea sub interdicţie sau prin insolvabilitatea
(falimentul) unui asociat (recunoscuta prin hotărâre
judecătoreasca). Poate continua prin înţelegere (ca la deces).
Când un asociat a promis să aducă în societate
proprietatea unui lucru, dacă acesta a pierit (integral) înainte de
a fi adus ca aport în societate.
Pentru pieire parţiala -- instanţa chemata să aprecieze
(conform art. 1529) temeinicia cererii de dizolvare.
2. Efectele încetării - patrimoniul se lichidează şi activul
net sau pasivul se împarte între asociaţi proporţional cu
267
drepturile lor, conform cu regulile stabilite în materie de
imparţiala a moştenirii. Se tine însă seama de prevederile
contractului referitoare la împărţirea foloaselor şi pierderilor.
Aportul în folosinţa unui lucru - se restituie asociatului
proprietar.
Termenul general de prescripţie a acţiunii având ca obiect
desocotirea cheltuielilor efectuate de asociaţi - începe să curgă
de la data încetării societăţii.
Cererea de partajare a bunurilor - este imprescriptibila.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Contractul de societate civilă. Noţiune, caractere juridice şi
domeniu de aplicaţie.
Aportul social şi patrimoniul social.
încetarea societăţii civile.
268
MODEL CONTRACT SOCIETATE CIVILA
încheiat astăzi............
La................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. S.C.................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L, cu
sediul social în (localitatea) ..................... , str .......................
Nr ......., bloc ...., scara ......, etaj ......., ap ........ , judeţ/sector
...................... , înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului
................................... , sub nr ....................... , din ........................ ,
cod fiscal nr ....................... din ......................, având contul nr.
...................................... , deschis la ......................, reprezentata de
...................... , cu funcţia de................., în calitate de asociat
Si/sau
1.2. Întreprinderea/Asociaţia..................................... , cu sediul
în (localitatea) ............................., str..................... Nr ............. ,
bloc ....... , scara ........., etaj ....... , ap ............. , sector/judeţ
............................................. , posesoarea autorizaţiei nr ..................
din ................. , eliberata de Primăria ........................ , codul
fiscal nr ...................... din ....................., având contul nr.
.............................. Deschis la............................ , reprezentata de
............................., cu funcţia de................... , în calitate de asociat
Si/sau
1.3. (numele şi prenumele) ..........................., cu sediul în
(localitatea) ..............................., str......................................
Nr........... , bloc ......., scara ....... , etaj ........, ap ..........,
sector/judeţ....................... , posesorul autorizaţiei nr.................
din ................ , eliberata de Primăria ...................................,
codul fiscal nr ...................... din ........................., având contul
nr ................................................................. , deschis la
persoana fizica autorizata să
desfăşoare activităţi independente, în calitate de asociat Si/sau
269
 1.4. D ......................... , domiciliat în ........................... , str.
............................ Nr....... , bloc ....... , scara ......... , etaj .......... ,
apartament ......., sector/judeţ .................... , născut la data de
(ziua, luna, anul)................................................ In (localitatea)
............................... Sector/judeţ ..........................., fiul lui
............................... Şi al .......................... , posesorul buletinului
(cărţii) de identitate seria ........ Nr.................... , eliberat de
............... , cod numeric personal ................, în calitate de
...................... Asociat........................,
Au convenit, prin voinţa lor unanima, constituirea societăţii
civile124 ............................. Cu respectarea prevederilor art.
1499-1531 din Codul civil şi ale125 ...............................
cuprinsul prezentului contract denumita şi „societatea".
II. CLAUZE GENERALE
2.1. Societatea ..........................................Este societate civila
particulara, nu efectuează acte de comerţ, nu are personalitate
juridica şi nu este subiect autonom de drept.
2.2. A) Societatea are ca scop realizarea de foloase materiale,
cu participarea tuturor asociaţilor la beneficii şi pierderi din126
B) Fiecare asociat se obliga unul fata de altul să aducă aportul
social şi să desfăşoare activitatea la care s-a obligai.
C) Drepturile asociaţilor sunt incesibile.
2.3. Societatea ............................... Este înfiinţată pe durata
................. , activitatea urmând să înceapă la data de..................
2.4. A) Sediul societăţii este în ..............................., str.
................................. Nr............ Sectorul/judeţul............................
B) Sediul poate fi transferat în alta localitate prin hotărârea
asociaţilor.
14
Se prevede natura lucrului determinat, folosinţei sau fructelor sale, natura
întreprinderii ori meseria sau profesiunea asupra căreia asociaţii au convenit să
încheie contractul, precum şi denumirea societăţii civile create.
25
Se menţionează, în cazul în care exista şi un alt temei legal, actul normativ care
prevede constituirea ei.
26
Activitatea pe care si-o propune să o desfăşoare societatea.
270
C) Societatea are sedii secundare în ................ şi poate să aibă
asemenea sedii în................... Precum şi în alte localităţi.
III. APORTURILE SOCIALE
3.1. Aporturile sociale ale asociaţilor constau în bani, bunuri ori
prestaţii în munca, în conformitate cu anexa care face parte
integranta din prezentul contract.
3.2. A) Aportul social al fiecărui asociat trebuie adus la data
constituirii societăţii.
B) Aportul social în bunuri mobile sau imobile se trece în
patrimoniul social al societăţii.
C) în cazul în care asociatul nu depune aportul social la data
constituirii societăţii, acesta datorează o dobândă de
% pe..........
3.3. A) Patrimoniul social se compune din: aporturile aduse de
asociaţi şi drepturile şi obligaţiile contractate de societate
ulterior constituirii ei.
B) Bunurile mobile şi imobile aduse ca aport social devin
proprietatea comuna pe cote-părţi a asociaţilor.
IV. RAPORTURI
3.1. Raporturile asociaţilor cu societatea se stabilesc după cum
urmează:
A) Pe toata durata contractului, asociaţii au datoria sa-si
îndeplinească obligaţiile asumate şi sa-si exercite drepturile cu
buna-credinţa.
B) Ei răspund fata de societate pentru pagubele cauzate din
vina lor.
C) Asociaţii îşi pot asocia, la rândul lor, o terţă persoana în
privinţa părţii pe care o au în cadrul societăţii.
3.2. A) Societatea are obligaţia de a restitui asociatului toate
sumele cheltuite în contul societăţii.
B) Ea îşi asuma toate obligaţiile contractante cu buna-credinţa,
în interesul societăţii, de către asociaţi, precum şi acoperirea
tuturor prejudiciilor suferite fără culpa sa, cu ocazia activităţilor
desfăşurate pentru administrarea treburilor societăţii.
271
 IV. ADMINISTRAREA SOCIETĂŢII
4.1. Administrarea societăţii se încredinţează127.................................., în
următoarele limite:......................................... CONTRACTUL DE TRANZACŢIE
4.2. Actele eare se referă la modificări privind imobilele
societăţii nu se pot face decât cu aprobarea tuturor asociaţilor.
V. PARTICIPAREA LA BENEFICII şi PIERDERI SECŢIUNEA I. NOŢIUNEA, CARACTERELE JURIDICE şi
5.1. Toţi asociaţii participa la beneficii şi pierderi în raport cu CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE
aportul lor social.
TRANZACŢIE
5.2. Partea asociatului care aduce ca aport social numai prestaţii
în munca este egala cu cea a asociatului care a adus cel mai mic 1. Noţiune
aport social.
Contractul de tranzacţie este un contract prin care părţile
5.3. Repartizarea beneficiilor şi pierderilor se face128............................... termina un proces început sau preîntâmpina un proces ce se
VI. ÎNCETAREA CONTRACTULUI poate naşte (art. 1704) prin concesii reciproce, constând în
6.1. Societatea încetează în următoarele cazuri:
renunţări reciproce la pretenţii sau în prestaţii noi săvârşite
A) trecerea timpului pentru care a fost contractata129; ori promise deoparte în schimbul renunţării de către cealaltă
B) desfiinţarea obiectului sau realizarea scopului sau;
parte a dreptului care este litigios sau îndoielnic.
C) alte cazuri prevăzute de lege.
Tranzacţia presupune:
6.2. Patrimoniul societăţii se lichidează după încasarea Existenţa unui drept litigios si/sau îndoielnic
creanţelor şi plata datoriilor.
Intenţia părţilor de a pune capăt litigiului existent sau a
6.3. Activul şi pasivul societăţii se împarte între asociaţi,
proporţional cu aportul social. preîntâmpina naşterea unui litigiu
VII CLAUZE FINALE Existenţa unor concesii reciproce.
7.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act 2. Caractere juridice:
adiţional încheiat între părţile contractante.
7.2. Prezentul contract, împreuna cu anexele sale care fac parte Contract sinalagmatic - deci se poate cere rezoluţiunea
integranta din cuprinsul sau, reprezintă voinţa părţilor şi contractului pentru neexecutare de obligaţii dar numai dacă una
înlătură orice alta înţelegere verbală dintre acestea, anterioara din părţi si-a asumat o obligaţie nouă pe care nu o execută.
sau ulterioara încheierii lui. Contract cu titlu oneros şi comutativ -
7.3. Prezentul contract s-a încheiat intr-un număr de ............ Contract consensual - cerinţa formei scrise prevăzută de
Exemplare, cate unul pentru fiecare parte şi .............. art. 1705, indiferent de valoare vizează numai dovada
Exemplare pentru ................................. contractului şi este cerută pentru a nu da naştere unui proces
mai greu.
ASOCIAŢI
Proba cu martori -- admisă dacă exista un început de
27 dovadă scrisă sau preconstituirea sau conservarea cu
Administrarea societăţii se încredinţează uneia sau mai multor persoane, asociaţi
sau neasociaţi, în contract precizându-se şi limitele acordate administratorilor. neputinţă.
28
Se prevăd perioadele în care se efectuează repartizarea şi plata lor.
29
în cazul în care societatea s-a constituit pe timp limitat.

272
273
 Dacă pentru o înstrăinare legea prevede forma solemnă
-contractul de tranzacţie - tot în forma solemna, sub sancţiunea
nulităţii absolute (pentru tranzacţia extrajudiciara).
Pentru tranzacţia judiciară - hotărârea judecătorească de
expedient suplineşte cu prisosinţă forma notarială.
Dacă tranzacţia produce efecte pur declarative - nu e
necesară respectarea formei autentice, indiferent că e judiciară
sau extrajudiciară.
Condiţii de validitate - se aplica regulile generale în
materie de contracte.
Capacitatea părţilor - de dispoziţie.
Mandatarul - procura speciala.
Obiect - nu bunuri scoase din circuitul civil.
Scop - nu ilicit - nulitate absoluta
Nulitatea contractului de tranzacţie - art. 1712-1716
aplicaţii ale regulilor generale în materie.
Eroare - nu e cea asupra cuantumului prejudiciilor
suferite.
Se poate cere anularea tranzacţiei încheiată pentru
executarea unui titlu nul (sau anulabil) sau alte cauze de
ineficacitate, sau pentru stingerea unui proces soluţionat printr-o
hotărâre definitiva, afară numai dacă părţile ar fi tratat în
cunoştinţa de cauză.
Greşelile aritmetice - nu sunt motive de anulare - dar
trebuie rectificate (art. 1717).
Nulitatea tranzacţiei - se întinde asupra întregului
contract.
Dacă tranzacţia a avut ca obiect stingerea litigiului prin
hoţ de expedient şi ulterior se constata sau se pronunţă nulitatea
tranzacţiei - se anulează în consecinţa şi hoţ de expedient.
Interpretarea contractului - principiu - - renunţările la
drepturi sunt de stricta interpretare.
Art. 1709 - tranzacţiile se mărginesc numai la obiectul lor
şi (art. 1710) numai la pricinile de care tratează.
274
SECŢIUNEA II. EFECTELE CONTRACTULUI DE
TRANZACŢIE
1. Efecte extinctive - împiedică părţile să formuleze din
nou pretenţii cu privire la drepturile stinse sau recunoscute prin
tranzacţie.
Are puterea unei hotărâri definitive (art. 1711).
Totuşi tranzacţia este un contract civil obişnuit - nu
constituie titlu executoriu.
Dacă e consemnata intr-o hotărâre de expedient sau
intr-un act autentic susceptibil de executare silita se poate cere
investirea ei cu formula necesara în vederea executării silite.
2. Efecte declarative - recunoaşte drepturi preexistente
şi le consolidează, punându-le la adăpostul unei contestaţii
judiciare (tranzacţia non est titulus, şed tituli confessio).
Din efectul declarativ rezultă:
Partea nu este succesorul în drepturi al celeilalte părţi
Produce efecte şi pentru trecut, pana în momentul naşterii
drepturilor ce se consolidează
Nu poate servi ca just titlu pentru uzucapiunea de 10-20
ani, întrucât justul titlu trebuie să fie un act translativ de
proprietate.
Publicitatea imobiliară legea supune tranzacţia
transcrierii asupra drepturilor reale imobiliare.
3. Efecte constitutive sau declarative - în anumite
cazuri pot fi ale tranzacţiei.
Când, în schimbul renunţărilor făcute de cealaltă parte,
efectuează sau promite anumite prestaţii
4. Efectele relative -- potrivit principiului relativităţii
contractelor - nu produce efecte fata de terţi.
Mai mult, deşi are efecte retroactive - nu produce efecte
fata de terţii care, înainte de tranzacţie au dobândit drepturi
asupra bunului litigios.
275
 Probleme speciale privitoare la imobile -- precizări
pentru ipoteza în care, în schimbul renunţărilor făcute de o
parte, cealaltă parte transmite proprietatea unui imobil:
Bunurile care fac parte din domeniu public nu pot fi
înstrăinate nici pe calea tranzacţiei.
Proprietatea terenului atribuit cf art. 18 alin. l art. 20 şi
art. 39 din legea 18/1991 - pentru care se interzice înstrăinarea
timp de 10 ani de la începutul anului următor celui în care s-a
făcut înscrierea proprietăţii - nu poate fi transmisa
Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de
proprietate asupra terenurilor
Contractul trebuie în forma autentica pentru înstrăinarea
unui teren
Dacă terenul e agricol în extravilan, nu se pune problema
exercitării dreptului de preempţiune - pentru ca legea vizează
doar înstrăinarea prin vânzare.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Definiţie. Caractere juridice.
Condiţii de validitate
Efectele contractului de tranzacţie
276
MODEL DE CONTRACT DE TRANZACŢIE
Art. 1. PĂRŢILE CONTRACTANTE
Societatea Comerciala.................. Cu sediul social în ........... ,
str ..............., nr......., bl ..... , et. ..., ap. ..., telefon.............Fax
.................. înregistrata la .................... , sub nr.................., având
cont de virament nr................ , deschis la Banca........................
Şi codul fiscal nr................. Reprezentata legal prin ..................
având funcţia de ............... Si
Societatea Comerciala ................. Cu sediul social în ........... ,
str................ , nr......., bl. ..., et. ..., ap. ..., telefon ............ Fax
................. înregistrata la ................. , sub nr ............... , având
cont de virament nr ...................., deschis la Banca ..............Şi
codul fiscal nr ................, reprezentata legal prin .................
Având funcţia de.........................
Am convenit prin concesii reciproce să stingem litigiile dintre
noi în legătura cu executarea contractelor comerciale prevăzute
la art. 2, în următoarele condiţii:
Art. 2. OBIECTUL TRANZACŢIEI
Tranzacţia are de obiect stingerea litigiilor ce fac obiectul
dosarelor nr................ Privind contractele comerciale nr.
.................... , aflate pe rolul instanţelor de judecata ....................
Potrivit contractelor menţionate mai sus părţile au una fata de
cealaltă următoarele obligaţii:
A) SC ............... Datorează către SC ................. Executarea
prestaţiei ce are ca obiect ....................... Pana la data...............
Conform contractului nr./data ................. Prestaţia nu a fost
executata.
B) SC............ Are de executat fata de SC ................ Obligaţiile
comerciale prevăzute în contractul nr./data ...........................
Obligaţiile contractuale nu au fost executate.
Art. 3. Ambele părţi constatând ca obligaţiile prevăzute mai sus
nu mai pot fi executate la termen, am hotărât să renunţam la
277
 Probleme speciale privitoare la imobile - precizări
pentru ipoteza în care, în schimbul renunţărilor făcute de o
parte, cealaltă parte transmite proprietatea unui imobil:
Bunurile care foc parte din domeniu public nu pot fi
înstrăinate nici pe calea tranzacţiei.
Proprietatea terenului atribuit cf art. 18 alin. l art. 20 şi
art. 39 din legea 18/1991 - pentru care se interzice înstrăinarea
timp de 10 ani de la începutul anului următor celui în care s-a
făcut înscrierea proprietăţii - nu poate fi transmisa
Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de
proprietate asupra terenurilor
Contractul trebuie în forma autentica pentru înstrăinarea
unui teren
Dacă terenul e agricol în extravilan, nu se pune problema
exercitării dreptului de preempţiune - pentru ca legea vizează
doar înstrăinarea prin vânzare.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Definiţie. Caractere juridice.
Condiţii de validitate
Efectele contractului de tranzacţie
276
MODEL DE CONTRACT DE TRANZACŢIE
Art. 1. PĂRŢILE CONTRACTANTE
Societatea Comerciala ................. Cu sediul social în ........... ,
str............... , nr......., bl ..... , et. ..., ap. ..., telefon ............ Fax
.................. înregistrata la .................... , sub nr.................. , având
cont de virament nr................ , deschis Ia Banca .......................
Şi codul fiscal nr ................ Reprezentata legal prin ..................
având funcţia de ............... Si
Societatea Comerciala ................ Cu sediul social în ........... ,
str................ , nr......., bl. ..., et. ..., ap. ..., telefon ............ Fax
.................. înregistrata la ................. , sub nr ............... , având
cont de virament nr ...................., deschis la Banca ..............Şi
codul fiscal nr................, reprezentata legal prin .................
Având funcţia de.........................
Am convenit prin concesii reciproce să stingem litigiile dintre
noi în legătura cu executarea contractelor comerciale prevăzute
la art. 2, în următoarele condiţii:
Art. 2. OBIECTUL TRANZACŢIEI
Tranzacţia are de obiect stingerea litigiilor ce fac obiectul
dosarelor nr................ Privind contractele comerciale nr.
...................., aflate pe rolul instanţelor de judecata ....................
Potrivit contractelor menţionate mai sus părţile au una fata de
cealaltă următoarele obligaţii:
A) SC ............... Datorează către SC ................. Executarea
prestaţiei ce are ca obiect ....................... Pana la data..............
Conform contractului nr./data ................ Prestaţia nu a fost
executata.
B) SC............Are de executat fata de SC .................Obligaţiile
comerciale prevăzute în contractul nr./data ..........................
Obligaţiile contractuale nu au fost executate.
Art. 3. Ambele părţi constatând ca obligaţiile prevăzute mai sus
nu mai pot fi executate la termen, am hotărât să renunţam la
277
dreptul nostru de a cere executarea contractelor, fără vreo
despăgubire, indiferent dacă una din părţi este în culpa.
Art. 4. Prin încheierea prezentei tranzacţii, declaram expres ca
am lichidat definitiv orice pretenţii din cele doua contracte,
litigiile dintre noi fiind soluţionate.
Art. 5. DISPOZIŢII FINALE
A>
înscrisul constatator al prezentei tranzacţii va servi la
evidentele financiar contabile ale fiecărei părţi.
Oricare din părţi se va putea înfăţişa în ziua termenului înaintea
instanţei ............. Pentru a cere închiderea dosarelor nr.
.................. Pe baza prezentului act.
Redactata în doua exemplare, cate unul pentru fiecare parte.
SOCIETATEA COMERCIALA X,
SOCIETATEA COMERCIALA Y,
MODEL NR. 2
CONTRACT DE TRANZACŢIE
încheiat astăzi ................
La....................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. D ................................ , domiciliat în ................................,
str................................., nr .............., bloc .......... , scara ..........,
etaj.......... , ap..........Sector/judeţ........................ , născut la data
de (ziua, luna, anul) .............................................. în
(localitatea) ............................... Sector/judeţ ......................... ,
fiul lui ............................ Şi al ....................., posesorul
buletinului (cărţii) de identitate seria ........., nr..................... ,
eliberat de ......................... , cod numeric personal
.................................., în calitate de reclamant (ă), pe de o parte, şi
1.2. D ............................... , domiciliat în ............................. ,
str ...................., nr......., bloc ..... , scara ......, etaj ......... , ap.......
Sector/judeţ....................... , născut la data de (ziua, luna, anul)
........................................... în (localitatea)..............................
278
Sector/judeţ ............... , fiul lui .....................Şi al .................... ,
posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ........ , nr.
.......................... , eliberat de .................., cod numeric personal
..................... , în calitate de pârât (ă), pe de altă parte, părţi în
procesul civil, dosar nr .................................. , aflat pe rolul
judecătoriei, tribunalului sau Curţii de Apel.............................
Cu termen de judecată la data de ......................... , având ca
obiect .................................
în vederea încheierii acestui proces, a intervenit prezentul
contract de tranzacţie, cu respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
2.1. Reclamantul va primi de la pârât următoarele
bunuri/suprafaţa de teren de .................. Mp/ha, având ca
vecini la N ..................... La S ................... La E
.......................... Şi la V..................... , cu toate construcţiile ce se
află pe el şi în a cărui posesie va intra la data de ........................
2.2. Pârâtul rămâne în deplina proprietate şi posesie asupra
bunurilor/terenului agricol în suprafaţă de ...................., având
ca vecini la N ......... , la S ............., la E .......... Şi la V ..............
2.3. Această înţelegere scrisă, neviciată, reprezintă voinţa liberă
a părţilor, act pe care îl depun la instanţa de judecată cu
rugămintea de a fi consfinţit printr-o hotărâre judecătorească
definitivă (fără drept de apel), în temeiul art. 271-273 Cod
procedură civilă.
III. CLAUZA PENALĂ
3.1. în cazul în care una dintre părţi nu îşi îndeplineşte
obligaţiile contractuale sau şi le îndeplineşte în mod
necorespunzător, se obligă să plătească celeilalte părţi
penalităţi/daune-interese în valoare de ............................ ,
astfel......................................................................
IV. CLAUZE FINALE
4.1. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de ..........
Exemplare, din care câte unul pentru fiecare parte şi unul
pentru instanţa de judecată.
PARAT,
RECLAMANT,
279

CONTRACTUL DE RENTA VIAGERĂ
Renta viageră este reglementata în dreptul nostru în art.
1639 şi urm. Cod civil, fiind un tipic contract aleatoriu.
1. RENTA PERPETUA şi RENTA VIAGERĂ
Pe lângă renta viageră, a fost imaginata şi renta perpetua,
în scopul înlăturării împrumutului cu dobânda. O asemenea
renta consta în înstrăinarea unui bun şi obţinerea în loc a unor
rente periodice, permanente.
Renta viageră este acel contract prin care o persoana
(numita credirentier) înstrăinează, cu titlu oneros sau gratuit,
un bun sau plăteşte o suma de bani unei alte persoane (numita
debirentier), care se obliga să plătească periodic o renta de bani
credirentierului până la decesul acestuia. Deci, părţile, intr-un
asemenea contract, sunt: credirentierul şi debirentierul.
Calitatea de credirentier o are orice persoană capabilă de
a face acte de dispoziţie, deoarece contractul de renta viageră
este translativ de proprietate.
Chiar daca acest contract nu a avut până în prezent
frecventa contractului de întreţinere, o analiza temeinica a lui se
impune.
Delimitare între renta viageră şi de întreţinere
In aparenţă, aceste două contracte se confundă. Cu toate
acestea, configuraţia lor juridică este distinctă.
La contractul de întreţinere, debitorul se obliga să asigure
creditorului întreţinerea pe viata (care consta în hrana, locuinţă,
îmbrăcăminte, medicamente etc.); Ia renta viageră,
debirentierul plăteşte periodic o renta. Aceasta înseamnă că, la
contractul de întreţinere, obligaţia debitorului este de a face, pe
când la renta viageră, obligaţia este de a da. în acest sens,
280
jurisprudenţa a decis că "cele doua contracte nu sunt identice,
iar ceea ce le deosebeşte este natura obligaţiei debitorului
prestaţiilor succesive. Astfel, contractul de întreţinere cuprinde
o obligaţie de a face, esenţialmente personala, pe când
contractul de renta viageră cuprinde o obligaţie de a da" . In
timp ce renta se poate transmite altei persoane, creanţa de
întreţinere, nu.
Spre deosebire de întreţinere, renta poate fi urmărită de
creditori, în sfârşit, contractul de întreţinere este un contract
nenumit, pe când contractul de renta viageră este un contract
numit.
2. CARACTERE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE RENTA
VIAGERĂ
în principiu, renta viageră se înfiinţează cu titlu oneros
(art. 1639 Cod civil). Elementul aleatoriu constă în durata de
viata a credirentierului; daca va trai mult, atunci el va fi în
câştig; dimpotrivă, daca va trai mai puţin, debirentierul va fi în
câştig, în mod obişnuit, contractul de renta viageră este oneros.
O renta viageră ascunde o donaţie deghizata atunci când
renta a fost stipulata fictiv. Caracterul gratuit al contractului a
fost prezumat de lege în cazul în care înstrăinarea bunului, în
schimbul rentei, s-a făcut în favoarea unui moştenitor în linie
dreapta, ceea ce va permite moştenitorilor rezervatari să poată
solicita reducţiunea liberalităţii.
Când renta viageră constituie o liberalitate, ea va trebui
"sa fie revestită de formele cerute de lege pentru asemenea
acte" (art. 1640 Cod civil ), ceea ce înseamnă ca vor trebui
îndeplinite condiţiile de fond şi de forma specifice
liberalităţilor. Renta, în acest caz, va trebui făcută în forma
ceruta de legea donaţiilor şi testamentelor; ea va fi reductibila în
cazul în care va depăşi cotitatea disponibila; nu va putea fi
constituita în favoarea persoanelor incapabile de a primi
donaţie sau testamente (conform art. 808 Cod civil, este capabil
281
 a primi prin donaţii oricine este conceput în momentul donaţiei;
este capabil de a primi prin testament oricine este conceput în
momentul morţii testatorului). Când renta constituie o
liberalitate (donaţie sau testament), a cărei valoare depăşeşte
cotitatea disponibila, art. 844 Cod civil prevede ca "erezii
rezervatari au facultatea de a executa aceste dispoziţii sau de a
abandona proprietatea cantităţii disponibile".
Tot o liberalitate va fi renta viageră şi în cazul în care
este constituita în favoarea unui terţ, care dobândeşte calitatea
de credirentier. Practic, vom fi în prezenta unei stipulaţii pentru
altul, instituţie neprohibită de lege.
în ceea ce priveşte condiţiile de fond, renta va trebui să
îndeplinească toate regulile prevăzute pentru donaţii, insa nu şi
condiţiile de forma ale acestora, deoarece ne vom afla în
prezenta unei donaţii indirecte (art. 1642 alin. 2 Cod civil), în
cazul acestor donaţii, nu mai este necesara forma solemnă.
Contractul de renta viageră are un caracter consensual.
Creditorul rentei înstrăinează debitorului un bun mobil sau
imobil, ceea ce echivalează cu o vânzare, iar renta plătită
periodic reprezintă preţul vânzării. Asemenea oricărei vânzări,
proprietatea bunului se transfera de la o persoana la alta, prin
simplul acord de voinţa al părţilor. Aceasta determina
caracterul consensual al rentei. Excluzând situaţia prevăzută de
art. 1647 Cod civil, contractului de renta viageră i se aplica, în
general, regulile de la contractul de vânzare-cumpărare.
Când obiectul contractului de renta viageră îl formează un
teren, actul trebuie să fie întocmit în mod obligatoriu în forma
autentică; daca este o construcţie, este necesar doar un înscris,
pentru a putea fi realizata procedura publicităţii.
Contractul de rentă viageră este translativ de proprietate.
Fără a fi necesară tradiţiunea bunului, transferul dreptului de
proprietate are loc în momentul acordului de voinţa al părţilor
(situaţie similară vânzării). Asemenea vânzătorului, credirentierul
va beneficia de privilegiu] recunoscut în favoarea sa.
282
Daca renta este cu titlu gratuit, "ea nu este aleatorie, căci
un contract, ca să fie aleatoriu, trebuie să prezinte acest caracter
pentru ambele părţi, în ce priveşte prestaţiile lor reciproce".
Legea permite înfiinţarea rentei în favoarea mai multor
persoane (art. 1643 Cod civil).
Nu este posibil să se constituie o renta viageră în
favoarea unei persoane care încetase din viata la data
înfiinţării rentei. Nulitatea contractului va opera, chiar daca
părţile nu au cunoscut ca persoana în favoarea căreia s-a
constituit renta decedase.
Contractul de renta viageră este un contract cu
executare succesiva.
3. CONDIŢII DE VALIDITATE
Sub aspectul capacităţii, credirentierul să aibă capacitatea
de a dispune, deoarece renta viageră este translativa de
proprietate. Când renta este un titlu gratuit, desigur, persoana
trebuie să aibă capacitatea de dispoziţie ceruta pentru
încheierea contractului de donaţie sau a unui testament.
în ceea ce priveşte consimţământul, se cer întrunite
condiţiile de la contractul de vânzare-cumpărare.
Obiectul rentei viagere îl poate constitui un bun mobil
sau imobil, care se afla în circuitul civil, în prezent, vor putea
forma obiectul rentei şi terenurile agricole.
Cauza contractului de renta viageră trebuie să fie licită şi
morală.
4.EFECTELE CONTRACTULUI DE RENTA VIAGERĂ
în cazul contractului de renta viageră, legea a prevăzut o
excepţie de drept comun, în sensul că, credirentierul nu va
putea solicita niciodată rezoluţiunea pentru neexecutare, ci
numai executarea silita a contractelor (art. 1647 Cod civil)
283
 5. OBLIGAŢIILE DEBIRENTIERULUI
A) Prima obligaţie a debirentierului o constituie aceea de
a oferi credirentierului garanţiile stipulate în contract pentru
garantarea plaţii rentei şi de a nu diminua aceste garanţii.
Astfel, debirentierul poate garanta cu o ipoteca, o fidejusiune
etc. Plata rentei. N acest sens, art. 1646 Cod civil prevede
ca persoana, în favoarea căreia s-a constituit renta, cu titlu
oneros, poate cere desfiinţarea contractului, daca debirentierul
nu oferă garanţiile promise.
Dispoziţia cuprinsa în conţinutul art. 1646 Cod civil nu
se aplica contractului de renta viageră cu titlu gratuit.
Nerespectarea obligaţiei de către debirentier permite
credirentierului să solicite, prin justiţie, desfiinţarea
contractului. Aceasta soluţie va putea fi evitată dacă, până în
momentul pronunţării hotărârii, debirentierul oferă toate
garanţiile. Când diminuarea garanţiilor nu este culpabilă
debirentierului, nu va mai avea loc desfiinţarea contractului.
Daca are loc desfiinţarea contractului, debirentierul va fi obligat
să restituie toate bunurile primite de la credirentier.
B) Plata rentei. Cât timp traiste credirentierul,
debirentierul este obligat să plătească renta la termenele
stabilite. La decesul credirentierului, obligaţia de plata a rentei
încetează.
Atât timp cit renta viageră are un caracter personal, "nu se
transmite moştenitorilor, iar urmărirea ei nu se poate face, în
principiu, decât de creditor. Totuşi, atunci când este vorba de
sume restante, neachitate până la moartea creditorului,
moştenitorii săi preiau creanţa în aceste limite şi au dreptul să
urmărească sumele scadente la data morţii".
Dreptul la acţiune, prin care se pretind ratele scadente, se
va exercita în termenul general de prescripţie de trei ani. Renta
viageră fiind un contract cu executare succesiva, termenul de
prescripţie se va calcula raportat la fiecare rata de renta în parte.
284
6. URMĂRIREA RENTEI VIAGERE DE CĂTRE CREDITORI
în cazul în care contractul de rentă viageră este un titlu
oneros, renta este urmăribila; ea nu ar putea fi declarata
neurmăribila de către părţi, deoarece ar permite debitorilor de
rea-credinţa să lezeze drepturile creditorilor, sustrăgând
patrimoniul lor de la urmărire130.
Dimpotrivă, când renta a fost constituită cu titlu gratuit,
art. 1650 Cod civil permite părţilor să declare renta
neurmăribila din partea creditorilor aceluia care o primeşte.
Prin aceasta, creditorii nu sunt prejudiciaţi, deoarece
patrimoniul celui în cauza nu a fost afectat cu nimic. Cu toate
acestea, art. 408 Cod civil dispune ca nu se vor putea urmări şi
sechestra, decât numai pentru datorii de alimente, de chirii sau
alte creanţe privilegiate asupra bunurilor mobile, rentele
viagere care s-au dăruit debitorului sub condiţia de a nu se
putea urmări. Instanţa va putea fixa cota-parte din renta viageră
care va putea fi urmărită sau sechestrată, cu ocazia producerii
executării silite.
Daca renta viageră cu titlu gratuit nu a fost declarata
neurmăribila de părţi, atunci ea va putea fi urmărită de oricare
creditor.
7. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE RENTA VIAGERĂ
în primul rând, contractul de renta viageră încetează prin
moartea persoanei în favoarea căreia s-a constituit renta,
împlinirea termenului de prescripţie extinctiva va duce la
încetarea rentei viagere, în cazul rentei cu titlu oneros,
contractul se va stinge prin reziliere, atunci când debirentierul
nu a oferit garanţiile promise la încheierea contractului.
30
Safta-Romano E., Contracte civile, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, p. 56
285

CONTRACTUL DE ÎNTREŢINERE
1. NOŢIUNE şi CARACTERE JURIDICE
Contractul de întreţinere este acel contract prin care una
din părţi, numita întreţinut, transmite unul sau mai multe bunuri
determinate ori o suma de bani (ori bunuri şi bani) unei alte
persoane, numita întreţinător, care se obliga să presteze
întreţinere fie întreţinutului, fie unei alte persoane, numita
beneficiar al întreţinerii, până la data decesului acestuia sau pe
o perioada de timp determinata.
Este un contract oneros, dar poate fi şi gratuit. De
asemenea, contractul de întreţinere este un contract nenumit; în
acest sens, instanţa suprema a statuat ca "Contractul prin care o
persoana înstrăinează un bun al sau în schimbul obligaţiei luate
de către dobânditor de a o întreţine este un contract nenumit".
Acest contract nu este reglementat de Codul civil sau de alte
legi speciale, dar existenţa să a fost recunoscuta de
jurisprudenţa şi doctrina juridica.
Contractul de întreţinere este bilateral, consensual şi
translativ de proprietate.
Caracterul aleatoriu al creanţei de întreţinere nu
influenţează insa caracterul patrimonial al acţiunii în anularea
contractului, pentru lipsa consimţământului la întocmirea lui. In
cazul pluralităţii de creditori şi debitori intr-un contract de
întreţinere, obligaţia de întreţinere care rezulta din convenţie
are un caracter indivizibil.
2. DEOSEBIREA CONTRACTULUI DE ÎNTREŢINERE DE
ALTE CONTRACTE
Distincţia dintre contractul de întreţinere şi renta
viageră, vânzarea-cumpărarea cu clauza de întreţinere sau
donaţia cu sarcina întreţinerii, uneori este destul de dificila, fapt
286
care îl obliga pe judecător să stabilească cu exactitate natura
raportului juridic dintre părţi.
Distincţia fata de contractul de renta viageră.
Reglementat de Codul civil (art. 1639-1651), contractul de
renta viageră cuprinde obligaţia asumata de credirentier de a
înstrăina un bun sau o suma de bani, în schimbul unei prestaţii
succesive în bani, pe care debirentierul o datorează până la
moartea sa. Principala deosebire între renta viageră şi contractul
de întreţinere este ca, în vreme ce contractul de renta cuprinde o
obligaţie de a da, contractul de întreţinere se referitoare la o
obligaţie de a face (art. 1021-1295 şi art. 1647 Cod civil).
Daca renta viageră poate fi urmărita de creditori, întreţinerea
nu poate fi urmărită. In timp ce renta se poate transmite, creanţa de
întreţinere este personala şi intransmisibila.
Daca renta viageră este un contract numit, contractul de
întreţinere este nenumit.
Distincţia fata de contractul de vânzare-cumpărare. O
asemenea confuzie poate să apară atunci când este înstrăinat un
bun în schimbul unei sume de bani şi a întreţinerii. Faptul ca o
persoana îşi înstrăinează bunul, chiar numai în schimbul
întreţinerii, face ca raportul juridic să fie tot o forma a
contractului de vânzare-cumpărare, de care se deosebeşte, între
altele, prin caracterul sau aleatoriu. De asemenea, atunci când
are loc anularea sau rezoluţiunea contractului de
vânzare-cumpărare, părţile sunt obligate să restituie
prestaţiunile primite; o asemenea posibilitate nu apare în cazul
contractului de întreţinere, "care este un contract cu prestaţiuni
succesive, iar rezilierea lui nu produce ca rezoluţiunea, efecte pe
trecut".
în contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de
întreţinere, obligaţia principala este aceea în bani şi subsidiara,
aceea de întreţinere, iar în contractul de întreţinere, obligaţia
exclusiva ori principala este asigurarea întreţinerii.
Spre deosebire de vânzare, în cazul contractului de
întreţinere nu este necesara punerea în întârziere şi nici
287
 acordarea unui termen de gratie. Clauzele obscure,
neîndoielnice, din cadrul contractului de întreţinere, se
interpretează întotdeauna în favoarea debitorului, pe când la
vânzare asemenea clauze se interpretează împotriva
vânzătorului131.
în ceea ce priveşte cheltuielile contractului, în timp ce la
vânzare, în absenta unei stipulaţiuni contrare, ele sunt suportate
de cumpărător, la contractul de întreţinere ele vor cădea în
sarcina ambelor părţi.)
Distincţia fata de contractul de donaţie. Nu trebuie să se
confunde contractul de întreţinere cu donaţia propriu-zisa, sau
cu donaţia cu sarcina.
In primul rând, pentru a deosebi contractul de întreţinere
de donaţie, va trebui să se stabilească intenţia părţilor care
rezulta din conţinutul contractului, precum şi din împrejurările
de fapt. Nu exista donaţie, ci un contract de întreţinere, in
Situaţia în care părţile au convenit în scopul asigurării
unor avantaje reciproce.
Situaţia este delicata în cazul în care donaţia este făcuta
cu sarcina donatarului de a-1 întreţine pe donator sau o alta
persoana. In cazul donaţiei, părţile încheie contractul cu intenţia
de a face si, respectiv, de a primi o liberalitate.
3. CONDIŢII DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE
ÎNTREŢINERE
Capacitatea de a contracta.
Ambele părţi trebuie să aibă capacitatea de a contracta,
deoarece, prin contract, întreţinutul transmite dreptul de
proprietate iar întreţinătorul poate fi obligat la plata
daunelor-interese, în cazul în care ar refuza sa-si execute
obligaţia. Atât timp cit legea interzice vânzarea între soţi,
prin analogie,
131
Safta-Romano E., Contracte civile, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, p. 58
288
suntem de părere ca nu poate fi încheiat între ei nici contractul
de întreţinere. De altfel, potrivit dispoziţiilor Codului familiei,
între soţi exista o obligaţie legala de întreţinere.
Terţul, în favoarea căruia poate fi încheiat contractul de
întreţinere, poate accepta sau refuza întreţinerea; dreptul de a
cere desfiinţarea contractului îl are doar stipulantul,
beneficiarul întreţinerii având doar posibilitatea să solicite
executarea contractului.
Consimţământul.
Trebuie să fie liber, neviciat.
Obiectul.
Pot fi înstrăinate prin contract bunuri mobile sau imobile
(construcţii şi terenuri). Important este ca bunurile respective să
se afle în circuitul civil.
Cauza trebuie să fie licită şi morală. Dacă, de exemplu,
se va stabili ca a fost încheiat contractul de întreţinere în
vederea începerii sau menţinerii unor relaţii de concubinaj,
atunci convenţia va fi lovită de nulitate absolută.
Forma.
Fiind un contract consensual, este suficient acordul de
voinţa al părţilor pentru valabilitatea convenţiei. Desigur, nimic
nu împiedica părţile sa-si materializeze convenţia intr-un înscris
(autentic sau sub semnătura privată). Daca insa, pentru
înstrăinarea bunului, legea impune o anumita forma, atunci,
pentru valabilitatea contractului, va trebui îndeplinită aceasta
forma. De exemplu, pentru înstrăinarea terenurilor agricole,
legea cere în mod expres forma autentica; cum legea fondului
funciar are în vedere orice fel de înstrăinare, înseamnă ca forma
autentica va trebui îndeplinita şi în cazul contractului de
întreţinere132.
12
Stănciulescu, Liviu. Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Editura ALL
289
 4. EFECTELE CONTRACTULUI DE ÎNTREŢINERE
Obligaţiile întreţin ătorului
Cea mai importanta obligaţie a întreţinătorului este aceea
de acordare a întreţinerii în natura beneficiarului întreţinerii.
Este posibil ca executarea în natura a obligaţiei să nu se
mai realizeze, fie pentru ca ambele părţi decid, de comun acord,
ca obligaţia în natura să se transforme intr-o obligaţie în bani,
fie ca una dintre părţi face imposibila executarea în natura
(beneficiarul, prin refuzul nejustificat de a primi întreţinerea,
sau debitorul culpabil, refuză să o mai acorde).
în caz de neexecutare a obligaţiei de întreţinere,
creditorul acesteia are opţiunea între a cere rezoluţiunea
contractului (art. 1021 Cod civil) sau executarea lui. întrucât
executarea în natura a devenit imposibilă, datorită culpei
debitorului, instanţa, la cererea creditorului, poate stabili
obligaţia de întreţinere, pentru o suma de bani, plătibilă la
intervale stabilite de părţi, sub forma unor prestaţii periodice şi
cu titlu de despăgubiri echivalente (art. 1075 Cod civil).
în practica judiciara s-a hotărât ca nici creditorul şi nici
debitorul, invocându-si propria lor culpa, nu pot cere
transformarea obligaţiei de întreţinere intr-o suma de bani
plătibilă periodic. S-a stabilit ca contractul de întreţinere, fiind
supus numai dispoziţiilor Codului civil, chiar daca transformarea
în bani ar fi admisibila, pe durata executării contractului, suma
stabilita în bani nu va putea fi modificata, conform prevederilor
art. 94 din Codul familiei, şi nici plătită global, ci doar periodic,
astfel cum au decis părţile la încheierea contractului.
în principiu, întreţinerea va trebui executata la locul
stabilit de părţi sau la domiciliul persoanei întreţinute, daca nu
s-a convenit altfel, în cazul în care, prin conduita sa, debitorul îl
obliga pe cel întreţinut sa-si schimbe domiciliul, în absenta altei
convenţii, creditorul poate cere instanţei să transforme
întreţinerea intr-o suma de bani plătibilă periodic.
Beck, Bucureşti, 2000. p. 113
290
Obligaţiile întreţinutului
A) Obligaţia de a transmite întreţinătorului dreptul de
proprietate asupra bunului înstrăinat (mobil sau imobil). Când
întreţinătorul a început executarea obligaţiei sale, iar
beneficiarul întreţinerii refuza să transmită dreptul de
proprietate asupra bunului, întreţinătorul va putea opta, fie
pentru executarea contractului, fie pentru rezilierea lui.
B) Obligaţia de garanţie contra evicţiunii şi a viciilor
ascunse ale bunului înstrăinat. Sub acest aspect, rămân valabile
cele examinate la contractul de vânzare-cumpărare .
5. REZOLUŢIUNEA CONTRACTULUI DE ÎNTREŢINERE
în cazul contractului de renta viageră, în principiu, nu
este posibila rezoluţiunea contractului pentru neexecutare (art.
1647 Cod civil). Se pune problema daca,
în cazul contractului de întreţinere, se vor aplica, prin
analogie, dispoziţiile
Art. 1647 Cod civil sau dispoziţiile art. 1020-1021 Cod
civil, conform cărora creditorul poate recurge la executarea
contractului sau la rezoluţiunea lui pentru neexecutare.
Contractul de întreţinere fiind sinalagmatic, oneros şi
aleatoriu, prevederile art. 1020 Cod civil, conform cărora
condiţia rezolutorie este subînţelesă întotdeauna în contractele
sinalagmatice în cazul în care una dintre părţi nu-si executa
obligaţia, sunt aplicabile.)
în cazul neexecutării obligaţiei de întreţinere, debitorul se
afla de drept în întârziere şi nici nu i se poate acorda termen de
gratie pentru plata; explicaţia se găseşte în faptul ca termenele de
executare, în cazul contractului de întreţinere, au caracter esenţial.
în cazul rezoluţiunii contractului de întreţinere, în urma
înapoierii imobilului creditorului, acesta va trebui să restituie
debitorului impozitele şi primele de asigurare pe care le-a
achitat, deoarece sumele respective au lichidat doar sarcini ale
proprietăţii133.
133
Stănciulescu, Liviu. Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Editura ALL
Beck, Bucureşti, 2000. p. 122
291

MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE ÎNTREŢINERE
încheiat astăzi ..................
La......................................
1. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. D............................., domiciliat în.............................. , str.
......................... Nr.......... , bloc......, scara........ , etaj........, ap .......,
sector/judeţ ............. , născut Ia data de (ziua, luna, anul)
.......................... în (localitatea) ........................ Sector/judeţ
....................................... , fiul lui ................. şi al ...............,
posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ......Nr .............
Eliberat de ...................., cod numeric personal
................................... , în calitate de întreţinut şi creditor al
obligaţiei de întreţinere, pe de o parte, şi
1.2. D.............................., domiciliat în ...................................,
str....................... Nr ..............., bloc .......... , scara .........., etaj
.......... , ap....... , sector/judeţ ........................... , născut la data de
(ziua, luna, anul) ........................ în (localitatea) .......................
Sector/judeţ................ , fiul lui...................Şi al.......................,
posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria........ Nr.............
Eliberat de.................., cod numeric personal...........................,
în calitate de întreţinător/dobânditor şi debitor al obligaţiei de
întreţinere, pe de altă parte,
Au convenit să încheie prezentul contract de întreţinere cu
respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL
CONTRACTULUI
2. l. întreţinutul declară că transmite întreţinătorului dreptul de
proprietate asupra apartamentului nr .........Din blocul ......, scara
..... , etajul ..... , situat în str.........................Nr ........, apartament
compus din ........... Camere de locuit şi dependinţe, împreună
cu dreptul de proprietate asupra pârtilor şi dependinţelor
comune ale blocului, care, prin natura şi destinaţia lor, sunt în
folosinţa comună a tuturor proprietarilor.
292
2.2. împreună cu apartamentul se transmite şi dreptul de
folosinţă asupra terenului aferent acestuia, în suprafaţă de......
Mp, respectiv cota indiviză de .... % atribuită pe durata
existenţei construcţiei.
2.3. întreţinutul, creditor al obligaţiei de întreţinere, îşi rezervă
dreptul de habitaţie viageră asupra unei camere în suprafaţă de
............................... Mp cu acces la dependinţele din apartamentul
descris mai sus.
III. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR 3.1.
întreţinutul declară că:
A) a dobândit apartamentul în baza contractului de ...................
Şi a procesului-verbal de predare-primire nr........ /....../ ............
Din data de ..............., acte încheiate cu ............Transcrise sub
nr.......... / ........ de ................ ;
B) declară pe proprie răspundere că apartamentul mai sus
menţionat este în întregime în proprietatea sa, nefiind înstrăinat
sub nici o formă altei persoane, până la data încheierii
prezentului contract;
C) este de acord cu dreptul de habitaţie viageră asupra camerei
în suprafaţă de ......................Mp, cu acces la dependinţele din
apartamentul descris mai sus.
3.2. întreţinătorul se obligă:
A) să asigure întreţinutului în schimbul apartamentului primit,
un trai decent prin: prepararea hranei, procurarea de obiecte de
îmbrăcăminte şi încălţăminte, medicamente, asigurarea
asistenţei medicale, efectuarea curăţeniei în locuinţă etc.;
B) să suporte toate cheltuielile necesare la decesul întreţinutului
pentru înhumarea după datinele creştineşti.
IV. RĂSPUNDEREA pentru EVICŢIUNE ASUPRA
BUNULUI MOBIL
4.1. Creditorul declară sub sancţiunea art. 1337 Cod civil
următoarele date despre apartament:
A) nu este grevat de sarcini;
293
B) nu a fost scos din circuitul civil prin trecere în proprietate
publică;
C) este în proprietatea să din.................Şi până în prezent, în
mod legal şi continuu;
D) garantează pe debitorul obligaţiei de întreţinere împotriva
oricăror evicţiuni.
V. DURATA CONTRACTULUI
5.1. Părţile sunt de acord cu prevederile prezentului contract şi
dobânditorul se obligă să-i presteze întreţinerea şi cele necesare
traiului, pe tot timpul vieţii creditorului, fiind de acord cu
dreptul de habitaţie viageră rezervat de acesta asupra camerei în
suprafaţă de ................. Mp, cu acces la dependinţele
apartamentului.
VI. PREŢUL CONTRACTULUI
6.1. Preţul acestei înstrăinări îl constituie întreţinerea acordată
de debitor pentru creditor pe tot restul vieţii, precum şi
cheltuielile de înmormântare după moartea acestuia.
6.2. întreţinerea se va acorda în natură şi în bani astfel:
A) în natură, prin asigurarea hranei zilnice, a combustibilului
necesar încălzirii locuinţei, procurarea de obiecte de
îmbrăcăminte şi încălţăminte, medicamente, asigurarea
asistenţei medicale, efectuarea curăţeniei în locuinţă etc.;
B) în bani, prin plata unei sume lunare care reprezintă
....................... Din pensia minimă pe care o primeşte
........................ , al cărei cuantum se-va majora în raport cu
majorările pe care le va suferi pensia la care ne raportăm.
VII. CLAUZE FINALE
7.1. Taxele şi impozitele către stat, aferente apartamentului ce
face obiectul prezentului contract de întreţinere, sunt achitate la
zi de creditor, astfel cum rezultă din certificatul nr ................
din ........ Eliberat de ................. , urmând ca de astăzi, data
autentificării prezentului contract, să treacă în sarcina
dobânditorului, care suportă taxa de timbru judiciar şi onorariul
notarului public.
294
7.2. Părţile au evaluat obligaţia de întreţinere la suma de
Lei pe lună, exclusiv pentru stabilirea taxei de
timbru.
7.3. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de...........
Exemplare din care.............Astăzi.............. , data semnării lui.
ÎNTREŢINUT/CREDITOR Al
obligaţiei de întreţinere
DOBÂNDITOR/DEBITOR Al
obligaţiei de întreţinere
MODEL NR. 2
CONTRACT DE ÎNTREŢINERE
încheiat astăzi .................
La ....................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. D ............................. , domiciliat în ............................... ,
str................... Nr........ , bloc ..., scara ... etaj ......... , ap ........ ,
sector/judeţ ..................... , născut la data de (ziua, luna, anul)
......................... în (localitatea) ....................... Sector/judeţ
....................... , fiul lui ...................... Şi al ..................... ,
posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ..... Nr..............
eliberat de................., cod numeric personal............................,
în calitate de întreţinut şi creditor al obligaţiei de întreţinere, pe
de o parte, şi
1.2. D ..................................., domiciliat în .............................,
str....................Nr ......... , bloc ........, scara .......... , etaj .......... ,
ap ........, sector/judeţ................. , născut la data de (ziua, luna,
anul) .......................... în (localitatea) ................. Sector/judeţ
......................., fiul lui .............. Şi al ......................., posesorul
buletinului (cărţii) de identitate seria..... Nr................... eliberat
de ................, cod numeric personal ................................ în
295
 calitate de întreţinător/dobânditor şi debitor al obligaţiei de
întreţinere, pe de altă parte,
Au convenit să încheie prezentul contract de întreţinere cu
respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
2.1. întreţinutul transmite întreţinătorului nuda proprietate
asupra apartamentului nr.........., situat în str.............................
Nr..........., blocul ..............., scara ............ , etajul ........... , din
................... , compus în întregime din ..................... Camere de
locuit şi dependinţe, împreună cu dreptul de coproprietate în
cotă indiviză de ........... %, asupra părţilor şi dependinţelor
comune ale imobilului, care prin natura şi destinaţia lor sunt în
folosinţa tuturor proprietarilor.
2.2. întreţinutul transmite întreţinătorului şi dreptul de folosinţă
asupra terenului aferent acestuia, în suprafaţă de ........Mp, adică
cota indiviză de .... %, atribuit pe durata existenţei construcţiei.
2.3. întreţinutul îşi rezervă dreptul de uzufruct viager asupra
apartamentului mai sus menţionat.
III. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR
3.1. întreţinutul declară că:
A) apartamentul mai sus menţionat este în întregime
proprietatea sa, conform contractului .................../ certificatului
de moştenitor...................Nr................. din ................ , nefiind
înstrăinat sub nici o formă vreunei alte persoane, până la data
încheierii acestui contract;
B) apartamentul nu a fost scos din circuitul civil prin trecere în
proprietate publică;
C) apartamentul nu face obiectul vreunui litigiu, nu este
sechestrat şi nici nu este grevat de sarcini, fiind în mod legal şi
continuu în proprietatea şi posesia să de la data dobândirii şi
până în prezent.
3.2. întreţinătorul:
A) îşi asumă obligaţia de întreţinere a întreţinutului pe tot
timpul vieţii, obligaţie ce constă din:........................................
296
B) declară că a primit nuda proprietate de la întreţinut asupra
apartamentului descris mai sus şi este de acord cu prevederile
prezentului contract;
C) se obligă să presteze pentru întreţinut întreţinere şi cele
necesare traiului, la domiciliul său, pe tot timpul vieţii sale, iar
în caz de neexecutare a acestei obligaţii este conştient de
aplicarea dispoziţiilor articolului 1020-1021 Cod civil.
IV. PREŢUL CONTRACTULUI
4.1. Preţul contractului îl constituie întreţinerea acordată de
întreţinător pentru întreţinut pe tot restul vieţii, după care va
suporta cheltuielile de înmormântare, potrivit obiceiului
locului.
4.2. întreţinerea se va acorda în natură prin: asigurarea hranei
zilnice, a combustibilului necesar încălzirii locuinţei în sezonul
rece, obiecte necesare, îmbrăcăminte, încălţăminte, la
domiciliul întreţinutului ...............................
V. CLAUZE FINALE
5.1. Transmiterea nudei proprietăţi asupra apartamentului se
face de astăzi, data autentificării prezentului contract, fără
îndeplinirea altei formalităţi, dobânditorul intrând în posesia şi
folosinţa apartamentului la data decesului întreţinutului.
5.2. Impozitele şi taxele către stat, aferente apartamentului, ce
face obiectul prezentului contract de întreţinere, sunt achitate la
zi de către întreţinut, astfel cum rezultă din certificatul fiscal nr.
......... / ............ , eliberat de Administraţia financiară
.................................. , urmând ca de astăzi, data autentificării, să
treacă în sarcina dobânditorului obligaţiei de întreţinere.
5.3. Părţile au evaluat obligaţia de întreţinere la suma de
Lei pe lună, numai în scopul stabilirii taxei de timbru.
5.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de .......... ...
Exemplare din care ............ Astăzi ............, data semnării lui.
ÎNTREŢINUT/CREDITOR
ÎNTREŢINĂTOR/DEB1TOR
297

CONTRACTUL DE SCHIMB
1. CONSIDERAŢIUNI GENERALE
Art. 1405 Cod civil defineşte schimbul ca fiind acea
convenţie "prin care părţile îşi dau respectiv un lucru pentru
altul". Intr-adevăr, aceasta definiţie nu este completa şi exacta,
deoarece nu cuprinde ceea ce particularizează schimbul, de
contractul de vânzare-cumpărare.
Schimbul este acel contract sinalagmatic prin care părţile
se obliga, fiecare, să transmită celeilalte dreptul de proprietate
asupra unui bun, altul decât bani.
în contractul de schimb, părţile se numesc copermutanţi
sau coschimbaşi.
2.CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE
SCHIMB
A) Contractul de schimb este un contract consensual.
Art. 1406 Cod civil prevede în mod expres: "Schimbul se face
prin singurul consimţământ, întocmai ca şi vânzarea". De aici
rezultă faptul ca contractul de schimb se încheie prin simplul
acord de voinţa al părţilor, rezulta următoarele consecinţe:
- Când unul din bunurile schimbate este mobil, devin
aplicabile dispoziţiile art. 1909 Cod civil.
- Când bunul schimbat este imobil, pentru realizarea
opozabilităţii fota de terţi va fi necesara transcrierea actului,
chiar când acesta este sub semnătura privata.
- Când obiectul schimbului îl formează creanţele, se
aplica prevederile art. 1393 Cod civil (se va notifica debitorul
schimbului).
298
în principiu, schimbul se realizează prin simplul
consimţământ al părţilor, dar, uneori, el trebuie materializat
intr-un înscris, chiar autentic. Astfel, când obiectul schimbului
este o construcţie, chiar daca legea n-o prevede expres, va fi
necesar să se întocmească un înscris, chiar sub semnătura
privata, pentru a putea fi transcris, în acest sens, art. 1801 Cod
civil prevede ca toate actele translative de bunuri şi drepturi
care pot fi ipotecate "se vor transcrie" la notariatele din raza
căruia se afla imobilul, iar art. 1802 Cod civil prevede ca orice
act de înstrăinare (in care intra, desigur, şi schimbul), nu se va
putea opune terţilor daca nu s-a făcut transcrierea. Or,
transcrierea nu este posibila în absenta unui înscris.
Daca obiectul schimbului îl formează terenurile, este
absolut necesar ca actul să fie încheiat în forma autentica (art.
46, alin. l din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar). Sub
acest aspect, contractul de schimb este solemn, în caz contrar,
el va fi lovit de nulitate absoluta.
B) Contractul de schimb are un caracter sinalagmatic,
în sensul ca da naştere la obligaţii reciproce şi interdependente
în sarcina ambelor părţi.
C) Contractul de schimb are un caracter oneros, în
sensul ca fiecare parte urmăreşte să obţină un echivalent în
schimbul obligaţiei ce-si asuma. Este posibil ca bunurile care
fac obiectul schimbului să nu aibă aceeaşi valoare.
Copermutantul, care primeşte bunul cel mai scump, va plăti
celuilalt o sulta, care constituie diferenţa de valoare. Problema
care se pune este dacă, intr-un asemenea caz, ne vom afla în
prezenta unui contract de vânzare-cumpărare sau a unui
schimb. Din punctul nostru de vedere, totul depinde de
întinderea sultei, aşa incit, daca "sulta ar fi atât de
disproporţionata fata de valoarea lucrului, incit ar putea fi
considerata ca obiectul principal al obligaţiei uneia din
părţi"Al) atunci contractul va fi de vânzare, chiar daca părţile 1-
au intitulat schimb. Daca diferenţa de valoare, ce va fi plătită,
299
 este inferioara bunului schimbat, atunci contractul va fi
considerat de schimb, în situaţia în care ambele prestaţii
formează sume de bani, contractul va fi de schimb.
D) Contractul de schimb este un contract comutativ,
deoarece, la încheierea lui, părţile cunosc întinderea prestaţiilor
la care se obliga.
E) Contractul de schimb este translativ de
proprietate. Dar pot forma obiectul schimbului şi
dezmembramintele dreptului de proprietate (uzufructul unui
bun se poate schimba cu uzufructul altui bun; o servitute, cu o
alta servitute etc.). Nu este posibil insa să se schimbe un bun,
cu un fapt (de exemplu, cu o prestaţie de servicii), în acest caz,
nu va mai exista un schimb, ci un contract nenumit, căruia ii
vor fi aplicabile regulile generale de la convenţii. Poate fi
schimbat un bun mobil cu un alt bun mobil; un bun imobil, cu
un altul imobil mai multe bunuri mobile, cu unul imobil etc.
3.CONTRACTUL DE SCHIMB ŞI CONTRACTUL
VÂNZARE CUMPĂRARE
Unii autori134 au considerat vânzarea ca fiind o modalitate a
schimbului; în loc să se predea un alt bun, se plăteşte o suma de
bani. Analogia schimbului cu vânzarea a fost avuta m vedere şi
de autorii Codului civil, care au prevăzut ca: "Toate celelalte
reguli prescrise pentru vânzare se aplica şi la contractul de
schimb".
Ca şi în cazul schimbării, pentru validitatea schimbului
este necesar să fie întrunite următoarele condiţii:
- părţile să aibă capacitatea de a contracta;
- consimţământul să nu fie viciat;
- părţile să aibă calitatea de proprietar al bunurilor date m
schimb;
l vi
Stănciulescu, Liviu. Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Editura ALL
Beck, Bucureşti, 2000. p. 125
300
- cauza schimbului să fie licita;
- bunurile schimbate să se afle în circuitul civil.
Nu este posibila schimbarea lucrului altuia. De
asemenea, contrar unor opinii, credem ca nu este posibil
schimbul între soţi; clauza rezolutorie este subînţelesă la
contractele de schimb; schimbul de imobile este supus
procedurii transcrierii; garanţia pentru evicţiune şi vicii ascunse
se aplica şi schimbului, numai ca obligaţia aparţine ambelor
părţi.
Deosebiri
Daca la vânzare se plăteşte o suma de bani cu titlul de
preţ, la schimb se preda un alt bun, în locul celui dat.
Cheltuielile schimbului vor fi suportate în părţi egale de ambele
părţi (doar daca părţile n-au stipulat altfel).
Spre deosebire de vânzare, în cazul schimbului, clauzele
obscure se vor interpreta conform regulilor de drept comun.
DE
Copermutantul nu beneficiază de privilegiul prevăzut de art.
1737 Cod civil, care aparţine doar vânzătorului.
Când exista şi obligaţia plăţii unei sulte, sunt aplicabile
prevederile referitoare la plata preţului. Copermutantul, creditor
al sultei, beneficiază de privilegiul vizatorului.
Un copermutant nu poate da în schimb bunul altuia, în
acest sens, art. 1407 Cod civil prevede ca "atunci când
Copermutantul constata ca celalalt nu este proprietarul bunului,
nu poate fi constrâns a preda pe cel de dânsul promis" .
Eventual, daca a primit bunul în schimb, îl va remite celui de la
care 1-a primit.
Copermutanţii au obligaţia să se garanteze reciproc contra
evicţiunii. Daca unul dintre ei a fost evins, conform art. 1408
Cod civil va putea cere daune-interese sau să solicite restituirea
lucrului sau. Chiar daca art. 1408 Cod civil reglementează
dreptul de opţiune al copermutantului evins între plata
despăgubirilor civile şi restituirea lucrului sau, credem ca nimic
301
 nu împiedică, pe lângă întoarcerea bunului, să se plătească şi
daune-interese, daca se va face dovada ca s-au produs prin
evicţiune.
Care va fi situaţia când evicţiunea este parţială? Atunci
când evicţiunea nu este atât de grava, incit ar fi împiedicat
încheierea contractului de schimb, nu se va putea cere
restituirea lucrului. Se va putea cere doar contravaloarea părţii
din bunurile evinse. Copermutantul evins are dreptul să
urmărească bunul dat în schimb Ia oricine s-ar afla (cu
menţiunea ca, în cazul bunurilor mobile, sint
Aplicabile prevederile art. 1909 Cod civil). Nu trebuie
aşteptat ca evicţiunea să se consume. Cel ameninţat cu
evicţiunea va putea exercita dreptul de opţiune reglementat de
art. 1408 Cod civil.
Copermutanţii se garantează nu numai contra evicţiunii,
ci şi pentru vicii ascunse.
întoarcerea bunului dat în schimb, conform art. 1408 Cod
civil se va realiza pe calea acţiunii în rezoluţiune.
Schimbul de locuinţe constituie o aplicare a contractului de
schimb, prin care se transmite reciproc de către titularii
contractelor de închiriere dreptul de folosinţa a unei locuinţe.
Legislaţia locativă reglementează atât schimbul voluntar, cit şi
schimbul obligatoriu de locuinţe. Art. 26 din Legea nr. 5/1973 da
posibilitatea locatarilor principali să facă schimb de locuinţe. In
timpul procesului de divorţ, un soţ nu poate proceda la un schimb
de locuinţa fără consimţământul celuilalt soţ; daca totuşi s-ar
face schimbul, el va fi nul, iar contractele de închiriere
încheiate în temeiul lui vor fi anulate.
Schimbul obligatoriu este prevăzut de art. 64 din Legea nr.
5/1973 şi aparţine exclusiv proprietarului.
302
MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE SCHIMB
Intre subsemnaţii:
l.............Domiciliat în................şi
2 .............. Domiciliat în ............ , a intervenit prezentul
contract de schimb, care are următorul conţinut:
I. Eu, ........... Declar că dau în deplină proprietate şi posesie
domnului ........... Imobilul meu, situat în ............ Având ca
vecini: N..... S......E........ V ...... Compus din: .......................
în schimbul acestui imobil am primit de la domnul ........
Imobilul proprietatea să din ........... Descris mai jos.
Imobilul pe care 1-am dat domnului .............. Este liber de
orice sarcini şi garantez contra oricărei evicţiuni totale sau
parţiale ce s-ar ivi.
Domnul .......... Intră de drept şi de fapt în stăpânirea
imobilului din momentul autentificării prezentului contract cu
dreptul de a încasa chiria începând cu data de ......... , imobilul
fiind închiriat cu contract de închiriere nr........ , din...... Până la
data de ......... Situaţie cunoscută de domnia să şi pe care o
acceptă).
Imobilul 1-am dobândit prin moştenire, potrivit certificatului de
moştenitor nr.......... Din ........... Eliberat de ............ (sau prin
cumpărare de la ............ Cu actul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr........... Din ........... De............. , act pe care 1-
am remis domnului................
II. Eu ........... Declar că am dat în deplină proprietate
domnului ............ Imobilul situat în ............. Compus din
....................... Având ca vecini: N .......... S .......... E........... V.
............ Iar în schimb am primit imobilul descris la pct. I
303
 Imobilul pe care-1 dau în schimb este liber de orice sarcinii
garantez pe domnul ........... împotriva oricărei evicţiuni totale
sau parţiale.
Domnul ........... Intră de fapt şi de drept în stăpânirea
imobilului din momentul autentificării acestui contract.
Imobilul îl am ca moştenire de la ............ Dovadă .............(sau
1-am cumpărat de la ........... Cu act autentic nr ............. Din
...........) Act pe care îl predau domnului................
Ambele părţi declarăm că suntem de acord cu acest schimb
reciproc al imobilelor descrise mai sus, oricare ar fi valoarea lor
şi fără ca unul dintre noi să mai dea ceva celuilalt, reprezentând o
eventuală diferenţă de preţ, pentru că aşa ne-am înţeles. Taxele
cu redactarea şi autentificarea acestui contract cad în sarcina
ambelor părţi, în mod egal.
încheiat astăzi ..........în......... Exemplare.
Semnăturile părţilor
304
MODEL NR. 2
CONTRACT DE SCHIMB
încheiat astăzi...............
La...................................
.
1. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. D .................................., domiciliat în
........................................... , str......................., nr ........, bloc ..........,
scara ......... , etaj .......... , ap.......... Sector/judeţ .................... ,
născut la data de (ziua, luna, anul) ............................ în
(localitatea) .......................Sector/judeţ.............................., fiul
lui................... Şi al .................... , posesorul buletinului (cărţii)
de identitate seria .... , nr....................... , eliberat de
........................ , cod numeric personal ........................., în calitate
de copermutant (coschimbaş) prim, pe de o parte, şi
1.2. D ............................ , domiciliat în............................. , str.
............................. , nr ...... , bloc ...., scara ...., etaj ...., ap ..........
Sector/judeţ .................. , născut la data de (ziua, luna, anul)
............................................... în (localitatea) ........................
Sector/judeţ .................. , fiul lui ..................Şi al ....................,
posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ...... , nr............. ,
eliberat de..............., cod numeric personal .......................... , în
calitate de copermutant (coschimbaş) secund, pe de altă parte,
Au convenit să încheie prezentul contract de schimb, cu
respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
2.1. Obiectul contractului îl constituie schimbul următoarelor
bunuri proprietatea copermutanţilor (coschimbaşilor)
2.2. Copermutantul prim şi copermutantul secund procedează la
schimbul bunurilor prevăzute la pct. 2.1. Astfel:
305
 A) Copermutantul prim predă în proprietate deplină
copermutantului secund următoarele bunuri 1): .......................... ,
a căror valoare este de.................................... Lei.
B) Copermutantul secund predă în proprietate deplină
copermutantului prim următoarele bunuri:..................................,
a căror valoare este de........................ Lei.
2.3. Starea tehnică a bunurilor a fost constatată prin procese-
verbale, semnate de către părţi.
2.4. Faţă de valorile bunurilor, care fac obiectul prezentului
contract de schimb, nu rezultă nici o diferenţă şi, ca atare, nu se
datorează sultă; l35
Sau
Diferenţa rezultată este minoră şi Copermutantul creditor nu are
nici o pretenţie faţă de Copermutantul debitor;
Sau
Rezultă o diferenţă de........................................... (în cifre şi în
litere) lei, reprezentând sulta pe care trebuie să o plătească
Copermutantul (prim/secund) copermutantului (secund/prim) în
termenul prevăzut de prezentul contract. III. DURATA
CONTRACTULUI
3.1. Transmiterea proprietăţii asupra...........................................
Are loc de azi, data autentificării prezentului contract.
3.2. Bunurile ..................................................Se predau liber, în
posesia şi spre folosinţa fiecărui copermutant, la data plăţii
restului de sultă136, respectiv până la data de
IV. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR
4.1. Copermutanţii (coschimbaşii) au obligaţia să predea
reciproc bunurile care fac obiectul prezentului contract, astfel:
A) Copermutantul prim la (locul unde se efectuează predarea
bunurilor) ................................... ,. In următoarele condiţii:
!S
Sumă de bani ce se plăteşte pentru a compensa inegalitatea valorică dintre
bunurile oferite reciproc în cadrul contractului de schimb. 36 în cazul în care se datorează
sultă.
306
., şi pe baza documentelor de
mai jos ......................................................................... ,
B) Copermutantul secund la (locul unde se efectuează predarea
bunurilor) ............................ , în următoarele condiţii:
............................................................................................. Şi pe baza
documentelor de mai jos..............................................................
4.2. Copermutanţii.................................. şi .................................
Au deplina proprietate asupra bunurilor după predarea-primirea
lor şi după plata sultei.
4.3. Ambele părţi au obligaţia de a garanta pentru evicţiune şi
vicii ascunse ale bunurilor care fac obiectul prezentului
contract.
V. CLAUZA PENALĂ
5.1. Partea care întârzie predarea/primirea bunurilor, în
condiţiile şi la termenele prevăzute în prezentul contract este
obligată la plata unei penalităţi de .......................... % pe zi din
valoarea bunurilor nepredate/neprimite, dar nu mai mult de
.................................% din această valoare.
5.2. Pentru orice întârziere de plată a sultei, Copermutantul
debitor trebuie să plătească o penalitate de ....................% din
suma datorată, dar nu mai mult decât valoarea creanţei.
VI. LITIGII
6.1. în cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale
amiabilă, părţile se vor adresa instanţelor judecătoreşti
competente.
VII. CLAUZE FINALE
7.1. Copermutanţii (coschimbaşii) pot preda bunurile care fac
obiectul prezentului contract înainte de data prevăzută în
contract numai dacă partea interesată obţine acordul scris al
celeilalte părţi.
7.2. Acceptarea bunurilor se consideră efectuată, iar acc-.i' D
trec, reciproc, în proprietatea părţilor, la data constatării si.u n
lor tehnice, prin procesele-verbale semnate de ambele părţi.
307
7.3. Cheltuielile de predare-primire a bunurilor (de expediere, BIBILIOGRAFIE
de încărcare-descărcare, manipulare, transport, precum şi alte
cheltuieli) se suportă astfel137: .................................................... TRATATE. CURSURI. MONOGRAFII
7.4. Denunţarea unilaterală a contractului atrage, după sine,
daune-interese astfel: ............................................................ Babiuc V. - Riscurile contractuale în vânzarea comercială
7.5. în cazul nerespectării, totale sau parţiale, ori a executării
internaţională, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică,
necorespunzătoare a clauzelor contractuale, partea vinovată este
obligată la plata următoarelor daune-interese: ............................ Bucureşti, 1982; Chirica D., Drept civil. Contracte
7.6. Prezentul contract, împreună cu anexele sale, reprezintă speciale, Editura
voinţa ambelor părţi şi înlătură orice altă înţelegere verbală - Lumina Lex, Bucureşti, 2000, Chibac, Gheorghe;
anterioară sau ulterioară încheierii acestuia. Drept pentru care s- Băieşu, Aurel. Drept civil. Contracte
a încheiat prezentul contract de schimb, într-un număr de
................................ Exemplare, din care ..................................... speciale. Editura Cartier, Chişinău, 2005. Deak F., Tratat
(destinaţia exemplarelor) astăzi, data semnării lui. de drept civil. Contracte speciale, Editura
Universul juridic, Bucureşti 2007,
COPERMUTANT PRIM,
Deak Fr., Tratat de drept civil. Contracte speciale, ediţia a
C
IlI-a actualizată şi completată, Ed. Universul Juridic,
OPERMUTANT SECUND,
Bucureşti. 2001. Deak F. - Tratat de drept civil. Contracte
speciale, Ed.
Aclami, Bucureşti, 1999; Dinu, Gh. Ghid juridic de
procedura civila, Editura
Europolis, Constanta, 2008 Dinu Gh., Drept
civil-partea generala, Editura Ex Ponto
Constanta 2002 Dinu Gh., Drept procesual civil,
Editura Star Tipp,
Slobozia 2007 Dogaru Ion - Contractul; consideraţii
teoretice şi practice,
Craiova, Ed. Scrisul românesc, 1983; Hamangiu C., I.
Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil, voi.
III, Ed. AII, Bucureşti, 1998,
137 Cheltuielile schimbului vor fi suportate în părţi egale, de ambele părţi (doar
dacă părţile n-au stipulat altfel).

308 309
 losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte
civile, Editura Oscar Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. III,
Bucureşti, 2000,
Macovei, Dumitru; Strible, Marius Sebastian. Drept civil.
Contracte. Succesiuni. Editura Junimea, Iaşi, 2000.
Motica, Radu; Moţiu, Florin. Contracte civile speciale.
Teorie şi practică judiciară, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2000.
Niţoiu Roberta - Teoria generală a contractelor aleatorii,
Ed. AII Beck, Bucureşti, 2003;
Poenaru Emil - Garanţiile reale mobiliare, Ed. AU Beck,
Bucureşti, 2004;
Puşcaş N.; Stoian A., Drept civil. Contracte speciale
-scheme, teste grilă şi practică judiciară, Ed. Pro
Universitaria, Bucureşti, 2006.
Răducan G., Maravela G.T., Drept civil, Culegere de
speţe, Editura Juridica Bucureşti 2000
Safta-Romano E., Contracte civile, Ed. Polirom, Iaşi,
1999,
Stănciulescu, Liviu. Drept civil. Contracte speciale.
Succesiuni. Editura ALL Beck, Bucureşti, 2000.
Toader C., Drept civil. Contracte speciale, Ed. AII Beck,
Bucureşti, 2003,;
Toader. C Drept civil. Contracte speciale, ediţia a Il-a,
Editura C.H. Beck, Bucure;ti 2005
Toader Camelia - Evicţiunea în contractele civile, Ed. AII,
Bucureşti;
Trofimov, Igor. Drept civil. Contracte civile. Editura
ARC, Chişinău, 2004.
310
Ţuca F., Donaţie, sponsorizare, ,mecenat, în RDC nr.
9/1998, Turianu C., Drept civil, Editura Universitara,
Bucureşti
2004, Voineag V. Teste grilă pentru magistratură,
avocatură şi
examenul de licenţă, Editura AII Beck, Bucureşti
2004
STUDII. PUBLICAŢII PERIODICE.
COMENTARII LA JURISPRUDENŢĂ
Beleiu Gheorghe - Dreptul de preemţiune reglementat
prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, Dreptul
nr. 12/1992, pag. 4 Chelaru Eugen - Dreptul de
preemţiune reglementat de
Codul silvic - Dreptul nr. 6/1996, pag. 17 Sferdian
Irina - Denunţarea şi rezilierea contractului de
asigurare de bunuri, în Dreptul nr. 1/2004; Voicu
Marin - Jurisprudenţa civilă 2001 - 2003, Ed.
Lumina Lex, Bucureşti, 2003; Voicu Marin -
Jurisprudenţa civilă 2003 -- 2006, Ed.
Lumina Lex, Bucureşti, 2003; Voinescu Valentin -
Consideraţii privind regimul
comunitar al asigurărilor, în Revista de Drept
Comercial, nr. 7-8/2005;
311