You are on page 1of 10

Grăunte

NUMĂRUL

147
REVI STĂ EDIT ATĂ
DE BISER IC A NEEMI A

IAŞI
30 IA NU AR IE
2011

de muştar
Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat
un om şi l-a semănat în ţarina sa. Grăuntele acesta, într-adevăr, este cea
mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât
zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi
în ramurile lui. [Matei 13.31,32]

Cuprins:
DECIZII, DECIZII, DECIZII...
Costel Cozorici - Pag. 2
TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE
ŞI VIAŢĂ FĂRĂ MOARTE
Emilian Bulgariu - Pag. 3
CU INIMA LA CONTROL
Ligia Bica - Pag. 4
IO SONO MONICA
Monica - Pag. 4
CÂND DOMNUL ÎŢI CERE
SĂ RENUNŢI
Alex Epure - Pag. 5
GÂNDURI DE ÎNCEPUT DE AN
Patricia Krişan - Pag. 6
PLANURI MĂREŢE PENTRU
INIMI FIRAVE?
Andrei Muscă - Pag. 7
RUGĂCIUNEA – LA HOTARUL
DINTRE CER ŞI PĂMÂNT
Anuţa Boghean - Pag. 7
1 NOAPTEA - ZIUA FĂRĂ ZILE
Cristi Lucaci - Pag. 8
FĂRĂ CREDINŢĂ NU EXISTĂ PATRIE
Emil Juverdeanu - Pag. 9
Editorial

Decizii, decizii, decizii... Costel Cozorici


Dumnezeu a întrebat un hotărăsc în dreptul meu. Câtă mediocritate! Totul e
copac: „ce-ai vrea să te un labirint din care parcă nu mai ies. Mă rătăcesc
faci când vei fi mare?” practic pe drumul meu. Problema mea cea mai mare
„Un copac mare”, a venit e că nu-i cer ajutor lui Dumnezeu când nu mai
răspunsul. Şi Dumnezeu găsesc calea, ci abia atunci când iau singur decizia că
a întrebat o veveriţă: „ce- m-am rătăcit şi am nevoie de ajutor.
ai vrea să te faci când vei Sunt momente în viaţă în care chiar cred că Domnul
fi mare?” „O veveriţă mare, negreşit”. Mai apoi l-a este ironic. Cu siguranţă Îl amuză neputinţa mea şi
întrebat şi pe om acelaşi lucru. „Inginer, aviator, atunci creşte miza: îmi oferă ocazia să iau decizii şi
director, marinar, pastor...” iată câtă libertate avea pentru alţii: familie, subalterni, cei care se încred în
omul! mine... Aici este marea provocare. Cât de departe
Intenţionez să cred că este prima întrebare la care pot merge, până unde pot întinde coarda sau cât de
omul ia o decizie, voluntar sau involuntar, dar de la puternic sunt? Răspunsul e întotdeauna axiomatic:
sine. Până la vârsta la care suntem astfel întrebaţi, dacă nu-L implic de fiecare dată în problemele mele
avem doar opţiuni: să alegem un anume fel de şi dacă nu accept deciziile pe care El le ia în viaţa
mâncare, să alegem cu ce să ne îmbrăcăm, mergem mea, atunci chiar sunt pierdut. Tendinţa de
sau nu la grădiniţă, ne trezim mai devreme sau mai moment, atunci când toate îmi merg bine, e să mă
PAG INA târziu, asta ne place sau asta nu. Sunt doar simple laud şi să vreau mai mult. Această gândire

2
opţiuni. „solomonică” nu poate decât să mă tulbure, pentru
Creştem, ca şi copacul, ca şi veveriţa, dar realizăm că doar atunci când mă poticnesc îmi amintesc cât
că doar noi avem voie să ne schimbăm alegerile şi de neînsemnat sunt şi cât de multă nevoie am de
Grăunte de Muştar îndrăznim să visăm. Calea pe care dorim să păşim Dumnezeu! E normal! Realizările sunt doar ale mele
Nr. 147 - 30 Ianuarie
devine la un moment dat un iar pentru eşecuri voi spune: „aşa a
drum privat, doar al nostru, un hotărât Domnul să mă cerceteze”. Oare?
drum pe care părinţii noştri ni Şi dacă tot am amintit de Solomon, mai
l-au creionat până la un punct. există o deşertăciune pe pământ. De
Ne trezim că zburăm. Ne multe ori, pentru că atât de mult îmi
întindem aripile şi zburăm doresc un lucru, iau o decizie care mi se
către orizontul nostru, în pare cea mai justă în acel moment.
singularitatea lui. Atât de Ulterior, privind retrospectiv, realizez că
multă libertate ne-a dat acel lucru nu a fost atât de bun pe cât
Dumnezeu încât a creat cerurile părea în acel moment. Dar au existat şi
şi pământul doar pentru noi. momente în viaţă în care totul părea că
S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre doar pentru se înfundă. Lucrurile mergeau pe dos, întâlneam
ca noi să fim mântuiţi. Dar de la bun început noi, obstacole ce păreau de netrecut, mă luam de piept
oamenii, din prea mult, nu am ştiut ce să facem. A cu Dumnezeu şi-L întrebam de ce ia pentru mine
făcut oare Dumnezeu o greşeală dându-ne această astfel de decizii? Abia mai încolo, după resemnări
libertate de a alege şi de a lua decizii? Atât de multe de neputinţă, realizam că acele decizii, ale
lucruri a creat Tatăl pentru noi încât ne-am pierdut Domnului şi nu ale mele, pe cât păreau de nedrepte
printre ele. Ne-am pierdut scopurile prin lăcomie. Şi sau de neclare iniţial, se transformau în paşi mari
ne-am pierdut pe noi prin noi înşine, prin faptul că înainte, în reuşite pe care mintea mea nu putea să le
am decis să decidem singuri. priceapă.
Sunt un om creştin (cel puţin aşa îmi place să cred), Te întreb pe tine, cititorule: când ai luat ultima dată
şi de multe ori m-am trezit rugându-mă: „Doamne, o decizie importantă în viaţa ta? Dacă îţi aminteşti
mi-aş dori să...”, „intenţionez să...” sau „ajută-mă, lucrul acesta, gândeşte-te cât de mult I-ai dat voie lui
Tu, Doamne, în cutare lucru”, dar de atât de puţine Dumnezeu să se implice în luarea acestei decizii sau
ori am spus: „Doamne, facă-se voia Ta în viaţa de câte ori L-ai întrebat pe Dumnezeu care este voia
mea!”. Uneori am impresia că e o lipsă de curaj din Lui?
partea mea să mă dau pe mâna Tatălui. Dar Tatăl s-a Doamne, pe munţi înalţi şi prin văi adânci, facă-se
dat pe mâna Fiului şi Fiul s-a încrezut în Tatăl. voia Ta!
Alteori cred că am atâta experienţă şi atâta putere
încât cu siguranţă aş reuşi să iau singur frâiele şi să Fiţi binecuvântaţi prin tot ceea ce faceţi!
Tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte
Emilian Bulgariu
Acestea sunt cuvintele cu care am putea-o împotrivirii bunicii Ana.
caracteriza pe bunica Ana Pavel, căreia în cercul Pentru mine, la vremea
intim i se zice „Buța”. De curând a luat hotărârea aceea, bunica Ana era doar o
să primească botezul și dorința i-a fost atât de doamnă în vârstă, gârbovită
mare încât a trebuit „să punem de o sărbătoare” de numărul anilor
în interiorul grupului Agape. Așa că, de la cel dumneaei, dar care se mișca
mai mic până la cel mai mare am mers la casa necontenit, întocmai ca o
parohială pentru a fi martori la o minune: furnică, cu diferite treburi. Am fost impresionat
declarația de dragoste față de Hristos pe care de puterea dumneaei și de viteza cu care efectua
bunica Ana a făcut-o în fața martorilor de aici și treburile pe care le avea de făcut. Consecvența în
de dincolo. Şi pentru că dragostea biruiește căutarea lui Hristos arătată de doamna Doina,
moartea, bunica Ana a ales să moară și să învie lecturarea împreună a Bibliei, rugăciunile celor
împreună cu Hristos prin actul sacru al din Agape și prezența de câteva ori la biserică a
botezului. bunicii Ana a făcut ca treptat lumina să pătrundă
tot mai mult în casa familiei Păduraru. Nu pot să
uit cuvintele pe care le-a spus doamna Doina la
grup pe la mijlocul anului 2010: „s-a schimbat PAG INA
mult în bine Buţa, acum discutăm dimineața din
Biblie … în casă este liniște!”
Într-o duminică dimineaţa, după ce am intrat în
biserică, doamna Doina mă întâmpină bucuroasă
3
Grăunte de Muştar
şi îmi spune mesajul pe care i l-a transmis în
Nr. 147 - 30 Ianuarie
dimineața respectivă bunica Ana și anume că a
întrebat la ce grup este repartizată și dacă o
primim la biserica de casă Agape. Nu pot să vă
descriu lumina de pe faţa tuturor celor care au
auzit vestea cea bună. Şi iată că “Furnicuța”, cum
îi spune doamna Eugenia bunicii, este acum
Am rămas înmărmurit la vederea zâmbetului şi copilul Domnului, iar biserica noastră de casă
seninătății de pe fața bunicii, iar bucuria noastră gustă în fiecare săptămână din aroma specială a
și dragostea cu care am înconjurat-o au bucuriei îmbinării poveştilor adolescenților de la
întinerit-o. Dorința de a vorbi despre deciziile gimnaziu şi liceu cu seninătatea, pacea și
pentru Hristos din viața dumneaei, râvna pentru tinereţea spirituală a celei mai în vârstă surori,
rugăciune și bucuria de a veni la grupul de casă bunicuţa Furnicuţa.
chiar dacă are probleme de sănătate, m-au întărit
și m-au motivat și mai mult să lupt pentru
Împărăția care nu poate fi clătinată. Atunci când
am intrat în contact cu transformarea pe care o
aduce Hristos în viața familiei Păduraru, am
căpătat puteri nebănuite în slujirea bisericii de
casă.
De câțiva ani buni am ales să ne rugăm la
biserica Agape pentru cei din familiile noastre
care nu-l cunosc pe Hristos. Doamna Doina
Păduraru ne-a împărtășit dorința dumneaei
pentru sufletul mamei care, pe vremea aceea era
destul de împotrivitoare și implicată în tradițiile
și obiceiurile strămoșești. Nu de puține ori a
venit joi cu sufletul tulburat din pricina
Cu inima la control...
Ligia Boca
Acum ceva timp în urmă am primit pe email faţetă a harului şi
următorul gând, scris de Sebastian: „Noi nu putem dragostei Sale, fără
controla ceea ce gândesc alţii despre noi, ce vorbesc alţii de care relaţiile nu ar
despre noi, cum ne judecă alţii. Dar putem controla ceea fi putut exista.
ce gândim noi despre alţii, ce vorbim noi despre alţii, În toată frământarea
cum iertăm noi pe alţii, cum ne smerim înaintea Celui mea interioară a
care ne-a transformat din datornici pe viaţă în oameni început să apară o
liberi.” lumină. Vocea Duhului mi-a şoptit: „Tu nu poţi
În acea perioadă treceam printr-o situaţie mai controla nimic din ce se întâmplă în inima celui de lângă
deosebită, frământări interioare ca urmare a unor tine, dar poţi controla ceea ce se întâmplă în inima ta”.
cuvinte nu tocmai plăcute care mi s-au spus. De atunci am căutat să pun în aplicare aceste
Povara lor era greu de purtat, pe de-o parte mă adevăruri... Nu este întotdeauna uşor, dar aceste
confruntam cu neputinţa mea de a schimba părerea gânduri mă ajută în fiecare context să ies în inima
celuilalt despre mine, pe de altă parte cu mea „mai mult decât biruitoare” doar prin Puterea
slăbiciunea şi imperfecţiunea mea care pot oricând LUI.
să rănească şi să jignească pe cei din jur, şi nu în Ştiu acum mai bine ca nicioadată că nu am
ultimul rând aveam în minte porunca Domnului duşmani şi nici contexe potrivnice. Doar o inimă
PAG INA „Cât atârnă de voi, trăiţi în pace cu oricine”. rea şi necredincioasă iar ceea ce mă ţine în viaţă

4
Tensiunea interioară era foarte mare....cel puţin în este doar manifestarea harului lui Dumnezeu şi a
inima mea, întrucât cineva era supărat pe mine. iertării Sale peste fiinţa mea. Îi sunt veşnic
Îmi aduc aminte că în dialogurile mele cu Domnul recunoscătoare Domnului nostru drag, Isus
Grăunte de Muştar îi mulţumeam pentru că a inventat iertarea – o Hristos!
Nr. 147 - 30 Ianuarie

Io sono Monica.
Monica
Mă numesc Monica. Sunt în inimă şi doresc să-L slujesc până la sfârşitul vieţii.
născută în oraşul Iaşi, Transformarea vieţii mele se datorează Duhului
România, din familie de Dumnezeu care a lucrat printr-o familie foarte
ortodocşi. Am vârsta de 63 aproape de Isus Hristos, a fraţilor şi surorilor care
de ani, văduvă cu trei băieţi mi-au fost aproape spunându-mi Cuvântul şi
mari. Am şi doi nepoţi, tot Adevărul.
mari. În încheiere, aş vrea să rostesc o rugăciune de
Trecând prin perioade foarte grele ale vieţii, am fost mulțumire:
călăuzită de Bunul Dumnezeu (fără să ştiu atunci), “Te laud Tată al cerului şi al pământului, prin Fiul
să plec în străinătate şi aşa am ajuns în Italia, în Tău Isus Hristos şi Duhul Tău cel Sfânt, pentru
oraşul Torino. După o perioadă de 6 luni, am primit modul în care ai lucrat în viaţa mea şi pentru
de lucru, am întâlnit colegi de serviciu cu soţiile, ajutorul Tău şi lumina de a înţelege Cuvântul
care mi-au fost aproape şi mi-au arătat calea către adevărului, Moartea şi învierea Domnului Isus
Dumnezeul cerului şi al pământului; calea prin Hristos pentru mine şi spălarea cu sângele Său a
jertfa Domnului Isus Hristos şi prin călăuzirea păcatelor mele, devenind un copil al Domnului,
Duhului Sfânt. Ducându-mă duminică de duminică pocăit, mântuit şi iertat de păcate, prin credinţă.
în Casa Domnului şi participând la inaugurarea
bisericii “Emanuel”, am fost mişcată sufleteşte.
Doamna Monica este o cunoscută de a mea din
În scurt timp, viaţa mi-a fost transformată, am avut
tinerețe. Ce să zic? Decât că nebănuite sunt căile
vise frumoase, în locul coşmarurilor, am privit
Domnului. Dacă un om a trebuit să plece în altă
problemele din ţară mult mai uşor, m-am lăsat de țară ca să se întoarcă la El, Domnul o face. Pentru
viciul fumatului, citind din Cuvântul Domnului mi- fiecare din noi are o cale specială, pentru a ne face
am lepădat podoabele şi m-am lepădat de viaţa pe cunoscută chemarea Lui. (Mihai Ghiuțu)
care am avut-o, am primit pe Domnul Isus Hristos
Când Domnul îți cere să renunți!
Alex Epure
Ultimii mei ani de liceu au reprezentat pentru mine Spania, Canada,
conturarea unui vis. Să fiu actor. Îmi făcusem un erau ţările în
obicei din a merge la Palatul Copiilor unde, care eram deja
împreună cu profesorul de acolo, am montat o invitat să joc.
piesă de teatru, „Jubileu” de A.P. Cehov. Acesta a Dar decizia mea
fost începutul... de a mă „rupe”
Ajuns în Iaşi, la facultate, una dintre priorităţi era de mediul în
să găsesc o trupă în care să joc. Am ajuns să fiu care îmi alimen-
actor într-un teatru studenţesc de renume. La tam poftele firii, începea să prindă contur. Cum
început nu eram foarte „serios”, în sensul că rămânea însă cu marea mea pasiune?
mergeam destul de rar. Însă, după un an jumătate, În acele momente am simţit cum Domnul a sădit
ajunsesem să mă raportez la teatru ca la activitatea sămânţa în inima mea prin logodnica mea, Patricia.
mea principală şi restul responsabilităţilor erau, Mi-a vorbit atât de frumos despre cum sunt
evident, surclasate. Eram activ, jucam în câteva planurile Lui Dumnezeu şi cum vede ea planurile
spectacole, începusem să călătoresc, la început prin Lui în viaţa ei. Au urmat câteva zile de cercetare
ţară, apoi şi prin străinătate. Bineînţeles că îmi pentru mine. A fost momentul în care „am pus
plăcea. Era o adevărată oportunitate să văd lumea cărţile pe masă” şi am stat de vorbă cu Dumnezeu.
fără să scot un ban din buzunar, să urc pe scenele Decizia a fost irevocabilă. PAG INA
europene, şi să fiu aplaudat minute în şir de M-am rupt total de oamenii de acolo, de tot ce a
oameni care, deşi nu înţelegeau limba în care
jucam, înţelegeau limbajul scenic.
„Cât de frumos!” poate spune cineva. Dar eu
însemnat teatrul. Cu o săptămână înainte să plec în
Islanda mi-am anunţat retragerea (acest lucru se
întâmpla în luna iulie a anului trecut). Nu a fost
5
Grăunte de Muştar
recunosc că au fost cei mai secetoşi ani din viaţa uşor. Mi-am dezamăgit colegii de piesă, care-şi
mea. Nu am fost niciodată mai departe de planurile puneau mari speranţe în spectacolul din Islanda. Nr. 147 - 30 Ianuarie

lui Dumnezeu pentru mine. Acum, analizând acea Deodată a trebuit să mă reorientez. Renunţasem la
perioadă, realizez că inima mea avea adevărate ceva ce-mi ocupa o bună bucată din timp şi
cratere, prin care ispitele ”dulci” ale lumii acesteia simţeam că nu prea am ce pune în loc.
curgeau şi îmi alimentau firea mea plină de Din fericire însă, chiar în acea perioadă am
mândrie, de lăcomie, doritoare de orice, dar în fond cunoscut grupul de casa Eliel şi implicit, Biserica
de nimic. Neemia. Domnul s-a îngrijit atât de frumos să
Începusem să pun din ce în ce mai multe bariere nu-mi lipsească nimic! Am renunţat la ceva drag
între mine şi vechii prieteni care aveau parte de inimii mele, dar care treptat, mă aducea la moarte
adevărate treziri spirituale. Concomitent, legam spirituală. În schimb, am primit ceva cu mult mai
relaţii tot mai apropiate cu oameni care nu-L frumos. Am primit un nou sens pentru a trăi. Un
cunosc deloc pe Dumnezeu. „Îmi trăiam viaţa”, aşa sens veşnic. Am început să mă apropii de
mă minţeam! Renunţasem să mă mai gândesc dacă Dumnezeu, să caut compania persoanelor mature
ce fac îi este pe plac Domnului, încercam să nu din punct de vedere spiritual. Am realizat cât este
pierd niciun moment, să experimentez cât pot de de important mediul în care te învârţi. Chiar dacă
mult din ceea ce lumea poate oferi. Însă niciodată nu ne place să recunoaştem, ne influenţează enorm
nu m-am simţit mai gol... în modul nostru de trăire!
Din fericire pentru mine, Dumnezeu nu a încetat să Încă sunt pasionat de teatru. Însă sunt mai pasionat
mă caute. Şi în strigătul Lui, într-o zi L-am auzit. A de Hristos, care şi-a dat viaţa pentru mine. Am
urmat o perioadă în care începusem să văd fisurile încredere în planul Lui şi ştiu că dacă va fi cazul,
inimii mele şi să-mi fie silă să mă mai complac în voi găsi noi oportunităţi de a face ceea ce-mi place,
stările mele de fericire indusă. Îmi puneam fără a-mi mai compromite mântuirea. În acest
problema „unde este mai bine?”. Începusem să moment, mă rog doar ca foştii mei colegi de teatru,
conştientizez că nu pot fi în două bărci odată. Îmi alături de care am petrecut mult timp, să-L
era dor de El, dar în acelaşi timp, viaţa pe care o cunoască şi ei pe Mântuitorul. Sunt sigur că le-ar
trăiam mă atrăgea prea mult. schimba complet vieţile...
A urmat o perioadă de confuzie totală în care nu
ştiam spre ce să mă îndrept. Ofertele de călătorie cu Dorinţa mea pentru anul 2011 este mântuirea
teatrul se înmulţeau exponenţial. Islanda, Austria, lor, a vechilor mei camarazi!
Gânduri de început de an
Patricia Krişan
La vreme de bilanţ, când se contabilizează trecutul şi apropierea de
se proiectează viitorul, privesc peste anul care oameni constă în a
tocmai a trecut şi cad la picioarele Celui care L-a mă face una cu ei. E
permis. Inima mea strigă cu putere, cum odinioară imposibil să creez
striga psalmistul, „În veac ţine îndurarea Ta!” relaţii autentice atunci când încerc să mă plasez pe
un piedestal al „eroului” şi când îl privesc pe fratele
Pentru mine, anul 2010 a fost un an „pedagogic”. meu ca fiind „săracul care are nevoie de mine”.
Am trecut prin câteva laboratoare a lui Dumnezeu, Fascinant modul în care Dumnezeu a creat dinamica
dar cel mai complicat mi s-a părut confruntarea cu relaţiilor, păsându-i mai mult decât nouă. Şi astfel,
propriile mele limite. Stima de sine a fost puternic după 8 luni petrecute în El Alto, cel mai sărac oraş al
şifonată când Dumnezeu mi-a arătat cât de slabă Boliviei, am văzut cum relaţiile autentice se creează
sunt şi cât de mult depind de securitatea pe care o prin interacţiuni autentice, prin colaborare, prin
găsesc în apropiaţii mei. Primele 5 luni le-am recunoaşterea sinceră a valorii celuilalt. Şi nu de
petrecut în America de Sud. Pe ritmuri de salsa, puţine ori m-am simţit eu în postura celui ce avea
Domnul m-a învăţat să depind mai mult de El, să-mi nevoie să fie salvat!
subordonez planurile voii Lui, să înţeleg libertatea la Pe când eram încă în Bolivia, mă rugam Domnului
care mă cheamă. să scoată în calea mea ocazii să mă apropii mai mult
PAG INA de El. Îmi era teamă de momentul întoarcerii acasă,
Am învăţat că libertatea este o stare a inimii. E în de revenirea la cotidian.

6
Grăunte de Muştar
strânsă legătură cu independenţa faţă de tot ce ne
poate îndepărta de voia lui Dumnezeu, puterea de a
renunţa la dorinţele proprii dacă acestea nu coincid
Ca o mamă care se îngrijeşte de orice nevoie a
puiului ei, Domnul a scos în calea mea, grupul de
cu dorinţele Lui, puterea de a ne abandona în casa Eliel. Îi „număr” pe fraţii mei printre cele mai
Nr. 147 - 30 Ianuarie
braţele Lui, de a tăia funiile de siguranţă care ne mari binecuvântări ale anului 2010. Am fost
susţin, ca să experimentăm dependenţa totală de El. încurajată prin ei, am fost confruntată cu nevoia de
constanţă, m-am simţit primită când eram într-o
În America am învăţat să-i iubesc pe săraci şi să stare de fragilitate greu de suportat chiar şi pentru
renunţ la pretenţia de „salvator al lumii”. Mă amuză mine. Îl laud pe Domnul cerurilor pentru grupul
acum gândurile pe care le aveam înainte de plecare. Eliel şi pentru întreaga biserică Neemia, pe care am
Mă simţeam un fel de Cristofor Columb plecat în cunoscut-o ulterior. Simt o tandreţe nespus de mare
misiunea Maicii Tereza de Calcuta. Nu am fost nici în purtarea Lui de grijă pentru mine!
una, nici alta, spre profunda mea dezamăgire, însă
am învăţat o lecţie superbă! Hristos mi-a arătat că
31 octombrie 2010 va rămâne o zi de referinţă
pentru viaţa mea. A fost ziua în care am făcut un
legământ cu Prinţul inimii mele. Ce revărsare de
har peste viaţa mea! Cu câtă dragoste m-a
îmbrăţişat El atunci când mi-a pus inelul pe deget!

Ştiu că marea aventură de-abia acum începe. Anul


2010 a fost un preambul pentru ce va urma. Mă
aştept la un nou an cel puţin la fel de consistent ca
cel care a trecut. Şi mai ştiu că dacă voi rămâne
credincioasă Domnului, cu fiecare an care va trece,
voi fi tot mai aproape de Cer...

Îţi mulţumesc, Dumnezeule Preaînalt, că Te-ai


coborât în universul meu atât de minuscul şi ai
deschis o fereastră spre Universul Tău infinit!
Planuri măreţe pentru inimi firave
Andrei Muscă
Domnul a îngăduit ca anul 2010 să fie un an plin de frământărilor mele de a-L
prezenţa Lui, care s-a făcut simţită şi în familia mea cunoaşte pe Domnul. În
chiar şi atunci când simţurile şi raţiunea par că L-au mijlocul acelor încercări
izgonit din mijlocul lor. ţin minte cum mă rugam
Atunci când toate lucrurile (sau aproape toate pentru Sebastian şi Alina
lucrurile) funcţionează oarecum în comformitate cu cu mult mai multă
agenda zilnică, există impresia că planul Domnului dragoste pentru că
coincide cu drumul cotidian, ceea ce poate fi şi simţeam o mică parte din ce simţeau ei. Nevoia m-a
adevărat în anumite cazuri. Dar ce se întâmplă când împins să mă rog mai mult, să cercetez mai mult
nu te confrunţi cu lipsa unui loc de muncă, când înţelepciunea lui Dumnezeu de a opera pe un
există stabilitate financiară, există sănătate şi pacient aparent sănătos, extirpând complacerea în
înţelegere în familie, ce trebuie să ceri Domnului? confort, vindecând consecvenţa, tratând rezistenţa
Trebuie să cerem cum au cerut dragii noştrii la ispită.
Sebastian şi Alina să fim pregătiţi pentru ziua Mulţumesc Domnului pentru că în încercări eu şi
venirii Domnului? Ce au primit în schimb? Măriri familia mea am rămas credincioşi şi am învăţat
de salarii sau vreo confirmare directă din partea astfel o lecţie extraordinară: Când ceri un lucru lui
Domnului ca cea a lui Solomon după ce a cerut Dumnezeu, El este credincios şi ţi-l va da, dacă este
înţelepciune? Aşa părea logic, dar în schimb au spre binele tău! Dacă ceri curaj, El îţi va da PAG INA
primit posibilitatea să îşi reconstruiască casa aşa contextul să fii curajos, deşi de multe ori logica
cum doreau ei, ca să fiu mai elegant în exprimare,
când e vorba să ridici casa de la zero în urma unui
incendiu.
noastră ne joacă feste şi credem că o să primim cine
ştie ce puteri extraordinare să depăşim contextele
dificile din viaţa noastră.
7
Într-o oarecare măsură Grăunte de Muştar

aşa a fost şi pentru Când toate lucrurile merg bine în viaţa mea, eu Nr. 147 - 30 Ianuarie

familia mea. După o pentru ce mă rog? – iată o întrebare demnă de un


perioadă de linişte în răspuns cum numai Dumnezeu îl poate oferi celor
care lucrurile aveau un ce se încred în El!
curs lin şi plin de pace,
mi-am pus întrebarea:
„Pentru ce să mă rog,
Doamne?” Mă rugam Rugăciunea - la hotarul
pentru mine, pentru
familie, pentru Biserică,
dar parcă prezenţa Anuța Boghean
Domnului nu era aşa de Fiindcă am tot vorbit cu multe persoane din jurul
aproape cum mi-aş fi dorit, prin faptul că lucrurile meu la acest sfârşit de an despre deciziile bune, şi
mergeau bine. Domnul era de partea noastră şi pentru că este şi un risc de laudă de sine, prea
parcă nimic nu ar fi anunţat vreo schimbare de periculos ca să-l asum, mi-am amintit, deloc
macaz. Dar în înţelepciunea Lui a considerat că e întâmplător (cred), două decizii nefaste din viaţa
timpul ca eu şi familia mea să fim scuturaţi precum mea.
un pom de toamnă. Odată luată hotărârea, lucrurile
La sugestia şi modelul cuiva, am decis că
au luat-o la vale precum o sanie pe derdeluş. Mi-am rugăciunea către Domnul, fiind neîncetată, nu ţine
pierdut întâi locul de muncă, am avut accident cu
de a sta în genunchi neapărat. Şi astfel,
maşina care şi acum e în service, datoriile financiare
plăcându-mi la culme descoperirea, am început să
din trecut au început să bată la buzunar şi
practic cu consecvenţă rugăciunea de seară la
încercările au continuat să vină una după alta…
căldurică, pe perna moale, trecând pe nesimţite şi
Mă tot întrebam: „Pedeapsă, sau încercare?”. Îmi
cu viteza gândului în lumea viselor. Nu am suferit
repetam ca un ecou în gând, dar mi-am adus aminte
deloc de insomnie! Nu a durat mult şi între inima
că tânjeam, în rugăciunile mele la dorinţa mea de
mea şi cea a Lui Dumnezeu a început să se creeze
a-L cunoşte mai bine pe Dumnezeu, să-L fac
o distanţă considerabilă. Nu mai reuşesc să îmi
mândru că mă pot numi copilul Lui.
Iar încercările s-au potrivit ca o mănuşă în mijlocul [...] CONTINUARE ÎN PAGINA 10
1 Noaptea - Ziua fără zile
Cristi Lucaci
Azi-noapte, neavând cu – Ce? N-ai auzit? Să nu-mi spui că ai dormit tot
ce să-mi umplu timpul, timpul! îmi spune el, reprobator. Măi, eşti culmea!
am început să fac Tot timpul dormi, o viaţă ai şi pe aceea o dormi?
tumbe, să sar de pe – Da, eram obosit. Am făcut o baie şi mă relaxam.
trambulină şi să mă Dar, hai spune-mi ce s-a întâmplat?
zbengui, de m-au lăsat – Hmm… părinţii s-au certat, se smiorcăie el.
toate puterile. Aşa – Da! Şi ceva nou? încerc eu să mai aplanez.
m-am bălăcit şi am – Da, dar de data asta a fost foarte rău! smiorcăie el,
înnotat până s-a luat lumina. M-am culcat pe la ora înăbuşit.
1, doar ce l-am simţit pe Moş Somnilă cum mă – Hai, spune o dată! mă enervez. Turuie, că mi-e
gâdila tandru pe la gene. somn.
La scurt timp însă, un ecran demarează ca un – Ta... ta...tataa a... a... ve...nit beat hmm... şi... şi a
carusel şi mi se învârte aievea în cap. În proiecţiile înce...put să facă scandal. A trân...tit hhmmm... uşile
lui, apăream şi eu. Mă mişcam, simţeam iarba, şi a trezit-o o... pe... pee... ma...aamaa... I-a spus că
catifeaua, visul. Da, era un vis: flori, pungi, parcuri, nu este... bunăăă... de ni... ni...mic, că stă... hmmm
avioane, plăcinte, pistoale, prinţese, scorţişoară, toată ziua...aa pe oo...spăţ... ospăţ...
garaje, cărţi, clovni, becuri, dragoste..., când dintr-o – De ce vorbeşti aşa, pe întrerupte? mă mir eu. Hai,
PAG INA dată ceva cald şi umed începe să se prelingă, încet, fii cuminte, îl calmez eu, şi încearcă să dormi!
dinspre ochi înspre colţul gurii, după care ia colţul şi – Dar, aa...sta nu e totul. I-a… hmmm... mai spus că

8
Grăunte de Muştar
tuleşte după ceafă. Nu m-am tulburat câtuşi de
puţin, ştiind că părul încă nu îmi era uscat de la
scăldatul pe care îl trăsesem. Straniu! Culorile
nu ne mai vrea pe noi doi. I-a spus să ne dea
drumul... hmmm!
– Cum adică? S-a săturat de noi?
ecranului deveniseră alb-negru, semn că mergeam – Da! Nu vreaa... să mai... mai audă de noi... vrea să
Nr. 147 - 30 Ianuarie
spre trezie. Totuşi, imediat ce am apelat la ne... arunce în stradă... Cică nu... nu... hmmm... ne
obişnuitul sistem de reparat electrocasnice – pumnul mai poa...a...te ţine. Costăm prea mult!
– totul a reapărut din nou în culori. Visam frumos. Se făcuse linişte. Nu se mai auzea nimic.
După vreo oră de reverie, parcă cineva scosese – Mai eşti acolo? iscodesc eu.
cablul din priză, devenisem conştient de o serie de – Da, răspunse el. Ce vrei?
buburuze care îmi aparuseră pe faţă. Odată unite, – Hmmm, simt ceva umed în ochi. Am două bobiţe,
acestea au început să lunece, dându-mi o stare de care se preling pe obraz, îi spun eu. Duc, apoi,
discomfort. Îmi duc mâna prin păr şi îl găsesc aspru, degetul de la ochi la gură şi spre surprinderea mea
uscat. „Ah, gata!” îmi zic. „M-a prins o răceală şi acelaşi gust, ca mai devreme: apă sărată. Am apă
acum transpir. Totul este în regulă!“ gândesc eu. Mă sărată în ochi! exclam eu, intrigat de descoperire. Ce
şterg şi încerc să adorm din nou, când simt că înseamnă asta?
picăturile se înteţesc, de data aceasta însoţite de – Ah! Nu ştii? Nimic nu ştii! Prostuţ mai eşti! Acelea
nişte sunete ciudate, nemaiauzite până atunci. Unul sunt lacrimi, ce apă sărată visezi?
din bobii umezi mi se lungeşte pe buze. Îmi muşc
buza şi picătura ia gust. Era sărată! Nu mai
gustasem aşa ceva până atunci: apă sărată! De fapt,
nu prea gustasem mare lucru niciodată.
– Hmmm… se aude un glas răguşit de undeva.
– Cine-i acolo? gângăvesc eu.
– Eu! răspunde cineva, adică celălalt eu.
– Cum adică, „eu”?
– Ce? mormăi indignat respectivul. Nu mă mai
recunoşti? Deja devin tensionat, simţindu-mă jenat
că nu recunosc persoana. Era întuneric şi nu ne
vedeam la faţă. Sunt eu, fratele tău! clarifică
interlocutorul.
– Fratele meu!?... Ah! Scuză-mă că nu te-am
recunoscut, dar ai vocea schimbată. Ce s-a
[...] CONTINUARE ÎN PAGINA 10
întâmplat?
Lecția de istorie Rubrică coordonată de Emil Juverdeanu
De-a lungul veacurilor, lecţia de istorie a lui Dumnezeu a fost una singură: suferinţa celor care L-au urmat pe drumul către slavă. Noua
rubrică premanentă a revistei Grăuntele de muştar, numită sugestiv Lecţia de istorie, rememorează momente din lupta creştinil or din
România cu ideologia şi practica comunistă, pentru a ne încuraja pe noi, cei care nu am cunoscut teroarea şi represiunea tota litară. Un
regim criminal şi capabil să confişte toate compartimentele vieţii umane, comunismul românesc a avut şi un caracter particula r,
caracterizat de o puternică componentă naţionalistă, care, mai ales în perioada conducerii despotice a lui Nicolae Ceauşescu, a izolat în
mod absolut România pe plan extern. Creştinii neoprotestanţi au fost consideraţi în jargonul timpului „agenturi străine”, org anizaţii cu
caracter occidental subversiv, menite să destabilizeze „poporul nostru socialist, aflat pe drumul înfăptuirii socialismului m ultilateral
dezvoltat”, o acuzaţie gravă receptată eficient de societatea românească supusă aparatului de propagandă. Ultimii ani ai lui Ceauşescu au
transformat România într-un imens lagăr, supus unor experimente sociale şi economice cu urmări extrem de grave până astăzi. Dict atura
ceauşistă a intrat în analele istoriei universale ca una dintre cele mai feroce din toate timpurile, alături de figuri sinistre precum Hitler,
Stalin sau Sadam Hussein. Creştinii acelor timpuri, dintre care cei mai mulţi sunt astăzi printre noi, pot să ne întărească c redinţa că
suferinţa este calea spre slavă, iar ei, prin amintirile lor, Îl pot revedea pe Dumnezeu în acea extraordinară ipostază de Mâ ntuitor.

Fără credinţă nu există patrie


România a fost o ţară comunistă. Iată că istoria nu fanatică, dar lipsită de
va trebui vreodată să dovedească acest adevăr, pasiunea care vine din
pentru că el este asemenea unei axiome în credinţă, a mai creat şi
geometrie; nu se demonstrează, ci devine un un fenomen secundar:
instrument de analiză pentru situaţia în care se află nimeni nu îşi asumă
ţara noastră de mai bine de o generaţie. Pe plan complicitatea, argu-
PAG INA
spiritual, acest sistem politic, economic şi social a mentând (incredibil!!!)

9
adus deformări în viaţa naţiunii noastre, care, din că niciodată nu a crezut în acest sistem. Astfel a
păcate, vor mai dura ceva vreme. Nu mă gândesc fost instituţionalizată necredinţa, sub forma
să compar efectele dictaturii cu cele ale mimării credinţei. Dacă necredinţa ar fi avut
democraţiei asupra spiritului uman, ci aş vrea să posibilitatea să se exprime onest, liber, atunci ar fi Grăunte de Muştar

reflectez la ceea ce spunea disidentul rus Alexandr păcătuit o singură dată. În noua conjunctură, Nr. 147 - 30 Ianuarie

Soljeniţîn despre „ideologie”. Anume că impostura necredinţa nu doar că există, dar ea goleşte de
i-a asigurat permanenţa. conţinut, usucă tot ce atinge. Astfel, ea îşi dublează
Cu cât ideologia ajungea să nu mai fie crezută nici efectele, într-o manieră insidioasă, aproape greu de
măcar de cei care o impuneau cu cele mai observat la o primă evaluare. Iată una dintre cele
ingenioase mijloace de manipulare, cu atât forţa ei mai monstruoase moşteniri ale regimului comunist
de control asupra minţilor şi conştiinţelor din România, care, pentru că nu se arată aşa cum
oamenilor devenea mai puternică. Cu cât mai este ea, primejduieşte încă sufletul uman, pentru
multă necredinţă, cu atât mai bine (un caz că îl corupe în linişte, pe ascuns, până îl ucide.
asemănător avem în Vechiul Testament, unde Nu ştiu dacă şi în ce măsură această atitudine
regele Nebucadneţar cere închinarea tuturor profund corozivă atinge biserica, dar influenţa ei
locuitorilor statului său statuiei din aur, care îl în lumea de afară este evidentă. Lipsa simţului
înfăţişa chiar pe el. Îndrăznesc să îmi imaginez că responsabilităţii, vorbele prefăcute, mass-media
cei care au făcut acest gest nu credeau în interesată, dar liberă chipurile, problema, de-acum
autenticitatea lui, dar acest lucru nu doar că nu i-a perenă, a dosarelor foştilor colaboratori ai
împiedicat să fie falşi, ci i-a împins la o şi mai mare Securităţii, corupţia la cel mai înalt nivel, mereu
minciună faţă de ei înşişi şi faţă de regele lor). nepedepsită, au creat un tip nou de român: blazat,
Ideologia în ultimul deceniu de comunism a atins superstiţios din punct de vedere politic, mereu
paroxismul în România, mai mult decât în oricare susceptibil să descopere în ceilalţi răul pe care îl
alt stat comunist din Europa de Est, iar aşteaptă inevitabil să se producă, dar mereu
longevitatea sa (nu a durat acei trei ani şi jumătate dispus să creadă că e mai bun ca semenii săi. Iată
despre care se vorbeşte în Biblie ca fiind maximul portretul românului fără patrie, care nu se simte
de timp permis omului fărădelegii să acţioneze nicăieri „acasă”, pentru că şi-a pierdut cel mai de
împotriva lui Dumnezeu) a fost blestemat de mare: preţ bun al fiinţei umane: credinţa.
10 ani. Ridicolul şi gravitatea acestui deceniu
Oare noi, rămăşiţa Lui în mijlocul unei naţiuni
macabru constau în aceea că oamenii, la toate
ruinate moral, suntem luminile care promit apusul
nivelurile societăţii, au mimat credinţa în ideologia
emanată de partid şi de conducător, ştiind că totul acestor suferinţe şi dacă este aşa credem noi că
este o minciună. Mai mult, această participare vom fi crezuţi de un popor care nu mai crede în
nimic?
1 Noaptea - Ziua fără zile
[...] CONTINUARE DIN PAGINA 8 Cristi Lucaci
– Da, ele m-au trezit. Cădeau de undeva de sus. tu... lachi... lacrimi. Da, lacrimi.
– Erau lacrimile mele, îmi explică frăţiorul. – Ah! Ce revelaţie! Sigur că suntem gemeni. Dar, ştii
Plângeam deasupra ta! ceva? Hai repede, să facem un pact înainte de a ieşi
– Deci şi tu ai apă sărată! Înseamnă că suntem afară: orice s-ar întâmpla cu noi doi, lacrimile
gemeni!? exclam eu. Amândoi avem... cum le spui acestea, care arată că ne apropiem de pământ, să ne
unească şi să ne iubim mereu. Vrei?
– Da, vreau. Vreau să fiu iubit şi să iubesc. Măcar
noi doi să fim prieteni, dacă lumea nu ne vrea...
Psst...linişte. Mama se culcă. Să nu o mai întristăm şi
noi. Noapte bună şi nu mai da cu piciorul aşa tare!
îmi spune el cu reproş. Dacă mai apucăm, ne vedem
în parcul de distracţie pe 1 Iunie.
– Pa! Şi sper să ni se îndulcească lacrimile. Nu-mi
plac deloc lacrimile sărate!
Luminile se sting. La fel şi viaţa noastră. Ecranul
dispare, şi cu el visul oricărui plod.
PAG INA

10
Grăunte de Muştar
Rugăciunea – la hotarul dintre cer şi pământ
[...] CONTINUARE DIN PAGINA 7 Anuța Boghean
Nr. 147 - 30 Ianuarie evaluez bine ziua pe care am parcurs-o, ceea ce îmi Mai mult decât atât, văzând-o pe tanti Doina
reduce vizibil şansa la corectare şi creştere rugându-se pentru două grupuri pe zi, aşa
spirituală. A urmat o perioadă cu regrese tot mai bolnăvioară cum era, şi multe alte frumoase
acute. Dar Dumnezeu nu S-a descurajat defel şi m-a exemple, am fost şi mai motivată să continui să fiu
trezit la timp din amorţeală. Am conştientizat un sprijin în rugăciune pentru fraţii din biserica
imediat că primul pas spre vindecare este calitatea Neemia. De atunci, ceva s-a schimbat în viaţa mea.
şi cantitatea timpului de rugăciune. Şi fără a face o Mijlocirea pentru semenii mei şi în special pentru
regulă absolută, cred că o doză bunicică de înfipt cei ce mi-au fost dăruiţi în Hristos a întrecut până şi
genunchii în pământ face mult bine detronării eului- dragostea dintâi a întoarcerii la Dumnezeu.
dumnezeu. Cu atât mai mult cu cât această
îngenunchere pătrunde adânc în sufletul nostru, Cu toate acestea, mă rog lui Dumnezeu ca această
regăsindu-se în atitudinile şi gândurile noastre etapă a credinţei în care sunt să nu se piardă, în
atunci când comunicăm clipă de clipă cu Tatăl ciuda slăbiciunilor şi vulnerabilităţii în faţa răului!
ceresc. Doamne, ai milă de noi, măreşte-ne credinţa!
Şi fără a încerca câtuşi de puţin să fac pe plac celor
ce au declarat anul 2011 anul rugăciunii pentru noi
ca Biserică, am luat decizia să merg şi mai departe
cu provocarea. Şi am început să mă rog pentru
fiecare suflet din biserică şi din jurul meu, în ciuda
descurajărilor de tot felul. Ceva din vara anului 2010
m-a motivat şi mai mult să iau acest ţel în serios şi
cu perseverenţă să nu abdic de la el: niciun frate sau
soră fără o rugăciune adresată Domnului spre
zidirea şi încurajarea lui în bătăliile de zi cu zi.

Redactori: Tehnoredactare: Echipa de serviciu:


Mihai Ghiurţu, Mariana Pricope, Daniel Bosîncianu, Ştefan Mihai – responsabil de număr
Dana Lungu, Ada Dumitriu, Silviu Bulgariu, Bogdan Bosîncianu – tehnoredactor
Echipa de Patricia Krişan,
Oana Bilan, Bogdan Bosîncianu Ada Dumitriu – corector
redacţie Irina Beschieriu, Emil Juverdeanu, Patricia Krişan – revizor
Ioana Boancă, Costel Cozorici, Secretar de redacţie:
Irina Andriciuc, Ştefan Mihai Dana Bulgariu grauntedemustar@yahoo.com