P. 1
lectia de efs

lectia de efs

|Views: 3,314|Likes:

More info:

Published by: Morisca Constantin Mihai on Feb 02, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/28/2015

pdf

text

original

Lecţia-formă de bază a practicării exerciţiilor fizice 3.1.

Lecţia - formă de bază a organizării procesului instructiv-educativ Lecţia este principala modalitate de organizare şi desfăşurare a procesului de învăţământ. Cerghit, L, 1983, o consideră „unitate dialectică funcţională centrată pe obiective, care implică conţinuturi didactice şi strategii de desfăşurare şi evaluare bine determinate". Ea reprezintă cadrul în care se realizează interacţiunea factorilor procesului instructiv-educativ: profesor-elev, scop, conţinut, metode, tehnologii didactice. în Dicţionarul descriptiv şi explicativ de noţiuni şi termeni, 2002 pag. 227, lecţia de educaţie fizică este definită ca fiind „formă de bază a organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ, unitate didactică, metodică şi educativă a procesului de învăţământ". Putem considera lecţia ca o modalitate (formă) de bază în organizarea, într-un cadru special, a activităţii prin care se realizează un proces instructiv-educativ bilateral profesorelev în scopul perfecţionării acestora. Consideraţia, că lecţia este formă de bază în desfăşurarea activităţii de educaţie fizică, poate fi argumentată astfel:

este

cuprinsă

în

Planul-cadru

de

învăţământ,

ca

formă

obligatorie

atât pentru profesor cât şi pentru elevi; • se realizează sub conducerea unui specialist cu studii superioare;

se

desfăşoară

într-un

timp

bine

determinat

(cu

o

durată

de

50

minute); • prevederile conţinutului lecţiei sunt stabilite prin programa şcolară;

permite

realizarea

permanentă

e

unităţii

predare

- învăţare

-

evaluare; • realizează obiectivele educaţiei fizice şi sportului.

În procesul de învăţământ, lecţia se bazează pe execuţia diversificată a exerciţiului fizic. Este prezentă pe parcursul unei lungi perioade de vârstă din viaţa omului (grădiniţă, învăţământul primar, gimnazial, liceal), perioadă subordonată procesului de educare şi dezvoltare a personalităţi umane. Ca disciplină obligatorie din trunchiul comun, educaţia fizică se reflectă într-un

număr de: • 1-2 activităţi la învăţământul preşcolar;

2-3 ore la învăţământul primar, clasele I -a IV-a;

• 2-3 ore la învăţământul gimnazial şi liceal, clasele a V-a - a Xl-a; • 1-2 ore la clasa a VUI-a şi a XII-a şi la şcolile profesionale. Educaţia fizică, prevăzută în planul-cadru de învăţământ se desfăşoară sub formă de lecţie:

obligatorie, de extindere, în

clasică, în

în se

timpul

căreia

se

realizează

prevederili şcolari 1; ra c s<

programei şcolare;

care se în

abordează o

conţinuturile disciplină, anumite în în care acest

programei

prevăzute cu * şi scrise cu italic sau prin abordarea unor conţinuturi noi opţională, alegere;

care

aprofundează care se

ramură

sportivă care

de de

aprofundare, ansamblu sau

abordează

conţinuturi se tip

au fost bine (temeinic) însuşite anterior;

sportiv probă

(extracurriculare) la alegere. echipelor

aprofundează de lecţii în sportivii

disciplină realizează

sportivă

pregătirea

reprezentative care se

şcolare

scopu de

participării la competiţiile şcolare; de antrenament sportiv, în pregătesc performanţă sunt lecţii pentru clasele, şcolile şi liceele vocaţionale. 3.2. Tipologia lecţiei Educaţia fizică şcolară se desfăşoară printr-o mare varietate de tipuri de lecţie date de obiectivele urmărite. Astfel lecţiile pot fi: • de acomodare sau de introducere; • de învăţare a deprinderilor motrice; • de consolidare a deprinderilor motrice; • de perfecţionare a deprinderilor motrice • de formare a priceperilor motrice; • de dezvoltare a aptitudinilor psihomotrice; • de evaluare (control şi apreciere);

de bilanţ sau de încheiere;

• de recreare şi distracţie; • mixtă.

Lecţia de acomodare cu efortul sau de introducere în activitatea de educaţie fizică este lecţia ce marchează începutul semestrului sau a anului şcolar. în această lecţie profesorul prezintă elevilor: - obiectivele, - conţinuturile, - influenţele practicării exerciţiilor fizice asupra sănătăţii şi dezvoltării fizice, modalităţile de evaluare, - cerinţele privind echipamentul, - normele de igienă individuală şi colectivă şi - regulile de protecţie individuală şi colectivă. La clasele de început (I, a V-a, a IX-a) se prezintă baza sportivă şi programul acesteia, regulile de deplasare în interiorul spaţiilor de lucru şi se realizează o încălzire mai lungă a organismului pentru a marca începerea unei activităţi ce presupune susţinerea unui efort fizic ridicat, dar şi pentru transmiterea primelor cunoştinţe sau reamintirea acestora în ceea ce priveşte solicitarea organismului şi cunoaşterea reacţiei elevilor. Lecţia de învăţare a deprinderilor motrice este lecţia în care se însuşesc deprinderile motrice noi şi are ca obiectiv pedagogic procesul de învăţare. Este frecvent întâlnită în învăţământul preşcolar şi primar, dar şi în primele lecţii ce fac parte dintr-un ciclu (sistem tematic de lecţii) ce abordează o nouă temă de învăţare. într-o lecţie se programează foarte rar două teme de învăţare, se obişnuieşte să se abordeze o temă de învăţare şi cealaltă de consolidare,^ perfecţionare sau de dezvoltare). Când o deprindere motrică se caracterizează printr-un grad înalt de complexitate şi însuşirea ei este greoaie, se necesită alocarea a 1-3 lecţii de învăţare. Acest tip de lecţie se întâlneşte pe parcursul întregului an şcolar. Lecţia de consolidare a deprinderilor motrice este lecţia în care se repetă de foarte multe ori deprinderile motrice învăţate anterior şi are ca obiectiv pedagogic stabilirea şi automatizarea acestora. în acest tip de lecţie se insistă pe execuţia corectă şi repetarea până se însuşeşte mecanismul de bază al deprinderii. Lecţia de perfecţionare a deprinderilor motrice şi de formare a priceperilor motrice este lecţia în care se urmăreşte creşterea gradului de automatizare a deprinderilor şi de formarea priceperii de a le executa în condiţii variate şi diversificate. Formarea priceperilor motrice are la bază procesul de automatizare a deprinderilor, dar şi de aplicare a acestora în variante infinite impuse de condiţiile

dar şi a nerealizărilor şi a indicaţiilor privind activitatea viitoare. Lecţia de bilanţ sau de încheiere este lecţia care se organizează la sfârşitul unui sistem de lecţii. şi o verificare finală. Lecţia de dezvoltare a aptitudinilor psihomotrice este lecţia în care un timp din partea fundamentală este alocat dezvoltării aptitudinilor motrice. la finalul unui sistem tematic ce a abordat dezvoltarea unei aptitudini psihomotrice. a unui an şcolar. Modalitate cea mai des întâlnită de acţionare asupra formării priceperilor motrice este exersarea deprinderilor motrice în cadrul ştafetelor. este obligatorie o verificare iniţială a capacităţilor motrice ale elevilor în prima săptămână de şcoală. în aceste lecţii se prezintă bilanţul activităţilor realizate. în lecţiile. în care sunt prevăzute ca teme dezvoltarea aptitudinilor motrice. ceea ce permite constatarea progresului realizat şi eficienţa activităţii desfăşurate. Foarte rar (în situaţii de bază materială = inexistenţă în ceea ce priveşte însuşirea deprinderilor motrice) se abordează într-o lecţie/ un sistem tematic de lecţii dezvoltarea numai a aptitudinilor psihomotrice. Lecţia de recreare şi distracţie este o lecţie în care activităţile au un caracter distractiv-recreativ şi au scop de a atrage elevii spre practicarea exerciţiilor fizice.mereu schimbătoare. . Nu este indicat să se cupleze viteza cu coordonarea întrucât solicită foarte mult sistemul nervos şi nici forţa cu rezistenţa întrucât necesită consum mare de energie. ceea ce permite profesorului să cunoască nivelul iniţial. a progreselor înregistrate şi a rezultatelor obţinute în competiţiile sportive. sau la sfârşitul semestrului pentru a evalua nivelul de formare a priceperilor motrice complexe şi de dezvoltare a aptitudinilor psihomotrice combinate. Este un tip de lecţie de analiză şi de evaluare a activităţii desfăşurate. în principal. Acest tip de lecţie este planificat de 2-3 ori pe semestru. cerinţele metodologice prevăd ca în veriga a IV-a să se abordeze educarea vitezei şi îndemânării şi în veriga a Vi-a dezvoltarea forţei şi rezistenţei. a unui semestru. jocurilor de mişcare. Lecţia de evaluare (control şi apreciere) este lecţia în care se apreciază nivelul de însuşire a deprinderilor motrice sau nivelul de dezvoltare a aptitudinilor psihomotrice. parcursurilor aplicative şi jocurilor sportive. verificare urmată de o apreciere. Pentru o evaluare corectă a procesului didactic. în lecţiile de educaţie fizică şcolară se prevăd teme de învăţare/ consolidare/ perfecţionare şi teme de dezvoltare a uneia sau două aptitudini motrice. la finalul unui sistem tematic ce a abordat deprinderile motrice.

dezvoltare) şi sunt considerate lecţii de tip mixt. educare. 360. sau trei părţi desemnează interiorul căreia se disting momentele . 3. consolidare.Acest tip de lecţie se abordează la început de an şcolar sau semestru. lecţia de educaţie fizică a cunoscut de-a timpului mai multe modalităţi de abordare printre care: • lungul părţi: trei părţi: lecţia pe părţi. De obicei lecţiile distractiv-recreative se planifică în ultima săptămână şcolară a semestrului sau anului. grupat pe părţi (verigi) care se corelează cauzal în vederea asigurării unităţii ei didactice (scop. care nu au acelaşi obiective fundamental (învăţare. evaluare. perfecţionare. lecţia de educaţie fizică se deosebeşte de lecţiile de la celelalte discipline de învăţământ întrucât are în principal caracter practic. timp. Conţinutul lecţiei este format din totalitatea sistemelor de acţionare concretizate în mijloace practice (exerciţii fizice ca reprezentări parţiale sau totale ale deprinderilor motrice) şi mijloace verbale (cuvântul ca modalităţi de transmitere a cunoştinţelor şi noţiunilor teoretice) ca modalităţi de execuţie şi transmitere a deprinderilor şi priceperilor motrice. care a fost structurată fie pe patru organizatorică. Cele patru elaborarea şi desfăşurarea lecţiei în (verigile) ei. pregătitoare. Fiecărei lecţii îi este specific un anumit conţinut care depinde de temele şi obiectivele operaţionale. 2002 pag. fie pe pregătitoare. în educaţie fizică rar se întâmplă ca lecţia să aibă o singură temă . Structura reprezintă demersul de organizare a acţiunilor iar conţinutul reprezintă substanţa prin care se realizează procesul instructiv-educativ. De obicei. Din punct de vedere structural. Structura lecţiei de educaţie fizică este puţin variabilă în comparaţie cu partea de conţinut. Conţinutul şi structura lecţiei Din punct de vedere al conţinutului. la sfârşit de semestru sau an şcolar. fundamentală şi de încheiere. lecţiile au prevăzute mai multe teme (2-4). şi în perioadele stresante de activitate didactică (perioade de verificare prin teze sau teste). Totuşi între structură şi conţinut există un raport de interdependenţă. Conform Dicţionarului descriptiv şi explicativ de noţiuni şi termeni.3. fundamentală şi de încheiere. Lecţia mixtă este lecţia în care temele lecţiilor au obiective didactice şi teme diferite. în procesul instructiv educativ din educaţie fizică şi sport. metodă. structura lecţiei reprezintă „forma şi modul de organizare a conţinutului lecţiei. spaţiu)".

Într-o lecţie. Sistemul verigilor. veriga a III-a denumită „influenţarea selectivă a aparatului locomotor".. considerat ca sistem integrativ unitar. Numărul verigilor dintr-o lecţie este stabilit de către profesor. între ele existând o strânsă legătură determinată de subordonarea lor faţă de rezolvarea obiectivelor operaţionale urmărite. veriga a II-a denumită „pregătirea organismului pentru efort". organismului după efort" marilor „revenirea indicilor - deprinderilor şi priceperilor motrice". celelalte sunt verigi netematice Prezenţa tuturor verigilor într-o lecţie nu este obligatorie. conţinutul este ales în funcţie de temele propuse şi obiectivele operaţionale stabilite. reproduce la scară redusă. - veriga a IV-a denumită „dezvoltarea vitezei şi coordonării". denumită E. pentru lecţia de educaţie fizică. lecţiei" denumite şi: „momentele lecţiei". că este mai potrivit „verigă" care cuprinde şi sugestia legăturii şi continuităţii anumită ordine. şi a III/a. verigile formează un sistem. sau - funcţiuni". „evenimentele fizică. privit de pe poziţiile teoriei sistemice. „etapele instruirii" „secvenţele lecţiei" sau „situaţiile de instruire" formează unitatea structurală de bază a lecţiei de educaţie instituindu-se într-un sistem. sunt prezente permanent veriga a 11/a. este structurată astfel: veriga I denumită „organizarea colectivului de elevi". veriga a VIII-a denumită „aprecierea şi concluziile''. „Verigile instrucţionale". îi sunt specifice anumite sarcini didactice. Verigile a IV-a. veriga/verigile corespunzătoare temelor de lecţie şi veriga a VII/a şi a VIII/a. impusă de însuşi specificul şi termenul de acţiunilor într-o legătură. în funcţie de gradul de complexitate sau de dificultatea temei sau temelor planificate. „revenirea 1987. caracteristicile efortului depus. veriga conform a VII-a Firea. temei generale şi a În cadrul lecţiei. veriga a V-a denumită „învăţarea/consolidarea/ perfecţionarea/evaluarea veriga a VI-a denumită „dezvoltarea forţei şi rezistenţei". în . Deşi fiecărei verigi. Indiferent de tipul lecţiei. • - lecţia pe verigi. a V-a. Considerăm. ca şi sistemul lecţiilor. în funcţie de tipul de lecţie pot fi prezente toate verigile sau un număr mai mic. şi a VI-a sunt destinate realizării temelor lecţiei şi sunt denumite verigi tematice. structura întregului sistem instructiv-educativ.

• comunicarea Sisteme de acţionare: • adunarea. bine instruit. • comunicarea temelor lecţiei şi obiectivelor majore. cu un număr mic de elevi. întoarceri la comandă. Această verigă poate să dureze de la 30 de secunde. veriga a Ii-a se comasează cu a IlI-a. zăpadă. • exerciţii de front şi formaţii. • temelor obiectivelor operaţionale. etc. explicaţia. şi în condiţii atmosferice neprielnice (vânt. Veriga I . iar prima. alinierea. • exerciţii şi jocuri scurte de atenţie. formaţii de lucru specifice şi metode de realizare diferite. raportul şi salutul.Organizarea colectivului de elevi Durată = 30" până la 5 minute Obiectivele verigii: • începerea organizată a lecţiei. • metode: conversaţia. Fiecare verigă are obiective specifice. şi verificarea echipamentului şi stării de sănătate. când se lucrează cu un colectiv deja format. ruperi şi grupări de formaţii. în condiţiile de temperatură scăzută. Prezenţa verigilor în lecţie depinde de temele obiectivele operaţionale şi locul unde se desfăşoară lecţia. verificarea stării de sănătate şi a ţinutei vestimentare. careu etc. a Vil-a şi a VUI-a sunt foarte scurte. • cunoaşterea efectivului de elevi. Veriga a V-a. în aer liber. asigurarea disciplinei şi ordini.lecţiile ce se desfăşoară iarna. • ridicarea stării emoţionale. • captarea atenţiei. cu un nivel ridicat de cunoştinţe şi deprinderi motrice. exersarea. ce se bazează unele pe altele şi care se realizează prin sisteme de acţionare. perfecţionează şi se evaluează deprinderile motrice poate să lipsească dintr-o lecţie. ce durează un anumit timp. • conştientizarea elevilor/studenţilor asupra a ceea ce vor face în lecţie. ploaie. atunci când baza materială este precară. aprecierea. dar nu este indicat să se prelungească această lipsă. între verigile lecţiei există o strânsă interdependenţă. . încurajarea. în care se învaţă. căldură în linie pe două rânduri.. consolidează. Strategii didactice: • formaţii de adunare: în linie pe un rând.

echipament neadecvat). demonstraţia. când se susţin probe de control. • educarea interesului pentru activitatea ce urmează să se desfăşoare. • educarea percepţiilor spaţio-temporale. în cerc. • variante de mers şi alergare. exersarea. • metode: conversaţia. • excitabilităţii sistemului pentru activitatea ce urmează să se desfăşoare.excesivă) sau poate să dureze mai mult. la început de semestru sau ciclu de învăţământ (grădiniţă. de amenajare a bazei sportive. • săltări şi sărituri. • creşterea capacităţii de efort. în coloană câte doi. sau poate dura mai puţin. etc. • exerciţii pentru educarea ritmicităţii şi muzicalităţii motrice (jocuri şi teme ritmice) etc. când este foarte cald afară şi efortul din verigile tematice nu este de intensitate mare (crescută). se participă la concursuri.Pregătirea organismului pentru efort Durată = 4 . • deplasare cu mişcări diferite ale membrelor superioare şi inferioare. explicaţia. până la 5 minute când se lucrează cu un colectiv numeros. Sisteme de acţionare: • exerciţii de front şi formaţii. aprecierea etc. • jocuri dinamice. • parcursuri • aplicative simple cu elemente cunoscute de elevi. • deplasări cu schimbarea direcţiei şi a formaţiilor. observarea curentă. • paşi specifici (de dans) din gimnastica ritmică. • ridicarea stării emoţionale. Strategii didactice: formaţii: în coloană câte unul. central respiraţie). primar) şi când se impune rezolvarea anumitor probleme organizatorice. pe grupe. problematizarea. Veriga a II-a . Veriga a doua durează mai mult atunci când sunt condiţii neprielnice (frig afară. în această verigă se folosesc de obicei exerciţii în tempo . ceea ce necesită o încălzire mai bună (pentru a evita eventualele întinderi musculare).6 minute Obiectivele verigii: • stimularea realizarea treptată unei a marilor funcţiuni optime a ale organismului nervos (circulaţie.

• exerciţii pentru dezvoltarea coordonării sub formă de: . execuţii complexe. jocuri dinamice. întreceri de tipul „cine execută mai corect". Veriga a IlI-a . timp care nu rezolvă o creştere şi stabilizare a frecvenţei cardiace în jurul cifrei de 120-140 bătăi/minut. această verigă este prevăzută cu o durată de 1-2 minute. vizuale).Influenţarea selectivă a aparatului locomotor. educarea aptitudinii psihomotrice coordonare (generală şi specifică). alergări accelerate pe distanţe de 20-30 m. • prevenirea sau corectarea unor atitudini sau deficienţe fizice. parcursuri aplicative. - aciclice). denumită şi prelucrarea analitică a aparatului locomotor Durată = 5-8 minute Obiectivele verigii: • educarea atitudinii corporale corecte. • (reacţie. manifestare execuţie. a repetiţie. de psihomotrice accelerare). • educarea percepţiilor spaţio-temporale şi a ritmului. tehnici pornite la de execuţie semnale (acţiuni (auditive. care să permită creşterea frecvenţei cardiace la 120-140 bătăi pe minut. alergări pe distanţe scurte (10-20 m. Veriga a IV-a . Sisteme de acţionare: • exerciţii pentru dezvoltarea vitezei sub formă de: - execuţii a diferitelor execuţii rapide a acţiuni diferitelor motrice. alergări în viteză maximă pe 10-20 m. În literatura de specialitate. 40-60 m etc). ştafete şi parcursuri aplicative. frecvenţă ce poate asigura o funcţionalitate bună de lucru.moderat. Din această cauză recomandăm o durată de 4-6 şi chiar 8 minute.Educarea vitezei sau coordonării Durată = 6-8 minute Obiectivele verigii: • creşterea indicilor de formelor diferitelor viteză de forme de manifestare a aptitudinii deplasare.

recompensa etc. elemente. aprecierea întrucât atât exerciţiile pentru viteză cât şi cele pentru dezvoltarea coordonării solicită foarte mult sistemul nervos. formarea priceperilor motrice complexe. Sisteme de acţionare: • exerciţii pregătitoare / ajutătoare. • exerciţii. deprinderilor şi • evaluarea - priceperilor motrice noi învăţate presupune: verificarea acţiunilor noi însuşite. formarea capacităţii de aplicare a deprinderilor motrice în • consolidarea acţiunilor motrice noi învăţate presupune: - • perfecţionarea deprinderilor şi formarea priceperilor presupune: condiţii variate (capacitate de generalizare). curentă. Veriga a V-a . aprecierea acţiunilor noi însuşite. metode: explicaţia. nivelului de însuşire a cunoştinţelor. formarea stereotipului dinamic. Deci în această verigă se folosesc exerciţii ce se execută cu viteză mare şi exerciţii ce presupun o complexitate deosebită. • exersarea. . • structuri de exerciţii. procedee tehnice în condiţii de întrecere.Strategii didactice: • formaţii de lucru: în linie pe un rând sau pe mai multe rânduri. conversaţia. problematizarea. individual etc. observarea demonstraţia. automatizarea parţială sau totală a deprinderilor motrice. ele nu se execută de multe ori şi nici pe o durată prelungită de timp. întrecerea. Obiectivele verigii sunt diferite în funcţie de etapa de formare a deprinderilor motrice: • învăţarea acţiunilor motrice noi presupune: - formarea unei reprezentări corecte şi clare.învăţarea /consolidarea /perfecţionarea /evaluarea deprinderilor sau/şi priceperilor motrice Durată = 10-25 minute. însuşirea mecanismului de bază. verbală. pe grupe/echipe valorice. » deprinderile motrice în condiţii standard şi în condiţii variate.

• alergări în tempo uşor şi moderat pe distanţe cuprinse între 300 - .concurs. • ştafete. Sisteme de acţionare: • exerciţii de dezvoltare fizică generală. programată. procedee metode: de exersare: frontal. problematizarea. teste şi probe de control. prin orală. locală). dar şi de numărul temelor. generală. • execuţii ale diferitelor acţiuni motrice. pe grupe. instruirea demonstraţia. • Strategii didactice: • individual.alergare în pantă). practică etc. • exerciţii cu îngreuieri (exemplu - mingi medicinale) şi în condiţii îngreuiate (exemplu . Timpul se împarte în funcţie dedif icul ta tea/complexitatea fiecărei teme în parte. învăţarea Durata acestei verigi este mai mare în comparaţie cu verigile tematice IV şi VI. • jocuri dinamice. statică. • explicaţia. observarea descoperire. intuitiv. • parcursuri aplicative. prelungit. • parcursuri aplicative. • manifestare rezistenţei specifică). material verificarea pe ateliere. exersarea. modelarea. verificarea curentă. generală. cu efort moderat. • jocuri sportive bilaterale. executate analitic şi global. Veriga a VI-a Dezvoltarea forţei sau rezistenţei Durată 8-10 minute Obiectivele verigii: • creşterea creşterea indicilor indicilor formelor formelor de de manifestare a a forţei ( (dinamică. pe perechi.

formaţii metode: de lucru: în coloană câte unul. pe perechi etc. exersarea. ele se execută cu intensitate mai mică dar cu o durată prelungită. • evidenţierea realizării obiectivelor operaţionale. în aceeaşi lecţie. explicaţia. Veriga a VIl-a . întărirea reflexului de postură. • acţiuni cu caracter distractiv. • conversaţia.Aprecierii şi concluziile Durată = 1 . câte etc. • Sisteme de acţionare: • variante de mers şi alergare cu caracter liniştitor. demonstraţia. atât exerciţiile pentru dezvoltarea forţei cât şi cele pentru dezvoltarea rezistenţei solicită foarte mult sistemul muscular. modelarea. circuitul. exersarea colectivul odată. demonstraţia. • exerciţii de relaxare musculară. • conştientizarea elevilor asupra modului de participare la lecţie. întrucât. de obicei. . observarea permanentă etc.2 minute Obiectivele verigii: • evaluarea globală a lecţiei. metpde: conversaţia. execută semicerc. nu se prevăd teme pentru dezvoltarea a două aptitudini psihomotrice şi anume forţă şi rezistenţă sau viteză şi coordonare. • exerciţii de respiraţie profundă. şiruri. Veriga a VIII-a . Se cerc. doi.1000 m. în această verigă se folosesc exerciţii ce se execută cu viteză mică şi moderată şi exerciţii ce presupun o îngreuiere suplimentară. Strategii didactice: • • formaţii: pe grupe. • relaxarea musculară şi nervoasă. cu tot Strategii didactice: • deplasare liberă etc. • exerciţii de postură.Revenirea organismului după efort Durată = 3 .4 minute Obiectivele verigii: • revenire parţială şi treptată a marilor funcţiuni ale organismului.

Precizarea clară a temelor. Raportate la conţinutul programei. un procedeu tehnic (aruncare la poartă din săritură). cu caracter utilitar-aplicative sau specifice unor ramuri de sport) şi aptitudini psihomotrice.4. formare când este vorba de priceperi motrice şi educare. sarcinilor didactice şi obiectivelor operaţionale Temele se stabilesc la începutul semestrului şi sunt prevăzute în planul calendaristic semestrial. perfecţionare.1. • temă de învăţare cu una de consolidare. însoţită de sarcina didactică urmărită (învăţare. consolidare.3. temele vizează componentele instructiv educative şi reprezintă cunoştinţe. Tema nu reprezintă o disciplină sportivă (gimnastică. perfecţionare. trei dar cu scopuri didactice diferite astfel: • temă de învăţare cu una de dezvoltare a unei aptitudini psihomotrice. • temă de consolidare cu una de dezvoltarea a unei aptitudini psihomotrice. handbal. temele se cuplează câte două. consolidare. în cadrul lecţiilor. Scopuri didactice reprezintă stadiul de abordare al procesului instructiv care poate fi: învăţare. în cadrul unei lecţii pot fi prevăzute 1-2-3 teme cu scopuri didactice (obiective fundamentale) diferite. o probă atletică sau o fază a acesteia (aterizarea la săritura în înălţime cu răsturnare dorsală) o deprindere motrică de bază şi utilitar aplicativă. evaluare când este vorba de deprinderi motrice. dezvoltare când este vorba de aptitudini psihomotrice. Ele reprezintă unităţi fundamentale ale procesului instructiv educativ. priceperi motrice (de bază. atletism etc. De obicei. . O temă poate fi realizată pe parcursul mai multor lecţii în care obiectivul operaţional poate să fie acelaşi sau diferit. deprinderi. • temă de învăţare cu una de perfecţionare.) ci un element (stând pe mâini). Temele trebuie să fie formulate cât mai exact şi cât mai clar. evaluare) şi o aptitudine psihomotrică este însoţită de asemenea de sarcina didactică care poate fi pentru viteză şi coordonare -educare şi pentru forţă şi rezistenţă dezvoltare. • temă de consolidare cu una de perfecţionare. Nu trebuie confundate cu sistemele de acţionare.

Obiectivele afective sunt concretizate în ceea ce simte elevul/sportivul: bucurie. sau prinderea şi pasarea mingii. de respect. să perceapă. de colaborare.elan. Bloom. sociale. în literatura pedagogică sunt folosite mai multe taxonomii a acestor obiective. obiectivele psihomotorii sunt reprezentate de: • mişcările reflexe (nu se învaţă). Krathwohl şi respectiv Harow. sau regula de 3" la baschet. nemulţumire. privind specificul temei (exemplu: succesiunea fazelor săriturii . plăcere. consideră că obiectivele cognitive presupun următoarele categorii de activităţi: cunoaşterea.• temă de consolidare cu una de verificare. Obiectivele sociale. afective. sau aşezarea palmelor şi frunţii sub formă de triunghi echilateral la stând pe cap etc). să prezinte. • coordonările motorii. să enumere etc. Este contraindicată cuplarea într-o lecţie a două teme de învăţare sau a temelor de învăţare cu cele de verificare. să discernă. acest tip de obiective sunt uşor de formulat. de afectivitatea lor. mai puţin evidenţiate de literatura de specialitate. aplicarea. operaţionalizat şi chiar evaluat. Obiectivele operaţionale pot fi: motrice. se intersectează. de fair-play. bătaie-desprindere. sinteza. comprehensiunea. se sprijină. După Krathwohl. elevul la sfârşitul lecţiei. se concretizează în capacitatea de întrajutorare şi cooperare cu colegii. se deplasează. să execute. zbor şi aterizare. satisfacţie. insatisfacţie. 1968. 1970. • aptitudinile perceptive. să simtă. analiza. îşi transmit obiectele. • temă de perfecţionare cu una de verificare. în mod obişnuit. Obiectivele psihomotorii sunt concretizate în răspunsul de execuţie corectă a mişcării învăţate (exemplu: rostogolirea ghemuită. sau podul de jos. dar şi prin perceperea frumuseţii şi armoniei mişcărilor. cognitive. materialele. Obiectivele operaţionale reprezintă ceea ce trebuie să cunoască. de preferinţa sau plăcerea de a . sau alergarea cu joc de glezne etc). Obiectivele cognitive reprezintă ce trebuie să cunoască din punct de vedere teoretic. în care copiii/elevii/sportivii se ajută între ei. depind unii de alţii fără să se ţină cont de sentimentele lor. • comunicarea neverbală. Specific lecţiei de educaţie fizică este activitatea ce se desfăşoară în grup. Dintre acestea cele mai des folosite sunt cele propuse de Bloom. evaluarea.

lucra cu cineva. • element tehnic rapid (driblingul. tehnica execuţiei la podul de sus. • elevul să arate un exerciţiu menit să crească forţa de desprindere a picioarelor. Cognitive: • elevul să explice modul de manipulare a mingii. •elevul să definească un concept cu care operează. rostogolirea înainte ghemuit). • lung . • • elevul să demonstreze o execuţie corectă a loviturii de atac la volei. • elevul să ocupe poziţia corectă în apărare. la un coleg.scurt). • elevul să evalueze. • program sportivităţii pregătire activităţi suplimentară. • elevul să nu scape mingea în momentul prinderii. pot crea o înţelegere uşoară şi profundă a acestora: Psihomotorii: • elevul • să să să execute facă amelioreze cursiv un un coordonarea exerciţiu ochi-mână acrobatic foarte cu o prin durată exersare de 1 prelungită a aruncărilor la coş. . elevul elevul minut în care va folosi mişcări locomotorii şi un obiect portativ. • nesupravegheate. elevul să realizeze patru exerciţii menite să crească mobilitatea coxofemurală. •elevul să evidenţieze modalităţile de corectare a mişcărilor. exprimate în termenii capacităţii manifestate de elevi. La ora de educaţie fizică elevii învaţă să colaboreze. să conlucreze. Câteva exemple de formulare a obiectivelor operaţionale. •elevul să spună greşelile personale sau a colegilor. • elevul să analizeze tehnica de execuţie a săriturii în lungime cu 1 şi1/2 paşi în aer. promovate în proiectul didactic al lecţiei de educaţie fizică. fapt ce-i ajută în viaţa de zi cu zi. • elevul să prezinte regulile jocului de apărare în zonă (la baschet). elevul elevul elevul să să să precizeze enumere exprime principiul etapele regulile de de ultimilor realizare fair-play trei a şi paşi unui ale la sărituri de în (scurt - • elevul să imagineze (creeze) o linie acrobatică.

element într-o tehnic. Tema nr. •elevul să fie interesat să realizeze alergarea într-un timp cât mai scurt. •elevul să depăşească emoţiile în momentul evaluării. •elevul să fie disciplinat. . Sociale •elevul să ajute coechipierii sau adversarii.să se bucure de execuţia colegului. •elevul să fie supărat când execuţiile sunt nereuşite. •elevul să respecte regulile specifice activităţilor. Afective: •elevul să simtă plăcere pentru execuţiile apreciate pozitiv. • elevul să să se simtă bucure ciudă pentru pentru reuşita unui adversar. Modalitatea de formularea a temelor lecţiei cât şi a obiectivelor operaţionale poate fi exemplificată astfel: Tema nr. despre nivelul de execuţie al unui adversar. • elevul să manifeste satisfacţie pentru realizarea unei mişcări armonioase. •elevul să sprijine colegul. 1. •elevul să colaboreze cu ceilalţi colegi. dar şi adversarii. . •elevul să conlucreze cu partenerii de joc. • elevul să coopereze cu partenerul de joc.Consolidarea aruncării la coş de pe loc Obiectiv operaţional afectiv . 2. • elevul să accepte sfaturile etc. . •elevul să-şi stăpânească emoţiile. pentru o întrecere importantă. •elevul dea dovadă de fair-play. întrecere sau a importantă.să se înalţe cât mai sus după bătaie-desprindere. •elevul să fie mulţumit/nemulţumit de evoluţia sa motrică. • elevul nereuşita unui unui joc. •elevul să comunice cu partenerii.învăţarea săriturii în lungime cu 1 şi Vi paşi în aer Obiectiv operaţional psihomotric .• elevul să facă aprecieri. • elevul să prezinte interes pentru practicarea anumitor exerciţii fizice.

3. Informarea şi formarea sunt într-o strânsă interdependenţă şi se manifestă în mod diferit pe etapele de vârstă şi chiar de la individ la individ.4.să se integreze în activitatea grupului. Latura formativă este scoasă în evidenţă de schimbările apărute în multiple planuri. La nivelul sistemului nervos se formează capacitatea de atenţie. interesul. în educaţie fizică.4. dar acestea să fie şi bine însuşite. de condiţiile igienice şi atmosferice. spiritul de observaţie.Realizarea unei legături între sarcinile informative şi cele formative Procesul de învăţare. Influenţele formative ale exerciţiului fizic se realizează în timp.4. cunoştinţelor. cu obiectivele operaţionale ale lecţiei. iar cea de formare în schimbarea comportamentului. la nivel afectiv se educă stăpânirea de sine. contribuie în mare măsură la schimbarea comportamentelor elevilor. acţiune informativă şi formativă. imaginaţia. la nivelul motric se însuşesc deprinderile şi se formează priceperile motrice. la momentul potrivit. de vârsta şi nivelul acestora de pregătire. Alegerea judicioasă a exerciţiilor (sistemelor de acţionare) în conformitate cu temele şi obiectivele operaţionale După stabilirea temelor şi obiectivelor operaţionale se trece la selecţionarea celor mai eficiente mijloace pentru realizarea lor. Acţiunea de informare se concretizează în transmiterea. 3. calităţile morale şi de voinţă. .Consolidarea rostogolirii din ghemuit în depărtat Obiectiv operaţional cognitiv . de dotarea materială. procedeelor metodice se realizează în conformitate cu temele. memoria. Alegerea sistemelor de acţionare va ţine cont de numărul elevilor. să disciplineze colectivul şi să asigure realizarea obiectivelor. are asupra elevilor. decizia. 3. de spaţiul de lucru. trăsăturile pozitive de caracter etc. capacitatea de selectare a informaţiilor.2. Mijloacele alese trebuie: să asigure intrarea treptată în efort. întrucât folosirea acestora.3. dar şi revenirea după efort.Tema nr. Este indicat ca într-un sistem de lecţii să fie folosite mai multe exerciţii (mijloace/sisteme de acţionare). se cultivă plăcerea. să fie accesibile şi atractive. să creeze motivaţie şi să capteze atenţia.Alegerea metodelor şi procedeelor metodice Alegerea metodelor. depind atât de implicarea elevului cât şi a profesorului.să prezinte (expună) succesiunea mişcărilor. bucuria.4. se dezvoltă aptitudinile psihomotrice. . prietenia etc. Explicaţia. 3. dar şi de volumul şi temeinicia informaţiilor. Obiectiv operaţional social . Folosirea lor trebuie să asigure realizarea sarcinilor temelor şi a obiectivelor operaţionale.

observarea execuţiei partenerului. Important este ca explicaţiile. dar şi o bună organizare a colectivului de elevi şi a materialului didactic. concise. problematizarea. a posibilităţilor fiecărui participant la lecţie contribuie la alegerea unei strategii didactice care să conducă la creşterea randamentului şcolar. O bună cunoaştere a colectivului de elevi. intensitate. de serii. mare. mediu. exersarea fragmentată şi globală. durata pauzelor. submaximă. dar şi să fie înlăturată cât mai mult pierderea de timp. 4/4).descrierea.educativ. a distanţelor parcurse sau a timpilor înregistraţi. El constă în însumarea numărului de repetări. evaluarea etc. atât pe parcursul lecţiei cât şi de la un colectiv /elev la altul. Prefigurarea folosirii timpului afectat lecţiei (50 minute) într-un raport în care să domine activitatea elevului faţă de activitatea profesorului. o înlăturare a plictiselii şi a improvizaţiilor. se folosesc în mod diferit. fie prin eşalonare gradată a valorii intensităţii: mică. când intensitatea este mică. alegerea celor mai potrivite formaţii de lucru.5. între intensitate şi volum există un raport invers proporţional astfel. demonstraţia. Cerinţele prezentate sunt doar câteva dintre cele care pot asigura o bună desfăşurare a lecţiei. frecvenţa mişcărilor.4. Folosirea eficientă a timpului afectat lecţiei presupune pregătirea temeinică a acesteia printr-o dozare raţională a efortului pe verigi. 2/4. mijlocie. Realizarea obiectivelor este influenţată de alegerea celor mai potrivite metode şi procedee metodice pentru stadiul de abordare a temei. dar şi caracterul distractiv . iar când intensitatea este mare volumul de lucru .5. Folosirea eficientă a timpului afectat lecţiei. Ea este dată de viteza de execuţie. 3/4. indicaţiile comenzile să fie clare. pentru nivelul clasei/ grupei cu care se lucrează. volumul de lucru este mare. precise. Efortul în lecţia de educaţie fizică Efortul depus în lecţie acţionează asupra organismului determinând modificări de ordin calitativ şi cantitativ. Volumul de lucru raportat la particularităţile individuale poate fi mic. maximă. Intensitatea efortului se apreciază în raport de posibilităţile individuale ale momentului respectiv şi se exprimă fie sub formă de fracţie/raport (1/4. o crescută eficienţă. mărimea încărcăturii. Este apreciat prin parametrii: volum. medie. complexitate. ridică valoarea educativă şi formativă a lecţiei. Intensitatea efortului reprezintă componenta calitativă. 3. şi supramaximă. 3. Volumul efortului reprezintă componenta cantitativă. conducerea eficientă a lecţiei.

cuprins între 20-32.180 bătăi /minut reprezintă un efort cu intensitate maximă şi peste 180 bătăi /minut reprezintă un efort cu intensitate supramaximă. o deprindere motrică. în cazul. Se apreciază că în cadrul lecţiilor de educaţie fizică. Frecvenţa cardiacă înregistrează valori mai ridicate de 160-180 bătăi/minut în veriga a IV-a şi a Vi-a.160 bătăi /minut reprezintă un efort cu intensitate medie. în care clasele dispun de un mare număr de elevi. dezvoltare/educare) stabilite privind deprinderile motrice sau aptitudinile psihomotrice. în lecţie.este mic. Nivelul efortului în lecţiile de educaţie fizică se apreciază în mod simplist pe baza măsurării frecvenţei cardiace (FC) şi a frecvenţei respiratorii (FR). intensitatea şi complexitatea mijloacelor folosite. evaluare. între 160 . dar şi în veriga de a V-a. în diferite momente şi la sfârşitul lecţiei. pentru a aprecia intensitatea efortului. dinamica efortului înregistrează . care depinde în primul rând de particularităţile colectivelor de elevi. coordonare. Dinamica efortului. perfecţionare. Efortul cu un volum mare se abordează atunci când se urmăreşte dezvoltarea rezistenţei. Frecvenţa cardiacă se înregistrează la începutul lecţiei. perfecţionarea şi verificarea deprinderilor şi priceperilor motrice. iar efortul cu intensitatea este abordat atunci când se urmăreşte dezvoltarea vitezei. Cu cât complexitatea exerciţiilor este mai mare cu atât participarea proceselor sistemului nervos central este mai solicitantă şi timpul de învăţare mai mare. iar în al doilea rând de raportul ce se poate stabili între volumul. în cadrul unor laboratoare. când se vizează consolidarea. consolidare. între 140 . perfecţionarea şi verificarea deprinderilor şi aptitudinilor motrice. rezistenţă şi forţă). de baza materială disponibilă. şi nici nu există posibilitatea realizării unor înregistrări ştiinţifice. O frecvenţă cardiacă (un puls) între 120 -140 bătăi /minut. de gradul lor de pregătire fizică. Procesul învăţării deprinderilor motrice este grăbit sau încetinit în funcţie de complexitatea exerciţiilor. forţei explozive. Stabilirea dinamicii efortului este o operaţie dificilă. reprezintă un efort cu intensitate mică. întrucât aceşti indici sunt cei mai accesibili de măsurat la clasele cu un număr mare de elevi şi prin observarea reacţiei elevilor. posibilitatea de apreciere a efortului se limitează la înregistrarea frecvenţei cardiace şi observarea elevilor. se stabileşte în funcţie de sarcina/le didactice (învăţare. în care sunt abordate teme de dezvoltare a aptitudinilor psihomotrice (viteză. Complexitatea efortului este dată de multitudinea de acte şi acţiuni motrice ce compun un exerciţiu.

se caracterizează prin: înroşirea pielii. Oboseala medie se caracterizează prin înroşirea puternică a pielii. se menţine pe un platou cu oscilaţii între 180-140 bătăi /minut în veriga a IV-a. Oboseala uşoară. dar eficient. Oboseala mare se caracterizată prin. transpiraţie uşoară. dar intensitatea trebuie scăzută. pasivă şi de relaxare. dureri de genunchi. Dinamica efortului. palpitaţii pronunţate. stare generală slăbuţă. ca: apariţia transpiraţiei. respiraţia agitată. de mai jos). transpiraţie abundentă respiraţie accelerată şi puternică.o curbă ascendentă în primele trei verigi. atenţie bună. mijlocie. respiraţie accentuată. Frecvenţa respiratorie este un indicator care înregistrează valori între 14-18 în stare de repaus şi ajunge până la 24-26 după terminarea efortului de intensitate. Observarea elevilor este un procedeu ce poate furniza profesorului informaţii preţioase în legătură cu reacţia organismului la efort. în funcţie de semnele exterioare. a Vi-a şi o curbă uşor descrescătoare în veriga a Vil-a şi a VUI-a în care frecvenţa cardiacă scade sub 120 bătăi/minut şi tinde să revină la valorile dinaintea începerii efortului. mişcări nesigure. mare. culoarea pielij. transpiraţie abundentă. stare generală bună. conţinutul ales. gradul de coordonare a mişcărilor. înregistrează o curbă oscilatorie. temele abordate. dar şi de condiţiile atmosferice (vezi fig. în această stare copilul poate să continue efortul cu aceeaşi intensitate. Acest procedeu empiric. rezultată din alternarea eforturilor intense cu pauze de odihnă activă. a V-a. Urmărirea şi sesizarea unor aspecte exterioare. . ce depinde de nivelul colectivului. starea de oboseală poate fi apreciată ca fiind: uşoară. înroşirea pielii foarte accentuată. informează profesorul privind instalarea sării de oboseală şi a nivelului acesteia. în care frecvenţa cardiacă variază între 120-150 bătăi /minut. în acest caz efortul poate să continue. greutate în schimbarea direcţiei. execuţie corectă. siguranţă în execuţia mişcărilor. în lecţia de educaţie fizică. furnizează date privind reacţia organismului la efortul depus. stare generală a elevilor. atenţia. obiectivele operaţionale stabilite.

Densitatea pedagogică se calculează după următoarea formulă: Timpul consumat de profesor Durata orei (50 min) Densitatea motrică reprezintă raportul dintre timpul consumat în mod util de către elevi pentru efectuarea exerciţiilor şi durata integrală a lecţiei. mers clătinat. densitatea pedagogică . Ea include timpul afectat demonstraţiei. explicaţiei. Densitatea pedagogică este dată de raportul dintre timpul folosit în mod util pentru rezolvarea tuturor momentelor didactice necesare desfăşurării lecţiei şi durata integrală a acesteia.6. respiraţie greoaie. acomodare. Este reprezentată de raportul dintre timpul cheltuit în mod util pentru realizarea conţinutului lecţiei şi durata integrală a acesteia. procentul densităţii pedagogice adunat cu cel al densităţii motrice trebuie să dea 100 %. nesiguranţă în execuţia mişcărilor. 3. Densitatea poate fi urmărită din trei puncte de vedere: pedagogic. reprezentând din acest punct de vedere unul din parametrii eficienţei lecţiei. Este dată de timpul efectiv de lucru al elevului. Se măsoară în unităţi de timp reprezentate de minute şi secunde.65%. motric şi funcţional. corectării. atunci când aceasta înregistrează un procent de 60 . refacere şi vitaminizare. Densitatea lecţiei Densitatea lecţiei este indicatorul cel mai des folosit pentru a sublinia calitatea şi eficienţa activităţii desfăşurate. Dar raportul dintre densitatea motrică şi cea pedagogică este dat de tipul de lecţie.paloare accentuată. atenţie slăbită. organizării colectivului. indicaţiilor metodice. executarea cu îngreuiere a comenzilor şi numai la stimuli foarte senzaţii de puternici. dureri de cap. Din punct de vedere teoretic. stare generală proastă. Densitatea motrică se calculează după următoarea formulă: Timpul efectiv de lucru al unui elev Durata orei (50 min) Se apreciază ca fiind o densitate motrică bună. iniţiere şi chiar în cele de bilanţ. prezentării materialului intuitiv. în acest caz este indicată întreruperea efortului şi folosirea metodelor de revenire. execuţie incorectă. organizării materialelor didactice şi odihnei elevului. greaţă uneori vomă. În lecţiile de învăţare. În caz de leşinuri este indicat asigurarea primului ajutor şi chemarea urgentă a medicului.

adunarea. dar de scurtă durată. care nu este egală cu durata lecţiei. Protocolul de densitate nu trebuie confundat cu proiectul didactic. Elevul poate lucra mult dar cu o intensitate scăzută. . . pe parcursul şi sfârşitul lecţiei. . prelungit. Densitatea funcţională este timpul afectat execuţiei exerciţiului în raport cu intensitatea acestuia şi durata integrală a lecţiei. ceea ce însemnă că lecţia a avut un nivel de efort mic. în cadrul acestuia se înregistrează: desfăşurarea conţinutului lecţiei în timpul alocat. trebuie făcute înregistrări pe un număr reprezentativ de subiecţi. repetări . chiar dacă în marea majoritate rubricile sunt aceleaşi. ceea ce înseamnă că lecţia a avut un efort mare. Această formă a densităţii evidenţiază valorile efortului determinate de intensitate. Evidenţa densităţii se poate înregistra şi aprecia ca fiind pozitivă sau negativă prin întocmirea aşa-zisului "protocol de densitate". valorile frecvenţei cardiace şi respiratorii la începutul. în timp ce lecţiile de consolidare. media rezultatelor reprezentând densitatea lecţiei. densitatea motrică este mai mare. sau poate lucra cu o intensitate mare.comunicarea temelor şi obiectivelor Dozare Durata Nr.verificarea stării de sănătate şi a ţinutei.3 Q Frecvenţă Cardiacă Ol •n og F=7 8 B=8 0 F=8 Obs. alinierea raportul.este mai mare. Pentru a realiza o bună apreciere a densităţii lecţiei. verificare şi dezvoltare a aptitudinilor psihomotrice. Exemplu de protocol de densitate Data Studentul Verigile lecţiei Temele: Consolidarea startului de jos şi a lansării de la start. 1 aprilie 2003Clasa a Vil-a A I 2' 30" 10" 20" 40" F=2 6 B=2 8 F=2 .

pase în doi. . prindere.alergare cu alergare pendularea 32" 34" 26" 40" 40" 40" 30" 32" 32" 32" 32" 40" 40" 150 M 130 II 100 II 120 II 120 180 II 60" 180 60" 60" 30" 22" 20" 203 2 67. 6 . 1 înapoi.pasa în doi din alergare cu ameninţarea porţii şi întoarcerea în dribling. cu gambei uşoară.pasa în doi de pe loc.mers pe călcâie cu braţele la ceafă. .alergare de durată pe teren plat.67 % 6 4 6 4 4 3 0 m 3 0 m 3 0 m F=2 9 B=3 0 F=1 0 0 B=1 06 II I 8' .exersarea S. şi lansării de la start pe 40 m.J.mers pe vârfuri cu braţele în sus.alergare gleznă.. mers cu reorganizarea: exerciţii de - F=2 9 B=2 9 F=3 7 B=3 4 F=3 7 B=3 6 F=2 8 B=2 F=2 4 F=1 6 B=1 66 F=1 34 B=1 42 F=1 3 8 B=1 3 F=1 0 4 B =l F=9 8 V 6' 3 0 V I 3' V I adunarea alinierea. . . .exerciţiul nr. nr. Total timp lucrat DM = 2032": 3000" 100 = ■ .mers cu relaxarea braţelor şi picioarelor. nr. .alergare alergare uşoară alternată cu mers.repetarea poziţiei de start de jos. .II 7 . nr. 2 3 4 5 F=3 5 B=3 4 F=1 3 4 B=1 32 I V 21 ' 30 II exerciţiul nr.alergare cu exerciţiul exerciţiul exerciţiul exerciţiul nr. joc de .. .

3. indicaţiile şi observaţiile prea lungi.7. • promovarea în lecţie a lucrului individual. consolidarea. strângerea dezorganizată a materialelor didactice. dar şi a aducerii şi strângerii materialelor sportive. iar cealaltă jumătate corectează şi ajută. a organizării colectivului. în care jumătate din elevi pot lucra. nestimulative. alegerea celor mai bune procedee de organizare a colectivului de elevi şi a procedee primelor metodice trei care verigi. care să ofere posibilitatea execuţiei conform particularităţilor individuale. descrierea.Îmbunătăţirea densităţii lecţiei presupune aplicarea următoarelor măsuri: formarea la elevi a unei motivaţii puternice prin modul atractiv de enunţare temelor • a şi sarcinilor instructiv-educative şi prin promovarea metodelor cu caracter euristic. dar şi a unui aptitudinilor psihomotrice şi pentru joc sportiv. Pregătirea. • lipsa materialelor sportive. • explicaţia. • nealegerea formaţiilor celor mai potrivite de lucru. să lucru ofere pe posibilitatea perechi lucru care pe unui se unor volum crescut de efort prin lucrufrontalcuîntreaga clasă. conducerea şi desfăşurarea lecţiei . nepregătirea prealabilă a lecţiei şi deci improvizarea momentelor lecţiilor. care se pretează la conţinutul poate aplica în executarea elementelor specifice gimnasticii. problematizat. perfecţionarea şi evaluarea deprinderilor motrice etc. • folosirea tuturor materialelor didactice. Scăderea densităţii lecţiei poate fi influenţată de următoarele cauze: • organizarea defectuoasă a lecţiei în ceea ce priveşte dirijarea colectivului de elevi. lucru în torent folosit la sărituri. neatractive. parcursuri aplicative şi lucru individual pentru dezvoltarea învăţarea. • organizarea rapidă a colectivului de elevi şi pregătirea din timp a materialelor sportive. • alegerea mijloacelor atractive (jocuri. organizarea. consumând din timpul efectiv de lucru. • lecţii prea monotone. prin când • grupe se lucrează pentru dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice. ştafete parcursuri aplicative etc).

Elaborarea demersului didactic se realizează în funcţie de: temele şi obiectivele propuse. de spaţiul existent. Organizarea spaţiului de lucru ce revine fiecărui profesor. "elaborarea proiectului didactic şi realizarea lui constituie două momente cu semnificaţii diferite. sunt programate în acelaşi timp un număr mare de clase. realizarea anumitor acţiuni obligatorii ce constau în: elaborarea proiectului didactic. 3. care să sugereze şi delimiteze spaţiile de lucru. de numărul elevilor. 450. . direcţia de lucru pentru fiecare acţiune ce urmează să se desfăşoare. spaţiul/locul în care se desfăşoară educaţia fizică este diferit ca mărime. este o acţiune ce se impune încă dinaintea începerii lecţiei.Aşa cum subliniază I. pe un spaţiu mic de lucru. la începutul lecţiei. jaloane colorate etc. de particularităţile elevilor. în unităţile de învăţământ din România. din partea profesorului. pregătirea materialelor didactice şi a instalaţiilor. Nicola. Pentru a elimina posibilităţile de pierdere a timpului. profesori sunt necesare pentru a nu încurca activităţile. ca posibilităţi de folosire şi de cele mai multe ori insuficient.7. profesorul trebuie să ştie care va fi spaţiul. pag.1. în prezent. Pregătirea şi împărţirea spaţiului existent are o importanţă deosebită pentru desfăşurarea lecţiei. să pună pe sol anumite semne. Elaborarea proiectului didactic este acţiunea care presupune conceperea şi transcrierea demersului activităţii ce urmează să se desfăşoare. . iar cel de-al doilea capacitatea lui de transpunere în practică a celor proiectate". ca dotare. pentru a uşura munca de plasare şi aşezare a materialelor didactice. organizarea şi împărţirea spaţiului de lucru. pentru a asigura realizarea demersului didactic. de numărul materialelor didactice. Organizarea şi împărţirea spaţiului pe clase. reprezentate de bandă adezivă. în parte. Este indicat ca profesorul. Pregătirea lecţiei Pregătirea lecţiei de educaţie fizică presupune. 2001. primul evidenţiind efortul profesorului pentru concretizarea unor legităţii ştiinţifice la o situaţie concretă. De cele mai multe ori.

7. în funcţie de aceasta. de conţinuturile ce urmează a fi abordate. presupune acţiunea de dirijare a activităţii elevilor în toate momentele lecţiei. Folosirea exersării ţinând cont de formaţiile de lucru conduce la realizarea unor parametrii optimi de efort. în grup. pe perechi. cu atât lecţiile sunt mai eficiente. Această acţiune constă în transmiterea informaţiilor privind modalitatea de deplasare şi de grupare a elevilor pentru exersare. în timpul şi la sfârşitul lecţiei. sau chiar pot fi amplasate pe locul folosirii. de temele abordate şi obiectivele stabilite etc. şi cu spaţiul disponibil. Acţiunile pe care le implică organizarea materială vor fi realizate de elevi sub conducerea şi supravegherea directă a profesorului. Organizarea şi dirijarea colectivului de elevi constă în acţiunea de folosire a formaţiilor de lucru. dar şi verificarea instalaţiilor. de nivelul de pregătire. în scopul valorificării la maximum a resurselor interne a elevilor. dar şi în scopul obişnuirii cu conducerea şi autoconducerea activităţilor. de numărul materialelor didactice. Deplasarea materialelor mai presupune şi acţiunea de strângere şi depozitare a acestora la sfârşitul activităţii. în timpul lecţiilor pot interveni mai multe momente de strângere a materialului didactic. . Prin folosirea celor mai adecvate formaţii de lucru în conformitate cu verigile/momentele lecţiei. înaintea începerii lecţiei se impune alegerea şi verificarea materialelor care urmează să fie folosite. Organizarea exersării prin procedeul frontal. strângerea şi depozitarea materialelor didactice. organizarea exersării. Ceea ce este specific activităţii de instruire actuală în educaţie fizică şi sport este tendinţa de organizare a activităţii pe grupuri. Este indicat ca aceste momente să fie cât mai scurte. să fie dirijaţi şi supravegheaţi. Organizarea colectivului de elevi. Eficienţa unei lecţii depinde foarte mult de timpul consumat cu aşezarea. se asigură obţinerea unei densităţii superioare a lecţiei. Organizarea exersării necesită aplicarea unor procedee de execuţie derivate din modalitatea de organizare a colectivului de elevi. Alegerea diferitelor formaţii de lucru depinde de spaţiul în care se lucrează. Materialele alese se amplasează cât mai aproape de locul în care vor fi folosite.Pregătirea şi manevrarea materialelor se realizează înaintea. Cu cât aceste acţiuni se execută mai organizat şi într-un timp cât mai scurt. Organizarea activităţii în lecţie Desfăşurarea lecţiei de educaţie fizică presupune organizarea colectivului de elevi şi. 3. de numărul elevilor. individual se realizează ţinând cont de o serie de factori şi prezintă avantaje şi dezavantaje. individual şi pe perechi. microgrupuri. Pentru aceasta. elevii trebuie să primească sarcini precise.2.

un număr mare de obiecte şi aparte. Procedeul frontal. Procedeul de exersare frontal presupune organizarea activităţii cu întregul colectiv de elevi odată. • jocurilor dinamice. a unor acţiuni de către toţi elevii odată. sub supravegherea permanentă a profesorului. • exerciţiilor pregătitoare sau sub formă de joc.Procedeul de exersare frontal presupune organizarea activităţii cu întregul colectiv de elevi odată. în dribling. nu pot fi observaţi şi supravegheaţi în amănunţime toţi elevii. necesită un număr multiplu de materiale şi un spaţiu mare. Procedeul frontal presupune exersarea unui exerciţiu. foloseşte eficient timpul afectat. „la semnal" întoarcere în dribling la linia de plecare). pe 30 m. Acest procedeu are şi o serie de dezavantaje: procedeul frontal. apare dificultate în realizarea tratării diferenţiate a elevilor. Acest procedeu necesită un . individual se realizează ţinând cont de o serie de factori şi prezintă avantaje şi dezavantaje. ritmică sau aerobică (exemplu: elemente toţi elevii se deplasează odată. care pot fi organizaţi pe şiruri. coloane sau liber (dezorganizat). întreceri cu deplasare simultană a elevilor (exempluxolţurile colorate). de respiraţie. din gimnastica acrobatică. • exerciţiilor de relaxare. de întărire a posturii corporale. Folosirea procedeului frontal se recomandă în execuţia: • exerciţiilor pentru a pregătirea aparatului organismului locomotor (cu pentru tratare efort şi prelucrarea • analitică diferenţiată în funcţie de sex). pe perechi. folosit mai ales în primii ani de activitate. din jocuri sportive. asigură menţinerea disciplinei. sub supravegherea permanentă a profesorului. prezintă următoarele avantaje pentru profesor: • • • • • • • • • are posibilitatea să supravegheze întreaga activitate. corectarea individuală a greşelilor se face cu dificultate. asigură nivelul de efort optim pentru toţi elevii. exerciţiilor pentru educarea aptitudinilor psihomotrice sub formă de circuit frontal (fără schimbarea poziţiei elevilor ci numai a exerciţiului). angrenează toţi elevii în activitate asigurând densitatea optimă. Acest procedeu necesită un spaţiu mare de lucru. în grup.

necesită un număr multiplu de materiale şi un spaţiu mare.) sau dirijat prin alegere. în cazul în care se formează grupe valorice (omogene ca sex. coloane sau liber (dezorganizat). ţinând cont de anumite criterii. jocuri m. ca . sau pe 30 din circuit frontal (fără schimbarea poziţiei elevilor ci numai a exerciţiului). • exerciţiilor de relaxare. presupune împărţirea colectivului de elevi pe mai multe grupe. Grupele pot fi alcătuite în mod aleatoriu prin numărătoare (câte 2. Procedeul frontal presupune exersarea unui exerciţiu. folosit mai ales în primii ani de activitate. (exemplu: semnal" elevilor elemente toţi • acrobatică. a unor acţiuni de către toţi elevii odată. odată. „la a sportive. ritmică dribling. prezintă următoarele avantaje pentru profesor: • • • • • • • • • are posibilitatea să supravegheze întreaga activitate. un număr mare de obiecte şi aparte. Procedeul frontal. Folosirea procedeului frontal se recomandă în execuţia: • exerciţiilor pentru a pregătirea aparatului organismului locomotor (cu pentru tratare sub efort şi prelucrarea • analitică pentru diferenţiată formă de în funcţie de sex). foloseşte eficient timpul afectat. de întărire a posturii corporale. de respiraţie. nu pot fi observaţi şi supravegheaţi în amănunţime toţi elevii. • pregătitoare gimnastica deplasează dinamice. apare dificultate în realizarea tratării diferenţiate a elevilor. angrenează toţi elevii în activitate asigurând densitatea optimă. exerciţiilor exerciţiilor din se elevii jocurilor educarea sau aptitudinilor sub în cu formă psihomotrice de joc. 4 etc. asigură nivelul de efort optim pentru toţi elevii. care pot fi organizaţi pe şiruri. Este un procedeu poate fi folosit într-un spaţiu de lucru redus şi numărul de materiale didactice mic. deplasare aerobică întoarcere în dribling la linia de plecare). Acest procedeu are şi o serie de dezavantaje: Procedeul de exersare pe grupe. corectarea individuală a greşelilor se face cu dificultate. asigură menţinerea disciplinei. întreceri simultană (exempluxolţurile colorate).spaţiu mare de lucru. 3.

fie până le vine rândul. • permite folosirea raţională a spaţiului de lucru şi a bazei materiale. execută sarcini suplimentare. există posibilitatea ca cei buni să cadă într-o grupă şi cei mai puţin buni în altă grupă. jocuri bilaterale. parcursuri aplicative. întrucât grupele slabe ar fi de fiecare dată învinse. • • • autoevaluare. Procedeul de exersare pe grupe se recomandă atunci când se abordează teme de lecţii (învăţarea. Alcătuirea grupelor valorice presupune o bună cunoaştere a elevilor. echipa va fi alcătuită în mod proporţional din elevi foarte buni. permite implicarea avansaţi demonstrarea acţiunilor motrice.) exersarea la grupe va fi diferită în ceea ce priveşte solicitarea. Desfăşurarea activităţii pe grupe are următoarele avantaje: • permite tratarea diferenţiată a elevilor pe grupe de nivel valoric. în această situaţie se poate lucra bine pentru însuşirea. perfecţionarea deprinderilor motrice şi dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice.nivel de pregătire etc. în acest caz grupa. sectorul de gimnastică. în cadrul atelierelor. dar nu se pot organiza întreceri şi jocuri. O variantă organizatorică a acestui procedeu este atelierul. Acesta este reprezentat de spaţiul amenajat cu obiecte sau aparate. consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice se pot alterna. Atelierele sunt considerate: groapa de sărituri. sectorul de sărituri. . sectorul de forţă etc. în acordarea ajutorului şi asistenţei şi în supraveghere. în care elevii execută prin rotaţie execuţiile specifice fiecărui atelier (Fidler. Grupele valorice sunt deschise în sensul că elevii care progresează sunt avansaţi la o grupă valorică superioară. în autoconducere şi ce contribuie la creşterea interesului şi motivaţiei elevilor. P. se dezvoltă capacitatea elevilor de omogenizare. buni şi slabi. sau cei mai solizi şi puternici într-o grupă şi cei mai firavi şi slabi în altă grupă. terenul de volei. dezamăgite. exersarea pe grupe se poate face simultan (aceleaşi exerciţii sau exerciţii diferite) sau succesiv în variante diferite: fie elevii execută sarcinile unul după altul cu respectarea rândului. Activitatea acestor grupe este diferenţiată pentru a asigura progresul conform ritmului grupului respectiv. 1994). Omogenizarea grupelor se impune şi în cazul întrecerilor şi jocurilor când şansele echipelor trebuie să fie egale. ştafete. Când grupele se formează aleatoriu. consolidarea. fapt se promovează relaţiile de grup (cooperarea).

Procedeul de exersare individual presupune practicarea autonomă a exerciţiilor fizice în lecţie răspunzând cerinţelor unui învăţământ modern. • educarea . Procedeul de exersare pe perechi poate fi folosit în toate verigile lecţiei. cel puţin un obiect pentru fiecare pereche. reducând posibilităţile elevii. Acest procedeu prezintă următoarele avantaje: • • • • se instituie relaţii de colaborare. Exersarea se poate face simultan (partenerii efectuând acelaşi exerciţiu sau exerciţii diferite) sau succesiv. iar în cazul lucrului cu obiecte. în cazul organizării activităţii pe grupe valorice.Printre dezavantajele acestui procedeu evidenţiem: • • • un efort organizatoric mai mare din partea profesorului. corectează sau se odihneşte. poate alege una din cele de trei a variante: urmări toţi să lucreze să cu pună unul un elevi. profesorul dintre elev să ţină scorul sau un elev să lucreze în plus cu coechipierul care nu are pereche. când un elev execută. Poate fi aplicat: • în pregătirea organismului pentru efort. în acest caz. densitate motrică redusă faţă de procedeul frontal. să se aprecieze. partenerul poate avea roluri deferite: uşurează execuţia colegului ajutându-1. dă ocazia partenerilor să se cunoască. întăreşte responsabilitatea şi încrederea. necesită efort pentru organizarea corectă a perechilor pe criteriile enumerate mai sus. în prelucrarea pentru analitică a aparatului locomotor. într-ajutorare între parteneri. • în cazul în care colectivul nu este format dintr-un număr par de elevi. talie. Procedeul de exersare pe perechi constă în alcătuirea de perechi omogene ca: sex. Acest procedeu necesită un spaţiu mare de lucru. Ca orice procedeu are şi dezavantaje: • • solicită un număr mare de materiale didactice. acordă asistenţă. se dezvoltă spiritul de observaţie şi iniţiativă. greutate şi nivel de pregătire. îngreuiază execuţia. o posibilă demobilizare a elevilor mai slabi.

motrice combinaţii în scopul în scopul cu elemente consolidării din şi perfecţionării. creşterea motivaţiei elevilor pentru activitate. • exerciţiilor revenirii organismului efort. în efectuarea încălzirii speciale. jocuri. • gimnastica după acrobatică. pentru efectuarea unor sarcini suplimentare. apreciere comparativă. (parcursuri aplicative. Conducerea şi desfăşurarea lecţiei Realizarea lecţiei constituie un moment ce depinde de capacitatea profesorului de a transpune în practică ceea ce a prevăzut în proiectul didactic. Manevrarea sau dirijarea acţiunilor colectivului de elevi se realizată prin . laudă. dezapreciere. jocuri de mişcare şi sportive) dă posibilitatea consolidării şi perfecţionării deprinderilor motrice. parţial sau convalescenţi. alături de: sporirea densităţii lecţiei. întreceri la probele atletice. ce au rol de îndrumare. mobilitate. supraveghere şi evaluare a execuţiei colegilor. Această transpunere constă în acţiuni ce asigură conducerea şi desfăşurarea lecţiei. a celor scutiţi medical. poate folosi elevii responsabili de grupă. Singurul dezavantaj este faptul că profesorul nu poate urmării în aceeaşi măsură toţi elevii. într-o lecţie de educaţie fizică sunt utilizate diferite procedee de exersare In funcţie de particularităţile elevilor. formării capacităţii de generalizare. combinaţii cu elemente acrobatice şi ritmice.aptitudinilor • • • psihomotrice în special coordonare. pentru elevi. Procedeul individual se poate îmbina cu celelalte în vederea tratării diferenţiate a elevilor cu carenţe în pregătire. rezistenţă şi forţă.7. va ajuta în mod substanţial la însuşirea mişcărilor şi eliminarea greşelilor. 3. Aprecierea execuţiei elevilor prin calificative. Posibilitatea tratării diferenţiate este principalul avantaj al acestui procedeu de exersare. temele lecţiei şi obiectivele urmărite. Crearea condiţiilor de aplicare a elementelor însuşite în activităţi globale şi de întrecere. este un procedeu cu multiple valenţe formative. formarea capacităţii de practicare independentă a exerciţiilor fizice şi întărirea responsabilităţi.3. pentru pentru pentru exersarea unor alcătuirea efectuarea unor acţiuni legări. ritmică sau aerobică. în schimb.

Trebuie să fie energică clară. vesel. arbitraj. perechilor în mod disciplinat. Este indicat ca schimbările de formaţii să se realizeze într-un timp cât mai scurt. va fi văzut şi auzit de . ţinerea scorului. trebuie să fie vioi. Profesorul. Realizarea unei atmosfere plăcute. Exerciţiile de front şi formaţii se vor utiliza în funcţie de starea de mobilizare a elevilor. Se recomandă ca încă din gimnaziu să se urmărească formarea capacităţii de autoorganizare şi autoconducere. dar şi vocea monotonă. fermă. Ea trebuie adaptată condiţiilor în care se desfăşoară activitatea. prin mers sau alergare. Atitudinea corectă. vioiciunea profesorului trezesc interesul elevilor şi plăcerea execuţiei Plasamentul profesorului. organizarea echipelor. mobilizatoare. stridenţa care irită. dar şi plăcută. înceată care predispune la somnolenţă. elimină monotonia în lecţie. transformând elevii în nişte roboţi care nu ştiu ce să facă când cineva nu-i mai comandă. dinamic. Elevii trebuie obişnuiţi atât cu deplasările dirijate. este foarte important. Se poate face la comandă sau liber. pe care profesorul o constată. Comanda are o parte pregătitoare numită şi prevestitoare (care pregăteşte execuţia. să creeze elevilor plăcerea execuţiei. Schimbările de formaţii se pot face liber. îmbunătăţeşte orientarea în spaţiu şi permite folosirea judicioasă a spaţiului de lucru. Folosirea unei diversităţi de formaţii de deplasare şi de lucru. Profesorul dirijează deplasarea colectivului. Nu este însă indicat ca lecţia să se transforme într-o execuţie realizată la comanda permanentă a profesorului.intermediul exerciţiilor de front şi formaţii. prin implicarea elevilor în conducerea complexului de exerciţii. optimist. la terminarea sarcinii motrice. Folosirea exagerată a comenzilor atenuează în mare măsură caracterul formativ al procesului didactic. Tonul. conducerea activităţii unei grupe. în lecţia de educaţie fizică. cât şi cu cele libere. impune renunţarea la caracterul rigid. permanent în locul din care privirea poate cuprinde tot colectivul. grupelor. creşte interesul elevilor. pentru a putea supraveghea activitatea desfăşurată de elevi. ca şi întreaga atitudine a profesorului. trebuie să se situeze. sau la comanda profesorului prin numărătoare. Trebuie să se evite ridicarea tonului. Modulaţiile vocii contribuie la evitarea monotoniei. pentru a fi auzită de toţi elevii. în lecţie. milităros al acesteia. Comanda se utilizează pentru angrenarea întregului colectiv într-o acţiune dirijată. sau atenţionează asupra execuţiei) şi una decizională numită şi săvârşitoare (care "ordonă execuţia"). Exagerarea folosirii comenzilor este incompatibilă cu caracterul formativ pe care trebuie să-1 îndeplinească educaţia fizică.

Iniţierea elevilor în acordarea ajutorului şi asistenţei. La sărituri (în lungime şi înălţime) se va plasa între zona de desprindere şi cea de aterizare. în care se află elevii. © © © © © © © © © © O © © © © © © © © © © © © © © © © © © © Când elevii se deplasează în coloană câte unul sau doi. iar la cea de rezistenţă ideal ar fi să alerge împreună cu elevii. poposind mai mult timp la atelierul mai dificil.către toţi elevii. Profesorul se va plasa astfel încât sa poată urmări şi activitatea desfăşurată de elevi la celelalte ateliere. de mai jos). Când se lucrează în cerc. în centru frontului cel mai larg. profesorul se plasează cu faţa. va sta mai mult. profesorul se plasează în partea centrală a acesteia (vezi figura de mai jos). cu faţa spre aceasta. profesorul se va plasa între elevi pe marginea cercului. profesorul se va deplasa de la un atelier la altul. El îşi va schimba locul în funcţie de formaţia de lucru. este recomandabil ca profesorul să se deplaseze printre rânduri. în timpul activităţii desfăşurate pe ateliere. Când elevii se află în formaţie de adunare. în cazul formaţiilor de lucru alcătuite pentru efectuarea complexului de exerciţii. De exemplu: la atelierul la care se efectuează sărituri cu sprijin la aparatele de gimnastică. profesorul se va plasa la sosire. alături de ei. unde trebuie să se acorde ajutorul. demonstra şi comanda fiind plasat pe un plan mai ridicat (vezi fig. Dacă înălţimea nu-i permite să fie văzut de toţi elevii. © © © © © © © © © © Pentru a supraveghea şi corecta execuţia elevilor. profesorul se deplasează odată cu elevii la mijlocul coloanei. La aruncări se va plasa între zona de aruncare . încă din momentul însuşirii săriturilor şi a elementelor acrobatice. © ©©© © © © © © © La alergarea de viteză. va da posibilitate profesorului să acorde aceeaşi atenţie tuturor grupelor de elevi. poate explica.

în afara plasamentului profesorului faţă de colectiv. o mare importanţă în buna desfăşurare a lecţiei de educaţie fizică. Notele acordate se înscriu în catalog în aceeaşi rubrică în care sau trecut cele înregistrate la lecţiile din trunchiul comun. Orele alocate pentru extinderi sunt aprobate de conducerea unităţii de învăţământ la cererea profesorului. • elaborarea planului calendaristic semestrial. în exteriorul ei. se acordă claselor care şi-au însuşit programa şcolară şi are aceeaşi formă şi structură ca şi lecţia obligatorie. Lecţia de extindere este preferabilă întrucât reprezintă a treia oră de educaţie fizică ce se desfăşoară pe săptămână. în lecţia de extindere sunt abordate conţinuturile tematice din programa şcolară prevăzute cu * şi scrise cu italic sau unele conţinuturi considerate. Pregătirea lecţiei de extindere presupune următoarele acţiuni: • stabilirea conţinuturilor ce urmează a fi predate. în aceste ore se pot organiza lecţii de extindere. opţionale. care sunt cuprinse în orarul (programul) de activitate şcolară. • elaborarea obiectivelor de referinţă în conformitate cu conţinuturile. Ţinuta profesorului în lecţie trebuie să fie ireproşabilă. Trebuie să creeze în lecţie o atmosferă plăcută. corporal şi comportamental. Lecţia de educaţie fizică prevăzută în curriculum la decizia şcolii (CDŞ) în afara lecţiilor de educaţie fizică şi lecţiilor de antrenament sportiv prevăzute în trunchiul comun. să respecte elevii. de ansamblu sportiv.şi cea de recepţie. conducerea şcolii. de aprofundare. • elaborarea eşalonării anuale a ciclurilor tematice. o are şi privirea. deschisă. mai poate aloca pentru disciplina educaţie fizică un număr de ore suplimentare. să colaboreze cu ei şi totodată să manifeste exigenţă. care trebuie să cuprindă tot colectivul sau să se plimbe de la un elev la altul. aceleaşi ca şi la lecţiile obligatorii. în funcţie de opţiunile elevilor. fiind cuprinse în . Profesorul trebuie să dea dovadă de educaţie şi să constituie un exemplu pentru elevii săi. din punct de vedere vestimentar. în cadrul acestor lecţii se poate aborda învăţarea/consolidarea/ perfecţionarea deprinderilor motrice şi dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice. 3. elevilor şi părinţilor şi devin obligatorii. necesare şi accesibile. de la un atelier la altul.8. asigurând un nivel ridicat al conţinutului instruirii. • stabilirea scalei de evaluare. Lecţia de extindere (curriculum extins) se organizează cu toată clasa odată. Evaluarea pentru participarea la lecţiile de extindere se realizează pe baza unei scale de apreciere stabilită de către profesor. de către profesorul de educaţie fizică.

condiţii materiale etc. adică cei care în clasele anterioare nu au reuşit să-şi însuşească prevederile programei şcolare.programul (orarul) de activitate şcolară. Aprobarea orelor pentru aprofundare se dă de către consiliu de administraţie la propunerea profesorului de educaţie fizică şi are la bază o temeinică argumentare. condiţii atmosferice. Se poate acorda numai claselor care nu au aprobate ore de extindere. Lecţia de opţional poate fi organizată şi desfăşurată ca lecţie în funcţie de opţiunile elevilor şi face parte din curriculum-ul la decizia şcolii Pentru elevii ce participă la lecţiile de ansamblu sportiv se întocmeşte o evidenţă aparte ce se înregistrează în caietul profesorului. Proiectarea antrenamentului se realizează de către profesor de comun acord cu sportivii/sportivul în funcţie de obiective. acest tabel reprezentând documentul justificator pentru încadrarea şi remunerarea cadrului didactic. cu o oră pe săptămână şi se acordă pentru grupele sau clasele de elevi consideraţi rămaşi în urmă. Aceste lecţii au o durată cuprinsă între una şi două ore. în ceea ce priveşte curriculum la decizia şcolii. Opţiunile pentru diferitele activităţi depind în cea mai mare măsură de condiţiile materiale oferite. în cazul când se optează pentru un opţional de curriculum aprofundat se realizează o singură proiectare didactică. La secretariatul şcolii se depune un tabel nominal cu elevii ce participă la acest tip de lecţii. o durată de 50 minute. se desfăşoară pe grupe valorice. calendar competiţional. Structura acestor lecţii este diferită şi de preferinţă pe părţi. Argumentarea se bazează pe o cunoaştere reală a nivelului de pregătire a tuturor elevilor în comparaţie cu prevederile programei şcolare şi pe realizarea unei proiectări suplimentare însoţită de un sistem de evaluare subordonat scopului propus. cluburi sportive şcolare). Lecţia de antrenament sportiv este lecţia desfăşurată în unităţile specializate (şcoli. în lecţiile de aprofundare sunt reluate conţinuturile ce au fost predate şi nu au fost temeinic însuşite sau cele care ar fi trebuit şi nu au fost abordate în anii precedenţi. pe sexe. ca şi celelalte lecţii. ramuri sau probe sportive. Lecţia de aprofundare are. însă când se optează pentru un curriculum tip disciplină nouă se elaborează o programă şi o planificare nouă. clase cu program sportiv. La învăţământul liceal. cu elevii selecţionaţi conform specificului fiecărei discipline sportive. lecţiile opţionale de tip aprofundare îmbracă altă conotaţie şi anume aceea de perfecţionare a conţinuturilor prevăzute în programa şcolară care sunt abordate şi în trunchiul comun şi de tip opţional disciplină nouă în care sunt abordate disciplinele cu un grad ridicat de atractivitate. . pe discipline. Lecţia de aprofundare (curriculum aprofundat) face parte din curriculum-ul la decizia şcolii.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->