Buna! Acest e-mail este pentru studentii inscrisi la optionalul de COMUNICARE INTERCULTURALA.

Domnul profesor Petre Anghel a rugat-o pe Cezara sa va spuna de urmatoarele carti pentru Comunicare interculturala: - Petre Anghel, Cultura si interculturalitate, Cluj-Napoca, Ed. Lines, 2009 - Strategii eficiente de comunicare, Bucuresti, Editura Eita, 2005 (nu scria autorul, dar probabil este tot Petre Anghel)

Nu stiu daca sunt pentru examen sau pentru altceva, asa ca nu ma intrebati! Eu doar am fost rugata sa va

Petre Anghel ± suport de curs pentru Comunicare Intercultural
I. Cultura i înt rirea propriei judec i
Prin cultur se în eleg atât de multe lucruri, în primul rând datorit folosirii cuvântului în discu ii frecvente i banale, încât conceptul în sine necesit o abordare sistematic . Se acept aproape unanim c ea este un sistem de principii dup care se desf oar întreaga activitate a unei colectivit i. Altfel spus, cultura se refer la valorile sociale transmise, la comportamente i simboluri care sunt împ rt ite de c tre membrii unui grup social, i cu ajutorul c rora ace tia interpreteaz i î i imbog esc experien a i conduitele. Unii cercet tori v d cultura ca pe un sistem de principii dup care are loc întreaga activitate - pe toate laturile - a unei colectivit i. Dac este a a, atunci este prea mult, fiindc întregul nu poate fi o parte, iar cultura nu este totul, fiindc oricât de mult importan i-am acorda ( i o facem!), totul nu încape într-o separare, iar noi chiar vrem so definim. Semiologul Umberto Eco a voit s furnizeze noii discipline un amplu fundal cultural i filozofic, f cînd s convearg c tre ea teme i probleme ce-i sunt str ine la prima vedere. Eco a pornit de la o axiom a antropologiei culturale foarte r spîndit în prezent: întreaga via social poate fi considerat ca un fenomen de comunicare i prin

1

aceasta se încadreaz în domeniul semiologiei, dat fiind c actul comunic rii nu poate avea loc decît prin semne. Habermas concepe realitatea în func ie de trei puncte de vedere transcedente specific, care determin trei categorii de cuno tere posibile: informa iile ± care extind puterea noastr tehnic de a dispune de lucruri -, interpret rile ± care permit o orientare a ac iunii în cadrul tradi iilor comune ± i analizele ± care elibereaz con tiin a de dependen a sa fa de anumite puteri hipostaziate. ÄAceste diferite puncte de vedere î i au originea într-un ansamblu complex de interese, care sunt acelea ale unei specii legate de la început de anumite medii de socializare, i anume: munca, limba i domina ia. Specia uman î i asigur existen a în sânul anumitor sisteme, organizând împreun munca social i autoafirmarea printr-o convie uire mediat de anumite tradi ii în cadrul comunic rii în limbajul curent; i, în sfâr it, cu anumitor identit i ale eului care consolideaz în fiecare stadiu al individu rii con tiin a individului în raport cu normele grupului.´1 Edward O. Wilson, profesor la Harvard University2 are o teorie despre lucrurile care îi fac pe oameni s se comporte a a cum se comport . El crede c o mare parte din comportamentul uman - cum ar fi dominanta masculin , tabu-urile referitoare la incest si alte modele perpetuate de tradi ie i de practicile culturale - nu sunt doar inven ii ale culturii. Wilson crede c modele culturale de felul acesta se afl sub controlul geneticii pe care îl avem cu to ii imprimat în creier. Acest gen de comportamente a fost modelat de un fel special de evolu ie, în care genele i cultura - for ele naturii i ale hranei - au lucrat împreun .´3 Wilson, împreun cu co-autorul c rtii, Charles J. Lumsden, sus ine ca genele i cultura uman sunt legate între ele de multe mii de ani. Ei î i intituleaz teoria ´coevoluite genetico-culturala´. Cei doi spun ca este timpul s al tur m biologia i tiin ele sociale într-o nou tiin uman darwinist . Wilson i Lumsden au publicat o i cea genetic au devenit legate între ele carte în care sugereaz ca evolu ia cultural

acum... doua milioane de ani, alimentându-se reciproc i ini iand un ³foc prometeic´ (acesta fiind chiar titlul c rtii), care a condus la evolu ia creierului la un nivel niciodat
1

Habermas, Jürgen, ³Cunoa tere i interes´, in Cunoa tere i comunicare, Bucure ti, Editura Politic , 1983, p. 135. 2 Edward Osborne Wilson, biolog, sociobiolog i umanist, n scut în 1909. 3 Boyce Resenberg, On Becoming Human, in Anthropology. Contemorary Perspectives, Needham Heights, Allyn Bacon, 2001, p.60.

2

atins de un alt organ. Ei spun c aceast co-evolu ia genetico-cultural este ceea ce a dus la mintea omului de ast zi i la cultura lui.1 În orice cultur exist metode recomandate i interzise de a atinge valorile are metode acceptate de a atinge eluri acceptate. Cu alte cuvinte, fiecare cultur

culturale. Metodele de a atinge eluri culturale implic acorduri împ rt ite despre felul cum se a teapt oamenii s se comporte. Exist abord ri alternative pentru a examina procesele culturale. O abordare const în a arunca o privire asupra modului în care o cultur func ioneaz din interior. Folosind aceast abordare, suntem preocupa i s întelegem comportamentul oamenilor într-o cultur din punctul lor de vedere. O alt abordare ar fi compararea cultura unuia cu a altuia. În aceast abordare, se utilizeaz categorii predeterminate pentru a examina aspectele selectate ale culturii studiate. Cu alte cuvinte, obiectivul nu este s în elegem culturile a a cum le v d membrii lor, ci s determinam cum pot fi comparate culturile prin referin la o calitate particular . Distinc ia nu este nou ; la început, a fost propusa de Sapir, în 1925. Distinc ia este, de asemenea, f cuta de lingvistul K. L. Pike, în Communication and culture (1966), care folose te termenii de ´emic¶¶ i ´etic¶¶ pentru a cataloga prima, respectiv a doua abordare.2 Chiar dac accept m teoria genetico-cultural a reputatului profesor Wilson, tot nu putem s renun m la rolul înv însu e te. Înv înv rii, al însu irii focului prometeic transmis. Cultura se tura: i poate nu întâmpl tor, caretea întâiului scriitor din literatura român este

turile lui Neagoe Basarab c tre fiul s u Theodosie. Totul are ca temei înv

ÄIar eu acum, odraslele mele, voi s v înv , precum zice Solomon´Fiule, priime te tura t tâne-t u i ascult sfatul mâne-ta, ca s tr ie ti în veci´. Drept aceia, fe ii ,iei, i eu v înv ...´3 Înv area este, pentru cultura român , o fericit obsesie. Cel dintâi mare cronicar, Grigore Ureche, face apel la ea din prima fraz a cronicii sale: Mul i scriitorii au nevoit de au scris rândul i povestea râlor, de au l sat izvod p urm , i bune i rele, s
1

Implica iile sociobiologiei asupra comportamentului uman sînt diverse i continu s fie discutate cu patim , inspirînd multe studii care au înt rit convingerile sus in torilor, dar nu au schimbat p rerea adversarilor teoriei. 1 Neagoe Basarab, Înv turile..., Editura Minerva, p. 337. 2 William B. Gundykunst, Communicating with strangers. An aproach to intercultural communication, Random House, New York, 1984, p. 39. 3 Neagoe Basarab, Înv turile lui Neagoe Basarab c tre fiul s u Theodosie, Bucure ti, Editura Minerva, p. 337.

3

r mâie feciorilor i nepo ilor, s le fie de înv

tur , despre cele rele s s fereasc

is

s socoteasc , iar dupre cele bune s urmeze i s s înve e i s s îndirepteze.´1 Dimitrie Cantemir începe astfel ÄDescrierea Moldovei´, studiu solicitat de Academia din Berlin: ³Cine vrea s dea o descriere politic a Moldovei trebuie, dup socotin a mea, s cerceteze înainte de toate chipul în care este cârmuit , fiindc noi socotim c în descrierea acestuia au dat gre chiar i b rba ii cei mai înv a i.´2 i mai departe:´ Cine vrea s cerceteze de unde se trage boierimea moldoveneasc nu are trebuin s alerge, dup pilda altor neamuri, la n scociri îndoielnice i întunecate. Scriitorii greci i latini, pe care to i înv a ii lumii îi tiu c sunt pricepu i, ne dau în privin a aceasta lumina cea mai limpede. Anton Pan scrie: Picioarele- i s roaz pragurile înv a ilor. C coala face pe-omul om -altoiul pe pomul pom.3 În sfâr it, Mihai Eminescu, poetul na ional, aducea genera ie dinaintea lui o critic vehement tocmai pornind de la rolul înv control, f r turii:´Golul nostru intelectual, setos de civiliza ie, a primit f r cânt rire, idei i bune i rele, i potrivite i

nepotrivite, ba na iunea întreag , cu prea pu ine excep ii, nu vedea c niciodat o vorb nu poate înlocui o realitate, c niciodat fraza culturii nu e echivalent cu munca real a inteligen ei i mai ales cu înt rirea propriei judec i, care e cultura adev rat , c niciodat fraza libert ii nu e echivalent cu libertatea adev rat , care e facultatea de a dispune de sine îns i prin munc i prin capitalizarea muncii. Nu o utopie, o mie de utopii populau tur , capetele genera iei trecute, care- i închipuia libertatea f r munc , cultura f r înv

organiza ia modern f r o dezvoltare economic analog . O serie de fraze ieftine, copiate din gazete str ine, din scriitori de a doua mân , din discursurile unor politici tr i i i crescu i în alte ri, a înlocuit i înlocuie te înc în mare parte silin a de-a înv a singuri; ra ionamente str ine, r s rite din alte st ri de lucruri, înlocuiesc exerci iul
1

Grigore Ureche, Letopise ul rii Moldovei. Edi ia a II-a rev zut (edi ia l , 1955).Text stabilit, studiu introductiv, indice i glosar de P. P. Panaitescu. Colec ia ³Clasicii români´. Editura de stat pentru Literatur i Art . Bucure ti, 1958, p. 6. 2 Dimitrie Cantemir. Descrierea Moldovei. Traducere de Petre Pandrea. Prefa i tabel cronologic de Leonida Maniu. Colec ia "B.P.T." Editura Minerva. Bucure ti, 1981, p. 51. 3 Anton Pann, Povestea vorbii. Edi ie rev zut de I. Fischer. Editura Minerva, Bucure ti, 1975, p.115.

4

propriei judec i.´1 Afirma ii care se înscriu în conceptul contestatar al secolului al XIXlea, când se militeaz împotriva formelor f r fond. În coal , ca i în familie, copiii înva St nciulescu consider c ³Revolu ia înv c depind de cei din jur pentru a primi cele mîntului care a înso it apari ia societ ilor necesare: hran , îmbr c minte, protec ie i ad post pentru intemperiile vremii. Elisabeta moderne a condus, prin obligativitatea i prelungirea colarit ii, la o diminuare a importan ei familiei ca agent socializator. Fenomenul este considerat salutar, întrucît pierderea par ial a func iei educative a familiei favorizeaz democratizarea societ ii: ponderea elementelor atributive în sistemul de stratificare social sociale a copilului de originea sa social pot fi, astfel, diminuate.´2 Familia este cea care asigur transmisibilitatea. Ata eaz -te de cei care te pot face mai bun, prime te pe cei care la rândul t u îi po i face mai buni, ne înva Columella, în De re rustica, nota: ´nu numai natura, ci i înv Seneca, iar tura creeaz deprinderi.´ i dependen a pozi iei

Aceasta vrea s însemne c faptele de cultur se transmit de la un om la altul, de la o genera ie la alta i de la un popor la altul. Cum civiliza ia scrisului este relativ recent , cultura veche se transmitea pe cale oral prin epopei. În limba ebraic i, mai ales prin proverbe, cântece sau, mai rar, exista un cuvânt special care definea posibilit ile

transmiterii de la o genera ie la alta: mashal.3 Cercet torii au în eles, prin presupuneri, la ce se referea autorul israelit atunci când men iona termenul mashal, chiar i atunci când acesta nu este folosit cu inten ia de a introduce un exemplu sau mai multe exemple din acela i gen. Referin ele la mashal (pl.) f cute de Solomon în cartea Proverbelor constituie texte care, aparent, se refer la materialul care le urmeaz , dar aceast carte din Biblie con ine un bagaj amestecat de literatur i, astfel, nu ajut la focalizarea aten iei asupra unei defini ii a genului. În cazul altor referin e, termenii asem n tori poeziei biblice ofer ocazii mai bune de în elegere a semnifica iei lui mashal, de i nu ni se dau defini ii precise. ³s asculte îns
1 2

i în eleptul, i î i va m ri tiin a (leâah)

Mihai Eminescu, Între Scylla i Charybda, Opera politic , 1997, p. 294. Elisabeta St nciulescu, Teorii sociologice ale educa iei. Producerea eului i construc ia sociologiei, Ia i, Editura Polirom, 1996, p.63. 3 Susan Niditch, Folklore and the Hebrew Bible, Minneapolis, Fortress Press, 1984, p. 74.

5

i cel priceput, i va c p ta iscusin . Pentru prinderea în elesului lui mashal sau al unui cuvânt adânc Äo enigm ´ în elesul cuvintelor în elep ilor i al cuvintelor lor cu tâlc Äghicitori³ - Prov.1:5-6 Mai întâi, mashal se afl printre lucrurile primite, dobândite, transmise. Lui i se asociaz forme de cunoa tere care sunt înr d cinate în cuvintele care înseamn mêlîsah indirect sau misterios, legat de ceea ce înseamn în arab µa evita¶; hîd h, este legat, de asemenea, de ceea ce în arab înseamn µa evita¶. Ps.78:2-5 ofer un comentariu extins i interesant referitor la mashal. ³Îmi deschid gura i vorbesc în mashal i vestesc vorbirea neclar (hîdôt, ghicitori) a vremurilor str vechi. Ce am auzit, ce tim ce ne-au povestit p rin ii no tri, nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui i minunile pe care le-a f cut.³ Aici mashal este asociat într-un mod i mai direct cu transmiterea de-a lungul genera iilor, a tradi iilor istorice i a cuno tin ei mo tenite (vezi i Ps. 78:5-8, despre înv tur i cunoa tere). Vorbirea neclar (ghicitoarea) este asociat cu mashal, asemenea imaginii despre povestirea minunilor f cute de Dumnezeu, ele însele misterioase i inexplicabile prin mijloacele umane, ra ionale i obi nuite (Ben-Amos, 1992a). Versetele 9-72 constituie o c l torie poetic prin momentele importante ale tradi iei israelite, incluzând salv rile miraculoase i nedes vâr irile Israelului ca na iune de oportuni ti. Ps. 49:5 (v.4 în englez ) îl asociaz pe mashal cu hîdah, iar µdescoperireaµ acestuia este asociat cu muzica. Eclesiastul 12:9 îl descrie pe Koheleth, în eleptul, ca i cum Äar cânt ri´, Äar testa´ sau Äar dovedi´ (µzn) i, de asemenea, ca i cum Äar c uta´ (hâr) i Äar îndrepta´ (tân; adic , Äar aranja´ sau Äar descoperi ceea ce este indirect´) multe mashal-uri. ³Amintirile voastre (de la zkr, a- i aminti) sunt mashal-uri de cenu Înt riturile voastre Äcomemorative´ sunt înt rituri de lut.³ - Iov 13:12 6

Versiunea NRSV traduce astfel: ³Maximele voastre sunt proverbe (termenul mashal) de cenu Ap r torile voastre sunt ap r tori de lut.³ Cuvântul zik rôn de la zkr, Äa- i aminti´, nu însemn nic ieri altundeva zical sau Ämaxim ´ (NRSV) de acest gen. Dac folosim o traducere a acestui termen mai aproape de semnifica ia r d cinii Äamintire´, atunci gab din rândul al doilea al bicolonului se va traduce cel mai bine prin ĵînt ritur ´, semnifica ia cea mai literar a lui gab fiind Älucru rotund´ (comparabil cu Ämorman de pietre´ din Iosua 4:9). Cenu a i lutul se dizolv i se f râmi eaz u or. Ce înseamn atunci Äun mashal de cenu ´? Mashal pare a fi ceva comunicat într-un mod neclar, indirect, abstract, ceva asem n tor unui miraj care se poate dizolva; este transmis mai departe, poate într-o form narativ , ceva care are leg tur cu amintirea. Probabil c Iov 13:12 sugereaz c amintirea las în urm doar ceva abstract, ceva care nu este real sau concret, o arogan , ceva care evoc altceva. Seam n cu lucrul real, dar nu este lucrul real, ci un model. De aici porne te leg tura etimologic cu Äasem n tor cu´. În Iov 13:12, termenul mashal este folosit într-un mod foarte poetic i, de aceea, ambiguu, dar no iunea de mashal ca Äarogan ´ stilizat , Äabstrac ie´ sau Ämodel´ care se modeleaz în func ie de amintire, ca imagine relevant pentru o situa ie curent extras din via a unui es tor de proverbe, din lumea imagina iei sau din tradi iile mai largi ale culturii care începe s ofere ni te indicii cu privire la rela ia conceptual dintre tipurile de material incluse în categoria mashal.1 Când vorbim despre transmisibilitate, lucrurile nu stau altfel nici cu alte culturi. De pild , Confucius, care a fi tr it între 55-79 î.Hr., a servit câtva timp la curtea prin ului s u i a întreprins apoi o c l torie în c utarea unui suveran mai receptiv la înv turile sale. o El i-a sfâr it via a înconjurat de discipoli. Tradi ia îi atribuie punerea la punct a primei opere literare chineze, o antologie de poezie, Shijing, a c rei valoare moral manifesta aprobarea sau dezaprobarea fa opera i înv accentueaz . I se atribuie redactarea Analelor, Prim verii i Toamnei, prin care î i de un evenimente. Contactul cel mai direct cu turile sale îl avem prin intermediul Convorbirilor pe care ni le-au transmis

discipolii s i: o carte în care se întrep trund aforisme, scurte dialoguri i anecdote, unde nu exist deci nici o demonstra ie riguroas , dar care în simplitatea ei posed o Äsavoare"
1

Susan Niditch, Folklore and the Hebrew Bible, Minneapolis, Fortress Press, 1984, p. 76.

7

inepuizabil .1 i exemplele ar putea continua la nesfâr it. Emile Durkheim consider c pe lîng for ele în stare liber care le împrosp teaz neîncetat pe ale noastre, mai exist altele, fixate în diferitele tehnici i tradi ii pe care le utiliz m. Prima este limba pe care o vorbim, f r ca s-o fi creat noi, invoc m drepturi instituite de al ii, tezaurul de cuno tin e este transmis unei genera ii f r ca aceasta s -1 fi adunat etc. Concluzia este c dator m societ ii diversele cî tiguri ale civiliza iei i, dac în general nu cunoa tem sursa de unde provin ele, tim, cel pu in, c nu reprezint crea ia noastr . Dar tocmai ele sunt cele care confer omului o fizionomie personal printre celelalte fiin e, deoarece omul este om doar datorit civiliza iei. El nu poate supravie ui în afara semenilor lui, are nevoie de ceea ce produc i al i oameni, nu doar natura i, mai presus de orice, are nevoie de comunicare, s - i împ rt easc gândurile i sentimentele. În concluzie, el nu poate s ignore sentimentul c exist cauze externe care ac ioneaz i care îi confer însu irile specifice

naturii sale, asemenea unor puteri care-1 protejeaz , asigurîndu-i o soart privilegiat . Acestora, ne sugereaz el, omul trebuia s le atribuie o demnitate pe m sura valorii lor.2 Nu alta este viziunea Vedelor indice. Cuvântul veda î i are originea în sanscritul vidya, care înseamn cuno tin , tiin Aceasta înseamn c înv înv i vedere (r d cina vid înseamn a vedea). turile Veda sunt transmise de cei care au v zut i de în elep i

care au auzit i au în eles. Ele au fost transmise din genera ie în genera ie, de la dasc l la cel, pe cale oral . ÄAstfel, interesele ce conduc cunoa terea se reg sesc la nivelul diferitelor func ii ale eului, care adapteaz la condi iile sale de via exterioare în procese de înv are; care prin anumite procese de formare î i g se te locul în complexul de comunicare al unei anumite ambian e sociale; care î i construe te identitatea în conflictul dintre cerin e instinctuale i constrângerile societ ii.´3 De i presupunem c fiecare genera ie s-a minunat de câte tezaure a îngr m dit geniul uman pân la ea i, mai mult, de câte schimb ri s-au produs sub ochii ei, nu putem accepta ideea c totdeauna a fost la fel. Pentru a ne da seama de ritmul schimb rilor, suntem obliga i s introducem în calcul elementul timp, conceput ca intervale în cursul c rora au loc întâmpl ri. Când ne referim la ritmul schimb rii, vorbim de num rul de
Jacqueline Russ, Istoria filosofiei, vol. I. Gândirile fondatoare, traducere de Dan-Cristian Cârciumaru, Univers enciclopedic, Bucure ti, 2000, p. 174. 2 Emile Durkheim, Formele elementare ale vie ii religioase, Ia i, Ed. Polirom, 1995, p.199. 3 Jürgen Habermas, ³Cunoa tere i interes´, in Cunoa tere i comunicare, Bucure ti, Editura Politic , 1983, p. 135.
1

8

evenimente ce se îngr m desc într-un interval de timp fixat în mod arbitrar. Alvin Toffler constat c exist un consens foarte larg al istoricilor i arheologilor, trecând prin toat pleiada de savan i care se ocup de tiin ele naturii, de sociologie sau de economie, printre psihologi i al i cercet tori, în leg tur cu faptul c multe procese sociale se accelereaz într-un mod spectaculos.1 Dinamismul este de necontestat ca fiind mai activ în zilele noastre prin num rul mare de inven ii, prin existen a unor puternice centre de cercetare, inclusiv cele arondate marilor universit i, i prin timpul scurt pe care îl necesit acum punerea lor în practic . Dezvoltarea, sub ochii no tri, a telefoniei, este una din multele dovezi conving toare. Capacitatea de a afla nout i prin calculator, a doua. Calitatea culturii de a fi dinamic este demonstrat difuza. Marele Înv i prin capacitatea ei de a se tor a atras aten ia c nimeni nu aprinde o lumin ca s-o in sub

obroc (bani ), adic sub un acope mânt, s nu fie v zut . Popoarele care au inut un adev r, o descoperire, o inven ie numai pentru ele le-au transformat în r d cini moarte i n-au fecundat. Invers, popoarele care au tiut s le fac cunoscute, s le vând , au atras i altele în circuit i au devenit culturi superioare, determinând i pe altele s le urmeze i sau impus. Aceasta este soarta culturii grece ti, sau a culturii romane, iar, mai apoi, a culturii engleze. ÄÎn acest început de secol, for ele globalizatoare ale integr rii economice, turismului importan i care justific i migra iei, etc. au devenit, mai mult ca oricând, factori interesul special pentru competen a m rit a comunic rii câteva categorii importante care

interculturale. Profesorul Randy Kluver men ione

merit aten ia teoreticienilor comunica iilor interculturale.2 El le grupeaz în implica ii sociale i implica iile interpersonale. Exist trei tipuri de rela ii poten iale între om i natur : autoritate asupra naturii, armonie cu natura i subjugarea naturii. Aceste solu ii sunt de obicei f r complica ii, simpliste i pot fi ilustrate cel mai bine prin exemple. În societ ile industrializate ca Statele Unite vizunea de autoritate-asupra-naturii tinde s predomine. ³Aceast orientare implic ideea c toate for ele naturale pot i trebuie s fie învinse sau/ i puse la îndemâna utiliz rii lor de c tre oameni; asemenea exemple: barajele de pe râuri, mutarea mun ilor, i controlul bolilor prin medicamente. Viziunea despre o

Alvin Toffler, ocul viitorului, Bucure ti, Editura Politic ,1973. Randy Kluver, ³Globalization, Informatization, and Intercultural Communication´, in The American Communication Journal, Volume Three, Issue Three (3.3), May 2000.
2

1

9

armonie-cu-natura atrage nicio deosebire între via a uman , natur oricare dintre ele este o extensie a celeilalte.´1

i supranatural -

Dat fiind faptul c domeniul comunica iilor interculturale este tipic construit în primul rând ca fiind interpersonal, poate fi mai u or s le adresez pe acestea mai întâi. În orice caz, aceste for e sunt inerent culturale i sociale, motiv pentru care Randy Kluver crede c cel mai bine ar fi ca orice analiz s înceap cu o discu ie despre marile implica ii sociale i culturale ale globaliz rii din era modern .2 Diferen ele dintre viziunile despre lume au un foarte mare impact asupra procesului de comnunicare cu persoanele din alte culturi. Limba evolueaz odat cu societatea, iar dezvoltarea societ ii este tributar comunic rii prin limb . Realitate vizibil în istoria culturii: o dat cu expansiunea civiliza iei grece ti, limba greac dobînde te un statut mai puternic. Dac înainte existau aproape tot atîtea variante de greac cîte texte erau, în epoca ulterioar cuceririlor lui Alexandru cel Mare se r spînde te o limb greac comun , a a-numita koine. Aceasta nu va fi numai limba în care se vor scrie operele lui Strabon, Plutarh i Aristotel, ci limba transmis de colile de gramatic , ea devenind treptat limba oficial a întregii zone mediteraneene i orientale atinse de cucerirea lui Alexandru i supravie uind pe timpul domina iei romane ca limb a culturii. Vorbit chiar de patricienii i de intelectualii romani, precum i de cei implica i în comer , în c l torii, în diploma ie, în dezbaterea tiin ific i filosofic în lumea cunoscut , greaca devine limba în care se transmit primele texte ale cre tinismului (evangheliile i traducerea Septuagintei, secolul al III-lea î.Cr.) i dezbaterile teologice ale primilor p rin i ai Bisericii.´3 A a cum un individ are propriile-i criterii de valoare, iar grupul se deosebe te de mul ime prin anumite tr s turi specifice, cultura, la rândul ei selecteaz dimuneaz sau chiar piere la un moment dat, alta se dezvolt i aplic valori care o defin te în raport cu altele, din alt spa iu sau timp. Cauzele pentru care o op iune se i devine dominant pentru

William B. Gundykunst, Communicating with strangers. An aproach to intercultural communication, Random House, New York, 1984, p. 40. 2 Randy Kluver, ³Globalization, Informatization, and Intercultural Communication´, in The American Communication Journal, Volume Three, Issue Three (3.3), May 2000. 3 Umberto Eco, În c utarea limbii perfecte, trad. din lb. italian de Drago Cojocaru, Ia i, Polirom, 2002, p.17.

1

10

o perioad sau grpare pot fi mai mult observate decât explicate, ceea ce nu vrea s însemne c nu pot fi interpretate, ci doar c nu intr în zona hazardului. De pild , nu credem c vom g si o explica ie suficient de conving toare pentru care poporul român, de origine roman , a optat pentru religia ortodox , a R s ritului, i nu de catolicismul promovat de Roma, dar putem citi momentele care au produs glisarea, iar acestea s ni se par logice sau normale. De asemenea, ni se poate p rea firesc c am adoptat, la un moment dat, straiele nem e ti în locul portului oriental, dar tot firesc li se p rea portul lor i celor care aveau turbane. Portul b rbii în contemporanietate de c tre tineri are explica ii de la un ins la altul, dar relativa generalizare ine de o selec ie greu de demonstrat în afara op iunii. O alt form de selec ie este rela ia b tina ului cu cel venit din alt parte, numit venetic. Omul venit în sat, venit din alt parte, oricît de mult ar sta, r mîne totu i un str in, ne asigur Bernea, pornind de la cercet ri de teren. ÄVeneticu-i venetic i nu-i bine v zut, c nu de bun a plecat, se întreab românul. De ce o venit? La el în sat n-o putut sta? Dac i-a p r sit satul nu-i om de isprav ; da i de e, tot nu s uit lumea bucuros la are. Omu strein tot i-ar g si un el, c vezi, nu-1 tie nime, nici neam, nici loc, nu-1 tie nime. i vezi, omu s teme!" ÄVeneticu-i r u v zut, c nu tie nime ce-i în el, ce s mân strein r mâne, orice-ar face.´ În contrast cu aceast op iune, avem comportamentul locuitorilor din Statele Unite, pentru care noul venit ar face foarte bine dac loc printer ei. Evident c exist explica ii, darn u acesta este obiectul observa iei noastre, ci doar s atragem aten ia asupra istoriei care st în spatele unui comportament selective. i alt abordare selectiv : în secolul al XlX-lea Oscar Wilde a fost ruinat, în ciuda creativit ii sale, când justi ia 1-a g sit vinovat de practici homosexuale. În S.U.A. numeroase institu ii au propus a se limita drepturile civile ale homosexualilor. Freud nu consider homosexualitatea o boal , dar este ambivalent în leg tur cu normalitatea unei asemenea conduite. În 1973, Asocia ia American de Psihiatrie

îndep rteaz homosexualitatea de pe lista afec iunilor mentale, sprijinind astfel punctul de vedere c alegerea partenerului sexual de acela i gen nu este în mai mare m sur un indicator de tulburare mintal decât este alegerea partenerului de acela i sex. Investiga ia extins , sponsorizat de Institutul Kinsey, arat c persoanele care prefer partenerul de acela i sex sunt la fel de bine adaptate, comparabil cu e antionul 11

heterosexualilor. Majoritatea homosexualilor studia i sunt implica i în rela ii regulate, î i deriv satisfac ia de la slujba pe care o practic , au un cerc larg de prieteni i se descriu pe ei în i i ca fiind Ädestul de ferici i´.1 La începutul secolului XXI, lucrurile evolueaz , asfel încât S.U.A. trimite la Bucure ti, capitala unei persecutat în propria lui ar ri majoritar cre tine, un ambasador homosexual, care vine înso it de prietenul lui. Curând, el se consider îns i- i d demisia din diploma ie afirmând: ÄIn ultimii trei ani, am cerut cu insistenta secretarului (de stat, Condoleezza Rice) si echipei sale de conducere sa remedieze politicile care ii discrimineaza pe angaja ii apar inând comunitatii gay sau lesbiene. Dar nu am ob inut nici un rezultat, iar eu m-am sim it silit s aleg între obliga iile fa de partenerul meu ± care este familia mea ± i datoria fa de ara mea. Faptul c o persoan a fost pus în situa ia de a face aceast alegere este o pat pe mandatul de conducere al secretarului de stat i o ru ine pentru aceast institu ie i pentru ara noastr ´. Guest i-a argumentat gestul prin faptul c partenerii diploma ilor homosexuali nu au dreptul la antrenamentele de autoap rare oferite de Departamentul de Stat i nu beneficiaz de asisten caz de urgen medical medical gratuit în str inatate, evacuare garantat în i nici de indemniza iile speciale oferite so ilor sau so iilor

diploma ilor trimi i în misiune.2 Guest i sus in torii lui i-au câ tigat drepturile, astfel c anul acesta, 2009, cererile lui au fost acceptate de Departament. Am f cut aceast contemporane Gusti, s trimitere pentru a ar ta complecsitatea vie ii sociale Dimitrie i pentru a ar ta varietatea de abordare a problematicii membrilor studieze societatea ca

societ ii. Raportându-se la realitate, sociologia are menirea, consider cerceteze societatea în toate aspectele ei, s

totalitate. El se întrab : este realitatea social într-adev r o realitate total , nu se desface cumva ca o simpl sum , în elemente componente, numai juxtapuse? Este societatea altceva decât suma aritmetic a indivizilor i a manifest rilor de viea a acestora? i cealalt problem : chiar dac societatea este o totalitate originar , ireductibil i deci inexplicabil numai prin elemente componente, din nou , care n-ar putea fi de cât un

mo ment ce formeaza obiectul de cercetare al mai multor tiin e, care o studiaz sub câte un aspect al ei, ce rost mai are o tiin
1

Pantelimon Golu, Fundamentele psihologiei sociale, ed. Ex Ponto, Constanta 2002, p. 321. Dana Hadareanu, ´Michael Guest se retrage furtunos din diploma ie´, în România liber , Marti, 4 Decembrie 2007.
2

12

corp al altor tiin e, o enciclopedie a tiin elor sociale particulare? artistice, tiin ifice, adic tot ce se leag de via a superioar

i Gusti va

r spunde: Äfenomenele juridice, etnice, lingvistice, economice, religioase, a omului, sunt feno mene sociale, n scute în societate, desvoltate în societate i care în afar de societate n-au nici rost, nici în eles.´ 1 Decenii mai târziu, Goffman observ c atunci când examin m un grup sau o clas de indivizi, descoperim c membrii s i tind s - i investeasc ego-urile în primul rînd în anumite rutine, dînd mai pu in aten ie celorlalte, pe care tot ei le performeaz . Astfel, nu specialist ar putea dori s fac o figur modest pe strad , într-un magazin sau acas , dar în sfera social care include etalarea competen ei sale profesionale va fi mai preocupat s ofere un spectacol de efect. Mobilizîndu- i comportamentul pentru a face impresie, el nu va fi preocupat de întregul set al diferitelor rutine pe care le performeaz , ci doar de rutina din care deriv reputa ia lui profesional . Pe acest temei, mul i autori au ales s fac distinc ia între grupuri cu obiceiuri aristocratice (oricare ar fi statutul lor social) i grupuri cu caracter burghez. S-a spus c datina aristocratic este cea care mobilizeaz toate activit ile minore din via , care ies din sfera preocup rilor serioase ale altor clase, i imprim acestor activit i expresia caracterului, a puterii i a distinc iei:2 Puterea nu const îns doar în for a fizic , iar prestigiul nu este dat de (sau doar de) bunurile materiale. Societatea modern este puternic dominat de cultur . Înc din antichitate în eleptul ± de in torul de experien i de valori ale min ii ± a avut locul bine stabilit în vârful ierarhiei. Nici o cultur nu poate exista f r societate, scrie Giddens, a a cum, nici o societate nu poate exista f r cultur .3 F r cultur , n-am mai fi deloc Äumani´, ci doar supravie uitori ai planetei. N-am avea un limbaj în care s ne exprim m, am transmite doar semnale, asemeni p s rilor i animalelor. nostru destin, iar capacitatea noastr de gândire sau de judecat i, mai important, n-am poseda sim ul con tiin ei de sine, nu am putea medita asupra propriului ar fi limitat ,

1

D. Gusti, Sociologia militans, I, Cunoa tere, Bucure ti, Funda ia Regele Mihai I, 1946, p. 121. Erving Goffman, Via a cotidian ca spectacol, editia a II-a, revizuit , Traducere de Simona Dr gan i Laura Albulescu, prefa de Laz r Vl sceanu, [Bucure ti], Editura Comunicare.ro, [2007], p.61. 3 Anthony Giddens, Sociologie, Bucure ti, Editura ALL, p. 26.
2

13

rezumându-ne doar la procreere i asigurarea hranei. F r cultur experien ele unei genera ii s-ar dizolva în neant, iar omul s-ar întoarce la stadiul culeg torului de fructe.

II. Identitate i alteritate cultural Complexitatea special pe care o impune procesul comunic rii interculturale necesit apelul la perspective i concepte din diverse discipline academice, incluzând psihosociologia, sociologia, antropologia cultural , sociolingvistica i, nu în ultimul rând, tiin ele comunic rii. Dincolo de complexitatea în sine a procesului de comunicare, analiza rela iilor dintre oameni apar inând unor culture diferite este dificil i pentru c individual pleac de la premiza c felul lui de a gândi i exprim rile lui sunt cele mai fire ti, fiindc s-a n scut i a convie uit în ele i cu ele. Durkheim afirm c Äamestecul sentimentelor e cel care face dificil , în sociologie, desprinderea de familiar. Într-adev r, ne înfl c r m pentru credin ele noastre politice i religioase, pentru practicile noastre morale cu totul altfel decât pentru lucrurile din lumea fizic ; prin urmare, acest caracter pasional se comunic i modului în care le concepem i le explic m pe cele dintâi. Ideile pe care ni le facem despre ele ne sunt dragi, ca i obiectele aferente lor, c p tând astfel o autoritate atât de mare, încât nu suport nici o opozi ie. Orice opinie care le deranjeaz este tratat drept du man.´1 Chiar dac nu ar fi vorba tocmai de du m nie, este limpede c suntem atra i de cei asemenea nou necunoscutului. i ne temem sau suntem suspicio i în fa a

1

Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Editura Antet XX Press, p. 68.

14

Avem îns avantajul c , spre deosebire de animal, fiin a uman se na te într-o cultur elaborat . Un element important al acestei culturi îl constituie ansamblul i conven iilor care vizeaz raportul dintre semne i referen ii lor. In perioada copilariei, omul dobânde te capacitatea de a r spunde la semne într-o manier conven ional înva s o foloseasc nu doar pentru a gândi, ci i pentru a comunica cu semenii. Acest i comunicarea animal .´1 Diferen ele

lucru este posibil, în general, datorit ³simbolurilor semnificative´, care fac în mod categoric diferen a dintre comunicarea uman aceste nu sunt doar mari, ci i esen iale, fiindc doar omul î i poate modela semnalele, poate reveni asupra lor i, mult mai important, le poate analiza. Comunicarea cu persoane care apar in unei alte nationalit i, unei alte culturi, pune, înainte de orice, probleme lingvistice. Mihai Eminescu era, în aceast privin , înc din 1870, categoric : « M surariul civiliza iunii unui popor în ziua de azi e: o limb sonor sim minte. Modul de a în ira în fraze no iune dup no iune, o caracteristic i apt de a exprima prin sunete - no iuni, prin ir i accent logic - cugete, prin accent etic mai abstract ori mai concret a no iunilor în sine, toate astea, dac limba e s fie na ional , sunt ale limbii, c ci de nu va fi a a, e prea lesne ca un om s vorbeasc nem e te, de ex. cu material de vorb unguresc. Afar de aceea, civiliza iunea unui popor const cu deosebire în dezvoltarea acelor aplec ri umane în genere care sunt neap rate tuturor oamenilor, fie ace tia mari ori mici, s raci ori boga i, acele principii care trebuie s constituie fundamentul, directiva a toat via a i a toat activitatea omeneasc . Cu cât aceste cuno tin e i principii care s le fie tuturor comune sunt mai dezvoltate, cu atâta poporul respectiv e mai civilizat.´2 Civiliza ia i cultura sporesc ansele comunic rii eficiente. Dar aceast comunicare se ancoreaz i în atitudinile i mecanismele psihosociologice care dicteaz reprezent rile i conduita noastr în acest domeniu. Giddens face precizarea c atunci când folosim cuvântul Äcultur " într-o conversa ie zilnic obi nuit , ne ducem cu gândul la Älucrurile superioare de minte, art , literatur , muzic i pictur ´, dar accep ia dat termenului de la mai mult decât atât, c tre sociologi, de i include atari activit i, se refer totodat

aproape la tot ce înseamn realitate demn de studiu. Cultura înceteaz astfel s fie doar

1 2

Jean Lohisse, Comunicarea. De la transmiterea mecanic la interac iune, Polirom, 2002, p.14. Mihai Eminescu, ³Între Scylla i Charybda´, in Opera politic , Chi in u,1997, p. 21.

15

fapte ale min ii sau talentului, produse ale celor ale i, ci Äse refer la modurile de via ale membrilor unei societ i sau ale grupurilor apar inând unei societ i. Ea include modul în care ace tia se îmbrac , tradi iile de nunt Filozoful i via a de familie, stilul lor de c în elegerea munc , ceremoniile religioase i maniera în care î i petrec timpul liber.´1 i hermeneutul german Hans-Georg Gadamer afirm propria natur comunic rii are nevoie de urm toarele elemente: suspendarea propriilor prejudicii, fie c implic o alt persoan prin care cineva î i înva i limite, sau întâlnirea cu o oper de art , sau text; întotdeauna este cerut ceva mai mult decât a în elege pe cel lalt, aceasta const în a c uta i a confirma coeren a ascuns în însemn tatea sus inut de cel lalt.´2 Ideea demn de re inut este aceea c oamenii se comport în felul lor datorit modului în care ei percep lumea, iar aceste comportamente sunt înva te ca p r i ale experien ei culturale. Indiferent dac judec m înf i area cuiva sau descriem o c l torie, noi r spundem unor stimuli a a cum o facem de la început, deoarece a a ne-a înva t cultura. ÄReflect nd încerc m s observ m i s r spundem acelor elemente din mediu care sunt importante pentru noi.´3 Un loc specific în acest proces îl are înv area social . Coceptul, dup Leo Leo Apostel, poate fi în eles în mai multe moduri : a) el poate fi definit ca o situa ie în care mul imea A comport mul i membri; b) conceptul de înv are social se poate aplica la o situa ie în care mul imea A comport n (num r finit, dar arbitrar i ridicat) membri ; c) Putem, de asemeni, s lu m în considerare înv area grupurilor ca grupuri, ceea ce ar implica existen a a A mul imi ce comport ca actori nu numai indivizi, ci i grupuri; d). Cazul cel mai interesant este acela în care constituirea actorilor compozi i ar rezulta dintr-un proces de înv are. ÄAm avea, în acest caz, o teorie a înv rii în care cele

1

2

Anthony Giddens, Sociologie, Bucure ti, Editura ALL, p. 26. Hans-Georg Gadamer, The Relevance of the Beautiful and Other Essays. Trans. N. Walker. ed. R. Bernasconi, Cambridge: Cambridge University Press, 1986, p. 87. 3 Larry A. Samovar, Richard E. Porter, Intercultural Communicvation: A Reader, Wadsworth Publishing Company Belmont, California, 1994, p.14.

16

patru elemente ale mul imii de baz sunt ele însele variabile dependente de procesele de înv are precedente.´1 Evident, diferitele modalit i de organizare a con inutului difer de la o limb la alta, uneori în func ie de raportarea la întrebuin area comun a unei limbi ori la uzul ei tiin ific. Astfel, un pictor recunoa te i folose te sute de culori, pe cînd omul de pe strad cunoa te i denume te doar o serie redus , iar anumite popoare cunosc i denumesc diferite culori care nu corespund cu ale noastre, întrucît nu sînt împ r ite dup lungimile de und ale spectrului cromatic, ci dup alte criterii. Un vorbitor obi nuit recunoa te o serie foarte redus de cuvinte, în timp ce un om de cultur are un vocabular mult mai vast. La fel stau lucrurile i cu mineralele: pentru noi toate formele sunt pietre, în timp ce geologul are pentru fiecare o denumire. Cuvintele unei limbi au sensuri bogate pentru ini ia i i doar abia un sens pentru încep tori. Datorit acestor caracteristici, o limb natural este considerat Äca un sistem holist: fiind structurat într-un anume fel, ea implic o viziune asupra lumii. Potrivit anumitor teorii, o limb natural ar fi potrivit s exprime o experien îns dat a realit ii, nu experien ele realizate de alte limbi naturale. În ceea ce prive te substan a

con inutului, aceasta reprezint sensul fiec ruia dintre enun urile pe care le producem ca substan a expresiei. Pentru a fi apt de semnificare, o limb natural stabile te corela ii între elementele formei expresiei i elementele formei con inutului. Pentru semiologul Umberto Eco, un element din planul expresiei, de exemplu lexemul nav , este corelat cu anumite unit i de con inut ( Äobiect" Äplutitor", Ämobil", Äapt pentru transport"); morfeme ca, de pild , /e stabilesc dac e vorba de unul sau mai multe astfel de artefacte.2 Aceast corelare dintre expresie i con inut se petrece, în limbile naturale, doar la nivelul acelor unit i majore care sînt item-mile lexicale (unit i din prima articulare, care se articuleaz tocmai pentru a forma sintagme înzestrate cu sens). În schimb, nu exist corelare semnificant la nivelul unit ilor din cea de-a doua articulare, aceea a fonemelor. Nu sunetele care compun cuvîntul nav
1

compun ideea de Änav " (nu n înseamn

Leo Apostel, Ä tiin ele umane: mostre de rela ii interdisciplinare´, in Interdisciplinaritatea i tiin ele sociale. Studiu introductive de Ioan Dr gan, traducerea din limba francez Vasile Tonoiu i Ilie B descu, Bucure ti, Editura Politic , 1986, p.137. 2 Umberto Eco, În c utarea limbii perfecte, trad. din limba italian de Drago Cojocaru, Ia i, Polirom, 2002, p. 25.

17

Äobiect", a Äplutitor" i a a mai departe). Drept dovad , acelea i sunete pot fi articulate diferit, pentru a compune o alt unitate din prima articulare, avînd o semnifica ie cu totul diferit : van . La fel stau lucrurile i cu alte item-uri: cad devin dac, prin simpla inversare a fonemelor. Pentru lingvistul Louis Hjelmslev, o limb este biplanar , dar neconform : forma expresiei este structurat într-un mod diferit fa de forma con inutului, raportul dintre cele dou forme este variabil, iar varia iile expresiei nu corespund specular unor varia ii ale con inutului.1 Dac în loc de nav s-ar pronun a tav , simpla înlocuire a unui sunet ar comporta o schimbare radical de semnifica ie. Exist îns sisteme pe care Hjelmslev le nume te conforme. El ofer exemplu cadranul unui ceas, unde fiecare pozi ie a acelor corespunde, milimetru cu milimetru, unei varia ii temporale, altfel spus unei pozi ii diferite a p mîntului în cursul rotirii sale în jurul soarelui. Acela i lucru se întâmpl cu apusul Soarelui: dac dup o zi ploioas , apusul va fi luminos, sunt semne pentru to i c a doua zi va fi senin . La fel stau lucrurile i în cazul semnalelor non-verbale: pentru oricine mâna întins înainte arat direc ia. Pornind de la aceast realitate, Ämulte limbi perfecte aspir la aceast coresponden între semne i realitate sau între semne i concepte corespunz toare´.2 Idealul spre care s-ar tinde ar fi ca semnul lingvistic s aib precizia semnului matematic, unde plusul sau minusul au aceea i semnifica ie pentru to i privitorii. Comunicarea nu se poate reduce îns sintactic doar la cunoa terea sensurilor i la respectarea regulilor gramaticale. O limb natural nu tr ie te bazîndu-se numai pe o i pe o semantic . Tr ie te i pe baza unei pragmatici, se bazeaz pe ni te reguli de întrebuin are, care in seam de circumstan e i de contextele de emitere, iar aceste reguli de întrebuin are stabilesc posibilitatea folosirii retorice a limbii, gra ie c reia cuvintele i construc iile sintactice pot dobîndi semnifica ii multiple (cum se întîmpl , de pild , cu metaforele). Gradul de complexitate a comunic rii cre te pe m sur ce i se adaug limbajul non-verbal. Cu importan semnificativ în descifrarea mesajului. Iar descifrarea semnelor este prima reac ie a receptorului de mesaj.

1

Louis Hjelmslev, Nouveaux essais, Paris, Editura PUF, 1985, p. 14. Umberto Eco, În c utarea limbii perfecte, trad. din limba italian de Drago Cojocaru, Ia i, Polirom, 2002, p. 26.
2

18

Omul nu se exprim doar pentru sine, ci, mai ales, pentru cei din jur. În Republica, Platon este precis: ÄSocietatea se na te din faptul c fiecare dintre noi, departe de a- i ajunge sie i, are, dimpotriv , nevoie de un mare num r de oameni"56. i fiecare, deosebindu-se de ceilal i prin natura sa, trebuie s se specializeze în activit i diferite. Astfel, oamenii î i vor împ rt i reciproc roadele muncii lor, iar scopul asocia iei politice va fi atins. De aici conclizia c Cetatea (societatea) se sprijin pe repartizarea sarcinilor. Dar pentru Protagoras, ca i pentru Platon sau Aristotel, concluzia pare s fie exact invers .1 El consider c dac meseria define te în fiecare din noi ceea ce ne deosebe te de ceilal i, atunci unitatea Polisului trebuie s se bazeze pe un plan exterior activit ii profesionale. Specializ rii sarcinilor, diferen ierii meseriilor i se opune comunitatea politic a cet enilor defini i ca egali (looi), asem n tori, reciproc înlocuibili. La Protagoras, aceast idee este exprimat în limbajul metaforic al mitului. Posedînd toate tehnicile, oamenii nu pot înc institui o societate politic ; le lipse te esen ialul: ceea ce trebuie s -i uneasc : virtu ile morale i politice.´2 Ele, de i sunt valori în sine, nu se pot exprima decât prin cuvinte i atitudini.
C ci comunicarea nu se produce ca transfer de experien e identice sau ca participare la astfel de de explica ii. Dac astfel de transferuri experien e, sensaul cuvintelor se modeleaz dup context. Concluzia nu este tragic : valoarea are prioritate fa

sau particip ri s-ar produce în realitate, am fi, de bun seam , constrîn i s adopt m o teorie transcendent . Toate sînt îns iluzorii i niciunul dintre argumentele care sprijin aceast atitudine nu are vreo greutate.´

3

Voin ele i atitudinile oamenilor sunt, dup

unii gânditori, daruri sau calit i

în scute, iar pentru al ii sunt rezultatul însu irii, al unui lung proces de înv are. Înv area, la rândul ei, poate avea surse dintre cele mai diferite. Pitagora, de exemplu, povestea despre sine c odinioar a fost întrupat în Aithalides i era socotit ca fiul lui Hermes ; acesta i-a adus la cuno tin c poate cere orice dar va voi, afar de nemurire. El îi ceru s p streze, în via era în via minte.´4 Fie c socotim aceast m rturisire real ca pe un fapt adev rat, fie c o trat m ca pe un mit, r mâne ideea c orice conduit , fie c este vorba despre un act desf urat în ex1 2

i în moarte, amintirea celor ce i s-au întîmplat. ÄDe aceea, cît

putea s - i aminteasc orice i dup ce a murit i-a p strat aceea i inere de

Apud Jean-Pierre Vernant, Mit i gândire în Grecia antic , [Bucure ti], Editura Meridiane, 1995, p. 336. Jean-Pierre Vernant, Mit i gândire în Grecia antic . Studii de psihologie istoric , cuvânt înainte de Zoe Petre, Bucure ti, Editura Meridiane, 1995, p.337. 3 I. A. Richards, ÄO teorie a comunic rii´, in Principii ale criticii literare, Bucure ti, Editura Univers, 1974, p. 173. 4 Diogenes Laertios, Despre vie ile i doctrinele filozofilor. Traducere din limba greac de C. I. Balmu , Bucure ti, Editura Academiei, 1963, p.396.

19

terior, fie de unul interiorizat în gândire, se prezint ca o adaptare sau ca o readaptare. Tot astfel stau lucrurile atunci când ne comunic m gândurile sau sentimentele. ÄA comunica înseamn a supravie ui i a înv a i pe al ii s supravie uiasc . Comunicarea este primul semnal dat de via . E strig tul copilului abia n scut, dovada dat celor din jur c tr ie te. Este oapta adolescentului c tr ie te el i a luat act i de tr irea special , anume, a unei alte persoane. Este morm itul nesigur al b trânului care nu este preg tit pentru dispari ie. Comunicarea este aerul pe care îl respir m de diminea a pân seara, iar unii, cei pentru cei care tiu c bufni a simbolizeaz vederea prin întuneric, este i aerul pe care îl respir de seara pân diminea a, citind o carte sau scriind o carte. Care poate fi doar cartea propriei lor vie i pe care nu o accept îngropat .´1 A adar, individul nu ac ioneaz decît atunci cînd simte nevoia de a ac iona, adic atunci cînd echilibrul dintre mediu i organism este rupt pentru moment, iar ac iunea tinde s restabileasc acest echilibru, adic tocmai s readapteze organismul. O Äconduit " este, deci, un caz particular de schimb, între lumea exterioar i subiect, dar, spre deosebire de schimburile fiziologice, care sînt de ordin material i presupun o transformare intern a corpurilor prezente, Äconduitele" studiate de psihologie sînt de ordin func ional i se efectueaz la dep rt ri din ce în ce mai mari în spa iu (percep ie etc.) i în timp (memorie etc), precum i dup traiectorii din ce în ce mai complexe (reveniri, ocoluri etc). Conduita, astfel conceput , în termeni de schimburi func ionale, presupune, la rîndul ei, dou aspecte esen iale i strîns interdependente: un aspect afectiv i unul cognitiv. William B. Gundykunst consider c exist trei direc ii în care poate fi discutat orienatarea prin activitate: a face, a fi, a fi în devenire. Constantin Noica observ : ÄOrice situa ie logic înfiin eaz un câmp, în fa a c ruia o con tiin logice, în sânul realit ii i al idealit ii.´2 Dimensiunea predominat în Statele Unite este cea de a face. Dimensiunea de a face implic o concentrare pe acele tipuri de activit i care au rezultate externe individului i care pot fi m surate de al ii. Activit ile trebuie s fie tangibile. Atunci când laud o persoan , oamenii din Statele Unite întreab : ´Ce a f cut?´ sau ´ Ce a realizat?´. gânditoare poate fi cuprins de mirare. A a cum sunt câmpuri electro-magnetice peste tot în real, sunt i câmpuri

1 2

Petre Anghel, Strategii eficiente de comunicare, Bucure ti, Editura Via i S n tate, 2007, p. 18. Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, Bucure ti, Editura Cartea Româneasc , 1986, p. 17.

20

Potrivir acestei orient ri, dac stai la biroul t u i gânde ti, practic nu faci nimic pentru c gândurile tale nu pot fi m surate exterior. Orientarea de a fi este aproape la polul opus orient rii de a face. Aceasta implic o ´ expresie spontan a ceea ce este dat firii umane, personalit ii umane´. Un exemplu excelent al acestei orient ri este fiesta mexican , care, releveaz frumuse ea impulsului. Ultima orientare bazat pe activitate, cea a fi în devenire, este preocupat s vad cine suntem noi, nu ceea ce am ob inut. Întreaga activitate uman trebuie s fie îndreptat spre dezvoltarea sinelui. Cel mai bun exemplu pentru ilustrarea aceastei terorie ar fi c lug rii budi ti Zen care î i petrec întreaga via contemplând i meditând pentru a- i i în mi carea dezvolta la maxim sinele. Aceast viziune a fost, de asemenea manifestat

de îmbun t ire proprie din Statele Unite din anii 1960-1970, ca de exemplu, piramida lui Maslow despre persoana care se reactualizeaz pe sine i care este într-o stare permanent de a fi în devenire.1 Luarea de con tiin de sine nu e o cuno tin teoretic , scrie Constantin Noica, ci un demers practic, fundamental chiar pentru exerci iul acestei cunoa teri. Iar certitudinile filosofici se vor grupa în jurul a trei tipuri de demersuri, adic trei izvoare : - con tiin a existen ei sinelui ca om ; - con tiin a existen ei îngr dite a omului ; - con tiin a posibilit ii de-a ie i din situa ia de îngr dire a omului.2 Dup Jean Piaget, trebuie s facem distinc ie între Äac iunea primar ", sau rela ia dintre subiect i obiect (inteligen a etc), i Äac iunea secundar " sau reac ia subiectului fa de propria sa ac iune. Aceast reac ie, care formeaz sentimentele elementare, const în regl ri ale ac iunii primare i asigur debitarea energiilor interioare disponibile. Al turi de aceste regl ri, ce determin efectiv energetica sau economia intern a conduitei, trebuie s rezerv m un loc acelora care dirijeaz finalitatea sau valorile conduitei, iar asemenea valori caracterizeaz un schimb energetic, sau economic, cu mediul exterior. Sentimentele confer conduitei un scop, în timp ce inteligen a se limiteaz s -i ofere mijloacele (Ätehnica"). Exist o în elegere a scopurilor ca mijloace, iar aceasta schimb neîncetat finalitatea ac iunii. În m sura în care sentimentul dirijeaz conduita, atribuind o

1 2

William B. Gundykunst, op. cit., p. 40. Constantin Noica, Trei introduceri la devenirea întru fiin , Bucure ti, Editura Univers, 1984, p. 11.

21

valoare scopurilor ei, trebuie s ne s spunem c el furnizeaz energiile necesare ac iunii, în timp ce cunoa terea îi imprim o structur . De unde, solu ia propus de psihologia denumit a Formei: conduita îi supune un Äcâmp total", cuprinzînd subiectul împreun cu obiectele, iar dinamica acestui câmp constituie sentimentele, în timp ce structurarea lui este asigurat de percep ii, motricitate i inteligen . Deci este asigurat de întreaga structur psiho-fizic a individului, fiindc , ne asigur Jean Piaget mai departe Änici sentimentele, nici formele cognitive, nu depind exclusiv de comportamentul actual, ci i de întreaga istorie anterioar comunic m este o sintez în concordan a subiectului activ.´1 Cu alte cuvinte: felul în care a st rii noastre prezente, a momentului, i a biografiei

personale, din care nu putem exclude nici biografia p rin ilor, care ne-au educat i format cu propriile lor principii, nici influen a colii i a societ ii. La care, evident, se adaug influen a mediului i a timpului. Aceste atitudini i mecanisme de comportament reflectate de procesul comunic rii se dezvolt înc din copilarie. Studiul lor, apari ia i dezvoltzarea, ar putea clarifica Ä problema asem n rilor i diferen elor în raporturile interculturale´.2 Adev r de i alte meleaguri, iar al ii i-au p r sit necontestat dac lu m în calcul faptul c unii oameni i-au tr it copil ria în mediu urban, al ii la ar , unii au putut c l tori i deci s vad inutul natal la maturitate sau poate nici atunci. Spre deosebire de Piaget, Noam Chomsky, unul dintre cei mai influen i psiho-lingvi ti ai secolului trecut, nu se refer la fenomene comportamentale empirice. El a atras aten ia asupra unor reguli interne abstracte, cum ar fi condi ia subiectului specificat, care par a fi necesare în explicarea anumitor simetrii ale output-ului lingvistic. Aceste reguli se afl prin examinarea tr s turilor enun urilor lingvistice corecte i a anumitor construc ii sintactice incorecte, dar Äposibile´, care nu apar niciodat . O dat puse în lumin , asemenea simetrii devin evidente. Chomsky, nesatisf cut de explica iile empiriste, se opune tezei care stabile te leg turi între mediu i schimb rile genetice, tez care constituie nucleul interac ionismului lui Piaget. În ³Guns, Germs, and Steel´, Jared Diamond reduce solu ia rela iei dintre mediu i schimb ri la una din întreb rile vechi ale filozofiei i sociologiei
1 2

Jean Piaget, Psihologia inteligen ei, Bucure ti, Editura tiin ific , 1965, p.58. Speirs Plettner, Martha Cross-Cultural Communication in the 21st Century: The Implications of Translation and Transliteration, 1999. In 6th Annual AUC Research Conference, Cairo (EG), 21-22 March 1999. (Unpublished) [Conference Paper].

22

vechi, formulând propozi ia: ÄIstoria a urmat direc ii diferite pentru diferi i oamenii din cauza mediului înconjur tor, nu din cauza diferen elor biologice dintre oameni i ei în i i´.1 Pozi ia fundamental a lui Chomsky reprezint imaginea vie a ceea ce trebuie s fie practica tiin ific : explica iile metaforice i impresioniste trebuie evitate în favoarea unor formul ri mai precise, exprimate suficient de formal pentru a permite testarea i infirmarea. ÄAcolo unde Piaget vede copilul uman - i mintea sa - ca agent activ, constructiv, care înainteaz pas cu pas, într-o nesfîr it opera iune individual , Chomsky vede mintea, ca ansamblu de unit i esen iale preprogramate, dotate, fiecare, de la bun început pentru în elegerea întregului arsenal de reguli i avînd nevoie doar de cel mai modest declan ator ambiental pentru a- i etala produsele intelectuale.´2 Însu i Eschil a pus accentul pe anumite tr s turi: sl biciunea omului la origini, spiritual cu gândire, capabil prin munca sa s organizeze i s domine via a.3 ÄDeclan atorul ambiental´ poate fi un gând, o impresie sau o c l torie. Chiar o singur întrebare, precum cea care d titlul romanului lui Henryk Sienkiewicz: Quo vadis. Contactul cu alt lume presupune efort i ofer surprize, nu totdeauna dintre cele mai pl cute. Fiindc , la plecare, este cel lalt cultural - fa de care insul - cercet tor sau simplu turist - se nelini te te. Asociat sau nu unei viziuni evolu ioniste a societ ii, cultura altora, scrie Marc Augé, ³se define te spontan´, ca un fel de natur ; dar este vorba despre o alt natur , mai special , o natur totu i instituit , pe care o potem descrie în termeni juridici, de exemplu, sau sociologici. Atunci când suntem atin i de ea, o cunoa tem sau o integrpm, ³cultura celorlal i este ca o a doua natur .´4 Ea ajut cre terea, este altoi sau portaltoi, dup împrejurare. Este trecerea la o nou treapt vârst . De obicei, devine sinonim cu maturizarea intelectual . Prin cultur , deci, ne împlinim i ne dep im datele native. Avem posibilitatea s compar m, s ³ie im´ din noi. Cre terea biologic , scrie Noica, este într-o larg m sur o chestiune de propor ii, nu de m rime; în termeni kantieni este salt calitativ, care nu
1 2

i material

totodat , str dania sa pentru a se transforma, din copilul care era, într-o f ptur înzestrat

i chiar la o alt

Jared Diamond, European Sociobiological Society Newsletter, New York: W.W. Norton, 1997, p. 25. Jean Piaget i Noam Chomsky, Teorii ale limbajului. Teorii ale înv rii. Dezbatere dintre..., Bucure ti, Editura Politic , 1988, p.39. 3 Jean-Pierre Vernant, Mit i gândire în Grecia antic , [Bucure ti], Editura Meridiane, 1995, p. 322. 4 Marc Augé, Le sens des autres ± actualite de l`antrhropologie, Paris, Ed. Fayard, 1994, p. 16.

23

decurge obligatoriu din cantitate. Desf urarea unei demonstra ii folose te propor ii, adic rapoarte mi c toare, în timp ce argumenta ia se face adesea cu judec i de analogie, care in de propor ii; opera iile de tot felul pun în joc egalit i de rapoarte, adic propor ii. Dar înc mai surprinz tor pentru reflexiunea logic este s vad c formal i mijloacele poeziei ne pun în joc situa ia logic a propor iei. Ce este o metafor , dac o analizezi în structura ei ? Este o propor ie ascuns , concluzioneaz Constantin Noica, i ca s conving , ne îndeamn s întîrziem pu in, spre a ilustra virtu iile propor iei, Äasupra versului aceluia care a schimbat, poate, fa a culturii noastre literare´. Cînd Eminescu trimite de la Viena ÄVenere i Madon " revistei ÄConvorbiri literare", nimic altceva în poezia sa nu putea trezi emo ia deosebit a lui Negruzzi, i apoi a lui Maiorescu, mai mult decît versul : ÄBra molatec ca gîndirea unui împ rat poet´. i filosoful concluzioneaz : ÄVom spune, chiar f r nici o acoperire, c de la acest vers începe cultura român modern . Dar el este în spectrul s u, ca orice metafor , o propor ie, adic o egalitate de rapoarte. Raportul dintre mi c rile bra ului i moliciunea lui este acela i cu raportul dintre mi c rile cugetului i gîndirea împ ratului poet.´1 La care ad ug m versul, tot eminescian: Änu credeam s -nv consonan cu eternitatea. Într-o lume a interdependen ei culturale, abilitatea de a în elege i de a comunica efectiv cu oameni din alte culturi implic voin i capacitate, voca ie i instruire. Nevoia de în elegere intercultural nu începe i nu se sfâr e te cu limita na ional . În cadrul unei na iuni exist o multitudine de rase i grupuri etnice, i membrii acestora interac ioneaz zilnic. Recenta legisla ie i regulile din Statele Unite cu privire la ac iunile pozitive, mersul cu autobuzul la coal , i abolirea legilor discriminatorii rasiale subliniaz importan a contactului nediscriminator dintre membrii din diferite grupuri etnice i rasiale. În final oamenii din diferite grupuri rasiale i etnice trebuie s în eleag culturile i modelele de comunicare ale celorlal i.´2 Lucru explicabil prin faptul c , în anumite condi ii, con tiin ele individuale trec prin experien e foarte asem n toare. Prin i
în momente de inadaptabilitate, ne resim im insularitatea esen ial drept un canon i o pacoste, în vreme ce pentru nici un om înzestrat cu sensibilitate nu este comod acceptarea faptelor i în l area pe ele a unei noi i mai izbutite adaptabilit i. Dar convingerea întemeiat nu frustreaz în fapt pe nimeni de vreo valoare i trebuie c toate convingerile de acest fel sunt asemenea, crede Richards. Se poate, f r îndoial , vorbi de sistematiz ri eronate pentru care

a muri vreodat ´ în care raportul cuget rii intr în

1 2

Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, Bucure ti, Editura Cartea Româneasc , 1986, p. 15. William B. Gundykunst, Yung Yun Kim, Communicating with strangers. An aproach to intercultural communication, New York, Random House, 1984, p. 4.

24

reordon rile sînt excluse. O convingere lipsit de temei poate s devin condi ie indispensabil a celor mai însemnate ac iuni ale unor oameni care, f r acest sprijin, s-ar pr bu i în derut . Este cazul multor convingeri religioase; i dac afirm m c eliminarea unor astfel de convingeri nu implic pierderi, ci, dimpotriv , considerabile cî tiguri valorice, nu înseamn c în acest proces nu ar f i strivite valori individuale. Nu înseamn decît c cei lipsi i de rigiditate ar reg si, dup înl turarea erorilor, cele mai multe valori, c pierderile suferite ar f i compensate, echivalate, c adaptarea lor la realitatea lumii ar oferi nenum

rate valori noi. Se confirm astfel opinia destul de r spînditîi dup care cî tigul cel mai de pre
este,

este cunoa terea. Opinia pare îndrept it . Cunoa terea

afl m noi treptat, o indispensabil condi ie în
1

calea ob inerii celor mai de seam , mai statornice i mai cuprinz toare valori.

Emile Durkheim consider c pe lâng for ele în stare liber care le împrosp teaz neîncetat pe ale noastre, mai exist altele, fixate în diferitele tehnici i tradi ii pe care le utiliz m. Prima este limba pe care o vorbim, f r ca s-o fi creat noi, invoc m drepturi instituite de al ii, tezaurul de cuno tin e este transmis unei genera ii f r ca aceasta s -1 fi adunat etc. Concluzia este c dator m societ ii diversele câ tiguri ale civiliza iei i, dac în general nu cunoa tem sursa de unde provin ele, tim, cel pu in, c nu reprezint crea ia noastr . Dar tocmai ele sunt cele care confer omului o fizionomie personal printre celelalte fiin e, deoarece omul este om doar datorit civiliza iei. În concluzie, el nu poate s ignore sentimentul c exist cauze externe care ac ioneaz i care îi confer însu irile specifice naturii sale, asemenea unor puteri care-1 protejeaz , asigurîndu-i o soart privilegiat . Acestora, ne sugereaz el, omul trebuia s le atribuie o demnitate pe m sura valorii lor.2 Nu alta este situa ia Vedelor indice. Cuvântul veda î i are originea în sanscritul vidya, care înseamn cuno tin , tiin vedea). Aceasta înseamn c înv dasc l la înv i vedere (r d cina vid înseamn a turile Veda sunt transmise de cei care au v zut i de

în elep i care au auzit i au în eles. Ele au fost transmise din genera ie în genera ie, de la cel, pe cale oral . Hermeneutul Paul Ricoeur observ c nici chiar la o leg tur între fiin i c i actul pur de gîndire. F r cartea îns i esen a lui Aristotel, nu este stabilit

Ie irea (Exodul), filosofii nu ar fi ajuns niciodat la ideea potrivit c reia Fiin a este numele propriu al lui Dumnezeu acest nume desemneaz Dumnezeu: ÄIe irea pune principiul de care filosofia cre tin avea s fie suspenda ii în viitor" i concluzioneaz : ÄNu exist decît un Dumnezeu, i acest Dumnezeu este Fiin a, iat piatra de temelie a întregii filosofii cre tine, pe care nu a pus-o Platon, nici m car Aristotel, ci Moise´ .3

1

I. A. Richards, ÄO teorie a comunic rii´, in Principii ale criticii literare, Bucure ti, Editura Univers, 1974, p. 174. 2 Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Editura Antet XX Press, p. 199. 3 André LaCocque, Paul Ricoeur, Penser la Bible, Paris, Editions du Seuil, 1998, p. 307.

25

Aceste adev ruri nu sunt, cum se crede de obicei, doar rodul revela iei. A conduce i a te l sa condus prin labirintul realit ii înseamn a cunoa te corect elementele constitutive ale sistemelor sociale. ÄCapacitatea de conducere, scrie Habermas, se transform în raport cu controlul crescînd asupra naturii exterioare i cu integrarea sporit a naturii interioare. Evolu ia în aceste dou dimensiuni se desf oar în forma proceselor de înv are orientate, care trec prin preten ii de validitate solu ionabile discursiv: dezvoltarea for elor de produc ie i transformarea structurilor normative urmeaz de fiecare dat o logic a verific rii teoretice, respectiv practice creseînde.´1 Modelele reconstruibile ra ional pe care le urmeaz procesele de înv are colective, deci istoria tiin ei profane i a tehnologiei, pe de o parte, i transformarea structural a sistemelor de interpretare ce asigur identitatea, pe de alta, explic numai succesiunea logic necesar a dezvolt rilor posibile. Logica nu este îns suficient pentru a interpreta evenimentele, pentru c c acestea nu urmeaz desf ur ri lineare. Dezvolt rile faptice, inova iile i stagn rile, apari ia de crize, prelucrarea productiv i neproductiv a crizelor etc. pot fi expicate numai cu ajutorul unor mecanisme empirice. Noam Chomsky a f cut propuneri specifice privind natura formal a sistemului gramatical care ar putea îndeplini aceste obiective. ³Intr-o suit de scrieri de r sunet, a postulat un ansamblu de structuri lingvistice extrem de abstracte la care mintea uman este considerat sensibil , structuri care nu e nevoie s fie înv ate, deoarece fac parte din sistemul înn scut de cunoa tere al copilului.´2 Habermas presupune c mecanismul fundamental pentru evolu ia social , în rii : Änu înv area, ci neînv area general, rezid într-un automatism al neputin ei neînv

este fenomenul care necesit explica ii pe treapta evolu iei socioculturale, în aceasta const , ca s spunem a a, ra ionalitatea omului, numai pe acest fond devine sesizabil ira ionalitatea covîr itoare a istoriei acestei specii.´3
Puterea cuvintelor este nu doar impun toare, ci i cea mai conservatoare for f r obiec ii ca aerul de-acas , ne este totu i impus pe care o cunoa tem. ÄObi nuita schem mo tenit a ideilor, prezent de jur împrejurul nostru, primit tot atât de natural i de i ne limiteaz în felurite chipuri mi c rile intelectului, i limbii folosite pentru exprimarea celor mai cu atît mai sigur i mai irezistibil cu cît fiind inerent pîn
1 2

Jürgen Habermas, Cunoa tere i comunicare, Bucure ti, Editura Politic , 1983, p. 246. Jean Piaget i Noam Chomsky, Teorii ale limbajului. Teorii ale înv rii. Dezbatere dintre..., Bucure ti, Editura Politic , 1988, p. 37. 3 Jürgen Habermas, Cunoa tere i comunicare, Bucure ti, Editura Politic , 1983, p. 247.

26

naive gînduri - o adopt m, o asimil m, înainte de a începe m car s gândim independent.´1 Iar de structura limbajului nici m car nu putem visa s sc p m. Zeci de mii de ani s-au scurs de cînd nu mai avem coad (în cazul în care ne tragem din maimu !), i înc mai comunic m printr-un sistem care s-a dezvoltat din trebuin ele omului p durilor. i tot astfel cum sunetele i m rcile limbii stau m rturie originilor ei primitive, la fel se consider c asocierile acestor sunete i m rci, precum i obi nuin a de a gîndi ce s-a dezvoltat odat cu folosirea lor i cu structurile impuse de primii str mo i, stau m rturie unei continuit i tot atît de semnificative.´ Cunoa terea vine din postul ri, din analiza accentuat pe un proces
1

linear, bazat pe silogisme i procese dialecte. Prin contrast, în cultura estic , cunoa terea vine din intui ie, cu o accentuare pe sinteza spiralei logice i a unei ample contempl ri cu universul i cu sine însu i. Aceste diferen e în procesul de cunoa tere au un impact semnificativ asupra felului în care oamenii din Vest i cei din Est codeaz mesajele comunic rii i a felului în care percep sau interpreteaz mesajele primite. Spre exemplu, gândirea logic linear determin vesticii s foloseasc o form direct a comunic rii ( exemplu: ´s ajung direct la subiect´), în timp ce spirala logic determin esticii s foloseasc o form indirect a comunic rii. În Vest se comunic de la început inten iile, în Est este nevoie de un protocol, timpul are alte dimensiuni, se poate a tepta pân mâine, chiar i mai mult se poate a tepta, exist o pl cere a taifasului i nu întâmpl tor în Orient au ap rut acele minunate pove ti nemuritoare cu sute i mii de aventuri care nu se doresc încheiate. Punctele de vedere formale pentru delimitarea diferitelor niveluri de înv are, consider habermas, reies din împrejurarea c înv m în dou dimensiuni (teoretic/practic) i c aceste procese de înv are sînt legate de preten ii de validitate care pot fi solu ionate discursiv. ÄÎnv area non-reflexiv se petrece în contexte ale ac iunii în care preten iile de validitate teoretice i practice ridicate implicit sînt presupuse în mod naiv i acceptate sau respinse f r analiz discursiv . Înv area reflexiv are loc prin discursuri, în care tematiz m preten ii de validitate practice devenite problematice sau f cute problematice prin îndoial institu ionalizat i le so'u ion m sau respingem pe baz de argumente. Nivelul de înv are pe care îl permite o forma iune social ar putea s depind de faptul dac principiul de organizare al societ ii îng duie a) diferen ierea între probleme teoretice i practice i b) trecerea de la înv area non-reflexiva (pre tiin ific ) la

I. A. Richards, ÄO teorie a comunic rii´, in Principii ale criticii literare, Bucure ti, Editura Univers, 1974, p. 284.

1

27

înv area reflexiv .´1 Acesta nu este doar drumul individului de la na tere pân la final, ci chiar calea str b tut de umanitate de la origini i pân în veacul al XXI-lea. Impunând anumite figuri decisive, gândirile fondatoare ancoreaz popoarele i civiliza iile în spirit, în durat f r durat i în tradi ie. Ele asigur , din acel punct, continuitatea temporal , nu exist spirit i memorie. A fonda înseamn s spui mo tenitorilor ce le revine în mod

legitim, s dai, prin testament, un sens celor transmise.2 S la i urme care pot fi îndreptar pentru cei care caut c r rile vie ii i ale tiin ei. Gândirea popular este o prim dovad în acest sens: ea face deosebire între problematica teoretic i practic , pe de o parte, i între înv area empiric i cea reflexiv , pe de alt parte. Vom exemplifica prin concep ia încercat în condi ia sa, scrie Ernest Bernea, ranului român despre

direc ie, prima treapt a trecerii spre ceilal i, adic spre cunoa terea reflexiv . ÄNeobosit spiritul acestui om a r spuns tuturor i problemelor la un nivel etnografic, dar cu o bog ie de forme pu in obi nuite. Adânc

mult nuan at , inteligen a omului ce apar ine satului tradi ional se desf oar într-un adev rat proces, joc continuu între elementele de observa ie cu acelea de imagina ie, pe un fond cerebral i emo ional totodat , nu întotdeauna coerent, dar mereu substan ial i autentic.´3 S d m cuvântul opiniilor anonime: ÄÎnainte e mai de cinste, e mai frumos. Înainte merge b rbatu, c asta-i cinstea ce io d femeia lui. Înainte e mai de cinste i în urm e mai pu in ; înainte e loc luminos i plin, în urm , mai umbrit. înainte e a a ceva mai cu putere, mai cu îndemn, e loc de frunte. În urm e loc mai slab, c d-aia e urm . Zici c ceva e înainte înseamn c e mai bun, e mai de pre . Înainte e capu ; în urm e coada.´ 4 Dac direc ia poate avea sensuri deosebite, a merge înainte însemna un act determinat precis de un anume sens, acela de afirma ie, de crea ie: Äînainte e a a ca i

Jürgen Habermas, Cunoa tere i comunicare, Bucure ti, Editura Politic , 1983, p. 246. Jacqueline Russ, coordonator, Istoria filosofiei, vol. 1., Gândirile fondatoare, traducere de Dan-Cristian Cârciumaru, Bucure ti, Editura Univers enciclopedic, 2000, p. 8. 3 Ernest Bernea, Cadre ale gândirii populare române ti, Bucure ti, Editura Cartea Româneasc ,1985, p.54.
2 4

1

Idem, p. 57.

28

cînd începi ceva, când faci ceva de cre te. Vezi a a e lumea asta f cut , c tot înainte e bine s mergem ; cînd mergi înainte, dai înainte´ .1 Aceasta orientare are o semnifica ie major . Cetatea elen era proiectat dup o schem spa ial . Triburi, tritii, deme sunt toate desemnate pe p mînt ca tot atîtea realit i ce se pot înscrie pe o hart . Acest spa iu are un centru; ora ul, ce constituie într-un fel nucleul omogen ai Aticei, i în care fiecare trib este reprezentat. Chiar în centrul ora ului, agora, reorganizat i remodelat , formeaz un spa iu public, clar circumscris, delimitat de acum înainte prin borne. Centrul reproduce în spa iu aspectele omogenit ii i egalit ii, i nu ca pîn acum, pe cele ale diferen ierii i ierarhiei.2 Bornele arat spa iul interior dar definesc i ie irea. Raportat la ele e ti în untru sau afar , te situezi înaintea lor sau înapoi. Cât de profund influen eaz via a sufleteasc a omului acest mod de a în elege raportul înainte-înapoi i cât de profund afecteaz aceast credin c nu e bine s te întorci din drum, ne-o dovedesc unele cazuri cînd raportul, devenit i un raport dintre gînd i fapt , ajunge la unele forme i sensuri pe care le-am putea numi dramatice : ÄDac plec la drum, nu m întorc. Da' i dac nu m întorc i de-am gîndit, tot nu e bine. Dac m -ntorc i r mîn, dac nu mai fac drumu, i a a nu e bine´. Bernea afirm c aici este vizibil o strîns leg tur între cale i scop, Äatât de strîns încît se poate vorbi de un determinism spiritual. Cale i scop, început i sfîr it, se presupun pîn în a se determina ca existen . No iunea de direc ie Äeste deci strâns legat de finalitate i se define te în primul rînd prin ceea ce-i apar ine ca sens.´3 Direc ia î i poate sugera nu doar spre ce te îndrep i, ci i ce te poate a tepta: închidere sau deschidere. Iar libertatea, ne aminte te Noica, înainte de a fi a con tin ei, este a logos-urilor, care se încruci eaz i înfrunt în cîmpul ei, n zuind fiecare s se afirme i afirmîndu-se toate, impunându-se toate unei con tiin e care nu mai putea decât s se lase tiranizat de ele. C ci, spre deosebire de aparatul de recep ie, con tiin a c orice argument poate fi sus inut

1 2

Ibidem. Jean-Pierre Vernant, Mit i gândire în Grecia antic . Studii de psihologie istoric , cuvânt înainte de Zoe Petre, Bucure ti, Editura Meridiane, 1995, p. 291. 3 Ernest Bernea, Cadre ale gândirii populare române ti, Bucure ti, Editura Cartea Româneasc , 1985, p.58.

29

te las invadat de toate.1 Iar invadare cere ie irea din constrângere i op iune, care duce la ie irea-intrarea în sinele propriu al culturii esen iale.

III . Percep ia i în elegerea cultural S-a spus c în procesul comunic rii mai important decât ce se spune este ce se în elege. Cu alte cuvinte, ceea ce este perceput. Percep ia reprezint procesul intern prin care individul selecteaz , judec i organizeaz stimulii din mediul extern. Cu alte cuvinte percep ia este transformarea energiilor fizice din mediu în experien semnificativ pentru sine. Anumite aspecte din defini ie ajut la explicarea rela iei dintre percep ie i cultur . O idee de baz este aceea c oamenii se comport în felul lor datorit modului în care ei percep lumea, iar aceste comportamente sunt înva te ca p r i ale experien ei culturale. Indiferent dac judec m frumuse ea sau descriem satul copil riei sau cartierul în care ne-am petrecut adolescen a, noi r spundem unor stimuli a a cum o facem de la început deoarece a a ne-a înva t cultura. Reflect nd încerc m s observ m i s r spundem acelor elemente din mediu care sunt importante pentru noi. ÄNoi cei din Statele Unite, scrie Larry A. Samovar, r spundem în principal la costuri i lucruri m surabile, în timp ce în Japonia culoarea este posibil s fie un criteriu principal.2 Ploaia are o anumit semnifica ie i este perceput într-un fel de turist i alt fel de agricultor. Anumite p s ri i animale sunt percepute a avea o utilitate pentru un european i alta pentru un asiatic. ÄSpiritul determinat nu numai de trebuin a practic , ci i de curiozitate,
Noica, Trei introduceri..., p. 34. Larry A. Samovar i Richard E. Porter, Intercultural Communicvation: A Reader, Wadsworth Publishing Company Belmont, California, 1994, p.14.
2 1

30

de dorin a de a cunoa te, a c utat s dezlege misterele lumii, iar voin a de a supune for ele naturii l-a f cut s se opreasc asupra fenomenelor ei, pentru a n scoci tot felul de mijloace prin care natura s fie aservit omului, lui homo sapiens. Dar, oricât de mult s-ar dezvolta tehnica, ea r mâne un instrument la dispozi ia omului i nu va fi niciodat un scop în sine. Ea poate servi orice scop, bun sau r u, indiferent de punctul de vedere al valorii morale, c ci ea e Äoarb din punct de vedere cultural.´1 tiin a i tehnica modern exprim , dup opinia unor gânditori, Äperfecta absen a sensului" (Heidegger). Principiu esen ial al mi c rii i al priva iei corespondente, repausul, natura este pentru subiectul uman elanul, forta vital , ceea ce îi sus ine dinamismul, ceea ce îl împiedic s sucombe prematur. Ea poart numele de Ävia ´. Natura nu poate ine de un demiurg, ea este interioar indivizilor i ac ioneaz în ei. Ea este izvorul acelei tendin e a cre terii, a acelei aspira ii care corespunde în fiecare fiin prima explozie petrecut în Univers.2 Experien e, drame colective, transform ri, momente de efuziune sau melancolii, toate depind de felul în care le percep individul, grupul sau întreaga colectivitatze c reia apar inem. Percep ia social noastre. Aceast este procesul prin care ne construim rela iile sociale atribuind semnifica ie social obiectelor i evenimentelor de care inem cont în mediile Äprimire´ este un aspect extrem de important pentru comunicare. i structureaz procesele de percep ie astfel încât dezvolt m Cultura condi ioneaz atrac iei exercitate de Primul Motor. Sau de

echipamente culturale inspirate perceptual. Oricât am dori s fim originali ± i unii dintre noi chiar reu esc ± suntem ecoul faptelor altora. S ne amintim de Oedip, care fugind din Cetate întâlne te exact ce nu a dorit: aflarea unui adev r pe care ar fi vrut s -l evite, de i c uta adev rul. Cultura, deci, nu numai c ne ajut s determin m care stimuli externi ne îmbog esc con tiin a, dar, i mai impotant, influen eaz în mod semnificativ aspectul social al percep iei - construc ia social a realit ii - prin atribuirea semnifica iei acestor stimuli. i primii stimuri c rora r spundem când ne dep im condi ia existen ei în trup sunt cuvintele. Criticul literar francez Roland Barthes este unul dintre primii adep i ai
1

Petre Andrei, Sociologie general , Edi ia a IV-a, Ia i, Polirom ± Funda ia academic ÄPetre Andrei´, 1997, p.10. 2 Jacqueline Russ, coordonator, Istoria filosofiei, vol. 1., Gândirile fondatoare, traducere de Dan-Cristian Cârciumaru, Bucure ti, Editura Univers enciclopedic, 2000, p. 74.

31

semiologiei. În una din c r ile sale cele mai cunoscute ³Mitologii´ (1957), supune analizei semiotice diferite aspecte aparent inocente ale culturii populare franceze - de exemplu, luptele i friptura cu cartofi praji i - dezv luindu-le co inutul ideologic. Hrana, de exemplu, poate fi privit ca un limbaj sau ca un cod. Fiecare element este un semn i exista reguli acceptate social care guverneaz combina ia de semne. În unele culturi, de exemplu, nu se amestec alimentele dulci cu cele aromate. Barthes dezvolt conceptul de semn pentru a analiza ceea ce el nume te ca fiind mituri moderne. Dup el, o mitologie apare atunci câd un semn complet va deveni un semnificant pentru altceva. O imagine a unui vultur, de exemplu, este la un anumit nivel o imagine a unui vultur - un simplu semn. La un alt nivel, el poate reprezenta hot rârea i tenacitatea na iunii americane. Similar, diferitele forme de hran poart un sens dincolo de simpla nutri ie: caviarul i hamburgerii sunt mai mult decât ni te variante alternative de mâncare. De i formal, acest tip de analiz ³arat modul în care func ioneaza sistemele de semne, îns are nevoie s se inspire din alte idei sociologice pentru a lega aceast func ionare de procese sociale mai largi.´1 Dificult ile de comunicare cauzate de aceast diversitate pot fi foarte bine evitate prin cunoa terea i în elegerea elementelor care sunt subiect al diversit ii, împreun cu o dorin sincer de a comunica cu succes peste barierele culturale. Ele nu sunt i expresie social în art ´, distinge diferen a dintre i un alt fel de informa ii insurmontabile. Se cer depistate i transformate în bunuri culturale. Mihai Ralea în studiul ³Expresie individual fenomen i expresie: ³ Lumea ne apare condus de legi, de principii generale. E cunoa terea logic a universului. Al turi de aceasta primim îns dinafar . Se poate ca lucrurile s ne apar nu în asem narea lor, ci în deosebiri, nu în ce au comun, dar în ceea ce au individual. Putem percepe diferen ele, nuan ele, putem în elege esen a unui fenomen, a unui lucru în sine, independen de leg tura cu altele, putem deosebi în lumea înconjur toare unit i ireductibile, specifice, reasimilabile, nesubstituibile una alteia. Inteligen a, deprins s lucreze cu generalul, cu raporturile constante, comune, nu ne poate ajuta la percep ia individualului, a specificului. Pentru aceasta trebuie s recurgem la intui ie. Ea poate prinde orice nuan , orice deosebire,
1

Gordon Marshall, editor, Oxford. Dic ionar de sociologie, Bucure ti, Univers Enciclppedic, 2003, p. 517.

32

aceea ce e ireductibil, caracteristic în lucruri. A a procedeaz omul practic, care trece peste teorii i abstrac ii ca s aib o cuno tin imediat a realit ii, a a procedeaz omul politic, du man al oric rei false generaliz ri, la fel criticul de art care intr direct în esen a operei de art . Exist astfel dou cunoa teri: una general , bazat pe asem n ri i raporturi, alta diferen ial , specific , bazat pe deosebiri, pe caracteristici ireductibile. Arta e dintre acestea din urm .´1 Exist trei elemente socio-culturale importante care au o influen direct asupra în elesurilor pe care le dezvolt m pentru percep iile noastre. Aceste elemente sunt credin a/valoarea/sistemele de atitudini. Când aceste trei elemente ne influen ez percep iile i în elesurile pe care le dezvolt m din ele, acestea afecteaz aspectele care apar in fiec rui individ (subiective). Probabil noi vom vedea aceea i entitate social is fim de accord cu termenii sai obiectivi, dar ceea ce obiectul sau evenimentul înseamn pentru noi (ca indivizi) poate fi cu mult diferit. Atât un American cât i un chinez pot fi de accord, într-un sens obiectiv, c un anumit obiect este un c elu , dar acestia pot fi în total dezacord în ceea ce prive te interpretarea termenului de c el. Americanul poate spune c e un animal de cas dragu , pufos, dr g stos, protector. Pe de alt parte chinezul poate vedea câinele ca o specialitate potrivit pentru gr tarul de duminc . Se poate vedea c baza cultural a celui din America îl face pe acest s vad în câine un animal de cas , iar temelia cultural a chinezului îl determin s considere carnea de câine o delicate e. La fel ca în exemplul lui lui Samovar stau lucrurile între cre tini i evrei atunci când se afl în fa a unei fripturi de porc: deosebit de gustoas pentru primi, i hran spurcat pentru adep ii legii din Leviticul lui Moise. Larry A. Samovar i Richard E.Porter, în Intercultural Communication, apreciaz c , în sensul general, credin ele pot fi v zute ca p str ri individuale pe care un obiect sau eveniment le are drept caracteristici. Credin a implic posed anumite caracteristici, reflect o leg tur între subiect si caracteristicile care-l disting. Intensitatea credin ei noastre ca un eveniment sau obiect nivelul probabilit ii noastre subiective i, în consecin , intensitatea credin ei noastre. A adar cu cât suntem mai siguri pe ceea ce credem cu atât intensitatea acelei credin e este mai mare. Nu este vorba aici doar de

1

Mihai Ralea, Scrieri din trecut. În literatur ,Bucure ti, Editura de Stat pentru Literatur p.220.

i Art , 1956,

33

credin ele cu caracter religios, ci de orice convingere devenit , prin felul în care ne raport m la ea, o certitudine a propriei noastre mentalit i. In ceea ce prive te comunicarea intercultural nu exist judec i de valoare ca bun sau r u. Bun i r u, în faza ini ial , semnific spusele p rin ilor ± în anii copil riei. Apoi ce ne-a transmis coala: care poate s fie în concordan sau nu cu valorile însu ite în familie. C ci, de pild , acas am fost speria i c vine Bau-baul, c ne ne va lua nenea poli istul, iar apoi afl m c nu exist sperietori ascunse dup col , iar poli istul are menirea s ne apere (sau a a ar trebui!). Dac cineva crede c visul din noaptea trecut îl pot ghida pe drumul cel bun, nu putem declara c opinia lui e gre it (chiar dac noi credem c a a e); trebuie s fim în stare s recunoa tem i s ne împ c m cu acea idee, dac dorim s ob inem o comunicare plin de succes.1 La fel, dac cineva dore te s investeasc toate economiile la Loto, doar fiindc a visat ce numere vor ie i câ tig toare. Valorile reprezint aspectul valoric al sistemului de credin a/valoare/sisteme de atitudini.2 Aceste dimensiuni valorice includ calit i ca: utilitate, bun tate, estetica, satifac ie i pl cere. De i fiecare dintre noi are un set individual de valori, exist de asemenea valorile culturale, infiltrate în cultur . Ele sunt, f r îndoial , rolul educa iei. Educa ia, cum o aminte te Platon în cartea a VII-a din Republica, Änu este ceea ce unii pretind c ea este: într-adev r, ei sus in c pot a eza tiin a într-un suflet în care ea nu se afl , ca i când ar da vedere ochilor orbi [...] îns , dup cum ochiul nu e-n stare s se întoarc spre str lucire dinspre întuneric, decât laolalt cu întreg corpul, la fel aceast capacitate prezent în sufletul fiec ruia, ca i organul prin care fiecare cunoa te, trebuie s se r suceasc împreun cu întreg sufletul dinspre t râmul devenirii, pân ce ar ajunge s priveasc la ceea ce este i la m rea a lui str lucire" (Republica, 518c-d).3 Str lucirea este dat de valorile culturale, care sunt un set de reguli organizate pentru a face alegeri, reducând nesiguran a i conflictele dintr-o societate. Aceste valori deriv de obicei din ideile psihologice bine cunoscute, ce sunt parte integrat a unei culturi. Prin aceste valori un membru al unei culturi este informat în leg tur cu ce e bun
1

Larry A.Samovar; Richard E. Porter, Intercultural Communication, A Reader, 7th edition, 1994, Wadsworth, Belmont, California, p.15. 2 Ibidem. 3 Apud Russ, Jacqueline, coordonator, Istoria filosofiei, vol. 1, Gândirile fondatoare, Ed. Univers enciclopedic, Bucure ti, 2000, p.34.

34

sau nu, adev rat sau fals, pozi iv sau negativ i a a mai departe. Valorile culturale definesc pentru ce merit s mori, ce merita protejat, ce înfrico eaz oamenii, ce este corespunz tor sau ridicol pentru a studia i ce tipuri de evenimente conduc indivizii c tre solidaritatea grupului. Valorile culturale precizeaz în acela i timp ce comportamente sunt importante i care trebuie evitate. Valorile sunt exprimate într-o cultur ca reguli ce prescriu comportamentele pe care membrii culturii ar trebuii s le aib . Astfel catolicii ar trebui s asiste la liturghie, automobili tii ar trebui s opreasc la stop, iar muncitorii ar trebui s ajunga la serviciu la timpul stabilit. Majoritate urmeaz comportamentele normative. A nu le respecta i angajatul înseamn a fi sanc ionat. Catolicul care evita liturghia poate primi vizita unui preot, conduc torul auto care nu respect regula de circulatie poate primi o amend seminarii poate fi depunctat la examenul final. La rândul lor, valorile normative se extind de asemenea în comportamentul zilnic specificâd cum ar trebui s se comporte oamenii în anumite contexte de communicare. Aceasta parte joac rolul unui ghid pentru un grup sau individ, care minimalizeaz sau previne p r ile rele ale unei culturi. Într-o carte intitulat Valori, ap rut în 1935 la Editura pentru literatur i art , Mihai Ralea scria: ´Con tiin a noastr despre lumea exterioar e rezultatul unei medii organice cuprins între un prag maximum i unul minimum. Ceea ce trece deasupra sau ceea ce r mâne dedesubtul unui num r de vibra ii pe secund ne va fi necunoscut în veci.´1 Credin ele i valorile contribuie la dezvoltarea i con inutul atitudinilor. O atitudine poate fi definit ca o tendin înv at pentru a r spunde într-o manier consistent la o siuatie dat . Asta înseamn c încerc m s evit m lucrurile care nu ne plac i s ne folosim de cele care ne plac. Atitudinile sunt înv ate într-un context cultural. Oricum mediul cultural ajut la formarea atitudinilor - preg tirea noastr pentru a r spunde - i în final - formarea comportamentului. Comortamentul unui individ nu poate fi privit ca un capriciu. Reac ia lui la stimulii exteriori nu este decât în aparen ilogic ori f r explica ii. Unul dintre cele mai importante elemente întâlnite în aspectele perceptive ale comunic rii interculturale este
1

care întârzie frecvent poate fi concediat. Studentul care lipse te de la cursuri i de la

Mihai Ralea, ÄValori´, în Scrieri, vol. II, Bucure ti, Editura Minerva, 1977, p.574.

35

viziunea asupra lumii. Viziunea asupra lumii are leg tur cu orientarea cultural - no iuni ca Dumnezeu, umanitate, natura, prietenie, comportament in de conceptul vie ii. Pe scurt viziunea asupra lumii ne ajut în a ne g si locul i rangul în univers. Viziunea asupra lumii e atât de complex , deseori e dificil de izolat în timpul unei interac iuni interculturale. Aspectele privind viziunea asupra lumii nu in de timp i reprezint bazele fundamentale ale unei culturi. Un catolic are o alt viziune decât un musulman, hindus, evreu, taoist sau ateu. Felul în care un American vede locul individului în natur difer de viziunea unui euro-american. Americanii se v d ca parte din natur ; ei v d o rela ie echilibrat între fiin a uman si mediu, o rela ie bazat pe respect i egalitate. Pe de alt parte euro-americanii v d o lume centralizat în care suprema ia e de inut de oameni, ca parte întregata în natur . Ei trateaz universal ca fiind al lor - un loc unde dorin ele se pot implini spre a m ri puterea tiin ei i a tehnologiei. De aici cheltuielile enorme pentru cunoa terea planetelor din sistemul solar i nu numai. În urma descoperirilor tiin ei, faptul c P mântul se rote te în jurul Soarelui a devenit un adev r banal. Este adev r banal raportat la cuno tin ele curente. Dar lucrurile nu au stat tot timpul a a. Dup filosoful grec Anaximandru, de pild , exista convingerea c dac p mîntul r mîne nemi cat, aceasta se datoreaz în mod exclusiv locului pe care el îl ocup în cosmos. Situat în centrul universului, la egal distan de toate punctele ce formeaz marginile lumii, nu exist nici un motiv pentru ca el s se deplaseze într-o direc ie sau alta. Stabilitatea p mîntului se explic prin propriet ile pur geometrice ale spa iului; p mîntul nu are nevoie de r d cini, ca la Hesiod; el nu trebuie s se sprijine nici pe o for elementar diferit de el însu i, precum apa la Thales sau aerul la Anaximene. El r mîne la locul s u f r o interven ie din afar , pentru c universul, orientat simetric în toate p r ile sale în raport cu centrul, nu mai indic direc ii absolute. Nici sus, nici jos, nici dreapta sau stìnga nu exist în ele însele, ci doar raportate la centru. Iar, din punctul de vedere al centrului, acest sus sau jos nu sînt doar simetrice, ci pe deplin reversibile. Între ele nu exist nici o diferen , la fel ca i între dreapta i stìnga. Aceast concep ie sintetizat de Jean-Pierre Vernant, în Mit i gândire în Grecia antic , nu este o viziune a unui ignorant, ci a unui savant al timpului care gândea logic, tiin ific, dar în raport cu nivelul tiin ei din vremea sa.

36

Dup cum se vede, viziunea asupra lumii influen eaz în profunzime o cultur . La fel de important este importan a factorului economic. Ralea nota:´ Dar atunci, când aceste produse culturale adev rate r s rite din realitatea solului nostru, se vor înf ptui, intelectualul î i va putea serba propriul s u triumf. El se va putea bucura în lini te i libertate de cugetul s u, autonom în con tiin care cer mereu s fie lingu i i pentru a l sa s i aspira ie, dominindu- i destinul f r s fie lacheul sl biciunilor i viciilor unor st pâni, li se strecoare printre degete câteva frimituri din regalul lor banchet.´ 1 A adar, efectele mediului sunt de obicei subtile i nu se pot identifica doar în felul de a se îmbr ca, gesturi sau vocabular. Ne putem gândi la aceasta viziune ca la o încercare de a cuprindere culoarea apei unei m ri prin luarea ei în palm . Aceast viziune influen eaza credin ele, valorile, atitudinile, modalitatile de a folosi timpul i alte multe aspecte ale culturii. În felul s u subtil aduce o influen puternic în comunicare intercultural astfel încât fiecare vorbitor are o viziune i limba constituie o unitate i sunt asupra lumii profund fixate în psihicul sau i crede c oricare alt vorbitor are aceea i parere.2 Dup Humbold, activitaiea intelectual inseparabile. Chiar i privit în sine, activitatea intelectual este legat de necesitatea de a intra în rela ie cu sunetele verbale, c ci altfel nici gândirea nu ar putea s ob in claritate, nici reprezentarea nu ar putea deveni concept. Leg tura indestructibil neputin care une te gândirea, organele vocale i auzul cu limba rezid irevocabil în alc tuirea originar , cu de explicat altfel, a naturii umane.3 Dar, oricât de important este limbajul ± i sistemul de gândire a este foarte important ± el nu este singurul care determin

individului. Un alt element esen ial este organiza ia social . Felul în care o cultur se organizeaz , dar i institu iile acesteia, afecteaz modalitatea de percepere a lumii de c tre membrii unei culturi.4 Prima component a organiz rii sociale este familia. Un specialist în psihologia intercultural , Alan Roland, a identificat trei aspecte universale ale prezent rii identit ii la to i indivizii: - o identitate individualizat ,
1 2

Ralea, Mihai, ÄIntelectualii i r nismul´, in Scrieri, vol. 5, Bucure ti, Minerva, 1988, p. 44. Larry A.Samovar; Richard E.Porter, Intercultural Communication, A Reader, 7th edition, 1994, Wadsworth, Belmont, California, p.15. 3 Wilhelm von Humbold, Despre diversitatea structural a limbilor i influen a ei asupra dezvolt rii spirituale a umanit ii, Bucure ti, Editura Humanitas, 2008, p.88. 4 Larry A.Samovar; Richard E.Porter, Intercultural Communication, A Reader, 7th edition, 1994, Wadsworth, Belmont, California, p.15.

37

- o identitate familial

i

- o identitate spiritual . Grupurile culturale de obicei accentueaz una sau dou dintre aceste dimensiuni i minimalizeaz semnifica ia celorlalte. Identitatea individualizat , dup Alan Roland, este sensul "I"-ului independent, cu distinctive m rimi între sine i altele.1 Familia este cea mai mic form de organizare social cu o mare influen . Familia influen eaz stadiile de dezvoltare ale unui copil, afectând aproape totul, de la primele sale atitudini, pân la selectare juc riilor i ghideaz înv area limbajului i mul imea de accente plasate aici. Abilit ile ce in de construirea vocabularului i dezvoltarea dialectelor in de rolul familiei. Familia, de asemenea, ofer i între ine îmbun t irea, sus inerea, r splata i prin observa ie i comunicare c t cerea pedeapsa, având un efect marcant asupra dezvolt rii valorilor copilului i a elului pe care îl urm re te. Dac , de exemplu, copilul înva reflect i în comportamentul lor. colile sunt este cel mai pre ios lucru, a a cum fac copiii japonezi, acela i aspect al culturii se va La rândul ei, coala este o alt organiza ie important a societ ii.

înzestrate cu o mare parte din responsabilitatea transmiterii i între inerii unei culturi. Ele sunt leg turi de baz ale comunit ilor cu trecutul i viitorul. colile între in o cultur prin relatarea noilor membri ce s-a întâmplat, ce este important i ceea ce un membru al culturii ar trebui s prezenta o anumit tie. colile pot înva geografie sau sculptur , matematic sau tiin e versiune cultural a istoriei. Dar orice s-ar spune, coala este ale naturii. Pot pune accentual pe evolu ia bazat pe pace sau cauzat de violen . Pot determinat de cultura în cadrul c reia exist . Jacqueline Russ, se întreab retoric: ÄS fie aceasta ra iunea pentru care Platon a fondat în 387, în gr dinile lui Akademos (la nord de Atena) o coal destinat s formeze, s educe i s converteasc sufletele care au uitat Binele? Sarcina paidetic îi apare Äde departe drept cea mai important printre îndatoririle supreme în cetate" (Legile VI, 765e). Responsabilitatea filosofului este pe deplin angajat în procesul form rii spiritelor. Actul de a educa i de a înv a pe al ii nu este oare eminamente politic, o dat ce la el îndeam constatarea amar a derivei generale a con tiin elor i a conduitelor, ca i necesitatea de a g si un leac? Discipolul lui Socrate

Alan Roland , Search of Self in India and Japan: Toward a Cross-Cultural Psychology, Princeton U. Press, 1988.

1

38

nu i-a onorat oare cel mai bine Maestrul devenind, la rândul s u, Maestrul Academiei?´1 Intersant pentru subiectul nostru este faptul c manifest rile inteligen ei sunt strâns legate de ceea ce Giddens nume te reproduc ia cultural , atr gând aten ia c modurile de folosire a limbajului sunt ³legate de diferen ele culturale, care înso esc diferen ele de interese i gusturi. Copiii din mediile s race, în special cei din grupurile minoritare, î i formeaz moduri de exprimare i de comportament care intr în contradic ie cu cele dominante în coal .´2 De aici o serie de atitudini i manifest ri specifice. Se consider c exist o strict interdependen în via a social , care leag într-un organism solidar toate aspectele grupului. Când sufer una sufer toate. ÄCând magistratura i administra ia suf r, scrie Mihai Ralea, coala nu poate prospera. Când politicianismul ne fur studen i i când aceast plag ambi ioneaz s selec ioneze profesorii, - catearele fiind ajunse trambuline pentru situa ii mai bune ori locuri comode de plasat partizani neîc pu i în alte slujbe, - înv mântul nu poate progresa. coala i-a pierdut prestigiul s u religios. Ea sufer de toat demoralizarea i descompunerea din jurul ei. În zadar ve i c uta paliative pentru a t m dui cutare r u special acestei institu ii.´3 Dar orice discu ie, în rela ile interculturale, trebuie s includ o investiga ie a problemelor de limbaj, în general înainte de a întâmpina probleme cu limba str in . In aceast introducere a diverselor fe e ale culturii, se va observa limba vorbit cultural . In sensul de baz , limba este un sistem simbolic organizat i înva t, folosit s reprezinte experien ele umane din interiorul unei comunit i. Fiecare cultur î i las amprenta pe simbolurile cuvintelor. Obiecte, evenimente, experien e i sentimente, toate au o etichet , un nume, pentru c o comunitate de oameni a decis în mod arbitrar s le acorde acel nume. Astfel, pentru c limba este un sistem inexact de simboluri, reprezentând realitatea, în elesurile cuvintelor au o larg varietate de interpretate. Limba este primul aparat prin care o cultur î i transmite credin ele, valorile, normele i viziunea asupra lumii. Limbajul ofer oamenilor posibilitatea de a interac iona cu ceilal i membrii ai culturii i, de asemenea, de a- i exprima gândurile. Astfel, limbajul
Jacqueline Russ, coordonator, Istoria filosofiei, vol. 1., Gândirile fondatoare, traducere de Dan-Cristian Cârciumaru, Bucure ti, Editura Univers enciclopedic, 2000, p. 74. 2 Anthony Giddens, Sociologie, Bucure ti, Editura ALL, 2001, p.452. 3 Ralea, Mihai, ÄIntelectualii i r nismul´, in Scrieri, vol. 5, Bucure ti, Minerva, 1988, p.47.
1

i leg tur

39

serve te atât ca un mechanism de comunicare, dar ca si un ghid al realit ii sociale. Limbajul influen eaz percep iile, transmite în elesuri i ajut la modelarea tiparelor de gândire.1 Neurocercetatorul William Calvin de la Universitatea din Washington si lingvistul Derek Bickerton de la universitatea din Hawaii au cateva sugestii in legatura cu aceste motive. In cartea lor ÄLingua ex machina´ ei sustin ca abilitatea de a crea simboluri ± semne care se refera la lucruri ± este prezenta in oricare animal care poate invata sa interpreteze semnele naturale cum ar fi urmele lasate de animale. Sintaxa se dezvolta dintr-o nevoie abstract altruistic fa legat de o via a social . La maimu e, i la alte mamifere cu rela ii sociale complexe i subtile, indivizii fac alian e i se comport de al ii, cu în elegerea implicit c favoarea f cut va fi returnat . Pentru a reu i în asemenea societ i, animalele trebuie s aleag alia i demni de incredere i s detecteze i s pedepseasc pe cei ce în eal , ce iau dar nu dau nimic în schimb. Aceasta cere increderea unei constela ii mobile de indivizi într-un model mintal abstract de roluri sociale (datorii, creditori, alia i i a a mai departe) lega i între ei de a tept ri sociale (de genul o mân spal pe cealalt ) sau de acceptare (de felul r u cu r u, dar mai r u este f r r u).2 C orice act de percep ie sau de comunicare este orientat de ideologie, a devenit un loc comun mai înainte de a- i fi dat cineva osteneala s aprofundeze teoretic aceast problem , a c rei solu ie ar avea, presupun, rezultate mult mai complicate i mai difereniate.3 Procesele mentale - forme de motiva ie i încerc ri de a g si solu ia potrivit pentru o problema într-o comunitate - creeaz i ele un alt component al culturii. Dac nu a avut experien e cu oameni apar inând altui tip de cultur , care urmeaz alt tipar de gândire, majoritatea oamenilor nu poate comunica eficient. Aceasta pentru c , în fenomenalilatea sa, limba se dezvolt totu i doar într-un cadru social, iar omul se în elege pe sine numai în m sura în care a verificat, prin încerc ri, cât de inteligibile sunt cuvintele sale pentru ceilal i. Obiectivitatea spore te când cuvântul pl smuit de c tre un subiect este rostit din nou de gura altcuiva. Prin aceasta nu i se r pe te nimic subiectivit ii, c ci un om se simte
1

Larry A.Samovar; Richard E.Porter, Intercultural Communication, A Reader, 7th edition, 1994, Wadsworth, Belmont, California, p.16. 2 Marc Augé, Le sens des autres ± actualite de l`antrhropologie, Paris, Ed. Fayard, 1994, p. 83. 3 Cezare Segre, Istorie-cultur -critic , Bucure ti, Editura Univers, 1986, p.58.

40

mereu una cu alt om; dimpotriv , subiectivitatea este înt rit , dat fiind c , preschimbat în limb , reprezentarea nu mai apar ine exclusiv unui unic subiect. Transferându-se în al ii, subiectivitatea se une te une te cu ceea este comun întregii specii umane i din care fiecare individ de ine o specificare ce poart în sine aspira ia de a g si o întregire în ceilal i. In împrejur ri asem n toare, o limb câ tig cu atât mai mult cu cât coeziunea membrilor comunit ii, care o influen eaz în mod direct, este mai mare i mai intens . Unul din cele mai fascinante aspecte ale limbajului uman este incredibila diversitate de în elesuri i rela ii ce ne permite s exprim m, atât în mod direct cât i indirect. Unele limbii sunt structurate în a a fel încât este subliniata rela ia dintre cei doi vorbitori pe baza pozi iei sociale. Unele nu exprim timpul trecut, prezent sau viitor, datorit unei concep ii culturale despre timp total diferit de a noastr . Altele au separat vocabularele pentru sacru i pentru profan, fiecare fiind folosit numai în situa ii speciale. Iar al ii au vocabulare diferite pentru b rba i i pentru femei. Ceea ce face ca limbajul s fie necesar în actul simplu al producerii ideilor se repet neîncetat i în via a spiritual a omului; comunicarea social cu ajutorul limbajului îi garanteaz acestuia capacitatea de convingere i de stimulare. Facultatea de a gândi are nevoie de ceva care s fie echivalent cu ea i totu i distinct de ea. Facultatea de a gândi este aprins de ceea ce îi este asemenea, iar în ceea ce este diferit de ea î i g se te o piatr de încercare prin care m soar esen ialitatea produc iilor sale interioare.1 La rândul ei, facultatea de a gândi î i dovede te competen ele în comunitate. Aceasta Äreprezint una dintre instituirile sociale fundamentale pentru dezvoltarea social . Departe de a fi o simpl agregare de indivizi, ea reprezint calea median între es tura birocratic de tip etatic i procesele specifice pie ei libere, caracterizate de urm rirea intereselor din individuale.´2 Limba este sistemul cu statutul cel mai clar: ea este constituit

semnale, care- i au semnificatul i semnificantul lor. Celelalte sisteme au caracteristic faptul c sunt puse în func iune (ca printr-un fel de simbioz sau de parazitism) tot prin intermediul semnalelor limbii, care sunt deja înzestrate cu un con inut semantic propriu. Tocmai datorit acestui fapt sistemele conotative sunt eminamente formale: ele sînt puse
1

Wilhelm von Humbold, Despre diversitatea structural a limbilor i influen a ei asupra dezvolt rii spirituale a umanit ii, Bucure ti, Editura Humanitas, 2008, p. 90. 2 Tudor Pitulac, ÄComunitate´, in C t lin Zamfir, Simona St nescu (coordonatori), Enciclopedia dezvolt rii sociale, [Iasi], Editura Polirom, 2007, p.116.

41

în func iune prin intermediul unei utiliz ri speciale sau al unei selec ii speciale a semnalelor lingvistice care dau na tere nu altor semnale, ci unor simboluri i imagini, care s precizeze i s poten eze, chiar i s contrazic , Ädar nu s anuleze, semnifica ii lingvistici.´1 Evident, exist diferen e culturale în ceea ce prive te gândirea i cunoa terea. Aceast diversitate poate fi clarificat i adaptat comunic rii interculturale, f când o în compara ie între Orient i Occident. In partea occidental exist accep ia rela iiei directe între conceptele mentale i concretul realit ii. Aceast orientare este bine fixat urm rind o succesiune logic considera iile logice. Exist credin a c adev rul este acolo undeva i poate fi descoperit i concret . Voltaire, pe care îl cit m ca pe un spirit tipic al gândirii occidentale, nota: ÄOmul nu s-a n scut r u: dobânde te r utatea a a cum dobânde te o boal ... Aduna i-i la un loc pe to i copiii universului ; nu ve i vedea la ei decît nevinov ie, blânde e i team ... Omul nu s-a n scut r u : c unii s-au molipsit de aceast boal , faptul se datore te celor ce se afl în fruntea lor, care fiind atin i de aceast boal , o transmit i celorlal i oameni..."2 La nevoie trebuie doar s rote ti piatra potrivit în directia potrivit i adev rul va ie i la iveal . Viziunea celor din Est, bine inlustrat de cea taoist , sus ine ca problemele sunt rezolvate diferit. Pentru început, oamenii nu sunt recunoscu i ra ional. Adev rul nu se g se te c utând i activând aplic ia modelului aristotelian de motiv re. Dimpotriv , indivizii trebuie s se preg teasc s primeasc adev rul a a c vor a tepta. Dac adev rul este menit s apar , acesta va fi cunoscut. Marea diferen între cele dou puncte de vedere este aria de activitate. În mintea occidental activitatea uman are rolul principal i în cele din urm va conduce la aflarea adev rului. In tradi ia taoista, adev rul e agentul activ, iar dac este menit s fie cunoscut, totul se va întâmpla direct prin ac iunea adev rului de a ie i la iveal .´ Din perspectiva studiilor limbajului, sociologul i antropologul francez Pierre Bourdieu este probabil cel mai asociat cu conceptele cheie ale lingvisticii/capital simbolic i habitus ± lingvistic, pozi ionarea în pia a lingvistic
1

i rolul lor în producerea

Cezare Segre, ÄSemnele i critica´ in Istorie-cultur -critic , Bucure ti, Editura Univers, 1986, p.75. Cf. Emile Faguet, Studii literare, în române te de Sanda Mih escu-Boroianu, prefa de Al. Tudoric , Bucure ti, Editura Univers, 1975, p. 206.
2

42

comunic rii legitimate (cu efectele sociale ale domina iei, reproducerii, a excluderii i accentu rii situate). Acest lucru, de altfel, trebuie v zut ca o parte dintr-un proiect mai mare, pe care colaboratorul s u, Loic Wacquant îl rezum în scopul de a dep ii Äparadoxul dintre perspectivele subiectiviste i obiectiviste, fizica social social astfel încât s produc o tiin simbolic ´. Tiparele de gândire ale unei culturi afecteaz modul în care indivizii comunic i modul în care fiecare persoan r spunde celor apar inând altor culturi. Nu ne putem a tepta c fiecare persoan s foloseasc acelea i modalit i de gândire, dar acceptând existen a lor intercultural . Critica sociologic din punctul de vedere al lui Bourdieu presupune trei feluri de concepte: în locul gramaticii el pune no iunea de acceptabilitate sau într-un alt mod în locul limbajului, no iunea de limbaj legitim. În locul rela iilor de comunicare (sau interac iunii simbolice) îl pune rela iile puterii simbolice i a a înlocuie te întrebarea în privin a în elesului vorbirii cu întrebarea privind valoarea i puterea vorbirii. În final în locul competen ei lingvistice speciale pune capitalul simbolic care este inseparabil de pozi ia vorbitorului în structura social .´1 La rândul s u, capitalul cultural poate fi transformat în capital economic, la fel cum capitalul economic poate fi transformat în capital cultural. Totu i, aceste tranfosrmari au loc la diferite grade de schimb. Capitalul economic este mai lichid i mai u or transferabil din genera ie în genera ie, fiind folositor în special in continuarea procesului de reproducere i domina ie de clas , în timp. Capitalul cultural, totu i, func ioneaz ca un factor major în definirea clasei. Pentru a men ine legitimitatea, capitalului cultural i a-i asigura atât convertibilitatea cât abilitatea de a se reproduce, sistemul educa ional creeaz o pia certificate ca moned .2 La rândul lor, procesele verbale sunt primul pas pentru schimbarea gândirii i a ideilor, dar în strâns leg tur , procesele nonverbale le pot camufla. Mul i autori sunt de
1

i semiologia

materialist , unificat a practicii umane i puterea

i înv ând s

ne acomod m cu ele, vom îmbun t i comunicarea

i

în capitalul cultural cu

Bourdieu, P. (1990). In Other Words: Essays Towards a Reflexive Sociology (M. Adamson, Trans.). Stanford, CA: Stanford University Press. (Original work published 1982, 198. 2 Garnham, N., & Williams, R. (1990). Pierre Bourdieu and the Sociology of Culture: An Introduction. InCapitalism and Communication: Global Culture and the Economics of Information (pp. 70-88). London: Sage.

43

accord c interesul proceselor nonverbale cuprinde urm toarele idei: gesturi, expresii ale fe ei, contactul vizual i privirea insistent , postura i mi area, atingerea, îmbrac mintea, obiectele, spa iul i timpul, paralimbajul. Observând procesele nonverbale relevante pentru comunicarea intercultural , se vor lua în considerare trei aspecte: comportamentul nonverbal care func ioneaz ca o form t cut a limbajului, conceptual timpului i folosirea i organizarea spa iului.1 De exemplu, atingerea ca form de comunicare poate demonstra cum comunicarea nonverbal este un produs al culturii. Femeile i b rba ii din Germania î i strâng mâna la fiecare întâlnire. În S.U.A femeile, de regul , nu fac acela i lucru. Barba ii vietnamezi nu strâng mâna femeilor sau celor mai tineri dac ace tia nu întind mâna, în Thailanda, oamenii nu se ating în public, iar a atinge pe cineva pe cap este un p cat major. Un alt exemplu în comunicarea nonverbal este contactul vizual. În S.U.A. se încurajeaz p strarea unui contact vizual bun cu cel cu care vorbim. În Japonia i în alte ri asiatice, contactul vizual nu este a a important, iar printre americani, contactul vizual al copiilor cu adultul este semn de nerespect. Ochii pot fi, de asemenea, folosi i pentru a exprima sentimente. De asemenea, l rgirea ochilor poate exprima surprindere pentru un englez, dar mesajul transmis prin l rgirea ochilor difer de la o cultur la alta. Ochii largi pot indica furie pentru un chinez, a cere ajutor sau asisten pentru un spaniol, nesiguran a oferit de schimbare pentru un francez i un efect conving tor pentru un afro-american. Ca i component a culturii, expresia nonverbal are mult în comun cu limbajul. Ambele sunt sisteme pe care le înva m i le transmitem ca experien însemna a opri, a înceta, putem înva cultural . A a cum am înva t c ³stop´ poate c o mân ridicat poate însemna acela i lucru.

Pentru c cea mai mare parte a comunic rii nonverbale are o baz cultural , ceea ce simbolizeaz , adesea, este ceea ce o cultur a transmis membrilor ei. Simbolul nonverbal pentru sinucidere, de exemplu, variaz printre culturi. In SUA e de obicei un deget îndreptat la tâmpl sau trasat în jurul gâtului. In Japonia ap sarea mâinii asupra stomacului, iar în Noua Guinee e mâna plasat la gât. Atât simbolurile nonverbale cât i efectele generate sunt p r i ale experien ei culturale, ceea ce este transmis de la o
1

Larry A.Samovar; Richard E.Porter, Intercultural Communication, A Reader, 7th edition, 1994, Wadsworth, Belmont, California, p.17.

44

genera ie la alta. Comportamentul nonverbal este, în general, incon tient. Folosim spontan simboluri nonverbale, f r ca m car s ne gândim ce postur , ce gest, sau ce distan interpersonal este adecvat situa iei. Ace ti factori sunt importan i în cu alte aspecte ale procesului de comunicarea intercultural deoarece, împreun

comunicare, comportamentele nonverbale sunt subiecte ale varia iei culturale. Aceste comportamente nonverbale se împart în dou categorii. În prima, cultura are tendin a de a determina comportamentele nonverbale specifice care reprezint sau simbolizeaz anumite gânduri, sentimente, sau starea comunicatorului. Astfel, ceea ce într-o cultura poate fi un semn de salut, în alta poate fi la fel de bine un semn obscen. Sau ce ar putea fi un simbol de afirmare într-o cultur , în alta poate fi f r sens sau chiar s sublinieze nega ia. In a doua, cultura determin când este potrivit s ara i sau s comunici diferite sentimente, gânduri sau st ri interioare; acestea sunt evidente în particular la afi area emo iilor. De i se pare c sunt mici diferen e interculturale între comportamentele ce reprezint st rile emo ionale, totu i diferen ele sunt mult mai mari în alegerea momentului afi arii emo iilor, precum i în alegerea c ror emo ii, a persoanei care s le afi eze, unde i când s fie afi ate. Gregory Bateson a descris aceste Ämesaje secundare´ ca metacomunicare, pe care o folosim ca rame în jurul mesajelor pentru a desemna cum pot ele fi interpretate. Importan a meta comunic rii poate fi v zut în cercet riile despre comunicare indicând faptul ca 90% din con inutul social al unui mesaj este transmis paralingvistic sau nonverbal.1 În ansamblu, culturile Orientului i Occidentului au constituit un proces unificat de globalizare în istoria dezvolt rii civiliza iei universale. Acest proces a fost conceput ca fiind o entitate singular , un sistem, care, ca oricare altul, are structurile i substructurile sale. Interac iunea se poate produce între elementele de baz la diferite nivele: etnic, na ional, construirea civilizatiei. Ambivalen a e o tr s tur caracteristic a procesului de interactiune; atât îmbog irea mutual , cât i respingerea pot fi posibile în acest proces. De asemenea, trebuie observat un alt fapt substan ial: în timp ce interac ioneaz cu o alt cultur , fiecare form cultural î i influen eaz echivalentul s u din cealalt cultur . În

1

Gregory Bateson, "A Theory ofPlay and Fantasy", Psychiatric Research 2 (1955), 39 ± 51.

45

timp ce î i conserv tr s turile caracteristice, o form cultural împrumut de la echivalentul s u pe parcursul acestui Ädialog´. O importan

i ceva str in

aparte în analiza comunic rii interculturale o are problema

paralelismului dintre Äuniversal´ i Äparticular´ în procesul istoric-cultural din lume. Caracterul obiectiv al analizelor multor fenomene i situa ii care reies din acest proces al dialogului socio-cultural se afl într-o strâns leg tur cu solu ia problemei. Studiul regulariz rilor obiective ale lumii ca întreg, la fel ca i linia de separare a culturilor na ionale implicate în acest proces, este o problem care, în prezent, atrage aten ia multor savan i.´1 Fiecare simbol este important datorit istoriei lui. Fiecare gest oricât de simplu, cum ar fi fluturarea mâinii, poate produce efecte diferite (pe motiv cultural). În SUA se încearc s - i ia r mas bun plasând mâna în afar i mutând-o jos i sus; în India, unele p r i ale Africii i America de Sud e un simplu semn cu mâna. Trebuie de asemenea s fim constien i ca ceea ce poate fi un gest prietenos pentru o cultur , în alta poate fi unul obscen sau nepoliticos. Cultura influen eaz i redirec ioneaz aceste experien e i aduce o mare contribu ie în felul în care trimitem, cerem i r spundem simbolurilor nonverbale.2 Pe bun dreptate declar M. Joly: ÄDe la mitul Pe terii la cel din Biblie, am înv at c suntem noi în ine imagini, fiin e asemuite Frumosului, Binelui i Sacrului [ putea fi ³în elep i ca imaginile´.3 Conceptul asupra timpului existent într-o cultur reprezint filozofia acesteia asupra trecutului, prezentului i viitorului, iar importan a sau neimportan a îl plaseaz în timp. Cele mai multe culturi occidentale gândesc timpul în termini lineal-spa iali; suntem lega i de timp i vom fi con tien i de trecut viitor i prezent. In contrast, indienii Hopi nu dau mare importan temporar. timpului. Ei cred c fiecare fiin , obiect sau animal î i are sistemul sau Chiar în interiorul culturii americane întâlnim grupuri care percep timpul în ] i c am

moduri ce par ciudate unor str ini. Spaniolii se refer uneori la timpul mexican sau latin, pentru c ideea lor difer de conceptul predominant englez, i afro-americanii se refer uneori la timpul oamenilor negrii. Nimic nu este la fel pretutindeni. Formele, culorile, propor iile dintr-o fotografie, pictur
1

sau dintr-un desen reiau calit ile formale ale

Gulnar Gasimova, ³Philosophical Aspects of Cultural Relationships´, Journal of Russian and East European Psychology, vol. 46, no. 1, March±April 2008, p. 7. 2 Larry A.Samovar; Richard E.Porter, Intercultural Communication, A Reader, 7th edition, 1994, Wadsworth, Belmont, California, p.17. 3 M. Joly, Introducere în analiza imaginii, Editura ALL, Bucure ti, 1998, p. 6.

46

referentului permi ând recunoa terea lor. Introducând al turi de imagine, diagrama i metafora, Ch. S. Peirce subliniaz c imaginea nu corespunde tuturor tipurilor de icon i c ea este un semn iconic i nu un icon. Mai târziu, în anul 1964, imaginea (publicitar ) este definit din aceea i perspectiv de c tre Roland Barthes, drept purt toarea unei semnifica ii, o form de comunicare al c rei mesaj este alc tuit din îmbinarea semnelor iconice, plastice i lingvistice i din for a conota iei1. La fel de important în comunicare este mediul, mai exact sp iul. Modul în care oamenii folosesc spa iul ca parte a comunic rii interpersonale este numit proxemitate. Implic nu doar distan a dintre cei afla i în conversa ie, dar i orientarea lor fizic . Arabii i latinii, de exemplu, încearc s interac ioneze într-un mod mai apropiat decât nordamericanii. Este importat de notat c oamenii apar inând diferitelor culturi rela ioneaz altfel. Când vorbim cu o persoan de alt cultur , trebuie realizat c ceea ce ar fi o violare a spa iului privat în cultura noastr nu este inten ionat de alte personae. Putem experimenta sentimente dificil de în eles; putem crede c cealalt persoan e necioplit sau chiar f când avansuri sexuale inacceptabile, când de fapt mi carile celuilalt sunt doar manifestarile înva rii sale culturale despre folosirea spa iului. Conceptul de spa iu are o istorie lung i, probabil, se confund cu îns i istoria. Prima definire a esen ei civiliza iei prin influen a conjugatã a factorilor de mediu, ne asigur Ecaterina Lung, apare în tratatul Despre aer, ape i locuri, atribuit lui Hippocrat (V-IV î. Hr.). ³Ideea potrivit cãreia cadrul geoclimatic are influen ã asupra s n t ii, tipului fizic i caracteristicilor psihice ale diferitelor popoare a marcat profund teoriile ulterioare care încercau s explice diversitatea uman ´.2 Unul din cele mai importante moduri în care noi comunic m non-verbal este prin folosirea spa iului. To i avem o Äbul ´ în jurul nostru care se extinde sau se contract pe m sur ce interac ion m cu oamenii din jurul nostru de pe strad , la ore, la birou, în lift, sau la o întâlnire. Folosirea spa iului variaz de la o cultur la alta sau chiar în cadrul aceleasi culturi. Edward T. Hall si Mary Reed Hall au observat c majoritatea americanilor albi din clasa de mijloc folosesc patru tipuri majore de distan e în rela iile lor sociale si de afaceri: intime, personale, sociale si publice.
1

2

Roland Barthes, Rhetorique de l¶ image, în Communications, nr. 4, Seuil, 1964, p. 40. Ecaterina Lung, Istoricii si politica la începuturile Europei medievale, Editura Universit ii Bucure ti, 2001.

47

Distan ele intime, care variaz de la contact fizic direct la aproximativ 18 inches, sunt folosite în majoritatea ac iunilor private, cum ar fi a face dragoste. ÄLa distan a asta´ scrie Halls Äe ti coplesit de semnale senzoriale de la persoana cealalt corporal , stimula ii tactile de la piele, mirosul parfumului, pân ± c ldur i sunetul respira iei-

toate acestea pur i simplu te înv luie. În societatea noastr , folosirea în public a distan ei intime este descurajat . Când în condi ii de înghesuial suntem constrân i s împ r im spa iul nostru intim cu str inii ne sim im stânjeni i. Distan a personal , care variaz de la un picior la patru picioare, este folosit în general de so i în locurile publice i de oamenii care discut . Spre deosebire de distan a social , care variaz de la 30 de centimetri la un trei metri, s zicem, i care este folosit în rela iile de munc , tranzac ii de afaceri, i întâlniri în cadru social, distan a public , variaz de la câ iva metri pân la mult mai mult i este folosit de vorbitori la adun rile publice i de profesori la ore. Un aspect important al comunic rii non-verbale este atingerea sau folosirea Äflirtului´, pe care Matt Cartmill îl descrie ca pe un vital limbaj t cut în care sunt schimbate informa ii importante despre s n tatea participan ilor i capacitatea lor de reproducere!1 Edward Halls consider c culturile difer substan ial în uzul lor de spa iu personal. Teoria lui general este c noi tr im într-un Äbalon´ invizibil sau într-un spa iu personal. Cât de mult spa iu vrem fiecare între noi i al ii depinde de înv area noastr cultural , experien a noastr în familii, situa ia specific , i rela ia noastr cu persoanele cu care vorbim. Cu toate c distan a psihic pe care ne-o dorim între noi i ceilal i variaz , Hall spune c diviziunea este de ajuns de consistent pentru majoritatea oamenilor din America de Nord. Experien a arat c aceste distan e variaz în diverse culturi. În India, sunt elaborate reguli despre cât de aproape pot membrii unei caste s -i abordeze pe cei din alt cast , iar arabii de acela i sex stau mult mai aproape decât Nord Americanii. Nord Americanii dac se afl într-un lift p streaz spa iul personal dac spa iul psihic îl permite. Un arab intrând într-un lift poate sta chiar lâng alt persoan si poate atinge chiar dac nu mai este nimeni în lift. A sta la rând se refer la linia pe care o formezi în timp ce a tep i. Tradi ionala linie primul venit, primul servit era tipic în secolul al

1

Matt Cartmill, ³The Gift of Gab´, in Anthropology. Contemorary Perspectives, Needham Heights, Allyn Bacon, 2001, p.158.

48

XIXlea în Fran a, dar ast zi, împreun cu italienii i spaniolii, francezii sunt printre cele mai pu in r bd toare persoane din Europa. Pân recent, britanicii erau tiu i pentru a sta la cozi pentru taxiuri, pentru mâncare, i pentru bilete. Chiar i în magazine sau puburi, clien ii erau servi i în ordine. Practica s-ar putea s nu mai existe în Marea Britanie, dar oamenii din Statele Unite înc stau la coad -de obicei - i au reguli elaborate pentru a sta la rând.1 Orientarea fizic este de asemenea influen at cultural i ajut la definirea rela iilor sociale. Nord-americanii prefer s se aseze când sunt fa în fa sau în partea în fa . De dreapta a celuilalt. Noi rareori c utam aranjamente de o parte i de alta. Locuitorii Chinei prefer îns acest lucru i nu se pot sim i confortabil într-o situa ie de fa asemenea, încerc m s definim ierarhiile sociale prin folosirea nonverbal a spa iului. Stând în spatele unui pupitru i vorbind cu cineva care st , de obicei e un semn al rela iei superior-subaltern. Neîn elegerile pot u or ap rea în rela ii interetculturale când dou personae, fiecare ghidându-se dupa cultura sa, nu- i respect reciproc a teptarile. De i r mânem a eza i, de exemplu, când ar trebui s ne ridic m, putem u or viola o norm cultural , f r s stim c ne insult m oaspetele. Mobilierul i m rimea camerei pot, de asemenea, indic statutul social. In America, statutul este adesea m surat prin m rimea pupitrului, a biroului, dac are carpet pe du umea. Cum ne organizam spa iul reflect cultura c reia apar inem. Casele, de exemplu, conserv credin ele i valorile culturale. Aspectul caselor din America de Sud este extrem de privat, cu o singur u deschide spre strad ce se i restul în spatele pere ilor. Americanii de Nord sunt obinui i s

m reasc iarzii f r pere i, cu ferestre ce au privirea în cas , dând voie trec torilor s vada interiorul. În America de Sud un nord-american se poate sim i exclus, întrebâdu-se ce se ascunde în spatele pere ilor.2 Un grup de cercet tori a studiat utilizarea a dou zeci dintre cele mai familiare gesturi europene pentru a le localiza folosirea de-a lungul barierelor na ionale. De exemplu, au descoperit c gestul cu degetul mare în sus folosit frecvent în Statele Unite de c tre auto-stopi ti este mai degrab în eles ca însemnând Äokay´. Dar în Grecia, trei degete ridicate, iar cel mare unit cu ar t torul formând un cerc poate însemna, de asemenea, Äokay´. În Fran a, înseamn zero sau bun de nimic. În
Fred J. Jandt, An Introduction to Intercultural Communication, 4th edition, Thousands Oaks, Sage Publications, 2004, p. 130. 2 Larry A. Samovar; Richard E. Porter, Intercultural Communication, A Reader, 7th edition, 1994, Wadsworth, Belmont, California, p.18.
1

49

Japonia, acela i gest poate însemna Äbani´, dar este un simbol de multe ori mai ofensiv decât degetul mijlociu ridicat în Brazilia. Îndoirea celor trei degete din mijloc în palm i întinderea degetului mic i cel mare, iar apoi mi carea mâinii înainte i înapoi din încheietur este un salut hawaian. Pentru fanii Universit ii din Texas Longhorn, degetul mic i ar t torul ridicate, iar cele dou degete din mijloc i cel mare îndoite în palm înseamn ÄHook¶em horns´, un salut specific acestei universit i. Dar în anumite p r i din Africa acela i gest este o înjur tur , iar pentru italieni este Äcornuto´ semnalând c nevasta unuia este infidel . Întinderea mâinii, cu palma înainte înseamn Ästop!´ în Statele Unite, dar în Grecia este Ämoutza´, un semn de confruntare. În Africa de Vest, acela i gest este mai insult tor decât ridicarea degetului mijlociu.1 Cu toat importan a limbajului nonverbal, vom concluziona, pe urmele celor mai mul i cercet tori, c , totu i, limba este organul formator al gândului. Integral spiritual , integral interioar , scrie Humbold, trecând oarecum f r intelectual se exteriorizeaz perceptibil pentru sim uri. Activitaiea intelectual s lase urme, activitatea in vorbire prin intermediul sunetului i devine astfel i limba constituie o unitate i sunt

inseparabile. Chiar i privit în sine, activitatea intelectual este legat de necesitatea de a intra în rela ie cu sunetele verbale, c ci altfel nici gândirea nu ar putea s ob in claritate, nici reprezentarea nu ar putea deveni concept. Leg tura indestructibil care une te gândirea, organele vocale i auzul cu limba rezid irevocabil în alc tuirea originar , cu neputin de explicat altfel, a naturii umane. Concordan a dintre sunet i idee este, a adar, evident . Dup cum ideea, asemenea fulgerului i tunetului, reune te într-un singur punct întreaga for de reprezentare, excluzând tot ceea ce este în plus, tot a a i sunetul r sun cu o ferm acuitate i unitate. Dup cum ideea cuprinde în întregime sufletul, tot a a i sunetul de ine o putere p trunz toare, capabil s zguduie toate fibrele umane. Aceast capacitate, prin care sunetul se deosebe te de toate celelalte impresii sensibile, depinde evident de faptul c auzul (ceea ce nu se întâmpl în cazul celorlalte sim uri sau se întâmpl în alt mod) recep ioneaz impresia unei mi c ri sau, mai degrab , când este perceput sunetul care eman din voce, impresia unei ac iuni efective i c aceast ac iune porne te din interiorul unei fiin e vii, manifestându-se ca sunet articulat, dac este produs

1

Fred J. Jandt, An Introduction to Intercultural Communication, 4th edition, Thousands Oaks, Sage Publications, 2004, p. 131.

50

de o fiin

gânditoare, sau ca sunet nearticulat, dac este produs de o fiin

senzitiv . La

fel cum gândirea, în laturile sale cele mai specific umane, este o aspira ie de a urca din întuneric c tre lumin , dinspre limitare c tre infinitate, tot a a i sunetul izbucne te din profunzimea pieptului spre exterior i g se te o substan adaptat admirabil propriei sale esen e, aerul, cel mai fin i mai mobil dintre toate elementele, a c rui aparent i din punct de vedere senzorial. Acuitatea incorporabilitate corespunde spiritului

p trunz toare a sunetului vorbirii îi este indispensabil intelectului care interpreteteaz obiectele. Atât lucrurile din natura exterioar , cât i activitatea suscitat de un impuls interior îl înzestreaz pe om cu o mul ime de tr s turi. Omul tinde s compare, s divid i s reuneasc i, în vederea împlinirii scopurilor sale mai înalte, aspir s configureze o unitate din ce în ce mai cuprinz toare. ÄDorind, a adar, s reuneasc obiectele într-o anumit unitate, omul are nevoie de unitatea sunetului pentru a o putea reprezenta. Sunetul nu suprim îns nici una dintre celelalte impresii pe care obiectele sunt capabile s le produc asupra percep iei interne sau a celei externe; dimpotriv , el însu i devine purt torul acestora i, prin natura sa individuala, care se afl în rapot cu natura obiectului potrivit felului în care acest obiect este sim it de perceptivitatea individual a vorbitorului, adaug o nou impresie cu func ie designativ . Acuitatea sunetului permite în acela i timp o mul ime ituli Imn i de modific ri care, r mânând perfect distincte chiar i în raport cu icpu zent rile, nu se confund atunci când se combin între ele, ceea i e im i întâmpl în aceea i m sur cu nici un alt efect senzorial.1 Ca i Humbold, din care am preluat frazele de mai sus, Eminescu scrie: ÄM surariul civiliza iunii unui popor în ziua de azi e: o limb sonor i apt de a exprima prin sunete no iuni, prin ir i accent logic - cugete, prin accent etic ² sim minte. Modul de a în ira în fraze no iune dup no iune, o caracteristic mai abstract ori mai concret a no iunilor în sine, toate astea, dac limba e s fie na ional , sunt ale limbii, c ci de nu va fi a a, e prea lesne ca un om s vorbeasc nem e te, de ex. cu material de vorb unguresc. Afar de aceea, civiliza iunea unui popor const cu deosebire în dezvoltarea acelor aplec ri umane în genere care sunt neap rate tuturor oamenilor, fie ace tia mari ori mici, s raci ori boga i, acele principii care trebuie s constituie fundamentul, directiva a toat via a i a

1

Wilhelm von Humbold, Despre diversitatea structural a limbilor i influen a ei asupra dezvolt rii spirituale a umanit ii, Bucure ti, Editura Humanitas, 2008, p.89.

51

toat activitatea omeneasc . Cu cât aceste cuno tin e i principii care s le fie tuturor comune sunt mai dezvoltate, cu atâta poporul respectiv e mai civilizat. C ci clasa inteligent numai nu constituie civiliza iunea, care e i trebuie s fie comun tuturor p turilor popula iunii. Sunt popoare ce posed o respectabil inteligen ele civilizate; sunt altele care, f ra inteligen civiliza iunii. nalt , f r de a fi nalt , întrunesc toate condi iunile

tiin ele (afar de ceea ce e domeniu public) trebuie s prezinte lucruri

proprii ale na iunii, prin care ea ar fi contribuit la luminarea i înaintarea omenirii; artele i literatura frumoas trebuie s fie oglinzi de aur ale realit ii în care se mi c poporul, o coard nou , original , proprie pe bina cea mare a lumii.´1

V. Credibilitatea real sau presupus . Prestigiul sursei Individul nu este singurul care poate face aprecieri asupra sa, ci i semenii lui, cei care doresc s -l cunoasc i s -l catalogheze sau s -l integreze într-un grup. Iar calificativele sunt date, de obicei, în urma interpret rii cuvintelor i faptelor. Mai mult sau mai pu in, fiecare membru al societ ii este, la un moment dat, i o persoan public , iar atunci când ne exprim m, pornim de la premiza c suntem în posesia unui adev r sau cel pu in a unei p r i din el. În rela iile de comunicare specific umane, îns , nu este suficient convingerea c am rostit un adev rul. i nici iluzia c am f cut-o bine, c am spus exact ce trebuia. ÄComunicarea dintre indivizi, grupuri i alte entit i organiza ionale este un proces complex care presupune mai multe variabile: credibilitatea sursei, contextul mesajului, simbolurile, sloganurile.´2 A adar, o prim întrebare care se impune înainte de primirea mesajului este dac receptorul (publicul) percepe sursa ca expert în domeniul în care se pronun . Iar a doua: va fi perceput sursa ca onest i obiectiv , sau doar ca mesager a unui interes tie i cine conjuctural. Nici unul dintre noi nu se mul ume te s aud doar vorbe, vrea s Suntem, f r s

le roste te, cu ce scop, în numele cui i cât baz se poate pune pe respectivele afirma ii. tim, i în postura Conului Leonida, care, citind simple lozinci, r mâne fascinant, pentru c acestea sunt sus inute de prestigiul lui Garibardi: ³Patru vorbe,

1 2

Mihai Eminescu, Opera politic , ed. cit. p. 21. Dennis Wilcox, Public relations. Strategies, tactics, Ed. Harper-Collins, 1992, p. 196.

52

numai patru, da vorbe, ce-i drept! Uite, iu minte ca acuma: ³Bravos na iune! Halal s - i fie! S tr iasc Republica! Vivat Prin ipatele Unite!´ i jos a isc lit în original: ³Galibardi´.1 Dar ce-l face pe Leonida s fie atât de entuziasmat de aceste cuvinte? Evident, prestigiul sursei, al celui care le-a rostit. Se explic el însu i: « Hehei! unul e Galibardi; om, o dat i jum tate! (Cu mândrie i siguran :) Ei! giant latin , domnule, n-ai ce-i mai zice. De ce a b gat el în r cori, gânde ti, pe to i împ ra ii i pe Papa de la Roma? ... Ba înc ce! i-a tras un tighel, de i-a pl cut i lui. Ce-a zis Papa - iezuit, aminteri nu-i prost! - când a v zut c n-o scoate la cap t cu el?... ³M , nene, sta nu-i glum ; cu sta, cum v z eu, nu merge ca, de, cu fitecine; ia mai bine s m iau cu politic pe lâng el, s mi-l fac cum tru.´ i de colea pân colea, tura-vura, c-o fi tuns , c-o fi ras , l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil.´2 S d m un exemplu i din media româneasc . Posturile de televiziune Antena 1, Antena 2, Antena 3 sunt proprietatea omului de afaceri i, mai nou (sau mai vechi) om politic, numit Dan Voiculescu. În ce m sur pot fi percepute ca emi toare de informa ii obiectiv , în contextul în care, dup împrejur ri, posturile au exprimat opinii i atitudini dictate de interesul stârnit de alian ele liderului de partid, patron incontestabil al canalelor de difuzare? Nevoia de credibilitate a unei surse este atât de important , încât i cele mai neînsemnate publica ii se simt obligate s apeleze la speciali ti, la exper i sau alte persoane care s exprime un punct de vedere legat de un eveniment, tocmai fiindc simt riscul la care se supun atunci când proprii lor salaria i au opinii, de care se tie sau se b nuie te c sunt comandate, formulate dup principii contrare eticii profesionale, dar care par multora foarte modern-capitaliste: eu te pl tesc, eu ordon ce s spui. Evident, nici a a-zi ii exper i nu sunt scuti i de riscul incredibilit ii. Pentru a avea opinii este nevoie de independen material . Or este greu de presupus c un analist politic f r material cotidian depinde de ce vorbe te el (mai exact venituri constante, a c rui via

de cum vorbe te) î i poate permite luxul s aib opinii.

1

I. L. Caragiale, ÄConul Leonida fa cu reac iunea´, în Opere alese, povestiri dramatizate ± teatru, Ed. Cartea Româneasc , 1972, p. 135. 2 Ibidem.

53

În analiza mass-mediei, întotdeauna este necesar

compararea

i evaluare

reprezent rilor, din punct de vedere a ceea ce ele exclud i includ, a ceea ce ele expun sau pun în umbr , de unde vin i care factori i interese influen eaz formularea i proiec ia lor, i a a mai departe. ´Adev rul³, într-un sens absolut, este întotdeauna problematic i o surs a unor discu ii f r rost, ne avertizez Norman Fairclough.1 Dar reprezent rile pot fi comparate din punct de vedere al par ialit i, caracterului lor total i a caracteristicii lor de a fi interesante, i se poate ajunge la o concluzie ± i în mod normal se i ajunge ± în leg tur cu (ne)veridicitatea reprezent rilor. Nu este nevoie s spunem c oamenii întotdeauna fac astfel de evalu ri din pozi ii i puncte de vedere particulare, dar acestea pot fi de asemenea comparate din punct de vedere a cât de direc ionate spre public sau spre sine sunt ele. Analiza ideologic a mass-mediei i-a pierdut mult din prestigiu pe care îl avea în anii ¶70, în parte din cauza unui climat politic în schimbare i în parte din cauza dificult ilor întâmpinate în cadrul acestei analize. A fost criticat pentru postularea efectelor ideologice ale testelor asupra publicului, f r ca s investigheze propriu-zis modul în care publicul ³cite te´ textele. Studiile despre audien au devenit foarte populare acum în parte din cauza analizai ideologice. Analiza ideologic a avut de asemenea tendin a de a deveni reduc ionist în abordarea textelor, care nu sunt niciodat simple din punct de vedere ideologic. Nu trebuie confundat acceptabilitatea sau veridicitatea unei concluzii cu soliditatea unui argument, o concluzie poate fi în mod obiectiv adev rat , chiar i când argumentul este firav. Concluzia poate fi adev rat din motive care pot s nu aib nicio leg tur cu informa ia cuprins în argument.2 În acest moment, cred c este locul potrivit s amintesc un schimb de replici din parlamentul României începutului de secol XX. Se spune c un parlamentar socialist a vrut s -l pun în dificultate pe conservatorul Petre Carp i l-a întrebat: în numele c ror aleg tori vorbe ti dumneata? Calm, Petre Carp a r spuns: Ävorbesc în numele celor apte mii de hectare pe care le st pânesc!´ Dac mai amintim c discu ia se referea la reforma agrar , avem motive s -l l s m pe un proprietar s aib opinii.
1

Norman Fairclough, Media Discourse. London: Edward Arnold, Londra, Hodder Headline PLC, 1995, 214. 2 Diane F. Halpern, Thought and Knowledge: An Introduction to Critical Thinking, Third Edition, Mahwah, New Jersey, Lawrence Erlbaum Associates, Publishers, 1996, p. 107.

54

Ideea este c faptele sunt mai puternice decât cuvintele, oricât de penetrant ar fi for a acestora din urm . O banc comercial , de pild , poate cheltui mii de dolari pe o ac iune promo ional bazat pe sloganul: ÄBanca noastr lucreaz pentru voi, serviciile i polite ea v a teapt ´. i bine face c -i cheltuie te. Numai c banii ei vor fi nu cheltui iinvesti i, ci arunca i în vânt atâta vreme când aceast afirma ie nu se poate demonstra în fa a fiec rui ghi eu, unde salaria ii, în loc s fie m rturie a sloganului, sunt lipsi i de polite e i nu tiu cu adev rat ce înseamn amabilitatea. Pe de alt parte, s nu ne facem iluzii, convingându-ne c oamenii nu au memorie i uit Ä epele´ carele le-au fost trase cu ajutorul unor speciali ti. Aceasta vrea s spun c pot s zâmbeasc mai gale decât actorul Leonardo Di Capri to i finan i tii invita i de un post tv., dar oamenii î i vor aminti c ei au consiliat b nci falimentare, fonduri mutuale i tot felul de jocuri piramidale de întrajutoarare. Aceea i problem o au i anali tii politici. Cei mai în vârst au fost mai to i dasc li de socialism tiin ific sau de economie politic socialist , iar apoi s-au prezentat drept campioni ai liberalismului în politic sau economie. Unii au trecut de la stânga la dreapta i invers cu o u urin de dansatori ai c lu arilor. Dan Mar ian e un exemplu, Dan Pavel, un alt exemplu, evident cu nuan ele de rigoare. Dar cine are chef i timp s analizeze nevoile materiale ale unui politolog devenit consilierul unui oier care alearg între echipele de fotbal ale altora i pre edin ia României, pân una alta, ara noastr ... i poate ar fi cazul s arunc m o privire i asupra juri tilor deveni i parlamentari, unde ± nu pu ini ± î i folosesc geniul s ambiguizeze sensurile, nu s le clarifice i devin speciali ti în chichi e, nu în drept. i de-ar fi o caracteristic a tranzi iei! Nu, este o boal veche, observat i de Eminescu, deci care vine bine mersi (adic r u, nu?) din secolul al XIX-lea. Dac n-a veni din întunecatul ev mediu... Situa ia nu este, fire te, f r ie ire. Habermas consider c este important s m sur m ra ionalitatea unui vorbitor prin veracitatea exprim rilor sale. ÄAu atributul veracit ii exprim rile unui vorbitor atunci când el nu îl în eal pe altul i nici pe sine. Veridicitatea exprim rilor rezid într-o alt dimensiune decât adev rul enun urilor. Cu ajutorul lor ob inem distinc ia fundamental dintre esen i fenomen i prevenim cu aceasta iluzia specific pe care vorbitorul o între ine cu privire la sine i cu privire la al ii, atunci când reific sau volatilizeaz în intangibil identitatea proprie sau a celui din fa a 55

sa.´1

Sursa este cu atât mai credibil cu cât este mai apropiat de domeniul asupra comenteze evenimentele

c ruia î i exprim opinia. Raymond Aron scria, cu ani în urm , c dac un universitar este specializat în filozofie greac , el nu e calificat s economice, dar dac este specialist în rela ii interna ionale sau în economie sau

sociologie, acela i universitar are ± i î i poate exprima dorin a ± de a comenta realitatea.2 Analiza duce la necesitatea emi torului de opinie de a avea prestigiul culturii. Pentru profesorul californian Kevin Avruch înv area unei alte culturi este un proces dinamic care necesit implicare, e ca o negociere. Sunt o mul ime de defini ii ale culturii i în continu expansiune. Cultura se refer , în contextul discu iei noastre, la valorile sociale transmise, comportamente i simboluri care sunt mai mult sau interpreteaz mai pu in împ rt ite de c tre membrii unui grup social i cu ajutorul c rora membrii grupului i î i îmbog esc experien a i conduitele. O premis important a acestei defini ii este c din moment ce cultura este o caracteristic a grupului social (uneori chiar comunit i), cineva poate apar ine mai multor grupuri, deci poate ³c ra´ mai multe culturi, de ex. etnic sau na ional , confesional sau religioas , profesional sau ocupa ional . În acest sens, pentru orice individ, cultura are sens plural, de aceea orice interac iune (negociere) între doi indivizi de culturi diferite poate fi numit o interac iune multicultural .3 Contextul mesajului este o a doua variabil a comunic rii. i la fel de important ca i credibilitatea. Spunem la fel de important i vom repeta i în leg tur cu alte i când îi caracteristici aceast locu iune adverbial fiindc în procesul comunic rii orice fisur poate duce la pr bu irea construc iei verbale. O propozi ie devine neclar lipse te subiectul i atunci când e confuz predicatul. i nu este mai eficient nici atunci când e a ezat anapoda o simpl prepozi ie. Adev rurile cele mai lipsite de sens sunt, în mod paradoxal, tocmai cele mai evidente. A spune c oamenii sunt muritori ± adev r de necontestat ± este o prostie dac exprimarea acestui mare adev r nu este legat de context. O vorb celebr a unui mare autor devine o banalitate dac nu se integreaz , logic i firesc, în procesul comunic rii. Aceast realitate a fost exploatat cu maxim
1

Jürgen Hamermas, op. cit., p. 215. Raymond Aron, Spectatorul angajat, Bucure ti, Editura Nemira, 1999, p. 283. 3 Vezi i Avruch, Kevin, Culture and Conflict Resolution, Washinton, D.C.: United States Institute of Peace Press, 1998.
2

56

eficien de Titu Maiorescu, mentorul Junimii i deschiz tor de spa ii culturale, pionier i în domeniul de care ne ocup m. S ne amintim ni el de context. Articolul este scris în anul 1873 i se nume te « R spunsurile Ärevistei contimporane³ (al doilea studiu de patologie literar ) ». Iat un fragment din articol : « 1. Eroarea dlui Ureche relativ la Ammianus Marcellinus. Pasagiul din no. al Revistei contimporane este în întregul lui urm torul: ÄMult timp, multe sute de ani, coloni tii lui Traian n-avur al i istorici decât tradi iunea fidel , i al turea cu ea pre acei l utari, cari, înc la Roma, aveau deprinderea a cânta la ospe e faptele oamenilor celebri. » În contra acestui pasagiu f cusem noi în Convorbiri literare de la 1 mai 1873 urm toarea critic : ÄAcel (5) pus lâng Attila ne trimite în josul paginii la autorii antici, din care izvor te dlui Ureche aceast tiin . Acolo g sim numit, pe lâng Priscus, i pe Am. Marcellinus. Ammianus Marcellinus citat pentru timpul lui Attila? Mare descoperire! Ammian (n scut pe la 330) era de mai mul i ani mort când a început domnirea lui Attila (434, 453), i istoria lui merge numai p n la 378 d. Ch.³ Ce are de zis dl Ureche la aceast critic ? Cum î i va sus ine singurul punct în discu ie: citarea lui Ammianus Marcellinus dup cuvintele Äpe timpul lui Attila?³ Iat r spunsul d-sale (Revista din 1 iunie 1873, pag. 320, 321, 322): ÄUn no. 5 st pus dup vorba Attila în scrierea mea (pag. 2), i nu tiu de ce sup r pe nervosul dl Maiorescu. Oare nu este adev rat aser iunea c l utarii, primii cânt re i, poe i, fac istorie... p n pe timpul lui Attila? Probeze-mi-se c nu, i va r mâne de minciun Voltaire cu opiniunea sa despre ignoran a criticilor.³ Nu am s probez c nu, i nu am s probez c da, fiindc nu s-a vorbit nici un cuvânt despre aceasta. Singurul punct în discu ie este: citarea lui Amm. Marcellinus pentru timpul lui Attila...Dl Ureche continu : ÄCe este gre it în aser iunea mea când, citând pe Salustiu, am scris c la romani înc istoria începe cu poezia, cu cântecele (soliti sunt primis temporibus etc.)?³ De aceast aser iune a d-sale nu e vorba în critica noastr . ÄDe acest obicei ne vorbe te i Nonniu (II, 70), care aminte te c Varon numea pe cânt re i: pueri modesti... Ä Poate s vorbeasc Nonniu: nu sunt în chestie pueri modesti. Departe de aceasta! ÄCe p cat f cui sus inând c acest mod de a face istoria a trecut i la

57

Dacia i c persist p n chiar sub Attila?³ Nimeni nu a relevat vreun asemenea p cat, nu este în chestie.1 Luarea în calcul a contextului i raportarea la el ine de logic dar i de bun sim . Nici o zi nu este rupt de alta, a a cum nici un grup, oricât de special constituit, nu vie uie te exclusiv prin separare sau izolare ermetic . Pierre Bouvier2 scrie: ÄE necesar s se revin la o studiere a proximit ii, a datelor ce constituie cotidianul. E nevoie de o cercetare în maniera etnologilor i a antropologilor. Ei analizeaz societ ile tradi ionale în contextul unor observa ii de foarte lung durat . Dup modelul lor, devine util s se treac la observa ii, la imersiuni în locuri specifice propriilor noastre societ i. S se p trund în contexte, prin analize pe termen lung i nu a a cum f ceau sociologii, într-un mod suficient de exact.´3 Contextul este strâns legat de motiva ia comportamentul uman. Harold Leavitt4 ofer un model motiva ional care porne te de la trei ipoteze de baz : 1. Comportamentul este cauzat. Faptele pe care le facem nu sunt Äaccidentale´ ± exist întotdeauna motive adiacente. Ceea ce nu înseamn obligatoriu c aceste motive sunt cunoscute i de individul care le înf ptuie te. 2. Comportamentul este dirijat. Adic orice comportament are un scop, indiferent care este acesta. Din nou, nu este necesar s presupunem c suntem con tien i de scopurile noastre, sau c le urm rim în mod eficient. 3. Comportamentul este motivat. La originea actelor pe care le înf ptuim sunt motive, energii care ne dau puterea pentru a ne atinge obiectivele sau cel pu in pentru a ne îndrept m în direc ia obiectivelor propuse. Combinând aceste trei caracteristici, vom avea un sistem care s ne permit în elegerea comportamentul, spune Leavitt. Cu ajutorul acestor idei, comportamentul uman poate fi privit ca un joc dublu, de la cauz la motiv, de la comportament spre scop. i ne sunt folositoare dac gândim la cele trei elemente ca i cum ar forma un circuit

Titu Maiorescu, Critice. 1866-1907, Editura Institutului de arte grafice i editura Minerva, Bucure ti, 1931, p.258. 2 Pierre Bouvier este profesor de sociologie la Paris X-Nantere, membru al Laboratorului de Antroplogie al Institu iilor i al Organiza iilor Sociale. 3 Bouvier, Pierre, Lectur Äsocio-antropologic ´ a lumii contemporane, în Monique Segre, Mituri, rituri, simboluri în societatea contemporan , Timi oara, Ed. Amarcord, 2000, p. 23. 4 Leavitt, Harold, Managerial Psychology, The University of Chicago Press, 2005, pag. 5-10.

1

58

închis. Atingerea unui scop elimin cauza, care, la rândul ei, elimin motivul, iar acesta elimin comportamentul respectiv. Procesul ciclic este, în mare, acela i, indiferent de felul nevoii. Presupunând c un om este Äînfometat´ la nivel psihologic (ex: are o nevoie de a se elibera de frica de libertate fizic sau nevoia de a fi acceptat i stimat de ceilal i). Acum el are motiv pentru a c uta satisfac ie pentru Äapetitul´ s u, i dac comportamentul care rezult are succes, el î i va umple Ästomacul´ psihologic i va înceta pentru moment s -i mai fie Äfoame´. El este înclinat s i se fac iar foame în acest sens, dac apetitul s u psihologic nu este satisf cut în mod repetat. Acest proces ciclic implic conceptul de echilibru, care presupune o stare Änormal ´ i Äcând condi iile pleac din aceast stare, va fi o tendin a lor de a reveni´1. Astfel, echilibrul este protejat sau urm rit, deoarece posibilitatea de întoarcere este pierdut . Ä Condi ia principal e ca omul s fie privit ca o for de echilibru în care nu trebuie s aib comportament. Aceast condi ie va fi de nerealizat, atâta timp cât musc dup musc vor ateriza pe spatele omului i vor trezi noi nevoi i îl vor for a s - i mi te coada.´ 2 i autorul concluzioneaz cu ironie: ³Se pare, dup cum este scris i mai sus, c nu este lips de mu te în mediul nostru i nici nu exist pericolul dispari iei lor.´3 La rândul nostru, ad ug m, dar f r ironie: a a cum orice ac iune nu poate fi în eleas în afara cauzei, tot astfel orice afirma ie trebuie s fie justificat de context. Altfel, nefiind în chestie, e ca i când nu ar fi. Sau mai r u: stric întregul mesaj. Iar pentru a fi eficien i, nu este suficient s inem seam de contextul în care ne afl m noi, ci, mult mai mult trebuie s inem seam de contextul receptorului, de cei spre care se îndreapt mesajul. Este i acesta un motiv pentru care Serge Moscovici consider c Äa analiza modul în care corpul este un mediator al cunoa terii de sine i de cel lalt, ca i al rela iei stabilite cu ceilal i, reprezint ecoul aser iunilor care au format, din totdeauna, p rerea general .³ Domeniul acesta, sus ine Moscovici s-a dezvoltat Äcel mai devreme i

1

Albert A. Harrison, Psychology as a Social Science, Monterey, Calif.: Brooks/Cole Publishing Co., 1972, pag. 351. 2 Leavitt, Harold, op. cit., p, pag. 9. 3 William V. Haney, Ph.D., Communication and Interpersonal Relations. Text and Cases, edi ia a patra, 1979, Richard D. Irwin, INC, Homewood, Illinois, pag. 191.

59

cu cea mai mare continuitate în istoria psihologiei, începând cu studiul expresiei i citirii emo iilor³.9 Kevin Avruch, profesor de antropologie la mai multe universit i americane i specializat în analiza conflictelor socio-culturale, consider domeniul culturii ca incluzând cele mai adânci presupozi ii i prezum ii despre modul în care e conceput lumea, modul în care ei tr iesc i ac ioneaz . Pentru aceasta el ia în discu ie domeniul conflictului social i porne te de la premisa: Äcultura alc tuie te contextul de desf urare a conflictului, uneori specificând care sunt tipurile de lucruri ce reprezint subiectele competi iei sau obiectele disputei, alteori postulând înaltele valori sau lipsurile relative (ori absolute): onoare aici, puritate dincolo, capital i profit în alt parte, prin precizarea regulilor uneori precise, alteori mai pu in, în ce context pot fi aplicate, inclusiv când trebuie s înceap i când trebuie s ia sfâr it. El crede c este posibil acest lucru pentru i afectiv cu ajutorul c reia interpreteaz c individul dispune de o structur cognitiv

comportamentele lui i pe ale altora. Abordarea se face diferit: - Cu privire la conflict - a privi cultura ca pe un context presupune a în elege cum cultura per se nu poate fi considerat principala cauz a conflictului, dar este întotdeauna lentila prin care sunt reflectate cauzele conflictului. - Cu privire la negociere - a privi cultura ca un context înseamn a în elege chiar înainte de a întâlni le vor exprima. În negocierile umane, inclusiv cele ce privesc problemele de acces, Daniele Toole d dou exemple de un astfel de context cultural profund. În lucrarea ³Humanitarian Negociations: Observations fron Recent Experience´ el relateaz mai întâi profunda diviziune dintre negociatorii Na iunilor Unite (UN) i Talibanii din Afganistan, în privin a concep iilor fundamentale privind drepturile omului, cum ar fi tratamentul aplicat fetelor i femeilor, lipsa unor valori comune cu privire la egalitatea dintre sexe, care a f cut imposibil orice discu ie cu privire la diviziunea cultural ; ca o consecin a acestui fapt Toole noteaz : ³Negocierile asupra numeroaselor probleme au fost foarte i asculta pentru prima dat interlocutorii c pozi iile lor fundamentale, interesele i valorile au fost circumscrise de limbajul (cultura) prin care ei

9

Serge Moscovici, Psihologia social a rela iilor cu cel lalt, Ia i, Editura Polirom, 1998, p.39.

60

dificile i au avut rezultate minime´. Multe programe umanitare în Afganistan au fost treptat suspendate. În al doilea exemplu descris de Toole se subliniaz mai numesc i ³cultur strategic ´. Cultura strategic principiile diferite de ac iune a Na iunilor Unite reflect dintre Na iunile Unite alte organiza ii umanitare. Aceste principii care sus in ac iuni se principiul ³condi ion rii´ - cu scopul inducerii schimb rii unui interlocutor recalcitrant. Pentru mul i dintre cei implica i în misiuni umanitare, devota i principiului acord rii ajutorului oamenilor afla i în dificultate f r interven ii politice, asemenea condi ionare este din punct de vedere etic de neacceptat. În ambele cazuri descrise de Toole, oriunde ar avea loc negocierile, între interlocutori va exista din start construc iile culturale diferite din lumile (culturile) din care vin p r ile i pe care ³le aduc cu ei´ la masa negocierilor. În acest sens situa ia de negociere nu ajunge s fie explicat în întregime niciodat de p r i. Astfel o construc ie asupra lumii bazat pe discursul universalit ii drepturilor omului e posibil s nu fie împ rt it de un interlocutor, fapt ce face negocierea neproductiv . Aceasta e puterea contextului cultural. Este de notat c ambele exemple provin din dou locuri diferite, din culturi diferite. În cazul Na iunilor Unite ± talibani avem de-a face cu o ³civilizare´ în termenii lui Huntington i locul culturilor diferite trebuie c utat în categoriile familiale ale Islamului i culturilor vestice. În cazul Na iunilor Unite ± filantropi, în privin a i condi ion rii - locul culturii strategice se g se te în cadrele organiza ionale na ionale. Organiza iile, institu iile, profesiile i ocupa iile sunt ³containere´ pentru cultur , locuri ale diferen ei culturale, i fiecare container trebuie s serveasc la delimitarea propriului context. Într-o opera iune umanitar complex num rul unor astfel de contexte poate p rea cople itoare, din moment ce se includ culturile popula iilor din ara gazd , a ajutorului interna ional, a dezvolt rii, a filantropilor i organiza iilor de într-ajutorare, a institu iilor birocratizate de genul Na iuniloe Unite , în final, a militarilor cu diferen ele legate de serviciul intern, etosul i doctrinele lor na ionale. Lor le adaug autorul i media

institu ionale. Cultura nu este o proprietate rasial , etnic , religioas ori a unor grupuri

61

interna ional , care are, la rândul ei, o misiune complex , luând parte, într-o zon multicultural , la interac iuni na ionale, etnice, institu ionale i profesionale. No iunea de ³realit i generate´ puncteaz al doilea motiv pentru care trasarea culturii ini iale este preliminar . Culturile nu sunt nici atemporale i nici neschimb toare; în realitate ele se afl întotdeauna în interiorul largului cadru al ac iunii sociale i al practicii sociale. Aceast calitate înseamn c , de fapt, fiecare ac iune va genera în timp propriul context cultural, cu propria politic cultural i economie. Din acest motiv prima trasare trebuie revizuit , atât pentru a îndep rta diferen ele dintre experien a

nefolositoare i prejudiciu, cât i pentru a lua în calcul calitatea noii culturi care apare când indivizii cu structuri diferite lucreaz împreun , mai ales în condi ii de stres, în situa ii de criz , atunci când iau contact i comunic cu efii sau func ionarii. Este extrem de important s se in seama de cultura b tina ilor. Aspectul cel mai relevant al comunic rii aborigene în context legal are leg tur cu ipotezele culturale i strategiile lingvistice folosite în culegerea informa iilor i modurile i strategiile folosite în interviuri. Interviul este un eveniment de vorbire specific societ ilor vestice. Folosirea strategiilor interviului în societ ile aborigene conduc des la comportamente ce nu sunt caracteristice cultural, la maniere proaste i ineficiente. De exemplu, a a cum Philips i al ii au explicat, pentru indienii americani, aborigenii folosesc i interpreteaz t cerea în mod diferit de societ ile non-aborigene. Ace tia nu v d t cerea într-o interac iune ca un indicator al încet rii comunic rii. Aborigenilor le place s stea în t cere în timp ce se bucur de compania celorlal i sau se gândesc la probleme serioase.1 Solu ia pe care o propune Kevin Avruch este s evit m s facem ceea ce psihosociologii au numit ³eroarea fundamental a atribuirii´, care apare când, v zând comportamentul cuiva, îl g se ti oarecum nelalocul lui i atribui acel comportament personalit ii sau caracterului individului, mai degrab decât factorilor externi, mediul, situa ia. Unii psiho-sociologi argumenteaz c aceast eroare de atribuire se întâmpl mai ales în culturile care favorizeaz individualismul asupra celor care favorizeaz colectivismul.2 Contrastul individualism/colectivism este unul dintre cele mai larg

1

Diana Eades, ³Intercultural Discourse and Communication.´ In The Essential Readings , Editat de Scott F. Kiesling i Christina Bratt Paulston, Oxford: Blackwell Publishing, 2005, p. 128. 2 Kevin Avruch, Annual Meeting, Background document, prezentat în ziua de 12 mai 2003.

62

r spândite (dac nu universal), iar despre aceast orientare anali tii spun c are efecte semnificative asupra proceselor i rezultatelor negocierilor interculturale. Observa iile lui Kevin Avruch, de i pornite de la o realitate pe care am putea s-o numim global , sunt extreme de utile i pentru formularea mesajului sau discursului unei personalit i publice, dar i pentru emi torul din mass-media româneasc , întrucât nici unul dintre ei nu se adreseaz unui public omogen, ci ± dimpotriv - unor ascult tori care provin din medii culturale diferite i lipsite de omogenitate. La rândul lor, claritatea i simplitatea mesajului sunt obligatorii în procesul comunic rii. Dar vorbire este, în fondul ei, mai complex decât simpla scoatere pe gur a sunetelor. Vrând sau nevrând, omul vorbe te în simboluri. O spune i Eminescu, ridicând, cum îi era obiceiul, cuvântul la în l imea conceptului, dup ce îl trecea prin spiritul s u etnic: ÄSanc iunea e un simbol, precum domnitorul însu i e asemenea un simbol, e personificarea fiec reia din na iuni, vârful întâmpl rilor istorice, titlul ce se pune pe o carte; acel titlu nu poate fi o contrazicere a celor cuprinse în carte... Va s zic , în simbol chiar ne oblig iar i ideea secular a simbolului, nu sunetele ce-l compun, sunetele unui nume sau ale unui rang´.1 A adar, simbolurile sunt elemente ale lumii materiale, dar i ale vie ii noastre sensibile. Gândirea i voin a individului au un caracter simbolic i opereaz cu simbolul. Ca regim economico-social, simbolismul (nu cel literar, fire te, i evolu ia social numit astfel de Karl Lamprecht, coincide cu o total subordonare a individului fa perioad de clanul c ruia îi apar ine. Simbolismul astfel conceput este o lung din antichitate, ocupându-se de a evolu iei istorice. Lucretius Carus, înc

gândire i limbaj, sus inea c gândirea premerge limbajului i c oamenii, din nevoia de a comunica unii cu al ii, au inventat un adev rat limbaj de gesturi i semne pentru a se în elege între ei. Astfel, primitivii au un limbaj universal, format din simboluri naturale. Filosofii stoici au f cut chiar distinc ia între limbajul animalelor i acela al oamenilor, considerându-l pe cel dintâi drept ceva uniform i bazat numai pe instincte, pe când secundul e articulat i rezult din gândirea omeneasc . Pentru stoici, limbajul nu este

1

Mihai Eminescu, Între Scylla i Charybda. Opera politic , Chi in u, 1997, p. 27.

63

ceva incon tient, ci, din contr , e o imita ie con tient a însu irilor lucrurilor, de aceea el are un aspect onomatopeic.1 Tipismul, la rândul lui, reprezint o faz mai înalt a evolu iei, fiind caracterizat prin l rgirea câmpului con tiin ei i prin acordarea de valoare individului, care devine tip reprezentativ, luând chiar înf i area eroului, în timp ce colectivitatea î i precizeaz fizionomia sa special , devenind na iune. În preajma Rena terii, o dat cu dezvoltarea individului, contractul i conven ia încep a fi considerate drept temeiul rela iilor dintre indivizi, iar regimul economic dobânde te i el un caracter individualist. Acest individualism nu întârzie a se accentua i în domeniul spiritual, unde cap t o not ra ionalist . Secolul XVIII culmineaz prin trecerea de la individualism la subiectivism, ³întrucât comunitatea social îns i, precum i natura întreag sunt privite prin prisma subiectivit ii omene ti.´2 Între lumea material , concret , între obiecte i cuvintele care le reprezint , dar i între st ri i cuvinte exist o afinitate sesizabil , dar nu totdeauna u or de explicat. ÄFiecare dintre ele este semnificantul i imaginea corespondentului s u arhetipal Äde sus´ ± semnificatul.´3 Iar descifrarea lor nu este totdeauna simpl , tocmai datorit polivalen ei cuvintelor i a tipurilor simbolice: arpele, de pild , este simbolul în elepciunii, dar i al for elor malefice, apa simbolizeaz via a dar i moartea, focul simbolizeaz dragostea mistuitoare dar i ura nest pânit , m garul simbolizeaz t cerea dar i ascultarea; lacrima este Äsângele ochiului´, dar i originea cunoa terii. Putem spune c în afara simbolurilor nici nu este posibil comunicarea, fie ea oricât de banal . Cuvintele sunt ele însele simboluri. Prin simbol, Frye în elege orice unitate a structurii literare care poate fi izolat spre a fi supus analizei critice. µ¶Un cuvânt, o expresie sau o imagine, folosite pentru a sugera un anumit lucru (ceea ce se în elege de obicei prin simbol) constituie simboluri atunci când pot deveni elemente distincte într-o analiz critic . În acest sens pân i literele care se constituie în cuvinte vor face parte din simbolismul scriitorului; cu toate c în mod normal izolarea lor are loc numai în situa ii

1

Petre Andrei, Sociologie general , Edi ia a IV-a, Ia i, Polirom ± Funda ia academic ÄPetre Andrei´, 1997, p.148. 2 Idem, p.131. 3 Annick De Souzenelle, Simbolismul corpului uman, Timi oara, Editura Amarcord, 1999, p. 23.

64

speciale, ca în cazul alitera iei sau grafiilor dialectale, ele mai sunt înc percepute de noi ca simboluri ale sunetelor´.1 În via a cotidian , totul poate avea o înc rc tur simbolic : s rb torile i carnavalurile, bijuteriile, ve mintele, bibliotecile, ornamentele casei, juc riile, ritmurile rela iilor dintre indivizi (na teri, c s torii, anivers ri, etape ale carierei, decese, daruri sau polite e), activit ile profesionale i din timpul liber. Simbolul este mesajul nev zutului f cut vizibil i are o valoare participativ . El concentreaz într-o anumit ambiguitate i creeaz o identitate împ rt it înscris în materialitatea obiectului, a gestului sau în sentimente. Ne g sim i ne reg sim printre rude, meseria i, lucr tori ai fierului sau ai sticlei de exemplu, marinari, rani, printre cei de aceea i clas de vârst , provincie, asocia ie ori ar . ÄCel lalt e perceput mai pu in ca individ izolat, cât ca membru al unui corp imprecis din care fac i eu parte, dar având locul meu f r îns a m contopi cu el: simbolul integreaz dep rtarea, diferen a, artificiul.´2 Cuvintele nu pot fi folosite la întâmplare, fiindc au nevoie de o ordine care s le fac logice. Apropierea dintre ele ine de gramatica fiec rei limbi. Atâta timp cât sunt a ezate altfel decât cu scopul de a comunica, r mân simple piese de muzeu: materia moart a dic ionarelor care le privesc în sine, goale de orice înc rc tur a contextului. În sine cuvintele pot fi frumoase sau urâte, dup urechea fiec ruia. Atunci când li se cunoa te originea, sensul i capacitatea de înterp trundere devin fascinante. O fugar privire asupra oric rei pagini din Etimologicum magnum romanie al lui Hasdeu este suficient s ne conving . Cuvântul an, de exemplu, ca substantiv, necesit zece pagini de explica ii, iar a a nou pagini! Cuvântul baier i-a luat 7 coloane, iar Basarab 56 de coloane (28 de pagini în format A5). Parc se merit s studiezi! i totu i, frumosul exist ca o preocupare înc din antichitate. ³Dar acum, îi zice Socrate lui Hippias, pentru c tocmai mi-am adus aminte, fii bun i deslu e te-mi urm toarea problem , în câteva cuvinte m car. De curând, dragul meu, stând de vorb cu câ iva cunoscu i, m-am pomenit într-o mare încurc tur ; în timp ce condamnam unele lucruri ca fiind urâte, iar pe altele le l udam ca frumoase, numai ce îl aud pe unul dintre ei c m întreab , nu pot s - i spun cu ce ton arogant: ´ Da de unde tii tu, Socrate, care lucruri sunt frumoase i care urâte ? Ia
Northrop Frye , op.cit., pag.,84 Jean-Pierre Gaviet, Simbolicul în atelierul istoricilor, în Monique Segre, Mituri, rituri, simboluri în societatea contemporan , Timi oara, Ed. Amarcord, 2000, p. 226.
2 1

65

s vedem, ai putea s -mi spui ce-i frumosul? ´ Eu, ca un prost ce m aflu, m-am încurcat tare r u i nu izbuteam cu nici un chip s -i r spund cum trebuie. R mânând singur, sup rat foc pe mine, nu încetam s m mustru i îmi ziceam, fierbând de mânie, c prima oar când m voi întâlni cu unul dintre voi în elep ii, v voi asculta mai întâi cu luare aminte, voi c uta s în eleg i-mi voi b ga lucrurile bine în cap, pentru ca apoi s merg din nou la cel care mi-a pus întrebarea i s reîncep lupta. Iat de ce, cum spuneam, ai picat cum nu se poate mai bine; l mure te-m , deci, a a cum trebuie ce este frumosul i încearc s -mi explici totul am nun it ca s nu mai p esc alt ru ine i s - i bat iar joc de mine omul acela. C ci, f r îndoial , lucrul î i este cunoscut, i pentru tine-i o nimica toat fa de altele multe câte le tii´. Tân rul Hippias intr în cursa întins de Socrate i r spunde: Pe Zeus c -i o nimica toat , Socrate, i nici nu merit atâta b taie de cap, ca s zic a a.´1 În speran a c vom în elege ceva din nechibzuin a tân rului Hippias, continu m s argument m importan a alegerii cuvintelor în procesul comunic rii. Pentru a le cunoa te valoarea este necesar însu irea lor în mai multe etape, înv area lor nativ fiind doar prima dintre ele. Dic ionarele trebuie s fie cartea de c p tâi a oric rui vorbitor care dore te s tie cu adev rat ce vrea s spun i vrea s în eleag ce spun al ii. Apoi trebuie citit continuu i nu la întâmplare, ci mergând la mae trii limbii, care sunt scriitorii clasici. Contemplarea unui tipar deta at, fie el verbal sau nu, este negre it o surs major a percep iei frumosului i a pl cerii care înso e te aceast percep ie. « Faptul c un atare tipar poate lesne trezi un interes de acest fel este cunoscut de orice mânuitor de cuvinte, începând cu poetul i terminând cu convivul care, luând cuvântul c tre sfâr itul prânzului, trece brusc de la discursul declarativ la comunicarea unei structuri autonome de rela ii verbale cunoscut de obicei sub numele de anecdot ´. 2 Importan a simbolului dep e te simpla interpretare filologic , fiindc , a a cum observ Jean-Pierre Daviet, istoric francez, Äsimbolicul organizeaz cetatea, dar supravie uie te mecanismului de func ionare din rela iile sociale, iar articularea unor

1 2

Platon, Opere, vol.II, Editura tiin ific N. Frye, op.cit.,pag. 89

i enciclopedic , Bucure ti,1976, pag. 67.

66

forme sau practici culturale cu simbolicul trimite la o relativ simbolul creeaz comunic rii ansa unei largi op iuni de exprimare.

libertate´.1 Fiindc

VII. Identitate social

i identitate a sinelui

Cuvintelor pline de în elepciune ale oracolul ÄCunoa te-te pe tine însu i´ îndr znim s le suger m - cu modestia de rigoare ± un addagio: pentru a putea s -i cuno ti pe ceilal i. Eminescu ne aminte te de mai bine de un secol c Älumea este a a cum este i ca dânsa suntem noi´. R mâne, totu i, întrebarea: de unde este bine s începem: de la cunoa terea de sine sau de la cunoa terea celorlal i? Altfel spus: ne cunoa te pe noi prin al ii sau îi cunoa tem pe al ii prin noi? Nu avem un r spuns i, chiar dac nu sper m s -l afl m în rândurile care urmeaz , nu vom înceta s -l c ut m. O prim fereastr prin care am putea privi ne deschide antropologia. În general, aceast disciplin reprezint studiul fiin elor umane în contextul grupurilor în care tr iesc i interac ioneaz .1 Nu-i decât o încercare de defini ie dintre altele, nu mai pu in corecte. Dar nici o societate - grup sau popor - nu a constituit (sau nu constituie) o entitate stabil i omogen . Societ ile sunt compuse din numero i indivizi i grupuri, fiecare având un anume poten ial de în elegere, apreciere i ac iune asupra mo tenirii culturii pe care o împ rt esc cu to ii, într-un fel, i fiecare dintre ei este supus schimb rii ap rute o dat cu trecerea timpului. Ceea ce ne sugereaz ideea c nu putem vorbi despre oameni la modul general, ci doar s încerc m a spune impresii mai degrab . În plus, nu exist o
1

Daviet, Jean-Pierre, ÄSimbolicul în atelierul istoricilor´, în Monique Segre, Mituri, rituri, simboluri în societatea contemporan , Timi oara, Editura Amarcord, 2000, p. 237.

67

singur teorie cu care s fie de acord to i antropologii. Profesorul Stanley Barrett1, de la Universitatea din Toronto, arat c , de-a lungul anilor, s-au dezvoltat zeci de Äorient ri teoretice´ referitoare la acest subiect i la metodologia acestui domeniu. Printre acestea se afl : - func ionalismul structural (care pune accent pe structura social care influen eaz foarte mult comportamentul individual), - particularismul istoric (care pune accent pe anumite zone culturale), cultur personalitate (care scoate în eviden element cheie pentru în elegerea unei culturi) - materialismul cultural (care ofer o versiune modern a teoriei evolu ioniste). Din multitudinea variantelor care ar oferi o idee despre componentele identit ii sociale re inem importan a a trei dintre ele: - personalitatea, - conceptul de sine - rolul2. În majoritatea situa iilor aceste componente sunt puternic legate unele de altele.3 De exemplu, dac ai o personalitate extrovertit , probabil te vezi pe tine însu i ca fiind pl cut de ceilal i i ai încredere în abilit ile tale sociale i î i vei asuma roluri care completeaz aceast imagine despre tine. Aceasta nu înseamn c modul în care ne comport m este în totalitate sau în principal determinat de personalitatea noastr . Poate fi sus inut i faptul c acordarea anumitor roluri unor indivizi le poate afecta atât conceptul de sine cât i personalitatea. Majoritatea defini iilor personalit ii umane reflect o serie de principii generale care par s aib ca surs via a zilnic 4: fiecare dintre noi are un set specific de caracteristici personale acest set de caracteristici este relativ stabil în timp aceste caracteristici influen eaz comportamentul i comunicarea noastr . i structura de personalitate a individului drept

1

Stanley Barret, The Rebirth of anthropological theory, 1984, p. 14. L. A Pervin, Handbook of personality: Theory and Research. New York: Guilford Press, 1990, p. 136. 3 Peter Hartley, Interpersonal Communication, London: Routledge, 1995, p.108. 4 A. Huczynski, Buchanan, D., Organizational Behaviour. 2nd edition. Prentice Hall, 1991, p. 32.
2

68

În ultimii ani, câ iva psihologi au adoptat totu i a perspectiv diferit personalit ii umane, considerând c personalitatea nu are o influen factori:

asupra

atât de puternic

asupra comportamentului. La baza acestei schimb ri de perspectiv stau mai mul i Exist diverse teorii psihologice ale personalit ii umane, dar nici una nu este universal acceptat . Toate teoriile propuse pân acum au limite importante. Probleme de m surare i predic ie. Testele de personalitate sau alte instrumente de m surare nu par a fi foarte bune în a prezice comportamentul oamenilor. Exist aici mai multe probleme: Conceptul de sine este una din tr s turile distinctive ale fiin ei umane ca specie este capacitatea de a gândi asupra propriilor ac iuni i reac ii.1 Dup Mihai Ralea, a teptarea este tr s tura sa esen ial . El poate i are timp pentru medita ie. Peste a fi i a avea, ad ug m noi, troneaz medita ia. Omul nu face nici un efort ca s priveasc în sus i spre sine. Nu e nevoit s - i încline capul. i, evident, omul este singurul care poate s - i analizeze comportamentul i s intervin asupra sinelui. Alte fiin e reac ioneaz exclusiv sub influen a nevoilor fizice: foame, sete, team , clim . Omul î i permite s reflecteze asupra experien elor trecute i s fac planuri pentru viitor. Î i permite s dezvolt m opinii despre sine. Poate constata cum îl v d ceilal i i despre cum i-ar conveni s fie v zut de ceilal i. Aceasta este ideea esen ial care st în spatele conceptului de sine. Dincolo de orice convingere personal sau teorie însu it la cursuri sau din lecturi, realitatea cotidian demonstreaz c rela iile dintre oameni depind de capacitatea indivizilor de a se face în ele i i a în elege pe al ii. Întrebarea Cine sunt eu ? este, con tient sau nu, una din nelini tile care fr mânt orice persoan . Fiecare individ dore te s tie cine este el cu adev rat, atât raportat la propriile-i valori, cât i raportat la felul în tim de ce sunte privi i într-un fel i nu altfel, de ce unii din care-l definesc al ii. Vrem s spuselor celor din jur. Putem, evident, s vorbim despre p rin ii, copiii sau fra ii no tri, cu inten ia de a ne prezenta familia, i astfel s arunc m i o lumin asupra persoanei noastre, putem s prezent m un curiculum-vitae, ca s ni se citeasc activitatea, i putem s anez m copii
1

semenii no tri sunt aprecia i, iar al ii nu, ce rol au propriile declara ii i care este valoare

Peter Hartley, Interpersonal Communication, London: Routledge, 1995, p.107-127.

69

dup diplomele de studii i s ata m recomand ri. Toate acestea sunt necesare, dar nu suficente : ceilal i ne vor cunoa te doar dup ce ne-au cunoscut. Iar primul impact este oferit de rela ia inter-uman . Rela ia dintre oameni, la rândul ei, nu se realizeaz decât prin comunicare, iar cuvintele joac aici un rol nu doar important, ci primordial. Paul Ricoeur, o autoritate în domeniul lingvisticii, dar nu numai, subliniaz rolul de liant între discipline, pe care îl are limbajul: ³Cred c exist un domeniu unde se întretaie ast zi toate cercet rile filosofice, cel al limbajului. Acolo se intersecteaz investiga iile lui Wittgenstein, filosofia lingvistic a englezilor, fenomenologia creat de Husserl, cercet rile lui Heidegger, lucr rile colii bultmanniene i ale celorlalte coli de exegez neotestamentar , lucr rile de istorie comparat a religiilor i de antropologie referitoare la mit, rit i credin , - în sfâr it, psihanaliza.´1 De i toate speciile animale de in metode de comunicare, prin care transfer informa ii de la un organism la altul, umanitatea a dezvoltat cel mai complex i subtil sistem de comunica ie: limbajul. Atât de complex încât a devenit nu doar tr s tur esen ial , ci i obiect de studiu, de definire i autodefinire: omul se vorbe te pe sine, intr în comuniune (vezi originea cumminecare a cuvântului, care are i în elesul de împreun sim ire), dar î i poate i analiza (judeca) zicerea. C ci latinescul dicere înseamn spune, a pretinde i chiar a rostui. Înseamn i a i a s vâr i. Iar s vâr irea cere des vâr ire.

ÄDe la Eminescu încoace, de un veac, scrie Constantin Noica, lucrurile s-au schimbat : limba noastr a ajuns i ea superior lucr toare [...] Ceea ce e impresionant, la adev rurile lucr toare de ast zi, este c ele au devenit lucr toare, în parte i prin interven ia con tient a omului. In schimbul acesta de libert i ce s-a petrecut între om i universal, omul i-ar putea închipui o clip c el a dat mai mult". La fel te-ai gândi c s-ar putea întâmpla i cu lucrarea limbii: omul ar putea s-o stimuleze. Dar cine tie dac noi în ine suntem altceva decât simpli agen i ai adev rurilor devenite lucr toare; i dac , pedepsi i întru ele, nu le cerem propria pedepsire pentru c de fapt însemn m un simplu strig t de munc în necuprinsul lucr rii lor.´2

Paul Ricoeur, Despre limbaj, simbol i interpretare, in Despre interpretare. Eseu asupra lui Freud, Editura Trei, 1998, pag. 11. 2 Constantin Noica, Crea ie i frumos în rostirea româneasc , Bucure ti, Ed. Eminescu, 1973, p. 128.

1

70

Conceptul de sine (self-concept) a fost definit de Carl Rogers1, ca : Äpatternul conceptual organizat, fluid, dar consistent al percep iilor asupra caracteristicilor i rela iilor între eul¶ (ÃI¶) i sine-ul (Ãme¶), împreun cu valorile ata ate acestor concepte´. Rogers face o distinc ie între Äeu´ i Ämine´. Aceast distinc ie a fost elaborat de George Herbert Mead ca o reprezentare a modalit ii în care indivizii î i dezvolt o imagine, un concept despre ei în i i2. ÄEul´ reprezint reprezint reflec iile sinelui asupra lui însu i. ÄEul´ - copiii foarte mici par s nu disting între propriile corpuri i ceea ce este în jurul lor. Ei nu au o idee clar despre ei în i i ca actori care pot controla obiectele din jur. Pe m sur ce cresc, ei în eleg c pot ac iona independent de ceea ce este în jurul lor i mai departe vor încerca în mod activ s devin independen i. Pute i observa în acest sens determinarea copiilor în a face lucruri obi nuite, cum ar fi îmbr carea. Adultul care încearc s intervin poate primi un r spuns foarte ostil. ÄMine-ul´ a fost descris în calitate de Äcomponenta reflexiv i evaluativ ´ a sinelui. Pentru a- i evalua propriile ac iuni, trebuie s fii capabil s le analizezi Ãdinafar ¶ ± cu alte cuvinte trebuie s fii capabil s î i observi propriul comportament ca i când ai fi o alt persoan . Trebuie s fii capabil s în elegi cum ceilal i ar putea reac iona la ac iunile tale i s le în elegi gândurile i sentimentele.3 Un alt mod de a în elege conceptul de sine este acela de a-l vedea ca o teorie pe care individul o folose te în via a zilnic . Este vorba de o teorie pe care individul a construit-o despre el însu i, uneori con tient, dar alteori incon tient i care face parte dintr-o teorie mai cuprinz toare a individului despre totalitatea experien elor lui semnificative. C teoriile folosite de oamenii de tiin , teoria sinelui este un instrument conceptual pentru a îndeplini un scop. Dou func ii de baz , importante pentru analiza mea, sunt: sinele ca actor, iar Äsinele´

1

Carl Rogers i-a dezvoltat teoria ca o parte a abord rii psihoterapiei, descris în capitolul 10 al c r ii sale din 1951, intitulat Client-centered therapy: Its current practice, implications and theory. Boston: Houghton Mifflin. 2 Ideile lui Mead au devenit foarte influente în psiho-sociologia social , de i nu au fost publicate decât dup moartea lui: Mead, G.H. (1934). Mind, Self and Society. University of Chicago. 3 Peter Hartley, Interpersonal Communication, London: Routledge, 1995, p.107-127

71

Stima de sine este o estimare individual a propriei valori. De i fiecare pare a fi motivat s dezvolte o imagine pozitiv despre sine, s-a ar tat c mul i oameni nu reu esc ± stima lor de sine este sc zut chinuitoare. Conceptul de sine faciliteaz organizarea informa iei din experien a fiec ruia, într-o modalitate accesibil . Suntem înconjura i de atât de mult informa ie despre propriile activit ile în lume, încât am fi cople i i dac am încerca s o folosim în totalitate. Sim im nevoia s simplific m informa ia i conceptul de sine ac ioneaz ca un principiu organizator astfel încât putem gândi constructiv despre noi în ine f r a lua permanent în considerare toate detaliile propriilor ac iuni. Aceast perspectiv asupra conceptului de sine ca teorie stabile te multiple puncte comune cu o perspectiv influent asupra individului, (perspectiv a fost propus de George Kelly, psiholog i educator american), care consider c omul, în încercarea de a rezolva problemele zilnice, ac ioneaz într-un mod similar cu omul de tiin care încearc s rezolve probleme impersonale. Durkheim, la rândul lui, considera ca regul fundamental a sociologiei Äa trata faptele sociale ca lucruri´.1 Mead a sugerat c preocupare crescând sinele se dezvolt în cadrul interac iunii sociale ca o la a individului fa de modul în care ceilal i reac ioneaz i via a poate deveni o experien disperant i

comportamentele sale. În ideea de a anticipa reac iile celorlal i pentru a se comporta potrivit acestora, individul înva s perceap lumea a a cum o percep ace ti Äceilal i´ i stabilizeaz oameni. Asimilând estim ri despre cum Äcel lalt generalizat´ r spunde la anumite ac iuni, individul dobânde te o surs de control intern. Aceasta ghideaz comportamentul în lipsa unor presiuni externe. Al i cercet tori sociali au eviden iat interac iunea copilului cu alte persoane semnificative, cum ar fi mama, mai degrab decât societatea în general. Comunicarea intrapersonal reprezint un tip de comunicare ce se petrece în interiorul fiec rui individ în parte, implicând gânduri, sentimente, modul în care ceilal i sunt percepu i. ÄDe i nu presupune existen a unor comunicatori distinc i, dialogul interior pe care îl purt m cu noi în ine reprezint un autentic proces de comunicare, în care î i afl locul chiar i falsificarea informa iei în vederea inducerii în eroare a interlocutorului
1

Durkheim, Émile, Regulile metodei sociologice, Ia i, Editura Polirom, [1951] 2002, p.49.

72

(ne referim la situa ia frecvent întâlnit a oamenilor care se mint sau se am gesc pe ei în i i).1 Fiind centrat pe sine, în cazul acestui tip de comunicare, individul este atât emi tor cât i receptor. Este întâlnirea individului cu sine, momentele de autoanaliz , convorbirile de sear , din ceasul de tain al fiec ruia. Este comunicarea din fa a oglinzii min ii, când în jur este lini te i individul s-a reg sit dup o experien de excep ie, traumatizant sau creatoare de st ri de beatitudine. Poate fi i comunicarea cu sine din timpul rug ciunii, singur tatea din biseric , momentul de reculegere din fa a unui sicriu, teama de nean dinaintea unui mormânt gol. Este comunicarea mut cu cerul înstelat, cu t cere nop ii, cu susrul unei ape descoperite într-o p dure uitat . E fericirea f r de cuvinte. Comunicarea intrapersonal , sus ine Mihai Dinu în volumul citat, nu presupune cu necesitatea codificarea i decodificarea mesajelor, deoarece acestea nu sunt nevoite s str bat un spa iu fizic, ci doar unul mental. ÄCu sine însu i, omul poate sta de vorb i f r cuvinte, ceea ce nu înseamn c verbalizarea gândurilor nu e un fenomen foarte frecvent´». Noi credem c nici în cazul comunicarii intrapersonale nu se poate renun a la cuvinte, iar atunci când omul crede c a stat de vorb cu sine f r s - i numeasc gândurile sau sentimentele, planurile ori grijile s-a aflat doar într-o stare de precomunicare sau postcomunicare, cel mult într-un câmp comunicativ, ci nu în prim proces de comunicare. A nu comunica prin cuvinte la întâlnirea cu tine înseamn doar a te relaxa, în acest caz comunicarea fiind înlocuit cu odihna sau cu pl cerea, uneori chiar cu iluzia comunic rii. Aristotel, în Etica nicomahic 1177 b, scria : ÄNu trebuie s -i ascult m pe cei care ne sf tuiesc «ca oameni, s avem gânduri omene ti i ca muritori, s avem gândurile unor muritori», ci trebuie s pre uim cât mai mult nemurirea i s ne str duim cu toat puterea fiin ei noastre s tr im potrivit celei mai bune p r i din noi, care, chiar dac e mic de m rime, le întrece pe toate celelalte în putere i cinste.´, iar marele naturalist englez Joseph Dalton Hooker recomanda: ÄTrupul deci s asculte de suflet, iar sufletul s asculte de duhul min ii noastre. Aceasta este Legea dintâi, prin care cea mai înalt putere a min ii cere ascultare celorlalte.´

1

Mihai Dinu, Comunicarea, Bucure ti, Ed. Algos, 2000, p. 77.

73

Chiar dac este lipsit de martori i deci nu poate contribui la formarea imaginii noastre, este important s d m aten ia cuvenit acestei comunic ri în gând, fiindc de felul în care ne comport m când suntem nev zu i i neauzi i depinde i ce vom face, cum ne vom exprima în prezen a altora. A adar, este necesar s ne obi nui a vorbi serios cu noi i în sinea noastr , sau poate tocmai în sinea noastr . S nu ne dispre uim, s nu ne adres m nou în gând ca nim nui, s nu credem c dac refuz m s numim adev rul, acesta nu exist . A termina comunicarea intrapersonal cu concluzia Ä mai las -m în pace´ sau Äv d eu ce-oi face´ nu înseamn comunicare, ci lips de comunicare, chiul de la întâlnirea cu sinele. Convingerea noastr este c omul nu se poate cunoa te în afara comunic rii cu sine. Abia dup ce a reu it ± dac a reu it ± s se descrie pe sine, individul va putea s se întrebe dac descrierea celorlal i este corect sau mul umitoare pentru sine. Exist dou modalit i principaleprin care însu esc oamenii i-ar putea însu i un item al descrierii sinelui: training direct i training indirect. Ambele metode se bazeaz pe comunicare, iar o implica ie important a acestei abord ri este gradul în care putem fi afecta i de impresiile celorlal i despre noi. Acesta este motivul pentru care psihologii au accentuat importan a comunic rii cu figurile p rinte ti în dezvoltarea primelor idei despre noi în ine. Unii cercet tori disting trei tipuri de r spuns ce pot ap rea în cadrul unei interac iuni i care au implica ii foarte diferite pentru conceptul de sine al persoanei spre care se comunic : respingere, confirmare, infirmarea 1. Confirmarea: dac te aprob, atunci iau în considerare ceea ce spui, sunt atent la tine i accept c ai dreptul s exprimi ceea ce spui în momentul respectiv. Respingerea: dac te resping, atunci nu accept ceea ce spui, dar accept în mod implicit c ai dreptul s te exprimi în acel fel. Infirmarea: dac te infirm, atunci resping ceea ce spui, dar resping de asemenea chiar prezen a ta ca persoan . Te pot ignora sau pot trata ceea ce spui ca irelevant, sau chiar a interpreta gre it, în mod inten ionat.

Vezi: Watzlawick, P., Beavin, J. i Jackson, D.D. (1967). Pragmatics and Human Communication, Norton.

1

74

Prin confirmare i respingere se recunoa te în mod implicit validitatea conceptului de sine al celeilalte persoane. Infirmarea amenin aceast validitate. O consecin a dezaprob rii continue poate fi sc derea stimei de sine. i bineîn eles c nivelul stimei de sine se reflect în comunicare. Un nivel înalt al stimei de sine duce probabil la un stil de comunicare asertiv, plin de încredere; un nivel sc zut duce la un stil ezitant, pesimist. Dar indiferent cine suntem i cine am dori s fim, juc m sau interpret m sincer un rol. Termenul Ärol´ î i are originea în teatru. Vorbim despre diferite roluri pe care actorii le interpreteaz când dau o reprezenta ie. În tiin ele sociale s-au stabilit analogii ale teatrului cu via a social în general1. Ideea este c petrecem o bun parte a vie ii zilnice jucând teatru, interpretând roluri predeterminate. Ralph Linton, un sociolog american, este printre primii care a popularizat conceptul de rol în tiin ele sociale. El a încercat s dezvolte o serie de concepte care s explice cum este organizat societatea uman . A concluzionat c fiecare societate înglobeaz o varietate de pozi ii. Pentru fiecare pozi ie exist un status, care î i d locul în ordinea ierarhic a societ ii, i un rol, care î i prescrie atitudinile i comportamentele a teptate. Oamenii tiu cum s se comporte datorit acestor roluri. Dac ai ocupa o anumit pozi ie în societate, ai ti cum s te compor i pentru c înseamn bineîn eles c schi a rolurile pentru fiecare pozi ie în acea societate. Aceast abordare a devenit foarte influent , dar apar anumite probleme. Ofer o perspectiv mai degrab Ästatic ´ a societ ii, în condi iile în care tim c societatea se schimb de-a lungul timpului. Rolurile se schimb . Se observ de asemenea c oamenii nu sunt neap rat de acord asupra a ceea ce implic un anumit rol. De exemplu, au avut loc în ultimul timp multe discu ii referitoare la rolul de preot: Ar trebui s se implice în dezbaterile politice? Ar trebui s li se permit femeilor s ocupe acest rol? tii ce rol implic . Aceasta tii i cum, i ce s comunici. A în elege societatea însemna a

1

Erving Goffman este cel mai cunoscut reprezentant al acestei perspective. Vezi, de exemplu: Goffman, E. (1969). The Presentation of Self in Everyday Life. Penguin

75

Exist mai multe modalit i de a trata aceste întreb ri i toate au implica ii pentru comunicare. Nici un rol social nu exist izolat. Orice rol dat este întotdeauna în rela ie cu alte roluri. Cu greu po i fi profesor, dac nu exist elevi sau studen i. De fapt, pentru fiecare rol dat (rolul central) exist un num r de alte roluri care au leg tur cu el. Aceste alte roluri formeaz setul de roluri. Referitor la setul de roluri, cel mai important lucru este faptul c fiecare implic anumite cerin e asupra rolului central. Aceste cerin e poart denumirea de Ärol trimis´. Conflictul de rol apare atunci când exist o discrepan între aceste diferite a tept ri. Putem identifica o varietate de conflicte de rol. Probabil cel mai pu in semnificativ este a a numitul Äconflict între emi torii de rol´. Întorcându-ne la exemplul cu studenta, ea poate realiza c profesorii se a teapt s î i dedice timpul liber studiului; al i studen i se a teapt ca ea s participe deplin la activit ile asocia iei studen e ti. De la al i emi tori de rol ± familie, prieteni ± apar alte presiuni posibil conflictuale, pe care ea trebuie s le reconcilieze. Faptul c indivizi cu acela i rol se comport relativ diferit se explic prin ideile diferite pe care ei le au despre cerin ele rolului. Oric rui rol i se asociaz multiple cerin e i , pentru ca lucrurile s fie i mai complicate, este posibil s existe mai multe tipuri sau niveluri de cerin e. Dahrendorf vorbe te de trei niveluri ale cerin elor asociate cu orice rol dat1: Ceea ce trebuie s fac (must do). Acestea sunt activit ile pe care ocupan ii rolurilor trebuie s le fac . În caz contrar, vor fi în mod cert sanc iona i, probabil legal. Ceea ce ar trebui s fac (should do). Indivizii cu un anumit rol ar trebui s îndeplineasc aceste activit i, dar poten ialul de sanc ionare nu este a a de puternic dac nu reu esc. Ceea ce pot s fac(can do). Aceste activit i nu sunt cerute, dar cel ce î i îndepline te eficient rolul le va include adesea. O alt abordare sus ine c rolurile sociale nu sunt în totalitate predeterminate. Ca s revenim la analogia cu teatrul: în majoritatea pieselor, toate replicile i indica iile de

1

Dahrendorf analizeaz în detaliu aceste distinc ii în: Dahrendorf, R. (1973). Homo Sociologicus. Routledge and Kegan Paul

76

scen sunt de obicei scrise pentru actori. Totu i, regizorii i actorii pot da un alt aspect piesei prin modul în care interpreteaz rolurile. În mod evident, ei tiu s lucreze împreun i planific modul de rela ionare a rolurilor. Cu alte cuvinte, ei trebuie s Aceste procese de interpretare i negociere au loc de negocieze rolurile unul cu cel lalt.

asemenea în via a zilnic . S consider m, de exemplu, un rol problematic ± acela de p rinte. Exist numeroase modalit i în care so ii i so iile pot interpreta rolul respectiv. În afara întreb rii ce trebuie s fac fiecare partener, trebuie s negocieze cum vor face i cine ce va face. Când aceast negociere nu are loc, apar probleme. Aceasta nu înseamn neap rat c fiecare cuplu se va a eza i va discuta cum s interac ioneze, a a cum regizorii i actorii discut piesele. În via a zilnic , negocierea este de obicei o problem de acomodare i schimb ri treptate. O alt implica ie a acestei abord ri este sugestia c orice interac iune social comunicare eficient depinde de m sura în care participan ii adopt complementare. Aceast idee a fost eviden iat în studii recente despre cum fac fa oamenii unor situa ii jenante. Paleta este, evident, viu colorat : pe unii conflictele îi îndârjesc i devin mai puternici, pe a ii îi demobilizeaz . În situa ii delicate unii î i adun energiile, al ii dezerteaz , iar al ii r mân pasivi. Unii ies puternici dintr-o confruntare, al ii se vor izola. Unii cedeaz în fa a nedrept ilor, al ii prefer s pl teasc o jignire. Exist un personaj biblic care se laud c a pl tit cu apte vie i un afront. În sfâr it, în fa a unui afront unii ro esc. Al ii nici m car atât. i roluri

VIII. Diferen e de sex, gen i cultur în comunicare

77

Se întâlnesc ast zi din ce în ce mai pu ine persoane ± mai ales în societ ile declarate civilizate ± care s sus in diferen e esen iale între persoanele de sex feminin i cele de sex masculin i, pe baza lor, s admit discriminarea. Ceea ce nu înseamn c discriminarea a i disp rut în urma declara iilor de egalitate f cute de indivizi sau chiar în urma unor îmbun t iri ale legisla iilor diferitelor ri. Tocmai datorit acestei realit i, în articolele 34, 35, 36, Parlamentul European în ÄRezolu ia din 27 septembrie 2007 privind egalitatea dintre femei i b rba i în Uniunea European - 2007 (2007/2065(INI)´ face urm toarele preciz ri: insist asupra necesit ii de a dezvolta politici în vederea combaterii, de la primele vârste colare, a stereotipurilor legate de sexe în domeniul educa iei, inclusiv prin eliminarea acestora din programele de studiu i din manualele colare, oferind programe de sensibilizare a profesorilor i elevilor i încurajând b ie ii i fetele s adopte modele educa ionale netradi ionale; - invit Comisia s instituie dialogul cu i s încurajeze mass-media, având în vedere rolul plin de influen social al acestora, pentru promovarea egalit ii între femei i b rba i i pentru împiedicarea imaginilor stereotipe despre femei i b rba i; - recomand elaborarea unor m suri de sensibilizare la nivel paneuropean pentru a cre te sensibilizarea la atitudinea Ätoleran -zero´ fa de insultele cu caracter sexist i i în comunicarea prezentarea într-un mod degradant a femeilor în mass-media comercial (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene RO 28.8.2008). Evident, eliminarea discrimin rii dintre sexe nu poate avea loc doar în urma unor m suri, fie acestea chiar punitive, întrucât, procesul discrimin rii are r d cini profunde i cauze dintre cele mai diferite. Una dintre cauze ine chiar de simbolurile pe care le sugereaz sexul feminine sau masculin. John Dewey, autorul unei celebre c r i, Democracy and Education, consider inventarea simbolurilor ca fiind un eveniment extraordinar în istoria uman . Întrucât trat m prea des indivizii i problemele lor a a cum s-a f cut întotdeauna, f r s luam în considerare modificarile impuse de condi iile care se schimb , Alfred Korzybsky (1879 ±1950), fondatorul semanticii generale, a sugerat c o persoan ar trebui s claseze mental termenii s i generali i în felul acesta s reduca tendin a de a face asemenea erori semantice. Când clasam termenii, îi separ m pe baza unor diferen e si, 78

procedând astfel, recunoa tem unicitatea lor. Ceea poate însemna c atunci când ne referim la b rba i sau la femei trebuie s avem în vedere specificitatea sexului, a genului, dar i individualitatea persoanei.1 Acesta este unul din scopurile mi c rilor feministe - o încercare de a ie i dintr-o categorie, de a scoate etichetele care, în mod tradi ional, au fost ata ate rolului femeii în societate. Alte organiza ii fondate, reprezint încerc ri specifice de a sparge tiparele în care persoanele au fost plasate. Grupurile militantelor feministe protesteaz impotriva faptului c femeile nu au fost niciodat categorizate ca indivizi, ci au fost v zute doar ca parteneri t cu i ai b rba ilor, un fel de r u necesar, cu rolul principal de a asigura urma i b rba ilor. Geert Hofstede a descoperit c rolul social al femeii variaz mai pu in de la o cultur la alta comparativ cu rolul social al b rbatului. El a etichetat culturile masculine ca fiind cele în care se insist pe o distinc ie extem de clar între ceea ce se a tept de la un b rbat i ceea ce se a teapt de la o femeie. Culturile care valorizeazã tr s turile masculine pun accent pe tr s turi precum hot râre, spirit de competi ie, atingerea succesului material etc. Cele caracterizate ca fiind culturi feminine sunt cele care permit ca rolurile sociale sã fie interschimbabile între cele douã sexe. Culturile care valorizeazã tr s turile feminine pun accent pe calitatea vie ii, pe rela ii interpersonale i denot preocupare pentru persoanele aflate în dificultate.2 A adar, pân de curând am fost înv a i c b rba ii sunt de gen masculin, iar femeile de gen feminin, primii sunt puternici, c ci tocmai de aceea sunt b rba i, iar femeile sunt mai slabe, nu se pot bate i deci trebuie ocrotite. Începuturile acestei viziuni coboar pân în epoca tribal , când, cum a observat sociologul Petre Andrei, Ätribul are diferite trebuin e, care sunt satisf cute de indivizi diferi i dup aptitudinile lor. Primul pas spre diferen iere i spre eterogenizare a fost recunoa terea autorit ii unui ef i apoi diferen a de ocupa ie a sexelor.´ Astfel, hoarda, prima form de comunitate social , este o mas de oameni condus de motive i instincte materiale, oarecum organice, anume de foame i trebuin
1 2

sexual .3 Nu este o viziune specific doar culturii noastre tradi ionale.

Manhood of Humanity: The Science and Art of Human Engineering, [1921], 2004. Fred J. Jandt, An Introduction to Intercultural Communication, 4th edition, Thousands Oaks, Sage Publications, 2004, p. 195. 3 PetreAndrei, op.cit., 1997, p. 80.

79

În vechea Chin , Yin i Yang nu se puteau concepe decât prin opozi ia sexelor. B rba ii i femeile erau considera i ca dou corpora ii opuse, având o sumedenie de interdic ii i bariere sexuale. Dup modelul acestei opozi ii a sexelor s-a f cut i reparti ia temporal a activit ilor omene ti. Yin i Yang au fost concepute nu ca o dualitate a Existen ei i a Non-existen ei, a binelui i a r ului, ci ca o opozi ie relativ reprezentate de chinezi dup modelul diviziunii sexelor.1 Când savan ii i cercet torii folosesc ast zi cuvintele sex i gen, fac referire la concepte diferite. Cuvântul sex este folosit mai mult pentru a eviden ia tr s turile biologice care diferen iaz b rba ii de femei. Cuvântul gen este folosit mai des pentru a face referire la comportamentele i atitudinile înv ate, asociate cuvintelor feminin i masculin. Tr s turile ce sunt considerate feminine sunt atribuite afec iunii, compasiunii, emotivit ii. Caracteristicile ce sunt considerate masculine sunt atribute tipice ca puterea, insisten a, competivitatea i ambi ia. Aceste diferen e sunt consecvente culturii ce împarte familia, munca i rolurile fiec rui sex în interac iunea social . Sexismul este termenul de limitare al femeii la rolul femeii tradi ionale i a b rbatului la rolul b rbatului tradi ional. Statutul copiilor, femeilor i familiilor în diverse cultura acelei ri.2 Genul, a adar, nu înseamn acela i lucru cu sexul biologic. Aceast distinc ie este important pentru a în elege cum Äviziunile noastre asupra sexului biologic influen eaz identit ile genului.´3. Giddens consider c exist dou teorii referitoare la identitatea i sexualitatea genului, cea a lui Sigmund Freud fiind cea mai influent i cea mai des discutat , acceptat sau comb tut . Freud a teoretizat c diferen ierile pornesc din prima copil rie i se accentueaz în coal în urma grupurilor formate de membrii de acela i sex. Nancy Julia Chodorow, un sociolog feminist, descrie masculinitatea i feminitatea ca pe o pierdere, în sensul c b ie ii i fetele se despart diferit de mame, b ie ii respingând radical apropierea de mam i dedicându-se realiz rilor personale. La rândul lor, fetele desp r indu-se de mame, continu s - i dezvolte rela iile transferându- i ata amentul fa
1 2

i de natur ritmic între

dou grupe rivale i solidare. În acela i timp for ele ultime ale naturii au fost imaginate i

ri, ne spune foarte mult depre

Idem, p. 129. Fred J. Jandt, An Introduction to Intercultural Communication, 4th edition, Thousands Oaks, Sage Publications, 2004, p. 253 3 Judith N. Martin, Thomas K. Nakayama, op. cit. p. 24

80

de viitorul so i fa

de copii. Originile acestei op iuni coboar pân în vremurile mitice,

Cartea Genezei considerând firesc, imediat dup actul Crea iei c omul (b rbatul!) va l sa pe tat l s u i pe mama sa i se va alipi de (femeia) so ia lui. Elisabeth Cashdan, profesoar afirmând c s o ajute. Indiferent de ce credem despre b rba i sau femei, cert este faptul c diferen ierile sunt influen ate puternic de no iunile culturale. Realitatea arat c anumite activit i sunt considerate mai ales masculine, sau mult ales feminine. Ni se pare normal ca femeile s fie educatoare, înv toare sau medic i ie it din comun s fie marinar, pilot, inginer constructor (ca s nu mai vorbesc de tractorist, miner, hamal!). Astfel, fie c oamenii pescuiesc, es, se lupt sau citesc poezii, aceste activit i sunt v zute diferit în raport cu opinia celor din jur, opinie care, la rândul ei, depinde de experien ele anterioare ale celui care le observ . În acela i fel, programele pe care oamenii le urm resc la televizor serialele, meciurile de box, programele de tiri - afecteaz modul în care socializ m unii cu al ii, toate acestea contribuind la dezvoltarea contextelor genurilor.1. La rândul ei, cultura fiind într-o continu transformare, se schimb care ne raport m fa ca b rba ii s g teasc i felul în de genul masculin sau de cel feminin. De exemplu, acum o sau s îngrijeasc de copii, în timp ce mama se afla la lucru, iar la University of Utah, este i mai categoric pentru o femeie acumularea de resurse pentru copiii s i este foarte

important , de aceea va încerca s atrag b rba i boga i i cu pozi ie bun social , dispu i

jum tate de secol, s zicem, în societatea româneasc era Äanormal´ (sau cel pu in ciudat) acum chiar legisla ia ofer posibilit i ca ei s întrerup serviciul i s preia ocupa ii considerate cândva specif feminine. Ceva mai mult: diferen ele de gen duc chiar la diferen e de percep ie a frumuse ii. De la tipul femeii din antichitatea greac , cu sâni boga i i abdomen puternic s-a trecut, în zilele noastre, la model femeii sub iri, înalt i cu bra e lipsite de mu culatur , ceea ce înseamn c no iunile noastre de masculinitate i feminitate se schimb încontinuu, conduse de interese comerciale i alte for e culturale. Astfel a ap rut i o larg pia de desfacere a cosmeticelor pentru b rba i, de i, spre deosebire de femei, majoritatea b rba ilor nu vor s vorbeasc despre machiaj, nu vor s fie v zu i în public
1

Judith N. Martin, Foster Family Care : Theory and Practice, 2000.

81

cump rând produse cosmetice i nici nu recunosc c

tiu cum se folosesc acestea. Iar

dac î i vopsesc p rul fac eforturi s ascund schimbarea. A vrea s ar i altfel nu este doar r spuns la nevoia de înnoire. Concep ia i opiniile oamenilor asupra genului nu se refer doar la ceea ce cred ei c sunt, ci sugereaz i ce ar dori ei s fie pentru al ii. Fiecare înva din propriul mediu cultural, chiar f r s i propun , ce înseamn masculinitatea i feminitatea. Primele lec ii le primim, oricare dintre noi, în familie i în grupurile de adolescen i în care ne dezvolt m, apoi, prin intermediul mass-mediei i al lecturii lu m act de alte observa ii i interpret ri. Probabi c f r influen a mass-mediei prea pu ini dintre b rba i ar fi considerat c o femeie frumoas trebuie s aib buzele mari i c rnoase. i poate nici femeile nu i-ar fi pus problema... i totu i, chiar i femei care nu aveau buzele foarte sub iri au acceptat, probabil sub influen a filmelor americane, s - i implanteze alte gr simi din corp în buze. Iar la nevoie, chiar produse chimicale. Judith N. Martin i Thomas K. Nakayama sunt de p rere c dinamica genului reflect o strâns conexiune cu cultura, moda fiind la fel de important prin influen a pe care o exercit la nivel global. Concluzia la care ajung cei doi cercet tori este c genul si sexul nu sunt sinonime. Sexul este biologic, în timp ce genul este social construit. Sexul este stabilit de genetic i biologie, în timp ce genul este produs i reprodus de societate. i de Cu excep ia opera iei, sexul este permanent, în timp ce genul variaz peste timp i peste culturi. ÄSexul este o proprietate individual , în timp ce genul este o calitate social celelalte genuri. Societ ile creaz în elesuri de gen care comunic printr-o abunden rela ional care câ tig în eles din preponderen a intereselor sociale i contrastul cu structuri culturale i practici; în schimb, indivizii devin genuri încorporând prescrip ii sociale în identitatea personal .1 Mai exact: un b rbat poate s r mân b rbat întreg, având în comportament tr s turile sensibilit ii feminine... B rbat sau femeie, fiecare reac ioneaz la stimuli exteriori. Un francez când î i vorbeste, constat Edward Hall, nu te scap din ochi. Pe str zile din Paris, el î i poate

1

Martin, Judith N., Thomas K. Nakayama, Intercultural Communication in Contexts, Blackwell Publishing Ltd, 2008.

82

îng dui s priveasc foarte atent femeile. Americancele, întorcându-se în ara lor dup ce au stat o perioad în Fran a, i-au m rturisit autorului, c trec deseori printr-o perioad de privare senzorial . Câteva au spus c se obi nuiser pe parcursul ederii lor în Fran a s fie privite, iar obiceiul americanilor de a nu le privi le determin s se simt ca i cum nu ar exista! Ceva mai mult, ma inile fran uze ti sunt create ca r spuns la nevoile francezilor de a putea privi femeile. A adar, automobilul devine, al turi de limb , o expresie a culturii i astfel î i are caracteristicile în biotopul cultural.1 Comportamentele diferite dintre b rba i i femei sunt rezultatul unor culturi de gen diferite. R d cinile comportamentului diferit î i trag seva din copil rie: b ie ii i fetele se joac de obicei în grupuri de acela i sex. În func ie de cultur , aceste grupuri vor aborda diferite forme de organizare social . Fetele vor coopera i vor împ r i puterea. Ele se în eleg dinainte cine va fi mama i cine va fi fiica, cine va g ti i cine va aranja masa. În schimb, grupul b ie ilor este organizat pe ierarhii în care problemele legate de status i identitate sunt mult mai pregnante. Ei stabilesc cine este eful, cine va avea rolul de portar, dac se organizeaz un meci de fotbal, cine va juca în ap rare i cine la centrul terenului. S-a observat c odat întip rite, aceste diferen e vor fi purtate i la maturitate, atunci când b rba ii vor fi mai înclina i s argumenteze i s concureze pentru un statut, în timp ce femeile se axeaz mai mult pe cooperarea cu cei din jur. Hartley consider c a a-zisa teorie a celor dou culturi sugereaz faptul c b rba ii i femeile abordeaz dou stiluri diferite de comunicare i care reflect diferitele lor obiective i strategii. Conform acestei abord ri, solu ia sau remediul proastei în elegeri a genului ar putea fi în elegerea i acceptarea reciproc a semnifica iilor genului. 2 În acela i timp construc iile sociale simbolice de gen stabilesc coduri de conducere, gând i comunicare care creaz diferite culturi de gen. Aspectul crucial al acestei diferen e în ceea ce prive te felul în care se comunica depinde de ³felul de a fi´. Pentru b rba i sensul de ³sine´ este definit astfel prin intremediul abilit ii lor de a ob ine rezultate. B rbatul are obiective precise i le urm re te cu grij , stabilind strategii. Pentru femei sensul de ³sine´ este definit diferit: prin intermediul setimentelor i calit iilor lor de a interac iona. Femeia este dispus s apeleje la sentimente i mai pu in la logic , i nu

1 2

Edward Hall, Beyond Culture.Garden City, New York: Anchor Press/Doubleday, 1976. Peter Hartley, op. cit., p.199.

83

de pu ine ori întristarea sau lacrimile devin armele ei cele mai puternice. John Gray argumenteaz c b rba ii i femeile se comport diferit datorit diferen ei fundamentale de identitate personal .1 De exemplu, atunci când un b rbat sup rat se afl într-o situa ie stresant , acesta va întrerupe o conversa ie i se va închide în sine, se va retrage în singuratate i va încerca s rezolve problemele de unul singur. Într-o situa ie asem n toare, femeiile vor c uta compania prietenilor i vor discuta deschis despre problemele i sentimentele lor.2 Un exemplu extrem care diferen iaz poate fi urm torul: un b rbat dac are o suspiciune în leg tur cu partenera lui se interiorizeaz , în timp ce femeia, într-o situa ie similar , telefoneaz lamenteaz . Identitatea genului este demonstrat comun . Dac i de stilul comunic rii. Comunicarea între diferitele culturi depinde de capacitatea diferitelor culturi de a dezvolta o în elegere experien a unui individ ± b rbat sau femeie - este rela ionat doar la i feminin . propria lui (ei) cultur , atunci comunicarea este imposibil .3 Cultur diferit înseamn aici mai ales cultura masculin de sine i pe cealalt Perspectiva psiho-social accentueaz faptul c identitatea este creat pe de-o parte parte în rela ie cu membrii unui grup. Conform cu aceast perspectiv , sinele este compus din identit i multiple, i aceste no iuni ale identit ii sunt limitele culturii. Cum putem, atunci, s în elegem cine suntem? Aceasta depinde foarte mult de structura noastr cultural . Dup psihologii apuseni, identit ile noastre sunt create de sine, formate prin intermediul conflictelor i crizelor identit ii, prin intermediul difuziei i al confuziei. Ocazional, se poate s avem nevoie de un moratoriu, o pauz , în timpul procesului. Identit ile noastre nu sunt create printr-un singur efort, proces disciplinat, ci sub imboldul anumitor evenimente ce aduc p trundere psihologic în care ne afl m i perioadele lungi ce intervin de-a lungul a ceea ce poate nu gândim prea mult despre noi sau despre identit ile noastre.4 Comunicarea femeilor difer de stilul comunic rii b rba ilor, ceea ce duce adesea la neîn elegeri i conflicte. De exemplu, unele femei r spund cu nervozitate dac primesc
John Gray, After Social Democracy: Politics, Capitalism and the Common Life, 1996. Peter Hartley, ed. cit., p. 79. 3 Ibidem. 4 Judith Martin, Thomas Nakayama, Intercultural Communication in Contexts, McGraw-Hill Companies, Inc, 3rd Edition, New York, 2004, p. 84.
2 1

unei prietene

i cere sfaturi. Sau se

84

o invita ie care nu le este pe plac, în timp ce b rba ii, într-o situa ie similar , prefer s tac sau doar s r spund negativ. În alt situa ie, femeile pot interpreta t cerea b rba ilor ca pe o nep sare, în timp ce b rba ii interpreteaz adesea t cerea femeilor ca pe o acceptare sau ca pe o promisiune, cel pu in ca pe o amânare. O alt diferen devine vizibil în relatarea unei întâmpl ri. S-a observat c b rba ii tind s fie mai lineari în relat ri, de obicei precizeaz timpul i locul unei ac iuni; femeile tind s dea mai multe detalii i s ofere mai multe informa ii decât este necesar, pe care b rba ii le consider o abatere de la subiect. Femeile observ îmbr c minte, culorile. Au intui ii i nu agreeaz certitudinile.1 B rba ii i femeile deseori interpreteaz gre it discu iile despre rela ii. Este posibil ca femeile s exprime mai mult interes în procesele interrela ionale i s se simt mai bine doar discutându-le. B rba ilor c rora le place s rezolve probleme este probabil s nu le plac s discute ceva referitor la o problem care nu are neap rat nevoie de rezolvare. B rba ii prefer s încheie o discu ie dificil spunând Ävorbim alt dat ´, iar femeile insist : ´vorbim acum, de ce alt dat ?´. B rbatul vrea s amâne deciziile dintre parteneri, femeile vor s tie când se vor c s tori, b rba ii apeleaz frecvent la pronumele personal eu, femeile se simt bine cu pluralul noi. Important este c , de i identitatea social nu este la fel de prompt de cum pare, chiar spunând c identitatea genului, înc influen eaz percep iile noastre de comunicare cu al ii. Rasa, clasa, i uneori chiar i identitatea genului se leag una cu cealalt . De exemplu, statistic vorbind, n scându-te africano-american, s rac, i ansele de sporire feminin sunt acelea de a r mâne în s r cie. Germanii, englezii, americanii i francezii împ rt esc împreun segmente semnificative din cultura fiec ruia, dar în multe privin e, culturile lor se ciocnesc. In consecin , în elegerile care apar sunt, dintre toate, cele mai grave, iar diferen ele ulturale necon tientizate sunt, de obicei, înregistrate cu lips de atitudine, vulgaritate i lips de interes.2 Vom descrie, urmându-l, ce a observat el la germani. Mul i dintre cei din Germania i germanii elve ieni ajung deseori s comenteze folosirea de c tre americani a timpului i a spa iului. Atât nem ii, cât si germanii elve ieni au f cut observa ii majore cu privire la modul invariabil în care americanii î i gestioneaz timpul, precum i la cât sunt
DeborahTannen, You just don't understand: Women and men in conversation, New York: William Morrow. 2 Edward Hall, The Hidden Dimension, New York, Editura Doubleday & Co., 1966.
1

85

de maniaci când vine vorba de planuri. Ei, de asemenea, observ ca americanii nu î i pastreaz deloc timp pentru ei insisi. Cum nici germanii i nici elve ienii (mai ales, germanii elve ieni), nu pot fi lua i la întâmplare când vine vorba despre timp, Hall a scos în eviden p rerea lor cu privire la gestionarea timpului de c tre americani. Vor spune c europenii î i planific mai pu ine evenimente decât americanii într-o anumit perioad de timp i c primii se simt mai pu in presa i de timp decât ultimii. Cu siguran , europenii aloca mai mult timp activit ilor ce implic rela iile umane. Mul i dintre subiec ii europeni au observat c în Europa rela iile umane sunt cele importante, în timp ce în Statele Unite, planific rile au prioritate. Astfel, câ iva dintre subiec i au conectat gestionarea timpului cu atitudinile referitoare la spa iu, pe care americanii îl neglijeaz într-un mod incredibil. Dup standardele euopene, americanii risipesc spa iul i rar îl folosesc pentru nevoile publice. De fapt, se pare c americanii consider ca oamenii nu au nicio trebuin asociat cu ideea de ³spa iu´. Supraestimand ideea de ³planificare´, americanii tind s subaprecieze nevoile individuale cu referire la spa iu. Ar fi bine de men ionat aici c nu to i europenii îi percep a a. Mul i dintre ei consider c în Statele Unite se simt constrân i de timp i se plâng adeseori c ora elor americane le lipse te varietatea. Totu i, având în vedere aceste observa ii f cute de europeni, s-ar crede c nem ii s-ar ar ta mai deranja i decât americanii când vine vorba de înc lc rile moravurilor ce in de spa iu.1 Evident, i francezii sunt altfel, a a cum îi cerceteaz Hall. Francezii care locuiesc în sudul i estul Parisului apar in în general acelui complex de culturi care m rginesc Mediterana. Membrii acestui grup se apropie între ei mai mult decât cei din nordul Europei, englezii i americanii. Folosirea în stil ³mediteranean´ a spa iului se oglinde te în trenurile aglomerate, autobuze, terasele de pe trotuar i în casele oamenilor. Excep iile se reg sesc, desigur, în castelele i vilele celor boga i. Francezii se evidentiaz nu numai prin modul în care m nanc , se distreaz , vorbesc, scriu, se strâng laolalt în cafenele, dar chiar i în modul în care î i realizeaza h r ile. Aceste h r i sunt extraordinar de bine gândite i la fel de bine desenate încât c latorul poate s g seasc cele mai detaliate informa ii. Cineva care a folosit asemenea h r i poate spune c francezii se gândesc la
1

Hall, Edward, The Hidden Dimension, New York, Editura Doubleday & Co., 1966, cap. XI.

86

toate când le concep. Ele î i arat pe unde te po i plimba, bucura de o priveli te, unde po i întâlni peisaje pitore ti sau locuri în care s te relaxezi, s te odihne ti i chiar s iei o mas bun . O posibil explica ie de ce francezilor le place s stea afar , în aer liber, este reg sit mai degrab în condi iile aglomerate în care locuiesc mul i dintre ei, crede Hall. Francezii, observ el, se distreaz la restaurante i cafenele. Casa este pentru întâlnirea cu familia, iar exteriorul pentru recreere i socializare. Cu toate acestea, toate casele pe care le-am vizitat i toate cuno tin ele mele cu referire la acestea indic faptul c sunt deseori destul de aglomerate. Clasa muncitoare i mica burghezie sunt în mod particular aglomerate, ceea ce înseamn c francezii sunt destul de compacta i, acest lucru derivând din amplasarea birourilor, caselor, oraselor i satelor lor. Mai departe, când un francez î i vorbeste, nu te scap din ochi. Pe strazile din Paris, el îsi poate îng dui s priveasc foarte atent femeile. Americancele, întorcându-se în ara lor dup ce au stat o perioad în Franta, trec deseori printr-o perioad de privare senzorial . Câteva au spus autorului c se obi nuiser pe parcursul ederii lor în Franta s fie privite, iar obiceiul americanilor de a nu le privi le determin s se simt ca i cum nu ar exista! In plus, ma inile frantuze ti sunt create ca raspuns la nevoile francezilor. Marimea lor mic este atribuit unui anumit standard de trai i costurilor mai mari ale materialelor. Automobilul este alaturi de limb o expresie a culturii i astfel, î i are caracteristicile în biotopul cultural. Schimb rile cu referire la automobile vor reflecta i sunt reflectate în oricare tip de schimb ri. Circularea de-a lungul bulevardului Champs-Elysées i în jurul Arcului de Triumf reprezint traversarea rutei dintre New Jersey Turnpike i Indianapolis Speedway într-o dupa-amiaz de duminic insorit . Cu ma inile americane, ce implic dimensiuni mari, acest lucru ar însemna o sinucidere în mas . Chiar i cele compacte americane, deplasându-se prin traficul parizian, ar arata ca niste rechini printre plevu ti. In Statele Unite, ar ar ta normal pentru c toate celelalte ma ini sunt similare acesteia. In plus, dac cineva ar analiza stilul automobilelor frantuzesti, ar observa un accent mai mare pus pe individualitate în comparatie cu ma inile americane. Po i analiza un Peogeot, un Citroen sau un Renault. I-ar lua ani intregi industriei automobilelor americane s poat schimba în acest sens stilul de concepere auto, conchide Hall, iar nioi ad ug m c a fost 87

suficient s apar criza financiar a anilor 2000 i industria american a trebuit s treac la consum mic i multe m rci i modele grandioase au disp rut de pe pia , diferen a între clasele sociale nemaif cându-se dup capacitatea cilindric . Dar, desigur, rasa i clasa nu sunt sinonime. Ele nu pot fi privite nici împreun nici individual ca având un specific definitoriu. Dar în interiorul clasei sociale, în specificul genului se g sesc componente comune, care diferen iaz stilul comunic rii. George Keith i John Shuttleworth sunt de p rere c femeile vorbesc mai mult decât b rba ii, vorbesc chiar prea mult, sunt mult mai politicoase, sunt ezitante, se plâng i cic lesc, pun mai multe întreb ri, se sus in unele pe altele, sunt mult mai cooperante. B rba ii înjur mai mult, nu vorbesc despre emo ii, vorbesc mai mult despre sport, vorbesc despre femei i ma ini în acela i fel, se insult reciproc frecvent, sunt competitivi în conversa ie, domin conversa ia, vorbesc cu mai mult autoritate, dau mai multe comenzi, întrerup conversa ia mai des.1 În acela i timp, femeile sunt la fel de libere, dac nu cumva chiar mai mult, atunci când sunt convinse c le aude cineva. Sau... la telefon, unde vorbesc la fel de picant ca b rba ii. Intervin îns i aici diferen ele de clas i de educa ie. Femeile din clasele de jos înjur la fel ca b rba ii i fac asemeni trimiteri la sex, folosind injurii de parc nu ar ti c sexul lor nu este... masculin. Robin Lakoff, în 1975 a publicat o cercetare asupra limbajului femeilor: Language and Woman's Place. Într-un articol, Woman's language, ea a consemnat o serie de expresii de baz care ar defini limbajul femeilor. Printre acestea: Îngr direa: folosirea sintagmelor ³cam a a´, ³un fel de´, ³se pare c ´, etc Folosirea formulelor politicoase: ³V deranjeaz dac ³ dac nu te deranjeaz ´ Vorbirea cu sublinirea de intona ie pentru cuvintele: deci, foarte, chiar.. Folosirea adjectivelor: divin, dr gu , adorabil, etc. Folosirea hipercorect a gramaticii i pronun ie, al turi de enun area clar . Folosirea cit rilor directe: b rba ii cel mai adesea parafrazeaz . Folosirea unui lexicon special: femeile folosesc mai multe cuvinte pentru obiectele culorate, iar b rba ii pentru activit ile sportive. ´, ³A aprecia dac ´,

1

George Keith i John Shuttleworth, Living Language, p. 222.

88

Folosirea intona iei pentru întreb ri în discursuri declarative: femeile fac declara ii prin ridicarea vocii la sfâr itul declara iei dorind s exprime incertitudinea. Folosirea imperativelor: de ce, cum, unde, care, ce, (De ce nu deshizi u a?) Vorbire mai pu in fluent . Folosirea accentuat a calific rilor: de exemplu, ³Eu cred c Se scuz mai adesea: de exemplu, ³Îmi pare r u, dar eu cred c oprim c ldura?´ Folosesc comenzi i cereri directe: de exemplu, ³Vai, este cam rece aici, nu?´ ± o cerere clar s se dea drumul la c ldur sau s se închid geamul. Folosesc mai multe cuvinte înt ritoare: în special atât i foarte (de exemplu, ³Sunt atât de fericit c ai venit!´). Lipsa umorului: femeile nu spun de obicei cu succes glume i adesea nu în eleg gluma.1 La acestea putem ad uga observa ii specifice spa iului cultural românesc: - Femeile simt nevoia s se fac deosebire între statutul de doamn bun dreptate, formula adresat femeilor ³Ce spui, f ? - Când este vorba despre defectele p rin ilor, abund trimiterile la soacr socru. - Înjur turile trimit de regul la organul sexului feminine. - Pare firesc ca b rbatul s nu fi fost virgin la c s torie, dar cresc preten iile când este vorba de sexul feminine. - B rbatul adulterin are câteva denumiri, în timp ce femeia, în situa ie similar , are excesiv de multe denumiri. - Femeia blond este ironizat , dar aceea i culoare la b rbat nu înseamn aproape nimic. - Adjectivul gospodin este peiorativ pentru o femeie, dar este onorabil varianta gospodar pentru b rbat. i nu la i domni oar . - De regul , pe b rba i nu-i deranjeaz expresia ³ Ce spui, m ?´, dar sup r , pe ´ ´

Folosirea construc ilor modale: cum ar fi poate, ar trebui, trebuie, ³N-ar trebui s

1

Apud Peter Hartley, op. Cit. P. 43.

89

- Dac nou-n scutul este b iat totul este în regul , dac este fat , se adaug o apreciere gen: sunt bune i fetele, s n toase s fie. - B rba ii pot fuma pe strad , femeilor ³nu le st frumos.´ - Când nu convin argumentele femeilor, pare normal s fie trimise la crati . - Femeile nu vorbesc, ele dau din gur sau din clean . Nici proverbele românilor nu sunt mai îng duitoare cu femeile: - Fusta femeii, fa a dracului. - Femeia e scula dracului - Femeia frumoas este pagub la cas . - Femeia neb tut e ca moara neferecat . - Femeia numai dup urs nu se duce. - Femeia judec pe dracu i-l scoate dator. A face complimente este un ritual obi nuit, mai ales în rândul femeilor. Lingvista Janet Holmes a descoperit c femeile fac mai multe complimente decât b rba ii.1 B rba ii îns , de i doresc s fie apecia i, evit s pun întreb ri de genul ÄCe p rere ai de prezentarea mea?´ sau Ä i-a pl cut articolul pe care l-am scris?´, din teama de a nu declan a o critic nedorit sau s nu li se pun i lor întreb ri similare. i în aceast situa ie, o explica ie s-ar putea g si în felul în care i-au petrecut tinere ea i adolescen a. În grupurile în care cresc, b ie ii abia a teapt prilejul de a jigni pe cineva i de a fi într-o pozi ie de superioritate. Dimpotriv , unul din ritualurile pe care le înva fetele este s adopte o pozi ie de inferioritate, presupunând îns c ceilal i vor fi Aceste stiluri conversa ionale caracteristice b rba ilor i femeilor sunt în con tien i de natura ritualic a acestei umiliri i nu vor mearge pân la cap t. dezavantajul femeilor la locul de munc . Dac o persoan încearc s reduc diferen ele i s men in iluzia unei egalit i, în timp ce alta încearc s - i men in pozi ia de superioritate, cea din urma va reu i. În acela i timp e posibil ca persoanele care nu fac nici un efort s se afle într-o pozi ie de inferioritate s ajung într-o astfel de situa ie. Pentru c femeile accept rolul de persoan care are nevoie de sfaturi, b rba ii tind s cread c femeile, atunci când îi întreab ceva, ele cer de fapt un sfat sau un ajutor.

1

Janet Holmes, Anthropolocial Linguistics, vol. 28/1986.

90

A- i cere scuze, a tempera criticile cu pu in laud

i a- i face complimente sunt

doar câteva ritualuri ale femeilor. B rba ii îns evit aprecierile reciproce referitoare la inut , îmbr c minte sau vârsta pe care o arat . Ei se pot contrazice în problemele de serviciu f r a desface rela iile de prietenie dintre ei. Antropologul Phillip Whitten nume te acest comportament opozi ia ritual . Mul i americani, consider el, v d aceste discu ii ca pe ni te lupte ritualice ± adic un fel de cunoa tere prin intermediul i definitiv i a teapt s contradic iilor verbale. Ei î i prezint ideile într-o form sigur

vad dac vor fi comb tute. Pentru ei, a fi nevoit s - i aperi o idee constituie un prilej de a- i testa valoarea. Tot din acela i motiv, b rba ii se joac de-a avocatul diavolului, atacând ideile colegilor, încercând s le g seasc punctele slabe, testându- i în acela i timp propriile idei. Acest stil d rezultate bune dac este în eles de to i cei din jur, dar cei care nu sunt obi nui i cu el nu observ caracterul ritualic i pot considera aceste observa ii ca un atac direct i le este greu s dea randament într-un astfel de mediu pe care-l consider conflictual. Din aceas motiv, pot deveni chiar agresivi când î i expun ideile pentru a se ap ra împotriva unor posibile atacuri. Contradic ia verbal variaz în func ie de gradul de cultur al organiza iilor, dar forme ale acestui comportament se g sesc în majoritatea grupurilor. Cine nu se simte în largul lui cu acest stil lingvistic ± multe femei dar i destui b rba i ± risc s par nesiguri de propriile idei.1 Cu toate acestea, pe lâng diferen ele de gen i sex, în comunicare mai apar i diferen e de la o civiliza ie la alta ÄSunt diferite reguli asociate cu aceea i rela ie i aceasta poate avea diferen e majore în ce i cum comunic participan ii. Ca s ilustreze influen a mediului, M. Argyle (1981) a ajuns la urm toarea concluzie dup ce a studiat mai multe diferen e între britanici, chinezi, italieni i japonezi: Äse pare c noi punem mare accent pe exprimarea emo iilor, exprimarea opiniilor cu privire la subiecte intime i afec iune, în compara ie cu chinezii sau japonezii. Rela iile apropiate de familie, de prietenie sunt v zute ca surse de suport. Noi cerem ajutor material, împ rt im problemele personale i sentimentale i cerem sfaturi´.2 În organiza ii, autoritatea formal

1 2

Whitten, op. Cit., p.176 M. Argyle, ³ The nature of social skill´, In M. Argyle (Ed.), Social skills and health. Methuen, 1991, pp.l-30.

91

vine din pozi ia pe care o ocup o persoan , indiferent de sexul ei.1 Dar autoritatea propriu-zis practic se negociat zilnic.2 De asemenea, s-a constatat c randamentul managerilor depinde în mare parte de priceperea de care dau dovad în a- i negocia autoritatea i de modul în care ceilal i le sus in sau le submineaz eforturile. Felul în care statutul este reflectat în stilurile lingvistice joac un rol foarte subtil în crearea de lideri. Cu mult timp în urma, studiile au confirmat c pu ine cuvinte au doar un singur sens, de aceea apar dificult i deoarece presupunem c persoana cu care încerc m s comunic m este de acord cu noi asupra sensului termenilor pe care îi folosim. Amândou dintre aceste presupuneri sunt bazate pe convingerea ca undeva exist un depozit în care fiecare cuvânt i sensurile sale sunt adapostite. Conceptul unui asemenea depozit este corect dar universalitatea sa nu este! Daca ar fi a a, nu ar exista neîn elegeri asupra sensurilor. Dar cuvintele au un sens ³obiectiv´ doar în dic ionare, singurul loc în care sunt rupte de context i nu intereseaz cine la va scrie mai apoi ice înc rc tur le va da. În realitate, fiecare dintre noi este propriul depozitar de sensuri i extragem în elesurile cuvintelor din noi în ine, în raport cu inteligen a, sentimentele i împrejur rile create de via a cotidian . Atât emitatorul cât i receptorul fac acest lucru în mod constant iar succesul interac iunii depinde de similaritatea con inuturilor depozitelor. Aceste con inuturi sunt determinate de acei factori care modeleaz tuturor, de voin educa ia implicit a indivizilor, rasa, afilierea politica, ocupa ia i experien a profesional etc. i, deasupra i de inten ii. Acestea la rândul lor sunt urmarea unor prejudec i. În toate companiile în care Phillip Whitten a f cut cercet ri, b rba ii i-au spus adesea c femeile nu erau promovate, pentru un motiv foarte simplu: nu f ceau fa . În realitate, lipsa promov rii femeilor nu avea leg tur cu aptitudinile i capacit ile lor, ci cu faptul c nu f ceau eforturi s fie remarcate, ceea ce b rba ii f ceau cu prisosin . Acest fapt era vizibil chiar i în afara spa iului de lucru: b rba ii, tineri sau vârstnici, st teau de vorb cu efii lor, în timp ce femeile vorbeau doar între ele.3 Ceva mai mult: b rba ii i femeile vorbesc despre realiz rile lor în feluri diferite, influen a i de mediile diferite în care au crescut - b rba ii sunt bine v zu i dac î i etaleaz realiz rile, iar fetele

Peter Hartley, Interpersonal comunication, New York, Routledge, 1995, p. 28. Idem, p. 97. 3 Phillip Whitten, Anthropology: Contemporary Perspectives, Publisher: Allyn and Bacon, 2001, p.173.
2

1

92

dac

i le ascund. Stilurile lingvistice specifice b rba ilor îi avantajeaz când vine vorba Un alt element lingvistic care variaz în func ie de statutul i importan a persoanei

de negocierea autorit ii.1 îl reprezint vorbitul pe ocolite ± tendin a de a spune lucrurile mai subtil. Aceast pornire difer de la o cultur la alta i poate duce la neîn elegeri, dac vorbitorii îl în eleg i îl folosesc diferit. Se spune c americancele sunt mai subtile decât americanii dar, de fapt, to i sunt la fel de subtili în anumite situa ii ± doar c nu se manifest la fel. L sând deoparte diferen ele culturale, etnice, religioase i individuale ± femeile sunt subtile mai ales când sunt nevoite s dea ordine, ceea ce e foarte normal, având în vedere c femeilor nu le place s fac pe efele, iar b rba ii devin subtili când e vorba s - i admit gre elile sau sl biciunile, ceea ce este, din nou, foarte normal, din moment ce b rba ii nu-i stimeaz pe cei afla i într-o pozi ie de inferioritate.. În general femeile particip activ la discu iile în grupuri de femei, dar se fac foarte rar auzite la întrunirile unde particip un num r mare de b rba i. Pe de alt parte, sunt i femei care adopt acest stil mai r spândit în rândul b rba ilor, dar acestea risc s fie considerate prea agresive. Astfel stând lucrurile, se impune ca în grupuri i în organiza ii, cunoscând aceste diferen e de comunicare, s se ia în calcul faptul c nu cel care este mai puternic, mai vorb re i mai capabil s între in rela ii cu eful este, în mod obligatoriu, i cel mai competitiv. Diferen ele de sex nu pot fi contestate. Ele sunt rezultatul natural al na terii, în urma c reia fiecare este b iat sau fat . Familia este prima care cultiv i ajut dezvoltarea copiii i acestor diferen e de sex. Apoi, primele grupuri în care interac ioneaz

adolescen ii contribuie în mod esen ial la înt rirea diferen elor i la formarea anumitor obiceiuri i deprinderi. Difere ele de sex nu pot fi suprapuse peste diferen ele de gen. Genul depinde de anumite tr s turi de caracter, de educa ie de cultur . Aceste diferen e nu sunt la fel de vizibile i nu pot îndrept ii aprecieri de valoare i nu justific discriminarea. Diferen ele de sex i de gen se manifest pregnant în procesul comunic rii i al stilurilor de abordare. Ele au caracter cultural i manifest rile depind de nivelul de cultur , de tradi ie i de op iunile personale. Nebuko Yotsuya a marcat un punct pentru feminism în Japonia, când în urma cu doi ani a câ tigat alegerile i a devenit prima femeie vicepre edinte la Consiliului
1

Idem, p.176.

93

Municipal din Tokyo. Dar cu toat puterea cu care a fost dintr-o dat investit ea nu a putut s treac de o barier important : cea lingvistic . Nu putea s foloseasc un simplu sufix de trei litere - kun. In adun rile de pân atunci alc tuite exclusiv din b rba i, vicepre edintele avea obiceiul s se adreseze colegilor, membrii adun rii, prin utilizarea sufixului ± kun în locul onorificului ±san. Acest apelativ este tipic b rb tesc. Apelativul ± kun nu este lipsit de rafinament i familiar i Yotsuya nu se sim ea în largul ei s foloseasc un limbaj caracteristic b rba ilor. Chiar i Mariko Mitsui, o coleg de-a lui Yotsuya-san, feminist înr it , cu un sim al umorului cam obraznic î i aminte te emo iile pe care le-a avut când a luat parte la tradi ionalele certuri din camera legislativ . Expresiile folosite erau cam dure ( a se citi b rb te ti) cum ar fi urusai si damare echivalentul japonez al lui Ätaci din gur ´ i Änani o iteru ka´ care înseamn Ädespre ce naiba vorbe ti?´. Forme mai amabile (adic mai feminine) de a irita pe cineva nu exist sau ar suna ciudat de politicoase. Unul din primele obstacole verbale c ruia b ie ii i fetele trebuie s -i fac fa este modul de încheiere al propozi iilor. Un b iat poate spune Äsamui yo´ adic ÄEu cred ca e r coare´ în timp ce fetele spun Äsamui wa´ adic o form mai politicoasa ÄE r coare, nu crede i?´. Când se refer la ei, b ie ii adesea utilizeaz cuvântul Äbaku´ care înseamn Äeu´, fetele îns trebuie s foloseasc o forma mai politicoasa Äwatashy´. P rin ii i profesorii sunt adev ra i poli i ti ai limbii, certând copii care utilizeaz forme adecvate pentru sexul opus. In particular fetele sunt apostrofate cu Äonnanoko na no ni´ adic ÄE ti fat , nu uita !!!´ În familei, în mod curent se aduc argumente de genul: b ie ii nu fac a a, fetele nu fac asta. Intr-o ar în care interac iunile sociale aduc cu ele un num r mare de distinc ii ierarhice se a teapt ca femeile s vorbeasc corect tot timpul. To i japonezii înva bunele maniere, dar femeile trebuie s fie mai politicoase. Femeile folosesc acela i set de adjective onorifice folosite împreun cu unele substantive i acelea i verbe speciale în construc ia frazelor pe care le utilizeaz to i japonezii în situa iile politicoase. Dar frecven a m rit cu care femeile utilizeaz expresii mai formale le diferen iaz ca fiind sexul mai umil.

94

Când se refer la familia altora, to i japonezii politico i utilizeaz cuvântul Ägokazoku´ dar când se refer la propria familie folosesc simplu Äkazoku´. Pentru a fi clar diferen a când se refera la al ii verbele a veni, a se duce, i a fi, sunt înlocuite de politicosul Äirasshaimasu´ (ceea ce subliniaz aceast form confuz de polite e este important contextului în limba de conversa ie japonez , un interlocutor î i d seama de sensul verbului din context). Când cineva se pleac în fa a unei persoane mai importante ikimasu si kimasu sunt înlocuite de marimasu; iar imasu de orimasu. Ca adaos la vocabularul special femeile utilizeaz un mod diferit al vocii, al inutei i al comportamentului. Recent, într-o dup amiaz , Suzuko Nishihara, un administrator de la Institutul Na ional de Statistica ne-a spus c femeile japoneze vorbesc în general cu o voce mai ascu it decât b rba ii, mai ales când este cerut o polite e exagerat . In acel moment al conversa iei noastre, un japonez mai în vârsta a ap rut în u a biroului s u pentru a-l informa c o întâlnire legat de buget va începe mai devreme decât era programat . Ea i-a r spuns, bineîn eles, cu o voce mai sub ire. ÄAi v zut?´ a spus ea. ÄEste exact genul de lucruri despre care vorbeam´. Doamna Takako Doi, care recent a demisionat de la conducerea Partidului Socialist si este una din cele mai cunoscute femei in Japonia, a reu it s încalce mai multe din aceste reguli. Vocea ei este întotdeauna sc zut , joas , chiar si atunci când î i sus ine puternic un punct de vedere. Utilizeaz adjective onorifice mai rar decât celelalte femei i, pentru verbul a fi, utilizeaz forma masculina de arimasu în loc de forma politicoas si feminina de gozaimasu. De asemenea, folose te un limbaj al corpului mai pu in obi nuit pentru o femeie: î i prive te ascult torul drept în ochi în timp ce îi vorbe te. Sunt si alte semne ale schimb rii care apar în special la tinerii japonezi. Suzuko Nishihara spune c cele dou fiice studente utilizeaz forme de vorbire mai mult neutre decât politicoase. In loc s termine propozi iile cu femininul wa yo, ele utilizeaz masculinul da yo când vorbesc cu colegii de clas , fie ei b rba i sau femei. Pe m sur ce cresc pun termina ia ±masu verbelor in loc de ±gozaimasu, care este mai politicoas . Dar nimeni nu tie dac obiceiurile din colegiu vor supravie ui la locul de munc , în c s torie, dup maternitate. Când o femeie japonez se c s tore te, ea intra complet în familia so ului, trebuind s utilizeze cele mai ingrate forme de vorbire. Nu este vorba de a folosi Äscuza-m ´ sau ÄPot?´ ci, mai degrab , de a utiliza un limbaj care s onoreze 95

familia so ului. Astfel, o femeie c s torit va abandona forma uzuala a sufixului de polite e san în favoarea foarte politicosului sama. In general, o proasp t c s torit , nu-i va spune niciodat soacrei okaasan, ci mai curând okaasama i va utiliza cu siguran cuvinte umile când se va referi la ea sau la familia ei. Ba mai mult, în sistemul educa ional japonez, foarte competitiv, s vorbe ti corect din punct de vedere lingvistic este considerat atât de important încât multe mame studiaz c r i despre modul corect de adresare profesorilor copiilor ei. Kumi Sato, o femeie educat în America, care conduce o companie de rela ii publice în Tokyo, î i condimenteaz engleza cu tot felul de expresii colocviale. Dar când vorbe te în japoneza întregul ei comportament se schimba si se comporta ca o japoneza din cap pana in picioare. ÄIn Japonia modul de a vorbi exprima cre terea si educa ia primit . Personal, încerc s nu utilizez un limbaj masculin pentru a-mi înt ri pozi ia. Chiar si atunci când sunt într-o pozi ie de autoritate si dau ordin, nu folosesc sufixul kun. Eu nu cred ca femeile trebuie s vorbeasc sau s se comporte masculin pentru a avea succes.´1 Tot ce se spune trebuie spus într-un anumit fel ± cu un anumit ton, cu o anumit vitez i cu o anumit sonoritate. De i adesea cânt rim bine ce spunem înainte de a vorbi, totu i rareori ne gândim cum s-o spunem, în afar de cazurile când exist o situa ie cu totul special ± spre exemplu, un interviu, un spectacol. Stilul lingvistic se reflect la sistemul de vorbire al unei persoane. Acesta cuprinde tr s turi ca modul direct sau indirect de exprimare, m surare i interpretare, alegerea cuvintelor i folosirea unor elemente ca glume, figuri de stil, pove ti, întreb ri i scuze. Cu alte cuvinte, stilul lingvistic reprezint un set de semnale înv ate în cadrul culturii, cu ajutorul c rora nu doar comunic m ceea ce inten ion m s spunem, dar i interpret m vorbele celorlal i i ne evalu m unii pe ceilal i.2 Gândi i-v la faptul c Äa face cu rândul´ este o caracteristic a stilului lingvistic. Conversa ia reprezint schimb de replici, aparent u or, necesit un sistem de semnale ca s o activitate în care tii când a terminat oamenii fac cu rândul. O persoan vorbe te i cealalt r spunde. Cu toate acestea, acest cel lalt i când e rândul t u s începi. Factori culturali, cum ar fi: ara de origine ±

1 2

Idem, p. 169. Idem, p. 170.

96

fundalul etnic influen eaz lungimea unei pauze normale în conversa ie. De câte ori Bob, care e din Detroit, discut cu colegul s u John, care este din New York îi e greu s spun i el ceva pentru c pauzele pe care le face John sunt prea scurte. O pauz mai lung nu se ive te niciodat fiindc John o percepe ca pe un moment de t cere nefireasc pe care încearc s -l dep easc vorbind mai mult. Nici unul dintre ei nu este con tient de faptul c stilurile de conversa ie diferite le creeaz probleme. Bob crede c John e insistent i neinteresat de ce are el s -i spun , iar John consider c Bob nu prea î i aduce contribu ia la conversa ie. De asemenea, când Sally a fost transferat din Texas la Washington DC, tot c uta momentul prielnic pentru a- i spune i ea cuvântul în cadrul întrunirilor de personal, dar nu l-a g sit niciodat . Chiar dac în Texas era considerat o persoan deschis i încrez toare, în Washington era v zut ca fiind timid i retras . eful ei a sf tuit-o chiar s se înscrie la un curs de afirmare a personalit ii. Astfel, micile diferen e între stilurile conversa ionale ± în aceste cazuri câteva secunde de pauz ± stabilesc cine se face auzit i influen eaz p rerea pe care ne-o facem despre oameni i cuno tin ele lor. Fiecare enun opereaz pe dou niveluri. Pe primul îl cunoa tem cu to ii ± limbajul comunic idei. Al doilea este mai pu in evident, dar joac un rol foarte important în comunicare. Fiind o form a comportamentului social, limbajul stabile te rela ii între indivizi. Modul de a vorbi creeaz anumite raporturi i semnale între vorbitori: dac spunem ´stai jos´ ar t m faptul c avem un statut mai important decât persoana c reia ne adres m, indicând ori c suntem destul de apropia i încât s renun m la formule de introducere, ori c suntem foarte nervo i. Dac spunem: Äa fi onorat s lua i loc´ d m dovad de foarte mare respect ± sau sarcasm ± în func ie de tonul vocii, de situa ie i de gradul de apropiere dintre cele dou persoane. Dac spunem: Äprobabil c e ti foarte obosit, de ce nu iei loc´ aceasta poate exprima îngrijorare sau bun voin . Fiecare dintre aceste feluri de a spune Äacela i lucru´ ± a invita pe cineva s ia loc ± pot avea în elesuri total diferite. Eminescu, peluând, o vorb clasic , accentua adev rul: nu este acela i lucru dac doi oameni spun acela i lucru. In fiecare comunitate cunoscut de lingvi ti, modelele care constituie stilul lingvistic sunt oarecum diferite pentru b rba i i femei. Ceea ce este Änormal´ pentru b rba ii care vorbesc o anumit limb este, câteodat , diferit de no iunea de Änormal´ a femeilor. Asta se întâmpl fiindc în copil rie ne însu im anumite moduri de vorbire, mai 97

ales de la cei de-o vârst cu noi, iar copii tind s se joace cu al i copii de acela i sex. Cercet rile sociologilor, antropologilor i psihologilor care studiaz comportamentul copiilor americani în timpul jocului arat c , chiar dac fetele i b ie ii î i creeaz anumite raporturi i statute, fetele au tendin a s înve e ritualuri conversa ionale care s pun accent pe dimensiunea raporturilor într-o rela ie, pe când b ie ii pun accent pe statut. De obicei, fetele se joac doar cu o singur prieten foarte bun sau au grupuri restrânse i petrec mult timp vorbind. Ele se folosesc de limbaj pentru a stabili gradul de apropiere; de exemplu, fata c reia îi spui secretele devine prietena ta cea mai bun . Fetele înva s scoat în relief tr s turile care le eviden iaz , dar i pe cele prin care se Înc din copil rie, majoritatea feti elor înva c dac pari prea sigur de tine ri ti s devii ne-popular - chiar dac nimeni nu ia în serios aceast fals modestie. Un grup de fete o va respinge pe cea care î i pune în valoare superioritatea i vor spune despre ea dezaprobator: Äse crede buricul p mântului!´ , iar despre o fat care tot d ordine se va spune c Äîi place s fac pe efa´. Astfel fetele înva s vorbeasc în a a fel încât s - i echilibreze propriile lor nevoi cu ale celorlal i ± adic , într-un fel s p streze aparen ele. B ie ii se joac altfel. De obicei, se joac în grupuri mari în care sunt accepta i mul i, dar nu to i sunt trata i la fel. B ie ii care au un statut mai important în grup, trebuie s - i scoat în eviden acest statut i adesea unul sau mai mul i b ie i sunt privi i ca s foloseasc limbajul pentru a- i stabili statutul în i priceperea, provocând i rezistând lideri. B ie ii nu se prea acuz c Äfac pe efii´ pentru c e normal ca liderul s le spun celorlal i ce s fac . B ie ii înva grup punându- i în valoare cuno tin ele aseam n .

provoc rilor. A da ordine este un mod de a- i men ine rolul de lider. Un alt mod ar fi s se afle în centrul aten iei spunând pove ti i glume. Asta nu înseamn c toate felele i to i b ie ii cresc în acela i fel, sau c se simt bine în astfel de grupuri, sau c reu esc la fel de bine s - i Änegocieze´ rela iile. Dar majoritatea înva stilurile conversa ionale în aceste grupuri de prieteni din copil rie. Astfel, ei cresc în lumi diferite. Datorit acestui fapt, b rba ii i femeile au moduri diferite de a spune ce gândesc i o conversa ie între o femeie i un b rbat devine un fel de comunicare inter-cultural : nu po i s - i închipui c

98

ceea ce vrea s spun cel lalt este identic cu ceea ce ai vrea s spui tu dac ai zice exact acela i lucru în acela i fel.1 Cercet rile pe care le-a efectuat Phillip Whitten în cadrul companiilor din SUA arat c tot ce am înv at în copil rie se manifest la locul de munc . De exemplu: într-o firm multina ional s-a organizat o întâlnire pentru a discuta un sistem de program flexibil recent adoptat. Participan ii au dezb tut noul sistem. Au decis c era excelent, dar au fost de acord c se mai putea îmbun t i. Întrunirea a decurs bine i a fost considerat un succes de c tre to i. Dar a doua zi, poveste te Phillip Whitten, de la care prelu m exemplele, am avut parte de o surpriz . Cu o zi înainte avusesem impresia c Phil avusese cele mai multe dintre sugestiile acceptate de grup. Dar în timp ce-mi b team la ma in noti ele, am observat c Cheryl era cea care d duse o mare parte a acelor sugestii. Crezusem c ideile cheie fuseser ale Phil pentru c el dezvoltase punctele de vedere ale lui Cheryl vorbind, în mare, mai mult decât ea. Am putea foarte u or s consider m c Phil a furat ideile lui Cheryl i s ne-o închipuim pe ea furioas foc. Dar asta nu ar fi adev rat. Phil nu a pretins niciodat c ideile ar fi ale lui. Cheryl, îns , i mi-a m rturisit mai târziu c ie ise de la întrunire cu certitudinea c a contribuit semnificativ i c apreciase ajutorul lui Phil. A ad ugat râzând: Än-a fost ca atunci când o femeie spune ceva i nu este b gat în seam , iar apoi un b rbat spune exact acela i lucru i ideea este remarcat . Cu alte cuvinte, Cheryl i Phil au format o echip bun , întrunirea i-a atins scopul, compania a primit ce avea nevoie. i atunci, care e problema? I-am întrebat pe participan i cine a fost, dup p rerea lor, membrul grupului cu cea mai mare influen i cu cele mai multe idei. R spunsurile au fost gr itoare. Celelalte dou femei din grup au desemnat pe Cheryl. Doi dintre cei trei b rba i l-au desemnat pe Phil. Dintre b rba i, doar Phil a desemnat-o pe Cheryl. Cu alte cuvinte, în acest caz, femeile au evaluat mai bine contribu ia unei alte femei decât au f cut-o b rba ii. Astfel de întruniri au loc zilnic în toat subapreciate i nefolosite. ara. i dac managerii nu tiu s asculte cum trebuie ceea ce spun oamenii i ceea ce gândesc, talente precum Cheryl r mân

1

Phillip Whitten, Anthropology: Contemporary Perspectives, 2001, p.176.

99

Aceste cercet ri nu au un scop în sine. Ele ne ajut s cunoa tem i s recunoa tem realitate, în urma acestui proces putând s se ia m suri de îmbun t ire a rela iilor umane, care vor duce la o mai eficient comunicre i, implicit, la evitarea conflictelor. De la jum tatea anilor 70, o nou abordare a dezvolt rii rela iilor interculturale dintre Orient i Occident a dus la o continu dezvoltare. Pe lâng sistemele economice i politice, fenomenul cultural joac un rol foarte important în adaptarea unei palete largi de activit i zilnice, la fel de diferite ca via a intern i rela iile dintre na iuni i civiliza ii. În lumea contemporan , problema dialogului intercultural dintre Orient i Occident a fost din nou adus în discu ie. A adar, cultura este aria celei mai stabile interac iuni i în elegere dintre oameni. Noile nivele ale comunic rii, orientarea contemporan spre dezvoltarea rela iilor culturale i expansiunea orizonturilor culturii globale sunt factorii care fac din aceast problem , una dintre cele mai importante provoc ri ale modernit ii. Dihotomia dintre Orient i Occident este un produs al istoriei. Conform filosofului rus Vladimir Soloviov, Äo mare disput între Orient i Occident cuprinde existen a uman . Dup Herodot, aceast confruntare î i are originea în timpuri preistorice. Acesta consider ni te evenimente legendare ca fiind primele manifest ri ale disputei ± r pirea femeilor din Argos de c tre fenicieni i r pirea Elenei din Sparta de c tre fiul regelui troian, Priam. Originând din timpuri atât de vechi, aceast confruntare r mâne i azi pe lista de discu ii, provocând o adânc pr pastie între oameni i afectând eforturile umanit ii de a tr i cu adev rat via a.´ De-a lungul istoriei, mul i filosofi i istorici ai culturii i-au exprimat p rerea asupra ideii separ rii pe baz de conflict, cât i asupra opozi iei i eternei polemici dintre Orient i Occident. Deci Soloviov nu este un Ätrec tor singuratic´. Totu i, unele fapte istorice arat cât de periculoase pot fi ideile de na iune, cultur , excep ie istoric i separare cultural . Pozi ia care confirm importan a universal a în elegerii reciproce a început s se r spândeasc . Conform lui Herman Hesse, un adept al acestei mi c ri Äprofund necesar pentru o via spiritual i rodnic în elegere reciproc între Orient i i social i minimul Occident este imensa cerere, de i nesatisf cut , pentru via politic

i vitalitate cultural . Problema actual nu vizeaz

convertirea japonezilor la cre tinism sau europeni care sunt converti i la budism sau taoism. Datoria i dorin a noastr nu este s ne convertim la o alt credin , ci s atingem cea mai mare deschidere a min ii cu putin : în în elepciunea oriental i occidental nu 100

vedem for e ostile îndreptate una c tre cealalt ± sunt la poluri opuse ± în timp ce via a exist între ele.´1 Sistemul Orient ± Occident în sine nu a fost niciodat unul stabil, rela iile sale interne f când parte din dezvoltarea sa general . Pe fondul unor schimb ri socioeconomice, for ele antrenante ale culturii ± sub influen a unor factori determinan i diferi i, care ies la iveal în decursul istoriei - au trecut din Orient în Occident i invers. Prin urmare, merit s reexaminezi istoria. Cre tinismul este considerat a fi ap rut în Orientul Mijlociu i mai apoi s-a r spândit în Occident. Biblia a ap rut în Orient. Romanii au anexat o parte din Orientul Mijlociu intinsului lor imperiu, dar nu i-au putut dep i pe aceia pe care îi cuceriser în valori spirituale. Odat economice ap ruser de lupte. În Epoca Medieval , influen a multilateral a Islamului asupra Europei acoperea toate straturile societ ii europene, variind în intensitate, întinzându-se de la via a de zi cu zi, pân la literatur , filosofie, comer i troc, dezvoltare tehnic i tiin ific , religie i politic . În ce prive te critica literar , au fost dispute îndelungate în leg tur cu corela iile dintre elementele orientale i elementele europene în lirica provensal , r d cinile genului fabliau i posibila influen a gândirii arabe asupra viziunii i operelor lui Dante. În domeniul istoriei naturale, sunt studii despre influen a cuno tin elor arabe în dezvoltarea medicinei i astronomiei în Europa. În domeniul istoriei filosofiei exist argumente pro i contra gradului de limitare al averroismului latin de c tre sistemul filosofic al gânditorului arab Ibn Rushd. Mai sunt probleme legate de influen a lui Avicenna asupra augustinilor din Evul Mediu Târziu i de categoriile conceptuale care au fost dezvoltate de teologii musulmani i apoi împrumutate de c tre occidentali. Apari ia gândirii augustine, îmbog it cu viziunea analog a lui Avicenna, s-a divedit a fi cea mai important consecin savan ilor europeni. Aceast tendin a p trunderii filosofiei lui Avicenna în studiile s-a sim it în secolul dou zeci, în lucr rile de cu trecerea timpului, Roma a fost înlocuit de Bizan , iar comunicarea dintre Orient i Occident s-a intensificat. Totu i, pentru c acele politici i se dezvoltaser diferit, acele politici economice au fost înso ite i

sintetizare a ideilor neo-platonice ale lui Avicenna, cu doctrinele cre tine platonice ale lui
1

Herman Hesse, - poet, prozator germano-elve ian, autorul volumului Orient - Occident, 1982, p. 217.

101

Augustin, Dionisie Pseudo-Aeropagitul, Chalcidius, Boethius, Johannes Scotus Eriugena. În secolul XIII, aceast tendin a reap rut odat cu William d¶Auvergne, savan ii franciscani de la Universitatea din Paris ( Jan de la Rochelle, Alexander de Hales i Bonaventure), i franciscani englezi (Robert Grossetese i John Peckham). Unii cercet tori spun c influen a lui Avicenna i Al Farabi, un encicloped arab, se dezv luie în iluminismul lui Roger Bacon, mai exact în conceptul s u de putere papal , care împrumut multe idei politice de la filosofii arabi. În ziua de azi, putem recunoa te foarte clar rolul poporului din Orientul Mijlociu, rolul culturii i valorilor spirituale, în crearea i dezvoltarea civiliza iei europene. Cercet torii tind s considere Orientul Mijlociu o surs de alimentare a Europei cu elemente culturale, menite s umple golurile culturale. Europa a integrat i a prelucrat cunoa terea necesar pentru a- i îmbog i tradi iile culturale, de exemplu cunoa terea filosofic din secolele XII i XIII. Savan ii au observat c în sistemul culturii medievale arabe, filosofia greceasc a fost un fenomen inconsecvent ± influen ând mai degrab mentalita ile decât determinând reprezenta iile culturale. Din secolul XIV pân în secolul XV au început s apar primele semne de înstr inare cultural a Europei de lumea musulman arab . Totu i, aceast alienare nu a reu it s taie de tot leg turile dintre cele dou civiliza ii, ci, dimpotriv , rela iile diplomatice au devenit mai coerente, iar comer ul s-a extins. Tot a a, în tiin ele naturii, medicin i filosofie, europenii au continuat s fac referire la surse arabe. Pân în secolul XVI, civiliza ia oriental s-a men inut la un anumit nivel al dezvolt rii în ceea ce prive te tehnologia, sistemele administrative, filosofie, achizi ii tiin ifice i a a mai departe. În secolul XVI, Europa Occidental a reu it s întreac Orientul Mijlociu la nivelul standardelor manufacturiale i dezvolt rii tiin ifice. În ansamblu, culturile Orientului i Occidentului au constituit un proces unificat de globalizare în istoria dezvolt rii civiliza iei universale. Acest proces a fost conceput ca fiind o entitate singular , un sistem, care, ca oricare altul, are structurile i substructurile sale. Interac iunea se poate produce între elementele de baz la diferite nivele: etnic, na ional, construirea civilizatiei. Ambivalen a e o tr s tur caracteristic a procesului de interactiune; atât îmbog irea mutual , cât i respingerea pot fi posibile în acest proces. De asemenea, trebuie observat un alt fapt substan ial: în timp ce interac ioneaz cu o alt 102

cultur , fiecare form cultural î i influen eaz echivalentul s u din cealalt cultur . În timp ce î i conserv tr s turile caracteristice, o form cultural împrumut de la echivalentul s u pe parcursul acestui Ädialog´. O importan aparte în analiza comunic rii interculturale o are problema paralelismului dintre Äuniversal´ i Äparticular´ în procesul istoric-cultural din lume. Caracterul obiectiv al analizelor multor fenomene i situa ii care reies din acest proces al dialogului socio-cultural se afl într-o strâns leg tur cu solu ia problemei. Studiul regulariz rilor obiective ale lumii ca întreg, la fel ca i linia de separare a culturilor na ionale implicate în acest proces, este o problem care, în prezent, atrage aten ia multor savan i. Este unul din subiectele de actualitate ale esteticii moderne i teoria culturii. Articolul de fa este o încercare de a considera cultura musulman ca parte ± chiar cea de la baz ± a culturilor na ionale în contextul i în leg tur cu procesului cultural universal. Procesul cultural universal are regulariz ri obiective comune i universale în ceea ce prive te desf urarea sa. Diferen iind i studiind Äuniversalul´ în procesul istoriccultural global, de multe ori savan ii au subestimat Äparticularul´. Toate na iunile i regiunile au tr s turi distinctive specifice lor, care se reflect în propria cultur i care sunt produsul unui cumul de cauze. În literatura tiin ific , corela ia dintre culturi diferite este de obicei considerat corela ia dintre culturile Orientului i cele ale Occidentului. În elegerea întregului ca o integritate dialectic mobil pentru o abordare corect a problemei Orient ± Occident. în elegerii complementalit ii tiin este baza metodologic i tot ea este substan a i ceva str in

± filosofie. Constantin Noica scria: ´Am plecat de la

tiin , ar tînd c , în timp ce tiin a creeaz un univers teoretic închis, filosofia reprezint tocmai o ie ire din teorie. Ea nu o poate Äîntregi" pe cea dintâi ; dar o poate regândi, ceea ce este altceva. La urma urmelor filosofia vorbe te de certitudini, probabil tocmai pentru c nu e întotdeauna con tient c le are; iar tiin a se îngrijoreaz de Äincertitudinile´ ei, tocmai pentru c tr ie te într-un climat de certitudine.´1 În ce prive te certitudinile filosofiei, am putea fi lini ti i c le are, ocupânduse de trestia gânditoare care este omul, cum l-a numit Pascal pe acest rege al crea iei. Surpriza vine abia atunci când afl m c r d cina incertitudinii se afl în întîlnirea omului cu sine, iar altele din întîlnirea lui cu
1

Constantin Noica, Trei introduceri la devenirea întru fiin , Bucure ti, Editura Univers, 1984, p. 20.

103

propria sa îngr dire ; i ultimele, din con tiin a c sinele s u îngr dit, tocmai pentru c se zbate în îngr dire, are ansa s trimit semnale i s se g seasc -reg seasc dincolo de el. ÄChiar dac nu ar fi socotite exhaustive în materie de certitudine filosofic , ele sunt în m sur s caracterizeze actul filosof rii i s reprezinte criterii de confruntare cu altceva. Dac , acum, confrunt m, aceast viziune a filosofiei cu tiin a, ce ob inem ? Constatarea c tot ce e izvor de certitudine în filosofie e izvor de incertitudine în tiin . Ce d , de pild , con tiin a existen ei omului la tiin ? Am v zut-o în cazul Äprincipiului de nu va scoate o cuno tin Äsigur " incertitudine´ : aduce perturbare, cu termenul tiin ei îns i. Ce ar aduce îngr direa ? Bineîn eles c scepticism; c ci nici un om de tiin din faptul c nu cunoa te sigur lumea. i ce aduce în tiin con tiin a posibilit ii de a ne

dep i îngr direa ? Desigur disolu ie. C ci tiin a nu practic decât modurile intelectiv teoretice ale spiritului, iar a dep i îngr direa înseamn tocmai a- i da seama c teoreticul este expresia acestei îngr diri ; c , într-un fel sau altul, el trebuie s speculativului.´1 Se consider c natura complementar a diverselor componente este responsabil de integritate. Asimetria func ional care apare în procesul de interac iune, nu este numai în contradic ie cu regulile integrit ii ± de asemenea stabile te un echilibru macrostructural stabil. Pornind de la legea dialecticii, se poate afirma c diversitatea formelor de mi care i lipsa de convergen a elementelor componente, fac posibil procesul de integritatea. Stabilitatea este dependent de interac iune. Divergen ele determin lase loc

interac iunea dintre Ädiferit´ i integritatea singular . Singurul fundament metodologic adev rat în analiza problemei Orient - Occident este studiul bazat pe premiza integrit ii ca interac iune dintre forme complementare. Bazate pe asimetrie func ional , regulariz rile procesului cultural universal devin clare numai ca întreg. Acest fapt este incompatibil cu Eurocentrismul i nu corespunde centrismului Oriental, amândou fiind unilaterale. Dar au ansa s se întâlneasc într-un tot unitar.Pascal în fragmentul p strat dintr-un Tratat asupra vidului, afirm : ,,.Astfel c întreg irul de oameni, de-a lungul câtorva veacuri, trebuie privit ca un singur om, care subzist mereu i înva statornic. Cei pe care îi numim vechi erau de fapt noi în privin a tuturor lucrurilor´. i el adaug mai departe : ÄDe aceea, f r a-i contrazice, noi putem s ne asigur m de opusul a ceea ce
1

Ibidem.

104

ziceau ei´. Omul modern are, dup Pascal, alt experien , a a cum are un plus de maturitate. Dac el o spune pentru cunoa terea tiin ific , nu pare s afirme vreodat contrariul nici pentru valorile de în elepciune ale omului. i totu i, în acelea i pagini el va declara : ÄAdev rul, de i nou descoperit, este mai vechi decît toate opiniile´. S-a întors, atunci, i se întoarce uneori umanitatea spre grecii antici pentru a g si acest adev r, mai vechi decît toate opiniile ?1 Problema compara iei tipologic-istoric dintre culturile Orientului i Occidentului este important din punct de vedere metodologic. Totu i, abordarea tipologic în compararea integrit ii civiliza iilor bazate pe componente unite mai degrab decât separate, este justificat . În interiorul schemei macro-structurale, culturi diferite interac ioneaz unele cu altele. Dezvoltarea cultural-istoric a rilor Orientului i Occidentului con in elemente comune care se întâlnesc i în experien a practic a diferitor na iuni. Acest factor creeaz baza interac iunii i îmbog irii reciproce a culturilor existente în regiuni diferite. Considerând problema interac iunii dintre culturi diferite ca fiind parte a procesului universal, filosoful rus Mihail Bakhtin afirm Oswald Spengler o prezint în forma exclusiv c c lucr ri culturale semnificative acoper Äun spa iu mare în timp´. Bakhtin descrie integritatea (pe care de monad ) ca entitate Ädeschis ´ genera iilor urm toare. Asta înseamn în desf urarea procesului cultural-istoric,

culturile devin subiecte de discu ie, de îmbog ire reciproc , f r a- i pierde integritatea interioar . Ba mai mult decât atât, Äun în eles î i descoper adâncimile care au atins i influen at un în eles str in´, Bakhtin scrie, Äun soi de dialog are loc între ele, care dep e te natura exclusiv i unilateral a acestor în elesuri, ale acestor culturi´2. Dialogul dintre diferite culturi este un proces complex, in decursul c ruia, o alt cultur , în eleas de om, este transformat din forme personale în forme sociale. C utarea regulariz rilor comune de dezvoltare duce adesea la neglijarea caracteristicilor specifice a unei culturi na ionale. De când studiile despre Orient sunt f cute de savan i din Occident, multe procese mo tenite de Orientul Musulman au fost reduse la legile bunului sim ale dezvolt rii analizei culturale occidentale. Dezvoltarea
1

Constantin Noica, ÄProspectiv i retrospectiv în umanism´, in Revista de filozofie, tomul 20, nr.7, 1973, p. 841. 2 Bakhtin, op. Cit., pp. 334-35.

105

actual a tiin ei culturii, a descoperit c , în studiul culturii Orientului Musulman, este imposibil s abordezi problema cu ajutorul unor scheme prestabilite sau s aplici termeni care de obicei sunt folosi i în context pur occidental. Asemenea Äviolen ´ asupra materialului nu poate decât s rezulte o distorsionare a imaginii reale, ignorând specificul cultural. În decursul studiilor culturale din Orient, au ap rut o serie de probleme concrete ± determinate de caracteristicile specifice ale dezvolt rii lumii musulmane. În aceast privin , savan ii au de înfruntat anumite probleme care cer o interpretare tiin ific a numeroaselor fenomene unice i dezvoltarea îndeosebi a culturilor orientale. În toate civiliza iile non-occidentale, religia este un mecanism socio-spiritual care îndepline te func ia de implementare a ideilor semnificative i directivelor în con tiin a social i comportamentul social. Nu exist societate în care religia s nu acopere agregatul activit ilor spirituale, indiferent cât de influent ar p rea cel din urm . Dar religia construie te un mecanism social care men ine tipul acceptat de spiritualitate, anume, este în concordan cu alte forme ale regulariz rii sociale. Cultura din statele musulmane face fa impactului Islamului, o religie mondial . Influen a Islamului nu este sim it numai prin caracterul simbolic sau stilistic al culturii musulmane, apare în caracterul i calitatea interac iunii dintre componentele acestei culturi, cât i în natura valorilor adoptate. A adar, apare o anumit integritate artisticreligioas , care conduce la dezvoltarea unor procese specifice regiunii respective. La aceasta se adaug tr s tura distinctiv a culturii occidentale ca întreg, afectând toate structurile sistemului cultural integral; aceast tr s tura specific , împreun cu alte câteva, constituie originalitatea care o distinge de culturile str ine. Atunci când analiz m cultura occidental în contextul procesului cultural universal, este necesar s insist m asupra diferen elor dintre spiritualitate Orientului i cea a Occidentului, din moment ce la baza unei culturi vii se afl forme comune ale dezvolt rii lumii cât i obiecte unice, cum sar fi indivizi lua i separat. Studiile comparative pun invariabil accentul pe diferen a de tip spiritual dintre Orient i Occident. F r îndoial c aceasta va scoate la iveal multe lucruri interesante despre natura sistemelor clasice ale filosofiei i culturii din trecut i li se vor defini rolurile în spiritualitatea contemporan . Calit i deosebite ale spiritualit ii pot fi descoperite i în bog ia con inutului cultural. În general, tipul oriental de spiritualitate 106

poate fi definit ca introvertit, adic este îndreptat mai ales c tre interior, c tre via a spiritual a fiin ei umane. Tipul occidental de spiritualitate este extravertit. Aceast diferen major între tipurile de mentalit i face ca tr s turile spiritualit ii s fie factori semnificativi care relev în mod conving tor distinc ia dintre cultura Orientului i cultura Occidentului. Exist dou moduri de gândire de o importan care diferen iaz culturile. Aceast vital în ceea ce prive te factorii asimetria concluzie provine din supozi ia c

interemisferic cerebral - descoperirea epocal a lui Roger Sperry - a fost importat în explicarea distinc iilor interculturale.1 În literatura tiin ific , cultura occidental i cea oriental ± i pe plan mai larg civiliza iile orientale i occidentale ± au fost construite dup propriile lor genotipuri i logica lor proprie. Provocarea const în recunoa terea cât mai clar posibil a spectrului celor mai importan i factori care explic aducerea la lumin tr s turile specifice fiec rei culturi. modele de gândire Descoperirea asimetriei interemisferic cerebral s-a dovedit a fi un pas înainte în a factorilor distinc iei interculturale ± dou intrinseci fiin ei umane. Diferen ele majore dintre aceste dou modele este caracterizat de principiul construirii comunic rii contextuale dintre cuvinte i imagini. Depinzând de aceste principii, exist o logic a gândirii i gândire spa ial-creativ . Gândirea logic este în leg tur cu activitatea în emisfera cerebral stâng , în timp ce gândirea spa ial-creativ implic activitatea în emisfera dreapt . Creierul este un întreg comprehensiv, iar modelele de gândire men ionate mai sus sunt componente echipolente ale acestuia. A adar, p strându- i tr s turile particulare ale fiec reia, aceste componente sunt mai degrab în rela ie de complementaritate decât de subordonare. În func ie de civiliza ia c reia îi apar in, chiar dac mintea are abilitatea de a gândi în ambele moduri, oamenii gândesc numai într-un mod - fie logic, fie spa ialcreativ ± care îl domin pe cel lalt. Ca rezultat, unele culturi au mul i adep i care ± conform factorului dominant men ionat mai devreme ± i-au predeterminat caracteristici individuale, psihologice, ideologice i a a mai departe. Aceast metod aflat în discu ie implic i un alt aspect ± propor ia factorilor biologici i sociali i importan a fiec ruia. În decursul adap rii la mediul social, factorii
1

Roger Sperry, (1913-1994) neurolog, psiholog i biolog american, laureat al Premiului Nobel.

107

biologici se formeaz social

i în timpul unei psihogeneze. Între timp, realizarea poten ialului

regularizat genetic din timpul ontogenezei este posibil prin procesul de comunicare i numai în contextul unui mediu social adecvat. În acest caz, factorul social Apare o întrebare fireasc : ce determin domina ia unul model de gândire asupra celuilalt? Pe baza analizei procesului cultural-istoric, se disting mai mul i factori care influen eaz acest proces: tr s turi psiho-etnice i socioculturale distinctive ale mediului social în care reprezenta ii anumitor culturi duc o via optim influen ând modul de via al viitoarelor genera ii. E de ajuns s spunem c domina ia unui model de gândire asupra celuilalt este în mare parte rezultatul unor caracteristici ale mediului în care s-a împâmântenit modelul de gândire de-a lungul istoriei. Modelul dominant de gândire este mo tenit pe principiul succesiunii culturale, astfel p strându-se vie unicitatea unei culturi printre reprezenta ii ei. Existen a a dou feluri de procesare a informa iei determin un spa iu de coexisten la nivel global a culturilor diferite. Rela iile culturale reprezint una din tendin ele globale ale dezvolt rii culturilor i civiliza iilor contemporane, în timp ce o alt tendin fiecare fiind aclamat puternic sus inut este aceea de a baza procesului men ine originalitatea i unicitatea culturilor. O mare varietate de culturi i civiliza ii, pentru caracteristicile ei specifice, formeaz cultural universal. În lumea modern , unde dialogul dintre culturi i civiliza ii avanseaz rapid, este important s se ia în considerare tr s turile psiho-etnice ale mecanismelor de gândire, asociate cu caracteristicile comunic rii interemisferice. Analiza influen ei modelelor de gândire la mai multe culturi are o importan practic foarte mare. Aceast problem cânt re te semnificativ în procesul de interrela ionare dintre culturi i civiliza ii diferite, cât i în procesul de construire a strategiilor pentru comunicarea dintre culturi la diferite nivele de interac iune. Introducerea de noi elemente în studiile culturale orientale din ultimii ani a f cut sim it nevoia unei noi în elegeri a corela iilor dintre elementele comune i cele specifice ale procesului istoric, cât i a structurii i dinamicii acestui proces. Exist o ruptur considerabil de mare între nevoile teoriei macro i descoperirile f cute în domeniile care se concentreaz asupra vie ii spirituale din rile orientale; aceasta poate fi explicat de caren ele conceptuale din teoria culturii orientale, care nu poate fi înlocuit cu nici o 108 cap t importan fundamental .

metod

de comprehensiune hermeneutic , oricât de cuprinz toare ar fi aceasta.

Artefactele spirituale i monumentele, nu pot exprima, decât indirect, o consisten istoric . Astfel, este nevoie de conceptualizare, care dep e te limitele interpret rilor hermeneutice. E limpede c trebuie s fi existat o perioad de acumulare i st pânire a cunoa terii cultural-filosofice, lucrului cu izvoare i interpretare. Ast zi, exist suficiente materiale filosofice pentru ca noi s extragem anumite concluzii cu privire la problemele studiate. Orice cultur na ional din sistemul procesului culturii universale poate fi i interdependen ei cu alte componente ale i Occidentul coexist , afirmat , mai întâi luând în considerare caracterul cultural specific, apoi studiind cultura în cadrul limitelor interconexiunilor reprezint problema identit ii procesului cultural-istoric global. Exist un spa iu de întâlnire cultural , a c rei ax o i diferen ei, unde Orientul interac ioneaz constant i se afl în dialog nesfâr it, numai c fiecare are specificul s u cultural, tradi iile sale. Aceasta este locul care poate fi numit proces cultural integral universal. Noica are dreptate când afirm : c între stadiul de ghind al stejarului i cel de arbore împlinit, e un raport, unul de cre tere, dar în timp ce Äcre terea stejarului este a lui, dar raportul nu mai e al lui.´ Fiindc stejarul nu- i va schimba raportul fa de alt comac, r mânând esen ialmente arbore. ÄCre terea ine de calitatea stejarului i deci de ceea ce are el mai propriu; raportul de cre tere, îns , e acela i cu cel al altui arbore. în m sura în care e privit doar drept ceva abstract, raportul ar exista pentru un ochi str in. Dar este raportul numai ceva abstract? Nu are el i o via real , din care tocmai c a fost desprins sensul s u abstract? Acest lucru î i poate ap rea acum: un sens concret al raportului, precum i apropierea pe care o poate face el între lucruri diferite, ce totu i încorporeaz acelea i raporturi.´1 i de aici putem deduce c apropierea dintre oameni se poate înscrie i ea în seria acelora i raporturi.

X. Limba ca identitate cultural

1

Constantin Noica, 27 trepte ale realului, Bucxure ti, Editura tiin ific , 1969, p. 43.

109

Împietri i privind spre stelele noastre1, scria Georg Trakl, c utându- i, probabil, identitatea în înaltul luminos-întunecat al ceerului. suntem siguri c i, dat fiind valoarea operei sale, i-a g sit-o: era tocmai limba poeziei lui. Ea este cheia vorbirii speciei umane. Dintre toate speciile animale, umanitatea a

metaforice, treapta cea mai înalt a cugetului. Pentru a ajunge acolo, îns , este nevoie de comunicarea specific dezvoltat cel mai bogat, subtil i versatil sistem de comunica ie: limbajul. Antropologii interpreteaza limbajul în termenii celor 13 tr s turi propuse de Charles Hockett2: Canalul vocal-auditoriu. Limbajul este produs prin gât recep ionat prin urechi. Transmisia mesajul. Dispari ia rapid . Odat ce cuvintele au fost rostite, ele se disipeaz fi recuperate. Interschimbul.To i vorbitorii unei limbi pot i s foloseasc cuvinte. Feedback-ul total. Un vorbitor poate auzi tot ce spune, poate monitoriza, poate s se corecteze sau poate s - i asume spusele. Specializarea. Vorbirea nu serve te altui scop decât comunic rii; ca sistem specializat, poate fi folosit i atunci cand un vorbitor sau un ascultator sunt angaja i în alte activit i. Semanticitatea. Exist conexiuni sistematice între cuvintele vorbite i în elesurile standard. Arbitraritatea. Aceste conexiuni dintre cuvinte i în elesurile lor sunt o problema de conven ie; astfel este posibil crearea a noi cuvinte cu noi în elesuri i schimbarea sensului unui cuvânt mai vechi. Discre ia. Fiin ele umane pot produce o gam larg de sunete, dar fiecare limb folose te un anumit palier din aceste sunete, f r s împinga la extrem capacit ile umane.
1 2

i prin gur

i este

i direc ionarea mesajului. Un vorbitor poate fi auzit în toate

direc iile.Un ascult tor poate auzi un vorbitor indiferent de direc ia din care provine i nu mai pot

i s în eleag acelea i

Georg Trakl, Suav s-a deschis, in Metamorfoza r ului, Ed Univers, 2000, p. 156 Charles Hockett, ÄThe Problem of Universals in Language´, In Joseph H. Greenberg (Ed.) Universals of languae (2nd. ed.), Cambridge, MA: MIT Press, 1966, p. 1-29.

110

Modificari contextuale. Oamenii pot folosi limbajul pentru a comunica despre lucruri i evenimente care nu se afl în contextul imediat. Aceste evenimente îndep rtate pot fi separate prin timp, distan niciodata (de exemplu, sirenele). Productivitatea. Oamenii folosesc de multe ori propozi ii care nu au mai fost spuse niciodat în acela i fel i pot discuta despre lucruri (precum inven ii sau descoperiri) care nu au fost niciodat observate. Transmisiile tradi ionale. Se pare ca oamenii sunt programa i genetic s unui individ este înv tât prin interec iunea cu societatea - nu este transmis genetic. Dualitatea sistemului. Limbajul este sistematizat pe cel pu in dou niveluri: foneme -sunetele pe care limbajul le recunoa te ca significante, dar care luate separat nu au în eles, i morfemele: unit ile indivizibile ca sens ale unui limbaj. Una dintre primele d i când apare interesul pentru limbajul oamenilor, este în Biblie, în Geneza. La început, Adam nume te toate creaturile lumii- i prin aceasta, ele îi sunt puse în subordine. Mai târziu, când prin eforturile lor reunite, oamenii încearc s construiasca în regiunea Shinar un turn pân la cer, Dumnezeu îi împr tie pe toat fa a p mântului i le d limbi diferite, frustrând astfel unitatea pan-uman . Dou astfel de teme înc îi mai preocupa pe lingvisti: (1) felul în care cuvintele i categoriile pe care le reprezint afecteaz exerien ele vorbitorilor i modul acestora de a vedea lumea, i (2) copacul limbilor sau rela iile taxonomice dintre limbi i rata schimb rilor lingvistice. Primul studiu riguros al limbii a fost f cut in secolul 4 i.Hr. de savantul indian Panini. El a analizat structura sanscritei anice (vedice) si a condensat regulile in formule aproape matematice, la fel de elegant ca i un analist modern. F când aceasta, el a p strat o limb care altfel ar fi disparut, i a instituit un standard care înc mai este valabil în analiza lingvistic . Peste 2000 de ani, un alt cercetator al sanscritei, Sir William Jones (1746-1794) a sistematizat metode de a compara limbile, i astfel de a putea stabili rela ii între ele. El este considerat a fi p rintele modern al lingvisticii comparate. fie predispu i la înv area unui limbaj (sau chiar la mai multe). Totu i, limbajul specific al sau ambele - unele include lucruri care nu au existat

111

Lingvistica contemporan este împ r it în cateva ramuri specializate. Lingvistica structuralist analizeaz limbajul individual, studiaz fonologia (sistemul sunetelor), în morfoogia (reprezentarea sensurilor), i sintaxa (organizarea unit ilor de limb

secven e). Lingvistica istoric sau comparativ

urm re te evolu ia limbilor, studiaz împ r irea în

rela iile dintre limbile înrudite i caut s ajung la o (proto)limb . Sociologii studiaz diferen ele folosirii limbajului (sau diferen ele dialectale) care reflect al vorbirii, al percep iilor etc. Totu i, comunicarea umana nu se limiteaz la limbaj. Nonverbal, oamenii comunic multe lucruri importante - inclusiv sentimente despre (1) ei însi i, (2) persoana careia i se adreseaz , (3) subiectul discu iei. Kinesica este studiul comunicatiei prin gesturi, iar proxemica este studiul sensurilor modelelor spa iale dintre oameni i lucruri.1 Limba poate fi definit ca fiind setul de simboluri imp r it de o comunitate pentru a împ rt i în elesuri i experien e. Ideea c cultura i limba sunt legate poate nu este evident la început. Când am înv at limba noastr nativ , incon tient înv m i cultura noastr . In schimb, dac o persoan înva alt limb sau cre te vorbind mai multe limbi, persoana poate fi con tient de diferitele moduri prin care fiecare limb îi permite vorbitorului s o perceap sau s descrie realitatea. Aceste diferen e de percep ie sunt diferen e în cultur . Astfel ca leg tura dintre limba i cultura este faptul c sunt ca o oglind una pentru cealalt . Fiecare reflect i este reflectat de cealalt . i cultur , i ea este descris în ipoteza Lingvi tii au studiat rela ia dintre limb grupuri din punct de vedere socio-economic. Psihologii sunt interesa i de aparatul mental

Sapir-Whorf. Aceast teorie spune c elementele culturale pot fi v zute în vocabularul i gramatica limbii. Dac o limb are un vocabular bogat pentru anumite lucruri sau idei, este u or s descrii acele lucruri sau idei în limba respectiv . Dac limba face ca acele lucruri sau idei s fie u or de în eles, înseamn c acestea sunt importante pentru cultura respectiv . O rela ie similar exist între gramatica unei limbi i cultur . Gramatica permite exprimarea ideilor cum ar fi timpul i starea de spirit. Dac gramatica unei limbi nu-i permite vorbitorului s descrie anumite legaturi, nici cultura nu le percep sau nu le consider importante.

1

Jared Diamond, ÄThe Great Leap Forward´, in Anthropology. Contemorary Perspectives, Needham Heights, Allyn Bacon, 2001, p.158.

112

Aspecte culturale unice sunt reflectate în limbile vorbite de alte popula ii. Limba poate deveni o barier pentru comunicare când aceste aspecte unice intervin în traducere. Poate deveni o barier de asemenea atunci când un grup de persoane este for at s vorbeasc o limb care nu doresc.1 Multele întrebuin ri pe care inspira ia unui popor le-a conferit condeiului dau, dup Maria Conti, un complex labirintic i pestri , pluridirec ional: liric , tratate de moral , texte erotice, poeme, din toate cîte pu in, ca în univers ; i tot ca în univers, direc iile apar infinite. Dar la o reflectare mai îndelungat , impresia se poate inversa, asemenea unei haine double face, în actul în care încep s ias la iveal regulile subtile ale jocului: din mult, cât p rea, r mîne pu in.´2 Iat ce scrie despre literatur T.S. Eliot: ÄMonumentele literare existente formeaz , luate în totalitate, o ordine ideal , pe care apari ia unei opere noi (dar cu adev rat noi), o modific . Ordinea existent era autosuficient înainte de venirea acestei noi opere; pentru ca ordinea s se conserve, odat ce intervine noul, întreaga ordine existent trebuie s fie, chiar i foarte u or, alterat ; i în acest sens, raporturile, propor iile, valorile fiec rei opere de art fa totalitate, vor fi rea ezate´ 3. Rea ezarea are loc în urma în elegerii. Dac ne în elegem sau nu depinde în primul rând de limb i de felul în care este folosit . Ea este lianul comunic rii. Problemele de comunicare i dialogul s rac apar de obicei când oamenii din diferite contexte sociale i culturale e ueaz s se în eleag . De i un emi tor este în mod natural interesat s comunice cu o alt persoan , el nu poate s fie sigur de succesul comunic rii dac convingerile celeilalte persoane despre lume sunt foarte diferite de ale sale, i dac emi torul are informa ii s race despre credin ele interlocutorului s u. Dar, cunoa terea contextului cultural al unei persoane nu constituie o garan ie a reu itei comunic rii. Câteodat vorbitorul este con tient c un public are anumite idei i de

1

Fred J. Jandt, An Introduction to Intercultural Communication, 4th edition, Thousands Oaks, Sage Publications, 2004, p. 179.
2

Maria Conti, ³Literatura i comunicare´ in Principiile comunic rii literare, Bucure ti, Editura Univers, 1981, p.19. 3 Eliot, 1933, p. 227; eseul dateaz din 1923, apud Maria Conti, Principiile comunic rii literare, Bucure ti, Editura Univers, 1981, p.19.

113

experien e formate dup un tipar social i cultural ce ine de istorie dar, cu toate acestea, alege, mai mult sau mai pu in con tient, s ignore acest lucru.1 În plus, un vorbitor poate s atribuie ascult torilor anumite convingeri f r ca s aib un motiv întemeiat pentru aceasta. În astfel de cazuri, problema nu e una de în eles, dimpotriv este una ce are leg tur cu lipsa unei atitudini în eleg toare.2 Apare deci problema ³lungimii de und ´. Nefiind nici ignorant, neavândnici prejudec i fa contextul socio-cultural al unei persoane, aceasta este condi ia necesar vorbitorului. Sau, dipotriv , el va avea aceast impresie. Davidson este de p rere c întrebarea cu privire la ce vor s primeasc vorbitorii cu atitudini tolerante pentru a putea comunica este în primul rând psihologic , în timp ce întreb ri despre convingeri împ rt ite i comprehensiunea diferitelor contexte sociale i culturale apar in acelora care sunt preocupa i cu în elegerea sensurilor.3 În func ie de cadrele folosite, teoretice sau practice, putem pune întrereb ri legate de eficien a comunic rii din mai multe puncte de vedere. În cadrul filosofiei moderne, Ludwig Wittgenstein a devenit o surs principal de inspira ie în discu iile despre comunicarea transcultural 4. O tr s tur remarcabil a celor mai multe interpret ri ale filosofiei lui Wittgenstein este faptul c ele nu au fost legate de conceptele tradi ionale ale filosofiei gândirii i limbajului. În mod similar, unii cercet tori au insistat c perspectivele lui Wittgenstein sunt atât de neobi nuite încât ele nu pot fi comparate cu u urin , sau m car traduse, limba i stilul modern fiind contradictorii filosofiei analitice. Bazându-se în special pe analiza diferen ei dintre convingeri i valori, Halvor Nordby, Values, ³Cultural Identity and Communication: A Perspective From Philosophy of Langage´ sus ine c st pânirea acestei diferen e e crucial pentru în elegerea valorii provoc rilor create de interac iunea intercultural , de puterea de a ac iona în modul în care ei cred c este
1

de

pentru o

comunicare reu it . Altfel te vei situa ± sau vei avea iluzia c faci astfel ± deasupra

Halvor Nordby, Values, ³Cultural Identity and Communication: A Perspective From Philosophy of Langage´, in Journal of Intercultural Communication, The Immigrant Institute Research and documentation center about immigrants, refugees and racism, Issue 17, June 2008 ± disponibil in http://www.immi.se/intercultural/nr17/abstract17.htm#nordby#nordby. 2 Burge, T., ³Individualism and the mental´, in P. Uehling, ed: Midwest Studies in Philosophy, Minneapolis: Minneapolis University press, 1979, p. 73. 3 Davidson, D., Knowing one¶s own mind. Proceedings of the American Philosophical Association, 1987, 61, 444. 4 Wittgenstein, L., Culture and Value, Culture and Value. Von Wright, G.H., Nyman, H. (Eds.), Oxford: Blackwell, 1980.

114

rezonabil cred c de multe ori probleme de dezacord i conflicte de interese pot fi rezolvate prin furnizarea de informa ii suplimentare i punerea de fapt în alt ordine a credin ele i a cuno tin elor existente. Interac iunea depinde, la rândul ei, de percep ie. Percep ia include con tientizarea lumii ± fenomene, oameni, obiecte, situa ii i altele ± include c utarea continu , ob inerea i procesarea informa iilor despre aceasta. Percep ia unei forme, afirm Hans Aebli, nu este un proces receptiv de imprimare, ci implic o activitate de explorare a domeniului prezentat.1 Analizând personalitatea uman prin prizma ciberneticii, C. B l ceanu nume te percep ia ³ansamblul opera iilor la care sunt supuse informa iile recep ionate pentru a fi înglobate în activitatea nervoas superioar a organismului respectiv´.2 Potrivit acestei opinii, problema g sirii celui mai bun mod de a a tr i trebuie abordat ra ional. ³În consecin , cei care de in o pozi ie important vor încerca s explice în mare de ce este important s te supui noilor moduri de via .´3 Problema acestei strategii este c valorile noastre personale, modelate cultural, determin felul în care dorim s ne tr im via a, i c spre deosebire de credin e aceste valori nu sunt supuse discu iei despre adev r i falsitate. Consecin ele comunic rii nu pot fi analizate în termeni de bine-r u, frumos-urât sau adev r-minciun , ci în termeni de eficient-neeficient sau în elegere-neîn elegere. Valorile culturale intr în aceea i categorie. Cultura reprezint valorile de baza în care cred cet enii unei ri i de modul în care se manifest aceste valori sub aspect politic, social, artistic, etc. Gre eala comis este abordarea problemelor legate de valorile culturale ca i cum acestea ar putea fi explicate ra ional i obiectiv, într-un sens fundamental, iar aceasta îngr de te adev ratul sens al valorii. Aceasta este o reducere nejustificabil a acelor identit i personale i preferabile care stau la baza felului în care un grup cultural alege s - i tr iasc via a. Nimeni nu poate justifica de ce este ³normal´ s îmbraci haine negre la o ceremonie mortual sau haine albe i totu i aceast diferen e exist de la o cultur la alta i de la un popor la altul. Tot astfel, nu putem g si o explica ie logic dup care în Oltenia, s zicem, femeia merge pe drum ( la ar , evident) în urma b rbatului, iar în alte
1

2

Aebli, Hans, Didactica psihologic , Bucure ti, Editura Didactic i Pedagogic , 1973, pag. 87. B l ceanu, C., Nicolau, F. D., Personalitatea uman ± o interpretare cibernetic , Ia i, Editura Junimea, 1972, p. 18. 3 Halvor Nordby, op. Cit. P. 276.

115

zone în rând cu el sau înaintea lui. Nordby folose te un caz pentru a clarifica anumite presupuneri, pornind de la o întâlnire descris de Hans-Jørgen Wallin Weihe ca exemplu pentru un conflict transcultural ce implic provoc ri ce in de comunicare: ³Modurile de via tradi ional au întâlnit adesea pu in în elegere din partea for elor economice importante. Acum câ iva ani, am vorbit cu Sami, un p stor suedez de reni, care î i inea animalele într-o zon larg de p dure de pini din nordul Suediei. Problema lui era pe de o parte faptul c zone vaste au fost transformate în parcuri na ionale sau zone de recreere pentru popula ia din ora ele din sudul Suediei, iar pe de alt parte faptul c p durile de pin au fost folosite de c tre companiile produc toare de cherestea care au t iat pinii maturi. Vechii pini aveau licheni pe care renii îi mâncau iarna. Turismul i activit ile recrea ionale au dat peste cap habitatul de iarn al renilor i organe de la protec ia mediului a f cut dificil folosirea p mântului de c tre reni.´1 Într-un caz ca acesta, teorii ale filosofiei limbii fac de obicei distinc ia dintre dou provoc ri ale comunic rii. Prima se ocup de nevoia de a avea o baz a limbajului comun . S ni-l imagin m pe p storul de reni i câ iva guvernan i, care reprezint interesele ³publicului´, discutând despre transformarea zonelor necesare pentru supravie uirea renilor în parcuri na ionale. Chiar dac folosesc i aud acelea i expresii, ei nu vor avea un limbaj comun.2 Este departe de realitate ca p storul de reni i oficialii care se ocup de acea zon s se în eleag între ei, pentru c ei nu atribuie în elesuri comune acelora i cuvinte. Pentru a- i continua demonstra ia Nordby trece la analiza limbii: substantivul compus " pin" (pine tree). Cresc torul de reni are un num r de idei cu privire la acest cuvânt care se leag de meseria sa, renii s i i alte p r i din via a sa. i dac presupunem, mac r pentru a crea o situa ie ipotetic cât mai probabil , c oficialit ile consider c pinii trebuie proteja i pentru a-i încânta pe turi ti, atunci problema de în elesuri apare. Pentru oficialit i, pinii in de o lume a naturii care încânt privirea. În schimb pentru p stor aceast concep ie este prea dep rtat de nevoile sale practice. A adar acesta este un bun exemplu pentru o situa ie în care p storul de reni i

1

Wallin Weihe, H. ³Language, identity and challenges of the arctic communities´, In P. Huuse, ed: Intimate Absence, Oslo: Delta Press/Henie Onstad Art Centre, 2005, p. 137. 2 Nordby, H.,´Concept Possession and Incorrect Understanding´, Philosophical Explorations, 2003,4, p.59.

116

oficialit ile trebuie s foloseasc acela i termen "pin", s vedem dac cuvântul "pin" va avea acela i în eles. Pornind de la acest exemplu, s venim în Sud-Estul Europei. Odat cu intrarea României în Uniunea European ranului român i s-a adus la cuno tin c animalele nu pot fi maltratate, nu au voie s mearg pe drumuri na ionale i pe drumuri interjude ene. Nu tim cât în elege el din aceast ³directiv ´, dar dac i s-ar explica necesitatea ei, probabil ar pricepe. Ar pricepe despre ce este vorba, dar tot nu ar ti cum s - i care produsele de la deal la vale i invers ± f r cai ± i nici pe unde ar avea voie s treac , dac drumurile pe care au mers el i înainta ii lor sunt acum ale automobili tilor. Acum, adaug Nordby, de i p storul i oficialii au aceia i limb la baz , se pune problema unei provoc ri comunicative despre cum cele dou categorii diferite î i formeaz convingeri despre mesaje scrise sau orale. O alt dimensiune a comunic rii este legat de felul în care gândim c avem motive întemeiate pentru a crede ceva. Motivele pentru care p storul din exemplul de mai sus g se te important s protejeze pinii sunt diferite de cele ale oficialit ilor. Este, prin urmare, un risc ca ambele p r i s e ueze s realizeze cum cealalt parte gânde te c îi este justificat convingerea. ³În general vorbind, dac o audien atribuie f r s critice unui vorbitor motivele proprii pentru care are o credin asta este dac audien a crede c motivele vorbitorului sunt acelea i cu ale sale atunci exist o probabilitate mare ca vorbitorului s i se atribuie eronat convingeri pe care nu le are.´1 Eroarea porne te, în principal, de la nesocotirea contextului cultueral. Ch. S. Peirce pune sub semnul întreb rii posibilitatea unei îndoieli radicale, tot a a cum Dilthey pune la îndoial posibilitatea unei în elegi neutre. Problemele se impun întotdeauna doar în anumite situa ii; ele vin c tre noi ca ceva obiectiv într-o oarecare m sur , fiindc nu putem dispune dup plac de întregul contextelor noastre practice de via . Ca la Dilthey. Habermas nu în elege o expresie simbolic f r o preîn elegere intuitiv a contextului s u, ³c ci nu putem transforma în mod direct într-o cunoa tere explicit cunoa terea de fundal a culturii noastre, prezent într-un mod neproblematic. Orice rezolvare de probleme i orice interpretare depind de o re ea de presupozi ii greu de cuprins cu

1

McDowell, J. (1998). Mind, Value and Reality. Cambridge, MA: Harvard University Press.

117

privirea; iar aceast re ea, datorit caracterului ei holistic i particularist, nu poate fi recuperat de o analiz ce vizeaz universalul.´1 Totu i, cei mai mul i autori iau în considerare existen a a trei sau patru niveluri ale cooper rii i întrep trunderii disciplinelor, abord rilor întocmit i metodelor de cercetare: mîntul multidisciplinaritate, pluridisciplinaritate, interdisciplinaritate i transdisciplinaritate. Într-o sintez pentru Centrul european al UNESCO pentru înv superior - CEPES -, cele patru no iuni sunt definite în mod corelativ, optic pertinent pentru identificarea specificit ii fiec reia. Multidisciplinaritatea apare ca forma cea mai pu in dezvoltat a interdisciplinarit ii, constînd mai degrab în juxtapunerea anumitor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumin aspectele lor comune. Pluridisciplinaritatea presupune o comunicare simetric între diferi i speciali ti i diferite discipline. Transdisciplinaritatea este v zut ca întrep trundere a mai multor discipline i coordonare a cercet rilor susceptibile s duc , în timp, la constituirea unei noi discipline sau a unui nou domeniu al cunoa terii. Interdisciplinaritatea este, în raport cu transdisciplinaritatea, o form mai pu in dezvoltat a comunic rii, coordon rii i integr rii unor discipline tiin ifice, Äîn sensul larg al termenului, interdisci-plinaritatea implic un anumit grad de integrare între diferite domenii ale cunoa terii i între diferite abord ri, ca i utilizarea unui limbaj comun permi înd schimburi de ordin conceptual i metodologic´. 2 Un alt exemplu este relevant pentru comunicarea intercultural are loc atunci când persoane cu fond cultural i social diferit întâmpin atribuiri ale convingerilor de baz adesea incorecte. Dup Davidson, atribuirea convingerilor despre altul rezid în presupuneri vagi despre ceea ce e acceptabil i ceea ce nu e acceptabil de cel care face atribuirea i cel c ruia îi este f cut atribuirea3. Pentru Goffman, toate aceste surse de confuzie sunt ilustrate adesea într-o manier instructiv de atitudinea variabil pe care o avem fa de afirmarea vârstei i a statutului sexual. Se crede c este inacceptabil pentru un b iat de cincisprezece ani care conduce sau bea într-o tavern s pretind c are
Habermas, Jurgen, Con tiin moral i ac iune comunicativ , Bucure ti: Editura All Educa ional, 2000, p. 17. 2 G. V ideanu, ÄExpose de quelques concepts jondamentaux´ , in Interdisciplinaritatea i tiin ele sociale. Studiu introductive de Ioan Dr gan, traducerea din limba francez Vasile Tonoiu i Ilie B descu, Bucure ti, Editura Politic , 1986, p.10. 3 Davidson, D., ´Knowing one¶s own mind´. Proceedings of the American Philosophical Association, 1986, 61, 449.
1

118

optsprezece, Ädar sunt multe contexte sociale în care este nepotrivit pentru o femeie s nu se declare mai tân r i s nu se prezinte ca fiind mai atr g toare din punct de vedere sexual decât este cazul în realitate. Când spunem c o anumit femeie nu arat de fapt atât de bine pe cât pare i c aceea i femeie nu este de fapt doctor, folosim diferite accep ii ale expresiei Äde fapt". Mai mult, modific rile fa adei personale socotite la un moment dat drept o denaturare pot fi considerate decorative câ iva ani mai tîrziu, i aceast disensiune se poate g si în orice moment între diferite subgrupuri ale societ ii. De pild , de foarte curînd ascunderea firelor de p r alb prin vopsire a ajuns s fie considerat acceptabil , de i sunt în continuare segmente ale popula iei care consider acest lucru inacceptabil.´1 Charles Taylor domeniul tiin i Alvin Gouldner au adus argumente conving toare, crede pozi ie e sprijinit de diferite Habermas, împotriva posibilit ii unei limbi neutre din punct de vedere valoric, în tiin elor sociale comprehensive. Aceast orient ri filosofice, de argumentele lui Wittgenstein, Quine, Gadamer i Marx. ³Orice ce accept obiectiv rile de semnifica ie ca parte a domeniului ei de obiecte trebuie explice semnifica ia Ädat " a necesare pentru s se preocupe de consecin ele rolului de participantul unui interpret, care nu Äd " lucrurilor observate o semnifica ie, ci trebuie s amenin chiar independen de context obiectiv rilor, ce pot fi în elese numai din procesele de comunicare.´2 Aceste consecin i neutralitatea valoric obiectivitatea cunoa terii teoretice. Despre valorile pe care le exprim persoanele într-un act al comunic rii s-a vorbit mai pu in în dezbaterile filosofice. Din p cate, de obicei, se folose te cuvântul ³valoare´ f r a fi definit mai înainte, motiv pentru care vom evita eroarea. O valoare este moralitatea, iar ³Morala este ansamblul de norme de reglementare a comportamentului, fundate pe valorile de bine/r u, moral/imoral, cinste, corectitudine, sinceritate, responsabilitate, larg împ rt ite în cadrul unei colectivit i, caracterizat printr-un grad ridicat de interiorizare i impuse

Erving Goffman, Via a cotidian ca spectacol, editia a II-a, revizuit , Traducere de Simona Dr gan i Laura Albulescu, prefa de Laz r Vl sceanu, [Bucure ti], Editura Comunicare.ro, [2007], p.86. 2 Habermas, Jurgen, Con tiin moral i ac iune comunicativ , Bucure ti: Editura All Educa ional, 2000, p.33.

1

119

atât de bine de c tre propria con tiin

(contiin a moral ), cât i de presiunea atitudinilor

celorlal i (opinia public ).´1 Morala este o cutuma care se bazeaza strict pe dogm . La început morala inea strict de dogma religioas . În timp, pe fondul seculariz rii i a cre terii autonomiei individului în raport cu biserica, cutuma sociala nu mai ine strict de fundamentul religios. Astefel c , morala acceptat din punt de vedere social i religios nu mai este identic cu morala initial dogmatic . De ce cheltuie bisericile cre tine milioane de dolari în fiecare an construind sisteme particulare de educa ie acolo unde sistemul public este accesibil tuturor? Datorit concep iilor metafizice pe care le au cu privire la natura realit ii ultime, existen a lui Dumnezeu, rolul lui Dumnezeu în via a oamenilor, natura i rolul fiin elor umane în calitate de copii ai lui Dumnezeu. B rba i i femei, la nivelul cel mai profund, sunt motiva i de convingerile lor metafizice. Ei sunt gata s tr iasc i s moar pentru aceste convingeri i de aceea doresc s creeze medii educa ionale în care aceste concep ii s fie transmise copiilor lor. Oricum, ideea naiv cum c valoarea ar ine de un tipar sau de o norm e incorect , crede Nordby. Trebuie l murit faptul c e posibil explicarea termenului în trei feluri diferite pentru a i toate aceste interpret ri corespunde standardului, utilizarea frecvent în limba curent

sunt relevante pentru a în elege dialogul intercultural. O interpretare este aceea c valorile sunt însu iri pe care le atribuim ac iunilor pe care le consider m în sens etic: bune sau rele. Pe de alt parte, când facem afirma ii etice nu ne gândim la ac iuni care sunt bune sau rele cu privire la regulile dintr-un joc bine-definit. F când acest gen de afirma ii, inten ia noastr e de a pune în relief ceva care e greu de exprimat, dar are leg tur cu credin ele noastre despre rela iile interpersonale i despre regulile pe care celelalte persoane ar trebui s le respecte. Dezacorduri i probleme care pot ap rea în interac iunea intercultural pot fi adesea explicate prin faptul c au diferite concepte valorice pe care ei le cred fundamentale pentru societate. Este totu i un alt concept al valorii care este i mai relevant pentru a în elege provoc rile comunic rii în interca iunea cultural . Acest concept are o importan aparte pentru c e strâns legat de felul în care indivizii doresc s - i tr iasc propriile vie i. (Vezi exemplul de mai sus oferit de Goffman, legat de persoana care- i vopse te p rul). Aceast tr s tur particular este în contrast cu acele
1

Dic ionar de sociologie, p. 372.

120

valori abstracte, concepte generale ca egalitate i libertate. Credem în aceste valori cât i în altele ca valori generale; le consider m credin e sau gânduri corecte. Dac în elegem în ce valori crede o persoan putem determina i ce credin e are. De pild , dac cineva ne spune c fiind yi de duminic nu ne poate ajuta la o activitate de natur fizic , presupunând efort, vom trage concluzia c este de religie cre tin . Dar când vorbim de alt sens al valorii, referindu-ne la activit i ce ne plac, ne gândim la cu totul altceva. Suntem în eleg tori, de pild , cu persoanele care iubesc fotbalul, chiar dac noi nu urm rim meciurile. Aceea i diferen poate duce îns la conflicte între so i so ie. Exist , din nefericire, o diferen între valorile declarate i modul de abordare. Cineva se poate declara democrat, iar faptele s -l contrazic . Astfel, a în elege care sunt valorile persoanale ale unui individ nu e acela i lucru cu a în elege care sunt valorile generale în care acela i individ crede. Valorile personale sunt foarte diferite de credin e ele nu sunt false sau adev rate conform cu schimb rile din afara individului. În schimb, ele sunt legate de ac iunile pe care le facem sau ne-ar pl cea s le facem în anumite situa ii. Pe deasupra, o persoan nu crede întotdeauna c al ii se vor comporta conform cu situa ia imaginat . De exemplu: îmi place s merg vara la mare, aceasta este o valoare persoanal , o activitate pe care o realizez. Pot, de asemenea, s nu deranjez pe nimeni apreciind poezia unui anume poet i nu pe a altuia. La fel stau lucrurile i cu preferin ele pentru flori sau culori. Valoarea nu este pre , ci un concept unanim acceptat ca sens, d t tor de atitudini i comportamente. Gullestad scrie: ³Nu v d valoarea ca pe o ³regul ´, ci sub forma unor concepte ce- i schimb mereu structura, concepte pe care actorii le produc sau reproduc constant. O distinc ie poate fi trasat între idei explicite, deschise discu iei i sensuri implicite de no iuni centrale în care acest gen de dezbateri sunt de neîn eles. Idei i valori implicite func ioneaz ca orizonturi sau resurse pentru producerea de judec i de valoare´.1 Comunicarea implic vorbitori care nu î i dau seama c valoarea nu trebuie amestecat cu scopul în elegerii ca acord ra ional care implic o nedreptate a sensului aceasta într-un mod fundamental. S ne imagin m un grup de vorbitori nativi care au un

1

Gullestad, M. (1996). Everyday Life Philosophers. Oslo: Scandinavian University Press, p. 21.

121

fel de a tr i strâns legat de contextul cultural. Ei se comport

i comunic nu doar la nivel

de credin e i gânduri dar i la nivelul valorilor personale împ rt ite care in de tradi ie i cultur . S ne imagin m o alt situa ie de conflict cultural de genul men ionat mai sus ce implic persoane de interes extern care intr în deyacord cu nativii care au valori personale profunde. Într-o încercare de a u ura comunicarea cu nativii, grupul extern ini iaz un dialog. Provocarea, în ceea ce-i prive te, este s -i fac pe nativi s realizeze c este logic i necesar pentru ei s se conformeze noilor norme de trai. Pe deaspura, ei presupun c atingerea acestui scop implic mai întâi i mai ales s le ofere nativilor noi credin e despre cum este bine pentru ei s - i tr iasc vie ile. Ei sper c în lumina schimb rilor care se vor produce, nativii vor realiza c cel mai re ional lucru pe care pot s -l fac e s - i adapteze ac iunile în cel mai potrivit mod. Problema cu aceast strategie este c ceilal i e ueaz s respecte valorile personale ale nativilor i felul în care aceste valori le subliniaz modul de a tr i. Potrivit cu analiza pe care am ap rat-o, valorile personale nu sunt direct subiect pentru evaluarea ra ional . Orice încercare de a critica valorile personale în felul în care ne str duim câteodat s le explic m altora c valorile lor sunt false sau nejustificate, acesta va fi de obicei în eleas subiectiv ca o ofens . O persoan c reia îi este f cuto o asemenea critic va crede c interlocutorul a trecut de o limit privat pe care nu avea permisiunea s o fi trecut. Aceasta nu înseamn c valorile nu pot fi influen ate indirect ( ex: ar tând unei persoane c valorile sale sunt înr d cinate în credin e nejustificate). Ideea e c nedreptatea asupra sensului valorii apare când o valoare personal este conceput gre it ca o credin , o întâmplare care se petrece adesea în cazurile de conflict cultural ce implic o ³minoritate´ i o ³majoritate´. Sistemul de valori nu se valideaz prin voturi ale majorit ii, dar majoritatea este nevoit s in seam de el. Dac perspectiva asupra valorilor personale este corect , atunci aceast distinc ie între minte i lume este incorect . Mediul extern nu este mai pu in important decît cel intern, pentru c valorile personale nu au o existen pur intern . În cazul pe care l-am folosit ca exemplu, nu este corect s spunem c valorile personale ale p storului sunt independente de comportamentul i mediul s u actual. Felul în care î i tr ie te via a, i prin aceasta tr ie te într-un mediu este pur i simplu o parte important a identit ii sale. Modalit ile de a tr i i faptul c î i dore te ca mediul s u s fie într-un anumit fel arat ceva despre valorile sale personale i în consecin felul în care vrea s 122

fie în eles ca persoan . Ideea c valorile personale sunt rela ii externe de acest gen sugereaz c este gre it s ne gândim la identitatea personal ca fiind independent de schimb rile implicate în contextul social i cultural. Identitatea personal este o chintesen a valorilor unanim acceptate i op iunile cu insului. Este gre it s compar m conflictul cultural i intruziunea formelor de via

cazurile de credin e corectate deschis. Subminarea felurilor de a tr i, cum am sus inut, ne afecteaz identitatea personal . Dac cineva distruge bazele existen ei unui grup de persoane atunci acel cineva le submineaz , pur i simplu, valorile personale i o parte din fiin a lor. Doctrinele totalitare au constituit, în orice loc i oricând, un atentat la sistemul de valori. Exist , de asemenea, o dictatur a majorit ii care cere individului s -i semene i s se supun . Mul imea impune o presiune pentru a i se supune individul i se cer eforturi pentru a-i rezista. Aceasta nu înseamn neap rat c trebuie s ne oprim întotdeauna de la a face acest lucru. Argumentele pe care le-am prezentat se potrivesc cu p strarea acelei interferen e cu valorile personale i pot fi adesea justificabile. Totu i, aceasta este o problem care iese din aria discu iei noastre. Scopul de aici a fost acela de a ar ta cu exactitate ce face o persoan dac ac iunile sale verbale sau non-verbale orientate spre o alt persoan e ueaz s recunoasc faptul c valorile lor sunt diferite de credin ele lor. Problema legat de comunicare iese la iveal dac se pr bu e te zidul-distinc ie dintre credin i valoare i se amestec convingerile cu valorile. Am sus inut c dac aceast pr bu ire se întâmpl în interac iunea dintre valoare i cultur , comunicare s rac va fi o consecin a acesteia. Diferen a se va sim i plenar când se va pune problema traducerii. Prima dificultate este ³Echivalarea vocabularului´1. Un exemplu ar fi s ne imagin m c ar trebui s traducem tot felul de nuan e de roz, ro iatic, ro u-orange i a a mai departe într-un singur cuvânt, ro u. O asemenea limitare ar fi frustrant dac am fi obi nui i s folosi i cuvinte mai expresive. Un exemplu frecvent citat de absen de acivalarea a vocabularului este de pres din timpul celui de-al doilea r zboi mondial. Alia ii au realizat ultimatumul de la Postdam cerând predarea armatei japoneze pentru a încheia r zboiul. La o conferin

1

Fred J. Jandt, An Introduction to Intercultural Communication, 4th edition, Thousands Oaks, Sage Publications, 2004, p. 155.

123

primului ministru Suzuki i-a fost cerut p rerea. Acesta a r spuns ,,Guvernul nu pune mare pre pe el. Tot ce trebuie s facem este s mokasatsu.´ Cabinetul japonez a ales cu grij acest cuvânt pentru a transmite un amabil ,,f r comentarii´ la acel moment de vreme ce exista un interes în a negocia predarea i avea nevoie de mai mult timp pentru discu ii. Din p cate, cuvântul mokusatsu poate însemna orice: de la ,,a ignora´ pân la ,,a trata cu un dispre t cut.´ Traduc torii vestici au folosit cel deal doilea în eles i astfel a fost considerat c tratatul de la Postdam a fost respins. Ulterior, au fost auzite cometarii cum c traducerea a dus la continuarea r zboiului i la prima folosire a armelor nucleare. Limbile care sunt diferite duc lips adesea de cuvinte care sunt direct traductibile. S ne gândim la num rul cuvintelor din englez cu în eles diferit: un om de afaceri american ar putea scrie o scrisoare pentru a fi tradus în japonez cu propozi ia ,,Ne întrebam dac a i putea preg ti lista cu subiecte de discutat pentru întâlnirea noastr .´ Cuvântul a se întreba i constuc ia aceste propozi ii ar fi putut inten iona ca o modalutate politicoas de a le spune partenerilor japonezi s preg teasc lista.1 Cuvântul a se întreba ar putea fi tradus cu cuvântul japonez gimon, care, cel mai adesea însemn îndoiala. Propozi ia tradus acum s-ar citi ,,Ne îndoim c ve i preg ti lista cu probleme de discutat pentru întâlnirea noastr .´2 Cea de-a doua barier în calea unei traduceri de succes este problema echival rii idiomatice. Limba englez este în mod particular plin de expresii idiomatice. S lu m exemplul simplu ,,b trânul om a murit.´ Vorbitorii nativi tiu c acel om b trân a murit. Dac propozi ia este tradus cuvânt cu cuvânt, în elesul ar fi acela c b trânul a lovit g leata- destul de diferit de în elesul urm rit. V pute i gândi f r r îndoial la o mul ime de alte exemple. S ne gândim la expresia idiomatic ,,la prânz´ care ar putea cauza probleme de comunicare! Este u or s ne gândim la multe expresii idiomatice în limbajul curent în engleza vorbit care pot fi prost în elese: ,,a- i rupe piciorul´, ..a citit printre rânduri´, ,,a te ab ine´ i ,,a ploua cu g leata´. Acesta este unul dintre motivele pentru care engleza este o limb dificil de înv at ca a doua limb . În orice caz, înv ând expresiile idiomatice ale unei limbi poate fi un mod eficient de a înv a acea cultur (Lee, 1994).
1 2

Idem, p. 156. Roger E. Axtell, Do's and Taboos of Preparing for Your Trip Abroad , John Wiley & Sons Inc, 1994, p.8

124

Echivalarea gramatical

i sintactic

1

înseamn simplu c diferitele limbi au în

mod necesar aceea i gramatic . Adeseori, este nevoie s în elegem gramatica unei limbi pentru a în elege în elesul unui cuvânt. De exemplu, cuvinte în englez pot fi substantive sau verbe sau adjective în func ie de pozi ia lor într-o propozi ie. În englez po i spune ,,a pl nui o mas ´ i ,,a discuta un plan´ sau ,,a rezerva un loc´ i ,,a plasa o carte´ sau ,,a ridica un deget´ i ,,a face autostopul´.2 O alt problem supus aten iei de Fred J. Jandt este a Äechival rii experien iale´. Dac un obiect sau o experien nu exist în cultura noastr , este dificil s traducem în acea limb când pot s nu existe cuvinte referitoare la acel obiect sau experien

cuvinte pentru acestea. S ne gândim la obiecte sau experien e care exist în cultura noastr , dar nu i în alta. ,,magazin universal´ sau ,,mall´ poate fi la fel de dificil de tradus în anumite limbi ca ,,wind surfing´ în altele. Recens mântul din SUA din anul 2000 a încercat s fie sensibil la experien ele imigran ilor vietnamezi cu guvernul vietnamez care d dea de urma indivizilor. În loc de a folosi cuvântul vietnamez pentru recens mânt care înseamn ,,investigare a popula iei´ a fost folosit fraza Thong ke dan so sau ,,studiu al popula iei´.3 Echivalarea conceptual
4

se refer la ideile abstracte care pot s nu existe în

acela i mod în diferite limbi. De exemplu, oamenii din Statele Unite ale Americii au un în eles unic pentru cuvântul ,,libertate´. Dar acest în eles nu este universal împ rt it. Vorbitorii de alte limbi ar putea s spun c sunt liberi i s aib dreptate în cultura lor, dar libertatea la care se refer ei nu este echivalent cu ceea ce po i experiment ca libertate în SUA. Cuvântul englezesc ,,corup ie´ se traduce precum cuvântul coreean ,,pup¶ae´, dar cuvintele nu sunt, din punct de vedere conceptual echivalente. Pentru ambele popoare, cuvântul are conota ii negative, rele, un comportament inadecvat, dar în SUA corup ia este o crim i gresit pe baze morale, în timp ce în Coreea corup ia nu este gre it din punct de vedere moral. Este gre it în sensul c se amestec în buna func ionare a
1

Fred J. Jandt, An Introduction to Intercultural Communication, 4th edition, Thousands Oaks, Sage Publications, 2004, p. 157. 2 Ibidem. 3 Idem, p. 157. 4 Fred J. Jandt, An Introduction to Intercultural Communication, 4th edition, Thousands Oaks, Sage Publications, 2004, p. 158.

125

guvernului i d uneaz prin consecin ele sale sociale. Chiar dac cuvântul este nagativ i are interepret ri similare, sunt suficiente diferen e conceptuale pentru a crea neîn elegeri în comunicarea intercultural . Aceea i situa ie o prezint cuvintele române ti: bac i , ciubuc, aten ie, de primele dou neputând s ne le lep d m doar yicând c nu sunt de origine... latin . O neîn elegere asem n toare poate ap rea în cazul cuvântului ,,democra ie´. Pentru ambele ri, SUA i Coreea, democra ie înseamn libertate. În SUA, în elesul ne gândim cum ru ii postcuvântului plaseaz emfaz pe proceduri precum alegerile, campania, votul, pe când în Coreea, cuvântul democra ie este un ideal abstract. S abia se rupseser comuni ti au îmbr i at imediat cuvântul democra ie, congres i pre edinte, dar, cum dede tradi ia totalitarist , mu i au avut probleme în în elegerea conceptelor. La fel s-a întâmplat, chiar în secolul al XIX-lea cu cuvântul constitu ie, carel pune pe un personaj al lui Caragiale s afirme:´curat, cunstitu iona, dar umfl -l!´ O modalitate de a îmbun t i traducerea este folosirea traducerii inverse. Traducerea invers implic , mai înt i, traducerea în cea de-a doua limb , apoi traducerea din nou în prima limb i apoi compararea rezultatelor cu originalul. Adesea, procesul poate preveni problemele amuzante ale traducerii. De exemplu, într-o c l torie în care trebuia s vedem ascunzatoarea lui Hitler mi-a fost înmânat un bilet pentru întoarcerea mea de pe munte. Pe spatele biletului am g sit acest mesaj în englez : ,,timpul men ionat pentru întoarcere trebuie s fie strict respectat. O întârziere este determinat de locurile de autobuz dispensabile.´ Folosirea gre it a cuvântului ,,dispensabile´ ar fi fost imediat sesizat dac propozi ia ar fi fost tradus înapoi în limba german propozi ia original din german .1 Chiar i cu aceste probleme în traducere, au fost realizate programe computerizate de traducere care sunt de succes. O problem de traducere anlizeaz mai întâi sintaxa unei propozi ii pentru a identifica subiectul, verbul, complementul i modificatorii. Apoi, folosind un dic ionar, cuvintele sunt traduse într-o alt limb . În cele din urm , computerul analizeaz rezulatele i genereaz o propozi ie inteligibil în noua limb bazat pe regulile sintacticii acelei limbi. Mai multe site-uri de internet pun la dispozi ie i apoi comparat cu

1

Fred J. Jandt, An Introduction to Intercultural Communication, 4th edition, Thousands Oaks, Sage Publications, 2004, p. 161.

126

mai multe traduceri instante utilizabile. Ma inile de traducere a vocii sunt mult mai dificile. O traducere apropiat a vocii unui singur traduc tor era folosit de armata american în Afghanistan. Traducerile a dou voci sunt posibile, dar imperfecte.´1 Limba r mâne, a adar, singurul instrument care asigur eficacitatea comunic rii, iar s r cia limbii unei persoane poate fi evitat prin preluarea valorilor culturale care ne asigur identitatea. Cu cât vom demonstra mai mult deschidere fa de alte culturi, cu atât vom în elege mai bine adâncimile propriei noastre culturi i specificul ei. Închiderea în tradi ii este o capcan ce se cere evitat . Nimeni nu a putut s analizeze propriile valori dac nu a avut posibilitatea compara iei cu spa iile din vecin tate sau cu evolu ia conceptelor de la vechii greci, s zicem, pân în zilele noastre, a a cum descoperirea sinelui nu este posibil f r cunoa terea celorlal i i f ra studiul r d cinilor. Istoria limbilor este cel mai adecvat mijloc de în elegere a leg turii dintre evolu ia societ ii i realitatea aflat în continu transformare.

XII: Spa iul personal în rela iile interculturale Conceptul de spa iu public a fost analizat i impus de J. Habermas. Habermas reconsider concep ia despre spa iul public în cadrul studiilor sale, începute cu decenii în urm , privitoare la teoria sistemelor i, în particular, asupra pragmaticii comunic rii. Curând, spa iul public va deveni pentru el parte integrant a unei perspective asupra ac iunii comunicative, în eleas ca negociere discursiv a normelor i valorilor, fondat pe intersubiectivitate i competen lingvistic i cultural . Ac iunea comunicativ i tipul de ra ionalitate pe care se bazeaz sunt diferite de ac iunea strategic
1

i de ra ionalitatea

Idem, p. 178.

127

instrumental

i ireductibile la aceasta.1 Ac iunea strategic este orientat c tre un scop i aspir la în elegere mutual , la încredere i

manipulatoare; ac iune comunicativ cunoa tere reciproc .

L. Hayduk într-un studiu din 1983 compar spa iul personal cu un câmp electric tridimensional2, posedând o for care descre te odat cu distan a, i are poli pozitiv/negativ care sunt r spunz tori de atrac ia sau respingerea unor anumite obiecte.3 Al i cercet tori au definit proxemitatea drept Ämodalitatea prin care omul comunic prin intermediul unui microspa iu structurat - distan a pe care omul o men ine în mod con tient între el i o alt persoan în timp ce se raporteaz fizic la alte persoane cu care el interac ioneaz ´4. Spa iul personal poate fi v zut drept Ämodul în care indivizii asteapt ca spa iul din jurul lor s fie folosit´, transformând Ä elurile interpersonale generale în termeni comportamentali i spa iali 5. Proximitatea corespunde circumscrierii acelui spa iu geografic reprezentat de zona de difuzare a produsului mediatic. Este de fapt un criteriu teritorial: de la spa iul cel mai întins i mai îndep rtat la spa iul cel mai restrâns i mai apropiat. Expresia ³mort pe kilometru´ este o ilustrare a acestei no iuni de proximitate geografic : cu cât evenimentul s-a desf urat mai aproape, cu atât trebuie s implice mai multe persoane pentru a avea o ³ ans ´ s fie relatat în pres . 1 000 de mor i la 10 000 de kilometri sunt mai pu in importan i decât 100 de mor i la 1 000 de kilometri i înc mai pu in importan i decât un mort la un kilometru. Proximitate psiho-afectiv se refer la emo ional: via a, moartea, dragostea, banii. Proximitatea temporal presupune noutate. Proximitatea socio-profesional i socio-cultural prive te condi ia social , profesia, cultura, mediul social al receptorului.
Dahlgren, Peter, L¶espace public et l¶internet. In Television and the Public Sphere: Citizenship, Democracy and the Media. London: Sage, 1995. 2 Hayduk, L. (1983). ³Personal space: Where we now stand´, Psychological Bulletin, 94, (2), 293-335. 3 Apud Carol Zinner Dolphin, Beyond Hall: Variables in the Use of Personal Space in Intercultural Transactions. Waukesha, WI: Annual Meeting of the Speech Communication Association, ERIC, p. 252/261 4 Robert Stephen Feldman, Bernard Rimé , Nonverbal communication in crosscultural counseling: A literature review, in International Journal for the Advancement of Counselling 5 M. Liebman, ÄThe effect of sex and race norms on personal space´, Environment and Behaviour, 1970, 2-208, p. 211.
1

este îns i esen a

tirii, ea este legat

de moment,

128

Proximitatea politico-ideologic trimite la angajamentele politice ale indivizilor afla i în centrul presei politice. 1 Pentru Edward Hall Äeste în natura animalelor i a omului, desigur, s afi eze comportamentul pe care îl numim teritorialitate. F când acest lucru, indivizii î i folosesc sim urile pentru a distinge între un spa iu, o distan i altele.´2. Subiec ii americani din e antionul lui Hall (adul ii din clasa de mijloc, în majoritate nativi de pe rmul de nordest) prezentau patru zone distan ate, marcate în special prin schimb ri ale volumului vocii. Zona intim (contact de optsprezece inchi) este rezervat în mod obi nuit so ilor, iubi ilor i prietenilor apropia i, oamenilor care fac dragoste, mângâierilor, al ptatului i discu iilor de natur personal . Zona personal (de la optsprezece inchi pân la patru metri) include activit i precum vorbirea, bârfitul, jocul de c r i i interac iuni ocazionale, fiind teritoriul prietenilor i al cuno tin elor. Cei pe care individul nu-i cunoa te foarte bine sunt cel mai adesea inu i în zona social (de la patru pân la zece metri), zona interviurilor, a afacerilor i a schimburilor profesionale. Zona public (dincolo de i denot de douasprezece metri) face comunicarea interpersonal aproape imposibil scrie Hall, Ädau o anumit nuan are comunic rii, o accentueaz

cele mai multe ori o diferen a de statut între vorbitor i ascult tor. ÄSchimb rile spa iale´, i uneori poate chiar dep i cuvântul vorbit. Cre terea i schimbarea distan elor dintre oameni pe masur ce înterac ioneaz unul cu celalalt este parte integrant a procesului de comunicare.´3 Studiul lui Hall subliniaz rela ia dintre cultur i comportament, ar tând c exist i nivel educa ional. Hall nu o nevoie de desf urare care se poate analiza prin experien diferen

generalizeaz rejultatele, ci le aplic doar la persoanele studiate de el. El stabile te o între culturile de contact i culturile non-contact. În culturile de contact, dup el, pot fi inclu i arabii, sud-europenii i latino-americanii, care accept s se apropie mai mult i chiar doresc acest lucru, în timp ce nord-americanii, asiaticii i indieni ar face parte din culturile non-contact, evitând apropierea, îmbr i area la întâlniri i au nevoie de un spa iu mai mare pentru a se sim i în largul nou.

1

Cristine Leteinturer, ÄProfesiile din domeniul mass-media´, în Claude-Jean Bertrand, coordonator, O introducere în presa scris i vorbit , Ia i, Polirom, 2001, p.237. 2 Edward Hall, The Hidden Dimension, Garden City, N.Y.: Doubleday, 1966, p. 128. 3 Edward Hall, The Silent Language, Garden City, N.Y.:Doubleday, 1959, p. 204.

129

Aceasta nu ar avea doar o explica ie geografic , dup Hall, ci una cultural . ÄAnalizarea selectiv a unor date senzoriale adaug unele lucruri în timp ce filtreaz altele, a a încât experien a, a a cum este ea perceput prin intermediul unor filtre senzoriale stabilite, este destul de diferit de experien a v zut prin ochii unei alte persoane´.1 Mai mult, condi ionarea cultural este destul de dificil , dac nu imposibil de dep it. ÄIra ionalitatea cultural ´, scrie Hall în ÄBeyond Culture´, Äeste bine ad postit în vie ile noastre, i din cauza ochelarilor de cal care ne sunt impu i de cultur , p rerea noastr despre lume nu transcende în mod normal limitele impuse de aceasta. Noi suntem de fapt învin i de normele culturale impuse.´2 Madeline Schmitt a propus, în 1972, o re ea teoretic care identific cultura drept una dintre cele cinci variabile care prevestesc distan a social : (1) Identitatea social (identitatea unui anumit individ i/sau rolul sau social), (2) Statutul, (3) Distan a cultural ( diferente de valoare influentate de variatiile culturale), (4) Distan a fizic ( proximitatea real i/sau pozi ia ecologic ), i (5) Distan a personal (diferen e emo ionale i/sau apropiere interpersonal ). In cele din urm , D. Canter avertizeaz c volumul de spa iu necesar unui individ pentru a desf ura o anumit activitate trebuie deosebit de întrebuin area spa iului de c tre indivizi în schimburile zilnice. Gre eala de a nu separa aceste dou concepte i-a facut pe unii cercet tori s concluzioneze c generalizarile privitoare la cerintele spa iale ale indivizilor pot fi f cute doar pe baza unei analize rapide a culturilor.3 Sociobiologii sus in c noi, oamenii, suntem - la nivel individual sau social produsele a milioane de ani de strategii dc adaptare i supravie uire. O societate se poate schimba în moduri pozitive (adaptative) sau negative (nonadapta-tive), iar aceste alegeri îi vor pecetlui destinul: astfel, asisten a social ,ac iunea afirmativ sau cheltuielile care afecteaz deficitul bugetar pot fi bune pentru unii, dar rele pentru toat lumea.

1

Edward Hall, The Hidden Dimension, Garden City, N.Y.: Doubleday, 1966, p. 2. Edward Hall, Beyond Culture. Garden City, N.Y.: Anchor Press, 1976, p. 192. 3 Canter, D. , et al. (1975). Environmental Interactions : Psychological Approaches to Our Physical Surroundings. London : Surrey Press, p. 132.
2

130

Supravie uirea social este cheia consecin elor, dac nu chiar a inten iilor de schimbare social .1 Iat ce crede Hall despre felul în care este perceput spa iul de c tre unul dintre cele mai vechi popoare din Europ. ³Germanii percep spa iul lor propriu ca pe o extindere a ego-ului lor. Am putea lua ca punct de reper pentru aceasta idee termenul ³`Lebensraum´ care este imposibil de tradus pentru c sintetizeaza atât de multe lucruri. Hitler l-a folosit ca pe un eficient punct de sprijin psihologic pentru a-i determina pe nem i s ob in cucerirea. In contrast cu ego-ul arabilor, dupa cum vom vedea mai târziu, cel al nem ilor este expus într-un mod nemaiîntâlnit i vor trece peste multe pentru a- i p stra ³sfera privat ´. Acest lucru a fost observat în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, când solda ilor americani li s-au oferit ocazii de a observa prizonieri nem i într-o varietate de circumstan e. Intr-o exemplificare din Midwest, nem ii P.W. erau g zdui i câte patru întro barac . Imediat ce materialele erau disponibile, fiecare prizonier î i construise un perete desp r itor astfel încât s aiba spa iul sau propriu. Intr-un alt context, fiecare soldat care g sea materiale, î i construia un spa iu strâmt de s l luire, câteodat nu mai mare decât un adapost individual. I-a pus în încurc tur pe americani faptul c nem ii nu i-au împ r it în comun eforturile i materialele rare pentru a crea un spa iu mai mare i mai eficient, mai ales pentru nop ile reci de primavar . Inc de atunci, am observat destul de multe exemplific ri ale folosirii extinderilor arhitecturale în nevoia aceasta de a feri egoul. Casele nem e ti cu balcoane sunt construite în acela i mod s existe o intimitate vizual . Ogr zile tind s fie îngr dite cu garduri, dar chiar i f ar garduri, ele sunt ferite. Concep ia americanilor c spa iul ar trebui s fie împ r it nu a fost pe deplin preluat i de germani; urm toarea situa ie a fost raportat de un observator i are caracteristica obsedant c este deseori asociat cu gafe nechibzuite înregistrate între culturi: se întâmpla pe la începutul celui de-al Doilea Razboi Mondial, când Berlinul era în ruini. In Berlin, în vremea aceea, lipsa locuintelor era acut . In vederea u ur rii acestei situa ii, autorit ile ocupante din zona americana le-au ordonat locuitorilor din Berlin, care înc mai aveau buc t rii i b i intacte s le împart cu vecinii lor. Ordinul a fost în final

Gordon Marshall, ed., Oxford. Dic ionar de sociologie, Bucure ti, Editura Univers enciclopedic, 2003, p. 509.

1

131

abrogat când germanii, foarte stresa i, au început s se omoare între ei pentru facilit ile împ r ite. Mai departe, cl dirile publice i private din Germania au deseori u i duble pentru ³refractarea´ sunetelor, cum au multe camere de hotel. In plus, elementul ³u ´ este luat foarte atent în considerare de c tre germani. Ace tia, venind în America, simt c u ile noastre sunt sub iri i u oare. Semnifica iile unei u i deschise i cele ale unei u i închise sunt destul de diferite în cele dou ri. In birouri, americanii las u ile deschise, iar germanii, închise. In Germania, u a închis nu înseamn c individul de dup ea dore te s fie singur sau nederanjat sau c întreprinde ceva, nedorind ca altcineva s vad ce face. Pur i simplu, nem ii cred c u ile deschise sunt urâte i dezordonate. U a închis p streaz integritatea camerei i prevede o limit protectoare între oameni. Altfel, ace tia se amesteca prea mult în via a fiec ruia. Unul dintre subiec ii mei nem i sus inea :´Dac casa, în care locuie te familia noastr nu ar fi avut u i, ar fi trebuit s schimb m ordinea în via . F r u i, am fi avut multe, multe certuri...Când nu po i vorbi, te retragi în spatele unei u i...1 Studiul lui Carol Zinner Dolphin, Beyond Hall: Variables in the Use of Personal Space in Intercultural Transactions, din care am preluat o serie de date, este, a a cum m rturise te, nu s confirme dalele altor cercet tori sau s le infirme, ci de a demonstra ipoteza c variabilele, altele decât cele din categorizarea standard a rilor în ri de contact sau non-contact, pot avea roluri la fel de importante în determinarea întrebuin rii spa iului de catre indivizi. Mai mult de atât, vrea s ofere dovezi care s arate faptul c unele dintre aceste variabile nu se bazeaz de loc pe condi ionarea cultural , ci ar putea fi propuse drept principii culturale generale. În mod cert, cel mai evident dintre aceste variabile adi ionale sunt acelea ale sexului i vârstei ale indivizilor implica i în interac iune. Dintre cele dou zone, vârsta pare s fie caracteristica cu cel mai mare grad de cultur general . Studiile lui Aiello arat c nevoia spa iului personal cre te odat cu vârsta.2

1

Hall, Edward, The Hidden Dimension, New York, Editura Doubleday & Co., 1966, cap. XII.

2

Mehrabian, A. (1968). An Analysis of Personality Theories. Prentice-Hall, Englewood Cliffs, New Jersey.

132

Ambele experimente au fost conduse de o respectoas observare a subiec ilor în spa iul natural i ambele au g sit c copiii interac ioneaz în modul cel mai apropiat, adolescen ii la o distan intermediar , i adul ii la cea mai mare distan . În plus L. redus în aceea i m sur în care vârsta Dean1 a descoperit faptul c adul ii tind s raspunda mai favorabil spa iului lor fiind invadat de copii mai mici cu o toleran vizitatorilor neinvita i cre te.2 Mai semnificativ din punct de vedere cultural, crede Carol Zinner Dolphin, sunt rezultatele a dou studii f cute de Richard Lerner (1975 i 1976), care au întrebat mai multe grupuri de copii de gradini , de categoria a treia din S.U.A i Japonia pentru a ilustra distan ele confortabile ale interac iunilor prin plasarea de figuri pe masa de joc. In ciuda diferen elor culturale, cele dou grupuri au manifestat acelea i tras turi cu distan e reale intre subiec i crescând odat cu vârsta copiilor. Observatiile lui Heshka i Nelson (1972) s-au concentrat asupra comportamentului extern al adul ilor în Londra, Anglia. Urm rind, fiecare observa ie, care era deasemenea în detaliu fotografiat , fiecare individ era întrebat pentru a completa un chestionar relevând vârsta a lui\ a ei i rela ia cu alte persoane. Atât timp cât Heshka i Nelson au confirmat ipoteza c distan ele sunt mai aproape de tineri i tind s creasc , ei au propus c distan a poate varia într-un tipar curbiliniu, cu nevoi spa iale începând s descreasc de la vârsta de 40 pân la cea mai înaintat vârst . Studiile ini iate de Julian i Nancy Edney (1974) în Statele Unite i de H. Smith (1981) în Fran a i Germania au examinat indivizi de pe plajele din aceste ri. De i nevoile spa iului personal au fost mai pu ine pentru francezi (o cultur contact) decât pentru germani i americani (culturi noncontacte) i acestea confirm ipotezele lui Hall, varia ii similare au fost notate în toate cele trei culturi în concordan cu sexul. In grupuri mari, de sexe amestecate, femeile tind s cear mai pu in spa iu de persoan decât în grupuri mici i b rba i. In general femeile singure au folosit mai pu in spa iu decât barba ii singuri; similar ei au folosit mai pu in spa iu cu grupul lor plasându-se ei în i i mai aproape de alte grupuri de femei decât de grupuri de barba i.
1

Dean, L. M., F. N. Willis and J. N. la Rocco (1976).Invasion of personal space as a function of age, sex and race. Psychological Reports, 38(3)(pt.1) : 959-965. 2 Carol Zinner Dolphin, Beyond Hall: Variables in the Use of Personal Space in Intercultural Transactions. Waukesha, WI: Annual Meeting of the Speech Communication Association, ERIC, p. 257.

133

Latino-americanii din trei na ii de contact - Costa Rica, Panama i Columbia - au fost observa i de Robert Shuter pentru a observa unghiurile i distan ele proxemice i frecven a contactului fizic (atingerile).1 Shuter a descoperit c axa i distan a principal dintre costaricani sunt semnificativ mai mici decat cele dintre locuitorii din Panama i columbieni ; similar un numar mai mare de costaricani se ating mai mult decât celelalte dou culturi. Rezultatele lui Shuter indic faptul ca interac iunile directe se diminueaz la fel din centrul în sudul Americii în ciuda clasific rii celor trei ca fiind culturi de contact. Oricum de-a lungul celor trei culturi femeile tind s rela ioneze mai direct urmate de diadele barba i\ femei i în sfârsit de b rba i. Distan a pentru femei a fost considerabil mai mic decât diada b rbat\ femeie sau b rbat\ b rbat. In sfârsit, în fiecare dintre cele trei tari diadele femeie\ femeie au fost cele mai probabile contacte fizice urmate de b rbat\ b rbat i b rbat\ femeie în Costa Rica i Columbia (unde 0% dintre perechile barbat\femeie expuse pentru atingeri ) i barbat\femeie , barbat\ barbat în Panama. Robert Shuter a condus un studiu similar observând interac iunile în Vene ia, Italia, Heidelberg, Germania i Milwaukee, Wisconsin pentru a determina dac sexul i\sau cultura au un impact asupra distan ei, orient rii axei i\sau a unui contact. Contrar teoriilor lui Hall, datele lui Shuter sugereaz c o cultur poate fi în acelasi timp orientat contact sau noncontact.2 De exemplu, italienii, vedeau ca i contact orientat majoritatea diadelor b rbat\ b rbat ; oricum în grupurile b rbat\femeie i femeie\ femeie ace tia nu difer semnificativ de germani (o cultur noncontact ). Mai mult, de i perechile barbat\barbat au un contact mai activ, b rba ii italieni nu se convertesc mai aproape sau mai direct decât barba ii germani de neatins. Ad ugând, femeile americane sunt la fel de tactile ca i femeile italiene, atâta timp cât sunt dep ite de femeile germane.3 O în elegere bazat pe ideologia lui Confucius ar defini comunicarea ca pe un process infinit de interpretare în care toate p r ile caut s dezvolte i s men in o rela ie social . J.W. Carey4 descrie aceasta ca pe un model de ritual de comunicare, care ³nu este
1

Robert Shuter, "Proxemics and Tactility in Latin America," Journal of Communication 26(3) (1976): 4652 2 R. Shuter, ÄA Field Study of Non-Verbal Communication in Germany, Italy, & the United States.´ Communication Monographs, 1977, 44 (4), 298-305 3 Carol Zinner Dolphin, Beyond Hall: Variables in the Use of Personal Space in Intercultural Transactions. Waukesha, WI: Annual Meeting of the Speech Communication Association, ERIC, p. 259. 4 J.W. Carey, Communication as Culture. Essays on Media and Society, Boston, Unwin Hyman, 1989, p 18.

134

direc ionat c tre extinderea mesajelor în spa iu, ci c tre men inerea societ ii de-a lungul timpului; nu înseamn actul de împ r ire a informa iei, ci reprezentarea de credin e împ r ite´.1 Sunt câteva diferen e importante în felul în care diferite culturi privesc diferite rela ii.2 Sunt diferite reguli asociate cu aceea i rela ie i aceasta poate avea diferen e majore în ce i cum comunic participan ii. Ca s ilustreze influen a mediului cercet torul Argyle a ajuns la urm toarea concluzie dup ce a studiat mai multe diferen e între britanici, chinezi, italieni i japonezi: noi to i punem mare accent pe exprimarea emo iilor, exprimarea opiniilor cu privire la subiecte intime i afec iune, în compara ie cu chinezii sau japonezii. Rela iile apropiate de familie, de prietenie sunt v zute ca surse de suport.3 Noi cerem ajutor material, împ rt im problemele personale i sentimentale i cerem sfaturi. Iar toate aceste deschideri au strâns leg tur cu variabila cultural , pe care o vedem mai important decât variabila de spa iu. Hall vede spa iul persolan ca o form de definire a familiei. În The Hidden Dimension, el scrie: ³O posibila explica ie de ce francezilor le place s stea afar , în aer liber, este reg sit mai degrab în condi iile aglomerate în care mul i dintre ei locuiesc. Francezii se distreaz la restaurante i cafenele. Casa este pentru întâlnirea cu familia, iar exteriorul pentru recreere i socializare. Cu toate acestea, toate casele pe care le-am vizitat i toate cuno tin ele mele cu referire la acestea indic faptul c sunt deseori destul de aglomerate. Clasa muncitoare i mica burghezie sunt în mod particular aglomerate, ceea ce înseamn c francezii sunt destul de compacta i, acest lucru derivând din amplasarea birourilor, caselor, ora elor i satelor lor. Mai departe, când un francez î i vorbeste, nu te scap din ochi. Pe str zile din Paris, el î i poate îng dui s priveasc foarte atent femeile.´4 Clasa social este una din sursele de baz în varia iile de comportament i stilul de via în societate. Odat cu diferen ele de gen, au avut loc dezbateri interne asupra întinderii i explica iilor acestor diferen e. Dezbateri particulare care sunt în mod deosebit
1

Fred J. Jandt, An Introduction to Intercultural Communication, 4th edition, Thousands Oaks, Sage Publications, 2004, p. 38. 2 Apud Peter Hartley, Interpersonal communication, New York, Routledge, 1995, p 93. 3 Ibidem. 4 Hall, Edward, The Hidden Dimension, New York, Editura Doubleday & Co., 1966, p. 117.

135

importante în comunicarea interpersonal conchid: clasa mijlocie i muncitoare folose te coduri de limbaje diferite, a primit o aten ie deosebit pentru importan a ei în educa ie (unde, desigur, majoritatea profesorilor sunt de clas mijlocie). Diferen ele provin, de obicei, din importan a pe care o ofer investi ia în cultur i în înv mânt, nu doar de c tre stat, ci i de persoana interesat de viitorl ei. Dat fiind faptul c diferitele clase tr iesc în condi ii materiale diferite, nu este surprinz tor dac aceste diferen e se reflect în percep iile i a tept rile lor. Concluzia este c avem o ans sigur de a preîntâmpina dificult ile sau ale rezolva atunci când apar: apelarea la valorile culturale.

XIII. Comunicarea interpersonal
Mirela Boteanu

i polite ea pe internet

John M. Thompson, profesor de sociologie la Universitatea Cambridge, este de p rere c dezvoltarea media de comunicare a schimbat natura vie ii sociale i politice, declan ând schimb ri ac ionale i interac ionale, numind aceste ransform ri Äteoria interac ional a media de comunicare´. ( Thompson, 2003). Aceasta este valorificat prin interac iunea fa în fa a interlocutorili care face con inutul informativ i simbolic o i au acces la o comunicare nonlocal . modalitate direct din via a cotidian

Comunicarea este un proces specific uman prin care un emi tor trimite un mesaj c tre receptor cu scopul producerii unei schimb ri în vederea ob inerii unui feed-back. Este bine tiut faptul c procesul comunic rii a început odat cu crearea lumii i el continu s reprezinte procesul semnificativ care ne define te ca oameni. Comunicarea este parte integrant din noi i fie c vrem sau nu trebuie s comunic m pentru c , dup cum spunea poetul englez John Donne în poezia sa cu acela i titlu ÄNiciun om nu este o insul ´. Prin urmare, comunicarea este esen ial pentru supravie uire. Comunicarea interpersonal este Äprocesul de comunicare în care fiecare se adreseaz fiec ruia, de obicei într-o formul informal i nestructurat . Procesul are loc între doi indivizi, dar poate implica i mai mul i. Este genul de comunicare dintre doi îndr gosti i, dintre p rin i, dintre p rin i i copii familiei, dintre fra i, dintre cei doi-trei

136

membrii din conducerea operativ a unei întreprinderi sau institu ii.´( Anghel, 2007) Este forma de comunicare cea mai eficient în care emi torul î i transmite mesajul, observ reac iile interlocutorului ± limajul non-verbal, limbajul trupului ± i prin urmare, poate ob ine un feed-back corespunz tor. El poate interveni dac mesajul nu a fost corect recep ionat, putând aduce îmbun t iri prin noi explica ii. Peter Hartley observ urm toarele caracteristici ale comunic rii interpersonale: y y y comunicarea de la un individ la altul comunicarea fa în fa ambele, forma i con inutul comunic rii reflect caracteristicile personale ale indivizilor la fel de bine ca i rolurile i rela iile sociale. (Hartley, 1999). Privit ca proces în desf urare, comunicarea const în transmiterea i schimbul de informa ii (mesaje) între persoane, în circula ia de impresii i comenzi, în împ rt irea de st ri afective, de decizii i judec i de valoare care au ca scop final ob inerea de efecte la nivelul particular, interior al fiec rui individ. Preluând aceast speciali tilor în sistemul informa ional, s observa ie a traducem pe în elesul nostru mesajul:

comunicarea înseamn a spune celor din jur cine e ti, ce vrei, pentru ce dore ti un anume lucru i care sunt mijloacele pe care le vei folosi pentru a- i atinge scopurile. În acest sens, a comunica înseamn i a t cea, a a tepta reac ia, r spunsul celui c ruia ai vrut s -i faci onoarea de a-l anun a c exi ti i chiar de a-i spune ce vrei. (Anghel, 2007) Comunicarea fa în fa este modalitatea cea mai eficeint de a transmite un

mesaj. Receptorul poate recep iona mesajele non-verbale ale interlocutorului i poate r spunde în consecin . Fiecare dintre noi avem caracteristici specifice care ne definesc ca indivizi. Cu cât ne cunoa tem mai bine cu atât putem interac iona mai u or cu semenii no tri. Canalele, recunosc to i anali tii, au implica ii diferite pentru comunicare. De exemplu: - un canal specific va afecta forma informa iei care trece prin el - diferite canale au impacte diferite - canale diferite au în elesuri sociale diferite care le sunt ata ate - anumite feluri de mesaje sunt specifice anumitor canale.

137

Pe internet, comunicarea fa

în fa

se pierde datorit barierelor pe care le

impune calculatorul. Exist programe care pot facilita vizionarea în direct a celeilate persoane. Dar niciun program nu poate egala comunicarea fa în fa . Ultimele decenii demonstreaz necesitatea caracteristicii fa în fa . Înc de acum un deceniu ³United Nations Development Program´ estima c num rul navigatorilor pe internet este de 150 de milioane i c în viitorii doi ani va cre te la 700 de milioane. În 2006, la o popula ie de circa 6.5 miliarde de locuitori se consider c mai mult de a asea parte folosea internetul. La finele anului trecut, numai în Europa existau 348.125.847 de utilizatori, ceea ce reprezent 43,4 % din popula ia continentului, iar cre terea pentru anii 2000-2007 era de 231%. (Miniwatts Marketing Group). La aceast dat exist un num r aproximativ de 800.401.065 de locuitori ai Europei din care 384.633.765 folosesc internetul în mod curent. Aceasta înseamn c ocup un procent de 12.0 % din întreaga lume care interac ioneaz internetului. (Miniwatts Marketing Group). De când internetul s-a extins i în ara noastr , românii l-au îmbr i at cu entuziasm devenind o libertate care înainte le fusese refuzat . Re elele de calculatoare, odat un set minim de tehnologie folosit de un grup mic de elit sunt acum folosite global pe teme de dezbateri politice, interes public i cultur popular . ara noastr , la o populatie de 22.276.056, avea în decembrie 2007, 7.000.000 de utilizatori ai internetului, deci 31.4 % din popula ie, cu o cre tere pentru 2000-2007 de 775 %. Datele sunt suficiente s putem afirma c cu revolu ia re elelor mondiale. La ora actual România are o polula ie de 22.246.862 din care 12.000.000 folosesc internetul, însumând un procent de 3.1 % din întreaga Europ . Primele zece ri în Europa care folosesc internetul sunt urm toarele: Germania ± 52.1 milioane, Marea Britanie ± 41.8 milioane, Fran a ± 36.2 milioane, Italia 34.7 milioane, Rusia ± 32.7 milioane, Turcia 26.5 milioane, Spania 25.6 milioane, Polonia ± 16.0 milioane, Olanda 15.0 milioane, România 12.0 milioane. (Miniwatts Marketing Group). i în ara noastr se dezvolt o Cibersocietate, o realitate virtual creat de sistemele electronice de comunicare, sincron i prin intermediul îns apari ia unor forme de comunicare f r

138

Acest nou spa iu de manifestare impune analizarea i regândirea raporturilor dintre realitatea social i mass media, dintre spa iul public i spatiul privat, precum i noi anselor de cunoa tere reciproc a indivizilor, i a dimensiuni ale abord rii conceptului de democra ie. El deschide neb nuite re ele de comunicare intercultural , datorit grupurilor i valorilor culturale na ionale. Are loc un transfer continuu de informa ii, opinii, cu impact major asupra valorilor tradi ionale, mentalit ii, expresivit ii a utilizatorilor folosesc limba englez . ÄAceast Nou Ordine Interna ional limbilor. De aici i o tensiune, deloc lipsit de griji, în condi iile în care imensa majoritate Informa iei nu mai permite considerentelor na ionale sau regionale s fie împotriva integr rii globale a valorilor, atitudinilor i a m rcilor de cump r turi.´ (Kluver, 2000). Pentru cercet tori c utarea datelor, a cerin elor de cunoastere, cum ar fi c utarea de referin e, au fost facilitate de infrastructura de campus a netului, pentru studen i este o modalitate rapid de unde î i pot desc rca referate i esee f r s mai fie nevoie s fie prelucrate, pentru adolescen i este un mediu ideal de a conversa i a face cuno tin le are asupra omenirii. Internerul fiind în mod cople itor un mediu al limbii engleze, cei care doresc s profite în totalitate de acest ofert sunt nevoi i s tie limba englez . Ceea ce îl determin pe un cercet tor s afirme c dispari ia limitelor dintre na iuni, proclamat de orice om politic în campania electoral , nu este altceva decât o form de imperialism. (Prignano, 2006). O opinie care nu este lipsit de consisten , dat fiind faptul c , în continuare, Statele Unite i rile dezvoltate din Europa (în special Anglia, Germania, Fran a) au mari avantaje datorit posibilit ilor de a- i dezvolta tehnologia, dominând aproape toate site-urile comerciale, avantaj care decurge din posibilitea doritorilor de a avea calculatoare i acces la re ele. În 2007 în America de Nord, de exemplu, 65.3 % dintre cet eni foloseau internetul, iar la ora actual sunt 73.6%; în timp ce în America de Sud în 2007 erau 25.4 %, iar acum sunt 24.1%. (Cf. Miniwatts Marketing Group). Pentru unii oameni internetul poate fi un refugiu, o modalitate de eliberare de inhibi ii, eliberare de prejudec i i complexe, o oaz imaginar de activit i sociale virtuale. cu noi prieteni. R mâne de discutat care sunt efectele benefice i negative pe care internetul

139

Studiile lui M. J. Culnan (1987), J. Scott, (1991), Kiesler (1991) au ridicat deja problema impactului internetului asupra indivizilor i organiza iilor, în condi iile în care comunicarea este accesibil în afara prezentei fizice. Un alt studiu, ÄElectronic Mail and Organizational Communication: Does Saying ÄHi´ Really Matter?´ a concluzionat c folosirea comunic rii electronice a dus la sc derea nivelului comunic rii i a confirmat opinia lui C. Handy, conform c reia, în mod paradoxal, cu cât o organiza ie devine mai virtual , cu atât membrii ei trebuie s se întâlneasc mai mult fa în fa , pentru a se cunoa te i interac iona eficient (Marjorie Sarbaugh-Thompson, Martha S. Feldman, 1998). La aceea i concluzie ajunge i Paul M. Lewis, (2001). Asupra impactului noilor forme de comunicare i mediul politic este de remarcat i studiul Sarei Bentivegna, de la Universitatea din Rome µLa Sapienza¶ (2006). Anthony Giddens este de p rere c mediile de comunicare sunt Äafectate în mod deosebit de c tre computer i ceea ce se realizeaz în alte domenii. De exemplu noile tehnologii de comunica ii sunt supuse unor shimb ri profunde în sistemele financiare i pe pie ele de ac iuni ale lumii. Banul nu mai reprezint aurul sau banul lichid din buzunar. Din ce în ce mai mult, banul a devenit electronic, fiind înmagazinat în computerele din b ncile lumii.´(Giddens, 2001). Toate acestea, în opinia lui, nu ar fi fost posibile f r munca asidu a inginerilor de calculatoare care modernizeaz computerele în mod constant. Giddens observ optprezece luni. Totul începe cu un click i intri în lumea fascinant a internetului, o lume rece i în acela i timp f cut s in secrete. Nu las amprente i este un univers invizibil populat de str ini. E ti acoperit de puterea anonimatului care î i d curaj pentru a formula idei. Ceea ce este nepl cut adesea este c te contectezi online dar devi deconectat de la via a. Po i fi cine vrei dar s-ar putea s pierzi din vedere cine e ti. Importan a academic pe care o are internetul nu este deloc neglijabil . Este evident i demonstrabil c acesta are metode eficiente de stocare a informa iilor. Enciclopedia virtual Wikipedia este un exemplu concret de o bun informare academic . Pe lâng avantajele pe care le ofer re elele virtuale de comunicare, este de a teptat s existe i inconveniente. Prima este legat de îns i esen a genului: po i comunica din orice loc, în orice moment, cu un interlocutor aflat oriunde i oricând, ceea ce poate duce 140 c viteza computerelor se dubleaz la fiecare

i la un sentiment de frustrare i nesiguran , fiindc fiecare poate spune (scrie) orice, f r s - i decline adevarata identitate i f r s - i assume vreo responsabilitate. Comunicarea prin internet elimin , de asemenea, în exclusivitate limbajul non-verbal, a c rei importan nu poate fi neglijat . Necesitatea personaliz rii mesajului este demonstrat i de apari ia diverselor simboluri, sugerând par ial reac iile chipului uman, a a numitele emoticons interpretate prin consens ca: tristete, bucurie, lacrimi, suparare, inim frânt , îngrijorare, s rut, r mas bun, etc. Din 1983 re elele de calculatoare au atras o aten ie public enorm . Majoritatea tirilor i emisiunilor de divertisment au fost umplute cu pove ti despre Äinforma ia rapid ´ i despre averile financiare i politice care s-au f cut din aceasta. Vânz rile de calculatoare continu s creasc ÄInforma ia rapid ´ concureaz defineasc i din ce în ce mai mul i oameni sunt conecta i la Änet´. cu o serie de metafore care încearc s eticheteze i s i ÄRe ea´

aceste tehnologi. Unele ca ÄCiberspa iu´, ÄNet´, Äonline´

subliniaz diferite aspecte a tehnologiei pe internet i rolul i impactul pe care îl are. Orice termen pe care oamenii îl pot inventa va însemna acela i lucru i anume crearea de noi spa ii sociale în care se pot întâlni i pot interac ina unii cu al ii. Se consider c încrederea în internet, în informa ia rela ionat i în tehnologiile de comunicare (ciber-încrederea) poate fi crucial în dezvoltarea ³e-serviciilor´, cum ar fi e-guvern, e-comert, e-înv are i în participarea democrat a extinderii rapide online în sfera public . Aceasta este concluzia bazat pe analiza informa iilor dintr-o cercerare condus de ÄInstitutul de Internet Oxford´, folosind e antionare pe multe nivele, de probabilitatea na ionala din Marea Britanie. Studiul profesorului William H. Dutton, ÄTrust in the Internet as an experience´, subliniaz diferite aspecte ale in elesului de încredere pentru a explora i nuan a determinan ilor cheie sociali ai cyber-spa iului. El argumenteaz încrederea în internet, demonstrând c ciberspa iul, definit ca a teptare confident , este influen at de experien , definit opera ional de câ iva indicatori de proximitate ai internetului în metode formate de fundalul educational. (Dutton, 2006). Conform Dic ionarului explicativ al limbii române, polite ea este Äatitudine, comportare conform cu bun cuviin , amabil , politicos . Ansamblu de reguli de comportament în spiritul bunei cuviin e, al amabilit ii i respectului reciproc.´

141

Consider m c aceast abordare trebuie s existe i între rela iile interumane pe internet. Exist o tendin scris . Mul i factori sporesc posibilitatea alter rii, reducerii sau omiterii unor anumi i indicatori ai polite ii în cazul email-urilor. Printre ace ti factori se numar tranzactional a mesajului, anonimitatea relativ reduse a unor email-uri. O posibil consecin 1967). Imaginea personal ar putea fi definit ca fiind Ävaloarea social pozitiv pe care o persoan o poate pretinde ca fiind proprie´ (Goffman, 1967). Strategiile managementului riscului privind imaginea personal sunt m suri lingvistice defensive i protective care au rolul de a salva i de a promova imaginea cuiva sau a altor persoane. Asemenea m suri lingvistice includ strategii de polite e generale folosite în orice interac iune verbal (Brown & Levinson, 1987). Dup Brown i Levinson exist dou feluri de strategii de polite e, pozitive i negative. Strategiile de polite e pozitive fac apel la o imagine personal pozitiv sau la dorin a de a fi pl cut, apreciat i în eles. Unele exemple de strategii pozitive de polite e includ împ rt irea acelora i puncte de vedere, aprobarea i aprecierea celorlal i, etc . Din cauza anonimatului nepolitico i, abuzivi i impersonalit ii, oamenii vor fi predispu i s fie i antisociali. Precum majoritatea generaliz rilor referitoare la natura a email-ului, folosirea unui limbaj din ce în ce mai mult expus pe internet i anume aceea de a de formele reg site în comunicarea reduce conven iile normale de polite e în email fa

dezinhibat, existen a unor tendin e spre deindividualizare, de asemenea i dimensiunile a diminu rii polite ii în cadrul email-urilor s-ar putea concretiza în sc derea considera iei pentru imaginea personal (Goffman,

comportamentul uman g sim tendin e evidente în ambele sensuri: unele studii au mai multe tendin e antisociale, altele nu. Acestea au dus la teorii care exploreaz interac iunile on-line ar tând cum vederea identit ii sociale a celuilat în interac iune este un factor decisiv. (Hartley,1999) Trebuie în eles faptul c aceste comunit i de pe Internet sunt construite din, de c tre i pentru oameni reali. Acesta este cel mai important lucru pe care trebuie s -l lu m în considerare în discu ia despre interac iunea social i Internet.

142

Curajul pe care îl d anonimitatea a f cut ca internetul s fie o form de comunicare social f r inhibi ii. Cercetarea pe care am efectuat-o pe diferite site-uri, urm rind reac iile vizitatorilor la anumite articole, mi-au confirmat acest lucru. Strategiile negative de polite e, conform lui Brown i Levinson (1987), fac apel la imaginea personal negativ a unei persoane sau la dorin a de a fi de neoprit i de necontrolat. Exemple de strategii negative de polite e includ scuzele pentru intrerupere, forme lingvistice pentru a ar ta respectul, limit rile, formele vagi, mecanismele impersonale precum diateza pasiv i orice alt mecanism ce ofer celeilalte persoane o stilului comunic rii aparent direct i lipsa ans de a- i salva imaginea personal . Strategiile negative de polite e nu se potrivesc naturii contextului email-urilor datorit indica iilor contextului social. Lipsa indica iilor contextului social, cum ar fi mesajele transmise de limbajul trupului, observabile în comunicarea fa în fa , pot interpune o barier în în fa este comunicarea prin intermediul email-urilor (Wellman 1998). Comunicarea fa

urmat imediat de feedback, prin limbajul trupului, alegerea cuvintelor i intona ie pentru a- i conforma strategiile de men inere sau de creare a imaginii personale în timpul interac ionarii. Totu i, prin email, scriitorul nu se poate adapta imediat la nivelul de polite e necesar comunic rii i a teptat în interac iune, datorit lipsei contextelor comune ale i a dificult ii întâlnite în clarificarea sau repararea rupturilor din

comunic re. Decontextualizarea con inutului email-ului poate împiedica scriitorul s exprime polite ea în mesaj, în special dac partenerul de comunic re este necunoscut i de cultur diferit . Se întâlne te des situa ia în care este dificil de stabilit o eticheta social adecvat comunic rii interculturale prin email. O cercetare efectuat de Margaret Murphy i Mike Levy la Griffith University, Australia, pe un num r de 16 profesori din sudul Coreei i un num r de 112 profesori i angaja i ai unei universit i metropolitane din Australia au cercetat polite ea pe email i limbajul folosit de vorbitori i nevorbitori nativi de limba engelz , i scot la iveal barierele interculturale ale acestora. Profesorii din nordul Coreei vorbeau i scriau în limba englez la un nivel avansat, majoritatea consultând materiale în limba engel la un moment dat. To i au folosit email-ul pentru a comunica în scopuri profesionale cu vorbitori de limb englez de peste ocean. (³Politeness in Intercultural Email 143

Communication: Australian and Korean Perspectives´, in Journal of Intercultural Communication, issue 12, August 2006) Chestionarul viza ob inerea unor date calitative i cantiative din fiecare sec iune. În sec iunea Äpolite e´, participan ii erau ruga i s descrie percep ia lor despre polite e i cum le-a influen at modul de compunere al email-urilor c tre persoane din alte culturi pe care nu le cunosc personal. Cele trei întreb ri din aceast sectiune au fost: 1: În general, consideri c exprimi polite ea în mod diferit în email-uri adresate unor persoane pe care nu le cuno ti personal, din alte culturi în compara ie cu email-urile adresate unor persoane cunoscute din Coreea? Da/Nu Dac DA, cum exprimi polite ea diferit? 2: În percep ia dumneavoastr , a i sesizat o lipsa de polite e in email-urile pe care le-a i primit de la persoane din alte culturi? Da/Nu Dac DA, în ce fel? 3: În general, care sunt formele sub care manifesta i polite ea în email-urile dumneavoastr cu persoane din alte culturi? Conform participan ilor la acest studiu, exprim rile conven ionale sunt importante în ceea ce prive te polite ea în comunicarea intercultural Asemenea expresii con in: y y y Adresarea întreag (de ex., ÄDomnule profesor´) Expresii de formulare potrivite (de ex., Äv rog´, Äv multumesc´) Forme de adresare respectuoase (de ex., Äcele mai bune ur ri´, Ätoate cele bune´, Äa tept cu ner bdare un r spuns de la dvs´, Äva multumesc anticipat´ etc.) y Structuri de adresare potrivite con inând verbe la modul condi tional-optativ (de ex., Äa i putea binevoi?´, Äa dori s etc.) Margaret Murphy i Mike Levy au fost interesa i de observarea diferen elor de folosire a polite ei în cadrul email-urilor adresate unor persoane din culturi diferite în compara ie cu formele polite ei în email-urile trimise unor persoane cunoscute din Australia, Coreea. Participan ii au fost ruga i s comenteze i felul în care concep ia lor despre polite e le-a influen at interpretarea email-urilor primite de la persoane din culturi diferite. În particular, ace tia au fost interesa i de ob inerea unei imagini asupra modului 144 tiu´, Äm-a i putea ajuta?´, Äv-a întreba´ prin email (Watts 2003).

în care imaginea personal email-uri.

i polite ea se manifest în mod concret în limbajul utilizat în folosirea unui titlu corect de adresare în

În acest studiu s-a demonstrat c

comunicarea prin email este, în mare masur , determinata de nivelul de cultur . Din rezultatele studiului, folosirea titlului corect s-a dovedit a fi de o form de respect mai important pentru grupul coreean decât pentru cel australian. În orice caz, alegera li se adreseze, ar putea personal , indiferent de modul în care persoanele aleg s se adreseze destinatarilor interculturali i, de asemenea, modul în care ei doresc s contrazice normele lor culturale. Un participant din Coreea, întrebat dac a observat vreodat lips de polite e din email-urile primite din partea persoanelor care nu vorbesc limba coreean , a r spuns astfel: ÄDa, o cunostin a mea, vorbitoare de limba englez , consider c email-urile mele denot o tent de h r uire sexual . Mi-am început mail-ul cu ³Drag Alexandra´. Ea mi-a scris c nu se poate s folosesc cuvântul Ädrag ´. Am ar tat acela i email altei doamne vorbitoare de limba englez care m-a asigurat c era totul în ordine.´ Acest participant coreean s-a sim it mai comod adresându-se unei persoane vorbitoare de limba englez dup prenumele ei în acel email. Cu toate acestea, folosirea prenumelui nu a fost acceptat de acea persoan care s-a sim it ofensat de asemenea lips de formalitate. Acest exemplu ilustreaz tipul de jignire care poate avea loc foarte u or atunci când indicatorii de polite e nu sunt folosi i corespunz tor sau conform preferin elor personale ale destinatarului, care, uneori, poate fi în dezacord cu anumite stereotipuri sau conven ii culturale. De partea coreenilor jum tate dintre participan i au sim it c email-urile primite de ei de peste ocean erau nepoliticoase. 72.5% dintre australieni nu au avut probleme cu impolite ea. Putem concluziona c trebuie s fim aten i atunci când alegem niveleul de formalitate, cât de direct este mesajul i cât de lung pentru ca comunicarea intercultural s fie eficient . Prin comunicarea pe internet ne creem identit i ale caror sensuri nu sunt judecate în termeni de indici sociali obi nuiti cum ar fi rasa, genul, clasa, etc. Unii comentatori au sus inut c se ofer la o comunicare mai democrat ce trece de grani ele sociale. Comunit ile on-line au fost cu siguran create i putem observa cum ei au dezvoltat 145

anumite norme în cadrul interac iunii i au încercat s aplaneze conflictele dintre membrii cu mai mult sau mai pu in succes. Dar aceste comunit i pot pur i simplu s reflecte inegalit ile pe care le g sim în interac iunea fa genul. (Harley, 1999) Limbajul direct, deseori men ionat ca fiind o caracteristic important a discu iei întrun email, poate avea mai multe în elesuri, potrivit participan ilor. Stilul exprim rii directe se refer la folosirea mesajelor pentru a ar ta adev ratele inten ii ale unui individ. Mul i participan i coreeni i australieni au considerat limbajul direct ca fiind la fel de politicos cum este folosit pentru a eviden ia claritatea. Prin opozi ie, stilul exprim rii indirecte se refer la folosirea mesajelor pentru a camufla adev ratele inten ii ale unui individ. Acest stil poate cuprinde utilizarea strategiilor de polite e negativ , cum ar fi insinu rile, ambiguit ile, folosirea metaforelor etc. Solicit rile trimise prin email au fost considerate nepoliticoase de c tre majoritatea participan ilor la studiu, dac acestea con ineau stilul direct. O doamn a exemplificat forma ei preferat pentru o Äcerere´: ÄM gândeam dac a i putea s face i acest lucru pentru mine ´. Structura lingvistic arat câteva tipuri de strategii de polite e negativ (Brown & Levinson, 1987), care sugereaz o form de non-obliga ie i respect pentru destinatar. Pe o scal a polite ei, aceast form se situeaz foarte sus (Brown & Levinson, 1987). Este o strategie ce face apel la insinuare, fiind cea mai comun form de cerere neoficial , ceea ce face s par c expeditorul se întreab de solicitarea respectiv în loc s cear ceva în mod direct. Strategiile de polite e pozitiv i negativ (ce folosesc verbe la modul condi ional-optativ) au fost ad ugate pentru a mai atenua limbajul folosit într-o cerere. Strategiile de polite e negativ arat fie o rug minte din partea expeditorului pentru o forma de non-obliga ie, fie nepresupunerea c se va da curs solicit rii. În contextul nostru, expeditorul îl f cea pe destinatar s aleag dac s dea curs cererii sau nu. Internetul este într-adev r o surs nelimitat de informa ii, iar modalitatea acces rii acestora este la îndemâna oricui. Sub Äcurajul´ pe care îl d anonimitatea se pot face comentarii la cultura sau lipsa de cultur a semenilor. Se atac nu numai lipsa de bun sim , lipsa de cultur , ci se face referire i la mentalitatea general a grupurilor, precum i în fa , în special când este relevat

146

judec i de valori ale persoanelor respective, pentru c , desigur, comunicarea noastra este expresia ideilor i valorilor noastre.

BIBLIOGRAFIE *** Dic ionarul explicativ al limbii române, Bucure ti, Editura Academiei, 1975. y y Aebli, Hans, Didactica psihologic , Bucure ti, Editura Didactic i Pedagogic , 1973 Aiello, J. R. and S. E. Jones ÄField study of proxemic behaviour of young school children in three subcultural groups.´ In Journal of Personality and Social Psychology, 19 : 351-356, 1971 y y André LaCocque, Paul Ricoeur, Penser la Bible, Paris, Editions du Seuil, 1998, Andrei, Petre, Sociologie general , Edi ia a IV-a, Ia i, Polirom ± Funda ia academic ÄPetre Andrei´, 1997 y Anghel, Petre, Stiluri i metode de comunicare, Bucure ti, Ed Aramis, 2003. 147

y

Anghel, Petre, Strategii eficiente de comunicare, Bucure ti, Editura Via 2007. Apostel, Leo, Ä tiin ele i umane: mostre de rela ii

i S n tate, in

y

interdisciplinare´,

Interdisciplinaritatea Politic , 1986. y

tiin ele sociale. Studiu introductiv de Ioan Dr gan,

traducerea din limba francez Vasile Tonoiu i Ilie B descu, Bucure ti, Editura Argyle, Michael, ³ The nature of social skill´, In M. Argyle (Ed.), Social skills and health. Methuen, 1991. y Argyle, Michael; A. Furnham, and E.J.A. Graham, Social Situations, Cambridge University Press, 1981. y y Aron, Raymond, Spectatorul angajat, Bucure ti, Editura Nemira, 1999. Augé, Marc, Le sens des autres ± actualite de l`antrhropologie, Paris, Ed. Fayard, 1994 . y Avruch, Kevin, Annual Meeting, Background document, prezentat în ziua de 12 mai 2003. y Axtell, Roger E., Do's and Taboos of Preparing for Your Trip Abroad , John Wiley &
Sons Inc, 1994.

y y y

Bakhtin, M.M., Aesthetics of Philological Creative Work., Moscow, 1979. Baltus, D., Proxemics. Conference paper, 1974. Bârliba, Maria Cornelia, Paradigmele comunic rii, Bucure ti, Editura tiin ific Enciclopedic , 1987. Barret, Stanley, i

y

The Rebirth of anthropological theory, Toronto, University of

Toronto Press, 1984. y y Barthes, Roland Rhetorique de l¶ image, în Communications, nr. 4, Seuil, 1964. Basarab, Neagoe Înv Editura Minerva. y Bateson, Gregory, ³A Theory ofPlay and Fantasy´, Psychiatric Research 2 (1955), 39 ± 51. y Bauer, E. A., ÄPersonal space: a study of blacks and whites´ in Sociometry, 36(3): 402-408, 1973. turile lui Neagoe Basarab c tre fiul s u Teodosie, Bucure ti,

148

y

Baxter, J. ÄInterpersonal spacing in natural settings´ in Sociometry, 33(4) : 444-456. 1970. B descu, Ilie, Tratat de geopolitic , Vol. I, Bucure ti, Editura Mica Valahie, 2004. B l ceanu, C., Nicolau, F. D., Personalitatea uman ± o interpretare cibernetic , Ia i, Editura Junimea, 1972. Benhabib, Selya ³Toward a Deliberative Model of Democratic Legitimacy,´ in Democracy and difference, ed. Seyla Benhabib, 1996. Bennet, Lance W. i Entman, Robert M., Mediated Politics: Communication in the Future of Democracy, Cambridge University Press, 2001. Bentivegna, Sara, ³Rethinking Politics in the World of ICTs´, in European Journal of Communication, Vol. 21, No. 3, 331-343 (2006).

y y

y

y

y

y

Berger, C. i W. Douglas, ÄThought and Talk: ÄExcuse me, but have I been talking to myself?´ in F. Dance (editor), Human Communication Theory, New Zork, Doubleday, 1982. Berger, C. i R. Calabrese, ÄSome rituals in initial interaction and beyond´ in Human Communication Research, 1975, 1, 99-112. Berger, C., ÄBeyond initial interaction´ in H. Giles i R. St. Clair (editori), Language and Social Psychology, Oxford, Basil Blackwell, 1979. Bernea, Ernest, Cadre ale gândirii populare române ti, Bucure ti, Editura Cartea Româneasc , 1985. Bertrand, Clude ± Jean, O introducere în presa scris Polirom, 2001. i vorbit , [Iasi], Editura

y

y

y

y

y

Bialystok, E., Communication-strategies: A psychological analysis of secondlanguage use, Oxford, Basil Blackwell, 1990. Bickerton, Derek, Roots of language, Ann Arbor, Karoma, 1981. Binder, Ami J., "Political Scandal: Power and Visibility in the Media Age (review)" Social Forces ± Vol. 81, Nr. 4, June 2003, pp. 1503-1504). Binder, Amy J., Political Scandal: Power and Visibility in the Media Age, 2003. Birdwhistell, R. Kinesics and context: Essays on Body Motion Communication. Philadelphia, University of Pensylvania Press, 1970.

y y

y y

149

y

Bochner, S., ÄThe social psychology of cross-cultural relations´ in S. Bochner (Ed.) Cultures in Contact, New York, Pergamon Press, 1982. Boeder, Pieter, ³Habermas¶ heritage: The future of the public sphere in the network society´, in First Monday, volume 10, number 9 (September 2005). Bourdieu, P. In Other Words: Essays Towards a Reflexive Sociology (M. Adamson, Trans.). Stanford, CA, Stanford University Press. (Original work published 1982) 1990. Bouvier, Pierre, ³Lectur Äsocio-antropologic ´ a lumii contemporane´, în Monique Segre, Mituri, rituri, simboluri în societatea contemporan , Timi oara, Ed. Amarcord, 2000. Bowler, Shaun i Jeffrey A. Karp, Political Behavior, Vol. 26, No. 3, September 2004. Brislin, R., Cross Cultural Encounters, Elmsford, N.Y., Pergamon, 1981. Brown, Penelope; Stephen C. Levinson, Politeness. Some universals in Language Usage, Cambridge, Cambridge University Press, 1987.

y

y

y

y

y y

y

Buchanan, A. Huczynski, D., Organizational Behaviour. 2nd edition. Prentice Hall, 1991. Burge, T., ³Individualism and the mental´, in P. Uehling, ed: Midwest Studies in Philosophy, Minneapolis: Minneapolis University press, 1979 . Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei. Traducere de Petre Pandrea. Prefa i

y

y

tabel cronologic de Leonida Maniu. Colec ia "B.P.T." Editura Minerva. Bucure ti, 1981 Pann, Anton, Povestea vorbii. Edi ie rev zut de I. Fischer. Editura Minerva, Bucure ti, 1975. y Canter, D. , et al. (1975). Environmental Interactions : Psychological Approaches to Our Physical Surroundings. London : Surrey Press. y Caragiale, I.L., ÄConul Leonida fa cu reac iunea´, în Opere alese, povestiri dramatizate ± teatru, Ed. Cartea Româneasc , 1972. y Rogers, Carl, Client-centered therapy: Its current practice, implications and theory. Boston, Houghton Mifflin, 1951.

150

y

Cartmill, Matt ³The Gift of Gab´, in Anthropology. Contemorary Perspectives, Needham Heights, Allyn Bacon, 2001 Cashdan, Elisabeth, ³What De Women Want´, in Anthropology. Contemporany Perspectives, Needham Heights, Allyn Bacon, 2001. Charon, Joel M., ed. The meaning of Society, New Jersey Prentice-Hall, 1999 Chodorow, Nancy Julia, The Power of Feelings: Personal Meaning in Psychoanalysis, Gender, and Culture , Yale University Press, 2001.

y

y y

y

Christians, G. Clifford; Mark Fackler, Kim B. Rotzoll, Katy B. McKee, Etica massmedia, [Ia i], Polirom, 2001 Clampitt, Phillip G., Communicating for Managerial Effectiveness, London, SAGE, 2004

y

y

Coleman, Angela, ³Three Top Political Scandals of 2007´, Associated Content, The People¶s Media Company, Nov 30, 2007. Condon, J. C. and F. Yousef, An Introduction to Intercultural Communication. Indianapolis : Bobbs-Merrill, 1975. Conti, Maria, Principiile comunic rii literare, Bucure ti, Editura Univers, 1981. Crow, Lester D.; Alice Crow, General Psychology, Totowa, N.J.: Littlefield, Adams and Co., 1972 Cuilenburg, J.J. van, O. Scholten, G.W. Noomen, Humanitas, Bucure ti, 2000. tiin a comunic rii, Editura

y

y y

y

y

Culnan, M.J. "Protecting Privacy Online: Is Self--Regulation Working?", Journal of Public Policy and Marketing, 2000, Vol. 19, No. 1, pp. 20--26.

y

Curt, C.; J. Nine, ÄHispanic-Anglo conflicts in nonverbal communication´ In Isidora Albino (Ed.) Perspectives Pedagogicas. San Juan, Puerto Rico: Universidad de Puerto Rico,1983 Dahlgren, Peter, ÄL¶espace public et l¶internet´. In Television and the Public Sphere: Citizenship, Democracy and the Media. London, Sage, 1995. Dahlgren, Peter; Sparks, Colin, Jurnalismul i cultura popular , [Ia i], Editura Polirom, 2004.

y

y

151

y

Davidson, D., ³Knowing one¶s own min´ in Proceedings of the American Philosophical Association, 61, 449, 1987. Daviet, Jean-Pierre, ÄSimbolicul în atelierul istoricilor´, în Monique Segre, Mituri, rituri, simboluri în societatea contemporan , Timi oara, Editura Amarcord, 2000 Dean, L. M.; F. N. Willis; J. N. la Rocco, Invasion of personal space as a function of age, sex and race, Psychological Reports, 38(3)(pt.1): 959-965, 1976 Dewey, John, Democracy and Education, [1916]. Edited by Reginald D. Archambault. Chicago, University of Chicago Press, 1990. Diamond, Jared, ÄThe Great Leap Forward´, in Anthropology. Contemorary Perspectives, Needham Heights, Allyn Bacon, 2001. Diamond, Jared, European Sociobiological Society Newsletter, New York: W.W. Norton, 1997. Dick, W. E. ÄInvasion of personal space as function of age and race´ in Psychological Reports, 39(1) : 281-282, 1976. Dinu, Mihai, Comunicarea, Bucure ti, Editura Algos, 2000. Dolphin, Carol Zinner; Beyond Hall: Variables in the Use of Personal Space in Intercultural Transactions. Waukesha, WI: Annual Meeting of the Speech Communication Association, ERIC. Dudley, M.K., & Agard, K.K. (1993). A call for Hawaiian sovereignty. Waipahu, HI: Na Kane O Ka Malo Press. Durkheim, Émile, Regulile metodei sociologice, Ia i, Editura Polirom, [1951] 2002, Durkheim, Emile Formele elementare ale vie ii religioase, Ia i, Ed. Polirom, 1995. Dutton, William H., ÄTrust in the Internet as an experience´, in Information, Communication & Society, Volume 9, Issue 4 August 2006 , pp. 433 ± 451).

y

y

y

y

y

y

y y

y

y y y

y

Eades, Diana, ³Intercultural Discourse and Communication.´ In The Essential Readings , Editat de Scott F. Kiesling i Christina Bratt Paulston, Oxford, Blackwell Publishing, 2005. Eco, Umberto, În c utarea limbii perfecte, trad. din limba italian Cojocaru, Ia i, Polirom, 2002. de Drago

y

152

y

Edney, J.; N. Jordon-Edney Territorial spacing on a bench, in Sociometry, 37(1) : 92-104, 1974. Edwards, D. J. ´Perception of crowding and tolerance of interpersonal proxemics and separation in South Africa´ in Journal of Social Psychology, 110(1) : 19-28., 1980 Eminescu, Mihai ³Între Scylla i Charybda´, in Opera politic , Chi in u, 1997. Fabritio Volpe Prignano, ³Comunicación y cultura en el siglo XXI.´, in Pensar Iberoamerica. Revista de Cultura, Número 9 - julio - octubre 2006.

y

y y

y

Faguet, Emile, Studii literare, în române te de Sanda Mih escu-Boroianu, prefa Al. Tudoric , Bucure ti, Editura Univers, 1975.

de

y

Fairclough, Norman, Media Discourse. London, Edward Arnold, Hodder Headline PLC, 1995. Feldman, Robert Stephen; Bernard Rimé, ÄNonverbal communication in crosscultural counseling: A literature review´, in International Journal for the Advancement of Counselling. Freire, Paulo, Cultural Action for Freedom. Cambridge, MA: Harvard Educational Review, 2000. Gadamer, Hans-Georg, The Relevance of the Beautiful and Other Essays. Trans. N. Walker. ed. R. Bernasconi, Cambridge: Cambridge University Press, 1986. Garnham , N, ³Public Sphere and the Media´ in Internationl Encyclopedia of the Social and Behavioral Sciences, Vol. 7, Editura Elsevier Science Ltd. 2001. Garnham, N.; Williams, R., ³Pierre Bourdieu and the Sociology of Culture: An Introduction´. In Capitalism and Communication: Global Culture and the Economics of Information, London, Sage Press, 1990. Gasimova, Gulnar ³Philosophical Aspects of Cultural Relationships´, in Journal of Russian and East European Psychology, vol. 46, no. 1, March±April 2008. Gaviet, Jean-Pierre, Simbolicul în atelierul istoricilor, în Monique Segre, Mituri, rituri, simboluri în societatea contemporan , Timi oara, Ed. Amarcord, 2000. George Keith i John Shuttleworth, Living Language. Ghiglione, Loren, ÄTomorrow¶s Newspaperman´, in Sinteza nr. 87/1991. Giddens, Anthony, Sociologie, Bucuresti, Ed. BIC ALL, 2001.

y

y

y

y

y

y

y

y y y

153

y

Goffman, Erving ,Via a cotidian ca spectacol, editia a II-a, revizuit , Traducere de Simona Dr gan i Laura Albulescu, prefa Comunicare.ro, [2007]. de Laz r Vl sceanu, [Bucure ti], Editura

y

Goffman, Erving, Interaction Ritual: Essays on Face-to-Face Behavior, New York, Anchor Books, 1967.

y

Goffman, Erving, Strategic Interaction, Philadelphia, University of Pennsylvania Press, 1969. Goffman, Erving, The Presentation of Self in Everyday Life, The Penguin Press, 1969 Golu, Pantelimon, Fundamentele psihologiei sociale, ed. Ex Ponto, Constanta, 2002. Gray, John, After Social Democracy: Politics, Capitalism and the Common Life, 1996. Gullestad, M. Everyday Life Philosophers. Oslo: Scandinavian University Press, 1996. Gumperz, J. J., Language and social identity. London, Cambridge University Press, 1982. Gundykunst, William B., Communicating with strangers. An approach to intercultural communication, Random House, New York, 1984. Gusti, Dimitrie, Sociologia militans, I, Cunoa tere, Bucure ti, Funda ia Regele Mihai I, 1946. Habermas, Jurgen, Con tiin Educa ional, 2000. moral i ac iune comunicativ , Bucure ti: Editura All

y y y

y

y

y

y

y

y y

Habermas, Jurgen, Cunoa tere i comunicare, Bucure ti, Editura Politic , 1983 Habermas, Jürgen, The structural transformation of the public sphere, Cambridge, Polity Press, 1989. Hadareanu, Dana ´Michael Guest se retrage furtunos din diploma ie´, în România liber , Marti, 4 Decembrie 2007. Hall, Edward, Beyond Culture.Garden City, New York: Anchor Press/Doubleday, 1976. Hall, Edward, The Hidden Dimension, New York, Editura Doubleday & Co., 1966.

y

y

y

154

y

Halpern, Diane F., Thought and Knowledge: An Introduction to Critical Thinking, Third Edition, Mahwah, New Jersey, Lawrence Erlbaum Associates, Publishers, 1996. Halvor Nordby, Values, ³Cultural Identity and Communication: A Perspective From Philosophy of Langage´, in Journal of Intercultural Communication, The Immigrant Institute Research and documentation center about immigrants, refugees and racism, Issue 17, June 2008 ± disponibil in /www.immi.se/intercultural/nr17/abstract17.htm#nordby#nordby. Haney, William V., Ph.D., Communication and Interpersonal Relations. Text and Cases, edi ia a patra, INC, Homewood, Illinois, 1979 Harrison, Albert A., Psychology as a Social Science, Monterey, Calif.: Brooks/Cole Publishing Co., 1972. Hartley, Peter, Interpersonal Comunication, Routledge, London, 1995. Hartley, Peter, Interpersonal Communication, 2nd edition, London, Routledge, 1999. Hayduk, L. (1983). ³Personal space: Where we now stand´, Psychological Bulletin, 94, (2), 293-335. Hersez, Paul i Kenneth H. Blanchard, ÄManagement of Organizational Behavior: Utilizing Human Resources´, ed. a treia, Englewood Cliffs, Prentice-Hall, Inc., 1977. Hjelmslev, Louis, Nouveaux essais, Paris, Editura PUF, 1985. Hockett, Charles, ÄThe Problem of Universals in Language´, In Joseph H. Greenberg (Ed.) Universals of languae (2nd. ed.), Cambridge, MA: MIT Press, 1966. Holmes, Janet (1986): "Compliments ± compliment responses in New Zealand English", in: Anthropological Linguistics 28: 484±508. Holmes, Janet, Anthropolocial Linguistics, vol. 28/1986. Humbold, von, Wilhelm, Despre diversitatea structural a limbilor i influen a ei asupra dezvolt rii spirituale a umanit ii, Bucure ti, Editura Humanitas, 2008. Jandt, Fred J., An Introduction to Intercultural Communication, 4th edition, Thousands Oaks, Sage Publications, 2004. Johns, Gary ,Comportament organiza ional. În elegerea i conducerea oamenilor în procesul muncii, Editura Economic ,1998.

y

y

y

y y y

y

y y

y

y y

y

y

155

y y

Joly, M., Introducere în analiza imaginii, Editura ALL, Bucure ti, 1998 Jones, E. i R. Nisbett, The Actor and the Observer, Morristown, N.J., General Learning Press, 1972.

y

Jourdan, Christine; Kevin Tuite, Language, culture, and society. Studies in the Social and Cultural Foundations of. Language ± 23, Cambridge, University Press, 2006. Kiesler, Sara and Lee Sproull, "Social" human-computer interaction. In Batya

y

Friedman (ed.), Human Values and the Design of Computer Technology, pp. 191-200. Cambridge, Cambridge University Press/CSLI, 1997. y Kiesling, Scott F., Christina Bratt Paulson, ³Intercultural Discourse and Communication. The Essential Readings´, Australia Blackwell Publishing, 2005. y Kluver, Randy ³Globalization, Informatization, and Intercultural Communication´, in The American Communication Journal, Volume Three, Issue Three (3.3), May 2000. y Korzybsky, Alfred, Manhood of Humanity: The Science and Art of Human Engineering,[1921], 2004. y Krauss, R. M.; Fussell, S. R. (1996). Social psychological models of interpersonal communication. In E. T. Higgins & A. Kruglanski (Ed.), Social psychology: A handbook of basic principles, New York, Guilford. y Krech, David; Richard S. Crutchfield, Elements of Psychology, New York, Alfred A. Knopf, Inc., 1958. y y LaCocque, P André; Paul Ricoeur, Penser la Bible, Paris, Editions du Seuil, 1998. Laertios, Diogenes, Despre vie ile i doctrinele filozofilor. Traducere din limba greac de C. I. Balmu , Bucure ti, Editura Academiei, 1963. y Lakoff, Robin, Language and Woman's Place, New York: Harper & Row, [1975] 1995. y Langer, E., ÄRethinking the role of thought in social interaction´, in J. Harvey et. al., New Directions in Attribution Research, vol, 2, Hillsdale, N.J., Lawrence Erlbaum Associates, 1978. y y Leavitt, H.J., Managerial Psychology, Chicago, University of Chicago Press, 1972. Leavitt, Harold, Managerial Psychology, The University of Chicago Press, 2005.

156

y

Leteinturer, Cristine, ÄProfesiile din domeniul mass-media´, în Claude-Jean Bertrand, coordonator, O introducere în presa scris i vorbit , [Ia i], Polirom, 2001. Lewis, M. Paul, ³A study in the sociology of language´,(2001), Publications in Sociolinguistics, 6. Dallas: SIL International. XIV.

y

y

Libois, Boris, ÄPour un concept philosophique de la droit de la communication´, in Reseaux, nr. 110 2001/6. Lohisse, Jean, Comunicarea de la transmiterea mecanic Polirom, 2002. la interac iune, [Ia i],

y

y

Maiorescu, Titu, Critice 1866 ² 1907. Edi ie completã. Volumul III. Edi ia a II-a a Institutului Minerva. Cu un Adaos. Bucure ti, Institut de arte grafice i editurã Minerva, 1915. March, J.G.; H.A. Simon, Organizations, New York: John Wiley & Sons, Inc., 1958 Marshall, Gordon, editor, Oxford. Dic ionar de sociologie, Bucure ti, Univers Enciclppedic, 2003. Martin, Judith N., Foster Family Care: Theory and Practice, Boston, MA, Allyn and Bacon, 2000. Martin, Judith N.; Thomas K. Nakayama, Intercultural Communication in Contexts, Blackwell Publishing Ltd, 2008. McClelland, D.C. i J.W.Atkinson, The Projective Expression of Needs. The Effect of Different Intensities of Hunger-Drive on Perception, Journal of Psychology, vol. 25, 1948. McConnon, Shay, Presenting with Power. Captivate, Motivate, Inspire and Persuade, Oxford, How To Books, 2002. McDowell, J., Mind, Value and Reality. Cambridge, MA, Harvard University Press, 1998. McGregor, D. The Human Side of Enterprise, New York, McGraw-Hill Book Co., 1960. Mcquail, Denis, Comunicarea, Bucure ti, Institutul European, 1999. Mead, G.H, Mind, Self and Society, Chicago, University of Chicago, 1934.

y y

y

y

y

y

y

y

y y

157

y

Merlo, P.; S. Stevenson, ³Language Acquisition and Ambiguity Resolution: The Role of Frequency Distributions.´' Proceedings of the 21st Annual Conference of the Cognitive Science Society, 399-404. Vancouver, Canada, August, 1999. Miller, G. R. i M. Steinberg, Between People, Chicago, Science Research

y

Asssociates, 1975. y Miller, G.; M. Sunnafrank, ÄAll is for one but one is not for all: A conceptual perspective of interpersonal communication´ in F. Dance (editor), Human Communication Theory, New York, Harper and Row, 1982. y Moscovici, Serge, Psihologia social a rela iilor cu cel lalt, Ia i, Editura Polirom, 1998. y Murphy, Margaret; Mike Levy, ³Politeness in Intercultural Email Communication: Australian and Korean Perspectives´, in Journal of Intercultural Communication, issue 12, August 2006. y Neculau, Adrian, coordonator, Psihologie social , Aspecte contemporane, Ia i, Ed. Polirom, 1996. y y Niditch, Susan, Folklore and the Hebrew Bible, Minneapolis, Fortress Press, 1984. Nisbett, R.; C. Caputo; P. Legant; J. Marecek, ÄBehaviour as seen by the actor and as seen by the observer´, in Journal of Personality and Social Psychology, 1973, 27, 154-165. y y Noica, Constantin 27 trepte ale realului, Bucxure ti, Editura tiin ific , 1969. Noica, Constantin, ÄProspectiv i retrospectiv în umanism´, in Revista de filozofie, tomul 20, nr.7, 1973. y Noica, Constantin, Crea ie Eminescu, 1973. y Noica, Constantin, Scrisori despre logica lui Hermes, Bucure ti, Editura Cartea Româneasc , 1986. y Noica, Constantin, Trei introduceri la devenirea întru fiin , Bucure ti, Editura Univers, 1984. y Nordby, H., ´Concept Possession and Incorrect Understanding´, Philosophical. i frumos în rostirea româneasc , Bucure ti, Ed.

158

y

Organization Science, Vol. 9, No. 6 (Nov. - Dec., 1998), Electronic Mail and Organizational Communication: Does Saying "Hi" Really Matter? Marjorie Sarbaugh-Thompson and Martha S. Feldman pp. 685-698 (article consists of 14 pages) Thompson, B. John, ³La transformacion de la visibilidad´, Estudios Publicos, 90 (2003), pp. 273-96.

y

Pease, Allan i Alan Garner, Limbajul vorbirii. Arta conversa iei, Bucure ti, Ed. Polimark, 1999. Pedler, Emmanuel, Sociologia comunic rii, Bucure ti, Editura Cartea Româneasc , 2001. Pereti, Andre de, Jean-Andre Legrand, Jean Boniface, Tehnici de comunicare, Ia i, Editura Polirom, 2001 Pervin, L. A Handbook of personality: Theory and Research. New York: Guilford Press, 1990. Piaget, Jean i Noam Chomsky, Teorii ale limbajului. Teorii ale înv Editura Politic , 1988. rii. Bucure ti,

y

y

y

y

y y

Piaget, Jean, Psihologia inteligen ei, Bucure ti, Editura tiin ific , 1965 Pitulac, Tudor, ÄComunitate´, in C t lin Zamfir, Simona St nescu (coordonatori), Enciclopedia dezvolt rii sociale, [Iasi], Editura Polirom, 2007. Platon, Opere, vol.II, Editura tiin ific i enciclopedic , Bucure ti,1976.

y y

Plettner, Speirs Martha Cross-Cultural Communication in the 21st Century: The Implications of Translation and Transliteration, 1999. In 6th Annual AUC Research Conference, Cairo (EG), 21-22 March 1999. (Unpublished) [Conference Paper]. Prutianu, tefan, Manual de comunicare i negocieri în afaceri, Ia i, Editura Polirom, 2000. Ralea, Mihai, ÄIntelectualii i 1988, p.47. r nismul´, in Scrieri, vol. 5, Bucure ti, Minerva,

y

y

y y

Ralea, Mihai, ÄValori´, în Scrieri, vol. II, Bucure ti, Editura Minerva, 1977. Resenberg, Boyce, On Becoming Human, in Perspectives, Needham Heights, Allyn Bacon, 2001. Anthropology. Contemorary

y

Richards, I. A., ÄO teorie a comunic rii´, in Principii ale criticii literare, Bucure ti, Editura Univers, 1974.

159

y

Ricoeur, Paul Despre limbaj, simbol i interpretare, in Despre interpretare. Eseu asupra lui Freud, Editura Trei, 1998, pag. 11. Roland, Alan, Search of Self in India and Japan: Toward a Cross-Cultural Psychology, Princeton U. Press, 1988. Russ, Jacqueline, coordonator, Istoria filosofiei, vol. 1, Gândirile fondatoare, traducere de Dan-Cristian Cârciumaru, Bucure ti, Ed. Univers encyclopedic, 2000. Salomé, Jacques, Curajul de a fi tu însu i, Bucure ti, Editura Curtea Veche, 2002. Samovar, Larry A.; Richard E. Porter, Intercultural Communicvation: A Reader, Wadsworth Publishing Company Belmont, California, 1994. Sanford, R.N., The effects of Abstinence from Food upon Imaginal Processes: A Further Experiment, Jurnal of Psychology, vol.3, 1937. Sarbaugh-Thompson, Marjorie; Martha S. Feldman, in Organization Science, vol. 9, no. 6 (nov.- dec. 1998).

y

y

y y

y

y

y

Scannell, P. , (ed) Culture and Power: A Media Culture and Society Reader, London: Sage, 1992.

y y

Scott, J., Social Network Analysis: A Handbook, Newbury Park, Sage,1991, Segre, Cezare, ÄSemnele i critica´ in Istorie-cultur -critic , Bucure ti, Editura Univers, 1986. Segre, Cezare, Istorie-cultur -critic , Bucure ti, Editura Univers, 1986. Singh, Rajendra; Jayant Lele, Gita Martohardjino, ³Communication in a Multilingual Society. Some Missed Opportunities´, in Rajendra Singh, Critical Sociolinguistics, ed. John Benjamins Publishing Company, 1996. Solley, C.M. i G. Murphy, The Development of the Perceptual World, New York: Basic Books, Inc., 1960. Solovyov, V. , Works of V.S. Solovyov. 2nd ed., vol. 4. St. Petersburg. 1914. Souzenelle, Annick De, Simbolismul corpului uman, Timi oara, Editura Amarcord, 1999. Speirs Plettner, Martha Cross-Cultural Communication in the 21st Century: The Implications of Translation and Transliteration, 1999. In 6th Annual AUC Research Conference, Cairo (EG), 21-22 March 1999. (Unpublished) [Conference Paper]. 160

y y

y

y y

y

y y

Stanton, Nicki, Comunicarea, Societatea tiin

i Tehnic ,1995. i

St nciulescu, Elisabeta, Teorii sociologice ale educa iei. Producerea eului construc ia sociologiei, Ia i, Editura Polirom, 1996.

y

Stevenson, S., ÄUnsupervised Type and Token Identification of Idiomatic Expressions.´' Computational Linguistics 35:1, 61-103, 2009. Tannen, Deborah, You just don't understand: Women and men in conversation, New York, William Morrow, 1990. Thomson, ÄLa nouvelle visibilite´, in Réseaux, nr.129-130, 2005 Till, John V.; Courtland L. Bovée, Excellence in Business Communication, sixth edition, Pearson Education International, New Jersey: Pearson Prentice Hall, 2005 Toffler, Alvin ocul viitorului, Bucure ti, Editura Politic , 1973. Trakl, Georg, ÄSuav s-a deschis´ in Metamorfoza r ului, Ed Univers, 2000. Ureche, Grigore, Letopise ul rii Moldovei. Edi ia a II-a rev zut i Art . Bucure ti, 1958. (edi ia l, 1955).Text stabilit, studiu introductiv, indice i glosar de P. P. Panaitescu. Colec ia ³Clasicii români´. Editura de stat pentru Literatur V ideanu, G. ÄExpose de quelques concepts jondamentaux´, in Interdisciplinaritatea i tiin ele sociale. Studiu introductiv de Ioan Dr gan, traducerea din limba francez Vasile Tonoiu i Ilie B descu, Bucure ti, Editura Politic , 1986. Vernant, Jean-Pierre, Mit i gândire în Grecia antic , [Bucure ti], Editura Meridiane, 1995. Vernant, Jean-Pierre, Mit i gândire în Grecia antic . Studii de psihologie istoric , cuvânt înainte de Zoe Petre, Bucure ti, Editura Meridiane, 1995. Wallin Weihe, H. ³Language, identity and challenges of the arctic communities´, In P. Huuse, ed: Intimate Absence, Oslo: Delta Press/Henie Onstad Art Centre, 2005. Watt, W.M. 1976. The Influence of Islam on Medieval Europe. Moscow. Watzlawick, P., Beavin, J. Communication, Norton. i Jackson, D.D. (1967). Pragmatics and Human

y

y y

y y y

y

y

y

y

y y

y

Welch, S., J. R. Hibbing, ³The effects of charges of corruption on voting behaviour in congressional elections, 1982-1990´, în The Journal of Politics, 1997, 59: 226-39.

161

y

Wellman, Barry, Networks in the Global Village: Life in Contemporary Communities, Westview Press, New York, 1998.

y

Whitten, Phillip, Anthropology. Contemporary Perspectives, Allyn and Bacon, 2001. Wilcox, Dennis, Public relations. Strategies, tactics, Ed. Harper-Collins, 1992. Wittgenstein, L., Culture and Value, Oxford, Blackwell, 1980. Zamfir, Elena, Cultura rela iilor interpersonale, Bucure ti, Editura Poltic , 1982. Zhuravskii, A.V. Christianity and Islam, Moscow, 1990. http://www.undp.org/ - United Nations Development Program. http://www.internetworldstats.com/

y y y y y y

162

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful