ADHD: deficitul de atentie la copiii prescolari si scolari

Copiii nu mai sunt ca odinioara...din ce in ce mai des auzim o astfel de afirmatie

din partea celor in varsta care au crescut generatii de copii de-a lungul timpului. In
prezent, prescolarii, dar si scolarii sunt mult mai neastamparati si mai nerabdatori.
Astfel ca parintii incep sa se ingrijoreze si sa fie mult mai atenti la ceea ce se intampla
cu copilul lor pentru a depista din timp daca simptomele aparute duc la ADHD, o
boala moderna, care merita un tratament si o atentie aparte.
Atat parintii cat si cadrele didactice trebuie sa se informeze asupra simptomelor
acestei boli pentru ca orice copil trebuie ajutat de mic pentru a nu intampina dificultati
la varsta maturitatii.
Deficitul de atentie/Tulburarea hiperkinetica (ADHD-ul) este o boala care apare la
copiii prescolari si care se dezvolta pe parcursul vietii de scolar daca nu este
descoperita la timp. Pentru a veni in ajutorul copiilor, specialistii in pediatrie au
dezvoltat numeroase programe pentru a urmari evolutia comportamentului celor mici
si pentru a stopa simptomele ADHD-ului. In general, deficitul de atentie se manifesta
prin stari de neliniste, tulburarari de atentie si concentrare, agresivitate si implusivitate
sporita, etc. In general, toti copiii cu varste intre 4 si 8 ani se confrunta cu astfel de
stari. Sindromul ADHD-ului devine ingrijorator daca toate aceste tulburari se repeta
frecvent.
  Indiferent de gravitatea situatiei, strategiile terapeutice dezvoltate in acest sens
vor contribui la indepartarea starilor caracteristice sindromului hiperkinetic si ii vor
ajuta pe cei mici sa ajunga, treptat, treptat la o viata normala. Daca in viata de zi cu zi,
simptomele ADHD-ului nu sunt foarte vizibile, la scoala, marea majoritate a copiilor
diagnosticati cu o astfel de boala intampina dificultati de adaptare si de realizare a
activitatilor scolare...nu reusesc sa-si faca corect temele din cauza lipsei de atentie, nu
pot asimila cunostinte din cauza faptului ca nu se concentreaza suficient asupra
subiectului dat, nu reusesc sa duca la bun sfarsit o activitate scolara deoarece se lasa
usor influentati de factori externi, pierd deseori obiecte care le sunt folositoare in
realizarea temelor, etc. Acestea sunt doar cateva dintre problemele unui copil cu
ADHD, care se pot agrava in timp in cazul in care copilul este marginalizat si
catalogat ca avand deficiente majore in gandire. Fie ca este vorba de ADHD, fie ca
este vorba de un comportament deosebit, cei mici nu trebuie lasati sa-si dea seama ca
sunt „copii problema”, ei trebuie integrati in colectivitati pentru ca sunt la varsta la
care actiunile si felul de a gandi al celorlalti le influenteaza comprtamentul. In nici un
caz, nu sunt indicate actiunile drastice cum ar fi retragerea copilului de la o scoala
normala in favoarea unui scoli ajutatoare. Aceasta actiune nu va face decat sa
agraveze situatia copilului, intrucat mediul pe care i-l veti oferi va fi exact cel al
copiiilor cu probleme de adaptare la mediul normal, indiferent de tratamentele
ajutatoare de care pot beneficia in scoala respectiva. ADHD-ul nu este o boala
irecuperabila sau cu consecinte grave asupra sanatatii copiilor. Orice copil
diagnosticat cu ADHD poate avea o viata normala daca este ajutat acasa, la scoala sau
de specialistii in domeniu.
  Insa nu orice tulburare de atentie este cauza unei boli ca ADHD-ul. Exista copii
de clasa intai al caror ritm este mult mai incet decat al celorlati si care au nevoie de o
tratare aparte pentru a se adapta treptat cerintelor scolare. In acest sens, orice cadru
didactic are menirea de a avea rabdare si de a incerca pe cat posibil sa ofere acestor
copii sansa de a se integra si de a-si imbunatati ritmul de invatare si de asimilare a
cunostintelor.
Sindromul deficitului de atenţie şi hiperactivitate sau ADHD determină
modificări ale comportamentului copilului pe plan social, emoţional şi şcolar. De
obicei, se face greşit acocierea copil “rău” cu copil cu ADHD ! Este necesar să se facă
distincţia între natura “rea” a copilului şi comportamentul “rău” al copilului. În cazul
ADHD comportamentul nedorit manifestat de copil este rezultatul unei tulburări.
Hiperactivitatea specifică preşcolarilor cu ADHD este cauzată de o serie de
deficienţe cerebrale ale copiilor, de faptul că impulsurile şi informaţiile nu se transmit
într-o manieră normală datorită insuficienţei secreţiei neurotransmiţătorilor. Conform
cercetărilor realizate de specialişti, alte cause ar fi plictiseala, supradotarea, conflictele
psihice, tulburările emoţionale, depresie, mediu familial conflictual, pubertate, deficit
de atenţie, deficit de învăţare, auz sau văz , tulburări tiroidiene, alergii alimentare.
Copilul hiperactiv se dovedeşte a fi mai energic decât media într-un mod lipsit
de finalitate în situaţii obişnuite: la masă, la somn, în timpul activităţilor. Hiperactivul
pare mereu în mişcare. Majoritatea problemelor comportamentale ale copiilor
diagnosticaţi cu ADHD sunt legate de hiperactivitate şi impulsivitate.
Simptomele hiperactivităţii sunt prezente înainte de 7 ani.
 Copiii hiperactivi sunt incapabili să-şi concentreze atenţia asupra
detaliilor sau face erori prin neglijenţă. Activitatea este dezordonată,
efectuată neglijent, fără un plan gândit. Aceşti copii prezintă dificultăţi în
a-şi menţine atenţia asupra unor sarcini sau activităţi de joc. Ei par adesea
ca şi cum ar fi cu gândul în altă parte, că nu ar asculta sau nu ar auzi ce li
se spune. De cele mai multe ori nu respectă exact instrucţiunile.
 De regulă, copiii hiperactivi evită activităţile care necesită autoexigenţă,
efort mental sau capacităţi organizatoare. Deprinderile de lucru sunt
adesea dezordonate, dezorganizate, iar materialele pierdute, împrăştiate
sau mânuite neglijent.
 În timpul activităţilor, aceşti copii sunt uşor de distrat de stimuli
irelevanţi şi întrerup frecvent sarcinile pentru a se ocupa de evenimente
banale, care sunt uzuale şi uşor de ignorat de ceilalţi.
  Sunt uituci, par în continuă mişcare, vorbesc excesiv de mult, au
dificultăţi în a rămâne aşezaţi, se ridică frecvent în picioare, se răsucesc
pe scaun, se ridică de la masă în timp ce mănâncă sau în timp ce se uită la
televizor sai îşi fac temele, fac zgomot în timpul activităţilor care ar
trebui să se desfăşoare în linişte.
Impulsivitatea se manifestă la copiii hiperactivi prin dificultatea de a formula
răspunsuri sau “trântirea” lor înainte de a formula complet întrebarea. Au
dificultăţi în a-şi aştepte rândul, îi deranjează pe cei din jur, fac pe clovnii în
faţa celor din jur.
Copilul cu ADHD trebuie ajutat de părinţi şi de educatoare să-şi mărească
posibilităţile de concentrare a atenţiei. Un prim pas necesar realizării acestui obiectiv
este acceptarea condiţiei deosebite a copiilor care suferă de acest sindrom şi acordarea
de sprijin constant materializat în recompense, laude şi aprecieri verbale în public.
Deoarece simptomele ADHD apar înainte de vîrsta de 7 ani, este importantă
stabilirea unui diagnostic precoce pentru a iniţia strategii de intervenţie menite să
prevină accentuarea acestora şi evoluţia spre agresivitate, tulburare opţional sfidătoare
şi de conduită. Pe lîngă medicaţia prescrisă de medicul psihiatru este importantă
construirea suportului familial şi educaţional care să antreneze copilul într-un program
de terapie comportamentală cu reguli clare şi măsuri (metode) psihologice ce
urmăresc dezvoltarea atenţiei şi a capacităţii de concentrare, reducerea
comportamentului agresiv, creşterea încrederii în sine, a adaptabilităţii sociale şi
îmbunătăţirea performanţelor şcolare.