You are on page 1of 4

Familii puternice:

Practici parentale pentru diminuarea comportamentului agresiv din copilărie

Mark W. Fraser
Steven H. Day
Maeda J. Galinsky

Familii puternice reprezintă un program propus părinţilor şi se centrează pe


managementul relaţiei părinte-copil, pe dimensiunile comunicare şi disciplină. Programul a fost
propus ca tip de intervenţie ce se derulează în familie şi se adresează asistenţilor sociali, dar şi
altor profesionişti ce lucrează cu familii aflate în situaţii de risc crescut.
Manualul dispun de o secţiune introductivă în care este prezentat cadrul teoretic ce
fundamentează intervenţia şi conţine o descriere a conţinutului învăţării precum şi a formatului
fiecărei sesiuni de intervenţie. În introducere este de asemenea descris un sumar al activităţilor
de grup, o descriere a aşteptărilor din partea participanţilor, un argument al importanţei
conţinutului ce va fi abordat şi aspecte opţionale ce pot fi incluse de către liderul de grup. În
funcţie de grupul ţintă ales (individ, familie, grup) sunt prezentate instrucţiuni specifice pentru
fiecare nivel de intervenţie.

Familii puternice: program de training pentru părinţi

A fi părinte reprezintă o sarcină cu multe provocări, ce cere creativitate, grijă şi pricepere.


Creativitatea şi grija sunt greu de învăţat. Priceperea însă vine din experienţa cu proprii noştri
părinţi şi prieteni şi din eforurile depuse pentru îmbunătăţirea capacităţilor de comunicare,
disciplinare, rezolvare de probleme, monitorizare precum şi a altora impuse de creşterea unui
copil. Cu cât aceste abilităţi sunt mai bine reprezentate în repertoriul părinţilor cu atât este mai
mare şansa ca un copil să se înscrie pe un traseu de dezvoltare pozitiv (mai multe interacţiuni
prosociale, performanţe şcolare mai bune, reducerea riscului de consum de alcool şi droguri,
reducerea riscului de angajare în acte de delincvenţă, reducerea riscului apariţiei depresiei sau a
altor tulburări mentale).
Pe de altă parte, dacă pedepsele corporale par să producă uneori efecte dezirabile pe
termen scurt, aceste efecte se pierd curând, iar pe termen lung ele se asociază cu efecte negative.
Aplicarea pedepselor corporale poate fi evitată de către părinţi prin utilizarea unor strategii
adecvate de disciplinare a copilului. Practicile parentale ce promovează comportamente
prosociale includ stabilirea unui set clar de reguli, constanţa regulilor, recompensarea
comportamentelor dezirabile, pedepsirea moderată a comportamentelor indezirabile prin time out
sau pierederea unor privilegii.
Programul Familii puternice a fost dezvoltat pentru a ameliora cadrul familial al
dezvoltării copiilor. Programul poate fi derulat în cadrul familiei şi poate fi individualizat astfel
încât să răspundă nevoilor particulare ale membrilor. Familiile trec prin probleme diferite ce
rezultă din provocările variate pe care trebuie sa le depăşească din rolul de părinte. Prin urmare,
nu este necesar ca fiecare familie să parcurgă fiecare unitate de învăţare propusă. O evaluare
adecvată a familiei va permite alegerea acelor lecţii care se pliază cel mai bine pe nevoile
acesteia.
Familii puternice are la bază o perspectivă ecologică întrucât comportamentul
problematic al copilului este multicauzal. Perspectiva ecologică ia în calcul atât factorii

1
individuali cât şi cei de mediu în vederea înţelegerii problemei şi selectării celei mai bune
modalităţi de intervenţie (Germain & Gitterman, 1995). Pe lângă învăţarea unor practici
parentale, programul abordează de asemenea şi satisfacerea nevoilor concrete ale fiecărei familii.
„Nevoile concrete” se referă la nevoile de bază precum cele de hrană adecvată, îmbrăcăminte,
adăpost sigur, supravegherea copilului, venit adecvat şi transport sigur. În timp ce profesioniştii
implicaţi în derularea programului Familii puternice sprijină familiile în satisfacerea acestor
nevoi, programul ajută de asemenea membrii să identifice şi să-şi satisfacă propriile nevoie de
bază. Programul identifică mai întâi nevoile concrete ale familiei, apoi oferă mai multe situaţii de
exersare în vederea satisfacerii acestora. Acest program în două etape capacitează părinţii să-şi
stabilească scopurile personale în acord cu nevoile familiei şi în funcţie de cultura, tradiţiile şi
interesele existente.
Exersarea practicilor parentale ar trebui să reducă factorii de risc şi să întărească factorii
protectivi. Factorii de risc reprezintă acele condiţii individuale şi/sau de mediu care cresc
probabilitatea apariţiei unor efecte negative la nivelul copilului. Ca şi exemple pot fi enumeraţi
abuzul, neglijarea, sărăcia sau abilităţi parentale scăzute. Factorii protectivi se referă la acele
condiţii care sprijină copilul şi care cresc probabilitatea unor efecte pozitive la nivelul acestuia
(de exemplu frecventarea şcolii, prezenţa unui adult de referinţă, un parenting pozitiv (Fraser,
1997). Creşterea factorilor protectivi şi reducerea celor de risc duce la configurarea unui
comportament parental care să promoveze dezvoltarea copiilor şi să stimulze rezilienţa părinţilor
în faţa adversităţilor.

Scopul programului Familii puternice


Parţial scopul programului Familii puternice este promovarea rezilienţei – capacitatea de
a trece peste anumite adversităţi – prin îmbunătăţirea practicilor parentale şi a interacţiunilor
familiale. Programul intenţionează să schimbe procesele familiale ce stau la baza
comportamentelor problematice ale copiilor. Prin oferirea unor modele de practici parentale ce se
bazează pe capacităţile familiei şi promoveză un comportament prososcial se vor îmbunătăţi
interacţiunile din interiorul familiei şi va spori gradul de rezilienţă.
Caracteristicile familiale care determină apariţia unor probleme şi plasează copilul într-o
situaţie de risc cuprind (Fraser, 1996):
• Interacţiunile părinte-copil coercitive – un pattern interacţional care este generat de
întărirea inadecvată a ameninţărilor şi a altor comportamente agresive şi din care rezultă
în creşterea ostilităţii părinte-copil.
• „Cicăleala” – schimb verbal aversiv dintre părinte şi copil ce apare atunci când adultul
doreşte îndeplinirea unei sarcini specifice.
• Supervizarea inadecvată a copilului – lipsa unei monitorizări a copilului după programul
şcolar, seara şi în week-end.
• Utilizarea pedepselor grave precum zgâlţâirea copilului, lovirea, pălmuirea, împingerea
pentru a obţine răspunsul dezirabil.
• Ameninţarea cu retragerea dragostei şi nesatisfacerea nevoilor de bază.
• Eşecul în stabilirea unor reguli adecvate nivelului de dezvoltare al copilului, inconsistenţa
regulilor existente.
• Recompensarea inconsistentă a comportamentului prosocial.

2
Despre curriculum
Atât teoria cât şi practica sugerează că programele de educare a părinţilor trebuie să
determine stăpânirea adecvată a deprinderilor. Dacă deprinderile învăţate produc schimbări
vizibile în comportamentul copiilor, părinţii sunt dispuşi să se implice şi să considere programul
ca fiind util. Prin urmare, curriculum-ul se centrează pe dezvoltarea deprinderilor prin exerciţiu
şi repetiţie. Eficacitatea este crescută prin exersarea deprinderilor de parenting şi prin întărirea
pozitivă produsă de schimbările de comportament ale copiilor. Pentru a spori motivaţia implicării
active a părinţilor şi a ne asigura de capacitarea lor ca parteneri în procesul schimbării,
programul este individualizat pe scopurile individuale aşa cum sunt definite de fiecare adult
participant
Programul Familii puternice cuprinde patru unităţi de învăţare:
a) Tu şi copilul tău
b) Disciplina
c) Comunicare
d) Integrare
Fiecare unitate de învăţare cuprinde 3-5 lecţii, ajungând în cele din urmă la un total de 17
lecţii. Lecţiile din unitatea 2 abordează în special comportamentul de tip coercitiv şi trebuie
parcurse de către toate familiile incluse în program. Ca şi notă de subsol însă, familiile sunt
încurajate să aleagă acele lecţii şi unităţi de învăţare care se pliază cel mai bine pe nevoile şi
problemele lor particulare. Fiecare unitate de învăţare aborează un aspect critic al creşterii şi
educării copilului. Sunt descrise de asemenea activităţile propuse din cadrul fiecărei lecţii.
Prima unitate tematică, „Tu şi copilul tău” cuprinde patru lecţii. Acestea se centrează pe
stabilirea relaţiei, construirea încrederii şi culegerea de informaţii despre copil şi familie din
punctul de vedere al părinţilor. În cadrul acestei unităţi părinţii îşi stabiles scopurile particpării la
program, conştienţi fiind că acestea se pot schimba pe măsură ce familia se schimbă. Cele patru
lecţii oferă informaţii practice cu privire la dezvoltarea copilului şi funcţionalitatea familială.
Prima activitate presupune evaluarea funcţionalităţii familiale şi propunerea Planului
Individualizat de Servicii (PIS). Evaluarea familiei cuprinde evaluarea resurselor, a suportului
social, relaţiile familiale şi abilităţile parentale şi punctele tari existente.
A doua unitate de învăţare se referă la disciplină. Cele cinci lecţii din cadrul acesteia se
centrează pe dezvoltarea unor strategii de disciplinare consistente şi pe întărirea regulilor. Este
abordată tema recompenselor şi a pedepselor şi crearea unui sistem de monitorizare şi
înregistrare al comportamentului. Lecţiile din această secţiune îşi propun sprijinirea copilului în
achiziţionarea acelor aptitudini necesare succesului şcolar şi celui general în viaţă. În această
secţiune părinţii sunt rugaţi să alcătuiască propriul sistem de monitorizare şi înregistrare al
comportamentelor prosociale.
În cadrul celei de-a treia unităţi, „Comunicarea” părinţii învaţă noi modalităţi de
interacţiune cu copiii. Sunt prezentate trei lecţii cu accent pe ascultarea activă şi confuntare,
abilităţi necesare în menţinerea regulilor familiale.
“Integrarea” reprezintă unitatea de învăţare finală. Cele patru lecţii din cadrul acesteia
oferă părinţilor ocazia de a integra toate abilităţile învăţate/exersate în cadrul lecţiilor anterioare.
Părinţii învaţă cum gândesc şi cum copiii lor rezolvă problemele. Ei învaţă de asemenea un nou
model de rezolvare de probleme şi cum să îl utilizeze atunci când există nu sunt de acord cu
copiii lor. În strânsă legătură cu lecţia referitoare la tehnicile de confruntare, lecţia pe
managementul furiei şi reducerea stresului încheie această secţiune şi totodată programul.

3
Evaluarea programelor

Diferenţe seminificative între grupurile de control şi cele ţintă sau obţinut ori de câte ori
programul a fost aplicat sistematic. Rezultate foarte bune (Fraser et al., 2004) s-au obţinut când
programul Familii puternice a fost aplicat simultan cu programul Putem alege (Fraser, et al.,
2000). Cele două forme de intervenţie au fost utilizate complementar în cadrul unei strategii
complexe de a distruge legătura dintre procesele de dezvoltare asociate cu problemele
comportamentale şi izolarea din copilărie. Copiii categorizaţi ca fiind agresivi şi izolaţi social au
fost împărţiţi în două grupe aleatoare: control (n=41) şi intervenţie (n=45) în cadrul căruia au
beneficiat de activităţile Putem alege. În acelaşi timp, părinţii copiilor din grupul de intervenţie
au participat la Familii puternice. Comparând cu grupul de control (care nu a beneficiat de vreun
program), subiecţii participanţi au demonstrat achiziţii semnificative la cinci din cele şase
dimensiuni raportate de profesor. Diferenţele dintre grupul de control şi cel experimental
sugerează că programele 1) întăresc comportamentul prosocial al copiilor, 2) promovează
abilităţile de reglare emoţională şi 3) sporeşte contactele cu grupul de egali. Intervenţia a fost de
asemenea asociată cu 4) îmbunătăţiri semnificative ale comportamentului şcolar şi 5) diminuarea
agresiunii relaţionale ca măsură a coerciţiei în cadrul grupului de egali.

In loc de concluzii

Suntem încântaţi că Familii puternice vor fi în curând disponibile profesioniştilor din


România şi, prin intermediul acestora, copiilor şi familiilor. Dorim succes profesioniştilor care
aplică proggramul şi familiilor dispuse să îşi schimbe practicile parentale.

Bibliografie
Germain, C.B., & Gitterman, A. (1995). Ecological perspective. In R.L. Edwards (Ed.),
Encyclopedia of Social Work (Vol. 1). Washington, D.C.: NASW Press, 816-823.
Fraser, M. W. (1996). Aggressive behavior in childhood and early adolescence: An ecological-
developmental perspective on youth violence. Social Work, 41(4), 347-361.
Fraser, M. W. (Ed.). (1997). Risk and resilience in childhood: An ecological perspective.
Washington, DC: NASW Press.
Fraser, M. W., Nash, J. K., Galinsky, M. J., & Darwin, K. E. (2000). Making Choices: Social
problem-solving skills for children. Washington, DC: NASW Press.
Fraser, M. W., Day, S. H., Galinsky, M. J., Hodges, V. G., & Smokowski, P. R. (2004). Conduct
problems and peer rejection in childhood: A randomized trial of the Making Choices and
Strong Families programs. Research on Social Work Practice, 14(5), 313-324.