You are on page 1of 19

1. Definitia atmosferei si compozitia atmosferei.

Atmosfera terestră reprezintă învelişul gazos, alcătuit din aer, care înconjoară Pământul fără o
limită superioară precisă, având o compoziţie şi proprietăţi aproximativ constante până la circa
3000m altitudine.
Atmosfera:
- acţionează ca o pătură protectoare;
- menţine o temperatură propice vieţii pe Pământ;
- ecranează razele dăunătoare ale soarelui;
- este formată din mai multe straturi distincte;
- acţionează ca un depozit pentru diferite gaze şi particule;
- include si stratul protector de ozon (cf. definiţiei date de OUG 243/2000);
Aerul înconjurător – aerul troposferic, exclusiv cel din locurile de muncă.
Aerul reprezintă un amestec de gaze şi ocupă în atmosferă cca 96% din volum, restul de 4% fiind
ocupat de vapori de apă.
2.Poluarea atmosferica-definitie.
Această Convenţie(În Geneva, în anul 1979) defineşte poluarea atmosferică drept
eliberarea în aer de către oameni, mijlocit sau nemijlocit, de substanţe, sau energie
cu efecte nocive, precum şi periclitarea sănătăţii, daune comorilor vii sau
ecosistemelor sau altor bunuri, precum şi o limitare a finefacerilor mediului sau a
altor drepturi de folosire de drept a mediului
3.Poluarea atmosferica transfontaliera pe distante lungi.
Poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi este de asemenea definită ca fiind acea
poluare a cărei sursă fizică este cuprinsă total sau parţial în zona supusă jurisdicţiei naţionale a
unui stat şi care are efecte dăunătoare într-o zonă supusă jurisdicţiei naţionale a altui stat, la o
distanţă la care nu este în general posibil să se distingă contribuţiile surselor individuale sau a
grupurilor de surse de emisie.
4.Poluantii atmosferei –clasificare si enumerare.
Poluanţii din atmosferă se clasifică în:
1. POLUANŢI PRIMARI: sunt emişi direct din surse identificate sau identificabile
2. POLUANŢI SECUNDARI: sunt produşi în aer prin interacţiunea a doi sau mai mulţi
poluanţi sau prin reacţia cu anumiţi constituenţi ai aerului.
Principalii poluanţi ai atmosferei sunt:
- poluanţi sulfurici;
- poluanţi carbonici;
- hidrocarburile;
- compuşii azotului;
- poluanţii minerali;
- substanţele radioactive;
- praful bacterian.
Oxidul de carbon este cel mai răspândit, provenind 60% de la vehiculele ce folosesc drept
combustibil benzina şi motorina, iar restul din industria siderurgică, petrochimică, etc.
Bioxidul de sulf se consideră că este cea mai dăunătoare substanţă din aer: 50% din arderea
cărbunilor, 30% din arderea petrolului, 20% din alte procese.

5.Distrugerea stratului de ozon.

menţinerea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care acestea se încadrează. petrol. inclusiv în context transfrontalier. . cuprului.Trebuie cunoscut faptul că în partea sa superioară (20-55km) atmosfera este constituită dintr-un strat de gaze care înconjoară planeta. animale. acţionează ca un nucleu de condensare a apei. Alte efecte: . cu următoarele obiective: .despăduririle. DIRECTE: intervin atunci când depunerile acide vin în contact direct cu mediul receptor(plante. etc.producerea smogului. gaze naturale.asupra sănătăţii umane în mod .pierderea de nutrienţi în stratul superior al solului.indirect: ingerarea de metale rezultate din dizolvarea în mediu acid a plumbului.direct: aerosolii de acid sulfuric vin în contact cu tractul respirator şi pielea. Compoziţia chimică a picăturilor de ploaie este rezultatul integral al încorporării particulelor de aerosoli şi al absorbţiei gazelor. Consecinţa directă a acestui fenomen va fi creşterea numărului de îmbolnăviri de cancer de piele şi cataractă oculară.la nivel acvatic este afectată viaţa multor specii de peşti. . . cadmiului. Strategia naţională în domeniul protecţiei atmosferei urmăreşte dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a calităţii aerului. dar şi afectarea producţiei de grâu. construcţii). . . aluminiului. soia şi a planctonului oceanelor. . iar caracteristicile acestor aerololi se regăsesc în proprietăţile ploii. Particulele emise în atmosferă prin arderea combustibililor proveniţi din cărbune. în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate. .Ploile acide-definitie si efecte. .Obiectivele strategiei nationale in domeniul protectiei atmosferei. . impicit trecând şi o parte din radiaţiile infraroşii. Efectele ploilor acide sunt: 1. 6. 7. În stratosferă rolul ozonului este vital pentru protejarea Pământului împotriva radiaţiilor ultraviolete.impurificarea apelor subterane şi de suprafaţă.îmbunătăţirea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care acestea nu se încadrează. Ca rezultat al interacţiunii dintre gaze şi picăturile de apă apare o acidifiere a apei de ploaie. Distrugerea progresivă a stratului de ozon intensifică proprietăţile de absorbţie ale atmosfereilăsând astfel posibilitatea radiaţiilor solare de a trece în cantităţi exagerate şi. .îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile şi tratatele internaţionale la care România este parte şi participarea la cooperarea internaţională în domeniu. pătrunderea căldurii solare care împiedică îngheţarea mărilor şi oceanelor. Ozonul se formează în urma reacţiilor fotochimice din atmosferă ce constau în acţiunea luminii soarelui asupra moleculelor de oxigen. orez. porumb. formând un ecran protector faţă de radiaţiile ultraviolete şi permiţând totodată. INDIRECTE: se produc atunci când depunerile acide induc schimbări chimice în sol şi plante. 2.adoptarea măsurilor necesare în scopul limitării până la eliminare a efectelor negative asupra mediului. în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate.

legislaţiei în vigoare. În vederea evaluării calităţii aerului s-a creat Sistemul naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului. În vederea monitorizării calităţii aerului s-a înfiinţat Sistemul naţional de evaluare şi gestiune integrată a calităţii aerului.să se menţioneze că funcţionarea unităţii de producţie nu determină poluarea semnificativă a aerului. autoritatea publică centrală pt protecţia mediului întocmeşte prin ordin al ministrului lista ce cuprinde zone şi aglomerări în care nivelurile unui sau mai multora dintre factorii poluanţi sunt: a). 13. Pe baza acestor evaluări.Monitorizarea calitatii aerului. sistem care include: . prevenirii sau reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătăţiii omului sau mediului. . 9. 11. Valorile limită reprezintă nivelul fixat pe baza cunoştinţelor ştiinţifice.să fie prevăzute toate măsurile de prevenire a poluării aerului.Definiti valoarea limita.Definiti valorile de prag. Pragul de alertă reprezintă nivelul peste care există un risc pentru sănătatea oamenilor în urma expunerii de scurtă durată şi faţă de care trebuie să se ia măsuri urgente cf. b).nu sunt depăşite valorile limită de emisie pentru poluanţii rezultaţi din activitate. conform legislaţiei în vigoare. Legea prevede că activităţile care constituie surse fixe de poluare se pot desfăşura numai pe baza acordului/autorizaţiei de mediu eliberată în urma abordării integrate a impactului asupra mediului conform reglementărilor legale în vigoare. Mai mici decât valoarea limită.Sistemul national de evaluare si gestionare integrala a calitatii aerului. 12. . Acest sistem include Sistemul Naţional de monitorizare a calităţii aerului şi Sistemul naţional de inventariere a emisiilor de poluanţi în atmosferă. Acordul de mediu se emite cu respectarea următoarelor condiţii: . . Mai mari decât valoarea limită. inclusiv folosirea celei mai bune tehnici disponibile care nu implică costuri excesive.Strategia promovează conceptul de „dezvoltare durabilă” care trebuie avută în vedere pentru a limita impactul poluării aerului asupra calităţii vieţii şi în cele din urmă asupra sănătăţii oamenilor.Definiti pragul de alerta.modificarea sau extinderea activităţilor existente .proiectele de dezafectare care pot avea impact asupra mediului. în scopul evitării. .Acordul de mediu. Între valoarea limită şi valoarea limită plus marja de toleranţă. 10. c). care asigură cadrul organizatoric. instituţional şi legal de cooperare a autorităţilor şi instituţiilor publice cu competenţe în domeniul protecţiei atmosferei şi al evaluării şi gestionării calităţii aerului în România.proiecte publice sau private. 8. plus marja de toleranţă sau mai mari decât valoarea limită în cazul în care nu a fost fixată o marjă de toleranţă. care se atinge într-o perioadă dată şi nu trebuie depăşit după ce a fost atins. Valorile de prag constituie nivelul pragurilor de alertă care odată ce au fost depăşite determină luarea de măsuri de către autorităţile competente.sunt avute în vedere valorile limită privind calitatea aerului pentru toţi poluanţii rezultaţi din activitate. Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru: .

. Pentru prima dată Legea 243/2000 a prevăzut că emisiile de poluanţi în atmosferă cu impact asupra sănătăţii omului şi mediului se supun taxării în condiţiile prevăzute de lege.ape teritoriale (maritime interioare). .ape internaţionale.bacteriologică.surse de poluare concentrate sau organizate. . utilizatorii de apă sunt obligaţi să economisească apa prin folosirea acesteia în mod judicios. sursele de impurificare provin. terenurile agricole pe care s-au aplicat îngrăşăminte sau pesticide.radioactivă. Poluarea intenţionată se plăteşte.impurificări produse de infiltraţiile d ela suprafaţa solului a tuturor categoriilor de ape care produc şi impurificarea dispersată a surselor superficiale. din: . râuri.apa cu destinaţie specială (navigaţie. producere de energie electrică) apa ca mijloc de producţie. Sub aspect calitativ. 15. .impurificare cu ape saline. canale. se interzice în orice mod poluarea resurselor de apă.apa ca obiect de consum individual.Clasificarea apelor. . a. .biologică. lacuri). Poluarea apei este produsă de cel puţin cinci categorii de poluanţi. constituite din apele de precipitaţii care spală localităţile şi drumurile. . dispersate pe suprafaţa bazinului hidrografic al cursului de apă.ape subterane. depozitele de reziduuri.impurificări produse în secţiunea de captare. . protecţia juridică a apelor se realizează sub 2 aspecte: cantitativ şi calitativ.chimică. 14.ape de suprafaţă. Sistemul naţional de inventariere a emisiilor de poluanţi atmosferici. gaze sau hidrocarburi produse ca urmare a unor lucrări miniere sau de foraje.apa destinată agriculturii (pentru irigaţii). . În literatura juridică au fost propuse mai multe criterii de clasificare a apelor: a) din punct de vedere al administrării lor: . În ceea ce priveşte aspectul cantitativ.Sursele de poluare a apelor. Pentru apele subterane. de natură: . . în principal. . . În România. din cauza nerespectării yonei de protecţie sanitară sau a condiţiilor de execuţie. b) din punct de vedere al situării lor: . c) din punct de vedere al folosinţei: .ape naţionale (fluvii.Protectia juridica a apelor:aspect cantitativ si aspect calitativ. .fizică. Sistemul Naţional de monitorizare a calităţii aerului b. 16. . urmărindu-se luarea tuturor măsurilor în scopul reducerii pierderilor în reţelele de distribuţie sau la beneficiari.ape de folosinţă generală (satisfacerea cerinţelor). rezultaţi din diferite activităţi umane.apa ca obiect al muncii. reprezentate de apele uzate orăşeneşti ce deversează continuu sau apele uzate industriale cu descărcare continuă sau intermitentă.surse de poluare neorganizate. Sursele care produc poluarea apelor de suprafaţă se pot împărţi în: . .

bolovănişuri. a şi b aparţin domeniului public al statului. cele pe care se află obiective şi instalaţii hidrotehnice. termice. păşunile. terenurile sunt: a) terenuri cu destinaţie agricolă : terenurile arabile. principalele categorii de folosinţă sunt :  terenurile arabile (A) . c) terenuri aflate permanent sub ape. ravene. de transport al energiei electrice şi gazelor naturale. producţie ori administraţie silvică. dacă nu fac parte din amenajamente silvice. Zona de protecţie cu regim sever: . fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale şi contigue. solariile. inclusiv fundul mării aferent acestora. drumurile tehnologice şi de depozitare. terenurile destinate împăduririlor şi cele neproductive . 18.uscatul delimitat la punctele anterioare.17. braţele şi canalele din Delta Dunării. d) terenuri din intravilan includ toate terenurile. b).  viile (V) . c). Zona de protecţie costieră care cuprinde terenurile adiacente zonei tampon. care din orice cauză a pierdut calitatea sa de plajă sau faleză.uscatul invadat de mare. situate în perimetrul localităţilor urbane şi rurale. din orice cauză. Marea teritorială.depozitele sedimentate la linia ţărmului sau formate prin retragerea mării. pepinierele viticole. Conform textului de lege. În funcţie de destinaţie. plantaţiile de hamei şi duzi. a). amenajările piscicole.  fâneţele (F) . indiferent de cauze. cuvetele lacurilor naturale şi artificiale la nivelul maxim de retenţie. conform legislaţiei în vigoare. răsadniţele. serele. precum şi terenul necesar funcţionării acestora. pomicole. . monumentele. b) terenuri cu destinaţie forestieră. Zonele prevăzute la lit. cele ocupate cu construcţii agrozootehnice şi de îmbunătăţiri funciare. terenurile cu vegetaţie forestieră. şi anume: albiile minore ale cursurilor de apă. insulele formate în marea interioară/teritorială. incintele portuare şi lucrările de protecţie aferente. aeriene şi navale.stâncării. lucrările şi instalaţiile hidrotehnice pentru combaterea eroziunii costiere. d). torenţi.Clasificarea terenurilor. terenurile cu exploatări miniere. . 19. viile. . lucrările şi instalaţiile de semnalizare navală. resursele naturale ale zonei economice exclusive şi ale platoului continental. devenit o parte a fundului mării.zona dintre limita minimă şi cea maximă de înaintare a valurilor în cazul celor mai puternice furtuni înregistrate. cauzată direct sau indirect de orice fel de lucrare costieră. indiferent de categoria de folosinţă. precum şi rezervaţiile şi monumentele naturii. apele maritime interioare. păşunile împădurite. care include o fâşie de teren situată de-a lungul zonei de protecţie cu regim sever. Zona tampon. ca urmare a stabilirii limitei de hotar a intravilanului.falezele. .  păşunile (P) . şi anume: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură. . abrupturi..Zona costiera. ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice şi altele asemenea. inclusiv umede. feroviare.Categoriile de folosinta privind terenurile. râpe. cele pentru nevoile de apărare a ţării. fâneţele. livezile. petroliere. .avansarea uscatului. e) terenuri cu destinaţii speciale : fac parte cele folosite pentru transporturile rutiere.

Deţinătorii. şi să monitorizeze zona.ape stătătoare (HB) .  pădurile şi alte terenuri forestiere (PD) .ape curgătoare (HR) . . c) să anunţe autorităţile pentru protecţia mediului sau pe cele competente potrivit legii. 21.Obligatiile detinatorilor de terenuri. proiectarea. . conservare. 20.Obligatiile detinatorilor sau administratorilor padurilor.marea teritorială .  terenurile degradate şi neproductive (N). b) să refacă terenurile afectate.  căile ferate (CF) .marea interioară. b) să asigure la amplasarea. este obligatorie pentru toţi deţinătoii.  terenurile ocupate cu construcţii şi curţi (CC) . indiferent cu ce titlu. în scopul asigurării protecţiei calităţii solurilor. Legea protecţiei mediului stabileşte de asemenea obligaţiile explicite care revin tuturor categoriilor de deţinători de terenuri: Astfel. constituind în acest scop fondul de garanţie necesar conform prevederilor legale.  livezile (L) . au următoarele obligaţii: a) să prevină pe baza reglementărilor în domeniu. prin măsuri adecvate de gospodărire. şi să respecte prevederile acestora. Legea protecţiei mediului stabileşte obligaţia generală a protejării solului a subsolului şi a ecosistemelor terestre pentru toate categoriile de deţinători de terenuri: Protecţia solului. despre orice situaţii accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru şi să acţioneze pentru refacerea acestuia.vegetatiei forestiere si a pajistilor. În România. şi administratorii pădurilor. condiţiile prevăzute în acord şi în autorizaţia de mediu. să asigure încadrarea lor în peisajul zonei şi să le aducă la parametrii productivi şi ecologici naturali sau la un nou ecosystem funcţional. deteriorarea calităţii solurilor. . deţinătorii de terenuri cu orice titlu.  căile de comunicaţii rutiere (DR) . c) să nu ardă miriştile. potrivit legii. organizare şi amenajare a teritoriului. . tufărişurile sau vegetaţia ierboasă fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă. Cu privire la exploatarea sau prospectarea resurselor subsolului legea stabileşte obligaţiile care revin deţinătorilor cu orice titlu: a) să solicite şi să obţină acord şi/sau autorizaţie de mediu. construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel. a subsolului şi a ecosistemelor terestre. ca şi la schimbarea destinaţiei terenurilor. stuful. cu orice titlu. vegetaţiei forestiere şi ai pajiştilor au următoarele obligaţii: a) să menţină suprafaţa împădurită a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier.  terenurile cu ape şi ape cu stuf : .

abandonarea deşeurilor în afara locurilor special . fondul cinegetic şi piscicol.aprinderea şi folosirea focului deschis în afara vetrelor special amenajate . . proiectelor si activitătilor care contravin planurilor de management sau regulamentelor sariilor naturale protejate. Principiile care stau la baza reglementării sistemului naţional al ariilor naturale protejate sunt: 1. pasunatul . cu procese de alunecare şi eroziune f) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă. garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural este un obiectiv de interes public major. Cf. paleontologice. potrivit prevederilor legale. sau de altă natură. geologice. h) să exploateze resursele pădurii. g) să asigure exploatarea raţională.de interes comunitar -reţeaua ecologică Natura 2000. piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate i) să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre. cinegetic. 3. h1) să exploateze pajiştile. 52 alin. Aria naturală protejată: „zonă terestră. .b) să exploateze masa lemnoasă numai în limita posibilităţii pădurilor c) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului. cu valoare economică. . sub coordonarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.distrugerea sau degradarea panourilor informative si indicatoarelor. în limitele potenţialului de regenerare. acvatică şi/sau subterană.de interes .Reteaua nationala de arii naturale protejate(definitie.de interes universal. 22. organizarea şi amenajarea pajiştilor. conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului natural este o componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltarea durabilă. instituirea regimului de arie naturală protejată şi de zonă de protecţie a bunurilor din patrimoniul natural este prioritară în raport cu orice alte obiective 23.desfăsurarea programelor. ştiinţifică sau culturală deosebită”. 2 si 3 din OUG 195/2005. cu perimetrul legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare. în limitele bonităţii. Ansamblul ariilor naturale protejate formează reţeaua naţională de arii naturale protejate. peisagistice. cu numărul şi speciile de animale şi în perioada stabilită h2) să protejeze patrimoniul forestier. art. în care există specii de plante şi animale sălbatice. clasificare. 2. situate pe terenuri cu pante foarte mari. a Academiei Române şi a Comitetului Naţional „Om-Biosferă”.Actiunile interzise prin lege in ariile naturale protejate. în ariile natural protejate sunt interzise: . speologice. în funcţie de capacitatea de refacere a acestora. elemente şi formaţiuni biogeografice. Ariile naturale protejate din reţeaua naţională pot fi: . principii). d) să respecte regimul silvic pentru împădurirea suprafeţelor exploatate e) să asigure aplicarea măsurilor speciale de conservare pentru pădurile cu funcţii deosebite de protecţie.schimbarea destinatiei terenurilor.

dezvoltarea si ridicarea calitatii vietii din zona montana. şi din zonele de conservare specială ale parcurilor naţionale. existente pe teritoriul unei localitati sau pe un anumit areal ce se constituie ca o entitate naturala in zona montana. beneficiind de o reglementare distinctă. ecologice a acestora trebuie realizată cu prioritate. abordarea dezvoltării durabile. . in contextul stabilizarii populatiei locale. acvatice şi subterane aflate în regim strict de protecţie sunt interzise: a. accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanţi fosili pe suprafaţa ariilor naturale protejate. fara deteriorarea echilibrului ecologic sau degradarea mediului natural. deţinerea. rezervaţiile naturale.Asezarile umane(definitie. de creştere. orice formă de recoltare. Cf legii. 949/2002. perturbarea intenţionată în timpul perioadelor de reproducere. conservarea peisajului şi a biodiversităţii. politica montană are ca scop valorificarea durabilă a resurselor muntelui. economic.Protectia zonei montane. Pentru dezvoltarea durabila a zonei montane dupa modelul european este necesara o evaluarea adecvata a politicii agricole si a dezvoltarii durabile. în afara drumurilor permise accesului public şi a terenurilor special amenajate. 25. . c. deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere sau de odihnă. capturare. de hibernare şi de migraţiune. turistice si culturale specifice. piscicole. Zona montană a României. recoltarea florilor. acesta din urma facand parte din reteaua europeana de parcuri nationale. industriale. . Printre principiile care stau la baza politicii din zona montana mentionam: . . 24. rezervaţiile ştiinţifice. Aşezările umane reprezintă leagănul tradiţional al comunitărilor umane şi. . f. e. b. monumentele naturii.exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale. diversificarea activitatilor economice si de productie din zona montana. fără autorizaţia autorităţii de mediu competente. artizanale. d. specifice. ucidere. comerţul sau schimburile în orice scop. dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a acestor plante în habitatele lor naturale. precum şi dezvoltarea unor activităţi economice specifice zonei. distrugere sau vătămare. transportul. distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi ouălor din natură. social si de mediu natural. valorificarea optima a resurselor agricole. fructelor. În Munţii Carpaţi există o mare diversitate de arii naurale protejate între care şi 2 rezervaţii ale biosferei: Pietrosul Rodnei şi Parcul Naţional Retezat. constituie un teritoriu de interes naţional special. în consecinţă. recunoasterea existentei obiective a conditiilor naturale speciale si a drepturilor comunitatilor din zona montana. tăierea. forestiere. . reprezentând arealul delimitat în conformitate cu prevederile HG nr. obiective strategice). energetice. Pentru speciile de plante şi animale sălbatice terestre. în scopul practicării de sporturi. culegerea. al identitatii zonei si mediului si al dezvoltarii si consolidarii gospodariilor familiale in ecosisteme echilibrate.

. a căilor şi mijloacelor de transport. întreţinere şi dezvoltare a canalizării. . 27. . 28. . în România.Zone protejate.Pricipiile ecologice pentru asigurarea unui mod de viata sanatos.Aşezările umane pot fi considerate sisteme ecologice complexe (ecosisteme) create de populatiile umane. . în conexiune cu ecosistemele din teritoriu.Zone de risc natural.îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. . a transportului urban şi valorificarea eficientă a patrimoniului natural şi a celui construit. obiectivele strategice pentru aşezările umane sunt: .Documentatiile de urbanism. Tot prin OUG 195/2005 se instituie faptul că.Ape. . b. care cuprinde măsuri pentru soluţionarea unor probleme specifice ale unor teritorii.măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi. staţiilor de epurare.Turismul. 3. . pe plan local. adoptarea elementelor ahitecturale adecvate. inventarierea şi cercetarea la nivelul întregului teritoriu naţional a zonelor cu risc de dezastre antropice şi naturale. planul de amenajare a teritoriului judeţean. elaborarea planurilor de urbanism şi amenajare a teritoriului care să conţină: .condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate.Căi de comunicaţii.păstrarea identităţii culturale a localităţilor şi crearea unei reţele de spaţii verzi în localităţile urbane. a reţelelor de canalizare.dezvoltarea aşezărilor umane în zone care nu sunt supuse riscurilor naturale şi agenţilor poluanţi. pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos prin: 1. în paralele cu elaborarea planificării predezastru 26. alcătuiri antropice în care majoritatea transformărilor de materie.reducerea pierderilor energetice din cauza izolărilor termice ineficiente. energie şi informaţie este realizată de către om. iniţierea. În ţara noastră.măsuri de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă 2.dezvoltarea echilibrată a regiunilor prin repartizarea uniformă a activităţilor social- economice în teritoriu.ridicarea standardului de locuire în mediul urban şi rural. . . . Documentaţiile de urbanism sunt: . c.Reţeaua de localităţi.Dezvoltarea rurală. a proiectelor de amenajare. planul de amenajare a teritoriului zonal. .Documentatiile de amenajare a teritoriului. respectarea prevederilor din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind amplasarea obiecivelor industriale. Documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind: a. în procesul de dezvoltare social- economică a localităţilor este obligatorie respectarea principiilor ecologice. . 4. planul de amenajare a teritoriului naţional care are ca secţiuni: .

cu excepţia fiinţelor umane. Evaluarea riscului prin utilizarea microorganismelor trebuie să conducă. d) grupa 4: microorganisme care prezintă un risc ridicat de patogenitate faţă de sănătatea umană şi mediu. Aceasta întrucât aria de acoperire a unui P. Planul Urbanistic de Detaliu . . planul urbanistic de detaliu (PUD). eliminate sau utilizate in conditii controlate.U. la o încadrare a utilizării în condiţii de izolare în una dintre următoarele 4 clase de izolare: .U. a.P.Acesta cuprinde documentaţia pe baza căreia se eliberează certificatele de urbanism şi autorizaţia de construire în teritoriul unei localităţi. Organism modificat genetic = orice organism. stocate.Z. care stă la baza obţinerii Autorizaţiei de Construire. 31. precum şi a sănătăţii oamenilor şi animalelor.U. planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent (PUZ).U. autorizare şi administrare.Grupele de microorganisme modificate genetic si clasele de izolare. Activitatile care implica OMG-uri obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne sunt supuse unui regim special de reglementare. transportate.de regulă. c. 30. c) grupa 3: microorganisme care prezintă un risc moderat de patogenitate faţă de sănătatea umană şi mediu. b) grupa 2: microorganisme care prezintă un risc scăzut de patogenitate faţă de sănătatea umană şi mediu. 3. -stabileşte condiţiile de amplasare şi executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor construcţii cu destinaţie precizată. pentru terenurile individuale de dimensiuni mici şi medii. constituie suportul tehnic şi legal al condiţiilor cuprinse în Certificatul de Urbanism. Planul Urbanistic Zonal . este prea mare şi scara la care este redactat proiectul nu permite realizarea detaliilor. în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin imperechere si-sau recombinare naturală.D.este planul în care se detaliază zone determinate din Planul Urbanistic General.Organism modificat genetic-definitie. Organele de avizare solicită un Plan Urbanistic de Detaliu. fara a mai fi necesară întocmirea P. pe baza procedurilor stabilite în anexa nr.P.D. astfel incat sa se asigure un nivel ridicat de siguranta.P. . si pentru care se iau masuri specifice de izolare.Z.U. b. Grupele de microorganisme modificate genetic sunt: a) grupa 1: microorganisme modificate genetic care nu prezintă niciun risc sau prezintă un risc neglijabil faţă de sănătatea umană şi mediu. P.reprezintă planul în care se evidenţiază zonificarea funcţională a oraşului şi se stabilesc axele principale de circulaţie. planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia (PUG). a.Z. Utilizarea in conditii de izolare . c. astfel încât să se desfăşoare doar în condiţiile asigurării protecţiei mediului. distruse. ???? 29.U.Utilizarea in conditii de izolare-definitie. b.orice operatiune prin care organismele sunt modificate genetic sau prin care organismele modificate genetic sunt cultivate. cuprinzînd suprafeţe de câteva hectare.G. Planul Urbanistic General . pentru a se limita contactul acestor organisme cu populatia si cu mediul.

altele decat microorganismele mentionate la lit.informatii privind organismele modificate genetic . în care se utilizează microorganisme modificate genetic aparţinând grupelor 1 şi 2. 43/2007 privind introducerea deliberata in mediu si introducerea pe piata a organismelor modificate genetic În conformitate cu principiul precautiei. prin modificări. 33. nu este considerata introducere pe piata: a) punerea la dispozitie a microorganismelor modificate genetic. Notificarea trebuie sa contina: a) cererea de autorizare. trebuie sa transmita o notificare autoritatii competente in vederea obtinerii autorizatiei prevazute de lege. inainte de introducerea deliberata in mediu a unui organism modificat genetic sau a unei combinatii de asemenea organisme in Romania. Introducere pe piata .punerea la dispozitie a organismelor modificate genetic. ca urmare a introducerii deliberate in mediu a unui organism modificat genetic sau a unei combinatii de asemenea organisme. aparţinând grupelor 1. informatii de ordin general 2. Orice operator. care precizeaza tipul de organisme modificate genetic si activitatea propusa. c)clasa 3: activităţi care prezintă riscuri moderate în care se utilizează microorganisme modificate genetic din grupa 3 sau.Introducerea deliberata in mediu si pe piata. fara autorizatie. emisa de autoritatea competenta Introducere deliberată în mediu . pentru activitatile reglementate prin Directiva Consiliului 90/219/CEE b) punerea la dispozitie a organismelor modificate genetic.orice introducere intentionata in mediu a unui organism modificat genetic sau a unei combinatii de organisme modificate genetic. este interzisa introducerea deliberata in mediu a unui organism modificat genetic in scop de cercetare-dezvoltare sau in orice alte scopuri decat introducerea pe piata.. pentru evitarea efectelor adverse asupra sanatatii umane si asupra mediului. respectiv: 1. unor persoane autorizate pentru activitati cu organisme modificate genetic.a)clasa 1: activităţi care nu prezintă sau prezintă riscuri neglijabile. contra cost sau gratuit. . a). adecvate pentru a limita contactul cu acestea si a asigura un nivel ridicat de siguranta pentru populatie. b) dovada achitarii tarifului pentru evaluarea dosarului de notificare . In sensul prezentei ordonante de urgenta. inclusiv a colectiilor de culturi. Temei legal: OUG nr. în care se utilizează microorganisme modificate genetic aparţinând grupei 1. care se supun cerintelor prevazute la capitolul II. 32. pentru care nu se iau masuri specifice de izolare pentru a se limita contactul lor cu populatia si cu mediul si pentru a asigura un nivel ridicat de siguranta a acestora. b)clasa 2: activităţi care prezintă riscuri reduse.Notificarea in vederea introducerii pe piata a unui microorganism genetic(ce trebuie sa contina notificarea). prin modificări. aparţinând grupelor 1 şi/sau 2. 2 şi/sau 3. în care se utilizează microorganisme modificate genetic din grupa 4 sau. c) punerea la dispozitie a organismelor modificate genetic pentru a fi utilizate exclusiv pentru introducerile deliberate in mediu. c) dosarul tehnic continand informatiile necesare pentru realizarea evaluarii riscului asupra sanatatii umane si a mediului. d)clasa 4: activităţi care prezintă riscuri ridicate. pentru a fi utilizate exclusiv pentru activitati in care sunt luate masuri de izolare stricte.

metodele de remediere. in pentru a identifica efectele pe care le pot avea organismele modificate genetic asupra sanatatii umane si asupra mediului 7. Reglementările tehnice operează de altfel prin excelenţă prin edictarea de norme de mediu. conform prevederilor art. e) evaluarea riscului asupra sanatatii umane si a mediului si concluziile prevazute impreuna cu toate referintele bibliografice si indicarea metodelor de evaluare folosite.. in format electronic si pe suport de hartie. dupa caz. informatii privind conditiile de introducere si mediul potential receptor 5. intocmit conform reglementarilor nationale si comunitare. documentelor cărora li se adresează şi faţă de care certifică integrarea considerentelor privind protecţia mediului. ca natură juridică. Avizele de mediu Avizul de mediu pentru planuri şi programe. 3. – norme de produs. 43. fie reguli privind condiţiile. Funcţia lor esenţială este aceea de a asigura receptarea exigenţelor ecologice în acte administrative. g) informatia pentru public. care enunţă un anumit număr de specificaţii cărora trebuie să le corespundă instalaţiile fixe. reprezintă. care pot sau . in interiorul. completata si semnata de notificator. 34. 8. d) rezumatul notificarii. un plan de monitorizare. avizul de mediu pentru produsele de protecţie a plantelor indiferent de denumire. monitorizarea. politico-juridice ş. . o anexa continand eventuale date confidentiale. avize conforme a căror solicitare şi ale căror prevederi sunt obligatorii pentru adoptarea/emiterea/aprobarea ş. un plan detaliat al suprafetei pentru testare si un plan de incadrare in zona. respectiv agricultura ecologica sau conventionala. sol.norme de emisie. gestionarea deseurilor. care stabilesc cantitatea de poluanţi ori concentraţiile de poluanţi care pot fi degajaţi de o sursă dată (o uzină. prin care isi asuma intreaga responsabilitate pentru orice prejudiciu adus sanatatii umane. distantele fata de ariile protejate.a. coordonatele cadastrale. 9. locatia/locatiile unde are/au loc introducerea/introducerile deliberata/deliberate in mediu. Acestea pot fi de patru tipuri: – norme de calitate a mediului. ambalajul ori prezentarea produsului. apă. din care sa reiasa vecinatatile. informatii privind interactiunile dintre organismele modificate genetic si mediu 6. a carui/carei notificare este in curs sau pentru care notificarea a fost transmisa sau este transmisa.Avizele de mediu.a. . care ar rezulta din introducerea propusa. planurile de interventie in caz de urgenta si. bunurilor materiale sau mediului. informatii rezultate din experienta obtinuta din introduceri ale aceluiasi organism modificat genetic sau aceleiasi combinatii de asemenea organisme. f) declaratia pe propria raspundere. în special pentru produsele toxice sau limitele la emisiile poluante pe care acest produs poate să le degajeze în cursul utilizării sale.Clasificarea normelor de mediu ca tehnici de protectie a mediului. 35. Aceste norme stabilesc obligaţii de rezultat – norme de procedeu. avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu. fie in exteriorul Comunitatii Europene. de pildă). rapoartele notificatorului. care tind să fixeze fie proprietăţi fizice şi chimice pentru un anumit produs. precum si lista proprietarilor terenurilor invecinate si tipul de activitati sau de agricultura pe care il practica. 4. informatii privind controlul intern. care fixează niveluri maxime admisibile de poluare în mediile receptoare: aer.

datorită scopului urmărit şi regimului juridic aplicabil. O altă caracteristică a acordului de mediu este acea că. dimensiunea sau localizarea lor este necesară evaluarea impactului asupra mediului. neîndeplinirea lor atrăgând nulitatea absolută a acestuia. în plus. între avize şi autorizaţii. Astfel. Referitor la stabilirea consecinţelor asupra mediului. deopotrivă în privinţa poluării şi cea a regimului juridic aplicabil. activităţile existente şi începe activităţile noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului. urmat de programul pentru conformare (negociat cu titularul activităţii). Clasificarea principală este cea care le distinge în funcţie de activitatea pe care o „reglementează”. în timp ce în cazul permiselor de deversare . se emite în paralel cu celelalte „acte de reglementare” (mai corect alte acte administrative) emise de autorităţile competente. care nu sunt conforme cu normele şi reglementările în vigoare. precum: autorizaţia de construire sau avize ori acorduri cerute pentru diverse alte domenii. care stabilesc drepturi şi/sau obligaţii determinate pentru subiectul căruia i se adresează. Astfel. ci doar operaţiuni tehnico-juridice deosebit de importante. acte administrative individuale. din acest punct de vedere avem: -autorizaţiile care permit realizarea de activităţi care. care pot avea impact asupra mediului. în cazul proiectelor publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului. Acordul de mediu Are o poziţie intermediară. 195/2005]. în mod legal. presupun contaminarea sau deversarea asupra unei resurse naturale -autorizaţiile care permit efectuarea de activităţi care. potrivit legii-cadru (art. 11 alin. prin natura. spre deosebire de autorizaţia de mediu şi ca o consecinţă a naturii sale juridice. după eliberarea acordului de mediu şi în conexiunea prealabilă cu acesta se emit şi alte acte administrative. în funcţie de criteriul folosit.au un impact semnificativ asupra mediului. potrivit legii [art. autorizaţiile de mediu sunt autorizaţii libere. avizele nu pot fi contestate în justiţie decât odată cu actul pe care îl condiţionează. în cazul activităţilor existente. este posibil sau au efectiv un impact (semnificativ) asupra mediului. (4) din Ordonanţa de urgenţă nr. astfel că efectul juridic al documentului supus acordului este rezultatul manifestării de voinţă al mai multor organe (autorităţi). Diferenţa dintre cele două categorii este semnificativă. Neconstituind acte administrative (de mediu) de sine stătătoare.Autorizatia de mediu. Autorizaţia de mediu Autorizaţia de mediu. este necesară efectuarea bilanţului de mediu (apreciată prin decizia autorităţii competente). Autorizaţiile de mediu se pot grupa. cu un profil juridic specific. În sens administrativ.Acordul de mediu. iar în cazul activităţilor noi se impune evaluarea impactului de mediu. în condiţiile legii. în mai multe categorii. 2. este considerată ca fiind actul administrativ în baza căruia se pot desfăşura. se cuvine menţionat faptul că. Totuşi. 36. Aceste cerinţe ale avizului reprezintă o condiţie de legalitate a însuşi actului ce urmează a se emite. dar al căror obiectiv principal definitoriu este de altă natură. în mod direct ori indirect. în plan concret. 11) acesta este obligatoriu pentru proiectele publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente. inclusiv al celei de mediu. 3. lato sensu. iar pentru obţinerea sa. pentru obţinerea autorizaţiei de mediu. inclusiv pentru proiecte de dezafectare. 37.

taxe ecologice sau un alt stimulent fiscal în realizarea semnificaţiilor principiului „poluatorul plăteşte“. − taxe administrative plătite pentru diverse servicii administrative. Spre deosebire de acordul de mediu. atunci când nu se vrea interzicerea unui produs. considerate drept foarte birocratice. condiţiile stabilite. 1. autorizaţiile de mediu au un caracter de sinteză. − redevenţe utilizate pentru acoperirea cheltuielilor colectivităţii. Majoritatea statelor lumii aplică. În raport cu scopul direct urmărit. Taxele Sunt folosite frecvent pentru penalizarea produselor ori activităţilor care aduc atingere mediului. taxele asupra activităţilor industriale ori produselor poluante constituie astăzi un mecanism utilizat curent pentru obţinerea unor efecte favorabile asupra protecţiei mediului. . de regulă. permisele de activităţi cu impact asupra mediului autorizează activităţile care produc acest impact şi nu impactul însuşi. potrivit legii şi exprimă cerinţele definitorii pentru cazul respectiv. indiferent de întinderea exactă a condiţiilor pe care autoritatea publică le impune solicitantului. terţii victime au posibilitatea să-şi valorifice drepturile lor împotriva titularului actelor de reglementare. în mod scrupulos. de pildă pentru tratarea deşeurilor. care să-i amplifice costul. diferenţierea permite practicarea de preţuri mai avantajoase pentru produsele curate. politicilor de cote ori contingentări. a distruge) şi. acorduri. Este o metodă preferată. − taxe percepute pe produsele care sunt poluante. precum înregistrarea produselor chimice ori pentru aplicarea anumitor reglementări. pentru care a fost introdus un sistem de eliminare. taxele sunt chemate să stimuleze un nou comportament favorabil faţă de problemele protecţiei mediului.ceea ce se autorizează este impactul asupra mediului şi nu activitatea care îl produce. sub o formă sau alta. acest din urmă obiectiv se poate realiza pe calea instituirii unor taxe suplimentare. se cuvine menţionat faptul că. Aceasta înseamnă că ea nu conferă un drept de a vătăma mediul (a polua.Taxele-Instrument economic-fiscal privind protectia mediului. Pentru atingerea acestui scop este necesar ca nivelul taxelor să fie ridicat şi să apară mai ales ca o penalizare a activităţii negative pentru ocrotirea naturii. Ca o concluzie. cel puţin teoretic. taxele pot să se prezinte în următoarele ipostaze: − taxe percepute după cantitatea ori calitatea substanţelor poluante eliberate în mediu. autorizaţia este întotdeauna eliberată „sub rezerva drepturilor terţilor”. 38. după caz. Documentele ONU şi OCDE sunt favorabile unei utilizări cât mai largi a taxelor şi sarcinilor fiscale de tip ecologic în general. fie în timpul utilizării lor. Au 2 obiective principale: funcţia de colectare de fonduri într-un scop dat. în sensul că se emit după obţinerea celorlalte avize. pot fi taxate produsele devenite învechite. ale autorităţilor competente. chiar dacă acesta respectă. ci numai limitarea utilizării sale. de asemenea. care este poluant. Adeseori. fie în timpul fabricării acestora. În fine. autorizaţii. − diferenţierea taxelor pentru a favoriza un produs relativ curat prin introducerea unei taxe pentru un produs echivalent.

În sfârşit. Printr-o hotărâre din 20 septembrie 1988. pot să garanteze luarea în calcul a costului pentru mediu pe care îl comportă bunurile şi serviciile. Un sistem de depozitare a autovehiculelor scoase din uz este utilizat în Norvegia încă din anul 1978. pentru construcţia şi funcţionarea instalaţiilor ecologice şi sistemelor de reciclare (Franţa). 40. Preocupările de protecţie a mediului trebuie să fie echilibrate în raport cu principiul liberei concurenţe şi al liberei circulaţii a bunurilor în interiorul Pieţei Comune. cât şi la nivel mondial. Politica preţurilor Un important instrument economic de acţiune în favoarea protecţiei şi conservării mediului îl constituie şi politica în domeniul preţurilor.Instrument economic-fiscal privind protectia mediului. Sunt practicate. 41.Sistemele de consignatie. 92 şi 93 ale . . 3. statele membre ale Uniunii Europene trebuie să obţină. mai ales cu ajutor guvernamental. în virtutea art. întrucât preţurile produselor nu reflectă costul pentru mediu al producţiei ori al emisiilor rezultate în urma folosirii acestora. el rămâne să fie suportat la nivelul întregii societăţi. vopsele şi lacuri etc. politicile băncilor de acordare a creditelor pot să includă comportamentul ecologic ca un criteriu tot mai important de evaluare a caracterului serios al unei întreprinderi. prin reutilizarea acestora şi rambursarea cheltuielilor. unde un decret promulgat în 1984 limita importul şi vânzarea băuturilor al căror ambalaj nu era aprobat şi instaura un sistem de consignaţie. Astfel.Instrument economic-fiscal privind protectia mediului.Instrument economic-fiscal privind protectia mediului. Această formulă poate să se repercuteze mai ales asupra preţurilor produselor de bază care provin din ţările în curs de dezvoltare.39. cauţiune rambursată după repunerea în starea iniţială a locului. este de remarcat şi ideea constituirii unei cauţiuni de către exploatanţii carierelor de nisip sau de piatră. care ar trebui astfel stabilite şi percepute încât să reflecte corespunzător costurile ascunse legate de protecţia mediului. detergenţi. sistemul de consignaţie.Politica preturilor. În prezent. Practicat de mai mult timp în privinţa ambalajelor din sticlă. Sumele primite pe această cale permit susţinerea financiară a achiziţionării echipamentelor antipoluare în asemenea instalaţii.). o taxă specială. Împrumuturile (creditele) avantajoase O altă formă de stimulare economică a acţiunilor favorabile mediului o constituie creditele (împrumuturile) cu dobândă redusă ori chiar fără dobândă. reflectând cerinţele în principiul „poluatorul plăteşte“. este aplicată echipamentelor de combustie cu o capacitate mai mare de 50 de megawaţi ori a căror emisie depăşeşte 2500 de tone. politicile în materie. Tot un fel de consignaţie este şi procedeul conform căruia taxa plătită pentru uleiuri ori refrigeratoare la momentul cumpărării este returnată în momentul reciclării lor. calculată pe baza cantităţii de dioxid de sulf emise. în scopul de a evita răspândirea necontrolată a deşeurilor. Curtea Europeană de Justiţie a estimat totuşi că reglementarea daneză era disproporţionată în raport cu obiectivul stabilit. dintr-o asemenea perspectivă.Imprumuturile avantajoase. În acelaşi context. O situaţie specială s-a înregistrat în Danemarca. şi în Germania este preconizat pentru un larg evantai de ambalaje (pentru băuturi. Sistemele de consignaţie Este un mecanism de piaţă tot mai frecvent utilizat şi urmăreşte consignarea obligatorie a recipientelor pentru a încuraja returnarea ori reciclarea lor. atât la nivel local. Ca atare. Frecvent. a fost extins în unele state şi pentru sticlele din plastic.

Odată prejudiciul individualizat. litoralului ş. Principalul rol al mărcii ecologice este acela de a informa consumatorii asupra produselor considerate ca fiind mai puţin distructive pentru mediu decât altele similare În cadrul Uniunii Europene a fost adoptat la 20 martie 1992 Regulamentul nr. în principal din cauza nevoii de evaluare globală a ciclului de viaţă întreg al produsului.legatura de cauzalitate. 4 lit. de prestigiu.a. 3. Este nevoie deci să nu se socializeze indemnizarea decât atunci când s-au epuizat celelalte căi de reparare. făcând apel la preocupările publicului şi la prudenţa producătorilor.Marca verde(eco-label). autorizaţia Comisiei Europene pentru diferitele forme de ajutorare şi încurajare a investiţiilor tehnologice vizând protejarea mediului. 2. . de identificare şi reliefare a unor elemente naturale excepţionale sau practici ecologice consacrateWorld Wide Fund for Nature (WWF). fie căutarea unei legături de cauzalitate pentru a identifica autorul. Legătura de cauzalitate Oricare ar fi regimul juridic sub care se plasează pentru a fi despăgubită. distribuire. s-a introdus o modalitate de implementare a principiilor elementare şi „recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului prin acordarea etichetei ecologice“ [art. În cadrul revizuirii sistemului de atribuire a mărcii ecologice comunitare se au în vedere: extinderea sa la sfera serviciilor. 42. Steagul negru reprezintă un semnal de alarmă în privinţa stării ecologico-sanitare a unui sit turistic. instituirea unui comitet al Uniunii Europene pentru marca ecologică şi adoptarea de măsuri specifice de aplicare şi finanţare a noilor obiective. Punctul slab constă în faptul că aceste sisteme sunt foarte dificil de administrat. apă. 137/1999 prin Ordonanţa de urgenţă nr. prezumţia probabilităţii legăturii de cauzalitate şi pluralitatea cauzelor pagubei. Blue Flag Semnificaţiile lor sunt diferite: Blue Flag este semnul unei gestiuni exemplare a problemelor de mediu în cazul plajelor marine sau ale lacurilor.. În România. în urma modificării Legii nr. Socializarea permite indemnizarea automată a victimelor prin simpla justificare a prejudiciului. O atare metodă cere producătorilor să examineze întregul ciclu al vieţii produsului (producere. marca ecologică poate fi folosită şi ca un instrument cu valoare mai ales morală. Dificultăţile apar în acest sens la trei niveluri: stabilirea unei legături de cauzalitate. Eticheta ecologică reprezintă un instrument ecologic de promovare a produselor favorabile mediului. victima trebuie să probeze că daunele rezultă dintr-un act al părţii chemate în justiţie. eliminare) în scopul de a preveni degradarea mediului în toate stadiile şi cu privire la toate sectoarele: aer. şi pe de altă parte.modalitati de desemnare a responsabilului pentru daune ecologice. două sunt atitudinile posibile: fie socializarea indemnizării daunei.desemnarea victimei) . dimpotrivă. b)]. sol. Aceasta presupune însă stabilirea unei legături de cauzalitate între act şi pagubă. În sfârşit. Marca verde (eco-label) . 43. la reparaţia pe seama colectivităţii a unei pagube care ar trebui să fie suportată numai de către autorul său. Inconvenientele: nu se preocupa de dispariţia sursei pagubei. utilizare..Tratatului de la Roma. de a crea şi a lansa la nivel mondial o marcă privind exploatarea ecologică a pădurilor.Instrument economic-fiscal privind protectia mediului. 91/2002. 8.Determinarea responsabilului pentru producerea pagubei ecologice(3 subicte: 1. 880/92.

Indemnizarea acestor pagube este suportată în mod direct de către poluatori. 2. Pluralitatea cauzelor pagubei. o lege japoneză din octombrie 1973 stabilea un fel de prezumţie de cauzalitate pentru unele maladii zise specifice. Unele sisteme de drept au cunoscut principiul canalizării răspunderii în materia accidentelor de sănătate determinate de poluare. în măsura în care nu se face proba unei culpe a victimei ori a unui fapt exterior. precum apa. întrucât vătămarea se produce adesea după un anumit timp. B. solul. Sarcina probei acesteia incumbă victimei. de asemenea. faptul că o pagubă ecologică ar putea fi imputabilă şi altor cauze nu-i nici exoneratorie. fie că acţiunea s-a declanşat atunci când o expertiză tehnică a devenit imposibilă. C. determinate de poluanţi. pentru aceasta. care să permită poluatorului să scape de obligaţia de indemnizare. La nivelul actual al reglementărilor legale şi practicii judiciare. Adiţionarea lor poate crea o sinergie care sporeşte paguba. Fără a merge până la răsturnarea sarcinii probei. cadmiul şi arsenicul. Stabilirea unei legături de cauzalitate. Este vorba deci despre un regim derogator de la cel al răspunderii civile. Aceste principii au dus la plasarea regimului juridic al acţiunii în repararea pagubei ecologice în afara „imperiului Dreptului“. ipoteze în care fiecare factor luat izolat nu este vătămător. Dificultăţile stabilirii legăturii de cauzalitate sunt amplificate adesea de pluralitatea surselor potenţiale ale pagubei. determinabil în mod prealabil realizării pagubei. înainte de survenirea prejudiciului. s-a respins sistematic orice acţiune fondată pe existenţa unui prejudiciu indirect. în timp ce conjugarea mai multora este de natură a antrena consecinţe grave şi prejudiciabile. regula cauzalităţii integrale nu trebuie să facă obstacol la indemnizarea totală. În sfârşit. în virtutea concepţiei clasice a codului civil. Ca exemplu tipic în acest sens este citată responsabilitatea pentru prejudiciile consecutive deversării hidrocarburilor în mare. se poate să se ajungă însă la suplinirea condiţiilor privind stabilirea legăturii de cauzalitate. Modalităţi de desemnare a responsabilului pentru daunele ecologice În domeniul mediului. Aplicarea acestui me- canism presupune desemnarea. există. . totodată victimele şi vectorii pagubei. într-un mare număr de cazuri. proporţional cu contribuţia la poluare în zona determinată în prealabil. Prezumţia probabilităţii legăturii de cauzalitate. pluralitatea autorilor unei pagube nu împiedică de a cere reparaţia integrală unuia singur dintre ei. Factorii care sunt. S-au remarcat în acest sens trei sisteme: − prima ipostază constă în canalizarea responsabilităţii. numai culpa victimei poate constitui o cauză de exonerare. fără baze corespunzătoare la nivelul reglementărilor legale. va trebui să subscrie o garanţie. Despax.A. se adiţionează pentru a se dizolva în elemente. în cazul daunelor ecologice s-a făcut o excepţie. stabilirea unei legături de cauzalitate este dificilă mai ales din cauza caracterului difuz al daunelor. a persoanei care va suporta povara răspunderii şi care. precum mercurul. atmosfera. În timp ce. frecvent. Totodată. În caz de concurs parţial al victimei. nici un factor de atenuare pentru autorul unei surse de pagubă. Ca urmare a acestui lucru. lucru greu de îndeplinit. Fiecare este responsabil pentru întreaga pagubă. reglementările juridice au construit un responsabil. care a devenit apoi regulă. Astfel. după expresia lui M.

ceea ce implică desemnarea unuia sau mai multor poluatori . în consecinţă. fără a le recunoaşte dreptul de a privi. Examenul reglementărilor în materie arată că cei îndreptăţiţi pot fi grupaţi în trei categorii: − unii care invocă o vătămare a integrităţii lor fizice. povara dezdăunării trebuie deplasată şi imputată unui poluator pentru a-l obliga la internalizarea costurilor externe. în baza funcţiilor pe care le ocupă ori sarcinilor care le revin. Unele progrese notabile s-au înregistrat în cazul în care legiuitorul a recunoscut asociaţiilor neguvernamentale dreptul de a acţiona pentru obţinerea reparării vătămărilor cauzate intereselor colective. şi Legea românească nr. de exemplu. unde legiuitorul a prevăzut că administraţiile ori serviciile specializate pot fi desemnate ca trusturi de resurse naturale. măsură abrogată însă în mod inexplicabil în iunie 2002! 44. este de remarcat că. 137/1995 recunoştea calitatea procesuală activă în materie de mediu organizaţiilor neguvernamentale. principiul presupune ca poluarea să fie imputabilă unui agent economic care. − la rezultate asemănătoare se poate ajunge şi prin intermediul reglementărilor fiscale. − în sfârşit. respectiv că bugetul naţional nu trebuie să suporte costul pagubelor cauzate mediului prin activităţi private. Interesul unei asemenea reglementări rezidă. într- o manieră privată. înainte de toate. Cu acest titlu ele sunt abilitate să facă evaluarea pagubelor ecologice şi să exercite acţiunea în justiţie. În acest sens. 3. Dar şi aici există o serie de dificultăţi legate mai ales de legitimitatea apărării intereselor de această natură de către persoane private ori de concurenţa dintre diferiţi intervenienţi care reclamă repararea aceleiaşi pagube. titularul unui drept ori interes – în înţelesul strict – care a fost atins. la originea sa. trebuie să fie desemnat ca plătitor. în aceea că asociaţiilor li se conferă rolul de iniţiatori ai acţiunii şi auxiliari ai Ministerului Public. s-a recunoscut asociaţiilor de apărare a mediului posibilitatea de a reclama Ministerului Public punerea în mişcare a acţiunii civile publice (Legea nr. Desemnarea victimei Victima abilitată să acţioneze rămâne însă. Astfel. în mod frecvent. După cum este cunoscut. cei care acţionează în virtutea stării de gestiune ori de apărare a anumitor elemente de mediu. pe această cale.Pricipiul poluatorul plateste. produsul rezultatului acestora. În ce priveşte această ultimă situaţie. în dreptul brazilian. 7347 din 24 iulie 1985). − o altă tehnică de desemnare a responsabililor rezidă în constituirea unui fond de indemnizare alimentat prin cotizaţiile poluatorilor. Principiul „poluatorul plăteşte” şi problema răspunderii pentru daune ecologice În esenţa sa. stabilirea unei legături de cauzalitate devine una dintre condiţiile punerii în practică a principiului „poluatorul plăteşte“. şi. − alţii care reclamă repararea unei vătămări a unui interes de natură patrimonială. sunt cei care produc prejudiciul care se impune a fi reparat. Astfel. redevenţa percepută de către agenţiile financiare de bazin din Franţa constituie un exemplu edificator. ceea ce plasează în planul nondreptului pagubele cauzate elementelor naturii care nu au reprezentanţi abilitaţi ori interesele în cauză sunt prea difuze sau eventuale. cei abilitaţi să acţioneze. În acelaşi sens s-a orientat şi dreptul federal american. În sfârşit. acest principiu s-a bazat pe o idee negativă. Importante contribuţii are în acest sens dreptul comparat. de cele mai multe ori.

. încălcarea obligaţiilor persoanelor fizice şi juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu şi de a înlătura urmările produse de acesta. 195/2005] ori a obligaţiilor persoanelor juridice de a acoperi costurile măsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale activităţilor ca organisme genetice [art. care trebuie să ia în calcul toate elementele în prezenţă. potrivit principiului „poluatorul plăteşte” [art. 96 alin. astfel încât să nu se ajungă la negarea necesităţii acestuia. Se pune apoi problema măsurii. 10].G. nr. nu poate fi vorba despre o cauzalitate a certitudinii şi se cuvine să se accepte existenţa uneia eminamente probabile. astfel constituie contravenţie şi se sancţionează în consecinţă. Având în vedere particularităţile domeniului. (3) pct.U. 96 alin. restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului. 14 din O. dar nici la o certitudine maximă.identificabili. ceea ce ne trimite la stabilirea unei legături de cauzalitate. (3) pct.