You are on page 1of 5

„Pentru noi, pãrintii sau adultii care trãim alãturi de un copil sau îl însotim de-a lungul vietii

,
provocarea constã în a-i permite sã realizeze actul cel mai dureros pentru fiecare, acela de a
creste si de a se diferentia de noi. Îl autorizãm astfel sã ne pãrãseascã, sã se despartã de noi, sã
se îndepãrteze, pentru a întâmpina riscurile si minunile vietii.” (Jacques Salome)

În aceastã lume în permanentã schimbare, aflatã sub presiunea competitiilor de orice fel,
pãrintii, educatorii, oamenii de afaceri, comunitãtile locale, statele si guvernele nationale se
strãduiesc împreunã sã încurajeze sistemele de îmbunãtãtire a educatiei, pentru a-i ajuta pe
copii sã se dezvolte. Unul dintre mijloacele de îndeplinire a acestui scop, implicarea familiei
în educatie, a existat de generatii.

Familiile trebuie sã fie implicate în îmbunãtãtirea învãtãrii acasã, precum si în scoalã, dacã
avem copii care vor sã devinã persoane instruite. Familiile pot întãri învãtarea acasã, prin
implicarea în scolile în care studiazã copiii lor, încurajându-i pe acestia sã participe la lectii si
sustinându-le interesul pentru discipline incitante si lãrgindu-si propriile abilitãti parentale.

Toate acestea sunt utile, pentru cã familiile în societatea modernã se confruntã cu solicitãri
ridicate, cu o competitie crescutã pentru obtinerea atentiei din partea copiilor lor, precum si cu
poveri economice, care forteazã tot mai multi pãrinti sã lucreze în afara cãminului si limiteazã
serios timpul pe care acestia îl petrec cu copiii lor. Se stie cã nu de putine ori se înregistreazã
o lipsã de comunicare între scoalã si familii si cã adesea practicile scolare esueazã în a veni în
întâmpinarea nevoilor multor familii de elevi.

ªcolile pot, si chiar joacã un rol important în întãrirea acestor interdependente. Pãrintii se
întorc cãtre scoalã pentru a fi îndrumati. Când cadrele didactice si conducerea scolii sunt
dornici sã-i atragã pe pãrinti, atunci rezultatele copiilor se îmbunãtãtesc.

Familiile trimit copiii la scoalã, acolo unde sperã ca ei sã-si dobândeascã instrumentele
necesare pentru a reusi în viatã. ªcolile preiau copiii si-i trimit înapoi în familiile lor, acolo
unde presupun cã le va fi furnizat sprijinul de care acestia au nevoie pentru a creste si a învãta.
Cercul acesta în care casa si scoala îsi împart actiunea asupra capacitãtii copiilor, este unul ce
a fost considerat centrul dezvoltãrii, al dezbaterilor si al obtinerii informatiilor de orice naturã.
Majoritatea institutiilor educationale au un grup formal de legãturã scoalã-familie, fie cã este
comitetul de pãrinti, consiliul scolii sau „camera pãrintilor”. Relatiile sunt denumite diferit:
„implicare parentalã”, „parteneriat”, „relatie scoalã-familie”, dar toate reprezintã convingerea

. E util ca ei sã serveascã drept model pentru copiii lor. ªcolile trebuie sã rãspundã nevoilor pãrintilor si sã le ofere acestora sprijinul necesar pentru ca ei sã se poatã implica în procesul de învãtare al copilului. în cazul în care institutiile respective îsi alocã foarte putin în ceea ce priveste resursele. cu cele ale slujbei. Cercetãrile aratã cã. Termenul de „parteneriat scoalã-familie” este folosit pentru a sublinia faptul cã scolile. o mai bunã frecventare a scolii. fãrã TV sau radio. performantele acestora se îmbunãtãtesc. reducerea ratei de abandon scolar si scãderea fenomenului delicventei. indiferent de mediul economic sau cultural al familiei.cã dacã adultii –în cadrul celor douã institutii-comunicã si colaboreazã. precum si sã discute cu ei ceea ce si-au însusit. existã o nevoie si mai mare de a se implica. În acelasi timp. Sã se descurajeze convorbirile telefonice din timpul lucrului. rezultatele determinã performata elevilor. prin suprapunerea sferelor de influntã. în mod frecvent. Realitatea de zi cu zi a familiei este diferitã azi de cea a generatiilor anterioare. Într-o vreme în care pãrintii se aflã sub presiuni fantastice. Sã citeascã împreunã cu copilul. scopurile sau responsabilitãtile sau se pot suprapune creând un spatiu pentru activitãtile de parteneriat. Studiile aratã cã atunci când pãrintii le citesc copiilor sau îi ascultã cum citesc. care-i fac mai putini capabili sã participe la viata copiilor lor. mai ales în educatie. când pãrintii sunt parteneri în educatia copiilor lor. Sã existe un loc linistit de studiu. Ele pot fi separate. scoala si comunitãtile le pot întreprinde pentru a-i ajuta pe copii sã învete: Sã elaboreze un program zilnic pentru teme. acordând mai multã importantã detinerii de cãtre urmasii lor a unei educatii. Pãrintii si copiii îsi petrec mult mai putin timp împreunã si aproape toti adultii se confruntã cu o permanentã dorintã de a echilibra cererile vietii de familie. atunci cei care vor avea de câstigat sunt numai si numai copiii. familiile si comunitãtile împart responsabilitãtile care vizeazã copiii. pãrintii trebuie sã încetineascã ritmul vietii cotidiene. Iatã si câteva actiuni concrete pe care pãrintii. Sã-l ducã pe acesta la bibliotecã si sã-l ajute sã-si gãseascã cãrtile potrivite. Pãrintii sã încurajeze eforturile copilului si sã fie disponibili sã le rãspundã la întrebãri.

ca parteneri egali la succesul elevilor. ªcolile bune valorizeazã implicare parentalã si îi cautã pe pãrinti. Sã-i încurajeze sã persevereze. Sã stie ce învatã copilul. Sã stabileascã anumite ore pentru privit la TV si sã-l ajute pe copil sã-si aleagã programele potrivite. care-i sunt temele si cum si le rezolvã. dar în acelasi timp sã stabileascã si standarde referitoare la modul de elaborare a temelor. Sã le vorbeascã adolescentilor. Sã foloseascã televizorul cu întelepciune. responsabilitatea. în scopul de a-i ajuta pe toti colaboratorii sã obtinã abilitãtile necesare. Sã selecteze programele. cadrelor didactice si a altor membri din conducerea scolii. Sã-i laude pe copii. precum si a pãrintilor. Sã-i implice în activitãtile familiei. Sã-i sprijine în activitãtile extracurriculare. precum: onestitatea. Nu trebuie sã lase scoala sã fie cea care-i anuntã cum se descurcã copilul. expectatiile si responsabilitãtile împãrtãsite ale scolilor si pãrintilor. Discutând despre importanta unora. Copiii si pãrintii pot învãta multe unii de la altii doar printr-o simplã actiune de comunicare. sã le aprecieze efortul. pe care sã le urmãreascã si sã discute împreunã subiectele respective. Cel mai adesea. Sã pãstreze legãtura cu scoala. încrederea de sine. În dezvoltarea unui parteneriat va fi necesarã instruirea directorilor. pãrintii îsi ajutã copiii sã decidã singuri si sã adopte cele mai bune solutii. . scolile îi contacteazã pe acestia doar când sunt probleme. ªcolile ar trebui: Sã încutajeze familiile si profesorii sã stabileascã acorduri de învãtare. Adultii ar trebui sã le prezinte deschis acestora valorile lor. Acestea ar trebui sã defineascã scopurile. Sã le cunoascã prietenii si locurile în care îsi petrec timpul liber. Sã cultive acasã o atmosferã caldã si suportivã. Sã instruiascã pe cei din conducerea scolii.

Sã existe programul de lucru din scoalã. Sã desemneze o zonã în scoalã unde sã invite pãrintii sã împãrtãseascã experientele celorlalti si sã lucreze cu profesorii si conducerea scolii în activitãtile specifice institutiei respective de învãtãmânt. Iatã si câteva principii fundamentale ale colaborãrii familie-scoalã: Copiii sã se implice ca participanti activi în interactiunile familie-scoalã. Ar putea sã se implice în hotãrâri care privesc scolarizarea copiilor. ªcolile pot prezenta optiuni. Sã ofere teme. a performantelor deosebite. Rãmânând deschise dupã-ameazã. astfel încât i-ar putea ajuta. . centrate pe învãtare. Colaborarea familie-scoalã sã fie folositoare pentru rezolvarea problemelor dificile si drept cadru de sãrbãtorire a realizãrilor. Sã ofere tuturor pãrintilor oportunitãti de a participa activ la experientele educationale ale copiilor. esentiale conexiunii cu pãrintii si comunitatea. scolile permit elevilor si familiilor sã se angajeze în activitãti de învãtare si recreative si oferã programe de educatie a adultilor si de instruire a pãrintilor. Eficienta profesionalã a cadrelor didactice. de pildã. pentru ca pãrintii sã se angajeze individual sau colectiv în luarea de decizii referitoare la scopurile si standardele copiilor si cele ale institutiei de învãtãmânt. care sã-i atragã pe pãrinti. Cele pe termen lung i-ar implica pe acestia în procesul de învãtare. Sã creeze un centru de resurse pentru pãrinti. Relatia dintre cele douã institutii atât de importante sã constituie fundamentul restructurãrii educationale si a reînnoirii comunitãtii. a administratorilor si a întregului personal al scolii sã fie maximizatã prin dezvoltatea unor abilitãti concrete. reconstruindu-si istoria familiei. seara si la sfârsitul sãptãmânii. Sã acorde pãrintilor dreptul de a decide. sã-si construiascã arborele genealogic. chiar dacã vin sau nu la scoalã.

Ioan Nicola . argumentate informatiile de cãtre pãrinti. educatia de tip familial devine necesarã cu atât mai mult cu cât bazele formãrii personalitãtii se pun în mediul familial. 2003. dar nu suficient. climatul educational si afectiv existent la nivel familial. Familia se poate constitui într-un factor de risc sau în unul de protectie în functie de abilitãtile pe care le dezoltã. Acordul familiei cu scoala înseamnã gãsirea în comun a unei solutii care sã corespundã atât intereselor copilului si familiei cât si scolii si societãtii. Editura Aramis. comentate. Editura Aramis.„Tratat de pedagogie scolarã”. Îmbunãtãtirea relatiei scoalã-familie-comunitate este un obiectiv prioritar la nivelul învãtãmântului românesc. influenteazã opiniile si atitudinile copiilor. În conditiile în care scoala reprezintã pionul principal al educatiei tinerei generatii. Bucuresti.„Parteneriat în educatie familie-scoalã-comunitate”. Bucuresti. 2004. Modul în care sunt prezentate. . Bibliografie: Adina Bãran-Pescaru .