GHEORGHE ZAMAN MARINELA GEAMĂNU

• EFICIENŢĂ ECONOMICĂ

Universitatea SPIRU HARET

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ZAMAN, GHEORGHE Eficienţă economică / Gheorghe Zaman, Marinela Geamănu – Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006 160 p; 20,5 cm Bibliogr. ISBN 973-725-503-8 I. Geamănu, Marinela 33(075.8)

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

Universitatea SPIRU HARET

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Prof. univ. dr. GHEORGHE ZAMAN Asist. univ. MARINELA GEAMĂNU

EFICIENŢĂ ECONOMICĂ

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2006

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET .

EFICIENŢA ECONOMICĂ – DEFINIŢIE..1.. Evaluarea eficienţei economice ……………………………….5. EFICIENŢA INVESTIŢIILOR LA NIVEL MICROECONOMIC 2. Efecte propagate …………………………. 1. 5 Universitatea SPIRU HARET .. 1.1.2. Regresia multiplă ………………………………………. 1. CONŢINUT.3. Teste-grilă ………………………………………………………… 2.5.1. Regresia simplă ………………………………………… 1. Definiţie ………………………………………………………. 1.CUPRINS Cuvânt înainte ……………………………………………………. Dependenţe funcţionale şi efecte propagate …………………. 1.. Determinarea eficienţei economice pe baza analizei input-output.4. 1.3. Tipologia sistemului de indicatori ……………………………. Teste-grilă …………………………………………………………. Schema generală a indicatorilor de eficienţă ………………… Criteriul eficienţei economice ………………………………. 1. 9 13 13 17 20 25 31 31 34 36 37 38 40 41 51 52 Întrebări de autoevaluare ………………………………………….5. Întrebări de autoevaluare ………………………………………….5. EVALUARE …………………………………………………… 1..2.

3. EXTERNALITĂŢILE ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ ……. 3.1. Eficienţa Pareto ……………………………………………….. 3.2. Eficienţa Kaldor-Hicks ……………………………………….. 3.3. Externalităţile negative ……………………………………….. 3.3.1. Internalizarea externalităţilor negative …………………. 3.4. Externalităţile pozitive ………………………………………... 3.4.1. Internalizarea externalităţilor pozitive …………………. Întrebări de autoevaluare …………………………………………. Teste-grilă …………………………………………………………. 4. EFICIENŢA ECONOMICĂ ŞI RENTABILITATEA ………. 4.1. Rata rentabilităţii economice ………………………………… 4.2. Rata rentabilităţii financiare şi rata rentabilităţii comerciale …. 4.3. Rata rentabilităţii capitalului real şi ocupat (fix şi circulant) ….. 4.4. Eficienţa mijloacelor fixe sau a capitalului fix ……………….. 4.5. Efectul de levier (de pârghie) …………………………………. Întrebări de autoevaluare …………………………………………. Teste-grilă …………………………………………………………. 5. PRAGUL DE RENTABILITATE ……………………………. 5.1. Calculul pragului de rentabilitate şi al altor indicatori ……….. 5.1.1. Măsurarea pragului de rentabilitate şi calculul punctului mort …………………………………………………….. 5.1.2. Calculul marjei de securitate şi al indicelui de securitate 5.1.3. Evoluţia condiţiilor de exploatare ……………………… 5.1.4. Pârghia de exploatare sau pârghia operaţională ………... 5.2. Optimizarea folosirii capacităţii de producţie ………………… Întrebări de autoevaluare …………………………………………. Teste-grilă ………………………………………………………….

54 55 56 56 58 64 68 72 73 75 75 77 79 81 83 87 87 89 91 91 94 96 99 101 103 103

6

Universitatea SPIRU HARET

6. EFICIENŢA ECONOMICĂ ŞI FACTORUL TIMP. ACTUALIZAREA ……………………………………………. 6.1. Dobânda simplă ………………………………………………. 6.2. Dobânda compusă – capitalizarea …………………………….. 6.3. Factorii de actualizare ………………………………………… Întrebări de autoevaluare …………………………………………. Teste-grilă …………………………………………………………. 7. INDICATORII EFICIENŢEI ECONOMICE UTILIZAŢI ÎN METODOLOGIA INSTITUŢIILOR FINANCIARE INTERNAŢIONALE …………………………………………. 7.1. Angajamentul de capital ……………………………………… 7.2. Eficienţa economică – în formula sa clasică ………………….. 7.3. Valoarea netă actualizată totală ……………………………….. 7.4. Indicele de profitabilitate ……………………………………... 7.5. Rata internă de rentabilitate …………………………………... 7.6. Cursul de revenire net actualizat ……………………………… Întrebări de autoevaluare …………………………………………. Teste-grilă …………………………………………………………. 8. DETERMINAREA EFICIENŢEI ECONOMICE ÎN CONDIŢII DE RISC ŞI INCERTITUDINE …………….. 8.1. Metode bazate pe luarea în calcul a probabilităţilor ………….. 8.2. Eficienţa economică în condiţii de risc şi incertitudine ………. 8.3. Metode bazate pe teoria jocurilor …………………………….. 8.4. Definirea riscului unui activ financiar ………………………... Întrebări de autoevaluare …………………………………………. Teste-grilă …………………………………………………………. Bibliografie ………………………………………………………..

106 108 109 112 117 118

120 120 123 125 127 129 133 136 136 138 142 143 148 153 155 155 157

7

Universitatea SPIRU HARET

8

Universitatea SPIRU HARET

pe diferite orizonturi de timp. în cadrul unui proces sau al unei activităţi. cea mai mare parte a curentelor de gândire actuale sau din trecutul mai mult sau mai 9 Universitatea SPIRU HARET . este un termen relativizat la anumite criterii. în general. la diferite niveluri de agregare a economiei naţionale (micro. ci şi compatibilizarea mecanismelor pieţei concurenţiale. iar cea care o reduce va fi ineficientă. mezo şi macro). raportează efectele la eforturi. Criteriul general al eficienţei economice este valoarea. care compară. Deşi există păreri potrivit cărora nu pot fi compatibilizate eficienţa economică şi justiţia socială. în sensul că. iar înţelegerea complexităţii acestui concept este vitală pentru orice activitate umană. pornind de la premisa că acest concept se defineşte ca o relaţie între consumul de factori de producţie şi resurse limitate şi volumul de bunuri şi servicii realizate. orice schimbare care măreşte valoarea este eficientă. de asigurare a echităţii şi justiţiei sociale. cu cerinţa de maximizare a bunăstării indivizilor şi grupurilor de indivizi. generatoare de profit şi rentabilitate. de grup şi social. Eficienţa. indiferent de natura acestora. Noţiunea de valoare este în strânsă dependenţă cu utilitatea economico-socială la nivel individual.CUVÂNT ÎNAINTE Prezenta lucrare îşi propune să abordeze principalele aspecte teoretico-metodologice şi practice ale eficienţei economice. Principiul de bază al conceptului de eficienţă economică vizează nu doar maximizarea rezultatelor pe baza utilizării unui volum dat de resurse sau minimizarea costurilor pe unitatea de producţie.

În lucrare sunt tratate criteriile şi tehnicile de optimizare. coeficienţilor de actualizare revenindu-le un loc primordial în cadrul tehnicilor folosite. care implică raportarea în dinamică a indicatorilor de performanţă şi cheltuieli în domeniile economic. respectiv maximizare şi minimizare. există un decalaj mai mare sau mai mic de timp (time-lag). Cercetarea problematicii eficienţei economice porneşte de la premisa că aceasta se înscrie organic în cerinţele realizării obiectivelor dezvoltării durabile. ţinând seama de variantele acestora în surprinderea combinării variantelor de comparaţie efect/efort. lucrarea analizează modul în care factorul timp poate fi luat în considerare. Lucrarea acordă o atenţie specială criteriilor şi metodelor uzuale de determinare şi cuantificare a mărimii şi factorilor de influenţă a eficienţei economice. social şi ambiental. se sprijină refacerea economică. Au fost analizaţi principalii indicatori ai eficienţei economice. se consolidează productivitatea şi se flexibilizează piaţa muncii. efort/efect. statici şi dinamici. în vederea unei mai corecte evaluări a eficienţei. utilizaţi în mod obişnuit în teoria şi practica economică. în sensul că. efect/efect şi efort/efort.puţin îndepărtat aduc argumente credibile în sprijinul compatibilizării. În acest sens. 10 Universitatea SPIRU HARET . prin intermediul unor modele şi sisteme de indicatori generali şi specifici. prin cheltuielile sociale. ţinând seama de faptul că alocarea optimă a resurselor are loc atunci când într-o societate resursele rare (limitate) sunt folosite pentru a realiza cel mai mare volum de bunuri şi servicii pe care piaţa le cere. am încercat să stabilim valoarea economică. pe baza metodelor de actualizare a costurilor şi veniturilor. Astfel. keynesiştii şi neokeynesiştii susţin că eficienţa economică şi echitatea sunt compatibile. bănească a timpului. la anumite niveluri calitative şi de preţuri. Având în vedere că între efectuarea cheltuielilor şi obţinerea rezultatelor. pe care le presupune orice activitate economică. inclusiv de către instituţiile financiare internaţionale.

relativ accesibil. În scopul unei mai lesnicioase înţelegeri pentru cititori. am analizat şi unele dintre tehnicile de determinare a eficienţei economice bazate pe utilizarea probabilităţilor.Având în vedere că eficienţa oricărei activităţi economicosociale este însoţită de anumite elemente de risc şi incertitudine. care nu necesită cunoştinţe deosebite de matematică. în lucrare am folosit un instrumentar analitico-predictiv. Lucrarea este destinată cu precădere studenţilor din anii terminali. dar care poate să-l conducă pe cititor la aprofundări şi completări de complexitate crescândă în cazul în care ar fi interesat de cunoaşterea mai detaliată a unui anumit aspect. precum şi de posibilităţile de optimizare a influenţei factorilor acesteia. Autorii 11 Universitatea SPIRU HARET . dar şi altor persoane interesate de studierea aspectelor cantitative şi calitative ale eficienţei economice.

12 Universitatea SPIRU HARET .

CONŢINUT. anterior consumată. Atunci când afirmăm că o economie sau o firmă este mai eficientă decât alta. mai ales în condiţiile cerinţei de maximizare a acesteia (a profitului şi utilităţii unui bun sau serviciu). implicit. reprezintă caracterizarea calitativă a rezultatului desfăşurării unei acţiuni a omului care presupune luarea în considerare a unui volum de efort fizic şi intelectual. ceea ce. aplicată în foarte multe domenii ale activităţii umane cu varianta sa cvasiechivalentă – eficacitate. Criteriul general al eficienţei în economie este valoarea. Definiţie Categoria de eficienţă. concretizat într-un volum de muncă vie sau trecută. aprecierea valorii fiind destul de dificilă. care reprezintă o noţiune subiectivă. iar corecta sa determinare şi percepere este extrem de importantă pentru activitatea oamenilor. în sensul dorinţei cuiva de a avea un anumit lucru. randamentul pe hectar sau producţia pe maşină etc. întotdeauna eficienţa va fi relativizată unui anumit criteriu.1. avem în vedere o comparaţie în funcţie de un anumit criteriu sau indicator (producţia pe salariat. EFICIENŢA ECONOMICĂ – DEFINIŢIE. 13 Universitatea SPIRU HARET . Tocmai datorită acestui fapt.1. Eficienţa este un termen relativ. în cei mai generali termeni. pe baza comparaţiei dintre mai multe variante de politici. presupune şi aspecte normative legate de recomandări de instrumente şi politici economice.). EVALUARE 1.

pe de o parte. Conceptul de eficienţă a cunoscut o largă răspândire în timp. ceea ce îi conferă un caracter calitativ. el are o aplicabilitate generală în procesul de luare a deciziilor. reprezintă scopul final al oricărei ştiinţe şi se referă la mai multe domenii (economic. În prezent. Complexitatea indicatorului rezidă şi în faptul că determinarea sa în timp şi spaţiu presupune cunoaşterea tuturor 14 Universitatea SPIRU HARET . care presupune abordări sistemice în legătură cu cheltuielile de factori de producţie şi cu rezultatele aferente acestora. Eficienţa ocupă un loc central atât în activităţile practice ale omului. eficienţa mai ridicată semnifică o evoluţie favorabilă a fenomenelor şi proceselor economice. efectele. cât şi în preocupările teoretico-metodologice. în orice ţară. al factorilor de producţie. eficienţa reprezintă un domeniu de primă importanţă privind studierea fenomenelor şi proceselor economice. corelaţiei. îndeosebi odată cu accentuarea caracterului limitat. mezo şi macroeconomic. la nivelurile micro. multidisciplinar. care raportează rezultatele în domeniile economico-social şi de mediu la cheltuielile efectuate în domeniile respective. producţia realizată. în sens larg. Ecoeficienţa. tehnologic. În cadrul ştiinţei economice. iar eficacitatea din efficas-efficacis = care are efecte dorite. eforturi. de exemplu. din punctul de vedere al raportului. şi rezultatele.Termenii de eficienţă şi eficacitate provin din latină: eficienţă derivă din efficere = a efectua. consumul de resurse. la toate nivelurile. este un indicator complex. pe de altă parte. restrictiv al resurselor. social. comparaţiei dintre cheltuieli. ecologic etc. bazate pe consumul de muncă. precum şi un proces de îmbunătăţire a modului de desfăşurare a fenomenelor şi proceselor socio-umane. complex. Eficienţa. exprimate în unităţi fizice şi valorice.). De regulă. Eficienţa economică este o categorie complexă a ştiinţelor economice.

Astfel. De 15 Universitatea SPIRU HARET . utilizaţi pentru a produce un anumit bun sau serviciu. Din punctul de vedere al costurilor. la consumatori. Specialiştii disting mai multe categorii ale eficienţei din punctul de vedere al factorului timp. la un anumit moment. eficienţa reprezintă costul cel mai scăzut pentru a realiza o unitate de producţie cerută pe piaţă. în condiţiile realizării unei producţii la costuri minime. ceea ce reprezintă o activitate laborioasă de identificare şi omogenizare a acestora. este determinată cantitatea care se poate produce cu un anumit consum de resurse. necesare vieţii în general. cu capacitatea consumării de resurse. indicatorii eficienţei se definesc prin legătura. Eficienţa productivă se referă la costurile de producţie ale unei firme şi vizează atât termenul scurt cât şi pe cel lung. eficienţa statică este categoria prin intermediul căreia. Eficienţa alocativă se realizează atunci când valoarea pe care consumatorii o acordă unui bun sau serviciu este reflectată prin disponibilitatea acestora de a plăti un anumit preţ. în scopul obţinerii unei anumite cantităţi de bunuri şi servicii de o anumită mărime şi valoare. care reflectă corect costul factorilor de producţie. Resursele cheltuite în economie nu dau efecte (rezultate) în aceeaşi perioadă de timp. La rândul său. Indicatorii de eficienţă economică au practic o formă de exprimare individual-specifică pentru fiecare domeniu sau tip de activitate economică. În concepţia neoclasică. eficienţa statică se împarte în eficienţă alocativă şi eficienţă productivă. ci în perioade ulterioare diferite. precum şi posibila schimbare de preţ. conexe şi propagate). egal cu costul resurselor utilizate pentru producerea bunului sau serviciului respectiv. relaţia dintre inputurile factorilor rari de producţie şi outputurile de bunuri şi servicii.categoriilor de cheltuieli şi efecte (directe. Aceşti indicatori oferă informaţii în legătură cu rodnicia efortului uman.

cât şi cea de rezultate. atunci o primă determinare a câştigului sau eficienţei (Ef) sau pierderii se poate scrie în felul următor: 16 Universitatea SPIRU HARET . profitabilitate). care pune în legătură eforturile şi efectele economico-financiare. în timp. consum de resurse. complexitatea conceptului de eficienţă este dată şi de necesitatea abordării dinamice. ramură sau sector. legate de omogenizarea temporală a unor cheltuieli şi rezultate care se produc la momente diferite de timp. invers. în acest caz defavorabil fiind vorba de pierdere (ineficienţă) sau. Atât noţiunea de cheltuieli. o societate comercială ar putea să înregistreze câştiguri sau pierderi. dacă efectul este mai mare decât cheltuiala. fizice şi/sau valorice. Atunci când cheltuielile şi rezultatele sunt egale avem o situaţie de inexistenţă a pierderilor sau profitului. în funcţie de scopul urmărit şi de entitatea economică analizată (societate comercială. calitativ. economie naţională). eşalonarea pe diferite orizonturi de timp a resurselor de dezvoltare şi autofinanţare a societăţilor comerciale. ceea ce ridică o serie de probleme dificile. creşterea competitivităţii. necesită metode specifice de cuantificare în timp şi spaţiu. astfel încât să putem determina în mod obiectiv dacă o cheltuială depăşeşte efectul. în scopul unei corecte fundamentări a deciziilor privind mai buna utilizare a resurselor. în acest caz având de-a face cu un câştig net (eficienţă. O astfel de situaţie poartă denumirea de prag de rentabilitate sau „punct mort” a cărui relevanţă constă în faptul că ne semnalează o stare de la care. Dacă vom nota cu Ch – cheltuielile şi cu R – rezultatele (producţia). ulterior. Eficienţa economică este un concept structural. Procesul de omogenizare a celor două componente de bază ale eficienţei – cheltuieli şi efecte – necesită exprimarea lor pe cât este posibil în aceleaşi unităţi de măsură.aceea. asigurarea unor venituri necesare şi suficiente pentru remunerarea factorilor de producţie.

− Ef = R – Ch > 0 valoare pozitivă.2. devenită clasică. în principiu. R < Ch ⇒ ineficienţă. se poate calcula ca: – diferenţă: Ef = R – Ch cu următoarele cazuri: − Ef > 0. Schema generală a indicatorilor de eficienţă Folosind aceeaşi notaţie pentru componentele de calcul ale eficienţei economice. R – raport: Ef = cu situaţiile următoare: Ch − Ef > 1. − Ef < 1. În practică. în funcţie de modul în care se raportează între ele variabilele (indicatorii) de efort şi de rezultate. iar cel de-al doilea de câte ori rezultatul este mai mare sau mai mic decât cheltuiala. într-o perioadă dată de timp: R EfI = ceea ce presupune. R < Ch ⇒ ineficienţă. R − Ef = = 1 punct mort sau prag de rentabilitate. Ch R − Ef = > 1 valoare supraunitară. raportează rezultatele (R) la cheltuieli (Ch). R > Ch ⇒ eficienţă. R = Ch ⇒ punct mort sau prag de rentabilitate. în funcţie de obiectivele analizei efectuate. primul arătând un rezultat net. R = Ch ⇒ punct mort sau prag de rentabilitate. − Ef = 1. 17 Universitatea SPIRU HARET . 1. R > Ch ⇒ eficienţă. se pot calcula ambii indicatori. Categoria I de indicatori. se pot distinge patru categorii de indicatori ai eficienţei. implică maximizarea rezultatelor Ch la o unitate de cheltuială. Ch Mărimea indicatorului de eficienţă. − Ef = 0. − Ef < 0.

de efort. Categoria a II-a de indicatori ai eficienţei este inversul categoriei I şi ne arată care este mărimea cheltuielilor ce revin la o unitate fizică sau valorică de efect. cheltuieli cu salariile la PIB etc. la o unitate de cheltuială. – la nivel macroeconomic: PIB pe locuitor sau ocupat. atât rezultatele cât şi cheltuielile putând fi exprimate în unităţi fizice sau valorice. EfII = R Categoria a II-a de indicatori mai poartă denumirea de consumuri specifice şi vizează: – la nivel microeconomic: investiţii la 1 leu producţie. RT = rezultate totale. – la nivel macroeconomic: investiţii raportate la PIB sau valoarea adăugată. adică: Ch → minimizarea cheltuielilor la o unitate de rezultat. Rp= rezultate parţiale.Acest indicator exprimă mărimea rezultatelor care se obţin. Exemple de astfel de indicatori pot fi: – la nivel microeconomic: profit la 1 leu cheltuieli totale. cheltuieli totale la 1 leu producţie. RT în care: Rp < RT. urmărindu-se practic evidenţierea ponderii unei anumite categorii importante de efect în volumul total al efectului: Rp Ef III = . productivitatea muncii pe salariat sau orară etc. export /producţie etc. costuri salariale la unitatea de producţie etc. Categoria a III-a a indicatorilor eficienţei se calculează prin raportarea unui anumit tip de rezultat. efect la un alt tip de rezultat. PIB raportat la mijloace fixe. 18 Universitatea SPIRU HARET . export pe locuitor sau ocupat etc. Din această categorie de indicatori fac parte: – la nivel microeconomic: profit /CA. – la nivel macroeconomic: valoarea adăugată a unui sector (ramură)/PIB.

Chp = eforturi parţiale. înzestrarea tehnică a muncii etc. legate de rezultatele care se obţin. De exemplu. Categoria a IV-a a indicatorilor de eficienţă se referă la indicatorii care raportează diferite categorii de cheltuieli între ele. ChT = eforturi totale. este dificilă sau imposibilă. eficienţa cheltuielilor cu construcţia unui drum public poate fi determinată cu rigoarea necesară numai în ceea ce priveşte efortul. Ch T în care: Chp < ChT. cu scopul principal de a vedea care este însemnătatea (ponderea) unui tip de efort sau cheltuială în volumul total al cheltuielilor. vom avea: Ch p Ef IV = .Aceşti indicatori ai eficienţei mai poartă denumirea şi de indicatori de structură. În componenţa efectului direct şi propagat intră o multitudine de aspecte economicosociale mai dificil de identificat şi cuantificat în timp. 19 Universitatea SPIRU HARET . respectiv rezultat. Din această categorie de indicatori. Toate cele patru categorii ale indicatorilor de eficienţă economică relevă aspecte calitative şi structurale ale proceselor de producţie. Categoriile III şi IV se utilizează şi în cazurile în care determinarea adecvată a variabilei de cheltuieli. relevând ponderea unui efect mai relevant în volumul total al efectelor. ponderea mijloacelor fixe active /mijloacele fixe totale. costurile cu materiile prime/costuri totale. menţionăm: – la nivel microeconomic: cheltuieli de muncă/cheltuieli totale de producţie. nu şi efectul. Astfel. Şi această categorie de indicatori ai eficienţei reflectă structuri relevante ale variabilei de efort.

în condiţiile unui volum şi ale unei structuri date a resurselor. 20 Universitatea SPIRU HARET . direct sau indirect. se va aplica criteriul Ch maximizării mărimii rezultatelor R.1. dacă vom lua cazul primei categorii de indicatori R ai eficienţei economice. al rezultatului. Criteriul eficienţei economice Criteriul reprezintă un element al judecăţii de valoare sau un reper utilizabil în termeni calitativi şi/sau cantitativi prin intermediul căruia putem determina dezirabilitatea sau nondezirabilitatea unor fenomene sau procese socioumane sau. cheltuielilor. apare evident că orice agent economic este interesat să-şi maximizeze rezultatele sau să-şi minimizeze cheltuielile. bazate pe combinarea diferită a factorilor de producţie. • criteriul minimizării cheltuielilor pentru obţinerea unui anumit cuantum de efecte. Ef I = . Aşadar. Întotdeauna vom considera ca fiind eficiente toate variantele de producţie în care rezultatele depăşesc cheltuielile. în funcţie de criteriul concret de eficienţă care a fost adoptat în demersul nostru analitic.3. a unor procese şi fenomene economice. Ţinând seama de cele patru categorii generale ale indicatorilor eficienţei economice. în cazul economiei. întrucât aplicarea unui criteriu implică. determinate ca un raport. ceea ce presupune ca dintr-o multitudine de variante ale eficienţei economice. celălalt criteriu. în condiţiile în care dispunem de posibilităţi limitate de a consuma resurse. Nu se poate vorbi în termeni riguros ştiinţifici de simultaneitatea criteriilor maximizării şi minimizării. În literatura de specialitate. Este important de reţinut că aceste două tipuri ale criteriilor de eficienţă trebuie formulate astfel: • criteriul maximizării efectului. se utilizează şi criteriul de optimalitate sau al optimului economic. pe cea optimă. să putem alege pe cea mai bună.

potrivit criteriului de optimalitate. Optimul economic reprezintă cea mai bună variantă de mărime a eficienţei dintr-o multitudine dată de variante posibile. 21 Universitatea SPIRU HARET . ceea ce ne interesează.R > Ch. este varianta considerată cea mai bună. Evoluţia eficienţei economice şi nivelul optim al acesteia Din graficul 1 deducem următoarele: − dreapta M este bisectoarea unghiului drept R10Ch1 şi semnifică locul geometric al punctelor în care are loc egalitatea dintre cheltuieli şi rezultate (Ch = R). ne vom folosi de un exemplu grafic: T R R3 C B Zona eficienţei M A E = curba eficienţei Asimptotă R2 Eficienţă R = Ch Zona ineficienţei R1 A (Ch=R) Ineficienţă 0 Ch1 Ch2 Ch3 Ch Graficul 1. Aceasta presupune că vom putea determina n variante de eficienţă EfI 1 …. adică optimă.EfI n . Pentru a vedea mai clar care este modul în care vom alege varianta optimă.

oricât de mare ar fi efortul în continuare. optimul unei activităţi. Deşi există mai multe variante de indicatori de eficienţă. Din graficul 1 observăm că avem două suprafeţe. − segmentul 0A al curbei 0E. reprezintă variaţia reală a mărimii indicatorilor de eficienţă Ef. se deduce că nu orice variantă eficientă este optimă şi că orice variantă optimă este eficientă. sub bisectoarea M şi alta a eficienţei. = C V 22 Universitatea SPIRU HARET .− curba 0E. De aici. în timp putându-se înregistra mai multe mărimi optime. Într-o accepţiune mai simplă. în comparaţie cu creşterea cheltuielilor. în care rezultatele (R) cresc mai încet. reprezintă o activitate cu indicatori unde Ef = Ch 1 nefavorabili ai eficienţei întrucât Ch > R. una a ineficienţei. Punctul B se determină prin tangenta T la segmentul de curbă. adică: ΔC ΔV (1) . în funcţie de combinarea cheltuielilor şi rezultatelor. • BC. tinzând asimptotic către un nivel limită R. care nu include punctul A R1 = 1. care trece prin punctele A. − punctul B reprezintă nivelul optim absolut în care se obţine maximum de rezultate (efecte) la o unitate de resurse din mulţimea de variante posibile de eficienţă. una singură este optimă. deasupra bisectoarei M. prin prisma costurilor (C) şi a veniturilor (V) în magnitudinea lor medie şi marginală. B şi C. specialiştii consideră că. Între eficienţă şi optimalitate există o relaţie de interdependenţă. pe piaţă. se realizează atunci când avem egalitate între costurile şi veniturile marginale ale unei firme. în care efectele cresc mai repede decât cheltuielile. − partea ABC a curbei 0E este formată din două părţi componente: • AB.

în care: C = costuri medii. Din relaţia (1) se deduce că optimul pe piaţă se realizează atunci când eficienţa medie (Efm) este egală cu eficienţa marginală (Efmg). adică: V ΔV (2) = . C ΔV = eficienţa marginală. în cadrul programării matematice sau prin determinarea punctelor 23 Universitatea SPIRU HARET . ∆V = venituri marginale. ΔC Din relaţia (2) se pot determina următoarele mărimi utile pentru fundamentarea deciziilor societăţilor comerciale. şi anume: C × ΔV • V= ΔC • C= • • V × ΔC ΔV V × ΔC C C × ΔV V ΔV = ΔC = În funcţie de specificul situaţiilor şi al domeniilor investigate. ∆C = costuri marginale. V = venituri medii. criteriile de optimalitate pot fi foarte diferite. C ΔC V în care: = eficienţa medie. Ele se pot concretiza în alegerea unui anumit tip de funcţie obiectiv.

statici. fiecare având relevanţa sa specifică.de maxim şi de minim ale unei curbe atunci când acestea reprezintă mulţimea variantelor posibile ale unor rezultate. • minimizarea cheltuielilor (totale sau parţiale). pe produse şi tipuri de activitate. indicatorii de eficienţă economică pot fi: a. beneficiilor. obţinute printr-un anumit consum de resurse. care presupune realizarea unei unităţi date de producţie (rezultat) cu volumul cel mai scăzut (minim) de resurse consumate. sintetici. în cazul programării liniare. profitului. în condiţiile unui volum şi ale unei structuri date de resurse care sunt reprezentate de sistemul de ecuaţii şi inecuaţii prin intermediul cărora se urmăreşte încadrarea în resursele disponibile (restricţii). pe anumite sisteme şi subsisteme. dinamici. complecşi. cu ajutorul cărora se analizează efectele şi costurile directe şi propagate într-un proces cumulativ şi de omogenizare a acestora. se utilizează în analiza eficienţei ambele categorii de indicatori. După factorul timp. De regulă. a producţiei. precum şi modele de programare statice şi dinamice.. b. determinaţi la un anumit moment. c. 24 Universitatea SPIRU HARET . După gradul de complexitate. presupun stabilirea unei funcţii obiectiv care exprimă scopul urmărit: • maximizarea rezultatelor. exportului etc. b. Metoda programării liniare permite obţinerea de rezultate mai bune în comparaţie cu metodele obişnuite de calcul ale eficienţei economice. determinaţi ţinând seama de evoluţia lor în timp. analitici sau parţiali. Metodele de optimizare sau de alocare optimă a resurselor reprezintă modele decizionale care. Pe lângă modelele liniare de programare matematică există şi modele de programare neliniară. indicatorii de eficienţă economică pot fi: a.

Cu alte cuvinte. dar se pot calcula şi folosindu-se aşa-numitul decalaj de timp (time-lag) dintre efect şi efort. în cadrul cărora pot fi analizate efectele. PIB din anul t. De regulă. O importanţă aparte o au sistemele de indicatori ai eficienţei economice după nivelul de agregare la care se referă: macroeconomic. PIBt se poate analiza în funcţie de volumul investiţiilor din anii precedenţi (It-1. dar cei mai utilizaţi sunt cei care raportează efecte macroagregate economice. eficienţa acesteia – înţeleasă în mod complex – reprezintă unul din cele mai importante elemente de fundamentare a deciziei şi managementului. de tipul populaţie totală. cheltuieli macroagregate. exportului etc. microeconomic sau la nivel de întreprindere.4. 25 Universitatea SPIRU HARET .1. aceştia având caracter de prognoze şi ex-post. De exemplu. separat sau în strânsă corelaţie. ţinându-se seama de faptul că efectul apare cu o anumită întârziere în timp după ce a fost făcută o cheltuială sau un efort. 1. Sistemul de indicatori cu ajutorul cărora se determină (se calculează) eficienţa unei activităţi economice poate avea structuri. sectorial sau de ramură şi subramură. valorii adăugate (VA). It-3 …). Sistemul indicatorilor eficienţei la nivel macroeconomic cuprinde un nomenclator numeros de indicatori. la eforturi. fonduri fixe etc. investiţii. Fiecare din ambele situaţii are valoare cognitivă specifică. Indicatorii de eficienţă se pot determina ex-ante sau aprioric. al consumului final. se calculează raportul dintre mărimea efectului şi efortului pe aceleaşi perioade de timp. se calculează după o relaţie funcţională de tipul PIB = f (It-1…It-n). forme şi metode din cele mai variate. Evaluarea eficienţei economice Indiferent de nivelul la care se desfăşoară o activitate economică. populaţie ocupată. It-2. cheltuielile ocazionate de o activitate economică. după obţinerea rezultatelor. de tipul produsului intern brut (PIB).

Dimpotrivă. I = investiţii. decalajul de timp la nivel macroeconomic nu depăşeşte 3-5 ani. Mf PIB Ei = . financiare şi umane. interval în care se consideră că eforturile (de exemplu cheltuielile cu investiţiile) trebuie să dea efecte scontate. Indicatorii macroeconomici ai eficienţei se pot determina sub formă de raport în care variabilele de efect şi efort pot fi exprimate valoric în majoritatea cazurilor ca de exemplu: PIB Ws = . volumul valoric al PIB care revine la o unitate de consum total de energie (Efen) se poate calcula astfel: 26 Universitatea SPIRU HARET . optimă a resurselor materiale. Ei = eficienţa investiţiilor. cu atât eficienţa va fi mai ridicată şi va reflecta o utilizare adecvată. De exemplu. Cu cât valoarea acestor indicatori va fi mai mare. I în care: Ws= productivitatea socială a muncii. Mf = volumul valoric al mijloacelor fixe. efectelor la nivel macroeconomic la o unitate de consum de resurse materiale. PIB = produsul intern brut. Emf = eficienţa mijloacelor fixe. O importanţă aparte o au indicatorii care reflectă volumul valoric sau fizic al rezultatelor. Ns = număr de salariaţi. în special energetice. NS PIB Emf = . angajate (consumate). valori scăzute în dinamică ale eficienţei vor fi specifice unei utilizări necorespunzătoare a resurselor pe ansamblul economiei naţionale.În mod obişnuit.

bazaţi pe exprimarea valorică a efectelor şi eforturilor. adică mărimea consumului de energie pe ansamblul economiei naţionale pentru a produce o unitate de PIB. Apare evident că în industria extractivă şi prelucrătoare se vor utiliza indicatori specifici diferiţi ai eficienţei faţă de ramura construcţii. în scopul determinării gradului de competitivitate şi a mărimii decalajelor de eficienţă între ţări. c) eficienţa structurii consumului de resurse şi a rezultatelor. La nivel microeconomic (întreprindere). care reflectă rezultativitatea de ansamblu a activităţii întreprinderii respective. Cei mai uzitaţi indicatori generali ai eficienţei microeconomice se referă la: a) eficienţa factorilor de producţie (munca şi capitalul). 27 Universitatea SPIRU HARET . transporturi. servicii etc. b) eficienţa consumului de resurse materiale. cu deosebirea că mărimea valorică (fizică) a variabilelor de efect şi efort se referă numai la domeniul respectiv şi că în locul PIB se va folosi categoria de valoare adăugată. există un set de indicatori generali ai eficienţei economice.Efen = PIB . Indicatorii macroeconomici ai energointensivităţii. Gama indicatorilor de eficienţă la nivel sectorial. fiecare ramură şi subramură are un set specific de indicatori care reflectă particularităţile variabilelor de efort şi efect din activitatea ramurii. Inversul indicatorului Efen mai poartă şi denumirea de energointensivitate a PIB. se utilizează în general pentru comparaţii între consumurile unitare naţionale de energii. la care ne-am referit. d) eficienţa economico-financiară. În plus faţă de aceşti indicatori cu caracter general. comerţ. de ramură şi subramură include indicatorii utilizaţi la nivel macroeconomic. 3. 2. En în care: En = consumul de energie exprimat în Kwh sau tone combustibil convenţional.

Ns Q Q cu variabilele: W1 = v . timpul lucrat (T) exprimat în număr de ore (Th) sau ore/ani (Ta). A. în sensul că salariile trebuie să aibă întotdeauna o creştere mai redusă faţă de cea a productivităţii. Ns It Cf din care rezultă că productivitatea muncii depinde de raportul 28 Universitatea SPIRU HARET . Una dintre condiţiile fundamentale ale unei creşteri economice echilibrate. cu atât eficienţa va fi mai ridicată şi posibilitatea de a mări salariile mai mare. vom avea: Q (1) W= . W5 = . Astfel. Ns Ns Q Q Q W3 = . cel mai frecvent utilizaţi sunt: productivitatea muncii (W) şi eficienţa capitalului fix (Ecf). W2 = f . În cazul în care relaţia (1) se împarte la numărător şi numitor cu mărimea capitalului fix (Cf). volumul producţiei şi numărul de salariaţi.În categoria a) de indicatori. Productivitatea muncii (W) poate fi calculată ca raport între volumul valoric (Qv) sau fizic (Qf) al producţiei (Q) şi numărul de salariaţi (Ns) sau. W4 = . T Th Ta Se observă că W va depinde de cei doi factori fundamentali ai săi. vom obţine: Q E C (2) W = f = cf . Cu cât volumul producţiei va creşte mai repede decât numărul de salariaţi. neinflaţioniste constă tocmai în respectarea cerinţei corelării dintre dinamicile celor doi indicatori.

29 Universitatea SPIRU HARET . după variantele Cfv (capital fix în expresie valorică) şi Cff (capital fix în expresie fizică). are o capacitate de producţie ce poate fi extinsă în timp ca durată. întrucât încorporează procesul tehnologic în ansamblu (perfecţionări şi modernizări. Eficienţa capitalului fix (Ecf ) se calculează de regulă după următoarea relaţie: Q . siguranţă în utilizare) şi. Ecf = Cf în care producţia (Q) se poate calcula după variantele Qv (producţia în expresie valorică) şi Qf (producţia în expresie fizică). b) Eficienţa consumului de resurse materiale (Em) se determină după formula: Q Em = . Ns = I′t . M în care: M = volumul resurselor materiale atrase sau consumate. Cf care reprezintă eficienţa capitalului fix şi. Factorul de producţie capital fix (Cf) are o importanţă determinantă pentru mărimea eficienţei economice la nivel de întreprindere. cea mai mare importanţă o au mijloacele fixe active (maşini) sau direct productive. Cf mărimea inversă a gradului de înzestrare zilnică a muncii Cf = It . Cei mai uzitaţi indicatori de eficienţă ai factorului de producţie capital fix sunt: producţia. Ns B. în principiu. profitul la 1 milion lei capital fix. iar capitalul fix (Cf).Q = E cf . În cadrul capitalului fix.

a personalului de conducere şi administrative în numărul total de salariaţi. indicator relevant pentru comparaţii internaţionale. d) Principalii indicatori generali ai eficienţei economico-financiare sunt reprezentaţi de: • rata profitului (r) ca raport între profit (P) şi cheltuieli totale (Ch).Volumul resurselor materiale atrase sau consumate (M) poate fi exprimat valoric (Mv) sau fizic (Mf). − ponderea cheltuielilor materiale în total cheltuieli. se utilizează 30 Universitatea SPIRU HARET . ţinând seama de rolul specific pe care-l poate avea fiecare categorie de resursă sau rezultat. avem următoarele categorii de indicatori: − ponderea muncitorilor. raportul Qf ce în practica economică este cunoscut sub denumirea de consum specific de materiale pentru realizarea unei unităţi fizice de producţie. producţia în expresie fizică (Qf) şi volumul resurselor materiale atrase sau Mf reprezintă ceea consumate în expresie fizică (Mf). De regulă. c) Structura consumului de resurse şi a rezultatelor activităţilor unei întreprinderi oferă indicii utile pentru căile de sporire a eficienţei economice. − indicele de utilizare a timpului de lucru al salariaţilor (timp efectiv lucrat/timp disponibil). În principal. calitatea şi competitivitatea produselor. adică: P r= × 100 . În cazul în care se folosesc indicatorii. Ch Această rată se exprimă sub formă procentuală şi reflectă capacitatea unei firme de a realiza profit. − ponderea capitalului fix activ în totalul capitalului fix. − ponderea materiilor prime depozitate sau din import în volumul valoric al materiilor prime.

r' = n sau. P . b = coeficient de regresie sau elasticitate. r" = Cf + Cc O altă variantă de calcul este ponderea profitului în total cifră de afaceri. în locul cheltuielilor se utilizează capitalul Ch fix (Cf) şi capitalul circulant (Cc). Dependenţe funcţionale şi efecte propagate 1.în formula de calcul profitul net. În cazul în care rezultatul (y) este analizat ţinând seama de influenţa unei singure variabile explicative (x). V = valoarea anuală a producţiei. 31 Universitatea SPIRU HARET . cu cât rata profitului (r) este mai mare cu atât mai profitabilă va fi o societate. regresia simplă poate avea forma liniară y = a + bx. 1.5. denumite şi factori de influenţă sau variabile explicative care pot fi componente legate de consumul de resurse. • cheltuielile (Ch) la 1 milion lei venituri sau producţie(V). Apare evident că. c= V în care : Ch = cheltuielile totale anuale. în care: a = nivel de pornire (constanta). Ch .1. Regresia simplă Indicatorul eficienţei economice poate fi explicitat sub forma unei funcţii cu o variabilă-rezultat dependentă (explicată) de una sau mai multe variabile independente. se poate utiliza indicatorul venit net (Vn) ca diferenţa dintre valoarea producţiei marfă şi cheltuielile V totale. adică profitul brut din care s-a scăzut impozitul pe profit. În locul profitului.5.

prin metoda celor mai mici pătrate. volumul capitalului (C) sau timp (t). Din sistemul de ecuaţii se vor determina necunoscutele a şi b. În primul caz. adică: y = a + b × N sau y = a + b × C Coeficientul de regresie (b) ne arată cu cât se modifică variabila de rezultat y atunci când variabila explicativă. dispunând de informaţia statistică necesară pentru indicatorii y şi N pe o perioadă dată. iar x numărul de ocupaţi (N) sau volumul capitalului (C). atunci se spune că am determinat trendul. de minim 15 observaţii fiecare. El are o valoare cognitivă pentru viitor întrucât cu ajutorul său se pot face prognoze ale lui y. iar în 32 Universitatea SPIRU HARET . în cazul în care se cunosc mărimile prognozate ale lui N. factorul de influenţă variază cu o unitate valorică sau fizică. b semnifică o dependenţă funcţională direct proporţională între rezultat (y) şi numărul de ocupaţi (N). Coeficientul b poate lua valori pozitive sau negative. C sau t în perioada t+1. pentru perioada t+1.În analizele macroeconomice. adică dependenţa rezultatului în funcţie de scurgerea timpului: y=a+b × t Coeficienţii a şi b se determină pe baza seriilor cronologice ale înregistrărilor statistice ale indicatorilor y şi N sau C. variabila y poate fi produsul intern brut (PIB). de regulă. cu ajutorul următorului sistem de ecuaţii: ⎧∑ y = n × a + b ∑ N ⎨∑ Ny = a ∑ N + b ∑ N 2 ⎩ în care: n = numărul de observaţii statistice sau ani. Coeficientul de elasticitate b face numai legătura dintre rezultatul (y) şi numărul de ocupaţi (N). În cazul în care variabila x este timpul (t).

după ce în prealabil se liniarizează funcţiile (exponent şi putere) astfel: log y = log a + x log b sau log y = log a + b log x 33 Universitatea SPIRU HARET . în care: Ex = volumul exporturilor. Fie ecuaţia de regresie: Cs = 100 – 0. p' = indicele preţurilor de vânzare ale bunurilor şi serviciilor. y = a × x b .55 unităţi. În practică. volumul exporturilor (Ex) se va mări cu 0.25 unităţi.al doilea o dependenţă invers proporţională între variabila explicată şi explicativă. y = a × b log x O astfel de dependenţă funcţională se rezolvă tot prin metoda celor mai mici pătrate. ca de exemplu: y = a × b x . variabila venituri (v). p = mărimea preţului extern. în care: Cs = consumul populaţiei. vom spune că la o creştere cu o unitate a preţului extern (p). vom utiliza următoarele ecuaţii de regresie simplă: Ex = 100 + 0. atunci corelaţia dintre consumul populaţiei (Cs) şi venituri (v) ar fi fost pozitivă. Potrivit relaţiei de mai sus. În cazul în care în ecuaţia consumului populaţiei am fi utilizat în loc de variabila preţului extern (p). Interpretarea economică a relaţiei consumului populaţiei va fi următoarea: − atunci când preţurile de vânzare cresc cu o unitate. Pentru exemplificare. ştiută fiind relaţia invers proporţională dintre cei doi indicatori.55 × p . consumul populaţiei se va reduce cu 0. dependenţa dintre variabilele x şi y poate fi şi sub formă neliniară.25 × p' .

importante sunt alegerea corectă a variabilelor explicate şi explicative şi determinarea intensităţii legăturilor dintre ele. negativ de x2 şi că influenţa pozitivă este mai puternică decât cea negativă. 34 Universitatea SPIRU HARET . x2…xn.45x1 – 0.2. 1.Regresia simplă se bazează pe ipoteza „caeteris paribus” (celelalte condiţii rămânând neschimbate). xi = factor de influenţă.5. cu aceeaşi semnificaţie ca şi în cazul regresiei simple. factorii de influenţă x1 şi x3 şi. Dependenţa funcţională sub formă de regresie multiplă mai poate fi scrisă şi în forme neliniare de tipul: y = ∏ a i x i sau y = ∏ x ia i n n i =1 i =1 în care: ∏ = produs.34x2 + 0. Dacă vom lua un exemplu cifric de forma: y = 500 + 0. ai = coeficient regresie. atunci vom observa că variabila de rezultat y este pozitiv influenţată de variabilele independente. cât şi în al celei multiple. în sensul că asupra lui y nu mai acţionează alţi factori de influenţă. Atât în cazul regresiei simple. a1…an = coeficienţi de regresie sau elasticitate. x1. avem o ecuaţie de regresie multiplă care se poate scrie sub forma următoare: y = a0 + a1 x1 + a2 x2 +…+ an xn .20x3. în care: a0 = constantă. Regresia multiplă Atunci când o variabilă dependentă (y) se poate explicita ca o funcţie de n variabile independente.

K şi L. constantă. capital şi respectiv muncă. de exemplu PIB (y) corelat şi factorii săi principali de producţie – capitalul (K) şi forţa de muncă (L) îl reprezintă funcţia de producţie de tip Cobb – Douglas. α şi β se pot determina prin metoda celor mai mici pătrate pe baza liniarizării prin logaritmare.Un caz special pentru determinarea corelaţiei dintre rezultatul unei activităţi economice. coeficienţii A. Şi în cazul funcţiei de producţie Cobb-Douglas. la realizarea producţiei. Coeficienţii α şi β ne arată contribuţia factorilor de producţie. atunci va rezulta: y A= α β K L Această relaţie are forma clasică a unui indicator de eficienţă care raportează efectele (y) la cheltuieli cu capitalul (K) şi munca (L). Coeficientul A mai poartă şi denumirea de coeficient al eficienţei integrale. Această funcţie de producţie neliniară poate fi liniarizată prin logaritmare şi soluţionată pentru necunoscutele A. Dacă din relaţia funcţiei de producţie Cobb-Douglas se explicitează coeficientul constant A. şi anume: log y = log A + α log K + β log L 35 Universitatea SPIRU HARET . A = factor de proporţionalitate. pentru variabilele y. Când α + β = 1. α şi β dacă se cunosc seriile de date statistice pe o perioadă de 15 ani. întrucât raportează efectul la mai mulţi factori principali de influenţă. scrisă sub forma: y = A × Kα L β . în care: α şi β = coeficienţi de elasticitate. avem o funcţie de tip Cobb-Douglas homotetică.

. Efecte propagate Presupunând cunoscute ipotezele pe care se bazează modelul input-output sau al balanţei legăturilor dintre ramuri. Leontieff. vom încerca să determinăm eficienţa economică ţinând seama. elaborat de W. fiind luaţi în considerare n factori de influenţă.. × Fn Din această relaţie. are un fundament mai extins al integralităţii sale. vom lua un număr „n” de factori F1.. rezultatul respectiv le induce în ramurile din aval.3. se pot deduce mărimile coeficientului eficienţei integrale care. în loc de doi factori de influenţă. Fn. matricea coeficienţilor tehnologici A reflectă cheltuielile directe de producţie potrivit relaţiei x ij aij = ..5. vom avea: y = AF1 × F2 × . Ecuaţia fundamentală a modelului Leontieff al balanţei legăturilor dintre ramuri este următoarea: 36 Universitatea SPIRU HARET . xj = producţia ramurii j. a unei producţii. xj în care: aij = coeficient tehnologic sau al cheltuielilor directe. 1. F2. de această dată. nu numai de cheltuielile directe generate de obţinerea unui rezultat.. xij = producţia livrată de ramura i către ramura j pentru a produce o unitate de producţie în ramura j. Astfel. dar şi de cele indirecte pe care producţia. Determinarea eficienţei economice pe baza analizei input-output.O formă mai extinsă a funcţiei Cobb-Douglas se poate obţine atunci când. După cum se ştie.

Ce semnificaţie au parametrii ecuaţiei de regresie simplă? 37 Universitatea SPIRU HARET . Cum definim eficienţa economică? 2. A = matricea coeficienţilor tehnologici. ineficienţă. criteriul minimizării. (E – A)-1 = matricea coeficienţilor cheltuielilor totale (bij). sau matricea inversă a matricei A. ecoeficienţă. Rezultă că eficienţa totală (Eft) se poate determina după formula: x x Eft = = Ch t (Ch d + Ch ind ) Pe baza balanţei legăturilor dintre ramuri. Întrebări de autoevaluare 1. E = matricea unitate. Când se realizează optimul de piaţă? 4. Coeficientul b este egal cu cheltuielile directe (Chd) plus cheltuielile indirecte (Chind) necesare pentru a obţine o unitate de producţie în ramura xj. criteriul maximizării. se pot determina mai mulţi indicatori ai eficienţei integrale. y = vectorul cererii sau consumului total. Care este relaţia dintre echilibrul costurilor şi veniturilor marginale şi eficienţă? 5. optimul economic. Termeni-cheie: eficienţa economică. Care sunt criteriile de eficienţă/ineficienţă? 3.x = (E – A) -1 × y . coeficienţi care cumulează cheltuielile directe cu cele indirecte. investiţii sau materii prime şi materiale. în care: x = vectorul producţiei totale a ramurilor. raportând producţia la consumul total de muncă. efect. efort.

Când avem o funcţie de tip Cobb-Douglas homotetică? 10. Care este ecuaţia fundamentală a modelului Leontieff? Teste-grilă 1. Care din situaţiile următoare este specifică ineficienţei: a) eforturi > efecte. Eficienţa marginală reprezintă raportul dintre: a) ΔV şi ΔC . b) cheltuieli = rezultate. Care sunt indicatorii generali ai eficienţei economice? 7. c) ΔV şi C. 2. c) eforturi < efecte. Care sunt principalii factori ai eficienţei macroeconomice exprimate în PIB? 9. b) eforturi = efecte. Care sunt indicatorii eficienţei economice a capitalului fix? 8.6. 3. 38 Universitatea SPIRU HARET . b) V şi C. Care din situaţiile următoare este specifică eficienţei economice: a) cheltuieli > rezultate. c) cheltuieli < rezultate.

b) y = (E-A)-1 × x. 5a. c) atât la nivel macroeconomic. 4a. 3a. c) y = (E-A)t × x. 2a.4. 5. b) la nivel microeconomic. cât şi microeconomic. 39 Universitatea SPIRU HARET . Ecuaţia modelului Leontieff este: a) x = (E-A)-1 × y. Răspunsuri corecte: 1c. PIB pe locuitor sau ocupat este un indicator al eficienţei economice: a) la nivel macroeconomic.

salarii etc. 40 Universitatea SPIRU HARET . sociale. Eficienţa economică a investiţiilor reprezintă un factorcheie pentru dezvoltarea unei companii ca şi a economiei în ansamblul său. cumulat pe durata de funcţionare a unui obiectiv. investiţiile înseamnă cheltuieli pentru plasamente în bunuri mobiliare (acţiuni şi obligaţiuni) sau depozite bancare purtătoare de dividende sau diferite forme de profit. Activitatea de investiţii presupune. cât şi pe durata funcţionării (Tf) acestuia. o cheltuială care intră nemijlocit în ecuaţia eficienţei economice. utilaje. ecologice şi tehnologice. cheltuirea unor sume de bani pentru achiziţionarea de factori de producţie (maşini. contribuind totodată la creşterea competitivităţii. urmăreşte să recupereze integral cheltuielile cu investiţiile şi să asigure şi un profit adiţional a cărui maximizare reprezintă unul dintre obiectivele majore ale societăţii. Eficienţa economică a investiţiilor depinde de o multitudine de factori care acţionează pe durata realizării obiectivului investiţional (Tr).) în vederea realizării unor obiective (investiţii tangibile sau materiale) care urmează să realizeze bunuri şi/sau servicii generatoare de venituri. Investiţiile reprezintă un factor de efort. în general. capital circulant. având în vedere complexitatea factorilor de influenţă asupra cheltuielilor şi rezultatelor economice. EFICIENŢA INVESTIŢIILOR LA NIVEL MICROECONOMIC Investiţiile reprezintă unul dintre cele mai relevante domenii pentru analiza eficienţei economice. Se consideră eficiente numai investiţiile generatoare de profit care.2. Totodată.

c) productivitatea muncii (W) – calculată în mai multe variante. se compară cu volumul fizic sau valoric al producţiei. în mod frecvent. varianta de proiect care asigură o producţie cât mai mare fiind varianta optimă. şi anume: T Q Q N W= . ca sumă a valorii unitare a sortimentelor produse. cubi) şi în unităţi valorice. Acest indicator exprimă componenta de efort a eficienţei economice şi. om/an.1. indicatorii de eficienţă se împart în următoarele categorii: 1. fără a avea în vedere cheltuielile necesare pentru obţinerea producţiei respective.W= . O implicaţie deosebită asupra capacităţii de producţie o au: • atingerea parametrilor prestabiliţi. pentru care decalajul de timp trebuie să fie cât mai mic. de fapt. Capacitatea de producţie reprezintă un indicator de magnitudine a volumului producţiei. W= .W= . • numărul de schimburi. Q Q T N 41 Universitatea SPIRU HARET . Indicatori generali care cuprind: a) capacitatea de producţie (Q) – exprimată în unităţi fizice (tone. metri liniari. care determină. în cadrul căruia se ţine seama de numărul de schimburi.2. b) numărul de salariaţi (N) – care poate fi exprimat în număr de om/ore. care ţine seama numai de potenţialul unei întreprinderi (firme) de a realiza efecte care se pot exprima în unităţi fizice sau valorice. înmulţită cu cantităţile produse din fiecare sortiment. om/săptămână. om/lună. varianta de proiect investiţional care satisface această condiţie fiind cea optimă. capacitatea de producţie. Tipologia sistemului de indicatori În cazul investiţiilor materiale.

săptămâni. Mc = necesarul de mijloace circulante pentru primul ciclu de producţie. Id = investiţii directe. la domeniul investiţiilor materiale şi sunt corelaţi între ei. sub forma raportului dintre profit (P) şi cheltuielile de producţie (Ch). 2. ani. producţie realizată la 1 milion lei cheltuieli). e) profitul (P) – ca efect net care oferă posibilitatea creşterii capitalului fix prin reinvestire. în fundamentarea deciziei economice. exprimat în ore. conform devizului general.. în principal. În economia de piaţă. Aceşti indicatori sunt: a) volumul capitalului investit – care reprezintă suma cheltuită pentru a realiza un anumit obiectiv de investiţii şi se calculează cu ajutorul formulei: It = Id + Ic + Mc + Chs . Q = capacitatea de producţie exprimată în unităţi fizice sau valorice. f) rentabilitatea – calculată ca rată a rentabilităţii (r) sau a profitabilităţii. N = număr de angajaţi. Chs = cheltuielile suplimentare pentru pregătirea forţei de muncă. supravegherea lucrărilor etc. în care: It = investiţii totale. aprovizionarea cu energie electrică etc.în care: W = productivitatea muncii. cheltuieli la 1 milion lei producţie. luni. sau invers. Ic = investiţii colaterale pentru realizarea de căi de acces. Este de înţeles că. Indicatorii de bază ai eficienţei investiţiilor se referă. d) cheltuieli de producţie (Ch) – calculate la o anumită cantitate de producţie fizică sau valorică (de exemplu. zile. rentabilitatea este cel mai important indicator de eficienţă economică. T = timp de lucru. 42 Universitatea SPIRU HARET . se va prefera varianta cu rentabilitatea cea mai mare.

care presupun acelaşi volum de cheltuieli cu investiţiile. care sunt eşalonate diferit în timp. În exemplul 1. b) durata sau termenul de realizare a lucrărilor de investiţii (Tr) reprezintă perioada de timp în care investiţiile se transformă în capital fix. cu atât problema eficienţei devine mai complexă şi mai importantă. aceasta va însemna o imobilizare de fonduri şi. V3. Proiectul de investiţie care are termenul de realizare a obiectivului cel mai mic. Din acest motiv. practic. nu se obţine profit şi. V2. a3). este considerat ca fiind cel mai eficient. V4. Capitalul fix activ are cea mai mare importanţă în creşterea producţiei unei firme întrucât reprezintă factorul tehnologic de nivelul şi calitatea căruia depind eficienţa şi competitivitatea produselor şi/sau serviciilor furnizate. analizăm un caz concret. Orice punere în funcţiune mai devreme decât este planificat. sau mijloace fixe. astfel încât să se poată trece la realizarea producţiei generatoare de venituri şi profit. Apare evident că întotdeauna se va urmări ca termenul de realizare să fie cât mai mic. putând fi la rândul său împărţit în două categorii: − capital fix activ (maşini. pe o durată de realizare de 3 ani (a1. eşalonarea în timp a investiţiilor pe parcursul termenului de realizare se face astfel încât să se minimizeze volumul fondurilor imobilizate. cu mai multe variante de proiecte investiţionale V1. a2. implicit. este un element favorabil proiectului de investiţie. comparativ cu cazul în care banii cheltuiţi cu investiţiile ar fi fost depuşi într-un depozit bancar. 43 Universitatea SPIRU HARET . Pe parcursul duratei de realizare.Investiţiile se transformă în capital fix. Cu cât investiţia totală (It) va fi mai mare. − capital fix pasiv (clădiri). deoarece rezultatele vor trebui să recupereze integral volumul investiţiilor. instalaţii şi utilaje). sau are realizări de puneri parţiale în funcţiune. o pierdere. generator de dobândă sau ar fi fost plasaţi în valori mobiliare aducătoare de dividende.

m.) după care. V4 = 400 × 3 ani + 400 × 2 ani + 100 × 1 an = 2. 44 Universitatea SPIRU HARET . varianta V2.m. Din calculele noastre. V3 = 200 × 3 ani + 300 × 2 ani + 400 × 1 an = 1.m.600 u.400 V2 550 200 150 900 2. Acest factor are o foarte mare importanţă în determinarea mărimii eficienţei economice a oricărui proces economic care se caracterizează prin cheltuieli şi rezultate înregistrate în diferite perioade de timp. fiind cea mai dezavantajoasă.m. factorul timp în cadrul eşalonării. pe atât pierderile de efect (venit) vor fi mai mari. toate cele patru variante par să fie egale din punctul de vedere al volumului cheltuielilor de investiţii (900 u. cu 2.m. Se poate constata că ponderile utilizate pentru a cuantifica imobilizările introduc.100 u.200 u.200 u. în felul următor: V1 = 100 × 3 ani + 300 × 2 ani + 500 × 1 an = 1. ca ordine de preferinţă.400 u.u. V2 = 550 × 3 ani + 200 × 2 ani + 150 × 1 an = 2. atunci. trebuie să ponderăm fiecare sumă anuală cheltuită cu numărul de ani de imobilizare.600 V4 400 400 100 900 2.200 V3 200 300 400 900 1. Dacă vom ţine seama de faptul că pe măsură ce fondurile de investiţii se imobilizează pe o perioadă mai lungă. pentru a vedea care este cea mai bună variantă.600 u.m.m.100 La o primă abordare.400 u. rezultă că cel mai mic volum al imobilizărilor se înregistrează la V1 (1.m.) şi V4 (2.m. varianta anul a1 a a3 Total investiţii Total imobilizări V1 100 300 500 900 1.). urmează V3 (1.100 u.). de fapt.m.

m.m. În exemplul 2. este de dorit ca o parte din obiectivul investiţional să fie pus în funcţiune în timpul duratei de realizare (Tr).400 V2 200 200 200 600 1. Pentru ca volumul imobilizărilor să fie minim. V3 = 300 × 4 ani + 0 × 3 ani +150 × 2 ani + 100 × 1 an = 1.m.100 u. Totodată. pentru a contracara pierderile cauzate de imobilizări.100 u.800 u.400 u.100 Procedând în mod similar cu primul exemplu.800 V3 300 150 100 550 1. varianta anul a1 a2 a3 a4 Total investiţii Total imobilizări V1 100 300 100 500 1. V4 = 0 × 4 ani + 100 × 3 ani + 300 × 2 ani + 200 ×1 an = 1.Exemplul 2 va ilustra situaţia în care într-un an sau chiar în doi ani nu se fac cheltuieli cu investiţiile pentru cele patru variante de proiect investiţional.m.600 u.600 V4 100 300 200 700 1. pentru ca să se prevină eventualitatea scoaterii cererii de pe piaţă a unui produs 45 Universitatea SPIRU HARET . iar sumele totale cheltuite nu sunt egale. se recomandă ca cele mai mari fonduri să se cheltuiască în ultimii ani ai duratei de realizare (Tr). variantă investiţională cu cel mai mic volum al imobilizărilor este V4 cu 1. vom determina volumul fondurilor de investiţii imobilizate.. chiar dacă am fi tentaţi să o respingem întrucât are cel mai mare volum de cheltuieli cu investiţiile (700 u. V2 = 200 × 4 ani + 200 × 3 ani + 200 × 2 ani + 0 × 1 an = 1.m. după cum urmează: V1 = 100 × 4 ani + 300 × 3 ani + 0 × 2 ani + 100 × 1 an = 1.m. în cadrul unui proiect investiţional.) pe parcursul termenului de realizare (Tr).

în funcţie de compunerea variaţiei evoluţiei costurilor de producţie şi valoarea producţiei. de regulă. durata de funcţionare pe pierderi (Tp). Td = durata de declin a producţiei.datorită prelungirii perioadei punerii în funcţiune sau exploatare a obiectivului. Lei Q Ch PROFIT PROFIT Tr Ta Tn Td Pierdere Q Ani Tef Tf Tp Graficul 2. 46 Universitatea SPIRU HARET . ţinând cont că. Se presupune că eficienţa variază în cadrul duratei respective. Tf se subdivide cronologic în următoarele 3 subperioade: Ta = durata de atingere a parametrilor proiectaţi. Tn = durata normală de funcţionare. Segmente ale duratei de funcţionare a unui obiectiv cu pierderi în perioada finală. c) durata de funcţionare (Tf) a unui obiectiv investiţional reprezintă un indicator relevant pentru eficienţa economică.

rezultă următoarele: pe parcursul duratei de atingere a parametrilor proiectaţi (Ta). Lei Q Ch Pierdere PROFIT PROFIT Ta Td Pierdere Q Tr Tn Ani Tip Tef Tf Tfp Graficul 3. se înregistrează în intervalul duratei normale de funcţionare (Tn). simultan cu creşterea preţurilor. în perioada de funcţionare pe pierderi (Tp) se înregistrează pierderi întrucât Q – Ch < 0. are loc un proces de diminuare a costurilor de producţie. iar volumul valoric al producţiei creşte. calculat ca diferenţă între valoarea producţiei şi costuri (Q – Ch). cel mai mare volum al profitului. 47 Universitatea SPIRU HARET . volumul profitului începe să se reducă în perioada de declin a producţiei (Td). Segmente ale duratei de funcţionare a unui obiectiv cu pierderi în perioadele de început (Tip) şi sfârşit (Tfp) ale activităţii.Dacă Q reprezintă curba după care evoluează valoarea producţiei şi Ch curba costurilor. din graficul 2.

În calcule de analiză. ca durată şi costuri. după cum este cazul. Q mai poate reprezenta şi capacitatea de producţie (q). Pa 48 Universitatea SPIRU HARET . cu atât eficienţa investiţiei este mai defavorabilă. adică: It Is = . q Cu cât investiţia specifică este mai mare. pentru compararea diferitelor variante investiţionale.Apare necesar ca să fie minimizate. d) investiţia specifică (Is) reprezintă raportul dintre investiţia totală (It) şi valoarea producţiei (Q). Indicatorul IS variază de la un obiectiv la altul. adică: It Is = . intervalele de timp cu pierderi. adesea se utilizează mărimi medii ale indicatorului. Se calculează ca raport între volumul total al investiţiilor (It) şi rezultatul obţinut sub formă de profit anual (Pa). Q Investiţia specifică exprimă mărimea volumului valoric al investiţiilor totale necesare pentru a realiza o unitate de producţie exprimată în unităţi valorice sau fizice. în funcţie de particularităţile domeniului. şi invers. e) termenul de recuperare (T) exprimă perioada de timp în care se recuperează din profitul anual investiţia. adică: I T= t .

adică It – Pa'. adică valoarea investiţiei totale (It) este recuperată din profitul anual (Pa) pe durata de timp 0T1 ani. coeficientul de eficienţă economică variază direct proporţional cu volumul profitului anual şi invers proporţional cu volumul investiţiilor totale. pe parcursul termenului de recuperare (T) se pun în funcţiune parţial anumite capacităţi de producţie care generează profit. aferent unei unităţi valorice de investiţii de capital fix. din care se scade profitul realizat pe capacităţile de producţie puse parţial în funcţiune (Pa') pe parcursul duratei de realizare (Tr). adică: P 1 Cei = = a T It şi ne arată volumul valoric al profitului anual. f) coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor (Cei) reprezintă inversul termenului de recuperare. 49 Universitatea SPIRU HARET .Q S2 Ch S1 0 Tr T1 Tf Graficul 4. După cum se poate observa. Termenul de recuperare a investiţiilor din profit Din graficul de mai sus rezultă că S1 = S2. În cazul în care. atunci termenul de recuperare va cuprinde la numărător volumul valoric al investiţiilor totale (It).

În cazul în care investiţiile totale. în care: It = investiţia totală. h) cheltuieli echivalente specifice (k) se calculează pentru capacităţi de producţie diferite. It se grupează în două mărimi distincte: valoarea lucrărilor de construcţii montaj (Icm) şi valoarea maşinilor şi utilajelor (Imu). i) randamentul economic (R) exprimă profitul obţinut de un agent economic după recuperarea investiţiilor şi se poate calcula după formula: P R = f × 100 It 50 Universitatea SPIRU HARET . pot exista mai multe variante investiţionale. Tf = durata de funcţionare a obiectivului. după formula: K k= . Tf = durata de funcţionare a obiectivului. Ch = costurile anuale. q = capacitatea de producţie. atunci putem mări plaja variantelor posibile de investiţii ţinând seama şi de coeficienţii eficienţei investiţiilor pe cele două tipuri de cheltuieli. g) cheltuielile echivalente sau recalculate (K) exprimă efortul total şi asigură comparabilitatea datelor doar dacă variantele ce se analizează au aceeaşi capacitate de producţie (q). Se calculează după formula: K = I t + C h × Tf . q × Tf în care: K = cheltuieli echivalente sau recalculate.Ca şi în cazul termenului de recuperare. Varianta preferată va fi cea cu cel mai scăzut nivel al cheltuielilor totale. din cadrul cărora preferată va fi varianta care are cea mai mare valoare a coeficientului Cei.

Care sunt subperioadele termenului de funcţionare? 7. Pa = profitul anual. Ce indicator se calculează pentru capacităţi de producţie diferite? 51 Universitatea SPIRU HARET . Ce exprimă indicatorul general numărul de salariaţi? 4. Întrebări de autoevaluare 1. termenul de recuperare. Eficienţa economică aşteptată se obţine prin valorificarea la maximum a resurselor cu cheltuieli minime.sau R= Pt − Pr Pt − I t Pt P × Tf = = −1 = a −1 . I t = investiţia totală. investiţia specifică. Precizaţi care sunt indicatorii de bază ai eficienţei economice. cheltuieli echivalente. Ce exprimă termenul de recuperare? 8. 3. Termeni-cheie: indicatori statici. Care este formula de calcul a investiţiei specifice? 6. Care sunt indicatorii de eficienţă economică? 2. It It It It în care: Pt = profitul total. Cum se face eşalonarea investiţiilor pe durata de realizare a unui obiectiv? 5. fonduri imobilizate. Pr = profitul de recuperare. randamentul economic. Se va alege ca fiind optimă varianta cu randamentul economic cel mai ridicat.

b) 1+3+5. 3) productivitatea muncii. Pa It 2) . 2) investiţia specifică. 4) randamentul economic. Care dintre indicatorii prezentaţi mai jos sunt indicatori cu caracter general? 1) capacitatea anuală de producţie.9. q 1 3) . 2. c) 2+4+5. c) eficienţa economică nu se află în nici un raport cu randamentul economic. ce variantă se va prefera? 10. Eficienţa economică şi randamentul economic se află în următorul raport: a) eficienţa economică este acelaşi lucru cu randamentul economic. 3. 5) rentabilitatea. T 52 Universitatea SPIRU HARET . În cazul coeficientului de eficienţă economică a investiţiilor. a) 4+2. Ce exprimă randamentul economic? Teste-grilă 1. Care este formula de calcul a coeficientului de eficienţă economică: I 1) t . b) eficienţa economică include randamentul economic.

40. Care dintre următorii indicatori sunt indicatori de bază: 1) termenul de recuperare. 3) profitul.30. 5. a) 1+2+5. 2) volumul capitalului investit. T2 = 2 ani. 0. 6. c) 3 4. 0. e) 0. 0. investiţia specifică se calculează: a) ca raport între valoarea capitalului investit şi capacitatea anuală de producţie. It 4) a) 1+5. 0. e) ca diferenţă între profitul anual şi producţia anuală. b) ca invers al termenului de recuperare. 5a. 0. 6d. d) 0. de recuperare de respectiv T1 = 3 ani. b) 0.25. d) ca raport între profitul anual şi investiţia totală. 3b. V2 şi V3 cu termene Răspunsuri corecte: 1b. 0. Ca indicator static. c) 0. It Pf 5) × 100 . b) 3+4. 2b. b) 3+4+5. c) prin însumarea investiţiilor colaterale şi conexe. 0.Pa . Ştiind că avem trei variante de investiţii V1. 0.60.4. 53 Universitatea SPIRU HARET .33. 0.30.30.33. T3 = 4 ani care va fi mărimea celor trei coeficienţi de eficienţă economică (Cei): a) 0.50. 4a.50. c) 2+3+4.50.30. 0. 5) randamentul economic. 4) rentabilitatea.25.40.

ale cărei obiective vizează bunăstarea socială şi dezvoltarea durabilă pentru toţi membrii săi. pot genera o serie de efecte. EXTERNALITĂŢILE ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ Eficienţa economică poate fi analizată nu numai din punct de vedere micro şi macroeconomic. prin intermediul cărora se determină impactul negativ sau pozitiv pe care un producător îl poate avea asupra membrilor societăţii sau agenţilor economici. Evaluarea eficienţei economice din punct de vedere social.3. Ca urmare a creşterii gradului de interdependenţă economică şi socială. indivizii. la nivel naţional şi internaţional. în cadrul procesului de producţie şi consum de bunuri şi servicii. dar şi din punct de vedere individual şi social. şi echitate şi justiţie. Marshall şi dezvoltat de economistul englez Arthur Cecil Pigou (1877-1959) în lucrarea „Economies of Welfare”. publicată în 1932. şi favorabil. în cadrul unei societăţi democratice. adică externalităţi pozitive. prin mecanismele internalizării externalităţilor negative şi pozitive. cunoscute sub denumirea de externalităţi cu efect nefavorabil – adică externalităţi negative. denumiţi „părţi terţe” sau terţi. 54 Universitatea SPIRU HARET . în cadrul pieţei concurenţiale. influenţe asupra părţilor terţe. Aceste externalităţi presupun mecanisme specifice de destimulare sau stimulare şi au la bază criteriile de optim la care ne vom referi în continuare. Termenul de externalităţi a fost fundamentat de A. oferă posibilitatea unei analize complexe a raportului şi compatibilizării între profitabilitate şi eficienţă. agenţii economici şi ţările. având la bază teoria externalităţilor negative şi pozitive.

Este larg acceptată ideea ca asemenea situaţii ineficiente să fie evitate.1. toţi membrii societăţii îşi îmbunătăţesc situaţia. în final. Eficienţa Pareto este un important criteriu pentru evaluarea sistemelor economice şi reglementărilor politice. • Criteriul de optimalitate Pareto presupune acea situaţie a economiei sau societăţii în care îmbunătăţirea situaţiei economice. economist italian care a folosit conceptul în studiile sale privind eficienţa economică şi distribuţia veniturilor. întrucât. se numeşte îmbunătăţire Pareto: alocarea resurselor este eficientă Pareto când nu se mai pot face alte îmbunătăţiri Pareto. 3. per total. fie chiar şi a unuia singur. Criteriul de optimalitate Hicks – Kaldor presupune ca îmbunătăţirea situaţiei economice a unui grup de indivizi să fie mai mare decât înrăutăţirea situaţiei altui grup de indivizi dar. Termenul este numit după Vilfredo Pareto. Un sistem economic nu este eficient Pareto atunci când o anumită persoană poate să-şi îmbunătăţească situaţia pe seama înrăutăţirii situaţiei altei persoane. inginerie şi ştiinţele sociale. în ultimă analiză. Eficienţa Pareto Eficienţa Pareto sau optimul Pareto reprezintă un concept central în teoria jocurilor. astfel încât să poată fi compensată situaţia indivizilor defavorizaţi. nu duce la înrăutăţirea situaţiei economice a altor indivizi. O schimbare care produce bunăstarea unei persoane. este reductibil la criteriul de optim paretian. fie chiar şi a unui singur individ. în societate să existe un sistem de redistribuire a veniturilor. fără a înrăutăţi situaţia altei persoane.Sunt cunoscute două criterii de optimalitate din punct de vedere social: criteriul de optimalitate Pareto şi criteriul Hicks – Kaldor. Acest criteriu. 55 Universitatea SPIRU HARET . cu largă aplicabilitate în economie.

fără a se reduce bunăstarea dictatorului şi invers. Totuşi.Se poate demonstra că.2. În al doilea caz. majoritatea persoanelor (poate mai puţin dictatorul) nu vor considera ca dezirabil sistemul economic. prima dată. Ideea este legată de eficienţa Pareto. se preferă strict de către toţi agenţii economici o alocare reală optimă a resurselor. În general. Nu orice rezultat eficient Pareto trebuie considerat dezirabil. pot exista mai multe variante eficiente Pareto. aceasta va fi optimă Pareto. în anumite condiţii ideale. de către economiştii Kenneth Arrow şi Gérard Debreu. Literatura de specialitate face distincţia dintre alocarea puternic optimală Pareto (strongly Pareto optimal allocation – SPOA) şi slab optimală Pareto (weakly Pareto optimal allocation –WPOA). Pentru o anumită cantitate de resurse. În cazul eficienţei 56 Universitatea SPIRU HARET . nu reflectă întotdeauna fiabil situaţia economiilor reale. O îmbunătăţire Kaldor-Hicks este orice alternativă care creşte valoarea economică a resurselor sociale. un sistem de pieţe libere va conduce la rezultate eficiente Pareto. deşi ipotezele restrictive. Demonstraţia matematică a fost realizată. să considerăm o dictatură condusă în interesul unei singure persoane. În primul caz (SPOA). La eficienţa Pareto. Eficienţa Kaldor-Hicks Eficienţa Kaldor-Hicks (denumită după numele economiştilor Nicholas Kaldor şi John Hicks) este un tip de eficienţă economică posibilă doar dacă valoarea economică a resurselor sociale este maximizată. pentru că este imposibil să genereze bunăstarea altei persoane. 3. situaţia de alocare optimă este preferată strict de către o singură persoană. toate celelalte variante de alocare nefiind tot atât de bune. cu excepţia dictatorului. necesare demonstraţiei. rezultatul este mai eficient dacă o persoană îşi îmbunătăţeşte situaţia fără a înrăutăţi situaţia altcuiva. De exemplu.

în timp ce. majoritatea îmbunătăţirilor Kaldor-Hicks nu sunt îmbunătăţiri Pareto. Diferenţa principală între cele două concepte de optimalitate este problema compensaţiei. nu toţi membrii societăţii îşi îmbunătăţesc simultan situaţia. Deşi orice îmbunătăţire Pareto este şi o îmbunătăţire Kaldor-Hicks. o activitate va contribui la o optimizare Pareto dacă suma maximă pe care câştigătorii o vor plăti este mai mare decât suma minimă pe care perdanţii o vor accepta. la criteriul Kaldor-Hicks. 57 Universitatea SPIRU HARET . Ele ne ajută la a stabili dacă o activitate orientează economia către o eficienţă Pareto. folosite ca teste de eficienţă Pareto decât ca obiective de eficienţă per se. din punctul de vedere al apropierii de realitate.Kaldor-Hicks. la criteriul Pareto. de unde rezultă că. cu condiţia ca rezultatul mai eficient care îşi îmbunătăţeşte situaţia să compenseze practic pe cei cărora li s-a înrăutăţit situaţia. mai degrabă. ceea ce. De obicei. conduce tot la un rezultat optim Pareto. pentru a preveni schimbarea. toţi şi-o îmbunătăţesc sau cel puţin o parte a acestora îşi menţin nivelul bunăstării neschimbat. orice schimbare îmbunătăţeşte situaţia unora şi înrăutăţeşte situaţia altora. criteriul KaldorHicks este mai relevant decât optimul paretian. situaţia inversă nu este valabilă. Metodele Kaldor şi Hicks sunt. Aceste teste pun problema referitor la ce se întâmplă atunci când câştigătorii trebuie să-i compenseze pe cei perdanţi? Folosind criteriul Kaldor. În cazul criteriului Hicks. o activitate va contribui la optimizarea Pareto dacă suma maximă pe care perdanţii sunt dispuşi să o ofere câştigătorilor. care însă deţine superioritate etică şi morală. după cum s-a menţionat anterior. astfel că. În timp ce toate situaţiile eficiente Kaldor-Hicks sunt eficiente Pareto. un rezultat mai eficient poate înrăutăţi situaţia altcuiva. în final.

pe cel al câştigătorilor. 3. atât câştigătorii cât şi perdanţii vor accepta că activitatea propusă va direcţiona economia către optimul Pareto. cu totalul beneficiilor (profitul companiilor aeriene şi beneficiile pentru călători). dacă înseamnă un câştig mai mare pentru alţii. Este cazul unei aplicări a criteriului KaldorHicks. în teoriile bunăstării şi cele manageriale. iar cel al lui Kaldor. de natură economică şi socială induse de către agenţii economici persoanelor fizice şi juridice terţe sau părţilor terţe. dacă beneficiile depăşesc costurile. efecte nefavorabile. un proiect (de exemplu. Criteriul se foloseşte ca factor justificativ pentru ansamblul societăţii. De exemplu. care presupune necesitatea ca avantajul pentru beneficiar să compenseze teoretic pe cei care vor avea pierderi. Externalităţile negative Externalităţile negative reprezintă costuri. 58 Universitatea SPIRU HARET . Proiectul va fi aprobat pentru a fi realizat.3.este mai mică decât suma minimă pe care câştigătorii o vor accepta ca mită pentru a renunţa la schimbare. Criteriul Kaldor-Hicks este aplicat pe larg în economie. animale şi vegetale. prejudicii. Dacă ambele condiţii sunt întrunite. constituind un argument solid care stă la baza analizei cost-beneficiu. cu condiţia găsirii instrumentelor necesare unei distribuiri echitabile a veniturilor. Testul de compensaţie Hicks reflectă punctul de vedere al perdanţilor. în final. asupra pădurilor şi populaţiei poartă denumirea de externalităţi negative. va ajunge la îndeplinirea optimului paretian. ceea ce. costurile sau pierderile pe care le provoacă noxele de la un combinat chimic asupra producţiilor agricole. determinându-i pe unii să piardă. În cadrul analizei cost-beneficiu. un nou aeroport) este evaluat prin compararea costurilor totale (costurile construcţiilor şi costurile pentru mediul înconjurător).

care reprezintă costul la care un producător îşi realizează producţia. • costul marginal social (CMS) reprezintă suma dintre costul marginal privat şi costul marginal extern şi constituie element pentru determinarea nivelului optim al producţiei din punct de vedere social. restricţii sau plăţi pentru compensarea prejudiciilor cauzate. fără ca acesta să plătească daunele respective. Prin însumarea costurilor marginale private şi externe se obţine. costurile marginale externe (prejudiciile) pe care le cauzează terţilor. costul marginal social.În teoria economică. fără ca acesta să plătească daunele produse altora. Pentru a înţelege mecanismul de producere a externalităţilor negative utilizăm noţiunile următoare: • costul marginal privat (CMP). contraproductivi pentru întreaga societate. aşadar. poluatorii reprezintă principalii generatori de externalităţi negative. externalitatea negativă reprezintă costurile marginale externe (CME) pe care un agent economic poluator le provoacă unor terţi. fără să-l intereseze posibilele externalităţi pe care le induce terţilor. reprezentând costul pe care un agent economic poluator îl cauzează terţilor. 59 Universitatea SPIRU HARET . adică: CMS = CMP + CME • beneficiul marginal privat (BMP) reprezintă beneficiul individual pe care îl realizează un agent economic în cadrul pieţei concurenţiale. care trebuie supuşi unor limitări. fără să-l intereseze efectele nefavorabile. În condiţiile în care actualele modele ale producţiei şi consumului deteriorează tot mai puternic calitatea factorilor de mediu. • costul marginal extern (CME) sau externalitatea negativă. factori nocivi. Costul marginal privat urmăreşte în exclusivitate realizarea profitului privat. individual al persoanei sau agentului economic.

care sunt direct legate de curba costurilor şi respectiv beneficiilor marginale. cost beneficiu preţ CMP Ep P1 BMP 0 Q1 Q cantităţi. pornind de la următoarele premise: – dreapta CMP arată o creştere a costului. Variaţia producţiei Q şi a costurilor şi beneficiilor este reprezentată prin dreptele CMP şi BMP.În vederea unei mai uşoare înţelegeri a relaţiei dintre eficienţa individuală şi cea socială. – dreapta BMP indică o scădere a beneficiilor. odată cu creşterea producţiei. Astfel. vom recurge la reprezentări grafice ale curbelor ofertei şi cererii. producţie Graficul 5. 5. costul şi beneficiul. Reprezentarea grafică a eficienţei economice fără externalităţi 60 Universitatea SPIRU HARET . pe măsură ce producţia creşte. pe axa x-lor (absciselor) se află cantităţile şi pe cea a y-lor (ordonatelor) se reprezintă preţul. în graficul nr.

care împreună sunt egale cu costul marginal social (CMS) – o mărime în care se includ atât costurile producţiei private. nocive. Tocmai din acest motiv. ştiinţa economică a fundamentat necesitatea ca aceste externalităţi negative să fie identificate.Din punct de vedere privat. toxice. cuantificate. De aceea. economiştii au considerat necesar ca mărimea CME a prejudiciilor să fie compensată sau limitată. care produc suplimentar costuri părţilor terţe sau terţilor. inundaţii etc.. Este vorba de noxe şi emisii de genul substanţelor chimice. viaţă şi profitabilitate ale altora. considerate de poluatorul producător ca fiind optime din punctul său de vedere. Pentru claritate. De aici rezultă o situaţie de inechitate. După cum am menţionat. Dată fiind gravitatea sa. astfel încât producţia poluatoare să ajungă la nivelul său optim din punct de vedere social. potrivit principiului „poluatorul plăteşte”. alunecări de teren. în graficele care urmează am utilizat drepte în locul curbelor costurilor şi beneficiilor. în sensul că optimul unui agent economic impietează asupra condiţiilor de muncă. în punctul Ep. Luarea în calcul a costurilor marginale externe (CME) presupune adăugarea acestora la costul marginal privat (CMP). 61 Universitatea SPIRU HARET . o atenţie sporită a fost acordată costului marginal extern (CME). căruia îi corespund cantitatea Q1 şi preţul P1. cât şi costurile externe (externalităţile negative) ale acesteia. o mare parte dintre producători generează celorlalţi agenţi economici costuri marginale externe sau prejudicii pentru care nu plătesc. eficienţa economică se realizează atunci când are loc egalitatea CMP = BMP. induse altor agenţi economici. fără ca aceste costuri să fie compensate de cei care le-au generat. evaluate şi imputate poluatorului. adică la intersecţia dintre dreptele (curbele) CMP şi BMP.

observăm că CME + CMP = CMS şi că la intersecţia celor trei drepte din graficul nr. care reprezintă eficienţa economică din punctul de vedere privat al pieţei concurenţiale. producţie Graficul 6. 62 Universitatea SPIRU HARET . Observaţii: a) Q1> Q2. − punctul Es. producţie cantitate. atât preţurile cât şi cantităţile sunt diferite. acestui punct corespunzându-i cantitatea Q2. La cele două niveluri de eficienţă. căruia îi corespunde cantitatea Q1. se formează: − punctul Ep.preţ Pret cost cost beneficiu beneficiu CMS ES P2 CMP P1 CME Ep CMS BMP CMP Q 0 Q2 Q1 Cantitate. 6. b) P1 < P2. care reprezintă eficienţa din punct de vedere social în care au fost luate în calcul şi costurile marginale externe. Reprezentarea grafică a eficienţei economice cu externalităţi negative Presupunând că mărimea costului marginal extern (CME) este constantă indiferent de mărimea volumului producţiei Q.

3. adică nu se înregistrează beneficii marginale externe de care să se folosească părţile terţe. mărind preţurile şi tarifele.1. a ofertei. precum şi nivelul producţiilor optime din punctul de vedere social şi al pieţei concurenţiale private. la costul marginal privat se adaugă costul marginal extern. vom reprezenta dreptele CMP. în continuare. pe cale de consecinţă. 63 Universitatea SPIRU HARET . ceea ce va duce la mărirea preţului de vânzare şi. Presupunând costul marginal extern (CME) constant. indiferent de mărimea producţiei. CMS şi BMS = BMP.3. la scăderea cererii la producţia respectivă şi. la rândul său.7. În graficul nr. presupunem beneficiul marginal privat (BMP) egal cu beneficiul marginal social (BMS). ca urmare a intervenţiei unei autorităţi publice. la reducerea producţiei. Internalizarea externalităţilor negative se realizează prin taxe şi impozite corective. percepute de la poluator care. Totodată. Internalizarea externalităţilor negative Prin mecanismele de internalizare a externalităţilor negative. le va introduce în costuri. acesta se adaugă la costul marginal privat şi se obţine curba costului marginal social (CMS).

care reprezintă impactul social al producţiei individuale. Eficienţa economică cu internalizarea externalităţilor negative Pe axa absciselor vom avea următoarele mărimi ale producţiei: Q1 = nivelul optim al producţiei din punct de vedere individual sau al pieţei concurenţiale (în punctul A avem CMP = BMP). la o 64 Universitatea SPIRU HARET . implicit. Se observă că Q2 < Q1. este dat de abscisa punctului de intersecţie (de echilibru) dintre costul marginal social (CMS) şi beneficiul marginal social (BMS). din punct de vedere social. Potrivit teoriei pieţelor. adică CMS = BMS.Preţ Cost Beneficiu P4 P3 P2 P1 CME CMP 0 Q2 Q1 C M D A B CMS CMP CMP BMP = BMS Q Graficul 7. nivelul optim al producţiei. în acest fel crescând preţul producţiei poluatoare şi ducând. ceea ce este rezultatul includerii în costul marginal privat a costului marginal extern. Q2 = nivelul optim al producţiei din punct de vedere social la care au fost luate în calcul costurile marginale externe.

împărţit la doi. micşorează volumul iniţial al producţiei poluatoare. teoretic. 65 Universitatea SPIRU HARET . în vederea despăgubirii. de scăderea corespunzătoare a nivelului producţiei poluatoare. Întrucât aceste taxe nu se cheltuie pe măsură ce se colectează. Acest produs reprezintă tocmai suprafaţa dreptunghiului P3P1CD. se poate obţine şi un beneficiu social net. care poate fi determinat prin calculul suprafeţei triunghiului CDA. adică să realizeze costuri marginale sociale. Aceste taxe se mai numesc şi taxe Pigou sau pigouviene şi au rolul de a diminua producţia poluatoare până la nivelul optim al poluării. Poluatorul a fost nevoit să-şi reducă nivelul producţiei poluatoare la o mărime optimă din punct de vedere social. urmată. Procedeul de includere în costul marginal privat a costului marginal extern se realizează de către o autoritate publică locală şi/sau centrală prin sistemul de taxe şi impozite corective care modifică. prin creşterea nivelului preţului de la P2 la P3. Pigou susţinea că existenţa externalităţilor este o „justificare” suficientă pentru intervenţia statului în economie. 7) va fi egal cu produsul dintre nivelul optim al producţiei din punct de vedere social 0Q2 şi costul marginal extern. compensării terţilor.scădere a cererii. CD × AM CD × Q 2 Q1 CDA = = 2 2 Constatăm că beneficiul social net va fi egal cu produsul dintre costul marginal extern şi diferenţa dintre producţia optimă din punctul de vedere al pieţei concurenţiale şi din punct de vedere social. Volumul total al taxelor corective (Vt) pe care statul le percepe asupra agentului poluator (vezi graficul nr. egale cu beneficiile marginale sociale. Taxele corective percepute şi încasate de guvernul central şi local. trebuie să fie egale cu costurile marginale externe. adică CD sau P1P3. ca efect.

Vt 3. 0Q2 4. atunci vom putea da răspuns la următoarele tipuri de probleme: Se cere aflarea următoarelor mărimi: 1.m. 0Q1 = producţia optimă din punct de vedere privat al pieţei concurenţiale. CME = ? CME. Q2Q1 = ΔQ = diferenţa dintre optimul social şi cel concurenţial. CME Universitatea SPIRU HARET . exprimat în cantităţi CME 66 BSN. exprimat în cantităţi CME 0Q2. CME = ? V CME = t . CME = costul marginal extern (adică externalitatea negativă). BSN = ? ΔQ × CME BSN = . 2. exprimat în u.m.m./cantitate Q2 Q1 6. Q2Q1 2 BSN CME = . exprimat în u.Dacă vom nota cu: Vt = volumul taxelor corective pe care poluatorii sunt obligaţi să le plătească statului.m. 0Q2 = producţia optimă din punct de vedere social. 0Q2 = ? 0Q2 = Se cunosc: 0Q2. exprimat în u. Vt = ? Vt = 0Q2 × CME. ΔQ BSN. BSN = beneficiul social net. CME Vt . exprimat în u. ΔQ = ? 2 × BSN ΔQ = . CME Vt. 2 5.

Alte exemple de externalităţi pozitive pot fi efectele favorabile ale aplicării rezultatelor unor studii şi cercetări. în timpul primăverii. care sunt publicate. Aflarea volumului optim al producţiei de bunuri şi servicii cu efecte benefice asupra terţilor constituie o preocupare pentru ştiinţa şi practica economică. Tot în categoria externalităţilor pozitive intră şi vaccinurile care previn proporţiile extinderii contagierii. pază. aşezaţi lângă o livadă cu pomi fructiferi.Cunoaşterea volumului total al taxelor corective şi a beneficiului social net reprezintă instrumente utile de fundamentare a politicii de compatibilizare a optimului individual cu cel social. iluminat etc. foloase în favoarea terţilor sau părţilor terţe. Externalităţile pozitive În cadrul sistemelor economico-sociale. fără ca acestea să plătească. Albinele polenizează florile pomilor şi recolta de fructe se măreşte.) de care beneficiază toate persoanele în mod gratuit. îndeosebi pentru fundamentarea deciziilor în domeniul optimizării şi eficientizării economico-sociale. precum şi îmbunătăţirile infrastructurale (canalizare. avantaje.4. pentru care nu plătesc. 3. drumuri. Cunoaşterea şi promovarea externalităţilor pozitive pot influenţa în sens favorabil anumiţi indicatori ai eficienţei 67 Universitatea SPIRU HARET . fără ca proprietarul livezii să plătească o recompensă crescătorului de albine. unii agenţi economici pot genera şi externalităţi pozitive. mai ales în domeniul dezvoltării durabile şi al protecţiei mediului. Externalităţile pozitive mai poartă denumirea şi de beneficii marginale externe care au efect social pozitiv. care semnifică beneficii marginale externe. preluate şi utilizate de către alte entităţi. în afară de externalităţile negative. Ca exemplu de externalitate pozitivă se poate menţiona efectul favorabil pe care îl au stupii unui crescător de albine.

economice. internalizarea externalităţilor pozitive presupune un proces instrumentat prin politicile autorităţilor publice locale şi centrale. cerce-tare ştiinţifică). Ca şi în cazul externalităţilor negative.1. vom utiliza notaţiile următoare: • beneficiul marginal privat (BMP) – care reprezintă beneficiul pe care îl realizează un agent economic fără să ţină seama de beneficiile pe care le induce terţilor (crescător de albine. Prin procesul de internalizare. mai ales în prezent. când societatea bazată pe cunoaştere (knowledge based society) împreună cu dezvoltarea durabilă constituie obiectivele primordiale ale omenirii. Rezultă că BMS = BMP + BME. În categoria externalităţilor pozitive intră şi efectele benefice de „spillover” pe care le au activităţile de difuzare a rezultatelor cercetării-dezvoltării. a cunoştinţelor ştiinţifice. precum şi politicile de sprijinire a generatorilor de externalităţi pozitive. cu influenţă directă asupra nivelului optim al producţiei din punct de vedere social. bazată pe consolidarea parteneriatului publicprivat. Internalizarea externalităţilor pozitive Stimularea producţiei de externalităţi pozitive reprezintă o cerinţă a dezvoltării societăţii moderne. • beneficiul marginal social (BMS) – care reprezintă suma dintre beneficiul marginal privat şi beneficiul marginal extern. Pentru înţelegerea conţinutului şi a modului de calcul al externalităţilor pozitive. care ţine seama nu numai de beneficiile private. 3. dar şi 68 Universitatea SPIRU HARET . tot mai complexă şi interdependentă. se ajunge la nivelul optim al producţiei generatoare de externalităţi pozitive. particulare. individuale. • beneficiul marginal extern (BME) – care reprezintă beneficii la terţi pentru care aceştia nu plătesc.4.

indiferent de nivelul producţiei (graficul nr. BMS ŞI CMS (CMP).de cele care ajung şi la ceilalţi membri ai societăţii. Eficienţa economică cu internalizarea externalităţilor pozitive Din intersecţia dreptelor BMP. în graficul 8. rezultă următoarele: • punctului D. îi corespunde pe axa x-ilor cantitatea 0Q1 care reprezintă nivelul optim al producţiei din punct de vedere privat 69 Universitatea SPIRU HARET . persoane fizice sau juridice. Să presupunem că beneficiul marginal privat se reduce odată cu creşterea volumului producţiei (dreapta BMP) şi că beneficiul marginal extern (BME) este o mărime constantă. 8). situat la intersecţia dintre curbele CMP şi BMP. Pret Cost BMS BMP C CMP = CMS Beneficiu P4 P3 P2 B M D A BME P1 BMP 0 Q1 Q2 Q Graficul 8.

dat fiind efectul favorabil al acestor externalităţi. pe axa y-lor. avem situaţia potrivit căreia o asemenea producţie trebuie încurajată. ceea ce este absolut firesc. care excede nivelul subvenţiilor datorită unor efecte benefice adiţionale. • se observă că. • ca urmare a procesului de internalizare a externalităţilor pozitive. 70 Universitatea SPIRU HARET . la nivel societal. punctului D îi corespunde nivelul de preţ P2 pentru producţia 0Q1. La beneficiile marginale externe. în care efectele benefice externe sunt preluate de către terţi. adică cea a nivelului optimului pieţei concurenţiale. • atunci când se ţine seama de beneficiul marginal extern (BME =AB =CD). dreptele CMS şi BMS se intersectează în punctul B (CMS=BMS) căruia îi corespunde producţia optimă 0Q2. propagate la masa de beneficiari. se obţine curba (dreapta) beneficiului marginal social (BMS). pe axa abciselor şi nivelul 0P3 de preţ. • pe axa ordonatelor. are loc o creştere a nivelului producţiei (0Q2 > 0Q1) şi a nivelului de preţuri (0P3 > 0P2). pe producător interesându-l în exclusivitate propriul său beneficiu.(CMP=BMP). deoarece producătorii trebuie stimulaţi să-şi mărească producţia. pentru a realiza optimul producţiei din punct de vedere social. se va adăuga şi volumul beneficiului social net. menţinută prin subvenţii corective din partea statului. Unele remarci: • spunem că prin includerea beneficiului marginal extern (BME) în beneficiul marginal privat (BMP) are loc internalizarea externalităţilor pozitive. care se adaugă beneficiului marginal privat (BMP). În cazul internalizării externalităţilor pozitive.

atunci acesta va fi egal cu suprafaţa dreptunghiului ABP3P1 = P3B×AB = 0Q2 ×AB = 0Q2 ×BME. volumul subvenţiilor corective pe care statul le va plăti direct consumatorilor şi indirect producătorului cu externalităţi pozitive. modifică volumul producţiei şi nivelul preţurilor. va influenţa pozitiv nivelul cererii. Dar subvenţiile corective mai pot genera şi ceea ce numim beneficiul social net (BSN). cum ar fi folosirea temporară a subvenţiilor în depozitele bancare sau în alte scopuri. În mod orientativ. acest proces se produce cu ajutorul subvenţiilor corective pe care statul (la nivel central sau local) le alocă producătorilor pentru a-i sprijini să-şi mărească volumul producţiei cu externalităţi pozitive. prin internalizarea externalităţilor pozitive. ca urmare a unor efecte propagate favorabile cererii. aceştia îşi permit să plătească un nivel mai mare de preţ. constatăm că. întrucât AB = BME.În concluzie. iar un nivel sporit al cererii. 71 Universitatea SPIRU HARET . ceea ce. la rândul său. are loc o mărire a volumului producţiei. deoarece acestea corectează. ceea ce. statul va plăti indirect producătorului o subvenţie egală cu produsul dintre cantitatea optimă din punct de vedere social şi beneficiile marginale externe pe care le generează producătorul respectiv la o unitate de produs sau serviciu. în mod normal. Dacă notăm cu VS. În practică. va determina o creştere a producţiei. Practic. Pentru politicile de promovare a eficienţei din punct de vedere social. Se numesc subvenţii corective. în cazul nostru. este important să se cunoască volumul valoric al subvenţiilor corective pe care guvernele locale sau centrale trebuie să le plătească. acest proces se bazează pe următorul mecanism: prin acordarea de subvenţii consumatorilor de produse cu externalităţi pozitive. este reprezentat de cantitatea 0Q2 > 0Q1.

externalitate pozitivă. prin mecanismul subvenţiilor sau ajutoarelor de stat. BME × (0Q 2 − 0Q1 ) 2 Prin urmare. 2. în felul următor: AB× DM VBSN = aria triunghiului ABD = . fie producătorilor de externalităţi pozitive. eficienţă socială. are o limită ca mărime şi durată în timp. Termeni-cheie: externalitate. subvenţii corective. Ce reprezintă externalităţile negative? 5. taxe corective. Întrebări de autoevaluare 1.Volumul beneficiului social net (VBSN) se determină calculându-se aria triunghiului ABD. De câte tipuri sunt externalităţile? 4. beneficii marginale. VBSN= Deci. Stimularea producţiei cu externalităţi pozitive. 2 Dar AB = BME şi DM = 0Q2 . externalitate negativă. determinată de cererea pentru produsele respective. costuri marginale.0Q1. internalizare. externalităţile pozitive sunt internalizate prin subvenţii corective pe care statul le poate acorda fie consumatorilor. Ce înseamnă optimul Pareto? 3. Prin ce se realizează internalizarea externalităţilor negative? 72 Universitatea SPIRU HARET . eficienţă privată. Precizaţi care sunt criteriile de optimalitate din punct de vedere social.

Beneficiul marginal privat (BMP) reprezintă: a) beneficiul producătorului individual fără externalităţi pozitive.6. c) costul producătorului individual fără externalităţi pozitive. 73 Universitatea SPIRU HARET . Internalizarea externalităţilor negative se realizează prin: a) taxe şi impozite corective pe care producătorul poluator le introduce în costuri. 3. c) subvenţii pe care statul le acordă poluatorului. Care este formula de calcul a volumului subvenţiilor corective? 10. În ce punct se atinge nivelul optim al producţiei din punct de vedere social? 7. b) costul producătorului individual cu externalităţi negative. Cum se determină beneficiul social net? Teste-grilă 1. b) beneficiul producătorului individual cu externalităţi negative. Ce reprezintă beneficial marginal extern? 8. b) sumele de bani pe care terţii prejudiciaţi le plătesc poluatorului. Costul marginal privat (CMP) reprezintă: a) costul producătorului individual fără externalităţi negative. c) beneficiul producătorului individual cu externalităţi pozitive. Când are loc internalizarea externalităţilor pozitive? 9. 2.

Răspunsuri corecte: 1a.4. b) costul marginal social = beneficiul marginal social. Beneficiul marginal social (BMS) reprezintă: a) beneficiul marginal privat + beneficiul marginal extern. 2a. b) beneficiul marginal privat . Optimul pieţei din punct de vedere social are loc atunci când: a) costul marginal social < beneficiul marginal social. 5. 3a. 74 Universitatea SPIRU HARET . c) costul marginal social > beneficiul marginal social. c) a) şi b). 4b.beneficiul marginal extern. 5a.

eficienţa economică poartă denumirea de rentabilitate şi.1. este luat în considerare la determinarea diferitelor rate ale rentabilităţii. şi anume: Pcrt 1. 4. sau excedentul brut de exploatare. în vederea asigurării dezvoltării sale şi a remunerării celor care au făcut plasamente de capital. se referă la mărimea profitului înainte de impozitare. EFICIENŢA ECONOMICĂ ŞI RENTABILITATEA La nivelul societăţilor comerciale. ca indicator exprimat în mărimi relative. Re1 = × 100 . poate fi determinată în mai multe forme. în cazul în care raportul dintre efect şi efort este exprimat în procente. în forma sa generală. în cazul rentabilităţii economice. în diferitele sale forme. acesta putând fi profit curent sau din exploatare. Elementul-cheie al rentabilităţii unei societăţi îl reprezintă profitul care. At = activ total. Obiectivul oricărei întreprinderi este realizarea de beneficii maxime şi rentabilizarea capitalurilor investite.4. 75 Universitatea SPIRU HARET . poartă denumirea de rată a rentabilităţii. Diferitele mărimi ale profitului. Rata rentabilităţii economice Rentabilitatea economică reprezintă un raport între profit şi volumul valoric al activelor unei societăţi. la care ne-am referit la începutul cursului. At în care: Pcrt = profit curent. Rata rentabilităţii economice (Re).

Pe ⎛ Ve Pe ⎞ 2. Kp1 76 Universitatea SPIRU HARET . 1 0 ⎠ ⎝ • influenţa profitului curent (Pcrt): Pcrt 1 − Pcrt 0 × 100 . Kp1 influenţa profitului financiar (Pf): Pf 1 − Pf 0 × 100 . Pe baza relaţiei 3. ⎟ ⎝ ⎠ în care: Kp = capital permanent. Kp1 din care: influenţa profitului din exploatare (Pe): Pe1 − Pe 0 × 100 . Vcrt = venituri curente (venituri din exploatare + + venituri financiare). Pe = profit din exploatare. Ae = activ din exploatare. × ⎟ × 100 = Ae ⎝ Ae Ve ⎠ în care: Ve = venituri din exploatare. analiza factorilor de influenţă asupra Δ Re = Re1 – Re0 se poate realiza cu ajutorul următoarelor formule: • influenţa capitalului permanent ( Kp): ⎛ Pcrt 0 Pcrt 0 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ Kp − Kp ⎟ × 100 . ⎛ Vcrt Pcrt ⎞ Pcrt 3. Re2 = ⎜ × 100 . Re3 = ⎜ ⎜ Kp × Vcrt ⎟ × 100 = Kp × 100 .

Se observă că la numărătorul formulei de eficienţă se află profitul curent sau din exploatare, iar la numitor, activele totale din exploatare şi capitalul permanent, ca variabile de efort. 4.2. Rata rentabilităţii financiare şi rata rentabilităţii comerciale După ce o societate îşi plăteşte taxele şi impozitele legale, rămâne cu profitul net (Pn), care reprezintă un indicator cu relevanţă deosebită pentru performanţele economico-financiare ale societăţii ca şi pentru capacitatea acesteia de a reinvesti profitul pentru a se dezvolta în continuare sau pentru a compensa acţionarii sau proprietarii. Pe de altă parte, profitul net reflectă şi o anumită politică fiscală a statului care, prin fiscalitate, poate influenţa eficienţa economică a societăţilor. Indicatorul prin intermediul căruia se realizează exprimarea procentuală a rentabilităţii financiare poartă denumirea de rată a rentabilităţii financiare (Rf), care se calculează astfel: Pn × 100 , Rf = Kpr în care: Pn = profit net; Kpr = capital propriu. Analiza ratei rentabilităţii financiare se realizează cu ajutorul următoarelor modele folosite în practică: Pn 1. Rf = × 100 Kpr
⎛ Vt Pi Pn ⎞ 2. Rf = ⎜ ⎜ Kpr × Vt × Pi ⎟ × 100 ⎟ ⎝ ⎠
77

Universitatea SPIRU HARET

⎡ D ⎤ ⎛ Ci ⎞ 3. Rf = ⎢Re+ (Re− Rd ) × ⎥ × ⎜1 − 100 ⎟ , Kpr ⎦ ⎝ ⎠ ⎣

în care: Vt = venituri totale; Pi = profit impozabil; Re = rata rentabilităţii economice; Rd = rata dobânzii; D = datorii financiare; Ci = cota de impozitare a profitului. O aprofundare a analizei influenţei factorilor eficienţei conduce la concluzia că mărimea ratei rentabilităţii financiare (Rf) este rezultanta compunerii influenţelor modificării în timp a capitalului propriu, profitului net şi impozabil, profitului din exploatare, volumului de muncă şi a productivităţii muncii. Rata rentabilităţii financiare (Rf) mai poate fi exprimată şi sub formă de produs între rata rentabilităţii nete a veniturilor V⎞ ⎛ (Rv), viteza de rotaţie a activelor ⎜ Vra = ⎟ şi pârghia A⎠ ⎝ ⎛ A ⎞ ⎟ , după cum rezultă din relaţia de mai jos: financiară ⎜ Pf = ⎜ Kpr ⎟ ⎝ ⎠ P P V A = × × , Rf = Rv ×Vra ×Pf, adică Kpr V A Kpr în care: P = profit; V = venituri; A = active; Kpr = capital propriu.

78

Universitatea SPIRU HARET

În practică, rata rentabilităţii comerciale (Rc) reprezintă o formă sui generis a eficienţei economice, care raportează efect la efect, adică profitul la cifra de afaceri. P Rc = × 100 , CA în care: P = profit; CA = cifra de afaceri. Din cele de mai sus, rezultă că avem următoarele tipuri de formule ale eficienţei microeconomice: efect/efort: Rf; Vra – – efect/efect: Rv; Rc – efort/efort: Pf Toate ratele rentabilităţii pe care le-am prezentat reprezintă indicatorii relevanţi ai eficienţei economice influenţaţi de o multitudine de factori, pe orizonturi diferite de timp. 4.3. Rata rentabilităţii capitalului real şi ocupat (fix şi circulant) Indicatorul care se calculează ca raport între profitul din exploatare (Pe) şi suma volumului mediu al mijloacelor fixe ( Mf ) şi activelor circulante ( Ac ) exprimă rentabilitatea capitalului real, cu ajutorul căreia se poate analiza şi fundamenta politica societăţilor comerciale sau a altor categorii de agenţi economici, din punctul de vedere al producţiei, comercializării produselor şi serviciilor, investiţiilor, performanţelor şi aspectelor financiare, într-un mediu de afaceri în continuă schimbare. Analiza eficienţei utilizării resurselor de muncă se poate efectua în baza indicatorilor valorici ai productivităţii muncii exprimaţi prin:
79

Universitatea SPIRU HARET

ore. zile. Valoarea medie adăugată brută: VA . Producţia medie a exerciţiului (Qe) pe salariat. Ns Profitul (P) raportat la numărul mediu de salariaţi Ns reprezintă un alt indicator al eficienţei economice a resurselor de muncă. luni. T = timp exprimat în săptămâni. destinată livrării pe un salariat. Ns în care VA = valoarea adăugată 4. analizat. 80 Universitatea SPIRU HARET .1. în principal. Ns T în care: Ns = numărul de salariat. cu ajutorul următoarelor modele: P CA P • = w a × pr . lună sau oră: Qe Qe sau . 2. Producţia medie obţinută. p r = ponderea profitului în CA sau rata rentabilităţii comerciale. Valoarea medie adăugată netă (valoarea adăugată exclusiv amortizarea): VAN . orară: ⎞ ⎛ n ⎜ ∑ q i × pi ⎟ ⎠ ⎝ i =1 Ns 3. zi. = × Ns Ns CA ( ) în care: w a = productivitatea muncii.

Principalele relaţii ale eficienţei mijloacelor fixe. Mf a = valoarea medie a mijloacelor fixe active. explicată prin factorii săi majori de influenţă.În această relaţie. ca şi a ponderii profitului în cifra de afaceri – indicator de eficienţă de tipul efect/efect. Eficienţa mijloacelor fixe sau a capitalului fix Capitalul fix al firmei reprezintă un factor de producţie cu rol determinant în performanţele de eficienţă economică ale acesteia.4. Capitalul fix încorporează un anumit nivel calitativ al tehnologiilor de producţie şi eficienţa sa va depinde în mod hotărâtor de gradul său de uzură fizică şi morală. sunt următoarele: 81 Universitatea SPIRU HARET . ⎝ CA ⎠ • P Mf Mf a CA P . precum şi de proporţia în care se utilizează capacităţile de producţie. = × × Ns Ns T CA în care: T = timpul lucrat. • Şi în acest caz. zile etc. care se ⎛ T ⎞ ⎛ CA ⎞ exprimă sub formă de efort/efort ⎜ ⎜ N ⎟ . exprimat în ore. P T CA P . efect/efort ⎜ T ⎟ şi ⎟ ⎠ ⎝ ⎝ s⎠ ⎛ P ⎞ efect/efect ⎜ ⎟. se determină influenţa productivităţii muncii. avem coroboraţi factori de eficienţă. 4. = × × × Ns Ns Mf Mf a CA în care: Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe. calculată la valoarea adăugată (indicator clasic de eficienţă – efect/efort).

În acest caz. CA = cifra de afaceri. Mf n = valoarea medie a mijloacelor fixe noi. structura tehnologică a mijloacelor fixe ⎜ Mf ⎟ .• • • • Qe Mf a Mf n Qe = × × Mf Mf Mf a Mf n CA Mf = Mf a Mf × Mf n Mf a × Qe Mf n × CA Qe VA Mf a Mf n Qe VA = × × × Mf Mf Mf a Mf n Qe Pe Mf a Mf n Qe Pe = × × × . VA = valoarea adăugată. Mf Mf Mf a Mf n Qe în care: Qe = producţia exerciţiului. Pe = profitul din exploatare. ⎝ s⎠ ⎝ ⎠ ⎛ CA ⎞ ⎟ eficienţa fondurilor fixe ⎜ ⎜ Mf ⎟ şi ponderea profitului în cifra de a ⎠ ⎝ ⎛ P ⎞ afaceri ⎜ ⎟. Mf a = valoarea medie a mijloacelor fixe active. apare evidenta dependenţă funcţională existentă între productivitate şi înzestrarea tehnică a muncii ⎛ Mf a ⎞ ⎛ Mf ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ N ⎟ . ⎝ CA ⎠ 82 Universitatea SPIRU HARET . Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe totale.

gradul de înnoire a ⎜ Mf ⎟ ⎠ ⎝ ⎛ Mf ⎞ ⎛ Qe ⎞ . 83 Universitatea SPIRU HARET . efectul pozitiv sau negativ pe care îl poate avea îndatorarea unei societăţi asupra rentabilităţii. Rata dobânzii la împrumut < Rata rentabilităţii economice = creşterea ratei rentabilităţii capitalurilor proprii – efectul de levier negativ se produce atunci când costul îndatorării nu este acoperit de rentabilitatea economică. comparând costurile îndatorării cu rentabilitatea economică. ⎠ ⎝ ponderea profitului din exploatare în producţia exerciţiului ⎛ Pe ⎞ ⎜ ⎟. la nivelul unei societăţi comerciale.5. Efectul de levier (de pârghie) Analiza pârghiei financiare ca raport între variaţia ratei rentabilităţii financiare şi rata rentabilităţii economice oferă posibilitatea de a determina. Teoretic. eficienţa mijloacelor fixe noi ⎜ ⎜ Mf ⎟ ⎜ Mf ⎟ ⎟ ⎝ a⎠ ⎝ n⎠ ⎛ CA ⎞ raportul dintre cifra de afaceri şi producţia exerciţiului ⎜ ⎟ ⎜ Qe ⎟ . ⎜ Qe ⎟ ⎝ ⎠ 4. mijloacelor fixe ⎜ n ⎟ . ⎜ a ⎟ . şi anume: – efectul de levier pozitiv are loc atunci când rentabilitatea capitalurilor proprii creşte concomitent cu îndatorarea. Principalii ⎛ Qe ⎞ factori de influenţă ai mijloacelor fixe ⎜ ⎟ ⎜ Mf ⎟ sunt: structura ⎠ ⎝ ⎛ Mf ⎞ tehnologică a mijloacelor fixe.Influenţa fiecărui factor asupra eficienţei mijloacelor fixe se poate determina prin metoda substituţiei în lanţ. se pot distinge trei categorii de efecte de levier.

Rata dobânzii la împrumut > Rata rentabilităţii economice = diminuarea ratei rentabilităţii capitalurilor proprii – efectul de levier nul apare în cazul în care o îndatorare a firmei este neutră faţă de rentabilitatea capitalurilor proprii. Ea studiază mai multe modalităţi de finanţare. c) finanţare cu 40% din împrumut şi cu rata dobânzii 8%. d) finanţare cu 60% din împrumut şi cu rata dobânzii 8%. în funcţie de două ipoteze de rentabilitate economică: 20% şi 8%. c şi d se pot analiza efectul împrumutului. • Prima ipoteză – cu rentabilitatea economică de 20% (vezi tabelul nr. cu scopul de a aprecia influenţa pe care o are îndatorarea sa asupra rentabilităţii capitalurilor proprii. − creşterea ratei de îndatorare. b) finanţare cu 40% din împrumut şi cu rata dobânzii 10%. respectiv. Efectul de levier este favorabil atâta timp cât rata dobânzii este inferioară ratei rentabilităţii economice. Pentru modalităţile de finanţare b. efectul reducerii ratei dobânzii şi. • Cea de-a doua ipoteză – cu rentabilitatea economică de 8% (vezi tabelul nr. Modalităţi de finanţare: a) finanţare fără împrumut. Să se calculeze pentru fiecare din cele două ipoteze un tablou al rezultatelor cu comentarii. Rata dobânzii la împrumut = Rata rentabilităţii economice = rata rentabilităţii capitalurilor proprii EXEMPLU: Întreprinderea X prevede o investiţie de 1 milion €. 2): 84 Universitatea SPIRU HARET . 1): Prin prima ipoteză putem verifica faptul că efectul de levier se naşte dintr-o îndatorare şi creşte odată cu: − scăderea ratei dobânzii. efectul creşterii gradului de îndatorare.

Tabelul nr. 1 85 Universitatea SPIRU HARET .

86 Tabelul nr. 2 Universitatea SPIRU HARET .

Cum se determină rata rentabilităţii capitalului real şi ocupat? 6. efectul de levier maxim. Când apare efectul de levier nul? Teste-grilă 1. Care este formula de calcul a eficienţei fondurilor fixe? 7. Când se produce efectul de levier negativ? 10. Când are loc efectul de levier pozitiv? 9. efectul de levier minim. Întrebări de autoevaluare 1. Ce este rata rentabilităţii comerciale? 5. rata rentabilităţii economice. Termeni-cheie: rentabilitate.În cazul celei de-a doua ipoteze putem constata că: – efectul de levier este negativ când rata dobânzii este mai mare decât rata rentabilităţii economice. Categoriile de efecte de levier sunt: a) efectul de levier nul. efectul de levier negativ. rata rentabilităţii financiare. efectul de levier nul. Care sunt modelele cu ajutorul cărora se analizează rata rentabilităţii financiare? 4. 87 Universitatea SPIRU HARET . Ce reprezintă rentabilitatea economică? 2. efectul de levier. pârghia financiară. oricare ar fi nivelul îndatorării. Cum se determină rata rentabilităţii economice? 3. Câte categorii de efecte de levier cunoaşteţi şi care sunt acestea? 8. – efectul de levier este nul când rata dobânzii este egală cu rata rentabilităţii economice. rata rentabilităţii comerciale. b) efectul de levier maxim.

c) efectul de levier negativ. Kpr P c) × 100 . Rentabilitatea economică reprezintă: a) un raport între volumul fizic al activelor unei societăţi şi profit. 4. b) pârghia financiară. 2b. c) efort la efort. 4b. 5c. b) efect la efect. 88 Universitatea SPIRU HARET . 2. 3. c) eficienţa fondurilor fixe. Care este formula de calcul a ratei rentabilităţii financiare: Pcrt a) × 100 . 3c. b) diferenţa dintre profitul şi volumul fizic al activelor unei societăţi. c) un raport între profitul şi volumul valoric al activelor unei societăţi. Rata rentabilităţii comerciale raportează: a) efort la efect. Ce se determină cu ajutorul formulei CA : Mf a a) înzestrarea tehnică a muncii. efectul de levier pozitiv. efectul de levier nul. CA 5. Răspunsuri corecte: 1c. At Pn b) × 100 .

întrucât oferă reperul crucial. • CA > prag de rentabilitate ⇒ beneficiu.5. perdantă. • CA < prag de rentabilitate ⇒ pierdere. şi de la care nu realizează nici pierdere şi nici beneficii. Comparaţia între cifra de afaceri şi pragul de rentabilitate conduce la concluzii relevante în ceea ce priveşte natura rezultatului activităţii unei firme. dimpotrivă. îndeosebi mărimea cheltuielilor variabile şi fixe. În vederea determinării pragului de rentabilitate al unei societăţi. cunoaşterea elementelor componente ale contului de rezultate. 89 Universitatea SPIRU HARET . Pragul de rentabilitate reprezintă nivelul de activitate sau cifra de afaceri pe care o firmă trebuie s-o realizeze pentru a acoperi în întregime cheltuielile sale fixe şi variabile. este absolut necesară. după cum urmează: • CA = prag de rentabilitate ⇒ rezultat nul. PRAGUL DE RENTABILITATE Majoritatea specialiştilor consideră că pragul de rentabilitate reprezintă un indicator-cheie pentru o firmă. pentru care marja costului variabil finanţează exact suma cheltuielilor fixe. în funcţie de care evoluţia activităţii economice poate deveni profitabilă sau.

Costuri variabile după distribuţie (6 + 7) 9.771 2.569 56. Variaţia stocurilor de produse finite 6.500 1.770 196 960 1. Cost variabil de cumpărare a materialelor consumate 3.73 - 561 56.620 58. Costuri variabile de producţie ale produselor vândute (4 ± 5) 7.96 1. Rezultat (9 – 10) 4.156 – 40 1.Cifra de afaceri 2.365 1. Marja costurilor variabile (1 – 8) Marja în procente ( % ) 10. Cheltuieli fixe 11.941 34 1.810 – 39 1.116 750 40 240 280 +6 286 990 74 300 374 –5 369 170 1. Cheltuieli variabile de producţie 4. Cheltuieli variabile de distribuţie 8.204 1.67 - 90 Universitatea SPIRU HARET .Contul de rezultate – lei ELEMENTE SUMA GLOBALĂ PE PRODUSE A B C 1. Costuri variabile de producţie (2 + 3) 5.48 - 388 51.150 76 362 60 429 2.510 310 1.

Măsurarea pragului de rentabilitate şi calculul punctului mort Pragul de rentabilitate poate fi măsurat atât în unităţi valorice. adică: CF MCV RMCV = × 100 ⇒ PR = RMCV CA Rezultatul unei întreprinderi este nul. nu are nici pierderi. MCV = marja costurilor variabile.1. 5.Cu ajutorul pragului de rentabilitate întreprinderea poate: • să calculeze mărimea cifrei de afaceri de la care activitatea devine rentabilă sau nivelul de activitate sub care nu ar trebui să coboare. ca procent al marjei costurilor variabile (MCV) din cifra de afaceri (CA). • să aprecieze securitatea întreprinderii.1. Formula de calcul a pragului de rentabilitate (PR) este următoarea: CF . nici beneficii. Calculul pragului de rentabilitate şi al altor indicatori 5. • să determine data la care întreprinderea devine rentabilă. Se mai poate calcula şi rata marjei costurilor variabile RMCV. • să estimeze rapid rezultate previzionate. atunci când: a) MCV = CF b) (PR × RMCV) – CF = 0 91 Universitatea SPIRU HARET . cât şi în unităţi fizice. în cazul în care conjunctura economică devine defavorabilă. PR = MCV în care: CF = costuri fixe.1.

în care: y1 = MCV. potrivit celor trei formule de calcul adoptate. Formula 1: MCV = CF. când x = 0 şi y1 = 0 ⇒ y = ax: Y11 Y2 y y2 Beneficii CF Pierderi X PR CA x 92 Universitatea SPIRU HARET . Pragul de rentabilitate poate fi reprezentat grafic în trei modalităţi. naturale (cantităţi) se poate efectua pe baza următoarelor formule: CF PRf = sau PRf = PR valoric/Preţul de vânzare al MCV unui produs. y2 = CF.Exprimarea pragului de rentabilitate în unităţi fizice (PRf).

în care y = rezultatul. în care y1 = CA. y3 = rata CV × CA + b.Formula 2: Rezultatul = MCV – CF. când x = 0 şi y1 = – b ⇒ y = ax – b: y Y Beneficiii X x 0 Pierderi PR CA Formula 3: CA = CV – CF. y2 = CV + CF. când y1 = x şi y2 = ax + b: y1Y1 y2Y2 y1 = x Y1=x Beneficii Y2=ax+b y2 = ax+b Pierderi PR 0 x X CA 93 Universitatea SPIRU HARET .

54 94 Universitatea SPIRU HARET .1. punctul mort se determină de la seria cumulată a CA prin intrapolare. care măsoară marja de securitate ca procent din cifra de afaceri: MS Indicele de securitate = × 100 .46 11. potrivit relaţiei: MS = CA– PR Se poate calcula de asemenea indicele de securitate (IS). 5. numită marja de securitate (MS).00 61.54 38. firma îşi poate calcula activitatea rentabilă.2. CA Exemplu: O firmă şi-a stabilit contul de rezultate astfel: Elemente Cifra de afaceri netă Costul de cumpărare a mărfurilor vândute Marja costului variabil Costuri fixe Rezultat curent Sumă 1. Calculul marjei de securitate şi al indicelui de securitate În cazul în care CA este superioară pragului de rentabilitate.Data la care o firmă atinge pragul de rentabilitate se numeşte punct mort şi se calculează astfel: PR × 12 luni punct mort = CA În cazul în care activitatea unei firme este neregulată (sezonieră).300 – 800 = 500 – 350 = 150 – lei % 100.

marja de securitate şi indicele de securitate.3846 • Punctul mort = sau 8 luni şi 12 zile Firma dispune de 3 luni şi 28 zile pentru a face beneficiu. 95 Universitatea SPIRU HARET .300 – 910 = 390 MS × 100 = 30% • Indicele de securitate = CA Societatea ar putea suporta o scădere cu 30% a CA. CF 350 • PR = = = 910 RMCV 0.Să se calculeze pragul de rentabilitate.300 CA Punctul mort în condiţiile activităţii sezoniere: Perioada Trim I Trim II Trim III Trim IV CA cumulată 440 840 1.300 PR se situează între aceste două niveluri ale cifrei de afaceri (CA). 910 PR × 360 = × 360 zile = 252 zile 1. punctul mort în cazul unei activităţi regulate. înainte de a fi înregistrat pierderi. În ipoteza unei activităţi sezoniere. • Marja de securitate ( MS) = CA – PR = 1.080 1. cifra de afaceri anuală se poate descompune după cum urmează: Trimestrul CA 1 440 2 400 3 240 4 220 Să se determine punctul mort.

fiecare din aceste modificări necesită determinarea unui nou prag de rentabilitate. ca şi în cazul anterior. dar nu va fi atins în acelaşi moment. Cheltuielile fixe. în valoare de 300 mil. În consecinţă.080 − 840 Considerând că trimestrul III are 92 de zile.1. 96 Universitatea SPIRU HARET .29.Pragul de rentabilitate este neschimbat. atunci punctul mort va fi în a 26-a zi din acest trimestru (92 ×0. 5.400 mil. Rata marjei costurilor variabile va rămâne de 30% şi cifra anuală de afaceri previzionată este de 2. ne permite evaluarea cifrei de afaceri necesare pentru a acoperi cheltuielile fixe suplimentare şi a aprecia rentabilitatea operaţiunii de a achiziţiona un nou echipament investiţional sau de a angaja personal permanent. c) modificarea unei alegeri de structură. Metoda de calcul a momentului este următoarea: 910 − 840 = 0. lei vor creşte cu 100 mil.3. a) Modificarea de structură Determinarea noului prag al rentabilităţii atunci când au loc schimbări structurale. 1. Evoluţia condiţiilor de exploatare Condiţiile de exploatare într-o firmă pot evolua în cursul exerciţiului ca urmare a următorilor factori: a) modificările de structură. lei. lei. Vom ilustra. pe bază de exemple concrete. Exemplu Firma ale cărei date economico-financiare le-am prezentat mai înainte intenţionează să facă o nouă investiţie în a treia lună a trimestrului III.29). b) schimbarea ratei marjei costurilor variabile. modul de determinare a celor trei praguri noi de rentabilitate.

lei 0. O creştere însă bruscă a preţului materialelor reduce MCV cu 25% în momentul în care întreprinderea produsese deja 8. după scumpirea materialelor.000 articole (produse) • PR exprimat în număr de produse. în număr de produse. Să se calculeze PR. va fi: – noua MCV: 15 € – 0.Să se calculeze pragul de rentabilitate iniţial şi noul prag de rentabilitate.000 mil.000) y – 120. în funcţie de piaţă.25 ×15 € = 15 – 3.75 = 11. Exemplu O întreprindere fabrică un produs A. Marja costurilor variabile unitare este de 15 €. • PR.000 ⇒ x = 24.000 ×15) = 11. înainte de scumpirea materialelor se determină din relaţia: 15x = 360. integrarea de noi activităţi reprezintă factori care modifică rata MCV şi mărimea PR.lei 0. preţul de vânzare ar trebui să rămână stabil.30 b) Modificarea ratei marjei costurilor variabile Schimbările de preţuri la materialele cumpărate ca şi la produsele vândute de firmă.25x – 90.000 €.000 97 Universitatea SPIRU HARET .25 ( x – 8.000 = 11.334 mil. Cheltuielile fixe se ridică la 360.25 € – noua ecuaţie: y – (8. exprimat în număr de produse (x). 300 • Pragul de rentabilitate iniţial = = 1.30 • Noul prag de rentabilitate = 300 + 100 = 1.000 y = 11.25x + 30. înainte şi după creşterea preţurilor la materiile prime.000 produse.

000 + 80.50 98 Universitatea SPIRU HARET .000 € PRn = 0. Pentru a-şi mări cifra de afaceri (CA).000 €.000 = 960.50 • Pragul de rentabilitate (PRn).000 x = 29. • Pragul de rentabilitate (PRi). Exemplu O firmă suportă anual cheltuieli fixe de 400. Dacă o întreprindere prevede o schimbare de structură.000 11.000 € 0.000 € cu cheltuielile fixe.25x + 30.000 = 360.11. Să se determine grafic pragurile succesive de rentabilitate.25x = 330. care-i permit să realizeze o cifră de afaceri de 900.333 articole c) Alegerea structurii Costurile schimbărilor structurale nu sunt independente de activitatea unei firme decât pentru o capacitate de producţie determinată. în condiţiile noii structuri: 400.000 € cu o rată a marjei costurilor variabile de 50%.000 PRi = = 800. atunci este util pentru aceasta să-şi determine pragul de rentabilitate care-i va permite să-şi acopere sporul de cheltuieli fixe. Să se determine pragurile de rentabilitate şi care este cifra de afaceri minimă pe care întreprinderea trebuie s-o realizeze pentru a-şi menţine rezultatul. întreprinderea trebuie să suporte un supliment de 80. în condiţiile structurii iniţiale: 400.

în cazul în care înregistrează pierderi.000 Pierderi Beneficii PR i 800. Coeficientul pârghiei de exploatare = Δ Rezultat de exploatare Rezultat de exploatare Δ Cifra de afaceri Cifra de afaceri 99 Universitatea SPIRU HARET . faţă de nivelul activităţii sau cifra de afaceri. y 2 = MCV 480.• Graficul pragurilor succesive de rentabilitate.1.4.000 400. 5. y 1 = CF. PR este inferior CA. Pârghia de exploatare sau pârghia operaţională Coeficientul pârghiei de exploatare determină elasticitatea rezultatului exploatării. pragul de rentabilitate (PR) este superior cifrei de afaceri (CA).000 X Când o societate înregistrează profit. înaintea cheltuielilor şi produselor financiare.000 PR n 960. Dimpotrivă.

000 = = 67.27 = ⎜ 10.000 ⎟ 0.000 ⎠ CONCLUZIA: când cifra de afaceri creşte cu 1%.În cazul în care RMCV şi CF sunt constante.000 € − variaţia rezultatului = rezultatul previzionat – – rezultatul curent = 67. avem: Δ Rezultat de exploatare = Δ Cifra de afaceri × RMCV Coeficientul pârghiei de exploatare exprimă: − performanţa economică.45 – 140.000 ⎟ = 0. iar rezultatul se ridică la 45.000 = 22. aceasta va antrena o sporire a rezultatului de exploatare de 22.000 €. 100 Universitatea SPIRU HARET .000 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ 45.000) ×0. Să se calculeze coeficientul pârghiei de exploatare.000 €.000 + 10. în cazul unei diminuări a cifrei de afaceri.49 = 22.000) × 0.27%. Exemplu O întreprindere realizează o cifră de afaceri de 450.000 € − coeficientul pârghiei de exploatare = ⎛ 22. − riscul economic.022 ⎜ ⎟ ⎝ 450.000 €. Care va fi variaţia rezultatului pentru o variaţie a CA de 10.45 – – costuri fixe = (450.000 € ? RMCV este 45% şi volumul valoric al costurilor fixe de 140.000 – 45. în cazul unei creşteri a cifrei de afaceri. − Rezultatul previzionat = (CA + 10.

întrucât societatea ar intra în pierdere şi investiţiile nu s-ar mai putea recupera – ca. şi capitalul de lucru.5.2. F Producţie Profit I CV A CF H Y CV CV B PM C CF CF D X G E 100% Graficul 9. la care determinarea mărimii unui profit minim necesar şi suficient este vitală pentru funcţionarea societăţii. Optimizarea folosirii capacităţilor de producţie Pragul de rentabilitate reprezintă punctul critic sub care gradul utilizării capacităţilor de producţie n-ar trebui să coboare. de altfel. şi nu s-ar mai putea plăti salariile. Evoluţia indicatorilor de volum ai unei societăţi comerciale 101 Universitatea SPIRU HARET . Acest prag are o importanţă deosebită mai ales pentru societăţile mari.

lei. y = HI. Exemplu Considerând o producţie de 148 mild.Din asemănarea triunghiurilor ABC cu AHI şi DEF cu DGI rezultă: y ⎧ x {100 y = x × CV = ⎨ ⎩100 CV adică : y + CF ⎧ x = ⎨ PM ⎩100 {100 y = x × PM − 100 × CF x = AH. deoarece un procent mai mic de utilizare a capacităţii ar însemna depăşirea pragului minim de rentabilitate şi intrarea societăţii în pierderi.6% 148 − 64 Societatea trebuie să folosească în proporţie de 72.6% capacitatea sa de producţie. lei şi un cost de producţie de 125 mild. PM = producţia medie anuală. pragul de rentabilitate va fi: 61 PR = ×100 = 72. x × CV = x × PM – 100 × CF → x = CF = cheltuieli fixe. CV = cheltuieli variabile. 102 CF × 100 PM − CV Universitatea SPIRU HARET . y +CF =GI. lei din care CV = 64 mild. PM = EF.

Pragul de rentabilitate reprezintă: 1) nivelul de activitate sau cifra de afaceri pe care o firmă trebuie să o realizeze pentru a acoperi în întregime cheltuielile fixe şi variabile. Ce reprezintă pragul de rentabilitate? 2. 2) nivelul de activitate de la care nu se mai realizează nici beneficii şi nici pierderi. Ce permite pragul de rentabilitate unei întreprinderi? 4.Termeni-cheie: prag de rentabilitate. 3) nivelul cifrei de afaceri pentru care marja costului variabil finanţează exact suma cheltuielilor fixe. Ce exprimă coeficientul pârghiei de exploatare? 10. Cum se calculează pragul de rentabilitate? 3. marja costurilor variabile. Care este formula de calcul a indicelui de securitate? 7. 103 Universitatea SPIRU HARET . Ce determină coeficientul pârghiei de exploatare? 9. punctul mort. Întrebări de autoevaluare 1. pârghia de exploatare sau operaţională. Cum este pragul de rentabilitate faţă de cifra de afaceri. indicele de securitate. Ce este punctul mort? 5. Când se calculează marja de securitate? 6. Care este formula de calcul a coeficientului pârghiei operaţionale? Teste-grilă 1. rata marjei costurilor variabile. dacă o societate înregistrează profit? 8. marja de securitate.

4) punctul critic sub care gradul utilizării capacităţilor de producţie nu ar trebui să coboare. MS × 100 reprezintă formula de calcul a: CA a) punctului mort. 3. MCV b) c) MCV × 100 . 4) să aprecieze securitatea întreprinderii. b) 1+2+5. 5) un indicator oarecare pentru firmă. CA 4. b) 1+2+3+4. CA MS × 100 . c) 1+2+3. 5) să calculeze nivelul de activitate sub care nu ar trebui să coboare. c) 2+3+4+5. 2. a) 1+3+5. 2) să estimeze rapid rezultatele previzionate. b) pragului de rentabilitate. c) indicelui de securitate. a) 1+2+3+4+5. Pragul de rentabilitate se calculează după formula: CF a) . pentru ca societatea să nu intre în pierdere. 104 Universitatea SPIRU HARET . Pragul de rentabilitate permite entităţii economice: 1) să calculeze mărimea cifrei de afaceri de la care activitatea devine nerentabilă. în cazul în care conjunctura economică devine nefavorabilă. 3) să determine data la care întreprinderea devine rentabilă.

Evoluţiile condiţiilor de exploatare. 4) schimbării ratei marjei costurilor variabile. într-o firmă. a) 2+3+5. Răspunsuri corecte: 1b. 2c. c) 1+3+5. 4c.5. pot evolua în cursul exerciţiului ca urmare a: 1) modificărilor de nivel. 5) modificării de structură. 3a. 3) unei alegeri de structură. 5b. 2) unei alegeri de nivel. 105 Universitatea SPIRU HARET . b) 3+4+5.

precum şi de realizare a producţiei. aşadar. ACTUALIZAREA Definită ca un raport sau o relaţie între cheltuieli şi efecte. un decalaj de timp (time-lag) între cheltuieli şi rezultate care va influenţa practic mărimea valorică a acestora atunci când acest factor timp va fi luat în consideraţie într-un fel sau altul. Cu cât imobilizarea de fonduri în investiţii sau în alte cheltuieli va fi mai mare. prin intermediul căreia se aduc toate valorile economice (monetare) din trecut sau viitor la un moment actual unic t0. eficienţa economică. se poate realiza prin tehnica actualizării sau discontării. ca volum şi timp.6. o durată de funcţionare a obiectivului. obţinerea ulterioară a efectelor. EFICIENŢA ECONOMICĂ ŞI FACTORUL TIMP. Această tehnică dă posibilitatea abordării dinamice (cu luarea în considerare a factorului timp) a eficienţei economice. ţinând seama de o 106 Universitatea SPIRU HARET . după un timp mai mult sau mai puţin îndelungat.. Cel mai clar exemplu de decalaj în timp între cheltuieli şi efecte îl reprezintă procesul investiţional şi de producţie. cu atât pierderile de profit vor fi mai mari şi cu atât mai redusă va fi eficienţa. adică a estimării valorilor băneşti. Luarea în considerare a influenţei complexe a factorului timp asupra valorilor economice ale cheltuielilor şi rezultatelor. de recuperare a fondurilor investite. presupune mai întâi consumul. la momente diferite de timp. Am văzut că există o durată de realizare a obiectivelor investiţionale. de atingere a parametrilor proiectaţi. în mod logic. Intervine. cheltuiala de factori de producţie şi. indiferent de forma de manifestare a acestora şi de posibilităţile reale de determinare cantitativă şi calitativă a lor.

serie de factori variabili în timp. Până acum. ne oferă posibilităţi suplimentare de analiză şi de fundamentare a deciziei economice. Principiul actualizării reprezintă o modalitate de a acorda timpului un preţ. Fiecare economist. iar posibilitatea de diferenţiere şi nuanţare a variantelor este cu mult mai relevantă. Omogenizarea cheltuielilor şi rezultatelor din acest punct de vedere. pentru comparaţie. agent economic acordă preferinţă mai degrabă prezentului sau unei perioade cât mai scurte pentru a-şi recupera banii cheltuiţi. indicatorii de eficienţă economică pe care i-am calculat nu au ţinut seama de factorul timp şi. Principalul lor neajuns era acela că raportau (comparau) mărimi economice eşalonate în perioade diferite de timp. a indicatorilor statici de eficienţă. Această abordare economică a timpului practic este o convenţie care a apărut odată cu moneda şi cu comerţul de bunuri şi servicii. cum ar fi: evoluţia aşteptată a inflaţiei. 107 Universitatea SPIRU HARET . din acest motiv. Timpul acţionează ca factor cu influenţă distinctă asupra eficienţei economice. Între indicatorii statici şi dinamici ai eficienţei economice există o complementaritate în dublu sens: indicatorii dinamici se construiesc dintr-o suită de indicatori secvenţiali care reflectă starea fenomenelor economico-sociale la un moment dat. întrucât comparabilitatea indicatorilor este mai mare. Decizia de a cheltui o sumă de bani trebuie întotdeauna analizată în timp. ei se numesc indicatori statici. a cursului de schimb. în cazul în care se analizează evoluţia unei serii cronologice de date statice. a ratei dobânzii. indicatorii statici pot reflecta variaţia în timp a proceselor analizate. Procedura de actualizare sau discontare nu exclude însă şi utilizarea. ca şi a altor categorii de riscuri şi in certitudini. adică aducerea lor la acelaşi moment t0. chiar dacă acestea s-au produs în perioade diferite.

în care: D = mărimea dobânzii. tehnica actualizării foloseşte principiul dobânzii simple. exprimată în funcţie de perioada de referinţă. timpul acţionează pe întreaga perioadă de realizare şi funcţio-nare a unui obiectiv de investiţii. adică: D=C×d×t. Exemplu Un capital iniţial de 10. t = durata de timp. C = mărimea capitalului avut în vedere pentru a efectua o activitate. fiind purtătorul unor influenţe aleatorii multiple. în funcţie de rata de profitabilitate a acumulării şi investiţiilor.Timpul. acţionează pe întreaga perioadă de realizare şi funcţionare a obiectivului investiţional. Componentă importantă a calculelor de eficienţă. ca o componentă a calculelor de eficienţă. 6. Dobânda (D) produsă prin plasamentul unui capital este proporţională cu mărimea acestui capital înmulţită cu rata dobânzii (d) şi cu durata în timp a operaţiei (t). Dobânda simplă În cazul în care calculul financiar nu se referă decât la o singură perioadă sau la o fracţiune a acesteia. intensitatea sa este însă diferită în funcţie de mărimea perioadei luată în calcul.1. d = rata dobânzii. Actualizarea ne ajută să facem o serie de alegeri raţionale în ceea ce priveşte amânarea consumului prezent în favoarea unor consumuri viitoare mai eficiente. intervine în toate fazele producţiei şi consumului.000 € plasat timp de 150 zile pe un livret de economii cu o rată a dobânzii de 3% anual va aduce beneficiarului său: 108 Universitatea SPIRU HARET .

durata şi rata dobânzii trebuie să fie exprimate în mod obligatoriu în aceeaşi unitate de timp.03 = 126 € ⎝ 360 ⎠ Capitalul dobândit la sfârşitul anului va fi de: 10. atunci numărul de zile trebuie transformat într-o fracţiune corespunzătoare din an. tehnica actualizării la un anumit moment t0.⎛ 150 ⎞ D = 10. În mod implicit. iar sumele rezultate se vor aduna. Potrivit calculelor practice. vom avea: C 0 + C 0 × d = C 0 (1 + d) 109 Universitatea SPIRU HARET . poate să aibă în vedere.126 € În acest calcul. de exemplu. Pentru cazurile în care în timpul unui an se practică mărimi diferite ale ratei dobânzii. indiferent de momentul actualizării care s-a ales.000 + 126 = 10.2. Formalizarea matematică a procesului de capitalizare a dobânzii este următoarea: − la sfârşitul primului an. Dacă durata t se exprimă în zile. atunci se vor efectua calcule pentru fiecare mărime separate. rata dobânzii va fi anuală. sau pe cel al scurgerii termenului de funcţionare a obiectivului. momentul începerii unui obiectiv investiţional. concluziile care se pot trage referitor la mărimea eficienţei economice a investiţiilor sunt aceleaşi. iar t ar trebui să fie exprimat în fracţiune de an. prin încorporarea dobânzii anuale la capitalul iniţial. 6. În practică.000 × ⎜ ⎟ × 0. pe cel al finalizării acestuia. are loc mecanismul capitalizării dobânzii. Dobânda compusă – capitalizarea Când capitalul este depus la bancă pentru mai multe perioade de timp şi nu se ridică dobânda.

actualizarea este o operaţie inversă a capitalizării dobânzii compuse. Preferinţa pentru prezent face ca sumele trecute sau viitoare să fie actualizate. Relaţia dintre valoarea viitoare şi cea actuală se stabileşte în felul următor: Cn C0 = . Pentru a le compara. 110 Universitatea SPIRU HARET . în condiţiile în care Cn > C0.− la sfârşitul celui de-al doilea an: C 0 (1 + d) 2 − la sfârşitul anului n de capitalizare va rezulta: C n = C 0 (1 + d) n După n ani. ceea ce dă sens capitalizării. aşteptată în viitor. este tocmai prezentul. nu este posibil să se compare distinct sume care se produc în momente diferite de timp. este nevoie să se aleagă o perioadă de referinţă care. C 0 s-a transformat în C n . prin convenire. În mod analitic. Operaţiunea cea mai folosită pentru a calcula valoarea prezentă actuală a unei sume viitoare se numeşte actualizare. Actualizarea unei sume viitoare constă tocmai în a vedea care este în prezent valoarea sumei respective scontată. adică aduse în prezent. Luarea în considerare a inflaţiei măreşte şi mai mult intensitatea preferinţei pentru prezent. Ţinând seama de incertitudinile care caracterizează viitorul. (1 + d) n adică tocmai inversul capitalizării dobânzii.

Rata de actualizare este acea rată care face indiferentă alegerea între o sumă actuală şi una viitoare. o sumă prezentă în viitor. rata de actualizare se compară cu rata dobânzii la capital şi este considerată ca formă de exprimare a valorii – timp a banilor. alte riscuri privind siguranţa procesului economic (risc tehnologic.). Pentru a înţelege mai bine calculul unor indicatori de eficienţă actualizaţi. din punct de vedere valoric. Dacă un agent economic dispune în prezent de o anumită sumă de bani. Rata de actualizare va depinde de rata la care agentul economic scontează viitorul. la care se mai adaugă o serie de alte influenţe. Determinarea ratei de actualizare α reprezintă un demers complex în cadrul căruia elementele de natură obiectivă (concluziile situaţiei ex-post parţial extrapolabile) se îmbină cu cele de natură subiectivă legate de percepţiile predictive ale experţilor în ceea ce priveşte modificarea ipotezei de lucru caeteris paribus. În mod frecvent. el o va putea plasa pe o piaţă financiară. În teoria şi practica economică expresia (1 + α) n reprezintă factorul de capitalizare sau fructificare şi 1 factorul de (1 + α ) n actualizare. Cu ajutorul factorului de fructificare se aduce. iar cu cel de actualizare o sumă viitoare este adusă ca valoare în prezent.Rata de actualizare α reprezintă un coeficient care ţine seama în principal de rata inflaţiei şi a dobânzii prezente şi viitoare. risc natural etc. dintre care riscul valutar. este necesar să ne amintim şi sumele şirurilor cu raţii subunitare şi supraunitare ale progresiilor geometrice: 111 Universitatea SPIRU HARET .

.. (1 +α) arată ce devine o sumă iniţială de 1 leu atunci când creşte într-un ritm anual egal cu α într-o perioadă dată de n ani. n Exemplu. 6.04) 5 = 632..04.+ (1 +α) n −1 + (1 +α) n = (1 + α ) n − 1 = α În scopul familiarizării practice cu tehnica de actualizare..66 Variante posibile de probleme: a) Se dau α .. Factorul de fructificare sau capitalizare (compunere).raţia suma 1 q= 1+α q′ = 1 +α S= 1 1 1 (1 + α ) n − 1 + + . pe o perioadă de 5 ani. Să se determine nivelul producţiei iniţiale P0 = 520 mil lei.. vom prezenta câteva exemple clasice de utilizare a acesteia în analiza şi previziunea economică. n = 5 P 5 = 520 × (1 + 0.3.. Pn şi să se afle P0: Pn P0 = (1 + α) n 112 Universitatea SPIRU HARET . + = 1 + α (1 + α ) 2 (1 + α ) n (1 + α ) n × α S = (1 + α) + (1 +α) 2 +. ştiind că aceasta va creşte într-un ritm mediu anual de 4%. Factorii de actualizare 1. Se aplică formula factorului de fructificare la datele problemei în felul următor: n Pn = P0 (1 + α ) unde: α = 0.

b) Se dau P0.09) (1 + α ) n 3. Pentru aflarea lui n din formula factorului de fructificare. să se determine valoarea sa prezentă. 2. 113 Universitatea SPIRU HARET .87 mil.54 (1 + 0. fiind cunoscută mărimea lui α sau a ratei dobânzii. Pn şi să se afle α : P α = n n −1 P0 c) Să se afle n. de unde rezultă: P log n log Pn − log P0 P0 n= = . Exemplu. Un utilaj este prevăzut să mai funcţioneze încă 5 ani. vom utiliza metoda logaritmării: log Pn = log P0 + n log (1 + α ) . 200 1 1 V0 = Vn = 129. Pn şi α . Dacă valoarea sa la înlocuire va fi de 200 mil lei. după n ani. lei = 200 = 5 1. Cu ajutorul său. ştiind că α = 9%. Factor de actualizare sau discontare. se calculează mărimea este α creşterii valorii unei sume de 1 leu constant depusă până la sfârşitul unui an n. ştiind valorile lui P0. log(1 + α ) log(1 + α ) 1 ne arată (1 + α ) n cât valorează în prezent o sumă de 1 leu care se aşteaptă să fie realizată în viitor. Factorul de fructificare sau de compunere pentru 1 an (1 + α ) n − 1 .

Exemplu.09 Aan = 3.78) se recuperează prin valorificări reziduale la scoaterea strungurilor din funcţiune. Cu ajutorul său se poate determina cuantumul uniform al unei plăţi anuale depuse.Exemplu. investite.78 mil.4-3. Fondul anual de amortizare ce va trebui constituit se determină după formula: 0. cu o dobândă de 8% la bancă pentru asigurarea fondurilor necesare finanţării unui obiectiv investiţional. Diferenţa de 1. (1 + 0. pe o perioadă de 9 ani. Care va fi mărimea necesară anuală a fondului ce urmează a fi investită într-o activitate având un coeficient de eficienţă α = 9%. α indică (1 + α ) n − 1 depozitul anual uniform necesar pentru a ajunge la 1 leu într-un anumit an n. O societate cumpără 100 de strunguri valorând 5. Calculăm suma ce va trebui amortizată: S = 5.5386 − 1 (1 + 0. € (5.4 mil.746.78 × = 5 1. €. Strungurile se vor vinde cu o valoare rămasă de 30% faţă de preţul iniţial de achiziţie.70 = 3. să se determine suma realizată la sfârşitul perioadei.3402 = 0. Factorul fondului de reducere. €/an = 0. 0.09 0.4 € × 0.5386 114 Universitatea SPIRU HARET . cu scopul de a realiza o sumă dorită după un anumit număr de ani.25 mil lei. Dacă se depun 300 mil lei.09) − 1 0. euro.6316 mil.08) 9 − 1 (1 + α ) n − 1 Sn = S 0 = 300 × = 3. Durata de utilizare a acestora este de 5 ani.78 × = 3.08 α 4.62 mil.

Atunci când în calculele bazate pe indicatorii statici eficienţa este egală pentru mai multe variante de activităţi sau investiţionale.10) − 1 50 = 81.10) 8 × 0. cu ajutorul acestui factor putem departaja. 5. cât durează exploatarea eficientă a obiectivului investiţional. Valoarea actuală a factorului de anuitate pentru o perioadă dată de ani este reprezentată de suma tuturor factorilor de discontare pentru anii respectivi. în ordine descrescătoare.10 115 Universitatea SPIRU HARET .10 Sa = 500 × = 500 × = 5 1.18 − 1 1.9 mil. lei.066. necesară pe care trebuie s-o depună societatea.14358 = 1.10 0. Factorul de anuitate. Se aplică formula factorului de anuitate în felul următor: (1 + 0. Un întreprinzător câştigă anual un venit net de 200.981€ = 200.1 × 0.lei = 0.000 × 1. variantele în funcţie de eficienţa lor.10 = 200.000 × 8 0. ştiind că valoarea coeficientului de actualizare sau discontare α = 10%.21435 1. selecta. care va fi suma anuală (Sa). dobânda fiind de 10% ? 0. Dacă înlocuirea după 5 ani a unor utilaje va costa 500 mil. Să se determine valoarea actuală a acestui flux de venit în momentul plasamentului său. Exemplu.000 × = (1 + α) n × α (1 + 0.6106 − 1 (1 + 0.6106 (1 + α) n − 1 indică valoarea în (1 + α) n × α prezent a sumei de 1 leu obţinută anual pe o perioadă dată de timp.10) 8 − 1 (1 + α) n − 1 Sa = St × = 200.000 € pe perioada de 8 ani.Exemplu.

Problema poate fi pusă mai simplu, în sensul determinării valorii care trebuie investită iniţial pentru a obţine anual un venit constant, pe o perioadă dată, aplicând un coeficient de discontare dat.
(1 + α) n × α 6. Factorul de recuperare a capitalului, este (1 + α) n − 1 inversul factorului de anuitate şi ne arată cât trebuie să plătim anual pentru a asigura achitarea unui împrumut de 1 leu în n ani. Cu ajutorul factorului de recuperare a capitalului, se determină ratele anuale constante necesare plăţii unui împrumut, la o rată dată a dobânzii. Suma astfel calculată este formată din rata la împrumut plus dobânda.

Exemplu. Un agent economic împrumută de la bancă un capital de 200.000 € pe care îşi propune să-l ramburseze într-o perioadă de 5 ani, cu o rată a dobânzii de 7% anual. Să se calculeze suma anuală pe care o plăteşte agentul economic, pentru rambursarea acestui împrumut cuprinzând atât plata dobânzii cât şi plata împrumutului. (1 + α ) n × α (1 + 0,07) 5 × 0,07 Sa = St × = 200.000 × = (1 + α ) n − 1 (1 + 0,07) 5 − 1 1,4025 × 0,07 19.635 = 200.000 × = = 48.782,6 € 1,4025 − 1 0,4025

Aşadar, în fiecare an se va plăti o sumă de 48.782,6 €, de unde rezultă că dobânda totală restituită reprezintă: 48.782,6 € × 5 ani − 200.000 € = 43.913 €,
⎛ 43.913 ⎞ × 100 ⎟ , din valoarea totală a împruadică circa 21,9% ⎜ = ⎝ 200.000 ⎠ mutului.
116

Universitatea SPIRU HARET

De aici rezultă importanţa pe care o au rata de actualizare sau rata dobânzii. În general, la determinarea coeficientului α sau a ratei de actualizare se iau în considerare rata aşteptată a dobânzii, rata inflaţiei, rata de risc valutar şi investiţional, precum şi eficienţa medie sau rata profitabilităţii medii, pe ramură sau la nivel macroeconomic.
Termeni-cheie: decalaj de timp (time-lag); actualizare; rata de actualizare; factori de actualizare; indicatori dinamici. Întrebări de autoevaluare

1. Ce este actualizarea? 2. Precizaţi care sunt factorii de actualizare. 3. Timpul acţionează doar pe întreaga perioadă de realizare a unui obiectiv investiţional? 4. Cum numim acea rată care face indiferentă alegerea între o sumă actuală şi una viitoare? 5. Când are loc mecanismul capitalizării dobânzii? 6. Cu ajutorul cărui factor se aduce o sumă prezentă în viitor? 7. Ce se calculează cu ajutorul factorului de fructificare sau de compunere pentru 1 an? 8. De cine este determinată valoarea actuală a factorului de anuitate pentru o perioadă dată de ani? 9. Ce rate sunt determinate cu ajutorul factorului de recuperare a capitalului? 10. Care este formula de calcul a factorului fondului de reducere?

117

Universitatea SPIRU HARET

Teste-grilă

1. Formula factorului de recuperare a capitalului este: α a) ; (1 + α) n − 1 b) c)
(1 + α) n − 1 ; (1 + α) n × α (1 + α) n × α . (1 + α) n − 1

2. Rata de actualizare reprezintă: a) un coeficient care ţine seama de tendinţa producţiei; b) un coeficient care ţine seama de rata anuală a dobânzii, inflaţiei, deprecierea/aprecierea monetară şi de o anumită marjă de risc; c) un coeficient care ţine seama de veniturile anuale totale. 3. Formula factorului de anuitate este: α a) ; (1 + α) n − 1
(1 + α) n − 1 b) ; (1 + α) n × α

c)

(1 + α) n × α . (1 + α) n − 1

118

Universitatea SPIRU HARET

5. 2b. 5a. Răspunsuri corecte: 1c. 4b. c) factorul de recuperare a capitalului. Relaţia (1 + α ) n − 1 exprimă: (1 + α ) n × α a) factorul de anuitate.4. 119 Universitatea SPIRU HARET . b) cât valorează astăzi un leu. 3b. Factorul de actualizare sau de discontare arată: a) cât trebuie investit anual pentru a obţine un leu peste un număr n de ani. c) cât devine un leu de azi peste un număr. luat la o dată viitoare n. b) factorul fondului de reducere.

în perioada ulterioară punerii în funcţiune (exclusiv amortismentul). vom prezenta şase indicatori. atunci când se ia decizia acordării de împrumuturi. utilizaţi în mod frecvent de instituţiile financiare internaţionale. la un moment dat de referinţă care. 120 Universitatea SPIRU HARET . 7. de regulă. pe de altă parte. Angajamentul de capital Angajamentul de capital sau capitalul angajat ( K tα ) reprezintă suma actualizată a costurilor totale de investiţii şi a celor de exploatare ale unui obiectiv. Aceşti indicatori se referă la componentele de efort. Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare.7. Banca Europeană de Investiţii etc. INDICATORII EFICIENŢEI ECONOMICE UTILIZAŢI ÎN METODOLOGIA INSTITUŢIILOR FINANCIARE INTERNAŢIONALE Contractarea creditelor la instituţiile financiare internaţionale (Banca Mondială. pe metoda actualizării şi a fost adoptat şi de către băncile care îşi desfăşoară activitatea în România. precum şi la ambele componente din formula clasică a eficienţei. şi la cele de efect. În continuare. în funcţie de care se acordă împrumutul solicitantului.1. Acest set de indicatori de eficienţă se bazează. pe de o parte. este momentul iniţial al duratei de realizare a investiţiilor.) presupune utilizarea unui set de indicatori specifici de eficienţă economică. fiind utilizat de fiecare dată procedeul actualizării. Corporaţia Financiară Internaţională. în principal.

Tr = termenul de realizare a lucrărilor de investiţii. astfel că aceste economii compensează cheltuielile relativ mari pentru achiziţia maşinilor şi utilajelor. b. 1 = factorul de actualizare. analiza variantelor de cheltuieli cu investiţiile în tehnologii de nivel diferit care. Ca = costurile anuale. C tα = costurile totale actualizate. rezultând că un proiect este eficient dacă FLta > K tα . determinarea volumului necesar de fonduri de investiţii care trebuie finanţate. comparaţia dintre valoarea actuală totală a fluxului de lichidităţi FL (cash-flow) şi angajamentul de capital. (1 + α ) n Angajamentul de capital sau capitalul angajat este folosit în fundamentarea deciziilor în ceea ce priveşte: a. deşi mai scumpe. 121 Universitatea SPIRU HARET . Tf = termenul de funcţionare eficientă a obiectivului. I tα = investiţiile totale actualizate.Angajamentul de capital sau capitalul angajat se determină cu ajutorul formulei: Tr +T f K tα = I tα + C tα = = ∑ n =1 n =1 ( Ia +Ca) × Ka × 1 = (1 + α ) n Tr +T f ∑ 1 . pot realiza economii la cheltuielile de producţie. (1 + α ) n în care: K tα = angajamentul total de capital actualizat. Ka = cheltuieli anuale actualizate. Ia = investiţiile anuale. c.

497 Total capital angajat neactualizat Cele două proiecte au fiecare un volum total al capitalului angajat neactualizat de 105 mil.657 4 0.756 + 20 × 0.497 = 65.25 mil. ceea ce ar mări costurile din anumiţi ani. 122 preferinţă primului proiect PI întrucât Universitatea SPIRU HARET .657 + + (5 + 15) × 0. se recurge la metoda determinării K tα în felul următor: K tα I = 10 × 0.lei.25 mil.756 3 0.497 = 69.lei K tα II = 15 × 0.756 + 30 × 0.869 + 15 × 0. De aceea.869 2 0.869 + 20 × 0.657 + + (5+25) × 0. Exemplu.572 + 20 × 0.572 5 0.572 + 30 × 0. Fie două proiecte investiţionale PI şi PII caracterizate prin următoarele date privind cheltuielile anuale anuale de investiţii (Ia) şi de producţie (Cha) şi coeficientul ratei de actualizare α = 15%: Anul a Rata de actualizare 1 (1 + α )n PI Ia 10 15 5 30 Cha 20 25 30 75 Ia 15 20 5 40 PII Cha 30 15 20 65 1 0.lei Se acordă K tα I < K tα II . ceea ce face dificilă alegerea.Angajamentul de capital poate fi analizat şi cu luarea în calcul a cheltuielilor pentru întreţinerea şi reparaţiile clădirilor.

Luarea în considerare a factorului timp.7. În cazul raportului. În calculul avantajului net actualizat total (ANAT) o influenţă foarte mare o are rata actualizării α . raportarea dintre veniturile şi cheltuielile totale actualizate ale unei activităţi. În continuare. Eficienţa economică – în formula sa clasică Acest indicator presupune compararea. iar cea egală cu unitatea nu prezintă avantaje economice nete. vom da un exemplu privind sensibilitatea indicatorilor de eficienţă.2. prin metoda actualizării. Fie un proiect investiţional caracterizat prin: 123 Universitatea SPIRU HARET . care mai poartă şi denumirea de avantaj net actualizat total (ANAT). se va prefera varianta cu valoarea supraunitară. Compararea dintre veniturile totale actualizate şi costurile totale actualizate poate fi realizată sub formă de: • Raport: γ = Vtα . omogenizând cheltuieli şi venituri efectuate la diferite momente. • Diferenţă: Δ = Vtα . în funcţie de variaţia coeficientului de actualizare α. K tα în care Vtα = venitul actualizat total (VAT).Ktα . întrucât numai aceasta este eficientă. în timp ce valorile subunitare ale raportului semnifică ineficienţă. ne va oferi posibilităţi suplimentare de a analiza eficienţa economică a diferitelor proiecte investiţionale.

ANUL 1 2 3 4 5 6 7 8 Total neactualizat

Va 0 0 0 120 130 140 135 120 645

Ia 15 20 30 0 0 0 0 0 65

Cha 0 0 0 75 75 70 75 80 375

Ka 15 20 30 75 75 70 75 80 440

Nr. crt. 1. 2. 3. 4. Vtα Ktα γ=

VALORI ACTUALIZATE α=0 645 440 1,47 205 α = 0,10 366,9 265,8 1,38 101,1 α = 0,30 142,2 119,7 1,18 22,5 α = 0,50 65,6 66,1 0,99 -0,5

Vtα K tα

Δ = Vtα - Ktα

Din datele de mai sus, se observă că, atunci când coeficientul de actualizare α ia valori mici, avem un proiect investiţional eficient. În cazul unor valori relativ mari ale ratei de actualizare α, proiectul poate deveni ineficient, cum este cazul pentru α = 0,50. Cu cât coeficientul de actualizare α ia valori mai mici, cu atât va creşte valoarea raportului venituri/costuri, precum şi mărimea avantajului net actualizat. Pe măsură ce coeficientul de actualizare α creşte, raportul venituri/costuri scade, iar avantajul net poate lua valori negative, transformându-se în dezavantaj. Analiza sensibilităţii raportului venituri/costuri şi a avantajului net actualizat, în funcţie de mărimea coeficientului de
124

Universitatea SPIRU HARET

actualizare are o însemnătate deosebită în alegerea diferitelor variante investiţionale, punând în evidenţă necesitatea abordărilor dinamice şi intensitatea pe care o presupune procesul de actualizare. În general, se acordă preferinţă acelor variante sau procese de producţie care maximizează raportul venituri/costuri sau avantajul net actualizat, ceea ce echivalează cu obţinerea unui venit cât mai ridicat, la o unitate de cost total. Deşi prezintă o serie de avantaje, legate în special de uşurinţa de calcul, acest indicator are dezavantajul că nu ia în considerare restricţiile privind capacitatea de finanţare a acestor investiţii de a asigura importurile de tehnologii sau anumite semifabricate şi materii prime. Acest raport poate servi drept criteriu pentru o problemă de programare matematică, reprezentând o funcţie obiectiv max(Vtα) sau min (Ktα) căreia trebuie să i se asocieze un sistem coerent de restricţii. 7.3. Valoarea netă actualizată totală
Venitul net actualizat sau valoarea netă actualizată totală (VNAT), în termeni absoluţi, reprezintă valoarea totală a avantajului economic actualizat, exprimat în flux de lichiditate FL (cash-flow), la momentul începerii unui proiect de investiţii. Pentru cazul în care durata a de realizare a obiectivului este de un an: 1 VNAT = − It + ∑FLa (1 + α ) a a=1

Când termenul de realizare a obiectivului investiţional (Tr) este mai mare de un an, atunci formula de mai sus devine: VNAT = −


a =1

Tr

1 Ia + (1+ α)a


a =1

Tf

FLa

1 (1+α)a
125

Universitatea SPIRU HARET

Valoarea netă anuală (VNa) reprezintă diferenţa dintre volumul anual al veniturilor totale (Va) şi costurile anuale totale, de investiţii şi de exploatare (Ia + Ca = Ka). Deci vom avea: VNa = Va − (Ia + Ca) = Va − Ka Din formula de mai sus va rezulta că:

1 . (1 + α ) a a =1 Mărimile care ne interesează în mod deosebit sunt veniturile anuale totale (Va) şi costurile anuale totale (Ka). În funcţie de mărimea acestora, prin diferenţă, vom putea determina eficienţa economică a unui proiect de investiţii. În continuare, vom prezenta grafic evoluţia celor doi indicatori, în funcţie de termenul de realizare şi de durata de funcţionare:
VNAT =

Tr +T f

VNa

Eficienţă

Va > Ka

Va =Ka

Va < Ka Tr Tf Timp

Graficul 10. Evoluţia veniturilor totale anuale (Va) şi a costurilor totale anuale (Ka) 126

Universitatea SPIRU HARET

comparând veniturile şi costurile totale actualizate. Etapele analizei eficienţei economice sunt următoarele: − se determină mărimea indicelui de profitabilitate pentru fiecare variantă de proiect. 127 Universitatea SPIRU HARET . − pentru fiecare set de proiecte se determină mărimea VNAT.4. necesar a fi realizate. − se ordonează variantele de proiect după mărimea descrescătoare a lui K. • nu oferă soluţii pentru cazul în care avem mai multe variante pentru termenul (Tf) de funcţionare a obiectivului. dar nu ne arată comparativ eficienţa proiectului. − se alcătuiesc seturi de proiecte investiţionale. în cazul indicatorului VNAT este maximizarea. dintre care menţionăm: • indică numai rentabilitatea proiectului. • nu ţine seama de mărimea termenului de recuperare.Criteriul de eficienţă. respectiv faţă de cea a altor proiecte. 7. indicatorul VNAT are o serie de neajunsuri. • mărimea sa depinde în mare măsură de valorile coeficientului de actualizare α. − aplicându-se criteriul valorii maxime VNAT. Indicele de profitabilitate Indicele de profitabilitate (K) reprezintă raportul dintre venitul net actualizat total (VNAT) şi investiţiile totale actualizate (I tα ). Deşi este utilizat în analiza eficienţei economice. se va alege setul care realizează cea mai mare valoare pentru VNAT şi se încadrează în volumul disponibil de investiţii.

285 . Cele patru proiecte se caracterizează prin următorii indicatori: Proiect Indicatori I tα VNAT P1 700 200 P2 200 100 P3 300 75 P4 450 60 unde: I tα = investiţiile totale actualizate.13. VNAT = venitul net actualizat total. P1. P3 şi P4.lei pentru investiţii.5. care sunt oportune şi au cei mai buni indicatori de eficienţă şi ar putea să se înscrie în limitele fondului de finanţare a investiţiilor. Din mai multe proiecte investiţionale. Pentru a determina setul preferat de proiecte. 200 75 = 0.25. a selectat patru. 700 • K2 = • K3 = 100 = 0. se parcurg etapele următoare: 1. Un investitor dispune de 1.000 mil.Exemplu. P2. 300 60 = 0. 450 • K4 = 128 Universitatea SPIRU HARET . se determină pentru fiecare proiect indicele de profitaVNAT : bilitate K = I tα 200 • K1 = = 0.

lei – setul IV. adică: VNAT = − Ia + ∑ t =1 n FLt n FL t . 7. se formează seturi de proiecte ţinând seama de mărimea de 1. • I tα (P3 P4) = 300 + 450 = 750 mil.2. 4. • VNAT (P3 P4) = 75 + 60 = 135.lei – setul I. • I tα (P1 P3) = 700 + 300 = 1.lei – setul III. Rata internă de rentabilitate ne indică o rată de actualizare la care VNAT devine nulă. 3. se ordonează proiectele în funcţie de valoarea descrescătoare a lui K: P2. Se alege setul de proiecte (P1 P2) întrucât are valoarea VNAT cea mai mare. • VNAT (P1 P3) = 200 + 75 = 275.lei fond disponibil pentru investiţii: • I tα (P1 P2) = 700 + 200 = 900 mil. P4. t = 0 ⇒ I ta = ∑ t (1 + α ) t =1 ( + α ) 1 129 Universitatea SPIRU HARET . generate de către un proiect este egală cu cheltuielile de investiţii şi exploatare efectuate. P3. Rata internă de rentabilitate Rata internă de rentabilitate (RIR) este acea rată de actualizare α pentru care suma fluxurilor financiare de lichiditate. • VNAT (P2 P3 P4) = 100 + 75 + 60 = 235. • I tα (P2 P3 P4) = 200 + 300 + 450 = 950 mil.lei – setul II.000 mil.000 mil. P1. se calculează VNAT pentru fiecare dintre cele patru seturi: • VNAT (P1 P2) = 200 + 100 = 300.5.

pentru VNAT se vor lua valori pozitive şi. negative. Itα vor fi egale cu: 1 1 Itα = 10× 1 + 30 × 2 = 9. Tf = 3 ani.89 mild. Calculul RIR se va efectua pe etape succesive: Etapa I: se ia la întâmplare o rată de actualizare α = 10% şi se aplică datelor din tabel: • investiţiile totale actualizate. lei 1.8 = 33. Tr = 2 ani. lei.27 mild. vom considera că mărimea α reprezintă RIR. fluxurile de lichidităţi vor fi egale cu suma costurilor totale de investiţii şi exploatare. lei 1. ulterior. FL va fi: 1 1 1 FLtα = 15 × 3 + 20 × 4 + 23 × 5 = 39.1 1.1 • fluxul de lichiditate total actualizat.Regulile de decizie. Să luăm un exemplu concret de determinare a RIR prin metoda aproximărilor succesive. În cadrul aproximărilor succesive. Atunci când.1 130 Universitatea SPIRU HARET .1 1. fie prin aproximări succesive. Fie un proiect de investiţii care are următoarele caracteristici: Anii Ia FLa 1 10 2 30 3 15 4 20 5 23 It = 100 mild. în cazul în care avem mai multe proiecte de investiţii. se va reţine acel proiect a cărui rată internă de rentabilitate (RIR) va fi cea mai mare. bazate pe folosirea RIR stabilesc că.1 1. pentru o valoare dată a lui α. Calculul ratei interne de rentabilitate (RIR) se poate efectua fie prin rezolvarea unei ecuaţii matematice.09 + 24.

lei.Itα = 5.1. comparativ cu RIR.52% 5.74 mild. • când RIR = d.36 mild. în timp ce pentru α =10% lua valori pozitive.38 RIR = 10% + (20% − 10%) × = 13. De aceea vom alege α = 15% şi vom obţine: • Itα = 31. lei • FLtα = 32.Observăm că Itα ≠ FLα VNAT = FLα .38 mild. vom avea trei situaţii: • când RIR > d. nici nerentabil. semnifică un proiect nerentabil. lei VNAT = . Formula după care se calculează rata de actualizare α sau RIR care face ca mărimea cheltuielilor cu investiţiile totale actualizate Itα să fie egală cu FLtα este: VNATpoz RIR = αmin + (αmax − αmin) × VNATpoz+ | VNATneg | Adică: 5.92 Rata internă de rentabilitate (RIR) se consideră ca fiind acea rată maximă a dobânzii la care este posibil ca împrumutul de capital necesar finanţării unei investiţii să nu fie nerentabil. semnifică un proiect nici rentabil. Această diferenţă va trebui micşorată. atunci. Etapa II: micşorarea diferenţei dintre Itα şi FLtα nu se poate realiza decât prin valori mai mari pe care le vom da pentru α. 131 Universitatea SPIRU HARET . lei. • când RIR < d. Aceasta înseamnă că în intervalul 10-15% al ratei de actualizare se află şi RIR.38 + 9. VNAT la o rată a actualizării de 15% ia valori negative. Dacă vom nota cu d rata dobânzii. semnifică un proiect rentabil.38 mild.

000 4 700 4.47 12.500 450 2 1. Potrivit unor anchete efectuate în ţările dezvoltate. Se poate trage concluzia că. Astfel.950 RIR (%) 13.FL P2 . Rezultă că după criteriul de selecţie VNAT. RIR poate lua valori multiple pentru un proiect sau nu poate avea nici o valoare. În condiţiile în care. P1 şi P2.25 €. Primul inconvenient al ratei interne de rentabilitate este legat de ipoteza implicită a reinvestirii fluxurilor de trezorerie. de exemplu. se referă la existenţa posibilă a unor valori multiple ale acesteia sau la absenţa unei valori pentru indicatorul respectiv.000 9.90 Ţinând seama de mărimea RIR.FL 1 1. preferinţa se acordă celui de al doilea proiect P2. caracterizate fiecare prin 3. o societate poate realiza două proiecte.5% din societăţile 132 Universitatea SPIRU HARET . Dacă. reinvestire ce se poate analiza prin prisma costurilor de oportunitate a capitalului. Cel de-al treilea inconvenient. Rata internă de rentabilitate poate selecta acele proiecte care presupun eforturi mici pe termen scurt şi foarte eficiente.96 €. Al doilea inconvenient al ratei interne de rentabilitate (RIR). în Franţa: 2.000 € cheltuieli şi fluxuri de lichiditate (FL) după cum urmează: Anul P1 . este de preferat să se utilizeze mai multe criterii de determinare a eficienţei economice.000 3 700 1. înlăturând proiectele cu eforturi investiţionale şi fluxuri de lichiditate mari. constă în faptul că poate intra în contradicţie cu venitul net actualizat total (VNAT). în funcţie de criteriul adoptat. P1 va avea un VNAT de 254. clasificarea proiectelor ca mărime a eficienţei poate fi diferită. rata de actualizare α = 9%. iar P2 de respectiv 323. primul proiect P1 va fi preferat celui de al doilea.Rata internă de rentabilitate (RIR) trebuie analizată în directă legătură cu alţi indicatori de eficienţă.

exportul de produse. economii. este ineficient. 7. proiectul este acceptat. 32. VNAT = valoarea netă actualizată totală în valută. Cursul net de revenire actualizat Cursul net de revenire actualizat (CRNα). proiectul nu este acceptat. comparativ cu testul Bruno. prin înlocuirea importului ca urmare a diferitelor proiecte investiţionale cu asemenea obiective. denumit şi testul Bruno sau cursul de revenire al valutei. ENAT = economisiri nete actualizate totale exprimate în valută. vom avea următoarele situaţii: • când CRNα < cs.6. VNAT( valuta) Ktα(lei) • CRNα = → pentru economii.9% respectiv bazate pe RIR. 20. nu se înregistrează nici câştig şi nici pierdere. • când CRNα = cs. Cursul de revenire net actualizat (CRNα) ne arată eficienţa unor cheltuieli cu investiţiile pentru producţia destinată exportului sau celor care economisesc importurile. Formula de calcul este: Ktα(lei) • CRNα = → pentru export. 133 Universitatea SPIRU HARET . Dacă notăm cu cs cursul de schimb valutar.2% bazate pe VNAT. b.intervievate utilizează criterii bazate pe teoria opţiunilor. respectiv angajament de capital exprimat în lei.9% criterii bazate pe termenul de recuperare. prin realizarea unei producţii proprii. exprimă costul intern în lei al unei unităţi de valută externă obţinută prin: a. ENAT( valuta) în care: Ktα = costuri totale actualizate. • când CRN α> cs. 37.

500 9.439.080.Exemplu.869 0.110 9.4 € 134 Universitatea SPIRU HARET .5 7.9 5. pentru un curs de schimb valutar al euro egal cu 37.840 9.657 0.73 RON.800 9.7 3.2 ∑VNAT n =1 6 n = = 27. cărora li se aplică o rată α = 15%.200 Costuri totale anuale Ka = Ia + + Cha (2) 500 160 170 180 190 195 Valoarea netă anuală Va − K a (3) = (1) (2) -500 9. Fie un proiect de investiţii în valoare de 500 €.527. în valută (€) Anii n Venituri (economii) anuale (Va .300 9.04 4. Indicatorii VNAT ai proiectului.432 (0) 1 2 3 4 5 6 (5) = (3) × (4) .572 0.320 9.005 Factor de actualizare Valoarea netă actualizată totală VNAT 1 (1+α) n (4) 0.890.434.300 lei vechi sau 3.331.04 6.756 0. cu producţie destinată exportului.497 0.630 9. care se caracterizează prin următorii indicatori de venituri şi cheltuieli.326.000 9. Ea) (1) 0 10.

432 (0) 1 2 3 4 5 6 (1) 15. CRN α = Ktα(lei) = VNAT( valută ) 101.688 1 (1+α) (4) 0.000 29.Indicatori ai K tα în RON Anii n Investiţii anuale Ia Cheltuieli anuale Cha (2) 28.572 0. este apreciată performanţa activităţii pe piaţa internaţională a agenţilor economici dintr-o ţară.000 28.904 14.732 15. 135 Universitatea SPIRU HARET .168 19.4 euro Întrucât CRN α este aproximativ egal cu cursul de schimb.869 0.080.000 31. nu se înregistrează nici pierdere şi nici câştig.000 32.035 21.053 17.580 lei = 3.000 - ∑K α n =1 t 6 = = 101.657 0.000 34.000 29.000 32.000 34.580 lei Deci.000 Cheltuieli totale anuale K a = Ia + Cha (3) = (1) + + (2) 15.75 lei/€. = 27.000 Factor de actualizare Cheltuielile totale anuale actualizate Ktα (5) = (3) × (4) 13. Cu ajutorul acestui indicator.000 31.756 0.497 0.

136 Universitatea SPIRU HARET . RIR reprezintă: a) rata de actualizare care maximizează VNAT. Cum arată comparaţia dintre testul Bruno şi cursul de schimb? Teste-grilă 1. b) rata de actualizare pentru care veniturile totale nete actualizate sunt egale cu cheltuielile totale nete actualizate. curs de revenire net actualizat. Mărimea venitului net actualizat depinde de valorile coeficientului de actualizare α? 6. Ce reprezintă capitalul angajat? 3. Care este formula de calcul a RIR? 7. flux de lichiditate. Care sunt neajunsurile ratei interne de rentabilitate? 9. venit net actualizat. Ce exprimă cursul de revenire net actualizat? 10. Ce indicatori utilizează instituţiile financiare internaţionale? 2. rata internă de rentabilitate. Cum se calculează avantajul net actualizat total? 4.Termeni-cheie: angajament de capital. Când rata internă de rentabilitate este mai mare decât rata dobânzii. Ce neajunsuri are valoarea netă actualizată totală (VNAT)? 5. proiectul este eficient? 8. Întrebări de autoevaluare 1. indice de profitabilitate. c) rata de actualizare care minimizează Kta. avantaj net total actualizat.

2a. Răspunsuri corecte: 1b. 5. nu se înregistrează nici pierdere. Când CRN α este mai mic decât cursul de schimb: a) proiectul este acceptat. b) rata actualizării. c) coeficientul de eficienţă economică. Când rata internă de rentabilitate (RIR) este mai mare decât rata dobânzii: a) proiectul este eficient. b) proiectul este indiferent. nici câştig. 3b. b) proiectul este ineficient.2. b) un raport între valoarea netă actualizată totală şi investiţia totală actualizată. nu se înregistrează nici pierdere. c) diferenţa dintre cheltuielile totale actualizate şi venitul net actualizat. nici câştig. Mărimea venitului net actualizat total depinde de: a) rata inflaţiei. 4a. Indicele de profitabilitate (K) este: a) o sumă de bani reprezentând profitul brut total. c) proiectul este ineficient. 4. 3. 5b. c) proiectul este indiferent. 137 Universitatea SPIRU HARET .

• rata de actualizare. care poate fi. depinde în principal de mai mulţi factori supuşi riscului şi incertitudinii. care cuprinde mulţimea incertitudinilor care afectează rentabilitatea aşteptată a unei investiţii. în funcţie de fluctuaţiile preţurilor la materiile prime. dintre care menţionăm: • mărimea valorică a încasărilor aşteptate într-o economie de piaţă. o situaţie riscantă este definită ca acea situaţie pentru care se poate determina a 138 Universitatea SPIRU HARET . energii. de asemenea. Aceste cheltuieli au. care sunt cheltuieli de cumpărare a materiilor prime. unui proiect investiţional este consecinţa incertitudinii care caracterizează realizarea obiectivului sau activităţii respective. în funcţie de ritmul uzurii fizice şi morale. Din punctul de vedere al finanţiştilor. succesul sau eşecul comercializării unui produs va depinde de capacitatea în care acesta satisface nevoile consumatorului. în sensul că riscul asociat unei activităţi. un caracter variabil în timp. • mărimea cheltuielilor de exploatare. economiştii fac distincţie între risc şi incertitudine. DETERMINAREA EFICIENŢEI ECONOMICE ÎN CONDIŢII DE RISC ŞI INCERTITUDINE Rentabilitatea oricărei activităţi economice. În mod obişnuit. şi în special a celei investiţionale. cu salariile etc. • durata de utilizare a echipamentelor.8. foarte incertă. de asemenea. în general. o importanţă având evaluarea cantităţilor şi preţurilor la care produsul poate fi vândut. determinat de dinamica progresului tehnologic.

în funcţie de ipotezele reţinute. Ecartul tip reprezintă rădăcina pătrată a varianţei. Ea este reprezentată de speranţa matematică a pătratelor ecarturilor dintre fiecare valoare şi speranţa matematică a seriei. Exemplu. 10%. 8% şi 12%. adică: 10% + 12% + 11% + 10% + 14% + 8% + 12% = 11% . 6% şi 11%. 19%. • variaţia care s-a impus tot mai mult ca măsură „naturală” a riscului. 11%. • probabilitatea de pierdere. speranţa matematică a rentabilităţii acestui proiect sau rentabilitatea medie aşteptată este de 11%. 14%. În funcţie de ipotezele reţinute pentru evaluarea unui proiect de investiţii. 7 Coeficientul de 11% este aproximativ acelaşi cu cel al unui proiect alternativ. Pentru fiecare dintre ipoteze. o întreprindere a determinat rentabilitatea aşteptată a acestui proiect. Măsurarea tradiţională a riscului se face cu ajutorul legii de distribuţie a probabilităţii rentabilităţii/eficienţei. Pe această bază. 7%.priori legea distribuţiei de probabilitate a diferitelor rezultate. 15%. • probabilitatea de faliment. ale cărui rentabilităţi aşteptate. Momentele cele mai relevante pentru analiză sunt: • pierderea medie. 10%. au fost de respectiv 5%. 12%. Situaţia incertă se defineşte ca acea situaţie pentru care nu este posibilă determinarea ex-ante a legii de distribuţie a probabilităţii. Varianţa măsoară dispersia unei serii statistice în jurul tendinţei sale centrale. adică: 139 Universitatea SPIRU HARET . ea este de respectiv 10%.

Modelul lui Baumol constă în definirea nivelului de aversiune faţă de risc şi apoi măsurarea riscului proiectului. influenţat de un coeficient corespunzător nivelului de aversiune faţă de risc: α = x – ασ. Intuiţia noastră poate fi obiectivizată. în consecinţă. 7 În mod intuitiv.5% + 15% + 7% + 19% + 10% + 6% + 11% ≅ 11% . primul proiect pare mai puţin riscant decât cel de al doilea. α = coeficientul de aversiune faţă de risc. Ceea ce-l interesează în mod deosebit pe decident este tocmai nivelul rentabilităţii negative. în care: x = media randamentelor posibile. ci faptul că o variaţie mare ar putea să însemne o rentabilitate slabă sau negativă. acesta este cel mai riscant. plecând de la ecartul mediu al rentabilităţii proiectului şi ecartul tip al acestei rentabilităţi. Dispersia rentabilităţii aşteptate pentru cel de al doilea proiect este mult mai mare decât în cazul primului proiect şi. folosind noţiunea de varianţă sau variaţie (V). 140 Universitatea SPIRU HARET . Baumol. Variaţia (V) pentru primul proiect (V1) va fi: (10 – 11)2 + (12 – 11)2 + (11 – 11)2 + (10 – 11)2 + + (14 – 11)2 + (8 – 11)2 + (12 – 11)2 = 22 La cel de al doilea proiect. nu valoarea absolută a variaţiei este de temut. care reprezintă suma pătratelor ecarturilor dintre fiecare valoare şi speranţa matematică. Alte măsuri pentru risc se referă la coeficientul Baumol şi coeficientul Mao. Pentru W. Coeficientul Baumol a fost la început utilizat pentru evaluarea riscului plasamentelor în acţiuni. σ = abaterea-tip sau standard a acestor randamente. V2 este de 158.

care se preferă. În acest caz. care este randamentul insuficient. Semivariaţia unui proiect se defineşte ca valoare aşteptată a pătratelor abaterilor negative ale randamentului proiectului. În practică. plecând de la semivariaţie. Criteriul reţinut este în consecinţă termenul de recuperare (T) al capitalului investit. reţinând timpul ca principal criteriu de evaluare a riscului. În general. În pofida interesului incontestabil pe care-l prezintă. demersul metodologic futurofob preferă viitorul apropiat ca fiind mai puţin riscant. 2. prin înmulţirea ratei de actualizare cu o primă. prin definiţie mai riscant. faţă de un viitor mai îndepărtat. putem distinge patru mari clase de metodologii care permit luarea în considerare a incertitudinii legate de viitor. Această metodă nu permite decât reţinerea acelor proiecte pentru care 141 Universitatea SPIRU HARET . cu atât investiţia este considerată mai puţin riscantă şi invers. 1. care se defineşte ca valoare aşteptată şi măsurată. Ea constă în evaluarea calităţii unui proiect de investiţii. Metoda luării în considerare a unei prime de risc. această metodologie nu a cunoscut o aplicabilitate practică semnificativă. Metoda criteriului „viitorofob” este utilizată în practică mai ales datorită simplităţii sale. Cu cât acest termen este mai scurt. mai degrabă pentru comoditatea sa decât pentru realismul său. Metoda distribuţiilor de probabilitate a evenimentelor caracterizează un proiect investiţional prin construirea de ipoteze privind natura legii distribuţiei de probabilităţi. 3. Această abordare este focalizată pe riscul de eşec al unui proiect de investiţii. cea mai folosită este legea distribuţiei normale.Economistul american JCT Mao propune măsurarea riscului în termeni cu totul diferiţi faţă de Baumol. Această măsură prezintă avantajul concentrării atenţiei asupra eşecului unui proiect. în raport cu un nivel definit în prealabil. Mărirea ratei de actualizare provoacă mecanic diminuarea VNAT.

8. faţă de metodele anterioare. Metoda echivalenţilor cerţi presupune ataşarea la fluxurile de trezorerie ale unui proiect a unui coeficient de incertitudine. Metoda lui Hertz constă în atribuirea unei legi de probabilitate pentru fiecare moment generator al fluxurilor de trezorerie şi apoi. respectiv. proiectul va fi considerat rentabil. constă în capacitatea sa de a ţine seama de creşterea riscului odată cu îndepărtarea în timp. Abaterea standard este un coeficient statistic de apreciere a dispersiei unei serii statistice în jurul tendinţei centrale.1. Cel mai frecvent se construieşte un scenariu central sau de bază care este considerat a fi cel mai probabil şi. evaluarea investiţiilor făcându-se prin actualizarea fluxurilor de trezorerie corectate. 4. se determină speranţa matematică şi abaterea standard a VNAT. Pe baza diferitelor scenarii. Speranţa matematică reprezintă media ponderată a observaţiilor unei serii statistice şi este un indicator central de tendinţă. Ea diferă în ceea ce priveşte modalităţile de luare în calcul a probabilităţilor. se construiesc variante. prin 142 Universitatea SPIRU HARET . Metode bazate pe luarea în calcul a probabilităţilor Metoda scenariilor constă în construirea de scenarii bazate pe diferiţi coeficienţi de probabilitate. Metoda lui Hertz. Dacă speranţa matematică este pozitivă. prin intermediul unor coeficienţi diferenţiaţi a căror estimare se face preponderent subiectiv. plecând de la acest scenariu. în sens favorabil sau nefavorabil. cărora le corespunde o anumită probabilitate de a se realiza.volumul valoric al fluxurilor este în legătură directă cu nivelul riscului reţinut. Interesul pentru această metodă. Bazele metodei lui Hertz – cunoscută şi sub denumirea de metoda Monte Carlo – sunt apropiate de cele ale metodei scenariilor. în general optimiste şi pesimiste. care reprezintă situaţii limită ce ar putea să aibă loc.

8. • rata de creştere aşteptată a pieţei. atunci proiectul va fi evaluat pozitiv.tragere la sorţi. politică şi naturală care reflectă posibilitatea ca o anumită activitate umană din viitor să producă o pierdere generată de lipsa de informaţii sau de insuficienţa acestora în momentul luării deciziei sau ca urmare a unor raţionamente de „tip logic” defectuoase. • partea de piaţă ce revine întreprinderii. • costurile de exploatare şi cheltuielile fixe. • preţul de vânzare al produselor şi serviciilor. Această acumulare de VNAT va permite apoi să se construiască legea de distribuţie a probabilităţii criteriului. • durata de viaţă a investiţiei. greşite. se calculează VNAT a unui proiect caracterizat printr-o valoare la întâmplare. spre deosebire de concepţia 143 Universitatea SPIRU HARET . riscul reprezintă o noţiune cu dimensiune economică. • mărimea investiţiei. Eficienţa economică în condiţii de risc şi incertitudine Este cunoscut că orice activitate economică presupune un anumit grad de risc care poate fi mai mult sau mai puţin anticipat. eronate. procedându-se în acest fel la un număr mare de runde. Hertz identifică mai mulţi factori susceptibili de a evalua în manieră de risc şi incertitudine un proiect de investiţii: • dimensiunea pieţei. socială. Determinarea surselor de apariţie a unor consecinţe nefavorabile generate de un anumit risc se poate face prin intermediul teoriei probabilităţilor. Dacă prin incertitudine se înţelege manifestarea unei îndoieli cu privire la producerea unui eveniment viitor.2. • valoarea reziduală. Dacă VNAT se caracterizează printr-o speranţă matematică pozitivă.

atunci când avem mai multe variante de proiect investiţional. b) variaţia costurilor. precum şi gradul de înnoire a produselor şi serviciilor. riscul are ca factor principal evoluţia destul de inegală şi rapidă a progresului ştiinţific şi tehnologic care influenţează volumul şi structura cererii.deterministă. atunci acesta este egal cu 1 – P şi poate avea valori de la zero (în cazul incertitudinii totale) până la 1 (în cazul certitudinii totale). în condiţiile în care costurile rămân constante. afectează eficienţa economică atât în privinţa efectelor. a costurilor. cât şi a eforturilor. veniturile rămânând neschimbate. eficienţa poate fi afectată de risc în cel puţin următoarele modalităţi: a) variaţia veniturilor. prin consecinţele negative pe care le are. care presupune că activităţile se desfăşoară în condiţii de totală certitudine (risc zero). c) se modifică în acelaşi timp şi costurile şi veniturile. d) variaţia duratei în timp a unei activităţi. Într-o primă fază. fiecăreia dintre acestea i se asociază un anumit grad de risc. În general. Pentru a înţelege mai bine modalităţile de cuantificare a riscului. Probabilitatea (P) reprezintă un raport între numărul de şanse (M) care favorizează producerea unui fenomen şi numărul de şanse (N) favorabile şi nefavorabile producerii fenomenului respectiv. Una dintre problemele majore cu care se confruntă ştiinţa economică este măsurarea riscului ca factor de influenţă al eficienţei economice. Orice activitate economică se desfăşoară în condiţii de risc care. vom exemplifica pe cazul eficienţei economice. Abordarea probabilistă presupune posibilitatea manifestării unor riscuri cu consecinţe nefavorabile şi este mai apropiată de situaţiile reale. Din punctul de vedere al veniturilor şi al costurilor. Dacă notăm cu q riscul. ceea ce va permite clasificarea proiectelor 144 Universitatea SPIRU HARET .

După ce a fost stabilită distribuţia de probabilitate tipică. în care: FLi = valoarea anuală estimată a fluxului de lichiditate în anul i. care se pot realiza pentru diferitele variante de proiecte investiţionale. Cei doi indicatori măsoară direct riscul în valoarea sa absolută. În general.respective pe clase şi subclase de risc. În acest demers. Pentru a stabili riscul proiectului investiţional în termeni relativi se calculează coeficientul de variaţie (CV) sub forma 145 Universitatea SPIRU HARET . În legătură cu categoria VNAT vezi p. • VNAT = E (VNAT) = ∑ a a =1 (1 + α ) în care E (VNAT) reprezintă valoarea netă actualizată estimată. se stabileşte o singură distribuţie de probabilitate. întrucât este vorba de a stabili subiectiv distribuţii de probabilităţi în ceea ce priveşte mărimea fluxurilor de lichiditate anuală. experienţa şi abilitatea factorilor de decizie joacă un rol esenţial. 125. FL = flux mediu de lichiditate. Calculele referitoare la abaterea standard σ (VNAT) se efectuează după următoarea relaţie: • σ = σ 2 (VNAT) = ∑ p i (FL i − FL) 2 . se trece la determinarea mărimii medii a valorii nete actualizate totale ( VNAT ) potrivit relaţiei: n FL . considerată specifică pentru profitul net anual pe întreaga durată de funcţionare economică a unei societăţi.

1 sunt următoarele: pi = probabilitatea de apariţie a valorii fluxului de lichiditate în orice an i. Un rol important în subiectivismul distribuţiei de probabilităţi îl are starea economiei care poate fi: depresiunea. în funcţie de caracteristicile economiei. adică: • CV = σ(VNAT ) E(VNAT ) Coeficientul de variaţie (CV) exprimă dispersia relativă a valorii nete actualizate a unui proiect. foarte bună. În determinarea riscului.raportului dintre abaterea standard σ (VNAT) şi valoarea netă actualizată estimată E(VNAT). un rol deosebit de important îl are gradul de subiectivism al celui care stabileşte distribuţia de probabilitate. Simbolurile utilizate în tabelul nr. Fiecărei stări a economiei i se atribuie un coeficient de probabilitate (pi) căruia îi corespunde un nivel posibil al fluxului de lichidităţi (FLi) pentru orice an i. FLi = nivelurile posibile ale fluxurilor de lichiditate pentru orice an i. în care fiecărei stări a economiei i se atribuie un coeficient de probabilitate şi o valoare posibilă a fluxului de lichiditate. stare normală. Determinarea indicatorilor dispersiei σ2 şi ai abaterii standard se prezintă în tabelul nr. dând posibilitatea de a fi comparat cu alte proiecte din punctul de vedere al riscului. FL = valoarea medie estimată a fluxurilor de lichiditate pe baza distribuţiei de probabilitate (pi). bună. 1. 146 Universitatea SPIRU HARET . recesiunea.

Determinarea dispersiei σ2 şi a abaterii medii standard σ Tabelul nr. 1 Universitatea SPIRU HARET 147 .

820 σ(VNAT ) (2) 688 700.384 Coeficientul de variaţie (CV) pentru cele două puncte va fi: CVA = σ(VNAT )A 688 = 0. având un risc mai scăzut (688 < 700).820 >1.350 σ(VNAT )B 700 = 0. care îşi propune tratarea situaţiilor de incertitudine cu 148 Universitatea SPIRU HARET . este necesar să se determine coeficientul de variaţie (CV). 8.Să presupunem că decidentul trebuie să aleagă între două proiecte A şi B caracterizate prin următoarele estimări: Variante de proiect (0) A B E (VNAT) (1) 1. Metode bazate pe teoria jocurilor Detaşându-se de abordarea tradiţională a riscului.384. ca măsură a variaţiei relative. Dacă judecăm variantele pe baza maximului de venit obţinut.350). În acest caz.509 şi CVB = 0.384 = E (VNAT )B 1.00 CV (3) = (2) : (1) 0.509 0. de unde rezultă că proiectul B este mai avantajos.509. teoria jocurilor este o tehnică deosebită.3. deoarece riscul pe unitate de venit este mai mic. = E(VNAT )A 1.820 CVB = Analiza variantelor de proiect din punctul de vedere al riscului prin prisma mărimilor absolute σ relevă că varianta A este de preferat. bazată pe distribuţii de probabilitate. CVA = 0. varianta B este de preferat (1.350 1.

O societate comercială producătoare de mobilă trebuie să aleagă între trei investiţii posibile. Modelul Laplace Pentru a înţelege esenţa modelului Laplace vom recurge la un exemplu concret. în continuare ne vom referi la cele folosite în mod frecvent. dar a căror realizare este incertă. • situaţia C: preţul mobilei este slab şi cererea puternică. Deşi există un mare număr de astfel de metode care propun criterii de alegere între situaţii alternative. Exemplu. metodele bazate pe teoria jocurilor permit aflarea situaţiei care corespunde în gradul cel mai înalt preferinţelor decidentului. €) VNAT 3 (mil. €) A 5 2 3 B 10 16 13 C 15 20 32 149 Universitatea SPIRU HARET . 1. în conformitate cu preferinţele decidentului. ale căror rezultate sunt în funcţie de preţul mobilei şi dimensiunea cererii.ajutorul unor modele care ne indică o decizie sau o strategie. Întreprinderea a identificat trei situaţii posibile: • situaţia A: preţul mobilei este ridicat şi cererea slabă. • situaţia B: preţul mobilei este ridicat şi cererea puternică. serviciile financiare ale întreprinderii au evaluat mărimea posibilă a VNAT (în milioane de €). €) VNAT 2 (mil. După ce au fost identificate situaţiile posibile în funcţie de evenimentele cunoscute. după cum urmează: situaţii investiţii VNAT 1 (mil. Pentru fiecare dintre cele trei situaţii.

Pentru cazul nostru. În cazul exemplului nostru. câştigul minimal este de 5 mil. € pentru a doua investiţie şi de 3 mil. de 2 mil.66 3 1 × (3 + 13 + 32) = 16 3 Utilizarea criteriului Laplace va conduce la reţinerea proiectului 3. care constă în a pretinde să gândim în viitor. Acest criteriu este. € 150 Universitatea SPIRU HARET . Simplitatea calculului este principalul avantaj al acestui criteriu. de asemenea. ci utilizarea unei medii aritmetice care obligă la definirea unei echiprobabilităţi a diferitelor rezultate. Trebuie să reţinem totuşi ambiguitatea demersului.Criteriul Laplace se bazează pe calculul mediei aritmetice a veniturilor aşteptate (sperate) pentru fiecare dintre situaţiile avute în vedere şi propune reţinerea strategiei a cărei medie este cea mai ridicată. 2. € pentru prima investiţie. cunoscut sub denumirea de Maximin. adică un viitor pentru care nu se pot determina a priori legea de probabilitate a diferitelor rezultate. Criteriul Wald Criteriul Wald presupune reţinerea soluţiei care maximizează câştigul minim al fiecărei decizii. aplicarea acestui criteriu constă în calcularea mediei aritmetice a câştigurilor avute în vedere pentru fiecare investiţie: Investiţia 1 2 3 VNAT 1 × (5 + 10 + 15) = 10 3 1 × (2 + 16 + 20 ) = 12.

Criteriul Savage Cunoscut. Regretul corespunde lipsei de câştig care rezultă dintr-o decizie. € pentru cel de-al treilea tip C. sub denumirea de Minimax.pentru a treia investiţie. În cazul exemplului nostru. comparativ cu 12 şi 17. de asemenea. €) VNAT 2 (mil. de 16 mil. El se măsoară plecând de la diferenţa dintre câştigul obţinut pe baza unei decizii şi câştigul celei mai bune decizii posibile. €) VNAT 3 (mil. − pentru investiţia 1: regretul maxim este 17 − pentru investiţia 2: regretul maxim este 12 − pentru investiţia 3: regretul maxim este 3. 151 Universitatea SPIRU HARET . adică va fi reţinută prima investiţie. €) A 0=5–5 3=5–2 2=5–3 B 6 = 16 – 10 0 = 16 – 16 3 = 16 – 13 C 17 = 32 – 15 12 = 32 – 20 0 = 32 – 32 Criteriul Savage reţine soluţia pentru care regretul maxim este cel mai slab. 3. €. prin definiţie. criteriul Savage sugerează reţinerea soluţiei care minimizează maximul de regret. Valoarea maximă a câştigului minimal este deci de 5 mil. €. Criteriul Wald este. Investiţia 3 va fi reţinută pentru că minimul regretului maxim este de 3. un criteriu de prudenţă. € pentru conjunctura de al doilea tip B şi de 32 mil. atunci când conjunctura este de primul tip A. El se bazează pe ipoteza implicită a unei probabilităţi mai mari pentru evenimentele cel mai puţin favorabile. câştigul maxim este de 5 mil. Vom construi tabelul regretelor pentru fiecare investiţie: situaţii investiţii VNAT 1 (mil.

5 × 5) + (0.9 × 2) + (0. Dar coeficientul de ponderare pentru valorile maximale şi minimale poate fi diferit. rezultatele vor fi de respectiv: – investiţia 1: (0.8 – investiţia 3: (0. Apare evident în cadrul acestei analize că mărimea coeficientului de ponderare va juca un rol esenţial.9 × 5) + (0.8 şi 5. Prin această operaţie. Rezultatul mediu corespunde mediei ponderate a valorilor minimale şi maximale ale deciziilor.1 × 15 ) = 6 – investiţia 2: (0. respectându-se cerinţa ca suma lor să fie egală cu 1.4.5 × 3) + (0.5 Rezultă că proiectul 3 va fi preferat de decident deoarece are cea mai mare valoare a rezultatului mediu. În concluzie.5. 152 Universitatea SPIRU HARET .1 × 32) = 5.9 Se va reţine primul proiect întrucât are cea mai mare valoare medie (6 faţă de 3.5 × 2) + (0. Criteriul Hurwitz Criteriul Hurwitz identifică decizia care face maxim rezultatul mediu.9 × 3) + (0.9). Astfel. vom obţine următoarele rezultate: − investiţia 1: (0.5 × 15 ) = 10 − investiţia 2: (0. Proiectul investiţional 3 va fi preferat de către decident. este important de reţinut faptul că luarea în considerare a riscului nu elimină riscul din cadrul eficienţei unei activităţi economice. Continuând cu datele din exemplul nostru şi aplicând un coeficient de ponderare de 0. la un coeficient de ponderare de 90% pentru valoarea minimală şi de 10% pentru valoarea maximală.1 × 20) = 3.5 × 20) = 11 − investiţia 3: (0. avem în cel mai bun caz posibilitatea de a aprecia consecinţele posibile ale riscului asupra mărimii eficienţei unei activităţi.5 × 32) = 17.

nu umbrele. aşteptările acţionarilor se pot identifica destul de greu. Cu cât portofoliul său este mai diversificat. întrucât nu vor fi turişti. de asemenea. cu atât mai mare va fi randamentul scontat. întreprinderea nu va vinde nici umbrele şi nici ulei.8. se poate diversifica şi. se numeşte risc specific. Din nefericire. Dacă plouă. se pune întrebarea dacă este posibil să avem riscul zero? Vom ilustra răspunsul la această întrebare printr-un exemplu. Cu cât este mai mare riscul. în cazul în care acţionarii sunt investitori raţionali. aşteptat la activitatea respectivă. Să considerăm o întreprindere care îşi desfăşoară activitatea sa pe o insulă frumoasă vânzând umbrele şi uleiuri împotriva arsurilor de soare. în această situaţie. Acesta reprezintă un principiu forte al activităţii financiare şi. riscul legat direct de o afacere. În acest caz.4. un procedeu al bunului simţ. aceasta ar însemna că întreprinderea ar fi eliminat orice risc. cu cât sectorul lor de activitate va fi mai riscant. Să presupunem că pe insulă va avea loc o revoluţie sau se va produce un taifun. o astfel de situaţie nu ar putea fi imaginată. cu rezultate deosebit de 153 Universitatea SPIRU HARET . Un investitor privat nu va plasa niciodată totalitatea patrimoniului său numai într-un singur domeniu. indiferent de vreme. În cazul în care afacerile ar fi înfloritoare oricare ar fi timpul. Cu toate acestea. Pe de altă parte. cu atât este mai mare eficienţa sau randamentul aşteptat. Riscul legat de mediul economic. social şi politic care nu poate fi diversificat se numeşte risc sistematic sau risc de piaţă. Se pot identifica şi măsura aceste tipuri diferite de risc? Există experienţe importante. În literatura de specialitate şi în practică. cu atât riscul va fi mai mic. Dacă va fi vreme frumoasă. ea va vinde umbrele şi nu ulei. Definirea riscului unui activ financiar Dată fiind complexitatea condiţiilor care determină valoarea acţiunilor. întreprinderea va vinde ulei.

. dacă acest activ are un risc mai mare decât riscul de piaţă. această limită este atinsă pentru un număr de circa 20 de titluri. iar cel specific poate fi evitat prin diversificare. dacă PIB va creşte sau se va reduce. Apoi au analizat modul în care riscul.100 de titluri diferite. este important să cunoaştem care va fi modificarea lui β . de regulă. precum şi raportul dintre costurile fixe şi cele variabile. activele financiare riscante ar trebui să aibă un randament superior ratei dobânzii fără risc. 2. vom spune că riscul de piaţă va fi egal cu cel specific. Coeficientul β reflectă riscul de piaţă al activităţii.. riscul s-a diminuat rapid. Cu cât riscul de piaţă al unui activ este mai ridicat. 2. Wagner şi Lau (1971) au încercat să estimeze impactul mărimii unui portofoliu asupra riscului acestuia. Nivelul minim de risc este riscul pieţei. considerăm că β al unui activ va fi mai mare decât 1. Concluziile au fost următoarele: 1. dacă riscul său este mai scăzut decât cel de piaţă. cu atât β va fi mai mare. Prin definiţie.. există o limită a acestei diminuări. În cazul în care β = 1. Alţi factori care influenţează coeficientul β sunt caracterul ciclic al afacerilor (business cycle).convingătoare. Odată cu diversificarea titlurilor riscul specific a scăzut. era legat de mărimea acestora. despre care am vorbit mai înainte. se introduce un coeficient de risc β .. 3. 154 Universitatea SPIRU HARET . Astfel. şi mai mic decât 1. adică variabilitatea randamentului portofoliilor. Deoarece se consideră că. va fi remunerat doar riscul de piaţă. Ei au selecţionat acţiuni la întâmplare şi au creat mai multe portofolii de 1. În aceste condiţii. oricare ar fi mărimea portofoliului. orice risc trebuie să fie remunerat. În acest scop. Pentru a calcula această remunerare este necesar să descriem modul în care un activ dat este legat de piaţă. o valoare minimă pentru risc.

abaterea standard. incertitudine. Marile clase de metodologii care permit luarea în calcul a incertitudinii legate de viitor sunt: 1) metoda echivalenţilor cerţi. Care sunt metodele bazate pe luarea în calcul a probabilităţilor? 7. Care sunt factorii supuşi riscului şi incertitudinii? 2. dispersie. Cum definim riscul şi incertitudinea? 8. Care sunt metodele ce permit luarea în calcul a incertitudinii legate de viitor? 5. Ce reprezintă ecartul tip? 3. Ce reprezintă coeficientul de variaţie? 10. coeficient de variaţie. abatere standard. dispersia. c) abaterea standard. În ce constă modelul lui Baumol? 4. dispersia. Care sunt metodele bazate pe teoria jocurilor? Teste-grilă 1. Care este formula de calcul a abaterii standard? 9. b) dispersia.Diminuarea costurilor fixe şi înlocuirea lor cu costuri variabile reprezintă o strategie de prevenire a riscului. Ce este speranţa matematică? 6. teoria jocurilor. risc. 2) metoda scenariilor. probabilităţi. valoarea estimată a VNAT . Întrebări de autoevaluare 1. 2. 155 Universitatea SPIRU HARET . Termeni-cheie: legea distribuţiei. Indicatorii care măsoară direct riscul sunt: a) valoarea estimată a VNAT .

Răspunsuri corecte: 1c. 5) metoda Savage. 5b. a) 1+3+4+5. 4. 3c. Metodele bazate pe teoria jocurilor sunt: 1) metoda Laplace. 2) metoda Hurwitz. a) 1+3+4+5. 4) metoda distribuţiilor de probabilitate a evenimentelor. 5) metoda luării în considerare a unei prime de risc. 4) metoda distribuţiilor de probabilitate a evenimentelor. c) 1+2. Cu ajutorul formulei σ (VNAT ) E (VNAT ) se determină: a) dispersia. 5) metoda luării în considerare a unei prime de risc. b) 2+3.3) metoda criteriului „viitorofob”. 3) metoda Hertz. 2a. b) 1+2+4+5. c) coeficientul de variaţie. a) 3+4. c) 1+2+4+5. 4) metoda Wald. b) abaterea standard. 2) metoda lui Hertz. c) 1+2+3+5. Metodele bazate pe luarea în calcul a probabilităţilor sunt: 1) metoda scenariilor. 4c. 3. 156 Universitatea SPIRU HARET . 3) metoda criteriului „viitorofob”. b) 2+3+4+5. 5.

Paris. 1994 • Papin Robert.BIBLIOGRAFIE • Beatrice et Francis Grandguillat. analysis and management. Economica. Paris. Paris. 157 Universitatea SPIRU HARET . • Porter M.. Les choix d΄investissement. McGraw Hill. La décision et les stratégies financières. Analiza economico-financiară. Investments. 2003. Management financier. • Jacky Kőehl. Dunod. Stratégie pour la création d΄entreprise. 1993. 1999. PUF.. Gualino Editure. • Olivier F. Choix stratégiques et concurence. 2003. • Matter Eric. Les outils du diagnostic financier. Progrès du management. Collection „Gestion”. La rentabilité des investissement. Dunod. • Francis J. Paris. 1992. Paris.E. Paris.C. • Levy Aldo. Economica. Dunod. • Mărgulescu şi alţii. 7e édition. Editura Fundaţiei România de Mâine. Analyse financière. 1993. 1991. 1990.

Investiţii. Cicea C. Românu I.. teste grilă). 12-13. IEN. efecte şi căi de redresare. Editura Economică.. Eficienţa economică a investiţiilor şi a capitalului fix. • Zaman Gh. • Zaman Gh. • Vasilescu I.• Staicu Florea. 12.(studii de caz. Dumitru Maria. nr.. Pârvu Dumitru. Bucureşti. • Vasilescu I. Editura Didactică şi Pedagogică. Stoian Marian. „Tribuna Economică”. Bucureşti. 158 Universitatea SPIRU HARET ..1/1999. ASE. 11. Editura Economică. • Stoian M. Forme. Bucureşti. 1997. 2003. Investiţii. • Zaman Gh. 1999. Restructurarea industriei: soluţii de optimizare. CIDE. nr.). cauze. Botezatu M. Editura Economică. nr. Bucureşti. 1999. Bucureşti.. „Probleme economice”. Românu I.. 1993. • Vasilescu I. Investiţii. Dimensiunea firmelor şi eficienţa economică. Blocajul investiţional. Eficienţa economică a investiţiilor.. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 13/1999. 1993 • Vasilescu I. „Adevărul Economic”. 1995.... Botezatu M. Lito. Aplicaţii practice privind evaluarea eficienţei economice a proiectelor de investiţii. (coord...

I şi II.• * * * Evoluţii structurale ale exportului în România. (Zaman Gh. 2004. Editura Expert. vol. coordonatori). CEROPE.. Bucureşti. 2003. Vasile V. Ciupagea. V. • * * * Modificări structurale şi performanţa economică în România. Lazea coordonatori).. 159 Universitatea SPIRU HARET . Bucureşti. (C.

: 316 97 90. 313.ro 160 Universitatea SPIRU HARET . 6. S./Fax.02.Redactor: Cornelia PRODAN Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Marilena BĂLAN Bun de tipar: 21. www. P. Nr.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine. Coli tipar: 10 Format: 16/70×100 Splaiul Independenţei.2006. O. Bucureşti. 83 Tel.

67 − 20 × 100=33.35% 20 168.000 20% 600.67% 600.000.000 168.000 40.000 26.000 × 100 = 26.000 40% împrumut 8% rata dobânzii 1.000 0 20% 1.000 × 100= =20% 1.000 40% împrumut 10% rata dobânzii 1.000 0 200.000 × 100 = 38% 400.000 48.000.000 60% împrumut 8% rata dobânzii 1.000 400.000 600.000 160.000 0 160.000.000 20% 400.000 38 − 20 × 100 = 90% 20 Universitatea SPIRU HARET .000 28 − 20 × 100 = 40% 20 152.000 400.000 152.000 20% 600.000.000 32.000.000 × 100 = 28% 600.Finanţare Elemente Fără împrumut Volum investiţii Volum împrumut Rata rentabilităţii economice Capitaluri proprii Cheltuieli financiare Rezultat curent Rentabilitate financiară (Rf) Efect de levier = variaţiaRf / rata rentabilităţii economice 1.000.000 200.

000 400.000 × 100=8% 1.000 400.000 8% 600.000 8% 600.6 − 8 × 100= .Finanţare Elemente Fără împrumut Volum investiţii Volum împrumut Rata rentabilităţii economice Capitaluri proprii Cheltuieli financiare Rezultat curent Rentabilitate financiară (Rf) Efect de levier = variaţiaRf/rata rentabilităţii economice 1.000.000 × 0.000 8% 400.000 48.000.000.000 × 0.000 × 100 = 8% 600.000 60% împrumut 8% rata dobânzii 1.000 0 80.000 40% împrumut 8% rata dobânzii 1.000 × 100 =6.000 × 100 = 8% 400.10= 40.000 6.08= 32.000 600.000 × 0.6% 600.000 80.000 0 8% 1.000 400.5% 8 48.08 = 48.000 40.000 600.000 40% împrumut 10% rata dobânzii 1.17.000 8−8 × 100 = 0% 8 32.000.000.000.000 8−8 × 100 = 0% 8 Universitatea SPIRU HARET .000 0 40.000 32.000 400.

Universitatea SPIRU HARET .

800 0.600 722.FL (4) = (2) – 1.375 91.20 500 0.700 - FLi .350 -1.822.500 562.125 473.Starea economiei (0) Depresiune Recesiune Normală Bună Foarte bună Media estimată a fluxului de lichiditate (FL) Dispersia σ 2 a FL Abaterea standard σ a FL pi FLi pi ×FLi (3) = (1) × (2) -10 100 810 315 135 ∑ p i FL i=1.350 - (FL i − FL) 2 (5) = (4) 1.15 2.500 1.350 - (1) (2) 0.100 0.45 1.500 2 pi × FL i − FL2 (6) = (1) × (5) 62.160 -850 +450 +750 +1.05 -200 0.500 202.345.905 688 ( ) Universitatea SPIRU HARET .500 91.125 84.780 144.05 2.