P. 1
M. Britanie interbelica

M. Britanie interbelica

|Views: 1,836|Likes:
Published by 4deea

More info:

Published by: 4deea on Feb 05, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/14/2013

pdf

text

original

MAREA BRITANIE ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

(structuri politice) Carecteristici generale: - controlul statului asupra societăţii în timpul primului război mondial a deschis apetitul societăţii britanice pentru experimente economice şi sociale; - poate că diferenţele de clasă nu s-au accentuat, dar rolul şi importanţa socialpolitică a proletariatului a crescut. „Pur şi simplu aparţineau unei alte specii, una cu totul diferită de cărbunari. Abis de netrecut, ruptură de nedescris. [...] Tu stai pe partea ta, eu rămân pe a mea! O negare ciudată a pulsului comun al umanităţii. [...] Minerii erau, oarecum, oamenii lui; dar el îi vedea mai degrabă ca pe nişte unelte decât ca pe nişte oameni, părţi ale puţului mai degrabă decât părţi ale vieţii, fenomene brute şi crude, mai degrabă decât fiinţe omeneşti de o făptură cu el.” – D.H. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley, 1928 - principalele ramuri industriale ale economiei britanice (producţia de textile, extracţia de cărbune şi construcţiile navale) au intrat în criză; - criza economică şi şomajul au caracterizat perioada interbelică, în Marea Britanie. Periodizare: - 1918-1924: criza postbelică; - 1924-1937: „the Baldwin age”. Instituţii politice: - sistemul politic nu se modifică radical în această perioadă, ci doar evoluează spre democratizare; - în 1918 a fost adoptat Representation of People Act, care a generalizat dreptul de vot la bărbaţii peste 21 de ani şi l-a acordat femeilor peste 30, desfiinţând privilegiile electorale legate de proprietate. Aceste măsuri au dus la o triplare a bazei electorale; - puterea politică aparţinea parlamentului bicameral, în care numai Camera Comunelor deţinea capacitatea decizională, şi de cabinetului condus de primul ministru; - primul ministru era numit de rege, din rândul majorităţii rezultate în urma alegerilor parlamentare; - monarhul avea funcţii exclusiv de reprezentare şi nicio capacitate de decizie politică. Viaţa politică: - regi ai Marii Britanii: George al V-lea (1910-1936), Eduard al VIII-lea (1936), George al VI-lea (1936-1952). Monarhia a trecut printr-o criză constituţională acută în cursul scurtei domnii a regelui Eduard al VIII-lea, când acesta şi-a exprimat intenţia de a se căsători cu Wallis Simpson, americană divorţată, fapt ce contravenea principiilor religiei anglicane, al cărei şef de drept era suveranul britanic. Îngrijoraţi de eventuala scădere a prestigiului coroanei, dar în ciuda simpatiei publice de care se bucura proiectul căsătoriei, primul ministru Stanley Baldwin şi şefii dominioanelor

1

Din motive de sănătate. viitorul George al VI-lea. cabinetul laburist ar fi trebuit să reducă bugetul cheltuielilor publice (mai ales ajutorul de şomaj). Baldwin decidea renunţarea la politica tradiţională de liber-schimb economic. iar conducerea executivului a fost preluată de Arthur Neville Chamberlain.sistemul politic britanic s-a dovedit din nou foarte solid. dar dominată de conservatori (coaliţia de guvernământ avea aproape 500 de mandate din cele peste 700 ale Camerei Comunelor). .extinderea corpului electoral a impus o şi mai accentuată atenţie a oamenilor politici faţă de evoluţia opiniei publice. ceea ce l-a făcut acceptabil în ochii marelui public. mişcare politică ce susţinea independenţa Irlandei.(Canada. iar Bonar Law a fost numit şef al guvernului.funcţionarea instituţiilor politice: . iar conservatorii lui Stanley Baldwin reveneau la putere. guvernele au pierdut aceste alegeri. semn că partidul stângii nu avea încă puterea de organizare a dreptei conservatoare. Confruntat cu grave probleme economice şi sociale. tatăl reginei Elisabeta a II-a. a fost înlocuit cu liderul Partidului Conservator. Din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial. conservatorii au obţinut o nouă victorie. . .în alegerile din noiembrie 1935. . prin noi alegeri. Stanley Baldwin. 2 . Noua Zeelandă. laburiştii au dorit să părăsească puterea. . dar Ramsay MacDonald a păstrat şefia guvernului. Africa de Sud) l-au obligat să abdice în favoarea fratelui său. . conservatorii au pierdut alegerile din mai 1929. Dificultăţile economice adâncindu-se. Australia. să se asigure de legitimitatea populară.pe fondul marii crize economice mondiale. În iunie 1935. liberalii fiind treptat înlăturaţi de pe scena politică. . iar o coaliţie laburist-liberală s-a format. în august 1931. . Cabinetele laburiste au fost guverne de coaliţie şi s-au bazat pe majorităţi parlamentare fragile. acesta a demisionat. în ianuarie 1924 James Ramsay MacDonald (laburist) fiind numit prim-ministru. În două cazuri. cauzată de probleme sociale insolubile. conservatorii au hotărât necesitatea unei noi consultări electorale. iar laburiştii conduşi de Ramsay MacDonald au preluat puterea.coaliţia condusă de David Lloyd George a câştigat alegerile din decembrie 1918. Stanley Baldwin menţinându-se în fruntea guvernului. Dată fiind importanţa măsurii proiectate. cu sprijinul opoziţiei conservatoare şi a laburiştilor dizidenţi („naţional-laburişti”). acesta a fost înlocuit cu Stanley Baldwin în mai 1923.alegeri şi guverne: . S-a instaurat o rotativă guvernamentală între stânga (laburişti) şi dreapta (conservatori). Conservatorii au câştigat alegerile din noiembrie 1922. Era formată din liberalii dizidenţi şi din conservatori. Ca urmare a crizei dinastice din 1936. următorul scrutin parlamentar a avut loc abia în 1945.alegerile din octombrie 1931 au fost câştigate de conservatori. Laburiştii aveau sub 10%. Pentru a-şi stabiliza puterea organizează noi alegeri.coaliţia conservator-liberală s-a destrămat din cauza refuzului primilor de a susţine politica de autonomie dusă de primul ministru în Irlanda. În aceste condiţii. în ciuda unei evidente instabilităţi guvernamentale. abandonând idea de revoluţie. însă primul ministru Ramsay MacDonald a format un nou cabinet („guvernul naţional”). .Partidul Laburist şi coaliţia cu liberalii au pierdut alegerile din octombrie 1924. Se afirmă însă Sinn Fein. Partidul Laburist a adoptat reformismul drept soluţie politică prezentată electoratului.Partidul Conservator a pierdut alegerile din decembrie 1923. fapt ce a făcut ca guverne ce dominau confortabil Camera Comunelor să ceară regelui dizolvarea legislativului pentru ca.

. stagnare economică. standard de viaţă scăzut („poor housing”). ceea ce a dus la scăderea preţurilor. fapt ce l-a costat puterea. dar şi ca cel mai influent om politic britanic. Caracteristicile guvernărilor: .şomajul s-a redus la aproximativ 10%. comitatele din nord s-au separat şi au format administraţia din Ulster.Baldwin a încercat să stimuleze reluarea producţiei industriale interne prin renunţarea la liberul schimb.deşi au încercat să revină la tradiţionala stabilitate socio-economică britanică.ocuparea şi apoi evacuarea Ruhrului de către armata franceză a provocat revenirea mineritului german. reconstrucţia industrială. guvernul a introdus contribuţia de şomaj („unemployement insurance”). aprox.S.guvernul condus de David Lloyd George (decembrie 1918 – octombrie 1922): .guvernul conservator condus de Stanley Baldwin (noiembrie 1924 – iunie 1929): . .guvernul laburist al lui James Ramsay MacDonald (ianuarie 1924 – noiembrie 1924): . . Neville Chamberlain. Stanley Baldwin s-a impus nu numai ca şef al conservatorilor. separatismul irlandez. creşterea datoriei externe.S. problemele au continuat: şomaj foarte ridicat. în 1920-1925. 25%. . . perioada 1923-1937 se mai numeşte şi „the Baldwin Era”. care a durat în domeniul exploatărilor carbonifere până în octombrie 1926. . . .. ceea ce ar fi antrenat însă creşterea preţurilor.începând din 1923.problemele de politică externă (neînţelegerile cu Franţa privind Tratatul de la Verssailes) au ocupat atenţia guvernării în detrimentul chestiunilor de ordin intern: şomaj.a calculat greşit popularitatea sa şi a pierdut alegerile convocate spre a-şi asigura o majoritate parlamentară confortabilă.a fost pentru prima dată când Marea Britanie a avut un guvern condus de un socialist. . care a optat pentru integrarea în Regatul Unit.R. în mai 1926 a izbucnit greva generală. . industria minieră s-a prăbuşit. orfani etc. practic desfiinţând diferenţele faţă de drepturile bărbaţilor.şomajul a atins.ministrul sănătăţii. a abandonat retorica revoluţionară în favoarea uneia reformiste. . necesitatea reducerii cheltuielilor publice. exploatările miniere continuând să fie administrate de stat.a recunoscut U.problema irlandeză: după terminarea primului război mondial s-a încercat reintroducerea unei administraţii civile („Home Rule”).guvernul nu a putut să rezolve problema mineritului. prin transferarea puterii către Dominionul Irlandei.dreptul de vot acordat femeilor a coborât până la vârsta de 21 ani. 3 . . indiferent dacă se afla sau nu la putere. fapt ce a dus la violente campanii de presă. adepţii independenţei şi ai republicii au declanşat lupte de gherilă.guvernul conservator condus de Bonar Law (octombrie 1922 – mai 1923) şi Stanley Baldwin (mai 1923 – ianuarie 1924): . a generalizat sistemul de pensii la toate categoriile defavorizate: văduve.situaţia economică mondială s-a îmbunătăţit. problema s-a agravat în anii următori.. .. Din acest motiv. în ciuda pierderilor financiare constante.

Abdicarea. subsidiile sociale s-au redus. 1988 Robert W. A Study in Politics. 1968 Charles Lock Mowat. Arnstein. Lexington-Toronto. 2004 Walter L. iar liberul schimb a fost abandonat. Editura Vivaldi. Economics and International Relations.„guvernul naţional”.rata şomajului a revenit la 25%. Britain since 1918. din care o parte consistentă o reprezenta ajutorul de şomaj. Cambridge University Press.gestionează dificila criză dinastică din 1936.revenirea economiei s-a făcut simţită. Britain between the Wars. . Methuen. într-o ţară a cărei stabilitate monetară dăduse referinţa mondială în domeniu timp de secole. Heat. Boyce. 1968 4 . Bucureşti. . Harper & Row.guvernul conservator al lui Stanley Baldwin (iunie 1935 – mai 1937): . . Cambridge-London-New York. care constituie un eşec („appeasement”) şi izbucnirea celui de-al doilea război mondial. iar şomajul a scăzut din nou la 10%.sub conducerea ministrului de finanţe Neville Chamberlain (conservator).C. . 1919-1932. a obligat guvernul să recurgă la reducerea cheltuielilor publice.D. Gilbert.guvernul conservator al lui Arthur Neville Chamberlain (mai 1937 – mai 1940): . Oxford University Press. 1987 Alain Decaux. . D. London. New York-Evanston. British Capitalism at the Crossroad. Britain Yesterday and Today: 1830 to the Present. Oxford. .s-a confruntat cu agravarea crizei economice mondiale şi cu efectele sale dramatice în Marea Britanie. dominat de conservatori.inflaţia galopantă.guvernul laburist al lui James Ramsay MacDonald (iunie 1929 – august 1931): . 1999 Bentley B.. al lui James Ramsay MacDonald (august 1931 – iunie 1935): .guvernarea sa e dominată de problemele de politică externă. edited by John Cannon. Bibliografie: A Dictionary of British History. 1914-1963.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->