UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIESTI FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

INTEGRAREA ECONOMICA EUROPEANA
Note de curs

Conf. univ. dr. Irina Gabriela Radulescu

Partea I INTEGRAREA ECONOMICA PE GLOB 1.1 Integrarea economica interstatala – aspecte generale 1.2 Uniunea Europeana 1.2.1 Lungul drum al ideii unitatii europene 1.2.2 Evolutia integrarii interstatale în Europa occidentala 1.2.3 Transformari institutionale 1.2.4 De la politicile economice comune la marea piata unica europeana 1.2.5 De la UE – 15 la UE – 27 1.2.6 Perspectivele integrarii politice a UE 1.3 Acordul de Liber Schimb Central European (CEFTA) 1.4 Acordul European de Liber Schimb (AELS) 1.5 Spaţiul Economic European (SEE) 1.6 Organizatii de integrare economica din alte zone ale lumii decât Europa 1.6.1 Integrarea economica pe continentul american 1.6.1.1 Integrarea în America de Nord – Zona de Liber Schimb din America de Nord (North America Free Trade Agreement – NAFTA) 1.6.1.2 Integrarea în America Latina si Caraibe 1.6.1.3 Zona de Liber Schimb a Americilor (Free Trade Area of the Americas) 1.6.2 Integrarea economica în Asia si în Africa 1.6.2.1 Asociatia Tarilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) 1.6.2.2 Cooperarea Economica Asia-Pacific (APEC) 1.6.2.3 Integrarea economica în Africa

1.1 Integrarea economica interstatala – aspecte generale
Aparitia si dezvoltarea aranjamentelor economice regionale, concomitent cu adâncirea procesului de globalizare sunt doua forte dinamice si uneori contradictorii care definesc economia mondiala contemporana. Desfasurarea concomitenta a globalizarii si regionalizarii a generat o economie mondiala din ce în ce mai interdependenta. Procesul de regionalizare se desfasoara concomitent cu procesul de globalizare a economiei. Ambele tendinte, globalizarea si regionalizarea, determina diversificarea relatiilor dintre entitati economice (în special state si corporatii), facând sa se atenueze, cel putin din punct de vedere economic, rolul granitelor nationale. Procesul de regionalizare presupune ca tot mai mult statele nationale sa îsi bazeze relatiile reciproce pe relatii integrative tot mai strânse, cu grade diferite de complexitate. Adâncirea tendintei de integrare s-a bazat tot mai mult pe aparitia unui numar din ce în ce mai mare de grupari regionale integrationiste, pe proliferarea relatiilor regionale dintre state. Regionalismul actual poate fi vazut si ca expresia ordinii economice mondiale aflata la ora redefinirilor, contrabalansarea unor puteri economice facându-se de catre unele state prin reunirea eforturilor lor de dezvoltare economica. Intensificarea procesului de integrare la scara regionala constituie o necesitate obiectiva, luând în considerare urmatoarele elemente definitorii:   potentialul material, financiar si uman care poate fi antrenat prin cooperare în circuitul national, regional si mondial de valori; proximitatea geografica, cu efecte favorabile asupra raporturilor de complementaritate între dimensiunile economice, politico- diplomatice si cultural-umane, amplificate de afinitatile spirituale; gruparile regionale cresc acumularea de avutie nationala si regionala, având efecte pozitive asupra schimburilor comerciale în cadrul gruparilor, precum si asupra locului tarilor membre în comertul international.

Tendinta de formare a unor blocuri regionale comerciale este determinata de actiunea mai multor factori, atât de natura endogena, cât si exogena. Factorii endogeni sunt rezultatul evolutiilor care s-au petrecut în interiorul unor tari sau grupari de tari deja constituite:  optiunile fundamentale de politica economica similare, conceptia comuna despre dezvoltare;  politicile de liberalizare a comertului întreprinse de multe ta ri în dezvoltare, proces care va facilita liberalizarea accentuata în vederea unei viitoare integrari cu statele industrializate;  dificultatile economice cu care s-au confruntat tarile ca urmare a crizei energetice, si care a avut ca efect constientizarea faptului ca exista potential de crestere insuficient valorificat. Ca factori exogeni mentionam:  modalitatea de acoperire a riscurilor potentiale determinate evenimente care se petrec fie în zona respectiva, fie în alte zone; de

de axa verticala. pur si simplu. piata comuna. în principal. Gruparile integrationiste existente astazi. cu atât devine insuficienta armonizarea institutionala si se dovedeste necesara transferarea unor abilitati decizionale de la nivel national la nivel unional. de extindere a numarului si ariei gruparilor de integrare economica regionala. respectiv numarul de state membre. Conform datelor OMC. cel mai înalt grad de integrare este atins de Uniunea Europeana. respectiv intensitatea procesului integrativ. sa contracareze efectele relatiilor externe inechitabile si sa lichideze subdezvoltarea. elaborarea si aplicarea noilor forme de conduita economica. În economia mondiala exista zeci de asocieri regionale. printr-o intensificare a schimburilor intragrup. în special. care este în faza de uniune economica si monetara. tarilor în dezvoltare revenindu-le o parte mai mica (15%). diferind între ele prin diversitatea obiectivelor sau gradul de institutionalizare. cu cât este mai înalt stadiul de integrare. Pâna astazi. Analiza diverselor forme de integrare are în vedere în principal axa verticala. tarile lumii si. Specifica acestei perioade a fost dorinta de a dinamiza schimburile intraregionale. El a evoluat pe parcursul mai multor etape. din ratiuni de imitare a marilor metropole. în conditiile stabilite de fiecare acord în parte. în functie de intensitatea procesului integrativ sunt: zone de liber schimb. cea a adâncimii gradului de integrare si cea orizontala. si s-a extins în America Centrala si de Sud. Principalele forme de integrare.  Formele pe care le îmbraca integrarea economica regionala sunt determinate de multitudinea de relatii care se stabilesc între doua sau mai multe state care-si conjuga eforturile spre atingerea unui obiectiv comun. dorinta de stabilitate politica si de întarire a sistemelor democratice. în special cele europene (60%). obtinerea consensului. Restul sunt întelegeri ce implica ambele categorii de tari. Procesul de regionalizare. eventualele pierderi datorate din îngustarea unor piete extraregionale. ce permit aderarea de noi state. cunoaste un avânt deosebit dupa cel de-al doilea razboi mondial din varii motive. uniunea vamala. din considerente de realizare a unor deziderate economice stringente sau. mai mult de 150 fiind astazi în functiune. Toate formele de integrare implica un permanent dialog între statele participante cu privire la procedurile de armonizare a intereselor. Prin urmare. Asia de Sud-Est si Orientul Mijlociu. ca urmare tot a unor procese integrationiste. Structura acestor acorduri este deosebit de complexa si multe tari fac astazi parte din mai multe acorduri. zonelor de comert liber sau alte tipuri de aranjamente preferentiale. încercari de a compensa. uniunea monetara si uniunea politica.Prin constituirea acestora. prin crearea Comunitatii Europene. sunt grupari deschise. de tipul uniunilor vamale. Acest val de regionalism reprezinta . dar care si-a propus si realizarea uniunii politice. Cele mai multe întelegeri de acest tip sunt între tarile dezvoltate. Dimensiunile unui proces integrativ sunt date. Primul val de regionalizare a comertului international a debutat la începutul anilor ’50 în Europa. chiar daca au obiective diferite sau grad de institutionalizare inegal (elemente ce caracterizeaza intensitatea procesului de integrare). tarile în dezvoltare au urmarit sa-si potenteze eforturile în vederea cresterii economice sustinute. uniunea economica. au fost notificate peste 200 de acorduri comerciale regionale. a continuat în Africa.

cât si pentru ansamblul mondial. mai degraba. adeptii regionalismului apreciaza ca acesta are. si pe de alta parte. Argentina si Brazilia folosesc MERCOSUR pentru a pune capat rivalitatilor istorice dintre ele. Privit din perspectiva economica. a urmatoarelor evenimente:  cresterea posibilitatii obtinerii de efecte de creare de comert. de a solutiona cu succes unele probleme legate de liberalizarea schimburilor comerciale la nivel multilateral. Pe de o parte. chiar daca. Vechile uniuni vamale sau zonele de liber schimb din Africa. în 1994. Al doilea val de regionalizare a comertului international a debutat la mijlocul anilor ’80. de cele mai multe ori. crearea de comert. În partea de sud a Americii Latine a fost creata Piata Comuna a Sudului (MERCOSUR). În acelasi timp.  Sustinatorii procesului de regionalizare explica acest dinamism. prin doua cai: pe de o parte. Apoi. exista premise pentru dezvoltarea de noi industrii si de întarire a celor existente. efecte pozitive pe termen mediu si lung. într-o regiune în care existaus i alte grupari integrationiste regionale. ca urmare a accesului la o piata de desfacere sau de aprovizionare mai mare. Chiar si în cazul tarilor cu o economie similara. procesul de integrare regionala a înregistrat o dinamica ascendenta datorita. Largirea fara precedent a Uniunii Europene. De asemenea. Asia si America Latina au fost revizuite sau au fost completate cu altele noi. În aceasta perioada CEE a pus bazele pietei interne unice. adâncirea procesului de integrare pâna la stadiul de uniune economica si monetara. Ultimele evenimente arata ca procesele integrationiste au capatat un nou impuls si noi dimensiuni. Noi dimensiuni ale colaborarii se înregistreaza în Piata Comuna a Americii Centrale si în ASEAN . concretizata în crearea NAFTA. cât si la dinamica externa a liberalizarii globale. în special a Organizatiei Mondiale a Comertului. pe termen scurt. ducând la reanalizarea rolului gruparilor integrative regionale în construirea unui sistem de comert liber global. si prin efectele sale pozitive. au facut practic imposibile conflictele între tarile participante astazi la UE.începutul unui proces de mare complexitate. apar si unele efecte negative pentru anumiti participanti. cel putin. Astfel. perioada în care SUA a devenit principalul actor. se sustine ideea ca aranjamentele comerciale regionale promoveaza ideea de comert liber si consolideaza prin aceasta conduita comerciala multilaterala. adâncirea integrarii contribuie atât la dinamica interna. eforturile sustinute ale SUA de a pune bazele unei zone de liber schimb la nivelul celor doua Americi constituie dovezi ale dinamismului regionalismului. partizanii ideii de regionalizare subliniaza faptul ca. considerate preponderente atât pentruta rile participante. schimburile comerciale statuate pe noi coordonate. de asemenea. incapacitatea organizatiilor internationale. cresterea fortei în negocierile internationale si scaderea costurilor de distributie comerciala. dupa semnarea si încheierea unor acorduri de liber schimb bilaterale cu Israel si Canada. Unul dintre dezideratele centrale ale APEC vizeaza transformarea acestei zone de liber schimb într-o ancora de stabilitate economica si geopolitica si ca liant institutional între posibilele diferende . în special. SUA a lansat propunerea de creare a unei zone de liber schimb la nivel nord-american. În fine. aceasta determina numeroase efecte de antrenare.

Japonia si alte tari din regiune. care sa impuna sanctiuni acelor blocuri regionale care nu respecta prevederile organizatiei în materie de impunere tarifara si netarifara. pe de o parte si tarile membre OMC. de exemplu. Totusi. Se poate pune problema care mai este rostul demersurilor organizatiei. NAFTA si APEC) detin 70% din comertul mondial. cât si negativ. tendinta de regionalizare. În plus. Forta unora dintre gruparile integrationiste depaseste cu mult aspectele economice. dintre tarile membre OMC. diferentele în capacitatea de negociere în cadrul OMC dintre diferitele grupari cu caracter integrationist. Unii specialisti considera ca riscul de a ajunge la un comert între blocurile comerciale regionale nu este deloc atât de îndepartat pe cât pare. si a dominat toate obiectivele politice din ultimul deceniu si jumatate ale tarilor foste comuniste. dat fiind faptul ca acestea constituie derogari de la principiile liberalizarii comertului pe baze nediscriminatorii. volumul semnificativ al fluxurilor comerciale care intra sub incidenta lor. doar Mongolia nu face parte din nici un acord regional. din moment ce exceptia devine mai puternica decât regula. cu profunde implicatii la nivel economic. 97% din comertul mondial este derulat de state ce sunt membre în cel putin o grupare integrationista (fata de 70% în 1990). comparativ promovarea globalizarii si neimplicarea în acorduri regionale. în dorinta acestora de a deveni membre UE. acordurile comerciale regional constituie. cu Proliferarea blocurilor comerciale regionale poate conduce la scaderea credibilitatii OMC. sursa pentru numeroase controverse. totodata. În concluzie. iar cele trei mari grupari (UE. efectele asupra statelor nemembre ale unor astfel de grupari. pe de alta parte. nu exista prevederi OMC. care au condus la un blocaj în negocierile dintre state si la tensionarea relatiilor dintre unele tari latinoamericane. gruparile cu caracter integrationist suscita dezbateri din ce în ce mai aprinse. Dat fiind numarul lor foarte mare. De altfel. manifestata prin crearea si perfectionarea de grupari cu caracter integrationist este dincolo de o realitate. un fenomen dinamic. Principalele aspecte aduse în discutie se concentreaza pe:      beneficiile si costurile pentru statele membre. atât în sens pozitiv. . încercarea de realizare a unei vaste zone de liber schimb la nivelul celor doua Americi a trezit numeroase sentimente anti-americane. Atractia determinata de Uniunea Europeana a avut puternice implicatii în procesul electoral din Ucraina.între China. masura în care astfel de acorduri submineaza sistemul comercial multilateral creat sub egida OMC. masura în care reglementarile OMC cu privire la crearea si functionarea acestor acorduri sunt adecvate situatiei internationale actuale. politic si social.

1.2 Uniunea Europeana
Integrarea economica interstatala a debutat în perioada postbelica, cuprinzând tari din toate colturile lumii, atât dezvoltate, cât si în dezvoltare. De la o zona la alta a economiei mondiale exista deosebiri în ceea ce priveste momentul declansarii procesului de integrare, ritmul evolutiei sale, formele concrete de manifestare si, mai ales, performantele realizate. Fara îndoiala, „vitrina publicitara ” a integrarii interstatale o constituie Uniunea Europeana. 1.2.1 Lungul drum al ideii unitatii europene Ideea unitatii europene îsi are începuturile în perioada interbelica. Sub impulsul consecintelor catastrofale ale primului razboi mondial, în 1923, ia nastere „Miscarea paneuropeana”, din initiativa lui Coudenhove- Kalergi, un aristocrat de origine ceha. Într-un apel lansat la Viena, în 1924, se spune: „Salvarea rezida în unirea tuturor statelor democratice ale continentului într-o grupare politica si economica internationala. Nu trebuie sa se lase sa se repete acest adevar simplu: o Europa divizata conduce la razboi, la agresiune, la mizerie...” (s.n.). Prima initiativa oficiala, în directia uniunii europene, are loc în 1929 si apartine lui Aristide Briand, cunoscut om politic francez, artizan al Societatii Natiunilor, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1926), adept al unei „legaturi federale”, bazate pe apropierea franco-germana. Din pacate, demersul lui Briand s-a lovit de vitregia vremurilor. Criza economica mondiala din 1929-1933 si evenimentele politice care i- au urmat: victoria nazismului în Germania (1933), razboiul civil din Spania (1926-1939), Anschluss-ul (1939), cotropirea Boemiei si Moraviei de catre Germania (1939), invadarea Poloniei de catre trupele naziste aliate cu cele ale comunistilor rusi etc. În 1940, URSS, „aparatoarea pacii în întreaga lume”, anexeaza tarile baltice, Basarabia si Bucovina de Nord. În ultima nota sovietica adresata guvernului român se spunea: „1) În decurs de 4 zile începând de la orele 14, ora Moscovei, la 28 iunie, s a se evacueze teritoriul Basarabiei si Bucovinei de catre trupele românesti. 2) Trupele sovietice în acelasi timp sa ocupe teritoriul Basarabiei si partea de nord a Bucovinei. 3) În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice sa ocupe urmatoarele puncte: Cernauti, Chisinau, Cetatea Alba...”. Europa, sfâs iata de ambitii nationaliste, a intrat în cel de-al doilea razboi mondial. Temerile partizanilor „Miscarii paneuropene” s-au adeverit pe deplin. Ideea unitatii europene este reluata de Winston Churchill, imediat dupa sfârsitul ultimei conflagratii mondiale. Într-un discurs tinut la Zürich, în 1946, el spunea: „...exista un remediu care, daca ar fi acceptat peste tot si spontan, ar transforma ca prin minune toata scena si ar face din Europa, în câtiva ani, un pamânt tot as a de liber si fericit ca acela al Elvetiei de astazi... Care este acest remediu suveran? Este formarea familiei europene... Noi trebuie sa construim un fel de State Unite ale Europei” (s.n.). Sa nu fi prevazut, oare, marele om politic britanic consecintele întelegerii de la Yalta (1945), când marile pretentii teritoriale ale lui Stalin au fost satisfacute pe seama Europei Centrale si de Est? Sa fi fost atât de mare încrederea sa în loialitatea URSS? Cert este ca un alt mare om politic occidental – generalul Charles de Gaulle, cu numai câtiva ani mai târziu, întrevedea o Europa „de la Atlantic la Ural”.

„Razboiul rece” care a urmat acestor momente de euforie a trezit la realitate lumea occidentala. Scindarea Europei în doua blocuri devenise un fapt real. În mai 1962, acelasi Charles de Gaulle, mult mai realist, vorbea despre „o lume în care totul conduce spre amenintarea unui conflict general...” si (doar) despre o „Europa occidentala unita si care sa aiba destula forta, destule mijloace si destula coeziune pentru a exista prin ea însasi...” (s.n.). Europa occidentala alesese calea unitatii prin integrarea economica si politica interstatala. În ciuda acestor evolutii potrivnice ideii de unitate la nivel european, popoarele captive din Centrul si Estul continentului nostru au demonstrat ca au ramas fidele legaturilor lor traditionale cu tarile occidentale, ideilor democratiei. Sub diferite forme, ele si-au manifestat opozitia fata de regimul de dictatura comunista. În România, timp de zece ani (1945-1955) a fost organizata rezistenta armata în munti, în 1956 a avut loc insurectia de la Budapesta, în 1968 „revolutia de catifea” de la Praga, în 1980 revolta muncitorilor polonezi de la santierele navale de la Gdansk. Pe drept cuvânt, reputatul politolog si profesor de origine româna – Ghita Ionescu, în cartea sa „Viitorul politic al Europei Orientale”, aparuta la Londra, sublinia cât de mare a fost „rezistenta traditiilor de autonomie” pe care bolsevismul a întâlnit-o în tarile satelit. Prabusirea comunismului în Europa (1989-1991) a înlaturat principalul obstacol din calea materializarii ideii de unitate europeana. Într-un timp record (aprilie 1990) se convoaca reuniunea la vârf de la Dublin a Comunitatii Europene care da semnal verde initierii acordurilor de asociere cu tarile din Europa Centrala si de Est. Tot la Dublin s-a hotarât si înfiint area BERD (Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare) menita sa acorde asistenta financiara tarilor asociate. De asemenea, se decide ca Banca Europeana de Investitii sa finanteze proiecte de modernizare economica în aceste tari. Primele acorduri de asociere sunt semnate cu fosta Cehoslovacie, Polonia si Ungaria apoi cu România (februarie 1994) si Bulgaria (martie, acelasi an). În total, zece tari foste comuniste din Europa devin asociate la U.E. Toate au înaintat ulterior cereri de aderare. În urma Summit-ului de la Helsinki (decembrie 1999) au fost initiate negocierile de aderare cu toate statele candidate care îndeplinesc criteriul politic. Exista, asadar, vointa politica de ambele parti . Numai ca ea nu este suficienta. Cele mai multe tari candidate sunt mult ramase în urma din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare. În aceste conditii, o integrare rapida a lor în U.E. nu ar fi reciproc avantajoasa. Eforturile U.E. ar trebui sa-si gaseasca un corespondent în tarile candidate la integrare, din Est. O conditie sine qua non este alinierea acestor tari la ceea ce se înt elege prin „acquis communautaire”, adica la acel ansamblu de legi, de drepturi deja obtinute la nivel comunitar. Este vorba despre un „bun câstigat” concretizat în standarde juridice, politice si sociale, superioare. Tarile candidate la integrare trebuie sa faca dovada capacitatii implementarii acestui „acquis”, ceea ce nu este deloc usor. În fine, mai este si problema Rusiei cu specificul ei de fosta superputere care are aspiratia de a redeveni ce a fost. În dezvoltarea cooperarii cu o asemenea tara, UE a preferat solutia „acordului de parteneriat”. Deocamdata nu se poate spune precis ce viitor va avea acest tip de acord. În schimb, este sigur ca de la Europa economica si politica pâna la Europa geografica mai este cale lunga. Dar, atâta timp cât nu va exista o Europa unita în întregul ei, se va mentine riscul

acumularii tensiunilor în partea rasariteana, ceea amenintare si la adresa securitatii Uniunii Europene.

ce

va

reprezenta o

În mod incontestabil, Europa occidentala a facut scoala în domeniul integrarii interstatale. Din acest punct de vedere, ea ofera întregii lumi un adevarat model – cel al „Comunitatii Europene”. Cum se explica succesul ei într-o întreprindere atât de complexa, unde nu exista nici un precedent, nici o experienta anterioara? Cauze  Europa de Vest reprezinta un ansamblu omogen de tari, o zona în care statele au un mod de viata asemanator (dar nu identic) si se caracterizeaza prin acelasi tip de civilizatie. O astfel de stare de lucruri constituie o oportunitate pentru integrarea interstatala. Forta de atractie a ideii de integrare este data de efectul de antrenare pe care îl genereaza. O mare piata unica, libera circulatie a capitalurilor si a bunurilor, în cadrul ei, fac ca economiile integrate sa obtina rezultate superioare sumei performantelor individuale realizate anterior. Acest efect devine posibil numai atunci când între state nu exista decalaje semnificative de dezvoltare. Este tocmai ceea ce caracterizeaza tarile Europei occidentale. Dar integrarea economica interstatala, pentru a avea succes, presupune si asumarea unor responsabilitati. De unde si importanta „capabilitatii” tarilor în cauza. Tarile candidate la integrare trebuie sa posede un anumit potential economic si politic fara de care îndeplinirea obligatiilor devine imposibila. Statele Europei occidentale îndeplinesc si aceasta conditie. Integrarea vest-europeana a fost posibila datorita existentei unei vointe politice puternice. În acest sens, apropierea franco- germana a avut un rol decisiv. Aici se cuvine amintit rolul deosebit jucat de cele doua mari personalitati politice care au fost presedintele Frantei – Charles de Gaulle si primul cancelar al noii Germanii (de vest) – Konrad Adenauer. Gratie lor, cei doi „eterni dusmani” si-au dat mâna pentru ca împreuna sa construiasca o noua Europa, în pace. Nu trebuie subestimat însa rolul tarilor mici. Ele n-au aderat cu forta la ideea de uniune europeana. Potentialul lor politic s-a dovedit mare, mai ales atunci când s-a pus în discut ie caracterul relatiilor reciproce. „Europa nu poate fi conceputa... decât în egalitatea dintre state; „ceea ce ar fi periculoss i total inacceptabil este ca anumite mari state sa-si imagineze ca, atunci când ajung la un acord între ele, problemele sunt în mod automat rezolvate...”, declara, în aprilie 1962, Paul-Henri Spaak, fostul ministru belgian al afacerilor extderne**. Relatiile dintre tarile participante la procesul de integrare vest-europeana n-au fost idilice. Important este însa ca, prin negocieri, s-au gasit întotdeauna solutii reciproc convenabile. Integrarea economica interstatala a Europei occidentale s-a bazat pe un „nucleu dur” format din sase natiuni: trei mari (Franta, Germania, Italia) si trei mici (Belgia, Olanda, Luxemburg – Benelux). Ele n-au fost numai primele care s-au înscris pe traiectoria integrarii, ci si cele mai consecvente. Uniunea Europeana de astazi ar fi fost de neconceput fara

dari înapoi. Comunitatea Economica Europeana (CEE) În comparatie cu CECO.aportul acestor tari. deja instalate în Europa. a serviciilor. ea reprezinta doar o etapa intermediara în calea catre uniunea economica si. Tratatul a intrat în vigoare pentru o perioada de 50 de ani. semnat de catre reprezentantii celor sase state membre ale CECO. numai o „uniune europeana” putea sa-i faca fata.2. De asemenea. În acelasi timp se parafeaza si Tratatul privind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom). Unui concurent atât de redutabil.a propus libera circulatie a acestor produse. integrarea totala. atât fata de zona de liber schimb. fapt realizat în 1954. CECO a fost înfiintata prin Tratatul de la Paris (18 aprilie 1951). daca tinem seama ca statele din vestul continentului îsi asuma responsabilitati fara precedent. Pe de alta parte. Pe tot acest lung parcurs au fost. CEE înseamna o considerabila extindere a procesului de integrare economica interstatala. Transnat ionalele americane. Germania. Scopul CECO era crearea unei piete comune a carbunelui si otelului între cele sase state care furnizau. Ideea de baza este stimularea concurentei . Dupa încheierea ultimului razboi mondial. Din fericire. Totodata. Sediul sau a fost instalat la Luxemburg. si esecuri. Piata Comuna este o forma de integrare superioara. Ele erau primele care avusesera curajul sa porneasca pe o asemenea cale. a capitalurilor si a persoanelor.europene. Termenul limita prevazut era 31 decembrie 1992. CECO avea în frunte o institutie cu caracter supranational – „Înalta Autoritate”. primul presedinte fiind francezul Jean Monnet. Totusi. Europa occidentala se afla într-o situat ie deloc favorabila. prin desfiintarea taxelor vamale.2 Evolutia integrarii interstatale în Europa occidentala De la primii pasi pe calea integrarii economice vest-europene si pâna în prezent a trecut jumatate de secol. împreuna. Pe de o parte. desigur. Solutia nu putea fi alta decât solidaritatea tarilor din vestul continentului. mai ales. CECO si. trebuie amintite si cele internationale. începuse „razboiul rece”. a avut un rol important în reconversia minerilor disponibilizati. cât si fata de uniunea vamala. în cele doua domenii. iar tarile occidentale se simteau amenintate de colosul sovietic. cea mai mare productie din Europa de Vest. Din acel moment s-a putut vorbi despre existenta a trei „comunitati”. Membrii fondatori au fost Franta. Principalul obiectiv al CEE a fost crearea unei Piete Comune în cadrul careia sa se realizeze libera circulatie a bunurilor. mult mai importante s-au dovedit performantele realizate. Era firesc sa se întâmple as a.F. Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) Considerata „întreprinderea pilot” a constructiei europene. în afara celor interne. Italia si tarile Benelux. Pe baza lor. 1. Comunitatea Economica Europeana a luat fiinta pe baza Tratatului de la Roma (martie 1957). procesul integrarii interstatale s-a dezvoltat considerabil. era vorba despre impactul economic cu cealalta superputere – Statele Unite. R. reprezentau cel mai teribil concurent pentru economiile vest. limitata doar la doua domenii de activitate. vizibil slabite de razboi.  Vorbind despre cauzele integrarii vest-europene.

. CEE si Euratom). de unde si denumirea de Act Unic. lansat în 1979. de catre cele douasprezece state membre si intrat în vigoare dupa ratificare. aduc la ordinea zilei necesitatea unor masuri institutionale si pe plan monetar. Acest proces vorbeste de la sine despre marea forta de atractie a ideii de uniune europeana. Tratatul de la Maastricht marcheaza consolidarea procesului de integrare europeana. a unui „spatiu fara frontiere interne. prin adoptarea unei monede unice si a unor paritati fixe si irevocabile. Comunitatea Europeana capata denumirea oficiala de Uniune Europeana. Marea Britanie si Irlanda. La 1 ianuarie 1995. Consecintele pe termen lung au fost cresterea constanta a ritmului comertului între statele membre. Actul Unic European a fost semnat la Luxemburg. În ianuarie 1986 se formeaza „Europa celor doisprezece”.între agent ii economici din tarile membre si realizarea economiei de scara. În scopul realizarii acestui deziderat se prevede ca:  deficitul bugetar sa reprezinte cel mult 3 % din PIB. el relanseaza procesul de integrare vest-europeana. Consiliul European. Primii zece ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Roma au fost caracterizati prin înfaptuiri semnificative. O serie de amendamente si de completari la Tratatul de la Roma au fost regrupate într-un singur document. Jacques Delors. Spania si Portugalia devenind. efectiv. Deschiderea marii piete europene prevazuta în „Actul Unic”.”. fuziunea institutiilor celor trei comunitati (CECO. În ianuarie 1981 ia nastere „Europa celor zece” prin intrarea efectiva a Greciei. de catre „cei 12”. mai repede decât cel cu statele nemembre. Uniunea Europeana Semnat în februarie 1992. „sa studieze si sa propuna etapele concrete care sa conduca la uniunea economica si monetara” (s. în care este asigurata libera circulatie a marfurilor.). în februarie 1986. Raportul Delors va fi prezentat Consiliului European din aprilie 1989 si se va afla la baza acordurilor de la Maastricht. din acel moment va exista o singura Comisie a Comunitatilor Europene si un singur Consiliu de Ministri European. Finlanda si Suedia.n. cere unui comitet condus de presedintele. . În iunie 1988. întrunit la Hanovra. al Comisiei Europene. Ia nastere Europa „celor 15”. dadea semne de „criza de crestere”. înainte de 31 decembrie 1992. În 1973 se da startul „Europei celor noua” prin includerea efectiva a trei tari – Danemarca. intensificarea circulatiei marfurilor si capitalurilor între tarile membre. la 1 noiembrie 1993. cu 18 luni înainte de termenul prevazut si instituirea unui tarif vamal extern comun. devin membre ale UE – Austria.. Se prevedea crearea.si a intrat în vigoare un an mai târziu. Criteriile de convergenta Uniunea Monetara cuprinde tarile care au îndeplinit criteriile de convergenta stabilite. de atunci. Printre realizarile importante din aceasta perioada mai pot fi distinse lansarea politicii agricole comune. Noul tratat stabileste drept principal obiectiv economic trecerea la Uniunea Monetara. Actul Unic marcheaza decizia de a crea „marea piata unica europeana”. Sistemul Monetar. Doua dintre criterii au în vedere „caracterul suportabil al situatiei finantelor publice. La loc de frunte se plaseaza desfiintarea drepturilor vamale între „cei sase” (iulie 1968). a capitalurilor si a persoanelor”. Aderarea de noi state si largirea sa. membre ale Comunitatii.

Conform acestui program. acest lucru va rezulta dintr-o rata a inflatiei apropiata de aceea a trei state membre. Banca Centrala Europeana îsi intra în atributii. Consiliul European. Asadar. care prezinta cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a preturilor”.5 % în raport cu rata medie a celor trei tari. Într-adevar.. În fine. în special. a fost instituit aşa numitul „spaţiu de libertate. existând pentru prima dată elemente de politică ocupaţională. îndepărtarea obstacolelor care au mai rămas în calea libertăţii de mişcare a cetăţenilor. în acest context extinzându-se drepturile Oficiului European de Poliţie (EUROPOL) În acelaşi an (decembrie 1997). a adoptat „Pactul de stabilitate şi de creştere”. stabileste programul pentru introducerea monedei unice.. La 31 decembrie 1998 s-a produs lansarea oficiala a monedei unice – euro. Tratatul de la Amsterdam. Aceasta conditionare are la baza logica economica. despre convergenta structurala. Rata nominala a dobânzii pe termen lung nu va trebui sa depaseasca cu mai mult de 2 % media ratelor dobânzii celor trei tari care au cele mai bune performante pe planul ratei inflatiei. în 1998 s-a efectuat nominalizarea a unsprezece tari care sa participe la Uniunea Economica si Monetara. să asigure respectarea criteriului din Tratatul de la Maastricht referitor la deficitul bugetar al statelor membre (maximum 3% din PIB). care se reflecta în nivelul ratei dobânzii pe termen lung”. . În acelasi an. a fost adoptat de şefii de stat şi de guvern ai Uniunii Europene la 16-17 iulie 1997 şi semnat la 2 octombrie 1997. datoria publica sa nu depaseasca 60 % din PIB. extinderea drepturilor Parlamentului European în sensul coparticipării acestuia la procesul decizional. accentul cade pe convergenta nominala si nu pe cea reala. pe acest plan. menit să stea la baza coordonării măsurilor destinate pregătirii ultimei faze a UEM şi. Tratatul mai prevede „realizarea unui grad ridicat de stabilitate a preturilor. a treia revizuire a tratatului privind Comunitatea Europeană.. securitate şi justiţie”. prin adoptarea acestor criterii. În opinia lui Philippe Rollet. în Tratatul de la Maastricht nu se spune nimic despre necesitatea unei convergente a produsului intern brut pe locuitor al tarilor membre. fără însă a-l înlocui. influentele monetariste asupra autorilor tratatului au fost puternice. sporirea eficienţei structurii instituţionale a Uniunii Europene. Rata inflatiei în tarile membre nu va trebui sa reprezinte mai mult de 1.. Principalele obiective ale acestuia sunt:     plasarea în prim plan a problemei locurilor de muncă şi a drepturilor cetăţenilor. Tratatul de la Amsterdam a amendat Tratatul de la Maastricht. tratatul mai subliniaza „caracterul durabil al convergentei atinse de un stat membru. la reuniunea de la Madrid din 1995. A intrat în vigoare la 1 mai 1999. Consiliul European. în reuniunea sa de la Luxemburg. eveniment de importanta istorica.

în cadrul Consiliului European de la Nisa şi a intrat în vigoare după încheierea procesului de ratificare.org/wiki/Uniunea_European%C4%83 Tratatul de la Nisa este un Tratat care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană. precum şi anumite acte conexe.wikipedia. coruptibilitate şi înşelăciune Comunităţile Europene (CE) Politica agricolă comună Uniune vamală şi Piaţa internă Politica în domeniul concurenţei Subvenţii de stat Politică structurală Politică comercială Uniunea Economică şi Monetară Cetăţenia europeană Educaţie şi Cultură Cercetare şi Mediul înconjurător Reţele transeuropene Sănătate Protecţia consumatorului Politică socială Politica comună de imigraţie Politica în domeniul azilului Protecţia frontierelor Sursa : http://ro. A fost semnat de şefii de stat şi de guvern ai statelor membre UE la 11 decembrie 2000. tratatele de instituire a Comunităţilor Europene. Cele mai importante modificări aduse de către Tratatul de la Nisa se referă la următoarele: .Tabelul 1 Uniunea Europeană Primul pilon (supranaţional-federaţie) Al doilea pilon (interguvernamentalconfederaţie) Politica externă şi de securitate comună (PESC) Politica externă: Cooperare Menţinerea păcii Observatorii electorali şi Trupele comune de intervenţie Drepturile omului Democraţie Asistenţa acordată statelor terţe Politica de securitate : Politica europeană de securitate şi apărare Dezarmarea Aspectele economice ale dezarmării Sistemul european de securitate Al treilea pilon (interguvernament al-confederaţie) Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală (JAI) Trafic de droguri şi Trafic de arme Trafic de carne vie Terorismul Infracţiuni împotriva minorilor Crimă organizată Corupţie.

majoritatea statelor membre (pe principiul că fiecare stat ar avea un vot). care cere. Cele mai importante prevederi ale tratatului sunt următoarele:  Uniunea Europeană va avea personalitate juridică. după ratificarea de către toate statele membre. Tratatul de la Lisabona. delimitarea mai precisă a competenţelor instituţiilor Uniunii Europene. de sorginte britanica. va fi înfiinţată funcţia de ministru de externe al Uniunii. Portugalia si tara initiatoare. Viabilitatea modelului comunitar Drumul parcurs de la Tratatul de la Roma pâna la cele de la Maastricht si Amsterdam. introducerea majorităţii duble. consecventa si creativitatea celor care l-au pus în aplicare. pe lângă majoritatea calificată. Intrarea în vigoare a Tratatului este programată pentru 1 ianuarie 2009. Asociatia Europeana a Liberului Schimb. Suedia.     funcţia de preşedinte al Consiliului European va fi transformată într-una permanentă de „Preşedinte al Uniunii”. nu însa si un tarif vamal extern comun. Din initiativa Marii Britanii a luat fiinta. prin acordul de la Stockholm. Danemarca. AELS s-a situat pe prima treapta – cea a zonei de comert liber: asociatia si-a propus doar suprimarea taxelor vamale reciproce (la produsele industriale). Deci sase state mici alaturi de o mare putere economica. Forta acestui model de integrare a fost dovedita si de succesul sau în confruntarea cu un alt model occidental. Ele demonstreaza viabilitatea modelului de integrare ales initial. de la Europa „celor sase” la Europa „celor cincisprezece”. iar tratatul a fost semnat pe 13 decembrie de către reprezentanţii celor 27 de state membre ale UE. luarea deciziilor necesită întrunirea majorităţii calificate (se renunţă la unanimitate). ceea ce avea sa conduca la un echilibru precar. Numele oficial este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene. Textul tratatului s-a finalizat în urma unui summit neoficial la Lisabona pe 19 octombrie 2007. cu un mandat de 2 ani şi jumătate. Din punctul de vedere al nivelului de integrare. cunoscut în faza de proiect sub numele de Tratatul de Reformă este un tratat destinat să înlocuiască tratatul constituţional european. se va modifica modalitatea de vot în cadrul Consiliului.    simplificarea tratatelor în scopul de a le face mai clare şi mai concise fără a schimba sensul acestora . Regulile stabilite în Tratatul de la Nisa rămân însă în vigoare până în 2014. este presarat cu importante împliniri. Elvetia. Spre deosebire de Comunitatea Europeana. Norvegia. în cadrul AELS a fost lasat liber . numărul de comisari va fi redus cu o treime. AELS a inclus sapte state: Austria. cu numele oficial de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru politica comună externă şi de securitate. în 1959.

fie ca o formă instituţională nouă de prezentare a Consiliului UE. Consiliul European este caracterizat fie ca organ interguvernamental de cooperare. instituţionalizarea procesului de integrare vest-europeană a evoluat. AELS a început sa dea semne de slabiciune. Înfiinţat la 10 decembrie 1974 sub forma unui organism de cooperare politică la cel mai înalt nivel.    Consiliul European se întruneşte de două ori pe an sau ori de câte ori este nevoie în diferite ţări ale UE (summit) şi este condus de şeful de stat sau de guvern din ţara . Consiliul de Miniştri European (Consiliul Uniunii Europene). cât şi naţional. Parlamentul European. Conform unei opinii.3 Transformari institutionale Pe parcursul anilor. Consiliul Uniunii Europene. asistaţi de miniştrii de externe. Consiliul European are următoarele funcţii:  dă un impuls general marilor hotărâri politice. cum sunt COREPER. coordonează politicile economice generale ale Uniunii Europene. Accentul a fost pus pe utilizarea mijloacelor „functionale” si nu a celor „institutionale”. Comitetul regiunilor etc. serveşte ca forum al discuţiilor politice la nivel înalt în situaţii de criză şi încearcă să rezolve disputele dintre statele membre. Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi. Astfel au apărut: Consiliul European.2. ia decizii necesare în vederea definirii şi punerii în aplicare a politicii externe şi de securitate a UE. Comisia Europeană. Islanda si Liechtenstein (ultimele doua. cum sunt Comisia. Pe de alta parte. în care reprezentarea ţărilor membre este la cel mai înalt nivel: şefi de state şi de guverne. AELS nu mai cuprinde decât Elvetia. Mai este reprezentată şi Comisia Europeană prin preşedintele său şi un vicepreşedinte. Austria si Suedia (1 ianuarie 1995). Consiliul European reprezintă un for european de dialog politic care nu este nici instituţie comunitară. Inevitabilul se produce: cinci tari parasesc AELS.jocul fortelor pietei. Portugalia (1 ianuarie 1986). Consiliul European Consiliul European constituie instituţia de vârf. aderate ulterior). 1. La un moment dat. economice şi sociale referitoare la integrarea europeană luate atât la nivel european. fie ca organ sui generis. atât în lărgime (prin apariţia unor instituţii noi). În alte opinii. La sfârsitul secolului XX. Norvegia. cât şi în adâncime (prin perfecţionarea fiecărei instituţii în parte). trecând în tabara adversa: Marea Britanie si Danemarca (1 ianuarie 1973). a coordonării acţiunilor statelor membre în domeniile ce ţin de ordinea publică şi cooperarea judiciară în materie penală. şi nici organ comunitar cu activitate permanentă sau deliberativă. el este considerat organ paracomunitar ceea ce îi conferă o putere sporită la nivel de concepţie şi concepţie politică. forta de atractie a Comunitatii Europene s-a dovedit din ce în ce mai mare.

La Consiliu.). Sediul său se află la Bruxelles. care conform Tratatului de la Maastricht trebuie să fie de nivel ministerial şi să aibă abilităţi de a angaja guvernele statelor pe care le reprezintă în domeniul în care sunt specializaţi. Consiliul poate revizui tratatele comunitare şi să ia decizii de natură constituţională. atunci când este compus din miniştrii de externe ai statelor membre sau a unor Consilii speciale. fie odată cu Consiliul general. pentru a asigura continuitatea activităţii. Există nouă configuraţii diferite ale Consiliului de Miniştri. împreună cu Parlamentul European. Printre funcţiile principale ale Consiliului de Miniştri European se pot aminti următoarele:  are rol legislativ în Uniunea Europeană adoptând. Întrucât Consiliul de Miniştri are o activitate periodică. industrie. Consiliile specializate se reunesc atunci când se impune discutarea unor aspecte concrete din domeniul de activitate respectiv. Consiliul de miniştri ai agriculturii etc. reprezentând organul unde se exprimă interesele naţionale. aprobă. Comitetul reprezentanţilor permanenţi (COREPER). asigură coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre. COREPER are ca rol principal      . Consiliul general se întruneşte lunar. coordonează politica în justiţie şi afaceri interne. specializate sau sectoriale. Acest organ comunitar reuneşte înalţi funcţionari din fiecare stat membru conduşi de un Reprezentant permanent cu rang de ambasador. când este compus din miniştrii specializaţi într-un domeniu sau altul (agricultură. necesară funcţionării Uniunii Europene în bune condiţii. Instituţia poate lua forma unui Consiliu general.care deţine şi preşedinţia Consiliului UE. Consiliul de Miniştri European Consiliul de Miniştri European (Consiliul European) este principala instituţie cu putere de decizie din cadrul Uniunii. dezvoltă politica externă şi de securitate comună. iar procesul de decizie comunitară necesită existenţa unor organe cu activitate continuă a fost creat. De asemenea. fie între întâlnirile acestuia. cele mai importante fiind : Consiliul afacerilor generale. directive) care se impugn statelor membre. Preşedinţia acestui Consiliu se asigură pe baza principiului rotaţiei (la fiecare şase luni). bazată pe liniile directoare date de Consiliul European. bugetul comunitar. miniştrii sunt asistaţi de reprezentanţi permanenţi sau miniştrii adjuncţi. în acest sens. celorlalte instituţii comunitare şi însuşi Consiliului UE. comerţ etc. Consiliul afacerilor economice şi financiare (ECOFIN). Consiliul reuneşte reprezentanţii statelor membre. acte normative cu forţă juridică obligatorie (regulamente. intermitentă. prin Tratatul de fuziune. încheie acorduri internaţionale între Uniunea Europeană şi alte ţări sau organizaţii internaţionale.

de a dirija discuţiile şi de a concilia interesele naţionale cu cele comunitare. atunci este necesară majoritatea calificată ponderată (255 de voturi din 345 provenind de la majoritatea membrilor). în acelaşi timp. precum politica externă şi de securitate comună. Ea constituie organ de execuţie şi control al Uniunii Europene. Consiliul are un preşedinte ales la fiecare şase luni. rol administrativ şi protocolar. dar să reprezinte 62% din populaţia Uniunii Europene). 2011 – Ungaria (ianuarie-iunie) şi Polonia (iulie-decembrie). exprimate de 2/3 din membri. fiscalitatea. este necesar votul unanim. precum şi în relaţiile cu terţii. Tabelul 2 Repartizarea voturilor în statele Uniunii Europene Sursa: http://europa.eu/institutions/inst/council/index_en. În ceea ce priveşte adoptarea deciziilor. 2009 – Republica Cehă (ianuarie-iunie) şi Suedia (iulie-decembrie). stabilit proporţional cu numărul populaţiei (vezi tabelul 2). politica de imigrare. El are. deoarece nu permite statului care deţine preşedinţia să-şi finalizeze proiectele începute. atunci este necesară majoritatea calificată (255 de voturi din 345 posibile. Tratatul de la Nisa a întărit rolul 1 Pentru următorii cinci ani preşedinţia Consiliului Uniunii Europene va fi asigurată după cum urmează: 2008 – Slovenia (ianuarie-iunie) şi Franţa (iulie-decembrie). este acela de a pregăti lucrările Consiliului. dar există reprezentanţe ale acesteia în toate statele membre UE. Rolul preşedinţiei. Aceeaşi ţară prezidează. După unele opinii. Comisia Europeană este formată.htm Comisia Europeană Comisia Europeană a rezultat în urma fuziunii dintre structurile celor trei comunităţi europene. în prezent din 27 membri desemnaţi de guvernele statelor membre pe baza competenţei lor profesionale. 2012 – Danemarca (ianuarie-iunie) şi Cipru (iulie-decembrie). teoretic. • • În prezent fiecare stat are un anumit număr de voturi. dintr-o altă ţară decât cel precedent1. termenul de 6 luni este prea scurt. pentru adoptarea deciziilor din domenii “sensibile”. aceasta se face cu respectarea următoarelor reguli de vot: • dacă hotărârile se iau pe baza propunerii Comisiei.pregătirea lucrărilor Consiliului şi realizarea atribuţiilor ce îi sunt conferite. Mandatul comisarilor europeni este de 5 ani şi sunt reeligibili. în iulie 1967. Sediul său se află la Bruxelles. Preşedintele Comisiei este ales de Parlamentul European ceea ce îi conferă mai multă legitimitate. fiind asistat de mai multe Grupuri de lucru formate din oficiali ai administraţiilor naţionale. 2010 – Spania (ianuarie-iunie) şi Belgia (iulie-decembrie). atât Consiliul European. . asistată de Secretariatul general. precum şi delegaţii externe în majoritatea capitalelor lumii. cât şi Consiliul de Miniştri European. dacă hotărârile nu se iau pe baza propunerii Comisiei. reprezentând Comisia în faţa celorlalte instituţii comunitare.

precum şi bugetul comunitar. ci după cea de partid. ea propune proiecte de texte de legi pe care le supune Parlamentului şi Consiliului. în acest rol negociind tratatele internaţionale încheiate de Uniune şi fiind împuternicită.preşedintelui Comisiei Europene în raport cu ceilalţi comisari: el defineşte orientările politice şi organizarea internă a Comisiei. consultative sau conforme. Tabelul 3 Numărul de locuri aferente fiecărui stat membru UE în Parlamentul European (mandatul 2009-2014) Sursa: http://www. după caz. reprezintă Uniunea Europeană pe scena internaţională. Cele mai numeroase grupuri parlamentare sunt: Partidul Creştin Democrat şi Democraţii Europeni (267 locuri). Cea mai cunoscută . a luat denumirea oficială de Parlament European sporindu-şi puterea odată cu revizuirile aduse Tratatului: Actul Unic European. coordonează şi implementează politicile Uniunii Europene. asigurând coerenţa. atât de către statele membre.europa. • Parlamentul European Prin Tratatul de la Roma a luat fiinţă Adunarea Generală fiind alcătuită din reprezentanţi ai parlamentelor statelor membre şi cu rol pur consultativ. Parlamentul European are trei funcţii principale: • funcţia legislativă. Este ales prin sufragiu universal direct de către cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene. facultative. fiind considerată gardian al tratatelor. Alianţa Liberă Europeană sau Grupul Verzilor (42 locuri) etc. cât şi de către celelalte instituţii comunitare. Parlamentul European a devenit un organism cu puteri legislative similare celor exercitate de parlamentele naţionale. de fiecare dată. Fiecare stat este reprezentat în funcţie de mărimea populaţiei sale (vezi tabelul 3). eficacitatea şi colegialitatea acţiunilor acesteia. El emite avize care pot fi. Tratatul de la Amsterdam. Grupul Socialiştilor Europeni (201 locuri). de către Consiliul UE.eu/institutions/inst/parliament/index_en. pentru cinci ani. Comisia Europeană are următoarele atribuţii: • • • fiind deţinătoare a dreptului de iniţiativă legislativă. numeşte vicepreşedinţii Comisiei şi poate cere demisia unui comisar. Astfel. Membrii Parlamentului European sunt grupaţi nu după apartenenţa naţională.htm Parlamentul European are sediul principal la Strasbourg unde se ţin sesiunile plenare şi încă două sedii la Bruxelles şi Luxemburg. pe care o împarte cu Consiliul UE. ea veghează la aplicarea şi respectarea dreptului comunitar. Grupul Alianţei Democrate şi Liberale pentru Europa (89 locuri). Din anul 1962. Tratatul de la Maastricht.

ca o jurisdicţie civilă (soluţionează cauzele având ca obiect acordarea daunelor-interese) şi ca o curte de apel (judecă recursurile împotriva hotărârilor date de Tribunalul de Primă Instanţă). Din 3 în 3 ani. ca o curte administrativă (controlează legalitatea actelor comunitare). funcţia bugetară – bugetul comunitar este adoptat de către Consiliul UE. exercitat asupra instituţiilor comunitare. Parlamentul European este cel care aprobă bugetul şi descărcarea de gestiune a Comisiei. Curtea are două funcţii principale: • funcţie jurisdicţională. informează asupra modului de utilizare a fondurilor publice de către autorităţile ce au responsabilităţi de gestiune. funcţie consultativă. Parlamentul European aprobă desemnarea membrilor acesteia şi are putere de cenzură. Ea are rolul de a garanta aplicarea. prin emiterea de avize în problema revizuirii tratatelor comunitare sau a încheierii de acorduri internaţionale. îmbunătăţeşte gestionarea resurselor financiare. interpretarea şi respectarea dreptului comunitar. câte unul pentru fiecare stat membru. Ea verifică conturile şi execuţia bugetului general al Comunităţii. asistaţi de 8 avocaţi generali. este compusă din 27 de judecători. în special asupra Comisiei Europene. cu sediul la Luxemburg. • Curtea Europeană de Justiţie Curtea Europeană de Justiţie. • funcţia de supraveghere şi control asupra activităţii comunitare şi a instituţiilor comunitare. printre care aşanumitele Fonduri structurale: .procedură pentru adoptarea legislaţiei europene este cea a codeciziei care presupune acordul Parlamentului European şi pe cel al Consiliului UE. a luat naştere în urma Tratatului asupra Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului în anul 1952. Ei sunt desemnaţi de către Consiliul UE. Rolul ei este acela de instituţie specializată în controlul financiar. În prezent. putând acţiona ca o curte constituţională (judecă recursurile contra unei instituţii Curtea Europeană de Justiţie comunitare sau a unui stat membru sau la interpretarea tratatelor). Această verificare are dublu sens: pe de o parte. jumătate dintre judecători sunt schimbaţi pentru a se asigura o anumită continuitate în activitatea Curţii. iar pe de altă parte. • Curtea Europeană de Conturi A fost înfiinţată printr-o convenţie la 22 iulie 1975 având sediul la Luxemburg. la propunerea statelor membre. cu avizul Parlamentului European. Fondurile structurale Uniunea Europeană mai dispune şi de alte tipuri de instituţii. la propunerea Comisiei Europene. pe o perioadă de 6 ani.

Sediul său se află la Londra. este o bancă de dezvoltare care susţine statele în reconstrucţia lor şi o bancă de afaceri care finanţează sectorul privat. Băncile comunitare În sistemul instituţional al UE se mai află şi băncile „comunitare”: • Banca Europeană de Investiţii (BEI) a fost înfiinţată pe baza Tratatului de la Roma în anul 1958 şi are sediul la Luxemburg.• Fondul Social European (FSE). formare şi folosire a forţei de muncă. stabilite de Consiliul European. • • Procedura de codecizie Între institutiile Uniunii Europene exista o strânsa conlucrare. El este orientat către infrastructură. precum şi restructurarea producţiei agricole comunitare în scopul creşterii randamentului. • Fondul European de Orientare şi de Garantare Agricolă (FEOGA). ca parte a politicii comunitare de cooperare cu terţe ţări. Acesta a fost creat în 1962 pentru regularizarea preţurilor agricole şi are în vedere protejarea de concurenţa externă a agricultorilor comunitari. Acesta a intrat în funcţiune la 1 ianuarie 1975. Ea finanţează proiectele ce servesc la promovarea integrării europene şi întărirea coeziunii economice şi sociale în Uniunea Europeană. Este cel mai important instrument al politicii sociale comunitare finanţând prioritar obiectivul numărul 3 al politicii regionale a UE: adaptarea şi modernizarea politicilor şi sistemelor de educaţie. Ea este singura responsabilă de politica monetară comunitară. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Consiliul de Ministri. stabilind o „pozitie comuna”. creată în 1991. gestionării rezervelor valutare şi coordonării Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). fiind destinat să corecteze dezechilibrele regionale. dată fiind independenţa sa în raporturile cu celelalte organisme. ia   Parlamentul ratifica (sau nu) deciziile Consiliului de Ministri. pe baza unui deciziile. Pe de altă parte. În sistemul instituţional al Uniunii Europene. ea finanţează şi proiecte în afara Uniunii. administrării EURO. asigurării stabilităţii preţurilor. În caz de . de la marile obiective. Este destinată elaborării politicii monetare unice a UE. prin subvenţii. BCE ocupă un loc aparte. Ea creeaza un flux decizional care parcurge urmatorul traseu:  Comisia Europeana. investiţii productive şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. • Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER). Banca Centrală Europeană (BCE) a intrat în funcţiune în 1998 în urma semnării Tratatului Uniunii Europene. Sediul său se află la Frankfurt. a fost creat prin Tratatul de la Roma (1957) şi dezvoltat prin cel de la Maastricht. ia initiativa avansarii de propuneri Consiliului de Ministri si Parlamentului. aviz prealabil al Parlamentului. pornind de la strategia.

În schimb. Dar. Mai apoi tinta criticilor a fost Comisia executiva europeana – „gardianul” tratatelor comunitare. lasând rezolvarea lor pe seama guvernelor nationale sau a organelor locale ale puterii. sanatatea publica. fiecare jucându-si rolul în virtutea unor prerogative determinate de statele membre. Este adevarat ca membrii sai nu se grupeaza pe tari. decizia apartine Consiliului de Ministri. Mai întâi se cuvine precizat un lucru: tendintele supranationale nu apar din neant. în Consiliul de Ministri sau în Parlament apar divergente puternice în probleme legate de bugetul comunitar. protectia mediului ambiant etc. criticile s-au îndreptat împotriva „Înaltei Autoritati” din timpul CECO. s-au facut auzite proteste ale tarilor mici împotriva „condominului” tarilor mari. din punct de vedere strict formal.  Comisia Europeana executa si controleaza aplicarea deciziilor finale. Consiliul European care este reprezentantul la vârf al statelor membre. prin vointa lor liber exprimata. Exista tendinte supranationale în UE? În decursul procesului de integrare vest-europeana au existat voci care protestau împotriva unor tendinte supranationale. ecologiste etc. Mai ales în prima perioada a existentei CEE. În conformitate cu acest principiu. Parlamentul European poate fi plasat „în aceeasi barca”. Initial. la momentul votului. este greu de crezut ca nu vor tine seama de interesul national. institutiile comunitare intervin în problemele de interes general (politici economice comunitare. . Aplicarea consecventa a acestui principiu va avea consecinte benefice pentru procesul de integrare:    va creste eficienta actului decizional prin plasarea lui la nivelul adecvat. Ar fi absurd sa se creada ca vreun sef de stat sau de guvern ar actiona împotriva intereselor propriei tari.divergenta se recurge la Comitetul de Conciliere. asadar. Adeseori. Ea este rezultatul cresterii influentei unui stat sau a unui grup de state.). amenajarea teritoriului etc. Acelasi tratat introduce în actul decizional si principiul subsidiaritatii. democrat-crestine. o procedura de codecizie. Exista. Din cele mentionate se poate deduce ca. relatiile dintre tarile membre s-au ameliorat vizibil. Pe parcurs însa. adica liniile directoare ale politicii pe termen lung. care a fost oficializata prin Tratatul de la Maastricht. Alaturi de aceasta institutie se cuvine mentionat si Consiliul de Ministri – care ia decizii si care este compus din titularii cabinetelor ministeriale din statele lor de origine. El este acela care stabileste strategia. Supranationalitatea nu are un caracter de sine statator. politica agricola comuna etc. alcatuind un fel de „internationale” – socialiste. Cine face politica UE? În primul rând. va împiedica centralizarea excesiva a puterii de decizie. politica externa. va conduce la o mai buna conjugare între interesul national si cel comunitar. Aceste divergente sunt o dovada ca nu se practica consensul impus de cei puternici.). Dar ea nu poate fi luata fara conlucrarea cu celelalte institutii. Uniunea Europeana nu intervine în probleme care nu sunt considerate de competenta sa (învatamântul. În fine. ci pe partide.

Belgia. Politica bugetara a Uniunii a satisfacut preferential cerintele PAC. etapa Uniunii Economice si Monetare. dupa caz. fara ca acest lucru sa însemne „taierea puntii”. au avut totusi dreptul sa nu adere în primul val la moneda unica – euro. Ulterior. Succesul PAC a fost deplin. Totodata. de a „bate” moneda nationala etc. intrat în vigoare la 1 iulie 1968. desi el a scazut continuu. o protectie si a productiei agricole comunitare. În ordine cronologica.4 De la politicile economice comune la marea piata unica europeana Uniunea Europeana ar fi de neconceput fara existenta politicilor economice comune. Germania. Aceasta noua posibilitate a aparut datorita cedarii liber consimtite. s-au manifestat puternice disensiuni între reprezentantii tarilor membre. PAC avea sa intre într-o faza de criza de supra-productie. de câte ori au fost luate în discutie proiectele de buget comunitare. Siguranta alimentara si calitatea produselor au fost asigurate. Politicile economice comune sunt rodul cooperarii între cele doua niveluri de decizie. Danemarca si Suedia. Olanda si Luxemburg – considerate „state fondatoare”. Politica comerciala comuna a însemnat eliminarea progresiva a taxelor vamale si a restrictiilor netarifare. cea a asa-numitului sarpe monetar (1972-1978) si cea a sistemului monetar european (1979-1998) intra într-o etapa calitativ superioara. ceea ce a facilitat si comertul reciproc cu produse agricole. În istoria Comunitatii vest-europene exista cazuri în care reprezentantii statelor membre au avut libertatea de a nu subscrie la hotarârile majoritatii. Tariful vamal comun extern. Piata comuna s-a realizat. în primul rând. prin lansarea oficiala a monedei unice euro.). la 31 . Oferta a crescut considerabil. a unor prerogative ale suveranitatii lor nationale în favoarea institutiilor comunitare (dreptul de a fixa taxe vamale. Politica monetara comuna. oare ar mai fi fost el adoptat daca în cadrul UE ar prevala tendintele supranationale? 1. prima lansata a fost politica agricola comuna (1962). ea a deschis calea cooperarii între factorii de decizie aflati la cele doua niveluri. Cum au aparut ele? Integrarea economica interstatala a facut posibil saltul de la interventionismul statal la cel suprastatal. în cadrul schimburilor intracomunitare.2. Evolutiile ulterioare au demonstrat ca aceasta renuntare a fost larg compensata prin avantajele ce decurg din noua suveranitate – aceea a Uniunii Europene ca entitate. desi toate trei membre ale UE. când accentul a fost pus pe reducerea ofertei în raport cu cererea. dupa parcurgerea a doua etape preliminare. de catre statele membre ale comunitatii europene. în sectorul agricol. a asigurat. Politica agricola comuna a fost marea beneficiara a existentei si functionarii celorlalte politici economice comunitare. datorita negocierilor din cadrul GATT/OMC. în primul rând din acest motiv. imediat dupa sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial. pe vremea Europei „celor sase” – Franta. Marea Britanie.Deciziile sunt rezultatul compromisului politic între reprezentantii unor tari care au subscris la ideile comunitare. Prin aceasta politica se urmarea iesirea din situatia de criza de subproductie existenta pe piata produselor agricole. între institutiile respective. Sa ne gândim si la principiul subsidiaritatii. Italia.

în marea lor majoritate. prin crearea Bancii Centrale Europene. dupa ratificarea acestor Tratate de catre parlamentele celor 25 de state membre. ci si în interiorul lor . Acest eveniment reprezinta cea mai mare provocare de pâna acum la adresa integrarii inter-statale europene.o „alta lume”. cum sunt cele privind fiscalitatea sau recunoasterea reciproca a calitatii produselor. Largirea UE cu cele 10 state candidate (statele baltice – Estonia. Marea piata unica este chemata sa asigure cele patru libertati de circulatie: a marfurilor. a necesitat un efort urias. 1. Deosebiri de ritm s-au înregistrat nu numai între diferitele fluxuri. Libera circulatie a persoanelor a debutat prin libertatea trecerii frontierelor (un rol important revenind acordului de la Schengen) si apoi prin abolirea discriminarii de nationalitate. ceea ce a consolidat marea piata interna europeana. statele central-europene – Polonia. Revenirea la sistemul capitalist.decembrie 1998. la 1 martie 2002. Un rol important au jucat si diverse reglementari. Ungaria. a persoanei. de asta data catre Est. Semnarea Tratatelor de Aderare s-a desfasurat cu ocazia Consiliului European de la Atena (2003). sa fie realizata definitiv marea piata unica. cea mai ampla din câte au avut loc pâna în prezent. Lituania. semnat la 26 februarie 2001. Aceste liberalizari nu sau produs simultan. Semnificatia formarii Marii Piete Unice Europene Actul Unic European (1 iulie 1987) a dinamizat procesul de integrare vesteuropeana. având un nivel de dezvoltare (exceptând Slovenia) evident inferior în raport cu media vest-europeana. moment în care euro devine efectiv moneda unica. noii veniti provin. prin alinierea în jos a ratelor inflatiei si ale dobânzii. Slovenia.între segmentele care le compun. la economia de piata. tendinta care a stimulat investitiile si. cea a fostului „lagar socialist”. Pentru prima data.2. a serviciilor si a capitalurilor. în consecinta . a deschis calea catre o noua extindere a Uniunii Europene. a persoanelor. nu numai din partea „candidatilor”. prima liberalizare s-a înfaptuit în domeniul circulatiei capitalului. Extinderea a devenit efectiva de la 1 mai 2004. conditiilor de munca. Astfel. ci în ritmuri diferite. ci si a Uniunii Europene*. Letonia. El a prevazut ca. Acest efort va . devenita operationala la 1 ianuarie 1999 si prin încheierea procesului de retragere din circulatie a monedelor nationale ale statelor care aderasera la euro. Slovacia. dintr. Liberalizarea serviciilor a evidentiat un ritm mai rapid în cazul serviciilor bancare. Tratatul de la Amsterdam a avut un rol considerabil pe planul respectarii drepturilor omului. Cehia. salarizarii. în privinta angajarii. statele mediteraneene – Cipru si Malta) a fost hotarâta de Consiliul European de la Copenhaga (decembrie 2002). Marea piata unica reprezinta principala pârghie a performantelor Uniunii Europene. Euro a marit efectul de antrenare generat de procesul de integrare economica interstatala. cresterea economica la nivelul UE. urmate de cele din domeniul valorilor mobiliare si din cel al asigurarilor. un spatiu economic fara frontiere.5 De la UE – 15 la UE – 27 Tratatul de la Nisa. Libera circulatie a marfurilor a devenit posibila gratie politicii comerciale comune. pâna la data de 31 decembrie 1992. Euro a facilitat considerabil stabilirea unor preturi unice.

deocamdata nimic nu este de semnalat pe linia aderarii. riscurile perioadei „post-aderare”. Ele n-au adoptat moneda unica – euro. Se estimeaza o lunga durata a negocierilor. O atentie sporita este acordata. însa. Fiind însa departe de îndeplinirea cerintelor Uniunii Europene. economice si politice. în perioada de asociere a statelor candidate la aderarea la UE. dat fiind complexitatea sporita a procesului de integrare. ale integrarii propriu-zise. cum sunt Ucraina. ea s-a bazat pe un parteneriat în adevaratul sens al cuvântului si a fost sprijinita de un ajutor financiar substantial. desi îndeplinesc toate conditiile de aderare la UE. în buna parte. El nu s-a desfasurat de pe o zi pe alta. care continua sa reprezinte „butoiul cu pulbere al Balcanilor”. Un grup aparte formeaza acele tari din Occident care. Este vorba despre Elvetia. de pilda. au fost nu numai asumate. nerambursabil. fostelor tari iugoslave si Albaniei. Desigur. propriu-zis. În acest fel. acordându-le ajutor financiar. într-un viitor mai apropiat sau mai îndepartat. Totusi. nu sunt membre pentru ca nu doresc acest lucru. Suedia si Danemarca. desi nu exista un calendar oficial de aderare a lor. La 1 ianuarie 2007. cu politicile UE. ar înta ri considerabil pozitia internationala a monedei unice europene. Comisia Europeana a elaborat o strategie de pre-aderare destinata familiarizarii tarilor candidate ex-comuniste cu acquis-ul comunitar. Cooperarea UE cu fiecare candidat în parte a pornit de la necesitatea rezolvarii unor probleme specifice.continua si dupa aderare. ea este un adevarat simbol al traditiilor si maretiei britanice. ele intereseaza si Uniunea Europeana. Procesul lor de asociere a fost unul cu totul specific. Pentru Marea Britanie. Toate trei sunt membre ale UE. Ele vor continua sa ramâna în pozitie de asteptare. Cererea sa de aderare a fost depusa de multi ani de zile. Liderii europeni vor sa limiteze riscurile pe care le prezinta statele respective. Un caz special reprezinta grupul format din Marea Britanie. Premisele succesului au fost asigurate. Macedonia si Croatia au cele mai mari sanse de a candida la aderare. La rândul lor. Norvegia si Islanda. Este de remarcat. în prezent. oferit prin Fondurile europene de pre-aderare. daca expectativa lor se va prelungi. cu democratia. Cea mai mare opozitie vine din partea Greciei. lira sterlina reprezinta mai mult decât moneda cea mai bine cotata din lume. dar si calculate. anuntând sa fie chiar mai mare. renuntarea la aceasta moneda si adoptarea euro. Recent. cu tot scepticismul manifestat de cetatenii statelor membre. Daca ne raportam la fostele state sovietice din Europa. ele însele doresc sa adere la UE. ar putea fi împiedicata însasi înfaptuirea dezideratului Europei Unite. Dintre tarile din zona. dar nu si ale Uniunii Monetare. prin faptul ca joaca rol de pivoti geopolitici. Armenia si Georgia. UE a decis demararea negocierilor. s-a infaptuit aderarea României si Bulgariei la Uniunea Europeana ajungandu-se la UE – 27. de catre UE. . ca toti factorii responsabili sunt pregatiti sa faca fata situatiei. actuala harta a Uniunii Europene sa fie modificata? Pe lista de asteptare ramâne Turcia. Democratia UE permite acest lucru. Care sunt posibilitatile ca. preferând propriile monede nationale. Republica Moldova.

a spiritului   „Acquis”-ul comunitar. De aceea. Pentru moment. Sa fi fost. Înfaptuirile la nivel comunitar n-ar fi avut efect daca n-ar fi influentat pozitiv viata cetatenilor. permite statului care a emis-o sa-si valorifice avantajul comparativ. abandonate pe parcurs principiile formulate de pionierii integrarii europene sau s-a dorit. obligatorii pentru toate statele UE. mai degraba. cu moneda forte. se formeaza un adevarat atasament al populatiei fata de moneda nationala. reprezinta o afirmare integrationist în competitia cu cel nationalist. rezida într-un parteneriat special . construirea progresiva a unei zone de libertate. ci si unul politic. ea nu se afla printre cei dornici sa adere la UE. în schimbul cu alte state si sa asigure un standard de viata corespunzator propriilor cetateni.    O moneda nu este numai un simbol al valorii. chiar daca sunt cetateni ai altui stat comunitar. este o uniune statala cu Rusia. fara câteva cuvinte despre rolul euro ca instrument de coagulare politica. Maastricht – 1992 si Amsterdam – 1997) nu prevad explicit obiective referitoare la integrarea politica. Analistii politici apreciaza ca singura posibilitate de orientare a relatiei UE – Rusia. Rusia. prin cursul ei de schimb. Fosta superputere. oare. Moneda nationala. ca si pentru exportatorii straini. dorit de ambele parti si totodata realizabil. care s-a facut cu pretul renuntarii la unele dintre prerogativele suveranitatii nationale a statelor. 1. al independentei si suveranitatii unui stat. expresie a unei vointe politice de integrare interstatala. menajarea unor susceptibilitat nationaliste? Fapt este ca aproape fiecare dintre deciziile majore pe planul integrarii economice si monetare a reprezentat. drepturile economice care i se cuvin. ea este tinuta în loc de întârzierea reformei economice si de dimensiunile impresionante ale marii coruptii. a fost întarita protectia drepturilor si intereselor cetatenesti în toate statele membre prin adoptarea unor decizii.2. Încrederea . Este semnificativ ca Rusia a ales calea capitalista de dezvoltare pe care o considera cea mai potrivita pentru valorificarea superioara a propriilor bogatii si sporirea puterii economice. a dreptului rezidentilor de a participa la alegeri locale. o caramida pusa la temelia constructiei politice europene:  Crearea institutiilor comunitare.6 Perspectivele integrarii politice a UE Tratatele privind integrarea economica interstatala (Roma – 1957. securitate si justitie. protectia cetateanului european în calitate de consumator prin impunerea unor standarde superioare de calitate. Nu putem încheia aceasta enumerare. Dorinta exprimata de Belarus. cu tot ceea ce reprezinta el. în felul ei. în tarile dezvoltate. cum sunt:  acordarea unor drepturi politice suplimentare privind garantarea liberei circulatii a persoanelor în cadrul UE.În ce priveste Republica Belarus. constituie un fundament pentru o integrare politica în cadrul Uniunii Europene. Pe fondul general al cresterii nivelului de trai în ansamblul Uniunii Europene. Implementarea politicilor comunitare. doreste sa revina la statutul pierdut.

renuntarea la moneda nationala de catre o tara bogata. În asemenea conditii. Uniunea. Consimtind acest lucru.n. de încrederea necesara. Euro-ul va genera astfel efecte centripete. Acest fapt prefigureaza coexistenta a doua tipuri de entitati politice: pe de o parte. cu ceea ce au ele specific. Nu este vorba despre o participare formala. fiecare persoana ar urma sa aiba dreptul la dubla cetatenie: una nationala si alta europeana. În masura în care avantajele pe care le ofera în prezent se vor concretiza. Lucrarile „Conventiei” s-au aflat la baza Conferintei interguvernamentale care a luat decizii definitive. A fost creat un cadru oficial de dezbatere a problematicii extinderii – „Conventia europeana”.cetatenilor unei tari în moneda proprie este. înseamna asumarea unui risc considerabil. A rezultat ca în centrul atentiei se va afla reforma institutionala. care sa însemne „mai multa transparenta si eficienta si mai putina rigiditate”. în partea privind instituirea cetateniei europene: „Cetatenia Uniunii completeaza cetatenia nationala si nu o înlocuieste” (art. Mai concret. prin Tratatul încheiat. statele-natiune. Din luarile de pozitie oficiale se contureaza masuri cum sunt:  extinderea prerogativelor parlamentelor nationale pe plan european. precum si cel de la Laeken (decembrie 2001) au stabilit obiectivele si directiile de actiune. Asadar. înca de la începutul noului secol. în Tratatul de la Amsterdam. euro-ul va raspunde acestei cerinte. în acelasi timp. un factor de stabilitate. Asa stând lucrurile. înaintea alegerilor europene din 2003-2004. devenind un instrument de coagulare politica la scara Uniunii Economice si Monetare. Consiliul European de la Nisa (februarie 2001). Numai asa moneda unica se va putea bucura de recunoastere. legislatia si politicile sale comunitare. ele nu se vor mai limita doar la ratificarea sau respingerea hotarârilor instantelor UE. la cel mai înalt nivel. 8. O indicatie indirecta se gaseste. reforma va avea doua tinte fundamentale:   apropierea institutiilor UE de cetatean. ci de una cu toate drepturile. ea însasi. Semnificativ este faptul ca la lucrarile ei nu au participat numai statele membre si institutiile europene. înainte de toate pe plan cultural. s. un stat. moneda unica europeana va câstiga suportul public absolut necesar. mai multa  . ci si reprezentantii statelor candidate la integrare. cetatenii sai. cu institutiile. superior fata de trecut. Fara doar si poate. introducerea unei legislatii-cadru care sa lase statelor membre libertate de alegere. mai ales daca reprezinta o forta economica si politica pe plan international. ci vor fi asociate la luarea celor mai importante decizii ale acestora. în primul rând în zona monetara în care are putere de circulatie. membre ale UE. totusi. pe de alta parte. au dreptul la o compensatie care sa le asigure un nou avantaj comparativ. Pâna în prezent nu s-a mentionat nimic oficial despre felul cum va arata uniunea politica europeana. s-ar crea posibilitatea abandonarii procedurilor de ratificare a Tratatelor europene si a intrarii lor imediate în vigoare. Noile provocari cu care se va confrunta Uniunea Europeana au fost luate în discutie. iar.). cresterea eficientei deciziei la nivel european.

sau produs transformari importante. eficientizarea aplicarii principiului subsidiaritatii. pline de semnificatii. cum sunt globalizarea. un fel de „time-out”. Maastricht – 1992. trecerea la votul majoritar. Amsterdam – 1997. în termeni sportivi. Oare sar putea face fata marilor provocari ale secolului acesta. Indiferent de forma pe care o va îmbraca. De aceea se resimte necesitatea unui Tratat de baza care sa reflecte nu numai trasaturile definitorii ale stadiului actual de integrare inter-statala. dupa atâtia ani de eforturi majore. dupa ratificarea lor. atât de statele mari. . Se are în vedere chiar si transferul unor atributii „de sus în jos”. oficialii europeni au preferat o perioada de reflectie. respingerea recenta a proiectului Constitutiei europene în urma referendumului organizat de Franta si Olanda (mai 2005). desfiintarea dreptului „de veto”. pe planul integrarii inter-statale. Obiectivele. Nisa – 2001 si Lisabona . Votul francezilor si olandezilor. proces în care investitiile UE au fost foarte mari. recurgându-se la izolare sau printr-o politica de întarire a unitatii din interiorul UE? Votul negativ franco-olandez a aruncat Uniunea Europeana într-o evidenta criza care ridica un mare semn de întrebare în ceea ce priveste succesul celei mai mari extinderi. cu exceptia unor cazuri particulare. doua tari fondatoare. uniunea politica va face posibila transformarea Uniunii Europene într-o super-putere capabila sa joace un rol considerabil în configurarea ordinii mondiale. concurenta tot mai mare din partea Statelor Unite si chiar a Chinei.    Uniunea Europeana exista si functioneaza în virtutea a sapte tratate: Paris – 1951. Marea provocare a secolului XXI. Un Tratat Constitutional al Uniunii Europene apare ca fiind un raspuns valabil la toate aceste asteptari.  instituirea unui „spatiu public european” deschis dezbaterilor între membrii societatii civile. Roma – 1957. amâna pentru o perioada nedeterminata rezolvarea problemelor amintite. cât si de cele mici. apare lipsit de logica. Fapt este ca. ca regula generala. Se vor cauta noi solutii care sa fie general acceptate. În aceste conditii. pentru UE. însotite de performante notabile. simplificarea si accelerarea procedurii de „codecizie” între Consiliul de Ministri European si Parlamentul European. dar care sa deschida noi cai de actiune.2007. ramâne integrarea sa politica – mult în urma fata de cea economica. competentele si instrumentele de actiune se gasesc dispersate în ansamblul acestor tratate. Din pacate însa. printr-o mai buna definire si repartitie a competentelor între institutiile europene si între acestea si cele nationale.

având în vedere că cinci dintre ţările membre (Cehia.1. Scopul acestei uniuni a fost adaptarea economiilor statelor membre la o piaţă comunitară lipsită de taxe vamale şi un exerciţiu de preaderare la Uniunea Europeană. CEFTA şi-a modificat componenţa de la 1 mai 2004. şi Croaţia (1 martie 2003). Polonia şi Ungaria. Acordul de aderare a Republicii Macedonia la CEFTA. Deşi a părăsit acest Acord la 1 ianuarie 2007 pentru a se alătura Uniunii Europene. rămânând în Acord Bulgaria. România a arătat Uniunii Europene că are un rol de jucat în asigurarea stabilităţii şi securităţii în regiune. România şi Bulgaria s-au retras din CEFTA. La data de 27 februarie 2006 s-a semnat.3 Acordul de Liber Schimb Central European (CEFTA) Constituire Acordul Central European al Comerţului Liber. având ca membri fondatori Cehoslovacia. având în vedere faptul că de la 1 ianuarie 2007. odată cu integrarea în UE. CEFTA (engl. Polonia. Croaţia şi România. Central European Free Trade Agreement) este un acord comercial de liber schimb a mărfurilor care a luat fiinţă la 21 decembrie 1992 la Cracovia şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993. la Skopje. Slovacia. ulterior Cehia şi Slovacia. Statele membre sunt evidenţiate în tabelul 4. Principala preocupare a ţărilor membre CEFTA în ultima perioadă a fost viitorul acestui Acord. Bulgaria (1 ianuarie 1999). Noul Acord va înlocui reţeaua actuală de 32 de acorduri bilaterale şi de comerţ liber dintre ţările din Europa de Sud-Est şi va contribui la crearea unei zone de comerţ . în prezent acesta aflându-se în proces de ratificare. Slovenia şi Ungaria) au aderat la UE. Celor 4 membri ai Grupului de la Vişegrad li s-au alăturat ulterior Slovenia (de la 1 ianuarie 1996). România (1 iulie 1997).

nu are o structură instituţională “clasică”. Consolidarea într-un singur acord a nivelului existent de liberalizare a comerţului realizat prin sistemul acordurilor bilaterale de comerţ liber deja încheiate între Părţi. Reuniunile de experţi CEFTA. Totodată. Eliminarea barierelor şi a distorsiunilor din calea comerţului şi facilitarea circulaţiei mărfurilor în tranzit şi a circulaţiei transfrontaliere a mărfurilor şi serviciilor între teritoriile Părţilor. cu anul intrării şi ieşirii din organizaţie (*) ca urmare a aderării la Uniunea Europeană. în sensul că nu este prevăzută cu un secretariat cu caracter permanent. Contribuţia prin acestea la dezvoltarea armonioasă şi creşterea comerţului mondial. Oferirea de condiţii corecte de competiţie pentru comerţ exterior şi investiţii şi deschiderea treptată a pieţelor pentru achiziţii publice ale Părţilor. Acordul privind amendarea CEFTA va fi unul modern. Obiective generale • Părţile vor înfiinţa o zonă de comerţ liber în concordanţă cu prevederile Acordului CEFTA şi în conformitate cu regulile şi procedurile relevante ale OMC. prin rezolvarea obiectivelor stabilite de reuniunile acestuia şi de summit-ul primilor miniştri ai ţărilor membre.liber in regiune. stabile şi predictibile. au un rol esenţial în funcţionarea CEFTA. http://ro. deşi este considerată şi funcţionează ca o organizaţie economică regională.org/wiki/Acordul_Central_European_al_Comer%C5%A3ului_Liber Structura instituţională CEFTA. a condiţiilor pentru promovarea investiţiilor. care se desfăşoară periodic la intervale de aproximativ 2-3 luni la nivel de director din ministerele responsabile cu relaţiile comerciale internaţionale. Zona de comerţ liber va fi înfiinţată într-o perioadă de tranziţie ce se va încheia cel mai târziu la 31 decembrie 2010.wikipedia. clare. inclusiv a investiţiilor străine directe. Oferirea de protecţie corespunzătoare a drepturilor de proprietate intelectuală în conformitate cu standardele internaţionale. Acordul a contribuit la îmbunătăţirea regimului comerţului şi la pregătirea membrilor săi pentru eventuala aderare la Uniunea Europeană. reuniunile de experţi sunt menite să abordeze orice probleme legate de funcţionarea CEFTA şi să pregătească decizii sau recomandări . Tabelul 4 • • • • • • • • Statele membre CEFTA. Creşterea comerţului cu mărfuri şi servicii şi impulsionarea investiţiilor prin reguli corecte. Experţii CEFTA asistă Comitetul Mixt la îndeplinirea atribuţiilor sale. Îmbunătăţirea. Asigurarea de proceduri eficiente pentru implementarea şi aplicarea Acordului. în continuare. în concordanţă cu regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

se poate obţine un mai mare grad de stabilitate politică în zonă.2 miliarde de euro în 2001 la 36. Participarea unei ţări la CEFTA se diferenţiază întrucâtva de participarea la alte grupări regionale ca urmare a stadiului de la care pornesc partenerii şi a obiectivelor urmărite. numai Islanda. Elveţia şi Liechtenstein au rămas membre ale . de la 30.7 miliarde de euro la începutul perioadei. uneori neloială. fiind de 2. Astăzi.4 Acordul European de Liber Schimb (AELS) Constituire Acordul European de Liber Schimb (The European Free Trade Association -AELS) a luat fiinţă la 3 mai 1960.4 miliarde de euro în 2004. prin coordonarea politicilor economice. În acelaşi timp. 1. În perioada 2001-2004. Preşedinţia Comitetului Mixt al CEFTA este asigurată. Norvegia. iar la sfârşit atingând 3. după principiul rotaţiei. de către fiecare ţară membră. între ţările participante pentru a dovedi care este cea mai pregătită pentru aderarea la structurile Uniunii Europene.5 miliarde de euro. Capacitatea de a face faţă cerinţelor unui exerciţiu integraţionist poate transmite la Bruxelles un mesaj favorabil cu privire la capacitatea candidaţilor de a face faţă exigenţelor integrării în UE. comerţul cu ţările neafiliate a crescut cu 21%. Convenţia AELS a fost semnată la 4 ianuarie 1960 în Stockholm de către 7 state. Ceea ce le uneşte pe aceste ţări este dorinţa comună de a adera cât mai repede la Uniunea Europeană şi speranţa ca prin valenţele CEFTA se grăbeşte îndeplinirea cerinţelor acestui demers. comerţul din regiune a crescut cu 33%.pentru Comitetul Mixt. potrivit datelor Comisiei Europene. ca alternativă a statelor europene care nu erau admise sau nu doreau să se alăture Comunităţii Economice Europene (astăzi Uniunea Europeană). Politica economică Principalele rezultate aşteptate de la lansarea CEFTA s-au concentrat în direcţia creşterii schimburilor comerciale reciproce. La nivelul CEFTA se va alimenta o concurenţă. Se speră că participarea la CEFTA va permite atenuarea asimetriilor de dezvoltare şi. prevenirii efectelor de deturnare de comerţ şi minimizării efectelor negative ale atomizării pieţei ţărilor din regiune.

securitate socială. Principalul motiv pentru care Elveţia. de asemenea. investiţiile. liber taxele vamale şi politica comercială externă privind state terţe (nonAELS). libera circulaţie a persoanelor. statele AELS au stabilit o zonă de liber-schimb pentru comerţul mărfurilor. Convenţia de la Stockholm a fost înlocuită cu Convenţia de la Vaduz (Liechtenstein) semnată la 21 iunie 2001 şi intrată în vigoare la 1 iunie 2002. În 1995 Austria.EEA) intrată în vigoare în anul 1994. printr-un acord de integrare economică pentru sectorul de servicii. • Această convenţie promovează liberalizarea comerţului statelor membre. în special cu referire la regimul de zonă liberă a statelor partenere. AELS nu este o uniune vamală. Suedia şi Finlanda devin membre UE şi părăsesc AELS. funcţiile Consiliului AELS au fost sporite în scopul de a reflecta schimbările istorice ale misiunii AELS. transportul aerian şi rutier. AELS pentru a intra în Comunitatea Europeană în 1986. statele membre AELS au acţionat global pentru a-şi menţine poziţia competitivă pe plan internaţional. în principiu. Elveţia şi Portugalia. Regatul Unit şi Danemarca intră în Comunitatea Europeană în 1973 (împreună cu Irlanda. Trei dintre ţările AELS sunt membre ale Pieţei Interne a Uniunii Europene prin Acordul asupra Zonei Economice Europene (Economic European Area . ceea ce înseamnă că fiecare stat membru AELS poate stabili. statele membre au creat una din cele mai largi reţele de zone de comerţ liber. Acordurile de comerţ liber ale AELS Strategia comercială a statelor membre AELS a evoluat dincolo de limitele continentului european. încetând prin urmare să fie membre AELS). Prin această nouă Convenţie au fost aduse câteva modificări: • introducerea unor noi domenii de cooperare: comerţul cu servicii. Austria. dintre care numai Norvegia şi Elveţia sunt membri fondatori. statele AELS au încheiat acorduri comerciale comune cu un număr de alte ţări. Folosind AELS.AELS. Elveţia. Islanda. ce asigură operatorilor economici accesul direct pe o piaţă formată din aproximativ 440 milioane consumatori. Încă de la sfârşitul anilor ’90. drepturile de proprietate intelectuală etc. Spre deosebire de Uniunea Europeană însă. ulterior. Prin convenţia AELS. precum şi relaţiile externe cu actualele şi potenţialele ţări partenere. Noua Convenţie oferă un cadru mult mai coeziv pentru relaţiile economice dintre cei patru membri şi un set îmbunătăţit de instrumente care să coordoneze relaţiilor lor interne. Finlanda a devenit membru asociat în 1961 (devenind membru cu drepturi depline în 1966). Liechtenstein se alătură AELS în 1991. interesele sale fiind reprezentate până atunci de Elveţia. Danemarca. Cea de-a patra. Norvegia. iar Islanda în 1970. În plus. a optat pentru o înţelegere bilaterală cu Uniunea Europeană. Portugalia a părăsit. Liechtenstein şi Norvegia folosesc AELS ca mijloc comun pentru negocierile unor acorduri regionale este acela că . Scurt istoric Membrii fondatori au fost Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. Convenţia a fost completată. Suedia. Scopul iniţial al acestei organizaţii internaţionale era de a elimina taxele vamale asupra produselor industriale în comerţul dintre statele membre.

cele două abordări – bilateralismul şi multilateralismul – susţinându-se reciproc. furnizarea protecţiei pentru drepturile de proprietate intelectuală. a investiţiilor. acest lucru nu diminuează gradul de prioritate acordat bunei funcţionări a sistemului comercial multilateral guvernat de Organizaţia Mondială a Comerţului. Prin acordurile economice regionale ale AELS sunt urmărite mai multe obiective. statele AELS au încheiat 15 acorduri de comerţ liber cu 19 state partenere şi teritorii (vezi Figura 1). achiziţiilor publice etc. . printre care putem menţiona: • • • • • stabilirea unei zone de comerţ liber între parteneri (se au în vedere produsele industriale. Figura 1 Trebuie menţionat că.statele AELS. piscicole etc. Până în prezent. liberalizarea comerţului cu servicii. agricole. stabilirea unor reglementări pentru evitarea şi rezolvarea disputelor între părţi. privite ca un grup comercial. în timp ce statele membre AELS au adoptat o politică de încheiere a numeroase acorduri economice regionale. “cântăresc” mai mult decât ca actori economici singulari şi sunt mai interesante ca potenţiali parteneri comerciali.). îmbunătăţirea permanentă a acestora pentru a fi cât mai eficiente luând în considerare şi schimbările din cadrul OMC.

într-un mediu deschis şi competitiv. serviciilor. capitalului şi persoanelor să circule liber în cadrul SEE.5 Spaţiul Economic European (SEE) Ce este Spaţiul Economic European Spaţiul Economic European (SEE) uneşte cele 27 state membre UE şi cele trei state SEE AELS (Islanda.1. Aceste reguli au ca scop să permită mărfurilor. Liechtenstein şi Norvegia) într-o piaţă internă guvernată de aceleaşi reguli de bază. un concept cunoscut drept cele patru libertăţi. .

În 1984. toate deciziile SEE AELS sunt luate prin unanimitate. cu titlu individual. politica externă şi de securitate comună. semnat în 1986. care enumera posibilele căi de cooperare. Comisia Europeană şi-a lansat ambiţiosul proiect al unei pieţe interne complet integrată. În 1972. în 1977. Acordul SEE asigură condiţii egale de afaceri în întreaga piaţă internă. Scurt istoric De la înfiinţarea AELS în 1960. în special în domeniul comerţului cu mărfuri. Totuşi. ca urmare. justiţia şi afacerile interne (deşi Islanda şi Norvegia fac parte din reţeaua Schengen). acorduri de liber schimb cu CEE cu scopul de a elimina taxelele vamale la importul produselor industriale. aşa cum este prezentat în Articolul 1. politica comercială comună. SEE nu acoperă următoarele domenii ale politicii UE : • politicile comune în domeniul agriculturii şi pisciculturii (deşi Acordul conţine prevederi privind diverse aspecte ale comerţului cu produse agricole şi piscicole). întreprinderea şi antreprenoriatul. in linii generale. protecţia civilă. instruirea şi tineretul. ţările AELS au semnat. Comunitatea Europeană a fost cel mai important partener comercial al acesteia. uniunea vamală. Între 1984 şi 1989 s-a realizat eliminarea barierelor din calea comerţului. • • • • • Statele SEE AELS nu au transferat nici o competenţă legislativă către instituţiile SEE şi. a devenit dificil pentru statele AELS şi pentru CE să coopereze în condiţiile în care unele domenii erau alese pentru cooperare. caz cu caz.Obiectivul SEE Obiectivul Acordului SEE. prin reguli privind competiţia şi ajutoarele de stat. locurile de muncă. cum ar fi participarea SEE AELS la programele UE. Planul a fost stabilit prin Actul Unic European. De asemenea. conţine prevederi orizontale referitoare la cele patru libertăţi. uniunea monetară (UEM). în aşa numitele domenii de flanc. Acest scop a fost atins. iar altele nu. Statele AELS au înţeles determinarea politică a UE de a finaliza crearea pieţei interne până la 1 ianuarie 1993 şi au decis să continue dezvoltarea relaţiilor CEAELS în paralel cu evoluţiile interne ale UE. . serviciile de informare. La mijlocul anilor ‘80. statele AELS şi CE au adoptat o declaraţie privind înfiinţarea comună a unui Spaţiu Economic European (SEE). educaţia. precum şi la cooperarea în afara celor patru libertăţi. este de “a promova întărirea continuă şi echilibrată a relaţiilor comerciale şi economice dintre Părţile Contractante…în scopul creării unui Spaţiu Economic European omogen”. Acestea din urmă acoperă domenii cum ar fi cercetarea şi dezvoltarea tehnologică. Cooperarea se desfăşoară prin activităţi comune de diferite tipuri.

Austria. precum şi din 22 anexe şi 49 protocoale.Ca urmare. Finlanda şi Suedia au participat la SEE ca state membre ale UE. Deciziile politice Statele SEE AELS au posibilitatea de a influenţa modelarea legislaţiei relevante pentru SEE. directive. Una din principalele caracteristici ale Acordului SEE este că regulile sale uzuale sunt actualizate continuu prin adăugarea noii legislaţii CE. ulterior. care avea să devină Acordul SEE. Acordul privind Spaţiul Economic European a fost semnat la 2 mai 1992 la Oporto şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. În fiecare lună. Începând cu 1 mai 2004 Uniunea Europeană şi SEE au fost extinse cu zece noi membri. Liechtenstein a devenit participant cu drepturi depline în SEE la 1 mai 1995. o mare parte a Acordului SEE este identică cu părţile corespunzătoare din Tratatul de la Roma din 1957 care guvernează cele patru libertăţi. Preşedintele Comisiei Europene. Acordul SEE este constituit din 129 articole. Statele AELS din acea vreme (Austria. Bazele juridice ale AELS Acordul SEE se bazează pe legislaţia primară (Tratatul de la Roma) a Uniunii Europene şi pe legislaţia secundară derivată (reglementări. având în vedere impactul considerabil pe care legislaţia comunitară îl are asupra pieţei interne. şi-a menţinut şi dezvoltat relaţiile cu UE pe bază de acorduri bilaterale. Elveţia a votat în decembrie 1992 împotriva statutului de membru al SEE şi. Finlanda. Liechtenstein. decizii şi anumite instrumente non-obligatorii ale SEE. Ca urmare. Deşi statele SEE AELS folosesc aceste posibilităţi de a modela activ legislaţia. Acest aspect este esenţial. Această posibilitate este specificată în Acordul SEE ca un drept al reprezentanţilor statelor SEE AELS de a participa la grupurile de experţi ale Comisiei Europene şi de a prezenta spre examinare comentariile SEE AELS asupra legislaţiei care urmează să fie adoptată. adoptate de instituţiile UE în mod continuu – cunoscute şi ca acquis-ul comunitar). Protocoalele includ prevederi referitoare la unele domenii specifice. ele nu pot influenţa decizia finală a UE. Suedia şi Elveţia) au salutat ideea şi negocierile oficiale au început în iunie 1990. adică pot face propuneri către UE în stadiul elaborării proiectelor sau înaintea trimiterii acestora în procedura UE de adoptare. în 1989 Jacques Delors. Norvegia. mai structurată. Negocierile pentru extinderea SEE au avut loc în perioada ianuarie-iulie 2003. perioadele de tranziţie stabilite pentru statele SEE AELS în anumite domenii şi procedurile vamale simplificate. a propus o nouă formă de parteneriat. Anexele se referă la acquis-ul comunitar aplicabil în SEE. Islanda. ca urmare. Ele nu pot participa şi nici nu pot vota în Parlamentul European sau în Consiliul de Miniştri European (care sunt colegislatorii UE pentru cea mai mare parte a legislaţiei relevante pentru SEE) şi. cum ar fi regulile de origine a mărfurilor. De la 1 ianuarie 1995. . un număr de elemente legislative relevante ale SEE sunt încorporate în Acordul SEE prin decizia Comitetului Comun al SEE.

furnizează impulsul politic pentru dezvoltarea Acordului şi orientări pentru Comitetul Comun .ro/uniunea-europeana/articles %7CdisplayArticle/articleID_8968/Romania-lasa-mostenire-AELS. Deciziile importante referitoare la Acordul SEE şi la funcţionarea acesteia sunt „întreprinderi comune” şi sunt adoptate de organisme comune (vezi schema din figura 2 de mai jos). reprezentanţi ai Comisiei Europene şi ai statelor membre UE . Aspecte instituţionale Măsurile instituţionale aflate sub incidenţa Acordului SEE sunt cuprinse într-o structură bazată pe doi pilieri/bi-polară în care instituţiile SEE AELS corespund celor ale UE. compus din miniştrii de externe ai statelor UE şi SEE AELS.trebuie să încorporeze în Acordul SEE decizia finală adoptată de alte instituţii care nu au ţinut seama neapărat de propunerile de modelare. Figura 2 Structura instituţională a SEE AELS Sursa: http://www.euractiv. Comitetul Comun este format din ambasadorii statelor SEE AELS la UE. • . Consiliul SEE.html Organisme comune • Comitetul Comun SEE răspunde de administrarea permanentă a Acordului SEE. Este un forum în care se schimbă opinii şi se iau decizii prin consens pentru încorporarea legislaţiei Comunităţii în Acordul SEE.

Comitetul contribuie. statele SEE AELS au analizat. În pilierul SEE AELS mai există două organisme importante: Autoritatea de Supraveghere AELS şi Tribunalul AELS . • • Experienţe şi perspective Cu ocazia celei de-a zecea aniversări a SEE în 2004. Sub-structura Comitetului este alcătuită mod normal din cinci Subcomitete(I). modul în care SEE a funcţionat în ultimul deceniu şi ce beneficii le-a adus. sub care se află câteva grupuri de lucru. Experienţa aplicării Acordului SEE confirmă că acesta funcţionează bine. cu sediul la Bruxelles. Este compus din reprezentanţi ai Norvegiei. mai în detaliu. Islandei şi Liechtenstein-ului şi observatori din Elveţia şi ai Autorităţii de Supraveghere AELS. Autoritatea de Supraveghere AELS. • Organismele SEE AELS (pilierul SEE AELS) • Comitetul Permanent al statelor AELS acţionează ca un forum în care statele SEE AELS se consultă între ele si ajung la o poziţie comună înainte de a se întâlni cu UE în Comitetul Comun SEE. Tribunalul audiază apeluri referitoare la decizii luate de Autoritatea de Supraveghere AELS şi oferă consultanţă tribunalelor din statele AELS privind interpretarea regulilor SEE. corespunde Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene. .• Comitetul Comun Parlamentar al SEE (CCP SEE) cuprinde membri ai parlamentelor statelor SEE AELS şi ai Parlamentului European. ajutoare de stat si achiziţii publice. De asemenea. în scopul întăririi cunoaşterii şi al asigurării fluxului de date pentru aspectele economice şi sociale ale SEE. Comitetul Consultativ SEE cuprinde membri ai Comitetului Consultativ AELS şi ai Comitetului Economic şi Social al UE. În plus. Tribunalul AELS. spre satisfacţia comunităţii de afaceri şi a cetăţenilor din SEE AELS. asigură îndeplinirea de către statele SEE AELS a obligaţiilor stabilite de Acordul SEE. Dezvoltarea principiului recunoaşterii reciproce şi crearea de standarde comune au fost esenţiale pentru stabilirea unui cadru de afaceri uniform în întregul Spaţiu Economic European. cu sediul la Luxemburg. Tribunalul se ocupă de acţiuni de încălcare de către un stat AELS a implementării. semnalate de Autoritatea de Supraveghere. prin dialog şi dezbatere. Autoritatea de Supraveghere are puteri referitoare la competiţie. În septembrie 2003. aplicării sau interpretării unei reguli SEE. faţă de supravegherea generală privind conformitatea. la o mai bună înţelegere între Comunitate şi statele AELS în domeniile acoperite de Acord . reflectând competenţele extinse pe care Comisia Europeană le are în aceste domenii în cadrul Comunităţii . pentru probleme legate de statele SEE AELS. III şi IV şi a înfiinţat Grupul pentru Strategia Lisabona şi alte probleme de politică orizontală. precum şi de medierea disputelor dintre două sau mai multe state AELS. Comitetul lucrează pentru întărirea contactelor dintre partenerii sociali ai ambelor părţi şi pentru cooperarea într-o manieră organizată şi cu caracter de regularitate. Comitetul Permanent a aprobat fuzionarea de facto a Subcomitetelor II.

cu care UE are acum graniţă comună. Republica Slovenia şi Republica Slovacă. Aceste state participă. ca şi forme de cooperare prin diverse canale. În general. Negocierile pentru extinderea SEE au început în ianuarie 2003 şi s-au concentrat asupra contribuţiilor financiare ale statelor SEE AELS pentru reducerea diferenţelor sociale şi economice din cadrul SEE şi asupra accesului pe piaţă a produselor din peşte pentru a menţine fluxurile comerciale cu noile state membre. Pentru cetăţenii SEE AELS. cuprinzând 455 milioane de consumatori. Statele SEE AELS urmăresc cu interes dezvoltarea pe mai departe a acestei politici şi evaluează atât impactul ei. Negocierile s-au încheiat în iulie 2003 şi Acordul a fost semnat în luna noiembrie a aceluiaşi an. Republica Malta. de 28 de membri. Comisia a prezentat un Comunicat care subliniază cele trei obiective principale ale politicii sale. Azerbaidjan. Aceasta este completată şi sprijinită de un sistem de coordonare a schemelor de securitate socială şi de un sistem de asigurare a recunoaşterii reciproce a calificărilor şi diplomelor. Armenia. Republica Estonia. la Spaţiul Economic European extins. Rusia. UE a fost extinsă cu zece noi state membre: Republica Cehă. Republica Lituania. SEE asigură un cadru de afaceri uniform. Belarus. de asemenea. Politica europeană de vecinătate UE se află în procesul de dezvoltare a unui cadru de politică coerentă privind noua sa vecinătate. Extinderea SEE La 1 mai 2004. Republica Cipru. Georgia şi cele zece ţări sud-mediteraneene. . Comisia Europeană a înfiinţat câteva vaste reţele europene care includ cele trei state SEE AELS. Statele SEE AELS vor avea acces la o piaţă internă extinsă. Moldova. libertatea de mişcare a persoanelor este un beneficiu esenţial. În martie 2003. Statele AELS sunt actori principali în noile relaţii de vecinătate. stabilindu-şi propriile reţele de acorduri de liber schimb sau declaraţii de cooperare cu unele ţări care fac obiectul politicii respective. Republica Polonia. Statele SEE AELS participă şi au interese directe în dezvoltarea acestei politici. se aşteaptă ca extinderea să aibă un impact pozitiv. care se referă la cooperarea politică. Pentru a ajuta comunitatea de afaceri şi cetăţenii să descopere şi să beneficieze de drepturile pe care le au în piaţa internă. Ele împărtăşesc obiectivele politicii de prevenire a apariţiei de noi linii de diviziune şi de promovare a dezvoltării democraţiei şi economiei în noile ţări vecine. Republica Ungaria.Statele SEE AELS au preluat întreaga legislaţie armonizată referitoare la produse care se aplică în UE. cooperarea în probleme de securitate şi dezvoltarea socială şi economică (inclusiv aranjamente comerciale preferenţiale). cât şi posibilele domenii de cooperare din interiorul iniţiativei. Republica Letonia. cu stabilirea unor reguli şi standarde comune pentru întregul Spaţiu ceea ce va facilita şi extinde relaţiile comerciale. Politica este orientată spre Ucraina.

1 Integrarea economica pe continentul american 1. America de .6 Organizatii de integrare economica din alte zone ale lumii decât Europa 1.6.1.1.1 Integrarea în America de Nord – Zona de Liber Schimb din America de Nord (North America Free Trade Agreement – NAFTA) Lansând la 1 ianuarie 1994 Acordul de Liber Schimb Nord American.6.

USD în relatia cu SUA(în perioada 1993-2002) si de la 0. În intervalul de timp 1994-2003. la 8. NAFTA este o grupare integrationista care a facut posibila. atingând valoarea de 138 mild. Evolutia procesului integrationist în aceasta regiune confera o serie de particularitati. Multi critici ai Acordului NAFTA considera criza peso-ului mexican tocmai rezultat al constituirii acestei zone de liber schimb. USD (nivel care a carecterizat anul precedent integrarii. mai mult : superputerea mondiala. USD în relatiile cu Canada). respectiv 1993). NAFTA a permis majorarea importurilor mexicane si canadiene pe piata americana. USD.7 mild. cu 55% în Mexic       .3 mild. Exporturile Canadei catre partenerii NAFTA au crescut cu aproximativ 104%. USD la 145. USD (adica: de la 46. USD (în anul 2003).3 mild.6 mild. În decursul primului deceniu de functionare a NAFTA.9 mild.USD în cazul relatiilor cu Mexicul si de la 87. de la lansare pâna în prezent ?  NAFTA reprezinta cea mai mare zona de liber schimb.6 mild. cu o piata de 426 mil. anumite domenii – probleme de mediu si conditiile de munca – sunt deja acoperite prin prevederile acordului. USD la 231.6% în anul 2002. de tipologia economiilor care compun respectiva zona de liber schimb (doua economii dezvoltate si o tara în dezvoltare. de la 113. USD la 250. Desi nu s-au propus obiective la fel de ambitioase precum sunt cele ale Uniunii Europene.Canada si Mexicul). Mexicul s-a confruntat la finele anului 1994 cu o criza financiara de proportii.9% în cazul Canadei si de 30% în cazul Mexicului. Dar prin ce s-ar putea defini în formula cea mai simpla NAFTA.6 mild. Exporturile Mexicului catre SUA au crescut în intervalul de timp analizat cu aproximativ 234 % (de la 58.9 mild.83 mild.8% în 1993 la 11.Nord este promotoarea unei grupari regionale care a implicat înca de la început limitarea la doar doua aspecte economice – comert si investitii. în decurs de un deceniu de la lansare. NAFTA nu a debutat sub bune auspicii. nivelul productivitatii activitatii economice a crescut cu 28% în SUA. consumatori si cu o valoare totala a productiei de bunuri si servicii de 12000 mild. USD la 105. USD). USD (1/3 din produsul global mondial). iar exporturile catre Canada au crescut de la 2. nu însa cu acelasi ritm cu care au crescut importurile Mexicului si Canadei din SUA. adica a înregistrat o crestere cu 227% în decurs de un deceniu de liberalizari comerciale.SUA si doua state cu potentiale economice. politice si comerciale diferite . în timp ce cota importurilor americane din Mexic a crescut de la 6. care tin de atitudinea statelor membre fata de fenomenul de regionalizare (în special SUA).4 mild. Canada s-a situat în mod constant la nivelul de 18% din totalul importurilor americane. USD (la sfârsitul anului 1993) la 1. Exista voci care afirma ca NAFTA a constituit un sprijin pentru guvernul mexican în traversarea unei crize determinate de factori externi.8 mild.6 mild. o crestere economica a partenerilor de : 38% în cazul SUA. 30. exporturile Statelor Unite catre ceilalti doi parteneri au crescut de la 134.5 mild. USD în anul 2003 în relatia cu Mexicul.

The Central American Common Market (CACM – Piata Comuna CentralAmericana / PCCA).  Eficienta economiilor s-a reflectat printr-o pozitionare favorabila pe piata internationala. NAFTA reprezinta un mediu investitional atractiv: în decurs de un deceniu investitiile între parteneri s-au dublat. In anii ’50 deja se derulau serioase discutii care vizau intensificarea eforturilor de regionalizare în vederea crearii mult-speratei Piete Comune a Americii Latine. care în anii ’70 a evoluat în Caribbean Community (CARICOM – Piata Comuna din Zona Caraibilor). Acest model a fost inversat ulterior printr-un program de deschidere catre exterior. Aceasta politica de substitutie a importurilor a condus. Aceste deliberari aveau sa se concretizeze în proiecte de integrare ambitioase: The Latin American Free Trade Association (LAFTA – Asociatia Latino-Americana a Comertului Liber). ca si grupare. etc. în practica. statele vorbitoare de limba engleza au creat Caribbean Free Trade Association (CARIFTA – Asociatia de Liber Schimb din Zona Caraibilor). îndeosebi la nivel tehnic. ele “si-au pierdut din suflu” în anii ’70 si au intrat în criza în anii ’80. NAFTA receptioneaza în prezent peste 24% din investitiile straine directe înregistrate la nivel mondial. CEPAL (Comisia Economica ONU pentru America Latina) si Raul Prebisch si-au adus aportul hotarâtor în cadrul initiativei.si cu 23% în Canada. NAFTA aspira la extinderea catre sud. NAFTA. Niciuna din gruparile timpurii nu si-au atins decât într-o proportie minora scopurile. cunoscut mai bine ca Andean Group (AG-Grupul Andin). si Acordul de la Cartagena. prin care se urmarea crearea conditiilor de crestere economica si de mentinere a ritmurilor de crestere în concordanta cu ritmurile de crestere a populatiei. si furnizeaza 25% din fluxurile de investitii straine directe. de privatizare a structurilor de stat. devenit Comunitatea Andina (CAN) -1969. USD. cuantifica aproximativ 19% din exporturile globale mondiale. depasind nivelul de 300 mld. Intre timp.    1.2 Integrarea în America Latina si Caraibe Fenomenul integrationist de pe continentul latino-american si din regiunea Caraibelor are deja o traditie. NAFTA si-a câstigat un plus de competitivitate prin includerea dimensiunilor de mediu si a celor de munca în cadrul colaborarii trilaterale.6. si 25% din importurile globale. însa ultima decada si jumatate a cunoscut o amploare remarcabila în ceea ce priveste încheierea acordurilor de asociere din regiune.care în anii ’80 a evoluat în ALADI (Asociatia de Integrare Latino-Americana sau LAIA: Latin American Integration Association) . care au culminat cu declansarea crizei datoriei externe care a debutat în anul 1982 în Mexic. . America Latina a practicat pâna în anii `80 politica de industrializare prin substitutia importurilor (ISI). la izolare si o dezvoltare autarhica. la cuprinderea unui numar tot mai mare de state de pe continentul american în planul de integrare regionala.1. si a crescut în acelasi timp prezenta investitorilor straini din afara NAFTA. cu efecte negative.

programe de industrializare (ISI) . chiar si atunci când initiativele multilaterale reciproce se aflau în faze tranzitorii. explicatia constând în receptivitatea pe plan intern a ideii de “getting together”.. Implicatiile fiscale ale acordurilor preferentiale de liberalizare practicate între statele latino-americane au fost nesemnificative. care au influentat procesele de integrare de pe continent tin de liberalizarea schimburilor comerciale.Mercado Común del Sur. iar MERCOSUR si NAFTA sunt zone de real interes pentru ISD. ca de exemplu MERCOSUR. crearea MERCOSUR în anul 1991 . Noul regionalism latino-american demarat la începutul anilor `90 s-a bazat pe largi reforme structurale.În 1990 s-a declansat un nou val integrationist (noul regionalism: ex. reducerea protectionismului. mai mult.Piat a Comuna a Sudului). culturale si lingvistice. Autoritatile guvernamentale au acordat o mare atentie proceselor de regionalizare. au limitat. date fiind nivelurile initiale scazute ale schimburilor reciproce si influentele protectionismului practicat pâna atunci. au recurs la accentuarea protectionismului în anii `90. recrearea starii de competitie între parteneri. Deschiderea regionala s-a bucurat de popularitate la nivel politic. facilitati de creditare pentru anumite activitati. Este adevarat ca unele tari. chiar si atunci când conditiile politice si economice ale liberalizarii unilaterale erau dificile si. reglementarea investitiilor straine. comerciala si politica. deschiderea economiilor catre exterior. actiuni individuale. economice si sociale care caracterizau perioada ISI au disparut si au fost înlocuite cu substituenti care sa asigure flexibilizarea si modernizarea acestora. ca raspuns la presiunile socurilor fiscale si ale dezechilibrelor balantelor de plati.pastrarea suveranitatii. Uniunile vamale. In era globalizarii se manifesta o concurenta acerba pentru atragerea acestui tip de capital. toate dornice sa sporeasca interactiunea umana. toate au fost abandonate. schimbari economice si politice conjuncturale creatoare de tensiuni. Reformele structurale cele mai vizibile. si chiar au exclus. comertul intraregional: crearea pietelor regionale a stimulat activitatea de  . bazat pe afinitatea statelor care împarteau aceeasi regiune si aveau puternice legaturi istorice. identificându-le ca semnale ale angajamentelor de liberalizare. Acest avânt s-a lovit însa de o serie de aspecte sensibile ale relatiilor internationale . Aparatul de protectie la frontiera. subventii. politica de achizitii guvernamentale destinata sustinerii anumitor industrii etc. In perioada de tranzitie institutiile politice. Integrarea regionala a fost utilizata ca instrument eficient de politica comerciala pentru adâncirea liberalizarii. Din punct de vedere instrumental. În acest context. este clar ca noul regionalism difera radical de vechiul regionalism si din alte puncte de vedere:  atragerea de investitii straine directe (ISD): Vechea temere fata de dependenta de ISD a fost înlocuita de aprecierea contributiei acestora la sporirea competitivitatii internationale si a accesului la piete. mai ales dupa finalizarea rundei Uruguay. astfel de tendinte. mentinerea sub tutela statului a productiei anumitor bunuri si controlul preturilor la aceste bunuri. integrarea regionala devenea un punct de sprijin al procesului de liberalizare. promovarea sectorului privat si diminuarea rolului statului în economie.

Mai mult. FTAA este un plan destul de ambitios. iar Mexicul trebuie sa se transforme într-o dovada vie a beneficiilor acestei conlucrari. o extindere a NAFTA în toate tarile continentului american (în numar de 34 de state) .CAN). comertul în anumite sectoare. cum poate functiona într-un cadru mult mai extins si mai eterogen? 1. Aceasta zona de comert liber va pune pe noi baze pan-americanismul lansat în secolul XIX (conceput la acea vreme dupa modelul Zollverein.6.ului German).1. precum textilele si produsele lactate. asa cum si-au propus artizanii integrarii emisferei vestice.A. care sa reuneasca 34 de state (mai putin Cuba) de pe continentul american. din decembrie 1994.  În plan geopolitic: orientarea politicilor Americii Latine spre exterior a solicitat o mai activa si strategica participare la nivelul emisferei si pe plan mondial. prin eforturile acestora de a se unifica într-un bloc unitar sudic si într-o voce unica pe plan mondial. accentuarea specializarii în productie si economiile de scara în domeniul industrial. Vechiul regionalism nu a fost capabil sa genereze si garanteze acest lucru datorita nationalismului autoritar al diferitelor regimuri militare. a fost avantajat. .comert si investitii. SUA trebuie sa convinga vecinii din sud ca este în interesul lor sa se alature unei zone de liber schimb. Cresterea exporturilor intraregionale s-a reflectat în plan productiv printr-o diferent iere a productiei.3 Zona de Liber Schimb a Americilor (Free Trade Area of the Americas) Zona de Liber Schimb a Americilor va reprezenta. crearea de bunuri manufacturate care sa încorporeze mai multe cunostinte. Experienta MERCOSUR este graitoare: înaintea integra rii regiunea a fost sub influenta nefasta a starii conflictuale din zonele de granita . statele au descoperit interese comune care prevaleaza asupra orgoliilor nationaliste.A. Firmele si-au reorientat politicile de marketing . lansat cu ocazia Summitului Americilor de la Miami. de investitii si de aliante strategice spre exploatarea pietelor regionale. cu un interes crescut în dispute teritoriale si practici non-democratice Prin aparitia si dezvoltarea gruparilor regionale pe continentul Latino-American (dintre care cele mai puternice sunt Piata Comuna a Conului de Sud – MERCOSUR si Comunitatea Andina . Daca zona nu functioneaza satisfacator în formula simpla. însa punctul de plecare este dat tocmai de NAFTA. generând transformari dinamice în sectoarele productive. Realizarea unei zone de liber schimb de la Alaska la Tara de Foc a realizat pasi timizi. acum este o zona pacifista pentru ca disputele au încetat. Statele Unite siau vazut afectata hegemonia pe marele continent si a considerat oportuna redefinirea relatiilor cu statele din regiune sub forma unui proiect amplu de integrare: F. Integrarea regionala a permis statelor din America Latina sa intensifice cooperarea si sa devina jucatori mai eficienti la nivel global.T. dat fiind protectionismul exacerbat pe pietele internationale. (Free Trade Area of the Americas – Zona de Liber Schimb a Americilor). mai putin Cuba (exclusa din Organizatia Statelor Americane în anul 1962). Pe calea integrarii si a comertului s-a reusit consolidarea democratiilor la nivelul unor state care s-au confruntat îndelung cu regimuri militare si s-au consolidat granitele între state.

formarea.16) populatia indigena. 17) diversitatea culturala. 14) sanatate. care sa raspunda deopotriva intereselor tuturor celor 34 de state membre chemate sa ia parte la proces. elaborat de cele 9 grupe de negociere. Zonele de liber schimb caracterizate prin asimetrii sunt structuri mai mult „statice”. lipsa securitatii si a rigorilor sanitare în cadrul „maquiladoras” din Mexic. „Dinamica” extinderii NAFTA poate fi interpretata doar din perspectiva extrapolarii asimetriilor catre sud. 6) comert.11) forta de munca si somajul. asa cum s-a întâmplat în Europa Occidentala. la orizontul anului 2005. statul de drept si securitatea persoanelor. deschis extinderii permanente catre noi si noi domenii de interes. Dimensiunea sociala „Zonele de liber schimb asimetrice” sunt indiferente la strategiile sociale regionale: spre exemplu. 2)drepturile si libertatile fundamentale ale omului. care exporta în Statele Unite si nici problema poluarii apei.10) management agricol si dezvoltare rurala. 7) infrastructura si mediu. educatia. saracia si analfabetismul sunt probleme lasate în afara sferei de interes comun. NAFTA a fost creata pentru extinderea si nu pentru adâncirea integrarii.12) echitate. Ceea ce exista în prezent ca baza a viitorului acord. 15) egalitatea între sexe. Acordul de constituire se transforma în cadrul de guvernare pe termen lung: NAFTA nu a fost conceputa ca o etapa initiala a unui proces de adâncire a integra rii. orientat catre corijarea diferentelor. protectia sociala. si se identifica la nivelul UE intensificarea eforturilor de solutionare comuna a problemelor care apar în . 9) dezvoltarea sustenabila. este nevoie de un tratat bine pus la punct. In cadrul NAFTA s-au creat comisiile pentru cooperarea în domeniul muncii si în domeniul mediului înconjurator. 18) tinerii. In cadrul acesteia participantii au stabilit ca obiectiv prioritar al cooperarii emisferice în domeniul economico-comercial. este un proiect de text. ca o dinamica pe orizontala si nu vertical-ascendenta. In UE exista preocupari în ceea ce priveste politicile de munca.Prima Întâlnire la nivel înalt a Americilor a avut loc în perioada 9. Dar pentru a deveni o zona de liber schimb functionala. aprobat cu ocazia celui de al treilea Summit al Americilor de la Quebec (Canada). protectia consumatorului etc. investitii si stabilitatea financiara. Planul de actiune adoptat la Quebec s-a axat pe 18 domenii cheie: 1) democratia. Functionarea lor a demonstrat o slaba capacitate de a solutiona problema conditiilor inadecvate de lucru. 4) securitatea în emisfera. 8) managementul dezastrelor. din anul 2001.11 decembrie 1994 la Miami (First Summit of the Americas).13) educatie. elaborarea documentului de baza (tratatul) se prezinta ca o procedura greoaie care naste permanent vii dispute. Negocierile FTAA au fost lansate oficial în aprilie 1998 cu ocazia Summitului de la Santiago de Chile si au avut drept rezultat definirea din punct de vedere institutional a mecanismului de negociere. a unei Zone de Liber Schimb a Americilor (Free Trade Area of The Americas / FTAA – Area de Libre Comercio de las Americas / ALCA). Asa cum au reflectat demersurile integrationiste pe toate nivelurile sale functionale. 3) justitie. Dinamica integrarii Integrarea trebuie înteleasa ca proces dinamic. 5) societatea civila. solului si aerului din ariile în care maquiladoras (in-bound plants) functioneaza.

. De exemplu.S. orice masura de coordonare a productiei regionale ar fi atacata drept contrara liberului schimb. Exemplul cel mai elocvent este Politica Agricola Comuna a Uniunii Europene. Pentru aceasta este nevoie de mecanisme active de redistribuire a veniturilor. „Acordurile de liber schimb conventionale” nu se cantoneaza numai la nivelul liberalizarii fluxurilor comerciale. reducerea saraciei si restabilirea echitatii sociale nu s-au înfaptuit. când s-a dorit atingerea unui compromis în domeniul politicilor de dezvoltare. achizitii guvernamentale. Dificultatea încorporarii dimensiunilor politice în cadrul negocierilor au fost destul de clare în cadrul Summitului FTAA de la Monterrey (Mexic. servicii (nu numai cele traditionale. prevederi similare sunt cuprinse în cadrul acordului Chile –SUA). orice masura sociala. Intr-o astfel de situatie. Pe aceasta cale se poate sustine complementaritatea si coordonarea productiei prin intermediul politicilor comune.Central American Free Trade Agreement (în realitate componentele de asistenta cuprinse în acord nu s-au regasit în practica). drepturile de proprietate intelectuala. ambientala sau . In cadrul unui astfel de „acord de liber schimb conventional” nu ar exista masuri de asistenta pentru dezvoltare destinate statelor mai putin dezvoltate. Aceste teme ajung sa încorporeze o serie de aspecte legate de dezvoltarea nationala si limiteaza actiunile guvernamentale.cadrul acestor domenii pe masura adâncirea integrarii. sociale si ambientale. Coordonarea politicilor solicita la rândul sau o serie de angajamente macroeconomice regionale. se promoveaza ideea liberei circulatii a marfurilor si capitalurilor. Sub umbrela „drepturilor investitorilor” de transfer al capitalurilor si al „tratamentului national”. etc. „Acordurile de liber schimb conventionale” au dovedit a avea o capacitate limitata de a sustine cresterea exporturilor si a caracterului antrenant al acestora în generarea bunastarii. cum este cazul UE. emigrarea. 2004).). Dimensiunea productiva: „Acordurile de liber schimb conventionale” nu ofera posibilitatea de coordonare în domeniul productiei. Desi s-au înregistrat în unele cazuri (Mexicul în cadrul NAFTA) cresterea exporturilor si a PIB. tarile latino-americane poseda structuri productive si de export similare si s-ar concura puternic pe piata SUA. de telecomunicatii. dar si cele educationale si sanatate etc. Integrarea în stadiile sale avansate permit stabilirea de politici sectoriale performante între diferite economii. care a reusit introducerea monedei unice si crearea Bancii Centrale Europene. dar si la aspecte conexe acestora: reglementarea liberei circulatii a capitalurilor. Dimensiunea politica In cadrul „acordurilor de liber schimb conventionale” dimensiunea politica este absenta. inclusiv acordarea de regimuri comune de protectie. în cazul unei zone de liber schimb între statele andine si SUA. ele nu au dus la nici un rezultat. Mobilitatea factorilor de productie In cadrul zonelor de liber schimb cu probleme de asimetrie. cum sunt cele cuprinse în cazul Zonei de Liber Schimb SUAAmerica Centrala – CAFTA/U.ului. Întâlnirile si dialogul se poarta la nivelul de reuniuni ministeriale si de sefi de state. dar nu si a fortei de munca (este cazul cetateanului mexican care nu poate munci sub protectia acordului NAFTA în SUA.

1. Amenintarea pe care o reprezenta Vietnamul. în 1994.) si externi (prezenta Uniunii Europene în America Latina si existenta unor grupari integrationiste autonome în regiune). a Analiza recenta a negocierilor dintre SUA si natiunile andine a demonstrat. cel al „Strategiei de Securitate Nationala”. dupa ce acesta a anuntat intentia de a deveni membru cu drepturi depline în cadrul MERCOSUR. ca acest tip de acorduri de liber schimb erodeaza puternic rolul statului natiune. care ar fi gata sa respecte principiile care stau la baza existentei sale. devine. grupare pe care o considera un bastion anti. cel de-al 7 membru al acestei . controlul asupra economiilor din jur. SUA a utilizat o serie de instrumente de control: presiunile asupra Mexicului pe parcursul negocierilor NAFTA.comunist. În acest context de factori. Tensiunile politice din zona au blocat acest deziderat. în iulie 1995. etc. dupa 20 de ani. interzicerea participarii unor reprezentanti din America Latina ca observatori în cadrul rundelor de negocieri. limitarea emigratiei. Înca de la crearea sa. care încorporeaza ca piloni principali FTAA si acordurile de liber schimb. relansarea negocierilor cu Chile pentru zona de liber schimb. tara care cu 22 de ani în urma (în 1973) se opusese ferm largirii ASEAN. precum conflictul dintre Vietnam si Cambogia. Singapore si Thailanda. ci catre mecanismele private. Printre membrii fondatori s-au numarat: Indonezia.6. Politica externa si de securitate si comertul Actiunea SUA de a exercita presiuni asupra Americii Latine în scopul încheierii de acorduri de liber schimb este influentata de factori interni (interesele transnationalelor de a-si extinde pietele. în calitate de instrumente de promovare a procesului de expansiune teritoriala si a influentei marii puteri. dar nu ca o cedare a atributelor suveranitatii catre structuri supranationale (cum se întâmpla în cazul Uniunii Europene).de pe piata muncii poate fi acuzata ca limiteaza libera circulatie capitalurilor sau ca ar genera tratament diferentiat investitorilor. în urma summit-ului ASEAN din Vietnam. Astfel încât. puternic sustinut de colosul sovietic.6. Asociatia a fost înfiintata pe 8 august 1967. Aceste masuri fac parte dintr-un plan mai amplu al Statelor Unite ale Americii. Filipine. ca un for de cooperare economica si politica între statele Asiei de Sud-Est. spre exemplu. desi suspiciunile le erau alimentate de elemente cât se poate de reale. a facut ca statele ASEAN sa încerce sa mentina un oarecare echilibru politic în regiune.2 Integrarea economica în Asia si în Africa 1.1 Asociatia Tarilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) Asociatia Tarilor din Asia de Sud-Est – ASEAN (Association of South-East Asian Nations) – este una dintre cele mai vechi si mai importante formule de integrare economica din Asia si chiar din lume. ASEAN s-a declarat a fi o grupare careia i se poate alatura orice tara doritoare din sud-estul asiatic. toate ta rile din grupare au reusit sa ajunga. Rabdarea de care statele membre ASEAN au dat dovada în încercarea lor de a neutraliza influenta negativa potentiala a Vietnamului în regiune a dat roade si.2. Malaezia. la o normalizare a relatiilor cu acest stat.

în mare masura. dupa o perioada caracterizata de o evolutie economica ezitanta si mai putin spectaculoasa. Cambogia. ramânerile în urma si sa intre în categoria „noilor tari industrializate”. tarile membre ASEAN si-au legat sperantele de crearea unei zone de liber schimb (AFTA). Constatând lipsa de consistenta a tuturor încercarilor de pâna atunci. ceea ce transforma. potential. cu determinarea specifica. Laos si Vietnam. niponii s-au lansat. Acum. spre o reconstructie economica în masura sa uimeasca întreaga lume si sa îi propulseze între primele puteri economice ale planetei. au recurs la masuri de restructurare pentru a deveni viabile din punct de vedere financiar. tarile din Asia de Est s-au caracterizat printr-o crestere economica puternica si constanta. începând cu 1 ianuarie 1993. alcatuit din Indonezia. constientizarea vulnerabilitatilor comune. zona. se întind pe o suprafata considerabila si se afla în apropierea rutelor strategice care leaga Oceanul Pacific de Orientul Mijlociu. care ar fi putut. daca se poate vorbi de asa ceva. într-una din cele mai mari piete ale lumii.2 Cooperarea Economica Asia-Pacific (APEC) În deceniile ce au trecut de la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial. alaturi de cele cinci state fondatoare (Indonezia. Oricum. chiar daca nu pot aspira la statutul de superputere economica.grupari. Alte atuuri ale tarilor din regiune se refera la faptul ca poseda resurse naturale bogate. Filipine. au reusit sa recupereze. Filipine. Populatia celor 10 tari care intra în prezent în component a ASEAN este de circa 500 milioane de persoane. Malaezia si Thailanda. Tarile membre au stabilit un calendar de reducere a protectiei tarifare în interiorul zonei. Taiwan si Singapore – care. fara a necesita modificarea radicala a politicilor comerciale nationale. dupa opinia autoritatilor de atunci din statele ASEAN. ca rapida crestere economica a “ipotecat” viitorul acestor economii. au urmat concedieri. S-a spus ca miracolul asiatic a fost suprasolicitat. Myanmar. La început a fost Japonia. sa contribuie la adâncirea integra rii economice în zona. a început sa se dezvolte ideea unor “zone economice subregionale”. a crizei asiatice a fost. a necesitatii unui efort staruitor pentru consolidarea pietei comune alcatuite din pietele economiilor respective. Criza financiara din anii 1997-1998 a încetinit dezvoltarea impetuoasa a tarilor din Asia de sud-est. Singapore si Thailanda) si Brunei. Malaezia. Au urmat „dragonii” asiatici – Hong Kong. pare a se fi trezit la viata si este în masura sa recupereze decalajele în viitorul apropiat. o serie de mini-grupari. partea buna. din punctul de vedere al statelor ASEAN. Au aparut astfel. În ultimii ani ai deceniului al 9-lea al secolului trecut. din ASEAN mai fac parte. Statutul de cea mai dinamica regiune a lumii a fost pus sub semnul întrebarii. 1. care însa au avut un impact minor. Un al doilea val de dragoni. Africa si Europa. O evolutie similara înregistreaza în ultimul deceniu . perioade de instabilitate politica si sociala. Multe tari s-au încarcat de datorii. În perioada imediat postbelica. pâna la nivelul de 0-5% la produsele manufacturate în urmatorii 15 ani.2.6. ”triunghiuri ale cresterii”. Coreea de Sud.

schimbarile ideologice intervenite în cercurile ce conduc cel mai populat stat al lumii – Republica Populara Chineza – au descatusat energii nebanuite. Organizatia APEC (Asian Pacific Economic Cooperation). SUA au gazduit prima întrunire anuala a liderilor tarilor membre APEC. Membrii APEC au un PIB reunit de aproape 16 trilioane de dolari si întrunesc aproximativ 42% din comertul mondial. În 1993. în noiembrie 1998. au facut ca polul de dezvoltare economica sa se mute. educatie. Coreea de Sud. colaborare economica si tehnica). În ultimul deceniu. în urma cu aproape un deceniu si jumatate. cât si în rezolvarea unor probleme sociale (protectia mediului înconjurator. ai carei 12 membri fondatori au fost Australia. Filipine. a fost înfiintata. menite sa transforme semnificativ raportul de forte în plan regional si chiar mondial. Noua Zeelanda. trei noi membri au fost primiti în organizatie: Republica Populara Chineza. organizatia a acceptat ca noi membri Mexicul si Papua Noua Guinee. Astfel. În fine.si Vietnam-ul. Ca raspuns la cresterea interdependentei dintre economiile din zona Asia-Pacific si ca urmare a nevoii acestor economii de a fi dinamizate si de a-si dezvolta spiritul comunitar. Japonia. În noiembrie 1993. Rolul APEC a crescut în ultimii ani si acum aceasta se implica atât în chestiuni economice (liberalizarea comertului. Malaezia. practic. ci mai degraba o grupare de economii. APEC cuprinde în prezent 21 de membri. Organizatia pentru Cooperare Economica în zona Asia-Pacific opereaza . Toate aceste evolutii. Organizatia îsi propune ca sa se constituie într-o zona de liber – schimb într-un orizont de timp de mai îndelungat. din zona Atlanticului în cea a Pacificului. facilitarea afacerilor. Indonezia. cu scopul declarat de a da un nou imbold liberalizarii comertului. În noiembrie 1991. Rusia si Vietnam au fost ultimele tari incluse în organizatie. APEC nu s-a considerat o grupare de tari. Peru. Între 1989 si întrunirea din SUA din 1993. nu politic. fara o structura organizationala complicata sau o birocratie dezvoltata care sa îl sustina. la Blake Island. Hong Kong si Taiwan. acest termen subliniind faptul ca obiectul de activitate al organizatiei este preponderent economic. Thailanda si SUA. Dinamismul exceptional al acestei zone nu putea ramâne fara efect în planul cooperarii regionale pentru sustinerea mutuala a dezvoltarii. Canada. urmat – în mai mica masura – de celelalte tari ale Peninsulei Indochina. APEC a acceptat sase noi membri. Aceasta grupare constituie un forum de consultari libere. decizând ca Chile va deveni membru cu drepturi depline în 1994. cresterea economica si dezvoltarea echitabila. când a avut loc în Australia întrunirea ministrilor comertului si afacerilor externe din 12 tari de pe ambele maluri ale Pacificului. APEC a fost principala organizatie economica din zona care a promovat comertul deschis si cooperarea economica. coroborate cu interesul pe care Statele Unite ale Americii l-au acordat acestui fenomen. a promova spiritul de comunitate. ce au condus la cresteri economice spectaculoase. Aparitia organizatiei este consemnata în 1989. Singapore. Atunci s-a decis înfiintarea organizatiei APEC. Înca de la înfiintarea organizatiei. Brunei. lânga Seattle. drepturile femeilor în societate). pentru a stabili diverse mijloace de înlesnire a coopera rii internationale în aceasta regiune ce se dezvolta atât de rapid.

din care jumatate au o importanta relativa mai mare: AMU – Uniunea Araba Magrebiana. Statul care detine presedintia este si responsabil cu gazduirea întrunirilor anuale ministeriale (între ministrii afacerilor externe ai celor 21 de state). astfel încât sa se valorifice toate oportunitatile oferite de o regiune cu nebanuite bogatii. Continentul african este „gazda” a nu mai putin de 14 grupari economice intraregionale. cooperarea tehnologica. functia de conducere este asigurata anual. daca se iau în considerare evenimentele din ultimul deceniu. ca un întreg continent în comertul international fiind sub nivelul unor tari ca Marea Britanie sau Olanda. Din pacate. Congo chiar din patru. energia. În anul 1991. datorata în special îngrijora rilor cu privire la calitatea guvernarii unor tari. mediul. de un reprezentant al statelor membre. în care se pune accent pe respectul reciproc în ceea ce priveste punctele de vedere ale tuturor participantilor. În cadrul Consiliului de Ministri. colaborare regionala si o mai buna guvernare. care a condus la o scadere a investitiilor în zona. cu 15 membri.6. insuficient finantate si. Cresterea productiei la nivelul tarilor membre. cât si cele ale politicilor economice. ECOWAS – Comunitatea Economica a Statelor din Vestul Africii.  COMESA – Piata Comuna a Africii de Vest si de Sud. ECCAS – Comunitatea Economica a Statelor Central – africane. integrarii. Singurul obstacol major – criza financiara asiatica – a provocat o panica financiara. integrare. cu 5 membri. 27 de tari fac parte din doua grupari. cu 20 de membri.D.3 Integrarea economica în Africa Ideea unei Africi integrate a aparut înca din anii ’50-’60. nu si-au atins obiectivele. capabile sa depaseasca riscuri imprevizibile este necesara mai multa deschidere. infrastructura. . reformei institutionale si a unei mai bune guvernari si cooperari. ponderea Africii. Economiile APEC au ales calea deschiderii. de la cucerirea independentei cvasitotalitatii tarilor de pe acest continent.2. ca si intensificarea schimburilor comerciale au ramas doar la stadiul de deziderate. Consiliul Consultativ si Secretariatul. Tarile membre ale APEC-ului au gazduit o serie de întruniri la nivel înalt pe teme privind educatia.prin consens. Comunitatile economice regionale africane au multi membri. aceasta idee a ramas la acelasi stadiu si foarte putine lucruri au fost facute în acest sens. statele membre s-au angajat în conducerea activitatilor lor si a programelor lor de munca pe baza unui dialog deschis. Organele de conducere ale organizatiei sunt Consiliul de Ministri. 18 din 3 grupari. Pentru a face fata provocarilor ce vor urma si pentru a construi economii robuste. prin rotatie. Procesul de integrare în Africa înregistreaza cele mai scazute performante. sunt subapreciate de guverne. R. Se pare ca aceasta a reprezentat alegerea potrivita. finantele. cu 15 membri. sprijinirea întreprinderilor mici si mijlocii. Integrarea ar fi trebuit sa cuprinda atât aspectele comerciale. care fac parte din mai multe organizatii în acelasi timp (din cele 53 de tari. în ciuda unor succese izolate. 1. libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca. telecomunicatii. resursele umane. transporturi. iar cele mai multe din doua organizatii).

integrarea pe continentul african este singura solutie de a iesi din conul de marginalizare în care se afla acum. cu 14 membri. EAC – Comunitatea Est-Africana. CEPGL – comunitatea Economica a Tarilor din Zona Marilor Lacuri. Analiza gruparilor economice africane arata ca. Pentru stadiului unei uniuni economice sunt necesare eforturi considerabile. IGAD – Autoritatea Interguvernamentala de Dezvoltare. cu 5 membri. cu 6 membri. Lipsa resurselor financiare. monitorizarea rezultatelor obtinute atât în plan comercial. a infrastructurii. CEN-SAD – Comunitatea Statelor Africane din Sahel. dar le lipsesc rezultatele. apartinând ECCAS. din punct de vedere organizatoric. Acest lucru explica esecurile înregistrate pâna acum în ceea ce priveste respectarea angajamentelor luate. 4 apartinând COMESA si unul SADC. întâlniri la nivel ministerial si al grupurilor de lucru. problemele sociale cu care se . sa depinda într-o foarte mare masura de asistenta straina. decizii si acorduri nu sunt transpuse în practica la nivel national. IOC – Comisia Oceanului Indian. Poate ca mai mult decât în oricare alta regiune a lumii. Alaturi de acestea. 2 apartinând COMESA si unul SADC. apartinând atât SADC cât si COMESA (2 tari). cât si al stabilizarii macroeconomice. cu 5 membri. Cele mai multe dintre masurile de integrare cuprinse în protocoale. ceea ce face ca atingerea scopurilor propuse. cu 8 membri. ele nu sunt cu nimic mai prejos decât „colegele” lor mult mai performante. Mai mult decât atât. De exemplu.SADC – Comunitatea de Dezvoltare a Africii de Sud. integrarea pe continentul african nu este o batalie Cu multa energie si mult sprijin se pot obtine rezultatele asteptate. toti apartinând ECOWAS. COMESA si CEMAC au înregistrat o scadere a ratei de colectare a contributiilor de la 100% în 1993. apartinând ECCAS. Rezultate atingerea aceste dificultati.  CEMAC – Comunitatea Economica si Monetara Central-Africana. mai vizibile au fost obtinute în domeniul integrarii comerciale. SACU – Uniunea Vamala a Africii de Sud. aranjamente institutionale complexe. din punct de vedere financiar. Nerealizarile statelor membre ale diverselor grupari sunt reflectate chiar de incapacitatea de a colecta fondurile necesare pentru transpunerea în practica a obiectivelor propuse. cu 3 membri. MRU – Mano River Union. Au secretariate operationale. cu 7 membri. contributiile actuale ale statelor abia acopera costurile de operare ale gruparilor regionale. lipsa de vointa a guvernelor de a subordona interesul politic national scopurilor pe termen lung ale gruparilor economice regionale. organizare. coordonare si urmarire a deciziilor luate. apartinând ECOWAS. cu 3 membri. declaratii politice. în Africa mai functioneaza înca alte 7 grupari economice intraregionale: UEMOA – Uniunea Economica si Monetara Vest Africana. Cu toate pierduta. cu 18 membri. ca urmare a lipsei unor mecanisme de planificare. cu 3 membri. ca UE sau NAFTA. la 50% în 1998.

Succesul va depinde într-o masura covârsitoare de cooperarea si angajamentul gruparilor regionale în redefinirea rolului lor. .confrunta sunt doar câteva dintre coordonatele ce definesc situatia grea a acestui continent.

10. p. HERSCHEL. C. INTAL-ITD-STA. Working Paper 6. Roudledge. M. Paris. RIMBAULD.aspx?docnum=417848 13. vol... ESTEVADEORDAL. P... JVDS. p. “NAFTA – a Decade of Success”.integracionsur. FTAA background” http://www. 1992. Dos caminos distintos: tratados de libre comercio y procesos de integración 5. European Economic Integration. 3. L’économie de la Communauté européenne. The Economics of International Integration.Office of the US Trade Representative: http://www.pdf 16.. 15/1995. GUDYNAS.. Office of the US Trade Representative: http://www. London. Allen-Unwin. The European Economy. Spre o tripolarizare Economica nr. R.com/americalatina/GudynasDesafiosTLCs Quito2004. Du Grand Marché à l’Union Economique et Monétaire. 9-no. Politica Externa. 7. 1995.. A.3-dez/jan/fev-2000. The Global Context.ustr. NAFTA – a decade of strengthening and a dynamic relationship. Os Estados Unidos e a America Latina na virada do seculo. 1997.gov/Document_Library/Fact_Sheets/2004/NAFTA_A_ Decade_of_Success. ROLLET.. Tribuna 8. Fl.doc 14. Paris. Summit of the Americas Center. 4. DENT. FTAA/ Summits of the Americas/ Quebec Plan of Action: http://www. Ph. 11. M.. Amsterdam. Cujas.pdf 12. London. D. BALASSA. What’s New in the New Regionalism in the Americas. Armand Colin. 34...net/trade/ftaa. A.. HUART.iadb. G. B. DEVLIN. LOWENTHAL.html 15.Bibliografie selectiva 1. NEGESCU. 28.summitamericas. 9.htm . Paris. http://enet.org/idbdocswebservices/idbdocsInternet/IADBPublicD oc. 6. L’Europe des quinze. a comertului mondial. 2.gov/assets/Trade_Agreements/Regional/NAFTA/asse t_upload_file606_3595.. 1995. Rio de Janeiro Paz e Terra. http://www. 1987. E. ROBSON. Holland.ustr. North 1975.americasnet.org/Documents%20for%20Quebec%20City %20Summit/Qu ebec/PoA%20FINAL%20public%20April%2021%20(eng).

5.1 Politica comerciala.2 Înclinatia catre export 2. Concept.5.3 Instrumente de politica comerciala de natura netarifara 2.2 Instrumente de politica comerciala de natura tarifara 2.5 Indicatori ai gradului de specializare internationala .5. trasaturi.Partea a II-a POLITICI SI INSTRUMENTE COMERCIALE 2.5.5 Indicatori de masurare a gradului de integrare în comertul international 2.4 Rata de schimb 2. instrumente 2.3 Rata de penetrare pe piata interna 2.4 Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor 2.1 Gradul de deschidere al economiei respective 2.5.

în acest domeniu suveranitatea nationala nefiind niciodata intacta.) Specifice liberului schimb – doctrina economica liberala caracterizata prin libera circulatie a marfurilor. Coreei de Nord etc. în care tara respectiva consuma ceea ce produce. al Cubei. norme tehnice. Protectionista – taxele vamale de import. pe de alta parte. în cadru bilateral sau multilateral. naturale si umane. Daca. politica comerciala se supune unei duble constrângeri:   pe de o parte. fara a recurge la importuri. respectiv prin absenta barierelor în calea relat iilor economice internationale. sistemele autarhice nu au nici un fel de legaturi cu alte tari. De negociere – statele pot negocia. formalitati administrative etc. statele pot adopta diferite tipuri de politici economice: Autarhice – regim caracteristic unei economii închise. ridicând pretul marfurilor importate. 2. legea avantajelor comparative etc.) si îsi va deschide frontierele. capitalurilor si persoanelor. . de vreme ce nici o natiune nu dispune de toate resursele. Functiile politicii vamale: 1. pentru a produce ceea ce e necesar pentru locuitori. În acest caz. conform definitiei. în realitate.1 Politica comerciala. trasaturi. si nici permanenta. precum contingente. protejeaza astfel produsele autohtone 3. ea va depinde de toate celelalte masuri de politica economica decise la un moment dat la nivel national. Concept. Fiscala – taxele vamale sunt o importanta sursa de venit la buget 2. autarhia nu poate fi nici totala. Specifice protectionismului – doctrina economica care consta în protejarea economiei nationale prin limitarea sau interzicerea importului de produse straine. diferite concesii vamale.2. tara filtreaza schimburile cu exteriorul prin intermediul a diferite modalitati protectioniste. În relatiile cu exteriorul. o tara va fi avantajata de participarea la schimburile internationale în masura în care se va specializa (legea avantajelor absolute.2 Instrumente de politica comerciala de natura tarifara Definitie: Politica vamala reprezinta acea componenta a politicii comerciale care se realizeaza cu ajutorul unor reglementari adoptate de stat si care vizeaza intrarea / iesirea marfurilor din tara.). instrumente Politica comerciala se poate defini ca repezentând acea conceptie coerenta cu privire la mijloacele pe care o tara le poate utiliza în relatiile comerciale cu exteriorul în scopul maximizarii beneficiilor care pot deriva din aceste schimburi. deoarece dezvoltarea autarhica duce în timp la necesitatea dezvoltarii contactelor cu exteriorul (vezi cazul fostului Imperiu Sovietic. va fi influentata si de masurile de politica economica decise de alte tari. Departe de a se putea desfasura independent. tarifare (presupun utilizarea barierelor vamale) si netarifare (utilizarea unor bariere de natura netarifara. reciproce sau nereciproce. Conform teoriilor liberale.

nu au o larga raspândire.Instrumente ale politicii vamale: Tarifele vamale. 1994). Pentru aceasta. Runda Uruguay. care cuprind taxele vamale percepute asupra marfurilor I/E Legile vamale. se practica pe termen lung. se stabilesc sub forma unor procente care se raporteaza la valoarea vamala a marfurilor (ex: 20% din valoarea vamala a unui autoturism.) taxele vamale ad-valorem – se percep asupra valorii vamale a marfurilor I/E. mijloacelor de transport. Clasificare: 1. depozite etc. Nu au o larga raspândire. au o larga raspândire. fiind percepute cu scop fiscal. majoritatea tarilor încurajând tranzitul. Avantaje: sunt mai usor de stabilit si nu presupun un tarif vamal detaliat. mai ales de materii prime. a unei tone de cereale etc. sub forma taxelor vamale specifice. taxele vamale de export – percepute asupra produselor autohtone la export. sub forma unei sume absolute exprimata în moneda tarii respective (ex: 2. pentru a favoriza prelucrarea lor în tara. taxele vamale de import – percepute asupra marfurilor importate.Runda Tokio. vizeaza un nomenclator larg de produse. vizeaza un nomenclator restrâns. Sunt cele mai vechi taxe vamale si cele mai raspândite. de regula. porturi. Dupa scopul impunerii vamale:   taxele vamale cu caracter fiscal – au un nivel redus. ca importanta sursa de venit (utilizarea cailor. Dezavantaje: sunt sensibile la oscilatiile valorii marfurilor (scaderea preturilor duce la reducerea încasarilor vamale si reduce efectul protectionist). 1979. taxele vamale cu caracter protectionist – au un nivel mai ridicat. pentru a limita anumite exporturi. pe perioade scurte. Se folosesc. codurile si regulamentele vamale Taxele vamale Definitie: Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de stat asupra marfurilor care trec granitele vamale ale unei tari. taxele vamale specifice – se percep pe unitatea de masura fizica a marfurilor I/E .). Permit savârsirea de abuzuri. fiind percepute pentru a reduce forta concurentiala a produselor importate. fiind percepute numai cu scopul procurarii de venit la bugetul statului. au un nivel scazut. Dupa modul de percepere:   . prin facturarea marfii la un pret mai mic decât valoarea reala (vezi prevederile Codului de evaluare vamala . temporar se percep taxele vamale suplimentare. în perioade de criza sau în cazul în care tara exportatoare este principalul exportator pe piata internationala. au un nivel mai ridicat decât taxele vamale de export sau tranzit. taxele vamale de tranzit – se percep asupra marfurilor straine care tranziteaza teritoriul vamal al tarii. Dupa obiectul impunerii:    3. pentru a determina cresterea pretului.

peste taxele vamale în vigoare. pentru un tractor de 50 cai putere. De regula. fara a se extinde si asupra marfurilor din alte tari. taxele vamale preferentiale (de favoare)– sunt taxe reduse (uneori zero).) Avantaje: nu sunt influentate de variatiile preturilor de pe piata externa. un nivel ridicat si nu fac obiectul negocierilor. Se pot percepe numai în urma unei proceduri de ancheta. Au un nivel prestabilit (pe care nu-l pot depasi): taxele vamale antidumping nu pot depasi marja de dumping (pret international – pret de dumping). SGPC etc. tarifar si netarifar. bi sau multilaterale.  taxele vamale mixte –includ atât taxele vamale ad-valorem cât si pe cele specifice. cu scopul apararii pietei interne de concurenta straina si/sau echilibrarea balantei de plati. se percep asupra marfurilor care provin din tari cu care nu s-au încheiat acorduri comerciale si nu se aplica clauza natiunii celei mai favorizate. taxe vamale antidumping si taxe vamale compensatorii. Masura de raspuns se poate lua în spiritul acordurilor negociate în GATT (codul antidumping si codul privind subventiile la export si taxele compensatorii). Exemplu de asemenea taxe: taxele vamale practicate în cadrul gruparilor economice integrationiste. conform clauzelor din contractele bi si multilaterale. 4.000 lei pentru o tona grâu. Îmbraca doua forme. De regula. cu fiecare tip de produs. care sa faca dovada prejudiciului. taxele vamale conventionale (contractuale)– sunt stabilite de stat în înt elegere cu alte state. . de aceea sunt considerate a fi taxe vamale aplicate în afara regimului clauza nat iunii celei mai favorizate.100. Dezavantaje: folosirea lor este greoaie deoarece presupune un tarif vamal foarte detaliat. taxele vamale autonome (generale) – sunt stabilite de catre stat în mod independent si nu pe baza unor conventii. iar cele compensatorii nu pot depasi nivelul subventiei la export (sau al primei la export). Acest lucru face ca cele doua categorii de taxe sa aiba un dublu caracter. Dupa modul de stabilire de catre stat:     2. Reflecta un regim de favoare si sunt considerate a reprezenta o derogare de la clauza natiunii celei mai favorizate. în cadrul SGP. Au un nivel mai redus ca taxele vamale autonome si fac obiectul negocierilor în cadrul GATT/OMC. taxele vamale de retorsiune (de raspuns) – se aplica de catre state ca raspuns la politica comerciala considerata neloiala a altor state. cu alte tari.3 Instrumente de politica comerciala de natura netarifara Definitie: suma de masuri si reglementari de politica comerciala prin care se împiedica/limiteaza/deformeaza fluxul bunuri si servicii. automobil marca Renault etc. ambele categorii percepându-se ca taxe vamale suplimentare. Ele au. mereu completat si revizuit. de regula. care se aplica marfurilor care provin din anumite tari. înlatura în mare parte posibilitatea fraudarii deoarece taxa se raporteaza la cantitatea de marfa importata. se percep asupra marfurilor ce vin din tari care îsi acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate (se aplica în regimul clauza natiunii celei mai favorizate).

cantitative sau valorice. Acorduri privind comercializarea ordonata a produselor : întelegeri bi sau multilaterale între diferite tari. în functie de tara. cele neautomate sunt globale (eliberate pe baza contingentelor globale) si individuale (eliberate pe baza contingentelor bilaterale). distanta. pe perioade determinate/nelimitate. 5 luni) în functie de natura produsului. fiind acceptate într-un termen prestabilit. 4. tara de provenienta. fie politice (discriminarea unei tari) sau sanitare (protejarea sanatatii populatiei). impuse la importul anumitor produse pentru o perioada determinata de timp. Sunt: automate – utilizate pentru produsele liberalizate la import. la cererea (sub presiunea) tarii importatoare. Sunt: globale (nu implica o repartizare a plafonului pe tari de provenienta) si bilaterale (implica mentionarea tarii de provenienta) Licentele : autorizatii acordate de stat firmelor importatoare. neautomate – utilizate pentru produsele neliberalizate la import (licente pentru administrarea restrictiilor cantitative) si se acorda selectiv. La rândul lor. reprezinta diminuari ale exporturilor acceptate chiar de tarile exportatoare. sub amenintarea din partea tarii importatoare a recurgerii la masuri restrictive mult mai dure si pe o perioada mai mare de timp. de regula un an. Se realizeaza prin refuzul organelor de stat de a elibera licenta la import. Se pot utiliza fie din ratiuni economice (protejarea unor ramuri economice sau echilibrarea balantei de plati). produs etc. Cu alte cuvinte. Contingentele : plafoane maxime. Implica. importul anumitor produse. sunt folosite din considerente de ordin statistic. pe perioade rezonabile de timp (2. pe lânga     . Exemplu: în UE se utilizeaza în mod selectiv si temporar interdictii la importul anumitor produse agricole. între anumite tari. vizând limitarea negociata si controlata a comertului international cu anumite produse. Limitari voluntare la export (autolimitari): întelegeri oficiale(neoficiale. se obliga sa reduca valoarea exporturilor pentru un anumit produs o perioada determinata de timp.Clasificare:      bariere netarifare care implica limitarea cantitativa a importurilor bariere netarifare care implica limitarea importurilor prin mecanismul preturilor bariere netarifare care deriva din formalitatile vamale si administrative bariere netarifare care deriva din participarea statului la activitatea comerciala bariere netarifare care deriva din standardele aplicate produselor importate si indigene implica limitarea cantitativa a importurilor Politici si instrumente comerciale 1) Bariere netarifare care (restrictiile cantitative la import)  Interdictii sau prohibiri la import : reglementari adoptate de stat prin care se interzice total/partial. pentru un produs/grupa de produse. prin care tara exportatoare.

ci la valoarea adaugata. Forme ale ajustarilor fiscale: TVA – impozit general de consum perceput la fiecare stadiu al circulatiei marfurilor. Ambele categorii de preturi pot fi folosite numai de tari cu rol important de importator pe piata mondiala. are caracter cumulativ. impozitele se percep la pretul cu ridicata. fie asupra bunurilor considerate de lux (autoturisme. Taxa de acciza – impozit perceput asupra produselor care sunt fie monopol al statului (tutun. sanitare. care se va modifica si ea. conform celor doua Coduri (antidumping si privind subventiile la export si taxele compensatorii) trebuie declansata o procedura de ancheta prin care se face dovada prejudiciului. folosite începând cu deceniul opt al secolului al XX-lea de catre SUA si CEE în cazul produselor siderurgice japoneze. Preturi minime si maxime la import: Preturile minime – se folosesc atunci când costurile de productie interne sunt superioare celor din tarile concurente sau atunci când preturile de pe piata mondiala scad astfel încât produsul respectiv ameninta piata. mai scazute. tarifara si netarifara. la care se adauga taxele vamale si alte taxe.autolimitarile la export si respectarea unor limite de pret. iar cele de import sunt supuse acelorasi impozite ca si marfurile indigene. la pretul CIF. de UE pentru produsele agricole etc.). la întreaga valoare. deoarece pretul comunitar ramâne neschimbat. 2) Bariere netarifare care implica limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor:  Prelevarile variabile la import: specifice Politicii Agricole Comune.     . se stabilesc la niveluri apropiate de pretul produselor similare indigene. Preturile maxime – se folosesc atunci când anumite tari încearca o crestere artificiala a preturilor pentru anumite produse. Taxa în cascada – impozit de consum calculat la fiecare stadiu al circulatiei marfurilor. cu cel putin 6 luni înainte de efectuarea lui. nu la întreaga valoare. pe perioada careia sunt sistate relatiile comerciale. Depozitele (depunerile) prealabile de valuta la import – masura conform careia firmele importatoare sunt obligate sa depuna în contul organelor vamale o cota în valuta din viitorul import. bauturi. sunt taxe vamale suplimentare. poarta numele de prelevare variabila. Sunt de data relativ recenta (anii 80). calculate ca diferenta între preturile interne mai mari si preturile mondiale. Ajustarile fiscale la frontiera: Se refera la cea mai mare parte a impozitelor la care sunt supuse marfurile importate. aparate video etc. Practica discriminatorie fata de marfurile importate deriva din evaluarea diferentiata a bazei de impunere: pentru marfurile indigene. statistice etc. se pot aplica. au niveluri apropiate de pretul intern cu ridicata. Taxe de retorsiune (antidumping si compensatorii) – au o dubla natura. consulare. hidrocarburi). în vreme ce pret ul mondial oscileaza. diferenta. Ajustarile reprezinta un regim fiscal conform caruia produsele de export sunt exonerate de plata impozitelor indirecte. Alte categorii de taxe: portuare. a unor prevederi privind clauza de salvgardare (la care pot face apel tarile importatoare atunci când interesele lor economice sunt lezate). pentru marfurile importate.

institutii centrale etc) se transforma în bariere netarifare atunci când. . pe baza unor reglementari în vigoare. pentru recuperarea pierderii. al celor considerate a avea caracter strategic etc. dar se transforma în bariere netarifare atunci când fie exista standarde internationale dar nu se respecta de catre anumite tari. va fi necesara cresterea pretului la bunurile importate.sumele depuse nu sunt purtatoare de dobânzi. fie prin obligatia completarii unor documente suplimentare. firmele nat ionale au prioritate în raport cu cele straine în aprovizionarea organelor de stat. sau a unuia calculat conform metodologiilor în vigoare. marcarea si etichetarea. avantaje de ordin fiscal) în raport cu cele private. diferite si neuniforme. desi sunt simple cerinte de ordin tehnic. pot genera discriminare fie în urma evaluarii incorecte în vama.). Norme privind ambalarea. Pentru depasirea obstacolelor legate de documentatia ceruta. Reglementarile internationale. daca este un pret real. ministere. Forme:    Norme sanitare si fitosanitare – reglementari destinate consumului uman si animal. Se transforma în bariere netarifare atunci când firmele de stat beneficiaza de anumite avantaje (de pilda. Sunt pe deplin justificate. 4) Bariere netarifare care deriva din participarea statului la activitatea comerciala  Achizitiile guvernamentale (piata publica): Achizitiile de bunuri si servicii realizate de catre stat (departamente. Comertul de stat. produselor   5) Bariere netarifare care deriva din standardele tehnice aplicate importate si autohtone (obstacolele tehnice) Obstacolele tehnice sunt reglementari în vigoare pe plan international (standarde internationale) si national (standarde nationale) cu privire la diferitele caracteristici tehnice si de calitate ale produselor interne si importate. la care sa participe atât firmele nat ionale cât si cele straine (reglementarile respective nu se aplica în cazul produselor militare. Monopolul de stat asupra importului anumitor produse permite limitarea importului si stabilirea unor preturi mai mari în cazul produselor care fac obiectul acestui monopol. se recomanda simplificarea si tipizarea documentelor. ca atare. format dintr-o suma de operatiuni de vânzarecumparare efectuate prin intermediul firmelor proprietate de stat. Norme de securitate – reglementari care vizeaza bunurile destinate consumului productiv. stabilesc faptul ca orice achizitie guvernamentala care depaseste o anumita suma trebuie sa se faca prin licitatie. Conform regulilor GATT. 3) Bariere netarifare care deriva din formalitatile vamale si administrative Aceste formalitati. respectiv Acordul privind achizitiile guvernamentale (în vigoare din 1981). fie nu exista iar tarile adopta reglementari proprii. complicate. stabilirea valorii în vama se face pe baza pretului din factura.

comis-voiajori. Masurile de stimulare la nivel macro pot fi împartite în patru categorii: 1. care includ clauza natiunii celei mai favorizate sau clauza regimului national. pentru agricultura. în majoritatea tarilor. societati mixte etc. firmele îsi pot crea în ta rile partenere propria retea de promovare a schimburilor. ele reprezinta baza juridica a schimburilor comerciale. De natura bugetara:  Subventiile directe la export = sume de bani acordate de stat anumitor ramuri economice pentru a le rentabiliza activitatea. Se acorda selectiv. sucursale. crestere a calitatii. cresterea gradului de cointeresare a productiei si exportului. Organizarea de agentii si reprezentante comerciale în strainatate pentru o mai buna cunoastere a pietei partenerilor. fiind legate numai în mod indirect de politica comerciala a unui stat. în prezent. acorduri de cooperare economica. asigurând stabilitate si continuitate. în cazul în care costurilor lor depasesc preturile de pe piata mondiala. siderurgica. . Pe lânga reprezentarea oficiala. de regula pentru: ramurile aflate în declin (industria carbonifera. acorduri comerciale si de plati. textila).     Masuri de stimulare a exporturilor cuprind masuri care se pot lua la nivel macroeconomic si care au ca scop cresterea competitivitatii marfurilor destinate exportului. consultanta si asistenta de specialitate. reteaua de reprezentare economica oficiala cuprinde sectiile economice din cadrul ambasadelor si consulatelor. Participarea la târguris i expozitii internationale sau organizarea lor în tara. Folosirea diverselor modalitati de publicitate externa. prin care se urmareste influentarea potentialilor clienti externi. cele la nivel micro (de întreprindere). ramuri sensibile la concurenta straina. prin filiale. pentru o mai buna cunoastere a concurentilor.2. Forme concrete:  Negocierea si încheierea de tratate de comert si navigatie. Asigurarea unor servicii de informare si orientare a clientilor externi. pentru o mai buna informare cu privire la potentialul de export al tarii care acorda asistenta. pentru ramuri considerate de interes pentru economia nationala (în cazul carora pierderea pietelor ar putea dezechilibra balanta de plati). de reducere a costurilor. De regula se considera ca numai masurile luate la nivel macro fac parte din politica comerciala a unei tari.4 Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor Masuri promotionale Masuri luate la nivel macroeconomic.

reducerii sau restituirii impozitelor pe circulatia marfurilor. restul fiind platit de importator (din capitalul propriu sau dintr-un alt credit) sub forma de avans. pentru realizarea de catre institute de specialitate de studii si cercetari de piata cu pret redus sau gratuite etc. eventual. ci cresterea volumului vânzarilor si. Masuri de stimulare de natura financiar-bancara Se realizeaza prin intermediul sistemului bancar national si / sau al unor institutii publice sau private. asigurarea si garantarea creditelor de export. în functie de interesele urmarite la un moment dat. de regula. influentarea structurii pe marfuri si a orientarii geografice. prin aceasta. Liniile de credit = sunt o . Se acorda selectiv.  Facilitati fiscale acordate pentru marfurile exportate . Aceste credite se acorda de catre institutii specializate în finant area exporturilor din tara exportatorului. Subventiile indirecte la export– vizeaza stimularea întreprinderilor mici si mijlocii pe linia cresterii exporturilor.  3.  Acordarea creditelor de export poate îmbraca mai multe forme: Creditul cumparator = creditul acordat de catre o banca din tara exportatorului importatorului strain sau bancii acestuia. de regula fiind direct proportionale cu gradul de prelucrare al produselor. manifestari. al asistentei tehnice de specialitate. Masuri de stimulare de natura fiscala Urmaresc cresterea competitivitatii exporturilor prin reducerea sau eliminarea acelor componente de cost datorate diferitelor taxe si impozite si. Costul asigurarii este suportat. valoarea acestui credit acopera 75-90% din valoarea tranzactiei. ele nu urmaresc rentabilizarea unitatilor exportatoare. De regula.apar sub forma scutirii. pentru aceasta încheindu-se o conventie de credit între importator (banca sa) si banca exportatoare. precum: facilitati oferite în domeniul informational. cresterea câstigului net al exportatorilor. de importator. etc. total sau partial. pentru participarea la târguri si expozitii internationale. în functie de importanta exportului pentru economia nationala respectiva.  2. Primele directe de export – se acorda acelor exportatori care realizeaza un volum mare de desfacere pe piata externa sau exporta produse ale unor industrii importante pentru economia nationala. a cheltuielilor ocazionate de diferite actiuni. la o institutie de asigurare din tara sa. Asigurarea creditelor cumparator este obligatorie si se realizeaza de catre banca exportatorului. În aceasta categorie se include si importul cu scutire conditionata de plata taxelor vamale sau regimul de drawback: se refera la importul acelor produse (materii prime sau componente) care urmeaza sa fie încorporate sau prelucrate în vederea obtinerii de produse destinate exportului. Facilitati fiscale acordate direct exportatorilor – pot sa apara sub forma scutirii sau reducerii impozitelor pe venitul provenit din export. prin preluarea de catre stat. specializate în acordarea.

suportat de regula de catre importator. Garantia. de aceea. Bancile respective conditioneaza acordarea acestor credite catre exportatori de asigurarea acestora la o institutie de asigurare. secundara. Majoritatea tarilor au creat institutii specializate de asigurare. sub forma primei de asigurare platita de exportator. se foloseste în cazul unor exporturi de valoare mai mica si pe perioade reduse de timp. în general o banca comerciala / specializata în finant area exporturilor. va fi suportat de importator (direct. cealalta parte din risc suportând-o furnizorul sau cumparatorul. Nivelul primei de asigurare.  Asigurarea creditelor de export – urmareste acoperirea riscului exportatorului de a nu încasa la scadenta contravaloarea marfurilor livrate pe credit. direct sau indirect. dupa caz (de regula. obligatia principala a partilor e reprezentata de obligatia contractantilor de a-si îndeplini obligat iile asumate. 8590%). riscurile economice se acopera 75-90%. zone geografice. respectiv cursul de schimb cu prima.  4. ceruta suplimentar. atunci când obligatia asumata initial nu a fost îndeplinita. Aceste institutii. Deprecierea monetara – este favorabila exportatorilor numai pe termen scurt si numai daca reducerea cursului de schimb al monedei nationale  . în practica. Asigurarea se face într-un anumit procent în raport cu valoarea creditului acordat. Garantarea creditelor de export – se face de catre o institutie bancara din tara importatorului (cumparatorului) care se obliga fata de banca creditoare din tara exportatorului sa achite contravaloarea marfurilor livrate pe credit. de regula cu o dubla functie: institutie de asigurare si institutie specializata de finantare a exporturilor. furnizorii finanteaza creditele acordate împrumutându-se (luând credit) de la o institutie de credit. în baza unor acorduri inter-guvernamentale încheiate între cele doua tari (exportatoare si importatoare). Se acorda diferentiat. În orice contract comercial international. Creditul furnizor = credit comercial acordat de vânzator (furnizor)/exportator cumparatorului strain. prin evidentierea ei separat în contract sau indirect. da nastere unei a doua relatii obligationale. Costul asigurarii. cele politice. este în funct ie de categoria de risc asigurata si de calitatea beneficiarului creditului.forma a creditului cumparator. Finantarea acestui tip de credite: cea mai mare parte a furnizorilor care ofera facilitati de plata cumparatorilor nu dispun de resurse suficiente pentru a astepta sfârsitul perioadei de creditare. Masuri de stimulare a exporturilor de natura valutara  Primele valutare = sume suplimentare acordate exportatorilor în momentul preschimbarii valutei. în cazul în care debitorul devine insolvabil. pe grupe de marfuri. dar egala ca valoare si forma. prin care guvernul tarii se obliga sa garanteze creditul acordat importatorilor. prin includerea ei în pret). se deschid de catre o institutie financiara din tara exportatorului în favoarea unei institutii financiare din tara importatorului. prin oferirea unui curs de schimb mai avantajos decât cursul de schimb oficial. sunt controlate si sprijinite de statul respectiv.

este mai accelerata decât reducerea puterii de cumparare interne a acesteia. în valoare absoluta. de pilda. în cazul anumitor tari industrializate. volumul comertului exterior al SUA cu cel. Politica de depreciere îsi poate atinge scopul numai atunci când cererea pentru produsele de export este elastica fata de pret. sa zicem al Bulgariei sau României.1 Gradul de deschidere al economiei respective De vreme ce statele lumii au dimensiuni si forte diferite. Teoretic. care dispun de o importanta piata interna. Pe de alta parte. gradul de deschidere al economiei nu este foarte ridicat (vezi. în cazul tarilor dezvoltate de dimensiuni teritoriale reduse (cazul tarilor europene). o rata:   superioara comercial. Acest fenomen este cunoscut drept dumping valutar. ca urmare a unei piete interne insuficiente în raport cu capacitatea de productie. Gradul de deschidere = (X/PIB) x 100 Cu cât gradul de deschidere al unei economii este mai ridicat. care poate permite reducerea pretului de export. pe cât posibil. 2. 2. capabila sa absoarba mare parte din productie. Pozitia de echilibru se masoara cu ajutorul ratei de acoperire a importurilor prin exporturi.5. Pentru a obtine un rezultant relevant si comparabil se poate raporta valoarea acestuia la volumul productiei tarii. fiecare stat cautând sa-si acopere. valoarea exporturilor si importurilor va fi calculata în mod diferit ceea ce înseamna ca exporturile vor . mai dependenta de pietele de desfacere externe. cazul SUA sau al Federatiei Ruse). cautarea echilibrului între exporturi si importuri eprezinta o preocupare permanenta. fie pentru o anumita categorie de produse (autoturisme etc).5 Indicatori de masurare a gradului de integrare în comertul international 2. Facem de asemenea observatia ca. cu atât tara respectiva este mai integrata în CI si. gradul de deschidere este foarte ridicat. în consecinta. valorii de 100% semnifica existenta unui excedent o rata inferioara lui 100% semnifica existenta unui deficit comercial. Diferenta între gradul de depreciere si reducerea puterii de cumparare reprezinta un fel de prima pentru export. Rata de acoperire = [(X(fob) / M(cif)] x 100 Acest indicator se poate calcula fie pentru ansamblul balantei comerciale. care se determina ca raport între nivelul exporturilor (exprimate în preturi FOB) si cel al importurilor (exprimat în preturi CIF). fara diminuarea câstigului în moneda nationala.2 Înclinatia catre export Pentru fiecare economie. de regula. Facem observatia ca.5. ar fi nerelevant sa comparam. importurile printr-un nivel echivalent al exporturilor.

de pilda pretul în grâu pentru o tona de otel. X = exporturi.5. M = importuri straine interna Rata de penetrare = (M/Pi) x 100 2.5. În aceste conditii.4 Raportul de schimb Acest indicator (Terms of Trade sau Rapport d’échange) ilustreaza conditiile în care o tara schimba produse cu o alta tara. ceea ce arata ca tara importatoare trebuie sa finanteze acelasi volum de importuri printr-o crestere a exporturilor. anumite statistici ofera valoarea importurilor exprimata în preturi FOB pentru a permite masurarea mai exacta a ratei de acoperire. Raportul net al schimburilor export si import. o valoare de 110% în raport cu anul anterior arata ca tara trebuie sa exporte un volum de 110 unitati pentru a importa acelasi volum de 100 unitati. Y = productia interna. Asa de pilda. 2. punctul de echilibru va fi atins la un nivel inferior valorii de 100%. Raportul brut a fost utilizat de Ricardo si de clasicii englezi. = raportul dintre indicele relativ al preturilor la Raportul net al schimburilor = (Ipx / Ipm) x 100 . dar nu mai este la fel de mult utilizat astazi.fi subevaluate în raport cu importurile.3 Rata de penetrare pe piata interna Acest indicator permite masurarea partii ocupate de produsele consumate sau utilizate în total bunuri consumate pe piata considerata. Pentru a evita acest inconvenient. Raportul de schimb = qx / q m Raportul de schimb între produse. Piata interna (Pi) = Y + (M – X). Notiunea a fost în special utilizata de clasicii englezi care doreau sa utilizeze preturile reale. unde Pi = piata interna. într-o anumita perioada de timp. în care exista un curs de schimb oficial. În prezent se utilizeaza pentru a aprecia nivelul de trai dintro anumita tara (o masina reprezinta x salarii). Raportul de schimb = cantitatea / valoarea bunurilor exportate pentru a obtine o unitate de bunuri importate. brut si net Raportul brut al schimburilor : raport între indicele volumului exporturilor si cel al importurilor Raport brut al schimburilor = (Ix / Im) x 100 Valoarea exporturilor si importurilor este corectata prin aplicarea indicelui corespunzator preturilor. O rata superioara valorii de 100% indica o deteriorare a raportului de schimb.

IACG = { [(Xij/Xj) / (Xir/Xr)] / [(Mij/Mj) / (Mir/Mr)] } x 100 Acest indicator sintetic este semnificativ în determinarea gradului de competitivitate al aparatului productiv al unei tari. putem calcula gradul de specializare relativa al acelei tari. valoarea indicatorului fiind mai mare ca 1.5. Daca indicatorul este superior unitatii. IARC = (Xij/Xj) / (Xir/Xr) > 1. Un indice egal cu 100% semnifica faptul ca preturile la export si import au variat în aceeasi proportie. daca un produs ocupa o parte importanta din exporturi în raport cu un ansamblu de referinta (lumea. un indice superior lui 100 indica o ameliorare a conditiilor de schimb. se poate determina. Indicatorul avantajelor comparative relevate Indicatorul avantajelor comparate relevate sau al specializarii internationale compara marimea relativa a unui sector dintr-o anumita tara în totalul exporturilor realizate de acea tara cu marimea relativa a exporturilor unui sector anume dintr-o anumita zona fata de exporturile zonei respective. ca urmare a dezvoltarii schimburilor intraramura între tarile dezvoltate.5 Indicatori ai gradului de specializare internationala Daca luam ca valoare de referinta o anumita zona geografica. unde i = produsul. tara poseda un avantaj comparativ global pentru acel produs. UE etc.). în timp ce unul inferior lui 100. de o maniera similara.Indicele este considerat a fi net pentru ca ia în consideratie variatia preturilor si nu a cantitatilor. o înrautatire. respectiv: IDI = (Mij/Mj) / (Mir/Mr) x 100 Indicatorul avantajelor comparative globale reprezinta raportul dintre indicatorul avantajelor comparative relevate si cel al dependentei de importuri. r = ansamblul de referinta Indicatorul avantajelor comparative globale Deoarece o tara poate exporta si importa acelasi produs. j = tara. respectiv capacitatea sa de a finanta într-o proportie mai mare sau mai mica importurile. marcând o stabilitate la nivelul raportului net al schimburilor. aceasta caracteristica reflecta existenta unui avantaj comparativ pentru tara respectiva. Astfel. Indicatorii specializarii intra-ramura . El analizeaza evolutia puterii de cumparare externe a unei natiuni. un indicator al dependentei de importuri (IDI). 2.

Indicatorul Bela Belassa Exprima raportul dintre balanta comerciala pe grupe de produse i sau ramuri în total schimburi comerciale. { [ (Xi + Mi) – (Xi – Mi) ] / (Xi + Mi) } x 100 . IBB = [ (Xi – Mi) / (Xi + Mi) ] x 100 Cu cât acest raport este mai redus. cu atât specializarea intra-ramura este mai importanta. dihotomice. ajustata cu volumul schimburilor ramurii. Indicatorul lui Grubel sau indicatorul comertului intra-industrial Tine cont si de gradul de deschidere al pietelor si masoara specializarea intraramura ca diferenta între balanta comerciala (Xi –Mi) si volumul schimburilor comerciale ale ramurii (Xi + Mi). precum cele din UE de exemplu. nu s-au specializat în producerea unor bunuri anume. reductioniste privind diferentele între sectoarele intensive în munca / capital sau în bunuri de productie / consum.Au devenit necesari pentru a explica de ce tari dezvoltate. dar si pentru a depasi analizele simpliste.

1995 2. GEHANNE. M. Dictionnaire thématique de sciences économiques et sociales. . Bucuresti. Editura International Economics. 1996 . 1995 6. Statistica pentru afaceri internationale. 2003 3. MIRON. Editura Economica. 1998 Politici comerciale. Bucuresti. E ASE. KORKA. Dunod. Le commerce international. SUTA. Armand Colin. SANDRETTO. Comert international si politici comerciale contemporane.Bibliografie selectiva 1. 2003 7. Bucuresti. 2003 5. Fondements et politiques. N. C. D. R. LINDERT. J. 4. Litec. Editura Luceafarul. Economie internationale.TUSA. C. Irwin. NEME. P.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful