Vorba desarta - tacerea

Texte din Filocalii

De aceea se spune de cei nebuni că ''îşi înalţă glasul lor''. drept aceea de ne înarmăm înainte de orice întâlnire cu frica de Dumnezeu şi luăm aminte la noi înşine cu multă atenţie. căci frica de Dumnezeu nu este râs.2 Vorba deşartă . la veselie şi la privire ca nu cumva să se abată cu totul de la plânsul lăuntric. dar a flecări este un lucru murdar şi această faptă te pune la probă. Deci unul ca acesta având să intre în vorbă cu cineva trebuie să-şi întrebe gândul său ce trebuie să facă şi aşa să se pregătească pe sine căci s-a scris: ''M-am pregătit şi n-am fost tulburat. . La sfârşit faceţi o rugăciune şi pleacă de la el cu pace. starea aceasta alungă din inima noastră toate gândurile viclene. aşa nu trebuie să zăbovească sau să se reverse cineva nici în râsul ei.Ca să nu cadă cel slab în acestea şi în iubirea de slavă. cum aflăm calea lui Dumnezeu? Roagă-te pentru mine că multe păcate am. prin aceasta se naşte în el râsul şi precum s-a zis de îndrăzneală că nu-l foloseşte pe om. ci să-şi strângă cugetarea ca să rostească cu cuviinţă. De suntem biruiţi şi a doua oară. Să nu nesocoteşti ceea ce ai auzit căci altfel vei fi dispreţuit prin însăşi fapta ta. Cel ce doreşte smerenia poate oricât să zică ''o vreau''. blândeţe şi smerenie locuieşte Dumnezeu. Cât despre râs lucrurile stau la fel căci e rodul îndrăznelii.Precum meşteşugarul nepriceput dacă stă de vorbă în vreme ce lucrează îşi primejduieşte lucrul. toţi vor cădea în curvie! Cel ce stă de vorbă cu vreunii trebuie să-şi arate faţa şi cuvântul vesele dar cugetarea lăuntrică să suspine căci despre aceasta s-a scris: ''suspinul inimii mele înaintea Ta este pururea'' (Psalmi 37. frate. iar despre cel drept se spune că de abia zâmbeşte. Iar nesuportarea dispreţuirii vine din necredinţă. fă-o cu bucurie ca Avraam care a spălat picioarele Stăpânului şi ale îngerilor primindu-i cu bucurie. bine este. ce să fac? . să ne pregătim să dăm lupta şi a treia oară. cum e vom mai tulbura şi pentru ce vom mai râde.'' şi cele asemenea acestora. fiindcă de are cineva îndrăzneala veseliei.60) Iar a se pregăti înseamnă a deosebi persoanele pentru a şti din ce pricină voiesc să vorbească cu noi şi a-şi pregăti gândirea în frica lui Dumnezeu potrivit cu scopul celui ce vine. eşti tu oare mai presus decât El? Aceasta este necredinţă şi amăgire a dracilor.tăcerea ˇ A-l cerceta pe frate. Atotţiitorul Dumnezeu ne va da cu mila lui o stare desăvârşită prin frica Lui. Dacă deci purtăm în noi pomenirea lui Dumnezeu şi gândul că trebuie să păstrăm în întâlnirile cu fraţii smerenia şi cugetarea liniştită şi ne place să stăruim în acestea având în faţa ochilor înfricoşătoarea judecată a lui Dumnezeu. mi-e ruşine să-i părăsesc pe cei cu care vorbesc? . În felul acesta ne vom pregăti pentru tăierea tuturor convorbirilor următoare căci de va ajunge ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ . Acolo unde este linişte. De îndrăzneală nu putem scăpa de nu ne vom sili să scurtăm vorbirea căci multa vorbire nu foloseşte chiar de ar părea că se ocupă cu lucruri duhovniceşti.10) Starea lăuntrică înainte şi în timpul convorbirilor cu ceilalţi. apoi cuvântul celor nebuni este făr� de rânduială şi fără har. În fiecare caz împrejurarea ne va spune ce dispoziţie să adoptăm. Când vom pofti pe cei ce vin la noi să ia ceva: fie de mâncare. El trebuie să se asigure cu grijă luând aminte la cuvinte. neorânduială şi zăpăceală. Cercetează-i pe toţi dar păzeşte-te de vorbărie şi zi de pildă ca şi în întâlnirile Sfinţilor Părinţi: ''Cum te afli avva? Apoi: ''Spune-ne nouă un cuvânt al vieţii. Iisus s-a făcut om şi a fost dispreţuit. dacă e să primeşti Părinţi. Ce să fac Părinte că mă tem de ruşine şi de dispreţ căci când cad în vreo convorbire cu unii sunt atras şi robit de ea încât uit de mine iar de-mi aduc aminte de mine.Să ţinem măsura în felul acesta: de ştim că am vorbit o dată biruiţi de un gând să ne oprim a doua oară pe cât e cu putinţă. De vine cineva din prietenie să se folosească cuvinte plăcute potrivite cu ea. aşa şi cel ce se foloseşte de veselie. trebuie să fugă deîndată de vorba multă şi să taie convorbirea dând ca motiv că avva i-a poruncit ceva şi că se grăbeşte. Frica de Dumnezeu este în afară de orice fel de tulburare. fie de băutură să o facem cu bună dispoziţie dar şi aceasta să fie ţinută sub pază ca să nu ni se tulbure cugetarea.'' (Psalmi 118. Să ne amintim de Sfântul Apostol Pavel care zice: ''Cuvântul vostru să fie totdeauna cu har şi cu sare dres'' şi dacă vom stărui în acestea. Fiindcă de multe ori lucrurile indiferente mă duc la vorbărie în care nu pot ocoli păcatul. Să ştii că cei ce se revarsă în ea. de nu suferă necinstiri nu poate nicidecum să o dobândească.

(De câte ori n-am experiat că convorbirile ne-au făcut robi nu numai demonilor prin păcatele săvârşite în cursul lor. şi nouă ca şi când de noi ar depinde ca să se cunoască adevărul. ci neroditor.3 numărul lor la zece şi cineva a fost biruit doar în nouă şi s-a oprit de la una. vorbeşte-le din ''Vieţile Părinţilor'' îndreptând convorbirea spre mântuirea sufletului. sluga nevrednică şi ne acoperă de cel rău cu rugăciunile sfinţilor. dar de n-ai putere să-i înveţi pe alţii convingându-i.'' De începe careva să-l bârfească pe altul şi observ.De ştii că primesc cu plăcere cuvântul lui Dumnezeu. Şi nu-l necăji. Aceasta este adevărata cale a lui Dumnezeu în care ia aminte la tine ca să lucrezi fără fâţâie. Când cuvintele nu slujesc scopului de a-i îmbunătăţi şi a-i umaniza pe oameni. porunceşti să mut convorbirea la cele bune? . ce să fac? . dar dacă învaţă cineva neavînd însă putere. din a nu fi adunat în tine în timp ce vorbeşti. cere-i de trei ori şi de nu vrea. răspunde-i până la a treia oară: ''Iartămă'' şi dacă stăruie şi după a treia oară. cu cât mai mult în cele de mijloc? Dar dacă nu putem tăcea. Pentru că există un om care grăieşte zece mii de cuvinte folositoare şi i se socoteşte ca tăcere şi este altul care grăieşte o singură dată un cuvânt deşert şi i se socoteşte ca şi când ar fi călcat în picioare toate învăţăturile Mântuitorului. Tulburarea ce-ţi vine în cursul convorbirii este pricinuită pentru că nu ai pomenirea lui Iisus în inimă. cuvântul lui nu este convingător.Ridică-te şi fă o rugăciune mai întâi pentru el.'' Când ţi se cere vreun lucru să-l faci sau îi ceri tu cuiva ceva. Iar pentru că vorbeşti de sfinţi. Cât despre plăcerea de care vorbesc Părinţii. Cel ce întreabă plin de preocupare de Dumnezeu trezeşte răspunderea şi în cel întrebat astfel trece vibraţi conştiinţei prezenţei lui Dumnezeu de la cel ce întreabă la cel întrebat.) De sunt cu prieteni de-ai mei şi încep aceştia să spună cele nefolositoare. nu ştii ce este . Dacă aud că cineva mă vorbeşte de rău pe mine. Nu este bine să vorbeşti neîntrebat. capitale şi grave ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ . aceasta e ca şi cum ai învăţa pe ceilalţi. ce trebuinţă e să mai vorbeşti? (Orice discuţie despre Dumnezeu către altul e ca şi cum i-ai preda.Trebuie să tai repede ori să muţi cuvântul la o convorbire folositoare. le umple de întunericul neîncrederii.căci tăcerea aceasta nu înseamnă doar a tace cu gura. ele mai mult încurcă viaţa lor. lasă-l în pace căci cearta nu e bună. Un interlocutor serios îl face şi pe celălalt serios. urmează-le ascultarea şi credinţa arătată prin fapte şi fiindcă vorbeşti de ascultare. miluieşte-l pe acest frate şi pe mine. cu inima curată căci în acest caz Dumnezeu îţi dă mâna şi te ajută prin harul Lui. sau acesta însuşi se va simţi mişcat de răspunderea trezită în el. fie că e vorba să suporţi ceva de la cineva. roagă-te până la a treia oară şi de nu vrea încetează cu pace. ˇ Dacă în lucrurile bune este de folos tăcerea. le aruncă într-o năclăială murdară. nu te băga în vorbă. atunci fă-o cu smerenie. să se roage lui Dumnezeu să-i dea cuvântul adevărat. Şi a zis cineva: ''Fiul ascultător va trăi. ele încurcă astfel logosul relaţiilor dintre oameni. ce trebuie să fac? . O răspândind moartea deşertăciunii în jurul său.) Dacă dai impresia oamenilor că taci cu voia. de a produce o apropiere între ei. ci suntem biruiţi de dorinţa de a vorbi. apoi pentru tine zicând: ''Doamne Iisuse Hristoase. De smerenie ţine să-ţi faci smerenia şi virtuţile neobservate. ci ne-au produs şi duşmani văzuţi pentru că am spus vreun lucru ce n-a plăcut celor de faţă. să ştii că nu e una mai bună decât cea arătată în supunere.prea dăm multă importanţă celor ce le spunem. sau să ai gândul la păcatele tale şi la datoria de a ne smeri.cum nu ştiu mulţi . Oamenii comunică în lucruri superficiale. fie că-i întinzi mâna. să nu zăbovim în aceasta ca să nu cădem din multa vorbire în cursa duşmanului. Şi pentru orice lucru. acoperă totul de non-sens. sau celor absenţi cărora li s-a comunicat. pe când adevărata comunicare este cea în care se aduc la mijloc problemele existenţiale. De aici vine pasiunea pusă în convorbire . Iar tu la fel. materiale. aceia te pot socoti mândru şi că îi jigneşti. Dacă începi să vorbeşti înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. iată că a ajuns mai bun decât cel ce a fost biruit în toate zece. Cuvântul deşert iese din omul deşert şi întreţine deşertăciunea din el iar omul deşert e cel ce şi-a îngropat bogăţia adâncurilor sale sau şi-a uscat. Dar nici în ea să nu zăboveşti ca nu cumva din multă vorbărie să se ajungă la clevetire. din interese trecătoare şi adeseori ignobile. Deci dacă nu aduci nici un folos. căci în aceasta stă ascultarea.

sinceritate şi iubire altruistă. Unitatea aceasta a lor o vedem cel mai clar în Dumnezeu. cuvântul cinstitor şi supus. nici lumină inepuizabilă. Comunicând pe pământ lucruri superficiale şi deşarte. Astfel.4 ce determină omul la efortul de autodepăşire. dar şi prin tăcere. ci şi în lumina ei şi a lui Dumnezeu. Cine vorbeşte tot timpul neîntrerupînd vorbirea de reflexie. Unde nu e Dumnezeu nu e nici taină. ca mai degrabă decât să taci. În tăcere se arată simţirea prezenţei lui Dumnezeu ca lumină şi taină inepuizabilă. cu atât mai puţin vom fi într-o comuniune strânsă între noi şi Dumnezeu dincolo. De ţi se iveşte trebuinţa să grăieşti. Vorba deşartă . cade într-o vorbărie superficială făcând nişte conexiuni întâmplătoare . ˇ Înţelepciunea lumii prin faptul că defineşte. ascultă apoi spune cât e nevoie şi nu grăi nimic mai mult. de te întâlneşti cu cineva. din motive de iubire şi să taci repede. acela îl spune. Ajunge să o văd reflectând ca să-mi dau seama nu numai de taina ei. iar de eşti întrebat despre ceva.care gând îi vine primul. dacă ne deschidem lui. Persoana umană se comunică şi prin vorbire. Prin amândouă trăieşte şi face să fie trăită lumina şi taina ei. deschide gura cu frică de Dumnezeu şi cu cutremur având faţa în jos.) (Filocalia XII) . închide ceea ce cunoaşte în margini despărţitoare rămânând departe de realitatea în care toate sunt unite în chip tainic. la deschidere. să vorbeşti puţin. că totul se poate mărgini la mintea proprie.tăcerea ˇ Ia aminte la tine cu amănunţime şi sileşte-te să te deprinzi cu tăcerea ca să-ţi dea Dumnezeu puterea să lupţi şi să te deprinzi cu ea. să faci întâi proba în tine însuţi că este o trebuinţă binecuvântată şi voită de Dumnezeu. (Foarte mult recomandă avva Isaia tăcerea deoarece aceasta înseamnă reflexie la tainele lui Dumnezeu şi la taina propriei persoane. Se are impresia că totul se poate înţelege. indefinibil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful