Modulul I. Literatura comparata si imaginar cultural. Circulatia miturilor, sensurilor si simbolurilor in imaginarul antic 1. Ce este imaginarul?

“Imaginarul” functioneaza ca un cuvant sincretic, avand legatura cu tot ceea ce este proces de reprezentare simbolica, cu procesele de naratiune mitica, cu mitul in care individul sau indivizii capata sens, de la credintele religioase, filosofice la creatia artistica; gandirea umana neputand sa modeleze totul in abstract, trebuie sa treaca prin naratiuni, prin simbolizari. Ce sunt arhetipurile? Arhetipurile par a fi imagini, motive, simboluri. Insa, ca urmare a criticilor celor care au respins ideea de arhetip ca fiind complet falsa, in „Analiza viselor”, Jung corecteaza ideea ca arhetipurile ar fi imaginile in sine: „Arhetipurile rezida in tendinta de a reprezenta asemenea motive, reprezentare care poate varia considerabil in detalii, fara a-si pierde schema fundamentala. Exista, de pilda, multe reprezentari ale motivului fratilor dusmani, dar motivul insusi ramane acelasi.” Totusi nu pare ca ar contrazice ideea de arhetip ca imagine, ci a afirma faptul ca este o schema foarte generala care se imbraca cu detalii in functie de individ. Jung considera ca alaturi de constiinta, care are ca apendice inconstietul personal, mai exista si cel de-al doilea sistem psihic, al carui natura este colectiva, nonpersonala. Arhetipurile nu se formeaza in timpul vietii, ci sunt forme preexistente, mostenite ereditar, reprezinta „imagini primordiale”, „reprezentari colective”, „reziduri arhaice”, zestrea culturala innascuta a omenirii, avand caracter universal, fiind prezent la toti oamenii. Care sunt textele antice si care sunt principalele lor simboluri arhetipale ? Se suprapun imagini simbolice ca : magicianul, batranul intelept, maestrul, Hermes, Orfeu, Zarathustra, care ar functiona in vise si fantasme reprezentand « arhetipul spiritului », nascut pe vestigii ale arhetipurilor transformarii compensatorii a unor lipsuri sufletesti Romanele Mesei Rotunde – structura tematica ce va traversa literature lumii, atat cea sacra, cat si cea profana, maestrul si discipolul. Eroul Ghilgames alaturi de Utnapistim. Ulise alaturi de orbul Tiresias. Orice structura arhetipal- simbolica contine o valoare existentiala, adica vizeaza o realitate sau o situatie care angajeaza existenta umana. Poemul lui Etana, din corpusul literar asiro-babilonian, isi pune eroul mitic (Etana) in situatia de a obtine raspunsul la intrebarea sa vizand posibilitatea nemuririi(prin urmasi). Textele vedice, in care zeitatile Siva (furtunosul) si Visnu (echilibrul) nu sunt individualitati separate, dupa cum in brahmanism intelepciune textelor upanisadice echivaleaza sinele uman si cel divin. Cartea Tibetana a Mortilor proiecteaza vedeniile inspaimantatoare ale mortii cu plasmuiri ale constiintei care pot fi depasite.Rig-Veda – contine rituri si simboluri ale nemuririi: fuziuni de principii sun semnul unei zeitati supreme, care domina in eternitate ritmurile lumii. Roata, ca simbol al eternitatii, carul ca imaginea lumii. Calul indic, ca si taurul sumerian, reprezinta cosmosul, pana la a deveni sinonim cu creatorul lumii (Rama, din epopeeaRamay ana se naste simbolic din sacrificul calului, ca avatar al lui Visnu). Calul soare are ca metamorfozavulturul pe spinarea caruia este reprezentat Visnu-soarele. Epopeea lui Ghilgames – model exemplar al cautarii umane Drumul pe care porneste un erou aflat la inceputurile cautarilor de

O singura fiinta se transforma in Cosmos sau renaste multiplicata . iubitul zeitei Istar. A invinge somnul inseamna a ramane treaz. corespunde condamnarii eroului la « casa pulberii ». este o metafora a nelinistii nascute din teama de moarte. Ghilgames are ca tinta a drumului domeniul lui Utnapistim.sens din istoria culturii. traversarea apelor mortii. definita prin esecul in fata eternitatii. nu descifreaza sensul gestului violent cu care taie copacul. o proba spirituala de concentrare. in care se afla toti cei care au existat inaintea lui. sacrificiul Ifigeniei. un vultur in varf (semn al sacrului transcendent. timp de douasprezece trepte de intuneric. demon interior care ii apare neimblanzitului erou odata cu moartea prietenului sau Enkidu . sacrificiul fiului lui Avraam. Ajuns in bratele terifiantelor spaime ale mortii. depasind astfel realitatea concreta si sugerand fondul sacru al lumii. depasind metaforic jocul primar al lumii. prin imitatio dei. dupa ce refuza hierogamia propusa de zeita Istar. 4. prin excelenta). existand o continuitate lineara intre imaginarul religiilor arhaice si al crestinismului. Ghilgames. Intr-un fel. incifrand metaforic imaginile despre lume si despre individ. Sacrificiul vazut ca modalitate superioara de circulatie a energiei sacre in univers (sacrificiul lui Osiris. care-l urmareste cu esecuri existentiale succesive. Distrugerea copacului – axis mundi. o cucuvea in scorbura (semn al vederii interioare). care poate sa-i dezvaluiasca lucrul ascuns muritorilor : « taina mortii » . caci vointa eterna nu cunoaste somnul. Ce inseamna transpunere alegorica a raporturilor sacrului cu profanul ? Vorbim despre simbol in sensul transpunerii alegorice sau metaforice a raporturilor profanului cu sacrul (reprezentarea mitica a « oului primordial » ca mod simbolic al genezei cosmosului). sacrificiul christic). Adormind. nestapanindu-si dorinta de a intra in apa racoritoare a izvorului (o apa oglinda. Acest sens global dat drumului parcurs de eroul sumerian este fixat pe un arhetip central. islamismului sau budismului. eroul se pregateste de moarte. Identificati urmatoarele arhetipuri si plasati-le in textele in carefunctioneaza semnificatiile lor : a) Creatia cosmogonica b) Timp sacru/timp profan c) Calatoria si treptele ei d) Raportul etern/trecator e) Moarte/depasirea ei Cosmogoniile proiecteaza creatia pe fragmentarea unei unitati primordiale si de aici tehnicile mistice de unire a contrariilor dupa modelul mitic al androginului sau al sacrificiului. Mircea Eliade apreciaza ca modelele umane sunt nascute din aceea ca omul imita gesturile paradigmatice ale zeilor. om-univers. 3. ilustreaza conditia umana dramatica. sotul zeitei Isis). Analogia om-cosmos. calator prin tunelul intunecos pazit de oamenii scorpioni. asa functioneaza si creatia poetica. are in centru moartea violenta prin care se opereaza un urias transfer : viata concentrata intr-o persoana depaseste aceasta persoana si se manifesta la scara cosmica si colectiva . le repata actiunile. incercarile de tip eroic la care este supus eroul. este aici schema arhetipala a totalitatii primordiale distruse si fragmentate prin actul creatiei (de aici structuri mitice avand in comun moartea cruda careia ii cad prada tinerii :Tammuz. prezente in text prin constelatii de imagini simbolice : rataceste in pustiu si pierde floarea vietii eterne. ispitirea zeitei Siduri cu tentatiile si bucuriile lumii terestre. al zborului). initiat. sta la baza constructiei . a trecerii) . episod organizat in trei trepte simbolice : un sarpe la radacina (animalul sacru. care va avea o larga circulatie : « somnul ». Osiris.

vaca Hathor – egipteana. Multe mituri . Toate povestirile arhaice care includ rituri ale mortii si reinvierii. fie prin multiplicarea hierogamiilor (a nuntilor cosmice). moare si invie. trupescul. lumina este un principiu al binelui. In cazul zeitei egiptene Hathor este interesant de subliniat modul simbolic de constructie a semnificatiilor : ea patroneaza minele din care se extrag pietrele de turcoaz (a caror culoare reprezinta celestul. templu. De aici locul acrodat eroticii mistice in lumea hindusa : impreunarea (vegetala. In acelasi sens opereaza ceremoniile rituale de tip mistere in care initierea orientala presupune o moarte rituala si o renastere. presupun ca arhetip focalizator. ca si tehnicile extazului oriental. scara si puntea sugereaza un pelerinaj orizontal. piramida. in care zeitatile Siva si Visnu nu sunt individualitati separate. dupa modelul in care complexul simbolic al ascensiunii ritualice (muntele) ori al zborului magic cuprinde in semnificatii relatia om-cer. Aflat in centrul universului. care impiedica sufletul sa cunoasca Adevarul suprem din care provine. Tehnicile Yoga. Ce semnificatii si reprezentari are lumina in orientul antic ? In opozitie cu întunericul. ea se degajă din foc si de aceea este legată de nasterea vietii. biserica). umana) este imaginea care trimite la unirea sufletului individual cu cel universal. Aceasta nostalgie dupa unitatea primordiala (sacru-profan. cat si cu transcendenta cosmica. asociată căldurii care dă viată. Ea este expresia fortelor uraniene fecundante. care actioneaza in egala masura asupra relatiilor omului cu sine. in numar de treizeci : fiecare treapta semnifica un pacat ce trebuie infrant. 6. vorbesc despre o moarte pentru aceasta viata si o renastere in alta ordine. animala. obelisc. care este locul din care a inceput creatia. Ce este hierogamia ? Care este semnificatia conceptului in miturile asiro-babiloniene ? Zeite ale fecunditatii telurice domina civilizatiile agrare (Istar – sumeriana .simbolice. omul poate dialoga cu puterile ceresti. In Antichitate se credea ca mai toti filozofii greci au calatorit in Orient. Simboluri ale drumului spiritual plin de greutati si obstacole. Este produs al focului. o fuziune deci la nivelul analizei (o hierogamie) a teluricului cu celestul. in care se manifesta sacrul si care permite trecerile de nivel (modelul muntelui sacru dezvolta simbolismul constructiilor de mediere de tip zigurat. Dyonisos este nascut a doua oara. dar semnificatiile globale ale perfectiunii unitatii din illo tempore (acele timpuri indepartate) nu se actualizeaza decat fie sacrifcial indirect (moartea partenerului si cautarea lui in lumile subterane). Cartea Tibetana a Mortilor proiecteaza chiar vedeniile inspaimantatoare ale mortii ca plasmuiri ale constiintei care pot fi depasite. 5. Demetra la greci). dupa modelul analogic sumerian in care lapis-lazuli reprezinta cerul instelat). depasind contingentul. Omul este prizonierul propriei finitudini. au fost initiati in mistere. dupa modelul scarii rasaritene a sfantului Ioan Scararul. dupa modelul miturilor care personifica alegoric moartea si invierea vegetatiei (apar modele arhetipale ale celor « nascuti a doua oara » : Osiris este taiat in 14 bucati. misterele orfice). vazuta ca o victorie asupra mortii. teama de moarte si eliberarea de ea. care descrie drumul spiritual al monahului ca o ascensiune pe treptele unei scari. etern-trecator) se simte in simbolurile religiozitatii textelor vedice. toate mitologiile au un munte sacru. pentru omul european si ascendent. Pe aceasta logica a simbolismului ascensiunii. dar simbolurile sugereaza vointa transcenderii(depasirea conditiei). o proiectie la nivel cosmic : o hierogamie.

Primele . 2. avand un caracter unificator. este evidenta in mitul « Vesnicei reintoarceri » (personificat de pasarea Phoenix) : fiinta absoluta si principiul nefiintei si al materiei stau fata in fata : sufletul reintorcandu-se la spiritul pur. Care este legatura intre alegoriile mitice antice si toposurile lumii grecesti ? Aceasta lume de contraste. spiritul supravietuieste dar fara a mai pastra memorie si constiinta. Aproape în toate religiile lumii divinitătile sunt luminoase 7. care este o intersectie intre viata vosmica si cea mentala. o scara-punte care permite atingerea lumii ceresti sau alte arhetipuri din simbolismul ascensiunii. cum ar fi « mandala » indica. prin filiatie. alcatuind o imago mundi. Ce reprezinta axis mundi ? Care sunt imaginile reprezentative ale acestui arhetip ? Axis-mundi. care pretind a fi anterioare operei lui Homer. iar întunericul e htonian si feminin (yin). 3. La chinezi lumina e un principiu ceresc si masculin (yang).. pornind de la simbolismul centrului : ca aspect este o constructie geometrica alcatuita dintro serie de cercuri concentrice (intrun patrat sau nu). ascunsa in inima Greciei senine. sunt complementare. personaje istorice patrund in literatura si capata dimensiuni legendare : Socrate. Misterele orfice constau iniţial in comemorarea teo.cosmogonice pun la originea ivirii lumii principiul: Fiat luxl Va succede întunericului care simbolizează haosul (post tenebros lux). o constructie pur mentala care serveste ca support meditatiei. din care. Il regasim prelucrat si cizelat in Evanghelia dupa Ioan. Ce sunt misterele orientale ? Ce loc ocupa metafora semintei in aceste mistere ? Putem spune ca mitul semintei. reprezinta acel arhetip de larga circulatie. Ce este orfismul ? Care e legatura cu misterele orientale ? Orfismul este o doctrină de mistere provenită din Tracia care s-a răspandit probabil in Grecia secolului al V-lea i.Hr. Modelul grec/Dialogul civilizatiei romane si a literaturii latine cu modelul grec 1. alcătuind perechea originară. Orfismul grec are la bază mai ales texte anonime. la divinitate . altele sunt produsul imaginatiei : Dafnis si Chloe. Care sunt toposurile reprezentative ale modelului grec ? Grecii gasesc toposuri pentru a da expresie reflectiilor lor asupra lumii : vechi legende sunt scoase la lumina si devin motive emblematice asemenea celui al lui Oedip. Cele două principii se întregesc. Numele greceşti se datorează izvoarelor. reconstituind totalitatea (cer/pamant . da nastere unei noi holde. Ca si in cazul androginului.şi cosmogoniei trace. Alexandru Macedon . al lui Prometeu . propriu unui ceremonial de initiere (care-l apara si-l ajuta sa se concentreze pe initiat). un posibil labirint. care ingropata. Modulul II. Pericle. ai cărei adepţi se considerau urmaşii lui Orfeu. al lanei de aur. reprezentată prin treptele iniţierii. derivă toate făpturile. spirit/trup) 8. dar elementul central este o identificare a mandalei in interiorul propriului trup. dupa proceduri violente de prelucrare a spicului. sacrificiul presupune recuperarea unei energii dinainte de creatie.

aer. Această tetradă iniţială e urmată de o triadă: 5. Naşterea lui Zagreus.patru trepte. a lui Calipso. Acestea sunt renumitele festivitati in care toata populatia din acest tinut se lasa prada delirului. demnitatea. Naşterea unui fiu sacerdot şi rege pe o a opta treaptă (octada). Dionisos. Inainte de venirea Zeiţei Mame. reprezentand calmul. Această hierogamie de origine tracă a influenţat şi ritualul similar al misterelor din Eleusis. gloria. reprezinta nebunia. desfraul. 6. Lui Ahile. prin care e delimitat universul şi spaţiul sacru (hexada). semnifică şi cele patru ipostaze ale Zeiţei Mamă in conformitate cu elementele pămant.una rea si una buna. Dionisos este cel care a descoperit vita de vie si vinul. lumea sirenelor. corespunzand crearii axei soare-foc (pentada). este necesar acestei lumi pentru pastrarea echilibrului necesar dintre Rau si Bine. apă. Celebrarea se făcea prin sfaşierea unui taur. noaptea. 3. cele doua laturi ale sale. atletic si frumos. Strălucirea fiului-soare. a macelului sangeros. hierogamia (heptada). 5. proiectat in asteptarile mentalului colectiv). 9. Ithaca insasi nu este nici ea un tarm al fericirii sau al salvarii. aflat in zenit. iubeste viata si placerile pe care aceasta le poate oferi. locurile intunecate. Dionisos este vanjos si gras. Scila si Caribda. al cărui sange trebuia să curgă pe un altar sau chiar pe ţărana simbolizand poala Zeiţei Mame. Investirea acestuia cu oficiul sacral suprem şi puterea lumească se face prin Zeiţa Mamă. 2. Zagreus ia fiinţă prin partenogeneză. 4. Care este semnificatia globala a epopeii Odiseea si cum se organizeaza in trepte semnificatia intiatica din schema calatoriei? Lumea Odiseei proiecteaza universul lumii de dincolo sub semnul esecului: Ahile din Infern s-ar dori mai bine „argat in lumea celor vii. Apolo este inalt. Conform sacrificiului. la fel ca si Apolo. Ulise rataceste intro lume careia i se refuza statutul utopic (si totusi sunt isule utopii virtuale): insulele Circei. sau chiar utopii negative – pestera lui Polifem. decat print intre morti”. Următoarele două trepte sunt: 8. in eneadă. Domina tinutul Beotiei. betiei si orgiilor. Mişcarea fiului intre emisfera de sus şi cea de jos. De aceea este considerat zeul betiei. domnea liniştea. 7. distantarea de lucrurile lumesti si efemere. seminificand actul creaţiei. tinut in care introduce sarbatorile numite Bacanale. lumina. caracterizat de culoarea albă. După inviere. foc: 1. Această treaptă e reprezentată uneori in artele plastice. a sangelui şi a vinului. conditia eroicului nu-i aduce echilibrul sau fericirea. tetrada. Perioada cat Zeiţa Mamă il poartă pe Zagreus. a razbunarii si a intoarcerii in nefiinta (si nu un pamant al fagaduintei. 4. Acesta contrasteaza prin excelenta cu fratele sau – Apolo. Pe de alta parte. ci o lume a asteptarii tensionate. Care este semnificatia arhetipala a cuplului Apollo-Dyonissos? Dionis este cunoscut drept zeul "care s-a născut de două ori". mandria. Unirea fiului cu mama intr-o nuntă sfantă. Chiar acest izbitor contrast reflecta cele doua aspecte ale omului. este o alegere tragica . Zagreus devenea zeul celest Sabazios. De aici provine denumirea Heptis dată zeiţei. culoarea atribuită atunci zeului era cea roşie. adică inaintea existenţei cosmosului.

care vrea sa se intoarca in patria sa adevarata. pe malul marii. iar insula lui Calypso. Hybris-ul. alegoric descifrabile). Odiseea s-ar transforma din aceste perspective mistice in cautarea obsesiva a drumui spre eternitate de catre sufletul pur. vrand sa dejoace planurile destinului si ale zeilor. care-l tin prizonier in trup). al malului (troienii. trupul de care se izbesc valurile pasiunilor. linistindu-i umbra. sentimentul tragic al lipsei de masura care-i da omului dorinta de a deveni egalul zeilor conditioneaza la infinit tragicul. cu nostalgia culmilor spirituale (grecii). sunt asaltul lumii exterioare. Ulise devine sufletul coborat prin nastere pentru a se reincarna. fapt esential de sustinere a lumii ideilor. care nu se opresc la frumusestea sensibila. Oreste isi ucide mama. lait-motiv al calatoriei lui Ulise. intro formula care impleteste filozofia. cautarea adevarurilor eterne si cautarea de sine. isi ingroapa ritual fratele. insa chemat in patria sa cereasca. ca de valuri. Ce este „hybrisul”? Cum configureaza el universul tragic grec? Concepte si modele tematice in tragedii. In miturile din poemele homerice. pentru a imbuna zeitatile si a permite corabiilor grecesti traversarea marii spre Troia. cunoasterea lumii sensibile este una a parerilor nesigure si nestatornice. abandonat de Priam si Hecuba care-l visase ca torta distrugatoare a cetatii). Ahile care plange pe malul marii. si mitul materiei. valurile lumii sensibile exterioare. Pe aceeasi linie. marea. Oedip este pe de o parte mostenitorul unor acte de hybris (parintii sai. „Ideea” platoniciana exista in sine si prin sine. Socrate. devenind lumea materiei. educatia bunului cetatean trebuie sa porneasca de la „adevar”. iar pe de alta parte creatorul in lant a altor greseli tragice: paraseste cetatea Corint si pe parintii adoptivi. dar se sinucide. Pentru a ilustra imaginea rasturnarii mitului grec. este eterna. Mitul „anamneziei”argumenteaza exitenta reprezentarilor inconstiente care se afla in suflet de la nastere si caracterul nemuritor al acestuia. Proiectarea Iliadei si a Odiseei ca „poeme mistice”. rataceste in exil (despuierea lui Ulise de hainele de cersetor ar fi dezbracarea de pasiunile tradatoare. dar aduce liniste. capcanele vrajitoarei Circe sunt legate de reincarnare. pe cand cunoasterea lumii ideilor are un caracter cert.6. aventurile eroilor sunt aventurile sufletului exilat in lumea sensibila. Ahile care canta la kithara. ceea ce nu inseamna mai putin o condamnare a conditiei moritoare a eroului: Antigona incalca legile cetatii. Mituri in dialogurile platonice. Ce valori ale lumii antice si grecesti pun textele homerice inevidenta? Modelele exemplare. se casatoreste cu mama locasta (hybris si hamartie in acelasi timp). 8. iocasta si Laios vor sa incalce destinul anuntat de oracol si abandoneaza copilul pe munte spre a fi sfasiat de fiarele salbatice. 7. acelasi Agamemnon care-si sacrificase fiica. isi ucide tatal intrun gest de mandrie violenta. Daca in „teoria ideilor” adevarul este singur in masura sa confere existentei o demnitate superioara. In acest sens. dilematica a eroului tragic. prin care sufletul leganat si agitat de pasiuni. pune fata in fata (in imagini poetice. ca odinioara Paris din istoria nefericita a Troiei. Aristotel – i gasim dialogand in textele lui Platon. Uneori hybrisul este generat de starea limita. de coborare din nou a sufletului in grota obscura a lumii. spatiul emblematic al lumii grecesti. exilul sufletului). pe Ifigenia. Dupa Platon. prin razbunarea crimei umbrei nelinistite si insangerate a lui Agamemnon. Platon. Valurile. este sufletul care-si plange inlantuirea si-si cauta eliberarea. retras in cort. impuse. absoluta si .

prin originea sa divina si caracterul sau nemuritor. Configuratii arhetipale si forme literare in Evul Mediu 1. in figura tanarului adolescent asimilat perfectiunii corpului statuilor grecesti. Sufletul. prin ideea cunoasterii ca reamintire a sufletului dintro existenta anterioara. Modulul III. al nasterii lui Eros. Legile) care urmaresc educatia oamenilor ideali ai cetatii sale ideale. are pornirea de a le considera adevarata existenta. Ideea este. poeti. dar si ca. veniti din vechile spatii ale traditiei culturale. Numai filozoful care a reusit sa se elibereze din pestera senzorialului si sa participe la lumea ideilor intelege sensul cunoasterii si contemplarii lumii eterne a „ideilor”. De-a lungul Evului Mediu. afirma ca literatura greaca a determinat geneza literaturii latine. Erosul platonician (Banchetu. Continuitatea europeana a fost legata de circulatia cunostintelor „genetice” prin formulele literare. teatrul religios reprezinta patimile christice dincolo de frontierele limbilor. incluzand si razboiul Troiei. acelasi mit al „reamintirii” prezentat in Menom. pentru ca nu vede decat umbrele. incluzand traducatori. inseamna inaltare in lumea intelgibila.imuabila. ii reda omului acea libertate pentru care sufletul sau este destinat inca de la nastere. Teoria lui Platon despre mit o intalnim in mai multe dialoguri (Republica.Particularitati. parte a Bibliotecii ideale din care s-au hranit toate marile spirite europene. 2. in trepte. al reamintirii expuse inBanchetul. aflat deasupra lumii sensibile. El il aduce pe om mai aproape de adevarata sa natura spirituala. vazute in sens larg. intrun sens mai larg. cronicari. parinti ai crestinismului. este raportat la ideal si perfectiune si pus in legatura nemijlocita cu ideea. care nu vede decat umbrele lucrurilor pe peretii grotei si. 9. Frumusetea lumii decurge pentru greci din nobile canoane in care spiritul isi impune materiei propria lege. Evul Mediu s-a construit putin cate putin pe ruinele lumii antice. dar mai ales prin functionarea argumentatiei pe fondul unui mod mitico-narativ. a povestirii mitice: mitul androginului. a trairilor. ilustrativ: mitul pesterii dinRepublica care sugereaza ca omul traitor in lumea senzoriala este la fel cu prizonierul din pestera. Identificati elementele de continuitate in atmosfera epocii/dialogul cu valorile crestinismului. arta greaca structureaza spiritualitatea europeana prin forme artistice in care puterea spirituala acumulata de civilizatia greaca stapaneste materia prin impunerea viziunii grecesti asupra omului in univers. devendind trasatura de unire dintre lumea antica si noile civilizatii romanogermanice. Cronicarii isi incep povestirea faptelor contemporane cu povestea crearii lumii. Dialogul civilizatiei romane si a literaturii latine cu modelul grec Spiritualitatea greaca. versurile celebre ale lui Horatius „Grecia cucerita l-a cucerit pe salbaticul invingator si a introdus artele in inca rusticul Latium”. prin forma mai explicita. calugarii vor copia in „scriptoria”manastirilor operelor . lasa sa se vada influenta orfico-pitagoreica. Thoman Mann construieste in Moarte la Venetia o mareiubire pentru echilibrul seninatatii artei grecesti care se impleteste cu intensitatea sentimentelor. Platon isi defineste lumea conceptuala in „dialogul”dintre aparatorii unui punct de vedere sau al altuia.Identificati formele literare specifice Evului Mediu.) urmareste transcenderea simturilor si curatirea sufletului de toate impuritatile implicate de simturi. masura universala si absoluta a valorii. situate oarecum in afara „centrului”european. la Platon.

dupa modelul aristotelic din Metafizica). desi nu se poate concepe filozofia medievala fara gandirea greaca venind de la Platon. a lui Chrétien de Troyes. 3. scrisă în 1215 de un călugăr cistercian. Povestirile de tipul „Oueste du Graal” . Dar de la originile patristice (unele opere au drept autori dintre cei convertiti la crestinism tarziu. în legendele mistice ale evului mediu. si pana la sfasitul secolului al XIV-lea. Graalul este o tavă pe care se află o singură anafură pentru sfânta cuminecătură. numere. o relicvă a Preţiosului Sânge al lui Hristos. libera fata de constrangerile alegoriei. În Queste del Saint Graal. un ceaun al belşugului. pe care se va aseza scholastica.anticilor. este farfuria din care Iisus a mâncat mielul pascal şi în care acum se găseşte anafură pentru sfânta cuminecătură. sinteza a Orientului si a Occidentului. o piatră căzută din Ceruri. Dincolo de discursul alegoric. despre care se afirma ca au fost pentru el poarta de intrare in toata literatura sacra. o suliţă. o lumină orbitoare. Aceasta miscare a Evului Mediu de integrare a traditiei antice apare in bilantul epocii. Graalul. antifraza. dupa ce primisera o educatie filozofica greceasca). În literatura cavalerească a evului mediu. Aristotel. scrisă de Wolfram von Eschenbach între 1197 şi 1210. o carte sau o evanghelie secretă. prin folosirea unor figuri cliseizate. În povestirea lui Robert de Boron. În lucrarea Parzival. istoria gandirii crestine se organizeaza pe doua teme. un vas. Legenda a fost reluată de Richard Wagner în opera sa Parsifal. sar si mai tarziu modelul latin al Confesiunilor Sfantului Augustin. mană cerească. un poet burgund care a scris în perioada 1191 – 1200 romanul cavalersc Joseph d'Arimathie (Iosif din Arimatea) Graalul este prezentat ca fiind potirul folosit de Iisus la Cina cea de Taină. o masă şi multe altele. Adevărul despre Graal este că ia diferite forme. Diversele romane cavalereşti ale Graalului îl prezintă pe acesta sub forma unor diferite obiecte: o cupă sau un potir. credinta si ratiune: rationalismul restrans al unui Albert cel Mare sau al lui toma d’Aquino. un cap tăiat. Este insa gresit sa credem ca Evul Mediu s-ar putea defini doar ca o perioada d asimilare intelectuala a capitalului Antichitatii. obiectul insusi al cautarii pastreaza o latura misterioasa.). În Le Conte du Graal. si neoplatonicieni. care canalizeaza sensul si impune regulile de codaj si de descifrare. Graalul este o piatră pură şi luminoasă. au fost decupate pentru a identifica nume. povestirea aventurilor imaginare ale cavalerilor plecaţi în căutarea "Sfântului Graal" reprezintă un ciclu foarte întins. care marturisea atasamentul din copilarie de sonoritatile scrierilor lui Cicero. ale caror semnificatii sunt pline de coduri subterane (descifrabile printr-o paleta larga de mijloace. Se credea că acest vas ar fi fost făcut dintr-o singură piatră preţioasă şi că ar fi fost înzestrat cu puteri miraculoase. o porumbiţă purtând în cioc o ostie pentru sfânta cuminecătură. un fel de indeterminare. eufemism etc. o lance albă însângerată. contribuind la impunerea [restigiului restaurat al limbii latine care va fi purtatoarea culturii antice. ramas pentru el maestrul de neimitat al elocintei. ale caror texte traduse echivalau cu descoperirea unei lumi noi. căzută . un peşte. de la ironie. tinand de limitarea folosirii ratiunii in materie de teologie (interdictia de demonstra Treimii. de exemplu. pe care il facea in secolul al XIV-lea Petrarca. era un vas în care Iosif din Arimateea ar fi strâns sângele lui Iisus. Ce scheme alegorice dominante sunr caracteristice Evului Mediu? Gasiti in textele romanului cavaleresc elementele care permit explicarea motivului Graalului. culori. progresia materiala si spirituala. o tipsie de argint. o sabie. Tentatia de a vedea peste tot manifestarea unei „mentalitati simbolice” este generata de faptul ca romanele arthuriene. permit recuperarea literaturii arthuriene pe doua paliere: cavalerie terestra si celesta.

parabolele christice indemnau la cautarea unui sens ascuns. obiectivul unei căutări spirituale. cat si experienta moral-sentimentala a indragostitului din planul laic. 6. din proiectia infernala a sinucigasilor. in care Lancelot coboara in cripta staretului mort. al abaterilor sufletesti si spirituale de la calea cea dreapta. cavaler al lui Hristosla care cautarea cavalereasca si cultul pentru iubirea femeii se transforma in viata contemplativa a sfantului (prin analogia simbolica). Poate fi un obiect pământesc. de-a lungul intregii existente. Care sunt alegoriile care trimit la: esoterism-initiere-confrerie religioasa in Evul Mediu? Scenariile pe care se organizeaza epicul mitologiilor cavaleresti tin de logica miturilor concentrice ale „expeditiei” din proiectul eroului mesianic. pur şi simplu. setea. dotat cu sacralitate. constient de destinul sau mistic apare in proiectie lirica in poemele mariei de france sau romanele lui Chretien de Troyes. etc. o lumina circulara ca miezul galben al unui trandafir alb „candida roza”.din cer. ca in modelul din Romanele Mesei Rotunde. Scriitura mistica trece in fabula literara pastrand schema constructiva de origine. Graalul i se poate arăta altfel fiecăruia care îl caută. petrece noaptea alaturi de trupul fara viata. si iese in zori din cripta. spre formarea omului „interior”. care devenea aventura umana arhetipala. devine padurea divina. „padurea” traversata de toate drumurile romanelor cavaleresti este reproiectata prin demersul alegoric si analogic dantesc: „selva oscura” terestra. ca si itinerariile calatoriilor exprima dorinta de infinit. in care apare Leviathanul – moartea – si eroul trebuie sa intre in trupul mortii si sa renasca (Perceval petrece o noapte intro capela langa un . atingatorii iubirii divine. pastrand insa schema generatoare de sens. parcurgand caile vietii si ale lumii (intrun traseu labirintic) ale caror semne le integreaza constiintei sale. puntea. el este descris ca cinci lucruri diferite. care se construieste printr-un proces continuu. Nu există o singură poveste a Graalului şi nici măcar un singur Graal. Tipul de erou crestinh medieval e indreptat in principal. sabia. Alegorizarea poetica ajunge la apogeu. 4. insatisfactia creaturii in fata necunoscutului val al tenebrelor. proiectati intro minunata gradina de lumina. padurea uscata si noduroasa. pana la Cervantes. Graalul. calatoria. dupa modelul eroului crestin. De la surse. poate fi şi. reprezentand preafericitii si sfintii. transformat iluminat. Simbolul se metamorfozeaza. alegoric (spiritual). acolo unde „Lumina si iubirea-n cerc il prinde”. pe o schema simbolic-alegorica valabila inca cateva secole. Simbolic vorbind. semn al ratacirilor umane. tropologic (moral) si anagogic (eschatologic). metoda exegetica a patristicii indemnau la detasarea celor patru sensuri din orice text al Bibliei: literal (istoric). Cavalerii Mesei Rotunde: Principalele arhetipuri si alegorii (Masa Rotunda. reproiectata in Roman de la Rosem intro traversare a viciilor si virtutilor in drum spre iubire (gradina simbolica era insasi lumea spre centrul careia se indrepta eroul). Ce este cavalerul-calugar din perspectiva legaturii cu arhetipurile antichitatii? In acest drum alegoric si poetic se recunosc atat simpla aventura a cavalerului din romanele medievale. respectand coerenta alegoriei/ Evolutia spirituala a eroului. secund. care poate fi. apa. un mit al Apocalipsei si al Genezei. 5. spatiu al procesiunilor alegorice de pe varful muntelui Purgatoriului. padurea. paradisiaca. daca nu exclusiv. În romanul cavaleresc anonim Perlesvaus. sau nu.).

Care sunt institutiile Evului Mediu care influenteaza genezaimaginarului? Universitatea din Paris. Iată. de constructie (inclusiv o organizare interna. modelul evident se regăseşte în poveştile celor O mie şi una de nopţi . 7). baza pe simbolismul numerelor). Universitatea din Oxford. la nivelul 1. care intreprinse de fiinte vii. un mit al exodului si al lumii de apoi. scenarii ce amintesc de trecerea in lumea cealalta. capcane. pentru a înfrînge zgîrcenia lui messer Cane della Scala. de suprafaţă. t ragi c şi com i c. Scoala dominicana (cu sfantul Toma in frunte. care are de înfruntat zgîrcenia unui abate. Dante însuşi îşi structurase Comedia pe o sută de cînturi. Aceeaşi tehnică a “povestirilor în ramă” (contes à tiroirs) vine să configureze întregul material. Naratorul ne po v e st e şt e (nivelul 1) că personajul Filostrato spune o poveste (nivelul 2) despre Bergamino. de către zece personaje. vegheata de lei. ele nu sînt destinate să reflecte anumite clase sociale2. aventura lui Bergamino (Decameron. (Simbolistica cifrelor rotunde este o constantă a literaturii medievale. mai ales. Autori in finalul Evului Mediu: Giobanni Boccaccio-decameronul. Aceeaşi complexitate diegetică. Eroul traverseaza probe simbolice devenite stereotipii. presupunand atat codul simbolic respectat. 7. va pune bazele Tomisului). Deznodămîntul poveştii de la nivelul 3 influenţează asupra finalului poveştii anterioare. Există personaje de extracţie . subliniază meşteşugul artistic al autorului. iar concluzia morală (anume faptul că trebuie să ne ferim de viciul zgîrceniei) se întoarce. Universitatea din Toulouse. de gestica si de limbaj al trupului. pînă la urmă. spre exemplu. cat si aspectul formal. Care este rolul simbolisticii crestine in configurareaimaginarului artistic al Evului mediu? Textul poetic medieval functioneaza analogic arhitecturii catedralelor. cîte zece rostite pe durata a zece zile.) Deşi au fost identificate ca surse de inspiraţie ale Decameronului numeroasele aventuri galante medievale şi f ab li aux-urile literaturii franceze a vremii. care. monstri. in care eroul rataceste in labirintul istoriei umane. 9. fixat in cautarea Graalului (in care feciorul neprihanit Galahad reuseste acolo unde Lancelot cel vinovat da gres). a nivelelor narative suprapuse şi care se deschid unul din celălalt. de coborarile primejdioase in infern. de la nivelul 2. un spatiu conflictual. fac parte dintro initiere. messer Cane îşi regretă propriul defect şi îşi îndreaptă greşeala. prin care codul poetic se adapteaza culturii domineante orale. şapte doamne şi trei tineri. împărţite în trei mari unităţi. I. îi spune o poveste (nivelul 3) despre Primasso.cavaler mort – proba de intrare intro confrerie secreta.Dante Alighieri-Divina Comedie Decameronul cuprinde o sută de povestiri. presupunand audiere si vizionare:o viziune sincretica in care textul recitat este dublat de cantec sau de modulatii ale glasului. prin metoda “păpuşilor ruseşti”. Universitatea din Bologna. Înţelegînd încotro bate morala fabulei. cum ar fi acelea legate de traversarea unui pod sau de intrarea intrun castel. o regula de admitere transformata in veghea nocturna initiatica). Totuşi. dintre care cel de-al doilea dobîndeşte o preponderenţă semnificativă. 8. între ele nu există o demarcaţie tranşantă şi. demoni. În Decameronul avem de-a face în mod esenţial cu două registre de exprimare.

Opera oferă o sinteză a opiniilor filozofice. Lumea dantescă este structurată în jurul unei puteri supreme. a păcatelor şi a virtuţilor. "Purgatorio". alegorie în versuri de o precizie şi forţă dramatică deosebită. Boccaccio. care are un cântec în plus servind ca introducere. care decide asupra evoluţiei fiecărui individ în parte. de a stîrni ilaritatea. precum şi numeroşi nobili care ştiu să aprecieze forţa caustică a cuvîntului de spirit. Dacă poezia lui Dante tinde să traseze canoane existenţiale. suferinţele şi destinele îşi au un rost predeterminat. adjectivul "divina". după ce a beneficiat spre dauna sau folosul lui de liberul arbitru. policentric. avînd de prea puţine ori pretenţii de generalizare. ţinut sub control. "Divina Commedia". Beatrice . interpretate literar. alegoric.inferioară care dovedesc o înălţătoare nobleţe a trăirilor. Fiecare personaj este reprezentantul unei virtuţi sau al unui viciu. lipseşte influenţa decisivă a vreunei autorităţi transcendente. aproape inexistent. întîlnim aici cîteva teme recurente. insistă tocmai asupra unor cazuri specifice. atunci cînd pune în lumină colţurile îndeobşte ascunse ale activităţii umane. cu excepţia primei. Omul. a fost începută probabil în 1306 şi terminată cu puţin timp înainte de a muri. Poemul este scris în "terţete" (terza rima).acolo unde înţelege că iubirea mişcă sori şi stele (l’amor che muove il sole e l’altre stelle). dimpotrivă. adesea şi după criterii subiective (poetul îi întâlneşte în Infern pe adversarii lui). prin intermediul numeroaselor episoade prezentate.fiind instrumentul voinţei divine îl ajută să găsească drumul spre Paradis . Împărţită în trei secţiuni ("Inferno". Dante. Universul boccaccesc este. inteligenţa). care cunosc însă o admirabilă varietate imprevizibilă de exprimare. aparent destructurat. universul dotat cu un singur centru de autoritate este marcat de o pregnantă componentă raţională. ca răsplată sau pedeapsă. Hazardul are un rol marginal. istorice sau comtemporane lui. Pot fi remarcate şi deosebiri esenţiale între Divina Comedie şi Decameronul. Dante este călăuzit prin Infern şi Purgatoriu de către poetul Virgiliu. Dante AlighieriCapodopera lui Dante. "Paradiso"). asupra concretizării parţiale a unor componente general-umane (erosul.fiinţa pe care a adorat-o . toate aventurile. în care poetul se întâlneşte cu personaje mitologice. stabilind pedepse şi recompense şi oferind un model comportamental. pare totuşi că are în vedere o descriere mai amplă. folosit de Boccaccio în lucrarea Trattatello in laude di Dante. În primul rînd. Fiecare secţiune cuprinde 33 de cântece. devine subiectul activ al propriei sale vieţi. simbol al înţelepciunii. proza lui Boccaccio are în primul rînd rolul de a distra. în operă este descrisă o călătorie imaginară în cele trei compartimente ale lumii de după moarte. Titlul iniţial dat de autor a fost "Comedia". omul. "Divina Commedia"este alegoria purificării sufletului şi dobândirii liniştei interioare prin înţelepciune şi dragoste . apare pentru prima dată într-o ediţie din 1555. ştiinţifice şi politice ale artistului. prin intermediul inteligenţei. moral şi mistic. avem în vedere perspectiva auctorială radical diferită. situarea în una din cele trei lumi fiind simbolică. de natură categorială. Dincolo de sensurile sale profunde. evenimentele. este acum obiectul pasiv al pedepsei sau al recompensei. este dramatizarea teologiei creştine medievale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful