P. 1
SEBASTIAN-KNEIPP-farmacia verde, miracolul vindecarii bolilor

SEBASTIAN-KNEIPP-farmacia verde, miracolul vindecarii bolilor

|Views: 1,958|Likes:
Published by Adriana Oltean

More info:

Published by: Adriana Oltean on Feb 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/09/2015

pdf

text

original

Întrebuinţarea apei, după metoda mea, se împarte în:
1. Comprese, 2. Băi, 3. Abur-Vapori, 4. Turnări (Duşuri), 5. Spălături,
6. Înfăşurări, şi 7. Băutul apei.
Subdiviziunile fiecărei întrebuinţări se află descrise la fiecare capitol, iar
aplicaţiile mai grele se explică la locul lor.
Conform firei bolii, aplicaţiile apei au un scop întreit: după cum o anumită
boală provine din tulburările sângelui, adică din circulaţia anormală şi defectuoasă,
ori din ingredientele străine introduse în sânge, aplicaţia are ca scop: dizolvarea,
eliminarea materiei bolnăvicioase şi întărirea organismului.
În genere, se poate zice că primul serviciu, acela al dizolvării, se face de către
aburi şi de băile întregi şi calde de buruieni; al doilea serviciu, acela al eliminării, se
face de către înfăşurările de tot felul, parte de către duşuri şi comprese; al treilea
serviciu, acela al întăririi, îl fac spălăturile, şi, în sfârşit, întreg materialul întăririi.
Nu vreau să intru aci în amănunte, spre a nu da loc la neînţelegeri.
Fiindcă fiecare boală derivă din perturbaţiile sângelui amintite mai sus, e
lămurit că, în fiecare caz de boală, trebuie să se aplice toate cele trei chipuri de
întrebuinţări, ori, cu alte cuvinte, trebuie să se aplice toate măsurile care dizolvă,
elimină şi întăresc. Apoi, aplicaţiile acestea nu se fac numai asupra părţii bolnave din
corp, spre exemplu asupra capului, piciorului ori mâinii, ci asupra corpului întreg,
care este îmbibat de sânge bolnav; cu preferinţă şi mai cu deosebire locul bolnav, iar
restul corpului ca tovarăş de suferinţă. Ar fi eronat a se proceda altfel. O să dau în
partea a treia câteva exemple care să confirme afirmaţia aceasta.
Cine vrea să întrebuinţeze apa ca un remediu, acela nu va proceda într-un
chip oarecare pentru că aşa îi place; numai nebunul se mulţumeşte de a opera cu tot
felul de ape, aburi şi comprese, fără nici un sistem. Pentru omul cu mintea
sănătoasă, aplicaţiile acestea trebuie să fie numai un mijloc pentru ajungerea
scopului. Dacă ajunge la rezultat numai printr-o apă căldicică, el o să fie satisfăcut,
căci datoria Iui este să vină în ajutor naturii, care se luptă pentru o acţiune proprie şi
independentă. Scopul lui de frunte este să rupă înlănţuirea de boli, aşa încât firea
să-şi poată urma neîmpiedicată opera sa. După îndeplinirea acestei datorii,
tămăduitorul trebuie să se retragă, să nu mai opereze.
Observaţia aceasta e importantă şi încă şi mai important este de a se proceda
conform ei. Fiindcă nimic nu discreditează mai mult cura de apă decât întrebuinţarea
ei indirectă, fără măsură şi fără înţelepciune. Numai şi numai acea specie de bolnavi
îi aduc pagubă, care, dându-se experţi în cura de apă, scot sangele cu cataplasmele
lor nesfârşite, cu aburii şi compresele lor. Aceasta nu înseamnă a face cură de apă,
ci, să mi se ierte expresia, a face ruină apei.
Cine cunoaşte influenţa apei, cine o ştie aplica în diferite chipuri, acela
posedă un remediu ce nu poate să fie întrecut de nici un mijloc, ori cum s-ar numi
acesta. Nimic nu este mai variabil în rezultate, nimic mai aplicabil decât apa.
În natură ea începe ca o băşicuţă mică de aer, ori de vapor, umple cea mai
mare parte a pământului. Aceasta trebuie să fie ce continuă într-o picătură şi se
sfârşesc cu imensul ocean ca un indiciu pentru fiecare hidropat şi să-i spună că
fiecare aplicaţie, fie în formă de lichid ori de vapor, e accesibilă şi de o varietate de la

Pagina 29 din 174

cel mai mic grad, până Ia cel mai energic; că, în fiecare caz, nu pacientul are să se
conformeze compresei, aburului etc., ci aplicaţia trebuie potrivită bolnavului.
Meşterul se probează totdeauna în alegerea aplicaţiei potrivite. Tămăduitorul
trebuie să examineze riguros pe bolnav. Mai întâi să-i bată la ochi durerile
secundare, adică bolile accesorii, care răsar ca ciupercile din interiorul terenului
atacat.

Acestea, de regulă, fac să se conchidă iute asupra rădăcinei bolii asupra
focarului principal. Se caută şi se examinează până unde a progresat boala şi ce fel
de stricăciuni a cauzat. Apoi se examinează bolnavul dacă e bătrân ori tânăr, slab ori
tare, uscat ori gras, anemic ori nervos, şi aşa mai departe. Toate aceste puncte, şi
înca multe altele, reprezintă icoana boalei, şi numai după ce s-au făcut toate
acestea, se recurge la farmacia apei şi se întrebuinţeaza după principiul: Cu cât mai
dulce şi mai lin, cu atât efectul e mai bun şi mai eficace.
Nici un fel de aplicaţie a apei, sub orice nume, nu poate strica, dacă se

urmează prescripţiile.

Cele mai multe din aplicaţii sunt acele cu apă rece, bunăoară cu apa de puţ,
izvor sau apa de gârlă. În toate cazurile când nu se prescrie în mod expres apa
căldicică, sub expresia apă se înţelege numai apă rece. Şi aci urmez principiul bazat
pe experienţă: cu cât mai rece, cu atât mai bună. Pe vreme de iarnă amestec pentru
cei sănătoşi şi puţină zăpadă. Să nu mi se impute că fac prescripţii aspre, căci
trebuie să se ţină seamă de scurta durată a întrebuinţării apei. Cine a încercat odată,
aceluia ia fost de folos; totuşi, nu sunt aşa de fără de inimă şi iată concesiile ce pot
face, dar nimic mai mult, când cineva vrea să aibă folos:
Pentru cei începători în ale curei cu apă, şi mai cu seamă pentru cei slabi, fie
mai tineri sau mai bătrâni şi chiar bătrâni de tot; pentru bolnavi care se dau înapoi în
faţa apei reci; pentru acei ce n-au destulă căldură animală: anemicilor şi nervoşilor,
le dau voie să înceapă pe vremea de iarnă cu apa căldicică, adică care a stat într-o
baie caldă, având temperatura de 14 până la 15 grade R. Muştele se atrag cu miere
şi nu cu sare sau oşet.

Aplicările apei încălzite se fac, în ceea ce priveşte temperatura şi durata,
după prescrieri speciale. Gradele de căldură însemnate cu R., însemnează
întotdeauna Réaumur.

Suntem datori să mai dam câteva explicări privitoare la aplicările reci - (în
partea a treia se va vorbi mai adesea şi mai pe larg despre aceasta) - şi anume
asupra regulilor de observat înainte, în decursul şi în urma aplicărilor.
Nimeni să nu îndrăznească a proceda la vreuna din aplicările reci când simte
frig ori fiori etc., în afară de cazul când aceasta se permite în chip expres Ia locul
respectiv. Aplicarea trebuie să se facă cât mai repede, dar fără spaimă şi grabă prea
mare şi nu trebuie să se întârzie nici la dezbrăcare, nici la îmbrăcare, cum ar fi
aceste lucruri secundare se pot săvârşi după ce corpul întreg e bine acoperit. Ca să
dau un exemplu, la o baie întreagă rece nu trebuie să se întrebuinţeze mai mult de
4-5 minute pentru dezbrăcare, îmbăiere şi îmbrăcare. Pentru aceasta nu e nevoie
decât de puţină deprindere. De câte ori la o aplicare se zice, “un minut” prin aceasta
se exprimă termenul cel mai scurt; când se zice 2-3 minute, răceala trebuie să
opereze mai statornic, dar nu un timp îndelungat.
Niciodată corpul nu trebuie uscat după nici un fel de aplicare rece, exceptând
capul şi mâinile până la rădăcina mâinii; aceasta din urmă numai pentru a nu se uda
hainele la îmbrăcare. Corpul umed trebuie acoperit imediat cu cămaşa şi cu celelalte
haine; aceasta trebuie să se facă, după cum am zis, cât mai repede, pentru a se
închide cât mai curând, ermetic, toate locurile umede. Acest procedeu pare multora,
ba chiar celor mai mulţi, ciudat, deoarece cred, că în chipul acesta, ar trebui să
umble toată ziua în umezeală. Dar înainte de a-şi forma o judecată, să încerce. Vom
vedea Ia ce este bună neştergerea corpului. Ştergerea este împreunată cu o frecare
şi, deoarece nu e cu putinţă ca ea să se opereze în chip egal, în toate părţile, dă

Pagina 30 din 174

naştere la o căldură inegală a pielii, ceea ce e de puţină importanţă pentru omul
sănătos; pentru cel bolnav şi slab însă, adesea, înseamnă foarte mult. Neştergerea
ajută să se producă cea mai regulată, egală şi rapidă căldură naturală. Se întâmplă
întocmai ca şi când se împroaşcă apa în foc. Căldura internă a corpului între-
buinţează apa lipită de piele ca un material pentru formarea rapidă a căldurii mai
intensive, mai mare. Cum am zis, este destul să se facă o probă.
Prescriu însă cu stricteţe ca, după fiecare aplicare de apei, să se facă
mişcare, fie în chip de muncă sau de umblare, care să se continue până când toate
părţile corpului vor fi cu desăvârşire uscate şi vor avea o căldură normală. La
începutul mişcării se poate trage mai repede, dar după ce se simte căldura, mai
încet. Fiecare simte mai bine singur când începe căldura normală a corpului şi când
se poate înceta mişcarea, umblarea. Pacienţii care se încălzesc uşor şi asudă
trebuie să umble sau să se mişte la început rnai încet, dar ceva mai mult, şi să nu se
aşeze asudaţi sau încălziţi nici chiar într-o odaie caldă. Un catar ar fi inevitabil în
acest caz.

Ca regulă generală se poate admite că timpul minimal al mişcării după o
aplicare, trebuie să fie totdeauna de un sfert de ceas. Este, după cum am spus,
totuna în ce chip se va face mişcarea, fie prin umblare, fie prin muncă corporală etc.
Aplicările pentru care se prescrie şederea în cearceafuri, cuprind această
notiţă la locul ei, de asemenea tot ceea ce se potriveşte la fiecare exerciţiu. Cel care
adoarme la o astfel de aplicare, trebuie lăsat să doarmă în pace şi să se odihnească,
chiar dacă timpul prescris ar trece. Ca în toate trebuinţele, mici şi mari, şi aci natura
face cele mai exacte servicii de ceasornic deşteptător.
Când e nevoie de cearceafuri, nu înţelegem niciodată pânza fină, ci dură;
dacă se poate, pânza mai dură de in. Oamenii mai săraci pot folosi şi pânza veche
de cânepă groasă; aceasta nu le va strica. Pentru spălarea corpului, care se prescrie
adesea, se potriveşte, de asemenea, mai bine o pânză mai dură, de in sau de
cânepă.

Din motivele pe care le-am expus pe scurt în introducere, suntem împotriva
lânei ca îmbrăcăminte pe pielea goală. Stofele de lână folosesc însă foarte mult la
învăluire, de exemplu la înfăşurarea rece cu gheaţă. Ele dezvoltă o căldură rapidă şi
multă şi în această privinţă sunt neîntrecute. Din aceleaşi motive recomandărn la
astfel de aplicări pilot (plapumă de fulgi), ca acoperământ.
Aşa numitele frotări, fie prin frecare, fie cu perii, nu sunt deloc aplicate de noi.
Unul din scopurile lor, care este căldura, se împlineşte într-un chip mai egal prin
neştergere; celălalt, adică deschiderea porilor, sporirea activităţii pielii şi altele, o
împlineşte cămaşa de pânză groasă, iarăşi cu avantajul că aceasta lucrează, nu ca
periile, câteva minute, ci ziua şi noaptea, fără jertfă de timp şi de forţă. Când este
vorba, în unele locuri, de spălări puternice, nu înţelegem prin ele decât spălări repezi
ale întregului loc supus tratamentului. Spălarea locului, iar nu frecarea, este lucrul
principal.

Să mai amintim ceva: Aplicările seara, înainte de culcare, nu plac celor mai
mulţi; ei se simt iritaţi, ca şi zguduiţi într-un somn început. Pentru alţii, aplicările
uşoare de seară sunt ca nişte legănări într-un somn dulce. Nu recomandăm, în
genere, astfel de aplicări, dar sfătuim pe oricine ca, în această privintă, să procedeze
după curn va crede şi după experienţa sa proprie deoarece tot el va avea să suporte
şi urmările.

Pagina 31 din 174

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->