FUNDAŢIA MEDICALĂ ROMÂNĂ ATENEUL DE ŞTIINŢE MEDICALE, FARMACOLOGICE ŞI STOMATOLOGICE INSTITUTUL CLINIC DE PERFECŢIONARE DIRECTOR Prof.

MARIO MICHELANGELO STROMILLO, Ph. D., M. D.

OFFICIUM MEDICINAE SERMONIS PERITIA
Lectii de psihiatrie sociala
- Lectii ţinute de Profesorul Emerit Mario Michelangelo Stromillo la primul curs de formare de specialişti in Psihiatrie -

- Fundatia Medicala Romana –

1

PSIHIATRII ÎNSCRIŞI LA PRIMUL CURS DE PERFECŢIONARE, VOI ŞTIŢI CĂ …

Spiritul istoriei nu e întotdeauna parfumat cu parfum de trandafiri sau de violete (Hegel).
În apele tulburi, noroioase ale filosofiei moderne, înconjurate de garduri de cuvinte de neînţeles, înoată sirenele înţelepciunii, nu prea atrăgătoare, în vreme ce pe maluri se îngrămădeşte o mulţime aplauzând de neghobi, de imbecili plini de admiraţie. Acela care e lipsit de cunoaşterea profundităţilor biologice şi a măreţiilor astronomice (care amândouă aparţin aceleiaşi ordini, singurei ordini metafizice), acela care a ales să reflecte asupra destinului omenirii şi asupra relaţiei sale cu universul şi cu Creatorul său, cel care are pretenţia să îşi alcătuiască micuţa sa caricatură a gândului cu minusculele rezerve ale cunoştinţelor sale superficiale, cel care nu are nici dorinţa şi nici curajul de a coborî în adâncimea profundităţilor biologice, acest om e condamnat să rămână pentru totdeauna la suprafaţa plată a lucrurilor iar gîndul său minuscul va continua să se târască amarnic în lumea neghiobiilor sale. O, sărmane insecte travestite în filosofi şi recunoscute ca atare de mulţimea ignorantă!

2

SFÂNTUL PAVEL: PRECURSORUL MEDICINEI HOLISTICE
(Corpul şi membrele) Precum corpul este unul, deşi are mai multe mădulare, iar toate mădularele corpului, deşi multe la număr, formează un singur corp, tot aşa este şi cu Christos. De fapt noi toţi fie Iudei, fie Greci, fie sclavi, fie liberi, am fost botezaţi într-un singur Spirit, ca să fim un singur corp, şi toţi am fost adăpaţi cu un singur Spirit. Corpul nu este dintr-un singur mădular, ci e compus din mai multe. Chiar dacă piciorul ar zice: „Pentru că nu sunt mână, nu fac parte din corp”, nu înseamnă că nu mai face parte din corp. Iar dacă urechea ar zice: ”Deoarece nu sunt ochi, nu fac parte din corp”, nu înseamnă că nu mai face parte din corp. Dacă întreg corpul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă în întregime ar fi auz, unde ar fi mirosul? Dumnezeu însă a pus fiecare mădular în parte în corp aşa cum a voit. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar mai fi corpul? Mădularele deci sunt mai multe, iar corpul este unul. Ochiul nu-i poate zice mâinii: „N-am nevoie de tine”, nici capul picioarelor: „N-am nevoie de voi”. Ba, mădularele corpului care par să fie cele mai slabe sunt cele mai trebuincioase, iar cele ce par mai umile în corp le luăm cu atât mai mult în seamă, şi celor mai puţin cuviincioase le arătăm o mai mare cuviinţă, pe când cele cuviincioase nu au nevoie. Dumnezeu însă a întocmit corpul dând mai multă cinste cui avea nevoie, ca să nu fie dezbinare în corp, ci ca toate mădularele deopotrivă să poarte grijă unele de altele. Aşadar, dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă cu el; dacă un mădular este glorificat, toate mădularele se bucură de el. Sfântul Pavel – Prima Scrisoare către Corinteni OCTALOG Următoarele opt precepte constituie fundamentul pentru omul moral. 1. Inchină-te Creatorului Suprem şi nu idolatriza nici o fiinţă. 2. Fii arbitru al existenţei şi operei tale pentru a te elibera de nevoi. 3. Fii credincios şi respectuos cu oricine şi ajută-i pe cei loviţi de vreo nenorocire. 4. Procreeaza supunându-te raţiunii şi nu simţurilor.

3

5. Nici unei fiinţe umane nu-i este îngăduit să subjuge sau să-şi distrugă proprii semeni. 6. Patria să-ţi fie planeta pe care să trăieşti împreună cu fraţii tăi din specia umană. 7. Nu trăda familia umană, nu-ţi însuşi haina nimănui: hrăneşte-te şi distrează-te cu moderaţie. 8. Dreptul la viaţă implică datoria de a munci, de a te instrui, de a te odihni. EXPLICAŢIE SINTETIZATĂ A OCTALOGULUI Prima - Reverenţa datorată Supremului Creator nu trebuie să fie o adoraţie oarbă, aşa cum este înţeleasă şi practicată de idolatrii, ci o mărturie a respectului sincer eliberat de orice teamă. A doua - Eliberarea de temă ca şi libertatea de nevoi, sunt legate de dreptul liberului arbitru conferit fiecărei fiinţe umane. A treia - A fi loial şi respectuos faţă de aproapele şi a-i ajuta pe cei nevoiaşi şi pe cei nenorociţi fac parte din principalele datorii ale omului. A patra – Fiinţa umană lipsită de orice prejudecată şi superstiţie, adică conştientă de a fi cu adevărat un om, are datoria naturală de a perpetua specia căreia îi aparţine şi, dacă este în stare să îndeplinească această datorie, va trebui să procreeze supunându-se raţiunii şi nu doriţei simţurilor, sau învăţăturilor doctrinelor anacroniste, sau absurdelor solicitări demografice. A cincea – Procreerea reglată de raţiune facilitează eliberarea de nevoie şi îi permite fiiţei umane(într-o anumită măsură) să nu se supună voinţei sau impoziţiilor altuia, sau să nu cadă în tentaţia perversă de a-şi subjuga sau a-şi distruge aproapele (aşa cum totuşi se întâmplă) pentru aşi procura în mod barbar mijloacele necesare vieţii creaturilor multiplicate. A şasea – Loialitatea, respectul, caritatea şi o procreere raţională, constituie împreună premiza indispensabilă pentru a concretiza în mod pacifist şi de fraternitate patria unică. A şaptea – Omul conştient şi demn de a aparţine adevăratei şi unicei mari patrii a întregii familii umane – planeta pământ- nu trebuie cu nici un chip să se lase supus dorinţei de a avea haina altuia; nu trebuie
4

necesare pentru a satisface nevoile comunităţii. până în zilele noastre. de la individuale la colective. Numai că guvernele care gestionează sau permit această activitate de oprobiu. este aproape întotdeauna monopolizat doar de către guvernele care domnesc pe teritoriile unde este practicat spurcatul joc. aşa cum ştiu cu toţii. Acest joc. ABOMINABILUL JOC CARE SE BAZEAZĂ PE BAN Infinite varietăţi de jocuri. la cele de atracţie sau de speculaţie. îngăduite sau neîngăduite. însă propaganda pe care acesta o face îi investeşte cu 5 . Sub ciocănitul neîntrerupt al acestei propagande penibile şi perfide. destul de puţini bagă de seamă opera de zdrobire morală pe care o produce jocul bazat pe ban. destul de puţini supuşi reuşesc să se sustragă tentaţiei de a se îmbogăţi de pe urma jocului despre care e vorba. atât asupra celui care îl practică. sunt în general cunoscute şi practicate de neamul omenesc. Este adevărat că statul nu obligă pe nimeni să participe la jocul pe care îl promovează. ci şi din inderogabila şi precisa datorie de a munci şi se odihni şi a se instrui în mod convenient pentru a deveni mereu mai demn de viaţă şi pentru a contribui în mod eficace la progresul şi la înălţarea familiei umane. În prezent guvernele. pentru a nu le scădea tradiţionala faimă de iluzionişti şi îmbietori. se justifică spunând că câştigurile provenite din joc servesc pentru a mări intrările în vistierie. permise ori interzise.din nici un motiv să trădeze familia umană din care face parte. cel care întotdeauna a atras în cea mai mare parte atenţia oamenilor este fără nici o îndoială jocul care se bazează pe ban. uşoare sau dificile. În toate timpurile istoriei umane. hotăreşte sau impune statul. cât şi asupra întregii societăţi umane. între infinita serie de jocuri practicate. nu trebuie să săvârşească acţiuni nocive sănătăţii proprii şi a altuia. Între masa de cetăţeni obişnuiţi să considere cinstit şi onest tot ceea ce propune. de la simple la complicate. A opta – Recunoştinţa pe care omul o datorează Creatorului Suprem pentru tot ceea ce a primit de la el nu trebuie să fie alcătuită doar din acte generoase de reverenţă. folosesc cele mai moderne descoperiri ale tehnicii propagandistice pentru a favoriza răspândirea în masa respectivilor supuşi a viziunii de proastă reputaţie a jocului ce se bazează pe ban.

la cei descurajaţi. respectivele condiţii economice. pentru a încerca să amelioreze. pe mesele prost famatelor case de joc. 6 . bogăţii uriaşe. A voi să se crească tezaurul prin intermediul exerciţiului unui viciu. este o vulgară mistificare ca şi multe altele în care excelează reprezentanţii citaţi. aşa cum este de fapt jocul bazat pe ban. organizaţia intangibilă numită „stat” nu se remediază în funcţie de nevoile comunităţii. este el însuşi principalul responsabil pentru toate relele pe care le implică un asemenea viciu. la amărăciunile şi la deziluziile pe care jocul bazat pe ban le provoacă societăţii umane. Pretextul adus de către reprezentanţii statului pentru a justifica exerciţiul direct ori indirect al jocului în chestiune. Între numeroasele persoane atrase de înşelătorul joc. printre care se află şi numeroşi taţi de familii. Chiar şi unele mame. care în scurt timp dizolvă. nu se poate să nu condamnăm din punct de vedere moral statul care. Şi cu această propagandă neîntreruptă şi perfidă statul reuşeşte să inducă cetăţenilor. de la cei slabi la cei nemulţumiţi. suficiente pentru a da tuturor muncitorilor şi familiilor lor respective posibilitatea de a trăi cu demnitate. este o ticăloşie care insultă demnitatea umană şi îi umileşte pe toţi aceia care se dedică zilnic unei munci cinstite şi loiale pentru a procura ceea ce e necesar traiului. O mamă cinstită şi loială şi un tată drept şi demn nu vor ajunge niciodată la punctul de a-şi deprava propria familie pentru a creşte venitul acelei familii. se vor putea remedia nevoile comunităţii. Nu. şi crescând taxele şi preţurile pentru aceia care se dedică unei munci oneste şi loiale! Doar cu fructele muncii şi cu corespondenţa unor salarii juste. cu ajutorul norocului pe care îl oferă din când în când acest damnat joc. pentru a nu fi nedemni de ei. proprietari de industrii sau având patrimonii financiare considerabile. donând miliarde celor favorizaţi de jocul mai sus pomenit. ori de câte ori norocul surâde unui jucător.efectele ei malefice pe toţi cetăţenii. şi nu îşi vor permite niciodată să dea sfaturi rele sau exemple negative propriilor lor fii. ademenite de către propagandă şi de către victoriile care sunt cu punctualitate divulgate şi trâmbiţate de către organizaţiile interesate. Gândindu-ne la opera de relaxare morală. sunt totuşi unele de ambele sexe. să încredinţeze jocului o parte din salariile lor neînsemnate. în funcţie de principal promotor sau gestionar sau controlor direct al acestui viciu murdar şi damnat. aducând grave daune morale şi materiale întregii societăţi umane şi mai presus respectivelor familii. de la cei înţelepţi la cei neînţelepţi. fragile din punct de vedere moral. nu ezită să sustragă bani din relativul bilanţ familial pentru a-l încredinţa jocului.

celeilalte îi aparţin fiii tenebrelor. Aşadar. pentru a nu fi nici laşi nici fricoşi. iluziile şi relaxarea morală aduse în primul rând societăţii umane. minciuna este întunericul minţii şi al spiritului. şi contrariul adevărului este minciuna. Dacă adevărul este „lumina” vieţii. educativ. însă fără îndoială ar lăsa nesatisfăcute minţile gânditoare. trebuie să mai spunem că fiii tenebrelor nu au acordat niciodată vreo atenţie semnificaţiei şi valorii adevărului. QUID EST VERITAS Adevărul este lumina vieţii? Este bucurie şi plinătate a spiritului? Ce taină conţine acest cuvânt simplu şi magic? Cât au cugetat filosofii tuturor epocilor pentru a da cuvântului „adevăr” o explicaţie suficientă pentru a satisface minţile umane? A da un răspuns abstract sau simplist acestei întrebări ar trebui să fie destul de uşor. atât utile cât şi necesare maselor pentru a căli din nou moralul şi a refortifica spiritul obosit. spunem imediat că fiecare lucru îşi are contrariul său. de acest viciu murdar şi crescător. prin urmare logică (şi aceasta ar putea face fericite teoriile dualismului) trebuie să admitem existenţa a două naturi umane: uneia îi aparţin fiii „luminii”. sau ai minciunii. Interzicerii jocului mai sus pomenit va trebui să îi urmeze în mod necesar o creştere puternică a tuturor celorlalte jocuri neincriminate. 7 . A spune că am putea da un răspuns convingător doar atunci când am fi aprofundat cunoştinţa legii naturale a creaţiei ar echivala cu o fugă strategică a combatantului pentru a se sustrage luptei. şi inevitabilelor analize pe care acestea le-a suscitat dintotdeauna. întrucât simţurile umane nu au primit încă atingerea „Divină” a perfecţiunii. sau ai adevărului. plăcut şi recreativ. A spune că este suma percepţiilor simţurilor noastre e un nonsens.Doar prin interzicerea absolută a jocului bazat pe ban (şi aceasta bineînţeles de către toate guvernele interesate) se vor putea preîntâmpina nemulţumirea. de caracter sportiv. Pentru plăcerea adevărului. Dacă fiecare lucru îşi are contrariul său. instructiv.

Ceilalţi. mulţumită atributelor sale transcendentale. vai. Astăzi. ci cel mult o vor putea întuneca momentan. înşelătorii. cu toate acestea. iar în ultimul deceniu fardul şi creionul pentru 8 . Pentru un ideator şi constructor al unei doctrine ce se doreşte a fi pentru beneficiul semenilor. În ziua de astăzi aproape toate persoanele se împodobesc.Mincinoşii. pentru ei acesta va fi întotdeauna o chestiune obscură şi nedemnă de a fi luată în consideraţie. Nu la fel este pentru fiii „luminii” care pun. căutarea adevărului este o constantă de referinţă care îl va chinui până la săvârşirea a ceea ce el şi-a prefigurat. continuă neobosit să ilumineze minţile umane şi să le înroreze cu preţioase ajutoare morale. căutarea adevărului ar trebui să implice în mod sigur o suferinţă sigură şi sensibilă a propriilor calităţi morale şi umane. Pentru a conclude spunem cu sinceritate că adevărul. Pentru un judecător însărcinat să proceseze un rău nemărturisit. constituie bazele principale pe care se va sprijini întregul edificiu care va reprezenta ideea. căutarea şi cunoaşterea aprofundată a adevărului. adevărul constituie un principiu căruia îi rămân mereu credincioşi. În mod firesc. Nu vorbesc de podoabele destinate îmfrumuseţării feţei. fiii tenebrelor sau ai minciunii. răufăcătorii iau în derâdere adevărul. şi mulţi nu au voinţa şi capacitatea suficientă pentru a-l apăra şi mai presus de toate pentru a-l reprezenta cu limpezimea necesară. însă. Şi pentru numeroase alte persoane. aceasta este şi va rămâne mereu o mare utopie. înainte de a emite un verdict de condamnare sau de absolvire a acuzatului. Doar fiii „luminii” au cu toţii. Pentru un artist care începe o operă importantă. nu iau în considerare lumina. aceeaşi viziune optică a adevărului şi chiar aceeaşi conştiinţă a enormei importanţe a acestuia. se poartă de bună voie măşti pe faţă. chiar şi atunci când este împiedicat să vorbească sau când este denaturat ori zdrobit temporar pentru interesele unei părţi. tâlharii. destinate ascunderii impurităţii caracterului. chiar şi aceştia nu sunt cu totul scutiţi de îndoieli umane. mai presus de toţi şi de toate căutarea şi afirmarea adevărului. Trebuie. mai mult sau mai puţin. fără nici o excepţie. ci de podoabele morale. să constatăm cu durere că adevărul nu este văzut şi înţeles de către toţi în această lume. dar cu toate acestea îi putem considera pe toţi în stare de a apăra vitejeşte adevărul şi să-şi asume întreaga responsabilitate inerentă unei astfel de apărări. şi cu toate lucrurile nepotrivite care le fac nu vor reuşi niciodată să stingă în totalitate „lumina”. şi vor pune întotdeauna.

Există totuşi măşti morale pe care ni le punem de asemenea în mod conştient. atunci când patroana casei ne întreabă: „Vă place acest fel de mâncare?” noi am răspunde: „E oribilă!”. Doar după ce scopul este atins măştile sunt scoase. cu atât mai mult ei simt. fără nici un fel de scrupule.vopsirea feţei au pierdut orice simţ de pudoare. Aşadar mulţi. defectele sunt retuşate şi mutate în virtuţi. renunţăm la partea noastră şi devenim din nou sinceri. sau dacă la întrebarea „Vă place haina mea?” am replica: „N-am mai văzut niciodată o haină de atât prost gust!”. Toţi ştiu când criteriul adevărului devine trecător. Este totuşi adevărat că pentru a fi potriviţi pentru viaţă suntem constrânşi să acceptăm compromisurile fără de care nu ne-am putea afirma în viaţa socială. E sigur că nu vom trece drept persoane educate dacă celui care ne spune: „Sunt bucuros că vă văd” i-am răspunde: „Şi mie îmi displace că v-am întâlnit!” Ar fi superflu şi trivial să cităm aceste minciuni convenţionale dacă acestea nu ne-ar permite să ajungem la o altă concluzie. şi din punctul de vedere practic. şi sunt mândri de a fi crezuţi atât de potriviţi pentru viaţă. Iată câteva frânturi de dovezi: Minciuna! Ce ar fi. şi tocmai de aceasta îl neagă. întreaga noastră fiinţă este transformată. aşadar putem numi aceste măşti „măşti ale laşităţii”. trebuie să le luăm în considerare în afara laturii etice. Atunci când noi mergem la teatru. râd şi plâng în mod mecanic. însă pe care suntem atât de obişnuiţi să le purtăm încât nu îşi mai fac efectul de a masca. Ea se aşteaptă să fie îngânată de noi. Dacă trecem în revistă defectele umane. Sub aceste măşti de confuzie. Cu cât oamenii îmbătrânesc mai mult. nici unui spectator nu-i vine în minte să-i numească pe actori mincinoşi. ar întreba între patru ochi o prietenă intimă. Dacă ar avea intenţia să provoace o judecată sinceră. Însă mascarea sufletului uman nu are loc cu deplină conştienţă. fără de care nu am putea socializa cu nimeni. şi cei care o săvârşesc nu au conştiinţa acestui lucru. Mai sunt de asemenea măştile de convenienţă. Această doamnă care ne cere o apreciere asupra prânzului ei sau asupra rochiei ei. Atunci când nu mai avem interese în comedie. chiar dacă ei simulează ceea ce nu sunt în realitate. viaţa socială? Cât de bine ne-am simţi dacă. de doliu. nu doreşte de fapt să audă adevărul. îşi poartă în mână masca lor. Astfel trebuie să reţinem că sunt uzuanţele comerţului 9 . fără de ea. de compasiune. Cauza mascării este dorinţa de a fugi de un adevăr chinuitor. Însă măştile cele mai periculoase sunt cele de care ne folosim cu deplină conştienţă pentru a ajunge la un scop determinat. Vrea să audă cuvinte plăcute sau să îi fie atenuate temerile. Deoarece doar puţini simt nevoia de a se cunoaşte pe ei înşişi.

îl întreabă un coleg. uneori. Şeful aminteşte angajaţilor săi o povestioară care ar trebui să fie veselă. Atât libelula cât şi idealistul reacţionează la solicitările mediului ambiant în moduri aproape identice. simţim că putem afirma că „lumina” este motorul vieţii şi a tot ceea ce aceasta include şi intră sub simţurile noastre. foc. pe care sunt consideraţi mai bine educaţi cei ce sunt cei mai buni actori. care trebuie considerat drept o bucată de istorie a civilizaţiei. Aceste patru categorii am putea să le comparăm „în abstract” cu cele patru elemente: apă. există vulcani care erup (la intervale mai mult sau mai puţin lungi) de milenii. CATEGORIILE DE OAMENI „Idealişti. şi cu cele patru puncte cardinale din care suflă cele patru vânturi principale. „De ce nu râzi?”. Libelula. constituie cele patru categorii principale în care se divide poporul. Idealistul este prin natura sa ca şi un vulcan în continuă fierbere. Angajaţii încep să râdă. pământ. răspunde celălalt: „nu mai am nevoie: am fost licenţiat!” Acesta este mai mult decât un motto al spiritului. 1 . rareori o reneagă. asemenea acelora ale libelulei.social: o mare scenă. există multe categorii secundare de care nu ne ocupăm pentru a nu-i plictisi pe studenţii din aulă. În concluzia acestei lecţii. Apoi. şi anume. indiferenţi. Nici o putere umană nu va putea niciodată să substituie sau să întrerupă permanent acet motor cu minciuna sau corupţia sau cu vreun alt mijloc. aer. oportunişti. prefăcuţi. se declanşează printr-un uşor fluturat din aripioare: idealistul prin simple divergenţe asupra principiilor în care se încrede. „De ce ar trebui să râd?”. Să începem cu idealistul: terminaţiile sale nervoase sunt foarte sensibile. Unul singur rămâne serios ca un mort. inclusiv Adevărul. repetăm că adevărul este un iluminator prodigios al minţilor umane şi un mare „pulverizator” de preţioase ajutoare morale. Este un lucru simptomatic. cu declanşări instantanee. rămâne fidel acesteia cu orice preţ. Recapitulând. fulminante. Idealistul atunci când se căsătoreşte cu o cauză.

Fiecare act. depinde şi de circumstanţele şi de imprevizibilităţile vieţii. cu atât mai puţin după ce s-a cântărit bine situaţia. De la oportunist să trecem la prefăcut: acesta este un autentic cameleon personificat. consecinţa directă a acestor constatări reale. Oportunistul nu se naşte. el devine astfel ca urmare a raţionamentelor matematic calculate. pentru a-şi îndeplini scopurile sale ascunse. De la idealistul cu temperament vulcanic să trecem la indiferentul care este prin natura sa leneş. un magistrat corupt. se eclipsează cu dezinvoltură. caracterul se poate corecta. cu aversiunea înnăscută pe care o are pentru nedreptăţi. şi deziluziile şi mai numeroase. este voită numai şi numai pentru a extrage un profit personal. Nu se entuzmiasmează niciodată pentru nici un lucru. Cu toate acestea. Pentru dezvinovăţirea omului indiferent mai intră în discuţie şi ereditatea caracterului. rămân imutabile. şi cu toate acestea.Scopul ultim al idealistului este de a plăsmui societatea în care trăieşte după imaginea gândirii sale. aptitudinile sale particulare – uşor de recunoscut – sunt mimetismul şi capacitatea de a se transforma care îi permit să îşi facă introducerea oriunde. a-l absolvi pe deplin pe acest individ ar echivala cu un exces de indulgenţă. Scopurile sale sunt indefinibile deoarece nu le face niciodată cunoscute pe faţă. din care cauză indiferenţa este. deoarece caracteristicile fundamentale ale acestuia. pentru trădătorii cauzei drepte şi pentru cei care abuzează de ea. fiecare mişcare. Se justifică spunând că contradicţiile (în societatea în care trăieşte) sunt multe. până la un anumit punct. Conduita demnă de dispreţ a oportunistului. Atunci când intră fără voia sa în chestiuni din care i se pot întâmpla diferite feluri de necazuri. un aspirant demagog. cu toate că este întotdeauna gata să le afişeze pentru a-şi disimula mai bine intenţiile sale. De la indiferent să trecem la oportunist: acesta este total lipsit de idealuri. Conştiinţa sa este elastică ca şi „chewing gum”-ul. Acest subiect proteiform pare să aibă o extraordinară capacitate de a 1 . şi totuşi. uneori. Este adevărat. şi este de aceasta unul dintre cele mai periculoase animale aparţinând consorţiului uman. un însetat de bogăţii materiale. insensibil. inert la stimuli. evident. El alimentează incontinuu acest gând. fiind imprimate de către natură în actul concepţiei. lăsând altora (aşa cum face şi cucul) incomoditatea inutilă de a cloci ouăle. Ar trebui să fie un ambiţios. fiecare acţiune pe care o săvârşeşte oportunistul. poate câte puţin din toate acestea.

după calculul erei creştine. care. Suntem în pragul mileniului al treilea. foarte periculos însă invulnerabil. Înainte de toate – înainte de a specifica în ce constă filosofia noastră – trebuie să rostim o mulţumire aprinsă tuturor filosofilor etici. în afara tuturor limitaţiilor şi interdicţiilor impuse de diversele instituţii politice sau religioase – autoritare şi obscutantiste care au existat şi care. şi întreaga familie umană deja simte primele simptome de sufocare şi imposibilitatea – în scurtă vreme – de a putea fugi de această diabolică arahnidă. de minciuni. Cu toate acestea. în unele ţări ale lumii. care vor fi primii care vor explora – nemăsuratele oceane cosmice. din vremuri îndepărtate. există încă. mai degrabă decât să îşi renege propria lor gândire. şi în parte este încă legată mental de dogmele absurde care i-au fost impuse – de către duşmanii libertăţii de gândire – aşa cum se pun lanţurile la picioarele condamnaţilor. Cui ar trebui să-i cerem ajutor pentru a distruge monstruosul păianjen? Oare dragei şi iubitei filosofii? 1 . inseparabilă de supremul drept – cuvenit fiecărei creaturi umane – de a exprima şi de a divulga mesajele luminoase care se răspândesc din fiecare minte liberă şi fermă. iar acesta sfărşeşte zdrobit ca şi cameleonul urât de inamicii faunei şi ai ecologiei. de corupţie. FILOSOFIA NOASTRĂ Nu este o frază bombastică şi cu atât mai puţin o invitare la revoltă.presimţi mutările politice. îşi ţese cu viteză plasa sa de nedreptăţi. Iar acum: eternă gratitudine tuturor liber-gânditorilor care vor accepta supremul sacrificiu. şi vor fi de asemenea primii care vor şti să lărgească graniţele cunoaşterii. Zi după zi. în parte este încă scufundată în tenebrele ignoranţei. plasa se îndeseşte. fără a trezi suspiciuni. de descompunere economică. un păianjen nemăsurat şi diabolic. şi o extraordinară abilitate de a se insera rapid în echipa predominantă. ci un simplu strigăt de alarmă care nu trebuieşte prelungit. de discordie. deoarece este diafan. O infinită gratitudine datoreză familia umană acelor cosmonauţi ai gândirii. teoretici şi alţii. continuă să ilumineze (cu gândirea lor nemuritoare) obositorul mers înainte al umanităţii care. succesul oportunistului nu durează niciodată mult timp – deoarece fortuna (şi aceasta schimbătoare ) rareori îi face pe plac prefăcutului.

capacitate. cu o suflare de exemple şi cuvinte convingătoare. să se învestmânte repede în realitatea tangibilă. pe cei apatici. însă trebuie totuşi să spunem că femeia nu a produs niciodată (în afara câtorva cazuri rare) opere de importanţă şi rezonanţă universală. elucubraţiilor abstracte. cu elocvenţa sa încinsă. Odată înfăptuit acest lucru. şi mai presus de toate fără concesii necuvenite pentru nimeni.Acesteia totuşi trebuie să-i cerem să pună capăt expunerilor metafizice plictisitoare şi incloncudente. să-i spunem mult iubitei filosofii să se grăbească să coboare pe câmpul de luptă – cu armele sale. a nega. În realitate femeia este într-adevăr în stare să îl înlocuiască pe bărbat în toate domeniile unde acesta operează. voinţă şi posibilitatea de a îl egala pe bărbat în toate manifestările sale multiple şi geniale. fără şovăire şi fără tergiversări. pentru a-i uni cu aceia care luptă deja pentru a evita depravarea întregii familii umane. şi destrămarea consecventă a oricărei forme de convieţuire civilă. Pentru a biciui fără milă. meditaţiilor interminabile şi sterile. care i-a fost desemnat de către legea naturală. Aceasta este adevărata misiune pe care „filosofia noastră” trebuie rapid să o înfăptuiască. Dintr-o lecţie a lui Mario Michelangelo Stromillo pentru cei aflaţi în specializare în anul al treilea de psihiatrie. pe cei responsabili pentru pervertirea şi dezagregarea socială şi morală – care-şi duc comod traiul în fortăreţele lor aurite. extrem de ascuţite. contrapoziţiilor enervante şi amăgitoare. trebuie să o invităm cu hotărâre să îşi reia rolul de călăuză morală a omenirii. După care putem. Pentru a-i zgudui. pe cei sceptici şi pe cei resemnaţi. să înceapă să îşi dea un nou sens. ale gândirii – pentru a da piept cu orgia desfrânată a egoismului şi a materialismului care se răspândeşte în fiecare unghi al pământului. a demonstra (în afara indiscutabilei diferenţe fiziologice) că femeia posedă inteligenţă. emanaţie directă a „Inteligenţei Supreme”. FEMEIA ŞI GENIUL În toate vremurile au fost consumate (poate că inutil) râuri de cerneală pentru a afirma. 1 . Filosofiei neglijate şi aproape adormite trebuie însă să-i cerem să abandoneze singurătatea liniştită şi calmă în care s-a refugiat în mod voit. şi pentru nici o instituţie existentă astăzi. în final. adaptat vremurilor noastre.

iar lumina pe care o emană fiecare Geniu ar fi mereu obturată de către una din cele două umbre care convieţuiesc în aceeaşi zonă. care inexorabil şi reciproc se urmează. Cu toate acestea. deoarece fiecare lumină îşi are umbra sa. organizată conform perceptelor raţiunii. însă nimic nu este mai diabolic decât a aşeza pe 1 . însă nu de a fi ori de a deveni Geniu. iar apoi ca şi specialişti ai creierului. De aceste două tipuri de personaje pe care societatea umană le-a aşezat pe altare şi care devin în general obiect de idolatrie în toate statele. aşa cum ştiu toţi. şi se înlătură reciproc.Lacuna. Astăzi vă voi vorbi despre exagerata veneraţie pe care mulţi încă o mai nutresc pentru două figuri mult îndrăgite nebuloşilor reprezentanţi ai partidelor politice şi apologeţilor corupţi ai statului. Pe de altă parte. care. ci naturii care întotdeauna a conferit sexului masculin prerogativul şi puterea care se manifestă în Geniu. femeia ar putea totuşi să se bucure de orgoliu deoarece natura i-a conferit privilegiul de a fi unica şi indiscutabila mamă (matrice) a Geniului. se servesc în mod frecvent şi mai sus numiţii exponenţi (mai ales în timpul comemorărilor patriotice repetate) pentru a reaprinde şi a dirija spiritul maselor înspre scopuri diametral opuse acelora pentru care au căzut multe dintre aceste figuri (pe care oamenii le numesc cu apelativele de martiri sau eroi). mă refer la aşa-zişii martiri şi eroi. în mod evident. două Genii nu ar putea niciodată să convieţuiască împreună. În viitoarea societate umană. avem datoria de a contribui la redimensionarea unei astfel de veneraţii exagerate pentru aceste două figuri. se identifică aproape întotdeauna cu aceiaşi exponenţi ai partidelor sau ai partidului care încarnează statul. negând în acelaşi timp părţii lemnoase aceeaşi calitate sau proprietate a fructelor. nu trebuie să uite că nu va putea niciodată să fie mamă (matrice) şi Geniu în acelaşi timp. NICI MARTIRI NICI EROI Primiţi înainte de toate din parte mea un bun-venit plin de afecţiune. se întreţes. Aşa cum natura a rânduit unui arbore dintr-o specie superioară să producă fructe perfecte. Cu toate acestea. tot aşa natura a acţionat împotriva femeii acordându-i privilegiul de a produce fructul excelent. mai întâi noi în calitate de medici. Nimic nu va putea niciodată să deprecieze idealurile pentru care aceste figuri au căzut. nu îi poate fi imputată femeii.

nu lasă niciodată să le scape ocazia de a reevoca şi a exalta faptele măreţe valoroase sau suferinţele subite ale celor două figuri despre care vorbim. după caz. Cei mai autoritari reprezentanţi ai statului (şi nimeni nu poate nega acest lucru) sunt principalii susţinători ai acestor sentimente care în general conduc popoarele la fanatism şi la toate acele consecinţe înspăimântătoare şi dureroase încercate de către întreaga familie umană. ştiu că fructele generate de către fanatismul religios sau politic. şi. Din aceste acţiuni reprobabile care apasă pe conştiinţa fiecărui popor. cu propunerea deliberată şi niciodată absurdă de a-şi impune propriile principii politice. Aceeaşi reprezentanţi. chiar şi astăzi. sociale şi religioase. Susţinătorii puterii statului. apelativul de martiri ori de eroi. însă pe care reprezentanţii fiecărui popor le consideră totuşi. Trebuie de asemenea să convenim că mai sus numitele figuri îmbracă aproape întotdeauna un caracter strict naţional. trebuie să convenim că contribuţia adusă progresului moral şi spiritual al popoarelor de către aceste figuri idolatrice a fost oarecum neînsemnată. ori de către naţionalism sau rasism. în afară de faptul că alungesc lanţul de durere aşa cum am mai spus 1 . drept exemple strălucitoare ale înaltelor virtuţi naţionale şi militare. sau eroi care aproape întotdeauna au devenit astfel prin forţă şi prin scopuri în general ucigaşe. De fapt. şi toţi aceia care încă mai nutresc o exagerată veneraţie pentru aceste două figuri. au încălcat reciproc (la comanda celor care cultivă „arta sanguinară”) graniţa propriei regiuni pentru a invada altele. în aceleaşi greşeli. totuşi. fiind fraţi ai celor mai degenerate sentimente umane.altare martiri ce nu sunt întotdeauna imaculaţi. după aceea. Toate popoarele. marea majoritate a martirilor şi a eroilor (atunci când nu sunt fructul rivalităţii partidelor ori religiilor) sunt aproape întotdeauna generaţi de către naţionalismul ori de rasismul care sunt în final acelaşi lucru. În ciuda considerabilei mulţimi de martiri şi eroi pe care îi aminteşte istoria universală. aşa cum bine ştim. O confirmare a acestui fapt este fără îndoială dată de repetarea continuă a invaziilor şi de lungirea consecutivă a lanţului tragic de martiri şi de eroi. Astfel făcând. cu punctualitate. tot ceea ce are loc pentru decoraţia naţionalismului nu a servit şi nu va servi niciodată pentru a înfrăţi popoarele. pentru a justifica şi a consolida ceea ce susţin. sunt aproape întotdeauna alese figuri idolatre cărora societatea umană le-a impus. reaprind incontinuu ura între popoare şi împing oamenii la a repeta mereu aceleaşi greşeli. sau mai exact la a cădea din nou. de-a lungul cursului istoriei umane. altor popoare. fără nici o excepţie.

organizată după principiile psihiatriei sociale. şi poate că nu sunt puţini. Să începem cu omul de ştiinţă.înainte. acţiunile cu adevărat demne de a fi luate în considerare. în orice caz. Noi în schimb ar trebui să ne amintim şi să onorăm toţi lucrătorii cu braţul ori cu mintea care au trebuit să cadă cu dizgraţie în timpul îndeplinirii datoriei lor. 1 . nu operează pentru a urmări titluri. În această învălmăşeală de ipoteze care circulă în societatea în care trăim. îndreptată în principal spre a face mareu mai mare şi mai onorată familia umană căreia cu toţii îi aparţinem. ca să spunem lucrurilor pe nume. care. În ceea ce priveşte stirpea martirilor – putem să stăm liniştiţi – aceasta se va stinge în aceeaşi zi în care va înceta intoleranţa religioasă. ci pentru a aprofunda mereu mai mult cunoştinţele sale în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea. ar trebui să fie mult diferite din punct de vedere moral de acelea care sunt înfăptuite până astăzi de marea parte a celor care îşi fac monumente în marmură sau bronz în pieţe sau în alte părţi. pentru care cel care vă vorbeşte ar fi putut să aibă dreptul la titlul de erou. Pentru a preîntâmpina aceasta. admirat. rasismul şi întreaga ură care le urmează şi care izbucneşte între diferitele rase şi între diferitele „echipe”. ţinând cont de scopul la care tinde şi la gradul său elevat de inteligenţă. va fi mai mult ca niciodată oportun pentru toţi să fie redimensionat cultul figurilor în chestiune. şi să fie stimat. cu toate aceste. În viitoarea societate umană. a fost întotdeauna unul din principalele alimente ale acelor înşelătoare sentimente umane care conduc în mod inevitabil multe persoane la fanatism. Cei care studiază genetica. este de negândit pentru acum că un om de ştiinţă ar putea să dorească să se identifice cu un supraom. se identifică deja cu fabulosul personaj numit supraom. naţionalismul. şi slăvit ca atare. însă numai ca şi figură idealizată şi nu încă bine precizată de către teoretcienii supraomului. EXISTĂ SAU NU EXISTĂ ACEL FABULOS PERSONAJ NUMIT SUPRAOM? Există su nu există acel fabulos personaj numit supraom? Poate că deja există. prăpădesc iremediabil tot ceea ce reuşesc să producă sentimentele umane bune şi sănătoase. prevăd că într-un viitor apropiat acest personaj fenomenal va fi posibil de realizat. drept mărturie a eroismului lor sângeros sau a altor virtuţi efemere patriotice. care. în mod normal. unii.

Acesta nu are nevoie de stima rezervată doar pentru personajele măreţe. cu complicitatea şi consimţământul ruşinos al autorităţilor. mereu gata să-l aclameze pe cel care le promite salarii mereu mai mari în schimbul unei munci uşoare. spre a promite şi a se dezice de promisiuni. Omul politic care posedă această fişă personală are acces liber la academia instituită de către „partidul” la care a aderat. mulţumită capacităţii fertile de a le promite tuturor că le va fi tot mai bine (chiar şi atunci când condiţiile şi circumstanţele sund adverse). De la industriaş să trecem la sindicalistul care stă în vârful unui important sindicat: acesta e fecund. 1 . bun orator. care surâd numai acelora care nu le merită. Iată fişa personală a omului politic care aspiră să devină leader al unui „partid”.De la omul de ştiinţă să trecem la marele industriaş moştenitor sau creator al unei industrii care i-a permis să se îmbogăţească disproporţional faţă de eforturile depuse. Abilitatea îi conferă dreptul de a se aşeza în vârful piramidei asupra căreia (zi după zi) operează neobosit cu minciuni şi intrigi pentru a o înălţa mereu mai mult. chiar şi în vremuri dezastruoase. După o serie exactă de examene şi un scurt curs de perfecţionare. el poate foarte bine să se identifice cu rolul supraomului. Din înălţimea vertiginoasă în care se află. Acesta stă aşezat pe Olimpul său aurit. să polarizeze. însă este probabil că în tăcerea sa de aur el se identifică exact cu supraomul. atenţia şi ovaţiunile maselor. Acest ciudat şi simplu intermediar între distribuitorii de lucru şi prestatorii de lucrări. De la sindicalist să trecem la omul politic. sau care fiind mai puţin conştiincioşi au refuzat întotdeauna ocaziile oportune şi posibilităţile reale de a se îmbogăţi fără măsură. el poate ieşi abilitat pentru a-şi asuma conducerea „partidului”. Extracţie socială: nedefinită – Calitate particulară: proteiform – Aptitudini înnăscute: elocvenţă şi minciună – Înclinaţii principale: compromis şi intrigă – Note particulare: înclinaţii spre a face discursuri vagi şi misterioase. De la omul politic sa trecem la mercenarul de rang înalt. Cel care stă aşezat pe Olimpul său pentru a-i contempla pe muritorii comuni. bun conducător. să împartă ordine supuşilor săi şi să minuneze cu o suficientă înălţime plebea obtuză şi iluzionată care mişună şi gâfâie pe pământ. Aceste succese negândite. ar putea să-l determine pe ciudatul sindicalist să se identifice şi el cu supraomul. reuşeşte. linguşitor al maselor imature. nu o spune şi nu o va spune niciodată. contemplând pe aceia care nu au avut acelaşi noroc.

onest. Este străin de orice infatuare.Fiinţa sa este deja pătrunsă în întregime de stimulii care îl caracterizează pe fabulosul supraom. şi anume planeta pământ pe care trăieşte. 1 . Nu este un patriot înflăcărat deoarece adevărata sa patrie este lumea. îi cresc prestigiul şi îl pun în mişcare către promovări şi către inevitabile creşteri de salariu. Nu este poate acesta adevăratul supraom? Dacă nu este acesta. Diferitelor personaje le contrapunem unul care nu este nou. nu va fi greu să viseze că ar fi cu adevărat un supraom. fie el democrat ori totalitar. atunci el este cu siguranţă şi fără discuţie precursorul său. El trăieşte sub toate drapelurile. Şi poate că acesta este unicul adevărat Om demn şi vrednic de acest apelativ. Combate cu curaj toate nedreptăţile şi privilegiile. vanitoase şi inutile. în parte înnăscute şi în parte dobândite. Îi ajută pe cei în nevoi cu atât cât poate. Nu este în mod special legat de prieteni deoarece este prieten al întregii omeniri. ademenit de succese prestigioase. preferă uniforma însă nu refuză nici obiceiul burghez. Nu corupe pe nimeni şi nu se lasă corupt. Este suficient de cult şi de înţelept pentru a şti să discearnă binele de rău şi viceversa. El posedă elevate calităţi morale şi sociale. evident. superstiţiile şi prejudiciile. Este conştient de importanţa autonomiei şi este dornic să o dobândească în toate domeniile. nu se teme de judecător şi de samavolnicia magistraţilor corupţi şi nu îi satisface demonstrându-le că îi este teamă de ei. fidel cu orice preţ şi mereu gata de a agresa pe oricine ar atenta la bogăţiile şi privilegiile pe care le deţin şi de care se bucură reprezentanţii maximi ai vreunui Stat. Distruge toate manifestările frivole. Respectă ideile tuturor acelora care şi le exprimă. Pentru un personaj care posedă astfel de calităţi. Evită grandioasele întruniri promovate de către partidele şi sindicatele inconcludente. Îşi apără cu străşnicie libertatea sa şi pe cea a altuia. însă fiind puţin cunoscut este unul pe care trebuie să îl descoperim pe de-a întregul. Calităţile sale înnăscute sunt cele tipice ale dulăului de rasă. Acesta este laborios. Numai prestaţiile valoroase ale unui astfel de dulău de rang înalt determină autorităţile (şi ele de rang înalt) să îi încredinţeze acestuia cartuşe încărcate sau secrete mereu mai importante care. Nu îşi comandă propria familie ci călăuzeşte cu acţiuni exempalre. sincer şi loial faţă de toţi.

ar da început unei contraacţiuni divine îndreptată către restabilirea ordinii şi echilibrului puse în primejdie. Toate creaturile acţionează sub influxul predeterminării. Orice fel de abuz al raţiunii. Fiecare creatură umană pimeşte la originea materializării sale raţiunea relativă şi liberul arbitru sau libertatea de a folosi raţiunea după propria voinţă. iar materia ar trebui să fie instrumentul executiv al acestei legi. ori al acţiunii divine. Acela care îşi va îndeplini propriile sale datorii cu intenţie predominant umanitară şi spirituală. i-ar conferi aceleiaşi materii funcţiile executive necesare pentru restabilirea 1 . va trece de la viaţă în moarte şi din moarte la viaţa perpetuă. care determină condiţiile adecvate fiecărei fiinţe pentru a opera într-o manieră conformă naturii. Acela care nu îşi va îndeplinii propriile datorii sau care le va îndeplini cu intenţie exclusiv egoistă şi materialistă. RAŢIUNEA (IPOTEZE) Raţinea este esenţa imponderabilă a legii divine. în funcţie de cum se va comporta în decursul existenţei terestre.La consideraţiile premise. va avea ceva sau altceva. mai doresc să adaug că spunând aceasta nu intenţionez de fapt să invalidez dreptul inexpugnabil al fiecărei fiinţe umane de a-şi pune în aplicare propriile sale aptitudini. şi prin urmare legea divină care. în acest caz. Lăcomia insensibilă după lucruri materiale umileşte şi jigneşte raţiunea. VIAŢA ÎN MOARTE: MOARTEA ÎN VIAŢĂ Fiecare fiinţă umană. cu intenţia de a servi materia cu scopul secret de a o folosi în scop pervers. în liberul arbitru şi în predeterminare ar trebui să fie înscris destinul omului. va da curs unei neîntrerupte deveniri a vieţii şi a morţii şi a tuturor durerilor pe care le implică aceste treceri. În raţiune.

a răspândit în regnul său nelimitat o cantitate incalculabilă de opere aparent finale sau aparent în fază de elaborare. până la cele mai infinitezimale 2 .echilibrului tuturor lucrurilor generate şi ordonate de către mai sus citata lege. Nimănui nu-i este dat să ştie până acum. vizibile sau invizibile simţurilor umane. Fiecare operă a fost alcătuită şi doată cu alte opere animate şi neanimate. aparţinând celor mai de negândit specii. însă din moment ce El a dat viaţă atâtor creaturi sensibile. organice şi anorganice. şi de ce nu şi la anxietăţile sale. şi totul. pentru a se bucura sau a aplauda sau a fi uluiţi. ci totul este în mişcare. aşa cum ne putem imagina. care sunt unul şi acelaşi. către un unic scop determinat de către Inteligenţa Supremă. Ar putea oare un arhitect să dea trup desenelor sale de unul singur şi fără ajutorul colaboratorilor? Aceasta ar fi cu siguranţă posibil pentru Supremul Creator (datorită omnipotenţei sale). nimic nu este imobil aşa cum pare de multe ori. Din masele hiperbolice de materie care hoinăresc sau care se rotesc pe axele lor în spaţiul infinit. acţionează şi colaborează în mod direct sau indirect şi aparent fără constrângere. Din tot ceea ce există între operele divine. ce scop ar avea existenţa creatului şi a Creatorului? Se poate presupune că cele mai sugestive opere (pe care oamenii le numesc „planete sau lumi sau stele”) create şi răspândite de către Suprema Inteligenţă în nelimitatul Său regat. la ce ar servi operele sale? Iar dacă nu ar fi spectatori de toate formele şi de toate speciile. a încredinţat fiecăreia dintre creaturile Sale. după ce a terminat schiţele şi a stabilit scopul operei sale transcendentale. Astfel. Se poate în orice caz presupune că Preaînaltul Creator. sunt legate între ele prin fluide imponderabile. aşa cum probabil sunt legate toate materiile şi corpurile aparţinând celor mai variate şi negândite specii care operează pe aceste planete. şi care este scopul determinat înspre care totul pare să se îndrepte. şi poate că nimeni nu va şti niciodată (în afara supoziţiei). Preaînaltul Creator sau Inteligenţa Supremă. care este sarcina pe care Supremul Creator a încredinţat-o fiecărei creaturi răspândite în regatul Său nelimitat. aşa cum se bucură sau aplaudă sau este uluit cel care creează. dacă nimeni nu ar beneficia de ceea ce a arhitectul a construit şi construieşte. nu este improbabil că acest fapt a fost în relaţie cu dorinţa Sa de a avea colaboratori demni de a beneficia de operele Sale şi de a participa în mod sensibil la bucuriile Sale. o anumită sarcină distinctă de colaborare.

Mai este clar că tot ceea ce există a fost creat din dragoste şi mai presus de toate din dragostea pentru perfecţiune. este în perpetuă mişcare şi în continuă transformare. şi este mai mult ori mai puţin vizibil sau tangibil simţurilor umane. deoarece nu se poate omeneşte admite că marele desăvârşit a dorit nedesăvârşitul. se mută. creează cu aceeaşi intenţie cu care a creeat Inteligenţa Supremă pentru noi toţi. într-o mişcare neîntreruptă. În orice caz. mai exact a unei stări ulterioare de perfecţiune neatinsă încă. şi că şi aceştia. că a creeat cu scopul ca aproapele să beneficieze.molecule (din care fiecare corp este compus) se mişcă. creează pentru ca alte creaturi să beneficieze. fie că tot ceea ce este în perpetuă mişcare şi în continuă transformare nu poate fi altceva decât creatul în căutarea constantă a necreatului. fie ca şi beneficiari – toate creaturile care se găsesc răspândite în regatul fără graniţe. respinse sau atrase sau împinse din nou de forţe naturale şi de fluide imponderabile care în chip nevăzut creează. fie că sunt sau nu demne de luat în seamă ipotezele mai sus formulate. se poate presupune că nimic din tot ceea ce există. tot ceea ce în mod inevitabil operează şi se îndreaptă către scopul necunoscut determinat de către Supremul Creator. că a creeat cu intenţia sublimă de a fi un demn colaborator al celui care a dat naştere tuturor lucrurilor şi fiinţelor. divid. Nimic nu va putea vreodată să satisfacă o fiinţă umană atât cât va putea ceea ce vine din conştiinţa că a creeat pentru a-L mulţumi pe Creatorul Suprem. este limpede că Inteligenţa Supremă nu a crea în mod exclusiv pentru Ea (altfel nu ar fi dat viaţă atâtor creaturi sensibile) ci a creat pentru a face să participe – fie ca şi colaboratori. distrug şi recreează. Se mai poate omeneşte gândi că Preaînaltul Creator a dorit ca colaboratorii săi să se bucure şi să sufere aşa cum cum se bucură şi suferă cel care creează. 2 . în munca lor cotidiană şi în neîntrerupta lor căutare a perfecţiunii. nu creează exclusiv pentru ei ci pentru dragostea aproapelui. Aşadar. Dacă tot ceea ce există. care s-ar putea identifica cu scopul către care pare a se îndrepta totul. şi anume: fie că perenitatea a tot ceea ce este creat este o consecvenţă a incesantei deveniri a tuturor lucrurilor. nu a ajuns încă la perfecţiune. reunesc. două ipoteze sunt omeneşte posibile. sau cel puţin o parte considerabilă din toate acestea.

indiană . Alchimiştii. un nobil. de una taoistă. alchimistul adesea. şi anume ceea ce toţi privesc. socio-politic şi relaţiile lor cu filosofiile şi religiile. însă o astfel de finalitate exteriorizată reprezenta o metaforă destul de profundă. în acele vremuri. Vrem să începem înainte de toate de la Extremul Orient. însă puţini văd. de ce aceasta. aşadar o temă eminamente istorică care priveşte filosofia ce supraveghează şi instaurarea anumitelor metode şi mijloace pe care le vom vedea inserate în ambientul lor cultural. ajungea la cunoaşterea secretelor naturii. Alchimia se naşte în Extremul Orient. sau acei oameni capabili să dobândească tot ceea ce natura oferă în mod spontan. Ni se pare util să amintim ascultătorilor că atât taoismul cât şi tantrismul au furnizat omenirii un model doctrinar sugestiv şi concret pentru dobândirea atâtor cuceriri umane în toate domeniile cunoaşterii. se vorbeşte de o alchimie chineză. aşa cum mulţi cred în mod eronat. Occidentul. atât pe plan mistic cât şi pe plan pragmatic. folosite în mod conştient. studiind textele antice şi formulele secrete. fără să vrea. De fapt. ignora Tantrismul şi Taoismul în formă directă. Evident. vrem să spunem că taoismul şi tantrismul au codificat pe plan doctrinar învăţăturile care. însă el a găsit o mijlocire prin intermediul studiului alchimiei. Alchimia îşi propunea ca şi ţel declarat să transmute metalul ordinar în aur. în vremurile acelea. în mod esenţial toate aceste tehnici intră în rândul riturilor magice şi religioase. Alchimia era un sistem de doctrine răspândite în mod secret între adepţii care jurau să nu le divulge profanilor şi celor care nu ar fi fost interesaţi cu stricteţe de aceste căutări. erau consideraţi în societate drept practicanţi ai magiei albe. au permis omului atâtea cuceriri atât ştiinţifice cât şi morale.CONTRACEPŢIA DE-A LUNGUL SECOLELOR În această lecţie vom vorbi despre istoria contraceţiei de-a lungul secolelor. un înalt preot sau de-a dreptul un Papă care. veţi întreba voi? Înainte de toate pentru că atât taoismul cât şi tantrismul au elaborat practicile yoghine din care a izvorât o tehnică sexuală care urmăreşte finalitatea contraceptivă. referindu-ne la filosofia. şi nu la religia. arabă şi în fine de o alchimie egipteană provenită de la Hermes Trismegistul definit ca fiind cel de trei ori 2 . întrucât adevăratul scop al alchimiei era acela de a reuşi să transforme în cunoaştere superioară (sau ca să spunem aceasta în termeni orientali – în iluminare) experienţele vieţii. era un personaj de înaltă descendenţă. Acesta era obiectivul în termeni chimico-metalurgici. adică. cu scop însă cotraceptiv. el putea fi un cavaler. taoismului şi tantrismului.

ca fiind întregul. care reunea în sine prerogativele duble. adică nunta mistică dintre rege şi regină. Hermafroditul era o fiinţă mitică. ca fiind nimicul. Taoismul noi îl traducem impropriu ca fiind calea. ci la o forţă instinctuală care intervine de fiecare dată când iluzoria raţiune nu este de ajuns). deci. cineva se găseşte a fi astfel prin lungi şi profunde peregrinări interioare. înţelegând prin rege principiul masculin sau soarele şi înţelegând prin regină principiul feminin sau luna. şi în acelaşi timp nimic din toate acestea. în timp. Din acest motiv ni se pare ca fiind foarte reducătoare afirmaţia unor pseudo-oameni de ştiinţă care spun că alchimia a constituit o protochimie ingenuă. va fi util să reflectăm asupra punctului crucial al conceptului expus mai sus: Toate civilizaţiile. ca urmare şi occidentul. regele şi regina. ar fi dat naştere unei fiinţe perfecte. şi 2 . Taoismul a ideat ca şi imagine-simbol a sa acel cerc magic. rând pe rând. aproximativă şi empirică. care nu are nimic de-a face cu acelaşi termen descris în patologia medicală. punând foarte bine în evidenţă faptul că culmea procesului alchimic este unirea masculinului cu femininul. faraon şi custode al acestor secrete pe care. şi din acest motiv era perfect. prin studiul alchimiei. însă în final el se află pe sine a fi astfel. simbolizată în „eros gamos”. O dată fuzionaţi. „rebis”-ul. Este util să ţinem cont că alchimia şi-a oferit contribuţia la evoluţia chimiei moderne. constituită dintr-o sectă iniţiatică care conduce în principal un discurs de tip esoteric. că atât alchimia cât şi taoismul ori tantrismul utilizează simbolurile masculinului şi al femininului fuzionate împreună. În realitate alchimia îşi propunea alte scopuri. atât cele masculine cât şi cele feminine. ea era. universul. adică cel care este două lucruri în una singură. cuvânt grec care în latină înseamnă „sacrae nuntiae”. instinctualitatea sa era călăuzită de un proiect finalizat. Am văzut.înţelept. simbolică. nu există şcoli sau temple taoiste. Să ne întoarcem însă la punctul iniţial de la care am pornit: ce au de-a face taoismul şi tantrismul cu alchimia? Răspunsul este simplu! Simbologia alchimică folosea simbolurile luate din mitologia greco-romană. el le-a răspândit printre iniţiaţi. descoperirile umane sunt cu toate rod al unei capacităţi reflexive care impun o distanţare de problemă. în sensul că raţionalitatea lui era scăldată de iubire. pe care toţi îl cunosc. prin extensie cunoaşte taoismul (nu ne referim la el ca şi un corp doctrinar steril codificat în reguli şi canoane. sau din acelaşi creştinism văzut în termeni esoterici. repetăm. de obiect şi în final elaborarea unui răspuns. Voi ştiţi probabil că nu se poate deveni taoist. altfel spus hermafrodit. Ajunşi în acest punct. unde Yin şi Yang se întrepătrund pentru a da naştere întregului.

în schimb. şi anume animalul se apropie de foc pentru a se încălzi. se poate spune despre ele: purtători şi apariţii. aceea care a îmblânzit primul animal. Fiinţa umană. Omul nu numai că a reuşit să producă focul frecând lemnele. repetăm.deci ruperea acelui mecanism de inerţie şi repetitivitate reflexivă care ne acompaniază de la începuturi până în eternitate. încarnează un „vis naturae” de care este inconştient. nu a călăuzit instinctul. însă în acelaşi timp el ştie deja. care le considerau utile doar pentru organizarea lumii omeneşti. consecinţa unei acţiuni a sa coerentă. acel prim maestru născut în anul 600 î. Niciodată la animale logosul. în schimb. şi anume cu adevărul în sens absolut. în mod pasiv şi ignorant. elaborează răspunsuri mereu noi la probleme noi. inclusiv aceea sexuală. aceea care a produs prima scânteie de foc. şi nu numai către o fecunditate biologică de nestăvilit. Iată deci că fecunditatea umană cunoaşte nu doar pe aceea de tip reproductiv. pentru a se îndrepta către scopuri prestabilite. în vreme ce omul da. Taoismul propunea o ştiinţă medicală bazată mai presus de toate pe o riguroasă igienă a vieţii. principiul masculin. însă animalul nu a reuşit niciodată să producă focul. Acum să expunem pe scurt ceea ce a fost taoismul din punct de vedere istorio-sociologic: acesta s-a născut în secolul 4-5 şi a înglobat în regulile sale doctrinare diferite rituri şamanice şi diferite regiuni tribale din Asia Centrală. ci. niciodată erosul nu a încălzit forţa. Opusul. aşa cum se întâmplă la animale. evident. ci a fost de asemenea capabil să închidă energia flăcării. ci şi o fecunditate de origine neseparată de o fecunditate a spiritului. însă care nu aveau nici o legătură cu adevărata viaţă. creează cultură. fără a se distanţa vreodată reflexiv şi instinctiv de răspunsurile şi de stimulii pe care îi determină omul. Se face referire la Lao Tse. Toate practicile dictate de Confucius au fost net adversate de către taoişti. însă mai presus de toate reuşeşte să transcedă limitele materialiste ale problemelor şi ale lucrurilor. şi din acest motiv animalul nu creează nici civilizaţie şi nici cultură. adică aceea biologică. Şi taoismul devine. Fundamentele taoismului se bazau pe două axiome: practicile îndreptate către economisirea energiilor. care a elaborat după învăţăturile lui Tao. fără ca nimeni să-l înveţe. să se distanţeze de foc pentru a nu se arde. De fapt taoismul nu va avea reguli şi va ridiculiza pozitivismul lui Confucius care aparţinea unei religii de stat. este comportamentul animalelor care rămâne astfel de-a lungul mileniilor.Hr. aceea deci care îi permite să conceapă înăuntrul său mai înainte de ceea ce va fi realizat mai apoi. o sectă esoterică ale cărui adepţi răspândesc riturile secrete doar între ei. înţeles ca şi atingerea unor 2 . pentru a ne înţelege. acea fecunditate a spiritului. şi anume disciplinarea şi utilizarea finalizată a oricărei energii.

arătând în mod limpede o uniune între coloana vertebrală. ca să spunem adevărul. a. toate ţintite înspre a controla. înţeleptul trebuie să stârnească puternicele energii subdiafragmatice. o dată ce a stârnit şarpele Kundalini. unele metodologii hipnoterapice în psihoimunologie şi contraceţie. vrem să le amintim că şi marele Leonardo da Vinci ne-a oferit o operă de-a sa care înfăţişează o uniune a femeii şi a bărbatului care copulează. altfel decât întreg monahismul sau anahoretismul occidental care vedea în corp un instrument al păcatului. Bondicitta astfel înălţat ajungea la encefal unde dădea naştere Lotusului. astfel ca energia să poată să curgă cu uşurinţă de-a lungul corpului şi să furnizeze organelor acele spaţii necesare pentru creşterea în interior a structurii. însă. aşadar. şi aşadar cu ajutorul tehnicilor yoghine potrivite anticul taoist. şi sexualitatea era sacralizată. Experimentarea noastră a fost efectuată pe 200 de cazuri. punând la punct. având ca rezultat consecutiv o totală decădere fizică şi psihică. prin urmare. aşa cum s-a considerat mereu la nivel popular. Tinerii selecţionaţi au fost instruiţi de noi în tehnici de vizualizare . că risipa de sămânţă masculină sărăceşte creierul şi măduva spinării. cu ajutorul forţei gândului făcea ca sămânţa bărbatului. primele cercetări în acest domeniu datează din anul 1984 în opera celui care vă vorbeşte. aşadar. în acea epocă. în perfectă sănătate psihofizică. La nivel fizic învăţăm cum să se alinieze în termeni constructiv pentru a fortifica şi a tramsforma o structură. tehnici Yoghine. tehnici de Sinergism Mental şi Nucleii Energetici ai lui Stromillo. condiţiile fizice. Pentru taoism castitatea este nocivă. 2 . prin intermediul a trei niveluri. anticul taoist compara corpul său cu un laborator alchemic prin intermediul căruia se îndeplineau riturile pentru a ajunge la iluminare şi la cunoaştere. noi. deoarece se considera. punând accentul pe sacralitatea corpului. mai exact. împiedicând însă descărcarea entropică. utilizând tineri cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani. Meditaţie Transcendentală.scopuri superioare. categorisindu-le drept absurde şi inaplicabile. Reţinerea spermei aşa cum o făceau vechii taoişti a fost punctul de plecare al metodei noastre de contracepţie masculină. emoţionale şi spirituale ale subiecţilor supuşi examinării. trezind şarpele Kundalini. cercetări care vor fi tratate pe larg în teza prezentată de către acelaşi Stromillo la încheierea cursului de specializare în hipnoză clinică desfăşurat la Torino – Italia în anii academici 1984/1985. măduva spinării şi testicole. să urce prin centrii Chakra de-a lungul canalului Sushumna şi. în loc să se reverse spre exterior. în acest fel. Fiziologia modernă va refuza aceste învăţături.

La nivel emotiv. întrucât aceasta tinde spre a se epuiza. Evanghelia. şi nu să le îngropăm în pamânt. dacă unui automobil nu-i dăm în mod constant energie. b. printr-o parabolă. instalând prin aceasta o bază pentru fundamentul spiritual (radicalizare). şi ea. spiritul şi corpul. de fapt nimeni care nu este taoist nu va putea niciodată să intre în posesia acestor antice rituri care se serveau de ceremoniale foarte precise şi foloseau o terminologie particulară. Înrădăcinarea în pământ. şi anume al sufletului. şi pomparea forţei terestre înăuntrul structurii pentru a reacţiona cu ajutorul acesteia împotriva forţelor exterioare. 2 . Chiar şi o baterie. pentru a comunica forţa exterioară pământului prin structură fără nici un obstacol. Toate acestea sunt comparaţii foarte aproximative. aşa cum am mai spus înainte. La distanţă de trei luni cu exerciţiile mai sus menţionate. La nivel spiritual metoda noastră permite cuplului să condenseze. pierde electroni şi se epuizează.Dezintoxicarea şi exersarea glandelor şi a organelor cu scopul de a le încărca cu energie şi de a acumula această energie în ele. aşadar trebuie să fim convinşi că fără de energie nu putem să trăim. ţintite spre a reţine sămânţa în mod voluntar. dacă nu este folosită. folosind rareori chiar şi tehnici manuale. şi fără să apară o scădere a plăcerii. d. penetrarea în acesta şi faptul de a deveni un tot unitar cu el. pe care le regăsim în mod aproximativ în metodele adoptate în terapia sexuală împotriva ejaculării precoce. ne avertizează. 8 bărbaţi erau în stare să ajungă la orgasm fără eliberare de spermă. să fortifice şi să creeze o mare energie. căldura tinde spre frig. f. Generarea unui flux de energie prin meridianele corpului şi transformarea acesteia într-un „octan” superior cu scopul de a hrăni sufletul. şi aşadar tocmai din acest motiv nu trebuie să facem uz de ea fără moderaţie. acesta se opreşte. de fapt falusul era numit: „Tulpina de Jad” şi yoni era numită: „Curtea lăutei”. transformând-o şi deplasând-o după propria plăcere şi transmutând energia negativă în energie pozitivă. se practicau tehnici yoghine. e. c. Colegilor sceptici dorim să le amintim că şi în fizică totul depinde de entropie. că trebuie să profităm de talentele noastre. i-am învăţat pe tinerii nostri voluntari cum să condenseze energia într-o masă controlabilă. Ce fel de tehnici folosea străvechiul taoist pentru a-şi reţine sământa? Înainte de toate.

era de asemenea în curs un experiment eugenetic pentru filiaţia de copii sănătoşi. În alte prioade istorice vom găsi coitus-ul reservatus folosit de către diverse secte esoterice cunoscute sub diferite nume: „Dianismul” Ordinului Templis Orientis. ci. de fapt. fără a se priva de esenţa vitală. de asemenea. cu titlul: „Grădina parfumată” unde în unele pagini ale acestuia găsim menţionat coitus-ul reservatus din partea unui anume cavaler. În anii 70 Biserica Catolică s-a ocupat de coitus reservatus. Cazul descris mai sus este rod al unei fantezii romanciere. însă mai există personaje istorice cum ar fi de exemplu acela al unui predicator filantrop care la jumătatea anilor 1800 în statul New York propaga pe larg coitus-ul reservatus. reuşise să sublimeze „drogul multelor puteri”. De coitus reservatus s-a ocupat „monitum papale” (avertisment papal) în recenţii ani 50. acest lama. rugaţi la rândul lor. să intervină în 2 . Acelaşi predicator a fondat o organizaţie de tip socialist cu scopuri de asemenea religioase. scris de către un şeic cu numele Nedzaui. deoarece aceştia nu cădeau în păcatul poluţiei. să defloreze 80 de virgine şi să copuleze 50 de zile fără să ejaculeze. care mai înainte de a avea acces la mâna unei prinţese. se decise să urce la un balcon şi se puse să urineze de faţă cu toţi acuzatorii săi. sătul de tot mai frecventele acuzaţii aduse împotriva lui. celebra filantropă Alice Stockham la începutul anilor 900 şi-a dedicat o parte din viaţa sa răspândirii tehnicii coitus reservatus. capul acestei secte propunea adepţilor săi (numiţi perfecţionişti) un tip particular de căsătorie în care mirii erau aleşi în funcţie de prestanţa lor fizică şi de credinţa lor religioasă. iar apoi prin forţa gândului reuşi să atragă urina de jos în sus. reuşind astfel să rămână nemuritor pentru totdeauna. Despre tehnica mai sus enunţată găsim referinţă într-un roman erotic din secolul al 16-lea. solicitat de către numeroşi sacerdoţi. aşa cum era în uz în acele vremuri. drept dovadă a dragostei nu trebuia să ucidă un dragon. de fapt Sfântul Alfons de Liguori reţinea că era legal să fie folosit între cei căsătoriţi. un lucru mult mai anevoios. Există o legendă care vorbeşte despre un Lama tibetan din secolul al 17-lea căruia i se împuta că aleargă puţin cam prea mult după femei.Istoria ne povesteşte că împăratul galben. Ca şi practică contraceptivă era de rigoare coitus reservatus. tocmai deoarece copulase foarte mult. El dorea astfel să demonstreze că tot ceea ce este săvârşit de către înţelept în scopul cunoaşterii are o semnificaţie mult diferită de ceea ce poate să facă vulgarul donjuan. aducând-o din nou în uretra sa. de către penitenţii pe care-i aveau în îngrijire. aşadar în vezică. sau „Carezzismul” (carezza = mângâiere). urcând la cer călare pe un dragon înaripat.

decizia papei. Aceasta demonstrează cât de răspândit era coitus-ul reservatus chiar şi în Italia. În schimb, din punct de vedere istoric, coitus-ul interruptus apare în mileniul al 2-lea înainte de Christos în opera lui Onan, care rămâne adevăratul inventator al acestei metode contraceptive. Despre această artă contraceptivă găsim variate indicii literare în mitologia antică, unde se vorbeşte de un mit secundar, şi anume despre acela al zeiţei înţelepciunii Athena, care este sedusă de către zeul Efest Vulcan, un zeu urât şi cocoşat; ca urmare a acestui neaşteptat asalt, zeiţa se îndepărtează şi sămânţa zeului cade pe pământ: aici avem un coitus interruptus operat de către femeie. Despre coitus interruptus operat de către femeie avem o mărturie într-un poem latin; mă refer la cele 6 cărţi „De rerum natura” ale poetului de origine celtică: Tito Lucrezio Cato care a trăit în secolul 1 î.Hr.; în această operă Lucrezio cântă laude lui Epicur di Sanno, filosoful din secolul al 4-lea î.Hr. care a propus fizica atomistă, şi fiind un filosof al naturii, el vede în mod naturalist evenimentele şi mai înainte de toate nu crede în zei, ci cel mult îi concepe ca fiind entităţi îndepărtate, abstracte faţă de lume, ca fiind fiinţe distrate care trăiesc în sideral. Lucrezio spune în al său „De rerum natura” că concepţia are loc printr-o explozie de sămânţă robustă şi sănătoasă, şi nu prin intermediul laudelor pe care mulţi le înalţă zeilor. La un moment dat Lucrezio vorbeşte despre o metodă contraceptivă şi spune, în limbajul său poetic: „Că prostituata pentru a nu rămâne prea des însărcinată să aibă grijă ca prin mişcările sale voluptoase să reuşească să scoată plugul şi sămânţa din câmpul arat”. Aceeaşi terminologie a fost uzată de către comentatorii rabinici pentru Onan.

EJACULAREA ÎNTRERUPTĂ SALVEAZĂ FERTILITATEA Astăzi, dragi colegi, prin această lecţie doresc să fac publică o cercetare a noastră efectuată în Clinica Ginecologică a Institutului Clinic de Perfecţionare din Timişoara. Chiar dacă informaţia ar putea părea pentru cei mai mulţi umoristică, făcându-i (mă refer la sceptici) să „strâmbe din nas”. În sinteză, este vorba despre o stratagemă de adoptat sau mai bine zis o versiune revăzută şi corectă a foarte celebrului coitus interruptus.

2

Bărbatul puţin fecund însă doritor de copii trebuie să trucheze cursa spermatozoizilor săi facilitând „zborul” „aşilor” şi împiedicând-ul pe acela al „celor slabi”. Partenerul mascul întrerupe rapid coitul la jumătatea ejaculării, astfel încât să împrăştie a doua parte a propriei sperme în afara vaginului partenerei sale; în acest fel ajung la destinaţie doar spermatozoizii conţinuţi în jetul de început al ejaculaţiei pe care i-am experimentat a fi cei mai eficienţi decât aceia conţinuţi în a doua jumătate. Motivul unei astfel de eficienţe majore s-ar afla în mediul divers în care călătoresc cele două grupuri de spermatozoizi; scoţând din competiţie al doilea „pool” de spermatozoizi se scoate şi lichidul în care aceştia sunt conţinuţi, evitând astfel ca acesta să împiedice acţiunea „aşilor”. Rezultatele obţinute în clinica din Timişoara par încurajatoare: 33 de bărbaţi subferili, adică cu spermatozoizi rari şi puţin vitali au devenit cu ajutorul sistemului nostru taţi fericiţi într-o perioadă variabilă de la 1 la 6 luni; susţinând cu toţii că nu au întâlnit dificultăţi mari în a controla distribuţia oportună a spermei. O altă cale pentru cercetarea experimentală a fost deschisă astăzi.

REFORMAREA CONCEPTULUI DE VINA Întotdeauna am considerat închisoarea preventivă şi închisoarea drept pedeapsă ca fiind o specie de sechestru de stat. Şi am fost mereu uimit că teologii, sociologii, criminologii, psihiatrii aşa-zişi de avangardă nu s-au revoltat niciodată împotriva acestor mari pete de barbarie medievale care descalifică sau califică aşa-numita civilizaţie progresistă. Eu cred că în loc să pierdem timpul şi banii pentru a studia reforma carcerieră şi a discuta dacă carcerele trebuie să fie rotunde sau pătrate, mici şi înalte sau lungi şi joase, ar fi mult mai util, mai economic, mai uman şi mai futurist să ne dedicăm reformării conceptului de vină (culpă). Deoarece în profunzimea timpului vina şi pedepsele au fost inventate de cine a dorit să creeze un merit pentru a-şi atribui şi a justifica un premiu. Practicând neurofiziologia şi studiind legile cu care natura se ordonează pe ea însăşi am întâlnit funcţionalitatea, responsabilitatea, limita evolutivă. Nu am întâlnit niciodată un lucru sau pe cineva care a fost premiat sau pedepsit.

2

Aceasta şi deoarece fiecare face ceea ce poate. Şi pentru că posibilitatea de a face preexistă efectuării faptei, este evident că nimeni nu trebuie să fie premiat sau pedepsit deoarece a făcut ceea ce avea posibilitatea de a face. Vina este de asemenea un bumerang: ar putea să propună o altă problemă: Este mai vinovat un criminal care fabrică delicte sau un judecător care fabrică criminali? De unde, atunci când suntem naturali şi intrăm, aşadar, în ordinea naturală uităm de premiu sau de pedeapsă. Nu am văzut niciodată ca un tată sau o mamă să facă ceea ce fac pentru copiii lor deoarece doresc să primească un premiu sau le este frică de o pedeapsă. Italia, se spune, a fost întotdeauna maestra Dreptului, căruia astăzi noi toţi îi suntem victime.

AGRICULTURA BIODINAMICĂ ÎN CALITATE DE PROCES TERAPEUTIC Fiecare metodă agricolă dezvoltă o muncă practică diferită, deoarece pleacă de la o concepţie particulară a realităţii. După satanica agricultură chimică, Natura este un fenomen pur fizico-chimic care se supune exclusiv legilor materiei (ce născocire grosolană!). După agricultura biologică Natura este o entitate vie şi se supune tuturor acelor legi proprii fiecărui organism viu. Concepţia biodinamică este unica completă deoarece susţine că Natura (ca şi întreg restul creaţiei) este reflecţia materială a lumilor spirituale şi se supune prin partea materială legilor chimico-fizice şi legilor viului, însă, în primul rând, Natura (şi aşadar şi agricultura) este plăsmuită, organizată de către ierarhiile spirituale, de către conştiinţa morală a oamenilor, de către lumea ideilor oamenilor. Procesele creaţiei sunt de natură mult mai subtilă decât ceea ce apare ochiului obişnuit, însă deoarece înţelegerea unui asemenea proces necesită dezvoltarea anumitor percepţii (şi aşadar şi a anumitor organe) – dezvoltare care poate avea loc suficient de sigur doar dacă este voită în mod conştient – mi se pare evident că aceşti pseudo-oameni de ştiinţă nu au nici un interes să dezvolte asemenea facultăţi, şi cu atât mai puţin să accepte, ca un fapt sigur, tot ceea ce priveşte lumile spirituale. Înţelegerea agriculturii biodinamice începe cu dezvoltarea spirituală. Agricultura biodinamică prin intermediul folosirii „preparatelor biodinamice” necesită colaborarea entităţilor care guvernează regnurile
3

Naturii, plecând de la Deva (îngeri) de orice specie vegetală până la gnomii de partea terestră. Concepţia biodinamică pare să afirme că nu există separaţie între lumea materiei şi lumea spiritului, moartea nu există (decât doar ca şi iluzie – separaţie – uitare a conştiinţei), există un interschimb continuu între lumi de densităţi diverse şi deci de vibraţii diverse. Agricultura biodinamică raportează omul la „sănătate”, nu numai deoarece oferă alimente complete şi „curate” (care permit formarea de organe fizice apte să perceapă lumile spirituale), ci deoarece folosirea conştientă a acestei metode face raportare la totalitate, reuneşte ceea ce este separat doar în mod iluzoriu: materia şi spiritul. Agricultura biodinamică este un proces terapeutic foarte puternic: şi prin terapie înţeleg aducerea de lumină în obscuritatea conştiinţei. Sănătatea este regăsită atunci când se atinge unitatea, completitudinea, atunci când se trece peste iluzia separării. Uitarea conştiinţei întregului a creat religiile; religie înseamnă „a re-lega”, a re-pune împreună, a regăsi unitatea. Şi chiar şi aceasta este, şi a fost, una din cele mai colosale iluzii (şi fraude) suportate de către omenire. De ce să căutăm ceea ce nu a fost niciodată pierdut? Lumea spirituală este aici, ea necesită doar ca tu să deschizi ochii şi să o recunoşti, să o vezi, ca tu să-i cauţi colaborarea.

PUŢINĂ ISTORIE NU PREA PARFUMATĂ CU PARFUM DE VIOLETE Pe malurile maiestuosului râu „Nil” trăia şi domnea în acea epocă un mare personaj care se prezenta – în faţa supuşilor săi – drept încarnare a „divinităţii”. Acest personaj solemn, regal, hieratic, trăia în palate somptuoase înconjurat de un şir de „sacerdoţi” fideli care împărţeau cu el opulenţa şi privilegiile de seamă care le aşteaptă în general persoanele considerate sacre de către plebe. De voinţa acestui personaj „sacru” şi temut, coordonator de necontestat al tuturor puterilor civile şi religioase ale Statului peste care el domnea, depindea viaţa supuşilor săi. S-a spus şi se spune că în toţi oamenii puternici de pe pământ sălăşuieşte o dorinţă puternică de a construi ceva ce ar putea să le facă eternă faima lor, (adăugăm noi) aproape întotdeauna nemeritată.

3

la întoarcerea din fiecare expediţie militară victorioasă. cu toate acestea. Roadele tuturor jafurilor care curgeau în capitală. care cu legendarele sale acţiuni militare ajunse pe cele mai înalte culmi ale gloriei. numit „August”. numit „faraon” nu a rămas imun la această dorinţă stringentă şi. ducea în capitala imperiului – pe lângă nelipsita mulţime de prizonieri reduşi la rangul de simpli sclavi – toate comorile răpite de la popoarele subjugate. era distins cu foarte rezonantul titlu de „imperator”. cutezătoarea stirpă îşi extinse cuceririle şi puterea sa în întreaga lume cunoscută în acea vreme.Chiar şi înaltul rege despre care vorbim. Însă. de la Atlantic la Mesopotamia. între timp. vântul gloriei nu durează mult pentru nimeni. numit „Piramidă”. Dinastia acestor tâlhari hieratici dură de-a lungul a multe secole şi. În acea epocă postfaraonică. şi încoronat ca atare. El. pentru a o concentra. folosind o mulţime de sclavi. Între cei mai de seamă împăraţi încoronaţi. o altă progenitură de tâlhari mergea să se afirme în oraşul romulean ivit pe malurile râului Italic. el începu să îşi jefuiască supuşii cu biruri de toate felurile. ajunse repede pe ţărmurile unui alt râu numit „Tibru”. iar cuceritorul. (fără a ne lungi prea mult) putem să cităm unul pentru toţi. nici pentru instituţii nici pentru oamenii care le reprezintă: „memento homo – transit gloria mundi”! 3 . „sacrul faraon” era înhumat după moartea sa. pentru ca temutul despot să poată să continue (pe tărâmul de dincolo) preafericita sa viaţă. o însemnată cantitate de produse alimentare şi alte bunuri preţioase. Stirpea despre care vorbim. purtat pe valurile Mediteranei. lângă cadavru. au contribuit enorm de mult la înălţarea splendorii şi puterii imperiului roman. Apoi. după ce cucerise puterea în mai sus numita cetate. care au trăit în cetatea romană. el ordonă construcţia celui mai ciclopic monument din acea epocă. îşi îndreaptă ţintele şi cuceririle sale în afara graniţelor: cei mai mari tâlhari ai istoriei (aşa cum bine ştim) nu au respectat niciodată o limită în a-şi realiza jafurile lor. Înăuntrul viscerelor acestui monument hipermegalolitic. Ecoul isprăvilor legendare săvârşite de sacra stirpe. Sacerdoţii săi extrem de devotaţi aveau datoria să depună. asupra cărora îşi exercita puterea absolută. împreună cu manopera gratuită furmizată de către sclavi. alte monumente similare se adăugară celui dintâi înălţat. fireşte. Odată cu trecerea timpului. mai puţin maiestuos decât Nilul însă poate că mai plin de însemnări istorice. Imensul teritoriu trecut sub puterea sa era denumit „imperiu”.

totul era sacru: râul. În acest punct este potrivit să întrerupem pentru moment discursul nostru pentru a ne dedica unei clipe de reflecţie. străzile. totul era considera „sacru”. neofiţii noii idei erau în plină activitate pentru a face prozeliţi şi pentru a da viaţă unui mare centru spiritual pe modelul deja existent de multă vreme în orientul învecinat. care făcu să înflorească pe neaşteptate arborii genealogici care ornamentau şi dădeau strălucire minunatului oraş al „caput mundi”. foarte numeroşii aderenţi instituiră un consiliu de conducere care începu să organizeze primele şiruri de prelaţi aleşi dintre prozeliţii cei mai zeloşi şi cei mai obedienţi. Ei au fost cei care au fondat bazele (în Roma păgână) noii religii monoteiste „creştine”. 3 . Vântul mistic provenit din orientul învecinat a fost cel care. începu să aducă o nouă limfă dătătoare de viaţă. Hmm! Să continuăm! În timp ce declinul de nestăvilit al imperiului continua. De-abia crescură în număr prozeliţii.Încet însă inexorabil. el este desconsacrat. Iar atunci când „divinul” nu mai serveşte scopului decretanţilor. Extraordinara limfă (în sens moral şi social) nu era altceva decât ideologia revoluţionară creştină – născută pe pământ oriental şi adusă pe râurile „Tibrului” de către primii predicatori şi răspânditori ai noii idei. luminosul astru numit „imperiul roman” începu să se întunece. este declarat cu viclenie ca fiind de origine divină şi considerat în mod repetat ca atare. monumentele. începu să nu mai facă flori. tot ceea ce serveşte oamenilor pentru a conserva puterea sau pentru a perpetua privilegii. în fastuoasa capitală a celui mai puternic şi mai de temut imperiu. chiar şi cel mai important arbore al capitalei (cel genealogic – se înţelege – al stirpei imperiale). Pentru a coordona multiformele activităţi ale bisericii. ne mai fiind alimentat de limfa necesară. şi până chiar şi arborii. că cei mai iscusiţi şi mai cu gândul la viitor se deciseră să deau un nume fatidic şi rezonant noii instituţii – „Sfânta biserică catolică romană”. începând cu Împăratul. Ciudat şi încă şi mai misterios este faptul că într-un oraş unde în toate timpurile au fost urzite şi consumate (înăuntrul şi în afara zidurilor sale) cele mai îmgrozitoare delicte împotriva speciei umane. În timp ce inexorabilul orgoliu al istoriei începu să anunţe sfârşitul ineluctabil al imperiului roman. ne mai fiind obsturat de către Zeii păgâni. În acele vremuri îndepărtate.

cu bogăţia. mesajele divine provenite din rândurile cereşti. şi anume aceea a constrângerii morale. un mediteraneean fără prejudecăţi (de viţă latină) cu capul îndesat cu fosfor incandescent răsturna – în sunet de tunuri – imperii. la început. (aşa cum se întâmplă în general cu aproape toţi oamenii cu putere) aceştia au pierdut simţul măsurii şi au început să restabilească metodele tiranice împotriva cărora. iar apoi. Cu câştigurile însemnate adunate de această taxă ilegală fură înălţate mii de clopotniţe pentru a retransmite (prin intermediul bronzurilor sacre) popoarelor recalcitrante supuse de către biserică. puterea spirituală împreună cu cea temporală. şi acum folosită. aceştia exemplificau cu fidelitate perceptele iluştrilor lor maeştri „Pavel şi Petru”. însă cu eficacitate mai mică decât atunci. Odată cu trecerea timpului. pe care „Papii” şi le atribuiau direct sau prin procură. a trezit admiraţie şi respect dar şi multă invidie între diverşii tâlhari care favorizau ascensiunea „Papilor” sau încercau să o obstureze. etc. Sentimentele. Într-un anumit punct. Trebuie să subliniem un anumit lucru foarte important: tiranii din fiecare epocă au avut mereu la dispoziţia lor armate puternice şi poliţii secrete pentru a ţine în frâu popoarele subjugate de aceştia. popularitatea etc. urmaşi ai lui „Petru”. prin excelenţă. Toţi „Papii” care au urmat după primul ales. În schimb biserica ţine în frâu aproape întreaga Europă de mai bine de un mileniu cu o singură armă. atât nobile cât şi vulgare.Toţi prelaţii. tronuri şi scaune de domnie. La început. au fost numiţi. Domeniul bisericii (atât spiritual cât şi temporal) care se extindea incontinuu . impuse „zeciuiala” tuturor popoarelor care gravitau pe orbita „sfintei biserici romane”. Fiind imposibil să tratăm singular personajele diverse în cauză. neam gândit să generalizăm descrierea inerentă acestora. După anul 1500. interminabil. se extinse (puţin câte puţin) de la oraşul celor şapte coline fatale în aproape întreg continentul Europei. distincţi prin gard. în timp ce epopeea puternicei dinastii anglosaxone domnea peste o mare parte a pământului. un „Papă” şiret urcat la catedră. Doborârea tuturor acestor instituţii şi fetişuri relative fu întâmpinată cu aclamaţii zgomotoase de către popoarele europene sătule 3 . (după o ordine ierarhică prestabilită) aveau sarcina de a răspândi pretutindeni doctrina bisericii catolice şi de a alege capul suprem al acestei biserici. pentru a nu fi mai jos decât predecesorii săi tâlhari enumeraţi de istorie. căruia îi era conferit titlul de Pontif sau Papă. ei înşişi s-au înşiruit. trezesc şi stârnesc alte sentimente pentru cei mai mondeni care se identifică cu puterea.

de a fi tiranizate. adică boieraşii. el a obţinut. fortuna îi întoarse spatele şi orgoliosul spiriduş al evenimentelor umane (care de multe ori se desfată jucând farse urâte chiar şi celor puternici de pe pământ) intră în scenă şi recită foarte bine rolul său. însă – ca să spunem adevărul – câte alte tribunale similare ar trebui să fie instituite în aproape toate naţiunile lumii noastre martirizate şi însângerate? Despre aceasta vom vorbi mai mult altădată. Pentru a fi corecţi. Pentru a-i pedepsi pe principalii responsabili de această crimă de nespus a fost instituit tribunalul din Nuremberg. ideile inovatoare au fost întotdeauna combătute de toate instituţiile constituite (inclusiv bisericile) şi în mod foarte firesc de către toţi adversarii noului. cu aceeaşi rapiditate şi hotărâre cu care înfrunta numeroşii duşmani. La un anumit moment dat. Acest mediteraneean focos. masacraţi în al doilea război mondial. un alt tâlhar de neam teutonic. Cei jefuiţi. se numea Napoleon Bonaparte. nu se temeau de tunurile lui Napoleon. La distanţă de puţin mai mult de un secol. şi tragicul rezultat pe care îl obţinu (exprimat în numere) fu de alţi patruzeci de milioane de oameni. În toate vremurile. deoarece erau deja obişnuiţi să tragă pe la spate unul în altul pentru a-şi smulge pe rând bucăţi de carne din cadavre. din toate cetele. în fruntea armatelor sale. faima şi gloria acestui preaputernic revoluţionar au atins limite de nedepăşit. să spunem că jignirilor nu li se va putea niciodată pune capăt prin alte jigniri odioase. să îşi sfârşească zilele pe o insulă pierdută în Atlantic. Coordinator şi strateg de o valoare excepţională. 3 . folosite şi golite de sânge de o turmă de boieraşi. Teutonul tare de cap îşi începu strălucita sa carieră ca şi făurar şi propagandist al abominabilei doctrine a supraomului şi a discriminării rasiale. făcând ca cel care demola imperii. În orice caz. De ce se temeau mai mult erau principiile şi ideile revoluţionare pe care impetuosul Bonaparte le răspândea în sunet de tunuri. însă. el îşi întindea mâinile peste cele mai importante comori existente în ţările căzute sub puterea sa. dintre militari şi civili. repetă gestul glorios al altora care îl precedaseră. prinţi şi încoronaţi de toate felurile. Însă. un autentic şi neînvins geniu al războiului. cei cu titluri şi cu coroane de toate felurile. încăpăţânat şi tare de cap. victorii fulgerătoare şi zgomotoase împotriva numeroşilor advesari. tronuri şi scaune de domnie.

Vietnam. noul „Duce” mai era aducător al unei ideologii bazată mai ales pe rasism şi pe o superioritate etnică presupusă a germanilor. Şi acum să ne întoarcem la drama lui Nuremberg! Colegiul de judecători propus pentru a-i asculta. pentru a-i pedepsi pe aceşti noi asasini ai neamului omenesc? Poate că râul de lacrimi şi de sânge care curge din nou pe pământ este altfel decât acela pe care tulburata Omenire l-a văzut curgând între anii 1940 şi 1945? Sau cruzimea omului este cea care nu este încă sătulă de lacrimi şi de sânge Omenesc? 3 . După ce îşi pregătise psihologic şi material poporul pentru război. poate. el ordonă jefuirea tuturor ţărilor cucerite de trupele sale. Pentru a face faţă nevoilor materiale ale poporului său şi pentru a alimenta războiul. Încă o dată belicosul popor teutonic găsise in conducător îndrăzneţ şi hotărât. În proclamările pe care el le rostea către poporul său. cel mai puternic distrugător al tuturor timpurilor înpreună cu inseparabila sa curtezană. el nu îşi ascunse niciodată intenţiile. a-i procesa li a-i pedepsi pe principalii responsabili ale atrocităţilor comise în timpul celui de-al doilea conflict mondial era compus în întregime din reprezentanţi ale principalelor naţiuni beligerante care câştigaseră conflictul. în diversele părţi ale lumii: vezi Coreea. el dezlănţui a doua conflagraţie mondială. De ce nu sunt instituite alte tribunale. Cu toate acestea. ca şi acela de la Nuremberg. pe lângă cele de pe continentul negru. Aceste naţiuni (pentru cine încă nu ştie acest lucru) sunt responsabile (directe sau indirecte) ale numeroaselor războaie şi revoluţii care au avut loc după sfârşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale. Liban. un râu de lacrimi şi sânge din care cruzimea „omului” se adapă din belşug. nu destul pentru a se sătura. În fine. dispărură în flăcările purificatoare ale oricărei murdării şi ticăloşii umane. şi unele din America. în toate ţările care luară parte la înspăimântătoarea tragedie. însă.Avu întotdeauna curajul acţiunilor sale: ipocrizia tipică a fariseilor adoptată de alţi tâlhari – consideraţi uneori infailibili – lui îi era necunoscută. Conflictul atroce dură circa cinci ani şi făcu să curgă. Cambodgia. Afghanistan. trecând prin foc şi sabie întreaga Europă.

nu a avut niciodată curajul să le extirpe cu rădăcină cu tot. ticăloşie. Dacă se pierde ceea ce e Mai Mult. între ceea ce e drept şi ceea ce e răsturnat. Iar vouă. dragi studenţi – oameni reflexivi şi chibzuiţi. însă între acestea erau şi unele malefice. „trebuie” să se piardă şi ceea ce e Mai Puţin. adică alianţele superioare”. Florile şi Zeii nu au avut niciodată o denumire adevărată şi corectă. în ciuda faptului că vom continua să nu-l hrănim cu nimic? Reconstrucţia sistemelor organice de apărare pierdute începe cu recuperarea saţietăţii spirituale. El continuă să cultive şi să le conserve pentru a le oferi Zeilor cărora le-a fost întotdeauna devotat. grădina se va întoarce (ca prin farmec) şi mai fulgerătoare şi mai minunată decât cea dintâi. între transcendent şi imanent. Cele două nu merg niciodată 3 . ci doar apelative improprii. CUM SĂ DEZVOLTĂM CEA MAI FROMIDABILĂ ŞI CONSOLIDANTĂ ACŢIUNE IMUNIZANTĂ ÎMPOTRIVA INAMICILOR VIRALI. de prea multă vreme ignorată sau negată. la bolnavii de SIDA? Răspunsul este mult mai simplu decât ne putem gândi: „Deoarece mai înainte s-au pierdut deja sistemele de apărare spirituale. chiar dacă ştia. iar grădinarul „Om” care le cultiva. Recâştigând ceea ce este „Mai Mult”. nu tuturor le pare convingătoare ideea că dacă nu se dă apă rădăcinilor. În ziua în care grădinarul „Om” se va decide în cele din urmă să extirpe cele cinci flori infecte – mai sus numite – care (în mod vizibil sau ocult) tind să se răspândească şi să le molipsească pe toate celelalte. traductibile în toate limbile şi cunoscute universal deoarece sunt foarte semnificative – iată-le: egoism. jignire. întreg arborele se vlăguieşte şi moare. Este posibil să credem că nu vom pierde „alianţele spiritului”. se dobândeşte recâştigarea a ceea ce e „Mai Puţin” – ar trebui acum să înţelegem această ineludibilitate între ceea ce e înalt şi ceea ce e jos. nedreptate. BACTERIENI ŞI PSIHICI Inclusiv SIDA şi cancerul Cum de se pierd atât de rapid sistemele organice de apărare. adică alianţele biologice. minciună. vă revine sarcina de a construi edificiul social mai înainte proiectat şi conturat. îmbătătoare şi extaziante. Cu toate acestea.Concluzie ipotetică: lumea în care trăiau predecesorii noştri era o minunată grădină (şi poate că putea să fie astfel pentru totdeauna) unde se năşteau multe flori parfumate.

Cum poate fi numit „licenţiat” acel student care taie net şi dă de-o parte latura cea mai nobilă şi misterioasă a omului? Acesta pune pe masa lui de laborator doar partea anatomică a unui organism uman. nu lipsesc afirmaţiile tunătoare ale unor cardinali ai bisericii. cel puţin în parte. După aceea. tăcerea „obligatorie” cade în absolut întrucât se încăpăţânează a nu voi să cerceteze în totalitatea sa dimensiunea umană. „Origine necunoscută!” dau sentinţa diverşii exponenţi ai unei ştiinţe castrate.separat. restrângând cercetarea strict la sfera fenomenală. Ele sunt antagoniste şi simpatizante. care declară că El singur este cel care a trimis flagelul. Se poate crede unei asemenea scorneli grosolane rostită de către primul cetăţen al Romei? – Cu toate acestea. chiar dacă nu există percepţia. cei mai multi îi dau dreptate Primarului. dormi tu că dorm şi eu. de origine necunoscută. cu interesul evident de a nu fi de partea care e împotriva „puterii”. Boo! Ca şi cum primarul Romei. Sărăcia cercetărilor ştiinţifice (în ciuda râurilor de miliarde de dolari cheltuiţi). ar afirma că Tibrul este un râu exclusiv roman. ca şi cum omul ar fi în totalitate acolo. pentru că dacă prima din acestea „lasă apă”. şi anume punurea în aplicaţie a unei promovări care să dezvolte mai apoi o dezvoltare a conştiinţei medicoreligioase asupra omului. în timp ce 40 de milioane de persoane se pregătesc să moară de AIDS în următorii ani. pe care aceeaşi ştiinţă ar trebui să o pună în aplicaţie. În mod evident. mai devreme sau mai târziu va „lăsa apă” şi cea de-a doua. reproducându-se pe propria-i faţă aceeaşi satisfacţie a „negustorului” 3 . ca susţinător al tuturor cetăţenilor.. interpreţi direcţi ai Tatălui etern. să intre în competenţele lor. Şi toţi muşcă din această undiţă de ignoranţă grosolană şi tragică. şi nimeni nu şi-ar lua asupra lui grija de a explora râul în amonte. i-a făcut pe „cercetători” să pronunţe nimic altceva decât . se merge înainte bâjbâind prin întuneric. După aceea. Sindromul de Imuno-Deficienţă Dobândită rămâne şi acesta fără răspuns atunci când se întreabă unul din mulţii „experţi” în domeniu – originile sale cele mai îndepărtate.. Şi uite-aşa. până când să ajungă să admită (fără nici o umbră de îndoială) că acesta se naşte în schimb în Toscana şi mai exact din muntele Fumaiolo. însă care în realitate nu o pune în aplicaţie deoarece e „în mod constient narcotizată”. lucrul cel mai ipocrit este totala indiferenţă din partea autorităţilor religioase în faţa unei probleme care ar trebui.

ca adevărate „alianţe biologice” Fidelitate. şi a guvernanţilor obtuzi. în fiecare secundă a zilei. În mod limpede.atunci când se aşterne pe bancă sferturile de porc înainte de a se încinge să facă cârnaţi. pretinzând a-l salva de un demon inventat. – Deoarece aceste elemente ofensive sunt constituite din substanţe de natură proteică. sunt cele mai bune cărţi de credit ale serviciului de supraveghere şi apărare şi pentru aceasta. nu mai există dubii asupra raportului Spirit-Corp. persecută. eficienţă. cu atât mai dinamică şi mai puternică este acţiunea desfăşurată de către aceasta. Anticorpi. ci. sau bolnavi de SIDA. chiar cu preţul de a fi în contra opiniei falşilor licenţiaţi. care neagă. salamuri si costiţe. – Cu cât mai înaltă este calitatea vieţii. Dintr-un punct de vedere militar. elaborate de către acelaşi organism. ori de câte ori sună alarma. în organizarea generală a corpului. falsifică această nescindabilă ierarhie interioară. Aceasta fiind admis. ci şi din minte şi 3 . şi substanţe imunizante de diverse origini. Gamma-globuline. a prelaţilor vicleni. în toate sectoarele corpului. fără a ţine cont că satana nu e altceva decât vreo stare de boală în care omul se chinuie? – A afirma că bolile fizice nu derivă din cele spirituale este ca şi cum am răspândi zvonuri că rădăcinile arborelui se nasc din frunzele acestuia! Dacă dimensiunea sprituală stă pe cea fizică. reprezintă cu toate aparatul de protecţie pentru a înfrunta orice agent patogen care ameninţă integritatea organică. Şi cum se poate numi Cardinal acel prelat (care în fond stupid nu e) care îşi ia asupra sa orice drept asupra sufletului altuia. este uşor să intuim că eficienţa lor imunizantă este direct proportională cu starea generală a sănătăţii individuale. neostenire. religioase sau nu. a moşilor bigoţi. să examinăm în profunzime ce anume sunt şi ce anume simbolizează sistemele de apărare organice care sucumbă rapid sub loviturile bolii. Rolul jucat de anticorpi şi fidelitatea pe care aceştia au demonstrat-o pe diversele câmpuri de bătălie. care mă ascultaţi. nu vă lăsaţi înşelaţi de către culturi nesincere. face ca ei să pară. sau cel puţin aşa ar trebui să fie. desigur. toate acestea – să spunem – trebuie să le înteleagă bine bolnavul de AIDS. principiul universal conform căruia o scânteie de energie spirituală nu poate fi „Corp” şi apoi „Scânteie”. organismul uman este o fortăreaţă inexpugnabilă. altfel preţul care va trebui plătit va fi încă o dată viaţa. exact din contră. Voi. demni aliaţi ai unui sistem viu alcătuit nu doar din corp. în condiţii ideale de viaţa. hotărâre. reducând omul pâna la a ajunge a fi la bunul plac al unui strănut. aşa cum „Superiorul” stă pe „Inferior”. fiind inadmisibil că ramurile unei plante se ivesc înaintea trunchiului.

şi multe altele. clarificările. sensurile profunde şi intuiţiile din jurul celor 10 principii ar putea fi studiate citind tratatele mele care au fost publicate. repet. Daca muntele explodează. Evident. inteligibil şi intuibil este Energie. expresii de iubire familială. Dacă am întreba oamenii câte unul. toate acestea. viaţa decurge sănătoasă. Pe scurt. reprezintă şi ele formidabile vaccinuri pentru prevenirea SIDA şi pentru vindecarea ei definitivă. – Cu toate sunt activităţi. – Atâta vreme cât raporturile Spirit – Corp. specificările. şi niciodată nu va fi viceversa. cât se poate de cumpătate însa care intră în dimensiunea emotiv-senzorială. 2. activităţi culturale. sau din partea seropozitivului.spirit. sau aşa cum muntele stă pe deasupra văii. care ţine strict de partea fizică a omului. şi nu merg mai departe de atât. o alinare a propriilor cunoştinţe la acelea existente în structura ADN-ului. Buna stabilitate fizică depinde de buna sănătate spirituală a fiecăruia. „mai mult”–ul condiţionează „mai puţin”–ul. coordonate de către minte. dragii mei elevi. nu servesc la a hrăni nici sfera spirituală nici sfera mentală. să-l salveze pe bolnavul de SIDA. valea va arde. manifestând sentimente de solidaritate. singură. devine indispensabil din partea voastră. 1. respectul legilor sociale. se menţin într-o perfectă sintonie şi armonie. capabil să dea naştere stării „quo ente”. – Atunci. Cele 10 stări de conştiinţă pe care am să vi le descriu. Universul este o enormă gestaţie fără graniţe. oricât de lăudabil ar putea fi. 4 . acceptare a adversităţilor. în cazul în care aceştia au fost cu încăpăţânare ancoraţi în conceptele de ştiinţă moderne. tinând cont de participarea asiduuă la ritualurile religioase. invizibil. dacă muntele vomită foc. – Am spus puţin mai înainte că viaţa spirituală stă pe viaţa organică aşa cum „Superiorul” stă pe „Inferior”. valea se va sfârşi sub dărâmături. Astfel nici o acţiune terapeutică de natură exclusiv fiziologică ori alimentară nu poate. am vedea că sunt mulţi care cred – în mod eronat – că duc şi îşi organizează o conduită spirituală optimă. Tot ceea ce este vizibil. Pentru a nu se crea un du-te vino obositor şi hemoragic între produsul terapiei pe care o urmează şi forţa convingătoare a propriilor convingeri culturale. norocoasă si fericită.

Din cele 10 stări de Conştiinţă. Orice expresie a materiei vii şi a gândului. Astfel. 7. garantează eternitatea Energiei. schimbând calitatea în mai rău sau mai bine. Toate fenomenele germinative. adevărata medicină nu poate fi decât acelaşi Aliment. Nutriţia spirituală nu este şi nu va putea fi să fie credinţa religioasă. ceea ce hrăneşte Mintea. în mod independent de starea şi calitatea sa.Întreg Universul este. cele două „vaccinuri” despre care vorbim.3. cu toate că suntem acelaşi Izvor care visează în mod deliberat experienţa umană din motive de supravieţuire. 10. Alimentele obişnuite. Minte. confesională şi dogmatică. Energia este fără principiu. reprezintă cele două pietre de hotar pentru a reconstrui ceea ce a fost dispersat. La bolnavii de AIDS. De aceea. 4. dualistică. au de asemenea caractere distructive sau creative care acţionează asupra vieţii Omului. există două care sunt în stare de a dezvolta cea mai formidabilă şi consolidantă acţiune imunizantă împotriva inamicilor virali. aşadar fără sfârşit. 9. Omul este o triadă interconexă alcatuită din spirit. pentru a-i da un început. şi nu poate fi altceva decât iluzie. în scrierile noastre. Prin Aliment se inţelege ceea ce hrăneşte Corpul. în funcţie de natura şi provenienţa lor. Acestea constituie scheletul de susţinere al acelei reconversii culturale pe care am invocat-o pretutindeni. Omul este construit sau distrus de către Aliment. Corp. atât cele biologice cât si (şi mai presus de toate) cele mentale. este Muzică. însemnate prin numere de la 1 la 10. 8. Încă şi mai presus decât aceasta. omul este la fel. bacterieni şi psihici. pe lângă proprietăţile lor organoleptice. Noi suntem de aceea entităţi umane care visăm un Izvor infinit de care să ne apropiem. ceea ce hrăneşte Spiritul. în totalitate sau aproape total lipsiţi de sistemele de apărare organice. 5. 4 . 6.

pentru următoarea încarnare. nu sunt folosite pentru a acoperi ceva de neînţeles pentru intelect. o vom distinge cu adjectivele mai sus citate. şi în expresiile lor vizibile şi tangibile. cu licenţă de a ucide întreaga lume. Cât despre vaccinurile chimice. nu sunt altceva decât repetate travestiri ale unui unic „conjurat”. un oarecare indiciu. „Siguranţa unui viitor medic mai bun trece prin calitatea minţii fiecăruia. Trebuie aşadar să aibă o natură a sa particulară. în funcţie de cazuri. şi toate celelalte flageluri care au decimat neamul omenesc în diversele epoci. şi totuşi în stare de rebeliune arogantă. dacă toate lucrurile provin dintr-o lume non-fenomenală. conform căruia. Acum.bolnavului îi facem până acum cele mai bune urări ale noastre . adjectivele transendental. o urmă. În mod firesc. vom asista la o „travestire” a virusului HIV. Aceasta. esoteric. este clar că acestea trebuie în mod necesar să posede. în afara limitelor senzoriale. vorbindu-se de descoperirea polului spiritual sau esoteric sau tranendental al experienţei examinată.. şi cu atât mai puţin poate fi inexistent. spiritual care adesea apar în tratatele mele.. niciodată înfrânt. Aşadar. şi nu printr-o fiolă!” Lumea transendentală este tot ceea ce e intuibil în spatele cortinei fenomenale. ci ca un corp unic. aceste vaccinuri – să spunem – nu vor putea garanta un „NIMIC NU E MAI ABSOLUT”. de la care va trebui s-o luăm iarăşi de la capăt. holera. sau o aparenţă specială sau limitată care să confirme provenienţa lor extra-materială. nu este considerată ca o multitudine de cinci sau şase miliarde de indivizi. ciuma. şi care în orice caz ar trebui să intereseze doar acea parte a omenirii care nu este încă seropozitivă în acel moment. Şi atunci ne vom găsi la un punct. Acestea sunt scrise doar pentru a întări principiul. Însă atunci când şi chimia ar reuşi în scopul ei. aparent fără legătură cu identificarea sa precedentă. care s-ar reprezenta pe scena mondială cu o altă etichetă şi mai impresionantă. acelaşi lucru nu poate fi exclusiv material şi fenomenal. Originile transendentale revelate în legătură cu cancerul sunt valabile pentru întreaga omenire. pe care ştiinţa le anunţă ca probabile în următorii cinci sau şase ani. dacă vrem să admitem concursul mental ca protagonist de neînlocuit în patologia SIDA. polimielita. matafizic. pe care. fiecare lucru fiind provenient dintr-o dimensiune non-materială. pe planurile gestiunii universale. Astfel încât AIDS. non-fenomenală. acest pol nu este 4 .

Puterea mentală este ca un foc care arde. ori o imagine grafică sau orice alt lucru. în ciuda degradării în care am ajuns. şi procedând în acest fel anulăm 4 . demonstrează câtă rezervă de penetrare aceasta are. Căutarea polarităţii spirituale. o figură animală sau o persoană. Însă nu este o „închipuire” de a fi aceea. e clar că acea bucată de stofă colorată nu este în mod real Patria. am putea să incendiem întreaga planetă. Pe de altă parte. focul se stinge. aşa cum se înţelege. – Dacă drapelul este simbolul Patriei. Ce este un simbol? Este un element material. Nutriţia mentală este lemnul care ne serveşte ca să nu murim de nulitate. şi în fine de corul în orchestră. Această nesuspectată necesitate nutriţională se revelează a fi de nesuprimat în momentul în care studentul ţine cont de faptul că mintea are puterea de a „înţelege” („intelligere”) – deşi în limitele raţiunii sale gânditoare – tocmai această barieră. Noi „suntem” inteligenţa creatoare. pe care actuala condiţie umană nu reuşeşte să o treacă din cauza degradării în care se înneacă. de un rege. organizează.întotdeauna la îndemâna tuturor – şi este just să fie aşa tocmai deoarece este dincolo de vecinătate – identificarea poate avea loc folosind limbajul simbolurilor. de iarnă în raport cu vara. şi până chiar şi de o specialitate gastronomică. Atunci când ne gândim că Izvorul Infinit. O altă intuiţie care nu vrea să stea ascunsă este aceea care ne impinge pe fiecare dintre noi să „ne identificăm” cu Energia Universală. de un discurs. un obiect. Se poate atunci afirma: „simbolul nu este niciodată lucrul simbolizat”. de un cântec. în mod convenţional. Fiind suficient. acum transformat în Manifestare. Nefiind suficient lemn. atunci când ne gândim la toate acestea devenim un tot unitar cu experienţele de căutare a polilor. faţă de ea actuala noastră inteligenţă este ca o picătură de apă faţă de ocean. şi chiar dacă suntem îmbrăcaţi ca o mulţime de cerşetori. valoarea simbolului. ceea ce vrem să simbolizăm nu are întotdeauna un singur simbol fix. constituie ABC-ul alimentului mental. de notele înalte ale canto-ului. de miazănoapte în raport cu miazăzi. Patria este reprezentată şi de un monument. Ar fi de ajuns să ne gândim că dacă energia mentală este acea inteligenţă creatoare care proiectează. controlează şi determină transsubstanţierea Cosmosului în Noul Izvor Infinit. în opoziţie cu cea materială. considerat a fi reprezentativ al unei entităţi care nu este egală obiectului căruia îi dăm. este simbolizat de rădăcinile arborelui. de germenele conţinut în sămânţă.

înconjurat de infinite butoane de comandă. Mintea umană. l-am alimentat pur şi simplu! Tocmai aceasta este natura gândurilor pe care le preţuieşte şi le cere mai mult. care sunteţi de profesie psihiatri şi credeţi cu adevărat că mintea are o locuinţă cuprinsă într-un corp pentru a-l face să profite gândindu-se la afaceri de familie. marea energie nu a făcut oare acelaşi lucru? Atunci când adăugăm lemne pe foc. e dispusă să tolereze şi nelegiuirile. insesizabil. Asupra acestui personaj straniu şi misterios. În definitiv. deoarece ea este viaţă şi noi suntem confirmarea umană a acestui fapt. Până cu câteva secole în urmă. după cum suflă vântul. de natură necunoscută şi de aceea foarte de temut. însă pentru a vedea şi simţi ce? Aparenţele lumii. răzbunător însă şi foarte bun. nici toate idioţiile pe care mergem în fiecare zi să le bem. la automobile. Voi care mă auziţi. recompunem mozaicul care s-a transformat în mii de bucăţi. şi de tot atâtea fumarole de incendiere. la vacanţe. la carieră şi pentru a juca biliard? Şi de ce pe lângă minte mai suntem prevăzuţi cu ochi şi cu urechi? „Pentru a simţi şi pentru a vedea” – Aţi spune voi. credeţi-mă că nu doreşte de fapt lasagne şi cârnăciori. prădat de bunurile sale. aceluia sau aceleia care intuia „mirosul de ars” şi încerca denunţarea în piaţă sau în scris. Aşezat pe un tron. mintea doreşte viaţa. Mai în „amonte”. este interzis să cercetăm fără permisiunea oamenilor săi de încredere de pe pământ. gânduri de recuperare a iubirilor trăite şi apoi neglijate. mintea poate fi împinsă la o distanţă şi mai mare? Ce este alimentul spiritual? Toţi aceia care insistă să spună că în oareşce parte a Universului se află un tip. torturat de fiare 4 . ori esenţa ei. cu condiţia să îi dăm ceva lemn. Creând unitate. Da. şi-ar delira dorinţele sale prin intermediul unei găşti de oameni care au ca profesie să fie ambasadorii săi şi în eventualitate chiar şi soldaţi înarmaţi până în dinţi. chemat cu cele mai diverse nume. care – tocmai acest tip – ar fi patronul tuturor şi al toate. Cu toate acestea. Gânduri de re-punere la loc a cioburilor. aşa cum ne-au învăţat în liceu. obiectivitatea sa? Nu vă este de ajuns să vă aţintiţi ochii asupra stelelor îndepărtate ca să înţelegeţi că dacă ochiul poate vedea atât de departe.separările noastre cu lumea şi cu lumea întreagă. era imediat capturat. nu spunem oare că l-am alimentat? – adăugând unicităţi la alte unicităţi în focul intuitiv al minţii noastre. gânduri de reconversie a expansiunii. gânduri de anulare a opuselor.

şi nu o multitudine de exemplare. atât cât se exprimă într-o multitudine. mai există încă un tăciune care arde sub cenuşa caselor rase de pe faţa pământului. sau copii pe care le definim pentru moment. În unele locuri din Europa. E nevoie de un exemplu: Dacă un pin ar produce cinci sute sau cinci mii de mici pini şi toţi ar germina. Aceste copii nu sunt diferite dacă nu le comparăm cu noi.încinse şi în cele din urmă ars de viu. ar fi cinci sute sau cinci mii de arbori cu toţii la fel. ci fiecare posedă o părticică din ea. păsări. la o singură şi unică sămânţă. acel Tată. şi în acelaşi timp acelaşi întreg. şi apoi nu avem destulă hârtie pentru a le scrie. Infinita Noastră Mare Energie nu putea să creeze minuni mai mari decât aceea de a ne face să intuim că suntem o parte a întregului. mări. nu am afirmat că noi trăim Marea Energie ca într-un domeniu comun general. acela pe care întreaga Natură Universală se sforţează în van să o facă să îl înţeleagă pe actuala rasă umană. adevăratul Domn nu se află acolo unde nu poate fi – din motivele cunoscute pe care le-am spus deja – nici nu este situat în afara înţelegerii noastre. confirmat în esenţa sa de către Omul din Nazaret. peşti. şi fără vreo diluare a puterii sale creatoare. în America Centrală şi în alte locuri. – Însă dacă acelaşi pin ar da naştere. atunci se ajungea la genociduri şi la jafuri din uşă în uşă. Fiecare din aceste creaturi. care nu vroia să accepte uzurpatorii săi. şi nişte oase ale celor arşi. abandonate în agitaţia jafurilor. Din exemplul mai sus citat. moştenitoare de civilizaţii milenare. întrucât noi toţi suntem emanaţia Sa. Atunci când nu mai era unul singur care să denunţe. de pildă. Este superflu să dăm nume. Şi de aceasta Iisus repeta: „Întreaga Împărăţie a lui Dumnezeu (Energia Universală) se află înlăuntrul fiecăruia dintre voi”. din acea sîmânţă s-ar naşte – în fiecare caz – un singur şi unic arbore. considerate în 4 . – Cu toate acestea. Sunt toate – aceste copii – diferenţieri ale acelei unice Energii de care am vorbit de multă vreme. Acel singur copac nou ar putea să cuprindă în el însuşi suma tuturor forţelor pinilor care nu s-au născut datorită lipsei germinării. Acel Domn. acea Mamă. suntem noi înşine şi tot ceea ce trăieşte şi se reproduce. Adevăratul Dumnezeu. acea Energie Infinită. putem fi siguri că în afara noastră nu există nimic altfel decât noi dacă nu copiază din ceea ce Noi deja suntem. ci o naţiune întreagă. – Aceasta dovedeşte că Energia Universală se exprimă în întregime într-un singur individ. vorbind de stele. etc. aşa cum este comod să ne facă să credem pentru a consolida uzurparea. arbori. şi încă una sau mai multe spade însângerate.

şi numai Noi. nu poate fi decât aşa. este indispensabil să ne oprim puţin asupra unui concept de importanţă vitală. Este vorba de a intui bine şi definitiv dacă proiectele creatoare şi escatologice sunt memorizate într-o demensiune inaccesibilă pentru Om. fiindcă n-ar putea să o facă. Trecând de la a ne minuna la a ne minuna şi neputând să facem cel puţin să se înţeleagă că ceea ce se află în imensul mare.subiectivitatea lor. în final. atunci nu poate nici măcar să îşi ia asupra sa chestiunea noastră. Nu vom obosi niciodată să afirmăm acest adevăr neschimbător. şi atunci când acesta doarme. ci doar subiectivitate. Dacă aceleaşi lucruri ar fi fost altfel. în grija regizorului rău care i-a furat copiii. arborele este din sămânţă. Ca urmare. sau acestea sunt „tipărite” înauntrul Nostru şi de asemenea şi în altă parte. producătoare a Alimentului spiritual. nici să bea. În acel caz nu mai suntem „totul”. trebuie să concludem că în fiecare celulă trebuie să zacă – închise în vreo scriptură ermetică – memoriile şi misterele întregului Univers. Ati înţeles acum. întrucât Noi suntem transsubstanţierea Sa.. dacă un copil este „totul”. fiind cu toate culmi ale puterii ce o necesita condiţiile lor existenţiale. Viaţa esoterică. Viaţa esoterică a fiecăruia este ca atare doar dacă se desfăşoară în perfectă armonie cu fiecare celulă a corpului. să doarmă. sunt cu toate autonome. suntem arborele cosmic şi că în afară de rădăcini. şi nu între Noi şi o altă fiinţă în afara Noastră. aceasta trebuie să vrea să însemne că în afară de acest „tot” nu poate fi nici un alt lucru. imagini. să respire. Pentru a-l călăuzi pe elev sau pe bolnav să-şi procure hrana spirituală de care are nevoie. acţiuni care îşi găsesc în celule corespondenţele lor în oglindă. Incredibil! – Şi cu toate acestea. cuvinte.. aşa cum pasărea este din ou. nu aş face apel la sfântul zilei pentru că m-ar putea ajuta să o rezolv. Aşadar ce vrem să spunem prin a trăi în perfectă armonie cu ficare singură celulă a corpului? Înseamnă să producem gânduri. şi celula este „totul”. „trebuie” să se afle în imensul mic. căreia nu-i lipseşte nimic. chiar dacă ar vrea! – Aşa cum sanctitatea invocată nu poate să manânce pentru Noi. Nu mai avem obiectivitate. că Noi. etc. Nici una din ele nu are nevoie să încarce energetic o alta. În ciuda dimensiunilor. sămânţa care le-a generat nu mai există? În ipoteza că eu aş avea o problemă. E clar? 4 . este o situaţie între Noi şi Noi înşine. Celula este – aşa cum ştiţi – unitatea de bază a fiecărei creaturi vii şi ca atare este o maşina biologica foarte evoluată. Noi am fi fost multe marionete în grija unui bun regizor.

şi cu prima ocazie se vor revolta împotriva înşivă. în timp ce în celulele voastre este „tipărit” un adevăr cu totul diferit. – Evident. voi în acel caz aţi provoca dezgustul şi dispreţul acestuia. 4 . curajos fiind. SIDA. există cel puţin două lucruri esenţiale de ţinut minte: 1) Să ne hotărâm cine suntem de fapt. întrucât căutăm. celulele voastre amărâte şi deziluzionate de imbecilităţile pe care voi le transmiteţi lor zilnic. de societate. ci ne-ar proiecta în afara dimensiunii noastre. şi toate celelalte mizerii umane.. Dacă. Şi cum noi avem o viaţă interioară şi alta exterioară. trebuie să facem astfel încât între cele două planuri ale vieţii – interioare şi exterioare – să fie cele mai perfecte alianţe cu putinţă. Dacă rămâne in B. ori de câte ori aţi chema in ajutor entităţi care nu pot să ajungă la voi. îndreptarea către ceva ce nu poate să existe în afara Noastră. Ceea ce este inadmisibil. şi nu găsim niciodată.. insinuându-ne convingerea că atât salvarea. pentru a-l invita acasă la voi de sărbătoarea Crăciunului. ignorând faptul că el este deja în casa voastră de multă. multă vreme. Şi iată armonia. De aici începe cancerul. 2) Viaţa exterioară e aceea care trebuie să se ajusteze după cea interioară. căutăm. Extinzând acest lucru. cât şi pericolele rezidă în afara Noastră. Eh. Cine mă asculta să decidă cu mijloacele sale intuitive în care ipoteză să se identifice. adică atât dacă suntem „totul” cât şi dacă suntem „puţinul”. etc. America.În afara acestor observţii evidente. Dacă aceasta nu ar fi. se slăbesc. reprezentată de către familie. În definitiv şi oricum am aranja lucrurile. să definim convingerea de a fi „întregul” ca fiind : Ipoteza A – şi convingerea de a fi „puţinul”. noi am sta aici dând crezare glumei seminţei care continuă să dirijeze destinele arborelui. şi nu – aşa cum totuşi are loc astăzi – viceversa. sau nu ştiu unde. dat fiind „întregul” ce suntem şi pe care l-am înţeles a fi. pierd memoria a ceea ce ar trebui să facă bine. se află trădate pe lângă că sunt înfometate de un aliment care nu soseşte niciodată. trece în A. ca: Ipoteza B. Pentru a uşura aproprierea de nutriţia spirituală. căutăm. nu se poate suprima ideea că ceea ce „Suntem” trebuie prin forţă să fie marcat pentru totdeauna în intimitatea vieţii noastre. nu numai că n-ar produce inevitabila stare de anxietate. această lecţie nu-i serveşte la nimic. de muncă. drogul. această lecţie va fi busola întregii sale vieţi. E ca şi când aţi telefona unui prieten care locuieste în Germania.

născut „Titulescu”. Un fiu al dvs. practic infinite. imaginile. nu doar pentru că s-a născut aşa. cu atât mai rău pentru Oameni. Eu vă înşir câteva.Din Om! – Şi mai exact. de politici. dată fiind natura sa şi semnificţia sa. Dacă apoi cele ale Oamenilor merg în cu totul altă parte. 4 . care dezorientează organizaţia biologică în care aceleaşi celule au un rol determinant. O bună sursă de acţiuni care nu produc scurt-circuite cu lumea noastră interioară. şi niciodată Mama. se creează adevăratele scurt-circuite. dacă printr-un destin straniu şi-ar schimba numele de familie. şi trăind cu numele „Titulescu”.Astazi. Ca şi când numele vostru e Maria şi cineva v-ar chema Alexandra. prevenirea împotriva bolilor începe cu restabilirea armoniei interioare a Omului. După voi. ceea ce în schimb nu sunt „aşa-zisele” cărţi ştiinţifice din casa noastră şi poveştile transmise? Luaţi seama la unele atitudini comportamentale şi care sunt în sintonie perfectă cu ipoteza A „înscrisă” în fiecare din celulele noastre. cuvintele. Sunteţi de acord că vocea Naturii este o voce mai presus de orice suspiciune. în lume. Asfel se exprimă prima lege a Universului. însă acestea sunt milioane. de exemplu.. însă Soarele este cel care dă energia şi sensul. de valori.. Eventual puteţi să numiţi migdal un prun şi să continuaţi să faceţi astfel la nesfârşit. sinceritate. ci ne fortifică puterea. ar continua să fie „Titulescu” în esenţa sa. însă acel copac va continua ca şi până acum să producă prune. nu electrice. oricine ar fi Ea – fructul îl gestează şi îl alimentează arborele. Şcoala noastră alege cu hotărăre ipoteza B. de culturi. care mai este şi curăţenie. eh. continuând să insiste până când v-ar irita. de ştiinţe. ci mai presus de toate pentru că (vorbind de copil) datorită acelei amprente spirituale pe care doar tatăl are putere de a o da propriilor săi fii. de religii. din scurtcircuitele sale interioare. o astfel de boală este o manifestare a ordinii sau tulburării? – Deci. determinate de către ciocnirea frontală între viaţa gestionată după ipoteza B şi realitatea interioară care este imaginea autentică a ipotezei A. fără de care sănătatea rămâne ameninţată din toate părţile. Şi mai spunem că dacă aceasta nu are loc. domneşte cea mai deranjantă confuzie de idei. de principii. Am spus cu puţin mai înainte că gândurile. acţiunile. – Cât despre cealaltă ipoteză funestă. De unde derivă atâta haos? . trebuie să fie produse în sintonie cu realitatea existenţială cuprinsă înăuntrul fiecărei celule. ea nu îşi găseşte nici o confirmare în mărturiile Naturii care ne înconjoară şi din care noi suntem o parte. ci mentale. transparenţă.

multiplicând forţa sa. Execuţie: Începeţi să respiraţi abdominal. braţul stâng – Est. împingând energia Sa în infinit. braţul drept – Vest. motiv pentru care intervenţia expiraţiei favorizează vindecările. Dacă ne gândim mai bine. Are o mare importanţă ca substanţele terapeutice să fie riguros naturale. tuturor fără discriminări şi fără a cere recompense? Bine. pentru a simboliza mai bine Soarele. Asta este tot. Soarele şi izvoarele dau fructe. „îşi aminteşte” să intervină. Execuţie: Puneţi o lampă de birou în stânga locului în care şedeţi în mod obişnuit pentru lucru. este răsturnarea Izvorului Infinit. Este adevărat că copacii. Punctele cardinale pe figura umană sunt situate în această manieră: capul – Nord. Masa (biroul) de lucru este suficientă pentru a sensibiliza această memorie. Sănătatea este un grandios act creator. Corespondenţa între sensul lămpii şi adevărul interior face contact.Este adevărat că Soarele se naşte la Est şi apune la Vest? Bine. Este indispensabil însă ca mintea să participe. căldură şi apă. Nimeni şi nimic nu poate să-l elimine. pentru a-l pute crea. Arborele cosmic. – Acest adevăr este înscris în fiecare ADN. cel puţin o secundă (nu este nevoie de ore infinite) la sensul poziţiei lămpii. şi de fiecare dată mintea dvs. în care trăim momentan. fără nici o alta intervenţie mentală din partea noastră. reînnoind astfel continuitatea traseului soarelui. care în acel moment este obiect al terapiei. şi de aici furnizând Aliment pentru Spirit. picioarele – Sud. pe care. decât să se gândească. care este sănătatea. fiind atenţi să îndreptaţi faza „expiraţie” asupra părţii bolnave a corpului dvs. trebuie să produceţi prima şi cea mai puternica „expiraţie” a Universului. Acest adevăr este înscris în fiecare ADN. este mai dificil să se scrie. 4 . Chiar şi boala se transformă în inversul ei. Cea care stă la masa noastră de lucru este de culoare roşie. Acest adevăr este înscris în fiecare ADN. Expiraţiile pot fi efectuate pe întreaga durată a tratamentului. Este adevărat că totul se îndreaptă spre contrariul său? Bine. întreg Universul este o întrecere continuă de voluntariat.

Atunci... mintea trebuie să vă dea senzaţia de a vă simţi în ţesăturile Manifestării. şi ceea ce deja este decretat înăuntrul dvs. Şi acest adevăr este înscris în fiecare ADN. nu stă oare . Locul de sosire al trenului. reprezintă ultima etapă a aventurii noastre universale. chiar dacă este de scurtă durată. Pantofii pe pământ şi nu ridicţi. drept etc.) însă este minunată chiar şi o intervenţie artizanală. vin puse deasupra jachetei sau halatului. Execuţie: Scaunul despre care vrem să vorbim este acela care se găseşte în mod obişnuit în dormitoare şi pe care sunt puse hainele înainte de a vă îmbrăca. Este adevărat că partea cea mai nobilă şi reprezentativă a corpului este situată în partea de sus şi nu în cea de jos? Bine. Mintea dispune ierarhia îmbrăcămintei în aceeaşi ordine în care sunt distribuite valorile vieţii în interiorul şi în exteriorul său. Eventual. atunci când aceasta va avea loc. este aceea a gurii de vărsare? Bine. care este „ceea ce e mai mult”. pălăria sau basca. Ieşirea esoterica de dobândit este aceea care se află mai în faţă decât locul unde stăteaţi. relaxare. înainte de a se vărsa în ocean. Dacă coborâţi pe 5 . cum să coborâm din tren. Cămaşa sau maieul pe spetează. creând armonie. Nici o persoană nu poate să îl dezmintă. dată fiind disponibilitatea dvs. Nimeni nu poate să demonstreze contrariul.Execuţie: Procuraţi-vă o muncă gratuită. În lipsa ei. Cerul. medicină. în special dacă este de înaltă profesionalitate (inginerie. Aliment. care e „ceea ce este mai puţin”? Este adevărat că întreaga apă conţinută într-un râu. aşa cum am mai spus. chiar şi o prestaţie neregulată şi gratuită. pentru a vă identifica cu prerogativa maximă a Universului. Acest adevăr este înscris în fiecare ADN. Staţia de sosire a călătoriei voastre cu trenul asumă simbolismul reintrării voastre în Izvorul Infinit. Fusta sau pantalonii sunt puse pe şezutul scaunului. dacă e posibil zilnică.mai sus comparativ cu pământul. Un simplu scaun se transformă într-un vehicol pentru a face legătura între acţiunile dvs. voluntariatul constituie unul dintre cele mai bune ascensoare de perfecţionare şi nutriment spiritual. cuprins în ea însăşi şi în devenirea sa. Dacă este acompaniată de inseparabilul simbolism. În acest timp. în mod esoteric? Execuţie: Porţile pentru a urca sau a coborî din tren sunt – în general – la cele două capete ale vagoanelor de pasageri.

Strângerea mâinii este unul dintre cele mai mari simboluri universale pentru anularea opoziţiilor. Între bărbat şi bărbat Simbolismul acestei situaţii este acela care confirmă îmbrăţişarea energiei spirituale pentru tot ceea ce este materie. 5 . intrarea este întârziată şi prelungită. o dată ce trenul e oprit pe peron. sunt doua lumi contrare. ca şi cum ar forma un cerc periferic. se naşte viaţa. se reînnoieşte „modus operandi” al Creaţiei. între femeie şi bărbat. înseamnă a scurta scufundarea în Imensa Mare care vă aşteaptă. se servesc pentru a se rezema pe spatele prietenului. care nu îşi strâng mâna. Studentul să nu uite că bărbatul şi femeia cuprind în ei – în mod simbolic – aspectul spiritual. Însă mai există ceva. De neconceput! – Aţi mai văzut ca apa de la gura de vărsare să se întoarcă dintr-o dată inapoi? Este adevărat că unirea opuselor dă naştere vieţii. Acesta fiind născut ca urmare a fuziunii energiei spirituale cu cea materială.ieşirea din spate. Însă dacă se unesc. şi între femeie şi femeie. este ca şi când vă îndepărtaţi de paradisul în care aţi ajuns. Aşa cum fac oceanele la întâlnirea cu continentele. cu cealalta mână. Întrucât respectivele laturi stângi se găsesc în exteriorul celor două mâini drepte. ei sunt antagonişti. se reconstruieşte în acest mod un alt desen universal care aşează materia înconjurată de către energia care a creat-o. păcii şi dragostei? Şi încă cum! – Până ce un ovul feminin şi un spermatozoid rămân separaţi. cu stânga. Strângerea de mână tăinuieşte trei simbolisme diferite în funcţie de ce are loc între bărbat şi bărbat. puntea este alcătuită. În caz contrar. Când trenul e oprit. Între femeie şi bărbat Este gestul care exprimă mai bine naşterea Universului. de fapt nu e rar cazul când doi vechi amici. Însă dacă mâinile lor se strâng una cu alta. Începe astfel o osmoză energetică şi fuziunea a două lumi. atunci când mâna dreaptă feminină se uneşte cu mâna dreaptă masculină. în timp ce îşi strâng îndelung mâinile. Doi oameni faţă în faţă. respectiv în partea stângă Bărbatul şi în partea dreaptă Femeia. parcurgând chiar şi puţini paşi înainte în interiorul vagonului. puţin opuse mai înainte.

Execuţie: Într-adevăr. Al doilea răspuns este: Comicitatea demenţială. Până chiar şi această publicaţie a mea nu aţi mai găsi-o între mâinile voastre. adică iluzie.Între femeie şi femeie Aici avem inversul situaţiei precedente. am făcut-o deja în altă parte. divertismentul adevărat şi sănătos nu trebuie să producă vreo daună nici unei persoane. Nu este acesta locul pentru a clarifica acest lucru. este claritatea lumii care tinde să contopească cele Trei Dimensiuni ale vieţii în una singură. din care este alcătuită întreaga materie. fiecare lucru ar dispare din ochii noştri. dacă o acceptaţi ca mai mult. în toate celulele! – Germenii şi nucleele ocupă poziţii centrale. ci în primul rând ca ferment de elevaţie mentală şi spirituală. de asemenea. Două femei care îşi strâng mâna reprezintă cea mai semnificativă interpretare a fecundităţii. Sunteţi de acord că acesta este un alt aliment minunat? Este adevărat că „râsul bun” face sângele bun? – Care este comicitatea care face cel mai bine sănătăţii spirituale? – Este adevărat că lumea este adesea definită ca fiind un teatru? – Este adevărat că tot ceea ce este teatru este ficţiune? La prima întrebare nu este necesar răspunsul. În ce fenomene se întâlneşte o dispoziţie analoagă? În toate seminţele. atât este de cunoscut acesta. Dacă prin extensie întreg Universul este ficţiune. Frumuseţea la rândul ei este iradierea adevărului. Al treilea şi al parulea răspuns este Da pentru amândouă. s-ar împrăştia. atunci şi viaţa trebuie să fie. Şi aici intrăm în cele mai profunde dintre mistere. care face parte din activităţile uzuale ale vieţii. Aici putem doar să accentuăm faptul că dacă energia. sau. ne interesează să o acceptăm ca stimulator nu doar al lumii noastre senzoriale. Tema distracţiei. Bineînţeles. dacă le este cunoscut simbolismul mai sus revelat. 5 . să-şi dea mâna. Divertismentul înţeles ca şi comicitate ori ca şi joc este una dintre formele cele mai expresive ale frumuseţii. Spiritul în centru (cele două mâini drepte) iar materia în afară (cele două braţe stângi). Tocmai pentru aceasta ar trebui ca Doamnele – mai ales fetele – în loc să-şi spună „ciao”.

călătoriile. întregul arc al existenţei vieţii umane este doar divertisment. în orice caz. În jurul nostru aşadar se află o întreagă şcoală de înţelepciune şi de atenţie. Un gest. tombola. mai interesaţi de efectul unui anume medicament. şi poate. Pentru a nu irosi sângele. E de ajuns să ne gândim – doar pentru a da un exemplu – la ceea ce se întâmplă într-o fată anemică. în parte. veţi fi cu toţii de acord că o anecdotă „distrează” doar în momentul în care mintea înţelege sensul. un echivoc. deci suntem natura cea mai bună. poate fi transferată. Judecând după imensa forţă conservatoare pe care Ea o pune în seminţele pe care le produce. jocul de şah. 5 . Din moment ce şi Noi suntem Natura. Aşa cum vedeţi. ci agăţându-l de căruţa eternă a vieţii esoterice.Aşadar. ar trebui să-i dăm premiul Nobel pentru isteţime. Vi se pare puţin? Este adevărat că natura face economie? – Sau vă pare mai degrabă risipitoare?. observând-o în procesele de reciclare pe care Ea le duce la bun sfârşit cu deşeurile sale şi cele ale „chiriaşilor” săi. de incomparabilă fascinaţie. preocupaţi mai mult cu problema menstruaţiei decât cu cea a carenţei de globule roşii.. o situaţie. cursele. regatele. colorându-le în roz. ori calitatea paradoxală. organismul blochează pe durată indefinită ciclul menstrual. Şi tot acest proces necesită. aproape de voluptate. înseamnă că cele mai bune criterii operează şi în corp. cărţile. – Această condiţie. biliardul. în faptele noastre cotidiene.. quiz-ul. În acest punct unii colegi. Obiectul transportat este divertismentul obişnuit. ospeţele. este vorba întotdeauna de a extrage ceva ce nu este tuturora permis. asumă tot atâtea forme de divertisment. ar merita cea mai mare atenţie din partea Omului. o strâmbătură. o anumită intervenţie mentală. devin divertisment doar dacă mintea „vede” latura comică. îi „toarnă” fetei o cură masivă de hormoni pentru a forţa restabilirea ciclului. atunci când ne bucurăm de acesta fără a-l zidi între limitele materiale. Şi aceasta este ştiut de către orice ADN. În acest mod. care este beatitudinea tuturor beatitudinilor. Ba mai mult. Şi aşa. se intră în altă dimensiune. fapt care ar agrava anemia. cu condiţia însă ca mintea să ştie să extragă o plăcere singulară. Însă care va fi încântarea încântărilor? – Plăcerea plăcerilor? – Extazul tuturor extazelor? Vorbind de ceva care iese în afara tuturor exaltării vieţii simţurilor.

de către un Om deja foarte bogat interior. războaiele şi foametele. A economisi. Execuţie: Evenimentele festive. Adevăratul bogat este acela care. cea mai solidă. încredere. Banul care ajunge la voi este exact acela care vă este de folos. nu înseamnă avariţie. în afară de faptul că îi dăuneză fetei. nu vă faceţi griji. îl realizează şi pe cel economic. sfidând vremurile. Atunci când auziţi vorbindu-se despre bogăţii care sunt transmise de-a lungul a secole şi secole. puteţi fi siguri că acele proprietăţi au fost realizate. Ei bine.Cine ştie câte „insulte” a „vomitat” sângele acela în ceea ce priveşte femeia aceea şi şocul ei medicamentos. posedând deja o bună rezervă de patrimoniu spiritual. nu este oare un act de infinită bucurie? Perioada indefinită de timp (dacă se poate spune aşa) care are loc între sfărşitul unui Univers şi începutul altuia. Evenimentul cosmogonic al reconversiei imanentului în transcendent. pentru a distruge un act de economie înţeleaptă care îi minunează pe toţi. se obţine atunci când mintea uneşte economiei materiale ideea existenţei unei bogăţii spirituale care creşte şi se multiplică exact cu acel „Aliment” care mult lipseşte de pe mesele conştiinţei noastre. Dacă înţelegem că suntem o proiecţie a Transcendenţei şi că în domeniul uman domneşte pretutindeni puţin din simţul de economie. ci dimpotrivă. bineînţeles. – Pentru a le reînvia ne gândim la festivităţi şi la vacanţe. tendinţa la economie este astfel simţită în organism. încât Omul în mod instinctiv o extinde la toate lucrurile care îl interesează. însă aţi face şi mai bine dacă la ceea ce puneţi de-o parte aţi adăuga „un gram” din cealaltă substanţă. în special la ban. din 5 . nu este şi aceasta o condiţie de inefabilă beatitudine? Nu se poate spune nu. – Dacă în schimb sunteţi bogaţi spiritual şi uneori întâlniţi dificultăţi în a echilibra balanţa. aceasta trebuie să ne convingă că şi în sferele mai înalte trebuie să subziste necesitatea de economisire. ca punct de plecare. Execuţie: Economia cea mai rentabilă. bogăţie. atât religioase cât şi cele civile. tocmai pentru că sunt „evenimente” dau mărturie despre punctualitatea de schimbare de stare a tuturor lumilor. chiar şi aceste două momente de devenire cosmică sunt prezente în interiorul ADN-ului. adică aceea care nu este supusă eroziunii timpului şi nelipsitelor devalorizări. adică starea de pur Izvor Infinit. Faceţi bine economisind. Pe de altă parte. generozitate.

odată cu inevitabila trecere urmează să fie întrerupte toate activităţile stelare şi planetare. în ciuda rasei. Ar rămâne doar opera religioasă. De ce au loc aceste incredibile transformări? – Pur şi simplu deoarece Corpul. a instruirii şi a sexului. vom avea cea mai incredibilă şi mai fantastică vacanţă. Vacanţele . Şi de aceea. Atunci când vom fi cu toţii „Izvorul Infinit”. Nutriţia spirituală nu poate face abstracţie de cunoaşterea celor 5 etape ale aventurii cosmice. uitare a bolilor şi a greutăţilor. averii. Obstacolele nu mai reprezintă probleme. Încrederea ia locul neîncrederii şi pâna chiar şi o zi de ploaie şi de vânt îngheţat este vazută ca fiind minunată.. amândouă vestitoare a înalţării spirituale. După cât a fost spus până aici. În acelaşi timp. o Nouă Condiţie Existenţială. transformând răul în bine. Noi Emoţii. iată de ce – atunci când e zi de sărbătoare – muncile oamenilor se opresc. şi cea relativă. căutare de locuri plăcute. teroarea morţii. dopurile milenare ale unui absurd prizonierat istorico-religios încep în sfârşit să se spargă în bucăţi. în schimb. – Ce mai vacanţă! Nu se poate cu adevărat nega raportul subtil şi de nedespărţit între viaţa acestei lumi şi acea altă dimensiune pe care continuaăm să o afirmăm ca „ reală” prin aceleaşi obiceiuri ale noastre. una câte una dispar nesiguranţele. singurătăţile şi suferinţele psihice şi morale. pe care cu toţii suntem chemţi să o trăim. mai scurte sau mai lungi.nu trebuie să facă Fiinţele Umane să uite de „o altă şi adevărată” vacanţă. Condiţie necesară. aceasta. anxietăţile. şi multe alte lucruri. sunt caracterizate în general de o schimbare (momentană) de reşedinţă. mai devreme sau mai târziu. Inamicul devine prieten. fără măcar să o suspectăm câtuşi de puţin. lipsa grijilor economice. Este schimbată calitatea minţii. pentru a intui „adevăratul” sens al sărbătorii.. pe care le repetăm aici: Izbucnirea Izvorului Apariţia Luminii Naşterea strălucitoare a Omului Deşteptarea şi Cunoaşterea Transcendentală 5 . Întrebările nu mai cad în gol. temerile. Mintea şi Spiritul au primit ample satisfacţii nutriţionale şi răsplătesc. dorinţa de a fi un altul. suspendare a profesiei.fenomenale în esoterice. şi aceasta alcătuită din: o Nouă Reşedinţă. de sărbătorire socială. Bolile dispar ca prin farmec. şi infinit de multe Alte Noi Lucruri.să spunem . Vacanţele.

5 . este de o importanţă limitată. şi astăzi ne regăsim în condiţia opusă. în absenţa acestor gânduri. adică cea care caracteriza Oamenii de Aur. Iar aceasta e o idee ce trebuie imediat schimbată. Răzoarele înflorite şi arborii maiestuoşi vor urma să apară doar după această meticuloasă şi răbdătoare operaţie de desţelenire. nu ne este îngăduit să valorificăm întrega potenţialitate a minţii. de ierburi. Dat fiind faptul că de nouă mii de ani am pierdut condiţia „de aur”. convinsă cum e de faptul că sunt necesare doar medicamente. Vindecarea acestei teribile maladii ar trebui să fie uşoară şi imediată dacă bolnavul ar fi suficient instruit asupra gândurilor care sunt de trebuiţă. tocmai pentru a demonstra că mesajele lor personale de „aşa-zisă” mântuire sunt adevărate utopii. care sunt. Inteligenţa Infinită a stabilit cele 5 etape în cinci organe respective ale corpului. mulţi bani. Imaginaţi-vă că trebuie să transformaţi un câmp neîngrijit într-o grădină. un plan de călătorie atât de macroscopic nu poate să-i fie ascuns omului tocmai deoarece el este „skipper”-ul navigaţiei. Cât despre preoţi. În orice caz. gunoaie. implicând organismul până când se ajunge la acea sărăcie imunitară definită cu sinistrul termen de „SIDA”. cum a fost la fiecare început al genezei umane. Prima operaţie necesară va fi aceea de a elibera pământul de plante infestante. prezervative. grămezi. ceea ce conteză mai mult. este legată cu fir dublu de activităţile minţii în jurul celor 5 desene cosmice. Ce este alimentul pentru corp Dată fiind lectura capitolelor dinainte. aceştia însăşi sunt prăzi delicioase ale SIDA-ei. Buna sănătate a acestora din urmă şi. aceasta ne este suficient pentru a mânca din punct de vedere spiritual. eficienţa lor în timp. care ar trebui să fie primii care să intuiască relaţiile subtile însă vitale între o boală şi degradarea spirituală. resturi şi deşeuri de orice fel. – Însă ştiinţa este încă departe de a şti să practice asemenea „transfuzii mentale”. Gânduri care le lipsesc întotdeauna. elevul trebuie să fi dobândit percepţia că alimentul obişnuit.Reîntoarecerea la Izvor Ei bine. în ordine: ficat – inimă – stomac – plămâni – rinichi. dispunând totuşi de doar 10% de capacitate cerebrală. Ca urmare. acela pe care-l punem în oală şi pe care-l devorăm de trei ori pe zi. organele mai sus menţionate se degradează anticipat. siringi aseptice şi bani. şi anume cea „de fier”.

pastele făinoase. fructele. sunt transpuse pe planuri de natură superioară. însă cu toate acestea chiar şi cele mai obişnuite alimente. andive. ci este în mod esenţial un act de justiţie faţă de alimentul pe care-l mâncăm.În aceeaşi manieră trebuie procedat cu viaţa. care să nu aibe deja o corelaţie în oglindă cu lumea transcendentală. în realitate doar le-am descompus. Adică. am mânca doar „flăcările”. În lipsa imprimatur-ului conştient. polpulară şi uneori chiar vulgară. Insuccesele lor au fost determinate de incapacitatea lor de a „vedea” în ceapă analogiile spirituale pe care aceasta le are cu alte structuri cosmice. diversele zarzavaturi şi condimente. aproape storcându-le de ce au ele mai bun. – Dacă am putea să digeră. cu singurul scop de a extrage din aceleaşi alimente energiile pe care le conţin şi în final să şi le însuşească. 5 . de pildă. considerată dintotdeauna un agent de longevitate. în timp ce cenuşa ar sfârşi în canalizarea ce trece pe sub casă. înainte de a fi „terestre”. În momentul în care conceptele de natură obişnuită. Mister asupra căruia s-au aruncat inutil cei mai buni copoi ai „ştiinţei” şi cei mai sărbătoriţi bucătari din lume. Departe de mine ideea de a face – până acum – anticipaţii premature. şi adeseori se întoarce împotriva inventatorului. aceasta nu constituie o mortificare pentru aceste alimente.. cu toate că aluziile deja făcute în capitolele precedente ar fi lăsat-o să se înţeleagă în mod foarte clar. în timp ce noi credem că le-am mâncat. Titlului „Ce este alimentul pentru corp” poate că nu i-am dat încă o definiţie potrivită. tot restul sunt excremente. . busuioc. etc. Veţi spune: „Însă ce au a face toate acestea cu regulile pentru a mânca bine?” Eu vă răspund că regulile.. Studiul pe care-l îndepliniţi nu este o corelaţie cu rezultatele ştiinţifice până azi clarificate. dată fiind ampla expunere care urmează. dezvăluie misterul în care este înfăşurată faima sa. mai degrabă decât a fi simpli conţinători de proteine. cum ar fi orezul. . trebuie să fie în primul rând „cereşti”. Corpul este câmpul. enzime. carbohidraţi. O dată ce energiile au trecut din alimente în viaţa noastră. profană. şi să mestecăm o bucată de lemn. verze. Ceapa. ci exact contrariul. sunt energii creative şi în acelaşi timp „inteligenţe parfumate” menite să pună în mişcare maşina digestivă. verdeţurile. legumele. lucrul nu funcţionează. – Morcovi. arborii spiritul. lămâi. florile sunt mintea... etc. nu e posibil să ne inventăm un modus operandi conştient. prezintă la rândul lor strânse întrepătrunderi cu Ordinea Universului. Aşadar cerealele.

Şi acum atenţie. rece. În acel caz. elevul ar trebui să înţeleagă că energiile creative sunt ceea ce este „mai mult”. şi tot restul este ceea ce e „mai puţin”. la intrări. Dacă alimentul spiritual se află în nutriţia fizică. după suferinţe abdominale atroce.Omul fiind o sinestezie energetică şi intelectivă. Prefăcându-ne că facem să stea în picioare un edificiu cu scheletul de ciment nu este o garanţie că îl şi facem să fie locuibil. de la pivniţe până la acoperiş. Tot ceea ce nu este ca atare este expulzat cu forţă întrucât este periculos şi mortal. produce în timp cele mai bune condiţii pentru acest palat scheletic. pentru a fi locuit cu bucurie. acest Om nu poate decât să mănânce energii. decadent. Dacă aceste resturi toxice ar fi fost ingerate. suprimarea alimentului pentru spirit înlătură din nutriţie „ceea ce este mai bun”. Mai urmează spus că la universala importanţă a acestei sarcini i se alătură o nu mai puţin mare demnitate şi o nu mai puţin nemărginită onoare. În esenţial. însă lipsit de acel „plus mental”. în relaţie cu natura sa triplă şi de nesuprimat. la ferestre. la coridoare. la băi. la bucătării. De multe ori am susţinut că „palatul” vieţii. curăţat de energiile pe care le conţinea. aşa cum energia creativă se află într-un asemenea fel de mâncare. – Un aliment în stare de putrefacţie avansată nu mai are energii: aerul le-a „mâncat”. şi de aceea neospitalier. După recentele imagini energetice pe de-o parte şi materiile fecale de cealaltă parte. se transformă într-o altă specie de excremente. însă aspectul său este lugubru. chiar şi felul de mâncare cel mai apetisant şi cel mai bogat în energii creative. Sarcina primită de către Spirit este 5 . ar fi survenit moartea. are nevoie să fie în întregime complet. – Astfel stând acest raport. ceea ce ar rămâne în farfurie ar fi cel mai rău lucru care s-ar putea mânca. Este adevărat că stă în picioare. În încheierea acestei ample introduceri ale lecţiei acesteia. nu se poate decât recunoaşte în dimensiunea „Minte” rolul său inconfundabil de mediator-echilibrator între Spirit şi Corp. Atunci când nutriţia este circumscrisă doar la sfera fizică. Mintea este destinată pentru a procura Spiritului acel anume aliment de care el are nevoie pentru a „garanta” eternitatea sa şi prin extensie aceea a tuturor lumilor. putem formula ipoteza că dacă dintr-o supă de fasole s-ar putea aspira „ce este mai bun”. de la scări la camere. la balcoane. Materiile fecale nu sunt altceva decât acelaşi prânz pe care ni l-am administrat. incomplet. mai există încă o întrebare care cere un răspuns: „De ce trebuie indispensabil să mâncăm?” Din cantitatea care a rezultat din studiul asupra Omului.

ca dintro mină. a bea. Şi iată teribila boală Alzheimer. Şi iată că dacă vorbim de „a mânca”. şi nu de către cal! – Şi anume. cu unicul scop de a devora alimente. şi apoi tot restul. în situaţii. Este cunoscut faptul că embrionul construieşte înainte de toate creierul. Urmează că Aceasta. trebuie să facă astfel încât Maiestatea Sa să nu ducă lipsă de nimic. se identifică suficient de bine cu întreaga organizare a fiinţei umane. nu dintr-un simplu instinct senzorial şi comestibil. Este puţin ca şi când am face o călătorie cu trăsura. Imaginea domnului bogat care doreşte să fie „turistul”. care este rădăcina vieţii. sunt trei „guri” ce trebuiesc hrănite. la rândul ei. În codurile străvechi de onoare. el însuşi îşi acorda moartea. Mintea. adică cojile. deoarece la urma urmei el este cel care plăteşte. Mintea noastră nu se comportă altfel. înadins dorită de către creier. mult mai plăcut dacă este de bună rasă. tot mai rare. Călătorul are dreptul la toate atenţiile. preocupările mediatorului Minte sunt duble. şi pentru domnul ce stă la bord. le va rafina pentru a-l hrăni pe Maiestatea Sa Spiritul şi pe Ea însăşi. trebuie să dispună de puteri tot atât de fantastice pentru a nu „da greş” în misiunea sa. – În mod limpede. cu extrem de evidente disproporţii între măreţia prezenţei regale şi insignifianţa corporeală. definită de către ştiinţa medicală ca o stare gravă şi fatală de demenţă 5 . care trebuie să-l plimbe prin munţi şi văi sub călăuzirea unui vizitiu atent. atunci când „delegatul” (Samurai) dădea greş în misiunea sa. mai există faptul că Maiestatea Sa Spiritul nu trăieşte singur. De aceea. dacă putem spune aşa. şi ea sfârşeşte prin a se ucide pe ea însăşi atunci când adevăratul ei scop de a exista e neglijat. şi a calului. De la nas la picioare se dezvoltă o maşină biologică perfectă. a respira şi a reproduce alte corpuri pentru scopuri analoage. acele energii pe care Mintea. şi nu putem să ne prefacem că-l putem face să alerge cu stomacul gol. Pe de-o parte.imensă. Din toate procesele digestive. care se va sfârşi – aşa cum se şi întâmplă într-adevăr – într-o denutriţie progresivă pentru conducătorul trăsurii. vai. Nu trebuie să uităm că şi vizitiul. Resturile. şi mai este şi astăzi. pentru că această catenă alimentară dă satisfacţie tuturor membrilor călătoriei. însă şi calul are necesităţile sale. creierul va trebui apoi să extragă. respiratorii şi reproducătoare. are nevoie de alimentul special pentru el. norocoasă şi fericită. pe acelea le va mânca calul. cea mai bună răscumpărare pentru a spăla ruşinea înfrângerii. Sacrificiul vieţii era reţinut. „încadrat” între călător şi cal. iar pe de altă parte ca şi corpul să aibă o existenţă sănătoasă. ci este constrâns a conlocui într-un corp uman. Şi pentru a o face încă mai complexă şi mai angajată. este esenţial ca alegerea alimentelor ce vor fi tranfsormate să fie făcută de către Minte.

Şi totuşi oamenii. ci chiar şi opiniile lor morale. Însă această regulă fizică. de pildă americani (Massachusetts Institute of Technology). a avut loc după al doilea război mondial. Şi chiar vlăstarele aşa-numitelor clase sociale bune se laudă cu lărgimea lor de vederi imorală: nu doar în ceea ce priveşte viaţa lor instinctivă. Multe personale se simt convenabil în viaţă dacă pot să se joace cu dibăcie cu moralul lor. este extrem de identică cu aceea a Omului de onoare care se înjunghie cu spada atunci când îşi dă seama că nu a „înţeles” semnificaţia sarcinii care îi era încredinţată. Deoarece distribuţia acestor celule are loc prin „autocanibalism”. Renegarea instinctului şi creaţia de idei irealizabile au avut ca şi compensare reacţia. disciplina spiritului nu a mai fost supusă niciodată unei încetiniri comparabilă cu cea de astăzi. şi mai exact. Însă atunci decadenţa costumelor era restrânsă doar la Franţa. evitând însă tribunalul. Domnii „cercetători”. aşadar un adevărat suicid. cad mereu în greşeala de a dori să compenseze o exagerare cu alta. o sura-compensare. în vreme ce astăzi ea a luat o extindere internaţională. în mentalitatea neamului omenesc. aplicată la a clădi viaţa unui om. cu atât devenim mai intoleranţi. derivând dintr-o amplă degenerare a neuronilor din creier. Rămâne însă adevărat faptul că atitudinea celulelor cerebrale. O schimbare neaşteptată. care se dăruiesc morţii de bună voie. IPOCRIZIA COTIDIANĂ sau aparenţă şi realitate “Cu cât ne simţim mai vinovaţi. ştiinţa neurologică se întreabă – pe bună dreptate – din ce motiv în boala Alzheimer se autodistrug doar acei neuroni adaptaţi funcţiei de înţelegere. Cu cât mai mult trec pe deasupra Codului Penal fără a cădea prinşi înăuntrul lui. în realitate nu se dovedeşte a fi înţeleaptă. a celulelor responsabile de procesele cognitive. Unei împingeri excesive dintr-o parte îi va urma o împingere egală din partea opusă. Şi cu nimic nu îi împovărăm mai mult pe alţii decât cu nedreptatea noastră. poate că nu vor ajunge niciodată să stabilească o conexiune între postul mental şi Alzheimer.senilă. Aceasta înseamnă a comite o a doua greşeală şi a-şi face din nou rău. cu atât se simt mai îndrăzneţi.” Compensaţia regulară a bătăii unui pendul este mişcarea sa în sens contrar. Însă mai mult se încearcă să se condamne decât să se înţeleagă vina reală a celuilalt. aproape din instinct. 6 . şi aşadar vor ajunge la concluzii cu totul diferite. După revoluţia franceză.

Egoismul cras. rămase imaculate vreme de secole. chiar şi prietenii şi cei din familie. familia şi prietenii îi ajutau cu toate forţele lor. conştiinţa se deşteaptă şi ia din nou aminte la piedicile ereditare bine întipărite în ea. Sufletul rugăciunilor omului se opune cu energie rătăcirii morale. atunci când această siguranţă scade. se înfăţişează într-o altă nesiguranţă. Sentimentele de vină reprimate. Înşelătoria şi prostituţia.Articolele din jurnalele naţionale şi externe. se reîntorc. nu trebuie să uităm că la origine morala nu a fost creată pentru a satisface exigenţele etice ci pentru siguranţa individului faţă de ceilalţi. Însă deja anumite grupuri sociale încep să ia măsuri energice. Mizeria creează întotdeauna oameni lipsiţi de scrupule. Numeroase persoane care gândesc în acelaşi fel acordă împreună copiilor lor o nouă educaţie reacţionară. Părinţi şi fii sunt puşi de mizeria economică într-un soi de psihoză în masă : cred că astăzi nu mai e posibil să conducă cu armate oneste lupta pentru viaţă. cancelariile tribunalelor. deoarece aceasta se pune într-o situaţie dezavantajoasă în faţa celui care o refuză . Începe noua reacţie. atât în viaţa socială cât şi în viaţa privată. Pentru lupta existenţială sunt angajate toate mijloacele disponibile. Obişnuinţele civile ale generaţiilor se imprimă în firea umană chiar mai profund decât ţin cont aducătorii civilizaţiei. Rămân la fel de păgubiţi atât cei care înşeală cât şi cei înşelaţi. Pendulul îşi începe mersul îndărăt. aviditatea de bani. împinsă de acestea. Şi astăzi? Dispreţul social nu mai este atât de mare încât să se pună noţiunea de onoare deasupra avantajelor materiale. căutarea satisfacerii instinctelor îşi pun din nou masca şi se servesc de forme tot mai urbane. Consecinţele acestei opinii. să îşi înconjoare fiii cu măsuri protectoare împotriva neruşinării şi a moralei relaxate. cu motto-ul: obligaţia faţă de familie. În spatele structurii conservate la exterior. şiau pierdut astfel însuşirea lor îndrăzneaţă! Cinstea nu mai trece drept actuală. însă atunci directorii lor se comportau cu totul altfel ! Căutau să compenseze pagubele punând în joc întreg patrimoniul lor: iar în aceasta. se simte că şi morala s-a pierdut. totul este putred şi epuizat. Epocile revoluţionare nu sunt de ajuns pentru a anula secole de viaţă civilă. Însă acum un factor important apare împotriva acestei demoralizări. 6 . din drojdia poporului au urcat până în saloane. bucurându-se de cea mai bună reputaţie : şi nu mai au ruşine de lumina soarelui. Oamenii devin suspicioşi şi neîncrezători unii faţă de alţii. dosarele avocaţilor şi nivelul mediu de trai din familii ne oferă astfel de exemple eficace. Câte nume. “ dacă le merge bine ”. Chiar şi înainte de război pe ici pe colo existau bănci care cădeau . adesea uşor de recunoscut.

La douăzeci de ani el a intrat la faimoasa universitate Cambridge. ferit de murdărie şi de rău. Părinţii au făcut din educaţia unicului lor fiu scopul şi misiunea vieţii lor. îl reţineau şi deveneau conştienţi de valoarea a ceea ce e mai mult şi mai bine. Sau: “ Nu ai voie să mergi la băiatul ăsta urât! ”. ca model de viaţă. nu din cauza insucceselor în studii. următorul eveniment a făcut multă vâlvă într-o familie din vechea şi bogata nobilime londoneză. Au adus la castelul lor pe cei mai buni maeştri. şi doar nobilul şi sublimul le era propus. expuşi fără impedimente pericolelor vieţii lor instinctive şi fără călăuză în tumultul lumii. claie peste grămadă. Deja aceasta subîmpărţire creează inapţi în viaţă. dacă nu ar fi fost educaţi în falsa credinţă că lucrurile sunt “ bune şi rele ” ! Astfel tineretul privilegiat a fost introdus în viaţă. în trăsăturile sale esenţiale şi cu intenţii critice. doar oameni de înaltă cultură şi de mare valoare au format compania lui. el nu ar fi fost tratat cu dispreţ şi lipsă de apreciere sau dacă nu ar fi fost condamnat pentru o singură acţiune rea comisă : pentru că oamenilor le place să generalizeze! Câte persoane de valoare s-au pierdut astfel! Însă cu cât mai mult ar fi câştigat în sensibilitate socială şi în iubirea oamenilor acei aspri critici. ceea ce e inutilizabil şi ceea ce e inutilizabil. acesta e urât. În scrisoarea pe care a scris-o pentru a-şi lua rămas bun de la părinţii săi. se supuneau. “ Urâtul ”. nu vă uitaţi la el! ”. de impurităţile propriilor sale instincte şi mai presus de judecata sănătoasă. Caracterul fiecărei persoane este în mare parte un produs al mediului său înconjurător : adesea un om s-ar fi dezvoltat într-un mod cu totul diferit dacă. “ Vai de mine. au fost găsite aceste rânduri: 6 . În faţa copiilor needucaţi. Cu câţiva ani în urmă.Însă şi aceasta se va împotmoli dacă va prelua iarăşi din vechile metode. Nu e de prisos să descriem pe scurt. Şi elevii cuminţi. Nu dintr-o iubire nefericită. Aceasta ar fi perfect dacă s-ar putea garanta cuiva care va trăi întro insulă a fericiţilor sau dacă ne gândim la o imediată intrare a lor în Paradis. Omul mai merituos are calităţi inferioare de care uneori e dominat şi care în circumstanţe favorabile rămân însă inoperante. amestecat într-un mod intim. Însă nu există “ buni şi răi ”. Educaţia crea idealuri în cei mici. el s-a sinucis cu gazul de eşapament al maşinii sale. Maeştri lui l-au dus la Berlin pentru a-şi da examenele de limba germană. După trei luni. au stat copiii bine educaţi. ieşiţi parcă dintr-o frumoasă cameră pentru copii. ca unică realitate. nu din probleme materiale. datorită unei singure calităţi rele. iar el le-a trecut cu note excelente. sorbeau dispreţul faţă de ceea ce e murdar şi rău încă din primii ani. “ răul “ erau eliminate cu acurateţe din câmpul lor vizual. În fiecare om se află.

“Orice educaţie va da greş“ dacă nu va ţine seama de doi factori pedagogici: cunoaşterea oamenilor şi cunoaşterea de sine. şi în cele din urmă chiar şi de violenţă. Nu! Această educaţie educa la orbire şi crea inepţi pentru viaţă. să te laşi tras 6 . Dacă suntem constrânşi să trăim printre oameni cu o mentalitate diferită faţă de a noastră. tot aşa copilul educat sever în morală şi estetică trebuie să se prezinte la lupta pentru viaţă în condiţii mult mai periculoase decât copilul de pe stradă. ” Certuri grosolane de cafenea sau de hotel. trebuie să încercăm să ajungem la un acord cu ei. chiar şi renunţând la a urma cu stricteţe concepţiile noastre etice. Calea conduce către acestea. Sunt conştient de pericolele la care mă expun acum asumându-mi sarcina de a da jos câteva din măştile pe care oamenii cel mai adesea şi le pun. bunătatea şi înţelegerea nun e vor putea scăpa de necazuri. către iubirea de oameni şi toleranţă. Copila ignorantă care pretinde. credinţa în splendida sa lume ideală.“ Voi mi-aţi arătat o altfel de lume. Pentru a ajunge la înaltul nivel al toleranţei e nevoie de multă suferinţă şi multă experienţă. Dacă suntem atacaţi de criminali. deoarece nimeni care poartă ochelarii de cal ai prejudecăţilor nu poate să se simtă bine în existenţă. Însă sfaturile mele sunt pentru oameni care judecă bine lucrurile . Eu nu pot trăi într-o astfel de lume. în acel estet taciturn şi palid. în faţa oamenilor cu o moralitate uşuratică. simt groază faţă de ea. La fel cum copila virgină se simte în dezavantaj faţă de surorile sale care duc o viaţă uşuratică dacă îşi pune virtutea pe seama ignoranţei. Aşadar trebuie să ne adaptăm la circumstanţe. distracţii josnice au înfrânt. o conduită morală ne poate doar face rău: de exemplu. ca femeie. va trece printr-o deziluzie foarte curând şi astfel îşi va distruge căsătoria. aventuri amoroase. Idealistul trebuie să îşi piardă credinţa în Dumnezeu şi să devină un dispreţuitor al oamenilor. Morala şi etica îşi au eficienţa doar între persoanele cu mentalităţi egale. Oamenii sunt imperfecţi. Educaţia de astăzi nu are scop şi amestecă lucrurile fără a ajunge la succes. trecând prin deziluzionarea fără amărăciune. Însă fără înţelepciune şi prudenţă. şi de a sfătui ca noi înşine să purtăm uneori o mască pentru a nu rămâne păgubiţi în viaţă. şi nu se pune un cuţit deschis în mâna unui copil. Nu ne putem aştepta de la ei la comportamente asemenea lui Cristos. oprit de ziduri făcute din exigenţe morale de neatins. prin înţelegere şi iertare. ne servim fără scrupule de viclenie şi de minciună. Experienţele pe care le-am avut în practica mea de psihopatolog m-au învăţat că e mai bine să te comporţi conştient într-un mod imperfect decât. exigenţe prea înalte ale unui soţ ideal. În anumite circumstanţe.

teoria ! Este emisă o judecată asemănătoare cu aceasta imediat după ce s-a lăudat toleranţa socială! Aceştia se identifică orbeşte cu judecătorii acelui om. Cea mai mare parte a oamenilor civili din ziua de azi ar pune mâna fără scrupule pe proprietatea altuia dacă ar fi siguri că nu ar fi prinşi. Astfel se comportă. La ghişeu era o tânără melancolică. fu răspunsul lor. Un mic exemplu va ilustra această teză: În vara anului 1995 am mers la oficiul poştal al unei mici localităţi din Moldova. un client al unui hotel a trecut prin faţa lor şi i-a salutat. ea se ridică. o femeie. conştiinţa săracului trebuie să capituleze: e doar o chestiune de timp şi de cât de mari sunt privaţiunile. Avea un salariu lunar de 500 de lei. Câţiva dintre domni. în ultimă instanţă. care să-i îndepărteze şi mai mult de moralitatea socială. în faţa banului.pe sfoară şi înşelat de alţii. Cu toţii au aprobat punctele de vedere expuse aici. Aceasta o pot învăţa nu cuvintele ci. şi proba de forţă era prea chinuitoare pentru ea. poate să îi fie oferită o “ probă de forţă ”. Ca şi când. ca şi când nu l-ar fi văzut. Am ascultat-o vorbindu-mi despre suferinţele ei. stânjeniţi. fie ele cât de desăvârşite din punct de vedere al învăţăturilor morale. Bineînţeles că e imposibil să învăţăm din câteva pagini cum să cunoaştem oamenii. nu ni se poate impune să frecventăm astfel de persoane! 6 . Foame şi mizerie. Ce aveţi împotriva acestui domn? întrebă. necesitatea. de lângă ea şi spuse cu o voce emoţionată: “ De ce nu mă aştept la mai mult ? Pentru că nu vreau să devin o hoaţă ! Acum ştiţi! ” Însă licenţa soseşte prea târziu. Cu ceva timp în urmă. “ Am cerut să fiu licenţiată ”. În acel moment. Şi totuşi. plină de bani. Dacă cineva se dezice de acest banal adevăr. De regulă. Aşadar. şi o avea în grija ei pe bătrâna ei mamă. în practică. Ceruse asta deoarece nu se aşteptase să găsească un alt loc de muncă. câţiva oameni aparţinând înaltei societăţi din Milano s-au ocupat de această temă: “toleranţa faţă de aproapele nostru”. amărăciune.Şi totuşi. În timpul ultimului război mondial. cei care aveau un renume nu erau în stare să refuze participarea la acele furturi. uimită. l-am scufunda şi mai mult la fundul apei! . au privit în altă parte. iar alţii –au răspuns cu o atitudine rece ca gheaţa. A trecut prea multă vreme. în loc să îl salvăm pe cel care se îneacă. îmi arătă casa de marcat. viaţa însăşi. izolare. mizeria. multe “ rechizite ” militare au fost în fond furate de la neamul mai sărac. “ A ieşit nu de mult din închisoare ”. Ce simţăminte trebuie să se nască în cei care sunt supuşi unui astfel de dispreţ? Durere. arta vieţii practice nu poate fin învăţată din cărţi.

se arată a fi laşi: însă puţini alţii au acţionat altfel! Atunci când întreaga societate ia cunoştinţă de necinstea unuia dintre membrii ei. Desigur. nu! Însă un salut sau un cuvânt prietenos nu îl compromite pe nimeni! În schimb. cu un aer de triumf. dacă nu se găseşte un denunţător societatea continuă să îi arate aceeaşi lipsă de stimă. el e un om pierdut. în secret. În fiecare cod de onoare. Temerarul abil are probabilităţi mari de reuşită. mama şi fiul la Monte Carlo.000. Trădătorii şi rebelii sfârşesc. în carcere. fără îndoială că au vorbit cu cel condamnat. şi astfel abilitatea şi succesul se asociază în noi pentru a forma complexe solide pe care nu le putem separa sau distruge. O acţiune este judecată doar după succesul ei. Mânia tatălui s-a transformat într-un orgoliu radios pentru “ abilitatea ” fiului. cunoştinţa publică a unei acţiuni imorale deţine o mare parte. Pentru cel norocos se aplică legi diferite decât pentru cel naufragiat. În sfârşit. Cu cât mai mare e prevederea în tratarea afacerilor. operează mereu în mod opus celor mai bune idei ale noastre. afişarea dispreţului este o judecată a valorii pe care nu avem dreptul să o exprimăm. Această eventuală circumstanţă nu atinge cu siguranţă valoarea etică a unei acţiuni. singuri. nevăzuţi de nimeni. comisese anumite acte ilegale. nici măcar atunci când planul cel mai bine pregătit a eşuat ca urmare a unui ghinion imprevizibil sau când o acţiune absurdă are un succes nemeritat. vorbe goale! Noi suntem astfel sclavi ai prejudiciilor tradiţionale care. Sclavi ai obişnuinţei şi ai sugestiei maselor! Mulţi din acei oameni. Nu e greu să ne imaginăm ce a urmat imediat: o mamă disperată. însă cu toate acestea influenţează grav asupra judecăţii care este dată. “ Unde e Manuel ? ” Ea spune neliniştită: “ A vrut să joace. Mai apoi a rezultat că acela pe care l-au dispreţuit era procurator al unei mari firme multinaţionale care a dat faliment. În acel moment apare Manuel. o găseşte pe soţia sa. un fiu umilit şi un tată furibund pentru “ infinita libertate ” care i se dă fiului său. şi care. Ce valoare au toate reflexiile teoretice? Cuvinte. Şi aceasta e o lege care e valabilă pentru toţi oamenii! Iată un exemplu trivial luat din realitate: Tatăl. ” Urmează mustrarea imediată a soţului. Această poziţie a noastră în faţa succesului se bazează pe cunoştinţe care la început au fost exacte. atunci când şi succesul este fondat nu pe merit ci doar pe cazuri favorabile. sub presiunea şefului său. sau devin oameni puternici sau măcar se încoronează cu o coroană. astăzi le condamnă cu indignare. 6 . ca delicvenţi. I-am dat 1000 euro. Fără risc nu se poate începe nici o acţiune de proporţii. Cu 1000 de euro a câştigat 20.Cerule. fiind constrâns să facă rău. cu atât mai sigur e succesul. Însă dacă acela e acuzat şi condamnat. Tatăl îşi caută familia pe terasa Cazinoului. Aceleaşi persoane care până mai ieri ignorau faptele sale rele. în practică.

prin cantitatea sa are o violenţă impetuoasă şi creează o atmosferă care oprimă victima. acesta a acţionat întrun mod vulgar. Ei fac aceasta deoarece se tem că nu o să primească bacşiş. Tendinţa la a spune: “ Ce îmi pasă mie de lume? Spună ce vrea ! ” Opinia generală. face să pălească toate faptele sale rele. aşa cum v-am explicat în lecţia precedentă. Anumite circumstanţe pot să facă loc suspiciunilor cărora acesta. incapabil de a se adapta realităţii. poate uşor să rămână victimă a invidiei. ci şi de societate . portarii. Cei neghiobi. Reputaţia unui om decide destinul său. Deoarece omul inapt în viaţă. Însă cum se poate explica faptul că oamenii înţelepţi şi înstăriţi se comportă cu atâta intoleranţă faţă de naufragiaţii vieţii? Cred că în aceştia se găseşte un instinct de mustrare faţă de incapacitatea şi inepţia din viaţă. şi adesea condamnările sociale au fost bazate pe aparenţă. a calomniei şi a defavorii. Poate că ei culeg doar ocazia de a se ridica deasupra inferiorităţii situaţiei lor şi de a dobândi conştiinţa de sine pe seama celor săraci. lucru ciudat. sustragere a bunurilor. însă posedă o fascinaţie irezistibilă! ” Genialitatea lui Napoleon. aparenţa contează mai mult decât respectarea efectivă a moralităţii. O mare lovitură care conduce la bogăţie şi putere e apreciată nu doar de cunoscătorii vieţii practice. dacă aceasta nu ştie cum să o neutralizeze opunând forţe contrare ei. Pare că pentru aceştia sărăcia e un mare delict. mulţi din cei care se bucură de stimă comit acte care doar din întâmplare scapă acţiunii tribunalelor. Mulţi trebui deja să fi ispăşit cu amărăciune neglijenţa opiniilor în societate. cei neputincioşi sunt cei care nu pot să se vindece de propria reputaţie. Adesea am reflectat cât de ciudat este faptul că chelnerii. E natural faptul că această atitudine a omenirii în faţa succesului are ca şi consecinţe inevitabile grave nedreptăţi. Însă. fie ea chiar neghioabă. În această atmosferă influenţele negative îşi pierd orice eficienţă şi se dizolvă. iar mijloacele puţin scrupuloase folosite pentru a înfăptui acea lovitură sunt judecate cu indulgenţă. servitorii privesc cu dispreţ. Adesea auzim expresii ca acestea: “ Desigur. aceste forţe contrarii nu sunt niciodată amărăciunea şi ura ci doar bunătatea şi iubirea.E evident că iscusinţa e apreciată în viaţă de către oamenii cu mai mult decât o conduită riguroasă morală. însă ce tip abil şi zvelt! ” Sau: “ Bărbatul meu e o canalie. de sus până jos. Adesea tribunalele emit sentinţe şi trebuie apoi să îşi repare greşeala. Adesea. 6 . În schimb. persoanele sărace şi prost îmbrăcate. Însă e nevoie de mare prudenţă şi înţelepciune pentru a crea în jurul nostru o astfel de atmosferă. le rămâne victimă. fără să aibă nici o vină.

cei înşelaţi învaţă să înşele. Prea adesea puterea. “Înainte de a pleca trenul. făcute fără a reflecta şi considerate ca dovadă de abilitate. Fiecare copil este. la fel ca în viaţă. E vorba întotdeauna de ban. corupţie a funcţionarilor. Nu vom spune oare că a fost inapt? Există o cantitate enormă de anunţuri ca acela. şi este aşadar consecinţa multor suferinţe şi lupte psihice. Linguşitorii nutresc vanitatea. Cei oprimaţi. se refugiază întro expresie neadevărată. şiretenia şi vicleşugul. Această “ corectare a norocului ” poate nu e atât o fraudă împotriva averii altora. cei care sunt supuşi violenţei învaţă. pe care doar norocul şi abilitatea le face să treacă nepedepsite. de care noi ne folosim. pentru a se apăra. Cel care e ultragiat devine intolerant. toţi încearcă să îi dezavantajeze pe ceilalţi. Cel care a ascultat de acel anunţ rămâne nemişcat şi aşteaptă ascultător: sfârşeşte prin a nu mai găsi nici un loc. multe non-virtuţi. Şi micile înşelăciuni! Uitaţi-vă la jucătorii de cărţi. Dacă minciuna are succes. afaceri de provenienţă dubioasă. din bucuria vicleşugului. Puţini oameni politici reuşesc. adultere care partenerul de viaţă amăgit le-ar putea denunţa. nu este posibil să se urce în cel care se află pe linia a doua”. în timp ce binele comun este ruinat. aproape fără excepţie. prin tot felul de alte înşelătorii. Cel care se simte de mică valoare 6 . cel care e privat de dragoste devine dur şi crud faţă de ceilalţi. presupunerea. şi e începută o luptă fără scrupule pentru putere. Adesea. să îşi câştige mandatul într-un mod perfect impecabil ! E adevărat: politica strică caracterul. el înţelege imediat avantajele. în conturi. Nimic nu repugnă mai mult poporului decât faptul că oamenii politici nu mai pot să renunţe la metodele lor nedrepte din politică şi că aceştia. Cum ajunge el să mintă? Speriat.acte de contrabandă. neştiind cum să se salveze. Cât de puţini joacă cinstit! Amestecând. sau a nu corecta. Astfel. curat şi sincer. Fiecare eroare pe care o comitem mărturiseşte faptul că noi suntem trataţi cu nedreptate. adesea spiritual de contradicţie nu e altceva decât un comportament de apărare fondat pe sfaturi rele primite şi experienţe triste personale. uitându-se în cărţi. sunt elemente compensatorii ale calităţilor contrarii. Mulţimea care aşteaptă devine nerăbdătoare şi în cele din urmă se precipită în tren. încearcă să îşi înşele proprii alegători. şi noi trebuie să le încălcăm dacă şi ceilalţi le încalcă. succesele. erori comise în avantajul lor. cât un furt direct al acelei averi? Există oameni bogaţi şi distincţi pentru care e o bucurie a nu perfora în tramvai biletul. în campania electorală. care e doar un mijloc pentru a ajunge un scop. Astfel sună un anunţ din gară. devine scop în sine. Dorinţa de putere deţine o mare pondere în orice politică. Prima ocazie e dată de teama de a fi pedepsit pentru că a încălcat un ordin. Acestea sunt uzanţe destul de răspândite. cei maltrataţi.

Cât de puţini oameni pot să-şi păstreze obiectivitatea! Mulţi sunt doborâţi de opinia generală. Nu avem dreptate dacă credem că simţul justiţiei este o calitate naturală. Şi acolo unde fiinţa şi acţiunea nu coincide. să fie dictată de un înalt simţ de responsabilitate. Bârfele de proastă dispoziţie. el nu are deloc nevoie să recurgă la sentimentele sale. chiar având cea mai bună intenţie. Acesta se întâlneşte rar. Este vulgar ca esenţa unui om să fie judecată după acţiunile sale. sunt apriori prost dispuşi faţă de imputat. cresc în grad în ochii lumii şi. cel impotent îşi dă aere de Don Giovanni. magistraţii. cu atât mai puţin el va judeca valoarea semenilor săi. cel care minte şi înşeală deoarece costumele îi permit este perfect de egală valoare cu acela care din motive convenţionale se comportă cinstit. Cu cât un om devine mai înţelept şi mai expert. de care mulţimea se foloseşte pentru a o repeta şi deforma. e dificil să apreciem în mod just o persoană. sub raport politic şi religios. Prin judecata severă ei îşi documentează propria moralitate. fruct al civilizaţiei. câtă cunoaştere de sine şi obiectivitate. adesea în mod inconştient. şi poate să devieze cu mare uşurinţă. În care acţiune se oglindeşte perfect sufletul? Nu am văzut pe nimeni în care acest lucru să aibă loc. mulţi sunt atât de supuşi 6 . Persoanele care în concedii afişează exigenţe mari sunt cele care trăiesc în situaţii meschine şi de mare precaritate. adesea ea suferă de subiectivitate. Pentru a-i judeca. la aceea care impune ca şi cealaltă parte să fie ascultată. Şi nici unul din aceşti judecători profani nu se gândeşte la legea supremă a justiţiei. câtă eliminare severă a oricărei sugestibilităţi şi afectivităţi! Dacă. şi pe care o sugestie a maselor o transformă într-un fapt. cu care ei se află în poziţie de contrast: de exemplu. cel fricos sau leneş face pe grosolanul. şi imparţialitatea spre care curtea tindea nu e doar pierdută ci se transformă într-o înăsprire substanţială a judecăţii. Judecata pe care societatea umană o rosteşte şi pe care noi o recunoaştem ca fiind inapelabilă şi purtătoare de consecinţe ar trebui. îşi atribuie o mentalitate virtuoasă. o ştire tendenţioasă în ziar sau la televiziune. Şi totuşi oamenii nu fac altceva decât să şadă în jilţ pentru a-i judeca pe ceilalţi. câtă cunoaştere a oamenilor e necesară. Judecătorii sunt chemaţi să se pronunţe asupra elementelor străine. deja prin aceasta.se ascunde în aroganţă şi îngâmfare. cu atât se simt mai buni. un fluid sexual îşi exercită eficienţa. DREPTATEA EFEMERĂ Aşa cum am mai văzut. Şi totuşi. cu cât judecă mai sever. sunt de ajuns pentru a face ca boicotul social să pară justificat. În astfel de cazuri. în schimb.

E de o abilitate excepţională. simţul justiţiei. Nu întotdeauna justiţia tribunalelor poate să servească drept model luminos. “Desigur. răspunse şeful şi le dădu brusc afară. din păcate. ţine balanţa legată la ochi. Iar sadicul judecător reuşeşte să uite consecinţele acelor maltratări: o inimă înfrântă. afacerile merg strună. Ele se plânseră de noua directoare : au spus că era capricioasă. din cauza morţii tatălui său. uită de angoasele de zi cu zi şi disperarea care sunt mai rele decât o moarte eliberatoare. Judecătorii sunt şi ei oameni! Desigur! Sau. însă e inutil. o victimă schilodită şi lezată în spirit. rod al unei educaţii ireproşabile. pe care n-am să-l uit niciodată: Un tânăr. că le proteja pe favoritele sale şi că le lua în bătaie de joc pe celelalte într-un nod insuportabil. şi mai puţin e posibil pentru cel profan să îşi asume o poziţie pur obiectivă sau. să nu îşi piardă poziţia sa obiectivă de la început. Este interesant şi instructiv să aruncăm câte o privire în culisele justiţiei: lucru permis de cazuri şi de indiscreţie. Nu degeaba simbolul lor. “O să mă ocup eu de asta . Adesea sentinţele judecătorilor sunt contrarii oricărei judecăţi omeneşti. Desigur că 6 . Iată un exemplu tipic. Şeful izbucneşte: “De câte ori să vă repet că reclamaţiile se prezintă directorului. Directorul e de acord cu ea”. Examina până în pânzele albe orice reclamă a angajaţilor săi. Dacă justiţia nu se poate obţine întotdeauna nici măcar de către aceia care fac profesia de a o reprezenta. acuzaţii ar fi fost mai bine protejaţi de larga libertate de opinie a judecătorilor. Deoarece. acum nu am timp”. El era un fanatic al justiţiei în adevăratul sens al cuvântului. este chemat pe nepregătite. dacă legile penale ar fi fost formulate pe baze psihologice ŞI singurele delicate care trebuiesc pedepsite ar fi fost mai strict delimitate. un judecător homosexual îl va judeca altfel pe un acuzat heterosexual. şi nu mie?”. Facultatea de a suporta nedreptăţile fără amărăciune mărturiseşte un grad înalt de cunoaştere a vieţii.influenţelor personale încât pentru aceştia cel care vorbeşte la urmă are aproape întotdeauna dreptate. aproape s-ar putea spune. şi că nu era insensibilă faţă de corupţie. Deoarece în fiecare spirit necorupt a rămas. pentru a spune mai bine. şi aşa mai departe. Patru ani mai târziu: trei tinere fete au apărut în biroul său. Un tutore al legii însurat va emite o sentinţă diferită faţă de unul celibatar. în mod instinctiv. însă în lupta pentru existenţă intuiţia păleşte iar simţul justiţiei rămâne victimă a numeroaselor influenţe. la conducerea unei mari întreprinderi industriale. Zeiţa Dreptăţii. Şi el îmi explică: “De când o am în întreprindere pe directoarea aceasta. Cele mai crude pedepse date acuzaţilor rămân aproape neîndeplinite dacă condamnatul nu moare.

Se va răzbuna: o cunosc bine. între patru ochi. chiar de aceştia simulează a fi altcineva decât sunt în realitate. Însă – a devenit adaptat pentru viaţă. directoarea va promite că o să se schimbe. însă o să se comporte şi mai rău cu ele. în scurt timp. Iată câteva dovezi: Minciuna! C ar fi. se fardează. fără de care nun e putem afirma în viaţă. însă trebuie să o iertăm. însă pe care suntem atât de obişnuiţi să le purtăm încât nu ne mai îndeplinesc 7 . La ce îmi e de folos să comunic plângerile. Cauza machiajului e dorinţa de a fugi de un adevăr dureros . Şi în mod sigur nu vom trece drept persoane educate dacă celui care ne spune ”Îmi face plăcere să vă văd” noi i-am răspunde: “Şi mie îmi displace că v-am întâlnit!” Ar fi superfluu şi trivial să cităm aceste minciuni convenţionale dacă acest lucru nu ne-ar permite să ajungem la o altă concluzie. Atunci cum pot să le ajut? În rest. multă ştiinţă de viaţă în defavoarea simţului său de justiţie. Însă machiajul sufletului uman nu are loc cu deplină conştienţă. Îmi e indispensabilă. pe lângă latura etică. Dacă ar fi avut intenţia să caute o părere sinceră. atunci când doamna casei ne-ar întreba: “Vă place această specialitate gastronomică?” noi i-am răspunde: “Îmi face greaţă!”. Aproape toate persoanele se înfrumuseţează. defectele ei. Deoarece puţini simt nevoia de a se cunoaşte pe sine înşişi.are. destinate a ascunde impurităţile caracterului. Această doamnă care cere o părere asupra prânzului ei sau asupra hainei sale. ci fardurile morale. şi-a pierdut orice simţ al pudorii. pe care cei care sunt cei mai buni actori sunt consideraţi cei mai bine educaţi. aşadar putem să numim aceste măşti “măşti ale laşităţii”. Ea se aşteaptă să fie înşelată de noi. Astfel trebuie să ţinem minte că există uzanţe ale comerţului social: o mare scenă. Astăzi se poartă machiaje voluntare pe faţă. Dacă angajaţii nu ştiu să o abordeze aşa cum trebuie. sânii. viaţa socială? Cât ne-am face de bine plăcuţi dacă. Dacă trecem în revistă defectele umane. Atunci când noi mergem la teatru. Nu vorbesc de fardurile destinate să înfrumuseţeze faţa. ea ar fi întrebat o prietenă intimă. cu atât mai rău pentru ei!” Tânărul şef a învăţat. şi aceia care îl efectuează nu ştiu nimic şi de aceea îl neagă. trebuie să le luăm în considerare. de fapt nu doreşte să audă adevărul. Există totuşi măşti morale pe care ni le punem cu bună ştiinţă. cei care ştiu să o ia aşa cum trebuie. abdomenul şi coapsele şi orice altceva e operabil. sunt de acord cu ea. fără de ea. Vrea să audă cuvinte plăcute sau să îşi liniştească temerile. desigur justificate. ale fetelor? O să îi fac doar rău. Cu toţii ştiu când criteriul minciunii devine trecător. nasul. la fel ca noi toţi. sau dacă la întrebarea: “Vă place haina mea?” noi am răspunde: “N-am văzut niciodată o haină de atâta prost gust!”. nici unui spectator nu-i vine în minte să îi numească pe actori mincinoşi. şi din punctual de vedere practice. iar în ultimul deceniu chirurgia plastică pentru a reface fesele.

Compartimentele trenului sunt luate cu asalt. Un procurator şef al Republicii îi adună pe magistraţii săi şi le spune o poveste care ar trebui să fie veselă. ce trebuie considerat ca o bucată de istorie a civilizaţiei. Sub aceste măşti pentru a înşela. ale doliului. Unul singur rămâne serios ca un mort. Răutate. întreaga noastră fiinţă este transformată. invidie. călătorii. cu atât mai mult ei simt. 7 . fericiţi. “De ce nu râzi ?”. ranchiună! După părerea multor cunoscători ai oamenilor. îl întreabă un coleg. Afară e furtună şi plouă. fără nici un fel de scrupule.efectul de mascare. Mulţimea de oameni se împing. Să privim acum ce expresie mulţumită şi satisfăcută o au aceia care şi-au asigurat locuri liniştite în tren. Croiuri de haine. Doar după ce scopul este îndeplinit masca e dată jos. cu bucurie. Atunci când nu mai avem interese în comedie. Aşadar multe persoane. la ferestre! Ce expresie de bine pe feţele lor. bucuria de răul altuia e una din cele mai sincere bucurii pe care le experimentăm. îşi duc în mână masca şi sunt bucuroase de a fi arătate a fi atât de apte pentru viaţă. râd şi plâng în mod mecanic. se calcă. îi răspunde celălalt. ale compasiunii. Judecătorii se pun să râdă. Însă măştile cele mai periculoase sunt acelea de care ne folosim cu deplină conştienţă pentru a ajunge la un scop determinat. “nu mai am nevoie: am fost transferat în altă parte!” Acesta e mai mult decât un motto spiritual. E un lucru simptomatic. supărarea pe care ne-o provoacă o “prietenă dragă». s-ar cunoaşte mai bine dacă ar observa micile obişnuinţe ale vieţii lor. ce pare să spună: “Ce frumos e că nouă ne-a mers mai bine decât celorlalţi!” Sau putem auzi afirmaţii de falsă compasiune: “Uite cum se udă până la piele sărmanii aceia de afară!” . însă în acelaşi timp ei râd in sinea lor. mulţi trebuie să rămână sub ploaia ropotitoare. “De ce să râd ?”. se lovesc unii pe alţii . defectele sunt transformate în virtute (chirurgie estetică). Astfel sunt măştile convenienţei. Cu cât oamenii îmbătrânesc mai mult. Suntem mereu dispuşi să găsim un fel de satisfacţie în nenorocul prietenului nostru. încheieri de căsătorii adesea nu servesc la altceva decât la a permite să se reprezinte. Cei care spun că sunt imuni la acest defect. renunţăm la partea noastră şi devenim din nou sinceri.

astfel încât să poată să îl elimine în viitor mai rapid şi în cantitate mai mare. foarte dificil de eliminat. de celule bacteriene moarte. întărind pielea şi izolându-ne cu un strat de grăsime. sterilizată cu stricteţe. provocând o reacţie rudimentară anticorp-antigen. şi din apariţia aceloraşi anticorpi în sânge. însă acesta nu e de ajuns pentru a înfrânge animalul abia născut: e suficient pentru a-i permite săşi dezvolte sistemul celular adaptat pentru a rezista atacurilor ulterioare mai grave. aşa cum s-a demonstrat la animale în condiţii normale de dezvoltare ale celulelor formatoare de anticorpi. începând fără îndoială în mod lent. însă acesta poate să îi ţină în frâu. În prezenţa microbilor. La animalele sterile. întâlnită la animalele sterile. Probabil că unii microbi care pătrund în animale sunt potenţial dăunători. aceste celule sunt puţin dezvoltate iar anticorpii sunt complet absenţi. aşadar. e o reacţie la prezenţa în dieta lor. în mod mai generic. Doar stimulul este suficient pentru a pune în acţiune sistemul anticorpilor. sau moleculele antigene prezente în acelea. desigur în cantitate minoră. însă pentru ceva vreme e mai bine să se evite valurile periculoase. în doze mici. oarecum la fel cum expunerea la vânt şi la frig ne protejează de intemperii. 7 . microbi normali sunt cel mai mare stimul pentru funcţionarea mecanismelor imunitare. încărcat cu microbi. Anticorpii. şi învaţă în acelaşi timp să producă anticorpul specific. permiteţi-mi să vă amintesc. traversează intestinele. uneori la o singură specie bacteriană o dată.IGIENĂ ŞI IPOCRIZIE SAU SURPRINZĂTOAREA CONTRIBUŢIE OFERITĂ DE MICROBI PENTRU STAREA DE SĂNĂTATE A OMULUI Contribuţia cea mai surprinzătoare a microbilor pentru starea de bine a animalelor e dată n mod paradoxal de o protecţie împotriva aceloraşi microbi. aşa cum sunt proteinele ce pătrund în interiorul corpului. şi anume sub piele şi în interiorul aparatului digestiv. Însă. în condiţii de sterilitate. Se pare că micuţa cantitate de globulină (o proteină a anticorpilor). se compară ca factor reactive la moleculele complexe străine. E nevoie de un spaţiu puţin mai mare decât o cadă de baie. Câteva din substanţele importante ce provoacă formarea de anticorpi (antigene) rezistă la procesul de sterilizare şi determină aceiaşi anticorpi pe care i-ar fi produs dacă nu ar fi fost tratate în acest mod. iar mai apoi crescând tot mai mult. pătrunderea are loc într-o formă mai masivă. Ea poate fi trezită mai târziu injectându-i antigeni sau expunâdu-l cu prudenţă la un mediu ambient contaminat. Este un proces foarte asemănător cu acela de a învăţa înotul. această atitudine rămâne adormită. La animalele sterile. unele celule bacteriene moarte. în interior în sens strict. La animalul liber. el învaţă să se protejeze de atacurile lor.

dacă reuşesc. Desigur. e ţinut în stare bună de sănătate şi cu o producţie de lapte relativ crescută. Fiind biochimişti versatili. Microbii intestinali ajută animalele ierbivore să digere fibrele vegetale ce conţin celuloză. Animalele sterile au nevoie de o alimentaţie mai precisă decât animalele normale. uneori mai abil decât reuşim să facem noi înşine. normal cu o uşoară moderaţie. dacă aţi putea. însă deoarece întregul sistem de anticorpi nu se poate dezvolta. măsurată după debitul sanguin pompat. Pare sigur că bacteriile intestinale îşi ajută gazda să compenseze unele deficienţe din dietă. i-aţi separa la modul voit. tot aşa truda de a pluti la suprafaţă într-o mare de microbi produce beneficiile sale. trăind în felul lor. agregatele lor ne amintesc de o piaţă forfotind de mulţime. că activitatea inimii. şi fără aportul de glucoză (sau de bunele şi fidelele bacterii!) în dietă. Însă datoria noastră de recunoştinţă faţă de microbi e şi mai mare. în sensul că ei ne dăruiesc cu siguranţă mai mult decât s-a descoperit până acum. mai ales pe cele vitaminice. cu un gust plăcut şi cu un bun conţinut vitaminic. Se ştie de multă vreme că multe bacterii intestinale pot fabrica unele vitamine necesare în alimentaţie. e mai slabă la animalele sterile decât la cele normale. Vacile (şi nu numai ele) pot efectiv să fie hrănite de către microbii lor intestinali transformând substanţa microbiană în substanţă proprie. din care o parte devine lapte.Şi tot aşa cum înotul dezvoltă muşchii ce pot fi folosiţi şi în alte activităţi. ei manifestă o hipoglicemie gravă şi o slăbire generală. S-a găsit. Atâta timp cât suntem într-o stare bună de sănătate. rămânând imatur în faţa pericolelor lumii exterioare. Animalul steril nu doar că nu îşi dezvoltă imunitatea împotriva microbilor normali. sau intrările în metrou la orele de vârf. mulţumită aminoacizilor sintetizaţi de bacteriile din rumenul vacii. nici un alt microb nu se bucură de atâta dragoste! Un exemplu: purceii sterili nu reuşesc să digere laptele scroafei: le lipseşte enzima care scindează zahărul din lapte (lactoza) în glucoză. care variază în funcţie de clima locală şi mai ales în funcţie de abundenţa disponibilităţilor alimentare. Ştiind aceste lucruri. Ei cresc. alimentat cu furaje lipsite de aminoacizii esenţiali. el nu poate face faţă infecţiilor în general. pe copiii voştri de microbii lor? Sau v-aţi bucura în schimb că nu puteţi să faceţi aceasta? Microbii se ataşează de noi acolo unde pot. 7 . din ceea ce găsesc. şi mai ales o varietate mare de vitamine. ca şi cum ar reuşi să digere şi să descompună moleculele mari prin mijloace mai presus de înţelegerea noastră. În prezent ştim că animalul de lapte. şi acest lucru asigură analogia precedentă cu gimnastica. acestea pot construi molecule mari din cele mici. de exemplu.

el e pus brusc în contact cu mediul exterior. obişnuinţele sale acvatice şi transformându-se în terestru. secreţia vaginală e uşor alcalină. Microbi noştri sunt o parte din acea lume. al termenului. pierzând. până când enzimele digestive le transformă în substanţe solubile şi absorbabile. la fel ca şi urina. La pubertate. copilul aspiră microbii în nas. Ambele sunt lipsite de microbi în momentul excreţiei lor prin glandele respective. făcându-ne să fim ceea ce suntem. însă. În urină predomină amoniacul. aşa cum ne informează mirosul.Pe bună dreptate ar trebui să-i considerăm o parte din mediul în care trăim. aceşti puţini microbi se multiplică în grabă în urina veche. în sens strict. deoarece după microbiologi şi pereţii intestinali sunt exteriori. însă dacă e scuipată ea prezintă imediat o bogată suspensie microbiană. La fel ca microbii din tubul digestiv. aşa cum ţesuturile materne sunt protejate de barierele de suprafaţă. Însă aşa cum interacţiunea noastră cu alimentele începe la exterior. însă produsele şi mirosurile rezultante sunt diferite. Însă atunci când fătul normal devine un copil. ce conţine în condiţii normale aproximativ 10 la puterea a 10-a bacterii pe mililitru. Până în momentul naşteri el e protejat faţă de lumea microbiană. şi e conţine o variată populaţie microbiană. apariţia glicogenului în eretele 7 . Sudoarea se alterează. el intră imediat în contact cu microbii ce proliferează şi. în sensul strict. tot aşa interacţionăm cu întregul mediu înconjurător. Pe piele componentele grase ale sebumului dau loc mirosului rânced al acizilor graşi. de-a lungul traseului lor de la gură până la anus. rezultant din uree. devenim mai puternici învăţând să luptăm împotriva ostilităţilor lumii exterioare. şi ca piese de schimb pentru structurile noastre. analog cu se întâmplă cu mormolocul atunci când se transformă în broască. Urina proaspătă conţine puţini microbi. în general. în mod normal de proporţii modeste. Fătul face parte din corpul matern. Contaminarea salivei şi a sudorii are loc în mod asemănător. şi folosite ca şi combustibil pentru motoarele noastre. Dezvoltarea modurilor de adaptare face parte din procesul de formare. Saliva ajută la transportul microbilor din gură în stomac. în afara noastră. fiind totuşi. alimentele pe care le ingerăm rămân la exterior. După prima lună de viaţă şi până la pubertate. Atunci când soseşte vremea. Acestea sunt aduse în interior. ieşind afară prin vagin printr-un efort. o dată cu primul ţipăt ce urmează palmei obstetricianului. şi atâta timp cât e protejat el nu are microbi. pentru a para intruziunile mai puţin prietenoase şi mai periculoase care constituie experienţa. Sau mai degrabă ei constituie partea cea mai intimă a ambientului nostru. odată cu lichidul amniotic şi placenta. în măsura în care ei există în mediul sterilizat prin anumite tehnici. iar această interacţiune ne modelează. în gură şi în gât.

Mario Michelangelo Stromillo 7 . “Microbii împart defectele umane” Toţi microbii. considerând o densitate microbiană reală de 10 pe centimetru pătrat. însă datorită dimensiunilor lor individuale modeste ei sfârşesc prin a ocupa un volum mai mic decât s-ar putea imagina. se asociază indirect cu o neaşteptată întoarcere a unui grup de microbi care sunt tipic fermentativi.vaginal. Microbii sunt prezenţi pe noi într-un număr crescut. Viaţa e nepericuloasă – sau efectele sale asupra noastră sunt întru totul tolerabile – doar între anumite condiţii şi anumite limite. Aceşti microbi ar putea fi conţinuţi într-un bob de mazăre de mărime medie. ca fiind vătămătoare. considerând că suprafaţa pielii sale e mai mică de doi metri pătraţi. chiar fatală. distructivă. Aceasta e o măsură acceptabilă ca stimă a populaţiei microbiene totale a omului. la trei sute de centimetri cubi vor fi puţin mai mult de o ceaşcă de lichid. Nu trebuie să ne surprindă faptul că viaţa microbiană nu trebuie să fie lichidată rapid. ar da un total de cincisprezece mii de miliarde de microbi. evident sub influenţa hormonală. toate formele vii răspund într-un anume mod la schimbările condiţiei lor. pe o suprafaţă de 1. Dacă îi atribuim o medie de 5x106 (5 milioane de bacterii) pe fiecare centimetru pătrat de piele. Ajunge să ne gândim că printr-o defecaţie normală se elimină o sută de mii de miliarde de microbi. Un calcul aproximativ efectuat pe zona suprafeţei tubului digestiv. Atunci când aceste limite sunt depăşite. Acestei acidităţi i se atribuie capacitatea de a preveni creşterea unei populaţii microbiene mai variate şi abundente.5 metri pătraţi. Ştim că ea ne face bine. Aceasta ne-ar face să ne gândim că eliminăm mai mulţi decât reţinem. însă luând în considerare că cel puţin 510 bacterii (cinci sute de miliarde) pot sta pe un centimetru cub de spaţiu cum ar fi o bucăţică de noroi. şi astfel de a evita infecţiile. Sunt cifre ameţitoare. el va avea 1011 microbi pe suprafaţa exterioară. şi trebuie să fim pregătiţi să plătim şi cota noastră. ea devine dăunătoare. Acţiunea lor face ca secreţia vaginală să fie acidă.

în cele din urmă. într-un mod prevalent. însă. făcute pe baza unui raţionament. amulete. de invocaţii… Un peisaj neaşteptat care ni se oferă ochilor cu adevărat uluiţi. claie peste grămadă. chiar de aparent departe de el. pentru a ne găsi înconjuraţi de strigoi. cât şi psihologului şi farmacologului şi. şi ni se pare cu adevărat că. talismane. etc. Formule secrete de vrăji şi de farmece. chiar de acesta e fondat pe falsitatea unui silogism sau pe paradoxul unei logici greşit interpretate. terapie şi profilactică: binecuvântări. transformări. psihiatrului şi istoricului. Văzută în adevăratul său sens. rituri obscure. ea oferă obiect de studiu atât etnologului. fără nici un fir directiv (fie el pur paradoxal) şi deci nedemnă de a deveni obiect de studiu. aşa cum prevalent magică este medicina în starea sa primitivă. aşa cum o guvernează pe aceea a popoarelor primitive sau chiar sălbatice. exorcisme. Nimic nu s-a pierdut odată cu trecerea timpului. făcând ca timpul să curgă înapoi cu viteză ameţitoare. sacre şi sacrilegii. Din punctul de vedere din care o vom observa noi. Substratul mental se descoperă a fi omogen. Şi fiecare persoană va putea găsi ceva ce îi va suscita propriul interes. ajunge să ridicăm un colţ din vălul penetrabilului pe care poporul îl ţine cu gelozie. Toate acestea. nimic nu s-a schimbat în determinarea binelui şi răului. 7 . un filtru magic ne-a dus în plină epocă de basm. medicina populară ni se va arăta ca o ştiinţă magică. Raţionamentul analog guvernează mentalitatea populară. bazat pe canoane fundamentale ce corespund principiilor implicite mentalităţii umane. recurgere la factori din lumea de dincolo. de sabaturi.MAGIE ŞI PREJUDICII Conceptul magic Deoarece medicina populară (sau demoiatrică) trebuie să fie intensă într-un mod anume şi nu aşa cum încă se mai încăpăţânează mulţi să o considere: o îngrămădire haotică de superstiţii şi de prejudecăţi aruncate acolo. evocaţii. în această ultimă lecţie. în mijloacele crezute de provocare a acestora. manipulări care se apropie sau cad în obscur. Vrăji şi dezlegări de vrăji. ca adevăr absolut care se ştie a fi în judecata oamenilor. iniţieri… E întreaga viaţă pe care omul a văzut-o de la cea dintâi creaţie şi care mai trăieşte şi astăzi. Iar atunci simţim cum însă mai e viu în credinţa poporului tot ceea ce a făcut să tremure de frică şi să exalte într-o speranţă de bucurie popoare întregi din secolele trecute. de magi. E suficient să intrăm puţin în mentalitatea pe care o numim populară.

Forma de magie care stă la baza mentalităţii primitive şi care se găseşte în deplină eficienţă. nu cunoaşte. Raţiunea încă mai există pentru toate acestea: aşa cum natura este întotdeauna o consecinţă logică a principiilor sale. Poporul (la fel ca sălbaticul) nu ţine cont de a urma conceptele magice. ci se descoperă minunat de unic în orice epocă şi în orice loc. Mario Michelangelo Stromillo Raţiunea primitivului e fundamental magică. magiil-au considerat întotdeauna pe Adam drept precursor al lor şi deţinător al unor secrete minunate. de fapt. atât cât se putea rezista? O practică incomprehensibilă. de exemplu. în timp ce învăţatul află în acţiunile sale principiile fundamentale care guvernează mentalitatea primitivă. Minunatul paradox al acestei logice conduce la afirmaţiile cele mai absurde e caracteristica raţionamentului primitivilor. raţionament care. pe care religia o aşeza doar în una sau mai multe din fiinţele pe care el le punea deasupra sau în centrul ordinii lucrurilor: tradiţia biblică a ispitei lui Adam. derivând. Totul este interconectat în mod logic. ar putea explica. limitele timpului şi spaţiului. dimineaţa şi seara. fără a cunoaşte mediul mental. profitând de forţele implicite naturii. aşa cm cred. cunoscând legea “similia similibus”. cu adevărat. a transportat în sine însuşi posibilitatea binelui şi răului. are întotdeauna prezent în el consecinţa logică a legilor sale generale. care e mai apropiat de aceeaşi natură. este denumită în mod comun magie simpatică: pentru aceasta se crede că lucrurile pot acţiona reciproc chiar şi la distanţă în virtutea unei forţe secrete de atracţie. fie chiar printr-o logică paradoxală. la latrină (acele latrine vechi şi infecte de demult) şi a spune. în legile sale. în această construcţie minunată. ciudata practică ce era întâlnită în Roma pentru a vindeca icterul. 7 .Nu e uşor să intrăm în ambientul magic al medicinei populare: aşa cum citim în basmele vechi. dintr-o stare anterioară religioasă: atunci când omul din religios a devenit magic. Şi iată că. trebuie să cunoaştem formula. El crede că operează în mod natural. atât la popoarele din ţările civilizate cât şi la primitivi. tot aşa raţionamentul primitiv. Cine. ce consta în a merge. dacă nu s-ar şti că icterul mai e numit şi murdărie. Această forţă e cunoscută sub numele de magie. nici de a trata o materie supranaturală. astfel că cea mai ciudată practică îşi află explicaţia într-o credinţă corespunzătoare. aşa cum am afirmat deja. prin care lucrurile asemănătoare se atrag. dând jos pălăria: “Bună ziua” sau “bună seara”? Sau chiar de a sta pe ea. ni se pare clar şi logic să vindecăm boala murdăriei cu murdăria terapeutică.

pietrele roşii pentru a opri sângele. Se acţionează asupra unui anumit lucru şi în mod anume pentru a provoca acelaşi lucru asupra victimei. opreşte hemoragiile nazale şi convulsiile. cu privire la principiul magic. în semnele de moarte . Aşa cum lucrurile similare atrag lucruri similare lor. Atunci când acest lucru nu e posibil. şi s-ar putea spune şi că principiul medicinei homeopatice “similia similibus” se întâlneşte la vaccinurile moderne. în altul deja enunţat. s-ar putea adăuga o altă lege. Această lege a simpatiei e întâlnită şi în primele forme de ştiinţă: sistemul lui Empedocle di Agrigento se baza pe simpatia şi antipatia lucrurilor. a afirmat: “Multoties jam inculcavi ex signatione. totuşi. asupra fenomenelor naturale. în cele mai multe cazuri. pe lângă faptul că încuie sau descuie. acela al similarităţii şi acela al contactului. inelul leagă. nodul leagă. Însă principiul similarităţii se integrează. încât orice se face acelui lucru este resimţit de acea persoană. sângele împotriva vărsării sângelui. Acest principiu e întâlnit şi în aşa-numita magie homeopatică. intelligenda esse quaenam rebus insint quaeve Deus illis indiderit ad salutem et commodum hominum”. în amulete. Pe această lege paradoxală se bazează mai ales magia. (În volumul meu de fitoterapie medicală am demonstrat pe larg că plantele arată semnele bolii pe care sunt capabile să o trateze). aparent paradoxală: aceea a contrariilor. se recurge la fenomenul 7 . vrăjile. se poate obţine un efect doar urmându-l. Legea simpatiei poate fi reprezentată de următoarele exemple: cheia. Principiul similarităţii se bazează pe principiul similarul produce ceva similar lui. şi anume acela al contactului: acţiunea ce se doreşte a fi reprodusă asupra persoanei desemnată ca victimă trebuie efectuată asupra unui material care a fost în contact cu victima respectivă. roşul pentru bun augur . Principiul similarităţii se explică în toate farmecele.extinzându-se peste distanţe şi unind lucruri şi persoane. la fel în unele cazuri ar putea părea că contrariul (a ceea ce se doreşte) respinge ceva contrar. Printre acestea. Deja Paracelsus. atât la poporul nostru cât şi la popoarele sălbatice. împiedică. asupra evenimentelor. Aceste legi au valoare fundamentală în psihologia primitivă şi ies la iveală în unele concepte ale medicinei. etc. Principiul semnăturii a luat imediat numele lui Paracelsus. sau desface vrăjile. etc. Principiul contactului admite că un lucru care a fost împreună cu o persoană rămâne într-o relaţie atât de intimă şi atât de vitală cu aceasta. la fel este şi pentru nume: Maleficus pentru a ura de bine. etc. Ea se compune la rândul ei din două principii.

) «quod horrendo 7 . există persoane care fac rău în mod inocent. Cu toate acestea. Nu e acesta un raţionament de analogie magică? O interpretare a ordinii lucrurilor. adesea chiar sacrilegice. actorii. Maeştri ei sunt persoane dăruite spiritului infernal. de firele de păr ale victimei desemnate (acţiune magică bazată pe homeopatie. din unghiile. sau din privirea lor. care învaţă modul de a o desface. pe simpatie şi pe contact). pentru a provoca moartea unei persoane. sau speranţei faţă de un eveniment. se înfige un ac în regiunea cardiacă a unei păpuşi de cârpe. Însă aceste concepte nu sunt proprii doar mentalităţii primitive. în anumite împrejurări. ele au tendinţa să gândească aproximativ astfel: dacă se întâmplă lucrul acesta. au forme analoge de raţionament (chiar dacă nu admit acest lucru). profesioniştii. atunci când sunt îndeplinite în mod conştient. întrucât ea învaţă modul de a provoca bolile. chiar dacă ea nu a fost niciodată în contact cu aceasta. în care au fost incluse bucăţi din hainele. Notă : Magia răului este acea parte a medicinei populare pe care o putem numi patogenică. pasăre nocturnă de rău augur (Pliniu. Ovidiu. iniţiate în misterele ei. fără să aibă vreo vină. mai ales în faţa anxietăţii pentru reuşită. În materie este transferată personalitatea victimei. Acţiunile lor sunt întunecate. chiar şi persoane evaluate cum sunt regii. Foarte adesea. mai mult decât antagonista ei. Virgiliu. Artă misterioasă şi complicată. bazată pe similaritatea arbitrară a două fenomene complet străine unul faţă de celălalt? La fel de răspândită e magia contactului.de transfer. moartă sau departe. de cretă sau de ceară. chiar dacă dorim să ascundem acest substrat primitiv cu o formă de raţionament superior. lovind-o în inimă. succesul e asigurat. cântăreţii. legat de sfera sentimentală sau emotivă? La fel este interpretarea (foarte diferită de adevărata interpretare religioasă) a relicvelor şi a obiectelor intrate în contact cu alte obiecte de cult sau religioase. Legătura din firele de păr ale persoanei iubite. reuşita e nefavorabilă. scrisoarea iubitului sau a iubitei. etc. datorită unui fluid ciudat care iese din corpul lor. nu implică ele concepte de magie de contact. şi a magiei negre. sărutată pentru că a fost în contact cu cel iubit. populare şi sălbatice. şi rămăşiţă vie a vrăjitoriei. Cuvântul “strigoi” provine din termenul latin strix. De exemplu. oamenii de Stat. dacă se întâmplă celălalt. Acestea sunt principiile fundamentale care susţin acţiunile vrăjilor şi dezlegărilor de vrăji. aşa cum am indicat mai sus.

făcând loc vampirismului. Item strix a veteribus lamia seu mulier malefica dicebatur. fantasmă).v. sive ipsae striges”(Calepino s. *** 8 . astfel că în Capitolariile lui Carlo Magno (Capit. în vreme ce atributul de a suge sângele şi astfel de a ucide în somn a rămas pentru vampiri. de a vrăji şi a otrăvi sugarii) numele strix şi acest concept malefic a trecut în lamiae. spectru. care e identificată cu cucuveaua. Din atitudinile malefice şi de rău augur care erau atribuite acestei păsări (mai ales acelea de a suge sângele copiilor. cuius proprium esse credebant infantes fascinare suo contactu et lactis. în secolul al XVIIlea. Caroli pro partibus Saxoniae cap. “veneficae mulieres quae strigum instar infantium sanguinem sugunt.v. fenomen psihologic care a şocat minţile. s-a trecut la conceptul echivoc. VI-VII 131). munerumque oblatione”(Calepino s. Lamia). Strix).stridere nocte solet» (Ovidiu – Fasti. În cele din urmă strigoaia (vrăjitoarea) s-a materializat definitiv în femeia malefică ce a păstrat acest nume. creând legendele cele mai absurde pe care mintea umană le-ar putea închipui.6) sunt indicate cu numele stryga vel masca (larvă. între femei şi fantasme. De la această perioadă de denumire echivocă. între păsări şi femei.

World Congress of Menthal Health – Washington D. . Lectii de psihiatrie sociala (lectii tinute de Mario Stromillo la primul curs de formare de specialisti în Psihiatrie). 1983. Psihonevroza – Mania. Il Pensiero Medico. Asupra cauzelor nebuniei. Milano 1983. edizione Fundatia Medicala Româna. Sa întelegem pacientul. 1980. Importanta culorii în alimentatia omului. ROMANIA – Opere disponibile si pe Compact Disc – Tratat de fotografie si cinematografie medicala. 1982 Calcificarea. Inversiunea sexuala.T. Probleme medicale în gerontologie. Tratat de medicina de urgenta maritima. Probleme medicale în gerontologie. edizione Fundatia Medicala Româna.. Institutul Sigmund Freud. Tratat de Clinica Medicala Homeopatica (tradus în limba româna). . ed. EDE. Milano. Milano. 1983. Sinergismul mental. edizione Fundatia Medicala Româna. Cele 12 diateze astrologice ale lui Mario Stromillo. Campironi. Proverbs Test (S. Chromatic Test for Psycho-Somatic Reactions. Drogul în sport. Cunoasterea psihiatrica a lui Shakespeare. Precepte. Manual al Bioterapiilor. Psiho-neuro-imunogenetica prenatala. EDE Milano. Milano. Pelerinaj în interiorul propriului nostru corp. Tratat de Psiho-neuro-ergo-kineto-ortognatodontie – 3 volume (tradus în limba engleza si româna). 2003 8 . Milano Manifestari emotive la persoanele anxioase. A vindeca cu ajutorul culorilor. Milano. edizione Fundatia Medicala Româna. Propunerea unei terapii anticanceroase cu vaccinul Calmette-Guerin. Fiziologia digestiei. SIAD. Milano. Este posibil sa prelungim viata? Sa traim sanatosi si sa iubim aceasta. Ecologia sufletului. geografic si criminalitatea. Siad Edizioni. Degenerari psihiatrice. 2003 Omul modern fata în fata cu Stiintele Biologice si Fizice.Longevity Center. PBI. stiinta sau poezie? Ed. 1981 A dormi mai bine. Ecologia vietii cotidiene. SIAD.OPERE ALE LUI MARIO MICHELANGELO STROMILLO DISTRIBUITE ÎN LUME DE ROMANIAN MEDICAL FOUNDATION – TIMISOARA. Psyho-marketingul si culoarea – ed. Il Pensiero Medico. PBI. Mari Maestri ai Medicinei italiene.Milano Naturism. ed. Ambientul cosmic. 2003 Terapia nutritionala astrologica în concordanta cu propriul semn zodiacal. Milano.P. maxime si reguli sanitare. 1968. cauza îmbatrânirii. . Longevity Center. ed. Ed. Un psihanalist se confeseaza. Milano. 1972. Ed. Ecologia sexului. 1991.C. Quanto russi. Atomicitatea nasterii. 2003 Cadrul anatomo-clinic al gurii în cheie astrologica. Manual de prim ajutor. 1963. . Sinuciderea.).

. 2003 Metode de contraceptie masculine. 22. Conf. World Congress for Mental Health. Facultatea de psihiatrie. Comitetul regional Lombard.S. Scoala americana de sanatate “Longevity Center” Milano 10-12 iunie 1986. D. 13 ianuarie 1990. Chromatic Test for Psycho-Somatic Reactions. 23. “Psihoimunologia lui Stromillo în diagnosticul precoce al celor mai frecvente boli psiho-somatice”. .A. sectorul Judo.O. Torino. Elvetia.) pentru Reactii psiho-somatice în diagnosticul precoce al celor mai complexe tulburari ale personalitatii si caracterului” Conferinta cu invitatii. Sociatetea de Microbiologie aplicata. edizione Fundatia Medicala Româna. Lectura corpului nostru. Cursuri obligatorii de formare si reciclare pentru profesori. dedicata personalului din sectorul alimentar”. Genova. . edizione Fundatia Medicala Româna. 8 .T. Torino. Washington. Euratom – Ispra (Varese) Italy.. Atlas de Neurofiziologie (opera masiva ce cuprinde circa 150 de fotografii si desene în culori inedite) (în pregatire).T. Italiana.Psiho-imunologia si contraceptia. inc. bacterieni si psihici inclusiv SIDA.C. haltere si judo. 7-8 iunie 1986. 11. cancerul si boala Alzheimer. Psihoimunologia lui Stromillo – auto-vindecarea – lucrurile ce trebuie facute. edizione Fundatia Medicala Româna.. “Mental Health Conference”. 14 martie 1990. 8 noiembrie 1985. U. Department of Psychiatry.. 12 iulie 1988 “Approaches to Psychosis: from the one Laboratory to the Psychosocial Models” – Cel de-al IX-lea Simpozion International despre Psihoterapia Schizofreniei. Centrul de studii italiano-indian de medicina ayurvedica. 13 noiembrie 1988. Meeting on Mental Health. 14-17 septembrie 1988.A. Institutul Sigmund Freud. regulile ce trebuie urmate. 22-27 iulie 1983. 2003 Istoria Homeopatiei. 12. “The Space Technology Conference” – Embassy of the United States of America. Child and Adolescent Psychiatry Service.S.I. .. Liga Italiana pentru Medicina Homeopatica. Zürich. 11.S. Universitatea din Panama – Republica Panama. Washington. edizione Fundatia Medicala Româna. “Personal and Social Responsibility in the Search for Mental Health”.C. si in lb. 2003 Scrisori de dragoste (tradusa în limba engleza si româna) (best-seller – în Statele Unite au fost vândute cinci milioane de copii). 12.C. 2003 Cum sa dezvoltam cea mai formidabila si consolidanta actiune imunizanta împotriva inamicilor virali. Psihoterapie”. U. iulie 1987. 24 septembrie 1987. C. “Testul Stromillo (S. 2003 Renasterea balneoterapiei în România. 2001 Atlas de Anatomie: ”Mandibula si muschii care o misca”. 1972. Acupunctura. Comuna din Terralba Terralba – Sardinia 10-11 iunie 1988. Congresul Italian de medicina psihosomatica. instructori si maestri din Regiunea Lombardia. . World Forensic Psychiatry Psychology Association. Premier Congres International de Psychiatrie et Psychologie egale. Etude comparative des practiques medico-psycho-juridiques internationales perspectives da Harmonisation. “Abordare a Clinicii geriatrice prin Homeopatie. Montegrotto Terme. Federatia italiana de lupte. “Psihoimunologia clinica”. edizione Fundatia Medicala Româna. Montecampione Terme.T. Cum vad eu medicul (cercetare originala pentru evaluarea inteligentei elevilor prin intermediul desenelor – Cercetare efectuata cu colaborarea tuturor scolilor din Italia). D.) în medicina asiatica” Scoala superioara de metodologii terapeutice asiatice.) Cromatic Test for Psycho-Somatic Reactions în diagnosticul precoce al celor mai complexe tulburari de personalitate” Asociation de toxicologia y ciencias afines de Panama. Milano. “Probleme sportive si medicina preventiva”. “Testul Stromillo (S. U. Paris. Universitatea de studii din Torino. National Society for Mental Health. . D. Centrul Italian de Acupunctura Moderna. Washington. Serviciul de igiena publica. Walter Reed Army Medical Center. “Modern Perspectives in Child Psychiatry”.M.S.. Milano. Washington.I. Universitatea Populara din Napoli. World Academy of Mental Sciences. edizione Fundatia Medicala Româna. U.. 19-21 iunie 1983. “Aspecte psihologice în sensibilizarea personalului în problemele de igiena”. “Zi de studiu asupra problemelor de igiena a alimentelor. Copenhaga – Danemarca 12-15 august 1984. 1983. L.A. Napoli. 13 martie 1986. 28 ianuarie 1981. Comitetul Olimpic National Italian. Unitatea sanitara locala – Rimini Nord.M. “A trai sanatos si a iubi aceasta”.A.A. “Testul Stromillo (S.

edizione Fundatia Medicala Româna. edizione Fundatia Medicala Româna. România. 2003 ”Atlas al organelor de reproducere” . 2003 “Insomnia”. edizione Fundatia Medicala Româna. edizione Fundatia Medicala Româna. 2002 Lectii de Psiho-Neuro-endocrino-imunologie.) . 2002 Stromillo’s Encyclopedia of Biological Medicine ( 6 Vol. Congresul international “Reabilitarea orala complexa”.com 8 . Arta de a prescrie. Congresul “Expodent 1999”. 2003 “Treatise of Herbalism” The Art of Prescribing Medicinal Herbs. 2000 Tratat de Psihopatologie sexuala. 18-20 mai. edizione Fundatia Medicala Româna. edizione Fundatia Medicala Româna.”Psihicul si sistemul imunitar (Raport între personalitati. Timisoara. edizione Fundatia Medicala Româna. 2003 “Tratat de homeopatie si Homeotoxicologie. Italy. edizione Fundatia Medicala Româna. edizione Fundatia Medicala Româna. 2225 septembrie 1999. 2001 Atlas de Acupunctura Chineza. “Psiho-neuro-ergo-kineto-ortognatodontia”. edizione Fundatia Medicala Româna. 2003 Bioterapii pentru cauzele batrânetii. Iasi. 20 iunie 1991.” . Ed. edizione Fundatia Medicala Româna. edizione Fundatia Medicala Româna. 2001 De Arte Medica Synthesis. 2003 “Sterilitatea psihogena” . 2003 • www. stres si apararea imunologica “ (sub patronajul comunei de Genova). Prelegere magistrala asupra Psiho-neuro-ergo-kineto-ortognatodontiei. 2003 “Legea vindecarii sau supunere fata de legile vietii” Ed. Romanian Medical Foundation. edizione Fundatia Medicala Româna. 2002 Tratat de Nutritionism Psiho-Neuro-ortomolecular. 2003 “Arta de a vindeca cu ajutorul culorilor” . Timisoara. 2000 Officium Medicinae Sermonis Peritia Lezioni di Psichiatria Sociale. Palatul Tursi (Genova). . 2001 Diatezele astrologice. Romanian Medical Foundation. edizione Fundatia Medicala Româna. 2000 Tratat asupra nucleilor energetici. 2003 “Psiho-Neuro-Motricitatea” . România. edizione Fundatia Medicala Româna. Bucuresti.romanianmedicalfoundation. 1998. 2003 ”Cancerul”. edizione Fundatia Medicala Româna. Tratat de Clinica Homeopatica. edizione Fundatia Medicala Româna. edizione Fundatia Medicala Româna. edizione Fundatia Medicala Româna. 2003 “Educatie prenatala” .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful