GESTIUNEA RESURSELOR ÎN SPAŢIUL DELTEI DUNĂRII

Drd. Trifon Belacurencu

Născut şi crescut până aproape de vârsta liceului în inima Deltei Dunării, în comuna CRIŞAN, judeţul Tulcea, mi-am pus adeseori întrebarea dacă în lume poate exista un loc mai pitoresc decât cel al copilăriei mele. Deşi îndrăgostit de nave, m-a preocupat de-a lungul timpului cum se împacă factorul economic, uman şi cel ambiental într-o zonă cum este Delta Dunării. De aici şi interesul meu pentru o temă complexă cum este aceea de a identifica un model de utilizare durabilă a resurselor naturale din Delta Dunării. În această lucrare voi prezenta Delta Dunării mai ales prin caracteristicile sale specifice, resursele sale naturale şi modul cum sunt acestea gestionate în ultima perioadă de timp. Astfel, la capătul unui drum ce depăşeşte 2.840 km, colectând apele unui impresionant bazin hidrografic a cărui suprafaţă acoperă 8% din continentul European, Dunărea, cel de-al doilea fluviu ca mărime al bătrânului continent, construieşte de milenii, la întâlnirea sa cu Marea Neagră, una din cele mai frumoase zone umede din Europa şi chiar din lume. Având o suprafaţă totală de 4.178 km2, Delta Dunării se întinde pe teritoriile a două ţări vecine: România (82%) şi Ucraina (18%). Întinderile de apă şi uscat care s-au format aici oferă condiţii de viaţă bună pentru un număr mare de specii de plante (1642) şi animale (3.768). Dintre acestea, stuful formează una din cele mai întinse suprafeţe compacte din lume (1.560 km2), iar pădurile Letea şi Caraorman reprezintă limita nordică pentru două specii rare de stejar, frecvent întâlnite în zonele sudice ale Peninsulei Balcanice şi Italice. Alături de numărul mare de plante acvatice şi terestre se întâlnesc şi coloniile de pelicani şi cormorani atât de cunoscute Deltei Dunării şi un număr mare de păsări acvatice care trăiesc sau vin aici pentru a cuibări sau ierna. De asemenea, se remarcă şi numărul mare de specii de peşti (90), unele cu valoare ecologică, dar şi economică ridicată. Prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe care le găzduieşte într-un spaţiu relativ restrâns, Delta Dunării se constituie într-un adevărat muzeu al biodiversităţii (30 tipuri de ecosisteme), o bancă naturală de gene de o valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal.

Infrastructura – fizică şi socială. lansat de UNESCO în 1970. . atingând un maxim de 21. litoralul Mării Negre de la Braţul Chilia până la Capul Midia. dar situându-se printre cele mai întinse dintre acestea. când s-a înregistrat o populaţie de circa 15. a atras oamenii pe aceste locuri din cele mai vechi timpuri. Majoritatea populaţiei din cele 24 de localităţi rurale şi din oraşul Sulina este de origine română (85%). populaţia deltei a dezvoltat activităţi economice tradiţionale specifice acestei zone. Delta Dunării este zona cu indicele de urbanizare cel mai scăzut din România (4%) şi cu cea mai mică densitate a populaţiei (0.000 de locuitori. Rezervaţie a Biosferei.05 locuitori / ha). sectorul Isaccea – Tulcea cu zona inundabilă. pe valorificarea resurselor naturale. este slab dezvoltată în Deltă datorită dificultăţilor de transport şi de comunicaţie. s-a manifestat tendinţa de supraexploatare a unor resurse naturale şi în special a peştelui şi păşunilor.233 km2). dezvoltându-se astfel activităţi economice tradiţionale şi relaţii sociale caracteristice.25 km2 zone de reconstrucţie ecologică. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD) a fost recunoscută ca zonă umedă de importanţă internaţională. apele marine interioare şi marea teritorială până la izobata 20 m inclusiv. Ca rezervaţie a biosferei. Aceste caracteristici sumar prezentate au constituit argumentele care au condus la declararea Deltei Dunării. restul fiind dominat de două grupuri etnice majore: ucraineni şi ruşi-lipoveni. Din septembrie 1990. precum şi tendinţa de a dezvolta unele activităţi economice nepotrivite sistemului deltei. Aşezările omeneşti înfiinţate s-au bazat. complexul lacustru Razim – Sinoe. Valoarea de patrimoniu natural universal al rezervaţiei a fost recunoscută în decembrie 1990. De-a lungul secolelor de existenţă. Până în 1970. Valoarea universală a rezervaţiei a fost recunoscută prin includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei (1990) în cadrul Programului „Omul şi Biosfera” (MAB). prin includerea a peste jumătate din suprafaţa acesteia în Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural. 454/2001. populaţia a crescut. 82/1993. zone tampon (2. teritoriul RBDD este organizat în zone strict protejate (506 km2). exploatabile economic. de către Guvernul României în 1990. În timp. prin dispariţia unor zone de reproducere naturală a peştelui sau a altor specii. prin colmatarea unor canale sau prin apariţia fenomenului de eutrofizare a apelor lacurilor şi bălţilor. până în 2002. sărăturile Murighiol – Plopu. prin resursele sale naturale. modificată prin Legea nr. Limita continentală a Rezervaţiei este reprezentată de contactul Podişului Dobrogean cu zonele umede şi palustre. în special ca habitat al păsărilor de apă. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării include sectorul românesc al Deltei Dunării.Delta Dunării. prin Legea nr. Consecinţa a fost dereglarea echilibrului natural existent. după această dată înregistrându-se un fenomen de continuă descreştere. în principal.657 locuitori. fiind inclusă între cele peste 600 astfel de zone. zone economice (3.061 km2) incluzând 114. hotărâre confirmată apoi de Parlamentul României.

45%. Deşi s-a redus mult ca activitate în ultimii 15 ani. Resursele naturale ale Deltei Dunării sunt acele elemente ale biodiversităţii deltei.300 km2 de lacuri.90% din cei apţi de muncă. O alternativă din ce în ce mai pregnantă la activităţile tradiţionale din Delta Dunării este ecoturismul. nerezolvate până la această dată. . în care activează 16. Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării trebuie să asigure.65% din populaţia activă.Agricultura şi creşterea animalelor reprezintă preocuparea principală pentru 32.750 km2 de stufării şi circa 396 km2 de eleştee pentru piscicultură). Fondul funciar general al RBDD reprezintă totalitatea terenurilor şi apelor din hotarele sale. canale. apreciez că trebuie să se instituie câteva reguli obligatorii: • • • orice acţiune a ARBDD care are impact asupra populaţiei locale trebuie să fie precedată de consultarea autorităţilor publice locale. între comunităţile locale şi Administraţia RBDD au apărut stări conflictuale. a condiţiilor climatice şi hidrologice a jucat un rol major în utilizarea fondului funciar din RBDD. mai ales după acţiunea de concesionare a resurselor. în conformitate cu prevederile Legii nr. iar din vânătoare şi pescuit sportiv îşi câştigă existenţa 17. Din păcate.44% din populaţia ocupată. Cea mai mare parte a terenului este reprezentată de zonele umede: bazine acvatice şi stufării (circa 3. care sunt valorificate economic prin activităţi tradiţionale ale populaţiei locale. prin compensaţii. drepturile populaţiei locale din teritoriul RBDD de a păstra obiceiurile specifice locale şi activităţile economice tradiţionale este garantat. Pentru a preveni eventualele disensiuni între ARBDD şi populaţia locală. Exploatarea masei lemnoase reprezintă sursa de venituri salariale pentru 11. recoltarea stufului a rămas totuşi o activitate de bază pentru 9. iar în pescuit şi piscicultură lucrează 12. circa 1. privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.54% din populaţia activă. în ultima perioadă. sau industrial. derularea activităţilor economice tradiţionale se va realiza numai în baza unor reglementări comune ale autorităţilor locale şi ARBDD. Mai trebuie menţionat că. Eterogenitatea solurilor. reglementările privind exercitarea dreptului de pescuit pentru uz familial trebuie să constituie clauze în sarcina concesionarului cuprinse în contractul de concesiune. după caz. de către societăţi comerciale cu capital de stat sau privat.02%.446 km2. 82/1993. cum ar fi peştele şi stuful din deltă. într-o evoluţie temporală de ordin istoric şi juridic. a peisajelor. O înţelegere exactă a procesului naşterii şi exercitării dreptului de proprietate asupra fondului funciar din Delta Dunării nu se poate face decât în contextul istoric al revenirii Dobrogei la România. continuitatea activităţilor economice tradiţionale. bălţi şi mlaştini. incluzând circa 1.

Pădurile ocupă circa 228 km2. viile şi livezile ocupând o suprafaţă de doar 111 ha. restul fiind pe grindurile continentale – circa 250 km2. grindurile fluvio-marine şi restul deltaic. În funcţie de caracteristicile morfohidrografice există în teritoriu 24 zone de pescuit tradiţionale. iar 50 km2. Apele marine (circa 1. adică 64% se află în incintele agricole îndiguite şi desecate. cu funcţie de producţie. ponderea revine terenurilor arabile – 388 km2. până la izobata 20 m. Terenurile agricole sunt în cea mai mare parte în zona economică a deltei fluviatile. Ca structură de folosinţă a terenurilor agricole.045 km2) sunt alcătuite din zona de coastă a Mării Negre. Suprafaţa de apă marină cuprinsă în perimetrul RBDD o constituie zona din Marea Neagră aferentă limitelor rezervaţiei. incluzând teren arabil în amenajări agricole îndiguite (circa 388 km2) şi păşuni (circa 226 km2). Referitor la diguri. neînsemnată şi amplasată de regulă în vatra satelor. . în suprafaţă de circa 76 km2. terenurile reprezentând curţi – construcţii sunt în proporţie de peste 90% proprietate privată. dar şi mai stabile.O suprafaţă importantă este utilizată pentru agricultură (circa 615 km2). din care 2 396 km sunt amenajări piscicole. Din punct de vedere al statutului juridic.446 km2. Suprafaţa cu stuf – 1. urmate de pajiştile naturale – 225 km2. în prezent. Sub aspect ecologic şi economic. incluzând şi circa 65 km2 de amenajări silvice îndiguite. Suprafeţele amenajate sunt folosite în mică măsură şi sporadic pentru piscicultură. drumurile sunt în cea mai mare parte proprietate obştească. mlaştini şi smârcuri sărăturate. sunt păduri cu funcţie de protecţie. Din suprafaţa de 615 km2 teren agricol. adică 73%. grindurile de mal a reţelei hidrografice interioare. Parte distinctă a fondului funciar al RBDD. Ca formă de proprietate. adică 27%. în regim liber de inundare. restul suprafeţei fiind domeniul public de interes local şi privat. valorificată în mică măsură. restul de suprafaţă având alte folosinţe: terenuri destinate gospodăririi pădurilor sau scoase temporar din folosinţa silvică propriu-zisă. din care păduri propriu-zise 187 km2. mai evoluate sub aspect morfologic şi pedologic. suprafaţa acestuia fiind de 228 km2. 137 km2. fiind administrat de ARBDD. Terenurile neproductive. peste 80% din fondul funciar al RBDD aparţine domeniului public de interes naţional. iar digurile sunt proprietatea unor societăţi comerciale. trebuie menţionat faptul că este în derulare o acţiune în instanţă pentru trecerea acestora în proprietatea judeţului şi în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea. circa 400 km2. grupate în delta propriu-zisă şi Dunăre ca părţi ale RBDD.883 km2 – este. Suprafeţele acoperite cu ape şi stuf însumează 3. cuprind în principal terenuri degradate. fondul forestier este una din componentele cele mai complexe. Este folosită în mică măsură pentru pescuit. până la izobata de 20 m. în patrimoniul comunităţilor locale.

După anul 1990. pescăria peştilor marini din zona litorală. Din analiza efortului pe zonele de cercetare ale INCDDD – Tulcea se observă clar tendinţa de creştere a efortului cu riscul supraexploatării structurilor. 3.Teritoriul RBDD include aproximativ 1. în cadrul unor programe s-au efectuat cercetări pentru gestionarea durabilă a resurselor vegetale (pajişti.000 t. Se poate afirma că în ultimii 44 ani (1960-2004) evoluţia pescăriilor din actualul spaţiu al RBDD. pescăria peştilor migratori (scrumbie. perioadă în care au loc modificări importante de mediu şi în structura comunităţilor de peşti. Razim-Sinoe. Efortul de pescuit înainte de 1989 era ţinut la un nivel constant prin politica de planificare a statului. perioada 1970-1984 cu valori anuale aproximativ constante în jurul valorii de 15.616 km2 bazine acvatice naturale în care. Calitatea îndoielnică a statisticii capturilor aduce erori în estimarea stocurilor şi administrarea durabilă bazată pe controlul ieşirilor. majoritatea peşti de apă dulce. de secole. situaţia fiind diferită pe tipuri de pescării.. • Concluzia generală este că stocurile de peşti au scăzut. iar structura comunităţilor de peşti s-a schimbat. pescăriile din RBDD pot fi calificate după ecologia peştilor.000 t şi 20. în care managementul şi evaluarea stocurilor se complică. Staraş M. stuf. la mare căutare este resursa pescărească. dar şi specii eurihaline sau migratoare. păduri şi plante medicinale). reflectat de dimensiunea capturii totale.000 t. Aceste pescării de cele mai multe ori se suprapun. metodele şi zonele de pescuit în trei tipuri principale şi mai multe subtipuri: • • • pescăria peştilor de apă dulce (deltă. Ihtiofauna RBDD cuprinde circa 133 de specii (cu menţiunea că investigaţiile continuă). Această evoluţie s-a datorat în principal modificărilor de mediu şi exploatării. a cunoscut trei perioade caracteristice (date INCDDD . În urma cercetărilor efectuate rezultă că suprafeţele stuficole din . aparţinând unui număr de 43 familii. În ultimii ani au apărut nenumărate schimbări în structura calitativă şi cantitativă a speciilor de peşti. Dunăre). capacitatea de pescuit creşte rapid pe fondul lipsei reglementărilor „intrărilor” în pescărie. După Năvodaru I. fiind vorba de pescării cu mai multe specii. Această perioadă este marcată de creşterea numărului de setci utilizate în deltă şi de năvoade în Razim – Sinoe pe fondul scăderii numărului de vintire.Tulcea): • • perioada 1960-1970 cu capturi variabile influenţate de regimul hidrologic al Dunării cu valori între 10. sturioni). Cernişencu I. După 1990.. perioada 1984-2004 în care are loc un declin al capturii de la 15. – 1998.000 t.000 t anual la cca. ca urmare a acţiunii factorilor antropici legaţi de dezvoltarea economică a bazinului Dunării. dar nu atât cât arată statisticile.

aşezările umane cu o înfăţişare şi viaţă social-economică specifice deltei. plajele de pe litoralul marin deltaic. Stuful mono dominant potenţial recoltabil a fost clasificat în cinci tipuri: stufărişuri pe soluri gleice. Delta Dunării este foarte importantă pentru păsări. din care cele potenţial recoltabile însumează aproximativ 700 km2.000 t. potenţialul cultural – istoric cu numeroase vestigii arheologice. corespunzătoare unui potenţial productiv de cca. Acest ultim tip. pădurile de stejar şi frasin. atât pentru iubitorii de pescuit sportiv.RBDD acoperă o întindere de circa 1. condiţiile de climă care favorizează practicarea turismului din primăvară până în toamnă. dar şi o valoare ecologică deosebită dată de diversitatea floristică. pajiştile mezoxerofile şi xerofile. cât şi pentru preparatele deosebite pe care localnicii ştiu că le gătească din acesta.560 km2. dunele de nisip. în Delta Dunării se poate deosebi o multitudine de pajişti (păşuni şi fâneţe). şi datorită implicării în activitatea de recoltare a unor companii private. de o tipologie extrem de diversă. în special pentru speciile în pericol de dispariţie. pajiştile şi păşunile fiind totodată habitate preferate de multe specii de păsări care cuibăresc sau se hrănesc aici. 166. stufărişuri pe plaur compact. Componentele principale ale peisajului din Delta Dunării sunt cele aproape 400 de lacuri de diferite mărimi. elemente de etnografie şi folclor. Caracteristicile naturale şi culturale deosebite ale Deltei Dunării au constituit întotdeauna argumente puternice în favoarea includerii deltei pe lista zonelor în care resursa estetică este foarte apreciată. În prezent se constată o creştere a producţiei de stuf faţă de nivelul anului 1996 – circa 35. canalelor şi braţelor Dunării. caracterizat printr-o mare densitate a tulpinilor de stuf şi un conţinut ridicat de siliciu. este cel mai solicitat la export. Principalele categorii de pajişti identificate de cercetătorii INCDDD – Tulcea sunt: pajiştile hidrofile şi mezohigrofile. stufărişuri pe psamosoluri şi stufărişuri pe plaur salinizat. Pajiştile şi păşunile din Delta Dunării reprezintă o sursă economică pentru populaţia locală prin valoarea furajeră şi pastorală pe care o au. Flora Deltei Dunării cuprinde peste 900 specii de macrofite grupate în peste 60 de asociaţii vegetale. Bogăţia în peşte a lacurilor. În contrast cu alte delte europene importante. Delta Dunării oferă posibilitatea practicării turismului ştiinţific prin organizarea de programe turistice de observare a unei anumite componente a mediului. stufărişuri pe soluri gleice turboase. Delta Dunării este încă în mare măsură sălbatică şi neconturbată. În funcţie de natura substratului şi de particularităţile microclimatului. cele mai multe dintre acestea fiind caracteristice pajiştilor. constituie o altă importantă atracţie turistică. . pajiştile arenicole şi pajiştile halofile.000 t. întinsele stufării.

delta reprezintă o atracţie pentru turişti. Resursele naturale ale RBDD sunt valorificate economic prin activităţi tradiţionale ale populaţiei locale sau industrial. Administrarea statului asupra pescăriilor s-a realizat indirect în perioada otomană. Administraţia RBDD are rolul de a stabili şi a urmări niveluri de exploatare a acestor resurse. De-a lungul timpurilor. relativ netulburate. Pe teritoriul RBDD este permis să se vâneze 22 specii de păsări şi 8 specii de mamifere. Acesta a fost definit de UICN (1992) ca „acel segment al turismului care implică străbaterea zonelor naturale. Resursa cinegetică a RBDD ca şi în restul ţării. Din suprafaţa actualelor fonduri sunt excluse atât zonele cu protecţie integrată. care făceau învoieli cu pescarii. în care acordarea dreptului de pescuit reprezintă elementul de bază al administrării. Pescarii erau angajaţi şi plătiţi în acord în funcţie de cantitatea de peşte pescuită. Pe teritoriul RBDD au fost determinate nouă zone turistice. administrarea resursei pescăreşti a cunoscut diferite sisteme. cultural şi spiritual al locuitorilor ei. se compune în unităţi de gospodărire denumite fonduri de vânătoare. acela de ecoturism. Până în anul 2001 desfăşurarea activităţii de vânătoare s-a făcut în perimetrul unor aşa numite „zone de vânătoare”. În perioada 1896-1954 administrarea pescăriilor s-a realizat direct printr-o regie de stat (PARID). şi-a făcut apariţia în domeniul turismului un nou concept. Începând cu 1991. Pescăria a fost principala activitate economică a populaţiei locale din Delta Dunării. încă din cele mai vechi timpuri. prin întreprinderi de stat. dispare efectiv principala componentă a atracţiei turistice a zonei. cât şi unele suprafeţe ce aparţin zonelor economice şi zonelor tampon. rezultând 24 unităţi teritoriale. populaţiile de vânat se menţin în limite relativ stabile. a te bucura de lumea plantelor şi animalelor sălbatice precum şi de valorile culturale existente aici”. ci şi prin specificul arhitectural. După 1954 administrarea pescăriilor s-a făcut de asemenea direct. dar în mod treptat şi . Pe măsură ce oamenii au devenit tot mai conştienţi că natura nu se poate folosi fără nici o limită şi că dacă ea se degradează. pentru a admira şi studia peisajul. Dreptul de pescuit se realizează prin licitaţie sau învoieli cu pescarii. în număr de 15. dreptul de pescuit s-a acordat de către ARBDD sub formă de autorizaţii de mediu societăţilor comerciale de stat. În cursul anului 2001 s-a făcut redelimitarea fondului de vânătoare din RBDD. de unităţi economice. prin atribuirea dreptului de pescuit în arendă către arendaşi.Din punct de vedere turistic. cu mult mai puţin decât sunt prevăzute în Legea 103 / 1996. Prin controlul anual al stocurilor de vânat şi recomandarea unor niveluri optime de valorificare. nu numai prin bogăţia floristică şi faunistică şi prin peisajul deosebit. Activităţile pescăreşti ale populaţiei locale din Delta Dunării şi complexul Razim – Sinoe sunt menţionate şi în timpul ocupaţiei turceşti (între secolele XV-XIX).

82/1993. pescăriile private interesate în evitarea taxelor pe profit comercializează o parte din peşte pe piaţa neagră. au fost adjudecate şi concesionate 24 de zone. Starea actuală a stocurilor de peşti depinde de variabilitatea naturală a mărimii populaţiilor de peşti în funcţie de factorii de mediu şi calitatea apei. actualmente fiind cunoscute două tipuri de metode de estimare a stocurilor: metode analitice şi metode simple holistice. Astfel. În perioada 1960-2000. Legea 69/1996 a creat două opţiuni de acordare a dreptului de pescuit: concesionarea suprafeţelor de pescuit prin licitaţie şi acordarea dreptului de pescuit direct sub formă de Permis de pescuit. iar maxima de 2. primesc pentru peştele predat între 15%-50% din valoarea de livrare a peştelui en gros de la agentul economic. HGR nr. . Pescarii angajaţi în funcţie de faptul dacă deţin sau nu unelte de pescuit proprii.500 t în anul 1975. diferenţa dintre preţul pieţei şi preţul primit de la societăţile comerciale a stimulat generalizarea pieţei negre. Concesionarea principalelor resurse naturale din RBDD (piscicolă şi stuficolă) a început în anul 2001. 219/1998. Acelaşi sistem a funcţionat şi după apariţia Legii Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nr. prin declinul peştilor răpitori şi dominaţia speciilor paşnice. În ambele cazuri. evaluată la circa 30-70% din cantităţile pescuite. Dinamica peştilor de apă dulce reflectă trecerea habitatelor de la comunitatea ştiucă – lin spre comunitatea şalău – plătică. prin concesionare. cercetare). precum şi de exploatarea stocurilor de peşti (intensitatea pescuitului. În urma celor două licitaţii organizate în 2002 şi 2003. în funcţie de interesele economice. Conform noii legi a pescuitului. cu minime sau maxime la 10-11 ani. Pescăria peştilor migratori are o evoluţie diferită în funcţie de stocurile componente. minima absolută a fost de 23 t în anul 1999. având ca bază legală Legea nr. Pentru valorificarea resursei piscicole. De asemenea. care la rândul lor eliberau un număr nelimitat de permise de pescuit. 1998). administrare.societăţilor private. iar în cazul speciilor valoroase chiar peste 90% (Staraş M. au fost delimitate 25 de zone de pescuit. persoanele juridice care au dobândit dreptul de pescuit în scop comercial. eliberează permise de pescuit individual pescarilor profesionişti angajaţi în limita numărului stabilit de administrator (ARBDD). O acţiune importantă privind gestionarea durabilă a stocurilor de peşti este estimarea acestora. scrumbia de Dunăre are o evoluţie ciclică a capturilor. 311/2002. 153/2002 şi nr. o dată cu evoluţia apelor de la mezotrofie spre hipertrofie. deşi legea prevedea concesionarea suprafeţelor agenţilor economici şi populaţiei locale.

exploataţii agricole mici şi mijlocii de tip asociaţii ale proprietarilor privaţi cărora li s-a reconstituit sau constituit dreptul de proprietate asupra pământului conform Legii nr. Un studiu recent al INCDDD – Tulcea demonstrează că producţia de sturioni reală din RBDD este mult mai mare decât cea statistică. dăunătorilor şi buruienilor. prohibiţie). precum şi cele privind ieşirile (cote de captură) şi intrările (cote de efort). Exploataţiile agricole existente se încadrează în următoarele categorii: • exploataţii agricole mari ce valorifică suprafeţe de teren luate în concesiune de la Consiliul Judeţean de către societăţi comerciale. Ocupaţie tradiţională. Cea mai mare parte a terenurilor cu folosinţa agricolă din Delta Dunării – 63. ca şi monitorizarea pescăriilor.1%. face parte din domeniul public de interes judeţean şi este administrată de Consiliul Judeţean Tulcea. tehnologii de cultură nepoluante. cultura de soiuri şi hibrizi adecvaţi condiţiilor specifice. precum şi venituri băneşti. Reglementările cu efecte semnificative în exploatarea durabilă a resurselor piscicole sunt cele biologice (tipul şi caracteristicile uneltelor de pescuit. Suprafaţa de teren agricol ce revine pe un locuitor este de 4.Sturionii cunosc un declin continuu de la cca. Ca şi celelalte activităţi economice. de subzistenţă. 70 t. majoritatea acestora fiind cu capital privat. reprezentativă pentru mediul terestru şi costier. agricultura se practică în Delta Dunării încă de la apariţia primelor aşezări umane fiind. practicarea agriculturii trebuie să aibă în vedere că arealul ce constituie Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este zonă protejată.58 ha. zone de cruţare. Exploatarea durabilă a resursei pescăreşti a determinat ca în perioada 1991-2004 să fie stabilite anual plafoane de pescuit pe zone şi specii. activitatea care asigură sursele de hrană pentru populaţie şi alte resurse materiale. Repartiţia teritorială şi structura pe folosinţe a terenurilor agricole evidenţiază caracterul activităţilor agricole în cele două zone distincte ale deltei. lungimea minimă legală admisă. ridicându-se la cca. iar în delta fluvio-maritimă domină producţia animală. alături de pescuit. la cca. În delta fluviatilă preponderentă este producţia vegetală. utilizate de ARBDD în procesul de autorizare a activităţilor economice din teritoriu. • • S-au fundamentat soluţii ce au permis implementarea conceptului de agricultură durabilă cum ar fi: structurile de culturi ce asigură încadrarea în asolamente de 6-8 ani. scheme de combatere integrală a bolilor. fertilizarea numai cu îngrăşăminte organice şi foliare. 18/1991. 8 t în 1998. .10 ha. irigarea culturilor etc. exploataţii agricole mici individuale care practică o agricultură tradiţională. iar suprafaţa de teren arabil ce revine pe un locuitor este de 2. protecţia speciilor ameninţate. populări. 300 t în 1960.

porumbul (12. producţia medie la hectar obţinută în comuna Cetalchioi în anul 2001 era de 4. ocupaţie tradiţională în Delta Dunării. Din suprafaţa totală a pădurilor – 128 km2.000 capete în 1986. societăţile comerciale având un număr nesemnificativ de animale – circa 2% din efectivul de taurine. ca şi producţiile totale.501 kg/ha. floarea soarelui (1.000 capete în 1991. An de an. dar şi necultivării unor suprafeţe în mod deliberat. totuşi rămân în număr mare comparativ cu sursele de hrană. ovinele erau în număr de 140. în funcţie de condiţiile pedologice. Producţia medie la hectar. producţia secundară a unor culturi de câmp. 90-100 tone lână şi 5-6 milioane ouă. adică 32% – păduri în care nu se reglementează. cât şi de micii producători. consecinţă fie a lipsei de resurse financiare şi materiale. agrotehnica aplicată. Pepenii constituie o cultură aparte. este practicată doar de către populaţia locală. cât şi a celui înconjurător. Spre exemplu.107 kg/ha.000 capete şi 60. adică 68% – sunt păduri şi terenuri destinate împăduririi în care se reglementează recoltarea de masă lemnoasă. Efectivele de animale sunt în declin. De exemplu la grâu. în funcţie de nivelul de dotare. însă pe suprafeţe care asigură livrarea pe pieţele din Tulcea. producţia culturilor pentru nutreţ şi producţia pajiştilor. Constanţa şi nu numai.600 tone carne. aproximativ 15% până la 20% din terenul arabil al RBDD rămâne necultivat din cauza motivelor mai sus prezentate.617 ha în 2004) şi soia. Pădurea şi accesoriile sale exercită o serie de funcţii atât asupra mediului propriu. 26. iar în 2004 – 3. cu influenţe asupra tuturor ecosistemelor cuprinse în rezervaţie. deci nu se recoltează masă lemnoasă.000-17. Variaţia cea mai mare este de la un an la altul. care constituie factorul restrictiv major. care se cultivă (cca. în fiecare an nu au fost cultivate suprafeţe mai mari sau mai mici de teren. Creşterea animalelor. Structura culturilor este determinată în principal de cerinţele de piaţă şi de nevoile de consum ale locuitorilor. Baza furajeră pentru creşterea animalelor este constituită din o parte a producţiei de cereale ce se obţine pe suprafeţe arabile. iar în perioada 2000-2004 numărul lor a oscilat între 80. fiind determinată de condiţiile climaterice. cât şi de capacitatea managerială a celor care au condus procesele de producţie.500-1. având rol de protecţie integrală. 60. bazată pe ecosistemele forestiere. plante ce sunt cultivate atât de către marii producători – societăţile comerciale. iar 60 km2. Culturile ce ocupă cele mai mari suprafeţe sunt grâul (5.000 capete. 50 ha în 2001) doar de micii producători. acestea fiind utilizate ca păşune. cât şi de la o societate la alta.000 ha în 2004). este încă o activitate economică importantă din Delta Dunării.Se cuvine menţionat faptul că în ultimii zece ani (1996-2005).000 hl lapte. . variază de la o incintă la alta.650 ha în 2004). Silvicultura. ovine şi porcine. cu destinaţie autoconsum. Producţia ce se realizează anual este de circa 1.

cu influenţă negativă. numărul vizitatorilor este limitat şi folosirea utilităţilor turistice este redusă. este de circa 64. Acele valori naturale ale deltei care creează şi reprezintă potenţialul turistic al RBDD permit practicarea turismului sub diverse forme. Salcia ocupă circa 35%. cât şi economic. ca material izolator în construcţia tavanelor şi pereţilor clădirilor. Sinoe şi Buhaz. cum ar fi: sejur pentru odihnă. 10% stejar. Recoltatul şi arderea periodică reprezintă căile cele mai eficiente de conservare a stufăriilor. negri. restul de 3% fiind esenţe tari – frasin – sau moi: plopi albi. a papurei şi a altor plante însoţitoare este îndeletnicire veche pentru locuitorii din Delta Dunării şi zonele limitrofe. .000 tone în prezent. dar şi cele plantate sunt constituite în proporţie de 97% din plopi euroamericani şi sălcii. În delta fluvio-maritimă arboretele are în componenţă 54% plop.8 mii mc/an. În urma celor două licitaţii desfăşurate în 2002 şi 2003. Deşi Delta Dunării este binecunoscută în Europa şi în lume. combustibil şi furaj pentru animale. Activitatea prin care stuful a fost folosit multă vreme pentru producţia de celuloză şi hârtie a constituit o sursă de venituri şi a furnizat locuri de muncă pentru localnici. Valorificarea masei lemnoase se face de către societăţile comerciale cu capital privat. pe bază de licitaţie. deşi s-au făcut eforturi vizibile în ultima perioadă de către unele societăţi comerciale. Cantitatea de stuf recoltată a scăzut de la 280. deci circa 50% din plafonul producţiei durabile. până când fabricile de celuloză au trecut la folosirea lemnului pentru producţia de celuloză. la aproximativ 20. de secole. practicarea sporturilor nautice. au fost adjudecate şi concesionate şapte zone. Zmeica – Goloviţa.În delta fluviatilă pădurile naturale. Stuful a fost folosit intens în economia casnică rurală în cele mai diverse scopuri: ca material de construcţii. Pentru valorificarea resursei stuficole au fost delimitate 12 zone de exploatare în suprafaţă totală de 467 km2 şi o cantitate totală exploatabilă de stuf de 71.. Posibilitatea anuală de produse principale plafonul producţiei durabile. a pescuitului sportiv şi vânătorii sportive. atât sub aspect biologic. Productivitatea medie a suprafeţelor stuficole este circa 1.5 mii mc/an. botanişti sau ihtiologi etc. Preocuparea pentru recoltare a stufului. aceasta ajunge la 5 tone/ha/an. dar în zonele: Cordon – litoral. iar de produse secundare de 4.5 tone/ha/an. Stuful a fost folosit în Europa. cura helio-marină sau foto-safari.000 tone. itinerant. 14% salcâm. În ultimii ani s-au recoltat circa 30-45 mii mc/an. turism specializat pentru ornitologi. 12% frasin. Conform standardelor europene. cazarea şi celelalte facilităţi sunt la un nivel încă slab. cenuşii.000 tone în 1964.

Staraş M... Turismul rural.. Cernişencu I.. *** Obiective de management pentru conservarea biodiversităţii şi dezvoltare durabilă în RBDD. 1995 – Obiectivele pentru conservarea biodiversităţii şi dezvoltare durabilă în RBDD 6. Năvodaru I.. după care nivelul preţurilor la cazare şi servicii pot fi aduse la nivelul din alte ţări şi al aşteptărilor turiştilor. şi colab. 2004. 11. Simion T. Cernişencu I. Bucureşti. Analele ştiinţifice ale INCDDD – Tulcea 3. în special într-o zonă cu regiune de protecţie. Raport preliminar. Paul Goriup. precum RBDD. 1996 – O coexistenţă controversată: Pescuit şi Piscicultură.. Ioan Ildiko (1997).. o atenţie deosebită în ceea ce priveşte administrarea şi valorificarea durabilă a acesteia. 1991-1993 – Evaluarea resurselor stuficole din RBDD şi stabilirea condiţiilor de valorificare durabilă. 1997 – Monitoringul pescăriilor condiţie primordială în exploatarea durabilă a stocurilor de peşti. 2 .. Năvodaru I... Model european – 1997. Rapoarte anuale – Arhiva INCDDD – Tulcea 7. Editura Economică.... ca şi celelalte resurse naturale. ARBDD – Tulcea 8. Baboianu G.Există o serie de condiţii pentru dezvoltarea turismului în Delta Dunării. Resursa peisagistică a Deltei Dunării necesită. Grupul de cercetare în Turism şi Educaţie pentru protecţia Mediului – Biblioteca INCDDD 10. Analele ştiinţifice ale INCDDD – Tulcea 4.. Hanganu J. Tribuna Economică nr. Studii anuale publicare în Analele Ştiinţifice INCDDD Tulcea 9. Cernişencu I. Staraş M. 1996 – Pescăriile Deltei Dunării – stare şi priorităţi actuale.. INCDDD – 1996-2000. Cercetări asupra populaţiilor speciilor de interes cinegetic pentru gestionarea durabilă a resursei în RBDD. Analele ştiinţifice ale INCDDD – Tulcea 2. Năvodaru I. Renovarea şi ridicarea gradului de confort şi de calitate a serviciilor la un standard minim este o condiţie de bază. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Cernişencu I. Bran F. Năvodaru I. Utilizarea resurselor naturale în Rezervaţia „Delta Dunării”. Staraş M. Una din căile de valorificare durabilă a acestei resurse.. 1998 – Managementul pescăriilor în bazinul Dunării. Dinu M. INCDDD Tulcea 1993 – 2002. Simpozion internaţional Aquarom ’98 5. este ecoturismul. Staraş M.. Bran F.. România.

Legea 26/1996. Dincu I. Documentarea pentru întocmirea Referatului „Gestiunea resurselor în spaţiul Deltei Dunării” s-a făcut şi pe baza altor informaţii ştiinţifice furnizate de INCDDD Tulcea ... republicată în 2000.. fond silvic. 2001 14. Rapoartele anuale ale Direcţiei de administrare a domeniului public de interes judeţean. Bran F. Arhiva Consiliului Judeţean Tulcea 16. Legea fondului funciar nr. Editura ASE. (1999). ale Direcţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Tulcea din perioada 1991-2004 17. administrarea altor resurse naturale – pescuit. Legea 69/1996. 6 13. funcţionarea RBDD (Legea 82/1993. Bran F. Legea 169/1997) 15. din perioada 2000-2004. Simion T. ape. Legea 462/2001). Legislaţia în vigoare privind protecţia mediului şi a ariilor protejate (Legea 137/1995.12. vânat. etc. 18/1991. Tribuna Economică nr. Dezvoltarea durabilă şi ecoturismul în zonele protejate. Legea 107/1996. HG 367/2002). Bucureşti. Rapoarte statistice privind activitatea de agricultură din Delta Dunării. Legea 103/1996. Legea 454/2001. Ecologie generală şi protecţia mediului. (Legea 192/2001.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful