Comunicarea interpersonală

Percepţia socială (cf.Baron şi Byrne) = modul în care individul ajunge să îşi formeze o imagine despre sine şi, în acelaşi timp, felul cum se conturează impresiile şi aprecierile despre alţii “Individul se cunoaşte pe sine din încercările vieţii, prin intermediul actelor sale de conduită, a prestaţiilor personale, a relaţiilor sale cu alţii atât în împrejurări obişnuite, cât şi în situaţii limită (cf. Ioan Radu).” Metapercepţia = sesizarea imaginii de sine în viziunea celorlalți Cum cred eu că mă văd ceilalţi? Imaginea de sine prezintă două componente fundamentale: - imaginea socială de sine = Cum mă vede grupul? - imaginea proprie de sine = Cum se vede subiectul pe sine însuşi?

Un rol deosebit în conturarea imaginii de sine îl au: 1. Simţul comun, în care clişeele și stereotipurile ţin loc de adevăruri obiective Clişeu = judecată simplificată corespunzând unei opinii modale într-un grup, care deformează modul de gândire personal, impunându-se ca un “adevăr obiectiv” Stereotip = set de trăsături atribuite membrilor unui grup social, trăsături considerate ca fiind caracteristice pentru membrii grupului -clişeele provin din conştiinţa colectivă, sunt preluate de individ de la grupul de apartenenţă şi se exprimă apoi în reprezentări şi aprecieri personale 2. Metoda etichetării (etichetăm persoane, fapte, simplificând realitatea, categorisind)

CUNOAȘTEREA DE SINE Surse de autocunoaştere: .dinamica succeselor şi eşecurilor proprii .opinia grupului = imaginea socială de sine .situarea în repere oferite de cadrul social (grupul sau colectivul constituie matricea în care se cristalizează imaginea de sine) .comparaţia interindividuală .preţuirea colectivă .

conștient sau nu. pe la expoziții. dacă părinții ne-au purtat prin muzee. felul în care am fost tratați de persoanele semnificative (părinți. în imaginea de sine c) comparația socială ne permite evaluarea propriilor performanțe și capacități comparativ cu ceea ce au realizat alții. cu codurile lor de comportament.) sunt cruciale în formarea identității de sine (ex. comparația socială ne ajută să obținem informații obiective și să ne satisfacem astfel nevoia de acuratețe de sine .CUNOAȘTEREA DE SINE Susele și mecanismele principale ale cunoașterii de sine: a) socializarea: experiențele de viață din copilărie. avem toate șansele să devenim și să ne considerăm persoane culte) b) constatările și aprecierile celorlalți se încorporează. concerte. profesori etc.

și dorința deliberată de a face o bună impresie. deseori influențând scorurile chestionarelor de personalitate. Această tendință cuprinde: irealismul involutar în percepția de sine. . prin care se înţelege tendinţa subiecţilor de a se descrie pe ei înşişi şi pe alţii în conformitate cu ceea ce este dorit din punct de vedere social.Autoevaluarea individului este deseori influenţată de fenomenul “dezirabilităţii sociale”. legat de anxietate. Dezirabilitatea socială este una din principalele tendințe de răspuns ce se bazează pe alegerea sistematică a răspunsurilor favorabile în urma unei autodescrieri.

CUNOAȘTEREA CELORLALȚI ”A percepe pe altul înseamnă a-l clasifica în anumite categorii semnificative sub unghiul unei culturi. 1963) “Perceperea semenilor se întemeiază pe o informaţie parţială.” (cf. precum şi categoriile sau tiparele de clasificare ale grupului social. pe anumiţi indici.” cf. (Radu. (înseamnă a lua act de statusul și rolul său. la care se adaugă datele memoriei. 1994) . J. incompletă. Stoezel.

sursa informaţiilor (emiţătorul) . ponderea sau importanţa informaţiei este dată de: . introvertit.indivizii aplică principiul mediei ponderate în aprecierea celorlaţi.comportamentul extrem descris (un comportament obişnuit se integrează mai greu în imaginea globală) .) – covarianţa trăsăturilor (Taylor. adică ţinând cont de acele trăsături care merg împreună (ex. retras. 1994) .Imaginea globală despre alţii este influenţată (pe lângă motivaţie) şi de modalităţile concrete în care oamenii combină informaţiile: .efectul de primordialitate (primacy effect): o informaţie primară are o pondere mai mare în evaluare decât informaţiile ulterior obţinute . ruşinos etc.oamenii au tendinţa de a judeca personalitatea şi sinele altora potrivit legii asocierii. timid.

cum este persoana dpdv. ci mai degrabă operăm cu câteva dimensiuni majore: cf.activitatea (activ/pasiv) În judecarea altora. Rosenberg (1967) . social . Osgood (diferenţiatorul semantic) . oamenii utilizează în evaluarea tipurilor umane foarte generale (ex. îngâmfat. singuratic. rău) .În percepţia altora nu coborâm până la nivel microscopic al covarianţei trăsăturilor. .evaluarea (bun.tăria/forţa (puternic/slab) . Intelectual cf. neavând o semnificaţie importantă. mincinos) şi unele însuşiri subsumate categoriei generale.cum este persoana dpdv.

performarea unor roluri după reguli bine stabilite .situațiile de flagrant delict (ex.MANAGEMENTUL IMPRESIILOR Prezentarea sinelui în viaţa socială Indiferent de condiţia lor socială sau fizică. pe care spectatorii nu le văd .zona din faţă = scena = ceea ce se arată spectatorilor. oamenii se străduiesc să obţină din partea celorlalţi impresiile dorite de ei. dans. când subiectul bârfei te aude) Oamenii diferă între ei și în ceea ce privește preocuparea pentru impresiile produse de ei. comportament sobru. bancuri la o petrecere.zona din spate = culisele = caracterizată de gesturi relaxate. A face impresie bună înseamnă a te conforma normelor particulare pretinse de anumite situații (ex. uneori nepotrivite. Erving Goffman (1959 – The Presentation of Self in Everyday Life) compară viața cotidiană cu o scenă și distinge: . glume. demn. la o înmormântare) . flirt ex. retras.

a realiza acțiuni vizibile pentru ceilalți .are diplome înrămate .are un birou spațios. biroul.a folosi indicatori fizici exteriori (spațiul de locuit.Promovarea de sine Se bazează pe transmiterea celorlalți a informațiilor pozitive despre propria persoană: .are rezultate științifice notabile . hainele. mașina etc. luxos decorat .se comportă atent cu elevii .) ex. un profesor .mașină performantă .a spune lucruri bune despre propria persoană .

MOTIVAȚIA COMPARAȚIEI SOCIALE Judecând cine suntem (stima de sine + concepția de sine). În lipsa unor standarde fizice directe (obiective). ceea ce îi ajută deseori să ajungă la o autoevaluare corectă a sinelui. . Oamenii preferă. Comparația socială poate fi: . 2. de obicei. cu mai puțin noroc sau mai nefericiți. luați drept modele de urmat. se evaluează pe ei înșiși prin comparația cu alți oameni. Teoria comparării sociale (1954 – Leon Festinger): 1.de jos = cu cei mai puțin realizați. ce putem realiza (eficacitatea de sine) și unde putem ajunge (sinele posibil). ceea ce ajută la protejarea și întărirea concepției și stimei de sine . fapt care încurajează dorința de îmbunătățire de sine (self-improvement) Indivizii se compară cu alții chiar dacă acest lucru favorizează sau nu imaginea de sine. Oamenii simt nevoia să evalueze opiniile și atitudinile lor la modul corect. 3.de sus = cu oameni de succes. de aceeași condiție. să se compare cu cei similari lor. folosim mereu metoda comparației sociale.

colegul de servici. care confirmă imaginea pe care o ai despre propria persoană.redefinirea sinelui și a ambițiilor/standardelor . Oamenii se compară cu ceilalți nu numai pentru a obține informații de o cât mai mare acuratețe. relațiilor. contracandidatul. tatăl.răcirea relației .) Reacții la succesul altora: .Ce se întâmplă cu noi atunci când o persoană apropiată obține un succes? (ex. . șeful. norocului etc. pentru a-și menține și spori evaluarea de sine. mai ales.considerarea succesului celuilalt ca fiind datorată unor favoruri. nu talentului Verificarea de sine se referă la selectarea acelor situații sociale și persoane.. soția etc. ci și.mobilizarea pentru succes .

constând în a-i atribui în mod inconștient altcuiva și. un elev care nu are aptitudini fizice și rezultate sportive notabile se refugiază în învățare și încearcă să compenseze prin performanțe academice) 2) raționalizarea = construirea unor scuze/motive/justificări pt.SINELE POSIBIL Ce voi fi? Ce voi putea fi în viitor? Sinele posibil se afă în relație cu aspirațiile individului. comportamente reprobabile. cel mai adesea. de a percepe în lumea exterioară propriile impulsii. intenții. Mecanisme de apărare în fața eșecului și de conservare a stimei de sine: 1) compensarea = indivizi care nu au aptitudinile necesare succesului sau care nu reușesc într-un domeniu. cu îmbunătățirea de sine și cu afirmarea de sine. justificare a unei conduite ale cărei motive autentice sunt ignorate (ex. defectele tale (frica de înșelat) . a vedea la altul lucrurile tale negative. idei. bolnavii care devin experți în domeniul lor) 4) proiecția = mecanism psihologic de apărare a Eului. se reorientează către altul. unde cred că vor avea succes (ex. vulpea și strugurii) 3) intelectualizarea (ex. conflicte interioare.

manifestarile lui. surmenaj. furia 10) anticiparea: întârzierea gratificării imediate prin planificare și reflectare asupra viitoarelor realizări și succese. invidia. a nu recunoaște o problemă sau un succes 9) idealizarea: atribuirea unor calități perfecte sau aproape perfecte altor persoane. ca o modalitate de a evita anxietatea sau sentimentele negative. somatizarea = reactia corpului. revenirea la un comportament sau la un stadiu anterior și inferior sau numai la anumite atitudini. elemente sau operații dintr-un stadiu depășit (ex. a psihicului) 8) negarea = evitarea conștientizării unor aspecte ale realității externe greu de înfruntat prin ignorarea informațiilor senzoriale. ca un raspuns la neacceptarea. . decompensarea sistemului nervos. un elev care vine la școală cu păpușa) 7) conversia = probleme psihice în care converg probleme fizice (ex.5) substituția = descărcarea tensiunilor negative asupra altor persoane 6) regresia = retragerea în zone sau perioade confortabile. nerezolvarea problemelor reale de identitate. cum ar fi disprețul.

Comportamentul altruist poate fi pus în serviciul problemelor narcisice. 14) sublimarea: transformarea scopurilor condamnabile din punct de vedere social sau inacceptabile din punct de vedere intern într-unele acceptabile social. luarea unei distanțe și un grad de obiectivitate față de evenimente. dar poate. obsesii etc. Aceasta apărare diferă de refulare și negare întrucât este mai degrabă conștientă decât inconștientă și pune accentul pe trecerea în inconștient a unor tensiuni (pot deveni depresii.10) umorul: găsirea unor elemente comice și/sau ironice în situațiile dificile. pentru a reduce afectele neplăcute și disconfortul personal. unei stări sau unui impuls. . astfel încât persoana poate reflecta asupra celor ce se întâmplă 11) represia: decizia conștientă de a nu da curs unui sentiment. de asemenea. 13) altruismul: dedicarea persoanei nevoilor altora peste și dincolo de propriile nevoi.) 12) ascetismul: încercarea de a elimina aspecte plăcute ale vieții datorită conflictelor interne produse de acea plăcere. de asemenea. Acest mecanism poate sluji scopurilor transcedentale sau spirituale. să fie sursa unor mari realizări și contribuții constructive pentru societate. precum în celibat. Acest mecanism permite.

. atitudinile și aptitudinile. experiențele din copilărie și forțele sociale? Te întrebi de ce unii oameni reușesc în timp ce alții eșuează? Pentru a înțelege oamenii. noi trebuie să le identificăm dispozițiile interioare. Te gândești vreodată ce influență ai asupra celor din jur? Ce rol are ereditatea. trebuie să la înțelegem cauzele comportamentului.FENOMENUL ATRIBUIRII Pentru a înțelege modul în care indivizii se comportă și pentru a prezice comportamentele lor ulterioare. caracteristicile de personalitate. noi le deducem din comportamentele și afirmațiile celorlalți. De vreme ce nu putem observa direct aceste dispoziții.

șansă sau noroc etc. hochei = joc/jucător agresiv) .-Noi ne explicăm cauzele comportamentului celor din jur observând. analizând și făcând atribuiri personale (atribuiri despre caracteristici interioare ale individului: abilități. dispoziții și efort depus) și situaționale (atribuiri despre factori externi (dificultatea sarcinii. personalitate.) (ex. alți indivizi și influența lor.

efectele sau consecințele comportamentului ..Ce determină un individ să atribuie o anumită cauză unui eveniment? Răspunsul la aceste întrebări ne arată că indivizii fac inferențe pe baza a trei factori: .așteptările privind comportamentul . coerciție/influență .Cât din comportamentul individului se datorează trăsăturilor sale de personalitate? Este un sportiv agresiv o bestie? Este un individ care face donații un altruist? .alegerea = comportament deliberat vs.

stabilite după o perioadă de timp şi care posedă un set de valori sau norme ce reglementează comportarea reciprocă. (Sherif) Grupul este conceptualizat ca o colecţie de persoane. care au interiorizat aceeaşi identitate drept o componentă a imaginii de sine.GRUPUL Definiţia grupului Grupul reprezintă o unitate socială constând dintr-un număr de indivizi. care se găsesc unii cu alţii în relaţii de rol şi de status. cel puţin în probleme ce privesc grupul. (Turner & Eiser) .

este factorul care generează relaţii. relaţii ierarhice sau preferenţiale. moduri şi tipare de interacţiune între membrii şi în raport cu mediul e) Structura = reţeaua de raporturi între membri. grad de instrucţie etc. efectul cunoaşterii reciproce. atitudini. schimburile reciproce de cunoştinţe. poziţia memrbilor f) Conştiinţa colectivă = ansamblul de norme. opinii etc. diferenţieea lor în funcţie de rol şi status. interese. . gradul de satisfacţie al mebrilor. statut social. tipare de comportament. c) Sarcina = activitatea grupului şi ambianţa sa. g) Gradul de coeziune = rezultanta globală a relaţiilor interne şi a succesului comun. al climatului de încredere mutuală h) Eficienţa = performanţa în cadrul sarcinii. viabilitatea colectivului. obiceiuri.Parametrii grupului a) Mărimea = numărul de membrii b) Compoziţia = caracteristici: vârstă sex. clişee de apreciere etc. tradiţii. a însuşirii ţelurilor grupului şi a normelor sale. valori. dependenţe reciproce. schimburi de informaţii şi activităţi între membrii d) Procesele de interacţiune = comunicare.

Conştiinţa existenţei celorlalţi este vagă (ex: şcoala) . fiind ancorat în sistemul de valori recunoscut de către toţi membrii (ex: familia. “faţă-în-faţă. echipa sportivă) . îşi însuşeşte normele şi clişeele grupului. Membrii nu se cunosc personal. personale. Acesta participă la viaţa colectivă. Membrii grupului ajung să se cunoască destul de bine între ei şi să poată stabili o relaţie personală cu fiecare (ex: clasa de elevi) .de referinţă: este grupul de unde îşi împrumută individul valorile şi care întruchipează aspiraţiile individului respectiv. mediate.de apartenenţă: grupul căruia individul îi aparţine în prezent.Tipologia grupurilor Grupul poate fi: – primar: relaţii interindividuale directe. ex: peer group-ul . activităţile lor intersectându-se prin medieri.secundar: relaţii indirecte. clasa.

sarcinile şi valorile activităţii comune. ci de adeziune conştientă .formal: relaţii oficiale. de “presiune” ..informal: relaţii ce se nasc spontan graţie proceselor de interacţiune. fără a fi reglementate oprin documente oficiale.colectivul (faza structurată): relaţiile şi interacţiunile mijlocite de scopurile. . de acomodare şi de opoziţie. ordine. formale. luând forma contactelor emoţionale.grupul difuz (faza incipientă): relaţiile şi interacţiunile sunt nemijlocite. aderenţa la normele şi valorile grupului nu mai constituie un fapt de onformism. reglementate prin legi. adică prin documente oficiale .decizii. de compatibilitate sau complementaritate.

4. Funcţionarea este etapa în care grupul are deja o structură bine definită şi se concentrează asupra obiectivelor comune. 2. se stabileşte conducerea şi relaţiile de colaborare. rolurilor etc. Se foloseşte des compromisul în stabilirea normelor şi procedurilor care precizează gradul de angajament al fiecărui individ. 5. Se atribuie denumiri. Normarea creşte coeziunea grupului. Formarea se caracterizează prin tatonări şi situaţii ambigue. Se identifică scopul comun. Se pune mare accent pe performanţă şi creativitate. . Membrii nu sunt conştienţi de dependenţa dintre ei şi încearcă să îşi exprime identitatea. Destarămarea se datorează fie îndeplinirii sarcinilor (în cazul grupurilor operaţionale). conducerii.Fazele de dezvoltare a grupului 1. Răbufnirea reprezintă o stare conflictuală în care are loc dezbaterea şi contestarea obiectivelor. fie schimbării şi restructurării organizaţionale. 3.

în numele solidarităţii.Ipostazele individului în raport cu grupul 1. Individul marginal: se situează la periferia colectivului participând doar sporadic la activităţile comune. 3. 5. Străinul nefiind implicat în activităţile grupului este obiectiv şi poate percepe realitatea colectivului vizitat . pe care la susţine şi le apără în raport cu grupul străin sau cu devianţa internă. ci se conduce după standarde personale sau împrumutate. 2. Faţă de noul venit fiecare grup are o marjă de toleranţă. Persoana integrată grupului: se identifică cu colectivul. Noul-venit: tinde să se integreze în grup. intrând totuşi în contact cu acesta ca şi vizitator sau turist. rapiditatea acestui proces fiind condiţionată de distanţa care există faţă de grupul anterior de apartenenţă şi de condiţiile venirii în grup (libere sau impuse). Dacă reacţia de opoziţie a deviantului este lucidă şi sistematică grupul îl va sancţiona şi în ultimă fază îl va exclude total. 4. Deviantul: nu se supune normelor comune. îşi însuşeşte ţelurile şi valorile acestuia. face presiuni pentru aducerea deviantului la valorile grupului. grupul reacţionează şi. În funcţie de statutul deviantului şi al riscului estimat. Străinul: se găseşte în afara grupului.

Sherif) 2. Statusul reprezinta pozitia unui individ in ierarhia relatiilor de putere in cadrul unui grup. Ralph Linton a dat utilizarea termenului de status cu intelesul de colectie de drepturi si de datorii generate de locul ocupat de individ in societate. statutul desemneaza ansamblul de comportamente pe care o persona le poate astepta sau pretinde din partea altora. de a controla activitatile si deciziile din interiorul grupului si de a aplica sanctiuni in caz de neparticipare sau nesupunere (M.ROL ȘI STATUS Definitia statutului: 1. pozitie masurata prin latitudinea de a avea efectiv initiative. . In conceptia lui Stoetzel. in virtutea pozitiei pe care o ocupa in viata sociala. 3.

prescrise (dupa varsta.dobandite (prin profesie. sex. religie si nationalitate) . activitate politica.informale (generate consensual in cadrul unor grupuri sau asocieri spontane) -dupa durata: .permanente . etnie.temporare .formale (impuse de o institutie oficiala) . etc) -dupa natura instantei care le constituie: .Clasificarea statutelor se poate face pe baza mai multor criterii: -dupa modul cum au fost obtinute de persoana: . economica.

punerea in act a drepturilor si datoriilor prevazute de statusurile indivizilor si grupurilor intr-un sistem social. care dau o forma distincta comportamentului de rol.Definitia rolului social Rolul social se defineste ca model de comportare asociat unei pozitii sociale sau unui status. dintre prescriptiile si modelele comportamentale statutare si originalitatea personalitatii subiectului. Rolul se afla la intersectia dintre normele si modelele impuse unei anumite pozitii sociale si spontaneitatea creatoare a subiectului. .

Distinctia dintre rol si status este introdusa de Ralph Linton in lucrarea "The Study of Man" (1936). Din punct de vedere terminologic. caracterizand prestatiile actorului in cadrul unei reprezentatii si de aici a fost imprumutat de limbajul stiintelor sociale. . Statutul desemneaza aspectul static si structural al pozitiei ocupate. La fel ca in cazul actorului. conceptul de rol a aparut in contextul artei dramatice. rolul fiind considerat "aspectul dinamic al statusului". si rolul persoanei este dependent partial de rolul altora cu care ea relationeaza in contextul social. rolul desemneaza aspectul dinamic si particularizat al comportamentului persoanei care ocupa respectiva pozitie. ale carei determinatii sunt preponderent socioculturale.

Statusul constituie mai curand setul de aprecieri statornicit in grup in legatura cu o pozitie sociala. rolul prescris rezulta din asteptarile si normele grupului. Prescriptiile de rol sunt descrieri normative ale cailor de urmat in indeplinirea functiilor proprii fiecarei pozitii sociale. in timp ce rolul efectiv cuprinde comportamentul actual. direct si observabil. este pretuirea colectiva de care se bucura detinatorul unei pozitii. Asadar. .

fapt care apare in comportamentul efectiv. carnet de note etc. In acelasi timp. formatia scolara este privita ca o cale de realizare a tanarului.Exemplu: Calitatea de elev sau de student nu sunt anticipate prin codul genetic. de catre grup.). Fiecare tanar selecteaza cerintele si redefineste rolul in functie de capacitatile si insusirile personale. Activitatea este “socialmente” masurata si inregistrata in documente (cataloage. fiecare redimensioneaza rolul. ca o pregatire pentru viitoarea profesie. Invatatura. . Aceste date consemneaza felul in care copilul isi insuseste cerintele programate de societate (=rolul) cu privire la dezvoltarea informatiei si conduitei sale.asupra carora exista un consens general – pentru ceea ce numim “elev” sau “student”. pozitia de scolar sau de student este inconjurata de o anumita pretuire. ele reprezinta functii sau pozitii sociale care comporta un anumit status si rol. Acestea sunt prescriptille de rol sau stereotipul social. Cu alte cuvinte. Aici intervine perceptia sau acceptarea/refuzul imaginii publice. Statusul este definit de pozitia sociala si de pretuirea ce i se acorda de catre adulti. Societatea este aceea care propune tipare de comportament .

determinate de incompatibilitatea sau incongruenta a doua sau mai multe roluri ale aceleiasi persoane. reprezentat de sine. Termenul de conflict poate fi folosit in doua sensuri diferite: -ca proces intersubiectiv manifestat nivel interactional. normativ si un nivel profund. sau ale unor persoane diferite aflate in interactiune directa. . conflictul situindu-se intre nivelul exterior. deci conflictele se manifesta intre doua roluri diferite sustinute de persoane diferite -ca fenomen intrasubiectiv apare sub forma conflictelor intre rol si sine. anxiogene si disfunctionale in plan comportamental. conflictul apare intre doua sau mai multe persoane ale caror obligatii de rol sunt incompatibile.Conflictele de rol sunt stari psihice tensionale.

Liderul ca fiind persoana cea mai influentă. Liderul sociometric: sau persoana cea mai populară în grup întruneşte sufragiile celorlalţi membri sub unghi afectiv. întruneşte aprecierea şi stima grupului. Hollander (1985) există 5 ipostaze ale conducerii: 1. Liderul situaţional: (poate deveni lider) e persoana care se angajează spontan în acte de conducere în situaţii diferite. Şeful instituţional: versiunea cea mai recunoscută a liderului. A. Lambert (1965) şi E. constituind un exemplu demn de urmat pentru membri săi. 3. Gibb. Persoana centrală în grup: e o altă ipostază a liderului. R. care ne apare ca fiind persoana investită prin numire sau alegere într-o funcţie de conducere în cadrul unor structuri organizaţionale prestabilite. .IPOSTAZE ALE FENOMENULUI CONDUCERII Conform lui C. 4. Este vorba de persoana care concentrează atenţia celorlalţi. 5. 2.

Psihologie socială și sociopsihologie. UBB 6. Petru (2004). Petru (2006). Editura EXE S. contemporana. Băban. Politica 8. Group composition and group effectiveness. Granada 3. Golu. Humanitas 7. Dicționar de psihologie.L. 10. Polirom 9. Flaviu Călin (2005). Brehm. Radu. (2002). Psihologie socială. Adriana (2002). Bogatu N. Saul M. Petru (2009). Orientari si tendinte in psihologia sociala. Evoluţia procesului de comunicare de la forma interpersonală la cea politică şi mediatică. Accent . Rus. Psihologie educațională. Curşeu.R. Sharon S. Ed. Pantelimon (1988). suport de curs. Iluț. Roland și Françoise Parot (2006). Dorot. Ioan (1994). Curşeu. Kassin și Steven Fein (2002). Houghton Mifflin Company 4. Social Psychology. Conduita de rol. Psihologie socială.Bibliografie: 1. Ed. Polirom 2. ASCR Press 5. sine si personalitate..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful