DEPRINDERI FUNDAMENTALE DE CONSILIERE Suport de curs Consilierea are la bază ascultarea eficientă. Relaţia de încredere.

Comportamentul de asistare implică un comportament verbal şi unul nonverbal. Scopul acestui comportament este să demonstrezi clientului că îl asculţi şi să îl încurajezi să vorbească liber.

CE ESTE ASCULTAREA? Când îţi cer să mă asculţi, iar tu începi să-mi dai sfaturi, n-ai făcut ce-ţi ceream. Când îţi cer să mă asculţi, iar tu începi să-mi spui de ce nu ar trebui să simt asta, îmi batjocoreşti sentimentele. Când îţi cer să mă asculţi, iar tu simţi că trebuie să faci ceva pentru a-mi rezolva problema, atunci mă abandonezi, oricât de ciudat ar părea. Ascultă, tot ce îţi cer este să mă asculţi, nu să vorbeşti sau să faci ceva; îşi cer doar să mă asculţi. Sfaturile sunt ieftine: pentru şase franci o să am în acelaşi ziar poşta sentimentală şi horoscopul. Pot acţiona singur; nu sunt neputincios. Poate un pic descurajat sau şovăitor, dar nu impotent. Când faci pentru mine ceea ce pot şi trebuie să fac singur contribui la teama mea, îmi accentuezi inadecvarea. Dar când accepţi ca pe un simplu fapt că simt ceea ce simt, pot înceta să te conving şi pot încerca să încep să înţeleg ce e în spatele sentimentelor „iraţionale”. Dacă asta e clar, răspunsurile devin evidente şi nu am nevoie de sfaturi. Sentimentele iraţionale devin inteligibile când înţelegem ce e dincolo de ele. Poate de aceea rugăciunea funcţionează câteodată pentru unele persoane, căci Zeul e mut. El sau Ea nu dă sfaturi, El sau Ea nu încearcă să aranjeze treburile. El doar ascultă şi te lasă să-şi rezolvi singur problema. Atunci, te rog, ascultă-mă şi auzi-mă. Iar dacă vrei să vorbeşti, aşteaptă numai o clipă şi te voi asculta…. TEXT INDIAN ANONIM. I. Ascultarea eficientă – este constituită din dimensiuni specifice şi observabile. 1. Contact vizual 2. Vocea 3. Limbajul corporal atenţional 4. Urmărirea mesajului verbal. II. Invitaţia deschisă de a vorbi 1. Întrebări deschise: CE? CUM? CARE? AI PUTEA? DE CE? -întrebările vizează toate componentele: - GÂNDURI - EMOŢII - COMPORTAMENTE MANIFESTĂRI FIZIOLOGICE (dacă este cazul) 1. Întrebări închise – utilitate - Clienţi care verbalizează puţin - Clienţi depresivi

- Atunci când am nevoie de informaţii specifice, clare. Exemplul concret. - Scara abstractului - Limbaj simplu, uşor, accesibil, poveste coerentă. - Recomandat limbajul de interfaţă. REGULI LEGATE DE ÎNTREBĂRI 1. Nu pun mai mult de o întrebare o dată. 2. Întrebările să nu fie intruzive 3. Întrebările să fie relevante 4. Întrebările sau tonul să nu fie acuzator 5. Întrebările să nu inducă anumite categorii de răspunsuri sau să nu conţină răspunsul 6. Întrebările să fie scurte şi clare 7. Să existe un scop clar în spatele lor III. CLARIFICAREA 1. Încurajarea minimală : - Verbală – îhîm, da, şi, continuă, spune-mi mai multe despre asta - nonverbală – mişcări aprobatoare ale capului - Tăcerea – timpul de latenţă al răspunsului. 1. Parafrazarea- structură corectă - Numele clientului/pronumele tu/dvs. - Esenţa a ceea ce a spus folosind cuvintele lui CHEIE - Verificarea dacă am înţeles bine 1. Parafrazare vs. interpretare

MODELE TEORETICE ÎN CONSILIERE Clienţii care ajung la noi au o teorie personală cu privire la natura şi cauzele care au generat şi menţin problema. Terapeutul: • Adună informaţii, defineşte problema • Formulează ipoteze explicative • Defineşte cu claritate obiectivele • Elaborează şi implementează strategii de tratament • Evaluează efectele tratamentului. Avem ca şi abordări: • Abordarea medicală • Abordarea cognitiv- comportamentală • Abordarea psihodinamică • Abordarea umanist-experienţială • Abordarea integrativă Primele două se bazează pe raţionamentul experimental iar cea psihodinamică pe raţionamentul hermeneutic (interpretarea semnelor şi simptomelor ca elemente simbolice). • Raţionamentul experimental - fundamentul metodei ştiinţifice în care ideile a priori sunt supuse experimentării.

Nu există adevăruri intangibile şi imuabile – criteriul falsificabilităţii- teoriile pot fi schimbate sau infirmate în funcţie de evoluţia cunoştinţelor din domeniu. • Raţionamentul experimental comportă patru etape: • 1.Observarea şi înregistrarea cuantificabilă a faptelor • 2.Formularea unor ipoteze explicative ale lor • 3.Verificarea ipotezei prin observarea efectelor manipulării variabilelor independente asupra celor dependente • 4. Interpretarea sau discuţia critică a efectelor în raport cu ipoteza emisă, respingerea şi formularea de ipoteze. Raţionamentul hermeneutic • Persoana este o istorie • Ne interesează să înţelegem nu să explicăm • Raţionamentul are la bază interpretarea conduitelor pentru a le face inteligibil sensul latent • Intuiţia este privilegiată, convingerile intime sunt puse la loc de cinste • Individul trebuie înţeles ca gestalt (în totalitatea sa). ABORDAREA MEDICALĂ • Simptomul este un element observabil care face trimitere la o problemă ascunsă a cărui martor este: boala. • Boala: deficienţa unui organ sau a unui sistem de organe din cauza unui factor biologic identificat sau nu (în boala psihică: microleziuni cerebrale, microorganisme sau dezechilibre biochimice). • Orice boală se explică printr-o cauză de natură fizică, infecţioasă sau toxică. • Abordarea apare la sfârşitul secolului al XVIII-lea când datorită unor autopsii realizate persoanelor care suferiseră de tulburări mentale, medicii au făcut legătura dintre anumite tulburări psihice şi unele perturbări biologice de la nivelul sistemului nervos (infecţii, anevrism, tumori, leziuni, dezechilibre hormonale). • Tulburările apar din cauza unor alterări chimice sau anatomice ale creierului • Modificările pot fi declanşate şi menţinute de factori biologici: dezechilibru hormonal, anomalie congenitală, îmbătrânire sau de condiţii externe: eveniment traumatic, accident, drog, abuz de medicamente. • Exemple de explicaţii: simptome depresive, agresive, sinucigaşe - legate de metabolismul scăzut al serotoninei. • Principiul de bază: modificarea experienţei psihologice cu ajutorul unor intervenţii fiziologice. • Totuşi: anumite condiţii psihologice şi de mediu pot afecta activitatea neurochimică şi leziunile neurologice pot să fie sau să nu fie însoţite de manifestări patologice. • Anamneza: prin întrebări, observarea semnelor şi simptomelor (prezente în orice boală; ) şi investigaţii paralinice. • Semnele se referă la totalitatea modificărilor fizice ce se datorează impactului cu factorul cauzal. Simptomele reprezintă latura subiectivă, adică modul în care subiectul îşi trăieşte boala. Pentru practica medicală cea mai mare valoare o au semnele.

(2) conştientizarea la nivelul Ego-ului a acestui conţinut refulat generează trăirile emoţionale negative. validarea ideilor se bazează pe opinia consensuală a utilizatorilor modelului. etiologic. Modelul nu este evaluat critic: dacă funcţionează se datorează autorităţii terapeutului. Diagnosticul este: a) Clinic.stabilizarea sau compensarea disfuncţiilor organului sau sistemului bolnav c. Simptomatic. Întregul demers este sintetizat sub forma aşanumitului “triunghi al conflictului” (4) dacă se blochează conştientizarea trăirii emoţionale negative. sunt neglijaţi factorii externi sau de mediu. modelului şi metodelor sale de intervenţie. Asumpţiile fundamentale: (1) conţinutul refulat al Id-ului tinde să se exprime plenar la nivelul Ego-ului. represia). (3) odată generate trăirile emoţionale negative.precizarea naturii deficienţei sau disfuncţiei. Ego-ul apelează la mecanisme de apărare pentru a bloca conştientizarea lor (ex. restul fiind „superficiale”. eliminarea factorului cauzăVariabilele psihologice sau de mediu sunt considerate factori predispozanţi sau precipitanţi Apare o centrare pe controlarea efectelor tratamentului. Consideră tratamente „profunde” doar pe cele care ţintesc determinanţii inconştienţi. fie nu are substrat organic şi atunci nu ţine de resortul medicinii ci de sfera juridică sau socială. ABORDAREA DINAMIC-PSIHANALITICĂ - - - Apare în timpul secolului IIX şi la începutul secolului XX Accent pe impactul inconştientului asupra tulburărilor mentale Paradigmă elaborată pornind de la observaţii şi intuiţii clinice.identificarea cauzelor biologice Tratamentul: a.semne şi simptome b) Fiziopatologic. fiziopatologic.ideal. emoţia se exprimă la nivel fiziologic printr-o stare de activare. dacă nu funcţionează acest fapt se datorează rezistenţelor pacientului. adică modul în care subiectul îşi trăieşte boala.- - - Simptomele reprezintă latura subiectivă. Avem şi curentul antipsihiatrie care spune că boala mentală e un mit: fie are substrat organic şi atunci este de competenţa neurologiei. c) Etiologic. prerechizită pentru o nouă stare emoţională.suprimarea sa diminuarea frecveţei sau intensităţii simptomelor b. . Pentru practica medicală cea mai mare valoare o au semnele. studii de caz.

Explicaţia dinamică: . (6)pe baza materialului cules în cursul analizei despre conflictul actual şi bazal şi în baza analizei nevrozei de transfer trăite în cursul terapiei. (5) conflictul bazal este reactualizat şi trăit în cadrul terapiei sub forma nevrozei de transfer.congruentă cu cea refulată (5) orice simptom apare datorită unui conflict actual care se reduce în fapt la un conflict bazal din prima copilărie. reprezintă o transpunere în prezent a unor stări afective din trecutul său. Această etapă poate genera reacţii puternice în care pacientul retrăieşte conflicte trecute. comportamentul său faţă de terapeut (nevroza de transfer). . Ulterior.Conflictele trecute care vor fi retrăite în prezent cu ajutorul terapeutului. Cadrul general în care se realizează acest demers aplicativ este determinat de relaţia terapeutică ai cărei factori principali îi constituie transferul şi contratransferul. se arată cum conflictul bazal a determinat în fapt conflictul actual. din istoria pacientului.Restrâns: o repetare a trăirilor afective pe care acesta le-a avut faţă de persoane semnificative din trecutul său. adult fiind. prin asistenţa şi prezenţa acestuia. prin acelaşi procedeu. alte modalităţi de interpretare faţa de perioada când era copil. . se construieşte explicaţia dinamică. vor fi rezolvate. . Conflictul bazal. (2) conflictul actual îşi are rădăcinile într-un conflict mai vechi. trebuie rezolvat conflictul bazal. el trebuie reactualizat. bazal.întâi i se explică pacientului faptul că. mai precis din prima copilărie. .prima copilărie Conflictul actual. prin compararea pattern-urilor afective şi comportamentale din terapie cu cele relatate de pacient din trecutul său.se realizează prin analiza materialului adunat în cursul psihoterapiei. mai ales din prima copilărie. Transferul în sens larg se referă la totalitatea trăirilor afective pe care le experienţiază pacientul faţă de terapeut în cursul terapiei.Pacientul. (3) pentru a rezolva conflictul actual. . . realizată prin rezolvarea conflictului bazal prin intermediului nevrozei de transfer (conflictul terapeutic). are o altă perspectivă. (4) pentru a rezolva conflictul bazal.relaţia terapeutică Demersul aplicativ al acestui model: (1) simptomatologia pacientului este determinată de un conflict actual.cadrul actual în care pacientul are probleme Nevroza de transfer.Acest demers întăreşte credinţa pacientului că vechile conflicte pot influenţa reacţii actuale evidente (vezi cel din cadrul terapiei). (6)eliminarea simptomatologiei se face prin eliminarea conflictului actual.

reţinere de la comentarii. . -atitudine de acceptare a pacientului cu problemele sale. în sens larg. pacientul este ghidat spre reamintirea unor episoade din viaţa sa în special din prima copilărie. la totalitatea trăirilor afective pe care le experienţiază terapeutul faţă de pacient. contratransferul să nu apară. Nevroza de transfer reprezintă o retrăire a conflictelor pacientului din prima copilărie în cadrul terapiei. Cu toate acestea. Tehnici de construcţie a relaţiei transferenţiale (a)Tehnica psihanalitică clasică. uşurând astfel identificarea şi rezolvarea lor. Semne ale contratransferului:  reacţii emoţionale puternice. pregătire în cursul căreia să se rezolve propriile conflicte. Utilizarea creativă se referă la faptul că ele pot fi folosite la amplificarea transferului pacientului şi grăbirea instalării nevrozei de transfer. Restrâns: acele trăiri afective pe care terapeutul le experienţează faţă de pacient şi care reprezintă o repetare a trăirilor afective pe care terapeutul le-a avut faţă de persoane semnificative în cursul istoriei sale de viaţă sau care reprezintă o reacţie inconştientă la transferul pacientului. Neconştientizarea contratransferului duce la ceea ce se numeşte nevroză în doi. contratransferul se manifestă oricum în cadrul relaţiei transferenţiale. În acest caz.  fantezii sexuale cu pacientul. critici sau încurajări adresate pacientului. aceste manifestări ale contratransferului vor fi (1) blocate printr-o autoanaliză sau prin recurgerea la supervizare sau (2) vor fi utilizate creativ. fie de către pacient. În general. asociaţii libere – în care pacientului i se cere să spună tot ceea ce-i vine în minte legat de un anumit eveniment. fără nici o reţinere sau constrângere. Tehnici nonintruzive (ex. nejustificate de situaţa terapeutică faţă de pacient. menţinându-se astfel simptomatologia. Transferul pacientului stimulează contratransferul iar contratransferul stimulează transferul pacientului. se recomandă ca. Ieşirea din cercul vicios se realizează prin conştientizarea şi spargerea mecanismului fie de către terapeut (cel mai frecvent – datorită pregătirii sale). stimulând astfel terapia (mai rar).Contratransferul se referă. în ordinea în care îi vine. Mai intens sau mai puţin intens. chiar dacă uneori s-ar putea să-şi amintească lucruri într-o ordine sau formă absurdă). scopul este utopic. Odată conştientizate. Terapeutul este învăţat să adopte o neutralitate binevoitoare faţă de pacient. pozitive sau negative. dinamizând astfel demersul terapeutic. acest lucru fiind posibil printr-o pregătire prealabilă a terapeuţilor.  creşterea nejustificată terapeutic a frecvenţei întâlnirilor. nediscutarea unor aspecte personale din viaţa terapeutului. terapeuţii sunt pregătiţi să recunoască manifestările contratransferului şi să le blocheze sau să le utilizeze creativ în terapie. pe cât posibil.

adică se reactivează nu doar stările afective infantile ci şi mecanismele defensive asociate lor. Acest dezechilibru al relaţiei aproximează în fapt relaţia părinte-copil.cu arhetipurile Adler cu conceptul de inferioritate Karen Horney. răspunsul condiţionat (reacţiile infantile ale pacientului) determinate de stimulul X (o persoană semnificativă din copilărie) se produce în cazul stimulului Y (terapeutul) datorită asemănărilor dintre X şi Y.“Infantilizarea“ pacientului în sens pozitiv din punct de vedere al scopului terapiei. a lapsusurilor şi actelor ratate. se dezvăluie. Evoluţia relaţiei transferenţiale Relaţia transferenţială începe de obicei cu o atmosferă caldă: “alianţă de lucru “ între terapeut şi pacient ca urmare a dorinţei pacientului de a se vindeca. (b)Tehnici dinamice de scurtă durată. Mecanismul determinant al transferului este cel al generalizării stimulului cunoscut din psihologia behavioristă: un răspuns condiţionat clasic sau operant la un stimul X tinde să se producă şi în prezenţa altor stimuli Y asemănători stimulului X. Alţi reprezentanţi: Jung. Acum este momentul ca pe baza materialului adunat să se facă . datorită dezechilibrului relaţiei: pacientul “dă totul”. se generează ceea ce se cheamă nevroză de transfer. În timp. analiza viselor. Când aceste pattern-uri de răspuns ating o anumită intensitate. iar terapeutul rămâne neutru. (2) întrebări şi chestionare directe în locul asociaţiilor libere cu privire la evenimente negative din trecutul şi prezentul pacientului (ex. Alte tehnici: tehnica asociaţiilor libere.cu importanţa contextului social în apariţia problemelor psihologice Bowlby. În cazul acestor tehnici se încearcă scurtarea timpului necesar generării relaţiei transferenţiale şi mecanismului de transfer prin: (1) o atitudine mai activă a terapeutului şi o implicare mai directă (în locul neutralităţii binevoitoare) care avansează imaginea unui “părinte preocupat de a ghida prin încurajări şi observaţii critice dezvoltarea copilului său”. În cazul nostru. în relaţia terapeutică se oferă posibilitatea de a crea relaţii mai armonioase. . ca urmare a comportamentului terapeutului.: tehnica podului – i se cere direct pacientului să.şi amintească un eveniment din trecut asociat cu conflictul actual). Mecanismul angajat este cel descris mai sus al generalizării răspunsului. a se elibera de simptomatologie. se amorsează anumite pattern-uri emoţionale de răspuns infantile care pot fi pozitive (transfer pozitiv) sau negative (transfer negativ). superior.teoria ataşamentului Teoria relaţiilor obiectuale: a ajuta persoanele să îşi despartă propriile valori şi sentimente de elementele pe care le-au împrumutat de la alţii.

Reprezentanţi: Carl Rogers. aşa cum este ea percepută. să le recunoascăchiar şi atunci când sunt ascunse. Pentru a debloca aceste forţe pozitive şi implicit pentru a ameliora patologia este nevoie de asigurarea unui context psihoterapeutic caracterizat prin empatie. Când percepţia este realistă.Toate comportamentele omeneşti constituie eforturi spre realizarea de sine şi adaptarea la lume. care stau la baza personalităţii noastre. Abraham Maslow.experienţele negative de viaţă blochează forţele pozitive. unele evenimente de viaţă percepute ca dificile afectează încrederea în sine a persoanei şi îi modifică percepţia cu privire la sine şi la lume. facilitează şi susţine pentru a permite nişte alegeri de viaţă în cunoştinţă de cauză. unei relaţii autentice. acceptare necondiţionată şi congruenţă.persoana trăieşte autentic şi eficient. dreptul de a lege. de a-şi rezolva dilemele prin recunoaşterea şi acceptarea nevoilor şi sentimentelor.folosirea energiei pentru a fi în consonanţă cu propriile valori . Abordarea umanist-experienţială . liber arbitru. Fiecare persoană are responsabilitatea de a găsi un sens vieţii sale. Deşi în mod normal indivizii se comportă raţional şi constructiv în scopul realizării de sine.Mişcare apărută în anii 1950-1960. Fiecare persoană are trăsături şi talente care determină apariţia unor sentimente şi nevoi aparte care îi determină percepţia asupra vieţii. Clienţii şi nu terapeuţii au responsabilitatea conducerii şi obţinerii succesului procesului terapeutic.interpretarea terapeutică în vederea eliminării simptomatologiei prin eliminarea mai întâi a nevrozei de transfer. uneori integrează greşit moduri de acţiune şi de gândire contrare propriilor opinii. Ajută clientul să devină mai atenţi la propriile emoţii (DIN PREZENT). Asumpţii de bază ♦ nondeterminismul – voinţă liberă.Terapia nondirectivă .a Rogers: oamenii tind în mod înnăscut spre dezvoltarea. Frederich Perls. Umanistul utilizează empatia pentru a vedea lumea din cadrul de referinţă al cientului. . .Ei acordă o importanţă mare relaţiei terapeutice. să le trăiască şi să le controleze. . . Dorinţa de a plăcea celorlalţi se opune realizării personale iar oamenii deformează realitatea pentru a reduce disonanţa . .Oamenii au o mare nevoie de acceptare pşi în acest sens. Rolul terapeutului: călăuzeşte. când se ivesc false supoziţii sau apare o dorinţă exagerată de a satisface nevoile celorlalţi. menţinerea şi realizarea fiinţei lor. .Acceptarea de sine şi adoptarea de noi perspective. ideea că destinul ni-l facem noi.apar disfuncţiile.

Comportamentul anormal rezultă dintr-un eşec în realizarea potenţialului. ego. a gânduriloremoţiilor şi comportamentelor.experienţiale: patologia psihică şi psihosomatică apare ca urmare a faptului că experienţele negative de viaţă blochează forţele pozitive (nevoia de securitate.Idee fundamentală: unitatea corpului şi a spiritului.gestalt-terapia. ci şi lipsa acestuia când ar trebui să existe (Maslow-“Toward a Psychology of Being”). acceptare necondiţionată şi congruenţă. dar şi indignare justificată şi dorinţa de a schimba lucrurile. represiune socială . autorealizare) care stau la baza personalităţii noastre.Tehnica scaunului gol. . ♦ trăirea subiectivă. . elementele nu sunt disociate de ansamblu. Conştiinţa internă poate determina autopedepsire şi nevroză. conştientizarea lor.Percepţii greşite ale individului. care pot fi negative) care îţi spune dacă ai făcut bine sau rău.Întregul este mai mult decât suma părţilor . afiliere. recunoscut şi valorizat.Se caută emoţiile autentice la pacient.cel mai important lucru ♦ subiectul uman trebuie studiat ca şi întreg. .pentru recunoaşterea părţilor antagonice ale personalităţii. Există o conştiinţă internă (versus modelele preluate de la părinţi.Condiţii sociale nefaste: sărăcie. superego) ♦ fiecare subiect uman este unic. Tulburările sunt influenţate de: . terapeutul subliniază atitudinile şi sentimentele care i se par neautentice. . nu există legi generale despre funcţionarea fiinţei umane ♦ nu hedonismul este forţa principală. Premisa abordării umanist. nu pe părţi (personalitatea este o unitate coerentă şi nu o sumă de secţiuni separate – vezi id. dispuse piramidal: primare.fiziologice la bază. .Fenomenele sunt abordate în unitatea lor. Perls. dar poate fi şi rău pentru că îţi blochează dezvoltarea ca persoană. de securitte. boala nu înseamnă întotdeauna prezenţa simptomului.oamenii sunt în mod natural capabil să îşi realizeze potenţialul satisfăcându-şi anumite nevoi. dorinţa de a fi stimat. ci sensul (căutăm sensul)A fi adaptat şi stabil ca persoană poate fi bine (deoarece elimină durerea).Maslow. de apartenenţă (prietenie şi afiliere). în afara ansamblului ele nu mai înseamnă nimic.Oamenii sunt fundamental buni şi nu se comportă deviant decât în cazul unor experienţe rele care îi deturnează de la acest obiectiv fundamental. Pentru a debloca aceste forţe pozitive şi implicit pentru a ameliora patologia este nevoie de asigurarea unui context psihoterapeutic caracterizat prin empatie.

dar de importanţă secundară. formulează critici. urmând apoi mesajul structurat.emoţii. ca om. Terapeutul înţelege cele comunicate şi apoi recomunică clientului într-o formă empatică. Scala de empatie Truax-Tausch. cu simptomele sale. din 3. fără ca aceasta să însemne faptul că suntem de acord cu ce face sau gândeşte. “ca şi cum ar fi el”. văzând că este acceptat necondiţionat. acceptarea lui ca întreg. . dă sfaturi. reflectă una). cu implicaţii pozitive pentru continuarea tratamentului şi ameliorarea simptomatologiei. 8-10 puncte:Terapeutul a surprins majoritatea sentimentelor exprimate de pacient. cu efecte negative asupra evoluţiei terapiei. 0-2 puncte: Terapeutul pune întrebări. Congruenţa se referă la gradul de suprapunere între comportamentul manifest al terapeutului şi comportamentul interior. nu pentru a fi de acord cu el sau a-l încuraja să continue. începe să se accepte şi el necondiţionat. Pacientul. Orice discrepanţă generează îndoieli şi neîncredere din partea pacientului. 4-6 puncte: Reflectările terapeutului includ şi trăiri ale pacientului.4 puncte: Terapeutul reflectă aspecte exterioare (evenimente. Se face legătura şi distincţia evenimente. înţelegător Generarea încrederii reciproce Eliminarea reticenţelor Încercarea oferirii unui cadru în care pacientul să observe mecanismele tulburării sau problemei sale.comportamente. Îl acceptăm ca persoană care are nevoie de ajutor. ceea ce ar contribui la o mai mare acceptare a explicaţiei de către pacient. tolerant. Numărul maxim de puncte este 12. să fie mai tolerant cu el. comportamente) la care pacientul a făcut referire.Empatia se referă la faptul că terapeutul înţelege cele comunicate de pacient ca şi cum ar fi în locul său. fără însă a se identifica cu pacientul. dând impresia pacientului că a descoperit-o singur. 10-12 puncte: Terapeutul a surprins toate conţinuturile semnificative şi recurge la metafore.insistându-se pe emoţii. reducându-se astfel gradul de vinovăţie şi crescând stima de sine. Astfel. 2. Prototipul reflectării empatice începe cu: “din cele ce mi-ai spus…“ sau “înţeleg că…“ sau “din cele ce mi-ai povestit înţeleg că…”. Acceptarea necondiţionată presupune acceptarea pacientului cu toate problemele sale. Scurt spus. Cu cât scorul este mai mare cu atât terapeutul prezintă un grad de empatie mai mare. în acest caz terapeutul oferă explicaţia indirect. 6-8 puncte:Terapeutul reflectă o parte din trăirile principale ale pacientului (ex. Scopul comunicării empatice: Oferirea unui cadru interpersonal cald.4 trăiri majore. pacientul poate elabora modalitatea eficace de rezolvare a simptomatologiei.

al tuturor experienţelor subiective deoarece acestea puteau fi cu greu observate şi măsurate. nu persoana. Obiectivul intervenţiei: folosirea unei contracondiţionări care să modifice răspunsurile comportamentale şi emoţionale prin suprimarea reacţiilor nedorite şi învăţarea unor conduite adaptate.Congruenţa presupune conştientizarea din partea terapeutului a trăirilor emoţionale faţă de pacient. pot fi generate şi dezvăţate. În cazul în care cele comunicate au un conţinut negativ. Condiţionarea operantă. ♦ sugerezi un comportament dezirabil. “Eu comunicare” -se insistă pe obiecţii aduse comportamentului pacientului şi nu lui ca persoană. comportamentul manifest reprezintă unicul obiect al ştiinţei psihologice. Ipoteza sa: acţiunile omeneşti. “Tu comunicare” pacientul este criticat pentru comportamentul său global. ♦ anticipezi o pedeapsă pentru menţinerea comportamentului indezirabil.Skinner: orice comportament. Sugestii pentru formularea unor critici: ♦ înainte de critică spui ceva pozitiv.un răspuns de frică la un stimul până atunci neutru este instaurat prin condiţionare clasică 2. costul şi durata terapiei mică Orientarea reducţionistă spre manifestări simptomatice specifice . ♦ evidenţiezi consecinţele negative faţă de tine (emoţionale şi comportamentale). Fobiile: 1. atât a celor pozitive cât şi a celor negative iar apoi comunicarea lor către pacient. Respinge studiul emoţiilor. cogniţiilor. depinde de consecinţele sale: creşte dacă este recompensat şi scade dacă este penalizat. evitarea constituie o întărire negativă deoarece provoacă o reducere a anxietăţii şi previne extincţia reacţiei fobice. evaluare empirică şi schimbări observabile şi măsurabile. Modelul behaviorist Watson: convins că observabilul. adaptate sau deviante sunt induse şi modificate de interacţiunile cu mediul. . Toate comportamentele sunt învăţate pornind de la experienţe. normal sau nu. Abordări ştiinţifice orientate spre prezent. ♦ critici comportamentul. preocupate de rezultate. persoana evită acest stimul condiţionat 3.se evidenţiază impactul negativ al comportamentului asupra terapeutului şi trăirile pe care acesta le experienţiază. ele trebuie să fie date în termenii “eu comunicare” şi nu “tu comunicare” pentru a avea un impact favorabil asupra pacientului.

Procedura terapiei cognitiv-comportamentale Faza I (aproximativ 2-5 şedinţe) 1. Ellis: cogniţii iraţionale. Modelul cognitivist Gândurile sunt forme de comportament neobservabil Gândul. Metodele fundamentate pe expunere (desensibilizarea sistematică. Gândurile sunt considerate ipoteze care trebuie testate şi analizate Principii: (1) Categoriile nosologice sunt simple etichete verbale care trebuie operaţionalizate comportamental. motivele care le-au generat într-un context determinat. congruenţă. (3) Eliminarea comportamentelor respondente şi operante care constituie simptomatologia se realizează pe baza legilor învăţării stabilite experimental. Faza II (7-10 şedinţe. învăţate de la o vârstă fragedă. percepţii. anamneza. susţinute de cogniţii disfuncţionale. subsarcini gradate. analiza şi rezolvarea unor probleme sociale. Beck: scheme cognitive: moduri ale individului de a percepe şi interpreta lumea. declanşanţi şi de menţinere. în funcţie de numărul problemelor identificate) . (2) Operaţionalizarea comportamentală se reduce la comportamente respondente (înnăscute) sau operante (învăţate). acceptare necondiţionată şi colaborare: socializarea pacientului cu mediul terapeutic al terapiei cognitive. evaluări. stabilirea unei relaţii terapeutice caracterizate prin: empatie.- - Intervenţiile: forme de educaţie care au drept scop modificarea contingenţelor din mediu pentru a oferi experienţe de învăţare mai potrivite.stabilirea problemelor care trebuie rezolvate în decursul terapiei în funcţie de priorităţi. descrierea simptomelor etc. amintiri. care ghidează tratarea informaţiei. credinţe. relaxarea. atitudini.mediator: concepţii. Tratament: modificarea comportamentele dezadaptative şi cogniţiilor prin tehnici specifice de modificare cognitiv-comportamentală. progresivă.). administrarea de recompense şi pedepse. depistarea factorilor predispozanţi. expunerea in vivo şi in vitro. sublinierea importanţei realizării sarcinilor date pentru acasă.concentrarea asupra problemelor specifice formulate în termeni comportamentali: Analiza funcţională . Accentul este pus pe observarea şi evaluarea problemelor trăite aici şi acum Studierea modului în care subiectul îşi trăieşte problemele. având în vedere problemele cele mai semnificative pentru pacient şi cele care pot fi cel mai rapid ameliorate. ilustrarea pentru pacient a relaţiei dintre cogniţii şi emoţii. Abordarea cognitiv-comportamentală consideră problemele psihologice ca fiind răspunsuri dezadaptative învăţate. atribuiri. 3. diagnosticul clinic (diagnosticul tulburării mentale. 2.

pedepse.). durere. 3. să evalueze şi să testeze continuu ipoteze la nivelul "moment. .stimuli (loc. iar pe oamenii de ştiinţă “mai practicieni”. stil cognitiv. să monitorizeze. Identificarea antecedentelor şi a consecinţelor comportamentului ce trebuie modificat. predispoziţii biologice etc.cogniţii dezadaptative (ex. Faza IV . paradigmă care încearcă să-i facă pe practicieni mai înclinaţi spre cercetare. Antecedente: . au influenţat. Faza III (5-7 şedinţe) .întăriri pozitive sau negative. Consecinţe: . Modelul sistemic Anii 1970.modificări biologice (ex. punându-se la curent cu cele mai noi descoperiri în ştiinţă. .să fie interesaţi de aceasta. dar şi la subiecţii sănătoşi Aspecte negative 1. privite sub forma unui set de probleme rezolvabile prin tehnici specifice (ex. stil de viaţă dezadaptativ. au declanşat şi au menţinut tulburările clinice. Concentrarea asupra următoarei probleme etc. practicieni mai înclinaţi spre cercetare: aceştia să abordeze.).) care au predispus. . experimentul cu un singur subiect) . - - - Tendinţe integrative: paradigma scientist-practitioner şi modelul bio-psiho-social. şcoala americană de la Palo Alto a jucat un rol activ în dezvoltarea acestui model Accent pe aspectele sistemice: pe comunicarea şi schimburile-tranzacţiile ce se produc aici şi acum.urmărire. Reducţionistă în ceea ce priveşte cauzalitatea psihologică.evaluare (ex. . Modificarea antecedentelor şi a consecinţelor pentru a elimina un comportament cu ajutorul unor tehnici specifice (vezi capitolul următor).concentrarea asupra factorilor generali şi modificarea acestora (ex. activarea sistemului vegetativ etc.1. expectanţe nerealiste etc. 4. Urmărirea. Abordare eficientă şi pragmatică (oferă o modalitate practică de intervenţie) 2. să facă cercetare fundamentală . .stare subiectivă (ex. Abordare ştiinţifică (asumpţii testate experimental) 3. Aplicabilă în psihopatologie. . Evaluarea modelului: Aspecte pozitive 1. modificarea asumpţiilor dezadaptative).to-moment" cu propriii pacienţi. negativă etc. Obiectivul acestor terapii: modificarea dinamicii intrafamiliale. Abordare uşor mecanicistă 2. evenimente). 2. 1980. timp.).

- Pentru a-i face pe oamenii de ştiinţă mai practicieni. Modelul bio-psiho-social. ei trebuie stimulaţi să realizeze cercetare fundamentală mai ecologică. Există două tipuri de procesări informaţionale: conştiente şi inconştiente. originea în orientarea psihosomatică. precum şi starea normală. s-a demonstrat că comportamentul de tip A creşte riscul afecţiunilor cardiovasculare. Procesările informaţionale conştiente se referă la conştientizarea şi verbalizarea conţinutului mental şi a procesărilor informaţionale. (5) Nivelul subiectiv: descrierile pe care subiectul le face propriei stări: pozitivă. culminând cu activitatea şcolii de la Chicago a lui Alexander. acesta se referă la etichetele verbale ale stării emoţionale (ex. Prelucrările informaţionale determină calitatea trăirilor noastre. De asemenea. Mai mult. (4) Nivelul biologic: toate modificările ce au loc în organismul nostru la nivel fiziologic şi anatomic. - Asumpţiile acestui model: (1) Subiectul uman trebuie analizat la 4 niveluri diferite (analiză cvadrinivelară) interacţiunea dintre acestea putând produce şi explica tulburările mentale. Astfel. mai ales pe tractul respirator. fie ele pozitive sau negative. Modificările importante din viaţa unui individ. Modificările la nivelul sistemului nervos vegetativ generează intensitatea stării noastre subiective. aceasta fiind mai aproape de nevoile şi problemele practice. Procesările informaţionale inconştiente se referă la faptul că nu putem verbaliza conţinutul mental şi procesările informaţionale şi că nu suntem conştienţi de existenţa acestora. - . (2) Nivelul cognitiv: procesările informaţionale şi la conţinutul acestora. fizice şi psihosomatice. negativă sau neutră. În perioadele de examen scade concentraţia de imunoglobulină secretorie care constituie prima linie de apărare împotriva infecţiilor. Rezultatele experimentale au demonstrat existenţa unor corelaţii între comportament şi vulnerabilitatea faţă de diverse boli. studiile prospective realizate pe eşantioane mari de subiecţi (peste 4 000) timp de 10-20 ani au arătat că rata mortalităţii prin cancer era de două ori mai mare la subiecţii cu un scor mare al depresiei evaluată cu chestionarul MMPI decât la subiecţii cu valori medii sau mici ale depresiei. "mă simt anxios/dezamăgit/ruşinat" etc. Comportamentul operant este reprezentat în special de comportamentele motorii învăţate aflate sub control voluntar. Există o corelaţie mare între nivelul scăzut al parametrilor imunitari şi confruntarea cu pierderea fiinţelor apropiate. determină susceptibilitate crescută la infecţiile căilor respiratorii superioare. (3) Nivelul comportamental: comportament operant.).

Ex: trei păpuşi. dacă nu ar fi fost prelucrată de subiect în mod exagerat negativ. ca sfârşitul lui ca persoană normală. deci şi sfârşitul carierei. generează stres şi anxietate prin mecanismul discrepanţei cognitive (ex. antrenând critici şi observaţii din partea celorlalţi (şeful). pacientul ameliorându-şi sau rezolvându-şi singur problemele. Vulnerabilitatea. leşin. Apelul la asistenţă de specialitate trebuie văzut ca un mecanism de coping la care apelează pacientul pentru a face faţă distresului care însoţeşte simptomatologia. El încearcă să facă faţă simptomatologiei elaborând o serie de mecanisme de coping. În consecinţă. oţel. simptomatologia tulburărilor psihice şi psihosomatice este menţinută şi amplificată prin intervenţia unor factori extrem de complecşi şi greu de controlat. de nerezolvat. Pacientul nu este o “bilă inertă”. performanţele sale (la serviciu. aceasta duce prin intermediul stresului şi anxietăţii generate de această interpretare la amplificarea simptomatologiei.trăsătură stabilă. Stresul şi anxietatea astfel generate pot amplifica simptomatologia care în unele cazuri.Odată generată prin mecanisme etiopatogenetice specifice.) grupul de prieteni şi cunoscuţi începe să evite pacientul.lovite cu ciocanul. dar uite că sunt”. VULNERABILITATE. putând adăuga chiar elemente noi. plastic. capacitatea pacientului de concentrare se reduce drastic. nici nu ar fi fost prea intensă sau remarcată. nu mă acceptă”. anxietate etc.). totul este O.: “vreau să fiu cu ei dar nu pot. renunţă la unele sarcini reducând stresul etc. spre exemplu) se reduc. dacă subiectul îşi interpretează simptomatologia într-un mod negativ şi dezastruos. stresul şi anxietatea astfel generate amplifică simptomatologia. . dispărând odată cu trecerea timpului (ex. ca expresii ale unei boli ascunse şi incurabile.: modificări în ritmul cardiac ca urmare a unui efort deosebit în cursul zilei). nu îl mai antrenează în activităţi comune etc.sticlă. o capacitate de rezistenţă mai redusă. . ca urmare a unor simptome (amnezie.Trăsăturile de vulnerabilitate constituie caracteristici latente. Spre exemplu. acestea pot să-i menţină sau să-i amplifice simptomatologia sau să-i genereze simptome noi (ex.).probabilitatea ca un eveniment să survină în cursul unei perioade date sau înainte de o anumită vârstă. RISC..K. Vulnerabilitatea. REZILIENŢĂ Risc. prin mecanismul discrepanţei cognitive (ex.: “nu doresc să fiu considerat nebun. Aceste noi conflicte amplifică în fapt şi menţin simptomatologia deja existentă. “vreau să reuşesc în ceea ce fac dar nu fac faţă sarcinilor” etc. “vreau să înţeleg ce se întâmplă dar nu pot” etc.).o anumită formă de fragilitate. Astfel. În cazul unor simptome nevrotice. greu de observat. familiei etc. la muncă etc. consumul de alcool ca mecanism de coping în cazul anxietăţii poate genera probleme noi în familie. Dacă acestea sunt adaptative (ex. o mai mare sensibilitate la adversitate. Dacă apelează la mecanisme de coping dezadaptative. înnăscută sau dobândită prin învăţare.). În consecinţă. Un pacient care îşi interpretează simptomele ca fiind incontrolabile. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul în care performanţele se reduc ca urmare a simptomelor. ca de neînţeles.

Alţi termeni cu sensuri apropiate: ANDURANŢA1. sunt perseverente şi ştiu să caute sprijin.Factori legaţi de vecinătate.genetici sau dobândiţi (imitarea) .Capacitate de a se adapta uşor la nenorocire sau adversitate sau de a se recupera după asemenea situaţii.o predispoziţie.nu precede apariţia tulburării ci este prezent în acelaşi timp sau apare după instalarea tulburării.stres. REZILIENŢA .Factori la nivel de ţară. în ciuda condiţiilor de viaţă dificile. Avem factori: .persoanele au sentimentul că îşi controlează viaţa. scopuri şi priorităţi în viaţă. Control. război. În general putem identifica un LANŢ CAUZAL de factori. comunitate (delincvenţă. .individuali. SIMŢUL COERENŢEI - . a traumatismelor severe .expunere la adversitate şi la pericolele mediului.Factori la nivel de oraş. . de a se redresa.de a dezvolta bine în plan psihic în ciuda survenirii unor evenimente cu caracter destabilizator. habitat inadecvat. Ex: Meehl (1962) susţine că persoanele care au o vulnerabilitate biologică (genetică) nu vor dezvolta schizofrenie decât dacă sunt expuse la factori de stres.Vulnerabilitatea nu se exprimă înaintea stresului.Cred că pot să controleze sau să influenţeze evenimentele. în relaţiile cu ceilalţi şi cu sine (cunoaşterea propriilor valori. abandon şcolar) .Factori de risc. .nu ca şi o ameninţare. infrastructuri deteriorate. lipsa supravegherii) . .care implică o interacţiune subiect-mediu şi factori de protecţie. .Concomitentul sau consecinţa.factor de risc despre care se ştie că este asociat tulburării.dezorganizare.corelat care precedă apariţia tulburării.Corelatul.Sensul cuvântului este de a-şi reveni. . Diateza. că îşi aleg liniile de conduită în situaţii stresante.Un PROCES.precede tulburarea iar manipularea/modificarea sa schimbă probabilitatea apariţiei tulburării. .Un REZULTAT. ANGAJAMENTUL. atribuirea unui sens existenţei lor). .prezintă flexibilitate în plan cognitiv. moderatori ai riscului şi adversităţii.şomaj cronic. Modelul diateză. un teren care concretizează vulnerabilitatea persoanelor.Factorul de risc cauzal.în activităţile efectuate. .şcoli neadecvate.O CAPACITATE. 2. SCHIMBAREA CA ŞI PROVOCARE. şomaj cronic.Kraemer (1997): .Factori familiali (abuz. recesiune.constând în absenţa unor tulburări mentale în şi după situaţii cunoscute ca putând să se asocieze apariţiei unor tulburări. Definită ca: . 3.Factorii de risc: comportamente sau obiceiuri de viaţă .

INTELIGIBILITATEA. 3. Caracteristici ale părinţilor. Pentru copil de exemplu: a. mediilor.împiedicarea agravării sau reapariţiei tulburărilor. umor. Individuali.Secundară.o iluzie de putere. Un SENTIMENT DE ÎNCREDERE CĂ: Stimulii care provin. temperament. mediului familial şi interacţiunilor părinte. .Atributele persoanelor.copil (disciplină. ADAPTAREA. 3. 4.1. REZILIENŢA NATURALĂ. de-a lungul vieţii. . Implementarea unor programe de prevenire Kerig (2000) . 5. .primară. utilizarea lor în scopul adaptării. FACTORI DE PROTECŢIE . empatice.în sensul propriei investiri. psihologice. 6.Este un indiciu de rezilieţă când evaluarea arată că este vorba de o adaptare reuşită.proces care se derulează fără intervenţia specialiştilor din sănătate mentală vs REZILIENŢA ASISTATĂ.Terţiară. norme clare şi potrivite. de imunitate la stres sau stare de bine.identificarea precoce a primelor manifestări ale tulburărilor. 2. Exigenţele sunt PROVOCĂRI. ambianţă agreabilă în familie. sprijin). a propriei implicări. REZILIENŢA ASISTATĂ 1. deprinderi de rezolvare de probleme. Implementarea de strategii de actualizare a competenţelor persoanei. oprirea dezvoltării înaintea instalării simptomelor complete.legături semnificative. creativitate. situaţiilor şi evenimentelor care par să tempereze prediciţiile de psihopatologie bazate pe un statut individual cu risc. în scopul menţinerii. “plasa” de protecţie. . Sunt disponibile RESURSE pentru a face faţă lor.Factori care oferă REZISTENŢA LA RISC. . Resurse de rezilienţă generalizată. gândire raţională. interacţiuni pozitive cu copilul. socioafective (sănătate. ÎMPLINIREA.rezilienţa de faţadă. 4.toate schimbările de stare ale organismului şi sistemelor care îl compun care favorizează acomodarea şi ajustarea la modificările mediului. Evidenţiere şi dezvoltarea potenţialităţilor persoanelor cu risc (acceptare necondiţionată de sine. din mediile intern şi extern sunt STRUCTURAŢI. nivel dezvoltare). sentiment de control suficient asupra vieţii. restaurării sau ameliorării capacităţilor vitale şi funcţionale.omul este mai bine decât înainte ca urmare a unui stres.caracteristici biologice. AU SENS. b. Depistarea resurselor existente în anturajul persoanei.prevenirea apariţiei tulburărilor. PSEUDOREZILIENŢA. toţi factorii eficienţi în lupta împotriva factorilor de risc. comunicare. 2. PREVIZIBILI ŞI EXPLICABILI. Nu poveri.

3. a-i permite persoanei să se deschidă şi să exploreze chestiunile problematice din propria sa dezvoltare sau viaţă. 3. • Toate teoriile şi cercetările sunt aproximări. nici una nu reprezintă adevărul ultim. susţinere socială. • Masca pe care am purta-o ca şi consilieri nu ar face altceva decât să îngreuneze tot procesul. evitarea. a fi ceea ce pari. Echilibrul dinamic a factorilor de risc şi de protecţie va orienta procesul spre psihopatologie sau rezilienţă. sarcasmul. 2. GÂNDIREA CRITICĂ • A reflecta asupra propriilor idei şi asupra ideilor celorlalţi. se poate să fi învăţat acest lucru în dezvoltarea noastră şi să ajungem chiar să ne temem de reacţiile potenţiale ale celorlalţi. de a înţelege ceea ce el simte. ceea ce funcţionează pentru o anumită persoană într-o anumită situaţie poate să nu funcţioneze pentru altă persoană. în mai multe cazuri calitatea de factor de risc sau de protecţie. • Poate că în viaţa de zi cu zi decidem să nu fim întotdeauna sinceri deoarece considerăm că a fi onest nu este neapărat în avantajul nostru sau al celeilalte persoane.un concept probabilist care ne invită să reflectăm la cele mai bune strategii de prevenire.c. • Să nu crezi tot ceea ce auzi sau citeşti. SINCERITATEA • Autenticitatea. . 4. CONCLUZII: 1. 2. atacul celorlalţi. a crea o legătură cu ea. • La fel. Prezenţa unor factori de risc nu conduce în mod automat la apariţia unei forme de psihopatologie. dar şi modalitatea sa de interacţiune cu alţi factori pot determina. • A revizui din când în când propriile atitudini. reţele sociale de copii de aceeaşi vârstă.contribuţie importantă în practica clinică. • A fi empatic presupune a accepta cealaltă persoană. a le actualiza dacă este cazul. Rezilienţa asistată. Riscul. neavând încredere să se deschidă pentru că nu ştiu dacă vor fi acceptate sau judecate. persoanele cărora le acordăm ajutorul speriindu-se de mască. • Nu este suficient să înţelegi perspectiva celuilalt ci trebuie să-i şi comunici acest lucru prin intermediul limbajului verbal şi non-verbal. • Putem să ne ascundem emoţiile sub mecanisme defensive cum ar fi: umorul. a forma o relaţie. • a fi capabil să te concentrezi pe a înţelege cealaltă persoană şi modul în care îşi experimentează viaţa. CALITĂŢILE UNUI BUN ASCULTĂTOR Pentru a fi un bun ascultător trebuie să ai o serie de calităţi: 1. Gradul de intensitate a unui factor. Caracteristici ale mediului social (resurse disponibile. să vezi lumea din perspectiva sa fără a pierde din vedere propria ta perspectivă. contacte cu familia extinsă). EMPATIA • „abilitatea de a trece în locul celuilalt” de a vedea lucrurile aşa cum el le vede.

în calitate de fiinţe umane. • Ideea este că indiferent cât de competenţi am fi. • Dacă ajungem să ne acceptăm pe noi. onest. • Poate să ne seducă ideea de a ne auto-percepe ca fiind cei competenţi. • A cere tu la rândul tău ajutorul unui psiholog dacă şi când te confrunţi cu situaţii sau momente dificile. • Trebuie să învăţăm să rămânem cu sufletul deschis dar în acelaşi timp să ne protejăm. moral în raport cu cei cărora le acordă ajutorul. ne va fi mult mai uşor să vedem problema din perspectiva celorlalţi. fiecare putem să ne pierdem încrederea. care au toate răspunsurile. să greşim. să fim defensivi. • Dacă am experimenta anumite probleme. a avea grijă de tine. să ne purtăm prosteşte. poate astfel comportamentul ei devine mai explicabil şi în consecinţă mai uşor de acceptat • Dificil atunci când apar contradicţii majore cu propriile noastre valori şi credinţe. • Indivizilor care sunt foarte critici cu ceilalţi în general le lipseşte stima de sine. RESPECTUL • Pentru a ajuta persoanele să ne vorbească liber. cu cine am decide să stăm de vorbă. relaxare. REZISTENŢA • A-i ajuta pe ceilalţi prin intermediul dialogului este mai dificil decât oamenii pot realiza. CORECTITUDINEA . INTEGRITATE • De la consilieri se aşteaptă să se comporte corect. • Şi dacă nu putem respecta sau accepta cealaltă persoană. MODESTIA • Există riscul să ni se pară că doar oamenii care vin la noi au probleme însă nu trebuie să uităm că. îi comunicăm acest lucru? • Suntem noi într-adevăr un etalon la care să îi raportăm pe ceilalţi? Deţinem noi ajutorul absolut? • Nu este mai util să suspendăm/amânăm judecata până când cunoaştem mai bine persoana. 5. • Atenţie la odihnă. nu avem cum să fim siguri că ştim automat ceea ce e mai bine pentru o altă persoană. 7. cu cineva care pozează în perfecţiune sau cu cineva care pare să înţeleagă ce înseamnă să fii vulnerabil? • Dacă ţinem cont de propriile noastre eşecuri şi realizăm că nu suntem persoane superioare celorlalţi care ne cer ajutorul. • A înceta activitatea în situaţiile în care din varii motive tinzi să fii centrat exclusiv asupra propriei persoane. • E nevoie să facem faţă solicitărilor cu care suntem bombardaţi. scade şansa de a fi evaluativi cu ceilalţi. • Adesea ceea ce detestăm cel mai mult la ceilalţi este tocmai ceea ce nu ne place la noi. • Să nu uităm că întotdeauna există mai mult de o modalitate de a aborda o problemă. 8. ce facem. • Este util să conştientizăm tendinţa noastră de a judeca oamenii şi să o minimalizăm. să valorizăm persoana şi să îi acordăm respect ei şi problemelor cu care se confruntă. trebuie să ne cultivăm o atitudine de acceptare. deşi acest lucru poate să nu fie vizibil la prima vedere. 6. care ştiu ceea ce e cel mai bine. să respectăm. • Să conştientizăm că şi noi şi ceilalţi avem dreptul de a avea propriile valori şi credinţe.4. suport social. chiar dacă nu aprobăm.

cunoaştere. sincer faţă de propria persoană. vei continua să le faci. COMPARAREA: să asculţi este foarte dificil dacă tot timpul eşti preocupat să stabileşti cine este mai deştept. a acuza sau a inventa scuze. • Convingerile tale sunt de neclinitit. fără a fi agresiv şi fără a-ţi impune ideile în mod forţat. să participi la formări. persoana care îţi cere ajutorul se poate simţi în continuare singură pentru că nu poţi asculta şi să fii pur şi simplu acolo pentru ea. şi câtă vreme nu vei recunoaşte că greşelile sunt greşeli.• A-i trata pe oameni într-un mod egal. • trebuie să-i punctezi celeilalte persoane lucrurile astfel încât să se înţeleagă mai bine şi să conştientizeze resursele pe care le are. tu sau cealaltă persoană. a distorsiona lucrurile. • a nu sări la concluzii şi evaluări.totuşi. nu poţi să primeşti sugestii pentru a te schimba. a reproşa lucruri din trecut doar pentru a evita să recunoşti că te-ai înşelat. • Periculos să te centrezi pe tine • La fel o capcană să raportezi o persoană la alta. SFĂTUIREA . A AVEA DREPTATE – a folosi orice argumente. COMPORTAMENTE DEFENSIVE SAU GREŞELI PE CARE LE AM/FAC ŞI CARE MĂ POT AFECTA ÎN RELAŢIA CONSILIERE 1. • a fi veritabil.eşti marele rezolvator de probleme. • Unii oameni se focalizează pe a stabili cine a suferit mai mult sau cine este victima. 3. percepţie spirituală. poţi pierde din vedere ceea ce este cu adevărat important. ASERTIVITATEA • a-ţi urmări propriile drepturi şi interese fără a le încălca pe cele ale altora. incertitudini. • A nu considera că o persoană este superioară sau inferioară alteia. să citeşti. 10. a vorbi direct atunci când este cazul. . bun simţ. • a avea curaj presupune şi a-ţi expune propriile îndoieli. frici.nu ai auzit emoţiile şi nu ai înţeles durerea persoanei. gata să ajuţi şi să dai sugestii. greşeli. mai sănătos din punct de vedere emoţional. 12. nu poţi fi corectat. învăţare. . • a înţelege şi accepta propriile tale limite este cel puţin la fel de important. mai competent. 9. . fără a fi defensiv şi fără a fi excesiv de afectat de acest lucru. • a auzi şi a accepta ceea ce alte persoane au de spus.ÎNŢELEPCIUNEA • presupune judecată şi prudenţă. 11. • este necesar să te informezi continuu. a ataca. • presupune a-ţi asuma responsabilitatea pentru propriile tale poziţii şi reacţii. în timp ce „coci” sugestiile şi te străduieşti să convingi persoanele să încerce pur şi simplu ceea ce recomanzi. 2. • presupune a fi bine informat dar în acelaşi timp să-ţi păstrezi mintea deschisă. • Nu poţi asculta critici. CURAJUL • a asculta deficultăţile celorlalţi presupune adesea curaj.Nu trebuie să auzi mai mult de câteva propoziţii până când începi să cauţi deja cel mai bun sfat. să încerci să te ţii la curent. . COMPETENŢA • este o combinaţie de cunoştinţe şi deprinderi însoţite de a şti când să le foloseşti.

• Aud doar ceea ce îmi convine. te focalizezi pe căutarea unor lucruri cu care să nu fii de acord. IDENTIFICAREA – raportezi tot ceea ce persoana spune la propria ta experienţă. vezi că e bine dispus şi începe să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat. • 5. • 10. alţii. FILTRAREA/ SELECTIVITATEA. 8.etichetele negative au o putere enormă. DUELUL. Nu conduce la şi nu promovează gândirea pozitivă ci una raţională Se bazează pe conceptualizarea pură şi eclectismul de tehnici . • Foloseşti remarci acide sau sarcastice pentru a discredita punctul de vedere al celeilalte persoane. CITIREA MINŢII: nu prea asculţi ceea ce persoanele spun ci eşti preocupat să îţi dai seama ce simt sau gândesc în realitate. • 9. 12.. ignor mesajul negativ. acorzi mai puţină atenţie cuvintelor şi mai multă atenţie intonaţiei şi indiciilor subtile din dorinţa de a ajunge la adevăr. da. Vrei ca oamenii să te placă. nebun.Unii exersează un întreg lanţ de răspunsuri: „ Eu voi spune asta şi el va spune asta si apoi eu voi spune. REPETIŢIA: Nu ai timp să asculţi dacă repeţi în minte ce vei spune. Toată atenţia ta este centrată asupra următorului tău comentariu. Partenerul urcă în maşinăm. DERAIAREA – schimbarea bruscă a subiectului mai ales atunci când te plictiseşte sau te simţi inconfortabil discutând despre un subiect. • De fapt.asculţi anumite lucruri. făcut sau suferit. VISATUL: asculţi pe jumătate şi ceea ce o persoană spune poate să îţi amintească subit de o experienţă personală şi te pierzi în gânduri. lume sau problemele lor. PLACAREA: Da. • O regulă de bază a ascultării este să evaluezi doar după ce ai ascultat tot conţinutul mesajului. suportiv. sigur că da. chiar? Vrei să fii drăguţ. tu nu mai asculţi după ce ai constatat că e bine dispus. nu şi altele. tot ce auzi îţi reaminteşte de ceva ce ai simţit. • TERAPIA RAŢIONAL -EMOTIVĂ ŞI COMPORTAMENTALĂ REBT PĂRINTELE REBT : ALBERT ELLIS Psiholog clinician cu formare în psihanaliză La mijlocul anilor 50 este deziluzionat de progresele obţinute de clienţii săi şi observă că aceştia ajung să fie bine atunci când îşi schimbă modul de a gândi cu privire la sine. neinteresant îl vei percepe selectiv conform etichetei aplicate. vrei să pari cu orice preţ interesant. folosirea unei glume pentru a evita disconfortul sau anxietatea pe care ar putea-o presupune ascultarea celeilalte persoane. dacă etichetezi pe cineva ca fiind prost.acest mecanism te determină să dezbaţi şi să te cerţi cu oamenii. JUDECAREA. plăcut. aşa că eşti de-acord cu tot din start fără a analiza în detaliu ce ţi se spune. 7. • 11. da sigur..4. 6. ştiu. • Cealaltă persoană nu are niciodată impresia că ai auzit-o pentru că erai prea preocupat să nu fii de acord.”. • o altă modalitate pentru deraiare o constituie gluma. REBT – nu reprezintă un set unitar de tehnici ci o teorie comprehensivă cu privire la comportamentul uman.

Plăcerea SCOPUL REBT: a-i ajuta pe clienţi să aibă o viaţă mai lungă şi mai fericită. DIALECTICA REBT . se recurge la biblioterapie. a) A te simţi mai bine – feeling better b) A fi mai bine – getting better.O gândire matură recurge la etici situaţionale Teoria schimbării în REBT – susţine că schimbarea se poate produce la mai multe nivele.Ceea ce este etic este specific fiecărei situaţii .Relaţia terapeutică e caracterizată de empatie. schimb clasa. limitată în timp (5. a) Mă simt mai bine dacă: îi evit. Acceptarea incertitudinii 7. . acceptare. PRINCIPIILE REBT - .Urmăreşte formarea gândirii critice pentru că oamenii sunt predispuşi genetic şi învaţă să gândească iraţional. toate procedurile şi modelul sunt explicate clienţilor.Să caute confirmarea sau infirmarea lor . Exemplu: Colegii de clasă mă resping. EPISTEMOLOGIA REBT Răspunde la întrebarea: “ Cum se realizează cunoaşterea?” Cea mai bună cale de a obţine informaţii este gândirea ştiinţifică şi validarea empirică a cunoştinţelor.Descurajează gândirea magică. înţelegere. te prefaci pentru a le fi pe plac.Este non-moralizatoare şi ştiinţifică . Flexibilitate 6.Supravieţuirea . Toleranţă 5. Angajamentul. REBT învaţă oamenii să se comporte asemenea unor oameni de ştiinţă: .Nu se acordă o importanţă deosebită trecutului .directivă .Să formuleze întrebări şi ipoteze . ruşine. anxietate.Să construiască teorii coerente asupra realităţii .20 de şedinţe) .Este activ. Interes social 3. prin confruntarea lor cu realitatea. VALORILE REBT . . b) Mă fac mai bine dacă – accept că e posibil ca unii oameni să mă respingă şi nu cred că trebuie să fiu plăcut sau aprobat de toată lumea.Să rămână deschişi la noi teorii şi experienţe.Este de scurtă durată. . VALORILE REBT: 1. Auto-direcţionare 4. depresie. Interes manifest faţă de sine 2. SCOP FINAL: ATINGEREA HEDONISMULUI RESPONSABIL Hedonism – căutarea plăcerii şi evitarea durerii Responsabil – urmărirea acestora pe termen lung nu scurt ETICI REBT – nu există un bine şi un rău absolut – impunerea acestor categorii conduce la sentimente de vină.Este educativă şi colaborativă – scopul a deveni propriul tău terapeut.

6. CATEGORII DE COGNIŢII 1. 3. Cel mai bun mod de a depăşi distresul este de a schimba modul de gândire.Emoţiile şi comportamentele umane sunt rezultatul modului în care persoanele gândesc cu privire la sine. SIMŢIM CEEA CE GÂNDIM! 1. alţii şi lume. Exemplu: A – Un prieten trece pe stradă pe lângă tine fără să te salute. Schimbarea cogniţiilor iraţionale nu se produce în mod necesar uşor. speranţe. Interpretare: Mă ignoră. nu mă place. DESCRIPTIVE – descriu ceea ce percepem 2. INFERENŢIALE – concluziile pe care le tragem pe baza a ceea ce percepem . LFT SAU NU POT SUPORTA – faptul că lumea nu e corectă. 2. Gândirea disfuncţională este determinantul major al distresului emoţional. 4. TREBUIE – să fiu cel mai bun în tot ceea ce îmi propun. 3.Sunt lipsit de valoare! C. Cogniţia este cel mai important determinant al emoţiei umane. B. comportamente dezadaptative Conduc la emoţii şi comportamente adaptative Sunt absolutiste şi dogmatice Sunt dorinţe. comportamente: evitarea oamenilor în general.emoţii: depresie. 5. nu evenimentele sau celelalte persoane ne induc emoţiile şi comportamentele aferente. preferinţe Ne blochează în atingerea scopurilor Ne susţin în atingerea scopurilor MODELUL ABC A – eveniment activator şi inferenţele sau interpretările mele cu privire la acel eveniment B – cogniţii evaluative C – emoţii sau comportamente. 2. EVALUAREA GLOBALĂ A VALORII UNUI OM – Sunt prost! E rău! TIPURI DE COGNIŢII 1. Există 2 categorii majore de cogniţii: raţionale şi iraţionale. 4. E GROAZNIC – când lucrurile nu se întâmplă aşa cum doresc sau le-aş face eu. Accentul este pus pe prezent – înlăturăm distresul prezent schimbând modul prezent de a gândi cu toate că el putea să existe în trecut. Gânduri IRAŢIONALE Ilogice Inconsistente cu realitatea RAŢIONALE Logice şi coerente Verificabile empiric Conduc la emoţii.

chiar şi atunci când gândim raţional putem avea emoţii negative puternice. Distincţia între emoţiile negative funcţionale şi disfuncţionale constă în: .Intensitate .durată EMOŢII DISFUNCŢIONALE ANXIETATE DEPRESIE FURIE VINOVĂŢIE GELOZIE PATOLOGICĂ RUŞINE RĂNIRE FUNCŢIONALE ÎNGRIJORARE TRISTEŢE IRITARE. sunt o ratată. transformarea lor din disfuncţionale în funcţionale. EVALUATIVE – modul de a evalua ceea ce percepem. Mijloc: schimbarea modului de gândire prin disputare la nivel logic. 2. 4. 3. să nu fac greşeli.raţionale 2. trebuie să mă iubească.3. Raţional – nu înseamnă lipsa emoţiilor.! COGNIŢIILE SUNT DIHOTOMIZATE ÎN : 1. Inferenţial: Dacă nu mă sună înseamnă că nu mă iubeşte. Pentru a fi valoros ca şi persoană trebuie să am succes în tot ceea ce îmi propun. pragmatic. 2. EXEMPLU: 1. EMOŢIILE ÎN REBT Scopul pe termen scurt: reducerea intensităţii emoţiilor negative. empiric. 4. HOT – FIERBINŢI – iraţionale. Evaluativ: E groaznic că nu mă iubeşte.Frecvenţă . imagistic etc. e un …. Lucrurile trebuie să fie aşa cum vreau eu. 3. Oamenii trebuie să fie corecţi iar atunci când sunt incorecţi sau egoişti trebuie blamaţi sau pedepsiţi. Descriptiv: Iubitul nu mă sună. Am nevoie de dragostea şi aprobarea tuturor persoanelor semnificative şi trebuie să evit dezaprobarea cu orice preţ. nu pot suporta să nu mă iubească. altfel viaţa este insuportabilă! . NEMULŢUMIRE REMUŞCARE GELOZIE REGRET DEZAMĂGIRE REGULI DUPĂ CARE OAMENII TRĂIESC SAU CATEGORII MAJORE DE COGNIŢII IRAŢIONALE: 1. WARM – CALDE .

Perfecţionismul creează anxietate şi garantează eşecul. 11. Trebuie să evit dificultăţile. nu le pot suporta şi trebuie să le evit cu orice preţ. putem schimba aceste credinţe. nu mai suntem siguri pe noi şi nici foarte interesanţi. Este mai eficient decât a continua să se învinovăţească reciproc la infinit.atunci când încercăm prea mult să fim pe placul celorlalţi. comportamentele noastre greşite pot fi înţelese de către noi dar şi de către ceilalţi. deprinderi sociale . Este de dorit să ne cultivăm propriile noastre valori. . neplăcute sau înfricoşătoare pentru că altfel ele s-ar putea produce. 2. Există o soluţie unică. 5. să ne construim relaţii de prietenie cu oamenii compatibili cu noi şi nu să încercăm să fim pe placul tuturor. Evenimente din trecutul meu sunt cauza problemelor mele actuale şi ele continuă să influenţeze emoţiile şi comportamentul meu. Oricine are nevoie să depindă de cineva mai puternic decât el/ea. 6. Nu trebuie să simt disconfort sau durere. nu evenimentele externe ci percepţia noastră asupra acestora. . Putem spune în schimb : “ Nu-mi place cum arată situaţia aceasta. de neconceput să nu o găseşti. 6. 4. deoarece ele sunt greu de suportat. să acceptăm acest fapt şi să mergem mai departe.ceea ce unei persoane îi place o alta consideră detestabil. nu ne mai auto-direcţionăm.Nevoile de atingere a perfecţiunii pot să ne motiveze dar ne răpesc bucuria de a trăi şi ne înstrăinează de oameni deoarece şi lor le cerem să fie perfecţi. credinţele dialogul nostru intern cu privire la aceste evenimente ne întristează. 5. Toţi avem slăbiciuni şi toţi greşim. . Să văd ce pot să fac pentru a schimba lucrurile”. Aşa cum Epictet spunea. neplăcerile sau responsabilităţile în viaţă. 10. . Dacă schimbările nu sunt posibile. deci nu pot face nimic pentru a mă simţi mai bine. Atunci când oamenii se simt nedreptăţiţi pot discuta răul care le-a fost făcut şi pot găsi o soluţie pentru a îndrepta lucrurile. 9. RAŢIONALE 1. ideală la orice problemă şi e intolerabil.5. Nefericirea mea este cauzată de lucruri asupra cărora nu am control. 3. 7. . 11. Copiilor li se spune adesea” Poţi să ai orice îţi doreşti” şi în consecinţă mulţi adulţi continuă să aibă această atitudine.nu putem fi siguri că o anumită persoană va continua să ne placă. Universul nu a fost creat pentru plăcerea noastră. 10. GÂNDURI IRAŢIONALE VS. Nu este posibil ca toată lumea să ne iubească şi să ne aprobe. Aşa că. 8. al tuturor. Nimeni nu este perfect. ne pierdem identitatea. . Trebuie să mă îngrijorez cu privire la lucrurile potenţial periculoase. 7. Tot aşa. 8. 9.

evitarea sarcinilor neplăcute şi negarea problemelor sau responsabilităţilor conduc adesea la o senzaţie de uşurare imediată însă. Este o mare diferenţă între ruminaţiile excesive cu privire la posibile lucruri groaznice care ni s-ar putea întâmpla şi a te gândi cum să previi. Rezultatele nedorite apar tot pe baza comportamentelor noastre şi nu pentru că nu neam îngrijorat. • Nu e mai uşor să schimbăm modul nostru a a gândi atunci când e evident că realitatea nu poate fi schimbată sau nu ţine de noi a o schimba? 6.A fi incapabil să simţi sau să exprimi anumite sentimente . să minimalizezi riscul de apariţie sau să faci faţă diferitelor probleme. ne induc emoţii negative. 8. nu este folositor şi poate deveni chiar periculos să te preocupe prea tare probleme celorlalţi. Handicapuri ce pot fi corectate: . • Ca şi adulţi.A fi dominat de emoţiile altora sau a fi sclavul propriilor tale emoţii Nu există o soluţie perfectă ci mai multe alternative bune. 11. Totuşi. Dacă ne uităm la trecut observăm că multe din fricile noastre nu s-au materializat. Stilul de viaţă de care suntem cei mai mândri nu este cel în care nu avem nici o problemă ci cel în care ne confruntăm cu dificultăţi şi le soluţionăm. • Depinzând de o anume persoană. 7.împlinesc. • Să evităm să insistăm să salvăm oameni care nu ne-au cerut ajutorul.• Nimeni nu ne poate face să ne simţim într-un anumit fel. Rezultatele dorite derivă din comportamente şi nu din “îngrijoratul” în exces. pot uneori să se transforme în profeţii care se auto. ei sunt responsabili de sentimentele lor. ne aflăm în interacţiuni productive. dar nimeni nu are nevoie să depindă de o persoană specifică. Depindem unii de alţii la nivel social. Suntem capabili să ne schimbăm emoţiile nedorite şi uneori să ne lăsăm pradă acestora. în timp conduc la probleme serioase. Atitudinea de neajutorare şi de lipsă de speranţă de tipul “ Nu mă pot schimba” este contrazisă de realitatea din jurul nostru. Ruminaţiile sunt nefolositoare. 10. empatic şi de ajutor celorlalţi.Ne ia prea mult timp .Ne complicăm inutil .Încearcă una. vezi ce se întâmplă iar dacă nu funcţionează încearcă alta. Suntem responsabili pentru propriile noastre sentimente. Nu poţi schimba trecutul dar poţi învăţa din el şi te poţi schimba pe tine (uneori ş circumstanţele). • Perfecţionismul creează probleme: . de greşelile lor şi de găsirea unor soluţii. . în momentul în care o pierdem ajungem să gândim iraţional şi să ne simţim devastaţi şi neajutoraţi 9. Amânarea. E drăguţ să fii preocupat. Poţi să înveţi trucuri noi un câine bătrân.

suntem mai fericiţi atunci când suntem absorbiţi de scopuri creative. În realitate. nevrotic şi ar putea fi ajutaţi să se schimbe dacă doresc acest lucru. În loc să alergăm după control. 3. Indiferent ce lucru grav ni s-ar fi întâmplat în trecut. E iraţional să credem că nu avem control asupra emoţiilor noastre. Stau cu spatele sau iau peste picior.- Ne evaluăm negativ şi global Ne cauzăm anxietate în mod inutil. 6. mai bine să facem ceva concret. Ele se află în centrul sănătăţii noastre psihice. simţi şi acţiona independent decât să credem că avem nevoie de cineva puternic de care să depindem. din trecut sau viitor. care trec dincolo de realitatea observabilă şi pot fi corecte sau incorecte. 1. E mai în regulă să ne asumăm riscul de a gândi. 8. 11. 2. senzaţii fizice). Ei pot să se comporte antisocial. atunci când suntem implicaţi în proiecte şi interacţiuni cu ceilalţi. este util să îl acceptăm pe moment şi să facem ce ne stă în putinţă pentru a-l schimba. 12. defensiv. 4. dorinţe. Cogniţii raţionale – 4 categorii: Preferinţe non-dogmatice – preferinţe. în realitate schimbând modul de a gândi schimbăm modul de a simţi! Componente noi ale REBT REBT – una din abordările terapiei cognitiv. Nevroza e cauzată de perspectiva noastră iraţională asupra evenimentelor nefericite. pe câştigarea aprobării în scopuri practice şi pe a iubi mai degrabă decât pe a fi iubiţi. emoţii. să credem că avem nevoie de el. stupid. 7.În loc să căutăm să fim perfecţi. Calea scurtă devine de fapt ulterior calea lungă. . el continuă să ne afecteze doar pentru că ne gândim la el. Pentru a fi cu adevărat non-dogmatică trebuie să cuprindă 2 părţi: Componenta care stabileşte preferinţa – Vreau să mă descurc bine la testul următor Componenta care neagă cerinţa absolutistă – Dar nu este neapărat nevoie să se întâmple astfel. ignorant. Este mai util să ne centrăm pe respectul de sine. 10.comportamentale Acordă o atenţie aparte rolului pe care cogniţiile şi comportamentale îl joacă în dezvoltarea şi menţinerea problemelor emoţionale. Este iraţională ideea conform căreia fericirea umană poate fi atinsă prin inerţie şi lipsă de acţiune. Comportamentele rele ale oamenilor nu îi transformă în oameni răi. Putem considera că un lucru este rău dar nu oribil şi că e mai util să încercăm să îl schimbăm sau să controlăm condiţiile pentru a-l face mai satisfăcător. mai bine constatăm că poate să fie plăcut traiul în această lume complexă şi impredictibilă. să ne acceptăm pe noi înşine ca pe nişte creaturi imperfecte care au limite umane generale. 5. Când nu avem de ales să acceptăm inevitabilul. Situaţia – evenimente din prezent: „Şeful îmi cere să mă prezint în biroul său”. 9. Sunt descrieri ale unor evenimente externe sau interne (gânduri. Conform REBT – oamenii fac interpretări (nu au semnificaţie personală) şi inferenţe (au semnificaţie personală pentru persoana în cauză) în legătură cu problemele din viaţa lor.

prea complexă pentru a putea fi evaluată pe baza performanţei la un test CATEGORIILE LUI TREBUIE Trebuie recomandare: „Trebuie să citeşti această carte” sau îţi recomand să citesc această carte sau „Trebuie să mă culc devreme în această seară” adică este în interesul meu să fac acest lucru. Trebuie condiţional: pentru ca o condiţie să existe o altă condiţie trebuie să fie prima dată îndeplinită: „Trebuie să trec de preselecţie pentru a ajunge în faza finală”. Răul poate fi evaluat pe un continuum de la 0%. y şi z” Trebuie empiric: porneşte ed la ideea conform căreia atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile pentru ca un eveniment să aibă loc acesta trebuie să se petreacă: „trebuie că ai căzut datorită legilor gravitaţiei”. Subcomponente: Componenta de evaluare negativă Nu îmi place faptul că am ratat în privinţa testului Negarea componentei de evaluare globală negativă Dar nu înseamnă că sunt o persoană lipsită de valoare din cauza performanţei mele scăzute Componenta de evidenţiere a complexităţii /inoportunităţii evaluării şi care aduce în prim plan caracterul failibil al omului sunt o persoană supusă greşelii.99. Credinţe legate de toleranţa ridicată la frustrare – atunci când clientul nu obţine ceea ce doreşte poate ajunge la concluzia că este dificil de suportat dar nu este intolerabil şi poate că merită tolerat.„Nu există nici un rău care să nu poată deveni mai rău”. Trebuie ideal: descrie condiţii ideale sau „ într-o lume ideală ar exista condiţiile x. Credinţe legate de acceptarea de sine. În momentul în care clientul nu obţine ceea ce doreşte şi eşecul poate fi atribuit propriei sale persoane este de dorit ca lui să nu îi placă acel comportament dar să se accepte pe sine ca persoană. Credinţe non-groaznic – atunci când peferinţa non-dogmatică a clientului nu este atinsă este normal să îi pară rău dar nu să spună că este groaznic deoarece nu a obţinut ceea ce îşi dorea. acceptarea celorlalţi şi a vieţii. înţelegând că este un om supus greşelii. Trebuie predicitiv : cu privire la viitor: „Ar trebui să ajung la timp pentru îmbarcare” adică prezic că voi fi acolo la timp dacă pornesc la această oră. Trebuie preferenţial: indică dorinţa sau preferinţa pentru ca o anumită condiţie să existe: „ar fi de preferat ca oamenii să trebuiască să fie mai toleranţi”. Şi aici avem 2 părţi: Componenta de recunoaştere a răului: Va fi rău dacă nu mă voi descurca bine la testul care urmează Componenta de negare a intensităţii de groaznic: Dar nu va fi groaznic.Atenţie –dacă apare doar prima parte clientul poate implicit să schimbe preferinţa în cerinţă absolutistă. TREBUIE ABSOLUT: CALITĂŢILE TERAPEUTULUI REBT . „maşina trebuie să se fi stricat pentru că era veche şi prost întreţinută”.9% . Avem şi aici 2 componente: Componenta de recunoaştere a efortului: Dacă nu mă voi descurca bine la test va fi dificil de tolerat Componenta de negare a ideei că este de netolerat: Nu va fi de nesuportat Componenta legată de rentabilitatea tolerării : Merită să fac eforturi pentru a tolera.

mă poţi ajuta să corectez percepţia mea?”. importanţa temei pentru acasă. adunarea de informaţii generale cu privire la client. Subliniaţi ideea că sunt ipoteze şi corectaţi-vă dacă greşiţi: „Pare ezitant. Identifici C-ul şi apoi se realizează legătura B-C. comportamentul excentric al terapeutului (poţi de exemplu lătra pentru a demonstra faptul că nu nseamnă că eşti nebun dacă uneori te comporţi nebuneşte). flipcharts. rolul terapeutului şi al clientului. Aici ne focalizăm pe construirea modelului ABC. îi încurajează să gândească fiind implicit orientaţi spre găsirea răspunsurilor. terapeutu poate fi inhibat în a-şi confrunta clientul şi poate implicit întări nevoia clientului de aprobare. Alte metode: postere. Umorul – a ajuta clientul să nu ia lucrurile prea în serios. modul în care teoria REBT ajută clientul să îşi rezolve problema. autodezvăluirea. Mă întreb dacă nu te simţeai rănit pentru că te gândeai: „Ar fi trebuit să mă cheme şi pe mine. adunarea de informaţii specifice în faza de evaluare.le comunici clienţilor faptul că înţelegi ceea ce simt Filosofică – le comunici clienţilor faptul că ai înţeles crediţele raţionale sau iraţionale care stau la baza experienţei lor emoţionale. B sau C atunci când clienţii nu răspund la întebări deschise: „E posibil să fi simţit rănit atunci când colegii nu te-au invitat cu ei la film?”. Directivarea în REBT are două componente: Directivarea terapeutului Ne îndreptăm atenţia înspre problemele emoţionale ale clienţilor şi încercăm să îi determinăm să îşi descrie problemele cât mai concret cu putinţă. negative şi neutre. Furnizarea de explicaţii didactice – cu privire la: modelul ABC. Acceptarea necondiţionată. Puneţi o singură întrebare şi asiguraţi-vă că vi sa răspuns satisfăcător la această întrebare. aforisme şi metafore. prea complexă pentru a putea fi evaluată care are numeroase aspecte pozitive.a-ţi privi clientul ca pe o persoană supusă greşelii. 1985) deoarece clientul se apropie prea mult de terapeut şi nu se centrează pe metodele de schimbare auto-impuse în afara terapiei. întrebări socratice – care implică clienţii activ în procesul educaţional. poveşti. Stilul terapeutic – activ-directiv – a furniza o structură terapiei şi a-l direcţiona activ pe clientul tău înspre aspectele neglijate ale problemei lucru care l-ar putea ajuta să-şi înţeleagă mai bine problema mai clar şi care l-ar ajuta să facă ceva productiv pentru sine însuşi. dacă nu m-au chemat înseamnă că sunt o persoană care nu merită?”. exemple ipotetice. În acest punct clientul are mai degrabă un insight intelectual – adică înţelege ţi e de acord dar e puţin convinsă aşa căe nevoie de un insight emoţionalActivitatea terapeutului: avansarea de ipoteze cu privire la A.Empatia – deopotrivă emoţională şi filosofică Emoţională .Ellis.Dryden. Nivelul de structurare este diferenţit. Cereţi clienţilor să spună în propriile lor cuvinte ceea ce au înţeles şi dacă sunt sau nu de acord cu ce aţi spus. Congruenţa – să nu te ascunzi în spatele unei faţade ci să-i răspunzi cinstit clientului la întrebări. Apoi le cerem clienţilor să selecteze o problemă şi să dea un exemplu concret. a pune întrebări – scopuri: testarea de ipoteze. Cerem un exemplu de A critic.şi apoi disputarea. ceea ce îmi spune că probabil mă înşel. pentru a verifica modul în care clienţii au înţeles modelul şi sunt de acord (abordarea educaţională a terapiei). a face disputare prin intermediul întrebărilor. . Ellis recomandă să nu fim foarte calzi cu clienţii (interviu A.

Să faci clientul să înţeleagă că are un rol activ în terapiei Stabilirea unei alianţe terapeutice Familiarizarea clientului cu REBT Evidenţierea problemelor ţintă Aplicarea modelului ABC la problemele ţintă Să răspunzi dubiilor clientului. Schimbarea inferenţială – la nivel de inferenţă doar Schimbarea comportamentală – formarea de deprinderi Schimbarea situaţiei – nivelul cel mai ridicat de vulnerabilitate SCOPURILE CLIENTULUI Clienţii vin cu scopuri prestabilite explicite sau implicite. Principii: Nu toţi clienţii doresc sau pot să se schimbe – deaceea facem compromisuri în ceea ce priveşte scopul final al REBT şi ajutăm cât suntem lăsaţi Doar o mică parte din clienţi vor ajunge la schimbarea filosofică generală Un număr mare de clienţi vor dobândi schimbarea filosofică în anumite arii ale vieţii Cei mai mulţi clienţi vor dobândi schimbarea filosofică în situaţii specifice. Sarcinile în REBT -activităţi generale sau specifice realizate în cadrul psihoterapiei atât de către terapeut cât şi de către client: Sarcinile terapeutului Faza de început: Să încurajezi clientul să vorbească despre ceea ce îl deranjează Să comunici empatia afectivă Să ajuţi clientul să dezvolte lista de probleme Să prezinţi REBT-ul şi modul în care se aplică la fiecare problemă.SCOPURILE REBT: Sunt reunite cele două categorii: Ameliorarea-rezolvarea problemelor psihologice Promovarea sănătăţii psihice. recomandat să facem lista de probleme şi să stabilim scopuri pentru fiecare. Vorbim despre schimbarea reuşită a filosofiei atunci când inferenţele clienţilor tind să fie reprezentări cât mai acurate ale realităţii şi atunci când tind să se comporte într-o manieră constructivă. Faza de mijloc: Să te focalizezi pe problema ţintă Să încurajezi clientul să se angajeze în sarcini relevante Să lucrezi pe rând pe problemele din listă Să identifici şi să provoci convingerile iraţionale centrale ale clientului Să te confrunţi cu obstacolele din calea schimbării Să încurajezi clientul să menţină şi să-şi sporească reuşitele /câştigurile Să faci prevenţiea recăderilor şi să ataci factorii de vulnerabilitate Să încurajezi clientul să devină propriul său consilier Faza finală: Să decizi când şi cum să închei . Este de dorit promovarea schimbării la nivel filozofic – renunţarea la credinţele iraţionale şi adoptarea unor credinţe raţionale în schimb.

.emoţionale şi comportmentale în mod continuu.situaţia în care nu are suficienţi bani dar nu dramatizează ci gândeşte raţional. Să aplice principiul specific al responsabilităţii emoţionale – să înţeleagă legătura B-C şi să caute activ B-urile iraţionale Să aplice principiul specific al responsabilităţii terapeutice – să realizeze că ei îşi provoacă în mare parte problemele de natură emoţională. Să discute îndoielile. să înţeleagă că tulburările emoţionale şi comportamentale sunt strâns legate de credinţele rigide şi extreme.vizează consistenţa logică sau clarificarea semantică a gândirii clientului.o? De ce este asta o afirmaţie neadevărată? În ce sens? este asta o dovadă bună? Explică-mi de ce crezi. evidenţiaţi emoţia. să promoveze schimbara prin metode cognitive. dificultăţile şi blocajele ce ţin de schimbare. să-şi dispute credinţele. Este asta logic? Este adevărat? De ce nu? De ce este asta aşa? Se poate ca tu să suprageneralizezi? Ce înţelegi prin . Scoateţi în evidenţă ideea că moduri diferite de gândi cu privire la una şi aceeaşi situaţie conduc la emoţii diferite. să detecteze convingerile iraţionale şi să le distingă alterntivele raţionale. A.Să încurajezi clientul să sumarizeze ceea ce a învăţat Să atribui rezultatele eforturilor clientului Să faci faţă obstacolelor ce ţin de încheiere Să stabileşti follow-up-ul..? . Cum învăţăm clienţii modelul ABC – MODELUL BANILOR Întrebă clientul dacă este interesat să obţină o explicaţie cu privire la problemele sale emoţionale.? Dacă un prieten ar avea această idee ai accepta.. Prezintă prima parte a modelului. Pune întrebări cu privire la motivul pentru care apare emoţia negativă funcţională. să recunoască faptul că au abiliatea de a schimba lucrurile.. . SARCINILE CLIENTULUI Să specifice problemele – dând exemple concrte Să fie deschişi la cadrul adus de REBT – să asculte explicaţiile şi să fie deschişi să analizeze nu într-o manieră non-critică (Ellis apud Dryden – credulitatea şi sugestibilitatea sunt markeri ai tulburărilor emoţionale)... Prezintă partea a doua a modelului – acelaşi A şi credinţa iraţională. Disputarea cognitivă Disputarea logică .

.. Catastrofarea poate fi disputată prin punctarea faptului că un eveniment nu are 100% consecinţe negative. În cazul LFT.. Unde este dovada? Unde este evidenţa? Ce s-ar întâmpla dacă? Poţi suporta? Hai să fim oameni de ştiinţă. Ce arată datele? De ce trebuie să facă ea asta? Trebuie? Este adevărat.? De ce trebuie? Hai să presupunem că se întâmplă cel mai rău lucru.se arată că facem şi lucruri pozitive şi că suntem importanţi pentru anumite persoane.. încă este posibil să găseşti fericirea? Ce lucruri bune se pot întâmpla dacă.cogniţiile sunt evaluate dacă sunt consistente cu realitatea. realist fiind cel mai rău ce se poate întâmpla? Şi ce dacă se întâmplă? Cum ar fi asta teribil? Cum un dezavantaj e groaznic? Întreabă-te. De ce trebuie să nu le faci? Pentru că ceva este mai dezirabil nu înseamnă că în mod logic lumea trebuie să ofere ceea crede că este dezirabil. Blamarea .Ce comportament ai ca dovadă? De ce trebuie aceasta să fie ca atare? Unde este scris? Poţi vedea inconsistenţa gândurilor tale? Ce ar însemna asta despre tine ca persoană? Este o continuare logică? Ce este greşit la a fi.. Ar condamna clientul un prieten care nu-şi atinge scopurile? Dispută empirică .? Cum ai fi distrus dacaă .. clientul se plânge că nu ar putea suporta apariţia unui eveniment când ele deja a suportat-o de atâtea ori până atunci..? Poţi fi fericite chiar dacă nu obţii ceea ce doreşti? care este probabilitatea unor consecinţa negative? Cum lumea ta ar fi distrusă dacă ..? ..

evaluarea lor după criteriul funcţionării.două tipuri Imageria REB negativă .evaluarea valorii hedonice a sistemului său de credinţe. Odată ce clientul afirmă că-şi imaginează acest lucru terapeutul întreabă "Ce îţi spui ţie ca să reuşeşti să faci asta?" ."Nu am ştiut la test şi asta e groaznic".se arată clientului că alţii în situaţia sa nu sunt devastaţi şi că viaţa merge mai departe în ciuda aversităţilor. se face o mică predare. Asta este cea mai proastă ştire pe care am auzit-o vreodată.Terapeutul cere clientului să se imagineze din nou în situaţia problematică şi să încerce emoţiile pe care le simt de obicei în această situaţie. aşteaptă până când clientul trăieşte aceste emoţii apoi îi cere să se focalizeze asupra gândurilor care sunt relaţionate cu aceste consecinţe emoţionale. dacă pacientul crede că . Este întrebat apoi cum a reuşit să facă asta.clientul este rugat să se imagineze în situaţia problematică dar având comportamente şi emoţii diferite. Nu este numai groaznic. hipnoză ) şi apoi parcurgerea modelului ABC în stare de relaxare.Disputarea pragmatică . Modelarea vicariantă . Hai să vorbim despre cu totul altceva!". dar nu văd cum vei supravieţui. parabole. I se cere clientului că odată atins acest punct să deschidă ochii. "Ai dreptate. Cât timp gândeşti asta cum te vei simţi? Unde te vor duce comenzile tale? Merită să rişti? Merită? Când gândeşti asta cum te simţi? Te motivează acest gând să munceşti? Unde te duce acest lucru? Ce se întâmplă în momentul în care gândeşti aşa? De ce crezi într-o credinţă care îţi creează atâtea probleme? Disputa didactică . instruieşte pacientul să schimbe emoţiile perturbante în emoţii negative constructive. E aşa de nesuportat că nici nu pot vorbi despre ea. Umorul . Imageria REB pozitivă . Disputarea comportamentală . De exemplu. Disputarea imaginară .disputarea convingerilor iraţionale se face cerând clientului manifestarea unor comportamente opuse lor. O altă tehnică imaginativă este relaxarea clientului (tehnici de relaxare.se folosesc analogii. Tot în stare de relaxare clientul poate exagera evenimentul negativ amuzându-se de acest lucru. Răspunsul clientului este că a realizat schimbarea la nivel cognitiv.

Nevoi . trebuie să fiu raţional. Se analizează care sunt consecinţele catastrofării. Este şi . Credinţele despre propria valoare sunt cel mai greu de schimbat. De exemplu: " Nu există trebuie în univers. Listarea evenimentelor negative despre care au auzit sau le-au vizionat în filme şi se întreabă clientul (copii ) care este locul în această listă a evenimentului cu care se confruntă el.se atacă noţiunea de groaznic. cel mai rău lucru ce se poate întâmpla.nu poate suporta respingerea este rugat să o caute. În esenţă groaznic ar însemna rău 101%. Ellis vorbeşte despre acceptare de sine. trebuie să fiu raţional. ca atare evenimentul cu care se confruntă subiectul este floare la ureche. Ajutăm clientul să discrimineze între ceea ce ar prefera să aibă şi ceea ce trebuie să aibă pentru a trăi şi a fi fericit. Este important să arătăm clientului motivele pentru care ar fi mai bine să renunţe la această cogniţie. aer.implică o cerinţă de perfecţiune personală şi se manifestă intoleranţa faţă de tendinţa umană de a greşi.poate fi considerată o subclasă a cogniţiilor trebuie. aşteptările absolutiste faţă de celălalt.logic sau ştiinţific nu există nici o modalitate de a dovedi că un individ este mai valoros decât altul. Catastrofarea . Acest lucru se poate face ca temă de casă sau în cadrul şedinţei prin joc de rol. Asta ar fi iraţional. Un joc de rol ar fi acela că pacientul este pus să joace rolul "vocii raţiunii" în timp ce terapeutul are rolul convingerilor iraţionale ale clientului. Ellis numeşte aceste cogniţii masturbator profunzi ( profound musturbators). Cum crezi că m-aş simţi?". Există relativ puţine lucruri de care avem absolută nevoie pentru a supravieţui: mâncare. dar şi face comportamentul mai puţin eficient. Să presupunem că îmi voi spune trebuie să fiu raţional. echivalentul de a fi torturat încet până la moarte. Evaluarea evenimentului pe o scală de la 1 la 100 unde 100 înseamnă evenimentul cel mai rău posibil care se poate imagina. Primul lucru în disputarea acestei cogniţii este să învăţăm clientul că a greşi este specific speciei umane. cerinţa absolută şi iraţională de schimbarea vremii. ea nu numai că provoacă tulburarea emoţională. sau dacă crede că valoarea lui este dată de ceea ce face este rugat să se comporte rău. Când A nu poate fi schimbat se caută acceptarea lui şi se realizează focalizarea clientului pe abilităţi. Cultura impune anumite standarde pentru comportamentul nostru dar această cogniţie ridică standardele la trebuie. Ellis ajută prima dată clientul să înţeleagă că groaznic are mai multe sensuri: în totalitate rău. apă. adăpost. "Trebuie" . Valoarea umană . Acceptarea de sine poate fi dificil de comunicat copiilor care sunt înconjuraţi de adulţi ce îi evaluează global ( băiat bun ).

care mi-a fost dăunător. într-un mod.59 m şi întâlneşti pe cineva de 1. pentru faptul că unele fructe sunt bune şi altele rele putem eticheta coşul ca fiind bun sau rău în totalitate? Cogniţiile propriei valori deseori este însoţită de competiţia cu alţii. FIŞA DE AUTOMONITORIZARE REBT Albert Ellis Institute. Cogniţiile valorii umane sunt suprageneralizări. Cum ar reacţiona? Comportamental se cere clientului să facă activitatea pe care nu o poate suporta pentru a verifica acest lucru. Se poate apela la disputa teroristului care ia ostatic o persoană dragă şi cere clientului să se confrunte cu evenimentul pe care nu-l poate suporta. Valoarea proprie nu depinde de suportul sau admiraţia celorlalţi nici chiar a zeităţilor. .mai dificil să convingi adolescenţii că nu au nevoie de adularea prietenilor săi. se face diferenţa între persoană şi comportament. EVENIMENTE ACTIVATOARE – gânduri sau emoţii care au avut loc chiar înainte de a mă simţi tulburat emoţional sau de a acţiona. sentimentul de confort apare doar atunci când sunt mai bun decât alţii. La nivel cognitiv i se cere clientului să dovedească că nu pot să suporte ceva. sigur această dovadă nu există. Disputa se face cognitiv şi experienţial. New-York A. te face acest lucru mai mic decât erai?” LFT .anxietate de disconfort.60 m. De exemplu: “să spunem că ai 1. Se oferă ca şi exemplu un coş de fructe. "nu pot suporta să fac ceea ce nu-mi place ".

„Sunt o PERSOANĂ CARE s-a comportat urât. DISPUTAREA fiecărei CREDINŢE Iraţionale (C. 1.) TREBUIE să mă descurc foarte bine?” Exemple: „Aş PREFERA să mă descurc foarte bine. 6. B. altfel este GROAZNIC! 8.emoţii sau comportamente dezadaptative pe care eu le-am creat şi pe care aş vrea să le schimb. Sunt o persoană REA sau FĂRĂ VALOARE când mă comport slab sau stupid! 3. Oamenii care se comportă imoral sunt nişte oameni care nu au nici un merit şi care sunt DETESTABILI! 9.I. (E)CREDINŢE RAŢIONALE EFICIENTE (CR) care să îmi înlocuiască CREDINŢELE Exemple: „De ce IRAŢIONALE (C. Oamenii TREBUIE să fie la înălţimea expectanţelor mele. pentru care am sentimente profunde! 5.) încercuită. CREDINŢE – CREDINŢELE IRAŢIONALE (C. Dacă sunt respins.I. TREBUIE să fiu aprobat sau acceptat de către oamenii pe care eu îi consider importanţi! 4. AM NEVOIE să fiu iubit de cineva. D. AR PLĂCEA să fiu”. Oamenii TREBUIE să se comporte cu mine în mod corect şi să îmi ofere tot ce am nevoie! 7.I) care duc la CONSECINŢELE mele (tulburarea emoţională sau comportament dăunător propriei persoane).C.” „ „Nu există nici o dovadă „Unde este dovada că că eu TREBUIE să fiu TREBUIE să fiu aprobat aprobat cu toate că MIşi acceptat?”. dar acest lucru NU TREBUIE să se întâmple neapărat”. TREBUIE să mă descurc bine sau foarte bine! 2. NU POT SĂ SUPORT . „Unde scrie că eu sunt o şi nu o PERSOANĂ PERSOANĂ REA?” REA. înseamnă că sunt O PERSOANĂ REA ŞI ANTIPATICĂ. Încercuiţi toate EVENIMENTELE ACTIVATOARE (A) care se aplică în cazul dvs. CONSECINŢE SAU REZULTATE.

AM NEVOIE să primesc recompense imediate şi TREBUIE să mă simt nefericit atunci când nu le primesc! ALTE CREDINŢE IRAŢIONALE (F) EMOŢII ŞI COMPORTAMENTE pe care le-am avut după ce am ajuns la CREDINŢELE RAŢIONALE EFICIENTE. 12. 11.lucrurile rele sau oamenii foarte dificili! 10. . NU TREBUIE să existe în viaţa mea dezacorduri sau probleme majore. NU SUPORT atunci când viaţa mea este nedreaptă! 13. Este GROAZNIC sau CATASTROFAL când lucrurile nu funcţionează aşa cum vreau eu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful