Dan CONSTANTINESCU

MANAGEMENT BANCAR
– suport de curs –
- rezumat al cursului de Management bancar apărut la Editura Bren, Bucureşti, 2004 -

Cuprins
pag. 1. Repere conceptuale 2. Managementul riscurilor bancare 3. Instrumente, produse şi servicii banare 4. Sisteme de plăţi şi decontare 5. Managementul trezoreriei 6. Capitalul bancar şi managementul operaţiunilor pasive 7. Managementul operaţiunilor de creditare 8. Managementul operaţiunilor cu titluri 9. Managementul operaţiunilor valutare 10. Venituri, costuri şi performanţe bancare 11. Elemente de marketing bancar 12. Management strategic 2 5 9 13 16 20 24 28 33 35 38 40

2004

1. Repere conceptuale
1.1. Sistemul bancar din România Din punctul de vedere al funcţiunilor specifice şi al modului de participare la activităţile sistemului, aparatul bancar poate fi structurat în trei mari categorii de instituţii: - instituţii de credit; - instituţii conexe; - instituţii de reglementare şi supraveghere. Noţiunea de instituţie de credit este specifică Uniunii Monetare Europene şi grupează, la rândul ei, o serie destul de largă de entităţi. Categorii de bănci: - bănci de afaceri ; - bănci de depozit (bănci comerciale); - bănci electronice; - bănci industriale. Modele de bancă: - modelul băncii dividende ; - modelul băncii fragmentate - modelul băncii la distanţă; - modelul băncii virtuale. Altă structurare a băncilor - bănci specializate în operaţiuni de retail (operaţiuni curente cu clienţii); - bănci specializate în operaţiuni de tip corporate (operaţiuni cu clienţi mari); - bănci specializate în activităţi dedicate (private banking); - bănci specializate în activităţi de investiţii financiar-bancare (investment banking); - bănci specializate în activităţi de asigurări bancare (insurance banking). Potrivit legislaţiei bancare în vigoare, în România pot fi autorizate să desfăşoare activităţi bancare patru categorii de instituţii de credit, ale căror elemente definitorii sunt atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi plasarea disponibilităţilor sub formă de credite în nume şi cont propriu. Acestea sunt: - băncile comerciale româneşti şi sucursalele băncilor străine; - organizaţiile cooperatiste de credit; - instituţiile emitente de monedă electronică; - casele de economii pentru domeniul locativ. O situaţie deosebită în peisajul bancar o are EXIMBANK, instituţie specializată prin care se derulează activităţi de susţinere a comerţului exterior prin instrumente financiar-bancare şi de asigurări specifice şi Casa de Economii şi Consemnaţiuni, bancă de economii având ca unic propietar statul român, care garantează integral depunerile efectuate. Din gama instituţiilor conexe sistemului bancar se pot enumera: - fondurile de garantare a depozitelor; - societăţile de transfer de fonduri şi decontare; - fondurile de garantare a creditelor. În ceea ce priveşte instituţiile de reglementare şi supraveghere, rolul primordial îi revine Băncii Naţionale a României care, potrivit Statutului său, răspunde de autorizarea şi supravegherea prudenţială bancară, în cadrul politicii generale a

2

statului, urmărind funcţionarea normală a sistemului bancar şi participarea la promovarea unui sistem financiar specific economiei de piaţă. În contextul interdependenţei diferitelor segmente ale pieţei financiare, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor colaborează cu Banca Naţională a României şi cu alte autorităţi şi instituţii publice în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute de lege. 1.2. Activităţi specifice instituţiilor de credit Funcţiile principale ale unei bănci: - atragerea mijloacelor băneşti temporar disponibile ale clienţilor în conturile deschise de către aceştia; - acordarea de credite pe diferite termene şi efectuarea altor tipuri de plasamente; - gestiunea riscurilor specifice sistemului bancar; - emiterea de monedă şi punerea ei în circulaţie (monedă de hârtie şi divizionară; monedă de cont); - efectuarea de viramente între conturile deschise la alte bănci şi a plăţilor în numerar; - emiterea şi cumpărarea de instrumente de credit şi a altor titluri negociabile; - vânzarea-cumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare; - sinteza informaţiilor privind mişcările de fonduri şi de valute; - asistenţă şi consultanţă financiar-bancară. Activităţi permise băncilor, în limita autorizaţiei acordate de către banca centrală: a. atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile; b. contractare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, finanţarea tranzacţiilor comerciale, operaţiuni de factoring, scontare, forfetare; c. leasing financiar; d. servicii de transfer monetar; e. emitere şi administrare de mijloace de plată, cum ar fi: cărţi de credit, cecuri de călătorie şi altele asemenea, inclusiv emitere de monedă electronică; f. emitere de garanţii şi asumare de angajamente; g. tranzacţionare în cont propriu sau în contul clienţilor, în condiţiile legii, cu: - instrumente ale pieţei monetare, cum sunt: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit; - valută; - contracte futures şi options; - instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii; - valori mobiliare şi alte instrumente financiare; h. intermediere, în condiţiile legii, în oferta de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii aferente; i. acordare de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de aceasta, consultanţă şi prestare de servicii cu privire la fuziuni şi achiziţii de societăţi comerciale; j. intermediere pe piaţa interbancară; k. administrare de portofolii ale clienţilor şi consultanţă legată de aceasta; l. păstrare în custodie şi administrare de valori mobiliare şi alte instrumente financiare; 3

m. prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării; n. închiriere de casete de siguranţă. Sunt interzise următoarele categorii de activităţi: a) operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile, cu excepţia celor reglementate, aşa cum s-a arătat mai sus; b) gajarea propriilor acţiuni în contul datoriilor băncii; c) acordarea de credite sau furnizarea altor servicii clienţilor, condiţionată de vânzarea sau cumpărarea acţiunilor băncii; d) acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de bancă; e) primirea de depozite, titluri sau alte valori, când banca se află în încetare de plăţi; f) acordarea de credite condiţionată de acceptarea de către client de alte servicii care nu au legătură cu operaţiunea de creditare respectivă. 1.3. Locul şi rolul instituţiilor de credit în economie Determinări funcţionale principale ale băncilor: operatori pe piaţa monetară; intermediari pe piaţa financiar-bancară; generatori de repere strategice; participanţi la dezvoltarea economică şi instituţională; factori de susţinere a comerţului exterior şi relaţiilor internaţionale. Deponenţi
Riscul ratei dobânzii

economice

Bancă
Riscul de credit Riscul ratei dobânzii Riscul de credit

Firme

Piaţa monetară

Persoane fizice

Investiţii

Producţie

Consum

Locuri de muncă

Bunăstare

Figura 1. Rolul băncii de intermediar pe piaţa financiară 4

Ea vizează nu numai administrarea patrimoniului propriu ci şi gestionarea eficientă şi în condiţii de siguranţă a resurselor atrase. funcţii şi obiective Funcţia de previziune presupune cunoaşterea forţelor cu impact asupra opţiunilor viitoare pentru societatea bancară în cauză. Coordonarea presupune legătura. sau de portofoliu Risc (variaţia rentabilităţii capitalului . uniunea şi armonizarea activităţilor. pentru înlăturarea lor grabnică şi limitarea efectelor acestora. .1. detaliate în: . previzibile sau neaşteptate. Funcţia decizională şi de antrenare este cea care face să funcţioneze organizaţia. factorii de risc se pot structura după cum urmează: Risc de bilanţ.gestiunea riscurilor bancare. a persoanelor implicate şi a eforturilor necesare procesului de administrare. Obiectivele managementului bancar : . precum şi definirea traiectoriilor posibile de dezvoltare a acesteia ţinând cont de evoluţia ansamblului de factori interni şi externi.realizarea celorlalte scopuri organizaţionale. cu specificaţia că include o componentă semnificativă legată de gestiunea riscurilor specifice sistemului. 2. Acestea pot fi. la rândul lor.riscul de afiliere (de subordonare).riscul aferent strategiei. a căror manifestare în sistemul bancar nu diferă în mod substanţial faţă de alte genuri de companii. sau este definit ca posibilitatea impactului negativ asupra capitalului sau veniturilor unei bănci datorat unor evenimente potenţiale. . constând în prevenirea apariţiei unor deficienţe posibile şi în sesizarea la timp a deficienţelor manifestate. 5 .1.4. prin gestiunea performantă şi globală a bilanţului.ROE) Risc de reglementare Risc tehnologic Risc de eficienţa operării Risc strategic Risc de afiliere Risc de creditare Riscul ratei dobânzii Risc de lichiditate Risc valutar Riscul evaziunii capitalului prin inflaţie În cele ce urmează vom opta pentru următoarea structură: a) Riscuri generale de intreprindere. Pornind de la variaţia rentabilităţii capitalului (ROE). . Organizarea se circumscrie reperelor instituţionale comune şi obiectivului principal de optimizare a evoluţiei patrimoniului.obţinerea de profit şi creşterea valorii acţiunilor. Managementul bancar. definiţii şi clasificări Riscul este asimilat pierderilor asociate unor evoluţii adverse a rezultatelor.riscul tehnologic (material). . Managementul riscurilor bancare 2.riscul de organizare. Controlul nu se rezumă la acţiunile şi structurile instituţionale dedicate acestui scop ci reprezintă o coordonată permanentă. . Riscurile bancare.

riscuri privind strategiile. pot fi detaliate: riscul de credit. sau de portofoliu. care însumează efectele decurgând din derularea activităţii propriu-zise cu cele privind administrarea firmei. alte categorii de risc. pe o scară de la 1 la 5. . pornind de la sistemul de calificative CAMELS. cunoscute şi sub numele de riscuri de contrapartidă. care se constituie în criterii de performanţă privind managementul riscului sunt: . sau în forme specifice.riscul ratei dobânzii. mai general. . de la care s-au inspirat mai toate abordările ulterioare în acest domeniu. structurate în următoarele categorii: .senzitivitatea (Sensitivity). .în sistemul bancar . . sau activitate pot expune banca la riscuri multiple. acceptabilă sau proastă. riscul operaţional.riscul de lichiditate. dar care .b) Riscuri comune oricărei întreprinderi. de bilanţ. Aprecierea performanţei unei bănci se face pe baza unui calificativ compozit reprezentând media punctajelor obţinute după evaluarea fiecărui criteriu de performanţă. riscul reputaţional. Principalele variabile ale modelului. moderat sau scăzut). se asociază calificative de risc corespunzătoare categoriilor detaliate anterior (risc ridicat.riscul de creditare (sau.riscul reputaţional.riscul valutar. .solvabilitatea (Capital adequacy). structurate în: riscuri legate de supravegherea realizată de conducerea băncii.calitatea activelor (Asset quality). . Calificativele acordate acestor categorii de risc pot reflecta: o administrare bună. Vom mai aminti posibilitatea evaluării situaţiei generale a instituţiilor de credit. pe baza unor indicatori globali de apreciere a poziţiei de risc. bazate pe faptul că orice produs. politicile. riscul de lichiditate. În cadrul riscurilor aferente activităţii bancare. c) Riscuri bancare aferente parteneriatului. . Este de menţionat faptul că între categoriile enumerate mai sus există numeroase relaţii de interdependenţă. procedurile şi limitele de expunere. .riscul de solvabilitate. Aprecierea sintetică a riscului unei bănci este dată de calificativele corespunzătoare riscului compus total.riscul de reglementare. riscul de plasament). care sunt enumerate în subiectul tabelului. Pentru fiecare dintre operaţiunilebancare. . la rândul lor.lichiditatea (Liquidity).calitatea conducerii (Management).se manifestă mai acut. folosit de către autorităţile de supraveghere este matricea riscurilor bancare. Riscurile aferente administrării societăţii pot fi.riscul operaţional. 6 .nivelul veniturilor (Earnings). . .riscul de piaţă. în ordinea crescătoare a preocupării autorităţii de supraveghere faţă de entitatea în cauză Un alt model de cuantificare a riscurilor. serviciu. . din rândul cărora vom menţiona: . riscuri legate de administrarea sistemului informatic şi riscuri privind organizarea şi funcţionarea controlului intern.

evitarea riscului reputaţional datorat interferenţei în sistem a unor entităţi ce nu sunt supuse reglementării şi supravegherii autorităţilor competente. în ansamblul său. care privesc persoana. . riscul valutar.instituţiile de credit sunt protejate împotriva riscurilor determinate de calitatea clienţilor şi de potenţialele acţiuni potrivnice ale acestora. Reglementările privind activităţile permise au în vedere.poate fi structurată. aflate la dispoziţia băncii. .2.de pildă . dar şi de apariţia unui deficit de imagine a acestuia. dereglările din activitatea unei singure bănci pot determina un puternic pericol de diseminare în cadrul întregului sistem bancar. Reglementările privind accesul capitalului şi al resurselor umane în industria de profil se regăsesc în condiţiile în care poate fi acordată autorizaţia de funcţionare a instituţiilor de credit şi. operaţiuni derulate . au reverberaţii şi asupra altor categorii de risc.în principal . cu cerinţele legii şi ale reglementărilor BNR.direct sau indirect şi alte componente ale riscurilor bancare. expunerea faţă de persoanele aflate în relaţii speciale cu banca. atât comerţul de bancă. Cerinţele prudenţiale reglementate prin lege şi prin normele subsecvente au ca principal obiectiv limitarea riscurilor specifice sistemului bancar şi în special a riscului de contrapartidă. calitatea activelor. Reglementări privind riscurile bancare În contextul interconectării instituţiilor de credit pe piaţa monetară. sau cel operaţional. dar sunt de natură să atenueze .acţionarii sunt protejaţi faţă de potenţialul distructiv al unui management defectuos. de solvabilitate.clientela băncii este protejată faţă de erorile manageriale rezultând din incompetenţă sau din asumarea hazardată a unor riscuri excesive. activitatea. 7 . limitarea riscului operaţional.asigurată de lege şi normele prudenţiale . organizarea şi controlul intern. după cum urmează: .solduri.riscul de lichiditate. . Reglementările privind organizarea internă pornesc de la principiul potrivit căruia băncile trebuie să-şi organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase. expunerea maximă faţă de un singur debitor şi cea agregată. precum şi asupra oricărui fapt. în ansamblul ei. O gamă specifică de reglementări vizează secretul profesional. este protejată de posibila instabilitate a sistemului bancar. cum ar fi .prin legi şi alte norme asimilate . . în primul rând. privesc . cu precădere.la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienţii. datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată.societatea. concretizat în păstrarea confidenţialităţii asupra tuturor faptelor. constituirea şi utilizarea provizioanelor de risc. Reglementările privind protecţia sistemului bancar. dată sau informaţie. la: solvabilitate. din punctul de vedere al entităţilor acoperite. Zona de protecţie . proprietatea. Ele se referă.sistemul bancar şi mediul de afaceri sunt protejate faţă de efectele conexe şi colaterale derivând dintr-o deteriorare a situaţiei economico-financiare a băncilor aflate în dificultate.pentru a asigura un cadru legal necesar desfăşurării acestei profesiuni şi pentru statuarea unor relaţii bine conturate şi responsabile între bănci şi partenerii/clienţii lor. în afara riscului reputaţional. Din acest motiv şi nu numai. rulaje.2. lichiditate. relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor ori informaţii referitoare la conturile clienţilor . În acest sens ele trebuie să dispună de proceduri de administrare şi contabile corespunzătoare şi de sisteme adecvate de control intern. cât şi profesia de bancher sunt activităţi reglementate . afacerea.

În literatura de specialitate. . 8 . pornind de la rezultatele analizelor anterior amintite. managementul riscurilor bancare este tratat dintr-o dublă perspectivă şi anume aceea a conexiunii dintre managementul global şi cel sectorial.2. pe de altă parte. respectiv a legăturii dintre sfera financiară şi sfera comercială.monitorizarea binomului risc-performanţă pe diviziuni organizatorice.evaluarea riscurilor asumate prin activitatea anterioară. produse şi servicii prevăzute în planul de dezvoltare al băncii. Proceduri şi politici utilizate în managementul riscului Noţiunea de management. al căror efect se poate traduce în pierderi potenţiale.estimarea riscurilor aferente noilor categorii de operaţiuni. Direcţiile de acţiune în managementul global al riscurilor pot fi structurate după cum urmează: . . Un model de balansare simultană a cîştigurilor cu riscurile asociate este prezentat mai jos. .restructurarea portofoliului de plasamente şi a gamei de activităţi. pe de o parte. Performanţa globală Risc (volatilitatea câştigurilor) Rata rentabilităţii financiare Total active Efectul de levier Rata rentabilităţii economice Capital propriu Randamentul activelor Marja profitului Venituri Total active Profit net Total venituri Figura 2. Sistemul de analiză Du Pont Există însă şi proceduri specifice vizând minimizarea şi controlul fiecărei categorii de risc în parte.3. sau de gestionare a riscurilor bancare include întreaga gamă de instrumente. tehnici şi repere organizatorice utilizate pentru măsurarea şi controlul riscurilor în condiţii de profitabilitate. metode. categorii de clienţi. produse şi servicii. fiind cunoscut sub denumirea sistemul de analiză Du Pont.

9 . magnetic. în sensul asigurării permanente privind îndeplinirea celor trei obiective fundamentale: . Instrumente bancare Instrumente bancare . ele reprezintă o dispoziţie sau o obligaţie asumată de către emitent. eventual. Politicile privind riscul de piaţă sunt formulate în funcţie de restricţiile prevăzute de cadrul legal şi prudenţial aplicat şi. ci şi existenţa unor politici şi proceduri de gestionare a riscului. Asigurarea unui management coerent al riscului ratei dobânzii presupune nu doar o supraveghere sistematică şi adecvată a fenomenului de către factorii decizionali. un set de limite pentru expunerea la riscul de lichiditate şi un ansamblu de proceduri pentru planificarea lichidităţii după scenarii alternative. sau electronic. semnătura şi. Literatura de specialitate consacră ideea revizuirii funcţiei şi a operaţiunilor de creditare.investirea profitabilă a fondurilor. semnificaţia plăţii şi instrucţiuni privind banca prin care se face plata sau data plăţii. numeroase tipuri de proceduri sunt prezente la toate băncile. majoritatea acestora îndeplinesc un dublu rol. politici şi proceduri privind provizionarea pierderilor. . având în vedere faptul că avem de-a face cu o plată amânată. în beneficiul acţionarilor şi pentru a asigura protecţia deponenţilor. - 3. politici şi proceduri de clasificare a activelor.denumirea beneficiarului. a căror circulaţie între partenerii de afaceri este intermediată de către o instituţie de credit.acordarea creditelor pe o bază sănătoasă. numărul de cont şi banca acestuia. Ordinul de plată reprezintă o dispoziţie necondiţionată de plată. Politicile de management al lichidităţii cuprind. din acest motiv. codul fiscal şi numărul de cont precum şi banca la care este deschis. . ele pot fi considerate şi ca instrumente de credit.1.data emiterii.satisfacerea necesităţilor legitime de creditare ale agenţilor economici şi/sau ale persoanelor fizice. astfel încât acestea să poată fi rambursate. emise pe suport de hârtie.suma de plată. de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani. .Astfel. Instrumente.documente sau mijloace tehnice. Ca instrumente de plată fără numerar. clar stabilite şi coroborate cu complexitatea şi natura activităţii băncii. inclusiv în situaţii de criză. . ştampila emitentului. anumite instrumente din gama cardurilor au şi calitatea de instrumente de economisire şi garantare. un model de abordare a operaţiunilor de finanţare şi obţinere a lichidităţii. caz în care sumei transferate către beneficiar îi poate fi asociată o anumită dobândă. În procesul utilizării lor. Mai mult. Principalele informaţii cuprinse în formularul ordinului de plată se referă la: .denumirea emitentului. în cadrul politicilor privind portofoliul de credite politici şi proceduri menite să limiteze sau să reducă riscul de credit. În acelaşi timp. produse şi servicii bancare 3. dată de către emitentul acestuia unei societăţi bancare receptoare. precum şi cu nivelul expunerii la această categorie de risc. de regulă. . o structură de luare a deciziilor.

Procedurile utilizate de către băncile implicate în operaţiunile de transfercredit derulate pentru îndeplinirea dispoziţiei exprimată de plătitor prin emiterea ordinului de plată includ: . Principalele operaţiuni ce se realizează în cadrul circulaţiei cecului. scadenţe şi conturi de vărsământ. . al căror model este adaptat specificului fiecăruia dintre ele. protestul .executarea. legate de plata acestuia. regresul. .recepţia . în legătură cu obligaţiile către bugetul public. ordinul necondiţionat de plată. suma de plată. sunt: remiterea .plătitorul . se utilizează un formular special care include.autentificarea calităţii de emitent a persoanei specificate pe ordinul de plată.beneficiarul .banca iniţiatoare. locul de plată.cecul de călătorie. . . data şi locul emiterii. refuzul la plată . . astfel: După beneficiarul indicat de trăgător: . cesiunea de creanţă ordinară . . girarea . la rândul său: cec cu barare generală .banca destinatară .cecul de virament . semnătura emitentului.banca receptoare.acceptarea . cec cu barare specială . detalierea obligaţiilor în cauză pe categorii. . denumite transfer-credit. . sunt: . pe verso.emitentul . . .cecul nominativ .cecul barat. Cecul reprezintă un ordin scris. În practica bancară au fost consacrate mai multe categorii de cecuri. la care se mai pot adauga .cecul circular . Valabilitatea cecului este condiţionată de cuprinderea elementelor obligatorii prevăzute de reglementările legale.cecul la purtător . . cât şi în funcţie de modul de încasare. 10 .refuzul la plată. sau o instrucţiune dată de client băncii la care îşi are contul. Acestea pot fi structurate atât după beneficiarul plăţii.Pentru plăţile efectuate prin Trezoreria statului. seria şi numărul. . trasul şi beneficiarul. .cecul nebarat .unul sau mai mulţi giranţi. . numele trasului.după caz . Participanţii la operaţiunile desfăşurate prin intermediul ordinului de plată.cecul certificat . În funcţie de modul de încasare : . prin care îi cere să plătească o anumită sumă către o persoană specificată. Cecul pune într-o conexiune directă cel puţin trei persoane: trăgătorul. respectiv denumirea acestuia.băncile intermediare. care poate fi. . care poate fi chiar el însuşi în cazul retragerilor în numerar. .

caracterul exclusiv al prestaţiei. de abonament). de fidelitate.acordarea de credite şi garanţii. fie la ordinul acestuia. Alături de aceştia. 11 .unitatea de conţinut.colectarea de resurse financiare prin intermediul conturilor şi altor instrumente de depozit bancar. la un anumit moment reprezentat de scadenţa titlului. 3. la o anumită scadenţă. operaţionalizarea relaţiilor de acceptare a acestora şi procesarea lor. motiv pentru care nu vom mai întâlni operaţiunea de acceptare.Cambia este un instrument de natura titlurilor de credit şi de plată prin care se constituie obligaţia de a se plăti sau a face să se plătească. de garantare a cecurilor şi multifuncţionale. transferul (prin gir sau prin cesiune de creanţă). valabilitatea cambiei este condiţionată de cuprinderea elementelor obligatorii prevăzute de reglementările legale Conţinutul şi informaţiile înscrisului specifice unei cambii sunt relevante şi sub aspectul operaţiunilor ce pot fi efectuate pe parcursul circuitului acesteia: acceptarea (integrală sau parţială). autorizarea sau refuzul de plată. din rândul cărora vom menţiona: verificarea tranzacţiilor. carduri comerciale emise de companii private. Este evidentă similitudinea procedurală şi de conţinut cu cambia. aparţin următoarelor domenii de activitate: . . telefonice. ambele având ca substanţă facilităţile oferite clienţilor de către instituţiile de credit.la rândul ei . de debit. care dispune unui tras (debitorul său) să plătească la un moment precizat o anumită sumă fie unui beneficiar. Funcţionalitatea cardurilor este .a. carduri naţionale şi internaţionale. sau ale altor instituţii şi furnizori de utilităţi (carduri de acces.caracterul reglementat al produselor bancare.caracterul imaterial. carduri bancare. . de care îl diferenţiază faptul că emitentul-trăgător este şi tras.2. Pe fluxul operaţional mai apar şi alte operaţiuni. Caracteristici comune . efectuarea plăţii. În cadrul tipologiei complexe a acestor instrumente vom deosebi: carduri magnetice şi carduri cu microprocesor. securizat şi individualizat. scontarea. în circuitul cambiei mai pot fi implicaţi avalistul şi giratorul. . acţiunea cambială de regres. . diferenţierea celor două noţiuni este destul de greu de realizat. avalul.diversă. deţinător şi comerciant sau prestator de servicii. Ca şi în cazul cecului. carduri de credit. Cardul este un instrument bancar concretizat într-un suport de informaţie standardizat. decontarea ş. . pornind de la identificarea posesorului şi continuând cu calitatea de instrument de plată. de credit şi chiar de economisire. Biletul la ordin este instrumentul prin care o persoană numită emitent îşi asumă obligaţia de a plăti beneficiarului sau posesorului legitim al înscrisului o sumă determinată.caracterul interactiv al utilizării produselor şi serviciilor bancare. Produse şi servicii bancare – concept şi structură Din punct de vedere conceptual. o anumită sumă determinată. care se utilizează în condiţiile existenţei unui sistem organizat pe baze contractuale între emitent. derivând din însăşi activitatea specifică a acestora. Emiterea cambiei se realizează de către trăgător. protestul. Principalele activităţi ale băncilor se referă la emiterea cardurilor. Produsele şi serviciile de bază.

- 12 .servicii privind operaţiunile aferente instrumentelor de plată şi de credit. potrivit strategiilor şi politicilor proprii de dezvoltare. 6. Principalele categorii de produse şi servicii bancare Conturile curente şi depozitele bancare pot fi tratate dintr-o perspectivă mai largă întrucât. pe termen mediu (1-5 ani) şi pe termen lung (peste 5 ani). pe lânga calitatea de produse bancare.servicii tehnice pentru accesarea produselor bancare. În fine. vom avea depozite cu şi fără preaviz la retragerea de fonduri. depozite cu dobândă fixă sau variabilă. creditul reprezintă un ansamblu de operaţiuni vizând primirea unor resurse imediate. Din punctul de vedere al duratei de acordare se pot evidenţia: creditele pe termen scurt (sub un an). după cum nu oferă nici întreg pachetul de produse bancare.au şi caracterul unui document contabil. acestea îmbracă şi forma unor relaţii contractuale. de regulă fără preaviz şi cele la termen (o săptămână. a conturilor de garanţii materiale ş. sau nu). al nivelului şi modalităţii de remunerare.consultanţă şi suport în afaceri. specializarea bancară. . Rambursarea se poate realiza integral. Interferenţa sistemului bancar cu celelalte segmente ale pieţei financiare şi chiar cu spaţiul economiei reale a condus la apariţia unor produse şi servicii „de graniţă”.beneficiind de o remunerare mai bună. Principalul motiv îl reprezintă. Creditele şi garanţiile acordate de bănci reprezintă cea de a doua grupă importantă de produse şi servicii bancare. Evident că nu toate instituţiile de credit practică întreaga paletă de servicii permise.servicii privind piaţa de capital. 3. în schimbul promisiunii de rambursare viitoare. . cum ar fi de pildă: . În această categorie pot fi incluse mai multe tipuri de produse. desigur. al accesului la sumele depuse şi al destinaţiei fondurilor. parametrii depozitelor pot fi negociaţi şi în funcţie de viitoarele destinaţii ale depunerilor (capitalizate. există depozite cu şi fără capitalizarea acestora. 12 luni şi. în funcţie de accesibilitatea la sumele depuse. 3. O primă distincţie se poate face între depunerile la vedere sau în contul curent . . potrivit convenţiei între cele două părţi.accesibile în orice moment. Din punctul de vedere al tratamentului dobânzilor.servicii valutare. .produse de tip bancassurance şi legate de fondurile de pensii. a conturilor de plată a salariilor. 1. mai rar. se poate face distincţia între depozitele în formă nematerializată şi certificatele de depozit. Remunerarea creditelor se face prin intermediul dobânzilor (fixe.3.în ultimă instanţă . a conturilor de economii. iar. Nu în ultimul rând. peste un an) . Produsele şi serviciile conexe:: . generându-se produse din gama conturilor de depunere a capitalului. În linii mari.a. sau eşalonat. inclusiv servicii de transfer al unor sume între diferite persoane şi/sau între diferite categorii de monedă. iar .servicii de consiliere financiar-bancară. diferenţiate sub aspectul duratei depunerii. în rate.operaţiuni de încasări şi plăţi. sau în legătură cu aceasta. sau variabile) percepute de bănci. . cu condiţia respectării scadenţelor de rambursare.

elaborarea de rapoarte ş. . 13 . factoring.distribuţia serviciilor tehnice pentru accesarea produselor bancare . subscrierea de titluri şi de participaţii şi administrarea portofoliilor de investiţii. diferenţiate în funcţie de beneficiari. precum şi avalizarea unor asemenea instrumente. descoperit de cont.pe piaţa de capital: serviciile de custodie. administrarea de proprietăţi. mai frecvent utilizate sunt: creditele de trezorerie (avansuri de cont. oferta de produse proprii şi calitatea de depozitar al fondurilor private de pensii. înainte de scadenţă.servicii de transfer electronic rapid. creditele pentru export şi cele pentru investiţii. în acest sens. în funcţie de amplitudinea fenomenului.dificultăţi în reluarea circuitului economic. creditele pentru capital de lucru sau pentru stocuri.1.serviciile de consultanţă şi suport în afaceri.încasări şi plăţi pe bază de documente. Din punct de vedere individual. creditele pentru studii. o extensie a conceptului de consiliere financiar-bancară.încasări şi plăţi în numerar. Din cadrul produselor şi serviciilor conexe menţionăm: .fizice sau juridice . creditele pentru carduri. pentru turism sau alte destinaţii.serviciile de consiliere. . Vom enumera.beneficiare ci şi la diferitele categorii de monedă implicate în aceste operaţiuni. Din gama creditelor pentru persoane juridice. Sisteme de plăţi şi decontare 4.în domeniul asigurărilor şi fondurilor de pensii: distribuţia de produse specifice acestor pieţe.a. ele pot fi structurate pe trei categorii şi anume: . a lichidităţilor imobilizate în titlurile scontate. evaluarea portofoliilor. pentru persoanele fizice: creditele imobiliare şi ipotecare.operaţiunile aferente instrumentelor bancare: scontarea titlurilor de creanţă. Sistemul de plăţi şi importanţa sa economică Noţiunea care defineşte posibilitatea fiecărei entităţi de a stinge obligaţiile faţă de terţi prin plata în bani a acestora este cunoscută sub numele de capacitate de plată. liniile de credit. Din gama produselor şi serviciilor de graniţă amintim: . cât şi pe ansamblul economiei. Lipsa capacităţii de plată generează o multitudine de efecte care se răsfrâng atât individual.serviciile valutare. emiterea de către bănci a cardurilor. creditele de consum. . . cecurilor şi titlurilor de credit. modalităţile de rambursare. care priveşte servicii de cash-management. regimul dobânzilor asociate. credite pe cecuri remise spre încasare). asupra entităţilor implicate. 4.Există o tipologie diversă de credite. Serviciile de încasări. În mare. . sistemul de garantare şi destinaţia creditului. . . tranzacţii cu valori mobiliare şi alte titluri. creditele nenominalizate (sub raportul destinaţiei). managementul operaţiunilor de trezorerie. vom avea de-a face cu următoarele consecinţe: .reescontul . leasing.recuperarea. plăţi şi transferuri de sume se referă nu numai la persoanele .

Sistemul de plăţi în numerar utilizează moneda în forma ei efectivă. de regulă. avem de-a face cu o relaţie strictă bancăclient. obţinându-se un singur sold (debitor sau creditor) pentru fiecare participant la compensare.creşterea riscului de solvabilitate. .în interiorul aceleaşi bănci. din conturile clienţilor.prin intermediul efectului de antrenare . Dacă. Sistemul de compensări şi decontări interbancare În calitate de participanţi la sistemul de plăţi. circuitele monetare generate de instrumentele de plată menţionate pot fi gestionate: . respectiv beneficiar.un sold net. . extinderea acestora la nivelul întregului sistem bancar (compensarea multilaterală) impune existenţa unei instituţii specializate numită casa de compensaţie.compensarea în sistem brut. prin intermediul unor instituţii specia-lizate în compensarea plăţilor reciproce.pierderea încrederii partenerilor de afaceri. băncile realizează multiple procese de conversie a monedei. Practic.blocaje în lanţ. . de cele mai multe ori.generate de executarea plăţilor clienţilor . de bancnote şi monedă metalică.pierderi legate de valorificarea incompletă sau imposibilitatea de valorificare a unor resurse. întrucât plăţile sunt realizate. 14 . conturi ce pot fi localizate în entităţi bancare diferite. care include toate plăţile dispuse de clienţi. Procesul compensării cuprinde trei mari etape şi anume: . cecul. . . . . La nivel macroeconomic. datorită operaţiunilor de încasări şi plăţi în numerar şi de transfer între circuitele monetare.2. în cazul plăţilor în numerar.soldare-compensare. existenţa relaţiilor interbancare.prin diferenţă . obţinându-se .stingerea datoriilor reciproce. Sistemele de plăţi pot fi structurate în două mari categorii: sisteme de plăţi în numerar şi sisteme de plăţi în monedă scripturală.pe baze bilaterale. procedură cunoscută sub numele de compensare. Astfel. lipsa capacităţii de plată generează . fapt care generează numeroase obligaţii reciproce faţă de celelalte bănci din sistem. . cambia. amploarea creşterii dimensiunii plăţilor restante manifestându-se prin sporirea arieratelor. 4. Dacă procedurile de compensare bilaterale nu ridică probleme deosebite. Sistemele de plăţi în monedă scripturală utilizează o serie de instrumente specifice (ordinul de plată. respectiv a tuturor creanţelor fiecărei bănci . sau în favoarea lor.către casa de compensaţie. între băncile aferente clientului plătitor. circulaţia monedei scripturale implică. cardul). a apărut ideea comparării soldurilor debitoare şi creditoare şi de anulare a acestora la nivelul valorii minime. dintr-o formă în alta.inventariere-structurare. Vom deosebi: .pe baze multilaterale. pornind de la soldul operaţiunilor reciproce cu fiecare din băncile participante.falimentul.compensarea în sistem net. Lichidarea datoriilor reciproce se realizează prin concentrarea tuturor debitelor.

. fiind cuprinse între 2 şi 9 zile. . .sistemului de plăţi interbancare. a avut ca principale obiective: . Pentru a preveni un asemenea risc se utilizează una sau mai multe dintre următoarele metode: . bazat pe suport hârtie.echilibrarea intrazilnică.2.trecerea la o societate predominant fără numerar. .GSRS (Government Securities Registration and Settlement). Prima etapă a procesului de modernizare a sistemului naţional de plăţi.irevocabilitatea. Sistemul Electronic de Plăţi va contribui la dezvoltarea economiei în general şi.Sistemul centralizat de plăţi şi compensare presupune. care includea numeroase şi complexe circuite pentru decontarea instrumentelor de plată.revocabilitatea. TransFonD va asigura managementul tehnic al sistemului. o incidenţă sporită a riscului sistemic.sistemul de decontare pe bază brută în timp real .RTGS (Real Time Gross Settlement System).stabilirea bazei tehnico-funcţionale care să permită tranziţia spre o societate predominant fără numerar.limitarea angajării în fluxurile de plăţi. proiectat de Banca Naţională a României în perioada 1995-1998.sistemul de înregistrare şi decontare a titlurilor de stat . . Plăţile interbancare se decontau prin intermediul conturilor corespondente.managementul individual al lichidităţii. Cea de a doua etapă a procesului de modernizare a sistemului naţional de plăţi are ca obiective generale: . Sistemul de plăţi implementat în anul 1995 a fost un sistem descentralizat. însă. .sistemul de Back-up şi recuperare în caz de dezastre.modernizarea sistemului de plăţi pe suport hârtie. la dezvoltarea sectorului bancar.selectarea participanţilor la compensare. . în particular. Perioadele de decontare pentru plăţile interbancare s-au diminuat.întărirea capacităţii BNR de a implementa politica monetară prin intermediul mijloacelor de supraveghere a lichidităţii pe parcursul zilei.facilitarea dezvoltării economiei prin sporirea securităţii şi a eficienţei . privit ca o posibilitate de propagare în lanţ. lipsa unui cadru legal bine fundamentat favorizând perioade mari de finalizare a decontării. 15 . atât prin fluidizarea sporită a plăţilor în sistem cât şi prin reducerea perioadei de decontare şi a costului de procesare al plăţilor interbancare.casa de compensare automată . . Evoluţia sistemului de plăţi şi compensări interbancare în România Înainte de anul 1995. . . 4. a problemelor ce decurg din eventuala neîndeplinire a obligaţiilor de plăţi de către unul din participanţi.stabilirea unei baze legale bine fundamentate pentru sistemele de plăţi de importanţă sistemică şi pentru sistemele de decontare a tranzacţiilor cu valori mobiliare.ACH (Automated Clearing House). . . în întreg sistemul băncilor participante. care va avea următoarele componente: . în economia românească plăţile cash erau predominante.

pe ansablul său .menţinerea lichidităţii necesare derulării obiectului de activitate. se pot întâlni două cazuri distincte şi anume situaţia denumită en banque. caracterizată printr-un surplus de lichiditate.1. Piaţa monetară şi relaţiile instituţiilor de credit cu banca centrală Piaţa monetară poate fi definită ca o piaţă pe care băncile se împrumută pe termen scurt în vederea compensării excedentelor şi deficitelor temporare de lichiditate. ca urmare a relaţiilor cu clientala. apărute în mod firesc în activitatea lor. Managementul trezoreriei 5. a cărei intervenţie are. . clar definit.Implementarea Sistemului Electronic de Plăţi va determina şi adoptarea unui cadru legal şi contractual.operaţiunile interbancare. practic.optimizarea structurii bilanţului.concept şi spaţii de operare Noţiunea de trezorerie subsumează un ansamblu operaţional privind dinamica fondurilor unei entităţi publice sau private. 5. constând. Direcţiile de acţiune în acest domeniu privesc: . prin care se urmăreşte optimizarea fluxurilor financiare în scopul realizării obiectivelor de bază ale entităţii în cauză. De altfel. în vederea minimizării factorilor de risc. cu privire la participarea la sistemul interbancar de plăţi precum şi completarea cadrului legal cu prevederi referitoare la transferurile electronice de fonduri. .este solicitatoare de monedă şi situaţia denumită hors banque. în mediul bancar se pot pune în evidenţă. Dobânda poate fi privită şi ca un cost al aprovizionării băncilor cu 16 . Specific ţărilor dezvoltate din punct de vedere economic este structurarea pe două niveluri a pieţei monetare. în principal. legată de existenţa intermediarilor financiari. în special a nivelului dobânzilor.managementul lichidităţii. trezoreria capătă o semnificaţie aparte. . pe două coordonate: una legată de reglarea nivelului de lichiditate al pieţei şi cealaltă privind orientarea parametrilor săi de funcţionare.asigurarea necesarului de fonduri pentru clientela băncii. În materie de lichiditate a pieţei. entităţi care acţionează ca o interfaţă între banca centrală şi ceilalţi participanţi şi realizează. obiectivele specifice ale activităţilor din domeniul trezoreriei. Nivelul dobânzilor interbancare oferă cel mai semnificativ reper privind lichiditatea sistemului şi a economiei. având în vedere faptul că tranzacţiile financiare constituie însăşi raţiunea de existenţă a acestor societăţi. din: .relaţia instituţiilor de credit cu banca centrală. respectiv solicitanţi de credite. Participanţii la această piaţă sunt băncile. care se pot regăsi în una dintre cele două ipostaze şi anume: ofertanţi. în care piaţa . Trezoreria . 5. mult mai explicit. în special prin adoptarea cerinţelor legale din Uniunea Europeană în domeniul sistemelor de plăţi şi de decontare a valorilor mobiliare. o segmentare a pieţei. Participarea pe piaţa monetară a băncii centrale.2. În cazul instituţiilor de credit. preponderent. în ansamblul său. un rol regulator se realizează potrivit principiului „open-market”. Dobînda pe piaţa monetară este stabilită zilnic şi reprezintă un rezultat al procesului de echilibrare a cererii cu oferta. .

nu sunt gajate sau sechestrate. Ea este anunţată în avans şi se calculează ca rată a dobânzii simple. . . Facilităţile permanente îmbracă două forme: . nivelul maxim al ratei dobânzii practicate în sistemul bancar.scurte. . Termenele tranzacţiilor pe piaţa monetară sunt . care rămân în proprietatea băncilor debitoare. . transparenţei sistemului de tranzacţionare. certificatele de depozit emise de BNR.vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare. respectiv posibilitatea ca Banca Naţio-nală a României să accepte depozite overnight de la bănci. . însă. . scadenţele efective nu depăşesc.prin licitaţie şi pe baze multilaterale competitive. Scadenţa acestor operaţiuni este de maxim 90 de zile calendaristice.prin proceduri bilaterale şi pe baze bilaterale. în două categorii şi anume: . Operaţiunilor de piaţă monetară prin intermediul licitaţiei sunt executate la iniţiativa băncii centrale şi implică una dintre următoarele categorii de tranzacţii: .rata lombard .cumpărări reversibile (repo) de active eligibile pentru tranzacţionare . majoritatea scadenţelor fiind: .facilitatea de creditare constând în posibilitatea ca Banca Naţională a României să ofere băncilor credit overnight.facilităţi permanente acordate băncilor de către BNR.reprezintă. ea reprezintă cel mai relevant indicator al costului creditelor din economie. La rândul lor. Riscul pe piaţa monetară este redus.săptămânale (one week). 17 .au o scadenţă ulterioară scadenţei operaţiunii efectuate. .pentru o zi (overnight). Relaţiile instituţiilor de credit cu banca centrală sunt structurate. Nivelul zilnic al ratei dobânzii . după specificul lor.resurse financiare şi. pentru care scadenţa maximă este de un an. cu excepţia emiterii certificatelor de depozit.operaţiuni de piaţă monetară ale BNR. Activele eligibile pentru tranzacţionare şi pentru garantare sunt titlurile de stat.nu sunt emise de banca prezentatoare. . din această perspectivă.de regulă . Practic. acestea din urmă se pot desfăşura: .vânzări reversibile (reverse repo) de active eligibile pentru tranzacţionare . . Dobânda se plăteşte o dată cu rambursarea creditului.acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare.sunt în proprietatea băncii prezentatoare. . cu convenţia “număr de zile/360”. Ratele de referinţă ale dobânzii care se publică zilnic sunt: rata dobânzii pentru depozitele atrase de bănci – BUBID şi rata dobînzii pentru depozitele plasate – BUBOR. de regulă.între două şi şase zile. rolului regulator al băncii centrale şi sistemului de garantare bazat pe titluri eligibile şi foarte puţin volatile volatile. stabilirii prealabile a unor limite valorice de creditare. o pondere semnificativă având-o tranzacţiile overnight.facilitatea de depozit. . . precum şi alte categorii de active negociabile care îndeplinesc următoarele condiţii: . o săptămână. datorită cunoaşterii în detaliu a partenerilor.au cupoane scadente ulterior scadenţei operaţiunii efectuate.

swap valutar. randamentul sau punctele swap. Procedurile bilaterale.3. creditele „vandabile” prin intermediul rescontării sau titularizării.licitaţii la rată variabilă. denumite şi proceduri de avarie sunt proceduri prin care Banca Naţională a României încheie tranzacţii cu una sau mai multe bănci. .atragere de depozite. .pentru licitaţia la rată fixă . . constituită din activele care pot fi transformate oricând şi cu costuri rezonabile în bani.pentru licitaţia la rată variabilă). caz în care vom deosebi: . caz în care Banca Naţională specifică în avans rata dobânzii.lichiditatea primară. este evident că parametrii tranzacţiilor (şi. randamentul sau punctele swap. situaţie în care Banca Naţională poate specifica în avans minimul su maximul acceptat pentru rata dobânzii. Fiind vorba despre o modalitate de excepţie. Managementul lichidităţii Lichiditatea reprezintă capacitatea de a face faţă în orice moment la angajamentele financiare asumate sau. . care pentru a fi transformată în bani necesită o perioadă de timp mai îndelungată sau incumbă costuri substanţiale. fără licitaţie.swap valutar.lichiditatea terţiară.vânzări sau cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare.licitaţii la rată fixă. emisiunea de titluri negociabile. iar băncile participante oferă sumele pe care doresc să le tranzacţioneze la parametrii anunţaţi. .lichiditatea stocată: numerarul şi depozitele la alte bănci. .lichiditate cumpărată: creditele obţinute de la banca centrală. Noţiunea de poziţie monetară reflectă valoarea tuturor activelor lichide ale unei bănci la un moment dat.lichiditatea secundară. incluzând şi vânzarea acestor titluri băncilor comerciale. certificatele de depozit. se pot organiza : . titlurile negociabile. prin extensie. transmiterea de către bănci a ofertelor de participare la licitaţie. În funcţie de modul de stabilire a ratei dobânzii.emitere de certificate de depozit. O altă structură a lichidităţii se referă la modul de acces la resursele necesare. . adică de a le transforma în bani Vom discerne între: . absolută sau perfectă. în special rata dobânzii) vor avea un caracter restrictiv şi penalizator. . 5. posibilitatea de „mobiliza” rapid activele disponibile. titlurile primite în pensiune. Acestea includ numai următoarele categorii de tranzacţii: . crescător sau descrescător . pe care băncile comerciale o utilizează în managementul lichidităţii după ce au fost epuizate procedurile standard. iar băncile participante fac ofertă asupra sumelor şi parametrilor la care doresc să tranzacţioneze cu BNR. alocarea sumelor (pro rata . anunţarea rezultatelor licitaţiei. Procedura licitaţiei se execută în patru etape operaţionale : anunţarea licitaţiei.atragere de depozite cu scadenţa prestabilită de la băncile-participanţi eligibili. de la alte bănci sau de pe pieţele externe. inclusiv a certificatelor de depozit de valori mari. . clasificate în următoarele categorii: 18 . pe care o reprezintă banii înşişi.cumpărări sau vânzări reversibile (repo / reverse repo) de active eligibile pentru tranzacţionare.

. .nivelul efectiv . în mod asemănător. disponibilul în contul curent al băncii la BNR. împrumuturile pe termen scurt) şi cele stabile (depozitele la termen.asigurarea suportului operaţional al instituţiilor de credit.previziunea în detaliu a echilibrului activ-pasiv.persoane juridice străine. imobiliare ş. sumele în tranzit (float). Sistemul de Indicatori utilizaţi: . în raport cu cerinţele clienţilor. Domeniul de aplicare include: băncile . păstrate în conturi deschise la Banca Naţională a României. reprezentate de pasivele volatile (depozitele la vedere. disponibilităţile aflate în contul băncii centrale. constând în disponibilităţile băneşti ale instituţiilor de credit.4. . indicele depozitelor stabile). 19 . legate de poziţia pe scara ierarhică a entităţilor implicate şi de specializarea diferitelor compartimente. transformarea medie a scadenţelor).indicatori specifici privind lichiditatea stocată (poziţia monetară. privind creşterea prevăzută a depozitelor. poziţia netă în raport cu banca centrală). sumele în tranzit. Niveluri ale rezervelor minime obligatorii : . capitalul propriu.nivelul lichidităţii imediate (poziţia lichidităţii. lichiditatea generată de titlurile de valoare. Resursele se structurează. Rezervele minime obligatorii Rezervele minime obligatorii constituie un instrument al politicii monetare şi de credit utilizat de banca centrală. nivelul pasivelor nete cumulate. bonurile de tezaur) sau nelichide (diferitele categorii de credite acordate populaţiei sau agenţilor economici. .numerarul aflat în casieriile băncii şi în seifurile sale. disponibilul în conturi curente la alte bănci. sucursalele din România ale băncilor . . lichide (numerarul.soldul mediu zilnic înregistrat de instituţia de credit în contul în care se menţin rezervele minime obligatorii în perioada de aplicare.nivelul prevăzut: produsul dintre baza de calcul aferentă perioadei de observare şi rata rezervelor minime obligatorii. în: resurse certe.persoane juridice române. în lei şi în valută. nivelul de îndatorare pe termen scurt). disponibilităţile din conturile băncilor corespondente. . respectiv în resurse potenţiale. indicele plasamentelor vulnerabile. . indicele de lichiditate. casele centrale ale cooperativelor de credit. Structurarea poziţiilor bilanţiere în: active certe.optimizarea raportului complex cost-risc-profit. pe fiecare bandă de scadenţe a resurselor şi plasamentelor.indicatori specifici privind lichiditatea cumpărată (indicele pasivelor foarte lichide. . 5.) şi active potenţiale incluzând creşterea prevăzută a creditelor.a. Funcţii ale managementului lichidităţii: . managementul lichidităţii presupune atribuţii numeroase şi diferite.ratele de referinţă ale lichidităţii Din punctul de vedere al structurii organizaţionale.pentru echilibrul poziţiilor bilanţiere pe fiecare bandă de scadenţe (nivelul pasivelor nete simple. capitalul suplimentar).sporirea credibilităţii instituţiilor bancare.

mărcilor şi altor drepturi şi active similare.regulator al creşterii instituţionale. a cărei rată se stabileşte periodic de Banca Naţională În situaţia în care o instituţie de credit înregistrează deficit de rezerve în două perioade de aplicare consecutive. . valoarea netă a fondului comercial. din care se deduc: valoarea neamortizată a cheltuielilor de constituire. primele legate de capital.capitalul suplimentar (rezerva generală pentru riscul de credit. alte rezerve. asupra cărora se aplică rata rezervelor minime obligatorii. 20 . Funcţii ale capitalului : . Pentru deficitul de rezerve minime obligatorii se calculează şi se percepe o dobândă penalizatoare pe durata perioadei de aplicare aferentă. respectiv intervalul dintre data de 24 a lunii curente şi data de 23 a lunii următoare. valoarea contabilă a acţiunilor proprii răscumpărate în vederea reducerii capitalului social.capitalul propriu. legat de siguranţa depunerilor şi de posibilitatea onorării solicitărilor clientelei . funcţii şi structură Băncile sunt. din această perspectivă. ale elementelor de pasiv din bilanţul instituţiilor de credit. Structura capitalului bancar: . rezervele statutare. . se supun reglementărilor legale în materie care solicită. Capitalul bancar. patentelor. societăţi comerciale şi. Pentru excedentul de rezerve. Capitalul bancar şi managementul operaţiunilor pasive 6. până la nivelul prevăzut.factor de încredere în potenţialul instituţiilor de profil.asigurarea cadrului de funcţionare instituţională . respectiv intervalul cuprins între data de 24 a lunii precedente şi data de 23 a lunii curente. existenţa unui anumit nivel al capitalului social. Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii o reprezintă media soldurilor zilnice. rezervele din reevaluarea patrimoniului.Perioada de observare este intervalul de timp pentru care se determină baza de calcul.1. aceasta poate fi supusă unei supravegheri prudenţiale. printre altele. împrumuturile subordonate. rezultatul net al exerciţiului financiar curent) şi fondul pentru riscuri bancare generale. alte elemente prevăzute de normele BNR). licenţelor. Noţiunea de fonduri proprii reprezintă suma capitalului propriu şi a celui suplimentar. Ratele rezervelor minime obligatorii se stabilesc de BNR în funcţie de obiectivele sale de politică monetară. prin inspecţie la sediu din partea BNR. avansurile aferente imobilizărilor necorporale. care se stabileşte periodic. cel puţin la nivelul ratei dobânzii medii pentru depunerile la vedere practicate de bănci. rezultatul reportat pozitiv. BNR plăteşte o dobândă pentru nivelul efectiv al rezervelor. format din capitalul iniţial (capitalul social. 6. Rezervele minime obligatorii în lei se menţin în conturile curente. Perioada de aplicare este intervalul de timp în care trebuie menţinut în conturile deschise la BNR nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii. a concesiunilor. iar cele în valută se menţin în conturile «LORO» pe care instituţiile de credit le au deschise la BNR.asigurarea necesarului iniţial de lichiditate şi acoperirea riscului de faliment . . . pe perioada de observare. înainte de toate. BNR nu plăteşte dobândă. rezerva legală. a celor de cercetare şi dezvoltare.

Active ponderate in functie de risc 100 în care ponderile corespunzătoare claselor de active sunt: .2. . de natură să asigure o corelaţie între beneficiile obtenabile şi pierderile potenţiale datorate asumării unui anumit nivel de risc. în funcţie de anumiţi parametri ce reflectă dimensiunea activităţii băncii şi a riscurilor asociate.0. condiţiile referitoare la împrumuturile subordonate şi datoria subordonată.1.8. pentru garanţii de credit şi convenţii tip REPO (risc 100%).0. pentru scrisorile de credit comercial (risc 20%). Adecvarea capitalului şi semnificaţia ei în privinţa limitării riscului bancar Adecvarea capitalului presupune stabilirea convenţională a nivelului minim de capital. pe baza unui rating determinat de instituţiile specializate. . 21 . 6. titluri de stat şi ale adminisraţiei locale (risc 0).consolidarea capitalului.majorarea capitalului . corelate cu specificul mediului economic în care funcţionează băncile comerciale. În acelaşi mod.5.restructurarea portofoliului de active . pentru numerar.Pentru determinarea nivelului fondurilor proprii sunt valabile o serie de limitări privind ponderea maximă a capitalului suplimentar.0. în funcţie de care se operaţionalizează procedurile de adecvare a capitalului. evaluarea riscurilor este recomandat (Comitetul de la Basel) a fi realizată prin metode proprii. pentru facilităţi de emitere a obligaţiunilor şi angajamente de creditare de peste un an (risc 50%). este de natură să evidenţieze mai exact nivelul riscurilor asumate. unde se folosesc următorii coeficienţi: .0.diminuarea globală a activului . . coeficienţii de risc corespunzători fiind incluşi în procesul de agregare prin care se determină riscul global. Nu în ultimul rând. Sub rezerva acceptării de către băncile centrale. nivelul maxim al participaţiilor la alte instituţii financiar-bancare. . . pentru plasamente pe piaţa interbancară (risc 20%). Reperul de bază utilizat în acest sens poartă numele de Norma Cooke şi se bazează pe relaţia: Capital propriu 8 ≥ .0. Cuprinderea în formula de adecvare a capitalului a influenţelor riscului operaţional. se procedează la convertirea în credite echivalente a angajamentelor rezultând din operaţiuni extrabilanţiere. . pentru creanţe garantate prin ipoteci şi leasing imobiliar (risc 50%).0. .5. pentru alte categorii de creanţe (risc 100%).8. . O altă perfecţionare în domeniu priveşte considerarea riscului de ţară sau de companie. creşterea transparenţei activităţii băncilor. duce la relaţia: Active ponderate functie de riscul de credit + Total capital Active ponderate functie de riscul de piata + Pierderi potentiale din riscul operational ≥ 8% Posibilităţi de acomodare cu cerinţele de adecvare a capitalului : . prin publicarea unui număr sporit de informaţii auditate.

depozitul tip tampon (se bazează pe o logică inversă. interesul băncilor. 22 . de a-şi prezerva portofoliul de clienţi şi de evitare a riscului reputaţional.depozitul de tip sweep (transferul automat al sumelor peste o anumită limită de disponibil într-un cont de depozit sau de plasament pe piaţa de capital). . dedicate persoanelor fizice şi care au o schemă prestabilită a depunerilor.depozite la vedere. Depozitele bancare şi gestiunea acestora Din punct de vedere conceptual. .ca şi creanţe creditoare faţă de bancă ale depunătorilor. O formă specifică a depozitelor la termen o constituie conturile de economii.operaţiuni de control În materia depozitelor bancare sunt aplicabile reglementările privind secretul profesional.3. oferind variante diferite privind nivelul dobânzii şi gradul de acces. retragerile fiind realizate în regim de preavizare. 20% pentru împrumuturile persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca (afiliate). .4.).separarea conturilor şi depozitelor personalului băncii. Alte aspecte privind gestiunea internă a depozitelor : . credite overdraft ş.- Norma Băncii Naţionale a României în materie nr.operaţiuni de evidenţă .operaţiuni curente cu clienţii .separarea conturilor active de cele inactive.operaţiunile privind iniţierea înfiinţării depozitelor . . Noi forme de depozite. .depozite la termen. titularul are acces fără restricţii numai la excedentul de fonduri peste nivelul prestabilit). . 5/2004 cuprinde: limite minimale pentru indicatorii de solvabilitate: capital propriu ≥ 8% exp unere neta fonduri proprii ≥ 12% exp unere neta limite maxime ale unor expuneri cu risc ridicat: 20% din fondurile proprii pentru expunerile mari. depozitele bancare pot fi privite în dublu sens: . Operaţiunile care se derulează în legătură cu depozitele bancare: .conturile cash-management (subconturi conexate. pe care îl reclamă orice depunător. cecuri. 6.a.data efectuării operaţiunilor (value date). 6. Formele de existenţă ale depozitelor bancare: . bază de ofertare a unor alte facilităţi: carduri de debit. Garantarea depozitelor bancare Poziţii convergente: interesul individual de protecţie.ca resurse atrase ce constituie obligaţii ale băncilor faţă de depunători. .

echivalentul în lei a 10. cu avizul consultativ al Asociaţiei Române a Băncilor. Participarea la constituirea resurselor financiare ale Fondului este obligatorie şi vizează toate instituţiile de credit autorizate de către autoritatea competentă română să primească depozite de la public.5. traficului de droguri şi de persoane. structuri formale. În România.leu.interesul public. 6. în limitele prevăzute de lege. în 2007. . Baza de calcul a contribuţiei o constituie soldul total în lei.ca mod de funcţionare. se disting: fondurile obligatorii fondurile facultative. . reprezentând depozitele garantate.000 euro. cu anumite excepţii privind cuprinderea în sistemul de garantare. denumire sub care sunt cunoscute operaţiunile de transformare a fondurilor obţinute ilicit în disponibilităţi monetare de provenienţă aparent legală. indiferent de moneda de constituire a depozitului. Cunoaşterea clientelei şi prevenirea spălării banilor murdari Realităţile lumii contemporane. se diferenţiază: fondurile administrate public. fondurile administrate privat. Faptul generator îl constituie deschiderea procedurii falimentului. Sistemele de asigurare a depozitelor pot fi structurate după mai multe caracteristici: . echivalentul în lei a 20. aflate în evidenţa băncilor.0. privind încrederea în sistemul bancar şi evitarea riscului sistemic. Pentru instituţiile de credit care se angează în politici riscante şi nesănătoase.0.4% în anul 2006. exprimate în monedă naţională sau străină. 23 . Fondul este autorizat să majoreze contribuţia anuală. în limita plafonului de garantare (în 2005. vom întâlni: structuri mutuale de acoperire a cheltuielilor aferente satisfacerii obligaţiilor băncilor falimentare.3% începând cu anul 2007. bazate pe existenţa unui fond dedicat acestui scop.5% în anul 2005. compensaţiile fiind plătite către deponenţii garantaţi în moneda naţională . .000 euro).în funcţie de modul de administrare. Organizarea şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin statut propriu aprobat de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României. marcate de proliferarea unor fenomene de genul crimei organizate. Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a fost constituit ca persoană juridică de drept public. Contribuţia iniţială a instituţiilor de credit este de 1% din capitalul social iar contribuţia anuală se determină prin aplicarea la baza de calcul aferentă anului precedent anului de plată a următoarelor cote: .după caracterul contribuţiilor. . inclusiv sucursalele acestora cu sediul în străinătate.0. la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului. în lei şi în valută convertibilă. Fondul garantează. depozitele deţinute de rezidenţi şi nerezidenţi. au impus sistemelor bancare necesitatea adoptării unor măsuri privind prevenirea proceselor de “spălare a banilor”.

metale şi pietre preţioase.modalităţi de întocmire şi păstrare a evidenţelor corespunzătoare.deschiderea de conturi de evidenţă a valorilor mobiliare. tipologia creditelor Activitatea de creditare poate fi definită ca un schimb al unei valori monetare viitoare. Creditul bancar poate fi structurat după mai multe criterii: . altfel spus. de economii. de credit. alte bănci. ca o operaţiune de punere la dispoziţie a unor resurse imediate în schimbul unei promisiuni de rambursare ulterioară şi de plată a unor dobânzi remuneratorii către împrumutător. . a căror valoare depăşeşte 10. precum şi protejarea siguranţei şi stabilităţii băncilor şi.deschiderea de conturi curente.monitorizarea operaţiunilor derulate prin conturi în scopul detectării tranzacţiilor suspecte şi procedura de raportare a acestora. . statul).efectuarea tranzacţiilor cu valori mobiliare ori cu alte instrumente financiare. Alte criterii privind detalierea creditelor: moneda de acordare. Programele de cunoaştere a clientelei trebuie să cuprindă: .calitatea creditului (performante. operaţional.programe de pregătire a personalului în domeniul cunoaşterii clientelei. . . Creditul bancar.000 euro în echivalent. . . sistemul de garantare (credit 24 . juridice. . sau urmează să fie utilizate în scopul săvârşirii de infracţiuni. de credit. .proceduri de identificare a clientului şi de încadrare a acestuia în categoria de clientelă corespunzătoare. finanţări structurate). fără a fi limitative: .000 euro în echivalent. care au drept scop diminuarea riscului reputaţional. de depozit.Banca Naţională a României a emis o serie de norme privind standardele de cunoaştere a clientelei.operaţiunile cu numerar care depăşesc 10.proceduri şi sisteme de verificare a modului de implementare a programelor elaborate şi de evaluare a eficienţei acestora. Managementul operaţiunilor de creditare 7. 7.perioada de rambursare (credite pe termen scurt. . mediu sau lung). numărul creditorilor (sindicalizări. neperformante).închirierea de casete de siguranţă. pentru consum). .pentru activitate curentă sau investiţii. cuprinzând.destinaţia (productive . . au legătură cu. valută. de lichiditate şi de conformare la cerinţele legii. de card. .o politică de acceptare a clientului. În afara obligaţiei de a raporta Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor operaţiunile în cazul cărora suspectează că fondurile provin din.natura debitorului (persoane fizice.modalităţi de abordare a tranzacţiilor în şi/sau din jurisdicţiile în care nu există reglementări corespunzătoare în domeniul prevenirii spălării banilor. prin aceasta. Programele de cunoaştere a clientelei trebuie să aibă în vedere toate operaţiunile băncii care implică primirea sau distribuirea de fonduri ale clienţilor. .1.acordarea de credite şi operaţiuni cu efecte de comerţ. . instituţiile de credit raportează operaţiunile suspecte şi Băncii Naţionale a României prin Direcţia supraveghere. a integrităţii sistemului bancar.

dacă deţin o garanţie asupra patrimoniului debitorului) sau personale (simple sau solidare). 25 . . Garanţiile pot fi reale (dreptul la reţinere de către creditor a bunurilor ce au făcut obiectul creditului. un reper de analiză al serviciului datoriei. Principala funcţie a creditului este aceea de redistribuire a mijloacelor băneşti disponibile în cadrul sistemului financiar. privilegiul . variabilă). periodicitatea (de obicei lunară) şi data plăţii. .tendinţele în materia solicitărilor de credit.programele prioritare vizând dezvoltarea macroeconomică. Dobânda. inclusiv a celor depozitate în conturile bancare. transferabilitate ş.2. către beneficiarii de fonduri. modalitatea de acordare (scontare. de injectare a unui volum suplimentar de bani în economie. de natură juridică. alcătuind de fapt principalul volum de mijloace de plată din circuitele economice. Prudenţa bancară vizează. 7. dar şi modalitatea de stabilire (fixă. Avantajul părţilor în relaţia de credit presupune dimensionarea parametrilor contractuali de o manieră care să permită derularea în condiţii normale a raporturilor bancă-client. în egală măsură. . a sistemului de garanţii de care dispune debitorul. Angajamentul de restituire a creditului vizează un întreg set de proceduri referitoare la acoperirea riscului şi de evaluare. până la rambursarea integrală . legate de existenţa legală a solicitanţilor şi de evaluarea aptitudinii de creditare a acestora. factoring). băncile utilizează acest indicator în vederea asigurării corespondenţei dintre durata creditului şi termenele depunerilor pe seama cărora se constituie resursele aferente. leasing. Negocierea dobânzii priveşte nivelul acesteia. în ansamblul său. cu sau fără deposedare . de a avea prioritate la plată. . numită şi „preţul creditului”.prognozele instituţiilor specializate şi ale sistemului bancar. gajul. luate de către terţi. în strânsă legătură cu dimensiunea şi calitatea afacerilor pe care aceştia le desfăşoară. constând în angajamente de plată. este modalitatea de remunerare a fondurilor plasate de bănci sub formă de credit şi reprezintă o prevedere obligatorie în orice contract de împrumut. Pe lângă funcţia distributivă.strategia de dezvoltare şi priorităţile instituţiei de credit.personal sau real). creditul îndeplineşte şi funcţia de emisiune.a. ci şi un criteriu de clasificare a creditelor şi. Posibilitatea de restituire a creditelor trebuie analizată şi din perspectiva trendului de evoluţie a economiei. structura şi factorii previzibili de influenţă. în primul rând. ipoteca asupra bunului imobiliar al debitorului . ante şi post-factum.conferit prin lege unor creditori. bazate pe istoricul. Mai mult.politica autorităţii de reglementare şi supraveghere în materie. Termenul de rambursare este nu doar un principiu de bază al creditării. Sursele de informaţii utilizate în procesul de fundamentare a programelor de creditare provin din: . în situaţia de incapacitate a debitorului. capacitatea de plată a solicitanţilor de credit. Coordonate de bază privind operaţiunile de creditare bancară Identificarea subiecţilor şi detalierea relaţiilor de credit porneşte de la aspectele formale.general (mobiliar) sau special (imobiliar) .

comisioane).indicatori privind investiţiile solicitantului. Vom avea în vedere. la care se adaugă date privind investiţiile în curs de realizare. în raport cu sursele lor de acoperire. Consemnarea sub forma unui înscris a contractelor de credit le oferă acestora . bazată pe estimarea siguranţei veniturilor curente. 7. în primul rând.a. prin procedura numită titularizare. care permite detalierea veniturilor. în funcţie de obligaţiile şi drepturile convenite şi stipulate de părţi în textul contractual. pe baza contului de profit şi pierdere.decontările. . profitabilitatea se determină prin agregarea indicatorilor aferenţi celor trei categorii de activităţi Analiza bonităţii solicitanţilor de credite se bazează tot pe informaţii din situaţiile financiare. prin scontarea titlului de credit în cauză. de natură preponderent salarială şi pe încadrarea obligaţiilor de plată aferente împrumutului solicitat într-un cuantum de venituri prevăzut de normele bancare sau de reglementările interne.indicatori privind performanţele economico-financiare. .fluxurile de exploatare. .calitatea de titluri executorii. pe baza unui sistem de informare organizat şi în condiţiile standardelor proprii fiecărei bănci.analiza profitabilităţii. trei paliere de evaluare şi anume: . în general a rezultatelor aferente celor trei fluxuri economice de bază: . Analiza profitabilităţii se realizează pe baza contului de profit şi pierdere. analiza economico-financiară a activităţii solicitantului de credit constituie o primă etapă de identificare a capacităţii de rambursare. atât pentru suma împrumutată cât şi pentru veniturile aferente (dobânzi. scontarea unor titluri ş. în acest sens. se referă la un anume produs sau serviciu bancar. .fluxurile extraordinare.analiza bonităţii clientului.3. posibilitatea titularului unui instrument de credit de a ceda unui terţ dreptul de încasare. Fac obiectul analizei următoarele categorii de indicatori: . Structurarea analizei privind bonitatea se face pe trei categorii de indicatori: .Tranzacţia este regula potrivit căreia convenţia de credit negociată cu clientul. sau prin intermediul pieţei de capital. cheltuielilor. Metode de analiză utilizate în fundamentarea deciziei de creditare Creditele acordate persoanelor fizice au o procedură relativ simplă de analiză. Transferul se poate realiza direct.imobilizările corporale şi necorporale.fluxurile financiare. în vederea obţinerii unor situaţii comparative şi a sesizării tendinţelor de evoluţie a indicatorilor relevanţi. 26 . . o scrisoare de garanţie. Analiza bilanţului contabil presupune existenţa unei serii de raportări financiare întinse pe minim trei ani. Pentru persoanele juridice. . .potrivit legii bancare . privită din punct de vedere istoric. de preferinţă auditate şi a balanţelor de verificare din ultima sau ultimele luni. Transferabilitatea priveşte. La nivel global. datoriile şi obligaţiile faţă de terţi. .costurile şi structura acestora pe categorii.indicatori privind dimensiunea şi structura afacerilor derulate. ca de pildă: o linie de credit. vărsămintele.analiza bilanţului contabil.

pornind de la ipoteze de lucru diferite (pesimiste . influenţele derivând din poziţia geografică şi alte repere de acest gen.obiectivele strategice ale afacerii. Analiza fluxului de numerar se realizează pe urmatoarele coordonate principale: . Nu pot fi omise aspectele referitoare la politica generală a statului în domeniul specific de activitate sau în privinţa fiscalităţii. Componenta internă a factorilor de natură calitativă priveşte calitatea managementului firmei. care au ca rezultat variaţia soldului de lichidităţi de la o perioadă la alta. pentru fiecare an din orizontul de timp considerat. .elaborarea unor variante de previziune a fluxului de numerar. bazată pe evaluarea multicriterială a clientului-solicitant în funcţie de o serie de parametri stabiliţi de legislaţia în vigoare. de plată a dobâzilor şi comisioanelor aferente.optimiste . de reglementările băncii centrale şi. O primă informaţie relevantă în acest sens priveşte necesarul de finanţare. Analiza aspectelor nefinanciare privind solicitanţii de credite.sistemul de monitorizare şi de corecţie a abaterilor. Decizia de creditare şi administrarea creditului Decizia de creditare este o opţiune unilaterală a băncii. tehnici de marketing ş. segmentul de piaţă vizat şi nivelul de concurenţă. Componenta externă a factorilor calitativi are în vedere.evaluarea capacităţii de rambursare a creditului. Fluxul de numerar (cash-flow) este documentul sintetic de evidenţiere a evoluţiei încasărilor şi plăţilor. cum sunt: . .a. prin care se întregeşte viziunea băncii asupra riscurilor la care se expune în relaţia cu clienţii săi.identificarea factorilor de influenţă a capacitatii activităţii clientului de a genera lichidităţi. ci ia în considerare şi posibilităţile de dezvoltare a afacerii pe seama creditului solicitat.modalitatea de acoperire a necesarului de finanţare.analiza SWOT a istoricului şi planurilor de dezvoltare.identificarea principalelor surse generatoare de lichidităţi. 27 . deseori ignorată în fundamentarea deciziei de creditare. în ultimă instanţă.Analiza planului de afaceri şi a cash-flow-ului previzionat nu se rezumă la extrapolarea trendurilor determinate în urma analizei istoricului firmei.3. specificul activităţilor şi modalitatea de abordare strategică a afacerilor derulate. . . reprezintă o etapă complementară analizelor cantitative.detalierea coordonatelor specifice: nişă de piaţă. tehnologie. . în primul rând. 7. dar şi racordarea la circuitul economic extern.medii). de normele interne în materie. . . El trebuie să fie însoţit de un buget previzionat de venituri şi cheltuieli. în orizontul de timp ce va constitui perioada de rambursare a creditului: Finantare active mod ificarea vanzarilor pasive mod ificarea vanzarilor = x − x − totala ( previzionata ) ( previzionata ) vanzari vanzari vanzari   marja −  de profit − previzionate  x (1 − indicele dividendului platit )    Planul de afaceri trebuie să conţină o serie de elemente obligatorii. nivelul de reglementare al activităţilor desfăşurate.

reprezintă un instrument de evaluare automată. este doar parţială faţă de sumele care i s-ar cuveni. Ea stă. - 8. titluri de stat şi ale administraţiei locale: bilete de tezaur. procedurile de executare silită). . Clasificarea creditelor a fost tratată în cadrul unui capitol precedent. de obicei.1. chiar cu preţul declanşării procedurilor de reorganizare judiciară sau de faliment al debitorilor rău-platnici. Evaluarea şi notarea creditului reprezintă un raport detaliat asupra utilizării fiecărui credit personal. utilizat mai ales în creditarea persoanelor fizice. . ci are în vedere implicarea tuturor factorilor responsabili. în strânsă legătură cu sistemul de provizionare. Categorii de titluri şi operaţiuni uzuale Categorii de titluri: valori mobiliare tranzacţionate pe pieţele reglementate şi supravegheate. În prima etapă.conformitatea faţă de normele legale. comportamentul faţă de băncile partenere. modalitatea de abordare a obligaţiilor bugetare şi potenţialul intrinsec de dezvoltare. în asemenea situaţii. mult mai de încredere decât alte metode subiective de judecată. Executarea garanţiilor clienţilor insolvabili. rambursarea anticipată. Rolul managementului de grup în procedura de aprobare a creditelor nu se limitează la evitarea subiectivismului. decizia de creditare fiind selectată dintr-o gamă mai largă de soluţii ce depind de condiţiile economicofinanciare specifice fiecărui caz în parte. . Managementul operaţiunilor cu titluri 8. . bazată pe simularea raţionamentelor unui decident uman şi structurată pe două niveluri de analiză. relaţiile cu furnizorii şi clienţii. dintr-o perspectivă complexă care include situaţia sa financiară. şi la baza unor decizii individuale privind derularea fiecărui contract de credit în parte (revizuirea condiţiilor. obligaţiuni de stat şi municipale. dintre care sunt de menţionat evidenţa tragerilor şi a rambursărilor.colateralul sau garanţia constă în activele care susţin împrumutul. Cea de a doua etapă se materializează printr-un proces de învăţare (pe baza exemplelor) a tehnicilor de evaluare specifice băncii. certificate de trezorerie. în raport cu graficele convenite prin convenţia de credi-tare şi urmărirea evoluţiei sistemului de condiţionări pe baza cărora s-a aprobat cererea de creditare. reprezintă un act firesc de igienizare a mediului de afaceri.condiţiile economice dimensionează vulnerabilitatea împrumutului faţă de influenţa factorilor externi.capitalul este un reper care indică forţa financiară proprie.Criteriile avute în vedere în acest sens (principiul celor 6 „C” ) privesc: caracterul. Credit-scoring-ul se bazează pe date şi statistici reale şi este. pe seama unui flux de numerar corespunzător. 28 . însă. cu atribuţii în evaluarea şi optimizarea riscurilor bancare. care se referă la voinţa împrumutatului de a rambursa creditul. Sistemele expert reprezintă o altă manieră de apreciere a nivelului de conformare cu normele de creditare. Credit-scoring-ul. utilizat atât în aprecierea a cererilor de creditare. criteriul de orientare îl reprezintă istoricul solicitantului. Administrarea creditelor comportă şi ea mai multe categorii de operaţiuni. capacitatea priveşte posibilitatea efectivă de plată a datoriei. cât şi a riscului ce poate apărea în derularea creditelor în curs. chiar dacă îndestularea băncii.

ţinând cont de mişcarea de “simpatie" a titlurilor diferitelor societăţi din acelaşi domeniu. în funcţie de propriile politici de gestiune a portofoliului: . însuşirea. . Managementul portofoliului Principii de construirea unui portofoliu echilibrat şi eficient : alegerea instrumentelor de investire care corespund propriilor necesităţi (acţiuni .prin remiterea altor titluri sau colaterale.titluri de creanţă negociabile: certificate de depozit. menţinute în portofoliu. 8. intenţia băncii fiind aceea de a le vinde la un moment favorabil al pieţei. investirea la momentul în care piaţa. în funcţie de necesităţile de lichiditate.sporirea randamentului principalului). în funcţie de caracteristicile acestora. investirea numai în sectoarele performante. din dobânzile asociate şi. monitorizarea titlurilor şi colectarea veniturilor. mai rar.acţiuni necotate ale unor societăţi comerciale. sub aspectul acurateţei. de regulă maxim şase luni. Operaţiunile de contabilizare a titlurilor pentru terţi sunt specifice segmentului de privat-banking şi au relevanţă. analiza complexă a titlurilor care urmează a fi achiziţionate. la un anumit moment şi la un preţ convenit (pensiuni simple sau livrate). urmând a fi valorificate fie în funcţie de evoluţia pieţei. diversificarea plasamentelor . în ambele sensuri. până la scadenţă. certificate de investitor. includ acordul părţilor de retrocedare a titlurilor cesionate. fără ezitare a beneficiilor realizate şi vinderea titlurilor care nu aduc satisfacţiile sperate. de regulă.cesiunile definitive: schimbul titlurilor cu disponibilităţi. este în creştere. exhaustivităţii şi promptitudinii informaţiilor.câştig de capital. Gruparea titlurilor pornind de la destinaţia pe care le-o dă posesorul lor temporar. le structurează şi le evaluează cu scopul de a facilita luarea deciziei în procesul achiziţiei sau vânzării de titluri.2.activităţi front-end care culeg informaţii despre evenimentele din piaţă. sesizarea “fragilităţii” titlurilor care au înregistrat o creştere semnificativă. de valorificare imediată sau de clasare (ca pierderi). .titlurile de investiţii.titluri de plasament.activităţi back-end care au drept scop: monitorizarea tranzacţiilor. . veniturile aferente fiind obţinute.cesiunile temporare (pensiuni). . dar şi la evidenţierea unor necesităţi de împrospătare. Revizuirea periodică a portofoliului de titluri. în special. în ansamblul său. cu o durată mai lungă de deţinere. cu mult înainte de scadenţa lor. instrumente de credit. nu necesită menţinerea în portofoliu până la scadenţă. fie legat de necesităţile proprii privind lichiditatea. 29 .titluri de tranzacţie (speculative) perioadă scurtă de deţinere. Operaţiunile de gestiune curentă a titlurilor se aseamănă cu cele privind managementul trezoreriei şi se desfăşoară pe două paliere distincte: .împrumuturile de titluri. obligaţiuni . dintr-o categorie în alta.de obicei . garantate . poate conduce la operaţii de reclasare. . Operaţiunile de schimb îmbracă mai multe forme şi anume: . atât pentru clienţi. cât şi pentru conducerea băncii. . din valorificarea evoluţiei cursului.

acelaşi fenomen şi care trebuie utilizate în mod corelat. . asumarea riscului de variaţie a dobânzilor de pe piaţă presupune două opţiuni decizionale diferite: .când nivelul dobânzilor de pe piaţă este în scădere este de preferat să facem plasamente în obligaţiuni pe termen lung.stabilirea structurii portofoliului de bază (faza de analiză şi faza de alocare propriu-zisă a activelor). între obligaţiuni cu dobândă fixă şi variabilă.măsurarea performanţei. este că .administrarea poziţiilor din portofoliu (arbitrajul). Ea poate fi structurată. respectiv. în timp ce expectaţiile de creştere a nivelului dobânzilor impun selecţia unor titluri cu o durată cât mai mică de imunizare şi. în principal. sau analiza tehnică. .când nivelul dobânzilor de pe piaţă este în creştere este de preferat să reducem ponderea plasamentelor în obligaţiuni cu termen lung de maturitate. managementul portofoliului de acţiuni presupune o serie de opţiuni privind selecţia titlurilor în care urmează a se investi. indiferent cum se vor realiza acestea: prin dividende sau prin creşterea preţului bursier. Analiza fundamentală (stock picking) presupune alegerea titlurilor care promit cel mai mult în privinţa beneficiilor viitoare. . . fiind raportate exclusiv la extrapolarea tendinţelor de creştere sau de 30 . alte elemente de analiză. implicit. numită şi analiza chartistă. alte forme de acoperire a riscului dobânzii pe piaţa OTC (titluri în contrapartidă. .analiza bursieră (de piaţă) operează cu indicatori care se referă la randamentul investiţiilor în acţiuni. care pot da indicii relevante privind atractivitatea tilurilor emise de companii. în ultimă instanţă. la datele din bilanţ şi din contul de profit şi pierderi. la rândul ei. o sensibilitate mai puternică. Regula generală.analiza financiară se referă.pe fondul unei scăderi a ratei dobânzii sunt de preferat titlurile cu o durată mai mare de imunizare şi. pe trei niveluri sau coordonate: . opţiuni de lichidizare a portofoliului) . Problemele cu care se confruntă investitorul bancar privesc: considerarea implicaţiilor legate de calitatea emitentului (ratingul sau „calitatea semnăturii”) şi estimarea riscului ratei dobânzii. prin strategii privind acoperirea riscului de variaţie a dobânzii. tranzacţii FUTURES pentru estimarea curbei dobânzilor.alegerea obiectivelor. precum şi referitoare la perioada de deţinere. La fel ca şi în cazul obligaţiunilor. o sensibilitate foarte redusă. Există mai multe sisteme de analiză care privesc.Managementului portofoliului de obligaţiuni cuprinde mai multe etape care se referă la următoarele coordonate de acţiune: .evaluarea periodică . prin prisma dividendelor obtenabile şi a creşterii cursului acestora. în cazul subscrierii de obligaţiuni sau al achiziţiei acestora de pe piaţa secundară. În arbitrajul obligaţiunilor. Proiecţiile cursurilor viitoare ale acţiunilor pe piaţă ignoră. se bazează pe mişcarea preţurilor ca rezultat al procesului de echilibrare a cererii cu oferta. Analiza grafică. .analiza economică a firmei încearcă să distingă punctele tari şi cele slabe în ceea ce priveşte poziţia pe piaţă a emitentului . apreciind şi nivelul de compatibilitate a acestora. aşadar. . din rândul cărora vom menţiona: proceduri de tip SWAP.

pentru care β > 1 şi care amplifică variaţia previzibilă a cursului mediu de piaţă. denumite dreaptă suport şi dreaptă de rezistenţă.descreştere a valorii de piaţă a titlurilor considerate. de istoricul relaţiilor cu banca în cauză. modelul de variaţie cel mai cunoscut fiind de tip tunel. mărginit de două drepte care unesc minimele.acţiuni. pentru creşterea randamentului se va investi preponderent în acţiuni ofensive. în funcţie de criteriile de eligibilitate legate de bonitatea firmei. structurează acţiunile în trei categorii şi anume: . Mult mai semnificativă sub aspectul activităţii propriu-zise a băncilor. alături de coordonatele individuale generate de emitentul sau deţinătorii titlului în cauză.titluri de creanţă negociabile. Analiza cantitativă presupune alegerea portofoliului de acţiuni în contextul optimizării raportului risc-rentabilitate. este de preferat ca baza portofoliului de acţiuni să fie constituită din titluri neutre. în calitatea lor de intermediari. împrumuturi subordonate (titluri care afectează capitalul sau fondurile proprii). respectiv maximele relative ale cursului înregistrat. cărora le corespunde riscul specific. datorat tendinţei de creştere a cursului bursier. pentru care β < 1 şi care reduc nivelul de influenţă al pieţei (riscul sistematic). pot să recurgă la emisiuni proprii de titluri. în contextul modelelor şi configuraţiilor avute în vedere. logica unei asemenea colaborări presupune o serie de avantaje reciproce 31 . configuraţii date de modelul numit “valurile lui Elliot”. în timp ce în perioadele de recesiune vor fi preferate cele defensive. şi amprenta sectorului economic căruia îi aparţine. în cazul unor tendinţe stabile de creştere a cursului pieţei. Titlurile emise de bănci sunt împărţite în două categorii: . este acordarea de facilităţi pentru terţi privind emisiunea de titluri. Experienţa a arătat că pentru investitorii relativ pasivi.titluri defensive.titluri ofensive sau titluri de creştere. ele pot oferi o serie de facilităţi clienţilor care îşi propun obţinerea de fonduri din piaţa monetară sau de capital.titluri neutre (stock value). Evident că. 8. . concretizată în riscul sistematic şi de elementele specifice fiecărui titlu.3. Tendinţa de ieşire din tunel prin partea superioară sau „spargerea” dreptei de rezistenţă este un semnal de cumpărare. în această calitate. în timp ce „spargerea” dreptei suport reflectă tendinţa de depreciere a cursului fiind un semnal de vânzare Alte configuraţii întâlnite în analiza grafică sunt: configuraţiile de tip „con” sau „triunghi” (cu sens ascendent sau descendent). ţinându-se însă cont şi de costurile implicate de acest arbitraj. diferenţiat sau diversificabil. Valoarea coeficientului β . pentru care β = 1. . obligaţiuni. Avem de-a face cu stabilirea unui nivel de variaţie previzibilă. configuraţiile de tip „M” şi „W”. aşa cum sunt băncile. facilităţi acordate terţilor Băncile sunt. societăţi comerciale şi. Acesta din urmă poartă. Se consideră că nivelul de variaţie al cursului unei acţiuni este influenţat de evoluţia generală a pieţei bursiere. Emisiuni de titluri. care exprimă sensibilitatea titlului la fluctuaţiile pieţei. la rândul său. în primul rând. a căror evoluţie se aliniază la tendinţele pieţei. potenţialul ei financiar şi. nu în ultimul rând. . În plus.

subscrierea parţială sau garantarea plasării titlurilor emise. Facilităţile cu opţiuni multiple – MOFF (Multiple Options Founding Facility) constau tot în facilităţi de finanţare pe termen mediu. aval ş. către instituţii specializate de plasament.SNIF (Standby Note Issuance Facility) reprezintă. care emit în contrapartidă titluri negociabile.În mod concret aceste facilităţi îmbracă diferite forme: intermedierea distribuţiei de titluri. acordarea de credite şi garanţii bancare (acceptare. Titularizarea Modalitate de refinanţare a băncilor. prin conversia creanţelor decurgând din credite în disponibilităţi.). dar permit clientului-emitent să aleagă dintre mai multe variante de finanţare ce se diferenţiază prin mai mulţi parametri. ajungând până la 6-7 ani prin care se garantează vânzarea titlurilor emise pe termen scurt de către clientul băncii. transfer sume (rate+ +dobânzi . Piaţa de capital (titluri) Investitori 9. cele bazate pe contracte standard şi care au o scadenţă care să permită fructificarea beneficiilor conexe.comisioane) Piaţa bancară (credite) 7. Principalele etape ale procesului de titularizare Nu orice creanţă este eligibilă în procesul de titularizare. încasare rate şi dobânzi D e b i t o r i 5. colectare resurse de la subscriitori Fond de plasament 8. distribuire sume din încasări 4. Garanţiile pentru facilităţile de emisiune a titlurilor . inclusiv în ceea ce priveşte nivelul dobânzii. selectare lot creanţe pentru titularizare 3. titlurile emise de debitor fiind pe termen scurt de regulă. din punctul de vedere al băncii o operaţiune extrabilanţieră. Garanţia băncii priveşte posibilitatea ca debitorul-emitent să nu-şi poată achita obligaţiile la scadenţa propriilor titluri. fiind de preferat creanţele garantate corespunzător. transfer sume pentru lotul titularizat 2. Metode de implicare a băncii în diminuarea riscului de ansamblu: . acordare credite Figura 3. 32 . caz în care banca se subrogă în plata eventualelor datorii ale acestuia.a. 8. Facilităţile de emisiune reînnoibile – RUF (Revolving Underwriting Facility) sunt facilităţi de finanţare pe termen mediu şi lung. contract vânzare creanţe 6. recrutare deţinători de capital B a n c a 1. Facilitatea de emisiune a titlurilor – NIF (Note Issuance Facility) constă în aranjamente de credit reînnoibile. 3 – 6 luni.4. care se realizează la intersecţia pieţei bancare cu piaţa de capital.convenţia de înlocuire a creditelor neperformante cu alte creanţe.

apariţia unor titluri cu randament constant şi sigur şi având un risc limitat. participaţiile deţinute în cadrul altor instituţii financiare. prin diminuarea cheltuielilor efectuate pe piaţa monetară pentru procurarea de lichidităţi. Managementul operaţiunilor valutare 9. prin crearea de lichidităţi.1. pe seama reconfigurării nivelului de solvabilitate. pentru clienţii băncii: siguranţa asupra resurselor de creditare ale băncii. Poziţia valutară totală . optimizarea raportului dintre venituri şi cheltuieli. Avantajele procesului pentru bănci: optimizarea bilanţului. dezvoltarea pieţei de capital.nivelul creanţelor valutare depăşeşte nivelul obligaţiilor în valută. numită şi poziţie valutară. Poziţia de schimb: indicatori şi utilitatea ei riscului valutar în monitorizarea Poziţia de schimb. Poziţia valutară individuală ajustată . posibilitatea diversificării titlurilor de acest gen. în ansamblul ei: stabilitatea şi consolidarea sistemului bancar (prevenirea riscului sistemic). 9. menţinerea unui cost rezonabil al creditului.vizează elementele de natură patrimonială care se regăsesc în conturile bilanţiere (titlurile aferente activităţii de portofoliu. compensarea pierderilor decurgând din dezintermediere. posibilitatea de angajare a unor capitaluri externe. în modul. riscul rambursării anticipate). accesibilitatea titlurilor pentru neprofesionişti. Poziţia de schimb structurală . actualizat. prin celelalte comisioane legate de derularea creditului. Poziţia de schimb lungă . dintre totalul poziţiilor valutare individuale ajustate. pentru economie. al capitalului social subscris şi vărsat în devize şi al primelor de emisiune plătite în devize.- - - contractele de asigurare a creditului (a riscului de neplată). prin comisioanele primite în calitate de agent încasator. ilustrează expunerea instituţiilor de credit faţă de riscul valutar. potrivit potenţialului de creştere oferit de regenerarea resurselor. prin transferul asupra investitorilor a unor categorii de risc (riscul dobânzii.valoarea cea mai mare. pentru investitori: extinderea ofertei de titluri pe piaţa de capital. Poziţia valutară individuală . 33 .angajamentele în valută depăşesc creanţele valutare. disponibilizarea resurselor pentru finanţarea dezvoltării economice. constituirea unei rezerve suplimentare de creanţe. dotări ale subsidiarelor din străinătate). Poziţia de schimb scurtă .cu echivalentul în lei.diferenţa între creanţele şi obligaţiile asumate în aceeaşi valută.

dobânzi în valută . Ratele de referinţă: LIBOR (USD) şi EURIBOR (Euro).2.Poziţia de schimb operaţională include elemente extrabilanţiere (tranzacţii valutare la termen. în ideea plasării excedentelor şi acoperirii deficitelor de trezorerie. calcularea rezultatelor acestora şi determinarea poziţiilor valutare individuale ajustate şi a poziţiei valutare totale. reprezentând cumpărări sau vânzări de valută realizate prin intermediul caselor sau birourilor de schimb valutar. precum şi aşanumitele operaţiuni de schimb manual. în general. cele de tip tomnext (tomorrow next). fie între valute diferite şi au un lag temporal între data încheierii contractului şi scadenţă de maxim două zile lucrătoare. aprobate de consiliul de administraţie al băncii. 9. care să respecte reglementările în domeniu şi care să urmărească încadrarea poziţiilor valutare în limitele prezentate anterior. tranzacţii la termen cu titluri). Raportarea de către bănci la Banca Naţională a nivelului poziţiilor lor valutare se realizează zilnic. swap-ul valutar Operaţiunile de schimb valutar la vedere (sau de tip spot) se realizează. la care se efectuează decontările.sistem de supraveghere şi de gestiune a riscului valutar pe bază de norme şi proceduri interne.sistem de control permanent pentru verificarea respectării procedurilor interne. Obligaţii: . necesar în vederea îndeplinirii dispoziţiilor precedente. Operaţiuni de schimb valutar. a necesităţii companiilor de a obţine finanţări în monedele în care îşi obţin veniturile. . Operaţiunile de cont curent şi de atragere a depozitelor cuprind încasările şi plăţile curente. oferta de instrumente de decontare la termen şi modalităţile de fructificare a disponibilităţilor valutare.maximum 20% din fondurile proprii ale băncii pentru poziţia valutară totală. Operaţiunile de creditare sunt o consecinţă firească a necesităţii băncilor de a efectua plasamente cât mai bine remunerate şi. predomină tranzacţiile overnight sau.3. Participarea instituţiilor de credit la piaţa valutară.maxim 10% din fondurile proprii ale băncii pentru oricare dintre poziţiile valutare individuale ajustate. pentru decalaje orare mai mari. . pe piaţa interbancară fie în raport cu moneda naţională. . Operaţiuni valutare pentru clienţii băncilor Operaţiunile de casă includ încasările şi plăţile în valută. Marja sau prima de risc se adaugă la dobânda de referinţă şi se stabileşte în funcţie de riscul de credit aferent fiecărui client sau pe categorii de clienţi. aferente tranzacţiilor comerciale. 34 .sistem de evidenţă pentru : înregistrarea permanentă şi imediată a operaţiunilor în devize. Cursul spot. în acelaşi timp. termene scurte. angajamente de creditare. cele la vedere în intervalul dintre iniţierea tranzacţiei şi momentul decontării. . este stabilit la data tranzacţiei. 9. Cerinţe prudenţiale referitoare la poziţia valutară (limitări): .desemnarea unui conducător care să asigure coordonarea permanentă a activităţii valutare a băncii.

în cazul operaţiunilor de vânzare la termen şi este încasată de aceasta.principala sursă de venituri a băncilor Ponderea esenţială a veniturilor unei bănci este legată de dobânzi. Swapul financiar . Teoria globală a dobânzii: d a = d p + pr + rd + ri .evoluţia inflaţiei. în această ordine. în cazul operaţiunilor de cumpărare la termen şi este încasată de aceasta. în cazul vânzărilor la termen. este plătită de bancă. respectiv nu se încasează. pe toată durata contractului se calculează şi se virează dobânzile aferente titlurilor de valoare negociate între cele două părţi. Cursul de schimb la termen se poate estima. data scadenţei fiind momentul livrării reciproce a valutelor temporar deţinute de către cei doi participanţi. Marja de dobândă . . Diferite configuraţii ale curbelor de randament (ipoteze): . în cazul cumpărărilor la termen. exprimată în aceeaşi valută. mai reduse ale titlurilor pe termen scurt.prima de risc. pr . legată de calitatea semnăturii (ratingul) debitorului.deport (∆ < 0). prin care se explică preţurile mai ridicate şi randamentele. pornind de la care presiunea ofertei generează profilul curbelor de randament. prin negocierea de contracte futures pe valută. cât şi pe piaţa de capital. potrivit relaţiei: d t 1+ 1 ⋅ 100 360 . nu se calculează şi nu se plăteşte. Cto = C0 d t 1+ 2 ⋅ 100 360 Diferenţa dintre cursul de schimb la termen şi cursul spot la acelaşi moment (∆ = Cto . implicit. unde: dp . . Scop: operaţiuni de tip hedging şi operaţiuni speculative Swap-ul valutar .Operaţiunile de schimb la termen se desfăşoară atât în piaţa interbancară (tranzacţii forward). se pot deosebi: Swap-ul de trezorerie . 35 . . costuri şi performanţe bancare 10. la cursuri diferite: forward şi spot.rata medie a dobânzilor pasive.ipoteza segmentării pieţei pe intervale înlăuntrul cărora echilibrarea cererii cu oferta generează profiluri diferite ale curbelor de randament. ri . pe baza evoluţiei dobânzilor la cele pe toată durata contractului două valute. 10.report (∆ > 0).Ct) are următoarele semnificaţii: . Venituri.ipoteza preferinţei pentru lichiditate.riscul evoluţiei dobânzii.1. Marja de dobândă .ipoteza anticipaţiilor investitorilor asupra evoluţiei ratei dobânzii. Din punctul de vedere al modului de combinare a operaţiunilor de schimb pe care le presupune swap-ul valutar. pentru perioada dintre iniţierea tranzacţiei şi data scadenţei.două operaţiuni de schimb al unei sume.o operaţiune de schimb la vedere conexată cu operaţiunea simetrică de schimb la termen. este plătită de bancă. rd .diferenţa între veniturile de această natură aferente plasamentelor efectuate şi cheltuielile de acelaşi gen efectuate cu resursele atrase . nici o dobândă.atragerea de resurse într-o anumită valută şi efectuarea de plasamente într-o altă valută.

Din acest motiv. Utilizarea noţiunilor de durată a creanţei (DURATION . FLOOR. Ciclul ratei dobânzii Optimizarea dobânzilor pentru operaţiunile bilanţiere (căi): a) optimizarea spread-ului. D= Modificarile dobanzii Durata (D) este media ponderată a timpului în care se obţin fluxurile de disponibilităţi. activele sensibile. b) managementul gap-ului . 100 Spread = Active valorificabile Optimizarea propriu-zisă se realizează prin majorarea marjei pe diferitele segmente ale intervalului de scadenţă. ele trebuie dublate de alte operaţiuni. specifice protecţiei faţă de riscul dobânzii. în funcţie de analiza celor două elemente urmând a se lua deciziile de rigoare.intervalul (″golul″) în cadrul căruia nu există o determinare certă a dobânzilor. COLLAR). Banca trebuie să asigure un echilibru între durata medie ponderată a activelor şi durata medie ponderată a pasivelor. dincolo de posibilitatea obţinerii unor venituri fără a proceda la angajarea propriilor active sau resurse financiare. 36 . care fac parte .operaţiunile SWAP privind dobânzile. . băncile sunt supuse şi riscului asociat unor asemenea operaţiuni.D) şi volatilitate a dobânzii în managementul gap-ului porneşte de la interpretarea duratei (pentru creanţe şi titluri) ca o măsură a elasticităţii: Modificari de preturi ale creantelor .I II III IV Figura 4. Monitorizarea riscului dobânzii pentru operaţiunile extrabilanţiere porneşte de la realitatea că. în funcţie de condiţiile oferite de piaţă pentru anumite categorii de active valorificabile. pentru a menţine condiţiile de acoperire (hedging position) trebuie majorate. .contractele de limitare a dobânzii (CAP.convenţiile de anticipaţie asupra ratei dobânzii.din gama operaţiunilor extrabilanţiere: . În cazul unui dezechilibru al gap-ului ajustat. Tehnicile tradiţionale de management al gap-ului presupun considerarea activelor şi pasivelor în funcţie de gradul de sensibilitate faţă de risc. Venituri din dobânzi – Cheltuieli cu dobânzile.de asemenea . în mod corespunzător.

arie de acoperire. care dau şi denumirea subentităţilor în cauză.operaţiunile de creditare şi urmărire a creditelor. tip de organizare.fundamentarea pe baza costurilor de piaţă (în ideea raportării permanente la mediul concurenţial de referinţă). a căror utilitate este dificil de splitat pe subunităţi. Organizarea circulaţiei resurselor financiare între centrele de profit. cu evidenţierea costurilor acestora pentru fiecare subentitate în parte. a căror succesiune ţine de specificul activităţii bancare şi de ordinea includerii în calcul a unor influenţe derivând din sistemul de reglementări (provizioane. vom deosebi: . Centrele de profit se organizează pe principii teritoriale sau din raţiuni de continuitate operaţională şi au determinări statutare (sediu.determinări statutare privind sistemele organizatorice. caz în care vom vorbi despre centre operaţionale. . numit şi contul de venituri şi cheltuieli. Evaluarea şi analiza performanţelor bancare Contul de rezultate. . rezultatul net bancar. competenţe ş.2. 37 . . Principalele repere ale definirii centrelor de responsabilitate sunt profitul şi costurile. rentabilitatea activelor. în care se desfăşoară principalele operaţiuni de mobilizare a fondurilor.pool-urile de trezorerie. ce definesc centrele de structură. fonduri de risc.managementul titlurilor. rentabilitatea capitalului.omogenitatea şi caracterul repetitiv al operaţiunilor desfăşurate. de control intern şi de comunicare. Elemente de gestiune a costurilor bancare Separarea costurilor pe principalele funcţiuni bancare: . . Indicatori derivaţi. a.operaţiunile valutare. impozite ş.): venitul net bancar.dimensiunea globală a activităţilor realizate. . nivel de subordonare. permite determinarea unui set de indicatori. . multiplicarea capitalului social. se face pe baza următoarelor coordonate de bază: . preţuri de transfer ale resurselor între entităţile componente ale băncii În funcţie de reperele avute în vedere pentru determinarea acestor preţuri. . rezultatul brut din exploatare.Rezerve obligatorii 10.). Rentabilitatea unui centru de responsabilitate se exprimă ca raport între profit (pierdere) şi capitalurile reutilizabile.ratele de cesiune internă. Centrele de costuri pot fi generate de mai multe coordonate funcţionale. . .a. a conturilor şi a mijloacelor de plată. manageriale.10.3. specifică centrelor de suport. dintre care vom aminti: .gestiunea resurselor. a căror selecţie a fost realizată pe baza frecvenţei utilizării lor în evaluarea performanţelor bancare şi care formează modelul rentabilităţii capitalului (return of equity model): marja netă a dobânzii.fundamentarea pe baza costurilor reale (din evidenţa contabilă a băncii).fundamentarea pe baza costurilor standard (pe baza potenţialului fiecărui centru de profit). în care: Capitaluri reutilizabile = Capital colectat + Deficit .alte activităţi permise instituţiilor de credit.

care să ofere informaţii sistematizate asupra capacităţii lor de lucru. cu referire la cele mai interesante modalităţi de legătură cu clienţii şi la avantajele acestora în urma colaborării lor cu banca. A . 11. Elemente de marketing bancar 11.ratele de gestiune. Marketingul bancar mai este supus unor specificităţi datorate sistemului în care operează.adecvarea capitalului băncii (Capital adequancy).reamintirea ofertei. E .ratele de exploatare (costul mediu al depozitelor. .2. M .conservatorismul clientelei. . privit în sens larg .efectul de pârghie (de levier).calitatea managementului băncii (Management quality). Particularităţi ale marketingului bancar O primă diferenţiere derivă din caracteristicile particulare prin care deosebim serviciile de produse şi anume: intangibilitatea. Alte modele privind performanţele bancare. În acelaşi timp. . în sens restrâns . bazată pe satisfacerea necesităţilor clientelei Cel mai important punct pe care trebuie să-l aibă în vedere instituţiile de credit este identificarea cu acurateţe a nevoilor pieţei şi alegerea unei poziţii strategice pe această piaţă. L .nivelul veniturilor (Earning).lichiditatea băncii (Liquidity). bazate pe: . marja credite/depozite).informarea clienţilor. inseparabilitatea. 11.determinarea acestora să achiziţioneze servicii.ca sistem al instituţiilor financiare sau.ca sistem al instituţiilor de credit. 38 . . O analiză mult mai complexă asupra nivelului de performanţă al instituţiilor bancare. care sa fie compatibilă cu propriul management.1. băncile trebuie să-şi conceapă un program propriu de reclamă şi publicitate. rata profitului net (şi aportul diferiţilor factori de influenţă).ratele de structură. . .efectul de bumerang.repoziţionarea serviciului faţă de concurenţi.promovarea imaginii de marcă. corelat cu riscul pe care acestea şi-l asumă în desfăşurarea operaţiunilor specifice îl oferă sistemele de rating (CAMEL şi CAMPL). .calitatea activelor (Asset quality). . . gradul de utilizare al activelor (pe două categorii de indicatori analitici). care evaluează performanţele unei bănci în funcţie de valorile următorilor indicatori (şi ale indicilor compoziţi): C .efectul de propagare. privind produsele şi serviciile oferite. randamentul mediu al creditelor. perisabilitatea şi varietatea. Conţinutul şi importanţa marketingului serviciilor bancare Majoritatea autorilor în domeniu sugerează acelaşi conţinut pentru conceptul în cauză şi anume realizarea unei activităţi bancare profitabile. Obiectivele generale sunt : .

. Factorul determinant al unui asemenea demers. Toate elementele menţionate sunt esenţiale în elaborarea mix-ului de marketing şi nu se poate pune în evidenţă vreo ordine de preferinţă între ele.percepţia cât mai exactă a orizontului de aşteptare a clienţilor sub aspectul necesităţilor în domeniu.product. mediul concurenţial impune o atentă corelare cu preţurile competitorilor.poziţionare în piaţă. 11. . produsul trebuie să fie. phisical premises – privind facilităţile concrete (de natură materială.place. . .3. În cadrul unei instituţii de credit. în primul rând o imagine cât mai fidelă a necesităţilor clienţilor.prospectarea trendurilor favorabile ce se manifestă în dublul context de globalizare şi de segmentare a pieţei.price. necesitatea unui sistem de comunicare având drept scop sensibilizarea potenţialilor clienţi faţă de particularităţile specifice serviciilor unei bănci. mai puţin esenţiale. indiferent de faptul că ne poziţionăm într-o abordare globală ori ne referim la un proces de promovare a unui produs. bazat pe “the four P”: . Practica în domeniul marketingului bancar a arătat că factorii menţionaţi nu sunt singurii responsabili de realizarea unei activităţi performante în domeniu. în vederea realizării obiectivelor individuale şi comune ale afiliaţilor . de faptul că interfaţa client-bancă este de natură individuală.ai băncii. aspecte ce nu pot fi ignorate în procesul de prestare a serviciilor specifice. Etape de evoluţie în privinţa abordărilor instituţionale referitoare la marketingul bancar: . considerat drept esenţa relaţiei dintre bancă şi client este comunicarea.abordare strategică. fizice).permanenţi sau temporari .Departamentul de specialitate trebuie să asigure compatibilizarea aşteptărilor clienţilor cu setul de mesaje privind poziţionarea pe piaţă a instituţiei bancare.integrarea sistemelor de promovare şi de operare a serviciilor bancare în strategia adoptată şi în parametrii rezultatelor planificate.zâmbet şi atmosferă cordială. cu cea de resurse umane.promotion. semnificaţia sa în marketing rămânând legată. .promovarea vânzărilor – publicitate. . comunicarea poate fi definită ca un proces prin care are loc schimbul de mesaje.Segmentare şi înnoire. mai nou. . plasarea produsului sau serviciului în cadrul sistemului de distribuţie. Mix-ul de marketing în domeniul bancar Categorii de probleme: . chiar dacă ele privesc aspecte ce par. Soluţionarea problematicii enunţate mai sus stă la baza definirii elementelor mix-ului de marketing din sectorul bancar. apte să răspundă favorabil aşteptărilor beneficiarilor. . profit . serviciu sau sistem de operare modern. la prima vedere. în primul rând. motiv pentru care teoria de specialitate s-a îmbogăţit cu încă “alţi trei P”: personel noţiune înlocuită.care rămâne şi în sistemul bancar raţiunea de a fi a entităţilor componente.reclamă .proiectarea şi operaţionalizarea serviciilor şi instrumentelor bancare apte să răspundă necesităţilor în cauză. 39 . informaţii şi idei. . .

care porneşte de la definirea misiunii.1. privind funcţiunile majore ale instituţiilor de credit (resurse. . sindicatele. adoptarea căilor de acţiune. pe baza cărora se va modela comportamentul organizaţional. . clientela.a.strategiile unităţilor operaţionale (sucursale. Planificarea strategică.). Strategia este cheia succesului oricărei companii. Abordarea strategică poate fi detaliată pe mai multe paliere de abordare. Componentele planificării strategice Analiza influenţei mediului extern şi a schimbărilor potenţiale ale acestuia.în ansamblul ei. datorită intercorelării unui complex de factori. coordonate de bază În cadrul acestui concept se includ trei categorii de preocupări: determinarea pe termen lung a scopurilor şi obiectivelor.strategia unităţii de afaceri (strategie competitivă) privind optimizarea afacerii pe diferitele segmente de piaţă. Strategie de succes Înţelegere profundă a mediului competitiv Obiective simple. Categorii interesate în abordarea strategică (cu interese diferite dar convergente): acţionarii. cu referire la bancă . agenţii). a filosofiei şi a setului de valori proprii fiecărei bănci. plasamente. pe termen lung Implementare eficientă Obiective corelate cu disponibilul de resurse Figura 5. . urmărite cu consecvenţă. operaţiuni ş. modalităţile de acces şi transparenţa informaţiilor privind produsele şi serviciile oferite). la fel cum se modelează comportamentul individual pe baza sistemului personal de valori. autoritatea de reglementare şi supraveghere. în ideea valorificării aşa-numitelor avantaje competitive (vizând dimensiunea costurilor sau diferenţierile referitoare la natura. 12.strategia globală. . valabil pentru orice domeniu de activitate.strategia funcţională.2. alocarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor. Elementele comune ale unei strategii de succes Planificarea strategică este un proces iterativ. managementul băncii. presupune luarea 40 .12. Management strategic 12.

Procesul planificării strategice a unei instituţii bancare Analiza potenţialului intern şi a restricţiilor organizaţionale pune în evidenţă punctele forte şi cele slabe specifice instituţiilor de credit.resurse umane Concretizarea strategiilor în: Evaluare performanţe Implementare şi revizuire Planuri de dezvoltare Politici şi Proceduri Globale Sectoriale . .resurse umane Puncte forte şi puncte slabe Analiza mediului extern şi a schimbărilor potenţiale Oportunităţi şi ameninţări Definirea misiunii. cu acţiune individuală asupra entităţilor bancare (calitatea clienţilor. elemente de cost comparativ).randament . poziţionarea geografică. care se referă. .nivelul de susţinere financiară a efortului de dezvoltare.în considerare a tuturor factorilor exogeni cu influenţe posibile asupra viitorului instituţiei de credit: .resurse umane Figura 6.).calitatea managementului. .factori de influenţă specifici.nivelul de adecvare la restricţiile privind capitalurile proprii.rentabilitate . în principal la următoarele aspecte: .orientarea strategică a băncii.factori cu acţiune directă asupra entităţilor bancare. .costuri . valorilor şi filosofiei instituţiei de credit Stabilirea Obiectivelor Elaborarea Strategiilor Globale Sectoriale . similaritatea produselor.piaţă . stabilitatea legislativă ş. legaţi de operarea în sistem concurenţial (segmentul de piaţă accesat. structura acţionariatului). Analiza potenţialului intern şi a restricţiilor organizaţionale Prognoza capacităţii de valorificare a oportunităţilor Globală Sectorială .a.factori care se repercutează direct asupra întregului sistem bancar şi indirect asupra entităţilor componente (nivelul de dezvoltare economică. . 41 .reţea .nişă de piaţă .

.strategii de creştere internă: strategii de concentrare (de specializare).diversificarea şi sporirea surselor financiare (depozite. strategii de continuitate. politici şi proceduri. într-un ciclu continuu de activităţi. Concretizarea strategiilor în planuri de dezvoltare.armonizarea obiectivelor diferitelor subdiviziuni organizatorice. . Se crează astfel. Modelul lui Ansoff ne oferă principalele variante ale dezvoltării instituţionale şi poate fi utilizat cu succes inclusiv în domeniul bancar. posibilitatea reluării procesului de planificare. Stabilirea obiectivelor reprezintă prima viziune strategică programată privind evoluţia unei instituţii de credit. controlul postoperativ.realizarea celorlalte scopuri organizaţionale.gestiunea riscurilor bancare. Decizia strategică presupune evaluarea modului de respectare a unor cerinţe obligatorii. poziţia deţinută pe piaţa bancară.concentrarea sau lărgirea nişei de piaţă. împrumuturi. . . strategii de dezvoltare a pieţei. rentabilitatea sistemelor de operare. Implementarea elementelor de planificare strategică permite evaluarea şi revizuirea strategiilor adoptate. fără a se limita la ele. strategii de dezvoltare a produsului. controlul preventiv.optimizarea volumului de credite. Principalele categorii de opţiuni strategice: . Acestea privesc. permite elaborarea bugetelor. - 42 . în ansamblul său. în acelaşi timp. a acestui potenţial. 12. nivelul de adecvare a produselor şi serviciilor oferite la cerinţele clientelei.obţinerea de profit şi creşterea valorii acţiunilor. strategii de consolidare. controlul operativ. acomodarea percepţiei managementului faţă de potenţialul viitor al băncii. . numite şi parametri ai evoluţiilor proiectate: compatibilitatea. Obiectivele managementului bancar se pot grupa în trei mari categorii: . Definirea strategiei presupune acomodarea mai multor opţiuni posibile de materializare în perspectivă a obiectivelor băncii.strategii neutrale: strategii de profit. strategii de inovare. ca şi modalitate practică de operaţionalizare a acestora. următoarele aspecte: . din timp şi cât mai completă. Prognoza capacităţii de utilizare a oportunităţilor are un dublu scop: prospectarea viitorilor posibili şi. în ideea valorificării.diversificarea gamei de produse şi operaţiuni. fezabilitatea şi acceptabilitatea. dar şi posibile corecţii în ceea ce priveşte definirea misiunii. precum şi detalierea pe subunităţi şi departamente funcţionale a coordonatelor planificării strategice în concordanţă cu viziunea strategică de ansamblu. titluri) . valorilor şi filosofiei instituţiei de credit. pe baza unor noi parametri informaţionali. marketingul specific. Alternative strategice în domeniul bancar Decalajul planificării se traduce prin diferenţa între rezultatele aşteptate în cazul menţinerii strategiilor existente şi cele aferente noilor strategii.3. Tipuri de control strategic: controlul prin bugete. definirea programelor de măsuri asociate.

strategii de redresare. strategii de renunţare. cifra de afaceri / profit Obiective complexe de dezvoltare Diversificare în domenii diferite Dezvoltarea unor produse sau pieţe conexe Dezvoltarea produselor sau pieţelor existente Menţinerea strategiei actuale timp Figura 7. strategii defensive: strategii de restrângere. I. strategii de integrare verticală.- strategii de creştere externă: strategii de integrare orizontală. Modelul dezvoltării elaborat de H. strategii de diversificare concentrică. strategiile de lichidare. Graficul decalajului planificării Produse Actuale Pieţe Noi Actuale Penetrarea pieţei Dezvoltarea produselor Noi Dezvoltarea pieţei Diversificare Figura 8. Ansoff 43 Creşterea gradului de risc . strategii de diversificare tip conglomerat.

a. A. Ierarhia în managementul sistemelor economice. Evaluarea riscurilor – Metode şi tehnici de analiză la nivel micro şi macro economic. Bucureşti.Mică enciclopedie. Bucureşti. Elemente de marketing bancar. A. 2003 5. Bucureşti. 1998 12. planificare. Management strategic. D. C. Bucureşti. Constantinescu. Kock. Bucureşti. A. N. Nastovici.Bibliografie 1. Monedă .. 2003 2. C. compensări şi decontări. Editura Tribuna Economică. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Economică. W. M. A. 2003 10. 1997 6. 1997 9. Bucureşti. Vâşcu. V. The Dryden Press. 2002 13. D. 1998 14. Bucureşti. Rădulescu. Bucureşti. Bucureşti. Management strategic. * * * Legea bancară nr. L. Bank Management. Basno. B. Băncile . Gh. B. Stoica. Dobrescu. Imireanu. Dardac. Bucureşti. Constantinescu ş. Ph. 1996 3. 2003 17. 1995 15. Braşov. A. E. Dedu. Kotler. Editura Economică. coordonate actuale şi perspective. 2002 4. O.Analiză. Third edition. C. N. Dardac. Dardac. Bucureşti. cu modificările şi completările ulterioare 18. Haye. Editura ASE. Basno. control. Editura Expert. N. Editura Teora. 2003 8. Editura Institutului Bancar Român. E. * * * Normele Băncii Naţionale a României 44 . Colecţia Naţionala. 1997 16. Editura Didactică şi Pedagogică. M.Credit 2. Editura Lux Libris. Berea. Editura Expert. V. T. Coşea. Bucureşti. 2000 7. Editura Teora. Produse şi servicii bancare în relaţiile de plăţi interne şi internaţionale. Olteanu. Management bancar. Kiriţescu. implementare. Editura Dareco. Mason. N.58/2003. Operaţiuni bancare – instrumente şi tehnici de plată. Preoteasa. C. Editura Economică. T. Managementul Marketingului . Basno. Gestiune şi audit bancar. C. C. Bucureşti. M. Băcanu. Sisteme de plăţi. Creditul bancar. M. Bucureşti. 2004 11. Dardac. Management bancar.