Universitatea “Babes Bolyai” Cluj Napoca Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei

Limbajul şi comunicarea copiilor cu autism

Andreica Paula Psihopedagogie speciala Anul IV

Cluj Napoca – 2008

Este adevarat ca mai bine de jumatate dintre copiii autisti nu vor reusi niciodata sa vorbeasca. si. adica sa rosteasca cuvinte. Sunt afectate formele non-verbale ale comunicarii. fara de care decodificarea si codificarea infomatiilor. fiind suportul emotiilor si al atitudinilor participantilor la comunicare. la autisti si. este de parere ca limbajul este mai mult decat actul vorbirii si il defineste ca un sistem semantic complex cu ajutorul caruia se realizeaza comunicarea intr-un anume context social. Aceasta deoarece actul comunicarii presupune. sentimentele sau prin care ofera altora informatii (Oxford Dictionary 6th edition). si chiar . constituie o importanta piedica in cale integrarii lor sociale. in procesul de relationare a celor doua componente. anume abilitatea de avorbi. MuraruCernomazu. deficiente identificabile la nivele superioare ale comunicarii. Daca se tine cont doar de inteledul restrans al termenului “limbaj”. rolul pe care il au deficientele de limbaj in contextul simptomatologiei autiste ar fi mai putin inteles. este imposibila. gesturi sau alte modalitati. (1) Dificultatile legate de limbaj si comunicare au fost mereu considerate ca avand un lor important fiind o caracteristica specifica pentru autism. este clar ca problema fundamentala este cea a comunicarii. Sacla abilitatilor legate de limbaj este larga. dobandite anterior. accentueaza sau nuanteaza mesajul transmis prin intermediul limbajului. rolul pe care formele non-verbale de exprimare il au in comunicare si in medierea relatiilor sociale este unul extrem de important. ce le permite intr-o oarecare masura sa comunice si sa inteleaga ceea ce li se comunica. atat in componenta sa receptiva cat si in cea expresiva. indiferent de suportul verbal sau non-verbal al acestora. cultural. O. (1) Aspecte generale legate de comunicarea si limbajul copiilor cu autism. In mod obisnuit actul. decat a limbajului in sine. Exista insa si autisti. adica de a produce sunete si cuvinte.Limbajul şi comunicarea copiilor cu autism Definitii. Ea implica numerose forme de a trasmite mesaje celor din jur prin limbaj. Ultimele completeaza. comunicarii intre doua persoane include atat sistemul lingvistic verbal cat si formele non-verbale ale comunicarii. iar intre ei exista o minoritate care face acest lucru intr-o maniera functionala. care trec dincolo de simpla producere si intelegere de enunturi. Insa chiar si in cazul acestora din urma. mai ales. Comunicarea este activitatea sau procesul prin care o persoana isi exprima ideile. Din acest punct de vedere. care sunt capabili sa faca acest lucru. daca se ia in considerare autismul ca intreg. aproximativ 25%. existenta unor abilitati cognitive si de socializare.

fie isi concentreaza intreaga energie asupra unor . Forma normala de dezvoltare in care comunicarea precede limbajul si este primul mijloc de invatare a sa. o dezinvoltura legata de structura si forma. Cu toate acestea. este perturbata in autism. si autismul “pur” fara alte dizabilitati asociate. ci o lipsa a posibilitatii de a face acest lucru. Aceste dificultati de socializare exercita o puternica influenta asupra comprehensiunii complexitatilor si schimbarilor continue ale vietii sociale. inclusiv limbajul semnelor. o analiza a acesteia ar scoate la iveala faptul ca intelegerea limbajului poate fi cu mult mai slaba decat abilitatea persoanei de a-l produce. Copii cu autism nu par a fi capabili sa recunoasca aceste stari mentale si astfel pentru ei comunicarile timpurii sunt opace mai degraba decat transparente. subiectii autisti refugiindu-se in aspecte ale lumii care nu seschimba. Astfel multe persoane cu autism vor avea si alte probleme care duc in continuare la dificultati de limbaj. Acesta nu doar ca face si mai dificila achizitia limbajului (in sensul intelegirii si utilizarii sale mai mult decat a invatarii ca strctura). cel mai adesea sunt dificultati in achizitia limbajului extinse la toate formele sale.daca uneori abilitatile legate de limbaj sunt destul de bune. Deoarece autismul este o dizabilitate de origine biologica afectand functionarea cerebrala. Acesta in schimb inseamna ca ei pierd procesul socializarii prin care se vor clarifica viitoarele conventii comunicative. variaza de la lipsa totala (mutism) pana la o aparenta facilitate in utilizare. (2) Copii fara autism nu trebuie sa isi dezvolte propriile conventii de comunicare ci sunt in mod normal socilaizati intr-un sistem existent. ei se agata fie de obiecte sau de ritualuri. intentiile si credintele fiind deschise. Aceasta poate fi pentru ca copilului ii lipsesc mecanismele innascute pentru a invata structura limbajului. este foarte probabil ca ceea ce a cauzat autismul. Dificultati severe de invatare sau dificultati specifice de limbaj asociate. Problema autismului nu este o absenta a dorintei de interactiune si comunicare. sa fi cauzat si alte dezechilibre in functionarea creierului. comunicarea si utilizarea sociala a limbajului ramane saraca. (2) Este normal sa se presupuna ca de obicei intelegerea precede producerea cuvintelor. deoarece s-a demonstrat ca chiar si in cazurile in care pronintia si strctura propozitiei si a mesajului par bune. Limbajul vorbit. Pentru a-si controla incapacitatea de intelegere si frica. Cazurile in care limbajul este achizitionat. adesea inseamna ca dezvoltarea generala a limbajului este mult intarziata si intr-o minoritate semnificativa de cazuri. nu ascunse. dar acesta nu este in neaparat si cazul copiilor autisti. indivitul ramane mut. Comunicarea timpurie este caracaterizata de “transparenta”. in austism. dar de asemenea inseamna ca pentru copilul cu autism vor fi probleme legate de modul in care este folosit limbajul in educatie. poate sa conduca in mod eronat un ascultator naiv spre o falsa impresie a ceea ce intelege de fapt persoana din ceea ce vorbeste. va fi foarte rar intalnit.

uneori chiar agresivi. acestea nu au calitatea de a fi mesaje impartasite cuiva.subiecte anume in care regulile sunt fixe. ci cel mai adesea pare ca le spune doar pentru sine insusi. Este important sa recunoastem ca ni se pare foarte normal si atractiv sa comunicam cu copiii fara nevoi speciale. Acesta lipsa a raspunsului poate apoi so descurajeze pe mama in a mai initia comunicarea. si ca motivatia de comunicare cu ei este in mod natural puternica. Ceea ce inseamna ca copilul va fi lipsit de acte de comunicare si acesta ii va afecta dezvoltarea sa in ansamblu. O caracteristica a copiilor cu autism este faptul ca nu reusesc sa mentina contactul privirilor. este ca copilul esueaza in a oferi mamei acea forma subtila de contact al privirii. cuvinetele sa fie intelese si vocalizate. Instinctul mamei pentru a face sa inceteze plansul copilului este puternic es incercand sa inlature orice ar considera ca poate provoca plansul copilului. Acesti acopii de asemenea au de obicei o serie limitata de expresii faciale. in sensul ca e greu sa isi dea cineva seama daca interactiunea este placuta sau nu . Aceasta duce imediat la starea copilului de a fi lasat in pace. Asemenea copii pot fi foarte tacuti pentru perioade lungi. Efectul acestui fapt. Insa specialistii isi dau seama ca problema copilului legata de vorbire este doar un simptom al unei probleme fundamentale care trebuie sa fie discutata deschis cu toate persoanele implicate in educarea copilului daca se doreste ca interventia sa se adreseze problemei reale. explica fatul ca unul dintre cele mai izbitoare aspecte ale comunicarii cu copiii din spectrul autist este faptul ca ti se pare dificil si ciudat oarecum. de exemplu. Gina Davies. Lipsa feedback-ului poate fi foarte deezorientanta. adesea avand o fata inexpresiva sau zambind rar. Acesta poate fi. devin agitati. dar atat de importanta pentru ca mama sa poata sa dezvolte un curs al comunicarii. multi dintre adultii care sunt ei insisi persoane comunicative competente si cu experienta in priviinta copiilor. majoritatea folosesc plasul puternic pentru a semnala manie sau distres. Insa in cazul comunicarii cu copii autisti. un specialist in domeniul dezvoltarii comunicarii copiilor cu autism. Urmeaza apoi de obicei apelarea la un logoped. trecator sau evitat in mod intentionat. adesea se simt nedumeriti dupa ce vorbesc cu un copil autist. Dificultati specifice de comunicare. Aceste principii trebuie sa reprezinte o prioritate in cadrul interventiei si continua sa ramana o prioritate si dupa ce apar primele cuvinte. Toti trebuie sa accepte faptul ca principiile comunicarii trebuie dezvoltate inainte ca. si parintii spera ca aceasta va rezolva problema aparuta. Iar daca sunt deranjati din aceste activitati repetitive. desi le este greu sa isi explice de ce Lipsa vorbirii este primul simptom observat in mod deschis de catre parinti si specialisti care duce la concluzia ca copilul are nevoie de ajutor specializat. Desi copiii cu autism adesea fac vocalizari sau produc cuvinte.

cu frecvente şuşoteli şi o sărăcie a accentuării tonice. si aceasta inevitabil are impact asupra sentimentelor mamei. ca non. autiştii care vorbesc nu prezinta deficite de articulare.utilizarea socială a limbajului este. cand copilul autist isi duce parintele de mana spre obisctul pe care il doreste. Prizant şi Duchan (1981) îi recunosc şase funcţii: luare de cuvânt.comunicativă. la copiii nevăzători sau chiar la unii copii normali. afirmaţie. cerere. . o rigiditate şi o inadaptare a limbajului în raport cu contextul sau cu sarcina. Tinand cont de faptul ca de obicei mamele se straduiesc mult pentru a obtine raspunsuri cu semnificatie de la copiii lor. C. extrem de perturbată. Copiii autişti dau dovadă de o dificultate foarte marcată de a utiliza cuvintele. Mai intai o scurta clasificare citata de Muresan. putând fi întâlnită şi în cazul unor demenţe infantile.foarte frecventă. e) nivelul prozodic . A fost descrisă în cazul autismului o spontaneitate redusă a limbajului. absenţa unei intenţii aparente de comunicare. si aratarea cu degetul este lipsita sau foarte rara. răspuns pozitiv. Lucrările din domeniul cognitiv s-au oprit mai ales asupra funcţiilor ecolaliei. Tulburarile de limbaj propriu-zise. Uneori pot ajunge la un nivel satisfăcător al vocabularului. Mai tarziu. ceea ce pare să denote o dezvoltare mai lentă. lipseste contactul vizual. fiind considerată cel mai adesea. mai mult sau mai puţin familiar cu situaţia.o serie de cercetători au scos în evidenţă diferenţe ale morfologiei şi îşi dezvoltă sistemul fonologic într-un ritm mai lent decât cel normal.în cazul autismului este extrem de afectat. ci la utilizarea lor corectă.existenţa unor anomalii de tipul monotoniei intonaţiei. dar eşuează nu la reprezentarea semnificaţiei cuvintelor. o plafonare a acestei dezvoltări. sintaxei la copiii autişti. Cu toate acestea. de asemenea. f) nivelul de ecolalic . respectând semantica acestora. expresia neutra este imediat interpretata ca un semnal al plictiselii. cu un procent crescut de frecvenţe înalte. d) nivelul pragmatic . temporalitate şi pentru relaţiile interpersonale. deficite ale adaptării la rolurile unei conversaţii. o variabilitate a calităţii şi abundenţei comunicării în funcţie de interlocutor. Dificultăţile specifice se referă mai ales la folosirea termenilor caracteristici pentru spaţialitate. dar nivelul morfosintactic . de aşteptare a momentului pentru a vorbi. legata de nivelul de realizare si comprehensiune al limbajului: a) b) nivelul fonologic . cu o hipo. c) nivelul semantic . fiind uneori singura realizare lingvistică a copilului autist.sau hipernazalitate. cu un control deficitar al volumului vocii. Ea nu este însă specifică. nerespectarea regulilor de politeţe.cel mai adesea. cum ar fi o utilizare deficitară a morfemelor corespunzătoare timpurilor verbale şi articolelor.pentru copil. cu expresii verbale accidentale.

Din datele statistice rezultă că 50% dintre copiii autişti folosesc totuşi limbajul verbal. care l-ar priva de decuparea limbajului indicată de adult. forma. Copilul autist nu reuşeşte să participe la "conversaţiile prelingvistice" reciproce. copilul plasându-se fie prea aproape. repartizate între un pol analitic. Ei au propus o ipoteză conform căreia ar exista diferite stiluri de achiziţie a limbajului. mai puţin din motivele unei comprehensiuni sintactice deficitare. in mod dramatic. acesta nu are întotdeauna . care sunt obişnuite între mamă şi copil. ceea ce lipseşte este însă. cât şi frecvenţa. Funcţia socială. care ajută la tratarea informaţiilor şi autoreglare a discursului. fie prea departe. decât cu indexul. Distanţa corporală nu e nici ea respectată. poate şi datorită deficitului de atenţie conjugată. şi nu din faţă. Vocalizele emise de bebeluşii autişti sunt rareori asemănătoare cu cele ale celor normali. "arătatul cu degetul". unanim acceptat ca una dintre cele mai importante trăsături ale autismului. Gesturile membrelor superioare. Modul său de a atrage atenţia se reduce deseori la simple strigăte. I se întâmplă foarte rar să se asigure de disponibilitatea eventualului partener. intenţia este deci prezentă. ca pentru a evita contactul vizual direct. demonstraţie sau gesturi simbolice. Apropierea de partener se face deseori din spate sau din lateral. Chiar şi cele mai simple gesturi sunt afectate. care s-ar baza pe ecolalie. Acest lucru afectează şi apariţia limbajului verbal (normal între 9-12 luni). atât în ce priveşte extinderea. este cel mai adesea absentă. Dar maniera sa de comunicare non-verbală şi verbală este extrem de restrânsă şi neconvenţională. înţelegerea limbajului verbal este de asemenea redusă. interogativă. dar pot şi lipsi cu desăvârşire. căutându-i privirea. Copilul utilizează rareori privirea directă ca semn preliminar al dorinţei de comunicare. autistul resimte anumite necesităţi şi doreşte să transmită anumite mesaje înspre celălalt. Anomaliile limbajului sunt deseori semnalate de către părinţi şi sunt considerate. ca fiind printre primele probleme care produc îngrijorare. în literatura de specialitate. o fac mai degrabă cu toată mâna. Din păcate. în care ecolalia nu ar fi utilizată şi un pol gestaltist. Autistul s-ar situa la extremitatea acestui pol gestaltist. Eşecul dezvoltării abilităţilor comunicaţionale normale este. In privinta comprehensiunii au fost puse în evidenţă mai ales dificultăţile copiilor autişti de a înţelege sensul expresiilor lingvistice în cazul în care contextul nu este evocator. Ca orice individ însă. pot merge până la limita discordanţei. cât mai ales din raţiuni de comprehensiune semantică. de exemplu. utilizate pentru a acompania vorbirea. iar dacă totuşi copiii îşi punctează dorinţele în acest mod.repetare. Tager-Flusberg (1981) a arătat faptul că înţelegerea frazelor este precară faţă de cea a copiilor normali. iar absenţa gesturilor simbolice este o caracteristică prezentă la aceşti copii. la ora actuală. Rareori aceste mişcări sunt acompaniate de mimică.

Bruner. având tipare lingvistice diferite. egocentrică a limbajului. semanticul. ci şi că utilizarea acestuia este complet diferită. în dialog şi în limbajul general. atât faţă de copiii normali. Probabil că cea mai caracteristică trăsătură este eşecul în folosirea limbajului în scopul comunicării sociale. Indiferent de domeniul abordat. semioticul şi contextul nu intră în rezonanţă. imposibilitatea acordării sensului cu contextul. absenţa sentimentului de reciprocitate care presupune prezenţa unui punct de vedere diferit. Ambele observaţii sugerează o incapacitate de codificare a argumentelor unei acţiuni într-o structură. încât numai cei apropiaţi pot să le decodifice. iar cea de a doua este noţiunea de gen sau stil. cât şi faţă de alţi copii cu diverse tulburări de limbaj. dacă înţelege. de încercări laborioase şi de crize de frustrare intensă. Când ascultă. deopotrivă. pentru a-şi descrie stările sau pentru a-şi manifesta cerinţele. Aşa cum s-a putut constata. pentru că nu codifică "aceeaşi lume". care determină deseori renunţarea completă. o face în general la primul nivel. în special. în cazul variabilităţii deseori neexplicate sau inexplicabile între formele de limbaj din cadrul autismului. iar enunţurile repetitive şi stereotipe iau locul celor creative.toate constituie genuri diferite. Copilul autist tinde să vorbească mult mai puţin decât un copil normal. Dezvoltarea limbajului generativ este întârziată. la copiii autişti. celelalte pot fi considerate monologuri. Pentru studiul limbajului şi al tulburărilor sale. de J. explicarea unei istorioare spuse de altcineva .valoare comunicativă. la fel inversarea pronumelor şi utilizarea anormală. El manifestă o dorinţă extrem de redusă de "comunicare de dragul comunicării". care necesită o coeziune crescută în alăturarea şi potrivirea unor afirmaţii. Conversaţia obişnuită. trebuie realizate două distincţii: prima este diferenţa de fluenţă verbală între autismul uşor şi cel sever. în dialog. deoarece nu poate să conceapă existenţa reciprocităţii comunicării. El conţine uneori formulări atât de ermetice. Cu excepţia conversaţiei. Dacă este vorba de limbaj în general. el pare să nu ştie cum să construiască o poveste. Bruner şi C. descrierea unui set de imagini care relatează o poveste. In studiile efectuate pentru decelarea relaţiei dintre limbaj şi gândire. Feldman (1993) au ajuns la concluzia că în cadrul autismului lipsesc două elemente importante ale limbajului productiv: aceste carenţe se evidenţiază. Comunicarea şi vorbirea sunt întotdeauna surse de contrarietate. nu numai că achiziţia limbajului le este întârziată. copiii cu autism moderat ajung la . Mecanismele care definesc tulburările comunicării autiste par a fi: instabilitatea percepţiei. copilul autist pare incapabil să extindă comentariul anterior al interlocutorului. la un nivel comparabil de dezvoltare a limbajului. deci. Autistul vorbeşte sau încearcă să o facă din necesitate. care poate fi de ajutor. o repovestire. incapacitatea segmentării fluxului sonor în elemente distincte. Ecoul întârziat şi inadecvat este deseori prezent. în urma diverselor cercetări efectuate. Despre copiii autişti se poate afirma. J.

de cele mai multe ori asemănătoare vocii unei persoane surde. este consecinţa unei alte deficienţe. Copiilor autişti par deci să le lipsească semnele cauzale. manifestându-se ca o dificultate de a spune o poveste. Anxietatea în raport cu şinele nu iese la iveală doar prin refuzul copilului de a vorbi. ci evită folosirea acestora. pe care un personaj dintr-una din imagini o execută la un moment dat. ultimul lucru pe care doresc să-1 facă este să-şi comunice sentimentele. Se pare însă că acest concept de inversare pronominală nu este de natură a clarifica problemele existente. L. copilul nu inversează pronumele. ci şi de scopul utilizării acestora. necesare pentru alcătuirea unei poveşti. Majoritatea studiilor legate de limbajul copiilor autişti arată că aceştia nu folosesc pronumele eu. pentru a exprima o intenţionalitate limitată la o acţiune anume. copiii autişti o fac cu o voce dintre cele mai bizare. fie absenţa conştiinţei de sine. Pentru că. Evitarea folosirii pronumelui eu denotă fie o negare a sinelui. stiluri care sunt incluse în repertoriul copiilor cu autism uşor.achiziţionarea mai multor stiluri din cele menţionate mai sus. împinge. Se poate afirma că deficitul amintit. Ipoteza pe care o propune J. care i-ar permite să fie introdusă într-o conversaţie. Iar acest deficit persistă şi mai târziu. în funcţionarea generală. cu atât mai mult cu cât se referă la el însuşi. pleacă. de exemplu. în timp ce substituţia sa cu tu demonstrează o oarecare conştiinţă a sinelui altora.aduce. Non-existenţa comentariilor într-o conversaţie a autiştilor poate reflecta un aspect mai profund: acela conform căruia un autist trece prin viaţă tară a-i conferi experienţei sale forma narativă convenţională necesară. Bruner este aceea conform căreia problemele comunicaţionale în autism se datorează unui impuls slab sau chiar absenţei impulsului de a transpune experienţa de viaţă în naraţiune. cu aceeaşi calitate atonală şi neacomodată ca aceea a unei persoane care nu poate . Pentru ipoteza deficitului narativ. chiar dacă spun ceva. începând cu o vârstă foarte fragedă (2-3 ani). El amintea şi de "ecolalia întârziată" şi de "afirmarea prin repetare" pentru cazurile în care. ţinând cont de folosirea de către copil a pronumelui personal tu în locul celui de persoana întâi. prezintă interes şi utilizarea frecventă a cuvintelor desemnând o acţiune intenţională la copiii normali . temporale şi intenţional-pragmatice. de fapt. Kanner a denumit acest fenomen "inversarea pronumelui". se uită. De aceea. Subiecţii autişti folosesc mai des cuvântul pune. deoarece aceasta nu îi angajează în vreun fel şi nu le dezvăluie gândurile (orice angajament fiind o puternică sursă de anxietate). copilul este întrebat: "Tu vrei lapte?" şi răspunsul este "Tu vrei lapte". vine. Numirea lucrurilor este mai accesibilă copiilor autişti. mai grave. eu. acţiune în care acesta are ceva în mână. Comunicarea nu este legată doar de cuvinte. a cărui importanţă nu este pusă la îndoială. merge. Urmarea este deprivarea copilului de "baia" informaţională ce i-ar face posibilă crearea semnificaţiilor prin care să participe la viaţa socială. Astfel. în autism. prin evitarea folosirii pronumelor personale.

atipică. care trebuie ascunse. a poseda.şi adverbul nu. precum şi cea a formelor imperative. de leziuni cerebrale. Este. pentru că prin repetare este evitată orice implicare personală evidentă. insistă asupra faptului că. Dacă dificultatea de învăţare a unor cuvinte ar fi determinată. capitale. care leagă persoana întâi. Acei copii care renunţă la orice limbaj. de asemenea. în afara acelei absenţe a pronumelui eu. diagnosticaţi ca autişti datorită evitării oricărui contact cu fiinţele umane şi preocupărilor lor de tip repetitiv şi compulsiv. Acest lucru se întâmplă probabil. aşa cum au afirmat B. Folosirea limbajului de către copiii autişti pare a fi mai curând axată pe ascunderea gândurilor lor reale şi pe limitarea contactelor cu alte persoane. cântece. că aceşti copii evită cuvântul da tot atât de mult pe cât îl evită pe eu. De aceea. Bosch (1970). decât pe crearea unei punţi între semeni. de asemenea. a influenţa sau a face. copilul autist îndeplineşte ceea ce el consideră a fi dorinţa parentală. Ocupându-se în egală măsură de problemele de limbaj ale copiilor autişti. G. în primul rând. De fapt. adică aceea de a nu exista. Mutismul acestor copii s-ar putea explica prin încercarea unei ultime retrageri în faţa "pericolului". de cauze organice. prin evitarea folosirii afirmaţiei da. în studiile sale. Se poate adăuga faptul că prin interzicerea oricărei schimbări. aceste înşiruiri nu divulgă nimic sau aproape nimic despre gândurile. prin refuzul existenţei sale ca eu. se constată acelaşi lucru în privinţa formelor de limbaj conectate în mod obişnuit cu semnificaţia verbelor a avea. la nouă cazuri de copii nevorbitori. L. Sunt de asemenea absente şi declararea intenţiilor. In al doilea rând. nu ar trebui să existe diferenţe. Acest lucru îi conferă vocii lor o tonalitate cât se poate de stranie. neurolog şi psihiatru german. eu.acei alţii cărora li se permite existenţa . chiar într-o limbă străină. iar cuvântul da ar trebui să apară în acelaşi timp cu nu. Rimland şi alţii. preşedinţi. ci şi cea a formelor verbale esenţiale. de viitor de pildă. copiii autişti par a nu dori ca nici ei şi nici alţii să ştie ceea ce au spus. Probabil însă că preferinţa pentru folosirea negaţiei este o consecinţă a negativismului deliberat şi extrem de care dau dovadă copiii autişti. Deci nu este întârziată doar folosirea pronumelui eu.să-şi audă emisia vocală. S-a observat. sentimentele interioare. îi sunt mult mai accesibile. anticiparea . pe care i-a avut în grijă. Jackson (1972) se referă. negaţia nu aparându-le în schimb mult mai de timpuriu în vocabular. intrând în starea de mutism. pronumele tu . care este esenţialmente o negare a existenţei. relevantă uşurinţa cu care unii copii autişti (cei care reuşesc stăpânirea limbajului şi care nu prezintă o deteriorare profundă a capacităţilor intelectuale) învaţă să repete uneori liste nesemnificative de state. par să fie convinşi că ascunderea gândurilor în spatele unui limbaj lipsit de sens nu este suficientă pentru a le oferi siguranţa necesară.

G. pronumele eu apare mai întâi în contextul unei posesiuni. In încercarea găsirii unei cauze posibile pentru folosirea acestui limbaj bizar de către copiii autişti. adică evitarea unei cerinţe directe şi. Limbajul se dezvoltă în cadrul interacţiunii cu ceilalţi. G. Bosch ne trimite la originea acestuia. El remarcă faptul. în cercetările sale. Luând în considerare maniera unui copil autist de a se exprima. El presupune o serie de evoluţii care au loc în faza preverbală. iar doar mai târziu este folosit în legătură cu o acţiune fizică. pe comparaţia între dezvoltarea limbajului la copilul normal şi la cel autist. . pe cea verbală. Bosch pune un accent deosebit. care o precede. Bosch remarcă nu numai înlocuirea persoanei întâi şi a funcţiilor legate de ea (posesie. că la copilul normal. acţiune). deci. dar şi modul general de construcţie a enunţului. în orice caz.procedurilor sau a scopurilor unei acţiuni. Bosch demonstrează astfel incapacitatea copiilor autişti de a manevra aceste concepte. a uneia adresate altei persoane. G. G.

2004 4. Muresan. Powell Stuart – Autism and Learning. 2005 3. Cristina – Autismul infantil. Muraru-Cernomazu. Presa Universitara Clujeana. London. New York. Editura universitatii din Suceava. 1998 . John Wiley & Son. David Fulton Publisher. Rita – Understanding and teaching children with autism. Cluj Napoca. Oana – Aspecte generale ale patologiei autiste. Jordan. Suceava.Bibliografie 1. 1995 2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful