Gheorghe PROCOPIUC

Mihai ISPAS

PROBLEME de ˘ ANALIZA ˘ MATEMATICA

IASI 2002 ¸

Prefat˘ ¸a
a a a ¸ Prezenta culegere de Probleme de analiz˘ matematic˘ se adreseaz˘ studentilor a din facult˘¸ile de profil tehnic. Ea contine acelea¸i capitole ca ¸i cursul de Analiz˘ at ¸ s s matematic˘, format electronic, situat pe acela¸i site. Inainte de abordarea oric˘rui capia s a tol din aceast˘ culegere se recomand˘ parcurgerea capitolului corespunz˘tor al cursului, a a a unde pot fi g˘site notiunile ¸i rezultatele teoretice utilizate ˆ formularea ¸i rezolvarea a ¸ s ın s problemelor propuse. Culegerea pune la dispozitia studentilor exercitii ¸i probleme rezolvate, cu indicatii ¸ ¸ ¸ s ¸ de rezolvare sau propuse spre rezolvare, constituind un material util ˆ desf˘¸urarea ın as seminariilor, dar ¸i pentru o mai bun˘ aprofundare a notiunilor predate la curs. s a ¸ Autorii

Cuprins
1 Elemente de teoria spatiilor metrice ¸ 1.1 Spatii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.2 Multimea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 2 Siruri ¸i serii ¸ s 2.1 Siruri de numere reale . ¸ 2.2 Principiul contractiei . . ¸ 2.3 Siruri ˆ Rp . . . . . . . ¸ ın 2.4 Serii de numere reale . . 2.5 Serii cu termeni pozitivi 2.6 Serii cu termeni oarecare 5 5 9 17 17 29 31 32 37 43

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

3 Limite de functii ¸ 47 3.1 Limita unei functii reale de o variabil˘ real˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 ¸ a a 3.2 Limita unei functii de o variabil˘ vectorial˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 ¸ a a 4 Functii continue ¸ 55 4.1 Continuitatea functiilor reale de o variabil˘ real˘ . . . . . . . . . . . . . . 55 ¸ a a 4.2 Continuitatea uniform˘ a functiilor de o variabil˘ . . . . . . . . . . . . . . 57 a ¸ a 4.3 Continuitatea functiilor de o variabil˘ vectorial˘ . . . . . . . . . . . . . . 59 ¸ a a 5 Derivate ¸i diferentiale s ¸ 63 5.1 Derivata ¸i diferentiala functiilor de o variabil˘ . . . . . . . . . . . . . . . 63 s ¸ ¸ a 5.2 Propriet˘¸i ale functiilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 at ¸ 5.3 Derivatele ¸i diferentiala functiilor de n variabile . . . . . . . . . . . . . . 73 s ¸ ¸ 6 Functii definite implicit ¸ 6.1 Functii definite implicit de o ecuatie . . . . . . ¸ ¸ 6.2 Functii definite implicit de un sistem de ecuatii ¸ ¸ 6.3 Transform˘ri punctuale . . . . . . . . . . . . . a 6.4 Dependent˘ ¸i independent˘ functional˘ . . . . ¸a s ¸a ¸ a 6.5 Schimb˘ri de variabile . . . . . . . . . . . . . . a 3 85 85 88 90 93 95

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

107 107 111 115 116 119 119 124 131 135 139 139 140 143 145 147 149 149 157 159 161 163 171 171 178 181 182 183 183 185 190 192 195 9 Integrala Riemann ¸i extinderi s 9. . .1 Siruri de functii reale ¸ ¸ 8. . . . . . .3 Integrale improprii . . . . . . .2 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti ¸ ¸ ¸ 13. . . . . . 11 Integrale multiple 11. . .2 Integrala definit˘ . . . . . . . . . . . . 10. . . . . . . . . Integrala nedefinit˘ . .1 Lungimea unui arc de curb˘ . . . . . . . . . . . . . .1 Sisteme diferentiale liniare de ordinul ˆ ai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4 Independenta de drum a integralelor curbilinii . . 12 Ecuatii diferentiale ordinare ¸ ¸ 12. . . . 99 ¸ 7. . . . . ¸ 11. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3 Integrale curbilinii de tipul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . .5 Ecuatia lui Euler . . . . . .4 Ecuatii de ordinul n cu coeficienti constanti . . . . . . . . . . . . .2 Integrale curbilinii de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9. 8. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 9. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸a 11. . . . . . . . ¸ ¸ ıntˆ 12. . . . . . . .3 Extreme conditionate . . . . ¸ . . . . . . . . . . . . a 9. . . .4 Ecuatii c˘rora li se poate mic¸ora ordinul . . . . . . . . . . . .1 Primitive. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 Puncte de extrem pentru functii de mai multe variabile . . . . . . . .1 Ecuatii diferentiale de ordinul ˆ ai . . . . . . . . . ¸ a s 13 Ecuatii ¸i sisteme diferentiale liniare ¸ s ¸ 13. . . a 10. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101 ¸ 7. . . . . . . .4 Integrala de suprafat˘ de tipul al doilea ¸a 11. . . . . . . . . ¸ 8. . . . ¸ ¸ ¸ ¸ 13. . . . . . . . . . . . . . . ¸ ıntˆ 13. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 Extreme pentru functii definite implicit . . . . . . . . . a 11. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 Alte ecuatii integrabile prin metode elementare ¸ 12. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ ¸ 12. . . . . . . 10 Integrale curbilinii 10. . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 13.2 Serii de functii . . . . .4 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 7 Extreme pentru functii de mai multe variabile ¸ 99 7. . . . . . .1 Integrala dubl˘ . .2 Aria suprafetelor . . . . . . . . . . . . .4 Serii Taylor .3 Integrala de suprafat˘ de primul tip . . . . . . . . . 103 ¸ 8 Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸ 8. . . . . . . . . . . .5 Integrala tripl˘ . . . . . ¸ 10. . . . . .3 Ecuatii diferentiale de ordin superior . . a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4 Integrale cu parametri . . 10. . . . . . . . . .3 Serii de puteri .3 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n . . . . . .

d(x. n) = m n n m 3) d : N × N → R+ . z) + d(z. . δ(x. S˘ se arate c˘ urm˘toarele aplicatii sunt distante pe N: ¸ 1) d : N × N → R+ . yn ) ∈ Rn . xn ). 2) p(−x) = p(x). 2) d : N∗ ×N∗ → R+ . 3o . ∆ : Rn × Rn → R+ . S˘ se arate c˘ aplicatiile: d. d(m. ∀m. d(x. y) = p(x − y). y) = p(x − y) = p(−x + y) = p(y − x) = d(y. definite prin: n n d(x. y ∈ G s pentru c˘ x − y = x + (−y) ∈ G ¸i d(x. y). y) = max |xk − yk | k=1. n) = |m − n|. .Capitolul 1 Elemente de teoria spatiilor ¸ metrice 1. ¸ a a a ¸ 1. n ∈ N∗ . d(x. n ∈ N. y) = k=1 (xk − yk )2 .n sunt metrici pe Rn . a a R: Verific˘m c˘ d satisface axiomele metricii: 1o .3 Fie Rn = R × R × · · · × R. x = 0. . . n ∈ N. ∀x. y) = p(x − y) ≤ 0. y. d(x. 3) p(x + y) ≤ p(x) + p(y). x). . ∆(x. n) = − . d(m. y2 . ∀m. 1 1 − . y) = k=1 |xk − yk |. . y ∈ G. ∀x. y ∈ G este o metric˘ a a ¸ a pe G. 1+m 1+n 1. +) un grup comutativ ¸i p : G → R+ o functie ce satisface propriet˘¸ile: ¸ at 1) p(x) = 0 d.d. z ∈ G. d(m. y) = p(x − y) = p(x − z + z − y) ≤ p(x − z) + p(z − y) = d(x. δ. produsul cartezian constˆnd din n ≥ 1 factori ¸i a s a a ¸ x = (x1 . ∀x. . ∀x.1 Fie (G. . a 2o . y) = 0 ⇔ p(x − y) = 0 ⇔ x − y = 0 ⇔ x = y. ∀m. y = (y1 . S˘ se arate c˘ aplicatia d : G × G → R. 5 .2 Fie N multimea numerelor naturale.1 Spatii metrice ¸ s 1. x2 . ∀x ∈ G.

∀x1 . definit˘ prin: a a ¸ a d(x. y) ≤ d(x. 3) |d(x. k a s ın 1. xn ∈ X. y )| ≤ d(x.8 S˘ se arate c˘ ˆ n 1) d(x1 . . x ) + d(y. . ∀x. . a 1 + d(x.10 S˘ se arate c˘ aplicatia d : R+ × R+ → R+ . x ) + d(x . y ). b = (b1 . y ∈ X. y) a a ıntr-un spatiu metric (X. ∀x. ∆. 1+a 1+b 1+c deoarece din 0 ≤ α ≤ β urmeaz˘ a β α ≤ . d) avem: ¸ 1. a a a at R: Se demonstreaz˘ inegalit˘¸ile: ∆ ≤ δ ≤ √ √ n · d ≤ n · ∆ ≤ n · δ ≤ n n · δ. δ. a 1. c ≥ 0 cu a ≤ b + c. . y) ≤ d(x. an ). ∀x. b2 . y) definit˘ prin δ(x.7 Fie d : X×X→ R+ o metric˘ pe X.5 S˘ se arate c˘ d. x = y 1. z ∈ X. xn ) ≤ i=1 d(xi . .4 S˘ se ha¸ureze ˆ R2 sferele deschise S(0. a x + y. R: Se ¸ine seama c˘ oricare ar fi a. definit˘ prin: ¸ a a a ¸ d(x. ∆ sunt metrici echivalente pe Rn . y) = 0. r > 0. relative la metricile d. z) − d(z. . x = y. δ. . |x − y| . y. y). d(x. y) = a este de asemenea o metric˘ pe X. bn ). S˘ se arate c˘ aplicatia d : X × X → R. y ∈ R este o metric˘ pe a 1 + |x − y| 1. avem: t a a b c ≤ + . S˘ se arate c˘ aplicatia δ : X×X→ R+ a a ¸ a d(x. y).6 S˘ se arate c˘ d : R × R → R+ . R: 3) d(x.6 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Pentru d se aplic˘ inegalitatea lui Minkowski: a n n n 2 ak + k=1 k=1 k=1 (ak + bk )2 ≤ b2 . . y)| ≤ d(x. 1. xi+1 ). a 1. . 1+α 1+β 1. a2 . y ) + d(y . y) − d(x . .9 Fie X o multime nevid˘. ∀a = (a1 . x . r). 0. . x = y a este o metric˘ pe X (metrica discret˘ pe X). b. y. . y) = a a R. 2) |d(x. N ≥ 2. x ) + d(x . x=y . y) = este o metric˘ pe R+ .

a 4) d : R2 × R2 → R.11 S˘ se arate c˘ aplicatia d : Rn × Rn → R. . unde: 0 = (0. . y) = |x2 − y2 |. .14 Fie M = {A = s . . d(x. |x2 | + |y2 | + |x1 − y1 |. e] → R. S˘ se arate c˘ (M.1] = {f : [0. x = (x1 .e] = {f : [1. . 1]}. xn ). .e] ¸i s˘ se a s a k=1 |xk |. y = (y1 . x1 = y1 . f derivabil˘ cu derivat˘ continu˘ pe [0. y1 ). ∀ x = (x1 . y ∈ δ. · k 1 + |x − y | 2 k k ∀ x = (x1 . y = (y1 . . 1] → R. xn ) ∈ Rn . y) = k=1 |xk − yk | 1 . a a a a ¸ ¸ 1. ∞) × (0. y) = (x1 − x2 )2 + (x2 − y2 )2 . S˘ se arate c˘ aplicatia || · || : a a a ¸ e 1/2 0 este o norm˘ pe C[1. . n. −c + di a − bi √ f (A) = det A. ∀ x = (x1 .16 Fie C[0. (metrica mersului prin jungl˘). d(x. x2 . e]}. c ∈ R. y = (y1 . . . x1 = y1 . k = 1. . f 2 (x) dx 1/2 3) ||f || = |f (0)|+ sup |f (x)|.15 Fie C[1. a a a ı. . y) = . d(x. . f continu˘ pe [1. S˘ se a 1 arate c˘ urm˘toarele aplicatii sunt norme pe C[0. i2 = −1} ¸i f : M → R+ . xn ) ∈ Rn .ˆ 0. dac˘ exist˘ o dreapt˘ δ ⊂ R2 a. . 0 a C[1. . unde: x = (x1 . 1 a a a 1. ∞) → R. x∈[0. 2) ||x|| = 3) ||x|| = sup |xk |. cu a. .1] 2) ||f || = 1 0 |f (x)| dx. || · ||) este spatiu normat ˆ raport cu norma dat˘ a a ¸ ın a prin ||A|| = f (A). x2 . y) = − . d(x. x y x y √ − 2) d : R × R → R. ın x1 y1 2 2 (metrica c˘ii ferate franceze).13 S˘ se arate c˘ urm˘toarele aplicatii sunt norme pe Rn : a a a ¸ n 1) ||x|| = n k=1 2 xk .1] : a a ¸ 1) ||f || = sup |f (x)|.12 S˘ se arate c˘ urm˘toarele aplicatii sunt metrici pe multimile indicate: 1 1 1) d(0. . a + bi c + di 1. a a ¸ 0 1. x2 . x. yn ) ∈ Rn este o metric˘ pe Rn . ˆ rest. 2 + x2 + 2 + y2 .e] → R definit˘ prin ||f || = 1 (f 2 (x) · ln x) dx √ g˘seasc˘ norma functiei f (x) = x.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a ¸ 1. xn ) ∈ Rn . x2 . a 1. b.1] x∈[0. y1 ). y2 . . . 4) ||f || = 1 0 . . y2 ). 0). 1 + 1 + x2 1 + 1 + y2 3) d : R2 × R2 → R. . definit˘ prin: a n 7 d(x. ∀ x = (x1 . y2 ).

X. τ1 ). b. de a a exemplu {1} ∪ {2} = {1. (−α. ∞). b}. {a. 2}. X. 4} ¸i clasele: ¸ s τ1 = {∅. {γ}. δ} ¸i familia de multimi: s ¸ τ = {∅. β. q > 2} = ( 2. τ3 da. X}. c. X. 3. fixat. {1. τ0 ) este spatiu topologic pe X. ¸ ¸ 1. {b}. ¸ 1. {α. s a a 1. {1}.20 Dac˘ X = ∅ ¸i P(X) este multimea tuturor p˘rtilor multimii X. a at ¸ R: Se verific˘ propriet˘¸ile din definitia topologiei. 4}. 2. 1. b. d. {2}. {α}. {a. {a}. c} urm˘toarele familii de p˘rti ale lui X sunt topologii: a a¸ ¸ τ1 = {∅. {b. 3}. τ1 ) este spatiu topologic pe X. X} a s a a as a este o topologie pe X. c}}. {2. (q. {c}. {a. a a .8 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1. {α. {a}. {a.19 Dac˘ X = ∅ ¸i τ0 = {∅. c}}. 4}}. S˘ se arate c˘ τ este o topologie pe R. γ ¸i δ. c}. β. τ2 = {∅. atunci (X. c. c. {1. {3.22 Fie X = {a. 2) τ2 = {∅. γ}. d}}. d}. {a}. τ2 = {∅.18 Fie X = {α. c. c}}. s ¸ / 1. c}}. a a 1) S˘ se arate c˘ τ1 este topologie pe X dar τ2 nu este topologie pe X. S˘ se arate c˘ τ este o topologie pe X ¸i s˘ se determine sistemele de vecin˘t˘¸i ale a a s a a at punctelor α. / 1. {a. X. R. {a. R. Pentru τ2 se constat˘ c˘. X. diferit˘ de topologia nondiscret˘ ¸i de cea discret˘. ∞) este o reuniune de multimi din τ . {2. √ √ R: Multimea A = ¸ {(q. X. {a}. α > 0. γ. a s ¸ a¸ ¸ atunci (X. α)}. 3) τ3 = {∅. e}. 1.17 Fie multimea X = {1. b. q ∈ Q. d}}.25 Fie τ = {∅. 3. b. s 1. γ}. X. c}}. {b. {α. {a. ∞)}. β}. X. {a. numit a s ¸ spatiul topologic nondiscret (grosier) pe X.23 Fie τ = {∅. 2. atunci τ = {∅. τ4 = {∅. τ3 = {∅. S˘ se arate c˘ τ este o topologie pe R. d}. β. 3}}. iar τ1 = P(X). b. {a. ¸ q∈Q √ totu¸i ea nu apartine lui τ deoarece 2 ∈ Q. {a}. numit spatiul topologic discret pe X.24 Pe multimea X = {a. {2}.21 Dac˘ X are mai mult de dou˘ elemente ¸i a ∈ X. X. s 2) S˘ se g˘seasc˘ sistemele de vecin˘t˘¸i ale punctelor 3 ¸i 4 din spatiul topologic a a a a at ¸ (X. R: τ1 ¸i τ2 nu. X}. 2} ∈ τ2 . {a. S˘ se precizeze care dintre urm˘toarele familii de p˘rti ale a a a¸ lui X este o topologie pe X: 1) τ1 = {∅. b. b}.

29 S˘ se arate c˘ multimea A = {xn = a a ¸ m˘rginit˘. a)}. 2. deci nu exist˘ puncte exterioare lui A. Atunci: yx2 + (y − α)x + 2y − 1 = 0. 4}.26 Pe multimea X = {1. 2. y = a a ¸ R: Fie y ∈ Aα . ¸ a R: Cea mai ampl˘ multime deschis˘. exteriorul ¸i frontiera intervalului I = [3. ∞) relativ la a a a s spatiul topologic (R. {1.27 S˘ se arate c˘ urm˘toarele familii de p˘rti sunt topologii pe R: a a a a¸ 1) τi = {∅. 3. notˆnd cu β = 2 2α2 − α + 1. √ Deci (y − α)2 − 4y(2y − 1) = −7y 2 − 2(α − 2)y + α2 ≥ 0. {1. X. 5} se consider˘ topologia: τ = {∅. 5}}. 7 7 A¸adar: s inf Aα = min Aα = 2−α−β 2−α+β . 2) S˘ se g˘seasc˘ punctele exterioare ale multimii A. a a 2) τs = {∅. 1. 4}. τi ). care trebuie s˘ aib˘ solutii a a ¸ a reale. adic˘ a a x √ 1 1 a = 3 este un minorant pentru A. 2} ⊂ A. sup Aα = max Aα = . {1. 3}. unde τi este topologia inferioar˘ pe R. ∞). y∈ . 2 ∈ {1. Cum pentru n ≥ 2. urmeaz˘ a n 2 1 9 9 xn < 2 + 1 + + 1 = . R. 3. 2. Fr A = (−∞. n ≥ 2} este n n n 1. adic˘ b = este un majorant pentru A. x ∈ R} este m˘rginit˘ x2 + x + 2 pentru orice α ∈ R ¸i s˘ se determine inf Aα ¸i sup Aα . rezult˘ xn > 2 + 0 + 1 = 3. 3 nu este punct interior lui A deoarece nu apartine la nici o multime deschis˘ inclus˘ ˆ A. {1}. a a a ¸ 1) S˘ se g˘seasc˘ punctele interioare ale multimii A = {1. 3) Fr A = {3. a a a a ¸ 9 R: 1) Int A = {1. s ¸ a ¸ a ın a ¸ a Int CA = ∅. a a 1 a ≥ 2 pentru orice num˘r real pozitiv. ∞)}. de unde. 7 7 . 3. a ¸ a ¸ a ın CI = (−∞.: 2−α−β 2−α+β . continut˘ ˆ I. este (3. ∞).˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ¸ a 1. a a a ¸ 3) S˘ se g˘seasc˘ punctele frontier˘ ale multimii A. s a s 1. 2) CA = {4. {1. 2} ⊂ A. 1. 2. 3]. (−∞.30 S˘ se arate c˘ multimea Aα = {y ∈ R. 4. 4. 2}. 3) ¸i nu contine nici o alt˘ multime deschis˘ ˆ afar˘ de multimea vid˘. R. 1 < n n < 2 ¸i s ≤ . 2} deoarece 1 ∈ {1. a 2 2 2 R: Din x + αx + 1 a a . deci Int A = (3. ∀a ∈ R. a a a 1. 5}. (topologia superioar˘ sau stˆng˘ a lui R). (topologia inferioar˘ sau dreapt˘ a lui R).2 Multimea numerelor reale ¸ √ n 1 1 n + √ + + 1. 5} ¸i ¸ ¸ a a ın s a Int CA = ∅. ∀a ∈ R. (a. n ∈ N.28 S˘ se g˘seasc˘ interiorul.

2) A = 1− 1 . x2 > 5}. b ≥ 1 implic˘ b ≥ 1 − . 0] eare minorant. 6) A = {x ∈ R. x ∈ R}. Dac˘ b < 1 rezult˘ 1 − b > 0 ¸i a n 1 1 sau b < 1 − . majorantii. deoarece: 0 < π − 3 < 1 < π − 2 < 2 π a ¸i functia sinus este strict cresc˘toare pe 0. y = . sup A4 = max A4 = 5. x3 − x ≤ 0}. Multimea majorantilor este [1. 3 2 +1 deducem c˘ multimea miniorantilor lui A3 este a ¸ ¸ [1. iar max A3 nu exist˘. y = 2 . . adic˘ b nu ar mai fi majorant. sup A6 = ∞. Deci 0 este un minorant al multimii ¸ n n A2 ¸i orice num˘r a ∈ (−∞. Evident inf A2 = min A2 = 0. 22 + 1 5) A = {x ∈ R. 1 . sin 3}. n 2n − 1 . n ∈ N∗ . sup A3 = 1. a ∈ R}. 3) A = 4) A = {x ∈ R. Evident a atunci ∃n ∈ N∗ a.31 S˘ se determine minorantii. max A1 = sin 2 ¸i orice s num˘r a ≤ sin 3 este un minorant. n n sup A2 = 1. 1. rezult˘ c˘ 1 − a a ≥ 0. iar orice num˘r b ≥ sin 2 este un majorant. rezult˘: s ¸ a 2 sin 0 < sin(π − 3) < sin 1 < sin(π − 2) < sin π 2 s s ¸i deci 0 < sin 3 < sin 1 < sin 2 < 1. sin 2. x ≥ 0. 6) inf A6 = −∞. n ∈ N∗ . x ∈ R}. Intr¸ ¸ ¸ 1 a s a a adev˘r. n ∈ N∗ . a2 + a + 1 2 x − 3x + 2 2) A = {y ∈ R. x2 ≤ 5}. a a 1 1 2) Deoarece ≤ 1. sin 3 = sin(π − 3). multimea majorantilor este ¸ ¸ 3 1 . x +x+1 √ 3x2 + 4x 3 − 1 3) A = {y ∈ R. √ 5) inf A5 = 5. x = a+1 .32 S˘ se determine inf A. sup A5 = ∞. x ∈ R}. ∞). ˆ timp ce max A2 nu exist˘. ∞). a ın 3) Din inegalitatea: 2n − 1 1 ≤ 2 < 1.ˆ 1 − b > ı. 7) inf A7 = −∞. a 3 √ √ 4) inf A4 = min A4 = − 5. 7) A = {x − sin x. Nici un num˘r a > 0 nu poate fi minos a a rant al multimii A2 deoarece 0 ∈ A2 ¸i din definitia minorantului ar rezulta c˘ a ≤ 0 ¸ s ¸ a (contradictie). x2 + 1 . pentru orice n ∈ N∗ . cel mai mic element ¸i cel mai mare a ¸ ¸ s element (dac˘ exist˘) ale urm˘toarelor multimi de numere reale: a a a ¸ 1) A = {sin 1.10 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1. inf A3 = min A3 = −∞. sup A7 = ∞. sup A ¸i max A dac˘: s a a 1) A = {x ∈ R. π R: 1) Cum: sin 2 = sin(π − 2). A¸adar: min A1 = sin 3. min A.

a2 ∈ R∗ ¸i a1 ·a2 = 1. n=1 2) Dac˘ bn − an ≤ a proprietatea c˘: a ∞ n=1 1 . ∞ n=1 s s 2) Dac˘ ar exista x ¸i y cu x < y ¸i x. Exist˘ deci sup A a a a ∞ n=1 [an . ∀n. . ı. Deci inf A = 3 √ √ 9 − 2 21 9 + 2 21 1 . iar multimea B = {bm . . unic determinat. . Dac˘ a a x2 − 1 x = 1. . In concluzie. a ¸ ¸ Printre numerele a1 . an . 3 3 3 a a a 1.35 Dac˘ a1 . . atunci ¸ a + s a1 +a2 ≥ 2. R: 1) Inegalitatea se mai scrie: x2 − 1 ≥ n(x − 1). . m ∈ N∗ } este m˘rginit˘ inferior (orice an este un minorant). S˘ se s a arate c˘: a ∞ 1) [an . sup A = max A = 1. 1. s ¸ aa a putem presupune c˘ acestea sunt a1 ¸i a2 .33 Utilizˆnd axioma lui Arhimede. cu a ∈ R. a s 1. ceea ce ar contrazice a n axioma lui Arhimede aplicat˘ numerelor y − x ¸i 1. . cu a a n [an . a2 . a s a P (n) : dac˘ a1 . A¸adar multimea a a s ¸ a a ¸ A = {an . . atunci din an ≤ x < y ≤ bn 1 a rezult˘: 0 < y − x ≤ bn − an ≤ . . n ∈ N∗ . Fie a1 ≥ 1 ¸i a2 ≤ 1. an . rezult˘ A = − . pentru num˘rul real a = x + 1. . 5]. de a s a unde deducem: a1 + a2 + · · · + an + an+1 ≥ 1 + a1 · a2 + a3 + · · · + an + an+1 ≥ 1 + n. bn ] ⊃ [sup A. . n ∈ N∗ un ¸ir descendent de segmente reale. bn ] = {x0 }. conform axiomei lui Arhimede. s˘ se arate c˘ pentru orice x ∈ R∗ exist˘ n ∈ Z a a. 2) x2 ≥ 2x + n. a2 . + s P (n + 1) : dac˘ a1 . a 1) x2 + n ≥ nx + 1.ˆ x + 1 ≥ n. .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 11 1 a R: 1) Din xa2 + (x − 1)a + x − 1 = 0. an+1 sunt n numere al c˘ror produs este 1. bn ] = ∅ (Cantor-Dedekind). . bn+1 ]. adic˘ n(y − x) ≤ 1. n ∈ N∗ . . atunci exist˘ un num˘r x0 ∈ R. s s R: 1) Din [an . an ∈ R∗ ¸i a1 · a2 · · · · · an = 1. Din P (2) avem c˘ a1 + a2 ≥ 1 + a1 · a2 . Urmeaz˘ (a1 −1)(a2 −1) ≤ 0 sau a1 +a2 ≥ 1+a1 ·a2 ≥ 2. bn+1 ] rezult˘ c˘ an ≤ bm . 1 . a2 . . 3) A = [−3. atunci a1 + a2 + · · · + an ≥ n. bn ] ⊃ [an+1 . . an+1 exist˘ cel putin unul mai mare sau cel putin egal cu 1 ¸i cel putin unul mai mic sau cel mult egal cu 1. n ∈ N∗ } este m˘rginit˘ superior (orice bm este un majorant). an ∈ R∗ ¸i a1 · a2 · · · · · an = 1. a2 . y ∈ a [an . . a deoarece a1 · a2 . F˘r˘ a restrˆnge generalitatea. atunci a + s a1 + a2 + · · · + an + an+1 ≥ n + 1. min A = − . bn ] ⊃ [an+1 . ¸i inf B ¸i sup A ≤ inf B. . inf B] = ∅. P (2) : dac˘ a1 . exist˘ n ∈ Z a x−1 a. bn ]. Pentru x = 1 este evident˘. 2) A = . an . an+1 ∈ R∗ ¸i a1 · a2 · · · · · an · an+1 = 1.ˆ s˘ avem: ı. . . a + s R: Folosim metoda inductiei matematice. .34 Fie [an . m ∈ N∗ . atunci a1 + a2 + · · · + an ≥ n.

n. b2 . G media a + s geometric˘. obtinem: ¸ + + ···+ ≥ n. 1 1 1 n + + ··· + x1 x2 xn S˘ se arate c˘ au loc inegalit˘¸ile: H ≤ G ≤ A. . x2 . definite prin. . H media armonic˘ a celor n numere. bk . .12 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1. k 2 . 1 n sau n n n k=1 ak bk ≤ k=1 a2 · k b2 . a a √ x1 + x2 + · · · + xn n A= . . . . k k=1 R: Fie trinomul de gradul al doilea: 2 2 f (x) = a1 + a2 + · · · + a2 x2 − 2 (a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn ) x + b2 + b2 + · · · + bn .37 Inegalitatea lui Schwarz-Cauchy.38 Inegalitatea lui Minkowski. bn are loc inegalitatea: 2 (a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn ) ≤ a2 + a2 + · · · + an 1 2 2 2 b2 + b2 + · · · + b2 . ceea ce implic˘ inegalitatea dat˘. a a a a (ak + bk ) ≤   n 2 ak + k=1 n k=1 b2  . extr˘gˆnd radicalul rezult˘ inegalitatea dat˘.36 Inegalitatea mediilor. n are loc inegalitatea: n n n k=1 (ak + bk ) ≤ 2 a2 + k k=1 k=1 b2 . k = 1. . k R: Tinˆnd seama de inegalitatea lui Schwarz-Cauchy. sau Luˆnd ˆ exercitiul precedent ak = a ın ¸ G G G G 1 a A ≥ G. Pentru orice numere reale a1 . a a 1. xn ∈ R∗ ¸i A media aritmetic˘. 2 1 2 n care se mai scrie: f (x) = (a1 x − b1 )2 + (a2 x − b2 )2 + · · · + (an x − bn )2 ≥ 0 pentru orice x ∈ R. . g˘sim H ≤ G. . Fie x1 . k = 1. n. deci ∆ ≤ 0. xk 1. an ¸i s b1 . k = 1. . H = . Gn G G G xk xn x1 x2 . a2 . G = n x1 · x2 · · · · · xn . . a a at R: Din definitia mediei geometrice avem: ¸ x1 x2 xn x1 · x2 · · · · · xn = 1 sau · · ··· · = 1. Pentru orice numere reale ak . sau n 2 k=1 de unde. Inlocuind aici pe xk prin . . avem: a n n n n n 2 bk ≤ n n n (ak + bk ) = k=1 k=1 2 a2 + 2 k k=1 ak bk + k=1 a2 + 2 k k=1 k=1 a2 · k b2 + k k=1 k=1 2 bk .

. . R: Inegalitatea rezult˘ din studiul monotoniei functiei f : [−1. atunci: a 1 + nb n+1 n+1 > bn . a2 . s ¸ a s 1. ∞) avem: (1 + a)α ≥ 1 + αa. an ¸i b1 . de acela¸i semn. . b = 1. ij < ik atunci (aj − ak )(bij − bik ) ≥ 0 implic˘: aj bij + ak bik ≥ aj bik + ak bij . . i2 . respectiv b = 1 + . n}. ∞) ¸i n ∈ N∗ atunci: (1 + a)n ≥ 1 + na. . . a R: Fie j < k. .40 Dac˘ a ∈ [−1. .45 Fie a1 . . . .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 13 s 1. s 1. . n n a a s 1. . .41 Dac˘ b > 0. . n ≥ 2. unde s {i1 . are loc inegalitatea (generalizare a inegalit˘¸ii lui Bernoulli): at (1 + a1 )(1 + a2 ) · · · (1 + an ) ≥ 1 + a1 + a2 + · · · + an . . a2 . . R: Se folose¸te inductia matematic˘. s a R: Se ia ˆ inegalitatea lui Bernoulli α = n. f (x) = a ¸ (1 + x)α − αx − 1.39 Inegalitatea lui Bernoulli. Fie a1 . observˆnd c˘ aceasta are un minim egal cu 0 ˆ x = 0. n − 1. . . an ¸i b1 . Oricare ar fi a ∈ [−1. b1 ≥ b2 ≥ · · · ≥ bn ¸i S = a1 bi1 + a2 bi2 + · · · an bin . . b2 . a2 . avem: a 1 + nb n+1 n+1 = b+ 1−b n+1 n+1 = bn+1 1 + 1−b b(n + 1) n+1 > bn+1 1 + 1−b b = bn . R: Se ia ˆ inegalitatea precedent˘ b = 1 + ın a 1 1 . Deci orice inversiune ˆ multimea {i1 . bn numere reale cu ı¸ a1 ≥ a2 ≥ · · · ≥ an . S˘ se arate c˘: a a n n n n· ai bi i=1 ≥ ai i=1 · bi i=1 . b1 ≥ b2 ≥ · · · ≥ bn . . bn numere reale cu a1 ≥ a2 ≥ · · · ≥ an . . . in } = {1. . 2.44 Inegalitatea lui Cebˆsev. S˘ se arate c˘: a a a1 bn + a2 bn−1 + · · · an b1 ≤ S ≤ a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn .42 S˘ se arate c˘: a a 1) 1+ 1 n+1 n+1 > 1+ 1 n n . . . . . R: Aplicˆnd inegalitatea lui Bernoulli. . . in } mic¸oreaz˘ suma S. . . .43 S˘ se arate c˘ oricare ar fi numerele reale a1 . 1}. . 1. ca atare ın ¸ s a s a ea este maxim˘ pentru permutarea identic˘ {1. ∞) → R. an ≥ −1. 2) 1− 1 n+1 n+1 > 1− 1 n n . . . 2. i2 . . ∞) ¸i α ∈ [1. . b2 . . ın 1. . n} ¸i minim˘ pentru permutarea a a {n. . a a ın 1.

. Fie: a i A= ap i p ai n .. b2 . c3 ) ¸i 2) pentru tripletele: (a2 . Avem deci inegalit˘¸ile: at ai bi i=1 n = ≥ ≥ a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn .. . . . Dac˘ a1 .. c2 ) ¸i s s c b a b c a . .. 2) a+b+c ≤ + + ≤ + + . . o a 1 1 s q > 1 ¸i + = 1.46 Fie a. c > 0. . . .. . Deoarece f are ˆ s ¸ A x = 1 un maxim egal cu 1 − α.. .. deducem: A p · B q ≤ + . deci 1 − α = .. Lu˘m x = a a a B 1 1 1 A B 1 ¸i α = . B= n q bi i=1 i=1 α bq i a ın ¸i functia f : [0.. b1 . a2 . ¸ ¸ a a 1.48 S˘ se arate c˘ pentru orice n ∈ N∗ are loc inegalitatea: 1· √ √ √ (n + 1)! 3 N 2 · 3! · · · · · n! ≤ . ..14 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS n R: Din exercitiul precedent rezult˘ c˘ max S = ¸ a a i=1 n ai bi ... respectiv (a3 . obtinem inegalitatea din enunt. Inlocuind aici A ¸i B. ai bi i=1 n ai bi i=1 Prin adunare membru cu membru obtinem inegalitatea din enunt. c) ¸i s . definit˘ prin: f (x) = x − αx. a1 b2 + a2 b3 + · · · + an b1 ... 1) pentru tripletele (a. a a a 1. abc abc abc 1. b. ∀x ∈ [0.. a1 bn + a2 b1 + · · · + an bn−1 . b+c a+c a+b 1 1 1 . b. bn ≥ 0... a R: Dac˘ i=1 ap = 0 sau i n i=1 bq = 0 inegalitatea este evident˘. 2n .. . sumˆnd s s a p q p q ¸ ¸ apoi dup˘ i de la 1 la n. . b3 . 1). .47 Inegalitatea lui H¨lder. b2 . rezult˘ c˘: xα − αx ≤ 1 − α. α ∈ (0. an ≥ 0. ∞) → R. atunci: p q n i=1 n n 1/p n q bi i=1 1/q ai bi ≤ ap i i=1 . p > 1. b+c a+c a+b 2 2c 2a 2b bc ca ab R: Se aplic˘ inegalitatea lui Cebˆsev: a ı¸ 1 1 1 . ∞).. S˘ se arate c˘: a b c 3 a 3 b3 c 3 a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 1) + + ≥ .

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: Se folose¸te majorarea: s √ k k! = √ k 1 · 2 · ··· · k ≤ 1 + 2 + ··· + k k+1 = . a2 . a2 . an ∈ R∗ . . xn ∈ R∗ . a+b b+c c+a 2 R: Se ¸ine seama c˘ t a ab a+b ≤ etc. . 1 xi . n. . . . Deoarece S > ai rezult˘ c˘ bi > 0.52 Dac˘ a. .50 Dac˘ a1 . atunci: + (1 + a1 )(1 + a2 ) · · · (1 + an ) ≥ 2n . putem scrie: S − ai (b1 + b2 + · · · + bn ) sau n2 ≤ n−1 n n 1 1 1 + + ··· + b1 b2 bn ≥ n2 . ak k=1 k=1 bk ≤n a1 a2 an + + ··· + S − a1 S − a2 S − an . xi R: Se folose¸te inegalitatea lui Schwarz-Cauchy cu ai = s 1.51 Dac˘ a1 . . . a+b 4 a 1. . bi = √ . 1. . . c ∈ R∗ . atunci: + a2 an a1 an−1 + + ··· + + ≥ n. . . . b. + x 1. atunci: a + ab bc ca a+b+c + + ≤ . . . .53 Dac˘ a1 .49 Dac˘ x1 . x2 . a2 . . an ∈ R∗ . a2 a3 an a1 R: Se folosete inegalitatea mediilor. . a2 . i = 1.54 Dac˘ a1 . . a1 · a2 · · · · · an R: Se folose¸te inegalitatea: x + s 1 ≥ 2. n ≥ 2 ¸i S = a1 + a2 + · · · + an atunci: a s + an a2 n a1 . k k 15 1. an ∈ R∗ . n. an ∈ R∗ . . pentru orice x ∈ R∗ . + + ··· + ≥ S − a1 S − a2 S − an n−1 R: Not˘m bi = a 1 a a . n ≥ 2. i = 1. atunci: a + 2 (a2 + a1 + 1) · · · · · (an + an + 1) 1 ≥ 3n . atunci: a + (x1 + x2 + · · · + xn ) 1 1 1 + + ··· + x1 x2 xn √ ≥ n2 . ¸ a 1.

c ∈ R∗ . . R: Se folose¸te inegalitatea mediilor pentru numerele: s bi . . i = 1.57 Dac˘ a. .16 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS √ R: Se ˆ ınmultesc membru cu membru inegalit˘¸ile: 1 + ai ≥ 2 ai . ¸ at 1.56 Dac˘ a1 . ¸ at √ n a1 a2 · · · an 1. n. aa−c ≥ ca−c prin ˆ enunt. atunci: (a + b)(b + c)(c + a) ≥ 8abc. R: F˘r˘ a restrˆnge generalitatea. putem presupune a ≥ b ≥ c. i = 1. . . n ¸i se adun˘ inegalit˘¸ile obtinute. b. a2 . bn > 0.55 Dac˘ a. c ∈ R+ . . s a at ¸ ai + bi ∗ a 1. aa a ınmultire membru cu membru se obtine inegalitatea din ¸ ¸ bb−c ≥ cb−c . ¸ . . Din aa−b ≥ ba−b . i = 1. atunci: a n (a1 + b1 )(a2 + b2 ) · · · (an + bn ) ≥ n b1 b2 · · · bn . b. b2 . a + √ R: Se ˆ ınmultesc membru cu membru inegalit˘¸ile: a + b ≥ 2 ab etc. . b1 . atunci: ai . an > 0. n ¸i respectiv: s ai + bi aa · bb · cc ≥ (abc) a+b+c 3 .

Este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ exist˘ un rang N = N (ε) a. 3 · 4n + (−4)n − 0 < ε. n→∞ n + 1 n→∞ 5n 2.ˆ a aa a a ı. Ins˘ = n−1+ > n − 1 > ε. putem lua s Dar < ε pentru n > ≤ 4 5n 5n ln 5     0.1 Siruri de numere reale ¸ n2 + 2 3 · 4n + (−4)n = 0. 3 n2 + 2 n2 + 2 a > ε. Este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ exist˘ un rang N = N (ε) a. 2) lim = +∞.  ε  ln N (ε) =     4  . A¸adar. 3) lim = . 2) lim = . ε ≤ 4.1 Folosind teorema de caracterizare cu ε a limitei unui ¸ir. Putem n+1 n+1 n+1 lua N (ε) = [1 + ε]. 5n ε ln 3 · 4n + (−4)n 4 · 4n 4 .Capitolul 2 Siruri ¸i serii ¸ s 2.  4   ln 5 2) Fie ε > 0 arbitrar.  ε > 4. 2. s˘ se arate c˘: s a a 1) lim 4n + 1 n2 1 n 1 4 = . s˘ se arate c˘: s a a 1) lim R: 1) Fie ε > 0 arbitrar. n→∞ 5n − 1 n→∞ 2(n2 + 1) n→∞ 2n − 1 2 5 2 17 . ∀n > N . ∀n > N. pentru n > 1 + ε.2 Folosind teorema de caracterizare cu ε a limitei unui ¸ir.ˆ a aa a a ı.

ε ε s ı.ˆ |xn+p − xn | ≥ ε0 . a > 1.18 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2.3 Folosind criteriul lui Cauchy. 2k 3) xn = k=1 αk . unde xn = 1 + 1 1 1 + + ··· + .4 Folosind criteriul lui Cauchy. a a s unde: n 1) xn = k=1 1 . ∃ N (ε) a. n+1 2n 2 . 2) Ar˘t˘m c˘ ∀ε > 0. ln a a as 2. ∀n > N (ε) ¸i p ∈ N∗ . Se constat˘ ˆ a imediat c˘ pentru p = n avem: a ıns˘ a |x2n − xn | = 1 1 1 + ··· + ≥ = ε0 . R: 1) Ar˘t˘m c˘ ∀ε > 0. s˘ se arate c˘ ¸irul (xn )n∈N∗ este divergent.ˆ |xn+p − xn | < ε. deci |xn+p − xn | < n < ε pentru n >  2 ln 2 ln 2 |xn+p − xn | = 3) Avem |xn+p − xn | = αn+p |αn+p | 1 |αn+1 | 1 αn+1 + · · · + n+p ≤ n+1 + · · · + n+p < n+1 + · · · + n+p . Avem: aa a 1− 1 2p . − (n + k) (n + k − 1) n+k−1 n+k 1 2 (n + 1) + ··· + 1 1 1 1 < <ε < − (n + p)2 n n+p n 1 1 . |αk | < 1. s˘ se arate c˘ ¸irurile (xn )n∈N∗ sunt convergente. x ∈ R. Putem lua N (ε) =  ε . ln a 1 < n < ε pentru n > a (a − 1) ln 1 ε (a − 1) . 1 sin(n + p)x 1 1 sin(n + 1)x + ··· + ≤ n+1 + · · · + n+p = n 2n+1 2n+p 2 2 2   1 1 ln ln 1  ε . ak ı. ∀n > N (ε) ¸i p ∈ N∗ . ∃ N (ε) a. Deoarece aa a s 1 (n + k) avem: |xn+p − xn | = pentru n > 2 < 1 1 1 = . n+1 a a a a a a 1 a p 1 deci |xn+p − xn | < n · 1− a (a − 1)   1  ln ε (a − 1)   Putem lua N (ε) =   . Putem lua N (ε) = . a aa a a s ı. 2) xn = k2 n n k=1 sin(kx) . k ∈ N∗ .ˆ |xn+p − xn | < ε. 2 3 n R: Este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ exist˘ un ε0 > 0 ¸i un p ∈ N∗ a.

. . s ¸ sin2 n + cos2 n = 0. lim xn−1 = x. . . Atunci avem ¸i lim xn+1 = x. . α0 . . exist˘ b > 0 a. 2) xn = sin n. s˘ se studieze natura ¸irurilor cu termenii generali: a s n 1) xn = k=1 cos k! . 2. 3k 2. A¸adar am avea: lim a Deci ¸irul (xn ) este divergent. S˘ se arate c˘: a a n→∞ lim n n xn + x2 + · · · xn = max{x1 .9 S˘ se arate c˘ dac˘ |a| < 1. p √ n p = 1.5 S˘ se cerceteze natura urm˘toarelor ¸iruri (xn )n∈N cu termenii generali: 1) xn = 10 11 n + 10 + + ··· .10 Fie x1 . Se observ˘ c˘: ¸ a a |x2n − xn | = n + 11 2n + 10 2n + 10 1 + ··· + > > . . 2) xn = k (k + 1) n k=1 cos kx .8 S˘ se calculeze limitele ¸irurilor: a s 1) xn = 2. . . de unde se n→∞ n→∞ s deduce c˘ lim sin n = 0. . .ˆ |a| = a ı. 1 ¸i se dezvolt˘ dup˘ binomul lui s a a 1+b Newton. Contradictie. 1 3 2n + 1 19 R: 1) Sirul este divergent. a a s n→∞ n→∞ n→∞ ceea ce implic˘: a lim [sin(n + 1) − sin(n − 1)] = 0. h ∈ N. xp }. β0 = 0. xp numere reale pozitive. .6 Folosind criteriul lui Cauchy. p 1 n n a a R: Fie x = max{x1 .7 S˘ se calculeze limita ¸irului cu termenul general: a s xn = α0 nk + α1 nk−1 + · · · + αk .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a s 2. n→∞ adic˘ lim 2 sin 1 cos n = 0 sau lim cos n = 0. Din sin 2n = 2 sin n cos n ar rezulta c˘ a a n→∞ n→∞ n→∞ s s s lim sin 2n = 0. a a a R: Deoarece |a| < 1. k. n2 n 2 n→∞ 2. x2 . β0 nh + β1 nh−1 + · · · + βh k 1 + 2 + ··· + n Cn n . Rezult˘: xn ≤ xn + x2 + · · · xp ≤ pxn . adic˘. atunci lim nan = 0. x2 . xp }. x2 . 1 x≤ Dar lim n→∞ n √ n n x1 + x2 + · · · xn ≤ x n p. 3) xn = n . Dar ¸irul (sin 2n)n∈N∗ este un sub¸ir al ¸irului (sin n)n∈N∗ . a > 1. 2) xn = k . 2n + 3 4n + 1 4n + 1 2 2) Presupunem c˘ exist˘ lim xn = x. 3) xn = ak n k=1 sin kx . . 2.

k4 + k 1) S˘ se arate c˘ (xn ) este convergent. de unde 3n ≥ 20. .20 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2. 14) xn = n n+5 (n + 1)2 − (n − 1)2 . 2) xn = . 3 13) xn = n 1 n+2 3 − 1 .11 Fie ¸irul cu termenul general: s n xn = a + n + 1 − k=1 k4 + k2 + 1 . . 10) xn = 3+ −1 2 . 1+ 1 n 1 n 3 8) xn = −6n 2n2 + 5n + 4 3n + 1 . 3) xn = n 4n + 1 3n + 5 3a + 4bn 4) xn = √ √ √ 22 + 42 + · · · + (2n)2 . 2 + · · · + (2n − 1)2 +3 √ n+2 n+1− √ n + 4 n + 1. . L − Ln = · n ≤ · .12 S˘ se calculeze limitele ¸irurilor (xn ) date prin termenii generali: a s √ n 5n2 − 3n + 2 3n + 2 2an + bn . −9 11) xn = n (13 + 23 + · · · + n3 ) . 9) xn = 3n2 + 2 n . . .13 Se consider˘ curba format˘ din semicercuri de raze r. . 01. care sunt valorile lui n pentru care diferenta L − Ln reprezint˘ s a ¸ n→∞ cel mult 5% din L? R: Avem: Ln = π r + ¸i L = s r r r + + · · · + n−1 3 32 3 = 3πr 1 · 1− n 2 3 5 3πr 3πr 3πr 1 . 12) xn = (n + 2)5 k n4 + n 2 + 1 − 3 n4 − n2 + 1.14 S˘ se discute dup˘ valorile parametrului real p: a a = lim np n→∞ n+1 − n+2 3 n+2 . a precum ¸i L = lim Ln . n+3 . a a 2) S˘ se g˘seasc˘ rangul de la care |xn − a| ≤ 0. r r r 2. S˘ se calculeze lungimea Ln a liniei formate din primele n semicercuri. a a a 2. 5) xn = n + 1 − 2 n + 2 + n + 3. adic˘ n ≥ 3. 7) xn = √ n+ n+1 √ n+ 3n+2 3 12 6) xn = n2 + n + 1 − an. a 2 2 3 100 2 2. cu centrele cera a 3 9 27 curilor coliniare. 1) xn = .

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a R: Not˘m an = n+1 − n+2 3 21 n+2 = n+3 n+1 −1 n+2 + 1− 3 n+2 n+3 . a as 1! 2! n! Limita sa este num˘rul e. atunci pn = n b1 · b2 · · · · · bn → b. ∀x ∈ R. 1). 1 Avem an → 0.18 S˘ se arate c˘ dac˘ ¸irul de numere pozitive bn → b. n! n + 1 (n + 1)2 (n + 1)p n! n n 1 . s a a 1 1 1 2. n 1 1 1 + + ··· + = (n + 1)! (n + 2)! (n + p)! 1 1 1 1 + + ··· + (n + 1)! n + 1 (n + 1)(n + 2) (n + 1)(n + 2) · · · (n + p) a a a 2. a > 1. p = 1.  1 = − .15 S˘ se calculeze limita ¸irului (xn ) cu termenul general: a s xn = an sin 1 + a sin 2 + · · · + an−1 sin n . a a a as 2. .17 S˘ se arate c˘ dac˘ an → a. iar nan → − . rezult˘ c˘ xn → 0.  0. a R: Folosim criteriul lui Cauchy: xn+p − xn = = de unde: xn+p − xn < pentru n > N (ε) = 1 1 1 1 1 1 1 < + + ··· + · ≤ < ε. ∞). [1 + 2a + 3a2 + · · · + (n + 1)an ] (1 − a)(1 − an ) = αn an [1 − (n + 2)an+1 + (n + 1)an+2 ] R: Din |sin x| ≤ 1. 2. ε a1 + a2 + · · · + an → a. Deci: 6 1 = − · lim np−1 6 n→∞  p ∈ (−∞. atunci sn = R: Se aplic˘ teorema lui Stolz-Cesaro. αn → 0.  6  −∞. deducem: 0 < |xn | ≤ ¸i cum pentru a > 1.16 S˘ se arate c˘ ¸irul cu termenul general xn = 1+ + +· · ·+ este convergent. p ∈ (1.

19 Fie (a)n un ¸ir de numere pozitive. 1 a1 an−1 n n→∞ n→∞ √ n (n + 1)(n + 2) · · · (2n) n! . 3) lim n n→∞ n n 4 1 . p+1 n→∞ n p+1 lim R: Se aplic˘ teorema lui Stolz-Cesaro: a an+1 − an (n + 1) = = p+1 bn+1 − bn (n + 1) − np+1 Dar lim n n→∞ p 1+ n 1 1+ n p 1 n p p. n→∞ an N R: Se ¸ine seama de egalitatea t a 2. 2. n 2 · an n+1 1p + 3p + · · · + (2n − 1) .22 S˘ se determine limita ¸irului cu termenul general: a s xn = 2. . 3) . 2) 2.23 S˘ se calculeze: a lim 1+ √ √ √ 2! + 3 3! + · · · + n n! . 2) lim √ an = n a1 a2 an · · ··· · . np+1 p n→∞ R: Se aplic˘ teorema lui Stolz-Cesaro: a n+1 (n + 1)! an+1 − an 1 = lim n = lim n→∞ bn+1 − bn n→∞ a [(n + 1)2 a − n2 ] a − 1 n→∞ lim (n + 1)! n + 1 · 2 n = 0.24 S˘ se calculeze: lim 1 + (2!)2 · √ √ √ 2 + (3!)2 · 3 3 + · · · + (n!)2 · n n √ . 1 −1 + 1+ n 1+ 1 n p − 1 = p.21 S˘ se arate c˘: a a 1p + 2p + · · · np 1 = . n+1 n ·a a 2. p ∈ N∗ . a > 1.20 S˘ se calculeze: 1) lim √ n n. ∀p ∈ N. e e a ¸ ¸ R: Se aplic˘ exercitiul precedent. S˘ se arate c˘ dac˘ s a a a n→∞ lim √ an+1 = α ⇒ lim n an = α. Se obtine: 1) 1.22 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2. n! · (n + 1)! · n n→∞ .

a. 2) xn = n+1 . 13 1 + 23 1 + 23 + · · · + n3 α + β n+1 3) xn = 1 a n + b n + 3n .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a R: Se aplic˘ teorema lui Stolz-Cesaro: √ an+1 − an (n + 1) · n+1 n + 1 √ lim = lim √ = 0.26 S˘ se determine limita urm˘toarelor ¸iruri: a a s 1) xn = 5 2n + 1 αn + β n 3 + 3 + ··· + 3 . α. b ≥ 0.25 Se d˘ ¸irul (xn )n∈N cu termenul general: as n 23 xn = k=0 1 .27 S˘ se calculeze: a 1) lim n n→∞ (n!)2 . (n + 2)(n + 5) 18 n∈N n 18 · xn 11 = e−1 . a as a s a a 2) S˘ se calculeze lim R: 1) Din identitatea 1 1 = (k + 1)(k + 4) 3 deducem: n→∞ n→∞ 18 · xn 11 n n∈N . (k + 1)! k2 −1 . 4) xn = n · n + 5n + n 2 7 · n! n k 2 + 3k + 9 . n3 4) lim n 3 n→∞ · (n!) . 11 . 5) lim n→∞ (3n)! 3 1 √ . k=1 √ 3 R: La 4) se ¸ine seama de inegalitatea k 2 + 3k + 9 ≥ 3 27k 3 = 9k. 3) lim n→∞ (k + 1)! n n k=1 3 2k−1 (k − 1) . β > 0. 2. n→∞ bn+1 − bn n→∞ (n + 1)(n + 2) n + 1 − n 2. t 2. 1 1 − k+1 k+4 . k ∈ N. (k + 1)(k + 4) 1) S˘ se arate c˘ ¸irul este m˘rginit ¸i s˘ se calculeze sup xn . 6) lim 2+k n→∞ n k=1 k=1 n 1+ . 18 lim xn = lim n→∞ 1 3 1 1 1 11 − − − 6 k+2 k+3 k+4 = Din xn+1 − xn = 2) lim n→∞ 11 1 > 0 rezult˘ c˘ ¸irul este cresc˘tor ¸i deci sup xn = a as a s . 2) lim n→∞ (2n)! · 8n 3n n k=1 k2 + k − 1 .

28 S˘ se calculeze limitele ¸irurilor cu termenii generali a s 1) xn = 4) xn = 6) xn = 1+ (2n + 1)!! . |bc| < 1. b. k 2 (k + 1)2 2 1 · n2 k=1 n 2 2 Cn+1 + · · · + C2n . k ln k . 4) xn = (k − 1)! + k! n k=1 k (k + 1) (k + 2) . 5) xn = 2n 1 · n3 k=1 n k2 + k − 1 . a. α ∈ R. 2. 2) xn = (2n + 2)!! · n k=1 n k2 + k . ∀k ≥ 2 k ln k 2. 3) xn = n3 + k n n 1 1 1 + + ··· + n 2 22 2 2 Cn + 3 · 2 + (−1) . n 2 n−3 n 3) xn = k=1 1 . 7) xn = k=1 (2k − 1) . 2) Din − = lim = = n→∞ 16(2n + 1) an 32 (k + 1)! (k − 1)! (k + 1)! n n→∞ n→∞ lim k=1 1 k2 + k − 1 1 = 2.31 S˘ se arate c˘: a a 0 < ln [ln (k + 1)] − ln (ln k) < n ¸i apoi s˘ se calculeze lim s a n→∞ k=2 1 .24 R: 1) lim deducem c˘ a GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS an+1 1 k2 + k − 1 n+1 1 1 .30 S˘ se calculeze limita ¸irului cu termenul general a s xn = ac + (a + ab)c2 + (a + ab + ab2 )c3 + · · · + (a + ab + · · · + abn )cn+1 . xn = 1−b n→∞ Deci lim xn = lim xn n→∞ 1 − cn+1 1 − (bc)n+1 ac −b· = . n4 2. n→∞ (k + 1)! (n + 1)! 2. 2) xn = 1 + √ . R: S˘ observ˘m c˘ se mai scrie a a a ac [(1 + c + · · · + cn ) − b (1 + bc + · · · + bn cn )] . |c| < 1. = lim 2 − − n→∞ (k + 1)! n! (n + 1)! 3) Din 2 k−1 (k − 1) 2k−1 2k = − deducem c˘ a (k + 1)! k! (k + 1)! n n→∞ lim k=1 2k−1 (k − 1) 2n = lim 1 − = 1. c ∈ R.29 S˘ se calculeze limitele ¸irurilor cu termenii generali: a s √ √ α 6 n−3 2 3 n+1 π n 1) xn = cos . b = 1. 1−c 1 − bc (1 − c)(1 − bc) 1 . (k + 1)! 2k + 1 .

Integrˆnd prin p˘rti.32 S˘ se calculeze limita ¸irului cu termenul general a s xn = R: Avem c˘ ln xn = a n (n2 + 1)(n2 + 22 ) · · · (2n2 ) .34 S˘ se calculeze lim n→∞ 1+ k=1 k −1 . a < b. 1 . k ≥ 2. n+1 n+1 n+2 n+m+1 (n!)2 2n+1 (b − a) . . a R: Not˘m Im. a 2. exist˘ ck ∈ (k. n rezult˘ c˘ limita este ∞. ln [ln (k + 1)] − ln (ln k) = Din ln k < ln ck < ln(k + 1) deducem: 1 1 1 < .n = b (x a a a¸ ¸ − a)m (b − x)n dx. . (k + 1) ln(k + 1) k ln k 1 .n+m .n = ¸ a b−a 2 2 . 1]. de unde lim xn = n→∞ (2n + 1)! n Se obtine de aici c˘ In. Pe fiecare interval [k. a a a 2. 2 2. k + 1) a. a Fie f : (1. pentru diviziunea ∆n = 0. n2 . . definit˘ prin f (x) = ln (ln x).n+1 = · · ··· · · I0.ˆ a ı. . . ∞) → R. cu n n k punctele intermediare ξk = ¸i deci s n 1 n→∞ lim ln xn = 0 ln(1 + x2 ) dx = ln 2 − 2 + π .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 25 a a a ¸ a R: Inegalitatea din stˆnga rezult˘ din faptul c˘ functia ln x este strict cresc˘toare. . conform teoremei lui Lagrange. k + 1].33 S˘ se calculeze limita ¸irului cu termenul general a s b xn = a (x − a)n (b − x)n dx 1 n . obtinem m m m−1 1 · Im−1. ck ln ck Sumˆnd pentru k = 2.n = Im. n2 1 n k2 ln 1 + 2 . care este o sum˘ Riemann pentru functia a ¸ n k=1 n 1 2 f (x) = ln(1 + x2 ) pe intervalul [0. < (k + 1) ln(k + 1) ck ln ck k ln k deci 0< 1 1 < ln [ln (k + 1)] − ln (ln k) < .

cn+1 = (an + bn ) . 2. definit˘ prin f (x) = a xn = f (k) (1) + f (k) (2) + · · · + f (k) (n). s˘ se a x2 + 3x + 2 1 +1 n n ≤ 1+ k=1 k n(n + 1) · −1 ≤ n2 2n2 1 . (x + 1)k+1 (x + 2)k+1 2 2. sumˆnd pentru k = 1.37 Se dau numerele reale a0 . pentru n ≥ 1. ¸ R: Deoarece f (x) se poate scrie: f (x) = f (k) (x) = (−1)k · k! · ¸i deci s xn = − 1 1 → (−1)k · k! · k+1 . obtinem: xn+1 = xn . 2 2 2 1 (a0 + b0 + c0 ). n.36 S˘ se studieze natura ¸irului (xn ) definit prin: x1 = a ∈ [1. bn+1 = (cn + an ) . rezult˘ c˘ a a x+1 x+2 1 1 − . Definim ¸irurile (an )n∈N .26 R: Deoarece GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1+ k 1 −1= 2 · 2 n n k 1 1+ +1 n 1 · n2 k k 1+ 2 +1 n k k 1+ 2 +1 n . 1 1+ 2 +1 n deci ¸irul are limita s calculeze limita ¸irului cu termenul general s a ¸ 2. Din an+1 = (an−1 + x0 ) rezult˘ c˘ an → x0 etc. (bn )n∈N .35 Fiind dat˘ functia f : R \ {−2. s 4 3 . 2] ¸i xn+1 = xn − a s s 2xn + 2. 3 S˘ se arate c˘ ¸irurile sunt convergente la a as R: Fie xn = an + bn + cn . −1} → R. Din 1 · n2 ≤ ≤ 1 · n2 k 1 1+ 2 +1 n . unde f (k) este derivata de ordinul k a functiei f . c0 . (cn )n∈N prin: s an+1 = 1 1 1 (bn + cn ) . b0 . rezult˘ a a n(n + 1) · 2n2 1 1+ 1 . deci (xn ) a ¸ ¸ 1 1 a a este un ¸ir constant: xn = x0 . k+1 (n + 2) 2 1 1 − . Adunˆnd cele trei relatii. 2 1 .

Bn √ √ R: Din An + Bn k = a + b k n→∞ n √ √ ¸i An − Bn k = a − b k s n n . Din xn+2 = xn + xn+1 = q n + q n+1 = q n (1 + q). A¸adar lim s n→∞ √ An = k. ¸ R: Se obtine: an = 2n − 2 − 2 arctg n + . 2) ∆n = q 3n (q 6 − 2q 3 + 1) = 4q 3n+2 = 4x3n+2 . b ∈ Q+ . Presupunem ¸ a a xn = q n . n→∞ a s 2.40 S˘ se calculeze a n→∞ n n lim 4n − 4 − 2an π . xn+2 = xn + xn+1 . n ≥ 2. 1 + x2 4 − π π. bn n→∞ . 2. 2 ∗ n∈N . k ∈ R \ Q. a > 0. Bn = √ 2 k √ a+b k n √ − a−b k .42 Fie matricea A = An = S˘ se calculeze lim a an .ˆ √ n √ √ a + b k = An + Bn k. iar limita este e 2 s as ¸ ı. R: 1) Prin inductie matematic˘: x2 = 1 + q = q 2 .39 S˘ se calculeze limita ¸irului: √ √ x1 = a.41 Fie (An )n∈N∗ ¸i (Bn )n∈N∗ dou˘ ¸iruri de numere rationale a. a a s ın a a a 2) S˘ se arate c˘ are loc egalitatea ∆n = 3) S˘ se calculeze lim xn . 2.: 2.38 Fie q = si sirul (xn ) definit prin: x1 = q. Bn 1 0 3 2 ¸i s 1 an 0 bn . S˘ se calculeze lim a An . an = 1 2x2 dx. rezult˘ xn+2 = q n+2 .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 27 √ 1− 5 2. x3 = x1 + x2 = q 3 . xn+1 = a + xn . urmeaz˘: a n An = 1 2 √ a+b k n √ + a−b k 1 . x2 = 1 + q. lim xn = 0. n ∈ N∗ . 3) Deoarece |q| < 1. 1) S˘ se arate c˘ termenii ¸irului sunt ˆ progresie geometric˘. a n→∞ xn+2 xn xn+1 xn+1 xn+2 xn xn xn+1 xn+2 = 4 · x3n+2 . n ≥ 1. a.

1 n+1 n+1 (n + 1)n an+1 . a s s n→∞ √ 2. .45 S˘ se determine multimea punctelor limit˘. n ≥ 2. e  xn  = lim  1 + √ n n→∞ n!  √ n n! xn n xn √ n n!  e lim xn  = e n→∞ . 2) xn = 3 3n + 1 1+ 1 n n · (−1)n + nπ 1 + cos . limita inferioar˘ ¸i limita superioar˘ a ¸ a as a pentru ¸irurile date prin: s 1) xn = 1 + (−1)n 2n + (−1)n · . bn = n n+1 n+1 √ s → e ¸i n n! (n + 1)! √ = n n! 1 n+1 n+1 √ n n! ¸i bn = s n n+1 e = lim n→∞ 1+ (n + 1)! − √ n n! √ n n! n deci lim xn = n→∞ 1 . 3 6k + 1 3 6k + 4 3 2 4 2 4 − . 2 2 R: 1) Deoarece {xn }n∈N = {x2k }k∈N ∪ {x2k+1 }k∈N ¸i s x2k = rezult˘ c˘ M = a a 4k + 2 4k 4 2 2 + → . Deoarece = n! an n+1 1+ → e. 3 3 3 3 . a R: Deoarece sin α = sin (α − nπ). s n→∞ 2 a s 2.28 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Se g˘se¸te: an = 3 (2n − 1) ¸i bn = 2n .44 S˘ se calculeze limita ¸irului xn = R: Fie an = Fie n+1 (n + 1)! − √ n n!.43 S˘ se calculeze lim sin2 π n2 + n + 1 . x2k+1 = − →− . lim inf xn = − . rezult˘ c˘ a a √ n a n = e.  2. urmeaz˘: a sin2 π n2 + n + 1 = sin2 π n+1 n2 + n + 1 − nπ = sin2 π √ n2 + n + 1 + n √ π ¸i deci lim sin2 π n2 + n + 1 = sin2 = 1. lim sup xn = .

1]. este o contractie pe [0. limita inferioar˘ ¸i limita superioar˘ a ¸ a as a pentru ¸irurile date prin: s 1) xn = 1 1+ n n·(−1)n · n nπ + cos . n ∈ N.47 S˘ se arate c˘ ecuatia x3 + 4x − 1 = 0 are o singur˘ r˘d˘cin˘ real˘ ¸i s˘ se a a ¸ determine aproximatiile pˆn˘ la ordinul trei ale r˘d˘cinii. a a ¸ sub forma echivalent˘ x = 2 a x +4 1 ϕ(x) = 2 . + sin n 2 1 + (−1) n−1 · . 2 2 2 2 2 2. 1] → R.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA s 2) Deoarece {xn }n∈N = {x4k }k∈N ∪ {x4k+1 }k∈N ∪ {x4k+2 }k∈N ∪ {x4k+3 }k∈N ¸i x4k = x4k+1 x4k+2 x4k+3 3 e + 1. Dar ¸ x +4 d(ϕ(x).46 S˘ se determine multimea punctelor limit˘. lim inf xn = − e. e + 1 . 2 n+1 n ∈ N. n ∈ N∗ . 2 4k+1 1 (4k + 1)π 1 1 =− + cos 1+ → − e. y) ≤ d(x. n 4) xn = n (n + 1) nπ 2 5) xn = (−1) − cos . n ∈ N∗ . y). ϕ(y)) = |ϕ(x) − ϕ(y)| = (x2 |x + y| 1 · d(x. Scriind ecuatia a a ¸ a a a ¸ 1 . 2 3) xn = nπ 1 (−1)n ·n . 2 + 4) + 4) (y 8 . problema revine la a ar˘ta c˘ aplicatia ϕ : [0. e − 1. 3 2. 2 4k + 2 2 2 4k+3 1 (4k + 3)π 1 1 1+ + cos → − e. 1]. ¸ a a a a R: Se constat˘ imediat c˘ ecuatia are o r˘d˘cin˘ pe intervalul [0. =− 2 4k + 3 2 2 1+ 1 4k + cos 2kπ → 3 2 4k 29 rezult˘ c˘ M = a a 1 3 3 3 1 − e. lim sup xn = e + 1.2 Principiul contractiei ¸ a a a a a s a 2. 2 4k + 1 2 2 4k+2 1 (4k + 2)π 3 3 = 1+ + cos → e − 1. 2n + 1 2 n (n + 1) nπ 2 2) xn = 5 − 3 (−1) + sin . n ∈ N.

1 Se constat˘ c˘ este suficient s˘ lu˘m n = 2. 083285135. 1−q n 1 . 0001. 001. 1. x2 + 4 n ne d˘ x1 = 0. 1]. 2462695 etc. este o contractie pe [0. Deci ϕ 4 4 1 este o contractie pe [0. 1] → R. 1) = 10 10 0. 2. 1 1 Este suficient s˘ lu˘m n = 2. 1]. 2461538. 1]. Avem: x0 = 0. 1]. ϕ(x) = 2 a a ¸ . . . x2 = 0. 25. n = 0. In cazul nostru ın |xn − ξ| < 1 169 12 167 2 169 δ q n . Ca ˆ exercitiul 1 precedent. din |x| ≤ a x2 + 4 1 2 . a a a a a a a ¸ a a a ın ¸ R: Se constat˘ imediat c˘ ecuatia are o r˘d˘cin˘ pe intervalul [0. x1 = a a = 0. 1. x1 = a a a a = 0. cu q = ¸ . Avem: x0 = 0. xn+1 = Estimarea erorii metodei este dat˘ de a |xn − ξ| < ˆ care δ = |x1 − x0 |. x2 = (1 + sin 0.30 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS Intr-adev˘r.48 S˘ se arate c˘ ecuatia x3 + 12x − 1 = 0 are o singur˘ r˘d˘cin˘ real˘ ¸i s˘ se a a ¸ a a a a a s a calculeze aceast˘ r˘d˘cin˘ cu o eroare mai mic˘ de 0. cu q = . 1729 a a ¸ 2. 1. a 2. xn+1 = Estimarea erorii |xn − ξ| < 1 (1 + sin xn ) . . . ∀n ∈ N. . n = 0. 12 144 x2 = = 0. 1]. Sirul aproximatiilor succesive: ¸ ¸ ¸ 8 x0 = 0. a a a a a a a ¸ a a a R: Se constat˘ imediat c˘ ecuatia are o r˘d˘cin˘ pe intervalul [0. Sirul aproximatiilor succesive este: ¸ ¸ 169 x0 = 0. x2 + 12 n < 10−4 . n = 0. . 1. . 10998. deducem |x + y| ≤ |x| + |y| ≤ x + 4 (y 2 + 4). . 2. . Se constat˘ c˘ a a 1 1 aplicatia ϕ : [0.49 S˘ se arate c˘ ecuatia sin x − 10x + 1 = 0 are o singur˘ r˘d˘cin˘ real˘ ¸i s˘ se a a a a a s a calculeze aceast˘ r˘d˘cin˘ cu o eroare mai mic˘ de 0. 2. 10 1 9 10 10 1 10 n < 10−3 . xn+1 = 1 . 08 3333. x3 = 0. ϕ(x) = ¸ (1 + sin x). se arat˘ c˘ aplicatia ϕ : [0. ¸ x + 12 2 cu q = . . 1] → R. 10 10 Sirul aproximatiilor succesive este: ¸ ¸ x0 = 0. este o contractie pe [0.

a . x ∈ [a. b] → R.51 Fie f : [a.ˆ 0 < m ≤ f (x) ≤ M . conditia |ϕ (ξ)| ≤ q < 1 ¸ conduce la: |f (x) · f (x)| ≤ q · f 2 (x). x ∈ [a. a a a a a ¸ a 2. b].˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 31 a a a a a s a a a ¸ 2. 001. . a p m M ≤ ϕ (ξ) ≤ 1 − < 1 (c˘ci p ∈ (m. M ). dac˘ p ∈ (max m. √ a s 2. ¸ a Putem generaliza exercitiul precedent. In concluzie. p 2 2 ϕ este o contractie pe [a. b]. ϕ(y)) = |ϕ(x) − ϕ(y)| = |ϕ (ξ)| · |x − y| = |ϕ (ξ)| · d(x. Ins˘ ϕ (ξ) = 1 − f (x) a ¸ a ı. y). 16 = 0 are o singur˘ r˘d˘cin˘ real˘ ¸i s˘ se calculeze aceast˘ r˘d˘cin˘ cu o eroare mai mic˘ de 0. ¸ a 2. b] ¸i a. c] o functie derivabil˘ pe [a. b] ¸i deci ecuatia ϕ(x) = 0 s˘ aib˘ a ¸ s ¸ a a p o singur˘ solutie pe [a. s ı. Atunci ϕ(x) = x − a 1 f (x) (p − 1) x + ax1−p . R: Lu˘m f (x) = xp − a. Astfel. b]? a ¸ s R: Avem: d(ϕ(x). n +1 a a s 2. . . b].53 S˘ se calculeze aproximativ p a. n p 2. 3. f (x) − f (x0 ) se obtine medoda coardei. de dou˘ ori derivabil˘ a ¸ a a f (x) s˘ fie o contractie pe [a.52 Ce conditie trebuie s˘ ˆ ¸ a ındeplineasc˘ functia f : [a. ¸ a ındeplineasc˘ num˘rul p ∈ (m. n n+1− n−1 3n − 1 n   1 2 √ n +2 n 2 2) xn =  2 . b] → [−c. M ) pentru ca functia a a ∀x ∈ [a. adic˘ p > a . ϕ(y)) = |ϕ(x) − ϕ(y)| = |ϕ (ξ)| · d(x. y) ¸i pentru 1 ca ϕ s˘ fie contractie este necesar s˘ existe q < 1 a. presupunˆnd p = p(x).50 S˘ se arate c˘ ecuatia x5 + x3 − 1. 0 < q < 1.54 S˘ se calculeze limitele urm˘toarelor ¸iruri din R3 : 1) xn = . s˘ fie o contractie pe [a. rezult˘ c˘ ϕ este o contractie ¸i deci a a ¸ s p p putem lua √ 1 p a ≈ xn+1 = (p − 1) xn + ax1−p . M )). a > 0 ¸i p = 2. b]? a ¸ pe [a.ˆ |ϕ (ξ)| < q. b]. b] pentru ca functia ϕ(x) = x − ¸ f (x) R: Deoarece d(ϕ(x). en  . Este a ¸i din 0 < m ≤ f (x) ≤ M rezult˘ 1 − s a p p M M M deci necesar ca −1 < 1 − . pentru x > 0.3 Siruri ˆ Rp ¸ ın −2n √ √ √ 1 2n . . Cum = f (x) p ϕ (x) = p−1 p−1 (1 − ax−p ) < . n . dac˘ alegem ¸ a p(x) = x − x0 . 1+ . iar dac˘ alegem p(x) = f (x) se ajunge la metoda lui Newton. Ce conditie trebuie s˘ ˆ ¸ 1 ϕ(x) = x − f (x).

32 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2. 2 2 2 2. an este media armonic˘ a termenilor s a a as vecini an−1 ¸i an+1 . s ¸ R: Sirul (sn ) al sumelor partiale este strict cresc˘tor ¸i divergent. . a sn = 2. n+1 n+2 2n 2 ceea ce arat˘ c˘ (sn ) nu este ¸ir fundamental. s a R: Se caut˘ xn = λn a. cu x0 = (0. 0. 2 3 2 3 1 9 27 Se obtine limita x = ¸ . deoarece pentru n ≥ 2. . S˘ se arate c˘ seria este divergent˘ ¸i are suma +∞. 9. deoarece ¸ a s |s2n − sn | = 1 1 1 1 + + ··· + ≥ . 1. 0. 0. 6). n+1 1 1 1 1 + + ··· + + ··· = 2 3 n n n=1 a a se nume¸te seria armonic˘. a a s 2. Deci lim sn = +∞. x2 = (1. . cu a ∈ R4 . a R: Este o serie oscilant˘ deoarece ¸irul (sn ) al sumelor partiale este ¸irul oscilant: 1.. 0). . x1 = (1. n−1 + ··· = ∞ n=1 (−1)n−1 . cu r˘d˘cinile: 1. 8). Deci xn este de forma: xn = a + n b + n c.56 S˘ se arate c˘ seria a a este convergent˘ ¸i s = 1. a s ¸ s 0.4 Serii de numere reale 1 1 1 1 + + ··· + + ··· = 1·2 2·3 n(n + 1) n(n + 1) n=1 ∞ 2. as R: In adev˘r. Se obtine penrtu λ ecuatia caracteristic˘ 6λ3 − ¸ ¸ a 1 1 1 1 2 a a 11λ + 6λ − 1 = 0. .57 Seria 1+ 1 1 1 + + ··· + = 1·2 2·3 n(n + 1) n k=1 1 1 − k k+1 ∞ =1− 1 → 1. 9. . ∀n ∈ N. 3. 7. S˘ se determine xn ¸i s˘ se calculeze s a a limita ¸irului.58 S˘ se arate c˘ seria a a 1 − 1 + 1 − 1 + · · · + (−1) este divergent˘.9 . .55 In R4 se consider˘ ¸irul (xn ) definit prin relatia de recurent˘: as ¸ ¸a 6xn+3 = 11xn+2 − 6xn+1 + xn .

n n 7) n·2 . Astfel. (α + n)(α + n + 1) n=1 1 . este o progresie geometric˘ s a a a a cu ratia q. a 2) ∞ 1 . 6) n ∞ 1 √ . α > 0. (α + k)(α + k + 1) α+k α+k+1 se obtine sn = ¸ 1 1 1 − . Seria este convergent˘ ¸i are suma as . an = q n−1 .60 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor urm˘toare ¸i ˆ caz de convergent˘ s˘ se determine a a a s ın ¸a a sumele lor: ∞ √ √ √ 1) n + α + 1 − 2 n + α + n + α − 1 . a 2 n−1 sn = 1 + q + q + · · · + q = 1−q  n. 4) 3) αn n=1 5) ∞ ∞ n=1 n ln n+1 . Se obtine 1) a a a ¸ √ suma α − α + 1. α > 1. α ∈ Z− . dac˘ q = 1. 15n2 − 8n − 3 n=1 ∞ n=1 ∞ ∞ n . dac˘ |q| < 1. s a pentru |q| < 1 ¸i are suma s 1−q 2. ¸ R: Sirul sumelor partiale are termenul general ¸ ¸  n  1−q . α+1 α+n+1 α+1 . S˘ se studieze natura acestei serii dup˘ valorile lui q. a 1−q  +∞. q ∈ R s se nume¸te seria geometric˘ deoarece ¸irul (an ). n=1 1 . [5 + (−1)n ] n=1 √ √ R:√ Not˘m cu an = n + α − n + α − 1. 2) Folosind identitatea: 1 1 1 = − .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 2. dac˘ q ≥ 1.59 Seria 1 + q + q 2 + · · · + q n−1 + · · · = 33 ∞ n=1 q n−1 . seria geometric˘ cu ratia q este convergent˘ a a ¸ a 1 ¸i divergent˘ pentru |q| ≥ 1. dac˘ q = 1. Se observ˘ c˘ sn = an+1 − an . a n→∞ Obtinem ¸ lim sn =   s Pentru q ≤ 1 ¸irul (sn ) nu are limit˘. 8) (n + 2)! n=1 2n n.

Folosind aceast˘ identitate se obtine sn = a ¸ suma 1 . Atunci termenul general al seriei se scrie an = n · bn . n→∞ n n 2n 7) Fie bn = . (1 − α)2 4) Termenul general al ¸irului sumelor partiale se descompune ˆ fractii simple astfel: s ¸ ın ¸ 16k 2 1 1 = − 8k − 3 4 1 4 1 1 − 4k − 3 4k + 1 1− . a 1 a 6) Deoarece lim √ = 1. α α α α x−α Derivˆnd ˆ raport cu x. as 8) Se observ˘ c˘: a a 2n n = [5 + (−1)n ] n=1 ∞ 2n este convergent˘. avem: a ın 2x nxn−1 nxn+1 − α(n + 1)xn + αn+1 1 + 2 + ··· + = .34 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3) Pentru a evalua suma partial˘ de ordinul n plec˘m de la identitatea: ¸ a a x x2 1 xn+1 − xαn xn + 2 + ··· + n = n · . deci seria este divergent˘. 2 α α αn αn (x − α) De aici. pentru x = 1. iar (n + 2)! (n + 2)bn = 2bn−1 . α . seria este divergent˘. obtinem ¸ sn = Seria este convergent˘ ¸i are suma as n − α(n + 1) + αn+1 αn (1 − α) 2 . Deci n n sn = k=1 ∞ ak = k=1 kbk = 2(b0 − bn ) = 1 − 2bn . 4 5) Sirul sumelor partiale al acestei serii ¸ ¸ n sn = k=1 ln k+1 = ln(n + 1) k are limita ∞. Seria este convergent˘ ¸i are as 4n + 1 1 . Dar bn → 0 deoarece seria gent˘ ¸i are suma 1. 24 . Rezult˘ c˘ seria este convera a a n=1 (n + 2)! 1 1 1 + 3 + 5 + ··· + 2 2 2 1 1 1 + 4 + 6 + ··· 2 3 3 3 = 19 .

¸tiind c˘ termenii ¸irului (an ) formeaz˘ a a s a s a s ¸ o progresie aritmetic˘ cu a1 > 0 ¸i ratia r > 0: a 1) 1 . . 3) an + an+1 . . avem: 1 1 = an an+1 r Se obtine o serie telescopic˘. 2) 3n n=1 ∞ 2n + (−1)n+1 .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 35 a a a s a 2. 1 1 − an an+1 . a s a 3 Obtinem: ¸ x 1 n x x 3n−1 sin3 n = 3 sin n − 3n−1 sin n−1 . 4 s a 2) Multiplic˘m identitatea tg θ = ctg θ − 2 ctg 2θ cu 2n ¸i lu˘m θ = 2n x.62 S˘ se calculeze sumele urm˘toarelor serii. x x R: 1) Multiplic˘m identitatea sin 3θ = 3 sin θ − 4 sin3 θ cu 3n−1 ¸i lu˘m θ = n . Obtinem: a ¸ 2n tg 2n x = 2n ctg 2n x − 2n+1 ctg 2n+1 x. 1 an + an+1 = 2 a2 an n+1 r 2. 2) 3n 4 ∞ n=1 2n tg 2n x = 2 ctg 2x − 1 .63 S˘ se arate c˘: a a 1) ∞ n=1 3n−1 sin3 1 x = (x − sin x) . Atunci sn = an+1 − a1 ¸i 4 3 n→∞ lim sn = 1 (x − sin x) . ¸ a 2) ¸i 3) Analog. −1 1 1 5 R: 1) Serie geometric˘ cu ratia ¸i suma . a 2 2. 3) 5n n=1 ∞ ∞ n=1 4n2 1 . 2) a a n=1 n n+1 ∞ ∞ n=1 1 an an+1 an+2 . 3) Serie s a a ¸ 3 4 6 1 telescopic˘ cu suma .61 S˘ se arate c˘ urm˘toarele serii sunt convergente ¸i s˘ se determine sumele lor: 1) (−1)n+1 . a2 a2 n n+1 n=1 ∞ R: 1) Pentru orice n ∈ N. 3 4 3 3 Punem an = x 3n−1 s sin n−1 . avem: s 1 1 = an an+1 an+2 2r 1 1 − an an+1 an+1 an+2 1 1 − 2 2 an an+1 . 2) Serie geometric˘ cu suma .

p n np p=2 n=2 n=2 p=2 Dar 1 1 = 2 p n n p=2 ¸i s ∞ n=2 ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ R: Seria 1 1 1− n = 1 1 1 = − n(n − 1) n−1 n 1 = 1. n 1 1 − n−1 n = 1 − lim n→∞ 2. 2n+1 + 3n+1 n=1 1 √ . b ∈ R∗ . + (1 + an−1 b)(1 + an b) n=1 . 3) n+1 n=1 ∞ n=1 ∞ 2n + 3n . n n+1 n+1 4 1 = 1.65 S˘ se arate c˘: a a 1 1 1 π − arctg ¸i deci sn = arctg 1 − arctg s → .36 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2. deci a 1 1 = .64 S˘ se calculeze suma seriei a ∞ n=1 arctg 1 .66 S˘ se arate c˘ urm˘toarele serii sunt divergente: a a a 1) ∞ n=1 ∞ √ n 2. 5) n+1− n n=1 ∞ √ a 2. a. 2) n . np p=2 n=2 ∞ ∞ 1 1 1 + p + ··· + p + ··· 2p 3 n este convergent˘ pentru orice p ≥ 2.67 S˘ se studieze natura seriei: an−1 . 1 1 1+ · n n+1 rezult˘ c˘ an = arctg a a 2. n2 + n + 1 R: Din x−y 1 arctg x − arctg y = arctg ¸i 2 s = 1 + xy n +n+1 1 1 − n n+1 . 2n + 1 − 2n − 1 ∞ 4) 1 √ √ .

Deci pentru Dac˘ seria a 1 + an 1 + an an 1 .68 Fie (an ) un ¸ir de numere pozitive. atunci a → 0. ¸rul cu termenul general an = α este descresc˘tor ¸i deci seria lui a s a s n Riemann are aceea¸i natur˘ cu seria s a 1 2 · n α = (2 ) n=1 n=1 n ∞ ∞ 1 2α−1 n . S˘ se arate c˘ seria s a a an d. a ∈ (0. convergent˘ dac˘ q = 21−α < 1. a a s R: Intr-adev˘r. a n suficient de mare. Atunci an ≤ 2 1 + an 2. numit˘ seria lui Riemann sau seria armonic˘ generalizat˘ a a nα n=1 ∞ este: .d. a ∈ (1. seria este divergent˘ deoarece ¸irul termenilor ei nu a a cunverge la zero. deci an → 0.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: Deoarece termenul general al seriei se poate scrie. a an an este convergent˘. pentru a = 1: an = adic˘ a an = Deci 1 b(1 − a) 1 1 − 1 + an b 1 + an−1 b ¸i sn = s 1 b(1 − a) 1 1 − 1 + an b 1 + b . s a a a a 2.divergent˘ pentru α ≤ 1. adic˘ α ≤ 1.70 S˘ se arate c˘ seria cu termenul general an = n+1 2n − 1 n este convergent˘. a = 1. Deci seria an este convergent˘. adic˘ a ¸ a α > 1. 1 1 an−1 − an (1 + an−1 b) − (1 + an b) = . a .5 Serii cu termeni pozitivi  1    b(a − 1)(b + 1) . a . (1 − a)(1 + b) an este convergent˘ a 2. a a a care este o serie geometric˘ cu ratia q = 21−α > 0. dac˘ seria a a s 1 + an 1 + an este convergent˘. seria este convergent˘. = n−1 b)(1 + an b)  (1 + a  1 n=1   . ∞  an−1 ∞.convergent˘ pentru α > 1. 1). ∞). a 1 + an R: Deoarece an an an este convergent˘ atunci ¸i seria ≤ an . ¸i divergent˘ dac˘ q = 21−α ≥ 1. n−1 b)(1 + an b) 1 − a (1 + a b(1 − a) (1 + an−1 b)(1 + an b) 37 2. 1 Dac˘ α > 0. 0 ≤ an ≤ 1. dac˘ α ≤ 0.69 Seria 1 a . α ∈ R.

seria este convergent˘.74 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a √ ∞ ∞ 7n 1 √ . a n! n=0 n! 1 1 an+1 = = ≤ < 1. 2) Se aplic˘ criteriul comparatiei cu limit˘. . a a +n .73 S˘ se stabileasc˘ natura seriei: 1 1 1 √ + √ + ··· + √ + ··· 3 n ln 2 ln 3 ln n √ √ 1 1 R: Deoarece n ln n < n n. an + n n=1 R: 1) Seria este convergent˘. 2n − 1 2 2. pentru n ≥ 4.71 S˘ se arate c˘ seria a a a R: Intr-adev˘r: 1 este convergent˘. pentru n ≥ 2.38 R: Avem: GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS n→∞ lim √ n an = lim ∞ n n→∞ n+1 2n − 1 n = lim n→∞ 1 n+1 = < 1. 2) n2 + 3n + 5 nnn n=1 n=1 ∞ ∞ k=n+1 ak ≤ an 1 1 + + ··· 3 32 = 1 1 2n · an = · < 10−3 . Pentru a = 1 seria dat˘ este seria armonic˘. ¸ a 2. a > −1. seria este divergent˘. Deoarece lim √ = 1. seria este divergent˘. 001. 3) Pentru a > 1. Se compar˘ cu seria armonic˘. 2 2 (n + 1)! 1 √ n n 1 . cum a cu seria n n n 1 1 < n . restul de ordinul an n+2 3 n rn = s − s n = pentru n ≥ 9. n ≥ 1. Se compar˘ a a ¸ a a 1 1 .72 S˘ se arate c˘ seria a a ∞ R: Aplic˘m criteriul raportului cu limit˘ a a n→∞ lim an+1 2 = lim = 0 < 1. 7182818 . . avem c˘ √ a n > √ . 2n este convergent˘ ¸i ¸a se precizeze num˘rul de a s s a n=0 (n + 1)! termeni necesar pentru a obtine suma seriei cu o eroare mai mic˘ de 0. a a a an + n a Pentru |a| < 1 se aplic˘ criteriul comparatiei cu limit˘. Dar seria n n ln n este divergent˘. Deoarece a = ≤ . n→∞ n + 2 an an+1 2 1 deci seria este convergent˘. 3) 1) . a 2. a a 2. an (n + 1)! n+1 2 Suma acestei serii este e = 2. a ¸ a a a n Deoarece lim n = 1.

Pentru a < 1 seriile sunt convergente. pentru a < 1. a > 0. ¸irurile termenilor au limita e. Pentru a = 1.77 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: 1) ∞ n=1 a n2 + n + 1 n2 n . avem c˘ √ ≤ an . Se compar˘ cu seria a ¸ a a armonic˘. Seriile sunt convergente. Rezult˘ c˘ 1 1 < 2 2 · · · + an ) n (1 + a + +a n ¸i deci seria este convergent˘. a a a a a 2. 2) n (1 + a + +a2 · · · + an ) n=1 ∞ ∞ n=1 39 an √ . . obtinem c˘ √ ≥ . 2. pentru a ≥ 1. Rezult˘ c˘ seria dat˘ este divergent˘. deducem c˘ seria a n a n! este convergent˘. s a Pentru 0 < a < 1 se aplic˘ criteriul comparatiei cu limit˘. De aici.75 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: 1) 1 . a a a a a a 2. a > 0.78 S˘ se stabileasc˘ natura seriei: a a ∞ n=1 a n n+1 n n2 . R: Se aplic˘ criteriul r˘d˘cinii cu limit˘. 2) n · 2n n=1 ∞ ∞ n=1 arctgn 1 . n→∞ 1 − an+1 1 + a + +a2 · · · + an seria dat˘ este divergent˘. R: Se aplic˘ criteriul r˘d˘cinii cu limit˘. a a √ an n 2) Deoarece n! ≥ 1. pentru a a a a s a > 1. deci seriile sunt divergente. 1 + a + +a2 · · · + an ≥ n + 1 > n.76 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1) 1 . n n! a a R: 1) Pentru a ≥ 1. seria este n n n! divergent˘. Deoarece a n→∞ lim 1−a 1 = lim = 1 − a. 3) n ∞ n=1 n 1 1+ n n2 . a √ √ an an an n ¸ a n Din n! ≤ n nn = n. 2) ∞ n=1 an 1 + 1 n n . Dar.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a 2. seriile sunt divergente.

1) Serie divergent˘. Seria a a ¸ 1 1 1 s a ¸ este convergent˘ pentru a < ¸i divergent˘ pentru a > . obtinem: ¸ 1 en n+1 n n2 > 1 1 1+ n 1 1+ 1 n n. deci divergent˘. Se obtine λ = − ln a. Pentru a < seria este convergent˘. pentru a a a a a e 1 1 a > . Pentru a = . 2) Criteriul a a a raportului d˘ dubiu. 2n 3) n! . . 2n+1 R: Se aplic˘ criteriul raportului cu limit˘. a a a a 2. Seriile sunt convergente.81 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1) an √ . 2) n! n=1 ∞ ∞ n=1 aln n . a a a a a a 2. Seria este convergent˘. seria devine: a e e 1 en n=1 Din e < 1+ 1 n n+1 ∞ n+1 n n2 . 2) Serie convergent˘. a > 0. seria este divergent˘. a a . 4) nn n=1 n tg π .79 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: 1) n2 . a a 2. Aplic˘m criteriul lui Raabe-Duhamel. 2) 5 · 9 · 13 · · · · · (4n + 1) n=1 ∞ 1 · 3 · 5 · · · · · (2n − 1) . 2) 2n n=1 ∞ ∞ ∞ n=1 ∞ n=1 n2 arcsin π . e Rezult˘ c˘ seria dat˘ este divergent˘. de unde 1 lim n n→∞ e n+1 n n2 ≥ lim n→∞ n = 1 > 0.40 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 R: Se aplic˘ criteriul r˘d˘cinii cu limit˘.80 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1) 2 · 7 · 12 · · · · · (5n − 3) . 2 · 5 · 8 · · · · · (3n − 1) n=1 ∞ R: Se aplic˘ criteriul raportului cu limit˘. R: 1) Se aplic˘ criteriul raportului cu limit˘. Pentru a = se obtine seria a e e e armonic˘.

83 S˘ se stabileasc˘ natura seriei: ∞ n=1 (2n + 1) · α(α − 1) · · · (α − n + 1) (α + 1)(α + 2) · · · (α + n + 1) 2 . ∀x ∈ (0. prin inductie.84 S˘ se stabileasc˘ natura seriei: ∞ n=1 32 · 72 · 112 · · · · · (4n − 1) 12 · 52 · 92 · · · · · (4n − 3) 2 2. definit˘ prin f (x) = 2x − x − 1. Deoarece (an ) este descresc˘tor. 1). α ∈ R \ Z− . avem tabloul de variatie: ¸ x f (x) f (x) 0 − 0 − − ln(ln 2) 0 m + 1 + 0 Deci f (x) < 0 pentru orice x ∈ (0. Apoi: s s a s a an+1 − an = 2an − an − 1 < 0. Deoarece a a 1 1 λ = 4a + 3. s a a a 2. 1). de unde 2x < x + 1. deci este un ¸ir descresc˘tor ¸i m˘rginit.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 41 a 2. cu r˘d˘cinile 0 ¸i 1. urmeaz˘ a a a a s a a c˘ = 0. Presupunem c˘ an ∈ aa ¸ a a a (0. Aplic˘m criteriul s a lui Bertrand: n→∞ lim n ln n an − 1 − 1 · ln n = − lim = 0 < 1. a a a 2. a s R: Fie f : R → R. an+1 = 2an − 1. Dar an+1 = 2an − 1 > 20 − 1 = 0 ¸i an+1 = 2an − 1 < 21 − 1 = 1. R: Criteriul raportului ¸i criteriul lui Raabe-Duhamel dau dubiu. Deoarece f (x) = 2x · ln 2 − 1 ¸i f (x) = 0 pentru x0 = − ln(ln 2). Putem deci scrie: a 2an − 1 2x − 1 an+1 = lim = lim = ln 2 < 1 n→∞ an n→∞ x→0 an x lim ¸i conform criteriului raportului seria este convergent˘. Fie = lim an . n→∞ 16n2 + 8n + 1 an+1 deci seria este divergent˘. Avem c˘ a1 ∈ (0. dac˘ α < − seria este divergent˘.82 S˘ se studieze natura seriei cu termenul general an definit astfel: a1 ∈ (0. 1). 1). dac˘ α > − seria este convergent˘. a . 1). 1). R: Criteriul raportului d˘ dubiu. n→∞ Rezult˘ c˘ 2 − − 1 = 0. Ar˘t˘m. Aplic˘m criteriul lui Raabe-Duhamel. a a a a 2 2 1 dac˘ α = − seria devine: a 2 ∞ 1 4· 2n + 1 n=1 care este divergent˘. pentru n ≥ 1. c˘ an ∈ (0.

deci m˘rginit. (q + 1) (q + 2) · · · (q + n) n=1 n! . numit˘ seria hipergeometric˘. β. n(n + a)(n + b) ∞ Sirul (θn ) este convergent. Conform criteriului lui Gauss. α. (β + 1) (2β + 1) · · · (nβ + 1) n=1 2. b ∈ R. iar pentru c ≤ a + b seria este divergent˘. n! c(c + 1) · · · (c + n − 1) n=1 a cu a. n (ln n) ln (ln n) n=1 n! · np . b ¸i c. α ∈ R. pentru c > a + b ¸ a seria este convergent˘. α.42 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2. α. c ∈ R \ Z.87 S˘ se stabileasc˘ natura seriei: a a 1 a(a + 1) · · · (a + n − 1)b(b + 1) · · · (b + n − 1) · . β (β + 1) · · · (β + n − 1) n=1 ∞ . an+1 n n cu θn = [c − ab − (a + b) (1 + c − a − b)] n3 − ab (1 + c − a − b) n2 . α > 0. β > 0. a a 2. x > 0. α (α + 1) · · · (α + n − 1) n=1 3) ∞ ∞ 2) cos (αn) · ln n √ . 4) n (n + 2) ∞ αn + β γn + δ ∞ n .85 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1) (2n)! . γ. 2) n · (n!)2 4 n=1 ∞ n=1 2 ∞ 2 · 4 · 6 · · · · · (2n) 1 · . Avem: s a an 1 + c − a − b θn =1+ + 2. a R: Incepˆnd de la un rang N care depinde de a. 1 · 3 · 5 · · · · · (2n − 1) n + 2 n=1 ∞ n=1 ∞ 3) lg (n + 1) . q ∈ N. 1 . termenii seriei au acela¸i semn a s s ¸i deci putem presupune c˘ seria este cu termeni pozitivi. 6) 5) n · ln n n=2 2.86 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1) ∞ 1 . β. δ > 0.88 S˘ se stabileasc˘ natura seriei: a a α (α + 1) · · · (α + n − 1) n · x . n n=1 ∞ 4) (α + 1) (2α + 1) · · · (nα + 1) . p.

atunci seria n |an | 1 ≤ n 2 1 . | sin | 2 1 1 R: Pentru ∀x ∈ R. x ∈ R. cu k num˘r ˆ a ıntreg. ¸irul αn = α este monoton descresc˘tor la zero. 3 . convergent c˘tre a cu a = b. iar (an ) este un ¸ir de numere reale pozitive. 1) seria este convergent˘. √ x2 + n n=1 ∞ x .92 S˘ se studieze natura seriei a 2nπ cos 3 . ¸irul αn = √ s este monoton descresc˘tor la zero. (b + a1 ) (2b + a2 ) · · · (nb + an ) n=1 unde b > 0.90 S˘ se arate c˘ dac˘ a a a convergent˘. sn = sin kx = 1 |sn | ≤ adic˘ (sn ) este m˘rginit. ∞) seria este divergent˘. s a a 2. a nα 1 R: Pentru α > 0. De unde. iar a 2+n x n sn = k=1 cos 2nπ 1 (n + 1)π nπ = . a R: Din |an | − 1 n 2 a ≥ 0 deducem c˘ a2 + n 1 n2 sunt convergente. Pentru x ∈ (0. Seria este convergent˘. a a pentru x ∈ (1. s a ∞ 2. a a 2. Pentru x = 1 seria este convergent˘ dac˘ a a b > a + 1 ¸i divergent˘ dac˘ b ≤ a + 1. a 2. x sin 2 sin 2 sin k=1 2 pentru x = 2kπ.91 S˘ se arate c˘ seria a a sin nx este convergent˘ pentru α > 0. π sin 3 cos 3 3 sin 3 2 a a cu |sn | ≤ √ . conform primului criteriu de comparatie rezult˘ c˘ seria ¸ a a convergent˘.89 S˘ se stabileasc˘ natura seriei: a a n! · bn .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 43 a a R: Se aplic˘ criteriul raportului cu limit˘. deci m˘rginit. iar s a n n |an | este n (n + 1)x nx . Deoarece n2 an este absolut n 2 s an ¸i 2.6 Serii cu termeni oarecare a a2 este o serie convergent˘.

as a 1 R: Sirul ( ) este monoton descresc˘tor la zero. a a 2.44 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2. Dup˘ criteriul lui Leibniz ¸ a a n a seria este convergent˘. |cos nα| 1 2) Deoarece < 2 . 2) n (−1)n−1 arctg n=1 1 . Rezult˘ a 1 1 1 an care.95 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1) ∞ ∞ (−1)n−1 sin n=1 1 .93 S˘ se arate c˘ seria armonic˘ alternat˘ a a a a 1− 1 1 1 1 1 + − + ··· + − + ··· 2 3 4 2n − 1 2n este convergent˘ ¸i s˘ se determine suma sa.94 S˘ se arate c˘ seria armonic˘ generalizat˘ (sau seria lui Riemann) alternat˘ ∞ (−1)n+1 n=1 1 nα ˆ care 0 < α ≤ 1 este simplu convergent˘. pentru a 0 < α ≤ 1 seria lui Riemann alternat˘ este simplu convergent˘. Dup˘ criteriul lui Leibniz seria este a a ¸ n convergent˘. In concluzie. Pentru α > 1 seria este absolut convergent˘. 2) cos nα .96 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1) ∞ n=1 sin π n2 + 1 . 1+x a a a a a 2. ın a 1 R: Sirul ( α ) cu α > 0 este monoton descresc˘tor la zero. Pentru calculul sumei folosim identitatea lui Catalan-Botez: a 1− 1 1 1 1 1 1 1 1 − = + + ··· + . α ∈ R. seria este absolut convergent˘. n2 n=1 ∞ √ √ s a R: 1) an = sin π n2 + 1 − n + nπ = (−1)n sin π n2 + 1 − n ¸i se aplic˘ criteriul lui Leibniz. n R: Serii alternate convergente. revine la: a2n − 2 a a 2 3 n 2 c˘: a   n→∞ lim sn = 1  n 1 1 1+ n + 1 2 1+ n + ··· +  n= 1+ n 1 1 0 dx = ln 2. dac˘ not˘m an = 1 + + + · · · + . + − + ··· + 2 3 4 2n − 1 2n n+1 n+2 2n = a2n − an . a n2 n . 2.

100 S˘ se efectueze produsul ˆ sens Cauchy al seriilor a ın 1− ∞ n=1 3 2 n ¸i 1 + s ∞ n=1 3 2 n−1 2n + 1 2n+1 . pentru n ≥ 1: a cn = 1· = (−1)n + n! (−1)n 1− n! 1 (−1)n−1 1 1 1 (−1)n−2 1 + · + ··· − · + · ·1= 1! (n − 1)! 2! (n − 2)! (n − 1)! 1! n! n (n − 1) (−1)n n n n + + · · · + (−1)n−1 + (−1)n = (1 − 1) = 0. n→∞ n n + 1 Pentru 2 sin2 x < 1 seria este absolut convergent˘ ¸i deci convergent˘. Pentru 2 sin2 x = 1 as a obtinem seria armonic˘ alternat˘ care este simplu convergent˘. 1! 2! 1! n! 1 = e. Avem: ¸ a a lim n n→∞ 2 sin2 x |an | = lim √ = 2 sin2 x. n+1 R: Pentru studiul absolutei convergente folosim criteriul r˘d˘cinii. n! e 2. iar.98 S˘ se studieze convergenta absolut˘ ¸i semiconvergenta seriei: a ¸ as ¸ ∞ n=1 (−1)n+1 2n sin2n x . ¸ a a a termenul general al seriei nu tinde la 0. deci seria este divergent˘. dup˘ teorema lui Mertens.97 S˘ se stabileasc˘ natura seriei: ∞ n=1 45 1+ 1 1 + ··· + 2 n · sin nθ . Cum a rezult˘ c˘ a a ∞ n=0 (−1)n 1 1 = . s a a R: Seria produs ∞ n=0 ∞ ∞ (−1)n n=0 1 n! cn are termenul general cn = a0 bn + a1 bn−1 + · · · + an−1 b1 + an b0 . . a n=0 n! ∞ Deci seria produl are suma egal˘ cu 1.99 S˘ se efectueze produsul ˆ sens Cauchy al seriilor absolut convergente 1 ¸i s n! n=0 ¸i s˘ se deduc˘ de aici suma ultimei serii. a a ın 2.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a 2. n 2. Pentru 2 sin2 x > 1. adic˘ c0 = 1.

a a a a ¸ 4 Rezult˘ de aici c˘ ipotezele teoremei lui Mertens sunt suficiente dar nu ¸i necesare. 3 Se observ˘ c˘ seria produs este convergent˘. a a s . Seria produs ∞ cn are termenul general 3 2 n−1 n=0 cn = 1· = 3 2 2n + 1 2n+1 − 3 · 2 3 2 n−2 2n−1 + 1 1 2n − ··· − − 3 2 n ·1= 3 4 n n−1 2n − 2n−1 + · · · + 2 + 2n+1 1 1 + ··· + 2 2n 2 3 = 2 . fiind seria geometric˘ cu ratia q = < 1.46 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Ambele serii sunt divergente deoarece ternenii lor generali nu tind la zero.

1 1 5) lim (1 + sin x) x . 47 1 1 cos x x . nu are limit˘ pentru a a ¸ a x → ∞. 2) lim x→∞ x→∞ x2 + 1 3) lim 2 3. 2) lim .2 S˘ se calculeze: sin 5x cos x − cos a .3 S˘ se arate c˘ functia f : R\ {0} → R. 6) lim 5) lim √ . s R: Pentru ¸irul xn = π s + nπ 2 a 3. 2 − 25 x→5 h→0 x h √ √ 3− 5+x 1+x−1 √ . definit˘ prin f (x) = sin x. 4) lim x→∞ x+2 x−1 x+1 x 3) lim x→−2 .4 S˘ se arate c˘ functia f : R → R. a a 1 → 0. 4) lim . x+1 3 (x + h) − x3 x2 − 7x + 10 .1 Limita unei functii reale de o variabil˘ real˘ ¸ a a (x + 1) 1) lim . x→4 1 − x→0 3 1 + x − 1 5−x 1) lim x→0 a 3. x→0 x→0 a 3. 6) lim (cos x) x . f (xn ) = 0 ¸i deci tinde la 0. x→a sin 2x x−a tg πx .Capitolul 3 Limite de functii ¸ 3. definit˘ prin a a ¸ f (x) = nu tinde c˘tre infinit cˆnd x → 0.1 S˘ se calculeze: a √ 3 x2 + 1 .

are limit˘ ˆ a a ¸ a a ın punctul x = 2. 2 x→0 x→0 x+x x3 10) lim x arcsin x − 1− x2 π 2 2 1 . a a a ın a a 3. αi ∈ R. 12) Se ia x = . 7) lim . ¸ a f (x) = α2 − 2αx ln (ex) + x2 .8 S˘ se calculeze: a 1) lim x2 − 2x + 3 x2 − 3x + 2 x+1 x→∞ 3 ln (1 + arcsin 2x) x2 . 16) ab. k ∈ N∗ . . 6) − . 2) e6 .ˆ functia f : (0. 3) . 9) lim . pi > 0. definit˘ prin a ı. 2]. 15) lim x→0 n asin x + btg x 2 1 x 16) lim x→0 . 7) . 13) 3. 5) lim .48 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3. 2] → R. 11) lim x→0 1 x+1 − ctg2 x . e s˘ aib˘ limit˘ ˆ punctul x = 1. 4) 1. α+ . 14) lim [1 + ln (1 + x) + · · · + ln (1 + nx)] x→0 x2 1 α pα1 x + pα2 x + · · · + pnn x x 1 2 . 3 y 2 √ α α 15) n p1 1 · p2 2 · · · · · pαn . 4 x→2 x→5 x2 + x − 6 x + 11 − 2 √ √ 3 1 + x2 − 4 1 − 2x arcsin x − arctg x 8) lim . 14) e 2 . 10) 1. 1). b > 0. 3 3 30 27 2 2 n(n+1) 2 1 1 11) . x→0 sin 2x − sin x x→3 x2 − 4x + 3 √ √ √ √ 3 x3 − 5x + 3 − x2 + 3x − 9 x + 4 − 3 x + 22 √ 6) lim . 8) . cu a.5 S˘ se determine α ∈ R a.6 S˘ se arate c˘: 1) lim x→∞ ln x xk = 0. definit˘ prin f (x) = [x]. y → 0. n . 2 1 7 112 1 1 R: 1) e. 3) lim . 12) lim x − x2 ln 2 x→∞ x x . 5) − . x→∞ xk ex 3.7 S˘ se cerceteze dac˘ functia f : R → R. 2) lim 1 + 2 sin x . 2) lim = 0. 3. limita este . 9) . 13) lim x→0 1 − cos x · √ √ 1 cos 2x · 3 cos 3x x. x→0 x→0 sin 3x 2 √ √ esin 2x − esin x x2 − 2x + 6 − x2 + 2x − 6 4) lim . x x ∈ [1. x ∈ (0.

c ∈ R a. 4) lim .ˆ a ı. 4) Functia se mai scrie ¸ ¸ 6 tg xn − lnn (1 + x) tg xn − xn xn − lnn (1 + x) = + . 5) lim  3) lim  n+2 n+1 x→0 x→0 x→0  x x e 3. c = − √ . 3) Functia se ¸ 2 2 12 mai scrie sin xn − sinn x sin xn − xn xn − sinn x = + . 5 . 5) √ . . x→∞ ln (tg x − cos 2x) 1 1 x  (1 + x) x  sin xn − sinn x tg xn − lnn (1 + x)  . b = √ . R: a = √ 7 209 5. 2) s ¸ 2 2 Not˘m a 1 − cos x · cos 2x · · · · · cos nx . an = lim x→0 x2 1 n2 n (n + 1) (2n + 1) Avem c˘ a1 = ¸i an = an−1 + a s . a as a R: Adun˘m ¸i sc˘dem x.9 S˘ se determine parametrul real α a. 6 s˘ fie finit˘ ¸i nenul˘.11 S˘ se calculeze: 1) lim cos (xex ) − cos (xe−x ) 1 − cos x · cos 2x · · · · · cos nx . Se obtine an = ¸ .12 S˘ se calculeze: a 1) lim π x→ 4 sin x · . 3.ˆ x→∞ 49 lim x2 + x + 1 + 3 x3 + x2 + x + 1 − ax . xn+2 xn+2 xn+2 n Se obtine limita . 2) lim . n+1 n+1 x x xn+1 Se obtine limita ¸ n 1 . Se obtine a = 2 ¸i limita egal˘ cu a s a ¸ s a 3.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a ı. x→∞ lim 5x4 + 7x3 − 8x2 − 4x − ax2 − bx − c = 0. n ∈ N∗ . x→0 x→0 x3 x2  α+β β−α R: 1) Se ¸ine seama c˘ cos α − cos β = 2 sin t a sin ¸i se obtine limita 2. 2 e  1  √ 1 √ 3 cos x − cos x · 3 sin x . 2) lim x2 e x − e x + 1  .10 S˘ se determine a. 2 5 40 5 a 3. n ≥ 2. b.

y) = ln (x + y) . 2) f (x. y. x−y . a |x − x0 | < δ (ε) .d. E ⊂ R2 . a.15 Se d˘ functia f : E → R. 5) f (x. z) = ln −x2 − y 2 + z 2 − 1 . z) = √ x+ √ y+ z. z) = z xy . 10) f (x. y) = 9) f (x. 12) f (x.14 S˘ se g˘seasc˘ multimile de definitie ale urm˘toarelor functii de trei variabile: a a a ¸ ¸ a ¸ 1) f (x. 2) Putem scrie 6 1  1 x2 e x − e x + 1  =  1 1 x2 e x (x + 1) − 1 . 4) f (x. y. 5) f (x. y) = arctg 11) f (x. |y − y0 | < δ (ε) s˘ avem |f (x. z) = (xy) .13 S˘ se g˘seasc˘ ¸i s˘ se reprezinte grafic multimile de definitie ale urm˘toarelor a a a s a ¸ ¸ a functii de dou˘ variabile: ¸ a 1) f (x. y) = x + arccos y.y0 ) lim f (x. 7) f (x. y.y)→(x0 .50 R: 1) √ 3 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2 . y. 8) f (x. 3. x 1 1 + . y) = d. z 3) f (x. S˘ se arate c˘: a ¸ a a (x.2 Limita unei functii de o variabil˘ vectorial˘ ¸ a a 3. 4) f (x. y) = arcsin . pentru orice ε > 0 exist˘ un δ (ε) > 0. 6) f (x. z) = ln (xyz) . y. x 7) f (x. 3. 2) f (x. y) ∈ E pentru care ı. y) = ln x2 + y . a R: Afirmatia rezult˘ din dubla inegalitate: ¸ a max (|x − x0 | . y) = 1 + − (x − y) . 6) f (x. y) = 1 − x2 + y 1 − y 2 . y) = x−y y √ sin (x2 + y 2 ). z) = 9 − x2 − y 2 − z 2 . y. y) = 1 − x2 − y 2 . y) − | < ε. · ex + 1 · 1 x (x + 1) x (x + 1) 3. |y − y0 |) ≤ x − y ≤ (|x − x0 | + |y − y0 |) . 2 3) f (x. y) = 1 + x2 + y 2 1 y− √ .ˆ pentru orice (x. . z) = arcsin x + arcsin y + arcsin z. y) = y sin x. y.

2) x = 1. Observ˘m c˘ punctele xn sunt situate pe parabola y 2 = x ¸i a a s n n 1 2 lim f (xn ) = −3. s˘ se demonstreze c˘: 1) (x.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ¸ a a 3.y)→(2. nu are limit˘ ˆ origine. |y − 4| < δ (ε) s˘ avem |(2x + 3y) − 16| < ε.y)→(5. x−y a ın definit˘ pentru x = y. √ . 2) 4) lim (x. y) = ε ε . R: 1) Vom ar˘ta c˘ pentru orice ε > 0 exist˘ un δ (ε) > 0.ˆ pentru orice (x. Lu˘m δ (ε) = a ε .18 S˘ se arate c˘ functia a a ¸ f (x.− .2. 7 7 x+y . y 2 − 2x a ın definit˘ pentru y 2 = 2x. a a a s R: Vom ar˘ta c˘ pentru ¸iruri diferite convergente la 0. nu are limit˘ ˆ origine. 6 6 6 2) Este suficient s˘ lu˘m δ (ε) = a a a a ¸ 3. Punctele xn sunt situate pe dreapta y = −x ¸i lim f (xn ) = n n 0.y)→(2. y) = y 2 + 2x . Fie apoi xn = s .∞) lim xy = 1. √ . Fie ε > 0.z)→(−1. Atunci pentru |x − 2| < δ (ε) ¸i |y − 4| < δ (ε) s 6 ε ε 5ε |(2x + 2y) − 16| < 2 + 3 = < ε.17 S˘ se arate c˘ functia f (x. .4) 51 lim (2x + 3y) = 16. pentru care |x − 2| < δ (ε) . y) ∈ R2 a a a ı. 3. Fie ¸ 1 2 xn = . 5) y (x. a.−3) lim (4x + 2y) = 2. Punctele xn sunt situate pe parabola n n s y 2 = 4x ¸i lim f (xn ) = 3. a |(2x + 3y) − 16| = |2 (x − 2) + 3 (y − 4)| ≤ 2 |x − 2| + 3 |y − 3| .y. ¸ a a s 1 1 Fie xn = . y+1 (x.y)→(2. obtinem limite diferite. . 3) δ (ε) = . Fie apoi xn = . a Intr-adev˘r. Observ˘m c˘ punctele xn sunt situate pe dreapta y = 2x ¸i lim f (xn ) = a a s n n 1 1 −3. 3) (x. a R: Vom ar˘ta c˘ pentru ¸iruri diferite convergente la 0. obtinem limite diferite.0) lim (2x + 3y − 2z) = 4.16 Folosind definitia.

y. 2) f (x. 11) f (x.21 S˘ se cerceteze existenta limitelor iterate ¸i a limitei ˆ origine pentru urm˘toarele a ¸ s ın a functii: ¸ 1 1 xy . y) = x2 y . avem a lim f (x. y→0 (m2 + 1) y 2 1 + m2 (x. lim x→0 y→0 lim f (x. y) = x sin + y cos . + y2 definit˘ pentru x = 0 ¸i y = 0. 4) f (x. y) = 0. y) = 2 x + y2 y x 3) f (x. ˆ a nu are a s ın ıns˘ limit˘ ˆ origine. y) = 2 . y) = x cos .0) |x| + |y| lim R: Se ¸ine seama de inegalit˘¸ile: t at 0< x2 + y 2 x2 + y 2 + 2 |x| |y| < < |x| + |y| . 6) f (x. y) = 5) f (x. Ins˘ pe parabola x2 = my. y) = 0. are limitele iterate ˆ origine egale cu zero. x+y 2x + 5y 4 x − y + 2x2 + y 2 1 y 2 − 2x . y) = (x + y) tg x2 + y 2 x2 + 12) f (x. 3. y) = x2 + y 2 x2 + y 2 + 1 − 1 14) f (x. 2 + 2x y x+y y sin x3 + y 3 1 1 sin . x2 y 2 (x2 + y 2 ) x2 1 + y2 . y) = . a ın x4 R: In adev˘r. 9) f (x. x y x2 + y 2 y2 . y) = . y) = lim my 2 m = . y) = (x + y) sin 10) f (x. 13) f (x.20 S˘ se arate c˘ functia a a ¸ lim x→0 lim f (x.y)→(0. x3 + y 3 + z 3 − 8) f (x. (x. |x| + |y| |x| + |y| f (x. 7) f (x.0) Pentru diferite valori ale lui m se obtin valori diferite ale limitei. . a y→0 3. z) = xyz . y) = 2x − 3y + x2 + y 2 2xy 2 . deci f nu are limit˘ ˆ ¸ a ın origine. y) = .y)→(0.52 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3. y) = 1 + x2 y 2 1 − cos x2 + y 2 . 1) f (x.19 S˘ se demonstreze c˘ a a x2 + y 2 = 0.

y)→(0.2) xy . y) = 2. 8) Se ¸ine a a s a ın t seama c˘ a − |x + y| ≤ |f (x. 0) ¸i de raz˘ r. lim lim f (x. y) = −3.0) lim xy √ . Rationaliz˘m numitorul. Avem ¸ a 0 xy + 1 + 1 = 2. y) ˆ interiorul discului cu centrul ˆ punctul (1.y)→(0. Functia are ˆ a limit˘ ˆ origine. 1 1 + |y| · cos ≤ |x| + |y| → 0.y)→(1. y) = iar sin x3 + y 3 x3 + y 3 · 2 .0) xy √ = lim xy + 1 − 1 (x. θ ∈ [0.22 S˘ se calculeze (x. (x. y = r sin θ. y x y→0 x→0 x→0 y→0 Dac˘ limitele iterate exist˘.2) sin xy sin xy = lim · y = 2. x ın ¸ R: 1) Suntem ˆ cazul de exceptie lim 0 .0) lim 2) Avem (x.2) lim sin xy .23 S˘ se calculeze a 1) (x. ≤ 2 + y2 x x2 + y 2 lim ln (x + ey ) (x − 1) + y 2 2 a 3. deoarece sin nu are limit˘ pentru y → 0 ¸i cos nu are limit˘ a a a s y x pentru x → 0. y)| ≤ |x| · sin 3) Exist˘ limitele iterate: a lim lim f (x. 2) Nu 1 1 exist˘ limitele iterate. x (x. sunt finite ¸i distincte nu exist˘ limita ˆ punct.y)→(0. ın ın s a ¸ R: Fie (x. Obtinem x = 1 + r cos θ.y)→(0. x3 + y 3 x + y2 3 3 x3 + y 3 |x| + |y| < 2 (|x| + |y|) . 2) xy + 1 − 1 (x. y)| ≤ |x + y| .y)→(1. r→0 r 3. 9) Functia se mai scrie ¸ f (x.0) . deoarece ¸ ıns˘ a ın 0 ≤ |f (x.0) lim ln (x + ey ) (x − 1) + y 2 2 = lim ln 1 + r cos θ + er sin θ = ∞.y)→(0. dar nu exist˘ limta ˆ origine. Deci (x. 2π).y)→(0.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 53 a s a ın R: 1) Exist˘ limitele iterate ¸i sunt egale cu 0.

Limita este 0.y)→(∞.y)→(∞.y)→(0.0) lim x . x+y (x. 2) xy (x. 3) Limita este ek .0) lim x2 + y 2 sin 1+ y x x 1 .24 S˘ se calculeze a 1) 3) (x. 2) Functia nu are limit˘.k) lim . pe dreapta y = mx se obtine o limit˘ ce depinde de m. R: 1) Deoarece x2 + y 2 sin . (x. ¸ a xy De exemplu. limita este 0.54 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3. ¸ a 4) Putem presupune x + y > 1. 4) x+y .y)→(0.∞) x2 + y 2 lim 1 ≤ x2 + y 2 .

ın . x = 0. x ∈ [2. definit˘ prin a   6 sin α(x − 1) . 1 R: 1) α = − . definit˘ prin a   α · arctg (x − 1) . 3] → R.Capitolul 4 Functii continue ¸ 4.  x2 f (x) = ˆ x0 = 0. a ¸ a ¸ definitie: ¸ 1) f : [1. x − 1 x = 1. 55 ˆ x0 = 0.ˆ urm˘toarele functii s˘ fie continue pe multimile lor de a ı. a 3) f : R → R. definit˘ prin a √ α2 − 2αx + x2 . 2) α = −1. f (x) = x−1  −α + 5x. definit˘ prin a   α (1 − cos x) . x > 0. 3 4. definit˘ prin  1  f (x) = (1 + αx) x .1 Continuitatea functiilor reale de o variabil˘ real˘ ¸ a a 4. 2 2) f : [1. ın f (x) =  α2 .ˆ urm˘toarele functii s˘ fie continue ˆ punctele indicate: a ı. 2] → R. 1). 2]. x = 1. x ∈ [1. f (x) = αx + 3. a ¸ a ın 1) f : R → R. 2) f : [0. 2 ˆ x0 = 1.1 S˘ se determine α real a. 2). ın  α2  . x + e. ∞) → R. x ∈ [0. x = 0. 3]. x ∈ [1.2 S˘ se determine α real a.  x ≤ 0.

de unde 4 1 rezult˘ c˘ x0 ∈ 0. x x 1 a ın ıntreg nenul. f (0) = 0. x = 2. f (0) = 1. − 16 x = 2. ın R: 1) α ∈ {0. 1] → R. cu k ˆ a ın k ¸i 4) Functii continue pe R. 6) α = 2. definit˘ prin a   e3x . 4) α = . 1]. 4 s R: Dac˘ x0 ∈ R este un punct de continuitate pentru f . f (x) = 1 − x. a a . ın 5) f : [0. avem: x0 − x0 = − x0 . x ∈ (1.  α     (sin x + cos x) x . 0. 2) Discontinu˘ ˆ x = . x = 0. f (x) = 4x  α. x − 5x + 4 ˆ x0 = 1. 3) α = 1. atunci pentru orice ¸ir a 1 3 2 s s xn ∈ Q. ın 1 1 . x ∈ [0.56 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 4) f : R → R. S˘ se studieze continuitatea. ˆ x0 = 0. 4) f (x) = xp arctg .5 Fie functia f : [0. p > 0. x ∈ R \ Q.4 S˘ se studieze continuitatea functiei f : R → R definit˘ prin: a ¸ f (x) = x3 − x2 . x ∈ Q. n ∈ N. f (x) = α sin (x − 1)  2 . xn → x0 . x = 0. π]. 1]) este un interval ¸i c˘ f nu are a a a s a proprietatea lui Darboux. definit˘ prin a √ x. x ∈ R \ Q. x = 0. definit˘ prin a   2x+2 − 16 . π] → R.  x < 0. 2) f (x) = x 1 . x ∈ Q. s˘ se arate c˘ f ([0. x = 0. definit˘ prin  1     (x + ex ) x . s ¸ a 4. 2 2 4. x > 0. f (0) = 0.3 S˘ se determine punctele de discontinuitate ale functiilor: a ¸ 1) f (x) = x − √ x. . 2 ¸ 4. ˆ x0 = 2. 5) α = −3e3 . x > 0. 1 − x. 3) R: 1) Discontinu˘ ˆ x = n2 . f (x) = e2 . 2) α ∈ √ a 6) f : R → R. xn → x0 ¸i orice ¸ir xn ∈ R \ Q. x 1 1 3) f (x) = x sin . 1}.

1]) = [0. 1]. a a ¸ R: Intr-adev˘r. ı. d˘ / a Dac˘ x ∈ Q.8 S˘ se arate c˘ functia f : (−1. 1]) ⊂ [0. x ∈ [1.ˆ f (x) = y. a |f (x) − f (x )| = |x − x | · (x2 + xx + x 2 ) < 27 |x − x | < ε. x+1 . ∞) → R. 3] pentru care |x − x | < δ(ε). x+1 ε . 4 4 9 4 4 17 17 4. ∞). ∞). deoarece 1 − √ > . dac˘ x ∈ R \ Q. cu f = . a 9 4 9 3 4 2 1 1 1 1 1 λ= √ ∈ . ∞). Consider˘m . definit˘ prin a a ¸ a f (x) = nu este uniform continu˘ pe (−1. 3]. Pentru orice x ∈ [0. exist˘ x = 1 − y (x ∈ R \ Q) a.ˆ f (x) = y.6 S˘ se arate c˘ functia f (x) = x3 . x0 = 1 − x0 . ∞) → R. x = √ . a x + x. A¸adar. 1] este un punct de continuitate pentru f d. √ 1− 5 adic˘ x0 = a este singurul punct de continuitate al lui f .d. Avem: f ([0. 1]. Avem |f (x) − f (x )| = |x − x | 1 + dac˘ |x − x | < δ (ε) = a ε . x ∈ [1. Pentru a ar˘ta c˘ f nu are proprietatea a a 1 1 1 1 1 1 lui Darboux. 1]). cu δ(ε) = 4. ı. . 1]. s a a [0. x=1− √ ∈ . 2 1 (1 + x) (1 + x ) < 2 |x − x | < ε. deci f ([0. exist˘ x = y 2 (x ∈ Q) a a. ¸i ar˘t˘m c˘ ecuatia f (x) = λ nu are solutii ˆ intervalul s aa a ¸ ¸ ın . 1 − x ∈ [0. a R: Fie x. 1 − x = √ . x + x. definit˘ prin a a ¸ a f (x) = este uniform continu˘ pe (0. Fie y ∈ [0. 1]. 1].2 Continuitatea uniform˘ a functiilor de o variabil˘ a ¸ a a 4. x ∈ (0. iar dac˘ y ∈ R \ Q. pentru orice x.7 S˘ se arate c˘ functia f : (0. 2 √ a x.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 57 √ R: Punctul x0 ∈ [0. 27 4. 1] ⊂ f ([0. f = . Dac˘ y ∈ Q. fie intervalul ⊂ [0. 3] este uniform continu˘ pe [1. 1]. d˘ x = √ a 4 4 17 17 17 1 1 1 1 1 / . 4 3 2 9 4 17 √ 1 1 1 a a ∈ Q.

este uniform a a ¸ a continu˘ pe [a. a a R: Functia f este continu˘ pe intervalul [a. n 1 > 1.11 S˘ se studieze uniforma continuitate a functiei f : R → R. a > 0. (n + 1) (n + 2) Punctele xn ¸i xn sunt oricˆt de apropiate pentru n suficient de mare. (n + 1) (n + 2) a ¸ a 4. 2 →0 |f (xn ) − f (xn )| = A¸adar. e] → R. definit˘ prin f (x) = ln x. a 4. s a . dar n n n +1 |f (xn ) − f (xn )| = ln n2 + 1 → ∞. deci este uniform continu˘ pe acest interval. e] m˘rginit ¸i ˆ ¸ a s ınchis. este nu uniform a a ¸ a continu˘ pe (0. Avem |xn − xn | < δ.10 S˘ se arate c˘ functia f : (0. 1). Avem n+2 n n+1 1 . a R: Fie xn = 1 1 . 1) → R.9 S˘ se arate c˘ functia f : [a. 2 (4n + 1) π − 2 (4n + 3) π → 0. 2 (4n + 1) π .58 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Intr-adev˘r.x = 2 . R: Fie xn = Avem |xn − xn | = ¸i s |f (xn ) − f (xn )| = Dar. definit˘ prin f (x) = x sin2 x2 . s˘ consider˘m ¸irurile xn = − a a a s |xn − xn | = n+1 n . x = 2 n π π (4n + 1) + 2 π (4n + 3) 2 (4n + 3) π . avem (4n + 1) π √ − 2nπ · 0 → ∞. definit˘ prin f (x) = ln x. ˆ a ıns˘ s a |f (xn ) − f (xn )| = 1 + deci functia nu este uniform continu˘.x =− . f nu este uniform continu˘ pe R. pentru xn = √ 2nπ. e]. ¸ a 4.

f (x. f (x) = R: 1) Nu.3 Continuitatea functiilor de o variabil˘ vectorial˘ ¸ a a x2 y 3 . este suficient s˘ lu˘m xn = n a a n n+1 4.12 S˘ se studieze uniforma continuitate a urm˘toarelor functii: 1) f : (0. f (x.14 S˘ se arate c˘ functia a a ¸   sin x3 + y 3 . 4. adic˘ ˆ orice punct cu ¸ a ın ın a ın exceptia originii. 2) Da. ∞) → R. ˆ a: a a ¸ a ın s a ıns˘ 1 |x| |y| x2 y 3 < 2 · |x| · y 2 ≤ · |x| · y 2 . f (x) = sin . x2 + y 2 = 0. 1) → R. x2 + y 2 = 0. R˘mˆne de verificat numai continuitatea ˆ origine. f (x) = cos x. 2 + y2 2 x x +y 2 ¸ deoarece x2 + y 2 ≥ 2 |x| |y|.13 S˘ se arate c˘ functia este continu˘ pe R2 . 8) Nu. e] → R. se ¸ine seama c˘ t a |cos x − cos x | ≤ 2 sin 7) Nu. f (x) = x2 . 1] . 4) Nu. este continu˘ pe R2 . x2 + y 2 = 0. n x−x 2 ≤ 2 |x − x | . 2) f : [a. 6) Da. x 59 5) f : [0. f (x) = ln x. a . a R: Functia este continu˘ ˆ orice punct ˆ care x2 + y 2 = 0. 1 π 1 → R. f (x) = 7) f : (0. Deci limita functiei este 0. x x2 1 . 3) Nu. ceea ce revine la a ¸ a a ın ar˘ta c˘ functia are limit˘ ˆ origine ¸i aceasta este egal˘ cu 0. 5) Da. 6) f : R → [−1. 3) f : 0. −x−2 1 . x2 + y 2 = 0. este suficient s˘ lu˘m xn = a a ¸i xn = n + s 1 . f (x) = sin x2 . f (x) = ln x. 1) → R+ . 8) f : [0. a > 0.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a ¸ 4. y) = x2 + y 2  0. Avem. 1] . 4) f : R → [−1. y) = x2 + y 2  0. 1 1 ¸i xn = s .   a a ¸ 4. 1] → R.

2 + y2 x x2 + y 2 4. s   1. x2 + y 2 > 1. ceea ce revine la a ¸ a a ın ar˘ta c˘ functia are limit˘ ˆ origine ¸i aceasta este egal˘ cu 0. √ xy √ √ ¸ a ¸i √ s √ ≤ xy x + y . R˘mˆne de verificat numai continuitatea ˆ origine. y) = 2xy . x2 + y 2 x3 + y 3 x + y2 Ins˘ a lim sin x3 + y 3 = 1 ¸i s x3 + y 3 |x| + |y| x3 + y 3 ≤ < |x| + |y| . y0 ) ∈ R2 .y)→(0.60 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Functia este continu˘ ˆ orice punct ˆ care x2 + y 2 = 0. x > 0 ¸i y > 0. x = 0 sau y = 0. x2 + y 2 ≤ 1. y) nu are limit˘ ˆ origine. 0.15 S˘ se cerceteze continuitatea functiei a ¸ f (x. x+ y x3 + y 3 R: 1) Se ¸ine seama c˘ 1 − cos x3 + y 3 = 2 sin2 t a . y) = x2 + y 2  0. Functia este continu˘. x2 + y 2 = 0. y) sunt continue ˆ orice punct. x2 + y 2 = 0.  1   √ √ 2) f (x. ¸ 4. 1) f (x. Putem scrie: a a ¸ a ın s a sin x3 + y 3 x3 + y 3 sin x3 + y 3 = · 2 . y0 ) ¸i f (x0 . ¸ s a ın Functia f (x. adic˘ ˆ orice punct cu ¸ a ın ın a ın exceptia originii. Functia este continu˘. Functiile f (x. x2 + y 2 = 0. x2 + y 2 = 0. ¸ a   4. 3 3 (x. x2 + y 2  0.17 S˘ se cerceteze continuitatea urm˘toarelor functii: a a ¸   1 − cos x3 + y 3 .0) x2 + y 2 . y) = R: Punem r = 1 − x2 − y 2 . dar nu este continu˘ ˆ origine. este continu˘ partial ˆ raport cu x ¸i y. a ¸ ın s a ın ın R: Fie (x0 . 2) ¸ a 2 Putem scrie xy   1 1 √x + √y √ √   (1 + xy) x + y = (1 + xy) xy  . Functia este continu˘ pe R2 . y) = (1 + xy) x + y .16 S˘ se arate c˘ functia a a ¸ f (x.

Functia este continu˘ pe ¸ a a a ın ¸ a R3 \ {(0. 0. z) = (0. 0) . 0. z) = (0. z) = (0. 0) . R: 1) Not˘m r = a x2 + y 2 .   3x + 2y − z + x2 + yz . 0 < x2 + y 2 < . . 0. (x. Deoarece a t→0 1 − cos tg r √ r = 1 . z) = (0. 1) f (x. rezult˘ c˘ f nu are limit˘ ˆ origine. y) = (0. 0) . (x.  2 2 2  (x + y + z) tg x + y + z . y. y. 0)}. 0) . mt. (x. Functia este continu˘ pe ¸ a 2 lim f ( t. y. y. 0) . 0) . 0. y. z) = (0. Avem lim r→0 61 0. y. z) = x+y+z  α. 0) . (x. 4) f (x. z) = x6 + y 6 + z 6  α. 0. 2) f (x. z) = x2 + y 2 + z 2  α. y. nt) = m2 n2 . z = nt. y 1 .18 S˘ se discute dup˘ valorile parametrului α continuitatea urm˘toarelor functii:  π  1 − cos x2 + y 2 . 0. y. 0. 2 = mt. y) = tg (x2 + y 2 ) 2  α.  x2 y 2 z 2  . 3) f (x.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a a ¸ 4. (x. z) = (0. π pentru α = 2 2) Fie x = t. y. 6 + m6 + n6 2 deci depinde de directie. (x. (x. t ∈ R o dreapt˘ prin origine.

62 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS .

8 √ √ 2) f (x) = x2 + x − 3 x. x ∈ (− . 4) f (x) = 2 x +1 x2 6) f (x) = ln . x ∈ (0. 2 + cos x 2 3 1 − x . 2]. ın 9 7 x+ . x−1 . ın 4 a a ¸ ın 5. 7) f (x) = 1 + x2 3) f (x) = x cos x. x ∈ (0. ˆ x0 = 1. ˆ x0 = 1. ˆ x0 = 1. x ∈ (0. ∞) . 5) f (x) = cos x . f (x) = f (x) = 9 . ∞) . 4) f (x) = arcsin (x − 1) . ˆ x0 = 2. √ x2 + 5x + 2.3 S˘ se calculeze derivatele urm˘toarelor functii: 1) f (x) = x4 + 5x3 − 8. ˆ x0 = √ ın 2 ın 3) f (x) = sin 3x . ˆ punctele speca ¸ a a ¸ ın ificate: √ 7. 8 4 R: 1) f (0) = 2. ∞) → R.Capitolul 5 Derivate ¸i diferentiale s ¸ 5. 0]. ˆ x0 = 0.∞ 2 → R. ˆ punctele specificate: 1) f : 1 − . 2) f (2) = a a ¸ 5. s˘ se calculeze derivatele urm˘toarelor functii. ın 5) f (x) = e3x . 2) f (x) = ln x2 + 5x . R: Se obtine: ¸ 1 1 1) f (x) = 4x3 + 15x2 . ın 2 2x. ın π 6) f (x) = tg x. ˆ x0 = π.1 Derivata ¸i diferentiala functiilor de o variabil˘ s ¸ ¸ a 5. ın 1) f (x) = x + 2. 2) f (x) = 2x + √ − √ 2 . sin x . ˆ x0 = .2 S˘ se studieze derivabilitatea urm˘toarelor functii. x+1 8) f (x) = ex 2 2) f : (0.1 Utilizˆnd definitia. 2 x 3 ( 3 x) 63 . 1 ln (1 + 2x) .

15 15 xx 6) f (x) = x (x ln x − x − 1) . 4) f (x) = sh2 5. 8) f (x) = √ . 4−1 x x +1 cos x sin x x . cos x a a ¸ 5.4 S˘ se calculeze derivatele urm˘toarelor functii: √ √ 1) f (x) = ln 2 sin x + 1 + 2 sin x − 1 . 6) f (x) = x e (ln x) (ln x − 1). cos3 x sin x 1 + sin x + ln . cos2 x cos x x x 4) f (x) = 5sh3 + 3sh5 . 3 6 3 3 √ x 2 2. n−1 √ nx 7) f (x) = a2 − x2 . 2) f (x) = . (2 + cos x) x 4 2 + 1)2 3 (x 3 . 2) f (x) = 2 . 4) f (x) = 4x b−x R: 1) f (x) = . a2 x x√ 2 a − x2 + arcsin . 15 15 x x+1 −x x 5) f (x) = e arctg e . 7) f (x) = − 8) f (x) = 2x cos x − x2 sin x ex x2 + 1 1 − x2 2 2 . √ k x√ 2 3) f (x) = x + k + ln x + x2 + k . 4) f (x) = − x2 − 2x − 1 2 (x2 + 1) 1x+2 2 cos x + 1 5) f (x) = 2 . 2) f (x) = x 3 x ch . e √ 8) f (x) = loge2 xn + x2n + 1 .64 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3) f (x) = cos x − x sin x. . 4 x −1 4 x+1 2 2x − 1 1 1 1 3) f (x) = ln (1 + x) − ln x2 − x + 1 + √ arctg √ .5 S˘ se calculeze derivatele urm˘toarelor functii: a a ¸ √ √ 1 + sin x √ 1) f (x) = ln + 2arctg sin x . 4) f (x) = 3b arctg − (3b + 2x) bx − x b−x 2 1 x (x − 3) √ . 7) f (x) = 2 2 a R: Se obtine: ¸ 1) f (x) = 3) f (x) = √ cos x 4 sin2 x − 1 . 6) f (x) = x x + 1 . 1 − sin x 2 3 x +1 1 x−1 1 2) f (x) = ln 2 + ln + arctg x. 2 x2n + 1 x2 + k. 2 2 √ 5) f (x) = ex arctg ex − ln 1 + e2x . 3) f (x) = 3 .

¸ a a ¸ − 1 satisface relatia xy = y (y ln x − 1). 3) f (x) = 2 . 11) f (x) = . 9) f (x) = ln (ax + b) . a a ¸ 2) f (x) = (arcsin x) .11 S˘ se arate c˘ functia y = 6 1) f (x) = x8 + 7x√− 5x + 4. 2 + 1)2 8 (x2 + 1) 8 4 (x √ 5 13 4) f (x) = (2x2 + 8x + 1) − √ ln 2 (x + 2) + 2 2 R: Se obtine: ¸ 2x3 + 3x arcsin x 1) f (x) = . 2) f (x) = ln x4 + x2 + 1 + √ arctg √ 3 3 3x x 3 3) f (x) = + + arctg x. 2) f (x) = 4 2 x x + x2 + 1 5x − 3 1 3) f (x) = . 6) f (x) = 2 cos 2x. +1 a 5. . . 2 R: Se obtine: ¸ 1) f (x) = 56x6 + 210x4 . 6) f (x) = sin2 x.8 S˘ se arate c˘ derivata unei functii periodice este o functie periodic˘. 4) f (x) = √ . ¸ 1 + x + ln x 5. ¸ ¸ a a a ¸ ¸ a 5. x 1 + 1 − x2 √ 2x2 + 1 2 .7 S˘ se arate c˘ derivata unei functii pare este o functie impar˘. x2 ¸ 5. ax + b . 4) f (x) = ln x + a2 + x2 .13 S˘ se calculeze derivatele de ordinul n ale urm˘toarelor functii: a ¸ 1 1 1) f (x) = eax . 2 3) f (x) = ex . 2 + 1)3 2x2 + 8x + 1 (x 65 (2x2 + 8x + 1) . x−a x − a2 2x 4) f (x) = cos x. 5) f (x) = 1 + x2 arctg x. 6) f (x) = ln 2 5) f (x) = sin x. 2) f (x) = 2 2 2 + 1 − x2 2x (1 − x2 ) 3 3 arcsin x. 7) f (x) = 2x . 3) f (x) = 2ex + 4x2 ex . 8) f (x) = 2 x − 3x + 2 1 α 10) f (x) = eax · ebx . 2) f (x) = . 5.9 S˘ se arate c˘ functia y = xe−x satisface relatia xy = (1 − x) y.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a ¸ 5. 5.10 S˘ se arate c˘ functia y = xe 2 satisface relatia xy = 1 − x2 y. (a2 + x2 ) x . iar derivata unei a a ¸ ¸ a functii impare este o functie par˘. x −1 1 .12 S˘ se calculeze derivatele de ordinul doi ale urm˘toarelor functii: a a ¸ a a ¸ 5.6 S˘ se calculeze derivatele urm˘toarelor functii: arcsin x x √ 1) f (x) = − + ln . 12) f (x) = (1 + x) . 4) f (x) = − 5) f (x) = 2arctg x + 2 x2 x .

a ¸ a a ¸ 5.17 Se consider˘ functia polinomial˘ f (x) = x4 + x3 + x2 + x + 1. S˘ se calculeze f (20) (x). a R: Se aplic˘ formula lui Leibniz. 4) f (n) (x) = cos x + 2 2 2 x +1 6). f (2) 31 4 k=1 1 . unde xk sunt r˘d˘cinile ecuatiei f (x) = 0. S˘ se calculeze a a ¸ a 4 1 suma: S = . 9) f (n) (x) = (−1) n . Cre¸terea laturii p˘tratului este dat˘ de: s a a 1 y − y0 ≈ dy = f (x) · h = √ · 0. S˘ se calculeze f (10) (x). 12) Avem: f (n) (x) = α (α − 1) · · · (α − n + 1) (1 + x) t R: 3) Se ¸ine seama de identitatea: 1 1 = x2 − a2 2a 5. 1 = 0. (ax + b) α−n . a a ¸ k=1 xk − 2 R: Din f (x) = (x − x1 ) (x − x2 ) (x − x3 ) (x − x4 ). a R: Se aplic˘ regula lui Leibniz. prin derivare. 1 m2 .66 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 1 . 1. se obtine f (n) (x) = (−1) n! ¸ 8) f (x) = n+1 − n+1 . x−2 x−1 (x − 2) (x − 1) n n n−1 (n − 1)!a (n) (x) = eax · ebx (a + b) . Se dau: x0 = 9. 016 m. Se obtine: f (20) (x) = x2 sin x − 40x cos x − 380 sin x. f (x) = − ¸i se scrie fractia ca sum˘ de fractii simple. h = 0. x 2) f (x) = x2 · e−2x . 1+x 4) f (x) = √ . s ¸ a ¸ x (x2 + 1) n 7) f (n) (x) = 2x ln 2. 5) f (n) (x) = sin x + . s˘ se calculeze derivatele de ordinul n ale functiilor: 1) f (x) = x · ex . atunci y = x.16 Utilizˆnd regula lui Leibniz. 1 1 1 1 n − . − x−a x+a nπ nπ . 2 9 . a ¸ 5. s √ a a s R: Dac˘ x este aria p˘tratului ¸i y latura sa. 5) f (x) = x3 ln x. 10) f (ax + b) n!an n 11) f (n) (x) = (−1) n+1 . x − xk 5. deducem: f (x) = f (x) Deci S = − 49 f (2) =− . 3) f (x) = 1 − x2 cos x.15 Fie f (x) = x2 · sin x. 5. Se obtine: f (10) (x) = 39 · e3x · 3x2 + 20x + 30 .14 Fie f (x) = x2 · e3x .18 S˘ se determine cu cˆt se modific˘ (aproximativ) latura unui p˘trat dac˘ aria sa a a a a a cre¸te de la 9 m2 la 9.

23 S˘ se calculeze diferentialele de ordinul doi ale functiilor: a ¸ ¸ √ 1) f (x) = 1 − x2 .25 S˘ se determine abscisele punctelor de extrem ale functiilor: a ¸ 1) f (x) = 2 cos x + x2 . 2 x2 − 2x + 2 . 5) f (x) = x2 e−x . 3) f (x) = x . yk = 6 (2k + 1) π ¸i 6) xk = 12kπ ¸i xk = 12 k ± s 5 1 yk = 12 k ± π sunt puncte de minim. 5. 01. 5) f (x) = 2 sin 2x + sin 4x. 6 6 2 s π sunt puncte de maxim.22 S˘ se calculeze diferentialele functiilor: 1 . 6) df (x) = e (x sin x + cos x) dx. x−1 x x 6) f (x) = 2 cos + 3 cos . x 5. 1−x 6) f (x) = ex sin x. 001. π π 5) xk = − + kπ sunt puncte de minim. 4) f (x) = ln 1+x 1) f (x) = R: Se obtine: ¸ 1) df (x) = − 4) df (x) = xn 2) f (x) = x ln x − x. 2 5. x2 = 12 sunt puncte de minim. 5. +1 (1 − x) (1 + (n − 1)! n/2 x2 ) · sin narctg 1 x dxn . s R: y − y0 = 0.19 S˘ se g˘seasc˘ cre¸terea y −y0 ¸i diferentiala dy ale functiei y = 5x+x2 ˆ punctul a x0 = 2. x2 5. 1 6) f (x) = ex sin x. 3) x1 = 0 este punct de maxim. xn 1−x .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 67 a a a s s ¸ ¸ ın 5. 4) f (x) = 3 (x2 − 1) . 2) x1 = 0. 3) f (x) = sin x ln x. x3 = 0 este punct de maxim. 2 3 3) f (x) = R: 1) x0 = 0 este punct de minim. 3) df (x) = 2 dx. x3 = 6 este punct de maxim.2 Propriet˘¸i ale functiilor derivabile at ¸ 2) f (x) = x2 (x − 12) . 4) x1. 5) f (x) = x2 e−x . x a ¸ ¸ 5. 6 36 2 ın a ¸ ¸ 5. 4) f (x) = ln x. −1 n 1 dx.2 = ±1 sunt puncte de minim.20 S˘ se calculeze diferentiala functiei y = cos x ˆ punctul x0 = a ¸ ¸ ın π π . pentru h = −0. x2 = 2 este punct de minim. 2) f (x) = arccos x. pentru h = . 5 . 5) df (x) = x (2 − x) e−x dx. 2) df (x) = ln x dx.24 S˘ se arate c˘: a a dn (arctg x) = (−1) n−1 2 dx. 009001 ¸i dy = 0. dac˘ h = 0. xk = + kπ sunt puncte de maxim.21 S˘ se calculeze diferentiala functiei y = √ ˆ punctul x0 = 9. 009.

27 Fie a. b) a. 2) Da. c = 0. definit˘ prin f (x) = ax + a2 + · · · + ax . .ˆ f (a) = a ¸ a s ı. a ¸ definite prin: 3 1) f (x) = |x − 1| . Avem c˘ f (x) ≥ ¸ a a s 2ab = f (1). c = 1. 4 2 R: Functia nu este derivabil˘ ˆ ¸ a ın π . 4 f (x) =  sin x. π π 5. 5. 2 2 2 2 5.68 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS x 5. 2) f (x) = |x − 1| . . a ¸ 2 definit˘ prin a   cos x. a R: Fie unctia f : R → R. b ∈ (0. pentru orice x ∈ R. a ¸ R: Se aplic˘ teorema lui Rolle functiei g (x) = (x − a) f (x) − xf (a) pe intervalul [a. S˘ se arate ı. b]. deci x0 = 0 este un punct de minim pentru f ¸i conform s teoremei lui Fermat: f (0) = 0.ˆ ax · b + bx · a ≥ 2ab. b] → R o functie continu˘ pe [a.32 Fie f : [a.30 S˘ se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru functiile f : − . R: 1) Nu. deci x0 = 1 este un punct de minim pentru f ¸i conform teoremei lui Fermat: f (1) = 0. 2) Da.28 S˘ se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru functia f : 0. S˘ se arate c˘ exist˘ c ∈ (a. an ∈ (0. a 5. f (b). Avem c˘ ¸ a a 1 n f (x) ≥ n = f (0). . definit˘ prin f (x) = ax · b + bx · a. a ¸ 2 2 definite prin: 1) f (x) = |sin x| . ın dn x2 − 1 dxn n n are n r˘d˘cini a a a ¸ R: Se aplic˘ de n ori teorema lui Rolle functiei f (x) = x2 − 1 . 2) f (x) = sin3 x .ˆ f (a) − f (c) = f (c) (c − a). x ∈ π .29 S˘ se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru functiile f : [0. π . c˘ ab = 1. ∞) ¸i ax + a2 + · · · + ax ≥ n pentru orice x ∈ R. x ∈ 0. → R. 4 → R. a2 . 2] → R. b) ¸i a. a x R: Fie functia f : R → R.31 S˘ se arate c˘ polinomul lui Legendre Pn (x) = a a distincte ˆ intervalul (−1. 5. b]. ∀x ∈ R. 1). ∀x ∈ R. a a a ı. . derivabil˘ pe (a. . π 5. ∞) \ {1} a.26 Fie a1 . R: 1) Nu. S˘ se s 1 a n arate c˘ atunci a1 · a2 · · · · · an = 1. π .

p = −7. 7 5. care este o functie Rolle. c = 2 . b) aˆ a ı. x ∈ [−1. a ¸ R: Se aplic˘ teorema lui Rolle functiei g (x) = a0 ln x + a1 ln2 x an lnn+1 x + ··· + . S˘ sea arate c˘ a ¸ a a a exist˘ c ∈ (a.ˆ h (c) = 0. S˘ se arate c˘ exist˘ cel putin un punct c ∈ (a. a ¸i c2 ∈ (d. 2 n+1 5. 5.ˆ f (a) = f (b) = 0 ¸i ¸ a s ı. px2 + 4x + 4.ˆ f (d) = 0. definit˘ prin: a ¸ a f (x) = x2 + mx + n. S˘ se arate c˘ ecuatia f (x) g (x) + f (x) = 0 are cel putin o solutie ˆ a a ¸ ¸ ¸ ın intervalul (a. . b] → R dou˘ functii continue pe [a.34 Fie f : [a. Exist˘ apoi c1 ∈ (a. 5. b) ¸i cu a ¸ s f (a) = f (b). a a s a a a ın [−1.ˆ f (c) = 0.ˆ f s˘ satisfac˘ ipotezele teoremei lui Rolle pe intervalul a ı. 0] .ˆ f (c1 ) = 0 ¸i f (c2 ) = 0. c2 ) a. b] → R. a1 . definit˘ prin f (x) = a0 + a1 ln x + a2 ln2 x + · · · + a a ¸ a an lnn x se anuleaz˘ cel putin ˆ a ¸ ıntr-un punct din intervalul 1. b) a. a a R: Aplic˘m teorema lui Rolle. b]. e2 → R. a2 . R: Fie h [a. p ∈ R a. 1]. s ı.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a ¸ 5.33 Fie numerele reale a0 . b). b] a. Exist˘ d ∈ (a. . b) a. a a a ¸ ı. Exist˘ a ¸ a deci c ∈ (a. m = 4. s ´ a ı.35 Se consider˘ functia f : [−1. g : [a. b]. derivabile pe (a.ˆ f (c) = 0. 1). an care verific˘ relatia a0 2n an 2a1 22 a2 + + + ··· + = 0. d) ı.38 S˘ se cerceteze √ a aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functia f : [0. 2 .37 Fie f : [a. a R: Da. a + b − 2c . x ∈ (0. a > 0. Dar h (x) = f (x) eg(x) + f (x) g (x) eg(x) . b] → R o functie de trei ori derivabil˘ pe [a. Deci exist˘ c ∈ (c1 . . b]. S˘ se determine m. 1] → R. b] → R o functie continu˘ pe [a. definit˘ prin h (x) = f (x) eg(x) . 1] ¸i s˘ se g˘seasc˘ valoarea constantei c ˆ acest caz. ı. f (a) = f (b) = 0. f (c) = (c − a) (c − b) a ¸ R: Se aplic˘ teorema lui Rolle functiei g (x) = ef (x) (x − a) (x − b) pe intervalul [a. b) a. . c = √ 1 −a + a2 + a ∈ (0.36 Fie f. 1] → R. derivabil˘ pe (a. ¸ s ın a definit˘ prin f (x) = x2 + ax. 1 2 3 n+1 69 S˘ se arate c˘ functia f : 1. b) a. n. b). e2 . R: n = 4. ¸i ˆ caz afirmativ s˘ se determine constanta c a corespunz˘toare. 5.

f (x) = g (x) = x.  3 4 4   x − x2 + 1. x ∈ [1. c = . g : [−2. 5] → R. 2h h2 a ¸ 5. 5] . 2) Da.43 Fie f o functie de dou˘ ori derivabil˘ ˆ ¸ a a ıntr-o vecin˘tate V a punctului a ∈ R. 0] . c1 = . e] → R. x ∈ (1. 1] . 3) Da. S˘ a a a ı. Aplic˘m teorema lui Lagrange a a s pe intervalele [a − 1. x x x x x x R: Ecuatia se mai scrie: ax − (a − 1) = (a + 3) − (a + 2) . x > 0. 4) Da. . se arate c˘ pentru orice h suficient de mic exist˘ punctele p. R: 1) Da. g (x) = .   −x + 4 . f (x) = ln x.41 S˘ se arate c˘ 3 30 − 3 < . Exist˘ deci c1 ∈ (a − 1.70 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 5. x ∈ [−4. g : [1. pentru x∈ R.ˆ f (a) − f (a − 1) = f (c1 ) ¸i f (a + 3) − f (a + 2) = f (c2 ). ∞) → R. x ≤ 0. a) ¸i c2 ∈ (a + 2.  + 1. c = . f (x) = √2 x + 1.39 S˘ se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functiilor f . 3]. definite s prin: e 1) f. x ∈ [1. 5. g : [0. este paralel˘ cu coarda care une¸te punctele de pe grafic de abscise x1 = −4 ¸i x2 = 3. 30] → R. 2 x √ 9 9 3 13 1 .44 S˘ se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Cauchy pentru functiile f ¸i g. definite a ¸ prin:   x. 1). x 7 + . x ∈ [1. a a a ¸ ¸ 5. a + 3]. c = 8 4 4 36 2 5. a c1 = c2 . f (c) = . a a 9 √ a ¸ a R: Se aplic˘ teorema lui Lagrange functiei f : [27. definit˘ prin f (x) = 3 x.40 S˘ se determine abscisa c a unui punct ˆ care tangenta la graficul functiei f : ın ¸ a R → R. q ∈ V a. Consider˘m functia f : ¸ a ¸ (0. 1) f (x) = 2) f (x) = x2 2x − 1. 36 √ 1 5. x ∈ [0. 2 x 4) f (x) = 3) f (x) = + 1. Din f (c1 ) = f (c2 ) cu ı. a + 3) a s s a. definit˘ prin f (t) = tx . x √ x + 3.ˆ a f (a + h) − f (a − h) f (a + h) − 2f (a) + f (a − h) = f (p) . x ∈ [0.  1  . 1] . a s s 13 R: c = . 3] → R. 2) f. = f (q) . rezult˘ x1 = 0. 1] . x ∈ (0. x ∈ (2. x ∈ (1. x ∈ [0. fixat. c2 = 2. 2]. a] ¸i [a + 2.42 S˘ se g˘seasc˘ solutiile reale ale ecuatiei (a − 1) + (a + 3) = ax + (a + 2) . 3 3) f. 2]. 3] . x ∈ [−2. 4  √  3 − x2  x + 1. x2 . 3]. x2 = 1. 3 . definit˘ prin a x+2 . 2] . f (x) = g (x) = x. cu a > 1.

3) 1. 8) Lu˘m x = .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA √ 1 2 2 e R: 1) Da. c = + 1. x→∞ ex [ln (ex + 1) − ln x] − 1 x→0 x − sin x 5. utilizˆnd regula lui l Hospital: 1) lim tg x − x . 4) 0. 5) 0. 5. a ¸ a ı. 3) Da. 2) −e. ¸ a a a a 5. ln x − x + 1 ctg x − 1 x . 1 R: 1) 2. R: P4 (x) = 1 1 1 1 1 2 3 4 + (x + 1) + (x + 1) + (x + 1) + (x + 1) .48 S˘ se determine o functie polinomial˘ de gradul trei a.50 S˘ se g˘seasc˘ primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a functiei f (x) = ln x dup˘ a a a a ¸ puterile binomului x − 1. e−1 16 3 a a 5. ln (sin 3x) 71 x→0 x→1 x→0 4) lim x→∞ 5) lim x→0 7) lim x→0 8) lim x→∞ x − x2 ln 1 1 x  (1 + x) x   . 6) lim   x→0  e  . c = . eax 1 − ctg2 x . e e 2e 6e 24e 2 3 tg x − x sin x x [ln x − ln (x + 1)] + 1 . 9) . s R: Polinomul Taylor al functiei f este f (x) = 1 + x + x2 + x3 . Se obtine . utilizˆnd regula lui l Hospital: a a 1) lim R: 1) 5. x − sin x xn . 2) lim . . 2) −2. 5. 2) Da. 1+x x 3) lim ln (sin 2x) . cu t → 0 s a ¸ a 3 t 1 1 pentru x → ∞.ˆ f (0) = 1. a > 0.46 S˘ se calculeze. 6) − . f (0) = 1. a a R: f (x) = 11 + 7 (x − 2) + 4 (x − 2) + (x − 2) . 7) Putem scrie: 2 sin2 x − x2 cos2 x 1 − ctg2 x = x2 x2 sin2 x 2 1 ¸i se aplic˘ de patru ori regula lui l Hospital. f (0) = 2 ¸i f (0) = 6.45 S˘ se calculeze. c = . 9) lim x→1 tg πx 4 tg πx 2 . ¸ 2 e 5.47 S˘ se dezvolte polinomul f (x) = x3 − 2x2 + 3x + 5 dup˘ puterile binomului x − 2. Se obtine . x2 2) lim xx − x .49 S˘ se g˘seasc˘ primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a functiei f (x) = ex dup˘ ¸ puterile binomului x + 1.

a > 0. unde R4 (x) = e . 1). ın 5. x ∈ R. Se obtine: ¸ ¸ a f (x) = √ a 1+ x + 2a n n+1 (−1) k=2 k−1 1 · 3 · · · · · (2k − 3) k! · 2k x a k + Rn (x) . x ∈ R. 1 √ x 2 R: Functia se mai scrie: f (x) = a 1 + . cu θ ∈ (0.54 S˘ se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru functia f (x) = a + x. |x| ≤ 1. 2! 3! 4! a a ın 5. x ∈ R. cu 1! 2! 3! 4! 5! 1 3 = . 1).53 S˘ se determine n ∈ N astfel ca polinomul Taylor de gradul n ˆ punctul x0 = 0 a asociat functiei f (x) = ex s˘ aproximeze functia pe intervalul [−1. R: Avem |Rn (x)| = 1 |x| eθx < . s (n + 1)! 1000 √ ¸ 5.72 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: P4 (x) = (x − 1) − 1 1 1 2 3 4 (x − 1) + (x − 1) − (x − 1) . ∞). x ∈ (−1. (2k)! (2n + 2)! k=0 n xk xn+1 (−1)k−1 4) ln(1 + x) = + (−1)n n+1 . x ∈ (−1. (n + 1)! 1000 3 1 Dar cum θx < 1. k (n + 1) (1 + θx) k=1 n α(α − 1) · · · (α − k + 1) α(α − 1) · · · (α − n) n+1 5) (1 + x)α = 1 + x xk + (1 + k! (n + 1)! k=1 θx)α−n+1 . 2) f (x) = sin x. α ∈ R. a R: Avem dezvolt˘rile: n xk xn+1 θx x 1) e = + e . 2 3 4 1 1 1 + + .52 S˘ se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru functiile: a ¸ 1) f (x) = ex . θ ∈ (0. eθx < e < 3 ¸i deci |Rn (x)| < < pentru n ≥ 6. a x > −a. ∞). . |R4 (1)| ≤ 5! 40 5. 3) f (x) = cos x. Pentru x = 1. 5) f (x) = (1 + x)α . 2) sin x = + (−1)n (2k − 1)! (2n + 1)! k=1 2n+2 2k n x x (−1)k 3) cos x = + (−1)n+1 cos(θx). (n + 1)! k=0 k! n x2k−1 x2n+1 (−1)k−1 sin(θx). 4) f (x) = ln(1 + x). 1] cu trei zecimale ¸ a ¸ exacte.51 S˘ se evalueze eroarea comis˘ ˆ aproximarea: e≈2+ R: Avem c˘: ex = 1 + a 1 1 1 x5 θx 1 x + x2 + x3 + x4 + R4 (x).

5) − . 6) fx (4. y) = ln 1 + x + y 2 ˆ (1. ¸ 5. ın 2) f (x. fy (1. 1) = . 3) f (x. 3) lim x→0 x−a 2 x − cos x − e 2 5) lim . 2 2 π 1√ 1 2 π 3) fx . 1) = .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 73 a ın 5. ın π ın . 1) = −3. 1) = 3. x→0 tg4 x 2) lim 5. 12 3 12 ln (1 + 2x) − sin 2x + 2x2 . 2. 1) = − . fy (2. 16 R: Avem 1 · 3 · · · · · (2n − 1) (n + 1)! · 2n+1 xn+1 1 n+ (1 + θx) 2 1 · 3 · · · · · (2n − 1) 1 . 1]. fy (1. 1) = . fy (1. 2) fx (1. y) = x3 − 3x2 y + 2y 3 ˆ (1. 3 3 3 3 x−y ˆ (1. s˘ se calculeze derivatele partiale ale urm˘toarelor functii. x→0 x3 √ 2 · cos x 1− 1+x 4) lim . x→0 x4 1) lim R: 1) 1 1 1 .0 = . .56 Utilizˆnd formula Mac-Laurin s˘ se calculeze urm˘toarele limite: a a a ex + e−x − sin2 x − 2 . x→0 x4 sin x − sin a . fy 4 2 4 3 3 2 2 1 1 5) fx (2. y) = ın 6) f (x. 1) .57 Utilizˆnd definitia. 1) = − √ . 1) = √ .3 Derivatele ¸i diferentiala functiilor de n variabile s ¸ ¸ 5. y) = ln x − y 2 ˆ (4. ın x+y 4) f (x. 1) . R: Se obtine: ¸ 1 1 1) fx (1. y) = sin2 x + sin2 y ˆ 4 ın 5) f (x.55 S˘ se determine n ∈ N astfel ca valorile polinomului Taylor de gradul n ˆ punctul √ ¸ x0 = 0 asociat functiei f (x) = 1 + x. 1) . 0 = 0. 4) . 1) = . y) = x2 − y 2 ˆ (2. 1) = − . 2) 4. pe intervalul [0. s˘ nu difere de f (x) cu mai a 1 mult de . fy (4. < (n + 1)! · 2n+1 16 |Rn (x)| = ≤ Se obtine n ≥ 2. 1) . 1) . ˆ a ¸ a ¸ a ¸ ın punctele specificate: 1) f (x. 3) cos a.0 . 4) fx (1.

y) = . y. fy (x. 2y −2x 2) fx (x. y) = arcsin 8) f (x. y) = x−y . y) = . y. y) = arcsin . y) = − 2 . y) = . 5. x x2 − y 2 8) f (x. x2 + y 2 y 6) f (x. y) = xyarctg 1 − xy x z − 6) f (x. fy (x. y) = − 2 e x cos .59 S˘ e calculeze derivatele partiale ale urm˘toarelor functii: a ¸ a ¸ y y x sin . x2 + y 2 x+y . y) = − . y) = arctg . fy (x. 2) f (x. y) = ln xy 2 + x2 y + 2) f (x. y) = ln x + y sin 7) f (x. y) = 1− x+y xy 2 1 + (xy 2 + x2 y) . fy (x.60 S˘ e calculeze derivatele partiale ale urm˘toarelor functii: a ¸ a ¸ 1) f (x. y) = e x cos . y. y) = 2 . xz . y) = (x2 + y 2 ) x2 − y 2 (x2 + y 2 ) x2 − y 2 5.58 S˘ se calculeze derivatele partiale ale urm˘toarelor functii: a ¸ a ¸ 1) f (x. 3) f (x. y) = y x √ 3) f (x. fy (x. fy (x. y. 5) f (x. x2 + y 2 . z) = e y − e y . 2 .74 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 5. y) = x2 − y 2 . 2 x +y x + y2 y y y sin y y 1 sin 7) fx (x. x+y x 5) f (x. y) = . 2 + y2 x x2 + y 2 x + x2 + y 2 y x 6) fx (x. y) = 3y 2 − 3ax. z) = exyz cos . y) = x3 + y 3 − 3axy. fy (x. y) = . x2 − y 2 . y) = 2 . y) = 2. 2) f (x. y) = e x . x x x √ √ x x2 2 xy 2 . x2 + y 2 ¸ R: Se obtine: 1) fx (x. (x + y) (x + y) x −y 3) fx (x. 3 3 (x2 + y 2 ) (x2 + y 2 ) 1 y 5) fx (x. 8) fx (x. z) = (sin x) yz + y2 + z2 y 7) f (x. + arcsin x+y xy . y) = 3x2 − 3ay. y) = . y) = 4) f (x. y) = arctg xy . z) = xyz x2 . 4) f (x. 2 − y2 x x2 − y 2 y2 x2 4) fx (x. fy (x. . 1) f (x.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

75

a a ¸ a ¸ 5.61 S˘ se calculeze, utilizˆnd definitia, urm˘toarele derivate partiale de ordinul doi: 1) 3) ∂2f (1, 1) , dac˘ f (x, y) = a ∂y∂x x2 + y 2 . 2) ∂2f (−2, 2) , dac˘ f (x, y) = a ∂x∂y
3

x2 y.

∂2f ∂x∂y

π ∂2f a , 0 , dac˘ f (x, y) = x sin (x + y) . 4) (1, 1) , dac˘ f (x, y) = xy ln x. a 4 ∂x∂y

R: 1) Deoarece ∂f ∂f (1, y) − (1, 1) ∂2f ∂x (1, 1) = lim ∂x , y→1 ∂y∂x y−1 √ 1 2 π 1 se obtine − √ . 2) . 3) ¸ 1− . 4) 1. 9 2 4 2 2 5.62 S˘ e calculeze derivatele partiale ale urm˘toarelor functii: a ¸ a ¸ 1) f (x, y, z) = x3 y 2 z + 2x − 3y + z + 5. 3) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 . 2) f (x, y, z) = (xy) . 4) f (x, y, z) = z xy .
z

R: Se obtine: ¸ 1) fx (x, y, z) = 3x2 y 2 z + 2, fy (x, y, z) = 2x3 yz − 3, fz (x, y, z) = x3 y 2 + 1. z z z z z 2) fx (x, y, z) = (xy) , fy (x, y, z) = (xy) , fz (x, y, z) = (xy) ln (xy). x y y x 3) fx (x, y, z) = , fy (x, y, z) = , 2 + y2 + z2 2 + y2 + z2 x x z . fz (x, y, z) = 2 + y2 + z2 x xy xy 4) fx (x, y, z) = y z xy ln z, fy (x, y, z) = xz xy ln z, fz (x, y, z) = z . z a a a ¸ s a ¸ 5.63 S˘ se arate c˘ urm˘toarele functii sunt omogene ¸i apoi s˘ se verifice relatia lui Euler: 1) f (x, y) = ax2 + 2bxy + cy 2 . 3) f (x, y) = x . x2 + y 2 2) f (x, y) = x+y
3

y 5) f (x, y) = x2 + y 2 sin . x

x−y . 4) f (x, y) = x2 − y 2 ln x+y y 6) f (x, y) = x2 − y 2 e x .

x2 + y 2

.

5.64 S˘ se arate c˘ dac˘ u = f (x, y, z) este o functie omogen˘ de grad de omogenitate a a a ¸ a m, care admite derivate partiale de ordinul doi continue pe D ⊂ R3 , atunci: ¸ 1) x 2) x2 ∂2f ∂2f ∂f ∂2f +y +z = (m − 1) . 2 ∂x ∂x∂y ∂x∂z ∂x

∂2f ∂2f ∂2f ∂2f ∂2f ∂2f + y 2 2 + z 2 2 + 2xy + 2yz + 2zx = m (m − 1) f. ∂x2 ∂y ∂z ∂x∂y ∂y∂z ∂z∂x

76

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.65 S˘ se arate c˘ functiile date mai jos satisfac egalit˘¸ile scrise ˆ dreptul lor: a a ¸ at ın 1) z = ln x2 + xy + y 2 , x ∂z ∂z +y = 2. ∂x ∂y

y ∂z ∂z 2) z = xy + xe x , x +y = xy + z. ∂x ∂y 3) u = (x − y) (y − z) (z − x) , 4) u = x + ∂u ∂u ∂u + + = 0. ∂x ∂y ∂z

x − y ∂u ∂u ∂u , + + = 1. y − z ∂x ∂y ∂z

5) u = ln x3 + y 3 + z 3 − 3xyz , 5.66 Se d˘a functia: a ¸ f (x, y) =   

1 ∂u ∂u ∂u + + = . ∂x ∂y ∂z x+y+z

y 2 ln 1 + 0,

x2 y2

, y = 0, y = 0.

S˘ se arate c˘ de¸i nu sunt satisf˘cute ipotezele teoremei lui Schwarz, totu¸i a a s a s ∂2f ∂2f (0, 0) = (0, 0) . ∂x∂y ∂y∂x R: S˘ observ˘m c˘ teorema lui Schwarz d˘ conditii suficiente nu ¸i necesare pentru a a a a ¸ s egalitatea derivatelor mixte. Deoarece pentru x > 1, ln x > x, avem 0 < y 2 ln 1 + deci lim x2 y2 = 2y 2 ln 1+ x2 < 2y 2 y2 1+ x2 = 2 |y| y2 x2 + y 2 ,

(x,y)→(0,0)

f (x, y) = f (x, y) = 0, apoi  x2  ∂f 2y ln 1 + 2 (x, y) = y  ∂y 0, 2xy 2 , y = 0, x2 + y 2 y = 0,

¸i s

  2xy 2 ∂f , y = 0, (x, y) = x2 + y 2  ∂x 0, y = 0, ∂2f (0, 0) = ∂x∂y ∂2f (0, 0) = ∂y∂x

∂f ∂f (x, 0) − (0, 0) ∂x lim ∂x = 0, x→0 x ∂f ∂f (0, y) − (0, 0) ∂x ∂x = 0. lim y→0 y

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA Dar  4x3 y  ∂2f 2 , y = 0, (x, y) = (x2 + y 2 )  ∂y∂x 0, y = 0,

77

nu este continu˘ ˆ origine. a ın

5.67 S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul doi ale functiilor: a ¸ ¸ 1) f (x, y) = 2x2 − 3xy − y 2 . 2) f (x, y) = 4) f (x, y) = x2 y2 + 2. a2 b 2xy + y 2 .
2

3) f (x, y) = ln x2 + y . x+y . 5) f (x, y) = arctg 1 − xy 7) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .

6) f (x, y) = (arcsin xy) . 8) f (x, y, z) = xy + yz + zx.

5.68 S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul doi, ˆ origine, ale functiei: a ¸ ın ¸ f (x, y) = (1 + x) (1 + y) . R: fxx (0, 0) = m (m − 1), fxy (0, 0) = mn, fyy (0, 0) = n (n − 1). 5.69 S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul m + n: a ¸ ∂ m+n f x+y a (x, y) , dac˘: 1) f (x, y) = . 2) f (x, y) = x2 + y 2 ex+y . ∂ m ∂xn x−y R: 1) Prin inductie dup˘ n ¸i apoi dup˘ m, se obtine: ¸ a s a ¸ mx + ny ∂ m+n f n (x, y) = (−1) · 2 (m + n − 1)! · m+n+1 . m ∂xn ∂y (x − y) 2) Se obtine: ¸ ∂ m+n f (x, y) = x2 + y 2 + 2 (mx + ny) + m (m − 1) + n (n − 1) ex+y . ∂y m ∂xn 5.70 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ 1 y 1) u = arctg , 2) u = ln , unde r = x r satisfac ecuatia lui Laplace: ¸ ∂2u ∂2u + 2 = 0. ∂x2 ∂y (x − a) + (y − b) ,
2 2 m n

5.71 S˘ se arate c˘ functia u = A sin (aλt + ϕ) sin λx satisface ecuatia undelor: a a ¸ ¸ ∂2u ∂2u − a2 2 = 0. 2 ∂t ∂x

78

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.72 S˘ se arate c˘ functia a a ¸ 1 x2 + y 2 + z 2 t ·e

u= √ πt satisface ecuatia c˘ldurii: ¸ a ∂u 1 = ∂t 4

3

∂2u ∂2u ∂2u + 2 + 2 ∂x2 ∂y ∂z

.

a ¸ 5.73 Se d˘ functia f (x, y) = x2 +xy−y 2 . S˘ se g˘seasc˘ variatia ¸i diferentiala functiei a a a ¸ s ¸ ¸ ˆ punctul (x0 , y0 ). ın R: Variatia functiei este: ¸ ¸ f (x, y) − f (x0 , y0 ) = [(2x0 + y0 ) · h + (x0 − 2y0 ) · k] + h2 + hk − k 2 . Deci diferentiala este df (x0 , y0 ) = (2x0 + y0 ) · h + (x0 − 2y0 ) · k. ¸ 5.74 Se d˘ func˘tia f (x, y) = x2 y. S˘ se calculeze variatia ¸i diferentiala functiei ˆ a a a ¸ s ¸ ¸ ın punctul (x0 , y0 ) = (1, 2), pentru: 1) (h, k) = (1, 2), 2) (h, k) = (0, 1; 0, 2). 5.75 Utilizˆnd definitia, s˘ se arate c˘ urm˘toarele functii sunt diferentiabile ˆ punca ¸ a a a ¸ ¸ ın tule specificate: ın 1) f (x, y) = (x − 1) + y 2 ˆ (1, 1). z 3) f (x, y) = ˆ (3, 4, 5) . ın x2 + y 2 R: 1) Pentru orice (h, k) ∈ R2 , avem f (1 + h, 1 + k) − f (1, 1) = 2k + h2 + k 2 = 2k + α (k, h) · cu α (k, h) = √ h2 + k 2 → 0, pentru (k, h) → (0, 0), iar df (1, 1) = 2k. h2 + k 2 ,
2

ın 2) f (x, y) = x2 + (y − 2) ˆ (1, 1) . 4) f (x, y) = ln x3 + y 3 ˆ (0, 1) . ın

2

este continu˘, admite derivate partiale, ˆ a nu este diferentiabil˘. a ¸ ıns˘ ¸ a R: Din 0< |xy| |xy|

5.76 S˘ se arate c˘ ˆ origine, functia a a ın ¸  xy  , x2 + y 2 f (x, y) =  0,

x2 + y 2 = 0, x2 + y 2 = 0,

x2

+

y2

<

y2

= |x| ,

deducem c˘ f este continu˘ ˆ origine. Utilizˆnd definitia se arat˘ c˘ functia are derivate a a ın a ¸ a a ¸ partiale ˆ origine egale cu 0. ¸ ın

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

79

S˘ ar˘t˘m c˘ functia nu este diferentiabil˘ ˆ origine. Dac˘ ar fi diferentiabil˘ ˆ a aa a ¸ ¸ a ın a ¸ a ın origine, ar avea loc egalitatea: f (x, y) − 0 = 0 (x − 0) + 0 (y − 0) + α (x, y) · x2 + y 2 ,

ˆ care α (x, y) s˘ aib˘ limit˘ ˆ origine egal˘ cu 0. Dar din egalitatea precedent˘ rezult˘ ın a a a ın a a a xy α (x, y) = 2 , functie care nu are limit˘ ˆ origine. ¸ a ın x + y2 5.77 S˘ se cerceteze dac˘ functia f (x, y) = a a ¸ ¸ a ın x2 + y 2 este diferentiabil˘ ˆ origine.

R: Functia nu admite derivate partiale ˆ origine, deci nu este diferentiabil˘ ˆ origine. ¸ ¸ ın ¸ a ın 5.78 S˘ se calculeze diferentialele functiilor: a ¸ ¸ 1) f (x, y) = x3 + y 3 − 3xy. x2 − y 2 3) f (x, y) = 2 . x + y2 5) f (x, y) = ln x2 + y 2 . 2) f (x, y) = x2 y 3 . 4) f (x, y) = sin2 x + sin2 y. y x 6) f (x, y) = arctg + arctg . x y

R: 1) df (x, y) = 3x2 − 3y dx + 3y 2 − 3x dy. 5.79 S˘ se calculeze diferentialele functiilor: a ¸ ¸ 1) f (x, y, z) = xyz. 3) f (x, y, z) = arctg xy . z2 2) f (x, y, z) = 4) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 . z x xy + . y

R: df (x, y, z) = yz dx + zx dy + xy dz. 5.80 S˘ se g˘seasc˘ cu cˆt se modific˘ (aproximativ) volumul unui con avˆnd raza bazei a a a a a a s ın˘ ¸ x = 10 cm ¸i ˆ altimea y = 30 cm dac˘ raza se mic¸oreaz˘ cu 1 mm, iar ˆ altimea cre¸te a s a ın˘ ¸ s cu 3 mm. π ¸ a R: Volumul conului este V = x2 y. Variatia volumului este dat˘ de: 3 π π V − V0 ≈ dV = 2xy dx + x2 dy = (−600 · 0, 1 + 100 · 0, 3) = −10π cm3 . 3 3 a 5.81 S˘ se calculeze aproximativ (1, 02)
3,01

.

a ¸ R: Consider˘m functia z = xy . Lu˘m x0 = 1, y0 = 3, h = 0, 02 ¸i k = 0, 01. Putem a s scrie: y z − z0 ≈ dz = xy0 −1 y0 · h + x00 ln x0 · k = 3 · 0, 02 + 0 · 0, 01 = 0, 06. 0 Deci z ≈ 1 + 0, 06 = 1, 06. 5.82 S˘ se calculeze diferentialele de ordinul doi ale functiilor: a ¸ ¸ 1) f (x, y) = cos xy. 4) f (x, y) = ln xy. 2) f (x, y) = x2 + y 2 . 5) f (x, y, z) = xyz. 3) f (x, y) = exy . 6) f (x, y, z) = ex sin yz.

80

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: 1) d2 f (x, y) = − y 2 dx2 + 2xy dxdy + x2 dy 2 cos xy.

5.83 S˘ se calculeze diferentiala de ordinul doi a functiei f (x, y, z) = sin (x − 2y + z). a ¸ ¸ 5.84 S˘ se calculeze diferentiala de ordinul n a functiei f (x, y) = eax+by . a ¸ ¸ ¸ R: Se obtine: dn f (x, y) = eax+by (a dx + b dy) . 5.85 Aplicˆnd formula de derivare a functiilor compuse, s˘ se calculeze F (x0 ), ¸tiind s a ¸ a c˘ F (x) = f (u (x) , v (x)) in care: a 1) f (u, v) = u + uv, u (x) = cos x, v (x) = sin x, x0 = 2) f (u, v) = eu−2v , u (x) = x2 , v (x) = x2 − 2, x0 = 2. 5.86 S˘ se g˘seasc˘ a a a dz dac˘: a dt 1) z = e3x+2y , unde: x = cos t, y = t2 . x 2) z = , unde: x = et , y = ln t. y √ x 3) z = ln sin √ , unde: x = 3t2 , y = t2 + 1. y 5.87 S˘ se g˘seasc˘ a a a 1) z = ex
2

n

π . 4

dz dac˘: a dt 1 x ln , unde: x = tg2 t, y = ctg2 t. 2 y

+y 2

, unde: x = a cos t, y = a sin t. 2) z = du dac˘: a dt

5.88 S˘ se g˘seasc˘ a a a

1) u = xyz, unde: x = t2 + 1, y = ln t, z = tg t. z , unde: x = R cos t, y = R sin t, z = H. 2) u = 2 + y2 x 5.89 S˘ se g˘seasc˘ a a a 5.90 S˘ se g˘seasc˘ a a a 5.91 S˘ se g˘seasc˘ a a a 5.92 S˘ se g˘seasc˘ a a a 5.93 S˘ se g˘seasc˘ a a a dz dac˘ z = uv , unde u = sin x, v = cos x. a dx dz ∂z ¸i s dac˘ z = xy , unde y = ϕ (x). a ∂x dx ∂z ∂z ¸i s , dac˘ z = f (u, v), unde u = x2 + y 2 ¸i v = exy . a s ∂x ∂y x ∂z ∂z s ¸i s , dac˘ z = arctg , unde x = u sin v ¸i y = u cos v. a ∂u ∂v y ∂z ∂z y ¸i s , dac˘ z = f (u), unde u = xy + . a ∂u ∂v x

v = y + bt. ∂x ∂y  x2 2  5.101 S˘ se arate c˘ functia z = f (xy) + a a ¸ dou˘ ori diferentiabile. unde: x = R cos u cos v. 2 ∂x ∂x∂y ∂y y √ ¸ xy · g . z = R sin u. unde f este o functie diferentiabil˘. ∂x ∂y  satisface ecuatia: ¸ y y 5. y = R cos u sin v. unde f ¸i g sunt o functii de s x 5. a a ¸ ¸ ¸ a x2 − y 2 ∂z ∂z + xy = xyz.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a a 5. unde f este o functie diferentiabil˘. unde f ¸i g sunt o functii de dou˘ ¸ a x x ori diferentiabile.100 S˘ se arate c˘ functia z = xf s a a ¸ +g . ∂t ∂x ∂y 5. unde f este o functie diferentiabil˘ ¸i u = a a ¸ ¸ ¸ a s x + at. atunci a a a ¸ ¸ a ∂z ∂z =a .98 S˘ se arate c˘ functia z = xy + f . a a ¸ ¸ ¸ a satisface ecuatia: ¸ 1 ∂z 1 ∂z z + = 2. ∂u ∂v 81 5. x ∂x y ∂y y y a a ¸ ¸ ¸ a 5. unde f este o functie diferentiabil˘. v).95 S˘ se arate c˘ dac˘ z = f (x + ay). satisface ecuatia: ¸ ∂w ∂w ∂w =a +b .97 S˘ se arate c˘ functia z = yf x2 − y 2 . unde f este o functie diferentiabil˘. atunci: ∂ω ∂ω s = 0 ¸i = 0. satisface ecuatia: a ¸ ¸ x2 ∂2z ∂2z − y 2 2 = 0. ∂y ∂x 5. ∂x2 ∂y .99 S˘ se arate c˘ functia z = ey f ye 2y . x satisface ecuatia: ¸ ∂z ∂z x +y = xy + z. satisface ecuatia: ¸ ¸ x2 ∂2z ∂2z ∂2z + 2xy + y 2 2 = 0.96 S˘ se arate c˘ functia w = f (u.94 S˘ se arate c˘ dac˘ ω = f x2 + y 2 + z 2 .

y 4) z = f (u. z) = f x + y + z.107 S˘ se g˘seasc˘ o valoare aproximativ˘ a num˘rului (1.82 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 5. ˆ ın 1 1 1 (x − 1) + [2(x − 1)(y − 1)] + [3(x − 1)2 (y − 1)]. ¸ punctul (1. 2) F (x. R: Avem: n Tn (x.102 S˘ se arate c˘ functia z = f (x + g (y)) satisface ecuatia: a a ¸ ¸ ∂z ∂ 2 z ∂z ∂ 2 z = . v). y) = xy . x2 + y 2 + z 2 . 1)1. 1021. 1! 2! 3! Putem atunci scrie f (1. ın R:Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f este: ¸ T3 (x. x y . y) = 1 + k=1 1 [(x − 1) + (y + 1)]k = k! n k k=0 i=0 1 (x − 1)k−i (y + 1)i . 1. ∂x ∂x∂y ∂y ∂x2 5. y) = ex+y ˆ ın punctul (1.106 S˘ se g˘seasc˘ polinomul Taylor de gradul n asociat functiei f (x. 1) este: T3 (x. 2) = 1. unde u = xey ¸i v = yex . 2) ≈ T3 (1. y) = √ 1 1 1 1 √ [(x − 1)2 + 2(x − 1)(y − 1) + (y − 1)2 ]− 2 + √ [(x − 1) + (y − 1)] + 1! 2 2! 2 2 − 1 1 √ [(x − 1)3 − (x − 1)2 (y − 1) − (x − 1)(y − 1)2 + (y − 1)3 ]. 3! 4 2 x2 + y 2 a a a ¸ 5. 1). y) = ˆ punctul (1. 5. 3) z = f (u. unde u = x2 + y 2 . y) = f x2 . y > 0. y) = 1 + x > 0. unde u = 5. 1. 1.105 S˘ se g˘seasc˘ polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei a a a ¸ f (x. 1.103 S˘ se g˘seasc˘ d2 z dac˘: a a a a 1) z = f (u). s 2) z = uv . . unde u = ax ¸i v = ay.2 . v = xy. ln x . y. −1). s x . v). i!(k − i)! 5. a a a a a R: Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f (x.104 S˘ se calculeze diferentialele de ordinul doi ale functiilor compuse: a ¸ ¸ 1) F (x) = f x2 . 3) F (x.

y. 2) T3 (x. y + h.113 S˘ se g˘seasc˘ polinoamele Taylor de gradul 2 asociat functiei a a a f (x.112 S˘ se g˘seasc˘ polinoamele Taylor de gradul 3 asociate. ˆ origine. a ın a R: f (x. S˘ se dezvolte a f (x + k.109 S˘ se dezvolte polinomul a f (x. y) = cos x cos y. 1 1 1 1 R: 1) T3 (x. y) = 1 − y 2 − x2 . z) = x2 + y 2 + z 2 + 2xy − yz − 4x − 3y − z + 4 a dup˘ formula lui Taylor ˆ vecin˘tatea punctului (1. y) = 2+ √ 1 1 2 √ (x − 1)2 − 2 (x − 1) (y − 1) + (y − 1)2 . y) = −x2 + 2xy + 3y 2 − 6x − 2y − 4 dup˘ formula lui Taylor ˆ vecin˘tatea punctului (−2. 6 2 2 2 ¸ 5. 1. y) = 9 (x − 1) − 21 (y − 2) + 3 (x − 1) + 3 (x − 1) (y − 2) − 12 (y − 2) + + (x − 1) − 2 (y − 2) . z) = x2 + y 2 + z 2 − 2xy − 2xz − 2yz. y) = 1 − (x + 2) + 2 (x + 2) (y − 1) + 3 (y − 1) . y. 1). a ın a R: Avem: f (x. 2). [(x − 1) + (y − 1)]+ 1! 2! 2 2 x2 + y 2 a a a a ın s 5.108 S˘ se dezvolte polinomul f (x.111 Se d˘ polinomul f (x. y) = x3 − 2y 3 + 3xy dup˘ formula lui Taylor ˆ vecin˘tatea punctului (1. y) = arctg 1−x . y) = ˆ punctul (1. a ın a a 5. z). 2) f (x. functiilor: a a a ın ¸ 1) f (x. a ın a 5. 1). 2 m n dac˘ |x| ¸i |y| sunt mici ˆ comparatie cu unitatea. y) = y + xy − y 3 + x2 y.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a 5. 1−y 2) f (x. y) = (1 + x) + (1 + y) . 1). 2 2 3 3 2 2 83 5.110 S˘ se dezvolte polinomul f (x. z + ) dup˘ formula lui Taylor ˆ vecin˘tatea punctului (x. 5. a s ın ¸ . ın R: Avem √ T3 (x. y) = ex sin y.114 S˘ se deduc˘ formule aproximative (exacte pˆn˘ la termeni de gradul doi ˆ x ¸i y) pentru functiile: ¸ 1) f (x. y.

84 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS .

definite prin: √ x. y. as 6. x ∈ [1. Deci. s ¸ 3) Deoarece Fy (4. f : [0. x ∈ [0. ˆ ın a care ecuatia F (x. y) ¸i z = z2 (x. ∞) → [0.ˆ Fz (0. Fz (0. z) = x2 + y 2 − z 2 − 3xyz = 0 admite numai dou˘ a a ¸ a s s ¸ a solutii z = z1 (x. x.1 S˘ se arate c˘ ecuatia F (x. f3 (x) = x. − (2z + 3xy). ∂x 2z + 3xy ∂y 2z + 3xy 85 .2 S˘ se arate c˘ ecuatia F (x. Deci exist˘ dou˘ functii continue a a ¸ ¸i diferentiabile pe o vecin˘tate a punctului (0. −1) = 2. x. ∞). f : [0. functiile y = f (x). functia a a √ f (x) = x este continu˘ ¸i f (4) = 2. 1. ∞). f2 (x) = √ x. ∞) sunt: ¸ f1 (x) = x. 4 √ x. 1. 1. y) = 0 admite o singur˘ solutie y = f (x). ˆ rest. ¸ a a s a 3) Exist˘ o vecin˘tate U a punctului x0 = 4 ¸i o vecin˘tate V a punctului y0 = 2. 1) care satisfac conditiile z1 (0. x ∈ [1. ∞) → [0. f : [0. √ f (x) = f (x) = x. ∞). ¸ 2) Admite numai patru solutii continue y = f (x).1 Functii definite implicit de o ecuatie ¸ ¸ 6. f : U → V . z) = ¸ ı. 1). ∞). x. 1). ˆ rest. ¸ R: 1) Ecuatia se mai scrie: (y − x) y 2 − x = 0. β). y. dac˘ lu˘m U = (1. y) continue ¸i diferentiabile pe o vecin˘tate a punctului ¸ (0.Capitolul 6 Functii definite implicit ¸ 6. 2) = −8 = 0. z) = 1 − z 2 = 0 are r˘d˘cinile z1 = 1 ¸i z2 = −1. ın ın 2) Cele patru solutii continue pe [0. a. continu˘ pe U . = . iar Fz (x. 1) = −2. ∞) → [0. ¸ a ¸ care satisface conditia f (4) = 2. x ∈ [0. s a a R: Ecuatia F (0. y) = y 3 − xy 2 − xy + x2 = 0: a a ¸ 1) Admite o infinitate de solutii y = f (x). β ∈ R. ∞). pentru orice α. 1) = 1 ¸i s ¸ a s ¸ ¸ respectiv z2 (0. ∞). x ∈ [α. √ f (x) = x. x ∈ [α. cu ¸ ¸ 0 ≤ α ≤ β. 1) = −1. Derivatele lor partiale sunt date de: ∂z 2x − 3yz ∂z 2y − 3xz = . ∞) ¸i V = (1. 1). β).

a2 + 1 x2 + y 2 x2 + y 2 d2 y dy x + ay d2 y x dy = − ¸i s =− . ∂z ∂z ¸i s . z) = z 2 − xey − yez − zex = 0. ∂x 2 ∂y ∂x 2 ∂y 6. 1) = − . 3 dx y dx2 y3 dx ax − y dx2 (ax − y) x2 + y 2 dy x d2 y =− . 2 ∂y ∂x xy − z 3 (xy − z 2 ) z cos x − cos y ∂z x sin y − cos z = . (0. 1) = − . =− . ∂x ∂y 6. 3) dx y dx2 y3 R: 1) 6. = . y) = ln x2 + y 2 − a acrtg = 0. z) = x3 + 2y 3 + z 3 − 3xyz − 2y + 3 = 0. y. y). 1) sunt: ın ∂z1 3 ∂z1 ∂z2 3 ∂z2 (0. y) = x2 + y 2 + ln x2 + y 2 − a = 0. y. dx a y dx2 a y dx3 a y dy dac˘ F (x.86 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS Valorile lor ˆ punctul (0. (x. = . a dx 6. (0. y) = x2 + y 2 − 3 x2 + y 2 + 1 = 0. = . dx 1 − xy x−1 1) F 2) F 3) F 4) F (x. (x. x 2 3) F (x. a = 0.3 S˘ se calculeze a d2 y dy ¸i s dac˘ a dx dx2 3 1) F (x. ¸i s dac˘ a dx dx2 dx3 y2 x2 + 2 − 1 = 0. = = z . 1) = 1. = − 2 3 ¸i s = − 4 5. (0.4 S˘ se calculeze a dy d2 y d3 y . a2 b R: dy d3 y b2 x d2 y b4 3b6 x =− 2 . y) = y x − y + 1 = 0. z) = x cos y + y cos x + z cos x − 1 = 0. 4) = = ∂y e −1 ∂x 2z − yez − ex ∂y 2z − yez − ex . (x.5 S˘ se calculeze a R: dy y x ln x = . y. y 2) F (x. . 2) = . 1) = −1. y. S˘ se calculeze: ¸ a R: 1) 2) ∂z ∂x ∂z 3) ∂x ∂z x2 − yz ∂z 6y 2 − 3xz − 2 = .6 Ecuatiile: ¸ definesc functii z = z (x. cos x − y sin z ∂y cos x − y sin z y x ∂z ∂z ∂z 1 e + ze xey + ez . z) = x + y + z − ez = 0.

15 ¸ a ¸ 6. 3) sin xy − exy − x2 y = 0. 2) x − z + arctg definesc functii z = z (x. unde ϕ este o functie derivabil˘ ¸i a.7 Ecuatiile: 1) xey + yex + zex = 1. = − = − 2 2 3. 0) = 0.11 Functia z = z (x. 3) =− ∂x ∂x ∂x x (exy + x − cos xy) 6.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ¸ 6. z sin z ∂x ∂y R: Avem: y ∂z ∂z sin z − x − z = . b. 2 a b c c4 b2 − y 2 ∂z c2 x ∂z c2 y ∂ 2 z c4 xy ∂ 2 z ∂2z = − 2 . 1) dac˘ functia z = z (x. = −y − z − ey−x . y xy y 2 − a2 2 x 2 − a2 2 x dx − 2 3 dxdy + dy . ∂x ∂z ∂z ∂z y (exy + 2x − cos xy) . ∂x a z ∂y b z ∂x2 a2 b2 z 3 ∂x∂y a b z ∂y 2 4 2 2 c a −x . = − 2 .8 S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai ¸i cele de ordinul al doilea ale a ¸ ıntˆ s functiei z = z (x. 0) = 4 dx2 + dy 2 . 0.10 S˘ se calculeze dz ¸i d2 z ˆ punctul (2. =− . S˘ se a arate c˘ a ∂z ∂z − y2 = 0. y) definit˘ de ecuatia ¸ a ¸ x2 y2 z2 + 2 + 2 − 1 = 0. R: dz = − dx − dy. y) este definit˘ de ecuatia (y + z) sin z − y (x + z) = 0.9 S˘ se calculeze dz ¸i d2 z dac˘ functia z = z (x. − a2 b2 z 3 R: a s 6. 2) = 1. S˘ se calculeze ¸ a R: 1) y = 0. c sunt constante.12 Functia z = z (x. z−x 87 ∂z . = . ∂x sin z + y cos z + z cos z − y ∂y sin z + y cos z + z cos z − y ¸ a ¸ 6. ∂x ∂y . y) este definit˘ de ecuatia: a ¸ a ¸ x2 + y 2 + z 2 = a2 . S˘ se arate c˘ ¸ as a a (cy − bz) ∂z ∂z + (az − cx) = bx − ay. d2 z (2. y) este definit˘ de ecuatia x2 + y 2 + z 2 = ϕ (ax + by + cz). d2 z = z x z3 z z3 6. R: dz (2. y). y) este definit˘ a ın a ¸ s a de ecuatia: ¸ 2x2 + 2y 2 + z 2 − 8xz − z + 8 = 0.

y. S˘ se arate c˘: a a s ¸ x ∂z ∂z +y = z − xy. z) = cos x + cos y + cos z − a = 0. y. S˘ se calculeze a y (x) ¸i y (x). y. G(x. z) = x2 + 2y 2 + 3z 2 − 5 = 0.88 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 6. z) = x2 + y 2 − z 2 = 0.14 Ecuatia F (x + 2y. S˘ se calculeze y (x) s ¸ a ¸ ¸i y (x). se obtine: y = − ¸ ¸ Derivˆnd din nou ¸i ˆ a s ınlocuind y ¸i z . z (x). y (x) ¸i z (x). y).15 Ecuatia F (sin x + y. z = z (x). x + 2yy + 3zz = 0.13 Functia z = z (x. y) este definit˘ de ecuatia F (x − az. 5y 5z 6. z = z (x). y). ∂x ∂y 6. S˘ se calculeze s ¸ a 6. S˘ se calculeze y (x). y − 2x) = 0 define¸te functia y = y (x). .y + y x ∂z ∂z ∂ 2 z . s ¸ s ¸ 6. ∂x ∂y 6.z = . S˘ se calculeze y (x). define¸te functiile y = y (x).16 Ecuatia ln x2 + y 2 + z 2 + arcsin (ax + by + cz) = 1 define¸te functia z = z (x. 4x x . ∂x ∂y 6. z =− . y − bz) = 0. y). cos y + x) = 0 define¸te functia y = y (x).2 Functii definite implicit de un sistem de ecuatii ¸ ¸ F (x. s ¸ a R: Din sistemul: x + yy − zz = 0. 3 25 y 25 z3 F (x. y. z (x). obtinem: s y =− 6.18 Ecuatia F ¸ x y . G(x. ∂x ∂y ∂x∂y = 0 define¸te functia z = z (x.20 Sistemul 4 5y 2 + 4x2 1 x2 − 5z 2 . . z z a a = 0 define¸te functia z = z (x. S˘ se arate c˘ ¸ ¸ a s a ∂z ∂z +b = 1. z) = x3 + y 3 + z 3 − b = 0. s ¸ 6. s ¸ a . unde F este o a ¸ ¸ a a functie diferentiabil˘ iar a ¸i b sunt constante.17 Ecuatia F ¸ z z x + . S˘ se arate c˘: s ¸ x ∂z ∂z +y = z.19 Sistemul s define¸te functiile y = y (x).

u. y) ¸i v = v(x. z =− 2 . y−x y−x y−x y−x F (x. F (x. s a ¸ pentru x = y. v) = x3 + y 3 + u3 + v 3 − b = 0. u. y. y). x2 + y 2 y + z 2 z = 0.21 Sistemul xyz = a. u.23 Sistemul y+v x+u x+v y+u . y. y). x + y + z = b define¸te functiile y = y (x). S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai s s a ¸ ıntˆ s ¸i doi ale functiilor u = u(x. G(x. dz. x (y − z) x (y − z) x2 + y 2 + z 2 − xz − xy − yz x2 (y − z) 3 d2 y = −d2 z = −2yz 6. y.22 Sistemul dx2 . vx = − . v) Aplicˆnd regula lui Cramer se obtine: a ¸ ux = 6. y) ¸i v = v(x. xuy + yvy = −v. deriv˘m ¸ ¸ cele dou˘ ecuatii ˆ raport cu x ¸i apoi cu y. u. z = z (x).˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ¸ R: Din sistemul: sin x + y sin y − z sin z = 0. u. R: Din: yzdx + xzdy + xydz = 0 ¸i dx + dy + dz = 0 se obtine: ¸ s dy = − z (x − y) y (x − z) dx. G(x. 2 sin z − z 2 sin y y z sin y − y 2 sin z 89 6. S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai s ¸ s s a ¸ ıntˆ ¸i doi ale functiilor u = u(x. y) ¸i v = v(x. v) = x + y + u + v − a = 0. y. v) = xu + yv − 1 = 0.24 Sistemul F (x. 1 x 1 y = y − x = 0. u. uy = . G(x. al c˘ror determinant este a D(F. y). y. dz = dx. y) ¸i v = v(x. vy = − . uy + vy = 1. v) = uv − y = 0. ¸ s s a R: Pentru a calcula derivatele partiale ale functiilor u = u(x. G) = D(u. s ¸ s . v) = u + v − x − y = 0. Se obtin sistemele liniare: a ¸ ın s ¸ ux + vx = 1. S˘ se s ¸ a s calculeze dy. d2 y ¸i d2 z. y. obtinem: y =− x2 sin z − z 2 sin x x2 sin y − y 2 sin x . v) = u − x − y = 0. define¸te pe u ¸i v ca functii de x ¸i y. s ¸ 6. ¸ s define¸te pe u ¸i v ca functii de x ¸i y. S˘ se calculeze derivatele partiale s ¸ s ale functiilor u = u(x. y). xux + yvx = −u. define¸te pe u ¸i v ca functii de x ¸i y.

y. 4 .90 R: Obtinem: ¸ GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS ux = 6.27 S˘ se g˘seasc˘ zx ¸i zy dac˘: s 1) x = u cos v. y = r sin ϕ. G(x. v) a a a a 6. ψ) ∂x D (ϕ. obtinem: a a ¸ ın ¸ ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v ∂ψ ∂u ∂ψ ∂v + = 1. u. 2 2 2 − v2 u u −v u −v u − v2 F (x. . a s a ın a ∈ E. D (ϕ. 1+y 1+y d2 u = −d2 v = 2 (1 + y) 2 dx dy − v d2 y . S˘ se arate c˘ transformarea s punctual˘: a x = r cos ϕ. d2 u ¸i d2 v. v) = u + v − x = 0. S˘ se s calculeze ∂u ∂v ∂u ∂v .25 Sistemul v 2 − x2 x2 − u2 v2 − y2 y 2 − u2 . . v) = u − yv = 0. π este regulat˘ pe E ¸i s˘ se determine inversa sa ˆ vecin˘tatea punctului 1. ψ (u. s ¸ s a 6.28 Fie E = (0. 0)}. ∂x ∂x ∂y ∂y R: Derivˆnd cele dou˘ ecuatii ˆ raport cu x. obtinem: ¸ D (u. v) = x. u. dv = ( dx − v dy) . zy = cvy = 2 . v) D (u. ∞) × [0. (r. v) ∂ψ ∂ψ ∂v ∂u ∂v = − ∂u . ψ) = 0. z = cv. ψ) ∂x D (u. z = uv. 2) zx = x. R: 1) zx = cvx = − cy 1 1 cx . vx = 2 . v) = y define¸te pe u ¸i v ca functii de x ¸i y. s ¸ s define¸te pe u ¸i v ca functii de x ¸i y. zy = − y. s a s R: Din: du + dv = dx ¸i du − y dv = v dy. uy = 2 .3 Transform˘ri punctuale a a a 6. S˘ se calculeze du. y. + = 0. ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x Dac˘ a D (ϕ. se obtine: ¸ s du = 1 1 (y dx + v dy) . ϕ) ∈ E. vy = 2 . = . . y = u sin v. dv. 2) x = u + v.26 Sistemul ϕ (u. y = u − v. 2π) ⊂ R2 ¸i F = R2 \ {(0. x2 + y 2 x + y2 2 2 6.

ϕ. ϕ.30 Fie E = (0. ϕ. y) ∈ R2 | x > 0. 0. z = r cos θ. 0 ∈ E. π . Deci ˆ orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz este regulat˘ ¸i inversa ei este ın ¸ as y z . ϕ = arctg . 0 ∈ E. 91 Deci ˆ orice punct cu exceptia originii. z ∈ R}. z) . ∀(r. y. 0. 2π) × R ⊂ R3 ¸i F = R3 \ {(0. y = r sin ϕ. 1) S˘ se g˘seasc˘ imaginea multimii E = (x. 4 Deci ˆ orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz este regulat˘ ¸i inversa ei este ın ¸ as y r = x2 + y 2 . ϕ) cos ϕ sin ϕ −r sin ϕ r cos ϕ = r = 0. (r. S˘ se arate c˘ s a a transformarea punctual˘: a x = r cos ϕ. x 6. ∞) × [0. z = z. θ) ∈ E. v = x2 − y 2 . a s a ın a R: Determinantul functional al transform˘rii este ¸ a D(x. 2) S˘ se arate c˘ transformarea f este regulat˘ ˆ a ıntr-o vecin˘tate a punctului (1. x 6. s a ın a este regulat˘ pe E ¸i s˘ se determine inversa sa ˆ vecin˘tatea punctului 1. 1). π) ⊂ R3 ¸i F = R3 \ {(0. ϕ = arctg . este regulat˘ pe E ¸i s˘ se determine inversa sa ˆ vecin˘tatea punctului 1. a ¸ a R: Determinantul functional al transform˘rii este D(x. ∞) × [0. y.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ¸ a R: Determinantul functional al transform˘rii este D(x. y = r sin ϕ sin θ. 2π) × (0. 4 = r2 sin θ = 0. θ = arccos x x2 + y 2 + z 2 a 6. S˘ se arate s a c˘ transformarea punctual˘: a a x = r cos ϕ sin θ. z) ∈ E. y > 0 prin transfora a a ¸ marea f . ϕ = arctg .29 Fie E = (0. z) cos ϕ sin ϕ 0 −r sin ϕ 0 r cos ϕ 0 0 1 = r = 0. y) = D(r. z = z. z ∈ R}. z) = D(r. ∀(r.31 Se d˘ transformarea punctual˘ f : R2 → R2 definit˘ prin: a a u = x2 + y 2 . transformarea este regulat˘ ¸i inversa ei este ın ¸ as y r = x2 + y 2 . z) = D(r. a a a a . ϕ. r = x2 + y 2 + z 2 . a a a 3) S˘ se g˘seasc˘ inversa transform˘rii f . z) . z) sin θ cos ϕ sin θ sin ϕ cos θ r cos θ cos ϕ r cos θ sin ϕ −r sin θ −r sin θ sin ϕ r sin θ cos ϕ 0 π . ϕ) ∈ E.

D (x. a ¸ × − . 4 4 4 4 R: π D (u. v) ∈ R2 u + v > 0. . R: 1) Jacobianul transform˘rii este: a D (x. (r. ∂x ∂x ∂y ∂y ˆ punctul (x0 . u − v > 0 . . 2 2 y x2 + y 2 . 1. 2 2 = ∂ψ ∂x 1 1 . y0 . z) = D (r. v) (1. 3) Inversa D (x. ψ = arctg . y0 ) = ın π π . 1) S˘ se determine punctele ˆ care transformarea este regulat˘.32 S˘ se arate c˘ transformarea punctual˘ f : R2 → R2 definit˘ prin: a a a a u = sin (x + y) . y = cos ϕ sin ψ. ψ) ∈ R3 . π π π π nu este regulat˘ pe multimea D = − . 6. 2) D (u. ψzz ˆ ın a a s punctul (x0 . este regulat˘ pe multimea E = (ϕ. .34 Fie transformarea: x = r cos ϕ sin ψ. ψ ∈ R . y) transform˘rii f este: a 1 √ 1 √ x = √ u + v. y = √ u − v. ϕ. y) = D(ϕ. S˘ se calculeze: a 2 ∂ϕ ∂ψ ∂ϕ ∂ψ .92 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: 1) F = (u. 2 2 R: Determinantul functional al transform˘rii este ¸ a D(x.33 S˘ se arate c˘ transformarea: x = cos ϕ cos ψ. . 4 4 1 1 . ψ) − sin ϕ cos ψ − sin ϕ sin ψ − cos ϕ sin ψ cos ϕ cos ψ = −2 sin ϕ cos ϕ = 0. ϕyy . imaginea prin transformarea dat˘ a punctului (ϕ0 . 0). Inversa transform˘rii este: ϕ = arccos a ∂ϕ ∂x 1 1 . iar: x = ∂ϕ ∂y 1 1 . ∀(ϕ. ψ0 ) = a . 1) = −8 = 0. y) 2 a a 6. ψ) ∈ E. ψ) | 0 < ϕ < a ¸ π . z0 ) = (0. ψ) cos ϕ sin ψ sin ϕ sin ψ cos ψ −r sin ϕ sin ψ r cos ϕ sin ψ 0 r cos ϕ cos ψ r sin ϕ cos ψ −r sin ψ = −r2 sin ψ. 2 2 = ∂ψ ∂y 1 1 . y = r sin ϕ sin ψ. . a ın a 2) S˘ se calculeze jacobianul transform˘rii inverse ¸i derivatele rxx . v) = 3y 2 cos (x + y) = 0 pentru y = 0 sau x + y = ± . v = y 3 . 2 2 6. y. . 2 2 = −1. z = r cos ψ. ϕ.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA s Transformarea este regulat˘ dac˘ r = 0 ¸i ψ = kπ, k ∈ Z. a a 2) Jacobianul transform˘rii inverse ˆ punctul (0, 1, 0) este: a ın D (r, ϕ, ψ) 1 (0, 1, 0) = D (x, y, z) π π D (x, y, z) 1, , D (r, ϕ, ψ) 2 2 Transformarea invers˘ este: a r= y x2 + y 2 + z 2 , ϕ = arctg , ψ = arccos x z x2 + y2 + z2 . = −1.

93

Iar: rxx (0, 1, 0) = 1, ϕyy (0, 1, 0) = 0, ψzz (0, 1, 0) = −1.

6.4

Dependent˘ ¸i independent˘ functional˘ ¸a s ¸a ¸ a

6.35 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ 1) f (x, y, z) = x + y + z, g (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 , h (x, y, z) = xy + xz + yz. h (x, y, z) = 4xy + 4yz. 2) f (x, y, z) = x + y + z, g (x, y, z) = x − y + z,

sunt functional dependente pe R3 . ¸ ¸ a R: 1) Matricea functional˘ 

are rangul mai mic decˆt 3. Relatia de dependent˘ functional˘ este: h = f 2 − g 2 . a ¸ ¸a ¸ a 6.36 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ f (x, y, z) = ln x2 + y 2 + z 2 , x y − +z , g (x, y, z) = arctg y x sunt functional independente pentru x > 0, y > 0, z > 0. ¸ R: Matricea functional˘ ¸ a  2x  x2 + y 2 + z 2  1 y  +  y x2    x y − +z 1+ y x 2y 2 + y2 + z2 x x 1 − 2− y x x y − +z 1+ y x 2z 2 + y2 + z2 x 1
2 2

are rangul mai mic decˆt 3. Relatia de dependent˘ functional˘ este: g = f 2 − 2h. a ¸ ¸a ¸ a 2) Matricea functional˘ ¸ a   1 1 1  1 1  −1 4y 4x + 4z 4y

x  2x y+z

y 2y x+z

 z 2z  x+y

2

1+

x y − +z y x

are rangul 2.

      

94

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

6.37 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ f (x, y, z) = x + y + z, g (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 + 6xyz, h (x, y, z) = xy (x + y) + yz (y + z) + zx (z + x) , sunt functional dependente pe R3 ¸i s˘ se g˘seasc˘ relatia de dependent˘ functional˘. ¸ s a a a ¸ ¸a ¸ a R: Matricea functional˘ ¸ a  1  3x2 + 6yz y 2 + z 2 + 2x (y + z)  1 1  3y 2 + 6xz 3z 2 + 6xy 2 2 2 z + x + 2y (z + x) x + y 2 + 2z (x + y)

are rangul mai mic decˆt 3. Relatia de dependent˘ functional˘ este: f 3 = g + 3h. a ¸ ¸a ¸ a 6.38 Dac˘ functiile f, g, h sunt derivabile ¸i inversabile, atunci functiile: u = f a ¸ s ¸ v=g D. R: Matricea functional˘ ¸ a       0 z − 2g x 1 h y 1 f z 0 x − 2h y − y f z2 1 g x 0       z , w=h x y , z

x , definite pe D = R \ {(0, 0, 0)}, sunt functional dependente pe ¸ y

are rangul mai mic decˆt 3. a

6.39 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ f (x, y, z) = xy − z, g (x, y, z) = xz + y, h (x, y, z) = x2 + 1

y 2 + z 2 − x2 − 1 yz − x y 2 − z 2 ,

sunt functional dependente pe R3 ¸i s˘ se g˘seasc˘ relatia de dependent˘ functional˘. ¸ s a a a ¸ ¸a ¸ a R: Matricea functional˘ are rangul mai mic decˆt 3. Relatia de dependent˘ functio¸ a a ¸ ¸a ¸ nal˘ este: a h = f 2 − f g + g2 . 6.40 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ f1 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x1 + x2 − x3 , 2 f2 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x2 + x2 + x3 + x2 , 1 4 2 2 f3 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = 2x1 x2 − 2x1 x3 − 2x2 x3 − x4 , sunt functional dependente pe R4 . ¸

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

95

¸ a ¸ ¸a ¸ R: Rangul matricei functionale este mai mic decˆt 3. Relatia de dependent˘ functional˘ este: a 2 f2 + f3 = f1 . 6.41 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ f1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = x1 + x2 + · · · + xn , f2 (x1 , x2 , . . . , xn ) = x2 + x2 + · · · + x2 , 1 2 n f3 (x1 , x2 , . . . , x4 ) = x1 x2 + x1 x3 + · · · + xn−1 xn , sunt functional dependente pe R4 . ¸ R: Rangul matricei functionale este mai mic decˆt 3. Relatia de dependent˘ functio¸ a ¸ ¸a ¸ nal˘ este: a 2 f2 + 2f3 = f1 .

6.5

Schimb˘ri de variabile a
1 ˆ ecuatia: ın ¸ t

6.42 S˘ se efectueze schimbarea de variabil˘ independent˘ x = a a a x2 R: Deoarece: dy d2 y a2 + 2x + 2 y = 0. 2 dx dx x

dt 1 d2 t 2 = − 2 = −t2 ¸i = 3 = 2t3 , avem: s dx x dx2 x dt dx
2

dy dt dy d2 y d2 y dy = = −t2 , = 2 2 dx dt dx dt dx dt ¸i deci ecuatia devine: s ¸ d2 y + a2 y = 0. dt2

+

dy d2 t d2 y dy = t4 2 + 2t3 2 dt dx dt dt

a a a a ın a 6.43 S˘ se efectueze schimbarea de variabil˘ independent˘ indicat˘ ˆ urm˘toarele ecuatii pentru functia y = y (x): ¸ ¸ 1 , x 2 3 2) x y − x y + 2xy − 2y = x3 + 3x, 2 3) 1 + x2 y + 2x 1 + x2 y + y = 0, 3 2 4) (1 + x) y + 3 (1 + x) y + (1 + x) y = ln (1 + x) , 2 5) 1 − x y − xy + y = 0, 1) x2 y − 2y = x2 + R: Not˘m a x = et . x = et . x = tg t. x = et − 1. x = cos t.

dy = y. Se obtine: 1) y − y − 2y = e2t + e−t , ˙ ¸ ¨ ˙ dt ... t 3t ˙ ¨ ˙ y ¨ ˙ 2) y −4¨ + 5y − 2y = e + 3e . 3) y + y = 0. 4) y − 2y + y = te−t . 5) y + y = 0. ¨ ˙

3) x ∂x ∂y ∂z x ∂z 4) (x + y) − (x − y) = 0. u = x. S˘ se g˘seasc˘ ce devine aceast˘ ecuatie dac˘ se efectueaz˘ schimbarea de variabil˘ dea a a a ¸ a a a 1 pendent˘ y = 2 z. v = .96 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 6. v = arctg . R: 1) Not˘m a dy ¸ ¨ ˙ ¨ ˙ = y. u = ln x2 + y 2 .47 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos θ. ˙ dt 2 ¸ 6.48 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos θ. ∂u ∂u ∂u ∂v ∂u ∂v a ın 6. v = ln y + 1 + y 2 . ∂θ2 . y 2 2 − 2xy ∂x ∂x∂y ∂y ∂x ∂y ¸ R: Se obtine: ∂2z = 0. 2) y + y y − y 2 = 0. 4) − = 0. ∂x ∂y ∂z x ∂z +y = z. t = ln (1 + x) .46 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente indicat˘ ˆ urm˘toarele ecuatii pentru functia z = z (x. u = ln x. a x R: z − z = 4x. ∂x ∂y y R: 1) ∂z ∂z ∂z ∂z ∂z ∂z = 0. y = r sin θ ˆ ecuatia lui Laplace: ¸ ∂2z ∂2z + 2 = 0. √ √ 2) x 1 + x2 y − 1 − x2 y 1 + x2 y − 3x3 y 2 = 0. unde z = z (x). 3) + = eu sh v. ∂r2 r ∂θ r ∂r 6. luˆnd drept nou˘ variabil˘ independent˘ functia t = t (x) indicat˘: ¸ a a a a ¸ a 1) (1 + x) y + (1 + x) y + y = 4 cos [ln (1 + x)] . 2) u − z = 0. 2 ∂x ∂y R: Se obtine: ¸ ∂2z 1 ∂2z 1 ∂z + 2 2+ = 0. t = 1 + x2 . y): ¸ ¸ ∂z ∂z 1) y −x = 0. Se obtine: 1) y + y = 4 cos t. y = r sin θ ˆ a ın ecuatia: ¸ ∂2z ∂2z ∂z ∂z ∂2z + x2 2 − x −y = 0.45 Functia y = y (x) verific˘ ecuatia a ¸ x2 y + 4xy + 2 − x2 y = 4x.44 S˘ se efectueze schimbarea variabilei independente ˆ urm˘toarele ecuatii pentru a ın a ¸ functia y = y (x). a a ın a 6. 2) x ∂x ∂y y ∂z ∂z 2 + 1+y = xy. u = x. v = x2 + y 2 .

∂v ∂z ∂z −x = (y − x) z. u = ax + y. ∂x2 ∂x∂y ∂y ∂y R: ∂2z = 0. v = x + y. v = −ax + y. se obtine: ¸ = r. y = r sin θ ˆ a ın ecuatia: ¸ dy x+y = . ˆ ın x ecuatia: ¸ ∂2z ∂2z ∂z ∂2z ∂z xy 2 + x2 + y 2 + xy 2 − y −x = 0. dx x−y R: Din dr cos θ + sin θ sin θ · dr + r cos θ · dθ = . v = a x2 ∂z ∂z + y2 = z2. 3) = 0. v = . u = xy. ˆ ecuatia: ın ¸ y z x . ∂u∂v ∂v 6. v = a ın ¸ x − sin x + y.53 S˘ se efectueze schimbarea de variabile u = x2 + y 2 . 2) = 0. ∂x ∂y y 2 ∂2z 2∂ z −a = 0. 2) ∂x2 ∂y 2 ∂2z ∂2z ∂2z −4 3) + 3 2 . v = . ∂x ∂x∂y ∂y ∂x ∂y R: u ∂z ∂2z − = 0. y): ¸ ¸ ∂2z ∂2z x 1) x2 2 − y 2 2 = 0.52 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos θ. u = 3x + y. v = a ˆ ecuatia: ın ¸ y R: Se obtine: ¸ ∂w = 0. ∂x ∂y 1 1 + . ∂u∂v 2u ∂v ∂u∂v ∂u∂v 6. w = ln z − (x + y).51 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente u = x2 − y 2 . ∂u∂v y a 6.49 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente indicat˘ ˆ urm˘toarele ecuatii pentru functia z = z (x.50 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente u = sin x + x − y. ∂x ∂y 1 1 1 . 2 ∂x ∂x∂y ∂y R: 1) ∂2z 1 ∂z ∂2z ∂2z = .54 S˘ se efectueze schimbarea de variabile u = x. cos θ · dr − r sin θ · dθ cos θ − sin θ dθ 6. ˆ ecuatia: ∂2z ∂2z ∂2z ∂z + 2 cos x − sin2 x 2 − sin x = 0. x y 6. w = − .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 97 a a ın a 6.

98 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Se obtine: ¸ ∂w = 0. ˆ ecuatia: ın ¸ y x 6.56 S˘ se efectueze schimbarea de variabile u = x + y. ∂v 2 6. 2 ∂x ∂x∂y ∂y R: Se obtine: ¸ ∂2w = 0. v = x − y.55 S˘ se efectueze schimbarea de variabile u = x + y. w = . v = a ∂2z ∂2z ∂2z −2 + 2 = 0. w = xy − z. ˆ a ın ecuatia: ¸ ∂2z ∂2z ∂2z + 2 = 0. +2 2 ∂x ∂x∂y ∂y ¸ R: Se obtine: ∂2w 1 = . 2 ∂u 2 . ∂u x z .

∆1 = − < 0. (−1. = 6x. In punctul (−2. 1) este un punct de minim. 3) = −9. (−1. = 6(xy − 2) = 0. −1). ∆2 = 108 > 0. ¸ s Punctul (−1. 1 x y 3) f (x. 20) = 282. Nu sunt puncte de extrem. 1) = −28. y) = x2 + xy + y 2 − 3x − 6y. = 6y. ∆2 = −108 < 0. −1). ∂x ∂y adic˘: (2. In punctele (1. 1).Capitolul 7 Extreme pentru functii de mai ¸ multe variabile 7. 0) nu este punct de extrem. 2 ∂x ∂x∂y ∂y 2 In punctul (2. −1) = 1. y) = xy + (47 − x − y) + . Punctul (0. 1). 20) este 3 144 un punct de maxim ¸i fmax = f (21. −1). 1) f (x. 20). Derivatele de ordinul doi sunt: a ∂2f ∂2f ∂2f = 6x. 99 . (−2.1 S˘ se determine punctele de extrem ale functiilor: a ¸ 2) f (x. ∆2 = 108 > 0. Punctul (21. 0). −2). (2. y) = x3 + y 3 + 3xy. f (2. 2).1 Puncte de extrem pentru functii de mai multe ¸ variabile 7. ∆2 = ¸ > 0. −1) = 28. f (−2. (1. Punctul (0. −1) este un punct de maxim ¸i fmax = f (−1. 3) este un punct ¸ de minim ¸i fmin = f (0. ∆1 = 2 > 0. 2). ∆1 = 12 > 0. s 4) Un punct stationare: (0. (−2. y) = x3 + 3xy 2 − 15x − 12y. −1) este un punct de maxim. 2 3 4 R: 1) Punctele stationare sunt solutiile sistemului: ¸ ¸ ∂f ∂f = 3(x2 + y 2 − 5) = 0. (−1. ∆2 = 3 > 0. 3). 4) f (x. 2) Un punct stationar: (0. s 2 47 3) Un punct stationar: (21. −2). ∆1 = −12 < 0.

= 3. 1) = − 3. zmax = . (1. . 2 = −8. − 2 = z − 2. ¸ 1√ 1√ Extreme: zmax = z (1.100 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 7. = 1. x y R: Punctele stationare sunt solutiile sistemului: ¸ ¸ ∂f ∂f 50 20 = y − 3 = 0. x. √ √ 5) Puncte stationare: (0. 0) nu este punct de extrem. 0 . 7) zmax = z (0. 8) z = x2 + y 2 e−(x 2 +y 2 ) . zmax = z . ± 3 . 1). −1) = 3. 5) z = x4 + y 4 + 2x2 y 2 − 8x + 8y. y ∈ 0. −1) = z (−1. ∂x x ∂y y Se obtine un singur punct stationar (5. 1) = z (−1. 2) = 30. (−1. (1. zmin = z (1. 0) = 0. zmin = z (3. 0). 0. 2 3) z = (x − 1) − 2y 2 . 2) este un punct de minim ¸i s 5 = f (5. 3) (0. y) = xy + 50 20 + . Derivatele de ordinul doi sunt: ¸ ¸ ∂2f ∂2f 100 ∂2f 40 = 3 . 2) zmin = z (1.4 S˘ se g˘seasc˘ extremele functiilor: a a a ¸ 1) z = 1+x+y 1 + x2 + y 2 3 3) z = x + y 3 − 9xy + 27. 2) z = x2 + y 2 e2x+3y . ± 3. 0) = 1. π . 4) 2 2 6 6 2 5) zmin = z (1. ∆2 = 3 > 0. R: 1) zmin = z (1. 7. 2). 4) zmax = z (3.2 S˘ se determine punctele de extrem ale functiei a ¸ f (x. = x − 2 = 0. 0) = 0. 4) z = x3 y 2 (6 − x − y) . x2 y2 5) z = xy 1 − − . 0) = −1 3) Nu are extreme. = . −1) = 3. 3) = 0. 3 π π π π . x > 0. e 7.3 S˘ se g˘seasc˘ extremele functiilor: a a a ¸ 1) z = (x − 1) + 2y 2 . 1 8) zmin = z (0. 3 3 √ √ √ √ 6) zmin = z 2. 4) z = sin x + sin y + cos (x + y) . −1). y > 0. 1). x ≥ 0. In punctele cercului x2 + y 2 = 1. 2) zmin = z (0. x > 0. −1). 7) z = 1 − x2 + y 2 2 2) z = x2 + xy + y 2 − 2x − y. y ≥ 0. 0) = 0. −1) = −12. Punctul (5. nu este punct de extrem. 6) z = x4 + y 4 − 2x2 + 4xy − 2y 2 . ∂x2 x ∂x∂y ∂y 2 y Deci ∆1 = fmin 4 > 0. 2) = 108. (−1. y > 0. 3 3 2/3 . 2 √ R: 1) zmax = z (1.

deci (0.6 S˘ se g˘seasc˘ extremele urm˘toarelor functii z = f (x. −2. z) = 0 define¸te dou˘ functii: ¸ s ¸ s a ¸ z = z1 (x. −2. −2. z) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y − 6z. −1) = 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy = 2 (dy + 6 dx) − 72 dx2 + 2 dz 2 . −2. −2. −2. 8) Fz (1. z) = sin x + sin y + sin z − sin (x + y + z) . 3) este un punct de minim. −2. a iar: d2 f (0. 8) 1 Fxx (1. −2) este un punct de minim. −1). deci (1. −2) = = − Fz (1. y): A11 A22 ¸i deci ∆1 = s = Fxx (1. definite implicit prin a a a a ¸ ecuatiile: ¸ 1) F (x. y. Fy = 2y + 4 = 0. −2) = −2. −144. A12 = − = 0. . z) = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z. Ins˘ a ¸ a d2 f (x. −2. π) . y). 8) 5 . 8). −2) 5 Fz (1. 3) = 2 dx2 + dy 2 + dz 2 este ¸ o form˘ p˘tratic˘ pozitiv definit˘ ¸i deci punctul (−1. −2) = . y. x.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a a ¸ 7. d2 f (−1.5 S˘ se g˘seasc˘ extremele functiilor: 1) f (x. ∆2 = > 0. a a a a s fmin = f (−1. y. 8) Fyy (1. y. −1) = 144 dx2 + 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy = (12 dx + dy) + dx2 + 2dz 2 . −2) ¸i (1. y) ¸i z = z2 (x. −2. 8) 5 Fz (1. z ∈ (0. A12 = − = 0. form˘ p˘tratic˘ nedefinit˘. −2) 1 Fxy (1. π π π 3) fmax = f = 4. −144. −2) 5 − 1 1 > 0. 0. . 3). −2. 2 2 2 2 2 7. y. z) = x3 − y 2 + z 2 − 3x + 4y + z − 8 = 0. 0. a a a d2 f (24. z) = 6x dx2 + 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy. R: 1) Sistemul: Fx = 2x − 2 = 0. −144. s Pentru z = z1 (x. −1) este un punct de minim.2 Extreme pentru functii definite implicit ¸ 7. y): A11 = − 1 Fxy (1. −1) nu este punct de extrem. zmin = 5 25 z1 (1. −2. −2. −2) 1 Fyy (1. y). form˘ p˘tratic˘ pozitiv definit˘ ¸i deci punctul (24. 2) F (x. are solutiile: (1. y. −1) = −6913. 8) = − . Ecuatia F (x. (24. 2) Dou˘ puncte stationare: (0. a a a as fmin = f (24. Pentru z = z2 (x. y. −2. y. Fz (1. −2. 101 R: 1) Un punct stationar: (−1. −2. z) = x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 6z − 11 = 0. −2. −1). 2) f (x. 3) = −14. 0. −2. A22 = − =− Fz (1. F = x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 6z − 11 = 0. 3) f (x. −2. −144.

−2) Fxy (−1. 2. ∆2 = − s < 0. z) = + − + 1 = 0. 2) nu este un punct de de extrem. deci (−1. 3 Pentru z = z2 (x. z) = 0 define¸te dou˘ functii: z = z1 (x. 0. A12 = − = 0. 0) = − 3. A12 = − = 0. 0) = 5. 5). −2) este un punct de maxim. deci (1. y. −3) 5 Fz (1. 0. ∆2 = > 0. −2) 3 ¸i deci ∆1 = −2 < 0. 2. 2) nu este un punct de extrem. (−1. 2) 5 Fz (1. 1) Fz (−1. Fz (−1. F = 0. 1) Fyy (−1. y) ¸i z = z2 (x. y). 2. are solutiile 0. 0. 2). 1) Fz (−1. ∆2 = 4 > 0. (−1. 2. 2. In punctul 5 25 al doilea: Fxx (−1. − 3 . y). 2) = −2. y). zmax = z2 (0. zmax = 3 7. 2) Fz (1. −3) Fyy (1. Fy = −2y + 4 = 0. 2. 4 > 0. 2. 3 4 25 √ √ R: 1) Sistemul Fx = 0. 2.102 ¸i deci ∆1 = − s z2 (1. y) ¸i z = z2 (x. A22 = − = Fz (1. (1. 2) este un punct de minim. 2) Sistemul: GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 1 < 0. . −2) A11 = − = −2. 2. y). deci (1. deci (−1. 2. −3). ˆ primul punct: A11 = − Fxx (1. y. z) = 0 define¸te ¸ ¸ s dou˘ functii: z = z1 (x. F = x3 − y 2 + z 2 − 3x + 4y + z − 8 = 0. 2. In 5 25 punctul al doilea: A11 = − Fxx (−1. 2. 2) este un punct de minim. are solutiile: (1. zmin = z1 (−1. ¸ s a ¸ Ecuatia F (x. y. 0) = −5. Fy = 0. 2. 2. −2) = 8. 2. A12 = − = 0. Fy = 0. A22 = − = . 2) 5 6 12 ¸i deci ∆1 = − < 0. −3) Fz (1. a ¸ s a a a ¸ ın Pentru z = z1 (x. 2. −3) 2 6 = . 2. Ecuatia F (x. A22 = − =− Fz (1. 2. 2. 0. ∆2 = s z1 (−1. 2) Fxy (1. −3) 5 A11 = − 6 12 ¸i deci ∆1 = > 0. 2. 2) = 1. 2. y). 1) F (x. 2. A12 = − = 0. 2) 6 2 Fyy (1. −2) A22 = − =− Fz (−1. are solutiile (0. 2. −2) 2 Fyy (−1. 2. ¸ s √ a ¸ Ecuatia F (x. Fz (−1. 2. ∆2 = − s < 0. y. fiecare avˆnd cˆte dou˘ puncte stationare. 1) Fxy (−1. 2. zmin = ¸ √ s z1 (0. 1). definite implicit prin a a a a ¸ ecuatiile: ¸ y2 z2 x2 + + − 1 = 0. 0) = 3. y). 2. ˆ primul punct: ın Fxx (1. y. F = 0. 2) = − . (0. z) = 12 4 32 2 2 x y z 2) F (x. −3) Fxy (1. 1) 3 Deci ∆1 = 2 > 0. −2) Fz (−1. 0. y) ¸i z = z2 (x. 1) 2 = 2. z) = 0 define¸te dou˘ functii: z = z1 (x. 3 . −5). zmax = z2 (0. zmin = ¸ s z1 (0. 2) Sistemul Fx = 0. −2). 2. deci (1. zmax = 5 25 Fx = 3x2 − 3 = 0.7 S˘ se g˘seasc˘ extremele urm˘toarelor functii z = f (x.

2 2 2 2 2) zmax = z (1. x. y ∈ 0. . 8 8 2 ab2 a2 b2 a2 b 5) zmin = z .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 103 a a a a ¸ 7. pentru + = 1. F = 0. ¸ 2 2 2 2 2 Atunci 1 1 d2 Φ . 2 3 4 1 1 1 1 1 x y 5) z = x2 + y 2 . = 1 . π x y 2 2 3) z = x + y . 0. −2). y. 2) z = x + 2y. 2 2 s Ins˘ dx + dy = 0 ¸i deci d2 Φ a 1 1 1 1 = − dx2 < 0. pentru x − y = . 36 18 12 . = . pentru + = 1. = 2 . y0 = . z) = 4xy − z 2 − 4x − 4y + 8 = 0. 3) z = 6 − 4x − 3y. pentru x − 2 + y − 2 = 9. pentru x + y − 1 = 0. pentru x2 + y 2 − 5 = 0.8 S˘ se g˘seasc˘ extremele urm˘toarelor functii z = f (x. 8 8 √2 5π 3π 2− 2 zmin = z + kπ. √ 2 √ 2 2) z = x2 + y 2 . −a 2 = 4a2 . 3) zmin = z 13 13 13 √ 7π 2+ 2 9π 4) zmax = z + kπ. a 2 = 4a2 .9 S˘ se g˘seasc˘ extremele conditionate ale urm˘toarelor functii: a a a ¸ a ¸ R: 1) Construim functia lui Lagrange: L (x. zmax = z . Fy = 0. Lλ = x + y − 1 = 0 1 1 1 1 1 are solutia: x0 = . λ) = xy + λ (x + y − 1). y. pentru 2x + 3y − 5 = 0. 0. zmin = z −a 2. − ) = xy − (x + y − 1). zmin = z (−1. 6) z = + . 2) F (x. y). 2). . −2) = −5. Fie Φ(x.10 S˘ se g˘seasc˘ extremele conditionate ale urm˘toarelor functii: a a a ¸ a ¸ 1) z = xy. y. are solutiile (0. definite implicit prin ecuatiile: ¸ 1) F (x. + kπ = . Sistemul: ¸ Lx = y + λ = 0. a b x y x y a 7. pentru y − x = . 2 + b2 a2 + b2 a a + b2 √ √ √ √ 6) zmax = z a 2. z) = 5x2 + 6y 2 + 7z 2 − 4xy + 4yz − 10x + 8y + 14z − 6 = 0. λ0 = − . 4 4 . (0. ¸ 7. y. pentru x2 + y 2 = 1. 2) = 5. y) = L(x. pentru 2 + 2 = 2 . + kπ = .3 Extreme conditionate ¸ 1) z = xy. R: 1) Sistemul Fx = 0. = dx dy. Ly = x + λ = 0. π π 4) z = cos2 x + cos2 y. 4) z = cos2 x + cos2 y. 4 7.

pentru x2 + y 2 + z 2 = 9. zmin = z − . y > 0. 0. 8 8 a a a ¸ a ¸ 7. 3 3 3 27 1 1 2) umin = − √ . 4. y. s 3 3 3 9 3 112 7 4 4 umax = u . 1 1 1 5) u = x + y + z. 3 6 3 6 7. 3. pentru x + 2y + 3z = 6. z > 0. 5) umin = u (3. λ.− 2 2 5 5 4 3 4 3 = 11. 2) umax = u (±a.− ¸i (2. zmax = z . R: 1) Functia lui Lagrange: ¸ L (x. . x ≥ y ≥ z > 0. 1) = 4. x > 0.11 S˘ se g˘seasc˘ extremele conditionate ale urm˘toarelor functii: 1) u = x − 2y + 2z. 0. z > 0. . .12 S˘ se g˘seasc˘ extremele conditionate ale urm˘toarelor functii: a a a ¸ a ¸ 1) u = xyz. x2 + y 2 + z 2 = 1. y2 z2 x2 2) u = x2 + y 2 + z 2 .104 R: Avem: GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 5 5 5 25 1) L (x. . 3) umax = u (1. y > 0. 2) u = x3 + y 3 + z 3 .13 S˘ se g˘seasc˘ extremele conditionate ale urm˘toarelor functii: a a a ¸ a ¸ 1) u = x4 + y 4 + z 4 . x > 0. λ) = xy + λ (2x + 3y − 5). 0) = a. x > 0. −2. = 1. z. = 25. a b c 3) u = xy 2 z 3 . pentru x + y + z = 3. µ) = xyz + λ (x + y + z − 5) + µ (xy + xz + yz − 8) . = . 1. λ2 = . 2. y > 0. 3) = 9. pentru xyz = 1. 2) = 9. − 2 5 5 2 5 5 3π π 4) zmax = z . 1. 4) umin = u (1. y > 0. = . λ = − . 3) λ1 = − . z > 0. umin = u (0. umax = u (1. zmin = z . 3 4 6 24 √ √ 5 1 5 2 5 2 2) λ1 = − . pentru + + = 1. pentru 2 + 2 + 2 = 1. −2). ±c) = c. umin = u (2. xy + xz + yz = 8. z > 0. 4) u = xy + xz + yz. umax = √ . zmax = z . 2. x y z R: Avem: 1) umin = u (−1. . = 1. pentru x2 + y 2 + z 2 = 3. pentru x + y + z = 0. y. zmax = z − . −2) = −9. 3 2 2 3 √ √ 2 2 = 1. x > 0. 1. λ2 = − . pentru x + y + z = 5. a > b > c. are punctele stationare: ¸ 7 4 4 16 4 . 2. 1) = 1. 1) = 3. 7. 2) u = xyz.

ˆ a ı. a s a a Volumul egal cu a3 ¸i aria total˘ minim˘. a.: Aria total˘ s˘ fie egal˘ cu 2a2 ¸i volumul maxim.14 1) 2) 3) S˘ se determine dimensiunile unui paralelipiped dreptunghic a. R: Avem: . a) = 6a2 . a a a s Suma celor trei dimensiuni egal˘ cu a ¸i aria total˘ maxim˘. 1) Vmax = V √ . √ 9 3 3 3 2 a a a 2) Amax = A . . √ . s a a 105 √ a3 3 a a a = .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 7. 3 3 3 3 3) Amin = A (a. = a2 .

106 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS .

x ∈ R.1 Siruri de functii reale ¸ ¸ nx2 − n a ¸ · e 2 . iar functia limit˘: f (x) = 0. ∞. a R: Intr-adev˘r. a R: Intr-adev˘r. a 107 . a x2 x2 − ε . S˘ se determine multimea de 2π 8. x ∈ R \ {0} . π].d. Deci < ε d. adic˘ d. n > n+1 ε   x2 − ε . este simplu convergent pe R n+1 rezult˘ c˘ multimea de convergent˘ este A = R \ {0}. dac˘ ε < 1. x = 0. este uniform convergent n2 + 1 1−ε cos nx 1 < ε. a cos nx . a N (ε) = ε  0. dac˘ ε ≥ 1. dac˘ ε ≥ x2 . x ∈ [0.3 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii fn (x) = a as ¸ c˘tre f (x) = 0. a a ¸ ¸a ¸ a 8. a 8.d. x) = ε  0. a N (ε. n2 > . ¸a s ¸ a R: Deoarece: n→∞ lim fn (x) = 0. Deci a < ε dac˘ 2 a n2 + 1 n +1 ε   1−ε . fn (x) = as ¸ convergent˘ ¸i functia limit˘.Capitolul 8 Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸ 8.1 Se d˘ ¸irul de functii (fn ). dac˘ ε < x2 .2 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii fn (x) = a as ¸ c˘tre f (x) = 0. x2 .

∞). avem: 0 < fn (x) ≤ 4 4 < → 0. ˆ a ¸irul nu este uniform a ¸˘ s ıns˘ s convergent pe (−1. fn (−1) = R:Deoarece. S˘ se g˘seasc˘ o multime de convergent˘ uniform˘. 4] c˘tre functia f (x) = 0.6 Se d˘ ¸irul de functii fn (x) = as ¸ x2 . x ∈ [3. 1 . S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ) este uniform convergent pe [1. nu este uniform convergent x3 + n3 8. a as ¸ a 8.4 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii fn (x) = a a s ¸ convergent pe R c˘tre f (x) = 0. 2 n 8. ˆ a pentru xn = n. x ∈ [1. 1). S˘ se calculeze lim fn (x) = a n→∞ n2 + x 4 f (x). ∞) c˘tre f (x) = 0.108 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS sin nx . enx ≥ 1 ¸i deci 0 < fn (x) < s 8. fn : R → R.5 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii fn (x) = a as ¸ a pe [0. x ∈ [3.8 Se d˘ ¸irul de functii fn (x) = as ¸ 1 . n+3 n x3 . S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ) a as ¸ n+x este uniform convergent pe [3. a R: Intr-adev˘r. S˘ se a n=0 arate c˘ multimea de convergenta a ¸irului este A = (−1. 4]. S˘ se calculeze lim fn (x) = a n→∞ n+x f (x). este convergent pentru |x| < 1. fn (x) = a as ¸ pe (0. x ∈ R cu α > 0. fn (xn ) = ıns˘ 1 .7 Se d˘ ¸irul de functii fn (x) = a s ¸ ıns˘ R: f (x) = 0. x ∈ (0. Apoi. ∞). ∞) c˘tre f . a as ¸ a R: 0 < fn (x) = 1 2nx2 1 · < → 0. 4]. pentru x = 1. fn (1) = n → ∞. fn (xn ) = 8. fn (x) = . ∞). este uniform nα 8. ∞). S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ) nu este uniform convergent pe (0. 2 x .9 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ). a ¸ R: Pentru 3 ≤ x ≤ 4. a a a ¸ ¸a a xn+1 1 a a + . R: f (x) = 0. 1). 2 + x4 2n n 2n x .10 Se d˘ ¸irul de functii (fn ). ˆ a pentru xn = n. x ∈ [0. rezult˘ c˘ fn (x) este divergent 1−x x−1 pentru |x| > 1. a sin nx 1 ≤ α → 0. definite prin: fn (x) = a s ¸ xk . este uniform convergent nenx 1 → 0. nα n 8. n R: Pentru x ≥ 0. ∞) c˘tre f .

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

109

1 n (1 + (−1) ) este un ¸ir divergent. Deci multimea de convergent˘ a ¸irului este A = s ¸ ¸a s 2 1 . (−1, 1) ¸i functia limit˘ este f (x) = s ¸ a 1−x Dac˘ ¸irul ar fi uniform convergent pe (−1, 1), pentru orice ε > 0 ar exista un N (ε) as xn+1 < ε pentru orice n > N (ε) ¸i orice x ∈ (−1, 1), inegalitate echivalent˘ cu: a a.ˆ ı. s x−1   1 1 ln  ln ε 1 1 |x − 1|   = +∞. n+1> ln − ln |x − 1| , dar sup  +  1 1 1  ε |x|<1 ln ln ln |x| |x| |x| Pentru orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1), putem lua   1 ln   ε  N (ε) =   1  ln |a|

¸i deci ¸irul (fn ) este uniform convergent pe orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1). s s 8.11 1) 2) 3) Se d˘ ¸irul de functii (fn ), fn : R → R, definite prin: fn (x) = 1 + x2n . as ¸ S˘ se g˘seasc˘ multimea de convergent˘ a ¸irului ¸i functia limit˘. a a a ¸a s s ¸ a S˘ se arate c˘ ¸irul nu este uniform convergent pe (−1, 1). a as S˘ se g˘seasc˘ o multime de convergent˘ uniform˘. a a a ¸ ¸a a

R: 1) A = [−1, 1], iar functia limit˘ este: ¸ a f (x) = 1, x ∈ (−1, 1) , 2, x ∈ {−1, 1} .

3) Sirul (fn ) este uniform convergent pe orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1). ¸ 8.12 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), fn : R → R, definite prin: a as ¸
n

fn (x) =
k=1

sin kx , k3

este uniform convergent pe R, iar limita sa este o functie continu˘ cu derivat˘ continu˘ ¸ a a a pe R. a R: Aplic˘m criteriul lui Cauchy:
p p 3 p 2

|fn+p (x) − fn (x)| ≤

1 (n + k)

<
k=1 n

1 (n + k)

<
k=1

k=1

1 1 < . (n + k − 1) (n + k) n

Analog se arat˘ c˘ ¸irul (fn ), fn (x) = a as

cos kx , este uniform convergent pe R. Deci k2 k=1
n n→∞

f (x) = lim

k=1

cos kx . k2

110

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

8.13 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), definite prin fn (x) =x arctg (nx), este uniform a as ¸ convergent pe [0, ∞). a R: Aplic˘m criteriul lui Cauchy: |fn+p (x) − fn (x)| = x · |arctg ((n + p) x) − arctg (nx)| = x · arctg < x · arctg px < 1 + (n + p) nx2

p px p 1 ≤x· = < . 2 (n + p) nx (n + p) nx (n + p) n n sin nx , converge uniform n2

8.14 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), definite prin fn (x) = a as ¸ pe R c˘tre functia f (x) = 0. a ¸ R: Se va observa c˘ a sin nx 1 ≤ 2. n2 n

sin2 nx , x ∈ [0, π], este n+1 s a s ¸ s uniform convergent c˘tre functia f (x) = 0 ¸i c˘ de¸i functiile fn ¸i f sunt derivabile pe a ¸ n sin 2nx nu este convergent pe [0, π]. [0, π], ¸irul derivatelor fn (x) = s n+1 π π R: Intr-adev˘r, pentru x = ¸irul fn a s este divergent. 4 4 x , x ∈ [−1, 1]. S˘ se cerceteze dac˘ a a 8.16 Se d˘ ¸irul de functii (fn ), fn (x) = as ¸ 1 + n2 x2 se poate aplica ¸irului (fn ) teorema de derivare termen cu termen. s 8.15 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), definite prin fn (x) = a as ¸ ¸ R: Sirul este convergent pe [−1, 1] la functia f (x) = 0. Sirul derivatelor: ¸ ¸ fn (x) = (1 + n2 x2 ) 1 − n2 x2
2,

are lim fn (x) =
n→∞

1, 0,

x = 0, x ∈ [−1, 1] \ {0}

¸i nu este uniform convergent pe [−1, 1]. Deci nu se poate aplica ¸irului (fn ) teorema de s s derivare termen cu termen. 1 a a 8.17 Se d˘ ¸irul (fn ), fn (x) = · arctg xn , x ∈ R. S˘ se arate c˘: as n
n→∞

lim fn (x)

x=1

= lim fn (1) .
n→∞

π π R: Deoarece multimea valorilor functiei arctg x este intervalul − , ¸ ¸ , rezult˘ c˘ a a 2 2 π |arctg x| < ¸i deci: s 2 1 π 1 · arctg xn < · , 0 ≤ |fn (x)| = n n 2 s de unde deducem c˘ ¸irul este convergent pe R la functia f (x) = 0 ¸i deci: f (1) = 0. as ¸ Pe de alt˘ parte: a xn−1 1 lim fn (1) = lim = . n→∞ 1 + x2n n→∞ 2 x=1

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

111
2

a as ¸ 8.18 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), fn : [0, 1] → R, definite prin: fn (x) = nxe−nx este convergent, ˆ a ıns˘
1 n→∞ 1

lim

fn (x) dx =
0

0 n→∞

lim fn (x) dx.

R: Intr-adev˘r, a
1 n→∞

lim

fn (x) dx = lim
0

n→∞

1 1 − n 2 2e

=

1 , 2

1 0 n→∞

lim fn (x) dx = 0.

8.19 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), fn : [0, 1] → R, definite prin: fn (x) = a a s ¸ 2 3 −n2 x3 n x e este convergent, ˆ a ıns˘
1 n→∞ 1

lim

fn (x) dx =
0

0 n→∞

lim fn (x) dx.

R: Intr-adev˘r, a
1 n→∞

lim

fn (x) dx = lim
0

n→∞

1 1 − n2 3 3e

=

1 , 3

1 0 n→∞

lim fn (x) dx = 0.

8.20 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), fn : [0, 1] → R, definite prin: fn (x) = a a s ¸ n s nx (1 − x) nu este uniform convergent pe [0, 1], totu¸i
1 n→∞ 1

lim

fn (x) dx =
0

0 n→∞

lim fn (x) dx. 1 → 0, n

R: Sirul este convergent pe [0, 1] la functia f (x) = 0. Dar, pentru xn = ¸ ¸ fn (xn ) = 1− 1 n
n

1 = 0, e

deci convergenta nu este uniform˘. Pe de alt˘ parte: ¸ a a
1 1

fn (x) dx = n
0 0

x (1 − x) dx =

n

n → 0, (n + 1) (n + 2)

1 0 n→∞

lim fn (x) dx = 0.

8.2

Serii de functii ¸
∞ n=1 n n

8.21 S˘ se determine multimea de convergent˘ a urm˘toarelor serii de functii: a ¸ ¸a a ¸ 1) n+1 n 1−x 1 − 2x . 2) sinn x , α ∈ R. 3) nα n=1

(−1) ln n n=2

n

1 − x2 1 + x2

n

.

2) ∞ n=1 (n3 1 n+1 · x3 − 2x α 2 + 1) + n + 1) ln (n n . Pentru x = ±1 seria este a 1 − 2x2 convergent˘. Deci: A = (−∞. a a x ∈ −1. iar pentru a a 2 2 6 √ √ 1− 5 1+ 5 1 seria este convergent˘ dac˘ α > . convergent˘ dac˘ α > 1. . Pentru x = + 2kπ. π π R: 1) A = − . iar pentru x = − + 2kπ. pe multimile indicate: a ¸ a ¸ ¸ sin nx √ . α ∈ (0. obtinem seria armonic˘ a a a 2 generalizat˘ alternant˘. obtinem seria armonic˘ ¸ a 2 2 π ¸ a generalizat˘. x ∈ R. π) .24 S˘ se studieze convergenta urm˘toarelor serii de functii. 2π − α] . x2 − 2 < 1 rezult˘ x ∈ (−∞. a Deci A = R. −1) ∪ (1. 2) 1) n n=1 ∞ 2nπ cos 3 . 0) ∪ (−1) n n+1 2+n+1 n x2 − 2 1 − 2x2 n . conform criteriului lui Leibniz.23 S˘ se determine multimea de convergenta a urm˘toarelor serii de functii: a ¸ ¸˘ a ¸ 1) ∞ n=1 (−1) √ n 3n · 1 √ n2 + 1 tg x. 2) 3 3 2 4 − . 5 3 8. ∀α ∈ R. √ x2 + n n=1 ∞ R: Din criteriul lui Dirichlet rezult˘ c˘ seriile sunt uniform convergente pe multimile a a ¸ indicate. +∞). x ∈ [α. a ¸ ¸˘ a ¸ 8. 3) Aplicˆnd criteriul raportului obtinem a a a a a ¸ a o serie convergent˘ pentru: x ∈ R\{0}. 2) n ∞ n=0 (−1) n n2 + 1 2+n+1 n √ 4x − 1 x+3 n . 2 2 2 8. convergent˘ dac˘ α > 0. 2) Aplic˘m criteriul a 3 r˘d˘cinii: A = R \ ± a a π π + 2kπ . √ √ 1 1 + 5 −1 + 5 Pentru x ∈ − .22 S˘ se determine multimea de convergenta a urm˘toarelor serii de functii: 1) ∞ n=1 a a a R: 1) Aplic˘m criteriul r˘d˘cinii: A = (−∞. √ 1+ 5 2 . +∞). 1 seria este convergent˘ dac˘ α ≥ . . .112 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2 . 2 2 ∪ 1. α ∈ R. +∞ . . −1 2 ∪ √ √ 1 − 5 −1 + 5 . Pentru x = 0 seria este de asemenea convergent˘. −1] ∪ [1. . 2) Din a x3 − 2x < 1 rezult˘ c˘ seria este convergent˘ pentru orice α ∈ R pentru: a a a R: 1) Din x∈ − √ 1+ 5 .

deci seria este convergent˘ la functia f (x) = 0 pe [0.ˆ oricare ar fi n ∈ N. x ∈ [0. 1] .27 S˘ se arate c˘ seria de functii: a a ¸ ∞ n=1 (n − 1) x nx − . Deci seria nu este uniform convergent˘ pe [0. pentru xn = . In baza criteriului lui Weierstrass. a a n 2 A¸adar. 1]. 2) 1 + n3 x4 n=1 √ 1 − x2 n3 2 ∞ n ∞ n=1 113 arctg 2x . 1]. deducem c˘ |fn (x)| ≤ a 8. 1) 1+n+x n+x n=1 . 3) a a s a 3 ∗ s a Deoarece |fn (x)| < 2 . 3) 2 + n4 x ∞ n=1 e− 1+ 1 n n cos nx . x ∈ [0.28 S˘ se studieze convergenta simpl˘ ¸i uniform˘ a urm˘toarelor serii de functii. oricare ar fi n ∈ N. 1 . In baza a n criteriului lui Weierstrass. n+1 1 √ . rezult˘ c˘ seria este absolut ¸i uniform convergent˘ pe R. a ¸ a a nx converge la functia f (x) = 0 pe [0. 2 n3 s ∀x ∈ R ¸i ∀n ∈ N∗ . a ¸ 1 + nx 1 a a a Apoi. 2) 1 + ∞ n=1 xn − xn−1 . |sn (x) − 0| ≥ ε pentru cel putin un s a ı. n 1 n s . ∀x ∈ R ¸i ∀n ∈ N . 2 x → 0. 1]. pe a ¸ as a a ¸ multimile indicate: ¸ ∞ (n − 1) x nx − . 1] la o functie continu˘. 2 2 x2 1+n 1 + (n − 1) x2 este convergent˘ pe [0.26 S˘ se studieze convergenta simpl˘ ¸i uniform˘ a urm˘toarelor serii de functii. exist˘ un ε > 0 a.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a ¸ a ¸ 8. dar nu este uniform convergent˘ pe [0. Pe de alt˘ parte. rezult˘ c˘ seria este uniform convergent˘ pe n [0. rezult˘ c˘ seria este absolut ¸i a a s 1 ∗ s uniform convergent˘ pe R. 2) Deoarece |fn (x)| ≤ arctg 2 . 1] care este ¸ 1 + n2 x 2 1 1 continu˘. 1]. ∀x ∈ [0. x ∈ 0. avem: |sn (x) − 0| = . ∀x ∈ R ¸i ∀n ∈ N . a 2 R: 1) sn (x) = 8. rezult˘ c˘ seria este uniform a a 2) sn (x) = xn → 0 ¸i |sn (x) − 0| ≤ |x| ≤ 2 1 convergent˘ pe 0.25 S˘ se studieze convergenta urm˘toarelor serii de functii. definite pe R: 1) (−1) x2 . 1]. a ¸ R: 1) Sirul: sn (x) = 8. ¸ punct din intervalul [0. 1]. In baza criteriului lui Weierstrass. a s a R: 1) Din ≥ 0 pentru orice x ∈ R. rezult˘ n c˘ seria este absolut ¸i uniform convergent˘ pe R. din: |sn (x) − 0| < . . 1]. pe a ¸ as a a ¸ multimile indicate: ¸ 1) x + ∞ n=1 x x − 1 + nx 1 + (n − 1) x .

2 n=1 x + n R: 1) Uniform convergent˘. n n=1 (−1) n n=1 xn = ln (1 − x). x ∈ R. x ∈ [0. 1]. (−1) n+1 xn − x2n − xn−1 + x2n−2 . 5) Simplu convergent˘. 2 n n sin nx 1 ≤ n . 3) (−1) n n 8. 4) Cona a a form criteriului lui Cauchy. 2) 1 n x . pe [0. a a a a ¸ 8. 2) n2 n=1 ∞ sin nx . 5) 2n + 1 n=0 ∞ n ∞ n=1 n2 xn−1 . 1] . x ∈ [0. n+1 (−1) . R: Seria de functii ¸ sum˘ functia f (x) = a ¸ xn este convergent˘ pe intervalul m˘rginit (−1. 3) n n=1 ∞ n=0 ∞ (−1) n n=1 ∞ n−1 xn . n R: 1) Din |x| ≤ 1.29 S˘ se arate c˘ seriile urm˘toare sunt uniform convergente pe multimile indicate: 1) xn .30 Aplicˆnd derivarea ¸i integrarea termen cu termen s˘ se g˘seasc˘ sumele urm˘a s a a a a toarelor serii de functii definite pe intervalul (−1. (1 + x) nxe−nx − (n − 1) xe−(n−1)x . seria este uniform convergent˘ pe R. 1−x ∞ n=0 ∞ ¸ xn obtinem xn obtinem ¸ n−1 ∞ n=1 ∞ n xn−1 = 1 (1 − x) 2. x ∈ R. 1]. x ∈ R. 1].114 2) 3) 4) 5) 6) ∞ n=1 ∞ n=1 ∞ n=1 ∞ n=1 ∞ GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS nx (n − 1) x . 4) (−1) x2n+1 . 1) ¸i are ca a a s 1) Derivˆnd termen cu termen seria a 2) Integrˆnd termen cu termen seria a 1 . 1] . 2) Simplu convergent˘. pe R. . 1]. x ∈ [0. x ∈ [0. rezult˘ a 2) 1 xn ≤ 2. 3) Trecˆnd pe x ˆ −x ˆ 2) obtinem a ın ın ¸ n=0 ∞ 1 n x = − ln (1 − x). − 1 + nx (n) − 1 + x x2 n . 3) 2n n=1 ∞ ∞ n=1 (−1) n−1 xn √ . 1): ¸ 1) ∞ n=1 n xn−1 . x ∈ [−1. 2n 2 n 1 n−1 x √ ≤ √ . a a 6) Uniform convergent˘. 3) Simplu convergent˘.

4) 3 n=0 (2n + 1) ∞ n (x − 1) . 3) n n (2n)! (n!) 2 (x + 3) . deci r = 1. deci r = . 3). 5]. −2 + . n n 1 = . 2) (n + 1) · 3n n=0 ∞ (−1) xn √ . R: Seria 1 0 n=1 n=1 xn − x2n − xn−1 + x2n−2 are ca sum˘ functia f (x) = 0. 2n + 1 n=0 ∞ n 5) ∞ n=0 n2 xn−1 = x (1 + x) (1 − x) 3 . 2) (−5. 2 2 . 3) 5n n + 1 n=0 ∞ n 2n (x + 2) 2 √ n . pentru urm˘toarele serii de puteri: a 1) xn . 4) [−1. deci r = 2. 2) 2n n=1 n nα (x − 1) . 3). lim n nα = 1. Integrˆnd termen cu termen aceast˘ serie.33 S˘ se determine intervalul de convergent˘ ¸i s˘ se studieze convergenta la capetele intervalului. 8. 8. deci a ¸ f (x) dx = 0. Pe de alt˘ parte: a ∞ 1 0 n=1 xn − x2n − xn−1 + x2n−2 dx = ∞ n=1 1 1 1 1 − + − n + 1 n 2n − 1 2n + 1 = 0. obtinem a a ¸ 1 + x2 (−1) x2n+1 = arctg x. 3) −2 − .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ın 4) Trecˆnd x ˆ −x2 ˆ seria a ın este ∞ n=0 115 (−1) x2n a c˘rei sum˘ a a n ¸ a xn obtinem convergent˘ ∞ n=0 1 .31 S˘ se arate c˘: a a 1 0 ∞ n=1 xn − x2n − xn−1 + x2n−2 ∞ ∞ dx = ∞ n=1 0 1 xn − x2n − xn−1 + x2n−2 dx. 2) ρ = lim n n→∞ 2 2 √ an+1 1 = 4. 3) ρ = lim n→∞ n→∞ an 4 R: 1) ρ = lim n→∞ |an | = lim n n→∞ |an | = a ¸a s a ¸ 8. (2n − 1) · 2n n=1 ∞ n √ √ 3 3 R: 1) [−3.3 Serii de puteri ∞ ∞ n=1 ∞ n=1 8.32 S˘ se calculeze raza de convergent˘ a urm˘toarelor serii de puteri: a ¸a a 1) n n x .

conform criteriului lui Leibniz. 1]. In punctul x = 4 4 1 a Duhamel.116 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 8. x ∈ R.38 S˘ se g˘seasc˘ seriile Mac-Laurin ale functiilor: a a a ¸ 1) ch x = 2) sh x ¸ R: Se obtine: 1) ch x = 1+ 1 1 1 2 x + x4 + · · · + x2n + · · · . ın 4 1 1 Deci intervalul de convergent˘ este − . 1! 3! 5! (2n + 1)! = ex + e−x . ¸a . 2! 4! (2n)! 1 1 1 1 x + x3 + x5 + · · · + x2n+1 + · · · . 1) are loc dezvoltarea binomial˘: s a a a (1 + x) = 1 + α α (α − 1) 2 α α (α − 1) · · · (α − n + 1) n x+ x + ··· + x + ···. x ∈ (−1. 2 2) sh x = . conform criteriului lui Raabea 2) r = . Deci intervalul de convergent˘ este [−1. 1! 3! 5! (2n − 1)! 1 1 1 n 3) cos x = 1 − x2 + x4 − · · · + (−1) x2n + · · · . 4) ln (1 + x) = x − x2 + x3 − · · · + (−1) 2 3 n 8. pentru urm˘toarele serii de puteri: a √ ∞ ∞ n2 + 1 n 1 · 5 · 9 · · · · · (4n − 3) n n 1) (−1) x .35 S˘ se arate c˘: a a 8. a a In punctul x = −1 seria este convergent˘. conform criteriului lui Bertrand. a a 8.4 Serii Taylor 1 1 n 1 1) ex = 1 + x + x2 + · · · + x + · · · . 2) α n · ln n n! n=2 n=1 R: 1) r = 1. α > 1. conform criteriului lui Leibniz.34 S˘ se determine intervalul de convergent˘ ¸i s˘ se studieze convergenta la capetele a ¸a s a ¸ intervalului.36 S˘ se arate c˘ pentru orice α ∈ R ¸i x ∈ (−1. iar ˆ punctul x = − seria este convergent˘. x ∈ R. x ∈ R. x ∈ R. 2 ex − e−x . x . In punctul x = 1 seria este convergent˘. 1! 2! n! 8. 4 4 8. 2! 4! (2n)! 1 1 n−1 1 n x + · · · . ∀x ∈ R. ¸a 1 1 seria este divergent˘. 1].37 S˘ se stabileasc˘ formula lui Euler: eix = cos x + i sin x. 1! 2! n! 1 1 3 1 1 5 n−1 2) sin x = x − x + x − · · · + (−1) x2n−1 + · · · . x ∈ R.

4) f (x) = sin2 x. obtinem: ¸ 2) Avem c˘: f (x) = a f (x) = care prin integrare. x ∈ (−1. ın a ∞ (−1) x2n . 2) f (x) = arctg x. 1]. ˆ ınlocuind ˆ dezvoltarea binomial˘.40 Aplicˆnd derivarea ¸i integrarea termen cu termen. ˆ ınlocuind ˆ dezvoltarea binoın 1 − x2 1 mial˘. |x| < . x ∈ (−1. a > 0. Dar. 4) Se ¸ine seama c˘: f (x) = t a t a 1 x (1 − cos x). 5) Functia se mai poate scrie: f (x) = ln 2+ln 1 + . pe x prin x2 . d˘: a arctg x = ∞ n=0 . x ∈ R. 1) . n! n=0 ∞ ∞ 3) Se ¸ine seama c˘: f (x) = cos x cos α − sin x sin α.√ 4) f (x) = ln x + 1 + x2 . ¸ 2 2 8. Dar. 3) f (x) = arcsin x. (2n)!! n=1 ∞ .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a a a ¸ 8. t a ¸ R: 1) Deoarece f (x) = ln (1 + x). (1 − x) (1 + 2x) 3) f (x) = cos (x + α) . obtinem: a ¸ 2 f (x) = 1 + (2n − 1)!! 2n x . 117 R: 1) Putem scrie: f (x) = 2) Se obtine: ¸ f (x) = 1 + 2 1 1 n + = 1 + (−1) 2n+1 xn . 1·2 2·3 n (n − 1) −1 1 = 1 + x2 1 + x2 pentru α = −1. pentru x ∈ (−2. prin integrare obtinem: ¸ (1 + x) ln (1 + x) = 1 1 3 1 2 n x − x + · · · + (−1) xn + · · · . ¸inˆnd seama de dezvoltarea functiei ln (1 + x). 1 − x 1 + 2x n=0 2 lnn a n x . pentru α = − . n n=0 (−1) n 1 x2n+1 . 5) f (x) = ln (2 + x) . s˘ se g˘seasc˘ seriile Maca s a a a Laurin ale urm˘toarelor functii: a ¸ 1) f (x) = (1 + x) ln (1 + x) . 2]. pe x prin −x2 . 2n + 1 1 −1/2 3) Avem c˘: f (x) = √ a = 1 − x2 .39 S˘ se g˘seasc˘ seriile Mac-Maurin ale urm˘toarelor functii: 1) f (x) = 3 . 2) f (x) = ax .

118 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS care prin integrare. x ∈ (−1. 1] . (2n)!! (−1) n (2n − 1)!! 1 x2n+1 .ˆ seriile: a 1 1 1) n · arctg + ln 1 + n n n=1 s˘ fie convergente. ˆ ınlocuind ˆ dezvoltarea binoın 4) Avem c˘: f (x) = √ a = 1 + x2 2 1+x 1 mial˘. a ∞ α β − + 2 . s R: 1) Inlocuind ˆ dezvoltarea functiei ex pe x prin −t2 ¸i integrˆnd ˆ ın ¸ obtinem: ¸ ∞ x 2 1 n 1 e−t dt = (−1) x2n+1 . Dar. x ∈ R. 1) . n! 2n + 1 0 n=0 2) Inlocuind ˆ dezvoltarea functiei arctg x pe x prin t. x ∈ (−1. t s a ıntre 0 ¸i x. 2 x t (2n + 1) n=0 ∞ 3) Inlocuind ˆ dezvoltarea functiei ln (1 + x) pe x prin t. ˆ artind prin t ¸i integrˆnd ın ¸ ımp˘ ¸ s a ˆ ıntre 0 ¸i x obtinem: s ¸ x 0 1 arctg t n 2n+1 dt = (−1) .42 S˘ se determine parametrii reali α ¸i β a. (−1) t n2 n=1  1 α β − 1 n · 1 + e n + + n n2 n=1 ∞ ∞ s ı. 3) f (x) = t x 0 ln (1 + t) dt. 2) Se folose¸te dezvoltarea lui ex ¸i se obtine α = 1 ¸i β = . d˘: a ln x + 1 + x2 = x + ∞ n=1 ∞ n=1 (−1) n (2n − 1)!! 2n x . (2n)!! 2n + 1 n=1 ∞ 1 −1/2 . x ∈ [−1. a s s s 2 2 . 8.41 S˘ se g˘seasc˘ seriile Mac-Laurin ale functiilor: a a a ¸ x 1) f (x) = 0 e−t dt. d˘: a arcsin x = x + (2n − 1)!! 1 x2n+1 . (2n)!! 2n + 1 8. pe x prin x2 . 1) . 2) f (x) = 0 2 x arctg t dt. 1] . x ∈ [−1. 2) n n  s R: 1) Se folosesc dezvolt˘rile ˆ serii de puteri ale functiilor arctg x ¸i ln (1 + x) ¸i se a ın ¸ s 3 1 s ¸ s g˘se¸te α = 2 ¸i β = . pentru α = − . ˆ artind prin t ¸i integrˆnd ın ¸ ımp˘ ¸ s a ˆ ıntre 0 ¸i x obtinem: s ¸ x 0 ln (1 + t) n−1 1 dt = xn . obtinem: a ¸ 2 f (x) = 1 + care prin integrare.

2 3 6 3 3 R: 1) 119 . − − 4 x+1 2 (x + 1) x−1 x−1 x+2 1 2 1 1 3) √ arctg √ (4x + 3) + C. 3) x2 dx . − 10 R: 1) 2x3 + 4x2 + 3x + C. 3 n−1 √ 1 x 1 1 √ x − 10 √ + C. 5) √ arctg √ + C. + 3x + 2 dx (x2 + 4x + 5) 5) x4 dx . Integrala nedefinit˘ a 6x2 + 8x + 3 dx. x3 − 1 1 x−1 1 x 1 ln + C. 6) +7 x2 dx .2 S˘ se calculeze integralele: a 1) xdx (x − 1) (x + 1) 4) 2. 4) + arctg (x + 2) + C. 6) +1 2x2 dx . 2) x3 2. 2) 4) dx √ . 2−x 2+1 8 4 4 x 1√ 1 2 1 1 1 2 6) x + ln (x − 1) − ln x + x + 1 + 3arctg √ (2x + 1) + C. 2) ln + C. 5) 8 − x2 dx √ .Capitolul 9 Integrala Riemann ¸i extinderi s 9. 3) − 2x2 + x x4 dx . 3) x n + C. 2) 1 1− 2 √ n x 2px + C.1 Primitive. dx . 6) √ ln 4 7 7 2 10 x + 10 9.1 S˘ se calculeze integralele: a 1) 2pxdx. 2 x2 + 4x + 5 2 7 7 √ √ √ 1√ 1√ x2 + x 2 + 1 1 √ √ 5) 2 ln + 2arctg x 2 + 1 + 2arctg x 2 − 1 + C. n x 9. 4) arcsin x 2 + C.

efectuˆnd schimbarea de variabil˘ indicat˘: a a a a √ ln x ex 1) dx. 6) t = arcsin x. 12) 1 − x3 2 √ 1 x+ √ 3 x 2 dx. 5) 7) 10) ln3 x dx. 3) 1 − 4x (tg x + ctg x) dx. 2x 2 sin x + 2 cos √ xdx 1 . t = 5x. 4) 2x 32x 53x + C.3 S˘ se calculeze. R: 1) arctg x2 − ln 1 + x4 + C. 7) 5) |a| 2 |a| 2 √ 1 8) ln x2 + 1 + x4 + C. 4) 1 − 25x2 x3 dx √ . 2) x ex + 1 3) 5) 7) dx √ . 2) ln (ex + 1) + C. x2 + x + 1dx. x x x x a b 8) 2 eax cos bx + 2 eax sin bx + C. 8) 3 3 2 R: 1) ln 2 x + C.4 S˘ se calculeze integralele: a 1) 4) x 1 − x2 dx. 11) x √ earcsin x dx. 1 − x2 x2 + 1dx. t = ex . t = ln x. 2 9. d˘: a 2 4 ln 2 √ 7 √ 1 12 6 1 ( x) + 3 3 x + C. 2) t = 2x . 6) + 2 sin x cos x 2 + cos (2x) dx. 5 4 √ 2 1√ 1 √ arctg 2 arcsin sin x + C. 8) x2 9− x2 dx. 1 − x8 2 a2 1 cos x 2 dx. 3) x2 + 2 7 ln 2 + 3 ln 5 + 2 ln 3 1 5) tg x − ctg x + C. 3 1 1 3) arcsin 5x + C. 6) eax cos (bx) dx. 9) √ x √ dx.120 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 9. 3 2x √ dx. 2 2 . a 2 6 6 ln3 x 3 2 7) − − ln x − ln x − + C. t = dx 1 . 1 1 1 arcsin t + C. 2 a +b a + b2 1 1 9) x (x2 + 1) + ln x + (x2 + 1) + C. 2x · 32x · 53x dx. t = x4 . t2 = 1 + 4 . 2) 1 + x4 1√ 6 sin x + C. dx. d˘: et (sin t − cos t) + C. t = a sin x. t = tg x. x 1 + x4 2 sin x. 4) arcsin x4 + C.

4 8 2 121 9. R: 1) In (x) = n n n−1 1 2) Jn (x) = Jn−2 (x) + cosn−1 x sin x. 7) + arctg x + C. 2 3 3 dx 1 1 = − 2 − ln x + ln x2 + 1 + C. + x5 x3 4) x+1 dx.6 S˘ se g˘seasc˘ formule de recurent˘ pentru integralele: a a a ¸a 1) In (x) = R: 1) In+2 (x) = dx . 2) In (x) = cosn x xn e−x dx. 2 2 1 x−2 1 x 5 3 2 + C. 9) 1 1 R: 1) − (−2x + 3) (−x2 + 3x − 2) + arcsin (2x − 3) + C. n 1 + In (x). 8) dx .5 S˘ se g˘seasc˘ formule de recurent˘ pentru integralele: a a a ¸a 1) In (x) = sinn x dx. d˘: arcsin t + C. (n + 1) cosn+1 x n + 1 a 9. 2) x4 + 1 dx.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 10) 9 2 1 1 x (9 − x2 ) + arcsin x + C. n ≥ 2. a 2 2 3 3 √ 1 1 √ 2 3 2+x+1+ 12) (2x + 1) x ln x + + x + x + 1 + C. 5) x4 + x2 + 1 7) dx (x2 + 1) 2 . n ≥ 2. x2 − 4x + 8 2x2 dx . 3) x3 + 1 dx . 11) t2 = x3 . 6) x (x + 1) (x + 2) x2 + 1 (x − 1) (x + 3) 3 3x − 1 dx. n n 9. 2) In (x) = −xn e−x + nIn−1 (x). 3) x3 + x5 2x 2 1√ x2 + x + 1 1√ 1 1 1 3arctg √ (2x + 1) + 3arctg √ (2x − 1) + C.7 S˘ se calculeze integralele: 1) −x2 + 3x − 2dx. 6) ln x − 4x + 8 + arctg 2+1 2 2 2 2x 2 5 x−1 1 1 3 2 + ln + C. 4 8 1 1 2 2 2 2) x + ln (x + 1) − ln x − x + 1 + C. 2) Jn (x) = cosn xdx. 9) √ arctg √ (4x + 3) + C. + 3x + 2 dx. − 4) ln 2−x+1 4 x 6 2 3 3 1 1 5) ln x − ln (x + 1) + ln (x + 2) + C. n−1 1 In−2 (x) − sinn−1 x cos x. 8) − − 2 8 (x − 1) 32 x + 3 7 7 4 (x − 1) .

a > 1. 2x + 1 e 8 2 4 5 x2 − 5x + 5 1 arctg x 3) xe arctg √ + C.11 S˘ se calculeze integralele: a I (x) = R: I (x) + J (x) = √ 1 1 √ arcsin 2 cos 4x + C1 . 4) x2 + 1 2x − 5 dx. x2 + x + 1 arctg x e dx. 6) −x2 + 4x + 5 a 9. J (x) = + sin x + cos x ex ex + cos x dx. 6) · 1 + x2 3x + 2 √ dx.12 S˘ se calculeze integralele: a I (x) = ex sin x dx. 2) x2 + 2x + 2 x4 + 4x2 √ dx. 3) x · sin 2 x x4 dx √ . J (x) = 3 + sin 4x cos 2x √ dx. 9) sin 2x − cos 2x dx √ . x2 + 4 .10 S˘ se calculeze integralele: 1) 3) e4x e3x − ex dx . 2) x + 1 + x2 + x + 1 4) 7) dx √ √ 10 .122 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 9. 2 2 9. + sin x + cos x R: Se calculeaz˘ J (x) + I (x) ¸i J (x) − I (x). 4) √ a−1 a−1 sin 2x √ dx. 1 + cos x (1 + x) x+1 √ dx. 2) sin 4x + sin 8x + sin 2x + sin 10x . I (x) − J (x) = √ 3 + sin 4x + C2 . 2) x · 3 x2 + 1 dx √ .8 S˘ se calculeze integralele: a √ x + x2 + x + 1 √ 1) dx. 1 + sin x x e dx. 3 + sin 4x 9. 5 + 4 sin x tg7 x dx.9 S˘ se calculeze integralele: a 1) 4) 3 1+ √ 4 xdx. 2) − + 2e2x − ex + 1 e3x cos x · cos 3x · cos 6x dx. (x − 1) (x − 2) (x − 3) (x − 4) + a R: 1) ln 1 1 1 1 e2x − ex + 1 + C. a s 9. 5) 4 x · ( x + 1) √ √ sin x + cos x √ √ dx. 8) 2 sin x − cos x + 5 dx √ . dx .13 S˘ se calculeze integralele: a 1) x3 + 2x2 + 3x + 4 √ dx. x2 + x + 2 dx . 3) 4 x4 + 1 9. + C. 5) 1 + x + x2 dx .

β = .15 S˘ se calculeze integralele binome: a 1) x3 2x2 + 1 dx 3 − 3 2 dx. se efectueaz˘ schimbarea de variabil˘: 1 + x 3 = t2 ¸i se obtine: a a s ¸ 3) n 3 t2 − 1 2 dt = 3 5 t − 2t3 + 3t + C. 4) 4 1 + x3 √ √ 3 x 5x 3 x + 3dx. 7 9. 3) √ x3 √ . λ = . γ = . G˘sim: a 3 6 6 2 x2 + 2x + 2 + C. 4 2 √ 1+ 4x √ dx. se efectueaz˘ schimbarea de variabil˘: 1 + x−4 = t4 ¸i se obtine: a a s ¸ n − t2 1 dt = ln 4−1 t 4 t+1 t−1 1 − arctg t + C. 3) 4 x4 + 1 xdx √ . 2) x2 3 dx (x3 + 2) 5 . 5 ln x + 1 + 2 √ √ 1 3 1 x + x x2 + 4 − 2 ln x + x2 + 4 + C. se efectueaz˘ schimbarea de variabil˘: x2 + 1 = t3 ¸i se obtine: a a s ¸ n √ tdt t−1 1√ 1 3 1 = ln √ + 3 arctan (2t + 1) 3 + C.14 S˘ se calculeze integralele binome: a 1) R: 1) dx √ . obtinem: α = a s a ¸ ¸ 1 2 1 7 x + x+ 3 6 6 2) x2 + 2x + 2 + 1 1 7 5 . x 9. 2) 3 x x2 + 1 dx √ . 2 t3 − 1 2 3 t2 + t + 1 2 2) m+1 + p = 0.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: 1) Integrala se poate pune sub forma: x3 + 2x2 + 3x + 4 √ dx = αx2 + βx + γ x2 + 2x + 2 x2 + 2x + 2 + λ dx √ . 4) 3 1 + x2 3 m+1 = 0. 2 + 2x + 2 x 123 Derivˆnd ¸i identificˆnd coeficientii. 2 2 m+1 = 3. se efectueaz˘ schimbarea de variabil˘: 1 + x 4 = t3 ¸i se obtine: a a s ¸ 4) n 12 t3 t3 − 1 dt = 12 7 t − 3t4 + C. . 5 1 m+1 = 2.

4 2 2 1 1 1 −1 7) π. n+k R: Se va observa c˘: a n 1) lim n n→∞ k=1 1 = 2 + k2 n 1 0 1 dx.20 S˘ se g˘seasc˘ o formul˘ de recurent˘ pentru integrala: 1 Jn = 0 1 − x2 n dx. 2) lim n→∞ 1 + x2 n k=1 1 = n+k 1 0 1 dx. 2) an = k=1 1 n2 n k=1 n k2 . 16 2 2 9. x2 + 4x + 5 ch x dx.19 S˘ se arate c˘: a a In = 0 π 2 sinn x dx = π 2 cosn x dx ¸i c˘ I = n − 1 I s a n n−2 . aplicˆnd formula lui Leibniz-Newton: a a 1 1) 0 1 1 dx. 1+x 9. 6) x2 π 3 π ctg x dx. 2) ex − e−x . −1 −2 1 4) 0 x dx. 6) ln 2 − π. 8) ln 3. 3) −x 0 cos t dt. n 0 a a a a ¸a 9. 3) sin x.17 S˘ se calculeze limitele urm˘toarelor ¸iruri: a a s 1) an = 1 n5 n k 4 . 4) 2 ln 3 − 3 ln 2. 9) 6 x dx. 4) an = n 1+ k=1 9.18 S˘ se calculeze. n+k k2 . 5) x2 + 3x + 2 1 √ 1+ x dx. 2) 2 + k2 n 4 n n→∞ lim k=1 1 = ln 2. .124 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 9. n2 1 3) an = 2 n n k=1 k2 1 e n2 .2 Integrala definit˘ a n a a 9. 8) +1 0 1 1 7 R: 1) ln 2. 7) 0 x8 x3 dx. 5) . 2) 1+x 4 1 x x et dt. 9) e−e .16 S˘ se arate c˘: 1) lim n n→∞ k=1 1 π = .

1 π 1 R: 1) 2e2 − e. 5) x 2 0 π 3 x sin x dx. 2 4 1 + sin x 0 π 2) Efectu˘m schimbarea de variabil˘: x = t + nπ ¸i obtinem succesiv: a a s ¸ nπ nπ I= −nπ sin [t + nπ + sin (t + nπ)] dt = = (−1) n nπ −nπ −nπ n sin [nπ + (t + (−1) sin t)] dt = n sin [t + (−1) sin t] dt = 0. succesiv: 0 2nπ 0 sin (x + sin x) dx. 2) 2 e dx √ . 6) π cos2 x 3 − (x + 1) 3 2π 5π − ln tg 3 12 . 9) 0 √ √ π 2 R: 1) e − 2. 6) 4 3 8 6 2 6 4 9. 9) − . 3) 1 0 x2 cos x dx. 4) 2 − 1 + ln 2 + 1 . 2) (b − a) . se obtine Jn = I2n+1 . .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 125 a a ¸ R: Efectuˆnd schimbarea de variabil˘ x = sin t. 0 4) 0 x+1 √ dx. 3) (x + 1) x2 − 1 dx √ x+1+ 2 −2 min {x − 1. 4) 1 − cos 1. 8) 0 x2 arctg x dx. 3) 2. 8 1 98 π 1 π π2 π . x + 1} dx. 7) ln 2. 5) arctge − π. 6) x + e−x e 1 4 x 0 π x2 + 9dx. 4) 1 sin (ln x) dx. x2 sin2 x dx. 2) a 1 (x − a) (x − b)dx. 3) −2π. de unde: 2n Jn = Jn−1 . 5) . deoarece integrantul este o functie impar˘. 6) 2 6 2 3 9. 2) I = − 2 R: 1) Avem. 7) 0 π 4 ln (1 + tg x) dx.21 S˘ se calculeze: a 1 b π 1) 0 x2 ex dx. 8) − 1 + ln 2 . 5) 1 + x2 dx . x2 dx. ¸ a .23 S˘ se calculeze: a π cos x 1) I = 2 π (2 − cos2 x) (ex + 1) dx.22 S˘ se calculeze: a 2 3 1) 0 ex max 1. I = = 2 cos x cos x dx + dx = π 2 x + 1) 1 + sin x (e 1 + sin2 x (ex + 1) − 0 2 π 2 π cos x π 2 dx = arctg (sin x)|0 = . 2) √ − √ . n ∈ N∗ . 2n + 1 9.

k ∈ Z.25 S˘ se calculeze integrala: b Im. ε de unde: lim [I (k + 1) − 2I (k) + I (k − 1)] = 0. (b − a) (n + m + 1)! 9. m · Im−1.n = de unde rezult˘ c˘ a a lim n (n!) 2n+1 . 1 − cos x R: Not˘m I (k) = a ε 1 − cos kx dx. n+1 m n R: Integrˆnd prin p˘rti.24 S˘ se arate c˘: a a ε→0 π lim ε π 1 − cos kx dx = kπ. s˘ se arate c˘: a s a a b n→∞ n n lim a (x − a) (b − x) dx 1 n = 1 2 (b − a) . s a ¸ a lim I (k − 1) = (k − 1) π ¸i lim I (k) = kπ.n = a a¸ ¸ ¸a de unde rezult˘: a Im.27 Fie f : [0.26 Dac˘ a < b ¸i n ∈ N∗ . 1] → R o functie continu˘.126 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 9. Cum lim I (1) = π. c˘ lim I (k + 1) = ε→0 ε→0 a 9.n = (b − a) lim 2 n n→∞ (n!) 1 2 = (b − a) . 0 . rezult˘ prin inductie. presupunˆnd c˘ a a ε→0 ε→0 (k + 1) π. n ∈ N. 4 R: Din exercitiul precedent avem c˘: ¸ a In.n = a (x − a) (b − x) dx. se obtine formutla de recurent˘: Im. (b − a) (2n + 1)! 2 n→∞ In. cu m. Se constat˘ c˘: a a 1 − cos x π I (k + 1) + I (k − 1) = 2I (k) + 2 ε→0 cos kx dx. S˘ se arate c˘: π 0 π x · f (sin x) dx = π · f (sin x) dx.n+1 . (2n + 1)! 4 2 ¸ a a a 9.n = n!m! n+m+1 .

Deci.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a R: Intr-adev˘r. 1] → R o functie continu˘ cu proprietatea c˘ f (x) + f (−x) = π. π 0 127 π π x · f (sin x) dx = 2 x · f (sin x) dx + π x · f (sin x) dx. f − x = (sin x) ¸i conform exercitiului s ¸ 2 π π precedent valoarea integralei este . I (a) = . sin x + cos x + 1 π cos x . 2n + 1 2 π . 2) Fie f (x) = sin2 x + sin x. s 4 R: 1) Fie f (x) = (cos x) sin x 9. obtinem: a ın a a ¸ π π x · f (sin x) dx = π · 2 0 0 9. S˘ se calculeze integrala: a (2n+1)π I= 0 f (cos x) dx. 1]. a] → R∗ o functie integrabil˘. f (x) + f (a − x) 2 a 0 R: Fie: a I (a) = 0 f (x) s dx ¸i J (a) = f (x) + f (a − x) f (a − x) dx. Atunci.29 S˘ se calculeze integralele: a 1) 0 π 2 (cos x) (cos x) sin x sin x cos x + (sin x) dx. S˘ se arate c˘: ¸ a a a + a 0 a f (x) dx = . Obtinem: a a ¸ (2n+1)π I= 0 f (− cos t) dt. R: Efectu˘m schimbarea de variabil˘: x = (2n + 1) π − t. 0 2 π 2 f (sin x) dx − π 2 x · f (sin x) dx. f (x) + f (a − x) a ın Evident: I (a)+J (a) = a. 2) 0 π 2 sin2 x + sin x dx.28 Fie f : [0. a a obtinem c˘ J (a) = I (a). Efectuˆnd ˆ integrala J (a) schimbarea de variabil˘ x = a−t. Efectuˆnd ˆ cea de-a doua integral˘ schimbarea de variabil˘: x = π − t. Atunci. f −x = 4 2 π cos2 x + cos x ¸i deci valoarea integralei este . ¸ a 2 9. ¸ a a pentru orice x ∈ [−1. 2 Dar: f (− cos t) = π − f (cos t) ¸i deci I = s .30 Fie f : [−1.

s˘ se arate c˘: 1 0≤ ln 0 ex + 1 e+1 dx ≤ ln . Atunci: a a ¸ F (x) = G (t)|0 = G x3 − G (0) . S˘ se calculeze f (x). deci a. Deci f (x) = ln (1 + x). axa Oy ¸i dreapta y = b. care verific˘ relatia: a ¸ x √ x x+ 0 f (t) dt = (x + 1) f (x) . ∞) → R. axa Ox ¸i dreapta x = a ¸ s s ¸i Sy aria suprafetei cuprins˘ ˆ s ¸ a ıntre graficul functiei f .128 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 9. x > 0. de s ¸ ¸ 1 . 2 2 . S˘ se calculeze F (x). avem: a a¸ 1 + x2 1 0 2 1 xf (x) dx = − f (x) e−x 2 ex 2 1 0 + 1 2 1 0 e−x f (x) dx = 2 π f (1) − . 8 2e 9. 0 x3 6 xf (x) 1 dx + 2e ex 2 1 0 2 ex π dx = .33 Fie f : R → R o functie derivabil˘ pe R. Evident: ¸ Sx + Sy ≥ ab. x x 2 x a ¸ 9. S˘ se ¸ a a s a stabileasc˘ inegalitatea lui Young: a a b f (x) dx + 0 0 f −1 (y) dy ≥ ab.32 Fie F (x) = x3 0 et dt. unde: f (x) = x+1 a a a a 9. ∀a.31 Fie f : R+ → R+ o functie continu˘ strict cresc˘toare pe R+ ¸i f (0) = 0.35 S˘ se determine functiile derivabile f : [0. 1 + x2 8 2 ex R: Se constat˘ c˘ f (0) = 0 ¸i f (x) = a a s . a 2 2 2 ı. definit˘ prin: f (x) = ¸ a a s a a S˘ se calculeze f (x) ¸i s˘ se arate c˘: a 1 0 arctg x tg2 t e dt. 9.34 Fie f (x) = 1 cos t2 dt. obtinem: 1 + f (x) = [(x + 1) f (x)] . Integrˆnd prin p˘rti. b ∈ R+ . a 9. R: Fie Sx aria suprafetei cuprins˘ ˆ ¸ a ıntre graficul functiei f . de unde: F (x) = 3x2 G (x) = 3x2 ex . de unde inegalitatea cerut˘. a x 1 1 1 R: f (x) = √ cos x + 2 cos 2 .ˆ G (t) = et . R: Not˘m cu G (t) o primitiv˘ a functiei et . R: f (0) = 0 ¸i prin derivarea relatiei date.36 F˘r˘ a calcula efectiv integrala.

Din: f (x) > 0 pe R. 2 2 9. ∀x ∈ [a. a n→∞ 1 . 2 3 n+1 . b] inegalitatea: a f (x) ≥ 1.38 Fie f : [a. a a R: Se integreaz˘ pe [a. b] → R o functie derivabil˘. S˘ se arate c˘ exist˘ c ∈ (0. ∀x ∈ [a.41 Fie P (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + · · · + an xn . 2n + 1 3) Folosind identitatea: 1 − x + x2 − x3 + · · · − x2n−1 = s˘ se arate c˘: a a n→∞ 1 x2n − . a 9. 9. Se cere: 1+x 1) S˘ se arate c˘ pentru orice n ∈ N are loc inegalitatea: 0 ≤ In ≤ a a 2) S˘ se calculeze lim In . b] o functie continu˘ pe [0. rezult˘ c˘ F (x) = C. lim 1− 1 1 1 1 + − + ··· − 2 3 4 2n ı. S˘ se arate c˘ dac˘: ¸ a 1 1 f (x) dx = 0. ∀x ∈ R. de perioad˘ T . S˘ se arate c˘: b − a < π.ˆ ¸ a a a ı. 1] inegalitatea: [f (x) − a] [f (x) − b] ≤ 0. Deoarece F (x) = f (x + T )− T a a ¸ f (x) = 0. pentru orice α ∈ R. b] . atunci: a ¸ as a a x+T T f (t) dt = x 0 f (t) dt.37 Fie f : [0.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: Fie f (x) = ln 129 ex + 1 .40 Fie In = 1 0 x2n dx.39 Dac˘ f : R → R este o functie continu˘ ¸i periodic˘. x+T R: Fie F : R → R. definit˘ prin F (x) = x a f (t) dt. 1]. R: Se integreaz˘ pe [0. a 2 a a a 9. rezult˘: f (0) < f (x) < f (1) etc. atunci 0 0 f 2 (x) dx ≤ −ab. 9. Pentru x = 0 obtinem C = 0 f (t) dt. b] 1 + f 2 (x) ¸i se ¸ine seama de faptul c˘: − s t a π π < arctg α < .ˆ a a a P (c) = a0 + an a1 a2 + + ··· + . f (x) ≥ 1 + f 2 (x) . a. 1+x 1+x = ln 2. 1) a. cu derivat˘ continu˘. 1] → [a.

a a a¸ s a a ¸ 9.46 S˘ se determine functiile continue f : [0. 1) a. dar. 1 . rezult˘ c˘ exist˘ a a a a a 1 ı. a a a ı. ¸ a ¸ 9.42 Fie f : [0. 0 a a R: Fie g : [0. S˘ se arate c˘ exist˘ c ∈ (0.ˆ 0 g (x) dx = g (x0 ). Se constat˘ 1 imediat c˘ 0 g (x) dx = 0. x0 ∈ (0. 2 6 R: Se integreaz˘ de dou˘ ori prin p˘rti ¸i se aplic˘ teorema de medie. se arate c˘ exist˘ c ∈ (0. x > 0. 1) a.ˆ f (x0 ) = ax2 + bx0 + c. 2 0 R: Avem: 1 0 f (x) dx = (x − 1) f (x)|0 − 1 1 0 (x − 1) f (x) dx. cu derivata f ¸ a a [0. 2 continu˘ pe a 9. 1+x .ˆ a 1 0 1 (x − 1) f (x) dx = f (c) 0 1 (x − 1) dx = − f (c) . 1] → R o functie de dou˘ ori derivabil˘. 9. ∞) → R care verific˘ egalitatea a x sin 0 f (t) dt = x . 1]. 1) a.43 Fie f : [0. 1) a. 1] → R o functie derivabil˘. 1) a. 1] → R o functie continu˘ care satisface conditia: ¸ a ¸ 1 0 1 0 f (x) dx = ı. 1 0 1 1 f (x) dx = f (0) + f (0) + f (c) . 1]. exist˘ c ∈ (0.44 Fie f : [0. S˘ se arate c˘ exist˘ c ∈ (0.ˆ a a ı.130 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 0 a a R: Aplic˘m prima formul˘ de medie integralei P (x) dx. ı. S˘ se arate c˘ exist˘ x0 ∈ (0. 1 1 f (x) dx = f (0) + f (c) .ˆ a a a ı. cu derivat˘ continu˘ pe [0. conform formulei de medie. din teorema de medie.ˆ f (c) = c2 . Pe de alt˘ parte. 1) a.45 Fie f : [0. S˘ a 3 f (x) − x2 dx = 0 ¸i se aplic˘ teorema de s a ¸ a a a a 9. 1] → R definit˘ prin: g (x) = 6 f (x) − ax2 + bx + c . a a R: Conditia din enunt se mai scrie: ¸ ¸ medie. 1] → R o functie continu˘ care satisface conditia: 1 6 0 f (x) dx = 2a + 3b + 6c.

n ≥ 2. 1] → R o functie continu˘ pe [0. In = 2 In−1 .ˆ ¸ a a ı.47 Fie f : [a. b] → R. 9. b) a. Deoarece |f (x)| x2n = a I1 = 1 2n − 3 π . succesiv: b b a f (x) dx. S˘ se arate c˘ exist˘ c ∈ (a. a > 0. 2) In = (a2 + x2 ) a 0 xn √ dx. de unde f (x) = . a Conform teoremei de medie exist˘ c ∈ (a. 1 f (x) dx = 1 + 0 1 1 1 + + ··· + .49 S˘ se studieze natura ¸i ˆ caz de convergent˘ s˘ se calculeze integralele improprii: a s ın ¸a a 1) In = dx ∗ n . cum (a2 + x2 ) α = 2n > 1 ¸i M = 1. definit˘ prin: F (t) = a ¸ f (t).ˆ a ı. b) a a a ¸ a pentru care: c b b a a f (x) dx + b c f (x) dx = a xf (x) dx. ı. 1 − x0 S˘ se arate c˘ exist˘ x0 ∈ (0. a2 − x2 x2n n ≤ 1.48 Fie f : [0. 1) a.ˆ g (x0 ) = 0. b] → R o functie continu˘ pe [a. definit˘ prin: g (x) = f (x) − 1 + x + x2 + · · · + xn−1 . F (x) dx = (b − a) F (c). a > 0. 1) 9. Se constat˘ imediat c˘ a a a. ∞). rezult˘ c˘ integrala este convergent˘. deci dup˘ teorema de medie exist˘ x0 ∈ (0.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a R: Din egalitatea dat˘ rezult˘: x 131 f (t) dt = arcsin 0 x 1 √ . Avem. n ∈ N . b]. 1+x (1 + x) 1 + 2x 9. t a R: Fie functia F : [a. 1] pentru care exist˘ n ∈ N∗ a. 2 3 n 1 − xn 0 . ∀x ∈ [a. 2a a 2 (n − 1) . ∀x ∈ (0. 1 0 a a g (x) dx = 0. Avem apoi: s a a a R: 1) Aplic˘m Criteriul I. derivabil˘ cu F (t) = b b xf (x) dx = a a xF (x) dx = xF (x)|a − b b F (x) dx = b a b a a f (x) dx − F (x) dx. a R: Fie g : [0.3 Integrale improprii ∞ 0 9.ˆ f (x0 ) = a a a ı. n ∈ N. 1] → R. b].

∞). 3) I = 3 (1 + x2 ) 2 x ln x (1 + x2 ) 3 dx. Deoarece |f (x)| (a − x) 2 = √ a a a+x 1 an cum α = < 1 ¸i M = √ . n ≥ 2. 2) I = 0 arctg x dx. a). 2 a −1 (α − 1) divergent˘ pentru α ≤ 1. rezult˘ c˘ integrala este convergent˘.132 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 xn an ≤ √ . π cu 2) Scriind integrala ca sum˘ a dou˘ integrale. +7 7 π π ¸i a doua pe s . 2) I = 4 − 3 cos x π π 0 dx . una pe 0. 2) Convergent˘ ¸i I = √ . 3) Convergent˘ pentru α > 1 ¸i I = a s 2. 2) I = x (x + 1) 2 0 π R: 1) Convergent˘ ¸i I = ln 2. Avem apoi: s a a a 2 a I1 = π n−1 . In = a2 In−1 . ∀x ∈ (0. sin4 x + cos4 x + sin2 x cos2 x R: 1) Efectu˘m schimbarea de variabil˘ x = π + u ¸i obtinem: a a s ¸ I= −π du = 4 + 3 cos u ∞ −∞ t2 2π 2 dt =√ . una pe intervalul 1.52 S˘ calculeze integralele: a 2π dx √ . 2) Aplic˘m Criteriul II. a as as 2 5 9. deci ambele integrale sunt convergente.53 S˘ calculeze integralele: 1) In = 0 ∞ e−x xn dx. 3) I = x x2 + 1 ∞ dx . a > 0. 3 x5 1) I = 0 dx .51 S˘ se studieze natura ¸i ˆ caz de convergent˘ s˘ se calculeze integralele improprii: a s ın ¸a a 1) I = 1 ∞ ∞ 1 √ dx. 2 ¸i a doua a a s √ 1 1 a pe intervalul [ 2. 2) I = x x2 − 1 9. a ¸ 2 1 a2 + 1 1 2) Convergent˘ ¸i I = ln 2 a s .50 S˘ se studieze natura ¸i ˆ caz de convergent˘ s˘ se calculeze integralele improprii: a s ın ¸a a ln x dx. Pentru prima integral˘ α = < 1. 3) I = 2 ) 4 − x2 (1 + x 1 −1 x−1 √ dx. Se obtine I = . se obtine: a ¸ I=2 0 ∞ 2π 1 + t2 dt = √ . pentru a doua 2 2 √ π integral˘ α = 2 > 1. xα 1 1 a √ R: 1) Scriem integrala ca sum˘ de dou˘ integrale. 3) Divergent˘. a 1) I = 1 √ dx. 4 + t2 + 1 t 3 ∞ ∞ 0 a 9. . M = 2. M = √ . a a 2 2 schimbarea de variabil˘ t = tg x. 2 n ∞ 9.

3) I = x ln2 x 5 3 x2 dx (x − 3) (5 − x) 1 0 3 . 5) I = −1 √ ln (2 + 3 x) √ dx. a < b. 5) I = 2 + 2 1 − x2 1−x ∞ 1 −1 dx √ . α2 + β 2 2 3 3 3 6) Divergent˘. 9) I = x ln x 1 0 ln (1 − x) dx. obtinem: I = − 1. a 2 2 s 9. as a . 6) I = (2 − x) 1 − x2 4 x2 dx (1 − x2 ) 5 . I = 2 ln 2 R: 1) I = 0 0 0 In ultima integral˘ efectu˘m schimbarea de variabil˘ t = a a a π π − u. Rezult˘ I = − ln 2.55 Fie f : [0. 4 2 9. 2) Deoarece 1) I = 0 1 ∞ e−αx cos (βx) dx. 8) I = 3 2x + x2 + 1 + 5 3 + cos x (x − 2) 2 dx. integrala 3 2 (1 + x2 ) 2 π 1 este convergent˘. atunci integrala I este convergent a a a a x→∞ b ¸i I = [f (0) − k] ln . a a a π 9) Efectu˘m schimbarea de variabil˘ x = − 2t ¸i obtinem: a a s ¸ 2 π π π 4 dt + 2 4 ln (sin t) dt + 2 4 ln (cos t) dt. 4) I = √ .54 S˘ calculeze integralele: a R: 1) In = nIn−1 . s a ∞ a a 2) Dac˘ exist˘ lim f (x) nu este finit˘. 3) I = − . 4) I = π. ∞) → R o functie continu˘ pe [0. 4) I = 0 dx √ . 7) Divergent˘. deci In = n!. 2) I = 1. 8) I = 2. a < b. 7) I = 1 dx √ . atunci integrala I este convergent˘ ¸i I = f (0) ln . ∞). ∀x (0. a a a¸ ¸ 2 8 √ π 1 5) I = 6 − 9 ln 3. 9) I = 1. x 0 1) S˘ se arate c˘ dac˘ exist˘ lim f (x) = k ∈ R. 7) I = (a + b). Integrˆnd prin p˘rti. 2) I = 0 1 e dx .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA b 133 ∞ 1 4) I = a dx b 1 (x − a) (b − x) x dx . 7) I = a (x − a) (b − x) . o < a < b. 6) I = 3 x e √ x (1 + x) 2 dx. 8) Divergent˘. 5) I = √ . 3) I = . 2 α π π 33π . dar α f (x) dx este convergent˘ pentru a a x→∞ b orice α > 0. 8) I = 1 dx √ . α > 0. 6) I = (π + 2). 9) I = 0 π 2 ln (cos x) dx. ∞) ¸i integrala improprie (integrala ¸ a lui Froullani): ∞ f (ax) − f (bx) I= dx. arctg x π x3 < .

a p a a b π a 4) I = 0. ∞) avem: t2 t1 at2 f (ax) − f (bx) dx = x bt2 bt1 t2 t1 bt1 at1 f (ax) dx − x du −f (c2 ) u t2 t1 bt2 at2 f (bx) dx = x du b = [f (c1 ) − f (c2 )] ln . ∞). atunci c1 → 0 ¸i c2 → ∞. 1] e avem o integral˘ definit˘. b > 0. b > 0. 0 1 2 ∞ ∞ R: Pe intervalul (1. q > 0. . ab = 0. 6) I = x b b p+q b ln . b. ∞).57 S˘ se calculeze integrala lui Euler-Poisson: I = a ∞ −x2 e dx. x 5) I = 0 ∞ cos ax − cos bx dx. bt]. s s deci: f (c1 ) → f (0). x p + qe−bx ∞ 0 ∞ 0 3) I = 0 ∞ x 2 − e−b x 2 x 2 dx.56 Folosind integrala lui Froullani. iar f (c2 ) → k. 2) I = ln . Dac˘ t1 → 0 ¸i t2 → ∞. 3) I = ln R: 1) I = ln . bt2 ]. ∞) → R o primitiv˘ a functiei a ¸ pe (0. iar pe intervalul [0. 2) I = x e−a 2 ∞ 0 1 p + qe−ax ln dx. t2 ] ⊂ [0. ∞) avem: 1 e−x dx < 1 e−x dx = . a. a. u a = at1 f (u) du− u f (u) du = f (c1 ) u s a cu c1 ∈ [at1 . Deci integrala dat˘ este convergent˘. a.134 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: 1) Pentru orice [t1 . b > 0. a 2 b 9. s˘ se calculeze: a 1) I = 0 ∞ e−ax − e−bx dx. a. Pentru orice t ∈ (0. p. f (x) 2) Fie F : (0. 5) I = ln . x avem: ∞ t f (ax) − f (bx) dx x = = ∞ at bt at f (u) du − u ∞ bt f (u) du = F (bt) − F (at) = u b f (u) du = f (c) ln . u a cu c ∈ [at. Observ˘m c˘ pentru a a a a a a 2 2 ∞ −y 2 ∞ x > 0 are loc egalitatea: 0 xe−x y dy = 0 e dy = I. Putem scrie succesiv: I2 = = 0 I ∞ 0 ∞ e−x dx = 0 ∞ 0 2 ∞ Ie−x dx = 0 2 ∞ 0 ∞ xe−x 2 2 y dy e−x dx = 2 xe−x (y 2 2 +1) dx dy. x arctg (ax) − arctg (bx) dx. 6) I = ln . 4) I = sin ax − sin bx dx. Dac˘ t → 0. a 9. atunci c → 0. bt1 ] ¸i c1 ∈ [at2 . deci: f (c) → f (0).

a a R: Efectuˆnd schimbarea de variabil˘ t = x2 . 2 1 (1 − i) 2 9.4 Integrale cu parametri y 9. obtinem: ¸ Ic = 0 ∞ cos t √ dt. π .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ¸ Efectuˆnd schimbarea de variabil˘ t = x2 y 2 + 1 . Is = sin x2 dx. Putem ˆ a scrie: ıns˘ Ic − iIs = ∞ 0 cos x2 − i sin x2 dx = e−ix dx. obtinem: a a I2 = √ π Rezult˘ c˘ I = a a . n) = (−1)! . 2) I (m. de unde: 2 2 Cu schimbarea de variabil˘ ix2 = u2 . g˘sim ın m+1 n! (m + 1) n+1 . R: 1) Deoarece: I (y) = ln 1 + y 2 + 1 + y2 y 0 ln 1 + y 2 y x + arctg y. y2 + 1 2 cos x2 dx. obtinem: ¸ y I (y) = 0 ln 1 + t2 t 1 + arctg t dt = (arctg y) ln 1 + y 2 . Is = t ∞ 0 sin t √ dt. n) = 1 + x2 1 0 xm lnn x dx. I (m. 2) 2 2 (1 + t 1+t 2 1 0 2) Derivˆnd egalitatea a xm dx = 1 a de n ori ˆ raport cu m.58 S˘ se calculeze integralele lui Fresnel: Ic = 0 ∞ ∞ 0 135 1 2 ∞ 0 1 y2 + 1 ∞ 0 e−t dt dy = 1 2 ∞ 0 π dy = . dx = (1 + xy) (1 + x2 ) 2 (1 + y 2 ) 1 + y2 prin integrare. t ∞ 0 care sunt convergente. 2 a 9.59 S˘ se calculeze integralele: a 1) I (y) = 0 ln (1 + xy) dx. g˘sim: Ic − iIs = a a Ic = Is = 1 2 π .

Deci I (y) = e obtinem C = I (0) = ¸ . 1) I (y) = 0 e π 2) I (y) = 02 arctg (y sin x) dx. .136 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 9. ın a a a z √ √ π π −2y π . 2) I (y) = ln y + 1 + y 2 . avem: k I (0.   2 sin (xy) 0. 3) I (y) = 2) I (y) = 2 ln 1 − y cos x cos x 0 0 π 2 ln y 2 − sin2 x dx. y > 1. |y| < 1. 2 a ın R: 1) Derivˆnd ˆ raport cu y. 4) I (y) = ln (1 + y). dx = −2 e z2 2 x 0 0 y ˆ urma schimb˘rii de variabil˘ x = . 2 2 9. y > 0. y > 0. x R: 1) Avem succesiv: π 1 π 1 · 3 · 5 · · · · · (2n − 1) π I0 (y) = √ . y) = 0 ∞ a 9. y = 0. derivˆnd ˆ raport cu y ¸i integrˆnd de dou˘ ori prin p˘rti. y > 0. dx =  x   π.60 S˘ se calculeze integralele: a 1) In (y) = 0 ∞ dx (x2 + y) n+1 . Pentru y = 0. . . y) = 0 ∞ e−kx cos (xy) dx = k . ∞ −x2 − 0 π 1 + y cos x dx . 4) I (y) = 0 x (1 + x2 )   − π . √ . β > 0.61 S˘ se calculeze integralele: y2 2 ∞ −x − 2 x dx. y) = arctg . x 1 − x2 1 arctg (xy) dx. n ∈ N. I (k. 2 2 2 π π 3) I (y) = ln y + 1 + y 2 . I1 (y) = · n√ . y < 0. avem: a ın s a a a¸ I (k. k2 + y2 y Deci. Pentru k = 0. β) = 2 ln α2 sin2 x + β 2 cos2 x dx.62 S˘ se calculeze integralele: a π 1) I (α. α. . De aici rezult˘: I (y) = Ce−2y . 1 arctg (xy) 3) I (y) = 0 √ dx. . avem: y2 y2 2 ∞ − −z 2 y x e I (y) = −2 dz = −2I (y) . In (y) = 2 y 2 2y y 2 · 4 · 6 · · · · · (2n) 2y y 2) Pentru k = 0. 2) I (k. y) = ∞ 0 e−kx sin (xy) dx.

∀p ∈ R. q > 0 ¸i B (m. q) = 1 x (1 − x) dx. 2 2 ∞ 0 137 9. ∀p ∈ R. q ∈ R.63 S˘ se arate c˘ integrala lui Euler de speta a doua: a a ¸ Γ(p) = xp−1 e−x dx. M1 marginile functiei (1 − x) ¸ q−1 pe 0. Rezult˘ c˘ a doua integral˘ este convergent˘ dac˘ q > 0. deoarece lim xα xp−1 e−x = 0. S˘ se a s a a s stabileasc˘ relatiile: a ¸ B(p. Rezult˘ c˘ prima integral˘ este convergent˘ dac˘ p > 0. este convergent˘ pentru p > 0 ¸i divergent˘ pentru p ≤ 0. β) = π ln α+β y + y2 − 1 . cu e−1 < x1−p xp−1 e−x ≤ 1. q) este a a a a a s convergent˘ dac˘ p > 0 ¸i q > 0. 1 . Deci B (p. pe [0. pentru p > 0 ¸i Γ (n + 1) = n!. 0 2 Fie m1 . x→∞ 9. q) = 0 xp−1 (1 − x)q−1 dx. 3) I (y) = π ln . p. ∀q ∈ R. este convergent˘ pentru p > 0 ¸i q > 0 ¸i divergent˘ pentru p ≤ 0 sau q ≤ 0. S˘ se stabileasc˘ relatiile: a s a a a ¸ Γ (p + 1) = pΓ (p). s R: Putem scrie: 1 Γ(p) = 0 xp−1 e−x dx + 1 ∞ xp−1 e−x dx. Prima integral˘ este convergent˘ dac˘ 1 − p < 1. q) = (m − 1)! (n − 1)! Γ (p) Γ (q) .64 S˘ se arate c˘ integrala lui Euler de prima spet˘: a a ¸a 1 B(p. Atunci: 2 0 < m1 ≤ x1−p xp−1 (1 − x)q−1 ≤ M1 . 1 . fiind improprie de speta a a a a a ¸ doua. 2) I (y) = π arcsin y. A doua integral˘ este convergent˘ pentru a a orice p. p. Γ (p + q) (m + n − 1)! R: Putem scrie: 1 1 2 xp−1 (1 − x)q−1 dx + q−1 p−1 B (p.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: 1) I (α. Atunci: pe marginile functiei x ¸ 2 0 < m2 ≤p−1 (1 − x)1−q xp−1 (1 − x)q−1 ≤ M2 . M2 a a a a a 1 p−1 . Fie apoi m2 . a a . n) = s . n ∈ N∗ . 1]. adic˘ p > 0. p ∈ R. m.

138 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS .

y (t) = √ . t ∈ [0. y = a sin3 t. t∈ .1 S˘ se calculeze lungimile urm˘toarelor drumuri: a a √ √ 1) x = ln t + 1 + t2 . 0 s 2) Avem x (t) = −3a cos2 t sin t ¸i y (t) = 3a sin2 t cos t. + sin2 t cos2 t 139 . 0 10. Atunci sin t cos t π L = π3 6 1 1 dt = ln 3. 1 t R: 1) Avem x (t) = √ . . deci 2π L = 3a 0 |sin t cos t| dt = 6a π 2 sin 2t dt = 6a.1 Lungimea unui arc de curb˘ a 10. 2π] . 1] . y = ln . y = 5 cos t − cos 5t. y (t) = . y = 1 + t2 . 2) x = a cos3 t. 2π] . R: 1) Avem x (t) = 1 1 .2 S˘ se calculeze lungimile urm˘toarelor drumuri: a a t 1 + sin t π π 1) x = ln tg . 2 1 − sin t 6 3 2) x = 5 sin t − sin 5t. t ∈ [0. t ∈ [0.Capitolul 10 Integrale curbilinii 10. deci 2 1+t 1 + t2 1 L= 0 t2 1 + dt = 1 + t2 1 + t2 1 dt = 1.

a. 2] . t ∈ [0.2 Integrale curbilinii de primul tip xy ds. z = 2 ln (tg t) . 2 3 3 2 2 4) I = C x y ds. π π π π y = √ t. 2] . . y = 1 − cos t. as ¸a √¸ 2) Deoarece ds = t6 + 1 dt. t ∈ [0. y = 3t2 − 6 cos t + t3 − 6t sin t. t ∈ [0. (C) x = − t4 . 1 2) I = C y 2 ds.4 S˘ se calculeze lungimile urm˘toarelor drumuri: a a   t. y = t. t ∈ − . a 10. ctg 1) . avem 2 I= 0 t2 t6 + 1 dt = 1 3 8 u2 + 1 du = 0 √ 4√ 1 65 + ln 8 + 65 . y (t) = −5 sin t − 5 sin 5t. R: 1) L = a2 + b2 a (e − 1). deci L=5 2 0 √ 2π √ 1 − cos 3t dt = 10 2π 0 |sin 3t| dt = 60 π 3 sin 3t dt = 40.5 S˘ se calculeze integralele curbilinii de primul tip. t t 2) x = [sin (ln t) − cos (ln t)] . a > 0. t ∈ 0. 1) I = C a a 10. (C) x = t − sin t.3 S˘ se calculeze lungimile urm˘toarelor drumuri: a a 1) x = eat (a sin bt − b cos bt) . 1] . (C) x = t. 2) L = 1. 4 π 3) I = C y (2 − y) ds. pe arcele de curb˘ C.  x=√  x = tg t.   4 4 4 3 z = tg t − t. x∈ y = 2 ln (cos t) . 2π] . y = eat (a cos bt + b sin bt) . indicate: R: 1) Deoarece ds = √ 1 + 4t2 dt. y = [sin (ln t) + cos (ln t)] . t ∈ [−1. 3 6 . 1] . 3 10. 3) L = 8π 4 . y = t2 . y = a sin t. 2π] . R: 1) L = 2. t ∈ [1. 0 10. (C) x = a cos t. integrantul fiind o functie impar˘ ¸i intervalul de integrare este simetric fat˘ de origine. 2 2 2 3) x = 3t − 6 sin t − t3 − 6t cos t. t ∈ [−2π. b > 0. 2) . avem 1 I= −1 t3 1 + 4t2 dt = 0.140 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2) Avem x (t) = 5 cos t − 5 cos 5t. 2) L = √ 2 3 . .

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 3) Deoarece ds = (1 − cos t) + sin2 t dt = 2 sin 2 141 t dt. indicate: a a C x2 + y 2 ds. (C1 ) . t ∈ [0. cu: a    x = 0. (C) x = et cos t. 1] . b > 0. de perioad˘ . indicate: a a x2 + y 2 ln z ds. n x2 + y 2 ds. .7 S˘ se calculeze integralele curbilinii de primul tip. 1] . (C) x = t. 2 70 −1 3a5 I= 7 2 10. (C2 )   2 z = t. y = a sin t. pe arcele de curb˘ C. y = t sin t. unde C este cercul de a a (1 + cos t).6 S˘ se calculeze integrala curbilinie I = a ecuatie x2 + y 2 = ax. (C) x = a cos t.  x = r cos t. t ∈ [0. 3) I = 42 5 15 1) I = 2) I = C 10. z = et . 2) I = 2πa2n+1 . ¸ C x2 + y 2 ds. Efectu˘m schimbarea de variabil˘ ¸ a a 2 u = cos 2t ¸i obtinem: s ¸ 3a5 1 3 5 3 1 − u2 du = I= 6 a . 2 2 3 2 0 π 3a5 7 2 sin7 2t dt. √ √ √ t 3 a2 + b2 2πb 3 a arctg . z = t. 1] . y = 3 2 4) I = C x2 + y 2 z ds. 2) I = R: 1) Deoarece ds = 3e dt. −1 x2 + y 2 + z 2 ds. C |xy| ds. t ∈ [0. y = a sin t. 2π]. t ∈ [0. 2 2 ¸ t ∈ [0. r] . a. 3) I = C xy z ds. t ∈ [0. z = bt. (C) x = r (cos t + t sin t) . unde C = C1 ∪ C2 . y = b sin t. 1) I = 2) I = 3) I = R: O reprezentare parametric˘ a cercului C este: x = a 10. y = r sin t. |sin 2t| dt = 5 2 0 0 π 7 a a deoarece functia |sin 2t| este periodic˘. (C) x = a cos t. pe arcele de curb˘ C. y = r (sin t − t cos t) . z = t2 . 3) I = 8ab a2 + ab + b2 . π y = r − t. C 1 1√ 3 2 8t . (C) x = a cos t. 2π] . 2π] . z = 0. y = et sin t. (C) x = t cos t.8 S˘ se calculeze integralele curbilinii de primul tip.9 S˘ se calculeze integrala curbilinie I = C (x + y + z) ds. C r2 3 √ 1 + 4π 2 3 R: 1) I = − 1 . Se obtine I = 2a2 . 2e + 1 . 4π] . t ∈ 0. 2π] . y = sin t. avem 2 π t I = 2 2 sin t sin dt = 4 2 0 4) Obtinem: ¸ 2π π 4 2 sin2 t cos t dt = √ . t ∈ [0. rezult˘ I = 9 ab a √ √ 5 4 3 8 2 . 3 (a + b) 10. t ∈ [0. t ∈ [0. 4) I = + .

z) = 2y.12 S˘ se calculeze masele firelor materiale care au densit˘¸ile liniare ¸i reprezent˘rile parametrice urm˘toare: a √ √ 3 11 3 1 1) ρ (x. (C) x = t. (C) x = R (t − sin t) . y = R (1 − cos t) . R . 2) M = 3 3 − 1 + ln . z = t3 . y = x. . π] . y) = 1. Se obtine: I = 2πa2 . (C) x = R cos t. 4) M = R. 1] . y = R sin3 t. t ∈ 0. y = sh t. z = a sin t. R . 1] .11 S˘ se calculeze masa M firului material cu densitatea liniar˘ ρ (x. t ∈ [0. ¸ 2y 2 + z 2 ds. 6 2 3 a at s a 10. t ∈ [0. y) = 1 + x.142 R: I = 2 + GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS √ 2 r2 . y = t8 . π 3 3 √ 3 2 2 3 R. avem (1 + t) 0 1 2 t . R . 2π]. R > 0. (C) x = R (t − sin t) . 2 3 3) ρ (x. C a 10. y. R > 0.13 S˘ se calculeze masa M ¸i centrul de greutate G ale firelor materiale cu densia s tat˘¸ile liniare ¸i reprezent˘rile parametrice urm˘toare: at s a a 1) ρ (x. y = √ cos t. a a care este imaginea curbei: (C) x = t. 2π] . y. y = R (1 − cos t) . (C) x = ch t. t ∈ [0. z) = 4 2y. y = R sin t. π] . z = t. (C) x = R cos3 t. √ 11 3 3+2 3 1 √ 3 ln 11. 2 1 1 + t2 dt = √ 7√ 1 1 2 + ln 1 + 2 − . y = R: Deoarece ds = M= √ 1 + t2 dt. 3) M = 2R 2Rπ. 2) M = 4R. 2 2R 4 4 . 2 16 10. 1] . t ∈ [0. R > 0. a 2 2 ¸ t ∈ [0. t ∈ [0. y. . R > 0. G R. unde C este cercul de a a R: O reprezentare parametric˘ a curbei este: x = √ cos t. (C) x = t8 . y) = 1. 10. z = t . t ∈ [0. y) = 1. ln 2] . G 0. π 4) ρ (x. G 2 2 5 5 R: 1) M = πR.10 S˘ se calculeze integrala curbilinie I = ecuatie x2 + y 2 + z 2 = a2 . R: 1) M = + 5 100 8 2 3 √ 2 15 3) M = + ln 2 . 2) ρ (x. G Rπ. y) = y. 8 2 3 √ 1 1 2) ρ (x. t ∈ [0. y = t2 . z) = x. √ 3) ρ (x.

(C3 ) x = 0. pe arcele de curb˘ C. care are drept imagine dreptunghiul cu as a vˆrfurile ˆ punctele A (1. A (1. y = 2arctg t − t. 0 10. (C) 3 x x2 + y 3 y 2 10. 4) I = . t ∈ [0. 3π 3π √ r 3 r. 3 4 x2 dy − y 2 dx √ . y = a sin t. C y = r sin3 t. t ∈ [0. t ∈ [−1. 21 8 π ¸ 2) Deoarece: dx = − sin t. y = t3 . cu: (C1 ) x = t. a unde C este curba simpl˘. 2 2 2 x 3) I = C ye dx. G (0. y = 1 − t2 . t ∈ [0. √ |z| .16 S˘ se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea: a 1) I = π x = r cos3 t. (C) t ∈ [−1. B (0. ˆ a ınchis˘ ¸i orientat˘ pozitiv. dy = 2 cos t dt. 2). y = sin t. √ . √ π π 2) I = C 1 − x2 dx + x dy. 0 . . z = bt. t ∈ [0. 0). (C) x = cos t. (C) x = t2 . obtinem I = π. t ∈ [1.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 143 a s 10. 5) ¸i ambele capete ˆ punctul A. G 0. y. t ∈ 0. t ∈ 0. 2) I = − 2. y = t. y.18 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C 2x dy − 3y dx. ˆ a ınchis˘ ¸i orientat˘ pozitiv. 2 C 1 0 R: 1) Deoarece: dx = 2t dt.15 S˘ se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea. x=√ 2) I = C (arcsin y) dx + x3 dy. a ın s ın R: I = 35 . .17 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C (x + y) dx−(x − y) dy. 2) ρ (x. 2]. 1] . unde a C este curba simpl˘. .3 Integrale curbilinii de tipul al doilea 10. 1] . z) = 1. y = 2 sin t. 3) I = π − . z) = 2 √ 68 R: 1) M = 2π a2 + b2 . 2π] . C (2. avem: I = 1 2t6 − 3t8 dt = − . B (3. 7 15 10. care are drept imagine triunghiul as a cu vˆrfurile ˆ punctele O (0. 1). bπ). 1] . 1] . t ∈ − . dy = 3t2 dt. (C) x = ln 1 + t . 2) ¸i ambele capete ˆ origine. √ √ π 4) I = C x2 y dy − xy 2 dx. 0. 2]. 2 . 2 −t. (C) x = cos t. y = 2 1 a t.14 S˘ se calculeze masa M ¸i centrul de greutate G ale firelor materiale cu densitat˘¸ile liniare ¸i reprezent˘rile parametrice urm˘toare: at s a a 1) ρ (x. (C) x = a cos t. 1]. z = 2t3 . india a cate: 1) I = xy dx − y 2 dy. 1). y = 2 − t. y = 15 t4 . 16 8 R: 1) I = 10. Incˆt: I = 0 2t dt + 1 (−4 + 2t) dt + 2 (−2 + t) dt = −2. 2) M = 7. (C) x = 4t5 . a ın s ın R: Avem: C = C1 ∪ C2 ∪ C3 . t ∈ [0. (C2 ) x = 2 − t.

19 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea a I= C dx + dy . =  x = a cos t. situat ˆ primul cadran. ˆ a ınchis˘ ¸i orientat˘ pozitiv. 3 9 3 243 a a 10. 1). y = t sin t + cos t. s at ın R: O reprezentare parametric˘ a curbei C este: x = a (1 + cos t). dz = dt. 15 2 10. 2π] . se obtine I = π 3 + π 2 + 2π. π]. x2 + y 2 + z 2 = 2t2 + 2t + 2. s R: I = − 56 . R: 1) Deoarece: dx = t sin t dt.20 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C ydx−(x − a) dy. dy = t cos t dt.0 . 9x2 + y 2 = 1 ¸i y = 0. (C)  z = bt.23 S˘ se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea. care are drept imagine triunghiul as a cu vˆrfurile ˆ punctele A (−1. |y|} unde C este curba simpl˘. b > 0 2 a b ¸i ambele extremit˘¸i ˆ origine. pe arcele de curb˘ C. 10. max {|x| . ˆ a ınchis˘ ¸i orientat˘ pozitiv. ˆ s ın domeniului plan delimitat de curbele: y 2 = 8x. 2) I = −2πa (a + b). (C) t ∈ [0. R: I = −1. Se obtine I = − ¸ . t ∈ a [−π. a. care are drept imagine conturul a s a unde C este curba simpl˘.21 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C x2 − y 2 dx. unde C a este arcul din parabola y = x2 cuprins ˆ ıntre punctele O (0.  z t + 1. C (2. a a ınchis˘ ¸i orientat˘ pozitiv. 4). indicate:   x = −t cos t + sin t. −1). 1) ¸i ambele capete ˆ a ın s ın punctul A. y = a sin t. t ∈ [0. 0) ¸i A (2. D (−1. B (2. . ¸ 10. Se obtine I = −2πab. unde a C este curba simpl˘. √ 1 80 1 2 2 R: Vˆrfurile conturului sunt: O (0. care are drept imagine elipsa: as a y2 (x − a) + 2 = 1. y = b sin t.144 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 10. −1). A a . π] . ¸ .22 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C x − y 2 dx + 2xy dy. B . 0). 1) I = C y dx − x dy + x2 + y 2 + z 2 dz. 2) I = C (y − z) dx + (z − x) dy + (x − y) dz.

(0.1) 3) I = 2xy dx + x2 dy. cu a > 0 ¸i ambele capete s x − y + z = 0. t ∈ 0. t ∈ [0. 2 10. y = √ sin t.0) . 2 6 6 6 2 4a2 Se obtine I = √ . ˆ care s-au specificat numai capetele a a a ın curbei de integrare: (1. (x + 3y) dx + (3x + y) dy. x2 + y 2 + z 2 = a2 . ¸ 3 10. 1] . unde C este curba simpl˘ care are drept imagine segmentul [AB] cu: A (−1. −1. .3) y dx + x dy.3) (2. 2) I = C z a2 − x2 dx + xz dy + x2 + y 2 dz. s˘ se calculeze urm˘toarele integrale curbilinii. 2 2 R: O reprezentare parametric˘ a curbei C este: a a 2a a a a (C) x = √ cos t + √ sin t. t ∈ [0. y = e−t z = 2 t. indicate: √ .1) (2. z = √ sin t − √ cos t.25 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea a I= C y 2 + z 2 dx + z 2 + x2 dy + x2 + y 2 dz. 2. pe arcele de curb˘ C. (C) x = et . a ın √ 15 2 R: I = . (0.1) 2) I = 4) I = y 2 ex dx + 2yex dy. 2) I = (π − 1). unde C este curba simpl˘ de ecuatii: (C) a ¸ ˆ punctul A ın a a √ . − √ .0) 1) I = (2. 2). (1.26 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea a I= C (y − 2z) dx − (z − x) dy + (2x − y) dz. √ π y = a sin t.  x = a cos t. 2 e 2 2 10. R: 1) I = 1 2 1 1 a2 b e + − .4 Independenta de drum a integralelor curbilinii ¸ 10. 0. iar primul cap˘t ˆ A.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 145 a a 10.27 Constatˆnd ˆ prealabil c˘ expresia de sub semnul integral˘ este o diferential˘ exa ın a a ¸ a act˘. 2π] . 1) I = C x dx + xy dy + xyz dz.24 S˘ se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea. (C)  2 z = bt. −1) ¸i a s B (2.2) (2.

0) 2) I = (1.−1. x dx + y dy + z dz (0. Q (x. s˘ se calculeze urm˘toarele integrale curbilinii. ˆ care C1 are ca imagine segmentul A1 A2 paralel cu axa Ox.4) x dx + y dy . 4) I = 4.−2) 2) I = ( 1 . y. 3) − U (2.−2. ∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y deci expresia de sub semnul integral˘ este o diferential˘ exact˘ ¸i integrala curbilinie nu a ¸ a as depinde de drum.1) (2. 3) I = x2 + y2 + z2 . s˘ se calculeze urm˘toarele integrale curbilinii. Fie A1 (2. rezult˘ c˘ valoarea integralei a a ∂x ∂y nu depinde de curba rectificabil˘ cu capetele ˆ punctele (2.4. 1). −1] ¸i (C2 ) y = 1. t ∈ [1.0) (3. 5 10. y 3) I = (1. = = y. x = 1.1. z) = xz. avˆnd reprezent˘rile parametrice: a a R: 1) Cum P (x. 0). 0). x2 + y 2 (−3. 1 + xy 1 + xy R: 1) I = ln 13 . z) = xy. A4 (2. 4) I = x dx + y dy + z dz .−2) y x dx + dy.2) (0.0) 1 y dx + x 2 x dy. Se ¸ observ˘ u¸or c˘ functia U (x. 3) I = 4.0. y. R (x. a ın s s a ın A2 (1. A3 (2. 3 (1.1.3. 3) I = . 3). Fie A1 (1.4) x dx − y 2 dy + z dz. ˆ care s-au specificat numai capetele a a a ın curbei de integrare: (2. a s a ¸ a ¸ s adic˘ dU = dx + x dy ¸i deci I = U (1. 2) I = 2. 1). 1). −1 3 Obtinem: I = C y dx + x dy = C1 y dx + x dy + C2 y dx + x dy = − −2 dt + 1 dt = 1.28 Constatˆnd ˆ prealabil c˘ expresia de sub semnul integral˘ este o diferential˘ exa ın a a ¸ a act˘. 1. = = z.146 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS ∂P ∂Q = = 1.3) 1) I = (1. s t ∈ [−2. 4) I = ln 3. Alegem pentru integrare curba simpl˘ C = C1 ∪ C2 .2) y2 (x − y) 2 dx − x2 (x − y) 2 dy. 4) I = 1 ( 3 . y) = x ¸i s (C1 ) x = −t. iar C2 are ca imagine segmentul A2 A3 paralel cu axa Oy.29 Constatˆnd ˆ prealabil c˘ expresia de sub semnul integral˘ este o diferential˘ exa ın a a ¸ a act˘. 0). y.1) 1) I = (3. 2 10. y = t.3. 1) ¸i (1. 3. 1) ¸i A3 (3. 1. 1) = 1.12) (9. avem: ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P ∂R = = x. Q (x. A2 (2. y) = y. ˆ care s-au specificat numai capetele a a a ın curbei de integrare: (5. Alegem pentru .2) (x2 + y 2 + z 2 ) 2 R: 1) Cum: P (x. y) = xy este o primitiv˘ a expresiei diferentiale y dx + x dy. z) = yz.2) 2 1 2 (3.5) yz dx + xz dy + xy dz. 3] . a 41 2) I = −4. 3.

2) I = . t ∈ [0. 1] . z = 0. C3 are ca imagine segmentul A3 A4 paralel cu axa Oy.5 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii 10. 4) I = . C2 are ca imagine segmentul A2 A3 paralel cu axa Oy.2. s˘ se calculeze urm˘toarele integrale curbilinii.2. cu ajutorul integralei curbilinii. 3] . 2] . 2 3 2 10. 2) Astroida: x = a cos3 t.3) (x − yz) 2 . avˆnd reprezent˘rile parametrice: a a     x = t. y = 1.1) x xy y dx + dy − 2 dz. 2) I = √ 2 10 . (C1 )    z = 0. 2) I = y 2 z 2 dx + 2x2 z dy + 2x2 y dz (2x + yz) 2 .4) 3) I = (−1.1) (2. 2 1 2 2π 0 ab dt = πab. ∞).5) z (dx + dy) − (x + y) dz .3. 3 15 a ın a a ¸ a 10. 4) A = 3a2 . t ∈ (0. avem A = 2) Deoarece x dy − y dx = A = 6πa2 .6. (C3 ) y = 3. (1.1. t ∈ [1. y= . 2π]. 3) 8 . t ∈ [0. 3) Cardioida: x = a (2 cos t − cos 2t). z z z 4) I = (−1. 2 1 0 dt + 3 1 0 dt + 1 0 6 dt = 6.3. 1 + t3 1 + t3 R: 1) Deoarece x dy − y dx = ab dt. ˆ care C1 are ca imagine segmentul A1 A2 paralel a cu axa Ox.30 Constatˆnd ˆ prealabil c˘ expresia de sub semnul integral˘ este o diferential˘ exact˘.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 147 Obtinem: I = ¸ ın integrare curba simpl˘ C = C1 ∪ C2 ∪ C3 . aria domeniului plan m˘rginit a a de: 1) Elipsa: x = a cos t.2. y = a (2 sin t − sin 2t). z = t. ˆ care s-au specificat numai capetele a a a ın curbei de integrare: (5.  x = 2. 4) I = . 3at 3at2 4) Foliul lui Descartes: x = . 2π). (C2 ) y = t.3) (2.1) (2.1. avem A = 4 8 sin2 2t dt = 3πa2 . 2π 0 3a 3a2 sin2 2t dt.  x = 2. 3) I = 5 2. 2π].31 S˘ se calculeze.2) 1) I = −yz dx + zx dy + xy dz (7. 3) I = 7. y = b sin t. t ∈ [0. y = a sin3 t. t ∈ [0. t ∈ [1. x2 + y 2 + z 2 + 2xy 2 9 π R: 1)I = − .

148 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS .

D 1 + sin x sin y 2 2 π π . y) . 0 ≤ y ≤ D 4 4 π x+sin y e cos y dxdy. 16 12 149 . Domeniul D este un dreptunghi. 1] × [0. . π π cos y dxdy. 1] . unde: D = {(x. x. D 2 2 x dxdy. t2 + 2t sin y + 1 cos y 2 π 2 Apoi. D 1 + y2 D 11. y. unde: D = [0. π] × 0.Capitolul 11 Integrale multiple 11. 2 2 2) Domeniul D este un dreptunghi. 2 8 3) I = π 4 0 dx π 4 0 cos2 x + sin2 y dy = π 1 2 π . 0 ≤ y ≤ . cos2 x + sin2 y dxdy. 0 ≤ x ≤ . ˆ ordinea y. 4) I = (e − 1) (eπ − 1). 1 ≤ y ≤ 2} . unde: D = (x. efectuˆnd schimbarea de variabil˘ t = tg : ın ıntˆ a a 2 deci I = π 2 0 cos y dx = 1 + sin x sin y π 2 π 2 1 0 1 + sin y 2 cos y dt π = 2arctg − 2y = − y. unde: D = (x. 0 ≤ x ≤ 1.1 Integrala dubl˘ a ln (x + y) dxdy.1 S˘ se calculeze integralele duble: a 1) I = 2) I = 3) I = 4) I = 5) I = ¸ a a R: 1) Functia de sub semnul integral˘ este continu˘. Aplic˘m formula de reducere la integrale iterate. Avem mai ˆ ai. 9 3 ln 3 − 4 ln 2 − . 5) I = . Aplic˘m formula de reducere la integrale iterate. unde: D = [0. y) . 0 ≤ x ≤ . y) . a x ˆ ordinea x. Avem: a ın 1 2 1 I= 0 dx 1 ln (x + y) dy = 0 [(x + 2) ln (x + 2) − (x + 1) ln (x + 1) − 1] dx. 0 dy 0 cos y dx = 1 + sin x sin y 0 π 1 − y dy = π 2 .

3 S˘ se calculeze integralele duble: a 1) I = 2) I = 3) I = 4) I = D 3 . 2) I = − . D dxdy 2 . ın 2) D este un domeniu simplu ˆ raport cu axa Ox: D = {(x. 1 + y2 3 1 1 . √ 2 4−y dy √ 1 2 f (x. × [0. 2) D = 1 (x. 3) I = π − ln 2. y dy.5 S˘ se calculeze urm˘toarele integrale iterate: 1 x 1 √ x 1) I = −1 dx −x xdy. R: 1) I = ln 16 3 1+ 3 a a 11. 2] . 1] × [0. 2) I = 3 ln 3 − 4 ln 2. D (x + y + 1) y dxdy √ 4 π 2+ 2 √ . 4) I = ln . 2]}. x2 + y 2 ≤ 2x . 1] × [0. deci I = 2 −2 1− 4 y 1 1 − y2 ≤ x ≤ 4 4 − y 2 . 4 R: 1) D este un domeniu simplu ˆ raport cu axa Oy: ın D = {(x. − 2 √ 2x−x2 2x − x2 ≤ y ≤ 2x − x2 . y ∈ [−2. y).4 S˘ se transforme integrala dubl˘ I = pentru urm˘toarele domenii: a D f (x. 3) I = 2. y) . deci I = 0 dx −√2x−x2 f (x. ın 1) D = (x. y) . 1] × [0. x2 + y 2 ≤ 4.150 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 11. 4) I = π. 1 + x2 y 2 2) I = 4) I = 2 1 1 0 dx dx 1 0 1 0 1 −1 1 dy. unde: D = 0. D 2 2 xy x ye dxdy. unde: D = [0. (1 + x2 + y 2 ) 2 π x2 y cos xy 2 dxdy. y). 2) I = 0 dx x2 √ xy dy. 1] . unde: D = [0. y) dy. 3) I = R √ dy − −R √ R2 −y 2 R2 −y 2 3x2 y 2 dx. 1. . y) dx. x2 + y 2 ≥ 1. unde: D = [0. x ≥ 0 . 4 2 12 11. y) dxdy ˆ integrale simple iterate. 2]}. x+y 2 x dy. 2] . a a 11.2 S˘ se calculeze integralalele iterate: a 1) I = 3) I = R: 1) I = 1 0 dx dx 1 0 1 0 x3 + 2xy dy. x ∈ [0.

y ≤ x2 . y 2 ≤ 8x. (|x| + |y|) dxdy. xy = 1. unde: D = (x. B (7. y = 3 2. B (1. y = 0. y = x2 . 3) I = 2R6 3 27 π 2 sin2 t cos4 t dt = π R6 . D 3x2 − 2xy + y dxdy. y = 1. O (0. x = 0. x √ 0. y = x. π 8 − 2 151 11. 2) I = 5.6 S˘ se calculeze integrala dubl˘: I = D (x − y) dxdy. y) . D D 1 R: 1) I = 26. y = −1. y = x. 2) I = . 2) I = . D x D 2 R: 1) I = √ 1 4 . y ≤ 2x. 2) I = 3 √ π 3 . D (cos 2x + sin y) dxdy. y = 1. 5) I = 3 21 8 4 11. D D √ 244 1 5 76 π+1−2 2 . y = x.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 4 4 R: 1) I = . x = 2.10 S˘ se calculeze integralele duble pe domeniul D m˘rginit de curbele indicate: a a 1) I = 2) I = 3) I = 4) I = D (x + y) dxdy. y = 4. x2 + (y − 1) ≤ 1. y) . y = 1. 4x2 − y 2 dxdy. 4) I = (ln 4 − 1). y = x. .9 S˘ se calculeze integralele duble: a 1) I = 2) I = 3) I = (1 − y) dxdy. 0) . unde D este domeniul plan a a s m˘rginit de curbele de ecuatii: y = 2 − x2 ¸i y = 2x − 1. A (1. unde D este interiorul triunghiului a cu vˆrfurile ˆ punctele indicate: a ın 1) I = 2) I = x dxdy. 3) I = . x + y = 1. 3) I = 15 2. D 3 x 1 dxdy. + 3 2 11. x = y 2 . y = 2x. 5) . y = 2. √ x2 dxdy . 3) . 0) . 2) . x = 0. 15 11. D x2 + y 2 √ arcsin x + y dxdy. a ¸ R: I = 64 . = D y ln x dxdy. x ≥ 0 .8 S˘ se calculeze integralele duble pe domeniul D. D dxdy √ . |x| + |y| ≤ 1} . C (4. y = x2 . 4x + 4y = π. D y 4 . y + 4x ≤ 24 . x2 + y 2 dxdy. x = 0. x = 3. x = 2. y = 2. y) . y = x2 . unde: D = {(x. A (2. x + y = 0. 15 3 11.7 S˘ se calculeze integralele duble pe domeniul D m˘rginit de curbele indicate: a a 1) I 2) I 3) I 4) I 5) I R: 1) I = = = = = = (x + 2y) dxdy. unde: D = (x. y = x. 1) .

y ∈ [−4. 8 2 11.13 S˘ se calculeze aria domeniului plan m˘rginit de elipsa a a a ın R: Considerˆnd domeniul simplu ˆ raport cu axa Oy. .12 S˘ se calculeze aria domeniului plan m˘rginit de parabolele: y 2 = 10x + 26 ¸i s a a y 2 = 10 − 6x. × [0. x ∈ [−a. 4 −4 y 2 − 26 10 − y 2 ≤x≤ . avem: a ın π α dy = I = 2 dx 0 0 1 + y cos x α 0 ln (1 + α cos x) dx = J (α) . 2) I = 2 − ln 1 + 2 . 3) I = . Considerˆnd domeniul a ın simplu ˆ raport cu aza Ox. 20 6 4 π dxdy . 4) I = 30. I = J (α) = π2 1 2 − (arccos α) . y) . a] . x. 2 a b dy 10−y 2 6 y 2 −26 10 11. cos x R: Integrˆnd ˆ ordinea y. s a R: Parabolele se intersecteaz˘ ˆ punctele: (−1. 1) . putem scrie: ın D= deci A = dxdy = D (x. avem D= deci A= D (x. b√ 2 2 a −x b dxdy = dx a b √ 2 2 dy = 2 a −a a −x − a a a −a a2 − x2 dx = πab. sin 2θ 1 + t2 tg2 θ de unde.152 R: 1) I = GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS √ π 3 1 √ .11 S˘ se calculeze I= ¸i apoi s˘ se deduc˘ valoarea integralei: s a a α J (α) = 0 ln (1 + α cos x) dx. y = cos 2θ. α ∈ (0. cos x Schimbˆnd ordinea de integrare ¸i punˆnd tg a s a α x ¸ = t. α] 1 + y cos x 2 D a 11. − b a a2 − x 2 ≤ y ≤ b a a2 − x2 . 4). −4) ¸i (−1. 45 x2 y2 + 2 = 1. 4] . obtinem: 2 1 0 I= 0 dy 0 π 2 1 arccos α dx = −2 π2 sin 2θ dθ 1 + y cos x 4 2 d (ttg θ) . 10 6 dx = 1024 . y) . unde: D = 0.

0 ≤ r ≤ 2. urm˘toarele integrale duble: 1) I 2) I 3) I 4) I = = = = D x2 + y 2 dxdy. 2 2 a b 3 a a a 11. 3 x2 y2 z2 + 2 + 2 = 1. D x2 + y 2 dxdy. z = 0 ¸i a a s cilindrul x2 + z 2 = a2 . x ∈ [0. unde: D = (x. R: D = {(x.16 S˘ se calculeze volumul corpului m˘rginit de planele x = 1. 2π]} 2π 0 ¸i deci: I = s 2 0 dr r2 dθ = 16 π. a2 b c 11. x2 + y 2 ≤ 4 . y) . θ) = r. 0 ≤ y ≤ 1 − x. R: A = 1 . 6 a a 11. 1]} ¸i deci: s V= D (2x2 + y 2 + 1) dxdy = 0 1 1−x dx 0 (2x2 + y 2 + 1) dy = 3 . y) .17 S˘ se calculeze volumul corpului m˘rginit de planele y = x. x2 + y 2 ≤ ax . θ ∈ [0. y) . y = r sin θ. unde: D = {(r. trecˆnd la coordonate polare. 4 11. y) . x + y = 0. 2) I = 3 a 0 dr 3π 2 π 2 r sin r2 dθ = 1 π 1 − cos a2 . avem: a I= D r2 drdθ. s R: D = {(x. −x ≤ y ≤ x. D a2 − x2 − y 2 dxdy. x2 + y 2 ≤ a2 . cum J (r. y) . planul x+y = 1 ¸i paraboloidul eliptic z = 2x2 + y 2 + 1. z = 0 ¸i paraboloidul a a s hiperbolic z = x2 − y 2 . 2 . D R: 1) Trecˆnd la coordonate polare x = r cos θ. 1]} ¸i deci s 1 x V= D (x2 − y 2 ) dxdy = dx 0 −x (x2 − y 2 )dy = 1 . y = 0. unde: D = (x. ax ≤ x2 + y 2 ≤ 2ax .14 S˘ se calculeze aria domeniului plan m˘rginit de curbele de ecuatii x = y 2 − 2y. x ∈ [0. sin x2 + y 2 dxdy. y) . x ≤ 0 .18 S˘ se calculeze volumul corpului m˘rginit de elipsoidul a a v u u t R: V = 8 a 0 b 1− dx 0 x2 2 2 a2 c 1 − x − y dy = 4 πabc.19 S˘ se calculeze.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 153 a a ¸ 11.15 S˘ se calculeze volumul corpului m˘rginit de planele de coordonate. ın R: V = a 0 dx x 0 √ 1 a2 − x2 dy = a3 . situat ˆ primul octant. unde: D = (x. unde: D = (x. θ) . 3 11.

D = [a. x + y2 = π2 . π × [0. 3 √ u 1 . y = 3x. xy = 2. a a ¸ s ın xy = b (0 < a < b). β]. 0 ≤ r ≤ a cos θ. D sin x2 + y 2 dxdy. v) = . R: A = b−a β ln . Deoarece a x 1 J (u. v = . x2 = αy. v) = . avem: 2v A= D dxdy = D 1 b−a β dudv = ln . 9 0 4) Trecˆnd la coordonate polare avem: a π 2 dθ 0 2a cos θ a cos θ I= 7 r dr = a3 3 2 π 2 cos3 θdθ = 14 a3 . 2 2 ¸i deci: s I=2 0 π 2 dθ 0 a cos θ r 2 a2 − r2 dr = a3 3 π 2 1 − sin3 θ dθ = 1 a3 (3π − 4) . v 2v 2) Efectu˘m schimbarea de variabile: x = a √ Rezult˘ I = ln 3. y = x.20 S˘ se calculeze integrala I pe domeniul D m˘rginit de curbele de ecuatii indicate: a a ¸ 1) I = 2) I = π2 2 . 3 α . unde: D = (r. y = uv. y = βx (0 < α < β) ¸i situat ˆ primul cadran. a a ¸ xy = b (0 < a < b). θ) . y = αx. θ ∈ − . a 11. 9 x2 + y 2 dxdy.21 S˘ se calculeze aria domeniului plan m˘rginit de curbele de ecuatii: xy = a. v 2 α 11. x2 + y 2 = π . avem: J (u. xy = 1. 9 0 11.154 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3) Trecˆnd la coordonate polare avem: a I= D r π π a2 − r2 drdθ. x2 = βy (0 < α < β).22 S˘ se calculeze aria domeniului plan m˘rginit de curbele de ecuatii: xy = a. y R: Efectu˘m schimbarea de variabile: u = xy. b] × [α. 2π] ¸i deci: s 3 π D R: 1) Trecˆnd la coordonate polare avem: D = a 2π I= D sin r drdθ = 0 dθ π sin r dr = 3π.

π 2 ≤ x2 + y 2 ≤ 4π 2 . Efectuˆnd schima a 2 2 barea de variabile: x = u . y) . 2) I = πa5 . 3) I = 2π 3. y) .24 S˘ se calculeze integralele duble urm˘toare. y) . θ) . y) . 2) Trecˆnd la coordonate polare. y) . ax ≤ x2 + y 2 ≤ a2 . 4) I = πe2 3e2 − 1 . efectuˆnd schimb˘ri de variabile corea a a a spunz˘toare: a 1) I = 2) I = 3) I = 4) I = ln x2 + y 2 dxdy. (x. y) . unde: D x2 + y 2 dxdy. unde: D = (x. 4) I = 3 5 3 3 11. √ √ √ R: Dac˘ D = (x. π 2 14 3 − . 2 2 4 − (x2 + y 2 ) R: 1) I = π 3 1√ 7 3 . y ≥ 0 . efectuˆnd schimb˘ri de variabile corespunz˘toare: a 1) I = 2) I 3) I 4) I 5) I = = = = D D D D D 1− y2 x2 − 2 dxdy.25 S˘ se calculeze urm˘toarele integrale duble: a a 1) I = 2) I = D D arcsin x2 + y 2 dxdy. 3) I = π . D D R: 1) I = 2π. cu ∆ = {(u. atunci V = D xy dxdy. y2 x2 + 2 ≤1 . 4 − r4 v 2 (1 − v) dv = 3 1 . x2 + y 2 ≤ 4 . 0 ≤ v ≤ 1} . z = 0. y) . y) . 4 e 11. unde: D = (x. 0 ≤ r ≤ 2 . 2) I = π 1 − √ 1 . unde: D = x2 + y 2 dxdy. (x. 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 4 . g˘sim: V = 4 3 1 0 √ √ r3 √ drdθ = 4arctg 2 − 2 ln 3. unde: D = (x.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 155 a a a a 11. unde: D = a2 b 3 (x. y ≥ 0 . x2 + y 2 ≤ 1 . avem: π− a 3 2 D = (r. v) . x2 + y 2 ≤ a2 . D ln x2 + y 2 dxdy. ax ≤ x2 + y 2 ≤ 2ax.26 S˘ se calculeze volumul corpului limitat de suprafetele de ecuatii z 2 = xy. y = v . v) = 4uv. unde: D = = (x. x + a ¸ ¸ √ y = 1. x + y ≤ 1 . D 4 − x2 − y 2 dxdy.23 S˘ se calculeze integralele duble urm˘toare. 0 ≤ u ≤ 1 − v. y) . x ≥ 0. (u. 5) I = a . (x. 0 ≤ θ ≤ 2π 1 + sin2 θ ¸i deci I = s D √ 11. unde: D = (x. unde: D = x2 + y 2 dxdy. a cum J (u. 1 ≤ x2 + y 2 ≤ e2 . y) . unde: D = (x. unde: D = (x. x2 + y 2 2 2 e−(x +y ) dxdy. a2 b (x2 + y 2 ) dxdy. 2 3 9 R: 1) I = 2 14 4 a3 1 πab. e2 ≤ x2 + y 2 ≤ e4 . v) ∈ ∆. y) . 2π x2 + y 2 dxdy 1 . π 2 ≤ x2 + y 2 ≤ 4π 2 . y) . y ≥ 0 . 45 .

3 6 5 1 3 R: 1) Ix = Iy = . a > 0. 7 11. 3 (π − 2) π − 2 11. . 2) Ix = πa4 . 84 42 11. y = 0.32 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu axa Oy a pl˘cii plane de densia ¸ ın a 1 tate superficial˘ ρ (x. x ≥ 0. R: 1) G 2 . x = y 2 . 2) M = πa2 . 0 . care ocup˘ domeniul a a D = {(x. a > 0. Iy = πa4 . R: 1) M = 1 2 a bρ.27 S˘ se determine masa ¸i coordonatele centrului de greutate ale pl˘cii plane omoa s a gene (ρ (x. 2) G 5 10 2 . 3π 3π 8 6 9π 11. G 3 a 14a 4a 4b 3 . care ocup˘ domeniul m˘rginit de curbele de ecuatii: a a a ¸ x √ √ √ √ x + y = a. . 2 a b 2) D = (x. x = 0. R: Ix = Iy = 1 1 . x ≥ 0. I0 = a .28 S˘ se determine coordonatele centrelor de greutate ale pl˘cilor plane omogene a a m˘rginite de urm˘toarele curbe: a a 1) y 2 = 4x + 4. y ≥ 0 . I0 = πa4 . y) . x + y ≤ 1. x ≥ 0. y ≥ 0} .29 S˘ se determine coordonatele centrului de greutate ale pl˘cii plane de densitate a a superficial˘ ρ (x. y) = y.). 3) 35 35 64 64 32 1 4 1 4 Ix = Iy = a . I0 = . 0 < α < β. 2) √ + y 2 = ay. a a a s R: G 0. x = α2 y. . care ocup˘ domeniile plane m˘rginite de a a a urm˘toarele curbe: a 1) y = x2 . y) .30 S˘ se calculeze momentele de inertie ˆ raport cu axele de coordonate ¸i ˆ raport a ¸ ın s ın a cu originea ale pl˘cii plane de densitate superficial˘ ρ (x. 5 . y) = const. 0 < a < b. y ≥ 0 . 120 60 11. x2 + y 2 ≤ a2 . y ≥ 0. a > 0. x2 + y 2 ≥ ax. y) = xy. I0 = . y) . G − . x2 √ √ 3) x + y = a. . 3x + 5y = 15. m˘rginit˘ de curbele: y = x2 ¸i y = 1. y 2 = −2x + 4. 1) D = (x.31 S˘ se calculeze momentele de inertie ˆ raport cu axele de coordonate ¸i ˆ raa ¸ ın s ın port cu originea ale pl˘cilor plane omogene. 2) 9x2 + 25y 2 − 225 = 0. x + y = b. x = β 2 y.156 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 11. care ocup˘ un domeniul: a x2 y2 + 2 ≤ 1. y) = 4 .

y) . a2 − x2 − y 2 π . x2 + y 2 ≤ a2 . ¸ 2 3 4 3 5 6) I = π. x ≥ 0. 1). Deci S = 4a a Trecˆnd la coordonate polare. p = ∂f =− ∂x x a2 − x2 − y2 . D = [a. unde C este conturul drep- x2 + y 2 dx + y xy + ln x + x2 + y 2 dy. 2 a 7) I = C 2 x2 + y 2 dx + (x + y) dy.33 Utilizˆnd formula lui Green. 2π]. Se (r. y) . C (1. y) = y xy + ln x + x2 + y 2 . a b 4) I = C (x − y) dx + dy. y ≥ 0 . 2). y ≥ 0 . y tunghiului D = [1. b] × α2 .34 S˘ se determine aria portiunii din sfera (S) x2 + y 2 + z 2 = a2 . 6) I = C 11. 2 2 2) I = C ex +y (−y dx + x dy). R: Datorit˘ simetriei. 3) I = 2πab. aria cerut˘ este de patru ori aria portiunii situat˘ ˆ primul a a ¸ a ın octant. 5) I = C y 2 dx + x2 dy. b > 0. unde C este frontiera domeniului plan D = (x. avem: D = a obtine S = 2a2 (π − 2). parcurse ˆ sens direct: 1) I = C x2 + y 2 dx + y xy + ln x + x2 + y 2 dy. a x2 y2 2 2 9) I = C e−x +y [cos (2xy) dx + sin (2xy) dy]. situat˘ ˆ a ¸ a ın interiorul cilindrului x2 + y 2 = ay. 0 ≤ θ ≤ 2 . 9) I = 0. y) = 11. pentru care avem: f (x. ın 8) I = C −y 3 dx + x3 dy. a > 0. 5) I = − . unde C este frontiera domeniului plan x2 y2 D = (x. ¸ dxdy . y ≥ 0 . 2 + 2 ≤ 1 . a b x2 + y 2 ¸i Q (x. unde C este cercul x2 + y 2 = 1. s 1 4 obtinem: I = D y 2 dxdy = 8. unde C este conturul triunghiului cu vˆrfurile ˆ punctele A (1. = v. β 2 . 2]. 3) I = C (xy − y) dx + (xy + x) dy. unde (C) x = 1 + cos t. θ) . 4 3 2 R: 1) Deoarece: P (x. y) = a2 − x2 − y 2 . 4] × [0. definit˘ pe D (x. B (2. q= ∂f =− ∂y D y a2 − x2 − y 2 . y = 1 + sin t. unde C este frontiera domeniului plan D = (x. 4) I = π. 7) I = − . pe a a a ın curbele ˆ ınchise C. unde C este conturul cercului cu centrul ˆ origine ¸i raza ın s egal˘ cu 1. x2 + y 2 ≤ 2x. 2β2 α a 157 √ x √ x + y = u. s˘ se calculeze urm˘toarele integrale curbilinii. 2) I = 2πe.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: Efectu˘m schimbarea de variabile: a Se obtine Iy = 2 ¸ b β 2 − α2 ln .2 Aria suprafetelor ¸ 11. x2 + y 2 ≤ 1. unde (C) 2 + 2 − 1 = 0. 8) I = π. 3). y) . a > 0. t ∈ [0. y) . 0 ≤ r ≤ a sin θ.

158 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 11. 6 11. ¸ . a ın ¸ a ¸ ın R: Proiect˘m suprafata ˆ planul Oyz: S= D 1 + 4y 2 + 4z 2 dydz = 1 √ 5 5−1 . 3 11. a2 b a ¸ cilindrul parabolic (S) x2 = 2z. ¸ √ √ R: S = S dS = D 1 + p2 + q 2 dxdy = 2 D dxdy = π 2.42 S˘ se calculeze aria portiunii din cilindrul (S) x2 + z 2 = a2 . ¸ R: S = 13. m˘rginit˘ de a a a √ ¸ planele de ecuatii: x + y = 2.41 S˘ se calculeze aria portiunii din cilindrul parabolic (S) z = x2 .37 S˘ se calculeze aria portiunii din paraboloidul de rotatie (S) z = x2 + y 2 . v) ∈ ∆ = 0. y = 2x. situat˘ ˆ interiorul a ¸ cilindrului de ecuatie: x2 + y 2 = a2 .40 S˘ se g˘seasc˘ aria portiunii din paraboloidul hiperbolic (S) x = 1 − y 2 − z 2 . 2a 2b 3 11. y2 x2 + .36 S˘ se calculeze aria suprafetei: a ¸ (S) x = tg u cos v. situat˘ a ¸ ¸ a ˆ interiorul cilindrului: x2 + y 2 = r2 .35 S˘ se determine aria portiunii din conul (S) z = x2 + y 2 . 6 4 a ın 11. x2 y2 + 2 = c2 . 2 cos2 u 2 cos u π × [0. situat˘ ˆ interiorul cilindrului de ecuatie: y 2 + z 2 = 1. 11. x = 2 2. y = 0. y = tg u sin v. ın R: S = D 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy = π 6 (4r2 + 1) − 1 . a > 0. z = (u. ¸ √ √ 2 5 R: S = + ln 3 + 2 2 . m˘rginit˘ de 11. R: S = ∆ sin u 1 1 + sin u + ln + v. situat˘ ˆ interiorul cilindrului eliptic: a ın R: S = 2 πab 3 1 + c2 √ 1 + c2 − 1 . x = 0. situat˘ ˆ interiorul a ¸ a ın cilindrului de ecuatie: x2 + y 2 = 2x.39 S˘ se calculeze aria portiunii din√ a a planele de ecuatii: x = 2y. 2π]. a a a ¸ 11. 4 √ 8π A2 + B 2 + C 2 dudv = .38 S˘ se g˘seasc˘ aria portiunii din paraboloidul eliptic (S) z = a a a ¸ b > 0.

. s dS . z = 1. cuprins˘ ˆ ¸ a a ıntre s planele z = 0 ¸i z = 1. unde S este sfera x2 + y 2 + z 2 = a2 . x2 + y 2 ≤ a2 . y = 1.44 S˘ se calculeze integralele de suprafat˘ de primul tip: a ¸a 1) I = S y 2 z 2 + z 2 x2 + x2 y 2 dS. R: 1) I = 4) I = π 2 29 √ π 2. definit˘ pe domeniul D = (x. ¸ a a a b 0 ≤ z ≤ b. 3 3) O reprezentare parametric˘ a conului este: x = av cos u. v) ∈ ∆ = [0. z = bv. z ≥ 0 . z = v. iar ru × rv = a2 cos v. unde: S = (x. unde S este suprafata conic˘ z 2 = x2 + y 2 . h > 0). 2π]. cu (u.3 Integrala de suprafat˘ de primul tip ¸a 11. v) ∈ ∆}. a ın z dS 2) I = S . x2 + y 2 + z 2 = a2 . unde: S = {(x. ¸ situat˘ ˆ interiorul cilindrului x2 + y 2 − 2x = 0. y. ¸ S = 8a D dxdy √ = 8a2 a2 − x 2 π 2 1 − cos θ dθ = 16a2 . unde S este portiunea din paraboloidul 2az = x2 + y 2 . I = 9. y = u sin v. 5) I = S x2 + y 2 dS. 2) I = πh2 . y. 5) I = π 2. Deci: 2 2 I = a4 ∆ cos3 u dudv = 8 4 πa . 3) I = S x2 + y 2 + 4z 2 4) I = S z dS.43 S˘ se calculeze integralele de suprafat˘ de primul tip: a ¸a 1) I = (x + y + z) dS. z) . ¸ 2 + y 2 + a2 x situat˘ ˆ a ıntre planele z = 0 ¸i z = h (a > 0. cu a √ (u. unde S este portiunea din conul z = x2 + y 2 . x ≥ 0. 11. v) ∈ ∆ = [0. R: 1) Scriem integrala ca suma integralelor pe cele ¸ase fete ale cubului. unde S este suprafata lateral˘ a conului 2 + 2 − 2 = 0. iar ru × rv = av a2 + b2 . z = a π π a sin v. Deci: I = a2 a2 + b2 ∆ v 2 dudv = 2 2 πa 3 a2 + b 2 . cu ∆ = [0. y = a sin u cos v. 3) I = 8 √ √ a a2 + 1 + ln a + a2 + 1 √ 2 √ πa 3 ln 2 + 3 . y ≥ 0 . 2π] × − . 1]. sin2 θ 0 11. 2π] × [0. s 2) I = S x2 + y 2 dS. 2 . a] × [0. (u. x = u cos v. de √ a ecuatie: z = a2 − x2 . unde S este suprafata cubului ale c˘rui fete apartin ¸ a ¸ ¸ S planelor de coordonate ¸i planelor x = 1.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 159 a a a ¸ R: Datorit˘ simetriei. z) . s ¸ 2) O reprezentare parametric˘ a sferei este: x = a cos u cos v. y = av sin u. aria c˘utat˘ este de opt ori aria portiunii din primul octant. y) . 3 1 √ . x2 y 2 z 2 3) I = S x2 + y 2 dS.

y. 0 ≤ z ≤ 1. x + y ≤ 1. 16 .47 S˘ se determine masa suprafetei cubului 0 ≤ x ≤ 1. h > 0. y ≥ 0. 0. z ≥ 0.50 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu axa Oz al suprafetei omogene a ¸ ın ¸ (ρ = ρ0 ): (S) x2 + y 2 + z 2 = a2 . 0 ≤ z ≤ h. a R: M = 3 . a ın R: G 0. x2 + y ≤ 2 .160 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 2 11. R: Iz = 4 4 πa ρ0 . 19 11. 0 ≤ h z ≤ h. 11. unde D = 15 (x. √ 1 4 (x2 + y 2 ) dxdy = ρ0 πh2 5 5 − 1 .49 S˘ se determine masa ¸i coordonatele centrului de greutate ale suprafetei omogene a s ¸ (ρ = 1): (S) z = 1 − x2 − y 2 . 0 ≤ z ≤ 1. x ≥ 0. 2 . R: M = 1 √ π 2 − 1 ¸i G s 2 1√ 1√ 1 √ 2. z) = z.48 S˘ se g˘seasc˘ coordonatele centrului de greutate al suprafetei omogene z = x2 + a a a ¸ y 2 .45 S˘ se determine masa suprafetei omogene (ρ = ρ0 ): (S) z = a ¸ x + y2 . 2. y) . 0 ≤ y ≤ 1. 4 11. unde 2 h 6 a ¸ 11. y) . y. situat˘ ˆ interiorul cilindrului x2 + y 2 − x = 0. h > 0. avˆnd densia 2 √ 2 π 6 3 + 1 . a R: M = zdS = 1 2 x2 + y 2 1 2 x + y 2 . S 2 D 1 + x2 + y 2 dxdy = a ¸ a 11. R: Iz = 1 4√ πh 2. R: M = ρ0 S dS = ρ0 D 1+ D = (x. 2+1 4 4 π . z) = xyz. x2 + y 2 ≤ h2 . avˆnd densitatea superficial˘ ρ (x. 3 ¸ 11.51 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu axa Oz al suprafetei omogene a ¸ ın (ρ = ρ0 ): (S) z = x2 + y 2 .46 S˘ se determine masa suprafetei (S) z = tatea superficial˘ ρ (x.

unde S este fata exterioar˘ a emisferei x2 + y 2 + z 2 = R2 . C (0. Dy = {(z. 1). 2 a b 3 2 11. z ≥ 0. unde S este fata superioar˘ a suprafetei a ın (S) z = x2 + y 2 . z ≥ 0. y + z ≤ a} . z + x ≤ a} . x + y ≤ a} . 0). unde S este fata exterioar˘ a paraboloidului (S) z = ¸ a 2 x + y 2 . Dy . Sy ¸i Dy au orient˘ri diferite. x ≥ 0. ¸ a a b c ¸ a 3) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy. a ın . A (1. fata continut˘ ın a ¸ a ın ˆ planul x + y + z = a. unde S este fata exterioar˘ a elipsoidului 2 + 2 + 2 = 1. 0. y) . (Sx ) x = 0. unde S este fata exterioar˘ a tetraedrului ¸ a m˘rginit de planele de coordonate ¸i de planul x + y + z = a (a > 0). a c˘rei proiectii pe planele de coordonate const˘ ˆ Dz . unde S este fata exterioar˘ a emisferei x2 + y 2 + z 2 = a2 . z) . ¸ 2) Integrala sa reduce la I= D 1− x2 y2 − 2 dxdy. ın avˆnd aceea¸i orientare cu S0 . unde S este fata interioar˘ a sferei x2 +y 2 +z 2 = ¸ a a2 . 0). unde S este fata exterioar˘ a tetraedrului cu vˆrfurile ˆ punctele O (0. Rezultate identice avem pentru ceilalti doi termeni.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 161 11. z ≥ 0. Deci I = 0. x2 4 1 y2 ¸ + 2 ≤ 1 . (Sy ) y = 0. x) . B (0. unde S este fata exterioar˘ a paraboloidului (S) z = ¸ a 4x2 + y 2 + 1 4x2 + y 2 . 0. iar S0 . Se obtine I = πabc. ¸ a 5) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy. a ın 6) I = S x2 + y 2 z dxdy. Dz = {(x. Astfel a s xy dxdy = S Sz xy dxdy + S0 xy dxdy = − D xy dxdy + D xy dxdy = 0. 0 ≤ z ≤ 1. R: 1) Scriem integrala ca suma integralelor pe cele patru fete ale tetraedrului: ¸ (Sz ) z = 0.52 S˘ se calculeze integralele de suprafat˘ de tipul al doilea: a ¸a 1) I = S yz dydz + zx dzdx + xy dxdy. dxdy 4) I = S . ¸ a ¸ 3) I = S xz dydz+yz dzdx+ x2 + y 2 dxdy. x ≥ 0. situat˘ ˆ primul octant. Dx . y) . 1. Sx ¸i Dx .53 S˘ se calculeze integralele de suprafat˘ de tipul al doilea: a ¸a 1) I = S y dydz+z dzdx+3x dxdy. a ın ¸ a 2) I = S x2 y 2 z dxdy. s s a ¸ ¸ a s ˆ care perechile Sz ¸i Dz . x2 + y 2 ≤ 1 . 3) I = πa4 . care se proiecteaz˘ ortogonal pe planul Oxy ˆ domeniul D = (x. a s x2 y2 z2 2) I = S z dxdy. y) .4 Integrala de suprafat˘ de tipul al doilea ¸a 11. y ≥ 0. 0). z ≥ 0. 2 a b unde Dz = (x. y ≥ 0. Dx = {(y. 0. situat˘ ˆ interiorul cilindrului x2 + y 2 = 1.

ˆ ı. v) ∈ 0. x + z = 1. Rezult˘ I= bc ca ab + + a b c ∆ 1+ 64x2 + 4y 2 . avem a a a I=− 1 a S (xy + yz + 3zx) dS. unde D = (x. y dy dx + √ + x dz. 2 x + y 2 = 2x. se obtine I = −2a . 0. 4) I = C y 2 + z 2 dx + z 2 + x2 dy + x2 + y 2 dz. y = a sin u sin v. 2) I = πR . a ın 6) I = C y 2 dx + z 2 dy + x2 dz. 3) Versorul normalei la ¸ 105 1 suprafat˘ ˆ punctul M (x. y. b. π]. 3) I = C (y + z) dx+(z + x) dy +(x + y) dz. z ≥ 0. 5) I = C (z − y) dx + (x − z) dy + (y − x) dz. × 0. y) . unde C este conturul triunghiului cu vˆrfurile ˆ punctele A (2. B (0. Deoarece 2 2 2 7 2 3 dS = a sin v dudv. y = b sin u sin v. cu ∆ = [0. 6 dxdy D 4) Deoarece cos γ = − π 1− √ 25 1 2 . 9) I = C 2 1+x x . unde S este fata exterioar˘ a elipsoidului (S) 2 + ¸ a x y z a y2 z2 + 2 = 1. 7) I = C (y − z) dx + (z − x) dy + (x − y) dz. x2 + y 2 = ax (curba lui Viviani). a. c). 3. 1 + 4x2 + 4y 2 I= S x2 + y 2 (1 − 2z) 1+ 4x2 + 4y 2 1 π dS = − . 0). 4x2 + y 2 1 . unde (C) x2 + y 2 + z 2 = a2 . 0. 0. x + y + z = 0. z = a cos v. urmeaz˘ c˘ I = − a a 4x2 + y2 + 1 = sin v dudv = 4π 2 2 b c + c2 a2 + a2 b2 . y = a cos t. unde (C) x2 + y 2 = 2x. 5) I = . cos γ = − . (u. 8) I = C x dx + (x + y) dy + (x + y + z) dz. C (0. 0). 1). . z = c cos v. 2π] × [0. unde (C) x2 + y 2 + z 2 = 4x2 . a ın 2) I = C x2 y 3 dx + dy + z dz. a a (u. 0). 7) O reprezentare 12 84 parametric˘ a elipsoidului este (S) x = a cos u sin v. unde C este conturul triunghiului cu vˆrfurile ˆ punctele A (a. parcurse ˆ sens direct: 1) I = C (x + 3y + 2z) dx+(2x + z) dy +(x − y) dz. s˘ se calculeze urm˘toarele integrale curbilinii. z = a (sin t + cos t). z = 0. unde (C) x2 + y 2 = 1. unde (C) x2 +y 2 +z 2 = a2 . z) este n = ¸a ın (−2xi − 2yj + k). abc 11. π π cu (S) x = a cos u sin v. B (0. b2 c S x y z R: 1) Deoarece cos α = − .162 7) I = GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS dydz dzdx dxdy x2 + + . unde (C) x = a sin t. 6) I = π. 0). x+y +z = 0. 0. unde (C) x2 + y 2 = r2 .54 Utilizˆnd formula lui Stokes. cos β = − . pe a a a ın curbele ˆ ınchise C. v) ∈ ∆. 2π]. C (0. t ∈ [0.

0). C (0. deci D= ˆ at ıncˆ a (x. −b v u u t 1− x2 x2 ≤ y ≤ b 1 − 2 . 7) I = 4π. V a b c R: 1) I = 0 dx 0 dy raport cu axa Oz. y. y) . 2 + 2 + 2 ≤ 1. 0 ≤ z ≤ xy}.5 Integrala tripl˘ a 11. z) . cos β = . 0. 3) I = 0. y. z) . 6) Avem I = −2 D x+y+ xy a2 − x2 − y2 π dxdy = − a3 . 5) I = ab + bc + ca. 4) Deoarece cos α = 8 2 2 2 I = D (z − y) dS = 4π. −c 1 x xy 0 x3 y 2 z dz = 1 ın . 11. cos γ = . (x. x ∈ [−a. rezult˘ a −5. y. Deci a2 b x2 y 2 − 2 b2 v a dxdy x2 dz = 2c u u x2 y 2 t −c 1− − a2 b2 c 1− v u u t I= D x2 D 1− x2 y2 − 2 dxdy. x2 + y 2 ≤ ax . y) . y. V x2 y2 z2 x2 dxdydz. 2) I = − πr . unde V = {(x. 3. z) = (x + 3y + 2z) i+(2x + z) j+(x − y) k ¸i rot F = −2i+j− ¸ a ın k. 2) Domeniul spatial V este simplu ˆ ¸ 110 x2 y2 − 2 . 2) I = V a b c y2 z2 x2 3) I = z dxdydz. 0 ≤ y ≤ x. y. y2 x2 + 2 ≤ 1 . 0 ≤ x ≤ 1. 0. 15 . 2 + 2 + 2 ≤ 1 . unde V = (x. 4 cu D = (x. unde V = (x. 9) I = −π.55 S˘ se calculeze integralele triple: a 1) I = x3 y 2 z dxdydz. a2 b ın Domeniul plan D este simplu ˆ raport cu axa Oy. z) . S fiind suprafata triunghiului cu vˆrfurile ˆ punctele A (2. 1) x y z 1 din planul + + − 1 = 0 ¸i deci n = (3i + 2j + 6k). rezult˘ I = S (n · rot F) dS = s a 2 3 1 7 1 6 x−2 y z .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 163 s R: 1) Deoarece F (x. deci V = (x. a] . 2 a a x2 2 v a x2 dx I = 2c u u x2 −a t −b 1− a2 b 1− 1− y2 x2 − 2 dy = πbc 2 a b a −a x2 1 − x2 a2 dx = 4 πa3 bc. 2 a b 1− x2 y2 − 2 ≤z≤c 2 a b 1− unde D = (x. 8) I = −πa2 . 0). B (0. y) ∈ D. y) . z ≥ 0 . z) .

z ≥ 0 . Trecˆnd la coordonate polare. z) . unde: V = {(x. x ≥ V x2 + y 2 + z 2 + a2 0. 5) Trecem la z dz = 4) I = 0 0 0 x 2 3 192 coordonate sferice:   x = r cos ϕ sin θ. 1]}. z) | x2 + y 2 + z 2 ≤ R2 . avem I = 2π 2 2 − 3 .  z = r cos θ. 1] × [0. 1 − 1 + x2 + y 2 −  1 2  dxdy. 7) I = a z x2 + y 2 dxdydz. s xyz dxdydz. z) . x2 + y 2 ≤ 1 . z = 0. 2 5) I = x2 dxdydz. y. y. 0 ≤ y ≤ 1 − x. (r. θ) ∈ [0. y) . unde V este domeniul m˘rginit de cilindrul x2 +y 2 = V s 2x ¸i planele y = 0. z = a (a < 0). . unde V = (x.56 S˘ se calculeze integralele triple: dxdydz 1) I = 3 . x2 + y 2 + z 2 ≤ R2 . x2 + y 2 ≥ z. y = r sin ϕ sin θ. ϕ. R] × [0. y. x ∈ [0. 4) I = z dxdydz. 4 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS a 11. y. 1] × [0. unde V este tetraedrul delimitat de planele de coordoV (1 + x + y + z) nate ¸i planul x + y + x = 1. 0 ≤ x ≤ . 3) Domeniul V este simplu ˆ raport ın 192  D cu axa Oz: x2 +y 2 I= D dxdy 0 dz 3 2 + y 2 − z) 2 (1 + x = −2 √ unde D = (x.164 3) I = 1 πabc2 . 0 ≤ z ≤ 1 − x2 − y 2 . x ≤ y ≤ 2x. deci I= 2) I = 1 0 1 2 x2 1 0 1 3−x − 1+x 4 y2 + 4 z2) dx = ln √ 5 2− . y) . unde V 1 V = (x. 1]. V x 6) I = dxdydz. a 1 1 √ 2 2 7 10 1 2 1−x −y 2 dx 2x x − x3 dx = . x2 + y 2 ≤ 1. 16 dx 1 0 dy 1 0 xyz (1 + + dz = 1 . z) . unde 3) I = V 2 + y 2 − z)3 (1 + x V (x. 2π] × [0. y ≥ 0. 2) I = V 2 + y 2 + z 2 )4 (1 + x dxdydz . unde V = [0. π] . R: 1) Domeniul V este simplu ˆ raport cu axa Oz: ın 1−x−y I= D dxdy 0 dz (1 + x + y + z) 3 = 1 2 D 1 (1 + x + y) 2 − 1 dxdy. 4 unde D = {(x. z ≥ 0}.

y = 0. b > 0. z) . 7) Trecem la coordonate cilindrice: x = r cos θ. 0 ≤ θ ≤ . R > 0. unde V este domeniul spatial m˘rginit de paraboloiV 2 2 dul z = x + y ¸i sfera x2 + y 2 + z 2 = 6. Deoarece J (r. 0 ≤ r ≤ 2 cos θ. unde V = (x. x2 + y 2 + z 2 ≤ 1 . 0 ≤ r ≤ 2 cos θ. 3 ¸ a 4) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz. avem π 2 dθ 0 0 6) Trecem la coordonate sferice:   x = r cos ϕ sin θ. cu a. s 8) I = z dxdydz. π π × 0. z = a. 5) I = V 6) I = x2 + y 2 dxdydz. z = 0. xy 2 z 3 dxdydz. z = 0. y = r sin θ. θ. ϕ) ∈ [0. z = z. deci 2 π 2 2 cos3 θ dθ = 8a . z) = r. (r. 3) I = (2x + 3y − z) dxdydz.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA Deoarece J(r. 15 Deoarece dxdydz = r2 sin θ drdϕdθ. unde π V = (r. 2 2 I= r3 sin2 θ cos ϕ π dr = 2 + a2 r 8 R2 + a2 ln a2 a2 + R 2 . s 1 + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 dxdydz. θ. θ. θ) . z) . y = 1. avem R 2π π 165 I= 0 r4 dr 0 cos2 ϕ dϕ 0 sin3 θ dθ = 4 πR5 . z) ∈ V . y = x. unde D = (r. 0 ≤ z ≤ a . avem 2 a I= V zr2 drdθdz = D drdθ 0 zr2 dz = a2 2 D r2 drdθ. 9 0 4a2 r2 dr = 3 11. θ. unde V este domeniul spatial m˘rginit de conul ¸ a V a x2 + y 2 ¸i planul z = a. x = 1. s z= R 3 . unde V este domeniul spatial m˘rginit de sfera x2 +y 2 +z 2 = ¸ a V ın 1. π 2 dϕ 0 R (r. cu a.57 S˘ se calculeze urm˘toarele integrale triple: a a 1) I = xyz dxdydz. unde V este domeniul spatial m˘rginit de suprafetele ¸ a ¸ V 2 2 2z = x + y . z = 2. unde V este domeniul spatial m˘rginit de suprafetele z = 2) I = ¸ a ¸ V xy. y. y = r sin ϕ sin θ. θ) = r2 sin θ. x + y = b. unde V este prisma triunghiular˘ m˘rginit˘ de a a a V planele x = 0. unde V este domeniul spatial m˘rginit de cilinV drul x2 + y 2 = 1 ¸i planele y = 0. ϕ. ¸ a 7) I = x2 + y 2 z dxdydz. R] × 0. situat ˆ primul octant.  z = r cos θ. 0 ≤ θ ≤ a2 I= 2 π 2 dθ 0 0 2 cos θ π . .

θ) ∈ [0. I = 2π. y. z ≥ 0}. y ≥ 0. y. cu a > 0.58 S˘ se calculeze urm˘toarele integrale triple: a a dxdydz 1) I = . unde V V = (x. V V 10) I = 11) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz. z) . z > 0 . x2 + y 2 + z 2 ≤ 3a2 . 3) I = ab (10b − 3a). 1] × [0. z ≥ 0.  z = cr cos θ. π] . y. x2 + y 2 + z 2 ≤ z . 5) I = π 2 2 − 1 . z 3 dxdydz . x2 x2 y2 z2 y2 z2 2) I = + 2 + 2 dxdydz. unde V = (x. z = βx. x2 y2 z2 + 2 + 2 ≤1 . y. z) . z) . ¸ a ¸ 6) I = V 2 z = by cu y > 0 ¸i 0 < a < b ¸i de suprafetele z = αx. z ≥ 0}. x2 + y 2 + z 2 ≤ 8. V a2 b c a b c I= x2 + y 2 + z 2 dxdydz. 9) I = V = V 1− x2 y2 z2 + 2 + 2 2 a b c dxdydz. x ≥ 0. y. π R: 1) Se trece la coordonate sferice. 0 < α < β ¸i z = h. unde V este domeniul spatial m˘rginit de sferele x2 + y 2 + ¸ a V x2 + y 2 + z 2 z 2 = 1. 4) I = π. x2 + y 2 + z 2 ≤ a2 . y. unde V = (x. 2π] × 0. dxdydz 12) I = . 7) I = π. z) . unde 3) V V = (x. x2 + y 2 ≤ z 2 . z) . s s s ¸ h > 0. 2π] × [0. x2 + y 2 + z 2 ≤ 2az. 2) I = . 13) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz. x2 + y 2 + z 2 ≥ 4. . y. 2] × [0. 4) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz. y. z) . x + y + z ≤ 1. y = br sin ϕ sin θ. x2 + y 2 + z 2 = 4. 48 364 12 2 9 16 8 1 2 2 6) I = π. z) . 2 + 2 + 2 ≤ 1 . 5) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz. unde V este domeniul spatial m˘rginit de suprafetele z = ay 2 . x + y + z ≤ 1. z) . unde V = (x. unde V 2 + y2 + z2 x V = (x. y ≥ 0. y. x dxdydz . 2 a b c z dxdydz. unde V este domeniul spatial m˘rginit de sfera ¸ a V s x2 + y 2 + z 2 = 9 ¸i conul z = x2 + y 2 . 2) 2 Se trece la coordonate sferice generalizate:   x = ar cos ϕ sin θ. y.166 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS √ 8 1 1 1 2 3 R: 1) I = . unde V = (x. x ≥ 0. z) . x2 + y 2 + z 2 ≤ x . unde (x. ϕ. . 3 3 4 11. unde 7) I = V 2 + y + z + 1)3 (x V = {(x. z ≥ 0 . V 2 x dxdydz. Avem V = [1. unde 8) I = V (y + z) (x + y + z) V = {(x. x2 + y 2 + z 2 ≤ 16 . 8) I = πa R . (r. x2 + y 2 ≤ z 2 . z) .

13) I = π 2− 2 . z ≥ 0 . 2) x2 + y 2 + z 2 = a2 . z) . z = 6 − x2 − y 2 . unde S este frontiera domeniului spatial ¸ V = (x. unde S este frontiera domeniului spatial ¸ 2 2 2 y z x V = (x. unde S este frontiera domeniului spatial ¸ x2 y2 z2 V = (x. 11) I = π. x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy. z = 0.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 167 √ 1 4 Deoarece J(r. x + y ≤ 1 . x2 + y 2 + z 2 ≤ a2 . θ) = abcr2 sin θ. 10) 4 64 4 7 7 2 3 3 √ 1 243 I = 8π. y ≥ 0. R: V = V dxdydz = 1 0 dx 1−x 0 dy 1−y 2 0 dz = 5 . n fiind versorul normalei la fata exterioar˘: ¸ a 1) I = S x3 y 2 dydz + x2 y 3 dzdx + 3z dxdy. z ≥ 0 . 2 + 2 ≤ 2 . a] × [0. 2 + 2 + 2 ≤ 1. z = 0. rezult˘ I = πabc. 3) y = x2 . ϕ. 6) I = − 3 3 5 6 10 27 α β a b √ 1 √ 1 1 1 1 1 1 ln 2 + √ arctg √ + √ arctg 3 − arctg √ . y. unde S este frontiera piramidei delimitat˘ de a planele x = 0. x ≥ 0. 0 ≤ z ≤ b . R: 1) V = 32 2 1 a h. y = 1. y. y. unde S este frontiera domeniului spatial 2) I = ¸ S V = [0. a > 0. cu ajutorul integralei triple. unde S este frontiera domeniului spatial ¸ V = (x. 5) I = π. 12 11. 0 ≤ z ≤ 6. 0 ≤ z ≤ a . 8) I = . 9) I = S x3 dydz + x2 y dzdx + x2 z dxdy. 10 5 11. 2) V = (3π − 4) a3 . 12) I = 24π. 7) I = πa 18 3 − . z = ±h. z) . 4) I = a 5 5 √ √ 1 2 1 5 1 1 1 1 97 √ − √ h4 h. a > 0. a]. 3) V = 9 9 1 −1 dx 1 x2 dy 3−x−y 0 dz = 16 . 3) I = S x3 dydz + y 3 dzdx + z 3 dxdy.59 S˘ se calculeze. z) . 4) I = S 2x2 yz dydz + z 2 dzdx + xyz 2 dxdy. z) . 3) I = πa5 2 − 2 . z ≥ 0. y. x + y + z = a. a a b ¸ 7) I = S yz dydz + zx dzdx + xy dxdy. x2 + y 2 ≤ R2 . z) . unde S este sfera x2 + y 2 + z 2 = a2 . . y 2 = ax.61 Utilizˆnd formula lui Gauss-Ostrogradski. x2 + y 2 = ax. x ≥ 0. volumul domeniului spatial m˘rginit a ¸ a de suprafetele ¸ 1) y 2 = 4a2 − 3ax.60 S˘ se calculeze. x + y + z = 3. 9) I = π 2 abc. a] × [0. 6) I = S x2 cos α + y 2 cos β + z 2 cos γ dS. y ≥ 0. 5 11. unde S este frontiera unui domeniu spatial V. y = 0. cu ajutorul integralei triple. s˘ se calculeze urm˘toarele integrale a a a a ¸ de suprafat˘ pe suprafetele ˆ ¸a ¸ ınchise S ce m˘rginesc domeniile spatiale V . y. volumul domeniului spatial a ¸ V = (x. a b c 5) I = S x dydz + y dzdx + z dxdy. 8) I = S xyz (x dydz + y dzdx + z dxdy). z ≤ 1 − y 2 . unde S este frontiera domeniului spatial ¸ a V m˘rginit de paraboloizii z = x2 + y 2 .

0. y. ¸ a ¸ 1 1 5 R: G − . 13) I = I = πR (a + b + c). y + z = 1. 12) I = π.64 S˘ se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘ a a domeniul spatial ¸ V = (x. x2 + y 2 + z ≤ . 3) I = πa . care ocup˘ a a domeniul spatial V = [0. care ocup˘ domeniul a a spatial V m˘rginit de suprafetele x2 = 2y. a > 0. A (1. 6) I = πa2 b2 .65 S˘ se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘ domeniul spatial m˘rginit de suprafetele x2 + y 2 = z. x2 y2 z2 + 2 + 2 ≤ 1. z) . ¸ a ¸ R: M = 8√ 2. a]. 8) I = a6 . 2) I = 3a4 . a] × [0. unde S este sfera (x − a) + (y − b) + S 2 2 (z − c) = R . situat ˆ primul octant. x ≥ 0. z) . z ≥ 0 . C (0. y. a] × [0. 11) I = S x dydz+y dzdx+ x2 + y 2 dxdy. z) = x. y. . y) . 0). 1. 5) I = a3 . 4 12) I = S y 2 z dydz + xz dzdx + x2 dxdy. 2 11. 11) I = π . z) = x3 y i + x2 y 3 j + 3z k ¸i div F = 3 2x2 y 2 + 1 . 0. x + y + z = 0.63 S˘ se calculeze masa corpului de densitate ρ (x. . 2y + z = 2. 3 96 8 12 3+2 2 9+4 5 11. z) = x + y + z. ¸ R: M = 3 4 a . x2 + y 2 ≤ 3 . B (0. cilindrul x2 + y 2 = 1. 9) I = πaR4 . .168 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2 2 10) I = x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy. 4) unde D = (x.62 S˘ se calculeze masa cubului de densitate ρ (x. unde S este frontiera domeniului spatial ¸ 1 V = (x. x2 + y 2 ≤ z ≤ 2 x2 + y 2 . 0. a ın 13) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy. unde S este frontiera domeniului spatial ¸ V m˘rginit de paraboloidul z = x2 + y 2 . − . 0). y. 1). 12 5 297 π. nde S este frontiera tetraedrului cu vˆrfurile a ˆ punctele O (0. 8 8 8 a a 11. putem scrie s I= V (div F) dτ = 3 V 2x2 y 2 + 1 dxdydz = D dxdy 6−x2 −y 2 x2 +y 2 2x2 y 2 + 1 dz. ın R: 1) Deoarece F (x. 7) I = 0. 2 2 6 . y. 2 a b c R: G 3a 3b 3c . 0). Se obtine I = ¸ 8 5 1 3 1 1 5 I = πabc2 . y ≥ 0. 35 11. 10) 2 2 2 8 4 8 3 1 20 1 8 1 √ − √ .

x + y ≥ z . z) . z ≥ 0. m˘rginit˘ de planele de coordonate ¸i de planul x + y + z = 1. x2 +y 2 = z 2 . 16 32 a ¸ ın 11. πab . Izx = πab3 c.67 S˘ se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘ domeniul spatial ¸ V = (x. I0 = . y. care ocup˘ domeniul spatial (x2 + y 2 + 2z 2 + a2 ) V = (x. x2 + y 2 ≤ 2z. a2 b c a ¸ ın a 11. x2 + y 2 ≤ z 2 . z) . 15 11. 30 20 a ¸ ın 11. y. R: Ix = Iy = Iz = 1 1 . care ocup˘ domeniul spatial m˘rginit de suprafetele 2 + 2 = 2 . 0 ≤ z ≤ h . . 3 a a 11. 3 3 πa. z ≥ 0 . y. 5 . c > 0. 5 c2 (x. h > 0.71 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu axa Oz al corpului omogen a ¸ ın a ¸ (ρ = 1). care ocup˘ domeniul spatial m˘rginit de suprafetele x2 +y 2 +z 2 = 2.72 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu planul Oxy al corpului avˆnd z densitatea ρ (x.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 169 a a 11. R: Iz = √ 4 π 4 2−5 .66 S˘ se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘ domeniul spatial ¸ V = (x. R: Iyz = 1 1 1 3 πa bc.70 S˘ se calculeze momentele de inertie ˆ raport cu planele de coordonate ale corz2 x2 y 2 a ¸ a ¸ pului omogen (ρ = 1).69 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu axele de coordonate ¸i ˆ raport a ¸ ın s ın a a s cu originea ale piramidei omogene (ρ = 1). 0 ≤ z ≤ a . z ≥ by. b > 0. Ixy = πabc3 . y. a b c z = c.68 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu axa Oz al corpului omogen a ¸ a ¸ (ρ = 1). care ocup˘ domeniul spatial V = R: Iz = 1 ab 5 π h . x2 y2 z2 + 2 ≤ 2 . 1. 5 5 5 11. R: G 1. z) = a ¸ 2 . z) . x2 + y 2 ≤ a2 . y. R: G 0. z) . a > 0.

27 11. 5 . a a ın R: I0 = 128 π.73 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu originea al corpului omogen a ¸ ın m˘rginit de sfera de raz˘ 2 cu centrul ˆ origine.170 R: Ixy = GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 πa2 ln 12 163 4 a .

x0 (t0 . x) = t2 − x2 . 4) t3 − 3tx2 + 2 dt − 3t2 x − x2 dx = 0.Capitolul 12 Ecuatii diferentiale ordinare ¸ ¸ 12. 2 cos2 x sin t 171 . sau 1 3 t − tx2 = C. x0 ) ∈ D. 5) (et + x + sin x) dt + (ex + t + t cos x) dx = 0. x) = −2tx ¸i Px = Qt = −2x. deci membrul stˆng al s a ecuatiei date este o diferential˘ exact˘. x t 7) − x dt + ex − t − 2 dx = 0. 12. Atunci integrala general˘ este dat˘ de ¸ ¸ a a a a t t0 x (τ 2 − x2 ) dτ − 2 0 tξ dξ = C.1 S˘ se integreze ecuatia (t2 − x2 ) dt − 2tx dx = 0 ¸i apoi s˘ se determine curba a ¸ s a integral˘ care trece prin punctul (1. Solutia particular˘ care satisface conditia initial˘ dat˘ este t3 − ¸ a ¸ ¸ a a 3 2 3tx + 2 = 0. Q(t. a ¸ ¸ a R: 1 2 t t + xe x = 2. 6) (t + x − 1) dt + (ex + t) dx = 0. 2) (t + x) dt + (t + 2x) dx = 0. 3) t2 + 2t + x2 dt + 2tx dx = 0. 2 12. t2 + x2 t + x2 x t 8) tg x − dt + ctg t + dx = 0. care verific˘ conditia initial˘ x (0) = 2. 1).3 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale care provin din anularea unei dia a ¸ ¸ ferentiale exacte: ¸ 1) 3t2 + 6tx2 dt + 6t2 x + 4x3 dx = 0. a R: Avem P (t.2 S˘ se g˘seasc˘ integrala particular˘ a ecuatiei t + e x dt + e x a a a a ¸ t t 1− t x dx = 0.1 Ecuatii diferentiale de ordinul ˆ ai ¸ ¸ ıntˆ 12.

7) x + sin (t + x) = sin (t − x) .6 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale cu variabile separabile: a a ¸ ¸ 2) tx − x = x3 . 4) ctg2 x = tg2 t + C. 3) ln x − 5x2 sin 5t dt + x 4) [sin x + (1 − x) cos t] dt + [(1 + t) cos x − sin t] dx = 0. cu x (0) = e. 3) x2 − 2 ln t + t2 = C. 8) t tg x + x ctg t = C. 2 3) txx = 1 − t . 2) t2 1 + x2 = Cx2 . 2) (arcsin t + 2tx) dt + t2 + 1 + arctg x dx = 0. cu x (0) = 0. 4) tg t sin2 x dt + ctg x cos2 t dx = 0. 2 3 1 3 1 1 4 3 2 2 t x 4) t − t x + 2t + x = C. care trece prin a ¸ ¸ punctul (1. t + 2x cos 5t dx = 0. 5) xet + t ln x = 1.4 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale care provin din anularea unei dia a ¸ ¸ ferentiale exacte: ¸ 1) et+x + 3t2 dt + et+x + 4x3 dx = 0. avem a 1 x2 dt + 2 dx = 0. 2 3 12.5 S˘ se determine solutia ecuatiei (x2 + 1)dt + (2t + 1)x2 dx = 0. 6) t2 − 1 x − tx = 0. 6) x2 = C t2 − 1 . 7) t sin tx = C. 2 2 5) dx = t + 1 x + 1 dt. De unde ln|t| + t x . 1 3 x 5) x = tg t + t + C .172 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 1 R: 1) t3 + 3t2 x2 + x4 = C. 2) t2 + tx + x2 = C. 2 2 12. 4 2 3 2 t x 7) arctg − tx + e = C. R: 1) Ecuatia se mai scrie. √ √ R: 1) et+x + t3 + x4 = 1. 2 3) t ln x + x2 cos 5t = e2 . 2 Solutia particular˘ care safisface conditia dat˘ este ¸ a ¸ a 1 1 ln (2t + 1) + x − arctg x = ln 3. 5) e + tx + t sin x + e = C. 8) x = sh (t + x) + sh (t − x) . x 12. 1 1 dt + dx = 0. 7) (sin tx = tx cos tx) dt + t2 cos tx dx = 0. separˆnd variabilele: ¸ a ln |x| = ln |C|. 8) t4 + 2t2 x2 + x4 = C. 0). 1 1 6) t2 + t + tx − x3 = 3x = C. 7) ln tg + 2 sin t = C. cu solutia general˘ ¸ a 2t + 1 x +1 1 ln (2t + 1) + x − arctg x = C. 4) (1 + t) sin x + (1 − x) sin t = C. cu x (0) = 1. 8) t3 + tx2 dt + t2 x + x3 dx = 0. 3) t3 = tx2 + x2 = C. 5) 2txet + ln x dt + et + x 6) (t + x + 1) dt + t − x2 + 3 dx = 0. 6) ex + t2 + tx − t = C. 2) t arcsin t + 1 − t2 + t2 x + xarctg x − ln 1 + x2 + x = C. sau tx = C. 3 2 8) x = ln [tg (ch t + C)]. t 2 2 dx = 0. 1) x dt + t dx = 0. R: Separˆnd variabilele.

= C 1 + tg 2 2 2 1 + C. cu x (0) = . 4 π 7) 3arctg t2 + 2arctg x3 = . cu x (0) = 0. cu conditiile initiale precizate: ¸ 1) (1 + et ) xx = et . 2 3 4 π 2 4) ln sin2 x = e(x−1) − 1. √ 2 2 2 2 + x 1 + t2 x = 0. 7) (tx − 1) tx + t x + 1 x = 0. 4) x = (1 + ln x + Cx) cos t. π 3) x + cos (t + 2x) = cos (t − 2x) . 6) x (t + 2) dt + t (x − 1) dx = 0. obtinem x2 = Ce ¸ ¸ √ √ 8) 1 + t2 + 1 + x2 = C. 2) 2t 1 − x2 = x 1 + t2 . cu x (0) = 1.8 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale cu variabile separabile: a a ¸ ¸ √ 1) (cos t − sin t + 1) x = cos x − sin x − 1. 3) ln |tg x| = 4 (1 − cos t). 8) t 1 + x R: 1) tg t x x 1 − tg . 7) t x6 + 1 dt + x2 t4 + 1 dx = 0. Ca atare avem ¸ ¸ Inmultind ecuatia cu µ. R: 1) x2 = 1 + 2 ln 1 + et π 1 . cu x (0) = 1. t−1 2 5) x = et+x + et−x . 7) Cu schimbarea de functie u = tx. 6) 1 + tx = Ceat . 2 4 1 tx− tx . 5) t + C = ctg 3) arctg et = 2 sin2 x x−t π + . 4 1 2t π 2 4) e1+t th x dt − e dx = 0. obtinem ¸ ¸ sin x − 2x t3 3 1 1 dµ = − ¸i o solutie particular˘ este µ = 3 . 2) x = sin C ln 1 + t2 . 4) x2 (sin t) + cos2 t (ln x) x = 0. 2 12.7 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale cu variabile separabile. cu x (1) = . cu x (1) = 1. cu x (0) = 0. 6) x + tx = a (1√ tx) . 5) x = ln et + − 1 . s ¸ a µ dt t t 1 t2 dx = 0 dt + t cos x + x = C.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 173 a a ¸ ¸ ¸ 12. R: Avem Px = t3 cos x − 2. t2 a c˘rei solutie general˘ este t sin x + a ¸ a . + 5) x = sin (t − x) . Qt = 4t3 cos x + 1 ¸i deci s 1 Q ∂P ∂Q − ∂x ∂t =− 3 t este functie numai de t. 3) et sin3 x + 1 + e2t (cos x) x = 0. 6) t + x + 2 ln t − ln x = 2. 2) 1 + e2t x2 dx = et dt. 2) x3 + = arctg et . 12.9 S˘ se determine un factor integrant ¸i s˘ se integreze ecuatia a s a ¸ (t3 sin x − 2x)dt + (t4 cos x + t)dx = 0.

cu solutia general˘ 1 + y2 t √ ¸ ¸ a a t = C 1 + y 2 . 5) (t − tx) dt + t2 + x dx = 0.10 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale ¸tiind c˘ admit un factor integrant a a ¸ ¸ s a de forma µ = µ (t): 1) 1 2tx + t2 x + x3 dt + t2 + x2 dx = 0. Inlocuind pe y. 6) 3t + 2x + x2 dt + t + 4tx + 5x2 dx = 0. 12.13 S˘ se g˘seasc˘ solutia ecuatiei omogene t2 + 2x2 = txx . 3 √ 2 5) µ = t2 + x2 2 . 6) µ = t + x2 . x2 − t2 + 1 = Cx. 4) µ = et . 2) tx − ln |x| = C. ¸ a ydy dt R:Cu schimbarea de variabil˘ x = ty. 3 t t 3) µ = et . 3 2) t + x2 dt − 2tx dx = 0. µ = µ (t + x) . 4) µ = x2 − t2 + 1 . µ = µ x2 − t2 . x2 x 2 3 1 2 1 2 1 t 3) µ = . t2 + x 2 2 x −2 3) t3 + tx + x3 = C (t + x). 2et sin x + 2et (t − 1) + et (sin t − cos t) = C. Conditia initial˘ determin˘ pe √ √ 1 2 2 + x2 .11 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale ¸tiind c˘ admit un factor integrant a a ¸ ¸ s a de forma µ = µ (x): 1) x (1 + tx) dt − t dx = 0. x 3 sin x sin x R: 1) µ = 12. µ t + x2 . R: 1) µ = ¸ a a a ¸ ¸ 12. µ = µ (tx) 3) 2t3 + 3t2 x + x2 − x3 dt + 2x3 + 3tx2 + t2 − t3 dx = 0.174 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 12. 2) tx2 dt + t2 x − t dx = 0. care satisface conditia initial˘ x(1) = 2. t ln |x| + x + 1 2 = C. µ = µ t2 + x2 . 4) µ = . (t + x) t + x2 = C. x − 1 = C t2 + x2 . + t3 = C. ln |t| − x2 = C. 2) µ = 2 . 4) 1 + 3t2 sin x dt − tctg x dx = 0. ln t2 + x2 − arctg = C. ¸ a a a C = √ . 2) x dt − t + x2 dx = 0. 1 t 1 . 3) (t sin x + x cos x) dt + (t cos x − x cos x) dx = 0. 4) t2 + x2 + 1 dt − 2tx dx = 0. ecuatia devine a ¸ ¸ a = . √ 2 2 2 dx = 0. + t2 = C.12 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale ¸tiind c˘ admit un factor integrant a a ¸ ¸ s a de forma indicat˘: a 1) (t − x) dt + (t + x) dx = 0. µ = µ t2 + x2 . Solutia particular˘ c˘utat˘ este t 5 = t 5 . 3) 2tx (ln x) dt + t + x 1 + x 1 t 1 . 4) (t + sin t + sin x) dt + cos x dx = 0. (t sin x + x cos x − sin x) et = C. 1 1 1 R: 1) µ = et . xet t2 + x2 = C. 2) t = x (x + C). avem t2 = C t2 + x2 .

cu conditiile initiale precizate: x x 1) tx sin + t = x sin . de unde x = −t ln ln . are solutia general˘ x(t) = C · ¸ a a . ¸ a cos t π a a ¸ a ¸ a t ∈ R \ { + nπ}.15 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale omogene. x 5) tx = x + ttg . (3t − 7x − 3) x = 3x − 7t + 7. 2 2 2 7) x + 3tx + t − 5t − 5x = C. x 7) tx = x + t cos2 . (6t + 2x − 10) x = 2t + 9x − 20.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a ¸ ¸ 12.16 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale reductibile la ecuatii omogene: a a ¸ ¸ ¸ 1) 3) 5) 7) 9) 2) (t + x − 3) x = t − x + 1. 9) ln |t + x| + = C. 12. 4) (t − x + 4) x + t + x − 2 = 0. ¸ R: 1) Prin schimbarea de functie x = ty ecuatia se transform˘ ˆ ¸ a ıntr-o ecuatie cu ¸ 1 C variabile separabile: y = − . cu x (1) = 2.14 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale omogene: 1) tx = x − t. 2) (1 − 3t + 6x) 9 e 3 = C. t ∈ R \ { a ¸ a a π + nπ}. de unde x = t ln . cu x (1) = 0. 3) t5 +10t3 x2 +5tx4 = 1.17 S˘ se integreze ecuatia liniar˘ neomogen˘ x = xtg t + cos t. de unde x = ¸ − . 8) 2t = (t − x) ln (Ct). t t 2) t2 x = x2 + tx + t2 . t 8) 2t2 x = t2 + x2 . 3t π 3t = 0. 4) x − 3t sin x + 3x sin x x 3 R: Avem: 3t π x x = 1. 10) (x − 2t) = C (t + 2x − 5). 2 1 R: Ecuatia omogen˘ corespunz˘toare. 3) tx = −t − x. 4) ln |x|−cos 2t 4 x 12. 6) (t + x − 1) (t − x − 1) = C. 3) t2 + 2tx − x2 − 4t + 8x = C. 2) arctg −2 ln |t| = . 6) (t − x) x = t + x. 8) (4t + 2x + 1) = 4t + C. cu x (1) = 0. t t t+x a a ¸ ¸ ¸ ¸ 12. 10 4t−2x R: 1) t2 − 2tx − x2 + 2t + 6x = C. x = xtg t. 3) 4tx t2 + x2 x + x4 + 6t2 x2 + t4 . C˘ut˘m pentru ecuatia neomogen˘ o solutie particular˘ de forma 2 . (2t + 2x − 1) x + t + x + 1 = 0. 4) t2 x = x (t − x) . 175 9) txx + 2tx + t2 = 0. 10) (t − 2x + 3) x = 2t − 4x + 1. t 2 x x t 5) sin = Ct. 5 2 5) x2 − 2tx − t2 + 4x = C. 4) t = Ce x . 1) te = ecos t . 2 9) t2 + tx − x2 − t + 3x = C. 6) 8) (3t + 2x − 5) x + 2t + 3x − 5 (t − 2x + 3) x + 2t + x − 1 = 0. t x 2) tx = x + te t . cu x = 1. ¸ t t C t 3) Se obtine ty = −1 − 2y. t t C y 2) Se obtine ty = e . (4t + 2x + 1) x + 8t + 4x + 1 = 0. 4) t + 2x + 3 ln |t + x − 2| = C. 7) tg = ln (Ct). (t − x − 2) x + t + x = 0.

2) x (t) = arctg t − 1 + Ce−arctg t . 1 x − t + 1 = 0. 5) x (t) = 4) x (t) = t + 1 + t+1 4 √ 1 √ ln t + 1 + t2 + C . cu x (1) = 1 − . 4) x cos2 t + x − tg t = 0 cu x (0) = 0. 8) x − x = et (t + 1) . e 1 1 1+t 1 √ t 1 − t2 + arcsin t . 8) x (t) = (et + C) (t + 1) . cu x (0) = 0. 6) x (t) = t + 1 + t2 Ct 1 n 7) x (t) = + 3 . 4) x (t) = −1 + tg t + e−tg t . t t+1 1) x − xctg t + 2t sin t = 0. 6) x (t) = 1 − te−t .19 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii liniare de ordinul ˆ ai. b pt e + Ce−at . Se obtine pentru u ecuatia u = cos2 t.176 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 1 1 x∗ (t) = u(t) · . 1 − t2 3) tx − nx = tn+1 ln t. 5) x = tx − tx3 . n ∈ N. 3) x + ax − bept = 0. 2 2 1−t t 1 n+2 1 n t − tn+2 + t ln |t|. R: 1) x (t) = t2 sin t + C sin t. a. pentru p = −a ¸i x (t) = (bt + C) e−at . 6) 1 + t2 x + x + t − 1 + t2 = 0. 3) x (t) = 4 2 2 5) x (t) = tn (et − e + 1). de unde u(t) = t + sin 2t. 3 3 2 8) 2x sin t + x cos t = x3 sin2 t. ¸ ¸ cos t 2 4 In consecint˘. solutia general˘ a ecuatiei date este ¸a ¸ a ¸ x(t) = C · 1 1 1 1 + ( t + sin 2t) · . 6) tx + x = x2 ln t. t 3 3) 3tx = x 1 + t sin t − 3x sin t . . cos t 2 4 cos t t∈R\{ π + nπ}. pentru p = −a. cu x (1) = 1. cu conditiile initiale a a ¸ ıntˆ ¸ ¸ precizate: x − t − 1. 2 12. e . 4) x = 2tx + t3 x. b. R: 1) x (t) = 1 6) tx + 2t2 − 1 x = 2t2 − 1. 2) 2txx − x2 + √= 0. 7) 3tx x − 2x = t .20 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale de tip Bernoulli: a a ¸ ¸ 1) tx + x + tt x2 = 0. 2) x (t) = (et − ea + ab). cu x (a) = b (a = 0) .18 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii liniare de ordinul ˆ ai: a a ¸ ıntˆ 2) 1 + t2 x + x − arctg t = 0. 1) x = 5) tx − nx = tn+1 et . 3) x (t) = s a+p 1 C t −3 C − t 4 t2 − 1 2 . 5) t − 1 n t3 − 2 n 7) t t3 + 1 x + 2t3 − 1 x = . t t +1 12. 12. 4) tx − t+1 3 √ √ √ 2 2 x t3 + 3tx t2 − 1 = 0. p ∈ R. cu x (1) = 0. 2) tx + x = et .

cu x (1) = 0. t 2) txdt + t2 + x2 + 1 dx. 5) 1 + Ce−t x2 = 1. 3) t2 + x2 = e−x . 3) tx + x = t3 x4 . 1) x + x = e 2 t R: 1) x (t) = e−t 4) x2 = t2 − 1 + √ t2 − 1. 2t t (C + ln |t|) t t +C t t (C − ln |t|) . 3) tx 3 3 ln 3 1 2 4) t (1 − Cx + ln x) = 1. 5) x1−n 1 t e +1 2 2 . 5) x− 3 = Ct 3 − t3 . 4) t2 ln x − t dx = x√ dt. 3) x (t) = + 3 . x 2t 6) x − x = 4√ arctg t. (t3 + 1) cos t 2 n − 3 (n−1) sin t = 2 sin t + + e . x∗ (t) = αt−1 este solutie dac˘ aα2 + (b + 1) α + c = 0.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: 1) x t2 + Ct = 1. n ∈ N \ {1. 2 R: 1) t3 e−x = x + C. a a a 1 1 Efectuˆnd schimbarea de functie x = − + . 2) x2 = t ln t2 2 177 t2 + 2 2 4) x = Ce − . ¸ a S˘ se integreze apoi ecuatiile diferentiale: a ¸ ¸ 2) 4t2 x + x2 + 1 = 0. cu x (0) = . 2) x4 + 2t2 x2 + 2x2 = C. obtinem ecuatia liniar˘ 2t2 y = 2ty − t2 .21 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale de tip Bernoulli: a a ¸ ¸ 1) 3t2 dt = t3 + ex dx. 2) x (t) = 1 . cu conditiile a a ¸ ¸ ¸ initiale precizate: ¸ √ 9 x. 5) x − x cos t = xn−1 sin 2t.22 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale de tip Bernoulli. x (t) = − + a ¸ a . ecuatie care a 2 ∗ ¸ a are r˘d˘cini reale dac˘ (b + 1) − 4ac ≥ 0. b. 2 t t (C − ln |t|) 2 3t 1 1 1 1 1 2) x (t) = + . 3) x2 + 2x + t2 x + 2t = 0. 2 2 3) t x + (2 − tx) = 0. 5) tx + 2x = 3t3 x 3 . ¸ ¸ a R: Intr-adev˘r. cu x (π) = 1. Deci. n−1 n−1 12. dac˘ (b + 1) − 4ac ≥ 0.23 S˘ se arate c˘ ecuatiile diferentiale de tip Riccati de forma t2 x = at2 x2 + btx + c. 8) x2 (C − t) sin t = 1. 3) x3 (3 + Cecos t ) = t. 1) 2t2 x = t2 x2 + 1. t C + arctg2 t . c ∈ R. 4 2 2) t3 + 1 x + 3t2 x = x2 t3 + 1 sin t. cu x 2 = 2. 12. 4) x (t) = − + . 2} . 6) x (1 + Ct + ln t) = 1. 6) x (t) = 1 + t2 7 12. a a ¸ ¸ 2 a. 1) O solutie particular˘ este x (t) = −t−1 . a ¸ ¸ ¸ a t y t 1 2 a c˘rei solutie general˘ este: y (t) = (C − ln t). 4 2 C . 2 7) x3 = t3 + Ct2 . 1 + t2 1 + t2 C = 1. admit solutii particulare de forma x∗ (t) = αt−1 . cu x (0) = 1. 4) t2 x = t2 x2 + tx + 1. n = 1. √ √ 4) 2 t2 − 1 xx − tx2 = t t2 − 1 .

α = −1. ¸tiind c˘ admit a a ¸ ¸ s a solutiile particulare de forma x∗ (t) = αtn . x∗ (t) = et . a ¸ R: t = ptg p − ln (cos p) + C. 4−t Ct t −C 12.24 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale de tip Riccati. x∗ (t) = .25 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale de tip Riccati.178 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 12. p Solutia general˘ este dat˘ de ¸ a a t= n n−1 an pn−1 + an−1 pn−2 + · · · + a2 p + a1 ln p + C. x (t) = 2 . p > 0. t 6) 1 + t3 x − x2 − t2 x = 2t. 2) t5 − 1 x + 2tx2 − t4 x − 3t2 = 0. 8) x (t) = + 7) x (t) = 3t + . 2) tx − x2 + (2t + 1) x = t2 + 2t. x = p2 tg p. −3t2 − 1 t t (Ct − 1) 6Ce R: 1) x (t) = et + 12.26 S˘ se integreze ecuatia x = an (x )n + an−1 (x )n−1 + · · · + a1 x + a0 . n ∈ N: ¸ 1) t (2t − 1) x + x2 + (4t + 1) x + 4t = 0. sin t 1 3) x + x2 sin t = 2 2 . 2) n = 3. x∗ (t) = t2 . . R: 1) n = 1. a ¸ R: Punem x = p. x−t 2 t+1 t Ct − t C −t 2 t 1 .2 Alte ecuatii integrabile prin metode elementare ¸ 1 dx. C −t Ct + 1 cos t 3C − cos3 t 3 t−1 1 4 1+t 1 2 4) . 1 7) x − x2 − x + 9t2 = 0. α ∈ R. 5) x (t) = + 5 . Atunci dx = p dt. t 2 8) t2 x + x2 − 2 (tx − 1) = 0. cos t cos t ∗ 2 2 4) t − 1 x + x − 2tx + 1 = 0. 2 12. 2) x (t) = t + . n−1 n−2 x = an pn + an−1 pn−1 + · · · + a1 p + a0 . x∗ (t) = 3t. x (t) = 4Ct3 − 1 Ct3 − 1 .27 S˘ se integreze ecuatia x = (x ) tg x . 6) x (t) = t2 + = ln + C. de unde p 12. x∗ (t) = t. x∗ (t) = . dt = t= 1 (nan pn−1 + (n − 1)an−1 pn−2 + · · · + a1 ) dp. x (t) = t. x∗ (t) = . ¸tiind c˘ admit a a ¸ ¸ s a solutiile particulare indicate: ¸ 1) x − x2 + 2et x = et + e2t . α = 2. t 1 1 3 cos2 t 1 . 2 5) t2 x + t2 x2 + tx = 4. 3) x (t) = + .

care este o ecuatie liniar˘.29 S˘ se integreze ecuatiile: a ¸ 1) t = 2x + ex . Atunci x = 2tp + p2 ¸i diferentiem: dx = 2p dt + 2t dp + 2p dp. x = cos3 τ . este t = 2 − . x = 2p3 − 3p2 + 3p − 2 4) t = p sin p. 3 2 3 2 5) x = 2t + (x ) − 4x . a a a 12. 2 2 2 2 2 179 R: 1) Lu˘m x = cos3 τ ¸i x = sin3 τ . s a ¸ Avem: p = 0. 3) t = 2 (x ) − 2x + 1 e2x . 2 2) t = x sin x + cos x . 2) x = t (1 + x ) + (x ) . Pentru p = 0 se obtine x(t) ≡ 0. 2 3 10) x = 2tx − 4 (x ) . 2 2 2 2 2 7) x = (x ) + t (x ) . dx = p dt = (2p + pep ) dp.30 S˘ se integreze ecuatia Lagrange x = 2tx + (x )2 . 2) t = p sin p + cos p.31 S˘ se integreze ecuatia Clairaut x = tx + (x )n . a ¸ 12. 8) x = tx + 1 + (x ) . s ¸ R: Punem x = p. Rezult˘ t = 3τ + 3tg τ + C. Sau t = −npn−1 . 4) t = x sin x .32 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii de tip Lagrange sau Clairaut: a a ¸ 1) x = 2tx + ln x . 3) x = 2tx + sin x . 3) t = 2p2 − 2p + 1 e2p . a = 0. a ¸ R: Punem x = p ¸i derivˆnd obtinem: p = tp + p + npn−1 p sau p (t + npn−1 ) = 0.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a ¸ 12. Atunci t = 2p + ep . a c˘rei solutie general˘. p 3 p ∈ R \ {0}. 2 p 3 x= 2C p2 + . ¸ a ¸ 12. 2) x 5 + (x ) 5 = a 5 . care reprezint˘ o integral˘ singular˘. x = p2 − 1 sin p + p cos p + C. 6) x = (x ) + t (x ) . care d˘ solutia general˘ x(t) = Ct + C n . a ¸ a x = (1 − n)pn . ¸ a a ¸ a dp p C p pentru p = 0. x = p2 − 2 sin p + 2p cos p + C. 2 . R: 1) Punem x = p. 12) t (x ) − xx = 1. dt 2 Dar dx = p dt ¸i deci s = − t − 1. Solutia general˘ ¸ a este dat˘ de a t = 2p + ep .28 S˘ se integreze ecuatiile: 1) x 3 + (x ) 3 = 1. 4) x = tx + ex . p = C. 11) x = tx + x (1 − x ) . 9) x = 1 + tx + (x ) . Lu˘m x = a sin τ ¸i x = a cos τ . Rezult˘ t = 5 a s a 3 12. x = p2 + (p − 1)ep + C. care este o solutie singular˘. 3 2p e + C. ˆ at solutia general˘ a ecuatiei date se scrie ıncˆ ¸ a ¸ p 3 t= C p − . x = a sin5 τ . 2) s a a 1 3 5 5 tg τ − tg τ + τ + C.

(p − 1) (p − 1) √ 8) x = Ct + 1 + C 2 ¸i t2 + x2 = 1. solutie singular˘. solutie singular˘. p = 0.180 R: 1) t = GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2C 1 C − . x = p2 + 2C ¸i x = 2t − 4. x = 2p3 − 2Cp−1 . R: 1) Ecuatia se mai scrie: t (x − 1) + xx (x − 1) = 0. ¸ Cp2 1 7) t = s ¸ 2 − 1. 4) t = 3 − 2ep − p p p2 p 2p p p 5) t = 2p + C. solutie singular˘. x = t + 1. s ¸ a 12) t = Cx + C 2 ¸i x2 + 4t = 0. De unde ¸ 1 2t x = C1 e sau x = t2 + C2 . care reprezint˘ o integral˘ singular˘. s ¸ a a ¸ 12. sau x = npn+1 . 2 a ¸ 12. Din p = −2 urmeaz˘ p = −2t + C. 2) Ecuatia se mai scrie: t (x − 2x) = x (x − 2x). s ¸ a 10) t = 3p2 + Cp−2 . x = p2 . C 2C cos p sin p 2 cos p 3) t = 2 − 2 − . p = 0 ¸i x = 0. p2 p p 2) t = 2 (1 − p) + Ce−p . p > 0. 3 Apoi t = −2p ¸i x = −p2 . x = C +p− ¸i x = 0. De ¸ unde: x = t + C1 sau x2 + t2 = C2 . p = C. deci x = 2x sau x = t. solutii singulare. x = 1 − p2 . s 6) t = 2 2 2 2 (p − 1) (p − 1) solutii singulare.35 S˘ se integreze ecuatia t = a ¸ R: Punem x = p. x + ln p + − 2. solutie singular˘. Obtinem a ın · (npn−1 − ¸ p dx dp 1 1 ) = 0. t ∈ R. x = 2 ¸i x = 0.x= − − sin p. solutie singular˘. solutie singular˘. x = t + 1. s ¸ a 9) x = Ct + 1 + C 2 ¸i t = −2p. ¸ a s 3 2 p2 p2 1 C − p3 + p . de unde solutia general˘ t(x) = x + C n . s ¸ a p p p p p C 1 2 2 3C 3 3 + 3 . Deriv˘m ˆ raport cu t: 2pp + p + a ın tp + 3p + 2t = 0 sau (2p + 1)(p + 2) = 0. de unde a solutia general˘ ¸ a 1 x(t) = − [t2 + t(C − 2t) + (C − 2t)2 ]. ¸ a 2 p dx C t = (n + 1)pn . x = [2 (1 − p) + Ce−p ] (1 + p) + p2 . Deci = 0. avem t = 1 x + (x )n . care reprezint˘ o integral˘ singular˘.34 S˘ se integreze ecuatia (x )2 + tx + 3x + t2 = 0. a a a . deci x = 1 sau t = −xx . solutie singular˘. Deriv˘m ˆ raport cu x. 2) (x ) − (2x + t) x + 2tx = 0. ¸ a s 11) x = Ct + C (1 − C) ¸i t = 2p − 1. x 2 dp 1 x + pn .33 S˘ se integreze ecuatiile: 1) xx + (t − x) x − t = 0. avem p2 + tp + 3x + t2 = 0. R: Punem x = p. a a a s 12. p = 0 ¸i x = 0. x = 2 − 2ep 1 − + 2 .

a a a ¸ a ¸ R: Punem x = τ . deci t = −τ + C1 . ¸ 12. Din dx = a ¸ a − sin τ dτ ¸i dx = sin τ dt. 2) (x ) + (x ) = 1. urmeaz˘ x = − sin τ + C2 . ¸ a 6 4 12. De 3 3 unde 3 2τ 2 4 1 x= τ− e + 2τ − 2 − τ 3 + C1 eτ + τ 5 − C1 τ 2 + C2 . Din dx = dτ a ¸ 1 1 1+τ 2 ¸ ¸i dx = 1 − τ dt.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 181 12. 2 2 2 2 2 . 12. Se obtine ¸ τ 1 3 solutia general˘ t = τ + ln τ . = sin t. R: 1) O reprezentare parametric˘ a ecuatiei este: x = τ . Atunci t = τ + ln τ .37 S˘ se g˘seasc˘ solutia general˘ a ecuatiei x = a a a ¸ a ¸ R: x (t) = t ln |t| + C1 t + C2 . Din dx = 1 − τ2 2 1−τ 1 τ dτ . Atunci t = eτ − τ 2 . x = sin τ . t 1 a ¸ ¸ a R: Prin trei integr˘ri succesive obtinem solutia general˘ x(t) = cos t + C1 t2 + C2 t + 2 C3 . Avem dx = τ dt = τ (1 + ) τ . a deducem x = − cos τ − C2 τ + C3 . a ¸ ¸ 12. x (0) = −1. Din dx = cos τ dt = s − cos τ dτ . a a a ¸ a ¸ 1 R: Punem x = τ . x = τ 3 + τ 2 + C1 (τ + ln τ ) + C2 . x = 1 − τ 2 .39 S˘ se g˘seasc˘ solutia general˘ a ecuatiei t = x + ln x . obtinem dt = s dτ . iar din dx = (− sin τ + C2 ) dt = (sin τ − C2 ) dτ . Solutia problemei lui Cauchy este x(t) = cos t + t2 − t. x (0) = −1. 2 4 3 15 12. Deci t = ln + C1 . x(4) (0) = 1. Avem dx = τ dt = τ (eτ − 2τ ) dτ .38 S˘ se determine solutia ecuatiei x x(0) = 1.36 S˘ se g˘seasc˘ solutia ecuatiei x(5) = 0. x(3) (0) = 0. precizate conduc la solutia particular˘ x(t) = ¸ a 24 2 ¸ a R: Solutia general˘ este x(t) = 12. De unde 2 2 x = τ eτ − eτ − τ 3 + C1 . de unde x = − ln 1 − τ 2 + C2 . 3) (x ) = a ¸ 2x . x (0) = 0. x (0) = 0. care satisface conditiile initiale ¸ ¸ 1 . Conditiile initiale ¸ ¸ 4! 3! 2! 1! 1 4 1 2 t − t + 1. care satisface conditiile initiale: a a a ¸ ¸ ¸ ¸ C1 4 C 2 3 C3 2 C 4 t + t + t + t + C5 . rezult˘ dt = −dτ .3 Ecuatii diferentiale de ordin superior ¸ ¸ x(0) = 1. t ∈ R.40 S˘ se g˘seasc˘ solutia general˘ a ecuatiei t = ex − (x ) . Apoi dx = x dt = τ eτ − eτ − τ 3 + C1 (eτ − 2τ ) dτ . τ dt = 2 1−τ 2 2) O reprezentare parametric˘ a ecuatiei este: x = cos τ .41 S˘ se integreze ecuatiile: 1) x = 1 − (x ) .

cu solutia ¸ general˘: a x (t) = cos t − n−1 C2 n−1 Cn−1 π + C1 sin t − π + tn−2 + · · · + t + Cn . Rezult˘ x = C2 t2 + C1 . deci t = 2τ + C1 . 3 3 3 1 R: O reprezentare parametric˘ este x(3) = τ . De unde + p − 2 = 0. Imp˘rtind prin t2 se ¸ a ın a¸ x x 2 x 2 = 0. deducem x = τ + 2C2 τ + C3 . cu solutia p (u) = du u u u 2τ 2 2 2 2 u (τ ) = C2 e − C1 . x = − τ + C1 τ 4 − C2 τ 2 + C3 . x = u. x(4) = − . dx. a ¸ 12.44 S˘ se integreze ecuatia xx − (x )2 = x2 . Punem t = eτ . x = tu poate pune sub forma · tx + (x ) − 5 · x + 4 t t t ¸ ¸ a ¸i ecuatia devine uu + (u )2 − 2uu = 0. Atunci x = 2τ 2 . x . deci x = x 2 ln x + C1 . Din dx = 2τ 2 dt = 4τ 2 dτ . R: Ecuatiile sunt omogene ˆ x. a ¸ τ 1 dx(3) = − dt. deci dt = −τ dτ . d2 x. obtinem ¸ x √ x = xu. a ¸ du ¸i obtinem ecuatia s ¸ ¸ ¸ ¸ R: Ecuatia nu contine pe t explicit. a a ¸ 12. 2) t2 xx = (x − tx ) .182 3) Lu˘m x a GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS = 2τ . x. Se obtine solutia general˘ ¸ ¸ a τ 1 1 7 1 1 t = − τ 2 + C1 .45 S˘ se integreze ecuatiile: 1) txx + t (x ) − xx = 0. Obtinem dx(3) = dτ . care este o ecuatie omogen˘. Din dx s = 4τ dτ ¸i dx = 2τ dt. cu solutia x = e 2 . Cu solutia u (t) = cos t + C1 sin t. Deci x(n−1) = cos t + C1 sin t.42 S˘ se integreze ecuatia x(3) · x(4) = −1. Luˆnd acum u = p obtinem ecuatia liniar˘ s ¸ a dp 1 1 2 1 2 ¸ u + C1 . 1) Cu schimbarea de functie ¸ ın ¸ R: Ecuatia este omogen˘ de ordinul patru ˆ t. a ¸ . x = u dx du 1 = u2 + x2 . a ¸ 12. Rezult˘ x = t C2 t − C1 . iar din 3 4 3 2 4 4 3 dx = τ + C2 dt = 2 τ + C2 dτ .46 S˘ se integreze ecuatia t2 xx + t2 (x )2 − 5txx + 4x2 = 0.4 Ecuatii c˘rora li se poate mic¸ora ordinul ¸ a s s ¸ a ıntr-o ecuatie liniar˘ ˆ u: u sin t − ¸ a ın R: Punem x(n−1) = u ¸i ecuatia se transform˘ ˆ ¸ u cos t + 1 = 0. 2 2 (n − 2)! 1! 12. Deci u = u + C1 . a s ¸ C1 − 2) x = C2 te t . obtinem y dy = dx. Punem x = u. urmeaz˘ x = τ + C2 . dt.43 S˘ se integreze ecuatia x(n) sin t − x(n−1) cos t + 1 = 0. rezult˘ a 4 3 a dt = 2 dτ . x = x(u2 +u ) ¸i deci ecuatia devine tu −u+2tu2 = 0. Luˆnd u = xy. 2 2 12. 2 105 8 2 12. x . τ = 0. de xu ¸ a a ¸ dx x 1 √ ((t−C2 )2 −C1 ) 2 ¸ unde y = 2 ln |x| + C1 .

2 Se d˘ sistemul: a 1 1 4 3 x = − x + y.1 Se d˘ sistemul: formeaz˘ un sistem fundamental de solutii ¸i s˘ se scrie solutia general˘ a sistemului. t2 t t t a 13. y 2 = t(1 + 2 ln t). t2 13. y ∗ (t) = 2t(ln2 t + ln t).1 Sisteme diferentiale liniare de ordinul ˆ ai ¸ ıntˆ 3 1 1 1 x = − x − y. y = x − y. a ¸ s a ¸ a R: O solutie particular˘ a sistemului este: x∗ (t) = t ln2 t. y 1 = − 2 . y 1 = 2t.Capitolul 13 Ecuatii ¸i sisteme diferentiale ¸ s ¸ liniare 13. t t t t S˘ se verifice c˘: a a x1 = t. y = − x + y + 2. t2 y(t) = − 1 (C1 ln t + C2 (1 + ln t)) . x2 = 2 ln t. ¸ a 183 . t t t t S˘ se verifice c˘: a a x1 = 1 1 1 1 . y 2 = − 2 (1 + ln t). t > 0. formeaz˘ un sistem fundamental de solutii ¸i s˘ se scrie solutia general˘ a sistemului. t > 0. x2 = t ln t. a ¸ s a ¸ a R: Solutia general˘ este: ¸ a x(t) = 1 (C1 + C2 ln t) .

t . t t formeaz˘ un sistem fundamental de solutii ¸i s˘ se scrie solutia general˘ a sistemului.184 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 13. t ∈ (0. obtinem ın ¸ u + 2t2 v = sau. y1 (t) = t ¸i x2 (t) = 2t2 . y 1 = 0. C˘ut˘m pentru sistemul neomogen o solutie particular˘ de forma a a ¸ a x∗ (t) = u(t) + 2t2 v(t). t ∈ (0. u + t3 v = t. 2 1 . ¸ s a ¸ a R: Deoarece W (t) = −t3 = 0. prin integrare u(t) = 2t − ln t. t > 0. y(t) = t u(t) + t3 v(t). cele dou˘ solutii formeaz˘ un sistem fundametal de a ¸ a solutii pentru sistemul dat ¸i deci solutia general˘ a sistemului omogen corespunz˘tor ¸ s ¸ a a este x(t) = C1 + 2C2 t2 . ∞). x2 = R: O solutie particular˘ a sistemului este: x∗ = ln(t + 1). s ın t 2t obtinem solutia particular˘ a sistemului neomogen ¸ ¸ a 1 x∗ (t) = 4t − 1 − ln t. ty = −y + S˘ se verifice c˘: a a 2 1 2 . Inlocuind ˆ x∗ (t) ¸i y ∗ (t).v = − 2 + 3.4 Se d˘ sistemul: a x = 4 1 4 1 x − 2 y + . rezolvˆnd ˆ privinta lui u ¸i v : a ın ¸ s 1 1 1 u = 2 − . t+1 t − ln(t + 1). y ∗ (t) = 3t2 − t − t ln t 2 ¸i deci solutia general˘ a sistemului neomogen este s ¸ a x(t) = C1 + 2C2 t2 + 4t − 1 − ln t. 1 y(t) = C1 t + C2 t3 + 3t2 − t − t ln t. y =− . y(t) = C1 t + C2 t3 . Derivˆnd ¸i ˆ a s ınlocuind ˆ sistem. v(t) = − 2 . t > 0. formeaz˘ un a a a sistem fundamental de solutii ¸i s˘ se scrie solutia general˘ a sistemului. t t t 1 1 de unde. y = 2 x − y + t. y2 (t) = t3 .3 Se d˘ sistemul: a tx = x + y. t t t t t − ln(t + 1). y ∗ = ¸ a 13. ∞). (t + 1)2 s S˘ se verifice c˘: x1 (t) = 1. a ¸ s a ¸ a x1 = t.

2. a ¸ a 13. t ∈ R. 2. −i).˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 185 13. 2) x = 3x + 8y. 4). u3 = (5. y = −z. x2 (t) = (e−it . ˆ at. solutia general˘ a sistemului diferential dat se va scrie ıncˆ ¸ a ¸ x(t) = C1 cos t + C2 sin t. y = −x − 3y. ieit ). 1. i). 1. −3). y2 (t) = (sin t.6 S˘ se determine solutia general˘ a sistemului x = y. y(t) = C1 e−t + 2C2 e−2t + C3 e3t . y = −x. y = x − y. Prin schimbarea precedent˘. Deci functiile ¸ x1 (t) = e−t (1. x3 (t) = e3t (5. −3) u2 = (5. Un sistem fundamental de solutii (complexe) va a fi x1 (t) = (eit . cos t). x2 (t) = e−2t (5. 4). z = −2x + y. R: Matricea transform˘rii liniare asociate este a   0 3 −4 A =  0 0 −1  . Deci transformarea T poate fi adus˘ la expresia canonic˘. 1). . 1. ¸ a a a a a a λ2 = −2. λ2 = −i. y(t) = −C1 sin t + C2 cos t. formeaz˘ un sistem fundamental de solutii.5 S˘ se determine solutia general˘ a sistemului diferential liniar omogen cu coeficienti constanti: ¸ ¸ x = 3y − 4z. Vectorii proprii corespunz˘tori sunt a u1 = (1.7 S˘ se determine solutiile generale ale sistemelor: 1) x = x + y. Solutia general˘ a sistemului se scrie atunci a ¸ ¸ a   x(t) = C1 e−t + 5C2 e−2t + 5C3 e3t . iar vectorii proprii ¸ a s ¸ corespunz˘tori u1 = (1. cu r˘d˘cinile λ1 = −1. u2 = (1. simple. obtinem sistemul fundamental de solutii (reale) a ¸ ¸ y1 (t) = (cos t. R: Ecuatia caracteristic˘ este λ2 + 1 = 0 ¸i deci λ1 = i. 0 −2 1 Ecuatia caracteristic˘ a transform˘rii liniare T este λ3 −7λ−6 = 0. − sin t).2 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti con¸ ¸ stanti ¸ a ¸ a ¸ 13. 1. −ie−it ). 1).  z(t) = C1 e−t + 4C2 e−2t − 3C3 e3t . λ3 = 3. a ¸ 13.

¸ a x(t) = (C1 + C2 t)et . d = C2 a. λ1 = 3. 2) x (t) = −4C1 et − 2C2 e−t . Se obtine: ¸ x(t) = (C1 + C2 t)e3t . care:  0 2 . y (0) = 3. Corespunz˘tor valorii a proprii λ2 = 1. y = −x + 4y. C2 − C3 + C3 t. 1 e−3it . 2 R: Valorile proprii ale matricei A sunt: λ1 = 2. y = −x + 2y. m2 = 2. obtinem pentru a. C˘ut˘m solutia sub forma: a a ¸ x(t) = (a1 + b1 t. ın ¸ a − c + d = 0. m1 = 1. 1 e3it . 1)e2t . cu m1 = 2. Transformarea liniar˘ T nu poate fi adus˘ la expresia a a a canonic˘. y (t) = 2e3t + et . Solutia general˘ ¸ este:   x(t) = 2C1 e2t + (C2 + C3 t)et . care este compatibil dublu nedeterminat. m1 = 2. b − 2c + d = 0. y = 2x − y. y(t) = (C2 − C3 + C3 t)et . y = x + 3y. a a ¸ ¸ a Se obtine prin identificare: x(t) = (C2 + C3 t.11 S˘ se rezolve sistemele de ecuatii diferentiale omogene: a ¸ ¸ 1) x = 2x + y. C˘ut˘m atunci solutia general˘ sub forma x(t) = (a + bt)et . y(t) = (C1 + C2 + C2 t)et . 1). 1). a a a ¸ a Derivˆnd ¸i ˆ a s ınlocuind ˆ sistem. C2 + C3 t)et . c˘ut˘m o solutie de forma: x(t) = (a1 + b1 t. 1). Se obtin solutiile complexe: ¸ ¸ x1 (t) = 1 3 + i. 2 2 . λ2 = 1. y (t) = C1 2 − 1 e t 2 − C2 2 + 1 e−t 2 . c. 13. ¸ ¸ R: x (t) =1 e3t − et . 1. y (t) = C1 et + C2 e−t . 2) x = x − 5y. ˆ ın  2 −1 A =  −1 0 0 −1 13. 2 a 13. a2 + b2 t)e3t . a2 + b2 t. 2) λ2 + 9 = 0.9 S˘ se determine solutia general˘ a sistemului x = y.8 S˘ se determine solutia sistemului: x = 2x + y. b. ¸ u = (1. a a b = C2 . care satisface conditiile initiale: x (0) = 1.  z(t) = C1 et + (C2 + C3 t)et . 0. x2 (t) = 2 2 1 3 − i.ˆ solutia general˘ va fi ı. m2 = 2. λ1 = 3i. a3 + b3 t)et . 0. y(t) = (C1 + C2 + C2 t)e3t . iar vectorul propriu corespunz˘tor u1 = (1. y(t) = (c + dt)et . g˘sim c = C1 + C2 . 3) x = 5x − y. λ2 = −3i. a ¸ a ¸ a s R: Ecuatia caracteristic˘ este (λ − 1)2 = 0 ¸i deci λ1 = 1. b = d. a ¸ 13. u1 = (2. R: 1) λ2 − 6λ + 9 = 0. y = x + 2y.10 S˘ se rezolve sistemul liniar: x = Ax. O solutie a sistemului este x1 (t) = (2. d sistemul: a + b = c.186 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Avem: √ √ √ √ √ √ 1) x (t) = C1 et 2 + C2 e−t 2 . Luˆnd a = C1 .

λ3 = 6. y(t) = (C2 (cos t − sin t) + C3 (cos t + sin t)) e3t . 3)   z = x + y + z. 3) x (t) = (C1 + C2 + C2 t) e4t .  z(t) = −C1 e2t + C2 e3t + C3 e6t . 2 − i)e(3+i)t . 2) 1)  z = x − y + 3z. x2 (t) = (1.13 S˘ se rezolve sistemele de a   x = 3x − y + z. x = 4x − 3y. 3 + i. y = 5x + 12y. 1 3 3 1  x(t) = C1 cos 3t − sin 3t + C2 cos 3t + sin 3t . 13. 3 − i ¸i deci: s  1  x (t) = (1. Deci: 2 2 2 2  y(t) = C1 cos 3t + C2 sin 3t. y = x + 3y − z. a ¸ ¸ 13. 1 − i. cos 3t . 2 + i)e(3−i)t . y = x − y + z.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 187  1 3  1 1  cos 3t − sin 3t. Solutia real˘ este: ¸ a   x(t) = C1 e2t + (C2 cos t + C3 sin t)e3t . valorile proprii: 2. ecuatii diferentiale omogene: ¸ ¸    x = 2x + y. 12t 2) x (t) = (C1 cos 5t − C2 sin 5t) e .  (x (t) + x2 (t)) = 2 2 2 sunt solutii liniar indepen¸ Dar: 1 3  1 1  (x (t) − x2 (t)) = cos 3t + sin 3t. 0. 1) e2t .  x = −x + y + z. λ2 = 3. 2) x = 12x − 5y. 2) λ3 − 8λ2 + 22λ − 20 = 0. sin 3t . Se obtine: ¸   x(t) = C1 e2t + C2 e3t + C3 = C1 e2t + C2 e3t + C3 e6t . y (t) = C2 sin 3t + (2C1 − 3C2 ) cos 3t.   x (t) = C1 e2t − C2 e−2t + C3 e−t .12 S˘ se rezolve sistemele de ecuatii diferentiale omogene: 1) R: Avem: y (t) = (C1 sin 3t + C2 cos 3t) e4t . y = 2x − y. R: 1) λ3 − 11λ2 + 36λ − 36 = 0.  2i 2 2 dente  reale. y = −x + 5y − z. . 3) x (t) = C1 cos 3t + (5C2 − 3C1 ) sin 3t.  z(t) = C1 e2t + (C2 (2 cos t + sin t) − C3 (cos t − 2 sin t)) e3t . y (t) = C1 e2t + C2 e−2t + C3 e−t . y (t) = (C1 sin 5t + C2 cos 5t) e12t . y = 3x + 4y. 3 x = x − 5y.  3 x (t) = (1. y(t) = C2 e3t − 2C3 e6t . 1 + i. z = −x + 2y + 3z. 3)  z (t) = 2C1 e2t − C3 e−t . 1) = (1. y (t) = (C1 + C2 t) e4t . λ1 = 2. 0. 1) x (t) = (C1 cos 3t − C2 sin 3t) e4t .

  x (t) = 2C1 et + 7 C2 e2t + 3C3 e3t . y = −2z. y(t) = 2C1 t − C1 − 2C2 − 3 sin t − 2 cos t. omogene: x = 6x − 12y − z. 1 1 2 3 2 2 2 13.15 S˘ se rezolve sistemul omogen. cu conditiile initiale precizate: a ¸ ¸    x (0) = −4. R: Avem: √ √  −t −t 2t  x (t) = C1 e sin t 3 + C2 e cos t 3 + C3 e .  y = 2z. a ¸ 13. 13. 2 2 2 y = 2y − 2t − 1.188 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS ecuatii diferentiale ¸ ¸  x = y + z. y = −2x + 4y. 2) x(t) = C1 t + C2 + 2 sin t. y = x + 2y + 3e4t . 2) y = x + 1. 13. 2) 1)   z = 2x. 3 3) y = −x + y + t2 .   √ √ √ √ 1 1 y (t) = − C1 + C2 3 e−t sin t 3 + C1 3 − C2 e−t cos t 3 + C3 e2t . y (0) = 0.14 S˘ se rezolve sistemele de a    x = 2y. ¸ ¸ R: x(t) = (1 − t) cos t − sin t. z (0) = 1. . R: Avem: 1) x(t) = C1 et + C2 e3t + tet − e4t .16 S˘ se determine solutia general˘ a sistemelor de ecuatii diferentiale liniare neoa ¸ a ¸ ¸ mogene: x = 2x + 4y + cos t. 2) 1) y = −x − 2y + sin t.   3 y (t) = C1 et + C2 e2t + C3 e3t . y (t) = e−2t − cos 4t. y (t) = − (C1 + C3 ) e−t + C2 e2t .17 S˘ se determine solutia problemei lui Cauchy pentru sistemul: x = x + y. 1) 2 2    z (t) = − 1 C − C √3 e−t sin t√3 − 1 C √3 + C e−t cos t√3 + C e2t . z = −4x + 12y + 3z. 2) x (t) = C1 e−t + C2 e2t . y(0) = −1. y(t) = (t − 2) cos t + t sin t. 13. x = 2x + y + 2et . 3)    z (t) = −2C et − 8 C e2t − 3C e3t . z (t) = e−2t − 2 sin 4t.  x = 8y.  y = z + x. y = x − 3y − z. 3)  x = x + y. x = −2x − 4y + 1 + 4t. y(t) = C1 et + C2 e3t − (t + 1)et − 2e4t . 2 3 1 3 R: x (t) = −4e−2t − 2 sin 4t.18 S˘ se determine solutia general˘ a sistemelor diferentiale liniare cu coeficienti a ¸ a ¸ ¸ constanti: ¸ 1) x = y + 1. z (t) = C2 e2t + C3 e−t . cu conditiile initiale: x(0) = 0.   z = 2x + 8y − 2z. 2 1 3 1 x = 3x − y − 3t2 − t + .

y (t) = et − e−t + et t − t. x = 4x + 6y. 13. 8 8 a a ¸ ¸ 13. 2 7 49 343 49 7 343 1 3t 5 3t 2) x (t) = C1 et + C2 e−t + e . y (0) = 3. R: Avem: 1) x (t) = 2e3t − et . 2) 1) y = −x + 2e3t . y (0) = −2. 1)  z(t) = C2 sin t + C3 cos t + 1. y = x + et . y (t) = C1 + C2 e7t − t + t2 − . y(t) = −C1 e2t + C2 e−3t − t2 . 189 1 2) x(t) = C1 e2t + 4C2 e−3t + t + t2 . 26 13 104 8 26 26 52 4 13. y (0) = −1. 1) 2)  z = x + y − z + 1 − t. R: Avem: 3 5 1 5 5 1 1) x (t) = et + e−t − 1 + et t. y (t) = 2e3t + et . y = 2x + 3y + t. y(t) = C1 et − C2 e−t − 1. y (0) = 0. y = x + 2y. y (t) = −C1 et + C2 e−t + e . cu conditiile initiale precizate: 1) x = 2x + y. 2 3) x(t) = C1 e2t + C2 e3t + t + t2 . 2) x = 3x − y + sin t. x (0) = 1. y(t) = −2C1 e2t + 3C2 et + e−t .20 S˘ se rezolve urm˘toarele sisteme.˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: Avem: 1) x(t) = C1 et + C2 e−t − 1.21 S˘ se rezolve urm˘toarele sisteme. . y = −4x + 3y + cos t.   x(t) = C1 et + C2 sin t + C3 cos t. x (0) = 1. 4 4 2 4 4 2 21 9 3 75 5t 5 t 1 75 5 2) x (t) = − cos t− sin t+ e + e . y = −x − 3y. 2)  z(t) = 2C1 e2t + (C2 t + C3 ) et + 1. 13. x (0) = 6.  z = −8x + 3y + 9z − 3e−t + 8t − 9. 2) x = 3x + 8y. y = 6x − y − 6z − 6t − 6.19 S˘ se determine solutia general˘ a sistemelor diferentiale liniare cu coeficienti a ¸ a ¸ ¸ constanti: ¸ x = −y + e3t . y = −x + 1. x (0) = 1. y (t) = −et − e−t . R: Avem: a sistemelor diferentiale liniare cu coeficienti ¸ ¸   x = −4x + 2y + 5z + 4t − 2e−t − 4. y(t) = 2C1 e2t + 1 + t. cu conditiile initiale precizate: a a ¸ ¸ 1) x = y + t. y (t) = − cos t− sin t− e5t + et . R: Avem: 3 3 3 6 6 2 3 1) x (t) = − C1 + 2C2 e7t − t2 − t − . y(t) = −C1 et + C2 cos t − C3 sin t + t.   x(t) = C1 e2t + (C2 t + C2 + C3 )et + t. −t t 2) x (t) = 4e + 2e .22 S˘ se determine solutia general˘ a ¸ a constanti: ¸   x = 2x + y − 2z − t + 2.

R: 1) x +x = 0.Liouville: a a t W (t) = W (t0 ) exp − Generalizare.3 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n ¸ ¸ x + a1 (t)x + a2 (t)x = 0. 4) x = e . 13.26 S˘ se arate c˘ ecuatia diferential˘ x + a2 x = 0. x2 = cos t. este: s x1 (t) x1 (t) x1 (t) Generalizare. prin eliminarea lui C1 ¸i C2 ˆ a s obtine ecuatia din enunt. a ∈ R \ {0} admite solutiile a a ¸ ¸ a ¸ x1 (t) = cos at. atunci W este solutie a ecuatiei diferentiale: W + a1 (t)W = 0 ¸i ¸ ¸ ¸ s˘ se deduc˘ formula lui Abel . 2) x1 = et . pentru i = 1.25 S˘ se formeze ecuatia diferential˘ omogen˘ al c˘rui sistem fundamental de solutii a ¸ ¸ a a a ¸ este: 1) x1 = sin t. 4) x −3x 4x −2x = 0. 4) x −2tx +2x = 0. 13. t0 t0 ∈ I. a ıntre cele trei relatii se ¸ R: Derivˆnd x(t) de dou˘ ori. 3) x = t. + a2 (t)xi = 0. x2 (t) formeaz˘ un sistem fundamental de solutii al c˘rui a a a a ¸ a s wronskian este W (t). = x1 −a1 x1 x2 −a1 x2 = −a1 (t)W (t).190 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 13. x2 (t) = sin at ¸i s˘ se scrie solutia general˘. 2. x3 = et cos t. a ¸ ¸ a a a 13. 1 x2 = t 2 . R: Avem: xi W (t) = d dt + a1 (t) xi x1 x1 x2 x2 a1 (t)dt . S˘ se arate c˘ ecuatia a a ¸ a ¸ diferential˘ liniar˘ omogen˘ a c˘rei solutie general˘ este: ¸ a a a a ¸ a x(t) = C1 x1 (t) + C2 x2 (t). ¸ ¸ ¸ 13. 2) x −2x +x = 0. x2 (t) .23 Se d˘ ecuatia diferential˘ liniar˘ omogen˘ de ordinul al doilea: S˘ se arate c˘ dac˘ x1 (t). Dar. x2 = tet . cu C1 ¸i C2 constante arbitrare. s a ¸ a x2 (t) x2 (t) x2 (t) x x x = 0. t ∈ I. .Ostrogradski . 1 t x2 = et sin t.24 Se d˘ sistemul de functii liniar independente x1 (t).

27 S˘ se integreze ecuatia x + a2 x = cos at. 13. 4a2 2a t ∈ R. a ∈ R \ {0}. u2 = 1 (1 + cos 2at).˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: Wronskianul sistemului x1 (t). Solutia problemei lui Cauchy cu conditiile initiale x ¸ ¸ ¸ a π π t 1 0. obtinem a a ¸ u1 (t) = 1 cos 2at. Rezult˘ a u1 = − 1 sin 2at. 2a t ∈ R. De unde. iar a ¸ ¸ a solutia ei general˘ este ¸ a x(t) = C1 cos at + C2 sin at. C2 constante arbitrare. ˆ care u1 (t) ¸i u2 (t) verific˘ sistemul ın s a u1 cos at + u2 sin at = 0. 4a2 u2 (t) = 1 1 t + 2 sin 2at. pˆn˘ la constante aditive arbitrare. a 2a 4a 2a . x2 (t) formeaz˘ un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia dat˘. x2 (t) este W (t) = cos at sin at −a sin at a cos at = a = 0. 2a 4a Avem deci solutia particular˘ ¸ a x∗ (t) = 1 1 cos at + t sin at. cum C1 = − 2 . x =− . C2 = 0. x = − . t ∈ R. S˘ se g˘seasc˘ solutia a ¸ a a a ¸ π π π = 0. Solutia general˘ a ecuatiei date se scrie atunci ¸ a ¸ x(t) = C1 cos at + C2 sin at + 1 1 cos at + t sin at. cu C1 . C2 constante arbitrare. 4a2 2a t ∈ R. 191 Deci x1 (t). C˘ut˘m o solutie particular˘ pentru ecuatia neomogen˘ sub forma a a ¸ a ¸ a x∗ (t) = u1 (t) cos at + u2 (t) sin at. este x(t) = sin at. t ∈ R. 2a −au1 sin at + au2 cos at = cos at. problemei lui Cauchy cu conditiile initiale x ¸ ¸ a a 2a R: Solutia general˘ a ecuatiei omogene asociate este ¸ a ¸ x(t) = C1 cos at + C2 sin at. = π cu C1 .

x3 = e−t . 2 4 2) x(t) = C1 t + C2 t2 − 1 + (t − 1)2 et . x2 = t2 − 1. x1 = t. 2) x(t) = C1 e−3t + C2 e2t . 13. a R: Se face schimbarea de variabil˘ dependent˘ x = x1 y. 6) x(t) = e−2t (C1 cos 3t+ C2 sin 3t). dac˘ x1 (t) = a ¸ t t particular˘. 13. R: 1) Ecuatia caracteristic˘ r2 − 5r + 6 = 0. a R: x(t) = C1 t − C2 ln t. sin t 2 a este o solutie ¸ 13. x2 = e−2t . r2 = −i. x1 = t. 6) x + 4x + 13x = 0. 3) tx = x − tx + x = −t2 . x2 = et . Se obtine: a a ¸ 1 x(t) = (C1 sin t + C2 cos t). C˘ut˘m o solutie particular˘ pentru ecuatia neomogen˘ sub forma a a ¸ a ¸ a x∗ (t) = u1 (t) cos t + u2 (t) sin t. r2 = 3. 3) x(t) = C1 t + C2 et + C3 e−t + t2 + 2. 3) x(t) = C1 + C2 et .29 S˘ se integreze ecuatia x + x + x = 0. 5) x − 2x + 2x = 0.30 S˘ se integreze ecuatia t2 (ln t − 1)x − tx + x = 0. cu r˘d˘cinile ¸ a r1 = i.192 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 13. t 13. Solutia general˘ a ecuatiei omogene este deci ¸ a ¸ x(t) = C1 cos t + C2 sin t. are r˘d˘cinile r1 = 2.32 S˘ se integreze ecuatia x + x = a ¸ 1 π . dac˘ x1 (t) = t este o solutie a ¸ a ¸ particular˘.28 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii ¸tiind c˘ ecuatiile omogene corespunz˘toare a a ¸ s a ¸ a admit solutiile indicate: ¸ x1 = t. 5) x(t) = et (C1 cos t + C2 sin t). 4) x + x = 0.31 S˘ se g˘seasc˘ solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare de ordinul al a a a ¸ ¸ ¸ doilea cu coeficienti constanti: ¸ ¸ 1) x − 5x + 6x = 0. 1) (2t + 1)x + 4tx − 4x = (2t + 1)2 . a 4) x(t) = C1 cos t+C2 sin t. t ∈ R \ {kπ + }. . 3) x − x = 0. Solutia ¸ a a a ¸ general˘ este x(t) = C1 e2t + C2 e3t . R: Avem: 1 1 1) x(t) = C1 t + C2 e−2t + t2 − t + .4 Ecuatii de ordinul n cu coeficienti constanti ¸ ¸ ¸ 13. 2 t 2 2) (t + 1)x − 2tx + 2x = 2(t + 1)e . cos t 2 ¸ a a a R: Ecuatia omogen˘ x + x = 0 are ecuatia caracteristic˘ r2 + 1 = 0. 2) x − 9x = 0.

Se obtine a ¸ a ¸ 1 3 t t x(t) = (C1 + C2 t) e + t e . Se obtine t − 4 28 x(t) = C1 et + C2 e 2 + e2t t− . ˆ at. 5 25 2) Se caut˘ o solutie particular˘ de forma: x∗ (t) = t2 et (At + B). 3 3 7 5 7) x (t) = C1 et + C2 e6t + cos t + sin t. 3) x (t) = C1 e3t + C2 e3t t + (4 cos t + 3 sin t) et . 6) x − x = te2t . 4 . de unde u1 = −tg t. 10 50 10 25 13. R: Avem: 1) x (t) = C1 + C2 e−t + 2t2 − 6t + 7 et . 3) x + x = t sin t. 2) x − 2x + x = tet . u2 = 1 ¸i deci s cos t u1 (t) = ln | cos t|. 2 4 2t 1 t −t 6) x (t) = C1 e + C2 e + t− e .˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA cu u1 cos t + u2 sin t = 0.34 S˘ se g˘seasc˘ solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti a a a ¸ ¸ ¸ ¸ constanti de ordinul al doilea. 7) x − 7x + 6x = sin t. u2 (t) = t. 8) x + 4x = t sin 2t. 8) x (t) = C1 cos 2t + C2 sin 2t − t cos 2t + t sin 2t + 8 16 64 1 17 3 3 9) x (t) = C1 e−2t + C2 e−t + − t + cos t + t+ sin t. 4) x + 2x + 5x = e−t cos 2t. 9) x + 3x + 2x = t sin t. 4 4 4) x (t) = −2 + t + t2 + C1 cos t + C2 sin t. neomogene: ¸ 1) x + x = 4t2 et . 1 4) x (t) = C1 e−t cos 2t + C2 e−t sin 2t + te−t sin 2t. ¸ a ¸ a R: 1) Se caut˘ o solutie particular˘ de forma: x∗ (t) = e2t (At + B). 4) x + x = t2 + t. 2) x + 10x + 25x = 4e−5t .33 S˘ se g˘seasc˘ solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti a a a ¸ ¸ ¸ ¸ constanti de ordinul al doilea. 2) x (t) = (C1 + C2 t) e−5t + 2t2 e−5t . 5) x + x = t − 2. −u1 sin t + u2 cos t = 193 1 . 74 74 1 2 1 1 cos 2t. 13. 3) x − 6x + 9x = 25et sin t. a ¸ a Se obtine ¸ t2 t x(t) = C1 cos t + C2 sin t − cos t + sin t. 1 5) x (t) = C1 + C2 e−t − 3t + t2 . 6 3) Se caut˘ o solutie particular˘ de forma: x∗ (t) = t[(At + B) cos t + (Ct + D) sin t]. neomogene: ¸ 1) 2x − x − x = 4te2t . solutia general˘ a ecuatiei neomogene va fi ıncˆ ¸ a ¸ x(t) = C1 cos t + C2 sin t + cos t · ln | cos t| + t sin t.

. C = ¸i deci a ın ¸ s a ¸ a s 6 solutia general˘ a ecuatiei neomogene va fi ¸ a ¸ x(t) = (C1 + C2 t)e−t + C3 cos 2t + C4 sin 2t + 4t2 e−t + 1 sin t. 1 s Introducˆnd ˆ ecuatie ¸i identificˆnd coeficientii. Solutia general˘ a ecuatiei omogene se scrie ¸ a ¸ x(t) = (C1 + C2 t)e−t + C3 cos 2t + C4 sin 2t. t ∈ R. x (t) = C1 + (C2 cos 3t + C3 sin 3t) e−2t .35 S˘ se g˘seasc˘ solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti a a a ¸ ¸ ¸ ¸ constanti de ordin mai mare decˆt doi: ¸ a 1) x − 13x + 12x = 0 4) x − 3x + 3x − x = 0.37 S˘ se g˘seasc˘ solutia general˘ a ecuatiei a a a ¸ a ¸ x(4) + 2x + 5x + 8x + 4x = 40e−t + cos t. R: Ecuatia caracteristic˘ r4 + 2r3 + 5r2 + 8r + 4 = 0 are r˘d˘cinile r1 = r2 = −1 ¸i ¸ a a a s r3 = 2i. 9) x + 4x + 13x = 0. x(t) = (C1 + C2 t) e−t + (C3 + C4 t) et . x(t) = et C1 + C2 t + C3 t2 . 13. 6) x(4) − 2x + x = 0. 2) x + x = 0. B = 0.194 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 13. 7) x − 2x − 3x = 0. 6 t ∈ R. √ √ a a a ¸ ¸ ¸ ¸ 13.36 S˘ se g˘seasc˘ solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti constanti: ¸ 1) x + 4x + 5x = 0. x (t) = C1 + C2 e−t + C3 e3t . 5) x(4) + 8x + 16x = 0. 2) x (t) = (C1 + C2 t) cos t + (C3 + C4 t) sin t + C5 e2t . Deoarece r = −1 este r˘d˘cin˘ dubl˘ pentru ecuatia caracteristic˘. x(t) = (C1 + C2 t) cos 2t + (C3 + C4 t) sin 2t. 3) x(4) 2x = 0. 8) x + 2x + x = 0. 2 2 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) x(t) = C1 + C2 t + C3 et 2 + C4 e−t 2 . (4) 3) x + 4x + 8x + 8x + 4x = 0. R: Avem: 1) x(t) = C1 + C2 et + C3 e12t . 4) x (t) = C1 cos t + C2 sin t + (C3 + C4 t) e2t . se g˘se¸te A = 4. 4) x(4) − 4x + 5x − 4x + 4x = 0. vom c˘uta o solutie a a a a ¸ a a ¸ particular˘ de forma a x∗ (t) = At2 e−t + B cos t + C sin t. x (t) = C1 + (C2 + C3 t) e−t . 2) x(5) − 2x(4) + 2x − 4x + x − 2x = 0. r4 = −2i. R: Avem: 1) x (t) = (C1 cos t + C2 sin t) e−2t . 3) x (t) = [(C1 + C2 t) cos t + (C3 + C4 t) sin t] e−t . √ √ t 3 3 2) x(t) = C1 e−t + e 2 C2 cos t + C3 sin t .

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 195 a a a ¸ ¸ ¸ ¸ 13. 2 . 4) x (t) = C1 + C2 t + C3 et − 15t2 − 5t3 − t4 . 4) t2 x + 2tx − 6x = 0. x (0) = 0. 5) t2 x − 2tx + 2x = t2 − 2t + 2. t 4 13. care verific˘ conditiile initiale: x(0) = 0. t2 2 et . 2) t2 x + 3tx + x = 0. 13. 3 2 4) (t + 1) x + 3 (t + 1) x + (t + 1) x = 6 ln (t + 1) . 2) x(4) − 2x + x = t3 . t 5) x (t) = C1 t + C2 t2 − t2 + 2t ln t + 1 + t2 ln t + 2t. 3) x − x + x − x = t2 + t. 6) t2 x − tx − 3x = t. 2 20 3) x (t) = C1 cos t + C2 sin t + C3 et − 1 − 3t − t2 . 13. 2 1 2 4) x (t) = C1 t + C2 3 . a ¸ ¸ R: x(t) = e −t t +e 2 − √ √ 3 3 1 t + √ sin t cos 2 2 3 + t − 2. x (0) = 0. 13. 2) t3 x − t2 x + 2tx − 2x = t3 + 2t.39 S˘ se g˘seasc˘ solutia particular˘ a ecuatiei: a a a ¸ a ¸ x + 2x + 2x + x = t.41 S˘ se integreze ecuatiile Euler: a ¸ 1) (t − 2) x − 3 (t − 2) x + 4x = t − 2. 1 1 6) x (t) = C1 + C2 t3 − t. Rezult˘ a a 1 1 4 x(t) = (C1 + C2 t) + (C3 + C4 t) et + 12t2 + 3t3 + t + t5 .5 Ecuatia lui Euler ¸ 1) t2 x + tx + x = 1. 1 2) x(t) = (C1 + C2 ln t) . 2 3) (4t − 1) x − 2 (4t − 1) x + 8x = 0. neomogene: ¸ a 1) x(4) − 2x + x = et . 4) x − x = 12t2 + 6t. Rezult˘ x(t) = C1 + C2 t + C3 + C4 t + a 2) Se caut˘ x∗ (t) = t2 A + Bt + Ct2 + Dt3 . 3) t2 x − 4tx + 6x = t.40 S˘ se integreze ecuatiile Euler: a ¸ R: Avem: 1) x(t) = C1 cos (ln t) + C2 sin (ln t) + 1.38 S˘ se g˘seasc˘ solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti constanti de ordin mai mare decˆt doi. t 1 3) x(t) = C1 t3 + C2 t2 + t. a R: 1) Se caut˘ x∗ (t) = At2 et .

42 S˘ se g˘seasc˘ solutia particular˘ a ecuatiei: a a a ¸ a ¸ t2 x = tx + x = 2t. 1 2) x (t) = C1 t + C2 t2 + C3 t ln t + t3 − t ln2 t + 2 ln t + 2 . C1 1 C2 + ln (t + 1) + ln3 (t + 1). 4 3) x (t) = C1 (4t − 1) + C2 (4t − 1). care verific˘ conditiile initiale: x(1) = 0. 4) x (t) = t+1 t+1 t+1 13. x (1) = 1. a ¸ ¸ R: x(t) = t ln t + ln2 t .196 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Avem: 2 1) x (t) = t − 2 + [C1 + C2 ln (t − 2)] (t − 2) . .

Analiz˘ matematic˘. Moscow. [11] N. 1988. Flondor. Editura Junimea.Bibliografie ˘ [1] Lia Arama. 1989. 1990. Problems in mathematical analysis. T. A. Morosanu. a s ¸ ¸ [2] V. Editura Tehnic˘. Morozanu. Editura a a ALL. [14] V. s ¸ ¸ ¸ [9] A. 1985. A Problem Book in Mathematical Analysis. Culegere de probleme. Barbu. Probleme de matematici superioare. Ecuatii diferentiale cu aplicatii ˆ electrotehnic˘. s [10] B. 1981. Vol. S. Makarenko. Mir Publishers. 1978. T. Aplicatii.1980. 1999. Editura Didactic˘ ¸i pedaa a gogic˘. Campu. Curs de analiz˘ matematic˘. Vol. Bucure¸ti. 1967. e ¸˘ as a [7] S. Editions Mir. Ciobanu. a a ´ [6] G. ˆ ˘ ˘ ¸ s [4] Gh. Bucure¸ti. Shihin. E. Analyse math´matique. ¸ s Vol. 1984. Notiuni de teoria ecuatiilor diferentiale. Berman. s as [12] N. Demidovich. Editura FACLA. [15] Gh. E. Bucure¸ti. Chirita. 1993. Bucure¸ti. A Brief Course of Higher Mathematics. ¸ ¸ ¸ ¸ s 197 . Bucure¸ti. Bucure¸ti. Moscow. Rotaprint IPI. D. a s [13] M. Editura Didactic˘ ¸i pedagogic˘. P. Culegere de probleme de calcul diferential ¸i integral. Calistru. Ia¸i. Krasnov. 1979. L. Editura Academiei. Timi¸oara. Mir Publishers. Gh. 1967. Donciu. Editura MATRIX ROM. G. A. Precupanu. I. s [3] G. Ecuatii diferentiale. Corduneanu. Bucure¸ti. Ecuatii diferentiale. II ¸i III. Gheorghiu. Analiz˘ matematic˘. Mir Publishers. Mir Publishers. Gaina. Culegere de probleme de calcul diferential ¸i integral. A. s a s [5] N. Kiselev. Bucur. Kudryavtsev and B. Editura Tehnic˘. Chilov. 1989. I and II. s ¸ ¸ ¸ ın a [8] A. Mosvow. Mathematical Analysis for Engineers. Pletea. N. Demidovich. Moscou. Corduneanu. 1981. Moscow.

M. Teste de analiz˘ matematic˘. P. [23] M. Calculul a a diferential. 2000. Culegere de probleme de analiz˘ matematic˘. Chi¸in˘u. Gh. I. s s ¸ ¸ s [27] Gh. 2002. Rosculet. Marcus. 1999. Moskow. Th. Matematic˘. Vol. Algebr˘ liniar˘ ¸i geometrie. as a s [18] Gh. Editura Didactic˘ ¸i pedagogic˘. Chi¸in˘u. ¸ s [26] Gh. s a [19] Gh. Procopiuc. Bucure¸ti. Analiz˘ matematic˘. Paraschiva Pavel. Calcul diferential ¸i integral. St. 2. Tipografia Univ. Bu¸ ¸ s ¸ cure¸ti. Asachi Ia¸i. Mir Publishers. Univ.. ¸ ¸ a a a s a s 1984. s a [21] Gh. Editura a a Didactic˘ ¸i pedagogic˘. Dinculeanu. I. Ed. A Course of Higher Mathematics. B. Ionescu. A. 1985. Analiz˘ matematic˘. Ionescu. 2001. Nicolescu. ¸ s ¸ Bucure¸ti. Gh. Rus. 1984. s [28] Rodica Tudorache. Analiz˘ matematic˘.ro/˜tcm1. 1.. Matematic˘. Exercitii. II. S. Bucure¸ti. Vol. teorie ¸i aplicatii. . N. Ionescu. 2002. Procopiuc. Vol. Univ. s [25] A. 1966. 1982. Siretchi. a a s [17] M. Gh. Slabu. Culegere de probleme de analiz˘ matematic˘. Asachi” Ia¸i. Siretchi. Probleme de a s a ecuatii diferentiale ¸i cu derivate partiale.tcm. ¸i Encicl. Probleme de algebr˘ liniar˘ ¸i geometrie. Vol. B. Th. 1990. 2002. Ed.tuiasi. Procopiuc N. Editura Didactic˘ ¸i pedagogic˘. Tehnice “Gh. 2001. Ispas. Asachi” Ia¸i. Bucure¸ti. [24] Ioan A. Calculul s integral. Editura Tehnica-Info. Micula. Nicolescu. s a a a [22] Gh. 1985. Editura Albatros. Procopiuc. ¸t. Calcul diferential ¸i integral. Editura a a s Tehnica-Info. Bucure¸ti. N. Asachi Ia¸i. Shestakov. ¸ s ¸ ¸i Encicl. Gh. http://ontario.198 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS [16] C. Editura a s ¸ “Gh. Notiuni fundamentale. Procopiuc. ¸ s a a [29] Rodica Tudorache. Vol. s a as [20] Gh.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful