Obiceiuri si traditii de nunta la romani

Totul incepe cu cererea in casatorie, unde mirele ar trebui sa mearga in petit la viitorii sai socri,
inainte de a-i cere mana iubitei sale. Daca are consimtamantul acestora, alege cu multa atentie
inelul de logodna si apoi o cere in casatorie pe aleasa inimii.

Odata acceptata cererea in casatorie, tinerii miri trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica
parinti spirituali. Rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar conform traditiei, nasul
este de fapt personajul central al nuntii, si nu tinerii miri. Alegerea nasilor, deci, are o importanta
covarsitoare, atat pentru desfasurarea nuntii cat si pentru viitorul tinerilor miri.

Tinerii miri, cum spune si preotul, trebuie sa-i respecte intru totul pe nasi, exact asa cum isi
respecta proprii parinti. Pentru a nu se pierde din vedere aceasta datorie a mirilor, din ce in ce
mai multi preoti le vorbesc mirilor la sfarsitul slujbei despre obligatia lor de a-i vizita si a se
sfatui cu nasii in momentele dificile pe care le vor avea in viata.

Dupa ce s-au hotarat pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o vizita cu
ploconul in brate. Ploconul poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivaland
cu acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri. Dupa primirea ploconului, nasii trebuie sa
cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla din cel mai bun vin.

Petitul
Petitul este vizita efectuata de catre mire (eventual impreuna cu prietenii sai cei mai apropiati) la
parintii miresei, pentru a le cere consimtamantul in vederea casatoriei. In zilele noastre, de cele
mai multe ori petitul este o formalitate, si de regula parintii sunt instiintati dupa ce mirii au luat
deja hotararea sa se casatoreasca. Indiferent ca vizita la parinti are loc inainte sau dupa ce mirii
au decis casatoria, petitul se incheie cu ciocnirea unui pahar de sampanie, eventual chiar cu o
mica petrecere.

Inelul de logodna
Inelul de logodna reprezenta in trecut insemnul unei femei prin care aceasta lasa de inteles
eventualilor curtezani ca este deja promisa unui anumit barbat. Piatra inelului de logodna sugera
statutul social pe care acel barbat il avea. Cu cat era mai instarit, cu atat piatra era mai rara si mai
scumpa. Tocmai de aceea, se considera ca dragostea adevarata este reflectata de diamante, cele
mai rare si mai scumpe pietre pretioase. Alegerea inelului de logodna este o adevarata arta, cu
atat mai mult cu cat viitoarea sotie il va purta la mana pentru totdeauna (pentru mai multe detalii
despre alegerea inelului de logodna, apasa aici)

Ploconul
Acesta reprezinta primul cadou pregatit de viitorii miri celor pe care acestia si-i doresc ca nasi.
Ploconul cuprinde o gaina (sau alt tip de pasare - pui, curcan, rata, etc), o sticla de vin sau
sampanie, grau, ulei, zahar. Conform traditiei, mirii se duc la nasi neanuntati, ciocanesc la usa si
spun "nasule, am venit cu ploconul....uite-l! Ne cununi ori ba?". Nasul trebuie sa inspecteze cu
atentie ploconul, si daca este multumit de ceea ce se afla in cos primeste darul: "Da, finule! Da
ploconul incoace si sa fie cu noroc!". Daca nu este satisfacut, poate inapoia darul: "Cam saracut
ploconul...luati-l cu voi si mai veniti cand mai creste!", iar acest lucru inseamna ca nu este de
acord sa-i naseasca.
Cavalerii de onoare
In vremurile stravechi, mireasa era furata de catre mire, fara acceptul parintilor sau chiar al ei.
Acesta o suia pe cal si fugea cu ea cat mai departe de familie. Cavalerii de onoare erau prieteniii
mirelui, care il ajutau pe acesta sa-si apere pe aleasa inimii sale de incercarile familei de a o
recupera.

Barbieritul mirelui
Acest obicei reprezinta tranformarea flacaului in barbat. Unul dintre cavalerii de onoare incepe
sa il barbiereasca pe mire (se preface, dand cu spuma de ras, pe care apoi o curata cu latura
neascutita a unui cutit). In tot acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa piciorului banii cu
care trebuie sa-l plateasca pe cel care il barbiereste. In tot timpul barbieritului, ceilalti cavaleri de
onoare si lautarii vor incerca sa fure banii de sub piciorul mirelui, iar acesta sa ii pazesca cu
strasnicie, caci daca ar ramane fara bani, ar ramane nebarbierit deci nu ar mai deveni barbat.

Voalul miresei
Voalul este este cel care protejeaza privirea miresei de imaginea altor mirese din jurul sau. Tot
voalul aduce si o nota de mister si eleganta atitudinii miresei. Cati dintre noi si-ar putea imagina
o mireasa fara voal? Dar radacinile acestui obicei de a purta voal nu sunt deloc placute. Voalul
isi are originea in perioada in care casatoriile erau aranjate. Se pare ca menirea sa era sa acopere
fata viitoarei sotii, pana cand cununia era incheiata, si deci era prea tarziu pentru mire sa se mai
razgandeasca si sa refuze casatoria.

Gatitul miresei
Nasa, mama, surorile si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa imbrace rochia alba si
accesoriile pregatite. La final, nasa prinde in parul miresei voalul si parura (de cele mai multe
ori, mireasa are deja parul prins si aranjat, inclusiv voalul si parura, asa incat nasa doar se
preface, miscand un pic de voal).

Hora miresei
Aceasta hora se mai numeste si `nuneasca` si are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea
cuplului de miri alaturati pentru prima oara. Toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si socri, incing o
hora mare in fata casei miresei.

Turta miresei
La sfarsitul horei miresei, nasa rupe deasupra capului miresei turta miresei in patru bucati, care
se impart apoi tuturor celor prezenti. Traditia spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi
fericiti si vor avea mult noroc in anul urmator.

Asezarea miresei la stanga mirelui

Pozitionarea miresei la stanga mirelui provine de pe vremea cand mirele isi rapea iubita si apoi
se lupta pentru a o pazi de cei care doreau sa o recupereze. De aceea mana dreapta trebuie sa fie
libera, pentru putea manui sabia.

Verighetele
Utilizarea verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea in Egiptul Antic. Egiptenii credeau ca
prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima

. Astfel, prin schimbul de verighete intre soti, se considera ca se realizeaza o legatura directa
intre inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a simboliza atat
durabilitatea casniciei, cat si puritatea sa.
Calcatul pe picior
Se spune ca primul dintre miri care va reusi sa-si calce partenerul pe picior in timpul dansului in
jurul mesei (in biserica) va conduce in casnicie si va avea intotdeauna ultimul cuvant de spus.

Marturii
Marturiile (bomboniere sau saculeti cu bomboane) sunt cadouri ale mirilor catre invitati.
Nuntasii vor lua acasa aceste marturii. De regula marturiile contin 5 bombonele invelite in
martipan sau zahar caramelizat, simbolizand sanatatea, fericirea, fertilitatea, viata lunga si
belsugul. Aceste marturii se pot face cadou invitatilor in biserica (imediat dupa slujba) sau la
local, prin asezarea lor pe masa, la fiecare loc in parte. Marturiile pot avea adaugat un cartonas
cu numele persoanei care trebuie sa se aseze, sau cu numele (eventual poza) mirilor.

Aruncarea cu grau si orez

Graul si orezul se arunca in calea tinerilor insuratei ca simbol al belsugului si fertilitatii acestora.
Se pot arunca si la cununia civila, nu doar la cea religioasa.

Valsul miresei
Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta melodie pe care acestia o doresc
sau o considera sugestiva. Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor de la palatele regale,
unde primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele. Dansul lor este urmat de cel al
nasilor, al socrilor si de abia apoi de catre ceilalti nuntasi. Daca mirii doresc, pot dedica melodii
sugestive si pot prezenta la microfon intr-un mod mai deosebit si dansul mirelui cu mama sa, si
al miresei cu tatal acesteia.

Furatul miresei
Furtul miresei este probabil cel mai raspandit obicei traditional romanesc. Mai multi nuntasi, pe
ascuns, si feriti de privirile mirelui si ale nasilor, rapesc mireasa si o duc intr-un loc stiut numai
de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau alta dovada pentru a demonstra mirelui ca intr-adevar
mireasa este la ei. Pentru a o aduce inapoi, se cere o rascumparare. Aceasta poate fi platita in
sticle de bautura, mici atentii, sau chiar indeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este
considerata a fi in grija nasului pana la miezul noptii, si a mirelui dupa aceasta ora. De aceea,
daca furtul are loc pana in ora 12, nasul este cel care plateste raspcumpararea, iar dupa aceasta
ora mirele este cel responsabil.

Tortul de nunta
Acesta este un simbol foarte important al nuntii, fiind primul lucru pe care mirii il impart atat
intre ei. cat si cu restul nuntasilor. Taierea tortului este primul lucru pe care mirii il fac impreuna,
dupa cununie. Daca are o compozitie speciala ce ii permite pastrarea la congelator, etajul
superior al tortului este pastrat astfel incat mirii sa guste din acesta la aniversarea unui an de la
casatorie.

Scoaterea voalului
Nasa o aseaza pe tanara mireasa pe un scaun in mijlocul nuntasilor, unde in vazul lumii ii scoate
voalul din par. Scosul voalului semnifica trecerea tinerei fete la statutul de femeie maritata, la
casa ei. Tocmai de aceea, odata cu scosul voalului, nasa il si inlocuieste cu o esarfa rosie, pentru
ca toata lumea sa ia aminte ca fata s-a transformat in femeie. Voalul scos este prins de mireasa in
parul altei domnisoare nemaritate, eventual chiar de catre cea care va fi prins buchetul aruncat.

Aruncarea buchetului
Fetele nemaritate se grupeaza in spatele miresei, iar aceasta, fara a se uita, arunca peste umeri
buchetul de mireasa. Se spune ca cea care il va prinde, sau care este cea mai apropiata de locul in
care a cazut buchetul, va fi urmatoarea care se va marita in curand.
Aruncarea jartelei
Mirele ii va scoate miresei jarteaua de pe picior, de cele mai multe prin gesturi menite sa aduca
zambetul pe chipul invitatilor (eventual se poate renunta la maini, iar scoaterea jartelei sa se faca
exclusiv cu dintii). Baietii neinsurati se grupeaza apoi in spatele mirelui, iar acesta, fara a se uita,
arunca jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care il va prinde, sau care este cel mai apropiat de
locul in care a cazut jarteaua, va fi urmatoarul care se va insura.

Trecerea pragului
Motivul pentru care se obisnuia ca mirele sa isi treaca sotia in brate peste prag atunci cand
paseau pentru prima oara in caminul comun, era acela de a o feri de spiritele rele ascunse sub
pragul casei.

Ciorba de potroace
Dupa o noapte intreaga de baut si dantuit, nuntasii au nevoie de o ciorbita fierbinte pentru a se
drege. Astfel, se aduna la miri acasa (sau la unii dintre socrii), unde continua petrecerea de a
doua zi, denumita si `ciorba de potroace`. La aceasta petrecere sunt invitati numai rudele sau
prietenii extrem de apropiati, fiind de regula un prilej de a schimba impresii despre nunta si a ii
felicita inca o data pe miri.

Luna de miere
Desi in zilele noastre notiunea de `luna de miere` are o conotatie pozitiva, aceasta traditie are la
baza un obicei nu tocmai fericit pentru tanara mireasa. Pe vremuri, cand mirii obisnuiau sa isi
rapeasca cu forta iubitele, aveau nevoie de un timp in care sa le tina departe de casa in speranta
ca si ele se vor indragosti de ei. Astfel a inceput sa se formeze notiunea de `luna` petrecuta de cei
doi singuri si izolati de restul lumii. Mierea se pare ca esti inclusa in aceasta expresie, intrucat
bautura cu care mirele isi ametea iubita pentru a nu mai incerca sa fuga era pe baza de miere. Si
de aici notiunea de `luna de miere`.