ALGEBR

¼
A LINIAR
¼
A
¸si
GEOMETRIE ANALITIC
¼
A
culegere de probleme
PAVEL MATEI
Cuprins
Capitolul 1. Complemente de calcul matriceal 1
1. Preliminarii 1
2. Probleme rezolvate 4
3. Probleme propuse 11
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri 12
Capitolul 2. Vectori liberi 13
1. Preliminarii 13
2. Probleme rezolvate 16
3. Probleme propuse 18
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri 22
Capitolul 3. Spa¸tii vectoriale 25
1. Preliminarii 25
2. Probleme rezolvate 26
3. Probleme propuse 28
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri 30
Capitolul 4. Aplica¸tii liniare ¸si matrice 33
1. Preliminarii 33
2. Probleme rezolvate 34
3. Probleme propuse 35
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri 36
Capitolul 5. Valori ¸si vectori proprii 39
1. Preliminarii 39
2. Probleme rezolvate 40
3. Probleme propuse 42
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri 44
Capitolul 6. Spa¸tii euclidiene 47
1. Preliminarii 47
2. Probleme rezolvate 49
3. Probleme propuse 54
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri 56
Capitolul 7. Forme p¼ atratice 59
1. Preliminarii 59
2. Probleme rezolvate 61
3. Probleme propuse 64
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri 66
iii
iv CUPRINS
Capitolul 8. Elemente de calcul tensorial 69
1. Preliminarii 69
2. Probleme rezolvate 72
3. Probleme propuse 75
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri 76
Capitolul 9. Planul ¸si dreapta în spa¸tiu 77
1. Preliminarii 77
2. Probleme rezolvate 80
3. Probleme propuse 82
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri 86
Capitolul 10. Conice 89
1. Preliminarii 89
2. Probleme rezolvate 91
3. Probleme propuse 95
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri 97
Capitolul 11. Cuadrice 99
1. Preliminarii 99
2. Probleme rezolvate 103
3. Probleme propuse 107
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri 109
Bibliogra…e 111
CUPRINS v
PREFA¸ T
¼
A
Prezenta culegere de probleme se adreseaz¼a studen¸ tilor din universit¼a¸ tile tehnice,
economice, militare etc. Ea are la baz¼a îndelungata experien¸ t¼a pedagogic¼a a autoru-
lui în cadrul Catedrei de Matematic¼a ¸ si Informatic¼a din Universitatea Tehnic¼a de
Construc¸ tii Bucure¸ sti ¸ si respect¼a programa analitic¼a în vigoare (post Bologna).
Obiectivul lucr¼arii îl constituie …xarea cuno¸ stin¸ telor teoretice ¸ si aprofundarea
acestora prin probleme care nuan¸ teaz¼a rezultatele teoretice ¸ si pun în eviden¸ t¼a im-
portan¸ ta lor. La redactare am avut în vedere îmbinarea rigorii matematice cu clar-
itatea ¸ si accesibilitatea prezent¼arii. Inten¸ tia mea a fost ca materialul de fa¸ t¼a s¼a
scoat¼a în eviden¸ t¼a leg¼aturile algebrei liniare cu geometria analitic¼a, cu alte ramuri
ale matematicii: analiza matematic¼a, analiza numeric¼a, ecua¸ tii diferen¸ tiale, serii
Fourier, precum ¸ si cu mecanica, teoria elasticit¼a¸ tii etc.
Cartea furnizeaz¼a celor interesa¸ ti un material de studiu din domeniul algebrei
liniare ¸ si al geometriei analitice. Sunt tratate urm¼atoarele capitole: complemente de
calcul matriceal, vectori liberi, spa¸ tii vectoriale, aplica¸ tii liniare ¸ si matrice, vectori
¸ si valori proprii, spa¸ tii euclidiene, forme p¼atratice, elemente de calcul tensorial,
planul ¸ si dreapta în spa¸ tiu, conice ¸ si cuadrice.
Fiecare capitol este structurat astfel: un breviar teoretic cu de…ni¸ tiile no¸ tiu-
nilor folosite, teoremele ¸ si formulele de baz¼a necesare rezolv¼arii problemelor, prob-
leme reprezentative rezolvate în detaliu, probleme propuse, indica¸ tii ¸ si r¼aspunsuri
la problemele propuse.
Pentru cei interesa¸ ti de împrosp¼atarea cuno¸ stin¸ telor teoretice, recomand cartea
"Algebr¼a liniar¼a, geometrie analitic¼a ¸ si diferen¸ tial¼a", vol. I ([8]), ap¼arut în anul
2002 la editura AGIR.
Autorul mul¸ tume¸ ste c¼alduros referen¸ tilor ¸ stiin¸ ti…ci-prof. univ. dr. Gavriil
P¼altineanu ¸ si prof. univ. dr. Sever Angel Popescu-pentru amabilitatea, r¼abdarea ¸ si
efortul depus în parcurgerea materialului. Sugestiile ¸ si observa¸ tiile f¼acute se reg¼as-
esc în forma …nal¼a a lucr¼arii. Mul¸ tumiri anticipate tuturor celor care vor face
observa¸ tii pe marginea lucr¼arii de fa¸ t¼a.
Bucure¸ sti, iulie 2007
Autorul
email: pavel.matei@gmail.com
CAPITOLUL 1
Complemente de calcul matriceal
1. Preliminarii
Matrice triunghiulare. Fie 1 o matrice inferior triunghiular¼ a ¸si l o matrice
superior triunghiular¼ a:
1 =

¸
¸
¸
¸
¸
|
11
0 0 ... 0
|
21
|
22
0 ... 0
|
31
|
32
|
33
... 0
... ... ... ... ...
|
n1
|
n2
|
n3
... |
nn
¸

, l =

¸
¸
¸
¸
¸
n
11
n
12
n
13
... n
1n
0 n
22
n
23
... n
2n
0 0 n
33
... n
3n
... ... ... ... ...
0 0 0 ... n
nn
¸

.
Determinantul unei matrice triunghiulare este egal cu produsul elementelor de
pe diagonala principal¼ a. În consecin¸t¼ a, o matrice triunghiular¼ a este nesingular¼ a
(adic¼ a are determinant nenul) dac¼ a ¸si numai dac¼ a toate elementele de pe diagonala
principal¼ a sunt nenule. Produsul a dou¼ a matrice inferior (superior) triunghiulare
este o matrice inferior (superior) triunghiular¼ a Inversa unei matrice inferior (su-
perior) triunghiular¼ a nesingular¼ a este o matrice inferior (superior) triunghiular¼ a
Dac¼ a |
II
= 0, i = 1. :, matricea inferior triunghiular¼ a 1 este inversabil¼ a, inversa sa
1 = (/
I,
) …ind dat¼ a de formulele
(1.1) /
I,
=

1
|
II
, dac¼ a i = ,
÷
1
|
II

¸
I÷1
¸
|=,
|
I|
/
|,
¸

, dac¼ a i ,
0, dac¼ a i < ,
.
De asemenea, dac¼ a n
II
= 0, i = 1. :, matricea superior triunghiular¼ a l este
inversabil¼ a, inversa sa C = (c
I,
) …ind dat¼ a de formulele
(1.2) c
I,
=

1
n
II
, dac¼ a i = ,
÷
1
n
II

,
¸
|=I+1
n
I|
c
|,

, dac¼ a i < ,
0, dac¼ a i ,
.
Factorizarea 1l. Fie ¹ = (a
I,
) o matrice p¼ atratic¼ a de ordinul :. Dac¼ a minorii
principali
1
2 1. COMPLEMENTE DE CALCUL MATRICEAL
(1.3)
I
=

a
11
a
12
... a
1I
a
21
a
22
... a
2I
... ... ... ...
a
I1
a
I2
... a
II

, i = 1. : ÷1,
sunt nenuli, atunci exist¼ a o matrice inferior triunghiular¼ a 1 cu 1 pe diagonala prin-
cipal¼ a ¸si o matrice superior triunghiular¼ a l astfel încât ¹ = 1l, descompunerea
…ind unic¼ a.
Prezent¼ am algoritmul de descompunere, conform [9]. Fie ¹
(0)
= ¹, deci dac¼ a
¹
(0)
=

a
(0)
I,

, atunci a
(0)
I,
= a
I,
, i = 1. :, , = i. :. Pentru …ecare r = 1. : ÷1, …xat,
se calculeaz¼ a matricea ¹
(:)
=

a
(:)
I,

, ale c¼ arei elemente sunt date de formulele
a
(:)
I,
=

a
(:÷1)
I,
, dac¼ a i = 1. r, , = 1. :
0, dac¼ a i = / + 1. :, , = 1. r
a
(:÷1)
I,
÷
a
(:÷1)
I:
a
(:÷1)
::
a
(:÷1)
:,
, dac¼ a i. , = r + 1. :
.
De fapt, ¹
(:)
= 1
:
¹
(:÷1)
, r = 1. : ÷1, unde 1
:
este matricea care difer¼ a de
matricea unitate numai prin coloana r, ale c¼ arei elemente sunt
|
I:
=

0, dac¼ a i = 1. r
1, dac¼ a i = r
÷
a
(:÷1)
I:
a
(:÷1)
::
, dac¼ a i = r + 1. :
.
O astfel de matrice se nume¸ste matrice Frobenius. Inversa matricei 1
:
este o
matrice de acela¸si tip. Mai precis, dac¼ a 1
÷1
:
=

|
t
I,

, atunci 1
÷1
:
difer¼ a de matricea
unitate numai prin coloana r, ale c¼ arei elemente sunt
|
t
I:
=

0, dac¼ a i = 1. r
1, dac¼ a i = r
a
(:÷1)
I:
a
(:÷1)
::
, dac¼ a i = r + 1. :
.
În …nal, 1 = 1
÷1
1
1
÷1
2
... 1
÷1
n÷1
, iar l = ¹
(n÷1)
.
Metoda elimin¼arii a lui Gauss. Fie sistemul de ecua¸tii algebrice liniare:
(1.4)

a
11
r
1
+a
12
r
2
+... +a
1n
r
n
= /
1
a
21
r
1
+a
22
r
2
+... +a
2n
r
n
= /
2
....................................
a
n1
r
1
+a
n2
r
2
+... +a
nn
r
n
= /
n
,
care se mai scrie matriceal sub forma
¹r = /,
unde
(1.5) ¹ =

¸
¸
¸
a
11
a
12
... a
1n
a
21
a
22
... a
2n
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn
¸

, r =

¸
¸
¸
r
1
r
2
..
r
n
¸

, / =

¸
¸
¸
/
1
/
2
..
/
n
¸

.
1. PRELIMINARII 3
Folosim nota¸tiile de mai sus. Presupunem c¼ a
I
= 0, i = 1. :. Atunci a
(:)
::
= 0,
r = 1. : ÷1, a
(n÷1)
nn
= 0. Metoda const¼ a în eliminarea succesiv¼ a a necunoscutelor.
Astfel, pentru …ecare r …xat, se elimin¼ a necunoscuta r
:
din ecua¸tiile r + 1, ...,
:, ceea ce este echivalent cu opera¸tia de înmul¸tire la stânga a matricei ¹
(:÷1)
cu
matricea Frobenius 1
:
. Este clar c¼ a, la eliminarea unei necunoscute, se modi…c¼ a
¸si termenii liberi corespunz¼ atori ecua¸tiilor din care se elimin¼ a necunoscuta. Dac¼ a
/
(0)
I
= /
I
, i = 1. :, atunci
/
(:)
I
=

/
(:÷1)
I
, dac¼ a i _ r
/
(:÷1)
I
÷
a
(:÷1)
I:
a
(:÷1)
::
/
(:)
:
, dac¼ a i = r + 1. :
.
De aceea, vom lucra cu matricea extins¼ a a sistemului
¯
¹ =

¸
¸
¸
a
11
a
12
... a
1n
a
21
a
22
... a
2n
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn
/
1
/
2
..
/
n
¸

.
Vom calcula succesiv
¯
¹
(:)
= 1
:

¯
¹
(:÷1)
, r = 1. : ÷1,
¯
¹
(0)
=
¯
¹. În …nal, se
ajunge la sistemul superior triunghiular lr = /
(n÷1)
, unde l = ¹
(n÷1)
. Acest
sistem se rezolv¼ a regresiv:
r
n
=
/
(n÷1)
n
a
(n÷1)
nn
r
I
=
/
(n÷1)
I
÷
n
¸
,=I+1
a
(n÷1)
I,
r
,
a
(n÷1)
II
, i = : ÷1. .... 1.
Elementele a
(1)
11
, a
(2)
22
, ..., a
(n÷1)
nn
, se numesc elemente pivot. În cazul general,
se poate întâmpla ca unii pivo¸ti s¼ a se anuleze. Dac¼ a a
(|)
||
= 0 ¸si cel pu¸tin unul din
elementele de pe coloana / ¸si de pe liniile / + 1. / + 2. .... : este nenul, …e acesta
a
(|)
:|
, atunci permut¼ am liniile / ¸si r între ele ¸si continu¼ am eliminarea. Din motive
de stabilitate numeric¼ a, trebuie s¼ a efectu¼ am permut¼ ari de linii nu numai când un
element pivot este egal cu zero ci ¸si când el este foarte mic (în valoare absolut¼ a).
Pentru a avea erori de rotunjire cât mai mici, se alege elementul pivot, la efectuarea
pasului /, astfel: …e r cel mai mic num¼ ar întreg pentru care

a
(|)
:|

= max
|<I<n

a
(|)
I|

.
Se permut¼ a liniile / ¸si r astfel încât a
(|)
:|
devine pivot.
Algoritmul lui Gauss se poate aplica ¸si pentru rezolvarea sistemelor de : ecua¸tii
cu : necunoscute. Pe parcursul algoritmului pot apare urm¼ atoarele situa¸tii:
-coe…cien¸tii unei ecua¸tii devin to¸ti nuli, iar termenul liber corespunz¼ ator este
nenul, caz în care sistemul este incompatibil;
-coe…cien¸tii unei ecua¸tii sunt to¸ti nuli ¸si termenul liber corespunz¼ ator este nul,
atunci ecua¸tia respectiv¼ a este consecin¸t¼ a a celorlaltor.
Algoritmul lui Gauss ne permite s¼ a rezolv¼ am simultan j sisteme de ecua¸tii cu
aceea¸si matrice ¹, dar cu termeni liberi diferi¸ti. În acest caz, la …ecare pas opera¸tiile
aplicate asupra matricei sistemului se aplic¼ a tuturor celor j vectori coloan¼ a termeni
liberi. Dup¼ a eliminare vom ob¸tine j sisteme triunghiulare. Un caz particular al
acestui procedeu este inversarea unei matrice. Într-adev¼ ar, dac¼ a în rela¸tia ¹¹
÷1
=
4 1. COMPLEMENTE DE CALCUL MATRICEAL
1
n
, not¼ am ¹
÷1
= A, atunci ¹A = 1
n
sau ¹r
,
= c
,
unde r
,
¸si c
,
sunt coloanele ,
din A respectiv 1
n
. Astfel, coloanele matricei ¹
÷1
sunt solu¸tiile sistemelor liniare
cu termenii liberi respectiv egali cu coloanele matricii unitate.
Metoda lui Cholesky. Reamintim c¼ a matricea ¹ = (a
I,
) se nume¸ste simetric¼a
dac¼ a a
I,
= a
,I
, \i. , = 1. :. Matricea simetric¼ a ¹ se nume¸ste pozitiv de…nit¼a dac¼ a
r
|
¹r 0, \r = 0 dat de (1.5). Se poate ar¼ ata c¼ a matricea simetric¼ a ¹ = (a
I,
) este
pozitiv de…nit¼ a dac¼ a ¸si numai dac¼ a
I
0, \i = 1. :, unde
I
sunt da¸ti de (1.3).
Metoda lui Cholesky const¼ a în descompunerea unei matrice simetrice ¸si pozitiv
de…nite ¹, sub forma ¹ = 1
|
1, unde 1 este matricea superior triunghiular¼ a
1 =

¸
¸
¸
¸
¸
r
11
r
12
... r
1,n÷1
r
1n
0 r
22
... r
2,n÷1
r
2n
... ... ... ... ...
0 0 ... r
n÷1,n÷1
r
n÷1,n
0 0 ... 0 r
nn
¸

.
Pentru început, punem a
(0)
I,
= a
I,
, i = 1. :, , = i. :. Elementele matricei 1
se calculeaz¼ a succesiv, linie cu linie, folosind urm¼ atorul algoritm. Calculul liniei
i ÷ 1. : se face cu formulele r
II
=

a
(I÷1)
II
, r
I,
=
a
(I÷1)
I,
r
II
, dac¼ a , = i + 1. :, urmat
(dac¼ a i < :) de calculele a
(I)
|,
= a
(I÷1)
|,
÷r
I|
r
I,
, / = i + 1. :, , = /. :.
Determinarea rangului unei matrice prin metoda transform¼ari elementare. Prin
transformare elementar¼a a unei matrice se în¸telege una din urm¼ atoarele opera¸tii:
- schimbarea a dou¼ a linii (coloane) între ele;
- înmul¸tirea tuturor elementelor unei linii (coloane) cu acela¸si factor nenul;
- adunarea la elementele unei linii (coloane) a elementelor corespunz¼ atoare ale
altei linii (coloane).
¸ Tinând seama c¼ a transform¼ arile elementare nu afecteaz¼ a proprietatea unui de-
terminant de a … nul sau nenul, rezult¼ a c¼ a rangul unei matrice nu se modi…c¼ a
dac¼ a asupra matricei se efectueaz¼ a transform¼ ari elementare. În practic¼ a, pentru
determinarea rangului unei matrice, proced¼ am astfel: se efectueaz¼ a transform¼ ari
elementare asupra matricei pân¼ a când toate elementele devin nule cu excep¸tia unor
elemente de pe diagonala principal¼ a care devin 1. Rangul unei matrice este num¼ arul
elementelor 1 de pe diagonala principal¼ a.
2. Probleme rezolvate
1. S¼ a se calculeze inversele urm¼ atoarelor matrice triunghiulare:
a) ¹ =

¸
¸
¸
1 1 1 1
0 1 1 1
0 0 1 1
0 0 0 1
¸

; b) ¹ =

¸
¸
¸
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
0 0 0 1
¸

.
Solu¸ tie. a) Folosind formulele (1.2), se ob¸tine: c
11
= c
22
= c
33
= c
44
= 1,
c
12
= ÷1, c
23
= ÷1, c
34
= ÷1, c
13
= 0, c
24
= 0, c
14
= 0.
A¸sadar ¹
÷1
=

¸
¸
¸
1 ÷1 0 0
0 1 ÷1 0
0 0 1 ÷1
0 0 0 1
¸

.
2. PROBLEME REZOLVATE 5
b) Un calcul similar conduce la ¹
÷1
=

¸
¸
¸
1 ÷1 1 ÷1
0 1 ÷1 1
0 0 1 ÷1
0 0 0 1
¸

.
2. S¼ a se rezolve urm¼ atoarele sisteme prin metoda elimin¼ arii a lui Gauss. În
…ecare caz s¼ a se g¼ aseasc¼ a descompunerea 1l a matricei sistemului.
a)

2 r
1
÷r
2
+ 3 r
3
= 3
3 r
1
+r
2
÷5 r
3
= 0
4 r
1
÷r
2
+ r
3
= 3
; b)

r
1
+ 2 r
2
+ 3 r
3
+ 4 r
4
= 11
2 r
1
+ 3 r
2
+ 4 r
3
+ r
4
= 12
3 r
1
+ 4 r
2
+ r
3
+ 2 r
4
= 13
4 r
1
+ r
2
+ 2 r
3
+ 3 r
4
= 14
.
Solu¸ tie. a) Matricea sistemului este ¹ =

¸
2 ÷1 3
3 1 ÷5
4 ÷1 1
¸

, iar coloana ter-
men liber este / =

¸
3
0
3
¸

. Fie
¯
¹ =

¸
2 ÷1 3
3 1 ÷5
4 ÷1 1

3
0
3
¸

matricea extins¼ a a
sistemului. Deoarece

1
= 2 = 0,
2
=

2 ÷1
3 1

= 5 = 0,
3
=

2 ÷1 3
3 1 ÷5
4 ÷1 1

= ÷6 = 0,
matricea ¹ se poate scrie sub forma ¹ = 1l.
Vom aplica metoda elimin¼ arii a lui Gauss. Se ob¸tine succesiv
1
1
=

¸
¸
1 0 0
÷
3
2
1 0
÷2 0 1
¸

,
¯
¹
(1)
= 1
1
¯
¹ =

¸
¸
2 ÷1 3
0
5
2
÷
19
2
0 1 ÷5

3
÷
9
2
÷3
¸

,
1
2
=

¸
¸
1 0 0
0 1 0
0 ÷
2
5
1
¸

,
¯
¹
(2)
= 1
2
¯
¹
(1)
=

¸
¸
¸
¸
2 ÷1 3
0
5
2
÷
19
2
0 0 ÷
6
5

3
÷
9
2
÷
6
5
¸

,
¹
(1)
= 1
1
¹ =

¸
¸
2 ÷1 3
0
5
2
÷
19
2
0 1 ÷5
¸

, ¹
(2)
= 1
2
¹
(1)
=

¸
¸
¸
¸
2 ÷1 3
0
5
2
÷
19
2
0 0 ÷
6
5
¸

.
Trebuie rezolvat sistemul superior triunghiular

2 r
1
÷ r
2
+ 3 r
3
= 3
5
2
r
2
÷
19
2
r
3
= ÷
9
2
÷
6
5
r
3
= ÷
6
5
,
6 1. COMPLEMENTE DE CALCUL MATRICEAL
care se rezolv¼ a regresiv. În consecin¸t¼ a, solu¸tia sistemului va … r
3
= 1, r
2
= 2,
r
1
= 1.
De asemenea l = ¹
(2)
=

¸
¸
¸
¸
2 ÷1 3
0
5
2
÷
19
2
0 0 ÷
6
5
¸

¸si
1 = 1
÷1
1
1
÷1
2
=

¸
¸
1 0 0
3
2
1 0
2 0 1
¸

¸
¸
1 0 0
0 1 0
0
2
5
1
¸

=

¸
¸
¸
1 0 0
3
2
1 0
2
2
5
1
¸

.
b) În acest caz matricea sistemului este ¹ =

¸
¸
¸
1 2 3 4
2 3 4 1
3 4 1 2
4 3 2 1
¸

, coloana termen
liber / ¸si matricea extins¼ a a sistemului
¯
¹, …ind date de
/ =

¸
¸
¸
11
12
13
14
¸

,
¯
¹ =

¸
¸
¸
1 2 3 4
2 3 4 1
3 4 1 2
4 3 2 1

11
12
13
14
¸

.
Matricea ¹ se poate scrie sub forma ¹ = 1l, deoarece
1
= 1 = 0,
2
=

1 2
2 3

= ÷1 = 0,
3
=

1 2 3
2 3 4
3 4 1

= 4 = 0,
4
=

1 2 3 4
2 3 4 1
3 4 1 2
4 3 2 1

= 160 = 0.
Vom aplica metoda elimin¼ arii a lui Gauss. Se ob¸tine succesiv
1
1
=

¸
¸
¸
1 0 0 0
÷2 1 0 0
÷3 0 1 0
÷4 0 0 1
¸

,
¯
¹
(1)
= 1
1
¹ =

¸
¸
¸
1 2 3 4
0 ÷1 ÷2 ÷7
0 ÷2 ÷8 ÷10
0 ÷7 ÷10 ÷13

11
÷10
÷20
÷30
¸

,
1
2
=

¸
¸
¸
1 0 0 0
0 1 0 0
0 ÷2 1 0
0 ÷7 0 1
¸

,
¯
¹
(2)
= 1
2
¯
¹
(1)
=

¸
¸
¸
1 2 3 4
0 ÷1 ÷2 ÷7
0 0 ÷4 4
0 0 4 36

11
÷10
0
40
¸

,
1
3
=

¸
¸
¸
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 1 1
¸

,
¯
¹
(3)
= 1
3
¯
¹
(2)
=

¸
¸
¸
1 2 3 4
0 ÷1 ÷2 ÷7
0 0 ÷4 4
0 0 0 40

11
÷10
0
40
¸

,
¹
(1)
= 1
1
¹ =

¸
¸
¸
1 2 3 4
0 ÷1 ÷2 ÷7
0 ÷2 ÷8 ÷10
0 ÷7 ÷10 ÷13
¸

, ¹
(2)
= 1
2
¹
(1)
=

¸
¸
¸
1 2 3 4
0 ÷1 ÷2 ÷7
0 0 ÷4 4
0 0 4 36
¸

,
2. PROBLEME REZOLVATE 7
¹
(3)
= 1
3
¹
(2)
=

¸
¸
¸
1 2 3 4
0 ÷1 ÷2 ÷7
0 0 ÷4 4
0 0 0 40
¸

.
Rezolvând sistemul superior triunghiular

r
1
+ 2 r
2
+ 3 r
3
+ 4 r
4
= 11
÷r
2
÷ 2 r
3
÷ 7 r
4
= ÷10
÷4 r
3
+ 4 r
4
= 0
40 r
4
= 40
,
se ob¸tine r
4
= 1, r
3
= 1, r
2
= 1, r
1
= 2. De asemenea,
l = ¹
(3)
=

¸
¸
¸
1 2 3 4
0 ÷1 ÷2 ÷7
0 0 ÷4 4
0 0 0 40
¸

¸si 1 = 1
÷1
1
1
÷1
2
1
÷1
3
=
=

¸
¸
¸
1 0 0 0
2 1 0 0
3 0 1 0
4 0 0 1
¸

¸
¸
¸
1 0 0 0
0 1 0 0
0 2 1 0
0 7 0 1
¸

¸
¸
¸
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 ÷1 1
¸

=

¸
¸
¸
1 0 0 0
2 1 0 0
3 2 1 0
4 7 ÷1 1
¸

.
3. Folosind metoda elimin¼ arii a lui Gauss, s¼ a se rezolve urm¼ atoarele sisteme
de ecua¸tii:
a)

2 r
1
+ 5 r
2
÷8 r
3
= 8
4 r
1
+ 3 r
2
÷9 r
3
= 9
2 r
1
+ 3 r
2
÷5 r
3
= 7
r
1
+ 8 r
2
÷7 r
3
= 12
; b)

r
1
÷
3 r
1
÷
2 r
1
+
r
1
+
2 r
2
+
r
2
÷
r
2
÷
3 r
2
÷
2 r
3
2 r
3
÷
2 r
3
÷
r
4
=
=
r
4
=
2 r
4
=
÷3
1
4
7
;
c)

3 r
1
÷5 r
2
+
7 r
1
÷4 r
2
+
5 r
1
+ 7 r
2
÷
2 r
3
+ 4 r
4
= 2
r
3
+ 3 r
4
= 5
4 r
3
÷6 r
4
= 3
.
Solu¸ tie. a) Sistemul are 4 ecua¸tii ¸si 3 necunoscute. Deoarece a
11
= 2 = 0,
putem considera matricea Frobenius 1
1
=

¸
¸
¸
¸
1 0 0 0
÷2 1 0 0
÷1 0 1 0
÷
1
2
0 0 1
¸

.
Atunci
¯
¹
(1)
= 1
1
¯
¹ =

¸
¸
¸
¸
2 5 ÷8
0 ÷7 7
0 ÷2 3
0
11
2
÷3

8
÷7
÷1
8
¸

. Procedeul continu¼ a.
1
2
=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0 0
0 1 0 0
0 ÷
2
7
1 0
0
11
14
0 1
¸

,
¯
¹
(2)
= 1
2
¯
¹
(1)
=

¸
¸
¸
¸
2 5 ÷8
0 ÷7 7
0 0 1
0 0
5
2

8
÷7
1
5
2
¸

,
8 1. COMPLEMENTE DE CALCUL MATRICEAL
1
3
=

¸
¸
¸
¸
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 ÷
5
2
1
¸

,
¯
¹
(3)
= 1
3
¯
¹
(2)
=

¸
¸
¸
2 5 ÷8
0 ÷7 7
0 0 1
0 0 0

8
÷7
1
0
¸

.
Deci ultima ecua¸tie este consecin¸t¼ a a celorlalte. Sistemul este compatibil de-
terminat. Sistemul dat este echivalent cu sistemul superior triunghiular

2 r
1
+5 r
2
÷8 r
3
=
÷7 r
2
+7 r
3
=
r
3
=
8
÷7
1
.
Rezolvând g¼ asim r
3
= 1, r
2
= 2, r
1
= 3.
b) Procedând ca mai sus, ob¸tinem succesiv
1
1
=

¸
¸
¸
1 0 0 0
÷3 1 0 0
÷2 0 1 0
÷1 0 0 1
¸

,
¯
¹
(1)
= 1
1
¯
¹ =

¸
¸
¸
1 ÷2 0 1
0 5 ÷2 ÷3
0 5 ÷2 ÷3
0 5 ÷2 ÷3

÷3
10
10
10
¸

,
1
2
=

¸
¸
¸
1 0 0 0
0 1 0 0
0 ÷1 1 0
0 ÷1 0 1
¸

,
¯
¹
(2)
= 1
2
¯
¹
(1)
=

¸
¸
¸
1 ÷2 0 1
0 5 ÷2 ÷3
0 0 0 0
0 0 0 0

÷3
10
0
0
¸

.
Ultimele dou¼ a ecua¸tii sunt consecin¸t¼ a a primelor dou¼ a. Sistemul este compatibil
dublu nedeterminat. Sistemul

r
1
÷2 r
2
+
5 r
2
÷ 2 r
3
÷
r
4
= ÷3
3 r
4
= 10
este echivalent cu sistemul ini¸tial ¸si are o in…nitate de solu¸tii: r
1
= 1 +
4
5
a +
1
5
/,
r
2
= 2 +
2
5
a +
3
5
/, r
3
= a, r
4
= /, a. / ÷ R.
c) Ob¸tinem succesiv:
1
1
=

¸
¸
¸
¸
1 0 0
÷
7
3
1 0
÷
5
3
0 1
¸

,
¯
¹
(1)
= 1
1
¯
¹ =

¸
¸
¸
¸
¸
3 ÷5 2 4
0
23
3
÷
11
3
÷
19
3
0
46
3
÷
22
3
÷
38
3

2
1
3
÷
1
3
¸

,
1
2
=

¸
1 0 0
0 1 0
0 ÷2 1
¸

,
¯
¹
(2)
= 1
2
¯
¹
(1)
=

¸
¸
3 ÷5 2 4
0
23
3
÷
11
3
÷
19
3
0 0 0 0

2
1
3
÷1
¸

.
Sistemul este incompatibil.
4. Folosind metoda elimin¼ arii a lui Gauss, s¼ a se calculeze inversele matricelor:
a) ¹ =

8 ÷7
÷9 ÷6

; b) ¹ =

¸
1 0 1
0 1 1
1 1 1
¸

.
Solu¸ tie. a) Problema se reduce la rezolvarea simultan¼ a a dou¼ a sisteme de ecua¸tii
cu aceea¸si matrice, coloanele termeni liber ale celor dou¼ a sisteme …ind coloanele
2. PROBLEME REZOLVATE 9
matricei unitate 1
2
. Not¼ am ¹
(0)
=

8 ÷7
÷9 ÷6

1 0
0 1

. Pentru a folosi metoda
elimin¼ arii, …e 1
1
=

1 0
9
8
1

. Atunci
¹
(1)
= 1
1
¹
(0)
=

1 0
9
8
1

8 ÷7
÷9 ÷6

1 0
0 1

=

8 ÷7
0 ÷
111
8

1 0
9
8
1

.
Efectu¼ am, în aceast¼ a ordine urm¼ atoarele transform¼ ari elementare: înmul¸tim
linia 2 cu ÷
8
111
, apoi înmul¸tim linia 2 cu 7 ¸si o adun¼ am la linia 1. Se ob¸tine
matricea

¸
¸
8 0
0 1

48
111
÷
56
111
÷
9
111
÷
8
111
¸

,
de unde prin împ¼ ar¸tirea liniei 1 cu 8, rezult¼ a matricea

¸
¸
1 0
0 1

6
111
÷
7
111
÷
9
111
÷
8
111
¸

.
În acest moment, în stânga barei este matricea unitate 1
2
, iar în dreapta barei
se a‡¼ a ¹
÷1
, deci ¹
÷1
=
1
111

6 ÷7
÷9 ÷8

.
b) Proced¼ am ca mai sus. În acest caz, trebuie rezolvate simultan trei sisteme
de ecua¸tii cu aceea¸si matrice, coloanele termen liber …ind coloanele matricei unitate
1
3
. Organiz¼ am calculele astfel:
¹
(0)
=

¸
1 0 1
0 1 1
1 1 1

1 0 0
0 1 0
0 0 1
¸

,
1
1
=

¸
1 0 0
0 1 0
÷1 0 1
¸

, ¹
(1)
= 1
1
¹
(0)
=

¸
1 0 1
0 1 1
0 1 0

1 0 0
0 1 0
÷1 0 1
¸

,
1
2
=

¸
1 0 0
0 1 0
0 ÷1 1
¸

, ¹
(2)
= 1
2
¹
(1)
=

¸
1 0 1
0 1 1
0 0 ÷1

1 0 0
0 1 0
÷1 ÷1 0
¸

.
Matricea celor trei sisteme a devenit superior triunghiular¼ a. Pentru rezolvarea
celor trei sisteme, vom c¼ auta ca prin transform¼ ari elementare asupra liniilor s¼ a
ob¸tinem în stânga, matricea unitate. Facem, în ordine, urm¼ atoarele transform¼ ari
elementare asupra matricei ¹
(2)
: ÷1
3
÷ 1
3
, 1
2
÷ 1
3
÷ 1
1
, 1
1
÷ 1
3
÷ 1
1
. Se
ob¸tine matricea

¸
1 0 0
0 1 0
0 0 1

0 ÷1 1
÷1 0 1
1 1 ÷1
¸

,
deci ¹
÷1
=

¸
0 ÷1 1
÷1 0 1
1 1 ÷1
¸

.
10 1. COMPLEMENTE DE CALCUL MATRICEAL
5. S¼ a se determine matricea superior triunghiular¼ a 1, astfel încât s¼ a avem
¹ = 1
|
1, unde ¹ =

¸
6 ÷2 2
÷2 5 0
2 0 7
¸

. S¼ a se rezolve apoi sistemul ¹r = /, unde
/ =

¸
10
÷7
9
¸

.
Solu¸ tie. Folosim metoda Cholesky. Ob¸tinem succesiv r
11
=

6, r
12
= ÷

2

3
,
r
13
=

2

3
, a
(1)
22
=
13
3
, a
(1)
23
=
2
3
, a
(1)
33
=
19
3
, r
22
=

13

3
, r
23
=
2
3
, a
(2)
33
=
40
13
,
r
33
=
9

13
, deci 1 =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸

6 ÷

2

3

2

3
0

13

3
2

39
0 0
9

13
¸

. Sistemul inferior triunghiular
1
|
n = / are solu¸tia n =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
5

2

3
÷
11

39
9

13
¸

. Sistemul superior triunghiular 1r = n are
solu¸tia r
3
= 1, r
2
= ÷1, r
1
= 1.
6. Folosind metoda transform¼ arilor elementare, s¼ a se determine rangul matricei
¹ =

¸
¸
¸
2 4 3 5
1 2 1 2
3 1 5 3
÷1 5 2 8
¸

.
Solu¸ tie. Se ob¸tine succesiv (la …ecare pas, transform¼ arile elementare efectuate
se g¼ asesc în dreapta matricei. Nota¸tia 1
1
÷1
1
+1
4
înseamn¼ a linia 1 se înlocuie¸ste
cu suma liniilor 1 ¸si 4 etc.)):

¸
¸
¸
2 4 3 5
1 2 1 2
3 1 5 3
÷1 5 2 8
¸

1
1
÷1
1
+1
4
1
2
÷1
2
+1
4
1
3
÷1
3
+ 31
4
÷

¸
¸
¸
1 9 5 13
0 7 3 10
0 16 11 27
÷1 5 2 8
¸

1
4
÷1
4
+1
1
÷
÷

¸
¸
¸
1 9 5 13
0 7 3 10
0 16 11 27
0 14 7 21
¸

C
2
÷C
2
÷9C
1
C
3
÷C
3
÷5C
1
C
4
÷C
4
÷13C
1
÷

¸
¸
¸
1 0 0 0
0 7 3 10
0 16 11 27
0 14 7 21
¸

1
2
÷1
2
´7
1
3
÷1
3
÷161
2
1
4
÷1
4
÷141
2
÷
÷

¸
¸
¸
1 0 0 0
0 1 3´7 10´7
0 0 29´7 29´7
0 0 1 1
¸

C
3
÷C
3
÷3´7C
2
C
4
÷C
4
÷10´7C
2
÷
÷
3. PROBLEME PROPUSE 11

¸
¸
¸
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 29´7 29´7
0 0 1 1
¸

1
3
÷7´291
3
1
4
÷1
4
÷1
3
÷
÷

¸
¸
¸
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 1
0 0 0 0
¸

÷
C
4
÷C
4
÷C
3
÷
÷

¸
¸
¸
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 0
¸

,
deci ra:o¹ = 3.
3. Probleme propuse
1. Folosind metoda elimin¼ arii a lui Gauss, s¼ a se rezolve urm¼ atoarele sisteme
de ecua¸tii:
a)

3 r
1
+ 2 r
2
+ r
3
= 5
2 r
1
+ 3 r
2
+ r
3
= 1
2 r
1
+ r
2
+ 3 r
3
= 11
; b)

r
1
÷2 r
3
+ 3 r
4
= ÷4
r
2
÷3 r
3
+ 4 r
4
= ÷5
3 r
1
+ 2 r
2
÷5 r
4
= 12
4 r
1
+ 3 r
2
÷5 r
3
= 5
;
c)

2 r
1
÷3 r
2
+ 5 r
3
+ 7 r
4
= 1
4 r
1
÷6 r
2
+ 2 r
3
+ 3 r
4
= 2
2 r
1
÷3 r
2
÷11 r
3
÷15 r
4
= 1
;
d)

2 r
1
+ r
2
÷ r
3
+ r
4
= 1
3 r
1
÷2 r
2
+ 2 r
3
÷3 r
4
= 2
5 r
1
+ r
2
÷ r
3
+ 2 r
4
= ÷1
2 r
1
÷ r
2
+ r
3
÷3 r
4
= 4
; e)

r
1
+ r
2
÷3 r
3
= ÷1
2 r
1
+ r
2
÷2 r
3
= 1
r
1
+ r
2
+ r
3
= 3
r
1
+ 2 r
2
÷3 r
3
= 1
;
f)

r
1
+ 3 r
2
+ 2 r
3
= 0
2 r
1
÷ r
2
+ 3 r
3
= 0
3 r
1
÷ 5 r
2
+ 4 r
3
= 0
r
1
+ 17 r
2
+ 4 r
3
= 0
.
2. Folosind metoda elimin¼ arii a lui Gauss, s¼ a se calculeze inversele urm¼ a-
toarelor matrice:
a)

2 ÷1
5 3

; b)

¸
2 4 6
4 2 8
1 3 5
¸

; c)

¸
2 7 3
3 9 4
1 5 3
¸

; d)

¸
¸
¸
1 1 1 1
1 1 ÷1 ÷1
1 ÷1 1 ÷1
1 ÷1 ÷1 1
¸

;
e)

¸
¸
¸
1 2 3 4
2 3 1 2
1 1 1 ÷1
1 0 ÷2 ÷6
¸

.
3. Folosind metoda lui Cholesky, s¼ a se rezolve urm¼ atoarele sisteme, precizându-
se, în …ecare caz, descompunerea 1
|
1 a matricei ¹ a sistemului respectiv.
a)

5 r
1
÷2 r
2
÷2 r
3
= 2
÷2 r
1
+ 6 r
2
= 14
÷2 r
1
+ 4 r
3
= 0
; b)

3 r
1
+ 2 r
2
+ 2 r
3
= 3
2 r
1
+ 3 r
2
+ 2 r
3
= 1
2 r
1
+ 2 r
2
+ 3 r
3
= 3
;
12 1. COMPLEMENTE DE CALCUL MATRICEAL
c)

2 r
1
+ r
2
+ r
3
+ r
4
= 2
r
1
+ 2 r
2
+ r
3
+ r
4
= 1
r
1
+ r
2
+ 2 r
3
+ r
4
= ÷2
r
1
+ r
2
+ r
3
+ 2 r
4
= ÷1
.
4. Folosind metoda transform¼ arilor elementare, s¼ a se g¼ aseasc¼ a rangul ma-
tricelor:
a)

¸
¸
¸
1 2 ÷3
2 1 0
÷2 ÷1 3
÷1 4 ÷2
¸

; b)

¸
2 ÷1 3 ÷2 4
4 ÷2 5 1 7
2 ÷1 1 8 2
¸

.
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri
1. a) r
1
= 2, r
2
= ÷2, r
3
= 3. b) r
1
= 1, r
2
= 2, r
3
= 1, r
4
= ÷1.
c) r
1
=
1
2
+
3
2
a ÷
1
16
/, r
2
= a, r
3
= ÷
11
8
/, r
4
= /, a. / ÷ R. d) Sistemul
este incompatibil. e) Sistemul este incompatibil. f) r
1
= 11t, r
2
= t, r
3
= ÷7t,
t ÷ R. 2. a)
1
11

3 1
÷5 2

; b)
1
8

¸
7 1 ÷10
6 ÷2 ÷4
÷5 1 6
¸

; c)
1
3

¸
÷7 6 ÷1
5 ÷3 ÷1
÷6 3 3
¸

; d)
1
4

¸
¸
¸
1 1 1 1
1 1 ÷1 ÷1
1 ÷1 1 ÷1
1 ÷1 ÷1 1
¸

; e)

¸
¸
¸
22 ÷6 ÷26 17
÷17 5 20 ÷13
÷1 0 2 ÷1
4 ÷1 ÷5 3
¸

. 3. a) 1 =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸

5 ÷
2

5
÷
2

5
0

26

5
÷
2

2

65
0 0
2

10

13
¸

. r
1
= 2, r
2
= 3, r
3
= 1.; b) 1 =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸

3
2

3
2

3
0

5

3
2

15
0 0

7

5
¸

.
r
1
= 1, r
2
= ÷1, r
3
= 1. ; c) 1 =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸

2
1

2
1

2
1

2
0

3

2
1

6
1

6
0 0
2

3
1
2

3
0 0 0

5
2
¸

. r
1
= 2, r
2
= 1,
r
3
= ÷2, r
4
= ÷1. 4. a) 3. b) 2.
CAPITOLUL 2
Vectori liberi
1. Preliminarii
Fie o spa¸tiul geometriei elementare. O pereche ordonat¼ a (¹. 1) ÷ o o se
nume¸ste vector legat (sau segment orientat) cu originea în ¹ ¸si extremitatea în
1 ¸si se noteaz¼ a
÷÷÷
¹1. Dac¼ a ¹ = 1, dreapta determinat¼ a de punctele ¹ ¸si 1 se
nume¸ste dreapta suport a vectorului
÷÷÷
¹1. Vectorul legat
÷÷
¹¹ se nume¸ste vector
legat nul, dreapta sa suport …ind nedeterminat¼ a. Se nume¸ste lungimea (norma sau
modulul ) unui vector legat
÷÷÷
¹1, distan¸ta dintre punctele ¹ ¸si 1 (relativ la o unitate
de m¼ asur¼ a …xat¼ a) ¸si se noteaz¼ a |
÷÷÷
¹1|. Evident, lungimea vectorului legat nul este
egal¼ a cu zero. Doi vectori lega¸ti nenuli
÷÷÷
¹1 ¸si
÷÷÷
C1 au aceea¸ si direc¸ tie dac¼ a dreptele
lor suport sunt paralele sau coincid. Un vector legat nenul
÷÷÷
¹1 determin¼ a unic
dreapta ¹1 ¸si un sens de parcurs pe aceast¼ a dreapt¼ a: sensul de la ¹ la 1. Doi
vectorii lega¸ti nenuli care au aceea¸si direc¸tie, au aceea¸ si orientare (acela¸ si sens)
dac¼ a extremit¼ a¸tile lor se a‡¼ a în acela¸si semiplan determinat de dreapta care une¸ste
originile lor, în cazul în care dreptele suport sunt paralele, dar nu coincid; în cazul
în care dreptele lor suport coincid, atunci cei doi vectori au aceea¸si orientare dac¼ a
sensurile determinate pe dreapta suport comun¼ a coincid Doi vectori lega¸ti care au
aceea¸si direc¸tie, dar nu au aceea¸si orientare, se spune c¼ a au orient¼ari opuse (sensuri
opuse). Vectorii lega¸ti
÷÷÷
¹1 ¸si
÷÷÷
C1 sunt egali dac¼ a ¸si numai dac¼ a ¹ = C ¸si 1 = 1.
Se nume¸ste vector liber mul¸timea tuturor vectorilor lega¸ti care au aceea¸si di-
rec¸tie, acela¸si sens ¸si aceea¸si lungime. Vom nota vectorii liberi cu litere mici:
÷÷
a ,
÷÷
/ ,.... Dac¼ a
÷÷
a este vector liber, un vector legat
÷÷÷
¹1 ÷
÷÷
a se nume¸ste reprezentant
al vectorului liber
÷÷
a .
Adunarea vectorilor se face cu regula triunghiului sau regula paralelogramului.
Dac¼ a
÷÷÷
¹1 ÷
÷÷
a ,
÷÷÷
1C ÷
÷ ÷
/ , atunci
÷÷
a +
÷÷
/ este vectorul liber de reprezentant
÷÷
¹C.
De…ni¸tia este corect¼ a (nu depinde de alegerea reprezentan¸tilor). Pentru orice trei
puncte ¹, 1, C ÷ o, are loc
÷÷
¹C =
÷÷÷
¹1 +
÷÷÷
1C (rela¸ tia lui Chasles). Dac¼ a ` ÷ R,
`
÷÷
n este vectorul de lungime [`[ |
÷÷
n |, având acela¸si sens cu
÷÷
n dac¼ a ` 0 ¸si sens
contrar lui
÷÷
n dac¼ a ` < 0.
Fie ¹, 1 ÷ o, ¹ = 1. Punctul ' ÷ ¹1 împarte segmentul [¹1] în raportul
` ÷ R` ¦1¦ dac¼ a
÷÷÷
'¹ = `
÷÷÷
'1. În acest caz are loc
(1.1)
÷÷
r
1
=
1
1 ÷`
(
÷÷
r
.
÷`
÷÷
r
1
).
Dac¼ a ¹(r
.
. n
.
. .
.
), 1(r
1
. n
1
. .
1
), iar '(r. n. .) împarte segmentul [¹1] în
raportul `, atunci
r =
1
1 ÷`
(r
.
÷` r
1
) , n =
1
1 ÷`
(n
.
÷` n
1
), . =
1
1 ÷`
(.
.
÷` .
1
) .
13
14 2. VECTORI LIBERI
În particular, dac¼ a '(r. n. .) este mijlocul lui [¹1], se ob¸tine
r =
1
2
(r
.
+r
1
) , n =
1
2
(n
.
+n
1
), . =
1
2
(.
.
+.
1
) .
Vectorii liberi care au aceea¸si direc¸tie se numesc coliniari. Dac¼ a vectorii nenuli
÷÷
n ¸si
÷÷
· sunt coliniari, atunci exist¼ a ` ÷ R astfel încât
÷÷
n = `
÷÷
· . Dac¼ a
÷÷
n ¸si
÷÷
·
sunt necoliniari, atunci c
÷÷
n +
÷÷
· =
÷÷
0 = c = = 0. Vectorii liberi se numesc
coplanari dac¼ a reprezentan¸tii lor sunt paraleli cu un plan. Pentru orice vector
÷÷
n
coplanar cu vectorii necoliniari
÷÷
a ¸si
÷÷
/ exist¼ a c, ÷ R unic determina¸ti astfel încât
÷÷
n = c
÷÷
a +
÷÷
/ (descompunerea unui vector dup¼a dou¼a direc¸ tii date). Dac¼ a
÷÷
a ,
÷÷
/
¸si
÷÷
c sunt necoplanari, atunci c
÷÷
a +
÷÷
/ +
÷÷
c =
÷÷
0 = c = = = 0. În acest
caz, pentru orice vector
÷÷
n ÷ 1
3
exist¼ a c, , ÷ R unic determina¸ti astfel încât
÷÷
n = c
÷÷
a +
÷÷
/ +
÷÷
c . (descompunerea unui vector dup¼a trei direc¸ tii necoplanare).
Fie
÷÷
a ,
÷÷
/ ÷ 1
3

÷÷
0 ¦. Num¼ arul real . ÷ [0. ¬], care reprezint¼ a unghiul dintre
dreptele suport a doi reprezentan¸ti ai vectorilor
÷÷
a ¸si
÷÷
/ , având origine comun¼ a, se
nume¸ste unghiul dintre vectorii
÷÷
a ¸si
÷÷
/ .
Produse cu vectori
Fie
÷÷
a ,
÷÷
/ ÷ 1
3

÷÷
0 ¦ ¸si . ÷ [0. ¬] unghiul dintre
÷÷
a ¸si
÷÷
/ .
1. Produsul scalar a doi vectori liberi. Se nume¸ste produs scalar al
vectorilor
÷÷
a ,
÷÷
/ ÷ 1
3
num¼ arul real notal
÷÷
a
÷÷
/ , de…nit prin:
÷÷
a
÷÷
/ =

|
÷÷
a | |
÷÷
/ | cos . , dac¼ a
÷÷
a ,
÷÷
/ ÷ 1
3

÷÷
0 ¦
0 , dac¼ a
÷÷
a =
÷÷
0 sau
÷÷
/ =
÷÷
0
.
Propriet¼a¸ ti ale produsului scalar a doi vectori liberi
1)
÷÷
a
÷÷
/ =
÷÷
/
÷÷
a , \
÷÷
a ,
÷÷
/ ÷ 1
3
;
2) `(
÷÷
a
÷÷
/ ) = (`
÷÷
a )
÷÷
/ =
÷÷
a (`
÷÷
/ ), \
÷÷
a .
÷÷
/ ÷ 1
3
, ` ÷ R;
3)
÷÷
a (
÷÷
/ +
÷÷
c ) =
÷÷
a
÷÷
/ +
÷÷
a
÷÷
c , \
÷÷
a ,
÷÷
/ ,
÷÷
c ÷ 1
3
;
4)
÷÷
a
÷÷
a 0, \
÷÷
a ÷ 1
3

÷÷
0 ¦;
÷÷
a
÷÷
a = 0 ==
÷÷
a =
÷÷
0 ;
5)
÷÷
a ¸si
÷÷
/ sunt ortogonali ==
÷÷
a
÷÷
/ = 0;
6) dac¼ a
÷÷
a = a
1
÷÷
i +a
2
÷÷
, +a
3
÷÷
/ ,
÷÷
/ = /
1
÷÷
i +/
2
÷÷
, +/
3
÷÷
/ , atunci:
÷÷
a
÷÷
/ = a
1
/
1
+a
2
/
2
+a
3
/
3
,
÷÷
a
÷÷
a = a
2
1
+a
2
2
+a
2
3
= |
÷÷
a |
2
;
7) dac¼ a
÷÷
a ,
÷÷
/ ÷ 1
3

÷÷
0 ¦, atunci
cos . =
÷÷
a
÷÷
/
|
÷÷
a | |
÷÷
/ |
=
a
1
/
1
+a
2
/
2
+a
3
/
3

a
2
1
+a
2
2
+a
2
3

/
2
1
+/
2
2
+/
2
3
;
8) dac¼ a ¹, 1 ÷ o ¸si ¹(r
1
. n
1
. .
1
), 1(r
2
. n
2
. .
2
), atunci distan¸ta dintre punctele
¹ ¸si 1, notat¼ a d (¹. 1) este dat¼ a de
d (¹. 1) = |
÷÷÷
¹1| =

(r
2
÷r
1
)
2
+ (n
2
÷n
1
)
2
+ (.
2
÷.
1
)
2
.
2. Produsul vectorial a doi vectori liberi. Se nume¸ste produs vectorial al
vectorilor
÷÷
a ¸si
÷÷
/ ¸si se noteaz¼ a
÷÷
a
÷÷
/ , vectorul:
1. PRELIMINARII 15
÷÷
a
÷÷
/ =

|
÷÷
a | |
÷÷
/ | sin.
÷÷
c , dac¼ a
÷÷
a ¸si
÷÷
/ sunt necoliniari
÷÷
0 , dac¼ a
÷÷
a ¸si
÷÷
/ sunt coliniari
,
unde
÷÷
c este un versor perpendicular pe planul determinat de reprezentan¸tii lui
÷÷
a
¸si
÷÷
/ având aceea¸si origine ¸si orientat dup¼ a ”regula burghiului” ¸si anume în sensul
de înaintare a unui burghiu când
÷÷
a se rote¸ste c¼ atre
÷÷
/ printr-un unghi minim.
Propriet¼a¸ ti ale produsului vectorial a doi vectori liberi
1)
÷÷
a
÷÷
/ = ÷(
÷÷
/
÷÷
a ), \
÷÷
a ,
÷÷
/ ÷ 1
3
;
2) `(
÷÷
a
÷÷
/ ) = `
÷ ÷
a
÷÷
/ =
÷÷
a `
÷÷
/ , \` ÷ R,
÷÷
a ,
÷÷
/ ÷ 1
3
;
3) (
÷÷
a +
÷÷
/ )
÷÷
c =
÷÷
a
÷÷
c +
÷÷
/
÷÷
c , \
÷÷
a ,
÷÷
/ ,
÷÷
c ÷ 1
3
;
4)
÷÷
a
÷÷
a =
÷÷
0 , \
÷÷
a ÷ 1
3
;
5) |
÷÷
a
÷÷
/ |
2
= |
÷÷
a |
2
|
÷÷
/ |
2
÷(
÷÷
a
÷÷
/ )
2
, \
÷÷
a ,
÷÷
/ ÷ 1
3
; (identitatea lui Lagrange)
6) Dac¼ a
÷÷
a = a
1
÷÷
i +a
2
÷÷
, +a
3
÷÷
/ ,
÷÷
/ = /
1
÷÷
i +/
2
÷÷
, +/
3
÷÷
/ , atunci
÷÷
a
÷÷
/ = (a
2
/
3
÷a
3
/
2
)
÷÷
i + (a
3
/
1
÷a
1
/
3
)
÷÷
, + (a
1
/
2
÷a
2
/
1
)
÷÷
/ =
=

÷÷
i
÷÷
,
÷÷
/
a
1
a
2
a
3
/
1
/
2
/
3

;
7) |
÷÷
a
÷÷
/ | este aria paralelogramului construit pe suporturile reprezentan¸tilor
lui
÷÷
a ¸si
÷÷
/ având aceea¸si origine. Aria unui triunghi ¹1C este dat¼ a de
¹
.1c
=
1
2
|
÷÷÷
¹1
÷÷
¹C|.
3. Produsul mixt a trei vectori liberi. Se nume¸ste produs mixt al vectorilor
÷÷
a ,
÷÷
/ ,
÷÷
c ÷ 1
3
, num¼ arul real, notat (
÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c ), care este egal cu produsul scalar
al vectorilor
÷÷
a ¸si
÷÷
/
÷÷
c :
(
÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c ) =
÷÷
a (
÷÷
/
÷÷
c ).
Propriet¼a¸ ti ale produsului mixt a trei vectori liberi
1) Dac¼ a
÷÷
a = a
1
÷÷
i +a
2
÷÷
, +a
3
÷÷
/ ,
÷÷
/ = /
1
÷÷
i +/
2
÷÷
, +/
3
÷÷
/ ,
÷÷
c = c
1
÷÷
i +c
2
÷÷
, +c
3
÷÷
/ ,
atunci
(1.2) (
÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c ) =

a
1
a
2
a
3
/
1
/
2
/
3
c
1
c
2
c
3

.
2) (
÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c ) = (
÷÷
/ .
÷÷
c .
÷÷
a ) = (
÷÷
c .
÷÷
a .
÷÷
/ ). (
÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c ) = ÷(
÷÷
a .
÷÷
c .
÷÷
/ );
3) (
÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c ) = 0 dac¼ a ¸si numai dac¼ a
÷÷
a ,
÷÷
/ , Fie
÷÷
c sunt coplanari;
4)

(
÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c )

este volumul paralelipipedului oblic construit pe suporturile
reprezentan¸tilor vectorilor
÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c considera¸ti cu origine comun¼ a;
5) (
÷÷
n +
÷÷
· .
÷÷
/ .
÷÷
c ) = (
÷÷
n .
÷÷
/ .
÷÷
c ) + (
÷÷
· .
÷÷
/ .
÷÷
c ).
16 2. VECTORI LIBERI
2. Probleme rezolvate
1. Fie vectorii necoliniari
÷÷
n ¸si
÷÷
· . S¼ a se determine c, astfel încât vectorii
÷÷
a = c
÷÷
n + 3
÷÷
· ,
÷÷
/ =
÷÷
n +
÷÷
· s¼ a …e coliniari.
Solu¸ tie. Din
÷÷
a = `
÷÷
/ , rezult¼ a (c ÷`)
÷÷
n + (3 ÷`)
÷÷
· =
÷÷
0 . Vectorii
÷÷
n ¸si
÷÷
·
…ind necoliniari, rezult¼ a c¼ a c ÷` = 0, 3 ÷` = 0, deci ` = 3 ¸si c = 3.
2. Fie O un punct …xat. Punctele ¹, 1, C sunt coliniare dac¼ a ¸si numai dac¼ a
exist¼ a c, , ÷ R, nenule simultan, astfel ca
(2.1) c
÷÷
O¹+
÷÷÷
O1 +
÷÷÷
OC =
÷÷
0 ¸si c + + = 0.
Solu¸ tie. Dac¼ a ¹, 1, C sunt coliniare, exist¼ a ` ÷ R astfel încât
÷÷
¹C = `
÷÷÷
¹1 sau
÷÷÷
OC ÷
÷÷
O¹ = `(
÷÷÷
O1 ÷
÷÷
O¹). Atunci are loc (2.1) cu c = ` ÷ 1, = ÷`, = 1.
Reciproc, dac¼ a, de exemplu, c = 0, atunci + = 0 ¸si
÷÷
O¹ =

+
÷÷÷
O1+

+
÷÷÷
OC.
Dar
÷÷
O¹ =
÷÷÷
O1 +
÷÷÷
1¹,
÷÷÷
OC =
÷÷÷
O1 +
÷÷÷
1C. Înlocuind, ob¸tinem
÷÷÷
1¹ =

+
÷÷÷
1C, deci
punctele ¹, 1, C sunt coliniare.
3. Fie O un punct …xat ¸si ¹, 1, C trei puncte necoliniare. Pentru orice punct
' din planul ¹1C exist¼ a c, , ÷ R, astfel încât
÷÷÷
O' = c
÷÷
O¹+
÷÷÷
O1 +
÷÷÷
OC ¸si c + + = 1.
A…rma¸tia reciproc¼ a este adev¼ arat¼ a?
Solu¸ tie. Vectorii
÷÷÷
¹',
÷÷÷
¹1,
÷÷
¹C …ind coplanari, exist¼ a `. j ÷ R astfel ca
÷÷÷
¹' = `
÷÷÷
¹1 + j
÷÷
¹C sau
÷÷÷
O' ÷
÷÷
O¹ = ` (
÷÷÷
O1 ÷
÷÷
O¹) + j (
÷÷÷
OC ÷
÷÷
O¹). În consecin¸t¼ a
÷÷÷
O' = (÷` ÷ j + 1)
÷÷
O¹ + `
÷÷÷
O1 + j
÷÷÷
OC. Lu¼ am c = ÷` ÷ j + 1, = `, = j.
Reciproc, dac¼ a c = 1÷ ÷, introducând în rela¸tia dat¼ a, rezult¼ a
÷÷÷
¹' =
÷÷÷
¹1+
÷÷
¹C adic¼ a punctele ', ¹, 1, C sunt coplanare.
4. Fie G centrul de greutate al unui triunghi ¹1C ¸si O un punct oarecare din
spa¸tiu. S¼ a se arate c¼ a
÷÷÷
OG =
1
3
(
÷÷
O¹+
÷÷÷
O1 +
÷÷÷
OC).
Solu¸ tie. Dac¼ a ¹1 este median¼ a,
÷÷÷
11 = ÷
÷÷÷
1C, deci
÷÷÷
O1 =
1
2
(
÷÷÷
O1 +
÷÷÷
OC).
De asemenea din
÷÷
G¹ = ÷2
÷÷÷
G1 ob¸tinem
÷÷÷
OG =
1
3
(O¹ + 2O1), de unde rezult¼ a
a…rma¸tia.
5. Fie : puncte materiale '
1
, '
2
, ..., '
n
, de mase :
1
, :
2
, ..., :
n
, respectiv.
S¼ a se arate c¼ a exist¼ a un punct G unic determinat astfel încât
(2.2) :
1
÷÷÷÷
G'
1
+:
2
÷÷÷÷
G'
2
+... +:
n
÷÷÷÷
G'
n
=
÷÷
0 .
Dac¼ a ' este un punct oarecare, atunci
(2.3) :
1
÷÷÷÷
G'
1
+:
2
÷÷÷÷
G'
2
+... +:
n
÷÷÷÷
G'
n
= (:
1
+:
2
+... +:
n
)
÷÷÷
'G.
Solu¸ tie. Punctul G, dac¼ a exist¼ a, este unic. Într-adev¼ ar, dac¼ a G
1
ar … un alt
punct ce satisface
:
1
÷÷÷÷
G
1
'
1
+:
2
÷÷÷÷
G
1
'
2
+... +:
n
÷÷÷÷÷
G
1
'
n
=
÷÷
0 ,
2. PROBLEME REZOLVATE 17
atunci, scazând din (2.2) ¸si ¸tinând seama c¼ a
÷÷÷÷
G
1
'
I
÷
÷÷÷
G'
I
=
÷÷÷
G
1
G, 1 _ i _ :,
rezult¼ a c¼ a (:
1
+:
2
+... +:
n
)
÷÷÷
G
1
G =
÷÷
0 . Cum :
1
+:
2
+... +:
n
= 0, ob¸tinem
c¼ a G
1
= G.
În ceea ce prive¸ste existen¸ta punctului G, …e O un punct …xat. Cum
÷÷÷
G'
I
=
=
÷÷÷
O'
I
÷
÷÷÷
OG, 1 _ i _ :, rezult¼ a c¼ a
÷÷÷
OG =
1
:
1
+:
2
+... +:
n
(:
1
÷÷÷÷
O'
1
+:
2
÷÷÷÷
O'
2
+... +:
n
÷÷÷÷
O'
n
).
Punctul O …ind …x, iar punctele '
I
¸si numerele reale :
I
. 1 _ i _ :, …ind date,
rezult¼ a c¼ a punctul G este bine determinat prin rela¸tia de mai sus. Rela¸tia (2.3) se
ob¸tine folosind faptul c¼ a
÷÷÷÷
''
I
=
÷÷÷
'G+
÷÷÷
G'
I
, 1 _ i _ :, ¸si (2.2).
Punctul G dat de (2.2) se nume¸ste baricentrul (centrul de greutate al) sistemului
de puncte ('
1
. '
2
. .... '
n
) relativ la sistemul de ponderi (:
1
. :
2
. .... :
n
).
6. Fie
÷÷
a =
÷÷
n ÷ 3
÷ ÷
· ,
÷÷
/ = ÷
÷÷
n + 2
÷÷
· , |
÷÷
n | = 3, |
÷÷
· | =

2, j(0) =
¬
4
, 0
…ind unghiul dintre
÷÷
n ¸si
÷÷
· . S¼ a se calculeze:
a)
÷÷
a
÷÷
/ ;
b) lungimile diagonalelor paralelogramului construit pe vectorii
÷÷
a ¸si
÷÷
/ ¸si
unghiul dintre ele.
Solu¸ tie. a) Cum
÷÷
n
÷÷
· = 3, rezult¼ a c¼ a
÷÷
a
÷÷
/ = ÷6. b) Diagonalele parale-
logramului sunt
÷÷
d
1
=
÷÷
a +
÷÷
/ ,
÷÷
d
2
=
÷÷
a ÷
÷÷
/ , deci
÷÷
d
1
= ÷
÷÷
· ,
÷÷
d
2
= 2
÷÷
n ÷ 5
÷÷
· .
Atunci |
÷÷
d
1
| = |
÷÷
· | =

2, |
÷÷
d
2
|
2
= (2
÷÷
n ÷ 5
÷÷
· ) (2
÷÷
n ÷ 5
÷÷
· ) = 26. În consecin¸t¼ a,
|
÷÷
d
2
| =

26 ¸si cos 0 =
÷÷
d
1

÷÷
d
2
|
÷÷
d
1
| |
÷÷
d
2
|
=
2

13
.
7. Fie ¹. 1. C. 1 patru puncte în spa¸tiu. S¼ a se demonstreze egalitatea lui
Euler:
÷÷÷
¹1
÷÷÷
C1 +
÷÷÷
1C
÷÷÷
¹1 +
÷÷
¹C
÷÷÷
11 = 0.
Solu¸ tie. Dac¼ a O este un punct din spa¸tiu, egalitatea rezult¼ a folosind
÷÷÷
¹1 =
÷÷÷
O1÷
÷÷
O¹ etc. Din aceast¼ a egalitate ob¸tinem:
a) În triunghiul ¹1C, …e H punctul de intersec¸tie a dou¼ a înal¸timi, …e ele ¹H
¸si 1H. Aplicând egalitatea lui Euler punctelor ¹. 1. C. H, rezult¼ a c¼ a ¸si CH este
în¼ al¸time. Astfel se demonstreaz¼ a vectorial concuren¸ta în¼ al¸timilor într-un triunghi.
b) Dac¼ a într-un tetraedru exist¼ a dou¼ a perechi de muchii opuse perpendiculare,
atunci ¸si cea de a treia pereche de muchii opuse este format¼ a din muchii perpen-
diculare.
8. Se dau punctele ¹(2. ÷1. 3), 1(3. 3. 1), C(4. 2. 2). S¼ a se calculeze perimetrul,
aria triunghiului ¹1C precum ¸si lungimea în¼ al¸timii din 1.
Solu¸ tie. Cum |
÷÷÷
¹1| =

21, |
÷÷÷
1C| =

3, |
÷÷
¹C| =

14, perimetrul este

21 +

3 +

14. Dar 4o
2
= |
÷÷÷
¹1|
2
|
÷÷
¹C|
2
sin
2
¹ = |
÷÷÷
¹1|
2
|
÷÷
¹C|
2
÷ |
÷÷÷
¹1|
2
|
÷÷
¹C|
2
cos
2
¹, deci o =
1
2

|
÷÷÷
¹1|
2
|
÷÷
¹C|
2
÷(
÷÷÷
¹1
÷÷
¹C)
2
. Cum
÷÷÷
¹1 =
÷÷
i + 4
÷÷
, ÷
2
÷÷
/ ,
÷÷
¹C = 2
÷÷
i + 3
÷÷
, ÷
÷÷
/ , ob¸tinem c¼ a
÷÷÷
¹1
÷÷
¹C = 16. Atunci o =

38
2
, iar
/
1
=
2o
|
÷÷
¹C|
=

38

14
=

19

7
.
18 2. VECTORI LIBERI
9. S¼ a se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii
÷÷
·
1
=
÷÷
a + 3
÷÷
/ ,
÷÷
·
2
= 2
÷÷
a ÷
÷÷
/ , ¸stiind c¼ a |
÷÷
a | =

3, |
÷÷
/ | = 4 ¸si ^(
÷÷
a .
÷÷
/ ) =
¬
3
.
Solu¸ tie. |
÷÷
a
÷÷
/ | = |
÷÷
a | |
÷÷
/ | sin
¬
3
= 6,
÷÷
·
1

÷÷
·
2
= 7
÷÷
/
÷÷
a . Aria paralelo-
gramului este|
÷÷
·
1

÷÷
·
2
| = |
÷÷
/
÷÷
a | = 42.
10. S¼ a se calculeze aria triunghiului ¹1C, unde ¹(÷1. 1. 0), 1(2. ÷1. 3),
C (4. 2. 2).
Solu¸ tie. Deoarece
÷÷÷
¹1 = 3
÷÷
i ÷2
÷÷
, +3
÷÷
/ ,
÷÷
¹C = 5
÷÷
i +
÷÷
, +2
÷÷
/ , atunci
÷÷÷
¹1
÷÷
¹C =
÷7
÷÷
i + 9
÷÷
, + 13
÷÷
/ , deci o =
1
2
. |
÷÷÷
¹1
÷÷
¹C| =
1
2

299.
11. S¼ a se determine volumul paralelipipedului construit pe vectorii
÷÷
a =
÷÷
n +2
÷÷
· ,
÷÷
/ = 5
÷÷
n ÷4
÷÷
· +3
÷÷
n,
÷÷
c =
÷÷
n +
÷÷
· ÷
÷÷
n, ¸stiind c¼ a |
÷÷
n | = 2

2, |
÷÷
· | =

3,
|
÷÷
n| = 2, ^(
÷÷
· .
÷÷
n) =
¬
3
, iar unghiul dintre vectorul
÷÷
n ¸si planul determinat de
vectorii
÷÷
· ¸si
÷÷
n este
¬
4
.
Solu¸ tie. (
÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c ) = 17(
÷÷
n .
÷÷
· .
÷÷
n), (
÷÷
n .
÷÷
· .
÷÷
n) =
÷÷
n (
÷÷
·
÷÷
n) = |
÷÷
n | |
÷÷
·
÷÷
n| cos
¬
4
= 6, deoarece |
÷÷
·
÷÷
n| = |
÷÷
· ||
÷÷
n| sin
¬
3
= 3. Atunci volumul este
\ = 17 3 = 51.
12. S¼ a se determine volumul \ ¸si în¼ al¸timea / din 1 ale tetraedrului ¹1C1,
dac¼ a ¹(1. ÷5. 4), 1(0. ÷3. 1), C (2. 4. 3), 1(1. 0. 1).
Solu¸ tie.
÷÷÷
¹1 = ÷
÷÷
i + 2
÷÷
, ÷ 3
÷÷
/ ,
÷÷
¹C =
÷÷
i + 9
÷÷
, ÷
÷÷
/ ,
÷÷÷
¹1 = 5
÷÷
, ÷ 3
÷÷
/ ,
(
÷÷÷
¹1.
÷÷
¹C.
÷÷÷
¹1) = 13,
÷÷÷
¹1
÷÷
¹C = 25
÷÷
i ÷4
÷÷
, ÷11
÷÷
/ . \ =
[ (
÷÷÷
¹1.
÷÷
¹C.
÷÷÷
¹1) [
6
=
13
6
.
Aria /¹1C este

762
2
, deci / =
13

762
.
3. Probleme propuse
1. Fie ¹1C un triunghi ¸si ' un punct variabil în spa¸tiu. S¼ a se arate c¼ a
vectorul
÷÷÷
'¹+ 2
÷÷÷
'1 ÷3
÷÷÷
'C nu depinde de punctul '.
2. Dac¼ a O este punctul de intersec¸tie al diagonalelor paralelogramului ¹1C1,
iar ' un punct oarecare, atunci
÷÷÷
'¹+
÷÷÷
'1 +
÷÷÷
'C +
÷÷÷
'1 = 4
÷÷÷
'O.
3. Fie ¹1 ¸si C1 dou¼ a coarde perpendiculare în cercul de centru O¸si 1 punctul
lor de intersec¸tie. S¼ a se arate c¼ a
÷÷
1¹+
÷÷
11 +
÷÷
1C +
÷÷
11 = 2
÷÷
1O.
4. S¼ a se arate c¼ a G este centrul de greutate al unui triunghi ¹1C dac¼ a ¸si
numai dac¼ a
÷÷
G¹ +
÷÷÷
G1 +
÷÷÷
GC =
÷÷
0 . În plus, dac¼ a ¹'. 1·. C1 sunt medianele
triunghiului ¹1C, atunci triunghiurile '·1 ¸si ¹1C au acela¸si centru de greutate.
5. Fie ¹
I
, 1 _ i _ 6 mijloacele laturilor hexagonului convex ¹1C111. S¼ a
se arate c¼ a:
a) se poate construi un triunghi cu segmentele [¹
1
¹
2
], [¹
3
¹
4
], [¹
5
¹
6
];
b) triunghiurile ¹
1
¹
3
¹
5
¸si ¹
2
¹
4
¹
6
au acela¸si centru de greutate.
3. PROBLEME PROPUSE 19
6. Punctul C se a‡¼ a pe segmentul [¹1] la
3
5
de 1. Dac¼ a ' este un punct
oarecare, s¼ a se exprime
÷÷÷
'C în func¸tie de
÷÷
a =
÷÷÷
'¹ ¸si
÷÷
/ =
÷÷÷
'1.
7. Dac¼ a punctele ¹
1
, 1
1
, C
1
împart segmentele [1C], [C¹], [¹1] respectiv în
acela¸si raport `, s¼ a se arate c¼ a segmentele [¹¹
1
], [11
1
], [CC
1
] pot … laturile unui
triunghi.
8. Dac¼ a ¹1 este bisectoarea unghiului ¹ a triunghiului ¹1C, 1 ÷ (1C), iar
/ ¸si c sunt lungimile laturilor [¹C] ¸si respectiv [¹1], atunci
÷÷
r
1
=
/
÷÷
r
1
+c
÷÷
r
c
/ +c
.
9. În trapezul isoscel ¹1C1 se cunosc baza mare
÷÷÷
¹1 =
÷÷
a , una din laturile
neparalele
÷÷÷
¹1 =
÷÷
/ , iar m¼ asura unghiului ¹ este
¬
3
. S¼ a se descompun¼ a dup¼ a
÷÷
a ¸si
÷÷
/ vectorii care dau celelalte laturi ¸si diagonalele trapezului.
10. Dac¼ a a. /. c sunt lungimile laturilor [1C], [C¹], respectiv [¹1] ale unui
triunghi ¹1C, iar 1 centrul cercului înscris în triunghiul ¹1C, atunci are loc
a
÷÷
r
.
+/
÷÷
r
1
+c
÷÷
r
c
= (a +/ +c)
÷÷
r
1
.
11. Fie ¹ ¸si 1 dou¼ a puncte distincte. Determina¸ti mul¸timea punctelor '
pentru care exist¼ a t ÷ R astfel încât
÷÷
r
1
= (1 ÷ t)
÷÷
r
.
+ t
÷÷
r
1
. Caz particular
t ÷ [0. 1].
12. Se dau punctele ¹(2. ÷3. 4), 1(3. 2. ÷1), C (0. 1. ÷2). S¼ a se determine un
punct 1 astfel încât ¹1C1 s¼ a …e paralelogram.
13. a) S¼ a se arate c¼ a punctele ¹(1. 5. ÷2), 1(9. ÷1. 22), C (÷3. 8. ÷14) sunt
coliniare;
b) Pentru ce valoare a lui ` punctele ¹, 1 ¸si 1(÷7. 11. ÷2 + 12`) sunt coli-
niare?
c) Punctele ¹, 1 ¸si 1 (÷7. 5 ÷2`. ÷2 + 12`) pot … coliniare?
14. S¼ a se determine ` astfel încât vectorii
÷÷
a =
÷÷
i + 2
÷÷
, + 4
÷÷
/ ,
÷÷
/ =
÷÷
i +
(` ÷1)
÷÷
, +(6 ÷`)
÷÷
/ ,
÷÷
c = 2
÷÷
i ÷`
÷÷
, +(` + 4)
÷÷
/ s¼ a …e coplanari. Pentru ` =
20
9
s¼ a se descompun¼ a vectorul
÷÷
a dup¼ a direc¸tiile lui
÷÷
/ ¸si
÷÷
c .
15. Fie
÷÷
:,
÷÷
: ,
÷÷
j trei vectori necoplanari.
a) Sunt coplanari vectorii
÷÷
n =
÷÷
: +
÷÷
: +
÷÷
j ,
÷÷
· =
÷÷
: + 2
÷÷
: ÷ 3
÷÷
j ,
÷÷
n =
÷÷
: + 4
÷÷
: + 9
÷÷
j ?
b) S¼ a se descompun¼ a vectorul
÷÷
a = 2
÷÷
: + 7
÷÷
: + 21
÷÷
j dup¼ a direc¸tiile vectorilor
÷÷
n ,
÷÷
· ,
÷÷
n.
16. Fie
÷÷
a ,
÷÷
/ vectori nenuli. S¼ a se arate c¼ a vectorii
÷÷
a +
÷÷
/ ¸si
÷÷
a ÷
÷÷
/ sunt
ortogonali dac¼ a ¸si numai dac¼ a |
÷÷
a | = |
÷÷
/ |.
17. S¼ a se arate c¼ a vectorii
÷÷
n = (
÷÷
a
÷÷
/ )
÷÷
c ÷(
÷÷
a
÷÷
c )
÷÷
/ ¸si
÷÷
a sunt ortogonali.
18. Dac¼ a
÷÷
n ¸si
÷÷
· sunt doi versori ortogonali, atunci vectorii
÷÷
a = `
÷÷
n ÷
÷÷
· ¸si
÷÷
/ =
÷÷
n +`
÷÷
· sunt ortogonali.
20 2. VECTORI LIBERI
19. S¼ a se interpreteze geometric egalit¼ a¸tile |
÷÷
a +
÷÷
/ |
2
= |
÷÷
a ÷
÷÷
/ |
2
=
|
÷÷
a |
2
+|
÷ ÷
/ |
2
.
20. S¼ a se arate c¼ a |
÷÷
a +
÷÷
/ |
2
+|
÷÷
a ÷
÷÷
/ |
2
= 2(|
÷÷
a |
2
+|
÷÷
/ |
2
). Interpretare
geometric¼ a.
21. Dac¼ a G este baricentrul sistemului de puncte materiale ('
1
. '
2
. .... '
n
)
relativ la sistemul de ponderi (:
1
. :
2
. .... :
n
), iar ' un punct arbitrar, s¼ a se arate
c¼ a
n
¸
I=1
:
I
|
÷÷÷÷
''
I
|
2
= |
÷÷÷
'G|
2
n
¸
I=1
:
I
+
n
¸
I=1
:
I
|
÷÷÷
G'
I
|
2
(Stewart).
22. S¼ a se calculeze rezultanta for¸telor
÷÷
1
1
= 2
÷÷
: + 3
÷ ÷
: +
÷÷
j ,
÷÷
1
2
=
÷÷
: ÷ 3
÷÷
: ,
dac¼ a |
÷÷
:| = 1, |
÷÷
j | = 2, ](
÷÷
:.
÷÷
j ) =
¬
3
.
23. Dac¼ a |
÷÷
a | = |
÷÷
/ | = |
÷÷
c | = 1 ¸si
÷÷
a +
÷÷
/ +
÷÷
c =
÷÷
0 , s¼ a se calculeze
÷÷
a
÷÷
/ +
÷÷
/
÷÷
c +
÷÷
a
÷÷
c .
24. Fie vectorii
÷÷
: ¸si
÷÷
: , unde |
÷÷
:| = 2, |
÷÷
: | =

2, ](
÷÷
:.
÷÷
: ) =
¬
4
. S¼ a se
determine ` astfel ca vectorii
÷÷
a = 2
÷÷
: ÷3
÷÷
: ¸si
÷÷
/ = `
÷÷
: +
÷÷
: s¼ a …e ortogonali.
25. S¼ a se calculeze unghiul dintre medianele duse din vârfurile ascu¸tite ale
unui triunghi dreptunghic isoscel.
26. Pentru ce valoare a lui `, vectorii
÷÷
n =
÷÷
i + 2
÷÷
, + (` ÷1)
÷÷
/ ,
÷÷
· =
2
÷÷
i ÷
÷÷
, + 3
÷÷
/ sunt ortogonali?
27. Fie vectorii
÷÷
n = 2
÷÷
a ÷
÷÷
/ ,
÷÷
· = ÷3
÷÷
a + 2
÷÷
/ , unde |
÷ ÷
a | = 3, |
÷÷
/ | = 4,
iar
÷÷
a ¸si
÷÷
/ sunt ortogonali. S¼ a se calculeze lungimile diagonalelor paralelogramului
construit pe vectorii
÷÷
n ¸si
÷÷
· ¸si unghiul dintre ele.
28. Se dau punctele ¹(1. ÷1. 1), 1(2. ÷1. ÷1), C (0. 2. 4). S¼ a se calculeze
perimetrul ¸si unghiurile triunghiului ¹1C.
29. Se dau punctele ¹(12. ÷4. 3), 1(3. 12. ÷4), C (2. 3. ÷4). S¼ a se arate c¼ a:
a) triunghiul ¹O1 este isoscel;
b) triunghiul ¹OC este dreptunghic;
c) s¼ a se calculeze perimetrul triunghiului ¹1C.
30. S¼ a se calculeze unghiurile triunghiului ¹1C, ¸stiind c¼ a
÷÷÷
¹1 =
÷÷
i +3
÷÷
, +3
÷÷
/ ,
÷÷÷
C1 = ÷
÷÷
i +
÷÷
, + 2
÷÷
/ .
31. S¼ a se determine un vector de norm¼ a 26 situat în planul rOn, care s¼ a …e
perpendicular pe vectorul
÷÷
a = 12
÷÷
i + 5
÷÷
, ÷7
÷÷
/ .
32. Se consider¼ a vectorii
÷÷
a = 2
÷÷
i + 5
÷÷
, ÷ 7
÷÷
/ ,
÷÷
/ =
÷ ÷
i +
÷÷
, +
÷÷
/ . S¼ a se
calculeze unghiul dintre vectorii
÷÷
a ¸si
÷÷
/ , precum ¸si jr
÷ ÷
o ÷
÷ ÷
b
÷÷
/ .
33. S¼ a se determine un versor al bisectoarei unghiului C al triunghiului ¹1C,
unde ¹(0. 1. 1), 1(÷1. 1. 2), C (1. 2. 3).
34. S¼ a se arate c¼ a punctele ¹(÷4. 0. 1), 1(0. 1. 1), C (4. 4. 0), 1(4. 6. ÷1) sunt
coplanare. S¼ a se calculeze aria patrulaterului ¹1C1.
35. S¼ a se calculeze (
÷÷
a +
÷÷
/ ) (
÷÷
/ ÷
÷÷
a ). Interpretare geometric¼ a.
3. PROBLEME PROPUSE 21
36. S¼ a se arate c¼ a în orice triunghi ¹1C are loc
÷÷÷
¹1
÷÷÷
1C =
÷÷÷
1C
÷÷
C¹ =
=
÷÷

÷÷÷
¹1.
37. S¼ a se calculeze aria ¸si lungimile diagonalelor paralelogramului construit pe
vectorii
÷÷
n =
÷÷
a ÷2
÷ ÷
/ ,
÷÷
· = 2
÷÷
a +3
÷÷
/ , ¸stiind c¼ a |
÷÷
a | = 4, |
÷÷
/ | = 5, ](
÷÷
a .
÷÷
/ ) =
¬
3
.
38. S¼ a se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii
÷÷
a =
÷÷
i +2
÷÷
, ÷
÷
÷÷
/ ,
÷÷
/ = 2
÷÷
i ÷
÷÷
, +
÷÷
/ . S¼ a se determine un versor perpendicular pe cei doi vectori.
39. Fie vectorii necoliniari
÷÷
n ¸si
÷÷
· . Pentru ce valoare a lui c vectorii
÷÷
a = c
÷÷
n ÷2
÷÷
· ,
÷÷
/ = 2
÷÷
n +
÷÷
· sunt coliniari?
40. Se dau punctele ¹(÷1. 2. 0), 1(1. 1. 1), C (2. 3. 4). S¼ a se calculeze aria
triunghiului ¹1C ¸si lungimea în¼ al¸timii din C pe ¹1.
41. Fie vectorii
÷÷
a =
÷÷
i ÷
÷÷
, +
÷÷
/ ,
÷÷
/ =
÷÷
i + 2
÷÷
, +
÷÷
/ . S¼ a se determine un
vector
÷÷
· astfel încât
÷÷
·
÷÷
a =
÷÷
/ .
42. S¼ a se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii
÷÷
n ¸si
÷÷
· , ¸stiind
c¼ a |
÷÷
n | = 4, |
÷÷
· | = 5, iar
÷÷
n
÷÷
· = 10.
43. Fie triunghiul ¹1C, cu
÷÷÷
¹1 = 3
÷÷
j ÷ 4
÷÷
c ,
÷÷÷
1C =
÷÷
j + 5
÷÷
c ,
÷÷
j ¸si
÷÷
c …ind
doi versori perpendiculari. S¼ a se calculeze lungimea în¼ al¸timii din C.
44. S¼ a se determine volumul paralelipipedului construit pe vectorii
÷÷
a ,
÷÷
/ ,
÷÷
c ,
unde
÷÷
a =
÷÷
:+2
÷÷
: +
÷÷
j ,
÷÷
/ = 2
÷÷
:+3
÷÷
: +3
÷÷
j ,
÷÷
c = 3
÷÷
:+7
÷÷
: +
÷÷
j , unde |
÷÷
:| = 1,
|
÷÷
: | = 2

2, |
÷÷
j | = 2

3, ](
÷÷
: .
÷÷
j ) =
¬
3
, iar unghiul dintre vectorul
÷÷
: ¸si planul
determinat de vectorii
÷÷
: ¸si
÷÷
j are m¼ asura
¬
4
.
45. S¼ a se arate c¼ a vectorii
÷÷
: =
÷÷
a + 2
÷÷
/ +
÷÷
c ,
÷÷
: =
÷÷
a +
÷÷
/ ÷
÷÷
c ,
÷÷
j =
÷÷
a + 3
÷÷
/ + 3
÷÷
c sunt coplanari.
46. S¼ a se arate c¼ a vectorii
÷÷
a =
÷÷
i +
÷÷
, +
÷÷
/ ,
÷÷
/ =
÷÷
i +
÷÷
, + 2
÷÷
/ ,
÷÷
c =
÷÷
i +
+2
÷÷
, + 3
÷÷
/ nu sunt coplanari. S¼ a se descompun¼ a vectorul
÷÷
· = 6
÷÷
i + 9
÷ ÷
, + 14
÷÷
/
dup¼ a direc¸tiile vectorilor
÷÷
a ,
÷÷
/ ,
÷÷
c .
47. S¼ a se determine ` astfel încât vectorii
÷÷
a =
÷÷
i + `
÷÷
, ÷ 4
÷÷
/ ,
÷÷
/ = (` ÷
1)
÷÷
, +
÷÷
/ ,
÷÷
c =
÷÷
i + 4
÷÷
, ÷ 2
÷÷
/ s¼ a …e coplanari. Pentru ` = 2 s¼ a se descompun¼ a
vectorul
÷÷
a dup¼ a direc¸tiile vectorilor
÷÷
/ ¸si
÷÷
c .
48. Se dau vectorii
÷÷
a = 2
÷÷
i +
÷÷
, ÷3
÷÷
/ ,
÷÷
/ = 3
÷÷
i +2
÷ ÷
, ÷5
÷÷
/ ,
÷÷
c =
÷÷
i ÷
÷÷
, +
÷÷
/ .
Se cere:
a) volumul paralelipipedului construit pe vectorii
÷÷
a ,
÷÷
/ ,
÷÷
c ;
b) lungimea în¼ al¸timii paralelipipedului pe baza determinat¼ a de
÷÷
a ¸si
÷÷
/ .
49. S¼ a se determine ` astfel încât volumul paralelipipedului construit pe
vectorii
÷÷
a = 2
÷÷
i ÷3
÷÷
, +
÷÷
/ ,
÷÷
/ =
÷÷
i +
÷÷
, ÷2
÷÷
/ ,
÷÷
c = `
÷÷
i + 2
÷÷
, s¼ a …e 10.
50. Se dau punctele ¹(3. 1. 4), 1(5. 2. 1), C (1. 1. ÷6), 1(1. 2. 3). S¼ a se cal-
culeze volumul tetraedrului ¹1C1 ¸si lungimea în¼ al¸timii tetraedrului dus¼ a din 1
pe planul ¹C1.
22 2. VECTORI LIBERI
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri
1. De exemplu,
÷÷÷
'¹ =
÷÷÷
'1+
÷÷÷
1¹, deci
÷÷÷
'¹+2
÷÷÷
'1÷3
÷÷÷
'C = 3

÷÷÷
'1 ÷
÷÷÷
'C

+
÷÷÷
1¹ = 3
÷÷÷
C1 +
÷÷÷
1¹. 2. Se adun¼ a rela¸tiile
÷÷÷
'O =
÷÷÷
'¹ +
÷÷
¹O,
÷÷÷
'O =
÷÷÷
'1 +
÷÷÷
1O,
÷÷÷
'O =
÷÷÷
'C+
÷÷÷
CO,
÷÷÷
'O =
÷÷÷
'1+
÷÷÷
1O¸si se ¸tine seama c¼ a
÷÷
¹O+
÷÷÷
CO =
÷÷
0 ,
÷÷÷
1O+
÷÷÷
1O =
÷÷
0 . 3. Fie 1 ¸si 1 mijloacele coardelor [¹1] respectiv [C1].
÷÷
1¹ =
÷÷
1O +
÷÷
O¹,
÷÷
11 =
÷÷
1O +
÷÷÷
O1, deci
÷÷
1¹ +
÷÷
11 = 2
÷÷
1O +
÷÷
O¹ +
÷÷÷
O1. Dar
÷÷
O¹ +
÷÷÷
O1 = 2
÷÷÷
O1, deci
÷÷
1¹ +
÷÷
11 = 2
÷÷
1O + 2
÷÷÷
O1. Similar
÷÷
1C +
÷÷
11 = 2
÷÷
1O + 2
÷÷÷
O1. Dar
÷÷÷
O1 +
÷÷÷
O1 =
÷÷
O1.
În consecin¸t¼ a,
÷÷
1¹ +
÷÷
11 +
÷÷
1C +
÷÷
11 = 2
÷÷
1O. 4. Dac¼ a G este centrul de greutate al
triunghiului ¹1C, …e 1 mijlocul segmentului [¹1]. Atunci
÷÷
G¹+
÷÷÷
G1 = 2
÷÷÷
G1, deci
÷÷
G¹+
÷÷÷
G1 +
÷÷÷
GC = 2
÷÷÷
G1+
÷÷÷
GC =
÷÷
0 . Reciproc, din
÷÷
G¹+
÷÷÷
G1 +
÷÷÷
GC =
÷÷
0 , ob¸tinem
÷÷
G¹+
÷÷÷
G1 =
÷÷÷
CG. Cum
÷÷
G¹+
÷÷÷
G1 = 2
÷÷÷
G1, rezult¼ a
÷÷÷
CG = 2
÷÷÷
G1, deci punctele G, C,
1 sunt coliniare, adic¼ a G se a‡¼ a pe mediana G1. Similar se arat¼ a c¼ a G se a‡¼ a pe
celelalte dou¼ a mediane, deci Geste centrul de greutate al triunghiului ¹1C. În plus,
÷÷÷
G' =
÷÷÷
G1+
÷÷÷
1' =
÷÷÷
G1+
1
2
÷÷÷
1C. În mod asem¼ an¼ ator se arat¼ a c¼ a
÷÷÷
G· =
÷÷÷
GC+
1
2
÷÷
C¹,
÷÷÷
G1 =
÷÷
G¹+
1
2
÷÷÷
¹1, deci
÷÷÷
G'+
÷÷÷
G·+
÷÷÷
G1 =
÷÷
G¹+
÷÷÷
G1+
÷÷÷
GC+
1
2

÷÷÷
1C +
÷÷
C¹+
÷÷÷
¹1

=
÷÷
0 , adic¼ a G este centrul de greutate al triunghiului '·1. 5. a)
÷÷÷÷
¹
1
¹
2
=
1
2
÷÷
¹C,
÷÷÷÷
¹
3
¹
4
=
1
2
÷÷÷
C1,
÷÷÷÷
¹
5
¹
6
=
1
2
÷÷
1¹, deci
÷÷÷÷
¹
1
¹
2
+
÷÷÷÷
¹
3
¹
4
+
÷÷÷÷
¹
5
¹
6
=
÷÷
0 . b) Dac¼ a G este
centrul de greutate al triunghiului ¹
1
¹
3
¹
5
, atunci
÷÷

1
+
÷÷

3
+
÷÷

5
=
÷÷
0 . Dar
÷÷

2
=
÷÷

1
+
1
2
÷÷
¹C,
÷÷

4
=
÷÷

3
+
1
2
÷÷÷
C1,
÷÷

6
=
÷÷

5
+
1
2
÷÷
1¹. În consecin¸t¼ a
÷÷

2
+
÷÷

4
+
÷÷

6
=
÷÷
0 , deci G este centrul de greutate al triunghiului ¹
2
¹
4
¹
6
.
6.
÷÷
C¹ = ÷
2
3
÷÷÷
C1. Din (1.1) se ob¸tine
÷÷÷
'C =
3
5
÷÷
a +
2
5
÷÷
/ . 7. Din (1.1), avem:
÷÷
¹¹
1
=
1
1 ÷`
(
÷÷÷
¹1 ÷`
÷÷
¹C),
÷÷÷
11
1
=
1
1 ÷`
(
÷÷÷
1C ÷`
÷÷÷
1¹),
÷÷÷
CC
1
=
1
1 ÷`
(
÷÷
C¹÷`
÷÷÷
C1).
Adunând cele trei rela¸tii ¸si ¸tinând seama c¼ a
÷÷÷
¹1 +
÷÷÷
1C +
÷÷
C¹ =
÷÷
0 , rezult¼ a c¼ a
÷÷
¹¹
1
+
÷÷÷
11
1
+
÷÷÷
CC
1
=
÷÷
0 . 8. Din teorema bisectoarei, rezult¼ a c¼ a
÷÷÷
11 = ÷
c
/
÷÷÷
1C.
Rela¸tia dorit¼ a se ob¸tine din formula (2.2), cu ` = ÷
c
/
. 9. Fie ¹1 bisectoarea
unghiului ¹. Din teorema bisectoarei avem
11
c
=
C1
/
=
a
/ +c
, deci 11 =
ac
/ +c
.
Cum 11 este bisectoarea unghiului 1, aplicând din nou teorema bisectoarei, g¼ asim
÷÷
1¹ = ÷
/ +c
a
÷÷
11. Folosind (1.1) ¸si
÷÷
r
1
=
1
/ +c
(/ r
1
+ c r
c
), se ob¸tine rela¸tia
din enun¸t. 10. Rela¸tia din enun¸t se mai scrie sub forma
÷÷÷
¹' = t
÷÷÷
¹1, deci '
se a‡¼ a pe dreapta ¹1 ¸si reciproc. Dac¼ a t = 0, atunci ' = ¹, iar dac¼ a t = 1,
atunci ' = 1. Din rela¸tia de mai sus, dac¼ a t ÷ (0. 1), rezult¼ a c¼ a ' ÷ (¹1).
11.
÷÷÷
O1 =
÷÷÷
OC +
÷÷÷
1¹. 1(÷1. ÷4. 3). 12. a)
÷÷÷
¹1 = 8
÷÷
i ÷ 6
÷÷
, + 24
÷÷
/ ,
÷÷÷
1C =
÷12
÷÷
i + 9
÷÷
, ÷ 36
÷÷
/ , deci
÷÷÷
¹1 = ÷
2
3
÷÷÷
1C. b)
÷÷÷
¹1 = ÷8
÷÷
i + 6
÷÷
, + 12`
÷÷
/ . Din
÷÷÷
¹1 = c
÷÷÷
¹1 se ob¸tine c = ÷1, ` = ÷2. c)
÷÷
¹1 = ÷8
÷÷
i ÷ 2`
÷÷
, + 12`
÷÷
/ . Condi¸tia
÷÷÷
¹1 = c
÷÷
¹1 conduce la rela¸tiile: 8 = ÷8c, ÷6 = ÷2`c, 24 = 12`c. Din primele
dou¼ a rela¸tii se ob¸tine c = ÷1, ` = ÷3, care nu o veri…c¼ a pe a treia, deci punctele
4. INDICA ¸ TII ¸ SI R
¼
ASPUNSURI 23
nu pot … coliniare. 13. Metoda I. Din
÷÷
a = c
÷÷
/ +
÷÷
/ se ob¸tin rela¸tiile c+2 = 1,
c(` ÷ 1) ÷ ` = 2, c(6 ÷ `) + (` + 4) = 4, de unde rezult¼ a ` =
20
9
. Metoda II.
Se pune condi¸tia

÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c

= 0.
÷÷
a =
4
3
÷÷
/ ÷
1
6
÷÷
c . 14. Metoda I. Dac¼ a vectorii
ar … coplanari, atunci ar exista c. ÷ R astfel ca
÷÷
n = c
÷÷
· +
÷÷
n, ceea ce conduce
la sistemul de ecua¸tii: c + = 1, 2c + 4 = 1, ÷3c + 9 = 1, care nu are solu¸tii.
Metoda II. Calcul¼ am produsul mixt.
÷÷
·
÷÷
n = 2
÷÷
:
÷÷
: + 12
÷÷
:
÷÷
j + 30
÷÷
:
÷÷
j , deci (
÷÷
:.
÷÷
· .
÷÷
n) = 30 (
÷÷
:.
÷÷
: .
÷÷
j ), (
÷÷
: .
÷÷
· .
÷÷
n) = 12 (
÷ ÷
: .
÷÷
:.
÷÷
j ), (
÷÷
j .
÷÷
· .
÷÷
n) =
2 (
÷÷
j .
÷÷
:.
÷÷
: ). Atunci (
÷÷
n .
÷÷
· .
÷÷
n) = 20 (
÷÷
:.
÷÷
: .
÷÷
j ) = 0.
÷÷
a =
9
10
÷÷
n ÷
17
20
÷÷
· +
39
20
÷÷
n.
15. Se ¸tine seama c¼ a (
÷÷
a +
÷÷
/ ) (
÷÷
a ÷
÷÷
/ ) = |
÷÷
a |
2
÷ |
÷÷
/ |
2
. 16.
÷÷
n
÷÷
a = 0.
17. Din |
÷÷
n | = |
÷÷
· | = 1 ¸si
÷÷
n
÷÷
· = 0, rezult¼ a c¼ a
÷÷
a
÷÷
/ = 0. 18.
÷÷
a
÷÷
/ = 0.
19.
÷÷÷
1C =
|
÷÷
a | ÷

÷÷
/

|
÷÷
a |
÷÷
a ,
÷÷÷
1C =
÷÷
/ ÷

÷÷
/

|
÷ ÷
a |
÷÷
a ,
÷÷
¹C =
÷÷
/ +
|
÷÷
a | ÷

÷÷
/

|
÷÷
a |
÷÷
a ,
÷÷÷
11 =
÷÷
/ ÷
÷÷
a . 20. Se adun¼ a rela¸tiile |
÷÷
a ±
÷÷
/ |
2
= |
÷÷
a |
2
± 2
÷÷
a
÷÷
/ + |
÷÷
/ |
2
.
21. Se ¸tine seama c¼ a
÷÷÷÷
''
I
=
÷÷÷
'G +
÷÷÷
G'
I
, 1 _ i _ :,

÷÷÷÷
''
I

2
=

÷÷÷
'G

2
+
2
÷÷÷
G'
I

÷÷÷
'G +

÷÷÷
G'
I

2
¸si
n
¸
I=1
:
I
÷÷÷
G'
I
=
÷÷
0 . 22.
÷÷
1
1
+
÷÷
1
2
= 3
÷÷
: +
÷÷
j ,
÷÷
:
÷÷
j = 1,
|
÷÷
1
1
+
÷÷
1
2
|
2
= 9|
÷÷
:|
2
+ 6
÷÷
:
÷÷
j + |
÷÷
j |
2
, deci |
÷÷
1
1
+
÷÷
1
2
| =

19. 23. Din 0 =
|
÷÷
a +
÷÷
/ +
÷÷
c |
2
= |
÷÷
a |
2
+ |
÷÷
/ |
2
+ |
÷÷
c |
2
+ 2(
÷÷
a
÷÷
/ +
÷÷
/
÷÷
c +
÷÷
a
÷÷
c ), rezult¼ a
÷÷
a
÷÷
/ +
÷÷
/
÷÷
c +
÷÷
a
÷÷
c = ÷
3
2
. 24.
÷÷
:
÷÷
: = 2,
÷÷
a
÷÷
/ = 2` ÷ 2, deci ` = 1.
25. Dac¼ a m¼ asura unghiului ¹1C este
¬
2
, atunci medianele 11 ¸si C1 sunt date
de
÷÷÷
11 =
÷÷÷
1¹ +
1
2
÷÷
¹C,
÷÷÷
C1 =
÷÷
C¹ +
1
2
÷÷÷
¹1. Dac¼ a

÷÷÷
¹1

=

÷÷
¹C

= r, atunci

÷÷÷
11

=

÷÷÷
C1

=

5
2
r,
÷÷÷
11
÷÷÷
C1 = r
2
. cos c =
4
5
. 26. ` = 1. 27.
÷÷
d
1
=
÷÷
n +
÷÷
· ,
÷÷
d
2
=
÷÷
n ÷
÷÷
· = 5
÷÷
a ÷ 3
÷÷
/ . Cum
÷÷
a
÷÷
/ = 0, avem |
÷÷
d
1
| = 5, |
÷÷
d
2
| = 3

41,
÷÷
d
1

÷÷
d
2
= ÷93, deci cos 0 = ÷
31
5

41
. 28.
÷÷÷
¹1 =
÷÷
i ÷ 2
÷÷
/ ,
÷÷
¹C = ÷
÷÷
i + 3
÷÷
, + 3
÷÷
/ ,
÷÷÷
1C = ÷2
÷÷
i + 3
÷÷
, + 5
÷÷
/ , 1 =

5 +

19 +

38, cos ¹ = ÷
7

95
, cos 1 =
12

190
,
cos C =
26
19

2
. 29. a) O¹ = O1 = 13. b)
÷÷

÷÷÷
O1 = 0, c) 1 =

386+

198+

82.
30. cos ¹ =
11
3

19
, cos 1 =
4

2

57
, cos C = ÷

2
3

3
. 31. Dac¼ a
÷÷
· = c
÷÷
i +
÷÷
, ,
atunci

c
2
+
2
= 26 ¸si 12c+5 = 0. Se ob¸tine
÷÷
· = ±(10
÷÷
i +24
÷÷
, ). 32.
÷÷
a
÷÷
/ =
0, deci unghiul c¼ autat este
¬
2
. jr
÷ ÷
o ÷
÷ ÷
b
÷÷
/ =
(
÷÷
a ÷
÷÷
/ )
÷÷
/
|
÷÷
a ÷
÷÷
/ |
= ÷
1
3
. 33. Fie C1,
1 ÷ (¹1), bisectoarea unghiului C. |
÷÷
¹C| = |
÷÷÷
1C| =

6, deci 1 este mijlocul
segmentului [¹1]. Atunci 1

÷
1
2
. 1.
3
2

,
÷÷÷
C1 = ÷
3
2
÷÷
i ÷
÷÷
, ÷
3
2
÷÷
/ , |
÷÷÷
C1| =

22
2
.
Un versor al bisectoarei este
÷÷
· = ±
1

22
(3
÷÷
i + 2
÷ ÷
, + 3
÷÷
/ ). 34.
÷÷÷
¹1 = 4
÷÷
i +
÷÷
, ,
24 2. VECTORI LIBERI
÷÷
¹C = 8
÷ ÷
i +4
÷÷
, ÷
÷÷
/ ,
÷÷÷
¹1 = 8
÷÷
i +6
÷÷
, ÷2
÷÷
/ , deci
÷÷÷
¹1 = ÷2
÷÷÷
¹1+2
÷÷
¹C, adic¼ a punctele
sunt coplanare.O alt¼ a cale:

÷÷÷
¹1.
÷÷
¹C.
÷÷÷
¹1

= 0.
÷÷÷
¹1
÷÷
¹C = ÷
÷÷
i + 4
÷÷
, + 8
÷÷
/ ,
|
÷÷÷
¹1
÷÷
¹C| = 9, deci o
Z.1c
=
9
2
. Similar o
Z.c1
= 9, deci o
.1c1
=
27
2
. 35.
(
÷÷
a +
÷÷
/ ) (
÷÷
/ ÷
÷÷
a ) = 2(
÷÷
a
÷÷
/ ), deci, dac¼ a o este aria paralelogramului construit
pe cei doi vectori, iar d
1
, d
2
sunt diagonalele acestui paralelogram ¸si . unghiul
diagonalelor, atunci o =
1
2
d
1
d
2
sin.. 36.
÷÷÷
¹1
÷÷÷
1C = (
÷÷
¹C+
÷÷÷
C1)
÷÷÷
1C =
÷÷
¹C
÷÷÷
1C
etc. 37.
÷÷
a
÷ ÷
/ = 10, |
÷÷
a
÷÷
/ | = 10

3,
÷÷
n
÷÷
· = 7
÷÷
a
÷÷
/ , o = |
÷÷
n
÷÷
· | = 70

3,
d
1
= |
÷÷
n +
÷÷
· | =

229, d
2
= |
÷÷
n ÷
÷÷
· | =

669. 38.
÷÷
a
÷÷
/ =
÷÷
i ÷ 3
÷÷
, ÷ 5
÷÷
/ ,
o = |
÷÷
a
÷÷
/ | =

35.
÷÷
· =
±1
|
÷÷
a
÷÷
/ |
(
÷÷
a
÷÷
/ ) =
1

35
(
÷÷
i ÷ 3
÷÷
, ÷ 5
÷÷
/ ). 39.
÷÷
a
÷÷
/ = (c+2) (
÷÷
n
÷÷
· ), c = ÷2. 40.
÷÷÷
¹1
÷÷
¹C = 5(÷
÷÷
i ÷
÷÷
, +
÷÷
/ ), o
Z.1c
=
5

3
2
, /
c
=
5

2
2
. 41. Dac¼ a
÷÷
· = r
÷÷
i + n
÷÷
, + .
÷÷
/ ,
÷÷
·
÷÷
a = (n + .)
÷ ÷
i + (. ÷
r)
÷÷
, ÷ (r + n)
÷÷
/ =
÷÷
i + 2
÷÷
, +
÷÷
/ . Ob¸tinem r = t ÷ 2, n = 1 ÷ t, . = t, t ÷ R.
42. Se poate aplica identitatea lui Lagrange. 10

3. 43.
19
5
. 44.
÷÷
/
÷÷
c = 5
÷÷
:
÷÷
: +7
÷÷
j
÷÷
: +18
÷÷
j
÷÷
: , deci (
÷÷
:.
÷÷
/ .
÷÷
c ) = (
÷÷
:.
÷÷
j .
÷÷
: ), (
÷÷
: .
÷÷
/ .
÷÷
c ) = (
÷÷
: .
÷÷
j .
÷÷
:),
(
÷÷
j .
÷÷
/ .
÷÷
c ) = (
÷÷
j .
÷÷
:.
÷÷
: ). Atunci \ = [(
÷÷
:.
÷÷
: .
÷÷
j )[ = |
÷÷
:| |
÷÷
:
÷÷
j | cos
¬
4
= 6.
45.
÷÷
:
÷÷
j = 2
÷÷
a
÷÷
/ + 6
÷÷
/
÷÷
c + 4
÷÷
a
÷÷
c , deci (
÷÷
:.
÷÷
a .
÷÷
/ ) = (
÷÷
c .
÷÷
a .
÷÷
/ ),
(
÷÷
:.
÷÷
/ .
÷÷
c ) = (
÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c ), (
÷÷
:.
÷÷
a .
÷÷
c ) = 2(
÷÷
/ .
÷÷
a .
÷÷
c ). Atunci (
÷÷
:.
÷÷
: .
÷÷
j ) = 0, deci
vectorii sunt coplanari. 46. (
÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c ) = ÷1, deci vectorii nu sunt coplanari.
÷÷
· =
÷÷
a + 2
÷÷
/ + 3
÷÷
c . 47. (
÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c ) = 3` ÷ 6 = 0, deci ` = 2.
÷÷
a = ÷2
÷÷
/ +
÷÷
c .
48. \ =

÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c

= 1.
÷÷
a
÷÷
/ =
÷÷
i +
÷÷
, +
÷÷
/ , deci |
÷÷
a
÷÷
/ | =

3. / =
1

3
.
49. \ =

÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c

= [5` + 10[. `
1
= 0, `
2
= ÷4. 50.

÷÷÷
¹1.
÷÷
¹C.
÷÷÷
¹1

= 44,
deci \ =
22
3
.
÷÷
¹C
÷÷÷
¹1 = 10
÷÷
i + 18
÷÷
, ÷2
÷÷
/ . o
Z.c1
=

107, / =
22

107
.
CAPITOLUL 3
Spa¸tii vectoriale
1. Preliminarii
Fie 1 = R sau 1 = C. O mul¸time nevid¼ a \ se nume¸ste spa¸ tiu vectorial (sau
liniar) peste corpul 1 dac¼ a este înzestrat¼ a cu dou¼ a legi de compozi¸tie: una intern¼ a,
notat¼ a aditiv, (r. n) ÷ r + n ¸si una extern¼ a, notat¼ a multiplicativ (c. r) ÷ cr, cu
urm¼ atoarele propriet¼ a¸ti:
1) r +n = n +r, \r, n ÷ \ ;
2) (r +n) +. = r + (n +.), \r, n, . ÷ \ ;
3) exist¼ a un element 0
\
astfel încât r + 0
\
= r, \r ÷ \ ;
4) pentru orice r ÷ \ exist¼ a un element r
t
÷ \ astfel încât r +r
t
= 0
\
;
5) 1 r = r, \r ÷ \ ;
6) c(r) = (c)r, \c, ÷ 1, \r ÷ \ ;
7) (c +)r = cr +r, \c, ÷ 1, \r ÷ \ ;
8) c(r +n) = cr +cn, \c ÷ 1, \r, n ÷ \ .
Elementele lui \ se numesc vectori, iar elementele lui 1 se numesc scalari.
Când 1 = R, \ se mai nume¸ste spa¸ tiu vectorial real, iar 1 = C, \ se mai nume¸ste
spa¸ tiu vectorial complex.
Fie \ un 1-spa¸tiu vectorial. O submul¸time nevid¼ a o · \ se nume¸ste subspa¸ tiu
vectorial dac¼ a:
1) r, n ÷ o =r +n ÷ o;
2) r ÷ o, c ÷ 1 =cr ÷ o,
sau, echivalent,
cr +n ÷ o, \r. n ÷ o, \c. ÷ 1.
A¸sadar, submul¸timea o îns¼ a¸si este spa¸tiu vectorial peste corpul 1.
Fie ¹ · \ . Vectorul r ÷ \ este combina¸ tie liniar¼a de vectori din ¹, dac¼ a
exist¼ a ·
1
,..., ·
n
÷ ¹ ¸si c
1
, ..., c
n
÷ 1 astfel încât r = c
1
·
1
+ ... + c
n
·
n
. În acest
caz, scalarii c
1
, ..., c
n
se numesc coe…cien¸ tii combina¸ tiei liniare. Mul¸timea tuturor
combina¸tiilor liniare (…nite) de vectori din ¹ este subspa¸tiu vectorial al lui \ , numit
subspa¸ tiu vectorial generat de mul¸ timea ¹ sau acoperire liniar¼a a lui ¹¸si se noteaz¼ a
oj(¹). Spunem c¼ a submul¸timea ¹ a lui \ este sistem de generatori pentru \ sau
c¼ a ¹ genereaz¼a \ , dac¼ a orice r ÷ \ este combina¸tie liniar¼ a de vectori din ¹. Dac¼ a
¹ este …nit¼ a, atunci \ se nume¸ste …nit generat. Mul¸timea ¦r
1
. .... r
n
¦ · \ se
nume¸ste liniar independent¼a ( sau liber¼a) dac¼ a din c
1
r
1
+ ... + c
n
r
n
= 0
\
rezult¼ a
c
1
= c
2
= ... = c
n
= 0. Aceea¸si mul¸time se nume¸ste liniar dependent¼a ( sau legat¼a)
dac¼ a exist¼ a scalarii c
1
. .... c
n
, nu to¸ti nuli, astfel încât c
1
r
1
+ ... + c
n
r
n
= 0
\
. În
acest caz, se mai spune c¼ a vectorii r
1
. .... r
n
sunt liniar independen¸ ti respectiv liniar
dependen¸ ti. O mul¸time in…nit¼ a de vectori din \ se nume¸ste liniar independent¼a ( sau
liber¼a) dac¼ a orice submul¸time …nit¼ a a sa este liniar independent¼ a. O submul¸time
de vectori din \ se nume¸ste baz¼a, dac¼ a este liniar independent¼ a ¸si genereaz¼ a \ .
25
26 3. SPA ¸ TII VECTORIALE
Spa¸tiul vectorial \ este de dimensiune …nit¼a (sau …nit dimensional ) dac¼ a este …nit
generat. Orice dou¼ a baze într-un spa¸tiu de dimensiune …nit¼ a au acela¸si num¼ ar de
elemente. Se nume¸ste dimensiune a unui spa¸tiu vectorial …nit dimensional \ ¸si se
noteaz¼ a dim\ , num¼ arul de vectori dintr-o baz¼ a oarecare a sa. Un spa¸tiu vectorial
se nume¸ste in…nit dimensional când con¸tine o mul¸time in…nit¼ a liber¼ a.
Dac¼ a dim \ = :. atunci orice submul¸time liber¼ a o = ¦c
1
. c
2
. .... c
|
¦ · \ , cu
/ _ :, poate … completat¼ a pân¼ a la o baz¼ a ¦c
1
. c
2
. ...c
|
. c
|+1
. ...c
n
¦ a lui \ . ¸ Si
anume, dac¼ a \
|
= oj¦c
1
. c
2
. ...c
|
¦ = \ , nu avem ce s¼ a complet¼ am. Dac¼ a \
|
= \ ,
lu¼ am c
|+1
÷ \ \
|
¸si construim \
|+1
= oj¦c
1
. .... c
|
. c
|+1
¦. Continu¼ am apoi
ra¸tionamentul cu \
|+1
in locul lui \
|
. Deoarece dim\ = :, putem face acest lucru
pân¼ a la \
n=|+(n÷|)
, deci procedeul se termin¼ a dup¼ a : ÷/ pa¸si.
Dac¼ a 1 · \ este un sistem …nit de vectori, se nume¸ste rangul sistemului
1, num¼ arul maxim de vectori liniar independen¸ti din 1. Este clar c¼ a ra:o1 =
dimoj(1). Fie 1 o baz¼ a în \ . Matricea ', ale c¼ arei coloane con¸tin coodonatele
(unic determinate) ale …ec¼ arui vector din 1 în raport cu baza 1, se nume¸ste ma-
tricea sistemului 1 în raport cu baza 1. Are loc ra:o1 = ra:o'. (teorema
rangului ).
Teorema lui Grassmann. Dac¼ a ¸si sunt subspa¸tii …nit dimensionale ale unui
spa¸tiu vectorial, atunci
dim(o
1
+o
2
) = dimo
1
+ dimo
2
÷dim(o
1
¨ o
2
).
Dac¼ a 1 = ¦c
1
. c
2
. .... c
n
¦ ¸si 1
t
= ¦1
1
. 1
2
. .... 1
n
¦ sunt dou¼ a baze în spa¸tiul
vectorial \ , atunci matricea p¼ atrat¼ a, unic determinat¼ a C = (c
I,
)
I,,=1,n
, care sa-
tisface rela¸tiile 1
,
=
n
¸
I=1
c
I,
c
I
, 1 _ , _ :, se nume¸ste matricea de trecere de la
baza 1 la baza 1
t
. În plus, dac¼ a r ÷ \ se scrie r =
n
¸
I=1
r
I
c
I
=
n
¸
I=1
r
t
I
1
I
, atunci
(r
1
. r
2
. .... r
n
)
|
= C (r
t
1
. r
t
2
. .... r
t
n
)
|
.
2. Probleme rezolvate
1. a) S¼ a se arate c¼ a în R
3
, vectorii ·
1
= (1. 1. 1), ·
2
= (0. 1. 1), ·
3
= (0. 0. 1)
formeaz¼ a un sistem de generatori ¸si sunt liniar independen¸ti. S¼ a se calculeze coor-
donatele vectorului r = (1. 2. 3) în raport cu baza ¦·
1
. ·
2
. ·
3
¦;
b) Aceea¸si problem¼ a în R
4
, pentru vectorii ·
1
= (1. 1. 1. 1), ·
2
= (1. 1. ÷1. ÷1),
·
3
= (1. ÷1. 1. ÷1), ·
4
= (1. ÷1. ÷1. 1) ¸si r = (1. 2. 1. 1);
c) Aceea¸si problem¼ a în R
2
, pentru vectorii ·
1
= (1. 2), ·
2
= (3. ÷5), ¸si r =
(1. ÷3).
Solu¸ tie. a) Fie r ÷ R
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
). Vom ar¼ ata c¼ a putem determina c
1
, c
2
,
c
3
astfel încât r = c
1
·
1
+ c
2
·
2
+ c
3
·
3
. Aceast¼ a rela¸tie se mai scrie (r
1
. r
2
. r
3
) =
(c
1
. c
1
+c
2
. c
1
+c
2
+c
3
), de unde c
1
= r
1
, c
1
+ c
2
= r
2
, c
1
+ c
2
+ c
3
= r
3
.
Rezult¼ a c
1
= r
1
, c
2
= r
2
÷ r
1
, c
3
= r
3
÷ r
2
, deci ·
1
, ·
2
, ·
3
formeaz¼ a un sistem
de generatori pentru R
3
. În plus, vectorii ·
1
, ·
2
, ·
3
sunt liniar independen¸ti. Într-
adev¼ ar, dac¼ a pentru c
1
, c
2
. c
3
÷ R are loc rela¸tia c
1
·
1
+ c
2
·
2
+ c
3
·
3
= (0. 0. 0),
atunci c
1
= 0, c
1
+ c
2
= 0, c
1
+ c
2
+ c
3
= 0, de unde c
1
= c
2
= c
3
= 0.
În consecin¸t¼ a, ¦·
1
. ·
2
. ·
3
¦ este o baz¼ a în R
3
. ¸ Tinând seama de prima parte, dac¼ a
2. PROBLEME REZOLVATE 27
r = (1. 2. 3) = c
1
·
1
+c
2
·
2
+c
3
·
3
, ob¸tinem coordonatele lui r în raport cu aceast¼ a
baz¼ a: c
1
= 1, c
2
= 1, c
3
= 1, deci (1. 2. 3) = 1 ·
1
+ 1 ·
2
+ 1 ·
3
.
b) Din r = (r
1
. r
2
. r
3
. r
4
) = c
1
·
1
+ c
2
·
2
+ c
3
·
3
+ c
4
·
4
ob¸tinem c
1
+ c
2
+
c
3
+ c
4
= r
1
, c
1
+ c
2
÷ c
3
÷ c
4
= r
2
, c
1
÷ c
2
+ c
3
÷ c
4
= r
3
, c
1
÷ c
2
÷
c
3
+ c
4
= r
4
, deci c
1
=
1
4
(r
1
+r
2
+r
3
+r
4
), c
2
=
1
4
(r
1
+r
2
÷r
3
÷r
4
), c
3
=
1
4
(r
1
÷r
2
+r
3
÷r
4
), c
4
=
1
4
(r
1
÷r
2
÷r
3
+r
4
). Prin urmare, ·
1
, ·
2
, ·
3
, ·
4
formeaz¼ a un sistem de generatori pentru R
4
. În plus, vectorii ·
1
, ·
2
, ·
3
, ·
4
sunt
liniar independen¸ti. Într-adev¼ ar, dac¼ a c
1
·
1
+c
2
·
2
+c
3
·
3
+c
4
·
4
= (0. 0. 0. 0), din
rela¸tiile anterioare g¼ asim c
1
= c
2
= c
3
= c
4
= 0. A¸sadar, ¦·
1
. ·
2
. ·
3
. ·
4
¦ este o
baz¼ a în R
4
. Totodat¼ a, dac¼ a r = (1. 2. 1. 1) = c
1
·
1
+ c
2
·
2
+ c
3
·
3
+ c
4
·
4
, ob¸tinem
coordonatele lui r în raport cu aceast¼ a baz¼ a: c
1
=
5
4
, c
2
=
1
4
, c
3
= ÷
1
4
, c
4
= ÷
1
4
.
c) Similar, din r = (r
1
. r
2
) = c
1
·
1
+c
2
·
2
rezult¼ a c
1
+3c
2
= r
1
, 2c
1
÷5c
2
= r
2
,
deci c
1
=
1
11
(5r
1
+ 3r
2
), c
2
=
1
11
(2r
1
÷r
2
), iar din c
1
·
1
+ c
2
·
2
= (0. 0), g¼ asim
c
1
= c
2
= 0. În consecin¸t¼ a, ¦·
1
. ·
2
¦ este o baz¼ a în R
2
. Folosind rela¸tiile anterioare,
se ob¸tin coordonatele lui r în aceast¼ a baz¼ a: c
1
= ÷
4
11
, c
2
=
5
11
.
2. Fie a ÷ R
+
. S¼ a se arate c¼ a func¸tiile j
I
: R ÷R, j
I
(r) = (r ÷a)
I
, 0 _ i _ :,
formeaz¼ a o baz¼ a în spa¸tiul func¸tiilor polinomiale de grad cel mult : pe R.
Solu¸ tie. Dac¼ a
n
¸
|=0
`
|
(r ÷ a)
|
= 0, atunci, derivând de : ori rela¸tia, ob¸tinem
`
n
:! = 0, deci `
n
= 0. Derivând acum, de : ÷ 1 ori rela¸tia
n÷1
¸
|=0
`
|
(r ÷ a)
|
= 0,
ob¸tinem `
n÷1
(: ÷ 1)! = 0, deci `
n÷1
= 0. Procedeul continu¼ a. În …nal, rezult¼ a
`
0
= `
1
= ... = `
n
= 0, deci polinoamele j
0
, j
1
, ...,j
n
sunt liniar independente. S¼ a
ar¼ at¼ am c¼ a aceste polinoame formeaz¼ a un sistem de generatori. Într-adev¼ ar, dac¼ a
1(r) = c
0
1+c
1
(r ÷a) +... +c
n
(r ÷a)
n
, atunci c
0
= 1(a). Derivând, ob¸tinem
c
1
=
1
t
(a)
1!
. Derivând din nou, g¼ asim c
2
=
1
tt
(a)
2!
. Continuând procedeul, rezult¼ a
c¼ a c
|
=
1
(|)
(a)
/!
, 0 _ / _ :. În consecin¸t¼ a, func¸tiile polinomiale j
|
, 0 _ / _ :,
formeaz¼ a un sistem de generatori, deci o baz¼ a în spa¸tiul func¸tiilor polinomiale de
grad cel mult : pe R.
3. În spa¸tiul vectorial real al func¸tiilor continue pe R, cu valori reale, s¼ a se
arate c¼ a func¸tiile 1, cos t, cos
2
t, cos
3
t sunt liniar independente. Aceea¸si problem¼ a
pentru func¸tiile 1, cos t, cos 2t, cos 3t
Solu¸ tie. Fie c, , , c ÷ R astfel ca c 1 + cos t + cos
2
t + c cos
3
t = 0,
\t ÷ R. Dând succesiv lui t valorile 0,
¬
4
,
¬
2
, ¬, se ob¸tin rela¸tiile c+ + +c = 0,
c+

2
2
+
1
2
+

2
4
c = 0, c = 0, c÷+÷c = 0. Determinantul sistemului omogen
astfel ob¸tinut este nenul, deci admite numai solu¸tia banal¼ a c = = = c = 0.
Prin urmare, func¸tiile 1, cos t, cos
2
t, cos
3
t sunt liniar independente. Similar, dac¼ a
c 1 + cos t + cos 2t +c cos 3t = 0, \t ÷ R, ¸tinând seama c¼ a cos 2t = 2 cos
2
t ÷1,
cos 3t = 4 cos
3
t ÷3 cos t, rezult¼ a c¼ a c÷ +( ÷3c) cos t +2 cos
2
t +4c cos
3
t = 0,
\t ÷ R. Deoarece func¸tiile 1, cos t, cos
2
t, cos
3
t sunt liniar independente, ob¸tinem
28 3. SPA ¸ TII VECTORIALE
c ÷ = 0, ÷ 3c = 0, 2 = 0, 4c = 0, deci c = = = c = 0, adic¼ a func¸tiile 1,
cos t, cos 2t, cos 3t sunt liniar independente.
4. Fie r = (1. 2. 3) ÷ R
3
. S¼ a se determine coordonatele vectorului r în baza
1
t
= ¦c
t
1
. c
t
2
. c
t
3
¦, unde c
t
1
= (1. 0. 1), c
t
2
= (1. ÷1. 0), c
t
3
= (2. 0. 1).
Solu¸ tie. Fie 1 = ¦c
1
. c
2
. c
3
¦ baza canonic¼ a din R
3
. Deoarece c
t
1
= c
1
+ c
3
,
c
t
2
= c
1
÷c
2
, c
t
3
= 2c
1
+c
3
, rezult¼ a c¼ a matricea de trecere de la baza 1 la baza 1
t
este C =

¸
1 1 2
0 ÷1 0
1 0 1
¸

. Totodat¼ a c
1
= ÷c
t
1
+c
t
3
, c
2
= ÷c
t
1
÷c
t
2
+c
t
3
, c
3
= 2c
t
1
÷c
t
3
,
deci matricea de trecere de la baza 1
t
la baza 1 este C
÷1
=

¸
÷1 ÷1 2
0 ÷1 0
1 1 ÷1
¸

.
Dac¼ a r = r
t
1
c
t
1
+r
t
2
c
t
2
+r
t
3
c
t
3
, atunci se ob¸tine

¸
r
t
1
r
t
2
r
t
3
¸

= C
÷1

¸
1
2
3
¸

=

¸
3
÷2
0
¸

.
A¸sadar r = 3c
t
1
÷2c
t
2
.
5. Fie o
1
, o
2
dou¼ a subspa¸tii vectoriale ale lui R
4
, generate de vectorii 1
1
=
(1. 1. 0. 0), 1
2
= (0. 1. 1. 0), 1
3
= (0. 0. 1. 1) respectiv o
1
= (1. 0. 1. 0), o
2
= (0. 2. 1. 1),
o
3
= (1. 2. 1. 2). S¼ a se a‡e dimensiunile ¸si câte o baz¼ a în o
1
, o
2
, o
1
+o
2
¸si o
1
¨o
2
.
Solu¸ tie. Deoarece ra:o¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦ = 3, ra:o¦o
1
. o
2
. o
3
¦ = 3, rezult¼ a c¼ a dimo
1
=
dimo
2
= 3, iar ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦ ¸si ¦o
1
. o
2
. o
3
¦ sunt baze în o
1
respectiv o
2
. Pe de alt¼ a
parte, în mod evident, ¦1
1
. 1
2
. 1
3
. o
1
. o
2
. o
3
¦ genereaz¼ a o
1
+ o
2
_ R
4
. Deoarece
ra:o¦1
1
. 1
2
. 1
3
. o
1
¦ = 4, atunci dim(o
1
+ o
2
) = 4, adic¼ a o
1
+ o
2
= R
4
. Putem lua
ca baz¼ a în o
1
+ o
2
vectorii 1
1
. 1
2
. 1
3
. o
1
, de exmplu. Din teorema lui Grassmann,
dim(o
1
¨ o
2
) = 2. Vom determina o baz¼ a în o
1
¨ o
2
. Dac¼ a n ÷ o
1
¨ o
2
, atunci
n = c1
1
+1
2
+1
3
= c
t
o
1
+
t
o
2
+
t
o
3
. Se ob¸tine sistemul liniar

c = c
t
+
t
c + = 2
t
+ 2
t
+ = c
t
+
t
+
t
=
t
+ 2
t
.
Din ecua¸tiile 1, 2, 4, rezult¼ a c = c
t
+
t
, = ÷c
t
+ 2
t
+
t
, =
t
+ 2
t
.
Introducând în ecua¸tia 3, g¼ asim c
t
=
t
+
t
. Atunci n =
t
(1. 2. 2. 1)+
t
(2. 2. 2. 2).
Vectorii (1. 2. 2. 1) ¸si (2. 2. 2. 2) …ind liniar independen¸ti, rezult¼ a c¼ a formeaz¼ a o baz¼ a
în o
1
¨ o
2
.
3. Probleme propuse
1. Fie \ = (0. ·). S¼ a se arate c¼ a în raport cu opera¸tiile r n = rn, r. n ÷ \
¸si c .r = r
o
, c ÷ R, r ÷ \ , \ devine spa¸tiu vectorial real. S¼ a se arate c¼ a vectorii

2 ¸si

3 sunt liniar dependen¸ti.
2. Fie \ un 1-spa¸tiu vectorial ¸si · ÷ \ , · = 0
\
. De…nim
r n = r +n ÷·, r. n ÷ \ ,
c .r = cr +1 (c) ·, c ÷ 1, r ÷ \ ,
unde 1 : 1 ÷ 1. S¼ a se determine 1 (c) astfel încât \ înzestrat cu cele dou¼ a
opera¸tii s¼ a …e spa¸tiu vectorial.
3. PROBLEME PROPUSE 29
3. S¼ a se precizeze care din urm¼ atoarele submul¸timi ale lui R
3
sunt subspa¸tii
vectoriale ale lui R
3
.
a) o
1
= ¦(r
1
. r
2
. r
3
) [ r
1
+ 2r
2
÷3r
3
= 0¦;
b) o
2
= ¦(r
1
. r
2
. r
3
) [ r
1
÷r
2
+r
3
= 1¦;
c) o
3
= ¦(r
1
. r
2
. r
3
) [ [r
1
[ +[r
2
[ = 1¦;
d) o
4
= ¦(r
1
. r
2
. r
3
) [ r
2
1
÷r
2
= 0¦;
e) o
5
= ¦(r
1
. r
2
. r
3
) [ r
1
= 2r
2
¦.
4. În '
n
(R), …e o
1
= ¦¹ ÷ '
n
(R) [ ¹
|
= ¹¦, o
2
= ¦¹ ÷ '
n
(R) [
¹
|
= ÷¹¦. S¼ a se arate c¼ a o
1
¸si o
2
sunt subspa¸tii vectoriale ale lui '
n
(R) ¸si
'
n
(R) = o
1
o
2
. S¼ a se g¼ aseasc¼ a dimensiunile acestor subspa¸tii.
5. Fie ¹ ÷ '
n,n
(R), ¹ = (a
I,
) ¸si o = ¦r ÷ R
n
, r = (r
1
. .... r
n
) [
n
¸
,=1
a
I,
r
,
=
0, 1 _ i _ :¦. S¼ a se arate c¼ a o este un subspa¸tiu vectorial al lui R
n
.
6. Fie \ un spa¸tiu vectorial. S¼ a se arate c¼ a dac¼ a ·
1
, ·
2
, ·
3
÷ \ sunt liniar
independen¸ti atunci ¸si vectorii n
1
= ·
1

2

3
, n
2
= ·
1

2
÷·
3
, n
3
= ·
1
÷·
2

3
sunt liniar independen¸ti.
7. S¼ a se arate c¼ a vectorii ·
1
= (1. 2. 2. 1), ·
2
= (5. 6. 6. 5), ·
3
= (÷1. ÷3. 4. 0),
·
4
= (0. 4. ÷3. ÷1) sunt liniar dependen¸ti. S¼ a se scrie ·
4
ca o combina¸tie liniar¼ a de
·
1
, ·
2
, ·
3
.
8. S¼ a se arate c¼ a vectorii ·
1
= (2. 1. ÷3), ·
2
= (3. 2. ÷5), ·
3
= (1. ÷1. 1)
formeaz¼ a o baz¼ a a lui R
3
. S¼ a se determine coordonatele vectorilor r = (4. 4. ÷9) ¸si
n = (6. 2. ÷7) în aceast¼ a baz¼ a.
Aceea¸si problem¼ a pentru vectorii ·
t
1
= (1. 2. 1), ·
t
2
= (1. 1. 1), ·
t
3
= (1. 3. 2),
r
t
= (2. 1. 1), n
t
= (1. 1. 0).
9. S¼ a se arate c¼ a vectorii ·
1
, ·
2
, ·
3
, ·
4
formeaz¼ a o baz¼ a a lui R
4
. S¼ a se
determine coordonatele vectorului r în raport cu aceast¼ a baz¼ a:
a) ·
1
= (1. 1. 1. 1), ·
2
= (1. 2. 1. 1), ·
3
= (1. 1. 2. 1), ·
4
= (1. 3. 2. 3);
r = (1. ÷4. ÷2. ÷5);
b) ·
1
= (1. 0. 0. 1), ·
2
= (2. 1. 3. 1), ·
3
= (1. 1. 0. 0), ·
4
= (0. 1. ÷1. 1);
r = (0. 0. 0. 1).
10. Sunt liniar independente matricele ¹ =

2 1
5 3

, 1 =

5 ÷3
2 1

,
C =

1 ÷1
2 ÷3

? Dar func¸tiile 1
1
. 1
2
. 1
3
: R ÷ R, 1
1
(r) = c
r
, 1
2
(r) = c
÷r
,
1
3
(r) = c
2r
?
11. S¼ a se determine dimensiunea subspa¸tiului generat ¸si o baz¼ a a subspa¸tiului
generat de vectorii:
a) ·
1
= (1. 1. 1), ·
2
= (1. 2. 3), ·
3
= (0. 1. 1), ·
4
= (0. 0. 0);
b) ·
1
= (1. 0. 0. ÷1), ·
2
= (2. 1. 1. 0), ·
3
= (1. 1. 1. 1), ·
4
= (1. 2. 3. 4),
·
5
= (0. 1. 2. 3).
12. S¼ a se determine dimensiunile sumei ¸si intersec¸tiei subspa¸tiilor generate:
a) n
1
= (1. 2. ÷1), n
2
= (3. 4. ÷2), n
3
= (2. 2. ÷1), respectiv ·
1
= (0. 1. 1),
·
2
= (1. 2. 0);
30 3. SPA ¸ TII VECTORIALE
b) n
1
= (1. 1. 1. 1), n
2
= (1. ÷1. 1. ÷1), n
3
= (1. 3. 1. 3), respectiv
·
1
= (1. 2. 0. 2), ·
2
= (1. 2. 1. 2), ·
3
= (3. 1. 3. 1).
13. S¼ a se completeze sistemul format din vectorii ·
1
= (2. ÷1. 3), ·
2
= (4. 1. 1)
la o baz¼ a a lui R
3
.
14. S¼ a se arate c¼ a func¸tiile 1
1
= t, 1
2
= t
2
+ 1, 1
3
= t
2
+ t formeaz¼ a o baz¼ a
în spa¸tiul func¸tiilor polinomiale de grad cel mult 2. S¼ a se determine coordonatele
func¸tiilor t
2
+ 2t + 4 respectiv t
2
+ 3 în raport cu aceast¼ a baz¼ a.
15. S¼ a se g¼ aseasc¼ a o baz¼ a în spa¸tiul vectorial al solu¸tiilor sistemului r
1
+r
2
÷
÷r
3
= 0, r
1
÷r
2
+r
4
= 0, r
2
+r
4
= 0.
16. În spa¸tiul vectorial al func¸tiilor 1 : R ÷ R s¼ a se arate c¼ a func¸tiile
1
1
(t) = sint, 1
2
(t) = cos t, 1
3
(t) = t sunt liniar independente.
17. S¼ a se g¼ aseasc¼ a rangul matricelor:
a)

¸
¸
¸
1 2 ÷3
2 1 0
÷2 ÷1 3
÷1 4 ÷2
¸

; b)

¸
2 ÷1 3 ÷2 4
4 ÷2 5 1 7
2 ÷1 1 8 2
¸

.
17. Fie o
1
¸si o
2
subspa¸tiile vectoriale ale lui R
4
date de: o
1
= ¦(r
1
. r
2
. r
3
. r
4
) [
r
2
+ r
3
+ r
4
= 0¦, o
2
= ¦(r
1
. r
2
. r
3
. r
4
) [ r
1
+ r
2
= 0, r
3
= 2r
4
¦. S¼ a se g¼ aseasc¼ a
dimensiunile ¸si baze ale acestor subspa¸tii, precum¸si ale subspa¸tiilor o
1
¨o
2
, o
1
+o
2
.
18. În R
2
…e r = 21
1
+ 1
2
, unde 1
1
= (÷1. 1), 1
2
= (2. 3). S¼ a se determine
coordonatele lui r în baza ¦o
1
. o
2
¦, unde o
1
= (1. 3), o
2
= (3. 8).
19. S¼ a se determine matricea de trecere de la baza 1 = ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦ la baza
C = ¦o
1
. o
2
. o
3
¦, dac¼ a 1
1
= (1. 0. 0), 1
2
= (1. 1. 0), 1
3
= (1. 1. 1), o
1
= (3. 0. 2),
o
2
= (÷1. 1. 4), o
3
= (3. 5. 2). Cum se schimb¼ a coordonatele unui vector când se
trece de la baza 1
t
la baza 1?
20. Fie a
1
, a
2
, ..., a
n
numere reale distincte. Se consider¼ a func¸tiile polinomiale
1
I
: R ÷R, 1 _ i _ :,
1
I
(r) =
(r ÷a
1
)(r ÷a
2
)...(r ÷a
I÷1
)(r ÷a
I+1
)...(r ÷a
n
)
(a
I
÷a
1
)(a
I
÷a
2
)...(a
I
÷a
I÷1
)(a
I
÷a
I+1
)...(a
I
÷a
n
)
.
S¼ a se arate c¼ a:
a) S¼ a se calculeze 1
I
(a
,
), 1 _ i. , _ :;
b) S¼ a se arate c¼ a func¸tiile 1
I
, 1 _ i _ :, sunt liniar independente;
c) S¼ a se arate c¼ a func¸tiile 1
I
, 1 _ i _ :, formeaz¼ a o baz¼ a în spa¸tiul vectorial
real al func¸tiilor polinomiale de grad cel mult : ÷1.
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri
1. (\. ) coincide cu grupul multiplicativ al numerelor reale pozitive, deci au
loc propriet¼ a¸tile 1)-4). Elementul neutru este 1, simetricul unui r ÷ \ este
1
r
. 5)
1 .r = r
1
= r, \r ÷ \ . 6) c.( .r) = c.(r
o
) = (r
o
)
o
= r
oo
= (c) .r, \c,
÷ R, \r ÷ \ . 7) (c + ) . r = r
o+o
= r
o
r
o
= r
o
r
o
= (c . r) ( . r),
\c, ÷ R, r ÷ \ . 8) c.(r n) = (rn)
o
= r
o
n
o
= r
o
n
o
= (c.r) (c.n),
\c ÷ R, \r, n ÷ \ .

2 = c .

3, unde c = log
3
2. 2. Propriet¼ a¸tile 1)-4) sunt
satisf¼ acute, elementul neutru …ind ·, iar simetricul unui r ÷ \ este r
t
= ÷r + 2·.
4. INDICA ¸ TII ¸ SI R
¼
ASPUNSURI 31
5)= 1(1) = 0. 6)= c1() + 1(c) = 1(c). 7)= 1(c + ) = 1(c) + 1() ÷ 1.
8)=1(c) = 1 ÷c. 3. o
1
¸si o
5
sunt subspa¸tii vectoriale. o
2
¸si o
3
nu sunt subspa¸tii
vectoriale deoarece nu con¸tin (0. 0. 0). o
4
nu este subspa¸tiu vectorial deoarece
(c + )
2
= c
2
+
2
. 4. Deoarece (¹ + 1)
|
= ¹
|
+ 1
|
si (`¹)
|
= `¹
|
, rezult¼ a
imediat c¼ a o
1
¸si o
2
sunt subspa¸tii vectoriale ale lui '
n
(R). Pentru orice matrice
¹ ÷ '
n
(R), putem scrie ¹ = 1+C, unde 1 =
1
2
(¹+¹
|
) ¸si C =
1
2
(¹÷¹
|
). Cum

|
)
|
= ¹, rezult¼ a c¼ a 1
|
= 1, C
|
= ÷C, deci 1 ÷ o
1
¸si C ÷ o
2
. Prin urmare,
'
n
(R) = o
1
+ o
2
. Dac¼ a ¹ ÷ o
1
¨ o
2
, atunci ¹ = ¹
|
¸si ¹ = ÷¹
|
, deci ¹ este
matricea nul¼ a. În consecin¸t¼ a, '
n
(R) = o
1
o
2
. Matricele 1
I
, i = 1. :, ale c¼ aror
elemente sunt c
,|
= 1, dac¼ a , = / = i ¸si c
,|
= 0 în rest, precum ¸si matricele 1
I,
,
i. , = 1. :, i < ,, ale c¼ aror elemente sunt 1
I,
= 1
,I
= 1 ¸si 1
l|
= 0 în rest, formeaz¼ a
o baz¼ a în o
1
, deci dimo
1
= : + (: ÷ 1) + (: ÷ 2) + ... + 1 =
:
2
+:
2
. Matricele
G
I,
, i. , = 1. :, i < ,, ale c¼ aror elemente sunt o
I,
= ÷o
,I
= 1 ¸si o
l|
= 0 în rest,
formeaz¼ a o baz¼ a în o
2
, deci dimo
2
= (: ÷1) +(: ÷2) +... +1 =
:
2
÷:
2
. 5. Dac¼ a
r = (r
1
. .... r
n
) ÷ o, n = (n
1
. .... n
n
) ÷ o ¸si c. ÷ R, atunci
n
¸
,=1
a
I,
(cr
,
+ n
,
) =
c
n
¸
,=1
a
I,
r
,
+
n
¸
,=1
a
I,
n
,
= 0. 6. `
1
n
1
+`
2
n
2
+`
3
n
3
= 0
\
=(`
1
+`
2
+`
3

1
+(`
1
+
`
2
÷`
3

2
+(`
1
÷`
2
+`
3

3
= 0
\
. Cum ·
1
, ·
2
, ·
3
sunt liniar independen¸ti, rezult¼ a
`
1
+ `
2
+ `
3
= 0, `
1
+ `
2
÷ `
3
= 0, `
1
÷ `
2
+ `
3
= 0, deci `
1
= `
2
= `
3
= 0. 7.
`
1
·
1
+`
2
·
2
+`
3
·
3
+`
4
·
4
= (0. 0. 0. 0) =`
1
+5`
2
÷`
3
= 0, 2`
1
+6`
2
÷3`
3
+4`
4
= 0,
2`
1
+6`
2
+4`
3
÷3`
4
= 0, `
1
+5`
2
÷`
4
= 0. Determinantul sistemului …ind nul, are
solu¸tii nenule. ·
4
=
11
4
·
1
÷
3
4
·
2
÷·
3
. 8. Rela¸tia c·
1

2

3
= (0. 0. 0) conduce
la sistemul omogen 2c + 3 + = 0, c + 2 ÷ = 0, ÷3c ÷ 5 + = 0, al c¼ arui
determinant este nenul. Atunci c = = = 0, deci vectorii ·
1
, ·
2
, ·
3
sunt liniar
independen¸ti. Cum dimR
3
= 3, rezult¼ a c¼ a vectorii ·
1
, ·
2
, ·
3
formeaz¼ a o baz¼ a în R
3
.
r = ·
1

2
÷·
3
, n = ·
1

2

3
. De asemenea, r
t
= ·
t
1
+2·
t
2
÷·
t
3
, n
t
= 2·
t
1
÷·
t
3
.
9. Determinantul de ordinul 4, ale c¼ arui coloane con¸tin componentele vectorilor
·
1
, ·
2
, ·
3
, ·
4
, este nenul, deci vectorii sunt liniar independen¸ti. Cum dimR
4
= 4,
rezult¼ a c¼ a vectorii ·
1
, ·
2
, ·
3
, ·
4
formeaz¼ a o baz¼ a în R
4
. a) r = 3·
1
+ ·
2
÷3·
4
. b)
r =
1
3
·
1
+
1
6
·
2
÷
2
3
·
3
+
1
2
·
4
. 10. Condi¸tia c¹+1 +C =

0 0
0 0

conduce la
sistemul omogen 2c+5+ = 0, c÷3÷ = 0, 5c+2+2 = 0, 3c+÷3 = 0,
a c¼ arui matrice are rangul 3. În consecin¸t¼ a, c = = = 0, deci matricele sunt
liniar independente. Derivând de dou¼ a ori rela¸tia cc
r
+c
÷r
+c
2r
= 0, ob¸tinem
cc
r
÷c
÷r
+2c
2r
= 0, cc
r
+c
÷r
+4c
2r
= 0. Determinantul sistemului omogen
cu necunoscutele c, , , este nenul, deci c = = = 0, adic¼ a func¸tiile sunt liniar
independente. 11. a) Cum ·
4
= (0. 0. 0) ¸si ·
1
, ·
2
, ·
3
sunt liniar independen¸ti,
rezult¼ a c¼ a dimoj(¦·
1
. ·
2
. ·
3
. ·
4
¦) = 3. b) Rangul matricei sistemului de vectori
este 3, deci dimoj(¦·
1
. ·
2
. ·
3
. ·
4
. ·
5
¦) = 3. ·
3
= ·
2
÷ ·
1
. Putem alege ca baz¼ a
¦·
1
. ·
2
. ·
4
¦. 12. a) Fie o
1
= oj(¦n
1
. n
2
. n
3
¦), o
2
= oj(¦·
1
. ·
2
¦), dimo
1
= 2,
dimo
2
= 2, o
1
+ o
2
este generat de n
1
, n
2
, n
3
, ·
1
, ·
2
. Cum n
1
, n
2
, ·
1
sunt
liniar independen¸ti, rezult¼ a c¼ a dim(o
1
+ o
2
) = 3, deci dim(o
1
¨ o
2
) = 1 (teorema
lui Grassmann). b) Fie o
1
= oj(¦n
1
. n
2
. n
3
¦), o
2
= oj(¦·
1
. ·
2
. ·
3
¦), dimo
1
= 2,
dimo
2
= 3, o
1
+o
2
este generat de n
1
, n
2
, n
3
, ·
1
, ·
2
, ·
3
. Cum n
1
, ·
1
, ·
2
, ·
3
sunt
32 3. SPA ¸ TII VECTORIALE
liniar independen¸ti, rezult¼ a c¼ a dim(o
1
+o
2
) = 4, deci dim(o
1
¨ o
2
) = 1. 13. ·
1
¸si
·
2
sunt liniar independen¸ti. Putem alege ·
3
= (1. 0. 0) ´ ÷ oj(¦·
1
. ·
2
¦). 14. Rela¸tia
ct + (t
2
+ 1) + (t
2
+ t) = 0 conduce la sistemul + = 0, c + = 0, = 0.
Atunci c = = = 0, deci polinoamele t, t
2
+ 1, t
2
+ t sunt liniar independente.
Pentru orice polinom de gradul 2 avem at
2
+ /t + c = (/ ÷ a + c)t + c(t
2
+ 1) +
(a ÷ c)(t
2
+ t), deci cele trei polinoame formeaz¼ a un sistem de generatori, adic¼ a o
baz¼ a. t
2
+2t +4 = 5t +4(t
2
+1) ÷3(t
2
+t), t
2
+3 = 2t +3(t
2
+1) ÷2(t
2
+t). 15.
o = ¦(2t. t. 3t. ÷t) [ t ÷ R¦, dimo = 1, · = (2. 1. 3. ÷1). 16. Derivând de dou¼ a ori
rela¸tia csint + cos t + = 0, ob¸tinem ccos t ÷ sint = 0, ÷csint ÷ cos t = 0.
Determinantul sistemului omogen cu necunoscutele c, , , este nenul, deci c =
= = 0, adic¼ a func¸tiile sunt liniar independente. 17. o
1
= ¦(a. /. c. ÷/ ÷ c) [
a. /. c ÷ R¦, dimo
1
= 3, baz¼ a: n
1
= (1. 0. 0. 0), n
2
= (0. 1. 0. ÷1), n
3
= (0. 0. 1. ÷1),
o
2
= ¦(a. ÷a. 2/. /) [ a. / ÷ R¦, dimo
1
= 2, baz¼ a: ·
1
= (1. ÷1. 0. 0), ·
2
= (0. 0. 2. 1).
dim(o
1
+ o
2
) = 4, se poate lua ca baz¼ a ¦n
1
. n
2
. n
3
. ·
1
). Atunci dim(o
1
¨ o
2
) = 1,
o
1
¨ o
2
= ¦(3t. ÷3t. 2t. t) [ t ÷ R¦. Vectorul · = (3. ÷3. 2. 1) este baz¼ a în o
1
¨ o
2
.
18. r = (0. 5) = co
1
+o
2
= (c+3. 3c+8), deci c+3 = 0, 3c+8 = 5, adic¼ a
r = 15o
1
÷5o
2
. 19. o
1
= 31
1
÷21
2
+21
3
, o
2
= ÷21
1
÷31
2
+41
3
, o
3
= ÷21
1
+31
2
+21
3
,
deci C =

¸
3 ÷2 ÷2
÷2 ÷3 3
2 4 2
¸

. Dac¼ a r = r
1
1
1
+r
2
1
2
+r
3
1
3
= r
t
1
o
1
+r
t
2
o
2
+r
t
3
o
3
,
atunci r
1
= 3r
t
1
÷ 2r
t
2
÷ 2r
t
3
, r
2
= ÷2r
t
1
÷ 3r
t
2
+ 3r
t
3
, r
3
= 2r
t
1
+ 4r
t
2
+ 2r
t
3
.
20. a) 1
I
(a
,
) =

0, dac¼ a , = i
1, dac¼ a , = i
. b) Dac¼ a c
I
÷ R, i = 1. :, sunt astfel ca
n
¸
I=1
c
I
1
I
(r) = 0, r ÷ R, atunci dând succesiv lui r valorile a
1
, a
2
, ..., a
n
, ob¸tinem
c
1
= c
2
= ... = c
n
= 0. c) Dac¼ a j este un polinom de grad cel mult : ÷ 1,
atunci din j(r) =
n
¸
I=1
c
I
1
I
(r), rezult¼ a c
I
= j(a
I
), i = 1. :. Prin urmare, mul¸timea
func¸tiilor 1
I
, 1 _ i _ :, este sistem de generatori, deci baz¼ a.
CAPITOLUL 4
Aplica¸tii liniare ¸si matrice
1. Preliminarii
Fie \ ¸si \ dou¼ a 1÷spa¸tii vectoriale. Func¸tia T : \ ÷\ se nume¸ste aplica¸ tie
liniar¼a (mor…sm de spa¸tii vectoriale) dac¼ a:
a) T(r +n) = Tr +Tn, \r. n ÷ \ ;
b) T(cr) = cTr, \c ÷ 1, \r ÷ \ .
În fapt, T este aplica¸tie liniar¼ a dac¼ a ¸si numai dac¼ a T(cr +n) = cTr +Tn,
\c. ÷ 1, \r. n ÷ \ .
Dac¼ a aplica¸tia liniar¼ a T : \ ÷ \ este bijectiv¼ a, atunci T se nume¸ste izomor-
…sm de spa¸tii vectoriale ¸si se noteaz¼ a \ · \. Aplica¸tia liniar¼ a T : \ ÷ \ se
mai nume¸ste endomor…sm al lui \ , iar un izomor…sm T : \ ÷ \ se nume¸ste
automor…sm al lui \ . Orice spa¸tiu vectorial de dimensiune : este izomorf cu 1
n
.
Mul¸timea L(\. \) = ¦T : \ ÷\ [ T |i:iar a¦ este un 1÷spa¸tiu vectorial.
Fie T : \ ÷ \ o aplica¸tie liniar¼ a. Atunci T(0
\
) = 0
V
. Mul¸timea ker T =
¦r ÷ \ [ Tr = 0
\
¦ este subspa¸tiu vectorial al lui \ ¸si se nume¸ste nucleul lui T. De
asemenea, ImT = ¦n ÷ \ [ ¬r ÷ \. n = Tr¦ este subspa¸tiu vectorial al lui \ ¸si se
nume¸ste imaginea lui T. Dimensiunea nucleului lui T se nume¸ste defectul lui T ¸si se
noteaz¼ a dc1T, iar dimensiunea imaginii lui T se nume¸ste rangul lui T ¸si se noteaz¼ a
ra:oT. Dac¼ a \ este un spa¸tiu …nit dimensional peste corpul 1, iar T : \ ÷ \
este o aplica¸tie liniar¼ a, atunci dim\ = dc1T +ra:oT (teorema rang-defect).
Dac¼ a T ÷ L(\. \) ¸si dim
1
(\ ) = :, dim
1
(\) = :, iar 1 = ¦c
1
. .... c
n
¦,
1 = ¦1
1
. .... 1
n
¦ sunt baze …xate în \ respectiv \ atunci, pentru orice ,, 1 _ , _ :,
exist¼ a scalarii a
I,
÷ 1, 1 _ i _ :, unic determina¸ti, astfel ca:
Tc
,
=
n
¸
I=1
a
I,
1
I
, , = 1. :
Matricea ¹ = ¹
J,J
T
= (a
I,
) de tip (:. :) a c¼ arei coloan¼ a , este constituit¼ a
din coordonatele vectorului Tc
,
în raport cu baza 1, se nume¸ste matricea lui T în
raport cu bazele 1 ¸ si 1. Dac¼ a r = r
1
c
1
+ ... + r
n
c
n
, n = Tr = n
1
1
1
+ ... + n
n
1
n
¸si A = (r
1
. .... r
n
)
|
, 1 = (n
1
. .... n
n
)
|
, atunci 1 = ¹A.
Dac¼ a matricea lui o ÷ L(\. \) în raport cu bazele 1 ¸si 1 este 1, atunci
matricea lui T + o în raport cu cele dou¼ a baze este ¹ + 1. De asemenea, dac¼ a
` ÷ R, atunci matricea lui `T în raport cu bazele 1 ¸si 1 este `¹.
Fie l, \ , \ trei 1-spa¸tii vectoriale 1
1
, 1
2
, 1
3
baze ale lui l, \ , \ respectiv.
Fie o ÷ L(l. \ ), T ÷ L(\. \), ¹ ¸si 1 matricele lui o ¸si T în raport cu bazele date.
Atunci, matricea lui T · o în raport cu bazele 1
1
¸si 1
3
este C = 1 ¹.
Fie \ un 1-spa¸tiu vectorial de dimensiune …nit¼ a, C o baz¼ a în \ ¸si T un
endomor…sm al lui \ . Matricea ¹ a endomor…smului T în raport cu baza C este
33
34 4. APLICA ¸ TII LINIARE ¸ SI MATRICE
inversabil¼ a, dac¼ a ¸si numai dac¼ a T este un automor…sm al lui \ . În acest caz,
matricea lui T
÷1
în raport cu baza C este ¹
÷1
.
Fie \ , \ sunt dou¼ a 1-spa¸tii vectoriale de dimensiune …nit¼ a ¸si T ÷ 1(\. \).
Dac¼ a ¹ este matricea aplica¸tiei liniare T în raport cu dou¼ a baze …xate în \ respectiv
\, atunci ra:oT = ra:o¹.
Fie \ , \ dou¼ a 1-spa¸tii vectoriale de dimensiune …nit¼ a, 1 ¸si 1 dou¼ a baze …xate
în \ respectiv \, T ÷ L(\. \) ¸si ¹ matricea lui T în cele dou¼ a baze. Dac¼ a 1
t
¸si
1
t
sunt alte baze în \ respectiv \, iar 1 este matricea lui T în noua pereche de
baze, atunci 1 = 1
÷1
¹C, unde C este matricea de trecere de la baza 1 la baza
1
t
, iar 1 este matricea de trecere de la baza 1 la baza 1
t
.
În particular, dac¼ a T este un endomor…sm al lui \ , 1 ¸si 1
t
sunt dou¼ a baze în
\ , iar ¹¸si 1 este sunt matricele lui T în bazele 1 respectiv 1
t
, atunci 1 = C
÷1
¹C.
În acest caz, matricele ¹ ¸si 1 se numesc similare sau asemenea.
2. Probleme rezolvate
1. Fie r ÷ R
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
) ¸si T : R
3
÷÷R
3
,
Tr = (r
1
+r
2
÷r
3
. r
1
÷r
2
+r
3
. 5r
1
÷r
2
+r
3
).
S¼ a se arate c¼ a T este liniar¼ a ¸si s¼ a se determine câte o baz¼ a în subspa¸tiile ker T
¸si ImT.
Solu¸ tie. Dac¼ a n ÷ R
3
, n = (n
1
. n
2
. n
3
), atunci r+n = (r
1
+n
1
. r
2
+n
2
. r
3
+n
3
),
deci T(r + n) = ((r
1
+ n
1
) + (r
2
+ n
2
) ÷ (r
3
+ n
3
), (r
1
+ n
1
) ÷ (r
2
+ n
2
) + (r
3
+
n
3
). 5(r
1
+n
1
)÷(r
2
+n
2
)+(r
3
+n
3
)) = Tr+Tn, \r. n ÷ R
3
. De asemenea, T(cr) =
(cr
1
+cr
2
÷cr
3
. cr
1
÷cr
2
+cr
3
. 5cr
1
÷cr
2
+cr
3
) = cTr, \c ÷ R, \r ÷ R
3
.
A¸sadar, T este aplica¸tie liniar¼ a. Pe de alt¼ a parte r ÷ ker T dac¼ a ¸si numai dac¼ a,
coordonatele sale veri…c¼ a sistemul liniar omogen

r
1
+r
2
÷r
3
= 0
r
1
÷r
2
+r
3
= 0
5r
1
÷r
2
+r
3
= 0
. Solu¸tia
general¼ a a acestui sistem …ind r
1
= 0, r
2
= t, r
3
= t, t ÷ R, rezult¼ a c¼ a ker T =
¦r ÷ R
3
[ r = t(0. 1. 1), t ÷ R¦ = oj(¦n¦). unde n = (0. 1. 1). Atunci dc1T = 1, o
baz¼ a în ker T …ind format¼ a din vectorul n. Conform teoremei rang-defect, rezult¼ a
c¼ a ra:oT = 2. Dar Tc
1
= (1. 1. 5), Tc
2
== (1. ÷1. ÷1), Tc
3
= (÷1. 1. 1)(¦c
1
. c
2
. c
3
¦
…ind baza canonic¼ a în R
3
) formeaz¼ a un sistem de generatori pentru ImT. Deci doar
doi sunt liniar independen¸ti, de exemplu Tc
1
¸si Tc
2
, ace¸stia constituind o baz¼ a în
ImT.
2. a) Fie T : R
2
÷ R
2
, T(r. n) = (÷r. ÷n) (simetria în raport cu originea).
S¼ a se determine matricea endomor…smului T în baza canonic¼ a ¦c
1
. c
2
¦ din R
2
.
b) În R
3
consider¼ am baza canonic¼ a ¦c
1
. c
2
. c
3
¦, iar în R
1
[A] baza ¦1
1
. 1
2
¦,
1
1
= 1, 1
2
= A. Dac¼ a r = (c
1
. c
2
. c
3
) ÷ R
3
, de…nim T : R
3
÷ R
1
[A], Tr =
c
1
+c
2
+ (c
1
+ 2c
2
÷c
3
)A. S¼ a se determine matricea lui T în cele dou¼ a baze.
Solu¸ tie. a) Cum Tc
1
= ÷c
1
, Tc
2
= ÷c
2
, rezult¼ a c¼ a matricea lui T în baza
¦c
1
. c
2
¦ este ¹ =

÷1 0
0 ÷1

. b) Deoarece Tc
1
= 1
1
+ 1
2
, Tc
2
= 1
1
+ 21
2
,
Tc
3
= ÷1
2
, rezult¼ a ¹ =

1 1 0
1 2 ÷1

.
3. Fie
÷÷
a = a
1
÷÷
i + a
2
÷÷
, + a
3
÷÷
/ =
÷÷
0 un vector liber dat ¸si T : 1
3
÷ 1
3
,
T(
÷÷
· ) =
÷÷
a
÷÷
· .
3. PROBLEME PROPUSE 35
a) S¼ a se arate c¼ a T este liniar¼ a;
b) S¼ a se determine ker T ¸si ImT ¸si s¼ a se arate c¼ a 1
3
= ker T ImT;
c) S¼ a se determine matricea lui T în baza canonic¼ a ¦
÷÷
i .
÷÷
, .
÷÷
/ ¦ a lui 1
3
.
Solu¸ tie. a) Fie
÷÷
n .
÷÷
· ÷ 1
3
¸si `. j ÷ R. Atunci T (`
÷÷
n +j
÷÷
· ) =
÷÷
a
(`
÷÷
n +j
÷÷
· ) = `(
÷÷
a
÷÷
n ) + j(
÷÷
a
÷÷
· ) = `T
÷÷
n + jT
÷÷
· , deci T este liniar¼ a. b)
Fie
÷÷
· ÷ ker T. Atunci
÷÷
a
÷÷
· =
÷÷
0 , deci
÷÷
· este coliniar cu
÷÷
a . În consecin¸t¼ a,
ker T = ¦c
÷÷
a [ c ÷ R¦. Fie, acum,
÷÷
n ÷ ImT. Atunci
÷÷
n =
÷÷
a
÷÷
· . Prin urmare,
ImT = ¦
÷÷
n ÷ 1
3
[
÷÷
nl
÷÷
a ¦. Pe de alt¼ a parte, orice vector nenul
÷÷
· din 1
3
se
poate descompune ca suma a doi vectori,
÷÷
· =
÷÷
·
1
+
÷÷
·
2
, cu
÷÷
·
1
coliniar cu
÷÷
a ¸si
÷÷
·
2
l
÷÷
a , deci 1
3
= ker T + ImT. Dac¼ a
÷÷
· ÷ ker T ¨ ImT, atunci
÷÷
· ÷ ker T, deci
÷÷
· = c
÷÷
a , c ÷ R. Cum
÷÷
· ÷ ImT, rezult¼ a c¼ a
÷÷
· l
÷÷
a , deci (c
÷÷
a )
÷÷
a = 0. A¸sadar
c = 0, adic¼ a
÷÷
· =
÷ ÷
0 . Prin urmare, 1
3
= ker T ImT. c) T
÷÷
i = a
3
÷÷
, ÷ a
2
÷÷
/ ,
T
÷÷
, = ÷a
3
÷÷
i + a
1
÷ ÷
/ , T
÷÷
/ = a
2
÷÷
i ÷ a
1
÷÷
, , deci matricea lui T în baza ¦
÷÷
i .
÷÷
, .
÷÷
/ ¦
este ¹ =

¸
0 ÷a
3
a
2
a
3
0 ÷a
1
÷a
2
a
1
0
¸

.
4. Aplica¸tia liniar¼ a T : R
3
÷ R
3
are în baza canonic¼ a 1 = ¦c
1
. c
2
. c
3
¦ a lui
R
3
, matricea ¹ =

¸
1 1 0
0 1 1
1 0 1
¸

. S¼ a se determine matricea lui T în baza 1
t
=
= ¦c
t
1
. c
t
2
. c
t
3
¦, c
t
1
= (2. 1. ÷3), c
t
2
= (3. 2. ÷5), c
t
3
= (1. ÷1. 1).
Solu¸ tie. Matricea de trecere de la baza 1 la baza 1
t
este:
C =

¸
2 3 1
1 2 ÷1
÷3 ÷5 1
¸

, iar C
÷1
=

¸
÷3 ÷8 ÷5
2 5 3
1 1 1
¸

.
Atunci, dac¼ a ¹
t
este matricea lui T în baza 1
t
, rezult¼ a
¹
t
= C
÷1
¹C =

¸
12 19 ÷10
÷7 ÷11 6
0 0 2
¸

.
3. Probleme propuse
1. S¼ a se precizeze care din urm¼ atoarele aplica¸tii sunt liniare:
a) T : R
3
÷R
3
, Tr = (r
1
+r
2
÷r
3
. r
1
+2r
3
. 2r
1
÷3r
2
+5r
3
), r = (r
1
. r
2
. r
3
);
b) T : R
3
÷R
3
, Tr = (r
3
. r
1
+ 1. r
2
÷1), r = (r
1
. r
2
. r
3
);
c) T : R
3
÷R
2
, Tr = (r
1
+r
2
+ 3r
3
. 2r
1
+r
3
), r = (r
1
. r
2
. r
3
);
d) T : R
3
÷R
3
, Tr = (r
1
. r
2
÷r
1
. 2r
1
+ 3r
2
), r = (r
1
. r
2
. r
3
);
e) T : R
3
÷R
3
, Tr =

r
2
1
. r
1
+r
2
. r
2
3
+ 1

, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
f) T : R
3
÷R
3
, Tr =

r
2
1
. r
1
+r
2
. r
2
3

, r = (r
1
. r
2
. r
3
).
Dup¼ a caz, dac¼ a aplica¸tiile sunt liniare, s¼ a se determine ker T ¸si ImT.
2. S¼ a se g¼ aseasc¼ a aplica¸tia liniar¼ a T : R
3
÷R
3
care duce vectorii n
1
= (2. 0. 3),
n
2
= (4. 1. 5), n
3
= (3. 1. 2) în vectorii ·
1
= (4. 5. ÷2), ·
2
= (1. ÷1. 1), ·
3
= (1. 2. ÷1)
respectiv .
3. Fie T : R
3
÷ R
3
, Tr = (r
1
+r
2
+r
3
. r
1
÷r
2
+r
3
. 3r
1
÷r
2
+ 3r
3
),
r = (r
1
. r
2
. r
3
). S¼ a se determine ra:oT, dc1T ¸si câte o baz¼ a în ker T ¸si ImT.
36 4. APLICA ¸ TII LINIARE ¸ SI MATRICE
4. Fie T : R
3
÷ R
4
o aplica¸tie liniar¼ a, a c¼ arei matrice în raport cu bazele
canonice din R
3
respectiv R
4
este ¹ =

¸
¸
¸
1 1 1
÷1 0 1
1 2 3
1 ÷1 ÷3
¸

. S¼ a se g¼ aseasc¼ a ra:oT,
dc1T ¸si câte o baz¼ a în ker T ¸si ImT.
5. Fie
÷÷
a ÷ 1
3
¸si T : 1
3
÷1
3
, T
÷÷
r = (
÷÷
r
÷÷
a )
÷÷
a . S¼ a se arate c¼ a T este liniar¼ a.
Dac¼ a
÷÷
a =
÷÷
i + 2
÷÷
, + 3
÷÷
/ s¼ a se g¼ aseasc¼ a matricele lui T în bazele

÷÷
i .
÷÷
, .
÷÷
/
¸
¸si
¦
÷÷
·
1
.
÷÷
·
2
.
÷÷
·
3
¦,
÷÷
·
1
=
÷÷
i +
÷÷
/ ,
÷÷
·
2
= 2
÷÷
i ÷
÷÷
/ ,
÷÷
·
3
=
÷÷
i +
÷÷
, .
6. Fie T : R
3
÷R
3
,
Tr = (r
1
÷2r
2
+r
3
. 2r
1
+r
2
÷r
3
. r
2
÷3r
3
) , r = (r
1
. r
2
. r
3
).
S¼ a se determine matricea lui T în baza canonic¼ a a lui R
3
, precum ¸si T · T . S¼ a
se arate c¼ a T este automor…sm, s¼ a se determine T
÷1
¸si matricea acestuia în baza
canonic¼ a.
7. Fie o : R
3
÷ R
2
, T : R
2
÷ R
4
, o (r
1
. r
2
. r
3
) = (r
1
+r
2
. 2r
1
÷r
2
+r
3
),
T (n
1
. n
2
) = (n
1
. n
1
+n
2
. n
2
. n
1
÷n
2
). S¼ a se g¼ aseasc¼ a matricele asociate lui o, T ¸si
T · o în bazele canonice ale spa¸tiilor respective ¸si s¼ a se determine T · o .
8. Fie o. T : R
2
÷ R
2
. Matricea lui o în baza 1
1
= (÷3. 7), 1
2
= (1. ÷2)
este ¹ =

2 ÷1
5 ÷3

, iar matricea lui T în baza o
1
= (6. ÷7), o
2
= (÷5. 6) este
1 =

1 3
2 7

. S¼ a se determine o, T, o +T, o · T, o
÷1
.
9. Matricea unui endomor…sm al lui R
3
în raport cu baza canonic¼ a este
¹ =

¸
1 ÷1 2
1 0 1
1 0 ÷1
¸

. Care este matricea endomor…smului în baza 1
1
= (1. 2. 3),
1
2
= (3. 1. 2), 1
3
= (2. 3. 1)?
10. Matricea unui endomor…sm al lui R
3
în raport cu baza o
1
= (1. 0. 0),
o
2
= (1. 1. 0), o
3
= (1. 1. 1) este

¸
÷1 1 1
÷1 0 1
1 2 3
¸

. Care este matricea acestui endo-
mor…sm în baza 1
1
, 1
2
, 1
3
de la problema anterioar¼ a?
11. Fie \ este un spa¸tiu vectorial peste corpul 1. S¼ a se arate c¼ a orice aplica¸tie
liniar¼ a nenul¼ a T : \ ÷1 este surjectiv¼ a.
12. Fie \ este un 1÷spa¸tiu vectorial ¸si T un endomor…sm al lui \ care
satisface T · T = T. S¼ a se arate c¼ a \ = ker T ImT.
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri
1. a) T este liniar¼ a. ker T = ¦(0. 0. 0)¦. ImT = R
3
. b) T nu este liniar¼ a,
deoarece T ((0. 0. 0)) = (0. 1. ÷1). c) T este liniar¼ a. ker T = ¦t(1. 5. ÷2) [ t ÷ R¦,
dc1T = 1, ¦(1. 5. ÷2)¦ este baz¼ a în ker T. ra:oT = 2, o baz¼ a în ImT …ind, de
exemplu, ¦T(c
1
). T(c
2
)¦, adic¼ a ¦(1. 2). (1. 0)¦. ImT = ¦(c + . 2c) [ c. ÷ R¦. d)
T este liniar¼ a. ker T = ¦t(0. 0. 1) [ t ÷ R¦, dc1T = 1, ¦(0. 0. 1)¦ este baz¼ a în ker T.
ra:oT = 2, o baz¼ a în ImT …ind ¦T(c
1
). T(c
2
)¦, adic¼ a ¦(1. ÷1. 2). (0. 1. 3)¦. ImT =
4. INDICA ¸ TII ¸ SI R
¼
ASPUNSURI 37
¦(c. ÷c + . 2c + 3) [ c. ÷ R¦. e) T nu este liniar¼ a, deoarece T ((0. 0. 0)) =
(0. 0. 1). f) T nu este liniar¼ a, deoarece T(cr) = cTr, c ÷ R, \r = (0. 0. 0). 2. Fie
¦c
1
. c
2
. c
3
¦ baza canonic¼ a din R
3
. Atunci n
1
= 2c
1
+ 3c
3
, ·
1
= 4c
1
+ 5c
2
÷2c
3
. T
…ind liniar¼ a, din T(n
1
) = ·
1
se ob¸tine 2T(c
1
) + 3T(c
3
) = 4c
1
+ 5c
2
÷2c
3
. Similar,
din celelalte dou¼ a condi¸tii, ob¸tinem 4T(c
1
)+T(c
2
)+5T(c
3
) = c
1
÷c
2
+c
3
, 3T(c
1
)+
T(c
2
) +2T(c
3
) = c
1
+2c
2
÷c
3
. Din ultimele 3 rela¸tii g¼ asim T(c
1
) = 4c
1
+8c
2
÷4c
3
,
T(c
2
) = ÷
25
3
c
1
÷
44
3
c
2
+ 7c
3
, T(c
3
) = ÷
4
3
c
1
÷
11
3
c
2
+ 2c
3
, deci matricea lui T în
baza ¦c
1
. c
2
. c
3
¦ este

¸
¸
¸
¸
¸
4 ÷
25
3
÷
4
3
8 ÷
44
3
÷
11
3
÷4 7 2
¸

. În consecin¸t¼ a, Tr = 4r
1
÷
25
3
r
2
÷
4
3
r
3
. 8r
1
÷
44
3
r
2
÷
11
3
r
3
. ÷4r
1
+7r
2
+2r
3
). 3. ker T = ¦t(1. 0. ÷1) [ t ÷ R¦, dc1T =
1, ¦(1. 0. ÷1)¦ este baz¼ a în ker T. ra:oT = 2, o baz¼ a în ImT …ind ¦T(c
1
). T(c
2
)¦,
adic¼ a ¦(1. 1. 3). (1. ÷1. ÷1)¦. ImT = ¦(c+. c÷. 3c÷) [ c. ÷ R¦. 4. ra:oT =
ra:o¹ = 2, ker T = ¦t(1. ÷2. 1) [ t ÷ R¦, dc1T = 1, ¦(1. ÷2. 1)¦ este baz¼ a în ker T.
Ca baze în ImT putem alege: ¦T(c
1
). T(c
2
)¦, adic¼ a ¦(1. ÷1. 1. 1). (1. 0. 2. ÷1)¦ sau
¦T(c
2
). T(c
3
)¦, adic¼ a ¦(1. 1. 3. ÷3). (1. 0. 2. ÷1)¦ ¸si nu numai. 5. T (
÷÷
r +
÷÷
n ) =
((
÷÷
r +
÷ ÷
n )
÷÷
a )
÷÷
a = (
÷÷
r
÷÷
a +
÷ ÷
n
÷÷
a )
÷÷
a = T
÷÷
r + T
÷÷
n . T (`
÷÷
r ) = (`
÷÷
r
÷÷
a )
÷÷
a =
`T
÷÷
r , deci T este liniar¼ a. Pentru
÷÷
a dat matricea lui T în baza ¦
÷÷
i .
÷÷
, .
÷÷
/ ¦
este ¹ =

¸
1 2 3
2 4 6
3 6 9
¸

. Matricea de trecere de la baza ¦
÷÷
i .
÷÷
, .
÷÷
/ ¦ la baza
¦
÷÷
·
1
.
÷÷
·
2
.
÷÷
·
3
¦ este C =

¸
1 2 1
0 0 1
1 ÷1 0
¸

. Matricea lui T în baza ¦
÷÷
·
1
.
÷÷
·
2
.
÷÷
·
3
¦ va …
C
÷1
¹C =
1
3

¸
20 ÷5 15
÷16 4 ÷12
24 ÷6 18
¸

. 6. ¹ =

¸
1 ÷2 1
2 1 ÷1
0 1 ÷3
¸

. Deoarece ¹
2
=

¸
÷3 ÷3 0
4 ÷4 4
2 ÷2 8
¸

, (T · T)(r) = (÷3r
1
÷3r
2
. 4r
1
÷4r
2
+ 4r
3
. 2r
1
÷2r
2
+ 8r
3
).
det(¹) = ÷12 = 0 =¹ inversabil¼ a=T automor…sm. Cum ¹
÷1
=
=
1
12

¸
2 5 ÷1
÷6 3 ÷3
÷2 1 ÷5
¸

, vom avea T
÷1
(r) =
1
12
(2r
1
+5r
2
÷r
3
, ÷6r
1
+3r
2
÷3r
3
,
÷2r
1
+r
2
÷5r
3
). 7. ¹
S
=

1 1 0
2 ÷1 1

, ¹
T
=

¸
¸
¸
1 0
1 1
0 1
1 ÷1
¸

, ¹
T·S
= ¹
T
¹
S
=

¸
¸
¸
1 1 0
3 0 1
2 ÷1 1
÷1 2 ÷1
¸

, deci (T ·o)(r
1
. r
2
. r
3
) = (r
1
+r
2
. 3r
1
+r
3
. 2r
1
÷r
2
+r
3
. ÷r
1
+
2r
2
÷ r
3
). 8. Determin¼ am matricele lui o ¸si T în baza canonic¼ a din R
2
, ¹
S
, ¹
T
.
Matricele de trecere de la baza canonic¼ a la bazele ¦1
1
. 1
2
¦ respectiv ¦o
1
. o
2
¦ sunt
38 4. APLICA ¸ TII LINIARE ¸ SI MATRICE
C
1
=

÷3 1
7 ÷2

, C
2
=

6 ÷5
÷7 6

. Atunci ¹
S
= C
1
¹C
÷1
1
=

÷2 ÷1
1 1

,
¹
T
= C
2
¹C
÷1
2
=

÷143 ÷122
177 151

, ¹
S+T
= ¹
S
+ ¹
T
=

÷145 ÷123
178 152

,
¹
S·T
= ¹
S
¹
T
=

109 93
34 29

, ¹
S
1 = ¹
÷1
S
=

÷1 ÷1
1 2

. Dac¼ a r =
(r
1
. r
2
), atunci or = (÷2r
1
÷r
2
. r
1
+r
2
), Tr = (÷143r
1
÷122r
2
. 177r
1
+151r
2
),
(o+T)r = (÷145r
1
÷123r
2
. 178r
1
+152r
2
), (o·T)r = (109r
1
+93r
2
. 34r
1
+29r
2
),
o
÷1
(r) = (÷r
1
÷r
2
. r
1
+2r
2
). 9. Matricea de trecere de la baza canonic¼ a la baza
¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦ este C =

¸
1 3 2
2 1 3
3 2 1
¸

, C
÷1
=
1
18

¸
÷5 1 7
7 ÷5 1
1 7 ÷5
¸

. Matricea în
baza ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦ va … 1 = C
÷1
¹C =
1
18

¸
÷35 ÷18 5
20 18 ÷7
43 36 17
¸

. 10. Matricea
de trecere de la baza ¦o
1
. o
2
. o
3
¦ la baza ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦ este C =

¸
÷1 2 ÷1
÷1 ÷1 2
3 2 1
¸

,
C
÷1
=
1
18

¸
÷5 ÷4 3
7 2 3
1 8 3
¸

. Matricea în baza ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦ va … 1 = C
÷1
¹C =
1
18

¸
÷13 23 ÷10
47 11 50
53 17 38
¸

. 11. Fie c ÷ 1. Cum T este nenul¼ a, exist¼ a r
0
÷ \ astfel
ca T(r
0
) = 0
1
. Este clar c¼ a r =
c
T(r
0
)
r
0
÷ \ ¸si Tr = c. 12. Dac¼ a r ÷ \ , atunci
n = r ÷ Tr ÷ ker T, deci r = n + Tr. Prin urmare, \ = ker T + ImT. Fie acum
n ÷ ker T ¨ImT. Atunci Tn = 0
\
¸si n = Tr, r ÷ \ , deci n = (T ·T)(r) = Tn = 0
\
.
CAPITOLUL 5
Valori ¸si vectori proprii
1. Preliminarii
Fie \ un 1-spa¸tiu vectorial (1 = R sau C) ¸si T : \ ÷\ un endomor…sm.
Un vector r ÷ \ , r = 0
\
, se nume¸ste vector propriu pentru endomor…smul
T, dac¼ a exist¼ a un scalar ` ÷ 1 astfel încât Tr = `r. Scalarul ` se nume¸ste
valoare proprie a endomor…smului T, corespunz¼ atoare vectorului propriu r. Dac¼ a
` este valoare proprie, subspa¸tiul vectorial \
X
= ¦r ÷ \ [ Tr = `r¦ se nume¸ste
subspa¸ tiu propriu corespunz¼ ator lui `, dimensiunea acestui subspa¸tiu, r
X
= dim\
X
,
numindu-se multiplicitate geometric¼a a valorii proprii `.
Dac¼ a ¹ este matrice p¼ atrat¼ a de ordin :, atunci polinomul
j
.
(`) = det(¹÷`1
n
)
se nume¸ste polinom caracteristic al matricei ¹, iar ecua¸tia j
.
(`) = 0 se nume¸ste
ecua¸ tie caracteristic¼a a matricei ¹. R¼ ad¼ acinile ` ÷ 1 ale ecua¸tiei caracteristice se
numesc valori proprii ale matricei ¹. Dac¼ a ` este valoare proprie a lui ¹, atunci
solu¸tiile nenule ale sistemului ¹r = `r, unde r este vector coloan¼ a din 1
n
, se
numesc vectori proprii corespunz¼ atori lui `. Matricele asemenea au acela¸si polinom
caracteristic, deci au acelea¸si valori proprii.
Dac¼ a dim
1
\ = :, iar T este un endomor…sm al lui \ , a c¼ arui matrice, în-
tr-o baz¼ a ¦c
1
. c
2
. .... c
n
¦ a lui \ , este ¹, atunci j(`) = det(¹ ÷ `1
n
) se nume¸ste
polinom caracteristic al endomor…smului T, iar ecua¸tia j(`) = 0 se nume¸ste ecua¸ tie
caracteristic¼a a lui T, r¼ ad¼ acinile ` ÷ 1 ale ecua¸tiei caracteristice …ind valorile
proprii ale lui T. Dac¼ a r = (r
1
. .... r
n
)
|
este solu¸tie nenul¼ a a sistemului ¹r = `r,
atunci r = r
1
c
1
+r
2
c
2
+... +r
n
c
n
este vector propriu al lui T.
Teorema Gerschgorin. Fie ¹ ÷ '
n
(C), r
I
=
n
¸
,=1; ,,=I
[a
I,
[, 1
I
= ¦. ÷ C [
[. ÷a
II
[ _ r
I
, i = 1. :¦. Dac¼ a ` este o valoare proprie a matricei ¹, atunci ` ÷
n
¸
I=1
1
I
. În particular, când ¹ ÷ '
n
(R) ¸si ` ÷ R, rezult¼ a c¼ a
` ÷
n
¸
I=1
[a
II
÷r
I
. a
II
+r
I
] · R.
Teorema Hamilton-Cayley. Dac¼ a j
.
(`) = det(¹ ÷ `1
n
) este polinomul carac-
teristic al matricei ¹, atunci j
.
(¹) = 0.
Dac¼ a dim
1
\ = :, un endomor…sm T al lui \ are cel mult : valori proprii
distincte. Dac¼ a T are exact : valori proprii distincte, atunci vectorii proprii core-
spunz¼ atori formeaz¼ a o baz¼ a în \ , matricea lui T în raport cu aceast¼ a baz¼ a …ind o
matrice diagonal¼ a, elementele de pe diagonal¼ a …ind chiar valorile proprii ale lui T.
39
40 5. VALORI ¸ SI VECTORI PROPRII
Endomor…smul T se nume¸ste diagonalizabil dac¼ a exist¼ a o baz¼ a în \ astfel ca
matricea lui T în aceast¼ a baz¼ a s¼ a …e diagonal¼ a. Matricea ¹ se nume¸ste diagonaliz-
abil¼a dac¼ a este asemenea cu o matrice diagonal¼ a.
Un endomor…sm T este diagonalizabil dac¼ a ¸si numai dac¼ a:
-T are : vectori proprii liniar independen¸ti;
-polinomul caracteristic are toate r¼ ad¼ acinile în 1, iar multiplicitatea geometric¼ a
a …ec¼ arei valori proprii este egal¼ a cu multiplicitatea sa algebric¼ a.
2. Probleme rezolvate
1. Fie T : R
3
÷R
3
endomor…smul dat de
Tr = (7r
1
÷12r
2
+ 6r
3
. 10r
1
÷19r
2
+ 10r
3
. 12r
1
÷24r
2
+ 13r
3
),
r = (r
1
. r
2
. r
3
). S¼ a se g¼ aseasc¼ a valorile proprii ¸si vectorii proprii ai lui T.
Solu¸ tie. Matricea asociat¼ a lui T în baza canonic¼ a este ¹ =

¸
7 ÷12 6
10 ÷19 10
12 ÷24 13
¸

.
Ecua¸tia caracteristic¼ a det(¹÷`1
3
) = 0 se scrie sub forma ÷(` ÷1)
2
(` + 1) =
0. Se ob¸tin valorile proprii `
1
= `
2
= 1, `
3
= ÷1. Pentru `
1
= 1, rezolvând sistemul

6r
1
÷12r
2
+ 6r
3
= 0
10r
1
÷20r
2
+ 10r
3
= 0
12r
1
÷24r
2
+ 12r
3
= 0
, ob¸tinem r = (2c ÷ . c. ), c, ÷ R, subspa¸tiul
propriu asociat lui `
1
…ind \
1
= ¦(2c÷. c. ) [ c. ÷ R¦. Similar pentru `
3
= ÷1,
ob¸tinem \
÷1
= ¦(3t. 5t. 6t) [ t ÷ R¦. A¸sadar dac¼ a c, nu sunt simultan nuli, orice
vector propriu corespunz¼ ator lui `
1
= 1 este de forma c(2. 1. 0) + (÷1. 0. 1), iar
dac¼ a t = 0, t (3. 5. 6) este un vector propriu corespunz¼ ator lui `
3
= ÷1.
2. Matricea unui endomor…sm de…nit pe un C-spa¸tiu vectorial într-o baz¼ a
dat¼ a este
¹ =

¸
4 ÷5 7
1 ÷4 9
÷4 0 5
¸

.
S¼ a se g¼ aseasc¼ a valorile proprii ¸si vectorii proprii ale endomor…smului.
Solu¸ tie. Procedând ca mai sus, se ajunge la ecua¸tia caracteristic¼ a ÷`
3
+5`
2
÷
17` + 13 = 0, care are r¼ ad¼ acinile `
1
= 1, `
2
= 2 + 3i, `
3
= 2 ÷ 3i. Vectorii
proprii corespunz¼ atori vor … ·
1
= t (1. 2. 1), ·
2
= : (3 ÷3i. 5 ÷3i. 4) respectiv ·
3
=
r (3 + 3i. 5 + 3i. 4), cu r:t = 0, r. :. t ÷ R.
3. Folosind teorema lui Gerschgorin, s¼ a se localizeze valorile proprii ale ma-
tricelor:
a) ¹ =

3 2 + 2i
2 ÷2i 1

; b) ¹ =

¸
3 ÷i 0
i 3 0
0 0 4
¸

.
Solu¸ tie. a) Deoarece r
1
= 2

2 = r
2
, rezult¼ a c¼ a 1
1
=
¸
. ÷ C [ [. ÷3[ _ 2

2

,
1
2
=
¸
. ÷ C [ [. ÷1[ _ 2

2

. În consecin¸t¼ a, dac¼ a ` este valoare proprie, atunci
2. PROBLEME REZOLVATE 41
` ÷ 1
1
' 1
2
(…g. 1).
Fig. 1
Un calcul direct arat¼ a c¼ a `
1
= 5, `
2
= ÷1, deci `
1,2
÷

3 ÷2

2. 3 + 2

2

'

1 ÷2

2. 1 + 2

2

=

1 ÷2

2. 3 + 2

2

.
b) Avem r
1
= r
2
= 1, r
3
= 0, 1
1
= 1
2
= ¦. ÷ C [ [. ÷3[ _ 1¦, 1
3
=
¦. ÷ C [ [. ÷4[ _ 0¦ = ¦4¦. Orice valoare proprie se a‡¼ a în 1
1
' 1
2
' 1
3
= 1
1
.
4. Folosind teorema Hamilton-Cayley, s¼ a se a‡e inversa matricei
¹ =

¸
2 ÷1 2
5 ÷3 3
÷1 0 ÷2
¸

¸si s¼ a se calculeze ¹
5
.
Solu¸ tie. Deoarece j
.
(`) = ÷`
3
÷3`
2
÷3` ÷1 ¸si j
.
(0) = ÷1 = 0, matricea ¹
este inversabil¼ a. Conform teoremei Hamilton-Cayley ÷¹
3
÷ 3¹
2
÷ 3¹ ÷ 1
3
= O
3
.
Înmul¸tind cu ¹
÷1
ob¸tinem ¹
2
+3¹+31
3

÷1
= O
3
, deci ¹
÷1
= ÷¹
2
÷3¹÷31
3
.
Calculând rezult¼ a ¹
÷1
=

¸
÷6 2 ÷3
÷7 2 ÷4
3 ÷1 1
¸

. Pe de alt¼ a parte, înmul¸tind rela¸tia
¹
3
= ÷3¹
2
÷3¹÷1
3
cu ¹, ob¸tinem ¹
4
= ÷3¹
3
÷3¹
2
÷¹. Înlocuind ¹
3
, rezult¼ a
¹
4
= 6¹
2
+ 6¹+ 31
3
¸s.a.m.d.
5. Fie T : R
3
÷ R
3
un endomor…sm care, în baza canonic¼ a a lui R
3
, are
matricea
¹ =

¸
5 ÷3 2
6 ÷4 4
4 ÷4 5
¸

.
S¼ a se arate c¼ a T este diagonalizabil.
Solu¸ tie. Polinomul caracteristic este j
.
(`) =

5 ÷` ÷3 2
6 ÷4 ÷` 4
4 ÷4 5 ÷`

=
÷(` ÷ 1)(` ÷ 2)(` ÷ 3), deci valorile proprii sunt `
1
= 1, `
2
= 2, `
3
= 3. S¼ a
determin¼ am vectorii proprii. Coordonatele vectorului propriu corespunz¼ ator valorii
proprii `
1
= 1, satisfac sistemul

4r
1
÷3r
2
+ 2r
3
= 0
6r
1
÷5r
2
+ 4r
3
= 0
4r
1
÷4r
2
÷4r
3
= 0
.
Notând r
3
= t, rezult¼ a r
1
= 2t, r
2
= t, t ÷ R. Deci: \
1
= ¦(t. 2t. t) [ t ÷ R¦.
Un vector propriu este, de exemplu, ·
1
= (1. 2. 1). Similar \
2
= ¦(t. t. 0) [ t ÷ R¦,
42 5. VALORI ¸ SI VECTORI PROPRII
\
3
= ¦(t´2. t. t) [ t ÷ R¦. Putem lua ·
2
= (1. 1. 0), ·
3
= (1. 2. 2). Deoarece
di:
R
\
Xi
= 1, i = 1, 2, 3, rezult¼ a c¼ a T este diagonalizabil. În baza ¦·
1
. ·
2
. ·
3
¦,
matricea lui T este

¸
1 0 0
0 2 0
0 0 3
¸

.
6. Fie acum T : R
4
÷ R
4
un endomor…sm care, în baza canonic¼ a din R
4
, are
matricea
¹ =

¸
¸
¸
1 0 0 1
0 1 0 0
0 0 1 ÷2
1 0 ÷2 5
¸

.
S¼ a se arate c¼ a T este diagonalizabil.
Solu¸ tie. Polinomul caracteristic este j
.
(`) = `(` ÷ 6)(` ÷ 1)
2
, deci valorile
proprii sunt `
1
= 0, `
2
= 6, `
3
= `
4
= 1. Procedând ca la exemplul anterior g¼ asim:
\
0
= ¦(t. 0. ÷2t. ÷t) [ t ÷ R¦, \
6
= ¦(t. 0. ÷2t. 5t) [ t ÷ R¦, \
3
= ¦(2c. . c. 0) [
c. ÷ R¦. Deoarece dim
R
(\
X3
) = 2, T este diagonalizabil. În baza ¦·
1
. ·
2
. ·
3
. ·
4
¦,
·
1
= (1. 0. ÷2. ÷1), ·
2
= (1. 0. ÷2. 5), ·
3
= (2. 0. 1. 0), ·
4
= (0. 1. 0. 0), matricea lui
T este

¸
¸
¸
0 0 0 0
0 6 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
¸

, deci T este diagonalizabil.
7. S¼ a se cerceteze posibilitatea diagonaliz¼ arii matricei
¹ =

¸
1 ÷3 4
4 ÷7 8
6 ÷7 7
¸

.
Solu¸ tie. În acest caz, j
.
(`) = ÷(` +1)
2
(` ÷3), deci valorile proprii sunt `
1
=
`
2
= ÷1, `
3
= 3. Atunci \
÷1
= ¦(:. 2:. :)
|
[ : ÷ R¦. Cum dim
R
(\
÷1
) = 1 < 2,
matricea ¹ nu este diagonalizabil¼ a.
3. Probleme propuse
1. S¼ a se g¼ aseasc¼ a valorile ¸si vectorii proprii ai endomor…smelor:
a) T : R
2
÷R
2
, r = (r
1
. r
2
) ÷ R
2
,
Tr = (÷r
1
cos 0 +r
2
sin0. ÷r
1
sin0 +r
2
cos 0) , 0 ÷

0.
¬
4

;
b) T : R
2
÷R
2
, r = (r
1
. r
2
) ÷ R
2
, Tr = (r
1
+ 2r
2
. 2r
1
+ 4r
2
);
c) T : R
3
÷R
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
) ÷ R
3
,
Tr = (2r
1
÷r
2
+ 2r
3
. 5r
1
÷3r
2
+ 3r
3
. ÷r
1
÷2r
3
);
d) { : 1
3
÷1
3
, {
÷÷
· = r
÷÷
i +n
÷÷
, , \
÷÷
· = r
÷÷
i +n
÷÷
, +.
÷÷
/ ÷ 1
3
;
e) 1 : R
2
[A] ÷R
2
[A], 1j = a + 2/A, \j = a +/A +cA
2
÷ R
2
[A].
2. Folosind teorema lui Gerschgorin, s¼ a se determine domeniul plan în care se
a‡¼ a valorile proprii ale urm¼ atoarelor matrice:
3. PROBLEME PROPUSE 43
a)

1 1 + i
1 ÷i 3

; b)

¸
¸
2
i

3
2
÷
i

3
2
1
¸

; c)

¸
1 ÷2 ÷1
÷1 1 1
1 0 ÷1
¸

;
d)

¸
1 2 1
2 ÷3 2
1 ÷2 2
¸

; e)

¸
1 1 ÷i 0
1 + i 3 i
0 ÷i 1
¸

.
3. Folosind teorema Hamilton-Cayley, s¼ a se determine inversele urm¼ atoarelor
matrice:
a)

÷3 5
÷1 2

; b)

¸
1 ÷3 3
÷2 ÷6 13
÷1 ÷4 8
¸

; c)

¸
6 6 ÷15
1 5 ÷5
1 2 ÷2
¸

;
d)

¸
0 1 0
÷4 4 0
÷2 1 2
¸

; e)

¸
¸
¸
1 ÷3 0 3
÷2 ÷6 0 13
0 ÷3 1 3
÷1 ÷4 0 8
¸

.
4. S¼ a se g¼ aseasc¼ a valorile ¸si vectorii proprii ai urm¼ atoarelor matrice. Sunt
diagonalizabile?
a)

2 2
1 1

; b)

¸
6 ÷5 ÷3
3 ÷2 ÷2
2 ÷2 0
¸

; c)

¸
5 2 ÷3
6 4 ÷4
4 5 ÷4
¸

; d)

¸
0 1 0
÷4 4 0
÷2 1 2
¸

;
e)

¸
4 ÷5 2
5 ÷7 3
6 ÷9 4
¸

; f)

¸
1 ÷3 3
÷2 ÷6 13
÷1 ÷4 8
¸

; g)

¸
¸
¸
1 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
1 0 0 1
¸

.
5. S¼ a se arate c¼ a urm¼ atoarele matrice sunt diagonalizabile, s¼ a se g¼ aseasc¼ a
forma diagonal¼ a ¸si baza formei diagonale. Folosind forma diagonal¼ a, s¼ a se calculeze
apoi ¹
n
, : ÷ N
+
.
a)

1 2
3 2

; b)

¸
1 0 3
2 1 2
3 0 1
¸

; c)

¸
÷1 3 ÷1
÷3 5 ÷1
÷3 3 1
¸

;
d)

¸
¸
¸
1 1 1 1
1 1 ÷1 ÷1
1 ÷1 1 ÷1
1 ÷1 ÷1 1
¸

; e)

¸
¸
¸
1 0 0 0
0 0 0 0
1 0 0 0
0 0 0 1
¸

.
6. S¼ a se arate c¼ a dac¼ a ` este valoare proprie a matricei ¹, atunci `
n
este
valoare proprie a matricei ¹
n
. Dac¼ a ¹ este o matrice inversabil¼ a, atunci `
÷1
este
valoare proprie a matricei ¹
÷1
.
7. S¼ a se arate c¼ a dac¼ a r este vector propriu al matricei ¹, iar 1 este o matrice
inversabil¼ a, atunci 1r este vector propriu al matricei 1¹1
÷1
.
8. Fie \ spa¸tiul vectorial real al func¸tiilor n : [0. 1] ÷ R, de clas¼ a (
o
,
ce satisfac n(0) = n(1) = 0. S¼ a se g¼ aseasc¼ a valorile proprii ¸si vectorii proprii ai
endomor…smului T : \ ÷\ , T(n) = ÷n
tt
.
9. Fie T : ( ([0. 2¬]) ÷ ( ([0. 2¬]), T (1) = o, o (r) =
2t

0
[1 + sin(r ÷t)] 1 (t)
dt, r ÷ [0. 2¬].
44 5. VALORI ¸ SI VECTORI PROPRII
a) Dac¼ a 1(r) = a +/ sinr +c cos r, a, /, c ÷ R, s¼ a se calculeze T(1);
b) S¼ a se determine ker T, ImT, ra:oT;
c) S¼ a se determine valorile ¸si vectorii proprii ale endomor…smului T.
10. Fie o spa¸tiul vectorial al matricelor p¼ atrate A ÷ ´
2
(R), de forma
A =

a ÷a
/ c

, unde a. /. c ÷ R ¸si T endomor…smul lui o, dat de T(A) =

a ÷a
/ +c / +c

, dac¼ a A =

a ÷a
/ c

. S¼ a se g¼ aseasc¼ a valorile ¸si vectorii proprii
ale endomor…smlui T. Este T diagonalizabil?
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri
1. a) j(`) = `
2
÷ cos 20, `
1,2
= ±

cos 20, ·
1
= t(1. cto0 +

cto
2
0 ÷1),
·
2
= t(1. cto0 ÷

cto
2
0 ÷1). b) `
1
= 0, ·
1
= t(2. ÷1), `
2
= 5, ·
2
= t(1. 2). c)
Matricea asociat¼ a lui T în raport cu baza canonic¼ a este ¹ =

¸
2 ÷1 2
5 ÷3 3
÷1 0 ÷2
¸

.
Polinomul caracteristic este j
.
(`) = ÷(`+1)
3
. Ecua¸tia caracteristic¼ a are r¼ ad¼ acina
tripl¼ a `
1
= `
2
= `
3
= ÷1. Vectorii proprii corespunz¼ atori valorii proprii ÷1,
satisfac sistemul

4r
1
÷3r
2
+ 2r
3
= 0
6r
1
÷5r
2
+ 4r
3
= 0
4r
1
÷4r
2
÷4r
3
= 0
. Notând r
1
= t, rezult¼ a r
2
= t, r
3
= ÷t,
t ÷ R. Subspa¸tiul propriu corespunz¼ ator valorii proprii ÷1 este \
÷1
= ¦t(1. 1. ÷1);
t ÷ R¦. Un vector propriu este, de exemplu, ·
1
= (1. 1. ÷1). Cum dimensiunea
acestui subspa¸tiu este 1, rezult¼ a c¼ a dimensiunea geometric¼ a a valorii proprii ` =
÷1 este 1. d) Matricea asociat¼ a lui { în raport cu baza canonic¼ a ¦
÷÷
i .
÷÷
, .
÷÷
/ ¦
este

¸
1 0 0
0 1 0
0 0 0
¸

. Polinomul caracteristic este j
.
(`) = ÷`(` ÷ 1)
2
. Ecua¸tia
caracteristic¼ a are r¼ ad¼ acinile `
1
= 0, `
2
= `
3
= 1. S¼ a determin¼ am vectorii proprii.
Vectorii proprii corespunz¼ atori valorii proprii `
1
= 0, satisfac sistemul r = 0, n = 0,
deci \
0
= ¦t
÷÷
/ , t ÷ R¦. Similar, vectorii proprii corespunz¼ atori valorii proprii
`
1
= 1, satisfac sistemul ÷. = 0, deci \
1
= ¦a
÷÷
i +/
÷÷
, , a. / ÷ R¦. O baz¼ a în \
0
este
¦
÷÷
/ ¦, iar o baz¼ a în \
1
este ¦
÷ ÷
i .
÷÷
, ¦. e) Matricea asociat¼ a lui 1 în raport cu baza
canonic¼ a ¦1. A. A
2
¦ este

¸
0 1 0
0 0 2
0 0 0
¸

. Polinomul caracteristic este j
.
(`) = ÷`
3
.
Ecua¸tia caracteristic¼ a are r¼ ad¼ acina tripl¼ a `
1
= `
2
= `
3
= 0. Vectorii proprii
corespunz¼ atori valorii proprii 0, satisfac sistemul n = 0, 2. = 0, deci sunt de forma
j = a + 0 A + 0 A
2
, a = 0. Subspa¸tiul propriu \
0
este format din polinoamele
de grad 0. 2. a) r
1
=

2, 1
1
= ¦. ÷ C [ [. ÷1[ _

2¦, r
2
=

2, 1
2
= ¦. ÷ C [
[. ÷3[ _

2¦, ` ÷ 1
1
' 1
2
. b) r
1
=

3
2
, 1
1
= ¦. ÷ C [ [. ÷2[ _

3
2
¦, r
2
=

3
2
,
1
2
= ¦. ÷ C [ [. ÷1[ _

3
2
¦, ` ÷ 1
1
' 1
2
. c) r
1
= 3, 1
1
= ¦. ÷ C [ [. ÷1[ _ 3¦,
r
2
= 2, 1
2
= ¦. ÷ C [ [. ÷1[ _ 2¦, r
3
= 1, 1
3
= ¦. ÷ C [ [. + 1[ _ 1¦,
` ÷ 1
1
' 1
2
' 1
3
= 1
1
. d) r
1
= 3, 1
1
= ¦. ÷ C [ [. ÷1[ _ 3¦, r
2
= 4, 1
2
= ¦. ÷
C [ [. + 3[ _ 4¦, r
3
= 3, 1
3
= ¦. ÷ C [ [. ÷2[ _ 3¦, ` ÷ 1
1
'1
2
'1
3
. e) r
1
=

2,
4. INDICA ¸ TII ¸ SI R
¼
ASPUNSURI 45
1
1
= ¦. ÷ C [ [. ÷1[ _

2¦, r
2
= 1+

2, 1
2
= ¦. ÷ C [ [. ÷3[ _ 1+

2¦, r
3
= 1,
1
3
= ¦. ÷ C [ [. ÷1[ _ 1¦, ` ÷ 1
1
'1
2
'1
3
= 1
1
'1
2
. 3. a) j(`) = `
2
+`÷1, deci
¹
2
+¹÷1
2
= O
2
. Atunci ¹
÷1
= ¹+1
2
=

÷2 5
÷1 3

. b) j(`) = ÷`
3
+3`
2
÷3`+1,
deci ¹
÷1
= ¹
2
÷3¹+31
3
. ¹
÷1
=

¸
4 12 ÷21
3 11 ÷19
2 7 ÷12
¸

. c) j(`) = ÷`
3
+9`
2
÷27`+27,
deci ¹
÷1
=
1
27

¹
2
÷9¹+ 271
3

. ¹
÷1
=
1
9

¸
0 ÷6 15
÷1 1 5
÷1 ÷2 8
¸

. d) j(`) = ÷`
3
+
6`
2
÷ 12` + 8, deci ¹
÷1
=
1
8

¹
2
÷6¹+ 121
3

. ¹
÷1
=
1
4

¸
4 ÷1 0
4 0 0
2 ÷1 2
¸

. e)
j(`) = `
4
÷ 4`
3
+ 6`
2
÷ 4` + 1, deci ¹
÷1
= ÷¹
3
+ 4¹
2
÷ 6¹ + 41
4
. ¹
÷1
=

¸
¸
¸
4 12 0 ÷21
3 11 0 ÷19
3 12 1 ÷21
2 7 0 ÷12
¸

. 4. a) `
1
= 0, ·
1
= :(1. ÷1)
|
, : = 0, `
2
= 3, ·
2
= :(2. 1)
|
,
: = 0. Matricea este diagonalizabil¼ a. 1 =

0 0
0 3

. b) `
1
= `
2
= 1, ·
1
=
:(1. 1. 0)
|
, : = 0, `
3
= 2, ·
2
= :(2. 1. 1)
|
, : = 0. Matricea nu se poate diagonaliza.
c) `
1
= 3, `
2
= 1+

3, `
3
= 1÷

3, ·
1
= :(1. 2. 2)
|
, ·
2
= :(30+

3. 45+13

3. 69)
|
,
·
3
= :(30÷

3. 45÷13

3. 69)
|
, t = 0. Matricea se poate diagonaliza. d) `
1
= `
2
=
`
3
= 2, · = a(1. 2. 0)
|
+ /(0. 0. 1)
|
, a
2
+ /
2
0. Matricea nu se poate diagonaliza.
e) `
1
= `
2
= 0, ·
1
= :(1. 2. 3)
|
, : = 0, `
3
= 1, ·
2
= :(1. 1. 1)
|
, : = 0. Matricea
nu se poate diagonaliza. f) `
1
= `
2
= `
3
= 1, · = :(3. 1. 1)
|
, : = 0. Matricea nu
se poate diagonaliza. g) `
1
= `
2
= 0, ·
1
= a(0. 1. 0. 0)
|
+/(0. 0. 1. 0)
|
, a
2
+/
2
0,
`
3
= `
4
= 1, ·
2
= :(0. 0. 0. 1)
|
, : = 0. Matricea nu se poate diagonaliza. 5. a) `
1
=
4, ·
1
= :(2. 3)
|
, : = 0, `
2
= ÷1, ·
2
= :(1. ÷1)
|
, : = 0. 1 =

4 0
0 ÷1

. ¹
n
=
1
5

2
2n+1
+ 3(÷1)
n
2
2n+1
+ 2(÷1)
n+1
3 2
2n
+ 3(÷1)
n+1
3 2
2n
+ 2(÷1)
n

, : ÷ N
+
. b) `
1
= 1, `
2
= ÷2, `
3
=
4, ·
1
= :(0. 1. 0)
|
, ·
2
= :(1. 0. ÷1)
|
, ·
3
= :(3. 4. 3)
|
, : = 0. 1 =

¸
1 0 0
0 ÷2 0
0 0 4
¸

.
¹
n
=
1
6

¸
3 2
n
[2
n
+ (÷1)
n
] 0 3 2
n
[2
n
+ (÷1)
n+1
]
2
2n+2
÷4 6 2
2n+2
÷4
3 2
n
[2
n
+ (÷1)
n+1
] 0 3 2
n
[2
n
+ (÷1)
n
]
¸

, : ÷ N
+
. c) `
1
= 1,
`
2
= `
3
= 2, ·
1
= :(1. 1. 1)
|
, : = 0, ·
2
= a(1. 0. 3)
|
+ /(0. 1. 3)
|
, a
2
+ /
2
0.
1 =

¸
1 0 0
0 2 0
0 0 2
¸

. ¹
n
=

¸
3 ÷2
n+1
3(2
n
÷1) 1 ÷2
n
3(1 ÷2
n
) 2
n+2
÷3 1 ÷2
n
3(1 ÷2
n
) 3(2
n
÷1) 1
¸

, : ÷ N
+
. d) `
1
=
`
2
= `
3
= 2, · = a(1. 1. 0. 0)
|
+ /(1. 0. 1. 0)
|
+ c(1. 0. 0. 1)
|
, a
2
+ /
2
+ c
2
0,
`
4
= ÷2, ·
2
= :(1. ÷1. ÷1. ÷1)
|
, : = 0. 1 =

¸
¸
¸
2 0 0 0
0 2 0 0
0 0 2 0
0 0 0 ÷2
¸

. ¹
2|
= 2
2|
1
4
,
46 5. VALORI ¸ SI VECTORI PROPRII
/ ÷ N
+
,.¹
2|+1
= 2
2|
¹, / ÷ N. e) `
1
= `
2
= 0, ·
1
= a(0. 1. 0. 0)
|
+ /(0. 0. 1. 0)
|
,
a
2
+ /
2
0, `
3
= `
4
= 1, ·
2
= a(1. 0. 1. 0)
|
+ /(0. 0. 0. 1)
|
, a
2
+ /
2
0. 1 =

¸
¸
¸
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
¸

. ¹
n
= ¹, : ÷ N
+
. 6. ¹
2
r = ¹(¹r) = ¹(`r) = `¹r = `
2
r etc.
Înmul¸tind egalitatea ¹r = `r cu ¹
÷1
¸si împ¼ ar¸tind cu `, se ob¸tine ¹
÷1
r = `r. 7.
¹r = `r = 1¹r = `1r sau

1¹1
÷1

1r = `1r. 8. Se caut¼ a n = 0 ¸si ` astfel
încât Tn = `n sau n
tt
+`n = 0. Dac¼ a ` < 0, atunci n(r) = C
1
c

÷Xr
+C
2
c
÷

÷Xr
.
Condi¸tiile în 0 ¸si 1, conduc la C
1
= C
2
= 0, ceea ce nu convine. Similar, dac¼ a ` = 0,
atunci n(r) = C
1
r+C
2
. Din nou se ob¸tine C
1
= C
2
= 0. ceea ce nu convine. Dac¼ a
` 0, atunci n(r) = C
1
cos

`r + C
2
sin

`r. Condi¸tia n(0) = 0 implic¼ a C
1
= 0.
Pentru ca n = 0, este necesar ca C
2
= 0. Condi¸tia n(1) = 0 implic¼ a sin

` = 0,
deci

` = :¬, : ÷ N
+
. În consecin¸t¼ a, valorile proprii sunt `
n
= :
2
¬
2
, : ÷ N
+
,
iar vectorii proprii corespunz¼ atori sunt func¸tiile n
n
= sin:¬r, : ÷ N
+
. 9. a) În
general, T1(r) =
2t

0
1(t)dt +

2t

0
1(t) cos tdt

sinr ÷

2t

0
1(t) sintdt

cos r. Pentru
1 dat,
2t

0
1(t)dt = 2¬a,
2t

0
1(t) cos tdt = ¬c,
2t

0
1(t) sintdt = ¬/, deci T1(r) = 2¬a +
¬c sinr ÷ ¬/ cos r. b) Func¸tiile 1, sinr, cos r, …ind liniar independente pe [0. 2¬],
din T1 = 0 rezult¼ a ker T = ¦1 ÷ ( ([0. 2¬]) [
2t

0
1(t)dt = 0,
2t

0
1(t) cos tdt = 0,
2t

0
1(t) sintdt = 0¦. ImT = oj (¦1. sinr. cos r¦), ra:oT = 3. c) Evident, orice
1 ÷ ker T, 1 = 0, este vector propriu corespunz¼ ator valorii proprii ` = 0. Vom
determina vectorii proprii care nu sunt în ker T. Integrând de la 0 la 2¬ în egalitatea
T1 = `1, se ob¸tine 2¬
2t

0
1(t)dt = `
2t

0
1(t)dt, deci ` = 2¬. Vectorul propriu
corespunz¼ ator 1, satisface 1 =
1

T1 ÷ ImT, deci 1(r) = a +/ sinr +c cos r cu a,
/, c nenule simultan. Egalitatea T1 = 2¬1 = / = c = 0. În concluzie, 1(r) = 1
este vector propriu corespunz¼ ator valorii proprii ` = 2¬. 10. Matricele 1
1
=

1 ÷1
0 0

, 1
2
=

0 0
1 0

, 1
3
=

0 0
0 1

formeaz¼ a o baz¼ a în o. Matricea lui
T în aceast¼ a baz¼ a este ¹ =

¸
1 0 0
0 1 1
0 1 1
¸

. Valorile proprii sunt `
1
= 0, `
2
= 1,
`
3
= 2, subspa¸tiile proprii corespunz¼ atoare …ind \
0
= ¦:(1
2
÷ 1
3
) [ : ÷ R
+
¦,
\
1
= ¦:1
1
[ : ÷ R
+
¦, \
2
= ¦:(1
2
+ 1
3
) [ : ÷ R
+
¦. În baza ¦A
1
. A
2
. A
3
¦, unde
A
1
=

0 0
1 ÷1

, A
2
=

1 ÷1
0 0

, A
3
=

0 0
1 1

, matricea ¹ are forma
diagonal¼ a 1 =

¸
0 0 0
0 1 0
0 0 2
¸

, 1 = C
÷1
¹C, C =

¸
0 1 0
1 0 1
÷1 0 1
¸

. Endomor…smul
este, deci, diagonalizabil.
CAPITOLUL 6
Spa¸tii euclidiene
1. Preliminarii
Fie 1 un R÷spa¸tiu vectorial. Se nume¸ste produs scalar pe 1, o aplica¸tie
< . : \ \ ÷R, cu propriet¼ a¸tile:
1) < r. n =< n. r , \r. n ÷ 1;
2) < r +n. . =< r. . + < n. . , \r. n. . ÷ 1;
3) < `r. n = ` < r. n , \` ÷ R, \r. n ÷ 1;
4) < r. r _ 0, \r ÷ 1 ¸si < r. r = 0 ==r = 0
J
.
Spa¸tiul vectorial 1 înzestrat cu un produs scalar se nume¸ste spa¸ tiu euclidian.
Orice spa¸tiu euclidian 1 este spa¸ tiu normat, norma unui element r ÷ 1 …ind dat¼ a
de rela¸tia |r| =

'r. r`. Aplica¸tia r ÷|r| : 1 ÷R are urm¼ atoarele propriet¼ a¸ti:
1) |r| _ 0, \r ÷ 1; |r| = 0 =r = 0
J
;
2) |`r| = [`[ |r|, \` ÷ R, \r ÷ 1;
3) |r +n| _ |r| +|n|, \r. n ÷ 1.
Într-un spa¸tiu euclidian 1 are loc inegalitatea lui Cauchy-Schwarz-Buniakowski :
['r. n`[ _

'r. r`

'n. n`, \r. n ÷ 1.
Prin de…ni¸tie, unghiul . dintre doi vectori nenuli r ¸si n dintr-un spa¸tiu euclidian
1 este unghiul . ÷ [0. ¬], pentru care cos . =
'r. n`
|r| |n|
. Distan¸ ta dintre doi vectori
r ¸si n din 1 este d(r. n) = |r ÷n|. Vectorii r ¸si n din 1 se numesc ortogonali
¸si se noteaz¼ a rln, dac¼ a 'r. n` = 0. Sistemul de vectori ¦c
1
. c
2
. .... c
n
¦ se nume¸ste
sistem ortogonal de vectori dac¼ a 'c
I
. c
,
` = 0, dac¼ a i = ,, i. , = 1. :. Dac¼ a, în plus,
|c
I
| = 1, \i = 1. :, sistemul de vectori se nume¸ste sistem ortonormat de vectori.
Orice sistem ortogonal de vectori nenuli este liniar independent. În consecin¸t¼ a,
dac¼ a dim1 = :, orice sistem ortogonal format din : vectori nenuli din 1 este o
baz¼a ortogonal¼a a lui 1, iar orice sistem ortonormat de vectori din 1 este o baz¼a
ortonormat¼a a lui 1. Dac¼ a ¦c
1
. c
2
. .... c
n
¦ este o baz¼ a ortogonal¼ a a lui 1 ¸si r ÷ 1,
atunci
r =
n
¸
I=1
c
I
c
I
, unde c
I
=
'r. c
I
`
'c
I
. c
I
`
, i = 1. :.
Dac¼ a, în plus, ¦c
1
. c
2
. .... c
n
¦ este o baz¼ a ortonormat¼ a a lui 1, atunci c
I
= 'r. c
I
`,
i = 1. :. Coe…cien¸tii c
I
, i = 1. :, se numesc coe…cien¸ tii Fourier ai vectorului r în
raport cu sistemul ortogonal (ortonormat, dup¼ a caz) ¦c
1
. c
2
. .... c
n
¦.
Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt a unui sistem de vectori liniar inde-
penden¸ti ¦c
1
. c
2
. .... c
n
¦ const¼ a în construirea, pornind de la acest sistem de vectori,
a unui nou sistem ortogonal de vectori ¦1
1
. 1
2
. .... 1
n
¦, în modul urm¼ ator: 1
1
= c
1
,
1
|
= c
|
÷
|÷1
¸
I=1
`
|I
1
I
, / = 2. :, unde `
|I
=
'c
|
. 1
I
`
'1
I
. 1
I
`
, i = 1. / ÷1. Atunci, sistemul
47
48 6. SPA ¸ TII EUCLIDIENE
de vectori ¦o
1
. o
2
. .... o
n
¦, unde o
I
=
1
I
|1
I
|
, i = 1. :, este un sistem ortonormat de
vectori.
Fie, acum, 1 un spa¸tiu euclidian ¸si o un subspa¸tiu vectorial s¼ au. Un vector
r ÷ 1 se nume¸ste ortogonal pe o ¸si se noteaz¼ a rlo dac¼ a 'r. n` = 0, pentru orice
n ÷ o. Mul¸timea o
J
= ¦r ÷ 1 [ 'r. n` = 0. \n ÷ o¦ este un subspa¸tiu vectorial al
lui 1, numit complementul ortogonal al lui o. Dac¼ a o este …nit dimensional, atunci
rlo dac¼ a ¸si numai dac¼ a r este ortogonal pe …ecare din vectorii dintr-o baz¼ a a lui
o.
Presupunem c¼ a 1 este de dimensiune …nit¼ a. Atunci 1 = o o
J
. Prin urmare,
orice vector r ÷ 1 se scrie în mod unic sub forma r = n + ., n ÷ o, . ÷ o
¯
.
Elementul n din aceast¼ a descompunere, se nume¸ste proiec¸ tia lui r pe subspa¸tiul o
¸si se noteaz¼ a jr
S
r. Acest element are proprietatea
|r ÷n| = inf
u÷S
|r ÷n| .
Prin de…ni¸tie, distan¸ ta de la elementul r ÷ 1 la subspa¸tiul o este di:t(r. o) =
inf
u÷S
|r ÷n|. În consecin¸t¼ a, di:t(r. o) = |r ÷jr
S
r|.
Fie ¹ = (a
I,
)
I,,=1,n
÷ ´
n
(R) o matrice p¼ atratic¼ a ¸si …e a
1
. a
2
. .... a
n
vectorii
s¼ ai coloan¼ a transpu¸si, deci a
I
= (a
1I
. a
2I
. .... a
nI
), i = 1. :. Matricea ¹ se nume¸ste
ortogonal¼a dac¼ a sistemul de vectori ¦a
1
. a
2
. .... a
n
¦ este ortonormat, adic¼ a 'a
I
. a
,
` =
c
I,
, \i. , = 1. :. Matricea ¹ este ortogonal¼ a dac¼ a ¸si numai dac¼ a ¹
÷1
= ¹
|
. Dac¼ a
¹ este ortogonal¼ a, atunci det ¹ = ±1. O matrice ortogonal¼ a ¹ cu det ¹ = 1, se
nume¸ste matrice de rota¸ tie în R
n
.
Fie 1 un spa¸tiu euclidian. Endomor…smul T al lui 1 se nume¸ste transformare
ortogonal¼a (operator ortogonal ) dac¼ a matricea lui T într-o baz¼ a ortonormat¼ a a lui
1 este o matrice ortogonal¼ a. Un endomor…sm al lui 1 este operator ortogonal
dac¼ a ¸si numai dac¼ a duce o baz¼ a ortonormat¼ a a lui 1 într-o baz¼ a ortonormat¼ a sau,
echivalent, dac¼ a ¸si numai dac¼ a "p¼ astreaz¼ a" produsul scalar, adic¼ a 'Tr. Tn` = 'r. n`,
\r. n ÷ 1. Un operator ortogonal p¼ astreaz¼ a unghiurile ¸si distan¸tele.
Matricea p¼ atratic¼ a ¹ = (a
I,
)
I,,=1,n
÷ ´
n
(R) se nume¸ste simetric¼a dac¼ a ¹
|
=
¹. Valorile proprii ale unei matrice simetrice sunt reale, la valori proprii distincte
corespunzând vectori proprii ortogonali. Pentru orice matrice simetric¼ a ¹ exist¼ a o
matrice ortogonal¼ a C astfel încât 1 = C
|
¹C s¼ a …e o matrice diagonal¼ a. Mai precis,
1 =

¸
¸
¸
`
1
0 ... 0
0 `
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ... `
n
¸

,
unde `
1
, `
2
,...,`
n
, sunt valorile proprii ale matricei ¹, coloanele matricei C con¸tinând
vectori din sistemul ortonormat de vectori proprii corespunz¼ atori acestor valori pro-
prii. Un endomor…sm T al unui spa¸tiu euclidian 1 se nume¸ste transformare au-
toadjunct¼a dac¼ a 'Tr. n` = 'r. Tn`, \r. n ÷ 1. Un endomor…sm T este autoadjunct
dac¼ a ¸si numai dac¼ a matricea lui T într-o baz¼ a ortonormat¼ a a lui 1 este o matrice
simetric¼ a.
Metoda rota¸ tiilor a lui Jacobi pentru determinarea numeric¼a a valorilor proprii.
Fie ¹ = (a
I,
)
I,,=1,n
÷ ´
n
(R) o matrice p¼ atratic¼ a simetric¼ a. Prin transformare de
similitudine asupra matricei ¹, se în¸telege orice transformare de tipul C
|
¹C, unde
C este o matrice ortogonal¼ a.
2. PROBLEME REZOLVATE 49
Metoda rota¸tiilor const¼ a în efectuarea unei suite de transform¼ ari de similitudine
asupra matricei ¹, transform¼ ari care nu modi…c¼ a valorile proprii ale acesteia. Scopul
acestor transform¼ ari este mic¸sorarea, eventual anularea, elementelor nediagonale ale
matricei, astfel încât s¼ a se ob¸tin¼ a practic o matrice diagonal¼ a. Valorile proprii vor
… elementele de pe diagonala principal¼ a. Algoritmul este urm¼ atorul. La …ecare pas,
se determin¼ a cel mai mare (în valoare absolut¼ a) element de deasupra diagonalei
principale. Fie acesta a
µo
. Se calculeaz¼ a matricea ¹
t
= l
|
¹l, unde l este o
matrice ortogonal¼ a (l
÷1
= l
|
), de rota¸tie, construit¼ a astfel încât elementul situat
pe linia j ¸si coloana c al matricei ¹
t
s¼ a se anuleze. Matricea l = (n
I,
)
I,,=1,n
este
dat¼ a de

n
II
= 1, dac¼ a i = j ¸si , = c
n
µµ
= n
oo
= cos ., n
µo
= sin. = ÷n

n
I,
= 0, în rest
.
Numerele c = cos ., : = sin., se determin¼ a cu formulele

c =
1

1 +t
2
: =
t

1 +t
2
,
unde
t = to. =

1
0 +:o:(0)

0
2
+ 1
, dac¼ a 0 = 0
1, dac¼ a 0 = 0
,
iar 0 este dat de 0 =
a
oo
÷a
µµ
2a
µo
. Procedeul continu¼ a cu matricea ¹
t
. Dac¼ a

a
(|)
I,

I,,=1,n
sunt elementele matricei ¹
t
dup¼ a / pa¸si, atunci

a
(|)
II
÷`
I

_ :

a
(|)
µo

,
aceast¼ a inegalitate putând … luat¼ a drept criteriu de oprire, în sensul c¼ a algoritmul
se termin¼ a când :

a
(|)
µo

< -, - 0 …ind un num¼ ar su…cient de mic dat.
2. Probleme rezolvate
1. În spa¸tiul euclidian R
3
, înzestrat cu produsul scalar canonic, se consider¼ a
baza 1
1
= (1. ÷2. 2), 1
2
= (÷1. 0. ÷1), 1
3
= (5. ÷3. ÷7). Folosind procedeul Gram-
Schmidt, s¼ a se construiasc¼ a o baz¼ a ortonormat¼ a în R
3
.
Solu¸ tie. A¸sadar 1
1
= (1. ÷2. 2), iar 1
2
= (÷1. 0. ÷1) ÷ `
21
(1. ÷2. 2), unde
`
21
=
< c
2
. 1
1

< 1
1
. 1
1

. Dar < c
2
. 1
1
= ÷3, < 1
1
. 1
1
= 9. În consecin¸t¼ a, 1
2
=

2
3
. ÷
2
3
. ÷
1
3
). Fie acum 1
3
= (5. ÷3. ÷7) ÷`
31
(1. ÷2. 2) ÷`
32

2
3
. ÷
2
3
. ÷
1
3
), unde
`
31
=
< c
3
. 1
1

< 1
1
. 1
1

, `
32
=
< c
3
. 1
2

< 1
2
. 1
2

. Cum < c
3
. 1
1
= ÷3, < c
3
. 1
2
= 1,
< 1
2
. 1
2
= 1, rezult¼ a 1
3
= (6. ÷3. ÷6). Atunci baza ortonormat¼ a este:
o
1
=
1
1
|1
1
|
= (
1
3
. ÷
2
3
.
2
3
), o
2
=
1
2
|1
2
|
= (÷
2
3
. ÷
2
3
. ÷
1
3
),
50 6. SPA ¸ TII EUCLIDIENE
o
3
=
1
3
|1
3
|
= (
2
3
. ÷
1
3
. ÷
2
3
).
2. Fie o = ¦(a. ÷a. /. c) ÷ R
4
[ a. /. c ÷ R¦. S¼ a se arate c¼ a o este subspa¸tiu
vectorial al lui R
4
¸si s¼ a se determine o baz¼ a ortonormat¼ a a lui o. S¼ a se completeze
aceast¼ a baz¼ a la o baz¼ a ortonormat¼ a a lui R
4
. S¼ a se determine o
J
. Dac¼ a r =
(2. 3. 4. 5), s¼ a se determine jr
S
r, jr
S
?r ¸si di:t(r. o).
Solu¸ tie. Fie r. n ÷ o, deci r = (a. ÷a. /. c), n = (d. ÷d. c. 1), a. /. c. d. c. 1 ÷ R.
Atunci r + n = (a +d. ÷(a +d). / +c. c +1), cu a + d, / + c, c + 1 ÷ R, deci
r + n ÷ o. De asemenea, dac¼ a ` ÷ R, atunci `r = (`a. ÷(`a). `/. `c), cu `a,
`/, `c ÷ R, adic¼ a `r ÷ o. A¸sadar o este subspa¸tiu vectorial al lui R
4
. Dac¼ a
r = (a. ÷a. /. c) ÷ o, atunci r = a(1. ÷1. 0. 0) + /(0. 0. 1. 0) + c(0. 0. 0. 1). Not¼ am
1
1
= (1. ÷1. 0. 0), 1
2
= (0. 0. 1. 0), 1
3
= (0. 0. 0. 1). Prin calcul direct se constat¼ a
c¼ a '1
1
. 1
2
` = 0, '1
1
. 1
3
` = 0, '1
2
. 1
3
` = 0, deci ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦ este baz¼ a ortogonal¼ a
în o. Cum |1
1
| =

2, |1
2
| = 1, |1
3
| = 1, rezult¼ a c¼ a ¦o
1
. o
2
. o
3
¦, unde o
1
=
(
1

2
. ÷
1

2
. 0. 0), o
2
= (0. 0. 1. 0), o
3
= (0. 0. 0. 1), este baz¼ a ortonormat¼ a în o.
Dac¼ a r = (a. /. c. d)lo, atunci din rl1
1
se ob¸tine a ÷ / = 0, iar din rl1
2
, rl1
3
se ob¸tine c = 0, d = 0. Prin urmare, o
J
= ¦a(1. 1. 0. 0) [ a ÷ R¦. Dac¼ a punem
o
4
= (
1

2
.
1

2
. 0. 0), atunci ¦o
1
. o
2
. o
3
. o
4
¦ este baz¼ a ortonormat¼ a în R
4
. În cazul
concret r = (2. 3. 4. 5), coe…cien¸tii Fourier ai lui r în raport cu baza ortonormat¼ a
¦o
1
. o
2
. o
3
. o
4
¦ sunt c
1
= 'r. o
1
` = ÷
1

2
, c
2
= 'r. o
2
` = 4, c
3
= 'r. o
3
` = 5,
c
4
= 'r. o
4
` =
5

2
, deci . =

5
2
.
5
2
. 0. 0

, iar n =

÷
1
2
.
1
2
. 4. 5

. Deci, jr
S
r =

÷
1
2
.
1
2
. 4. 5

, iar di:t(r. o) = |r ÷n| =
5

2
2
.
3. Fie {
2
(R) spa¸tiul euclidian tridimensional al func¸tiilor polinomiale cu
coe…cien¸ti reali, de grad cel mult 2, cu produsul scalar dat de:
< j. c =
1

÷1
j(t)c(t)dt, \j. c ÷ {
2
(R).
S¼ a se ortonormeze baza
¸
1. t. t
2

.
Solu¸ tie. Folosim procedeul Gram-Schmidt. Fie, deci, c
1
= 1, c
2
= t, c
3
= t
2
.
Atunci 1
1
= 1, 1
2
= t ÷`
21
1. Cum < c
2
. 1
1
=
1

÷1
t 1dt = 0, rezult¼ a `
21
= 0, deci
1
2
= t. Fie acum 1
3
= t
2
÷`
31
1÷`
32
t. Calculând, ob¸tinem: < c
3
. 1
1
=
1

÷1
t
2
1
dt =
2
3
, < c
3
. 1
2
=
1

÷1
t
2
t dt = 0, < 1
1
. 1
1
= 2. A¸sadar `
31
=
1
3
, `
32
= 0, deci
1
3
= t
2
÷
1
3
. Am ob¸tinut baza ortogonal¼ a 1
1
= 1, 1
2
= t, 1
3
= t
2
÷
1
3
. Cum |1
1
| =

'1
1
. 1
1
` =

2, |1
2
| =

'1
2
. 1
2
` =

2

3
, |1
3
| =

'1
3
. 1
3
` =
2

2
3

5
, rezult¼ a c¼ a
2. PROBLEME REZOLVATE 51
¦o
1
. o
2
. o
3
¦, unde o
1
=
1
1
|1
1
|
=
1

2
, o
2
=
1
2
|1
2
|
=

3

2
t, o
3
=
1
3
|1
3
|
=

5
2

2
(3t
2
÷1),
este o baz¼ a ortonormat¼ a a lui {
2
(R).
Mai general, dac¼ a {
n
(R) este spa¸tiul euclidian al func¸tiilor polinomiale cu co-
e…cien¸ti reali, de grad cel mult :, cu produsul scalar de…nit ca mai sus, atunci
pornind de la baza ¦1. t. .... t
n
¦, construim prin procedeul de ortogonalizare o nou¼ a
baz¼ a ¦1. t. t
2
÷
1
3
. t
3
÷
3
5
t. ...¦.
Polinoamele din baza ortogonal¼ a astfel construit¼ a coincid, abstrac¸tie f¼ acând de
un factor multiplicativ, cu polinoamele
1
2
|
/!

d
|
[

t
2
÷1

|
]
dt
|
, / = 0. :,
numite polinoame Legendre. Polinoamele Legendre formeaz¼ a deci o baz¼ a ortogo-
nal¼ a în acest spa¸tiu euclidian. Prin normarea vectorilor acestor baze, ob¸tinem o
baz¼ a ortonormat¼ a ¦o
|
¦
|=0,n
. Dac¼ a c este un polinom arbitrar de grad cel mult :,
coordonatele c
0
, c
1
, ..., c
n
÷ R ale lui c în baza ¦o
|
¦
|=0,n
, vor … determinate prin
rela¸tiile
c
|
=< c. o
|
=
1

÷1
c(t)o
|
(t)dt, / = 0. :.
4. Se consider¼ a sistemul de func¸tii 1
0
, 1
1
, ..., 1
2n+1
: [0. 2¬] ÷R, unde 1
0
= 1,
1
1
(t) = cos t, 1
2
(t) = sint, ..., 1
2n
(t) = cos :t, 1
2n+1
(t) = sin:t. Combina¸tia lor
liniar¼ a cu coe…cien¸tii a
0
, a
1
, ..., a
n
, /
1
, ..., /
n
÷ R,
j(t) =
a
0
2
+a
1
cos t +/
1
sint +... +a
n
cos :t +/
n
sin:t
se nume¸ste polinom trigonometric de grad :. S¼ a se construiasc¼ a o baz¼ a ortonor-
mat¼ a în spa¸tiul vectorial T al polinoamelor trigonometrice de grad :, înzestrat cu
produsul scalar
< j. c =
2t

0
j(t)c(t)dt, \j. c ÷ T .
Solu¸ tie. Vom ar¼ ata c¼ a sistemul de polinoame ¦1
0
. 1
1
. .... 1
2n+1
¦ este o baz¼ a
ortogonal¼ a în \ . ¸ Tinând seama de formulele trigonometrice de transformare a
produselor în sume, se veri…c¼ a u¸sor c¼ a, dac¼ a | = :, atunci
2t

0
cos |t cos :tdt = 0,
2t

0
sin|t cos :tdt = 0,
2t

0
sin|t sin:tdt = 0.
De asemenea,
2t

0
sin/tdt =
2t

0
cos /t = 0, \/ ÷ N
+
, deci '1
I
. 1
,
` = 0, dac¼ a i = ,.
Prin urmare, sistemul de func¸tii ¦1
0
. 1
1
. .... 1
2n+1
¦ este o baz¼ a ortogonal¼ a în \ . Pe
de alt¼ a parte, deoarece
2t

0
sin
2
/tdt =
2t

0
cos
2
/t = ¬, \/ ÷ N
+
,
2t

0
1dt = 2¬, rezult¼ a
c¼ a func¸tiile
1


,
1

¬
cos t,
1

¬
sint, ...,
1

¬
cos :t,
1

¬
sin:t,
52 6. SPA ¸ TII EUCLIDIENE
formeaz¼ a o baz¼ a ortonormat¼ a în acest spa¸tiu.
Observa¸ tie important¼a. Spa¸tiul vectorial al polinoamelor trigonometrice împre-
un¼ a cu baza ortonormat¼ a construit¼ a mai sus joac¼ a un rol important în teoria seriilor
Fourier.
5. S¼ a se arate c¼ a matricea ¹ =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1

3
1

2
1

6
1

3
0 ÷
2

6
1

3
÷
1

2
1

6
¸

este ortogonal¼ a.
Solu¸ tie. Fie a
1
=

1

3
.
1

3
.
1

3

, a
2
=

1

2
. 0. ÷
1

2

,
a
3
=

1

6
. ÷
2

6
.
1

6

. Atunci |a
1
| = |a
2
| = |a
3
| = 1, 'a
1
. a
2
` = 'a
1
. a
3
` =
'a
2
. a
3
` = 0, deci ¹ este o matrice ortogonal¼ a.
6. S¼ a se a‡e valorile proprii ale matricei ¹ =

¸
¸
¸
1 1 1 1
1 1 ÷1 ÷1
1 ÷1 1 ÷1
1 ÷1 ÷1 1
¸

¸si s¼ a se
g¼ aseasc¼ a o matrice ortogonal¼ a C astfel încât matricea 1 = C
|
¹C s¼ a …e diagonal¼ a.
Solu¸ tie. Ecua¸tia caracteristic¼ a a matricei ¹ este

1 ÷` 1 1 1
1 1 ÷` ÷1 ÷1
1 ÷1 1 ÷` ÷1
1 ÷1 ÷1 1 ÷`

= 0
sau (2 ÷`)
3
(÷2 ÷`) = 0. Valorile proprii sunt `
1
= `
2
= `
3
= 2, `
4
= ÷2, iar
1 =

¸
¸
¸
2 0 0 0
0 2 0 0
0 0 2 0
0 0 0 ÷2
¸

.
Vectorii proprii corespunz¼ atori valorii proprii `
1
= 2, se ob¸tin rezolvând sis-
temul nedeterminat c ÷ ÷ ÷ c = 0, deci subspa¸tiul propriu corespunz¼ ator
valorii proprii `
1
= 2, este \
2
= ¦(a + / + c. a. /. c) [ a. /. c ÷ R¦. Pentru a = 1,
/ = c = 0, se ob¸tine vectorul propriu n
1
= (1. 1. 0. 0). Alegem acum un vector
propriu n = (a + / + c. a. /. c) ÷ \
2
, ortogonal pe n
1
. Rezult¼ a 2a + / + c = 0, deci
orice vector propriu corespunz¼ ator valorii proprii `
1
= 2 ¸si ortogonal pe n
1
, este
de forma (÷a. a. /. ÷2a ÷ /). Pentru a = ÷1, / = 0, se ob¸tine vectorul propriu
n
2
= (1. ÷1. 0. 2). În …nal, alegem un vector propriu n = (÷a. a. /. ÷2a ÷ /), orto-
gonal pe n
2
(datorit¼ a formei sale el este ortogonal ¸si pe n
1
). Rezult¼ a 3a + / = 0,
deci orice vector propriu corespunz¼ ator valorii proprii `
1
= 2 ¸si ortogonal pe n
1
¸si n
2
, este de forma (÷a. a. ÷3a. a). Pentru a = ÷1, se ob¸tine vectorul propriu
n
3
= (1. ÷1. 3. ÷1). Prin urmare, ¦n
1
. n
2
. n
3
¦ este o baz¼ a ortogonal¼ a în \
2
. Vec-
torii proprii corespunz¼ atori valorii proprii `
4
= ÷2, se determin¼ a rezolvând sistemul
2. PROBLEME REZOLVATE 53
nedeterminat

3c + + +c = 0
c + 3 ÷ ÷c = 0
c ÷ + 3 ÷c = 0
c ÷ ÷ + 3c = 0
.
Rezolvând sistemul, rezult¼ a c¼ a subspa¸tiul propriu corespunz¼ ator valorii proprii
`
4
= ÷2, este \
÷2
= ¦t(÷1. 1. 1. 1) [ t ÷ R¦. Putem alege n
4
= (÷1. 1. 1. 1). Fie
acum ·
1
=
1
|n
1
|
n
1
=

1

2
.
1

2
. 0. 0

, ·
2
=
1
|n
2
|
n
2
=

1

6
. ÷
1

6
. 0.
2

6

, ·
3
=
1
|n
3
|
n
3
=

1
2

3
. ÷
1
2

3
.
3
2

3
. ÷
1
2

3

, ·
4
=
1
|n
4
|
n
4
=

÷
1
2
.
1
2
.
1
2
.
1
2

. Sistemul
de vectori ¦·
1
. ·
2
. ·
3
. ·
4
¦ este o baz¼ a ortonormat¼ a în R
4
, format¼ a din vectori proprii
ai matricei ¹. Matricea de trecere de la baza canonic¼ a din R
4
la baza ¦·
1
. ·
2
. ·
3
. ·
4
¦
este matricea ortogonal¼ a C =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1

2
1

6
1
2

3
÷
1
2
1

2
÷
1

6
÷
1
2

3
1
2
0 0
3
2

3
1
2
0
2

6
÷
1
2

3
1
2
¸

. Se veri…c¼ a u¸sor c¼ a
C
|
¹C =

¸
¸
¸
2 0 0 0
0 2 0 0
0 0 2 0
0 0 0 ÷2
¸

.
7. Folosind metoda rota¸tiilor a lui Jacobi, s¼ a se a‡e valorile proprii ale matricei
¹ =

¸
0 1 1
1 0 1
1 1 0
¸

.
Solu¸ tie. Cel mai mare element nediagonal este 1. Alegem, a
12
= 1, deci j = 1,
c = 2. Atunci 0 =
a
22
÷a
11
2a
12
= 0, t = 1, c = : =
1

2
, l =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1

2
1

2
0
÷
1

2
1

2
0
0 0 1
¸

,
¹
t
= l
|
¹l =

¸
÷1 0 0
0 1

2
0

2 0
¸

. Continu¼ am procedeul cu matricea ¹
t
. Cel
mai mare element nediagonal este a
t
23
=

2. Prin urmare, j = 2, c = 3, 0 =
a
t
33
÷a
t
22
2a
t
23
= ÷
1
2

2
, 1+0
2
=
9
8
, t =
1
÷
1
2

2
÷
3
2

2
= ÷
1

2
, c =

2

3
, : = ÷
1

3
. În
54 6. SPA ¸ TII EUCLIDIENE
consecin¸t¼ a, l =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0
0

2

3
÷
1

3
0
1

3

2

3
¸

, ¹
tt
= l
|
¹
t
l =

¸
÷1 0 0
0 2 0
0 0 ÷1
¸

. A¸sadar,
valorile proprii ale matricei ¹ sunt `
1
= `
2
= ÷1, `
3
= 2.
3. Probleme propuse
1. Folosind produsele scalare canonice din spa¸tiile euclidiene corespunz¼ atoare
s¼ a se calculeze produsele scalare ¸si normele vectorilor:
a) r = (2. 3), n = (÷6. 4);
b) r = (1. 1. 0), n = (1. ÷1. 2);
c) r = (1. ÷1. 2. 3), n = (1. 0. 2. ÷4).
2. Fie r. n ÷ R
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
), n = (n
1
. n
2
. n
3
) ¸si < r. n = r
1
n
1
+ 6r
2
n
2
+
3r
3
n
3
+ r
1
n
2
+ r
2
n
1
+ r
1
n
3
+ r
3
n
1
. S¼ a se arate c¼ a < . este un produs scalar
pe R
3
. Dac¼ a r = (1. ÷1. 0), n = (÷1. 1 ÷2) s¼ a se calculeze < r. n ¸si normele
acestor vectori date de produsul scalar de mai sus. Preciza¸ti dac¼ a < r. n =
3r
2
n
2
+3r
3
n
3
+2r
1
n
2
+2r
2
n
1
+2r
1
n
3
+2r
3
n
1
÷r
2
n
3
÷r
3
n
2
este un produs scalar
pe R
3
(justi…care).
3. Fie 1 un spa¸tiu euclidian de dimensiune : = 3. S¼ a se arate c¼ a vectorii n
1
,
n
2
, ..., n
n
, de norm¼ a 1, care satisfac [[n
I
÷n
,
[[ = 1, 1 _ i < , _ :, formeaz¼ a o baz¼ a
a lui 1.
Pe spa¸tiile euclidiene din problemele urm¼ atoare consider¼ am produsele scalare
canonice.
4. Fie n
1
= (1. 1. 1), n
2
= (1. 2. ÷3), n
3
= (5. ÷4. ÷1). S¼ a se arate c¼ a vectorii
formeaz¼ a o baz¼ a ortogonal¼ a a lui R
3
. S¼ a se determine coordonatele vectorului
r = (1. 2. 3) în raport cu aceast¼ a baz¼ a.
5. S¼ a se calculeze distan¸ta ¸si unghiul dintre vectorii:
a) n = (1. 2. ÷3. 0), · = (2. 4. ÷3. 1);
b) 1 (t) = 2t ÷1, o (t) = t
2
+ 1 pe ( ([0. 1]).
6. S¼ a se ortonormeze sistemele de vectori:
a) n
1
= (1. 0. 1), n
2
= (0. 1. 1), n
3
= (1. 1. 1);
b) ·
1
= (2. 1. 3. ÷1), ·
2
= (7. 4. 3. ÷3), ·
3
= (5. 7. 7. 8), ·
4
= (1. 0. ÷1. 0).
7. S¼ a se g¼ aseasc¼ a o baz¼ a ortonormat¼ a a subspa¸tiului vectorial o, generat de
vectorii ·
1
= (1. 2. 2. ÷1), ·
2
= (1. 1. ÷5. 3), ·
3
= (3. 2. 8. ÷7). S¼ a se completeze
aceast¼ a baz¼ a la o baz¼ a ortonormat¼ a a lui R
4
.
8. S¼ a se g¼ aseasc¼ a un vector unitar ortogonal vectorilor ·
1
= (1. 0. 2. 1), ·
2
=
= (2. 1. 2. 3), ·
3
= (0. 1. ÷2. 1).
9. Fie o subspa¸tiul vectorial al solu¸tiilor sistemului omogen

2r
1
+ r
2
+ 3r
3
÷ r
4
= 0
3r
1
+ 2r
2
+ 4r
3
÷2r
4
= 0
3r
1
+ r
2
+ 5r
3
÷ r
4
= 0
.
S¼ a se g¼ aseasc¼ a câte o baz¼ a ortonormat¼ a în o ¸si o
J
.
3. PROBLEME PROPUSE 55
10. Fie o subspa¸tiul vectorial al lui R
4
, generat de vectorii ·
1
= (2. 1. 1. ÷1),
·
2
= (1. 1. 3. 0), ·
3
= (1. 2. 8. 1). S¼ a se scrie vectorul r = (5. 2. ÷2. 2) sub forma
r = n +., n ÷ o, . ÷ o
J
.
11. Fie T : R
3
÷ R
3
, Tr = (11r
1
+ 2r
2
÷ 8r
3
. 2r
1
+ 2r
2
+ 10r
3
. ÷8r
1
+
10r
2
+ 5r
3
), r = (r
1
. r
2
. r
3
). S¼ a se g¼ aseasc¼ a o baz¼ a ortonormat¼ a a lui R
3
astfel
încât matricea lui T în aceast¼ a baz¼ a s¼ a …e diagonal¼ a. S¼ a se precizeze aceast¼ a form¼ a
diagonal¼ a. S¼ a se determine o matrice ortogonal¼ a C astfel încât ¹ = C
|
¹C, ¹ …ind
matricea lui T în baza canonic¼ a a lui R
3
.
12. Problem¼ a similar¼ a pentru T : R
4
÷R
4
, Tr = (r
1
+r
4
. r
2
. r
3
÷2r
4
. r
1
÷
2r
3
+ 5r
4
), r = (r
1
. r
2
. r
3
. r
4
).
13. Problem¼ a similar¼ a, ¸stiind c¼ a matricea lui T în baza canonic¼ a a lui R
3
este
¹ =

¸
17 ÷8 4
÷8 17 ÷4
4 ÷4 11
¸

.
14. S¼ a se arate c¼ a T : R
2
÷ R
2
, Tr = (r
1
cos 0 ÷r
2
sin0. r
1
sin0 +r
2
cos 0),
0 ÷ R, r = (r
1
. r
2
) este o transformare liniar¼ a ortogonal¼ a.
15. Fie T : R
3
÷ R
3
un endomor…sm a c¼ arui matrice, în baza canonic¼ a a lui
R
3
, este ¹ =
1
7

¸
÷3 ÷2 6
6 ÷3 2
2 6 3
¸

. S¼ a se arate c¼ a T este o transformare ortogonal¼ a.
A…rma¸tia r¼ amâne adev¼ arat¼ a dac¼ a ¹ este matricea lui T într-o baz¼ a oarecare a lui
R
3
?
16. Este ortogonal¼ a matricea ¹ =

¸
1 1 ÷1
1 3 4
7 ÷5 2
¸

?
17. S¼ a se arate c¼ a urm¼ atoarele matrice sunt ortogonale:
a)
1
3

¸
2 1 2
1 2 ÷2
2 ÷2 ÷1
¸

; b)

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
÷
1

6
2

5
0
1

30
0 0 1 0
2

6
1

5
0 ÷
2

30
1

6
0 0
5

30
¸

.
18. Pe [÷¬. ¬], …e 1 = ¦c+ cos r + sinr [ c. . ÷ R¦ spa¸tiul euclidian al
polinoamelor trigonometrice de grad 1, în raport cu produsul scalar
'1. o` =
t

÷t
1(r)o(r)dr, 1. o ÷ 1.
Fie transformarea liniar¼ a T : 1 ÷ 1, T(c + cos r + sinr) = + +
(c +) cos r + (c +) sinr. S¼ a se determine o baz¼ a ortonormat¼ a în 1 astfel încât
matricea lui T în aceast¼ a baz¼ a s¼ a …e diagonal¼ a. Preciza¸ti forma diagonal¼ a a matricei
lui T în aceast¼ a baz¼ a ortonormat¼ a.
56 6. SPA ¸ TII EUCLIDIENE
19. Folosind metoda rota¸tiilor a lui Jacobi, s¼ a se g¼ aseasc¼ a valorile proprii ale
urm¼ atoarelor matrice:
a)

¸
1 1 3
1 5 1
3 1 1
¸

; b)

¸
3 2 0
2 4 ÷2
0 ÷2 5
¸

; c)

¸
¸
¸
1 1 1 1
1 1 ÷1 ÷1
1 ÷1 1 ÷1
1 ÷1 ÷1 1
¸

.
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri
1. a) 'r. n` = 2 (÷6)+3 4 = 0, |r| =

2
2
+ 3
2
=

13, |n| =

(÷6)
2
+ 4
2
=
2

13. b) 'r. n` = 0, |r| =

2, |n| =

6. c) 'r. n` = ÷7, |r| =

15, |n| =

21.
2. Se arat¼ a u¸sor c¼ a 'cr +n. .` = c'r. .` + 'n. .`, \r. n. . ÷ R
3
, \c. ÷ R
¸si c¼ a 'r. n` = 'n. r`, \r. n ÷ R
3
. Pe de alt¼ a parte, pentru orice r ÷ R
3
are loc
'r. r` = r
2
1
+6r
2
2
+3r
2
3
+2r
1
r
2
+2r
1
r
3
= (r
1
+r
2
+r
3
)
2
+(r
2
÷r
3
)
2
+4r
2
2
+r
2
3
_ 0,
iar din 'r. r` = 0 se ob¸tine r
1
= r
2
= r
3
= 0, adic¼ a r = (0. 0. 0). Deci '. ` este un
produs scalar. În cazul concret, 'r. n` = ÷7, |r| =

5, |n| =

21. În al doilea caz,
'r. r` = 3r
2
2
+3r
2
3
+4r
1
r
2
+4r
1
r
3
÷2r
2
r
3
. Dac¼ a r = (1. 0. 0), atunci 'r. r` = 0, deci
'. ` nu este un produs scalar. 3. Din 1 = |n
I
÷n
,
|
2
= |n
I
|
2
÷2 'n
I
. n
,
` +|n
,
|
2
,
rezult¼ a c¼ a 'n
I
. n
,
` = ÷
1
2
, \i = ,. Este su…cient s¼ a ar¼ at¼ am c¼ a vectorii n
1
, n
2
, ..., n
n
,
sunt liniar independen¸ti. Înmul¸tind scalar succesiv rela¸tia c
1
n
1
+c
2
n
2
+...+c
n
n
n
=
0
J
cu n
1
, n
2
, ..., n
n
, se ajunge la sistemul omogen: c
1
÷
1
2
c
2
÷ ... ÷
1
2
c
n
= 0,
÷
1
2
c
1
+c
2
÷
1
2
c
3
÷...÷
1
2
c
n
= 0, ..., ÷
1
2
c
1
÷
1
2
c
2
÷...÷
1
2
c
n÷1
+c
n
= 0, al c¼ arui deter-
minant este nenul, deci c
1
= c
2
= ... = c
n
= 0. 4. 'n
1
. n
2
` = 'n
1
. n
3
` = 'n
2
. n
3
` =
0, deci ¦n
1
. n
2
. n
3
¦ este o baz¼ a ortogonal¼ a a lui R
3
. Dac¼ a r = c
1
n
1
+c
2
n
2
+c
3
n
3
,
atunci c
1
=
'r. n
1
`
'n
1
. n
1
`
= 2, c
2
=
'r. n
2
`
'n
2
. n
2
`
= ÷
2
7
, c
3
=
'r. n
3
`
'n
3
. n
3
`
= ÷
1
7
. 5. a)
d(n. ·) =

6, cos c =
19
2

105
. b) d(1. o) =
4
3
, cos c =
3

5
12

7
. 6. a) 1
1
=
1

2
(1. 0. 1), 1
2
=
1

6
(÷1. 2. 1), 1
3
=
1

3
(1. 1. ÷1). b) 1
1
=
1

15
(2. 1. 3. ÷1),
1
2
=
1

23
(3. 2. ÷3. ÷1), 1
3
=
1

127
(1. 5. 1. 10), 1
4
=
1

44799
(125. ÷157. ÷6. 67).
7. Folosind procedeul Gram-Schmidt, ob¸tinem baza ortogonal¼ a în o, ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦,
1
1
= (1. 2. 2. ÷1), 1
2
= (2. 3. ÷3. 2), 1
3
= (2. ÷1. ÷1. ÷2). Atunci ¦o
1
. o
2
. o
3
¦, unde
o
1
=
1

10
(1. 2. 2. ÷1), o
2
=
1

26
(2. 3. ÷3. 2), o
3
=
1

10
(2. ÷1. ÷1. ÷2), este o
baz¼ a ortonormat¼ a în o. Dac¼ a r = (c. . . c)lo, atunci c + 2 + 2 ÷ c = 0,
2c + 3 ÷ 3 + 2c = 0, 2c ÷ ÷ ÷ 2c = 0. Rezult¼ a c =
3
2
, = ÷, c =
3
2
,
÷ R. Putem alege r = (3. ÷2. 2. 3). Baza ortonormat¼ a ¦o
1
. o
2
. o
3
¦ a lui o se
poate completa cu o
4
=
1

26
(3. ÷2. 2. 3), ob¸tinându-se o baz¼ a ortonormat¼ a în R
4
.
8. Fie r = (c. . . c) vectorul c¼ autat. Din 'r. ·
1
` = 'r. ·
2
` = 'r. ·
3
` = 0, se ob¸tine
sistemul c+2 +c = 0, 2c+ +2 +3c = 0, ÷2 +c = 0, ale c¼ arui solu¸tii sunt
c = ÷2a÷/, = 2a÷/, = a, c = /, a. / ÷ R. De exemplu, vectorul
1

3
(1. 1. 0. ÷1)
satisface condi¸tiile din problem¼ a. 9. o = ¦(÷2a. a + /. a. /) [ a. / ÷ R¦. Pentru
a = 1 ¸si / = 0, g¼ asim vectorul propriu n
1
= (÷2. 1. 1. 0). Un vector propriu oarecare
4. INDICA ¸ TII ¸ SI R
¼
ASPUNSURI 57
din o este ortogonal pe n
1
dac¼ a / = ÷6a. Luând a = ÷1 ¸si / = 6, g¼ asim vectorul
propriu n
2
= (2. 5. ÷1. 6) ÷ o ¸si ortogonal pe n
1
. Deci putem alege în o baza orto-
normat¼ a ¦·
1
. ·
2
¦, unde ·
1
=
1

6
(÷2. 1. 1. 0), ·
2
=
1

66
(2. 5. ÷1. 6). Determin¼ am
acum o
J
. Fie r = (a. /. c. d) ÷ o
J
. Atunci ÷2a +/ +c = 0, 2a + 5/ ÷c + 6d = 0.
o
J
= ¦(a. /. 2a÷/. ÷/) [ a. / ÷ R¦. Procedând ca mai sus g¼ asim ·
3
=
1

5
(1. 0. 2. 0),
·
4
=
1

55
(2. 5. ÷1. ÷5). 10. dimo = 2, o baz¼ a în o …ind, de exemplu, ¦·
1
. ·
2
¦.
Prin ortogonalizare, se ob¸tine baza ortogonal¼ a a lui o, 1
1
= (2. 1. 1. ÷1), 1
2
=
(÷5. 1. 15. 6). n = c1
1
+ 1
2
, c =
'r. 1
1
`
'1
1
. 1
1
`
=
8
7
, =
'r. 1
2
`
'1
2
. 1
2
`
=
÷1
7
. Se
ob¸tine n = (3. 1. ÷1. ÷2), . = (2. 1. ÷1. 4). 11. Matricea lui T în baza canoni-
c¼ a din R
3
, este ¹ =

¸
11 2 ÷8
2 2 10
÷8 10 5
¸

. Valorile proprii sunt `
1
= 9, `
2
= ÷9,
`
3
= 18. Subspa¸tiile proprii corespunz¼ atoare sunt \
X1
= ¦t(2. 2. 1) [ t ÷ R¦,
\
X2
= ¦t(1. ÷2. 2) [ t ÷ R¦, \
X3
= ¦t(÷2. 1. 2) [ t ÷ R¦, deci putem alege baza
ortonormat¼ a ·
1
=

2
3
.
2
3
.
1
3

, ·
2
=

1
3
. ÷
2
3
.
2
3

, ·
3
=

÷
2
3
.
1
3
.
2
3

. Forma di-
agonal¼ a a matricei ¹ este 1 =

¸
9 0 0
0 ÷9 0
0 0 18
¸

. C =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2
3
1
3
÷
2
3
2
3
÷
2
3
1
3
1
3
2
3
2
3
¸

. 12.
Matricea lui T în baza canonic¼ a din R
4
, este ¹ =

¸
¸
¸
1 0 0 1
0 1 0 0
0 0 1 ÷2
1 0 ÷2 5
¸

. Valorile
proprii sunt `
1
= 0, `
2
= 6, `
3
= `
4
= 1. Subspa¸tiile proprii corespunz¼ atoare sunt
\
X1
= ¦t(1. 0. ÷2. ÷1) [ t ÷ R¦, \
X2
= ¦t(1. 0. ÷2. 5) [ t ÷ R¦, \
X3
= ¦a(0. 1. 0. 0) +
/(2. 0. 1. 0) [ a. / ÷ R¦, deci putem alege baza ortonormat¼ a ·
1
=

1

6
. 0.
÷2

6
.
÷1

6

,
·
2
=

1

30
. 0.
÷2

30
.
5

30

, ·
3
= (0. 1. 0. 0), ·
4
=

2

5
. 0.
1

5
. 0

. Forma diago-
nal¼ a a matricei ¹ este 1 =

¸
¸
¸
0 0 0 0
0 6 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
¸

. C =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1

6
1

30
0
2

5
0 0 1 0
÷
2

6
÷
2

30
0
1

5
÷
1

6
5

30
0 0
¸

.
13. Valorile proprii sunt `
1
= `
2
= 9, `
3
= 27. Subspa¸tiile proprii corespun-
z¼ atoare sunt \
X1
= ¦(a. /. ÷2a + 2/) [ a. / ÷ R¦, \
X3
= ¦t(2. ÷2. 1) [ t ÷ R¦.
Determin¼ am o baz¼ a ortonormat¼ a în \
X1
. Pentru a = 1 ¸si / = 0, g¼ asim vectorul
58 6. SPA ¸ TII EUCLIDIENE
propriu n
1
= (1. 0. ÷2). Un vector propriu oarecare din \
X1
este ortogonal pe n
1
dac¼ a 5a ÷4/ = 0. Luând a = 4 ¸si / = 5, g¼ asim vectorul propriu n
2
= (4. 5. 2) ÷ \
X1
¸si ortogonal pe n
1
. Deci putem alege baza ortonormat¼ a ·
1
=

1

5
. 0. ÷
2

5

,
·
2
=

4
3

5
.
5
3

5
.
2
3

5

, ·
3
=

2
3
.
÷2
3
.
1
3

. Forma diagonal¼ a a matricei ¹ este
1 =

¸
9 0 0
0 9 0
0 0 27
¸

. C =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1

5
4
3

5
2
3
0
5
3

5
÷
2
3
÷
2

5
2
3

5
1
3
¸

. 14. Matricea lui T în baza
canonic¼ a (baz¼ a ortonormat¼ a) a lui R
2
este ¹ =

cos 0 ÷sin0
sin0 cos 0

¸si este o matrice
ortogonal¼ a. 15. Coloanele matricei ¹ transpuse formeaz¼ a un sistem ortonormat
de vectori din R
3
. Nu. 16. det ¹ = ±1, deci ¹ nu este ortogonal¼ a. 17. Se
arat¼ a c¼ a vectorii care coincid cu coloanele transpuse ale matricei, formeaz¼ a un sis-
tem ortonormat de vectori. 18. Matricea lui T în baza 1 = ¦1. cos r. sinr¦ este
¹ =

¸
0 1 1
1 0 1
1 1 0
¸

. Valorile proprii sunt `
1
= `
2
= ÷1, `
3
= 2. Subspa¸ti-
ile proprii corespunz¼ atoare sunt \
÷1
= ¦a + / cos r ÷ (a + /) sinr [ a. / ÷ R¦,
\
2
= ¦t(1 + cos r + sinr) [ t ÷ R¦. Determin¼ am o baz¼ a ortonormat¼ a în \
X1
.
Pentru a = 1 ¸si / = 0, g¼ asim vectorul propriu 1
1
(r) = 1 ÷ sinr. Un vector pro-
priu oarecare din \
X1
este ortogonal pe 1
1
dac¼ a
t

÷t
[a +/ cos r ÷(a +/) sinr] (1 ÷
sinr)dr = 0. Calculând ob¸tinem 2a¬ + (a + /)¬ = 0. Luând a = 1 ¸si / =
÷3, g¼ asim vectorul propriu 1
2
(r) = 1 ÷ 3 cos r + 2 sinr ÷ \
÷1
¸si ortogonal pe
1
1
. O baz¼ a în \
2
este func¸tia 1
3
(r) = 1 + cos r + sinr. Dar |1
1
|
2
=
t

÷t
(1 ÷
sinr)
2
dr = 3¬,.|1
2
|
2
=
t

÷t
(1 ÷3 cos r + 2 sinr)
2
dr = 15¬, |1
3
|
2
=
t

÷t
(1 + cos r +
sinr)
2
dr = 4¬. Deci putem alege baza ortonormat¼ a o
1
(r) =
1


(1 ÷sinr),
o
2
(r) =
1

15¬
(1 ÷3 cos r + 2 sinr), o
2
(r) =
1
2

¬
(1 + cos r + sinr). Forma dia-
gonal¼ a a matricei ¹ este 1 =

¸
÷1 0 0
0 ÷1 0
0 0 2
¸

. 19. a) `
1
= ÷2, `
2
= 6, `
3
= 3.
b) `
1
= 1, `
2
= 4, `
3
= 7. c) `
1
= `
2
= `
3
= 2, `
4
= ÷2.
CAPITOLUL 7
Forme p¼ atratice
1. Preliminarii
Fie \ un spa¸tiu vectorial real. Func¸tia 1 : \ \ ÷R liniar¼ a în ambele argu-
mente se nume¸ste form¼a biliniar¼a pe \ . Forma biliniar¼ a 1 se nume¸ste simetric¼a
dac¼ a 1(r. n) = 1(n. r), \r. n ÷ \ . Fie 1 = ¦c
1
. c
2
. .... c
n
¦ o baz¼ a în \ . Ma-
tricea ¹ = (a
I,
) ÷ ´
n
(R), unde a
I,
= 1(c
I
. c
,
), i. , = 1. :, se nume¸ste matricea
ata¸ sat¼a formei biliniare 1 în baza 1. O form¼ a biliniar¼ a este complet determinat¼ a
de matricea sa. Mai precis, dac¼ a r =
n
¸
I=1
r
I
c
I
, n =
n
¸
,=1
n
,
c
,
, atunci
(1.1) 1(r. n) =
n
¸
I=1
n
¸
,=1
a
I,
r
I
n
,
.
Forma biliniar¼ a 1 este simetric¼ a dac¼ a ¸si numai dac¼ a matricea ¹ este simetric¼ a.
Dac¼ a 1
t
= ¦c
t
1
. c
t
2
. .... c
t
n
¦ este o alt¼ a baz¼ a în \ ¸si ¹
t
=

a
t
I,

, a
t
I,
= 1(c
t
I
. c
t
,
),
i. , = 1. :, este matricea lui 1 în baza 1
t
, atunci ¹
t
= C
|
¹C, unde C este matricea
de trecere de la baza 1 la baza 1
t
. Se nume¸ste rang al formei biliniare 1, rangul
matricei ata¸sate lui 1 într-o baz¼ a a lui \ . Forma biliniar¼ a 1 se nume¸ste degenerat¼a
dac¼ a ra:o1 < : ¸si nedegenerat¼a dac¼ a ra:o1 = :.
Fie, acum, 1 o form¼ a biliniar¼ a simetric¼ a pe \ . Func¸tia Q : \ ÷ R, Q(r) =
1(r. r), se nume¸ste form¼a p¼atratic¼a pe \ , asociat¼ a lui 1. Dac¼ a este cunoscut¼ a
forma p¼ atratic¼ a Q, forma biliniar¼ a 1 care o de…ne¸ste, se determin¼ a cu formula
1(r. n) =
1
2
[Q(r + n) ÷ Q(r) ÷ Q(n)] ¸si se nume¸ste polara formei p¼ atratice Q.
Forma p¼ atratic¼ a Q se nume¸ste pozitiv de…nit¼a dac¼ a Q(r) 0, \r = 0
\
¸si se
nume¸ste negativ de…nit¼a dac¼ a Q(r) < 0, \r = 0
\
. Forma p¼ atratic¼ a este cu semn
nede…nit dac¼ a exist¼ a r, n astfel ca Q(r) 0 ¸si Q(n) < 0. Dac¼ a 1 = ¦c
1
. c
2
. .... c
n
¦
este baz¼ a în \ ¸si a
I,
= 1(c
I
. c
,
) = a
,I
, \i. , = 1. :, din (1.1) se ob¸tine
(1.2) Q(r) =
n
¸
I=1
n
¸
,=1
a
I,
r
I
r
,
.
O matrice simetric¼ a se nume¸ste matrice pozitiv de…nit¼a dac¼ a forma p¼ atratic¼ a
asociat¼ a este pozitiv de…nit¼ a. Matricea ¹ = (a
I,
)
I,,=1,n
se nume¸ste tare diagonal
dominant¼a dac¼ a pentru orice i, 1 _ i _ :, are loc
[a
II
[
n
¸
,=1,,,=I
[a
I,
[ .
Dac¼ a matricea simetric¼ a ¹ = (a
I,
)
I,,=1,n
este pozitiv de…nit¼ a, atunci a
II
0,
\i = 1. :. Dac¼ a matricea simetric¼ a ¹ = (a
I,
)
I,,=1,n
este tare diagonal dominant¼ a ¸si
a
II
0, \i = 1. :, atunci este pozitiv de…nit¼ a.
59
60 7. FORME P
¼
ATRATICE
Se spune c¼ a forma p¼ atratic¼ a Q este redus¼a la forma canonic¼a dac¼ a se determin¼ a
o baz¼ a ¦1
1
. 1
2
. .... 1
n
¦ în \ astfel încât pentru orice r =
n
¸
I=1
r
t
I
1
I
÷ \ are loc
(1.3) Q(r) = `
1
r
t2
1
+`
2
r
t2
2
+... +`
n
r
t2
n
,
unde `
I
÷ R, i = 1. :, se numesc coe…cien¸ tii formei p¼ atratice.
Prezent¼ am acum metode pentru reducerea la forma canonic¼ a a unei forme p¼ a-
tratice. Fie, deci, Q o form¼ a p¼ atratic¼ a ce are în baza ¦c
1
. c
2
. .... c
n
¦ expresia (1.2).
Metoda lui Gauss. Const¼ a în scrierea formei p¼ atratice ca sum¼ a de p¼ atrate de
forme liniare (având coe…cien¸ti reali). Dac¼ a a
II
= 0, grup¼ am to¸ti termenii care
con¸tin r
I
¸si form¼ am un p¼ atrat perfect. Vom avea
Q(r) =
1
a
II
(a
II
r
I
+
n
¸
,=1,,,=I
a
I,
r
,
)
2
+Q
1
(r),
unde r = (r
1
. .... r
I÷1
. r
I+1
. .... r
n
). Dac¼ a a
II
= 0, \i = 1. :, atunci exist¼ a i = ,,
astfel ca a
I,
= 0. Cu schimbarea de variabile r
|
= n
|
, / = 1. :, / = i, / = ,,
r
I
= n
I
+ n
,
, r
,
= n
I
÷n
,
, ob¸tinem a
I,
r
I
r
,
= a
I,
(n
2
I
÷n
2
,
), deci, în noile variabile,
Q va con¸tine un termen p¼ atratic. Prin urmare, se poate aplica tehnica de mai
sus. Continu¼ am procedeul cu forma p¼ atratic¼ a Q
1
care con¸tine : ÷1 variabile. Din
aproape în aproape, dup¼ a un num¼ ar …nit de pa¸si, forma p¼ atratic¼ a Q se scrie ca
sum¼ a de p¼ atrate de forme liniare.
Metoda lui Jacobi. Dac¼ a pentru orice i = 1. :, determinan¸tii
(1.4)
I
=

a
11
a
12
... a
1I
a
12
a
22
... a
2I
... ... ... ...
a
1I
a
2I
... a
II

sunt nenuli, atunci exist¼ a o baz¼ a 1 = ¦1
1
. 1
2
. .... 1
n
¦ astfel ca dac¼ a r =
n
¸
I=1
r
t
I
1
I
,
(1.5) Q(r) =
1

1
r
t2
1
+

1

2
r
t2
2
+... +

n÷1

n
r
t2
n
.
Baza 1 se determin¼ a astfel:
(1.6) 1
I
= c
1I
c
1
+... +c
II
c
I
, i = 1. :,
iar c
,I
, , = 1. i, satisfac sistemele de ecua¸tii

¸
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
... a
1I
a
12
a
22
... a
2I
... ... ... ...
a
1,I÷1
a
2,I÷1
... a
I÷1,I
a
1I
a
2I
... a
II
¸

¸
¸
¸
¸
¸
c
1I
c
2I
...
c
I÷1,I
c
II
¸

=

¸
¸
¸
¸
¸
0
0
...
0
1
¸

.
Metoda transform¼arilor ortogonale (a valorilor proprii). Dac¼ a \ este spa¸tiu
euclidian, forma p¼ atratic¼ a Q, dat¼ a de (1.2), are forma canonic¼ a (1.3), unde `
1
,
`
2
,...,`
n
, sunt valorile proprii ale matricei ¹, baza formei canonice …ind baza orto-
normat¼ a format¼ a din vectorii proprii corespunz¼ atori.
Criteriul lui Sylvester. Forma p¼ atratic¼ a Q, dat¼ a de (1.2), este pozitiv (negativ)
de…nit¼ a dac¼ a ¸si numai dac¼ a
I
0 ((÷1)
I

I
0), i = 1. :, unde
I
sunt da¸ti de
(1.4).
2. PROBLEME REZOLVATE 61
Reducerea simultan¼a la forma canonic¼a a dou¼a forme p¼atratice. Fie . Q :
R
n
÷R dou¼ a forme p¼ atratice date de (r) =
n
¸
I=1
n
¸
,=1
a
I,
r
I
r
,
, Q(r) =
n
¸
I=1
n
¸
,=1
/
I,
r
I
r
,
,
r = (r
1
. r
2
. .... r
n
). Not¼ am cu ¹ = (a
I,
)
I,,=1,n
, 1 = (/
I,
)
I,,=1,n
. Dac¼ a Q este pozi-
tiv de…nit¼ a, atunci polara sa 1 de…ne¸ste pe R
n
produsul scalar 'r. n`
J
= 1(r. n),
r. n ÷ R
n
. În acest caz, exist¼ a o baz¼ a ortonormat¼ a în raport cu produsul scalar
'. `
J
, ¦1
1
. 1
2
. .... 1
n
¦ astfel încât s¼ a avem
Q(r) = r
t2
1
+r
t2
2
+... +r
t2
n
(r) = `
1
r
t2
1
+`
2
r
t2
2
+... +`
n
r
t2
n
,
unde r = r
t
1
1
1
+r
t
2
1
2
+...r
t
n
1
n
, `
1
. `
2
. .... `
n
sunt solu¸tii ale ecua¸tiei det(¹÷`1) = 0
¸si (¹÷`1)1
I
= 0, i = 1. :.
2. Probleme rezolvate
1. S¼ a se arate c¼ a 1 : R
3
R
3
÷R, 1(r. n) = r
1
n
1
+r
1
n
2
+r
2
n
1
+2r
2
n
2
+2r
2
n
3
+
2r
3
n
2
+ 5r
3
n
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
), n = (n
1
. n
2
. n
3
), este o form¼ a biliniar¼ a simetric¼ a.
Care este matricea lui 1 în baza ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦, unde 1
1
= (1. 0. 0), 1
2
= (2. 1. 0),
1
3
= (÷3. 2. 1)? Dar în baza ¦o
1
. o
2
. o
3
¦, unde o
1
= (0. 3. 1), o
2
= (6. ÷1. ÷1),
o
3
= (÷4. 1. 1)? Care este rangul lui 1? Ce leg¼ atur¼ a exist¼ a între cele dou¼ a matrice?
Este pozitiv de…nit¼ a forma biliniar¼ a?
Solu¸ tie. Fie r = (r
1
. r
2
. r
3
), n = (n
1
. n
2
. n
3
), . = (.
1
. .
2
. .
3
) ÷ R
3
. Atunci
1(r+n. .) = (r
1
+n
1
).
1
+(r
1
+n
1
).
2
+(r
2
+n
2
).
1
+2(r
2
+n
2
).
2
+2(r
2
+n
2
).
3
+
2(r
3
+n
3
).
2
+5(r
3
+n
3
).
3
= 1(r. .) +1(n. .) ¸si 1(r. n +.) = r
1
(n
1
+.
1
) +r
1
(n
2
+
.
2
) + r
2
(n
1
+ .
1
) + 2r
2
(n
2
+ .
2
) + 2r
2
(n
3
+ .
3
) + 2r
3
(n
2
+ .
2
) + 5r
3
(n
3
+ .
3
) =
1(r. n)+1(r. .). De asemenea, dac¼ a c ÷ R, atunci 1(cr. n) = (cr
1
)n
1
+(cr
1
)n
2
+
(cr
2
)n
1
+ 2(cr
2
)n
2
+ 2(cr
2
)n
3
+ 2(cr
3
)n
2
+ 5(cr
3
)n
3
= c1(r. n) ¸si 1(r. cn) =
r
1
(cn
1
)+r
1
(cn
2
)+r
2
(cn
1
)+2r
2
(cn
2
)+2r
2
(cn
3
)+2r
3
(cn
2
)+5r
3
(cn
3
) = c1(r. n),
deci 1 este o form¼ a biliniar¼ a. Deoarece 1(n. r) = n
1
r
1
+ n
1
r
2
+ n
2
r
1
+ 2n
2
r
2
+
2n
2
r
3
+ 2n
3
r
2
+ 5n
3
r
3
= 1(r. n), rezult¼ a c¼ a forma biliniar¼ a este simetric¼ a. Fie
¹ = (a
I,
) matricea lui 1 în baza ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦. Cum a
I,
= 1(1
I
. 1
,
), se ob¸tine ¹ =

¸
1 3 ÷1
3 10 1
÷1 1 18
¸

. Similar, dac¼ a 1 = (/
I,
) este matricea lui 1 în baza ¦o
1
. o
2
. o
3
¦,
atunci 1 =

¸
35 ÷1 7
÷1 35 ÷25
7 ÷25 19
¸

. Deoarece o
1
= 1
1
+1
2
+1
3
, o
2
= 1
1
+1
2
÷1
3
,
o
3
= 1
1
÷ 1
2
+ 1
3
, matricea de trecere de la baza¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦ la baza ¦o
1
. o
2
. o
3
¦
este C =

¸
1 1 1
1 1 ÷1
1 ÷1 1
¸

. Leg¼ atura dintre cele dou¼ a matrice este 1 = C
|
¹C.
Totodat¼ a det ¹ = 1, deci ra:o¹ = 3. În consecin¸t¼ a, rangul formei biliniare este 3.
Dar 1(r. r) = r
2
1
+2r
1
r
2
+2r
2
2
+4r
2
r
3
+5r
2
3
= (r
1
+r
2
)
2
+(r
2
+2r
3
)
2
+r
2
3
_ 0,
\r ÷ R
3
¸si din 1(r. r) = 0 rezult¼ a r = (0. 0. 0), deci forma biliniar¼ a 1 este pozitiv
de…nit¼ a.
2. Fie Q : R
2
÷ R forma p¼ atratic¼ a, având în baza canonic¼ a ¦c
1
. c
2
¦ a lui R
2
,
expresia Q(r) = r
2
1
+ 4r
2
2
÷ 2r
1
r
2
, r = (r
1
. r
2
). S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a
62 7. FORME P
¼
ATRATICE
folosind metoda lui Gauss, precizându-se baza formei canonice. Este pozitiv de…nit¼ a
forma p¼ atratic¼ a?
Solu¸ tie. Grup¼ am termenii care con¸tin r
1
¸si c¼ aut¼ am s¼ a form¼ am un p¼ atrat perfect.
Avem Q(r) = (r
2
1
÷2r
1
r
2
) +4r
2
2
= (r
1
÷r
2
)
2
+3r
2
2
. Notând n
1
= r
1
÷r
2
. n
2
= r
2
,
ob¸tinem forma canonic¼ a Q(r) = n
2
1
+3n
2
2
, r = n
1
1
1
+n
2
1
2
, unde ¦1
1
. 1
2
¦ este baza
formei canonice. Pentru a g¼ asi aceast¼ a baz¼ a, determin¼ am matricea C, de trecere de
la baza canonic¼ a la baza ¦1
1
. 1
2
¦. În acest scop, vom exprima coordonatele ini¸tiale
r
1
¸si r
2
în func¸tie de coordonatele noi n
1
¸si n
2
. Deoarece r
1
= n
1
+ n
2
, r
2
= n
2
,
rezult¼ a c¼ a C =

1 1
0 1

, deci 1
1
= (1. 0), 1
2
= (1. 1). Dac¼ a ¹ =

1 ÷1
÷1 4

este matricea lui Q în baza canonic¼ a, matricea în baza ¦1
1
. 1
2
¦ va … 1 = C
|
¹C =

1 0
0 3

. Din forma canonic¼ a, este clar c¼ a Q este pozitiv de…nit¼ a.
3. Fie Q : R
3
÷ R forma p¼ atratic¼ a, având în baza canonic¼ a ¦c
1
. c
2
. c
3
¦ a lui
R
3
, expresia Q(r) = r
2
1
+ r
2
2
+ 4r
2
3
+ 2r
1
r
2
+ 4r
1
r
3
+ 2r
2
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
). S¼ a
se reduc¼ a la forma canonic¼ a folosind metoda lui Gauss, precizându-se baza formei
canonice. Este pozitiv de…nit¼ a forma p¼ atratic¼ a? Aceea¸si problem¼ a pentru forma
p¼ atratic¼ a Q
1
(r) = 2r
2
1
+ 5r
2
2
+ 5r
2
3
+ 4r
1
r
2
÷4r
1
r
3
+ 8r
2
r
3
.
Solu¸ tie. Grup¼ am termenii care con¸tin r
1
¸si c¼ aut¼ am s¼ a form¼ am un p¼ atrat perfect.
Avem Q(r) = (r
2
1
+2r
1
r
2
+4r
1
r
3
)+r
2
2
+4r
2
3
+2r
2
r
3
= (r
1
+r
2
+2r
3
)
2
÷2r
2
r
3
=
n
2
1
÷ 2n
2
2
+ 2n
2
3
, unde n
1
= r
1
+ r
2
+ 2r
3
, n
2
=
1
2
(r
2
+ r
3
), n
3
=
1
2
(r
2
÷ r
3
).
A¸sadar Q(r) = n
2
1
÷2n
2
2
+ 2n
2
3
, r = n
1
1
1
+n
2
1
2
+n
3
1
3
, unde ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦ este baza
formei canonice. Pentru a determina aceast¼ a baz¼ a, exprim¼ am coordonatele ini¸tiale
r
1
, r
2
¸si r
3
în func¸tie de coordonatele noi n
1
, n
2
¸si n
3
, ceea ce ne va permite s¼ a
g¼ asim matricea de schimbare a bazei. Deoarece r
1
= n
1
÷ 3n
2
+ n
3
, r
2
= n
2
+ n
3
,
r
3
= n
2
÷n
3
, rezult¼ a c¼ a C =

¸
1 ÷3 1
0 1 1
0 1 ÷1
¸

, deci 1
1
= (1. 0. 0), 1
2
= (÷3. 1. 1),
1
3
= (1. 1. ÷1). Dac¼ a ¹ =

¸
1 1 2
1 1 1
2 1 4
¸

este matricea lui Q în baza canonic¼ a,
matricea în baza ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦ va … 1 = C
|
¹C =

¸
1 0 0
0 ÷2 0
0 0 2
¸

. Deoarece Q(1
1
) =
1 0, Q(1
2
) = ÷2 < 0, forma p¼ atratic¼ a nu este nici pozitiv, nici negativ de…nit¼ a,
este cu semn nede…nit. Pentru cealalt¼ a form¼ a p¼ atratic¼ a, procedând ca mai sus, se
ob¸tine Q
1
(r) =
1
2
(2r
1
+ 2r
2
÷2r
3
)
2
+3r
2
2
÷4r
2
r
3
+3r
2
3
. Grup¼ am acum termenii
care con¸tin r
2
¸si form¼ am un p¼ atrat perfect. Avem Q
1
(r) =
1
2
(2r
1
+ 2r
2
÷2r
3
)
2
+
1
3
(3r
2
÷2r
3
)
2
+
5
3
r
2
3
. A¸sadar Q
1
(r) =
1
2
n
2
1
+
1
3
n
2
2
+
5
3
n
2
3
, unde n
1
= 2r
1
+2r
2
÷2r
3
,
n
2
= 3r
2
÷ 2r
3
, n
3
= r
3
. De asemenea, 1
1
= (
1
2
. 0. 0), 1
2
= (÷
1
3
.
1
3
. 0), 1
3
=
(
1
3
.
2
3
. 1). Evident, Q
1
este pozitiv de…nit¼ a.
4. Fie Q : R
3
÷R forma p¼ atratic¼ a, care în baza canonic¼ a 1 = ¦c
1
. c
2
. c
3
¦ a lui
R
3
are expresia Q(r) = 2r
2
1
+5r
2
2
+5r
2
3
+4r
1
r
2
÷4r
1
r
3
÷8r
2
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
).
2. PROBLEME REZOLVATE 63
S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a folosind metoda lui Jacobi ¸si metoda transform¼ arilor
ortogonale.
Solu¸ tie. Metoda Jacobi. Matricea formei p¼ atratice este

¸
2 2 ÷2
2 5 ÷4
÷2 ÷4 5
¸

¸si
are minorii principali:
1
= 2,
2
=

2 2
2 5

= 6,
3
=

2 2 ÷2
2 5 ÷4
÷2 ÷4 5

= 10.
Putem pune deja în eviden¸t¼ a forma canonic¼ a a lui Q, folosind (1.5):
Q(r) =
1
2
r
t2
1
+
1
3
r
t2
2
+
3
5
r
t2
3
.
S¼ a determin¼ am acum baza formei canonice. Conform (1.6), 1
1
= c
11
c
1
, unde
c
11
=
1
2
, deci 1
1
= (
1
2
. 0. 0). Dar 1
2
= c
12
c
1
+ c
22
c
2
, unde c
12
¸si c
22
satisfac
sistemul de ecua¸tii:

2c
12
+ 2c
22
= 0
2c
12
+ 5c
22
= 1
. Cum c
22
=
1
3
, rezult¼ a c
12
= ÷
1
3
, deci
1
3
=

÷
1
3
.
1
3
. 0

. În sfâr¸sit, 1
3
= c
13
c
1
+ c
23
c
2
+ c
33
c
3
, unde c
13
, c
23
, c
33
sunt
solu¸tii ale sistemului de ecua¸tii:

2c
13
+ 2c
23
÷2c
33
= 0
2c
13
+ 5c
23
÷4c
33
= 0
÷2c
13
÷4c
23
+ 5c
33
= 1
. Ob¸tinem c
13
=
1
5
,
c
23
=
2
5
, c
33
=
3
5
. A¸sadar 1
3
=

1
5
.
2
5
.
3
5

.
Metoda transform¼arilor ortogonale. Valorile proprii ale matricei asociate formei
p¼ atratice în baza canonic¼ a a lui R
3
, sunt `
1
= `
2
= 1, `
3
= 10. Subspa¸tiul propriu
corespunz¼ ator valorii proprii `
1
este \
X1
= ¦(÷2a + 2/. a. /) [ a. / ÷ R¦. Deter-
min¼ am o baz¼ a ortonormat¼ a în \
X1
. Evident dim\
X1
= 2. Pentru a = 1 ¸si / = 0,
ob¸tinem vectorul propriu n
1
= (÷2. 1. 0). Condi¸tia ca un element oarecare din \
X1
s¼ a …e ortogonal pe n
1
este 5a ÷4/ = 0. Alegând, de exemplu, a = 4, / = 5, g¼ asim
n
2
= (2. 4. 5). Fiind ortogonali cei doi vectori sunt liniar independen¸ti. Normându-
i, ob¸tinem vectorii proprii ·
1
=

÷2

5
.
1

5
. 0

, ·
2
=

2
3

5
.
4
3

5
.
5
3

5

, care
formeaz¼ a o baz¼ a ortonormat¼ a în \
X1
. Pentru `
3
= 10, g¼ asim ·
3
=

1
3
.
2
3
.
÷2
3

.
În baza ¦·
1
. ·
2
. ·
3
¦, Q are forma diagonal¼ a Q(r) = r
t2
1
+ r
t2
2
+ 10r
t2
3
, unde r =
r
t
1
·
1
+r
t
2
·
2
+r
t
3
·
3
.
5. S¼ a se reduc¼ a simultan la forma canonic¼ a formele p¼ atratice Q(r) = r
2
1
+
4r
2
2
+ 2r
2
3
+ 2r
1
r
3
, (r) = 8r
2
1
÷28r
2
2
+ 14r
2
3
+ 16r
1
r
2
+ 14r
1
r
3
+ 32r
2
r
3
. S¼ a se
g¼ aseasc¼ a baza formelor canonice.
Solu¸ tie. Matricele asociate formelor p¼ atratice ¸si Qsunt ¹ =

¸
8 8 7
8 ÷28 16
7 16 14
¸

respectiv 1 =

¸
1 0 1
0 4 0
1 0 2
¸

. Folosind metoda lui Jacobi rezult¼ a u¸sor c¼ a Q este
64 7. FORME P
¼
ATRATICE
pozitiv de…nit¼ a. Prin calcul rezult¼ a c¼ a det (¹÷`1) = ÷4 (` ÷9)
2
(` + 9). În con-
cluzie, formele canonice sunt: (r) = 9r
t2
1
+9r
t2
2
÷9r
t2
3
, Q(r) = r
t2
1
+r
t2
2
+r
t2
3
. Con-
sider¼ am produsul scalar de…nit de polara formei p¼ atratice Q: 'r. n`
J
= 1(r. n) =
r
1
n
1
+4r
2
n
2
+2r
3
n
3
+r
1
n
3
+r
3
n
1
, r = (r
1
. r
2
. r
3
), n = (n
1
. n
2
. n
3
). Pentru ` = 9,
mul¸timea solu¸tiilor sistemului (¹÷`1) r
|
= 0 este o = ¦(8a ÷/. a. /) [ a. / ÷ R¦.
Este clar c¼ a dimo = 2. Determin¼ am în o o baz¼ a ortonormat¼ a ¦1
1
. 1
2
¦, în ra-
port cu produsul scalar '. `
J
. Pentru a = 1, / = 0, ob¸tinem r = (8. 1. 0). Cum
|r| =

Q(r) = 2

17, alegem 1
1
= (
4

17
.
1
2

17
. 0). Pentru construc¸tia lui 1
2
,
vom c¼ auta a. / ÷ R astfel încât 'r. n`
J
= 1(r. n) = 0, n = (8a ÷/. a. /), ceea ce
se întâmpl¼ a dac¼ a 17a ÷ 2/ = 0. Pentru a = 2, / = 17, avem n = (÷18. 2. 17),
|n| =

Q(n) =

306. Putem lua 1
2
= (
÷18

306
.
2

306
.
17

306
). Procedând analog,
pentru ` = ÷9 g¼ asim r = (0. ÷2t. t), deci 1
3
= (0.
÷2
3

2
.
1
3

2
).
3. Probleme propuse
1. S¼ a se arate c¼ a 1 : R
3
R
3
÷ R, 1(r. n) = 2r
1
n
1
÷ 5r
1
n
2
+ 2r
2
n
1
÷
3r
2
n
2
÷ 3r
2
n
3
+ 4r
3
n
2
÷ r
3
n
3
este o form¼ a biliniar¼ a. Care este matricea lui 1 în
baza 1
1
= (1. 0. 0), 1
2
= (1. 1. 0), 1
3
= (1. 1. 1)? Este simetric¼ a forma biliniar¼ a?
2. Pe R
2
, …e forma biliniar¼ a 1(r. n) = 3r
1
n
1
+2r
1
n
2
÷r
2
n
2
. G¼ asi¸ti matricele
asociate lui 1 în bazele 1
1
= (1. 1), 1
2
= (1. 0), respectiv o
1
= (1. 2), o
2
= (÷1. 1).
Ce rela¸tie este între cele dou¼ a matrice?
3. Fie 1 : ( ([0. 1]) ( ([0. 1]) ÷R, 1(1. o) =
1

0
1

0
1 (t) o (:) dt d:.
a) S¼ a se arate c¼ a 1 este o form¼ a biliniar¼ a simetric¼ a;
b) S¼ a se determine matricele lui 1 în bazele c
1
= 1, c
2
= t, c
3
= t
2
respectiv
1
1
= 1, 1
2
= t ÷1, 1
3
= (t ÷1)
2
. Ce leg¼ atur¼ a este între cele dou¼ a matrice?
4. Fie \ = ¦n ÷ (
2
((0. 1)) ¨ ( ([0. 1]) [ n(0) = n(1) = 0¦ ¸si 1 : · \ ÷ R,
1(n. ·) = ÷
1

0
n
tt
(r)·(r)dr.
a) S¼ a se arate c¼ a 1 este o form¼ a biliniar¼ a simetric¼ a pe \ ;
b) S¼ a se arate c¼ a func¸tiile 1
1
, 1
2
, 1
3
÷ \ , 1
1
(t) = t ÷ t
2
, 1
2
(t) = t
2
÷ t
3
,
1
3
(t) = t
3
÷t
4
, sunt liniar independente;
c) Se consider¼ a restric¸tia lui 1 la subspa¸tiul generat de func¸tiile 1
1
, 1
2
, 1
3
. S¼ a
se determine matricea acestei restric¸tii în raport cu baza ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦.
5. Care este polara formei p¼ atratice Q : R
3
÷ R, Q(r) = r
2
1
÷ r
2
2
+ r
1
r
2
+
3r
2
r
3
?
6. Fie \ un spa¸tiu vectorial real ¸si 1 : \ \ ÷R o form¼ a biliniar¼ a simetric¼ a
¸si pozitiv de…nit¼ a. S¼ a se arate c¼ a (1(r. n))
2
_ 1(r. r) 1(n. n).
7. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a, folosind metoda lui Gauss, urm¼ atoarele
forme p¼ atratice. S¼ a se speci…ce baza formei canonice. Care din aceste forme p¼ a-
tratice este pozitiv de…nit¼ a?
a) Q : R
3
÷R, Q(r) = 5r
2
1
+ 6r
2
2
+ 4r
2
3
÷4r
1
r
2
÷4r
1
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
b) Q : R
3
÷R, Q(r) = r
2
1
+r
2
2
+3r
2
3
+4r
1
r
2
+2r
1
r
3
+2r
2
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
3. PROBLEME PROPUSE 65
c) Q : R
3
÷R, Q(r) = r
2
1
÷3r
2
3
÷2r
1
r
2
+ 2r
1
r
3
÷6r
2
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
d) Q : R
3
÷R, Q(r) = r
2
1
+ 5r
2
2
÷4r
2
3
+ 2r
1
r
2
÷4r
1
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
e) Q : R
3
÷R, Q(r) = 4r
2
1
+r
2
2
+r
2
3
+4r
1
r
2
÷4r
1
r
3
÷3r
2
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
f) Q : R
3
÷ R, Q(r) = 2r
2
1
+ 18r
2
2
+ 8r
2
3
÷ 12r
1
r
2
+ 8r
1
r
3
÷ 27r
2
r
3
, r =
(r
1
. r
2
. r
3
);
g) Q : R
4
÷ R, Q(r) = r
2
1
+ 2r
2
2
+ r
2
4
+ 4r
1
r
2
+ 4r
1
r
3
+ 2r
1
r
4
+ 2r
2
r
3
+
2r
2
r
4
+ 2r
3
r
4
, r = (r
1
. r
2
. r
3
. r
4
);
h) Q : R
3
÷R, Q(r) = 8r
1
r
2
+ 6r
2
2
+r
2
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);.
8. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a, folosind metoda lui Jacobi, urm¼ atoarele
forme p¼ atratice. S¼ a se speci…ce baza formei canonice. Care din aceste forme p¼ a-
tratice este pozitiv de…nit¼ a?
a) Q : R
3
÷R, Q(r) = 5r
2
1
+ 6r
2
2
+ 4r
2
3
÷4r
1
r
2
÷4r
1
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
b) Q : R
3
÷R, Q(r) = r
2
1
÷2r
2
2
+r
2
3
+2r
1
r
2
+4r
1
r
3
+2r
2
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
c) Q : R
3
÷R, Q(r) = 3r
2
1
÷2r
2
2
+2r
2
3
+4r
1
r
2
÷3r
1
r
3
÷r
2
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
d) Q : R
3
÷R, Q(r) = r
2
1
+r
2
2
+3r
2
3
+4r
1
r
2
+2r
1
r
3
+2r
2
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
e) Q : R
4
÷R, Q(r) = r
2
1
+ 4r
2
2
+ 6r
2
3
÷2r
1
r
2
+ 2r
2
r
3
÷2r
3
r
4
,
r = (r
1
. r
2
. r
3
. r
4
);
f) Q : R
4
÷R, Q(r) = 3r
2
1
+ 2r
2
2
÷r
2
3
÷2r
2
4
+ 2r
1
r
2
÷4r
2
r
3
+ 2r
2
r
4
,
r = (r
1
. r
2
. r
3
. r
4
).
9. Pentru ce valori ale lui `, urm¼ atoarele forme p¼ atratice sunt pozitiv de…nite?
a) Q : R
3
÷R, Q(r) = 5r
2
1
+r
2
2
+`r
2
3
+4r
1
r
2
÷2r
1
r
3
÷2r
2
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
b) Q : R
3
÷R, Q(r) = 2r
2
1
+r
2
2
+ 3r
2
3
+ 2`r
1
r
2
+ 2r
1
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
c) Q : R
3
÷R, Q(r) = 2r
2
1
+2r
2
2
+r
2
3
+2`r
1
r
2
+6r
1
r
3
+2r
2
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
).
10. Folosind metoda transform¼ arilor ortogonale s¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a
urm¼ atoarele forme p¼ atratice. S¼ a se g¼ aseasc¼ a baza formei canonice.
a) Q : R
3
÷R, Q(r) = 5r
2
1
+ 6r
2
2
+ 4r
2
3
÷4r
1
r
2
÷4r
1
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
b) Q : R
3
÷R, Q(r) = 2r
2
1
+r
2
2
÷4r
1
r
2
÷4r
2
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
c) Q : R
3
÷R, Q(r) = r
2
1
+r
2
2
+r
2
3
+r
1
r
2
+r
1
r
3
+r
2
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
d) Q : R
3
÷R, Q(r) = 4r
1
r
2
÷r
2
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
e) Q : R
4
÷R, Q(r) = 2r
1
r
2
+ 2r
3
r
4
, r = (r
1
. r
2
. r
3
. r
4
);
f) Q : R
4
÷R, Q(r) = r
2
1
+r
2
2
+r
2
3
+5r
2
4
+2r
1
r
4
÷4r
3
r
4
, r = (r
1
. r
2
. r
3
. r
4
).
11. S¼ a se reduc¼ a simultan la forma canonic¼ a urm¼ atoarele perechi de forme
p¼ atratice, precizându-se baza formelor canonice.
a) Q. : R
2
÷R, Q(r) = r
2
1
+ 4r
2
2
÷2r
1
r
2
, (r) = ÷4r
1
r
2
, r = (r
1
. r
2
);
b) Q. : R
3
÷R, Q(r) = r
2
1
+2r
2
2
+3r
2
3
+2r
1
r
2
÷2r
1
r
3
, (r) = r
2
1
+6r
2
3
+
2r
1
r
2
÷2r
1
r
3
+ 3r
2
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
);
c) Q. : R
3
÷R, Q(r) = 3r
2
1
+4r
2
2
+5r
2
3
+4r
1
r
2
÷4r
1
r
3
, (r) = ÷10r
2
1
+
2r
2
2
÷15r
2
3
+ 2r
1
r
2
+ 12r
1
r
3
, r = (r
1
. r
2
. r
3
).
12. Sunt pozitiv de…nite matricele?
a)

¸
5 ÷2 ÷2
÷2 6 0
÷2 0 4
¸

; b)

¸
¸
¸
1 2 2 1
2 2 1 1
2 1 0 1
1 1 1 1
¸

; c)

¸
2 1 1
1 2 1
1 1 2
¸

;
d)

¸
8 8 2
8 8 2
2 2 1
¸

; e)

¸
¸
¸
2 1 1 1
1 2 1 1
1 1 2 1
1 1 1 2
¸

.
66 7. FORME P
¼
ATRATICE
13. S¼ a se precizeze natura, ca form¼ a p¼ atratic¼ a, a diferen¸tialei a doua, pentru
urm¼ atoarele func¸tii în punctele indicate.
a) 1 : R
2
÷ R, 1(r. n) = r
4
+ n
4
÷ 2r
2
+ 4rn ÷ 2n
2
, O(0. 0), ¹(

2. ÷

2),
1(÷

2.

2);
b) 1 : R
2
÷R, 1(r. n) = r
3
+n
3
÷3rn, O(0. 0), ¹(1. 1);
c) 1 : R
2
÷R, 1(r. n) = ÷2r
2
÷5n
2
+ 2rn + 6r + 6n, ¹(r. n);
d) 1 : R
3
÷R, 1(r. n. .) = r
2
+n
2
+.
2
÷rn +r ÷2., '(r. n. .).
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri
1. Se veri…c¼ a u¸sor c¼ a 1 este liniar¼ a în ambele argumente. 1(1
1
. 1
1
) = 2,
1(1
1
. 1
2
) = ÷3, 1(1
1
. 1
3
) = ÷3, 1(1
2
. 1
1
) = 4, 1(1
2
. 1
2
) = ÷4, 1(1
2
. 1
3
) = ÷7,
1(1
3
. 1
1
) = 4, 1(1
3
. 1
2
) = 0, 1(1
3
. 1
3
) = ÷4, deci matricea lui 1 în baza dat¼ a
este ¹ =

¸
2 ÷3 ÷3
4 ÷4 ÷7
4 0 ÷4
¸

¸si nu este simetric¼ a. Prin urmare, forma biliniar¼ a 1
nu este simetric¼ a. 2. Fie ¹ ¸si 1 matricele asociate lui 1 în bazele ¦1
1
. 1
2
¦ respec-
tiv ¦o
1
. o
2
¦. Procedând ca mai sus, ob¸tinem ¹ =

4 3
5 3

, 1 =

3 ÷3
÷9 0

.
Matricea de trecere de la baza ¦1
1
. 1
2
¦ la baza ¦o
1
. o
2
¦ este C =

2 1
÷1 ÷2

.
Are loc 1 = C
|
¹C. 3. a) Biliniaritatea ¸si simetria rezult¼ a din propriet¼ a¸tile in-
tegralei. b) a
11
= 1(c
1
. c
1
) =
1

0
1

0
dt d: = 1, a
12
= 1(c
1
. c
2
) =
1

0
1

0
:dt d: =
1
2
,
a
22
= 1(c
2
. c
2
) =
1

0
1

0
t:dt d: =
1
4
etc. Ob¸tinem ¹ =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
1
1
2
1
3
1
2
1
4
1
6
1
3
1
6
1
9
¸

. Simi-
lar 1 =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 ÷
1
2
1
3
÷
1
2
1
4
÷
1
6
1
3
÷
1
6
1
9
¸

este matricea formei biliniare în baza ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦.
Se constat¼ a u¸sor c¼ a 1 = C
|
¹C, unde C =

¸
1 ÷1 1
0 1 ÷2
0 0 1
¸

este matricea de
trecere de la baza ¦c
1
. c
2
. c
3
¦ la baza ¦1
1
. 1
2
. 1
3
¦. 4. 1(n. ·) =
1

0
n
t
(r)·
t
(r)dr.

¸
¸
¸
¸
¸
¸
1
3
1
6
1
10
1
6
2
15
1
10
1
10
1
10
3
35
¸

. 5. 1(r. n) =
1
2
[Q(r +n) ÷Q(r) ÷Q(n)] = r
1
n
1
÷ r
2
n
2
+
1
2
r
1
n
2
+
1
2
r
2
n
1
+
3
2
r
2
n
3
+
3
2
r
3
n
2
. 6. Dac¼ a n = 0
\
, atunci inegalitatea devine
4. INDICA ¸ TII ¸ SI R
¼
ASPUNSURI 67
egalitate. Presupunem n = 0
\
. Pentru orice t ÷ R, are loc: 0 _ 1(r + tn. r +
tn) = t
2
1(n. n) + 2t1(r. n) + 1(r. r), deci = 4

(1(r. n)
2
÷1(r. r)1(n. n

_
0. 7. a) Q(r) =
1
5
(5r
1
÷2r
2
÷2r
3
)
2
+
5
26

26
5
r
2
÷
4
5
r
3

2
+
40
13
r
2
3
. 1
1
=
(
1
5
. 0. 0), 1
2
= (
1
13
.
5
26
. 0), 1
3
= (
6
13
.
2
13
. 1). Q este pozitiv de…nit¼ a. b) Q(r) =
(r
1
+ 2r
2
+r
3
)
2
÷
1
3
(3r
2
+r
3
)
2
+
7
3
r
2
3
. 1
1
= (1. 0. 0), 1
2
= (÷
2
3
.
1
3
. 0), 1
3
=

1
3
. ÷
1
3
. 1). Q nu este pozitiv de…nit¼ a. c) Q(r) = (r
1
÷r
2
+r
3
)
2
÷ (r
2
+ 2r
3
)
2
.
1
1
= (1. 0. 0), 1
2
= (1. 1. 0), 1
3
= (÷3. ÷2. 1). Q nu este pozitiv de…nit¼ a. d)
Q(r) = (r
1
+r
2
÷2r
3
)
2
+
1
4
(4r
2
+ 2r
3
)
2
÷ 9r
2
3
. 1
1
= (1. 0. 0), 1
2
= (÷
1
4
.
1
4
. 0),
1
3
= (
5
2
. ÷
1
2
. 1). Q nu este pozitiv de…nit¼ a. e) Q(r) =
1
4
(4r
1
+ 2r
2
÷2r
3
)
2
÷

1
2
r
2
+
1
2
r
3

2
+

1
2
r
2
÷
1
2
r
3

2
. 1
1
= (
1
4
. 0. 0), 1
2
= (0. 1. 1), 1
3
= (÷1. 1. ÷1). Q
nu este pozitiv de…nit¼ a. f) Q(r) =
1
2
(2r
1
÷6r
2
+ 4r
3
)
2
÷ 3

1
2
r
2
+
1
2
r
3

2
+
3

1
2
r
2
÷
1
2
r
3

2
. 1
1
= (
1
2
. 0. 0), 1
2
= (1. 1. 1), 1
3
= (5. 1. ÷1). g) Q(r) =
(r
1
+ 2r
2
+ 2r
3
+r
4
)
2
÷
1
2
(2r
2
+ 3r
2
+r
4
)
2
+
1
2
(r
3
+r
4
)
2
. 1
1
= (1. 0. 0. 0), 1
2
=
(÷1.
1
2
. 0. 0), 1
3
= (1. ÷
3
2
. 1. 0), 1
4
= (÷1. 1. ÷1. 1). Q nu este pozitiv de…nit¼ a. 8.
a) Q(r) =
1
5
r
t2
1
+
5
26
r
t2
2
+
13
40
r
t2
3
. 1
1
= (
1
5
. 0. 0), 1
2
= (
1
13
.
5
26
. 0), 1
3
= (
3
20
.
1
20
.
13
40
).
b) Q(r) = r
t2
1
÷
1
3
r
t2
2
÷
3
8
r
t2
3
. 1
1
= (1. 0. 0), 1
2
= (
1
3
. ÷
1
3
. 0), 1
3
= (
5
8
.
1
8
. ÷
3
8
).
c) Q(r) =
1
3
r
t2
1
÷
3
10
r
t2
2
+
40
53
r
t2
3
. 1
1
= (
1
3
. 0. 0), 1
2
= (
1
5
. ÷
3
10
. 0), 1
3
= (
16
53
.
6
53
.
40
53
).
d) Q(r) = r
t2
1
÷
1
3
r
t2
2
+
3
7
r
t2
3
. 1
1
= (1. 0. 0), 1
2
= (
2
3
. ÷
1
3
. 0), 1
3
= (÷
1
7
. ÷
1
7
.
3
7
).
e) Q(r) = r
t2
1
+
1
3
r
t2
2
+
3
17
r
t2
3
÷
17
3
r
t2
4
. 1
1
= (1. 0. 0. 0), 1
2
= (
1
3
.
1
3
. 0. 0), 1
3
=

1
17
. ÷
1
17
.
3
17
. 0), 1
4
= (
1
3
.
1
3
. ÷1. ÷
17
3
). f) Q(r) =
1
3
r
t2
1
+
3
5
r
t2
2
÷
5
17
r
t2
3
÷
17
37
r
t2
4
.
1
1
= (
1
3
. 0. 0. 0), 1
2
= (÷
1
5
.
3
5
. 0. 0), 1
3
= (
2
17
. ÷
6
17
. ÷
5
17
. 0),
1
4
= (÷
1
37
.
3
37
. ÷
6
37
. ÷
17
37
). 9. a)
1
= 5,
2
= 1,
3
= `÷2. Conform criteriului
lui Sylvester, Q este pozitiv de…nit¼ a =` 2. b)
1
= 2,
2
= 2÷`
2
,
3
= 5÷3`
2
.

2
0 = ` ÷

÷

2.

2

,
3
0 = ` ÷

÷

5
3
.

5
3

. În consecin¸t¼ a, Q este
pozitiv de…nit¼ a = ` ÷

÷

2.

2

¨

÷

5
3
.

5
3

=

÷

5
3
.

5
3

. c)
1
= 2,

2
= 4 ÷ `
2
,
3
= ÷`
2
+ 6` ÷ 16. Deoarece
3
< 0, \` ÷ R, rezult¼ a c¼ a nu
68 7. FORME P
¼
ATRATICE
exist¼ a ` ÷ R astfel ca Q s¼ a …e pozitiv de…nit¼ a. 10. a) Q(r) = 2r
t2
1
+ 5r
t2
2
+ 8r
t2
3
.
1
1
= (
2
3
.
1
3
.
2
3
), 1
2
= (
1
3
.
2
3
. ÷
2
3
), 1
3
= (
2
3
. ÷
2
3
. ÷
1
3
). b) Q(r) = r
t2
1
÷ 2r
t2
2
+ 4r
t2
3
.
1
1
= (
2
3
.
1
3
. ÷
2
3
), 1
2
= (
1
3
.
2
3
.
2
3
), 1
3
= (
2
3
. ÷
2
3
.
1
3
). c) Q(r) = 2r
t2
1
+
1
2
r
t2
2
+
1
2
r
t2
3
.
1
1
= (
1

3
.
1

3
.
1

3
), 1
2
= (
1

2
. 0. ÷
1

2
), 1
3
= (
1

6
. ÷
2

6
.
1

6
). d) Q(r) = ÷r
t2
1
+
2r
t2
2
÷2r
t2
3
. 1
1
= (0. 0. 1), 1
2
= (
1

2
.
1

2
. 0), 1
3
= (
1

2
. ÷
1

2
. 0). e) Q(r) = r
t2
1
+
r
t2
2
÷ r
t2
3
÷ r
t2
4
. 1
1
= (
1

2
.
1

2
. 0. 0), 1
2
= (0. 0.
1

2
.
1

2
), 1
3
=

1

2
. ÷
1

2
. 0. 0

,
1
4
= (0. 0.
1

2
. ÷
1

2
). f) Q(r) = r
t2
2
+ r
t2
3
+ 6r
t2
4
. 1
1
= (÷
1

6
. 0.
2

6
.
1

6
), 1
2
=
(
2

5
. 0.
1

5
. 0), 1
3
= (0. 1. 0. 0), 1
4
= (
1

30
. 0. ÷
2

30
.
5

30
). 11. a) Q(r) = n
2
1
+n
2
2
,
(r) =
2
3
n
2
1
÷ 2n
2
2
. 1
1
= (
2
2

3
.
÷1
2

3
), 1
2
= (1.
1
2
). b) Q(r) = n
2
1
+ n
2
2
+ n
2
3
,
(r) = n
2
1
+
5
2
n
2
2
÷
9
2
n
2
3
. 1
1
= (1. 0. 0), 1
2
= (
1

2
. 0.
1

2
), 1
3
= (
3

2
. ÷
2

2
.
1

2
).
c) Q(r) = n
2
1
+ n
2
2
+ n
2
3
, (r) =
1
2
n
2
1
÷3n
2
2
÷
27
4
n
2
3
. 1
1
= (0.
1
2
. 0), 1
2
= (0. 0.
1

5
),
1
3
= (
5

30
. ÷
5
2

30
.
2

30
). 12. a) Da, matricea este tare diagonal dominant¼ a.
b) Nu, deoarece a
33
= 0. c) Da, deoarece
1
= 2 0,
2
= 3 0,
3

0. d) Nu, deoarece
2
= 0. e) Da, deoarece
1
= 2 0,
2
= 3 0,

3
0,
4
= 5. 13. a) d
2
1(r. n) = (12r
2
÷ 4)dr
2
+ 8drdn + (12n
2
÷ 4)dn
2
.
d
2
1(0. 0) = ÷4(dr ÷ dn)
2
, deci d
2
1(0. 0) este degenerat¼ a, negativ semide…nit¼ a.
d
2
1(±

2. ±

2) = 20dr
2
+ 8drdn + 20dn
2
este pozitiv de…nit¼ a. b) d
2
1(r. n) =
6rdr
2
÷ 6drdn + 6ndn
2
. d
2
1(0. 0) = ÷6drdn =
3
2
(dr ÷ dn)
2
÷
3
2
(dr + dn)
2
,
deci d
2
1(0. 0) este cu semn nede…nit. d
2
1(1. 1) = 6dr
2
÷ 6drdn + 6dn
2
este po-
zitiv de…nit¼ a. c) d
2
1(r. n) = ÷4dr
2
+ 4drdn ÷ 10dn
2
este negativ de…nit¼ a. d)
d
2
1(r. n. .) = 2dr
2
+ 2dn
2
+ 2d.
2
÷2drdn este pozitiv de…nit¼ a.
CAPITOLUL 8
Elemente de calcul tensorial
1. Preliminarii
No¸tiunea de tensor î¸si are originea în mecanic¼ a ¸si se leag¼ a de numele lui W. Voigt
(1850-1919). Prima m¼ arime tensorial¼ a a fost de…nit¼ a de complexul ce caracterizeaz¼ a
starea de tensiune într-un mediu elastic (de aici ¸si denumirea de "tensor"). O
contribu¸tie deosebit¼ a la dezvoltarea calculului tensorial au avut G. Ricci ¸si T. Levi-
Civita care au dat prima expunere sistematic¼ a a acestei teorii.
În acest capitol vom folosi conven¸ tia de sumare a lui Einstein: dac¼ a într-o
expresie, un indice apare de dou¼ a ori, odat¼ a ca indice superior ¸si odat¼ a ca indice
inferior, atunci se sumeaz¼ a dup¼ a acest indice, dac¼ a nu se face vreo men¸tiune special¼ a.
Semnul ”
¸
” nu se mai scrie. Indicele de sumare poate … notat cu orice liter¼ a ¸si
se nume¸ste indice mut. Spre exemplu, sumele
n
¸
I=1
r
I
n
I
,
n
¸
I=1
n
¸
,=1
a
I
/
,
c
I
,|
vor … scrise
astfel: r
I
n
I
, a
I
/
,
c
I
,|
.
Fie \
1
. .... \
n
. \ spa¸tii vectoriale peste acela¸si corp 1. Aplica¸tia 1 : \
1
\
2

... \
n
÷ \ se nume¸ste multiliniar¼a (n-liniar¼a) dac¼ a pentru orice i, 1 _ i _ :,
avem:
1(r
1
. .... r
I÷1
. cr
t
I
+r
tt
I
. r
I+1
. .... r
n
) = c1(r
1
. .... r
I÷1
. r
t
I
. r
I+1
. .... r
n
)+
+1(r
1
. .... r
I÷1
. r
tt
I
. r
I+1
. .... r
n
), \c. ÷ 1, r
t
I
. r
tt
I
÷ \
I
, r
|
÷ \
|
, / = i.
Fie \ un spa¸tiu vectorial peste 1. Mul¸timea aplica¸tiilor liniare 1 : \ ÷1 este
un 1-spa¸tiu vectorial numit dualul lui \ ¸si se noteaz¼ a cu \
+
. A¸sadar \
+
= L(\. 1).
Dac¼ a j. c ÷ N, se nume¸ste tensor de p ori covariant ¸ si q ori contravariant
orice form¼ a multiliniar¼ a t : \ \ ... \
. .. .
µ o:I
\
+
\
+
... \
+
. .. .
o o:I
÷ 1. Se spune
c¼ a t este tensor de tip (p,q), j numindu-se ordinul de covarian¸ t¼a, iar c ordinul de
contravarian¸ t¼a. Num¼ arul j+c se nume¸ste rangul sau valen¸ ta tensorului. Vom nota
cu T
o
µ
(\ ) mul¸timea tuturor tensorilor de j ori covarian¸ti ¸si c ori contravarian¸ti pe
spa¸tiul vectorial \ .
Presupunem c¼ a dim
1
\ = :. Fie 1 = ¦c
1
. .... c
n
¦ o baz¼ a în \ . Pentru orice i,
1 _ i _ :, exist¼ a o form¼ a liniar¼ a unic¼ a 1
I
: \ ÷1 astfel ca
(1.1) 1
I
(c
,
) = c
I
,
=

1, dac¼ a i = ,
0, dac¼ a i = ,
.
Sistemul de forme liniare 1
+
=
¸
1
1
. .... 1
n

este o baz¼ a în \
+
, numit¼ a baza
dual¼a bazei 1. Fie t ÷ T
o
µ
(\ ), iar r
1
. .... r
µ
÷ \ , /
1
. .... /
o
÷ \
+
. Atunci
r
I
= :
,i
I
c
,i
, i = 1. j, /
l
= a
l
|
l
1
|
l
, | = 1. c.
Din liniaritatea lui t în …ecare argument, se ob¸tine:
69
70 8. ELEMENTE DE CALCUL TENSORIAL
(1.2) t(r
1
. .... r
µ
. /
1
. .... /
o
) = :
,1
1
...:
,p
µ
c
1
|1
...c
o
|q
t(c
,1
. .... c
,p
. 1
|1
. .... 1
|q
).
În aceast¼ a rela¸tie apar :
µ+o
scalari, pe care-i vom nota
(1.3)
t
|1,...,|q
,1,...,,p
= t(c
,1
. .... c
,p
. 1
|1
. .... 1
|q
),
,
I
= 1. :, \i = 1. j, /
l
= 1. :, \| = 1. c
¸si se numesc coe…cien¸ tii tensorului t sau componentele tensorului t în baza 1 …xat¼ a
în \ . Atunci (1.2) se scrie:
(1.4) t(r
1
. .... r
µ
. /
1
. .... /
o
) = :
,1
1
...:
,p
µ
c
1
|1
...c
o
|q
t
|1,...,|q
,1,...,,p
Prin urmare, …ec¼ arui tensor t ÷ T
o
µ
(\ ) i se poate asocia, …xând o baz¼ a în \ , un
sistem de :
µ+o
scalari unic determina¸ti prin (1.3). Reciproc, se poate demonstra
c¼ a, dat …ind un sistem de :
µ+o
scalari
(t
|1,...,|q
,1,...,,p
), ,
I
= 1. :, \i = 1. j, /
l
= 1. :, \| = 1. c,
exist¼ a un unic tensor t ÷ T
o
µ
(\ ) astfel ca
t(c
,1
. .... c
,p
. 1
|1
. .... 1
|q
) = t
|1,...,|q
,1,...,,p
,
pentru orice ,
1
. .... ,
µ
, /
1
. .... /
o
luând independent valori de la 1 la :. A¸sadar,
T
o
µ
(\ ) · 1
n
p+q
, deci dimT
o
µ
(\ ) = :
µ+o
.
Consider¼ am acum 1
t
= ¦c
t
1
. .... c
t
n
¦ o alt¼ a baz¼ a în \ ¸si 1
t+
=
¸
1
t1
. .... 1
tn

baza
sa dual¼ a în \
+
. Dac¼ a C =

c
|
I

I,|=1,n
este matricea de trecere de la baza 1 la baza
1
t
, atunci
(1.5) c
t
I
= c
|
I
c
|
, i = 1. :
(indicele superior / se refer¼ a la linie, iar cel inferior i la coloan¼ a) ¸si
(1.6) 1
tI
= d
I
|
1
|
, i = 1. :,
unde, dac¼ a 1 =

d
I
|

|,I=1,n
, matricea de trecere de la baza 1
+
la baza 1
t+
este
1
|
=

C
÷1

|
. Dac¼ a
t
t l1,...,lq
I1,...,Ip
= t(c
t
I1
. .... c
t
Ip
. 1
t l1
. .... 1
t lq
),
i
,
= 1. :, \, = 1. j, |
|
= 1. :, \/ = 1. c
sunt componentele tensorului t în baza 1
t
a lui \ , atunci rela¸tia de transformare
a componentelor este
(1.7)
t
t l1,...,lq
I1,...,Ip
= c
,1
I1
...c
,p
Ip
d
l1
|1
...d
lq
|q
t
|1,...,|q
,1,...,,p
i
,
= 1. :, \, = 1. j, |
|
= 1. :, \/ = 1. c
.
Rela¸tia (1.7) este folosit¼ a adesea pentru a introduce no¸tiunea de tensor, într-un
mod pe care îl vom preciza în continuare. De¸si, de fapt, acest mod este un criteriu,
este frecvent utilizat în c¼ ar¸tile de tehnic¼ a.
Dac¼ a \ este un spa¸tiu vectorial :-dimensional, spunem c¼ a am dat un tensor
de j ori covariant ¸ si c ori contravariant pe \ dac¼ a am asociat …ec¼ arei baze 1 =
¦c
1
. .... c
n
¦ a spa¸tiului \ un sistem de :
µ+o
scalari:
(1.8) (t
|1,...,|q
,1,...,,p
), ,
I
= 1. :, \i = 1. j, /
l
= 1. :, \| = 1. c,
1. PRELIMINARII 71
care la schimbarea bazei în \ se transform¼ a dup¼ a legea (1.7). Scalarii (1.8) se
numesc coe…cien¸ tii tensorului de tip (j. c) considerat în baza 1.
Aceast¼ a de…ni¸tie este echivalent¼ a cu de…ni¸tia unui tensor, deoarece, conform
celor de mai sus, rezult¼ a c¼ a, da¸ti …ind coe…cien¸tii (1.8) exist¼ a un unic tensor t ÷
T
o
µ
(\ ) care are ace¸sti coe…cien¸ti în baza …xat¼ a 1 din \ .
Opera¸tii cu tensori
Fie \ un 1-spa¸tiu vectorial :-dimensional, 1 = ¦c
1
. .... c
n
¦ o baz¼ a în \ ¸si
1
+
=
¸
1
1
. .... 1
n

duala sa.
Adunarea tensorilor. Fie j. c ÷ N ¸si t. n ÷ T
o
µ
(\ ). Suma t + n este un tensor
de acela¸si tip dat de
(t +n) (r
1
. .... r
µ
. /
1
. .... /
o
) = t(r
1
. .... r
µ
. /
1
. .... /
o
) +n(r
1
. .... r
µ
. /
1
. .... /
o
),
pentru orice r
1
. .... r
µ
÷ \ ¸si /
1
. .... /
o
÷ \
+
.
În ceea ce prive¸ste coe…cien¸tii tensorului sum¼ a, se veri…c¼ a u¸sor c¼ a dac¼ a
t
|1,...,|q
,1,...,,p
= t(c
,1
. .... c
,p
. 1
|1
. .... 1
|q
),
o
|1,...,|q
,1,...,,p
= n(c
,1
. .... c
,p
. 1
|1
. .... 1
|q
),
j
|1,...,|q
,1,...,,p
= (t +n)(c
,1
. .... c
,p
. 1
|1
. .... 1
|q
),
atunci
j
|1,...,|q
,1,...,,p
= t
|1,...,|q
,1,...,,p
+o
|1,...,|q
,1,...,,p
,
unde ,
I
= 1. :, \i = 1. j, /
l
= 1. :, \| = 1. c.
Produsul unui tensor t ÷ T
o
µ
(\ ) cu un scalar c ÷ 1 este un tensor de acela¸si
tip dat de
(ct) (r
1
. .... r
µ
. /
1
. .... /
o
) = ct(r
1
. .... r
µ
. /
1
. .... /
o
),
unde r
1
. .... r
µ
÷ \ ¸si /
1
. .... /
o
÷ \
+
.
De asemenea, dac¼ a:
t
|1,...,|q
,1,...,,p
= t(c
,1
. .... c
,p
. 1
|1
. .... 1
|q
),
o
|1,...,|q
,1,...,,p
= (ct)(c
,1
. .... c
,p
. 1
|1
. .... 1
|q
),
atunci
o
|1,...,|q
,1,...,,p
= ct
|1,...,|q
,1,...,,p
,
unde ,
I
= 1. :, \i = 1. j, /
l
= 1. :, \| = 1. c.
Produsul tensorial a doi tensori. Fie j. c. r. : ÷ N ¸si t ÷ T
o
µ
(\ ), n ÷ T
s
:
(\ ).
Atunci aplica¸tia:
t .n : \ \ ... \
. .. .
µ+: o:I
\
+
\
+
... \
+
. .. .
o+s o:I
÷1.
de…nit¼ a prin:
(t .n) (r
1
. .... r
µ
. r
µ+1
. .... r
µ+:
. /
1
. .... /
o
. /
o+1
. .... /
o+s
) =
= t(r
1
. .... r
µ
. /
1
. .... /
o
) n(r
µ+1
. .... r
µ+:
. /
o+1
. .... /
o+s
),
pentru orice r
I
÷ \
I
, i = 1. j +r, /
,
÷ \
+
, , = 1. c +:, este un tensor de ordin
(j +r. c +:) numit produsul tensorial al celor doi tensori.
72 8. ELEMENTE DE CALCUL TENSORIAL
Dac¼ a
t
|1,...,|q
,1,...,,p
= t(c
,1
. .... c
,p
. 1
|1
. .... 1
|q
).
o
l1,...,ls
I1,...,Ir
= n(c
I1
. .... c
Ir
. 1
l1
. .... 1
ls
).
j
|1,...,|q,l1,...,ls
,1,...,,p,I1,...,Ir
= (t .n) (c
,1
. .... c
,p
. c
I1
. .... c
Ir
1
|1
. .... 1
|q
. 1
l1
. .... 1
ls
)
,
atunci:
j
|1,...,|q,l1,...,ls
,1,...,,p,I1,...,Ir
= t
|1,...,|q
,1,...,,p
o
l1,...,ls
I1,...,Ir
,
unde ,
I
= 1. :, \i = 1. j, /
l
= 1. :, \| = 1. c, i
,
= 1. :, \, = 1. r, |
|
= 1. :,
\/ = 1. :.
Contrac¸ tia unui tensor. Fie t ÷ T
o
µ
(\ ) cu j. c 1. Fix¼ am un indice i, i = 1. j
de covarian¸t¼ a ¸si un indice |, | = 1. c de contravarian¸t¼ a. Contrac¸tia tensorului t
dup¼ a indicele de ordin i de covarian¸t¼ a ¸si indicele de ordin | de contravarian¸t¼ a este
un tensor notat (t)
l
I
÷ T
o÷1
µ÷1
(\ ), de…nit astfel
(t)
l
I
(r
1
. .... r
I÷1
. r
I+1
. .... r
µ
. /
1
. .... /
l÷1
. /
l+1
. .... /
o
) =
= t(r
1
. .... r
I÷1
. c
s
. r
I+1
. .... r
µ
. /
1
. .... /
l÷1
. 1
s
. /
l+1
. .... /
o
),
cu
r
,
÷ \ , , = 1. j, , = i, /
|
÷ \
+
, / = 1. c, / = |.
(în aceast¼ a rela¸tie : = 1. : este indice de sumare). Coe…cien¸tii tensorului (t)
l
I
vor …
o
|1,...,|
l1
,|
l+1
,...,|q
,1,...,,i1,,i+1,...,,p
= t
|1,...,|
l1
,s,|
l+1
,...,|q
,1,...,,i1,s,,i+1,...,,p
,
unde ,
:
= 1. :, \r = 1. j, r = i, /
n
= 1. :, \: = 1. c, : = |.
Observa¸ tie important¼a. Datorit¼ a aplica¸tiilor din mecanic¼ a, din teoria elastic-
it¼ a¸tii, în cazul tensorilor de…ni¸ti pe spa¸tii euclidiene, se folosesc numai baze ortonor-
mate ¸si transform¼ ari ortogonale ale acestor baze. Prin urmare matricea de trecere,
C, va … considerat¼ a matrice ortogonal¼ a.
2. Probleme rezolvate
1. Fie \ un 1-spa¸tiu vectorial de dimensiune : ¸si 1 o form¼ a liniar¼ a pe \ .
Ce fel de tensor este 1? Cum se schimb¼ a coordonatele sale la schimbarea bazei?
În cazul particular \ = R
3
, se consider¼ a baza canonic¼ a 1 = ¦c
1
. c
2
. c
3
¦ ¸si forma
liniar¼ a 1 : R
3
÷R, 1 (r) = r
1
+2r
2
+3r
3
, r = r
1
c
1
+r
2
c
2
+r
3
c
3
. S¼ a se determine
coordonatele lui 1 în raport cu baza 1, precum ¸si coordonatele lui 1 în raport cu
baza 1
t
= ¦c
t
1
. c
t
2
. c
t
3
¦, unde c
t
1
= c
1
+c
2
÷c
3
, c
t
2
= ÷c
1
+c
2
+c
3
, c
t
3
= c
1
÷c
2
+c
3
.
În …ecare caz, s¼ a se precizeze bazele duale bazelor 1 respectiv 1
t
.
Solu¸ tie. Deoarece 1 : \ ÷ 1 este o form¼ a liniar¼ a, rezult¼ a c¼ a este un tensor
de tipul (1. 0), deci un tensor covariant. Fie 1 = ¦c
1
. c
2
. ... c
n
¦ o baz¼ a în \ .
Coordonatele acestui tensor sunt c
I
= 1(c
I
), 1 _ i _ :. Dac¼ a 1
t
= ¦c
t
1
. c
t
2
. ... c
t
n
¦
este o alt¼ a baz¼ a în \ , coordonatele lui 1 în aceast¼ a baz¼ a sunt c
t
,
= 1(c
t
,
), 1 _ , _ :.
Folosind (1.5), se ob¸tine
(2.1) c
t
,
= 1(c
|
,
c
|
) = c
|
,
1(c
|
) = c
|
,
c
|
, 1 _ , _ :.
În cazul particular considerat, coordonatele lui 1, în raport cu baza canonic¼ a,
sunt c
1
= 1 (c
1
) = 1, c
2
= 1 (c
2
) = 2, c
3
= 1 (c
3
) = 3. Dac¼ a C este matricea de
2. PROBLEME REZOLVATE 73
trecere de la baza 1 la baza 1
t
, atunci
C =

¸
1 ÷1 1
1 1 ÷1
÷1 1 1
¸

, C
÷1
=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
1
2
1
2
0
0
1
2
1
2
1
2
0
1
2
¸

.
Conform (2.1), coordonatele formei liniare 1 în noua baz¼ a vor …
c
t
1
= c
1
+c
2
÷c
3
= 0
c
t
2
= ÷c
1
+c
2
+c
3
= 4
c
t
3
= c
1
÷c
2
+c
3
= 2
.
Folosind (1.1), baza dual¼ a bazei canonice va … 1
+
=
¸
1
1
. 1
2
. 1
3

, unde 1
1
(r) =
r
1
, 1
2
(r) = r
2
, 1
3
(r) = r
3
. De asemenea, din (1.6), duala bazei 1
t
este legat¼ a de
1
+
prin rela¸tiile
1
t1
=
1
2
1
1
+
1
2
1
2
, 1
t2
=
1
2
1
2
+
1
2
1
3
, 1
t3
=
1
2
1
1
+
1
2
1
3
,
deci 1
t1
(r) =
1
2
r
1
+
1
2
r
2
, 1
t2
(r) =
1
2
r
2
+
1
2
r
3
, 1
t3
(r) =
1
2
r
1
+
1
2
r
3
.
2. Fie \ un 1-spa¸tiu vectorial de dimensiune : ¸si t : \ \
+
÷ 1 o form¼ a
biliniar¼ a. Ce fel de tensor este t? Ce dimensiune are spa¸tiul vectorial al tensorilor
de acest tip? Cum se schimb¼ a coordonatele unui astfel de tensor la schimbarea
bazei?
Solu¸ tie. Formele biliniare t : \ \
+
÷1 sunt tensori o data covarian¸ti ¸si o dat¼ a
contravarian¸ti. Dac¼ a dim
1
\ = :, spa¸tiul vectorial al acestor tensori, T
1
1
(\ ) are
dimensiunea :
2
. Fie 1 = ¦c
1
. c
2
. ... c
n
¦ o baz¼ a în \ . Coordonatele acestui tensor, în
raport cu baza 1, sunt t
,
I
= t

c
I
. 1
,

, 1 _ i. , _ :, unde 1
+
=
¸
1
1
. 1
2
. ... 1
n

este
baza dual¼ a bazei 1. Dac¼ a 1
t
= ¦c
t
1
. c
t
2
. ... c
t
n
¦ este o alt¼ a baz¼ a în \ , coordonatele
lui 1 în aceast¼ a baz¼ a t
tl
|
= t

c
t
|
. 1
tl

, 1 _ /. | _ :. Folosind (1.5) ¸si (1.6) , se ob¸tine
t
tl
|
= t

c
,
|
c
,
. d
l
I
1
I

= c
,
|
d
l
I
t(c
,
. 1
I
) = c
,
|
d
l
I
t
I
,
, 1 _ /. | _ :,
adic¼ a egalit¼ a¸tile (1.7) particularizate la acest caz.
3. Fie \ un 1-spa¸tiu vectorial de dimensiune : ¸si t ÷ T
1
1
(\ ), n ÷ T
1
2
(\ ). S¼ a
se determine coe…cien¸tii tensorilor (t)
1
1
¸si (n)
1
2
.
Solu¸ tie. Fie 1 = ¦c
1
. c
2
. ... c
n
¦ o baz¼ a în \ ¸si 1
+
=
¸
1
1
. 1
2
. ... 1
n

baza sa
dual¼ a în \
+
. Coe…cien¸tii celor doi tensori sunt t
,
I
= t(c
I
. 1
,
), i. , = 1. :, respectiv
o
|
I,
= n(c
I
. c
,
. 1
|
), i. ,. / = 1. :. Efectuând o contrac¸tie a tensorului t dup¼ a cei doi
indici, se ob¸tine un tensor de tip (0. 0) deci un scalar, numit urma tensorului t, dat
de
Tr t = t
s
s
= t
1
1
+... +t
n
n
.
Coe…cien¸tii tensorului (n)
1
2
÷ T
0
1
(\ ) sunt
o
I
= t
s
Is
= t
1
I1
+t
2
I2
+... +t
n
In
, i = 1. :.
74 8. ELEMENTE DE CALCUL TENSORIAL
4. S¼ a se arate c¼ a simbolul lui Kronecker,

c
,
I

I,,=1,n
, dat de
c
I
,
=

1, dac¼ a i = ,
0, dac¼ a i = ,
,
este un tensor de tipul (1. 1).
Solu¸ tie. Fie t : \ \
+
÷1, tensorul de tip (1. 1) de…nit prin t (r. 1) == 1 (r),
\r ÷ \ , 1 ÷ \
+
. Consider¼ am în baza 1 = ¦c
1
. .... c
n
¦ ¸si 1
+
==
¸
1
1
. .... 1
n

duala
sa. Coe…cien¸tii tensorului t în baza 1 sunt:
t

c
I
. 1
,

= 1
,
(c
I
) = c
,
I
, \i. , = 1. :.
Dac¼ a 1
t
= ¦c
t
1
. .... c
t
n
¦ este o alt¼ a baz¼ a în \ , iar 1
t+
= ¦1
t 1
. .... 1
t n
¦ duala sa în
\
+
, atunci coe…cien¸tii lui t în noua baz¼ a sunt t(c
t
|
. 1
t l
) = c
l
|
, \/. | = 1. : . A¸sadar
coe…cien¸tii acestui tensor sunt independen¸ti de baza considerat¼ a. Acest tensor mai
putea … prezentat ca …ind sistemul de :
2
scalari, ¦c
,
I
¦
I,,=1,n
. care la schimbarea
bazei spa¸tiului \ se transform¼ a dup¼ a legea
c
t ,
I
= c
|
I
d
,
l
c
l
|
, i. , = 1. :.
Dar cum c
|
I
d
,
l
c
l
|
= c
|
I
d
,
|
= c
,
I
, \i. , = 1. : (1 = C
÷1
), rezult¼ a
c
t ,
I
= c
,
I
, \i. , = 1. :.
5. Fie t ÷ T
2
2
(\ ) ¸si t
t
= (t)
1
2
, tensorul ob¸tinut prin contrac¸tia dup¼ a al doilea
indice de covarian¸t¼ a ¸si primul indice de contravarian¸t¼ a.S¼ a se stabileasc¼ a rela¸tiile de
transformare a coordonatelor tensorului (t)
1
2
la schimbarea bazei.
Solu¸ tie. Fie 1 = ¦c
1
. .... c
n
¦ ¸si 1
t
= ¦c
t
1
. .... c
t
n
¦ dou¼ a baze în \ , iar 1
+
=
¸
1
1
. .... 1
n

¸si 1
t+
= ¦1
t 1
. .... 1
t n
¦ bazele duale corespunz¼ atoare în \
+
. Se conside-
r¼ a
t
:s
,|
= t(c
,
. c
|
. 1
:
. 1
s
), ,. /. r. : = 1. :,
respectiv
t
t o o
I l
= t(c
t
I
. c
t
l
. 1
t o
. 1
t o
), i. ,. c. = 1. :,
coe…cien¸tii lui t în cele dou¼ a baze …xate.
De asemenea, …e o
,
:
= t
t

c
:
. 1
,

, r. , = 1. : ¸si o
t µ
I
= t
t
(c
t
I
. 1
t µ
), i. j = 1. :,
coe…cien¸tii tensorului contractat. Atunci:
o
t µ
I
= t(c
t
I
. c
t
l
. 1
t l
. 1
t µ
) = t
t lµ
Il
= c
,
I
c
|
l
d
l
s
d
µ
:
t
s:
,|
= c
,
I
c
|
s
d
µ
:
t
s:
,|
=
= c
,
I
d
µ
:
t
s:
,|
= c
,
I
d
µ
:
t(c
,
. c
|
. 1
|
. 1
:
) = c
,
I
d
µ
:
t
t
(c
,
. 1
:
) = c
,
I
d
µ
:
o
:
,
,
ceea ce reprezint¼ a exact legea de transformare a unui tensor o dat¼ a covariant ¸si o
dat¼ a contravariant la schimbarea bazei.
6. Fie \ un 1-spa¸tiu vectorial de dimensiune :. Dac¼ a T este un endomor…sm
al lui \ , se consider¼ a tensorul t : \ \
+
÷ 1, t (r. 1) = 1 (Tr), \r ÷ \ , 1 ÷ \
+
.
S¼ a se precizeze tipul acestui tensor. S¼ a se determine componentele tensorului dat
în baza 1 = ¦c
1
. .... c
n
¦ ¸si s¼ a se stabileasc¼ a formulele de transformare a acestor
componente la schimbarea bazei.
Solu¸ tie. Conform de…ni¸tiei, tensorul dat este un tensor o dat¼ a covariant ¸si o
dat¼ a contravariant (deci, de tipul (1. 1)). Fie ¹ = (a
|
,
) matricea lui T în baza 1,
deci
Tc
,
= a
|
,
c
|
, , = 1. :,
deci
3. PROBLEME PROPUSE 75
t
I
,
= t(c
,
. 1
I
) = 1
I
(Tc
,
) = a
|
,
1
I
(c
|
) = a
|
,
c
I
|
= a
I
,
, i. , = 1. :.
Prin urmare, componentele tensorului dat coincid cu elementele matricei endo-
mor…smului T în baza 1. Fie acum ¹
t
= (a
t:
l
) matricea lui T în baza 1
t
. Formulele
de transformare ale componentelor tensorului sunt
a
t:
l
= t
t:
l
= 1
t:
(Tc
t
l
) = d
:
|
1
|
(T(c
s
l
c
s
) = d
:
|
c
s
l
a
µ
s
1
|
(c
µ
) = d
:
|
c
s
l
a
µ
s
c
|
µ
,
deci
a
t:
l
= d
:
|
c
s
l
a
|
s
,
adic¼ a tocmai formulele de modi…care a matricei unui endomor…sm la schimbarea
bazei.
În acest mod, orice endomor…sm poate … privit ca un tensor o dat¼ a covariant
¸si o dat¼ a contravariant.
7. Fie 1 · R
3
o mul¸time deschis¼ a ¸si n : 1 ÷R
3
o func¸tie vectorial¼ a de clas¼ a
(
1
: dac¼ a r = (r
1
. r
2
. r
3
) ÷ 1 =n(r) = (n
1
(r). n
2
(r). n
3
(r)) (în teoria elasticit¼ a¸tii,
n este "vectorul deplasare"). De…nim:
-
I,
=
1
2

0n
I
0r
,
+
0n
,
0r
I

, i. , = 1. 2. 3.
S¼ a se arate c¼ a ¦-
I,
¦
I,,=1,3
este un tensor simetric covariant de ordinul 2 (numit
"tensorul deforma¸tie").
Solu¸ tie. Consider¼ am c¼ a schimbarea bazei se face prin matricea ortogonal¼ a C =

c
I
,

I,,=1,3
. Dac¼ a r
t1
, r
t2
, r
t3
sunt noile coordonate ale lui r, iar n
t1
, n
t2
, n
t3
sunt
noile coordonate ale func¸tiei 1, atunci
-
t
I,
=
1
2

0n
tI
0r
,
+
0n
t,
0r
I

=
1
2
c
l
I
c
|
,

0n
l
0r
|
+
0n
|
0r
l

= c
l
I
c
|
,
-
l|
, i. , = 1. 2. 3.
Prin urmare, ¦-
I,
¦
I,,=1,3
se schimb¼ a dup¼ a o formul¼ a de tipul (1.7), deci
¦-
I,
¦
I,,=1,3
este un tensor covariant de ordinul 2. Tensorul este, evident, simetric.
3. Probleme propuse
1. În R
3
se consider¼ a baza canonic¼ a 1 = ¦c
1
. c
2
. c
3
¦ ¸si forma liniar¼ a 1 : R
3
÷
R, 1 (r) = r
1
÷ 2r
2
+ r
3
, r = r
1
c
1
+ r
2
c
2
+ r
3
c
3
. S¼ a se determine coordonatele
vectorului r = (1. 2. 3) în raport cu baza 1
t
= ¦c
t
1
. c
t
2
. c
t
3
¦, unde c
t
1
= 2c
1
, c
t
2
= 2c
2
,
c
t
3
= 2c
3
. Care sunt coordonatele lui 1 în raport cu baza dual¼ a bazei 1? Dar în
raport cu baza dual¼ a bazei 1
t
?
2. Fie \ un 1-spa¸tiu vectorial de dimensiune :. S¼ a se arate c¼ a, dac¼ a 1 este o
baz¼ a în \ , atunci coordonatele unui vector r ÷ \ de…nesc un vector contravariant,
adic¼ a un tensor de tipul (0. 1).
3. Fie \ un 1-spa¸tiu vectorial de dimensiune : ¸si t : \ \ ÷ 1 o form¼ a
biliniar¼ a. Ce fel de tensor este t? Ce dimensiune are spa¸tiul vectorial al tensorilor
de acest tip? Cum se schimb¼ a coordonatele unui astfel de tensor la schimbarea
bazei?
4. Fie \ un 1-spa¸tiu vectorial de dimensiune : ¸si t : \
+
\
+
÷ 1 o form¼ a
biliniar¼ a. Ce fel de tensor este t? Ce dimensiune are spa¸tiul vectorial al tensorilor
76 8. ELEMENTE DE CALCUL TENSORIAL
de acest tip? Cum se schimb¼ a coordonatele unui astfel de tensor la schimbarea
bazei?
5. Fie \ un R-spa¸tiu vectorial, ¦c
1
. c
2
. .... c
n
¦ baz¼ a în \ ¸si a
1
, a
2
, ..., a
n
÷ R.
Dac¼ a r = r
I
c
I
, de…nim 1 (r) = a
I
r
I
. S¼ a se arate c¼ a coe…cien¸tii a
I
a
,
ai lui 1
2
sunt
coe…cien¸tii unui tensor de ordinul al doilea.
6. Fie (a
I,
)
I,,=1,n
¸si

/
I,

I,,=1,n
componentele unui tensor simetric (a
I,
= a
,I
,
i. , = 1. :) respectiv antisimetric (/
I,
= ÷/
,I
, i. , = 1. :).
a) s¼ a se precizeze câte componente nenule distincte pot avea cei doi tensori;
b) s¼ a se determine tensorul de componente a
I,
/
I,
.
7. Fie tensorul de ordinul al treilea de componente

-
I
,|

I,,,|=1,n
, unde -
1
23
=
-
2
31
= -
3
12
= 1, -
1
32
= -
2
13
= -
3
21
= ÷1, -
I
,|
= 0, dac¼ a cel pu¸tin doi indici sunt
egali. Dac¼ a
÷÷
a ,
÷÷
/ ,
÷÷
c ÷ 1
3
,
÷÷
a = a
1
÷÷
i + a
2
÷÷
, + a
3
÷÷
/ ,
÷÷
/ = /
1
÷÷
i + /
2
÷÷
, + /
3
÷÷
/ ,
÷÷
c = c
1
÷÷
i +c
2
÷÷
, +c
3
÷÷
/ , s¼ a se arate c¼ a:
a) vectorul
÷÷
d =
÷÷
a
÷÷
/ are componentele d
I
= c
I
,|
a
,
/
|
;
b)

÷÷
a .
÷÷
/ .
÷÷
c

= -
I
,|
a
I
/
,
c
|
.
8. Fie t ÷ T
2
3
(\ ). S¼ a se stabileasc¼ a rela¸tiile de transformare a coordonatelor
tensorului (t)
1
2
la schimbarea bazei.
9. Fie 1 · R
n
o mul¸time deschis¼ a ¸si 1 : 1 ÷ R, 1 ÷ (
1
(1). S¼ a se arate c¼ a
grad1 este un vector 1-covariant.
10. În acela¸si cadru de la exerci¸tiul 7 de la probleme rezolvate, s¼ a se arate c¼ a
formula
.
I,
=
1
2

0n
I
0r
,
÷
0n
,
0r
I

, i. , = 1. 2. 3,
de…ne¸ste un tensor antisimetric covariant de ordinul 2 (numit "tensorul de rota¸tie
in…nitezimal¼ a" din mecanica mediilor continue).
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri
1. r =
1
2
c
t
1
+ c
t
2
+
3
2
c
t
3
. 1 = 1
1
÷ 21
2
+ 1
3
. 1 = 21
t1
÷ 41
t2
+ 21
t3
. 2. Dac¼ a
r = r
I
c
I
, r = r
t,
c
t
,
, atunci r
t,
= d
,
|
r
|
, , = 1. :. 3. Tensor dublu covariant, de tipul
(2. 0). dimT
0
2
(\ ) = :
2
. t
t
|l
= t(c
t
|
. c
t
l
) = t

c
I
|
c
I
. c
,
l
c
,

= c
I
|
c
,
l
t(c
I
. c
,
) = c
I
|
c
,
l
t
I,
,
1 _ /. | _ :. 4. Tensor dublu contravariant, de tipul (0. 2). dimT
2
0
(\ ) = :
2
.
t
t|l
= t

1
t|
. 1
tl

= t

d
|
I
1
I
. d
l
,
1
,

= d
|
I
d
l
,
t

1
I
. 1
,

= d
|
I
d
l
,
t
I,
. 5. t
t
I,
= a
t
I
a
t
,
=
d
t|
I
d
tl
,
a
|l
, i. , = 1. :. 6. a)
:(: + 1)
2
, :
2
÷ :. b) Se ¸tine seama c¼ a pentru …ecare
i = 1. :, /
II
= 0. 0. 7. Se ¸tine seama de expresiile analitice ale produsului vectorial
a doi vectori liberi.¸si ale produsului mixt a trei vectori liberi. 8. Se poate folosi
exerci¸tiul rezolvat 5. 9. Cum n(r) = n
t
(r
t
), r = r
I
c
I
, r
t
= r
t,
c
t
,
, r
I
= c
I
,
r
t,
.
Atunci n
t
,,
=
0n
t
0r
t,
= n
,|
0r
|
0r
t,
= c
|
,
n
t
,|
, , = 1. :. 10. Vezi exerci¸tiul rezolvat 7.
CAPITOLUL 9
Planul ¸si dreapta în spa¸tiu
1. Preliminarii
Planul
Doi vectori necoliniari
÷÷
a ¸si
÷÷
/ , ai c¼ aror reprezentan¸ti au dreptele suport paralele
cu un plan c · o se numesc vectori directori ai planului c. Un vector nenul
÷÷
: se
nume¸ste vector normal la planul c dac¼ a dreapta suport a unui reprezentant al s¼ au
este perpendicular¼ a pe planul c.
Un vector normal la planul de vectori directori
÷÷
a = a
1
÷÷
i + a
2
÷÷
, + a
3
÷÷
/ ¸si
÷÷
/ = /
1
÷÷
i +/
2
÷÷
, +/
3
÷÷
/ , este
÷÷
: =
÷÷
a
÷÷
/ .
Fie

O;
÷÷
i .
÷÷
, .
÷÷
/

un reper cartezian în spa¸tiu.
Ecua¸ tia planului care trece printr-un punct '
0
(r
0
. n
0
. .
0
) ¸ si perpendicular pe o
direc¸ tie dat¼a,
÷÷
: = ¹
÷÷
i +1
÷÷
, +C
÷÷
/ , este
(1.1) ¹(r ÷r
0
) +1(n ÷n
0
) +C (. ÷.
0
) = 0.
Ecua¸ tia general¼a a planului este
(1.2) ¹r +1n +C. +1 = 0,
unde ¹
2
+1
2
+C
2
0.
Ecua¸ tia planului care trece prin punctul '
0
(r
0
. n
0
. .
0
) ¸ si de vectori directori
÷÷
·
s
= |
s
÷÷
i +:
s
÷÷
, +:
s
÷ ÷
/ , : = 1. 2, este
(1.3)

r ÷r
0
n ÷n
0
. ÷.
0
|
1
:
1
:
1
|
2
:
2
:
2

= 0.
În aceste condi¸tii, ecua¸ tiile parametrice ale planului sunt
(1.4)

r = r
0
+`|
1
+j|
2
n = n
0
+`:
1
+j:
2
. = .
0
+`:
1
+j:
2
.
Ecua¸ tia planului determinat de trei puncte necoliniare '
s
(r
s
. n
s
. .
s
), : = 1. 2. 3,
este
(1.5)

r ÷r
1
n ÷n
1
. ÷.
1
r
2
÷r
1
n
2
÷n
1
.
2
÷.
1
r
3
÷r
1
n
3
÷n
1
.
3
÷.
1

= 0,
77
78 9. PLANUL ¸ SI DREAPTA îN SPA ¸ TIU
care este echivalent¼ a cu
(1.6)

r n . 1
r
1
n
1
.
1
1
r
2
n
2
.
2
1
r
3
n
3
.
3
1

= 0.
Ecua¸ tia planului prin t¼aieturi. Un plan care nu trece prin origine ¸si nu este
paralel cu planele de coordonate intersecteaz¼ a axele de coordonate în punctele
' (a. 0. 0), · (0. /. 0), 1 (0. 0. c), a/c = 0, numite t¼aieturi. Ecua¸tia acestui planul
este
(1.7)
r
a
+
n
/
+
.
c
= 1.
Dreapta în spa¸tiu
Fie d o dreapt¼ a. Vectorul nenul
÷÷
· = |
÷÷
i + :
÷÷
, + :
÷÷
/ (|
2
+ :
2
+ :
2
0),
având un reprezentant a c¼ arui dreapt¼ a suport este paralel¼ a cu dreapta d. se nume¸ste
vector director al dreptei d. Numerele reale |. :. : se numesc parametri directori
ai dreptei d; versorul
÷÷
c =
1
|
÷÷
· |
÷÷
· se nume¸ste versor director al dreptei d. Fie c,
, unghiurile f¼ acute de
÷÷
· cu
÷÷
i ,
÷÷
, respectiv
÷÷
/ . Atunci
cos c =
|

|
2
+:
2
+:
2
. cos =
:

|
2
+:
2
+:
2
. cos =
:

|
2
+:
2
+:
2
se numesc cosinusuri directoare ale dreptei d.
Ecua¸ tiile dreptei determinate de un punct ¸ si de direc¸ tie dat¼a. Dac¼ a
÷÷
· =
|
÷÷
i + :
÷÷
, + :
÷÷
/ este un vector director al unei drepte care trece prin punctul
'
0
(r
0
. n
0
. .
0
), atunci:
-ecua¸ tia parametric¼a vectorial¼a a dreptei este
(1.8)
÷÷
r =
÷÷
r
0
+t
÷÷
· , t ÷ R,
unde
÷÷
r
0
¸si
÷÷
r sunt vectorii de pozi¸tie ai punctelor '
0
respectiv al unui punct
arbitrar ' al dreptei;
-ecua¸ tiile parametrice ale dreptei sunt
(1.9) r = r
0
+t|, n = n
0
+t:, . = .
0
+t:, t ÷ R;
-ecua¸ tiile canonice ale dreptei sunt
(1.10)
r ÷r
0
|
=
n ÷n
0
:
=
. ÷.
0
:
.
Ecua¸ tiile canonice ale dreptei determinate de dou¼a puncte distincte
'
1
(r
1
. n
1
. .
1
) ¸si '
2
(r
2
. n
2
. .
2
), sunt
(1.11)
r ÷r
1
r
2
÷r
1
=
n ÷n
1
n
2
÷n
1
=
. ÷.
1
.
2
÷.
1
.
Ecua¸ tiile dreptei determinate de dou¼a plane sunt
(1.12)

¹
1
r +1
1
n +C
1
. +1
1
= 0
¹
2
r +1
2
n +C
2
. +1
2
= 0
,
1. PRELIMINARII 79
unde ra:o

¹
1
1
1
C
1
¹
2
1
2
C
2

= 2. Un vector director al acestei drepte este
÷÷
· =
|
÷÷
i +:
÷÷
, +:
÷÷
/ , unde
(1.13) | =

1
1
C
1
1
2
C
2

, : =

C
1
¹
1
C
2
¹
2

, : =

¹
1
1
1
¹
2
1
2

.
Ecua¸ tia fasciculului de plane determinat de dreapta (1.12) este
(1.14) c(¹
1
r +1
1
n +C
1
. +1
1
) +(¹
2
r +1
2
n +C
2
. +1
2
) = 0,
unde c, ÷ R nu sunt simultan nuli (c
2
+
2
0). În acest caz, planele care
determin¼ a dreapta (1.12), se numesc plane de baz¼a ale fasciculului.
Unghiul dreptelor de vectori directori
÷÷
·
1
= |
1
÷÷
i +:
1
÷÷
, +:
1
÷÷
/ respectiv
÷÷
·
2
=
|
2
÷÷
i +:
2
÷÷
, +:
2
÷÷
/ este dat de
(1.15) cos 0 =
|
1
|
2
+:
1
:
2
+:
1
:
2

|
2
1
+:
2
1
+:
2
1

|
2
2
+:
2
2
+:
2
2
.
Dreptele sunt perpendiculare dac¼ a ¸si numai dac¼ a
(1.16) |
1
|
2
+:
1
:
2
+:
1
:
2
= 0
¸si paralele dac¼ a ¸si numai dac¼ a
(1.17)
|
1
|
2
=
:
1
:
2
=
:
1
:
2
.
Unghiul a dou¼a plane de vectori normali
÷÷
:
1
= ¹
1
÷ ÷
i + 1
1
÷÷
, + C
1
÷÷
/ ¸si
÷÷
:
2
=
¹
2
÷÷
i +1
2
÷÷
, +C
2
÷÷
/ este dat de
(1.18) cos 0 =
¹
1
¹
2
+1
1
1
2
+C
1
C
2

¹
2
1
+1
2
1
+C
2
1

¹
2
2
+1
2
2
+C
2
2
.
Planele de ecua¸tii ¹
1
r+1
1
n+C
1
.+1
1
= 0 respectiv ¹
2
r+1
2
n+C
2
.+1
2
= 0
sunt perpendiculare dac¼ a ¸si numai dac¼ a
(1.19) ¹
1
¹
2
+1
1
1
2
+C
1
C
2
= 0.
Cele dou¼ a plane sunt paralele dac¼ a ¸si numai dac¼ a
(1.20)
¹
1
¹
2
=
1
1
1
2
=
C
1
C
2
.
Unghiul dintre o dreapt¼a ¸ si un plan. Unghiul dintre dreapta de vector director
÷÷
· = |
÷÷
i +:
÷÷
, +:
÷÷
/ ¸si planul de vector normal
÷÷
: = ¹
÷÷
i +1
÷÷
, +C
÷÷
/ este dat de
(1.21) sin0 =
[¹| +1:+C:[

|
2
+:
2
+:
2

¹
2
+1
2
+C
2
.
Dreapta este perpendicular¼a pe plan dac¼ a ¸si numai dac¼ a
(1.22) ¹| +1:+C: = 0.
Dreapta este paralel¼a cu planul dac¼ a ¸si numai dac¼ a
(1.23)
¹
|
=
1
:
=
C
:
.
80 9. PLANUL ¸ SI DREAPTA îN SPA ¸ TIU
Distan¸ ta de la un punct la un plan. Distan¸ta de la punctul '
0
(r
0
. n
0
. .
0
) la
planul c de ecua¸tie¹r +1n +C. +1 = 0 este
(1.24) d ('
0
. c) =
[¹r
0
+1n
0
+C.
0
+1[

¹
2
+1
2
+C
2
.
Distan¸ ta de la un punct la o dreapt¼a. Distan¸ta de la punctul '
0
(r
0
. n
0
. .
0
) la
dreapta de ecua¸tie
r ÷r
1
|
=
n ÷n
1
:
=
. ÷.
1
:
este
(1.25) d ('
0
. ) =
|
÷÷÷÷÷
'
0
'
1

÷÷
· |
|
÷÷
· |
,
unde '
1
(r
1
. n
1
. .
1
) ¸si
÷÷
· = |
÷÷
i +:
÷÷
, +:
÷÷
/ .
Distan¸ ta dintre dreptele
1
¸si
2
de vectori directori
÷÷
·
1
= |
1
÷÷
i +:
1
÷÷
, +:
1
÷÷
/
respectiv
÷÷
·
2
= |
2
÷÷
i +:
2
÷÷
, +:
2
÷÷
/ este
(1.26) d (
1
.
2
) =
[(
÷÷÷÷÷
'
1
'
2
.
÷÷
·
1
.
÷÷
·
2
)[
|
÷÷
·
1

÷÷
·
2
|
,
unde '
1
(r
1
. n
1
. .
1
) ÷
1
, '
2
(r
2
. n
2
. .
2
) ÷
2
.
2. Probleme rezolvate
1. S¼ a se determine un vector normal la un plan, ¸stiind c¼ a:
a) vectorii
÷÷
a =
÷÷
i +
÷÷
, ÷
÷÷
/ ,
÷÷
/ = 2
÷÷
i ÷ 3
÷÷
, ÷
÷÷
/ sunt vectori directori ai
planului;
b) planul este determinat de punctele ¹(2. ÷3. 4), 1(3. 2. ÷1), C (0. 1. ÷2);
c) planul trece prin punctele ¹(1. ÷1. 1), 1(0. 2. 4) ¸si este paralel cu
÷÷
· =
2
÷÷
, +
÷÷
/ .
Solu¸ tie. a) Un vector normal la plan este
÷÷
: =
÷÷
a
÷÷
/ = ÷4
÷÷
i ÷
÷÷
, ÷5
÷÷
/ .
b) Putem alege ca vectori directori vectorii necoliniari
÷÷÷
¹1 =
÷÷
i + 5
÷÷
, ÷ 5
÷÷
/ ,
÷÷
¹C = ÷2
÷÷
i +4
÷÷
, ÷6
÷÷
/ . Rezult¼ a c¼ a
÷÷
: = ÷10
÷÷
i ÷4
÷÷
, +14
÷÷
/ este un vector normal
la plan. Cum orice vector nenul coliniar cu
÷÷
: este, de asemenea, un vector normal
la plan, rezult¼ a c¼ a ¸si
÷÷
:
1
= 5
÷÷
i + 2
÷÷
, ÷7
÷÷
/ este un vector normal la plan.
c) Vectorii
÷÷÷
¹1 = ÷
÷÷
i + 3
÷÷
, + 3
÷÷
/ ¸si
÷÷
· sunt vectori directori ai planului. În
consecin¸t¼ a,
÷÷
: =
÷÷÷
¹1
÷÷
· = ÷3
÷÷
i +
÷÷
, ÷2
÷÷
/ este vector normal la plan.
2. S¼ a se scrie ecua¸tia unui plan, ¸stiind c¼ a:
a) 1(1. 0. 1) este piciorul perpendicularei coborâte din punctul ¹(0. ÷2. 1) pe
plan;
b) planul trece prin punctele ' (3. 1. 0), · (0. 7. 2), 1 (4. 1. 5).
Solu¸ tie. a) Deoarece
÷÷
: =
÷÷÷
¹1 =
÷÷
i + 2
÷÷
, este un vector normal la plan, iar
planul trece prin punctul 1, folosind (1.1), se ob¸tine ecua¸tia planului: r+2n÷1 = 0.
b) Metoda I. Un vector normal la plan este
÷÷
: =
÷÷÷

÷÷÷
'1 = 30
÷÷
i +17
÷÷
, ÷6
÷÷
/ .
Planul trecând prin punctul ', din (1.1) se ob¸tine ecua¸tia 30r+17n÷6.÷107 = 0.
Metoda II. Vom folosi ecua¸tia (1.2). Coordonatele punctelor ', ·, 1 veri…c¼ a
(1.2) dac¼ a 3¹+1+1 = 0, 71+2C+1 = 0, 4¹+1+5C+1 = 0. Din acest sistem
de 3 ecua¸tii cu 4 necunoscute, ob¸tinem ¹ = ÷
30
107
1, 1 = ÷
17
107
1, C =
6
107
1.
Este clar c¼ a 1 = 0, altfel ar rezulta ¹ = 1 = C = 0, ceea ce contrazice condi¸tia
2. PROBLEME REZOLVATE 81
¹
2
+1
2
+C
2
0. Atunci, ecua¸tia planului este (÷
30
107

17
107
n +
6
107
. +1)1 = 0
sau 30r + 17n ÷6. ÷107 = 0.
Metoda III. Se folosesc ecua¸tiile (1.5) sau (1.6).
3. S¼ a se scrie ecua¸tiile canonice ale dreptei d de ecua¸tii

3r ÷n + 2. ÷2 = 0
5r + 9n ÷3. ÷14 = 0
.
Solu¸ tie. Este clar c¼ a ra:o

3 ÷1 2
5 9 ÷3

= 2, deci cele dou¼ a ecua¸tii deter-
min¼ a o dreapt¼ a d de vector director
÷÷
· = ÷15
÷÷
i + 19
÷÷
, + 32
÷÷
/ (conform (1.13)).
Putem determina un punct al dreptei d, intersectând-o cu unul din planele de coor-
donate, de exemplu rOn, a c¼ arui ecua¸tie este . = 0. Ajungem la sistemul 3r÷n = 2,
5r + 9n = 14, a c¼ arui solu¸tie este r
0
= 1, n
0
= 1. Dreapta trece deci prin punctul
'
0
(1. 1. 0). În consecin¸t¼ a, ecua¸tiile canonice ale dreptei sunt
r ÷1
÷15
=
n ÷1
19
=
.
32
.
4. S¼ a se scrie ecua¸tia planelor care trec prin dreapta d de ecua¸tii
r ÷2
3
=
n + 1
÷2
=
. ÷5
1
¸si punctele ¹(1. ÷1. 2), respectiv 1(÷1. 1. ÷1).
Solu¸ tie. Dreapta d se scrie ca intersec¸tie de plane astfel

2r + 3n ÷1 = 0
r ÷3. + 13 = 0
.
Ecua¸tia fasciculului de plane este c(2r+3n ÷1) + (r ÷3. + 13) = 0. Punând
condi¸tia ca un plan din fascicul s¼ a treac¼ a prin punctul ¹ rezult¼ a c = 4, = 0.
Înlocuind în ecua¸tia fasciculului rezult¼ a ecua¸tia planului care trece prin ¹: 3r +
4n ÷. + 3 = 0. De asemenea, un plan din fascicul trece prin 1, dac¼ a = 0, c = 0
ecua¸tia planului c¼ autat este în acest caz 2r + 3n ÷1 = 0, deci unul din planele de
baz¼ a.
5. S¼ a se scrie ecua¸tia planului care trece prin dreapta d de ecua¸tii

r +n ÷. ÷1 = 0
2r +n ÷. ÷2 = 0
¸si paralel cu dreapta ¹1, unde ¹(1. 1. 1), 1(2. 2. 3).
Solu¸ tie. Ecua¸tia fasciculului de plane care con¸tine dreapta d este (c + 2)r +
(c + )n ÷ (c + ). ÷ c ÷ 2 = 0, c
2
+
2
0. Un vector director al dreptei
¹1 este
÷÷
· =
÷÷
i +
÷÷
, + 2
÷÷
/ . Planul este paralel cu ¹1 dac¼ a
÷÷
: l
÷÷
· , unde
÷÷
: =
(c + 2)
÷÷
i + (c + )
÷÷
, ÷ (c + )
÷÷
/ . Din
÷÷
:
÷÷
· = 0, rezult¼ a = 0, deci c = 0.
Planul c¼ autat este r +n ÷. ÷1 = 0, deci unul din planele de baz¼ a.
6. S¼ a se calculeze:
a) unghiul dreptelor d
1
¸si d
2
, de ecua¸tii
r
÷2
=
n + 7
9
=
. ÷2
2
respectiv

r ÷. ÷1 = 0
n + 2. ÷3 = 0
;
b) unghiul diedru al planelor de ecua¸tii r÷n+. = 0 respectiv 3r÷n÷.+2 = 0;
82 9. PLANUL ¸ SI DREAPTA îN SPA ¸ TIU
c) unghiul dintre dreapta
r
1
=
n
2
=
.
÷1
¸si planul de ecua¸tie r ÷n ÷. + 2 = 0.
Solu¸ tie. a) În acest caz
÷÷
·
1
= ÷2
÷÷
i + 9
÷÷
, + 2
÷÷
/ . În cazul dreptei d
2
, conform
(1.13), |
2
= 1, :
2
= ÷2, :
2
= 1, deci
÷÷
·
2
=
÷÷
i ÷ 2
÷÷
, +
÷÷
/ . Folosind (1.15),
ob¸tinem cos 0 = ÷
3

6

89
, deci 0 = ¬ ÷arccos
3

6

89
. b) Deoarece
÷÷
:
1
=
÷÷
i ÷
÷ ÷
, +
÷÷
/ ,
÷÷
:
2
= 3
÷÷
i ÷
÷÷
, ÷
÷÷
/ , conform (1.18), cos 0 =

3

11
, deci 0 = arccos

3

11
. c) Cum
÷÷
· =
÷÷
i +2
÷÷
, ÷
÷÷
/ , iar
÷÷
: =
÷÷
i ÷
÷÷
, ÷
÷÷
/ , ¸tinând seama de (1.21), rezult¼ a c¼ a unghiul
dintre dreapt¼ a ¸si plan este zero. Deci dreapta este paralel¼ a cu planul, dar nu este
con¸tinut¼ a în plan deoarece punctul O(0. 0. 0) se a‡¼ a pe dreapt¼ a, dar nu este în plan.
7. S¼ a se calculeze:
a) distan¸ta de la punctul '
0
(÷1. 2. 1) la planul de ecua¸tie r +n ÷2. ÷1 = 0;
b) distan¸ta de la punctul '
0
(2. 6. 1) la dreapta de ecua¸tii

4r +n ÷6. + 5 = 0
n ÷3. + 2 = 0
.
Solu¸ tie. a) Folosind (1.24), se ob¸tine d =
[1 (÷1) + 1 2 + (÷2) 1 ÷1[

1 + 1 + 4
=

6
3
.
b) Conform (1.13), parametrii directori ai dreptei sunt | = 3, : = 12, : = 4,
deci
÷÷
· = 3
÷÷
i + 12
÷÷
, + 4
÷÷
/ . Alegem un punct pe dreapt¼ a, de exemplu '
1
(0. 1. 1).
Atunci
÷÷÷÷÷
'
0
'
1

÷÷
· = ÷20
÷÷
i + 8
÷÷
, ÷9
÷÷
/ , |
÷÷
· | = 13, deci d ('
0
. ) =

545
13
.
8. Fie dreptele
1
¸si
2
, de ecua¸tii
r ÷1
2
=
n + 1
3
=
.
1
respectiv
r ÷2
2
=
n
2
=
. + 1
1
.
S¼ a se calculeze distan¸ta dintre cele dou¼ a drepte ¸si s¼ a se scrie ecua¸tiile perpen-
dicularei comune.
Solu¸ tie. Folosim (1.26) cu '
1
(1. ÷1. 0), '
2
(2. 0. ÷1),
÷÷
·
1
= 2
÷÷
i + 3
÷÷
, +
÷÷
/ ,
÷÷
·
2
= 2
÷÷
i + 2
÷÷
, +
÷÷
/ ,
÷÷
: =
÷÷
·
1

÷÷
·
2
=
÷÷
i ÷ 2
÷÷
/ , (
÷÷÷÷÷
'
1
'
2
.
÷÷
·
1
.
÷÷
·
2
) = 3, rezult¼ a c¼ a
d (
1
.
2
) =
3

5
, deci dreptele nu sunt concurente. Ecua¸tia planului care trece
prin
1
¸si con¸tine
÷÷
: este ÷6r + 5n ÷ 3. + 11 = 0, iar ecua¸tia planului care trece
prin
2
¸si con¸tine
÷÷
: este 4r ÷ 5n + 2. ÷ 6 = 0. Deci ecua¸tiile perpendicularei
comune sunt:

÷6r + 5n ÷3. + 11 = 0
4r ÷5n + 2. ÷6 = 0
.
3. Probleme propuse
1. S¼ a se scrie ecua¸tia planului care:
a) trece prin punctul 1 (2. ÷5. 3) ¸si este paralel cu planul 3r ÷8n +. ÷5 = 0;
b) trece prin punctul 1 (2. ÷5. 3) ¸si este paralel cu planul rO.;
3. PROBLEME PROPUSE 83
c) este paralel cu planul 3r ÷n +. ÷6 = 0 ¸si trece prin mijlocul segmentului
['·], ' (1. 3. 2), · (1. ÷5. ÷4);
d) trece prin punctul 1 (÷1. 2. ÷0) ¸si este perpendicular pe 1Q unde Q(2. 3. 1);
e) trece prin punctele 1 (3. 1. 0), Q(4. 1. 5), 1(0. 7. 2);
f) trece prin axa O. ¸si prin punctul 1 (÷3. 1. ÷2);
g) este paralel cu axa Or ¸si trece prin punctele 1 (4. 0. ÷2), Q(5. 1. 7);
h) trece prin punctul 1 (0. ÷3. 0) ¸si este perpendicular pe planele r+2n+3. =
= 0, 3r ÷5n + 4. + 1 = 0;
i) trece prin punctul 1 (÷2. 3. 4), de vectori directori
÷÷
·
1
=
÷÷
i ÷ 2
÷÷
, +
÷÷
/ ,
÷÷
·
2
= 3
÷÷
i + 2
÷÷
, + 4
÷÷
/ .
2. Pentru ce valori ale lui c ¸si , punctele ' (1. 3. 0), · (3. ÷2. 1), 1 (c. . ÷3),
Q(7. ÷2. 3) sunt coplanare?
3. S¼ a se scrie ecua¸tia unui plan care trece prin punctele 1 (1. 1. 1), Q(2. 2. 3)
¸si este perpendicular pe planul r +n ÷. = 0.
4. S¼ a se scrie ecua¸tiile canonice ¸si parametrice ale dreptei care
a) trece prin punctul ¹(2. 3. ÷1) ¸si de vector director
÷÷
· = 5
÷÷
i +
÷÷
, + 2
÷÷
/ ;
b) trece prin punctele ¹(1. ÷1. 1) ¸si 1(0. 2. 4);
c) are ecua¸tiile

2r ÷n + 5. ÷21 = 0
r + 3n ÷. ÷7 = 0
;
d) trece prin punctul ¹(2. 1. 1) ¸si este paralel¼ a cu planele r ÷n +. + 2 = 0 ¸si
r +n + 2. ÷1 = 0.
5. Sunt coliniare punctele ¹(5. ÷4. 6), 1(÷3. 8. ÷12), C (1. 2. ÷3)? Dar
punctele ¹, C ¸si 1(0. 3. 5)?
6. S¼ a se cerceteze pozi¸tia dreptei d fa¸t¼ a de planul c în cazurile:
a) d :
r + 1
2
=
n ÷3
4
=
.
3
, c : 3r ÷3n + 2. ÷5 = 0;
b) d :
r + 3
4
=
n ÷7
÷6
=
. + 2
3
, c : 3r + 5n ÷2. ÷6 = 0;
c) d :
r ÷1
2
=
n + 3
÷1
=
. ÷2
5
, c : 4r + 3n ÷. + 3 = 0.
7. S¼ a se scrie ecua¸tiile dreptei de vector director
÷÷
· =
÷÷
i +
÷÷
, +
÷÷
/ care
trece prin mijlocul segmentului [¹1], unde ¹ ¸si 1 sunt punctele de intersec¸tie ale
planului 2r +n ÷3. + 1 = 0 cu dreptele de ecua¸tii
r ÷3
1
=
n ÷5
÷5
=
. ÷1
2
respectiv
r ÷10
2
=
n ÷3
÷4
=
. + 4
÷6
.
8. S¼ a se scrie ecua¸tia planului care:
a) trece prin punctul ¹(2. 1. 1) ¸si prin dreapta de ecua¸tii

2r ÷3n ÷3. ÷8 = 0
r ÷2n +. + 3 = 0
;
b) trece prin origine ¸si prin dreapta de ecua¸tii
r ÷2
1
=
n ÷1
÷3
=
. ÷1
2
.
84 9. PLANUL ¸ SI DREAPTA îN SPA ¸ TIU
9. Sunt concurente planele ale c¼ aror ecua¸tii sunt?
a) r +n +. ÷6 = 0, 2r ÷n +. ÷3 = 0, r + 2n ÷. ÷2 = 0;
b) r +n + 2. ÷4 = 0, r + 2n ÷. ÷2 = 0, 2r ÷n ÷. = 0, r +n +. ÷3 = 0.
10. S¼ a se determine parametrul real ` astfel încât planele r ÷ n + . = 0,
3r ÷ n ÷ . + 2 = 0, 4r ÷ n ÷ 2. + ` = 0, s¼ a se intersecteze dup¼ a o dreapt¼ a. S¼ a se
g¼ aseasc¼ a ecua¸tiile parametrice ale acestei drepte.
11. S¼ a se arate c¼ a dreptele de ecua¸tii:
d
1
:

4r +. ÷1 = 0
r ÷2n + 3 = 0
, d
2
:

3r +n ÷. + 4 = 0
n + 2. ÷8 = 0
,
sunt concurente ¸si s¼ a se scrie ecua¸tia planului determinat de acestea.
12. S¼ a se g¼ aseasc¼ a simetricul punctului ¹(÷1. 2. 0) fa¸t¼ a de planul de ecua¸tie
r + 2n ÷. + 3 = 0. S¼ a se calculeze distan¸ta de la punct la plan.
13. S¼ a se calculeze coordonatele simetricului punctului ¹(4. 3. 10) fa¸t¼ a de
dreapta de ecua¸tii
r ÷1
2
=
n ÷2
4
=
. ÷3
5
.
Care este distan¸ta de la punct la dreapt¼ a?
14. S¼ a se g¼ aseasc¼ a proiec¸tia ortogonal¼ a a punctului ¹(3. ÷1. 2) pe dreapta de
ecua¸tii

2r ÷n +. = 0
r +n ÷. + 1 = 0
.
15. S¼ a se scrie ecua¸tiile perpendicularei coborâte din punctul ¹(2. 3. 1) pe
dreapta de ecua¸tii
r + 1
2
=
n
÷1
=
. ÷2
3
.
16. S¼ a se scrie ecua¸tiile dreptei , care se a‡¼ a în planul rO., trece prin origine
¸si este perpendicular¼ a pe dreapta de ecua¸tii
r ÷2
3
=
n + 1
÷2
=
. ÷5
1
.
17. S¼ a se scrie ecua¸tiile proiec¸tiei ortogonale a dreptei , de ecua¸tii
r ÷1
2
=
n ÷2
3
=
. ÷3
4
,
pe planul ¬, de ecua¸tie r +n +. ÷3 = 0; s¼ a se g¼ aseasc¼ a ecua¸tiile simetricei dreptei
fa¸t¼ a de acest plan.
18. S¼ a se scrie ecua¸tia simetricului planului c de ecua¸tie r ÷ 3n + . ÷ 1 = 0
fa¸t¼ a de planul de ecua¸tie r + 2n ÷2 = 0.
19. Se dau planul ¬, de ecua¸tie r ÷4n + 5. + 10 = 0, dreapta , de ecua¸tii
r ÷1
3
=
n + 2
÷2
=
.
1
¸si punctul ¹(1. 2. 3).
a) S¼ a se scrie ecua¸tia planului simetric planului ¬ fa¸t¼ a de punctul ¹;
b) S¼ a se scrie ecua¸tiile simetricei dreptei fa¸t¼ a de punctul ¹.
3. PROBLEME PROPUSE 85
20. S¼ a se g¼ aseasc¼ a ecua¸tiile simetricei dreptei
1
, de ecua¸tii
r ÷2
7
=
n ÷3
÷17
=
. ÷1
27
,
fa¸t¼ a de dreapta
2
, de ecua¸tii

r + 2n + 1 = 0
3n +. ÷2 = 0
.
21. S¼ a se scrie ecua¸tia unui plan care se a‡¼ a la egal¼ a distan¸t¼ a de planele ¬
1
¸si
¬
2
, de ecua¸tii r +n ÷2. ÷1 = 0 respectiv r +n ÷2. + 3 = 0.
22. S¼ a se g¼ aseasc¼ a unghiul dreptelor
1
¸si
2
, de ecua¸tii

r ÷n +. ÷3 = 0
2r +n ÷2. + 5 = 0
respectiv
r ÷1
÷5
=
n + 1
2
=
. + 1
3
.
23. S¼ a se g¼ aseasc¼ a unghiul planelor c
1
¸si c
2
când:
a) c
1
: 2r +n ÷2 = 0, c
2
: r ÷. + 2 = 0;
b) c
1
: 3r ÷n + 2. + 15 = 0, c
2
: 5r + 9n ÷3. ÷1 = 0.
24. S¼ a se determine unghiul dintre dreapta O¹, unde O(0. 0. 0), ¹(2. 1. 1) ¸si
planul de ecua¸tie r +n ÷2. + 1 = 0.
25. S¼ a se scrie ecua¸tia unui plan care trece prin dreapta de ecua¸tii

r + 5n +. = 0
r ÷. + 4 = 0
¸si care formeaz¼ a un unghi de 45
o
cu planul de ecua¸tie r ÷4n ÷8. + 12 = 0.
26. a) S¼ a se g¼ aseasc¼ a distan¸ta de la punctul ¹(4. 3. ÷2) la planul de ecua¸tie
3r ÷n + 5. + 1 = 0.
b) S¼ a se g¼ aseasc¼ a distan¸ta de la punctul ¹(÷2. 3. 1) la dreapta de ecua¸tii
r ÷1
2
=
n + 1
÷3
=
. + 2
4
.
27. S¼ a se calculeze în¼ al¸timea din ¹ a tetraedrului ¹1C1, dac¼ a ¹(÷7. 3. ÷2),
1(0. 2. 1), C (4. ÷1. 0), 1(÷1. 0. ÷3).
28. S¼ a se g¼ aseasc¼ a distan¸ta dintre planele ¬
1
¸si ¬
2
, de ecua¸tii 11r÷2n ÷10. +
15 = 0 respectiv 11r ÷2n ÷10. ÷45 = 0.
29. S¼ a se g¼ aseasc¼ a distan¸ta dintre dreptele d
1
¸si d
2
, de ecua¸tii
r ÷7
3
=
n ÷1
4
=
. ÷3
2
respectiv
r ÷2
3
=
n + 1
4
=
.
2
.
30. Sunt concurente dreptele d
1
¸si d
2
, de ecua¸tii

r +n ÷. ÷1 = 0
2r +n ÷. ÷2 = 0
respectiv

r + 2n ÷. ÷2 = 0
r + 2n + 2. + 4 = 0
?
S¼ a se scrie ecua¸tiile perpendicularei comune a celor dou¼ a drepte.
86 9. PLANUL ¸ SI DREAPTA îN SPA ¸ TIU
31. Sunt concurente dreptele d
1
¸si d
2
, de ecua¸tii
r ÷2
÷1
=
n + 1
3
=
.
1
respectiv d
2
:
r + 1
7
=
n ÷8
÷3
=
. ÷3
1
?
32. S¼ a se calculeze lungimea perpendicularei comune a dreptelor:
a)
1
:
r + 3
4
=
n ÷6
÷3
=
. ÷3
2
,
2
:
r ÷4
8
=
n + 1
÷3
=
. + 7
3
;
b)

1
: r = 2t ÷4. n = ÷t + 4. . = ÷2t ÷1.

2
: r = 4t ÷5. n = ÷3t + 5. . = ÷5t + 5.
33. S¼ a se arate c¼ a dreptele de ecua¸tii

1
:

2r + 2n ÷. ÷10 = 0
r ÷n ÷. ÷22 = 0
,
2
:
r + 7
3
=
n ÷5
÷1
=
. ÷9
4
,
sunt paralele ¸si s¼ a se calculeze distan¸ta dintre ele.
34. S¼ a se scrie ecua¸tiile dreptei care trece prin punctul ¹(1. 1. 1) ¸si se sprijin¼ a
pe dreptele
1
¸si
2
, de ecua¸tii
r
2
=
n
3
=
.
1
respectiv
r ÷1
1
=
n + 1
2
=
. + 1
3
.
35. S¼ a se scrie ecua¸tiile dreptei care se sprijin¼ a pe dreptele de ecua¸tii

1
:

r ÷n ÷1 = 0
n ÷. ÷1 = 0
,
2
:

2r ÷n ÷1 = 0
n + 2. ÷2 = 0
,
¸si este perpendicular¼ a pe planul r + 2n + 3. ÷1 = 0.
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri
1. a) 3r÷8n+.÷49 = 0. b) n+5 = 0. c) 3r÷n+.÷3 = 0. d) 3r+n+.+1 = 0. e)
30r+17n÷6.÷107 = 0. f) r+3n = 0. g) 9n÷.÷2 = 0. h) 23r+5n÷11.+15 = 0. i)
10r+n÷8.+49 = 0. 2. c = ÷5, ÷ R. 3. r÷n = 0. 4. a)
r ÷2
5
=
n ÷3
1
=
. + 1
2
;
r = 5t + 2, n = t + 3, . = 2t ÷ 1, t ÷ R. b)
r ÷1
÷1
=
n + 1
3
=
. ÷1
3
; r = ÷t + 1,
n = 3t ÷ 1, . = 3t + 1, t ÷ R. c)
r ÷8
2
=
n
÷1
=
. ÷1
÷1
; r = 2t + 8, n = ÷t,
. = ÷t + 1, t ÷ R. d)
r ÷2
3
=
n ÷1
1
=
. ÷1
÷2
; r = 3t + 2, n = t + 1, . = ÷2t + 1,
t ÷ R. 5. ¹, 1, C sunt coliniare, dar ¹, C, 1 nu sunt coliniare. 6. a) d | c,
d¨c = ?. b) d¨c = ¦¹¦, ¹(1. 1. 1). c) d · c. 7. ¹(4. 0. 3), 1(6. 11. 8), n ÷. = 0,
2r÷2n +1 = 0. 8. a) 9r÷16n ÷. ÷1 = 0. b) 5r÷3n ÷7. = 0. 9. a) Planele sunt
concurente în punctul ¹(1. 2. 3). b) Planele sunt concurente în punctul ¹(1. 1. 1).
10. ` = 3. r = t, n = 2t + 1, . = t + 1, t ÷ R. 11. Dreptele sunt concurente
în punctul ¹(÷
3
5
.
6
5
.
17
5
). Ecua¸tia planului care trece prin ¹, de vectori directori
÷÷
·
1
= 2
÷÷
i +
÷÷
, ÷8
÷÷
/ ,
÷÷
·
2
=
÷÷
i ÷2
÷÷
, +
÷÷
/ , este 3r + 2n +. ÷4 = 0. 12. Proiec¸tia
punctului ¹ pe plan este 1(÷2. 0. 1), iar simetricul este o(÷3. ÷2. 2). d =

6.
13. Proiec¸tia punctului ¹ pe dreapt¼ a este 1(3. 6. 8), iar simetricul este o(2. 9. 6).
d =

14. 14. Un vector director al dreptei este
÷÷
· =
÷÷
, +
÷ ÷
/ , 1(÷
1
3
.
1
6
.
5
6
).
4. INDICA ¸ TII ¸ SI R
¼
ASPUNSURI 87
15. Proiec¸tia punctului ¹ pe dreapt¼ a este 1(÷1. 0. 2).
r + 1
3
=
n
3
=
. ÷2
÷1
. 16.
÷÷
· = |
÷÷
i + :
÷÷
, + :
÷÷
/ l
÷÷
, = : = 0.
÷÷
· l = 3| + : = 0, | = 0. Dreapta
are ecua¸tiile:
r
1
=
n
0
=
.
÷3
. 17. Ecua¸tia planului care trece prin dreapta ,
perpendicular pe planul ¬ este r ÷2n +. = 0, deci ecua¸tiile proiec¸tiei ortogonale a
dreptei pe ¬ sunt: r÷2n+. = 0, r+n+.÷3 = 0. ¨¬ = ¦¹¦, unde ¹(
1
3
. 1.
5
3
).
Proiec¸tia punctului 1(1. 2. 3) ÷ pe planul ¬ este 1(0. 1. 2), iar simetricul lui 1
fa¸t¼ a de plan este o(÷1. 0. 1). Simetrica dreptei fa¸t¼ a de plan este dreapta ¹o
de ecua¸tii
r + 1
4
=
n
3
=
. ÷1
2
. 18. Punctul '(0. 0. 1) ÷ c. Proiec¸tia acestuia
pe planul este 1(
2
5
.
4
5
. 1), iar simetricul fa¸t¼ a de este o(
4
5
.
8
5
. 1). Planul c¼ autat
trece prin o ¸si prin dreapta = c ¨ , deci are ecua¸tia ÷3r ÷n ÷. + 5 = 0. 19.
a) Planul c c¼ autat este paralel cu planul dat, deci are ecua¸tia r ÷4n +5. +1 = 0.
Din d(¹. ¬) = d(¹. c) = [8 +1[ = 18, deci 1 = ÷26. Ecua¸tia planului c este
r ÷ 4n + 5. ÷ 26 = 0. b) Dreapta c¼ autata
1
este paralel¼ a cu . Simetricul
punctului 1(1. ÷2. 0) ÷ fa¸t¼ a de ¹ este o(1. 6. 6) ÷
1
, deci ecua¸tiile dreptei

1
sunt:
r ÷1
3
=
n ÷6
÷2
=
. ÷6
1
. 20.
1
¨
2
= ¦¹¦, ¹(
13
3
.
÷8
3
. 10). Punctul
1(2. 3. 1) ÷
1
se proiecteaz¼ a pe
2
în 1(÷1. 0. 2), deci simetricul lui 1 fa¸t¼ a de

2
este o(÷4. ÷3. 3). Dreapta c¼ autat¼ a ¹o are ecua¸tiile
r + 4
25
=
n + 3
1
=
. ÷3
21
.
21. Planul c¼ autat ¬, paralel cu planele date, are ecua¸tia r + n ÷ 2. + 1 = 0.
Cum ¹(1. 0. 0) ÷ ¬
1
, 1(÷3. 0. 0) ÷ ¬
2
, din d(¹. ¬) = d(1. ¬) se ob¸tine 1 = 1, deci
ecua¸tia planului ¬ este r + n ÷ 2. + 1 = 0. 22.
÷÷
·
1
=
÷÷
i + 4
÷÷
, + 3
÷÷
/ ,
÷÷
·
2
=
÷5
÷÷
i + 2
÷÷
, + 3
÷÷
/ . arccos
6

247
. 23. a) arccos

10
5
. b)
¬
2
. 24. arcsin
1
6
. 25. Un
plan arbitrar care trece prin dreapta dat¼ a are ecua¸tia c(r+5n+.)+(r÷.+4) = 0,
c
2
+
2
0. Condi¸tia din problem¼ a conduce la rela¸tia 3c
2
+ 4c = 0. Se ob¸tin
planele de ecua¸tii r ÷ . + 4 = 0 ¸si ÷r ÷ 20n ÷ 7. + 12 = 0. 26. a) Folosim
(1.24), se ob¸tine d = 0, deci punctul se a‡¼ a în plan. b)
5

38

29
. 27. Ecua¸tia
planului 1C1 este 10r + 17n ÷11. ÷23 = 0. În¼ al¸timea din ¹ este distan¸ta de la
punctul ¹ la acest plan. / =
20

510
. 28. Planele sunt paralele. ¹(1. ÷2. 3) ÷ ¬
1
.
d = d(¹. ¬
2
) = 4. 29. Dreptele sunt paralele. d = 3. 30. Fie '
1
(1. 1. 1) ÷ d
1
¸si '
2
(0. 0. ÷2) ÷ d
2
. Direc¸tiile celor dou¼ a drepte sunt
÷÷
·
1
=
÷÷
, +
÷÷
/ respectiv
÷÷
·
2
= 2
÷÷
i ÷
÷÷
, . Rezult¼ a (
÷÷÷÷÷
'
1
'
2
.
÷÷
·
1
.
÷÷
·
2
) = 3, deci dreptele nu sunt concurente. Ca
în problema rezolvat¼ a 8, se ob¸tin ecua¸tiile perpendicularei comune: 4r÷n+.÷4 = 0,
2r + 4n + 5. + 10 = 0. 31. Fie '
1
(2. ÷1. 0) ÷ d
1
¸si '
2
(÷1. 8. 3) ÷ d
2
. Direc¸tiile
celor dou¼ a drepte sunt
÷÷
·
1
= ÷
÷÷
i + 3
÷ ÷
, +
÷÷
/ respectiv
÷÷
·
2
= 7
÷÷
i ÷ 3
÷÷
, +
÷÷
/ .
Rezult¼ a (
÷÷÷÷÷
'
1
'
2
.
÷÷
·
1
.
÷÷
·
2
) = 0, deci dreptele sunt concurente. Punctul de concuren¸t¼ a
este 1(÷1. 8. 3). 32. a) Folosim (1.26) cu '
1
(÷3. 6. 3), '
2
(4. ÷1. ÷7),
÷÷
·
1
= 4
÷÷
i ÷
3
÷÷
, +2
÷÷
/ ,
÷÷
·
2
= 8
÷÷
i ÷3
÷÷
, +3
÷÷
/ ,
÷÷
·
1

÷÷
·
2
= ÷3
÷÷
i +4
÷÷
, +12
÷÷
/ , (
÷÷÷÷÷
'
1
'
2
.
÷÷
·
1
.
÷÷
·
2
) = ÷169,
rezult¼ a c¼ a d (
1
.
2
) = 13. b) Eliminând parametrul t, se ob¸tin ecua¸tiile canonice
ale dreptelor. În acest caz, '
1
(÷4. 4. ÷1), '
2
(÷5. 5. 5),
÷÷
·
1
= 2
÷÷
i ÷
÷÷
, ÷ 2
÷÷
/ ,
÷÷
·
2
= 4
÷÷
i ÷ 3
÷÷
, ÷ 5
÷÷
/ ,
÷÷
·
1

÷÷
·
2
= ÷
÷÷
i + 2
÷÷
, ÷ 2
÷÷
/ , (
÷÷÷÷÷
'
1
'
2
.
÷÷
·
1
.
÷÷
·
2
) = ÷9, rezult¼ a
88 9. PLANUL ¸ SI DREAPTA îN SPA ¸ TIU
c¼ a d (
1
.
2
) = 3. 33. Direc¸tia dreptei
1
este
÷÷
·
1
= ÷3
÷÷
i +
÷÷
, ÷
÷÷
/ . Fie
'
0
(÷12. 0. ÷34) ÷
1
¸si '
1
(÷7. 5. 9) ÷
2
. Se ob¸tine d = 25. 34. = ¬
1
¨ ¬
2
,
unde ¬
1
= (¹.
1
), ¬
2
= (¹.
2
). Ecua¸tiile dreptei sunt 2r ÷ n ÷ . = 0,
r +n ÷. ÷1 = 0. 35. Fie '
1
(1. 0. ÷1) ÷
1
¸si '
2
(0. ÷1. 1) ÷
2
. Direc¸tiile celor
dou¼ a drepte sunt
÷÷
·
1
=
÷÷
i +
÷÷
, +
÷÷
/ respectiv
÷÷
·
2
=
÷÷
i +2
÷ ÷
, ÷
÷÷
/ . Dreapta c¼ autat¼ a
are direc¸tia
÷÷
: =
÷÷
i + 2
÷÷
, + 3
÷÷
/ . Atunci = ¬
1
¨ ¬
2
, unde ¬
1
= ('
1
.
÷÷
·
1
.
÷÷
: ),
¬
2
= ('
2
.
÷÷
·
2
.
÷÷
: ). Ecua¸tiile dreptei sunt r ÷ 2n + . = 0, 2r ÷ n ÷ 1 = 0 sau
r
1
=
n + 1
2
=
. + 2
3
.
CAPITOLUL 10
Conice
1. Preliminarii
Fie (O;
÷÷
i .
÷÷
, ) un reper cartezian în plan. Se nume¸ste conic¼a o mul¸time de
puncte ( din plan, de forma
( = ¦' (r. n) [ 1 (r. n) = 0¦,
unde 1 : R
2
÷R,
1 (r. n) = a
11
r
2
+ 2a
12
rn +a
22
n
2
+ 2a
13
r + 2a
23
n +a
33
,
a
I,
÷ R, i. , = 1. 3, a
2
11
+a
2
12
+a
2
22
0. Ecua¸tia
(1.1) a
11
r
2
+ 2a
12
rn +a
22
n
2
+ 2a
13
r + 2a
23
n +a
33
= 0,
se nume¸ste ecua¸ tia conicei (.
Prezent¼ am acum, conicele uzuale ¸si ecua¸tiile lor standard, în raport cu repere
carteziene convenabil alese.
Cercul. Ecua¸tia cercului cu centrul în punctul C(a. /) ¸si de raz¼ a r, este
(r ÷a)
2
+ (n ÷/)
2
= r
2
.
Ecua¸ tia general¼a a cercului este
(1.2) r
2
+n
2
+ 2:r + 2:n +j = 0,
unde :, :, j ÷ R, :
2
+:
2
÷j 0.
În aplica¸tii sunt utile ecua¸ tiile parametrice ale cercului:

r = a +r cos t
n = / +r sint
, t ÷ [0. 2¬].
Elipsa. Este mul¸timea punctelor '(r. n) din plan, ale c¼ aror coordonate satisfac
ecua¸tia
r
2
a
2
+
n
2
/
2
÷1 = 0. În aplica¸tii sunt utile ecua¸ tiile parametrice ale elipsei:

r = a cos t
n = / sint
, t ÷ [0. 2¬].
Hiperbola. În acest caz, coordonatele punctelor satisfac ecua¸tia
r
2
a
2
÷
n
2
/
2
÷1 = 0.
Parabola. Este mul¸timea punctelor '(r. n) din plan, ale c¼ aror coordonate
satisfac ecua¸tia n
2
= 2jr.
Reducera conicelor la forma canonic¼a. Fie conica de ecua¸tie (1.1). Se poate de-
termina un reper cartezian convenabil fa¸t¼ a de care ecua¸tia are o form¼ a cât mai sim-
pl¼ a, numit¼ a form¼a canonic¼a. La aceast¼ a form¼ a se poate ajunge printr-o transla¸tie
¸si o rota¸tie adecvat¼ a a reperului cartezian.
89
90 10. CONICE
Un punct C se nume¸ste centru de simetrie al conicei dac¼ a simetricul fa¸t¼ a de
C al oric¼ arui punct ' al conicei apar¸tine conicei. Dintre conicele de mai sus,
cercul, elipsa, hiperbola au centru de simetrie ¸si se numesc conice cu centru, pe
când parabola nu are centru de simetrie ¸si se nume¸ste conic¼a f¼ar¼a centru. Not¼ am
=

a
11
a
21
a
31
a
12
a
22
a
32
a
13
a
23
a
33

, c =

a
11
a
12
a
12
a
22

, 1 = a
11
+a
22
.
Distingem urm¼ atoarele cazuri:
I. Dac¼ a c = 0, conica este conic¼a cu centru, coordonatele centrului veri…când
sistemul
(1.3)

a
11
r
0
+a
12
n
0
+a
13
= 0
a
12
r
0
+a
22
n
0
+a
23
= 0
.
I.1. Dac¼ a a
12
= 0, forma canonic¼ a este
(1.4) `
1
A
2
+`
2
1
2
+

c
= 0,
unde `
1
¸si `
2
sunt r¼ ad¼ acinile ecua¸ tiei caracteristice
`
2
÷1` +c = 0,
alese astfel încât s¼ a satisfac¼ a condi¸tia
(`
1
÷`
2
) a
12
0,
iar
(1.5)

c
= 1(r
0
. n
0
) = a
13
r
0
+a
23
n
0
+a
33
.
Conica are ecua¸tia (1.4) în raport cu reperul cu originea în (r
0
. n
0
), ob¸tinut din
reperul ini¸tial printr-o transla¸tie urmat¼ a de o rota¸tie de unghi 0 dat de
(1.6) tg 0 =
`
1
÷a
11
a
12
sau
tg 20 =
2a
12
a
11
÷a
22
,
dac¼ a a
11
= a
22
. În acest din urm¼ a caz, dac¼ a a
11
= a
22
, atunci 0 =
¬
4
.
Rela¸tiile de transformare a coordonatelor sunt

r = r
0
+A cos 0 +1 sin0
n = n
0
÷A sin0 +1 cos 0
.
I.2. Dac¼ a a
12
= 0, forma canonic¼ a este
a
11
r
t2
+a
22
n
t2
+

c
= 0,
raportul

c
…ind dat de (1.5), unde (r
0
. n
0
) este solu¸tie a sistemului (1.3), iar
(1.7)

r = r
0
+r
t
n = n
0
+n
t
.
II. Dac¼ a c = 0 ¸si
(1.8) ra:o

a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23

= 1,
2. PROBLEME REZOLVATE 91
conica are o in…nitate de centre (r
0
. n
0
), care satisfac ecua¸tia
a
11
r
0
+a
12
n
0
+a
13
= 0.
În urma transla¸tiei (1.7), ecua¸tia conicei devine
a
11
r
t2
+ 2a
12
r
t
n
t
+a
22
n
t2
+1(r
0
. n
0
) = 0,
unde 1(r
0
. n
0
) se calculeaz¼ a cu formula (1.5). Scriind primii trei termeni ca p¼ atratul
unui binom, se constat¼ a c¼ a, în acest caz, conica degenereaz¼ a în dou¼ a drepte paralele
sau confundate, sau este mul¸timea vid¼ a.
III. Dac¼ a c = 0 ¸si
ra:o

a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23

= 2,
conica este conic¼a f¼ar¼a centru.
III.1. Dac¼ a a
12
= 0, forma canonic¼ a a ecua¸tiei conicei este
(1.9) 1
2
= ±2jA,
unde
j =

÷

1
3
.
Ecua¸tia axei parabolei este
a
11
01
0r
+a
12
01
0n
= 0,
coordonatele r
0
, n
0
ale vârfului parabolei veri…când sistemul

1(r. n) = 0
a
11
01
0r
+a
12
01
0n
= 0
.
Conica este parabola de ecua¸tie (1.9), în raport cu reperul ob¸tinut dup¼ a rota¸tia
de unghi 0 dat de
tg 0 = ÷
a
11
a
12
urmat¼ a de o transla¸tie convenabil¼ a. Semnul în (1.9) se alege în func¸tie de pozi¸tia
parabolei fa¸t¼ a de axele de coordonate ale reperului ini¸tial, ceea ce se stabile¸ste
intersectând parabola cu axele de coordonate.
III.2. Dac¼ a a
12
= 0, atunci conica este o parabol¼ a sau degenereaz¼ a în dou¼ a
drepte paralele sau confundate, sau este mul¸timea vid¼ a.
2. Probleme rezolvate
1. S¼ a se scrie ecua¸tia cercului circumscris triunghiului ¹1C, unde ¹(1. 2),
1(0. 3), C (÷2. 2). S¼ a se g¼ aseasc¼ a centrul ¸si raza acestui cerc.
Solu¸ tie. Folosim ecua¸tia (1.2). Cele trei puncte a‡ându-se pe cerc, coordonatele
acestora trebuie s¼ a veri…ce ecua¸tia cercului, ceea ce conduce la sistemul de ecua¸tii
2: + 4: + j = ÷5, 6: + j = ÷9, ÷4: + 4: + j = ÷8. Rezolvând, g¼ asim : =
1
2
,
: = ÷
3
2
, j = 0, deci ecua¸tia cercului circumscris triunghiului este r
2
+n
2
+r÷3n =
92 10. CONICE
0, care se mai scrie sub forma

r +
1
2

2
+

n ÷
3
2

2
=
5
2
. În consecin¸t¼ a, centrul
cercului este C

÷
1
2
.
3
2

, iar raza r =

10
2
.
2. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a ¸si s¼ a se reprezinte gra…c conica 6r
2
÷4rn +
9n
2
÷4r ÷32n ÷6 = 0.
Solu¸ tie. În acest caz a
11
= 6, a
12
= ÷2, a
22
= 9, a
13
= ÷2, a
23
= ÷16,
a
33
= ÷6, deci c =

6 ÷2
÷2 9

= 50 0. Prin urmare, conica este o elips¼ a.
Coordonatele centrului conicei sunt date de sistemul 6r
0
÷ 2n
0
÷ 2 = 0, ÷2r
0
+
9n
0
÷16 = 0. Ob¸tinem r
0
= 1, n
0
= 2. Ecua¸tia caracteristic¼ a este `
2
÷15`+50 = 0
¸si are r¼ ad¼ acinile `
1
= 5, `
2
= 10 (am ¸tinut seama c¼ a a
12
< 0). Conform (1.5),

c
= ÷40. A¸sadar, forma canonic¼ a a ecua¸tiei conicei este 5A
2
+101
2
÷40 = 0 sau
A
2
8
+
1
2
4
÷ 1 = 0. Unghiul de rota¸tie 0 este, conform (1.6), 0 = arctg
1
2
. Atunci
sin0 =
1

5
, cos 0 =
2

5
. În consecin¸t¼ a, rela¸tiile de transformare a coordonatelor
sunt:

r = 1 +
1

5
(2A +1 )
n = 2 +
1

5
(÷A + 21 )
.
Gra…cul conicei este cel din …g. 1.
Fig. 1
3. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a ¸si s¼ a se reprezinte gra…c conica 5r
2
+12rn ÷
22r ÷12n ÷19 = 0.
Solu¸ tie. Deoarece a
11
= 5, a
12
= 6, a
22
= 0, a
13
= ÷11, a
23
= ÷6, a
33
= ÷19,
rezult¼ a c¼ a c =

5 6
6 0

= ÷36 < 0, deci conica este o hiperbol¼ a. Coordonatele
centrului C al conicei sunt date de sistemul 5r
0
+ 6n
0
÷ 11 = 0, 6r
0
÷ 6 = 0.
A¸sadar, C(1. 1). Ecua¸tia caracteristic¼ a este `
2
÷ 5` ÷ 36 = 0 ¸si are r¼ ad¼ acinile
2. PROBLEME REZOLVATE 93
`
1
= 9, `
2
= ÷4 (a
12
0). Din (1.5), se ob¸tine

c
= ÷36. Prin urmare, forma
canonic¼ a este 9A
2
÷ 41
2
÷ 36 = 0 sau
A
2
4
÷
1
2
9
÷ 1 = 0. Unghiul de rota¸tie
este 0 = arctg
2
3
. Atunci sin0 =
2

13
, cos 0 =
3

13
. În consecin¸t¼ a, rela¸tiile de
transformare a coordonatelor sunt:

r = 1 +
1

13
(3A + 21 )
n = 1 +
1

13
(÷2A + 31 )
.
Gra…cul conicei este cel din …g. 2.
Fig. 2
4. S¼ a se determine natura conicelor de ecua¸tii:
a) r
2
÷2rn + 2n
2
÷4r ÷6n + 29 = 0;
b) r
2
÷2rn + 2n
2
÷4r ÷6n + 30 = 0.
Solu¸ tie. a) Deoarece c =

1 ÷1
÷1 2

= 1 0, deci conica este o elips¼ a.
Coordonatele centrului conicei sunt date de sistemul r
0
÷n
0
÷2 = 0, ÷r
0
+2n
0
÷3 =
0. Se ob¸tine r
0
= 7, n
0
= 5, deci, conform (1.5),

c
= 0. Prin urmare, conica este
o elips¼ a degenerat¼ a în centrul s¼ au, C(7. 5).
b) În acest caz,

c
= 1, deci conica este o elips¼ a imaginar¼ a.
5. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a ¸si s¼ a se reprezinte gra…c conica 2r
2
+5rn ÷
3n
2
+ 3r + 16n ÷5 = 0.
Solu¸ tie. Deoarece c =

2
5
2
5
2
÷3

= ÷
49
4
0, deci conica este o hiperbol¼ a.
Coordonatele centrului conicei sunt date de sistemul 2r
0
+
5
2
n
0
+
3
2
= 0,
5
2
r
0
÷
3n
0
+ 8 = 0. Se ob¸tine r
0
= ÷2, n
0
= 1, deci, conform (1.5),

c
= 0. Prin urmare,
conica este o hiperbol¼ a degenerat¼ a. Dup¼ a transla¸tia r = ÷2+r
t
, n = 1+n
t
, ecua¸tia
conicei devine 2r
t 2
+ 5r
t
n
t
÷ 3n
t 2
= 0 sau (2r
t
÷ n
t
)(r
t
+ 3n
t
) = 0. Trecând la
94 10. CONICE
variabilele r ¸si n rezult¼ a c¼ a, în acest caz, conica degenereaz¼ a în dreptele paralele de
ecua¸tii 2r ÷n + 5 = 0, r + 3n ÷1 = 0 (…g. 3).
Fig. 3
6. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a ¸si s¼ a se reprezinte gra…c conica 2r
2
+4rn +
2n
2
÷7r ÷7n + 3 = 0.
Solu¸ tie. Deoarece c =

2 2
2 2

= 0 ¸si rang

¸
¸
2 2 ÷
7
2
2 2 ÷
7
2
¸

= 1, conica are
o in…nitate de centre care se a‡¼ a pe dreapta de ecua¸tie 2r + 2n ÷
7
2
= 0. Alegem
r
0
= 1, n
0
=
3
4
o solu¸tie a acestei ecua¸tii. Dup¼ a transla¸tia r = 1 + r
t
, n =
3
4
+ n
t
,
ecua¸tia conicei devine 2r
t 2
+ 4r
t
n
t
+ 2n
t 2
÷
25
8
= 0 sau (r
t
+ n
t
)
2
÷
25
16
= 0, care
conduce la (4r
t
+ 4n
t
+ 5)(4r
t
+ 4n
t
÷5) = 0. Trecând la variabilele r ¸si n rezult¼ a
c¼ a, în acest caz, conica degenereaz¼ a în dreptele paralele de ecua¸tii 2r +2n ÷1 = 0,
r +n ÷3 = 0 (…g. 4).
Fig. 4
3. PROBLEME PROPUSE 95
7. S¼ a se reprezinte gra…c conica de ecua¸tie r
2
÷4rn + 4n
2
÷6r + 2n + 1 = 0.
Solu¸ tie. În acest caz c = 0 ¸si ra:o

1 ÷2 ÷3
÷2 4 1

= 2, deci conica este
o parabol¼ a. Deoarece 1 = 5, = ÷25, rezult¼ a j =
1

5
. Prin urmare, ecua¸tia
canonic¼ a a parabolei este 1
2
= ±
2

5
5
A. Unghiul de rota¸tie este 0 = arctg
1
2
.
Conform (1.9), ecua¸tia axei parabolei este r÷2n ÷1 = 0. Intersectând cu parabola
g¼ asim vârful parabolei \ (
1
5
.
÷2
5
). Pentru a alege semnul, intersect¼ am, de exemplu,
cu axa On. Dac¼ a r = 0, ecua¸tia 4n
2
+2n+1 = 0 nu are r¼ ad¼ acini reale, deci parabola
nu intersecteaz¼ a axa On. În consecin¸t¼ a, forma canonic¼ a a ecua¸tiei parabolei este
1
2
= ÷
2

5
5
A, iar gra…cul cel din …g. 5.
Fig. 5
3. Probleme propuse
1. S¼ a se scrie ecua¸tia cercului care:
a) trece prin punctul ¹(3. 6) ¸si are centrul C (÷1. 3);
b) are ca diametru segmentul [¹1], unde ¹(÷1. 3), 1(3. 5);
c) are centrul C (3. ÷5) ¸si este tangent dreptei de ecua¸tie 2r ÷n + 1 = 0;
d) trece prin punctele ¹(1. 2), 1(3. ÷4) ¸si are centrul pe dreapta r+n ÷1 = 0;
e) are centrul C (2. ÷1) ¸si determin¼ a pe dreapta de ecua¸tie 3r ÷ 4n + 5 = 0 o
coard¼ a de lungime 8.
2. S¼ a se determine centrul ¸si raza cercului circumscris triunghiului ¹1C, unde
¹(1. 2), 1(0. 3), C (÷2. 2).
3. S¼ a se scrie ecua¸tia elipsei ale c¼ arei axe de simetrie coincid cu axele de
coordonate, dac¼ a:
a) are focarele 1
1
(2

2. 0), 1
2
(÷2

2. 0) ¸si semiaxa mare 3;
b) are semiaxa mic¼ a 6, iar distan¸ta dintre focare este 8;
c) trece prin punctele ¹(1.
3

3
2
), 1(
2

5
3
. ÷2);
d) are semiaxa mare 25, iar excentricitatea 0. 6.
96 10. CONICE
4. S¼ a se scrie ecua¸tia hiperbolei ale c¼ arei axe de simetrie coincid cu axele de
coordonate, dac¼ a:
a) are focarele 1
1
(÷2

2. 0), 1
2
(2

2. 0) ¸si distan¸ta dintre vârfuri 4;
b) are focarele 1
1
(÷5. 0), 1
2
(5. 0) ¸si trece prin punctul ¹(8. 3

3);
c) are focarele 1
1
(0. 4), 1
2
(0. ÷4) ¸si trece prin punctul ¹(1.

15);
d) este echilater¼ a ¸si trece prin punctul ¹(2

3. 2).
5. S¼ a se scrie ecua¸tia parabolei cu vârful în origine, cu axa transvers¼ a Or,
care:
a) are distan¸ta de la vârf la focar egal¼ a cu 5;
b) trece prin punctul ¹(2. ÷4).
6. S¼ a se scrie ecua¸tia parabolei care are ca dreapt¼ a directoare axa Or ¸si focarul
1 (0. 6).
7. S¼ a se g¼ aseasc¼ a locul geometric al punctelor din care se pot duce tangente
la conica r
2
÷2n
2
÷2 = 0, perpendiculare între ele.
8. Un punct ' descrie o elips¼ a cu centrul în O, de semiaxe a ¸si /. Fie 1
proiec¸tia ortogonal¼ a a punctului ' pe axa mare, iar · un punct pe O' astfel ca
÷÷÷
O· =
a
/
÷÷÷
·'. Dreapta 1· taie axa mic¼ a în Q. S¼ a se arate c¼ a segmentul 1Q este
constant.
9. Fie ' un punct mobil pe cercul de ecua¸tie r
2
+n
2
= 4 ¸si ¹(÷2. 0). Dreapta
¹' intersecteaz¼ a axa On în 1, iar paralela în 1 la Or intersecteaz¼ a O' în C. S¼ a
se g¼ aseasc¼ a locul geometric al punctului C.
10. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a ¸si s¼ a se reprezinte gra…c conicele:
a) 4r
2
+ 16n
2
+ 4r ÷80n + 85 = 0;
b) 5r
2
+ 8rn + 5n
2
÷18r ÷18n + 9 = 0;
c) 4rn + 3n
2
+ 16r + 12n ÷36 = 0;
d) 2r
2
+n
2
+ 4r ÷6n + 12 = 0;
e) rn + 2r +n = 0;
f) r
2
+ 2rn +n
2
+ 3r ÷3n ÷18 = 0;
g) 4rn + 3r ÷3n ÷18 = 0;
h) 4rn ÷3n
2
+ 4r ÷14n ÷7 = 0;
i) 9r
2
÷24rn + 12n
2
= 0;
j) 8r
2
+ 6rn + 6r + 3n + 1 = 0;
k) 4r
2
+ 12rn + 9n
2
÷8r ÷12n ÷5 = 0;
l) 4r
2
+ 4rn +n
2
÷13r ÷4n + 8 = 0;
m) r
2
÷4rn + 4n
2
÷6r + 2n + 1 = 0.
11. S¼ a se discute natura conicelor de ecua¸tie r
2
+2`rn +n
2
÷2r÷4n +4 = 0,
` ÷ R. În cazul conicelor cu centru s¼ a se determine locul geometric al centrelor
conicelor ¸si s¼ a se reprezinte gra…c. Aceea¸si problem¼ a pentru conicele de ecua¸tii
r
2
÷2rn + (1 ÷`) n
2
+ 2`r = 0, ` ÷ R.
12. Recunoa¸ste¸ti conicele de ecua¸tii:
a) r
2
+n
2
÷2tr ÷4tn + 1 +t
2
= 0, t ÷ R;
b) r = 2t
2
+t + 4, n = t
2
+t + 2, t ÷ R.
4. INDICA ¸ TII ¸ SI R
¼
ASPUNSURI 97
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri
1. a) r
2
+ n
2
+ 2r ÷ 6n ÷ 15 = 0. b) r
2
+ n
2
÷ 2r ÷ 8n + 12 = 0. c)
5r
2
+5n
2
÷30r+50n+26 = 0. d) r
2
+n
2
÷4r+2n÷5 = 0. e) r
2
+n
2
÷4r+2n÷20 = 0.
2. Ecua¸tia cercului este r
2
+n
2
+r÷3n = 0, C(÷
1
2
.
3
2
), r = 1. 3. a) r
2
+9n
2
÷9 = 0.
b) 9r
2
+13n
2
÷468 = 0. c) 9r
2
+4n
2
÷36 = 0. d) 16r
2
+25n
2
÷10000 = 0. 4. a)
r
2
÷n
2
÷4 = 0. b) 9r
2
÷16n
2
÷144 = 0. c) 3r
2
÷n
2
+12 = 0. d) r
2
÷n
2
÷8 = 0.
5. a) n
2
= ±20r. b) n
2
= 8r. 6. r
2
= 18n ÷ 27. 7. Fie '(A. 1 ). Dreapta n =
1 +:(r÷A) este tangent¼ a la hiperbola dat¼ a= = 0, unde este discriminantul
ecua¸tiei în r, care se ob¸tine dup¼ a înlocuirea lui n în ecua¸tia conicei. Se ob¸tine
:
2
(A
2
÷2) ÷2:A1 +1
2
+ 1 = 0. Dac¼ a ' satisface A
2
÷21
2
÷2 < 0, aceast¼ a
ecua¸tie are dou¼ a r¼ ad¼ acini reale distincte, deci din ' se pot duce dou¼ a tangente la
hiperbol¼ a. Acestea vor … perpendiculare=:
1
:
2
= ÷1. Se ob¸tine locul geometric:
A
2
+ 1
2
= 1. 8. '(a cos t. / sint), ·(
a
2
cos t
a +/
.
a/ sint
a +/
), 1(a cos t. 0), Q(0. a sint),
1Q = a. 9. '(2 cos t. 2 sint), 1(0.
2 sint
1 + cos t
), C(
2 cos t
1 + cos t
.
2 sint
1 + cos t
). Eliminând
parametrul, se ob¸tine locul geometric: parabola de ecua¸tie n
2
= ÷4r + 4. 10. a)
elipsa
r
t2
4
+n
t2
÷1 = 0, r = ÷
1
2
+r
t
, n =
5
2
+n
t
. b) elipsa A
2
+
1
2
9
÷1 = 0, C(1. 1),
0 =
¬
4
, r = 1 +

2
2
(A ÷1 ), n = 1 +

2
2
(A +1 ). c) hiperbola
A
2
9
÷
1
2
36
÷1 = 0,
C(3. ÷4), 0 = arcto2, r = 3 +
1

5
(A ÷ 21 ), n = ÷4 +
1

5
(2A + 1 ). d) elipsa
imaginar¼ a 2r
t2
+n
t2
+1 = 0. e) hiperbola echilater¼ a
A
2
4
÷
1
2
4
÷1 = 0, C(÷1. ÷2),
0 =
¬
4
, r = ÷1+

2
2
(A÷1 ), n = ÷2+

2
2
(A+1 ). f) 1
2
= ÷
3

2
A, axa parabolei:
r+n = 0, 0 = ÷
¬
4
, \ (3. ÷3). g) hiperbola echilater¼ a 8A
2
÷81
2
÷63 = 0, C(
3
4
. ÷
3
4
),
0 =
¬
4
, r =
3
4
+

2
2
(A ÷ 1 ), n = ÷
3
4
+

2
2
(A + 1 ). h) hiperbol¼ a conjugat¼ a
A
2
÷41
2
+4 = 0, C(2. ÷1), 0 = arcto
1
2
, r = 2+
1

5
(2A÷1 ), n = ÷1+
1

5
(A+21 ).
i) hiperbol¼ a degenerat¼ a în asimptotele sale: r ÷ 2n = 0, 3r ÷ 2n = 0. j) hiperbol¼ a
degenerat¼ a în asimptotele sale: 4r + 3n + 1 = 0, 2r + 1 = 0. k) conic¼ a cu o
in…nitate de centre a‡ate pe dreapta de ecua¸tie 2r+3n ÷2 = 0, conica degenereaz¼ a
în dreptele paralele de ecua¸tii 2r +3n ÷5 = 0, 2r +3n +1 = 0. l) 1
2
=
1

5
A, axa
parabolei: 2r + n ÷ 3 = 0, 0 = ÷arcto2, \ (1. 1). m) 1
2
=
2

5
A, axa parabolei:
r ÷ 2n ÷ 1 = 0, 0 = arcto
1
2
, \ (
1
5
. ÷
2
5
). 11. a) c = 1 ÷ `
2
, = ÷(2` ÷ 1)
2
.
Dac¼ a [`[ 1, conica este hiperbol¼ a nedegenerat¼ a, iar dac¼ a ` ÷ (÷1. 1)`¦
1
2
¦, conica
este elips¼ a real¼ a. Dac¼ a ` =
1
2
, conica degenereaz¼ a într-un punct. Dac¼ a ` = ±1,
conica este o parabol¼ a. În cazul conicelor cu centru nedegenerate, coordonatele
centrelor sunt r =
1 ÷2`
1 ÷`
2
, n =
2 ÷`
1 ÷`
2
, ` ´ ÷ ¦÷1. 1.
1
2
¦. Eliminând parametrul,
98 10. CONICE
se ob¸tine ecua¸tia locului geometric al centrelor: r
2
÷ n
2
÷ r + 2n = 0, care este
hiperbola r
t2
÷ n
t2
+
3
4
= 0, r =
1
2
+ r
t
, n = 1 + n
t
. b) c = ÷`, = ÷`
2
(1 ÷ `).
Dac¼ a ` < 0, conica este elips¼ a real¼ a. Dac¼ a ` ÷ (0. ·)`¦1¦, conica este hiperbol¼ a
nedegenerat¼ a, iar dac¼ a ` = 1, hiperbola degenereaz¼ a în asimptotele sale, dreptele
r = 0, r÷2n+2 = 0. Dac¼ a ` = 0, conica degenereaz¼ a în dou¼ a drepte confundate, de
ecua¸tie r÷n = 0. În cazul conicelor cu centru nedegenerate, coordonatele centrelor
sunt r = 1 ÷ `, n = 1, ` ´ ÷ ¦0. 1¦, locul geometric …ind dreapta n = 1, mai pu¸tin
punctele (1. 1), (0. 1). 12. a) Ecua¸tia se mai scrie sub forma (r ÷t)
2
+ (n ÷2t)
2
=
4t
2
÷1, deci: dac¼ a [t[
1
2
, conica este un cerc cu centrul în punctul C(t. 2t), da raz¼ a
r =

4t
2
÷1; dac¼ a [t[ <
1
2
, conica este un cerc imaginar; dac¼ a t =
1
2
, conica este un
cerc degenerat în centrul s¼ au C(
1
2
. 1); dac¼ a t = ÷
1
2
, conica este un cerc degenerat
în centrul s¼ au C(÷
1
2
. ÷1). b) Se elimin¼ a parametrul t. Astfel, r ÷ 2n = ÷t, de
unde rezult¼ a ecua¸tia conicei: r
2
÷4rn +4n
2
÷r +n +2 = 0, care este ecua¸tia unei
parabole.
CAPITOLUL 11
Cuadrice
1. Preliminarii
Fie (O;
÷÷
i .
÷÷
, .
÷÷
/ ) un reper cartezian în spa¸tiu. Se nume¸ste cuadric¼a mul¸timea
punctelor '(r. n. .) din spa¸tiu cu proprietatea
a
11
r
2
+a
22
n
2
+a
33
.
2
+2a
12
rn +2a
13
r. +2a
23
n. +2a
14
r+2a
24
n +2a
34
. +a
44
= 0,
unde a
I,
÷ R, i = 1. 4, , = 1. 4, , _ i, iar a
11
, a
22
, a
33
, a
12
, a
13
, a
23
nu sunt to¸ti
nuli.
Prezent¼ am acum, cuadricele uzuale ¸si ecua¸tiile lor standard, în raport cu repere
carteziene convenabil alese.
Sfera. Ecua¸tia sferei cu centrul în punctul C(a. /. c) ¸si de raz¼ a 1, este
(r ÷a)
2
+ (n ÷/)
2
+ (. ÷c)
2
= 1
2
.
Elipsoidul
r
2
a
2
+
n
2
/
2
+
.
2
c
2
÷1 = 0
Hiperboloidul cu o pânz¼a
r
2
a
2
+
n
2
/
2
÷
.
2
c
2
÷1 = 0
Hiperboloidul cu dou¼a pânze
r
2
a
2
+
n
2
/
2
÷
.
2
c
2
+ 1 = 0
Conul
r
2
a
2
+
n
2
/
2
=
.
2
c
2
Paraboloidul eliptic
r
2
a
2
+
n
2
/
2
= 2.
Paraboloidul hiperbolic
r
2
a
2
÷
n
2
/
2
= 2.
Cilindrul eliptic
r
2
a
2
+
n
2
/
2
= 1
Cilindrul hiperbolic
r
2
a
2
÷
n
2
/
2
= 1
Cilindrul parabolic n
2
= 2jr
Generatoare rectilininii la cuadrice. Urm¼ atoarele dou¼ a familii de drepte
(1.1) 1
o,o
:

c

r
a
+
.
c

=

1 +
n
/

r
a
÷
.
c

= c

1 ÷
n
/
,
99
100 11. CUADRICE
unde c ¸si nu sunt simultan nuli ¸si
(1.2) 1
X,µ
:

`

r
a
+
.
c

= j

1 ÷
n
/

j

r
a
÷
.
c

= `

1 +
n
/
,
unde ` ¸si j nu sunt simultan nuli, se a‡¼ a pe hiperboloidul cu o pânz¼ a. Aceste dou¼ a
familii de drepte se numesc generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o pânz¼ a.
Prin …ecare punct al hiperboloidului cu o pânz¼ a. trece o generatoare ¸si numai una
din …ecare familie. Un rezultat similar este valabil ¸si pentru paraboloidul hiperbolic.
În acest caz:
(1.3) 1
o,o
:

c

r
a
+
n
/

= 2.

r
a
÷
n
/

= c
,
unde c ¸si nu sunt simultan nuli ¸si
(1.4) 1
X,µ
:

`

r
a
+
n
/

= j
j

r
a
÷
n
/

= 2`.
,
unde ` ¸si j nu sunt simultan nuli.
Reducerea cuadricelor la forma canonic¼a. Pentru orice cuadric¼ a se poate deter-
mina un reper cartezian convenabil fa¸t¼ a de care ecua¸tia
(1.5) 1(r. n. .) = 0,
unde 1(r. n. .) = a
11
r
2
+ a
22
n
2
+ a
33
.
2
+ 2a
12
rn + 2a
13
r. + 2a
23
n. + 2a
14
r+
+2a
24
n + 2a
34
. + a
44
, are o form¼ a cât mai simpl¼ a. La aceast¼ a form¼ a se poate
ajunge printr-o transla¸tie ¸si o rota¸tie adecvat¼ a a reperului cartezian.
Un punct C se nume¸ste centru de simetrie al cuadricei dac¼ a simetricul fa¸t¼ a de
C al oric¼ arui punct ' al cuadricei apar¸tine cuadricei. Dintre cuadricele de mai
sus, elipsoidul, hiperboloizii ¸si conul au centru de simetrie ¸si se numesc cuadrice cu
centru, pe când paraboloizii nu au centru de simetrie ¸si se numesc cuadrice f¼ar¼a
centru.
Pentru …ecare cuadric¼ a de ecua¸tie (1.5), consider¼ am
c =

a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33

.
Dac¼ a c = 0, cuadrica are centru de simetrie punctul C(r
0
. n
0
. .
0
), unde r
0
, n
0
,
.
0
sunt solu¸tii ale sistemului de ecua¸tii:
(1.6)
a
11
r
0
+a
12
n
0
+a
13
.
0
+a
14
= 0
a
12
r
0
+a
22
n
0
+a
23
.
0
+a
24
= 0
a
13
r
0
+a
23
n
0
+a
33
.
0
+a
34
= 0
.
În urma transla¸tiei
r = r
0
+r
t
, n = n
0
+n
t
, . = .
0
+.
t
,
ecua¸tia conicei devine:
a
11
r
t 2
+a
22
n
t 2
+a
33
.
t 2
+ 2a
12
r
t
n
t
+ 2a
13
r
t
.
t
+ 2a
23
n
t
.
t
+1(r
0
. n
0
. .
0
) = 0.
1. PRELIMINARII 101
Dac¼ a a
12
= a
13
= a
23
= 0, ecua¸tia cuadricei este deja sub form¼ a canonic¼ a. Dac¼ a
cel pu¸tin unul dintre coe…cien¸tii a
12
, a
13
, a
23
este nenul, se efectueaz¼ a o rota¸tie
a reperului cartezian, folosind metoda valorilor ¸si vectorilor proprii. Mai precis,
se consider¼ a forma p¼ atratic¼ a : 1
3
÷ R, (
÷÷
· ) = a
11
r
t 2
+ a
22
n
t 2
+ a
33
.
t 2
+
+2a
12
r
t
n
t
+ 2a
13
r
t
.
t
+ 2a
23
n
t
.
t
,
÷÷
· = r
t
÷÷
i + n
t
÷÷
, + .
t
÷÷
/ . Se determin¼ a valorile
proprii `
1
, `
2
, `
3
ale matricei acestei forme p¼ atratice, precum ¸si vectorii proprii
ortonorma¸ti corespunz¼ atori:
÷÷
n ,
÷÷
· ,
÷÷
n. Fie 1 matricea de trecere de la baza
¦
÷÷
i .
÷÷
, .
÷÷
/ ¦ la baza ¦
÷÷
n .
÷÷
· .
÷÷
n¦. Dup¼ a schimbarea de variabil¼ a

¸
r
t
n
t
.
t
¸

= C

¸
A
1
7
¸

,
ecua¸tia conicei devine
`
1
A
2
+`
2
1
2
+`
3
7
2
+1(r
0
. n
0
. .
0
) = 0.
Aceast¼ a ecua¸tie este ecua¸ tia canonic¼a a cuadricei.
Dac¼ a c = 0, atunci sistemul (1.6) nu are solu¸tie unic¼ a. În acest caz, pentru
reducerea ecua¸tiei la forma canonic¼ a, se efectueaz¼ a mai întâi o rota¸tie ca mai sus,
cu valori ¸si vectori proprii, urmat¼ a de o transla¸tie adecvat¼ a.
Generarea suprafe¸telor
Suprafe¸te riglate. O suprafa¸t¼ a se nume¸ste riglat¼a dac¼ a poate … generat¼ a prin
mi¸scarea unei drepte care se sprijin¼ a pe o curb¼ a dat¼ a.
Suprafe¸ te cilindrice. Fie
÷÷
· = |
÷÷
i +:
÷÷
, +:
÷÷
/ =
÷÷
0 ¸si curba C de ecua¸tii
(1.7)

1(r. n. .) = 0
G(r. n. .) = 0
.
Se nume¸ste suprafa¸ t¼a cilindric¼a suprafa¸ta generat¼ a prin mi¸scarea unei drepte de
direc¸tie
÷÷
· , numit¼ a generatoare, care se sprijin¼ a pe curba C, numit¼ a curb¼a directoare
a suprafe¸tei.
Pentru a ob¸tine ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice, se procedeaz¼ a dup¼ a cum urmeaz¼ a.
O dreapt¼ a variabil¼ a de vector director
÷÷
· are ecua¸tiile

:r ÷|. = `
:n ÷:. = j
, `. j ÷ R.
Aceste drepte trebuie s¼ a se sprijine pe curba C, deci sistemul de ecua¸tii

:r ÷|. = `
:n ÷:. = j
1(r. n. .) = 0
G(r. n. .) = 0
trebuie s¼ a …e compatibil. Eliminând r, n, . între aceste ecua¸tii, se ob¸tine condi¸ tia
de compatibilitate
(1.8) (`. j) = 0.
Ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice va …
(:r ÷|.. :n ÷:.) = 0.
102 11. CUADRICE
Suprafe¸ te conice. Fie \ (r
0
. n
0
. .
0
) un punct …x ¸si C curba de ecua¸tii (1.7).
Se nume¸ste suprafa¸ t¼a conic¼a suprafa¸ta generat¼ a prin mi¸scarea unei drepte, numit¼ a
generatoare, care trece prin punctul …x \ , numit vârf, ¸si se sprijin¼ a pe curba C,
numit¼ a curb¼a directoare.
Pentru a ob¸tine ecua¸tia unei suprafe¸te conice, presupunem c¼ a ecua¸tiile genera-
toarei au forma
r ÷r
0
`
=
n ÷n
0
j
=
. ÷.
0
1
.
Aceast¼ a dreapt¼ a trebuie s¼ a se sprijine pe curba C, deci sistemul de ecua¸tii

r ÷r
0
`
=
n ÷n
0
j
=
. ÷.
0
1
1(r. n. .) = 0
G(r. n. .) = 0
,
trebuie s¼ a …e compatibil. Eliminând r, n, . între aceste ecua¸tii ob¸tinem condi¸ tia
de compatibilitate (1.8). Ecua¸tia suprafe¸tei conice va …
(
r ÷r
0
. ÷.
0
.
n ÷n
0
. ÷.
0
) = 0.
Suprafe¸te de rota¸tie. Se nume¸ste suprafa¸ t¼a de rota¸ tie, suprafa¸ta generat¼ a
prin rotirea unei curbe C, de ecua¸tii (1.7), în jurul unei drepte …xe d, numit¼ a ax¼a
de rota¸ tie.
S¼ a presupunem c¼ a axa de rota¸tie d are ecua¸tiile
r ÷r
0
|
=
n ÷n
0
:
=
. ÷.
0
:
.
Când curba C se rote¸ste în jurul dreptei d, orice punct ' ÷ C descrie un cerc
(numit cerc generator sau paralel ) care se a‡¼ a într-un plan perpendicular pe d ¸si
are centrul pe dreapta d. Acest cerc generator este intersec¸tia dintre o sfer¼ a de raz¼ a
variabil¼ a cu centrul pe d ¸si un plan perpendicular pe d , deci are ecua¸tiile:

(r ÷r
0
)
2
+ (n ÷n
0
)
2
+ (. ÷.
0
)
2
= `
2
|r +:n +:. = j.
.
Cum cercul se sprijin¼ a pe curba C, rezult¼ a c¼ a sistemul de ecua¸tii

(r ÷r
0
)
2
+ (n ÷n
0
)
2
+ (. ÷.
0
)
2
= `
2
|r +:n +:. = j
1(r. n. .) = 0
G(r. n. .) = 0
trebuie s¼ a …e compatibil. Eliminând r, n, . din cele trei ecua¸tii rezult¼ a condi¸tia de
compatibilitate
(`
2
. j) = 0.
Ecua¸tia suprafe¸tei de rota¸tie va …:
((r ÷r
0
)
2
+ (n ÷n
0
)
2
+ (. ÷.
0
)
2
. |r +:n +:.) = 0.
2. PROBLEME REZOLVATE 103
2. Probleme rezolvate
1. S¼ a se determine centrul ¸si raza sferei de ecua¸tii:
a) r
2
+n
2
+.
2
= 4;
b) r
2
+n
2
+.
2
÷r + 2n = 0;
c) r
2
+n
2
+.
2
÷2r + 4n ÷6. ÷11 = 0.
Solu¸ tie. a) Deoarece ecua¸tia sferei se mai scrie sub forma (r÷0)
2
+(n÷0)
2
+(.÷
0)
2
= 4, rezult¼ a c¼ a sfera are centrul în origine ¸si raza egal¼ a cu 2. b) Grup¼ am termenii
care con¸tin variabila r ¸si form¼ am un p¼ atrat perfect, adic¼ a r
2
÷r = (r ÷
1
2
)
2
÷
1
4
.
Similar, n
2
+2n = (n+1)
2
÷1. În consecin¸t¼ a, ecua¸tia sferei se poate scrie sub forma
(r ÷
1
2
)
2
+ (n + 1)
2
+ (. ÷0)
2
=
5
4
, deci sfera are centrul în punctul C(
1
2
. ÷1. 0) ¸si
raza r =

5
2
. De remarcat c¼ a sfera trece prin origine. c) Procedând analog, ecua¸tia
sferei se poate scrie sub forma (r ÷ 1)
2
+ (n + 2)
2
+ (. ÷ 3)
2
= 25. A¸sadar, sfera
are centrul C(1. ÷2. 3) ¸si raza r = 5.
2. S¼ a se g¼ aseasc¼ a centrul ¸si raza cercului de ecua¸tii

r
2
+n
2
+.
2
+r ÷2n = 0
r +n ÷. = 0
.
Solu¸ tie. Ecua¸tia sferei se mai poate scrie sub forma (r+
1
2
)
2
+(n÷1)
2
+.
2
=
5
4
,
deci sfera are centrul în punctul C(÷
1
2
. 1. 0) ¸si raza 1 =

5
2
. Ecua¸tiile dreptei care
trece prin C(÷
1
2
. 1. 0) ¸si perpendicular¼ a pe planul de ecua¸tie r + n ÷ . = 0 sunt
r+
1
2
= n ÷1 = ÷. sau sub form¼ a parametric¼ a r = t ÷
1
2
, n = t +1, . = ÷t, t ÷ R.
Intersectând aceast¼ a dreapt¼ a cu planul, se ob¸tine centrul cercului de intersec¸tie
dintre sfer¼ a ¸si plan, ¸si anume punctul C
t

2
3
.
5
6
.
1
2
). Raza r a acestui cerc se ob¸tine
din teorema lui Pitagora, r =

1
2
÷CC
t 2
. Rezult¼ a r =

7

6
.
3. S¼ a se arate c¼ a planul de ecua¸tie r+2n ÷2. ÷24 = 0 este tangent la sfera de
ecua¸tie r
2
+n
2
+.
2
÷4r÷6n ÷2. ÷22 = 0. S¼ a se g¼ aseasc¼ a coordonatele punctului
de tangen¸t¼ a.
Solu¸ tie. Ecua¸tia sferei se mai poate scrie sub forma (r÷2)
2
+(n÷3)
2
+(.÷1)
2
=
36, deci sfera are centrul în punctul C(2. 3. 1) ¸si raza 1 = 6. Distan¸ta de la centrul
sferei la planul dat este d =
[2 + 6 ÷2 ÷24[

1 + 4 + 4
= 6, deci d = 1. Prin urmare, planul
este tangent la sfer¼ a. Vom determina punctul de tangen¸t¼ a. Din ecua¸tia planului,
avem r = ÷2n + 2. + 24. Înlocuind în ecua¸tia sferei, ob¸tinem ecua¸tia unei conice,
5n
2
÷8n. + 5.
2
÷94n + 86. + 458 = 0. Cum c =

5 ÷4
÷4 5

= 9 0, conica este
o elips¼ a al c¼ arui centru satisface ecua¸tiile 5n
0
÷4.
0
÷47 = 0, ÷4n
0
+ 5.
0
+ 43 = 0,
deci n
0
= 7, .
0
= ÷3. Deoarece

c
= ÷47n
0
+43.
0
+458 = 0, elipsa degenereaz¼ a în
centrul s¼ au, C(7. ÷3). Din ecua¸tia planului, g¼ asim r
0
= 4, deci punctul de tangen¸t¼ a
este T(4. 7. ÷3).
104 11. CUADRICE
4. S¼ a se arate c¼ a planul de ecua¸tie 4r ÷ 12n + 9. ÷ 6 = 0 este tangent la
cuadrica de ecua¸tie
r
2
9
+
n
2
1
÷
.
2
4
+ 1 = 0. S¼ a se g¼ aseasc¼ a coordonatele punctului
de tangen¸t¼ a.
Solu¸ tie. Din ecua¸tia planului, avem r = 3n ÷
9
4
. +
3
2
. Înlocuind în ecua¸tia
cuadricei, ob¸tinem ecua¸tia unei conice, 32n
2
÷ 24n. + 5.
2
+ 16n ÷ 12. + 20 = 0.
Cum c =

32 ÷12
÷12 5

= 16 0, conica este o elips¼ a al c¼ arui centru satisface
ecua¸tiile 32n
0
÷12.
0
+ 8 = 0, ÷12n
0
+ 5.
0
÷6 = 0, deci n
0
= 2, .
0
= 6. Deoarece

c
= 8n
0
÷ 6.
0
+ 20 = 0, elipsa degenereaz¼ a în centrul s¼ au, C(2. 6). Din ecua¸tia
planului, g¼ asim r
0
= ÷6, deci punctul de tangen¸t¼ a este T(÷6. 2. 6).
5. S¼ a se scrie ecua¸tiile generatoarelor rectilinii ale hiperboloidului cu o pânz¼ a
r
2
25
+
n
2
16
÷
.
2
4
= 1, care trec prin punctul ¹(5. ÷4. 2).
Solu¸ tie. Conform (1.1), ecua¸tiile generatoarelor rectilinii sunt
(2.1)

c

r
5
+
.
2

=

1 +
n
4

r
5
÷
.
2

= c

1 ÷
n
4
,

`

r
5
+
.
2

= j

1 ÷
n
4

j

r
5
÷
.
2

= `

1 +
n
4
.
Punând condi¸tia ca o generatoare din prima familie s¼ a treac¼ a prin punctul ¹,
se ajunge la rela¸tia 2c = 0. Prin urmare, c = 0 ¸si = 0, Înlocuind în (2.1)
¸si împ¼ ar¸tind la , se ob¸tin ecua¸tiile generatoarei:

n + 4 = 0
2r ÷5. = 0
. Similar, o
generatoare din a doua familie trece prin punctul ¹ dac¼ a ` = j = 0. În consecin¸t¼ a,
ecua¸tiile acestei generatoare vor …

4r + 5n + 10. = 20
4r ÷5n ÷10. = 20
.
6. S¼ a se scrie ecua¸tiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
r
2
16
÷
n
2
4
= . care sunt paralele cu planul 3r + 2n ÷4. = 0.
Solu¸ tie. În acest caz vom folosi (1.3) ¸si (1.4). Ecua¸tiile generatoarelor vor …

c

r
4
+
n
2

= .

r
4
÷
n
2

= c
¸si

`

r
4
+
n
2

= j
j

r
4
÷
n
2

= `.
. S¼ a remarc¼ am c¼ a = 0 (altfel ar rezulta
c = 0, ceea ce contrazice ipoteza c¼ a c ¸si nu sunt nuli simultan). Similar ` = 0.
Direc¸tia primei generatoare este
÷÷
·
1
=

÷÷
i
÷÷
,
÷÷
/
c 2c ÷4
÷2 0

== 2
2
÷÷
i +
2
÷÷
, +
c
÷÷
/ . Similar, pentru a doua generatoare ob¸tinem
÷÷
·
1
= ÷8`
2
÷÷
i + +4`
2
÷÷
, ÷4`j
÷÷
/ .
Aceste drepte sunt paralele cu planul dat dac¼ a ¸si numai dac¼ a
÷÷
·
1
l
÷÷
: ,
÷÷
·
2
l
÷÷
: , unde
÷÷
: = 3
÷÷
i + 2
÷÷
, ÷ 4
÷÷
/ . Rezult¼ a c = 2, = 0, ` = j, j = 0. Înlocuind în
ecua¸tiile ini¸tiale ¸si simpli…când corespunz¼ ator, rezult¼ a c¼ a generatoarele c¼ autate au
ecua¸tiile

r + 2n ÷2. = 0
r ÷2n ÷8 = 0
¸si

r + 2n ÷4 = 0
r ÷2n ÷4. = 0
.
7. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a cuadrica 5r
2
+ 7n
2
+ 5.
2
+ 2rn + 2r. +
2n. ÷6n + 4. + 1 = 0. S¼ a se precizeze natura acestei cuadrice.
2. PROBLEME REZOLVATE 105
Solu¸ tie. În acest caz, c =

5 1 1
1 7 1
1 1 5

= 0, deci cuadrica este cu centru.
Coordonatele centrului se ob¸tin rezolvând sistemul

5r +n +. = 0
r + 7n +. ÷3 = 0
r +n + 5. + 2 = 0
.
Ob¸tinem C(0.
1
2
. ÷
1
2
). Dup¼ a transla¸tia r = r
t
, n =
1
2
+n
t
, . = ÷
1
2
+.
t
, ecua¸tia
cuadricei devine
5r
t 2
+ 7n
t 2
+ 5.
t 2
+ 2r
t
n
t
+ 2r
t
.
t
+ 2n
t
.
t
÷
3
2
= 0.
Valorile proprii ale matricei ¹ =

¸
5 1 1
1 7 1
1 1 5
¸

sunt `
1
= 4, `
2
= 5, `
3
=
= 8, iar vectorii proprii ortonorma¸ti corespunz¼ atori (
1

2
. 0.
÷1

2
), (
1

3
.
÷1

3
.
1

3
),
(
1

6
.
2

6
.
1

6
), matricea de trecere de la baza canonic¼ a la aceast¼ a baz¼ a …ind
C =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1

2
1

3
1

6
0 ÷
1

3
2

6
÷
1

2
1

3
1

6
¸

.
Dup¼ a schimbarea de variabil¼ a

¸
r
t
n
t
.
t
¸

= C

¸
A
1
7
¸

, ecua¸tia cuadricei devine
4A
2
+ 51
2
+ 87
2
÷
3
2
= 0 sau
A
2
3
8
+
1
2
3
10
+
7
2
3
16
÷1 = 0.
A¸sadar cuadrica este un elipsoid.
8. Aceea¸si problem¼ a pentru cuadrica 2n
2
+ 4rn ÷8r. ÷4n. + 6r ÷5 = 0.
Solu¸ tie. În acest caz, c =

0 2 ÷4
2 2 ÷2
÷4 ÷2 0

= 0. Valorile proprii ale matricei
¹ =

¸
0 2 ÷4
2 2 ÷2
÷4 ÷2 0
¸

sunt `
1
= 0, `
2
= 6, `
3
= ÷4, iar vectorii proprii orto-
norma¸ti corespunz¼ atori sunt (
÷1

6
.
2

6
.
1

6
), (
1

3
.
1

3
.
÷1

3
), (
1

2
. 0.
1

2
). Dup¼ a
106 11. CUADRICE
schimbarea de variabil¼ a

¸
r
n
.
¸

= C

¸
r
t
n
t
.
t
¸

, C =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
÷
1

6
1

3
1

2
2

6
1

3
0
1

6
÷
1

3
1

2
¸

,
ecua¸tia cuadricei devine 6n
t 2
÷ 4.
t 2
÷

6r
t
+ 2

3n
t
+ 3

2.
t
÷ 5 = 0, care se
mai poate scrie sub forma 6(n
t
+

3
6
)
2
÷4(.
t
÷
3

2
8
)
2
÷

6r
t
÷
35
8
= 0. Notând
A = r
t
÷
35
8

6
, 1 = n
t
+

3
6
, 7 = .
t
÷
3

2
8
, ob¸tinem ecua¸tia canonic¼ a a cuadricei:
61
2
÷47
2
÷

6A = 0. Cuadrica este un paraboloid hiperbolic.
9. S¼ a se scrie ecua¸tia cilindrului a c¼ arui curb¼ a directoare este curba de ecua¸tii

r
2
÷n
2
= .
r +n +. = 0
, generatoarele …ind perpendiculare pe planul curbei directoare.
Solu¸ tie. Generatoarele …ind perpendiculare pe planul curbei, vor avea direc¸tia
÷÷
· =
÷÷
i +
÷÷
, +
÷÷
/ . Ecua¸tiile generatoarelor sunt

r ÷. = `
n ÷. = j
. Aceste generatoare
se sprijin¼ a pe curba directoare dac¼ a ¸si numai dac¼ a sistemul

r ÷. = `
n ÷. = j
r
2
÷n
2
= .
r +n +. = 0
este
compatibil. Eliminând r, n, . între cele patru rela¸tii, se ob¸tine condi¸tia (2` ÷
j)
2
÷ (2j ÷ `)
2
+ 3(` + j) = 0, care este echivalent¼ a cu `
2
÷ j
2
+ ` + j = 0.
A¸sadar, (`. j) = `
2
÷j
2
+` +j. În consecin¸t¼ a, ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice va …
r
2
÷n
2
÷2r. + 2n. +r +n ÷2. = 0.
10. S¼ a se scrie ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice circumscrise sferei de ecua¸tie r
2
+
n
2
+.
2
= 1, ale c¼ arei generatoare sunt paralele cu dreapta de ecua¸tii r = n = ..
Solu¸ tie. Ecua¸tiile generatoarelor sunt

r ÷n = `
n ÷. = j
. În acest caz, genera-
toarele nu se sprijin¼ a pe o curb¼ a directoare, ci sunt circumscrise unei sfere, deci
intersecteaz¼ a sfera într-un singur punct. Înlocuind r = n +`, . = n ÷j în ecua¸tia
sferei, rezult¼ a c¼ a ecua¸tia (n + `)
2
+ n
2
+ (n ÷ j)
2
= 1 trebuie s¼ a aib¼ a o singur¼ a
solu¸tie, deci discriminantul s¼ au trebuie s¼ a …e nul. Se ob¸tine astfel condi¸tia de com-
patibilitate (`. j) = 2`
2
+ 2j
2
+ 2`j ÷ 3 = 0. În consecin¸t¼ a, ecua¸tia suprafe¸tei
este 2(r
2
+n
2
+.
2
÷rn ÷r. ÷n.) ÷3 = 0.
11. S¼ a se g¼ aseasc¼ a ecua¸tiile proiec¸tiei ortogonale a curbei de ecua¸tii

2r
2
+n
2
÷2. = 0
r +. ÷4 = 0
pe planul rOn.
Solu¸ tie. Determin¼ am ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice cu generatoarele paralele cu
axa O., a c¼ arei curb¼ a directoare este curba dat¼ a. Ecua¸tiile generatoarelor sunt
r = `, n = j. Procedând ca mai sus, ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice este 2r
2
+ n
2
÷
2 (4 ÷r) = 0. În consecin¸t¼ a, proiec¸tia curbei date pe planul rOn are ecua¸tiile

2r
2
+n
2
÷2 (4 ÷r) = 0
. = 0
.
3. PROBLEME PROPUSE 107
12. S¼ a se scrie ecua¸tia conului cu vârful în origine, de curb¼ a directoare de
ecua¸tii r
2
+n
2
= 1, . = 1.
Solu¸ tie. Ecua¸tiile generatoarelor sunt
r
`
=
n
j
=
.
1
. Cum aceste generatoare
se sprijin¼ a pe curba directoare, rezult¼ a c¼ a `
2
+ j
2
= 1. În consecin¸t¼ a, ecua¸tia
suprafe¸tei conice este r
2
+n
2
= .
2
.
13. S¼ a se scrie ecua¸tia suprafe¸tei care se ob¸tine prin rotirea dreptei de ecua¸tii
r +. = 2, n = 0 în jurul dreptei de ecua¸tii r ÷2 = 0, n ÷2 = 0.
Solu¸ tie. Axa de rota¸tie trece prin punctul (2. 2. 0) ¸si are ca vector director
÷÷
· =
÷÷
/ . În consecin¸t¼ a, un cerc generator are ecua¸tiile (r ÷2)
2
+(n ÷2)
2
+.
2
= `
2
,
. = j. Deoarece acest cerc se sprijin¼ a pe dreapta de ecua¸tii r + . = 2, n =
0, rezult¼ a c¼ a 2j
2
÷ `
2
+ 4 = 0. Prin urmare, ecua¸tia suprafe¸tei de rota¸tie este
(r ÷2)
2
+ (n ÷2)
2
÷.
2
= 4.
3. Probleme propuse
1. S¼ a se scrie ecua¸tia sferei care:
a) trece prin punctul ¹(2. ÷1. ÷3) ¸si are centrul C (3. ÷2. 1);
b) are ca diametru segmentul [¹1], ¹(1. 2. 3), 1(1. ÷4. 3);
c) are centrul C (3. ÷5. ÷2) ¸si este tangent¼ a planului 2r ÷n ÷3. + 11 = 0;
d) trece prin punctele ' (3. 1. ÷3), · (÷2. 4. 1), 1 (÷5. 0. 0) ¸si are centrul în
planul 2r +n ÷. + 3 = 0.
2. S¼ a se g¼ aseasc¼ a centrul ¸si raza sferei circumscrise tetraedrului ¹1C1, unde
¹(1. ÷2. ÷1), 1(÷5. 10. ÷1), C (4. 1. 11), 1(÷8. ÷2. 2).
3. S¼ a se scrie ecua¸tia sferei cu centrul pe dreapta
r
1
=
n ÷1
÷1
=
. + 2
1
, care
trece prin punctul ¹(0. 2. ÷1) ¸si de raz¼ a

5.
4. S¼ a se scrie ecua¸tia sferei cu centrul în punctul ¹(4. 5. ÷2), ¸stiind c¼ a sfera
r
2
+n
2
+.
2
÷4r ÷12n + 36 = 0 este tangent¼ a interioar¼ a la sfera c¼ autat¼ a.
5. S¼ a se determine centrul ¸si raza cercurilor de ecua¸tii:
a)

(r ÷3)
2
+ (n + 2)
2
+ (. ÷1)
2
= 100
2r ÷2n ÷. + 9 = 0
;
b)

r
2
+n
2
+.
2
÷4r ÷6. ÷14 = 0
r +n ÷2 = 0
;
c)

r
2
+n
2
+.
2
÷2r + 2n + 4. ÷59 = 0
18r ÷22n + 5. ÷30 = 0
.
6. S¼ a se scrie ecua¸tiile planelor tangente la sfera de ecua¸tie r
2
+n
2
+.
2
÷8r÷
4. ÷205 = 0, care sunt paralele cu planul de ecua¸tie 10r ÷11n + 2. = 0.
7. S¼ a se determine curbele de intersec¸tie ale elipsoidului
r
2
16
+
n
2
12
+
.
2
4
÷1 = 0
cu planele de coordonate.
8. S¼ a se arate c¼ a urm¼ atoarele plane intersecteaz¼ a cuadricele corespunz¼ atoare,
dup¼ a ni¸ste conice. S¼ a se precizeze dup¼ a caz semiaxele, vârfurile sau parametrul
parabolei.
a) r = 2;
r
2
16
+
n
2
12
+
.
2
4
÷1 = 0; b) . + 1 = 0;
r
2
32
÷
n
2
18
+
.
2
2
= 1;
108 11. CUADRICE
c) n + 6 = 0;
r
2
5
÷
n
2
8
= 6..
9. S¼ a se precizeze pozi¸tia dreptei de ecua¸tii
r ÷4
2
=
n + 6
÷3
=
. + 2
÷2
fa¸t¼ a de
elipsoidul
r
2
16
+
n
2
12
+
.
2
4
÷1 = 0. Aceea¸si problem¼ a pentru dreapta
r
2
=
n
3
=
.
1
¸si
paraboloizii
r
2
4
+
n
2
9
= 2.,
r
2
4
÷
n
2
9
= 2..
10. Pentru ce valori ale lui :, planul de ecua¸tie 2r ÷ n ÷ 2. + : = 0, este
tangent la paraboloidul eliptic de ecua¸tie
r
2
3
+
n
2
4
= 2.? S¼ a se determine punctul
de tangen¸t¼ a.
11. S¼ a se determine ecua¸tiile generatoarelor rectilinii ale suprafe¸tei 4r
2
÷9n
2
=
= 36. care trec prin punctul ¹(3. 0. 1); s¼ a se calculeze unghiul dintre ele.
12. Aceea¸si problem¼ a pentru suprafa¸ta
r
2
9
+
n
2
4
÷
.
2
16
= 1 ¸si punctul ¹(3. ÷2. 4).
13. S¼ a se scrie ecua¸tiile generatoarelor rectilinii ale suprafe¸tei r
2
÷4n
2
= 16.
care sunt paralele cu planul 3r + 2n ÷4. = 0.
14. Aceea¸si problem¼ a pentru suprafa¸ta
r
2
4
+
n
2
9
÷
.
2
16
= 1 ¸si planul 6r + 4n+
+3. ÷17 = 0.
15. S¼ a se determine generatoarele cuadricei r
2
÷
n
2
4
+
.
2
9
÷ 1 = 0 con¸tinute
în planul 6r + 3n ÷2. + 6 = 0.
16. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a ¸si s¼ a se precizeze natura cuadricelor:
a) 5r
2
+ 6n
2
+ 7.
2
÷4rn + 4n. ÷10r + 8n + 14. ÷6 = 0;
b) 2r
2
+ 5n
2
+ 11.
2
÷20rn + 4r. + 16n. ÷24r ÷6n ÷6. ÷180 = 0;
c) n
2
÷.
2
+ 4rn ÷4r. ÷6r + 4n + 2. + 8 = 0;
d) n
2
+ 2

3n. ÷.
2
÷4r + 2 = 0;
e) ar. +/n. ÷a/r = 0, a
2
+/
2
0.
17. S¼ a se scrie ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice având generatoarele paralele cu
dreapta r = n = . ¸si care se sprijin¼ a pe curba de ecua¸tii r = n
2
, . = 0.
18. S¼ a se scrie ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice ale c¼ arei generatoare sunt paralele
cu dreapta r + n + . = 0, r + 2n + 3. = 0 ¸si care are curba directoare de ecua¸tii
r
2
+n
2
+.
2
÷2 = 0, n = 0.
19. S¼ a se scrie ecua¸tia cilindrului care are ca directoare curba de ecua¸tii n
2
+
+.
2
= r, r = 2., ¸stiind c¼ a generatoarele sunt perpendiculare pe planul curbei
directoare.
20. S¼ a se scrie ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice cu generatoarele paralele cu dreapta
r = n = . ¸si tangent¼ a sferei de ecua¸tie (r ÷3)
2
+n
2
+.
2
÷1 = 0.
21. Curba de ecua¸tii

r
2
2
÷
.
2
3
= n
3r ÷3n + 4. + 2 = 0
se proiecteaz¼ a ortogonal pe
planul rO.. S¼ a se precizeze natura ¸si centrul proiec¸tiei.
4. INDICA ¸ TII ¸ SI R
¼
ASPUNSURI 109
22. S¼ a se scrie ecua¸tia suprafe¸tei conice cu vârful în origine ¸si având curba
directoare de ecua¸tii r
2
+n
2
+.
2
= 4, r
2
÷n
2
= 1.
23. S¼ a se scrie ecua¸tia suprafe¸tei conice cu vârful \ dat de intersec¸tia planelor
de ecua¸tii r + 3. ÷10 = 0, n ÷2 = 0, r ÷. + 2 = 0 ¸si care are curba directoare de
ecua¸tii r
2
+.
2
÷2r = 0, n = 0.
24. S¼ a se scrie ecua¸tia conului cu vârful \ (3. 0. ÷1), ale c¼ arui generatoare
sunt tangente elipsoidului
r
2
6
+
n
2
2
+
.
2
3
÷1 = 0.
25. S¼ a se g¼ aseasc¼ a locul geometric al tangentelor duse din origine la sfera de
ecua¸tie (r ÷5)
2
+ (n + 1)
2
+.
2
= 16.
26. S¼ a se scrie ecua¸tia suprafe¸telor generate prin rotirea hiperbolei
r
2
a
2
÷
n
2
/
2
÷
1 = 0, . = 0 în planul axei Or respectiv On.
27. S¼ a se scrie ecua¸tia suprafe¸tei generat¼ a prin rotirea curbei de ecua¸tii r
2
+
+n
2
÷.
2
÷1 = 0, 2r ÷n = 0 în jurul dreptei de ecua¸tii
r
1
=
n
2
=
.
3
.
28. Sfera de ecua¸tie r
2
+n
2
+.
2
÷2n = 0 este luminat¼ a de un fascicul de raze
paralel cu dreapta r = n = .. S¼ a se g¼ aseasc¼ a forma umbrei aruncate de sfer¼ a pe
planul rOn.
4. Indica¸tii ¸si r¼ aspunsuri
1. a) r
2
+n
2
+.
2
÷6r+4n÷2.÷4 = 0. b) r
2
+n
2
+.
2
÷2r+2n÷6.+2 = 0. c)
r
2
+n
2
+.
2
÷6r+10n+4.÷18 = 0. d) Fie C(n. ·. 2n+·+3) centrul sferei. Din C' =
C· = C1, rezult¼ a n = 1, · = ÷2. r
2
+n
2
+.
2
÷2r+4n ÷6. ÷35 = 0. 2. Punând
condi¸tia ca sfera r
2
+n
2
+.
2
+:r +:n +j. +c = 0 s¼ a treac¼ a prin cele 4 puncte,
ajungem la rela¸tiile: :÷2:÷j+c = ÷6, ÷5:+10:÷j+c = ÷126, 4:+:+11j+c =
÷138, ÷8:÷2:+2j+c = ÷72. Rezolvând, ob¸tinem : = 4, : = ÷8, j = ÷10, c =
÷36, deci ecua¸tia sferei c¼ autate este r
2
+n
2
+.
2
+4r÷8n÷10.÷36 = 0. C(÷2. 4. 5),
1 = 9. 3. Sfera are centrul C(t. ÷t+1. t÷2). Din ¹C =

5, avem t = ±1. Se ob¸tin
dou¼ a sfere de ecua¸tii r
2
+n
2
+.
2
÷2r+2.÷3 = 0, r
2
+n
2
+.
2
+2r÷4n+6.+9 = 0.
4. Centrul sferei interioare este C(2. 6. 0), iar raza r = 2. Raza sferei c¼ autate este
1 = r +¹C = 5. Sfera c¼ autat¼ a are ecua¸tia r
2
+n
2
+.
2
÷8r ÷10n + 4. + 20 = 0.
5. a) C(÷
1
3
.
7
3
.
11
3
), r = 5

3. b) Cercul trece prin centrul sferei. C(2. 0. 3),
r = 1 = 3

3. c) C(1. ÷1. ÷2), r = 1 = 8. 6. Un plan paralel cu planul dat
are ecua¸tia 10r ÷ 11n + 2. + 1 = 0. Se pune condi¸tia ca distan¸ta de la centrul
sferei la acest plan s¼ a …e 15. 10r ÷11n + 2. + 189 = 0, 10r ÷11n + 2. ÷261 = 0.
7. ¨rOn: elipsa

r
2
16
+
n
2
12
÷1 = 0
. = 0
; ¨rO.: elipsa

r
2
16
+
.
2
4
÷1 = 0
n = 0
; ¨nO.:
elipsa

n
2
12
+
.
2
4
÷1 = 0
. = 0
. 8. a)

n
2
9
+
.
2
3
÷1 = 0
r = 2
, elips¼ a de semiaxe 3,

3;
b)

r
2
16
÷
n
2
9
÷1 = 0
. + 1 = 0
, hiperbol¼ a de semiaxe 4, 3;

2r
2
= 60. ÷45
n + 6 = 0
, parabol¼ a
110 11. CUADRICE
cu vârful \ (0. ÷6.
3
4
), j = 15. 9. secant¼ a, ¹(2. ÷3. 0), 1(0. 0. 2); secant¼ a, ¹(2. 3. 1),
O(0. 0. 0); tangent¼ a, O(0. 0. 0). 10. Planul intersecteaz¼ a cuadrica dup¼ a elipsa de
ecua¸tie 4r
2
+ 3n
2
÷ 24r + 12n ÷ 12: = 0. Aceast¼ a elips¼ a degenereaz¼ a în centrul
s¼ au, (3. ÷2), dac¼ a = 0, deci când : = ÷4. Planul de ecua¸tie 2r ÷ n ÷ 2. ÷
4 = 0 este tangent la cuadric¼ a în punctul (3. ÷2. 2). 11.

2r + 3n ÷6. = 0
2r ÷3n ÷6 = 0
,

2r + 3n ÷6 = 0
2r ÷3n ÷6. = 0
, arccos
9
17
. 12.

n + 2 = 0
4r ÷3. = 0
,

4r + 6n + 3. ÷12 = 0
4r ÷6n ÷3. ÷12 = 0
,
arccos
8
5

5
. 13.

r + 2n ÷2. = 0
r ÷2n ÷8 = 0
,

r + 2n ÷4 = 0
r ÷2n ÷4. = 0
. 14.

2r +. = 0
n ÷3 = 0
,

6r + 4n + 3. ÷12 = 0
6r ÷4n ÷3. ÷12 = 0
,

6r + 4n + 3. + 12 = 0
6r ÷4n ÷3. + 12 = 0
,

2r +. = 0
n + 3 = 0
.
15.

2r +n = 0
. ÷3 = 0
,

6r + 3n ÷2. + 6 = 0
6r ÷3n + 2. + 6 = 0
. 16. a) 3A
2
+ 61
2
+ 97
2
÷18 = 0,
r = 1 +
1
3
(2A + 21 ÷ 7), n =
1
3
(2A ÷ 1 + 27), . = ÷1 +
1
3
(÷A + 21 + 27).
Cuadrica este un elipsoid. b) ÷A
2
+ 1
2
+ 27
2
÷ 20 = 0, r =
1
3
(2A + 21 ÷ 7),
n = ÷1+
1
3
(2A÷1 +27), . = 1+
1
3
(÷A+21 +27). Cuadrica este un hiperboloid
cu o pânz¼ a. c) 1
2
÷7
2
÷2A = 0, r =
1
3
(r
t
+ 2n
t
+ 2.
t
), n =
1
3
(÷2r
t
+ 2n
t
÷.
t
),
. =
1
3
(÷2r
t
÷ n
t
+ 2.
t
, A = r
t
÷
3
2
, 1 = n
t
÷
1
3
, 7 = .
t
+
2
3
. Cuadrica este un
paraboloid hiperbolic. d) 1
2
÷7
2
÷2A = 0, A = r
t
+ 1, 1 = n
t
, 7 = .
t
, r = r
t
,
n =
1
2
(

3n
t
+.
t
), . =
1
2
(n
t
÷

3.
t
). Cuadrica este un paraboloid hiperbolic. e) 1
2
÷
7
2
÷
2a/
2
a
2
+/
2
A = 0, r =
1

a
2
+/
2
(/r
t
+
a

2
n
t
÷
a

2
.
t
), n =
1

a
2
+/
2
(÷ar
t
+
/

2
n
t
÷
/

2
.
t
), . =
1

2
(n
t
+ .
t
), A = r
t
, 1 = n
t
÷
a
2
/

2(a
2
+/
2
)
, 7 = .
t
÷
a
2
/

2(a
2
+/
2
)
.
Cuadrica este un paraboloid hiperbolic. 17. n
2
÷ 2n. + .
2
÷ r + . = 0. 18.
2r
2
+n
2
+2.
2
+2rn +2n. ÷4 = 0. 19. 4r
2
+25n
2
+.
2
+4r. ÷20r÷10. = 0. 20.
2r
2
+2n
2
+2.
2
÷2rn÷2r.÷2n.÷12r+6n+6.+15 = 0. 21. 3r
2
÷2.
2
÷6r÷8n÷4 = 0,
n = 0. Proiec¸tia curbei pe planul rO. este o hiperbol¼ a cu centrul în punctul
(1. 0. ÷2). 22. 3r
2
÷ 5n
2
÷ .
2
= 0. 23. \ (1. 2. 3). (r ÷ 1)
2
+ 2(n ÷ 2)
2
+ (. ÷
3)
2
÷3(n ÷2)(. ÷3) = 0. 24. 4(r ÷3)
2
÷15n
2
÷6(. + 1)
2
÷12(r ÷3)(. + 1) = 0.
25. 15r
2
÷ 9n
2
÷ 10.
2
÷ 10rn = 0. 26. Or: /
2
r
2
÷ a
2
n
2
÷ a
2
.
2
÷ a
2
/
2
= 0, On:
/
2
r
2
÷a
2
n
2
+/
2
.
2
÷a
2
/
2
= 0. 27. 18(r+2n+3.)
2
(r
2
+n
2
+.
2
÷1) = [(r+2n+3.)
2
+
2r
2
+2n
2
+2.
2
÷7]
2
. 28. Ecua¸tia cilindrului cu generatoarele paralele cu dreapta
dat¼ a, circumscris sferei, este 2r
2
+2n
2
+2.
2
÷2rn÷2r. ÷2n. +2r+2n÷4. ÷1 = 0.
Forma umbrei este interiorul curbei de intersec¸tie a acestui cilindru cu planul . = 0,
adic¼ a 2r
2
+2n
2
÷2rn +2r+2n ÷1 = 0, . = 0. Prin urmare, umbra are forma unei
elipse cu semiaxele

3 ¸si 1.
Bibliogra…e
[1] ATANASIU, GH., MUNTEANU, GH., POSTOLACHE, M., Culegere de probleme de algebr¼a
liniar¼a, geometrie analitic¼a, diferen¸ tial¼a ¸ si ecua¸ tii diferen¸ tiale. Editura ALL, Bucure¸sti, 1994.
[2] CHIRI ¸ T
¼
A, S., Probleme de matematici superioare. Editura Didactic¼ a ¸si Pedagogic¼ a, Bu-
cure¸sti, 1989.
[3] COSTINESCU, C., Algebr¼a liniar¼a ¸ si aplica¸ tii în geometrie. Editura Matrix Rom, Bucure¸sti,
2005.
[4] FADDÉEV, D., SOMINSKI, I., Recueil d’exercises d’algèbre supérieure. Editions de Moscou,
1977.
[5] GROZA, G. ¸si colectiv, Algebr¼a liniar¼a, geometrie analitic¼a ¸ si diferen¸ tial¼a (culegere de pro-
bleme). UTCB, Bucure¸sti, 1997.
[6] LIPSCHUTZ, Algèbre linéaire. Cours et problemes, 2
e
édition, série Schaum, McGraw-Hill
Inc., Paris, 1994.
[7] MURGULESCU, E., DONCIU, N., POPESCU, V., Geometrie analitic¼a în spa¸ tiu ¸ si geome-
trie diferen¸ tial¼a-culegere de probleme, Editura Didactic¼ a ¸si Pedagogic¼ a, Bucure¸sti, 1973.
[8] MATEI, P., Algebr¼a liniar¼a, geometrie analitic¼a ¸ si diferen¸ tial¼a, vol. I. Editura AGIR, Bu-
cure¸sti, 2002.
[9] P
¼
ALTINEANU, G., DONESCU, ¸ S., Algebr¼a liniar¼a. Editura Matrix Rom, Bucure¸sti, 2007.
[10] POPESCU, S.-A., Curs practic de algebr¼a liniar¼a. UTCB, Bucure¸sti, 1993.
[11] POPESCU, A., Algebr¼a liniar¼a ¸ si aplica¸ tii. Editura Universit¼ a¸tii din Bucure¸sti, Bucure¸sti,
1994.
[12] PROSKURYAKOV, I.V., Problems in linear algebra, Mir Publishers Moscow, 1978.
[13] ¸ TUBERBILLER, O.N., Probleme ¸ si exerci¸ tii de geometrie analitic¼a. Editura Tehnic¼ a, Bu-
cure¸sti, 1952.
[14] UDRI¸ STE, C., RADU, C., DICU, C., M
¼
AL
¼
ANCIOIU, O., Probleme de algebr¼a, geometrie ¸ si
ecua¸ tii diferen¸ tiale. Editura Didactic¼ a ¸si Pedagogic¼ a, Bucure¸sti, 1981.
[15] UDRI¸ STE, C., Aplica¸ tii de algebr¼a, geometrie ¸ si ecua¸ tii diferen¸ tiale. Editura Didactic¼ a ¸si
Pedagogic¼ a, Bucure¸sti, 1993.
111

Cuprins
Capitolul 1. Complemente de calcul matriceal 1. Preliminarii 2. Probleme rezolvate 3. Probleme propuse 4. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a Capitolul 2. Vectori liberi 1. Preliminarii 2. Probleme rezolvate 3. Probleme propuse 4. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a Capitolul 3. Spa¸ii vectoriale t 1. Preliminarii 2. Probleme rezolvate 3. Probleme propuse 4. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a Capitolul 4. Aplica¸ii liniare ¸i matrice t s 1. Preliminarii 2. Probleme rezolvate 3. Probleme propuse 4. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a Capitolul 5. Valori ¸i vectori proprii s 1. Preliminarii 2. Probleme rezolvate 3. Probleme propuse 4. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a Capitolul 6. Spa¸ii euclidiene t 1. Preliminarii 2. Probleme rezolvate 3. Probleme propuse 4. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a Capitolul 7. Forme p¼tratice a 1. Preliminarii 2. Probleme rezolvate 3. Probleme propuse 4. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a
iii

1 1 4 11 12 13 13 16 18 22 25 25 26 28 30 33 33 34 35 36 39 39 40 42 44 47 47 49 54 56 59 59 61 64 66

Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a Capitolul 10. Probleme rezolvate 3. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a Bibliogra…e 69 69 72 75 76 77 77 80 82 86 89 89 91 95 97 99 99 103 107 109 111 . Elemente de calcul tensorial 1. Preliminarii 2. Probleme rezolvate 3. Probleme rezolvate 3. Probleme rezolvate 3. Probleme propuse 4. Probleme propuse 4.iv CUPRINS Capitolul 8. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a Capitolul 9. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a Capitolul 11. Preliminarii 2. Cuadrice 1. Preliminarii 2. Conice 1. Probleme propuse 4. Probleme propuse 4. Planul ¸i dreapta în spa¸iu s t 1. Preliminarii 2.

teoremele si formulele de baz¼ necesare rezolv¼ rii problemelor. Mul¸umiri anticipate tuturor celor care vor face a a t observa¸ii pe marginea lucr¼ rii de fa¸a. geometrie analitic¼ si diferen¸ial¼ ". cu alte ramuri a t¼ a a ale matematicii: analiza matematic¼ . univ. precum si cu mecanica.matei@gmail. Gavriil t s a t ¸ t P¼ ltineanu si prof.com . serii a a t t Fourier. dr. r¼ bdarea si a ¸ a ¸ efortul depus în parcurgerea materialului. ¸ t a planul si dreapta în spa¸iu. Sugestiile si observa¸iile f¼ cute se reg¼ s¸ t a a esc în forma …nal¼ a lucr¼ rii. vol. t s ¸ a a Obiectivul lucr¼ rii îl constituie …xarea cuno¸tin¸elor teoretice si aprofundarea a s t ¸ acestora prin probleme care nuan¸eaz¼ rezultatele teoretice si pun în eviden¸a imt a ¸ t¼ portan¸a lor. dr. Sunt tratate urm¼ toarele capitole: complemente de ¸ a calcul matriceal. ap¼ rut în anul a a a ¸ t a a 2002 la editura AGIR. t a t¼ Bucure¸ti. teoria elasticit¼ tii etc. ¸ a¸ Cartea furnizeaz¼ celor interesa¸i un material de studiu din domeniul algebrei a t liniare si al geometriei analitice. a t a¸ economice. ¸ t ¸ Fiecare capitol este structurat astfel: un breviar teoretic cu de…ni¸iile no¸iut t nilor folosite. Sever Angel Popescu-pentru amabilitatea. Autorul mul¸ume¸te c¼ lduros referen¸ilor stiin¸i…ci-prof. vectori t t ¸ si valori proprii. elemente de calcul tensorial. aplica¸ii liniare si matrice. La redactare am avut în vedere îmbinarea rigorii matematice cu clart itatea si accesibilitatea prezent¼ rii. iulie 2007 s Autorul email: pavel. Ea are la baz¼ îndelungata experien¸a pedagogic¼ a autorua t¼ a lui în cadrul Catedrei de Matematic¼ si Informatic¼ din Universitatea Tehnic¼ de a ¸ a a Construc¸ii Bucure¸ti si respect¼ programa analitic¼ în vigoare (post Bologna). forme p¼ tratice. Inten¸ia mea a fost ca materialul de fa¸a s¼ ¸ a t t¼ a scoat¼ în eviden¸a leg¼ turile algebrei liniare cu geometria analitic¼ . conice si cuadrice. militare etc.CUPRINS v PREFATA ¸¼ Prezenta culegere de probleme se adreseaz¼ studen¸ilor din universit¼ tile tehnice. vectori liberi. spa¸ii euclidiene. probleme propuse. spa¸ii vectoriale. prob¸ a a leme reprezentative rezolvate în detaliu. indica¸ii si r¼ spunsuri t ¸ a la problemele propuse. Pentru cei interesa¸i de împrosp¼ tarea cuno¸tin¸elor teoretice. I ([8]). analiza numeric¼ . univ. recomand cartea t a s t "Algebr¼ liniar¼ . ecua¸ii diferen¸iale.

.

Fie L o matrice inferior triunghiular¼ ¸i U o matrice a s superior triunghiular¼: a B B L=B B @ 0 l11 l21 l31 ::: ln1 0 l22 l32 ::: ln2 0 0 l33 ::: ln3 ::: 0 ::: 0 ::: 0 ::: ::: ::: lnn 1 C B C B C. Preliminarii Matrice triunghiulare.2) Factorizarea LU . a > > uii > > k=i+1 > : 0. i = 1. a > > lii > > k=j > : 0. o matrice triunghiular¼ este nesingular¼ a t¼ a a (adic¼ are determinant nenul) dac¼ ¸i numai dac¼ toate elementele de pe diagonala a as a principal¼ sunt nenule. U = B C B A @ 0 u11 0 0 ::: 0 u12 u22 0 ::: 0 u13 u23 u33 ::: 0 ::: u1n ::: u2n ::: u3n ::: ::: ::: unn 1 C C C. dac¼ i > j a (1.CAPITOLUL 1 Complemente de calcul matriceal 1. matricea superior triunghiular¼ U este a a inversabil¼. n. În consecin¸a. Dac¼ minorii a a a principali 1 . inversa sa a B = (bij ) …ind dat¼ de formulele a 8 1 > . dac¼ uii 6= 0. dac¼ i < j a (1. matricea inferior triunghiular¼ L este inversabil¼. C A Determinantul unei matrice triunghiulare este egal cu produsul elementelor de pe diagonala principal¼. n. Fie A = (aij ) o matrice p¼tratic¼ de ordinul n. inversa sa C = (cij ) …ind dat¼ de formulele a a 8 > 1 . dac¼ i < j . dac¼ i > j .1) De asemenea. dac¼ i = j a > > > lii 0 1 > < i 1 1 @X bij = lik bkj A . dac¼ i = j > a > > > uii ! < j X 1 cij = uik ckj . i = 1. Produsul a dou¼ matrice inferior (superior) triunghiulare a a este o matrice inferior (superior) triunghiular¼ Inversa unei matrice inferior (sua perior) triunghiular¼ nesingular¼ este o matrice inferior (superior) triunghiular¼ a a a a a Dac¼ lii 6= 0.

n a (r 1) arr O astfel de matrice se nume¸te matrice Frobenius. descompunerea as a …ind unic¼. aij = (r > (r 1) air 1) (r 1) > a > ij arj . :: A bn . i = 1. n. n 1. atunci exist¼ o matrice inferior triunghiular¼ L cu 1 pe diagonala prina a cipal¼ ¸i o matrice superior triunghiular¼ U astfel încât A = LU . j = i. r = 1. j = 1. ale c¼rei elemente sunt a 8 a > 0. deci dac¼ a a (0) (0) A(0) = aij . a Prezent¼m algoritmul de descompunere. dac¼ i = 1. Fie sistemul de ecua¸ii algebrice liniare: a t 8 > a11 x1 + a12 x2 + ::: + a1n xn = b1 > < a21 x1 + a22 x2 + ::: + a2n xn = b2 (1. b = B @ :: A xn 1 b1 b2 C C. COM PLEM ENTE DE CALCUL M ATRICEAL (1. atunci aij = aij . r a (r) . dac¼ i = k + 1. dac¼ i = r + 1. unde Lr este matricea care difer¼ de a matricea unitate numai prin coloana r. r > < 1.4) .3) i = a11 a21 ::: ai1 a12 a22 ::: ai2 ::: a1i ::: a2i ::: ::: ::: aii . ale c¼rei elemente sunt a 8 a > 0. a11 B a21 A=B @ ::: an1 0 a12 a22 ::: an2 1 0 ::: a1n B ::: a2n C C. n a > > < 0. Metoda elimin¼ rii a lui Gauss. …xat. A(r) = Lr A(r 1) . n. dac¼ i = 1. n 1. r. n 1. ale c¼rei elemente sunt date de formulele a a 8 (r 1) > aij . dac¼ i = r + 1. n a : (r 1) arr (r) De fapt. Inversa matricei Lr este o s 0 matrice de acela¸i tip. i = 1. sunt nenuli. dac¼ i = 1. > :::::::::::::::::::::::::::::::::::: > : an1 x1 + an2 x2 + ::: + ann xn = bn care se mai scrie matriceal sub forma unde (1. j = 1. (r 1) > air > : . atunci Lr 1 difer¼ de matricea s a a unitate numai prin coloana r. n a arr În …nal. n. dac¼ i = r a lir = . Pentru …ecare r = 1.5) Ax = b. Fie A(0) = A. iar U = A(n 1) . lir = (r 1) > > air : (r 1) . j = r + 1. x = B @ ::: ::: A ::: ann 1 0 x1 B x2 C C. dac¼ i. r > < 1. se calculeaz¼ matricea A(r) = aij . dac¼ i = r a 0 . dac¼ Lr 1 = lij . Mai precis. L = L1 1 L2 1 ::: Ln 1 1 . conform [9].2 1.

dac¼ în rela¸ia AA 1 = a a t (k) . În cazul general. caz în care sistemul este incompatibil. a22 . se elimin¼ necunoscuta xr din ecua¸iile r + 1. :::. n a : i (r 1) r arr De aceea. k + 2. a t n. unde U = A(n 1) . n 1.i=n 1. …e acesta s (k) ark . În acest caz. iar termenul liber corespunz¼tor este t t t a nenul. la efectuarea (k) (k) pasului k. pentru …ecare r …xat.. a s Algoritmul lui Gauss se poate aplica ¸i pentru rezolvarea sistemelor de m ecua¸ii s t cu n necunoscute. t a (n 1) r = 1. t a t¼ Algoritmul lui Gauss ne permite s¼ rezolv¼m simultan p sisteme de ecua¸ii cu a a t aceea¸i matrice A. Din motive a s s a de stabilitate numeric¼. se modi…c¼ a a ¸i termenii liberi corespunz¼tori ecua¸iilor din care se elimin¼ necunoscuta. Pe parcursul algoritmului pot apare urm¼toarele situa¸ii: a t -coe…cien¸ii unei ecua¸ii devin to¸i nuli. ann . s a Pentru a avea erori de rotunjire cât mai mici.1. ann 6= 0. A(0) = A.. PRELIM INARII (r) 3 Folosim nota¸iile de mai sus. Într-adev¼r. se ajunge la sistemul superior triunghiular U x = b(n 1) . n. (k) se poate întâmpla ca unii pivo¸i s¼ se anuleze. dac¼ i = r + 1. a a Astfel.. atunci permut¼m liniile k ¸i r între ele ¸i continu¼m eliminarea. . n 1. Un caz particular al a t acestui procedeu este inversarea unei matrice. -coe…cien¸ii unei ecua¸ii sunt to¸i nuli ¸i termenul liber corespunz¼tor este nul. Elementele a11 . Acest sistem se rezolv¼ regresiv: a xn = bn (n 1) (n 1) n P ann (n 1) bi xi = (1) (2) j=i+1 (n 1) aii (n 1) aij (n 1) xj . se numesc elemente pivot. t t t s a atunci ecua¸ia respectiv¼ este consecin¸a a celorlaltor. 1. Atunci arr 6= 0. la eliminarea unei necunoscute. n.. .. Este clar c¼. air (r) > b(r 1) b . Dac¼ akk = 0 ¸i cel pu¸in unul din t a a s t elementele de pe coloana k ¸i de pe liniile k + 1. Presupunem c¼ i 6= 0. i = 1. Dac¼ s a t a a (0) bi = bi . vom lucra cu matricea extins¼ a sistemului a 0 1 a11 a12 ::: a1n b1 B a a22 ::: a2n b2 C e C. se alege elementul pivot. m este nenul. dar cu termeni liberi diferi¸i.. trebuie s¼ efectu¼m permut¼ri de linii nu numai când un a a a a element pivot este egal cu zero ci ¸i când el este foarte mic (în valoare absolut¼). r = 1. a k i m Se permut¼ liniile k ¸i r astfel încât ark devine pivot. dac¼ i r a < i (r) (r 1) bi = . atunci 8 > b(r 1) . :::. astfel: …e r cel mai mic num¼r întreg pentru care ark = max aik . i = 1. A = B 21 @ ::: ::: ::: ::: :: A an1 an2 ::: ann bn e e e e Vom calcula succesiv A(r) = Lr A(r 1) . Dup¼ eliminare vom ob¸ine p sisteme triunghiulare. la …ecare pas opera¸iile s t t aplicate asupra matricei sistemului se aplic¼ tuturor celor p vectori coloan¼ termeni a a liberi. ceea ce este echivalent cu opera¸ia de înmul¸ire la stânga a matricei A(r 1) cu t t matricea Frobenius Lr . Metoda const¼ în eliminarea succesiv¼ a necunoscutelor. În …nal.

Probleme rezolvate 1. n. coloanele matricei A 1 sunt solu¸iile sistemelor liniare t cu termenii liberi respectiv egali cu coloanele matricii unitate. pentru a a a a determinarea rangului unei matrice. R = B ::: ::: ::: B C @ 0 0 ::: rn 1.4 1. a) A = B @ 0 0 1 1 A @ 0 0 1 1 A 0 0 0 1 0 0 0 1 Solu¸ie. n se face cu formulele rii = aii . i = 1. A¸adar A 1 = B s @ 0 0 1 1 A 0 0 0 1 c12 . linie cu linie. not¼m A 1 = X. Rangul unei matrice este num¼rul a a elementelor 1 de pe diagonala principal¼. urmat a i 2 1. Tinând seama c¼ transform¼rile elementare nu afecteaz¼ proprietatea unui de¸ a a a terminant de a … nul sau nenul. Reamintim c¼ matricea A = (aij ) se nume¸te simetric¼ a s a dac¼ aij = aji . Determinarea rangului unei matrice prin metoda transform¼ ri elementare. 0 1 1 1 0 0 B 0 1 1 0 C C. c23 = 1. 8i. j = i. folosind urm¼torul algoritm. rij = rii (i) (i 1) (dac¼ i < n) de calculele akj = akj a rik rij . Se poate ar¼ta c¼ matricea simetric¼ A = (aij ) este a a a pozitiv de…nit¼ dac¼ ¸i numai dac¼ i > 0. Metoda lui Cholesky.n 1 rn 1. Prin a transformare elementar¼ a unei matrice se în¸elege una din urm¼toarele opera¸ii: a t a t .n A 0 0 ::: 0 rnn (0) Pentru început.n 1 r1n B 0 r22 ::: r2. sub forma A = Rt R. Astfel.schimbarea a dou¼ linii (coloane) între ele.5).n 1 r2n C B C ::: ::: C . c24 = 0. n. j = k. t s . n.înmul¸irea tuturor elementelor unei linii (coloane) cu acela¸i factor nenul. COM PLEM ENTE DE CALCUL M ATRICEAL In . se ob¸ine: c11 = c22 = c33 = c44 = 1. unde i sunt da¸i de (1. c14 = 0.adunarea la elementele unei linii (coloane) a elementelor corespunz¼toare ale a altei linii (coloane). b) A = B 0 1 1 0 C . 8i = 1. proced¼m astfel: se efectueaz¼ transform¼ri a a a elementare asupra matricei pân¼ când toate elementele devin nule cu excep¸ia unor a t elemente de pe diagonala principal¼ care devin 1. punem aij = aij . a 2. n. k = i + 1. n. În practic¼. t t = 1. Matricea simetric¼ A se nume¸te pozitiv de…nit¼ dac¼ a a s a a xt Ax > 0. a as a t Metoda lui Cholesky const¼ în descompunerea unei matrice simetrice ¸i pozitiv a s de…nite A. Calculul liniei a a (i 1) q aij (i 1) . S¼ se calculeze inversele urm¼toarelor matrice triunghiulare: a a 0 1 0 1 1 1 1 1 1 1 0 0 B 0 1 1 1 C B C C . c34 = 1. c13 = 0. n. dac¼ j = i + 1. a) Folosind formulele (1. n. a .3).2). atunci AX = In sau Axj = ej unde xj ¸i ej sunt coloanele j a s din X respectiv In . j = 1. rezult¼ c¼ rangul unei matrice nu se modi…c¼ a a a dac¼ asupra matricei se efectueaz¼ transform¼ri elementare. Elementele matricei R se calculeaz¼ succesiv. 8x 6= 0 dat de (1. unde R este matricea superior triunghiular¼ a 0 1 r11 r12 ::: r1.

a) Matricea sistemului este A = @ 3 t 4 1 1 0 1 0 1 3 2 1 3 3 e 1 5 0 A matricea extins¼ a men liber este b = @ 0 A. S¼ se rezolve urm¼toarele sisteme prin metoda elimin¼rii a lui Gauss. 2 = = 5 6= 0. A(2) = L A(1) = B 0 e B A e 2 @ 1 0 1 5 2 1 1 B A(1) = L1 A = @ 0 Trebuie rezolvat sistemul superior triunghiular 8 > 2 x1 > > < > > > : x2 + 5 x2 2 0 1 2 3 B 19 C B 0 (2) (1) A .2. iar coloana terSolu¸ie. Fie A = @ 3 a 3 4 1 1 3 sistemului. a a a 8 8 > x1 + 2 x2 + 3 x3 + 4 x4 = 11 > < 2 x1 x2 + 3 x3 = 3 < 2 x1 + 3 x2 + 4 x3 + x4 = 12 3 x1 + x2 5 x3 = 0 . A . A 3 19 2 6 5 1 C C C. 2 3 3 9 2 6 5 B L1 = @ 1 B 0 L2 = @ 0 0 C e e B 1 0 A . A = L2 A = B @ 2 5 0 3 x3 = 19 x3 = 2 6 x3 = 5 3 9 2 . 1 A 1 1 = 2 6= 0. A(1) = L1 A = @ 0 0 1 2 0 B 0 C . matricea A se poate scrie sub forma A = LU . Se ob¸ine succesiv a t 0 1 3 2 2 0 1 2 5 0 2 0 0 0 0 1 1 0 2 0 1 5 2 1 1 5 2 0 3 19 2 5 3 19 2 6 5 1 5 2 0 1 3 9 C A. Deoarece 2 3 1 1 2 3 4 1 1 1 3 5 1 1 B 0 B =@ 0 0 0 1 1 0 0 1 1 1 0 1 1 1 C C. 3 = = 6 6= 0. Vom aplica metoda elimin¼rii a lui Gauss. PROBLEM E REZOLVATE 5 b) Un calcul similar conduce la A 1 2. : > 3 x1 + 4 x2 + x3 + 2 x4 = 13 > 4 x1 x2 + x3 = 3 : 4 x1 + x2 + 2 x3 + 3 x4 = 14 0 1 2 1 3 1 5 A. În a a a …ecare caz s¼ se g¼seasc¼ descompunerea LU a matricei sistemului. b) a) . 6 5 C C C.

A = L1 A = B A @ 3 0 1 0 4 0 0 1 1 0 0 0 2 1 2 7 2 1 0 0 2 1 0 0 3 2 8 10 3 2 4 4 3 2 4 0 4 7 10 13 4 7 4 36 4 7 4 40 2 1 0 0 1 11 10 C C. 4 A 36 . coloana termen 4 3 2 1 e liber b ¸i matricea extins¼ a sistemului A.6 1. 0 1 2 1 3 B 5 19 C B C De asemenea U = A(2) = B 0 s 2 2 C ¸i @ 6 A 0 0 5 0 10 1 0 1 0 0 1 1 0 0 1 0 0 C B 3 CB C B 3 L = L1 1 L2 1 = @ 1 0 A @ 0 1 0 A = B 2 1 0 C. A = L2 A = B @ 0 2 1 0 A 7 0 1 0 0 0 1 1 1 0 1 0 B 0 0 C e(3) e C . În consecin¸a. 20 A 30 B L1 = B @ 1 B 0 L2 = B @ 0 0 0 1 B 0 L3 = B @ 0 0 A(1) 0 1 0 0 0 0 1 B 0 1 0 0 C e(2) (1) e C . solu¸ia sistemului va … x3 = 1. A = B 2 3 4 1 12 C . deoarece 1 = 1 6= 0. 4 = = 160 6= 0. 0 A 40 1 4 7 C C. b=B @ 13 A @ 3 4 1 2 13 A 14 4 3 2 1 14 Matricea A se poate scrie sub forma A = LU . COM PLEM ENTE DE CALCUL M ATRICEAL care se rezolv¼ regresiv. 2 = 1 2 3 4 1 2 3 1 2 2 3 4 1 = 1 6= 0. 3 = 2 3 4 = 4 6= 0. 2 3 3 4 1 2 3 4 1 4 3 2 1 Vom aplica metoda elimin¼rii a lui Gauss. x2 = 2. a t¼ t x1 = 1. 0 A 40 3 2 4 4 1 11 10 C C. A(2) = L2 A(1) = B @ 0 10 A 13 0 1 11 10 C C. A = L3 A(2) = B @ 0 0 A 1 0 3 2 8 10 0 1 0 0 0 1 B 0 = L1 A = B @ 0 0 2 1 2 7 1 0 4 1 B 0 7 C C . …ind date de s a 0 1 1 0 11 1 2 3 4 11 C B 12 C B e C . Se ob¸ine succesiv a t 0 1 0 1 0 0 0 B 2 1 0 0 C e(1) C . A @ 2 2 2 0 1 2 0 1 2 1 5 5 1 0 1 2 3 4 B 2 3 4 1 C C b) În acest caz matricea sistemului este A = B @ 3 4 1 2 A.

0 1 B C A @ 7 5 5 @ A 11 0 0 0 0 1 2 2 14 . De asemenea. 0 A 1 4 x4 = 7 x4 = 4 x4 = 40 x4 = 1 0 0 1 0 C B 2 C=B 0 A @ 3 1 4 3. b) a) 4 x4 = x2 2 x3 > 2 x1 + > 2 x1 + 3 x2 5 x3 = 7 > > : : 7 2 x4 = 2 x3 x1 + 3 x2 x1 + 8 x2 7 x3 = 12 8 < 3 x1 5 x2 + 2 x3 + 4 x4 = 2 7 x1 4 x2 + x3 + 3 x4 = 5 . Folosind metoda elimin¼rii a lui Gauss. s¼ se rezolve urm¼toarele sisteme a a a de ecua¸ii: t 8 8 3 x4 = 2 x2 + > x1 > 2 x1 + 5 x2 8 x3 = 8 > > < < 1 2 x3 = x2 3 x1 4 x1 + 3 x2 9 x3 = 9 . c) : 5 x1 + 7 x2 4 x3 6 x4 = 3 Solu¸ie. Procedeul continu¼. PROBLEM E REZOLVATE 7 A(3) = L3 A(2) ¸i L = L1 1 L2 1 L3 1 = s 0 10 1 0 0 0 B 2 1 0 0 CB CB =B @ 3 0 1 0 A@ 4 0 0 1 se ob¸ine x4 = 1. . t 0 1 2 3 4 B 0 1 2 7 U = A(3) = B @ 0 0 4 4 0 0 0 40 1 0 0 0 0 1 2 7 0 0 1 0 10 0 1 0 CB 0 CB 0 A@ 0 1 0 0 1 0 0 0 0 1 1 Rezolvând sistemul superior triunghiular 8 3 x3 + > x1 + 2 x2 + > < x2 2 x3 4 x3 + > > : 1 B 0 B =@ 0 0 0 2 1 0 0 3 2 4 0 1 4 7 C C.2. a) Sistemul are 4 ecua¸ii ¸i 3 necunoscute. t t s 0 1 1 0 0 0 B 2 1 0 0 C B C putem considera matricea Frobenius L1 = B 1 0 1 0 C. @ A 1 0 0 1 21 0 2 5 8 8 B 0 C 7 7 7 C e(1) = L1 A = B 0 e B Atunci A a C. 2 3 1 A @ 11 8 0 3 2 0 1 1 0 1 0 0 0 2 5 8 8 B 0 1 0 0 C B C B 0 7 7 7 C B C e(2) B C 2 e L2 = B 0 C . x1 = 2. 0 40 1 C C A 0 1 2 7 0 0 1 1 1 0 0 C C. x3 = 1. Deoarece a11 = 2 6= 0. 4 A 40 11 10 . x2 = 1. A = L2 A(1) = B 0 1 0 1 C.

L2 = B @ 0 @ 0 1 1 0 A 0 0 0 0 A 0 1 0 1 0 0 0 0 0 Ultimele dou¼ ecua¸ii sunt consecin¸a a primelor dou¼. coloanele termeni liber ale celor dou¼ sisteme …ind coloanele s a . x1 = 3. B C @ 5 A @ 1 A 46 22 38 0 1 0 3 3 3 3 3 0 1 0 1 2 3 5 2 4 1 0 0 23 11 19 1 C B e e 1 0 A . A = L3 A = B 0 @ 0 1 1 A A 5 0 0 0 0 1 2 Deci ultima ecua¸ie este consecin¸a a celorlalte. Sistemul dat este echivalent cu sistemul superior triunghiular 8 8 x3 = 8 < 2 x1 +5 x2 7 x2 +7 x3 = 7 : : x3 = 1 1 0 B 0 1 B L3 = B 0 0 @ 0 0 Rezolvând g¼sim x3 = 1. s¼ se calculeze inversele matricelor: a a 0 1 1 0 1 8 7 a) A = . 1 0 C . COM PLEM ENTE DE CALCUL M ATRICEAL 1 0 1 0 0 2 5 8 8 C 0 0 C B 0 7 7 7 C e(3) e(2) C. Sistemul este compatibil det t¼ terminat. A(1) = L1 A = B 3 C. 3 3 3 3 0 2 1 0 0 0 0 1 Sistemul este incompatibil. a) Problema se reduce la rezolvarea simultan¼ a dou¼ sisteme de ecua¸ii t a a t cu aceea¸i matrice. a. 5 5 c) Ob¸inem succesiv: t 0 1 0 1 3 5 2 4 1 0 0 2 B 23 11 19 B 7 C 1 C B 0 C B C e e 3 3 3 L1 = B 3 1 0 C . a b) Procedând ca mai sus. x3 = a. L1 = B @ 2 0 1 0 A . b) A = @ 0 1 1 A. x4 = b. t s t 5 5 2 3 x2 = 2 + a + b. A(2) = L2 A(1) = @ 0 L2 = @ 0 A. Folosind metoda elimin¼rii a lui Gauss. x2 = 2. 9 6 1 1 1 Solu¸ie. Sistemul este compatibil a t t¼ a dublu nedeterminat. b 2 R. A = L1 A = @ 0 5 2 3 10 A 1 0 0 1 0 5 2 3 10 0 1 0 1 1 0 0 0 1 2 0 1 3 B 0 B 1 0 0 C e(2) 5 2 3 10 C e C . ob¸inem succesiv t 0 1 0 1 1 0 0 0 1 2 0 1 3 B 3 1 0 0 C B 5 2 3 10 C e B 0 C e(1) C.8 1. 4. Sistemul x1 2 x2 + x4 = 3 5 x2 2 x3 3 x4 = 10 0 1 4 este echivalent cu sistemul ini¸ial ¸i are o in…nitate de solu¸ii: x1 = 1 + a + b. A = L2 A(1) = B 0 C.

Organiz¼m calculele astfel: a 0 1 1 0 1 1 0 0 (0) A = @ 0 1 1 0 1 0 A. în aceast¼ ordine urm¼toarele transform¼ri elementare: înmul¸im a a a a t 8 linia 2 cu . deci A 1 = a . Not¼m A = a . A = L1 A = @ 0 1 1 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 1 0 0 1 0 1 1 0 0 (2) (1) 1 0 A . A 8 9 111 111 de unde prin împ¼r¸irea liniei 1 cu 8. 0 0 1 1 1 1 0 1 0 1 1 0 1 A: deci A 1 = @ 1 1 1 1 B 8 0 @ 0 1 . matricea unitate. …e L1 = a 1 8 ! ! 1 0 8 7 1 0 (1) (0) 8 7 1 0 9 111 9 A = L1 A = . ¼ 9 8 111 b) Proced¼m ca mai sus. Se ob¸ine matricea t 0 1 1 0 0 0 1 1 @ 0 1 0 1 0 1 A. trebuie rezolvate simultan trei sisteme a de ecua¸ii cu aceea¸i matrice. Se ob¸ine t s a t 111 matricea 0 56 1 48 111 111 C . = 9 6 0 1 1 0 1 8 8 8 Efectu¼m. Pentru rezolvarea a celor trei sisteme. A = L2 A = @ 0 1 1 0 1 0 A. A @ 0 1 8 9 111 111 În acest moment. L1 L3 ! L1 . 1 1 1 0 0 1 0 1 0 1 1 0 0 1 0 1 1 0 0 (1) (0) 0 1 0 A. vom c¼uta ca prin transform¼ri elementare asupra liniilor s¼ a a a ob¸inem în stânga. rezult¼ matricea at a 0 6 7 1 B 1 0 111 111 C . L2 = @ 0 0 1 1 0 0 1 1 1 0 Matricea celor trei sisteme a devenit superior triunghiular¼. coloanele termen liber …ind coloanele matricei unitate t s I3 . L1 = @ 0 1 0 A .2. În acest caz. Atunci elimin¼rii. iar în dreapta barei 1 6 7 se a‡ A 1 . PROBLEM E REZOLVATE 9 (0) 8 7 1 0 matricei unitate I2 . urm¼toarele transform¼ri t a a (2) elementare asupra matricei A : L3 ! L3 . Pentru a folosi metoda 9 6 0 1 ! 1 0 9 . apoi înmul¸im linia 2 cu 7 ¸i o adun¼m la linia 1. L2 L3 ! L1 . în stânga barei este matricea unitate I2 . Facem. în ordine.

s¼ se determine rangul matricei a a 0 1 2 4 3 5 B 1 2 1 2 C C A=B @ 3 1 5 3 A. a33 = r13 = p . 6. t t 3 p p 40 2 (1) 19 13 2 (2) 2 (1) 13 (1) . Ob¸inem succesiv r11 = 6. r23 = . Se ob¸ine succesiv (la …ecare pas. unde A = Rt R. a22 = 3 13 3 3 p 3 3 3 p 1 0 p 2 2 p p C B 6 3 3 C B p B C 9 B 13 2 C. Sistemul inferior triunghiular r33 = p . x2 = 1. unde A = @ 2 a 2 0 7 0 1 10 b = @ 7 A. 9 p p 2 Solu¸ie. Folosim metoda Cholesky. 1 5 2 8 Solu¸ie. deci R = B 0 C p p B 13 3 39 C B C @ 9 A p 0 0 13 0 p 1 5 2 p C B 3 C B B 11 C B p C t R y = b are solu¸ia y = B t C. S¼ se rezolve apoi sistemul Ax = b. Folosind metoda transform¼rilor elementare. a33 = . . Sistemul superior triunghiular Rx = y are B 39 C B C 9 A @ p 13 solu¸ia x3 = 1. t 5.)): s 0 1 0 1 2 4 3 5 1 9 5 13 L1 ! L1 + L4 L ! L4 + L1 B 1 2 1 2 C B 3 10 C 4 B C L2 ! L2 + L4 ! B 0 7 C @ 3 1 5 3 A @ 0 16 11 27 A L3 ! L3 + 3L4 ! 1 5 2 8 1 5 2 8 0 1 0 1 1 9 5 13 1 0 0 0 B 0 7 3 10 C C2 ! C2 9C1 B 0 7 3 10 C C B C !B @ 0 16 11 27 A C3 ! C3 5C1 ! @ 0 16 11 27 A C4 ! C4 13C1 0 14 7 21 0 14 7 21 1 0 1 0 0 0 L2 ! L2 =7 B 0 1 3=7 10=7 C C3 ! C3 3=7C2 L3 ! L3 16L2 C !B @ 0 0 29=7 29=7 A C4 ! C4 10=7C2 ! L4 ! L4 14L2 ! 0 0 1 1 ! . x1 = 1.10 1. a23 = . Nota¸ia L1 ! L1 + L4 înseamn¼ linia 1 se înlocuie¸te a t a s cu suma liniilor 1 ¸i 4 etc. astfel încât s¼ avem a a a 1 0 6 2 2 5 0 A. COM PLEM ENTE DE CALCUL M ATRICEAL S¼ se determine matricea superior triunghiular¼ R. r22 = p . r12 = p . transform¼rile elementare efectuate t t a se g¼sesc în dreapta matricei.

Folosind metoda elimin¼rii a lui a toarelor matrice: 0 1 0 2 4 6 2 1 a) . a) : : 2 x1 + 4 x3 = 0 2 x1 + 2 x2 + 3 x3 = 3 2. Folosind metoda lui Cholesky. descompunerea Rt R a matricei A a sistemului respectiv. e) d) x1 + x2 + x3 = 3 x3 + 2 x4 = 1 > > 5 x1 + x2 > > : : x1 + 2 x2 3 x3 = 1 2 x1 x2 + x3 3 x4 = 4 8 > x1 + 3 x2 + 2 x3 = 0 > < 2 x1 x2 + 3 x3 = 0 . . 8 8 < 5 x1 2 x2 2 x3 = 2 < 3 x1 + 2 x2 + 2 x3 = 3 2 x1 + 6 x2 = 14 . b) a) . 1 1 1 A 1 1 1 . 5 x4 = 12 : > 3 x1 + 2 x2 > 2 x1 + x2 + 3 x3 = 11 : 4 x1 + 3 x2 5 x3 = 5 8 < 2 x1 3 x2 + 5 x3 + 7 x4 = 1 4 x1 6 x2 + 2 x3 + 3 x4 = 2 . s¼ se calculeze a 0 1 1 2 7 3 B 1 3 9 4 A. precizândua a se. s¼ se rezolve urm¼toarele sisteme. Probleme propuse 1. 1 0 0 C C. 0 A 0 1 0 0 C C! 1 A 0 3. în …ecare caz. PROBLEM E PROPUSE 11 0 1 B 0 B @ 0 0 1 0 0 0 0 1 L3 ! 7=29L3 B 1 0 0 C C L4 ! L4 L3 ! B 0 @ 0 0 29=7 29=7 A ! 0 1 1 0 C4 ! C4 ! C3 1 B 0 !B @ 0 0 0 0 1 0 0 0 0 1 0 0 1 0 0 0 0 1 0 deci rangA = 3. Folosind metoda elimin¼rii a lui Gauss. d) B @ 1 1 5 3 1 3. e) B @ 1 1 1 1 A 1 0 2 6 inversele urm¼a 1 1 1 1 1 1 1 C C. s¼ se rezolve urm¼toarele sisteme a a a de ecua¸ii: t 8 8 2 x3 + 3 x4 = 4 > x1 > < 3 x1 + 2 x2 + x3 = 5 < x2 3 x3 + 4 x4 = 5 2 x1 + 3 x2 + x3 = 1 . c) : 2 x1 3 x2 11 x3 15 x4 = 1 8 8 x1 + x2 3 x3 = 1 x3 + x4 = 1 > > 2 x1 + x2 > > < < 2 x1 + x2 2 x3 = 1 3 x1 2 x2 + 2 x3 3 x4 = 2 . c) @ 5 3 1 3 5 0 1 1 2 3 4 B 2 3 1 2 C C. b) 2 x1 + 3 x2 + 2 x3 = 1 . f) 5 x2 + 4 x3 = 0 > 3 x1 > : x1 + 17 x2 + 4 x3 = 0 Gauss.3. b) @ 4 2 8 A.

b) R = B C. B 1 C 2 B 0 p p C 0 B C B 3 2 3 C B p C @ 5 A 0 0 0 2 x3 = 2. x4 = 1. x2 = 2. a) 5 2 11 8 3 5 1 6 6 3 3 0 1 0 1 1 1 1 1 22 6 26 17 B 1B 1 1 1 1 C 5 20 13 C C . b) @ 6 t 2 R. e) Sistemul este0 incompatibil. x2 = 3. a. 2. b) 2. f) x1 = 11t. c) @ 5 3 1 A . d) B @ 1 @ 1 1 1 A 1 0 2 1 A 4 1 1 1 1 4 1 5 3 0 p 0 p 2 2 1 2 2 1 p p p 5 3 p B B 5 5 C 3 3 C B C B p p C p B C B 26 2 2 C 5 2 C B 0 B 0 C p p p p B C. s¼ se g¼seasc¼ rangul maa a a a tricelor: 0 1 0 1 1 2 3 2 1 3 2 4 B 2 C 1 0 C 2 5 1 7 A. b) x1 = 1. x3 = 3. x2 = 1. Folosind metoda transform¼rilor elementare. x 1 1 7 1 10 7 6 1 1 1 1 3 1 2 4 A . b 2 R. . d) Sistemul 2 2 16 8 este incompatibil. x2 = a. a) R = . c) R = B C .. x3 = 7t. x4 = b. x3 = 1. x3 = b. x1 = 2. x4 = 1. 2 1 . e) B 17 C . 1 3 1 11 c) x1 = + a b. x2 = 1. COM PLEM ENTE DE CALCUL M ATRICEAL 4. 3. 4. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a 1. x1 = 2. x2 = 2.0 2 = t. x3 = 1.12 1. a) B . b) @ 4 @ 2 1 3 A 2 1 1 8 2 1 4 2 4. a) 3. x3 = 1. B B 5 65 C 3 15 C B C B p p C @ @ 2 10 A 7 A p p 0 0 0 0 13 5 0 p 1 1 1 1 B 2 p2 p2 p2 C B C B C p B 3 1 1 C B 0 p p p C B C B 2 6 6 C x1 = 1. 8 > 2 x1 + x2 + x3 + > < x1 + 2 x2 + x3 + c) > > x1 + x2 + 2 x3 + : x1 + x2 + x3 + 2 x4 = x4 = x4 = x4 = 2 1 . a) x1 = 2.

Pentru orice trei t a t ! ! ! puncte A. În acest caz are loc a (1.. atunci cei doi vectori au aceea¸i orientare dac¼ s a sensurile determinate pe dreapta suport comun¼ coincid Doi vectori lega¸i care au a t aceea¸i direc¸ie. B 2 S. în cazul în care dreptele lor suport coincid. z) împarte segmentul [AB] în a raportul . B. are loc AC = AB + BC (rela¸ia lui Chasles). Punctul M 2 AB împarte segmentul [AB] în raportul ! ! 2 Rn f1g dac¼ M A = M B.CAPITOLUL 2 Vectori liberi 1. zA ). dreapta determinat¼ de punctele A ¸i B se s a a a s ! ! nume¸te dreapta suport a vectorului AB. în cazul în care dreptele suport sunt paralele. y = 1 1 (yA 13 yB ).1) ! = rM 1 1 (!A r ! ). B) 2 S S se t a nume¸te vector legat (sau segment orientat) cu originea în A ¸i extremitatea în s s ! B ¸i se noteaz¼ AB. lungimea vectorului legat nul este a a a s a ! ! egal¼ cu zero. având acela¸i sens cu ! dac¼ > 0 ¸i sens u u s u a s contrar lui ! dac¼ < 0. t a ! este vectorul de lungime j j k!k. un vector legat AB 2 ! se nume¸te reprezentant a a a s al vectorului liber !. Un vector legat nenul AB determin¼ unic a dreapta AB ¸i un sens de parcurs pe aceast¼ dreapt¼: sensul de la A la B. acela¸i sens ¸i aceea¸i lungime. dar nu au aceea¸i orientare. atunci ! + b este vectorul liber de reprezentant AC. Dac¼ ! este vector liber. distan¸a dintre punctele A ¸i B (relativ la o unitate t s ! de m¼sur¼ …xat¼) ¸i se noteaz¼ kABk.. C 2 S. Vectorii lega¸i AB ¸i CD sunt egali dac¼ ¸i numai dac¼ A C ¸i B D. Vom nota vectorii liberi cu litere mici: !.. a Adunarea vectorilor se face cu regula triunghiului sau regula paralelogramului. ! ! ! ! ! Dac¼ AB 2 !. t s as a s Se nume¸te vector liber mul¸imea tuturor vectorilor lega¸i care au aceea¸i dis t t s rec¸ie. zB ). Se nume¸te lungimea (norma sau a s ! modulul ) unui vector legat AB. iar M (x. Dac¼ A 6= B. A 6= B. atunci x= 1 1 (xA xB ) . rB Dac¼ A(xA . y.. Preliminarii Fie S spa¸iul geometriei elementare. B(xB . Dac¼ 2 R. yB . Vectorul legat AA se nume¸te vector s s legat nul. dreapta sa suport …ind nedeterminat¼. yA . se spune c¼ au orient¼ ri opuse (sensuri s t s a a ! ! opuse). z = 1 1 (zA zB ) . . O pereche ordonat¼ (A. dar nu coincid. Doi vectori lega¸i nenuli AB ¸i CD au aceea¸i direc¸ie dac¼ dreptele a t s s t a ! lor suport sunt paralele sau coincid. t s s s a ! ! b . au aceea¸i orientare (acela¸i sens) t s t s s dac¼ extremit¼¸ile lor se a‡ în acela¸i semiplan determinat de dreapta care une¸te a at a s s ¼ originile lor. u a Fie A. a a a De…ni¸ia este corect¼ (nu depinde de alegerea reprezentan¸ilor). Evident. Doi s a a vectorii lega¸i nenuli care au aceea¸i direc¸ie. BC 2 b .

Dac¼ vectorii nenuli s t a ! ¸i ! sunt coliniari. a a = 0 () ! = 0 . se ob¸ine a t 1 1 1 (xA + xB ) . ]. = = 0. Vectorii liberi se numesc u v coplanari dac¼ reprezentan¸ii lor sunt paraleli cu un plan. Se nume¸te produs scalar al s ! ! vectorilor !. pentru orice vector ! 2 V3 exist¼ . a b 1 1 2 2 3 3 ! ! = a2 + a2 + a2 = k!k2 . a s a s 1. b 2 V3 nf 0 g ¸i ' 2 [0. b 2 V3 nf 0 g a a a ! b = a ! ! . y1 . ! 0 .14 2. 1) a b b a a b 3 ! ! ! ! 2) (! b ) = ( !) b = ! ( b ). a a a a ! ! 5) ! ¸i b sunt ortogonali () ! b = 0. a c a a c a c ! ! ! ! 4) ! ! > 0. ! 2 V3 . b 2 V3 num¼rul real notal ! b . dac¼ M (x. 8! 2 V3 nf 0 g. se dreptele suport a doi reprezentan¸i ai vectorilor a s b t a ! nume¸te unghiul dintre vectorii ! ¸i b . ] unghiul dintre ! ¸i b . atunci 7) dac¼ a a 0 3 ! ! a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 a b p =p 2 cos ' = . În acest s c a c caz. a a a 1 2 3 ! !. B) = kABk = q (x2 8) dac¼ A. atunci ! + b + ! = 0 . . Se nume¸te produs vectorial al s ! ! vectorilor ! ¸i b ¸i se noteaz¼ ! a s s a a b . b 2 V3 . a a a a ! ! ! 3) ! ( b + !) = ! b + ! !. dac¼ !. b 2 V3 nf 0 g. 2 R unic determina¸i astfel încât u a t ! = ! + ! + !. care reprezint¼ unghiul dintre a a a ! ¸i !. y2 . y = (yA + yB ). ! 2 V . z2 ). 2 2 2 Vectorii liberi care au aceea¸i direc¸ie se numesc coliniari. s a s x= Produse cu vectori ! ! ! Fie !. de…nit prin: a a a ( ! ! ! ! k!k k b k cos ' . B 2 S ¸i A(x1 . 2 R. z1 ). 8!. atunci ! + ! = 0 . Dac¼ !. 8!. Num¼rul real ' 2 [0. b . dac¼ ! = 0 sau b = 0 a a Propriet¼ ti ale produsului scalar a doi vectori liberi a¸ ! ! = ! !. !k k!k a1 + a2 + a2 b2 + b2 + b2 ka b 2 3 1 2 3 ! d (A. B) este dat¼ de s a a x1 ) + (y2 2 y1 ) + (z2 2 z1 ) . VECTORI LIBERI În particular. z) este mijlocul lui [AB]. Dac¼ ! ¸i ! u s v a u v a u s v ! sunt necoliniari. y. a s a ! ! ! ! ! ! ! 6) dac¼ ! = a1 i + a2 j + a3 k . notat¼ d (A. 2 R unic determina¸i astfel încât a s a t ! = ! + ! (descompunerea unui vector dup¼ dou¼ direc¸ii date). având origine comun¼. b = b1 i + b2 j + b3 k . atunci: a a ! !=a b +a b +a b . Produsul vectorial a doi vectori liberi. 2 2. = = = 0. 8!. Pentru orice vector ! a t u ! coplanar cu vectorii necoliniari ! ¸i b exist¼ . atunci exist¼ 2 R astfel încât ! = !. vectorul: . Produsul scalar a doi vectori liberi. atunci distan¸a dintre punctele a s t A ¸i B. b 2 V nf!g. z = (zA + zB ) . (descompunerea unui vector dup¼ trei direc¸ii necoplanare). ! u a b a a t a a b ! ! ¸i ! sunt necoplanari. u a b c a t ! ! Fie !. B(x2 .

a s a Propriet¼ ti ale produsului vectorial a doi vectori liberi a¸ ! ! ! ! 1) ! a b = (b a ). !) = (!. 8! 2 V3 . ! 4) ! ! = 0 . b . 3. Fie! sunt coplanari. 8 2 R. b . a ) = (!. ! considera¸i cu origine comun¼. b . b 2 V3 . b . b . c ) = (!. b = b1 i + b2 j + b3 k . b ). c1 c2 c3 ! ! ! ! ! ! ! ! 2) (!. Se nume¸te produs mixt al vectorilor s !. b ). c Propriet¼ ti ale produsului mixt a trei vectori liberi a¸ ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! 1) Dac¼ ! = a1 i +a2 j +a3 k . 8!. c ) = ( b . !) + (!. PRELIM INARII 15 ! a ! b = ( ! k!k k b k sin ' ! . c 2 V3 . b . ! 7) k! b k este aria paralelogramului construit pe suporturile reprezentan¸ilor a t ! ¸i ! având aceea¸i origine. a c a a c a c ! ! 3) (!.1. dac¼ ! ¸i a e a a s ! 0 . a ! ! ! ! ! ! 3) (! + b ) ! = ! ! + b a c a c c . b . b . b . a a c atunci (1. dac¼ ! ¸i a a s ! b sunt necoliniari . !) = ! ( b a c a !). a a a ! ! ! ! 5) k! b k2 = k!k2 k b k2 (! b )2 . !. c ) este volumul paralelipipedului oblic construit pe suporturile 4) ( a ! reprezentan¸ilor vectorilor !. notat (!. b . b = b1 i +b2 j +b3 k . 8 a . 8!. t a c t a ! ! ! ! 5) (! + !. !. atunci a a ! a ! b = (a2 b3 ! a3 b2 ) i + (a3 b1 ! a1 b3 ) j + (a1 b2 ! a2 b1 ) k = = ! ! ! i j k a1 a2 a3 b1 b2 b3 . !). b . (identitatea lui Lagrange) a a a a ! ! ! ! ! ! ! 6) Dac¼ ! = a1 i + a2 j + a3 k . c . ! b sunt coliniari unde ! este un versor perpendicular pe planul determinat de reprezentan¸ii lui ! e t a ! ¸i b având aceea¸i origine ¸i orientat dup¼ ” s s s a regula burghiului” ¸i anume în sensul s ! de înaintare a unui burghiu când ! se rote¸te c¼tre b printr-un unghi minim. Produsul mixt a trei vectori liberi. (!. b 2 V3 . !) = a c . u v u c v c ! (!. b 2 V3 . !. b . a c as a a c ! ! !.2) a1 a2 a3 b1 b 2 b 3 . ! = c1 i +c2 j +c3 k . a ! ! ! ! ! 2) (! a b)= ! a b = a b . ! 2 V . !. care este egal cu produsul scalar a b c a a b c 3 ! ! al vectorilor ! ¸i b a s c: ! ! (!. !) = 0 dac¼ ¸i numai dac¼ !. num¼rul real. !. Aria unui triunghi ABC este dat¼ de lui a s b s a A ABC = 1 ! kAB 2 ! ACk. !).

6= 0. DB = DC. = . + + ! ! ! ! ! ! ! ! Dar OA = OB + BA. a 4. mn . Fie O un punct …xat. de exemplu. C sunt coplanare. s ! ! Solu¸ie. astfel încât a ! ! ! ! OM = OA + OB + OC ¸i + + = 1. 2 R astfel ca AM = t a ! ! ! ! ! ! ! ! AB + AC sau OM OA = (OB OA) + (OC OA). S¼ se determine . B. Atunci are loc (2. OC = OB + BC. 2 R. ! ! ! Reciproc. Lu¼m = a + 1.1) OA + OB + OC = 0 ¸i + + = 0. ! = ! + ! s¼ …e coliniari. exist¼ 2 R astfel încât AC = AB sau t a a ! ! ! ! OC OA = (OB OA). Într-adev¼r. Dac¼ A. deci OD = (OB + OC). dac¼ exist¼. Probleme rezolvate 1. a u v b u v a ! ! = !. deci + punctele A. Pentru orice punct s M din planul ABC exist¼ . B. A. = . Punctul G. C sunt coliniare dac¼ ¸i numai dac¼ as a exist¼ . Din a t b a ) ! + (3 u ) ! = 0 . B. Fie G centrul de greutate al unui triunghi ABC ¸i O un punct oarecare din s ! 1 ! ! ! spa¸iu. m2 . 2 R. AB. exist¼ . ob¸inem BA = t BC. VECTORI LIBERI 2. Vectorii AM . S¼ se arate c¼ OG = (OA + OB + OC). C sunt coliniare. de mase m1 . Solu¸ie. C sunt coliniare. B. astfel ca a ! ! ! ! (2. rezult¼ AM = AB + t a a ! AC adic¼ punctele M . Vectorii ! ¸i ! v u s v …ind necoliniari. Fie n puncte materiale M1 . t 5. 3 = 0. .1) cu = 1. :::. deci = 3 ¸i = 3. s A…rma¸ia reciproc¼ este adev¼rat¼? t a a a ! ! ! ! Solu¸ie. dac¼. . ! ! Reciproc. s 2. atunci a ! ! ! ! (2.3) m1 GM1 + m2 GM2 + ::: + mn GMn = (m1 + m2 + ::: + mn ) M G. S¼ se arate c¼ exist¼ un punct G unic determinat astfel încât a a a ! ! ! ! (2. Fie O un punct …xat ¸i A. B.16 2. Dac¼ AD este median¼. = . În consecin¸a t¼ ! ! ! ! OM = ( + 1) OA + OB + OC. introducând în rela¸ia dat¼. Mn . nenule simultan. rezult¼ ( Solu¸ie. M2 . rezult¼ c¼ a a = 0. este unic. de unde rezult¼ t a 3 a…rma¸ia. 3. t a a 2 ! ! ! 1 De asemenea din GA = 2GD ob¸inem OG = (OA + 2OD). = 1. . dac¼ G1 ar … un alt t a a a a punct ce satisface ! ! ! ! m1 G1 M1 + m2 G1 M2 + ::: + mn G1 Mn = 0 . Punctele A. C trei puncte necoliniare. Înlocuind. astfel încât vectorii u s v a ! = ! + 3!. t a a 3 ! ! ! ! 1 ! Solu¸ie.2) m1 GM1 + m2 GM2 + ::: + mn GMn = 0 . atunci + 6= 0 ¸i OA = a s OB + OC. dac¼ = 1 a . Dac¼ M este un punct oarecare. :::. respectiv. AC …ind coplanari. Fie vectorii necoliniari ! ¸i !.

rezult¼ c¼ ¸i CH este s a as în¼l¸ime. Mn ) relativ la sistemul de ponderi (m1 . t a s Punctul G dat de (2. d2 = ! a a b . AC = 2 i + 3 j k . p ! 6. Se dau punctele A (2. S¼ se demonstreze egalitatea lui t a Euler : ! ! ! ! ! ! AB CD + BC AD + AC DB = 0. 3). OG = m1 + m2 + ::: + mn Punctul O …ind …x. mn ). m2 . perimetrul este t p p p ! ! ! ! ! 21 + 3 + 14. Fie ! = ! 3!. rezult¼ c¼ a a ! ! ! ! 1 (m1 OM1 + m2 OM2 + ::: + mn OMn ). :::. 1. Cum GMi = s t ! ! = OMi OG.3) se a a t t ! ! ! ob¸ine folosind faptul c¼ M Mi = M G + GMi . …ind date. ( ) = . 1 i n. b) Diagonalele paralet u v a a a ! ! ! ! ! ! logramului sunt d1 = ! + b .2. k!k = 3. D patru puncte în spa¸iu. Dar 4S 2 = kABk2 kACk2 sin2 A = kABk2 kACk2 kABk2 q ! ! ! ! ! ! ! 1 ! kACk2 cos2 A. C. 1 i n. kBCk = 3. rezult¼ c¼ ! b = 6. a aria triunghiului ABC precum ¸i lungimea în¼l¸imii din B. s 13 k d1 k k d2 k 7. ob¸inem c¼ AB AC = 16. C(4. d2 = 2! 5!. Atunci S = t a . H. S¼ se calculeze: u s v a ! a) ! b . 1). 1 i n. a) Cum ! ! = 3. Dac¼ O este un punct din spa¸iu. 1 s t a i n. B(3. B. 2. :::. PROBLEM E REZOLVATE 17 ! ! ! atunci. Fie A. C. B. deci S = kABk2 kACk2 (AB AC)2 . b = ! + 2!. Astfel se demonstreaz¼ vectorial concuren¸a în¼l¸imilor într-un triunghi. s rezult¼ c¼ punctul G este bine determinat prin rela¸ia de mai sus. kd2 k2 = (2! 5!) (2! 5!) = 26: În consecin¸a. 8. M2 .2) se nume¸te baricentrul (centrul de greutate al) sistemului s de puncte (M1 . a a a atunci ¸i cea de a treia pereche de muchii opuse este format¼ din muchii perpens a diculare. ob¸inem a a t c¼ G1 = G. v u v p ! ! Atunci kd1 k = k!k = 2. Din aceast¼ egalitate ob¸inem: a t a) În triunghiul ABC. k!k = 2. …e H punctul de intersec¸ie a dou¼ înal¸imi. scazând din (2. iar punctele Mi ¸i numerele reale mi . Cum AB = i + 4 j 2 p ! ! ! ! 38 ! ! ! 2 k . deci d1 = !. s at p p p ! ! ! Solu¸ie. Cum kABk = 21. iar 2 p p 19 2S 38 hB = ! = p = p . ! Solu¸ie. Aplicând egalitatea lui Euler punctelor A. kACk = 14. …e ele AH t a t ¸i BH. 7 14 kACk . at a t at b) Dac¼ într-un tetraedru exist¼ dou¼ perechi de muchii opuse perpendiculare. egalitatea rezult¼ folosind AB = t a t a ! ! OB OA etc. a u v u v u v 4 …ind unghiul dintre ! ¸i !. v u v u v t¼ ! ! p ! d1 d2 2 kd2 k = 26 ¸i cos = ! ! = p . ¸i (2. a ! În ceea ce prive¸te existen¸a punctului G. S¼ se calculeze perimetrul. 3. 2). a ! b) lungimile diagonalelor paralelogramului construit pe vectorii ! ¸i b ¸i a s s unghiul dintre ele. Rela¸ia (2.2).2) ¸i ¸inând seama c¼ G1 Mi GMi = G1 G. ! Solu¸ie. Cum m1 + m2 + ::: + mn 6= 0. ! ! rezult¼ c¼ (m1 + m2 + ::: + mn ) G1 G = 0 . …e O un punct …xat.

2 2 11. Fie AB ¸i CD dou¼ coarde perpendiculare în cercul de centru O ¸i I punctul s a s ! ! ! ! ! lor de intersec¸ie. atunci M A + M B + M C + M D = 4M O. [A3 A4 ]. 2. Deoarece AB = 3 i 2 j +3 k . deci S = . !) = ! (! !) = k!k k! t a c u v w u v w u v w u v !k cos = 6. ! = 5! 4! + 3!. Fie Ai . ! = ! + ! !. D (1. 0. 1). !) = . AC = i + 9 j k . (!. 4. atunci AB AC = t ! ! ! 1p 1 ! ! 7 i + 9 j + 13 k . 5. atunci triunghiurile M N P ¸i ABC au acela¸i centru de greutate. 3). ¸tiind c¼ k!k = 2p2. AC. ! ! ! ! ! ! ! ! ! 13 j (AB. iar unghiul dintre vectorul ! ¸i planul determinat de w v w u s 3 vectorii ! ¸i ! este . a v1 a ! = 2! !. 4). [A5 A6 ]. a C (4. S¼ a a) se poate construi un triunghi cu segmentele [A1 A2 ]. 1. V = = . B (0. s s 5. !. AD) = 13. 3. k!k = 4 ¸i ^(!. a ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! Solu¸ie. deoarece k! !k = k!kk!k sin = 3. BN. Atunci volumul este v w v w w 4 3 V = 17 3 = 51. ¸tiind c¼ k!k = p3. AD) j ! ! (AB. b) triunghiurile A1 A3 A5 ¸i A2 A4 A6 au acela¸i centru de greutate. unde A ( 1. kAB ACk = 299. u v b u v w c u v w s a u v k!k = 2. 3). b . t a a 4. AC = 5 i + j +2 k . !) = 17(!. k!k = p3. dac¼ AM. 2 762 3. !). B (2. 12. (!. k a t bk = ka v1 v2 b a 3 ! ! gramului estek! !k = k b v1 v2 a k = 42. S¼ se determine volumul paralelipipedului construit pe vectorii ! = a a ! + 2!. S¼ se calculeze aria triunghiului ABC. 6 6 p 762 13 Aria 4ABC este . S¼ se determine volumul V ¸i în¼l¸imea h din D ale tetraedrului ABCD. Aria paraleloSolu¸ie. AB = t i +2j 3 k . deci h = p .18 2. AC. În plus. S¼ se arate c¼ G este centrul de greutate al unui triunghi ABC dac¼ ¸i a a a s ! ! ! ! numai dac¼ GA + GB + GC = 0 . s s . VECTORI LIBERI ! 9. CP sunt medianele a a triunghiului ABC. S¼ se arate c¼ IA + IB + IC + ID = 2IO. Probleme propuse 1. AB AC = 25 i 4 j 11 k . v s w 4 ! Solu¸ie. !. C (2. a s at dac¼ A (1. ^(!. AD = 5 j 3k. 2). 3. ! ! = 7! !. S¼ se arate c¼ s t a a ! ! ! vectorul M A + 2M B 3M C nu depinde de punctul M . 1 se arate c¼: a i 6 mijloacele laturilor hexagonului convex ABCDEF . Dac¼ O este punctul de intersec¸ie al diagonalelor paralelogramului ABCD. S¼ se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii ! = ! + 3 b . 10. 2. Fie ABC un triunghi ¸i M un punct variabil în spa¸iu. 1. a t ! ! ! ! ! iar M un punct oarecare. 0). ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! Solu¸ie. 1). !) = . b s a b v2 a b s a a 3 ! ! ! !k k b k sin = 6.

! = ! + 2! 3!. 11.3. b) Pentru ce valoare a lui punctele A. [CA]. C ( 3. 7. Punctul C se a‡ pe segmentul [AB] la a de B. u v w ! ! ! 16. 22). [CC1 ] pot … laturile unui s a a triunghi. c sunt lungimile laturilor [BC]. s¼ se exprime M C în func¸ie de a a t As b B. C1 împart segmentele [BC]. B (3. 5. Dac¼ AD este bisectoarea unghiului A a triunghiului ABC. ! trei vectori necoplanari. S¼ se determine un a punct D astfel încât ABCD s¼ …e paralelogram. B ¸i D ( 7. r A B C I 11. atunci s s ! ! ! b rB + c rC . 1). C (0. s¼ se arate c¼ segmentele [AA1 ]. 2 + 12 ) pot … coliniare? s ! ! ! ! ! 14. S¼ se descompun¼ dup¼ ! ¸i a 3 ! b vectorii care dau celelalte laturi ¸i diagonalele trapezului. v ! ¸i v s . s 10. m. Fie ! !. 1. Pentru = a 9 ! s¼ se descompun¼ vectorul ! dup¼ direc¸iile lui b ¸i !. n p a) Sunt coplanari vectorii ! = ! + ! + !. una din laturile a ! ! a a a a s neparalele AD = b . S¼ se arate c¼ vectorii ! + b ¸i ! a a a a s a b sunt ! !k = k b k. S¼ se determine astfel încât vectorii ! = i + 2 j + 4 k . [BB1 ]. 8. Dac¼ M este un punct a ¼ 5 ! ! = M! ¸i ! = M! oarecare. a 13. Dac¼ punctele A1 . Se dau punctele A (2. ! = u m n p v m n p w ! + 4! + 9!? m n p b) S¼ se descompun¼ vectorul ! = 2! + 7! + 21! dup¼ direc¸iile vectorilor a a a m n p a t !. 14) sunt a a coliniare. B (9. 12. a a u a c a c s a 18. 3. iar m¼sura unghiului A este . B ¸i E ( 7. În trapezul isoscel ABCD se cunosc baza mare AB = !. D 2 (BC). 2 + 12 ) sunt colis niare? c) Punctele A. Caz particular a M t 2 [0. [AB] respectiv în a acela¸i raport . B1 . 1. iar I centrul cercului înscris în triunghiul ABC. iar a b ¸i c sunt lungimile laturilor [AC] ¸i respectiv [AB]. b. atunci vectorii ! = ! a u s v a u ! ! b = u + ! sunt ortogonali. !. a) S¼ se arate c¼ punctele A (1. 2). 1]. Determina¸i mul¸imea punctelor M s a t t ! ! pentru care exist¼ t 2 R astfel încât r! = (1 t) rA + t rB . a a a a t s c 15. 4). !. b = i + a a ! ! ! 20 ! ! ! ( 1) j + (6 ) k. c =2i j + ( + 4) k s¼ …e coplanari. [CA]. rD = b+c ! 9. Dac¼ a. 2). Fie !. Fie A ¸i B dou¼ puncte distincte. atunci are loc ! ! ! a r + b r + c r = (a + b + c) !. PROBLEM E PROPUSE 19 3 6. respectiv [AB] ale unui a triunghi ABC. S¼ se arate c¼ vectorii ! = (! b ) ! (! !) b ¸i ! sunt ortogonali. Dac¼ ! ¸i ! sunt doi versori ortogonali. 8. 5 2 . 2. b vectori nenuli. ortogonali dac¼ ¸i numai dac¼ k a as a ! ! 17.

1. 1. 4. 34.20 2. S¼ se a ! ! calculeze unghiul dintre vectorii ! ¸i b . S¼ se calculeze unghiul dintre medianele duse din vârfurile ascu¸ite ale a t unui triunghi dreptunghic isoscel. s¼ se arate a n n n P P ! 2 ! 2 ! 2P mi kGMi k (Stewart). ](! !) = . 6. unde k!k = 3. S¼ se arate c¼: a a a) triunghiul AOB este isoscel. 3). a unde A (0. C (2. b = i + j + k . a mk p m. a a 27. S¼ se m s n mk n m. iar M un punct arbitrar. s¼ se calculeze 23. M2 . :::. Pentru ce valoare a lui . 1). 1. a b b c a c p 24. ! ! ! 26. Se consider¼ vectorii ! = 2 i + 5 j a a 7 k . 31. S¼ se calculeze a perimetrul ¸i unghiurile triunghiului ABC: s 29. 4). B ( 1. 3). Fie vectorii ! = 2! u a ! iar ! ¸i b sunt ortogonali. F2 = ! 3!. a . precum ¸i pr! ! b . Dac¼ k a a b c s a b c 0 a ! ! + ! ! + ! !. Dac¼ G este baricentrul sistemului de puncte materiale (M1 . B (0. a 21. care s¼ …e a a a ! ! ! perpendicular pe vectorul ! = 12 i + 5 j a 7k. unde k! = 2. 2. C (0. Interpretare a geometric¼. 1). v = 3! + 2 b . S¼ se calculeze (! + b ) ( b a a a ). m2 . k!k = 2. 1). S¼ se calculeze unghiurile triunghiului ABC. 4). a ! ! ! 35. c) s¼ se calculeze perimetrul triunghiului ABC. k b k = 4. 1). ](! !) = . 3. Mn ) a relativ la sistemul de ponderi (m1 . D (4. 1). a s a ! ! ! ! CB = i + j + 2 k . S¼ se calculeze rezultanta for¸elor F1 = 2! + 3! + !. 2. ! ! ! ! ! ! ! 32. 1. Interpretare geometric¼. S¼ se arate c¼ k! + b k2 + k! a a a a b k = 2(k!k2 + k b k2 ). S¼ se arate c¼ punctele A ( 4. a m n s m n a 25. a ! ! ! ! 30. 4. S¼ se calculeze aria patrulaterului ABCD. B (3. ka b ! ! 2 ! 20. S¼ se determine un versor al bisectoarei unghiului C al triunghiului ABC. :::. 1) sunt a a coplanare. n a 4 ! determine astfel ca vectorii ! = 2! 3! ¸i b = ! + ! s¼ …e ortogonali. B (2. k!k = 2. mi kM Mi k = kM Gk mi + c¼ a i=1 i=1 i=1 ! ! 22. S¼ se interpreteze geometric egalit¼¸ile k! + b k2 = k! a at a a bk = !k2 + k!k2 . a s s a b 33. Fie vectorii ! ¸i !. Se dau punctele A (12. VECTORI LIBERI ! ! 2 19. C (1. 0). mn ). S¼ se calculeze lungimile diagonalelor paralelogramului a s a construit pe vectorii ! ¸i ! ¸i unghiul dintre ele. C (4. u s v s 28. 12. vectorii ! = i + 2 j + ( u 1) k . ¸tiind c¼ AB = i +3 j +3 k . Se dau punctele A (1. 2). ! = v ! ! ! 2i j + 3 k sunt ortogonali? ! ! ! ! b . 1. a t m n p m n dac¼ k! = 1. 4). S¼ se determine un vector de norm¼ 26 situat în planul xOy. p 3 !k = k!k = k!k = 1 ¸i ! + ! + ! = !. b) triunghiul AOC este dreptunghic. 0.

2. a 39. b =2i j + k . S¼ se arate c¼ vectorii m a a a b c n a b c ! = ! + 3! + 3! sunt coplanari. k b k = 5. ](!. Fie triunghiul ABC. b ) = . cu AB = 3! 4!. ! ¸i ! …ind p q p q p s q doi versori perpendiculari. at a a s 49. ](!. a at ! 44. k!k = 2 3. S¼ se determine un versor perpendicular pe cei doi vectori. S¼ se determine astfel încât vectorii ! = i + j a a 4k. S¼ se arate c¼ vectorii ! = i + j + k . a t a ! ! ! ! 47. b . BC = ! + 5!. ! = ! + 2! s¼ …e 10. 45. 2. ! = 2! + 3 b . k!k = 5. . Pentru ce valoare a lui vectorii u s v ! = ! 2!. C (1. p a b c ! ! ! ! ! ! ! ! 46. D (1. Fie vectorii ! = i a j + k . b = 2! + 3! + 3!. 1. a a c ! unde ! = ! + 2! + !. v v a 42. 1). 0). b . b . u a v a s a a a 3 ! = ! + 2! 38. B (5. S¼ se arate c¼ în orice triunghi ABC are loc AB a a ! ! = CA AB. S¼ se cala culeze volumul tetraedrului ABCD ¸i lungimea în¼l¸imii tetraedrului dus¼ din B s at a pe planul ACD. iar unghiul dintre vectorul ! ¸i planul n 3 determinat de vectorii ! ¸i ! are m¼sura . 3. 4). S¼ se calculeze aria a triunghiului ABC ¸i lungimea în¼l¸imii din C pe AB. n s p a 4 ! = ! + 2! + !. C (2. 48. ! = 3! +2! 5!. !. S¼ se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii ! ¸i !. S¼ se determine a astfel încât volumul paralelipipedului construit pe ! = 2! 3! + !. 1. b = i + 2 j + k . S¼ se determine un a ! vector ! astfel încât ! ! = b . Se dau vectorii a i j k b i j k c i j k Se cere: ! a) volumul paralelipipedului construit pe vectorii !. Se dau punctele A ( 1. ! ! BC = BC ! CA = 37. unde k! = 1. S¼ se determine volumul paralelipipedului construit pe vectorii !. 1. vectorul a a t b s c ! = 2! + ! 3!. 3). ! = 3! + 7! + !. !. 2. b = i + j + 2 k . iar ! ! = 10. a m n p m n p c m n p mk p p p n p m s k!k = 2 2. ! = ! ! + !. !) = . B (1. S¼ se descompun¼ vectorul ! = 6 i + 9 j + 14 k ! ! dup¼ direc¸iile vectorilor !. ¸tiind a u s v s !k = 4. c . ! = i + a a a c ! ! ! ! ! a a v +2 j + 3 k nu sunt coplanari. Se dau punctele A (3. PROBLEM E PROPUSE 21 ! 36. ! = ! + ! !. b = ( ! ! ! ! ! ! 1) j + k . ! = 2! + ! sunt coliniari? a u v b u v 40. S¼ se calculeze lungimea în¼l¸imii din C. Fie vectorii necoliniari ! ¸i !. S¼ se calculeze aria ¸i lungimile diagonalelor paralelogramului construit pe a s ! ! ! ! vectorii ! = ! 2 b . 1). 6). c = i + 4 j 2 k s¼ …e coplanari. s at ! ! ! ! ! ! ! 41. Pentru = 2 s¼ se descompun¼ a a a ! dup¼ direc¸iile vectorilor ! ¸i !.3. 4). S¼ se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii a a i j ! ! ! ! ! k. c¼ k u a v u v ! ! 43. ! = ! + ! 2!. a c ! b) lungimea în¼l¸imii paralelipipedului pe baza determinat¼ de ! ¸i b . vectorii a i j k b i j k c i j a 50. ¸tiind c¼ k!k = 4.

IA + IB + IC + ID = 2IO. BC = ! ! ! ! 2 ! ! ! ! ! 12 i + 9 j 36 k . 6 = 2 . 3. Dac¼ G este centrul de greutate al t¼ a ! ! ! triunghiului ABC. Din (1. GA6 = GA5 + EA. Similar IC + ID = 2IO + 2OF . ! ! ! ! ! În consecin¸a.2). Din 3 ! ! ! ! ! ! AB = AD se ob¸ine = 1.1) ¸i r D s t t B C a b+c ! ! din enun¸. Fie E ¸i F mijloacele coardelor [AB] respectiv [CD]. Dac¼ t = 0. deci IA + IB = 2IO + OA + OB. Dar OE + OF = OI. deci G este centrul de greutate al triunghiului A2 A4 A6 . Se adun¼ rela¸iile M O = M A + AO. CC 1 = (CA CB). a D sunt coliniare. deci BD = . Din teorema bisectoarei. BO+ DO = s t a ! ! ! ! 0 . VECTORI LIBERI 4. …e D mijlocul segmentului [AB]. aplicând din nou teorema bisectoarei. c b b+c b+c Cum BI este bisectoarea unghiului B. iar dac¼ t = 1. deci ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! GA + GB + GC = 2GD + GC = 0 . a ! ! ! ! 1 ! ! ! 1 ! GM = GB + BM = GB + BC. Din primele t dou¼ rela¸ii se ob¸ine = 1. Dar ! ! ! ! 1 ! ! 1 ! ! 1 ! GA2 = GA1 + AC. 12. = 2. Similar se arat¼ c¼ G se a‡ pe a a a a a ¼ ¼ celelalte dou¼ mediane. Fie AD bisectoarea b BD CD a ac unghiului A.22 2. deci M t t t se a‡ pe dreapta AB ¸i reciproc. Condi¸ia t ! ! AB = AE conduce la rela¸iile: 8 = 8 . adic¼ G se a‡ pe mediana GD. a) AB = 8 i 6 j + 24 k .1). a t ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! M O = M C + CO. 24 = 12 . 4. GA4 = GA3 + CE. a 2 ! ! ! ! ! 1 ! 1 ! ! A3 A4 = CE. deci AB = BC. C. deci punctele a t t a . adic¼ G este centrul de greutate al triunghiului M N P . 8. rezult¼ c¼ t s t a a a ! ! ! ! c ! ! AA1 + BB 1 + CC 1 = 0 . dac¼ t 2 (0. BB 1 = (BC BA). OD = OC + BA. deci A1 A2 + A3 A4 + A5 A6 = 0 .1) se ob¸ine M C = ! + b . În plus. cu = t a t . din GA + GB + GC = 0 . b c Rela¸ia dorit¼ se ob¸ine din formula (2. M A = M B + BA. Folosind (1. M O = M B + BO. deci GM + GN + GP = GA+ GB + GC + BC + CA + AB = 2 2 ! 1 ! ! 0 . 9. Din (1. s ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! IB = IO + OB. IA = IO + OA. deci ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! IA + IB = 2IO + 2OE. 2. Reciproc. se ob¸ine rela¸ia IA = ID. Dar OA + OB = 2OE. În mod asem¼n¼tor se arat¼ c¼ GN = GC + CA. ! ! 2 ! 3 2! 6. Cum GA + GB = 2GD. t a a a ! ! ! ! ! ! ! ! 11. rezult¼ CG = 2GD. b) Dac¼ G este a 2 2 ! ! ! ! centrul de greutate al triunghiului A1 A3 A5 . 5. 3). 10. 1 1 1 ! ! ! ! Adunând cele trei rela¸ii ¸i ¸inând seama c¼ AB + BC + CA = 0 . M O = M D+ DO ¸i se ¸ine seama c¼ AO+ CO = 0 . deci G este centrul de greutate al triunghiului ABC. g¼sim a ! b+c ! ! = 1 (b r + c r ). 7. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a ! ! ! ! ! ! ! ! 1. a a a a 2 2 ! ! 1 ! ! ! ! ! ! ! 1 ! ! ! GP = GA+ AB. ob¸inem t ! ! ! ! ! ! ! ! GA + GB = CG. atunci M a s a A. Din teorema bisectoarei avem = = . În consecin¸a t¼ 2 2 2 ! ! ! ! GA2 + GA4 + GA6 = 0 . avem: t a 3 5 5 ! ! ! ! ! ! ! ! ! 1 1 1 AA1 = (AB AC). b) AD = 8 i + 6 j + 12 k . = 3. rezult¼ c¼ DB = a a DC. c) AE = 8 i t 2 j + 12 k . care nu o veri…c¼ pe a treia. Atunci GA + GB = 2GD. Rela¸ia din enun¸ se mai scrie sub forma AM = tAB. De exemplu. 1). deci punctele G. Din rela¸ia de mai sus. D( 1. atunci GA1 + GA3 + GA5 = 0 . deci M A + 2M B 3M C = 3 M B M C ! ! ! ! ! ! ! ! ! +BA = 3CB + BA. a ¼ atunci M B. a) A1 A2 = AC. 4. CA = CB. rezult¼ c¼ M 2 (AB). A5 A6 = EA.

(!. 9 ! 4! 1! Se pune condi¸ia !. deci = 1. !) = 30 (! !. bisectoarea unghiului C. 26. CE = CA + AB. avem kd1 k = 5. a u a !k = k!k = 1 ¸i ! ! = 0. care nu are solu¸ii. n p a u 20 20 ! ! ! 10 15. 14. cos B = p . 16. atunci ar exista . Fie CD. p p v w !. !). ceea ce conduce ar … coplanari. Metoda I. 18. a t t 20 ( 1) = 2. !. 28. DC = k!k a k!k a k!k a ! ! ! 2 ! ! 2 ! BD = b a . !) = 12 (!. kACk = kBCk = 6. 2 R astfel ca u = v w . deci cos = 2 k . Atunci D . atunci medianele BD ¸i CE sunt date a a 2 ! ! ! ! ! 1 ! ! 1 ! de BD = BA + AC. !. m p m p i=1 p ! ! 2 ! ! mk m p p kF1 + F2 k = 9k! 2 + 6! ! + k!k2 . 13. !) 6= 0. deci unghiul c¼utat este . (6 ) + ( + 4) = 4. 29. 20. Calcul¼m produsul mixt. 1 t a i n. AB = 4 i + j . ! !). ! = 9 ! 17 ! + 39 !. (!. de unde rezult¼ = a . = 1. Dac¼ m¼sura unghiului ABC este . 24. a a ! ! ! ! 2 ! 2 21. F1 + F2 = 3! + !. Dac¼ AB = AC = x. cos A = p . BD CE = x2 . a b ! !k 2 3 ka b p ! ! D 2 (AB). c) P = 386+ 198+ 82. ! ! = 2! ! + 12! ! + 30! a v w m n m p n !. v 22 ! ! nu pot … coliniare. atunci a 2p 2 ! ! ! ! ! 5 4 BD = CE = x. INDICA TII S I R ASPUNSURI ¸ ¸ 23 la sistemul de ecua¸ii: + = 1. rezult¼ a c a c a c a c a ! ! ! ! ! ! 3 ! b + b c + a c = a .¼ 4. ! ! = 0. d1 = ! + !. 2 s 25. Metoda II. ! ! = 2. 31. a b a b a 19. t t Metoda II. ! ! = 1. AB = i d1 d2 = 93. !) = p m. AC = i + 3 j + 3 k . deci D este mijlocul p ! ! 1 22 3 3! ! 3! segmentului [AB]. Cum ! b = 0. . cos = . n u v w m. Se ¸ine seama c¼ (! + b ) (! t a a a b ) = k!k2 k b k2 . 27. pr! ! b = a = . AC = ! + !. v w 2 ( p m. M M i = M G + n P ! ! ! 2 ! ! ! ! 2GM i M G + GM i ¸i s mi GM i = 0 . 34. u v 2 5 p ! ! ! ! ! d2 = ! ! = 5! 3 b . !) = 20 (! !. cos A = p . Metoda I. 17. deci (! !. 2 + 4 = 1. ! !). b) OA OB = 0. v w m. rezult¼ c¼ ! ! = 0. 23. P = 5 + 19 + 38. kCDk = 2 2 2 2 2 ! ! 1 ! ! ! ! Un versor al bisectoarei este ! = p (3 i + 2 j + 3 k ). ! b = a ! ! ! (! a b) b 1 0. Se adun¼ rela¸iile k! a t a b k = k!k2 2! b + k b k . Din k u v s u v a a a b a b ! ! ! b k!k a b k!k a b ! ! ! !. BC = ! !. Se ob¸ine ! = atunci s t v (10 i +24 j ). Se ¸ine seama c¼ M Mi = M G + GMi . 3 + 9 = 1. kd2 k = 3 41. ! b = 2 m n a 2. CD = i j k . 1. 32. cos B = p . 3 19 57 3 3 p ! ! ! 2 + 2 = 26 ¸i 12 +5 = 0. 19 2 p p 11 4 2 2 ! ! p . ! = 0. . Dac¼ vectorii a 3 6! ! + !. 33. b . deci kF1 + F2 k = 19. Din 0 = ! ! ! ! k! + b + !k2 = k!k2 + k b k2 + k!k2 + 2(! b + b ! + ! !). ! ! = 0. Din ! = b + b se ob¸in rela¸iile + 2 = 1. Atunci (!. 5 41 p p p ! ! 7 12 ! ! BC = 2 i + 3 j + 5 k . n p n v w n m. cos C = a v i + j. u v a a ! ! ! ! ! ! ! 31 ! ! p . 22. Dac¼ ! = 30. ! = b t a c a c . !. 95 190 p p p ! ! 26 cos C = p . a) OA = OB = 13.

36. AD = 8 i +6 j 2 k . (!. 2 2 ! + !) (! !) = 2(! !). AC AD = 10 i + 18 j 2 k . ! = j5 + 10j. b . y = 1 t. = 2. 38. Atunci V = j(! !. ! ! = ! + ! + !. a c a c m. S4ACD = 107. b c = 5! m 5 ! ! ! ! + 7! ! + 18! !. deci (! !. c a c m. !) = (!. !. a ! ! = ! + 2! + 3!. a b c a b ! ! ! (! b . adic¼ punctele a ! ! ! ! ! ! ! ! sunt coplanare. AC. iar d1 . S ap b v i j k 4ABC = p u ! ! ! 5 3 5 2 ! ! ! . 1 = 0. n m. (!. deci. AC. b . ! u v p ! ! ! 1 1 ! ! 3j 5 k ). h = p . (!. deci (! b . h = p . ! ! = 7! b . n p mk n p 4 ! ! = 2! ! + 6! ! + 4! !. 40. V = a b c a b i j k a b 3 ! ! ! ! 49. b . n p ! ! vectorii sunt coplanari. !)j = k! k! !k cos = 6. !). 35. 39. Se poate aplica identitatea lui Lagrange. ! = 1. 3 107 . c ) = 1. ! = 2 b + !. k! b k = 10 3. deci S4ABC = .O alt¼ cale: AB. 41. S = k! !k = 70 3. S = k! a b k = 35. !) = 3 v a b c a b c 6 = 0. !. !). !) = (!. (p b c p m. 44. 46. ! b = 10. c ) = (! !. v a v a = (y + z) i + (z 2 2 ! ! ! ! ! x) j (x + y) k = i + 2 j + k . t p ! ! 19 42. m. AB BC = (AC+CB) BC = AC BC 2! p p ! ! etc. 47. dac¼ S este aria paralelogramului construit (a b b a a b a pe cei doi vectori. ! = v (! a b) = p (i ! !k 35 ka b ! ! ! ! = ( + 2) (! !). . !. !) = 2( b . 10 3. ! ! 27 9 kAB ACk = 9. 43. Dac¼ ! = x i + y j + z k . d2 sunt diagonalele acestui paralelogram ¸i ' unghiul s ! ! ! ! ! ! ! 1 diagonalelor. !). z = t. 37. VECTORI LIBERI ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! AC = 8 i +4 j k . Atunci (! !. d2 = k! !k = 669. ! n p m p n m. deci vectorii nu sunt coplanari. 48. 45. b . (! !. !. p n n c n p m). atunci S = d1 d2 sin '. deci m. 2 = 4. deci = 2. AB AC = a i +4j +8k. t 2 R. deci AD = 2AB+2AC. !) = 0. d1 = k! + !k = 229. n p a b b c a c m. hC = . a a u v a u v p p ! ! ! ! u v a b = i 3j 5k. AD = 0. Similar S4ACD = 9.24 2. AB. AB AC = 5( ! ! + !). ! !). !. AD = 44. !. 50. Ob¸inem x = t 2. !) = (!. deci SABCD = . deci k! !k = p3. a c p ! ! 22 ! 22 ! ! deci V = . !). a c 1 !. !) = (!. V = !. !.

2) x 2 S. Spunem c¼ submul¸imea A a lui V este sistem de generatori pentru V sau a t c¼ A genereaz¼ V . O submul¸ime nevid¼ S V se nume¸te subspa¸iu t t a s t vectorial dac¼: a 1) x. y) ! x + y ¸i una extern¼. 2 K. a a a t a notat¼ aditiv. a 4) pentru orice x 2 V exist¼ un element x0 2 V astfel încât x + x0 = 0V . . a 5) 1 x = x.CAPITOLUL 3 Spa¸ii vectoriale t 1. 8x. O mul¸ime nevid¼ V se nume¸te spa¸iu vectorial (sau t a s t liniar ) peste corpul K dac¼ este înzestrat¼ cu dou¼ legi de compozi¸ie: una intern¼.. xn g a s t V se nume¸te liniar independent¼ ( sau liber¼ ) dac¼ din 1 x1 + ::: + n xn = 0V rezult¼ s a a a a s t s a a 1 = 2 = ::: = n = 0. dac¼ este liniar independent¼ ¸i genereaz¼ V . În a a t acest caz. 7) ( + )x = x + x. scalarii 1 . :::. cu a s a a urm¼toarele propriet¼¸i: a at 1) x + y = y + x. 2 K. 3) exist¼ un element 0V astfel încât x + 0V = x.. 8x 2 V . Mul¸imea fx1 . iar K = C. Vectorul x 2 V este combina¸ie liniar¼ de vectori din A. A¸adar. n .. y 2 V . V se mai nume¸te spa¸iu vectorial real. 2 K ) x 2 S.... :::. 8) (x + y) = x + y. Elementele lui V se numesc vectori. 8 2 K. submul¸imea S îns¼¸i este spa¸iu vectorial peste corpul K. sau. s t as t Fie A V . Dac¼ a a a t a a A este …nit¼.. se mai spune c¼ vectorii x1 . numit t t subspa¸iu vectorial generat de mul¸imea A sau acoperire liniar¼ a lui A ¸i se noteaz¼ t t a s a Sp(A). 8x 2 V . O submul¸ime a a t a a t de vectori din V se nume¸te baz¼ . V se mai nume¸te s t s spa¸iu vectorial complex. notat¼ multiplicativ ( . 8x. dac¼ t a a exist¼ v1 . 6) ( x) = ( )x. 8 . dac¼ orice x 2 V este combina¸ie liniar¼ de vectori din A. y 2 S ) x + y 2 S. În acest a s caz. 8x. 8 . y 2 S. s a a a s a 25 . 8 . y 2 V . 2) (x + y) + z = x + (y + z). z 2 V ... (x. O mul¸ime in…nit¼ de vectori din V se nume¸te liniar independent¼ ( sau t t a s a liber¼ ) dac¼ orice submul¸ime …nit¼ a sa este liniar independent¼. 8x 2 V . atunci V se nume¸te …nit generat. x + y 2 S. 8x 2 V . astfel încât 1 x1 + ::: + n xn = 0V . y. n se numesc coe…cien¸ii combina¸iei liniare. Mul¸imea tuturor t t t combina¸iilor liniare (…nite) de vectori din A este subspa¸iu vectorial al lui V . n 2 K astfel încât x = 1 v1 + ::: + n vn . echivalent. t Fie V un K-spa¸iu vectorial. x) ! x. nu to¸i nuli.. vn 2 A ¸i 1 . Aceea¸i mul¸ime se nume¸te liniar dependent¼ ( sau legat¼ ) dac¼ exist¼ scalarii 1 . xn sunt liniar independen¸i respectiv liniar a t dependen¸i. iar elementele lui K se numesc scalari. Preliminarii Fie K = R sau K = C. 2 K. Când K = R. :::. 8x. .

deci procedeul se termin¼ dup¼ n k pa¸i. 3) în raport cu baza fv1 . atunci t dim(S1 + S2 ) = dim S1 + dim S2 dim(S1 \ S2 ). 1. 0). atunci i 1. :::. nu avem ce s¼ complet¼m. se nume¸te rangul sistemului s B.26 3. s s c) Aceea¸i problem¼ în R2 . 1 j n. 0. Este clar c¼ rangB = a t a dim Sp(B). :::. Dac¼ B = fe1 . de unde 1 = x1 . se nume¸te matricea de trecere de la s i=1 baza B la baza B . 1. t a a a t 3 astfel încât x = 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 . care saa a a n P tisface rela¸iile fj = t cij ei . v3 = (0. Tinând seama de prima parte. Rezult¼ 1 = x1 . Solu¸ie. 1 + 2 + 3 = 0. 1) ¸i x = (1. cu k n. 1). dac¼ Vk = Spfe1 . x0 . Teorema lui Grassmann. de unde 1 = 2 = 3 = 0. a) S¼ se arate c¼ în R3 . 1. Continu¼m apoi a s a ra¸ionamentul cu Vk+1 in locul lui Vk : Deoarece dim V = n. 3 = x3 x2 . În plus. 2. v2 . 2. x3 ) = ( 1 . Dac¼ ¸i sunt subspa¸ii …nit dimensionale ale unui a s t spa¸iu vectorial. ek+1 . 1. v3 formeaz¼ un sistem a a de generatori pentru R3 . SPA TII VECTORIALE ¸ Spa¸iul vectorial V este de dimensiune …nit¼ (sau …nit dimensional ) dac¼ este …nit t a a generat. xn ) = C (x0 . :::ek g = V . n 1 2 2. :::ek . ale c¼rei coloane con¸in coodonatele a a t (unic determinate) ale …ec¼rui vector din B în raport cu baza E. 1 + 2 + 3 ). e2 . :::en g a lui V . Are loc rangB = rangM . dac¼ t¼ a ¸ a . x2 . x2 . 1) a a formeaz¼ un sistem de generatori ¸i sunt liniar independen¸i. :::. v4 = (1. :::. 1). 2). Aceast¼ rela¸ie se mai scrie (x1 . v2 . dac¼ x 2 V se scrie x = a t t 0 i=1 (x1 . Dac¼ Vk 6= V . ek g a t a V . :::. en g ¸i B 0 = ff1 . În plus. 1. Probleme rezolvate n P xi ei = i=1 n P x0 fi . Vom ar¼ta c¼ putem determina 1 . num¼rul maxim de vectori liniar independen¸i din B. :::. 3). v2 = (1. 2 = x2 x1 . e2 . 1). vectorii v1 .n . S¼ se calculeze coora s t a donatele vectorului x = (1. v3 g. Orice dou¼ baze într-un spa¸iu de dimensiune …nit¼ au acela¸i num¼r de a t a s a elemente. 1. putem face acest lucru t pân¼ la Vn=k+(n k) . În consecin¸a. se nume¸te maa s tricea sistemului B în raport cu baza E. s a v3 = (1. v2 = (3. poate … completat¼ pân¼ la o baz¼ fe1 . 1. Matricea M . 1). 2 . 1. Si a a a ¸ anume. Fie E o baz¼ în V . 1 + 2 = 0. 1 + 2 . Un spa¸iu vectorial a a a t se nume¸te in…nit dimensional când con¸ine o mul¸ime in…nit¼ liber¼. fv1 . 1). v2 . x0 ) . a) Fie x 2 R3 . s t t a a Dac¼ dim V = n. x2 . 1). pentru vectorii v1 = (1. 0. v2 = (0. 2 . deci v1 . f2 . dac¼ pentru 1 . v3 sunt liniar independen¸i. ek+1 g. num¼rul de vectori dintr-o baz¼ oarecare a sa. a a a s Dac¼ B a V este un sistem …nit de vectori. 1 + 2 = x2 . atunci matricea p¼trat¼. x = (x1 . b) Aceea¸i problem¼ în R4 . (teorema rangului ). 1. x3 ). v2 . unic determinat¼ C = (cij )i. ¸i x = s a (1. atunci orice submul¸ime liber¼ S = fe1 . Întrt adev¼r. e2 .j=1. 1. e2 . v3 g este o baz¼ în R3 . vectorii v1 = (1. 3 2 R are loc rela¸ia 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 = (0. a a t atunci 1 = 0. 1. 1 + 2 + 3 = x3 . a a a a lu¼m ek+1 2 V Vk ¸i construim Vk+1 = Spfe1 . pentru vectorii v1 = (1. 5). Se nume¸te dimensiune a unui spa¸iu vectorial …nit dimensional V ¸i se s t s noteaz¼ dim V . ek . fn g sunt dou¼ baze în spa¸iul a s a t vectorial V .

t t 4 2 p p 2 2 1 = 0. S¼ se arate c¼ func¸iile pi : R ! R. cos t. 2 3 8t 2 R. deci n 1 = 0. v3 . cos t. p1 . Fie . . x4 ) = 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 + 4 v4 ob¸inem 1 + 2 + t 3 + 4 = x1 . v2 . PROBLEM E REZOLVATE 27 x = (1. 2. deci admite numai solu¸ia banal¼ = = = = 0. 3 = a a 4 4 4 4 c) Similar. s¼ se t t a arate c¼ func¸iile 1. cos t sunt liniar independente. 1 2 + 3 4 = x3 . fv1 . x2 ) = 1 v1 + 2 v2 rezult¼ 1 +3 2 = x1 . v4 sunt a liniar independen¸i. Continuând procedeul. a 1 1 (5x1 + 3x2 ). În …nal. rezult¼ c¼ a a +( 3 ) cos t + 2 cos2 t + 4 cos3 t = 0.. coordonatele lui x în raport cu aceast¼ baz¼: 1 = . 3. iar din 1 v1 + 2 v2 = (0. k! formeaz¼ un sistem de generatori. cos3 t sunt liniar independente. În spa¸iul vectorial real al func¸iilor continue pe R. 0 k n. Fie a 2 R . g¼sim 2 = a 1 = 1! 2! (k) f (a) c¼ k = a . 4 = (x1 x2 x3 + x4 ). x3 . + = 0. Determinantul sistemului omogen + + + 4 2 2 astfel ob¸inut este nenul. func¸iile 1. . v2 . vectorii v1 . 8t 2 R. deci o baz¼ în spa¸iul func¸iilor polinomiale de a a t t grad cel mult n pe R. Dac¼ t a a)k = 0. Folosind rela¸iile anterioare. Procedeul continu¼. derivând de n ori rela¸ia. v3 . deci (1. Derivând acum. dac¼ t a 1 + cos t + cos 2t + cos 3t = 0. dac¼ 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 + 4 v4 = (0. . 0 i n. fv1 . cos 2t. cos 3t t Solu¸ie.. . v2 g este o baz¼ în R . . 1 + 2 3 4 = x2 . S¼ a 0 ar¼t¼m c¼ aceste polinoame formeaz¼ un sistem de generatori. a b) Din x = (x1 . x2 . 1 2 1 1 (x1 + x2 + x3 + x4 ). deci 1 = 4 4 1 1 (x1 x2 + x3 x4 ).. ob¸inem a a a t 1 1 1 5 . 2 1 5 2 = x2 . Similar. 0. 2 = (x1 + x2 x3 x4 ). = 0. . Dând succesiv lui t valorile 0. cu valori reale. din t a a rela¸iile anterioare g¼sim 1 = 2 = 3 = 4 = 0. ¸inând seama c¼ cos 2t = 2 cos2 t 1. 0). ob¸inem coordonatele lui x în raport cu aceast¼ t a baz¼: 1 = 1. pi (x) = (x a) . 1) = 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 + 4 v4 . 2 = . v4 g este o t a s baz¼ în R4 . 3 = 1. se ob¸in rela¸iile + + + = 0. 11 11 2. a a t formeaz¼ o baz¼ în spa¸iul func¸iilor polinomiale de grad cel mult n pe R. . În consecin¸a. Derivând din nou. atunci. 0 t¼ t k n. cos t. func¸iile polinomiale pk . În plus. 2= . t a cos 3t = 4 cos3 t 3 cos t. 0). 2 = (2x1 x2 ). ob¸inem t 0 f (a) f 00 (a) . ob¸inem t t k (x k=0 n i n! = 0. ob¸inem t t n 1 P k=0 k (x a)k = 0. 3) = 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 . v2 .pn sunt liniar independente. Deoarece func¸iile 1. rezult¼ a . rezult¼ t a a = 1 = ::: = n = 0. Într-adev¼r. 8t 2 R. cos3 t sunt liniar independente. din x = (x1 . atunci 0 = f (a). 5 4 se ob¸in coordonatele lui x în aceast¼ baz¼: 1 = t a a . 0. 2 R astfel ca t 1 + cos t + cos2 t + cos3 t = 0. cos t. 3) = 1 v1 + 1 v2 + 1 v3 . a a t t n P Solu¸ie. Prin urmare. A¸adar. 3 = 3 + 4 = x4 . g¼sim a deci 1 = 11 11 2 t¼ a t 1 = 2 = 0. În consecin¸a. 4= . 2.2. 2 = 1. 1. v3 . v1 . cos2 t. dac¼ x = (1. t t a Prin urmare. v4 4 4 formeaz¼ un sistem de generatori pentru R4 . Într-adev¼r. cos t. deci n = 0. Totodat¼. Derivând. de n 1 ori rela¸ia t ob¸inem n 1 (n 1)! = 0. Aceea¸i problem¼ a t s a pentru func¸iile 1. cos2 t. dac¼ aa a a a a n f (x) = 0 1 + 1 (x a) + ::: + n (x a) . deci polinoamele p0 . 2.

t a t . x = x + f ( ) v. f2 . f3 . x. 1). S2 dou¼ subspa¸ii vectoriale ale lui R4 . 1). Pe de alt¼ s a parte. 2. Vom determina o baz¼ în S1 \ S2 . 4 = 0. atunci dim(S1 + S2 ) = 4. a dim(S1 \ S2 ) = 2. 2. x 2 V . rezult¼ c¼ matricea de trecere de la baza B la baza B 0 e a a 2 3 1 1 1 2 1 0 A. e0 = (1. 0). g2 = (0. s t 2. Se ob¸ine sistemul liniar t 8 = 0+ 0 > > < + =2 0+2 0 . 0. 3) 2 R3 . rangfg1 . 4. unde e0 = (1. 2. Fie x = (1. adic¼ func¸iile 1. Totodat¼ e1 = e0 +e0 . f2 = (0. de exmplu. 0). 2. Dac¼ u 2 S1 \ S2 . S¼ se a‡ dimensiunile ¸i câte o baz¼ în S1 . în mod evident. atunci se ob¸ine @ x0 A = C 1 @ 2 A = @ 2 A. g¼sim = + . Fie S1 . generate de vectorii f1 = a t (1. rezult¼ c¼ dim S1 = t a a dim S2 = 3. 2 R. = 0 + 2 0. 1. e2 = e0 e0 +e0 . SPA TII VECTORIALE ¸ = 0. x. 1. g2 . f2 . e3 = 2e0 e0 . 1). cos 3t sunt liniar independente. S¼ se arate c¼ în raport cu opera¸iile x y = xy. iar ff1 . deci matricea de trecere de la baza B 0 la baza B este C 1 = @ 0 1 1 1 0 1 0 0 0 1 1 1 x1 3 Dac¼ x = x0 e0 + x0 e0 + x0 e0 . 2). g3 = (1. a t 2 1 1 2 2 3 3 x0 3 0 3 A¸adar x = 3e0 2e0 . ff1 . 0). 2. 3 = 0. 0). f3 = (0. V devine spa¸iu vectorial real. 1. 0 0 0 Introducând în ecua¸ia 3. 2. g1 . v 6= 0V . rezult¼ = 0 + 0 . f3 . Deoarece rangff1 . 1 2 3 1 2 3 Solu¸ie. g2 . Atunci u = 0 (1. unde f : K ! K. y 2 V . 1. 1)+ 0 (2. 1). f2 . 2. a e s a s Solu¸ie. deci cos t. S¼ se determine coordonatele vectorului x în baza a B 0 = fe0 . Fie B = fe1 . 0. S¼ se arate c¼ vectorii t a a p 2 ¸i 3 sunt liniar dependen¸i. g1 . x 2 V . t a Vectorii (1. s 2 1 5. 1. f2 . e0 g. g3 g genereaz¼ S1 + S2 a R4 . g2 . rezult¼ c¼ formeaz¼ o baz¼ s t a a a a în S1 \ S2 . g3 g sunt baze în S1 respectiv S2 . cos 2t. g3 g = 3. e2 .28 3. 2). S¼ se determine f ( ) astfel încât V înzestrat cu cele dou¼ a a opera¸ii s¼ …e spa¸iu vectorial. Deoarece e0 = e1 + e3 . f3 . 2) …ind liniar independen¸i. 0. este C = @ 0 a 1 3 1 2 3 1 3 1 0 1 0 1 1 1 2 1 0 A. Probleme propuse ¸i s p 1. 1. Fie V un K-spa¸iu vectorial ¸i v 2 V . 1. a t 4. 2 = 0. e0 = (2. adic¼ S1 + S2 = R4 . f2 . f3 g = 3. Deoarece rangff1 . e0 . 1) respectiv g1 = (1. t a 1 e0 = e1 02 . 0. 1) ¸i (2. y 2 V a a t x = x . 2. 0 > + = 0+ + 0 > : 0 0 = +2 0 Din ecua¸iile 1. e0 = 2e1 + e3 . 0. Fie V = (0. atunci a a u = f1 + f2 + f3 = 0 g1 + 0 g2 + 0 g3 . De…nim t s x y = x + y v. Din teorema lui Grassmann. f3 g ¸i fg1 . 2. = t a + 2 0 + 0. 1. 2. Putem lua a ca baz¼ în S1 + S2 vectorii f1 . S2 . 2. 2. = = = = 0. e3 g baza canonic¼ din R3 . 3. S1 + S2 ¸i S1 \ S2 . g1 g = 4. 2 K.

S¼ se arate c¼ S este un subspa¸iu vectorial al lui Rn . 2. 3. 1.n (R). 1). 1). d) S4 = f(x1 . 1). x3 ) j jx1 j + jx2 j = 1g. În Mn (R). b) v1 = (1. x2 . 1. 2. . :::. v3 . 1. b) S2 = f(x1 . 3). 1). 1. 12. a) S1 = f(x1 . 1. f2 (x) = e t 11. Fie V un spa¸iu vectorial. v5 = (0. 1. 1. 9) ¸i a a a s y = (6. B = 5 2 3 1 x . 1) sunt liniar dependen¸i. PROBLEM E PROPUSE 29 3. c) S3 = f(x1 . 3). 3). 1). x2 . v2 = (1. 2. 1). 0. 4. x2 . 2. 4. 1. 5). 1). 1) a a formeaz¼ o baz¼ a lui R3 . 0. x3 ) j x2 x2 = 0g.3. 3. S¼ se arate c¼ dac¼ v1 . xn ) j s 0. S¼ se arate c¼ vectorii v1 = (2. x = (1. x = (x1 . S¼ se determine dimensiunea subspa¸iului generat ¸i o baz¼ a subspa¸iului a t s a t generat de vectorii: a) v1 = (1. 10. 1). v2 = (3. 3. x3 ) j x1 = 2x2 g. 4). Fie A 2 Mm. S¼ se arate c¼ vectorii v1 . C = Sunt liniar independente matricele A = 2 5 1 3 . 0. 2. 6. v4 = (1. v3 2 V sunt liniar t a a a independen¸i atunci ¸i vectorii w1 = v1 +v2 +v3 . S¼ se g¼seasc¼ dimensiunile acestor subspa¸ii. a a 0 0 0 Aceea¸i problem¼ pentru vectorii v1 = (1. y = (1. w3 = v1 v2 +v3 t s sunt liniar independen¸i. x = (0. 0. 8. 5). 1). v3 = (1. S¼ se arate c¼ vectorii v1 = (1. 2. a a t j=1 n P aij xj = 6. t 7. 2. v4 = (0. a a a t 5. 0). v2 = (2. 2). x3 ) j x1 x2 + x3 = 1g. …e S1 = fA 2 Mn (R) j At = Ag. 2. v3 = (1. 0. S¼ se determine coordonatele vectorilor x = (4. u2 = (3. 2). S¼ se a a a a a determine coordonatele vectorului x în raport cu aceast¼ baz¼: a a a) v1 = (1. 2. 4. f2 . 1). 1. 3. . 1). f3 : R ! R. s a 0 0 x = (2. x2 . v2 = (1. 6. v4 = (0. 1). w2 = v1 +v2 v3 . v4 = (1. 1. 1). a a v4 = (0. 2. b) v1 = (1. 2. 1 1 2 3 f3 (x) = e2x ? ? Dar func¸iile f1 . 1. 1. 0. 2. 0). 1. respectiv v1 = (0. 4. A = (aij ) ¸i S = fx 2 Rn . 1. x3 ) j x1 + 2x2 3x3 = 0g. v2 . v3 . 2. 0). 1). v2 = (1. 0). 2. 7) în aceast¼ baz¼. 0). 3. v2 . 1). S¼ se scrie v4 ca o combina¸ie liniar¼ de t a t a v1 . 1). 4. 0). 3. S¼ se precizeze care din urm¼toarele submul¸imi ale lui R3 sunt subspa¸ii a a t t vectoriale ale lui R3 . x2 . 4. 1. v2 = (5. v2 . v2 = (1. S¼ se arate c¼ S1 ¸i S2 sunt subspa¸ii vectoriale ale lui Mn (R) ¸i a a s t s Mn (R) = S1 S2 . 0. 3). 1 e) S5 = f(x1 . v3 = (0. v4 formeaz¼ o baz¼ a lui R4 . v3 = ( 1. v2 = (2. S2 = fA 2 Mn (R) j At = Ag. 1. v3 = (1. 1. 1. 1). v3 = (1. v3 = (1. 5). 1). 1 i mg. f1 (x) = ex . u3 = (2. 2. 1. 0. S¼ se determine dimensiunile sumei ¸i intersec¸iei subspa¸iilor generate: a s t t a) u1 = (1. 1. 1. 9.

t 4. 5) at x 1 x = x1 = x. s t s t S¼ se arate c¼: a a a) S¼ se calculeze Li (aj ). a b) S¼ se arate c¼ func¸iile Li . 8 2 R. 13. Fie S1 ¸i S2 subspa¸iile vectoriale ale lui R4 date de: S1 = f(x1 . 4). a . respectiv v1 = (1. 1. f2 = (1. 16. S¼ se g¼seasc¼ a a a dimensiunile ¸i baze ale acestor subspa¸ii. 1. 0. 17. S¼ se g¼seasc¼ o baz¼ în spa¸iul vectorial al solu¸iilor sistemului x1 + x2 a a a a t t x3 = 0. an numere reale distincte. formeaz¼ o baz¼ în spa¸iul vectorial a a t a a t real al func¸iilor polinomiale de grad cel mult n 1. 5. . g2 g.. unde f1 = ( 1. 1). a2 . 1). S2 = f(x1 .. 2 = 3. sunt liniar independente. j n. 1. 3. 1. 1) a la o baz¼ a lui R3 . 8) p (x y)p (xy) = x y = x = y =( x) ( y). x2 + x4 = 0. ) coincide cu grupul multiplicativ al numerelor reale pozitive. g1 = (3. 2). f2 = (2. 1 i. 8 2 19. g2 . x3 = 2x4 g. 1). 8). 1. unde g1 = (1. 2. 2 R. f2 . Propriet¼¸ile 1)-4) sunt at satisf¼cute. x2 . a g2 = ( 1. x2 . ai 1 )(ai ai+1 ):::(ai an ) 18. Se consider¼ func¸iile polinomiale a t Li : R ! R. 2). 8x 2 V . SPA TII VECTORIALE ¸ b) u1 = (1. a a t c) S¼ se arate c¼ func¸iile Li . g3 = (3. x 2 V . x4 ) j x1 + x2 = 0. 8 . 1. 3). 1. S¼ se determine a coordonatele lui x în baza fg1 . b) @ 4 2 5 a) B @ 2 1 3 A 2 1 1 1 4 2 1 2 4 1 7 A. S1 +S2 . 8x 2 V . 2). S¼ se completeze sistemul format din vectorii v1 = (2. 1. 1 i n. 0. x1 x2 + x4 = 0. 3. 2. f3 (t) = t sunt liniar independente. S¼ se determine matricea de trecere de la baza B = ff1 . Elementul neutru este 1. 1. 1 i n. 1. 1. x4 ) j s t x2 + x3 + x4 = 0g. 0). 1 i n. 7) ( + ) x = x + = x x = x x =( x) ( x). Fie a1 . iar simetricul unui x 2 V este x0 = x + 2v. v3 = (3. g3 g. u3 = (1. 3). 17. g2 = (3. 2 R. a 14. 8x. 6) ( x) = (x ) = (x ) = x = ( ) x. Li (x) = (x a1 )(x (ai a1 )(ai a2 ):::(x a2 ):::(ai ai 1 )(x ai+1 ):::(x an ) . deci au 1 loc propriet¼¸ile 1)-4). În R2 …e x = 2f1 + f2 . v2 = (1. f3 = (1.30 3. x3 . 1. 2). S¼ se g¼seasc¼ rangul matricelor: a a 1 0 a 0 1 2 3 2 1 3 B 2 1 0 C C. f2 = t2 + 1. v2 = (4. f3 = t2 + t formeaz¼ o baz¼ a a t a a în spa¸iul func¸iilor polinomiale de grad cel mult 2. dac¼ f1 = (1. 0). 0. 2. unde = log3 2. x3 . elementul neutru …ind v.. t a a 15. 1). Cum se schimb¼ coordonatele unui vector când se a trece de la baza B 0 la baza B? 20. 3). y 2 V . 3). 8 . Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a 1. S¼ se determine coordonatele t t a func¸iilor t2 + 2t + 4 respectiv t2 + 3 în raport cu aceast¼ baz¼. u2 = (1. În spa¸iul vectorial al func¸iilor f : R ! R s¼ se arate c¼ func¸iile t t a a t f1 (t) = sin t. 1). simetricul unui x 2 V este . S¼ se arate c¼ func¸iile f1 = t. f3 g la baza a C = fg1 . precum ¸i ale subspa¸iilor S1 \S2 . (V. f2 (t) = cos t.

3 + 3 = 0. yn ) 2 S ¸i . Derivând de dou¼ ori rela¸ia ex + e x + e2x = 0. Determinantul sistemului …ind nul. INDICA TII S I R ASPUNSURI ¸ ¸ 31 5)) f (1) = 0. u2 . 0. a s s a s a i. S2 = Sp(fv1 . 4. = = = 0. deci = = = 0. i = 1. v2 . 2 1 +6 2 +4 3 3 4 = 0. 9. v3 = v2 v1 . este nenul. 8)) f ( ) = 1 . v2 . v2 . v2 . În consecin¸a. 10. Cum u1 . 0. v1 . 1 3 2 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 + 4 v4 = (0. v3 . 2 R. n. :::. ale c¼ror a t¼ a elemente sunt ejk = 1. 7)) f ( + ) = f ( ) + f ( ) 1. v3 formeaz¼ o baz¼ în R3 . 5. Cum 2 2 (At )t = A. v3 sunt n P aij xj + j=1 n P aij yj = 0. Condi¸ia A + B + C = t conduce la 0 0 3 6 3 2 sistemul omogen 2 + 5 + = 0. precum ¸i matricele Fij . dim S1 = 2. u3 . v2 . 2 1 +6 2 3 3 +4 4 = 0. b) Rangul matricei sistemului de vectori a a este 3. v3 . Cum u1 . a c¼rui matrice are rangul 3. j = 1. 12. u2 . 3 = 0. rezult¼ + 2 + 3 = 0. ale c¼ror elemente sunt fij = fji = 1 ¸i flk = 0 în rest. t rezult¼ c¼ vectorii v1 . j = 1. În consecin¸a. a) Cum v4 = (0. xn ) 2 S. deci B 2 S1 ¸i C 2 S2 . v3 . v2 . Rela¸ia v1 + v2 + v3 = (0. al c¼rui a determinant este nenul. Atunci = = = 0. v3 . Cum dim R3 = 3. :::. Putem alege ca baz¼ a fv1 . S1 + S2 este generat de u1 . v4 g. 11. 0) conduce t 4 4 la sistemul omogen 2 + 3 + = 0. atunci s aij ( xj + yj ) = j=1 j=1 2 t a 3 )v2 + ( 1 2 + 3 )v3 = 0V . v4 . v2 g). v2 . atunci A = At ¸i A = At . putem scrie A = B + C. u3 . Cum v1 . Deoarece (A + B)t = At + B t si ( A)t = At . C t = C. u2 . 7. 6)) f ( ) + f ( ) = f ( ). v4 g) = 3. a a s Mn (R) = S1 + S2 . 0. Matricele Ei . v2 . formeaz¼ n2 + n . rezult¼ a imediat c¼ S1 ¸i S2 sunt subspa¸ii vectoriale ale lui Mn (R). 3 5 + = 0. n. v4 . u3 g). S1 ¸i S5 sunt subspa¸ii vectoriale. ob¸inem a t t ex e x + 2 e2x = 0. v1 . deci dim Sp(fv1 . 0). rezult¼ c¼ dim(S1 + S2 ) = 3. 6. v3 . i < j. t a a a a 0 0 0 0 0 x = v1 + v2 v3 . Matricele o baz¼ în S1 . 5 + 2 + 2 = 0. a) x = 3v1 + v2 3v4 . S1 + S2 este generat de u1 . i < j. . v2 . S2 ¸i S3 nu sunt subspa¸ii s t s t vectoriale deoarece nu con¸in (0. 3. v5 g) = 3. x0 = v1 + 2v2 v3 . y = v1 + v2 + v3 . are 4 11 3 solu¸ii nenule. v4 formeaz¼ o baz¼ în R4 . deci 1 = 2 = 3 = 0. Prin urmare. s t rezult¼ c¼ dim Sp(fv1 . b) Fie S1 = Sp(fu1 . v2 . S4 nu este subspa¸iu vectorial deoarece t t ( + )2 6= 2 + 2 . deci dim(S1 \ S2 ) = 1 (teorema t a a lui Grassmann). y 0 = 2v1 v3 . y = (y1 . n. deci dim S2 = (n 1) + (n 2) + ::: + 1 = a a 2 n P x = (x1 . a s n2 n . v2 . dac¼ j = k = i ¸i ejk = 0 în rest. b) a a a a 1 1 2 1 0 0 x = v1 + v2 v3 + v4 . Cum dim R4 = 4. v1 . ex + e x + 4 e2x = 0. Determinantul de ordinul 4. dim S2 = 3. ale c¼rui coloane con¸in componentele vectorilor a t v1 . v3 sunt liniar independen¸i. 1 w1 + 2 w2 + 3 w3 = 0V ) ( 1 + 2 + 3 )v1 +( 1 + . deci matricele sunt a t¼ liniar independente. Mn (R) = S1 S2 . deci vectorii v1 . u2 . unde B = (A + At ) ¸i C = (A At ). 0) ¸i v1 . . v4 = t v1 v2 v3 . i. este nenul. Pentru orice matrice a s t 1 1 s A 2 Mn (R). v2 . deci A este a s matricea nul¼.¼ 4. v3 g). deci vectorii sunt liniar independen¸i. dim S2 = 2. + 2 = 0. dim S1 = 2. v3 sunt liniar independen¸i. v2 . 1 +5 2 = 0. S2 = Sp(fv1 . Dac¼ a formeaz¼ o baz¼ în S2 . De asemenea. adic¼ func¸iile sunt liniar a t independente. 0. Dac¼ A 2 S1 \ S2 . rezult¼ c¼ vectorii v1 . u2 . 1 + 2 = 0. u3 g). Determinantul sistemului omogen cu necunoscutele . rezult¼ c¼ B t = B. ale c¼ror elemente sunt gij = gji = 1 ¸i glk = 0 în rest. v1 sunt liniar independen¸i. 8. a) Fie S1 = Sp(fu1 . 0) ) 1 +5 2 3 = 0. 0. 1 + 3 = 0. deci dim S1 = n + (n 1) + (n 2) + ::: + 1 = a 2 Gij . v3 sunt liniar independen¸i.

2. deci cele trei polinoame formeaz¼ un sistem de generatori.. 3. deci baz¼. b) j a. g3 = 2f1 +3f2 +2f3 . a2 . 16. 2. a dim(S1 + S2 ) = 4. 3t. a S = f(2t. ob¸inem cos t t t sin t = 0. Dac¼ x = x1 f1 + x2 f2 + x3 f3 = x0 g1 + x0 g2 + x0 g3 . 1 2 3 1 2 3 1 2 3 0. x3 = 2x0 + 4x0 + 2x0 .32 3. Derivând de dou¼ ori a rela¸ia sin t + cos t + = 0. deci = = = 0. 0. 2b. t2 + 3 = 2t + 3(t2 + 1) 2(t2 + t). 3. x = (0. deci dim(S1 \ S2 ) = 1. baz¼: u1 = (1. sin t cos t = 0. dac¼ j = i a n P t i Li (x) = 0. dim S = 1. dim S1 = 3. mul¸imea t n. ob¸inem i=1 1 = 2 = ::: = atunci din p(x) = func¸iilor Li . b. sunt astfel ca a 1. 0. 13. 0. t. u3 . deci + 3 = 0. 0). b 2 Rg. deci C = @ 2 a 1 2 3 2 4 2 atunci x1 = 3x0 2x0 2x0 . 15. Prin urmare. c 2 Rg. i = 1. Vectorul v = (3. t) j t 2 Rg. u2 . 17. a . u2 = (0. a 18.. = 0. c) Dac¼ p este un polinom de grad cel mult n a i Li (x). a. baz¼: v1 = (1. 1. dim S1 = 2. t2 + 1. . deci polinoamele t. a) Li (aj ) = . S1 = f(a. t2 + t sunt liniar independente. n. Pentru orice polinom de gradul 2 avem at2 + bt + c = (b a + c)t + c(t2 + 1) + (a c)(t2 + t). 0. 1). Atunci = = = 0. 5) = g1 + g2 = ( + 3 . adic¼ o a a baz¼. 19. b) Dac¼ i 2 R. este nenul. 1). 0). 1 t i i=1 n P n = 0. 0. . v1 ¸i t a a s v2 sunt liniar independen¸i. 5g 1 3 2 2 3 3 A. 1. adic¼ a x = 15g1 0 2 . 1). c. 3 + 8 ). 14. 1. 1) este baz¼ în S1 \ S2 . v2 = (0. v = (2. b. atunci dând succesiv lui x valorile a1 . . este sistem de generatori. i = 1. an . g1 = 3f1 2f2 +2f3 .. n. se poate lua ca baz¼ fu1 . a S1 \ S2 = f(3t. Rela¸ia t = t t + (t2 + 1) + (t2 + t) = 0 conduce la sistemul + = 0. Atunci dim(S1 \ S2 ) = 1. SPA TII VECTORIALE ¸ liniar independen¸i. b c) j a t a. adic¼ func¸iile sunt liniar independente. t2 + 2t + 4 = 5t + 4(t2 + 1) 3(t2 + t). 1. 2t. t) j t 2 Rg. 0) 2 Sp(fv1 . + = 0. 1. dac¼ j 6= i a 20. u3 = (0. 3t. x2 = 2x0 3x0 + 3x0 . 3 + 8 = 5. 0. a S2 = f(a. rezult¼ a i = p(ai ). v1 ). g2 = 2f1 3f2 +4f3 . 0. Putem alege v3 = (1. x 2 R. 1). v2 g). Determinantul sistemului omogen cu necunoscutele . rezult¼ c¼ dim(S1 + S2 ) = 4.

b) T ( x) = T x. Aplica¸ia liniar¼ T : V ! V se t s a t a mai nume¸te endomor…sm al lui V . :::. se nume¸te matricea lui T în s raport cu bazele E si F . W ) în raport cu bazele E ¸i F este B. 8x. y 2 V . W ) = fT : V ! W j T liniarag este un K spa¸iu vectorial. Matricea A a endomor…smului T în raport cu baza C este 33 . 1 i m. De asemenea. W ). t Mul¸imea L(V. y = T x = y1 f1 + ::: + ym fm ¸ a ¸i X = (x1 . Im T = fy 2 W j 9x 2 V. 8x. Dimensiunea nucleului lui T se nume¸te defectul lui T ¸i se s s s noteaz¼ def T . 8 2 K. iar T : V ! W a t este o aplica¸ie liniar¼. V . W ) ¸i dimK (V ) = n. s Fie U . În fapt. y = T xg este subspa¸iu vectorial al lui W ¸i se t s nume¸te imaginea lui T . atunci dim V = def T + rangT (teorema rang-defect). :::. t a Dac¼ T 2 L(V. exist¼ scalarii aij 2 K. dimK (W ) = m. 2 K. V . ym )t . s Fie V un K-spa¸iu vectorial de dimensiune …nit¼. en g. B2 . :::. Y = (y1 . A ¸i B matricele lui S ¸i T în raport cu bazele date.CAPITOLUL 4 Aplica¸ii liniare ¸i matrice t s 1. atunci matricea lui T în raport cu bazele E ¸i F este A. T este aplica¸ie liniar¼ dac¼ ¸i numai dac¼ T ( x + y) = T x + T y. V ). t Fie S 2 L(U. iar E = fe1 . Preliminarii Fie V ¸i W dou¼ K spa¸ii vectoriale.F = (aij ) de tip (m. atunci a s matricea lui T + S în raport cu cele dou¼ baze este A + B. n Matricea A = AE. atunci T se nume¸te izomora t a a s …sm de spa¸ii vectoriale ¸i se noteaz¼ V ' W . :::. s Dac¼ matricea lui S 2 L(V. De t s s asemenea. Mul¸imea ker T = t a t fx 2 V j T x = 0V g este subspa¸iu vectorial al lui V ¸i se nume¸te nucleul lui T . n) a c¼rei coloan¼ j este constituit¼ a a a T din coordonatele vectorului T ej în raport cu baza F . fm g sunt baze …xate în V respectiv W atunci. a s F = ff1 . Dac¼ aplica¸ia liniar¼ T : V ! W este bijectiv¼. atunci Y = AX. t t Fie T : V ! W o aplica¸ie liniar¼. Func¸ia T : V ! W se nume¸te aplica¸ie s a t t s t liniar¼ (mor…sm de spa¸ii vectoriale) dac¼: a t a a) T (x + y) = T x + T y. Dac¼ x = x1 e1 + ::: + xn en . Atunci T (0V ) = 0W . B3 baze ale lui U . dac¼ a a 2 R. W trei K-spa¸ii vectoriale B1 . s s Atunci. iar un izomor…sm T : V ! V se nume¸te s s automor…sm al lui V . pentru orice j. 1 j n. Orice spa¸iu vectorial de dimensiune n este izomorf cu K n . 8x 2 V . T 2 L(V. j = 1. iar dimensiunea imaginii lui T se nume¸te rangul lui T ¸i se noteaz¼ a s s a rangT . astfel ca: a t T ej = m X i=1 aij fi . y 2 V . unic determina¸i. t a as a 8 . Dac¼ V este un spa¸iu …nit dimensional peste corpul K. C o baz¼ în V ¸i T un t a a s endomor…sm al lui V . xn )t . matricea lui T S în raport cu bazele B1 ¸i B3 este C = B A. W respectiv.

y) = ( x. T e2 = e2 . x1 x2 + x3 . 1). x3 = t. Pe de alt¼ parte8 2 ker T dac¼ ¸i numai dac¼. Dac¼ x = ( 1 . y) (simetria în raport cu originea). 1. a a f1 = 1. e3 g. unde C este matricea de trecere de la baza E la baza E 0 . W dou¼ K-spa¸ii vectoriale de dimensiune …nit¼. W ). 0 1 1 1 0 T e3 = f2 . W sunt dou¼ K-spa¸ii vectoriale de dimensiune …nit¼ ¸i T 2 L(V. e2 . t a deci T (x + y) = ((x1 + y1 ) + (x2 + y2 ) (x3 + y3 ). 2. rezult¼ c¼ ker T = a a a fx 2 R3 j x = t(0. 5x1 x2 + x3 ). a) Cum T e1 = e1 . iar A ¸i B este sunt matricele lui T în bazele E respectiv E 0 . a a b) În R3 consider¼m baza canonic¼ fe1 . Probleme rezolvate s 1. S¼ se arate c¼ T este liniar¼ ¸i s¼ se determine câte o baz¼ în subspa¸iile ker T a a as a a t ¸i Im T . atunci rangT = rangA. f2 g. 2 . T (x. x2 + y2 . T este aplica¸ie liniar¼.34 4. 5(x1 +y1 ) (x2 +y2 )+(x3 +y3 )) = T x+T y. 8x 2 R3 . x = (x1 . y3 ). dac¼ T este un endomor…sm al lui V . În acest caz. e2 g din R2 . Solu¸ia t coordonatele sale veri…c¼ sistemul liniar omogen a : 5x1 x2 + x3 = 0 general¼ a acestui sistem …ind x1 = 0. rezult¼ c¼ matricea lui T în baza t a a 1 0 fe1 . Dac¼ y 2 R3 . T e3 = ( 1. 5). T 2 L(V. 1. s În acest caz. b) Deoarece T e1 = f1 + f2 . E ¸i F dou¼ baze …xate a t a s a în V respectiv W . atunci x + y = (x1 + y1 . de exemplu T e1 ¸i T e2 . Fie ! = a1 i + a2 j + a3 k 6= 0 un vector liber dat ¸i T : V3 ! V3 . 1). W ) ¸i A matricea lui T în cele dou¼ baze. T e2 == (1. Conform teoremei rang-defect. de…nim T : R3 ! R1 [X]. Fie x 2 R3 . dac¼ ¸i numai dac¼ T este un automor…sm al lui V . a a s a matricea lui T 1 în raport cu baza C este A 1 . s 2. rezult¼ A = a . s t a a x a s a < x1 + x2 x3 = 0 x1 x2 + x3 = 0 . 1. 3 ) 2 R3 . ace¸tia constituind o baz¼ în t s s a Im T . f2 = X. T e2 = f1 + 2f2 . iar D este matricea de trecere de la baza F la baza F 0 . e3 g a …ind baza canonic¼ în R3 ) formeaz¼ un sistem de generatori pentru Im T: Deci doar a a doi sunt liniar independen¸i. iar în R1 [X] baza ff1 . atunci B = C 1 AC. Atunci def T = 1. De asemenea. v a v . iar B este matricea lui T în noua pereche de baze. x3 + y3 ). e2 g este A = . 1. t 2 Rg = Sp(fug). T x = (x1 + x2 x3 . o baz¼ în ker T …ind format¼ din vectorul u. E ¸i E 0 sunt dou¼ baze în a s a V . x2 = t. Solu¸ie. (x1 + y1 ) (x2 + y2 ) + (x3 + y3 ). 1. t 2 R. S¼ se determine matricea lui T în cele dou¼ baze. 8x. APLICA TII LINIARE S I M ATRICE ¸ ¸ inversabil¼. S¼ se determine matricea endomor…smului T în baza canonic¼ fe1 . 5 x1 x2 + x3 ) = T x. 1)(fe1 . Fie V . x2 . a t as Dac¼ A este matricea aplica¸iei liniare T în raport cu dou¼ baze …xate în V respectiv a t a W . T x = a + 2+( 1+2 2 a a 1 3 )X. rezult¼ a a a c¼ rangT = 2: Dar T e1 = (1. x1 x2 + x3 . y 2 R3 . y = (y1 . Dac¼ E 0 ¸i s a a s F 0 sunt alte baze în V respectiv W . 1 2 1 ! ! ! ! 3. 8 2 R. atunci B = D 1 AC. a s T (!) = ! !. e2 . unde u = (0. matricele A ¸i B se numesc similare sau asemenea. a) Fie T : R2 ! R2 . Fie V . y2 . În particular. 1). T ( x) = ( x1 + x2 x3 . A¸adar. x3 ) ¸i T : R3 ! R3 . s Solu¸ie.

v2 = (1. T x = x2 . x = (x1 . u3 = (3. T x = (x1 + x2 x3 . dac¼ aplica¸iile sunt liniare. a) Fie !. a s s a a ! ! ! c) S¼ se determine matricea lui T în baza canonic¼ f i . 2x1 3x2 + 5x3 ). x2 . Dac¼ ! 2 ker T \ Im T . deci ( !) ! = 0. S¼ se determine matricea lui T în baza E 0 = 1 0 1 = fe0 . x2 . este A = @ a3 a2 a1 0 4. T k = a2 i a1 j . a s a s . Atunci ! = ! !. 1. 2 R. 1) respectiv . x = (x1 . atunci ! 2 ker T . În consecin¸a. rezult¼ c¼ !?!. x3 ). k g a lui V3 . e0 = (2. c) T : R3 ! R2 . V3 = ker T Im T . 1 3 Dup¼ caz. T x = (x1 + x2 + x3 . deci ! este coliniar cu !. 1 2 3 1 2 3 Solu¸ie. Aplica¸ia liniar¼ T : R31 R3 are în baza canonic¼ E = fe1 . 3). 1). 1. x = (x1 . k g 0 1 0 a3 a2 0 a1 A. j . Cum ! 2 Im T . Atunci ! ! = 0 . S¼ se g¼seasc¼ aplica¸ia liniar¼ T : R3 ! R3 care duce vectorii u1 = (2. x1 + x2 . x3 ). x2 . v a v v a t¼ ker T = f ! j 2 Rg. PROBLEM E PROPUSE 35 a) S¼ se arate c¼ T este liniar¼. x1 x2 + x3 . e2 . x = (x1 . x2 . e0 = (3. x2 1). A0 = C 1 AC = @ 7 0 0 2 3. deci T este liniar¼. 5). 2x1 + x3 ). 2x1 + 3x2 ). 1. a a t a s 2. ! 2 V3 ¸i . e0 = (1. deci V = ker T + Im T . a a a b) S¼ se determine ker T ¸i Im T ¸i s¼ se arate c¼ V3 = ker T Im T . 1. ! = !1 + !2 . Prin urmare. S¼ se determine rangT . A¸adar v a v a a v a a a s ! ! ! ! = 0. e0 . e) T : R3 ! R3 . x = (x1 . Prin urmare. ! ! ! ! ! ! ! ! ! T j = a3 i + a1 k . 2. 5). x1 + 2x3 . x3 ). 1. x3 ). T x = x2 . T x = (x3 . S¼ se precizeze care din urm¼toarele aplica¸ii sunt liniare: a a t a) T : R3 ! R3 . e3 g a lui t ! a 0 a 1 1 0 a R3 . Fie. 2. x = (x1 . b) T : R3 ! R3 . 2 R. v3 = (1. dac¼ A0 este matricea lui T în baza E 0 . 2) în vectorii v1 = (4. 1 3 f) T : R3 ! R3 . 5. Matricea de trecere de la baza E la baza t 1 0 0 2 3 1 2 1 A . x3 ). 2). deci v2 a a v v 3 ! = !. T x = (x1 . rezult¼ a a 0 1 12 19 10 11 6 A. s¼ se determine ker T ¸i Im T . j . iar C 1 = @ C=@ 1 3 5 1 E 0 este: 8 5 1 3 2 1 1 5 3 A. x2 .3. x2 . Atunci T ( ! + !) = ! t u v s u v a ! + !) = (! !) + (! !) = T ! + T !. cu !1 coliniar cu ! ¸i v v v v a s ! ?!. Fie T : R3 ! R3 . a a a t a u2 = (4. Pe de alt¼ parte. 0. a a Solu¸ie. x3 ). T x = (x1 + x2 + 3x3 . 3x1 x2 + 3x3 ). c) T i = a3 j a v a2 k . x2 x1 . x1 + 1. deci matricea lui T în baza f i . x2 + 1 . 1). b) ( u v a u a v u v a ! Fie ! 2 ker T . d) T : R3 ! R3 . ! 2 Im T . matricea A = @ 0 1 1 A. a w w a v Im T = f! 2 V3 j !?!g. Probleme propuse 1. x3 ). adic¼ ! = 0 . 3. def T ¸i câte o baz¼ în ker T ¸i Im T . x = (x1 . 3). x1 + x2 . 1 Atunci. x2 . orice vector nenul ! din V3 se w w a a v poate descompune ca suma a doi vectori. e0 g. x2 . acum.

4. k ¸i a a a a a s ! ! ! ! ! ! ! ! f!. c) T este liniar¼. f3 de la problema anterioar¼? a 11. y1 y2 ). 3. T (e2 )g. a 7. în 0 1 1 1 g2 = (1. a a deoarece T ((0. a a rangT = 2. Im T = a a . b) T nu este liniar¼. 5. f(1. Matricea unui endomor…sm al lui R3 în raport cu baza canonic¼ este a 1 1 1 2 0 1 A. !g. 0. 0. 0)g. (1. a a 4. a 2 7 8. S 1 . 1 2 3 1 2 3 6. (0. S¼ se arate c¼ V = ker T Im T . T : R2 ! R4 . f2 = (1. 6) este 5 3 1 3 B= . adic¼ f(1. 2x1 + x2 x3 . T x = (x1 3 3 2x2 + x3 . Care este matricea acestui endo1 2 3 mor…sm în baza f1 . x2 . S¼ se arate c¼ orice aplica¸ie t a a t liniar¼ nenul¼ T : V ! K este surjectiv¼. ! = i + k . S¼ a a s a se arate c¼ T este automor…sm. 2x1 x2 + x3 ). f3 = (2. 5. 0. 1. 0). ker T = f(0. ker T = ft(0. S¼ se g¼seasc¼ rangT . y2 ) = (y1 . g3 = (1. 1)g este baz¼ în ker T . Care este matricea endomor…smului în baza f1 = (1. 2) j t 2 Rg. Im T = f( + . de a a exemplu. 1. T ¸i a a a s T S în bazele canonice ale spa¸iilor respective ¸i s¼ se determine T S . S¼ se g¼seasc¼ matricele asociate lui S. Fie S : R3 ! R2 . A=@ 1 1 0 1 f2 = (3. f2 . d) a T este liniar¼. Im T = R3 . 7). a def T = 1. iar matricea lui T în baza g1 = (6. j . T (y1 . 2)g este baz¼ în ker T . Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a 1. S T . x2 . canonice din R3 respectiv R4 este A = B a a a @ 1 2 3 A 1 1 3 def T ¸i câte o baz¼ în ker T ¸i Im T . 3)g. 1) este @ 1 0 1 A. t s a Fie S. 0. Fie V este un spa¸iu vectorial peste corpul K. 0 10. 2. x3 ). S¼ se determine S. Fie T : R ! R . a a a 12. ker T = ft(1. 1) j t 2 Rg. 1. 0. s¼ se determine T 1 ¸i matricea acestuia în baza a a s canonic¼. Matricea lui S în baza f1 = ( 3. v = 2 i v v v v k. rangT = 2. fT (e1 ). 1. 2 ) j . 1)? 9. y1 + y2 . APLICA TII LINIARE S I M ATRICE ¸ ¸ Fie T : R3 ! R4 o aplica¸ie liniar¼. 2). T (e2 )g. a c¼rei matrice în raport cu bazele t 0 a a 1 1 1 1 B 1 0 1 C C. def T = 1. !. 2). o baz¼ în Im T …ind fT (e1 ). S + T . T . a s x x a a a aT a ! ! ! !o ! ! Dac¼ ! = i + 2 j + 3 k s¼ se g¼seasc¼ matricele lui T în bazele i . Matricea unui endomor…sm al lui R31 raport cu baza g1 = (1. 0)) = (0. 1. precum ¸i T T . o baz¼ în Im T …ind. a) T este liniar¼. S (x1 . s a s 5. 1. 1). adic¼ f(1. f(0. T : R2 ! R2 . T ! = (! !) !. 0)g. 2). 3). 0). x = (x1 . S¼ se determine matricea lui T în baza canonic¼ a lui R3 . 2 Rg. Fie ! 2 V3 ¸i T : V3 ! V3 . v = i + j. x2 3x3 ) . x3 ) = (x1 + x2 . Fie V este un K spa¸iu vectorial ¸i T un endomor…sm al lui V care t s satisface T T = T . g2 = ( 5. y2 . 2) 2 1 este A = .36 4. S¼ se arate c¼n este liniar¼. 7).

AS . 2. AT = B = AT AS = @ 0 2 1 1 1 A T S 1 1 0 1 1 1 0 B 3 0 1 C B C. a . Fie a fe1 . 2. 3T (e1 )+ a t t T (e2 ) + 2T (e3 ) = e1 + 2e2 e3 . e) T nu este liniar¼. t a 25 44 4 11 T (e2 ) = e1 e2 + 7e3 . 1)g. 0. def T = 1. Determin¼m matricele lui S ¸i T în baza canonic¼ din R2 . rangT = 2. 4. ob¸inem 4T (e1 )+T (e2 )+5T (e3 ) = e1 e2 +e3 . 8x 6= (0. 0. def T = 3 3 3 1. 3. 2 R. Din ultimele 3 rela¸ii g¼sim T (e1 ) = 4e1 + 8e2 4e3 . Cum A 1 = A a 0 2 5 1 1 @ 1 6 3 3 A. 3x1 +x3 . Atunci u1 = 2e1 + 3e3 . 4x1 +7x2 +2x3 ). AS = . 1) j t 2 Rg. 0. a s a Matricele de trecere de la baza canonic¼ la bazele ff1 . j . (1. x3 ) = (x1 +x2 . e3 g baza canonic¼ din R3 . ker T = ft(1. f2 g respectiv fg1 . g2 g sunt a . T a …ind liniar¼.3 ) j . deci (T S)(x1 . f) T nu este liniar¼. j . 3). 1). Pentru ! dat matricea lui T în baza f i . Matricea de trecere de la baza f i . 0)) = a (0. !g va … f v1 v2 v3 v1 v2 v3 1 1 1 0 0 0 1 20 5 15 1 2 1 1@ 16 4 12 A. e3 g este B 8 t¼ B C 3 @ 3 3 A 4 7 2 4 44 11 x3 . Im T = f( + . 7.¼ 4. f(1. 1)g sau a fT (e2 ). 5. 2. 3. adic¼ f(1. x1 + @ 2 1 1 A 1 2 1 2x2 x3 ). Deoarece A2 = C 1 AC = 3 6 18 0 1 3 0 1 24 3 3 0 @ 4 4 4 A. A = @ 2 1 1 A. 6x1 + 3x2 3x3 . 1. !. 4x1 4x2 + 4x3 . + . Matricea lui T în baza f!. (T T )(x) = ( 3x1 3x2 . k g x T a 1a 1 2 3 ! ! ! este A = @ 2 4 6 A. deoarece T ( x) 6= T x. 12 12 2 1 5 0 1 1 0 B 1 1 1 0 1 C C. e2 . 2 Rg. 1. (1. T (! + !) = a s x y ((! + !) !) ! = (! ! + ! !) ! = T ! + T !. 2. deci 0 este liniar¼. deoarece T ((0. 2 2 8 det(A) = 12 6= 0 ) 1 inversabil¼) T automor…sm. 1. a t din celelalte dou¼ condi¸ii. T x = 4x1 25 x2 baza fe1 . 3). T (e3 ) = e1 e2 + 2e3 . e2 . 2 + 3 ) j . adic¼ f(1. 1) j t 2 Rg. 1). 2 Rg. 6. T (e2 )g. 2. 1)g este baz¼ în ker T . ker T = ft(1. a a adic¼ f(1. o baz¼ în Im T …ind fT (e1 ). deci matricea lui T în 3 3 0 31 3 25 4 4 B 3 3 C B C 44 11 C. !g este C = @ 0 0 1 A. 8. 0. T ( !) = ( ! !) ! = x y a a x a y a a x y x x a a ! ! ! T !. rangT = rangA = 2. (1. 1. 8x1 x2 x3 . 0. 1. A 2x1 + x2 5x3 ). T (e3 )g. f(1. Similar. vom avea T 1 (x) = = (2x1 + 5x2 x3 . AT . !. k g la baza 3 6 90 1 1 2 1 !. În consecin¸a. v1 = 4e1 + 5e2 2e3 . x2 . 0). 1)g ¸i nu numai. T (e2 )g. 1)g este baz¼ în ker T . 2x1 2x2 + 8x3 ). 0. a Ca baze în Im T putem alege: fT (e1 ). 0. din T (u1 ) = v1 se ob¸ine 2T (e1 ) + 3T (e3 ) = 4e1 + 5e2 2e3 . 2x1 x2 +x3 . INDICA TII S I R ASPUNSURI ¸ ¸ 37 f( .

1 Matricea de trecere de la baza canonic¼ la baza a 0 1 0 5 1 7 1 3 2 1 @ 7 5 1 A. Prin urmare. AS 1 = AS 1 = . x1 + 2x2 ). atunci s a T (x0 ) y = x T x 2 ker T . f3 g este C = @ 2 1 3 A. 34x1 +29x2 ). Matricea în ff1 . f2 . f2 . deci y = (T T )(x) = T y = 0V .38 4. atunci Sx = ( 2x1 x2 . C 1 = 18 3 2 1 1 7 5 0 1 35 18 5 1 @ 20 18 7 A. Atunci T y = 0V ¸i y = T x. f2 . s . V = ker T + Im T . T x = ( 143x1 122x2 . 177x1 + 151x2 ). f2 . x1 + x2 ). (S T )x = (109x1 +93x2 . Atunci AS = C1 AC1 1 = . S 1 (x) = ( x1 x2 . Matricea în baza ff1 . Matricea baza ff1 . 10. f3 g va … B = C 1 AC = C 1 = 18 1 8 13 0 13 23 10 1 @ 47 11 50 A. x2 ). Fie acum y 2 ker T \Im T . g2 . exist¼ x0 2 V astfel a a 18 53 17 38 C1 = . Dac¼ x = a 34 29 1 2 (x1 . f3 g va … B = C 1 AC = 18 43 36 170 1 1 2 1 1 2 A. Fie 2 K. x 2 V . Dac¼ x 2 V . 178x1 +152x2 ). deci x = y + T x. C2 = ca T (x0 ) 6= 0K . g3 g la baza ff1 . f3 g este C = @ 1 3 2 1 0 1 5 4 3 1 @ 7 2 3 A. 11. (S +T )x = ( 145x1 123x2 . 12. 7 6 1 1 143 122 145 123 AT = C2 AC2 1 = . 177 151 178 152 109 93 1 1 AS T = AS AT = . 9. AS+T = AS + AT = . APLICA TII LINIARE S I M ATRICE ¸ ¸ 6 5 2 1 . Cum T este nenul¼. de trecere de la baza fg1 . Este clar c¼ x = a 3 7 1 2 x0 2 V ¸i T x = .

Fie A 2 Mn (C). iar T este un endomor…sm al lui V . s Dac¼ dimK V = n. îna a tr-o baz¼ fe1 . se nume¸te vector propriu pentru endomor…smul s T . Di = fz 2 C j j=1. a c¼rui matrice. este A. atunci n S Di . i = 1. Matricele asemenea au acela¸i polinom a s caracteristic. Dac¼ dimK V = n. Dac¼ pA ( ) = det(A a teristic al matricei A. Dac¼ T are exact n valori proprii distincte. t s Un vector x 2 V . Scalarul se nume¸te s valoare proprie a endomor…smului T . În particular. când A 2 Mn (R) ¸i 2 R. R¼d¼cinile 2 K ale ecua¸iei caracteristice se t a a a t numesc valori proprii ale matricei A. ri = jaij j. dimensiunea acestui subspa¸iu. j6=i i=1 a jz aii j ri . Dac¼ este valoare proprie a lui A. r = dim V . Preliminarii Fie V un K-spa¸iu vectorial (K = R sau C) ¸i T : V ! V un endomor…sm. unde x este vector coloan¼ din K n . Dac¼ este o valoare proprie a matricei A. e2 . ng. matricea lui T în raport cu aceast¼ baz¼ …ind o a a a a a matrice diagonal¼. Dac¼ x = (x1 . a t a atunci x = x1 e1 + x2 e2 + ::: + xn en este vector propriu al lui T . aii + ri ] R. xn )t este solu¸ie nenul¼ a sistemului Ax = x. atunci a solu¸iile nenule ale sistemului Ax = x. n P Teorema Gerschgorin. r¼d¼cinile a a a 2 K ale ecua¸iei caracteristice …ind valorile t proprii ale lui T . t a t numindu-se multiplicitate geometric¼ a valorii proprii . atunci pA (A) = 0. In ) este polinomul carac- Teorema Hamilton-Cayley. corespunz¼toare vectorului propriu x. en g a lui V . iar ecua¸ia p( ) = 0 se nume¸te ecua¸ie t s t caracteristic¼ a lui T .CAPITOLUL 5 Valori ¸i vectori proprii s 1. a Dac¼ A este matrice p¼trat¼ de ordin n. iar ecua¸ia pA ( ) = 0 se nume¸te s t s ecua¸ie caracteristic¼ a matricei A. deci au acelea¸i valori proprii. :::. a a 39 . dac¼ exist¼ un scalar a a 2 K astfel încât T x = x. Dac¼ a a este valoare proprie. atunci vectorii proprii corea spunz¼tori formeaz¼ o baz¼ în V . se t a numesc vectori proprii corespunz¼tori lui . x 6= 0V . un endomor…sm T al lui V are cel mult n valori proprii a distincte. :::. subspa¸iul vectorial V = fx 2 V j T x = xg se nume¸te t s subspa¸iu propriu corespunz¼tor lui . elementele de pe diagonal¼ …ind chiar valorile proprii ale lui T . rezult¼ c¼ s a a 2 i=1 n [ 2 [aii ri . atunci polinomul a a a pA ( ) = det(A In ) se nume¸te polinom caracteristic al matricei A. atunci p( ) = det(A a In ) se nume¸te s polinom caracteristic al endomor…smului T .

. rezolvând sistemul t 8 < 6x1 12x2 + 6x3 = 0 10x1 20x2 + 10x3 = 0 . orice t s a vector propriu corespunz¼tor lui 1 = 1 este de forma (2. Se ob¸in valorile proprii 1 = 2 = 1. a a a s 3 Solu¸ie. Folosind teorema lui Gerschgorin. 3 = 1. A=@ 1 4 0 5 S¼ se g¼seasc¼ valorile proprii ¸i vectorii proprii ale endomor…smului. a a 2. Probleme rezolvate 1. 1. S¼ se g¼seasc¼ valorile proprii ¸i vectorii proprii ai lui T . t p t¼ a D2 = z 2 C j jz 1j 2 2 . b) A = @ i 2 2i 1 0 0 4 p p a a Solu¸ie. t -polinomul caracteristic are toate r¼d¼cinile în K.40 5. cu rst 6= 0. x3 ). x = (x1 . atunci . Pentru 1 = 1. Fie T : R3 ! R3 endomor…smul dat de T x = (7x1 12x2 + 6x3 . a) Deoarece r1 = 2 2 = r2 . 10x1 19x2 + 10x3 . 0. iar a dac¼ t 6= 0. ob¸inem V 1 = f(3t. 2 = 2 + 3i. v2 = s (3 3i. a) A = . nu sunt simultan nuli. VALORI S I VECTORI PROPRII ¸ Endomor…smul T se nume¸te diagonalizabil dac¼ exist¼ o baz¼ în V astfel ca s a a a matricea lui T în aceast¼ baz¼ s¼ …e diagonal¼. Matricea A se nume¸te diagonaliza a a a s abil¼ dac¼ este asemenea cu o matrice diagonal¼. Vectorii a a proprii corespunz¼tori vor … v1 = t (1. a a a 2. 2 R. 5 + 3i. ob¸inem x = (2 t . a a a Un endomor…sm T este diagonalizabil dac¼ ¸i numai dac¼: as a -T are n vectori proprii liniar independen¸i. dac¼ este valoare proprie. 5t. A¸adar dac¼ . ) j . 4). a a a s 0 1 7 12 6 19 10 A. x2 . r. 4) respectiv v3 = a r (3 + 3i. 5. ). s¼ se localizeze valorile proprii ale maa tricelor: 0 1 3 i 0 3 2 + 2i 3 0 A. iar multiplicitatea geometric¼ a a a a …ec¼rei valori proprii este egal¼ cu multiplicitatea sa algebric¼. t 2 R. 6t) j t 2 Rg. 3. 1). care are r¼d¼cinile 1 = 1. . 0) + ( 1. rezult¼ c¼ D1 = z 2 C j jz 3j 2 2 . . 2 Rg. Procedând ca mai sus. În consecin¸a. Solu¸ie. Matricea asociat¼ lui T în baza canonic¼ este A = @ 10 t a a 12 24 13 2 Ecua¸ia caracteristic¼ det(A t a I3 ) = 0 se scrie sub forma ( 1) ( + 1) = 0. t (3. 1). 5 3i. se ajunge la ecua¸ia caracteristic¼ t t a +5 2 17 + 13 = 0. Matricea unui endomor…sm de…nit pe un C-spa¸iu vectorial într-o baz¼ t a dat¼ este a 1 0 4 5 7 4 9 A. 12x1 24x2 + 13x3 ). Similar pentru 3 = 1. 6) este un vector propriu corespunz¼tor lui 3 = 1. s. subspa¸iul t : 12x1 24x2 + 12x3 = 0 propriu asociat lui 1 …ind V1 = f(2 . 2. 3 = 2 3i.

a a care. Conform teoremei Hamilton-Cayley A3 3A2 3A I3 = O3 . Similar V2 = f(t. Orice valoare proprie se a‡ în D1 [ D2 [ D3 = D1 . 1). a ¼ 4.2 2 3 2 2. . 3 = 3.a. matricea A s este inversabil¼. înmul¸ind rela¸ia Calculând rezult¼ A 1 = @ 7 a a t t 3 1 1 t a A3 = 3A2 3A I3 cu A. t t A 1 6 2 3 2 4 A. b) Avem r1 = r2 = 1. 2t. Coordonatele vectorului propriu corespunz¼tor valorii a a proprii 1 = 1. deci valorile proprii sunt 1 = 1. r3 = 0. Înlocuind A3 . ob¸inem A4 = 3A3 3A2 A. Fig. 5 5 3 2 6 4 4 = 4 4 5 ( 1)( 2)( 3). Polinomul caracteristic este pA ( ) = t Notând x3 = t. 1 p p Un calcul direct arat¼ c¼ 1 = 5. 2. deci 1. deci A 1 = A2 3A 3I3 . 1 + 2 2 = 1 2 2.2. în baza canonic¼ a lui R3 . 3 + 2 2 . D1 = D2 = fz 2 C j jz 3j 1g. t. PROBLEM E REZOLVATE 41 2 D1 [ D2 (…g. 3 + 2 2 [ a a p p p p 1 2 2. S¼ a determin¼m vectorii proprii. D3 = fz 2 C j jz 4j 0g = f4g. a Înmul¸ind cu A 1 ob¸inem0 2 + 3A + 3I3 + A 1 = O3 . rezult¼ A4 = 6A2 + 6A + 3I3 ¸. x2 = t. : 4x1 4x2 4x3 = 0 Solu¸ie.d. Pe de alt¼ parte. are a 1 2 4 A. Fie T : R3 ! R3 un endomor…sm matricea 0 5 3 4 A=@ 6 4 4 S¼ se arate c¼ T este diagonalizabil. satisfac sistemul 8 < 4x1 3x2 + 2x3 = 0 6x1 5x2 + 4x3 = 0 .m. Deci: V1 = f(t. 0 2 A=@ 5 1 s¼ se a‡ inversa matricei a e 1 1 2 3 3 A 0 2 ¸i s¼ se calculeze A5 . t) j t 2 Rg. de exemplu. s a 3 Solu¸ie. 0) j t 2 Rg. 2 = 1. v1 = (1. a Un vector propriu este. rezult¼ x1 = 2t. Deoarece pA ( ) = t 3 2 3 1 ¸i pA (0) = 1 6= 0. s 5. Folosind teorema Hamilton-Cayley. 1). 2 = 2. t 2 R.

3 = 4 = 1. 2 = matricea A nu este diagonalizabil¼. x = (x1 . Deoarece dimR (V 3 ) = 2. În acest caz. 2x1 + 4x2 ). v3 . a 3. 2 = 6. v4 g. S¼ se g¼seasc¼ valorile ¸i vectorii proprii ai endomor…smelor: a a a s a) T : R2 ! R2 . ! ! ! ! ! d) P : V3 ! V3 . x = (x1 . Dp = a + 2bX. . are a 1 1 0 C C. T x = (2x1 x2 + 2x3 . 0. 0. P ! = x i + y j . rezult¼ c¼ T este diagonalizabil. x1 sin + x2 cos ) . v3 = (1. În baza fv1 . 2. 0. 8p = a + bX + cX 2 2 R2 [X]. v v e) D : R2 [X] ! R2 [X]. 2). pA ( ) = ( + 1)2 ( t 3). T este diagonalizabil. 2 Rg. x2 ) 2 R2 . 0 0 0 1 7. v2 .42 5. v2 = (1. 0 1a a 1 0 0 matricea lui T este @ 0 2 0 A. 0 0 3 6. Cum dimR (V 1 ) = 1 < 2. V3 = f(2 . 2. 1. 0). Folosind teorema lui Gerschgorin. t) j t 2 Rg. 3. 2 0. t) j t 2 Rg. 2s. h i T x = ( x1 cos + x2 sin . 4 b) T : R2 ! R2 . x1 2x3 ). . 2. În baza fv1 . s)t j s 2 Rg. 2 A 5 Solu¸ie. 8! = x i + y j + z k 2 V3 . i = 1. deci valorile proprii sunt 1 = 0. 1. 5). v2 . 3 = 3. 0). Procedând ca la exemplul anterior g¼sim: a V0 = f(t. x2 . 5t) j t 2 Rg. c) T : R3 ! R3 . v1 = (1. matricea lui 1 0 0 0 0 0 B 0 6 0 0 C C T este B @ 0 0 1 0 A. 2. t. V6 = f(t. x3 ) 2 R3 . A=@ 4 6 7 7 Solu¸ie. 2t. 0) j . 1). VALORI S I VECTORI PROPRII ¸ V3 = f(t=2. Probleme propuse 1. a a care. s¼ se determine domeniul plan în care se a a‡ valorile proprii ale urm¼toarelor matrice: a a ¼ . deci valorile proprii sunt 1 = 1. 5x1 3x2 + 3x3 . 0. Atunci V 1 = f(s. x2 ) 2 R2 . Polinomul caracteristic este pA ( ) = ( t 6)( 1)2 . S¼ se cerceteze posibilitatea diagonaliz¼rii matricei a a 1 0 1 3 4 7 8 A. deci T este diagonalizabil. v3 = (2. v4 = (0. 0). x = (x1 . 0. T x = (x1 + 2x2 . în baza canonic¼ din R4 . 2t. v3 g. Putem lua v2 = (1. 0. 2. 1. . Deoarece dimR V i = 1. Fie acum T : R4 ! R4 un endomor…sm matricea 0 1 0 0 B 0 1 0 A=B @ 0 0 1 1 0 2 S¼ se arate c¼ T este diagonalizabil.

3. t t a ce satisfac y(0) = y(1) = 0. c) @ 3 5 3 2 3 0 1 3 3 1 1 0 1 0 1 1 1 1 1 0 0 0 B 0 0 0 0 C B 1 1 1 1 C C. b) @ 2 1 2 1 4 8 1 2 2 0 1 0 1 1 3 0 3 0 1 0 B 2 6 0 13 C C. atunci P x este vector propriu al matricei P AP 1 . n 2 N . g) 4 8 2 4 5 0 1 0 3 0 1 4 A. c) @ 1 5 5 A. s¼ se determine inversele urm¼toarelor a a matrice: 0 1 0 1 1 3 3 6 6 15 3 5 6 13 A. Folosind teorema Hamilton-Cayley. de clas¼ C 1 . s¼ se calculeze as a a apoi An . 1] ! R. 2 ]. f) @ 2 e) @ 5 6 9 4 1 1 0 3 5 2 A. 2 ]) ! C ([0. S¼ se arate c¼ dac¼ este valoare proprie a matricei A. s¼ se g¼seasc¼ a a a a a a forma diagonal¼ ¸i baza formei diagonale. a) . b) @ 2 1 2 A. Sunt a 5. a 8. Dac¼ A este o matrice inversabil¼. 2 R 0 [1 + sin (x t)] f (t) . d) @ 4 4 4 2 1 1 0 0 0 0 0 0 C C. 0 0 0 A 0 0 1 1 0 0 A. 1 1 1 A 0 0 0 1 1 1 1 1 6. 2 p 1 0 i 3 2 1 1+i B C 2 A. S¼ se arate c¼ urm¼toarele matrice sunt diagonalizabile. Fie V spa¸iul vectorial real al func¸iilor y : [0. c) @ 6 0 4 1 3 3 6 13 A. 9. Fie T : C ([0. x 2 [0. atunci a a a valoare proprie a matricei An . n 1 1 B 0 B @ 0 1 este este 7. T (f ) = g. PROBLEM E PROPUSE 43 3. e) B C d) B @ 1 @ 1 0 0 0 A. 2 ]). b) @ 3 1 1 2 2 0 0 1 4 5 2 1 7 3 A. Folosind forma diagonal¼. 1 vectorii proprii ai urm¼toarelor matrice. c) @ p a) . g (x) = dt. T (y) = y 00 . iar P este o matrice a a a inversabil¼. e) @ 1 + i 3 i A. S¼ se g¼seasc¼ valorile ¸i a a a s diagonalizabile? 0 6 5 2 2 2 a) . atunci a a valoare proprie a matricei A 1 . 1 0 1 0 1 0 3 1 3 1 1 2 1 A. b) @ 1 i 3 i 3 1 2 0 1 0 1 1 2 1 1 1 i 0 3 2 A. a) . e) B @ 0 3 1 3 A 2 1 2 1 4 0 8 4. S¼ se g¼seasc¼ valorile proprii ¸i vectorii proprii ai a a a s endomor…smului T : V ! V . d) @ 4 4 0 A. S¼ se arate c¼ dac¼ x este vector propriu al matricei A. d) @ 2 1 2 2 0 i 1 0 1 1 1 2 1 0 1 1 1 A.

a a b) S¼ se determine ker T . 1). c) r1 = 3. y = 0. VALORI S I VECTORI PROPRII ¸ a) Dac¼ f (x) = a + b sin x + c cos x. r2 = 4. b. 1 c) 0 2 1 2 3 3 A. X 2 g este @ 0 0 2 A. deci sunt de forma a p = a + 0 X + 0 X 2 . v1 = t(1. a a a a a Vectorii proprii corespunz¼tori valorii proprii 1 = 0. r2 = 2. D1 = fz 2 C j jz 1j 3g. Un vector propriu este. 2 D1 [ D2 [ D3 = D1 . r3 = 3. rangT . satisfac sistemul a : 4x1 4x2 4x3 = 0 t 2 R. g. Notând x1 = t. rezult¼ x2 = t. 1). e) r1 = 2. S¼ determin¼m vectorii proprii. satisfac sistemul ! ! ! f k g. rezult¼ c¼ dimensiunea geometric¼ a valorii proprii = t a a a ! ! ! 1 este 1. Cum dimensiunea acestui subspa¸iu este 1. a. Este T diagonalizabil? 10. b. 2 D1 [ D2 [ D3 . satisfac sistemul x = 0. Subspa¸iul propriu Vp este format din polinoamele a t 0 p de grad 0. a b 4. D2 = fz 2 C j jz 1j 2g. dat de T (X) = s c a a a a . O baz¼ în V0 este a 1 = 1. c 2 R ¸i T endomor…smul lui S. ctg ctg 2 1). D1 = fz 2p j jz 1j C 2g. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a p p 1. de forma t a a X = . 2 r2 = 2. 1. a. D1 = fz 2 C j jz 1j 3g. a) p( ) = 2 cos 2 . Ecua¸ia caracteristic¼ are r¼d¼cina t a a a tripl¼ 1 = 2 = 3 = 1. 2 D1 [ D2 . t a t 2 Rg. j g. b) 1 = 0. t 2 Rg. 2z = 0. Im T . S¼ se g¼seasc¼ valorile ¸i vectorii proprii a a a s b+c b+c b c ale endomor…smlui T . D1 = fz 2 C j jz 2j 2 2 2 p 3 D2 = fz 2 C j jz 1j g. Vectorii proprii t a a a a corespunz¼tori valorii proprii 0. 0 0 0 Ecua¸ia caracteristic¼ are r¼d¼cina tripl¼ 1 = 2 = 3 = 0. a ! deci V0 = ft k . a a 8 < 4x1 3x2 + 2x3 = 0 6x1 5x2 + 4x3 = 0 .44 5. satisfac sistemul y = 0. dac¼ X = a . d) Matricea asociat¼ lui P în raport cu baza canonic¼ f i . 2 = 5. D3 = fz 2 C j jz + 1j 1g. 2 D1 [ D2 . 1. c 2 R. 1 Matricea asociat¼ lui D în raport cu baza a e) a 0 0 1 0 3 canonic¼ f1. 1). Subspa¸iul propriu corespunz¼tor valorii proprii 1 este V 1 = ft(1.p 6= 0. p v2 = t(1. X. a c) S¼ se determine valorile ¸i vectorii proprii ale endomor…smului T . Similar. b) r1 = . Matricea asociat¼ lui T în raport cu baza canonic¼ este A = @ 5 a a 1 0 2 Polinomul caracteristic este pA ( ) = ( + 1)3 . a) r1 = 2. Ecua¸ia t 0 0 0 caracteristic¼ are r¼d¼cinile 1 = 0. de exemplu. r3 = 1. unde a. Polinomul caracteristic este pA ( ) = ( 1)2 . v1 = (1.2 = cos 2 . j . a s Fie S spa¸iul vectorial al matricelor p¼trate X 2 M2 (R). iar o baz¼ în V1 este f i . deci V1 = fa i + b j . Polinomul caracteristic este pA ( ) = a . vectorii proprii corespunz¼tori valorii proprii a ! ! z = 0. v1 = t(2. p 2 = fz 2p j D C p 3 3 3 . k g a a 0 1 1 0 0 este @ 0 1 0 A. D3 = fz 2 C j jz 2j 3g. Vectorii proprii corespunz¼tori valorii proprii 1. x3 = t. v2 = t(1. 2 = 3 = 1. 2. s¼ se calculeze T (f ). d) r1 = 3. D2 = fz 2 p C j jz + 3j 4g. . 2). b 2 Rg. r2 = jz 3j 2g. ctg + ctg 2 1). 1.

s 6= 0. 1.p3 = 1 p v3 = s(30 3. deci A 1 = A3 + 4A2 6A + 4I4 . D = . 0. An = @ 3(1 2n ) 2n+2 3 1 2n A. 3 = 2n n+1 3 2 + 3( 1) 3 22n + 2( 1)n 5 0 1 1 0 0 2 0 A. 0) . d) 1 = 0 0 2 3(1 2n ) 3(2n 1) 1 = 3 = 2. 1)t . A 1 = @ 3 11 +9 2 27 +27. s 6= 0. v1 = s(1. s 6= 0. 1. Matricea nu se poate diagonaliza. t e) 1 = 2 = 0. s 6= 0. c) p( ) = deci A 1 = A2 3A+3I3 . v2 = s(0. 0)t 0 c(1. s 6= 0. a) p( ) = 2 + 1. 0)t + b(0. a) 1 = 0. 2 = 1+ 3. 1)t . 1) . 3) + b(0. 0) + b(0. 1. v2 = s(30+ 3. 1.¼ 4. n 2 N . D = a . b) p( ) = +3 2 3 +1. An = 0 1 1 22n+1 + 3( 1)n 22n+1 + 2( 1)n+1 . 0. 45+13 3. b) 1 = 1. 0. t 3 = 4 = 1. 22n+2 4 6 22n+2 4 An = @ 6 n n n+1 n n 3 2 [2 + ( 1) ] 0 3 2 [2 + ( 1)n ] t t t 2 2 = 2 = 0 3 = 2. n 2 N . b) 1 = 2 = 1. v2 = s(2. 0. 2 = 2. 0. 2. D = B 4 = @ 0 0 2 0 A 0 0 0 2 D1 = fz 2 C j jz D3 = fz 2 C j jz 1j 1j p . 0. v1 = a(0. g) 1 = 2 = 0. 1. 4. v2 = s(1. 0)t + b(1. v = a(1. 0. v2 = s(2. Matricea se poate diagonaliza. 0. deci A 1 = 8 4 2 1 2 p( ) = 4 4 3 +1 2 4 + 1. v1 = s(1. a) 1 = 4 0 4. Matricea nu se poate diagonaliza. 3) . 3 = 1. 2. v = a(1. e) A 6A + 12I3 . v1 = 0 3 t t s(1. s 6= 0. INDICA TII S I R ASPUNSURI ¸ ¸ 45 p p 2g. 0. 1)t . v3 = s(3. v1 1 s(1. 1. 4. s 6= 0. 2 = 1. Matricea nu se poate diagonaliza. s 6= 0. 1. 69)t . deci 2 5 3 A2 +A I2 = O2 . 1 3 0 1 4 12 21 3 19 A. 2. 1. c) 1 = 3. 1) . a2 + b2 > 0. 45 13 3. c) 1 = 1. v2 = s(1. v1 = s(1. s 6= 0. 1)t . 3. f) 1 = 2 = 3 = 1. 0. + 2 1 2 0 0 0 B 0 2 0 0 C C. 1)t . 69)t . a2 + b2 + c2 > 0. 4. v2 = s(1. 2. a + b > 0. 2 = 3. d) p( ) = + deci A 1 = A2 9A + 27I3 . 1)t . v2 = a(1. 0. 5. A 1 = 6 0 4 12 0 21 B 3 11 0 19 C B C. v2 = s(1. 2 D1 [D2 [D3 = D1 [D2 . Matricea nu se poate diagonaliza. 3 = 2. v = s(3. 1)t . 1g. t 6= 0. 3)t . 1. 3) . @ 3 12 1 21 A 2 7 0 12 0 0 s 6= 0. 0)t . D2 = fz 2 C j jz 3j 1 + 2g. s 6= 0. 1. r3 = 1. v1 = s(0. A2k = 22k I4 . 2) . 1) . A 1 = 27 9 1 2 8 0 1 4 1 0 1 2 1@ 4 0 0 A. 1. a + b > 0. 1)t . Atunci A 1 = A+I2 = . Matricea este diagonalizabil¼. n 2 N . 3)t . 2 7 0 12 1 0 6 15 1@ 1 3 1 1 5 A. s 6= 0. A 1 = 6 2 12 + 8. 1. s 6= 0. d) 1 = 2 = t t 2 2 3 = 2. D = @ 0 0 0 4 0 1 3 2n [2n + ( 1)n ] 0 3 2n [2n + ( 1)n+1 ] 1 A. v1 = s(2. Matricea nu sep poate diagonaliza. p p p t 3. 1. 0 1 n+1 n n 1 0 0 3 2 3(2 1) 1 2 D = @ 0 2 0 A. r2 = 1 + 2. 1) . 0)t .

Condi¸ia y(1) = 0 implic¼ sin t a = 0. Condi¸ia y(0) = 0 implic¼p 1 = 0. n 2 N . c) Evident. 7.. 8. 0)t + b(0. f 2 ker T . Matricea lui a a 0 0 1 0 0 3 0 11 1 0 0 T în aceast¼ baz¼ este A = @ 0 1 1 A. t 2 2 R R din T f = 0 rezult¼ ker T = ff 2 C ([0. p deci = n . t aC Pentru ca y 6= 0.A2k+1 = 22k A. Endomor…smul a 0 0 2 1 0 1 este. VALORI S I VECTORI PROPRII ¸ k 2 N . este vector propriu corespunz¼tor valorii proprii = 0. a a 0 1 1 = 2. f (t) cos tdt = 0. 1. 0 0 0 1 Înmul¸ind egalitatea Ax = x cu A 1 ¸i împ¼r¸ind cu . este necesar ca C2 6= 0. T f (x) = f (t)dt + f (t) cos tdt sin x f (t) sin tdt cos x. atunci y(x) = C1 e a Condi¸iile în 0 ¸i 1. X2 = . A x = A(Ax) = A( x) = Ax = x etc. Egalitatea T f = 2 f ) b = c = 0. 9. unde 0 0 1 1 0 0 X1 = . Matricele B1 = 1 1 0 0 0 0 . sin x. cos x.B = formeaz¼ o baz¼ în S. n 2 N . D = 0 1 0 0 0 0 B 0 0 0 0 C 2 n 2 B C @ 0 0 1 0 A. 2 b. X3 = . b) Func¸iile 1. k 2 N. 6. B2 = . e) 1 = 2 = 0. t s at t Ax = x ) P Ax = P x sau P AP 1 P x = P x. f 6= 0. 0)t . Dac¼ t p a p > 0. diagonalizabil. deci f (x) = a + b sin x + c cos x cu a. X3 g. Dac¼ < 0. În consecin¸a. t¼ iar vectorii proprii corespunz¼tori sunt func¸iile yn = sin n x. valorile proprii sunt n = n2 2 . 1. 0 0 c sin x 2 R 0 f (t)dt = 2 a. c nenule simultan. 0. ceea ce nu convine. 2 ]) j a f (t)dt = 0. În baza fX1 . A = A. deci T f (x) = 2 a + 1 corespunz¼tor f . atunci y(x) = C1 cos x + C2 sin x. Vectorul propriu T f = f . t a 3 V1 = fsB1 j s 2 R g. 0. încât T y = y sau y + y = 0. 10. C = @ 1 0 1 A. v1 = a(0. f (x) = 1 este vector propriu corespunz¼tor valorii proprii a = 2 . dac¼ = 0. 2 ]. 0. n 2 N . matricea A are forma 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 0 0 1 0 diagonal¼ D = @ 0 1 0 A. 0. 2 R 0 f (t) cos tdt = c.46 5. V2 = fs(B2 + B3 ) j s 2 R g. 0. 1)t . Valorile proprii sunt 1 = 0. b cos x. n 2 N . deci. D = C 1 AC. În concluzie. sin x. Se caut¼ y 6= 0 ¸i astfel a s p p x x 00 + C2 e . conduc la C1 = C2 = 0. v2 = a(1. 0)t + b(0. Integrând de la 0 la 2 în egalitatea 2 2 R R f (t)dt = f (t)dt. a2 + b2 > 0. a) În a t 2 2 2 R R R general. 1. …ind liniar independente pe [0. orice . X2 . cos xg). Din nou se ob¸ine C1 = C2 = 0. rangT = 3. Vom a determina vectorii proprii care nu sunt în ker T . satisface f = a T f 2 Im T . 2 R 0 f (t) sin tdt = b. se ob¸ine A 1 x = x. deci = 2 . se ob¸ine 2 t 0 0 2 R 0 f (t) sin tdt = 0g. 2 = 1. a2 + b2 > 0. ceea ce nu convine. 3 = 4 = 1. t s a atunci y(x) = C1 x + C2 . subspa¸iile proprii corespunz¼toare …ind V0 = fs(B2 B3 ) j s 2 R g. Similar. Im T = Sp (f1. Pentru 0 0 0 f dat.

o aplica¸ie t s t < . t a a unui nou sistem ortogonal de vectori ff1 . Dac¼ fe1 . :::. k 1. sistemul de vectori se nume¸te sistem ortonormat de vectori. >: V V ! R. yi = 0. Preliminarii Fie E un R spa¸iu vectorial. pentru care cos ' = . y 2 E. fi i i=1 47 . x = 0E . y. z 2 E. s Orice sistem ortogonal de vectori nenuli este liniar independent. Coe…cien¸ii ci . i = 1. t¼ dac¼ dim E = n. n. :::. z >=< x. unde ci = . n. pornind de la acest sistem de vectori. x >. i. e2 . hei . y >. se numesc coe…cien¸ii Fourier ai vectorului x în t t raport cu sistemul ortogonal (ortonormat. i = 1. en g const¼ în construirea. n. e2 . a a a i = 1. 8x. În consecin¸a. f2 . Sistemul de vectori fe1 . x >= 0 () x = 0E . Distan¸a dintre doi vectori t kxk kyk x ¸i y din E este d(x. 8 2 R. a Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt a unui sistem de vectori liniar independen¸i fe1 . 3) kx + yk kxk + kyk. s Spa¸iul vectorial E înzestrat cu un produs scalar se nume¸te spa¸iu euclidian. k = 2. 3) < x. 8x 2 E ¸i < x. 8 2 R. 2) < x + y.CAPITOLUL 6 Spa¸ii euclidiene t 1. ei i x= ci ei . ei i. y 2 E. en g este o baz¼ ortogonal¼ a lui E ¸i x 2 E. en g. Dac¼. 8x. în plus. fe1 . Vectorii x ¸i y din E se numesc ortogonali s s ¸i se noteaz¼ x?y. în plus. a a a kei k = 1. ]. a a a a s atunci n X hx. n. e2 . z > + < y. 2) k xk = j j kxk. Într-un spa¸iu euclidian E are loc inegalitatea lui Cauchy-Schwarz-Buniakowski : t p p jhx. :::. y) = kx yk. 4) < x. yi E este unghiul ' 2 [0. y >= < x. x > 0. dac¼ hx. en g se nume¸te s a a s sistem ortogonal de vectori dac¼ hei . 8x. :::. atunci ci = hx. unghiul ' dintre doi vectori nenuli x ¸i y dintr-un spa¸iu euclidian t s t hx. Prin de…ni¸ie. i = 1. yi. 8i = 1. j = 1. t s t Orice spa¸iu euclidian E este spa¸iu normat. xi. :::. dup¼ caz) fe1 . Atunci. e2 . xi hy. kxk = 0 . y 2 E. 8x 2 E. y >=< y. Se nume¸te produs scalar pe E. 8x 2 E. în modul urm¼tor: f1 = e1 . sistemul ki fi . fn g. en g este o baz¼ ortonormat¼ a lui E. n. Aplica¸ia x ! kxk : E ! R are urm¼toarele propriet¼¸i: t t a at 1) kxk 0. ej i = 0. y 2 E. 8x. orice sistem ortogonal format din n vectori nenuli din E este o a baz¼ ortogonal¼ a lui E. fi i fk = ek . ei i i=1 Dac¼. e2 . dac¼ i 6= j. :::. n. yij hx. iar orice sistem ortonormat de vectori din E este o baz¼ a a a ortonormat¼ a lui E. cu propriet¼¸ile: at 1) < x. unde ki = hfi . norma unui element x 2 E …ind dat¼ t t a p de rela¸ia kxk = hx. a k 1 X hek . z >. 8x.

yi = 0. a2 . as a a a a a echivalent. :::.. SPA TII EUCLIDIENE ¸ de vectori fg1 .48 6. a a orice vector x 2 E se scrie în mod unic sub forma x = y + z.. 2 .. as a a a a 8x. a a s t Matricea p¼tratic¼ A = (aij )i. a a a 0 1 0 ::: 0 1 B 0 ::: 0 C 2 C D=B @ ::: ::: ::: ::: A . dac¼ ¸i numai dac¼ "p¼streaz¼" produsul scalar. n. Prin transformare de similitudine asupra matricei A.j=1. yi = 0. Pentru orice matrice simetric¼ A exist¼ o a a matrice ortogonal¼ C astfel încât D = C t AC s¼ …e o matrice diagonal¼. aj i = a a a 1 a as a = At . Fie. n . Acest element are proprietatea s a kx yk = inf kx u2S fi . 8i. gn g. la valori proprii distincte corespunzând vectori proprii ortogonali. i = 1. Matricea A se nume¸te a a s s ortogonal¼ dac¼ sistemul de vectori fa1 . numit complementul ortogonal al lui S. deci ai = (a1i . yi = hx. z 2 S > . s t Fie E un spa¸iu euclidian. adic¼ hT x. a2i . 8y 2 Sg este un subspa¸iu vectorial al t t lui E. S) = kx prS xk. 0 0 ::: n Prin de…ni¸ie. se nume¸te proiec¸ia lui x pe subspa¸iul S a s t t ¸i se noteaz¼ prS x. Valorile proprii ale unei matrice simetrice sunt reale. n. pentru orice s s a a y 2 S. O matrice ortogonal¼ A cu det A = 1. 8x. y 2 S. T yi = hx. i = 1. :::. acum. distan¸a de la elementul x 2 E la subspa¸iul S este dist(x. Prin urmare. Dac¼ S este …nit dimensional.n 2 Mn (R) o matrice p¼tratic¼ simetric¼. a2 .j=1. Endomor…smul T al lui E se nume¸te transformare t s ortogonal¼ (operator ortogonal ) dac¼ matricea lui T într-o baz¼ ortonormat¼ a lui a a a a E este o matrice ortogonal¼. Mai precis. Dac¼ a ij . Un endomor…sm T al unui spa¸iu euclidian E se nume¸te transformare aut s toadjunct¼ dac¼ hT x. Mul¸imea S ? = fx 2 E j hx. adic¼ hai . yi. Un endomor…sm al lui E este operator ortogonal a dac¼ ¸i numai dac¼ duce o baz¼ ortonormat¼ a lui E într-o baz¼ ortonormat¼ sau. T yi. ani ). dist(x. u2S Fie A = (aij )i. unde gi = vectori. t¼ unde 1 . Un endomor…sm T este autoadjunct a a dac¼ ¸i numai dac¼ matricea lui T într-o baz¼ ortonormat¼ a lui E este o matrice as a a a simetric¼. Un vector t s t a x 2 E se nume¸te ortogonal pe S ¸i se noteaz¼ x?S dac¼ hx. j = 1. E un spa¸iu euclidian ¸i S un subspa¸iu vectorial s¼u. an g este ortonormat. sunt valorile proprii ale matricei A.j=1. este un sistem ortonormat de kfi k uk . În consecin¸a. atunci det A = 1. S) = t t t inf kx uk. Un operator ortogonal p¼streaz¼ unghiurile ¸i distan¸ele. t a a a a Fie A = (aij )i. se a a nume¸te matrice de rota¸ie în Rn . Presupunem c¼ E este de dimensiune …nit¼. :::. Elementul y din aceast¼ descompunere. :::. Atunci E = S S ? . unde t C este o matrice ortogonal¼.n 2 Mn (R) o matrice p¼tratic¼ ¸i …e a1 .n 2 Mn (R) se nume¸te simetric¼ dac¼ At = a a s a a A. Matricea A este ortogonal¼ dac¼ ¸i numai dac¼ A A este ortogonal¼. atunci a x?S dac¼ ¸i numai dac¼ x este ortogonal pe …ecare din vectorii dintr-o baz¼ a lui as a a S. a Metoda rota¸iilor a lui Jacobi pentru determinarea numeric¼ a valorilor proprii. coloanele matricei C con¸inând t vectori din sistemul ortonormat de vectori proprii corespunz¼tori acestor valori proa prii. g2 . an vectorii a a s s¼i coloan¼ transpu¸i. se în¸elege orice transformare de tipul C t AC. a .. n. y 2 E. y 2 E.

Fie acesta apq . elementelor nediagonale ale a s matricei. în sensul c¼ algoritmul a a a (k) se termin¼ când n apq < ". În spa¸iul euclidian R3 . Algoritmul este urm¼torul. f3 = (5. se consider¼ t a baza f1 = (1. 2). PROBLEM E REZOLVATE 49 Metoda rota¸iilor const¼ în efectuarea unei suite de transform¼ri de similitudine t a a asupra matricei A.n este s a dat¼ de a 8 a s < uii = 1. 0. Folosind procedeul GramSchmidt. > > s= p t : 1 + t2 t = tg' = 8 > < > : 1. < f1 . 2. . 0. 3 . 3.n = aqq app . 3. f2 > . f1 > < f2 . g2 = =( .j=1. dac¼ a +1 dac¼ a 6= 0 =0 . unde 31 (1. unde U este o a matrice ortogonal¼ (U 1 = U t ). a a a a Solu¸ie. se determin¼ cu formulele a 8 > c= p 1 > < 1 + t2 . înzestrat cu produsul scalar canonic. f2 > < f2 . Valorile proprii vor a t a a … elementele de pe diagonala principal¼. iar aij (k) este dat de i. Atunci baza ortonormat¼ este: a a g1 = f1 1 =( . 2). Probleme rezolvate 1. f1 > 2 2 1 2 2 1 ( . pq aceast¼ inegalitate putând … luat¼ drept criteriu de oprire. 7). 3. 2apq Procedeul continu¼ cu matricea A0 . ). 32 = . upq = sin ' = uqp . 7) . 6). atunci a s aii (k) i n a(k) . 2). f1 >= 3. În consecin¸a. 2. eventual anularea. rezult¼ f3 = (6. s¼ se construiasc¼ o baz¼ ortonormat¼ în R3 . 3 3 kf2 k 3 2 . : uij = 0. kf1 k 3 2 2 f2 2 . 31 = < f1 .j=1. f2 = t¼ 21 = < f1 . f1 >= 3. a Dac¼ a sunt elementele matricei A0 dup¼ k pa¸i. ). construit¼ astfel încât elementul situat a t a pe linia p ¸i coloana q al matricei A0 s¼ se anuleze. iar f2 = ( 1. 3 1 ). . " > 0 …ind un num¼r su…cient de mic dat. f2 = ( 1. 2) 32 ( 3 3 3 3 3 3 < e3 . 2. Scopul a a acestor transform¼ri este mic¸orarea. La …ecare pas. dac¼ i 6= p ¸i j 6= q upp = uqq = cos '. < e3 . 1). s = sin '. Matricea U = (uij )i. f1 >= 9. f1 > < e3 . de rota¸ie. unde < e2 .2. astfel încât s¼ se ob¸in¼ practic o matrice diagonal¼. transform¼ri care nu modi…c¼ valorile proprii ale acesteia. Cum < e3 . Fie acum f3 = (5. 2. a a 2. Dar < e2 . ). A¸adar f1 = (1. f2 >= 1. 1) t s 21 (1. în rest Numerele c = cos '. a a se determin¼ cel mai mare (în valoare absolut¼) element de deasupra diagonalei a a principale. Se calculeaz¼ matricea A0 = U t AU . p + sgn( ) 1 2 unde . f2 >= 1. f1 > .

este baz¼ ortonormat¼ în S. De asemenea. f3 = t2 t a . cu a + d. de grad cel mult 2. deci s 3 3 1 1 1 f3 = t2 . Folosim procedeul Gram-Schmidt. 1. 0). a b. a Solu¸ie. kf3 k 3 1 . f2 >= t2 t dt = 0. 1. d)?S. q 2 P2 (R). 0) + c(0. 3. f1 >= 2.50 6. Prin urmare. 3 2. b. 1. S¼ se determine S ? . 32 = 0. 4. a. atunci din x?f1 se ob¸ine a b = 0. Prin calcul direct se constat¼ a c¼ hf1 . dac¼ 2 R. t. 0). coe…cien¸ii Fourier ai lui x în raport cu baza ortonormat¼ t a 1 fg1 . 1). b. 0). . c) 2 R4 j a. c 2 R. Not¼m a f1 = (1. y 2 S. hf1 . x?f3 a t se ob¸ine c = 0. b. c). Dac¼ a s t a x = (a. p . f1 i = 2. t 1 R Atunci f1 = 1. g4 i = p . a Solu¸ie. atunci x = ( a. ( a). iar y = . 1). kf3 k = 1. 0. ob¸inem: < e3 . f3 i = p . a. 0. 0. e1 = 1. 0. t2 . Calculând. a a 2 2 Dac¼ x = (a. g3 . 5). 3. f2 = t t 1dt = 0. c. 0. Fie. p i = 0. d. Am ob¸inut baza ortogonal¼ f1 = 1. f3 i = 0. q >= Z1 1 p(t)q(t)dt. A¸adar 31 = . f1 >= t 1 R 2 1 . 0 . S¼ se completeze s a a a a aceast¼ baz¼ la o baz¼ ortonormat¼ a lui R4 . 1. deci. S ? = fa(1. f3 = (0. c 2 Rg. c + f ). 0. 0). Fie acum f3 = t2 31 1 32 t. atunci x = a(1. Cum < e2 . c). S¼ se arate c¼ S este subspa¸iu a a t vectorial al lui R4 ¸i s¼ se determine o baz¼ ortonormat¼ a lui S. deci x = (a. kf2 k = hf2 . e2 = t. Fie P2 (R) spa¸iul euclidian tridimensional al func¸iilor polinomiale cu t t coe…cien¸i reali. e. iar dist(x. 0. 4. f2 = (0. Fie S = f(a. g3 . rezult¼ c¼ fg1 . 1. S). A¸adar S este subspa¸iu vectorial al lui R4 . deci z = . b. p . s¼ se determine prS x. b + e. hf2 . rezult¼ 21 = 0. b. f 2 R. c + f 2 R. g1 i = p . 4. 5 . e. g2 . d. 0. b + e. . deci a 21 1. g2 = (0. 3 2 ). adic¼ x 2 S. 0. a. Fie x. În cazul a a 2 2 concret x = (2. c2 = hx. SPA TII EUCLIDIENE ¸ g3 = f3 2 =( . kf2 k = 1. iar din x?f2 . g3 = (0. kf3 k = hf3 . g3 i = 5. 0. 1). Dac¼ punem t a 1 1 4 g4 = ( p . b. S¼ se ortonormeze baza 1. b. g2 . f ). . 0. f2 = t. < e3 . prS ? x ¸i dist(x. c) 2 S. Cum kf1 k = 2. 4. g4 g este baz¼ ortonormat¼ în R . Deci. cu produsul scalar dat de: t < p. 5 . S) = kx yk = . atunci fg1 . 0) + b(0. Cum kf1 k = 3 3 p p p p p p 2 2 2 hf1 . prS x = 2 2 2 2 2 p 5 2 1 1 . g4 g sunt c1 = hx. 0). (a + d). 8p. 0. g3 g. d = 0. 1. 2 2 2 3. < f1 . deci ff1 . 2 5 5 5 1 1 c4 = hx. g2 . 0) j a 2 Rg. c3 = hx. 0. 5). f3 g este baz¼ ortogonal¼ a f3 a a a a în S. c. 0. e3 = t2 . unde g1 = 1 1 ( p . cu a. f1 >= 1 f2 = t. Dac¼ x = a a a a a a s (2. t Atunci x + y = (a + d. deci x + y 2 S. rezult¼ c¼ a a 3 3 5 dt = 1 R t2 1 1 . a. g2 i = 4. 0. f2 i = p . y = (d. f2 i = 0. f2 .

.. S¼ se construiasc¼ o baz¼ ortonors a a a mat¼ în spa¸iul vectorial T al polinoamelor trigonometrice de grad n. f2 (t) = sin t. t. ob¸inem o a t t baz¼ ortonormat¼ fgk gk=0. . rezult¼ a 0 0 0 2 R 0 cos kt = 0. Tinând seama de formulele trigonometrice de transformare a a ¸ produselor în sume. 1 1 k 4. Vom ar¼ta c¼ sistemul de polinoame ff0 . vor … determinate prin rela¸iile t Z1 ck =< q. de grad cel mult n.n . . f2n+1 g este o baz¼ ortogonal¼ în V . 2 .. = p t. f1 . deoarece sin2 ktdt = cos2 kt = . f2n (t) = cos nt. 3 5 Polinoamele din baza ortogonal¼ astfel construit¼ coincid. 0 Solu¸ie. a1 . :::. se veri…c¼ u¸or c¼. dac¼ Pn (R) este spa¸iul euclidian al func¸iilor polinomiale cu coa t t e…cien¸i reali. PROBLEM E REZOLVATE 51 p p f3 5 f2 3 f1 1 = p (3t2 1). k = 0. a a a coordonatele c0 . . a c¼ func¸iile a t 1 1 1 1 1 p . an . gk >= q(t)gk (t)dt.. p sin nt. cu polinoamele fg1 . bn 2 R. sistemul de func¸ii ff0 .. k = 0. n.t t. t a .. . înzestrat cu a t produsul scalar 2 Z < p.. :::. atunci a s a a 2 Z 0 cos lt cos mtdt = 0. a t f1 (t) = cos t. deci hfi . n. sin ktdt = Prin urmare. Combina¸ia lor t liniar¼ cu coe…cien¸ii a0 . De asemenea. construim prin procedeul de ortogonalizare o nou¼ a 1 3 3 2 baz¼ f1. :::g. . fj i = 0. unde f0 = 1.. f2n+1 : [0. f1 .. 2 R 0 2 Z 0 sin lt cos mtdt = 0. 8p.. p sin t. 2 Z 0 sin lt sin mtdt = 0.. dac¼ l 6= m. Prin normarea vectorilor acestor baze. c1 .. g3 g. :::. unde g1 = d k [ t2 1 ] . 8k 2 N .. q >= p(t)q(t)dt. Pe t a a 2 2 2 R R R a de alt¼ parte. Polinoamele Legendre formeaz¼ deci o baz¼ ortogoa a nal¼ în acest spa¸iu euclidian. g2 ..2. a t a0 p(t) = + a1 cos t + b1 sin t + ::: + an cos nt + bn sin nt 2 se nume¸te polinom trigonometric de grad n. cn 2 R ale lui q în baza fgk gk=0. g2 = kf3 k kf2 k kf1 k 2 2 2 2 este o baz¼ ortonormat¼ a lui P2 (R). abstrac¸ie f¼când de a a t a un factor multiplicativ. t.. b1 . atunci t pornind de la baza f1. tn g. dac¼ i 6= j. a a Mai general.. f2n+1 g este o baz¼ t a a a ortogonal¼ în V . p cos nt. g3 = = p .. f2n+1 (t) = sin nt.. Se consider¼ sistemul de func¸ii f0 .n : Dac¼ q este un polinom arbitrar de grad cel mult n. f1 . p cos t. 8k 2 N . q 2 T . . 1dt = 2 . 2k k! dtk numite polinoame Legendre. cu produsul scalar de…nit ca mai sus. 2 ] ! R.

ortogonal pe u2 (datorit¼ formei sale el este ortogonal ¸i pe u1 ). b. ha1 . Prin urmare. a a a t Observa¸ie important¼ . b. b. 1. este V2 = f(a + b + c. Spa¸iul vectorial al polinoamelor trigonometrice împret a t un¼ cu baza ortonormat¼ construit¼ mai sus joac¼ un rol important în teoria seriilor a a a a Fourier. este de forma ( a. 0 B 3 6 C C B @ 1 1 1 A p p p 3 2 6 1 1 1 1 1 Solu¸ie. 0). se ob¸ine vectorul propriu t u2 = (1. u2 . a). În …nal. 0 1 1 1 1 p p p B 3 6 C 2 C B C B 2 C B 1 a 5. p . Alegem acum un vector t propriu u = (a + b + c. p . a2 i = ha1 . Valorile proprii 0 2 0 B 0 2 D=B @ 0 0 0 0 2 = 3 = 2. se determin¼ rezolvând sistemul a a ) = 0. Rezult¼ 3a + b = 0. Fie a1 = p . p . ortogonal pe u1 . a. S¼ se a‡ valorile proprii ale matricei A = B a e s a @ 1 1 1 1 A 1 1 1 1 t g¼seasc¼ o matrice ortogonal¼ C astfel încât matricea D = C AC s¼ …e diagonal¼. deci subspa¸iul propriu corespunz¼tor t a valorii proprii 1 = 2. Pentru a = 1. iar 0 0 C C. 2a b). se ob¸ine vectorul propriu u1 = (1. c) 2 V2 . 0. p . a2 = p . SPA TII EUCLIDIENE ¸ formeaz¼ o baz¼ ortonormat¼ în acest spa¸iu. p . Pentru a = 1. se ob¸in rezolvând sisa t temul nedeterminat = 0. a.52 6. este a s de forma ( a. a3 i = 6 6 6 ha2 . b = 0. u3 g este o baz¼ ortogonal¼ în V2 . 1. fu1 . Veca a torii proprii corespunz¼tori valorii proprii 4 = 2. 3. 1. 0. Rezult¼ 2a + b + c = 0. deci A este o matrice ortogonal¼. c) j a. a a a a a Solu¸ie. 1). a 0 1 1 1 1 1 B 1 1 1 1 C C ¸i s¼ se 6. 3a. 2a b). c 2 Rg. 0. se ob¸ine vectorul propriu s t u3 = (1. Pentru a = 1. S¼ se arate c¼ matricea A = B p a a p C este ortogonal¼. a. Ecua¸ia caracteristic¼ a matricei A este t t a 1 1 1 1 sau (2 )3 ( 2 1 1 1 1 1 sunt 0 0 2 0 1 1 1 1 1 1 1 1 = 1 =0 Vectorii proprii corespunz¼tori valorii proprii 1 = 2. b = c = 0. a s a deci orice vector propriu corespunz¼tor valorii proprii 1 = 2 ¸i ortogonal pe u1 a s ¸i u2 . alegem un vector propriu u = ( a. a. deci a orice vector propriu corespunz¼tor valorii proprii 1 = 2 ¸i ortogonal pe u1 . 4 = 2. a. t 3 3 3 2 2 2 1 1 a3 = p . 2). b. Atunci ka1 k = ka2 k = ka3 k = 1. a3 i = 0. b. 0 A 2 .

1) j t 2 Rg. format¼ din vectori proprii a a a ai matricei A. U = B p B 2a12 2 B 2 @ 1 1 0 p 0 1 2 A. a12 = 1. t = 1. 0 . c = s = p . p . 1. Sistemul ku3 k ku4 k 2 2 2 2 2 3 2 3 2 3 2 3 de vectori fv1 . p . 1 1 0 deci p =1 1. p . s¼ se a‡ valorile proprii ale matricei t a e 0 1 0 1 1 A = @ 1 0 1 A. = 2 1 p . Alegem. v2 . v4 = u3 = u4 = . Atunci = = 0. v2 = acum v1 = ku2 k ku1 k 6 6 6 2 2 1 1 1 3 1 1 1 1 1 1 p . v4 g a la 0 1 1 1 1 p p B p2 2 C 6 2 3 B C B C B 1 1 1 1 C C B p p p B 2 2 C 6 2 3 B C. 1. Prin urmare. C t AC = B @ 0 0 2 0 A 0 0 0 2 4 8 > 3 + + + =0 > < +3 =0 . q = 3. rezult¼ c¼ subspa¸iul propriu corespunz¼tor valorii proprii a a t a = 2. 1+ 2 = . t = = = p . p 23 a0 a0 1 9 1 1 33 22 p . 1. v3 = u1 = p . 1). v3 . s = p . Matricea de trecere de la baza canonic¼ din R4 1 baza fv1 . Se veri…c¼ u¸or c¼ este matricea ortogonal¼ C = B a a s a C B 1 C 3 B 0 C p 0 B 2 C 2 3 B C @ 1 1 A 2 p p 0 2 6 2 3 0 1 2 0 0 0 B 0 2 0 0 C C. p . Putem alege u4 = ( 1. 0. 0. În 3 3 . 1 p 0 C 2 C C C 1 p 0 C. v3 . Cel = p 2. t 0 1 p B 2 B B a22 a11 1 1 q = 2. Fie 1 2 1 1 1 1 1 u2 = p . Cel mai mare element nediagonal este 1. C 2 A 0 1 Solu¸ie. 1. . p . . este V 2 = ft( 1.2. Continu¼m procedeul cu A0 = U t AU = @ 0 p a 0 2 0 p mai mare element nediagonal este a0 = 2. . p . v4 g este o baz¼ ortonormat¼ în R4 . PROBLEM E REZOLVATE 53 nedeterminat Rezolvând sistemul. v2 . +3 =0 > > : +3 =0 7.c= 0 1 3 2a23 8 2 2 2 p p 2 2 2 2 0 0 matricea A0 . Folosind metoda rota¸iilor a lui Jacobi.

u2 = (1. 0. v2 = (1. 2. 3). 1 2) s¼ se calculeze < x. y >= t a 3x2 y2 + 3x3 y3 + 2x1 y2 + 2x2 y1 + 2x1 y3 + 2x3 y1 x2 y3 x3 y2 este un produs scalar pe R3 (justi…care). b) v1 = (2. 7). 1. v = (2. 4). y2 . S¼ se arate c¼ vectorii a a formeaz¼ o baz¼ ortogonal¼ a lui R3 . Folosind produsele scalare canonice din spa¸iile euclidiene corespunz¼toare t a s¼ se calculeze produsele scalare ¸i normele vectorilor: a s a) x = (2. 2. 9. 2. y = ( 6. 2. y >= x1 y1 + 6x2 y2 + s 3x3 y3 + x1 y2 + x2 y1 + x1 y3 + x3 y1 . A = U t A0 U = @ C A 1 1 0 0 0 2 0 1 0 0 A. b) f (t) = 2t 1. y3 ) ¸i < x. 4. a a 5. 3). a a a a 8. 1). S¼ se g¼seasc¼ un vector unitar ortogonal vectorilor v1 = (1. 3. 2. b) x = (1. 2. 1. 1). 3. v2 = a a a = (2. 1). v3 = (5. 1. u3 = (5. 4. 1. S¼ se arate c¼ < . u3 = (1. 7. 0. y > ¸i normele a a s acestor vectori date de produsul scalar de mai sus. v2 = (7. formeaz¼ o baz¼ a a a a lui E. 1). 3. 1). :::. 0). x3 ). 1. 1. > este un produs scalar a a pe R3 . 1). Pe spa¸iile euclidiene din problemele urm¼toare consider¼m produsele scalare t a a canonice. 1. 3) în raport cu aceast¼ baz¼. 2. c) x = (1. 2. S¼ se arate c¼ vectorii u1 . x = (x1 . 2. 2. 1 i < j n. 0). y = (y1 . 0). 3. 1. 8. y 2 R3 . 3). 2. 4. 1). 3. y = ( 1. de norm¼ 1. 2. 0.54 6. 3. un . y = (1. y = (1. 7. generat de a a a a a t vectorii v1 = (1. Preciza¸i dac¼ < x. 1). v3 = (3. S¼ se completeze a aceast¼ baz¼ la o baz¼ ortonormat¼ a lui R4 . 3 = 2. 3). 1). s 1 = 2 = 1. g (t) = t2 + 1 pe C ([0. 4. S¼ se calculeze distan¸a ¸i unghiul dintre vectorii: a t s a) u = (1. v3 = (0. U = B t¼ B p @ 2 1 p 0 p 3 3 valorile proprii ale matricei A sunt 0 1 p0 2 p 3 1 0 C C C 00 C. S¼ se g¼seasc¼ o baz¼ ortonormat¼ a subspa¸iului vectorial S. S¼ se ortonormeze sistemele de vectori: a a) u1 = (1. 1. 7. 1. 1). 5. Probleme propuse 1. Dac¼ x = (1. v4 = (1. 3). A¸adar. 0). Fie x. 6. : 3x1 + x2 + 5x3 x4 = 0 S¼ se g¼seasc¼ câte o baz¼ ortonormat¼ în S ¸i S ? . t a a u2 . u2 = (0. Fie u1 = (1. 4). 3). SPA TII EUCLIDIENE ¸ 0 B 1 B 0 p B 3 consecin¸a. 0. 1. S¼ se determine coordonatele vectorului a a a a x = (1. 1. x2 . a a a a a s . Fie E un spa¸iu euclidian de dimensiune n 6= 3. 2). 8). care satisfac jjui uj jj = 1. 1]). Fie S subspa¸iul vectorial al solu¸iilor sistemului omogen t t 8 x4 = 0 < 2x1 + x2 + 3x3 3x1 + 2x2 + 4x3 2x4 = 0 .

x = (x1 . a a a R3 . 2x1 + 2x2 + 10x3 . 3. g 2 E. ¸tiind c¼ matricea lui T în baza canonic¼ a lui R3 este a a a 0 1 a s 17 8 4 4 A. 11. S¼ se scrie vectorul x = (5. x = (x1 . S¼ se arate c¼ T este o transformare ortogonal¼. Problem¼ similar¼ pentru T : R4 ! R4 . T ( + cos x + sin x) = + + a ( + ) cos x + ( + ) sin x. a 12. A …ind a a a matricea lui T în baza canonic¼ a lui R3 .3. este A = @ 6 7 2 6 3 A…rma¸ia r¼mâne adev¼rat¼ dac¼ A este matricea lui T într-o baz¼ oarecare a lui t a a a a a R3 ? 0 1 1 1 1 3 4 A? 16. 0). v3 = (1. Fie T : R3 ! R3 . S¼ se determine o matrice ortogonal¼ C astfel încât A = C t AC. ]. x2 . generat de vectorii v1 = (2. t v2 = (1. y 2 S. T x = (x1 cos a a x2 sin . Fie transformarea liniar¼ T : E ! E. 8x1 + 10x2 + 5x3 ). S¼ se arate c¼ urm¼toarele matrice sunt ortogonale: a a a 0 1 2 1 1 p p p 0 B 6 5 30 C C B C B 0 1 B 0 0 1 0 C 2 1 2 C B 1 C B 2 2 A. x1 13. 2) sub forma a x = y + z. 1 2 C B p 3 p p 0 2 2 1 C B 30 C 5 6 B C B @ 1 5 A p p 0 0 6 30 Z 18. x2 . Fie T :0 3 ! R3 un endomor…sm a c¼rui matrice. PROBLEM E PROPUSE 55 10. A = @ 8 17 4 4 11 14. Pe [ . 1. 2 R. Preciza¸i forma diagonal¼ a matricei a a a a t a lui T în aceast¼ baz¼ ortonormat¼. 2. 2. z 2 S ? . 1. x2 . x4 ). 2x4 . b) B a) @ 1 2 C. x3 . în baza canonic¼ a lui R a a 1 3 2 6 1 3 2 A. Este ortogonal¼ matricea A = @ 1 a 7 5 2 17. 8. . x2 ) este o transformare liniar¼ ortogonal¼. x3 ). S¼ se arate c¼ T : R2 ! R2 . în raport cu produsul scalar hf. a a 15. 2. S¼ se determine o baz¼ ortonormat¼ în E astfel încât a a a matricea lui T în aceast¼ baz¼ s¼ …e diagonal¼. x = (x1 . T x = (x1 + x4 . gi = f (x)g(x)dx. x3 a a 2x3 + 5x4 ). x1 sin + x2 cos ). 1). 1). f. 1. S¼ se precizeze aceast¼ form¼ a a a a a a a diagonal¼. a a a . …e E = f + cos x + sin x j . S¼ se g¼seasc¼ o baz¼ ortonormat¼ a lui R3 astfel a a a a a încât matricea lui T în aceast¼ baz¼ s¼ …e diagonal¼. 2 Rg spa¸iul euclidian al t polinoamelor trigonometrice de grad 1. T x = (11x1 + 2x2 8x3 . Problem¼ similar¼. Fie S subspa¸iul vectorial al lui R4 .

hx. 6. 3 = = . a + b. 3. Fie x = ( . 1. u3 i 7 p p 19 3 5 p . 2 R a s a ¸i c¼ hx. f2 . yi = 2 ( 6) + 3 4 = 0. 3). yi = 0. yi = 7. xi = 0. În al doilea caz. = b. u3 i = 0. 3). = . = . un . 1). Putem alege x = (3. De exemplu. i nu este un produs scalar.. 8 . 3.. SPA TII EUCLIDIENE ¸ 4. vectorul p (1. deci 1 = 2 = ::: = n = 0. hx. 10). 8x. ob¸inându-se o baz¼ ortonormat¼ în R4 . 2. )?S. 1) 3 satisface condi¸iile din problem¼. adic¼ x = (0. 2. Din 1 = kui uj k = kui k 2 hui . 6. u2 . 2. 2). 4. b) @ 2 @ 1 3 1 1 0 2 5 1 g¼seasc¼ valorile proprii ale a a 1 1 1 1 1 1 1 C C. c) hx. y. 0. f3 = p 23 127 44799 7. Folosind procedeul Gram-Schmidt. f3 g. 1. 3.. zi. a aa a 2 sunt liniar independen¸i. Dac¼ x = ( . 1). ale c¼rui solu¸ii sunt a t 1 = 2a b. z 2 R3 . Se arat¼ u¸or c¼ h x + y. b 2 R. 2.. 0. al c¼rui deter2 2 2 2 2 2 minant este nenul. 2. 2). zi = hx. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a p p p 2 2 2 42 p 1. . yi = hy. = a. 3. Este su…cient s¼ ar¼t¼m c¼ vectorii u1 . v) = 6. kyk = ( 6) + p = p p p 2 13. zi + hy. b) f1 = p (2. se ob¸ine a t sistemul + 2 + = 0. = 2a b. a a a hx. 2. 1). u3 i 1 hx. g¼sim vectorul propriu u1 = ( 2. 1. 1. 1. În cazul concret. 2. b) j a. kyk = 21. 3. kxk = 5. 0). g2 . u1 i hu2 . 0). 2 + + 2 + 3 = 0. un . v2 i = hx. deci fu1 . 3 3 2 +3 3 + 2 = 0. b 2 Rg. ff1 . 2 6 3 15 1 1 1 (1. yi = 7. 2 2 = 0. xi = x2 +6x2 +3x2 +2x1 x2 +2x1 x3 = (x1 +x2 +x3 )2 +(x2 x3 )2 +4x2 +x2 0. a) f1 = d(u. 2. 157. 2.. g) = 4 . unde 1 1 1 g1 = p (1. u3 g este o baz¼ ortogonal¼ a lui R3 . deci a 2 3 2 2 2 h .56 6. cos = p . f4 = p (125. kyk = 6. 1. 3. y 2 R3 . S = f( 2a. 1 1 1 A 1 1 1 . 1. uj i + kuj k . v1 i = hx. xi = 0 se ob¸ine x1 = x2 = x3 = 0. 5. u2 i 2 hx. 2. 2 2 2 R. u1 i = 2. g3 = p (2. a) hx. f2 = p (3. 0. ) vectorul c¼utat. 1). b) d(f. Pe de alt¼ parte. g3 g a lui S se a 1 t a a poate completa cu g4 = p (3. este o 10 26 10 baz¼ ortonormat¼ în S. u3 i = hu2 . kxk = 15. Pentru t a a = 1 ¸i b = 0. u2 i 7 hu3 . a. p Deci h . g2 . 2). kxk = 2 + 3 = 13. 2 + = 0. Din hx. a. 9. 1). 8i 6= j. 2. 1 2 3 2 3 iar din hx. xi = 3x2 +3x2 +4x1 x2 +4x1 x3 2x2 x3 . ob¸inem baza ortogonal¼ în S. 5. Rezult¼ = a . 8x. cos = 3 12 7 2 105 1 1 1 1 p (1. f2 = p ( 1. u2 . 1. Atunci fg1 . atunci + 2 + 2 a a a = 0. uj i = a a . Dac¼ x = 1 u1 + 2 u2 + 3 u3 . kyk = 21.. . i este un t a 0). t a f1 = (1.. 26 8.. f3 = (2. Baza ortonormat¼ fg1 . u2 i = hu1 . 2 2 1 1 1 1 1 1 a 1+ 2 3 ::: n = 0. Folosind metoda rota¸iilor a lui Jacobi. . 3. g3 g. 1).. 0. kxk = 2. 2 = = . f2 = (2. xi. 2). pentru orice x 2 R3 are loc s a a hx. 1. . s¼ se t a urm¼toarelor matrice: a 0 0 1 0 1 1 1 1 3 3 2 0 B 1 4 2 A. u2 . 67). 1 rezult¼ c¼ hui . se ajunge la sistemul omogen: 1 ::: 2 n = 0. atunci hx. Dac¼ x = (1. 1). Înmul¸ind scalar succesiv rela¸ia 1 u1 + 2 u2 +:::+ n un = t t t 1 1 0E cu u1 . f3 = p (1. Un vector propriu oarecare s a 19. a) atunci 1 = hu1 . p produs scalar. c) B a) @ 1 5 1 A. 1 2 ::: n 1 + n = 0. v3 i = 0. . . g2 = p (2. b) hx. hu1 . . 1.

b. 0). . 5) j t 2 Rg. p . 2. 1. 6). 0) + 1 2 1 b(2. se ob¸ine baza ortogonal¼ a lui S. INDICA TII S I R ASPUNSURI ¸ ¸ 57 din S este ortogonal pe u1 dac¼ b = 6a. 12. f2 i 7 ob¸ine y = (3. . 2 = 6. v3 = . p . 0) j a. Valorile proprii sunt 1 = 2 = 9. 1. 1. deci putem alege baza 1 2 2 2 1 2 2 2 1 ortonormat¼ v1 = a . 1. 1. 1. 2. v2 g. 1. 0. 10. 2. C = B agonal¼ a matricei A este D = @ 0 a B 3 3 3 C C B 0 0 18 A @ 2 2 1 3 3 1 3 0 1 0 0 1 B 0 1 0 0 C C. Atunci 2a + b + c = 0. 3 = 27. f2 i 1 ( 5. a 6 6 6 1 2 5 2 1 v2 = p . 6). 0. 0). 5. a Determin¼m o baz¼ ortonormat¼ în V 1 . 2 = 9. dim S = 2. 2. v2 = p (2. 1 S ? = f(a. 55 Prin ortogonalizare. 2. v3 = (0. 9 0 A. 1. Deci putem alege în S baza ortos 1 1 a normat¼ fv1 . Pentru a = 1 ¸i b = 0. 1. b) j a. f1 i 8 hx. 1) j t 2 Rg. 0. 1. Forma diago30 30 30 0 5 1 5 1 2 1 p p 0 p B 6 30 5 C B C 0 1 B C 0 0 0 0 B 0 0 1 0 C B C B 0 6 0 0 C C C. Fie x = (a. 0. 1.¼ 4. Forma di3 3 3 3 3 3 3 3 3 0 2 1 2 1 B 3 3 3 C 1 0 C B 9 0 0 B 2 2 1 C C. V 3 = ft(2. Determin¼m a 66 6 acum S ? . 6) 2 S ¸i ortogonal pe u1 . v2 = . 1). V 3 = ft( 2. b. v4 = p . 2) j t 2 Rg. f1 i 7 hf2 . 02). 1) j t 2 Rg. 5). este A = @ 2 2 10 A. Valorile proprii sunt 1 = 9. p . Subspa¸iile proprii corespunt z¼toare sunt V 1 = f(a. 1 4). 5. b 2 Rg. p . = = . 2. de exemplu. d) 2 S ? . deci putem alege baza ortonormat¼ v1 = p . 2a b. 11 2 8 c¼ din R3 . f1 = (2. 1. 0. 1. 3 = 4 = 1. c. Procedând ca mai sus g¼sim v3 = p (1. . g¼sim vectorul a s a propriu u2 = (2. 1) j t 2 Rg. @ 0 0 1 0 A B p p 0 p C B C 0 0 0 1 6 30 5 C B B C @ A 1 5 p p 0 0 6 30 13. 2) j t 2 Rg. 0. . f2 = t a hx. V 3 = fa(0. Se hf1 . V 2 = ft(1. 0 . Subspa¸iile proprii corespunz¼toare sunt t a V 1 = ft(1. este A = B a @ 0 0 1 2 A 1 0 2 5 proprii sunt 1 = 0. o baz¼ în S …ind. 1. Valorile Matricea lui T în baza canonic¼ din R4 . 0. Luând a = 1 ¸i b = 6. p . g¼sim vectorul a a a s a . Subspa¸iile proprii corespunz¼toare sunt V 1 = ft(2. unde v1 = p ( 2. z = (2. C = B nal¼ a matricei A este D = B a B 2 2 1 C. . 2a + 5b c + 6d = 0. b 2 Rg. 11. 5. 2a + 2b) j a. v2 g. b. fv1 . . 0). = = . a 8 10 5 t a 3 = 18. V 2 = ft(1. 0. 1. Matricea lui T în baza canonit 1. a 5 1 a v4 = p (2. b 2 Rg. y = f1 + f2 . 15. 0.

0. c) 1 = 2 = 3 = 2. 17. formeaz¼ un sisa a a tem ortonormat de vectori. R (1 3 cos x + 2 sin x)2 dx = 15 . 18. Luând a = 1 ¸i b = t s 3. SPA TII EUCLIDIENE ¸ propriu u1 = (1. p . 5. b 2 Rg.58 6. 19. 16. 2 = 6. Un vector pros a R priu oarecare din V 1 este ortogonal pe f1 dac¼ a [a + b cos x (a + b) sin x] (1 sin x)dx = 0. s a 5 5 4 5 2 2 2 1 p . 15. 2 = 4. C = B D= p C. 14. . 3 = 7.. Forma dia(1 3 cos x + 2 sin x). det A 6= 1. Forma diagonal¼ a matricei A este a 3 3 3 3 5 3 5 3 5 1 0 4 2 1 p p B 3 C 5 3 5 0 1 C B 9 0 0 C B 5 2 C @ 0 9 0 A.kf2 k = 2 1 sin x)2 dx = 4 . g2 (x) = g2 (x) = 2 15 0 1 1 0 0 1 0 A. Deci putem alege baza ortonormat¼ g1 (x) = p (1 sin x). Coloanele matricei A transpuse formeaz¼ un sistem ortonormat a a de vectori din R3 . Matricea lui T în baza B 0 B 3 C 3 5 0 0 27 C B @ 2 2 1 A p p 3 5 3 5 cos sin 2 canonic¼ (baz¼ ortonormat¼) a lui R este A = a a a ¸i este o matrice s sin cos ortogonal¼. g¼sim vectorul propriu u2 = (4. a 3 1 1 p p (1 + cos x + sin x). 0. g¼sim vectorul propriu f1 (x) = 1 sin x. Nu. . 4 = 2. 2) 2 V 1 a s a 2 1 ¸i ortogonal pe u1 . 2). Deci putem alege baza ortonormat¼ v1 = p . Determin¼m o baz¼ ortonormat¼ în V 1 . Dar kf1 k = a t (1 sin x)2 dx = 3 . Matricea lui T în baza B = f1. O baz¼ în V2 este func¸ia f3 (x) = 1 + cos x + sin x. p . Calculând ob¸inem 2a + (a + b) = 0. Valorile proprii sunt 1 = 2 = 1. a) 1 = 2. Subspa¸it 1 1 0 ile proprii corespunz¼toare sunt V 1 = fa + b cos x (a + b) sin x j a. Se a arat¼ c¼ vectorii care coincid cu coloanele transpuse ale matricei. sin xg este 0 1 0 1 1 A = @ 1 0 1 A. v3 = v2 = . 3 = 3. g¼sim vectorul propriu f2 (x) = 1 3 cos x + 2 sin x 2 V 1 ¸i ortogonal pe a s R 2 f1 . gonal¼ a matricei A este D = @ 0 a 0 0 2 b) 1 = 1. deci A nu este ortogonal¼. p . a V2 = ft(1 + cos x + sin x) j t 2 Rg. 3 = 2. a a a Pentru a = 1 ¸i b = 0. Un vector propriu oarecare din V 1 este ortogonal pe u1 dac¼ 5a 4b = 0. cos x. kf3 k = 2 R (1 + cos x + . Luând a = 4 ¸i b = 5.

1) se ob¸ine a s (1.j6=i Dac¼ matricea simetric¼ A = (aij )i. Forma biliniar¼ F se nume¸te simetric¼ s a a a s a dac¼ F (x. a0 = F (e0 . acum. Mai precis. e0 g este o alt¼ baz¼ în V ¸i A0 = a0 . a a as a a Dac¼ B 0 = fe0 . n. F o form¼ biliniar¼ simetric¼ pe V . j = 1. Fie B = fe1 . Preliminarii Fie V un spa¸iu vectorial real. Dac¼ matricea simetric¼ A = (aij )i. :::. e2 .j=1. 8x 6= 0V ¸i se a a s a a s nume¸te negativ de…nit¼ dac¼ Q(x) < 0. y) = F (y. asociat¼ lui F . se nume¸te matricea ata¸at¼ formei biliniare F în baza B. rangul s matricei ata¸ate lui F într-o baz¼ a lui V . Se nume¸te rang al formei biliniare F . a s a a Fie. j = 1. a a a s n 1 2 ij ij i j i. 8x. e0 ). forma biliniar¼ F care o de…ne¸te. a 59 .CAPITOLUL 7 Forme p¼tratice a 1. dac¼ x = a xi ei . Matricea A = (aij )i. Forma biliniar¼ F se nume¸te degenerat¼ s a a s a dac¼ rangF < n ¸i nedegenerat¼ dac¼ rangF = n. e0 .n este tare diagonal dominant¼ ¸i a a as aii > 0. j = 1. en g o baz¼ în V .n este pozitiv de…nit¼. Dac¼ B = fe1 . Maa a s tricea A = (aij ) 2 Mn (R).j=1. are loc a a n X jaii j > jaij j . :::. se determin¼ cu formula a a a s a 1 s s a F (x.1) F (x. Forma p¼tratic¼ este cu semn s a a a a nede…nit dac¼ exist¼ x. y) = Forma biliniar¼ F este simetric¼ dac¼ ¸i numai dac¼ matricea A este simetric¼. Q(x) = a a a t F (x. 8x 6= 0V . y = yj ej . se nume¸te form¼ p¼ tratic¼ pe V . din (1. a a a 8i = 1. Func¸ia Q : V ! R. Dac¼ este cunoscut¼ s a a a a a a forma p¼tratic¼ Q. atunci A0 = C t AC. y astfel ca Q(x) > 0 ¸i Q(y) < 0. n. x). Func¸ia F : V V ! R liniar¼ în ambele argut t a mente se nume¸te form¼ biliniar¼ pe V . ej ). 8i. 2 Forma p¼tratic¼ Q se nume¸te pozitiv de…nit¼ dac¼ Q(x) > 0. x). y) = [Q(x + y) Q(x) Q(y)] ¸i se nume¸te polara formei p¼tratice Q. atunci este pozitiv de…nit¼. y 2 V . ej ) = aji . unde aij = F (ei . en g a a s a t este baz¼ în V ¸i aij = F (ei . :::. 8i = 1. O form¼ biliniar¼ este complet determinat¼ s a a a a n n P P de matricea sa.j=1. aij xi xj . 1 i n.2) Q(x) = n n XX i=1 j=1 n n XX i=1 j=1 aij xi yj . O matrice simetric¼ se nume¸te matrice pozitiv de…nit¼ dac¼ forma p¼tratic¼ a s a a a a asociat¼ este pozitiv de…nit¼. atunci aii > 0. j=1. este matricea lui F în baza B 0 . atunci i=1 j=1 (1. e2 . n.n se nume¸te tare diagonal a a s dominant¼ dac¼ pentru orice i. n. unde C este matricea de trecere de la baza B la baza B 0 . i. n.

se poate aplica tehnica de mai t a sus. deci. Vom avea t s a a Q(x) = n X 1 (aii xi + aij xj )2 + Q1 (x).. Dac¼ pentru orice i = 1. Dac¼ V este spa¸iu a a t euclidian. :::. Prezent¼m acum metode pentru reducerea la forma canonic¼ a unei forme p¼a a a tratice.5) Q(x) = 1 1 x0 fi . n. n. 2 2 xi = yi + yj . k 6= j. i = 1. ob¸inem aij xi xj = aij (yi yj ).60 ¼ 7. 1 0 0 0 ::: 0 1 1 t iar cji . dat¼ de (1. a a a Criteriul lui Sylvester.j6=i unde x = (x1 .i A @ ci 1. :::. dat¼ de (1. se numesc coe…cien¸ii formei p¼tratice. este pozitiv (negativ) a a a de…nit¼ dac¼ ¸i numai dac¼ i > 0 (( 1)i i > 0). aii j=1. C A . :::. C B C B C=B C B A @ C C C. fn g astfel ca dac¼ x = a a a (1. i x02 + 1 1 2 x02 + ::: + 2 n 1 n x02 . Din a a a t aproape în aproape.. Continu¼m procedeul cu forma p¼tratic¼ Q1 care con¸ine n 1 variabile. n. deci..4). i. în noile variabile. Cu schimbarea de variabile xk = yk .i 1 ::: ai 1. n. i = 1. FORM E P ATRATICE Se spune c¼ forma p¼tratic¼ Q este redus¼ la forma canonic¼ dac¼ se determin¼ a a a a a a a n P 0 o baz¼ ff1 . atunci exist¼ i 6= j.3) Q(x) = 02 1 x1 + 02 2 x2 + ::: + 02 n xn .i a1i a2i ::: aii cii Metoda transform¼ rilor ortogonale (a valorilor proprii). forma p¼tratic¼ Q. k 6= i. :::.6) fi = c1i e1 + ::: + cii ei . n Baza B se determin¼ astfel: a (1. f2 . Dac¼ aii = 0. e2 . atunci exist¼ o baz¼ B = ff1 .2). f2 . n .2). a a a a 2 .. fn g în V astfel încât pentru orice x = a xi fi 2 V are loc i=1 (1. Fie. 8i = 1. :::. t a unde i 2 R. en g expresia (1. xj = yi yj . Dac¼ aii 6= 0. unde 1 . grup¼m to¸i termenii care t a a t con¸in xi ¸i form¼m un p¼trat perfect. xi+1 .4) i = sunt nenuli. dup¼ un num¼r …nit de pa¸i. a a a Metoda lui Gauss. unde i sunt da¸i de a as a t (1. sunt valorile proprii ale matricei A. baza formei canonice …ind baza ortonormat¼ format¼ din vectorii proprii corespunz¼tori. i = 1. k = 1. n.3). are forma canonic¼ (1. satisfac sistemele de ecua¸ii 0 10 a11 a12 ::: a1i c1i B a12 a22 ::: a2i C B c2i B CB B ::: ::: ::: ::: C B ::: B CB @ a1. a a Metoda lui Jacobi. Q o form¼ p¼tratic¼ ce are în baza fe1 . t Q va con¸ine un termen p¼tratic. determinan¸ii a t a11 a12 ::: a1i a12 a22 ::: a2i ::: a1i ::: a2i ::: ::: ::: aii i=1 n P (1. Forma p¼tratic¼ Q.i 1 a2. Const¼ în scrierea formei p¼tratice ca sum¼ de p¼trate de a a a a forme liniare (având coe…cien¸i reali). forma p¼tratic¼ Q se scrie ca a a s a a sum¼ de p¼trate de forme liniare. a a astfel ca aij 6= 0. j = 1. xi 1 .2). xn ). n. Prin urmare.

y 2 Rn . S¼ se reduc¼ la forma canonic¼ a a a 1 2 . f2 . matricea de trecere de la bazaff1 . 1)? Care este rangul lui F ? Ce leg¼tur¼ exist¼ între cele dou¼ matrice? a a a a Este pozitiv de…nit¼ forma biliniar¼? a a Solu¸ie. PROBLEM E REZOLVATE 61 Reducerea simultan¼ la forma canonic¼ a dou¼ forme p¼ tratice. z). a a a expresia Q (x) = x2 + 4x2 2x1 x2 . se ob¸ine A = t 0 1 1 3 1 @ 3 10 1 A. z) + F (y. x2 . g3 g. x) = x2 + 2x1 x2 + 2x2 + 4x2 x3 + 5x2 = (x1 + x2 )2 + (x2 + 2x3 )2 + x2 0. f2 . Fie Q : R2 ! R forma p¼tratic¼. Probleme rezolvate 1. 3. y). a 1 1 18 0 1 35 1 7 35 25 A. y). y = (y1 . Q(x) = bij xi xj . y = (y1 . y) = x1 y1 +x1 y2 +x2 y1 +2x2 y2 +2x2 y3 + a a 2x3 y2 + 5x3 y3 . atunci B = @ 1 7 25 19 g3 = f1 0 2 + f3 . x3 ).2. :::. Deoarece g1 = f1 + f2 + f3 . Similar. x2 . Fie a a a a A = (aij ) matricea lui F în baza ff1 . S¼ se arate c¼ F : R3 R3 ! R. z) = (x1 + y1 )z1 + (x1 + y1 )z2 + (x2 + y2 )z1 + 2(x2 + y2 )z2 + 2(x2 + y2 )z3 + 2(x3 + y3 )z2 + 5(x3 + y3 )z3 = F (x. g2 = f1 + f2 f3 . x = (x1 . z) ¸i F (x. f3 g la baza fg1 . F (x. g2 = (6. f3 = ( 3. z2 . deci rangA = 3. Atunci t F (x + y. unde f1 = (1. iF . fn g astfel încât s¼ avem a Q(x) = x02 + x02 + ::: + x02 n 1 2 . În acest caz. a 2. Leg¼tura dintre cele dou¼ matrice este B = C t AC. z = (z1 . f2 . g3 g. deci forma biliniar¼ F este pozitiv s a a de…nit¼. (x) = 1 x02 + 2 x02 + ::: + n x02 n 1 2 unde x = x0 f1 +x0 f2 +:::x0 fn .n . a s x. x2 . 1)? Dar în baza fg1 . unde g1 = (0. Dac¼ Q este pozia a tiv de…nit¼. f3 g. 1. B = (bij )i. e2 g a lui R2 . 1). g2 .n . rangul formei biliniare este 3. exist¼ o baz¼ ortonormat¼ în raport cu produsul scalar a a a h . y3 ). x3 ). având în baza canonic¼ fe1 .j=1. y2 . De asemenea. 0). dac¼ 2 R. xn ). f2 = (2. x = (x1 . 1). atunci F ( x. a t¼ Dar F (x. 0. 0. yiF = F (x. y) = ( x1 )y1 +( x1 )y2 + a ( x2 )y1 + 2( x2 )y2 + 2( x2 )y3 + 2( x3 )y2 + 5( x3 )y3 = F (x. a a a Care este matricea lui F în baza ff1 . :::. deci F este o form¼ biliniar¼. g2 . Fie x = (x1 . y + z) = x1 (y1 + z1 ) + x1 (y2 + s z2 ) + x2 (y1 + z1 ) + 2x2 (y2 + z2 ) + 2x2 (y3 + z3 ) + 2x3 (y2 + z2 ) + 5x3 (y3 + z3 ) = F (x. x) = 0 rezult¼ x = (0. n. atunci polara sa F de…ne¸te pe Rn produsul scalar hx. y) = s x1 ( y1 )+x1 ( y2 )+x2 ( y1 )+2x2 ( y2 )+2x2 ( y3 )+2x3 ( y2 )+5x3 ( y3 ) = F (x.j=1. y) ¸i F (x. 1 2 3 3 8x 2 R3 ¸i din F (x. Not¼m cu A = (aij )i. În consecin¸a. 1. y)+F (x. Q : a a a a n n n n P P P P R ! R dou¼ forme p¼tratice date de (x) = a a aij xi xj . 2 . i = 1. 0). dac¼ B = (bij ) este matricea lui F în baza fg1 . rezult¼ c¼ forma biliniar¼ este simetric¼. n i=1 j=1 i=1 j=1 x = (x1 . f2 . y). 1. Deoarece F (y. Cum aij = F (fi . f3 g. ff1 . 0). g2 . 1. y3 ). z3 ) 2 R3 . 2. fj ). este C = @ 1 a a 1 1 1 Totodat¼ det A = 1. y2 . x) = y1 x1 + y1 x2 + y2 x1 + 2y2 x2 + a a 2y2 x3 + 2y3 x2 + 5y3 x3 = F (x. n sunt solu¸ii ale ecua¸iei det(A t t B) = 0 2. este o form¼ biliniar¼ simetric¼. Fie . n 1 2 ¸i (A s B)fi = 0. :::. g3 = ( 4. x2 ). g3 g f 1 1 1 1 1 1 A.

Pentru cealalt¼ form¼ p¼tratic¼. x2 ¸i x3 în func¸ie de coordonatele noi y1 . a a 1 1 3 1 1 1 A. determin¼m matricea C. f2 . 1. 0). a 3 3 4. ceea ce ne va permite s¼ s t s a g¼sim matricea de schimbare 0 bazei. este clar c¼ Q este pozitiv de…nit¼. . x = (x1 . 1). x2 . x2 = y2 + y3 . unde ff1 . precizându-se baza formei a a canonice. Q1 este pozitiv de…nit¼. x2 . e2 . y3 = (x2 x3 ). care în baza canonic¼ B = fe1 . procedând ca mai sus. deci f1 = (1. 1 2 3 3 . t a t s a a a a a Avem Q(x) = (x2 + 2x1 x2 + 4x1 x3 ) + x2 + 4x2 + 2x2 x3 = (x1 + x2 + 2x3 )2 2x2 x3 = 1 2 3 1 1 2 2 2 y1 2y2 + 2y3 . f2 = (1. 0. a a a este cu semn nede…nit. f2 = ( 3. e2 . a a 2 3 1 Solu¸ie. matricea în baza ff1 . Deoarece x1 = y1 + y2 . t a t s a a a a a Avem Q(x) = (x2 2x1 x2 ) + 4x2 = (x1 x2 )2 + 3x2 . Notând y1 = x1 x2 . f3 g va … D = C t AC = @ 0 0 0 2 1 > 0. y2 = x2 . f2 . unde y1 = x1 + x2 + 2x3 . se a a a a 1 2 ob¸ine Q1 (x) = (2x1 + 2x2 2x3 ) + 3x2 4x2 x3 + 3x2 . x = y1 f1 + y2 f2 . f2 g. unde ff1 . deci f1 = (1. . 2 2 2 2 2 A¸adar Q(x) = y1 2y2 + 2y3 . x3 = y2 y3 . x = (x1 .62 ¼ 7. Evident. 1). Deoarece x1 = y1 3y2 + y3 . x3 ). de trecere de a a a a la baza canonic¼ la baza ff1 . Grup¼m acum termenii t a 2 3 2 1 2 care con¸in x2 ¸i form¼m un p¼trat perfect. e3 g a lui a a a a R . s t s 1 1 1 1 rezult¼ c¼ C = a a . având în baza canonic¼ fe1 . a a a 0 3 3. nici negativ de…nit¼. De asemenea. Grup¼m termenii care con¸in x1 ¸i c¼ut¼m s¼ form¼m un p¼trat perfect. y3 = x3 . rezult¼ c¼ C = @ 0 a a 0 1 1 0 1 1 1 2 f3 = (1. f3 g este baza s formei canonice. precizându-se baza formei canonice. A¸adar Q1 (x) = y1 + y2 + y3 . Fie Q : R3 ! R forma p¼tratic¼. 1). Este pozitiv de…nit¼ a forma p¼tratic¼? a a Solu¸ie. x3 ). a a 2 1 4 0 1 1 0 0 2 0 A. f2 = ( . y2 = (x2 + x3 ). f2 g este baza t a formei canonice. Deoarece Q(f1 ) = matricea în baza ff1 . 0). 1). y2 ¸i y3 . 0). Din forma canonic¼. e3 g a lui a a a 3 R are expresia Q (x) = 2x2 + 5x2 + 5x2 + 4x1 x2 4x1 x3 8x2 x3 . Dac¼ A = @ 1 1 1 A este matricea lui Q în baza canonic¼. Avem Q1 (x) = (2x1 + 2x2 2x3 ) + t s a a 2 1 5 1 2 1 2 5 2 (3x2 2x3 )2 + x2 . 0. Pentru a g¼si aceast¼ baz¼. 1. f2 g va … D = C t AC = a 1 0 . 1 2 2 2 2 ob¸inem forma canonic¼ Q(x) = y1 + 3y2 . Pentru a determina aceast¼ baz¼. expresia Q (x) = x2 + x2 + 4x2 + 2x1 x2 + 4x1 x3 + 2x2 x3 . Q(f2 ) = 2 < 0. 0). s 3 3 3 2 3 3 1 1 1 y2 = 3x2 2x3 . Dac¼ A = a 0 1 1 4 este matricea lui Q în baza canonic¼. x = y1 f1 + y2 f2 + y3 f3 . unde y1 = 2x1 + 2x2 2x3 . x2 = y2 . Este pozitiv de…nit¼ forma p¼tratic¼? Aceea¸i problem¼ pentru forma a a a s a p¼tratic¼ Q1 (x) = 2x2 + 5x2 + 5x2 + 4x1 x2 4x1 x3 + 8x2 x3 . exprim¼m coordonatele ini¸iale a a a t x1 . vom exprima coordonatele ini¸iale a t x1 ¸i x2 în func¸ie de coordonatele noi y1 ¸i y2 . Grup¼m termenii care con¸in x1 ¸i c¼ut¼m s¼ form¼m un p¼trat perfect. Fie Q : R3 ! R forma p¼tratic¼. forma p¼tratic¼ nu este nici pozitiv. f3 = 2 3 3 1 2 ( . FORM E P ATRATICE folosind metoda lui Gauss. f1 = ( . În acest scop. S¼ 3 1 2 se reduc¼ la forma canonic¼ folosind metoda lui Gauss.

2. p . care i. 3 3 3 În baza fv1 . 3 = 10. f3 = c13 e1 + c23 e2 + c33 e3 . Valorile proprii ale matricei asociate formei a p¼tratice în baza canonic¼ a lui R3 . Q are forma diagonal¼ Q (x) = x02 + x02 + 10x02 . Pentru 3 = 10. Matricele asociate formelor p¼tratice ¸i Q sunt A = @ 8 t a s 7 16 14 0 1 1 0 1 respectiv B = @ 0 4 0 A. . Detera min¼m o baz¼ ortonormat¼ în V 1 . are minorii principali: 1 = 2. v3 g. 2 1 3 5 S¼ determin¼m acum baza formei canonice. folosind (1. unde c13 . Alegând. 2 = = 6. ob¸inem vectorii proprii v1 = p . 1 2 3 4x2 2 5. . a. deci f1 = ( . deci 2c12 + 5c22 = 1 3 3 1 1 f3 = . sunt 1 = 2 = 1. 4. Condi¸ia ca un element oarecare din V 1 t t s¼ …e ortogonal pe u1 este 5a 4b = 0. g¼sim a a u2 = (2. 5). Fiind ortogonali cei doi vectori sunt liniar independen¸i. (x) = 8x2 28x2 + 14x2 + 16x1 x2 + 14x1 x3 + 32x2 x3 . 0. b = 5. 0 1 2 2 2 5 4 A ¸i Solu¸ie. În sfâr¸it. b) j a. 0).6). p .5): t¼ a Q (x) = 1 02 1 02 3 02 x + x2 + x3 . PROBLEM E REZOLVATE 63 S¼ se reduc¼ la forma canonic¼ folosind metoda lui Jacobi ¸i metoda transform¼rilor a a a s a ortogonale. Ob¸inem c13 = . Folosind metoda lui Jacobi rezult¼ u¸or c¼ Q este a s a 1 0 2 . S¼ se a 3 1 2 3 g¼seasc¼ baza formelor canonice. c33 = . unde c12 ¸i c22 satisfac s 2 2 1 1 2c12 + 2c22 = 0 sistemul de ecua¸ii: t . Pentru a = 1 ¸i b = 0. 0 . Dar f2 = c12 e1 + c22 e2 . a = 4. A¸adar f3 = s . unde a a 1 1 c11 = . unde x = a 1 2 3 x0 v1 + x0 v2 + x0 v3 . rezult¼ c12 = a . b 2 Rg. . p . Normândut 2 1 2 4 5 p . g¼sim v3 = a a a a . de exemplu. Evident dim V 1 = 2. v2 = t 5 5 3 5 3 5 3 5 1 2 2 formeaz¼ o baz¼ ortonormat¼ în V 1 . a a a s ob¸inem vectorul propriu u1 = ( 2. Cum c22 = . Subspa¸iul propriu a a t corespunz¼tor valorii proprii 1 este V 1 = f( 2a + 2b. 0 . v2 . Matricea formei p¼tratice este @ 2 t a s 2 4 5 2 2 2 2 2 2 5 4 = 10. Conform (1. . 3 = 2 5 2 4 5 Putem pune deja în eviden¸a forma canonic¼ a lui Q. solu¸ii ale sistemului de ecua¸ii: t t t : 5 2c13 4c23 + 5c33 = 1 2 3 1 2 3 c23 = . a a 0 1 8 8 7 28 16 A Solu¸ie. . 5 5 5 5 5 Metoda transform¼ rilor ortogonale. 0). f1 = c11 e1 . 1. S¼ se reduc¼ simultan la forma canonic¼ formele p¼tratice Q (x) = x2 + a a a a 1 + 2x2 + 2x1 x3 . Metoda Jacobi. c33 sunt s 3 3 8 < 2c13 + 2c23 2c33 = 0 1 2c13 + 5c23 4c33 = 0 . c23 .

1). 1]) j u(0) = u(1) = 0g ¸i F : v s 1 Z F (u. f3 = (1. x) F (y. Pentru a = 1. b). ceea ce a se întâmpl¼ dac¼ 17a 2b = 0. 0). yiF = F (x. a a a a a b) S¼ se determine matricele lui F în bazele e1 = 1. …e forma biliniar¼ F (x. b 2 Rg. y) = 3x1 y1 + 2x1 y2 x2 y2 . 0). f2 = (1. a. Pentru a = 2. Care din aceste forme p¼a a a tratice este pozitiv de…nit¼? a a) Q : R3 ! R. Pentru = 9. S¼ se speci…ce baza formei canonice. 0). Putem lua f2 = ( p . folosind metoda lui Gauss. S¼ se reduc¼ la forma canonic¼. a a p p 18 2 17 kyk = Q(y) = 306. Q (x) = x02 +x02 +x02 . v) = u00 (x)v(x)dx. t). 17). x2 . Q (x) = x2 a 1 3x2 x3 ? x2 + x1 x2 + 2 6. 2). f2 . În concluzie. y) = a a x1 y1 + 4x2 y2 + 2x3 y3 + x1 y3 + x3 y1 . p . f2 = t 1. sunt liniar independente. G¼si¸i matricele a a t asociate lui F în bazele f1 = (1. 1 2 3 b) Q : R3 ! R. yiF = F (x.64 ¼ 7. Probleme propuse 1. Ce rela¸ie este între cele dou¼ matrice? t a 3. Q (x) = 5x2 + 6x2 + 4x2 4x1 x2 4x1 x3 . 1. y = (8a b. a a t f3 (t) = t3 t4 . Cum t p p 4 1 kxk = Q(x) = 2 17. F (f. ob¸inem x = (8. Pentru construc¸ia lui f2 . y2 . Este clar c¼ dim S = 2. a 3 2 3 2 3. avem y = ( 18. S¼ se arate c¼ F : R3 R3 ! R. în raa a a a port cu produsul scalar h . y) = 2x1 y1 5x1 y2 + 2x2 y1 a a 3x2 y2 3x2 y3 + 4x3 y2 x3 y3 este o form¼ biliniar¼. t 17 2 17 vom c¼uta a. 1. f2 (t) = t2 t3 . Procedând analog. formele canonice sunt: (x) = 9x02 +9x02 9x02 . x = (x1 . 1]) C ([0. Care este matricea lui F în a a baza f1 = (1. 2. y)) s a a a F (x. mul¸imea solu¸iilor sistemului (A t t B) xt = 0 este S = f(8a b. f3 g.p . a. b = 17. 1]) ! R. 2t. y3 ). c) Se consider¼ restric¸ia lui F la subspa¸iul generat de func¸iile f1 . x = (x1 . S¼ se arate c¼ (F (x. urm¼toarele a a a a forme p¼tratice. b) j a. 7. e2 = t. Ce leg¼tur¼ este între cele dou¼ matrice? a a a 4. a) S¼ se arate c¼ F este o form¼ biliniar¼ simetric¼ pe V . f3 . Fie F : C ([0. f2 . e3 = t2 respectiv a 2 f1 = 1. 0 V ! R. g) = 1 1 RR 0 0 f (t) g (s) dt ds. 0). Pe R2 . x2 . 0). Fie V un spa¸iu vectorial real ¸i F : V V ! R o form¼ biliniar¼ simetric¼ t s a a a 2 ¸i pozitiv de…nit¼. 1 2 3 . y = (y1 . b = 0. y). x2 . 306 306 306 2 1 pentru = 9 g¼sim x = (0. respectiv g1 = (1. 0. iF . Determin¼m în S o baz¼ ortonormat¼ ff1 . Q (x) = x2 +x2 +3x2 +4x1 x2 +2x1 x3 +2x2 x3 . f2 g. a a a a a b) S¼ se arate c¼ func¸iile f1 . Con1 2 3 1 2 3 sider¼m produsul scalar de…nit de polara formei p¼tratice Q: hx. x3 ). f2 . deci f3 = (0. F (x. f2 = (1. 1). y) = 0. t 5. Care este polara formei p¼tratice Q : R3 ! R. g2 = ( 1. FORM E P ATRATICE 2 pozitiv de…nit¼. Prin calcul rezult¼ c¼ det (A a a a B) = 4 ( 9) ( + 9). Fie V = fu 2 C 2 ((0. 1. 1)? Este simetric¼ forma biliniar¼? a a 2. f1 (t) = t t2 . f3 2 V . x3 ). p . a) S¼ se arate c¼ F este o form¼ biliniar¼ simetric¼. p ). b 2 R astfel încât hx. 1)) \ C ([0. x = (x1 . x3 ). alegem f1 = ( p .p ). f3 = (t 1) . S¼ a t t t a se determine matricea acestei restric¸ii în raport cu baza ff1 .

a) b) c) Pentru ce valori ale lui . x2 . x3 ). x2 . 2 3 1 b) Q : R3 ! R. f) Q : R4 ! R. 1 2 3 e) Q : R3 ! R. Q (x) = x2 + 5x2 4x2 + 2x1 x2 4x1 x3 . urm¼toarele forme p¼tratice sunt pozitiv de…nite? a a Q : R3 ! R. : R2 ! R. x4 ). 3 12. x = (x1 . f) Q : R4 ! R. x2 . x4 ). x3 ). b) B a) @ 2 @ 2 1 2 0 4 1 1 0 0 1 2 1 1 1 8 8 2 B 1 2 1 1 d) @ 8 8 2 A . x = (x1 . c) @ 1 1 A 1 1 1 1 1 2 1 A. Q (x) = 2x2 + x2 4x1 x2 4x2 x3 . x4 ). x = (x1 . x3 ). x = (x1 . x2 . 4 1 2 3 x = (x1 . Q (x) = 4x2 + x2 + x2 + 4x1 x2 4x1 x3 3x2 x3 . x3 ). Q (x) = 5x2 + 6x2 + 4x2 4x1 x2 4x1 x3 . x3 ). S¼ se g¼seasc¼ baza formei canonice. Q (x) = 3x2 + 4x2 + 5x2 + 4x1 x2 4x1 x3 . x3 ). x2 ). Q (x) = x2 + 2x2 + 3x2 + 2x1 x2 2x1 x3 . x = (x1 . x4 ). Q (x) = x2 + x2 + x2 + x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 . x3 . x3 ). A . x2 . 2 3 11. 9. 1 2 3 c) Q : R3 ! R. Q (x) = 3x2 + 2x2 x2 2x2 + 2x1 x2 4x2 x3 + 2x2 x4 . x3 ). x = (x1 . 1 2 c) Q : R3 ! R. x2 . 3 e) Q : R4 ! R. x3 ). S¼ se reduc¼ la forma canonic¼. x3 ). folosind metoda lui Jacobi. 1 2 3 e) Q : R4 ! R. urm¼toarele a a a a forme p¼tratice. Q (x) = x2 +x2 +3x2 +4x1 x2 +2x1 x3 +2x2 x3 . x = (x1 . x2 . h) Q : R3 ! R. x = (x1 . x3 .3. x4 ). Q (x) = 8x1 x2 + 6x2 + x2 . x = (x1 . x3 ). x = 1 2 3 (x1 . Q (x) = 2x2 +2x2 +x2 +2 x1 x2 +6x1 x3 +2x2 x3 . x2 . 1 2 10. x3 ). x2 . 1 2 3 d) Q : R3 ! R. precizându-se baza formelor canonice. x = (x1 . S¼ se reduc¼ simultan la forma canonic¼ urm¼toarele perechi de forme a a a a p¼tratice. Care din aceste forme p¼a a a tratice este pozitiv de…nit¼? a a) Q : R3 ! R. x2 . 2 3 1 c) Q : R3 ! R. x = (x1 . x2 . 1 2 3 f) Q : R3 ! R. Q (x) = x2 3x2 2x1 x2 + 2x1 x3 6x2 x3 . e) B @ 1 1 2 1 2 2 1 1 1 1 2 2 1 0 1 1 1 0 1 2 C 1 C . x = (x1 . x3 . Q (x) = x2 + 4x2 + 6x2 2x1 x2 + 2x2 x3 2x3 x4 . Q (x) = 2x2 + x2 + 3x2 + 2 x1 x2 + 2x1 x3 . PROBLEM E PROPUSE 65 8. 1 2 3 x = (x1 . Q (x) = 2x1 x2 + 2x3 x4 . x = (x1 . a a a a a a) Q : R3 ! R. x2 . 1 2 3 d) Q : R3 ! R. Q (x) = x2 + x2 + x2 + 5x2 + 2x1 x4 4x3 x4 . Q (x) = 4x1 x2 x2 . x = (x1 . Sunt pozitiv de…nite matricele? 0 0 1 1 2 5 2 2 B 2 2 6 0 A . x3 ). x = (x1 . x3 . x3 ). x3 ). S¼ se speci…ce baza formei canonice. (x) = 4x1 x2 . x2 . Folosind metoda transform¼rilor ortogonale s¼ se reduc¼ la forma canonic¼ a a a a urm¼toarele forme p¼tratice. a a) Q. : R3 ! R. x2 . 1 3 d) Q : R3 ! R. : R3 ! R. 1 2 3 Q : R3 ! R. x2 . x = (x1 . x = (x1 . x = (x1 . 1 2 b) Q. x = (x1 . c) Q. x2 . Q (x) = 5x2 +x2 + x2 +4x1 x2 2x1 x3 2x2 x3 . Q (x) = 3x2 2x2 +2x2 +4x1 x2 3x1 x3 x2 x3 . x3 . x = (x1 . Q (x) = x2 2x2 +x2 +2x1 x2 +4x1 x3 +2x2 x3 . x3 ).. x2 . x3 ). (x) = x2 + 6x2 + 1 2 3 1 3 2x1 x2 2x1 x3 + 3x2 x3 . x2 . Q (x) = 5x2 + 6x2 + 4x2 4x1 x2 4x1 x3 . x2 . x3 ). x = (x1 . Q (x) = x2 + 4x2 2x1 x2 . (x) = 10x2 + 1 2 3 1 2 2x2 15x2 + 2x1 x2 + 12x1 x3 . 1 2 3 b) Q : R3 ! R. x2 . x2 . x2 . g) Q : R4 ! R. Q (x) = 2x2 + 18x2 + 8x2 12x1 x2 + 8x1 x3 27x2 x3 . 1 2 3 4 C C. x2 . 1 2 3 Q : R3 ! R. Q (x) = x2 + 2x2 + x2 + 4x1 x2 + 4x1 x3 + 2x1 x4 + 2x2 x3 + 1 2 4 2x2 x4 + 2x3 x4 .

5 3 9 0 2 1 Matricea de trecere de la baza ff1 . O(0. f2 . F (f3 . F (x. 2. S¼ se precizeze natura. 5. F (u. 1 2 Are loc B = C t AC. f2 g la baza fg1 . f (x. g2 g. a diferen¸ialei a doua. f2 ) = 4. ca form¼ p¼tratic¼. y) = x4 + y 4 2x2 + 4xy 2y 2 . Dac¼ y = 0V . O(0. z). y) = x3 + y 3 3xy. A(1. 1 1 0 3 6 9 0 0 1 1 1 1 B 3 6 10 C B C 1 2 1 C B 1 B C. a s a a F (f1 . F (f3 . z) = x2 + y 2 + z 2 xy + x 2z. F (f1 . FORM E P ATRATICE 13. p p 2. deci matricea lui F în baza dat¼ a 0 1 2 3 3 4 7 A ¸i nu este simetric¼. M (x. Se veri…c¼ u¸or c¼ F este liniar¼ în ambele argumente. F (f3 .B = . dt ds = 1. f (x. F (f2 . f2 ) = 0. F (f2 . f3 ) = 4. y) = 2x2 5y 2 + 2xy + 6x + 6y. f3 g. a12 = F (e1 . d) f : R3 ! R. atunci inegalitatea devine a 2 2 2 2 . forma biliniar¼ F este A = @ 4 s a a 4 0 4 nu este simetric¼. F (f2 .66 ¼ 7. 6. e1 ) = 2 0 0 0 0 0 1 1 1 B 1 2 3 C B C 1 1 RR 1 B 1 1 1 C etc. 3. e2 ) = tegralei. 4. ob¸inem A = t . f3 ) = 3. f2 ) = 3. b) a11 = F (e1 . B( b) f : R2 ! R. F (f1 . v) = u0 (x)v 0 (x)dx. f3 g. 1). a) Biliniaritatea ¸i simetria rezult¼ din propriet¼¸ile ins a at 1 1 1 1 RR RR 1 sdt ds = . 2). e3 g la baza ff1 . e2 . pentru a a a a t urm¼toarele func¸ii în punctele indicate. SimiB 2 4 6 C 4 0 0 @ 1 1 1 A 3 6 9 0 1 1 1 1 B 2 3 C B C 1 1 C B 1 lar B = B C este matricea formei biliniare în baza ff1 . y). 0). f (x. f1 ) = 4. f3 ) = 7. e2 ) = tsdt ds = C. y. f1 ) = 2. A(x. y) = [Q(x + y) Q(x) Q(y)] = x1 y1 x2 y2 + B 6 15 10 C 2 @ 1 1 3 A 10 10 35 1 1 3 3 x1 y2 + x2 y1 + x2 y3 + x3 y2 . Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a 1. f (x. 2). Ob¸inem A = B t a22 = F (e2 . g2 g este C = . A( 2. f1 ) = 4. 4. Fie A ¸i B matricele asociate lui F în bazele ff1 . y. f2 g respeca s 4 3 3 3 tiv fg1 . a t p p a) f : R2 ! R. f2 . c) f : R2 ! R. 0). Procedând ca mai sus. B 2 4 6 C @ 1 1 1 A 1 Se constat¼ u¸or c¼ B = C t AC. Prin urmare. unde C = @ 0 a s a 0 0 1 1 2 A este matricea de 1 1 Z trecere de la baza fe1 .

0. f3 = ( . Deoarece 3 < 0. f1 = (1. f2 = ( . . Pentru orice t 2 R. y) + 2tF (x. . 1). f2 = ( . b) 1 = 2. f2 = (x1 + 2x2 + 2x3 + x4 ) 2 2 1 3 ( 1. 0. ). ). deci = 4 (F (x. 1). Q 2 2 2 2 4 2 1 1 1 2 3 x2 + x3 + nu este pozitiv de…nit¼. f2 = ( . 2 = 1. 0). f1 = ( . 0. 0). 3 = 2. rezult¼ c¼ nu a a . . 0). . 0). 8. 3 2 8 3 3 3 8 8 8 3 02 40 02 1 1 3 16 6 40 x + x . 4 4 4 5 1 1 2 f3 = ( . f4 = ( . 0. 1). Q nu este pozitiv de…nit¼. 0. 0. . f3 = ( 1. . a r r 2 p p 5 5 2 2. y) F (x. > 2. x)F (y. 1. . În consecin¸a. f1 = ( . Presupunem y 6= 0V . 1). 0. . ). . 0. ). Q este pozitiv de…nit¼. . INDICA TII S I R ASPUNSURI ¸ ¸ 67 egalitate. 0). 1. 1. 3 5 5 17 17 17 1 3 6 17 f4 = ( . 0). 3 = 5 3 2 . Q nu este pozitiv de…nit¼. 0. x + 2 2 ty) = t F (y. 2 . 0). 9. 0). 1. 2 . f2 = ( . 0. f3 = 1 3 2 17 3 3 4 3 3 1 1 3 1 1 17 1 02 3 02 5 02 17 02 ( . 0. Q este pozitiv de…nit¼ . 1). 10 2 53 3 3 5 10 53 53 53 2 1 02 3 02 2 1 1 1 3 x2 + x3 . 0). Conform criteriului 37 37 37 37 lui Sylvester. 0. . 0. ). a) 1 = 5. 0). y) + F (x. f2 = ( . 0). 2 a 2. f) Q(x) = (2x1 6x2 + 4x3 ) a 2 2 2 2 1 1 1 x2 x3 . f2 = ( . 0). . 7. f2 = (1. 1. . . 0. . 0). 2. ). 1. 2 \ . 0). 3 3 ! ! r r r r p p 5 5 5 5 pozitiv de…nit¼ . f1 = 5 26 5 5 13 3 1 1 5 6 2 ( . . f1 = (1. 1). f2 = (0. 0). Q nu este pozitiv de…nit¼. f3 = 3 3 3 3 1 1 2 2 ( . 1). f4 = ( 1. 0). f3 = (5. . f2 = ( . 0). f1 = (1. . 1. 0). f1 = (1. x). 5 1 26 2 40 3 5 13 26 20 20 40 0. f1 = (1. 0). are loc: 0 F (x + ty.¼ 4. f) Q(x) = x1 + x2 x x . e) Q(x) = (4x1 + 2x2 2x3 ) a 2 2 4 2 2 1 1 1 1 1 x2 + x3 + x2 x3 . 1. 0). f2 = ( . f3 = ( . f2 = ( . 0). . f2 = (1. 8 2 R. f3 = ( . 0. 0. 3 3 3 3 d) Q(x) = x02 1 2 = 4 2 . f1 = ( . . . d) a 1 1 1 2 2 2 Q(x) = (x1 + x2 2x3 ) + (4x2 + 2x3 ) 9x3 . a 2 2 1 5 13 1 1 5 3 1 13 a) Q(x) = x02 + x02 + x02 . 0). f3 = ( . f3 = ( . 0). 0). g) Q(x) = 3 2 2 2 1 1 2 2 2 (2x2 + 3x2 + x4 ) + (x3 + x4 ) . . . f3 = ( . ! = 2 2 . Q este t¼ 2 > 0 . c) 1 = 2. . 3 7 3 3 7 7 7 1 3 02 17 02 1 1 e) Q(x) = x02 + x02 + x x . 0). f1 = (1. 1. 3 > 0 . f3 = ( 3. f1 = ( . a) Q(x) = b) Q(x) = x02 1 c) Q(x) = 1 02 x 3 1 1 1 5 1 3 1 02 3 02 x x . . 0. . 0). y 1 5 26 4 40 2 2 (5x1 2x2 2x3 ) + x2 x3 + x . 17 17 17 3 3 3 3 5 17 3 37 4 1 1 3 2 6 5 f1 = ( . f3 = (1. 0. 0. 1). . b) Q(x) = a 5 13 26 13 13 1 7 2 2 1 2 2 (x1 + 2x2 + x3 ) (3x2 + x3 ) + x3 . 0). 3 3 f1 = (1. Q nu este pozitiv de…nit¼. = . 1). 3 = 2 +6 16. c) Q(x) = (x1 x2 + x3 ) a (x2 + 2x3 ) .

p ). 2 4 3 2 5 5 5 2 p . 12. 0) este degenerat¼. negativ semide…nit¼. p . 0. 0. 0. p ). f1 = (0. 0. . . p . f2 = ( p . 2) = 20dx2 + 8dxdy + 20dy 2 este pozitiv de…nit¼. 0).68 ¼ 7. 2 3 4 2 2 2 2 2 2 1 1 1 2 1 02 02 02 f4 = (0. f2 = 2 2 6 6 6 1 1 2 5 2 2 2 ( p . c) Da. y) = (12x 2 2 2 d f (0. 11. ). f3 = p . (x) = y1 3y2 y . b) Q(x) = x02 2x02 + 4x02 . 0) a a d2 f ( 2. a exist¼ a . a) Da. d) Q(x) = x02 + 1 6 6 6 2 2 3 3 3 1 1 1 1 2x02 2x02 . p ). f) Q(x) = x2 + x3 + 6x4 . 2 = 3 > 0. 1 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 2 1 2 1 2 2 2 2 1 1 02 1 02 f1 = ( . ). f3 = (0. 3 > 0. ).p = p 4(dx dy) . p . f3 = ( p . . f2 = ( p . p . 0. f2 = (0. . deci d f (0. 13. deoarece 1 = 2 > 0. 0). d) Nu. f3 = ( p . y) = 4dx2 + 4dxdy 10dy 2 este negativ de…nit¼. p . p . FORM E P ATRATICE 2 R astfel ca Q s¼ …e pozitiv de…nit¼. deoarece a33 = 0. 0. ). f2 = ( . ). p ). 2 2 deci d2 f (0. d2 f (1. a 30 2 30 30 b) Nu. f4 = ( p . p ). 1 3 3 3 3 3 3 3 3 3 2 2 1 2 1 1 1 1 1 1 f1 = ( p . p . e) Q(x) = x02 + 1 2 3 2 2 2 2 1 1 1 1 1 1 x02 x02 x02 . . 2 = 3 > 0. p . p ). b) d2 f (x. e) Da. 0. f1 = (1. 0). p . 0) este cu semn nede…nit. 1. (x) = y1 + y2 2 2 2 2 2 2 2 1 2 27 2 1 1 2 2 2 2 c) Q(x) = y1 + y2 + y3 . f3 = ( p . 0). f1 = ( p . deoarece 1 = 2 > 0. a a 1 2 3 2 1 2 1 2 2 2 2 1 f1 = ( . p . f2 = ( p . f1 = ( p . 3 2 2 3 2 3 1 1 3 2 1 5 2 9 2 2 y3 . f3 = ( p . 0). 1) = 6dx2 6dxdy + 6dy 2 este pozitiv de…nit¼. c) d2 f (x. 0. f1 = (0. 1). p ). d) a a d2 f (x. 0. . y) = a 3 3 6xdx2 6dxdy + 6ydy 2 . 0. f1 = ( p . 0. p ). f2 = (1. z) = 2dx2 + 2dy 2 + 2dz 2 2dxdy este pozitiv de…nit¼. p ). 0 . y. 3 > 0. p ). f2 = (0. 0. f2 = ( . 0). b) Q(x) = y1 + y2 + y3 . ). d2 f (0. f3 = ( . deoarece 2 = 0. f3 = ( . 0) = 6dxdy = (dx dy)2 (dx + dy)2 . . p . ). a) Q(x) = y1 +y2 . p ). 0. p ). 4 = 5. c) Q(x) = 2x02 + x2 + x3 . 2 2 4)dx2 + 8dxdy + (12y 2 4)dy 2 . 5 5 30 30 30 2 2 2 1 1 2 2 2 2 (x) = y1 2y2 . 10. p . matricea este tare diagonal dominant¼. a) d f (x. a) Q(x) = 2x02 + 5x02 + 8x02 . 0).

t s a s Dac¼ p. a a a t a P Semnul ” ” nu se mai scrie. :::. ai bj ci vor … scrise jk i=1 i=1 j=1 astfel: xi y i . Indicele de sumare poate … notat cu orice liter¼ ¸i as n n n P P P se nume¸te indice mut. 0. jk Fie V1 . dac¼ i = j a . :::. 8 . iar q ordinul de a t¼ contravarian¸a. Prima m¼rime tensorial¼ a fost de…nit¼ de complexul ce caracterizeaz¼ a a a a starea de tensiune într-un mediu elastic (de aici ¸i denumirea de "tensor"). l = 1. sumele s xi y i . O s contribu¸ie deosebit¼ la dezvoltarea calculului tensorial au avut G. Fie B = fe1 . numit¼ baza a a q dual¼ bazei B. x0 . atunci se sumeaz¼ dup¼ acest indice. Atunci a xi = ji i eji . ai bj ci .CAPITOLUL 8 Elemente de calcul tensorial 1. Num¼rul p + q se nume¸te rangul sau valen¸a tensorului. f n este o baz¼ în V . :::. xi 1 . p. 1 i n. Aplica¸ia F : V1 V2 t s t ::: Vn ! W se nume¸te multiliniar¼ (n-liniar¼ ) dac¼ pentru orice i. k 6= i. :::. q. exist¼ o form¼ liniar¼ unic¼ f i : V ! K astfel ca a a a a (1. xi+1 . x00 . x0 + x00 . s a a a avem: F (x1 . dac¼ nu se face vreo men¸iune special¼. Vom nota t¼ a s t q cu Tp (V ) mul¸imea tuturor tensorilor de p ori covarian¸i ¸i q ori contravarian¸i pe t t s t spa¸iul vectorial V . :::. t Presupunem c¼ dimK V = n. h1 . Levit a s Civita care au dat prima expunere sistematic¼ a acestei teorii. Preliminarii No¸iunea de tensor î¸i are originea în mecanic¼ ¸i se leag¼ de numele lui W. xp 2 V . :::. Se spune | {z } | {z } p ori q ori c¼ t este tensor de tip (p. hq 2 V . 2 K. hl = al l f kl . q 2 N. xi 1 . Pentru orice i.q). p numindu-se ordinul de covarian¸a. :::. xi+1 . W spa¸ii vectoriale peste acela¸i corp K. Ricci ¸i T. A¸adar V = L(V. Voigt t s as a (1850-1919). :::. xn )+ i i i + F (x1 . :::. se ob¸ine: t 69 . Mul¸imea aplica¸iilor liniare f : V ! K este t t t un K-spa¸iu vectorial numit dualul lui V ¸i se noteaz¼ cu V . iar x1 . x00 2 Vi . dac¼ i 6= j a Sistemul de forme liniare B = f 1 . a În acest capitol vom folosi conven¸ia de sumare a lui Einstein: dac¼ într-o t a expresie. k Din liniaritatea lui t în …ecare argument. xi 1 . un indice apare de dou¼ ori. :::. i i i Fie V un spa¸iu vectorial peste K. xk 2 Vk . se nume¸te tensor de p ori covariant si q ori contravariant a s ¸ orice form¼ multiliniar¼ t : V V ::: V a a V V ::: V ! K. Spre exemplu. :::. x0 . odat¼ ca indice superior ¸i odat¼ ca indice a a s a inferior. K). xn ). Vn .1) f i (ej ) = i j = 1. xn ) = F (x1 . en g o baz¼ în V . Fie t 2 Tp (V ). i = 1. xi+1 . a a 1 i n.

p.:::. ELEM ENTE DE CALCUL TENSORIAL (1. e0 p .2) se scrie: (1. acest mod este un criteriu.:::.k=1. 8l = 1. f kq ).jp ¸i se numesc coe…cien¸ii tensorului t sau componentele tensorului t în baza B …xat¼ s t a în V . q 0 l1 . dat …ind un sistem de np+q scalari a ( k1 . Atunci (1. n. 8i = 1. ejp .:::. :::. 8i = 1. :::. q exist¼ un unic tensor t 2 Tp (V ) astfel ca a t(ej1 . 8i = 1. n. :::. 8j = 1. kl = 1. p.kq j1 . :::.:::. dac¼ D = di a k Dt = C 1 t . p. f kq ). f kq ) = pentru orice j1 .7) este folosit¼ adesea pentru a introduce no¸iunea de tensor. kl = 1. lk = 1. i = 1. ji = 1. :::. kl = 1. …xând o baz¼ în V . i = 1. :::.jp ).:::. :::. jp . f k1 . q.:::. h1 .kq j1 . n. …ec¼rui tensor t 2 Tp (V ) i se poate asocia.:::.:::.:::. k k. 8k = 1. f 0 lq ).:::. e0 g o alt¼ baz¼ în V ¸i B 0 = f 01 . lk = 1.7) p 1 1 = cj1 :::cip dl11 :::dkqq j1 . :::. q. într-un t a t mod pe care îl vom preciza în continuare. f 0 l1 .n este matricea de trecere de la baza B la baza a a i B 0 . deci dim Tp (V ) = n . n. n.ip sunt componentele tensorului t în baza B 0 a lui V .:::. :::. În aceast¼ rela¸ie apar np+q scalari. p.8) ( k1 . n. f k1 . 8k = 1. k1 .kq j1 .:::. p. :::. Dac¼ C = ck i. un a a p+q sistem de n scalari unic determina¸i prin (1. :::. :::. ji = 1. n.4) t(x1 . pe care-i vom nota a t (1. xp .jpq i k .kq j1 . f k1 . A¸adar. atunci rela¸ia de transformare t a componentelor este (1.70 8. n.k Rela¸ia (1. xp .3). h1 . ejp .ip j l k . atunci (1.:::.:::.lq i1 . f 0n baza a a a s n 1 sa dual¼ în V . ejp . :::. :::. n.5) e0 = ck ek . 8l = 1.jp ).kq j1 . n i i f 0i = di f k . .:::. s q np+q q p+q Tp (V ) ' K .jp . kq luând independent valori de la 1 la n. en g a spa¸iului V un sistem de np+q scalari: t (1. ij = 1. :::. De¸i. Dac¼ a = t(e0 1 .n (indicele superior k se refer¼ la linie. de fapt. 8l = 1. s este frecvent utilizat în c¼r¸ile de tehnic¼. Consider¼m acum B 0 = fe0 . iar cel inferior i la coloan¼) ¸i a a s (1. n.:::. i i ij = 1.6) unde.lq i1 . :::. spunem c¼ am dat un tensor a t a de p ori covariant si q ori contravariant pe V dac¼ am asociat …ec¼rei baze B = ¸ a a fe1 . :::. k1 . at a Dac¼ V este un spa¸iu vectorial n-dimensional. Reciproc.i=1. n. hq ) = j1 jp 1 ::: p q 1 k1 ::: kq t(ej1 .2) t(x1 .3) = t(ej1 .jp q Prin urmare. ji = 1. se poate demonstra t c¼. matricea de trecere de la baza B la baza B 0 este . q k1 . hq ) = j1 jp 1 ::: p q 1 k1 ::: kq k1 . 8j = 1. q 0 l1 .

:::. pentru orice xi 2 Vi . da¸i …ind coe…cien¸ii (1. xp . h1 . :::. xp . ejp . xp+1 .kq j1 .jp = (t + u)(ej1 . hq 2 V .8) se a a numesc coe…cien¸ii tensorului de tip (p. hq . h1 . :::. hq ) u(xp+1 . xp . rezult¼ c¼. h1 . f ). ejp . 8i = 1. kl = 1.:::. s 2 N ¸i t 2 Tp (V ). t)(ej1 . s Atunci aplica¸ia: t unde ji = 1. Fie p.jp + k1 .:::.:::. s În ceea ce prive¸te coe…cien¸ii tensorului sum¼. conform a t a t celor de mai sus.jp . xp+r . se veri…c¼ u¸or c¼ dac¼ s t a a s a a k1 . :::. f kq ).kq k1 kq j1 .jp = k1 .7). :::. xp 2 V ¸i h1 . :::. xp .kq j1 . :::. :::. r. 8i = 1. n. hq 2 V . xp .kq k1 kq j1 . f . . deoarece.:::. hq+1 . xp 2 V ¸i h1 . :::. Suma t + u este un tensor s de acela¸i tip dat de s (t + u) (x1 . hq+s ) = = t(x1 . f n duala sa. q + s) numit produsul tensorial al celor doi tensori.:::. este un tensor de ordin (p + r. hq ) = t(x1 . B = fe1 .kq j1 . hq ). h1 . s t a Opera¸ii cu tensori t Fie V un K-spa¸iu vectorial n-dimensional. :::. s De asemenea.jp = k1 . :::.:::. q. dac¼: a k1 . :::. unde ji = 1.:::. hj 2 V . Scalarii (1.:::.:::.:::. :::. :::. u 2 Tp (V ). :::.kq j1 . xp . = k1 . :::. :::. n. :::.kq j1 . :::. ejp . :::. PRELIM INARII 71 care la schimbarea bazei în V se transform¼ dup¼ legea (1. :::. :::. f . f kq ).jp .:::. hq+s ). q. q + s. p. xp+r . atunci k1 .1.:::. f k1 . q. Fie p. :::.jp = t(ej1 . f k1 .kq j1 . 8l = 1. :::. u 2 Tr (V ).8) exist¼ un unic tensor t 2 a a t t a q Tp (V ) care are ace¸ti coe…cien¸i în baza …xat¼ B din V . f ). :::.:::. ejp . :::. q Produsul unui tensor t 2 Tp (V ) cu un scalar tip dat de 2 K este un tensor de acela¸i s ( t) (x1 . hq+1 .jp = u(ej1 . h1 . :::.:::.:::.:::. p. :::. n. :::. atunci k1 . :::. f . unde x1 .:::.jp q s Produsul tensorial a doi tensori. t Aceast¼ de…ni¸ie este echivalent¼ cu de…ni¸ia unui tensor. hq ) + u(x1 . :::. f ).:::. p + r. pentru orice x1 . j = 1. q) considerat în baza B. en g o baz¼ în V ¸i t a s B = f 1 . :::. hq ). q Adunarea tensorilor.:::. 8l = 1. :::. xp . k1 . } (t u) (x1 .:::. hq ) = t(x1 . kl = 1.jp = ( t(ej1 .kq k1 kq j1 .kq j1 . q 2 N ¸i t. :::. ejp . i = 1. k1 . h1 . n. t de…nit¼ prin: a u:V | V p+r ori {z ::: V } V | V q+s ori {z ::: V ! K. h1 .

p. t s a a Ce fel de tensor este f ? Cum se schimb¼ coordonatele sale la schimbarea bazei? a În cazul particular V = R3 . Dac¼ C este matricea de a .kq 1 .:::. :::. unde e0 = e1 + e2 e3 . a sunt 1 = f (e1 ) = 1.s.1) 0 j = f (ck ek ) = ck f (ek ) = ck j j j k. a Coordonatele acestui tensor sunt i = f (ei ). n.:::. x = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 . 0). hq ) = = t(x1 .:::. r. de…nit astfel unde ji = 1. a a 2. eir f . p.ir = (t = t(ej1 .kq 1 . :::. . kl = 1. n. f l1 . ::. coordonatele lui f . e3 g ¸i forma a a s liniar¼ f : R3 ! R. h1 . s¼ se precizeze bazele duale bazelor B respectiv B 0 . n.ls j1 . = u(ei1 .ls j1 .kl j1 .:::. ELEM ENTE DE CALCUL TENSORIAL Dac¼ a k1 .l1 .ji 1 . ejp .:::. e0 . va … considerat¼ matrice ortogonal¼. lk = 1. În cazul particular considerat. f (x) = x1 + 2x2 + 3x3 . precum ¸i coordonatele lui f în raport cu s baza B 0 = fe0 . :::.:::. e0 = e1 + e2 + e3 . Datorit¼ aplica¸iilor din mecanic¼. 8j = 1. :::. :::. Fie t 2 Tp (V ) cu p. q de contravarian¸a. a a a a j j Folosind (1.kq . 1 i n. 8k = 1. l = 1. e2 . 1 j n.:::.:::.ji+1 . coordonatele lui f în aceast¼ baz¼ sunt 0 = f (e0 ). hl 1 .kq j1 . km = 1. xi+1 . ei1 .72 8. în cazul tensorilor de…ni¸i pe spa¸ii euclidiene. xp . :::. Fix¼m un indice i. f k1 . q. Fie E = fe1 . unde jr = 1. din teoria elastict a a t a it¼¸ii. n este indice de sumare). f ) = k1 .ji 1 . :::. Coe…cien¸ii tensorului (t)i vor … a t t = k1 .kl+1 .jp l (în aceast¼ rela¸ie s = 1. p t a de covarian¸a ¸i un indice l.ls i1 . f kq ). xi+1 .jp . Contrac¸ia tensorului t t¼ s t¼ t dup¼ indicele de ordin i de covarian¸a ¸i indicele de ordin l de contravarian¸a este a t¼ s t¼ l q 1 un tensor notat (t)i 2 Tp 1 (V ). q > 1. :::. se folosesc numai baze ortonorat t t mate ¸i transform¼ri ortogonale ale acestor baze. p. k 6= l. Prin urmare matricea de trecere. e0 = e1 e2 + e3 . S¼ se determine a a coordonatele lui f în raport cu baza B. se ob¸ine t (2. r 6= i.:::.ir . 8m = 1. j = 1. Deoarece f : V ! K este o form¼ liniar¼. 2 = f (e2 ) = 2.ls i1 . (t)i (x1 .:::.:::. hl+1 . m 6= l. s. j 6= i.:::. ::. :::.:::. es . f .i1 . h1 . 1 2 3 1 2 3 În …ecare caz. :::. en g o baz¼ în V .s. cu xj 2 V . f ls ). n.i1 .kl j1 . q. k = 1. i = 1.jp l1 . e2 . :::. e0 .:::. s a C. hq ).:::. 8l = 1.kq .kl+1 . Fie V un K-spa¸iu vectorial de dimensiune n ¸i f o form¼ liniar¼ pe V . :::.l1 . :::. k1 . xp .kq j1 . Dac¼ E 0 = fe0 . e0 g. q. 8i = 1. k1 kq l1 ls u) (ej1 .:::. 8r = 1. n. Observa¸ie important¼ .:::. a Solu¸ie. atunci: k1 . n.:::. xi 1 . :::. f s . se consider¼ baza canonic¼ B = fe1 .jp l .:::. Probleme rezolvate 1. hk 2 V .:::. eir .:::.jp . 1 j n.:::. f .ir q Contrac¸ia unui tensor. rezult¼ c¼ este un tensor t a a a a de tipul (1. hl 1 . :::. în raport cu baza canonic¼.5). 3 = f (e3 ) = 3.:::.ji+1 . xi 1 . hl+1 .:::. e0 g a n 1 2 este o alt¼ baz¼ în V . deci un tensor covariant.jp l1 . ij = 1.ir k1 . :::. ejp .

Fie V un K-spa¸iu vectorial de dimensiune n ¸i t : V V ! K o form¼ t s a biliniar¼. Fie B = fe1 . e0 . 2 2 2 2 2 2 2. Formele biliniare t : V V ! K sunt tensori o data covarian¸i ¸i o dat¼ t t s a 1 contravarian¸i. 3 =2 3 Folosind (1. ej . unde B = f 1 . s 1 n 0 Coe…cien¸ii tensorului (u)2 2 T1 (V ) sunt t i 1 s is 1 i1 2 i2 n in . en g o baz¼ în V ¸i B = f 1 . 2 2 2 2 2 2 1 1 1 2 02 1 2 1 3 03 1 1 1 3 deci f 01 (x) = x + x . 1 i.6). S¼ t s 1 1 se determine coe…cien¸ii tensorilor (t)1 ¸i (u)2 . e0 g este o alt¼ baz¼ în V . i. se ob¸ine a a k s t k 0l k = t cj ej . n. Fie B = fe1 . dat t de T r t = s = 1 + ::: + n . atunci 0 1 1 1 1 1 1 1 1 A. baza dual¼ bazei canonice va … B = f 1 . Fie V un K-spa¸iu vectorial de dimensiune n ¸i t 2 T1 (V ). f = f 2 + f 3 . numit urma tensorului t. l n. ::. în a raport cu baza B. Coordonatele acestui tensor. f ). e2 . coordonatele a a a a n 1 2 lui f în aceast¼ baz¼ 0l = t e0 . n. f i ) = cj dl i k k i k i i j. j. T1 (V ) are t a t dimensiunea n2 . se ob¸ine un tensor de tip (0. Folosind (1. Ce fel de tensor este t? Ce dimensiune are spa¸iul vectorial al tensorilor a t de acest tip? Cum se schimb¼ coordonatele unui astfel de tensor la schimbarea a bazei? f 01 = Solu¸ie.2. j = 1. 0) deci un scalar. duala bazei B 0 este legat¼ de a B prin rela¸iile t 1 1 1 1 1 1 1 1 2 02 f + f . . l n. respectiv a t i k k t a ij = u(ei . f (x) = x + x . u 2 T2 (V ). f 3 . f (x) = x + x . f 2 . n. ::. PROBLEM E REZOLVATE 73 trecere de la baza B la baza B 0 . f 2 . f 03 = f 1 + f 3 . De asemenea.1).6) .7) particularizate la acest caz. f n este i baza dual¼ bazei B. coordonatele formei liniare f în noua baz¼ vor … a 0 1 = 0 2 = 0 3 = 1 1 B 2 B B =B 0 B @ 1 2 0 1 2 1 2 0 1 0 C C 1 C C. ::. ::. f 0l . i. f 2 . din (1. Coe…cien¸ii celor doi tensori sunt j = t(ei . f j . a at 1 1 a 3. ::. unde f 1 (x) = a x . f j ). C 1 1 C=@ 1 Conform (2. f 2 (x) = x2 . f 3 (x) = x3 . en g o baz¼ în V . f n baza sa t a s dual¼ în V . adic¼ egalit¼¸ile (1. 2 C 1 A 2 + 1+ 2 2+ 2+ 1 =0 3 =4 . j n. = = + + ::: + i = 1. 1 k. Dac¼ dimK V = n. Dac¼ B 0 = fe0 . e2 . dl f i = cj dl t(ej . sunt j = t ei . 1 k. spa¸iul vectorial al acestor tensori. t s Solu¸ie.5) ¸i (1. Efectuând o contrac¸ie a tensorului t dup¼ cei doi indici. k = 1.1).

1)). j = 1. a S¼ se precizeze tipul acestui tensor. Consider¼m în baza B = fe1 . f n ¸i B 0 = ff 0 1 . s i r i coe…cien¸ii tensorului contractat. i. f 0 l . j deci 0p i . f r ) = cj dp r i r i r i r j i r jk ceea ce reprezint¼ exact legea de transformare a unui tensor o dat¼ covariant ¸i o a a s dat¼ contravariant la schimbarea bazei. 1. f 2 V . e0 g n 1 8i. f 0 . 1). j = 1. :::. n. 8i. s = 1. j = 1. care la schimbarea i bazei spa¸iului V se transform¼ dup¼ legea t a a Dar cum ck dj i l l k 0j k j l i = ci dl k . n. a 6. e0 . se consider¼ tensorul t : V V ! K. n. f 0 p ). n (D = C 1 ). Dac¼ T este un endomor…sm t a al lui V . i. :::. :::. iar B 0 = ff 0 1 . :::. a ck dj = j . n ¸i 0 p = t0 (e0 . 1 ¸i t0 = (t)2 . en g ¸i s¼ se stabileasc¼ formulele de transformare a acestor s a a componente la schimbarea bazei. f k . f 0 p ) = 0 lp = cj ck dl dp sr = cj k dp sr = i l i l s r jk i s r jk il . de tipul (1. 8x 2 V . f 0 ). n. r.74 8. j = 1. Solu¸ie. = cj dp sr = cj dp t(ej . 0. tensorul dat este un tensor o dat¼ covariant ¸i o t t a s dat¼ contravariant (deci. ek . l = 1. …e j = t0 er . . :::. :::. f ) == f (x). n. dac¼ i 6= j a Dac¼ B = a este o alt¼ baz¼ în V .S¼ se stabileasc¼ rela¸iile de t¼ s t¼ a a t 1 transformare a coordonatelor tensorului (t)2 la schimbarea bazei. f j . n. Conform de…ni¸iei. f j = f j (ei ) = 0 j i. e0 g dou¼ baze în V . f r ) = cj dp t0 (ej . 1) de…nit prin t (x. en g ¸i B 0 = fe0 . iar B = t s a n 1 1 f . tensorul ob¸inut prin contrac¸ia s t t fe0 . f . S¼ se arate c¼ simbolul lui Kronecker. t 8x 2 V . ELEM ENTE DE CALCUL TENSORIAL 4. e0 . f ) = f (T x). f n duala a s sa. i. S¼ se determine componentele tensorului dat a a în baza B = fe1 .j=1. k.n . Se consides a r¼ a rs r s jk = t(ej . dat de = este un tensor de tipul (1. n . dac¼ i = j a . a j deci T ej = ak ek . 8i. j. ek . respectiv 0 = t(e0 . A¸adar t a s k k coe…cien¸ii acestui tensor sunt independen¸i de baza considerat¼. f j gi. Solu¸ie. en g ¸i B == f 1 .j=1. t (x. Atunci: t = t(e0 . atunci coe…cien¸ii lui t în noua baz¼ sunt t(e0 . 8k. n. a a i j j i i. :::. :::. t a De asemenea. f ). = 2 5. j. :::. i l il coe…cien¸ii lui t în cele dou¼ baze …xate. Coe…cien¸ii tensorului t în baza B sunt: t t ei . rezult¼ i k i 0j j i = i . j = 1. Acest tensor mai t t a putea … prezentat ca …ind sistemul de n2 scalari. p = 1. f 0 n g duala sa în a a V . Fie A = (ak ) matricea lui T în baza B. f 0 n g bazele duale corespunz¼toare în V . Fie B = fe1 . tensorul de tip (1. f 0 l ) = l . Solu¸ie. Fie V un K-spa¸iu vectorial de dimensiune n.n . = 1. Fie t 2 T2 (V ) dup¼ al doilea a indice de covarian¸a ¸i primul indice de contravarian¸a. j = 1. f 2 V . Fie t : V V ! K. r.

Care sunt coordonatele lui f în raport cu baza dual¼ bazei B? Dar în a 3 raport cu baza dual¼ bazei B 0 ? a 2.7). x = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 .3 . Fie D R3 o mul¸ime deschis¼ ¸i u : D ! R3 o func¸ie vectorial¼ de clas¼ t as t a a C : dac¼ x = (x1 . 1 2 3 1 2 e0 = 2e3 . Probleme propuse 1. t Solu¸ie. x02 . Fie acum A0 = (a0r ) matricea lui T în baza B 0 .3.j=1. În acest mod. a at u este "vectorul deplasare"). Fie V un K-spa¸iu vectorial de dimensiune n ¸i t : V t s V ! K o form¼ a biliniar¼. În R se consider¼ baza canonic¼ B = fe1 . e3 g ¸i forma liniar¼ f : R3 ! a a s a R. j = 1. unde e0 = 2e1 . Consider¼m c¼ schimbarea bazei se face prin matricea ortogonal¼ C = t a a a ci i.j=1.3 se schimb¼ dup¼ o formul¼ de tipul (1. Ce fel de tensor este t? Ce dimensiune are spa¸iul vectorial al tensorilor a t de acest tip? Cum se schimb¼ coordonatele unui astfel de tensor la schimbarea a bazei? 4. Formulele l de transformare ale componentelor tensorului sunt i j a0r = l deci 0r l = f 0r (T e0 ) = dr f k (T (cs es ) = dr cs ap f k (ep ) = dr cs ap l k l k l s k l s k p. e2 . Tensorul este. u02 . e0 g. 3) în raport cu baza B 0 = fe0 . orice endomor…sm poate … privit ca un tensor o dat¼ covariant a ¸i o dat¼ contravariant. x03 sunt noile coordonate ale lui x. a 3. e0 = 2e2 .3 este un tensor simetric covariant de ordinul 2 (numit a a "tensorul deforma¸ie"). x2 . iar u01 . u03 sunt a j noile coordonate ale func¸iei f . S¼ se arate c¼. f"ij gi. deci a a a f"ij gi. 2. i. a0r = dr cs ak . atunci coordonatele unui vector x 2 V de…nesc un vector contravariant. 2. 2. evident. i j Prin urmare. j = 1.3 este un tensor covariant de ordinul 2. Dac¼ x01 . PROBLEM E PROPUSE 75 = t(ej . u2 (x). j = 1. x3 ) 2 D ) u(x) = (u1 (x). dac¼ B este o t a a a baz¼ în V . e0 . componentele tensorului dat coincid cu elementele matricei endomor…smului T în baza B. u3 (x)) (în teoria elasticit¼¸ii. Ce fel de tensor este t? Ce dimensiune are spa¸iul vectorial al tensorilor a t 3 . simetric. i. 1). a adic¼ un tensor de tipul (0. S¼ se determine coordonatele a vectorului x = (1. s a 7. f i ) = f i (T ej ) = ak f i (ek ) = ak i = ai .j=1.j=1. 3. Fie V un K-spa¸iu vectorial de dimensiune n ¸i t : V t s V ! K o form¼ a biliniar¼. 3. 3. Fie V un K-spa¸iu vectorial de dimensiune n. l k l s adic¼ tocmai formulele de modi…care a matricei unui endomor…sm la schimbarea a bazei. De…nim: 1 "ij = 1 2 @uj @ui + @xj @xi . j j k j Prin urmare. f (x) = x1 2x2 + x3 . i. atunci t "0 = ij 1 2 @u0i @u0j + @xj @xi = 1 l k cc 2 i j @ul @uk + @xk @xl = cl ck "lk . n. S¼ se arate c¼ f"ij gi.

:::. e0 ) = t ci ei . t . 0. n. j = 1. k. S¼ se arate c¼ t as a a gradf este un vector 1-covariant. Dac¼ a 2 2 1 2 3 j k i 0j 0 0j x = x ei . ! ij = 2 @xj @xi de…ne¸te un tensor antisimetric covariant de ordinul 2 (numit "tensorul de rota¸ie s t in…nitezimal¼" din mecanica mediilor continue).j j . de tipul (0. Tensor dublu contravariant. b . Fie V un R-spa¸iu vectorial. x0 = x0j e0 . dac¼ cel pu¸in doi indici sunt 31 12 32 13 21 jk !. 0k 0l k i l j k l i j k l ij = t f . 2. x = xi ei . a2 . t a s Dac¼ x = xi ei . t j j @u0 @xk Atunci u0 = = u.k 0j = ck u0 . "1 = "2 = "3 = 1. 0 kl 2 T3 = t(e0 . de…nim f (x) = ai xi .k=1. n). 7. n. 0). an 2 R. j = 1. Se ¸ine seama de expresiile analitice ale produsului vectorial t a doi vectori liberi. 3. (V ) = n2 .j=1. ! = b1 ! + b2 ! + b3 !. 8. S¼ se stabileasc¼ rela¸iile de transformare a coordonatelor a a t 1 tensorului (t)2 la schimbarea bazei. Fie t 2 (V ). cj ej k l k l = ci cj t(ei . de tipul 1. Vezi exerci¸iul rezolvat 7.j. b) a jk 8. ! 2 V . s¼ se arate c¼: c i j k a a ! ! a) vectorul d = ! a b are componentele di = ci aj bk . 9. ! = a1 ! + a2 ! + a3 !. S¼ se arate c¼ coe…cien¸ii ai aj ai lui f 2 sunt a a a t coe…cien¸ii unui tensor de ordinul al doilea.n componentele unui tensor simetric (aij = aji . În acela¸i cadru de la exerci¸iul 7 de la probleme rezolvate. 10. x = 0 (2. 2. 2). d j f = di dj t f . n. a 7. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a 1 0 3 e + e0 + e0 . "i = 0. :::. Se poate folosi s exerci¸iul rezolvat 5.76 8.¸i ale produsului mixt a trei vectori liberi. j = 1. a) .f = t di f . a b) s¼ se determine tensorul de componente aij bij . xi = ci x0j . i. atunci x = dk x . f 2 C 1 (D). fe1 . a) s¼ se precizeze câte componente nenule distincte pot avea cei doi tensori. l n. f = f 1 2f 2 + f 3 . Cum u(x) = u0 (x0 ).j=1. Fie D Rn o mul¸ime deschis¼ ¸i f : D ! R. f = di dj . b) Se ¸ine seama c¼ pentru …ecare t a 2 i = 1. f = 2f 01 4f 02 + 2f 03 . Dac¼ a b c a i j k b i j k 3 a ! = c1 ! + c2 ! + c3 !. e2 . ej ) = ci cj k l k l 2 dim T0 0 5. j = 1. 9. 4. j = 1. Fie tensorul de ordinul al treilea de componente "i jk i. s¼ se arate c¼ s t a a formula @uj 1 @ui . Fie (aij )i. 3. x = x ej . ELEM ENTE DE CALCUL TENSORIAL de acest tip? Cum se schimb¼ coordonatele unui astfel de tensor la schimbarea a bazei? 5. dim T2 (V ) = n2 . j = 1. n. n) respectiv antisimetric (bij = bji . = a0 a0 = i j n(n + 1) 2 0k 0l di dj akl .n ¸i bij i. !. 10. egali. 6. unde "1 = 23 a t "2 = "3 = 1. i. c = "i ai bj ck . i. ij ij . en g baz¼ în V ¸i a1 .k @x0j @x 1 0kl . Tensor dublu covariant. jk ! ! !. t s 6. n n.n . i. bii = 0. a 4.

: z = z0 + n1 + n2 x1 x1 x1 y y2 y3 y1 y1 y1 77 (1. Un vector nenul ! se n nume¸te vector normal la planul dac¼ dreapta suport a unui reprezentant al s¼u s a a este perpendicular¼ pe planul . s = 1. z0 ) si de vectori directori t ¸ ! = l ! + m ! + n !. Preliminarii Planul ! Doi vectori necoliniari ! ¸i b . k un reper cartezian în spa¸iu. n t a i j k (1. ! ! ! Fie O. t este (1.2) Ax + By + Cz + D = 0. unde A2 + B 2 + C 2 > 0. este n a b.4) Ecua¸ia planului determinat de trei puncte necoliniare Ms (xs . În aceste condi¸ii. y0 . a ! ! ! Un vector normal la planul de vectori directori ! = a1 i + a2 j + a3 k ¸i a s ! ! ! ! ! !=! b = b1 i + b2 j + b3 k . Ecua¸ia planului care trece prin punctul M0 (x0 . este vs i j k s s s x (1. 2. 3.CAPITOLUL 9 Planul ¸i dreapta în spa¸iu s t 1.5) x x2 x3 z z2 z3 z1 z1 z1 = 0. i . 2. j . . ecua¸iile parametrice ale planului sunt t t 8 < x = x0 + l1 + l2 y = y0 + m1 + m2 .3) l1 l2 x0 y y0 m1 m2 z z0 n1 n2 = 0. zs ). ai c¼ror reprezentan¸i au dreptele suport paralele a s a t cu un plan S se numesc vectori directori ai planului . Ecua¸ia general¼ a planului este t a (1.1) A (x x0 ) + B(y y0 ) + C (z z0 ) = 0. t Ecua¸ia planului care trece printr-un punct M0 (x0 . z0 ) si perpendicular pe o t ¸ ! = A! + B ! + C !. este direc¸ie dat¼ . s = 1. ys . y0 .

78

9. PLANUL S I DREAPTA îN SPA TIU ¸ ¸

care este echivalent¼ cu a (1.6) x x1 x2 x3 y y1 y2 y3 z z1 z2 z3 1 1 1 1 = 0.

Ecua¸ia planului prin t¼ ieturi. Un plan care nu trece prin origine ¸i nu este t a s paralel cu planele de coordonate intersecteaz¼ axele de coordonate în punctele a M (a; 0; 0), N (0; b; 0), P (0; 0; c), abc 6= 0, numite t¼ ieturi. Ecua¸ia acestui planul a t este x y z (1.7) + + = 1: a b c Dreapta în spa¸iu t ! ! ! Fie d o dreapt¼. Vectorul nenul ! = l i + m j + n k (l2 + m2 + n2 > 0), a v

având un reprezentant a c¼rui dreapt¼ suport este paralel¼ cu dreapta d; se nume¸te a a a s vector director al dreptei d. Numerele reale l; m; n se numesc parametri directori 1 v s ai dreptei d; versorul ! = ! ! se nume¸te versor director al dreptei d. Fie , e kvk ! ! ! , unghiurile f¼cute de ! cu i , j respectiv k . Atunci a v cos =p

l m n ; cos = p ; cos = p l2 + m2 + n2 l 2 + m2 + n 2 l 2 + m2 + n 2 se numesc cosinusuri directoare ale dreptei d. Ecua¸iile dreptei determinate de un punct si de direc¸ie dat¼ . Dac¼ ! = t ¸ t a a v ! ! ! l i + m j + n k este un vector director al unei drepte care trece prin punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ), atunci: -ecua¸ia parametric¼ vectorial¼ a dreptei este t a a (1.8) ! = ! + t!, t 2 R, r r0 v

unde ! ¸i ! sunt vectorii de pozi¸ie ai punctelor M0 respectiv al unui punct r0 s r t arbitrar M al dreptei; -ecua¸iile parametrice ale dreptei sunt t (1.9) x = x0 + tl, y = y0 + tm, z = z0 + tn, t 2 R;

-ecua¸iile canonice ale dreptei sunt t x x0 y y0 z z0 (1.10) = = . l m n Ecua¸iile canonice ale dreptei determinate de dou¼ puncte distincte t a M1 (x1 ; y1 ; z1 ) ¸i M2 (x2 ; y2 ; z2 ), sunt s (1.11) x x1 y y1 z z1 = = . x2 x1 y 2 y1 z2 z1 Ecua¸iile dreptei determinate de dou¼ plane sunt t a A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 , A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0

(1.12)

1. PRELIM INARII

79

A1 B1 C1 unde rang A2 B2 C2 ! ! ! l i + m j + n k , unde (1.13) l= B1 B2 C1 C2

= 2. Un vector director al acestei drepte este ! = v

,m=

C1 C2

A1 A2

,n=

A1 A2

B1 B2

.

Ecua¸ia fasciculului de plane determinat de dreapta (1.12) este t (1.14) (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + (A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0, unde , 2 R nu sunt simultan nuli ( 2 + 2 > 0). În acest caz, planele care determin¼ dreapta (1.12), se numesc plane de baz¼ ale fasciculului. a a ! = l ! + m ! + n ! respectiv ! = Unghiul dreptelor de vectori directori v1 v2 1 i 1 j 1k ! ! ! l2 i + m2 j + n2 k este dat de (1.15) l1 l2 + m1 m2 + n1 n2 p . cos = p 2 2 l1 + m2 + n2 l2 + m2 + n2 1 1 2 2 l1 l2 + m1 m2 + n1 n2 = 0 m1 n1 l1 = = . l2 m2 n2

Dreptele sunt perpendiculare dac¼ ¸i numai dac¼ as a (1.16)

¸i paralele dac¼ ¸i numai dac¼ s as a (1.17)

! ! ! ! Unghiul a dou¼ plane de vectori normali n1 = A1 i + B1 j + C1 k ¸i n2 = a s ! ! ! ! A2 i + B2 j + C2 k este dat de (1.18) A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 p . cos = p 2 2 2 2 2 A1 + B1 + C1 A2 + B2 + C2 2

Planele de ecua¸ii A1 x+B1 y+C1 z +D1 = 0 respectiv A2 x+B2 y+C2 z +D2 = 0 t sunt perpendiculare dac¼ ¸i numai dac¼ as a (1.19) A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 = 0.

Cele dou¼ plane sunt paralele dac¼ ¸i numai dac¼ a as a A1 B1 C1 = = . A2 B2 C2 Unghiul dintre o dreapt¼ si un plan. Unghiul dintre dreapta de vector director a¸ ! = l! + m! + n! ¸i planul de vector normal ! = A! + B ! + C ! este dat de v i j k s n i j k (1.20) (1.21) jAl + Bm + Cnj p . + m2 + n 2 A2 + B 2 + C 2 Dreapta este perpendicular¼ pe plan dac¼ ¸i numai dac¼ a as a sin = p l2 Al + Bm + Cn = 0. A B C = = . l m n

(1.22)

Dreapta este paralel¼ cu planul dac¼ ¸i numai dac¼ a as a (1.23)

80

9. PLANUL S I DREAPTA îN SPA TIU ¸ ¸

Distan¸a de la un punct la un plan. Distan¸a de la punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) la t t planul de ecua¸ieAx + By + Cz + D = 0 este t jAx0 + By0 + Cz0 + Dj p (1.24) d (M0 ; ) = . A2 + B 2 + C 2 Distan¸a de la un punct la o dreapt¼ . Distan¸a de la punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) la t a t x x1 y y1 z z1 dreapta de ecua¸ie t = = este l m n ! kM0 M1 !k v , (1.25) d (M0 ; ) = k!k v ! ! ! unde M1 (x1 ; y1 ; z1 ) ¸i ! = l i + m j + n k . s v ! ! ! Distan¸a dintre dreptele 1 ¸i 2 de vectori directori ! = l1 i + m1 j + n1 k t s v1 ! ! ! respectiv ! = l2 i + m2 j + n2 k este v2 (1.26) unde M1 (x1 ; y1 ; z1 ) 2
1,

d(

1;

2) =

M2 (x2 ; y2 ; z2 ) 2

! j(M1 M2 ; !; !)j v1 v2 , ! !k k v1 v2
2.

2. Probleme rezolvate 1. S¼ se determine un vector normal la un plan, ¸tiind c¼: a s a ! = ! + ! !, ! = 2! 3! ! sunt vectori directori ai a) vectorii a i j k b i j k planului; b) planul este determinat de punctele A (2; 3; 4), B (3; 2; 1), C (0; 1; 2); c) planul trece prin punctele A (1; 1; 1), B (0; 2; 4) ¸i este paralel cu ! = s v ! ! 2j + k . ! ! ! ! Solu¸ie. a) Un vector normal la plan este ! = ! t n a b = 4i j 5k. ! ! ! ! b) Putem alege ca vectori directori vectorii necoliniari AB = i + 5 j 5k, ! ! ! ! ! ! ! AC = 2 i + 4 j 6 k . Rezult¼ c¼ ! = 10 i 4 j + 14 k este un vector normal a a n ! este, de asemenea, un vector normal la plan. Cum orice vector nenul coliniar cu n ! ! ! la plan, rezult¼ c¼ ¸i n1 = 5 i + 2 j a as ! 7 k este un vector normal la plan. ! ! ! ! ! c) Vectorii AB = i + 3 j + 3 k ¸i v sunt vectori directori ai planului. În s ! ! = AB ! = 3! + ! 2! este vector normal la plan. consecin¸a, n t¼ v i j k 2. S¼ se scrie ecua¸ia unui plan, ¸tiind c¼: a t s a a) B (1; 0; 1) este piciorul perpendicularei coborâte din punctul A (0; 2; 1) pe plan; b) planul trece prin punctele M (3; 1; 0), N (0; 7; 2), P (4; 1; 5). ! ! ! Solu¸ie. a) Deoarece ! = AB = i + 2 j este un vector normal la plan, iar t n planul trece prin punctul B, folosind (1.1), se ob¸ine ecua¸ia planului: x+2y 1 = 0. t t ! ! ! ! ! b) Metoda I. Un vector normal la plan este ! = M N M P = 30 i +17 j 6 k . n Planul trecând prin punctul M , din (1.1) se ob¸ine ecua¸ia 30x+17y 6z 107 = 0. t t Metoda II. Vom folosi ecua¸ia (1.2). Coordonatele punctelor M , N , P veri…c¼ t a (1.2) dac¼ 3A+B +D = 0, 7B +2C +D = 0, 4A+B +5C +D = 0. Din acest sistem a 17 6 30 D, B = D, C = D. de 3 ecua¸ii cu 4 necunoscute, ob¸inem A = t t 107 107 107 Este clar c¼ D 6= 0, altfel ar rezulta A = B = C = 0, ceea ce contrazice condi¸ia a t

a a v Putem determina un punct al dreptei d. a t 5x + 9y = 14. t . a c¼rui solu¸ie este x0 = 1. PROBLEM E REZOLVATE 81 30 A2 + B 2 + C 2 > 0. Este clar c¼ rang t a 3 5 2=0 . Din ! ! = 0. rezult¼ = 0. deci unul din planele de t a baz¼. ecua¸iile canonice ale dreptei sunt t¼ t y 1 z x 1 = = : 15 19 32 4. 1. În consecin¸a. dac¼ = 0. a a 6. t a a a Înlocuind în ecua¸ia fasciculului rezult¼ ecua¸ia planului care trece prin A: 3x + t a t 4y z + 3 = 0. Se folosesc ecua¸iile (1. Ecua¸ia fasciculului de plane care con¸ine dreapta d este ( + 2 )x + t t t ( + )y ( + )z 2 = 0. deci cele dou¼ ecua¸ii detera t 9 3 ! ! ! min¼ o dreapt¼ d de vector director ! = 15 i + 19 j + 32 k (conform (1. Planul este paralel cu AB dac¼ !?!. s Solu¸ie. 1). 2. S¼ se scrie ecua¸ia planului care trece prin dreapta d de ecua¸ii a t t x+y 2x + y z z 1=0 2=0 ¸i paralel cu dreapta AB. a 5. x 3z + 13 = 0 Ecua¸ia fasciculului de plane este (2x + 3y 1) + (x 3z + 13) = 0. deci unul din planele de baz¼. 6= 0 a ecua¸ia planului c¼utat este în acest caz 2x + 3y 1 = 0. unde ! = v a n v n ! ! ! ( +2 )i +( + )j ( + ) k . intersectând-o cu unul din planele de coordonate. n v a Planul c¼utat este x + y z 1 = 0. B (2. Ajungem la sistemul 3x y = 2. t 3x y + 2z 5x + 9y 3z Solu¸ie. S¼ se calculeze: a a) unghiul dreptelor d1 ¸i d2 . 1. y0 = 1. Dreapta d se scrie ca intersec¸ie de plane astfel t t 2x + 3y 1 = 0 . respectiv B ( 1. un plan din fascicul trece prin B. a c¼rui ecua¸ie este z = 0. S¼ se scrie ecua¸ia planelor care trec prin dreapta d de ecua¸ii a t t x 2 y+1 z 5 = = 3 2 1 ¸i punctele A (1. Punând t condi¸ia ca un plan din fascicul s¼ treac¼ prin punctul A rezult¼ = 4 . deci 6= 0.6). s Solu¸ie. ecua¸ia planului este ( t x 107 sau 30x + 17y 6z 107 = 0. Atunci. Un vector director al dreptei ! ! ! AB este ! = i + j + 2 k . 14 = 0 17 6 y+ z + 1)D = 0 107 107 3. de ecua¸ii s t x y+7 z 2 = = respectiv 2 9 2 x z y + 2z 1=0 . 2). 3=0 b) unghiul diedru al planelor de ecua¸ii x y +z = 0 respectiv 3x y z +2 = 0. 0). de exemplu xOy. 1. 6= 0. 3).5) sau (1.2. 2 + 2 > 0. Metoda III. S¼ se scrie ecua¸iile canonice ale dreptei d de ecua¸ii a t t 1 2 = 2. Dreapta trece deci prin punctul a t M0 (1.13)). unde A (1. De asemenea. 1). 1.

! = 2 i + 3 j + k . a) Folosind (1. ! ! ! Solu¸ie. deci = t 89 89 p p 3 3 ! ! ! ! n2 = 3 i j k . parametrii directori ai dreptei sunt l = 3. s 5 = 0. Folosind (1. ¸inând seama de (1. Ecua¸ia planului care trece t 5 ! este 6x + 5y 3z + 11 = 0.24). 1. Deci ecua¸iile perpendicularei s t n t comune sunt: 6x + 5y 3z + 11 = 0 . !) = 3. 6. k v k = 13. M2 (2. cos = p . a) În acest caz ! = 2 i + 9 j + 2 k . PLANUL S I DREAPTA îN SPA TIU ¸ ¸ x y z = = 1 2 1 ¸i planul de ecua¸ie x y z + 2 = 0. ! = ! ! = ! 2!. m = 12. 3) ¸i este paralel cu planul xOz. c) Cum 11 11 ! = ! + 2! !. 1) la planul de ecua¸ie x + y t t b) distan¸a de la punctul M0 (2. S¼ se calculeze: a a) distan¸a de la punctul M0 ( 1. deci dreptele nu sunt concurente. 1). deci ! p i v2 = 2 j + k . 5. S¼ se scrie ecua¸ia planului care: a t a) trece prin punctul P (2. 1. j k arccos p . se ob¸ine d = t t . c) unghiul dintre dreapta p j1 ( 1) + 1 2 + ( 2) 1 1j 6 p Solu¸ie. l2 = 1. iar ! = ! ! !. 13 8. 1).13). b) Deoarece n1 = i ob¸inem cos = p . n2 = 1. iar ecua¸ia planului care trece prin 1 ¸i con¸ine n s t t prin 2 ¸i con¸ine ! este 4x 5y + 2z 6 = 0. dar nu este as a con¸inut¼ în plan deoarece punctul O (0. Deci dreapta este paralel¼ cu planul. 2 ) = p . În cazul dreptei d2 .82 9. 3) ¸i este paralel cu planul 3x 8y + z s b) trece prin punctul P (2. 4x 5y + 2z 6 = 0 3. m2 p = 2. t a a a ¼ 7. 3 6 3 6 ! ! ! + !. 0). 0. rezult¼ c¼ unghiul v i j k n i j k t a a dintre dreapt¼ ¸i plan este zero.13). (M M . n = 4. Folosim (1. Alegem un punct pe dreapt¼. = 3 1+1+4 b) Conform (1. conform (1. !. 0. ) = . conform t v1 ! ! ! (1. deci = arccos p . . de exemplu M1 (0. 3z + 2 = 0 2z 1 = 0. 2.26) cu M1 (1.18).15). 0) se a‡ pe dreapt¼.21). ! ! ! deci ! = 3 i + 12 j + 4 k . de ecua¸ii s t y+1 z x 2 y z+1 x 1 = = respectiv = = . s t ! ! ! Solu¸ie. dar nu este în plan. 5. Fie dreptele 1 ¸i 2 . Probleme propuse 1. t v1 ! ! = 2! + 2! + !. rezult¼ c¼ v2 i j k n v1 v2 i k a a 1 2 v1 v2 3 d ( 1 . 2 3 1 2 2 1 S¼ se calculeze distan¸a dintre cele dou¼ drepte ¸i s¼ se scrie ecua¸iile perpena t a s a t dicularei comune. v a p ! ! ! ! 545 ! ! Atunci M0 M1 v = 20 i + 8 j 9 k . deci d (M0 . 1) la dreapta de ecua¸ii t t 4x + y y 6z + 5 = 0 .

4. 5). 1. N (3. 1. 2). 2. 3) a t ¸i este perpendicular pe planul x + y z = 0. R (0. 5)? s 6.3. 0. 1. 3) sunt coplanare? ¸i . 2. 6). : 3x 3y + 2z a) d : 2 4 3 x+3 y 7 z+2 b) d : = = . 0). punctele M (1. M (1. în cazurile: Dar z + 3 = 0. 3. 3. PROBLEM E PROPUSE 83 c) este paralel cu planul 3x y + z 6 = 0 ¸i trece prin mijlocul segmentului s [M N ]. P ( . 12). 2. 0). 3. 1) ¸i B (0. N (1. C (1. 2. de vectori directori ! = i v1 2j + k. 1 3 2 . s h) trece prin punctul P (0. . 4). x 2y + z + 3 = 0 b) trece prin origine ¸i prin dreapta de ecua¸ii s t x 2 y 1 z 1 = = . d) trece prin punctul P ( 1. 1). s g) este paralel cu axa Ox ¸i trece prin punctele P (4. s v trece prin punctele A (1. C ¸i D (0. s e) trece prin punctele P (3. 8. S¼ se scrie ecua¸iile dreptei de vector director ! = i + j + k care a t v trece prin mijlocul segmentului [AB]. Q (4. S¼ se scrie ecua¸ia planului care: a t a) trece prin punctul A (2. 4. 7). 4). 0) ¸i este perpendicular pe P Q unde Q (2. Q (5. 1) ¸i este paralel¼ cu planele x y + z + 2 = 0 ¸i s a s x + y + 2z 1 = 0. 3). 1. 1. 1) ¸i de vector director ! = 5 i + j + 2 k . 1. 2. 1) ¸i prin dreapta de ecua¸ii s t 2x 3y 3z 8 = 0 . f) trece prin axa Oz ¸i prin punctul P ( 3. ! ! ! 7. a) b) c) 5. 3. : 4x + 3y 2 1 5 planul 5 = 0. 3. 1 5 2 2 4 6 8. 2z 6 = 0. 1. B ( 3. 3. 3. unde A ¸i B sunt punctele de intersec¸ie ale s t planului 2x + y 3z + 1 = 0 cu dreptele de ecua¸ii t x 3 y 5 z 1 x 10 y 3 z+4 = = respectiv = = . 0) ¸i este perpendicular pe planele x + 2y + 3z = s = 0. 2). 2). 1. 7. 3x 5y + 4z + 1 = 0. s are ecua¸iile t 2x y + 5z 21 = 0 . : 3x + 5y 4 6 3 x 1 y+3 z 2 c) d : = = . ! ! ! !=3 i +2j +4k. S¼ se scrie ecua¸ia unui plan care trece prin punctele P (1. ! ! ! i) trece prin punctul P ( 2. 4). s S¼ se scrie ecua¸iile canonice ¸i parametrice ale dreptei care a t s ! ! ! trece prin punctul A (2. Q (2. 1). 2). 2. s 3. S¼ se cerceteze pozi¸ia dreptei d fa¸a de a t t¼ x+1 y 3 z = = . 5. x + 3y z 7 = 0 d) trece prin punctul A (2. 3)? punctele A. Sunt coliniare punctele A (5. Pentru ce valori ale lui Q (7. v2 2. 1).

1. S¼ se scrie ecua¸ia simetricului planului a t fa¸a de planul de ecua¸ie x + 2y 2 = 0. S¼ se calculeze coordonatele simetricului punctului A (4. d2 : x 2y + 3 = 0 3x + y y + 2z z+4=0 . S¼ se arate c¼ dreptele de ecua¸ii: a a t d1 : 4x + z 1 = 0 . a 3x y z + 2 = 0. 3). 10. 2 3 4 pe planul . 3. S¼ se scrie ecua¸iile perpendicularei coborâte din punctul A (2. x + y + z 3 = 0. de ecua¸ii a t t t x 1 y 2 z 3 = = . 3. S¼ se g¼seasc¼ proiec¸ia ortogonal¼ a punctului A (3. S¼ se scrie ecua¸iile proiec¸iei ortogonale a dreptei .84 9. 1) pe a t dreapta de ecua¸ii t x+1 y z 2 = = . 2 4 5 Care este distan¸a de la punct la dreapt¼? t a 14. a t 13. 2x y z = 0. care se a‡ în planul xOz. 10) fa¸a de a t¼ dreapta de ecua¸ii t x 1 y 2 z 3 = = . S¼ se scrie ecua¸iile dreptei . x + 2y z 2 = 0. de ecua¸ie x + y + z 3 = 0. 3 2 1 17. 2 1 3 16. s¼ se g¼seasc¼ ecua¸iile simetricei dreptei t a a a t fa¸a de acest plan. b) x + y + 2z 4 = 0. 2) pe dreapta de a a a t a ecua¸ii t 2x y + z = 0 . S¼ se a a a a g¼seasc¼ ecua¸iile parametrice ale acestei drepte. s a) S¼ se scrie ecua¸ia planului simetric planului fa¸a de punctul A. t¼ 18. PLANUL S I DREAPTA îN SPA TIU ¸ ¸ 9. S¼ se determine parametrul real astfel încât planele x y + z = 0. de ecua¸ie x 4y + 5z + 10 = 0. 2x y + z 3 = 0. 4x y 2z + = 0. x + 2y z 2 = 0. 8=0 sunt concurente ¸i s¼ se scrie ecua¸ia planului determinat de acestea. 2. Se dau planul . a a t 11. 2. S¼ se g¼seasc¼ simetricul punctului A ( 1. 0) fa¸a de planul de ecua¸ie a a a t¼ t x + 2y z + 3 = 0. a t t¼ . s¼ se intersecteze dup¼ o dreapt¼. trece prin origine a t a ¼ ¸i este perpendicular¼ pe dreapta de ecua¸ii s a t y+1 z 5 x 2 = = . de ecua¸ii t t x 1 y+2 z = = 3 2 1 ¸i punctul A (1. t¼ t de ecua¸ie x t 3y + z 1=0 19. dreapta . a t t¼ b) S¼ se scrie ecua¸iile simetricei dreptei fa¸a de punctul A. s a t 12. S¼ se calculeze distan¸a de la punct la plan. x+y z+1=0 15. Sunt concurente planele ale c¼ror ecua¸ii sunt? a t a) x + y + z 6 = 0.

S¼ se g¼seasc¼ distan¸a dintre dreptele d1 ¸i d2 . S¼ se g¼seasc¼ unghiul dreptelor a a a x y+z 3=0 2x + y 2z + 5 = 0 1 1 ¸i s ¸i s x 2. S¼ se g¼seasc¼ distan¸a dintre planele a a a t 15 = 0 respectiv 11x 2y 10z 45 = 0. 2. 3y + z 2 = 0 2. 3. 2 3 respectiv 1 5 2 23. a t a . 4 2 30. 3 4 27. 3. S¼ se g¼seasc¼ unghiul planelor 1 ¸i a a a s a) 1 : 2x + y 2 = 0. a at a B (0. 1. 26. 0). dac¼ A ( 7. a) S¼ se g¼seasc¼ distan¸a de la punctul A (4. de ecua¸ii 11x t 2y 10z + 29. 2) la planul de ecua¸ie a a a t t y + 5z + 1 = 0. 0. 1) ¸i a s planul de ecua¸ie x + y 2z + 1 = 0. unde O(0. 2). 3z 24. S¼ se scrie ecua¸ia unui plan care trece prin dreapta de ecua¸ii a t t x + 5y + z = 0 x z+4=0 ¸i care formeaz¼ un unghi de 45o cu planul de ecua¸ie x s a t 3x 4y 8z + 12 = 0. S¼ se scrie ecua¸ia unui plan care se a‡ la egal¼ distan¸a de planele a t a a t¼ ¼ de ecua¸ii x + y 2z 1 = 0 respectiv x + y 2z + 3 = 0. Sunt concurente dreptele d1 ¸i d2 . de ecua¸ii t 2 = y 3 z 1 = . S¼ se determine unghiul dintre dreapta OA. 3). C (4. t 25. 1. A (2. 2 : x z + 2 = 0. de ecua¸ii t = y+1 z+1 = . S¼ se calculeze în¼l¸imea din A a tetraedrului ABCD. 17 27 de ecua¸ii t x + 2y + 1 = 0 . 28. 1) la dreapta de ecua¸ii a a a t t x 2 1 = y+1 z+2 = . 21.3. b) S¼ se g¼seasc¼ distan¸a de la punctul A ( 2. D ( 1. 0). 0. 3. b) 1 : 3x y + 2z + 15 = 0. de ecua¸ii s t x+y z 1=0 2x + y z 2 = 0 respectiv x + 2y z 2 = 0 ? x + 2y + 2z + 4 = 0 S¼ se scrie ecua¸iile perpendicularei comune a celor dou¼ drepte. 1). S¼ se g¼seasc¼ ecua¸iile simetricei dreptei a a a t x 7 fa¸a de dreapta t¼ 2. de ecua¸ii a a a t s t = = respectiv x 3 2 = y+1 z = . PROBLEM E PROPUSE 85 1. 20. 2 : 5x + 9y când: 1 = 0. x 3 7 y 4 1 z 2 3 1 ¸i s 2. t 22.

A(4. 8). A. 3. x y = 0. B(6. 1 : x = 2t b) : x = 4t 5. PLANUL S I DREAPTA îN SPA TIU ¸ ¸ 31. y = t + 1. t 2 R. 7. y z = 0. 1. 0. z = 2t 1. S¼ se scrie ecua¸iile dreptei care se sprijin¼ pe dreptele de ecua¸ii a t a t 1 : x y y z 1=0 . 10. 12. 1). f) x+3y = 0. D nu sunt coliniare. x = t. 4. 11. a) 5 1 2 x 1 y+1 z 1 x = 5t + 2. t 2 R. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a 1. Dreptele sunt concurente 3 6 17 . de ecua¸ii s t x y z x 1 y+1 z+1 = = respectiv = = . 1) ¸i se sprijin¼ a t s a pe dreptele 1 ¸i 2 . i) x 2 y 3 z+1 . x = 3t + 2. P ( v . y = t + 3. Un vector director al dreptei este ! = j + k . 1. . b) 5x 3y 7z = 0. x = 2t + 8. 6. 3 1 4 t sunt paralele ¸i s¼ se calculeze distan¸a dintre ele. 2 R. 3). de ecua¸ii s t x 2 y+1 z x+1 y 8 z 3 = = respectiv d2 : = = ? 1 3 1 7 3 1 32. e) 30x+17y 6z 107 = 0. c) 3x y+z 3 = 0: d) 3x+y+z+1 = 0. a) 9x 16y z 1 = 0. z = 2t 1. C. 6). ! = ! 2! + !. t 2 R. = 5. 3 1 2 t 2 R. s a 34. B. 8. S¼ se arate c¼ dreptele de ecua¸ii a a t 1 : 2x + 2y z 10 = 0 . x y z 22 = 0 2 : x+7 y 5 z 9 = = . C sunt coliniare. 11. 0. iar simetricul este S(2. b) y+5 = 0. ). z = 5t + 5: 2 33. 8). 2 3 1 1 2 3 35. S¼ se calculeze lungimea perpendicularei comune a dreptelor: a x+3 y 6 z 3 x 4 y+1 z+7 a) 1 : = = . 1=0 2 : 2x y y + 2z 1 = 0. c) = = . a) 3x 8y+z 49 = 0. Ecua¸ia planului care trece prin A. 5. 2. b) = = . 1. dar A. de vectori directori t în punctul A( 5 5 5 ! = 2! + ! 8!. d \ = ?. 3). g) 9y z 2 = 0. 3 6 6 . S¼ se scrie ecua¸iile dreptei care trece prin punctul A (1. t 2 R. d) = = . a) d k . a) Planele sunt concurente în punctul A(1. Sunt concurente dreptele d1¸i d2 . 9. z = 2t + 1. 13. ). t a p 1 1 5 ! ! d = 14. 6. z = 3t + 1. c) d . y = t + 4. 1). z = t + 1. 2x 2y + 1 = 0.86 9. 14. y = 2t + 1. Proiec¸ia punctului A pe dreapt¼ este P (3. este 3x + 2y + z 4 = 0. 4 3 2 8 3 3 4. 2=0 ¸i este perpendicular¼ pe planul x + 2y + 3z s a 4. Proiec¸ia v1 i j k v2 i j k t p punctului A pe plan este P ( 2. 2). y = 3t + 5. y = t. b) d \ = fAg. 1). b) Planele sunt concurente în punctul A(1. 2. A(1. 1 3 3 x 8 y z 1 y = 3t 1. 9. = 3. = = 10x+y 8z+49 = 0. x = t + 1. d = 6. 1=0 . . h) 23x+5y 11z+15 = 0. 2 1 1 x 2 y 1 z 1 z = t + 1. 2: = = . iar simetricul este S( 3. 2.

d = 3. \ = fAg. 0. Fie M1 (1. 22. unde A( . 31. În acest caz. ) se ob¸ine D = 1. Dreapta v v x y z are ecua¸iile: t = = . ale dreptelor. 20. 30. 3) 2 1 . 2) 2 d2 . Direc¸iile celor dou¼ drepte sunt !1 = j + k respectiv s t a v ! ! = 2! !. !. Se ob¸in t planele de ecua¸ii x z + 4 = 0 ¸i x 20y 7z + 12 = p 26. B( 3. l 6= 0. . Punctul de concuren¸a a v1 v2 t¼ ! este P ( 1. Proiec¸ia punctului A pe dreapt¼ este P ( 1. se ob¸ine d = 0. v1 i j k ! ! = 4! 3! 5!. 19. Condi¸ia din problem¼ conduce la rela¸ia 3 2 + 4 t a t = 0. 0. Proiec¸ia acestuia t 4 3 2 2 4 4 8 pe planul este P ( . 3. Fie M1 (2. a t Cum A(1. 1). deci D = 26. Planul c¼utat . 28. 1. 6. ! ! = ! + 2! 2!. !? ) 3l + n = 0. ) = d(A. 5 38 t (1. t 1 0 3 perpendicular pe planul este x 2y + z = 0. 8. 1 \ 2 = fAg. 1. 0. h = p 510 d = d(A. a) Folosim (1. iar simetricul fa¸a de este S( . paralel cu planele date. Punctul M (0. 25. (M M . 4. 3) 2 t pe planul este P (0. iar simetricul lui B fa¸a de plan este S( 1. b) Eliminând parametrul t. Dreapta c¼utat¼ AS are ecua¸iile 25 1 21 21. 2 ) = 13. 1). 8. !1 = i + 4 j + 3 k . !. 10). b) p . 2). a a t 2 este S( 4. arcsin . se ob¸in ecua¸iile perpendicularei comune: 4x y+z 4 = 0. Simetricul a a punctului B(1. 16. v2 v1 v2 v1 v2 rezult¼ c¼ d ( 1 . 3). 27. ! ! = 3 i +4 j +12 k . 6. 23. !) = 169. 3). 29. deci ecua¸iile dreptei t¼ t x 1 y 6 z 6 13 8 . ) ) j8 + Dj = 18. Punctul = = 1 sunt: 3 2 1 3 3 B(2. M2 ( 5. 1). 0) 2 d1 ¸i M2 ( 1. 0. 32. Direc¸iile s t ! ! ! ! ! ! celor dou¼ drepte sunt !1 = a v i + 3 j + k respectiv !2 = 7 i v 3j + k. b) . 0) 2 2 . Ecua¸ia planului este t x 4y + 5z 26 = 0. Un 5 2 6 247 plan arbitrar care trece prin dreapta dat¼ are ecua¸ia (x+5y+z)+ (x z +4) = 0. 1. deci simetricul lui B fa¸a de a t¼ y+3 z 3 x+4 = = . 1. Rezult¼ (M M .¼ 4. deci are ecua¸ia x 4y + 5z + D = 0. 1). deci t ! ! ! ecua¸ia planului este x + y 2z + 1 = 0. 2). Simetrica dreptei t¼ fa¸a de plan este dreapta AS t¼ x+1 y z 1 de ecua¸ii t = = . În¼l¸imea din A este distan¸a de la at t 20 . 5. din d(A. Planele sunt paralele.24). Planul c¼utat t¼ a 5 5 5 5 trece prin S ¸i prin dreapta = \ . !) = 3. deci punctul se a‡ în plan. 5). ! = 8 i 3 j +3 k . !2 = t v v p ! 6 10 1 ! ! 5 i + 2 j + 3 k . deci dreptele nu sunt concurente. 0. !. Ecua¸ia planului care trece prin dreapta . a) arccos . !. 0) 2 fa¸a de A este S(1. deci dreptele sunt concurente. se ob¸in ecua¸iile canonice a a t t ! = 2! ! 2!. ). Ca v2 i j a 1 2 v1 v2 în problema rezolvat¼ 8. (M1 M2 . 1) 2 1 se proiecteaz¼ pe 2 în P ( 1. a) Folosim t s 0. ! = 4 i v1 ! ! ! ! ! ! ! ! ! 3 j +2 k . 0. 3). 6) 2 1 . ) = d(B. 3 3 1 ! ! ! ! ! = l i + m j + n k ? j ) m = 0. b) Dreapta c¼utata 1 este paralel¼ cu . 7). Dreptele sunt paralele. 18. . 2. ! Rezult¼ (M1 M2 . 17. 3) 2 d2 . deci ecua¸iile proiec¸iei ortogonale a t t 1 5 dreptei pe sunt: x 2y +z = 0. 1. are ecua¸ia x + y 2z + D = 0. . INDICA TII S I R ASPUNSURI ¸ ¸ 87 x+1 y z 2 15. s t a) Planul c¼utat este paralel cu planul dat. 1) 2 d1 ! ! ¸i M2 (0. A(1. Ecua¸ia t a ¼ 29 planului BCD este 10x + 17y 11z 23 = 0.26) cu M1 ( 3. 0) 2 1 . 2. arccos p . punctul A la acest plan. 1) 2 . 2. 2 ) = 4. rezult¼ v2 i j k v1 v2 i j k a 1 2 v1 v2 . 3. x+y +z 3 = 0. 0. M1 ( 4. A( . a t 2 + 2 > 0. !) = 0. 3 3 Proiec¸ia punctului B(1. a t t 2x + 4y + 5z + 10 = 0. a t Din d(A. deci are ecua¸ia 3x y z + 5 = 0. 24. M2 (4. !) = 9. 2). t a = = .

5. 33. 35. 2x y 1 = 0 sau 2 = (M2 . 9) 2 2 . 1. 1 ). !1 . PLANUL S I DREAPTA îN SPA TIU ¸ ¸ ! ! ! c¼ d ( 1 . t n v n ! ! t sunt x 2y + z = 0. Direc¸iile celor s t ! = ! + ! + ! respectiv ! = ! + 2! !. 2 ). 1) 2 1 ¸i M2 (0. 2 ) = 3. Fie M1 (1. s t = 1 \ 2. unde 1 = (A. Dreapta c¼utat¼ dou¼ drepte sunt v 1 a i j k v2 i j k a a ! ! ! are direc¸ia ! = i + 2 j + 3 k . x + y z 1 = 0. Fie M0 ( 12. 2 = (A. n ). Atunci = 1 \ 2 . 1) 2 2 . Direc¸ia dreptei 1 este !1 = 3 i + j a t v k . Ecua¸iile dreptei y+1 z+2 x = = . Se ob¸ine d = 25.88 9. !). v 2 . 1 2 3 . unde 1 = (M1 . 34) 2 1 ¸i M1 ( 7. 0. Ecua¸iile dreptei t sunt 2x y z = 0. 0. 34.

y) din plan. f (x. y) = 0g. t Hiperbola.1) se nume¸te ecua¸ia conicei C. y = b + r sin t Elipsa. este t s a (x a) + (y 2 b)2 = r2 . ale c¼ror coordonate t a satisfac ecua¸ia y 2 = 2px. 2 ]. Este mul¸imea punctelor M (x. coordonatele punctelor satisfac ecua¸ia t Reducera conicelor la forma canonic¼ . s t Prezent¼m acum. Se poate dea t termina un reper cartezian convenabil fa¸a de care ecua¸ia are o form¼ cât mai simt¼ t a pl¼. În acest caz. În aplica¸ii sunt utile ecua¸iile parametrice ale elipsei: t t t a b x = a cos t . Preliminarii ! ! Fie (O.1). y) din plan. a2 b2 Parabola.2) x2 + y 2 + 2mx + 2ny + p = 0. de forma unde f : R2 ! R. y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 . s t a 89 . Ecua¸ia 11 12 22 (1. La aceast¼ form¼ se poate ajunge printr-o transla¸ie a a a a a a t ¸i o rota¸ie adecvat¼ a reperului cartezian. 2 ]. i. numit¼ form¼ canonic¼ . j ) un reper cartezian în plan. y) j f (x. conicele uzuale ¸i ecua¸iile lor standard.CAPITOLUL 10 Conice 1. Ecua¸ia general¼ a cercului este t a (1. Se nume¸te conic¼ o mul¸ime de s a t puncte C din plan. Fie conica de ecua¸ie (1. y = b sin t x2 y 2 1 = 0. a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0. 3. b) ¸i de raz¼ r. Ecua¸ia cercului cu centrul în punctul C(a. ale c¼ror coordonate satisfac t a x2 y2 ecua¸ia 2 + 2 1 = 0. unde m. În aplica¸ii sunt utile ecua¸iile parametrice ale cercului: t t x = a + r cos t . Este mul¸imea punctelor M (x. i . p 2 R. C = fM (x. în raport cu repere a s t carteziene convenabil alese. m2 + n2 p > 0. Cercul. j = 1. t 2 [0. t 2 [0. n. t aij 2 R. a2 + a2 + a2 > 0.

unde (x0 . conica este conic¼ cu centru. coordonatele centrului veri…când a a sistemul a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0 (1.4) unde 1 1X 2 + 2Y 2 + = 0. iar t x = x0 + x0 . y0 ). tg 2 = a11 a22 dac¼ a11 6= a22 . Dac¼ a12 = 0. elipsa. a t cercul.8) rang a11 a12 a12 a22 a13 a23 = 1. dac¼ a11 = a22 . Dintre conicele de mai sus. Dac¼ 6= 0. …ind dat de (1.3) . Distingem urm¼toarele cazuri: a I.4) în raport cu reperul cu originea în (x0 . Not¼m s s a a a a = a11 a12 a13 a21 a22 a23 a31 a32 a33 . y0 ) este solu¸ie a sistemului (1. = 4 . CONICE Un punct C se nume¸te centru de simetrie al conicei dac¼ simetricul fa¸a de s a t¼ C al oric¼rui punct M al conicei apar¸ine conicei. . a12 x0 + a22 y0 + a23 = 0 I.5) = f (x0 . 1 a12 > 0. = 0. ¸i s 2 sunt r¼d¼cinile ecua¸iei caracteristice a a t 2 I + = 0. pe s când parabola nu are centru de simetrie ¸i se nume¸te conic¼ f¼ r¼ centru. Dac¼ = 0 ¸i a s (1. 2) alese astfel încât s¼ satisfac¼ condi¸ia a a t ( iar (1. Dac¼ a12 6= 0. y0 ) = a13 x0 + a23 y0 + a33 . = a11 a12 a12 a22 .1.90 10. În acest din urm¼ caz. ob¸inut din t t reperul ini¸ial printr-o transla¸ie urmat¼ de o rota¸ie de unghi dat de t t a t a11 1 (1. forma canonic¼ este a a (1. forma canonic¼ este a a a11 x02 + a22 y 02 + raportul (1.7) II.6) tg = a12 sau 2a12 .3). Conica are ecua¸ia (1. I = a11 + a22 .2.5). atunci a a a Rela¸iile de transformare a coordonatelor sunt t x = x0 + X cos + Y sin y = y0 X sin + Y cos I. hiperbola au centru de simetrie ¸i se numesc conice cu centru. y = y0 + y 0 .

Folosim ecua¸ia (1. 3). care satisfac ecua¸ia t a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0.2. Semnul în (1. se constat¼ c¼. a a a s Solu¸ie. p = 0.2). În urma transla¸iei (1. y0 ale vârfului parabolei veri…când sistemul 8 < f (x. a a a III. III. PROBLEM E REZOLVATE 91 conica are o in…nitate de centre (x0 . conica degenereaz¼ în dou¼ drepte paralele a a a a sau confundate. atunci conica este o parabol¼ sau degenereaz¼ în dou¼ a a a a drepte paralele sau confundate. Scriind primii trei termeni ca p¼tratul a a unui binom.9) se alege în func¸ie de pozi¸ia a t a t t parabolei fa¸a de axele de coordonate ale reperului ini¸ial. g¼sim m = . y0 ). y) = 0 @f @f . în acest caz. ceea ce conduce la sistemul de ecua¸ii a t t 1 2m + 4n + p = 5. Dac¼ = 0 ¸i a s a11 a12 a13 rang = 2. a 2 3 n= . 6n + p = 9. ecua¸ia conicei devine t t a11 x02 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 02 + f (x0 . deci ecua¸ia cercului circumscris triunghiului este x2 +y 2 +x 3y = t 2 coordonatele x0 . S¼ se g¼seasc¼ centrul ¸i raza acestui cerc.7). C ( 2. unde f (x0 .9) unde p= Ecua¸ia axei parabolei este t a11 Y2 = r 2pX. y0 ) se calculeaz¼ cu formula (1.1. Cele trei puncte a‡ t t ându-se pe cerc. Dac¼ a12 6= 0. Dac¼ a12 = 0. + a12 =0 : a11 @x @y . @x @y Conica este parabola de ecua¸ie (1. S¼ se scrie ecua¸ia cercului circumscris triunghiului ABC. coordonatele acestora trebuie s¼ veri…ce ecua¸ia cercului. forma canonic¼ a ecua¸iei conicei este a a t (1. @f @f + a12 = 0.9). 2). Rezolvând. unde A (1.2. a t B (0. a21 a22 a23 conica este conic¼ f¼ r¼ centru. 4m + 4n + p = 8. t a III. y0 ) = 0. în raport cu reperul ob¸inut dup¼ rota¸ia t t a t de unghi dat de a11 tg = a12 urmat¼ de o transla¸ie convenabil¼. sau este mul¸imea vid¼. Probleme rezolvate 1. t a 2. 2). ceea ce se stabile¸te t¼ t s intersectând parabola cu axele de coordonate. sau este mul¸imea vid¼. I3 .5).

forma canonic¼ a ecua¸iei conicei este 5X 2 + 10Y 2 s a t 2 40 = 0 sau Y 1 X + 1 = 0. A¸adar. A¸adar. În acest caz a11 = 6. a22 = 0. Prin urmare. . y0 = 2. a13 = 2. C(1. Ecua¸ia caracteristic¼ este 2 5 s t a 36 = 0 ¸i are r¼d¼cinile s a a . a12 = 2. t 6 2 a33 = 6. Conform (1. 2 2 2 x+ 2 3 2 2 = 5 .6). Atunci t 8 4 2 1 2 sin = p .5). 1 > > y = 2 + p ( X + 2Y ) : 5 Gra…cul conicei este cel din …g. Ecua¸ia caracteristic¼ este 2 15 + 50 = 0 t t a ¸i are r¼d¼cinile 1 = 5. deci = = 50 > 0.92 10. 2 = 10 (am ¸inut seama c¼ a12 < 0). Solu¸ie. Fig. a 2 9 Coordonatele centrului conicei sunt date de sistemul 6x0 2y0 2 = 0. deci conica este o hiperbol¼. cos = p . s a a t a = 2 40. a23 = 16. conform (1. iar raza r = . a33 = 19. Coordonatele a 6 0 centrului C al conicei sunt date de sistemul 5x0 + 6y0 11 = 0. centrul t¼ 2 2. 2x0 + 9y0 16 = 0. CONICE 0. S¼ se reduc¼ la forma canonic¼ ¸i s¼ se reprezinte gra…c conica 6x2 4xy + a a as a 9y 4x 32y 6 = 0. a12 = 6. conica este o elips¼. a23 = 6. a13 = 11. rela¸iile de transformare a coordonatelor t¼ t 5 5 sunt: 8 1 > x = 1 + p (2X + Y ) > < 5 . care se mai scrie sub forma cercului este C 2 1 + y 2 p 1 3 10 . În consecin¸a. 1 3. Ob¸inem x0 = 1. Deoarece a11 = 5. 1). Unghiul de rota¸ie este. 6x0 6 = 0. a22 = 9. 1. S¼ se reduc¼ la forma canonic¼ ¸i s¼ se reprezinte gra…c conica 5x2 + 12xy a a as a 22x 12y 19 = 0. = arctg . Solu¸ie. În consecin¸a. t 5 6 rezult¼ c¼ = a a = 36 < 0.

În consecin¸a.5). Prin urmare. Fig. deci conica este o elips¼ imaginar¼. > > y = 1 + p1 ( 2X + 3Y ) : 13 Gra…cul conicei este cel din …g. cos = p . Trecând la . a a 5. t = 0. Prin urmare. Atunci sin = p . conica este o hiperbol¼ degenerat¼. conform (1. 2 = 0. 5). Se ob¸ine x0 = 7. PROBLEM E REZOLVATE 93 1 = 9. deci conica este o elips¼.2. y = 1 +y 0 . rela¸iile de 3 13 13 transformare a coordonatelor sunt: 8 1 > > x = 1 + p (3X + 2Y ) < 13 . ecua¸ia a a a t t conicei devine 2x0 2 + 5x0 y 0 3y 0 2 = 0 sau (2x0 y 0 )(x0 + 3y 0 ) = 0. deci. y0 = 1. forma X Y canonic¼ este 9X 2 4Y 2 36 = 0 sau a 1 = 0. C(7. a a a b) În acest caz. 2. 2 4. Deoarece = 5 t a 4 3 2 5 3 5 Coordonatele centrului conicei sunt date de sistemul 2x0 + y0 + = 0. y0 = 5. x0 2 2 2 3y0 + 8 = 0. b) x2 2xy + 2y 2 4x 6y + 30 = 0. Dup¼ transla¸ia x = 2+x0 . x0 +2y0 3 = 0. se ob¸ine t 2 2 = 36. S¼ se reduc¼ la forma canonic¼ ¸i s¼ se reprezinte gra…c conica 2x2 + 5xy a a as a 3y + 3x + 16y 5 = 0. Din (1. 2 = 4 (a12 > 0). a 1 2 Coordonatele centrului conicei sunt date de sistemul x0 y0 2 = 0. t o elips¼ degenerat¼ în centrul s¼u. conform (1.5). Prin urmare. 5 2 2 = 49 > 0. S¼ se determine natura conicelor de ecua¸ii: a t a) x2 2xy + 2y 2 4x 6y + 29 = 0. conica este = 1. Unghiul de rota¸ie t 4 9 3 2 2 t¼ t este = arctg . deci conica este o hiperbol¼. 1 1 Solu¸ie.5). Se ob¸ine x0 = 2. a) Deoarece = t = 1 > 0. deci. Solu¸ie.

4). x + 3y 1 = 0 (…g. conica are Solu¸ie. Trecând la variabilele x ¸i y rezult¼ s a c¼. Deoarece = t = 0 ¸i rang @ s 7 A 2 2 2 2 2 7 o in…nitate de centre care se a‡ pe dreapta de ecua¸ie 2x + 2y a t = 0. 4 . 3). conica degenereaz¼ în dreptele paralele de s a a a ecua¸ii 2x y + 5 = 0. Alegem ¼ 2 3 3 x0 = 1. în acest caz. a a t x + y 3 = 0 (…g. CONICE variabilele x ¸i y rezult¼ c¼. S¼ se reduc¼ la forma canonic¼ ¸i s¼ se reprezinte gra…c conica 2x2 + 4xy + a a as a 2y 7x 7y + 3 = 0. care 8 16 0 0 0 0 conduce la (4x + 4y + 5)(4x + 4y 5) = 0. Dup¼ transla¸ia x = 1 + x0 . 2 Fig. t Fig. în acest caz. 0 1 7 2 2 2 2 B 2 C = 1. t t a t 4 4 25 25 02 0 0 02 0 0 2 ecua¸ia conicei devine 2x + 4x y + 2y t = 0 sau (x + y ) = 0. y0 = o solu¸ie a acestei ecua¸ii.94 10. conica degenereaz¼ în dreptele paralele de ecua¸ii 2x + 2y 1 = 0. 3 6. y = + y 0 .

2). 3). 0) ¸i semiaxa mare 3. Pentru a alege semnul. ecua¸ia axei parabolei este x 2y 1 = 0. unde a s A (1. 4) ¸i are centrul pe dreapta x + y 1 = 0. intersect¼m. 3). deci parabola a t a a nu intersecteaz¼ axa Oy. a t 1 2 3 Solu¸ie. de exemplu. a 5 5 2 cu axa Oy. 2). Unghiul de rota¸ie este = arctg . deci conica este 2 4 1 1 t o parabol¼. 5). 5.3. ecua¸ia 4y +2y +1 = 0 nu are r¼d¼cini reale. În acest caz = 0 ¸i rang t s = 2. s e) are centrul C (2. S¼ se scrie ecua¸ia elipsei ale c¼rei axe de simetrie coincid cu axele de a t a coordonate. În consecin¸a. iar gra…cul cel din …g. 5) ¸i este tangent dreptei de ecua¸ie 2x y + 1 = 0. dac¼: a p p s a) are focarele F1 (2 2. a = 25. forma canonic¼ a ecua¸iei parabolei este a t¼ a t p 2 5 2 X. S¼ se determine centrul ¸i raza cercului circumscris triunghiului ABC. 2). c) are centrul C (3. a ). Intersectând cu parabola t 1 2 g¼sim vârful parabolei V ( . S¼ se reprezinte gra…c conica de ecua¸ie x2 4xy + 4y 2 6x + 2y + 1 = 0. 3). B (0. C ( 2. 3 2 d) are semiaxa mare 25. Prin urmare. a 2. 5 3. rezult¼ p = p . a t p p 2 5 3 3 . 1) ¸i determin¼ pe dreapta de ecua¸ie 3x 4y + 5 = 0 o s a t coard¼ de lungime 8. 6. PROBLEM E PROPUSE 95 7. B( c) trece prin punctele A(1. s t d) trece prin punctele A (1. iar distan¸a dintre focare este 8. F2 ( 2 2. b) are semiaxa mic¼ 6. unde A ( 1. Dac¼ x = 0. Y = 5 Fig. s b) are ca diametru segmentul [AB]. ecua¸ia a 5 p 1 2 5 canonic¼ a parabolei este Y 2 = a X. ).9). 3. Probleme propuse 1. 6) ¸i are centrul C ( 1. iar excentricitatea 0. . S¼ se scrie ecua¸ia cercului care: a t a) trece prin punctul A (3. Deoarece I = 5. 2). 0). t 5 2 Conform (1. B (3. B (3.

0). f) x2 + 2xy + y 2 + 3x 3y 18 = 0. 9. F2 (5. 4) ¸i trece prin punctul A(1. s 3 c) are focarele F1 (0. j) 8x2 + 6xy + 6x + 3y + 1 = 0. În cazul conicelor cu centru s¼ se determine locul geometric al centrelor a conicelor ¸i s¼ se reprezinte gra…c. F2 (2 2. p 3). 6). S¼ se scrie ecua¸ia parabolei care are ca dreapt¼ directoare axa Ox ¸i focarul a t a s F (0. cu axa transvers¼ Ox. Recunoa¸te¸i conicele de ecua¸ii: s t t a) x2 + y 2 2tx 4ty + 1 + t2 = 0. 8. S¼ se scrie ecua¸ia parabolei cu vârful în origine. t 2 R. de semiaxe a ¸i b. 0) ¸i trece prin punctul A(8. s p d) este echilater¼ ¸i trece prin punctul A(2 3. iar paralela în B la Ox intersecteaz¼ OM în C. S¼ se arate c¼ segmentul P Q este a a a b constant. y = t2 + t + 2. Un punct M descrie o elips¼ cu centrul în O. l) 4x2 + 4xy + y 2 13x 4y + 8 = 0. a t 2 R. S¼ se g¼seasc¼ locul geometric al punctelor din care se pot duce tangente a a a la conica x2 2y 2 2 = 0. b) 5x2 + 8xy + 5y 2 18x 18y + 9 = 0. 12. 0). 15). perpendiculare între ele. Dreapta t s AM intersecteaz¼ axa Oy în B. t a b) trece prin punctul A (2. e) xy + 2x + y = 0. g) 4xy + 3x 3y 18 = 0. S¼ se discute natura conicelor de ecua¸ie x2 + 2 xy + y 2 2x 4y + 4 = 0. k) 4x2 + 12xy + 9y 2 8x 12y 5 = 0. dac¼: a p p a) are focarele F1 ( 2 2. t 2 R. d) 2x2 + y 2 + 4x 6y + 12 = 0. F2 (0. CONICE 4. 11. h) 4xy 3y 2 + 4x 14y 7 = 0. 2 R. . as 5. b) x = 2t2 + t + 4.96 10. i) 9x2 24xy + 12y 2 = 0. 6. S¼ se scrie ecua¸ia hiperbolei ale c¼rei axe de simetrie coincid cu axele de a t a coordonate. 0) ¸i distan¸a dintre vârfuri 4. a a 10. iar N un punct pe OM astfel ca t a ! a ! ON = N M . s t p b) are focarele F1 ( 5. 2). Fie P a s proiec¸ia ortogonal¼ a punctului M pe axa mare. S¼ a a a se g¼seasc¼ locul geometric al punctului C. m) x2 4xy + 4y 2 6x + 2y + 1 = 0. 0). Aceea¸i problem¼ pentru conicele de ecua¸ii s a s a t x2 2xy + (1 ) y 2 + 2 x = 0. 4). c) 4xy + 3y 2 + 16x + 12y 36 = 0. Fie M un punct mobil pe cercul de ecua¸ie x2 +y 2 = 4 ¸i A ( 2. S¼ se reduc¼ la forma canonic¼ ¸i s¼ se reprezinte gra…c conicele: a a as a a) 4x2 + 16y 2 + 4x 80y + 85 = 0. a t a care: a) are distan¸a de la vârf la focar egal¼ cu 5. 4). 7. Dreapta P N taie axa mic¼ în Q.

conica degenereaz¼ ate t a 1 2 în dreptele paralele de ecua¸ii 2x + 3y 5 = 0. ). 2). 2 5 5 i) hiperbol¼ degenerat¼ în asimptotele sale: x 2y = 0. 8. d) 16x2 + 25y 2 10000 = 0. g. ). 4. = centrelor sunt x = 2. f) Y 2 = p X. x = 2+ p (2X Y ). Se ob¸ine locul geometric: a t a2 cos t ab sin t 2 2 X + Y = 1. = 0. a) x2 y 2 4 = 0. N ( . 11. = arctg . y = 1+ p (X+2Y ). iar dac¼ 2 ( 1. V (1. V ( . Dac¼ M satisface X 2 2Y 2 2 < 0. d) x2 y 2 8 = 0. ). Fie M (X. V (3. e) hiperbola echilater¼ a a 1 = 0. r = 1. b) y 2 = 8x. x = +x . a sin t). = arctg . a+b a+b 2 cos t 2 sin t 2 sin t ). 1 + cos t 1 + cos t 1 + cos t 2 parametrul. C(1. unde este discriminantul a a ecua¸iei în x. = arctg2. Ecua¸ia cercului este x2 +y 2 +x 3y = 0. P (a cos t. Dreapta y = Y + m(x X) este tangent¼ la hiperbola dat¼. c) 3x2 y 2 + 12 = 0. 4 2 2 9 36 1 1 C(3. C(2. b sin t). 4 p 4 4 p 3 2 3 2 = . C( .¼ 4. h) hiperbol¼ conjugat¼ a a 4 4 2 4 2 1 1 1 X 2 4Y 2 +4 = 0. k) conic¼ cu o a a in…nitate de centre a‡ pe dreapta de ecua¸ie 2x + 3y 2 = 0. a a a a a 2 conica este o parabol¼. y = 1 + (X + Y ). aceast¼ a a ecua¸ie are dou¼ r¼d¼cini reale distincte. 4 2 9 p p 2 2 2 X2 Y 2 = . Dac¼ = 1. j) hiperbol¼ a a a degenerat¼ în asimptotele sale: 4x + 3y + 1 = 0. axa t 5 2 2 parabolei: 2x + y 3 = 0. g) hiperbola echilater¼ 8X 2 8Y 2 63 = 0. y = 4 + p (2X + Y ). 10. = (2 1)2 . m) Y = p X. a) = 1 . x = 1+ (X Y ). x = 3 + p (X 2Y ). a) x2 +9y 2 9 = 0. ). a) y 2 = 20x. B(0. b) x2 + y 2 2x 8y + 12 = 0. y = 2+ (X +Y ). 4). 2 sin t). a ). x = 1+ (X Y ). M (2 cos t. axa parabolei: 4 2 2 2 3 3 x+y = 0. a) t t x02 1 5 Y2 02 0 0 elipsa +y 1 = 0. c) 9x2 + 4y 2 36 = 0. x2 = 18y 27. Se ob¸ine t t a t t m2 (X 2 2) 2mXY + Y 2 + 1 = 0. deci din M se pot duce dou¼ tangente la t a a a a hiperbol¼. se ob¸ine locul geometric: parabola de ecua¸ie y = 4x + 4. conica este hiperbol¼ nedegenerat¼. x = + (X Y ). Eliminând P Q = a. 3). 1). 2x + 3y + 1 = 0. coordonatele a 2 1 1 2 2 f 1. 1 3 2. care se ob¸ine dup¼ înlocuirea lui y în ecua¸ia conicei. d) x2 +y 2 4x+2y 5 = 0. y = +y . 3x 2y = 0. c) 5x2 +5y 2 30x+50y+26 = 0. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a 1. = . C( . m1 m2 = 1. În cazul conicelor cu centru nedegenerate. conica degenereaz¼ într-un punct. c) hiperbola 1 = 0. Acestea vor … perpendiculare. 3. 6. 4 4 p p 2 2 3 = . a) x2 + y 2 + 2x 6y 15 = 0. Eliminând parametrul. 7. C( 1. M (a cos t. e) x2 +y 2 4x+2y 20 = 0. 1. 9. 2 1 1 . 2 2 b) 9x2 + 13y 2 468 = 0. Dac¼ = . y = + (X + Y ). 1). Y ). C( t . 1). d) elipsa 5 5 X2 Y 2 imaginar¼ 2x02 + y 02 + 1 = 0. y = 2. INDICA TII S I R ASPUNSURI ¸ ¸ 97 4. l) Y = p X. 5. 2 5 5 1 Dac¼ j j > 1. Q(0. b) elipsa X 2 + 1 = 0. conica a a a a 2 1 este elips¼ real¼. 0). 2x + 1 = 0. b) 9x2 16y 2 144 = 0. = arctg2. 1)nf g. axa parabolei: 5 1 1 2 2 x 2y 1 = 0.

dreptele a a a x = 0. y = 1 + y 0 . În cazul conicelor cu centru nedegenerate. care este ecua¸ia unei t parabole. x 2y+2 = 0. y = 1. conica este elips¼ real¼. locul geometric …ind dreapta y = 1. b) Se elimin¼ parametrul t. conica este un cerc cu centrul în punctul C(t. dac¼ jtj < . 12. conica este un cerc degenerat 2 2 1 în centrul s¼u C( a . Dac¼ 2 (0. dac¼ t = . dac¼ t = a a . Astfel. 1). mai pu¸in = t punctele (1. CONICE se ob¸ine ecua¸ia locului geometric al centrelor: x2 y 2 x + 2y = 0. conica degenereaz¼ în dou¼ drepte confundate. deci: dac¼ jtj > . hiperbola x y 02 + = 0. 1)nf1g. = (1 ). (0. care este t t 1 3 2 02 . x 2y = t. da raz¼ a a 2 p 1 1 a r = 4t2 1. 1). conica este un a 2 2 1 1 cerc degenerat în centrul s¼u C( . coordonatele centrelor t sunt x = 1 . 1g. 2 f0. b) = 4 2 Dac¼ < 0. conica este un cerc imaginar. de a 2 2 unde rezult¼ ecua¸ia conicei: x a t 4xy + 4y 2 x + y + 2 = 0. 1).98 10. a) Ecua¸ia se mai scrie sub forma (x t)2 + (y 2t)2 = t 1 4t2 1. hiperbola degenereaz¼ în asimptotele sale. x = + x0 . iar dac¼ = 1. 1). conica este hiperbol¼ a a a a a nedegenerat¼. . Dac¼ = 0. 2t). de a a a ecua¸ie x y = 0.

4. a33 . b.CAPITOLUL 11 Cuadrice 1.1) D . este t s a (x Elipsoidul Hiperboloidul cu o pânz¼ a Hiperboloidul cu dou¼ pânze a Conul Paraboloidul eliptic Paraboloidul hiperbolic Cilindrul eliptic Cilindrul hiperbolic Cilindrul parabolic a) + (y 2 b)2 + (z c) = R2 . a22 . a12 . i = 1. > : = 1 a c b 99 . Ecua¸ia sferei cu centrul în punctul C(a. z) din spa¸iu cu proprietatea t a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + 2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 = 0. j . unde aij 2 R. y. j nuli. a23 nu sunt to¸i t Prezent¼m acum. c) ¸i de raz¼ R. cuadricele uzuale ¸i ecua¸iile lor standard. 2 x2 y2 z2 + 2 + 2 1=0 a2 b c x2 y2 z2 + 2 1=0 a2 b c2 x2 y2 z2 + 2 +1=0 2 a b c2 x2 y2 z2 + 2 = 2 a2 b c x2 y2 + 2 = 2z a2 b 2 x y2 = 2z 2 a b2 x2 y2 + 2 =1 a2 b x2 y2 =1 a2 b2 y 2 = 2px Generatoare rectilininii la cuadrice. Preliminarii ! ! ! Fie (O. i. Se nume¸te cuadric¼ mul¸imea t s a t punctelor M (x. a13 . : x z y . iar a11 . k ) un reper cartezian în spa¸iu. în raport cu repere a s t carteziene convenabil alese. j = 1. Urm¼toarele dou¼ familii de drepte a a 8 x z y > < + = 1+ a c b (1. 4. i . Sfera.

Aceste dou¼ s a a a ¼ familii de drepte se numesc generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o pânz¼. y0 . Dac¼ 6= 0. > : = 1+ a c b unde ¸i nu sunt simultan nuli.6) În urma transla¸iei t x = x0 + x0 . Un rezultat similar este valabil ¸i pentru paraboloidul hiperbolic.5). s Reducerea cuadricelor la forma canonic¼ . y = y0 + y 0 . z) = a11 x + a22 y + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + 2a14 x+ +2a24 y + 2a34 z + a44 . pe când paraboloizii nu au centru de simetrie ¸i se numesc cuadrice f¼ r¼ s a a centru. a11 x0 + a12 y0 + a13 z0 + a14 = 0 a12 x0 + a22 y0 + a23 z0 + a24 = 0 .3) D . cuadrica are centru de simetrie punctul C(x0 . a13 x0 + a23 y0 + a33 z0 + a34 = 0 . a z0 sunt solu¸ii ale sistemului de ecua¸ii: t t (1. Pentru …ecare cuadric¼ de ecua¸ie (1. se a‡ pe hiperboloidul cu o pânz¼. consider¼m a t a = a11 a12 a13 a12 a22 a23 a13 a23 a33 . (1.4) D . z0 ) = 0. y.5) 2 2 unde ¸i s f (x. Dintre cuadricele de mai a t sus. hiperboloizii ¸i conul au centru de simetrie ¸i se numesc cuadrice cu s s centru. y0 . are o form¼ cât mai simpl¼. elipsoidul.100 11. CUADRICE nu sunt simultan nuli ¸i s 8 y x z > < + = 1 a c b (1. Pentru orice cuadric¼ se poate detera a mina un reper cartezian convenabil fa¸a de care ecua¸ia t¼ t (1. z = z0 + z 0 . y0 . s În acest caz: 8 x y > < + =2 z a b . : x z y . ecua¸ia conicei devine: t a11 x0 2 + a22 y 0 2 + a33 z 0 2 + 2a12 x0 y 0 + 2a13 x0 z 0 + 2a23 y 0 z 0 + f (x0 . unde x0 . z) = 0. : . x y > : =2 z a b unde ¸i nu sunt simultan nuli. y. trece o generatoare ¸i numai una a s din …ecare familie. a Prin …ecare punct al hiperboloidului cu o pânz¼. La aceast¼ form¼ se poate a a a a ajunge printr-o transla¸ie ¸i o rota¸ie adecvat¼ a reperului cartezian. t s t a Un punct C se nume¸te centru de simetrie al cuadricei dac¼ simetricul fa¸a de s a t¼ C al oric¼rui punct M al cuadricei apar¸ine cuadricei. : x y > : = a b unde ¸i nu sunt simultan nuli ¸i s s 8 x y > < + = a b (1. unde f (x. z0 ).2) D .

se efectueaz¼ mai întâi o rota¸ie ca mai sus. z) = 0 Ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice va … t t (nx lz. s a a a ! ! ! ! Suprafe¸e cilindrice. y.6) nu are solu¸ie unic¼. . 2 . folosind metoda valorilor ¸i vectorilor proprii. !. z0 Z 1X 2 + 2Y 2 + 3Z 2 + f (x0 . z0 ) = 0. !. se efectueaz¼ o rota¸ie t t a t a reperului cartezian. t Pentru a ob¸ine ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice. Mai precis. numit¼ generatoare. Fie ! = l i + m j + n k 6= 0 ¸i curba C de ecua¸ii t v s t (1. z) = 0 . z între aceste ecua¸ii. trebuie s¼ …e compatibil. Dup¼ schimbarea de variabil¼ a a f i . z) = 0 Se nume¸te suprafa¸a cilindric¼ suprafa¸a generat¼ prin mi¸carea unei drepte de s t¼ a t a s direc¸ie !. y0 . y. atunci sistemul (1.1.7) F (x. În acest caz. t a a t cu valori ¸i vectori proprii. care se sprijin¼ pe curba C. 2 R. Dac¼ a t a a a cel pu¸in unul dintre coe…cien¸ii a12 . a13 . se procedeaz¼ dup¼ cum urmeaz¼. pentru a t a reducerea ecua¸iei la forma canonic¼. y. PRELIM INARII 101 ecua¸ia conicei devine t Dac¼ a12 = a13 = a23 = 0. z) = 0 > : G(x. Fie B matricea de trecere de la baza t a u v w ! ! ! !. y. !. s se consider¼ forma p¼tratic¼ a a a : V3 ! R. y. precum ¸i vectorii proprii a s ortonorma¸i corespunz¼tori: !. Se determin¼ valorile v a proprii 1 . ecua¸ia cuadricei este deja sub form¼ canonic¼. O suprafa¸a se nume¸te riglat¼ dac¼ poate … generat¼ prin t t¼ s a a a mi¸carea unei drepte care se sprijin¼ pe o curb¼ dat¼. deci sistemul de ecua¸ii a t 8 > nx lz = > < ny mz = > F (x. urmat¼ de o transla¸ie adecvat¼.8) ( . (!) = a11 x0 2 + a22 y 0 2 + a33 z 0 2 + v ! ! ! +2a12 x0 y 0 + 2a13 x0 z 0 + 2a23 y 0 z 0 . a t t a Dac¼ = 0. numit¼ curb¼ directoare t v a a a a a suprafe¸ei. a23 este nenul. j . Aceast¼ ecua¸ie este ecua¸ia canonic¼ a cuadricei. ny mz) = 0. s a t a Generarea suprafe¸elor t Suprafe¸e riglate. G(x. Aceste drepte trebuie s¼ se sprijine pe curba C. k g la baza f u v w 0 0 1 0 1 x X @ y0 A = C @ Y A . t t t a a a O dreapt¼ variabil¼ de vector director ! are ecua¸iile a a v t nx ny lz = mz = . ! = x0 i + y 0 j + z 0 k . 3 ale matricei acestei forme p¼tratice. ) = 0. Eliminând x. se ob¸ine condi¸ia a t t t de compatibilitate (1. . !g.

2 . z0 trebuie s¼ …e compatibil. z) = 0 > : G(x. în jurul unei drepte …xe d. numit¼ ax¼ t a a de rota¸ie. Se nume¸te suprafa¸a de rota¸ie.8). deci are ecua¸iile: a s t (x x0 ) + (y y0 )2 + (z lx + my + nz = : 2 z0 ) = 2 2 . numit¼ s t¼ a t a s a generatoare. z) = 0 x z x0 y . deci sistemul de ecua¸ii a a a t 8 x x y y0 z z0 0 > = = < 1 . ) = 0.7). care trece prin punctul …x V . z între aceste ecua¸ii ob¸inem condi¸ia a t t t de compatibilitate (1. orice punct M 2 C descrie un cerc s (numit cerc generator sau paralel ) care se a‡ într-un plan perpendicular pe d ¸i a s ¼ are centrul pe dreapta d. y. Fie V (x0 . numit vârf. z0 z y0 ) = 0. y. Eliminând x. 1 Aceast¼ dreapt¼ trebuie s¼ se sprijine pe curba C. lx + my + nz) = 0. z din cele trei ecua¸ii rezult¼ condi¸ia de a t a t compatibilitate ( Ecua¸ia suprafe¸ei de rota¸ie va …: t t t ((x x0 ) + (y 2 2 Cum cercul se sprijin¼ pe curba C. de ecua¸ii (1. presupunem c¼ ecua¸iile generat t t a t toarei au forma x x0 y y0 z z0 = = . m n Când curba C se rote¸te în jurul dreptei d. suprafa¸a generat¼ t t s t¼ t t a prin rotirea unei curbe C. z) = 0 . y. z0 ) un punct …x ¸i C curba de ecua¸ii (1. t S¼ presupunem c¼ axa de rota¸ie d are ecua¸iile a a t t x l x0 = y y0 z z0 = .102 11. rezult¼ c¼ sistemul de ecua¸ii a a a t 8 2 2 > (x x0 ) + (y y0 )2 + (z z0 ) = 2 > < lx + my + nz = > F (x. Ecua¸ia suprafe¸ei conice va … t t ( Suprafe¸e de rota¸ie. trebuie s¼ …e compatibil. y0 . CUADRICE Suprafe¸e conice. ¸i se sprijin¼ pe curba C. y0 )2 + (z z0 ) . y. z) = 0 : G(x. Acest cerc generator este intersec¸ia dintre o sfer¼ de raz¼ t a a variabil¼ cu centrul pe d ¸i un plan perpendicular pe d . a a Pentru a ob¸ine ecua¸ia unei suprafe¸e conice. y. > F (x.7). Eliminând x. t s t Se nume¸te suprafa¸a conic¼ suprafa¸a generat¼ prin mi¸carea unei drepte. y. s a numit¼ curb¼ directoare.

Distan¸a de la centrul s t j2 + 6 2 24j = 6. PROBLEM E REZOLVATE 103 2. Din ecua¸ia planului. t t t 5 4 5y 2 8yz + 5z 2 94y + 86z + 458 = 0. elipsa degenereaz¼ în a centrul s¼u. A¸adar. conica este 4 5 o elips¼ al c¼rui centru satisface ecua¸iile 5y0 4z0 47 = 0. ). 1. se ob¸ine centrul cercului de intersec¸ie a a t t 2 5 1 0 dintre sfer¼ ¸i plan. Ecua¸iile dreptei care t deci sfera are centrul în punctul C( . r = R2 CC 0 2 . 3). 0) ¸i perpendicular¼ pe planul de ecua¸ie x + y z = 0 sunt s a t 2 1 1 x + = y 1 = z sau sub form¼ parametric¼ x = t a a . adic¼ x t s a a a x = (x ) . deci sfera are centrul în punctul C(2. Deoarece = 47y0 + 43z0 + 458 = 0. Raza r a acestui cerc se ob¸ine t 3 6 2 p p 7 din teorema lui Pitagora. 2. t 2 R. ob¸inem ecua¸ia unei conice. deci punctul de tangen¸a a t a t¼ este T (4. . b) Grup¼m termenii a a s a a 1 2 1 2 care con¸in variabila x ¸i form¼m un p¼trat perfect. g¼sim x0 = 4. 0) ¸i raza R = s 2 2 1 trece prin C( . a) Deoarece ecua¸ia sferei se mai scrie sub forma (x 0)2 +(y 0)2 +(z t t 2 0) = 4. deci sfera are centrul în punctul C( . Prin urmare. deci d = R. s 2. . De remarcat c¼ sfera trece prin origine. Vom determina punctul de tangen¸a. Ecua¸ia sferei se mai poate scrie sub forma (x 2)2 +(y 3)2 +(z 1)2 = t t 36. 1. Din ecua¸ia planului. ecua¸ia a t 2 sferei se poate scrie sub forma (x 1)2 + (y + 2)2 + (z 3)2 = 25. y = t + 1. t¼ Solu¸ie. t t 2 4 p 5 1 .2. 1 5 Solu¸ie. ecua¸ia sferei se poate scrie sub forma t¼ t 5 1 1 2 (x ) + (y + 1)2 + (z 0)2 = . c) x2 + y 2 + z 2 2x + 4y 6z 11 = 0. 3. rezult¼ c¼ sfera are centrul în origine ¸i raza egal¼ cu 2. y + 2y = (y + 1) 1. S¼ se g¼seasc¼ coordonatele punctului t a a a de tangen¸a. c) Procedând analog. S¼ se arate c¼ planul de ecua¸ie x + 2y 2z 24 = 0 este tangent la sfera de a a t ecua¸ie x2 + y 2 + z 2 4x 6y 2z 22 = 0. S¼ se determine centrul ¸i raza sferei de ecua¸ii: a s t a) x2 + y 2 + z 2 = 4. 3). Cum = = 9 > 0. 1) ¸i raza R = 6. Ecua¸ia sferei se mai poate scrie sub forma (x+ )2 +(y 1)2 +z 2 = . 7. a 6 3. C(7. 4y0 + 5z0 + 43 = 0. Probleme rezolvate 1. În consecin¸a. S¼ se g¼seasc¼ centrul ¸i raza cercului de ecua¸ii a a a s t x2 + y 2 + z 2 + x x+y z =0 2y = 0 . planul sferei la planul dat este d = p 1+4+4 este tangent la sfer¼. 0) ¸i s 2 p 4 2 5 raza r = . 2 2 Intersectând aceast¼ dreapt¼ cu planul. Înlocuind în ecua¸ia sferei. sfera s are centrul C(1. 1. b) x2 + y 2 + z 2 x + 2y = 0. 3) ¸i raza r = 5. z0 = 3. a t¼ t avem x = 2y + 2z + 24. a a t deci y0 = 7. Solu¸ie. 2 4 2 2 Similar. Rezult¼ r = p . ¸i anume punctul C ( as s . z = t.

1) y+4=0 ¸i împ¼r¸ind la . S¼ se scrie ecua¸iile generatoarelor rectilinii ale hiperboloidului cu o pânz¼ a t a y2 z2 x2 + = 1. 4 t s t 8 Solu¸ie. Conform (1. S¼ remarc¼m c¼ 6= 0 (altfel ar rezulta a a a x y x y > > : : = = z 4 2 4 2 = 0. În acest caz vom folosi (1. elipsa degenereaz¼ în centrul s¼u. !?!. 6). 2. Prin urmare. t¼ planului. rezult¼ c¼ generatoarele c¼utate au t t s a a a a x + 2y 2z = 0 x + 2y 4 = 0 ecua¸iile t ¸i s . deci punctul de tangen¸a este T ( 6. Înlocuind în (2. t = 0 ¸i s 6= 0. S¼ se scrie ecua¸iile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului hiperbolic a t y2 = z care sunt paralele cu planul 3x + 2y 4z = 0. ob¸inem ecua¸ia unei conice. t v1 !?!. CUADRICE S¼ se arate c¼ planul de ecua¸ie 4x 12y + 9z 6 = 0 este tangent la a a t x2 y2 z2 cuadrica de ecua¸ie t + + 1 = 0. 4x 5y 10z = 20 6. Înlocuind în x2 16 ecua¸iile ini¸iale ¸i simpli…când corespunz¼tor. se ob¸in ecua¸iile generatoarei: s at t t . = 8y0 6z0 + 20 = 0. x 2y 8 = 0 x 2y 4z = 0 7. t a a se ajunge la rela¸ia 2 = 0. În consecin¸a. Ecua¸iile generatoarelor vor … 8 x y x y > > < < + = z + = 4 2 4 2 ¸i s . pentru a doua generatoare ob¸inem ! = 8 2 i + +4 2 j 4 k . Rezult¼ = 2 . Deoarece t 4. 2). 4. ceea ce contrazice ipoteza c¼ ¸i nu sunt nuli simultan).104 11. Înlocuind în ecua¸ia t 4 2 2 2 cuadricei. a t¼ 4x + 5y + 10z = 20 ecua¸iile acestei generatoare vor … t . care trec prin punctul A (5. g¼sim x0 = a 5. o 2x 5z = 0 generatoare din a doua familie trece prin punctul A dac¼ = 6= 0.4). 32 12 Cum = = 16 > 0. t¼ 9 3 Solu¸ie. ecua¸iile generatoarelor rectilinii sunt t t 8 8 x z y x z y > > < < + = 1 + = 1+ 5 2 4 5 2 4 .1). 25 16 4 Solu¸ie. conica este o elips¼ al c¼rui centru satisface a a 12 5 ecua¸iile 32y0 12z0 + 8 = 0. n i j k a 6= 0. Din ecua¸ia a a t 6. S¼ se g¼seasc¼ coordonatele punctului a a a 9 1 4 de tangen¸a. 6= 0. deci y0 = 2. 2yz S¼ se reduc¼ la forma canonic¼ cuadrica 5x2 + 7y 2 + 5z 2 + 2xy + 2xz + a a a 6y + 4z + 1 = 0. z0 = 6. a s ! ! ! i j k ! ! ! = Direc¸ia primei generatoare este v1 t == 2 2 i + 2 j + 2 4 2 0 ! ! ! ! k . unde Aceste drepte sunt paralele cu planul dat dac¼ ¸i numai dac¼ v1 n v2 n as a ! = 3! + 2! 4!. 32y t t 24yz + 5z + 16y 12z + 20 = 0.1) y . 6).3) ¸i (1. Similar. 12y0 + 5z0 6 = 0. (2. a . Din ecua¸ia planului. Similar 6= 0. S¼ se precizeze natura acestei cuadrice. y x z x z > > : : = 1+ = 1 5 2 4 5 2 4 Punând condi¸ia ca o generatoare din prima familie s¼ treac¼ prin punctul A. avem x = 3y t t z + . C(2. Similar. = .

3 6 C C 1 1 A p p 3 6 1 0 1 X A = C @ Y A.2. matricea de trecere de la baza canonic¼ la aceast¼ baz¼ …ind a a a 6 6 6 B B B B C=B B B @ 0 1 p 2 0 1 1 p 6 C C C 1 2 C p p C. 3 = 4. ( p . În acest caz. În acest caz. 1 1 5 Coordonatele centrului se ob¸in rezolvând sistemul t 8 < 5x + y + z = 0 x + 7y + z 3 = 0 . p ). iar vectorii proprii ortonorma¸i corespunz¼tori ( p . ecua¸ia t 2 3 = 0. p . p ). 0. Aceea¸i problem¼ pentru cuadrica 2y 2 + 4xy s a Solu¸ie. z = a t 2 2 1 + z 0 . s 8. = 0. 5x0 2 + 7y 0 2 + 5z 0 2 + 2x0 y 0 + 2x0 z 0 + 2y 0 z 0 2 0 1 5 1 1 Valorile proprii ale matricei A = @ 1 7 1 A sunt 1 = 4. Dup¼ t a a 6 6 6 3 3 3 2 2 A=@ 1 4 2 A sunt 0 2 2 2 2 4 2 0 = 6. y = + y 0 . p ). p ). t = 1 1 ). t a 2 2 3 3 3 1 2 1 ( p . p . Dup¼ transla¸ia x = x0 . ecua¸ia cuadricei devine t Z 1 p 3 1 = 0. p ). p . 3 = 1 1 5 1 1 1 1 1 = 8. Valorile proprii ale matricei = 0. 0. t 0 0 2 4 2 2 2 = 0 2 4 1 8xz 4yz + 6x 5 = 0. ( p . : x + y + 5z + 2 = 0 Solu¸ie. 1 2 1 1 1 1 1 1 norma¸i corespunz¼tori sunt ( p . . PROBLEM E REZOLVATE 105 1 Ob¸inem C(0. p . iar vectorii proprii orto- . 2 = 5. ( p . t 2 cuadricei devine 5 1 1 1 7 1 6= 0. p ). 1 p 2 0 0 x Dup¼ schimbarea de variabil¼ @ y 0 a a z0 4X 2 + 5Y 2 + 8Z 2 3 Y2 Z2 X2 + + = 0 sau 3 3 3 2 8 10 16 A¸adar cuadrica este un elipsoid. deci cuadrica este cu centru.

Notând mai poate scrie sub forma 6(y 0 + 6 8 8 p p 35 3 3 2 p . z între cele patru rela¸ii. Se ob¸ine astfel condi¸ia de comt a a t t patibilitate ( . proiec¸ia curbei date pe planul xOy are ecua¸iile t¼ t t 2x2 + y 2 2 (4 x) = 0 . ale c¼rei generatoare sunt paralele cu dreapta de ecua¸ii x = y = z. z = y a în ecua¸ia t sferei. În consecin¸a. 0 1 p 6 1 p 3 9. ) = 2 s 2 2 x y 2xz + 2yz + x + y 2z = 0. Y = y0 + X = x0 . ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice va … t¼ t t A¸adar. S¼ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice circumscrise sferei de ecua¸ie x2 + a t t t y + z 2 = 1. C B 3 6 z z0 C B @ 1 A 1 1 p p p 2 3 p 0 p p 6 ecua¸ia cuadricei devine 6y 0 2 4z 0 2 t 6x + 2p3y 0 + 3 2z 0 5 = 0. a c¼rei curb¼ directoare este curba dat¼. Procedând ca mai sus. 2 + + . Eliminând x. generay z= toarele nu se sprijin¼ pe o curb¼ directoare. vor avea direc¸ia t t x z= ! = ! + ! + !. S¼ se scrie ecua¸ia cilindrului a c¼rui curb¼ directoare este curba de ecua¸ii a t a a t x2 y 2 = z . Generatoarele …ind perpendiculare pe planul curbei. Cuadrica este un paraboloid hiperbolic. x+z 4=0 Solu¸ie. ecua¸ia suprafe¸ei t¼ t t este 2(x2 + y 2 + z 2 xy xz yz) 3 = 0. În acest caz. y. ci sunt circumscrise unei sfere. ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice este 2x2 + y 2 t t 2 (4 x) = 0. a t 2 x y= . deci discriminantul s¼u trebuie s¼ …e nul. ( . x+y+z =0 Solu¸ie. z=0 . rezult¼ c¼ ecua¸ia (y + )2 + y 2 + (y a a t )2 = 1 trebuie s¼ aib¼ o singur¼ a a a solu¸ie. S¼ se g¼seasc¼ ecua¸iile proiec¸iei ortogonale a curbei de ecua¸ii a a a t t t 2x2 + y 2 2z = 0 pe planul xOy. Ecua¸iile generatoarelor sunt a a a t x = . ) = 2 2 + 2 2 + 2 3 = 0. y = . Înlocuind x = y + . Aceste generatoare y z= 8 > x z= > < y z= se sprijin¼ pe curba directoare dac¼ ¸i numai dac¼ sistemul a as a este > x2 y 2 = z > : x+y+z =0 compatibil. Determin¼m ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice cu generatoarele paralele cu t a t t axa Oz. Ecua¸iile generatoarelor sunt v i j k t . care se p 3 2 3 2 2 p 0 35 ) 4(z 0 ) 6x = 0.106 11. Solu¸ie. C = B p a p 0 C. se ob¸ine condi¸ia (2 t t t 2 )2 (2 )2 + 3( + ) = 0. În consecin¸a. CUADRICE 1 1 p C B 0 1 0 0 1 2 C B x x C B C B 2 1 schimbarea de variabil¼ @ y A = C @ y 0 A. generatoarele …ind perpendiculare pe planul curbei directoare. 10. Z = z0 . ob¸inem ecua¸ia canonic¼ a cuadricei: t t a 6 8 8 6 p 6Y 2 4Z 2 6X = 0. Ecua¸iile generatoarelor sunt t t 11. care este echivalent¼ cu 2 a + + = 0. În consecin¸a. deci a a intersecteaz¼ sfera într-un singur punct.

2. 18 2 . N ( 2. 2). 1). 5. s a d) trece prin punctele M (3. 5. Deoarece acest cerc se sprijin¼ pe dreapta de ecua¸ii x + z = 2. s b) are ca diametru segmentul [AB]. S¼ se scrie ecua¸ia sferei care: a t a) trece prin punctul A (2. 1. s a 4. 2x 2y z + 9 = 0 x2 + y 2 + z 2 4x 6z 14 = 0 b) . t x2 y 2 z 2 7. A (1. S¼ se scrie ecua¸ia sferei cu centrul în punctul A (4. 1. y 1 z+2 x = = . x+y 2=0 x2 + y 2 + z 2 2x + 2y + 4z 59 = 0 c) . 2. 2). În consecin¸a. rezult¼ c¼ 2 2 a a + 4 = 0. 3) ¸i are centrul C (3. 3). y 2 = 0. 2. 11). 0) ¸i are centrul în s planul 2x + y z + 3 = 0. B ( 5. + 16 8x 1=0 c¼ urm¼toarele plane intersecteaz¼ cuadricele corespunz¼toare. t 13. 2. x2 a) x = 2. 1). care 3. care sunt paralele cu planul de ecua¸ie 10x 11y + 2z = 0. 2. S¼ se determine centrul ¸i raza cercurilor de ecua¸ii: a s t 2 2 (x 3) + (y + 2)2 + (z 1) = 100 a) . 1) ¸i de raz¼ 5. 3. Axa de rota¸ie trece prin punctul (2. de curb¼ directoare de a t a ecua¸ii x2 + y 2 = 1. 1). ¸tiind c¼ sfera a t s a x2 + y 2 + z 2 4x 12y + 36 = 0 este tangent¼ interioar¼ la sfera c¼utat¼. 0) ¸i are ca vector director t t s ! = !. t Solu¸ie. 2. x2 32 y2 z2 + = 1. 8. 4. 4. unde a a a s A (1. În consecin¸a. a a a a 5. un cerc generator are ecua¸iile (x 2)2 + (y 2)2 + z 2 = 2 . Probleme propuse 1.3. 3). z = 1. P ( 5. rezult¼ c¼ 2 + 2 = 1. Prin urmare. S¼ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei care se ob¸ine prin rotirea dreptei de ecua¸ii a t t t t x + z = 2. 18x 22y + 5z 30 = 0 6. y = a t 2 0. C (4. S¼ se g¼seasc¼ centrul ¸i raza sferei circumscrise tetraedrului ABCD. a a a a S¼ se precizeze dup¼ caz semiaxele. PROBLEM E PROPUSE 107 12. 2) ¸i este tangent¼ planului 2x y 3z + 11 = 0. S¼ se scrie ecua¸ia sferei cu centrul pe dreapta a t 1 1 1 p trece prin punctul A (0. D ( 8. 0. ecua¸ia a a a t¼ t suprafe¸ei conice este x2 + y 2 = z 2 . c) are centrul C (3. S¼ se arate a dup¼ ni¸te conice. 3). 10. B (1. 1. S¼ se scrie ecua¸iile planelor tangente la sfera de ecua¸ie x2 + y 2 + z 2 a t t 4z 205 = 0. vârfurile sau parametrul a a y2 z2 + 12 4 1 = 0. 2. Cum aceste generatoare 1 se sprijin¼ pe curba directoare. 1). a s parabolei. S¼ se scrie ecua¸ia conului cu vârful în origine. S¼ se determine curbele de intersec¸ie ale elipsoidului a t + + 16 12 4 cu planele de coordonate. t y z x Solu¸ie. y = 0 în jurul dreptei de ecua¸ii x 2 = 0. Ecua¸iile generatoarelor sunt t t = = . b) z + 1 = 0. ecua¸ia suprafe¸ei de rota¸ie este t t t 2 (x 2) + (y 2)2 z 2 = 4. v k t¼ t z = .

108

11. CUADRICE

c) y + 6 = 0;

x2 5

y2 = 6z. 8 x 4 =

y+6 z+2 = fa¸a de t¼ 2 3 2 2 2 2 x y z x y z + + 1 = 0. Aceea¸i problem¼ pentru dreapta = = ¸i s a s elipsoidul 16 12 4 2 3 1 2 2 2 2 x y x y paraboloizii + = 2z, = 2z. 4 9 4 9 10. Pentru ce valori ale lui m, planul de ecua¸ie 2x y 2z + m = 0, este t x2 y2 tangent la paraboloidul eliptic de ecua¸ie t + = 2z? S¼ se determine punctul a 3 4 de tangen¸a. t¼ 9. S¼ se precizeze pozi¸ia dreptei de ecua¸ii a t t 11. S¼ se determine ecua¸iile generatoarelor rectilinii ale suprafe¸ei 4x2 9y 2 = a t t = 36z care trec prin punctul A (3; 0; 1); s¼ se calculeze unghiul dintre ele. a 12. Aceea¸i problem¼ pentru suprafa¸a s a t x2 y 2 + 9 4 z2 = 1 ¸i punctul A (3; 2; 4). s 16 4y 2 = 16z

13. S¼ se scrie ecua¸iile generatoarelor rectilinii ale suprafe¸ei x2 a t t care sunt paralele cu planul 3x + 2y 4z = 0. x2 y 2 14. Aceea¸i problem¼ pentru suprafa¸a s a t + 4 9 +3z 17 = 0. 15. S¼ se determine generatoarele cuadricei x2 a în planul 6x + 3y 2z + 6 = 0.

z2 = 1 ¸i planul 6x + 4y+ s 16 z2 y2 + 4 9 1 = 0 con¸inute t

16. S¼ se reduc¼ la forma canonic¼ ¸i s¼ se precizeze natura cuadricelor: a a as a a) 5x2 + 6y 2 + 7z 2 4xy + 4yz 10x + 8y + 14z 6 = 0; b) 2x2 + 5y 2 + 11z 2 20xy + 4xz + 16yz 24x 6y 6z 180 = 0; c) y 2 z 2 + 4xy 4xz 6x + 4y + 2z + 8 = 0; p d) y 2 + 2 3yz z 2 4x + 2 = 0; e) axz + byz abx = 0, a2 + b2 > 0. 17. S¼ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice având generatoarele paralele cu a t t dreapta x = y = z ¸i care se sprijin¼ pe curba de ecua¸ii x = y 2 , z = 0. s a t 18. S¼ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice ale c¼rei generatoare sunt paralele a t t a cu dreapta x + y + z = 0, x + 2y + 3z = 0 ¸i care are curba directoare de ecua¸ii s t x2 + y 2 + z 2 2 = 0, y = 0. 19. S¼ se scrie ecua¸ia cilindrului care are ca directoare curba de ecua¸ii y 2 + a t t +z = x, x = 2z, ¸tiind c¼ generatoarele sunt perpendiculare pe planul curbei s a directoare.
2

20. S¼ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice cu generatoarele paralele cu dreapta a t t 2 x = y = z ¸i tangent¼ sferei de ecua¸ie (x 3) + y 2 + z 2 1 = 0. s a t 8 < x2 z2 =y 21. Curba de ecua¸ii t se proiecteaz¼ ortogonal pe a 2 3 : 3x 3y + 4z + 2 = 0 planul xOz. S¼ se precizeze natura ¸i centrul proiec¸iei. a s t

¼ 4. INDICA TII S I R ASPUNSURI ¸ ¸

109

22. S¼ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei conice cu vârful în origine ¸i având curba a t t s directoare de ecua¸ii x2 + y 2 + z 2 = 4, x2 y 2 = 1. t 23. S¼ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei conice cu vârful V dat de intersec¸ia planelor a t t t de ecua¸ii x + 3z 10 = 0, y 2 = 0, x z + 2 = 0 ¸i care are curba directoare de t s ecua¸ii x2 + z 2 2x = 0, y = 0. t S¼ se scrie ecua¸ia conului cu vârful V (3; 0; 1), ale c¼rui generatoare a t a x2 y2 z2 sunt tangente elipsoidului + + 1 = 0. 6 2 3 25. S¼ se g¼seasc¼ locul geometric al tangentelor duse din origine la sfera de a a a 2 ecua¸ie (x 5) + (y + 1)2 + z 2 = 16. t 24. x2 26. S¼ se scrie ecua¸ia suprafe¸elor generate prin rotirea hiperbolei 2 a t t a 1 = 0, z = 0 în planul axei Ox respectiv Oy.
2

y2 b2

27. S¼ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei generat¼ prin rotirea curbei de ecua¸ii x2 + a t t a t x y z 2 +y z 1 = 0, 2x y = 0 în jurul dreptei de ecua¸ii = = . t 1 2 3 28. Sfera de ecua¸ie x2 + y 2 + z 2 2y = 0 este luminat¼ de un fascicul de raze t a paralel cu dreapta x = y = z. S¼ se g¼seasc¼ forma umbrei aruncate de sfer¼ pe a a a a planul xOy. 4. Indica¸ii ¸i r¼spunsuri t s a 1. a) x2 +y 2 +z 2 6x+4y 2z 4 = 0. b) x2 +y 2 +z 2 2x+2y 6z +2 = 0. c) x +y 2 +z 2 6x+10y+4z 18 = 0. d) Fie C(u; v; 2u+v+3) centrul sferei. Din CM = CN = CP , rezult¼ u = 1, v = 2. x2 + y 2 + z 2 2x + 4y 6z 35 = 0. 2. Punând a condi¸ia ca sfera x2 + y 2 + z 2 + mx + ny + pz + q = 0 s¼ treac¼ prin cele 4 puncte, t a a ajungem la rela¸iile: m 2n p+q = 6, 5m+10n p+q = 126, 4m+n+11p+q = t 138, 8m 2n + 2p + q = 72. Rezolvând, ob¸inem m = 4, n = 8, p = 10, q = t 36, deci ecua¸ia sferei c¼utate este x2 +y 2 +z 2 +4x 8y p10z 36 = 0. C( 2; 4; 5), t a R = 9. 3. Sfera are centrul C(t; t+1; t 2). Din AC = 5, avem t = 1. Se ob¸in t dou¼ sfere de ecua¸ii x2 +y 2 +z 2 2x+2z 3 = 0, x2 +y 2 +z 2 +2x 4y +6z +9 = 0. a t 4. Centrul sferei interioare este C(2; 6; 0), iar raza r = 2. Raza sferei c¼utate este a R = r + AC = 5. Sfera c¼utat¼ are ecua¸ia x2 + y 2 + z 2 8x 10y + 4z + 20 = 0. a a t p 1 7 11 5. a) C( ; ; ), r = 5 3. b) Cercul trece prin centrul sferei. C(2; 0; 3), 3 3 3 p r = R = 3 3. c) C(1; 1; 2), r = R = 8. 6. Un plan paralel cu planul dat are ecua¸ia 10x 11y + 2z + D = 0. Se pune condi¸ia ca distan¸a de la centrul t t t sferei la acest plan s¼ …e 15. 10x 11y + 2z + 189 = 8 10x 11y + 2z 261 = 0. a 0, 8 < x2 < x2 y2 z2 + 1 = 0 ; \xOz: elipsa + 1 = 0 ; \yOz: 7. \xOy: elipsa 12 : 16 y4= 0 : 16 z = 0 8 8 < y2 < y2 z2 z2 + 1 = 0 . 8. a) + 1 = 0 , elips¼ de semiaxe 3, p3; a elipsa 12 4 9 3 : : z=0 x=2 8 < x2 y2 2x2 = 60z 45 1 = 0 , hiperbol¼ de semiaxe 4, 3; b) a , parabol¼ a 16 9 y+6=0 : z+1=0
2

110

11. CUADRICE

3 cu vârful V (0; 6; ), p = 15. 9. secant¼, A(2; 3; 0), B(0; 0; 2); secant¼, A(2; 3; 1), a a 4 O(0; 0; 0); tangent¼, O(0; 0; 0). 10. Planul intersecteaz¼ cuadrica dup¼ elipsa de a a a ecua¸ie 4x2 + 3y 2 24x + 12y 12m = 0. Aceast¼ elips¼ degenereaz¼ în centrul t a a a s¼u, (3; 2), dac¼ a a = 0, deci când m = 4. Planul de ecua¸ie 2x y 2z t 2x + 3y 6z = 0 4 = 0 este tangent la cuadric¼ în punctul (3; 2; 2). 11. a , 2x 3y 6 = 0 9 2x + 3y 6 = 0 y+2=0 4x + 6y + 3z 12 = 0 , arccos . 12. , , 2x 3y 6z = 0 4x 3z = 0 4x 6y 3z 12 = 0 17 8 x + 2y 2z = 0 x + 2y 4 = 0 2x + z = 0 arccos p . 13. , . 14. , x 2y 8 = 0 x 2y 4z = 0 y 3=0 5 5 6x + 4y + 3z 12 = 0 6x + 4y + 3z + 12 = 0 2x + z = 0 , , . 6x 4y 3z 12 = 0 6x 4y 3z + 12 = 0 y+3=0 2x + y = 0 6x + 3y 2z + 6 = 0 15. , . 16. a) 3X 2 + 6Y 2 + 9Z 2 18 = 0, z 3=0 6x 3y + 2z + 6 = 0 1 1 1 Z), y = (2X Y + 2Z), z = 1 + ( X + 2Y + 2Z). x = 1 + (2X + 2Y 3 3 3 1 Cuadrica este un elipsoid. b) X 2 + Y 2 + 2Z 2 20 = 0, x = (2X + 2Y Z), 3 1 1 y = 1 + (2X Y + 2Z), z = 1 + ( X + 2Y + 2Z). Cuadrica este un hiperboloid 3 3 1 1 2 2 cu o pânz¼. c) Y a Z 2X = 0, x = (x0 + 2y 0 + 2z 0 ), y = ( 2x0 + 2y 0 z 0 ), 3 3 1 3 1 2 0 0 0 0 0 0 z = ( 2x y + 2z , X = x , Y =y , Z = z + . Cuadrica este un 3 2 3 3 2 2 paraboloid hiperbolic. d) Y Z 2X = 0, X = x0 + 1, Y = y 0 , Z = z 0 , x = x0 , p 0 1 p 1 y = ( 3y 0 +z 0 ), z = (y 0 3z ). Cuadrica este un paraboloid hiperbolic. e) Y 2 2 2 1 a 1 2ab2 a b X = 0, x = p Z2 2 (bx0 + p y 0 p z 0 ), y = p ( ax0 + p y 0 2 + b2 2 + b2 a + b2 2 2 2 a a 1 0 a2 b a2 b b 0 0 0 0 0 p z ), z = p (y + z ), X = x , Y = y p p , Z =z . 2 2 2(a2 + b2 ) 2(a2 + b2 ) Cuadrica este un paraboloid hiperbolic. 17. y 2 2yz + z 2 x + z = 0. 18. 2x2 + y 2 + 2z 2 + 2xy + 2yz 4 = 0. 19. 4x2 + 25y 2 + z 2 + 4xz 20x 10z = 0. 20. 2x2 +2y 2 +2z 2 2xy 2xz 2yz 12x+6y+6z+15 = 0. 21. 3x2 2z 2 6x 8y 4 = 0, y = 0. Proiec¸ia curbei pe planul xOz este o hiperbol¼ cu centrul în punctul t a (1; 0; 2). 22. 3x2 5y 2 z 2 = 0. 23. V (1; 2; 3). (x 1)2 + 2(y 2)2 + (z 3)2 3(y 2)(z 3) = 0. 24. 4(x 3)2 15y 2 6(z + 1)2 12(x 3)(z + 1) = 0. 25. 15x2 9y 2 10z 2 10xy = 0. 26. Ox: b2 x2 a2 y 2 a2 z 2 a2 b2 = 0, Oy: b2 x2 a2 y 2 +b2 z 2 a2 b2 = 0. 27. 18(x+2y+3z)2 (x2 +y 2 +z 2 1) = [(x+2y+3z)2 + 2x2 + 2y 2 + 2z 2 7]2 . 28. Ecua¸ia cilindrului cu generatoarele paralele cu dreapta t dat¼, circumscris sferei, este 2x2 +2y 2 +2z 2 2xy 2xz 2yz +2x+2y 4z 1 = 0. a Forma umbrei este interiorul curbei de intersec¸ie a acestui cilindru cu planul z = 0, t adic¼ 2x2 + 2y 2 2xy + 2x + 2y 1 = 0, z = 0. Prin urmare, umbra are forma unei a p elipse cu semiaxele 3 ¸i 1. s

série Schaum. MURGULESCU.. s ¼ P ALTINEANU. MUNTEANU. Editura Matrix Rom.. Mir Publishers Moscow. GROZA. Editura AGIR. 1981. 1978. P. D. Editura Universit¼¸ii din Bucure¸ti. Algebr¼ liniar¼ . geometrie analitic¼ s i diferen¸ial¼ . diferen¸ial¼ s i ecua¸ii diferen¸iale... DONCIU. S. geometrie s i ecua¸ii diferen¸iale. I... M. t a as a s MATEI. M AL ANCIOIU. UTCB. TUBERBILLER. 1952. UTCB. 1989. 2007. G. E. Algebr¼ liniar¼ s i aplica¸ii în geometrie. a a¸ t s 2005.. A.. Bu¸ ¸ t a a cure¸ti. G.. Bucure¸ti. Algebr¼ liniar¼ .. 1993. vol. 1994. s ¼ ¼ UDRI¸ TE. POPESCU. Algebr¼ liniar¼ . Geometrie analitic¼ în spa¸iu s i geomea t ¸ trie diferen¸ial¼ -culegere de probleme. C. S . C. a a t a¸ t t s CHIRIT A. Culegere de probleme de algebr¼ a liniar¼ . Bucure¸ti. GH. RADU. Editura ALL. C.. Editura Didactic¼ ¸i Pedagogic¼. Aplica¸ii de algebr¼ .. Editura Didactic¼ ¸i Pedagogic¼.. POSTOLACHE. s LIPSCHUTZ. N. Bucure¸ti.. FADDÉEV. Probleme de algebr¼ . I. ¸ a a s POPESCU. Bucure¸ti. Probleme s i exerci¸ii de geometrie analitic¼ . McGraw-Hill Inc. Bucure¸ti. Cours et problemes. V. DICU. Recueil d’ exercises d’ algèbre supérieure. Bua a a ¸ t a cure¸ti. Editura Didactic¼ ¸i S t a ¸ t t a s Pedagogic¼. O. Curs practic de algebr¼ liniar¼ . GH. a s 111 . Editions de Moscou. 2e édition. Bucure¸ti. O.. S. ¸i colectiv. geometrie analitic¼ s i diferen¸ial¼ (culegere de pros a a a ¸ t a bleme). 1997.. 1977.-A. Bucure¸ti. a a ¸ t at s s 1994.N. t t as a s UDRI¸ TE. 1994. 2002. Bucure¸ti.V.. SOMINSKI. Bucure¸ti.. Editura Tehnic¼.. Editura Matrix Rom. Probleme de matematici superioare. Editura Didactic¼ ¸i Pedagogic¼. 1973.. geometrie analitic¼ . 1993.Bibliogra…e [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] ATANASIU. a a s POPESCU. Paris. PROSKURYAKOV. Bu¸¼ a s a cure¸ti. Algèbre linéaire. C. s COSTINESCU.. I. Algebr¼ liniar¼ si aplica¸ii.. geometrie si S a ¸ ecua¸ii diferen¸iale. DONESCU. Problems in linear algebra.. C.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful

Master Your Semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master Your Semester with a Special Offer from Scribd & The New York Times

Cancel anytime.