Profile atipice de dezvoltare

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI SECłIA PSIHOLOGIE

ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PROFILE ATIPICE DE DEZVOLTARE - SEMESTRUL I -

Conf. univ. dr. Oana Benga

Lect. dr. Laura Visu-Petra

Cluj-Napoca

I. InformaŃii generale 1.1.Date de identificare a cursului Date de contact ale titularului de curs: Nume: Lect. dr. Laura Visu-Petra

Date de identificare curs şi contact tutori:

Numele cursului – Profile Atipice de Dezvoltare Codul cursului - PSY 3315 Anul, Semestrul – anul 3, sem. 1 Birou: sediul Fac. de Psihologie şi ŞtiinŃele Tipul cursului – OpŃional Număr de credite: 4 EducaŃiei, str. Republicii 37 Telefon: 0264-590967 Pagina web a cursului- http://www.psychology.ro Tutori: dr. Laura Visu-Petra, drd. Renata Fax: 0264-590967 E-mail: laurapetra@psychology.ro Heilman, drd. Lavinia Cheie Adresă e-mail tutori: padtutor@psychology.ro ConsultaŃii: Joi 14-16 ConsultaŃii online: Vineri 15-17 pe ID-ul profileatipiceidd@yahoo.com

CondiŃionări şi cunoştinŃe prerechizite Înscrierea la acest curs este condiŃionată de parcurgerea şi promovarea următoarelor discipline: Psihologie generală Psihologia dezvoltării Psihologie clinica şi psihoterapie Psihodiagnostic Descrierea cursului Cursul de PROFILE ATIPICE DE DEZVOLTARE face parte din pachetul de discipline ale specializării psihologice, nivel licenŃă, din cadrul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei a UniversităŃii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Materiale şi instrumente necesare pentru curs - retroproiector - folii retroproiector - staŃie sonorizare (pentru curs) - laptop - videoproiector - materiale xeroxate pentru activităŃi seminar Elemente de deontologie academica • • StudenŃii care susŃin examene de mărire de notă sau restante trebuie să prezinte toate sarcinile aferente cursului. Fraudarea examenului sau a sarcinilor de lucru de pe parcursul semestrului se penalizează prin exmatriculare.

1

• •

Proiectele copiate, discuŃiile sau colaborările în timpul examenelor se sancŃionează cu nota 1. Nepredarea lucrării scrise de către un student care se prezintă la examen este sancŃionată cu nota 1. Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalitatii. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala. DiscuŃiile sau colaborările în timpul examenelor se sancŃionează cu nota 1. Nepredarea lucrării scrise de către un student care se prezintă la examen este sancŃionată cu nota 1. Contestarea notei primite la examen se face în scris, la secretariatul facultăŃii, în termen de 48 ore de la afişarea rezultatelor. Nota finală la disciplina respectivă este cea obŃinută în urma contestaŃiei.

StudenŃi cu nevoi speciale: Studentii afectati de dizabilităti motorii sau intelectuale pot contacta titularul cursului sau tutorii pentru a li se acorda materialele de studiu necesare si suportul informational necesar. Titularul cursului si echipa de tutori îşi exprima disponibilitatea, în limita constrangerilor tehnice si de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului. Adresa contact titular de curs : laurapetra@psychology.ro Adresa contact tutori : padtutor@psychology.ro

2

întregul comportament uman poate fi văzut evoluând pe un continuum. 1963). Această tendinŃă a penetrat. Sunt prezentate cele mai semnificative raporturi de forŃă între tipic şi atipic (tipuri de dezvoltare deviantă). De altfel. de la citirea unor cuvinte simple la prima dragoste (Berger. TendinŃa actuală este aceea de a recunoaşte mai degrabă unicitatea fiecărui copil – şi implicit a fiecărei familii sau a fiecărei culturi. un capăt al continuumului fiind reprezentat de aspectele intolerabile. Majoritatea faptelor de comportament însă se plasează între aceşti doi poli. de la mersul independent la rostirea primelor propoziŃii din două cuvinte. Aşadar comportamentul considerat patologic – sau atipic . accentuând ideea că nu sunt concepte disjuncte. ci că sunt extreme ale unui continuum.se află pe acelaşi continuum (Zigler.şi cel normal – tipic .” Din această perspectivă fiecare individ este considerat ca reprezentând o combinaŃie unică de puncte „tari” şi puncte „slabe”. Să cunoască diferitele raporturi de forŃă care există între dezvoltarea tipică şi cea atipică. Obsesia unui pattern universal de dezvoltare i-a făcut pe mulŃi cercetători să încerce să stabilească prin ce anume se caracterizează dezvoltarea “normală” a copiilor. s-a conchis că acei copii care nu urmează traseul comun de dezvoltare suferă probabil fie de pe urma unui deficit.MODULUL 1 TIPIC ŞI ATIPIC ÎN DEZVOLTARE Scopul modulului: Clarificarea elementelor ce definesc un traseu tipic al dezvoltării Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. de avantaje şi dezavantaje pentru propria dezvoltare. De fapt. şi la nivelul aşa-numitului simŃ comun. care ne învaŃă că suntem „diferiŃi dar egali. în intervalul pe care noi îl identificăm cel mai adesea cu normalitatea. ideea unui continuum tipic-atipic este susŃinută şi de noile abordări ale geneticii comportamentului (Plomin. Automat. şi nu de căi “inferioare” de evoluŃie.simptomele în funcŃie de care poate fi decelat acest raport precum şi categoriile principale circumscrise de termenul „dezvoltare atipică”. Metoda clasică de stabilire a “baremului” de dezvoltare caracteristic fiecărei vârste a fost cea a calculării unei VALORI NORMATIVE. 1986). cursanŃii vor putea: • • • Să facă diferenŃa între dezvoltarea tipică şi cea atipică. Există norme stabilite pentru aproape orice. În ultima vreme însă se consideră din ce în ce mai mult că diferenŃele sunt date de căi alternative de dezvoltare. Scalele de dezvoltare se bazează tocmai pe normative utilizarea unor astfel de “norme” stabilite statistic. Acest modul abordează problematica relaŃiilor care există între dezvoltarea tipică şi cea atipică. 3 . total neacceptate. Să explice deosebirile dintre un traseu tipic şi unul atipic de dezvoltare. iar celălalt de aspecte apreciate în mod extrem. pentru fiecare variabilă aleasă în scopul Valori descrierii comportamentului. 2001). fie a unei deprivări de ordin familial sau cultural. dincolo de comunitatea ştiinŃifică.

1 OferiŃi câte un exemplu de dezvoltare atipică pentru fiecare dintre cele trei situaŃii prezentate mai sus. totuşi este posibil ca stadiile cele mai avansate să nu fie atinse niciodată. Dezvoltare întârziată-retard. şi nu simptome inerent patologice ale 4 . procesele de dezvoltare sunt fundamental diferite de cele normale. Tema de reflecŃie nr. Dezvoltare compensatorie. 1997) şi mai ales în acele perioade care presupun schimbări radicale (de exemplu. emoŃionale sau de natură Atipic „psihiatrică” (după teoriile tradiŃionale). În acest caz traiectoria atipică este diferită. de mediu. 5. De asemenea. chiar dacă punctul terminus este acelaşi cu cel al dezvoltării tipice. 2003): 1.Ce înseamnă a fi atipic? După definiŃia generoasă dată de Sroufe & Rutter (1984) vorbim despre ”atipic” în raport cu: o dezvoltare/tendinŃă de dezvoltare deviantă sau întârziată ca tip sau Tipic şi severitate a simptomelor. În acest caz dezvoltarea atipică este mai lentă. sociali sau experienŃiali. în consecinŃă pot să apară comportamente care lipsesc din dezvoltarea tipică. AbsenŃa dezvoltării. Dezvoltare tipică manifestă la copiii atipici. Este posibil ca să nu fie prezent un anumit aspect al dezvoltării. intelectuale. un risc crescut de probleme datorită unor factori fiziologici. În acestă categorie intră aspecte ale dezvoltării care pot fi tipice. genetici. PrezenŃa unei condiŃii atipice nu implică o dezvoltare atipică globală În literatură sunt descrise mai multe tipuri de raporturi de forŃe între tipic şi atipic. chiar dacă etapele parcurse sunt similare celor caracteristice unei evoluŃii “normale”. înscriindu-se în aria de variaŃie a normalităŃii. De exemplu anumite comportamente ale copiilor cu retard mintal sunt mai degrabă rezultate normale ale dezvoltării şi ale istoriei lor de viaŃă. 2. Adaptarea la condiŃia atipică Tocmai pentru că unele aspecte ale patologicului sau atipicului sunt calitativ şi nu doar cantitativ diferite de normalitate. din copilăria timpurie până la vârsta adolescenŃei). probleme comportamentale. Dezvoltare aberantă-“anormală”. este important să cunoaştem ce consecinŃe au pe termen lung anumite paternuri de adaptare la propria condiŃie atipică. 3. 4. atunci când dorim să ştim care sunt acei copii care au nevoie de ajutor şi cum anume putem să îi ajutăm. şi anume (Herbert. este necesar să ştim în primul rând cum arată dezvoltarea normală. Continuumul tipic-atipic este un concept care are implicaŃii serioase pentru înŃelegerea funcŃionării umane în toate etapele de dezvoltare (Achenbach. De această dată.

ei pot fi judecaŃi ca fiind normali de către unii adulŃi. Ulterior autorii au ajuns la concluzia că toate persoanele indiferent de vârstă. Bybee şi Ziegler (1992) au arătat că atât persoanele cu retard cât şi cele fără retard. de la un context la altul şi de la un partener de interacŃiune la altul. atunci când au de a face cu o sarcină nouă sau complexă. De asemenea dezvoltarea poate să pară normală la vârste mai mici. fie că unul dintre evaluatori îl vede pe copil cu totul altfel decât o fac ceilalŃi – şi s-ar putea ca nu comportamentul copilului să trebuiască schimbat. În acest sens. dar nu şi de către alŃi adulŃi. persoanele cu retard mintal sau cu experienŃă repetată a unor eşecuri (aşa-numita neajutorare învăŃată) sunt exagerat de dependente de strategii care apelează la sprijin extern. de aceeaşi vârstă mintală. când sarcinile de rezolvat sunt relativ simple. Acelaşi comportament agresiv poate fi intolerabil pentru o persoană dar benign pentru o altă persoană. la ajutorul celorlalŃi. doar copiii cu retard caută asemenea indicii. în funcŃie de grila de lectură a fiecăruia. spre deosebire de adulŃi. ci percepŃia adultului! Tocmai pentru că apar variaŃii atât de mari de-a lungul dezvoltării. eforturile de a distinge tipicul de atipic sunt justificate dar şi trebuie şi să fie amplificate. Tema de reflecŃie nr. Orice comportament problematic nu este doar un fapt de comportament în sine. În plus. ci şi o evaluare. deficitară. de exemplu acasă. nefamiliare sau de neînŃeles. Dacă există o neconcordanŃă între cei care evaluează comportamentul trebuie identificate cauzele acesteia. chiar în cazul persoanelor cu retard există o legătură între o experienŃă de viaŃă bogată în eşecuri şi performanŃa cognitivă ulterioară. Efectele pe termen lung ale unor deficite cognitive sau ale unui mediu inadecvat pot duce la probleme în multe domenii de funcŃionare. într-un alt context. O altă chestiune o reprezintă faptul că. dar manifestările lor pot fi afectate de anumite caracteristici sau circumstanŃe de viaŃă. într-un anumit context – la şcoală –. Aşa cum deficite emoŃionale pot fi precursori pentru probleme viitoare în domeniul cognitiv. Deci cei care îi „depistează” şi îi îndrumă spre intervenŃie sunt părinŃii. În cazul unei sarcini simple însă.retardului mintal. 1997). 2 IdentificaŃi sau imaginaŃi-vă o situaŃie în care un copil ar putea fi evaluat diferit de la un context la altul de către doi evaluatori distincŃi. Aşa cum am arătat deja. pe parcursul dezvoltării. Identificarea problemei Nivelul de dezvoltare în momentul identificării problemei are o mare importanŃă pentru predicŃia sechelelor problemei. Aşadar aceiaşi factori sunt relevanŃi şi pentru populaŃiile tipice şi pentru cele atipice. Aceste anomalii ar putea să pară mai degrabă „sechele naturale de dezvoltare” (Burack. inclusiv cele care nu erau în mod evident legate de problema originară. ÎncercaŃi să găsiŃi cât mai multe explicaŃii posibile pentru această diferenŃă. întrucât un defect sau un retard într-o arie specifică de comportament se pot manifesta apoi în mod diferit. Prin contrast. dar devine din ce în ce mai atipică pe măsură ce e nevoie de performanŃe tot mai sofisticate. în circumstanŃe în care ar fi de fapt capabile să se descurce corespunzător. cei mici rareori se pot autoidentifica drept persoane cu probleme de comportament / emoŃionale. Ele pot să indice fie că apar variaŃii importante ale comportamentului copilului în diferite contexte. apelează la adultul experimentator căutând indicii de abordare/rezolvare a unei probleme. 5 . abilităŃi sau nivelul de pregătire caută indicii în mediu atunci când situaŃiile trăite sunt ambigue. o judecare a acestuia.

3 GândiŃi-vă în ce fel prezenŃa sau absenŃa unui comportament care este considerat normal la o anumită vârstă poate deteriora funcŃionarea socială au cognitivă a unui copil la altă vârstă. Există numeroase încercări de clasificare a acestor probleme de dezvoltare. normale care apar în dezvoltare şi ne pot ajuta în lectura comportamentelor atipice: 1) Schimbări în prevalenŃa comportamentelor problematice Acestea pot viza fie creşterea prevalenŃei unui comportament. între 2 şi 3 ani. dar nu şi la 3 ani. Profilul ne arată principalele caracteristici ale unui individ.Criterii de identificare a problemelor atipice Există câteva schimbări „fiziologice”. Ce intră sub sfera de incidenŃă a dezvoltării atipice? Acele probleme de ordin fizic sau psihologic care apar sau au un impact semnificativ la o anumită vârstă. aşa cum afirma Hoghughi (1999). deopotrivă înăuntrul şi în afara normei. Pe de altă parte un fel de sindrom al iresponsabilităŃii se suprapune peste hiperactivitate la 19-28 ani (indivizii de acest tip fiind caracterizaŃi prin sentimentul incapacităŃii. prezenŃa unor reacŃii de frică este relativ frecventă la copiii de 3 ani. În fine. Unele sunt tranzitorii. „schiŃă” până la „vedere din lateral”. el este configurat în funcŃie de poziŃia relativă a observatorului şi a celui observat. boala Tay-Sachs) 6 . lipsa de iniŃiativă. dar nu şi la copiii de 7 ani. sau dimpotrivă. Cuvântul „profil” are în artă o serie de conotaŃii. absenŃa unui comportament de inhibiŃie a comportamentului poate fi „suspectă” la 7 ani. sindrom Asperger) ♦ Boli genetice (sindromul Down. există o serie de particularităŃi de vârstă care permit o înŃelegere în termeni mult mai corecŃi a profilelor atipice de dezvoltare. Tema de reflecŃie nr. 2) Schimbări în configuraŃia unor paternuri de probleme Problemele de atenŃie şi hiperactivitate sunt mai comune între 4 şi 18 ani. o ultimă clarificare terminologică. dintre care amintim sistematizarea propusă de Herbert (2003). În schimb. eşecuri profesionale-concedieri). ♦ Tulburări pervasive de dezvoltare (autism. o dată cu dezvoltarea. de la „contur”. care este probabil aspectul fundamental al dezvoltării. probleme de (in)decizie. altele presupun nevoi speciale pe parcursul întregii vieŃi. fiind parte a dezvoltării normale. sindromul Turner. Dincolo de aceste schimbări generice. dar. NoŃiunea de profil încorporează astfel ideea de schimbare. reducerea ratei de apariŃie a acestuia. Dar faptul de a fi concediat este un comportament prea puŃin important ca valoare adaptativă înainte de vârsta adultă. în această formă. dar mai puŃin comune. dependenŃă exagerată. De exemplu. dar pot reapare.

Automat. Din această perspectivă fiecare individ este considerat ca reprezentând o combinaŃie unică de puncte „tari” şi puncte „slabe”.diabet. Rezumat Obsesia unui pattern universal de dezvoltare i-a făcut pe mulŃi cercetători să încerce să stabilească prin ce anume se caracterizează dezvoltarea “normală” a copiilor. În ultima vreme însă se consideră din ce în ce mai mult că diferenŃele sunt date de căi alternative de dezvoltare. 7 .şi cel normal – tipic . anorexie. tulburări de comportament. paralizie cerebrală) Tulburări de învăŃare.se află pe acelaşi continuum (Zigler. fie a unei deprivări de ordin familial sau cultural. adopŃie. astm bronşic) Traume şi evenimente de viaŃă negative (război. de auz.cancer. delincvenŃă) Tulburări psihiatrice (depresie bipolară. de avantaje şi dezavantaje pentru propria dezvoltare. din copilăria timpurie până la vârsta adolescenŃei). schizofrenie) Tulburări de personalitate Boli pediatrice cronice/persistente (HIV. şi nu de căi “inferioare” de evoluŃie. pentru fiecare variabilă aleasă în scopul descrierii comportamentului.♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ DeficienŃe fizice (de văz. Continuum-ul tipic-atipic este un concept care are implicaŃii serioase pentru înŃelegerea funcŃionării umane în toate etapele de dezvoltare şi mai ales în acele perioade care presupun schimbări radicale (de exemplu. catastrofe naturale. moderate sau severe Leziuni cerebrale (anoxie. Aşadar comportamentul considerat patologic – sau atipic . tulburare obsesiv-compulsivă. s-a conchis că acei copii care nu urmează traseul comun de dezvoltare suferă probabil fie de pe urma unui deficit. abuz fizic sau sexual) Îngrijire în familii foster. accidente) Tulburări emoŃionale şi comportamentale (anxietate. 1963). depresie. Metoda clasică de stabilire a “baremului” de dezvoltare caracteristic fiecărei vârste a fost cea a calculării unei valori normative.

BPS Blackwell. (2003). Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Herbert. Această sarcină se va putea discuta la prima consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor online. 8 . From conception to adolescence. M. Oxford. pagini 1-13 (Introducere).Teme de auto-evaluare ArgumentaŃi relaŃia dintre dezvoltarea tipică şi atipică gândindu-vă la elementele care pot justifica sau contrazice existenŃa unui continuum tipic-atipic. Typical and atypical development.

34+ săptămâni Aproximativ ca în cazul unui nou-născut la termen 9 . la o greutate de 500-600 g. deşi problematică.MODULUL 2 DEZVOLTARE ATIPICĂ DETERMINATĂ DE FACTORI PRE/PERINATALI PREMATURITATEA Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu aspectele legate de condiŃia de prematuritate şi a factorilor determninaŃi. Să se familiarizeze cu intervenŃiile pentru copiii prematuri şi părinŃii acestora. cât şi pe termen lung ale prematurităŃii. Prematuritate După 25 de săptămâni. Să identifice cauzele cele mai probabile ale naşterilor premature. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. Şansele de supravieŃuire ale unui prematur în funcŃie de vârsta sarcinii Vârsta sarcinii 23 săptămâni 24 săptămâni 25 săptămâni 26 săptămâni 27 săptămâni 28-31 săptămâni 32-33 săptămâni Probabilitatea de supravieŃuire 17% 39% 50% 80% 90% 90-95% 95% Să caracterizeze condiŃia de prematuritate. Să cunoască atât consecinŃele imediate/pe termen scurt. se consideră a fi limita viabilităŃii. naşterea este relativ de rutină. cursanŃii vor putea: • • • • • CARACTERISTICILE PREMATURITĂłII CondiŃia de prematuritate se referă la orice naştere înainte de vârsta de 37 de săptămâni. În jurul vârstei de 23-24 de săptămâni. Sub 20 săptămâni este rară supravieŃuirea.

cecitate. • foarte mică – maxim 1500 g – 1% din naşteri. se îngroaşă şi se stratifică pielea. fetusul are 650 g şi 34 cm. Pielea este fragilă. • extrem de mică – maxim 1000g – riscuri majore La rândul său. Astfel. considerată factor de risc pentru apariŃia unor anomalii în dezvoltare.2500 g – aproximativ 7% din naşteri. la 20 de săptămâni. Vasele cerebrale sunt fragile. paralizie cerebrală. Plămânii se dezvoltă şi încep să producă surfactant. Cresc părul. apare expresivitatea – zâmbetul. Fetusul are degete complet formate. 20% retard moderat până la sever. La 25 de săptămâni. care împiedică colabarea şi lipirea alveolelor pulmonare. surditate. favorizând umplerea lor cu aer. consecinŃă a unui retard de creştere fetală. La 23-24 de săptămâni. zbârcită.Tema de reflecŃie nr. Este utilă distincŃia între prematuritate şi greutate mică la naştere (sub 2500 g). risc de anomalii ale sistemului nervos. ceea ce duce la un risc crescut de hemoragii intracerebrale sau intraventriculare. în diferite etape de dezvoltare. Începe mielinizarea. Se simt primele mişcări. ritmul somn-veghe este deja format. surditate. 1 ImaginaŃi-vă că trebuie să consiliaŃi o viitoare mămică căreia medicii îi transmit că există şanse crescute pentru o naştere prematură. Sub protecŃia vernixului. mai ales la nivelul matricii germinative din mezencefal unde are loc o creştere rapidă. fetusul are dimensiuni de 270 g şi 15 cm.31 săptămâni şi 6 zile Prematuritate (Tipică) : 32-36 săptămâni şi 6 zile Aceste categorii sunt determinate de particularităŃile fetale. 10% retard moderat până la sever. De asemenea. unghiile. dar au o greutate mică. care îi permit explorarea propriului corp şi a mediului înconjurător. Prematuritate vs. paralizie cerebrală. cu puŃin Ńesut adipos. Încep mişcările respiratorii. cecitate. IdentificaŃi o modalitate empatică şi suportivă de a-i răspunde la întrebarea referitoare la şansele de supravieŃuire ale copilului ei. Încep mişcările globilor oculari. prematuritatea poate fi : Prematuritate Extremă: 24-27 săptămâni şi 6 zile Prematuritate Severă: 28. Retina este incomplet dezvoltată. de aici riscul de retinopatie. ExistenŃa unor tehnici de stabilire mai precisă a vârstei gestaŃionale permite identificarea acelor copii care sunt născuŃi la termen. 10 . greutate mică la naştere Greutate la naştere este considerată: • mică – maxim 2250. vârsta limită a viabilităŃii.

Aparatul digestiv poate procesa hrana. Sub 26 săptămâni. La 37 de săptămâni. Tema de reflecŃie nr. Apare reflexul de clipire – startle response. nejustificând viabilităŃii astfel „salvarea” copiilor cu prematuritate extremă şi severă? • Resursele pentru monitorizarea pe termen lung pot fi puse la dispoziŃia copiilor născuŃi prematur? 11 . care în caz de naştere prematuă este administrată prin gavaj (intubare) pe cale nazală. Majoritatea prematurilor depăşesc problemele iniŃiale. fetusul are aproximativ 2700 g şi 48. permiŃând sensibilitatea kinestezică. Totuşi.veghe este regulat. susŃinând execuŃia unor mişcări frecvente. În cazul naşterii premature. continuă creşterea fetală cu aproximativ 15 g pe zi. Tribe & Shennan. 2007). În cazul celor născuŃi între 26-33 săptămâni. La 32 de săptămâni. grăsimi. de limita • Riscul de dizabilităŃi pe termen lung nu este prea mare.40 săptămâni. Prematuritatea este responsabilă de ¾ din mortalitatea prenatală – ½ din mortalitatea înainte de 33 săptămâni.6 cm. prematurii sub 28 săptămâni sunt foarte instabili. în etapa de dezvoltare în care se află şi în cea care urmează. La 28 de săptămâni. Plămânii sunt mai bine dezvoltaŃi. dar şi la 6 ani (13% paralizie cerebrală. 2007): • Ce înseamnă să acŃionezi spre binele copilului? Probleme • Durerea. ¼ dintre copiii născuŃi prematur au probleme neurologice severe/moderate – detectate la 30 luni postnatal. vitamine. dimensiunile fetusului sunt de aproximativ 1800 g şi 42 cm. În ultimii ani. Orarul somn. permiŃând mişcări respiratorii regulate. este posibilă nutriŃia intravenoasă: iniŃial glucoză. fetusul are 900 g şi 38 cm. apoi AA. au fost puse o serie de probleme de ordin etic legate de limita viabilităŃii (“borderline viability”. IMPACTUL CLINIC AL PREMATURITĂłII Acest impact constă în creşterea mortalităŃii şi a morbidităŃii fetale. 52 % dintre copii supravieŃuiesc imediat. 80% supravieŃuiesc în primul an. 13% deficite senzoriale) (Chandiramani. Fetusul poate recunoaşte vocea părintelui. fetusul cântăreşte 700-900 g.La 26 de săptămâni. Ochii şi urechile sunt complet formate. minerale. Dezvoltarea cerebrală este accelerată. iar urechea internă este dezvoltată. Apare acumulare de grăsime la nivelul endodermului. sare. Până la 39. Sistemul nervos este mai bine dezvoltat. cu reprize de somn de câte 20-30 min. când naşterea este considerată la termen. 2 DiscutaŃi cu o femeie însărcinată şi prezentaŃi-i cele mai importante particularităŃi ale fetusului ei. Chiswick. suferinŃa provocată de procedurile invazive sunt prezente? de ordin Aceasta deoarece percepŃia durerii sau o conştiinŃă minimală sunt etic legate discutabile sub 24-30 săptămâni.

CAUZELE PREMATURITĂłII Cauze ale naşterilor premature sau cu risc • • • 1/3 din naşteri – cauze de ordin infecŃios. datorate imaturităŃii ficatului. care duc la probleme in membranele fetale. o Dintre consecinŃele dovedite pe termen lung s-a dovedit o reducere în IQ care în unele cercetări este considerată a fiind până cu 15 puncte sub IQ-ul mediu. Jankowsky & Van Rossem (2007) au demonstrat existenŃa unor deficite cognitive la nivel de atenŃie. o care pot fi toxice pentru sistemul nervos ConsecinŃele pe termen lung ale prematurităŃii: • Cel puŃin temporar un retard în dezvoltare o Fizic – 18 luni pentru circumferinŃa capului o 24 luni pentru greutate o 40 luni pentru înălŃime • Deficite de învăŃare – probabil datorate unor deficite cognitive tmpurii. Feldman. contracŃiile uterine apar protectiv 20% . Rose. 3 Pornind de la posibilele consecinŃe pe termen scurt şi lung ale prematurităŃii. iritabilitate Tema de reflecŃie nr. respectiv la 12 luni. o De regulă se operează cu „vârsta corectată” • Distractibilitate. memorie (recunoaştere. leucomalacie periventriculară – cresc riscul de paralizie cerebrală/diplagie spastică • Ischemii hipoxice – cresc riscul de leziuni cerebrale • Retinopatie – deficite vizuale – datorită concentraŃiilor crescute de O2 administrate pentru a face faŃă sindromului de distres respirator • Apnee – imaturitate cerebrală • Sindromul de distres respirator – 60% din cei sub 32 săptămâni • Deficite auditive – pierderea auzului • SIDS (sudden infant death syndrome) 20% din cazuri prematuri – posibil datorită unui control cardiorespirator imatur • Icter – provocat de niveluri foarte ridicate ale bilirubinei. viteza de codare a informaŃiei. reactualizare) la 7 luni.viaŃa mamei sau a copilului în pericol 50% cauze necunoscute 12 . o De exemplu. hidrocefalie posthemoragică.ConsecinŃele imediate/pe termen scurt ale prematurităŃii: • Hemoragii intraventriculare. gândiŃi-vă la un plan de evaluare a domeniilor poatenŃial afectate la un copil născut prematur.

coordonată cu ritmul Avantajele cardiac folosirii • Creşterea ritmului cardiac – sau revenirea la nivelul fiziologic. alterat metodei de răspunsul “protest-disperare” Kangaroo • Creşterea temperaturii corpului – tratarea hipotermiei Mother • Reducerea nivelului de glucocorticoizi – stimulare vagală şi prin supt. în 1985 i-a fost consacrat primul articol în the Lancet. poziŃie anormală a fătului. diabet. care facilitează stimularea senzorială şi permite alăptarea la sân. în contact fizic “skin-toskin”. Care reducerea iritabilităŃii şi a plânsului • Ataşarea de mamă şi declanşarea reflexului de supt • ÎmbunătăŃirea nutriŃiei – creşterea volumului de lapte matern. 2005) A. mama sub 17-18 ani. iar din 1986 au apărut studii în Ńările occidentale şi s-au dezvoltat aplicaŃii în Ńările africane. cu o frecvenŃă de 1:200 sarcini. INTERVENłII PENTRU PREMATURI IntervenŃiile propuse în cazul prematurităŃii sunt multimensionale şi vizează atât copilul cât şi adulŃii care sunt persoanele de îngrijire primară – părinŃii (Herbert. INTERVENłII FOCALIZATE PE COPIL • • • • stimulare tactilă stimulare kinestezică stimulare vizuală stimulare auditivă Una dintre cele mai cunoscute metode este aşa-numita Kangaroo Mother Care. Columbia. în Bogota. În 1983 a atras atenŃia UNICEF-ului. chirurgie uterină. este asociată cu – fibrom uterin. cu afectarea SN • herpes viral – poate duce la infectii sau anomalii fetale • anomalii structurale – disproporŃie cefalopelviană (pelvisul mamei prea mic) sau cervix incompetent (dilatare prematură) • contracŃii uterine prea puternice – interferează cu circulaŃia (deci şi oxigenarea) fetală • placenta praevia – separare prematură a placentei şi hemoragie. care presupune purtarea copilului la piept. sarcini multiple anterioare. Kangaroo Mother Care Studiile apărute până în prezent sugerează că această metodă duce la: • Oxigenarea mai bună decât în incubator. îmbunătăŃirea capacităŃii de digerare a laptelui • Creşterea imunităŃii 13 . respiraŃie stabilă şi regulată. în condiŃiile deficitului de incubatoare şi a creşterii numărului de infecŃii severe în spitale. Metoda a fost propusă în 1979 de Rey şi Martinez.Boli sau condiŃii materne care predispun la naşteri premature sau cu risc: • hipertensiune – cu edeme sau acumulare de proteine în urină – toxemie • diabet – hipoglicemie fetală. mama peste 35 ani. tratarea sindromului de distres respirator.

se consideră a fi limita viabilităŃii.B. De asemenea. deşi problematică. considerată factor de risc pentru apariŃia unor anomalii în dezvoltare. în contact fizic “skin-to-skin”. pe termen scurt cât şi pe termen lung. dar au o greutate mică. la o greutate de 500-600 g. care facilitează stimularea senzorială şi permite alăptarea la sân. Una dintre cele mai cunoscute metode este aşa-numita Kangaroo Mother Care. ExistenŃa unor tehnici de stabilire mai precisă a vârstei gestaŃionale permite identificarea acelor copii care sunt născuŃi la termen. naşterea este relativ de rutină. există o serie de consecinŃe ale prematurităŃii. care presupune purtarea copilului la piept. Prematuritatea se asociază cu o creştere a mortalităŃii şi a morbidităŃii fetale. 14 . acestea din urmă vizând în special domeniul funcŃionării cognitive. În jurul vârstei de 23-24 de săptămâni. IntervenŃiile propuse în cazul prematurităŃii sunt multimensionale şi vizează atât copilul cât şi adulŃii care sunt persoanele de îngrijire primară – părinŃii. Sub 20 săptămâni este rară supravieŃuirea. INTERVENłII FOCALIZATE PE PĂRINTE • educaŃie pentru a înŃelege nevoile copiilor lor vulnerabili biologic • abilităŃi şi încredere în propriile resurse • învăŃarea unei grile de lectură pentru interpretarea comportamentului copilului • repere de dezvoltare infantilă • încurajarea interacŃiunii mamă-copil • facilitarea ataşamentului mutual • suport pentru nevoile părintelui Rezumat CondiŃia de prematuritate se referă la orice naştere înainte de vârsta de 37 de săptămâni. După de 25 de săptămâni. Este utilă distincŃia între prematuritate şi greutate mică la naştere (sub 2500 g).

M. Oxford. Această sarcină se va putea discuta la prima consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor online. OferiŃi câteva exemple de activităŃi pe care le-aŃi coordona.Temă de auto-evaluare GândiŃi-vă la un plan de intervenŃie care să vizeze părinŃii unui copil născut prematur şi copilul acestora. BPS Blackwell. (2003). 15 . Typical and atypical development. From conception to adolescence. Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Herbert.

începutul acestei acŃiuni putând fi situat chiar în perioada prenatală. care implică transmiterea pe cale ereditară a materialului genetic şi 2) tulburări cromozomiale. În acest modul vor fi trecute în revistă principalele complicaŃii pre. ceea ce presupune următoarele componente: a) mutaŃia spontană de la nivelul genelor şi /sau cromozomilor. Traseul de dezvoltare al copilului poate fi compromis de la o vârstă timpurie. b) incompatibilitatea genetică dintre părinŃi. Transmiterea „autozomal recesivă” presupune combinarea a două gene. Termenul „transmitere autozomal dominantă” se referă la un tip de transmitere a materialului genetic prin alŃi cromozomi decât cei sexuali care necesită doar de o genă de la un părinte pentru ca boala să se manifeste la urmaş. cursanŃii vor putea: Să descrie principalele complicaŃii pre. şi transmiterea X-linkată.şi perinatale. pentru ca boala să se manifeste la urmaş. care conduce la un fitness redus la nivelul copilului sau c) genele care predispun înspre apariŃia unei anumite tulburări se regăsesc deja la nivelul populaŃiei implicate în procesul de reproducere sexuală.MODULUL 3 TULBURĂRI PREDOMINANT ORGANICE: COMPLICAłII PRE. precum şi cele mai frecvente sindroame neurologice (epilepsia. A) DEZVOLTAREA PRENATALĂ ŞI PERINATALĂ TULBURĂRI GENETICE ŞI CROMOZOMIALE Există două forme de tulburări aşa-numite genetice. sindromul alcoolic fetal). deşi originea lor este distinctă: pe de o parte.ŞI PERINATALE. SINDROAME NEUROLOGICE ŞI EVALUARE NEUROPSIHOLOGICĂ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu principalele complicaŃii pre. În fine . precum şi principiile generale ale unei evaluări de tip neuropsihologic. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. Să descrie particularităŃile de dezvoltare ale copiilor cu epilepsie.şi perinatale.şi perinatale şi factorii asociaŃi acestora. leziuni traumatice ale creierului sau sindrom alcoolic fetal. Să prezinte prinicipalii factori etiologici ai celor trei sindroame neurologice. transmiterea autozomal dominantă. una de la fiecare părinte. precum şi cu principalele sindroame neurologice. Să prezinte modalităŃile de evaluare neuropsihologică şi de intervenŃie în sindroamele neurologice. transmiterea X-linkată 16 . leziuni traumatice al creierului. se face o distincŃie între transmiterea autozomal recesivă. Ambele forme de tulburări presupun o afectare la nivelul „încărcăturii genetice”. putem vorbi despre 1) tulburări moştenite. ceea ce presupune o formare defectuoasă a materialului genetic în sine. 1)Tulburări cu transmitere genetică În transmiterea de tip mendelian.

Un alt indicator al abilităŃilor de supravieŃuire ale nou-născuŃilor îl reprezintă reflexele primitive de care aceştia dispun. Cele mai importante dintre bolile cu transmitere genetică din dezvoltarea timpurie afectează metabolismul. poate să apară sindromul Prader-Willi. boala rezultantă este sindromul Down). tulburări intelectuale şi crize epileptice. se încearcă să se găsească tratamentul cu o dietă potrivită sau pe bază de hormoni. prezintă deficite la nivelul cogniŃiei sociale). COMPLICAłII PERINATALE Aproximativ 31% din embrionii concepuŃi parcurg în întregime traseul prenatal. Anoxia Lipsa oxigenului se datorează cel mai adesea dezlipirii placentei. Zona cerebrală cea mai vulnerabilă la această lipsă prelungită de oxigen (peste 3-4 17 . restul fiind organisme care nu supravieŃuiesc perioadei germinale sau care sfârşesc printr-un avort spontan. Unor anormalităŃi structurale. administrării de sedative mamei pe perioada naşterii. pentru a ajunge în momentul naşterii. Scorul este un bun predictor pentru posibile complicaŃii ulterioare. Odată cu depistarea acestei probleme. un prim indice în acest sens fiind Scorul Apgar (revedeŃi descrierea acestuia în cadrul cursului de Psihologia dezvoltării). o dietă corespunzătoare poate remedia efectele negative ale fenilcetonuriei. 1 ReflectaŃi asupra răspunsului optim pe care i l-aŃi putea da unei mame care vă întreabă de ce copilul ei este atipic (cu o tulburare cu transmitere genetică sau boală cromozomială).presupune boli care afectează selectiv unul dintre sexe şi transmisă de o genă localizată pe cromozomii sexuali. adică o serie de răspunsuri motrice la stimulări senzoriale specifice (revedeŃi descrierea acestora în cadrul cursului de Psihologia dezvoltării). strangulării cu cordonul ombilical. 2) Boli cromozomiale Se datorează unor probleme în procesul de dezvoltare al cromozomilor în noul embrion. nu se dezvoltă în ceea ce priveşte caracteristicile sexuale secundare. Odată ce se descoperă substanŃa care nu mai poate fi metabolizată. unor contracŃii puternice. majoritatea fiind rezultatul: Unui cromozom în plus (trisomii: de exemplu dacă acel extra-cromozom se regăseşte pe perechea 21. Un exemplu este fenilcetonuria. Temă de reflecŃie nr. etc. majoritatea copiilor au o dezvoltare sănătoasă. boală care se caracterizează prin disfuncŃia unei enzime care are ca rezultat acumularea unei toxine (fenilalanină) în organism. apetit exagerat. cum ar fi deleŃiile parŃiale ale cromozomilor (de exemplu dacă deleŃia apare la nivelul unui braŃ de cromozom 15q. obezitate şi deficite intelectuale). cam 12% din copiii care primesc un scor sub 4 dezvoltând probleme precum paralizie cerebrală. cu efecte semnificative în dezvoltarea mai ales a Ńesutului nervos. Totuşi dintre sarcinile viabile. caracterizat prin tonus muscular scăzut. Unui cromozom în minus (momosomii: sindromul Turner – fetele afectate de acest sindrom nu sunt fertile.

2001. comportamentul copilului conduce la enervări şi frustrări mai frecvente ale mamei Cum reacŃionează mamele când nasc un copil atipic? Prima reacŃie se pare că este de anxietate.somnul . în copilărie şi apoi adolescenŃă. afectarea funcŃiilor intelectuale este extrem de probabilă.. După o vreme mamele tind să ignore gravitatea problemelor şi se comportă relativ similar cu mamele copiilor tipici. dorm neregulat şi nu pot fi calmaŃi uşor. astfel încât diferitele tipuri de tulburări apărute pe parcursul 18 . Totuşi. plânsul excesiv . care depăşeşte 3 ore pe zi. agresivi.minute) este hipocampul. este totuşi un simptom destul de bun al unor probleme de autoreglare. Problemele generate Depresia de această condiŃie sunt: postincapacitatea de a stabili o relaŃie cu copilul partum dificultatea de a menŃine un program monoton de îngrijire a copilului copiii se pare că plâng mai mult. iar dacă zona afectată se extinde până în zonele temporale. Aceşti copii. Tema de reflecŃie nr.iritabilitatea.alimentaŃia . Schimbările la nivel hormonal ce urmează naşterii par a fi responsabile de „tristeŃea post-natală”. Un plâns ce nu poate fi consolat. după cum demonstrează un studiu longitudinal realizat de Papousek et al. 2 GândiŃi-vă la posibilele dificultăŃi în autoreglare cu care se pot confrunta sugarii şi încercaŃi să oferiŃi 2-3 modalităŃi de intervenŃie pentru ameliorarea acestora. PROBLEME DE DEZVOLTARE ÎN PRIMUL AN DE VIAłĂ Cele mai semnificative probleme pentru copiii care au trecut cu bine de dificilul traseu perinatal sunt cele de reglare şi mai ales de autoreglare a unor compartimente ale dezvoltării cum ar fi: . Raportarea părinŃilor la complicaŃiile perinatale Se pare că evenimentele care intervin în această perioadă perinatală pot afecta sentimentele mamei faŃă de copilul ei.pasivitatea Se pare că 40 % din copii care sunt foarte iritabili în primele 3 luni de viaŃă. apar gânduri obsesive referitoare la moartea copilului şi părinŃii proiectează adesea în modul în care îşi cresc copilul propriile lor scenarii mentale referitoare la ce înseamnă condiŃia patologică a acestuia. inducând uneori forme de boală. B) SINDROAME NEUROLOGICE ŞI EVALUARE NEUROPSIHOLOGICĂ În perioada natală. îşi păstrează caracteristicile şi la vârsta de 3 ani. sistemul nervos se dezvoltă trecând prin anumite stadii de maturare. la vârste ulterioare devin anxioşi. de şoc. care în forma ei mai gravă poate fi diagnosticată drept depresie post-partum. sunt prost hrăniŃi. fie ea fizică sau cel mai adesea psihică.

Putem vorbi despre sindroame cu substrat genetic. şi nu o cauză a unei boli. aşa cum le relevă o examinare de tip neuropsihologic.acestui proces afectează diferenŃiat dezvoltarea sistemului nervos central (SNC) în funcŃie de vârsta la care se manifestă. socio-emoŃionale şi comportamentale semnificative pe termen lung. barbiturice. Hauser. paroxistice din neuronii cerebrali. ci mai degrabă difuză. Factori de predispoziŃie şi precipitatori ai crizelor epileptice Factori de predispoziŃie Factori precipitatori Cel mai adesea factori toxici (ex: PredispoziŃia genetică poate implica fie moştenirea unui „prag jos de alcool. precum şi corelatele cognitiv-comportamentale ale acestora. care ar predispune la crize poate să fie lumini bruşte. 1993). Tabel 1. precum şi de anumiŃi factori externi. tulburări metabolice (porfiria. sunete puternice pot duce la moştenită sau nu. aceste probleme dau naştere unor dificultăŃi neuropsihologice. iar repertoriul comportamental şi abilităŃile lingvistice reduse ale nou-născuŃilor şi ale copiilor fac ca efectele tulburării neurologice să fie greu de detectat. trebuie să existe cel puŃin două astfel de episoade pe parcursul a doi ani. neuromotorii. de extindere. problemă de metabolism. fie odată sindromul instalat. Orice program individual de intervenŃie terapeutică sau educaŃională se bazează pe o identificare detaliată în prealabil a ceea ce nu funcŃionează la nivel optim şi a ceea ce poate fi „exploatat” la maximum pentru a compensa şi chiar a depăşi posibilele deficite. În tabelul de mai jos sunt sintetizaŃi cei mai întâlniŃi factori care fie predispun organismul la apariŃia unor crize de tip epileptic. descărcările electrice anormale trebuie văzute ca fiind un simptom. unii agenŃi antipsihotici şi boli asociate cu epilepsia (Anderson & antidepresivi) . hipoglicemia. muzică. descărcare convulsivă neuronală” fie a unei expunere la plumb. O criză de tip epileptic presupune un episod alterat de comportament şi / sau Diagnosticul de conştiinŃă. afectarea sistemului nervos nu este precisă. localizată. precipită declanşarea unei crize (Petra & Benga. 2003). 19 . a) EPILEPSIA Epilepsia este una dintre cele mai frecvente tulburări neurologice din copilărie: deşi poate apărea oricând pe parcursul vieŃii. traumă. Chiar şi în cazul unui sindrom epileptic. Evaluarea şi intervenŃia în cazul unor astfel de probleme este dificilă: de obicei. Pentru a fi stabilit diagnosticul de epilepsie (termenul provine din cuvântul grecesc "epilambanein". steroizi. de tip infecŃios sau toxic). metabolice. tuberoscleroza sau alte aşa-numitele „epilepsii reflexe” malformaŃii congenitale pot fi exemple de Modificări în ritmul de somn. 90% dintre persoanele cu epilepsie au avut primele simptome ale tulburării lor înainte de vârsta de 20 de ani. care poate lua diverse forme de manifestare dar care are ca de epilepsie determinant descărcări electrice anormale. hiperalcemia) dezvoltare anormală a creierului Stimulare externă: citit. Totuşi. care înseamnă "a declanşa un atac"). acestea fiind fie congenitale fie tulburări neurologice dobândite pe parcursul dezvoltării. Vom prezenta pe scurt câteva dintre sindroame neurologice mai frecvent întâlnite. amfetamine. aceasta putând fi mai greu de diagnosticat (de ex. uremia. localizare.

Factori psihologici concentrarea în anumite sarcini) (ex: ParticularităŃi în dezvoltarea cognitiv-comportamentală şi psihosocială a copiilor cu epilepsie Besag (2002) remarca faptul că in literatura de specialitate referitoare la epilepsia în copilărie se preia uneori o tendinŃă de la nivelul simŃului comun. iar aceasta ar putea fi o consecinŃă a capacităŃii diminuate de a lua decizii ca o consecinŃă a 20 . Cam 20% din persoanele cu tulburări de învăŃare au epilepsie. ExistenŃa unor tulburări de învăŃare ale dezvoltării implică apariŃia în diverse forme a celor la nivelul performanŃei de tip academic. convulsii febrile. Loviturile la cap pot conduce la formarea unui Ńesut de leziune urmat de atrofie cerebrală focală. Copiii cu epilepsie prezintă o lentoare. Factori perinatali.factori predispozanŃi. infecŃii. motorii. InfecŃii ale sistemului nervos central: encefalite.cognitive. Studiile recente nu justifică adoptarea nici unei dintre poziŃiile de mai sus. îndeosebi cei care produc anoxie sau hemoragie cerebrală. fie de a considera că acestea sunt nesemnificative. O concluzie importantă a acestui studiu a fost că o vârstă mai timpurie a declanşării crizelor epileptice se asociază cu un declin cognitiv mai sever. Deşi nu putem vorbi despre un profil cognitiv-comportamental universal al copiilor cu epilepsie. şi anume aceea de a adopta poziŃii extreme: fie de a prezenta consecinŃele epilepsiei ca fiind dezastruoase. deprivarea prelungită de stimulare. fenilcetonuria . există unele probleme constatate în general la copiii cu acest sindrom. evidenŃiind în schimb marea eterogenitate a fenomenului. determinarea lor fiind probabil multiplă. evidenŃiată mai ales în probele de timp de reacŃie. totuşi o astfel de evaluare ar fi extrem de PerformanŃa importantă la o vârstă la care este greu de explicat prezenŃa unor performanŃe mnezică şcolare scăzute în condiŃiile unui IQ normal. medicaŃia antiepileptică. la fel incompatibilitatea dintre grupa de sânge a mamei şi a copilului. matematică. gramatică. prevalenŃa crescând până la 50% când tulburările de învăŃare sunt severe. uneori crizele apar doar la câŃiva ani de la incident. perceptive. chisturi. scriere. factori psiho-sociali). Nu există prea multe studii care să pună în evidenŃă impactul epilepsiei asupra memoriei la copii şi adolescenŃi. Kirk & Chalfant (1984) făceau distincŃia dintre două tipuri de tulburări de învăŃare: cele ale dezvoltării (deficite în prerechizitele necesare activităŃii academice .(2001) au constatat deficite selective la memoria non-verbală şi la reactualizarea amânată (delayed recall) dar memoria verbală şi abilităŃile lingvistice nu erau afectate. sociale sau la nivel de limbaj) şi cele de la nivelul performanŃei de tip academic (de citire. Studiile existente au fost realizate pe un număr mic de pacienŃi cu epilepsie de lob temporal înainte şi după o intervenŃie chirurgicală. etc. Boli în copilăria timpurie: cardiorespiratorii. pentru crizele ce au loc în timpul somnului factorul precipitator îl reprezintă tranziŃia dintre diferitele etape ale somnului. Există puŃine situaŃii în care tulburările de învăŃare să fie asociate atât de frecvent cu o condiŃie clinică specifică cum e cazul cu crizele epileptice. Pavone et al.). abces cerebral. şi sugerând că fiecare copil trebuie evaluat în funcŃie de o serie de factori care îi particularizează condiŃia (vârsta debutului. frecvenŃa şi severitatea crizelor.

epilepsiei sau o consecinŃă a tratamentului antiepileptic. ale efectelor cognitive ale medicaŃiei antiepileptice. Copiii cu epilepsie pot resimŃi vinovăŃie. mergând până la folosirea bolii copilului ca Ńap ispăşitor pentru orice problemă a familiei. aceştia sunt cei care ar putea socială contribui la evaluarea diverselor aspecte ale crizelor. ReacŃiile familiei variază între protecŃie exagerată. şi aici probabil putem să căutăm explicaŃii şi la nivelul academică unor factori de ordin psiho-social. O asistenŃă psihologică individuală sau la nivel de familie este extrem de utilă pentru identificarea şi discutarea acestor credinŃe şi sentimente reciproce. stigmatizarea acestor copii fiind încă puternică. izolare. epilepsia este mai frecvent asociată cu tulburări emoŃionale decât alte boli ale copilăriei. 3 GândiŃi-vă la modalităŃi concrete prin care aŃi putea combate stigmatizarea copiilor cu epilepsie. De fapt. La un nivel mai bazal. sau ar putea semnala apariŃia sau accentuarea unor tulburări de învăŃare asociate. Boala determină o stigmatizare la nivel social mai mare decât cea a altor boli ale copiilor. dependenŃă şi stimă de sine scăzută. explicaŃia se poate formula în termenii unei reacŃii de inhibiŃie neuronală vis-a-vis de descărcările epileptice. Reuşita şcolară a copiilor cu epilepsie este sub nivelul care ar putea fi prezis doar având în vedere diferenŃele la nivel de inteligenŃă comparativ copiii PerformanŃă fără acest diagnostic clinic. Temă de reflecŃie nr. cu o informare adecvată. Calitatea vieŃii copiilor cu epilepsie depinde de factori multiplii. niveluri de anxietate mai mari şi percep mai degrabă evenimentele ca fiind determinate de surse incontrolabile decât copiii cu alte boli cronice. cum ar fi nivelul dezvoltării. factorii de tip sociocultural sunt determinanŃii majorii ai succesului şcolar. 21 . Copiii care au o astfel de boală cronică sunt semnificativ afectaŃi şi la nivelul funcŃionării lor în cadrul familiei. negare. Într-un studiu realizat pe familiile unor copii cu epilepsie fără retard mental asociat. Copiii cu epilepsie au o stimă de sine mai scăzută. Pierderea temporară a controlului în desfăşurarea crizelor ridică o serie de probleme pentru copilul care tinde să obŃină măcar o relativă autonomie. tipul şi frecvenŃa crizelor şi modul în care boala copilului este receptată de familie şi de alte persoane semnificative. lipsa abilităŃilor care ar fi caracteristice vârstei. sau în cazurile extreme la respingere sau abandon. expectanŃe minimale legate de capacităŃile copilului. ceea ce Stigmatizarea determină adesea „omisiunea” părinŃilor de a menŃiona aspecte legate de ea educatorilor. cum ar fi cei cu diabet. habituare cu rolul de bolnav. s-a dovedit că odată controlat factorul IQ. Tulburări emoŃionale Calitatea vieŃii Şcoala şi comunitatea sunt determinanŃi majori ai modului de a interacŃiona pe plan social al copilului cu epilepsie.

lobii frontali) pot să nu fie evidente decât peste ani de zile. este evidentă necesitatea unei evaluări comprehensive. tulburări mnezice sau atenŃionale. dacă la copiii mai mici cele mai frecvente sunt problemele atenŃionale. 6) teste ce evaluează memoria şi învăŃarea. Se pare că aceste leziuni traumatice reprezintă cauza principală a mortalităŃii în rândul copiilor. dacă leziunea are loc în copilăria timpurie. proliferarea şi migrarea neuronală în celelalte sisteme neuronale. În tabelul următor am încercat să sintetizăm cele mai importante concluzii din literatura de specialitate referitoare la etiologia şi consecinŃele frecvente ale acestei tulburări: ModalităŃi de evaluare 22 . cu bicicleta. neurogeneza. În mod firesc. tulburări vizuomotorii.etc). distrugerea de la nivelul Ńesuturilor cerebrale care are loc în copilărie va modifica traseele de dezvoltare tipice. 2) o măsură a inteligenŃei (scalele Wechsler). ConsecinŃe neuropsihologice Astfel. probleme de fluenŃă verbală şi în procesul de citire. 7) teste de raŃionament şi gândire abstractă. leziunile suferite în copilărie sunt mai periculoase decât cele suferite la o vârstă ulterioară. cele mai întâlnite consecinŃe neuropsihologice ale acestor leziuni nu sunt fatale. şi se poate afirma că cel puŃin din punct de vedere al dezvoltării structurale a creierului. Tulburările de la vârsta adolescenŃei sau din perioada maturităŃii dau naştere unor deficite mai localizate. Halstead Neuropsychological Test Battery for Children. precum şi de modalitatea de tratament. 5) teste de percepŃie vizuală. copii sunt o populaŃie cu un grad de risc sporit faŃă de astfel de evenimente (accidente de maşină. se înregistrază un declin în inteligenŃa non-verbală. fluenŃă verbală. Evaluările trebuie să fie periodice: s-a observat că cea mai intensă recuperare are loc în primii 2-5 ani. consecinŃele acesteia la nivelul unor regiuni cerebrale care se dezvoltă mai târziu (de ex. cei mai buni predictori pentru recuperarea ulterioară fiind un test ce evaluează IQ-ul posttraumatic şi durata perioadei de comă posttraumatică. etc). de învăŃare şi psihosociale asociate cu TBI. în funcŃie de natura. Dinamica deficitelor este şi ea semnificativă în acest sens: astfel. tipul şi severitatea acesteia. 4) probe detaliate pentru: percepŃie auditivă.b) LEZIUNI TRAUMATICE ALE CREIERULUI (Traumatic brain injury –TBI) Deşi leziunile traumatice ale creierului pot să apară la orice vârstă. Totuşi. deficitele la nivel cognitiv devin evidente doar ulterior. etc. vocabular receptiv. acestea diferă în funcŃie de vârsta la care copilul a suferit leziunea. abuz fizic. fiind sugeraŃi următorii paşi: 1) evaluarea cu o baterie neuropsihologică complexă (NEPSY. căzături. 3) teste de reuşită şcolară (achievement tests). Datorită gamei largi de tuburări neuropsihologice. fiind incriminate în cam o jumătate din cazurile de deces. De asemenea.

Copilul nu este asigurat în maşină predispoziŃie: încât să nu cadă. . mai ales în probe cu limită de timp Adesea deficite vizuo-spaŃiale Deficite mnezice frecvente în TBI Se îmbunătăŃesc în primul an după leziune Afectată memoria verbală şi vizuo-spaŃială DificultăŃile în învăŃarea unui nou material verbal persistă în cazul unor leziuni severe Impulsivitate Deficite atenŃionale Verbalizare excesivă Comportamente dezinhibate. totuşi Niveul de violenŃă din mediu Copii cu TBI se pare că Comportamente parentale de risc: nu sunt un grup aleator. Deficite persistente în caz de comă (peste 24 de ore) IQ de performanŃă < IQ verbal Deficite cognitive nespecifice Nu lateralizare perfectă a deficitelor Deficitele depind de severitatea leziunii.ETIOLOGIE GENETIC: FACTORI DE MEDIU: Nu există o relaŃie Posibile traume perinatale genetică clară. inacceptabile social Problemele persistă adesea chiar după ce examinările de tip EEG sau neurologic nu mai evidenŃiază dificultăŃi DificultăŃi lingvistice Chiar şi leziunile uşoare (mild) creează probleme la nivel academic Procesul de învăŃare dificil şi datorită dificultăŃilor descrise anterior Probleme psihiatrice după leziuni severe RelaŃiile afectate de aceste dificultăŃi Impact negativ asupra mediului familial CORELATE NEUROPSIHOLOGICE INTELIGENłĂ PERCEPłIE MEMORIE ATENłIE FUNCłII EXECUTIVE REUŞITĂ ŞCOLARĂ ŞI DOMENIU PSIHOSOCIAL ŞI FAMILIE 23 . părinŃii conduc sub -Hiperactivitatea influenŃa băuturilor alcoolice -Probleme de conduită -Probleme de impulsivitate Depind de locaŃia şi tipul de leziune În copilăria târzie şi adolescenŃă se aseamănă leziunilor adulte Leziunile uşoare (mild) nu prezintă probleme neuropsihologice serioase pe termen lung.Abuzul fizic Elemente de .

probleme de învăŃare. Se pare că nivelul de alcool care determină sechelele neurocomportamentale cele mai semnificative este de între 7 şi 28 de consumuri de alcool pe săptămână.Temă de reflecŃie nr. chiar dacă există sau nu deficite cognitive asociate. 24 . anomalii faciale şi disfuncŃii la nivelul SNC. probleme cu atenŃia şi cu dobândirea unor comportamente adaptative. retard mental şi crize epileptice. hiperactivitate. Factorii etiologici esenŃiali sunt reprezentaŃi de perioada de pe parcursul sarcinii in care mama a consumat băuturi alcoolice. c) SINDROMUL ALCOOLIC FETAL (Fetal alcohol syndrome. AbilităŃile de procesare a informaŃiei sunt şi ele afectate şi sensibile la consumul de alcool al mamei pe perioada sarcinii. Astfel. Etiologie Studii realizate cu copii cu FAS indică o scădere a mărimii totale a creierului. Aspecte neuropsihologice şi psihosociale Studii longitudinale realizate la nivelul copiilor cu FAS indică faptul că această tulburare persistă pe parcursul vieŃii. anormalităŃi la nivelul urechilor şi o aplatizare generală în zona mediană a feŃei) devin mai puŃin evidente după perioada pubertăŃii şi diagnosticul din acel moment este mai problematic. fiind determinată de expunerea prenatală la alcool. mai ales în cerebrum şi cerebel. Caracteristicile faciale (deschidere mică a ochilor. nas mic. Copii cu FAS prezintă dezvoltare întârziată. Dezvoltarea abilităŃilor sociale este deficitară.. Nou-născuŃii mamelor alcoolice sunt lenŃi în răspunsurile lor la mediu şi au greutate mică la naştere. deficite atenŃionale. dificultăŃi motorii. de cantitatea de băutură consumată şi de vârsta mamei. deşi mărimea redusă a capului rămâne o caracteristică a acestui sindrom. economici şi de zonă geografică. DificultăŃile cele mai frecvent invocate sunt retard cognitiv. cu corp calos mic sau aproape inexistent.FAS) Copii cu acest sindrom prezintă o deficienŃă în creştere. o zonă plată între nas şi gură. DiferenŃe în ratele de incidenŃă ale acestui sindrom depinde de factori etnici. Un diagnostic timpuriu al tulburării este crucial pentru dezvoltarea ulterioară precum şi pentru realizarea unor programe de intervenŃie pentru mamele alcoolice. 4 ReflectaŃi asupra modalităŃilor de prevenire a leziunilor traumatice ale creierului axându-vă pe controlarea factorilor etiologici ai acestora care Ńin de mediu. în perioada timpurie şi de mijloc a sarcinii. probleme de somn şi tulburări emoŃionale. în ganglionii bazali. neîndemânare. PrevalenŃa acestui sindrom la nivelul populaŃiei americane este estimat a fi de 1-3 la 1000 de sarcini viabile. Examinările EEG nu relevă anormalităŃi focale la acest grup de copii.

Modelul propune 7 paşi ai acestui demers pe care îi considerăm extrem de utili. Nu trebuie să uităm că majoritatea copiilor cu FAS provin din medii familiale haotice. unde consumul de alcool şi de droguri este frecvent. 1991) au murit la 5-12 ani de la evaluarea iniŃială. nu iau iniŃiativa. în timp ce copiii mai mari au îndeosebi probleme sintactice. dezvoltă adesea probleme psihopatologice. adică modelul DNRR (Developmental Neuropsychological Remediation / Rehabilitation Model). şi doar 3% cu mama lor biologică. a vieŃii lor de zi cu zi CerinŃe contextuale la nivel comportamental.adesea aceşti copii acŃionează fără să ia în considerare consecinŃele acŃiunii lor. cel mai adesea abilităŃile sociale reduse ducând la diferite forme de comportament antisocial sau dimpotrivă. nu sunt capabili să interpreteze semnale sociale şi să stabilească relaŃii sociale satisfăcătoare. CerinŃele mediului Descriere Profil neuropsihologic Evaluare ecologică. Planificare pe termen scurt şi pe termen Formularea unor predicŃii. Unele studii indică faptul că doar aproximativ 9% din copii trăiesc cu părinŃii lor biologici. pentru un program eficient de intervenŃie (Petra. este poate orienta în linii mari orice plan de intervenŃie. de izolare. Monitorizarea permanentă prin raportare la acesta. AbilităŃile lingvistice nu par a fi în mod deosebit afectate. EvidenŃierea „sarcinilor” ce trebuiesc rezolvate de copil. Programele de intervenŃie cele mai eficiente sunt cele în cadrul cărora diagnosticul este oferit timpuriu şi familia este implicată în procesul de recuperare. Cei care supravieŃuiesc. d) MODELUL DE INTERVENłIE pe baza evaluării neuropsihologice propus de Rourke (1994). Copiii mai mici prezintă dificultăŃi globale în achiziŃia limbajului. Cam 69% dintre copii evaluaŃi într-un studiu longitudinal (Streissguth et al. 5 GândiŃi-vă care ar fi efectele consumului scăzut/moderat de alcool („consumului social de alcool”) asupra sarcinii. în succesiunea prezentată. ci mai degrabă acestea depind de calitatea îngrijirii pe care copiii o primesc precum şi de vârsta la care se află.. care lung deficite se vor remedia / înrăutăŃi? Strategii specifice de tratament Planuri „ideale” de remediere Stabilirea unei desfăşurări optime a intervenŃiei. şcolar şi psihosocial. de fapt a unui standard de evoluŃie pe parcursul tratamentului. Pasul II Pasul III Pasul IV 25 . 2004): Pasul Pasul I Stadiul de evaluare şi intervenŃie EvidenŃierea deficitelor şi atuurilor la nivel cognitiv-comportamental. Temă de reflecŃie nr. fiind realizat pentru populaŃia-Ńintă: copii cu dizabilităŃi de învăŃare şi pentru copiii cu tulburări neurologice. evaluare şcolară şi psihosocială.

probleme de somn şi tulburări emoŃionale. Un aspect important în epilepsia la copii este calitatea vieŃii acestora. Deşi nu putem vorbi despre un profil cognitiv-comportamental universal al copiilor cu epilepsie.Scopuri terapeutice Prognostic Reducerea intervenŃiei redundante. anomalii faciale şi disfuncŃii la nivelul SNC. acestea fiind fie congenitale fie tulburări neurologice dobândite pe parcursul dezvoltării. Copiii cu sindrom alcoolic fetal prezintă o deficienŃă în creştere. Tabel 9. clarifica sau schimba integral planul de intervenŃie. tulburărilor mnezice sau atenŃionale. DificultăŃile cele mai frecvent invocate sunt retard cognitiv. ele pot fi împărŃite în: sindroame cu substrat genetic. tipul şi frecvenŃa crizelor şi modul în care boala copilului este receptată de familie şi de alte persoane semnificative. În ceea ce priveşte sindroamele neurologice. În acest sens. Rourke (1994) Pasul V Resursele disponibile Rezumat Traseul de dezvoltare al copilului poate fi compromis de la o vârstă timpurie. ConsecinŃele neuropsihologice ale leziunilor traumatice ale creierului pot fi de tipul unui declin în inteligenŃa non-verbală. putem vorbi despre tulburări moştenite şi tulburări cromozomiale. Studii longitudinale realizate la nivelul copiilor cu FAS indică faptul că această tulburare persistă pe parcursul vieŃii. Aproximativ 31% din embrionii concepuŃi parcurg în întregime traseul prenatal. problemelor de fluenŃă verbală şi în procesul de citire. etc. pentru a ajunge în momentul naşterii. Modelul DNRR (Developmental Neuropsychological Remediation / Rehabilitation Model). neuromotorii. restul fiind organisme care nu supravieŃuiesc perioadei germinale sau care sfârşesc printr-un avort spontan. începutul acestei acŃiuni putând fi situat chiar în perioada prenatală. 26 . determinarea lor fiind probabil multiplă. leziuni traumatice ale creierului şi sindromul alcoolic fetal (FAS). există unele probleme constatate în general la copiii cu acest sindrom. tulburărilor vizuo-motorii. metabolice. probleme cu atenŃia şi cu dobândirea unor comportamente adaptative. Cele mai frecvente sindroame neurologice sunt: epilepsia. care depinde de factori ca nivelul dezvoltării. Pasul VI Plan realist de remediere Compararea diferenŃelor dintre paşii V şi VI Pasul VII RelaŃie în continuă desfăşurare între Procesul de evaluare neuroevaluare neuropsihologică şi intervenŃie psihologică repetat periodic pentru a modifica. fiind determinată de expunerea prenatală la alcool.

6(2). O perspectiva critica asupra neuropsihologiei. 2. (2003). 70-79. O. emoŃional) ale Aceste sarcini se vorcopil recent diagnosticat consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor onmamei unui putea discuta la prima cu epilepsie? line. • Bibliografie minimală pentru acest modul Petra. Care credeŃi că sunt reacŃiile posibile (la nivel cognitiv. Cognitie. ConcepeŃi un plan de intervenŃie prin intermediul căruia aŃi creşte calitatea vieŃii copiilor cu epilepsie. Creier. Din planul propus trebuie să reiasă: factorii asupra cărora aŃi interveni şi modalitatea de intervenŃie. 1-19 27 . 3. Petra. L. Care sunt componentele pe care le-aŃi lua în considerare dacă ar trebui să realizaŃi evaluarea neuropsihologică a unui copil cu sindrom alcoolic fetal? Aceste sarcini se vor putea discuta la prima consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor online. Revista SocietăŃii de Neurologie şi Psihiatrie pentru copii şi adolescenŃi din România. (2003). L. Implicatii si aplicatii pentru studiul dezvoltarii atipice. Vol. comportamental.. 8 (1). Comportament. & Benga.Teme de auto-evaluare 1. Evaluarea neuropsihologică a copiilor cu epilepsie: Sugestii pentru un plan terapeutic individualizat.

MODULUL 4 TULBURĂRILE EMOłIONALE PARENTALE PRE/POSTNATALE ŞI DEZVOLTAREA ATIPICĂ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu aspectele legate de tulburările emoŃionale parentale asociate dezvoltării atipice. sexual. Să identifice principalele tulburări emoŃionale parentale postnatale şi să descrie efectele acestora asupra dezvoltării copilului. Acest din urmă factor. deoarece pentru multe femei opŃiunea pentru o viaŃă profesională activă până foarte aproape de momentul naşterii 28 . cursanŃii vor putea: Să caracterizeze principalele tulburări parentale prenatale asociate dezvoltării atipice şi factorii de risc asociaŃi. repaus la pat • Evenimente de viaŃă stresante • Istoric de abuz fizic. DEPRESIA /ANXIETATEA PRENATALĂ Depresia şi anxietatea prenatală au o prevalenŃă la femeile însărcinate de 10-25% şi cresc în severitate progresiv (trim. sarcină neplanificată • Stres la locul de muncă. Factorii de risc asociaŃi • Istoric personal/familial de depresie sau anxietate • DificultăŃi relaŃionale cu partenerul • Tratamente pentru fertilitate – efecte secundare luni sau chiar ani + teama de a nu pierde sarcina • Avort spontan anterior – vezi şi restricŃii suplimentare • Sarcina cu probleme – teste genetice. Să descrie efectele depresiei şi anxietăŃii prenatale asupra copilului. reprezentarea rolului de părinte. greutate mică la naştere.1→2). pierderea controlului asupra corpului • AlŃi factori – mamă singură. emoŃional. invocat mai ales de abordările tradiŃionale. este discutabil din perspectivă actuală. retard de creştere fetală (şi postnatal!) • ComplicaŃii postnatale (de ex. verbal. hemoragie intraventriculară). Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. Se asociază adesea cu complicaŃii ale sarcinii: • Anomalii ale placentei • Preeclampsie-toxemie • Avort spontan • Naştere prematură.

in press.. deşi unele studii sugerează că există o fereastră de vulnerabilitate deja la 20-24 săptămâni (Dieter et al.. 2002. 2004.. 2002.. şi nu un element care cauzează sau potenŃează distresul emoŃional (vezi şi Van der Bergh.este o condiŃie a sănătăŃii mintale. 2000) Efecte asupra copilului la 1-2 ani: • interacŃiuni mai puŃin funcŃionale cu mama • reactivitate crescută. 2010) Tema de reflecŃie nr. 1 Pornind de la factorii de risc asociaŃi depresiei materne. Mathey. Monk et al. 2003. 2005) Intervalul critic pentru aceste efecte este în jurul vârstei de 27-28 săptămâni. reflectaŃi asupra modalităŃilor de prevenire a acestei condiŃii.. Pickens. 2004) Efecte asupra copilului Efecte asupra fătului: Modificarea parametrilor fetali: • creşterea arousalului (stare de veghe prelungită) • creşterea ritmului cardiac • creşterea motricităŃii (Di Pietro et al. 2000.. Heron et al. 1991) • Dezvoltarea altor forme de distres. 2004. Gonzalez.. iritabilitate + temperament dificil • reglare atenŃionala mai slabă • abilităŃi lingvistice reduse 29 . Efecte asupra nou-născutului: • scoruri mici la Scala Brazelton pentru dimensiunile orientare. atenŃie • iritabilitate • Asimetrie EEG – activare frontală mai accentuată în emisfera dreaptă (Jones at al. 2003.. 1995) Aceste efecte sugerează că putem vorbi despre dereglarea sistemului nervos autonom: • Hiperactivare simpatică • Subactivare/dereglare parasimpatică (Di Pietro et al. Mulder. Van den Bergh.. 2006) • DificultăŃi de ajustare la solicitările rolului de mamă (Barnett et al. Efecte asupra mamei • ExpectanŃe negative legate de rolul de mamă (Hart & McMahon. Sutter-Dallay et al. Fox. 1997) • Nivel de cortizol ridicat – activare HPA • Ton vagal redus (Field. Mennes & Glover. 2010. în particular depresie postnatală (Austin et al. 2001). Monk et al.

2007. emoŃionale sau cognitive severe ale copilului putând fi explicată de distresul/anxietatea/depresia maternă experienŃiate prenatal. 2007. Maccari et al. Această relaŃie pozitivă poate fi identificată de-a lungul intervalului 0-15 ani... 2003.. este probabilă 30 . 2004. Molteni. Acest impact asupra copilului poate fi explicat prin ipoteza programării fetale (Liu & Mathews.. Mennes & Glover (2005) sugerează că relaŃia dintre tulburările emoŃionale antenatale ale mamei şi dezvoltarea deficitară a copilului este prezentă chiar şi atunci când controlate potenŃiale variabile confundate: prenatale (de ex.. Weinstock. 2002. Brouwers et al. Fumagalli. 2001. Laplante et al. sau postnatale (anxietatea/depresia maternă prezente postantal).. 2004.. Buitelaar et al. respectiv la 11 ani (O´Connor et al. Modelele animale demonstrează programarea fetală a axei HPA (hipotalamo-pituitarăadrenală) şi a sistemelor de neurotransmiŃători de către nivelul matern ridicat de glucocorticoizi. 2 ReflectaŃi asupra efectelor negative ale depresiei materne asupra copilului de vârstă preşcolară şi propuneŃi modalitaŃi de intervenŃie în scopul diminuării impactului acestora. 2010) care sugerează că expunerea prelungită la stres in utero duce la Ipoteza reprogramarea axei HPA (hipotalamo-pituitaro-adrenale) fetale. 2005. 2005. a mielinizării.. 2003. până la 22 % din varianŃa problemelor comportamentale. Seckl. Racagni & Riva.• scoruri mici la scalele de dezvoltare Bayley (la 8. 2001. Owen et al. 2004) Van den Bergh. a sinaptogenezei. 2001.. 2005) Efecte la vârsta şcolară: • rezultate şcolare mai slabe • comportament impulsiv (la testare computerizată) • scoruri mai mici la testele de inteligenŃă • risc de ADHD (O‘Connor et al. respectiv 24 luni) (Austin et al. Huizink et al. 2005). Werner et al.. Întrucât se cunoaşte faptul că şi la om cantităŃile excesive de glucocorticoizi – cortizol – duc la efecte profunde asupra dezvoltării creierului şi a măduvei spinării: modularea proliferării celulare. 2003. programării Această ipoteză pare a fi susŃinută de corelaŃia dintre tulburările emoŃionale fetale materne manifestate prenatal şi nivelul de cortizol crescut la copil la 5-6 ani – în prima zi de şcoală (Gutteling. Huizink et al. de Weerth & Buitelaar.. 2005). a migrării neuronale. fumatul). Van den Bergh & Marcoen. Tema de reflecŃie nr. Ellison. 2005. a diferenŃierii. 2004) Efecte la vârsta preşcolară: • atenŃie deficitară • hiperactivitate • probleme emoŃionale ŞI comportamentale • (O‘Connor et al.. Mulder. 2002.. Gutteling et al. 2002.

De aici ar proveni problemele în autoreglare (arousal. Martins & Cooper (2007). sexul copilului. cu depresia majoră postpartum în săptămânile 1-8 după naştere. polimorfismul genei transportorului serotoninei 5-HTTLPR –alela s. 1996). a sistemului limbic şi a cortexului prefrontal la nivel fetal. într-un review al depresiei datelor pentru interviurile realizate în cazul vizitelor la domiciliu (home materne visitation) indică însă o incidenŃă mult mai mare a problemelor depresive. Nu este clar câte dintre aceste mame au tulburare depresivă majoră. lungimea totală a episoadelor depresive fiind un important predictor pentru apariŃia depresiei şi la copil. Ammerman. Putnam. reglare emoŃională. anxietate socială. reglare cognitivă). Măsurată cel mai adesea cu Edinburgh Postnatal Depression Scale (EPDS) (Cox. PrezenŃa acestor efecte ale anxietăŃii/depresiei materne prenatale sugerează necesitatea unor programe de prevenŃie şi intervenŃie.5 până la 61%. arată că depresia postnatală a mamei creşte incidenŃa tulburărilor emoŃionale la adolescenŃi: • Depresia postnatală se asociază cu un risc crescut pentru anxietate • Depresia postnatală se asociază cu un risc crescut pentru depresie doar dacă apar şi episoade ulterioare recurente de depresie maternă (după vârsta de 5 ani). într-un studiu realizat cu 129 diade mamă-copil. Holden. şi chiar dezinteres faŃă de copil. Sharp. arată că depresia maternă la 3 luni postpartum prezice psihopatologia copilului (DSM-IV) la 11 ani. OpoziŃionist. modificări de apetit. încă din perioada timpurie a sarcinii. mai precis un risc de 4 ori mai mare pentru: • tulburări emoŃionale (anxietate de separare. 31 . conflictul parental.alterarea axei HPA. Hay & O‘Keane (2008). izolare socială. 1987) depresia postnatală în primele 12 luni după naştere are o incidenŃă de 10-15% (conform unei metanalize realizate de O‘Hara & Swain. Binder et al. Se estimează că incidenŃa ar fi chiar mai mare în Ńările mai puŃin IncidenŃa dezvoltate/în populaŃiile cu venituri mici. TULBURĂRILE EMOłIONALE POSTNATALE Depresia maternă postnatală se manifestă prin plâns excesiv. tulburări de somn. Bosse. Efectele depresiei materne sunt prezente chiar dacă se controlează evenimentele de viaŃă negative. Teeters & Ginkel (2010). de 28. episoade depresive) • tulburări de comportament (c. Efecte asupra copilului Pawlby. (2010) pun în legătură vulnerabilitatea genetică – mai precis. într-un studiu longitudinal de 13 ani. Sagovsky. ADHD) • tulburări mixte La rândul lor. Murray. inventariate anterior. Halligan.

ci şi paterne: • Morse.6% 32 . dur (Cohn. care arată impactul asupra copiilor de 5-12.. Nu este însă absolut necesar ca mamele depresive să manifeste un parenting disfuncŃional. al mamelor depresive. (2002) – 37% mame şi 13% taŃi (Norvegia) • Goodman (2004) – depresia paternă între 1% şi 26% (SUA) Field et al. Matias & Hopkins. 1996. Buist & Durkin (2000) – 20% mame şi 12% taŃi (Australia) • Skari et al. Mecanismele prin care tulburările emoŃionale parentale îşi pun amprenta asupra dezvoltării copilului sunt multiple.Murray.. Halligan. Campbell.. respectiv intruziv. 2006). Efectele depresiei materne asupra taŃilor sunt mai mari decât cele ale depresiei paterne asupra mamelor! Depresia paternă afectează capacitatea de stimulare cognitivă a copiilor (vezi Kaplan.. 3 ReflectaŃi asupra posibilelor comportamente care ar denota un stil de interacŃiune retras.5 luni). 2003). 1990. Este interesant faptul că femeile cu parteneri depresivi nu prezintă scoruri mai ridicate. stilul de interacŃiune al mamelor depresive poate fi: • Retras (substimulare) – de ex. respectiv control excesiv (Whaley et al. Sliter & Burgess. 2007. CONTINUITATEA PRE-POSTNATAL Stabilitatea anxietăŃii şi depresiei Stabilitatea anxietăŃii şi depresiei a fost evaluată în numeroase studii. Scorurile taŃilor cu depresie antenatală sunt la fel de mari cu cele ale mamelor cu depresie. există o continuitate a simptomatologiei de 47. Un mecanism implicat este reprezentat Parenting disfuncŃional de parenting-ul disfuncŃional caracterizat prin sensibilitate redusă (Nicol-Harper et al. 2007.Goodyer & Herbert (2009) indică faptul că mai ales comportamentul de retragere. nu răspund la distresul copilului • Intruziv (suprastimulare). Grant. Field et al. 1999). Tema de reflecŃie nr. (2006) arată că depresia prenatală este un predictor pentru depresia paternă postnatală. În funcŃie de preponderenŃa uneia sau a alteia dintre aceste caracteristici. McMahon & Austin (2008) arată că pentru intervalul 15-20 săptămâni prenatal → 7 luni postnatal. Astfel. 1990. Warren et al.. Depresia paternă IncidenŃa depresiei paterne Studiile sugerează o incidenŃă crescută a tulburărilor emoŃionale nu doar materne. dezimplicare al mamelor depresive în primul an de viaŃă al copilului este predictiv pentru nivelul de cortizol al copiilor la 13 ani.răspund iritat. în schimb bărrbaŃii cu partenere depresive au un nivel crescut de depresie la rândul lor.

tulburări de comportament (opoziŃionist.în perioada postnatală duce la accentuarea percepŃiei negative a copilului. Strandberg & Järvenpää. Riscul pare a fi crescut la femeile cu mai multi copii. 2005). preşcolar (hiperactivitate. Räikkönen. Accentuarea simptomatologiei din perioada pre.pentru anxietate şi 71% pentru depresie. probleme emoŃionale şi comportamentale). activare crescută a HPA. evenimente de viaŃă stresante. Măsura în care depresia maternă îşi pune amprenta asupra copilului este dată şi de stilul parental de interacŃiune. ton vagal redus). Records & Rice. copilul de 1-2 ani (ex. Se remarcă o incidenŃă crescută a depresiei materne postnatale. interacŃiuni deficitare cu mama. 2008). impulsivitate.1→2). în principal. Anxietatea ca trăsătură (nu ca stare) este un bun predictor al depresiei postnatale. De asemenea. asimetrie EEG. reactivutate crescută. Aceste tulburări emoŃionale prenatale declanşează o serie de efecte negative atât asupra mamei. 33 . Rezumat Depresia şi anxietatea prenatală au o prevalenŃă la femeile însărcinate de 10-25% şi cresc în severitate progresiv (trim. precum şi la copilul de vârstă şcolară (performanŃă şcolară mai slabă. Acestea sunt adesea asociate cu diferite complicaŃii ale sarcini. atenŃie deficitară. ADHD). precum şi cu alŃi factori de risc (ca istoricul personal / familial de depresie şi anxietate. Studiile atestă şi o incidenŃă crescută a tulburărilor emoŃionale paterne. Despresia la 3 luni postpartum creşte riscul copilului pentru tulburări emoŃionale (anxietate. capacitatea de stimulare cognitivă a copiilor. cât şi asupra copilului. comparativ cu mamele non-depresive (McGrath. depresia paternă afectând. scoruri mici la teste de inteligenŃă). Mamele cu depresie persistentă din al treilea trimestru de sarcină până în luna a-8-a postnatal îşi percep copiii ca având un temperament mult mai dificil. mai precis a temperamentului acestuia (Pesonen. Studiile de specialitate descriu posibile consecinŃe vizibile la făt (modificarea parametrilor fetali). depresia maternă postanatală este asociată riscului crescut pentru anxietate şi depresie la adolescenŃi. tulburări mixte. probleme relaŃionale cu partenerul etc. abilităŃi lingvistice reduse). depresie).). nou-născut (atenŃie deficitară. iritabilitate. risc de ADHD.

Typical and atypical development. From conception to adolescence. 34 . Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Herbert. BPS Blackwell. propuneŃi un plan de intervenŃie (4-5 activităŃi) prin care aŃi putea reduce efectele negative ale acesteia. M. (2003). Oxford. Sarcina se va putea discuta la prima consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor on-line.Temă de auto-evaluare Pornind de la posibilele caracteristici cognitive şi comportamentale ale unui copil de vârstă şcolară afectat de depresia maternă.

la nivel social sau al personalităŃii?” sau „Care sunt principalele componente ale comportamentului parental care creează astfel de influenŃe decisive? ” (Thompson. Din acest punct de vedere. Să prezinte principalele categorii de tulburări de ataşament. 1982) – o definiŃie operaŃională de acest gen echivalându-l cu comportamentul de căutare a proximităŃii de către un organism încă dependent (copilul) atunci când ea/el simte un disconfort de orice tip (inclusiv durere.numită figură de ataşament/de referinŃă (părinte sau persoana cea mai apropiată care se ocupă de îngrijirea sa presupunând că aceasta va fi capabilă să îi reducă disconfortul /să restabilească echilibrul de care are nevoie – în virtutea unui instinct (biologic) (Bowlby. Waters & Dean. pe recunoaşterea multiplelor sale faŃete . Întrucât primele experienŃe sociale ale oricărui individ uman sunt cele cu părinŃii sau alŃi adulŃi de referinŃă. 1969). frică. 2000). Belsky. unii autori consideră ataşamentul ca fiind un set de comportamente observabile (Ainsworth. dată fiind în principal cariera pe care a cunoscut-o pe filieră psihanalitică . copilul este "prins" în cadrul privilegiat al relaŃiilor de ataşament. frig. Ataşamentul este un construct aparent desuet. foame). Copilul stabileşte o relaŃie cu o aşa . Să prezinte principalele tipuri de relaŃii de ataşament specifice vârstei copilului. Totuşi. 1978. revitalizarea cercetărilor în această direcŃie se bazează. cognitivă.afectează dezvoltarea ulterioară. 1984.actualmente marginalizată de orientarea privilegiată a ştiinŃelor cognitive ale dezvoltării. credem.în special cele din relaŃiile apropiate . Waters & Wall. neurobiologică . Blehar. Rovine & Taylor. pare justificat să ne întrebăm „În ce mod experienŃele timpurii . care permit/favorizează prima formă de interacŃiune socială. Să caracterizeze tulburarea reactivă de ataşament.precum şi pe impactul pe care s-ar părea că îl au pe termen lung relaŃiile timpurii de ataşament. DEFINIREA ŞI DIMENSIUNILE ATAŞAMENTULUI Încă din primele zile de viaŃă. cursanŃii vor putea: Să definească şi explice ataşamentul şi dimnesiunile acestuia.comportamentală. Dimensiunea comportamentală a ataşamentului Ataşamentul poate fi analizat în primul rând la nivel comportamental Nivel de altfel această dimensiune a sa fiind şi cea dintâi "transparentă" din comportamental punct de vedere ontogenetic.MODULUL 5 PROBLEMELE DE RELAłIONARE CU ADULTUL ŞI DEZVOLTAREA ATIPICĂ A ATAŞAMENTULUI Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu aspectele legate de dezvoltarea atipică a ataşamentului Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. chiar dacă 35 .

cum ar fi vocalizările în caz de distres. 1990) sugerează că un candidat neuroanatomic adecvat pentru a realiza aceste funcŃii ar putea să fie sistemul limbic de la mamifere – şi în cadrul său formaŃiunea talamocingulată. 1995. naştere. Dar ei guvernează şi ataşamentul filial – tendinŃa de a sta în apropierea părinŃilor şi de a-i folosi ca bază sigură de explorare. sau utilizate pentru a măsura ataşamentul. „suportul” comportamentelor de ataşament este asigurat de oxitocină şi vasopresină. Reproducerea la mamifere necesită o investiŃie de timp.infrastructura biologică responsabilă de declanşarea unor astfel de impulsuri este insuficient detaliată. 1980.. au fost deasemenea implicaŃi în inducerea comportamentului matern şi a ataşamentului matern. hormoni ca oxitocina. nivelul corticosteronului sau al hormonului adrenocorticotropic (ACTH). 1 Este adevărată afirmaŃia: ‘Mama este singura figură de ataşament pentru copilul mic’? ArgumentaŃi răspunsul. 1969. 1987. Bowlby. energie şi angajament deosebit de intense faŃă de pui. pe de altă parte (Keverne. 1989. ceea ce noi numim acum ataşament să fi apărut dintr-o soluŃie la nivel fiziologic a unor probleme mai simple legate de supravieŃuire şi reproducere (Uvnäs-Moberg. 1997). lactaŃie. Răspunsurile comportamentale. sarcină. Hennessy. una dedicată interacŃiunilor adult -copil Nivel biologic (pui). 1992. două peptide mici. secreŃia de cortisol a axei HPA (hipotalamo-pituitaro-adrenală). (Fisher.. În plus. Ipoteza sa se bazează pe faptul că un set anume de abilităŃi specifice au apărut în momentul în care în evoluŃie 36 . unii cercetători sugerând chiar că ele au substrate biologice comune. 1997). au fost corelate cu. 1997).. la nivelul căreia sunt stocate şi descărcate în fluxul sangvin. prolactina. Tema de reflecŃie nr. endocrine şi ale sistemului nervos autonom la separare sau reîntîlnire/regăsire. Panksepp et al. cealaltă implicată în analiza ataşamentului sexual adult (romantic). produse în nucleii supraoptic (SO) şi paraventricular (PVN) ai hipotalamusului şi eliberate de neuronii magnocelulari care se proiectează în pituitara posterioară. există două mari clase de comportamente de ataşament care au fost studiate. Este posibil ca. Din punct de vedere etologic. Fundamente biochimice Din punct de vedere endocrin. şi opioidele endogene. Hazan şi Shaver. 1995). ataşamentul a fost cuantificat prin comportamentele de menŃinere a proximităŃii sau a contactului cu un aşa-numit obiect de ataşament (Carter et al. şi cele implicate în ataşamentul filial. Există similarităŃi între cele două tipuri de ataşament. 1973. Fundamente neuroanatomice O teorie extrem de interesantă (dar nu lipsită de critici) a lui MacLean (1985. 1997). Probabil de aceea. Keverne et al. care sunt implicaŃi în comportamentul sexual. Bazele biologice ale comportamentelor de ataşament Definit de regulă ca fiind o relaŃie preferenŃială/selectivă de tip social sau emoŃional (Ainsworth. există o concordanŃă izbitoare între substratele fiziologice şi psihologice ale comportamentului parental. vasopresina. pe de o parte. din punct de vedere evoluŃionist.

printre acestea fiind: plânsul copiilor. Insel. Insel. 1976). cerinŃele acestuia fiind inevitabile. 1973. 1999. 1999). lobilor temporali (Kling & Steklis. 1997). Jovanovic & Gouzoules. 1994. deoarece progresul cognitiv duce la noi modalităŃi de înŃelegere şi de raportare la realitate. datorită dezvoltării gândirii operaŃionale formale 37 . Deşi aceasta este doar o speculaŃie teoretică. secreŃia lactată şi contracŃii uterine. Unii autori consideră că răspunsurile congruente cu reprezentările sau modelele de lucru interne pe care le are un copil conduc în timp la construirea unor experienŃe relaŃionale conforme cu acestea. 1982. îngrijirea parentală prelungită şi o bună acuitate auditivă. Numan & Sheehan. asemenea modele interne devin de fapt reprezentări primare ale sinelui. Pornind de la acest cadru conceptual putem să facem predicŃii referitoare la posibilele momente critice ce apar pe parcursul schimbării modelelor interne de lucru. 1981. moment în care copilul poate interpreta într-o manieră mult mai complexă şi mai sofisticată schemele perceptual-afective mai simple ale copilăriei timpurii (Nelson. 1990) dar şi plânsul puilor. Două etape de tranziŃie deosebit de importante au fost propuse: prima este apariŃia memoriei autobiografice în jurul vârstei de trei ani.s-a trecut graniŃa dintre reptile şi mamifere. Sistemul limbic nu este singura structură implicată în comportamentul matern. Steketee. Sim-Selley et al. Sroufe et al. normale şi repetate (Bowlby. ci el poate fi înŃeles şi la nivel cognitiv: ca reprezentare sau model al relaŃiilor cu persoanele apropiate (Bowlby.. 1990. există date empirice care par să o susŃină. 1985. Numan & Sheehan. Dimensiunea cognitivă a ataşamentului Ataşamentul nu se reduce la comportamente sau la infrastructură neurobiologică. 1997). 1985). de asemenea. o arie bogată în receptori pentru oxitocină. 1996). 2000) manifestă de altfel atât o insensibilitate la plânsul infantil. opioide şi substanŃe asemănătoare opioidelor (Wise & Herkenhahm. 1976).. Murphy et al. Cortexul cingulat anterior este. mamele abuzive din diferite specii de primate (Maestripieri. elaborat pe baza răspunsului mamei / persoanei de referinŃă la solicitările copilului. Datele obŃinute din studierea cazurilor de leziuni sugerează o puternică implicare a amigdalei (Numan.. cortexului orbitofrontal (Kling & Steklis. Aceste tipuri de modele implică credinŃe despre sine şi predicŃii despre felul în care copilul va fi Nivel cognitiv tratat de către ceilalŃi. 2003. în acest fel restructurând reprezentările timpurii ale experienŃelor legate de securitate/ insecuritate relaŃională. Studiile animale au arătat că leziunile cingulate întrerup – şi chiar anulează – comportamentul matern (Stamm. despre care se crede că ar fi implicaŃi în relaŃionarea socială (Panksepp et al. Este însă evident că aceste reprezentări se dezvoltă odată cu copilul însuşi. 1969) şi pisici (Beyer et al. 1975). Receptivitatea la plânsul copilului/puiului pare a fi corelată cu comportamentele de liniştire/asigurare a confortului. constituind un model de lucru intern. hipotalamusului (Numan. 1955. 1997. 1988).. când e posibilă reprezentarea de sine şi a relaŃiilor sale în termeni mai abstracŃi. Bretherton.. 1961) poate cauza secreŃia de oxitocină. Cea de a doua etapă apare mai târziu. 2003). cât şi o incidenŃă redusă a acestor comportamente de confort şi respingere/chiar maltratarea puilor. chiar şi atunci când apare separarea de mamă (MacLean & Newman. 1997) şi regiunii septale (Slotnick & Nigrosh. 1990. 1988). care se vor reflecta în alegerile pe care le face copilul (Bretherton & Munholland. MacLean. Stimularea electrică a aceleiaşi regiuni la şobolanii femelă (Auselbrook & Holland.

scăderea nivelului de cortizol • Substrat neuroanatomic: sistemul limbic .(Ainsworth. Sumarizând. asociate cu funcŃionarea parasimpatică. Tema de reflecŃie nr. 1989) – nu avem de-a face însă cu un stadiu obligatoriu după cum arată studiile post-Piagetiene. ataşamentul poate fi definit: La nivel general • legătura emoŃională.cortexul orbitofrontal ADULTUL DE REFERINłĂ.figură de ataşament/de referinŃă (părinte sau persoana cea mai apropiată care se ocupă de îngrijirea sa) La nivel comportamental • un set de comportamente de căutare a proximităŃii de către un organism dependent (bebeluşul/copilul) atunci când el/ea resimte disconfort de orice fel (inclusiv durere. Perceperea adultului ca bază securizantă se manifestă în plan comportamental prin: 1) explorarea departe de figura de ataşament. dar la care se poate oricând întoarce (Waters & Cummings.o reprezentare sau un model mental al relaŃiei strânse copil-adult de referinŃă construit ca un „model de funcŃionare internă” (engl. cortexul cingulat anterior. 38 . 2) monitorizarea accesibilităŃii figurii de ataşament pe parcursul explorării. de lungă durată cu un anumit individ . 2 CredeŃi că se formează o relaŃie de ataşament între un copil şi părinte neglijent sau abuziv? ArgumentaŃi răspunsul. La nivel neurobiologic • Substrat biochimic: Oxitocină. foame). inevitabile şi repetate ale copilului de a primi un răspuns la nevoia sa de ataşament.BAZĂ SECURIZANTĂ Un aspect esenŃial al dimensiunii cognitive/reprezentaŃionale a ataşamentului îl reprezintă construirea imaginii adultului ca fiind disponibil. La nivel cognitiv . 3) stare de alertă crescută sau căutarea proximităŃii adultului în circumstanŃe care ar împiedica monitorizarea sau accesul. vasopresină – sistem endogen homeostatic. frig. efect antistres→diminuarea reactivităŃii axei HPA. 4) proximitate preferenŃială şi căutarea contactului în faŃa situaŃiilor nesigure sau a ameninŃărilor.amigdala. 2000). frică. responsiv şi competent în a asigura “un rai al siguranŃei” sau o bază securizantă de la care copilul poată pleca în explorare. Internal working model) pe baza răspunsului adultului la solicitările normale.

se vorbeşte de fenomenul bazei securizante. Explorează rapid. fiind mai degrabă interesat de jucării. poate alterna solicitările de contact cu semne de respingere furioasă. fie prea suparat pentru a stabili contact. 1999). Eşuează în a găsi contactul din partea părintelui. răspunde minim. îl/o întâmpină cu un zâmbet. vocalizări sau gesturi. În situaŃii de separare. La reuniune. se reîntoarce la explorare. La separare este neliniştit şi marcat de distres. (1978) Foloseşte mama ca bază securizantă pentru explorare. semnalizează asta părintelui şi caută contactul cu acesta. (Waters & Valenzuela. de cele mai multe ori agitat sau pasiv. După ce primeşte comfortul necesar. Caută distanŃarea de părinte. iar când rămâne singur evidenŃiază foarte puŃin distres. Evitativ (A) Ainsworth et al. (1978) 39 . (1978) AMBIVALENT sau REZISTENT (C) Ainsworth et al. să se încline în direcŃie opusă. În situaŃii de separare. Atunci când aceste comportamente sunt utilizate într-o manieră organizată faŃă de unul sau câŃiva dintre adulŃi de-a lungul timpului şi situaŃiilor. evidenŃiază puŃin afect. Când părintele se reîntoarce. Dacă este suparat. poate să devină rigid. de multe ori concentrându-se pe jucării. În funcŃie de eficienŃa comportamentelor de tip bază securizantă se identifică mai multe tipuri de relaŃii de ataşament. mai ales în al doilea episod de separare. îşi întoarce privirea de la părinte şi îl/o evită activ. Aceste relaŃii sunt evaluate prin: ModalităŃi de evaluare a tipurilor de relaŃii Testul SITUAłIEI STRĂINE (varianta pentru sugari & varianta pentru preşcolari) INTERVIUL pentru ATAŞAMENT (varianta pentru copii. La reuniune. adolescenŃi şi adulŃi) Tipuri de RelaŃii de Ataşament . istericale sau poate să pară fie prea pasiv. Dacă este luat în braŃe.18 luni SECURIZANT (B) Ainsworth et al. Este vizibil stresat de mediul nou.5) găsirea confortului în proximitate şi contact. dă semne că îi lipseşte părintele. eşuează să se angajeze în explorare.

1994) Defensiv (A) cu subtipurile: inhibat. fixează cu privirea. 1992. întrerupte. indicarea directă a fricii de părinte. reducând interacŃiunea Securizant (B) Cu subtipurile: securizant rezervat. Relaxat.DEZORGANIZAT/DEZORIENTAT Comportamentul pare să fie lipsit de un scop observabil. Principala caracteristică este lipsa unei strategii coerente de ataşament. Manipulează. fie prin dezarmare (manifestă inocenŃă. punitiv şi neajutorat Maximizează relaŃionarea psihologică cu părintele. De regulă acŃionează pentru reducerea implicării emoŃionale sau a confruntărilor. stereotipii. grijuliu compulsiv. deşi poate manifesta comportamente specifice pentru tipul A. SecvenŃe de comportamente contradictorii. dorinŃelor. drăgălăşenie) Defensiv-coercitiv (A/C) Copilul manifestă atât comportamente coercitive. adoptarea bruscă a unor posturi rigide “îngheŃate”. Coercitiv (C) cu subtipurile: dezarmant.vârsta preşcolară – (Crittenden. manifestă distres maxim/panică 40 . B. securizant comfortabil. exprimarea deschisă a emoŃiilor. spre exemplu fie prin ameninŃări. compliant compulsiv. dezorientare. cât şi defensive. confuzie. Anxios-Depresiv Trist/deprimat. de (D) intenŃie sau explicaŃie Main & Solomon (1990) Ex. Capabil să negocieze conflicte sau neînŃelegeri. Se focalizează pe joc şi explorare. Tipuri de RelaŃii de Ataşament. C. securizant reactiv. exagerează conflictele şi problemele. care pot apare împreună sau alternativ. mişcări incomplete.

lipsa referenŃierii sociale.Columbia Britanică (Ames. a solicitării ajutorului sau a protecŃiei adultului. 1998. 624). fară ca să fie resimiŃit nici un fel de distres. şi rapoartele parentale indică faptul că 20-25% din copii adoptaŃi după vârsta de 8 luni prezintă comportamente sociale "aberante" cum ar fi: apropierea de adulŃi necunoscuŃi fără nici o ezitare. Aceste simptome intră într-una din categoriile aşa-numitei tulburări reactive de ataşament (Boris & Zeanah. se creionează un portret particular al acestor copii instituŃionalizaŃi de timpuriu. pendulând între o "prietenie nediscriminativă" şi întoarcerea spatelui în mijlocul discuŃiei sau lipsa de răspuns la oferte conversaŃionale. hoinărirea fără părinŃi într-un loc străin. 3) Aceşti copii au o serie de probleme de comportament care cuprind: dificultăŃi în autoreglarea emoŃională (furie. intense. Aceste probleme sunt evidente chiar şi atunci când funcŃionarea intelectuală a copiilor respectivi este normală. dorinŃa de a pleca acasă cu o persoană străină. inclusiv în domeniul timpurie limbajului. 1) Din punctul de vedere al funcŃionării cognitive generale." Ei par să manifeste o flagrantă insensibilitate la "graniŃe" sociale. După cum se poate vedea. O'Connor et al. De asemenea. în cazul copiilor orfani (ironic. Tema de reflecŃie nr. nu s-a putut stabili o relaŃie între starea generală de deprivare nutriŃională sau de funcŃionare cognitivă a copilului la data adopŃiei. Asemenea comportamente nu corelează cu coeficientul de inteligenŃă. extrem de focalizate. care au examinat efectele pe termen lung ale absenŃei unor persoane de referinŃă. 1999) recunoscută atât de ICD-10 (WHO. Asemenea experimente naturale nefericite au demonstrat că DEJA la 4-6 ani după adopŃie. fiind prezente chiar la copii cu inteligenŃă superioară. (1999. control inhibitor. lucru surprinzător întrucât sunt în situaŃia învăŃării unei limbi străine. ci mai degrabă prezenŃa unui "comportament social de apropiere excesivă. şi apariŃia ulterioară a acestor tulburări de ataşament. sau a solicita ajutorul adulŃilor. copiii InstituŃionalizare par să recupereze eventualele întârzieri iniŃiale. probleme cu colegii . După cum arată Gunnar (2001. 3 În ce fel consideraŃi că absenŃa părinŃilor poate favoriza apariŃia dificultăŃilor de reglare emoŃională ? De altfel. 2) La nivel cognitiv a fost pusă în evidenŃă prezenŃa specifică a unor deficite în funcŃiile executive . reglare atenŃională. idei sau fantezii proprii. agresivitate). aceste comportamente "mimează" comportamentele autiste. Surprinzător este însă faptul că cei adoptaŃi înaintea vârstei de 6 luni nu manifestă asemenea comportamente în mod semnificativ. o trăsătură definitorie pare a fi absenŃa utilizării limbajului pentru a exprima emoŃii. un argument suplimentar în această direcŃie fiind oferit de prezenŃa unor interese stereotipe.mai ales de externalizare. cu o fereastră de vulnerabilitate ce pare a circumscrie mai ales intervalul 7-12 luni. în schimb cei adoptaŃi în intervalul 7-24 luni da. majoritatea studiilor au în vedere orfani români) la câŃiva ani după adopŃia în Canada . 2000). 1997) sau Marea Britanie (Rutter. rapoartele profesorilor indică "nu atât faptul că aceşti copii ar încerca să atragă atenŃia fiind în mod special răi (naughty)". p. şi o aparentă lipsă de sensibilitate şi responsivitate la indici sociali. 1992) cât şi de DSM-IV 41 .ATAŞAMENTUL ŞI DEPRIVAREA MATERNĂ/PARENTALĂ. TULBURAREA REACTIVĂ DE ATAŞAMENT Studii recente. Totuşi.concentrare.

ori datorită unei suferinŃe fizice/de ordin psihiatric. pentru confort. datorită adopŃiei. durerea cronică suferită de copil. mai controversată . întrebări persistente lipsite de sens. este de înŃeles reticenŃa în a recunoaşte prezenŃa unei asemenea tulburări la copii aflaŃi în stadiul preverbal sau 42 . comportamente ataşament de ataşament nonselective. sau a unei întreruperi suferite în procesul de ataşament (neglijarea copilului. furt. Tulburarea reactivă de ataşament se caracterizează conform DSM-IV printr-un pattern de comportamente de ataşament disfuncŃionale şi necorespunzătoare ontogenetic. ceilalŃi sau faŃă de obiecte (predispoziŃie pentru accidente frecvente).39. Se consideră că mai ales copiii mici. mutări frecvente. tulburării niveluri excesive de iritabilitate. lipsa retincenŃei faŃă de persoanele necunoscute.şi anume Tulburarea de Stres Traumatic (TSD) (Zero to Three. RelaŃiile superficiale. ambivalenŃă. naşterea/adopŃia unui alt copil. spitalizarea copilului sau a persoanei care îl îngrijeşte. frică reactive de TIPUL DEZINHIBAT – în relaŃiile sociale dezinhibiŃie. lipsesc contactul vizual. afecŃiune nediscriminativă faŃă de persoanele străine. minciuni. înainte de a fi daŃi spre adopŃie. Tipurile copilul nu caută confort şi nu răspunde la încercările adultului de a-l linişti. suport. prezenŃa celor două clustere de comportamente ne sugerează posibilitatea unei relaŃionări cu o altă categorie nosologică. comportamente destructive faŃă de sine. În acest punct. lipsa controlului impulsurilor (adesea hiperactivitate). patternuri de alimentare aberante. “sociabilitate nediscriminativă” Copiii adoptaŃi par să sufere mai ales de tulburarea de ataşament dezinhibat. Studiul amplu realizat de O'Connor et al. impersonale de acest gen par să caracterizeze într-o măsură covârşitoare copiii instituŃionalizaŃi.01). şi/sau schimbarea frecventă a persoanelor care îl au în îngrijire). autorii facând asumpŃia unei posibile etiologii comune deprivarea timpurie. abuzul de substanŃe al părintelui. tristeŃe. p<. după cum sugerează metanaliza realizată de Zeanah & Emde (1994).(1987). tulburări de învăŃare. (1999) cu 156 copii adoptaŃi din România în Marea Britanie şi 52 copii adoptaŃi intern a demonstrat că tulburările de ataşament se suprapun nu peste probleme generale de externalizare sau internalizare. în care copilul caută rar/deloc figura de ataşament PREFERENłIAL. reciprocitatea. lipsa afecŃiunii pentru părinŃi. Simptomele tulburării reactive de ataşament includ: lipsa contactului vizual. patternuri de limbaj anormale. caracterizat prin comportamente de prietenie/sociabilitate nediscriminativă faŃă de persoanele străine. moartea unui părinte. schimbări ale domiciliului. în primii trei ani de viaŃă ai copilului. eşecul în a stabili ataşamente sociale selective. relaŃii defectuoase cu alŃi copii. care au fost plasaŃi singuri/alături de fraŃii lor într-o serie de case de tip foster family. referenŃierea socială. ci peste probleme de atenŃie/hiperactivitate (r=. Există şi alŃi factori care pot să contribuie la “fisura” ataşamentului: separarea copilului de figura de ataşament. cruzimea faŃă de animale. care nu poate fi “Ńinută sub control”. 1994) sau de Stres Postraumatic (PTSD) (Scheeringa & Zeanah. sunt supuşi unui risc crescut de a dezvolta asemenea tulburări de ataşament. protecŃie. lipsa de disponibilitate a persoanei care îngrijeşte copilul. familiaritate excesivă. Se consideră că tulburarea se instalează ca urmare a unei traume (abuz fizic sau sexual). datorită imaturităŃii sale. TIPUL INHIBAT – în relaŃiile sociale inhibiŃie. hipervigilenŃă. Atâta timp cât simptomele caracteristice acestui tip de tulburare constau în reexeperienŃierea intrusivă în format verbal a evenimentelor traumatice. 1995).

III.doar incipient verbal. care are două tipuri. întrucât nu există o persoană de referinŃă. dar evenimente anterioare acestei vârste pot duce la comportamente pe termen lung de hiperactivitate-distractibilitate-impulsivitate. inhibat şi dezinhibat. Şi totuşi. după cum reiese din: a. în cazul copiilor sub 2-3 ani. TULBURĂRI DE NON-ATAŞAMENT DISTORSIUNI ALE BAZEI SECURIZANTE TULBURARE DE ATAŞAMENT ÎNTRERUPT I. cele mai traumatice evenimente sunt cele care vizează rănirea/uciderea persoanei de referinŃă. chiar dacă ele se manifestă înainte ca să apară posibilitatea unei relatări subiective. 2000. putem vorbi despre 3 categorii distincte ale tulburărilor de ataşament: I. TULBURĂRI DE ATAŞAMENT Conform criteriior alternative propuse de Lieberman & Zeanah. ReexperienŃierea evenimentelor. lipsa unei diferenŃieri între adulŃi SAU b. speriat sau stresat SAU 43 . Thomas (1995) au demonstrat că evenimentele trăite de copii începând aproximativ cu vârsta de 6 luni îşi pun amprenta asupra funcŃionării emoŃionale ulterioare. 1995. care pot fi greşit diagnosticate drept ADHD (Thomas. Zeanah & Boris. se vorbeşte despre DOUĂ CATEGORII: a. CU NON-IMPLICARE EMOłIONALĂ b. 2005.ceea ce este traumatic la adulŃi e diferit adesea de ceea ce e traumatic pentru copii (de exemplu. Lipsa unor dovezi care să sugereze existenŃa unui adult de referinŃă preferat. 1995). un adult semnificativ pentru copil. CU SOCIABILITATE NEDISCRIMINATIVĂ Caracteristicile acestor tulburări includ: 1. TULBURĂRI DE NON-ATAŞAMENT Acestea se caracterizează prin lipsa ataşamentului propriu-zis. ci şi evaluarea cognitivă a evenimentelor . căutarea confortului (preferenŃial) de la adulŃi nefamiliari si nu de la persoanele familiare SAU c. 4 UrmăriŃi un copil care se joacă în parc şi studiaŃi reacŃiile sale la interacŃiunea cu diferite persoane. Tema de reflecŃie nr. Prin analogie cu categoria DSM a tulburării de ataşament reactiv. încercând să surprindeŃi diferenŃele faŃă de interacŃiunea cu figura de ataşament. II. Nu numai manifestarea simptomatică pare să difere de la o vârstă la alta. eşec în a căuta sau răspunde la confortul oferit de adulŃi atunci când este rănit. şi mai puŃin rănirea sau maltratarea copilului însuşi). Scheeringa & Zeanah (1995). trăirea lor recursivă este caracteristică într-adevăr mai ales după 18 luni.

lipsa explorării şi comportament excesiv de “agăŃare” de adult. mai ales în medii nefamiliare • AbsenŃa reticenŃei sociale faŃă de adulŃi nefamiliari • DorinŃa de a pleca împreună cu străini familiari II. Tulburarea de ataşament întrerupt apare în cazul separarii temporare sau definitive de părinte. Tulburare de ataşament cu inversarea rolului .afectivitate pozitivă redusă. Se consideră că există 4 sub-categorii: 1. TULBURARE DE ATAŞAMENT ÎNTRERUPT Copilul pierde brusc figura de ataşament primar şi manifestă simptome de la protest la disperare şi detaşare. Copilul are vârsta mentală de cel puŃin 10 luni (nu există limitări de ordin cognitiv). DISTORSIUNI ALE BAZEI SECURIZANTE În acest caz.îngrijire inversată în care copilul este preocupat de şi pare a se simŃi responsabil pentru confortul emoŃional al figurii de ataşament. Ataşamentul este însă disfuncŃional sau atinge parametrii unei tulburări de ataaşament.d. Diagnostic diferenŃial cu TULBURĂRILE PERVAZIVE DE DEZVOLTARE. există figura clară/discriminată de ataşament. Copilul se comportă ca şi cum el/ea ar fi speriat de figura de ataşament 4. III. Tulburare de ataşament cu inhibiŃie . Copilul se comportă ca şi cum el/ea ar fi speriat pentru persoana de îngrijire. Este posibil să apară inclusiv în urma migraŃiei economice.Tulburare de ataşament cu punerea în pericol a propriei persoane . Caracteristicile asociate ar putea include: • Reglare emoŃională disfuncŃională. lipsa responsivităŃii emoŃionale şi a reciprocităŃii în raport cu persoanele familiare de referinŃă (caregivers) 2. ce apare atunci când copilul se află în acelaşi timp în prezenŃa figurii de ataşament şi unor adulŃi mai puŃin familiari 3.vigilenŃă excesivă şi hipercomplianŃă anxioasă direcŃionată către figura de ataşament şi o absenŃă asociată a comportamentului explorativ spontan. Tulburare de ataşament cu vigilenŃă/complianŃă excesivă . iritabilitate sau tristeŃe • Eşec în a menŃine contactul cu figura de ataşament după ce se aventurează departe de aceasta.asumarea riscului şi comportament agresiv. care în mod clar se agravează în prezenŃa figurii de ataşament comparativ cu alte persoane implicate în îngrijirea copilului 2. 44 . 3.

propuneŃi un plan de intervenŃie prin care aŃi putea îmbunătăŃi aceste aspecte. la nivel general. în care copilul caută rar/deloc figura de ataşament preferenŃial. protecŃie. suport.Rezumat Încă din primele zile de viaŃă. Acest tip de ataşament poate fi de tip inhibat sau dezinhibat. comportamentale şi afective ale unui copil cu tulburare de ataşament de tip dezinhibat. Tulburarea reactivă de ataşament se caracterizează printr-un pattern de comportamente de ataşament disfuncŃionale şi necorespunzătoare ontogenetic. tulburare de ataşament interrupt. pentru confort. eşecul în a stabili ataşamente sociale selective. 1995. de lungă durată cu un anumit individ . adolescenŃi şi adulŃi). 2005. ca legătura emoŃională. care permit/favorizează prima formă de interacŃiune socială. respectiv interviul pentru ataşament (varianta pentru copii. Acestea se evaluează prin testul situaŃiei străine (varianta pentru sugari & varianta pentru preşcolari). 2000. Temă de auto-evaluare Pornind de la caracteristicile cognitive. Un aspect esenŃial al dimensiunii cognitive/reprezentaŃionale a ataşamentului îl reprezintă construirea imaginii adultului ca fiind disponibil. distorsiuni ale bazei securizante. Ataşamentul poate fi definit.figură de referinŃă. Această sarcină se va putea discuta la a doua consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor online 45 . responsiv şi competent în a asigura o bază securizantă pentru copil. Zeanah & Boris. În funcŃie de eficienŃa comportamentelor de tip bază securizantă se identifică mai multe tipuri de relaŃii de ataşament. copilul este "prins" în cadrul privilegiat al relaŃiilor de ataşament. putem vorbi despre 3 categorii distincte ale tulburărilor de ataşament: tulburări de non-ataşament. deşi acestea pot înregistra disfuncŃionalităŃi în cazul unora dintre copii. Tulburarea de ataşament dezinhibat apare adesea la copiii adoptaŃi şi este caracterizată prin comportamente de prietenie/sociabilitate nediscriminativă faŃă de persoanele străine. Conform criteriior alternative propuse de Lieberman & Zeanah.

(2003). (2004) The construction of social cognition: a developmental perspective. Creier. From conception to adolescence. Typical and atypical development. T. M. 8 .Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Herbert. O. Numar special Typical and atypical development – O. 321-349. BPS Blackwell. Benga. Comportament. Oxford. Cognitie. Ionescu (Editori). 46 . Benga.

În ciuda recunoaşterii semnificaŃiei pe care o are acest tip de tulburare înainte de vârsta adultă. unii psihanalişti precum Karl Abraham sau Melanie Klein.fenomenologia depresiei este afectată de dezvoltare.MODULUL 6 COPIII CU DEPRESIE Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu caracteristicile specifice depresiei în copilărie. La finalul acestui modul. Să numească şi explice principiile terapeutice în intervenŃia cognitivcomportamentală. . la ora actuală există o serie de probleme de diagnostic cauzate în principal de următorii factori (Carlson. Să prezinte principalii factori implicaŃi în etiologia depresiei. chiar dacă există asemenea dificultăŃi. Mult mai târziu însă. SIMPTOMATOLOGIE Depresia face parte dintr-un mic grup de tulburări psihiatrice care au fost izolate şi descrise încă din Antichitate. urmaŃi apoi de Spitz în 1946. precum şi principiile terapeutice. începând cu 1970. ca urmare a acestei recunoaşteri oficiale. au demarat şi studiile consacrate depresiei infantile. I.comorbiditatea crescută cu alte tulburări poate complica diagnosticul la copii şi adolescenŃi . În ciuda vârstei „venerabile” a acestei categorii nosologice. pornind de la o abordare cognitiv-comportamentală în procesul de intervenŃie.există un risc crescut de apariŃie a aşa-numitelor tulburări bipolare (maniaco-depresive) la tinerii cu depresie. Să prezinte simptomele depresiei şi modalităŃile de manifestare a acesteia la copii. Abia începând cu 1920. Obiectivele modulului. . cursanŃii vor putea: Să descrie tipurile de depresie regăsite în perioada copilăriei. simptomele şi modalităŃile variate în care aceasta se manifestă. Totuşi. acceptând că experienŃa depresiei poate fi trăită şi de copii. au susŃinut ideea că depresia poată să afecteze în egală măsură şi copiii. 47 . recunoaşterea şi intervenŃia asupra depresiei timpurii pare să aibă un impact major asupra traseului ulterior al persoanelor depresive. 2000): . descrierea sa a fost rezervată doar adulŃilor. psihiatrii şi psihologii de orientare nonpsihanalitică au început să îmbrăŃişeze această idee. Acest modul prezintă factorii implicaŃi în etiologia depresiei la copii.

4% pentru depresia majoră şi 1. educatori sau profesori. O utilă dihotomie este aceea între depresia majoră. Se consideră că şi depresia copiilor şi adolescenŃilor satisface aceste criterii de diagnostic. procentele de referinŃă fiind de 5% versus 3%. sau de probleme de adaptare care au o componentă depresivă. la copii depresia apare în proporŃii egale la băieŃi şi la fete. de 0.5% (la copii de peste 6 ani) şi pentru distimia infantilă de 0. SIMPTOMATOLOGIE Criteriile de diagnostic folosite de AsociaŃia Psihiatrică Americană în DSM IV (1994) se suprapun în mare măsură peste cele folosite de OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii în ICD-10 (1993) – acestea din urmă fiind adoptate de comunitatea ştiinŃifică europeană. abia în adolescenŃă începe să fie vizibil raportul de 2 la 1 băieŃi : fete. O cauză a variabilităŃii acestor cifre este frecventa incapacitate a părinŃilor de a detecta problemele copiilor lor. pentru depresia majoră de 0. mutarea dintr-un mediu familiar. cu toate acestea adesea simptomele rămân nerecunoscute sau neobservate de către părinŃi/educatori. 1999). ce se poate întinde de-a lungul mai multor ani. În ceea ce priveşte repartiŃia pe sexe. se poate considera că depresia este de aproximativ două ori mai frecventă la adolescenŃi decît la copii. În esenŃă. Temă de reflecŃie nr. de multe ori din discuŃiile cu părinŃii se pot obŃine informaŃii mai puŃine decât din intervievarea copiilor sau adolescenŃilor înşişi. 48 . PREVALENłĂ Statisticile arată că în populaŃia americană depresia afectează aproximativ 10% dintre copii. Ceea ce au în comun tulburările din acestă categorie este factorul declanşator – de exemplu. emigrarea întregii familii. divorŃul părinŃilor. deci fiind folosite în mod curent şi în Ńara noastră.4-6. de intensitate mai scăzută. catastrofe naturale. Alte studii sugerează procente mai mici ale incidenŃei depresiei.TIPURI DE DEPRESIE Ca şi în cazul adulŃilor. poate chiar decenii. care nu durează decât câteva luni. şi o formă cronică.6-8% pentru distimie. în mod surprinzător. la copii se poate face distincŃia între mai multe tipuri sau forme de depresie. caracteristic adulŃilor. o formă de intensitate sporită.4 – 2. din raŃiuni pragmatice. În cazul adolescenŃilor procentul este mai crescut .6 – 1. etc. În acest caz reacŃia depresivă se declanşează într-un interval de până la 3 luni de la apariŃia factorului declanşator. aceasta fiind numită în termeni psihatrici distimie sau nevroză depresivă (Petot. de lungă sau scurtă durată. o boală fizică. intrarea la şcoală. deşi în cazul adulŃilor s-a constatat o incidenŃă mult crescută a depresiei la femei.7%. Se vorbeşte în plus şi de reacŃii depresive. 1 ReflectaŃi asupra motivelor pentru care depresia în copilărie trece deseori neobservată sau prea târziu observată de către părinŃi. şi adesea nu presupune o manifestare completă a tuturor simptomelor depresive. eşecul într-o relaŃie sentimentală.

Potrivit manualelor de diagnostic DSM IV şi ICD-10, caracteristicile principale ale depresiei sunt următoarele: predominŃa unor emoŃii negative, cel mai adesea tristeŃe, acompaniată sau uneori înlocuită de iritare sau furie; expresia emoŃională este în general atenuată, cu excepŃia unor crize de mânie sau de angoasă; diminuarea capacităŃii de gândire, de efort intelectual susŃinut, şi în principal reducerea capacităŃii de concentrare; fatigabilitate, pierderea energiei, pierderea interesului pentru activităŃi care înainte erau plăcute; tendinŃa de izolare şi de retragere socială, incapacitatea de a face faŃă responsabilităŃilor cotidiene, pierderea capacităŃii de proiecŃie în viitor, eventual însoŃite de sentimente de disperare; stimă de sine scăzută, adesea exprimată prin sentimente de incompetenŃă, de culpabilitate. În formele cele mai grave apar şi gânduri recurente de autoanulare, idei suicidare şi chiar tentative suicidare.

-

-

Dacă acestea sunt simptome “universal valabile” ale depresiei, întâlnite la toate vârstele, simptomele aşa-zis somatice, care par să atingă sfera vegetativă, sunt mult mai frecvente la copii şi adolescenŃi. Ele vizează: pierderea apetitului insomnii rărirea/ încetinirea ritmului vorbirii sau al motricităŃii. Se poate însă ca depresia să fie însoŃită chiar de forma inversă a acestor simptome: amplificarea patologică a apetitului, putând duce la creşteri spectaculoase în greutate; hipersomnie, pacienŃii petrecându-şi o mare parte din timp în somn; agitaŃie febrilă, adesea dezordonată.

Hiperfagia şi hipersomnia sunt cele mai frecvente simptome la adolescenŃi. AgitaŃia psihomotorie caracterizează mai ales depresia la copii – de aici riscul de a fi confundată cu ADHD. Este posibil însă ca o persoană depresivă să nu prezinte nici un simptom vegetativ, deşi acest lucru se întâlneşte mult mai rar. Alte simptome specifice depresiei la vârste mici se referă la scăderea performanŃei şcolare sau evitarea şcolii – refuzul şcolar. Dificultatea de concentrare, incapacitatea de a lua decizii, pierderea interesului şi a motivaŃiei pentru activităŃi care înainte erau realizate la un nivel satisfăcător, dacă nu chiar superior, au un impact masiv asupra rezultatelor şcolare. Simptomele depresive variază aşadar o dată cu vârsta şi pot pune probleme de diagnostic considerabile. Neajutorarea sau tristeŃea se amplifică o dată cu vârsta, pe măsură ce sporesc şi abilităŃile cognitive, în schimb stima de sine şi problemele somatice par să se reducă o dată cu

49

vârsta (de exemplu, durerile de cap sau de stomac sunt prezente în procent de 100% la preşcolari, 57.9% la şcolarii mici, 48.9% la adolescenŃi şi doar 29% la adulŃi – Carlson, 2000). DESCRIEREA CARACTERISTICILOR CLINICE ALE DEPRESIEI Acestea sunt caracteristici sunt comune pentru depresia adultă, precum şi pentru depresia infantilă, cu variaŃiuni specifice vârstei care vor fi menŃionate în continuare. TristeŃea patologică DiferenŃa dintre tristeŃea normală şi tristeŃea patologică se referă la următoarele dimensiuni: durata: deşi orice copil sau adolescent trăieşte sentimente de tristeŃe, acestea sunt de obicei episodice, pasagere; intensitatea: în cazul unei tristeŃi normale reacŃia este de obicei moderată, direct proporŃională cu situaŃia; caracterul perturbator al tristeŃii: dacă avem o tristeŃe normală, acesta ar trebui să permită menŃinerea capacităŃii de adaptare, păstrarea relaŃiilor cu ceilalŃi, şi conservarea a unui sentiment de competenŃă, de valoare personală relativ intact. Cum poate fi recunoscută din punct de vedere clinic această tristeŃe patologică? DispoziŃia depresivă se poate “citi” prin intermediul unor simptome Caracteristici pozitive, exprimate fie verbal – “lamentări” directe –, fie nonverbal - de ale tristeŃii exemplu plâns, suspin. Dar se poate identifica şi cu ajutorul unor simptome negative – cum ar fi absenŃa zâmbetului sau a expresivităŃii emoŃionale, astenie, patologice absenŃa elanului sau a interesului pentru persoane sau activităŃi. DispoziŃia tristă este adesea însoŃită de cogniŃii pesimiste, care se exprimă verbal atunci când subiectul afirmă că este singur, că nu îl iubeşte nimeni, că este respins de toŃi ceilalŃi. Tocmai aici intervine problema diagnosticării copiilor, deoarece imaturitatea lor, slaba lor capacitate de exprimare verbală, propensiunea unor frecvente somatizări – deci o expresie mai degrabă fizică a problemelor afective - fac dificilă despistarea depresiei doar pe baza unor criterii funcŃionale împrumutate de la adulŃi. Din punctul de vedere al dispoziŃiei, se pare că la copii şi adolescenŃi predomină nu atât tristeŃea cât iritabilitatea, care apare adesea în contextul unei intoleranŃe la frustrare. Ceea ce înseamnă că anturajul intră de obicei în alertă ca urmare a unor crize de furie - de o frecvenŃă şi intensitate anormale, adesea însoŃite de plâns sau de alte manifestări de agresivitate verbală sau fizică: urlete, insulte, lovituri, care adesea se declanşează automat, ca urmare a celor mai mici contraziceri. Pierderea interesului Pierderea interesului sau a plăcerii de a face orice activitate se întâlneşte de asemenea foarte frecvent: copilul nu are chef de nimic, se plictiseşte. ActivităŃile şcolare sunt primele atinse, de obicei fiind însoŃite de raŃionalizări cum ar fi “oricum nu ajută la nimic să învăŃăm, dacă tot o să murim într-o zi”. IndiferenŃa este cea mai amplificată, şi cea mai uşor de sesizat de

50

către anturaj, întrucât copilul nu mai găseşte plăcere în joc, şi prin urmare refuză toate jocurile care i se propun. Sentimentele de nonvaloare Devalorizarea propriei persoane, autodeprecierea, scăderea stimei de sine sunt rareori absente, dar este dificil să fie puse în evidenŃă printr-un simplu dialog cu copilul sau cu părinŃii acestuia. Uneori copilul însuşi afirmă că este “un nimic”, că este “rău”, că “nu valorează nimic”, că “tot ceea ce face el este rău”, că ”nu ştie nici să se joace, nici să alerge, şi toŃi ceilalŃi se descurcă mai bine decât el.” Se poate însă ca asemenea expresii să nu transpară direct, ci să apară doar dacă observăm comportamentul copilului atunci când el are de rezolvat o sarcină, şi când de exemplu îl întreabă în mod repetat pe evaluator dacă e bine cum a rezolvat sarcina, sau “pândeşte” cu coada ochiului fiecare reacŃie a adultului. Se poate inclusiv ca la sfârşit, în ciuda rezolvării corecte a sarcinii, copilul să afirme că “nu e bine cum am făcut”, “nu am răspuns cum trebuia”, ajungând adesea la inferenŃe descurajatoare “orice aş face, nu sunt în stare de nimic”. Există şi instrumente de diagnostic speciale, cum ar fi Child Depression Inventory (Kovacs, 1981), care permit evaluarea acestor simptome atunci când copilul nu le exprimă spontan. Copilului i se cere să evalueze cât de adevărate i se par diferite afirmaŃii, cum ar fi “nimic nu îmi merge bine”, “mă urăsc”, “nu sunt la fel de bun ca ceilalŃi copii”. Gândurile recurente despre boală şi moarte Şi ele sunt prezente, dar iau forma unei anumite preferinŃe pentru macabru. La copii, evocarea morŃii sau a bolilor grave se face cu o anxietate extremă. Anticipările anxioase se referă la moartea persoanelor apropiate (părinŃi, fraŃi, surori), sau a copilului însuşi. Orice boală, oricât de inofensivă, sau banală, care atinge o persoană apropiată, îi trezeşte copilului teama de o moarte iminentă. Evenimentele dramatice (accidente, catastrofe, filme cu conŃinut şocant) alimentează imaginaŃia neliniştită a copiilor depresivi. Ei sunt extrem de sensibili la asemenea evenimente şi povestesc cu multe detalii tot ceea ce i-a şocat. La copiii mai mici această teamă se manifestă ca angoasă de separare, frica de ruptură a relaŃiei afective rămânând pe prim plan –copilul se teme că nu îşi va mai vedea unul sau pe ambii părinŃi. Cea mai mică absenŃă sau întârziere a acestora este interpretată ca pierdere definitivă a lor. Culpabilitatea Aceasta este mai puŃin întâlnită la copii. Totuşi, unii dintre ei îşi asumă consecinŃe pentru care nu sunt responsabili, cum ar fi evenimente negative – morŃi, accidente, separări, care oferă un teren privilegiat pentru apariŃia unor asemenea sentimente de culpabilitate. Îi putem auzi afirmând că “este din cauza mea…”, “s-a întâmplat pentru că am fost eu rău”, “tata a plecat, mama s-a îmbolnăvit, părinŃii s-au despărŃit pentru că eu nu am fost cuminte etc”. Un item din Children Depression Inventory e diagnostic în acest sens “din cauza mea nu merge nimic aşa cum trebuie”. Lentoarea psihomotorie

51

în momentul de faŃă se consideră că ideile şi chiar tentativele de suicid sunt dintre simptomele cele mai caracteristice ale depresiei infantile. accidente. Datorită unor studii realizate de Kovacs. se ştie că 58% până la 72% dintre copiii cu diagnistic de depresie au idei suicidare. Hipersomnia este rară la copii dar frecventă la adolescenŃi. Problemele de atenŃie şi concentrare Acestea sunt frecvente.Copilul este neatent atunci când i se vorbeşte. inerŃie. malformaŃii. 52 . anturajul şi copilul pot atribui adesea acest lucru oboselii. în dificultatea de a comunica acest simptom clinicianului. 2 ExplicaŃi de ce depresia în copilărie se manifestă preponderent prin iritabilitate şi nu prin acea tristeŃe patologică din perioada adultă. IdeaŃia suicidară şi tentativele de suicid Multă vreme s-a considerat că asemenea fenomene sunt improbabile în cazul copiilor. răspunzând la întrebări cu dificultate. se poate manifesta ca hipoactivitate. Cu toate acestea. dar apar frecvent la adolescenŃi. De aceea evaluarea riscului de suicid este una dintre sarcinile prioritare ale clinicianului. copilul executând sarcinile cu dificultate sau lentoare. cu privirea în gol. faŃă de numai 39% dintre copiii care nu au probleme depresive. AgitaŃia şi problemele de concentrare afectează masiv performanŃele şcolare. războiul. care îi permit copilului să vorbească despre ceea ce îl preocupă. Simptomele somatice AgitaŃia psihomotorie care poate să pară hiperactivitate este prezentă adesea la copiii cu depresie. mutilare. şi sunt acompaniate de instabilitate psihomotorie. care au ca temă separarea. orice efort fizic sau mental fiind dificil pentru el. catastrofele. accidentele. Temă de reflecŃie nr. ci astenic. Dar cel mai adesea el nu abordează spontan aceste teme. Goldston şi Gatsonis (1993).Deşi mai rară la copil. Uneori copilul poate afirma deschis că “nu are sens să trăieşti”. De aceea se consideră că cel mai indicat este să se folosească sarcini proiective cum ar fi testul TAT. aşa pot să transpară gândurile despre moarte. Acest lucru a fost accentuat de dificultatea părinŃilor de a le detecta în comportamentul celor mici. vise angoasante.Acest lucru nu este însă deloc uşor de realizat. Ele pot fi la originea fricii de a adormi sau a trezirilor nocturne. moartea. sau “nu am nici un rost pe pământ”. sau. pasivitate. Adesea apar coşmaruri. ele sunt mai frecvente la copiii cu depresie majoră sau distimie (14%) faŃă de cei care au doar probleme de adaptare cu notă depresivă (5%). VariaŃiile în greutate Ele sunt rare la copil. ceea ce poate face dificilă identificarea problemei reale de către anturaj. şi tipică pentru depresia adultă. Dar copilul este în acest caz nu obosit. Problemele de somn Ele sunt la copilul de vârstă şcolară mai ales de tipul insomniilor de adormire. pare să fie “departe”. dacă au făcut-o. În ceea ce priveşte tentativele de suicid. este distras.

CARACTERISTICI DEPENDENTE DE VÂRSTĂ ALE DEPRESIEI Tulburările depresive sunt caracterizate după cum se vede prin disfuncŃii la mai multe niveluri (Herbert, 2003): DisfuncŃii pe mai multe paliere afectiv: tristeŃe, nefericire comportamental: inerŃia, lentoare, sau dimpotrivă hiperactivitate cognitiv: neajutorare, disperare, idei suicidare motivaŃional: apatie, dezinteres, totul părând un efort

- biologic: disfuncŃii neuochimice care se traduc în probleme ale comportamentului de somn, comportamentului alimentar, etc. Tocmai existenŃa acestor paliere multiple face ca în ciuda unui tablou clinic relativ comun depresia să prezinte caracteristici diferite la vârste diferite. În general diagnosticul de depresie este pus pe baza relatărilor verbale ale pacientului despre simptomele sale, în principal datorită conştientizării emoŃiilor sale – tristeŃe, nefericire, apatie. Dar abilităŃile de verbalizare reduse îi împiedică pe copii să exprime ceea ce simt la fel de bine ca adulŃii. De aceea se pune accentul pe identificarea manifestărilor comportamentale şi somatice în cazul depresiei celor mici. Mai mult decât atât, apar dificultăŃi chiar în recunoaşterea emoŃiilor resimŃite - “Sunt depresiv pentru că aşa spune mama” – şi în conştientizarea lor de către copii. În plus, deoarece există şi o componentă cognitivă a emoŃiilor, pe măsură ce copiii se dezvoltă cognitiv apar tranziŃii chiar în tipul de emoŃii trăite (Kagan, 2001). De exemplu, la 2 ani copilul poate trăi sentimentul de ruşine sau jenă, deoarece este capabil să înŃeleagă care sunt acŃiunile “bune” respectiv cele “rele” – care sunt răspunsurile recompensate, respectiv pedepsite -, şi poate de asemenea să infereze ce se petrece în mintea altcuiva. De aceea un copil care a spart o vază se uită ruşinat în jos sau se înroşeşte. De asemenea, la 2 ani este deja prezentă şi empatia, care îl face pe copil să dea semne de îngrijorare comportamentală atunci când un părinte este supărat sau pare să sufere de durere, etc.

TranziŃii în tipul de emoŃii negative

Între 3 şi 4 ani, capacitatea de a integra trecutul cu prezentul şi de a anticipa evenimente viitoare îl face pe copil vulnerabil la un sentiment de tristeŃe atunci când apare o pierdere a unei stări de lucruri anterioare, sau la anxietate în raport cu posibile boli, răniri, pierderi sau cu dezaprobarea adultului. În intervalul 5-11 ani are loc o expansiune a abilităŃilor cognitive ale copiilor, puse de către Piaget pe seama dezvoltării operaŃiilor concrete. Chiar dacă în prezent teoria sa este controversată, consecinŃele pragmatice ale acestor progrese cognitive sunt unanim acceptate. Capacitatea de a reface mental o secvenŃă comportamentală din trecut, fenomen numit de Piaget reversibilitate, se pare că le permite copiilor să trăiască vina atunci când au violat un standard personal, mai ales dacă acesta a cauzat un rău altcuiva. Apoi, dezvoltarea abilităŃii de a compara

53

diferite seturi de evenimente pe baza aceleiaşi dimensiuni îi permite acum copilului să facă o serie de comparaŃii între el şi ceilalŃi. Dacă se simte mai puŃin valoros decât alŃi copii va experienŃia neîncrederea în sine, invidia, tristeŃea, scăderea stimei de sine. În plus, la această vârstă capacitatea de a se identifica simbolic cu alŃii îl face pe copil să trăiască aşa numitele emoŃii vicariante, adică îi permite să preia emoŃiile altcuiva într-o situaŃie de viaŃă. O fetiŃă care se identifică de exemplu cu mama sa va simŃi o categorie de emoŃii când mama este recompensată de ceilalŃi, şi o altă categorie de emoŃii dacă mama este criticată, dacă ea răneşte pe altcineva sau dacă prin comportamentul său părintele violează un standard moral al copilului. O dată cu vârsta de 11-16 ani, se dezvoltă alte tipuri de abilităŃi cognitive – numite de Piaget operaŃii formale – care îi permit adolescentului să detecteze inconsistenŃele logice prezente în convingerile sale. De aici apariŃia unei emoŃii pe care Kagan o numeşte nesiguranŃă, incertitudine cognitivă – de exemplu, un adolescent recunoaşte discrepanŃa dintre convingerea sa că are un tată minunat şi realitatea faptică a eşecului profesional al acestuia. Deosebirea faŃă de ruşine sau vină este aceea că acum agentul nu a violat nici un standard personal sau al comunităŃii. O altă capacitate este aceea de construcŃie a unui ideal din convingeri/caracteristici consistente; atunci când adolescentul îşi direcŃionează proaspăt descoperita dorinŃa sexuală către altcineva, cu convingerea că această persoană posedă trăsăturile ideale, apare sentimentul de dragoste. O a treia abilitate cognitivă este aceea de a te convinge, prin intermediul logicii, că ai epuizat toate soluŃiile logice la o problemă – de aici, neajutorarea, care poate duce la tentative suicidare. Recent, s-a demonstrat că diferenŃe între depresia timpurie şi cea adultă pot să apară şi la nivelul parametrilor neurobiologici (Kaufman et al., 2001). De exemplu, la copiii şi adolescenŃii cu depresie nu apare hipercortizolemia care este evidentă la adulŃi; de asemenea, copiii şi adolescenŃii par să nu răspundă la antidepresive triciclice (imipramină, amitriptilină, clomipramină) la fel de bine ca adulŃii. DEPRESIA ŞI PROBLEMELE ASOCIATE Numeroase studii au arătat că depresia este frecvent asociată cu alte probleme psihopatologice, dintre care anxietatea este cea mai frecventă (Fleming şi Offord, 1990). Studiile realizate de Brady şi Kendall (1992) au arătat de exemplu că există o comorbiditate anxietatedepresie de 16% până la 62% la copii. Copiii care sunt doar anxioşi au de obicei vârste mai mici, comorbiditatea anxietate-depresie fiind o caracteristică a copiilor mai mari. Datorită acestor frecvente asocieri se vorbeşte adesea despre o tulburare anxioasă şi depresivă mixtă, în care simptomele depresive sunt însoŃite de simptomele de anxietate generalizată. De asemenea, problemele de comportament, ADHD şi consumul de alcool sau droguri sunt în mod egal asociate cu depresia. În concluzie, în cazul depresiei infantile, puritatea simptomelor este întâlnită doar în 1 din 3 cazuri. Ea se asociază în jumătate din cazuri cu anxietatea şi în 1 din 4 situaŃii cu problemele de comportament sau alte comportamente perturbatorare.

54

Temă de reflecŃie nr. 3 Cum explicaŃi faptul că, la copii, depresia este mult mai frecvent asociată cu probleme de tip anxios decât cu alte probleme psihopatologice? EVOLUłIA DEPRESIEI În marea lor majoritate problemele depresive ale copilăriei cunosc o remisie după trei – patru ani. Care este însă riscul ulterior de reapariŃie a simptomelor? Se pare că 70% dintre copiii cu distimie prezintă ulterior un episod de depresie majoră.Un procent asemănător de copii care au suferit de depresie majoră trec printr-un episod nou în mai puŃin de cinci ani. În cazul celor care au trecut prin probleme de adaptare reactive de tip depresiv riscul de recurenŃă a simptomelor este mult mai mic. Studii longitudinale arată că depresia la vârstă adultă este de două ori mai frecventă la cei care cu 28 ani în urmă au trecut printr-un episod de depresie infantilă, faŃă de cei care au avut în copilărie probleme nondepresive (60% faŃă de 27%). Depresia din copilărie pare de asemenea să aducă un important risc suicidar pe parcursul adolescenŃei sau a vârstei adulte. Mai ales tentativele suicidare par să vină de la persoane care trecut printr-un episod depresiv în copilărie. De aceea, se consideră că depresia infantilă reprezintă un important factor de risc pentru episoadele viitoare de depresie la vârstă adultă. FACTORI ETIOLOGICI a. FACTORI BIOLOGICI Herbert (2003) arată că depresia unipolară are o componentă genetică estimată la 20 până la 45%. Depresia cu debut în copilăria timpurie se consideră ca având o puternică bază genetică. Ritmurile circadiene sau sezoniere se consideră că ar contribui la stările depresive. De exemplu, o desincronizare în ritmul circadian care guvernează ciclul somn-veghe poate duce la depresie; rezolvarea temporară a problemei se face prin deprivare de somn. Dacă reducerea cantităŃii de lumină în timpul iernii duce la creşterea secreŃiei de melatonină de către glanda pineală, rezultatul îl constituie trăsături asemănătoare hibernării, cum ar fi oboseala, somnul excesiv, creşterea apetitului, creşterea în greutate. Următorii stresori fiziologici se consideră că sunt importanŃi în depresie: Schimbările hormonale premenstruale InfecŃiile virale

55

b. Temă de reflecŃie nr. ci şi faptul de a trăi într-un mediu dezorganizant.mecanisme poligenice care dau o vulnerabilitate la anomalii în sistemele neurofiziologice sau endocrine. şi creşterea nivelului de cortizol. 4 Pornind de la factorii etiologici de natură psihologică. Dar a trăi alături de părinŃi depresivi presupune nu doar transmitere ereditară a unei predispoziŃii pentru depresie. reflectaŃi asupra modalităŃilor în care ar putea fi prevenită apariŃia depresiei la copii. asociat cu dereglarea axei hipotalamo-pituitaro-adrenală.5%. În general. Tot factori familiali care precipită depresia sunt divorŃul sau prezenŃa unor conflicte conjugale grave şi prelungite. Noradrenalina şi serotonina sunt principalii neurotransmiŃători implicaŃi.După Carr (1999). se consideră că depresia este mai frecventă în familiile cu părinŃi depresivi sau alcoolici. 16. accidente) pot precipita episodul depresiv. şi sentimentele asociate de neajutorare pe care le resimte copilul (de exemplu. Caracterul familial al problemelor depresive pune problema unei posibile dimensiuni genetice a depresiei. teoriile care pun accent pe bazele biologice ale depresiei pot fi grupate astfel: teorii ale factorilor ereditari . devemite disfuncŃionale în tulburările de dispoziŃie teorii ale disfuncŃiei sistemului imunitar – datorită stresului cronic sau unor traume acute teorii ale dereglării endocrine –depresia rezultă din reducerea nivelului de tiroxină. FACTORI PSIHOLOGICI Există dovezi ale faptului că experienŃele de viaŃă stresante (modificări în relaŃiile importante ale individului. asociat cu dereglarea axei hipotalamo-pituitaro-tiroidă. Studiile indică faptul că vulnerabilitatea la depresie poate fi indusă de pierderea timpurie a unor relaŃii importante. PărinŃii pot să transmită scheme cognitive depresogene inclusiv prin absenŃa sau reducerea pronunŃată a interacŃiunilor pozitive. incidenŃa depresiei fiind de 8. ca urmare a stresului cronic teorii ale dereglarea sistemelor de amine – în centrii nervoşi care subservesc experienŃele legate de pedeapsă sau recompensă. Teoriile biologice ale depresiei 56 . Depresia parentală Copiii persoanelor cu probleme de ordin afectiv suferă de un risc crescut de dezvoltare a unor probleme de psihopatologie.1% dintre aceşti copii prezintă episoade recurente de depresie. pierderea mamei înaintea vârstei de 11 ani).

II. În plus. Faptul de a cere răspuns legat de “cum Scalele de te-ai simŃit în ultimele două săptămâni” presupune că deja copilul se simte evaluare şi deprimat în mod constant. 1981) este un instrument de succes în obŃinerea de informaŃie despre simptomele depresive ale copiilor. Din păcate. Oferim în continuare câteva din întrebările clinice care pot ajuta la creionarea tulburării depresive (Hoghughi.se sugerează inclusiv realizarea unor dialoguri comune cu ambii. De exemplu mai sus amintita scală de autoevaluare Children’s Depression Inventory (Kovacs. şi îşi poate aminti destul de bine răspunsul la acea autoevaluare întrebare. Interviul clinic/de dezvoltare este necesar pentru a evalua fundalul şi debutul episodului depresiv. 1992): Îngrijorarea părinŃilor în legătură cu copilul este de mult timp sau de origine recentă? Comportamentul copilului se asociază cu evenimente recente? Dacă da. nu este sigur că el înŃelege destul de clar dimensiunea temporală la care se referă întrebarea. scala nu permite o distincŃie clară între trăiri depresive datorate depresiei şi cele care vin reactiv ca răspuns la alte situaŃii sau tulburări. Există şi scale care pot fi folosite de alŃi observatori. cum ar fi Children‘s Depression Rating Scale (Poznanski et al. Interviul clinic/ de dezvoltare Interviul structurat Scalele de evaluare şi autoevaluare sunt instrumente de diagnostic utile. Interviul structurat este o parte necesară a investigaŃiei deoarece necesită ca intervievatorul să pună întrebări standardizate în legătură cu o serie de simptome. 1983) sau Hamilton Rating Scale for Depression (1960). şi pentru a surprinde istoria dezvoltării acestei tulburări – inclusiv interacŃiunea cu evenimentele de viaŃă sau relaŃia cu alte boli. pentru a reconcilia eventualele diferenŃe de opinii. Este necesar să se folosească întrebări deschise de-a lungul unei perioade mai lungi de timp.. pentru a obŃine eşantioane de limbaj relevante şi pentru a evalua abilitatea cognitivă a copilului. MODALITĂłI DE EVALUARE A DEPRESIEI LA COPII ŞI ADOLESCENłI Carlson (2000) sugerează că pentru a evita complicaŃiile pe care le presupune diagnosticul depresiei la copii şi adolescenŃi este indicat să se folosească mai multe strategii dintre care următoarele trei sunt notabile: un interviu clinic/de dezvoltare un interviu structurat scale de evaluare şi autoevaluare. Un asemenea interviu este de obicei realizat atât cu părintele cât şi cu copilul. care sunt acestea? 57 .

de recompense.Deteriorarea stării copilului este rapidă sau lentă? Copilul spune ceva despre propria sa stare? I se pare ceva neobişnuit? Copilul are o expresie ca “de câine bătut”? Poate fi făcut să zâmbească sau să râdă cu uşurinŃă? Copilul pare trist şi nefericit? Este aşa chiar şi atunci când nu îl vede nimeni? Copilul este retras? Referirile copilului la propria persoană denotă sentimente de vină sau de desconsiderare? Copilul este conştient de sursa nefericirii sale? Se plânge de probleme de somn? Care este orarul său de somn? Vorbeşte despre corpul său ca şi când ar fi bolnav sau ar fi “în descompunere”? A recurs la acte deliberate de autorănire? Cum anume? Cu cât timp în urmă? Cât de persistent? Acelaşi act sau altele diferite? Cât de serioase au fost aceste răni? Au atras atenŃia specialiştilor? Nu cumva acestea au fost acte de manipulare? Depresia copilului este episodică sau continuă? Pare să fieun răspuns la circumstanŃe adverse cunoscute? Dacă da. Se îmbină diferitele tehnici de învăŃare a unor competenŃe sociale şi de comunicare. controlul gândurilor negative. Terapie familială 58 . atât de către copii cât şi de către părinŃi. sunt ele destul de grave pentru a motiva o asemenea reacŃie? Dacă sunt episodice. De asemenea e inclus un program de sporire a evenimentelor agreabile şi de învăŃare a relaxării. MODALITĂłI DE INTERVENłIE TERAPIA COMPORTAMENTALĂ Modelul comportamental al depresiei propus de Lewinsohn (1974) consideră că aceasta apare datorită în principal lipsei de întăriri pozitive. perioadele de depresie alternează cu cele de normalitate sau de exagerată bună dispoziŃie şi expansivitate? Copilul este conştient că are nevoie de ajutor? Se gândeşte că starea sa va suferi o îmbunătăŃire? III. cu rezolvarea de probleme. familiarizându-i cu teoria învăŃării şi cu tehnicile de rezolvare a problemelor familiale. oferite copilului. De aceea Lewinsohn şi colaboratorii săi au propus o strategie globală de terapie familială cognitiv-comportamentală. care pe durata a 14 săptămâni îi asociază pe părinŃi la proiectul terapeutic.

dezamăgiŃi de cei din jur. PărinŃii adesea învaŃă spontan pe parcursul acestor şedinŃe de consiliere că au tendinŃa de a interveni pentru a semnala şi reproşa comportamentele indezirabile ale copiilor lor.cadouri. copiii putând astfel să înveŃe cum arată ceilalŃi când trăiesc anumite emoŃii. dar că nu sunt atenŃi la comportamentele meritorii şi nu le laudă decât rar. 5 Care ar fi motivele pentru care. pentru a transforma această activitate într-un plăcută pentru copil. PărinŃii capătă astfel un rol de coterapeut. Teoria lui Beck asupra depresiei (1979) consideră că emoŃiile negative. gesturile caracteristice). într-o intervenŃie cognitiv-comportamentală în depresia la vârste mici. logică a părerilor proprii. furioşi. prezentat atractiv. Acestea se cer înlocuite cu gânduri funcŃionale. emoŃiilor care sunt indicatorii comportamentali ai emoŃiilor (tonul vocii. Apoi intervenŃia cognitivă propriu-zisă îşi propune în primul pas monitorizarea trăirilor. sunt cauzate de distorsiuni ale gândirii care includ stima de sine negativă. Pentru aceasta copilul Monitorizarea poate fi ajutat să îşi “noteze” trăirile într-un calendar de tipul “Cum mă simt emoŃiilor azi”. şi a le arăta că ceea ce simt este cauzat de ceea ce gândesc. dovezi de afecŃiune. pentru a-l ajuta pe individ să ajungă la o viziune mai realistă despre sine. terapia cognitivă începe cu educaŃia afectivă. reproşuri. se simt trişti. şi lipsa de speranŃă în ceea ce priveşte viitorul. critici) şi sporirea numărului de întăriri pozitive. Atunci când copiii sunt prinşi în gânduri automate negative. care are ca scop recunoaşterea trăirilor şi emoŃiilor (Dudley. etc. mediu şi viitor. inclusiv depresia. pentru ca mai apoi să poată fi “atacate” tocmai gândurile automate disfuncŃionale care stau în spatele Restructurare emoŃiilor sale negatove. am opta preponderent pentru utilizarea tehnicilor comportamentale şi mai puŃin a celor cognitive? TERAPIA COGNITIVĂ Acestea au la bază intervenŃia asupra distorsiunilor sau a convingerilor eronate care stau la baza depresiei. 1997). La copii. expresia facială. emoŃiile pe care le trăieşte.O tehnică simplă şi eficace. Sarcina majoră a terapeutului este de a înlocui această “vorbire cu sine negativă” cu o “vorbire cu sine pozitivă”. raŃională. Copilul trebui ajutat apoi să înŃeleagă care este legătura dintre cogniŃiile sale. DificultăŃile de verbalizare pot fi depăşite dacă se folosesc stimuli vizuali – imagini. Li se sugerează astfel să fie atenŃi la tot ceea ce copilul face bine şi să recompenseze prin elogii explicite sau recompense diverse . Adaptarea terapiei cognitive la copii presupune a-i învăŃa pe copii să identifice modul negativ de a gândi şi simŃi într-o situaŃie problematică. folosită de Petot (1999) constă în comunicarea la un nivel cultural corespunzător pentru părinŃi a ipotezei etiologice a lui Lewinsohn. Li se sugereză pe cât posibil diminuarea numărului de întăriri aversive (pedepse. postere –sau jocuri de Recunoaşterea rol. iar cognitivă 59 . Scopul terapiei cognitive este de a corecta aceste distorsiuni prin examinarea directă. o privire negativă asupra trecutului şi prezentului. emoŃiilor pe parcursul unei zile. Temă de reflecŃie nr. şi comportamentul său.

întâlnite la toate vârstele (vezi DSM IV). simptomele aşa-zis somatice. să respire regulat. care par să atingă sfera vegetativă. ele duc la creşterea stimei de sine şi la sporirea sentimentelor pozitive. amitriptilinei) sau tetraciclice (Ludiomil – maprotilină) s-au dovedit. Numeroase studii au arătat că depresia este frecvent asociată cu alte probleme psihopatologice. Tocmai de aceea. “Îmi place de mine”. 6 GândiŃi-vă la o modalitate în care aŃi putea utiliza jocul şi poveştile pentru a interveni în depresie. Temă de reflecŃie nr. Deocamdată însă studiile farmacologice nu au demonstrat fără echivoc utilitatea medicaŃiei antidepresive la copii şi adolescenŃi. “Pot să fac asta dacă încerc”. în schimb stima de sine şi problemele somatice par să se reducă o dată cu vârsta. insomnii. Pentru reducerea iritării sau anxietăŃii care adesea însoŃesc depresia copiilor se folosesc şi tehnici de relaxare. “Sunt la fel de bun ca şi ceilalŃi copii”. Alte medicaŃii antidepresive folosite în momentul de faŃă sunt substanŃele inhibitoare ale monoaminoxidazei sau antidepresivele serotonergice de “nouă generaŃie” cum ar fi Prozac. Rezumat Ca şi în cazul adulŃilor. pe măsură ce sporesc şi abilităŃile cognitive. sunt mult mai frecvente la copii şi adolescenŃi. utilizarea terapiilor cognitivcomportamentale în depresia timpurie se impune o dată în plus. dintre care anxietatea este cea mai frecventă. mai ales atunci când se simte trist sau furios "Ştiu că părinŃii mă iubesc”. Atunci când aceste afirmaŃii sunt repetate. poate pentru că mecanismele neurochimice implicate nu sunt identice cu cele de la adulŃi.copilul este încurajat să repete de mai multe ori pe zi. Din punctul de vedere al dispoziŃiei. se pare că la copii şi adolescenŃi 60 . Care ar fi scopul şi avantajele utilizării unor astfel de strategii? TERAPIA PSIHOFARMACOLOGICĂ Deşi există o gamă largă de antidepresive folosite în tratamentul adulŃilor la copii rezultatele acestora sunt mai puŃin evidente. etc. Pe lângă simptomele „universal valabile” ale depresiei. la copii se poate face distincŃia între mai multe tipuri sau forme de depresie: depresia majoră. de o eficacitate limitată în cazul copiilor. prin care copilul învaŃă să îşi relaxeze musculatura. Simptomele depresive variază odată cu vârsta şi pot pune probleme de diagnostic considerabile. Neajutorarea sau tristeŃea se amplifică o dată cu vârsta. Antidepresivele triciclice (de tipul imipraminei. rărirea / încetinirea ritmului vorbirii sau al motricităŃii. după cum s-a mai afirmat. Ele vizează: pierderea apetitului. reacŃiile depresive şi problemele de adaptare. distimia.

From conception to adolescence. DaŃi exemple de principii şi tehnici din terapia cognitiv-comportamentală aşa cum sunt ele adaptate pentru intervenŃia în cazul anxietăŃii şi /sau depresiei la copii. cognitive şi/sau psihofarmacologice. în vârstă de 10 ani. BPS Blackwell. 61 . Oxford. recompense. DescrieŃi pe scurt comportamentele probabile şi observabile la clasă ale unui elev cu depresie. Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Herbert. Pentru terapia depresiei la copii se apelează la: intervenŃii comportamentale. Typical and atypical development. 2. în vreme ce terapia cognitivă are la bază intervenŃia asupra distorsiunilor sau a convingerilor eronate care stau la baza depresiei. Aceste sarcini se vor putea discuta la a doua consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor online. Terapia comportamentală se bazează în principal pe administrarea de întăriri pozitive.predomină nu atât tristeŃea cât iritabilitatea. M. (2003). Teme de auto-evaluare 1. care apare adesea în contextul unei intoleranŃe la frustrare.

glucidele sunt “arse” la Patru nivelul musculaturii ♦ COMPORTAMENTAL: comportamentul direct observabil al persoanei sisteme de ♦ AFECTIV: experienŃele. de activare. Obiectivele modulului: După parcurgerea acesti modul veŃi: cunoaşte caracteristicile cognitiv-comportamentale ale tulburărilor de anxietate putea proiecta aplicarea unor metode de evaluare şi intervenŃie în domeniul tulburărilor de anxietate putea imagina proiecte de cercetare/investigare a unor aspecte ale tulburărilor de anxietate Acest modul prezintă factorii implicaŃi în etiologia anxietăŃii la copii. precum şi principiile terapeutice.după cum arată Kagan (2001). variind de la o reacŃie de arousal. modificarea ratei cardiace . 2003): ♦ FIZIOLOGIC: răspunsuril intermediate de sistemul nervos autonom – se secretă adrenalină. modalităŃile variate în care aceasta se manifestă. modul în care se autoevaluează (“Nu sunt în stare să fac faŃă acestei situaŃii”). cu alte cuvinte schimbările unuia nu antrenează neapărat schimbările celuilalt. precum şi cu metodele de diagnostic şi intervenŃie în cadrul tulburărilor anxioase. 62 . pornind de la o abordare cognitivcomportamentală în procesul de intervenŃie. De exemplu. este posibil ca să avem doar o anxietate verbală –cineva să afirme că este anxios în legătură cu un posibil cutremur – fără însă ca din punct de vedere fiziologic să apară o modificare la nivelul creierului său sau al altor segmente corporale. Simptomatologia anxietăŃii Tulburările de tip anxios se pot manifesta de-a lungul unui continuum.MODULUL 7 COPIII CU ANXIETATE Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu simptomatologia anxietăŃii la copii. I. care în “cantităŃi “ mici poate duce la îmbunătăŃirea performanŃei individului. conştientizate de către individul care le trăieşte. creşte ritmul bătăilor inimii. Acest tip de reacŃii apar în mare parte tip anxios datorită evaluării subiective pe care o face o persoană relativ la faptul că există o ameninŃare la adresa stării sale de bine psihologic sau fiziologic. Aceste patru sisteme nu sunt perfect sincronizate unul cu celălalt. Se consideră că răspunsul anxios este datorat reacŃiei a patru sisteme separate (Herbert.să nu fie nici măcar detectate. la intensitatea unei reacŃii de panică ce poate provoca Tulburările de imobilizarea persoanei respective. emoŃiile trăite de individ răspuns ♦ COGNITIV: afirmaŃiile pe care individul le face despre sine. Aşa cum se poate ca schimbări fiziologice – de exemplu.

se poate ajunge la perturbarea întregului comportament şi prin urmare chiar a traseului de dezvoltare a copilului. tremoruri sentimente ale unui dezastru iminent tulburări de somn palpitaŃii sau paloare transpiraŃie excesivă greaŃă sau alte stări de disconfort corporal/durere constipaŃie/enurezis nocturn În plus. care suscită îngrijorarea (moartea). în orice combinaŃie a următoarelor caracteristici (Hoghughi.fie de figurile de ataşament (prezenŃa părinŃilor) . respectiv de situaŃii particulare care sunt percepute drept stresante de către individ (anxietatea ca stare). MANIFESTAREA EXCESIVĂ A FRICII SAU A NELINIŞTII ÎN CONTEXTE NORMALE. iar când evitarea nu este posibilă. pervasivă. frici iraŃionale. manifestată într-un interval de trei sau mai multe luni.fie de comportamentele sociale ( a vorbi în faŃa unui grup) . apare o frică de intensitate mare. sau poate fi focală. reactivă la anumite circumstanŃe. CARACTERISTICILE TULBURĂRILOR ANXIOASE LA COPII Caracteristici ale anxietăŃii Anxietatea se referă la teama sau îngrijorarea nerealistă/nonnecesară din partea unui copil. tendinŃa de retragere din faŃa unor situaŃii/persoane noi.Anxietatea adultă de obicei este diagnosticată atunci când un eveniment. pe care individul o detectează şi o interpretează ca fiind reflectarea stării sale de anxietate. trăsături depresive. previzibile sau neaşteptate. fie el intern – un gând – sau extern – o ameninŃare.fie de evenimente. Adesea. dificultăŃi de concentrare. 1992): tensiune sau incapacitate de relaxare nelinişte hiperactivitate îngrijorare nelinişte indecizie nevoia de încurajare constantă iritabilitate ticuri. anxietatea poate fi generală. frica este legată de contextul social al experienŃelor copilului. copiii anxioşi pot manifesta şi distractibilitate. performanŃe şcolare scăzute. De asemenea. Se mai face distincŃia şi între niveluri ale anxietăŃii determinate de trăsăturile de personalitate (anxietatea ca trăsătură ). o provocare din mediu – generează o stare fiziologică internă particulară. Copii anxioşi îşi dezvoltă modele de comportament care presupun evitarea sistematică a anumitor contexte sociale. Ea se poate traduce de exemplu în aşa-numitul mutism electiv 63 . Întrucât se manifestă în numeroase situaŃii. Frica poate să fie legată: Frica .

După Costello şi colaboratorii (1995) între 9 şi 13 ani acest tip de tulburări este majoritar. Lachal & Coudert.probleme alimentare. După unii autori (Messel şi Beidel. de aceea nu este deloc surpinzător faptul că mulŃi din copiii cu anxietate au şi o stimă de sine scăzută. DIFICULTĂłI DE AJUSTARE Problemele de adaptare se pot manifesta inclusiv sub formă depresivă. procentul de tulburări de acest tip urcă până la 9. îngrijorare exagerată legată de posibila rănire sau pierdere a Anxietatea de separare 64 . tahicardie. 1 ÎncercaŃi să găsiŃi explicaŃii pentru reducerea problemelor emoŃionale ale adolescenŃilor odată cu înaintarea în vârstă. 1994) prevalenŃa tulburărilor anxioase este cea mai ridicată dacă luăm în calcul toate problemele de adaptare care apar pe parcursul copilăriei.probleme de somn . în ciuda faptului că mediul sau evenimentele la care este expus copilul nu sunt în mod anormal ameninŃătoare (Jalenques. ceea ce îi condamnă la izolare socială.cefalee . fiind oarecum asemănătoare unor “dureri de creştere” (Herbert. agorafobia.sau selectiv care apare la copiii mai mici de 5 ani.reacŃii neurovegetative: creşterea presiunii arteriale. Tulburările de tip anxios pot fi deja evidente la vârstă preşcolară. atingând mai ales în adolescenŃă nu doar o frecvenŃă.9% pentru copiii de 10 ani). este posibil ca să i se pună copilului un diagnostic de tulburare de tip anxios.dureri abdominale . multe din problemele emoŃionale ale adolescenŃilor par să se rezolve o dată cu intrarea în vârsta adultă. atât prin intensitatea cât şi prin durata sa. vomă . şi se manifestă prin incapacitatea copilului de a vorbi la grădiniŃă. SIMPTOME DE ORDIN FIZIC Copilul poate să manifeste : . În acest caz. Tema de reflecŃie nr. Oricum trebuie reŃinut faptul că. spasme esofagiene. 1991). TIPURI DE ANXIETATE Anxietatea de separare este cea mai frecventă tulburare de tip anxios din copilărie.etc. PREVALENłA În cazul unui procent de 4-6% dintre copii frica devine problematică (după unii autori. 2003). Se pare că în adolescenŃă tulburările anxioase sunt mai frecvente în cazul fetelor decât al băieŃilor.după cum arată studiile longitudinale. Constă în frica excesivă de separarea de părinŃi sau alte figuri de ataşament. se pare că anxietatea experienŃiată la vârste mici reprezintă un factor de risc pentru dezvoltarea patologiei asociate cu panica. abilităŃi reduse de adaptare socială. ci şi o intensitate sporită. 1992). sau în prezenŃa unor prieteni. sau alte tulburări anxioase de la vârstă adultă (Last & Beidel. dar gradual prevalenŃa lor creşte. În plus.

în relaŃiile sociale. În funcŃie de vârstă.disconfort. îngrijorare. care Atacul de sporadic se înregistrează şi pe parcursul copilăriei. Un atac de panică presupune un episod intens de frică. de notele de la şcoală. dureri la nivelul pieptului. Fobia şcolară se referă la o nelinişte exagerată legată de şcoală. În cazul agorafobiei. de teama de a nu acŃiona într-un mod care ar atrage după sine umilirea din partea celorlalŃi. sau de faptul de a fi devenit nepopulari pentru colegii lor. tremurături. Fobia şcolară cunoaşte o incidenŃă sporită la vârsta de 11-12 ani. în aspectul fizic. frica de moarte. Anxietatea poate lua şi forma unor fobii –a unor sentimente de frică exacerbată Fobiile în prezenŃa unor obiecte sau situaŃii particulare. Apare de obicei mai târziu decât anxietatea de separare. În schimb.vomă – atunci când are loc sau este doar anticipată despărŃirea. anxietatea de separare apare deja la 8-12 luni şi s-ar părea că poate fi legată de viitoare probleme de ataşament anxios. s-ar părea că există paternuri diferenŃiate de tulburări anxioase. greaŃă. paralizându-le reacŃiile. difuză. teama de a dormi singur sau fără părinŃi. dar numai pentru 2% dintre aceştia simptomele sunt cu adevărat problematice. 2 De ce credeŃi că fobia socială apare mai frecvent în adolescenŃă şi la vârsta adultă decât în perioada copilăriei? În ce fel mediul şcolar ar putea contribui la facilitarea apariŃiei fobiei sociale? ArgumentaŃi răspunsul. sau evenimente din mediul generalizată înconjurător. Poate din această cauză copiii au o exagerată conştiinŃă de sine. senzaŃia de sufocare. De exemplu la copiii de vârste mai mari anxietatea generalizată se manifestă printr-o îngrijorare excesivă legată de sănătatea proprie sau cea a mamei lor. care nu se asociază cu evenimente/stimuli declanşatori şi apar spontan “din senin”. ameŃeală. refuz şcolar. de ex. Estimările arată că în adolescenŃă aproximativ 7% dintre indivizi raportează existenŃa unor fobii. Tema de reflecŃie nr. De exemplu.părinŃilor. există o teamă intensă de a fi lăsat singur sau de a te afla în spaŃii largi. frisoane sau dimpotrivă senzaŃii de căldură. sănătatea persoanelor semnificative. Fobiile simple – de animale (câini. de anumite obiecte. de stomac. Atacuri neaşteptate – neanunŃate. şi simptome fizice – dureri de cap. fobiile sociale apar prepronderent în adolescenŃă. Uneori atacurile de panică panică şi anxietatea generalizată coexistă. opilul dorind să exceleze la şcoală. de insecte. În schimb. Asemenea îngrijorări sunt însoŃite de simptome fizice – dureri de cap. 65 . Îngrijorările legate de propria competenŃă au adesea un caracter perfecŃionist. Mattis şi Ollendick (2002) descriu trei tipuri de atacuri de panică: 1. de rănire – pot să dateze din copilăria timpurie. relaŃiile sociale. depersonalizare/derealizare. dureri musculare. probleme gastrointestinale. implicând în acest caz o Anxietate teamă şi nelinişte excesivă legată de performanŃa şcolară. în sport. Asemenea sentimente de frică nu pot fi Ńinute sub control şi duc la evitarea situaŃiilor respective.). La sfârşitul adolescenŃei apar brusc şi numeroase atacuri de panică. acompaniat de simptome fizice precum palpitaŃii. Anxietatea poate fi generalizată. locuri publice. fobia poate fi socială atunci când presupune evitarea unor situaŃii sociale. coşmaruri având ca temă separarea.

Cele mai frecvente obsesii la copii şi adolescenŃi se referăla frica de contaminare (35%) şi gânduri legate de rănirea propriei persoane sau a celor apropiaŃi (30%). . Copiii se agaŃă de părinŃi. Copilul reacŃionează cu frică extremă şi neajutorare. Ele pot avea cauze multiple – separarea de părinŃi. care sunt experienŃiate ca fiind intrusive. refuză să iasă din maşină şi să intre pe poarta şcolii. La începutul anilor ’40 a fost descris un tip particular de tulburare emoŃională. 3 În ce fel tranziŃia de la şcoala primară la gimnaziu poate precipita dezvoltarea refuzului şcolar ? Obsesiile sunt gânduri recurente. percepŃia incapacităŃii proprii de a stabili prietenii. apoi i s-a dat numele de Refuzul refuz şcolar. caracterizat prin anxietate intensă care duce la absenŃă prelungită de la şcoală. un adolescent poate să se teamă că “înnebuneşte” sau poate crede că atacurile sale de panică sunt rezultate ale unei boli terminale. Comportamentele compulsive frecvente sunt cele de curăŃire.Boala unui membru al familiei. Acest tip de tulburare afectează aproximativ 1% din copiii de vârstă şcolară. Atacuri de panică predispuse situaŃional – nu apar întotdeauna imediat după expunerea la un factor declanşator. persistente. aceştia fiind de obicei elevi cu rezultate bune. refuză să se îmbrace pentru şcoală (în uniformă). Atacuri de panică legate de anumite situaŃii. DificultăŃile legate de şcoală nu sunt în acest caz datorate unor şcolar circumstanŃe reale din mediul şcolar. . cum ar fi: . pentru un adolescent. refuzul şcolar presupune şi somatizări – simptome somatice care nu au la bază o patologie reală. PrevalenŃa este crescută în preadolescenŃă şi adolescenŃă. Tulburarea obsesivcompulsivă Acesta se referă la expunerea copilului la un stresor care implică ameninŃare cu moartea sau pericol de lezare a integrităŃii fizice sau traumatic emoŃionale a persoanei.TranziŃia de la şcoala primară la gimnaziu. În plus. faptul de a fi nevoit să utilizezi toaleta şcolară. de exemplu teste/teze/examene. IniŃial această tulburare a fost denumită fobie şcoalară. îngrijorare legată de boala unui membru al familiei. . în ciuda rugăminŃilor sau ameninŃărilor părinŃilor. Comportamentele compulsive sunt ritualuri repetitive. comportamente de verificare. King. atacul de panică întotdeauna când are un examen) 3. probleme de violenŃă domestică. Tema de reflecŃie nr. care apar aproape imediat după expunerea la sau în anticiparea unei situaŃii declanşatoare (de exemplu.2. izolarea sau respingerea socială. jocuri în care Stresul post- 66 . ReexperienŃierea intrusivă a evenimentului (de exemplu. Asemenea probleme pot duce de la dificultăŃi în a pleca de acasă dimneaŃă. Ollendick şi Tonge (1995) au arătat că există o serie de factori care pot precipita dezvoltarea refuzului şcolare.Frica de anumite aspecte ale mediului şcolar. În asemenea cazuri. La unii copii există o legătură între această tulburare şi ticuri. lipsite de sens. până la un refuz total de a mai merge la şcoală. copiii rămân acasă perioade intermitente de săptămâni/luni. De exemplu. coşmaruri.Evenimente familiale cum ar fi schimbarea domiciliului sau separarea părinŃilor.

de monştri sau de “oameni răi”. La 3-4 ani apare teama de întuneric. Cu toate acestea. Acest lucru sugerează prezenŃa unui cerc vicios care menŃine anxietatea socială şi comportamentele de evitare. evitarea unor factori legaŃi de traumă şi o reactivitate fiziologică cronică exagerată sunt de asemenea prezente. La 1-2 ani. Într-un studiu recent realizat de Spence. de la schimbări legate de şcoală. răniri corporale. predominantă este anxietatea de separare. studiul amintit reliefează faptul că la copii acest tip de asumpŃii par să reflecte realitatea: copii cu fobie socială demonstrează abilităŃi sociale reduse. frica de străini. de fantome. anxietatea poate veni ca un răspuns normal la o întreagă constelaŃie de evenimente. ca şi adulŃii. având rolul de reglare a interacŃiunilor lor cu mediul (Kagan. examene. 67 . frica de insecte sau de animale mici. unii copii sunt exagerat de temători în raport cu orice situaŃie şi au nevoie de un plus de confort din partea părinŃilor. La 9-11 ani. Nu trebuie uitat nici faptul că diferiŃi copii pot manifesta reacŃii diferite la aceleaşi situaŃii care induc anxietatea. Deşi un nivel redus de anxietate poate fi considerat o adevărată binecuvântare (Hoghughi. De asemenea. ea poate fi un simptom care semnalizează necesitatea investigării altor tulburări de ordin fizic sau psihologic/psihiatric. Deci absenŃa fricii /anxietăŃii este dezadaptativă. Prin urmare. următoarea succesiune: Între 6 şi 12 luni copiii se tem de sunete putenice care vin din spatele lor. de pericolul fizic. iar mai recent Ollendick şi King (1991) au propus. fiecare copil trăieşte frica într-unul sau altul din momentele vieŃii sale. s-a constatat că şi copiii cu fobie socială manifestă. sau legate de război. cu rolul de semnalizare a situaŃiilor stresante nedorite. 1994. De aceea. până la divorŃul părinŃilor. educatorilor sau a prietenilor lor. frica de a fi lăsat singur. Într-o anumită măsură. 1992) de fapt nivelurile exagerat de reduse ale anxietăŃii îl privează pe copil de un sistem corespunzător de alertă. apar frici sociale. performanŃe şcolare. de lipsa suportului (mişcări bruşte prin care ar putea fi scăpaŃi din braŃele adulŃilor). pe baza frecvenŃei cu care ele apar la vârste diferite. un pattern de cogniŃii negative relativ la situaŃiile sociale. anticipând propriul eşec şi evaluându-şi în termeni negativi propria performanŃă. Dacă în cazul adulŃilor se consideră că această biasare în procesarea realităŃii sociale distorsionează realitatea. frica este deci una din caracteristicile emoŃionale normale ale copiilor. de străini şi de separea de părinŃi. de schimbări apărute în mediu. sănătate. La 7-8 ani ani copiii se tem de diferite aspecte legate de şcoală. Aşadar aceasta ar fi o succesiune normală a trăirilor de frică pe care le “parcurge” orice copil. Donovan & Brechman-Touissant (1999). Morris şi Kratochwill (1985). Fobia socială FRICA ŞI DEZVOLTAREA NORMALĂ Frica este o emoŃie normală care se manifestă începând cu vârsta de 6-7 luni. de fiinŃe sau evenimente supranaturale. La 5-6 ani predomină frica de animale sălbatice. 1996). mai puŃine interacŃiuni sociale şi mai multă „stîngăcie” în relaŃionarea cu colegii.apare evenimentul). Într-o încercare de a clasifica fricile normale care apar la copii în diferite perioade de vârstă. Sroufe.

Se pune întrebarea astfel când putem să vorbim despre o frică anormală sau Fobia o anxietate disfuncŃională? Un prim răspuns îl oferă contextul – frica normală vs. Astfel se menŃine un optimum de funcŃionare a organismului până când criza a trecut. 4 IdentificaŃi situaŃii din viaŃa cotidiană în care frica resimŃită de un copil are rol adaptativ. heritabilitatea anxietăŃii fiind de aproximativ 40-50% (Thapar & McGuffin. 1999). Aceste reacŃii fiziologice sunt procesate de către sistemul nervos autonom. Dar şi un mediu “bun” poate în aceeaşi măsură să ducă la anxietate. Anxietatea este considerată anormală când apare mai frecvent. normală fiind cea proporŃională cu ameninŃarea obiectivă pe care o conŃine o Anxietate situaŃie particulară. şi apar datorită modificărilor din chimismul organismului. 1995). izolaŃi social. analiza înregistrărilor video ale acestor discuŃii a relevat faptul că părinŃii anxioşi se încurajează reciproc în a propune soluŃii Anxietatea parentală 68 . frisoane. sau când durata şi caracterul pervasiv al simptomelor semnalizează o evoluŃie atipică. tremurături. anxietatea este folosită pentru a asigura complianŃa şi internalizarea regulilor şi valorilor sociale. Stilul parental anxios pare să îi înveŃe pe copii să interpreteze şi să răspundă la stimuli caracterizaŃi prin ambiguitate într-un mod defensiv. uscarea gurii. Se consideră că există o relaŃie de forma unui U inversat între eficienŃa performanŃei şi anxietate. ca şi când aceştia ar fi ameninŃători.care suferă de panică sau fobii . provocate de descărcarea adrenalinei în sânge. în sport.Frica are rolul de a stimula reacŃia de “fugă sau luptă” a organismului în caz de pericol şi de a tonifia organismul pentru performanŃe superioare la examene. Dimensiunea fiziologică a reacŃiei de “fugă sau luptă”. Tema de reflecŃie nr. dar şi prin oferirea unui model comportamental pe care copii îl preiau prin învăŃare vicariantă. disfuncŃională dacă e cronicizată şi nu se rezolvă prin acŃiune (date fiind constrângerile impuse copilului acasă sau la şcoală. copilul experienŃiează o serie de senzaŃii fizice: bătăi ale inimii. cu o intensitate mai mare decât în cazul majorităŃii indivizilor. şi părinŃii folosesc frica resimŃită de copil pentru a-l învăŃa să evite pericolul. Variabile de ordin social au fost luate în considerare de studii care au arătat o incidenŃă mai mare a tulburărilor anxioase la copii cu părinŃi din medii sociale defavorizate. În asemenea situaŃii de criză sau care sunt solicitante. transpiraŃia mâinilor.au un risc crescut de a fi diagnosticaŃi ca având tulburări anxioase. Copiii părinŃilor anxioşi . Un studiu realizat în acest sens de Barett şi colaboratorii săi în 1996 le-a solicitat părinŃilor să discute cu copiii lor despre cum anume să se raporteze la situaŃii ambigue. FACTORI ETIOLOGICI Mai multe variabile contextuale sunt asociate cu diagnosticul tulburărilor anxioase (Tarabulsy & Hemond. Anxietatea parentală poate să contribuie deopotrivă prin componenta genetică. Pe de altă parte. ori faptului că multe frici sunt mai mult simbolice decât reale) duce la patologie. senzaŃia de “fluturi” în stomac.

Este vorba de o susceptibilitate crescută de ordin copilului comportamental şi neurologic pentru emoŃii negative. poate să îmbrace mai multe forme. sau de a le întâmpina printr-o iritabilitate crescută (deja înaintea vârstei de 14 luni). catastrofe naturale). Copiii din categoria din urmă sunt cei “exagerat de dependenŃi”. tendinŃa de nu aborda situaŃii sau persoane noi. de unde expectanŃele scăzute legate de succesul personal şi autoeficacitatea redusă în rezolvarea de probleme. un pattern ce caracterizează unii copii deja înaintea vârstei de 2 ani. hiperprotecŃia şi criticismul reprezintă caracteristici parentale suplimentare. manifestându-se printr-o timiditate extremă. imprevizibilă au fost puse în legătură cu simptomatologia anxioasă. este subminată încrederea copiilor că vor face faŃă unor situaŃii provocatoare. Ca urmare a unor traume. interogarea copiilor a sugerat că aceştia şiau însuşit soluŃiile propuse de părinŃi. Ulterior. este necesar să fie luate în calcul atât caracteristicile copilului cât şi interacŃiunile pe care acesta le experimentează cu mediul său. de la proteste normale faŃă de plecarea părinŃilor la o preocupare neliniştită exagerată faŃă de mamă şi tot ceea ce Ńine de aceasta.evitative şi nu soluŃii prosociale copiilor lor. Acestea se referă la istoria interacŃiunilor dintre copil şi adultul care este RelaŃiile de în mod principal responsabil de îngrijirea sa. anxioase s-a înregistrat şi ca urmare a unor dezastre naturale. Controlul exagerat şi protejarea excesivă a copilului pot duce la stabilizarea inhibiŃiei comportamentale sau a efectelro unor evenimente de viaŃă negative (ambele vor fi detaliate în continuare). cei mai numeroşi sunt cei care s-au caracterizat prin inhibiŃie comportamentală cu trei ani în urmă. decesului). ambivalentă. apariŃia unor comportamente evitative. De asemenea. Se referă la aspecte care Ńin de copil şi par să îl distingă de ceilalŃi de foarte timpuriu (după unii autori. traume (abuz. Krohne & Hock (1991) au sugerat că hipercontrolul parental interferează cu achiziŃionarea de către copil a unor abilităŃi de rezolvare de probelme eficiente. Anxietatea de separare. disfuncŃii somatice. 1990). experienŃe intrusive.. tulburări de somn. care pot fi factori de risc în dezvoltarea anxietăŃii de către copii. Controlul parental excesiv. s-a demonstrat creşterea nivelului de Evenimentele de anxietate ca răspuns la stimuli asociaŃi evenimentelor traumatice. violenŃa familială. Dintre copiii la care se manifestă toate formele de anxietate între 5 şi 11 ani. chiar de la naştere). sau o atitudine copilăria timpurie inconstantă. a căror frică de separare se poate transforma în diferite tulburări anxioase. ceea ce duce la eşecul copiilor în faŃa unor situaŃii de viaŃă stresante. dintr-o perspectivă a dezvoltării. Numeroase modele au fost propuse în acest sens: o atitudine de ataşament din protecŃie exagerată a copilului de către părinte. tendinŃa de a plânge mai mult decât majoritatea copiilor în diferite situaŃii. de regulă mama (Bowlby. Aceşti indicatori comportamentali se asociază cu un nivel de arousal ridicat. cum ar fi Thomas şi Chess. care nu se rezumă la tulburări anxioase. Aproximativ 10% dintre copii îşi conservă acest model comportamental la vârsta de 5 ani. Această susceptibilitate se manifestă în diverse contexte şi îl predispune pe copil la dezvoltarea unor tulburări de tip anxios (Kagan şi colab. viaŃă traumatice. divorŃului. cum sunt stresante Temperamentul 69 . De aceea. Se vorbeşte astfel de inhibiŃia comportamentală. ApariŃia tulburărilor anxioase pare să fie legată de o patologie diversă a familiei. O serie de evenimente postnatale cu consecinŃe pentru sănătatea copiilor au fost luate în considerare: separarea de părinŃi (datorită spitalizării. 1973). O rată crescută a tulburărilor negative. care se leagă de acest aspect. depresie.

de combatere a ameninŃării potenŃiale fugă – retragere pentru a evita un pericol potenŃial 70 . de exemplu o discuŃie cu cineva sau o călătorie cu avionul.. separarea la copiii mici. McFarlane (1987) a arătat că mamele anxioase şi hiperprotective au copii cu un nivel ridicat de stres postraumatic. se sugerează că stilul parental intervine ca variabilă mediatoare. de exemplu după un accident rutier. Modul în care fiinŃa umană evaluează pericolul este foarte personal. schimbări repetate ale domiciliului care aduc cu ele mutarea de la o şcoală la alta. cum ar fi separarea părinŃilor. furtunile. • Modelarea – o persoană care e considerată asemănătoare cu propria persoană este percepută ca fiind anxioasă. 2003): • Perceperea unei ameninŃări – de exemplu. divorŃul. putând lua forma unei reacŃii de: luptă – răspuns agresiv. Totuşi.cutremurele. există cazuri în care anxietatea persistă. aceste simptome sunt ameliorate relativ rapid după evenimentul traumatic. 5 Pentru fiecare dintre procesele ce pot declanşa anxietate încercaŃi să daŃi un exemplu care să ilustreze învăŃarea sau declanşarea anxietăŃii. copiii sunt adesea confruntaŃi cu evenimente de viaŃă negative. • ÎnvăŃarea vicariantă – o persoană devine anxioasă pentru că vede cum altcineva trece printr-un eveniment înfricoşător. ANTECEDENTE/PRECURSORI AI ANXIETĂłII Anxietatea poate fi învăŃată din sau declanşată de următoarele procese (Herbert. condiŃii de viaŃă sau de muncă.De exemplu. copiii cu anxietate clinică au experienŃiat un număr mai mare de asemenea evenimente stresante. De asemenea. Bush et al. Tema de reflecŃie nr. • Procese cognitive – un mod foarte individualizat prin care sunt percepute situaŃiile. Totuşi. • ÎnvăŃarea traumatică – experienŃa unei frici intense sau a unei dureri poate duce la anxietate acută în situaŃii care sunt experienŃiate ca fiind similare. 1990. incendiile. • Generalizarea anxietăŃii învăŃate la alte situaŃii – de exemplu. mai ales în copilărie. moartea unui membru al familiei. În cazul majorităŃii copiilor. conflictele familiale. relaŃii de familie. sau boli fizice care se manifestă cu o componentă anxioasă. evenimente de viaŃă stresante. 1986). Pentru unele persoane pericolul este văzut chiar în situaŃii care sunt stimulative sau simple rutine pentru alŃii. • CondiŃionarea clasică – cuplarea unui stimul iniŃial neutru cu o situaŃie care a produs frica sau durerea. După cum sugerează Donovan & Spence (2000). întrucât nu toŃi copiii expuşi unor evenimente traumatice sau negative dezvoltă probleme de tip anxios. anxietatea parentală potenŃează anxietatea copilului în faŃa unor proceduri medicale dureroase (Jacobsen et al.. Dacă experienŃele traumatice sunt mai puŃin comune. o persoană care a fost umilită la şcoală poate experienŃia anxietate acută în orice situaŃie în care e testată sau evaluată (la un test pentru obŃinerea carnetului de conducător auto). şi devine astfel un model pentru achiziŃia anxietăŃii.

Dacă stresul este repetitiv şi reacŃiile fizice sunt cronice. ci simbolul pericolului este cel la care reacŃionează sistemul de alertă al corpului. a sentimentului de vină “Din cauza mea…” supraestimarea pericolului legat de sănătatea proprie. a înfăŃişării proprii. Pe măsură ce se dezvoltă abilităŃile cognitive ale copiilor. ameninŃărilor. Întrucât în lumea modernă cel mai adesea nu pericolul real. în speranŃa de a ieşi din focarul de atenŃie al ameninŃării potenŃiale. avem o situaŃie în care reacŃii anterioare adaptative devin disfuncŃionale şi contribuie la boli psihosomatice (hipertensiune. ei sunt în stare să îşi construiască şi să interpreteze lumea în care trăiesc într-un mod din ce în ce mai sofisticat. 6 ReflectaŃi la o situaŃie concretă în care aŃi resimŃit anxietate sau frică faŃă de ceva şi pe baza situaŃiei respective faceŃi distincŃia între evaluarea primară şi cea secundară. etc.freezing/”îngheŃare” – un răspuns de alertă imobilă.”Am să cad…” subestimarea competenŃei proprii relativ la situaŃii nonsociale “Nu am să trec la examen!” - - - - 71 . integritatea fizică. Modelele cognitive ale anxietăŃii la adulŃi sugerează că apare în acest caz o supraevaluare a pericolelor. După unii autori. însoŃită de subevaluare a propriilor resurse de a face faŃă acestora. şi de subestimare a resurselor proprii. astm). comparativ cu subiecŃii normali. Tema de reflecŃie nr. ulcer. Bögels şi Zigterman (2000) au confirmat faptul că se poate vorbi despre asemenea biasări şi în cazul copiilor: la copii de 9-18 ani diagnosticaŃi cu fobie socială. anxietate de separare. Oferim câteva exemple de cogniŃii disfuncŃionale ale copiilor extrase din studiul celor doi autori menŃionaŃi mai sus: ♦ Anxietatea de separare – supraestimarea pericolului de a fi lăsat singur “Numai să nu păŃească ceva rău mama!” subestimarea funcŃionării independente a copilului “Nu pot să mă descurc singur” ♦ Fobia socială supraestimarea criticismului şi a respingerii manifestate de ceilalŃi “Nu le va plăcea de mine celorlalŃi copii ” subestimarea competenŃei sociale. reacŃiile fizice sunt inhibate şi nu rezolvate într-un mod activ. dezvoltarea normală a diferitelor tipuri de frici în copilărie este tocmai rodul unor structuri cognitive din ce în ce mai mature. a performanŃei sociale “Voi părea caraghios!” ♦ Anxietatea generalizată supraestimarea propriilor responsabilităŃi. anxietate generalizată s-a constatat că există tendinŃa de interpretare negativă a situaŃiilor ambigue. Evaluarea cognitivă Teoriile asupra emoŃiilor consideră că emoŃia rezultă din evaluarea de către copil a situaŃiei ca fiind periculoasă – proces denumit evaluare primară – şi apoi evaluarea resurselor de a face faŃă situaŃiei – aşa-numita evaluare secundară.

tulburarea obsesiv-compulsivă. fără nici un motiv? Are dificultăŃi în a merge la culcare? Se teme de ceva? Poate spune de ce anume? De multe ori simte că se va întâmpla ceva îngrozitor? Este adesea indecis chiar în chestiuni minore? Se plânge adesea că se simte rău? Este exagerat de sensibil. care evaluează simptome legate de anxietatea de separare. 2000). Chorpita et al.” .pentru fobii Există frici particulare ale copilului? Sunt ele anormale ca tip sau ca intensitate? Cum se manifestă frica? Există şi alŃi membri ai familiei care au frici similare? 72 . fobia socială.Spence Children′s Anxiety Scale (Spence.State-Trait Anxiety Inventory for Chidren (Spielberger. chiar şi atunci când stă aşezat în bancă? Îi “sare inima din piept” adesea. cu itemi cum ar fi “Sunt îngri jorat”.II.Revised Children's Anxiety and Depression Scale (RCADS.pentru anxietatea generalizată Copilul a fost dintotdeauna aşa sau doar recent a început să fie astfel? Cum se descrie copilul în acest context? Are adesea tremurături? Transpiră mult. De asemenea sunt folosite şi chestionare care îi permit subiectului să îşi autoevalueze simptomele. diagnosticul tulburărilor de tip anxios se face urmărind criteriile de diagnostic DSM IV (1994) sau ICD-10 (1993). Benga. cum ar fi: . . 1992). Întrebări cheie Există o serie de întrebări cheie care pot fi formulate pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului (Hoghuhghi. anxietatea de separare “Mă tem să fiu departe de părinŃii mei” sau anxietate generalizată “Sunt îngrijorat că mi se vor întâmpla lucruri rele. 2010 – versiunea în limba română).”Sunt speriat când mă simt nervos” . 1992): . loc sau evenimente? Pare să nu aibă încredere în sine? . agorafobie... care conŃine itemi pentru fobia socială “Mă tem să nu par caraghios în ochii celorlalŃi”. & VisuPetra. cum ar fi standardizat NIMH Diagnostic Interview Schedule for Children (Kasius. 1997. łincaş.Childhood Anxiety Sensitivity Index (Silverman et al. ModalităŃi de evaluare a anxietăŃii la copii şi adolescenŃi Ca şi în cazul adulŃilor. “Sunt speriat”. “Am o senzaŃie ciudată în stomac”. indiferent de timp. panică. 1973). anxietate generalizată şi frica de rănire. 1991) care conŃine Chestionare itemi cum ar fi “Sunt speriat când îmi bate inima foarte repede”. Interviul clinic existând interviuri standardizate care urmează aceste criterii.

liniştit. „bine stabilită”.. se îmbolnăveşte sau devine agresiv dacă este forŃat să vină la şcoală? Anxietatea.Copilul evită anumite locuri sau persoane deoarece ştie că nu se va simŃi bine în prezenŃa lor? Este anormal de speriat de întuneric? De anumiŃi oameni sau de animale? Este reacŃia de evitare a fricii evidentă sau subtilă? Această reacŃie de frică interferează cu restul vieŃii copilului? CeilalŃi copii ştiu despre această frică? . şi are efecte asupra peformanŃei şcolare sau a relaŃiilor cu ceilalŃi copii. ea tinde să fie minimalizată. De aceea. cum ar fi că nu se simte bine. din câteva motive care vor fi expuse în continuare: PărinŃii şi educatorii/profesorii adesea nu sunt conştienŃi de faptul că un copil suferă de tulburări de tip anxios. sau că sunt probleme acasă? Tema de reflecŃie nr. 7 IdentificaŃi un copil despre care părintele sau educatoarea spune că ar fi prea anxios şi apelaŃi la metodele de diagnostic prezentate anterior pentru a încerca să stabiliŃi dacă într-adevăr copilul are o tulburare anxioasă şi care ar fi aceasta. fiind dificil de „dizlocat”. Atunci când copiii sunt trimişi spre tratament. datorită stilului compliant. De asemenea. 1998) sugerează că anxietatea din copilărie poate să ducă la dezvoltarea depresiei în adolescenŃă. Spence (2001) a propus un model de prevenŃie cu acŃiune la mai multe niveluri: 1) Metode focalizate pe copil • Modelarea unor strategii de coping prin manipularea cu succes a unor situaŃii stresante de către adulŃi sau alŃi copii (video sau live) 73 . Chiar şi atunci când problema a fost identificată. în cazul majorităŃii copiior anxioşi nu se intervine în mod corespunzător. ModalităŃi de prevenŃie şi intervenŃie PREVENłIA Donovan & Spence (2000) sugerează că prevenŃia este preferabilă intervenŃiei în cazul tulburărilor de tip anxios. resemnându-se sau retrăgându-se din activităŃile şcolare? Începe să plângă. motiv pentru care anxietatea se cronicizează sau reapare mai târziu.pentru refuzul şcolar Există dovezi că elevul se aşteaptă să aibă rezultate slabe şi de aceea evită şcoala? Aceste expectanŃe sunt realiste? Dacă da. tensiunea sau tristeŃea sunt evidente când este la şcoală? Refuză să meargă la şcoală din orice pretext. Succesul intervenŃiilor terapeutice asupra copiilor este limitat. deja tulburarea este prezentă. din ce motive? Copilul afirmă că nu îi place/se teme de şcoală? Care sunt sentimentele sale legate şcoală? Cum le exprimă? Copilul renunŃă repede. date recente (Cole et al. „cuminte” al acestor copii. III. 30-40% dintre copii continuând să fie caracterizaŃi prin comportamente care ating pragul de diagnostic.

legate de situaŃiile ameninŃătoare. Terapia individuală are rolul de a-l ajuta pe copil să dobândească o înŃelegere mai bună a propriei personalităŃi. imagerie. prevenŃia divorŃului. Copilul este învăŃat să facă faŃă propriilor temeri modificându-şi felul de a gândi. şi de a-l face să îşi poată interpreta adecvat emoŃiile şi individuală comportamentul. 74 . a relaŃiilor sale cu Terapia ceilalŃi. repetiŃie. 3) Metode de restructurare a mediului • Reducerea riscului pe care îl conŃin situaŃiile „cu risc crescut” – de exemplu. sau a comunicării despre aspectele cu potenŃial ameninŃător din mediul copilului. reorganizarea structurii şcolare astfel încât intrarea la liceu să fie mai puŃin stresantă • Încercări de reducere a factorilor de risc (de ex. astfel încât copiii să dobândească un sentiment de control asupra evenimentului stresant Oferirea unei posibilităŃi de control maxim asupra situaŃiei de către copil Expunere la situaŃii potenŃial stresante în absenŃa unor consecinŃe de frică Oferirea de suport social şi învăŃarea solicitării suportului social de către copil. distragerea atenŃiei. SchiŃaŃi un model pentru prevenŃia refuzului şcolar. sau învăŃând noi comportamente adaptative. cogniŃii pozitive Joc de rol. sau prin intervenŃii la nivel familial. prin intervenŃii la nivel individual de tip comportamental sau cognitiv-comportamental. INTERVENłIA Terapia tulburărilor anxioase se poate realiza prin medicaŃie de tip anxiolitic.• • • • • • • InstrucŃiuni directe de utilizare a unor strategii de coping – relaxare. 2) • • • • • • • Metode focalizate pe părinte Modelarea unui comportament de coping corespunzător Încurajarea şi întărirea utilizării de către copil a unor strategii de coping Reducerea propriilor comportamente anxioase Reducerea răspunsurilor hiperprotective şi critice în raport cu copilul Încurajarea expunerii copilului la situaŃii Ignorarea /prevenirea evitării unor situaŃii de către copil Evitarea focalizării pe. 8 SunteŃi psiholog şcolar pentru elevii din ciclul gimnazial. a accidentelor rutiere) Tema de reflecŃie nr. referindu-vă la cât mai multe acŃiuni sau recomandări pe care le-aŃi face.. practicarea unor strategii de coping în raport cu situaŃiile stresante Întărirea unor comportamente de apropiere („curajoase”) şi folosirea unor strategii de coping Oferirea de informaŃii (în format verbal sau video).

care vizează restructurarea unor paternuri disfuncŃionale din interiorul acesteia în întregul său. O dată ce au fost identificate şi caracterizate. CredinŃe iraŃionale care stau în spatele gândurilor automate.” Focus selectiv negativ. performanŃa mea este îngrozioare. Terapia familială TEHNICI COGNITIV-COMPORTAMENTALE Acestea includ tehnici de relaxare. Terapia comportamentală foloseşte teoriile învăŃării. A face conexiuni între idei care nu permit nici o conexiune logică. În final el va identifica şi emoŃiile asociate cu aceste gânduri.Uneori e utilă combinarea acestei terapii individuale cu terapia întregii familii. Personalizare. iar pacientul va fi ajutat să vadă lipsa lor de Desensibilizare suport. aceste gânduri negative vor fi examinate . Gândire catastrofică. Un eveniment nefericit este dovada faptului că cogniŃiilor nimic nu merge bine. utilizând diferite sisteme de întăriri. profesorul şi colegii mă vor ridiculiza. tulburările sale reprezentând doar un simptom al problemelor celorlalŃi. A vedea doar părŃile negative ale unui eveniment şi a nega orice aspecte pozitive. folosirea întăririlor pozitive de către părinŃi – de ex. anxiogene. Castellanos şi Hunter (1999) au arătat că eficienŃa intervenŃiilor cognitivcomportamentale este deja demonstrată la copii şi tineri. folosirea unor tehnici de imagerie. RaŃionament emoŃional „Dacă sunt emoŃionat. recompensele – şi monitorizarea atentă a comportamentelor pozitive ale copilului de către părinŃi dar şi de către copil. „Dacă sunt emoŃionat atunci când răspund la o materie. adaptative. lauda. aceasta fiind singura strategie de succes. un pas important îl reprezintă identificarea cogniŃiilor negative. „Mi-au tremurat mâinile la meci şi de aceea echipa noastră a pierdut. dar există studii care arată că şi o terapie suportivă poate fi la rândul său utilă. Ca şi în cazul depresiei. A trage concluzii ipotetice catastrofice în legătură cu un eveniment negativ minor. Formularea unor concluzii nefundamentate.” Generalizarea exagerată.” Totul sau nimic. şi să caute alte explicaŃii posibile.” Apoi copilul este ajutat să îşi identifice răspunsurile fiziologice şi verbale la asemenea gânduri. De asemenea. Acestea constau în: Gânduri automate. copiii şi adolescenŃii sunt învăŃaŃi să înlocuiască gândurile – cogniŃiile anxioase cu cogniŃii pozitive. A crede că un eveniment are o relaŃie negativă specială cu propria persoană. A insista în schimbarea unei realităŃi de neschimbat. AfirmaŃii absolute care nu admit nici o variantă Identificarea intermediară „Sunt un ratat dacă nu iau nota 10. Se poate întâmpla ca de fapt copilul să fie cel mai sănătos membru al familiei. negative Folosirea lui „trebuie”. sistematică O altă strategie de intervenŃie comportamentală este desensibilizarea 75 .

„antrenori” care ajută la aplicarea noilor abilităŃi învăŃate de copil. făcând faŃă gradual acestor situaŃii. recunoaşterea importanŃei cogniŃiilor în dezvoltarea şi menŃinerea anxietăŃii. copiii şi adolescenŃii sunt ghidaŃi în a-şi face o listă de situaŃii care sunt provocatoare pentru ei – cum ar fi să dai un telefon. şi cuplarea acestor episoade de expunere cu relaxarea. cu asistenŃa părinŃilor. Apoi sunt învăŃaŃi cum să implementeze strategiile de coping învăŃate. 76 . Ele includ patru componente: 1) identificarea reacŃiior somatice relaŃionate cu anxietatea. 9 DiscutaŃi cu un copil care are o fobie specifică (ex : frică de câini) şi faceŃi împreună ierarhizarea situaŃiilor fobice. 4) managementul contingenŃelor. mergând până la cele care declanşează reacŃii din ce în ce mai intense. chiar dacă fără succes. De exemplu. PărinŃii sunt adesea folosiŃi ca posibili co-terapeuŃi..sistematică. Exemple de programe terapeutice utilizate cu copiii sunt Coping Cat (Kendall et al.. 4) managementul contingenŃelor. 3) training de relaxare. să vorbeşti cu un prieten. să mergi la o întâlnire cu colegii etc. De asemenea se pot folosi tehnici de modelare – iniŃial o interacŃiune socială corespunzătoare este demonstrată de către terapeut şi apoi exersată de către copil sau adolescent. elaborat împreună cu părintele. 2) identificarea cogniŃiilor în situaŃiile care induc anxietatea. 1991). De exemplu. copiii pot câştiga şi întăriri externe – puncte – pe baza cărora să îşi poată cumpăra anumite lucruri dintr-un „meniu de recompensă”. ei reuşesc astfel să devină conştienŃi de propriile răspunsuri anxioase. în raport cu aceleaşi situaŃii. Fiecare succes este recompensat de către părinte şi terapeut. la cea mai puternic anxiogenă. care presupune expunerea gradată a copilului la situaŃii care erau înainte evitate deoarece îi produceau frică. Pe de altă parte. în cazul fobiilor sociale. Dadds & Spence (1998). 2) restructurare cognitivă. 1990) sau Coping Koala (Barrett et al. Astfel părinŃii devin conştienŃi de rolul jucat în dezvoltarea şi menŃinerea dificultăŃilor copilului. copiii reuşesc apoi să abordeze cu mai mare uşurinŃă asemenea contexte sociale. Prin înlocuirea acestor gânduri cu altele care sunt pozitive şi raŃionale. De obicei se începe cu situaŃii care provoacă doar o „cantitate redusă” de anxietate. copiii sunt învăŃaŃi să îşi identifice gândurile anxiogene care îi fac să trăiască o frică pronunŃată în situaŃiile sociale (de exemplu. De asemenea. copiii fiind antrenaŃi să îşi evalueze performanŃa şi să se recompenseze (prin laude) pentru faptul de a fi încercat. să îşi poată monitoriza anxietatea. anxietatea parentală este un factor care limitează semnificativ succesul intervenŃiilor terapeutice asupra copilului. generarea de cogniŃii alternative. training pentru înlăturarea acestora prin relaxare musculară progresivă. şi să poată modela strategii de management al anxietăŃii în raprot cu proprii copii Aceste principii generale de intervenŃie pot fi aplicate specific în cazul diferitelor tipuri de simptomatologie anxioasă. 3) expunerea copiilor la situaŃii care induc anxietatea. Tema de reflecŃie nr. o autoevaluare critică. de la cea mai puŃin anxiogenă. constructive. În plus. părinŃii pot fi implicaŃi în paralel în programe care urmăresc 1) informarea lor cu privire la etiologia anxietăŃii copilului (cu accent pe rolul jucat de familie). îngrijorare exagerată în legătură cu propria performanŃă sau propria înfăŃişare). După cum arată Cobham. de aceea unele strategii terapeutice consideră eficientă şi intervenŃia şi asupra părintelui.

etc. Ritualuri (de culcare sau de dimineaŃă) Acceptarea jucărie sau a hainei/gentuŃei preferate a copilului la grădiniŃă.de la a merge la ziua unui prieten fără mama la a rămâne acasă cu bunica. Atunci când copilul este adus într-un mediu nou. SusŃinerea copilului. Minimizarea fricilor prin limitarea accesului la programe TV care îl pot speria pe copil Dacă este un copil mai mare. şi nu pe frică sau pe imaginarea evenimentelor negative care s-ar putea întâmpla acolo. dacă i se propune o activitate plăcută după despărŃirea de părinte. evitarea prelungirii despărŃirii sau a revenirii de mai multe ori a părintelui pentru a vedea „ce face” copilul. Evitarea recompensării copilului pentru a-l face să îşi mascheze supărarea – de exemplu.În mod similar. aceasta trebuie să fie oferită necondiŃionat. familiarizarea cu oamenii/locul respectiv înainte de a-l lăsa singur acolo. tehnicile de întărire. În plus. şcoală etc. Copiii sunt încurajaŃi să facă o listă de situaŃii „solicitante” . însă fără o simpatie exagerată. sărutul sau îmbrăŃişarea copilului cu o expresie optimistă. filme sau a unor „expediŃii” de „tatonare a terenului” (mergem să vedem ce se întâmplă la şcoală) Transformarea mersului la cumpărături pentru rechizite şcolare într-un eveniment cu totul special Acceptarea faptului că în primele săptămâni de şcoală sau grădiniŃă copilul poate fi mai iritabil sau mai obosit decât de obicei. se folosesc strategii comportamentale cum ar fi modelarea. intervenŃia asupra anxietăŃii de separare presupune ca cei mici să fie ajutaŃi să îşi recunoască emoŃiile pe care le declanşează separarea de părinŃi. o verişoară. La plecarea părintelui. jocul de rol. evitarea plecării „pe furiş” a părintelui. 77 .. Focalizarea pe evenimentele pozitive care se vor produce la grădiniŃă. prezentarea celorlalŃi colegi cu care va fi în clasă şi stabilirea unor întîlniri „de joc” cu aceştia Pregătirea copilului pentru mersul la grădiniŃă sau şcoală – cu ajutorul unor cărŃi. Copiii sunt învăŃaŃi şi să evalueze succesul propriilor strategii adaptative. reamintindu-i cât de curajos este. DiscuŃii despre cum s-ar descurca într-o asemenea situaŃie un personaj de poveste. DiscuŃii cu copilul din care el să înŃeleagă că îi este înŃeleasă şi acceptată suferinŃa. Întrucât anxietatea de separare poate afecta de la preşcolari la copiii de vârsta şcolară sau chiar copiii mai mari (fiind uneori determinantă în fobia şcolară) o serie de strategii pot fi utilizate de părinŃi sau educatori pentru a face perioada de separare mai suportabilă mai ales de către copiii mai mici: Încurajarea unor experienŃe pozitive cu persoanele care vor „Ńine locul” părintelui şi vor avea grijă de copil – la început pentru perioade scurte de timp. Evitarea oricăror glume sau ridiculizări ale simptomelor copilului. şi de asemenea sunt încurajaŃi să se recompenseze singuri. tehnicile de relaxare. şi să înveŃe planificarea unor strategii de adaptare la aceste situaŃii. fără părinŃi.

susŃinerea frecventării şcolii de către copil. nu doar copilul. până se vor rezolva problemele Dacă totuşi copilul rămâne acasă. Benzodiazepinele – alprazolam.clonazepam – acŃionează la nivelul receptorilor acidului γ-aminobutiric (GABA). Au fost utilizate frecvent în fobii – inclusiv fobie şcolară. apoi să vă lase pentru scurt timp cu copilul şi apoi să se întoarcă. PropuneŃi un ritual de despărŃire a celor doi. care ar trebui abordate medicamentos abia după ce eficienŃa intervenŃiei psihosociale a fost evaluate. atenolol) cunosc de asemenea o utilizare relativ frecventă Antidepresivele utilzate sunt cele triciclice (imipramina). Aşa numitele beta-blocante (propranolol. Busiprona este cu efect imediat şi fără efecte secundare de sedare sau dezinhibiŃie. rugaŃi părintele să rămână până copilul se linişteşte. evitarea transformării zilei respective într-o zi de distracŃie. OferiŃi-i părintelui posibilitatea ca să rămână o vreme. şi ai dopaminei. se sugerează că în absenŃa unor studii psihofarmacologice foarte bine controlate terapia medicamentoasă trebuie utilizată cu multă grijă şi trebuie însoŃită de intervenŃii de tip psihosocial. Castellanos şi Hunter (1999) chiar insistă asupra nevoia unei reacŃii prudente în cazurile mai puŃin severe. are afinitate pentru receptorii serotoninei. 78 . TRATAMENTUL MEDICAMENTOS Există mai multe tipuri de substanŃe care au fost folosite în tratamentul anxietăŃii la adulŃi şi care s-au dovedit conform unor studii utile şi în cazul copiilor. inhibitorii selectivi de refacere a serotoninei – care par a avea mai puŃine efecte secundare şi au fost utilizaŃi în anxietatea de separare şi tulburarea obsesiv-compulsivă. Au o acŃiune rapidă . Dacă cel mic intră în panică absolută. prin care el este recompensat Dacă şi părintele are un comportament anxios. plin de afecŃiune. SugeraŃi-i părintelui că trebuie să joace un rol în exerciŃiul separării pe care trebuie să îl înveŃe copilul. chiar dacă un profesor prea dur sau un coleg care îl hărŃuieşte este cauza anxietăŃii copilului. şi să îl calmeze pe un ton ferm. următoarele sugestii pot fi de oferite educatorului/învăŃătorului: PrezentaŃi-vă copilului şi invitaŃi-l să se joace împreună cu dumneavoastră sau să ia o gustare. Ca şi în cazul depresiei.În cazul fobiei şcolare. Nicioadată nu criticaŃi şi nu ridiculizaŃi anxietatea sau supărarea copilului.

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Ollendick. stresante. hiperprotecŃia şi criticismul. În ceea ce priveşte prevenŃia tulburărilor de tip anxios. iar frica poate fi legată de figurile de ataşament (prezenŃa părinŃilor). performanŃe şcolare scăzute. Copilul este învăŃat să facă faŃă propriilor temeri modificându-şi felul de a gândi. Anxietatea poate avea ca efect manifestarea excesivă a fricii sau a neliniştii în contexte normale. (1998). Dacă totuşi anxietate apare. relaŃiile de ataşament. RealizaŃi un referat în care să prezentaŃi cazul unui copil care manifestă simptome de anxietate. sau prin intervenŃii la nivel familial. Aceste sarcini se vor putea discuta la a doua consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor online. a relaŃiilor sale cu ceilalŃi. prin intervenŃii la nivel individual de tip comportamental sau cognitiv-comportamental. aceasta este preferabilă intervenŃiei în cazul copiilor. manifestată într-un interval de trei sau mai multe luni. Dinter aceştia cei mai importanŃi sunt: stilul parental anxios. dificultăŃi de concentrare. T. Terapia individuală are rolul de a-l ajuta pe copil să dobândească o înŃelegere mai bună a propriei personalităŃi. trăsături depresive.H. copiii anxioşi pot manifesta şi distractibilitate. previzibile sau neaşteptate. Handbook of Child Psychopathology. M.Rezumat Anxietatea se referă la teama sau îngrijorarea nerealistă/nonnecesară din partea unui copil. Există mai mulŃi factori care pot fi implicaŃi în apariŃia tulburărilor anxioase la copii. şi de a-l face să îşi poată interpreta adecvat emoŃiile şi comportamentul. terapia tulburărilor anxioase se poate realiza prin medicaŃie de tip anxiolitic. DaŃi exemple de principii şi tehnici din terapia cognitiv-comportamentală aşa cum sunt ele adaptate pentru intervenŃia în cazul anxietăŃii şi /sau depresiei la copii. tendinŃa de retragere din faŃa unor situaŃii/persoane noi. 79 . New York. temperamentul copilului. DescrieŃi posibilii factori etiologici şi felul în care aceştia ar fi contribuit la manifestările anxioase actuale ale copilului. Teme de auto-evaluare 1. de comportamentele sociale ( a vorbi în faŃa unui grup) sau de evenimente. de asemenea. controlul parental excesiv. negative. sau învăŃând noi comportamente adaptative. evenimentele de viaŃă traumatice. care suscită îngrijorarea (moartea). Plenum Press. & Hersen. 2. frici iraŃionale.

P. Bibliografia completă a cursului Achenbach. Amato. 1278–1289. Population Today 29. 30.. 44. America Psychologist.. Journal of Marriage and the Family. A. 37-46. U. Rush. (2001).) Belsky. & Cohen. (1989) The autistic child's theory of mind: a case of specific developmental delay. The legacy of parents’ marital discord: consequences for children’s marital quality.J. G.III. (1984). 55. 513-552. & Edelbrock. (1979) Cognitive Therapy of Depression. (2001). (1989). Parental divorce and adult well-being: A metaanalysis. 709‐716. Ainsworth. (1993) The theory of mind deficit in autism: some questions for teaching and diagnosis. What Children Learn from Divorce. S. Does the autistic child have a 'theory of mind'? Cognition. Baron-Cohen. J. Campbell. B. L. Funded by National Welfare Grants. Grant. Elinor. Ames. (1997). 627-638. & Frith. S.. Tager-Flusberg. A. T. Coordinating attention to people and objects in motherinfant and peer-infant interaction. J. M. & Walker. A. Behavioral problems and competencies reported by parents of normal and disturbed children aged four through sixteen. 285-298. D. 13. Karmiloff-Smith. 46. & Keith. (1985). Baron-Cohen.. J.. (1997) The child with autism: First lessons in mind-reading. D J (eds) Understanding other minds: persepectives from autism. R. P. C. 30-33 Baron-Cohen. Amato. 1-4. P.T. M. and Emery. Journal of Child Psychology and Psychiatry. A.. Oxford University Press. S. (1994). 80 . 718-728. & Booth. Baron-Cohen. 81. G. Monographs of the Society for Research in Child Development. Amato. How to build a baby that can read minds: Cognitive mechanisms in mindreading. New York: Guilford Press. ANEXE 1. Child Development. Baron-Cohen. Child Development. 21.. Baron-Cohen. Attachments Beyond Infancy. A. (1991). A.. (1995) Are children with autism blind to the mentalistic significance of the eyes? British Journal of Developmental Psychology. S. H. Baron-Cohen. Amato. Leslie. Reprinted from Understanding other minds: perspectives from autism. M.F. Bakeman.R. The Pennsylvania Infant and Family Development Project III: The Origins of Individual Differences in Infant-Mother Attachment. M. Journal of Personality and Social Psychology. Shaw. P. Beck. & Booth. (1981). Cahiers de Psychologie Cognitive/ Current Psychology of Cognition..R.. (1984). R. 3. S. (1995) From attention-goal psychology to belief desire psychology: the development of a theory of mind and its dysfunction. S. S. S. & Taylor. Generation at Risk: Growing Up in an Era of Family Upheaval. 53. Rovine. 43–58. & Adamson. 55. Psychology Review. P. & Howlin. (1997) The Development of Romanian Children Adopted into Canada: Final Report. In Baron-Cohen. S. Burnaby: Simon Fraser University. 379-398. Harvard University Press. 13. B.

L. Brain. J. Tyson (Eds. Comportament. J. L. A secure base: Parent-child attachment and healthy human development... Actual Minds. (2000). & Zigterman. D. Charney. & Visu-Petra. Dysfuntional Cognitions in Children with social fobia.. Investigating the structure of anxiety symptoms among Romanian preschoolers using the Spence Preschool Anxiety Scales. 150. 265-176). Internal Working Models in Attachment Relationships: A construct Revisited. Scott. 1015–1019. O. Bremner. Brady. (2010). Psychological Bulletin. Possible Worlds. Southwick. I. Burack. K. New York: Guilford Press.). Vol. 244–255. The challenge of diagnosing depression in childhood and adolescence. and communicative competence from 9 to 15 months of age.. J. Bogels. Benga. Handbook of attachment: Theory. Attachment and loss. J. łincaş. Bigelow.. J. (1986). A. (1993). (Eds.. M.. Galenson. Vol. research. Childhood epilepsy in relation to mental handicap and behavioural disorders. Social cognition. E. 149–162. Infant Behavior and Development. 43. Monographs of the Society for Research in Child Development. Selective attention deficits in persons with autism: Preliminary evidence for an inefficient attentional lens. Monographs of the Society for Research in Child Development. (1980). and adolescents. Infant Mental Health Journal. M. D. Deficits in short-term memory in posttraumatic stress disorder. (1998). T. Call. Behavior.. & Zeanah. 14. American Journal of Psychiatry. (1998). J. Bowlby. Frontiers of infant psychiatry (pp. 205-211.. S. Cognition. Boris... W. Benga. In Cassidy. Serial No. (1992). T. C. Harvard University Press: London. 81 . (2000).). G. 1–9. K. N. Attachment and loss. 50 (1-2. New York: Basic Books. E. & Sherwood. 6. E. Obler & D. In I. sadness and depression. Journal of Child Psychology and Psychiatry. Attachment and loss. Disturbance and disorders of attachment in infancy: An overview. An Interdisciplinary Journal. C. S3–S8. 209). Journal of Abnormal Psichology.. 535-543. I. Delaney. (1988). R.. D.). (1999). Carlson. and clinical applications. New York: Basic Books. 159-182. Infants’ sensitivity to familiar imperfect contingencies in social interaction.. J. 20. Growing points in attachment theory and research. (1969). P. (1983). P. 103–131. R. Comorbidy of anxiety and depression in children. & R. Bretherton. Johnson. H. The exceptional brain: Neuropsychology of talent and special abilities (pp. 3: Loss. Numar special Typical and atypical development – O. Bretherton. Bowlby. & Tomasello. Journal of Abnormal Psychology. 8 . Cognitie. (2002). New York: Basic Books.Benga. 111. A. G. McCarthy. S. 103. I. Bowlby. 321-349. O. Elly: a study of constrasts. (1999). In J. J. Innis. Besag. (1985). Nagell. & Kendall. and generalized anxiety disorder. & Shaver. 21. Fein (Eds. 28. NY: Guilford Bruner.. & Munholland. A. New York: Basic Books. K. separation anxiety disorders. Carpenter. Journal of Affective Disorders. (1973). F. R. L. 2: Separation. language and interaction in infancy. 38-55). (1988). R. Mason. J. & Ellis. J. Attachment theory: Retrospect and prospect. Bowlby. Ionescu (Editori). (2004) The construction of social cognition: a developmental perspective. Bogyo. Bruner. New York: Basic Books. Thought. joint attention. M. 1: Attachment.. 61. D. Creier. V. (1994). Vol.

Vandell. & Hall. Moffitt. (1987). 116. Exeter: University of Exeter Press. V. New York: Oxford University Press. The handbook of child and adolescent clinical psychology: A contextual approach.... Bengtson. pp.). & Umemoto. L.. Journal of Consulting and Clinical Psychology.. 157. 263–269.. Jr. B. Yim. L. & Gorell Barnes. W. Anxiety disorders in children and adolescents. E. 20(2). (1990). Cockett. 22. L. 933{946.. (1993). CA: New Harbinger. Assessment of tripartite factors of emotion in children and adolescents: I. S. (1994). Clarke-Stewart. L. G.. Dadds. Southern Medical Journal. 893– 905. F. C. Simons..Whiten (Ed. Fein. The Intentional Stance. Basingstoke: MacMillan. H. 1175-1177. N-acetylaspartate concentration in the anterior cingulate of maltreated children and adolescents with PTSD. (1999). R. et al. Massachusetts: Cambridge. J.. The frontal lobes. 643-656... M. 35:1077-1092. M. V.S. K. American Journal of Psychiatry. Psychological Bulletin. The role of parental anxiety in the treatment of childhood anxiety. Lorenz.317-331.. Dennett. K. S. G... L. D. S. H. D. 14.. Lucci. Conger. & Frye. Journal of Family Psychology. Narrativity: Mindreading and making societies. Conger. Elder. Whitbeck. Effects of parental separation and divorce on very young children. Gordon. (1999). Chorpita. Oakland. 15 (6). Dudley.. J. The effects of parental separation. Working with families through sqaration and divorce: The changing lives of children. Valenstein (Eds..L. O. Marital conflict and child adjustment: An emotional security hypothesis.. 20. (1999). 141-160. T. S. C. (1999). B. Oxford. T. & Spence. England: Basil Blackwell. In A. Structural validity and normative data of an affect and arousal scale. Giarrusso. K. 409–460). & Cummings. R. D. L. (1994). 92. C. 82 . D. 61..).. 946–954. 387-411.. Routledge: New York. J. (1998).. (1993). & Horwood. L. R.. M. T. Heilman & E. M. 509-531 Dowling. M. 451-464. Journal of Marriage and the Family. (1991). L.. Fragmented drawings in autistic children. D.. B. Clinical neuropsychology (3rd ed. Davies. Spencer. Dysfunctinoal attention in autistic savants. M. Lynskey. R. & Anderson. A. & Hunter. the timing of separation and gender on children's performance on cognitive tests. N. C. Clinical Psychology Review. Journal of Marriage and the Family.. & Tripp. Damasio..D. Prevention of childhood anxiety disorders. Intergenerational transmission of marital quality and marital instability. 304-326 Cobham. (2000). Casey. Manheim. R. E. M. C. A. Daleiden.. The Exeter Family Study. development and simulation of everyday mindreading. (2000). Donovan. A. Treating depressed children. J. D. McCartney. D. T. Journal of Child Psychology and Psychiatry. G. M. (1997). C. & Booth. 52. & Rumsey. E. P. A.. M. Journal of Autism & Developmental Disorders. 66. In K. (1990). Journal of Clinical and Experimental Neuropsychology. Journal of Psychopathology and Behavioral Assessment. pp. Castellanos. Owen.. & Waterhouse... (2000). H.. D. (1994)... E..E. D. Carrithers. Feng. L. Keshavan. M. Natural theories of mind: Evolution. & Spence. F. (2000). De Bellis. Linking economic hardship to marital quality and instability.Carr. Fergusson.. J.

C. 257–266. 173-190. A...Fleming.. Other minds in the brain: a functional imaging study study of 'theory of mind' in story comprehension. H. Cognition. S. & Fincham. Hala. Child Development. M. 117–125. Autism. B. Unexpected. 1-7. Perceptual and motor discrimination in psychotic and normal children. (1999). Cognition. Journal of American Academic Child and Adolescent Psychiatry.. 59. 50. Hermelin.. 52.. 115-132 Frith. & O'Connor. Autism: beyond "theory of mind". S. (1994). (1995). Autism and theory of mind in everyday life. Depression and Anxiety. F. (1998). P.. Dolan. (1994). Journal of Child Psychology and Psychiatry. Baker. 108-124. Frith. 29(4). & Fritz. J. F. 108. C.. (1994). Journal of Autism and Developmental Disorders. 24. P. In C. R. Children's understanding of representational change and its relation to the understanding of false belief and the appearance-reality distinction. 267-290. J. The neurobiology of infantile autism. (1991).. Journal of Personality and Social Psychology. Potential role of the anterior cingulate cortex in PTSD: Review and hypothesis.. Stable unhappy marriages. R. Happe. Epidemiology of childhood depressive disorders: a critical review. Luciana (Eds.Hazan. Journal of Neuropsychiatry and Clinical Neurosciences. (1994). F. S. The course of marital success and failure in five American 10-year marriage cohorts. and Shaver. (2001). 2. Hutton. Gillberg. Child psychiatry (2d ed. Frith. C. 109-128. Glenn. S. P. (1987). (1994).. 6. 348-357 Gopnik. F. (1988). Johnson. C. (1990). Furstenberg. 129–154. 571-580. (1990). Herbert. Working memory dysfunction in schizophrenia. Harris. Happé. Grych. 83 . British Journal of Developmental Psychology. F. G. Journal of Genetic Psychology.. T. Journal of Marriage and the Family. F. E. Romantic love conceptualized as an attachment process. 62. Fledgling theories of mind: Deception as a marker of 3-year-olds' understanding of false belief. U. Reconsidering the effects of marital disruption. Oxford: Oxford University Press.. & Frith. George. B. 26-37. explaining the enigma. Journal of Family Issues. & Siddons. (1989). R. Marital conflict and children's adjustment: A cognitivecontextual framework. A. 1991. U. J. (1967). T. Loberbaum. (1994).L. D. An advanced test of theory of mind... R. Fletcher. P. A Nelson & M. 12. J. Psychological Bulletin. 747-758. Frackowiak. 511-524. D. 1–14.. 29. M. 110. Gunnar. 87–97 Hamner. 53. Andrews.. 15. & Teitler.. 379-400. N. 569—576 Goldman-Rakic. MA:MIT Press. N. Young children's theory of mind and emotion. Chandler. Graham. J. P. & Astington. M. Harris. D.. Heaton. S. Effects of early deprivation: Findings from orphanage-reared infants and children. (2003) Typical and Atypical Development: From Conception to Adolescence. Oxford: Blackwell. & Cooke. Cambridge.D. & Happé. & Offord. D. Handbook of developmental cognitive neuroscience (pp. Oxford: Blackwell. (1989). L. F. Child Development.). M. Journal of Marriage and the Family. & Albrecht. W.. Frith. P.. 57. 3. 9. L (1991).. (1988). Cognition and Emotion. Social Development. U. N. M. U. 617-629). impossible and magical events: children's reactions to causal violations.). Happé. 60.

C.). Reprint (1968). 726-735. T. T. Rating scales to assess depression in school-aged children. Hove: Lawrence Erlbaum Associates. & Martel. W. R. Jacobsen (1990).. Neurophysiological and Neuropsychological Aspects of Spatial Neglect. 2. J. King. & Siqueland. Galen’s prophecy. M. Carter. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. R. "Autistic disturbances of affective contact".. K. (1992) Assessing Child and Adolescent Disorders . 3–11. 3. Shimamura. Nerv. Memory and metamemory: Comparisons between patients with frontal lobe lesions and amnesic patients. 55– 69. Paris. Acta Paedopsychiatrica. Hobson. (2001). Kagan.. (1990). & Tierney. D. adolescent-.). J.. American Psychologist. School refusal: Assessment and treatment. B. A neurobiological basis of social attachment.Hetherington. Child. (1981). S. Academic and developmental learning disabilities. S. Kovacs. Kovacs. F. Early learning and the social bond. M. In M. M. Mechanisms of unilateral neglect. J. E. Boston: Allyn and Bacon. (1992). 217–50. I. & Gatsonis. F. Philadelphia. Insel. M (1998). M. Buchsbaum. (1997). USA. Howard. In S. Acta Paedopsychiatrica. Social phobia and social anxiety: An integration. pp. B. 32. Kagan. I. M. Kanner L (1943). PA19122. 55. (1989). MA: Allyn & Bacon.. 860-865. The International Journal of Neuroscience. C.A.100–136 Kaufman J. J. Journal of Divorce. & Squire.. Parent-child relationships and adjustment in preschool children in divorced and intact families. American Journal of Psychiatry. Temperamental contributions to affective and behavioral profiles in childhood. P.. 1987. D. C. Are child-. J. G. Les états anxieux de l'enfant. King R. Nevison. 46. Journal of Consulting and Clinical Psychology. 8–20.. (1997).A Practice Manual. CO:Love. Lachal. H. 84 . Hodges. Boston. L. Kendall. Department of Psychology.. Kinsbourne. Hofmann & P. Jeannerod (Ed. A. (1984). Ollendick. 329–339. J. Temple University. (1994). New York: Basic Books. 53. Di Bartolo (Eds. Cognitive-behavioral Treatment of Anxious Children: Treatment Manual. B. 45–50. Goldstone. J. M. Kirk. W (1983).. Kane. M. Five perspectives on the association between divorce and remarriage and children's adjustment. N. In The integrative neurobiology of affiliation (ed. 49(12). L... (1980). RP (1993). Amsterdam: Elsevier Science Publishers Kinsbourne. Kirkpatrick). S. Jalenques. 305-315.. Mapping a behavioral cerebral space. Lederhendler & B. C. & Isabella. Psychobiology. 1992. G. What matters. & Coudert. I. M. & Charney. 980–1001. M. C. (1995). A. Available from the author. H. A. Hoghughi. Martin A. Denver. Janowsky. 17. what doesn't. Bridges. Masson. 35. London: Sage. NY: New York Academy of Sciences. L. P. (1993). Behavioral Intervention to Reduce Child and Parent Distress During Venipuncture. and adultonset depression one and the same disorder? Biological Psychiatry. C. Keverne. E. & Tonge. 11(1). Suicidal behavior and childhood onset depressive disorders: A longitudinal investigation. (2001). 154. & Chalfant.. Autism and the development of mind. 167-183.(4).

122-131.. & Goldstein. Frith. N. London. The behavioral study and treatment of depression. S. & Sheehan. Journal of Family Psychology. pp. E. & McEvoy. (1974). Mattis. T.. H. (2002). G.R. (1990). New York: Pergamon Press. R. W. Nadel & L. Holevas. Brain evolution relating to family. P. The exceptional brain (pp. & Thompson. C. S. Fein (Eds. Archives of General Psychiatry. T. (1993). 351-367. 71. (1993). A.. 97(1).).. H. & King. (1987). (1988). Jovanovic.. (1990). H. MacLean. 4.. The effects of divorce and custody arrangements on children’s behavior. MacLean. Adams. C. Nadel. D. E. A. L. D. Innovative treatment methods in Psychopathology. 26. E. L. New York: Pergamon Press. 85 . Sternberg. The Triune Brain in Evolution: Role in Paleocerebral Functions. Taylor (eds. (2000). In K. Morris. 6.). and adjustment. R. 807. Autism and pervasive developmental disorders. & Kratochwill.. K. Handbook of behavior therapy and psychological science: An integrative approach. 42. Calhoun. Neuropsychology. D. (1994). Is Autism an Amnesic Disorder? Evidence from The California Verbal Leaning Test. Lord. (1999). M. Developmental factors in child behavioral assessment. Crying and infant abuse in rhesus monkeys. P. & K. Paul: A musically gifted autistic boy. R.. U. & Gouzoules. M. J. E. In M. Lamb (Ed. Mitchell (Eds. & Ollendick. (1997) Neuroanatomical circuitry for mammalian maternal behavior.: Erlbaum Lauman-Billings. T. (2000) Distress among young adults from divorced. Fein. Minshew. development. New York: Routledge Numan. Lucci. Development and Psychopathology. P.. 301-309. J. H. A.. New perspectives in early communicative development (pp. 671–687. 101–125 Ollendick. Martin (Ed. play.). Annals of the New York Academy of Sciences. K. 209-216. Oxford. Lewinsohn. and the separation call. & Rutter. & Emery. D. 310-324). families. 7. J.. 569-593). M.Krohne. G.). 415–431. A longitudinal study of executive function and theory of mind development in autism. D. Child Development. (1985). Parenting and child development in “nontraditional” families (pp. & Hock. Hersov.. 57-72 Ozonoff. & Kaplan.). T.. Journal of Anxiety Disorders.. New York. New York: Guilford Press. E. H. & E. In P. 109-124. M. E (1994).. Camaioni (Eds. 504-17. The practice of child therapy. (1991). N. Plenum Press. 139-156). N. M. Maestripieri. New York: Wiley. M. Posttraumatic phenomena in a longitudinal study of children following natural disaster. (1983). Nonclinical panic attacks in late adolescence: Prevalence and associated psychopathology. 764–769. T. Prospects for a cognitive neuropsychology of autism: Hobson's choice. (1991). Child and adolescent psychiatry: Modern approaches (3rd edition) (pp. Anxiety Research. Hillsdale. England: Blackwell. Relationships between restrictive mother-child interactions and anxiety of the child. Psychological Review.. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. R. 125-135). 16. Leslie. Lamb. S. J. A. McFarlane. Obler & D. What makes immediate imitation communicative in toddlers and autistic children? In J.P. R. In L. & Peze. A. M. 14. Rutter.). In M.

(1992). H... 1081–1105. D. & Lowdon. Rutter. 331±349. Implicatii si aplicatii pentru studiul dezvoltarii atipice. & Filloux. Shaw. Infant Mental Health Journal. 4. Panksepp. T. F. In Progress in theory in psychopharmacology. & Benga. M.39. Behavior. Journal of Child Psychology and Psychiatry. B. P. Proteins. Shattock. and developmentally-oriented psychoanalytical psychotherapy. Rourke (1994). Leslie. Pinkham L. T. G. Petra. Sharpe. Trends in Neuroscience. Attribution of second-order beliefs by 5 to 10 year-old children. S. London: Academic Press. 1-19. 323-334. O perspectiva critica asupra neuropsihologiei. J. 1378-1385. F. & Wimmer. Part 2. Executive function abilities in autism and Tourette syndrome: An information processing approach. (1991). (1991).W. A. and Peterson. The `windows task' as a measure of strategic deception in preschoolers and autistic subjects. & Rogers. (1983) Cognitive deficits in the pathogenesis of autism. & Zeanah. 2. J. Affective and impulsive personality disorder traits in the relatives of patients with borderline personality disorder.. J. CH (1995). M. 1990. the self-organising brain. U. (1979). Evaluarea neuropsihologică a copiilor cu epilepsie: Sugestii pentru un plan terapeutic individualizat.. 8 (1).. Vol. Brain.). Scheeringa. Perner. Horvath TB. et al. Mauthner. 149-175. Exploration of the autistic child's theory of mind: knowledge. Symptom expression and trauma variables in children under 48 months of age. Strayer. A neurochemical theory of autism. N.. 689-700. Revista SocietăŃii de Neurologie şi Psihiatrie pentru copii şi adolescenŃi din România. 148.. 17: 299–328. M. (1991). S.. S. J... American Journal of Psychiatry. Cooper (Ed. Perner. L. Brain Dysfunction. Frith. Ozonoff. 35. Dereifying family leisure: An examination of women's and me's everyday experiences and pereceptions of family time. 16. L. & Tidswell.Ozonoff. 14.. Journal of Autism and Developmental Disorders 20: 555-568. Journal of Experimental Child Psychology . (1994). C. Journal of Child Psychology and Psychiatry.. Petra. adică modelul DNRR (Developmental Neuropsychological Remediation / Rehabilitation Model). 32. J. (1991). 271-286 Silverman JM. (1981). Creier. M. McMahon. 6(2). S. 9. Child Development. (2001) Minds in the making: attachment.. (1985). 70-79 Reed.. N.Executive function deficits in highfunctioning autistic individuals: Relationship to theory of mind. Cognitie. S. Journal of Child Psychology and Psychiatry 39. 60. S. British Jourmal of Psychotherapy.Spence (2001) 86 ... Pennington. belief. M (1998): Practitioner review: routes from research to clinical practice in child psychiatry: retrospect and prospect. and communication. peptides and autism. 259-270. (2003).Schore (1996 Schore. Leisure Sciences. Panksepp. & Leekam.. British Journal of Developmental Psychology. A. Rutter. (2004). 513-531. pp. A comparative study of autistic subjects' performance at two levels of visual and cognitive perspective taking. S. L. O. J. 1015–1032. Brain opioids: A neurochemical substrate for narcotic and social dependence. 24. Russell. M. Journal of Child Psychology and Psychiatry. 174-177. Comportament / Cognition. (1989). 805816. John thinks that Mary thinks that.

Palo Alto. London: British Society for Psychiatry. & McGuffin.. 87 .. Are anxiety symptoms in childhood heritable? Journal of Child Psychology and Psychiatry 36. 146-163. M. Visu-Petra. C. 399-4 17. pp. 24 (2).). International Journal of Psycho-Analysis. (Ed. Weijne.. Attachment disorders in infancy and childhood. (1989). & Gould. L. S. American Journal of Psychiatry. L. In M. K.. Wing.).. J. Comportament / Cognition. C. & Tager-Flusberg. (1993). & Hartl. Yirmiya. & Benga. Ciairano. K. 9 (4). Annals of the New York Academy of Sciences. R. 70. C. S. 32.. Spielberger. & Ingram. H. Waterhouse. I. In L. Language and understanding minds: connections in autism. Anxiety and visual-spatial memory updating in young children: An investigation using emotional facial expressions. L. 152. łincaş. Behavioral Sciences and the Law. 1705-1713. Thijssen. H. 3. K. P. Spence.. Derakshan. (2001). 517-541. Behaviour Research and Therapy.. In: BaronCohen S. Tager-Flusberg H. p 124–149. Uvnäs-Moberg. S. H. Understanding other minds: perspectives from developmental cognitive neuroscience. J. The Biological Aspects of Autism.. Preschoolers can attribute second-order beliefs. 439-447. and normal development. H.Spence... McDonald. H. J. RN (1994). M. Creier. The ability to manipulate behavior and to understand manipulation of beliefs: A comparison of individuals with autism. H. Brain. Cheie. (1993). & Emde. Wing. and working memory]. (1995). R. Behavior. Structure of anxiety symptoms among children: a confirmatory factoranalytic study. Hersov (Eds. & Shulman. Miclea. (1991). (1995).. S. Psychoanalysis and psychotherapy: An historical perspective. Journal of Abnormal Psychology. Zaitchik. Child and adolescent psychiatry: Modern approaches (3rf ed. Oxford: Oxford University Press. Zeanah. editors. Special issue of Cognition & Emotion [Emotional states. 807. (1996). H. The definition and prevalence of autism: A review: European Child and Adolescent Psychiatry: 2(2). 9. Tager-Flusberg H. (1997). O. H. C. CA: Consulting Psychologists Press Sullivan. 280-297. & Taylor.. 105-109. R. K. F. (1997) Physiological and endocrine effects of social contact. 106. Wallerstein. E. 223-240. Cohen DJ.. 39. Thapar. A. Rutter. N. D. M. (1991). The structure of anxiety symptoms among preschoolers. C. Neurocognitive correlates of child anxiety: A review of working memory research. D. A. Eysenck. M. Yehuda. 2000. Taylor. 2nd edition. G. Visu-Petra. edited by N. 62-69. Conflict between current knowledge about posttraumatic stress disorder and its original conceptual basis. Buitelarr. 490-504). N.... Developmental Psychology. & Van Engeland. (2010). 125-138. Manual for the State-Trait Anxiety Inventory for Children. R. L. (1996) Plasma ß-endorphin concentrations in people with learning disability and self-injurious and/or autistic behaviour. mental retardation. Rapee. Aspects of the evolutionary history of human social behavior. H. 168. 61–74. & L. 563–591. Solomonica-Levi. Willemsen-Swinkels. & McFarlane. British Journal of Developmental Psychology. (2006). 4. 1293-1316. Against the Cartesian view on mind: Young children's difficulty with own false belief. British Journal of Psychiatry. Oxford: Blackwell Scientific. (1988).. 395-402. Psychological effects of custody disputes on children. 30. attention. (1973).W. Cognitie. Wolman. Developmental Psychology. L. Wimmer.

91-103. and achievement in young adulthood.Zero to Three/National Center for Clinical Infiant Programs (1994). Zill. adjustment. and Mary Jo Coiro. 88 . Nicholas. Morrison. Journal of Family Psychology 7. Diagnostic classification of metnal health developmental disorders of infacncy and early childhood (Diagnostic Classification : 0-3). (1993). Donna R. Washington DC: Atuthor. Long-term effects of parental divorce on parent-child relationships.

sau de a le întâmpina printr-o iritabilitate crescută (deja înaintea vârstei de 14 luni). Joint Attention (episoade de) – acele situaŃii în care un adult şi un copil se focalizează simultan pe un obiect şi realizează împreună acŃiuni cu acesta. foitului. Mutism selectiv – tulburare care constă în incapacitatea sau refuzul unei persoane de a vorbi în anumite situaŃii. Dislexie . fenomene din mediul înconjurător. Hiperfagie – tulburare alimentară ce constă într-o adicŃie pentru mâncare. Glosar AgitaŃie psihomotorie – activitate motorie excesivă. manifestându-se printr-o timiditate extremă. repetitivă şi constă în comportamente de tipul mersului dintr-un capăt al încăperii în altul. persoane. lipsită de sens. a unui cuvânt sau expresii spuse de o altă persoană. ruperii îmbrăcăminŃii etc. lovitul cu capul). dificultate în a menŃine o stare de vigilenŃă sau episoade de somn nedorite în timpul zilei. locaŃii sau unor anumite persoane. Gesturi declarative – gesturi prin care copilul încearcă să arate adultului un obiect (prin indicarea cu degetul sau prezentarea obiectului). Depresie post-partum – depresia mamei imediat după naştere. Mişcare stereotipă – comportament motor repetitiv.repulsie nemotivată faŃă de obiecte. Idiosincrazie . apărută în urma modificărilor nivelului hormonal. prin greşeli de lectură etc.tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor. impulsiv şi nonfuncŃional (ex.boală cu transmitere genetică. asociată unui sentiment de tensiune. fie prin probleme de saŃietate (persoana simte că nu se satură). Gesturi imperative – gesturi prin care copilul îşi manifestă o dorinŃă care implică în general o acŃiune din partea adultului. InhibiŃie comportamentală . cu efecte semnificative în dezvoltarea mai ales a Ńesutului nervos. Activitatea este de obicei neproductivă. Anxietatea . duce la retardare fizică şi mentală. tendinŃa de nu aborda situaŃii sau persoane noi. Fenilcetonurie . frică.se referă la teama sau îngrijorarea nerealistă/nonnecesară din partea unui copil. care se caracterizează prin disfuncŃia unei enzime care are ca rezultat acumularea unei toxine (fenilalanină) în organism. asemănătoare papagalicismului. balansarea corpului. dacă e severă.un pattern ce caracterizează unii copii deja înaintea vârstei de 2 ani. Anoxie – condiŃia în care creierul este deprivat de aportul esenŃial de oxigen şi care. în orice combinaŃie a unor caracteristici fiziologice şi comportamentale. scuturarea mâinilor. frig. foame). tendinŃa de a plânge mai mult decât majoritatea copiilor în diferite situaŃii.2. manifestându-se fie prin foame excesivă. 89 . Ecolalie – repetare patologică. rotirea în cerc. Ataşament .comportamentul de căutare a proximităŃii de către un organism încă dependent (copilul) atunci când ea/el simte un disconfort de orice tip (inclusiv durere. manifestată într-un interval de trei sau mai multe luni. Hipersomnie – somnolenŃă excesivă manifestată prin somn nocturn prelungit.

ToM) – reprezintă cunoştinŃele acumulate în copilărie despre faptul că ceilalŃi oameni au o lume internă de gânduri şi sentimente şi că acestea sunt independente de starea mentală a copilului. 10-12. neuropsihologia dezvoltării. Behavior. chiar dacă etapele parcurse sunt similare celor caracteristice unei evoluŃii “normale”. Brain. Este membru în colectivul editorial al revistei AsociaŃiei de ŞtiinŃe Cognitive din România. 3. Participă în calitate de director sau cercetător in cadrul unor proiecte de cercetare naŃionale şi internaŃionale în domeniul psihologiei dezvoltării şi al neuroştiinŃelor cognitive. intensitate) şi care perturbă bunul mers al activităŃilor zilnice ale persoanei în cauză. 90 . precum şi aplicatiile psihologiei dezvoltării în educaŃie sau intervenŃie de tip psihoterapeutic.dezvoltare atipică mai lentă. Laura Visu-Petra îşi desfăşoară cercetarea în cadrul Laboratorului de Psihologia Dezvoltării din cadrul Catedrei de Psihologie. An interdisciplinary journal. Sala 19 9 ianuarie 2011 4 puncte 6 puncte --- 4. Domeniile sale de competenŃă sunt: psihologia dezvoltării tipice şi atipice (cercetare fundamentală şi aplicativă). Laura Visu-Petra este titular la Catedra de Psihologie din cadrul Universitatii Babeş-Bolyai. În aceste domenii. Teoria MinŃii (Theory of Mind. tulburări neurodevelopmentale). dr. eşecul în a stabili ataşamente sociale selective.caracterizat prin comportamente de prietenie/sociabilitate nediscriminativă faŃă de persoanele străine.ro).Retard . a publicat o serie de volume. precum şi recenzor invitat pentru o serie de reviste internaŃionale. Tulburarea de ataşament dezinhibat . Scurtă biografie a titularului de curs Lector.psychology. precum şi de studii apărute în jurnale de specialitate (vezi www. Cognition. Calendarul sintetic al disciplinei Activitate desfăşurată ConsultaŃia 1 ConsultaŃia 2 Proiect de semestru Examen Data Punctaj 20 noiembrie 2010. TristeŃe patologică – tristeŃea care depăşeşte dimensiunile considerate „normale” (în termeni de durată. 1012. totuşi este posibil ca stadiile cele mai avansate să nu fie atinse niciodată. Sala 19 8 ianuarie 2011. Temele de interes sunt dezvoltarea cognitivă (funcŃiile executive) şi emoŃională în cazul traseelor tipice (preşcolari şi şcolari mici) şi atipice (anxietate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful